Publicat la:
Noiembrie 27, 2022
… De aceea întronăm hoţia, curvia, cearta, viclenia, vrăjitoria şi celelalte roade satanice, descrise în Galateni 5/20; Pentru că şi ROMANII l-au răstignit pe Isuss, au îngropat cinstea, nehoţia, blândeţea, înfrânarea poftelor, bunătatea, împăcarea etc , dimpreuna cu preoţii invăţând oamenii să nu se nască din nou, pentru a se inchina satanei, căci “TATAL NOSTRU” (al celor neinnoiţi ) este diavolul (Ioan 8/44)… De aceea am prigonit pocăinţa, Credinţa Cristică, nestrămoşească, am compromis valorile, le-am martirizat, am alungat tinerimea… Dacă nu iubim şi nu înfometăm după Adevăr, Dreptate, corectitudine, degeaba spunem că îl iubim pe Dumnezeu… Dacă nu însetăm după iertare, milă, slujire, dragoste nemaimuţărească, în zadar spunem că ne-am îndrăgostit de El! De câte ori n-a bătut Iisus la uşa inimii noastre(“bisericesti” -Ap.3/20),dar noi l-am respins, l-am iconat şi pironit pe pereţi şi l-am pus la spate, l-am aruncat, nu într-o iesle, ci la coşul de gunoi… Românie, Românie,” care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”Matei 23/37-39)……
Isuss a sangerat pentru eliberarea noastra! Iata cele sapte Beneficii ale sangelui Domnului Isus Hristos 1. SANGELE ARE PUTEREA DE A ELIBERA…CAND NE VOM ELIBERA DE GRECI?Ca prim pas pe calea eliberării, chem ierarhii ortodocşi să iniţieze sau măcar să încurajeze o asemenea dezbatere liberă! NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM, pentru eliberare…NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎN ŢEPUŞUL PROPRIEI PUSCARII?! Iertarea rupe gratiile propriei închisori… Eliberarea finală; ROMANI 6 – HARUL NE ELIBEREAZĂ DE SUB STĂPÂNIREA PĂCATULUI; MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII SI „BATRANII”;IOV NE INVATA SA NE ELIBERAM DE PRIETENII TOXICE…Ai avut parte de pocainta si credinta adevarata? EFESENI – Chemarea Bisericii, de Daniel Branzei si… MATERIAL PENTRU ÎNTREBĂRI; Respingerea Sa şi Prorociile Împăratului; GALATENI- EXPLICAȚII LA BIBLIE-CERCETAȚI SCRIPTURILE PENTRU CĂ ELE VORBESC DESPRE MINE Adaos la studiul despre Galateni; Epistolele Noului Testament; Relaţia dintre cele două Testamente; Hristosi mincinosi – Falsi Profeti (Matei 24); Falșii învățători ca falși profeți; Cum să îi demascăm pe profeți falși! ODIHNINDU-TE ÎN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU, de David Wilkerson; Pe urmele paşilor Săi, Slăvi dumnezeieşti la cruce si …Să ne iubim unii pe alţii, de E. A. Bremicker; A purtat păcatele noastre- de C.H. Spurgeon, Fritz Berger, Oswald Chambers, Wim MalgoGeorge; Dacă vrea cineva; Fritz BERGER: Temeţi-vă de Acela si Meditații zilnice ; Ce este si cum se foloseşte „PÎINEA CEA DE TOATE ZILELE”- Pâinea Vieții…TOP 10 PROFETII SPECTACULOASE CARE NU S-AU ADEVERIT DE-A LUNGUL TIMPULUI
Hrana şi apa în viaţa albinelor; Analize de făcut la 30 de ani; Specialiştii avertizează: 6 tipuri de pesticide au fost descoperite într-un singur fruct; Ce alimente nu trebuie să consumi dacă ai chisturi ovariene; Semnalele prin care corpul îţi arată că e stresat; Ce mănânci ca să trăieşti mult; Regim pentru ficat: protejeaza-ti ficatul cu aceasta dieta; Cum functioneaza pancreasul, 5 moduri de detoxifiere; Cum folosim nucile in prevenirea cancerului de san; Castanul trateaza multe boli printre care reumatismul si varicele; Cum apare si cum tratam durerea de la incheietura mainii; Fructele cu coaja lemnoasa reduc riscul aparitiei bolilor cardiovasculare; Alimente care produc serioase carente de fier… Acestea sunt cele mai periculoase bacterii! Sportul practicat regulat mentine tineretea creierului; Ce mananci ca sa traiesti mult etc
…Holodomor: 13 fotografii șocante din timpul foametei din Ucraina… Oamenii își mâncau vecinii! Holodomor – Foametea din Ucraina: istoria, filmele, cărțile- Cum și de ce Stalin a provocat deliberat genocidul;Rusia încearcă să repete în Ucraina fenomenul Holodomor, genocidul prin înfometare al lui Stalin (The Atlantic Council); Holodomor – genocidul la care a fost supus poporul ucrainean de sovietici, condamnat în Parlamentul României; Putin îi înfometează pe ucraineni ca Stalin în timpul Holodomorului. „Oamenii beau apă din calorifere și bălți. De foame, au mâncat câini fără stăpân”; Putin și-a șocat acoliții: „Este timpul să zguduim NATO”, pentru a stopa înarmarea Ucrainei! „Operațiunea se limitează la teritoriul Ucrainei și aceasta este problema. Totul a stagnat și pute acolo, este necesară extinderea cadrului”; Zece cărţi clasice şi contemporane pentru a înţelege războiul din Ucraina; Medvedev: Este prologul celui de-al treilea război mondial; Putin si santajul nuclear; Moarte Rusiei. E timpul să dispară, așa cum a dispărut URSS; ARMATELE de TROLI ale Kremlinului: ”Ferma” propaganidiștilor putiniști a făcut lobby pentru Trump, Le Pen și Brexit. Noul BESTIAR online; SINGURA SOLUTIE A LUI PUTIN IN FATA UNUI POPOR TOT MAI ÎNFOMETAT; Planul lui Reagan a învins comunismul lui Gorbaciov. Poate învinge și China comunistă? Actorul lui Gorbaciov și actorul lui Putin; Vampirii poporului, mai bogați ca niciodată; Vrem o țeapă ca afară; Lunga tradiție a terorii din „Imperiul răului”; Un imperiu al răului : Federaţia Rusă; Imperiile Raului – Garz, Florian; Un imperiu al răului – Federaţia Rusă; Mărturie rară a unui agent dublu CIA-Stasi, activ în timpul Războiului Rece. „Îți fură identitatea și îți iau orice fărâmă de umanitate” ; Secretele UM 0110 (II). Nastase a stiut: Alin Teodorescu, seful Cancelariei primului ministru, a fost agent al Ungariei. Un articol anti-KGB interzis la ziarul ZIUA; AU LUAT 20 si 30 EURO DE FIECARE PACIENT NESTIUTOR PE CARE L-AU OTRAVIT CU INJECTII LETALE !!! ACESTI OAMENI AU LUAT BANI CA SA OMOARE !!! Un BARON de nota 10: MARIAN OPRIȘAN; CEPEX-ul din 17 decembrie 1989. Ce ordine s-au dat? Anton Pavlovici CEHOV; Alexandr Soljenițîn (1)
Cum i-a ingenunchiat Reagan pe sovietici si ce ar trebui sa invete Obama; Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945; UN DOCUMENT ISTORIC. DISCURSUL LUI RONALD REAGAN DESPRE “IMPERIUL RĂULUI”, SEMNALUL LUPTEI FINALE ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI; Răul de la Răsărit… Aceasta PUTI-nizare a tarii a fost facuta si pentru eliminarea celor care nu danseaza pe muzica lor funebra…ATAC LA FIRMELE ROMANESTI PE PROTOCOL – Dovezi incendiare ale asaltului politiei politice asupra firmelor romanesti la parchetele din Capitala, in baza unei Hotarari CSAT ilegale. La scurt timp dupa Planul comun de masuri de asa-zisa combatere a evaziunii fiscale, semnat in 2012 de PICCJ-Kovesi, SRI-Maior, MJ, MAI si MFP, procurorul Cristian Ban a emis un Ordin prin care a cerut de la parchetele inferioare dosarele cu evaziune fiscala de peste 1 milion euro. Apoi a multumit SRI, DIPI si ANAF… NESIMȚIREA pușcăriașului-putinist Adrian Severin: ”România rămâne doar cu opțiunea RUSEASCĂ”?! Pușcăriașul Severin îi scrie lui Putin, „turnându-i” pe conducătorii României, care „execută obedient ordine venite de la rivalii Rusiei”… Ex-preşedintele Ucrainei recomandă citirea celor “Nouă comentarii despre Partidul Comunist”; DE ACEEA SATAN… Ştiri cu tâlc. Vladimir Putin: comunismul este asemănător cu creştinismul iar Lenin ar fi un sfânt ; Nouă comentarii despre Partidul Comunist Chinez… Capitolul 18 (II): Ambițiile globale ale Partidului Comunist Chinez…„Orfelinatul groazei“…Povești cutremurătoare din orfelinatele ceaușiste. Ce își amintesc doi frați la televiziunea suedeză…Komunistii i-a luat de la coada vacii pe analfabetii “”mineri”” si i-a facut destepti de renume ,tortionari,academicieni etc Dar si PeSeDistii i-a luat pe sarantoci si i-a facut boieri,prin privati-hotia averii obstesti (a tuturora),minerizandu-i pe adevaratii intelectuali …De ce cere DNA arestarea lui Bădălau. Culisele anchetei… 
Un bărbat prăbușit din cauza înfometării. Harkov, Ucraina, 1933. Foto: Wikimedia
Holodomor: 13 fotografii șocante din timpul foametei din Ucraina
În perioada 1932-1933, în Ucraina au murit milioane de oameni din cauza politicilor criminale ale lui Iosif Stalin. În acei ani, țara a fost lovită de o foamete atât de grea, încât priveliștea corpurilor emaciate zăcând pe stradă devenise o banalitate.
Ucrainenii numesc această criză Holodomor, care înseamnă „crimă prin înfometare”.
Holodomor: crima ca politică de stat
La începutul anilor ’30, întreaga Ucraină a devenit un iad pe pământ. Mii de oameni înfometați au fost forțați să recurgă la canibalism pentru a supraviețui.
Holodomor nu a fost un dezastru natural, ci a fost un plan pus la punct în mod conștient, cu scopul de a-i ucide prin înfometare. Cu doi ani înainte de Holodomor, liderul sovietic, Iosif Stalin, fusese avertizat că Ucraina urma să fie lovită de o foamete cumplită.
Totuși, dictatorul sovietic a ales să nu facă mare lucru pentru a preveni acest dezastru. Era hotărât să industrializeze Uniunea Sovietică și să supună complet Ucraina.
Așadar, deși foametea se apropia, Stalin a continuat să mute muncitorii la oraș, forțându-i să-și părăsească gospodăriile din mediul rural.
Când a început foametea din Ucraina, Stalin a luat măsuri menite să înrăutățească situația. A exportat aproape două milioane de tone de alimente din Ucraina, luând astfel puțina hrană pe care oamenii o aveau pentru a supraviețui.
Apoi, le-a interzis localnicilor să se mute în alte părți ale țării. Nu aveau mâncare și nu puteau fugi; tot ce puteau face era să aștepte să moară.
Oamenii își mâncau vecinii
Oamenii au făcut ce au putut pentru a supraviețui. Bărbații au început să fure, iar femeile, să se prostitueze. Mulți oameni au făcut lucruri și mai rele, greu de închipuit: au recurs la canibalism pentru a se salva.
Viața în timpul Holodomor era atât de aspră, încât 2.500 de oameni au fost arestați și condamnați pentru că și-au mâncat vecinii. Problema era atât de răspândită, încât guvernul sovietic a instalat panouri care îi atenționau pe supraviețuitori:
„Să îți mănânci propriii copii este un act barbar.”
Orori mușamalizate
Pare imposibil să ignori aceste orori, însă Stalin abia dacă a fost interesat de faptul că în Ucraina se murea de foame. Liderul URSS a negat fenomenul timp de ani de zile. Acțiunea de mușamalizare nu s-a limitat la granițele Uniunii Sovietice.
New York Times a publicat articole ample, în care spunea că foametea din Ucraina este „în mare parte, o minciună”. Cel care scrisese așa ceva, Walter Duranty, văzuse el însuși ororile Holodomorului, însă fusese presat să tacă și să mintă.
În mod ironic, Duranty a primit Premiul Pulitzer pentru articolul care mușamaliza genocidul. În 1990, însă, New York Times a scris că articolele în care Duranty a negat că în Ucraina oamenii mureau de foame au fost „unele dintre cele mai proaste materiale care au apărut vreodată în acest ziar”.
Holodomor a făcut milioane de victime
Astăzi, nu există îndoială că foametea din Ucraina a fost real, singurele controverse privesc cifrele exacte. Nimeni nu știe cu siguranță câți oameni au murit.
Cele mai modeste estimări vorbesc de două milioane, în timp ce alte estimări ajung până la peste zece milioane de morți. Pentru cei care neagă Holodomorul, numărul exact a devenit un subiect de dezbateri feroce.
Dar când mor milioane de oameni, numărul exact al acestor victime mai schimbă ceva din dimensiunile tragediei?
Oricât am dezbate detaliile, este sigur că Ucraina a trecut printr-o oroare greu de imaginat. În doi ani, milioane de oameni au murit în cel mai groaznic mod cu putință: prin înfometare, văzându-și rudele, prietenii și vecinii cum se mâncau unii pe alții.
Se știe, de asemenea, că cei aflați la putere au făcut tot posibilul să înrăutățească situația. Aceste lucruri s-au întâmplat. Holodomorul a avut loc cu adevărat.
În continuare, citește despre Nazino, insula canibalilor – Cea mai sinistră creație a lui Iosif Stalin, apoi descoperă cine l-a mâncat pe Michael Rockefeller, miliardarul dispărut între canibali.
Ca să știi mai mult, citește „Ultimul canibal. Jurnal de antropolog”
Hanna Bota a petrecut o luna în mijlocul băștinașilor din Arhipelagul Vanuatu. Ca antropolog, știe că trebuie să te asimilezi unei lumi necunoscute pentru a o cunoaște mai bine pe a ta. A trăit alături de nepoții canibalilor, în colibe din bambus și frunze, a aplaudat cântecele și dansurile lor, a locuit singură printre ei, fără a avea în preajmă oameni albi, și a legat prietenii pe viață. I-au fost dezvăluite rituri și practici ceremoniale, obiecte-tabu, pietre sfinte pentru închinare, legende sau pur și simplu povești de viață. În final, a avut o revelație: deși a dispărut și ultimul canibal din Pacificul de Sud, adesea îl vom regăsi în bătrâna lume „civilizată”.
Holodomor: 13 fotografii șocante din timpul foametei din Ucraina
Holodomor – Foametea din Ucraina: istoria, filmele, cărțile
Cum și de ce Stalin a provocat deliberat genocidul
Istoria recentă a Estului european a trezit și trezește doar un interes marginal, redus la generalități. Se trăia rău. Se murea. Oamenii erau persecutați. Totul era ținut secret. Chiar și cele mai înfiorătoare povești umane trezesc un interes redus, limitat la grupuri de victime și urmași ai acestora și la cercetători de nișă. De regulă, interesul este local și personal.
Ca exemple, informațiile despre Ungaria 1956 trezesc prea puțin atenția în țări ca Bulgaria sau România; Praga 1968 suscită în Ungaria nu doar un interes redus, ci și dispute, dată fiind participarea tancurilor maghiare, alături de cele rusești la eliminarea mișcării democratice. Poveștile despre gulag sunt, de asemenea, de uz local. Fiecare țară ex-comunistă a avut propriul ei sistem represiv și propriile povești atroce. Gulagul sovietic, cunoscut în lumea largă datorită lui Soljenițîn, suscită în România un mai mic interes decât Poarta Albă, Sighetul sau Piteștiul.
Chiar și în interiorul aceleiași țări, evenimentele sunt resimțite diferit și sunt păstrate selectiv în memorie. În România, Marea Foamete din 1946-47 este o poveste a Moldovei. Colectivizarea forțată este mai mult o poveste a chiaburilor și a urmașilor lor. Istoria deportărilor suscită interes numai pentru cine a avut pe cineva deportat. Exilul e o poveste a exilaților. Doar foarte rar, asemenea istorii trec cu succes din memoria vie în memoria umanității.
Holodomor
Marea foamete din Ucraina, Holodomor, 1932-33, se înscrie în aceeași categorie. Vag cunoscută la nivelul publicului general, mai mult prin câteva cărți cu circulație internațională de nișă, ea devine acum temă de interes public după invadarea Ucrainei de către Rusia.
Pe de o parte, Holodomor ilustrează un episod de un dramatism extrem în care rușii și ucrainenii au fost în tabere opuse în chiar timpul clamatei prietenii ruso-ucrainene. Pe de altă parte, războiul însuși a declanșat sau e pe cale să declanșeze o criză alimentară în multe țări din lume, iar seceta extremă care a lovit Europa în 2022 atrage interesul asupra unora dintre principalii producători: Ucraina și Rusia, aflați acum în conflict. În urmă cu câteva luni, publicul părea să nici nu mai știe că grâul există. Pâinea era un dat natural, ieftin și din abundență, vag legat de fotografiile cu lanuri de grâu de pe Flikr sau Insta. Acum „securitatea alimentară” devine un cuvânt-cheie.
Holodomor înseamnă în limba ucraineană moarte prin înfometare. A fost, mult timp, unul dintre secretele bine păzite de sovietici. La fel cum în Rusia de azi este interzis să se vorbească despre război, orice referință la foamete era considerat sabotaj și trădare. Însă evenimentul a avut milioane de victime și amploarea sa nu a putut fi ascunsă nici de sovietici.
În 1932-33, pe fondul unor ani cu producție agricolă diminuată, în plină colectivizare, țăranii au fost lăsați fără resurse minime de hrană. Dar seceta nu se transformă într-un dezastru umanitar decât dacă este stimulată de factorul politic și de proasta administrare.
Istorie
Condițiile meteorologice proaste au fost una singură dintre componente. Dezastrul a fost potențat de dorința Moscovei de a destructura mișcarea naționalistă ucraineană și de a da o lecție țăranilor care se opuneau colectivizării. Chiaburii de la noi aveau ca paralelă în Ucraina și sudul Rusiei „culacii”. Cum avea să se procedeze și în celelalte state, inclusiv în România, pământurile culacilor au fost parțial confiscate. Li s-au impus, pentru pământurile rămase, cote ruinătoare. Muți au fost arestați, iar câteva zeci de mii au fost condamnați la moarte. Numărul celor deportați a fost de sute de mii. Întreaga structură de producție a fost alterată, iar comuniștii au fost incapabili să pună altceva în loc.
Pe lângă aceste decizii politice vindicative, conducerea comunistă dorea ca în paralel să forțeze mecanizarea agriculturii. Efectivele de cai au fost înjumătățite prin decizii administrative, începând cu 1930. Caii urmau să fie înlocuiți cu tractoare. Dar n-au fost. Industria sovietică a fost incapabilă să asigure necesarul creat. În 1931, 60% din tractoarele introduse în agricultură erau de import. În anii următori importurile au scăzut la zero din cauza Marii Crize mondiale. În loc să crească, producția sovietică de tractoare s-a redus și ea. Lipsită de caii care fuseseră eliminați printr-o viziune politică și fără a beneficia de mecanizare, agricultura din Ucraina a fost redusă la mijloace artizanale.
O rezoluție ONU adoptată în 2003 menționează între 7 și 10 milioane de victime ale Holodomor numai în Ucraina. Lor li se adaugă numere foarte mari în Rusia și în nordul Caucazului. Dar lucrurile nu sunt nicidecum clare.
În 2020, de Ziua Ucrainei, statuia a fost vandalizată.
Context
În 1933, de la război trecuseră 15 ani. De la războiul civil, 10. Oamenii își aminteau bine perioada de dinaintea bolșevicilor și mulți doreau ca aceștia să dispară. În timpul războiului civil, Ucraina se declarase independentă. A fost alipită URSS-ului de Armata Roșie în 1922. Naționalismul ucrainean și dorința de independență nu dispăruseră. Revoltele erau de mici dimensiuni, dar permanente. Poliția politică sovietică raporta mii de incidente la începutul anilor 1930.
Toată această tensiune se adăuga confiscării terenurilor și colectivizării forțate. Spre deosebire de celelalte regiuni afectate de secetă, în Ucraina dezastrul umanitar a fost accentuat de represiune.
Genocid
În regiunile adiacente, pe Volga și la Marea Caspică, egal afectate de secetă și de decizii politice și administrative proaste, dimensiunea dezastrului a fost uriașă, dar semnificativ mai mică decât în Ucraina. Nu există cifre certe, dar un set ponderat de date arată că între 5,5 și 7 milioane de oameni au murit de foame în Ucraina și 1-1,5 milioane în alte republici sovietice. Diferența majoră a fost că în alte regiuni s-a permis aducerea de alimente din alte părți ale URSS, dar Ucraina a fost închisă, nu au fost redistribuite alimente, nu au fost create rații și s-a îngrădit libera circulație. Partidul bolșevic a făcut totul pentru a crea condiții cât mai dificile populației și a agrava cât mai mult condițiile create de foamete.
Multe dintre imaginile care documentează marea foamete din Ucraina sunt greu de văzut și pot fi considerate ca expunând muribunzi și decedați în condiții degradante. Totuși, nu se poate face abstracție de valoarea documentară a acestor imagini. O parte dintre aceste imagini sunt incluse în articolul Holodomor: 13 fotografii șocante din timpul foametei din Ucraina publicat de Incredibilia. O altă arhivă media este disponibilă pe site-ul Enciclopediei Britanice.
În paralel, Ucraina a fost vizată de un val drastic de arestări și epurări. Intelectualii și clerul au fost primii vizați. Dar s-a mers până acolo încât au fost eliminați din viața publică nu doar ucrainenii ostili sau neutri față de comuniști, ci și cei din structurile partidului bolșevic. Ei au fost înlocuiți cu ruși. Istoricii occidentali care au studiat arhivele URSS vorbesc despre frica reală a lui Stalin și a conducerii comuniste că Ucraina, chiar și comunistă, va dori din nou să fie independentă. Înfometarea până la moarte a fost o formă de represiune.
Politică
Despre Holodomor în URSS s-a vorbit abia în Glasnost, 50 de ani mai târziu. Chiar și atunci, au fost simple menționări, fără date concrete, documente și povești ale supraviețuitorilor.
Asociații ale ucrainenilor din diaspora, îndeosebi în Elveția și Canada, preluaseră mesaje ale supraviețuitorilor și documentaseră, cât se poate de indirect, valul de decese din Ucraina și din Rusia. Fotografii greu de văzut fuseseră extrase prin contrabandă din URSS și fuseseră publicate începând cu anii 1950. Dar, chiar și după prăbușirea URSS, nici la Moscova, nici la Kiev puterea politică nu s-a implicat până la sfârșitul anilor 1990 în recuperarea mărturiilor și recunoașterea crimelor. Abia după 2000 în Ucraina s-a înființat un muzeu dedicat marii foamete, iar Rada a adoptat un document în care a folosit termenul „genocid”.
În replică, Moscova recunoaște numărul mare de decese, dar contestă că ar fi fost vorba despre un genocid. Ca întotdeauna, Rusia încearcă să controleze semantica pentru a controla gândirea. În spațiul sovietic și post-sovietic, cuvintele creează realitatea, nu invers. Discursul politic precede faptele și le poate modifica, orwellian, cu o superioritate suverană. Contestând termenul de „genocid”, politicienii ruși contestă ideea unor crime deliberate și reduc catastrofa umanitară la un accident climateric. Nici urmă de vinovați și de vinovăție. Represiunea dispare, conform logicii ruse, dacă nu se vorbește despre ea.
Mărturii
Primele relatări despre foametea din Ucraina apărute în mass media occidentală, în 1933, au fost publicate anonim de jurnalistul Gareth Jones, care reușise să facă trei vizite în URSS. Relatările sale au fost contestate de alți ziariști occidentali care primiseră viză sovietică și care beneficiaseră de tururi ghidate din partea sovieticilor, cu sate Potemkin și multă propagandă. Identificat ca autor al articolelor, Gareth Jones a fost silit să retracteze. Mărturiile sale și notițele din acei ani au fost reluate de Ray Gamache, profesor de jurnalism la Harvard, care a publicat volumul „Martor ocular al Holodomorului”. Printre cele mai relevante informații notate de Gareth Jones este aceea că URSS diminuat, dar a continuat să exporte grâu și alimente și în anii foametei.
Multe dintre deportări au fost în estul Ucrainei, în regiunile Lugansk și Donețk. Prin asemenea măsuri, populația ucraineană a fost înlocuită cu coloniști ruși sau cu populație deportată din alte zone ale URSS – Laponia, țările baltice sau Asia Centrală. Ca și în alte zone ale URSS, numărul rusofonilor din Ucraina a crescut masiv în urma valurilor masive de deportări din anii 1930.
O altă carte de referință este „Foametea roșie” de Anne Applebaum. Unul dintre cei mai reputați jurnaliști ai momentului, Anne Appelbaum a scris mai multe cărți despre Rusia, spațiul ex-sovietic și țările din Europa Centrală. După mai multe volume dedicate Gulagului și Cortinei de fier, în 2017 Anne Applebaum a publicat „Red Famine”. Volumul pleacă de la întrebarea dacă Stalin a lăsat deliberat ca foametea să atingă asemenea proporții. Economistul indian Amartya Sen, profesor la MIT și Harvard, publicase în 1981 un studiu amplu – „Sărăcie și foamete” – care documenta numeroase cazuri din istoria recentă. Concluzia volumului era că influența secetelor este relativ redusă, iar escaladarea fenomenelor se datorează unor decizii politice și administrative greșite. Totuși, cum remarca Sheila Fitzpatrick în The Guardian, cazul Ucrainei este special și mulți istorici vorbesc despre decizia directă a lui Stalin de a lăsa să se instaleze foametea.
Documente
Multe dintre cărțile apărute, inclusiv cea a Annei Applebaum, se bazează pe mărturii. Oricât de impresionante, acestea pot fi acuzate de subiectivism. Dar nu lipsesc nici documentele. „Enciclopedia Istoriei Ucrainei” documentează întregul context al anilor 1932-33. Sunt cuprinse deciziile politice, înființarea de noi organisme de represiune, confiscările, deportările.
Agravarea foametei prin decizii politice este analizată și în volumul colectiv „Holodomor and Gorta Mór” care trasează o paralelă între Ucraina 1933 și Irlanda 1850. Istoria orală a celor două evenimente este completată cu documente, unele inedite, din arhive diplomatice și din arhive secete. Lucrarea este disponibilă pe site-ul Universității Cambridge.
Cercetări
HREC – The Holodomor Research and Education Consortium, un ONG canadian al diasporei ucrainene, a publicat lucrarea „A Sourcebook on the Famine of 1932-1933 in Ukraine”. Volumul, disponibil în PDF pe site-ul asociației, cuprinde documente sovietice și bolșevice, dar și corespondența dintre demnitarii regionali și conducerea sovietelor. Imaginea care rezultă este că bolșevicii erau bine informați asupra catastrofei sociale și acționau deliberat. Teroarea era decisă politic și urmărită în mod organizat. Alte capitole din „A Sourcebook on the Famine” rezumă studiile științifice, mărturii, jurnale, imagini și scrisori ale victimelor și supraviețuitorilor.
Un volum similar, apărut tot în Canada, este „The Famine of 1932–1933 in Ukraine: Anatomy of the Holodomor”, al cărui autor este Stanislav Kulchytsky. Volumul include fotografiile lui Alexander Wienerberger, primele documente concrete și incontestabile ale marii foamete.
Ficțiune
Goodreads a făcut o listă a celor mai populare titluri. Cartea Annei Applebaum este urmată de volumul lui Miron Dolot „Execuția prin înfometare: Holocaustul ascuns”. Întreaga listă cuprinde foarte puține titluri de ficțiune. Brutalitatea evenimentelor lasă prea puțin loc pentru asta.
Cele câteva sunt fie panorame, fie saga. „Maria”, de Ulas Samchuk, este prima referire literară la Holodomor și cartea care a impus acest cuvânt în media internațională. Romanul urmărește viața unei țărănci din 1861 până în timpul marii foamete. Ulas Samchuk, naționalist ucrainean, emigrase în anii 1930 în Cehia. Cartea a apărut în 1934. După 1990 a devenit una dintre cărțile clasice ale literaturii ucrainene.
Vassil Barka, emigrant ucrainean în New York, a scris în anii 1950-60 mai multe nuvele și romane despre viața sub soviete. „Prințul galben”, apărut în 1963, este una dintre cele mai importante cărți despre genocid. Romanul a fost baza filmului „Holod/Golod 33” realizat de Oles Yanchuk în 1933.
Co-autor la „A Sourcebook on the Famine”, Alexander J. Motyl a scris și ficțiune. Romanul „Sweet Snow” a apărut în 2013 și spune povestea a trei evadați care se ascund și fug spre graniță prin Ucraina răvășită de foamete.
Filme
Povestea lui Gareth Jones a fost ecranizată de Agnieszka Holland în 2013, cu titlul „Mr. Jones”. Agnieszka Holland este autoarea filmului „Europa, Europa” pentru care a fost nominalizată la Oscar, a fost co-scenarist la „Alb”, filmul din trilogia culorilor al lui Kieslowski, și a semnat regia filmului „In Darkness”. Noul film este dedicat întregii cariere a lui Gareth Jones, inclusiv asasinarea sa în China. Necazurile cu sovieticii, datorate dezvăluirilor sale despre Holodomor, constituie punctul culminant.
Marea foamete este fundalul mai multor filme ucrainene recente. „Ghidul”, 2014, este o odisee cu note tarkovskiene în care un cântăreț orb rătăcește prin Ucraina anilor 1930 ghidat de un copil murdar. „Recoltă amară”, 2017, este o poveste de dragoste în care un tânăr încearcă să revină în Ucraina izolată de sovietici pentru a-și salva iubita de la moarte. Foarte dur, cu o mare doză de violență grafică, este „Golod 33 / Foametea 33”, ecranizarea după romanul lui Barka.
Documentare
Foarte numeroase sunt documentarele care strâng mărturii despre Holodomor. Drama a sute de familii este reconstituită, trei generații mai târziu, din fragmente de amintiri, mici însemnări, colțuri de fotografie. Filmul de televiziune „Holodomor: Vocile supraviețuitorilor”, 2015, încearcă să demonstreze că anii dezastrului au fost, de fapt, unii dintre cei mai buni ani agricoli, iar foametea a fost provocată de decizii administrative, decizii politice și de teroare. Filmele „Femeia și pâinea”, 2015, și „Multe veri. Mereu”, 2020, au la bază interviuri cu nonagenare care au trăit acele momente istorice.
O altă specie a documentarului oferă o perspectivă amplă asupra evenimentelor de la începutul puterii bolșevice. „Genocidul din Ucraina anilor 1932-33”, realizat de Bobby Light în 2008, preia și dezvoltă ideea că foametea a fost provocată de confiscările masive de alimente ordonate de Stalin pentru a ruina clasa țăranilor bogați și pentru a elimina mișcarea naționalistă ucraineană. Serialul „Istoria Gulagului”, realizat de Patrick Norman începând cu 2019, dedică un episod marii foamete din Ucraina, considerând-o un experiment prin care Stalin a încercat să introducă munca forțată ca politică de stat, nu doar în Gulag, ci și în satele ucrainene și rusești.
Producții video
Invadarea Ucrainei de către ruși a relansat interesul pentru istoria Ucrainei. Tema marii foamete a fost abordată de mai mulți dintre cei mai populari producători de content video. Probabil cea mai bună sinteză documentară este cea realizată de Vox cu titlul „Cum a înfometat Stalin Ucraina”. Filmul punctează informații esențiale, cuprinde hărți și infografice relevante și cuprinde mărturii ale supraviețuitorilor. Producții similare au fost lansate de canalele A Day in History și Radio Europa Liberă. Aceasta din urmă are o serie de producții video dedicate subiectului.
Pe lângă marii producători de conținut, vloggerii s-au implicat și ei în reluarea temei. Mos Kovitz a realizat în limba franceză un video documentat din surse indirecte, dar care include imagini rare de arhivă. Din rândul bloggerilor nu lipsesc nici negaționiștii, cei care clamează bunele intenții ale lui Stalin, în ciuda milioanelor de morți.
Canalele sociale de conținut permit și distribuția unor documentare mai vechi, realizate cu ani sau zeci de ani în urmă. Imineo Documentaries, Pasha Moyer sau „Realwomen/Realstories” valorifică astfel documentare mai vechi. De asemenea, mai multe canale TV ucrainene au publicat online reportaje și documentare despre Holodomor dar, din păcate, acestea nu beneficiază de titrare în limbi de circulație.
https://revistacultura.ro/holodomor-foametea-din-ucraina-istoria-filmele-cartile/
Rusia încearcă să repete în Ucraina fenomenul Holodomor, genocidul prin înfometare al lui Stalin (The Atlantic Council); Holodomor – genocidul la care a fost supus poporul ucrainean de sovietici, condamnat în Parlamentul României; Putin îi înfometează pe ucraineni ca Stalin în timpul Holodomorului. „Oamenii beau apă din calorifere și bălți. De foame, au mâncat câini fără stăpân”; Putin și-a șocat acoliții: „Este timpul să zguduim NATO”, pentru a stopa înarmarea Ucrainei! „Operațiunea se limitează la teritoriul Ucrainei și aceasta este problema. Totul a stagnat și pute acolo, este necesară extinderea cadrului”; Zece cărţi clasice şi contemporane pentru a înţelege războiul din Ucraina; Medvedev: Este prologul celui de-al treilea război mondial; Putin si santajul nuclear; Moarte Rusiei. E timpul să dispară, așa cum a dispărut URSS; ARMATELE de TROLI ale Kremlinului: ”Ferma” propaganidiștilor putiniști a făcut lobby pentru Trump, Le Pen și Brexit. Noul BESTIAR online; SINGURA SOLUTIE A LUI PUTIN IN FATA UNUI POPOR TOT MAI ÎNFOMETAT; Planul lui Reagan a învins comunismul lui Gorbaciov. Poate învinge și China comunistă? Actorul lui Gorbaciov și actorul lui Putin; Vampirii poporului, mai bogați ca niciodată; Vrem o țeapă ca afară; Lunga tradiție a terorii din „Imperiul răului”; Un imperiu al răului : Federaţia Rusă; Imperiile Raului – Garz, Florian; Un imperiu al răului – Federaţia Rusă; Mărturie rară a unui agent dublu CIA-Stasi, activ în timpul Războiului Rece. „Îți fură identitatea și îți iau orice fărâmă de umanitate” ; Secretele UM 0110 (II). Nastase a stiut: Alin Teodorescu, seful Cancelariei primului ministru, a fost agent al Ungariei. Un articol anti-KGB interzis la ziarul ZIUA; AU LUAT 20 si 30 EURO DE FIECARE PACIENT NESTIUTOR PE CARE L-AU OTRAVIT CU INJECTII LETALE !!! ACESTI OAMENI AU LUAT BANI CA SA OMOARE !!! Un BARON de nota 10: MARIAN OPRIȘAN; CEPEX-ul din 17 decembrie 1989. Ce ordine s-au dat? Anton Pavlovici CEHOV; Alexandr Soljenițîn (1) Cum i-a ingenunchiat Reagan pe sovietici si ce ar trebui sa invete Obama; Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945; UN DOCUMENT ISTORIC. DISCURSUL LUI RONALD REAGAN DESPRE “IMPERIUL RĂULUI”, SEMNALUL LUPTEI FINALE ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI; Răul de la Răsărit… Aceasta PUTI-nizare a tarii a fost facuta si pentru eliminarea celor care nu danseaza pe muzica lor funebra…ATAC LA FIRMELE ROMANESTI PE PROTOCOL – Dovezi incendiare ale asaltului politiei politice asupra firmelor romanesti la parchetele din Capitala, in baza unei Hotarari CSAT ilegale. La scurt timp dupa Planul comun de masuri de asa-zisa combatere a evaziunii fiscale, semnat in 2012 de PICCJ-Kovesi, SRI-Maior, MJ, MAI si MFP, procurorul Cristian Ban a emis un Ordin prin care a cerut de la parchetele inferioare dosarele cu evaziune fiscala de peste 1 milion euro. Apoi a multumit SRI, DIPI si ANAF… NESIMȚIREA pușcăriașului-putinist Adrian Severin: ”România rămâne doar cu opțiunea RUSEASCĂ”?! Pușcăriașul Severin îi scrie lui Putin, „turnându-i” pe conducătorii României, care „execută obedient ordine venite de la rivalii Rusiei”… Ex-preşedintele Ucrainei recomandă citirea celor “Nouă comentarii despre Partidul Comunist”; DE ACEEA SATAN… Ştiri cu tâlc. Vladimir Putin: comunismul este asemănător cu creştinismul iar Lenin ar fi un sfânt ; Nouă comentarii despre Partidul Comunist Chinez… Capitolul 18 (II): Ambițiile globale ale Partidului Comunist Chinez…„Orfelinatul groazei“…Povești cutremurătoare din orfelinatele ceaușiste. Ce își amintesc doi frați la televiziunea suedeză…Komunistii i-a luat de la coada vacii pe analfabetii “”mineri”” si i-a facut destepti de renume ,tortionari,academicieni etc Dar si PeSeDistii i-a luat pe sarantoci si i-a facut boieri,prin privati-hotia averii obstesti (a tuturora),minerizandu-i pe adevaratii intelectuali …De ce cere DNA arestarea lui Bădălau. Culisele anchetei…
//////////////////////////////
Komunistii i-a luat de la coada vacii pe analfabetii “”mineri”” si i-a facut destepti de renume ,tortionari,academicieni etcDar si PeSeDistii i-a luat pe sarantoci si i-a facut boieri,prin privati-hotia averii obstesti (a tuturora)…De ce cere DNA arestarea lui Bădălau. Culisele anchetei
Maria Dinu
Potrivit anchetei desfășurate de procurorii DNA, Niculae Bădălău s-ar fi folosit de funcția de la Curtea de Conturi pentru a obține contracte cu primăriile din Giurgiu și Teleorman pentru firmele pe care le deține.
CAB a decis arestarea pentru 30 de zile a lui Niculae Bădălău
Potrivit unor surse „Adevărul”, cel care l-ar fi denunțat pe fostul senator este primarul comunei Bucșani, din județul Giurgiu, Dan Pasat.
Sursa citată a susținut că i s-au oferit de trei ori sume de bani pentru a-și da acordul privind plata unui contract cu o firmă controlată de inculpat.
De asemenea, potrivit propunerii de arestare preventivă înaintată de DNA, inculpatul „a lăsat să se creadă că are influență asupra numitei (….) Companiei Naționale de Investiții C.N.I. – SA și a promis că o va determina pe aceasta să îndeplinească un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, respectiv să asigure finanțarea a două proiecte depuse la această instituție de către Primăria comunei (….), județul Giurgiu”.
Surse din anchetă au susținut că sumele ar fi fost oferită de o angajată a firmei ginerului său, aceasta fiind de asemenea reținută.
Inculpații ar fi oferit mită pentru efectuarea unei plăți
„Conform denunțului, în acest context și în condițiile în care inculpatul Bădălău Niculae cunoștea că Primăria (….) obținuse finanțare în sumă de aproximativ 8.000.000 lei pentru reabilitarea sistemului de alimentare cu apă potabilă în 3 localități ale comunei, în luna august 2022 l-a contactat pe primarul (….) și i-a solicitat să atribuie aceste lucrări uneia dintre firmele controlate de el, promițându-i că în schimb își va exercita influența pe care a lăsat să se creadă că o are asupra unor persoane cu funcții de conducere din cadrul Companiei Naționale 2 de Investiții în scopul de a le determina să aprobe finanțarea pentru lucrări de investiție în comuna (….)”, arată documentul privind propunerea de arestare preventivă transmis judecătorilor de către DNA.
Potrivit sursei citate, „pentru a se asigura de câștigarea procedurii ce urma a fi organizată, inculpatul Bădălău Niculae a solicitat încheierea de către Primăria (….) a unui contract de consultanță cu firma controlată de numitul (….), omul de încredere al acestuia”.
Ulterior denunțătorul afirmă că i s-a cerut o plată parțială pentru lucrări despre care inculpata susținea că s-au făcut. Constatând însă situația din teren, sursa citată a refuzat să dea curs cererii, fiindu-i propus ulterior să de trei ori să accepte sume de bani în schimbul acordului.
„Mai mult, în această discuție inculpatul Bădălău Niculae i-a promis primarului comunei (….) un procent de 7% din valoarea lucrărilor care fac obiectul contractului încheiat de Primăria Comunei (….) cu (….) (….) SRL”, mai arată sursa citată în cazul contractului în care a solicitat plata.
Astfel, „rezultă fără echivoc că inculpatul Bădălău Niculae i-a oferit acestuia prin intermediul inculpatei (….) și i-a promis în mod direct un procent de 7% din valoarea fără TVA a lucrărilor contractate de (….) (….) SRL, ceea ce echivalează cu suma de 344.000 lei (circa 70.000 euro) având în vedere că valoarea fără TVA a contractului conform actului adițional nr. 1/15.04.2019 este de 4.903.959,97 lei, procent din care i-a remis la data de 25.11.2022, prin intermediul aceleiași persoane, inculpata (….), suma de 35.000 lei, pentru ca (….) să asigure efectuarea în continuare a plăților, chiar și pentru lucrări neconforme, către societatea (….) (….) SRL”, concluzionează documentul citat.
Niculae Bădălău, arestat pentru 30 de zile
Potrivit unor surse „Adevărul”, judecătorii au admis cererea DNA de arestare preventivă pentru 30 de zile a lui Niculae Bădălău, actual vicepreședinte al Curții de Conturi.
Fostul ministru al Economiei a fost reținut duminică seară pentru 24 de ore de DNA pentru comiterea infracțiunilor de dare de mită și trafic de influență. Luni, acesta a fost adus încătușat la instanță.
Citește și:
Niculae Bădălău, reținut de DNA pentru dare de mită și trafic de influență
Citește și: Ce avere are Niculae Bădălău, fostul baron PSD reținut de DNA pentru dare de mită și trafic de influență
Citește și: Niculae Bădălău, arestat pentru 30 de zile
Maria Dinu
https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/de-ce-cere-dna-arestarea-lui-badalau-culisele-2223611.html
//////////////////////////
„Orfelinatul groazei“…Povești cutremurătoare din orfelinatele ceaușiste. Ce își amintesc doi frați la televiziunea suedeză
Ioan Buciumar
Frații Virgil și Vișinel Bălan au crescut în condiții întâlnite doar în lagărele naziste. Cei doi frați au reușit să își construiască două cariere frumoase și îi ajută acum pe copiii din centre.
Virgil Bălan și-a spus povestea la televiziunea suedeză de stat
Două povești de viață cutremurătoare despre orfanii din România a relatat televiziunea de stat din Suedia. „Copiii dictatorului” este o emisiune despre copiii crescuți în orfelinatele din vremea lui Nicolae Ceaușescu, iar frații Virgil și Vișinel Bălan își amintesc, în două din episoade, cu lacrimi în ochi, momente din copilăria petrecută în centre.
La început, Virgil Bălan este împreună cu fratele său mai mic, Vișinel Bălan, la centrul în care a crescut mezinul familiei. Vișinel descrie pedepsele suferite de copiii care făceau pe ei în pat. Aceștia erau dezbrăcați în pielea goală și duși pe holurile de la fiecare etaj al clădirii.
Mai mult, erau și bătuți, și nu oricum, ci crâncen. La un moment dat, Vișinel Bălan povestește că erau educatoare extrem de agresive și violente, care îi băteau pe copiii care nu se controlau și urinau în pat.
Bătut cu sete, până strângea cu dinții de masa din fier
„M-am prins de gaz – că era și-atunci țeava asta de gaz – și-am sărit. Mi-am scrântit piciorul, dar am fugit. Pe mine mă interesa să fug. M-am întors când m-a adus Poliția și m-a lovit, jos, la intrarea în centru. Mi-a dat două palme de m-a dat cu capul de perete și mi-a dat o placă din aia și mi-a făcut poză. După care mi-a zis că, dacă se întâmplă un furt sau orice se întâmplă, mă arestează prima dată pe mine, chiar dacă-s nevinovat”, a povestit Vișinel Bălan.
Și toate acestea s-au întâmplat pentru că micuțul Vișinel Bălan încerca să scape de educatoarea care îl bătea. Vișinel i-a povestit fratelui său cum a decurs totul înainte să fugă. Pe hol era o masă cu picioare din fier, pe care a fost pus acesta de către educatoare.
„A luat o coadă de mătură, a stins becul, într-o parte era întuneric, în cealaltă era semiîntuneric și a început să dea în mine. Eram vânăt. Am ieșit de aici nu doar rupt în două. De-aia am și sărit după aceea și am fugit, pentru că femeia aia dădea cu sete în mine, iar eu strângeam cu dinții de picioarele metalice ale mesei”, a mai povestit Vișinel Bălan, care a precizat că atunci avea 8-9 ani.
Lipsa afecțiunii, mai dureroasă decât bătăile sau violența
În schimb, Virgil spune că nu vrea să povestească despre pedepse tocmai pentru a nu retrăi acele momente. A amintit și că a fost abuzat sexual de copiii mai mari. În acele condiții, un copil nu avea nicio șansă dacă nu întâlnea pe cineva cu suflet, așa cum s-a întâmplat cu Virgil Bălan.
„A fost o perioadă frumoasă, în sensul că o educatoare m-a luat acasă. Acela a fost momentul în care m-am desprins de mediul instituțional și am văzut o altă perspectivă a realității, că oamenii adulți au casa lor, au gospodăria lor. Acea educatoare care, în perioada preșcolară, m-a luat de două ori acasă, avea și un copil apropiat de vârsta mea și mă jucam cu acel copil”, a povestit Virgil Bălan.
Cât timp erau mici, copiii instituționalizați credeau că adulții există doar la centru și au rolul de a-i pedepsi pentru fiecare lucru pe care îl făceau. Cu lacrimi în ochi, Virgil spune că momentul în care acea educatoare a dispărut din viața lui – la scurt timp după ce îl luase acasă – a fost cea mai neplăcută întâmplare.
Astfel că în ciuda bătăilor, a umilințelor, abuzurilor și suferințelor, cel mai greu moment nu a părut niciunul din acestea, ci dispariția razei de speranță pe care o reprezenta acea femeie prin simplele vizite de câteva ore.
Virgil spune că, la un moment dat, copiii mai mari au fost mutați și a rămas el în generația celor mai mari. Deși își făcuse planuri cum să-i maltrateze pe cei mai mici drept răzbunare pentru ce suferise el, s-a maturizat – cu toate că avea doar 11 ani – a renunțat la acele planuri și s-a purtat frumos cu cei mai mici decât el.
În al doilea episod, Virgil ajunge la familia sa naturală. Știind în ce sărăcie trăiesc frații lui, stă în cumpănă când este întrebat cum ar fi fost mai bine – în familie sau în centru. Totuși, răspunde că ar fi preferat să crească lângă părinții săi, alături de frați.
La nivel afectiv-emoțional nu s-a făcut niciun pas înainte
„Este evident că România a făcut progrese mari de atunci. Copiii nu mai sunt bătuți, condițiile sunt mult mai bune, nu se compară ce era atunci cu ce este acum. Din păcate, la un alt capitol, care este și cel mai important în dezvoltarea unui copil – cel afectiv-emoțional, nu s-a făcut nici măcar un pas înainte, suntem tot acolo”, a declarat Virgil Bălan, pentru Adevărul.
Virgil Bălan este unul dintre extrem de puținii copii crescuți în centre care au reușit să se descurce singuri. Este mulțumit de cariera sa, el este psiholog la un centru pentru adulți cu dizabilități și mai are și alte activități, însă, pe plan personal, spune că nu poate considera că s-au întâmplat prea multe lucruri bune în viața lui.
Citește și: Exhumare a copiilor morţi la „orfelinatul groazei“. Sute de orfani au murit aici, în condiţii suspecte, în comunism
Citește și: O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
Citește și: Cărămizile istoriei. Biserica și orfelinatul distruse în luptele din război
https://adevarul.ro/stiri-locale/brasov/povesti-cutremuratoare-din-orfelinatele-ceausiste-2223935.html
///////////////////////////////////////////
Capitolul 18 (II): Ambițiile globale ale Partidului Comunist Chinez
Cuprins
- “Războiul fără restricții” cu caracteristicile comuniste chineze
- PCC promovează cultura partidului în întreaga lume
- Scopul frontului unic este să dezintegreze lumea liberă din interior
- Războiul economic nelimitat este armamentul greu al PCC
- PCC folosește masele pentru spionaj
- Războiul fără restricții ia multe forme
- “Modelul chinezesc” și impactul său distructiv
- Lecțiile învățate și calea de ieșire
- Politica de reconciliere a fost o greșeală gravă
- De ce Occidentul a înțeles greșit China?
- Care este calea de ieșire?
Referințe
*****
- “Războiul fără restricții” cu caracteristicile comuniste chineze
În procesul de realizare a ambițiilor sale globale, PCC nu recunoaște limite morale și nu se supune legilor. Precum s-a arătat în cele Nouă Comentarii despre Partidul Comunist, istoria înființării PCC-ului este un proces de perfecționare treptată a maleficității descoperite prin istorie, atât în China, cât și în întreaga lume, inclusiv în cele nouă trăsături moștenite ale partidului “răutatea, înșelăciunea, instigarea, dezlănțuirea drojdiei societății, spionajul, jaful, lupta, eliminarea și controlul”.[1] Aceste trăsături se văd pretutindeni prin procesul de expansiune globală a PCC, iar Partidul și-a extins și întărit continuu tehnicile și malignitatea. “Războiul fără restricții” al PCC este o expresie concentrată a acestor trăsături malefice și o parte importantă a succesului său.
Ideea războiului fără restricții a fost integrată mereu în practicile militare ale PCC. În 1999, doi colonei chinezi au folosit, oficial, termenul “război fără restricții” în munca lor militară teoretică. După cum sugerează și numele, războiul nerestricționat are următoarele caracteristici: “un război care depășește toate granițele și limitele”, “forțând inamicul să accepte interesele cuiva prin toate mijloacele, inclusiv metode de forță sau pașnice, militare sau civile, și mijloacele de ucidere sau nu”. “Toate mijloacele sunt incluse, informația este omniprezentă, câmpul de luptă este peste tot”-“dincolo de toate îngrădirile politice, istorice, culturale și morale”.[2]
Războiul fără restricții înseamnă că “toate armele și tehnologiile pot fi folosite în mod intenționat; înseamnă că toate granițele dintre lumea războiului și cea a păcii, militară și civilă sunt distruse“. Folosește metode care acoperă națiuni și orice sferă de activitate. Finanțele, comerțul, mass-media, dreptul internațional, spațiul cosmic și multe altele sunt câmpuri potențiale de luptă. Armele includ hackingul, terorismul, războiul biochimic, războiul ecologic, războiul atomic, războiul electronic, drogurile, spionajul, contrabanda, războiul psihologic, ideologia, sancțiunile și așa mai departe.[3]
Autorii războiului nerestricționat cred că “generalizarea războiului” este direcția inevitabilă a viitorului și că fiecare domeniu trebuie militarizat. Ei cred că, un număr mare de personal civil care nu poartă uniforme militare reprezintă cheia pentru războiul nerestricționat. Guvernul trebuie să se pregătească rapid pentru luptă pe toate câmpurile de război invizibile.[4]
Mulți se referă la diverse medii profesionale sau sociale ca fiind “câmpuri de luptă”, metaforic vorbind, dar pentru PCC, înseamnă război într-un sens foarte real. Toate domeniile sunt câmpuri de luptă pentru că PCC se află, în orice moment, într-o stare de război și fiecare om este un combatant. Toate conflictele sunt considerate lupte pe viață și pe moarte. Problemele ușoare sunt amplificate pentru a fi transformate în întrebări de principiu sau ideologie, și întreaga țară este mobilizată ca și cum ar fi în război, pentru a îndeplini obiectivele PCC.
În anii ’40, în timpul războiului civil din China, PCC a folosit războiul economic pentru a prejudicia economia guvernului naționalist (Kuomintang – KMT) din Republica Chineză și a făcut-o să se prăbușească. Partidul a folosit spionajul pentru a obține planurile militare ale Kuomintang chiar înainte ca propriile trupele ale KMT-ului să le primească și au folosit numeroase conspirații în timp ce armatele comuniste luptau pe câmpul de luptă. PCC folosește, în continuare, aceste mijloace fără restricție, dar la o scară și mai amplă și mai adâncă. Războiul fără restricții înseamnă încălcarea tuturor regulilor convenționale și a restricțiilor morale. Acest lucru face ca majoritatea populației occidentale, guvernele occidentale și companiile să fie incapabile să înțeleagă modul în care acționează PCC, cu atât mai puțin să concureze cu acesta.
PCC implementează războaie nerestricționate în numeroase domenii, folosind multe mijloace care aparent sunt obișnuite pentru a-și atinge obiectivele:
Exportă cultura partidului și minte lumea prin intermediul propagandei străine;
Controlează mediile globale și desfășoară războaie ideologice nerestricționate;
Folosește faima, stratagemele irezistibile, relațiile umane, mituirea și puterea despotică ca să unească liderii Națiunilor Unite, figurile politice importante din diferite țări, celebritățile din grupurile de experți și cercurile academice, magnații și oamenii influenți din toate categoriile sociale – să cultive prietenii care să sprijine PCC-ul și să-l ajute la nevoie;
Susține, incită și crează alianțe cu regimurile necinstite pentru a distrage atenția Statelor Unite și a guvernelor occidentale;
Utilizează diplomația comercială pentru a face țările libere să concureze una împotriva celeilalte, folosind ca momeală piața a peste un miliard de chinezi;
Adâncește integrarea economică și interdependența pentru a lega alte țări;
Încălcă normele comerciale ale OMC;
Își ia angajamente false de reformă pentru a acumula surplusul comercial și rezervele valutare;
Folosește roadele capitalismului pentru a îngrășa corpul socialismului;
Folosește piața, schimburile valutare și resursele financiare ca arme pentru a suprima drepturile omului prin război economic nerestricționat și pentru a forța alte țări să renunțe la responsabilitatea morală și la valorile universale;
Forțează chinezii să lucreze în străinătate în companii private pentru a fura informații din țările dezvoltate;
Ia ostatici atât proprii cetățeni cât și pe cei ai altor țări.
- PCC promovează cultura partidului în întreaga lume…………………………………………………………………………….Cont. aici
Capitolul 18 (II): Ambițiile globale ale Partidului Comunist Chinez
/// //////////////
Nouă comentarii despre Partidul Comunist Chinez
În faţa dvs. se află noua documentare subtitrate în limba română a unei serii de 9 Comentarii despre istoria Partidului Comunist Chinez. Accesibile în China prin intermediul internetului, sau introduse pe ascuns, comentariile sunt căutate şi citite avid de mulţi dintre cei aflaţi în bezna propagandei comuniste.
Comentariul 1. Ce este Partidul Comunist?
Despre cele 9 Comentarii
Cele 9 Comentarii prezentate aici au fost publicate în limba chineză în 2004. Accesibile în China prin intermediul internetului, sau introduse pe ascuns, comentariile sunt căutate şi citite avid de mulţi dintre cei aflaţi în bezna propagandei comuniste.
Comentariile au la bază o documentare istorică riguroasă, dezvăluie cu curaj ororile inimaginabile ale comunismului practicat în China, începând cu perioada maoistă şi terminând cu perioada actuală; analizează lucid şi cuprinzător originile comunismului, trăsăturile sale şi mecanismele care asigură existenţa “fiarei roşii”. Este inedită în special prezentarea comunismului ca fiinţă vie, malefică, preocupată obsesiv de asigurarea propriei existenţe şi supremaţii, capabilă de orice infamie.
Adevărul despre comunism este cutremurător, iar comentariile de faţă nu par să treacă cu vederea nici unul dintre aspectele sale. Este expus un lung şir de samavolnicii: măcelurile din timpul Revoluţiei Culturale, actele de canibalism din timpul Marii Foamete, grozăviile campaniei guvernului chinez împotriva practicanţilor Falun Gong, etc.
Mărturiile cuprinse aici, pe alocuri zguduitoare, au consternat mulţi membri PCC care nu cunoşteau decât versiunea oficială a evenimentelor, o versiune în care trecutul şi prezentul sunt prelucrate şi deformate conform directivelor Partidului. Consternarea lor s-a transformat apoi în ruşine – ruşine că fac parte dintr-o asemenea organizaţie malefică (Partidul Comunist), cu o istorie criminală, şi îndreptată împotriva oamenilor. Urmarea a fost că pe website-ul Epoch Times s-au înregistrat până în acest moment (august 2009) peste 50 milioane de declaraţii de retragere din PCC şi organizaţiile sale aferente. Numărul acestor declaraţii creşte rapid în continuare.
Aceste lucruri n-au scăpat neobservate de PCC. Simţind în ceafă suflarea rece a morţii, PCC încearcă acum cu disperare să oprească răspândirea adevărului. Credem că nu va reuşi decât să-şi grăbească sfârşitul inevitabil.
De ce în Romania?
Oficial, în România comunismul a murit în 1989. Dar efectele sale se mai resimt încă, uneori chiar foarte puternic şi dureros – atât cele de natură materială, cât, mai ales, daunele produse conştiinţei româneşti – care sunt mult mai greu de reparat şi cu efecte devastatoare mai subtile, pe termen lung.
Poate că citind aceste articole veţi avea, ca şi noi, impresia că sunt extrem de aplicabile în cazul Romaniei. Poate veţi crede, ca şi noi, că ele ne privesc pe toţi cei care am trăit sub comunism şi care am fost de-a lungul vremii influenţaţi într-un fel sau altul de maleficele doctrine comuniste.
Mulţi dintre cei care le-am citit am remarcat că în adâncurile minţii noastre uneori încă mai bântuie fantoma comunismului. Mulţi, asemenea celor din China, am vrut să ne desolidarizăm de un lucru atât de îngrozitor, şi am dorit să ne facem publică opoziţia faţă de comunism. Dacă şi dvs doriţi aşa ceva, o puteţi face aici, pentru dvs. şi pentru rudele dvs. decedate, care nu mai au această şansă.
Traducerea şi publicarea acestor comentarii nu urmăreşte acţiuni vindicative. Urmărim scoaterea la lumină a adevărului istoric şi curăţarea minţilor tuturor de otrava şi minciuna doctrinelor comuniste. Mai dorim să oferim foştilor membrii ai organizaţiilor comuniste din România (PCR, UTC, etc) posibilitatea să-şi decline apartenenţa la aceste organizaţii.
Comentariul 1. Ce este Partidul Comunist?
Acest articol discută despre impactul mişcării comuniste şi al Partidului Comunist asupra civilizaţiei naţionale. Privind istoria Chinei din ultimii 160 de ani, aproape 100 de milioane de oameni au fost omorâţi şi aproape toată cultura şi civilizaţia tradiţională a fost distrusă. A fost Partidul Comunist o alegere a cetăţenilor, sau a fost impus din afară?
Comentariul 2. Despre începuturile Partidului Comunist Chinez
Cum a putut Partidul Comunist să apară, să crească şi în final să obţină puterea? Au ales într-adevăr oamenii Partidul Comunist? Sau Partidul Comunist a fost cel care s-a organizat şi i-a forţat pe oameni să-l accepte? PCC s-a aşezat deasupra tuturor, a cucerit totul în calea sa, aducând nenumărate catastrofe.
Comentariul 3. Tirania Partidului Comunist Chinez
Astăzi, violenţa şi abuzurile PCC sunt chiar mai sălbatice decât cele ale dinastiei Qin din trecut. Filozofia PCC este una a luptei, iar regimul PCC este construit pe o serie de lupte de clasă, lupte pentru orientare, lupte ideologice, atât în China cât şi în cazul altor state comuniste sau fost comuniste.
Comentariul 4. De ce este Partidul Comunist Chinez o forţă împotriva universului
În ultimii 100 de ani, invazia neaşteptată a spectrului comunismului a creat o forţă împotriva naturii şi umanităţii, cauzând agonie şi o tragedie nelimitată. A împins civilizaţia în pragul distrugerii. A devenit o forţă extrem de răuvoitoare, care este împotriva universului.
Comentariul 5. Cârdăşia dintre Jiang Zemin şi Partidul Comunist în persecuţia Falun Gong
De ce interzice guvernul chinez mişcarea Falun Gong, care promovează Adevărul, Compasiunea şi Toleranţa, şi care este permisă în peste 60 de ţări, fiind interzisă numai în China? Care este relaţia dintre Jiang Zemin şi PCC în această persecuţie?
Commentary6
Cum a distrus Partidul Comunist Chinez cultura tradiţională
PCC a folosit toate resursele naţiunii pentru a distruge cultura tradiţională. Distrugerea culturii chineze de către PCC a fost o acţiune plănuită, bine organizată şi sistematică. A putut exista datorită folosirii violenţei de către stat. De la fondarea sa, PCC nu a încetat niciodată să “revoluţionarizeze” cultura, în încercarea de a-i distruge complet înţelesul.
Comentariul 7. Despre istoria omorurilor în Partidul Comunist Chinez
Cei 55 de ani de domnie a PCC sunt scrişi cu sânge şi minciuni. Poveştile din spatele istoriei sale sângeroase nu sunt numai inumane şi brutale, ci deseori aproape necunoscute. În timpul regimului comunist au fost omorâţi între 60 – 100 de milioane de oameni, lăsând în urmă tot atâtea familii distruse.
Comentariul 8. De ce este Partidul Comunist Chinez un cult malefic?
PCC este în esenţă un cult malefic ce dăunează omenirii. Deşi Partidul Comunist nu s-a considerat niciodată o religie, are toate trăsăturile unei religii. La începuturile sale a considerat marxismul drept adevărul absolut în lume. A împins oamenii să-şi angajeze viaţa în luptă, pentru construirea “paradisului comunist” pe Pământ.
Comentariul 9. Despre natura lipsită de scrupule a Partidului Comunist Chinez
Cel mai înspăimântător lucru la PCC este dorinţa sa de a distruge fundamentul moral al întregii naţiuni, încercând să transforme fiecare cetăţean într-un ticălos mai mic sau mai mare, pentru a crea un mediu în care să se poată dezvolta ca organizaţie. Este în special important să înţelegem clar de ce acţionează în mod malefic şi să-i înţelegem natura criminală.
Sursa: Epoch Times Romania
https://documentare.rightbe.com/documentare-interzise/noua-comentarii-despre-partidul-comunist-documentare-video
//////////////////////////////////////////
DE ACEEA SATAN… Ştiri cu tâlc. Vladimir Putin: comunismul este asemănător cu creştinismul iar Lenin ar fi un sfânt
Coborarea in infern a lui VI Lenin in Bucuresti, Romania, 5 martie 1990 (ANDRE DURAND /
În cadrul unui interviu recent, preşedintele rus Vladimir Putin a comparat comunismul cu creştinismul şi l-a asemuit pe liderul revoluţionar bolşevic Vladimir Lenin cu un “sfânt”.
Comentariile au apărut într-un interviu pentru un film documentar numit “Valaam”, din care a fost difuzat un clip pe canalul de televiziune Russia 1.
Alocuţiunea lui Putin survine într-un context care poate părea ciudat: societatea rusă este divizată din cauza unei iniţiative renăscute de a-l îngropa pe unul dintre călăii de frunte ai Rusiei – Vladimir Lenin.
Deşi fenomenul este greu observabil de către un ochi neiniţiat, asupra liderilor marilor puteri începe să fie exercitată o imensă presiune, pentru a-i face să se îndepărteze de comunism.
Asemenea evoluţii sunt evidente în Rusia – unde, din senin, autorităţile au început să vânture îngroparea lui Vladimir Lenin – dar ele sunt prezente inclusiv în cazul Chinei – în ciuda faptului că aceasta se află sub controlul strict al celui mai numeros şi puternic Partid Comunist al planetei.
Dezlipirea de traiectoria globalistă şi comunistoidă se poate observa chiar şi în SUA, care, deşi ar fi trebuit să rămână bastionul luptei împotriva comunismului – a eşuat să joace acest rol până la sfârşit, sub influenţa corozivă a corupţiei şi a agenţilor şcolii de la Frankfurt. În cazul Statelor Unite, un punct marcant al noii traiectorii a fost victoria lui Donald Trump în alegerile prezidenţiale din noiembrie 2016, care, după cum era de aşteptat, a declanşat tensiuni enorme în cadrul establishmentului politic american.
Religie malefică şi organizaţie criminală
Putin a mers chiar mai departe, susţinând că ideologia comunistă are toate caracteristicile unei religii deoarece ar avea la bază egalitatea, frăţia şi propria sa “scriptură sfânta”.
Vladimir Putin a subliniat, în cadrul interviului, că: “au existat ani foarte duri de ateism militant în timpul perioadei sovietice, când preoţi au fost ucişi, biserici au fost distruse. Dar, în acelaşi timp, a fost creată o nouă religie – ideologia comunistă, care este foarte similară cu creştinismul, de fapt”.
Liderul de la Kremlin continuă, citând, poate nu întâmplător, lozinci ale Revoluţiei Franceze – pe care, eronat, le atribuie Bibliei:
„Libertatea, egalitatea, frăţia, justiţia – toate acestea sunt prezente în Sfânta Scriptură, sunt toate acolo. Cum stă treaba cu codexul fondatorilor comunismului? Este doar o sublimare, o extragere primitivă a unor lucruri din Biblie, nu a fost inventat nimic”.
Deşi poate să pară şocant, Vladimir Putin este, până la un punct, corect. Precursorii Revoluţiei bolşevice au fost iniţiatorii Revoluţiei Franceze, iar Manifestul Comunist, considerat rezumat al doctrinei comuniste, scris de Karl Marx, a fost asemănat în mai mult rânduri cu o Cartă a comunismului. Manifestul prevestea teroarea, distrugerea pe scară largă, în numele transformării sociale pe baza unor experimente menite să aducă „paradisul pe pământ” şi să transforme omul în ceva complet diferit.
Lenin, cunoscut pentru depravarea sa, viaţa de lux şi crimele pe care le-a încurajat în perioada în care a condus destinele Rusiei bolşevice, a murit în 1924, ros de sifilis.
La moartea sa, discipolii bolşevici l-au înhumat pe Lenin într-un mausoleu în Piaţa Roşie, aparent pentru a-i păstra vie memoria.
La vremea respectivă gestul a dat apă la moară celor care considerau că noul regim bolşevic semăna izbitor cu o religie politică, o teocraţie a terorii, care avea nevoie de sânge şi cerea loialitate absolută din partea subiecţilor săi.
Astfel că paralela făcută de Vladimir Putin între comunism şi religie este cu atât mai interesantă.
Deşi fenomenul este greu observabil de către un ochi neiniţiat, asupra liderilor marilor puteri începe să fie exercitată o imensă presiune, pentru a-i face să se îndepărteze de comunism.
Comunismul a făcut, conform Cărţii negre a comunismului – scrisă de un grup de istorici europeni – peste 100 de milioane de victime directe. Un număr însemnat de crime au fost făcute sub conducerea lui Vladimir Lenin – creator al infamei poliţii politice CEKA (precursoare a NKVD-ului şi KGB-ului), condusă de Felix Djerjinski.
Deşi istoria oficială susţine că Revoluţia Bolşevică a apărut ca urmare a tensiunilor prezente în societatea rusă a începutului de secol, Lenin, cunoscut pentru legăturile sale cu forţe obscure, a capturat revoluţia burgheză care a izbucnit la sfârşitul primului Război Mondial, generând o a doua revoluţie – bolşevică. Conform mai multor lucrări ale celebrului istoric Anthony Sutton, comunismul rus a fost implementat cu ajutor financiar şi logistic masiv al unor cercuri financiare din New York, iar legăturile dintre cele două structuri au continuat şi după succesul loviturii de stat din Rusia.
Rusia confuză
Cu toate amănuntele sordide ale vieţii şi personalităţii lui Lenin, Vladimir Putin îl compară pe liderul Partidului Bolşevic, Vladimir Ilici Lenin – cu sfinţii creştini: „Uitaţi, Lenin a fost plasat într-un mausoleu. Ce deosebire este faţă de moaştele sfinţilor ortodocşi şi cele ale creştinilor?”
“Se afirmă că nu există o asemenea tradiţie în creştinism, dar duceţi-vă la Atos şi uitaţi-vă, există o mulţime de moaşte acolo, moaşte sfinte, relicve ale sfinţilor”.
Preşedintele adjunct al Dumei, Ivan Melnikov s-a grăbit să adauge: “Cred că aceste vorbe ale preşedintelui vor aplana direct şi efectiv dezbaterile în problema mausoleului”.
Un studiu recent efectuat de centrul Levada arată că Rusia este împărţită în două tabere egale în ceea ce priveşte iniţiativa de a-l scoate pe Lenin din mausoleu.
Conform sondajului, 41% dintre ruşi aprobă îngroparea lui Lenin, iar 41% se opun. Procentul de 18% sunt nehotărâţi.
Preşedintele Partidului Comunist Rus, Ghenadii Ziuganov, a afirmat că Vladimir Putin ar fi promis că rămăşiţele lui Lenin vor rămâne în mausoleu. Comunistul şef al Rusiei spune că Putin ar fi afirmat că „atâta timp cât eu rămân aici, nu va exista barbarie în Piaţa Roşie”.
Conform lui Ziuganov, la vremea respectivă, Putin a repudiat orice argument conform căruia Lenin nu ar fi fost înmormântat conform tradiţiilor creştine. Putin ar fi afirmat că „în ceea ce priveşte forma înhumării, au folosit un procedeu uzitat în creştinismul ortodox – el este situat la un metru şi jumătate sub nivelul solului. Procedeul de înhumare în grote sub pământ este cunoscut de mult timp”.
Argumentul este ridicol – Vladimir Lenin este unul dintre marii casapi ai secolului XX, un duşman al creştinismului şi un ateu declarat – astfel că orice respectare a tradiţiei creştine în cazul său devine fără sens.
Interesantă rămâne doar încercarea liderului de la Kremlin de a potoli demonii pe care îi stârneşte Lenin inclusiv după moartea sa oficială.
Întrebarea cu adevărat importantă, pentru a înţelege sensul în care curg timpurile, ar fi de ce simte Kremlinul nevoia să vânture acum, din nou, ideea îngropării lui Lenin. Şi în contextul în care Levada arată sciziunea ruşilor – deci numărul încă mare de suporteri ai lui Lenin în rândul maselor – de ce simte Putin că este necesară o apariţie în public şi acest hocus pocus de logică, pentru a sprijini îndepărtarea lui Lenin din mausoleu – şi implicit abolirea lui ca simbol al comunismului? Iar, mai important: de ce acum?
https://epochtimes-romania.com/news/stiri-cu-talc-vladimir-putin-comunismul-este-asemanator-cu-crestinismul-iar-lenin-ar-fi-un-sfant—270002?fbclid=IwAR2g6EjnEL_90kqCNdE4lWyPJdNeVdC5-69YgMgjSyQxa97jsWaYNIx1STU
///////////////////////////////////////
Ex-preşedintele Ucrainei recomandă citirea celor “Nouă comentarii despre Partidul Comunist”
După ce ancheta jurnalistică, „Nouă Comentarii despre Partidul Comunist» a fost publicată în 2004, milioane de oameni şi-au schimbat atitudinea faţă de comunism.
Cartea, care a fost publicată de „The Epoch Times”, dezvăluie esenţa ideologiei comuniste prin exemplul ultimei societăţi comuniste din lume, ce încă mai are putere – Partidul Comunist din China. După citirea «Nouă Comentarii …», chinezii reconsideră trecutul ţării lor. Până azi, ca parte a mişcării „Tuidang” sau „Părăsiţi partidul”, mai mult de 160.800.000 de oameni (conform datelor din 25 martie 2014, şi informaţiilor de pe http://www.tuidang.org/) au renunţat la Partidul Comunist, organizaţiile Liga Tineretului şi Tinerii Pionieri din China.
Primul preşedinte al Ucrainei independente Leonid Kravciuk sugerează citirea cărţii „Nouă comentarii …”, tuturor ucrainenilor. De ce? Pentru ce este apreciată?
– Care a fost impresia dumneavoastră după citirea cărţii „Nouă Comentarii despre Partidul Comunist?”
– Cartea „Nouă Comentarii despre Partidul Comunist”, a lăsat o impresie profundă asupra mea. Faptele descrise aici nu sunt completate cu multe comentarii, şi, desigur, sunt pe exemplul Chinei, dar se pot vedea rădăcinile din Rusia (pe fiecare astfel de fapt). În China, s-a ajuns la o astfel de natură perversă, atât ideologică cât şi politică, încât nici nu se poate încadra în conştiinţa umană. Este imposibil de înţeles cum oamenii pot cădea sub o astfel de influenţă şi crea lucruri pe care nici chiar fiara nu le poate face. Animalele nu fac astfel de lucruri.
-Domnule Kravchuk, de ce consideraţi că este importantă pentru Ucraina cartea „Nouă Comentarii …” ?
– În loc de a spune cât de rău este Partidul Comunist din Ucraina, cât de rău este Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, trebuie doar să publicaţi această carte. Cei care vor citi cartea vor înţelege. Şi nu va fi nevoie să spui nimănui cine şi ce reprezintă. Influenţa comuniştilor aici este, probabil, încă puternică. Şi ei nu doresc ca natura lor ideologică, politică şi psihologică să fie dezvăluită. Această natură inevitabil face loc dictaturii şi haosului. Este fărădelege în presiunea spirituală, fărădelege de a agresa fizic oamenii.
După părerea mea cartea ” Nouă Comentarii … ” va fi utilă pentru Ucraina. În istoria noastră au existat persecuţii, Gulag, Holodomor, care au luat 9 milioane de vieţi după o estimare neexagerată. A fost făcută o listă a numelor de familie ale victimelor Holodomor, în număr de 4 milioane de oameni. Şi această listă încă se completează, e în creştere. În China, povestea s-a repetat, dar acolo s-a ajuns la denaturarea deosebită având în vedere specificul Estului.
„Nouă Comentarii despre Partidul Comunist” este o carte bazată pe mărturia supravieţuitorilor persecuţiei de către Partidul Comunist. Eseurile expun ideologia comunismului şi modul în care distorsionează minţile milioanelor de oameni din întreaga lume. După citirea acestei cărţi, mulţi cititori au descoperit în ei înşişi o mulţime de factori „comunişti” şi au fost capabili să scape de ei”.
Leonid Kravciuk a recomandat anterior public de mai multe ori „Nouă Comentarii …” pentru citirea de către jurnalişti şi politicieni, astfel încât editura „The Epoch Times” i-a prezentat o scrisoare de mulţumire (pe care ex – preşedintele o ţine în fotografie).
https://epochtimes-romania.com/news/ex-presedintele-ucrainei-recomanda-citirea-celor-noua-comentarii-despre-partidul-comunist—214809
//////////////////////////////
https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/100-de-ani-de-comunism
Nicu Butoi – Teologul si Grădinarul
| Bate-l pe diavol cu armele lui | Mesaj Biblic: Pastor Florin Ianovici https://www.youtube.com/watch?v=TwDZ3c04YKE&t=3227s
//////////////////
https://mythologica.ro/top-10-profetii-spectaculoase-care-nu-s-au-adeverit-de-a-lungul-timpului/
Vaca roșie și cel de al 3-lea Templu | Cu Rev. Dr. Lazăr Gog https://www.youtube.com/watch?v=tB9WKvs-c0Q
/////////////////////////////////
Pușcăriașul Severin îi scrie lui Putin, „turnându-i” pe conducătorii României, care „execută obedient ordine venite de la rivalii Rusiei”
de Grigore Cartianu
Adrian Severin – Vladimir Putin
Euro-coruptul Adrian Severin (condamnat pentru luare de mită ca europarlamentar) a trimis o „scrisoare deschisă” la Moscova, cu doi destinatari: președintele Vladimir Putin și ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov. Redactată duminică, 2 mai, scrisoarea a fost publicată trei zile mai târziu.
Severin nu se prezintă ca infractor de drept comun, ci ca „ex-ministru al Afacerilor Externe” și, foarte important, „doctor”!
Fostul europarlamentar PSD se gudură pe lângă Putin, așa cum activiștii anilor ’40-’50 îngenuncheau în fața tabloului lui Stalin.
Adrian Severin îi „pârăște” la Putin pe conducătorii de azi ai României și îl asigură pe satrapul de la Kremlin că „politica mimetică și conformistă a actualului Guvern este efemeră”.
Infractorul de drept comun condamnă „gesturile necugetate și declarațiile provocatoare ale Guvernului român”.
„Nu trebuie confundată națiunea română cu conducerea ei vremelnică”, scrie Severin, dezamăgit de faptul că „România acceptă să fie deocamdată ventrilocul politicilor rusofobe ale unor puteri terțe”.
Conducerea României „acționează sub impulsul unor ordine externe, fără nici cea mai mică legătură cu interesul nostru național. Asemenea ordine, obedient executate, sunt uneori venite de la grupări oculte supra-naționale, interesate să impună o ordine globală oligarhică, alteori de la rivalii sistemici ai Rusiei (…)”, se poziționează Severin de partea Rusiei și împotriva Occidentului. Un Occident care „nu a oferit României altceva decât îndoielnicul privilegiu de a-i fi piață de desfacere și port-avion terestru”.
Minciuni peste minciuni. Dar lingușirea Moscovei se întețește:
„Ca și Rusia, România are nevoie de reabilitarea dreptului internațional, astfel încât forța dreptului să se impună în fața dreptului forței”. În realitate, Rusia e marele agresor din regiune, ținând sub ocupație teritorii din Ucraina, Georgia și Republica Moldova.
„România nu se teme de o Rusie puternică. O Rusie suficient de puternică este calmă”. (Am văzut, mai ales după 1945.)
„Din păcate, în mentalul colectiv românesc sunt mai prezente tezaurul, Basarabia, Pactul Ribbentrop-Molotov și sovietizarea forțată, decât sprijinul pentru unirea principatelor române, atribuirea Dobrogei, restituirea Transilvaniei de nord sau refuzul dezmembrării României la finele Războiului Rece”. (Mult bine ne-a făcut nouă Rusia, în viziunea lui Severin! Dar noi, nerecunoscători…)
Scrisoarea deschisă a lui Severin către Putin
„Excelenței Sale Domnului Vladimir Vladimirovici Putin, Președintele Federației Ruse
Excelenței Sale Domnului Serghei Victorovici Lavrov, Ministrul Afacerilor Externe al Federației Ruse
București, 2 mai 2021 (Duminica Sfintelor Paști)
Excelențe,
Mă adresez Domniilor voastre în calitate de cetățean român, dar și de fost ministru de Externe al României, care a avut în trecut ocazia de a vă întâlni și de a conferi cu dvs., inclusiv ca reprezentant al unor organizații internaționale (Adunarea Parlamentară a OSCE, Consiliul Europei, Parlamentul European). O fac într-un context mondial complicat, dar mai ales pe fondul încordării relațiilor dintre România și Rusia, ajunse, mă grăbesc să spun, în mod artificial, la unul dintre cele mai scăzute niveluri din istorie.
Presa internațională, preluând sau interpretând spusele purtătorilor de cuvânt ai instituțiilor oficiale ruse, a informat că Președinția Federației Ruse, fără îndoială, cu asistența șefului diplomației rusești, întocmește o listă cu «state neprietene». Cu alte cuvinte, state ostile sau inamice.
Demersul meu are scopul de a vă convinge că România nu are de ce fi inclusă pe acea listă și că desemnarea ei ca stat ostil Rusiei ar fi contraproductivă pentru toată lumea. Motivele unei asemenea afirmații sunt mai multe.
În primul rând, nu trebuie confundată națiunea română cu conducerea ei vremelnică, despre care tot mai mulți cetățeni ai țării mele consideră că acționează sub impulsul unor ordine externe, fără nici cea mai mică legătură cu interesul nostru național. Asemenea ordine, obedient executate, sunt uneori venite de la grupări oculte supra-naționale, interesate să impună o ordine globală oligarhică, alteori de la rivalii sistemici ai Rusiei, dar și de la unele puteri «prietene» Rusiei, doritoare a se pune într-o poziție mai bună pentru a negocia bazele acestei «prietenii», asmuțind România împotriva Rusiei. Nu poate fi calificată o întreagă națiune cu calificativul pe care îl merită o guvernare minoritară, ajunsă prin diverse inginerii geopolitice în poziția de a decide împotriva voinței exprimate la urne de majoritatea electoratului român.
În al doilea rând, sunt convins că România și Rusia au mai multe interese strategice comune decât se crede. De aceea, este o mare pierdere că România acceptă să fie deocamdată ventrilocul politicilor rusofobe ale unor puteri terțe. Păcat este, însă, și faptul că Rusia nu are o politică specific românească, și se raportează la români doar ca membru component al alianțelor dominate de actorii euro-atlantici. Nu ne negăm calitatea de membri NATO sau UE, dar înainte de a fi membri NATO sau UE, suntem români și am dori să fim tratați și înțeleși ca atare.
Ca și Rusia, România este interesată de o ordine mondială multipolară sau, și mai bine, policentrică. Ca și Rusia, România este interesată ca Marea Neagră să aparțină riveranilor. Ca și Rusia, România este interesată ca superputerile emergente ale lumii să aparțină categoriei puterilor soft, iar nu puterilor hard. Ca și Rusia, România știe că războiul nu-i poate aduce decât mizerie și că pentru a-și asigura mediul prielnic dezvoltării are nevoie ca centrele de putere ale lumii să fie capabile a se echilibra între ele printr-un sistem flexibil de multilateralism simetric. Ca și Rusia, România este în căutarea unui pact global defensiv, care să permită apărarea națiunilor împotriva amenințărilor neconvenționale. Ca și Rusia, România dorește resetarea sistemului de securitate și cooperare în Europa. Ca și Rusia, România este avantajată dacă se învecinează cu spații caracterizate prin securitate, stabilitate și libertate. Ca și Rusia, România are nevoie de reabilitarea dreptului internațional, astfel încât forța dreptului să se impună în fața dreptului forței. Ca și Rusia, executorul testamentar al celei de a treia Rome, și România, urmașa Bizanțului, este obligată să-și apere tradițiile, credința, valorile morale, organizarea familială și ordinea creștin-ortodoxă în fața agresiunii fundamentalismului cultural globalist.
România nu se teme de o Rusie puternică. O Rusie suficient de puternică este calmă și capabilă să-și rezolve problemele interne pe plan local, fără tentația de a le exporta. Dimpotrivă, o Rusie în nesiguranță este o amenințare mai mare pentru siguranța României, decât una în deplină siguranță. Cred că și pentru Rusia securitatea României ar trebui să fie percepută ca un atu al propriei sale securități. În gesturile necugetate și declarațiile provocatoare ale Guvernului român de azi trebuie văzute și efectele nocive ale unui sentiment de insecuritate, inclusiv subsecvent unei suveranități precare.
Între un Occident care nu a oferit României altceva decât îndoielnicul privilegiu de a-i fi piață de desfacere și port-avion terestru, reproșându-i, în același timp, că are o cultură incompatibilă cu civilizația sa, și o Rusie care așteaptă gesturi de prietenie fără a oferi și un motiv palpabil spre încurajarea acestora, românii îl vor prefera pe cel dintâi pentru un singur motiv: este mai departe și are interese mai mari în alte locuri. Poate că socoteala geografică nu este cea optimă, dar și alegerile imperfecte sunt parte a realității pe care trebuie s-o administrăm împreună, căci tot geografia ne-a obligat să fim pentru totdeauna vecini.
România nu are nici un interes să genereze sau să sporească insecuritatea Rusiei. Din acest punct de vedere, prezența României în NATO, ca și cea a Ungariei și a altor state central-europene, ar trebui să fie privită ca un avantaj pentru Rusia.
România nu a vrut și nu s-a străduit să fie membru al NATO pentru a se război cu Rusia și nici măcar pentru că s-a simțit amenințată de Rusia. Aderarea la NATO a avut ca rațiuni dorința de a evita izolarea internațională sau rămânerea într-o zonă gri, în condițiile în care singura alianță politico-militară defensivă relevantă pentru regiunea noastră, la vremea respectivă, era cea nord-atlantică. De asemenea, România a urmărit să se regăsească în aceeași alianță cu vecinii săi occidentali și sudici, cu care nu-și poate permite să aibă soluții diferite pentru consolidarea siguranței sale strategice. În fine, ca popor latin, românii au sperat că integrarea lor euro-atlantică îi va pune alături de alte popoare cu care au rădăcini culturale comune și cu care împărtășesc același model de viață.
Sub acest ultim aspect, nu se poate uita că românii aparțin latinității orientale și, în consecință, pot fi un interpret perfect al culturii și aspirațiilor Orientului euro-asiatic pentru purtătorii culturii occidentale, europene și euro-atlantice, și invers. Rusia ar avea numai de câștigat dacă ar înțelege aceste oportunități.
Odată intrat într-o alianță, ești ținut de obligația de loialitate față de toți ceilalți membri. Asta pretinde și Rusia de la aliații săi.
Raportul de loialitate este, însă, unul bilateral. România nu este supusa alianței din care face parte, ci membru cu drepturi depline și egale. Deciziile alianței, care nu este o entitate supranațională, ci una interguvernamentală, nu se pot lua fără acordul său. Dacă ceilalți membri nu vor fi la rândul lor loiali României și nu vor ține seama de interesele ei legitime, fiți siguri că România va ști să și le apere.
Or, unul dintre aceste interese vitale este evitarea unei relații conflictuale cu Rusia, în condițiile în care fiecare recunoaște dreptul celuilalt de a se organiza și administra pe plan intern potrivit propriei concepții și propriilor tradiții. Politica mimetică și conformistă a actualului guvern este efemeră și, împotriva sentimentului popular, nu poate trece dincolo de retorică și gesturi simbolice. Nu vă puteți lăsa înșelați în această privință și nici nu este nevoie să lăsați impresia că v-ați lăsat înșelați.
Cred a ști, și este firesc faptul, că Rusia caută o înțelegere strategică cu SUA sau protagoniștii UE. Sunt convins că puteți găsi mai repede asemenea înțelegeri cu România și că, dacă le veți găsi, aceasta vă va facilita și înțelegerile cu SUA și UE. De nu se va întâmpla așa, înseamnă că dorința dumneavoastră nu a fost destul de puternică.
Relațiile româno-ruse sunt marcate de poveri ale trecutului. Nu putem nega acest adevăr, chiar dacă interpretările unor momente istorice sunt subiective, eronate, incomplet argumentate sau excesive. Problema cea mai spinoasă, așa cum am avut ocazia să-i spun foarte stimatului și regretatului meu omolog, Evgheni Primakov, este că resentimentele sunt legate nu de momentele în care, din nefericire, am fost inamici, ci de cele în care am fost aliați și în care fiecare, în felul său, s-a simțit trădat de celălalt. Din păcate, în mentalul colectiv românesc sunt mai prezente tezaurul, Basarabia, Pactul Ribbentrop-Molotov și sovietizarea forțată, decât sprijinul pentru unirea principatelor române, atribuirea Dobrogei, restituirea Transilvaniei de nord sau refuzul dezmembrării României la finele Războiului Rece. Nu intru în detalii acum, căci nu aș face decât să întețesc controversele. La rândul meu, cred că descifrarea istoriei trebuie lăsată istoricilor.
Desigur, fiecare are argumentele sale și unghiul său de vedere. Fiecare este convins că în discuție a fost apărarea intereselor sale legitime. Fiecare crede că a fost mai corect decât celălalt.
La nivelul liderilor bine informați, ne putem înțelege. Nu putem ignora, însă, sentimentul popular. Liberali sau iliberali, fideli ai democrației pluraliste sau adepți ai democrației suverane, nu putem face abstracție de popor. Fără susținerea acestuia, nimic durabil nu se poate realiza. Încrederea lui trebuie să o reclădim. Ea ne va feri de orice excese și de rătăciri pe drumul unei adversități care ar fi spre răul tuturor.
Din această perspectivă, temerea mea în legătură cu trecerea României pe lista țărilor neprietene ale Rusiei este tocmai aceea că astfel vom diminua încrederea populară, și așa în deficit, și totodată vom submina eforturile pentru recâștigarea ei. De asemenea, mai ales pe fondul acestei neîncrederi, vom intra în mod artificial în logica adversității și vom trece dincolo de măsurile de supraveghere reciprocă și de întărire rezonabilă a capacităților de apărare, firești în cazul statelor vecine care aparțin unor alianțe diferite, și nu numai, pentru a promova mesaje și a pune în aplicare acțiuni cu potențialul de a da naștere unui conflict real, de a transforma o pace, deocamdată, din nefericire, rece, într-un război cald, foarte probabil hibrid, adică total. Am fi atunci conduși nu de realități și de intențiile noastre, ci de prejudecăți și de faptele noastre.
Românii nu sunt neprietenii Rusiei. După cum cred că Rusia nu este neprietenul ereditar al României. Fiecare își apără interesele cum știe mai bine și ceea ce trebuie făcut este să ne oferim reciproc motive pentru ca definirea acestora să nu fie conflictuală.
Românii și România sunt prietenii Rusiei, dar, pe drept sau pe nedrept, sunt prieteni dezamăgiți și suspicioși. Declarându-i neprieteni, nu veți face decât să-i transformați în neprieteni absoluți, cronicizându-le dezamăgirea și confirmându-le suspiciunea.
Cunoașteți, desigur, cugetarea care spune că trebuie să ne purtăm cu fiecare adversar ca și când ne-ar putea deveni prieten, și cu fiecare prieten, ca și când ne-ar putea deveni adversar. Dacă socotiți că vă suntem neprieteni, întindeți-ne mâna prieteniei. Dacă socotiți că vă suntem sau vă putem fi prieteni, nu ne tratați ca neprieteni și nu ne lăsați să devenim neprieteni.
Știu că relațiile internaționale sunt guvernate de interese, iar nu de prietenie; de egoism, iar nu de generozitate. România și Rusia nu pot face excepție. Eu unul nu v-aș putea cere să renunțați la interese și la egoism. Pot, însă, să vă îndemn a practica un egoism inteligent. Și singura formă de egoism inteligent în lumea de astăzi este solidaritatea bazată pe empatie. În ciuda diferențelor de agendă și de priorități, absolut firești, putem realiza solidaritatea intereselor.
Nu ne declarați neprieteni, ci sprijiniți cu toate forțele securitatea, stabilitatea și suveranitatea noastră și veți afla că nimeni nu este condamnat a ne fi prieten etern sau neprieten etern. Eterne ne sunt doar aspirațiile de demnitate, libertate și prosperitate națională, care nu sunt în mod sistemic incompatibile cu cele ale Rusiei. Tot istoria ne-a dovedit-o, în mai multe ocazii, că nu sunt.
Cu cele mai bune și prietenești sentimente, rămân
Al dvs,
Dr. Adrian Severin
Ex-ministru al Afacerilor Externe al României”
https://ziaristii.com/puscariasul-adrian-severin-ii-scrie-lui-putin-turnandu-pe-conducatorii-romaniei-care-executa-obedient-ordine-venite-de-la-rivalii-rusiei/
//////////////////////////////////////
Șpăgarul Severin
NESIMȚIREA pușcăriașului-putinist Adrian Severin: ”România rămâne doar cu opțiunea RUSEASCĂ”?!
Minciunile Kremlinului
https://www.podul.ro/articol/6181/nesimtirea-puscariasului-putinist-adrian-severin-romania-ramane-doar-cu-optiunea-ruseasca-minciunile-kremlinului
Podul Minciunilor
Alex Miclovan
Fostul pușcăriaș Adrian Severin (odinioară, ideolog al PSD) își arată totala hidoșenie, pe Facebook, insistând, nici mai mult, nici mai puțin, că ”România rămâne doar cu opțiunea rusească”, în condițiile în care, debitează propagandistul putinist, SUA și UE ar fi transformat țara noastră într-o… ”colonie”.
Precizăm că toate aceste tâmpenii reîncălzite și rostogolite de fostul pușcăriaș de drept comun Severin nu sunt altceva decât narațiuni predilecte ale propagandei rusești, manipulări anti-românești paralele realității.
Vă amintim că de-a lungul ultimilor trei ani Adrian Severin e emis (din pușcărie sau libertate) numeroase mesaje anti-UE și anti-SUA, în acest sens înhăitându-se cu fostul deținut de drept comun Adrian Năstase și cu Răzvan Theodorescu, cel care mințea poporul cu TVR în timp ce minerii îi călcau pe cap la propriu pe studenți.
Iată ce se pretează să halucineze Severin:
”Dacă eradicarea corupției este folosită de SUA și de UE ca armă în lupta dintre ele pentru dominarea României, atunci România rămâne doar cu opțiunea rusească. Vestul ne impinge spre Est. Din nou”.
Șpăgarul Severin
Vă amintim că Adrian Severin a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu executare pentru luare de mită în Parlamentul European, unde PSD-istul a acceptat bani pentru susținerea unor amendamente false (există probe video mai mult decât concludente), alături de europarlamentarul austriac Ernst Strasser, și de un altul, sloven.
Severin avea să fie eliberat după doar un an și două luni de închisoare, odată cu austriacul, numai că acesta din urmă și-a recunoscut fapta și nu a avut niciodată obrăznicia de a susține că ar fi fost victima vreunui ”stat paralel” (sau cine știe ce alte conspirații internaționale), așa cum se tot isterizează Adrian Severin (unul dintre foștii ideologi ai PSD). Recent, instanța supremă i-a respins fostului europarlamentar contestația în anulare.
De notat că Severin nu este numai un fost pușcăriaș care susține cu agresivitate ofensiva PSD-ALDE îndreptată împotriva Justiției – fostul europarlamentar este, totodată, și un virulent critic al SUA și al Uniunii Europene, rostogolind în mod uzual (alături de Adrian Năstase, Răzvan Theodorescu ș.a.m.d.) narațiuni predilecte ale Kremlinului.
https://www.podul.ro/articol/6181/nesimtirea-puscariasului-putinist-adrian-severin-romania-ramane-doar-cu-optiunea-ruseasca-minciunile-kremlinului
////////////////////////////////////////
Aceasta PUTI-nizare a tarii a fost facuta si pentru eliminarea celor care nu danseaza pe muzica lor funebra…ATAC LA FIRMELE ROMANESTI PE PROTOCOL – Dovezi incendiare ale asaltului politiei politice asupra firmelor romanesti la parchetele din Capitala, in baza unei Hotarari CSAT ilegale. La scurt timp dupa Planul comun de masuri de asa-zisa combatere a evaziunii fiscale, semnat in 2012 de PICCJ-Kovesi, SRI-Maior, MJ, MAI si MFP, procurorul Cristian Ban a emis un Ordin prin care a cerut de la parchetele inferioare dosarele cu evaziune fiscala de peste 1 milion euro. Apoi a multumit SRI, DIPI si ANAF
SCRIS DE: L.J.
Ies la iveala noi dovezi cutremuratoare despre cum au fost vanate firmele romanesti, in asa-zisa lupta impotriva evaziunii fiscale (declarata vulnerabilitate la siguranta nationala prin Hotararea CSAT nr. 69/2010, prin eludarea rolului Parlamentului). Aceasta lupta a fost initiata la nivelul SRI – PICCJ – Ministerul Finantelor (ANAF) si a fost exacerbata mai cu seama la nivelul parchetelor din Capitala, unde isi au sediul social cele mai importante firme romanesti, care au fost vanate pentru a fi distruse prin blocari de conturi, inculparea administratorilor si asociatiilor si alte metode. Dintre acestea, ca urmare a penetrarii masive a ANAF de catre ofiteri SRI si ca urmare a modificarii legilor in regimul Traian Basescu astfel incat procesul verbal de constatare al inspectorilor ANAF sa devina mijloc de proba, distrugerea firmelor a devenit o “joaca de copil”.
Pe baza proceselor verbale de control ale inspectorilor ANAF cotropiti de SRI, se retineau pretinse evaziuni fiscale sau rambursari ilegale de TVA. In lipsa oricarei expertize, procurorii de la parchete de tribunale si curti de apel isi crosetau acuzatiile exclusiv pe raportul celor de la ANAF si procedau la sechestre de conturi, inculpari, multe urmate de propuneri de arestare preventiva. Dupa care ani in sir procurorii nu mai faceau nimic in dosare, insa firmele cu conturile blocate si administratorii si actionarii sub masuri preventive, intrau in faliment. In timpul acestor anchete, numerosi oameni de afaceri vanati cu dosare penale au acuzat presiuni de preluare ostila a afacerilor lor de catre concurenta din piata, in special de firmele straine.
Lipsa de impartialitate si obiectivitate in aceste anchete este evidenta, cata vreme intre toti participantii la acuzarea unor firme exista o intelegere oculta, parafata in secret intre SRI – PICCJ – Ministerul Finantelor (ANAF) – Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei.
Monitorizare si vanatoare in masa a firmelor
“Planul comun de masuri pentru eficientizarea activitatilor de prevenire si combatere a evaziunii fiscale” – prezentat in premiera de jurnalista Ana Maria Roman de la Antena 3 – a fost incheiat in baza Hotararii CSAT nr. 69/2010, si semnat in ianuarie 2012 de urmatorii – (vezi facsimil 1):
-Procurorul General al Romaniei Laura, Codruta Kovesi;
-directorul Serviciului Roman de Informatii, George Maior;
-ministrul Finantelor, Gheorghe Ialomiteanu;
-ministrul Administratiei si Internelor, Traian Igas;
-secretarul de stat din Ministerul Justitiei, Alina Bica (aceasta a semnat pentru ministrul Catalin Predoiu).
“Plan comun de masuri” contine prevederi ingrozitoare pentru o tara care se pretinde democratica, prevederi care vin in contradictie flagranta cu drepturile si libertatile fundamentale ale omului, in conditiile in care orice contribuabil este declarat din start suspect ca ar putea comite evaziune fiscala.Astfel, la capitolul I, intitulat “Introducere”, gasim urmatoarea fraza: “Monitorizarea contribuabililor cu potential de evaziune si frauda fiscala ridicat, a societatilor comerciale nou infiintate, clarificarea aspectelor practice rezultate in ultima perioada din activitatea de colectare a taxelor si impozitelor si intensificarea cooperarii interinstitutionale prin acordarea accesului comun la bazele de date specifice gestionate de catre institutiile de aplicare a legii in domeniu si realizarea actiunilor comune pe cele 9 domenii prioritare de interventie, impun adoptarea de masuri conjugate ale institutiilor de aplicare a legii nominalizate de HCSAT 69/2010”.
Asadar, in document se vorbeste despre operatiuni de monitorizare in masa a contribuabililor cu potential sa comita acte de evaziune fiscala. Practic, orice contribuabil, ca este vorba despre persoana fizica sau societate comerciala, a intrat sub monitorizare, mai ales ca nu se vorbeste nicaieri despre obligatia ca monitorizarea sa presupuna existenta unor suspiciuni sau indicii temeinice.
Efectele protocoalelor la parchetele din Capitala si un ordin al sefului PCA Bucuresti cu rezultate de multumire pentru SRI, DIPI si ANAF
Multa lume se intreaba ce s-a intamplat exact mai departe, mai ales dupa ce ANAF a fost impanzit cu ofiteri SRI, la ordinul lui George Maior, iar parchetele au fost scoase in linia I.
Lumeajustitiei.ro a intrat in posesia unui document care releva ca la nivelul Parchetului Curtii de Apel Bucuresti, condus pana in ianuarie 2017 de procurorul Cristian Ban (foto 1 centru), actual membru al CSM, si colaborator asiduu pe protocoalele cu SRI, DIPI si cu ANAF, a emis Ordinul nr. 1/6 ianuarie 2014 prin care a ordonat ca in temeiul art. 209, alin. 4 indice 1 din vechiul cod de prorcedura penala:
“Art. 1 – Procurorii din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti vor prelua de la parchetele de pe langa judecatoriile si tribunalele subordonate ierarhic urmarirea/supravegherea urmaririi penale in dosarele penale avand ca obiect infractiunile de evaziune fiscala… daca s-a cauza o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 1.000.000 euro… inregistrate la parchete in perioada 01.01.2014 – 30.06.2014;
Art. 2 – Procurorii din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti vor prelua de la parchetele de pe langa judecatoriile subordonate ierarhic urmarirea/supravegherea urmaririi penale in dosarele penale avand ca obiect fapte savarsite de persoanele care, potrivit conventiilor internationale, se bucura de imunitati si privilegii… inregistrate la parchete in perioada 01.01.2014 – 30.06.2014;
Art. 3 – …unitatile de parchet vor inainta la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti dosarele penale intr-un termen de cel mult 7 zile de la inregistrarea acestora sub numar unic”.
Opinam ca ordinul lui Cristian Ban a incalcat legea care stabileste competentele de instrumentare a dosarelor penale, intrucat art. 209 alin. 4 indice 1 din vechiul Cod de procedura penala, invocat in ordin, prevedea ca un dosar poate fi luat la parchetul superior doar daca urmarirea penala “este impiedicata sau ingreunata… cu acordul procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala”. Or asta presupunea ca intai dosarul sa se afle in lucru la un procuror de la parchetul competent prin lege si doar daca procurorul de caz isi dadea acordul, dosarul putea fi preluat mai sus la PCAB.
De ce sa se emita un asemenea ordin? Stia Cristian Ban de la SRI sau din alta parte ca vor veni in urmatoarele 6 luni dosare grele de evaziune fiscala? Erau cateva pe teava sa fie instrumentate sub directa lui obladuire? S-a lucrat pe protocol si planuri comunce de masuri?
Cert este ca in urma acestui Ordin prin care Cristian Ban a facut legea, trecand peste competenta data de cod, un numar de 32 de dosare au fost luate la Parchetul Curtii de Apel Bucuresti.
Lumeajustitiei.ro cere CSM si Inspectiei Judiciare sa verifice ce s-a ascuns in spatele acestui ordin!
Verificarile sunt cu atat mai imperioase cu cat in bilanturile de activitate ale PCAB pe anii 2014 si 2015, procurorul general Cristian Ban a declarat ca rezultatele obtinute in urma ordinului sau s-au produs in dosare in care s-a lucrat cu servicile de informatii SRI si DIPI, dar si cu ANAF:
“Comparativ cu celelalte parchete de nivelul curtilor de apel din tara se constata ca Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti cu unitatile subordonate a recuperat peste 65% din totalul prejudiciilor recuperate la nivel national. La obtinerea acestor rezultate un rol important l-au avut si unitatile de politie economica de la nivelul IGPR, DGPMB si sectoarelor din Capitala, structurile DIPI si SRI si nu in ultimul rand specialistii antifrauda din cadrul ANAF detasati la parchete (…)
De asemenea, prin Ordin al procurorului general s-a dispus preluarea de catre Parchetul Curtii de Apel a dosarelor complexe de evaziune fiscala, spalare de bani si contrabanda, cu un prejudiciu mai mare de 1 milion de euro, precum si a dosarelor avand ca obiect conflictul de interese.
Ca urmare a acestor masuri, la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti s-au solutionat, in premiera, in cursul anului 2014 mai multe cauze deosebit de complexe fiind emise 9 rechizitorii privind un numar de 22 inculpati (7 in stare de arest).
Prejudiciile estimate in solutiile Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti au fost de 92.132.697 lei (aprox. 20.473.932 euro). Din acestea au fost recuperate efectiv ori s-au instituit masuri asiguratorii pentru sumele de 57.125.921 lei (12.694.649 euro). La aceste date se adauga si prejudiciile recuperate si masurile asiguratorii instituite de celelalte unitati de parchet de pe langa tribunalele subordonate care, s-au ridicat la aproximativ 37.000.000 euro, evidentiindu-se Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti cu bunuri indisponibilizate in cuantum de 33.000.000 euro. Si celelalte unitati de parchet au avut rezultate in crestere fata de anii anteriori fiind depuse eforturi din partea procurorilor specializati, conducerilor unitatilor de parchet si a lucratorilor de investigare a fraudelor (…)
Se apreciaza ca pozitiva activitatea specialistilor ANAF detasati la parchete, desi se simte nevoia unei pregatiri profesionale superioare in cazul unor dintre acestia. Spre finele anului 2014 s-a stabilit un program periodic de intalniri cu conducerea ANAF pentru rezolvarea chestiunilor de practica neunitara.
Un neajuns constatat este acela care consta in imposibilitatea efectuarii de controale fiscale de catre specialistii ANAF detasati la parchete la ordinul procurorilor.
Un alt neajuns este cel legat de obligativitatea efectuarii unei expertize in situatia contestarii raportului de constatare intocmit de specialistii ANAF.
De asemenea, se simte nevoia alocarii unor resurse materiale suplimentare (computere, programe informatice s.a) specialistilor detasati de catre Directia Generala Antifrauda pentru eficientizarea activitatii.
Colaborarea cu SRI si DIPI a fost una foarte buna la nivelul marii majoritati a unitatilor de parchet, la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti simtindu-se nevoia diversificarii colaborarii in scopul sesizarii si documentarii mai multor fapte din cele analizate.”
* Cititi aici integral Planul comun de masuri pentru eficientizarea activitatilor de prevenire si combatere a evaziunii fiscale din 2012
* Cititi aici Analiza activitatii PCA Bucuresti pe anul 2014 (vezi pag. 4-5)
* Cititi aici Analiza activitatii PCA Bucuresti pe anul 2015 (vezi pag.3)
https://www.luju.ro/dezvaluiri/anchete/atac-la-firmele-romanesti-pe-protocol-dovezi-incendiare-ale-asaltului-politiei-politice-asupra-firmelor-romanesti-la-parchetele-din-capitala-in-baza-unei-hotarari-csat-ilegale-la-scurt-timp-dupa-planul-comun-de-masuri-de-asa-zisa-combatere-a-evaziunii-fis?fbclid=IwAR0hUzpPWdIPMhKyvKgFVjl4fWozF5ZWitOWJ6QK5HlMAM2b0oHkU1FiQCM
////////////////////////////////////
Răul de la Răsărit
Publicat în Dilema Veche nr. 938 din 31 martie – 6 aprilie 2022
Ucrainenii luptă și rezistă cu disperare în fața invaziei rusești. Una din cauzele esențiale ale acestei îndîrjiri ar putea fi de natură istorico-psihologică, dacă se pot alătura acești doi termeni. Ucrainenii, ca și românii sau alte popoare din regiune, știu foarte bine ce înseamnă ocupația, dominația și influența rusească. Unii au mai trăit-o deja și încă și-o amintesc, alții o știu din poveștile părinților sau ale bunicilor. Cu toții sperau că au scăpat de ea, că s-au eliberat definitiv, că lucrurile nu se vor mai repeta, odată ce comunismul și URSS s-au prăbușit. Să o iei de la capăt cu comisari politici impuși de la Moscova, cu autorități care te subjugă explicîndu-ți că de fapt îți vor binele și care nu doar că țin țara sub ocupație, dar și obligă populația să se prefacă a fi de acord cu toate inepțiile lor, e un coșmar. Noua primăriță impusă cu forța în Melitopol și care le promitea locuitorilor o viață nouă în primul ei discurs e un exemplu cît se poate de concludent despre ce ar putea urma și în alte locuri care ar fi cucerite de armata rusă. Văzînd-o, noi, românii, ne ducem cu gîndul la Ana Pauker. La 70 de ani după întunecații ani ’50 ai secolului trecut, să se revină la aceleași metode și istorii e ceva de un absurd insuportabil. E un motiv pentru ucraineni să se bată pînă la capăt.
Pe timpul sovieticilor, Ucraina a fost lovită de acea foamete cumplită care a dus chiar și la cazuri de canibalism. Un fenomen accentuat în mod criminal, prin măsuri greșite și rău intenționate ale guvernului de la Moscova, din timpul lui Stalin. Ucrainenii știu probabil cel mai bine, iar Parlamentul de la Kiev chiar a adoptat o rezoluție în 2006, prin care afirmă că a fost vorba de un act intenționat de genocid împotriva poporului lor. Numărul morților de atunci a fost estimat la circa zece milioane. Foametea n-a fost provocată de vreo secetă sau alt fenomen natural, după cum nu putea fi nici efectul vreunui război (Primul Război Mondial se încheiase în urmă cu 14 ani), și s-a produs în condițiile în care teritoriul ucrainean este foarte propice agriculturii și are printre cele mai fertile soluri din lume. Cauzele au fost legate de colectivizare și de alte măsuri administrative. Și, cum bine știm, comunismul are o capacitate extraordinară de a crea crize de toate felurile, crize din care își extrage puterea în timp de pace. Criza a fost direcționată atunci chiar către o republică soră, aflată în componența imperiului sovietic. Ei bine, n-au trecut 90 de ani de la Holodomor (așa a fost numită acea grozăvie) și iată ce le fac, din nou, rușii (care nu mai sînt sovietici) ucrainenilor.
Noi, românii, aflați ceva mai departe de Moscova, ne-am ales de pe urma invaziei sovietice din cel de-al Doilea Război Mondial cu impunerea regimului comunist care a durat 45 de ani, cu efecte nu doar fizice asupra țării și a oamenilor, ci și cu binecunoscutele deformări de ordin mental. S-a încercat, și într-o oarecare măsură s-a și reușit, crearea „omului nou”, un individ pervertit, adaptat la traiul într-o lume falsă, creată de propagandă. Nu e de crezut însă că, fără Armata Roșie, România ar fi devenit vreodată o țară comunistă, și probabil că nici celelalte țări din estul Europei. Dovada cea mai bună este că la numai un an după ce, în 1988, Gorbaciov a renunțat la doctrina Brejnev (pe baza căreia URSS se considera îndreptățită să intervină militar în țările-satelit, dacă acestea adoptau o politică independentă care se îndepărta de preceptele comuniste), toate aceste țări s-au debarasat de comunism. Ba chiar și fostele republici sovietice și-au declarat la rîndul lor, curînd, independența.
Astăzi, se pare că doctrina Brejnev a reînviat, cel puțin pentru țările care au fost în componența URSS. Chiar dacă în frunte are un fost membru al aparatului represiv din vremea comunismului, cu școala KGB în sînge, Rusia nu mai este un stat comunist. Măcar teoretic, nu mai are acea ideologie. Constatăm însă că e la fel de nedemocratic, că se comportă la fel de agresiv și că reprezentanții lui mint la fel de tare (chiar dacă minciunile nu mai au coerența ideologică din comunism). Experimentul comunist, chiar dacă bazat pe o filozofie născută în Occident, a reușit prima oară în Rusia. El e periculos și nescuzabil oriunde ar fi. Dar țările devenite ulterior comuniste, care au ajuns, fiecare, la același dezastru, au avut drept model URSS. Cele care n-au fost forțate au fost măcar sprijinite și influențate de URSS să adopte acest regim. Așadar, comunismul e greu separabil de Rusia. Nu putem ști dacă un comunism „nerusesc” ar fi fost mai bun sau mai altfel. Poate că nu. Ronald Reagan a numit URSS „imperiul răului”. Dar ce altceva e Rusia de astăzi? Văzînd cum statul rus actual se comportă aproape la fel ca cel sovietic, nu se poate evita o întrebare logică: cît din comunism a fost de fapt un rău rusesc? Poate că un specialist în marxism-leninism (dacă mai există așa ceva) ne-ar putea da mai multe explicații.
https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/tilc-show/raul-de-la-rasarit-634391.html
/////////////////////////////////////
UN DOCUMENT ISTORIC. DISCURSUL LUI RONALD REAGAN DESPRE “IMPERIUL RĂULUI”, SEMNALUL LUPTEI FINALE ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI
La 8 martie 1983, Ronald Reagan s-a adresat membrilor Asociaţiei evanghelicilor din Orlando, California. În discursul său, cunoscut mai târziu ca Discursul asupra Imperiului răului, a dat semnalul începerii luptei finale împotriva comunismului.
Și câte s-au schimbat apoi…
Cuvânt la Convenţia Anuală a Asociaţiei Naţionale a Evanghelicilor din Orlando, Florida
8 martie 1983
Cucernic cler,
Senator Hawkins,
Distinşi membri ai delegaţiei Congresului Statului Florida
şi voi toţi,
Nu pot să vă spun cât de mult mi-aţi încălzit inima cu primirea voastră. Sunt încântat să fiu astăzi aici.
Cei dintre voi care sunteţi în Asociaţia Naţională a Evanghelicilor sunteţi cunoscuţi pentru lucrarea voastră spirituală şi umanitară. Aş fi deosebit de neglijent dacă nu mi-aş arăta chiar acum recunoştinţa personală pe care v-o datorez. Vă mulţumesc pentru rugăciunile voastre. Nancy şi cu mine am simţit prezenţa lor de multe ori şi în multe feluri. Şi, credeţi-mă, ele contează foarte mult pentru noi.
Zilele trecute, în Camera de Est din Casa Albă, cineva m-a întrebat dacă îmi dau seama de toţi cei din afară care se roagă pentru preşedinte. Şi a trebuit să spun „Da, sunt. Am simţit. Cred în rugăciunea de mijlocire.” Însă nu m-am putut abţine să nu îi spun celui care mi-a pus această întrebare, sau cel puţin să le transmită celorlalţi, că, dacă atunci când se roagă aud că „sună ocupat”, înseamnă doar că am fost eu pe fir înaintea lor. Cred că înţeleg cum a simţit Abraham Lincoln când a spus „de multe ori m-a îngenunchiat convingerea copleşitoare că nu am unde să mă duc în altă parte”.
De la bucuria şi sentimentele bune ale acestei conferinţe, mă voi duce la o recepţie politică. Acum, nu ştiu de ce, însă această bucată de program îmi aduce aminte de o istorioară pe care o voi împărtăşi cu voi. Într-o zi, un pastor evanghelic şi un politician au ajuns împreună la poarta Cerurilor. Sfântul Petru, după ce a făcut toate formalităţile necesare, i-a preluat ca să le arate care vor fi locurile lor și i-a dus la cameră mică, de o persoană, cu un pat, un scaun şi o masă şi a spus că aceasta era pentru cleric. Politicianul era puţin îngrijorat de ce putea să i se pregătească lui și nu i-a venit să creadă când Sfântul Petru s-a oprit în faţa unui conac cu terenuri frumoase şi mulţi servitori şi i-a spus că acesta va fi locul lui. Nu s-a putut abţine să nu întrebe „Stai puţin, cum… ceva nu e în regulă… cum să primesc eu acest conac în timp ce omul acela bun şi sfânt a primit doar o cameră de o persoană?” Şi Sfântul Petru i-a spus „Trebuie să înţelegi cum sunt lucrurile aici, sus. Avem mii şi mii de clerici. Tu eşti primul politician care a reuşit vreodată să ajungă.”
Însă nu vreau să contribui la un stereotip. Aşa că vă spun că există în viaţa publică un mare număr de bărbaţi şi femei temători de Dumnezeu, devotaţi şi nobili, incluzând compania de faţă. Şi, da, avem nevoie de ajutorul vostru pentru ca să ne ţineţi mintea mereu atentă la ideile şi principiile care ne-au adus în arena publică în primul rând. Temelia acestor principii şi idei este un angajament pentru libertate (politică) şi libertate individuală, care însele sunt bazate pe mult mai adânca înţelegere a faptului că libertatea prosperă numai acolo unde binecuvântările lui Dumnezeu sunt căutate cu aviditate şi primite cu smerenie.
Experimentul american de democraţie se întemeiază pe înţelegerea acestui lucru. Descoperirea lui a fost marea biruinţă a Părinţilor Fondatori, exprimată de William Penn când a spus „dacă nu vom fi conduşi de Dumnezeu, va trebui să fim conduşi de tirani”. Explicând drepturile inalienabile ale omului, Jefferson a zis „Dumnezeu care ne-a dat viaţa, ne-a dat în acelaşi timp şi libertatea”, iar George Washington a fost cel care a spus că „între toate înclinaţiile şi obiceiurile care duc la prosperitate politică, religia şi moralitatea sunt nişte ajutoare indispensabile”. Şi, în sfârşit, cel mai subtil dintre observatorii democraţiei americane, Alexis de Tocqueville, a spus-o cu elocvenţă după ce a cercetat secretul măreţiei şi geniului Americii: „până nu am intrat în bisericile din America şi nu am auzit amvoanele sale înflăcărate de dreptate, nu am înţeles măreţia şi geniul Americii… America este bună. Şi dacă America va înceta să fie bună, va înceta să fie măreaţă”.
Ei bine, mă bucur că sunt aici astăzi cu voi, cei care menţineţi măreţia Americii, păstrând-o bună. Numai prin lucrarea şi rugăciunile voastre şi ale altor milioane putem să sperăm că vom supravieţui acestui secol periculos şi că vom ţine în viaţă experimentul de libertate – această cea din urmă şi cea mai bună speranţă a omului.
Vreau să ştiţi că această administraţie este motivată de o filosofie politică ce vede în voi măreţia Americii, oamenii şi familiile, bisericile, vecinătăţile, comunităţile voastre – instituţiile care promovează şi nutresc valori ca grija faţă de celălat şi respect pentru domnia legii în supunere faţă de Dumezeu.
Nu trebuie acum eu să vă spun că aceasta ne pune în contradicție, sau cel puţin în contratimp, cu atitudinea predominantă a multora care se duc către secularismul zilelor moderne, lepădându-se de valorile încercate, trecute prin proba timpului, pe care se bazează societatea noastră. Indiferent cât de bine intenţionaţi sunt, sistemul lor de valori este radical diferit de cel al celor mai mulţi americani și în timp ce proclamă că ne eliberează de superstiţiile trecutului, şi-au luat asupra lor sarcina de a ne fi comisari de poliţie prin administraţie şi reglementări guvernamentale. Câteodată vocile lor sunt mai puternice decât ale noastre, însă nu sunt încă o majoritate.
Un exemplu al acestei superiorităţi vocale este vizibil în controversa care se derulează acum la Washington. Şi pentru că sunt implicat, am aşteptat să aud părerea părinţilor tineretului american. Cât de mult vor ei să dea guvernului din prerogativele lor de părinţi?
Daţi-mi voie să prezint cazul cât pot de simplu şi de scurt. O organizaţie de cetăţeni, motivaţi sincer şi adânc îngrijoraţi de creşterea naşterilor şi avorturilor nelegitime la fete cu mult sub vârsta matrimonială, a stabilit de câtva timp o reţea naţională de clinici care să ofere ajutor şi, cu toată speranţa, uşurarea situaţiei. O spun din nou, nu le învinovăţesc intenţia. Cu toate aceasta, în efortul lor bine intenţionat, aceste clinici au decis să furnizeze recomandări, medicamente şi dispozitive pentru controlul naşterilor la fete minore, fără ştirea părinţilor lor.
De câţiva ani deja, Guvernul federal a ajutat cu fonduri la finanţarea acestor clinici. Când a dat acest sprijin financiar, Congresul a decretat că se vor depune toate eforturile să mărească pe cât posibil participarea părinţilor. Cu toate acestea, medicamentele şi dispozitivele sunt prescrise fără consimţământul părinţilor sau informarea lor ulterioară. Fete denumite „active sexual” – această expresie înlocuind cuvântul „promiscuu” – sunt ajutate astfel pentru a se preveni naşteri nelegitime sau avorturi.
Ei bine, am ordonat clinicilor care primesc fonduri federale să anunțe părinţii atunci când s-a oferit un astfel de ajutor. Unul din ziarele naţionale de frunte a creat expresia „regula guiţatului” într-un editorial îndreptat din acest motiv împotriva noastră și suntem criticaţi că violăm viaţa privată a tinerilor. Recent, un judecător a acordat un ordin de interzicere împotriva executării reglementării noastre. Am văzut discuţii televizate, am vazut ziarişti predicând asupra rătăcirii noastre, însă nici unul nu pare să fi menţionat că moralitatea are un rol de jucat în domeniul sexualității.
Este greşită toată tradiţia iudeo-creştină? Trebuie să credem că ceva atât de sacru poate fi privit doar ca un lucru fizic, fără nici un potenţial de vătămare emoţională sau psihologică? Şi nu este dreptul părinţilor să dea sfaturi şi recomandări ca să îi ferească pe copiii de greşeli care pot să le afecteze toată viaţa?
Mulţi dintre noi, cei implicați în guvernare, am vrea să ştim ce cred părinţii despre această invadare a familiei lor de către guvern. Ne vom lupta în tribunale. Drepturile părinţilor şi drepturile familiei au precădere asupra acelor birocraţi şi ingineri sociali de la Washington.
Însă lupta împotriva informării părinţilor este într-adevăr numai un exemplu din multele încercări de a dilua valorile tradiţionale şi chiar de a abroga clauzele de bază ale democraţiei americane. Libertatea prosperă atunci când religia este vibrantă şi se recunoaşte domnia legii în supunere faţă de Dumnezeu. Atunci când Părinţii Fondatori au adoptat primul amendament, s-au gândit să ocrotească bisericile de interferenţa guvernului. Nu au avut niciodată intenţia de a construi un zid de duşmănie între guvern şi însăşi conceptul de credinţă religioasă.
Toată istoria şi modul nostru de guvernare sunt pătrunse de dovada că este aşa. Declaraţia de Independenţă menţionează Fiinţa Supremă nu mai puţin de patru ori. Pe monedele noastre este gravat „In God we trust” („În Dumnezeu ne încredem”). Curtea Supremă îşi deschide procedurile cu o invocaţie religioasă și membrii Congresului îşi încep sesiunile cu o rugăciune. Mi se întâmplă să cred doar că elevii de şcoală au dreptul la acelaşi privilegii ca judecătorii Curţii Supreme şi membrii Congresului.
Anul trecut, am trimis Congresului un amendament constituţional pentru a se restaura rugăciunea în şcolile publice. Deja în această sesiune, creşte sprijinul de ambele părţi pentru amendament şi chem Congresul să acţioneze rapid să o adopte şi să îi lase pe copiii noştri să se roage.
Poate că unii dintre voi au citit recent despre cazul şcolii Lubbock, unde un judecător a hotărât efectiv că este neconstituţional ca o şcoală de district să acorde tratament egal grupurilor de elevi religioase şi nereligioase, chiar atunci când reuniunile grupurilor au loc în timpul liber al elevilor. Primul amendament nu a avut niciodată intenţia să ceară guvernului să discrimineze împotriva exprimării religioase.
Senatorii Denton şi Hatfield au prezentat Congresului propuneri legislative în toată chestiunea legată de interzicerea discriminării libertăţii de expresie în domeniul religios. Această legislaţie ar putea fi un progres important în restaurarea libertăţii cuvântului la elevii şcolilor publice. Am speranţa că aceste documente vor fi repede luate în seamă de către Congres și, cu ajutorul vostru, cred că este posibil să se adopte amendamentul constituţional anul acesta.
Cu mai mult de zece ani în urmă, o decizie a Curţii Supreme a eliminat la propriu 50 de statute ale Statelor care prevedeau protejarea copiilor nenăscuţi. Astăzi avortul la cerere curmă vieţile a un milion şi jumătate de copii pe an. Într-o zi se va adopta legislţie în favoarea vieţii umane care va pune capăt acestei tragedii, însă până atunci voi şi cu mine nu trebuie să avem linişte. Atât timp cât nu se va putea dovedi că pruncul nenăscut nu este o entitate vie, dreptul său la viaţă, libertate şi căutarea fericirii trebuie să fie ocrotit.
Poate vă amintiţi că atunci când a început avortul la cerere, mulţi şi, sunt sigur, mulţi dintre voi, au atras atenţia că practica va atrage o scădere a respectului pentru viaţă, că premisele filosofice utilizate pentru justificarea avortului la cerere vor fi folosite până la urmă pentru a se justifica alte atacuri la caracterul sacru al vieţii umane – infanticidul şi uciderea de milă. În mod foarte tragic, aceste atenţionări s-au dovedit a fi foarte adevărate. Anul trecut un tribunal a permis moartea prin înfometare a unui sugar handicapat.
Am ordonat Departamentului pentru Sănătate şi servicii Umane să explice fiecărei unităţi de îngrijiri de sănătate din Statele Unite că Legea Reabilitării din 1973 protejează toate persoanele handicapate împotriva discriminării bazate pe handicap, incluzându-i aici şi pe sugarii. Am mers mai departe şi am cerut absolut fiecărui beneficiar de fonduri federale care furnizează servicii de sănătate să afişeze într-un loc vizibil că „în această unitate este interzisă de legea federală eroarea discriminatorie de a nu îngriji şi alimenta sugarii handicapaţi”. Se afişează, de asemenea, un număr de telefon gratuit la care surorile sau alte persoane pot raporta la timp neregulile pentru a salva viaţa sugarului.
În plus, legislaţie recentă introdusă în Congres de Reprezentantul Henry Hyde din Illinois nu doar că măreşte restricţiile pentru avortul finanţat din fonduri publice, ci tratează întreaga chestiune a infanticidului. Insist pe lângă Congres să înceapă audierile şi să adopte legislaţia care va proteja dreptul la viaţă al tuturor sugarilor, inclusiv al celor cu disabilităţi sau handicap.
Sunt sigur că sunteţi descurajaţi câteodată, însă aţi reuşit mai mult decât credeţi. America este într-o trezire spirituală, o reînoire a valorilor tradiţionale care au fost piatra de temelie a Americii bune şi măreţe.
Un sondaj recent realizat de un centru de cercetare din Washington a ajuns la concluzia că americanii sunt oameni mult mai religioşi decât populaţiile altor naţiuni; 95% din cei intervievaţi credeau în Dumneze şi o imensă majoritate credeau că cele 10 Porunci au o semnificaţie reală pentru vieţile lor. Un alt studiu a constatat că o majoritate covârşitoare a americanilor nu sunt de acord cu adulterul, începerea vieţii sexuale în adolescenţă, pornografia, avortul şi drogurile. Acelaşi studiu a arătat un respect adânc pentru importanţa legăturilor de familie şi a credinţei religioase.
Cred că temele pe care le-am discutat astăzi aici trebuie să fie o parte esenţială a agendei politice a naţiunii. Pentru prima dată, Congresul dezbate şi tratează deschis şi serios chestiuni legate de rugăciune şi avort – aceasta este un progres enorm tocmai acolo. Repet: America este în mijlocul unei treziri spirituale şi a unei reînoiri morale și voi spune astăzi în spiritul vostru biblic „ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea, ca un pârâu care nu seacă niciodată”!
Evident, o mare parte din acest nou consens politic şi social despre care am vorbit este bazat pe o privire pozitivă asupra istoriei Americii, care se mândreşte cu realizările şi trecutul ţării noastre. Trebuie însă să nu uităm niciodată că nici o schemă guvernamentală nu îl va desăvârşi pe om. Ştim că a avea de-a face cu lumea aceasta înseamnă a avea de-a face cu ceea ce filosofii ar numi fenomenologia răului sau, cum ar spune teologii, doctrina păcatului.
În lume există păcat şi rău şi Scriptura şi Domnul Isus ne poruncesc să ne împotrivim lor cu toată puterea. Şi naţiunea noastră are o moştenire de rău pe care trebuie să o gestioneze. Gloria acestui pământ a stat capacitatea de a transcende relele morale ale trecutului. De exemplu, lupta îndelungată a cetăţenilor minoritari pentru drepturi egale, odinioară sursă de dezbinare şi de război civil, este acum un motiv de mândrie pentru toţi americanii. Nu trebuie să ne întoarcem niciodată înapoi. În această ţară nu este loc de rasism, antisemitism sau alte forme de ură etnică sau rasială.
Ştiu că aţi fost la fel de îngroziţi ca şi mine de reapariţia unor grupuri de ură care predică bigotism şi prejudecăţi. Folosiţi vocea puternică a amvoanelor şi marea reputaţie a bisericilor pentru a denunţa şi izola aceste grupuri din mijlocul vostru. Porunca ce ne-a fost dată este simplă şi clară „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
Însă, indiferent de episoadele triste existente în trecutul nostru, orice observator trebuie să aibă o privire pozitivă a istoriei americane, o istorie care a fost una a speranţelor împlinite şi a visurilor devenite realitate. Mai cu seamă în acest secol, America a ţinut aprinsă flacăra libertăţii, însă nu numai pentru noi, ci şi pentru milioane de alţi oameni din toată lumea.
Şi cu aceasta ajung la ultimul meu punct astăzi. În timpul primei mele conferinţe de presă ca preşedinte, într-un răspuns la o întrebare directă, am atras atenţia că liderii sovietici, ca buni marxişti-leninişti, au declarat public şi deschis că singura moralitate pe care o recunosc este aceea care înaintează cauza lor, adică revoluţia mondială. Cred că ar trebui să notez că doar l-am citat pe Lenin, spiritul lor călăuzitor, care a spus în 1920 că repudiază orice moralitate care provine din idei supranaturale (acesta este termenul lor pentru religie) sau din idei care sunt în afara conceptului de clasă. Moralitatea este subordonată în întregime intereselor războiului de clasă și este moral orice este necesar pentru anihilarea orânduirii sociale vechi, exploatatoare, şi pentru unificarea proletariatului.
Cred că refuzul multor oameni influenţi de a accepta această realitate elementară a doctrinei sovietice ilustrează o şovăială istorică de a vedea regimurile totalitare drept ceea ce sunt. Am vazut acest fenomen în anii 1930. Îl vedem prea adesea astăzi.
Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne izolăm şi să refuzăm să căutăm o înţelegere cu ei. Am intenţia să fac tot ce pot pentru a-i convinge de intenţiile noastre pașnice, să le reamintesc că, în anii ’40 şi ’50, Vestul a fost acela care a refuzat să folosească monopolul nuclear pentru a câştiga teritorii şi că acum propune o reducere de 50% a rachetelor balistice şi eliminarea unei întregi clase de rachete nucleare terestre cu rază medie de acţiune.
Totuși, în același timp trebuie să înţeleagă că nu ne vom pune în pericol niciodată principiile şi standardele. Nu ne vom preda libertatea. Nu vom părăsi niciodată credinţa în Dumnezeu. Şi nu vom înceta să căutăm pacea autentică. Însă nu putem să asigurăm nici unul din lucrurile pe care le reprezintă America prin aşa-zisa soluţie a îngheţului nuclear propus de unii.
Adevărul este că un îngheţ ar fi acum o fraudă foarte periculoasă pentru că e doar o iluzie de pace. Realitatea e că trebuie să găsim pacea prin putere.
Aş accepta îngheţul doar dacă am putea îngheţa dorinţele globale ale sovieticilor. O îngheţare a armamentului la nivelul actual ar elimina stimulentul sovieticilor de a negocia serios la Geneva şi ar pune practic capăt şanselor noastre de a ajunge la reducerea majoră a armamentului pe care am propus-o. În schimb, prin îngheț ei îşi vor atinge obiectivele.
Un îngheţ ar răsplăti Uniunea Sovietică pentru creşterea sa militară enormă şi neegalată. Ar împiedica modernizarea esenţială şi demult întârziată a apărării Statelor Unite şi a aliaţilor săi şi ar lăsa din ce în ce mai vulnerabile forţele noastre îmbătrânite. Pe urmă, un îngheţ cinstit ar cere negocieri prealabile extinse asupra sistemelor şi cifrelor care vor fi limitate şi asupra măsurilor care să asigure verificarea eficientă şi conformitatea. Felul de îngheţ care a fost sugerat ar fi practic imposibil de verificat. Un astfel de efort major ne-ar deturna complet de la negocierile actuale pentru atingerea unor reduceri substanţiale.
Acum câţiva ani, am auzit un tânăr tată, un tânăr foarte important în lumea divertismentului, vorbind unei foarte mari adunări în California. Era în timpul războiului rece şi comunismul şi felul nostru de viaţă erau foarte mult prezente în gândurile oamenilor. Şi vorbea despre acest subiect. Şi dintr-o dată l-a auzit spunând „îmi iubesc fetiţele mai mult decât orice”. Şi mi-am spus „O, nu, nu face asta. Nu poţi…”. Dar l-am subestimat. A continuat; „mai degrabă mi-aş vedea fetiţele murind acum, crezând încă în continuare în Dumnezeu, decât să fie crescute sub comunism şi să moară într-o zi fără să mai creadă în Dumnezeu”.
Erau mii de tineri în acea adunare. Au îngenunchiat în aclamaţii de bucurie. Şi-au dat imediat seama de adevărul adânc din cele ce spusese privitor la trup şi la suflet şi la ce este important.
Da, să ne rugăm pentru mântuirea tuturor celor care trăiesc în întunericul totalitar – să ne rugâm să descopere bucuria de a-l cunoaşte pe Dumnezeu. Însă până o vor face, să fim conştienţi că ei sunt focarul răului în lumea modernă atâta timp cât predică supremaţia statului, declară omnipotenţa sa asupra omului individual şi prezic într-un final stăpânirea tuturor popoarelor de pe pământ.
C.S. Lewis a fost cel care a scris în neuitatele sale Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr că „răul cel mai mare nu se făptuieşte în sordidele bârloguri ale fărădelegii pe care le descria Dickens. Nu se făptuieşte nici măcar în lagărele de muncă şi în lagărele de concentrare – în acestea vedem rezultatul final. Acest rău este zămislit şi rânduit (iniţiat, asistat, realizat şi urmărit în detaliu) în birouri curate, aşternute cu covoare, încălzite şi bine luminate, de oameni liniştiţi cu gulere albe, cu unghiile tăiate şi obraji bine bărbieriţi, care nu au nevoie să ridice tonul”.
Ei bine, pentru că aceşti „oameni liniştiţi” nu „ridică tonul”, pentru că uneori vorbesc în tonurile de alinare ale frăţiei şi păcii, pentru că asemenea altor dictatori dinaintea lor fac mereu „o ultimă solicitare teritorială”, unii ar vrea să ne facă să-i acceptăm după vorbe şi să ne acomodăm cu pornirile lor agresive. Însă, dacă istoria ne învaţă ceva, ea ne învaţă că împăciuitorismul naiv sau gândurile conduse de dorinţe sunt o nebunie. Înseamnă trădarea trecutului nostru, ratarea libertăţii noastre.
Aşadar, vă cer să vorbiţi tare împotriva celor care ar vrea să pună Statele Unite într-o poziţie de inferioritate morală şi militară. Ştiţi, totdeauna am crezut că bătrâna talpă-a-iadului îşi păstrează cele mai mari strădanii pentru voi, cei din Biserică. Deci, în discuţiile voastre despre propunerile de îngheţ, vă solicit să vă păziţi de ispita mândriei, ispita de a vă declara cu seninătate deasupra tuturor acestora, şi să etichetaţi ambele părţi la fel de greşelnice, să ignoraţi adevărurile istoriei şi impulsurile agresive ale unui imperiu al răului, să numiţi cursa înarmărilor doar o uriaşă neînţelegere şi prin aceasta să vă sustrageţi din lupta dintre ce este drept şi ce e greşit, dintre bine şi rău.
Vă cer să rezistaţi celor care ar vrea să vă retrageţi sprijinul pentru eforturile noastre, eforturile acestei administraţii, de a menţine America puternică şi liberă, în timp ce negociem reduceri reale şi verificabile în arsenalele lumii şi într-o zi, cu ajutorul lui Dumnezeu, eliminarea lor totală.
Deşi puterea militară a Americii este importantă, permiteţi-mi să adaug că am susţinut mereu că lupta care are loc acum nu va fi niciodată hotărâtă de bombe şi rachete, de armate şi forţă militară. Criza reală cu care ne confruntăm este una spirituală; la rădăcină este o încercare de voinţă morală şi de credinţă.
Whittaker Chambers, omul pe care convertirea religioasă l-a făcut să fie martor într-una dintre cele mai teribile traume ale timpurilor noastre, cazul Hiss-Chambers, a scis că lumea occidentală este în criză numai în măsura în care este indiferentă faţă de Dumnezeu, în măsura în care colaborează cu tentativa comunismului de a-l face pe om să stea de unul singur, fără Dumnezeu. Deoarece, a spus după aceea, marxism-leninismul este de fapt cea de-a doua credinţă ca vechime, proclamată pentru prima dată în Grădina Edenului cu cuvintele ispitirii „veţi fi ca Dumnezeu”.
Lumea vestică poate răspunde acestei provocări, a scris el, „numai cu condiţia de a avea o credinţă în Dumnezeu şi în libertatea poruncită de El la fel de mare ca şi credinţa comunismului în Om”.
Cred că trebuie să ne ridicăm la înălţimea acestei provocări. Comunismul este, după părerea mea, un alt trist, bizar, capitol al istoriei umane, ale cărui pagini din urmă se scriu chiar acum. Cred aceasta deoarece izvorul tăriei noastre în căutarea libertăţii umane nu este material, ci spiritual. Şi pentru că nu cunoaşte limite, trebuie să îi înspăimânte şi în cele din urmă să îi biruiască pe cei care îi robesc pe semenii lor. Pentru că, după cuvântul lui Isaia, „El dă tărie celui obosit şi celui slab îi dă putere mare… Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu se vor obosi…”
Da, schimbaţi-vă lumea. Unul din Părinţii noştri Fondatori, Thomas Paine, spunea „stă în puterea noastră să începem lumea încă o dată”. Putem să o facem, lucrând împreună ce o singură biserică nu poate face prin ea însăşi.
Dumnezeu să vă binecuvinteze şi vă mulţumesc foarte mult.
http://www.criterii.ro/index.php/en/viral-pe-net/7583-un-document-istoric-discursul-lui-ronald-reagan-despre-imperiul-raului-semnalul-luptei-finale-impotriva-comunismului
/////////////////////////////////////
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
Autor: Manuel Stănescu
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii. Criza apărută la sfârșitul lunii februarie 1945, o creație a comuniștilor cu sprijin logistic de la serviciile de informații rusești, a dus la căderea Guvernului Rădescu, după celebra vizită la București a lui Andrei Vîșinski, adjunctul ministrului de Externe sovietic, care a trântit ușa Regelui Mihai.
Guvernul dr. Petru Groza, instalat la 6 martie 1945, a declanșat procesul de comunizare a României, care se va accelera în următorii ani. Din cei 17 miniștri (și 13 subsecretari de stat), 7 proveneau din partidul comunist, restul fiind împărtiți între partidele-satelit (plus 4 social-democrați și 3 militari cu funcții tehnice).
Deloc întâmplător, la 9 martie 1945, Iosif Stalin a comunicat la București că „guvernul sovietic a hotărât să satisfacă cererea guvernului român și în conformitate cu Convenția de armistițiu din 12 septembrie 1944 să consimtă la instaurarea în Transilvania a administrației guvernului român”. La festivitățile organizate la 13 martie la Cluj au participat Regele Mihai I, guvernul instalat la 6 martie și Andrei Ianuarevici Vîșinski.
7 martie: Plan în 10 puncte de comunizare a României
Soarta țării a fost decisă, pentru următorii ani, ba chiar decenii, într-o întâlnire „confidențială” din 7 martie, a doua zi după impunerea guvernului Groza. Tema a fost „comunizarea României”, potrivit unui plan de trei ani, cu impunerea instituțiilor „comuniste”. Din partea partidului comunist au participat Ana Pauker, Constantin Doncea și Constantin Pârvulescu.
Din partea sovieticilor erau prezenți Evgheni Suhalov, delegat de Gheorghe Dimitrov (șeful Cominform) cu prezentarea planului, Fedor Zurcov din statul-major politic al mareșalului Rodion Malinovski, Sulam Berezinski, trimis personal al lui Stalin ca observator pentru problemele românești, Vasile Prisenko de la „secția sindicate” și Nikolae Afcev, „atașat special” pe lângă Ana Pauker.
„Planul” cuprindea 10 puncte, notate de la A la K. Printre ele: reforma agrară, cu „ruinarea moșierilor”, desființarea Armatei Române existente și înlocuirea ei cu una „nouă”, pe baza diviziei „Tudor Vladimirescu” și a unei alte divizii, aflate pe atunci în curs de formare în URSS („Horea, Cloșca și Crișan”), desființarea micilor gospodării țărănești și „absorbirea lor în sistemul colectivist”, abdicarea Regelui, „suprimarea partidelor istorice, prin arestarea, uciderea și răpirea membrilor lor”. Planul a fost pus în aplicare întocmai. Până la 30 decembrie 1947, majoritatea punctelor erau îndeplinite. Celelalte s-au pus în aplicare după 1948.
România a urmat un model impus tuturor țărilor din Europa Centrală și de Est ajunse sub controlul sovietic, care conținea câteva etape: etapa precomunizării, 1944-1945, când au fost create guverne „de uniune națională”, provenite din „fronturi” (Frontul Național Democrat în România, Frontul național de independență în Ungaria, Frontul patriei în Bulgaria, Frontul național în Cehoslovacia, Frontul unit al organizațiilor antifasciste în zona sovietică de ocupație din Germania). Perioada anilor 1946-1948 a fost etapa desăvârșirii ocupației sovietice prin instaurarea regimurilor de democrație populară, controlate în totalitate de partidele comuniste.
„Transformarea” Armatei Române
Armata Română a trecut și ea printr-un proces profund de transformare. Anii 1944-1947 au fost caracterizați prin impunerea prevederilor Convenției de armistițiu din septembrie 1944, în perioada 1948-1955 având loc procesul accelerat de integrare a organismului militar românesc în sistemul sovietic, cu trupele Moscovei staționând pe teritoriul țării.
Nu vom insista asupra operațiunilor militare desfășurate de Armata Română în 1945, în condiții deosebit de grele (inclusiv arestarea și eliminarea comandantului Armatei a 4-a, Gheorghe Avramescu). Să precizăm că, după încheierea ostilităților, au fost desconcentrați (până în septembrie 1945) 224.531 de militari, din care 4.601 ofițeri, 2.998 de subofițeri și 216.932 de soldați. La 15 august 1945 au fost integrate în structura Armatei Române diviziile de voluntari „Tudor Vladimirescu” și „Horea, Cloșca și Crișan”, care făcuseră parte, din punct de vedere juridic, din armata sovietică.
Soldații români au dus lupte acerbe și pe frontul din Vest, în Ungaria și Slovacia (© Getty Images)
Soldații români au dus lupte acerbe și pe frontul din Vest, în Ungaria și Slovacia (© Getty Images)
Marele Stat Major român, căruia îi revenea misiunea de a proiecta reforma organismului militar după trecerea de la starea de război la starea de pace, era constrâns în luarea deciziilor de Comisia Aliată (sovietică) de Control, care și-a impus în totalitate punctul de vedere. Astfel, pe baza Decretului Regal nr. 2530 din 13 august 1945 se prevedea noua structură organizatorică a Armatei Române, ale cărei efective nu trebuiau să depășească 17.500 de ofițeri, 22.500 de subofițeri, 4.500 de maiștri militari și 135.500 trupă.
În consecință, procesul de restrângere a Armatei Române a continuat în ritm accelerat pe parcursul anului. La sfârșitul lui 1945 dispăruseră din organica Armatei Române Comandamentul Armatei a 3-a, Corpurile 1, 3 și 5 Armată, Diviziile 1, 4, 5, 7, 8, 10, 11, 13, 14, 15, 19 și 20 Infanterie, Diviziile 5, 6 și 9 Cavalerie, 3 și 4 Munte, Divizia 1 Blindată, comandamentele a două brigăzi de artilerie antiaeriană, părțile sedentare ale unităților și marilor unități care fuseseră pe front, 11 centre de instrucție, mai multe școli de ofițeri și subofițeri, licee militare, formațiuni de servicii, depozite. Trupele de jandarmi și de pompieri au fost scoase din compunerea armatei și trecute în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.
Ar fi trebuit să fie anul care să încheie conflictul și să aducă speranța unei păci durabile pe un continent care cunoscuse apocalipsa de două ori într-o generație. Pentru România, anul 1945 a însemnat începutul unei perioade tragice, care a deformat profund și uneori ireversibil fundamentele statului și ale națiunii române.
Acest text este un fragment din articolul „Anul 1945”, publicat în numărul 220 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.
https://historia.ro/sectiune/general/planul-in-10-puncte-de-comunizare-a-romaniei-din-2223017.html
//////////////////////////////////////////
Cum i-a ingenunchiat Reagan pe sovietici si ce ar trebui sa invete Obama
Autor: europolitics.ro
Ronald Reagan a fost cel de-al 40-lea presedinte al Americii si, totodata, unul dintre cei mai puternici adversari ai Uniunii Sovietice. Este liderul politic care a anticipat prabusirea Uniunii Sovietice.
Cum a negociat Reagan cu sovieticii
Viziunea lui Reagan fata de modul in care se poate negocia cu Uniunea Sovietica este comparata cu reusitele SUA din cele trei crize in care a fost implicata Uniunea Sovietica:Berlin 1948-1949, Berlin 1961 si Cuba 1962. Reagan nu si-a ascuns niciodata ostilitatea sa fata de Uniunea Sovietica si, in iesirile sale publice, nu a contenit sa loveasca in sovietici, considerand ca o strategie agresiva este mult mai oportuna decat una bazata pe reciprocitate.
Ronald Reagan este presedintele SUA care a schimbat fundamental maniera americanilor de a negocia cu sovieticii. In spatele acestei schimbari stau convingerile presedintelui fata de politica externa a sovieticilor, caracterizand confruntarea Americano-Sovietica cu o lupta a binelui cu raul. Cele mai faimoase discursuri in care Reagan a desfiintat Uniunea Sovietica au fost in 9 iunie 1982, in fata Parlamentului Britanic si pe 8 martie 1983.
Ronald Reagan, 9 iunie 1982
“Marsul catre libertate si democratie va lasa Marxism-leninismul in cenusa istoriei”
Ronald Reagan, 8 martie 1983
“Uniunea Sovietica este Imperiul Raului”
Reagan era convins ca modul in care sovieticii negociaza este cu totul diferit fata de cel al statelor din Vest. Sovietici nu erau de incredere in negocierile pe baza de reciprocitate si nu isi tineau cuvantul. Reagan a acuzat pe fata Uniunea Sovietica de faptul ca este dispusa sa comita orice crima, oice minciuna si orice truc murder pentru a mentine intacta lumea comunista.
Modul lui Reagan de a negocia cu sovieticii era urmatorul:totul trebuie disputat pe picior de forta si sa demonstreze cu argument credibile faptul ca americanii sunt dispusi sa isi foloseasca puterea pentru a-si proteja interesele. Intarirea fortei militare americane in fata sovieticilor a fost unul dintre marile obiective ale lui Reagan inca de la inceputul campaniei sale presidentiale.
Strategia negocierii pe un ton imperativ demonstrand determinarea Americii de a-si folosi forta militara a fost cu totul opusa fata de cea a lui Jimmy Carter, pe care Reagan l-a acuzat ca “a riscat credibilitatea si securitatea noastra nationala!”
Ronald Reagan, 29 ianuarie 1980
“Natiunile pot sa intre mai repede in necazuri daca dau inapoi in loc sa tina piept pentru ceea ce cred”
Reagan considera ca un razboi pe care nu si l-ar dori nimeni ar avea mult mai multe sanse sa izbucneasca daca SUA ar demonstra ca este o natiune slaba si nesigura. A rostit aceasta asertiune chiar in timpul unei reclame Tv din campania electoral, in octombrie 1980!
Pe termen scurt, orice negociere cu sovietici este un joc fara miza. De-aceea, SUA trebuie sa aiba initiative si, intr-o confruntare cu acestia, America trebuie sa dea avertismente credibile si serioase ca poate sa faca uz oricand de capacitatile sale militare.
Continuarea pe europolitics.ro
https://historia.ro/sectiune/general/cum-i-a-ingenunchiat-reagan-pe-sovietici-si-ce-ar-578897.html
/////////////////////////////////////////
Alexandr Soljenițîn (1)
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, Cavaler de Clio
„De la o insulă la alta ale Arhipelagului se întind şuviţele vieţilor de oameni) (Alexandr Soljeniţîn)
Alexandr Soljenitîn – Arhipelagul Gulag – două fenomene fundamentale de dimensiuni monumentale care au electrizat lumea de la un capăt la altul prin măreţia unui OM genial şi prin atotcuprinzătoarea sa lucrare de reper şi de excepţie.
Arhipelagul Gulag – o puzderie de insule împletite cu o puzderie de vieţi deportate într-o Mare Dramatică de ordinul milioanelor de oameni nevinovaţi.
Bravul intelectual şi tânărul ofiţer sovietic Alexandr Soljeniţîn a ajuns în plină tinereţe la răscrucea destinului său, când viaţa i s-a frânt în malaxorul temniţelor, lagărelor, exilurilor, deportărilor staliniste, dar prin suferinţa asumată peste care s-a pogorât Harul Duhului Sfânt al dreptei credinţe, a fost hărăzit de Bunul Dumnezeu cu taina creaţiei literare concentraţionare, fiind înzestrat şi cu o memorie prodigioasă.
Curajul de a scrie în memoria sa fantastică era singurul risc sigur într-o totală nesiguranţă, într-o supraveghere continuă, într-un amestec de percheziţii des repetate, adăugând apoi exerciţiul, efortul psihic de a memora cele scrise folosindu-se şi de tehnicile ingenioase pe care i le născocea adhoc mintea sa ageră.
Graba autorului de a scrie se însoţea cu ezitarea, începerea cu renunţarea. Devastarea şi confiscarea arhivei personale au avut şi ele contribuţia lor nefastă, dar faptul că Dumnezeu îl predestinase pentru acea lucrare monumentală şi încurajarea numeroaselor scrisori primite de la mulţi deţinuţi din ţară, l-au convins că este datoria sa sacră de a arăta lumii adevărul despre grozăviile Arhipelagului Gulag.
Soarele binecuvântării s-a pogorât şi peste cealaltă prigoană, cea a Exilului, învăluindu-l în aurora sa boreală, limpezindu-i şi urnindu-i creaţia finalizării Cărţii în acel an memorabil 1967, de două ori jubiliar: 50 de ani de la revoluţia din Octombrie, 1917, care a creat Arhipelagul şi 100 de ani de la inventarea sârmei ghimpate,1867.
Motivaţia scrierii Arhipelagului Gulag şi conotaţia pesimistă a autorului
„Şi dacă scriu această carte, o fac numai din conştiinţa unei datorii – pentru că în mâinile mele s-au acumulat prea multe relatări şi amintiri, pe care nu le pot lăsa să se piardă. Nu sper să o văd cu proprii mei ochi tipărită pe undeva; nu trag prea mare nădejde că va fi citită de cei care au izbutit să-şi extragă scheletele din Arhipelag; nu cred defel că ea va apuca să explice adevărul istoriei noastre într-un moment când încă se va mai putea drege ceva. Chiar în toiul muncii asupra acestei cărţi, am avut parte de cea mai teribilă zguduire din viaţa mea: dragonul s-a arătat pentru o clipă, trecându-şi limba roşie şi zgunţuroasă peste romanul pe care îl scrisesem (Primul cerc, în 1965), peste alte câteva lucruri mai vechi şi retrăgându-se apoi, pentru o vreme, după perdea. Dar eu îi aud răsuflarea şi ştiu că are colţii aţintiţi către gâtlejul meu, numai că încă nu s-au împlinit toate soroacele. Şi cu sufletul răvăşit, mă căznesc să închei acest studiu, pentru ca măcar el să scape de colţii dragonului. În zilele când Şolohov, care a încetat de mult să mai fie un scriitor, părăsea ţara scriitorilor martirizaţi şi arestaţi pentru a merge să-şi primească premiul Nobel, eu căutam un adăpost în care să scap de copoi, câştigând, pentru pana mea clandestină şi gâfâită, timp ca să termin această carte” (Alexandr Soljeniţîn, Arhipelagul Gulag, vol. II, trad. Ion Covaci, Ed. Univers, Bucureşti – 2008, p. 161).
La apelul, ruga şi strigătul autorului, adresate supravieţuitorilor şi cunoscătorilor vieţii de lagăr, de a scrie „lângă această carte un comentariu”, am răspuns şi eu, care vin din afara temniţelor, lagărelor, deportărilor, exilului, dar sunt un cercetător asiduu care, a şi publicat secvenţe şi capitole a diverselor biografii din Gulagul românesc, din sistemul concentraţionar al României Penitenciare, din Noul Sinaxar al Eroilor-Martirilor-Mucenicilor-Mărturisitorilor-Cuvioşilor şi Sfinţilor dacoromâni.
Aşadar, este o mare onoare să mă alături apologeţilor marelui scriitor şi savant rus Alexandr Soljeniţîn, care prin Lucrarea – Sinteză, Arhipelagul Gulag începută în închisoare în anul 1958, finalizată în anul 1968 în exil şi publicată imediat după circumstanţele tragice din luna August-1973, când GB-ul i-a confiscat o variantă secundară (YMCA-Press, Paris, dec. 1973), culminând cu expulzarea din URSS a ilustrului temerar prigonit în Gulag.
Eroul-scriitor a reuşit să-i înfrângă zdrobitor pe Stalin, Beria, Iagoda şi întregul lor sistem represiv, CEKA, GB, GPU, KGB, NKVD etc.
Arhipelagul Gulag – Insula Kolîma, un pol al gheţii, al gerului, al încremenirii, peste care s-a prăvălit polul sistemului sovietic stalinist, polul represiv al cruzimii, al ferocităţii, al ciopârţirii, al mutilării, al foametei, al mizeriei, al uciderii, al barbariei.
Revoluţia proletară bolşevică, după sângeroasa victorie prin instaurarea comunismului peste fosta Rusie ţaristă s-a transformat într-o teroare roșie care a bântuit şi sfâşiat vreme de multe decenii arestând şi omorând milioane de oameni.
„Timp de câteva decenii, arestările politice se caracterizau prin faptul că erau ridicaţi oameni absolut nevinovaţi şi, în felul acesta, nepregătiţi să opună nici un fel de rezistenţă” (Alexandr Soljeniţîn, Arhipelagul Gulag 1918-1956, vol.I, trad. Nicolae Iliescu, Ed. Univers, Bucureşti-2008, p. 19).
Autorul celebrei lucrări, se poate spune o capodoperă a literaturii concentraţionare, el însuşi, unul dintre zecile de milioane de oameni nevinovaţi, arestat politic, care a avut şansa să supravieţuiască, dar şi Darul să elaboreze această Odisee a prigoanei, în 3 volume, însumând 1623 de pagini, aproape cât… dimensiunile unui Arhipelag.
Înzestrat cu o memorie fenomenală, cu o rară predispoziţie de creaţie, dar şi cu o intuiţie de sinteză a evenimentelor care au covârşit marea dramă a Gulagului, Alexandrî Soljeniţîn a surprins răul în totalitatea şi diversitatea ideologiei atee, din care s-a întrupat doctrina comunistă, care a creat regimul de exterminare a binelui, în primul rând al propriului său popor, urmat de distrugerea celorlalte naţiuni supuse.
Vina-nevinei generale în U.R.S.S. izvora din orice: din vorbire ori tăcere, din surâs sau încruntare, din mers sau şedere, din privirea semeaţă sau plecată, din gândul alungat sau rostit, din gândire ori negândire, din părere de rău sau de bine, din plâns ori oftat, din vis sau doar din speranță, din foame ori sete, din adăpostire sau nedenunţare, din privire la stânga sau la dreapta, din… din…din tot şi din toate.
Având în faţă radiografia vinei-nevinei generale a naţiunii sale, Alexandr Soljeniţîn a reconstituit-o într-un ciclu tulburător, revărsat aprig ca o Cascadă a valurilor.
Valul prigoanei împotriva Bisericii s-a urnit în 1918, când, „au început să scoată şi să arunce moaştele sfinţilor şi să confişte odoarele bisericeşti. În apărarea bisericilor şi mânăstirilor devastate au izbucnit răzmeriţe populare… În 1922 Comisia Extraordinară pentru combaterea contrarevoluţiei a decis revoluţia ecleziastică… A fost arestat patriarhul Tihon şi s-au organizat două procese răsunătoare, urmate de execuţii prin împuşcare: cel de la Moscova – al difuzorilor proclamaţiei patriarhului, cel de la Petrograd – al mitropolitului Veniamin, care împiedica transferarea puterii ecleziastice restauratorilor «Bisericii vii». În gubernii şi judeţe, din loc în loc au fost arestaţi mitropoliţi şi arhierei, protoierei, călugări, diaconi, călugăriţe. Erau întemniţaţi toţi cei care nu prestau jurământ curentului novator al «Bisericii vii»…
În «procesul clericilor» erau judecaţi preoţi, dascăli şi enoriaşi activi. Patriarhul Tihon în proclamaţia către Sovnarkom din octombrie 1918, amintea că nu există libertate de propăvăduire, fiindcă, «mulţi dintre propăvăduitorii cutezători ai bisericii au plătit cu sânge de mucenici… Sunt executaţi episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe fără nici o vină, acuzaţi în bloc de atitudine contrarevoluţionară»… Comisariatul Poporului pentru Justiţie a emis la 25 august 1920, circulara privind lichidarea, în general a tuturor moaştelor sfinte, pentru că ele, anume, obstrucţionează înaintarea noastră spre o nouă şi mai dreaptă societate” (ibid, p. 39, 274-275).
În Procesul Ecleziastic de la Moscova (26 Aprilie – 7 Mai 1922), au fost învinuiţi 17 acuzaţi, protoierei şi mireni privind răspândirea manifestului patriarhal. Patriarhul Tihon, citat ca martor a învinuit reprezentanţii Puterii Sovietice – VŢIK de hoţie sfântă, blasfemie, folosind cuvântul Sviatotatstvo, compus din sviato-sfânt şi tat’-hoţ. Din cei 17 acuzaţi, 11 au fost condamnaţi la moarte, dar executaţi 5. La o săptămână, 14 Mai a fost destituit şi arestat patriarhul, închis la Mănăstirea Donskoi.
În Procesul Ecleziastic de la Petrograd (9 Iunie-5 Iulie 1922), au fost aduşi zeci de oameni, profesori de teologie, de drept bisericesc, arhimandriţi, preoţi, mireni, în frunte cu mitropolitul Veniamin. Acuzatorii s-au întrecut pe sine pledând pentru sacrificarea vinovaţilor. Smirnov a cerut „şaisprezece capete”, iar Krasikov, milosârdul a exclamat: „Întreaga biserică ortodoxă constituie o organizaţie contrarevoluţionară. De fapt, toată Biserica ar trebui întemniţată!” (p. 296).
Tribunalul a condamnat 10 inculpaţi la moarte. Au fost împuşcaţi 4 nevinovaţi, mitropolitul Veniamin, arhimandritul Serghi, exmembru al Dumei de Stat, I.P. Noviţki, profesor de drept şi Kovşarov, avocat, în noaptea de 12/ 13 August 1922. Avocatul mitropolitului, S.I. Gurovici, a scăpat ca prin minune, după pledoaria sa: „Nu există probe de vinovăţie, nu există fapte, nu există motiv de acuzare… Ce va spune istoria? Criteriul principal (să hrănească Biserica oamenii înfometaţi de pe Volga. Patriarhul a fost de acord cu ofrande benevole, nu cu odoare confiscate), subliniat chiar de dumneavoastră, era beneficiul Puterii Sovietice. Dar să nu uitaţi că pe sângele mucenicilor creşte Biserica!” (idem).
În sprijinul creşterii Bisericii Ortodoxe şi-a dat acordul deplin primul CĂLĂU al poporului rus şi a celorlalte popoare creştine, diabolicul Lenin, în formularea sa către comisarul poporului pentru justiţie:
– „Tovarăşe Kurski! Trebuie lărgită aria de aplicare a pedepsei cu moartea!”
Cu salutări comuniste,
Lenin. (Lenin, Sobranie socinenii (Opere), ed. a 5-a, vol. 45, p. 190).
Procesul Eserilor (8 Iunie-7 August 1922) – Partidul socialiştilor-revoluţionari (1901-1923), al doilea partid care a contribuit la prăbuşirea monarhiei ţariste, acuzaţi de confraţii bolşevici de înaltă trădare din anii 1917-1918. Ieri revoluţionari, azi spioni!
Valul anilor 1929-1930, „mare cât fluviul Obi, care a târât în tundră şi în taiga vreo cinsprezece milioane de ţărani (poate şi mai mulţi)… Acest val a curs, a fost absorbit de pământurile veşnic îngheţate” (ibid., p. 29).
Procesul „Partidului Industrial” (25 Noiembrie – 7 Decembrie 1930) a atins proiectul măreţ de a aduce întreaga industrie a ţării pe banca acuzaţiilor, aşa cum prevedea directiva marelui călău. „Totul este rău. Rău este da şi rău este nu. Rău înainte, rău înapoi. Dacă s-au grăbit, este o grabă diversionistă, nu s-au grăbit – zădărnicire diversionistă a ritmului. Au dezvoltat o ramură cu prudenţă – întârziere intenţionată, sabotaj; s-au supus unor salturi capricioase înainte – disproporţie diversionistă. Reparaţii, îmbunătăţiri, investiţii capitale – imobilizarea capitalurilor, utilizarea echipamentului până la uzură – diversiune.” (mai vreţi ş.a.?) (p. 322)
Fără a se fi făcut vinovat de ceva, inginerul este vinovat de toate!
Inteligenţa genială debordantă, cultura profundă, ascuţimea spiritului, inspiraţia harică a prigonitului-persecutat Alexandr Soljeniţîn îi provoacă fulgerătoare imagini ce transmit momente de analiză, criterii de sinteză, similitudini între o operă clasică cu răsunet şi realitatea dramelor pe care le-a trăit tragic zi de zi, noapte de noapte.
În vremea aceea în U.R.S.S. existau cca. treizeci-patruzeci de mii de ingineri. Partidul industrial nu a fost constituit formal. Numărătoarea era deci, dificilă. „Ramzin va numi 2000 de membri. Iar unde sunt două, vor aresta şi cinci. Deci, fiecare al şaptelea se arestează, cei şase vor fi speriaţi. Oare unde am mai văzut asta? Da, iată unde: în Aida. Radames este condus la război, orchestra bubuie, opt războinici cu coifuri şi lănci, iar două mii sunt pictaţi pe pânza din fundal. Aşa este şi Partidul industrial” (op. cit., p. 325).
Valul anilor 1944-1946, „mare cât fluviul Enisei: prin conductele de scurgere au fost proscrise naţiuni întregi, apoi milioane şi milioane de oameni care au trăit (tot din vina noastră!) în captivitate, deportaţi în Germania” (idem).
„Pretutindeni erau arestaţi ofiţerii. În felul acesta populaţiile au fost scuturate, reduse la tăcere, rămânând fără potenţiali conducători ai rezistenţei” (ibid., p. 71).
S-a întâmplat o mare nenorocire când nemţii au înconjurat rapid în anul 1941, oraşul Taganrog. În gară se aflau înţesate vagoanele de marfă cu deţinuţi pentru deportare, punând în grea cumpănă autorităţile sovietice. Să-i elibereze? Sau să-i predea nemţilor. Au ales varianta cea mai bolşevică. „Au tras niste cisterne cu ţiţei, au stropit vagoanele şi pe urmă le-au dat foc. Toţi au ars de vii.” (ibid., p. 72)
Valul încercuiţilor 1941. Din marele şir al ostaşilor sovietici încercuiţi de nemţi, după multă chibzuială a NKVD-ului, după dese interogatorii încrucişate au ales primul val de trădători ai patriei, condamnaţi în baza art. 58-1b, la 10 ani şi lângă el valul cu cei vinovaţi de retragere, completat apoi cu garnitura valului generalilor.
Victoria de lângă Moscova a generat şi ea girul ei, valul moscoviţilor, acuzaţi de părtinire cu inamicul, prin faptul că nu au fugit din calea nemţilor. Adevărul este că populaţia sovietică în mare parte era pregătită să fraternizeze cu ocupantul eliberator de sub tirania stalinistă. Dar germanii s-au comportat realmente ca nişte barbari cu populaţia băştinaşă, tratându-i ca pe nişte sclavi. Astfel, că în loc să le devină aliaţi, au devenit adversarii care au hotărât soarta germanilor şi a aliaţilor lor.
Eşecul de lângă Kerci a adus 120.000 de prizonieri, iar cel de la Harkov („şi mai mulţi”) formând valul de ofiţeri şi soldaţi, urmat de valurile care veneau în Gulag din afară, „valul de multe milioane din teritoriile ocupate şi din Europa, precum „civilii care au trăit sub ocupaţia nemţilor sau la nemţi”, 10 ani, art. 58-1a şi „militarii care au fost prizonieri”, 10 ani, art. 58-1b, continuate cu valul naţionalităţilor, valul criminalilor de război germani, valul emigranţilor din Manciuria, valul vlasoviştilor, ai generalului Vlasov* şi cazacii lui Krasnov*.
Andrei Andreevici Vlasov s-a născut în familia unui ţăran din gubernia Nijni-Novgorod, în anul 1900. A absolvit şcoala teologică din aceeaşi localitate, iar în primăvara lui 1919 a fost mobilizat pe front în Armata Roşie, ajungând comandant de pluton şi luptând împotriva forţelor generalului Denikin, lider principal al armatei albgardiste. La sfârşitul războiului civil era comandant de campanie, rămânând în armată. În 1928 a absolvit cursurile „Vîstrel”, lucrând ca ofiţer de stat major. În anul 1930 devine membru al partidului comunist, ajungând în 1938, comandant de regiment şi consilier militar în China. În 1939 a urcat la funcţia de comandant de divizie, iar în 1940 ajunge general-maior, făcând din cea mai slabă unitate, Divizia 99 Infanterie, cea mai avansată, premiată cu „Steaua roşie”. La începutul celui de-al doilea război mondial recucereşte Przemyslul, ajungând comandantul armatei a 37-a.
Străpunge încercuirea de la Kiev, iar Stalin inspirat i-a încredinţat armata a 20-a, devenind al patrălea mare comandant, după Jukov, Leliuşeuko şi Kuzneţov, care au salvat Moscova. Steaua i-a apus însă, când a luat armata a 2-a de şoc chiar în blocada de la Leningrad. Nerepetând sacrificiul generalului de cavalerie A. V. Samsonov (1859-1914), care înfrânt de armata Prusiei s-a sinucis, Vlasov cu rămăşiţele armatei sale a mai rezistat prin mlaştini şi păduri în zona râului Siversskaia, până la 12 Iunie 1942, când s-a predat germanilor.
Vlasov a ajuns în lagărul de la Vinniţa, destinat ofiţerilor superiori. Acolo împreună cu colonelul Boiarski, comandantul diviziei a 41-a de gardă, a redactat un raport în care arăta că majoritatea populaţiei şi a armatei sovietice „ar saluta răsturnarea guvernului sovietic dacă Germania ar recunoaşte noua Rusie ca egală.”(ibid., p. 207).
Generalul Vlasov a devenit astfel iniţiatorul creării ROA – Armata rusă de eliberare, reuşind să capteze moral câteva sute de mii de susţinători voluntari răspândiţi prin unităţile germane. Exista şi o altă armată creată în regiunea autonomă Briansk, la Lokot, de circa 20.000 de oameni sub flamura Icoanei Sfântul Gheorghe Biruitorul, numită RONA – Armata populară rusă de eliberare. Cele două armate n-au fuzionat fiindcă nu au fost sprijinite de germani, deşi Armata română condusă de Mareşalul Ion Antonescu ar fi dorit acest lucru. Mulţi militari germani cu vederi dincolo de front au încercat să convingă autorităţile hitleriste de imperativul unei alianţe germano-ruse. Dar, «Alea iacta est» (Zarurile au fost aruncate!)
Insurgenţii aveau regulament, aveau ecuson cu însemnele Sf. Apostol Andrei pe mânecă, ce trebuia să fie aplicat pe uniforma germană. Urma doar denumirea şi marşul triumfal al marii armate aliate, dar orgoliosul şi ambiţiosul dictator şi feldmareşalul său Keitel l-au izolat pe Vlasov, vrând doar colonizarea sovieticilor.
„Se scurgeau ultimile luni când milioane de oameni sovietici rămâneau încă în afara puterii lui Stalin, încă mai puteau să ia arma în mână ca să pornească împotriva robiei bolşevice şi erau în stare să-şi orânduiască viaţa independentă, însă conducerea germană nu a lăsat nici o îndoială: tocmai la 8 iunie 1943, înainte de bătălia de la Kursk-Oriol, Hitler a confirmat că armata rusă independentă nu va fi creată niciodată şi că ruşii îi sunt necesari Germaniei doar ca muncitori. Hitler nu pricepea că unica posibilitate istorică de a răsturna regimul comunist consta în acţiunea populaţiei însăşi, răzvrătirea poporului vlăguit” (ibid., p. 210).
Hitler nu dorea renaşterea Rusiei şi deci, nu a mers pe calea victoriei alături de noua Armată Albă, iar Himler şi-a dat acordul de principiu pentru crearea ROA, abia în Septembrie 1944, tărăgănând însă până la 28 Aprilie 1945, când totul pentru Germania era deja dezastru. Furerhul a avut o înfrângere catastrofală pe deplin meritată!
Ca o ironie a sorţii prima divizie vlasovistă i-a înfrânt pe germani la 7 Mai 1945, eliberând Praga. Vlasov avea pregătit avionul să fugă, dar n-a făcut-o. Diviziile Albe au capitulat în faţa armatelor americane şi engleze, care i-au predat sovieticilor pentru reprimare. Acesta a fost doar începutul… „Pe întreg parcursul anilor 1946 şi 1947, aliaţii occidentali fideli lui Stalin au continuat fără întrerupere să-i predea pentru răfuială pe cetăţenii sovietici, împotriva voinţei lor, şi foşti militari, şi civili pur şi simplu, numai să se descotorosească de ei. Au predat rușii din Austria, Germania, Italia, Franţa, Danemarca, Norvegia, Suedia, din zonele americane. În zonele engleze, în aceşti ani au funcţionat şi lagăre de concentrare, care se prea poate să nu fi fost mai prejos de cele hitleriste.” (ibid., p. 220)
În acele împrejurări, graţie unei corespondenţe neprevăzătoare cu colegul Nikolai Vitkevici, în care s-au derulat „gândurile rebele” ale căpitanului Alexandr Soljeniţîn în Prusia Orientală, s-a petrecut şi arestarea sa. Ziarele sovietice din 2 August 1946, au publicat comunicatul Colegiului Militar al Tribunalului Suprem privind condamnarea generalului Vlasov, alături de 11 apropiaţi, prin spânzurătoare.
Piotr Nikolaevici Krasnov (1869-1947) a fost unul dintre generalii organizatori ai Armatei Albe. În Octombrie 1917, alături de A.F. Kerenski a condus răscoala antisovietică. În anul 1918 ajunge atamanul trupelor de pe Don şi comandantul armatei cazacilor albi. În 1919 a emigrat în Germania, iar în timpul marelui război a luptat alături de nemţi. Aliaţii Armatei roşii l-au predat Călăului şi a fost executat.
Odată cu valul vlaşoviştilor şi ai cazacilor albi „au fost capturaţi aproape un milion de cetăţeni care au fugit din ţară în anii războiului: civili de toate vârstele şi de ambele sexe, care se ascunseseră cu bine pe teritoriile aliaţilor, dar în 1946-1947 au fost predaţi în mod perfid de către guvernele aliaţilor în mâinile sovieticilor. Un anumit număr de polonezi, membri ai Armatei Krajowa, adepţi ai lui Mikolajczik au fost expediaţi în Gulag după ce au trecut prin închisorile noastre. Şi câţi români au fost în Gulag… De la sfârşitul războiului şi apoi, mulţi ani fără întrerupere, a curs valul naţionaliştilor ucraineni („banderoviştii”) (ibid., p. 78).
În anul 1932, Călăul Rusiei Sovietice şi al popoarelor din Lagărul socialist a scornit Legea „şapte pe opt”, în virtutea căreia condamna la 10 ani pentru un spic, o aschie, un castravete, un mosorel cu aţă, doi cartofi ş.a., iar după executarea celor 10 ani, masa aceea de invalizi şi schilozi la scurt timp după ce au ajuns acasă, i-a ajuns ordinul lui Stalin de ai rearesta pentru încă 10 ani, luând iară Drumul Crucii.
Călăul n-a fost satisfăcut nici cu această recondamnare de 10 ani, aşa că a dispus să fie arestaţi şi copiii acelor duşmani de moarte ai lui, declanşând potopul tiraniei sale: spioni imaginari, credincioşi (sectanţi), geneticieni, elevi, studenţi, intelectuali. Vina: VAT – elogierea tehnicii americane; VAD – elogierea democraţiei americane; PZ – admiraţie faţă de Occident.
Cea mai infernală şi cea mai cuprinzătoare anchetă a instituţiilor şi organismelor regimului stalinist de exterminare se fundamenta pe ucigătorul Articol 58, cu toate aliniatele sale feroce, prin care puteau fi anchetaţi şi condamnaţi toţi cetăţenii din U.R.S.S. şi din sfera ei de influenţă, mai puţin călăul Iosif V. Stalin (Djugaşvili).
„O, sancta simplicitas!” (O, sfîntă naivitate!). Exclamaţia lui Jan Hus, celebrul reformator religios ceh la vederea unei bătrâne, care, în speranţa unei indulgenţe papale, arunca vreascuri pe rugul pe care ardea el. Organele represive erau complet naive, brute şi nu doreau să facă cercetare prin interogator. Ele puneau pistolul pe masă pentru intimidare şi convingeau prin tortură să accepţi condamnarea de 10, de 15, de 25 de ani sau uciderea, în folosul Uniunii Sovietice. Imboldul torturii avea o consolare dialectică prin strigătul lui Vîşinski de la tribuna procurorului: „Să fie împuşcaţi cu toţii, precum câinii turbaţi!”. Metodele psihice ale anchetelor erau cele mai distrugătoare pentru victima nevinovată. O anchetă adevărată trebuia să aibe doar„cinzeci şi două de procedee!”
„O mie şi una de nopţi”…, convingerea, injuria, atacul prin contrast psihologic, umilirea, orice procedeu care provoca tulburarea, intimidarea, minciuna, jocul cu ataşamentul, metoda sonoră, luminatul puternic, gâdilatul, repetarea interogatoriului fără a fi interogat: tic-tac, adică, dus şi întors – întors şi dus la anchetă, boxa, coridorul, groapa, statul în genunchi, în picioare, interzicerea apei 4-5 zile şi nopţi, frustarea de somn, înterogarea încrucişată de mai mulţi anchetatori deodată, 3-4 zile nonstop, boxa cu ploşniţe, carcerele reci sau fierbinţi cu lenjerie sumară, nişa-poziţia în picioare, gol puşcă, picături de apă ce picau în cadenţă pe cap, foamea, bătaia cu bastonul de cauciuc, saci de nisip, ciocane de lemn, zile în şir, smulgerea unghiilor, cămaşa de forţă, zăbala, frângerea coloanei vertrebrale, izolarea vinovatului pe toată durata anchetelor, clismă cu apă sărată pe gât, ace sub unghii, răzătoarea pielii de pe spatele victimei până la sânge şi ungerea cu terebentină (răşină de conifere), lovituri de baston, etc., (ibid., p. 91-112)
Ansamblul locaţiilor unde se desfăşurau anchetele era divers şi destul de numeros. „Întregul edificiu, cu aproape o mie de camere, al ministerului şi cele cinci mii de clădiri de anchetă, vagoane, peşteri şi bordeie risipite pe tot teritoriul Uniunii”. (p.120) Malaxorul milioanelor de victime sovietice sau ale altor naţionalităţi îşi avea justificarea sa ideologică, conform viziunii-laitmotiv a anchetatorului Mironenko, de la lagărele Djida (1944): „Ancheta şi judecata nu sunt decât o formalitate juridică, ele nu pot să vă schimbe destinul stabilit dinainte. Dacă trebuie să fiţi împuşcat, chiar dacă sunteţi absolut nevinovat – tot o să vă împuşte” (ibid., p. 125).
Deviza-proverb a anchetatorilor: „Omul să existe – cazul i-l confecţionăm noi!”
–Organismele, respectiv organele sistemului represiv, adevăratele tentacole ale morţii aveau asupra victimelor încarcerate o putere absolută. „Ce faci tu nimeni nu îndrăzneşte să controleze, în vreme ce tu poţi controla pe oricine.” (ibid., p. 127)
-Pronia dumnezeiască care i-a trasat destinul marelui om de ştiinţă, marelui prigonit, marelui scriitor, l-a protejat în lagăr, pogorându-i peste suflet harul iluminării serafice – „un releu sufletesc ce transmitea uimire, bucurie şi nelinişte, înfiindu-le ca pe o însuşire naturală, permanentă… Uite aşa am trăit opt ani de închisoare, trei ani de exil, încă şase ani, nu mai puţin periculoşi, cât mi-am scris clandestin cărţile, şi în toţi aceşti şaptesprezece ani m-am destăinuit cu nechibzuinţă la zeci de oameni, dar niciodată n-am făcut un pas greşit!” (ibid., p. 154)
Suferinţa acelor mulţi camarazi pătimitori din Gulag, zi de zi, noapte de noapte, lună de lună, an de ani şi-a filtrat-o sieşi, înnobilând-o printr-o credinţa puternică în Dumnezeu pe care îl cinstea, făcând să se reverse asupra sa, înţelepciunea divină prin Darurile Duhului Sfânt, metafizico-mistice, văzând Omul în toată simplitatea şi întreaga sa complexitate de aici, în mersul său către dincolo.
Alexandr Soljeniţîn avea un cult pentru Străbunii neamului său creştin ortodox pe care s-a zidit Mileniul Rusiei pravoslavnice, pentru oamenii de cultură din vremea ultimului ţar, poeţii, filosofii, teologii, toţi visătorii aceia de aur… „Ei vedeau prea multe lucruri ca să aleagă doar unul. Ei aspirau spre sublim prea intens pentru a se ţine cu toată fermitatea de pământ. Înainte de căderea unor societăţi, există întotdeauna o categorie înţeleaptă de gânditori şi atât. Aceşti oameni au fost o floare înflorită prematur, cu un parfum prea suav şi astfel au azvârlit-o sub cositoare.” (ibid., p. 156)
O altă categorie pe care a admirat-o în mod expres au fost inginerii, cărora le-a făcut cea mai amplă, artistică, rodnică, rafinată şi categorică radiografie. „Eu am crescut într-un mediu de ingineri şi mi-i amintesc foarte bine pe inginerii din anii ’20: minte scânteietoare, umor degajat şi inofensiv, gândire sprintenă şi de mare anvergură, naturaleţea trecerii de la un domeniu al ingineriei la altul şi, în general, de la tehnică la viaţa de societate, la artă. Apoi educaţia aleasă, rafinamentul gusturilor, vorbirea elegantă, curgătoare şi fără expresii scabroase; unii cântau la un instrument, alţii făceau pictură; şi pe chipul tuturor remarcai întotdeauna pecetea spiritului” (ibid., p. 162).
– Va urma –
https://ioncoja.ro/alexandru-soljenitin-i/
//////////////////////////////////////
Anton Pavlovici CEHOV
Astăzi este ziua lui. A trait doar patruzeci și patru de ani, jumătate din viaţă a fost bolnav de tuberculoză, boală care l-a măcinat și l-a omorât, a lăsat o moștenire literară genială iar intre timp:
- a construit din banii lui patru școli, o clopotniţă, o staţie de pompieri, un drum pentru ţăranii din satul Lopasnya.
- i-a pus lui Petru I un monument în orașul său natal Taganrog, lucrarea a fost executată în Fnţa și adusă în Rusia prin portul Marsiliei
- a fondat o bibliotecă publică, a donat peste doua mii de cărţi și timp de paisprezece ani a trimis cu regularitate titluri noi.
- In timp ce locuia la Melihovo, an de an,medic fiind, primea peste doua mii de bolnavi în fiecare vară. Fiecărui bolnav îi asigura tratamentul gratuit.
- In calitate de medic, fără asistenţi sau personal auxiliar, a deservit 25 de sate timp de mai mulţi ani.
- De bună voie s-a dus pe insula Sahalin și singur a făcut recensământul populaţiei, a publicat cartea „Insula Sahalin” o monografie a vieții oamenilor de pe insulă demonstrând cu argumente statistice dezastrul la care erau condamnaţi locuitorii de către guvernarea ţaristă.
- A ajutat peste cinci mii de oameni cu bani. Corespondența lui personală conţine scrisorile de mulţumire a acestor oameni.
- In satul devastat de secetă, Melihovo, a sădit șapte sute de vișini, iar câmpurile abandonate le-a plantat cu brazi, pini, și molizi. In Crimea, cea arsă de secetă, a sădit chiparoși, duzi, liliac și… vișini.
- Una din ultimele însemnări din jurnalul său: Atunci când regele Solomon a cerut înţelepciune de la Dumnezeu a comis o mare greșeală.
P.S. Cam despre asta ar trebui să fie montările noastre după textele lui Cehov.
Salutări,Антон Павлович.
Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând jos, pantofi, barbă şi în aer liber
https://ioncoja.ro/anton-pavlovici-cehov/
///////////////////////////////////////
CEPEX-ul din 17 decembrie 1989. Ce ordine s-au dat?
Publicăm integral stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din ziua de 17 decembrie 1989.
.
.
Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român.
Au participat tovarăşii: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Constantin Nicolae, Constantin Dăscălescu, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Niculescu Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Radu Ion, Rădulescu Gheorghe, Totu Ioan, Andrei Ştefan, Curticeanu Silviu, Gere Mihai, Giosan Nicolae, Milea Vasile, Mureşan Ana, Pacoste Cornel, Postelnicu Tudor, Stoian Ion, Szasz Iosif, Toma Ioan, Ursu Ion.
Au fost invitaţi tovarăşii Bărbulescu Vasile, Radu Constantin.
.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu sînt toţi tovarăşii?
Tov. Silviu Curticeanu: Lipsesc tovarăşii Coman Ion şi Ilie Matei, care sînt la Timişoara şi tovarăşa Suzana Gâdea.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Uite, tovarăşi, de ce am convocat Comitetul Politic Executiv. La Timişoara au avut loc aseară unele evenimente, care s-au reluat astăzi la prînz. Pretextul l-a format aşa zisul preot reformat, care a fost sancţionat pe linia lor, l-au mutat din Timişoara în alt judeţ şi trebuia să plece din casa pe care o ocupa. N-a vrut să elibereze casa. Episcopul s-a adresat tribunalului, care a hotărît să-l evacueze. Lucrurile s-au tărăgănat mult. Ieri s-au dus să pună în aplicare hotărîrea tribunalului. El şi-a organizat un grup. Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj, începînd cu Budapesta, pentru că el a dat şi un interviu. De fapt lucrurile sînt cunoscute. De altfel este cunoscut şi faptul că că atît în răsărit cît şi în apus toţi discută că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din răsărit şi cei din apus să schimbe şi folosesc orice.
Aseară organele noastre au reuşit să pună ordine. A fost evacuat şi trimis acolo unde a fost dat de Episcopie. Aceasta era, practic, o problemă strict a lor şi trebuia să se aplice o hotărîre judecătorească de evacuare a casei, ceea ce era ceva normal.
Astăzi, spre prînz, de altfel au fost şi ieri, dar tovarăşii n-au înţeles că vor reveni astăzi, o serie de elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat dezordine, au intrat în sediul Comitetului judeţean de partid. Organele noastre de interne s-au purtat slab, pentru că normal era să nu lase să intre pe nimeni în sediul Comitetului judeţean de partid. Trebuia pusă pază, pentru că asta este o regulă generală. Au avut o atitudine defetistă, capitulardă, atît organele Ministerului Apărării Naţionale cît şi ale Ministerului de Interne.
Aseară am discutat cu el şi le-am spus ca în cursul zilei de astăzi să facă demonstraţii cu unităţi de tancuri. Să fie în centrul oraşului, să facă demonstraţie. Aceasta presupune că unităţile trebuiau să se găsească în centru.
Eu am dat ordin să se facă acest lucru, iar voi aţi făcut o plimbare. Nu era posibil să se întîmple ce s-a întîmplat dacă unităţile se găseau în centru. trebuia lichidat repeded toate aceste lucruri. Le-a trebuit o oră şi jumătate pînă s-au mişcat unităţile militare. Unde a fost demonstraţia de care am vorbit, pentru care am dat ordin?
Tov. Milea Vasile: Am executat deplasarea de la est către vest.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu deplasare de la est către vest! Unităţile transportoare de tancuri trebuia să se afle în centru. Asta înseamnă ce am ordonat, nu să se ducă de la est către vest. Am menţionat bine de aseară ce trebuie să faci, demonstraţia unităţilor de bază, a tanchetelor, unităţile motorizate, toate trebuiau să fie în centrul oraşului, nu în cazarme. De aceea am spus să faceţi demonstraţie, că demonstraţia presupune că toate unităţile să fie în centru. Asta înseamnă demonstraţie! Adevărat că n-am dat toate detaliile, dar cînd spui să fie demonstraţie, trebuie să fie demonstraţie, nu să se plimbe spre Jimbolia sau Arad. Trebuia să fie în oraş, pentru că străzile sînt destul de largi. Acolo trebuiau să fie staţionate unele unităţi.
Acelaşi lucru şi cu trupele Ministerului de Interne. Impresia mea este că unităţile Ministerului de Interne n-au fost înarmate.
Tov. Elena Ceauşescu: Au fost neînarmate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Neînarmaţi au fost.
Tov. Tudor Postelnicu: Cu excepţia celor de la grăniceri. Restul nu au fost înarmaţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Păi, de ce? V-am spus să fie toţi înarmaţi. De ce i-aţi trimis neînarmaţi? Cine a dat asemenea ordin? Cînd am înţeles că merg trupele de securitate, era clar că merg înarmate, pentru că au armament, au totul în dotare şi auto şi tot, nu-i trimiteţi să se bată cu pumnul? Ce fel de unităţi de interne sînteţi voi!? De unde aveţi asemenea lucruri.
Curticeanu, să vină imediat şi Vlad Iulian.
Cine a dat asemenea dispoziţie?
De ce ţinem trupe de grăniceri? Şi mi-aşi dat asigurări că aveţi 9 plutoane de securitate, ceea ce înseamnă aproape 1000 de oameni. Unde erau? I-aţi trimis neînarmaţi? Ce înseamnă sistemul acesta?!
Şi am discutat aseară, am spus: luaţi măsuri şi voi, măsuri ferme. Nu mi-aţi spus că îi trimteţi să se bată cu bastonul! Nu am nevoie de asemenea unităţi de securitate. Şi miliţia trebuia să fie înarmată. Aşa este legea.
Tov. Tudor Postelnicu: Vă raportez, tovarăşe secretar general, miliţia este înarmată.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă era înarmată trebuia să tragă, nu să se lase să fie bătută şi să-i lase să intre în sediul comitetului judeţean. Două ore le-a trebuit unităţilor ca să ajungă, deşi sînt în centru, cînd trebuiau să fie acolo, pentru că au fost mobilizate să facă demonstraţie în stradă. Ele trebuiau să fie în zonă.
Am discutat cu voi şi azi noapte, am discutat de mai multe ori şi la 2 şi la 3 şi la 4 dimineaţa, ce aveţi de făcut.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să-l chemăm la telefon pe tovarăşul Coman cînd soseşte acolo.
Tov. Silviu Curticeanu: Am înţeles. Iau imediat legătură cu Timişoara.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Voi n-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru voi, pentru toate unităţile, atît ale Ministeruliu Apărării Naţionale cît şi ale Ministerului de Interne.
Cum este posibilă o asemenea situaţie? Nişte derbedei să intre în sediul comitetului judeţean de partid, să bată pe soldaţi, pe ofiţeri şi ei să nu intervină!?
Ce au făcut ofiţerii tăi, Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras? Trebuia să tragă să-i lase jos, să someze şi pe urmă să tragă la picioare.
Tov. Vasile Milea: Nu le-am dat muniţii.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce nu le-aţi dat? Am dat ordin să se tragă îna er,. să someze? De ce nu le-aţi dat muniţii? Dacă nu le-ai dat muniţii mai bine îi ţineai acasă!
Ce fel de ministru al apărării eşti tu? Ce fel de ministru de interne eşti tu Postelnicu? Spuneaţi că le-aţi dat muniţii de manevră! Ei au primit sarcină de luptă nu de manevră. Nu aţi spus adevărul. De abia acum spuneţi, pînă acum aţi dezinformat. Aţi spus că aţi dat ordin să tragă. De ce aţi dezinformat?!
Dacă trimiteţi unităţile de securitate să se bată cu bastonul mai bine le trimiteaţi acasă; era mai bine atunci să mobilizăm 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în Bucureşti în 1945, în faţa celor care erau în piaţa aceasta, cînd au tras, eram cu Dancea, cu Pătrăşcanu şi n-am fugit.
Se poate una ca asta?! De ce atunci oamenii au ştiut ce să facă, acum stau cu băţul în mînă, deci nici nu se sinchisesc.
Tov. Elena Ceauşescu: Situaţia este foarte gravă şi neplăcută.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Este gravă şi voi sînteţi vinovaţi, pentru că aţi împins la această situaţie. De unde aţi primit ordin să nu daţi armament la trupele de securitate?
A ajuns Coman la Timişoara?
Tov. Silviu Curticeanu: Încă nu.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ia legătura imediat şi cum ajunge la sediul Comitetului judeţean să ia legătura cu noi.
Toţi comandanţii militari să se găsească şi să fie chemaţi la teleconferinţă. În 5 minute să fie găsiţi.
Tov. Elena Ceauşescu: Nu se poate aşa, n-a acţionat cum trebuie nici ministrul apărării naţionale, nici ministrul de interne.
Tov. Nicolae Ceauşescu: O mînă de derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul şi voi de fapt le faceţi jocul. Asta este realitatea. Are deplină dreptate Castro, în cele spuse în activul de partid, pentru că nu se poate una ca asta.
Aceasta este de fapt mentalitatea şi la gărzile patriotice şi în activul de partid. De ce nu au fost scoase gărzile patriotice cu armament, că au armament? În felul acesta punem oamenii să stea cu mîna în sîn, iar ceilalţi vin cu răngi, iar noi stăm şi le ţinem predici. Duşmanul nu cu predici îl potoleşti, ci trebuie să-l arzi. Socialismul nu se construieşte cu dezinformare, cu închinăciune, ci cu luptă. Cu luptă trebuie să-l construim. Acum în Europa este o situaţie de capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului.
Tov. Elena Ceauşescu: Este laşitate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Mai mult decît laşitate. Am discutat cu voi toată noaptea de cîteva ori.
Tov. Tudor Postelnicu: Aşa este, de cel puţin 15 ori.
Tov. Nicolae Ceauşescu: iar în cursul dimineţii, iar de cîteva ori. Am fost aici la sediu, după aceea am plecat să văd ce este în oraş, şi mi s-a transmis că s-au adunat din nou în centru. Şi ştiau ce trebuie să facă.
Cum putem califica acest lucru. Să discutăm în Comitetul Politic Executiv această situaţie, iar eu, în calitate de comandant suprem, consider că aţi trădat interesele ţării, interesele poporului, ale socialismului şi n-aţi acţionat cu răspundere.
Tov. Vlad Iulian: Aveţi dreptate, tovarăşe secretar general, aşa este.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Au spus că au scos trupele de securitate, dar erau neînarmate.
Tov. Vlad Iulian: Aşa este. Au fost cu bastoane de cauciuc şi cu gaze lacrimogene.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce nu au mers înarmaţi?
Tov. Vlad Iulian: Am crezut că nu este cazul.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce n-aţi raportat, să spuneţi, că am vorbit toată noaptea cu voi?
Din momentul de faţă, dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul apărării naţionale şi pe ministrul de interne şi pe comandantul trupelor de securitate. Din acest moment preiau comanda armatei, să-mi pregătiţi decretul. Convocaţi Consiliul de Stat, ca să facem totul legal, în seara asta. Nu mai am încredere în asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe aşa. Toată noaptea am stat şi am discutat cu ei din 10 în 10 minute, ca apoi să-mi dau seama că ei nu fac ce le-am ordonat. De abia pe urmă mi-am dat seama că ei nu fac ce le-am spus. Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei. Tu crezi că huliganii aceia n-au ştiut care este situaţia cu voi, de au intrat în sediu? Intrarea în sediul organului de partid nu este admisă!
Cine v-a dat dreptul să vă consultaţi voi şi să nu luaţi măsurile care se impun, pentru că eu am discutat cu voi şi v-am dat ordin?
Ştiţi ce ar trebui să vă fac, să vă pun în faţa plutonului de execuţie! Asta meritaţi, pentru că ceea ce aţi făcut voi se numeşte pactizare cu inamicul!
Ai făcut armata, Milea, aşa se cheamă, nu?
Tov. Vasile Milea: Da, tovarăşe secretar general.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu se poate una ca asta!
Să se convoace Consiliul de Stat, imediat!
Tov. Silviu Curticeanu: Da, am înţeles.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci, tovarăşi, avînd în vedere situaţia carfe s-a creat, acum de fapt, îmi dau seama, că aşa cum este, nu se poate face ordine cu ciomagul. Am convocat şi teleconferinţa. Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armament, toţi să fie înarmaţi şi să aplice ordinul. Cînd am dat ordin să aplicaţi starea de necesitate, cu ce o aplicaţi, cu bîta?! Cînd am spus “stare de necesitate”, ce înseamnă pentru voi “stare de necesitate”, “cu bîta”.
Tu, care conduci trupele de securitate, nu ştii ce înseamnă stare de necesitate.
Tov. Vlad Iulian: Ştiu, tovarăşe secretar general, am dat ordin.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nici acum nu spuneţi adevărul, pentru că cei de la sediul comitetului judeţean de partid n-au avut cu ce trage. Soldaţii au luptat cu ce au avut, cu bîta, şi au reuşit să facă faţă. Unul dacă trăgea ar fi fugit ca potîrnichile. Voi nu vedeţi unde aţi adus situaţia?
Am spus să trageţi în aer, somaţi, şi dacă nu, trageţi în picioare.
Tov. Elena Ceauşescu: Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă luaţi şi băgaţi în beci. Nu vi s-a spus aşa? Unul să nu iasă.
Tov Nicolae Ceauşescu: Deci, măsuri imediate, să lichidăm repede ce este în Timişoara, să punem trupele în stare de alarmă, în stare de luptă, atît unităţile ministerului de interne, cît şi cele ale apărării naţionale, şi oriunde se încearcă vreo acţiune, lichidată radical, fără nici un fel de discuţie. Şi desigur, să atragem atenţia gărzilor patriotice, că nu se poate lupta cu ciomagul. Toată situaţia să se dezbată serios cu întregul activ de partid, cu UTC-ul. Ce fel de educaţie comunistă faceţi voi tineretului? Ce fel de UTC-işti sînt aceştia, care au fost în rîndul huliganilor? De altfel, au fost şi cîţiva membri de partid, dar mulţi UTC-işti. Ce educaţie revoluţionară faceţi voi?!
Uite tovarăşi, eu pun problema unor măsuri ferme. Dacă aveţi altă părere vă rog s-o spuneţi aici, că trebuie stabilite acţiunile şi măsurile ce trebuie luate, pentru că aici sînt acţiuni puse la cale atît din est cît şi din vest, care s-au unit pentru a distruge socialismul, că vor un “socialism uman capitalist”.
Ce părere aveţi voi?
Tov. Manea Mănescu: Sîntem de acord cu dumenavoastră şi cu toate măsurile luate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă are cineva altă părere, vă rog să spuneţi.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie luate măsuri radicale, pentru că aici nu se poate merge cu îngăduinţă, pentru că asta ar însemna să capitulăm.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Vom lupta pînă la ultimul şi trebuie să supunem aprobării partidului, pentru că independenţa şi suveranitatea se cucereşte şi se apără cu luptă, pentru că dacă în 1968 nu am fi acţionat şi nu adunam aici poporul, nu înarmam gărzile patriotice, ar fi venit şi peste noi, cum au făcut în Cehoslovacia, pentru că atît sovieticii cît şi bulgarii erau la graniţă. Nu am dezarmat poporul. Am pus şi am votat în Marea Adunare Naţională, ca totul să se apere cu arma în mînă.
De ce nu apăraţi legile, socialismul, că legile socialismului sînt legile ţării.
Tov. Elena Ceauşescu: Acestea sînt legi care nu se discută.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Că acum aţi discutat voi cum să faceţi şi aţi trimis cu mîna goală, pentru că asta înseamnă ce aţi discutat voi?!
Ce facem cu ministrul apărării? Ce spui tu, Milea?
Tov. Vasile Milea: Dacă aţi ordonat aşa, aşa transmitem imediat. După aceea sînt la dispoziţia dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce n-au ieşit unităţile cu arme, pentru că cu puşca în mînă, fără armament nu se poate apăra şi nici bate.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să spună ce este în concepţia lor, care este poziţia lor.
Tov. Vasile Milea: Vă raportez, altă poziţie nu am nici eu şi nici ceilalţi tovarăşi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Tu să vorbeşti în numele tău.
Tov. Vasile Milea: Repet, tovarăşe secretar general, altă poziţie şi altă concepţie nu am.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce nu aţi luat măsuri?
Tov. Vasile Milea: Sînt vinovat. Am gîndit că nu va lua amploare.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Tu trebuia să te temi de amploare. Ştiaţi care este situaţia la Timişoara. În loc să luaţi măsuri aţi trimis neînarmată armata. Trebuia să fi luat măsuri imediat şi să fi lichidat de ieri, dar n-aţi făcut acest lucru şi aţi ajuns pînă astă seară.
Tov. Tudor Postelnicu: Mult stimate tovarăşe secretar general,
Mult stimată tovarăşe Elena Ceauşescu,
Raportez în faţa Comitetului Politic Executiv, în faţa dumneavoastră, că sînt întrutotul de acord cu măsurile care vor fi luate împotriva mea.
Vreau să vă mărturisesc în modul cel mai sincer, ca activist al partidului, trimis să-mi desfăşor activitatea în acest sector de activitate, că nu vreau să mă desculp cu nimic. Port întreaga răspundere şi, repet, nu vreau să mă desculp, că nu puteam să facem şi mai mult.
Vă raportez că sînt un ostaş cinstit şi devotat al partidului, dar vă mărturisesc, eu nu am cunoscut că unităţile trebuie să iasă cu armament, cu cartuşde de război. Indiferent ce măsuri se vor lua asupra mea,a ceasta este situaţia. Nu odată am auzit discutîndu-se, s-a discutat în consiliul de conducere, cu cadrele de cîteva ori, am asistat la asemenea discuţii şi nu am reţinut că trebuie ca unităţile să fie scoase cu armament.
Eu vreau să vă spun că am acţionat cu fermitate, pe baza orientărilor şi indicaţiilor date de dumneavoastră în noaptea care a trecut. Am făcut tot ce a fost cu putinţă.
Tov. Elena Ceauşescu: N-ai făcut nimic.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Din moment cînd te duci cu bîta la aşa ceva, înseamnă că n-ai făcut nimic.
Tov. Elena Ceauşescu: Dacă nu v-a fost clar, de ce nu aţi întrebat? Trebuia să întrebaţi dacă ies trupele înarmate sau neînarmate.
Tov. Tudor Postelnicu: Vă raportez că nici într-un act normativ nu am găsit acest lucru şi nu mi s-a comunicat că trebuie să iasă cu cartuşe de război.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nici grănicerii nu sînt înarmaţi, că sînt pe graniţă?
Tov. Vasile Milea: Cei care sînt la paza frontierei au cartuşe de război.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Postelnicu şi Vlad n-au cunoscut acest lucru?
Tov. Tudor Postelnicu: V-am, raportat şi vă raportez că în dotarea unităţilor noastre sînt cartuşe de război.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Atunci de ce n-au ieşit cu ele?
Tov. Vlad Iulian: Gîndurile noastre au fost că este o acţiune de mică amploare şi că putem să rezolvăm fără cartuşe.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce n-aţi întrebat.
Tov. Vlad Iulian: Este o greşeală fundamentală a noastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Am spus să trageţi de avertisment, dacă nu se retrag să trageţi în picioare.
Nu m-am gîndit că trageţi cu gloanţe de manevră. Este apă de ploaie. Cei care au intrat în sediul comitetului judeţean de partid nu trebuiau să mai iasă de acolo, trebuiau să fie jos, la pămînt.
Tov. Tudor Postelnicu: Au acţionat prost generalii şi forţele trimise acolo.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Voi le-aţi dat ordinul acesta.
Tov. Vasile Milea: Aşa este, noi sîntem vinovaţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce să-i acuzăm pe ei, pentru că voi aţi dat ordinul acesta. Aşa reiese acum, foarte clar.
Să hotărască Comitetul Politic Executiv.
Tov. Tudor Postelnicu: Închei spre a vă spune că sînt de acord cu măsurile luate de dumneavoastră, cu măsurile luate de Comitetul Politic Executiv.
Eu, ca activist al partidului, ca fost activist al partidului, vă mulţumesc pentru sprijinul primit în toată această perioadă şi vă asigur că voi fi în continuare un ostaş credincios al partidului, indiferent că voi rămîne cu calitatea sau fără calitatea de membru de partid, rămîn în continuare un om, un muncitor cinstit partidului şi patriei, indiferent că voi rămîne în funcţia pe care o am sau nu.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce părere aveţi, tovarăşi? Trebuie să hotărîm ce facem.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Părerea mea acum, în legătură cu minsitrul apărării naţionale şi cu ministrul de interne, consider că nu este cazul, că nu este momentul potrivit pentru acest lucru.
Tov. Tudor Postelnicu: Tovarăşe secretar general, dacă aveţi încredere în mine vă asigur că nu voi precupeţi zi şi noapte şi îmi voi face datoria, aşa cum voi putea şi cum vor dovedi faptele.
Tov. Constantin Dăscălescu: V-aş ruga, tovarăşe secretar general, să analizaţi cu multă grije. Acum s-au auzit indicaţiile şi ordinele date, dar să nu ne grăbim să luăm nişte măsuri care n-ar fi bine studiate.
Vă rog să analizaţi cu discernămîntul dumneavoastră acest lucru. Eu sînt pentru măsuri ferme, dar este bine să gîndim ceea ce facem.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce zici Manea?
Tov. Manea Mănescu: Tovarăşe preşedinte, zic să rezolvăm situaţia care este acum şi după aceea să luăm măsuri.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Cu cine să rezolvăm? Este o problemă care se putea rezolva de ieri de dimineaţă în două ore, dar nu s-a rezolvat. S-a imprimat acest spirit de a da înapoi, de a nu lupta, ci de a capitula. Asta este problema.
Tov. Gheorghe Oprea: Tovarăşe secretar general, cred că sarcinile sînt foarte clare. Cred că tovarăşii au înţeles bine ce au de făcut şi vă rog să le acordaţi încrederea să se ocupe în continuare. Acum le este clar ce au de făcut.
Cred că acum au înţeles, le este foarte clar. Cred încă o dată că putem să le acordăm încrederea să acţionezer aşa cum aţi ordonat dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ştiţi cum aţi procedat acum? Cum aţi trimite pe front unităţi să le nimicească duşmanul, dezarmate, să fie nimicite de duşman. Asta aţi făcut. Aţi pus unităţile militare într-o situaţie foarte proastă.
Ce garanţii există că voi toţi nu veţi proceda la fel ca pînă acum?
Tov. Tudor Postelnicu: Vă asigur, tovarăşe secretar general, că nu se va mai repeta o asemenea situaţie. Vă rog să-mi acordaţi această încredere şi să lăsăm să vorbească faptele pînă cînd dumneavoastră, conducerea superioară de partid, Comitetul Politic Executiv vor aprecia.
Tov. Vasile Milea: Garanţia pentru mine este că n-am înţeles primejdia de la început, acum îmi este clar, cînd aţi spus că este “stare excepţională”.
Tov. Vlad Iulian: Vă asigur, tovarăşe secretar general, că ascultînd sarcinile care mi le-aţi dat, voi face în aşa fel să merit încrederea dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Bine. Să mai încercăm tovarăşi?
– Toţi tovarăşii sînt de acord.
Să amînăm această hotărîre, să vedem cum acţionează şi apoi să reluăm această discuţie.
– Toţi tovarăşii sînt de acord.
Vom vedea cum acţionează în rezolvarea acestei situaţii.
Tov. Vasile Milea: Am înţeles, aşa vom face.
Tov. Tudor Postelnicu: Am înţeles pe deplin cele spuse de dumneavoastră, vă asigur, tovarăşe secretar general că aşa vom proceda.
Tov. Iulian Vlad: Şi eu am înţeles, tovarăşe secretar general, sarcinile ce revin trupelor de securitate şi voi proceda întocmai.
https://ioncoja.ro/cepex-ul-din-17-decembrie-1989-ce-ordine-s-au-dat/
///////////////////////////////////
Un BARON de nota 10: MARIAN OPRIȘAN
Aseară, la emisiunea lui Bogdan Rareș a fost invitat MARIAN OPRIȘAN! O surpriză extrem de plăcută pentru mine. A fost prima oară când l-am auzit vorbind, discutând și argumentând, răspunzând la întrebări deloc prietenoase, ba chiar la acuzații grave.
MARIAN OPRIȘAN s-a dovedit a fi un ins cu bun simț și foarte inteligent! Cred că se poate da acest calificativ cuiva care, într-o dispută cu Bogdan Rareș, îl surclasează categoric pe acesta. Pe marea vedetă a televiziunii!… Căci asta s-a văzut aseară: strădania, deseori penibilă, a lui Bogdan Rareș de a-l „înfunda” pe baronul de Vrancea, și „returul” exact și convingător al celui care păruse că va fi o victimă sigură în fața lui Rareș, temutul ziarist!
Toate atuurile se aflau în mâna lui Bogdan Rareș!… Inclusiv dosarul complet de urmărire penală a inculpatului Marian Oprișan.
În schimb, Bogdan Rareș a confirmat așteptările mele: s-a dovedit încă o dată a fi unul dintre mercenarii cinici ai presei din România, ai mass mediei românești. Unul dintre cei mai abili, adică mai perfizi, jucând ca nimeni altul mascarada echidistanței politice… Recunosc, l-am „mirosit” destul de târziu pe ipochimen, m-a indus în eroare îndrăzneala cu care își privește în ochi telespectatorii. Nu pleacă deloc privirea, nu se rușinează nicicum de ce spune, de ce face!
Au fost, pentru mine, două momente de vârf ale discuției, amândouă provocate de MARIAN OPRIȘAN. Primul:
Spre surprinderea lui Bogdan Rareș, dar și a noastră, MARIAN OPRIȘAN nu a ezitat să spună sincer – „destul” de sincer, părerea sa despre Adrian Năstase!… Anume că a meritat să ajungă după gratii!… Să auzi asta de la unii dintre cei mai importanți oameni din PSD nu-i de colo! Aferim, baroane!…
Un curaj încă și mai mare a dovedit domnul MARIAN OPRIȘAN atunci când, excedat de insistențele interlocutorului pe o temă minoră, a deschis un subiect pentru mine extrem de atractiv, dar și dureros: CORUPȚIA DIN PRESĂ, din mass media, deci și din televiziuni. Posibil și de la Realitatea TV…
I-a cam luat maul numitului Rareș Bogdan… Care a vrut să schimbe vorba, nu a profitat de subiectul gras oferit de invitat. A trebuit ca acesta să insiste el, neîntrebat de nimeni, ca să aflăm că pe vremea lui Năstase prim ministru masa presei a fost „cinstită” de guvernul PSD-ist cu vreo 40 de milioane de euro. Repet: peste 40 de milioane de euro încasate de presă de la guvernul Adrian Năstase! Sursa: MARIAN OPRIȘAN!
Informație trăznet, să înghețe sângele în telespectatori, informație pe care ziaristul nostru, cu musca pe căciulă simțindu-se, n-a știut ce să facă altceva decât să corecteze: dolari, nu euro!… În rest, nimic! Nicio întrebare cu care să scoată de la invitat mai multe detalii!…
Suspectă lipsă de profesionalism la unul din cei mai aplicați ziariști din televiziunile noastre.
Voi reveni asupra acestui subiect tabu în presa noastră, dar și din discursul clasei politice: CORUPȚIA DIN MASS MEDIA ROMÂNEASCĂ! Adică șpăgile și parandărătul din presă! Cu actori dintre cei mai vocali ziariști! Etc. …Cum spuneam, voi reveni.
Acum, mă grăbesc să-l mai felicit o dată pe Baronul de Vrancea! Și să trimit cât mai grabnic textul de mai sus dlui Bogdan Rareș. La acest text adaug un email primit azi de la dl senator Dan Lazăr, care cuprinde câteva date mai puțin cunoscute despre dl Cătălin Predoiu, cel care în seara asta va fi invitatul dlui Rareș. Hai să vedem deseară cât de echidistant politic este domnul Rareș. Să vedem dacă întrebările domnului Rareș adresate domnului Cătălin Predoiu vor avea vreo tangență cu textul de mai jos.
Voi trimite acest mesaj pe adresa rares.bogdan@realitatea.net Îi invit pe cititorii acestor rânduri care mai cunosc și alte adrese ale dlui Rareș Bogdan să direcționeze acest mesaj și la adresele respctive. Sau să retrimită mesajul la adresa de mai sus, pentru a ne asigura că va ajunge la ținta vizată de noi. Eu i-am mai trimis câteva mesaje și nu sunt sigur că i-au ajuns!
Să vedem deseară ce n-am mai văzut: un ziarist român echidistant!
Doamne, ajută!
Ion Coja
Text primit de la dl senator DAN LAZĂR
TRIUMVIRATUL JURIDIC MALEFIC
Cătălin Predoiu este ginerele, partenerul de birou şi în fapt sluga lui Călin Zamfirescu. Călin Zamfirescu este partenerul lui Ariel Shalev, ce acţionează sub identitate falsă de Arin Stănescu care impreună cu Valeriu Stoica formează ceea ce în sistemul juridic este cunoscut drept TRIUMVIRATUL MALEFIC. Călin Zamfirescu este Preşedintele Onorific, după ce 20 de ani a fost Preşedinte Uniunii Barourilor din România, cu înalt grad în Mossad. Ariel Shalev este Preşedintele Onorific, după ce 15 de ani de la infiintare a fost Preşedinte Uniunii Lichidatorilor din România, adică în româneşte, are misiunea de a închide toate afacerile băştinaşilor (românilor) din România şi a trece averea acestora către şefii lui, avându-se in vedere ca are un înalt grad în Mossad.
Valeriu Stoica este omul lui Traian Băsescu, care transmite şi
urmăreşte executarea ordinelor dispuse pentru Băsescu şi şefii lui, şi asta în toată perioada scursă de peste 25 de ani.
TRIUMVIRATUL MALEFIC a preluat ilegal şi a închis toate băncile autohtone a căror acţionari nu au vrut să vândă la străini, la anume străini, cazul cel mai cunoscut fiind Banca Internaţională a Religiilor, cu scopul evident ca Poporul Român să nu aibă nici o şansă de susţinere economică în fata atacului concertat la care este supus de 25 de ani.
TRIUMVIRATUL MALEFIC a aranjat impunand lui Băsescu
instalarea lui Predoiu ca ministru al justiţiei în 2008 pentru ca să obţină Scoaterea de sub Urmărire penală a lui Călin Zamfirescu, Ariel Shalev şi încă a 12 persoane dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul lichidării ilegale a Bancii Internaţionale a Religiilor. Predoiu şi-a îndeplinit misiunea în mai puţin de 3 luni de la instalare.
TRIUMVIRATUL MALEFIC concepe şi elaborează textele tuturor legilor din Statului Român de 25 de ani, Legea 15/1990 inclusiv, care sunt trimise de „Ochii Lumii” la comisiile juridice la Senat şi Camera Deputaţilor, camere care votează fără nici o modificare. Aşa ajung legile să fie în defavoarea Poporului Român pe zi ce trece tot mai grav.
TRIUMVIRATUL MALEFIC CONTROLEAZĂ în mare măsură
sistemul juridic, respectiv judecători, procurori, avocaţi, lichidatori, executori prin care Poporul Român este jefuit de ceea ce nu a fost jefuit încă prin privatizare şi creditare.
Pe scurt, în 25 de ani TRIUMVIRATUL MALEFIC a perfecţionat
un sistem juridic identic cu cel din anii 1950-1955 în care anume persoane în funcţii de judecători, procurori, avocaţi, executori, gardieni, şefi de penitenciare şi alte persoane în sistemul juridic au ABSOLUTĂ IMUNITATE JURIDICĂ, adică pot încălca orice lege fără a suporta vreo consecinţă, întreg sistemul apărându-i prin SIMPLĂ INACŢIUNE, în cel mai simplu mod, simplu ca „bună ziua”: NU SE INSTRUMENTEAZĂ DOSARELE INTENTATE, PLÂNGERILE PENALE ALE VICTIMELOR NU SUNT DUSE ÎN INSTANŢE. Au scos din legislaţie toate pârghiile prin care o victimă să ducă în instanţă dosarul său. In cazul judecătorilor care prin dispozitiv încalcă legile, asigura că nimeni din sistemul juridic să nu acţioneze, să nu facă absolut nimic împotriva lor.
TRIUMVIRATUL MALEFIC şi complicii din grupul de crimă organizată supremă al Statului Român stabilesc sau pun în executare ordinele de a duce dosarele în instanţă sau ce hotărâri judecătoreşti se vor da contrar prevederilor legale pentru protejarea infractorilor din subordine.
Opera TRIUMVIRATULUI MALEFIC este concretizată azi în situaţia că infractorii de anvergură, străini şi români, ocupă toate funcţiile şi dirijează pentru străini toate pârghiile în Statul Român şi au liber a înfăptui orice infracţiune întrucât:
1) nu sunt condamnaţi,
2) nu sunt condamnaţi pentru că nu sunt judecaţi,
3) nu sunt judecaţi pentru că dosarele nu sunt duse în instanţă,
4) nu sunt duse în instanţă pentru că procurorii nu sunt obligaţi să instrumenteze dosarele; le vor instrumenta doar pe cele pentru care primesc ordin de la membri TRIUMVIRATULUI MALEFIC;
5) dacă prin întâmplare dosarul ajunge în instanţă, în cazul în care a ajuns din vreo eroare la un procuror independent (care se găsesc rar de tot), dosarul este alocat „aleatoriu” la judecătorii infiltraţi de crimă organizată care vor da hotărâri cu încălcarea legii în favoarea infractorilor;
6) Faţă de aceşti judecători, se poate face plângere penală pentru abuz în serviciu coroborat cu încălcarea obligaţiei de a asigura supremaţia legii conform legii magistraţilor;
7) Plângerea penală va ajunge la un procuror care va pune dosarul pe traseul cercului vicios la punctul 4) mai sus.
Toate informaţiile sunt din surse publice şi le cunosc întrucât sunt victimă a acestui TRIUMVIRAT MALEFIC care a organizat atacul asupra mea şi a firmelor mele, atac ce continuă de peste 14 ani, în urma căruia au distrus firmele şi şi-au însuşit, ei şi complicii lor, tot ceea ce eu am construit pe cont propriu fără relaţii şi şpăgi împreună cu cei 750 de angajaţi pe care
i-am avut în firmele dezvoltate de la mai nimic după Revoluţie până la anul 2000. Grupul meu de firme era complet independent de străini, de firmele lor, de băncile lor, făceam treabă pentru români cu români. Eu sunt un caz tipic de român independent jefuit şi distrus de nişte străini cu mâna
sistemului juridic.
Se merge către realizarea unei mase critice de infractori inumani de o incomprehensibilă cruzime strecuraţi peste tot în sistemul juridic ceea ce va rupe echilibrul ţinut acum doar de un număr mic de procurori şi de un număr mare de judecători corecţi. Când echilibrul va fi rupt, vom vedea reluarea prigoanei împotriva românilor în anii 1950′ sau a ruşilor din 1917 în prezent, de fapt un previzibil genocid când dezastrul şi alungarea celor mai buni români din ţară în cei 25 de ani
până acum vor fi o amintire duioasă.
Observaţi vă rog că se vorbeşte de torţionari, de jandarmi, de politicieni care au avut un rol în distrugerea românilor în anii 1938-1958 DAR NU SE VORBEŞTE DE JUDECĂTORII CARE AU DAT HOTĂRÂRI JUDECĂTOREŞTI CONTRARE FAPTELOR, CONTRARE PROBELOR, FĂRĂ PROBE, FARA VINOVAŢIE UNOR PATRIOŢI.
CINE AU FOST JUDECĂTORII ? CÂŢI AU FOST ROMÂNI ŞI
CÂŢI DE ALTE ETNII?
Poate tot răul spre bine întrucât întrebându-mă ce m-a izbit fără să fi făcut absolut nici un rău nimănui, am descoperit lucruri ce nu pot fi gândite de mintea unui om normal, absolut de neimaginat, de necrezut, străine de orice firesc. Aşa am înţeles ce a păţit Neamul nostru blajin şi paşnic în ultimii 200 de ani, calvarul pe care îl suferim nevinovaţi, din vina cui, cine ne chinuie şi ne-a stricat viaţa şi ne organizează un viitor îngrozitor.
Dacă cu 14 ani in urmă aş fi ştiut 1 la mie din ce ştiu acum, nu m-ar fi putut ataca.
Posibil ca Dumnezeu m-a supus la un calvar de 14 ani cu urmări catastrofale pentru restul vieţii mele si familiei, copiilor si celorlate rude, cu scopul să aflu şi să transmit ce am aflat și am înțeles din experiența proprie, către ceilalţi români.
Doamne-ajută!
Sursa: comentariu la acest text.
Detalii despre TRIUMVIRATUL MALEFIC Călin Zamfirescu – Ariel Shalev – Valeriu Stoica şi în acest articol din 2008:
Triumviratul malefic: Valeriu Stoica, Călin Andrei Zamfirescu și Arin Stănescu
Fenomenul falimentelor bancare ale unor banci autohtone a fost prezentat de ocupantii tarii ca o banala falimentare a unor societati comerciale din cauza unor directori ticalosi.
ACEASTA ESTE VERSIUNEA OFICIALA A OCUPANTULUI, SI BINEINTELES ESTE FALSA. Toate bancile falimentate au ca numitor comun ca actionarii erau autohtoni, deci independenti de ocupantii tarii, deci nu puteau sa fie inrolati in politicile antinationale ale ocupantutilor si nu au vrut sa vanda la ocupanti.
Si aflam din ce in ce mai multe detalii ca nu erau falimentare ci dimpotriva erau prospere si constituiau un obstacol de netrecut pentru ocupanti in lucrarea lor de distrugere a Poporului Roman si preluaera ilegala a patrimoniului imobiliar si al resurselor Romanei.
DISTRUGEREA SAU PRELUAREA ILEGALA A BANCILOR
AUTOHTONE A FOST CONDITIA ESENTIALA PENTRU FINALIZAREA PROCESULUJI DE SARACIRE SI JEFUIRE A POPORULUI ROMAN CU SCOPUL PRELUARII AVERII ROMANIEI PENTRU OCUPANTUL ILEGAL DAR SILENTIOS AL TARII. FARA PRELUAREA BANCILOR DE CATRE OCUPANTII TARII, NU SE PUTEAU IMPLEMENTA
TEHNICILE DE SARACIRE FINALA A POPORULUI ROMAN.
Acestea au inclus in ultimii 10 ani oferte de creditare catre firme si populatie garantate cu valori reale, dupa care S-A ORGANIZAT RETRAGEREA SINCRONIZATA A CREDITELOR DE LA FIRME cu rezultatul imposibilitatii de a plati creditele atat pentru firme cat si pentru populatia
dependenta de functionarea firmelor cu finalitatea ca firmele au fost excluse din piata si toti si-au pierdut garantiile reale devenite proprietatea ocupantului evreu sub identitate falsa.
Toate masurile luate sunt implementate spre a crea situatia in care membriiPoporului Roman sunt manipulati in situatia de fi datori dar nu a putea plati datoriile cu finalitatea urmarita a
EXCUTARII SILITE OBTINUTA FRAUDULOS PRIN INSELACIUNE INSTITUTIONALIZATA!!!
Si aici se releva importanta justitiei si valoarea esentiala pentru ocupanti de a organiza anterior tuturor acestor manevre mecanismul de pervertire a justitiei, infaptuit si adminstrat de TRIUMVIRATUL MALEFIC. CE ESTE TRIUMVIRATUL MALEFIC? Este varful a celei mai distructive, probabil, organizatii ce a actionat vre-odata pe teritoriul Romaniei care a destructurat statul si submineaza ordinea publica pana in cel mi marunt detaliu, o organizatie de o toxicitate dificil de definit: Valeriu Stoica, Calin Andrei Zamfirescu si Arin Stanescu.
Detalii despre triumviratul malefic aici:
Triumviratul malefic: Valeriu Stoica, Călin Andrei Zamfirescu și Arin Stănescu
Citez din articol: „Ceea ce se ştia dintotdeauna în mod neoficial, adică faptul că nimic nu mişcă în justiţia română fără directivele grupării Valeriu Stoica – Călin Andrei Zamfirescu – Arin Stănescu, s-a oficialializat prin decretul de numire a lui Cătălin Predoiu ca ministru al justiţiei, semnat de Traian Băsescu la 29 februarie 2008.
De precizat că, de facto, ministrul justiţiei este Călin Andrei Zamfirescu, iar ginerele acestuia, Cătălin Marian Predoiu, figurează ca ministru în decret, doar de ochii lumii.”
Valeriu Stoica, fost minstru al Justitiei in guvernul CDR, este controlorulsi dirijorul real lui Traian Basescu, in forma chipurile doar vice in PDL.
Calin Zamfirescu a avut diferite demnitati de cand se stie in organizatiileavocatilor, acum cu o calitate onorifica pe viata, adica este tartorul secret al avocatilor in Romania. Lichidatorul bancilor si ai firmelor autohtone, instrumentul folosit de Statul Roman ocupat si condus de ne-români, pentru eliminarea oricarei afaceri autohtone este RVA INSOLVENCY detinuta
si condusa de persoana care in Romania are numele de Arin Stanescu si in Israel se numeste Ariel Shalev avand si doua date de nastere diferite!
Este banuit a fi ofiter cu inalt grad in MOSSAD, detine de la infiintare functia de presedinte al lichidatorilor din Romania cu misiunea de a lichida toate afacerile autohtone, cu prioritate bancile iar apoi au urmat firmele si activele firmelor preluate de banci pentru a fi distribuite ocupantului evreu. TOTUL SUB IDENTITATE FALSA SI PRETEXTE FALSE.
Ministrul Justitiei a fost pus ginerele obedient al celui care a organizat lichidarea ilegala a tuturor bancilor autohtone Calin Zamfirescu si fin de cununie a lui Arin Stanescu, banci a caror actionari majoritari au refuzat sa vanda banca la bancile internationale si care, daca nu ar fi fost distruse, ar fi facut imposibila saracirea poporului Roman in a doua etapa dupa
2000, prima fiind devalorizarea economiilor si a puterii de cumparare comisa de Isarescu intre 1990-2000. Imediat dupa numirea lui Predoiu ca ministru, TRIUMVIRATUL MALEFIC si inca 11 persoane au fost scosi de sub urmarire penala pentru falimentarea ilegala a Bancii Religiilor si furtul averii din trezorerie si a patrimoniului de garantii si active ale bancii in valoare estimata de 400 milioane de Euro.
TRIUMVIRATUL MALEFIC se asigura ca oricine s-ar perinda la guvernare, ei vor detine postul de Ministru al Justitiei (vezi si schimbarile recente unde el e singurul ramas din vechile echipe de 4 ani) deoarece
ACESTA CONTROLEAZA TOTI PROCURORII DIN TARA PE LINIE IERARHICA SI DISCIPLINA CVASI-MILITARA. Cu ce scop? Simplu: procurorii pot impiedica orice cercetare penala. Cu alte cuvinte, procurorii pot favoriza infractorii prin inactiune, nefiind nici o obligatie legala sau penalizare ca sa desfasoare cercetarile.
Astfel TRIUMVIRATUL MALEFIC controleaza INTREG CORPUL INFRACTIONAL DE MARE ANVERGURA AL ROMANIEI si isi protejeaza insasi proprile infractiuni uluitoare si nu numai ale lor.
Odata numit presedinte, Basescu a facut tranzactia cu liberalii, ei sa voteze modificari la legi care l-au pus in controlul total al parchetelor si sistemelor de spionaj intern iar liberalii au primit exclusivitatea asupra bugetului timp de 3 ani. Asa va puteti explica cum pradatoriidin PD au donat ciolanul bugetului integral liberalilor pentru 3 ani.
Procedeul se califica a fi numit “IMPLEMENTAREA MECANISMULUI DE ASIGURARE A IMUNITATII JURIDICE PENTRU MARII INFRACTORI”.
Dupa obtinerea acestor puteri, conform noilor legi, el si Minstrul Justitiei, atunci Macovei Monica, acum Predoiu, au primit competenta de a schimba conducerea institutiilor unde au pus oameni obdienti si santajabili si a ordonat identificarea tutoror faptelor penale comise in timpul guvernarilor anterioare, in particular membrii PSD dar nu numai, cele mai ales cu rezultat lichid, monetar, adica ilegalitati facute precum si spagile si traseul lor.
Au urmat defilarea la D.N.A. a “florii” politicienilor si asa zisilor
“oameni de afaceri”. Au trecut anii. La D.N.A. e acelasi Daniel Morar si al Parchetul Suprem este aceeasi Kovesi. BASESCU si TRIUMVIRATUL MALEFIC tin sistemul juridic si marii infractori in santaj continuu: ii scapa daca depun parte din ce au furat, ii strang cu usa puscariei daca sunt prea zgarciti.
CUM SE ACTIONEAZA SI CE RAMANE DUPA CE TREC ASTIA PRIN VIATA TA? SE VEDE AICI:
DISPARE SI PRAFUL DE PE TOBA:
http://www.ziaruldeinvestigatii.ro/administratie-publica/52-administraie-public/371-averea-bancii-religiilor-prapadita-sub-ochii-ministrului-predoiu
Infractiunea de contaminare a adevarului nu este pedepsita pentru ca procurorii sunt la comanda Ministrului Justitiei, sluga TRIUMVIRATULUI MALEFIC (verificati pe net) si astfel au reusit ca justitia sa fie infectata cu infractori de cea mai mare anvergura la nivel politic, judecatori, procurori, politisti, NU TOTAL DAR SUFICIENT CAT SA NU MAI POATA APLICA LEGEA.
Cazul BANCII INTERNATIONALE A RELIGIILOR In cazul BANCII INTERNATIONALE A RELIGIILOR cu aplicare punctuala la condamnarea lui DINEL STAICU a existat intr-un prim dosar o sentinta irevocabila din 2010 prin care s-a constatat ca nu exista prejudiciu, creditele nerambursate
fiind acoperite cu imobile mai valoroase trecute in patrimoniul bancii.
In al doilea dosar, Dinel Staicu, presedintele BIR Ion Popescu si altii au fost condamnati pentru acelasi prejudiciu, judecatorii in fond apel si recurs au respins toate cererile inculpatilor pentru probe, inclusiv sentinta mentionata. Astfel, au fost condamnat la ani grei de puscarie fara probe, judecatorii incalcand legea care ii obliga sa analizeze si probele prezentate de inculpati. Azi in sistemul actual pervertit, judecatorii pot incalca legea fara consecinte pentru ei deci pot favoriza orice infractor fara nici o opreliste.
Desigur doar o minoritate o fac dar e suficient ca intreaga societate sa fie supusa infractorilor. Dupa condamnare, au facut o cerere separata, al treilea dosar in care judecatorii au constatat ca a existat putere de lucru judecat si nu trebuiau sa fie condamnati in al doilea dosar.
Astfel, instanta in al treilea dosar a corectat imensa nedreptate facuta de instantele in dosarul doi care i-au condamnat. Spaga s-a dat de adevaratii vinovati DE TRIUMVIRATUL MALEFIC,
pentru a fi judecati cei nevinovati in dosarul doi fara probe caci numai asa puteau fi condamnati. D.N.A. ar trebui sa cerceteze judecatorii care i-au condamnat fara sa verifice probele.
Mai mult, nu exista nici o victima a acestui presupus prejudiciu, victimele reale, actionarii bancii sunt cu totul in sprijinul presedintelui Popescu impotriva TRIUMVIRATULUI MALEFIC.
Mai mult, domnul Popescu a fost condamnat pentru o caliate pe care nu a avut-o niciodata, nu exista prejudiciu, banca in lichidare din care s-a vandut o parte din active la preturi derizorii totusi e in castig si azi.
Unde e falimentul? Un om de 78 de ani este incarcerat pentru 7 ani complet nevinovat doar pentru a i se grabi moartea prin care TRIUMVIRATUL MALEFIC va scapa de un foarte perseverent urmaritor si vor putea ramane necercetati cu averea bancii, a unor deponenti si a actionarilor.
CUM ACTIONEAZA OCUPANTUL
Prin institutiile politice obtin modificarea legilor pentru a le asigura monopolul asupra emiterii si circuitului banilor.
Astfel Banca Nationala dirijeaza intreg sistemul bancar.
Nota bene:
bancile ai caror actionari nu au vrut sa vanda la acesti straini au fost distruse ilegal de TRIUMVIRATUL MALEFIC, un grup de neoameni straini şi foarte mari criminali, organizat cu scopul lichidarii afacerilor autohtone folosindu-se de sistemul judiciar si cel politic.
Tot prin institutiile politice au preluat resursele esentiale pentru
functionarea societatii: petrolul, gazul, electricitatea.
Odata pusa la punct infrastructura emiterii si circuitului banilor si al distributiei resurselor esentiale, au atacat populatia:
1) Prin politic au redus veniturile celor care depind de buget;
2) Prin politic au crescut impozitele pentru a creste costurile truturor;
3) Prin firmele ce controleaza resursele esentiale au crescut costurile de supravietuire ale populatiei la toate produsele precum si ale tuturor firmelor;
4) Au introdus in Romania firmele lor straine sa faca chipurile
“competitie”, in aceleasi domenii cu cele autohtone; cel mai potrivit pot fi denumite, firme atacatoare;
5) Firmele atacatoare au coborat preturile sub nivelul costurilor astfel incat si ele si cele autohtone au pierderi;
6) Firmele atacatoare acopera pierderile cu credite acordate de banci, in mod preferential exclusiv acestor firme;
7) Firmele autohtone care s-au alaturat atacatorilor primesc alocatii de la buget disimulate drept contracte pentru care nu trebuie sa faca nimic sau mai nimic, ilustram cateva din mii: autostrazi inexistente, intretinere drumuri nefacute, intretinere spatii verzi, lucrari inutile la cai ferate;
8) Firmele autohtone care refuza sa isi atace propria tara, nu au surse din care sa isi acopere pierderile si sunt nevoite sa inchida, reducand si mai mult veniturile populatiei dependente de ele; desigur, nu inainte ca bancile sa le acorde niste credite operationale chipurile de salvare, pe care neputand sa le returneze la timp, pierd si garantiile reale (imobile, alte bunuri concrete) in favoarea bancilor de fapt al acelorasi persoane care au organizat totul;
9) Cu venituri tot mai mici si costuri tot mai mari, populatia ia in
disperare credite garantate cu putinul pe care il mai au, locuinta in cel mai des caz, doar ca sa mai supravietuiasca, nu reuseste si pierde si adapostul si putinul pe care il mai aveau;
10) Surplusul de bani care apare la populatie este absorbit prin costuri tot mai mari la resurse esentiale direct pe combustibili, gaz, electricitate sau prin costuri mai mari la produsele pentru care se folosesc aceste resurse si impozite de tot felul tot mai mari;
11) Odata instalat monopolul ne-oamenilor straini asupra economiei, disimulat intr-un numar de firme aparent fara un actionariat si management comun (FALSA IDENTITATE din nou si in acest mod), calitatea produselor si serviciilor scade si produsele devin tot mai toxice fara nici o posibilitate de a mai aparea alternative de surse sanatoase sau daca cineva ia vreo initiativa, apare un competitor detinut de ne-oamenii
straini si prin mecanismul coborarii preturilor, il forteaza sa inchida;
12) Creditele date firmelor atacatoare nu urmau niciodata sa fie returnate;
planul este si va fi ca periodic sa fie convertite in pierderi pentru banci;
desigur creditele acestea sunt date fara garantii;
13) Guvernul de straini ce conduce Romania semneaza contracte de imprumut in numele Poporului Roman chiar cu neoamenii straini care au organizat tot ceea ce am descris sumar mai sus;
14) Neoamenii strainii emit banii din nimic, nu au nevoie decat de o tastatura si transmit cate zerouri este nevoie. Acesti bani nu au existat.
Sunt lansati in sistem pentru a mentine in functiune mecanismul de preluarea a tarii prin sistemul bancar si prin privatizari catre neaomenii straini;
15) Banii ajunsi la Banca Nationala sunt dati bancilor comerciale pentru a acoperi pierderile mentionate mai sus;
16) Romania se alege cu datorii pentru compensarea carora, strainii care au dat banii, ii cer sa vanda tot lor tot ce mai are ramas nevandut, respectiv baza energetica si operationala a tarii,
17) Statul Roman, adica Poporul Roman, a devenit dator si ramane dator pentru banii folositi pentru functionarea mecanismului prin care i se ia toata averea si este distrus biologic. FARA SA ISI FI DAT NICIODATA CONSIMTAMANTUL PENTRU NICI UNA DINTRE ACESTE MODALITATI DE FUNCTIONARE A SOCIETATII;
18) Odata ramas fara mijloace independente, Poporul Roman nu mai poate lua decizii in favoarea sa si in consecinta nu mai poate continua sa existe; UN GENOCID EXECUTAT SILENTIOS FARA CA VICTIMA SA BAGE DE SEAMA.
Asa l-am primit, asa il transmit…
https://ioncoja.ro/un-baron-de-nota-10-si-un-lider-de-opinie-corigent/
////////////////////////////////////////////
AU LUAT 20 si 30 EURO DE FIECARE PACIENT NESTIUTOR PE CARE L-AU OTRAVIT CU INJECTII LETALE !!!
ACESTI OAMENI AU LUAT BANI CA SA OMOARE !!!
Va multumesc mult pentru articol, stimate Domnule profesor : peste tot si in Franta si in Germania si in Elvetia si in multe alte tari pe toate continentele se ridica lumea cu avocati si cu medici , spre a-i aduce in fata justitiei si a-i pedepsi pe criminali .
Discutiile merg pana la a avea dubii daca trebuiesc pedepsiti schizofrenicii etc dintre acesti criminali ca, vezi Doamne, cazurile patologice trebuiesc tratate medical ?! Se dau lupte extraordinare intre medici si juristi plus victime, ca sa-i scape pe criminali „iertati”!
Problema cheie consta in a gasi modalitatea exacta , doveditoare, cum sa dovedesti exact, cum sa alcatuiesti statisticile exacte in continua amplificare etc pentru a dovedi crima in mod stiintific exact ! Caci dovezile stiintifice cele mai clare sunt aduse de fapt de chiar contractele lor care inca trebuiesc scoase integral din secretizare ! La lumina zilei !
Pulmonologul Wolfgang Wodarg , pune punctul pe i in aceasta argumentatie care insista pentru pedepsire :
ACESTI OAMENI AU LUAT BANI CA SA OMOARE !!!
ACESTI INIMAGINABIL DE JOSNICI OAMENI AU LUAT 20 si 30 EURO DE FIECARE PACIENT NESTIUTOR PE CARE L-AU OTRAVIT CU INJECTII LETALE !
CUM SA NU DEA SOCOTEALA PENTRU CRIMELE LOR PENTRU CARE AU LUAT BANI ?!?
Sitzung 131: Schuld und Sühne
discutia incepe la min 1: 16 in varianta originala germana : Sitzung 131: Schuld und Sühne (odysee.com)
la min 1:23 Dr. Wolfgang Wodarg subliniaza distrugerea educatiei pentru medici in viitor caci daca nu-i pedepseste nimeni , formatia profesionala a medicilor va fi distrusa daca-i lasam sa creada ca au dreptul sa urmareasca profitul in loc de bunastarea omenirii(vezi juramantul lui Hipocrate!), a pacientului, cautand adevarul stiintific pentru bunastarea pacientului !
De aceea criminalii medicali etc, trebuiesc pedepsiti, si nu altfel !
Fundalul discutiei este generat pentru inceputul acestei sedinte condusa in cadrul Consiliului Corona german ( Stiftung Corona Ausschuss.de) , de catre savantul Priv.-Doz. Dr Michael Nehls( Molekulargenetiker, Schwerpunkt Immunologie), care explica importanta extraordinara a vit D – salvatoare daca ar fi fost administrata din timp in 9 cazuri din 10 . DAR MEDICATIA PREVENTIVA A FOST INTERZISA !SAU TRECUTA SUB TACERE adica importanta de a lua supliment de zinc, seleniu, magneziu, vit D si C, spre a preveni contaminarea .
Aveti varianta in engleza INTEGRALA a acestei discutii ce cuprinde si amanunte extrem de importante despre vit D(mare statistician !)
https://ioncoja.ro/medici-criminali/
/////////////////////////////////////////////
Secretele UM 0110 (II). Nastase a stiut: Alin Teodorescu, seful Cancelariei primului ministru, a fost agent al Ungariei. Un articol anti-KGB interzis la ziarul ZIUA
Publicam in continuare a doua parte a interviului realizat cu Ioan Rusan, colonel (r) al SRI si fost sef al compartimentului Anti-STASI al Unitatii speciale a DSS 0110, supranumita „Anti-KGB”. Prima parte, titrataSecretele UM 0110 (I). Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB >, a aparut in 2009 si in ziarul ZIUA (a carei arhiva electronica este astazi extirpata de pe fata internetului). Era vorba de o varianta cenzurata a interviului integral. Ce urmeaza si este azi publicat in premiera de portalul Ziaristi Online are, ca parcurs publicistic, o istorie interesanta, pe alocuri hilara daca nu ar fi de fapt foarte serioasa. Voi reveni cu amanunte in cadrul unei analize aprofundate asupra ei si asupra protagonistilor acesteia.
Pana atunci, in doar cateva cuvinte, iata situatia: dupa prezentarea materialului, care a zacut o buna perioada de timp in ciuda caracterului lui exclusiv si de senzatie, redactorul sef al ziarului de la acea vreme, un coordonator de stiri pe numele lui Roland Catalin Pena, zis „Fefe”, s-a opus publicarii dezvaluirilor legate de Adrian Nastase si seful cancelariei sale, Alin Teodorescu, fondator al GDS si presedinte al Fundatiei Soros, acuzati implicit de tradare in favoarea Ungariei. Il mai deranja si ca se vorbea de GDS ca promotor prin Mihnea Berindei al „autonomiei Transilvaniei” si ca se mai faceau aluzii si la „intelectuali celebri ai patriei” (dar ai cele sovietice), ca Mircea Dinescu si Andrei Plesu. Desi era vorba de un interviu, in care intervievatul isi asuma propriile declaratii, cum se intampla in aceasta specie a jurnalismului, redactorul sef a sustinut ca afirmatiile omului „trebuie verificate”. Deontologic, nimic de spus! Oricine stie ca o acuzatie de spionaj si influentarea politicii unei tari in favoarea unei puteri straine venita la adresa unui demnitar al statului din partea unui ofiter de contrainformatii roman poate fi verificata de un ziarist din trei surse: CIA, KGB si MOSSAD. 🙂 Drept urmare, am scris SRI-ului, l-am sunat pe Adrian Nastase si apoi pe Alin Teodorescu. SRI-ul s-a eschivat, Nastase s-a crispat si Teodorescu a negat. Totul inregistrat. Dar nici asa n-a fost bine.
La vremea respectiva nu stiam ca Sorin Ovidiu Vintu, patronul din umbra al ziarului ZIUA, pusese ochii pe IMAS-ul lui Alin Teodorescu, cu care se pregatea de zor pentru alegerile prezidentiale. IMAS care isi extinsese tentaculele si la Chisinau, pe mana retelei care il detinea pe Sorin Ovidiu Vintu. Imi scapase si amanuntul ca „odiosul mogul” care milita impotriva lui Traian Basescu ii intretinea pe colegii lui Alin Teodorescu din GDS, Vladimir Tismaneanu si Horia Roman Patapievici, la revista „Idei in dialog„, cel din urma circuland in calitatea sa de presedinte al ICR, conform ANI, cu un Volvo ultimul tip pus la dispozitie de trustul lui Sorin Ovidiu Vintu. Sa spunem ca nu fusesem atent ca in ultima perioada a existentei sale ZIUA ducea o politica pro-ruseasca si uitasem intr-o pierdere momentana a memoriei de luptele de gherila interna duse pentru a fi publicat orice articol care reflecta cat de cat vreun adevar, ceea ce, normal, deranja. Subiectul „unguri” si „anti-KGB” frigea, asadar. Pe unii la dosar, pe altii la buricele degetelor sau la buzunar, daca nu toate la un loc. Drept urmare, intamplator, la scurt timp, a incetat prin demitere abuziva si fara explicatii si colaborarea mea de peste 10 ani cu ziarul care fusese un port-drapel al romanismului si apararii drepturilor romanilor „de la Nistru pan’ la Tisa”.
Interviul exclusiv cu fostul sef de compartiment Anti-STASI al Unitatii speciale „Anti-KGB”, ramas nepublicat pana azi, isi gaseste iata, peste ani, reconfirmarea prin doua lucrari de specialitate ale unora dintre cei mai in tema experti in domeniu, care ating aceeasi problematica, si pe care le vom publica in editia de maine a portalului Ziaristi Online, in continuarea serialului Secretele UM 0110. In plus, veti mai afla amanunte si despre cum si un al doilea prim ministru al Romaniei a lucrat pentru interesele Ungariei si s-a aflat in relatii directe, personale si profesionale, sa le spunem „neprincipiale”, cu un sef al spionajului maghiar pe spatiul balcanic, la fel ca si un fost sef al SRI (Serviciul Roman de Informatii). Faptele tuturor acestor personaje se pot incadra la Articolul 155 Cod Penal privind Tradarea, care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Securitatea nu a participat la represiunea din decembrie 1989
Domnule colonel Ioan Rusan, ne-am lamurit ca istoria Securitatii se imparte in cel putin doua mari etape, cea NKVD-ista, in care alogenii veniti pe tancurile Armatei Rosii au derulat macabrul „Experiment Pitesti” si au ras Romania si cea de dupa eliberarea detinutilor politici. Dvs ati devenit ofiter dupa facultate, in 1964, v-ati specializat in filaj, ati ajuns apoi la unitatea de elita „anti-KGB” ca sef al compartimentului anti-STASI si v-ati continuat activitatea si dupa 1989, in SRI. Totusi, dupa 1964 ati sustinut practic regimul dictatorial sub care s-au inregistrat destule cazuri de abuzuri si condamnari.
Istoricul Alex Mihai Stoenescu spune in lucrarea sa despre istoria loviturilor de stat in Romania ca, „daca s-ar renunta la acuzatiile nefondate de crima, abuzuri grosolane, la isteria anti-securitate si faptele ar fi cercetate cu profesionalism, s-ar putea identifica mai corect cazul Securitatii si probabil s-ar gasi argumente solide ale rostului acesteia in regimul dictatorial”. Aceeasi lucrare consemneaza faptul ca identificarea Securitatii ca „terorista” a fost lansata si sustinuta de puterea nou instalata si ca „istoria va identifica pe tradatorii care au venit la conducerea tarii in 1989”. Eu sunt de acord sa fie judecati si trasi la raspundere, individual, cei vinovati de abuzuri. Insa nu poate fi culpabilizat tot corpul ofiterilor de informatii. Eu, care lucram in conditii extreme de grele pentru a monitoriza agentii STASI si KGB, ce vina am? Cum va explicati ca in Ungaria, de exemplu, nu exista aceasta politica falsa de vendeta? Mai mult, actualul sef al Securitatii statului ungar, care e membru al NATO, este cunoscut ca a studiat la scoala KGB-ului.
Reveniti, va rog, asupra momentului ’89 si a activitatii dumneavoastra de atunci.
In 1989, acum se stie si de catre dumneavoastra, presa si opinia publica, agenti ai serviciilor secrete straine au dat o lovitura de gratie Romaniei, inclusiv prin distrugerea serviciilor de informatii. Amintiti-va de asasinatele concepute si executate cu sange rece asupra echipajelor USLA de la Ministerul Apararii, apoi la Otopeni si in tara, la Sibiu, in Harghita si Covasna si la Brasov. Fata de aceste provocari criminale se astepta la o riposta din partea noastra ca pretext al unui sangeros razboi civil justificator pentru lovitura de stat.
Va referiti la cifra de 60.000 de morti vehiculata la Radio Europa Libera?
Acesta era numarul mortilor pe care il programasera serviciile straine in cazul starnirii unei confruntari intre Armata si Securitate. Acest lucru nu s-a intamplat, in mare parte datorita interventiei hotaratoare a generalului Iulian Vlad, acelasi care impreuna cu generalul Stefan Gusa a actionat pentru stoparea invadarii Romaniei de catre trupele rusesti, dupa cum sugerau ca ar fi necesar, in acele zile, chiar si James Baker, secretarul de stat american, si socialistul francez Francois Mitterand.
Cine a tras
Dumneavoastra ati predat sau inchis armele, cei care le aveati, si ati fost preluati cu totul de catre Armata, care la ora aceea era sub comanda unui agent al GRU.
Este adevarat. Iar daca noi nu am reactionat, ramane ca istoricii onesti sa stabileasca si sa publice adevarul cu privire la asa zisii combatanti. Cine cu cine s-a luptat, daca a fost oportuna deschiderea frontierelor cand era vadita amenintarea destructurarii teritoriale, daca distribuirea anarhica de arme se justifica si consecintele rezultate, daca varsarea de sange de dupa ora 18.00 din 22 decembrie a avut o motivatie reala din moment ce la ora 16.00 cuplul Ceausescu era retinut, etc, etc. In acelasi timp e bine de retinut ca Securitatea Romaniei ca organism informativ, nu era abilitata, dotata ori pregatita pentru actiuni in strada impotriva multimilor. Sa fie foarte clar: Securitatea nu a participat la represiune. O consemneaza si istoricii corecti dar si Comisia Parlamentara Decembrie ’89 si Parchetul General.
Si totusi, cine a tras?
Cine controleaza astazi informatia, controleaza deci si trecutul si viitorul Romaniei iar acestea vor ramane intunecate daca nu se va realiza deblocarea catre public a unor date esentiale privind cunoasterea adevarului nedistorsionat, neocultat. Lovitura din 1989 a fost programata si pentru declansarea neingradita a jafului la nivel national. In 20 de ani tara a fost aproape secatuita de bogatiile sale naturale si lasata fara obiectivele sale industriale. In acest timp atat Rusia cat si Ungaria, mentionate mai devreme, si trecute prin aceleasi verdicte istorice, dar fara violenta de la noi, si-au urmarit interesele nationale si si-au consolidat structurile informative dandu-le amplitudini semnificative fata de Romania.
Primii care s-au infipt in CNSAS au fost fostii PCR-isti si cei urmariti de noi, la „anti-KGB”
Dvs ce va propuneti fata de acest trecut, o reabilitare a ce?
Imi doresc o reabilitare a adevarului. Daca sunt condamnari definitive de tortionari dintre fostii ofiteri de informatii, bazate pe fapte reale, acestia trebuiesc demascati nominal si nu anatemizat haotic intregul organism, ceea ce a dat frau liber linsajului mediatic. Din randurile noastre doar o mica parte se ocupa de numita „politie politica” si, va marturisesc – scriitorii mai ales pot sa confirme -, de cele mai multe ori aceasta activitate se desfasura in conditii extrem de amiabile.
Exista CNSAS-ul care se ocupa si cu aceste lucruri.
As vrea sa fiti constient de faptul ca atunci cand s-a infiintat CNSAS-ul sub fosta CDR, cu toate ca legea prevedea ca din Colegiu nu pot sa faca parte membri de partid, unii fosti PCR-isti au fost primii care s-au infipt (Andrei Plesu, membru de la 19 ani, Mircea Dinescu, secretar UTC si activist PCR – nota red). Eu pot sa mai adaug ceva: dintre acestia, unii fusesera urmariti pentru relatiile lor cu puteri straine, din afara NATO. Este revoltator ca in loc sa fie pusi la zid in primul rand tradatorii tocmai acestia dau verdicte incriminandu-i pe ceilalti. Dvs ce credeti: FBI, CIA, nu au informatori? In plus, nu uitati, anul trecut Curtea Constitutionala a decis ca CNSAS a functionat timp de 9 ani ilegal, in baza unei legi, nr. 187/99, abolita ca neconstitutionala. Intelegeti? Timp de 9 ani aceasta institutie a incalcat zi de zi Constitutia Romaniei.
Guvernul PNL-UDMR a rectificat insa aceasta situatie.
Ordonanta de urgenta 24/2008 este la fel de neconstitutionala si, mai mult, da dovada ca autorii ei nu prea sunt mobilati intelectual (Marius Oprea – nota red). Aceasta ordonanta incepe cu asertiunea falsa si inculta ca „in perioada comunista cuprinsa intre 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, PCR a exercitat, in special prin intermediul Securitatii o permanenta teroare impotriva cetatenilor tarii, drepturilor si libertatilor lor fundamentale”. Comunismul s-a instalat prin tancurile Armatei Rosii si tradarea de la 23 august 1944. Iar Securitatea s-a infiintat la 30 august 1948! Iar aia din ’48 era formata si condusa exclusiv de alogeni si cadre NKVD/KGB! Pana cand au iesit trupele sovietice din tara ei au comandat. Si chiar si dupa. In plus, prin aceasta afirmatie este repusa in functie culpabilizarea generala, directionata, cu efect rectroactiv. Adica exact ceea ce observa Curtea Constitutionala ca neconstitutional in legea anterioara.
Dvs aveti sa va reprosati ceva?
Stimate domn, inainte de 1989 locuiam in Berceni. Nu puteam sa obtin favorurile pe care le aveau demnitarii de Partid, asa cum multi isi inchipuie ca aveau si ofiterii de informatii: doar lucram in conspirativitate! Dupa, nu s-a schimbat situatia. Si astazi locuiesc tot in Berceni. Conduc o Dacie. Unitatea de elita din care am facut parte a continuat pana in 1989 sa urmareasca agentii sovietici din Romania. La fel, alti colegi de-ai mei s-au ocupat, ca in orice alt serviciu secret din lume, de agentii straini si apararea securitatii nationale. In 1989 nu am participat, dupa cum am mai spus, in nici un fel, la represiunea care s-a desfasurat conform unor planuri, de asemenea, straine. Asa cum in cadrul Securitatii am avut profesori, fosti lucratori ai SSI, si noi, la randul nostru, ne-am continuat activitatea, cu onoare, aparand securitatea nationala. Care este vina noastra?
Alin Teodorescu a fost recrutat de agentul Hunio Gabor
Va intrebam daca exista cumva si alti fosti agenti care in prezent sunt politicieni, pe langa extremistul antiroman Laszlo Tokes. Puteti sa ne mai dati un exemplu?
De ce nu? Un cadru de informatii al serviciului comunist maghiar, Hunio Gabor, prin concursul si cu participarea agentului Horvath Andor (ulterior membru al Consiliului Director al Fundatiei Soros, profesor la UBB Cluj – nota red), a realizat, in 1988, recrutarea sociologului Alin Teodorescu.
Vorbiti de Alin Teodorescu, primul presedinte al Grupului pentru Dialog Social si, concomitent, al Fundatiei Soros – Romania, fost sef al Cancelariei Primului-Ministru Adrian Nastase si deputat PSD?
Exact. Mai precis, Alin Teodorescu este de doua ori mai vinovat, din punctul de vedere al declaratiei date ca parlamentar, decat Mona Musca: el a colaborat, nu-i asa, cu doua servicii secrete comuniste. Sa vedem daca se auto-sesizeaza Parchetul General, ca CNSAS-ul a stiut doar sa-l „spele”.
Si Nastase a stiut, a fost avertizat asupra riscurilor implicite?
Sigur ca a stiut! Verificati intrarile si iesirile de la Palatul Victoria de dupa anuntul numirii lui. O sa aveti niste dovezi istorice.
Declaratia de la Budapesta cu autonomia Transilvaniei a fost facuta de Mihnea Berindei si o grupa conspirativa maghiara
Dar chiar asa de abili si tupeisti erau ungurii?
Mai tupeisti decat credeti. Aveau sprijinul, ca si azi, al Moscovei. O sa va mai dau cateva cazuri, pe scurt. In 1989, am identificat si neutralizat mai multe filiere care incitau, prin diverse mijloace, repet, ca si azi, la destramarea tarii, autonomie, separatism si altele. Inca din toamna anului 1988, diplomatul ungar T. Hodotovka si seful agenturii comerciale, Gyorfy, expulzat de noi, erau implicati intr-o asemenea filiera. De altfel, Hodotovka este cel care, in iunie 1989, la Budapesta, a actionat, impreuna cu o grupa conspirativa de genul celor la care m-am referit deja, de romani, manevrati de Mihnea Berindei, pentru realizarea asa-zisei „Declaratii de la Budapesta” – „Transilvania, spatiu de complementaritate” cu subtextul autonomiei teritoriale pentru Transilvania (semnata si de Vladimir Tismaneanu – nota red). In acelasi sens, inainte de momentul decembrie 1989, au existat grupe operative instruite pe teritoriul Ungariei pentru a actiona, cu misiuni informative, de diversiune si inclusiv prin mijloace violente, la momentul potrivit, dupa cum s-a vazut chiar la Timisoara. E bine sa stiti ca primii morti de la Timisoara au fost facuti chiar de catre acesti agenti care au impuscat romani in multime, inclusiv, conform cazurilor pe care le-am depistat, cu pistoale actionate din buzunare. De altfel, pentru istorie, voi mai spune ca cele 40 de cadavre, transportate la Bucuresti in zilele acelea si ramase nerevendicate nici dupa 22 decembrie, apartineau acestor agenti diversionisti maghiari. In Ungaria, nu departe de Romania, intr-o unitate speciala, exista un monument dedicat acestor criminali.
Ce persoane mai importante au mai fost implicate in aceste activitati?
Nu cu mult timp inainte de evenimente, generalul „cu piciorul in ghips” si-a petrecut concediu – ce intamplare! – pe malul lacului Balaton. Apoi, in septembrie 1989, am interceptat o comunicare de urgenta a Budapestei cu atasatul militar ungar Arady (Sandor – nota red), in care i se cereau, acestuia, unele date secrete. Arady a raspuns ca le va putea transmite a doua zi, „cand va primi cazul cu informatii”. A doua zi, Arady, urmarit si de noi, dar si de Directia a IV-a, s-a deplasat la MApN, unde a luat legatura numai cu Victor Atanasie Stanculescu. Cazul a ramas, cred eu, in curs de elucidare.
Tradatorii curata arhivele
Bine, bine, dar nu informati la cel mai inalt nivel asupra acestor aspecte?
Bineinteles, dar, uneori, aceste informari erau primite cu reticenta, mai ales cand erau filtrate de cabinetul 2. Inca din septembrie 1989, am informat asupra starii de nemultumire a populatiei, ca urmare a starii dezastuoase, economico-sociale, folosita ca un cadru adecvat pentru starnirea unei revolte impotriva regimului, dar si, mai ales, pentru destramarea Romaniei, dorinta mai veche a statelor din jurul Romaniei. Trebuie sa va marturisesc ca starea de marasm incepuse sa se resimta si in randul Securitatii. Au existat cazuri, in ultimii ani, de ofiteri de securitate care s-au ridicat pentru a reclama aceste aspecte care tineau de conducerea PCR, doar pentru a fi indepartati din sistem. Il amintesc, de exemplu, pe colonelul Vasile Buha, care a reclamat situatia care a generat revolta muncitorilor brasoveni din 1987, chiar daca si aceea a fost cam prea „monitorizata” de STASI si KGB. Noi ne-am facut datoria iar dovada sta in arhivele Securitatii. Depinde insa cine si cum le triaza. Daca acestia au fost chiar cei pe care ii urmarea unitatea „anti-KGB”, va inchipuiti ce a mai ramas la CNSAS. Rezultatul il vedem astazi, cand tradatorii primesc certificate de buna purtare iar institutia a ajuns sa serveasca doar santajului politic si, de foarte multe ori, celui personal.
A consemnat Victor Roncea
Nota: Decizia CNSAS de mai jos, emisa la 21.05.2002 si reconfirmata la 19.03.2010, este contrazisa de propriile declaratii ale lui Alin Teodorescu care, in Cotidianul din 10 august 2006, in interviul intitulat „Alin a vorbit la Secu despre Silviu si Alecu”, recunoaste singur ca a fost si urmarit dar a si dat note informative la Securitate „cam 100-150 de pagini”.
https://ioncoja.ro/secretele-um-0110-ii-nastase-a-stiut-alin-teodorescu-seful-cancelariei-primului-ministru-a-fost-agent-al-ungariei-un-articol-anti-kgb-interzis-la-ziarul-ziua/
/////////////////////////////////////////////
Mărturie rară a unui agent dublu CIA-Stasi, activ în timpul Războiului Rece. „Îți fură identitatea și îți iau orice fărâmă de umanitate”
Autor: Stefana Radu
Agentul dublu „M” a operat pentru serviciul de securitate olandez și CIA împotriva Stasi FOTO ShutterstockUn agent dublu, care a fost folosit de CIA și Stasi în timpul Războiului Rece, a detaliat pentru un grup de cercetători, care au desfășurat un studiu privind consecințele psihologice ale misiunilor secrete, cum a fost activitatea sa clandestină și ce evenimente l-au marcat pentru restul vieții.„Eram gol, legat cu cătușe de un scaun. Trei sau patru bărbați în uniformă stau în jurul meu, unul dintre ei în spatele meu cu un baston… „Sie sind ein Verräter! (Ești un trădător!), se răstesc ei”.Acestea sunt cuvintele agentului dublu „M”, care a operat pentru serviciul de securitate olandez și CIA împotriva Stasi-ului est-german timp de 22 de ani. La începutul lui 1985, părea că Stasi ar fi putut să-i fi descoperit înșelăciunea – și adevărata sa loialitate față de Vest. Se afla în Berlinul de Est în acel moment și agenții îl treziseră brutal pe M, în jurul orei 4 dimineața. Încă în pijama, a fost dus din casa conspirativă în care stătea pentru ședințe de informare cu superiorii săi Stasi într-o dubă cu geamurile înnegrite, care l-a transportat, sub pază înarmată, la o închisoare.I-au spus că se află în Untersuchungshaftanstalt (centrul de detenție preventivă) Berlin-Hohenschönhausen, un loc notoriu în timpul Războiului Rece, aflat sub controlul Ministerului Securității Statului (Stasi). M a fost obligat să treacă printr-o inspecție degradantă și extrem de dureroasă a cavităților, înainte de a fi dus – încă dezbrăcat – într-o cameră de interogatoriu.AdsCei care practic l-au răpit l-au intimidat turnând peste el apă rece până după-amiază. L-au batjocorit în mod constant, spunând lucruri precum „ai trădat marxism-leninismul” și „ești un agent CIA”. Cu toate acestea, M a spus că se simțea în mod ciudat liniștit, pentru că acuzațiile nu erau specifice – erau menite doar să-l provoace. Cu alte cuvinte, interogatorii săi păreau să nu aibă dovezi.Alege pachetul pentru afacerea ta GeniusIMM de la UniCredit Bank si poti avea un cashback de 500 de Lei, care acopera costul pachetului timp de un an. Afla mai multe AICI!M a oferit un interviu pe larg între 2019 și 2021 despre cariera sa de spion în timpul Războiului Rece, pentru doi profesori de la universități din Țările de Jos. Acesta a povestit despre viața lui de „agent dublu” și despre cum, în cele din urmă, a fost părăsit de cei pe care îi servise. Cercetarea profesorilor a fost revizuită de colegi și publicată în Jurnalul Internațional de Informații și Contrainformații. Dar este greu de știut întregul adevăr când vine vorba de lumea secretă a spionajului.AdsEste important de subliniat cât de rar este ca un fost agent al serviciilor secrete să se deschidă și să vorbească în mod evident despre experiențele sale. M le-a oferit cercetătorilor o perspectivă cu adevărat unică asupra funcționării secrete a trei agenții de informații diferite, au afirmat ei. A vorbit despre probleme despre care nici măcar nu i-a spus soției sale.Cariera de spionaj a lui M a început în a doua jumătate a anilor 1960, când serviciul de securitate olandez, BVD (Binnenlandse Veiligheidsdienst) – predecesorul actualului AIVD (Algemene Inlichtingen- en Veiligheidsdienst) – l-a recrutat. El lucra pentru o multinațională olandeză. Acea carieră avea să ofere o acoperire excelentă pentru munca sa clandestină, deoarece implica multe călătorii internaționale.M a lucrat pentru serviciul olandez timp de mulți ani și, ulterior, pentru CIA. Americanii au fost dornici să-l folosească când au aflat că a fost recrutat și de brațul de informații externe al Stasi – renumita Hauptverwaltung (Administrația principală) A, cunoscută sub acronimul său HVA.AdsPe o perioadă de peste 20 de ani, de la sfârșitul anilor 1960 până la sfârșitul Războiului Rece, HVA l-a considerat pe M agentul lor și el le-a oferit est-germanilor informații – o mare parte din acestea obținute prin multinaționala pentru care lucra. Dar în tot acest timp, loialitatea sa principală a fost față de serviciul olandez și CIA. Din perspectiva est-germanilor, M a fost într-adevăr un trădător.Un joc dublu?Motivul lui M pentru a-și împărtăși povestea provine din dorința lui de a afla mai multe despre anumite episoade din cariera sa de spionaj. Vrea să afle, în special, de ce mânuitorii săi est-germani, pe care reușise să-i înșele cu atâta succes atât de mulți ani, păreau brusc să se întoarcă împotriva lui la mijlocul anilor 1980.A reieșit că interogatoriul umilitor a fost de fapt o simulare de arestare condusă de mânuitorii Stasi pentru a-i testa curajul. Dar episodul a sădit o sămânță de îndoială în mintea lui M cu privire la faptul că Stasi îl bănuiau de trădare. O sămânță care avea să crească de-a lungul anilor și să devină o obsesie.AdsPotrivit lui M, doar „trădarea” din cadrul CIA ar putea explica asta – că o cârtiță din cadrul serviciului de informații american l-a trădat ca agent dublu KGB-ului sovietic. În timpul Războiului Rece, KGB-ul, desigur, a lucrat foarte strâns cu Stasi. În mai multe rânduri, M a discutat despre posibilitatea ca cineva ca Aldrich Ames, o cârtiță notorie KGB în interiorul CIA între 1985 și 1994, să fi fost responsabil pentru trădarea lui.În toate cele șase interviuri, M a subliniat caracterul distinctiv al relațiilor sale cu cele trei servicii diferite cu care s-a ocupat. Cei doi superiori ai săi Stasi îi erau cunoscuți ca Wolfgang și Heinz. Întâlnirile lui M cu ei aveau adesea loc în Berlinul de Est și, uneori, în alte locații din Blocul de Est, cum ar fi Bulgaria sau Iugoslavia. M putea face cu ușurință astfel de călătorii în spatele Cortinei de Fier, fără a ridica suspiciuni.Găsirea cârtiței CIAPână în 1985, M era un agent dublu experimentat și părea să se înțeleagă foarte bine cu mânuitorii lui Stasi, Wolfgang și Heinz. Nimic, așadar, nu-l pregătise pentru interogatoriul din închisoarea Hohenschönhausen.AdsÎn timp ce M vorbea cu nerăbdare despre entuziasmul și deziluzia pe care le-a simțit ca urmare a carierei sale de spionaj, inițial a fost reticent să vorbească despre această „arestare simulată” traumatizantă. În cele din urmă, însă, a povestit profesorilor despre asta în detaliu – ceva ce nu mai făcuse înainte, nici măcar soției sale. El a spus: „Era primăvara devreme și destul de frig. Comportamentul lor a fost cel puțin dur. După ce te-au primit, te examinează. Ți se ordonă să te dezbraci complet. Toate deschiderile corpului sunt inspectate destul de dur. M-au aruncat într-o celulă de închisoare, iar după un timp m-au scos din nou. Gol pe coridoare în drum spre camera de interogatoriu. Coridoarele erau luminate. Și dacă cineva sosea din direcția opusă, îți împingeau fața în perete… A fost copleșitor, ca să ma exprim delicat.M a adăugat: „Devii total demoralizat. Nu poți face nimic și ești absolut neputincios. Ei îți fură, parcă, identitatea și îți iau orice fărâmă de umanitate.” Mental, el a recitat mantra: „Continuă să negi, nu ceda. Continuă să insiști că, în calitate de străin, te-ai dedicat cauzei bune, socialismului…”De ce Stasi l-a supus pe M la un interogatoriu atât de dur și intimidant a rămas un mister. A existat o suspiciune din partea HVA, bazată pe o pistă de la o cârtiță KGB din CIA? Sau a fost doar o modalitate prin care est-germanii să-i testeze rezistența mentală, să verifice dacă puteau conta pe el într-o situație stresantă? În anii următori, el și-a pus aceste întrebări în mod repetat. Posibilitatea trădării din interiorul CIA a devenit o obsesie.Oricum, interogatoriul s-a încheiat brusc și în mod bizar. Wolfgang și Heinz au intrat pe neașteptate în cameră și s-au apropiat de el la modul cel mai cordial: „Felicitări! Ai trecut testul, acum ești unul dintre noi!”M a fost dezlegat de pe scaun, i-au dat hainele înapoi și a fost dus într-o cameră pentru a se împrospăta. Apoi a fost dus într-o altă casă conspirativă unde a primit un premiu: o medalie de aur pentru serviciul distins al Armatei Naționale a Poporului (Verdienstmedaille der Nationalen Volksarmee).Nimeni altul decât Markus Wolf , legendarul șef al HVA (supranumit Omul fără chip) i-a înmânat oficial medalia. Wolf ajunsese la casa conspirativă într-un Volvo, mașina preferată a înalților oficiali din Republica Democrată Germană (GDR), escortată de motociclete în față și în spate.„Ne-am strâns mâna”, a povestit M. „Mi s-a părut un om foarte prietenos… La un moment dat, mi-a spus: << Ai făcut o muncă importantă pentru noi >>, dar nu a intrat în detalii”. Când M a vrut să aducă în discuție experiența sa neplăcută anterioară în închisoare, Wolf l-a întrerupt spunând: << Nu vom discuta despre asta >>.Întâlnirea cu Wolf a durat aproximativ o oră. Un detaliu ciudat este că Wolf se pare că a pus gem de căpșuni în ceai. În tinerețe, în perioada nazistă, Wolf a trăit în exil în Rusia, unde acesta este un obicei comun.Arestarea simulată și întâlnirea cu Wolf au fost neliniștitoare pentru M, așa cum spunea adesea în timpul interviurilor pe care le-a dat profesorilor olandezi. Ziua a lăsat în mod clar o impresie profundă asupra lui: „Am fost dezechilibrat din punct de vedere mental, nu mi-am putut învălui mintea în jurul a ceea ce se întâmplase. Chiar dacă medalia de la șeful HVA mi-a flatat egoul, a contribuit și la sentimente amestecate. Am fost un agent dublu până la urmă, am fost și un trădător”.„Am fost soldat în Războiul Rece”Cercetarea profesorilor se concentrează pe relația dintre serviciile de informații și agenții lor – și în special, modul în care semnele de recunoștință și încredere afectează această relație.Cazul lui M este relevant deoarece permite comparații între comportamentul a trei servicii secrete diferite față de același agent. Vedem diferitele grade de mulțumire și recunoaștere pe care le-au arătat serviciul de securitate olandez, CIA și Stasi pentru munca lui M, de la atenția personală și expresiile verbale de recunoștință până la darurile materiale.În mod clar, M a simțit un angajament ideologic puternic față de Occident și nu a avut nicio reținere morală în a trăda Stasi. După cum a spus el: „Nu mă consideram cineva care îi înșela pe alții. Am fost soldat în Războiul Rece”.CIA îl instruia pe M în tehnicile pe care americanii le foloseau pentru a recruta ofițeri de informații KGB care ar putea ști despre pătrunderi în interiorul comunității de informații americane. Această operațiune a început în 1987, pe fondul investigațiilor privind „pierderile din 1985” pe care FBI și CIA le-au suferit în timpul unui val de arestări între agenții lor din URSS. Abordările potențiale ale ofițerilor KGB au fost precedate de evaluări psihologice puteau estima disponibilitatea lor de a colabora.M a fost însărcinat de CIA să analizeze comportamentul superiorilor săi est-germani folosind aceste tehnici. Operațiunea, cu numele de cod RACKETEER dat de CIA, a folosit sistemul de evaluare a personalității conceput de fostul psiholog vedetă al agenției, John Gittinger. CIA l-a instruit pe M să observe comportamentul lui Wolfgang și al lui Heinz, deoarece Stasi și KGB au colaborat îndeaproape.În mod paradoxal, M s-a atașat cel mai mult de acești doi supraveghetori pe care îi înșela. Întâlnirile lor au avut loc întotdeauna în spatele Cortinei de Fier și cei doi est-germani și-au arătat aprecierea pentru munca lui M în numeroase ocazii. Între întâlniri, au băut coniac georgian cu el, i-au acoperit cheltuielile fără prea multe probleme, l-au dus în excursii de o zi și la cine copioase în restaurante și l-au însoțit în vizite la cluburile de noapte din Berlinul de Est și în alte părți. „Am vizitat cluburi de noapte și un muzeu din Leipzig, ne-am dus să ne plimbăm… La Budapesta am fost la acele băi fierbinți de pe Insula Margareta”.M are amintiri frumoase despre timpul petrecut cu cei doi tovarăși de la Stasi, care i s-au adresat cu informalul „ du ” sau tu în germană. „Erau buni la a face cadouri. Îmi cumpărasem odată o carte de basme foarte interesantă în Danemarca, iar cândva mai târziu mi-au făcut cadou o carte similară. Am primit medalii de la ei, în timp ce BVD-ul nu mi-a dat niciodată vreo medalie sau alt semn de recunoaștere, nici măcar vreun pix. La o altă întâlnire cu Wolfgang și Heinz în Est, am primit tot felul de răsfățuri speciale pentru că mă căsătorisem cu șase luni mai devreme [în 1970]”.Unul dintre cadourile de nuntă pe care i le-a oferit Stasi a fost o vază rafinată de cristal de Boemia. Îl duceau chiar pe M la magazine de jucării unde – pe cheltuiala lor – își putea răsfăța dragostea pentru modele de trenuri. Dar cu BVD, a fost diferit. Ani mai târziu, când M a avut acces la dosarul său BVD, a constatat că la momentul căsătoriei sale, serviciul a decis că lui M nu i se va oferi un cadou special, deoarece declarase prea multe cheltuieli.La o întâlnire din Berlinul de Est, la scurt timp după căsătoria lui, Wolfgang și Heinz l-au întrebat pe M dacă ar aprecia un Frauenbesuch (o vizitatoare de sex feminin) într-o anumită seară. Acest lucru l-a surprins. „Cred că HVA a vrut să afle: << Cât de departe va ajunge acest agent? Ce acceptă el? Cât de sincer este el? >> De asemenea, m-aș fi pus într-o poziție vulnerabilă cu est-germanii spunând da”. Cu alte cuvinte, M a trebuit să fie mereu în gardă în relațiile cu Stasi, chiar și cu „prietenii” săi Wolfgang și Heinz.Noi publicații despre Stasi și HVA au început să apară în număr mare după prăbușirea RDG. Cu aceste noi resurse, M a reușit să urmărească numele întregi a ceea ce crede el că au fost supraveghetorii săi, Wolfgang Koch și Heinz Nötzelmann. Dar încercările lui de a-i contacta nu au avut succes. Numele complete ale lui Wolfgang și Heinz apar și în publicațiile arhivelor Stasi din Berlin, iar un bărbat despre care se spune că este Koch apare chiar într-o fotografie dintr- o carte despre istoria Stasi.Recrutat de „Herr Gerber”Cercetătorii au putut să coroboreze unele, dar nu toate afirmațiile lui M despre cariera sa de spionaj cu documente din dosarele sale personale. M a documentat cu pasiune tot ce i s-a întâmplat, inclusiv corespondența, unele scrisori destul de recente, cu cele trei servicii. Are și medalia pe care a primit-o oficial de la Stasi.M era dintr-un mediu muncitoresc. După ce și-a terminat studiile secundare în Țările de Jos, a petrecut un an la un liceu din SUA, ceea ce s-a dovedit a fi o experiență formativă. După obținerea unei diplome în inginerie, și-a îndeplinit serviciul militar în armata olandeză și și-a început cariera la marea multinațională. Până atunci, el se familiarizase deja cu practica spionajului, inclusiv cu tehnicile sale de bază, în timpul serviciului său militar.De-a lungul carierei sale în mai multe țări europene, africane și asiatice, M a dobândit multe contacte internaționale și a reușit să obțină cu ușurință date care erau de interes pentru serviciile de informații. Inițial, securitatea olandeză l-a însărcinat să se infiltreze în organizațiile extremiste locale, atât de stânga, cât și de dreapta, care făceau parte din rețele internaționale. Cu toate acestea, în 1981, l-au predat CIA pentru că activitățile sale de spionaj deveniseră prea internaționale pentru orbita națională a serviciului de securitate olandez.În iarna anilor 1967-68, în timpul unui stagiu în Israel, care făcea parte din studiile sale, un bărbat vorbitor de germană oarecum mai în vârstă, care se prezenta ca „Gerber”, s-a apropiat de M și l-a invitat la cină. Gerber a arătat un interes puternic pentru trecutul lui M, cum ar fi anul petrecut la un liceu american și – un subiect destul de neobișnuit pentru o conversație normală între străini – dezvoltările nucleare israeliene în deșertul Negev.Mai târziu, în Germania de Vest, printr-un străin care s-a apropiat de M pe stradă, „Herr Gerber” i-a trimis salutările și a cerut o întâlnire în Berlinul de Est. Șefii olandezi ai lui M au interpretat corect această abordare ca o încercare de recrutare a Stasi și l-au încurajat să răspundă favorabil. A devenit agent dublu: pretinzând cu succes că este un agent Stasi, M avea să obțină informații prețioase despre personalitățile supraveghetorilor săi Stasi pentru serviciul olandez.El a adunat, de asemenea, informații despre tipul de receptoare radio cu unde scurte, dispozitive de comunicare și coduri pe care le foloseau est-germanii, precum și despre tipul de informații pe care doreau să le dobândească în numeroasele țări diferite în care era staționat pentru serviciul său. Contactelor sale de la Stasi, M le-a explicat disponibilitatea sa de a lucra cu ei ca o consecință a defectelor pe care le vedea în capitalismul occidental, în special a numeroaselor forme de nedreptate socială și rasială pe care le observase personal.Când s-a logodit cu viitoarea lui soție, M a mărturisit în timpul unei cine intime la un restaurant că lucra ca agent împotriva Stasi. Soția lui nu cunoștea detaliile spionajului său, dar era conștientă de numeroasele călătorii pe care le făcea în spatele Cortinei de Fier. Într-adevăr, ea a povestit că a putut vedea singură cum M era întotdeauna complet epuizat când se întorcea acasă de la aceste întâlniri, după ce petrecea câteva zile în compania lui Wolfgang și Heinz.În tot acest timp trebuia să fie atent la fiecare detaliu, oricât de mic, și să se asigure că nu s-a dat de gol ca agent dublu printr-o remarcă sau un gest neglijent. Cu câteva ocazii, soția sa a jucat chiar un rol operațional. De câteva ori după întoarcerea lui M din Blocul de Est, ea a fost cea care a făcut un apel telefonic pentru a transmite CIA un mesaj codificat prestabilit, sugerând că M se întorsese în siguranță.Încredere și recunoștințăCercetarea a constatat că agenții dubli doresc o relație cu șefii și supraveghetorii lor care să implice încredere și recunoștință, nu doar una bazată pe compensare financiară. Această dorință poate fi explicată prin mediul adesea ostil în care activează un agent, care implică neîncredere, frică, pericol și izolare socială.Dar brusc, în 1988, relația lui M cu Wolfgang și Heinz s-a răcit. În întâlnirile sale cu CIA, M a oferit descrieri elaborate ale personalităților ambilor – menționând ochii căprui ai lui Wolfgang ca un atribut fizic izbitor. Apoi, în timpul unei întâlniri ulterioare, Wolfgang a spus din senin: „Nu-ți plac ochii căprui, nu?” M a fost șocat. Șocul lui a fost și mai mare pentru că Wolfgang a spus asta în engleză, în formularea precisă pe care M o folosise în debriefing-ul său la CIA. M a povestit că abia a reușit să-și controleze emoțiile: „Nu mai puteam avea încredere în nimeni… Trebuia să fiu într-o alertă permanentă și precaută… Pentru a rămâne în această poziție pentru o perioadă atât de lungă de timp e necesară multă rezistență… Există o linie de apreciere, încredere, dar și de abandon… Ești folosit ca un pion de ceva amorf, de o entitate în care nu poți intra. Nu, se vor apropia de tine… Ești apreciat pentru eforturile tale, dar aceste servicii rămân un nor întunecat în care nu poți intra.Acest episod a inaugurat o perioadă în care atât Wolfgang, cât și Heinz au devenit mai îndepărtați. Legătura masculină se încheiase și limbajul trupului lor se schimbase. M se tot întreba dacă a făcut vreo greșeală sau, din nou, dacă o cârtiță CIA l-a turnat.În cele din urmă, la începutul anului 1990 – la mai puțin de un an după căderea Zidului Berlinului – HVA a anulat o întâlnire brusc, iar asta i-a încheiat cariera de agent dublu. Fără împușcături, fără explozie cu bombe, fără temniță Stasi. Nu a fost ca în filme. O întâlnire a fost pur și simplu anulată, iar ușa carierei sale de spionaj s-a închis trântit.Sfârșitul prieteniei cu supraveghetorii săi din Germania de Est și „nesiguranța și amenințarea” pe care aceasta le-a generat, în cuvintele lui M, au avut un impact considerabil asupra bunăstării sale. În opinia sa, aceasta a contribuit la depresia și criza nervoasă care au urmat la începutul anilor 1990, pentru care urma să primească tratament psihiatric. „Ești lăsat în întregime la voia întâmplării. Separarea de mânuitorii mei a fost într-adevăr un punct de cotitură. Până atunci am fost implicat în tot felul de dezvoltări geopolitice, am fost chiar deasupra lor. Am avut contacte interesante. Și apoi, dintr-o dată, toate acestea s-au terminat, iar eu stăteam acasă. A fost un șoc”.Povestea lui M este convingătoare, deși nu toate detaliile pot fi verificate, așa cum se întâmplă adesea în istoria serviciilor secrete. Literatura existentă despre istoria informațiilor permite confirmarea unor părți din povestea lui M sau evaluarea probabilității unor anumite episoade comparându-le cu alte cazuri cunoscute . Iar multe detalii din povestea lui M despre modus operandi al celor trei servicii de care s-a ocupat pot fi confirmate din alte surse.Cel mai important, corespondența recentă dintre M și AIVD olandez privind accesul la dosarul său arată că el a fost agentul lor. M a primit, de asemenea, unele materiale legate de cazul său care au supraviețuit distrugerii arhivelor HVA în 1989-90, prin agenția guvernamentală germană din Berlin care le administrează. Ele dovedesc că el a fost și agent Stasi.Stasi i-a furnizat lui M pașapoarte olandeze, americane, elvețiene, britanice și vest-germane, care i-au permis să călătorească discret sub diferite nume, mai ales când se îndrepta spre o întâlnire cu șefii lui Stasi. De asemenea, a comunicat cu ei prin dead drops (site-uri pre-aranjate unde ambele părți puteau lăsa mesaje, bani sau documente) și mesaje scrise sau orale. M a primit mesaje de la Stasi prin transmisii radio cu unde scurte în cod de la o așa-numită stație de numere din RDG. Aceste mesaje constau din numere citite monoton, conform unui program de transmisie prestabilit.Uneori, M făcea și schimb de mesaje și materiale de care erau interesați est-germanii, prin intermediul unor întâlniri trecătoare în holul hotelurilor cu diplomații est-germani.Lui M i-a plăcut în mod clar rolul pe care l-a jucat în culise în timpul Războiului Rece și entuziasmul care a venit odată cu acesta – un fenomen comun în lumea informațiilor. De asemenea, este clar că amintirile traumatice din acea perioadă continuă să fie o povară considerabilă pentru el. Interesul său obsesiv pentru spioni, agenți și trădare este izbitor. Fostul său manager CIA (cu care M a reușit să ia legătura în ultimii ani) l-a sfătuit într-un e-mail: „Las-o, omule, dă-i pace”. Dar acest lucru a fost în mod clar în zadar.Abandonat după toți acești aniAmintirile traumatice care revin să-i bântuie pe oameni mulți ani mai târziu sunt un fenomen comun pentru veteranii de război. M simte că CIA l-a abandonat după Războiul Rece, când nu le mai era de folos. El simte și că BVD a făcut același lucru când l-au predat CIA în 1981, renunțând la orice altă responsabilitate față de el.Când M a avut în sfârșit acces la dosarul său BVD la mijlocul anilor 2010, nu i s-a permis să ia notițe sau să facă copii. Spre uimirea lui, a dat peste un document pe care îl uitase cu desăvârșire și pe care îl semnase. Se referea la transferul său la CIA în 1981. Se afirma că de atunci înainte BVD nu va mai purta nicio responsabilitate pentru el. M a afirmat cu amărăciune: „BVD m-a abandonat complet… după toți acei ani în care mi-am riscat viața…” Acest document a ajuns să joace un rol în relațiile sale cu serviciul olandez după ce cariera sa de spionaj s-a încheiat.În 2016, problemele emoționale ale lui M s-au acutizat și a petrecut o noapte într-o secție de urgență a unui spital. Acest episod a coincis cu abordarea sa la AIVD pentru a primi acces la dosarul său. El le-a cerut ajutorul pentru a obține tratament de la o agenție „cu experiență în tratarea poverilor emoționale ale unui agent dublu de lungă durată”. După nouă zile, a primit un răspuns de la departamentul juridic al AIVD care spunea că „la Ministerele Afacerilor Interne și/sau Apărării nu există facilități pentru ajutorul psihologic pe care l-ați solicitat. Vă sfătuiesc să vă contactați medicul de familie, astfel încât el/ea să vă poată pune în legătură cu un terapeut obișnuit”.Această lipsă de cooperare din partea AIVD a intensificat sentimentele de amărăciune ale lui M.”În lumea aceea, pur și simplu te iau. Nu așa ar trebui să trateze oamenii care au lucrat pentru ei atâția ani. La urma urmei, am mers în spatele Cortinei de Fier pentru ei de multe ori”.Până la urmă, cu puțin noroc, M a reușit să găsească ajutor la o instituție specializată în tratamentul veteranilor de război. Acest tratament este încă în desfășurare. Fără îndoială, și sentimentele sale amare l-au făcut dornic să-și împărtășească povestea fascinantă de viață. Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Mărturie rară a unui agent dublu CIA-Stasi, activ în timpul Războiului Rece. „Îți fură identitatea și îți iau orice fărâmă de umanitate” https://ziare.com/razboi-rece/povestea-agentului-dublu-cia-stasi-misiuni-spate-cortina-fier-1754639?utm_source=Ziare.com&utm_medium=copy-paste
https://ziare.com/razboi-rece/povestea-agentului-dublu-cia-stasi-misiuni-spate-cortina-fier-1754639
////////////////////////////////////////
Un imperiu al răului – Federaţia Rusă
Asemeni Uniunii Sovietice, Federaţia Rusă este un imperiu al răului: formula memorabilă a lui Ronald Reagan devine , în zilele noastre, sintagma ce surprinde esenţa însăşi a unui regim politic. Răul sovietic, cel care a bântuit secolul XX, se reîntrupează în răul putinist. Este semnul continuităţii istorice pe care anul 1991 nu a întrerupt-o.
Iar acest imperiu al răului, niciodată dispărut cu adevărat, practică o monstruoasă dialectică a crimei şi a minciunii de stat. Putinismul evacuează, ca şi stalinismul, realitatea documentabilă, spre a institui adevărul unic al oficialităţii propagandistice. Mutaţiile totalitare de sens evocă anii Războiului Rece. Războiul este pace, barbaria este elogiată ca umanism. Mecanismul orwellian este plasat la temelia unui edificiu al mistificării.
Atunci când Vladimir Putin deplânge tragedia din Ucraina, dar reafirmă natura nobilă a campaniei ruse, duplicitatea se suprapune peste cruzimea cu care Rusia atacă civili şi distruge oraşe. Putinismul se apropie, din ce în ce mai mult, de tiparul clasic al dictaturilor ce au dominat secolul XX. Oroarea este justificată prin necesitatea atingerii unui obiectiv mai presus de vieţile omeneşti.
Sinteza de stalinism şi de nazism a puterii de la Moscova explică ferocitatea cu care se poartă acest război de agresiune. Mai mult decât practica de barbarie din Cecenia sau din Siria,memoria atacului sovietic împotriva naţiunilor inamice este prezentă în fundalul din Ucraina. Teroarea militară devine un instrument de a tăgădui dreptul la existenţă al unei întregi naţiuni. Dincolo de Ucraina se distinge imaginea unei întregi Europe centrale şi de Est. Popoarele pe care Federaţia Rusă le desemnează ca inamice pot fi, mâine, victima unei agresiuni. Putinismul recuperează modelul unui nou spaţiu vital.
Războiul din Ucraina nu este un accident, nu este rodul unei rătăciri individuale. El exprimă, în toată sălbăticia lui, viziunea unui stat despre misiunea sa istorică. Pentru acest imperiu al răului, crimele împotriva umanităţii comise de soldaţii săi sunt puneri în scenă, iar bombardarea sălbatică este o strategie umanistă. Putinismul mobilizează un fond de agresivitate latent în statul rus. Loialitatea faţă de Putin este loialitatea faţă de această linie imperială a barbariei şi a minciunii de stat.
Eşafodajul de îndoctrinare şi de teroare al regimului se fondează pe această voinţă de putere. Defilările rachetelor nucleare din epoca sovietică au marcat generaţii. Statul ce ţinea în sclavie răsplătea pe supuşii săi cu etalarea gloriei militare. Parada Zilei Victoriei este, sub Putin, ca şi sub sovietici, un ritual elaborat al justificării măreţiei Rusiei.
Prin război şi ameninţare cu arma nucleară, imperiul putinist a luat ostatic un întreg continent. Finanţată prin exporturile de hidrocarburi, armata Federaţiei Ruse poate ucide în voie, în vreme ce Vladimir Putin îşi poate continua discursurile despre justificările “ campaniei militare speciale”. Complicitatea şi cedările de azi pregătesc, temeinic şi tenace, viitoarele crime ale Rusiei.
Ioan Stanomir
https://timpul.md/articol/un-imperiu-al-raului-federatia-rusa.html
//////////////////////////////////////////////
Imperiile Raului – Garz, Florian
Editura OBIECTIV
Autor: Garz, Florian
Editura: OBIECTIV
Categoria: Beletristica » Altele » Altele
status: epuizat
Descriere – Imperiile Raului
CUPRINS
Cuvantul autorului……………………………………………………………….. 5
- COMUNISMUL SI ANTICOMUNISMUL – AFACERI IUDAICE…….. 13
Revolutia din Rusia – inceputa…de femei……………………………… 13
Imperiul tarist – cucerit de 20.000 de bolsevici……………………….. 14
Anticomunismul american – provocat de Lenin………………………. 16
Impartirea Austro-Ungariei si Germaniei – scopul Antantei………… 17
„Tronul” lui Lenin costa…un sfert din Rusia…………………………… 18
Romania din 2010 – dezastru ca in 1918 !…………………………….. 19
Jefuirea Romaniei din 1918 se repeta………………………………….. 20
De ce nu suporta romanii Rusia si comunismul……………………… 21
Declaratia lui Wilson – baza imperialismului
„democratic” al SUA……………………………………………………. 22
ONU si Komintern – create pentru dominatia mondiala…………….. 24
Socialismul si radicalismul din SUA – afaceri iudaice……………… 25
SUA – strabatuta de…ideea bolsevizarii Terrei………………………. 26
Rusia bolsevica – „Patria Fagaduintei” pentru preotii americani !… 27
Comunismul – creat si combatut de evreii din SUA…………………. 29
Anticomunismul american – creatie a guvernului SUA……………… 30
Planul lui Churchill de lichidare a regimului bolsevic………………… 30
„Intr-un an, Europa va fi comunista”…………………………………….. 32
- TERRA BOLSEVICA – UN PROIECT RATAT……………………………. 34
SUA – devastate de…scrisorile lui Lenin………………………………. 34
Comunismul – creat de Oculta, invinovatita Germania……………… 35
Europa putea fi bolsevica din 1919 !…………………………………….. 36
„SUA sub bombe” – diversiune in stil american………………………. 38
Edgar Hoover – mai anticomunist ca nazistii…………………………. 39
„Democratia” americana – deportari, sedii devastate,
arestari ilegale………………………………………………………….. 40
In SUA, Constitutia e incalcata de…Ministerul Justitiei…………….. 41
Polonia si Rusia – o dusmanie milenara………………………………. 42
Revolutia bolsevica europeana – lichidata la Varsovia………………. 43
Comunismul american – decapitat de E. Hoover si…extremisti… 45
III. PRIMUL RAZBOI AL STELELOR………………………………………… 47
Lenin dorea un bolsevism…cu mai multe partide ?!…………………. 47
SUA – dezbinate de comunistii si anticomunistii evrei…………….. 48
Circulara Comitetului American Evreiesc catre…
ambasadorii SUA………………………………………………………… 49
Henry Ford – antisemitul…umilit de evrei !……………………………. 50
Comunismul – marele dusman al Vaticanului………………………… 51
„Aurul Moscovei” – diversiune Edgar Hoover………………………….. 53
„Reteaua Rosie” – o noua „lucrare” E. Hoover………………………… 54
Nesta Webster si teoria conspiratiei…amestecate………………….. 55
„Spaima rosie” – marea farsa din SUA !……………………………….. 56
America – ravasita de comunisti in timpul Crizei…………………….. 56
Dezintegrarea capitalismului – programata de Stalin,
dupa 1928………………………………………………………………… 57
Comunismul – combatut 30 ani…cu slujbe de duminica…………… 58
„Diavolul Stalin” a adus preotii in Armata Rosie………………………. 59
Alianta SUA – URSS – pregatita din 1933…………………………….. 60
In criza din 1929-1933, URSS…a prins aripi !………………………… 61
Securitatea – o gluma comparativ cu FBI……………………………… 62
Americanii creeaza problemele si acuza pe altii !……………………. 63
Stalin credea ca Hitler va aduce…victoria comunistilor !!…………… 65
Basescu se vrea Carol II ! La greseli……………………………………. 65
Aflat in noncombat fata de Occident, si Stalin
astepta razboiul !………………………………………………………… 66
Intra in actiune E. Hoover si…iezuitii……………………………………. 67
F.D. Roosevelt – transformat in comunist…de o harpista………….. 68
Vaticanul – anticomunist si profascist…………………………………. 69
„Coloana a V-a” – un vechi sistem inventat de evrei…………………. 70
Anticomunismul si razboiul Vaticanului cu iudaismul………………. 70
Cum devin evreii comunisti, la fel de fanatici anticomunisti………… 71
„Marea Teroare” a lui Stalin – o noua „afacere iudaica” !……………. 72
Trotki – un criminal asasinat de propriul sistem……………………… 73
Ceausescu a repetat greseala lui Stalin si a platit………………….. 74
Prototipul evreului comunist devenit…anticomunist…………………. 75
Tarile care se respecta iti lichideaza tradatorii……………………….. 77
Spionii evrei – deasupra statelor………………………………………… 78
- CAPITALISMUL – SALVAT DE…HITLER SI STALIN………………… 81
Tratatul de la Versailles – garantia noului razboi !……………………. 81
Razboiul II Mondial – pentru salvarea capitalismului………………… 82
Prin Tratatul Ribbentrop – Molotov,
Germania si-a semnat condamnarea……………………………….. 84
Stalin a refuzat impartirea Europei si Imperiului Britanic !………….. 85
URSS – aliata SUA, comunistii americani –
„dusmanii poporului”…………………………………………………… 85
Studentul Gerald Ford din „Coloana a V-a a Reichului”…………….. 87
Ch. Lindbergh, un izolationist decorat de Göring…………………….. 88
Izolationismul pro-nazist din SUA – condus de evrei !………………. 89
Ungaria, primul stat fascist – ignorata de SUA,
Romania – acuzata……………………………………………………… 90
Reichul si URSS – distrugere reciproca programata !………………. 91
F.D. Roosevelt – singurul imun la „virusul Hoover”…………………… 92
Spionii rusi – arestati de E. Hoover, eliberati de F.D. Roosevelt…. 93
F.D. Roosevelt – lovit de E. Hoover prin…catolici……………………. 94
Stalin i-a asigurat pe catolicii polonezi, nu si pe evrei………………. 95
Stalin a cerut in ajutor o divizie occidentala. Refuzat……………….. 97
Pentru catolicii americani, ortodocsii din Europa nu contau……… 98
Razboiul – prosperitate pentru comunistii americani !………………. 98
URSS – 25.000.000 de morti in razboi !!……………………………….. 99
- INGRADIREA COMUNISMULUI – PENTRU HEGEMONIA SUA… 101
Razboiul Rece – o Lume bipolara……………………………………… 101
Doctrina Truman – ingradirea comunismului………………………… 102
- Hoover – Cavalerul Apocalipsei anticomuniste………………….. 103
URSS – aliat si dusman necesar SUA……………………………….. 104
In genunchi, rusii atacau Occidentul………………………………….. 105
Cursa inarmarilor – pentru falimentarea URSS……………………… 106
NATO – prima alianta militara pe timp de pace…………………….. 107
Hegemonia americana – scopul imoral al Doctrinei Truman……… 108
Ministerul Razboiului din SUA si „ingradirea” URSS………………. 110
Calare pe Terra, americanii se dadeau victime……………………… 111
Dezmembrarea Rusiei – scopul final………………………………….. 112
SUA sperau ca…Stalin va renunta la comunism
pentru 3 miliarde dolari !!……………………………………………. 113
Razboiul economic al SUA…cu Europa……………………………… 114
Razboiul Stelelor – diversiune pentru sufocarea URSS…………… 114
- STALINISMUL AMERICAN………………………………………………. 116
Comunismul american – decapitat de E. Hoover
cu metode staliniste…………………………………………………. 116
SUA si Vatican – umilite de China si Mao…………………………… 117
Apar anticomunistii profesionisti. Toti evrei………………………….. 118
Cum s-au facut evreii stapani in Romania……………………………. 119
McCarthyismul sau „democratia fascista”…………………………… 120
„Vanatoarea de vrajitoare” si executia sotilor Rosenberg………….. 121
America – terorizata de evreul Joseph Mc Carthy………………….. 122
Mai bine mort decat comunist………………………………………….. 123
McCarthy si „listele negre” – stalinism in stil american………….. 124
Umiliti de „Vostok”, americanii se razbunau…la Hollywood………. 125
„Marea Democratie” si…arderea a 300.00 de carti !………………… 126
Greseala fatala pentru McCarthy – atacarea Armatei !……………. 128
„Miracolul romanesc” – realizat de comunism……………………… 129
„Greaua mostenire a lui Ceausescu” – o industrie de varf !………. 130
VII. PERICOLUL EXTREMISMULUI DE DREAPTA……………………. 132
1956, „anul negru” al comunismului…………………………………… 132
Iezuitii doreau sa provoace…ultimul razboi mondial !?…………….. 133
Extremismul de dreapta – „un tip de boala mintala”……………….. 134
J.F. Kennedy i-a infuriat si pe anticomunisti………………………… 134
Anticomunismul – obstacol in calea expansiunii catolice !………. 135
Vietnam – un razboi anticomunist…………………………………….. 136
Barry Goldwater putea fi … ultimul presedinte al SUA……………. 137
- Goldwater – nebun si nazist, L. Johnson – „moderat”…………… 137
Anticomunismul american – compromis in Vietnam………………. 138
SUA si „Aroganta Puterii”………………………………………………… 139
CIA si satanizarea lui Stalin…………………………………………….. 140
De la colonianismul fracez la „democratia” americana…………….. 142
„Documentele Pentagonului” – Nixon la primul scandal
de presa……………………………………………………………….. 143
Moartea lui Edgar Hoover – bucuria politicienilor !………………….. 144
„Dosarele lui Hoover” – sute de mii !………………………………….. 145
Aberatiile anticomunismului – „agentul rosu”…Reagan……………. 146
Tradatorii altora – la mare pret in Occident………………………….. 147
„Eroul” Soljenitan – „o minte bolnava, de extremist”……………….. 148
Reagan si renasterea extremismului anticomunist………………… 149
Evreii si comunismul : „Eu te-am facut, eu te omor !”…………….. 150
Consensul national – intretinut cu false pericole……………………. 151
„Puterea SUA – garantia pacii” !……………………………………….. 152
„Occidentul se scufunda in propria decadenta”……………………… 153
„Doctrina Brejnev” a pregatit… moartea comunismului
si a URSS…………………………………………………………….. 154
Strategul Ocultei voia…”raderea” atomica a URSS !!……………… 155
SUA – intotdeauna de partea Ungariei……………………………….. 156
VIII. IMPERIUL ROSU – DEZMEMBRAT DE SUA SI…VATICAN…. 158
Actorul – informator Reagan – o marioneta senila………………….. 158
CIA – subordonata…Papei Ioan Paul II……………………………….. 159
Distrugerea imperiului sovietic – planul unui iezuit
director al CIA………………………………………………………….. 160
In 1983 putea incepe razboiul atomic !……………………………….. 160
Al Qaeda s-a nascut in SUA……………………………………………. 161
„Contagiunea poloneza” si tradarea lui Gorbaciov………………….. 162
Lech Walesa – premiat cu Nobel…de CIA…………………………… 163
Cum a distrus Gorbaciov „lagarul socialist”………………………….. 164
Lovilutia – operatie CIA cu agenti KGB ?!…………………………….. 166
Dezmembrarea URSS – in viteza a IV-a !……………………………. 166
URSS s-a inarmat 45 ani. Degeaba…………………………………… 167
Gorbaciov si…blestemul lui Ceausescu……………………………… 169
Programata dezmembrare a Rusiei – stopata de Putin…………… 170
Bibliografie selectiva………………………………………………………. 171
Anexe…………………………………………………………………………… 173
Anul aparitiei: 2010 Cartea „Imperiile Raului”. face parte din categoria carti >> Beletristica – Altele – Altele a catalogului LibrariaOnline.ro. Cartea este scrisa de catre Garz, Florian si a fost publicata la Editura OBIECTIV .
Pentru orice solicitare apelati departamentul Suport Clienti LibrariaOnline.ro, de luni pana vineri in intervalul 9-18.
https://www.librariaonline.ro/beletristica/altele/altele/imperiile_raului-garz_florian-p10041274
/////////////////////////////////////////////
Un imperiu al răului : Federaţia Rusă
Ioan Stanomir
Asemeni Uniunii Sovietice, Federaţia Rusă este un imperiu al răului: formula memorabilă a lui Ronald Reagan devine , în zilele noastre, sintagma ce surprinde esenţa însăşi a unui regim politic. Răul sovietic, cel care a bântuit secolul XX, se reîntrupează în răul putinist. Este semnul continuităţii istorice pe care anul 1991 nu a întrerupt-o.
Iar acest imperiu al răului, niciodată dispărut cu adevărat, practică o monstruoasă dialectică a crimei şi a minciunii de stat. Putinismul evacuează, ca şi stalinismul, realitatea documentabilă, spre a institui adevărul unic al oficialităţii propagandistice. Mutaţiile totalitare de sens evocă anii Războiului Rece. Războiul este pace, barbaria este elogiată ca umanism. Mecanismul orwellian este plasat la temelia unui edificiu al mistificării.
Atunci când Vladimir Putin deplânge tragedia din Ucraina, dar reafirmă natura nobilă a campaniei ruse, duplicitatea se suprapune peste cruzimea cu care Rusia atacă civili şi distruge oraşe. Putinismul se apropie, din ce în ce mai mult, de tiparul clasic al dictaturilor ce au dominat secolul XX. Oroarea este justificată prin necesitatea atingerii unui obiectiv mai presus de vieţile omeneşti.
Sinteza de stalinism şi de nazism a puterii de la Moscova explică ferocitatea cu care se poartă acest război de agresiune. Mai mult decât practica de barbarie din Cecenia sau din Siria,memoria atacului sovietic împotriva naţiunilor inamice este prezentă în fundalul din Ucraina. Teroarea militară devine un instrument de a tăgădui dreptul la existenţă al unei întregi naţiuni. Dincolo de Ucraina se distinge imaginea unei întregi Europe centrale şi de Est. Popoarele pe care Federaţia Rusă le desemnează ca inamice pot fi, mâine, victima unei agresiuni. Putinismul recuperează modelul unui nou spaţiu vital.
Războiul din Ucraina nu este un accident, nu este rodul unei rătăciri individuale. El exprimă, în toată sălbăticia lui, viziunea unui stat despre misiunea sa istorică. Pentru acest imperiu al răului, crimele împotriva umanităţii comise de soldaţii săi sunt puneri în scenă, iar bombardarea sălbatică este o strategie umanistă. Putinismul mobilizează un fond de agresivitate latent în statul rus. Loialitatea faţă de Putin este loialitatea faţă de această linie imperială a barbariei şi a minciunii de stat.
Eşafodajul de îndoctrinare şi de teroare al regimului se fondează pe această voinţă de putere. Defilările rachetelor nucleare din epoca sovietică au marcat generaţii. Statul ce ţinea în sclavie răsplătea pe supuşii săi cu etalarea gloriei militare. Parada Zilei Victoriei este, sub Putin, ca şi sub sovietici, un ritual elaborat al justificării măreţiei Rusiei.
Prin război şi ameninţare cu arma nucleară, imperiul putinist a luat ostatic un întreg continent. Finanţată prin exporturile de hidrocarburi, armata Federaţiei Ruse poate ucide în voie, în vreme ce Vladimir Putin îşi poate continua discursurile despre justificările “ campaniei militare speciale”. Complicitatea şi cedările de azi pregătesc, temeinic şi tenace, viitoarele crime ale Rusiei.
https://www.contributors.ro/un-imperiu-al-raului-federatia-rusa/
/////////////////////////////////////////////
Lunga tradiție a terorii din „Imperiul răului”
Istoria postbelică a Basarabiei este marcată tragic de o campanie sistematică de deportări, asasinate, foamete organizată, persecuții operate de regimul sovietic pentru a frânge rezistența românilor de aici.
Stalin Gulag
Stalin și Molotov (centru), la una din primele construcții ridicate prin munca forțată a celor condamnați la Gulag
La fel au procedat bolșevicii și cu alte popoare încorporate în imensa lor împărăție, căreia Ronald Reagan i-a spus, pe bună dreptate, „Imperiul răului”. O lungă tradiție a terorii încastrează existența acestui stat, perpetuând-o până azi.
Acum 81 de ani, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, NKVD-ul a ridicat de la casele lor peste 20.000 de români și oameni de alte naționalități din Basarabia și nordul Bucovinei și i-a dus în Siberia. Azi e greu să ne imaginăm să-ți bată în ușă la două noaptea niște haidamaci înarmați, în lătratul nebun al câinilor, să te scoale din pat, dezbrăcat, să-ți pună arma în piept, să-ți ordone să-ți iei, în zece minute, te miri ce din lucruri, strictul necesar, tu și întreaga familie, să te îmbrâncească afară, în uliță, unde așteaptă o mașină neagră cu motorul pornit. Soldații îți goleau casa, hambarele, cotețele, îți luau totul.
„Cu ce drept?”, ar exlama indignat un tânăr de azi, educat în spiritul valorilor moderne, democratice. „Cu ce drept? Cu dreptul celui care are arma în mână. Legea este a celui cu pușca, cu sabia, cu cnutul… Vremuri întunecate.”
Gospodarii care se opuneau acestui abuz erau scoși la marginea râpei și împușcați. Ajunși la gară, bărbații erau despărțiți de familiile lor într-o hărmălaie și-un cor de bocete de nedescris. Aveau să înfunde lagărele de muncă forțată – GULAGUL. Pentru restul urmau săptămâni de „voiaj” spre Kazahstan, Siberia și până sub Cercul Polar – un drum al patimilor, semănat cu cadavrele celor care muriseră de boli și inaniție și fuseseră îngropați sau aruncați în câmp pur și simplu.
Azi, mai auzi discursuri în Moldova că oamenii au fost ridicați, arestați „fără nicio vină”, „fără să fi greșit cu ceva”, „fără să fi făcut cuiva rău” etc. Suntem încă tributari mentalității de victimă care încearcă să se justifice, să-și găsească circumstanțe atenuante, de parcă ne-ar apăsa o vină ancestrală și am implora îndurare. Când, în realitate, ar trebui să condamnăm, nu să ne justificăm. Nu noi eram vinovați, ci ei, călăii sovietici, nu noi comiseserăm infracțiuni pentru care urma să plătim cu viața sau cu ani grei de Siberie, ci regimul „lor”, orânduirea „lor” era fundamental ilegală și criminală.
Rușii au anexat Basarabia cu tancul, cu pistolul, cu gropile de var, cu vagoanele de vite. Și pentru că n-au avut parte de un tribunal al faptelor abominabile pe care le-au săvârșit, ca naziștii, le săvârșesc în continuare – distrug Ucraina, șantajează restul lumii cu foametea și cu bomba atomică. „Rachetele Sarmat n-au nevoie de viză ca să traverseze frontierele, declara emfatic Rogozin – o trompetă de serviciu a Kremlinului –, după ce mai multe țări i-au refuzat lui Lavrov survolul, când acesta, mai deunăzi, a vrut să ajungă la Belgrad. Același funcționar exaltat, aflat în Transnistria, amenința în mai 2014 România, care-i interzisese să tranziteze spațiul aerian: „Data viitoare vă fac o vizită cu un bombardier strategic”. Asta știu ei, atât pot.
La 23 august 2013 la Chișinău a fost inaugurat Monumentul consacrat victimelor regimului comunist. Reprezintă un cortegiu de condamnați, înșirându-se aidoma unei garnituri de tren. Lucrarea, realizată de sculptorul Iurie Platon, a fost instalată în scuarul gării feroviare, de unde au plecat în câteva valuri deportații basarabeni: în 12-13 iunie 1941, în 5-6 iulie 1949, în 31 martie-1 aprilie 1951. Mai clar conturate la început, în grupul statuar, siluetele umane, între care și figuri de copii, se topesc, se transformă într-o aglomerare de membre contorsionate, măcinate sub roțile unui tren asasin… La manifestările comemorative, organizate de atunci încoace cu regularitate, în preajma Monumentului, participă și oamenii politici de la Chișinău. N-au fost văzuți niciodată Dodon, Voronin, comuniștii și socialiștii lor – urmașii declarați ai celor care ne-au arestat bunicii și i-au dus în Siberia sau, uneori, chiar urmașii deportaților, cum este Zinaida Greceanîi, numărul 2 în PSRM.
Ne miră adesea ignoranța sau nepăsarea unor conaționali ai noștri, care îngroașă electoratul stângii rusofile din Moldova, când vorbim despre represiunile sovietice. Destui se declară apolitici – „Cel mai bine ne-a fost nouă, moldovenilor, când au plecat rușii și încă n-au venit românii!” Ori viceversa, nu contează. E o întreagă filosofie a „nealinierii” aici, a „neutralității” șmechere, devenită caducă, anacronică de la o zi la alta.
Deși se predau la școală, informațiile despre calvarul sovietic, de asemenea, nu pare să-i impresioneze pe mulți adolescenți basarabeni. În cazul lor măcar există o explicație: nu e despre ei, nu e despre viața lor. Povești de demult. Doar că… cine își uită trecutul sau nu vrea să audă de el, riscă să-i repete ororile. Se întâmplă deja, aproape de noi, sub ochii noștri.
Autoare/Autor Vitalie Ciobanu
https://www.dw.com/ro/lunga-tradi%C8%9Bie-a-terorii-din-imperiul-r%C4%83ului/a-62113194
/////////////////////////////////////////////
PATRICK ANDRÉ DE HILLERIN
Vrem o țeapă ca afară
Omenirea pare să fi intrat, de o bună bucată de vreme, în epoca traiului în lumi paralele, mare parte dintre ele imaginare. E plină planeta de multimiliardari cu averi care nici nu pot fi imaginate și care nu au, de fapt, nici o bază reală. Totul este dus la un nivel al speculației financiare care, până de curând, nu putea fi întâlnit decât în poveștile pentru copii sau în desenele animate, unde, printr-un pocnet din degete, castele pline cu nenumărate lăzi, la rândul lor pline cu bogății fabuloase, apăreau sau dispăreau într-o fracțiune de clipă.
Averile celor mai bogați oameni ai lumii din ziua de azi au volatilitatea aerosolilor. Oameni ca Bezos, Musk sau Zuckerberg pot pierde în câteva minute câteva zeci de miliarde de dolari fără să-și dea realmente seama. Nici măcar nu le vine alertă prin SMS de la bancă, să-i anunțe că au conturile ceva mai goale. Pentru că, de fapt, banii lor nu există. Sunt rodul imaginației burselor și speculanților din întreaga lume.
Tesla vinde anual de zece ori mai puține mașini decât Toyota, iar veniturile din vânzări ale Tesla sunt de aproape cinci ori mai mici decât cele ale Toyota. Totuși, valoarea de piață a Tesla este de peste trei ori mai mare decât cea a Toyota. Dar Tesla încă mai produce ceva, vinde niște lucruri pe care, până la urmă, se bazează averea lui Elon Musk.
Sunt, însă, miliardarii din lumea criptomonedelor. Ăia nu produc nimic, nu oferă nici un serviciu, pur și simplu inventează niște chestii care sunt speculate pe bursă și care au niște valori absolut arbitrare.
Singurele valori reale care apar din când în când în lumea criptomonedelor sunt cele ale banilor investiți de fraierii care cumpără criptomonede. Periodic, aceștia se trezesc, peste noapte, săraci lipiți, după ce și-au investit toți firfireii munciți cu greu în această țeapă de proporții epice.
Orice explicații savante s-ar încerca, oricâte sentințe de „Sunteți proști, nu înțelegeți voi!“ s-ar da, criptomonedele rămân cele mai evoluate forme ale jocurilor piramidale. „Investitorii“ în criptomonede nu pot spera decât că în urma lor vor veni noi și noi fraieri care să cumpere aerul la un preț mai mare, astfel încât ei să se poată retrage pe profit. Între timp, banii „investitorilor“ sunt cheltuiți pe salarii, bonusuri, achiziții de către proprietarii companiilor prin intermediul cărora se tranzacționează criptomonede. Ăia sunt bani reali, care permit achiziția de lucruri reale, cum ar fi mâncarea sau hainele, de exemplu. Sunt bani care nu se mai întorc, nu sunt investiții care să genereze plusvaloare. Pur și simplu, sunt cheltuiți și cam aia e.
Bursele sunt rupte de realitate, piața criptomonedelor este ruptă de realitate. Dar lumea este din ce în ce mai plină de oameni despre care se spune că ar avea foarte mulți bani. De fapt, trăim într-o lume în care averile nu se mai dovedesc, se afirmă. Cei care produc, cu adevărat, lucruri sunt departe de a se îmbogăți din asta. Cei cu adevărat bogați sunt cei care vând iluzii, speranță și împachetează totul în multe, foarte multe straturi de gargară.
Principalele mărfuri ale zilelor noastre sunt credulitatea și incapacitatea de a înțelege ce ni se întâmplă, iar liderii lumii de azi nu sunt neapărat oameni cu alte calități în afara tupeului. Cu cât vom fi mai mulți creduli, din ce în ce mai supuși și mai ascultători, cu atât mai mult vom fi fascinați de nimicul abisal pe care ne cheltuim munca. E drept, cineva trebuie să ne mai și îmbrace, să ne hrănească, să ne construiască locuințe și să ni le încălzească. Nu putem să sperăm că, în curând, rachetele lui Musk, Bezos și Branson vor găsi în Univers forme de viață mai puțin inteligente, dispuse să muncească pentru noi. Căci, în ritmul ăsta, în câțiva ani nu vom mai fi pe Pământ decât multimiliardari în criptomonede, cu banii blocați în NFT-uri cu valori inestimabile.
https://www.catavencii.ro/editorial/vrem-o-teapa-ca-afara/
/////////////////////////////////////////////
Vampirii poporului, mai bogați ca niciodată
Azi, Ciucă zice una. Mîine, Ciolacu zice alta. Liberalii și pesediștii duc „o luptă pentru pensiile românilor“. Cu cît să crească oare: cu 10%, cît zic unii? Cu 15%, cît zic ceilalți? Cu 6% la toată lumea și pînă la 15% să fie adăugate ajutoare în funcție de sărăcie? Zeci de variante, sute de declarații, mereu schimbate fiindcă cuiva nu i-a convenit ceva. Uneori, cînd să cadă Ciucă la înțelegere cu Ciolacu, cineva, ca la un semn, scoate fila cutare din PNRR și zice că nu trebuie depășit procentul din buget agreat pentru „anvelopa pensiilor“. Ba se mai amestecă și Iohannis: după părerea lui, creșterea ar trebui să fie de 15%.
Lumea crede că asistă la o bătălie politică între două partide care-și apără ideile umaniste și, cu ajutorul lor, trudesc pentru a alina sărăcia bătrînilor.
În realitate, ceea ce vedem e o continuă și nerușinată farsă. O ceartă regizată, care are un scop precis: scurgerea timpului. Căci în curînd se face anul de cînd, dacă se înțelegea coaliția pe procent, pensiile trebuiau plătite cu majorare. Dar pentru că disputa trucată s-a tot lungit, majorările nu s-au plătit și au rămas la buget. Guvernul a cîștigat diferența dintre pensiile nemajorate și pensiile majorate prin acest circ pus în scenă și tărăgănat, iată, un an. A încasat mărirea pe care n-a acordat-o prin tergiversare. Căci dacă vor fi majorări, ele vor intra în buzunare abia de la 1 ianuarie 2023.
Statul, Guvernul și partidele își fură, astfel, pensionarii, fac rost de bani ca la bîlci, unde doi derbedei pornesc o încăierare aranjată, adună spectatorii roată în jurul lor, iar complicii operează publicul la buzunare pe la spate.
Tot prin tărăgănare se comite furtul la facturile de energie. Discuția despre plafonare durează de un an și va ține, așa cum ne anunță liderii politici, pînă la sfîrșitul anului. Dacă vor exista tarife plafonate, ele vor intra în vigoare de la 1 ianuarie 2023. Pînă atunci, populația României va sîngera în lupta cu sumele inventate, se va certa cu roboții de la ENEL și cu centralistele de la Distrigaz, sufocată de îngrozitoarea minciună a scumpirii energiei din cauza războiului. Pînă atunci, oamenii vor fi nevoiți să plătească facturi care au înmulțit cu trei, cu cinci, cu opt sau cu zece birul plătit statului. Statul încasează peste 80% din aceste scumpiri: o dată ca acționar al producătorilor și al transportatorilor de gaz și electricitate, apoi ca colector al TVA-ului și al impozitelor pe venitul și pe profitul industriei energetice.
Și că veni vorba de profituri: de cînd a început nebunia prețurilor la electricitate, gaz și carburanți, companiile din energie, în frunte cu OMV-Petrom, Romgaz și Hidroelectrica, raportează profituri istorice. Fără rușine, în timp ce oamenii de rînd se zvîrcolesc sub facturi, acești tunari își flutură festiv miliardele de la rubrica profit. E evident că aceste hiperîncasări vin din tarifele monstruoase impuse populației de monopolul tricefal stat-companii energetice- băieți deștepți. Cu cîtă nerușinare dau din umeri guvernanții României în fața acestui jaf la lumina zilei, cu atîta bucurie își savurează încasările la buget.
Nerușinarea e, de altfel, și specialitatea băncilor. Și ele au raportat profituri fără precedent pe durata exploziei la facturi, a scumpirilor, a inflației, a tărăgănării majorării pensiilor. Să ținem cont că aceste profituri „oficiale“ sînt raportate după ce optimizările și exportul de profit au fost deja făcute.
Băncile cu capital străin din România dau cele mai mici dobînzi la depozite și cer cele mai mari dobînzi la credite din întregul sistem solar. Ele trăiesc în simbioză cu statul pe care-l au client aproape unic și batjocoresc ideea de finanțare a economiei private, gonindu-și clienții mărunți cu dobînzi cămătărești și garanții feudale.
Să-l auzim pe acest subiect pe turnătorul Mugur Isărescu, nemuritorul guvernator al Băncii Naționale. „Nimeni nu a luat credit în România cu pistolul la tîmplă“, zice el, glumind la mormîntul economiei, scuipîndu-i în obraz pe toți cei care trudesc pînă la moarte ca să plătească dobînzi ucigașe în contul unui apartament în bloc vechi. „Nu avem soluții pentru toată lumea“, încheie agentul Manole, ca un aristocrat al noii Securități, sentința dată săracilor. Soluții sînt doar pentru băncile care jumulesc oamenii și micile companii, soluții sînt doar pentru complicii lui.
De cînd a început falsa criză energetică în România, populația acestei țări și companiile care lucrează la alb sînt sub atacul permanent al unui grup infracțional sindicalizat. În frunte cu statul român, companiile producătoare și distribuitoare de electricitate, gaz și carburanți, băieții deștepți din energie și băncile lovesc concertat cea mai vulnerabilă și contributivă pătură a societății și a economiei. Au văzut că se poate, că minciuna și tupeul țin, că oamenii cinstiți și săraci plătesc, că IMM-urile șchiopătează și n-au încotro. Au văzut că nimeni nu se poate opune, și au profitat. Au extorcat populația la scară națională, amenințînd-o cu suprimarea alimentării cu gaz și electricitate, și continuă s-o facă.
Românii se clatină sub atacul acestui roi flămînd și sărăcesc cu o viteză amețitoare. Și, fiindcă proletariatul a cam dispărut, e rîndul săracilor să adune probe, motive și curaj pentru revoluție.
https://www.catavencii.ro/editorial/vampirii-poporului-mai-bogati-ca-niciodata/
////////////////////////////////////////////
Actorul lui Gorbaciov și actorul lui Putin
CRISTIAN TEODORESCU
O întrebare bîntuie mapamondul. Ar fi rezistat mai mult URSS fără recent răposatul Gorbaciov? Probabil, zic unii. Iar slugile lui Putin îl acuză că ar fi făcut Rusiei mai mult rău decît Hitler. Sigur e însă că în 1989 nu credea nimeni că Imperiul Răului s-ar fi putut prăbuși. Primul care era convins că URSS va merge înainte, împins în viitor de reforme, a fost Mihail Gorbaciov însuși, cu glasnost-ul și perestroika lui. De fapt, Occidentul, mai ales Statele Unite, se deprinsese cu ideea că Războiul Rece va ține la nesfîrșit și se adaptase prejudecății că URSS nu poate fi învinsă. Putea fi, cel mult, slăbită.
De fapt, rușilor li s-a tras atunci tot de la un actor devenit președinte. Probabil că într-o dimineață, după ce a văzut un episod din Star Trek, anticomunistul convins Ronald Reagan a avut o epifanie care l-a făcut să se abată de la scenariul serialului politic în care ajunsese să joace. Și s-a întrebat cum ar fi lumea dacă el ar apăsa pe butonul fatal, încît într-o probă de microfon înaintea unei emisiuni de radio, în 1984, a zis: „Dragi cetățeni americani, sînt încîntat să vă anunț că am semnat o lege care declară Rusia ilegală. În cinci minute începem bombardamentul“. Apoi Reagan a luat în serios Războiul Stelelor – nu franciza cinematografică, ci proiectul Pentagonului în care a băgat atît de mulți bani, încît analiștii lui Gorbaciov au ajuns la concluzia că URSS ar fi dat faliment dacă ar fi încercat să țină pasul cu americanii. Urmărit de acest scenariu, Reagan i-a făcut lui Gorbaciov propunerea istorică să dărîme Zidul Berlinului. A urmat ceea ce a urmat.
Suficient de inteligent încît să priceapă că URSS n-o mai putea duce mult în formatul totalitar moștenit de la Lenin, perfecționat de Stalin și conservat de Brejnev, comunistul luminat Gorbaciov n-a fost în stare să înțeleagă esențialul. Că fără totalitarism, URSS nu poate funcționa. Sau a înțeles, dar a fost primul și ultimul lider al URSS care s-a gîndit că rușii au dreptul la democrație și la un pic de fericire?
Să fi avut Gorbaciov revelația că era șef peste o imensă pușcărie, o uniune a gulagurilor și a mafiotismului de stat și a vrut să elibereze Uniunea Sovietică? Să-și fi închipuit el că, dacă deschide porțile pușcăriei, și rușii, și celelalte popoare prizoniere URSS-ului se vor întoarce de bunăvoie în cușcă, să înceapă o viață nouă? Nu vom ști niciodată. Dar ca mai toți marii reformatori, Mihail Gorbaciov a căzut victimă reformelor sale, chiar dacă nu și-a pierdut viața și, retras din politică, a mai trăit să vadă cum un alt actor, unul dintr-o țară mică, se pregătește să-i tragă preșul de sub picioare piticului vrăjitor adus la putere de Boris Elțîn într-un moment de mahmureală.
https://www.catavencii.ro/actorul-lui-gorbaciov-si-actorul-lui-putin/
/////////////////////////////////////////////
Planul lui Reagan a învins comunismul lui Gorbaciov. Poate învinge și China comunistă?
Autor:Claudia Andreea Jalba
Mihail Gorbaciov-omul care a prezidat dizolvarea Imperiului Sovietic, a murit în această săptămână. În Occident, el a fost salutat ca fiind omul care a îndepărtat Uniunea Sovietică de comunism și a adus pacea în lume. În fostele state sovietice, în special în Europa de Est, a fost omagiat ca fiind omul care le-a eliberat de sub jugul stăpânilor ruși.
Dar în Rusia este văzut ca fiind omul care a permis destrămarea Uniunii Sovietice și care și-a condamnat propriul popor din Mama Rusie la un deceniu de privațiuni și umilințe după ce a părăsit funcția. Președintele rus Vladimir Putin și-a petrecut toți anii de mandat încercând să anuleze moștenirea lui Gorbaciov, să readucă Rusia la comunism, să recupereze o parte din imperiul pierdut și să restabilească gloria Rusiei.
Putin îl învinovățește personal pe Gorbaciov pentru căderea Imperiului Sovietic. Dar, în multe privințe, Gorbaciov a avut puține opțiuni când a preluat funcția în 1985. La sfârșitul anilor 1970 Uniunea Sovietică se afla la apogeul puterii. Dar, până în 1985, a suferit un declin rapid.De ce? Pentru că, cu cinci ani înainte, poporul american l-a ales pe Ronald Reagan.
Alegera lui Ronald Reagan a schimbat cursul istoriei
Când Ronald Reagan a câștigat președinția în 1980, țara se află într-o situație similară cu cea de astăzi – inflație galopantă, o economie stagnantă și în retragere după un război eșuat de lungă durată. Embargoul arab asupra petrolului din anii ’70 a dus la creșterea prețurilor globale la energie la un nivel foarte ridicat, oferind profituri record Uniunii Sovietice. Aceștia s-au folosit de acest profit excepțional pentru a lansa o consolidare militară, pentru a dezvolta un arsenal nuclear mai capabil și mai letal și pentru a se extinde la nivel global.
La sfârșitul anilor 1970, se părea că SUA se află într-un declin ireversibil. Liderii de opinie americani au lăudat comunismul ca fiind valul viitorului. Chiar și laureatul premiului Nobel John Kenneth Galbraith, cel mai renumit economist al vremii, a declarat că economia planificată sovietică era superioară piețelor libere americane.
Ronald Reagan nu a fost de acord. El credea că defectele fundamentale ale comunismului – o economie planificată la nivel central și o dictatură a partidului comunist care se perpetuează de la sine – vor duce în mod inevitabil la prăbușirea Uniunii Sovietice din interior. Scopul său a fost să accelereze acest proces cu „Pace prin putere”. Suna ca un slogan de autocolant pentru bara de protecție. De fapt, era un plan strategic cuprinzător și ambițios pentru a câștiga Războiul Rece fără să tragă un foc de armă.
Reagan dorea o armată puternică pentru a descuraja Uniunea Sovietică, nu pentru a o învinge pe câmpul de luptă. În același timp, el urma să se folosească de superioritatea economică, tehnologică și ideologică pentru a ținti slăbiciunile inerente ale Uniunii Sovietice. El spera ca un lider sovietic luminat să vină în cele din urmă la putere și să facă schimbările necesare pentru supraviețuirea poporului rus. Mihail Gorbaciov a fost acel om.
Cum a fost instaurată „Pacea prin Putere” a lui Reagan
Pacea prin Putere a lui Reagan s-a bazat pe trei piloni: revigorarea economiei americane, refacerea puterii militare a Americii și restaurarea sentimentului de patriotism a poporului american.Consolidarea apărării de către Reagan a contracarat consolidarea militară a Uniunii Sovietice din anii 1970. Accentul pus de el pe crearea unor alianțe puternice, în special cu premierul britanic și cu Papa a contribuit la neutralizarea expansionismului sovietic. Asta a readus echilibrul în geopolitică.
Pentru a duce economia și securitatea Statelor Unite la nivelul următor, și nu doar să coexiste cu Uniunea Sovietică, ci să câștige efectiv Războiul Rece, Reagan trebuia să le înjumătățească profiturile din petrol. Reagan l-a încurajat pe conducătorul Arabiei Saudite să pompeze mai mult petrol. Prețurile au scăzut de la 40 de dolari la 18 dolari pe baril în nouă luni, înjumătățind veniturile Moscovei.În același timp, SUA a impus restricții severe asupra transferului de tehnologie americană superioară către Uniunea Sovietică, care era înapoiată, și a închis soluțiile de rezolvare ale terților. De asemenea, Reagan a îndemnat băncile americane să nu mai acorde împrumuturi Rusiei.
Propunerea lui Reagan de a începe cercetarea și dezvoltarea sistemului de apărare antirachetă „Războiul Stelelor” a zdruncinat încrederea liderilor sovietici. Aceștia abia țineau pasul cu SUA în cursa actuală a înarmărilor, nu aveau nici resursele, nici tehnologia necesară pentru a se alătura unei curse de apărare antirachetă.
La sfârșitul anilor 1980, Uniunea Sovietică era falită. Câțiva ani de recolte eșuate și prost gestionate au exacerbat necazurile lor. Deși a fost mult timp considerată unul dintre grânarele lumii, Uniunea Sovietică nu-și mai putea hrăni poporul, nu se mai putea împrumuta de la Occident pentru a plăti grâul importat și se confrunta cu o criză umanitară iminentă.Consilierul lui Gorbaciov, Anatoli Chubais, a recunoscut mai târziu că președintele rus nu a avut de ales decât să rezolve Războiul Rece în termenii Americii.
În mod curios, o mare parte din comentariile americane despre moartea lui Gorbaciov îi acordă lui Reagan un credit redus pentru că a provocat căderea Uniunii Sovietice. În schimb, îl laudă pe Gorbaciov pentru că a gestionat în mod pașnic prăbușirea inevitabilă a imperiului sovietic.
https://www.infofinanciar.ro/planul-lui-reagan-a-invins-comunismul-lui-gorbaciov-poate-invinge-si-china-comunista.html
//////////////////////////////////////////
SINGURA SOLUTIE A LUI PUTIN IN FATA UNUI POPOR TOT MAI ÎNFOMETAT
Autor: Aliona CIGULEA
Încă de cînd Rusia a anexat ilegal Crimeea, am căpătat convingerea fermă că asistăm la debutul celui de-a treilea război mondial. Situaţia în care ne aflăm nu a mai fost atît de dramatică de la criză rachetelor din Cuba din Războiul Rece. Preşedintele rus Vladimir Putin este pregătit de război împotriva NATO şi a Europei, în general. Cursa înarmărilor lansată de Rusia ne mai aminteşte şi data de 23 martie 1983, cînd preşedintele SUA Ronald Reagan a anunţat lansarea programului Iniţiativa Strategică de Apărare („Războiul Stelelor“), care a dus la prăbuşirea comunismului prin atragerea Moscovei într-o nouă cursă a înarmării, provocînd falimentul URSS. În cazul Rusiei de astăzi, însă, nu putem vorbi de o similitudine. În anii ’80, Reagan nu şi-a înfometat poporul, ci a determinat Rusia să se înarmeze, în timp ce poporul o ducea tot mai rău. La fel procedează şi acum Putin.
„Revanşa” pe care vrea să şi-o ia Putin aminteşte mai curînd de Hitler
Nu mai este un secret faptul că Putin este un mare admirator al dictatorului bolşevic Stalin şi că visează la refacerea teritorială a fostei URSS. Relativa inerţie a Occidentului faţă de agresiva Rusie seamănă cumva cu pasivitatea cu care acelaşi Occident s-a lăsat surprins de Hitler cînd, în înţelegere cu Stalin, a declanşat Al Doilea Război Mondial.
Ambiţiile lui Putin se dovedesc a fi asemănătoare cu cele ale lui Hitler şi Stalin. Pretextele şi strategia cu care a atacat efectiv Ucraina, chiar dacă nu o recunoaşte, a împrumutat-o de la Hitler, cînd, de pildă, a atacat Polonia şi a împărţit-o cu Stalin.
Dovada faptului că Putin nu se va opri la Ucraina şi că nu se va retrage este motivată prin aceea că a redus toate cheltuielile bugetare la minim şi a alocat cea mai mare parte a bugetului pentru construcţia de tancuri, rachete, o nouă generaţie de submarine nucleare etc.; că în decembrie 2014 Rusia a făcut cel mai mare exerciţiu militar din istoria ţării; în ianuarie 2015, Putin a creat cadrul legal în vederea mobilizării rezerviştilor; a ordonat exerciţiile militare în toată ţară; aproape zilnic, avioane sau nave ruseşti testează rezistenţa graniţelor NATO şi încalcă spaţiul aerian şi maritim pentru a verifica forţă de reacţie.
Sînt tot mai multe informaţiile care demonstrează că Putin vrea să atace chiar şi Ţările Baltice, că, într-o altă fază, doreşte să creeze un coridor sudic în Ucraina spre a-i bloca ieşirea la Marea Neagră şi să ajungă pînă la gurile Dunării. Ocuparea Transnistriei şi a întregii Moldove devine o bagatelă. Occidentul deja vede că Putin nu joacă la cacealma, că rachetele nucleare intercontinentale ruseşti pot lovi orice ţintă din America şi Europa.
Fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a declarat pentru Daily Telegraph că preşedintele rus Vladimir Putin ar putea decide un „atac hibrid” asupra uneia dintre republicile baltice, pentru a testa eficienţa garanţiei de sprijin militar din partea NATO. Prin termenul de „război hibrid” sînt calificate acţiunile armate desfăşurate de soldaţi şi tehnică militară fără semne de apartenenţă la trupele unei anumite ţări, fiind susţinute prin campanii de dezinformare şi atacuri în spaţiul cibernetic.
Se pare că pericolul este perceput la realele lui dimensiuni doar de către SUA. Acesta credem este şi motivul deciziei NATO de a înfiinţa baze şi centre de comandă pe teritoriul statelor aflate în proximitatea estică a Alianţei Nord-Atlantice. Oricît ar părea de paradoxal, sancţiunile economice şi diplomatice impuse Rusiei de către Occident au avut un efect opus celui preconizat în ceea ce priveşte popularitatea lui Putin în rîndul ruşilor tot mai sărăciţi din cauza sancţiunilor internaţionale, dar manipulaţi la sînge de o mass-media controlată strict de Kremlin. Că o fi sau nu vorba despre o comandă a Kremlinului, ultimul sondaj de opinie îl plasează pe Putin la incredibilul procent de încredere a ruşilor în el de 85%.
Pe fondul gravei crize economice din Rusia provocată de sancţiunile occidentale şi prăbuşirea preţului petrolului, singura soluţie a lui Putin este declanşarea unui război împotriva Occidentului. Aceasta este singura soluţie prin care poate evita falimentul Rusiei sau posibile tentative de lovitură de stat pentru a-l înlătura de la Putere. Sigur că Putin nu are şansa să cîştige un război şi că riscă să iasă din el cu o Rusie Mică, fiind suficient să amintim că doar bugetul militar numai al SUA este de 10 ori mai mare decît bugetul militar al Rusiei din anul 2015.
Şi România poate avea emoţii
Se ştie deja că la reuniunea miniştrilor Apărării de la Bruxelles s-a decis constituirea pe teritoriile aliaţilor din Est – România, Polonia, Bulgaria, Estonia, Letonia şi Lituania – a unor Unităţi pentru Integrarea Forţelor NATO, acestea fiind structuri multinaţionale de comanda şi control ale Alianţei Nord-Atlantice, care vor asigura o prezenţă vizibilă şi continuă a NATO pe teritoriul aliaţilor estici
Potrivit TVR, un expert militar rus a declarat, într-un interviu exclusiv pentru corespondentul TVR la Moscova, că România ar trebui să fie atentă la capacităţile pe care Rusia le dezvoltă în Crimeea.
Vladimir Evseev, directorul Centrului pentru studii politico-militare din Moscova a declarat: „Pe teritoriul Crimeei, în prezent se formează o grupare de forţe armate terestre bine pregătită şi de sine stătătoare. Vor fi prezente acolo diferite dispozitive, capabile să neutralizeze toate ameninţările posibile. Din păcate, dacă România se va lăsa antrenată într-o astfel de confruntare, atunci este imposibil ca o serie de obiective militare din România să nu fie trecute pe lista acelor ţinte care vor fi neutralizate cu diferite tipuri de arme.După evaluările militare făcute de Rusia, din acele baze militare ce urmează să fie amenajate în România pot fi lansate nu numai dispozitive antirachetă.”
Mai mult, vor fi vizate şi alte instalaţii militare, dar şi flota. „Rusia este foarte îngrijorată că de acolo pot fi lansate şi rachete de croazieră sau alte dispozitive de genul ăsta. Rusia va fi obligată să reacţioneze nu numai la apariţia centrelor de comandă, dar şi la depozitele de armament sau altă infrastructură militară. Ştim că în România se poate crea şi potenţial ofensiv, de aceea vom căuta şi mijloace de a anihila flota militară românească.Cred că va creşte confruntarea dintre ţările noastre şi din păcate avem motive să credem asta”, a mai spus Evseev.
Edward Luttwak despre criza actuală
Politologul american Edward Luttwak a oferit cotidianului online Affaritaliani.it o analiză a crizei Kiev-Moscova, din care extragem doar cîteva precizări:
„În Ucrainaeste o agresiune şi nimeni nu vrea să aibă de-a face cu aşa ceva. Prin urmare, agresiunea nu se va opri.Putin vrea o parte din Ucraina. Problema populaţiei civile este exclusă, lui Putin nu-i pasă dacă civilii mor sau nu mor. Ar rîde şi curcile la ideea că Putin acţionează din raţiuni umanitare. Statele Unite pot interveni, nu şi Obama. SUA sînt gata să sprijine acţiunile inexistente ale Europei. În felul acesta Putin cîştigă şi ia o parte din Ucraina. Interesul lui Putin este expansiunea. Bieloruşii tac din gură, iar dacă ar zice ceva şi nu ar coopera sută la sută, în cinci minute nu ar mai exista. Azerbaidjan şi Georgiatac din gură şi se supun. Au renunţat la orice ambiţie. Kazahstanul a defilat, însă doar cooperînd cu Moscova. Kazahii se tem de ruşi, dar îi şi respectă. Nu însă şi pe europeni.China este neutră. Nu este un aliat al lui Putin, dar nici inamic”.
Acordul de la Minsk din 12 februarie, în pericol
Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a avertizat, cu anticipaţie, că armistiţiul care a intrat în vigoare în noaptea de Sîmbătă spre Duminică, 15 februarie, este în „mare pericol”, potrivit BBC News online.
SUA au avertizat, prin ambasadorul de la Kiev, că imaginile din satelit au dezvăluit o realitate îngrijorătoare. Separatiştii au acum o forţă armată – cu tancuri, vehicule armate, artilerie grea şi sisteme de rachete – mai mare decît unele ţări NATO şi europene”, a anunţat, pe contul de Twitter, ambasadorul american la Kiev, Geoffrey Pyatt. Fotografiile luate din satelit susţin acuzaţiile formulate Vinerea trecută de către purtătorul de cuvînt a Departamentului de Stat, Jennifer Psaki, potrivit cărora Washingtonul era „convins că acestea sînt sisteme militare ruseşti, nu separatiste”.
„Agresiunea rusă este o ameninţare directă la NATO”, a declarat Secretarul Apărării britanic Michael Fallon la Conferinţa Internaţională de Securitate de la Munchen. Situaţia este mai complicată prin faptul că acţiunile Rusiei în Ucraina sînt greu de definit. Cu camuflaj, şmecherie şi înşelăciune, ruşii aplică arsenalul aşa-numitului război hibrid, de la propagandă la război cibernetic şi finanţarea separatiştilor, pînă la operaţiuni militare clandestine.”
Putin: „Nu sîntem de acord cu ordinea mondială rezultată după Al Doilea Război Mondial”
„Noua Rusie”, proiectul filosofului ideolog Aleksandr Dughin, consilier al preşedintelui Dumei de Stat şi un apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin, fireşte că este o utopie. Analiştii serioşi care i-au citit argumentele spun că Dughin preia ca la carte doctrina legionarilor interbelici. În faţa unei UE puternice economic, cu o piaţă de circa 540 de milioane de consumatori, au unor SUA din ce în ce mai puternice, Rusia lui Putin, într-adevăr, propune utopii.
O utopie este şi Uniunea Vamală, care, economic şi civilizator, niciodată nu poate concura cu UE sau SUA, dar tot la fel este şi Rusia ca mare putere nucleară şi… doar atît! Sancţiunile impuse de Occident Rusiei, ca urmare a agresiunii din Ucraina, au demonstrat vulnerabilitatea economică a acestei ţări – mare exportatoare de resurse energetice! Da, Putin mai poate provoca sincope economice unor ţări prin refuzul de a le aproviziona cu gaze naturale, în primul rînd, dar cu ce preţ pentru ţară şi cetăţeni? Putin, în primul rînd, nu are nici o şansă în faţa Occidentului tocmai din simplul motiv că ţara sa nu se poate dezvolta în virtutea principiilor lumii democratice reale.
Putere nucleară este şi Coreea de Nord, dar ce folos pentru ţară în condiţiile în care oamenii trăiesc la fel ca nişte animale în cuşca unui stăpîn care nu are ce să le dea să mănînce? La fel este şi Rusia lui Putin! Un imperiu care exportă doar moarte, nu şi civilizaţie şi libertăţi democratice pentru cetăţeni, este sortit pieirii. „Nu sîntem de acord cu ordinea mondială rezultată după Al Doilea Război Mondial”, a spus Putin, iar acest dezacord al său, după cum se vede generează doar moarte, crime împotriva umanităţii.
Putin visează la refacerea teritorială măcar parţială a fostei URSS, iar Europa se află pe un butoi de pulbere de care Putin ar putea să se folosească, iar aici mă refer la o serie de „vulnerabilităţi” naţionale. Trezeşte mirare faptul că nu există reacţii mai dure din partea europenilor atunci cînd se ştie despre partide finanţate de la Moscova, în Franţa, Grecia sau Ungaria. Nu mai este nici un secret că Ungaria este Calul Troian al Moscovei în politica european. Vedem ce se întîmplă în Grecia. Sînt voci care afirmă că Moscova nu este străină de acţiunile teroriste ale islamiştilor în Europa. Una din „specialităţile” ruşilor este alimentarea şi întreţinerea separatismului în ţările-ţintă. În Ucraina vedem ce se întîmplă, în Moldova există Transnistria şi cel puţin Calul Troian de rezervă Găgăuzia. În România există Ţinutul Secuiesc pentru a cărui autonomie se luptă Ungaria. Să nu uităm că tendinţe secesioniste sînt în destule ţări europene, başca prezenţa islamică, iar serviciile secrete ruseşti sînt meştere în provocări!
Acum Putin poate recurge la orice ca să se salveze pe sine în faţa ruşilor sărăciţi şi manipulaţi, să demonstreze că şi democraţiile din UE şi SUA pot fi falimentare şi să apară în faţa concetăţenilor săi ca un erou (re)întregitor al Marii Rusii, al Noii Rusii!
Războiul nu bate la uşă, ci se pare că a început, căci ambiţiile lui Putin sînt mari! Între timp, în pofida Acordul de la Minsk din 12 februarie, observăm că preşedintele ucrainean Poroşenko a avut dreptate cînd a avertizat, din start, că este în pericol, căci ofensiva mercenarilor pro-ruşi ucigaşi continuă!
https://moldova-suverana.md/article/singura-solutie-a-lui-putin-in-fata-unui-popor-tot-mai-nfometat_9519
/////////////////////////////////////////
ARMATELE de TROLI ale Kremlinului: ”Ferma” propaganidiștilor putiniști a făcut lobby pentru Trump, Le Pen și Brexit. Noul BESTIAR online
Podul Minciunilor
Alex Miclovan
Jurnalistul și documentaristul Marian Voicu pune sub lupă, în cel mai recent studiu publicat – ”Matrioșka mincinoșilor. Fake news, manipulare, populism”, Humanitas, București, 2018 – investigații ale presei internaționale și rapoarte publicate de organisme abilitate (din UE și SUA) referitoare la ”Ferma de troli” putiniști păstorită de oligarhul Evgheni Prigojin, la Sankt-Petersburg. Puțin spus controversatul Prigojin este un apropiat al lui Vladimir Putin, fapt certificat de numeroasele fotografii publice care-i înfățișează împreună.
Ferma de troli (laolaltă cu numeroase alte sinecuri ale minciunii păpușate de la Kremlin) s-a implicat masiv și virulent în alegerile prezidențiale din SUA, declanșând un intens lobby pro-Trump, dar și în campania Brexit (în tabăra Leave, firește), în prezidențialele din Franța, împrăștiind manipulări pro-Marine Le Pen și în alegerile din Germania, unde a desfășurat campanii de fake news în favoarea AfD, prima facțiune de extrema dreaptă care intra în Bundestag după cel de-al Doilea Război Mondial. Ofensivele trolilor putiniști (dublate de asaltul armatelor de boți) au dus războiul hibrid informațional la noi culmi ale minciunii și subversivității. Podul.ro vă prezintă considerațiile lui Marian Voicu (pag. 343-347) preluate din studiul amintit.
”Trolii s-au născut odată cu Internetul. Ei sunt cei care îi hărțuiau pe internauți prin mesaje off-topic, provocatoare, pentru a le smulge un răspuns emoțional. Definiția era pe atunci apropiată celei date de dicționarele românești – <Gnom zburdalnic, care trăiește în munți sau în păduri, întruchipând forțele rele ale naturii>. Astăzi însă, nu mai este vorba despre ființe zburdalnice, vorace și cu minte puțină, ci de troli profesioniști.
La faimoasa Agenție de Cercetare a Internetului din Sankt-Petersburg, cunoscută ca <Ferma de troli>, lucrează 300 de tineri troli. Patronul <fermei> înființate în 2004 este Evgheni Prigojin, un oligarh pe care presa rusă l-a numit <Bucătarul-șef> al lui Putin. 90 de angajați au fost implicați direct în intervenția în alegerile prezidențiale din SUA din 2016. Salariile celor din <Departamentul SUA> variau între 80.000 și 120.000 de ruble (1.400-2.100 dolari). Bugetul lunar al fermei era de 1,25 de milioane de dolari.
Principalele narațiuni privind SUA erau cele care incitau la ură rasială, secesiunea Texasului, antiimigrație, antiglobalizare. ”Nu era vorba de a scrie <Obama e o maimuță> sau <Putin e grozav>, dimpotrivă, te amendau pentru asta”, povestea unul dintre foștii angajați pentru Dojd TV. Oamenii din <Departamentul SUA> trebuiau să fie bine educați și antrenați pentru a înțelege nuanțele polemicii americane privind drepturile LGBT, avortul, dreptul de a purta arme, imigrația etc. Sursa citată de Dojd TV, <Maxim>, relata că promovarea Rusiei și a lui Putin erau interzise. <Americanilor nu le pasă de Rusia>, spunea Max, <țelul nostru nu era să-i facem pe americani să fie interesați de Rusia, ci să-i îndreptăm împotriva propriului guvern – să provocăm revolte și nemulțumire, să contribuim la scăderea susținerii lui Obama>. Ordinul de a o ataca pe Hillary Clinton venise cu doi ani înainte de alegeri.
După ce au apărut <defecțiunile> și presa a început să relateze despre ce se ascunde de fapt în spatele agenției, angajaților li se spunea că nu trebuie să le fie rușine de ceea ce fac, dimpotrivă. <Fiecare țară are genul ăsta de organizații, care apără interesele naționale>, le spuneau managerii. <Acesta este un război informațional și este oficial>.
Conturi de Twitter care apăreau ca fiind ale unor instituții de presă locale din state swing, inclusiv Florida, Ohio și Pennsylvania, erau de fapt operate de troli din Agenția de Cercetare a Internetului de la Sankt-Petersburg. Conturile aveau peste o jumătate de milion de urmăritori. Alte o sută de publicații legitime au preluat știri false de pe aceste conturi, unele repostate chiar de înalți oficiali, inclusiv un consilier al președintelui Obama. Numărul total al conturilor de Twitter care erau operate de Fermă în perioada alegerilor americane era de 2. 752.
Samantha Bradshaw și Philip Howard, cercetători la Universitatea Oxford, au prelevat un eșantion de 22 milioane de tweeturi postate în perioada 1-11 noiembrie 2016 în 12 state pentru a cerceta impactul dezinformării asupra alegerilor americane. Ei au descoperit un sistem sofisticat de pregătire a trolilor ruși, în care erau investite milioane de dolari. Iar sistemul era același ca în orice redacție – editorii dau în lucru temele, editează conținutul și îl diseminează în rețelele sociale și online, rezultatele fiind apoi audiate, cei mai productivi troli fiind recompensați.
BBC realata în noiembrie 2017 cum produce Ferma filme de propaganda. Luptători mascați și cu vocile distorsionate se prezentau când ca rebeli proruși din Ucraina, când ca rebeli pro-ucraineni din Rusia, ca luptători ai Statului Islamic sau ca banderoviști înfășurați în steaguri neonaziste. Toate filmele erau înregistrate în același decor. (…)
Primul jurnalist care a relatat despre Ferma de troli a devenit ținta unei formidabile campanii de hărțuire, care a durat ani de zile. În septembrie 2014, Jessikka Aro lucra pentru televiziunea publică din Finlanda, YLE. Aro a investigat conturile false din rețelele sociale, Facebook, Vkontakte, Twitter, documentând impactul acestora asupra dezbaterii publice și libertății de exprimare din Finlanda. Imediat ce a început să relateze despre Fermă, Aro a devenit ținta unei campanii sistematice de abuz și hărțuire. Trolii au publicat mai întâi informații personale, inclusiv adresa și datele de contact, apoi detalii despre viața ei intima. Apoi au apărut informații că ar fi spion strain, ba chiar o persoană cu probleme mintale, care răspândește teorii ale conspirației. I-au fost publicate informațiile confidențiale din dosarul de sănătate – o amendă de 300 de euro pentru consum de droguri pe care o primise când avea 20 de ani a transformat-o în <dealer al drogurilor NATO>. S-a produs chiar și un spot video, difuzat pe Facebook și Twitter, în care era înfățișată drept o <spioană blondă stupidă>.
În februarie 2018, 13 cetățeni ruși și trei companii rusești au fost inculpați de un tribunal federal American pentru amestecul în procesul electoral din SUA. <Treisprezece oameni au intervenit în alegerile din SUA?! Treisprezece împotriva unui buget de miliarde al serviciilor de informații? Absurd>, scria purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, pe Facebook. <Americanii sunt oameni foarte emotivi, văd ce vor să vadă>, avea să declare și Prigojin la aflarea veștii, citându-l, poate fără voia lui, pe Lenin, care explica rostul propagandei: <Spuneți-le ceea ce vor să audă>. Putin a negat că ar fi prieten cu Prigojin sau că l-ar cunoaște, deși există numeroase fotografii publice în care apar împreună.
Dar fabricile de troli nu sunt o invenție rusească. Un raport recent al Computational Propaganda Research Project descoperea astfel de activități în peste 28 de state. China este suspectată că plătește anual 2 milioane de troli (<Armata 50 de cenți>) care generează peste 400 de milioane de postări în rețelele sociale, ca parte a unui efort de a schimba agenda publică și a distrage atenția publicului de la orice subiect care putea incita la proteste. În țări precum Bahrain și Azerbaidjan există firme de PR care creează conturi false în rețelele sociale pentru a influența opinia publică. Președintele Duterte a folosit în Filipine tehnici de astroturfing împotriva jurnaliștilor și organizațiilor media. În Africa de Sud, presa demasca în mai 2017 operațiunile de dezinformare ale puternicei familii Gupta menite a distrage atenția de la propriile-i afaceri cu guvernul. Utilizatori de Twitter erau plătiți pentru a hărțui jurnaliștii și a disimina informații fabricate, iar armatele de boți amplificau poveștile.
Doi troli din Moscova au relatat pentru TBS, ascunși sub măști negre, că își asumau identități americane în online și ținteau site-uri cum ar fi Wall Street Journal, New York Post, Washington Post, Facebook și Twitter. Scopul lor, spuneau ei, este de <a-i scoate din minți> pe cei prezenți în forumurile ziarelor sau pe rețelele sociale, de <a-i face să își schimbe opiniile, de a-i reduce la tăcere pe oponenți>.
Discursul instigator la ură, ridiculizarea subiectelor serioase de presă, deturnarea atenției spre subiecte care generează un răspuns emoțional puternic sunt câteva dintre scopurile postărilor trolilor. Aceștia profită de subcultura Internetului pentru a stabili agenda publică.
Agregarea în grupuri transnaționale, adevărate Internaționale ale trolilor, este una dintre caracteristicile ecosistemului. De exemplu, suporterii lui Trump din SUA au pretins că ar fi francezi și s-au implicat în alegerile din Franța. Folosind tehnologii precum Discord (camere de chat în care se intră doar cu invitație), documente Google, formulare Dropmark (site de file sharing), au organizat un adevărat bombardament cu mesaje asupra conturilor de Twitter, cu același haștag”.
https://www.podul.ro/articol/3796/armatele-de-troli-ale-kremlinului-ferma-propaganidistilor-putinisti-a-facut-lobby-pentru-trump-le-pen-si-brexit-noul-bestiar-online
///////////////////////////////////////
Moarte Rusiei. E timpul să dispară, așa cum a dispărut URSS
Editorial
Andrei Vlășceanu
Putin a dat ordinul de atac, iar țintele sunt Kiev-Harkov-Odesa, astfel încât Ucraina să fie împărțită în două via Nipru și să ajungă la gurile Dunării pentru a face joncțiune cu trupele din Transnistria.
SUA au dat alarma de săptămâni bune, iar un semnal foarte important a venit din Israel, care deja și-a evacuat familiile și personalul diplomatic: Mossad e un serviciu de informații redutabil.
Nord Stream 2 a fost oprit, însă sancțiunile trebuie să crească și trebuie impuse pe toate bunurile și serviciile rusești: gaz, petrol, aur, minereuri, conturi și inclusiv pe aerul pe care-l respiră. Tot, orice are o “amprentă” rusească trebuie blocat și sancționat. Niciun USD / EUR / GBP nu trebuie să mai ajungă în bugetul privat / stat rusesc. Au căzut măștile și trebuie acționat fără mănuși, în timp ce Ucraina trebuie susținută 100% cu armament și antrenament în război de guerila prin România și Polonia.
Putin trebuie să simtă costurile financiare și chiar în sânge, pentru decizia de invadare a Ucrainei, iar sancțiunile vor “ucide” economia Rusiei. Automat, rusul de rând va fi afectat, chiar înfometat, și va ieși în stradă la proteste și chiar la război civil împotriva lui Putin. George Friedman (în cartea “Următorii 100 ani”) a previzionat disoluția Rusiei. E timpul ca Rusia să dispară, așa cum a dispărut URSS.
Putin, ai vrut să modifici hărțile și regimul de la Kiev, însă ți-ai săpat singur groapa. Memento mori! Alea jacta est!
https://www.podul.ro/articol/17014/moarte-rusiei-e-timpul-s-dispar-aa-cum-a-disprut-urss
////////////////////////////////////////////
Putin si santajul nuclear
Corneliu Cazacu
In discursul care anunta inceputul razboiului din Ucraina presedintele Putin declama: “Nu putem rămâne inactivi și să observăm pasiv aceste evoluții. Acesta ar fi pentru noi un lucru absolut iresponsabil. Pentru țara noastră este o chestiune de viață și de moarte, o chestiune a viitorului nostru istoric ca națiune. … Nu este doar o amenințare foarte reală pentru interesele noastre, ci pentru însăși existența statului nostru și pentru suveranitatea acestuia. Este linia roșie despre care am vorbit în nenumărate rânduri. Au trecut-o.”
Ulterior Putin isi incheia discursul amenintind orice interventie cu “consecinte nemaivazute pina acum in istoria voastra” mentionind progresele Rusiei in domeniul armelor nucleare, tema nucleara fiind reluata de ministrul de externe Lavrov citeva zile mai tirziu.
Cum poate fi interpretat discursul de mai sus? Decretul semnat de Putin in iunie 2020 – “Principiile de baza ale politicii Federatiei Ruse in domeniul descurajarii nucleare” – specifica doua conditii in care Rusia ar putea folosi arme nucleare: 1) ca raspuns la utilizarea armelor nucleare si a altor tipuri de arme de distrugere in masa impotriva ei si/sau a aliatilor ei si 2) in cazul unei agresiuni impotriva Federatiei Ruse cu utilizarea de arme conventionale, atunci cind e amenintata insasi existenta statului”.
Ceea ce pare la prima vedere o greseala strategica, de a ameninta cu folosirea armelor nucleare inca de la inceputul conflictului, in care nu poate fi nici pe departe vorba de veo amenintare la existenta statului rus si nici macar la adresa sistemului politic rus, cred ca nu poate fi interpretata altfel decit ca o incercare de masura preventiva de siguranta luata de Putin pentru a se asigura de totala neinterventie a occidentului (NATO ori orice alta alianta mai redusa sau mai extinsa care ar dori sa puna capat razboiului).
Daca Putin considera ca necesitatea atacului asupra Ucrainei este o chestiune de viata si moarte a Rusiei, cred ca in urma ultimatumului adresat de Lavrov Statelor Unite si NATO la data de 17.02.2022, in care se cerea retragerea infrastructurii militare NATO din tarile Europei Centrale si de Est, punctele mentionate in ultimatum trebuie interpretate ca fiind la fel de importante ca si cel referitor la independenta politica a Ucrainei care nu poate fi acceptata de Kremlin si care constituie casus belli actual impotriva Ucrainei.
Liderii europeni si americani ar trebui sa inteleaga ca ocuparea Ucrainei e doar un pas in refacerea unei zone-tampon in jurul Rusiei, corespunzind teritorial defunctei Uniuni Sovietice, si ca Putin va ameninta cu folosirea armelor nucleare in orice situatie conflictuala din moment ce pina si un „war of choice” purtat pe teritoriul unei alte tari e considerat ca o chestiune de viata si moarte pentru Rusia. Astfel Rusia ar putea santaja continuu comunitatea internationala pentru a obtine tot ceea ce Putin considera ca i se cuvine.
Se pare insa ca amenintarea cu folosirea armelor nucleare a functionat partial, din moment ce atit Biden cit si liderii EU au anuntat in mod repetat ca nu vor interveni militar sub nici o forma atit timp cit nici o tara NATO nu va fi atacata. E o declaratie clara pe care o consider gresita, o eventuala ambiguitate in exprimare lasind loc posibilitatii de a interveni militar, cel putin in cazul unui masacru al populatiei civile ucrainene care ar putea intra la categoria genocid, asa cum s-a intimplat in Bosnia.
Vedem cum pe masura ce razboiul evolueaza tactica trupelor ruse s-a schimbat si acum se bazeaza pe distrugerea masiva a centrelor populate. Care ar fi reactia NATO si EU la un masacru al civililor ucraineni de catre trupele ruse, la o radere de pe fata pamintului a orase intregi asa cum rusii au facut-o deja in Groznii sau Alep si cum se prefigureaza deja in Mariupol si Harkiv? Exclude NATO pina si introducerea de coridoare de protectie a civililor care vor sa paraseasca orasele, coridoare protejate de aviatia NATO?
Apoi unde e diferenta intre a trimite arme letale gen Javelin sau Stinger, si trimiterea de avioane de vinatoare, asa cum o cere presedintele Zelenskyy?
Un articol foarte interesant din saptaminalul danez Weekendavisen [1] face o analiza a amenintarii nucleare si evidentiaza contrastul intre factorul decizional american, in care e destul de clar ce pasi trebuie urmati in cazul deciziei de a folosi arme nucleare, si cel rus, in care nu se stie mai nimic in afara faptului ca si presedintele Federatiei, Putin, si ministrul apararii, Shoigu, si comandantul fortelor armate, au cite o servieta cu un dosar cu coduri nucleare. Nu se stie insa daca presedintele poate ordona singur un atac nuclear ori e nevoie de confirmarea celorlalti doi posesori de serviete nucleare.
Candidat prezidential fiind, Donald Trump a afirmat odata ca in materie de politica externa prefera sa nu-si joace cartile si ca vrea sa fie nepredictibil. Se marseaza mult pe nepredictibilitatea lui Putin dar pina acum se pare ca e hotarit sa mearga pina in pinzele albe cu distrugerea Ucrainei.
Sintem situatia in care EU si NATO spera ca ajutorul acordat Ucrainei dublat de sacrificiul de sine al poporului ucrainean sa cauzeze armatelor invadatoare atit de multe pierderi incit Putin sa fie convins sa accepte o pace care nu ii acopera toate doleantele de dinaintea razboiului si care salveaza Ucraina. In acelasi timp se spera si ca sanctiunile sa produca un colaps economic si o schimbare de regim la Kremlin.
Colapsul economic sigur va veni, desi un regim nepopular isi poate perpetua existenta in ciuda inrautatirii situatiei economice din tara pur si simplu datorita suprimarii oricarei forme de opozitie, vezi Iranul in care sustinerea pentru regimul islamic e cu mult sub nivelul sustinerii lui Putin in Rusia si care totusi continua sa existe in aceeasi forma de guvernamint.
Pentru o schimbare de regim insa ar fi nevoie de o lovitura de palat care necesita o coordonare a mai multor servicii si e extrem de putin probabil ca Putin sa nu-si controleze la singe aparatul represiv (vezi si arestarea recenta a sefului Directiei 5 a FSB, generalul-colonel Serghei Beseda [2]).
Demonstratiile din Rusia nu vad ca ar putea ajunge la vreo masa critica care sa impuna un masacru al demonstrantilor si/sau schimbarea de regim ori macar de atitudine fata de restul lumii si de propriul popor.
Ramine doar speranta infringerii Rusiei pe teatrul de lupta insa dupa o lupta indelungata, cu pretul vietii a mii de civili, pentru a nu mai vorbi de viata soldatilor de ambele parti.
PS Pe data de 11 martie trupele ruse i-au anuntat pe membrii managementului centralei nucleare Zaporizhzhia, cea mai mare din Europa, ca centrala apartine companiei nucleare de stat Rosatom, ca de atunci se gaseste in Rusia si trebuie sa functioneze conform instructiunilor Rosatom [3], [4].
PS2 Acum citeva ore a aparut si un articol ucrainean despre posibilitatea unui santaj nuclear al Rusiei [5].
[1]https://www.weekendavisen.dk/2022-10/samfund/dommedagsmaskinen
(Traducerea automata google e destul de buna, cu exceptia lui “paddehatte” (un tip de ciuperca) tradus in mod bizar ca “toadstools”).
[2] https://www.thenationalnews.com/world/uk-news/2022/03/11/russian-general-killed-and-clutch-of-spy-chiefs-arrested/
[3] https://www.reuters.com/world/russia-wants-full-operational-control-zaporizhzhia-nuclear-plant-energoatom-2022-03-11/
[4] https://grosi.znaj.ua/421165-zahoplyuvachi-zaporizkoji-aes-progolosili-jiji-vlasnistyu-rosatomu-terorizuyut-personal-stanciji
[5] https://ukranews.com/news/840770-rossiya-prorabatyvaet-dva-varianta-yadernogo-shantazha-gur-minoborony
https://www.contributors.ro/putin-si-santajul-nuclear/
////////////////////////////////////////
Medvedev: Este prologul celui de-al treilea război mondial
Călin Marchievici
Un fost secretar general NATO și șeful administrației prezidențiale de la Kiev propun crearea imediată a unei noi coaliții a partenerilor, care să ofere Ucrainei garanții de securitate obligatorii din punct de vedere juridic, o formă de a compensa neadmiterea Ucrainei în NATO. ”Aceste garanții de securitate trebuie să intre în vigoare cât mai repede posibil. Nu trebuie să așteptăm finalul conflictului”, a spus Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general NATO, potrivit Newsweek.
”Firește, am testat terenul. În mod deliberat, în acest stadiu nu a cerut angajamente din partea guvernelor. Am vrut să pregătim recomandări cât mai eficiente pentru președintele Zelenski”, a spus Rasmussen. ”Când am început să lucrăm, nimeni nu ne-a băgat în seamă. Însă acum am primit solicitări de la majoritatea partenerilor. Așteptăm cu nerăbdare apariția acestui document și continuarea consultărilor”, a spus Andrei Yermak, șeful cancelariei președintelui Zelenski.
Grupul cu pricina se numește Kiev Security Compact și ar urma să se bazeze pe acorduri bilaterale cu țările care vor dori să ofere garanții de securitate Ucrainei. Potrivit Newsweek, potențialii semnatari ai acestui acord ar fi SUA, Marea Britanie, Canada, Polonia, Italia, Germania, Franța, Australia,Turcia, țări baltice, scandinave și din Europa Centrală. Acordurile pe care aceste țări le-ar semna cu Ucraina vor presupune ”investiții susținute în industria de apărare a Ucrainei, transferuri de arme și schimb de informații secrete, pregătire intensivă, misiuni și exerciții sub egida UE și NATO”, se arată în proiectul pentru Kiev Security Compact.
Esențiale sunt amintitele ”garanții de securitate”, garanții care, în cuvintele lui Yermak, ar trebui să fie mult mai ferme decât cele oferite prin Memorandumul de la Budapesta, în 1994, în schimbul renunțării Ucrainei la arsenalul nuclear sovietic de pe teritoriul său. Una sunt investițiile în industria apărării, schimbul de informații, antrenamentele și exercițiile militare comune, cu totul altceva sunt ”garanțiile de securitate”.
Acordurile bilaterale ar putea include și Marea Neagra, putând fi atrase Turcia, România și Bulgaria, au spus Yermak și Rasmussen, potrivit Newsweek.
”Este prologul celui de Al Treilea Război Mondial”, a fost replica lui Dmitri Medvedev, vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Federației Ruse. Medvedev i-a acuzat pe ”idioții” din ”think tank-urile prostești” pentru acest ”apel isteric”. ”După aceea, țările occidentale nu vor mai putea sta liniștite și să se bucure de cum au reușit să slăbească Rusia prin interpuși. Totul va fi în flăcări în jurul lor. Oamenii vor fi îngenunchiați de durere. Pământul va fi în flăcări și betonul se va topi. Însă politicienii obtuzi și think tankurile lor idioate învârt câte un pahar de vin între degete și vorbesc despre cum să gestioneze relația cu noi fără să intre într-un război direct. Idioți cu educație clasică”, a spus Medvedev.
Fostul președinte și premier al Federației Ruse a mai spus că războiul din Ucraina a intrat deja pe teritoriul necunoscut și impredictibil al escaladării, din cauza ”pompării fără restricții a celor mai periculoase tipuri de arme în Ucraina”.
”Camarila de la Kiev a moșit un proiect despre „garanții de securitate”, iar acesta este prologul celui de al treilea război mondial. Firește, nimeni nu le va da nicio „garanție” naziștilor ucraineni. Până la urmă, ar fi același lucru cu Articolul 5 din Tratatul NATO. Pentru NATO ar fi același lucru, privit doar din alt unghi. De aceea este înspăimântător”.
Medvedev: Este prologul celui de-al treilea război mondial
/////////////////////////////////////////
Zece cărţi clasice şi contemporane pentru a înţelege războiul din Ucraina
Nu este niciodată uşor să se înţeleagă de ce se poartă războaiele, cu atât mai puţin atunci când este vorba de conflictele din 2022, cum ar fi cel dintre Rusia şi Ucraina, pe care îl putem înţelege datorită unor scriitori precum Gogol, Applebaum, Bulgakov şi tânărului Saşa Filipenko, relatează EFE.
În timp ce întreaga lume urmăreşte, minut cu minut, acest război de pe teritoriul ucrainean, provocat de guvernul rus, există multe motive pentru această situaţie, pe care scriitorii şi istoricii le rezolvă şi le-au rezolvat de-a lungul multor, multor ani în care, această parte a continentului, şi-a disputat bucăţi întregi de teritoriu. Sunt lucrări care sunt esenţiale în aceste zile şi pe care EFE le-a selectat.
‘Taras Bulba’ de Nikolai Gogol (1835): Un roman istoric în care Gogol prezintă luptele dintre cazaci şi polonezi pe pământ ucrainean, inspirat de povestirile străbunicului său. Acest roman a fost motiv de dispută când a fost tradus în limba ucraineană şi au fost eliminate referirile la patria rusă.
‘Războiul lui Stalin împotriva Ucrainei: Foametea roşie’ de Anne Applebaum. În această carte publicată în 2019, jurnalista laureată a premiului Pulitzer relatează unul dintre episoadele cele mai negre din istoria Rusiei şi Ucrainei, când Stalin a condamnat la moarte prin înfometare 4 milioane de oameni pentru a elimina orice gest de rezistenţă la planul său de colectivizare agrară între 1931 şi 1934, episod cunoscut sub numele ‘Holodomor’, care în ucraineană înseamnă literalmente ‘a muri de foame’.
‘Orfelinatul’ de Serghei Jadan (2017): Cartea semnată de poetul, scriitorul, eseistul şi traducătorul ucrainean Serghei Jadan prezintă povestea devastatoare despre lupta civililor prinşi în conflictul din estul Ucrainei şi despre un profesor de limba ucraineană care, în timp ce soldaţii invadează un oraş vecin, se hotărăşte să plece la orfelinatul unde trăieşte nepotul său Saşa, aflat în teritoriul ocupat pentru a-l aduce acasă.
‘Corbul negru’ de Vasili Şkliar: Tot dintr-un punct de vedere mai istoric, Şkliar, unul dintre cei mai citiţi autori ucraineni, abordează în această carte insurecţia din 1920 împotriva armatei în timpul Războiului de independenţă al Ucrainei, care a fost ecranizată sub acelaşi nume într-un film din 2019, în regia lui Taras Tkacenko.
‘Revoluţia rusă: Istorie şi memorie’ de Jose Maria Faraldo: În această carte, autorul spaniol oferă o abordare a acestui eveniment istoric care se îndepărtează de banalitate, profitând de avalanşa de documente aflate în arhivele fostei URSS puse la dispoziţia istoricilor şi cercetătorilor în perioada scurtă dintre guvernarea Gorbaciov şi venirea la putere a lui Vladimir Putin.
‘ Russian History: A Very Short Introduction’ de Geoffrey Hosking: Este tot o carte istorică ce relatează evenimentele de la Rusia Kieveană şi până la naţiunea apărută după desfiinţarea URSS, în care autorul expune şi analizează elementele, problemele şi reperele fundamentale care au marcat istoria acestei ţări.
‘Quaderni ucraini’ de Igort: În această carte de benzi desenate, artistul ilustrator italian Igort, un bun cunoscător al acestei regiuni, cercetează biografiile supravieţuitorilor ‘Holodomorului’, termen care a intrat în istorie ca ‘genocidul ucrainean’.
‘Crucile roşii’ de Saşa Filipenko: Acest scriitor belarus (Minsk, 1984) a devenit una dintre cele mai puternice voci de protest împotriva regimului lui Aleksandr Lukaşenko, preşedintele Belarusului, în asemenea măsură încât a fost forţat să se exileze. În această carte este prezentat un alt punct negru al istoriei staliniste: dispreţul regimului stalinist faţă de prizonierii de război din cel de-al Doilea Război Mondial.
‘Război şi pace’ de Lev Tolstoi: Este imposibilă întocmirea acestei liste din care să nu facă parte acest titlu care vorbeşte despre Rusia şi istoria sa. Plasat între 1805 şi 1813, într-o Rusie bulversată de ameninţarea napoleoniană, romanul ilustrează marile bătălii care i-au adus gloria lui Napoleon, precum cea de la Austerlitz, până la incendierea Moscovei şi retragerea armatei franceze în mijlocul frigului şi al privaţiunilor.
‘Maestrul şi Margareta’ de Mihail Bulgakov: Un alt clasic al literaturii ruse încheie această listă. Cartea lui Bulgakov este o satiră a societăţii sovietice, cu o populaţie înfometată, birocraţi stupizi, funcţionari terorizaţi şi artişti corupţi.
Zece cărţi clasice şi contemporane pentru a înţelege războiul din Ucraina
////////////////////////////////////////
Putin și-a șocat acoliții: „Este timpul să zguduim NATO”, pentru a stopa înarmarea Ucrainei! „Operațiunea se limitează la teritoriul Ucrainei și aceasta este problema. Totul a stagnat și pute acolo, este necesară extinderea cadrului”
de Cristian Hubali –
Furios de eșecurile armatei sale pe frontul ucrainean, unde „totul stagnează și pute”, dictatorul criminal Vladimir Putin a lansat amenințări fără precedent la adresa NATO, în cadrul unei videoconferințe desfășurate luni, la care au participat toți conducătorii militari și cei din blocul de putere al Kremlinului.
Fostul colonel KGB a militat pentru escaladarea conflictului dincolo de granițele ucrainene, arătând cu degetul spre Turcia, Ungaria, iar apoi spre Polonia și statele baltice (Lituania, Letonia, Estonia).
La finalul ședinței, Nikolai Patrușev, secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, i-ar fi reproșat direct lui Putin că, înainte de venirea lui la Kremlin, nu existau „secrete de acest fel”. Putin i-ar fi răspuns sec: „Vremurile se schimbă”.
Discursul său furibund a semănat panică printre toți cei prezenți la întrunire, mulți considerând că el se raportează la o situație ireală.
Dezvăluirile au apărut pe canalul de știri SVR Telegram. Se arată că Putin a respins toate „ofertele” de pace tocmai prin bombardarea fără milă a Ucrainei marți, 15 noiembrie, cu 100 de rachete. Dintre acestea, 73 au fost interceptate și anihilate de apărarea antiaeriană a lui Zelinski, iar 27 au lovit obiective ucrainene, producând pagube uriașe infrastructurii energetice și clădirilor rezidențiale din 10 regiuni.
Occidentul ar fi aflat imediat planurile diabolice ale lui Putin, așa că a luat deja decizia fermă de a urgenta „transferul Crimeei la Ucraina fără întârzieri și fără compromisuri”.
„Cei mai influenți parteneri occidentali vor insista asupra transferului imediat al Crimeei în Ucraina, fără întârzieri și fără compromisuri”
„Pace” cu rachete. „Președintele rus Vladimir Putin, în stil propriu, a formalizat respingerea propunerii de pace pe care a primit-o. Am raportat deja că tocmai următorul atac masiv cu rachete asupra infrastructurii energetice a Ucrainei va însemna respingerea de către Putin a propunerilor de a trece la o soluționare pașnică a conflictului din Ucraina în condiții pe care Kremlinul le-a considerat inacceptabile.”
Urgența Crimeea. „Putin a respins nu numai propunerile, ci și ultimatumurile prezentate în paralel cu «propunerea de pace». Acum, cei mai influenți parteneri occidentali vor insista asupra transferului imediat al Crimeei la Ucraina, fără întârzieri și fără compromisuri.”
Escaladarea conflictului. „Putin, ținând luni o întâlnire prin link-video cu conducerea blocului de putere și cu cea militară, a vorbit fără ambiguitate în direcția escaladării. Mai mult, președintele Rusiei a declarat: «Operațiunea se limitează la teritoriul Ucrainei și aceasta este problema. Totul a stagnat și pute acolo, este necesară extinderea cadrului».”
Amenință NATO. „Putin a rostit apoicâteva cuvinte care i-au surprins pe toți participanții la întâlnire: «Este timpul să zguduim NATO! Este timpul să zdruncinăm NATO!». Președintele și-a susținut această idee cu «argumente» și a sugerat folosirea «culoarelor libere», adică o serie de operațiuni care au fost dezvoltate și pregătite pentru implementare, dar amânate pe termen nelimitat.”
„Putin consideră că «primii legănați ar trebui să fie aliații», arătând spre Turcia și Ungaria și «să treacă fără probleme în Polonia și statele baltice»”
Instructaj cu șeful Statului Major. „Potrivit lui Putin, în urmă cu două săptămâni, el l-a instruit personal pe șeful Direcției Principale de Informații a Forțelor Armate ale Federației Ruse (GRU), Igor Kostiukov, care e și adjunct șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse, să înceapă implementarea mai multor operațiuni similare pe teritoriul țărilor subdezvoltate.”
Din Turcia până în statele baltice. „Putin consideră că «primii legănați ar trebui să fie aliații», arătând spre Turcia și Ungaria și «să treacă fără probleme în Polonia și statele baltice». Președintele și-a arătat încrederea în absența unui răspuns militar din partea NATO, considerând că astfel de tactici sunt eficiente, cel puțin pentru a reduce aprovizionarea cu arme către Ucraina.”
Miză ridicată. „Putin a rezumat cu următoarele cuvinte: «Fără asta, nu putem supraviețui. Trebuie să ridicăm miza, demonstrând dorința de a merge până la capăt, până când ei renunță». Acest lucru a provocat și mai multă surpriză, iar câțiva participanți la întâlnire și-au exprimat nemulțumirea. La finalul discuției, secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Nikolai Patrușev, i-a reproșat direct președintelui faptul că înante de regimul acestuia «nu existau secrete de acest fel». Putin a răspuns: «Vremurile se schimbă».”
https://ziaristii.com/putin-si-socat-acolitii-intr-o-videoconferinta-este-timpul-sa-zguduim-nato-pentru-stopa-inarmarea-ucrainei-operatiunea-se-limiteaza-la-teritoriul-ucrainei-si-aceasta-este-problema-totul-s/
////////////////////////////////////////
Putin îi înfometează pe ucraineni ca Stalin în timpul Holodomorului. „Oamenii beau apă din calorifere și bălți. De foame, au mâncat câini fără stăpân”
de Cristian Hubali
Dictatorul criminal Vladimir Putin acționează exact ca predecesorul său din secolul trecut, odiosul Iosif Visarionovici Stalin: a pus la cale înfometarea populației ucrainene, cu scopul de a o lichida definitiv. S-a inspirat din gândirea bolnavă a fostului lider al URSS, care a ucis într-un singur an, pe vremea Holodomorului (1932-1933), peste 4 milioane de cetățeni din patria poetului Taras Șevcenko. Mai nou, conform unor cercetători, numărul de morți este estimat chiar la 10 milioane.
În 2006, decizia abominabilă a lui Stalin a fost declarată un act de genocid de către Parlamentul de la Kiev, aprobându-se o rezoluție specială în acest sens.
Publicația britanică „Daily Mail” constată că, la peste 50 de zile de la invazia brutală a lui Putin, oamenii pașnici sunt pur și simplu condamnați să moară de foame.
Este citat ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie, Vadim Pristaiko. Acesta spune că invadatorii ruși i-au lăsat pe conaționalii săi în pragul foametei, după ce au bombardat ferme, depozite de alimente, silozuri de cereale, centre comerciale și supermarketuri. Mai mult, au furat tractoare și combine de recoltat, apoi le-au condus peste graniță.
„Daily Mail”: „În cuvintele ambasadorului, aceasta pare a fi o «campanie țintită a lui Putin, pentru a încerca să omoare prin înfometare civili ucraineni nevinovați». În mod tragic, pare să funcționeze. Deja există rapoarte din estul Ucrainei despre oameni care beau apă din calorifere și bălți și chiar au ucis și gătit câini fără stăpân pentru a evita foamea. În condițiile în care rușii plănuiesc o nouă ofensivă în următoarele săptămâni, este posibil ca astfel de povești să devină îngrozitor de comune”.
„Atunci, ca și acum, rădăcinile foametei se aflau în disprețul brutal al rușilor față de vecinii lor”
* „Paginile istoriei Ucrainei sunt pătate de suferință, dar cel mai întunecat capitol dintre toate este povestea de la începutul anilor 1930, când cel puțin 4 milioane de bărbați, femei și copii au murit într-o foamete condusă de la Moscova.”
* „Ucrainenii cunosc asta ca Holodomor, o «crimă prin înfometare». Mulți istorici îl văd ca pe un act de genocid, planificat și organizat de un singur om – dictatorul comunist Iosif Stalin.”
* „Atunci, ca și acum, rădăcinile foametei se aflau în disprețul brutal al rușilor față de vecinii lor. Cu câțiva ani mai devreme, pe fondul haosului revoluției ruse, ucrainenii făcuseră o încercare eșuată de libertate, fiind zdrobiți de Armata Roșie. De atunci, Stalin îi privea cu profundă neîncredere.”
* „El nu avea decât dispreț pentru limba, cultura și tradițiile Ucrainei și a fost înfuriat de reticența țăranilor acesteia de a îmbrățișa utopia sa marxistă. La începutul anilor 1930, el a decis să spargă rezistența ucrainenilor, lichidând țăranii mai bogați și forțându-i pe ceilalți să trudească neîncetat în vaste ferme de stat, pentru marea bunăstare a sovieticilor.”
* „Ceea ce a urmat a fost o tragedie la o scară de neimaginat. Pe măsură ce acoliții lui Stalin cutreierau mediul rural ucrainean, confiscând cereale pe care le putea vinde în străinătate, proviziile de hrană s-au diminuat și familiile au început să moară de foame.”
* „Până la începutul anului 1932, rapoartele de pe biroul lui Stalin spuneau despre țărani care își părăsesc casele în căutarea hranei, copii umflați de foame, oameni care trăiesc cu iarbă și ghinde, cadavre pe străzile orașelor Ucrainei.”
„Acești oameni curajoși au nevoie nu doar de pachete de mâncare, ci și de elicoptere, rachete, tancuri și arme pentru a lupta împotriva invadatorilor”
* „În loc să intervină, Stalin i-a învinuit pe naționaliștii ucraineni că «ascund» proviziile de cereale și le-a ordonat bătăușilor săi să le strângă cureaua. Astfel, numărul morților a crescut – de la mii la milioane.”
* „Astăzi, foametea este un element central al identității ucrainene – un stimulent al sentimentului lor de distincție națională, precum și o reamintire teribilă a suferinței lor din cauza Moscovei.”
* „Istoricii pro-Kremlin neagă că s-a întâmplat, în timp ce alții susțin că a fost exagerat de ucraineni. În urmă cu cinci ani, Putin însuși s-a plâns de «demonizarea» occidentală a lui Stalin. Pe vremea aceea, puțini oameni au observat. Dar poate că ar fi trebuit să-l vedem ca pe un semn a ceea ce va urma.”
* „Istoria nu se repetă niciodată exact. Dar, în acest caz, modelul de minciuni, propagandă, dispreț și cruzime, conceput de Kremlin pentru a pedepsi poporul ucrainean, este prea familiar. De data aceasta, însă, trebuie să învățăm din trecut. Nu putem sta cu mâinile în sân în timp ce ucrainenii mor de foame.”
* „Acești oameni curajoși au nevoie de tot ajutorul pe care li-l putem oferi: nu doar pachete de mâncare pentru a lupta împotriva foametei, ci și elicoptere, rachete, tancuri și arme pentru a lupta împotriva invadatorilor. Căci, pe termen lung, există un singur răspuns la situația lor: victoria.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
CITIȚI ȘI:
* Armata lui Zelenski i-a lichidat pe militarii ucraineni care au trădat în 2014, predând Crimeea și trecând în tabăra lui Putin pentru a întări flota rusă din Marea Neagră
* Răspuns unei „savante” îndrăgostite de Putin
* VIDEO. Rusia a interzis un desen animat sovietic din 1973, în care „Z” e considerat simbol fascist
* VIDEO. Primele imagini cu nava-amiral a flotei ruse după ce a fost lovită de rachetele ucrainene. Supraviețuitorii de pe crucișătorul “Moscova” au fost salvați de turci
* Alt 8-lea general rus lichidat în Ucraina era fiul unui ofițer sovietic care a participat la masacrul de la Katyn, din 1940, împotriva ofițerilor polonezi
* Primul deputat rus care-l înfruntă pe Putin: „Toți susținătorii așa-zisei «operațiuni militare speciale» vor regreta amarnic”
VIDEO. Cecenul Kadîrov, „luptătorul de pe Tik-Tok”, îi cere lui Putin să dea cu arma nucleară în ucraineni, „ca să nu mai glumească pe seama noastră”
* CTP despre Putin și Al Treilea Război Mondial: „Cimpanzeul sângeros e capabil de orice”
* Cum a fost capturat finul ucrainean al lui Putin. Voia să traverseze râul Nistru cu o barcă și să ajungă în Transnistria, cu ajutorul unor interlopi și polițiști corupți. Agenți FSB l-ar fi preluat și transportat la Moscova
* „După ocuparea Ucrainei, Rusia va da o bucată din ea Ungariei, la schimb cu ieșirea din UE și din NATO, apoi va «elibera» România, Polonia și țările baltice”
* Putin, exact ca Stalin: aproape 100.000 de ucraineni din Donbass au fost deportați în Siberia și la Cercul Polar
* Discurs scelerat al Moscovei: se cere exterminarea poporului ucrainean! Ria Novosti: „Naziștii trebuie uciși în număr cât mai mare. Nu doar elitele! Cei mai mulți oameni sunt vinovați, sunt naziști pasivi”
* „Dezgustător! Această Șoșoacă, sluga lui Putin, reprezintă cea mai hidoasă expresie a unui politician vândut. Act de trădare națională”
* Medic faimos despre Putin: „Trăim lângă un câine turbat. Nu trebuie să-l tachinăm, ci să devenim urgent atât de puternici, încât să nu ne mai fie frică de el”
* Beizadelele Kremlinului, crescute în Occidentul blamat de părinți. Ipocrizia liderilor de la Moscova
* Flavia Groșan, doctorița șoșocară din pandemie, e putinistă pe față. Ne trimite în Rusia, unde a avut ea revelații Covidioate
* Ciolacu și Ciucă au mințit cu nerușinare: România n-are niciun acord cu UE pentru finanțarea voucherelor de 50 de euro! Analist financiar: banii nu există
* Raportul SUA despre România: corupție generalizată, presă controlată de politicieni, jurnaliști hărțuiți și antisemitism în Parlament
* Ambasadorul României în SUA despre standul horror din New York: „E scandalos și rușinos! Nu am văzut nicio demisie și nicio asumare”
https://ziaristii.com/putin-ii-infometeaza-pe-ucraineni-ca-stalin-timpul-holodomorului-oamenii-beau-apa-din-calorifere-si-balti-de-foame-au-mancat-caini-fara-stapan/
/////////////////////////////////////////
Holodomor – genocidul la care a fost supus poporul ucrainean de sovietici, condamnat în Parlamentul României
Dora Vulcan
Parlamentul României, în timpul discursului susținut de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, prin apel
Deputații și senatorii români au votat miercuri, în ședință comună, Declaraţia Parlamentului României care condamnă foametea deliberată (Holodomor) la care a fost supus poporul ucrainean de ocupația sovietică în anii 1932 – 1933.
Parlamentul României a votat cu 248 de voturi pentru și o abținere adoptarea declarației care comemorează genocidul ucrainean, soldat cu 10 milioane de victime, prin încălcarea celor mai elementare drepturi și libertăți cetățenești.
Declaraţia a fost citită în plen de deputatul din grupul minorităţilor naţionale, Nicolae Miroslav Petreţchi, și recunoaşte Holodomorul drept crimă comisă împotriva poporului ucrainean şi a umanităţii, transmite Agerpres.
Documentul exprimă solidaritatea cu poporul ucrainean și aduce un omagiu victimelor înfometării deliberate la care ucrainenii au fost supuși între anii 1932 – 1933 de ocupația sovietică.
Declaraţia mai condamnă și modul criminal în care românii din Basarabia au fost supuşi foametei deliberate, colectivizării forțate din 1946 -1947 .
Integrarea europeană, se spune în document, are la bază reconcilierea și asumarea momentelor tragice din istoria secolului al XX-lea, pentru construcţia unui viitor comun, bazat pe valori şi principii împărtăşite împreună iar comemorarea unor tragedii de acest fel ajută la prevenirea unor evenimente similare în viitor.
Natașa Stepanenko (stânga) și fiul ei, Yarik (11 ani) în timp ce împinge scaunul cu rotile al surorii sale gemene, Yana, pe holul unui spital din Liov, 12 mai 2022. Ei au fost răniți pe 8 aprilie, când o rachetă rusească a lovit gara din orașul Kramatorsk, în estul țării.
### VEZI ȘI… ###
Parlamentul European a declarat Rusia „stat sponsor al terorismului”
„Holodomorul a reprezentat un asasinat unic pe teritoriul Uniunii Sovietice, prin dimensiunea, ritmul şi natura crimelor săvârşite de către liderii şi instituţiile Uniunii Sovietice. La începutul anilor ’30, curajul şi îndârjirea ucrainenilor de a se opune colectivizării au declanşat ura dezlănţuită a sistemului totalitar. Istoricii estimează că peste 4.000 de rebeliuni şi revolte locale au avut loc împotriva colectivizării, impozitării, terorii şi violenţei din partea autorităţilor sovietice la începutul anilor 1930. (…) Pierderile de vieţi omeneşti au fost de ordinul a 10 milioane de victime. Cifrele reale nu vor fi cunoscute niciodată”, a declarat deputatul PNL Alexandru Muraru.
România, a spus liberalul, se alătură astfel statelor democratice care recunosc, astfel, acțiunile, „genocidale, sistematice, directe, cinice, criminale ale Uniunii Sovietice şi liderilor ei de a distruge fizic naţiunea ucraineană”.
El a amintit că, în prezent, după ce Rusia a invadat Ucraina pe 24 februarie, peste 14 milioane de ucraineni și-au părăsit casele iar atacurile violente, gropile comune și execuțiile sumare au întors Europa în urmă cu 90 de ani.
„Distrugerea deliberată a structurilor energetice, a alimentării cu apă şi gaz a Ucrainei, au o ţintă deliberată: de a înfometa, de a provoca suferinţă şi o moarte lentă a poporului ucrainean şi de a determina un exod în masă fără precedent. Toate aceste metode ne demonstrează că Vladimir Putin şi elita militară şi politică de la Kremlin au reluat de fapt planul lui Stalin de a distruge naţiunea ucraineană şi acest lucru trebuie să provoace nu doar revolta, ci şi solidaritatea umanităţii”, a transmis Alexandru Muraru.
Foametea ucraineană (1932-1933), cunoscută și ca Holodomor (golod – foamete, mor – dispariție în masă), a fost una dintre cele mai mari tragedii din istoria modernă a ucrainenilor, soldată cu 10 milioane de victime.
Dacă despre foametea din Ucraina sovietică se poate spune că poate fi încadrată în contextul general din întreaga URSS, în care și alte regiuni au fost afectate în egală măsură, Holodomorul este politica deliberată a Moscovei, din ordinul lui Stalin, de înfometare a teritoriilor locuite de etnici ucraineni.
Când vorbesc de Holodomor, cercetătorii fac referire la politica deliberată a Uniunii Sovietice de distrugere a națiunii ucrainene, ca factor politic și entitate socială, spune specialistul în științe politice Yaroslav Bilinsky („Was the Ukrainian Famine of 1932-1933 Genocide? Journal of Genocide Research”, 1999).
Istoricii încă mai discută dacă politicile care au dus la Holodomor cad sau nu sub incidența prevederilor Convenției asupra genocidului, iar mai multe țări – acum și România – au recunoscut Holodomorul ca genocid.
Pe 28 noiembrie 2006, parlamentul Ucrainei a aprobat o rezoluție care afirmă că foametea forțată din perioada sovietică a fost un act de genocid împotriva poporului ucrainean.
Dora Vulcan
A intrat în presă în 1992 ca reporter de politică internă la România liberă. A devenit apoi jurnalist de investigații specializat în Justiție, preocupat de ingerința politicului în anchetele penale. În paralel, Dora a fost și stringer BBC. A scris la Revista „22” despre plagiatele din mediul universitar, a acoperit domeniul politic la Reporter Global (partener The Economist în România) și a fost editor coordonator la departamentul social al agenției Mediafax. A fost consultant pentru filmul „De ce eu?”, despre moartea suspectă a procurorului Cristian Panait, o tragedie cu implicații politice care a marcat anii 2000.
https://romania.europalibera.org/a/holodomor-parlament-declaratie-genocidul-ucrainean/32145593.html
/////////////////////////////////////
Rusia încearcă să repete în Ucraina fenomenul Holodomor, genocidul prin înfometare al lui Stalin (The Atlantic Council)
„Atacurile necontenite asupra infrastructurii energetice a Ucrainei reprezintă represaliile noastre la atacul ucrainean cu drone împotriva flotei ruse din Crimeea. Și nu este tot ce putem face, este loc de mult mai rău”, a transmis Vladimir Putin.
autor
ȘTIRILE PRO TV
Iată comentariul sfidător al președintelui Rusiei, după ce Kievul și împrejurimile au rămas mai bine de 24 de ore fără curent, apă și comunicații. Invazia Rusiei întră acum într-o nouă etapă.
Putin ridică miza și „amenință direct, întreaga populație civilă ucraineană”, cred experții occidentali, citați într-un articol cutremurător, intitulat: „Vrea Putin să-i înghețe pe ucraineni, până la moarte?”.
Indiferent ce planuri aveau, luni, locuitoriii capitalei ucrainene, forțați de împrejurări, și le-au schimbat drastic. Au stat la cozi imense pentru apă de băut ori să-și încarce telefoanele, în stațiile de metrou. Nu c-ar fi avut conexiune.
Rusia a lansat luni dimineață 55 de rachete de croazieră, 22 de rachete S-300 şi drone de luptă asupra unor instalații energetice ucrainene. Atacurile au lăsat fară apă 80% din populația capitalei Kiev, în timp ce 350.000 de locuinţe nu aveau curent electric.
Magazine alimentare, farmacii, cafenele ori stații de benzină, toate au rămas închise.
CITEȘTE ȘI
militari afgani
Rusia recrutează forțele de comando afgane, care au fost antrenate de SUA, pentru a lupta în Ucraina
Autoritățile locale au suplimentat numărul autobuzelor pentru a ține locul tramvaielor și troleibuzelor.
Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei: „Fiecare atac rusesc asupra țintelor civile nu face decât să simplifice și să accelereze consensul internațional cu privire la responsabilitatea Rusiei. Iar fragmentele de rachetă căzute pe teritoriul Moldovei nu fac decât să ne aducă aminte cât de important e să ne apăram uniți împotrivă rusismului care nu recunoaște nici granițele, nici valorile umane”.
Ucraina se teme că ar putea avea din nou loc genocidul Holodomor
În vremuri de pace, lipsa serviciilor esențiale ar însemnă Apocalipsa. Nu acum, nu în Ucraina.
În prag de iarnă, oficiali de la Kiev avertizează că a fost deja epuizat stocul de echipamente necesare reparării rețelelor avariate, după ce, în octombrie, loviturile rusești au distrus o treime din capacitatea energetică a Ucrainei.
Doi experți în spațiul post-sovietic atrag atenția, în prestigioasa revistă The Atlantic Council, că ucrainenii percep privațiunile actuale drept o „repetare a genocidului” comis în anii ’30 de sovietici împotriva Ucrainei. Tragedia poartă numele Holodomor, adică moarte prin înfometare. De data asta, militarizarea iernii de către Kremlin este menită să declanșeze fenomenul Holodomor, ceea ce înseamnă moarte prin îngheț.
Noua salvă de atacuri, precum și suspendarea mecanismului privind exportul grânelor ucrainene, sunt parte din riposta Moscovei la ceea ce numește atacurile cu drone asupra flotei sale din Marea Neagră.
Vladimir Puțin, președintele Rusiei: „Da, bombardamentele sunt parte a răspunsului nostru, dar nu e tot ce putem face…”.
Putin a anunțat sfârșitul mobilizării parțiale
Pe de altă parte, Putin a anunțat oficial sfârșitul mobilizării parțiale: Ministerul Apărării a sugerat încheierea mobilizării. „Capitolul a fost închis”.
Doar ca să fie deschis un capitol nou. Rusia a început, miercuri, campania de încorporare de toamnă pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu, urmând să fie convocaţi în jur de 120.000 de tineri.
Comandamentul militar rus susţine că recruţii nu vor fi trimişi în Doneţk, Luhansk, și nici în regiunile Zaporojie şi Herson, teritorii recent anexate de Moscova.
https://stirileprotv.ro/stiri/international/rusia-incearca-sa-repete-in-ucraina-fenomenul-holodomor-genocidul-prin-infometare-al-lui-stalin-the-atlantic-council.html
///////////////////////////////////////////
///////////////////////////////////////////////////////////////////////// ////////////
TOP 10 PROFETII SPECTACULOASE CARE NU S-AU ADEVERIT DE-A LUNGUL TIMPULUI
Daca cineva si-ar propune sa intocmeasca un catalog cu falsi profeti si false profetii spectaculoase care NU s-au adeverit de-a lungul istoriei, ar remarca fara indoiala, vasta paleta de argumente si personaje pe care ar trebui sa le ia in consideratie.
Imaginatia efervescenta a unora, contextele politice, sociale, economice si religioase specifice anumitor perioade istorice, dar si evenimente naturale ale caror manifestari erau greu de inteles in vremuri mai mult sau mai putin indepartate, au favorizat aparitia unor teorii din cele mai bizare, potrivit carora „ni se pregateste ceva”.
Razboaie, molimi, potopuri, cea de-a doua venire a lui Cristos pe Pamant sau sfarsitul lumii – toate acestea si multe alte argumente de interes general au stimulat imaginatia „vizionarilor” in a elabora scenarii din cele mai iesite din comun pentru civilizatia umana, intr-un moment sau altul al existentei sale.
Dar daca toate aceste preziceri nu s-au adeverit, acest lucru inseamna ca cei ce le-au formulat au fost „falsi profeti” in sensul desprins din cea de-a cincea carte a Vechiului Testament – Deuteronom 18:20-22?
Pasajul cu pricina afirma ca
„…proorocul care va avea indrazneala sa spuna in Numele Meu un cuvant pe care nu-i voi porunci sa-l spuna sau care va vorbi in numele altor dumnezei, proorocul acela sa fie pedepsit cu moartea. Poate ca vei zice an inima ta: ‘Cum vom cunoaate cuvantul pe care nu-l va spune Domnul?’. Cand ceea ce va spune proorocul acela in Numele Domnului nu va avea loc si nu se va intampla, va fi un cuvant pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din indrazneala: sa n-ai teama de el”.
Unii au prezis sfarsitul lumii intr-o maniera plateala pentru a atrage atentia asupra lor si a-si castiga cat mai multi discipoli cu putinta, in timp ce altii au fost cu adevarat convinsi de ceea ce afirmau, interpretand dupa cum ii taia capul anumite pasaje biblice referitoare la un eveniment anume.
Profetii nastrusnice, dar si din cele care au atras dramatice episoade soldate cu victime umane, au aparut de-a lungul istoriei in mai toate colturile lumii – lista este extrem de lunga, dar in cele ce urmeaza vor incerca sa insiruim cateva din cele mai semnificative in acest context.
1836 – METODISMUL SI PROFETIA LUI JOHN WESLEY
Fondatorul Metodismului, reverendul John Wesley (1703-1791), elobora o serie de calcule complexe bazate pe informatii cuprinse in ultima carte a canonului Noului testament – Apocalipsa lui Ioan – interpretate dupa cum socoti el insusi de cuviinta si ajunse la concluzia ca data sfarsitului lumii ar fi fost 18 iunie 1836.
1844 – PREDICATORUL BAPTIST WILLIAM MILLER
Si predicatorul baptist William Miller se aventura in taramul profetiilor, prezicand insa cea de-a doua sosire a lui Cristos pe Pamant in perioada cuprinsa intre 21 martie 1843 si 21 martie 1844.
1874- PREZICERILE LUI CHARLES TAZE RUSSELL
Pastorul american Charles Tazel Russell (1852-1916) lansa inca din anul 1876 un sir de previziuni legate de faptul ca prezenta lui Isus ar fi fost deja in curs in 1874, extinzandu-si „perioada de lucru” pana in 1881, pentru a amana ulterior data sfarsitului lumii dupa cum il intuia el, in octombrie 1914.
Dar si dupa acest an fatidic, Russel decala din nou limita existentei umanitatii, fixand-o in 1918, invocand un „pasaj temporal absolut necesar pentru marele eveniment”.
1925 – VREMEA REVERENDULUI RUTHERFORD
Preluand carma previzionistica de la Russell in calitate de cel de-al doilea presedinte al Societatii Biblice americane Martorii lui Iehova, Joseph Franklin Rutherford (1869-1942) declara oficial ca omenirea se afla in pragul unei „renasteri intru viata vesnica” – eveniment ce ar fi urmat sa aibe loc in 1925 sub forma unei selectii divine a celor destinati sa aibe parte de viata fara de moarte pe Pamant – idee pe care n-o abandona pana in 1929, cand decise sa construiasca o veritabila „oaza de refugiu” pentru cei alesi, la San Diego, in California. Edificiul fu botezat „Casa Printilor” (Beth Sarim) si servi pana la urma drept resedinta personala a lui Rutherford pe timp de iarna, fiind vanduta dupa moartea sa unor persoane private, in 1948.
1975 – NOI INTERPRETARI DESPRE REGATUL MILENAR AL LUI CRISTOS
In anul 1966, Watch Tower Bible and Tract Society din Pennsylvania publica prima dintr-o lunga serie de declaratii asupra importantei anului 1975 ca prag destinat sa vesteasca zorii imparatiei de o mie de ani a lui Cristos pe Pamant si momentul aplicarii unor cumplite pedepse tuturor celor necredinciosi.
Secventa profetiilor vizand sfarsitul lumii continua cu anii 1999 (Charles Berlitz), 2000 (teoria virusului informatic exterminator), 2006 (secta House of Yahweh), 2010 (Ordinul hermetic al Apusului de Aur), pentru a nu mai vorbi de celebra profetie referitoare la finalul calendarului mayas din anul 2012, cand se zvonea ca planeta urma sa fie distrusa in totalitate de catre o supernova, sau despre cea postata la nivelul platformei YouTube in vara anului 2016, sustinand ca acesta ar fi anul in care ar fi urmat sa se inverseze polii Pamantului si mai nou, despre actualele zvonuri apocaliptice care au aparut precum ciupercile dupa ploaie odata cu pandemia Covid-19.
Alte profetii similare se regasesc in Universul Web, cu date ce vizeaza evenimente apocaliptice ce ar fi prevazute sa se declanseze in viitor, respectiv in 2022, in 2030, in 2200 sau chiar in anul 3000 – prag temporal considerat de unii drept cu neputinta de depasit pentru civilizatia umana.
PREVIZIUNI STUPIDE DESPRE LUCRURI CERTE
Paleta argumentelor fierbinti in legatura cu care s-au elaborat profetii din cele mai stranii a concurat de-a lungul timpului cu cea a neincrezatorilor care si-au exprimat opiniile incarcate de indoiala in ceea ce priveste anumite evenimente importante ce s-au plasat ulterior exact la polul opus.
In topul acestora s-ar putea plasa de pilda afirmatia celebrului fizician scotian William Thomson Kelvin (1824-1907) – cel ce a formulat teoria temperaturii absolute si a conceput cea dintai linie telegrafica ce traversa Atlanticul – dar care privi cu maxima neincredere viitorul radiatiilor ionizante aplicate in radiologie, sustinand ca „razele X se vor dovedi o farsa”.
In aceeasi categorie se inscrie si convingerea lui Albert Einstein in ceea ce priveste viitorul energiei nucleare – unul din putinele argumente stiintifice asupra carora s-a inselat amarninc, afirmand ca
„nu exista un indiciu cat de mic pentru a sustine ipoteza obtinerii in viitor a energiei nucleare – ar insemna ca atomul va putea fi faramitat dupa bunul nostru plac”…
Pana si televiziunea a avut parte de previziuni neincrezatoare cu privire la lungevitatea propriei existente, insasi Darryl F. Zanuck (1902-1979), co-fondator al celebrului studio „20th Century Fox”, exprimandu-si convingerea ca
„televiziunea nu are nici un viitor, intrucat oamenii se vor plictisi destul de rapid sa se zgaiasca la o cutie de placaj in fiecare seara”.
Profesorul irlandez Dionysius Lardner (1793-1859), autorul seriei alcatuite din 133 de volume – Cabinet Cyclopedia – afirma la randul sau ca
„nu va fi posibila nicidecum efectuarea unei calatorii cu un tren de mare viteza, intrucat ipoteticii pasageri ai acestuia s-ar sufoca din pricina imposibilitatii de a respira in timpul deplasarii vagoanelor”.
In 1969, Margaret Thatcher (1925- 2013) afirma cu o considerabila doza de amaraciune in glas, ca „vor trece multi ani, in orice caz nu voi trai suficient pentru a asista la acest moment, pana cand vom vedea o femeie devenind premier” – previziune care fu destramata chiar de ea dupa un deceniu, fiind aleasa de trei ori la rand in pozitia cu pricina – in 1979, in 1983 si in 1987!
La randul sau, inventatorul mitralierei, Sir Hiram Stevens Maxim (1840-1916), oferi jurnalistilor un raspuns cel putin bizar la una din intrebarile-cheie pe care acestia i-o adresara: Mitraliera pe care ati inventat-o va face razboiul mai cumplit?”; fara ezitare, inventatorul teribilei arme raspunse plin de convingere: „nu, va face razboiul imposibil”.
Si medicul Wilhelm Carl Hueper (1894-1978) – un pionier in domeniul medicinei ocupationale si primul aflat la carma Departamentului American de Cancer Ambiental din cadrul National Cancer Institute (NCI) – isi dadu cu stangu’n dreptu’ cand afirma ca fumatul nu poate fi asociat nicidecum aparitiei cancerului pulmonar.
Ca sa nu mai vorbim de inventatorul american Kenneth Harry „Ken” Olson (1926-2011) – co-fondator al companiei de calculatoare Digital Equipment Corporation (DEC), care sustinea in anul 1977 ca
„nu exista motive care sa ne indreptateasca sa credem ca orice individ va avea propriul sau computer acasa” – o teorie care azi aduce cel putin zambetul pe buze.
Nimic amuzant insa in modul in care Adolf Hitler dadu peste cap prezicerile astrologului britanic R.H.Taylor, publicate in paginile ziarului London Sunday Express in anul 1939, de vreme ce acestea sustineau ca
„harta zodiacala a Fuhrer-ului Germaniei nu prezinta motive de ingrijorare cu privire la posbilitatea declansarii unui razboi; horoscopul acestuia releva oricum faptul ca daca va izbucni o astfel de conflagratie, in niciun caz nu va fi din pricina lui”.
Aceeasi nota de neincredere se desprindea si din discursul lui Ludovic al XVI-lea (1754-1793), in anul 1789, cand afirma ca „poporul francez e incapabil sa infaptuiasca un regicid”, fara sa aibe cea mai palida idee ca la mai putin de trei ani dupa ce rosti aceasta fraza, capul sau urma sa se rostogoleasca pe esafodul din Place de la Concorde, retezat de ghilotina lui Charles Hernri Sanson, dupa ce fu deposedat de toate titlurile si onorurile personale de catre guvernul republican francez.
Bibliografie:
- Leedom, Tim C. & Murdy, Maria – „Il libro che la tua chiesa non ti farebbe mai leggere”, 2010;
- Lowenthal, Leo – „False Prophets: Studies on Authoritarianism”, 2011;
- Rhoads, Michael – „How to Handle False Prophets and False Prophecies”, 2013;
- Brooke, Tal & Wohlberg, Steve – „Pop Prophecy: Exposing False Prophecies About the Rapture, Israel and the End of the World”, 2014;
- De Graya, Marco Enrico – „Le inesistenti profezie messianiche della Bibbia”, 2018.
https://mythologica.ro/top-10-profetii-spectaculoase-care-nu-s-au-adeverit-de-a-lungul-timpului/
Ai avut parte de pocainta si credinta adevarata? EFESENI – Chemarea Bisericii, de Daniel Branzei si… MATERIAL PENTRU ÎNTREBĂRI; Respingerea Sa şi Prorociile Împăratului; GALATENI- EXPLICAȚII LA BIBLIE-CERCETAȚI SCRIPTURILE PENTRU CĂ ELE VORBESC DESPRE MINE Adaos la studiul despre Galateni; Epistolele Noului Testament; Relaţia dintre cele două Testamente; Hristosi mincinosi – Falsi Profeti (Matei 24); Falșii învățători ca falși profeți; Cum să îi demascăm pe profeți falși! ODIHNINDU-TE ÎN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU, de David Wilkerson; Pe urmele paşilor Săi, Slăvi dumnezeieşti la cruce si …Să ne iubim unii pe alţii, de E. A. Bremicker; A purtat păcatele noastre- de C.H. Spurgeon, Fritz Berger, Oswald Chambers, Wim MalgoGeorge; Dacă vrea cineva; Fritz BERGER: Temeţi-vă de Acela si Meditații zilnice ; Ce este si cum se foloseşte „PÎINEA CEA DE TOATE ZILELE”- Pâinea Vieții…
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Ce este si cum se foloseşte „PÎINEA CEA DE TOATE ZILELE”- Pâinea Vieții
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Domnul nostru Isus Hristos ne-a învăţat să ne rugăm lui Dumnezeu aşa: „Pîinea noastră cea de toate zilele dăne-o nouă astăzi“. Dar tot Domnul Isus a spus că „omul nu trăieşte numai cu pîine, ci şi cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu“. Adică, omului, ca să trăiască cu adevărat, nu-i trebuie numai pîinea fizică, ci-i este necesară şi hrana spirituală. Şi hrana spirituală este Cuvîntul lui Dumnezeu, scris pentru noi în Sfînta Scriptură. Aşa cum trupului nostru îi este necesară hrana în fiecare zi, aşa trebuie să ne alimentăm şi spiritul în fiecare zi. Unii credincioşi fac lucrul acesta citind regulat, zilnic, Sfînta Scriptură, fie la rînd, din Geneza pînă în Apocalipsa, fie deschizînd Biblia şi citind unde se nimereşte (deşi metoda aceasta nu este recomandabilă).Ei meditează apoi la ceea ce au citit şi apoi se roagă şi aplică în viaţa lor ce au citit.Alţii au nevoie de călăuzire şi explicare a Cuvântului lui Dumnezeu.Pentru aceştia se produc cărţi ajutătoare pentru citirea Bibliei, aşa cum este cartea de faţă, care combină citirea zilnică a unui pasaj din Biblie cu cîteva gînduri pe marginea acelui pasaj, care să ne ajute să-l aplicăm în viaţa noastră şi ne ajută să ne rugăm lui Dumnezeu.Această carte se poate folosi individual sau cu toată familia. Este de un extraordinar folos în formarea unei familii bune să se introducă regula ca, fie la micul dejun, fie la masa de amiază, fie la cină, de obicei după ce toată lumea termină de mîncat, să se ia Biblia şi această carte, să se deschidă această carte la data respectivă, să se vadă textul din Biblie indicat, să se citească din Biblie acest text, apoi să se citească din această carte pagina explicativă. Citirea o face tata sau mama. Uneori se poate da şi unui copil mai mare să citească.Apoi tata poate adăuga cîteva gînduri ale sale şi încheie cu rugăciune, în care să aplice la viaţa familiei cele citite în Biblie şi în cartea de meditaţii.O asemenea practică regulată va aduce mari binecuvântări în viaţa fiecărui membru al familiei. Aceste lecturi se vor imprima în minţile copiilor şi vor rămîne în fiinţa lor toată viaţa.acă această carte ajunge în mîinile cuiva care nu şi-a predat încă propria lui viaţă lui Dumnezeu, la sfirşitul cărţii găseşte o îndrumare despre calea mîntuirii. începe citind „Scurtă prezentare a Evangheliei” şi fă ce scrie acolo. Numai după aceea îţi va fi de folos citirea zilnică a Bibliei şi a cărţii acesteia.
Cartea aceasta vă cheamă zilnic la masa lui Dumnezeu, şi noi vă spunem: „Poftă bună!“
Dunnezeu să vă binecuvinteze!
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130
1 ianuarie
Text: 1 Timotei 4:11-16
CITEŞTE BIBLIA ÎNTR-UN SINGUR AN
Pînă voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare fi la învăţătura pe care o dai altora. Timotei 4:13
Într-o zi am vizitat pe un bătrîn de 92 de ani ce trăia într-o casă de pensionari. L-am găsit îmbrăcat în cel mai bun costum, stînd pe pat şi citind Biblia. După ce am intrat, a continuat să citească fără a întoarce capul, ca şi cum n-ar fi fost nimeni de faţă. După cîteva clipe, am spus: „Cartea ce-o citeşti este o carte bună.” „Cea mai bună”, a răspuns el. Apoi, recunoscîndu-mi vocea, a lăsat Biblia în jos şi mi-a spus: „Frate Pavel, o citesc acum a paisprezecea oară, şi e mai bună ca oricînd!”Martin Luther a spus: „De cîţiva ani citesc Biblia în întregime de două ori în 12 luni. Este ca un copac uriaş, fiecare cuvînt al ei este o ramură puternică. Am scuturat fiecare din aceste ramuri, atît de dornic am fost să văd ce poartă în ele şi ce îmi vor dărui. Niciodată scuturatul lor nu m-a dezamăgit.”Cînd citim Cuvîntul lui Dumnezeu cu dorinţa şi nesaţul celor doi oameni, vom experimenta şi noi aceleaşi măreţe rezultate. Vom petrece ore minunate meditînd la această hrană săţioasă pentru suflet. Eforturile vor fi răsplătite în timp ce Duhul Sfînt va face ca acest Cuvînt sâ devină o parte din noi – întărindu-ne fiinţa interioară.Pentru a vă ajuta să începeţi, am inclus în „Pîinea noastră cea de toate zilele” o programare pentru citirea Bibliei într-un an de zile.
De ce să nu începeţi chiar acum citirea Cărţii Cărţilor într-un singur an. Acest lucru va face din tine un creştin mai matur. Şi, la fel ca şi prietenul meu, vei descoperi că „este mai bună ca oricînd.”-P.R.V.
Biblia-i bogată, sfîntă visterie
Şi-alături de comoara de cuvinte
Scot zilnic bogăţii nepieritoare
Pentru suflet, inimă şi minte. -Anonim
O Biblie uzată de mult citit
este semnul unui suflet bine hrănit.
2 ianuarie
Text: Genesa 2:15-17; 3:1-6
ATRACŢIA LUCRULUI INTERZIS
Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit… A luat deci din rodul lui şi a mîncat…
Geneza 3:6
Se povesteşte că un băieţel era în îngrijirea unei fete de casă.Cînd acesta a văzut o vază frumoasă expusă în vitrina din cameră, a cerut-o. Fiind refuzat, a început să plîngă, să strige şi să lovească cu piciorul. Mama, care se afla alături, auzind gălăgia, a intrat în cameră să vadă care este problema. Luînd copilul în braţe,i-a spus: „Ce doreşti, dragul mamei?” Copilul a arătat spre vaza din vitrină şi mama i-a dat-o. Dar acest lucru nu l-a satisfăcut şi curînd a început să plîngă din nou. „Ce mai doreşte acum scumpul meu băieţel?” a întrebat mama. „Vreau -Vreau!” a spus băieţelul printre sughiţuri, „Vreau tot ce nu am voie să am!”Dorinţa lucrurilor de dincolo de posibilităţile noastre nu este numai a copiilor rău crescuţi. Ea reflectă o tendinţă a noastră, a tuturor, ce-şi are originea la începuturile istoriei umane. Fructele „pomului cunoaşterii binelui şi răului” au fost interzise, şi este posibil că tocmai faptul acesta i-a intensificat atracţia.Cînd, în calitate de creştini, încercăm să trăim în acord cu principiile biblice, ne dăm seama că multe dintre practicile şi atitudinile obişnuite ale societăţii de azi trebuie respinse. Dar tocmai acest lucru alimentează flacăra dorinţelor. Iată de ce este important să cunoaştem voia lui Dumnezeu, să identificăm momeala diavolului şi să ne împotrivim ispitei. Aşa că „întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Imbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept uneltirilor diavolului”. (Efeseni 6:10, 11).Atenţie la atracţia lucrurilor ntrezise!R.W.D.
Cu viciul plăcerilor de moarte
încearcă lumea să mă amăgească,
Şi cu sordidele-i comori deşarte
Vrea sufletul să-mi otrăvească. – Montgomery
Nu te uita cu coada ochiului la ispită,
în timp ce te rogi să nu cazi în ea.
3 ianuarie
Text: 1 Corinteni 12:12-20
BISERICA STĂ ÎNCĂ ÎN PICIOARE
…pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.
Matei 16:18
Biserica, adesea numită şi Trupul lui Cristos, este formată din toţi aceia care L-au primit pe Isus Cristos ca Domn şi Mîntuitor. Astfel, ea nu este nici o capelă nici o catedrală. Ea este un trup viu, un organism.Adevărul acesta îl ilustrează atît de bine cele ce se petrec în România. Oficialităţile de stat încearcă să distrugă Biserica Baptistă numărul 2 din Oradea. Au dat ordin oamenilor să evacueze proprietatea şi le-au interzis să se mai adune acolo. Apoi au întrerupt curentul electric, reţeaua de apă şi canalizarea. Să presupunem că guvernul decide să demoleze clădirea pentru „sistematizarea zonei”, aşa cum se spune. Înseamnă, oare, acest lucru că Biserica nu va mai exista? Absolut nu! Si de ce? Simplu, pentru că Biserica o formează oamenii şi nu clădirea unde se adună ei. De fapt, cuvîntul BISERICĂ în Noul Testament nu se foloseşte niciodată pentru a descrie o clădire. El se referă întotdeauna la credincioşi, indiferent unde se adună aceştia.Istoria ne arată că în ciuda celor mai mari şi hotărîte eforturi,duşmanii Bisericii n-au reuşit s-o distrugă. Am văzut lucrul acesta
demonstrat în secolul nostru, în propria generaţie. Deşi persecutaţi, oamenii lui Dumnezeu au continuat să se închine lui Cristos în tot felul de locaşuri. El a promis că Biserica va dura,deoarece El însuşi este piatra El din capul unghiului (Matei 21:42).Astfel, chiar dacă va fi distrusă clădirea bisericii, Biserica stă încăîn picioare. Porţile locuinţei morţilor nu o pot birui.D.C.E.
Cristos, temelie neclintită.
Cristos Capul şi Piatra unghiulară
De Tatăl aleasă, preţuită,
Ce ţine Biserica unitară. Neale
Biserica – înrădăcinată în Dumnezeu
nu va putea fi niciodată dezrădăcinată de om!
4 ianuarie
Text:Psalmul 25
CE POATE SPUNE UN OM VINOVAT?
Pentru Numele Tău, Doamne,
iartă-mi fărădelegea, căci mare este! (Psalmul 25:11)
În anul 1986, soldaţii din Nicaragua au doborît un avion ce transporta arme pentru forţele antiguvernamentale. Unul din mitraliorii avionului militar a supravieţuit sărind cu paraşuta, a fost prins şi închis. Cînd a fost judecat de către tribunalul revoluţionar, învinuit că aproviziona forţele antiguvernamentale rebele, nu era nici o îndoială asupra vinovăţiei sale. Fusese prins asupra faptului. Drept rezultat, mercenarul capturat nu a avut altă alternativă decît să apeleze la mila tribunalului. De dragul repu-
taţiei guvernului şi în interesul stabilităţii naţionale, pledoaria sa a fost onorată şi a fost lăsat liber, nu ca un act al justiţiei ci ca un act al milei.Autorul Psalmului 25 s-a văzut fără apărare atunci cînd a fost confruntat cu faptele lui rele (versetele 7, 11, 18). Drept rezultat,
nu a avut nevoie de un avocat pentru a-şi disputa nevinovăţia. Ceea ce avea el nevoie era mila pentru păcate grave ca adulter, crimă premeditată şi tăinuire. David a primit iertarea. A găsit-o deoarece a cerut-o de la Dumnezeu, care a avut motivele Lui să fie milos (versetele 7, 11).Şi noi stăm vinovaţi în faţa lui Dumnezeu. Poate că nu am făcut păcatele groaznice pe care le-a făcut David, dar sîntem totuşi vinovaţi. Avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu, dacă dorim să avem bucuria părtăşiei cu El. Doamne, ajută-ne să fim înţelepţi ca David. Ajută-ne să nu ne scuzăm niciodată ci să căutăm mila Ta. M.R.D. II.
Pentru c-am ales calea păcatului mereu,
Ne este sufletul şi inima amară.
Dar de-am striga umili spre Dumnezeu
Ne-ar da din pacea Sa interioară. – D.J.D.
Vinovăţia este o povară pe care Dumnezeu
n-a intenţionat niciodată s-o poarte copiii Săi.
5 ianuarie
Text: Evrei 4:9-16
EL SIMTE CU NOI ŞI NE ÎNŢELEGE
Căci noi n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre……………………………………………………………………. https://ioan11.wordpress.com/2016/01/05/ce-este-si-cum-se-foloseste-piinea-cea-de-toate-zilele/
////////////////////////////////////////
Meditații zilnice de Fritz Berger
1 August
“Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă”
Geneza 22:3
Domnul zisese lui Avraam: “Ieşi din ţara ta, din rudenia şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta”. Si el a ieşit, fără să ştie încotro va merge sau unde va ajunge. El nu s-a sfătuit cu niciun om, ci a crezut Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii care fac aşa sunt o binecuvântare şi vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu. Oriunde ajungea Avraam ridica un altar pentru Domnul. El a primit făgăduinţa că în sămânţa lui vor fi binecuvântate toate popoarele lumii. Sarai era stearpă. Ea spus lui Avraam: “Iată Domnul m-a făcut să nu am copii; intră, te rog la roaba mea, poate că voi avea copii de la ea”. Avraam a ascultat-o pe Sarai. După doisprezece ani a venit promisiunea lui Dumnezeu, că Sarai va naşte un fiu. Avraam a crezut pe Domnul din nou şi aşa s-a şi întâmplat. Cu acest prilej Dumnezeu i-a schimbat numele din Avram în Avraam şi numele Sarai în Sara. Dar când a văzut Sara, că fiul Agarei era un batjocoritor, a zis lui Avraam: Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu slobod”. Si Dumnezeu a zis lui Avraam: “Fă Sarei tot ce-ţi cere”. Avraam s-a sculat dis de dimineaţă şi a făcut precum îi poruncise Domnul. Citim mai departe despre Avraam, când Domnul l-a încercat şi i-a zis: “Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ca ardere de tot acolo pe un munte pe care ţi-l voi arăta”. Avraam s-a sculat dis de dimineaţă, a tăiat lemne pentru arderea de tot. Observăm deci, că de fiecare dată, când Dumnezeu i-a dat o încercare mare, el s-a sculat dis de dimineaţă. Si pentru noi este scris: “Nu fiţi zăbavnici în ceea ce trebuie să faceţi”.
2 august
“Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept”. Prov. 20:1.
In capitolul 23:29-30, citim: “Ale cui vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui neînţelegerile? Ale cui sunt rănile fără motiv? Ai cui sunt ochii roşii? Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă muşcă întocmai ca un şarpe şi înţeapă ca o viperă”. Vinul şi femeile înşeală pe cei neînţelepti şi cei ce se alipesc de curve, vor deveni sălbatici, iar ca răsplată vor primi molii şi viermi şi se distrug, ca o pildă îngrozitoare pentru ceilalţi. Ah, câtă nenorocire şi suspin a adus deja alcoolul! De aceea se bucură Dumnezeu când copiii Lui se abţin şi dacă ei lumină şi sare pentru beţivi. Primul propovăduitor din Noul Testament n-a băut vin nici băuturi tari sau alcoolice. Timotei n-a băut, ştim aceasta, deoarece Pavel l-a îndemnat să folosească şi puţin vin din cauza stomacului său bolnav. (1 Tim. 5:23). Dar în schimb, astăzi ar trebui spus multor aşa zişi creştini: “Să nu mai bei vin din cauza stomacului tău, sau lasă-te de fumat”. Misionarul Lehrenh a spus: “Dacă Dumnezeu l-ar fi creat pe om pentru fumat atunci i-ar fi făcut şi un horn pe cap”. Câţi fumători au aprins casa din neatenţie! Cuvântul lui Dumnezeu nu spune degeaba să nu stai pe scaunul batjocoritorilor. Dar ferice de omul care nu se duce la la sfatul celor răi. Căci cine ascultă de toţi, este uşuratic şi-şi face rău, dacă se lasă dus în eroare astfel.
3 August
“Tot aşa şi Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă”. Evr. 9:28.
In acest capitol este vorba de jertfele din Vechiul şi Noul Testament. Jertfele din vechiul Legământ, nu-l puteau scăpa pe om de păcat. Conştiinţa păcătoasă a rămas, în ciuda jertfelor. Iată însă, a venit Isus şi a adus o mântuire veşnică. Noi trăim în timpul de apunere. Se trece pe lângă Cuvântul lui Dumnezeu fără să fie băgat în seamă. Mulţi privesc pe oamenii care se bazează pe: Rom.7, ca fiind născuţi din nou. Dar acolo sunt descrişi oamenii care poartă încă în ei legea – păcatului şi a morţii. Aceasta este o putere foarte mare. Dar din acest punct trebuie mers mai departe,până când omul începe să strige: “Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” Pavel spune: “Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos”. Prin credinţa în Hristos putem ajunge sub legea Duhului, unde jertfa are o însemnătate, valabilitate veşnică. Vechiul Legământ pretinde, dar Noul Legământ dă. Acei care sunt ascultători de Hristos, aceia au în El cauza mântuirii lor veşnice. Pentrucă oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata. Si judecata ne condamnă la moarte. Dar cum e amintit mai sus, Isus ne-a izbăvit de moartea veşnică.De ce scrie în Cuvânt: “El a venit să ia păcatele multora”. Nu le-a luat El pe toate asupra Lui?” Nu le-a aruncat Tatăl toate asupra Lui? Nu este scris: “Că adică Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinîndu-le în socoteală păcatele?” (II Cor.5:19).Da, aşa este scris şi aşa este. Dar mai spune:”Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?” (Isaia 53:1). Deci numai aceia au de câştigat, care se lasă dăruiţi prin credinţă, aceia pot avea experienţe pe acest ţărâm.
4 August
“Intr-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii săi. El le-a zis: “Să trecem pe ţărmul celălalt al lacului şi au plecat în larg”. Luca 8:22.
Observăm că Domnului Isus i-a plăcut să fie pe lac şi i-a plăcut mult şi în munţi. Pe munte şi pe lac era linişte. El a vrut să ajungă pe ţărmul celălalt. El a fost obosit, de aceea S-a culcat în corabie. Când a adormit, a venit o furtună, şi s-au găsit în pericol mare, deoarece este scris: “Corabia se umplea cu apă”. În cazul acesta, după gândirea omenească, nu poţi aştepta altceva, decât să te scufunzi. Oare din respect nu L-au trezit ucenicii imediat pe Isus? Sau se gândeau că oricum nu-i poate ajuta, deoarece nu se pricepe la cârmuire. Iată în sfârşit au venit la El, L-au trezit şi au spus: “Invăţătorule, pierim”. Cu noi s-a terminat deci. Ei nu au spus: “Ajută-ne!”. Dar Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit şi s-a făcut linişte. Aceasta a fost o linişte care i-a înviorat pe ucenici. Apoi a zis ucenicilor Săi: “Unde vă este credinţa?” Ei s-au temut, au fost plini de spaimă în faţa măreţiei Lui. Lor li s-a părut Isus şi mai mare acum, miraţi, au zis unii către alţii: “Cine este Acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?” Aceasta ne dă curaj să mergem şi noi la El în necazurile noastre de orice fel, la Acela căruia i S-a dat toată puterea în cer şi pe pământ, care ne iubeşte aşa de mult încât şi-a dat viaţa ca răscumpărare pentru păcatele noastre şi pe Sine însuşi ca jertfă, în dar. De aceea dorim să-L proslăvim acum şi în veşnicie.
5 August
“Si acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă ; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele”. Luca 13:11.
Oare câţi oameni sunt pe acest pământ gârbovi şi nu pot să se uite în sus, pe plan spiritual. Pentrucă ochii lor sunt îndreptaţi spre cele pământeşti. Pe mulţi îi atrage la pământ poftele firii de care sunt stăpâniţi zi şi noapte. Pe alţii îi atrage la pământ gândurile lumeşti, fiind legaţi de Mamona şi sunt egoişti; n-au nici timp, dar nici dorinţa să se uite în sus. Alţii sunt legaţi de îngrijorările acestei lumi sau de ură şi neînţelegere. Mulţi sunt legaţi de pofte, dorinţe. Câte nenorociri s-au produs în urma acestora; tâlhării, divorţuri şi atâtea altele. Există alţii care sunt legaţi enorm de mult de acest pământ; dar în greutăţi şi necazuri îşi dau silinţa să-şi ridice capul. In acest text, mă bucură un lucru: “Când a văzut-o Isus a chemat-o …” Oh, da, El cheamă pe cei legaţi la El şi mai ales pe aceia care doresc să-şi ridice capul şi nu pot. Si această femeie dorea să-şi ridice capul, dar nu putea. Salvatorul a observat acest lucru şi i-a spus: “Femeie eşti dezlegată de neputinţa ta”. Si-a pus mâinile peste ea şi îndată ea s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Da, dacă Salvatorul spune celor înlănţuiţi: “Eşti dezlegat”, atunci putem să ne ridicăm capul şi să ne gândim la lucrurile de sus. El ne leagă de lucrurile cereşti. Astfel putem slăvi pe Dumnezeu. Dar şi astăzi este la fel, după ce oamenii sunt dezlegaţi, vin “cei mai înţelepţi” şi fac reclamaţii chiar şi excluderi, în loc să se bucure de faptele măreţe ale Lui Dumnezeu. Dar Isus îi numeşte pe aceşti oameni şi astăzi, oameni făţarnici. Oh, ce fericiţi ar putea fi aceştia, dacă s-ar bucura împreună cu cel dezlegat şi i-ar da Lui cinste şi ar mări faptele lui Dumnezeu.
6 August
“Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea Mirelui”. Mat. 25:1.
In Sfânta Scriptură este scris mult despre revenirea lui Hristos. Vedem că în ziua aceea vor fi mulţi dezamăgiţi, decepţionaţi. Vei spune atunci că: “Eu am avut părinţi evlavioşi, am fost crescut bine şi m-am dus întotdeauna la Adunare ş.a.m.d. Dar în acea zi nu va conta părerea noastră, nici ai membrilor vreunei partide, ci dacă am trăit pentru Dumnezeu sau nu. Există astăzi încă mulţi evlavioşi, care nici măcar nu se gândesc să meargă în întâmpinarea Mirelui. Prima dată trebuie să te dezlipeşti de această lume, ceea ce va produce o mare schimbare. Dacă cineva s-a pocăit cu adevărat, pentru acela Cuvântul lui Dumnezeu este îndreptarul şi părerea personală nu mai contează. Există oameni evlavioşi şi pe jumătate evlavioşi, care totuşi merg la Adunare şi spun: “Aşa exact nu poţi s-o iei; de exemplu, trebuie să le faci şi la copii câte o mică bucurie” – şi îi lasă la cinematograf, la dans şi la alte distracţii lumeşti. Dar unde a avut Domnul Isus bucurie? Citim despre El că la vârsta de doisprezece ani, i-a spus mamei Sale: “Nu ştiţi că Eu trebuie să caut ceea ce este al Tatălui?” Avem deja bucurii când ne pocăim şi devenim copii ai lui Dumnezeu, pentrucă poruncile Domnului sunt bune şi înveselesc inima. Vedem deja în Vechiul Legământ, cât de mulţi au avut bucurii în făgăduinţele lui Dumnezeu. Omul este creat, pentru ca să aibă şi bucurii. Dar mulţi n-o caută în locul potrivit şi sunt şi învăţaţi greşit. Bucuria deplină şi adevărată o poate da doar Mântuitorul. La El sunt bucurii depline şi la dreapta Lui frumuseţi veşnice. Pavel spune: “Preaiubiţilor, voi sunteţi bucuria şi cununa mea în Domnul”. Cel ce a primit pace în sângele Mielului, aşteaptă cu bucurie revenirea Domnului.
7 August
“Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele”.Mat. 25:7.
Atât fecioarele înţelepte, cât şi cele nechibzuite au părăsit lumea şi totuşi există o mare deosebire între ele. Cele nechibzuite au dorit să se pregătească; au discutat mult ce trebuie să facă, că ar trebui să iubească mai mult ca înainte şi cum ar putea face mai mult, ca atunci când va veni Domnul Isus să poată merge cu El. Ele i-au îndemnat pe cei păcătoşi, i-au mustrat pe cei care luau în deşert numele lui Dumnezeu şi ele trăiau o viaţă ordonată. Au avut pe inimă ca şi alţii să se întoarcă la Dumnezeu, dorind, prin umblarea lor să-şi câştige mântuirea. Dar fecioarele înţelepte şi-au dat seama de neputinţa lor, că nu pot să fie îndreptăţite prin fapte. Au chemat în ajutor Numele Domnului, şi prin credinţa în ce-a făcut Isus, au primit Duhul Sfânt, adică ulei în candelele lor. Apoi au aţipit şi au adormit. La miezul nopţii s-a auzit o strigare: “Iată Mirele!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. In timpul pregătirii s-au stins candelele celor nechibzuite, deoarece au avut doar lumina legii şi acum au văzut că ceea ce li s-a părut a fi dreptatea lor, era de fapt ca o haină mânjită. Inchipuiţi-vă numai ce groaznic va fi în ceasul, când nu se va mai putea schimba nimic, nu ne vor mai ajuta nici strigătul, nici vaietele. Dreptatea proprie înaintea lui Dumnezeu nu vor fi podoabe valabile.Ele au zis celor înţelepte: “Daţi-ne din untdelemnul vostru”. Dar nu au fost ascultate. Cele înţelepte le-au răspuns: “Nu, ca nu cumva să nu ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă”. Dar pe când se duceau ele a venit Mirele.
8 August
“Pe când se duceau ele să cumpere a venit Mirele; cele ce erau gata au intrat şi s-a închis uşa”. Mat. 25:10.
Fecioarele înţelepte şi-au împodobit, umplut candelele, cu ceea ce a făcut Isus pentru ele. Cele nechibzuite doreau întotdeauna “să fie”, iar cele înţelepte “Au fost” şi erau totdeauna în stare pregătită, pentrucă s-au bazat pe stâncă, pe Isus Hristos. Ele s-au lăudat cu faptele Lui cum este scris în Psalm. 92:4: “Căci Tu mă-nveseleşti cu lucrările Tale, Doamne şi eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale”. Mijlocul lor era încins şi erau gata de plecare, deoarece ele au aşteptat revenirea Domnului. Oh, ce diferenţă mare este între un om care este într-o stare “de a fi” şi unul care se află în starea “de va fi”. Cel care este în starea de “va fi”, trebuie să se roage întotdeauna: “iartă-mă”, pe când celălalt care se simte acolo acasă, precum scrie: “mulţumind Tatălui, care ne-a învrednicit şi în care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor, prin sângele Său”.(Col. 1:12-14), care ne-a iubit şi ne-a spălat de păcatele noastre cu Sângele Său (Apoc. 1:5). Cei ce se încred în El, sunt scăpaţi de orice vină. Deci iubite cititor, remarcă faptul că mereu scrie: “Au fost, sunt, vor fi, trebuie”. Oamenii “care au fost”, au mers împreună cu El la nuntă, dar oamenii care “vor fi”, vin prea târziu, pentrucă nu sunt pregătiţi. Oh, ce bucuroşi putem fi deja aici, dacă ne punem încrederea în har! Ce îngrozitor lucru e, dacă venim prea târziu! Dragostea lui Dumnezeu este nemărginită, dar numai pentru aceia care se tem de El si nădăjduiesc în bunătatea Lui, care au devenit slobozi de păcat prin harul Lui. Oh, scumpul nostru Domn, deschide încă multora ochii, ca să te recunoască pe Tine şi puterea învierii Tale. Amin!
9 August
“Un psalm al fiilor lui Core. O cântare a Celui Preaiubit”. Psalm 45
Oare pot să ştiu dacă aparţin de Mireasa Domnului? Eu nu aş dori să hotărăsc locul meu pe care-l voi avea în cer, dar doresc să ajung la ţinta care-mi stă înainte. In trecut am alergat din răsputeri, dar acum, văd cât de multe am primit prin Mântuitorul, pentrucă prin cunoaştere putem înainta. Trebuie să experimentăm îndurarea Lui şi nu avem voie ca pe ascuns, să ne sfătuim cu noi înşine. Alergarea la promisiuni şi ţinerea poruncilor înviorează inima. Trebuie să facem asemenea lui Iosua şi Caleb care au crezut în făgăduinţa lui Dumnezeu şi au moştenit ţara. Si noi trebuie să alergăm după dragoste. Este scris: “Tineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu “. (Iuda v.21). Mireasa se bucură de Mântuitorul ei şi-I spune: “Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale”.(Psalm 45:2). Precum se bucură mireasa de glasul mirelui, şi-i ascultă cu drag cuvintele, aşa ne bucurăm şi noi de cuvintele Domnului Isus. Da, să avem mare bucurie în cuvintele Domnului. In Cântarea Cântărilor, cum se laudă mireasa cu mirele şi cum o descrie mirele pe mireasă: “Eşti frumoasă de tot, iubito şi n-ai nici un cusur”. (Cânt.Cânt.4:7). Oare de ce este mireasa atât de frumoasă? Pentrucă mirele a fost cel care a scăldat-o în apă, a uns-o cu untdelemn, a crescut-o i-a dat veşminte brodate, i-a acoperit goliciunea, a împodobit-o cu bijuterii scumpe şi a prezentat-o nespus de frumos înaintea tatălui ei. (Ezec.16:4-14). De aceea este scris: “Printre preaiubitele tale sunt fete de împărat; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir. Ascultă fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită pe poporul tău şi casa tatălui tău”. Si atunci împăratul îţi va pofti frumuseţea. Si fiindcă este Domnul tău, adu-I închinăciunile tale”. (Psalm. 45:9-11). Dar nu este scris degeaba: “Ascultă fiică, uită-ţi originea”.
10 August
“Prea iubiţilor să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu”. 1 Ioan 4:1.
După ce ascultăm o predică la adunare, s-o cercetăm, dar nu cu inima, ci pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, dacă ceea ce am auzit este în concordanţă cu Sfânta Scriptură. “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe,să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire”.( II Tim.3:16).
Mulţi spun că noi am judeca prin aceasta pe cel ce a vorbit. Este adevărat, într-o oarecare măsură, fiecare copil a lui Dumnezeu este judecător, dar prin umblarea noastră trebuie să fie pedepsită nedreptatea şi cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Căci este scris: “Omul duhovnicesc dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.”(I Cor.2:15) Aceasta este partea lui Dumnezeu. În predica de pe munte Isus ne spune: “Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” (Mat.7:1-2).
Înţelesul acestor cuvinte este să nu judecăm pe nimeni, ci cu durere lăuntrică să ne rugăm pentru ei.
Am cunoscut un predicator care a condamnat biserica de stat. În fond el avea dreptate dar era pe aceeaşi temelie cu ei, pentru că şi el era un om legat. El n-a crezut în jertfa de mântuire a Domnului Isus şi a rămas în păcatele lui, fiind o piatră de poticnire pentru toţi cei ce-l cunoscuseră. Dacă noi judecăm pe cineva pentru un lucru pe care de fapt şi noi îl facem, nu este bine. “Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu”.(I Ioan 4:2). Mai demult eu am crezut că sunt de la Dumnezeu, dacă cred şi mărturisesc că Isus Hristos a venit în trup. Dar să mergem mai adânc, El a venit în trupul nostru. Deci în noi locuieşte ori Isus ori Satana. Aşadar dacă nu mărturisim că Isus a venit în trupul nostru, adică El nu trăieşte în noi, atunci noi nu suntem de la Dumnezeu.
11 August
“Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi,nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut”. Luca 14:12.
Omul necredincios sau cel firesc, se are în vedere întotdeauna numai pe el însuşi. Când pregăteşte o masă, pe aceia îi invită,care crede el că îi vor putea răsplăti, sau îşi caută prin aceasta consideraţia, prin faptul,că poate să găzduiască oameni cu vază. Isus ne învaţă chiar opusul şi ne spune să invităm la masă pe schilozi,pe şchiopi şi pe orbi. La unii le este ruşine să invite pe aceşti oameni, iar alţii se gândesc că aceştia nu le vor putea răsplăti fapta lor. Dar acela care va face acest lucru cu un gând bun,acela se va putea bucura într-adevăr. El va avea masa plină cu fii ai lui Dumnezeu, deoarece este scris: “Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut”. (Mat.25:40), şi…”se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi”. (Luca 14:14). „Unul din cei ce stăteau la masă cu El, auzind aceste lucruri, I-a zis: “Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu”.(Luc.14:15). Si Isus i-a răspuns: “Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi”. Mântuitorul a invitat pe mulţi la cina Lui, de fapt noi toţi suntem invitaţii Lui, dar din cauza naturii noastre păcătoase, şi noi eram orbi, schilozi şi şchiopi. Dar după cum cei poftiţi la cină nu au venit, şi astăzi mulţi găsesc pretexte şi consideră că au lucruri mai importante de făcut. Totuşi toţi s-au vindecat în urma hranei date de El. Prin hrana Lui primim vindecare trupească şi sufletească; cei care mănîncă din ea, vor putea să conducă şi pe alţii la masa Domnului. Promisiunea din Apocalipsa 3:20 este încă valabilă: “Iată, Eu stau la uşă şi bat.Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el,şi el cu Mine.”
12 August
“Apoi când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă” Luca 14:7.
Este vorba de o invitaţie la nuntă, unde sunt invitaţi mulţi şi unde, fiecare ar dori să stea pe locul dintâi. Astăzi, putem vedea acelaş lucru. De pildă, când vin unii îşi spun unul altuia să ia loc în faţă, dar aşteaptă ca celălalt să spună: “Nu, tu ar trebui să te aşezi acolo”. Dacă-i reuşeşte, atunci se aşează acolo în smerenia lui proprie. In felul acesta şi cu aceeaş mentalitate se continuă până când se aşează toţi, iar smeriţii adevăraţi vor sta în spate de tot. Dar iată că vine stăpânul casei şi ia dintre aceia care stau în spate şi-i aşează în locurile din faţă, de unde ceilalţi vor trebui să plece ruşinaţi. Se întâmplă după cum scrie în Cuvântul lui Dumnezeu: “Căci oricine se înaltă va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat”. (Luca 14:11).
Intr-o altă ocazie, se stătea la masă, iar pe masă era o farfurie cu pâine. Gazda a dat unei persoane ca să servească, dar iată că bucata mai frumoasă nu era în faţa lui, iar respectivul a dat farfuria mai departe într-o smerenie aparentă şi se gândea că celălalt va lua prima bucată, iar lui îi va rămânea cea mai frumoasă. Un astfel de om se poate înşela, de aceea nu este bine să-ţi alegi bucata cea mai frumoasă.
De multe ori se poate observa, când este caş pe masă, cum unii taie fără ruşine bucata cea mai frumoasă, iar coaja care le-ar aparţine, o lasă s-o mănînce alţii. De multe ori uităm că, Cuvântul lui Isus este valabil şi în această situaţie: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” sau când ne împotrivim Cuvântului şi Duhului Sfânt şi spunem în inimă: “Eu nu vreau să stăpânească acesta peste mine”, ceea ce este mai rău.
13 August
“Vă spun vouă prietenii Mei, să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă.”Luca 12:4-5.
În timpul acela mulţimile se strânseseră cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii.Eu cred că nu au făcut publicaţii mari, şi nici nu au tipărit multe invitaţii, dar pentru că ieşea din El o putere care-i ajuta pe toţi, de aceea oamenii veneau şi căutau la El ajutor. Mă miră faptul acela că, cu toate că ÎI înconjura mulţimea mare, El vorbea ucenicilor Săi: “Păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia”. Acest lucru i le-a spus deja de-atâtea ori. Si azi ar face acelaş lucru, poate chiar de mi multe ori, decât atunci, deoarece trăim în timpurile din urmă. În continuare este scris: “Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut”. Aşadar nici un om nu-şi va putea ascunde lucrurile, fie bune fie rele. “De aceea orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină şi orice aţi şoptit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.” El îi îndemna pe ucenici să nu se teamă de oameni, ci să se teamă de Acela, care după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. “Da, vă spun de El să vă temeţi”. Am putea întreba: “Avem de ce să ne temem dacă spunem adevărul?” Mânia oamenilor se arată imediat acolo unde se spune adevărul curat. Dacă Acela care ne ţine în seamă chiar şi perii capului nostru, ne spune: “Nu vă temeti”, atunci putem mărturisi adevărul cu încredere. De aceea vrem să-L mărturisim pe Isus înaintea oamenilor pentru ca apoi să ne mărturisească şi El înaintea Tatălui Său.(Matei 10:32.)
14 August
“Stiu faptele tale; iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu;” Apoc.3:8.
Aceştia sunt cei săraci în duh, care trăiesc prin har. Dumnezeu ne călăuzeşte astfel, ca să rămânem săraci în duh. Mântuitorul iubeşte oamenii nevoiaşi şi pe aceia care nu tăgăduiesc Numele Lui, dar se încred în ajutorul şi puterea Lui, când stau în faţa greutăţilor. Dacă ne uităm la puterea Satanei ca fiind mai mare decât puterea lui Dumnezeu, prin aceasta îi tăgăduim Numele Său. Dacă spunem: “Că nimeni nu este curat” înseamnă că nu privim sângele Domnului Isus Hristos, ca fiind curat. Noi nu putem sta înaintea lui Dumnezeu, numai dacă rămânem în bunătatea şi îndurarea Lui, şi dacă mărim faptele Lui, Să avem o inimă largă ca să-i putem purta pe cei neputincioşi şi să-i ridicăm pe aceia care sunt înfometaţi şi doresc să scape de păcate, şi care caută mântuirea în Hristos. Cineva a spus că a fost deseori într-o astfel de stare, când i s-a părut că este gol şi nenorocit, dar chiar atunci au venit la el oameni cu necazurile şi suspinurile lor. n timp ce L-a mărit pe Dumnezeu şi le-a povestit ce a făcut Dumnezeu cu el, s-a întărit şi el şi a primit puteri noi. Copiii lui Dumnezeu trebuie să poată mărturisi: “Isus locuieşte în mine”. Aceasta ne dă putere şi curaj să putem înainta şi să rămânem la ceea ce ne învaţă ungerea, atunci când ni s-ar părea că nu este adevărat faptul că eşti mântuit prin har. Trebuie să te-ntrebi: “Prin ce trăiesc? Prin har.” Si dacă sunt biruitor aceasta nu este un merit al meu, ci este un har. Oamenii care nu cred Scriptura şi nu-L mărturisesc pe Isus, ca fiind Hristosul în trup, sunt duşmanii Domnului şi de aceştia să nu ascultăm.
15 August
“Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid.” Is.25:4.
Isaia 25 este un capitol minunat, deoarece conţine ajutor pentru timpul necazului. Mântuitorul ne poartă mult mai mult de grijă, decât ne-am putea noi închipui. El îi conduce, de multe ori, pe copiii Săi în pustie, pentru ca să le poată vorbi inimii lor. Câteodată nu ne dăm seama de acest lucru. Dacă Domnul scoate pe câte unul din mersul lui obişnuit, îl dezbracă de el însuşi, atunci unii se vor gândi: “Cu mine nu este ceva în ord ci este lucrarea mea proprie, şi este bine dacă Dumnezeu ne-o va lua. Chiar şi în cazul când ne gândim că nouă nu ne mai spune nimic Cuvântul, să nu ne dezlipim de El. Noi trebuie, simplu, să ne lsăsăm să cădem în braţele Domului, şi să nu rămânem în continuare agăţaţi de jgheab, cum a spus odată un evanghelist. Dacă Dumnezeu ne duce în pustiu, atunci persoana noastră va deveni slabă, şi atâta timp cât eu mai cad şi nu am biruinţă, înseamnă că mai am putere proprie. Dumnezeu este tăria celor slabi. Dacă vom trece prin necazuri ştim că Dumnezeu va aduce la tăcere cântecul de izbândă al vrăjmaşului. Dacă cuiva i se pare că nu va putea ajunge nicăieri, că până la urmă tot în mâna Satanei va ajunge, atunci să ştim că aceste gânduri vin direct de la Satana. Noi ne putem bucura de mântuirea lui Dumnezeu. Acest lucru este mai bun, decât să ne ocupăm cu noi înşine iar în ispite şi încercări noi ne putem baza pe jertfa care este valabilă veşnic; să ne ocupăm cu simţămintele noastre rele mai puţin şi chiar dacă ţi s-ar părea că tu ai merita iadul, să crezi totuşi în bunătatea lui Dumnezeu. Cel mai important lucru este să-I slujim lui Dumnezeu şi să credem în mântuirea adusă de El. Această credinţă şi faptul că ne bazăm pe Cuvântul Lui, ne va da izbânda.
16 August
“Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.” Luca 18:1.
Mântuitorul doreşte ca, în orice caz, să căutăm ajutorul lui Dumnezeu. Aici, el ne dă curaj, ca să cerem prin credinţă. El le-a zis: “Într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: “Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu”. Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă şi-a zis: “Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, totuşi pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul”. Am putea întreba: A fost nedrept judecătorul acesta? El a ajutat-o pe văduvă, dar vedem că el a minţit când a spus că nu se teme de oameni, deoarece s-a temut ca nu cumva această văduvă să vină mereu pe capul lui. Iar pentru faptul că a spus că nu se teme de Dumnezeu, el era nedrept. Mulţi spun: “Fă binele şi nu te teme de nimeni”, dar despre Dumnezeu nu vor să ştie nimic, deci şi ei sunt nedrepţi. Domnul a adăugat: “Auziţi ce zice judecătorul nedrept? Si Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând.” De aceea vedem cât de important este să strigăm la Dumnezeu în necazurile noastre, şi să cerem de la El, tot ce avem nevoie. Prin această pildă doreşte să ne arate, că El ne ascultă cererile şi de asemenea ne dă curaj să credem în El. Depinde întotdeauna dacă te rogi cu credinţă şi nu de mulţimea cuvintelor tale.
17 August
“A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi”.Luca 18:9.
“Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul vameş. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: “Dumnezeule, Iţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuiala din toate veniturile mele”. Dar el era unul din cei încrezuţi. Este un lucru rău ca atunci, când construieşte cineva o casă să facă măsurători greşite, astfel încât să nu mai corespundă nimic. Poate construi din nou alta, dar este în paguba lui. Dar dacă cineva greşeşte ca şi acest fariseu, atunci totul este pierdut şi nu-l aşteaptă altceva, decât judecata şi focul veşnic. Este scris despre el: “S-a rugat în sinea lui, deci n-a stat înaintea lui Dumnezeu, cu toate că a spus: “Iţi mulţumesc Dumnezeule, că nu sunt ca ceilalţi oameni” etc. Dacă ar fi stat înaintea lui Dumnezeu, nu s-ar fi rugat astfel. El enumera faptele lui, cum posteşte şi cum dă zeciuială. Unul din cititori ar putea spune: “Eu n-am făcut acest lucru”. Dar la ce i-ar ajuta? Toate acestea erau doar dreptatea lui proprie. El a dorit să fie socotit drept prin faptele sale, dar n-a avut nevoie de mântuitor, de Salvator, cel puţin aşa credea el. Vameşul era cu totul altfel. El stătea departe şi nu voia să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept zicând: “Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul”. Si ce s-a întâmplat? El a primit siguranţa iertării păcatelor şi mărturia că el este drept. S-a suit la Templu ca un păcătos şi s-a întors acasă îndreptăţit. Iubite cititor, ai experimentat şi tu lucrul acesta?
18 August
“Un fruntaş a întrebat pe Isus: “Bunule învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Luca 18:18.
Este un lucru deosebit ca un conducător să pună astfel de întrebare.Isus i-a spus: “Pentru ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu. Stii poruncile: să nu preacurveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă, să cinsteşti pa tatăl şi pe mama ta”. Se vede că Isus i-a cunoscut pe conducători, deoarece pune pe prim plan să nu preacurveşti. Iată ce spune conducătorul poporului: “Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea”. Când a auzit Isus aceasta i-a zis: “Îţi mai lipseşte un lucru”. Acest om a spus că el iubeşte pe aproapele său ca pe el însuşi. Isus nu i-a spus că nu ar fi adevărat, dar i-a zis: “Vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri.” Când a auzit el toate acestea s-a întristat foarte mult, căci era foarte bogat. Isus i-a descoperit că el de fapt avea doar o formă de evlavie. Oh, cât de mulţi sunt astăzi, care auzind Cuvântul lui Dumnezeu, li se descopere starea lor, dar pleacă întristaţi, în loc să se plece şi să trăiască după Cuvânt. Ce bucurii l-ar fi aşteptat pe acest conducător, dacă ar fi ascultat de sfatul Domnului Isus. Puţin timp mai avea să-şi păzească averile,iar după aceea trebuia să treacă în veşnicie ca şi unul care I-a întors spatele lui Isus. Când Isus a văzut că s-a întristat foarte mult,a zis: “Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii”. Cel care nu renunţă la tot ce are, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.
19 August
“Fiindcă mai uşor este să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu”.
Luca 18:25.
Ieri am citit despre tânărul bogat, care a plecat întristat de la Isus, pentrucă n-a vrut să dea averea săracilor şi n-a vrut să-L urmeze pe Isus. Vorbind omeneşte, este cu neputinţă ca o cămilă să treacă prin urechile acului; de aceea au zis cei care-L ascultau: “Atunci cine poate fi mântuit?” Dar El a zis: “Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu”. Si Avraam era bogat şi Iov era bogat şi totuşi au trăit o viaţă în temere de Dunnezeu. Dar au fost mântuiţi prin credinţă în puterea şi îndurarea lui Dumnezeu. Atunci Petru a zis lui Isus: “Iată noi am lăsat totul şi Te-am urmat”. Si Isus le-a zis: “Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta sau fraţii sau părinţii sau copiii, pentru împărăţia lui Dumnezeu şi să nu primească mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică”.Aceste cuvinte ne dau curaj, ca să nu ne lăsăm reţinuţi nici de avere, nici de oameni. El nu a spus degeaba: “Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine”. Deci să nu ne lăsăm reţinuţi de părinţi, fraţi, surori, soţii, soţi sau copii necredincioşi. Să nu spunem deci: “M-am căsătorit şi de aceea nu pot veni” (Luca 14:20), ci să privim la răsplată, pentrucă este scris că vom primi înapoi mult mai mult, însutit şi toate acestea chiar cu prigoniri. Deci, să ne gândim că primim o sută de case, de fraţi în loc de un frate, ba chiar mai mult de o sută de fraţi. Pentrucă Dumnezeu este Tatăl nostru, iar noi suntem în legătură cu fiecare copil al Lui şi aparţinem de familia mare a lui Dumnezeu; toate acestea numai prim har.
20 August
“Oricine crede că Isus este Hristosul,este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe Cel născut de El”. 1 Ioan 5:1.
Ar putea spune cineva: “Aceasta am crezut încă din tinereţe, deci sunt născut din nou”. Dar versetele următoare mărturisesc că aceste cuvinte “Isus este Hristosul”, înseamnă mai mult, mai ales versetul trei: “Căci dragostea lui Dumnezeu constă în păzirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele. Dacă Mă iubiţi veţi păzi poruncile Mele”. Cel care iubeşte pe Dumnezeu, ţine poruncile Lui. Din aceasta putem vedea, dacă cineva trăieşte după voia lui proprie sau trăieşte călăuzit de Duhul Sfânt. “Dar dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte copii nelegitimi, iar nu fii”. (Evr. 12:8) . A fi copil al lui Dumnezeu, înseamnă să te laşi condus de Duhul Sfânt şi de Cuvântul lui Dumnezeu. Celor care-l iubesc pe Dumnezeu, toate lucrurile lucrează spre binele lor. Din aceasta se poate observa dacă suntem născuţi din nou. Mulţi se gândesc că un lucru sau altul nu le-ar servi spre bine. Astfel mă pot cerceta. Mulţi se înşeală, ca şi Biserica din Laodicea, care avea impresia că nu duce lipsă de nimic, dar Cuvântul Domnului era că: “Eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”. Versetul 3 spune: “Poruncile Lui nu sunt grele”. Intr-un timp m-am gândit, că nu e uşor să trăieşti pentru Domnul în veacul acesta. Dar m-am înşelat singur, deoarece versetul 4 spune: “Pentrucă oricine este născut din Dumnezeu a biruit lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa voastră”. Lumea trebuie să fie sub picioarele noastre şi nu să stăpânească peste noi. Versetul 5 spune: “Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu”.
21 August
“Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise”.Fapt.Ap. 13:38-39.
Este deja un lucru mare, când un om îşi recunoaşte păcătoşenia şi caută neprihănirea. Aici Pavel vorbeşte unor oameni care căutau să fie neprihăniţi. Prin aceasta înţelegem că, ei nu mai înjurau, nu mai minţeau şi nu stăteau pe scaunul celor batjocoritori. Ei n-au mai căutat să fugă după plăceri, deoarece ei căutau neprihănirea prin lege. Ei căutau să nu mai greşească, să nu mai păcătuiască. Ei au văzut păcătoşenia lor. Ei au văzut că n-au trăit corect şi n-au făcut aşa precum scrie Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea ei au ştiut că sunt pe drumul care duce la pierzare şi că ei nu vor putea moşteni împărăţia cerurilor. Un om care caută să fie îndreptăţit acela ştie că nu poate să se înfăţişeze înaintea Dumnezeului celui viu aşa cum este. Ce har este când un om se trezeşte din somnul păcatului, când nu mai crede proorocilor mincinoşi, care spun că trebuie să păcătuieşti mereu, dar totodată spun că trebuie să rupi cu păcatul, pentrucă altfel nu poţi fi mântuit. Omul firesc este de această părere şi spune că aşa este şi nu poate fi altfel. Dar cel care vrea să fie izbăvit, acela caută drumul care duce la izbăvire în cartea lui Dumnezeu, în Sfânta Scriptură. Si Cuvântul spune: “Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi”. Aceasta este Isus. Prin credinţa că El a plătit datoria noastră şi că Si-a dat viaţa pentru noi, putem fi îndreptăţiţi, izbăviţi.
22 August
“Căci trei sunt care mărturisesc (pe pământ) Duhul, apa şi sângele şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor”. 1 Ioan 5:7-8.
Din ceasul pocăinţei, dau mărturie trei precum e scris: “Căci trei sunt care mărturisesc: Duhul, apa şi sângele”. Duhul e amintit înainte de apă şi sânge. Aceasta este important. In I Cor.2:14 este scris: “Dar omul firesc nu primeşte lucrurile duhului lui Dumnezeu”. Fără Duhul lui Dumnezeu, nu putem recunoaşte izbăvirea. Versetul 11 din I Ioan 5: “Si mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.” Nimeni nu ştie ce este în om, în afară de duhul care este în el. Astfel nimeni nu ştie ce este în Dumnezeu decât Duhul lui Dumnezeu. Cel care este născut din Dumnezeu a primit Duhul lui Dumnezeu. Astfel se poate şti că păcatul este iertat şi datoria este plătită. Versetul 8: “Si aceştia trei sunt una…” Ne putem bucura de aceste cuvinte scrise aici. Cel care are iertare, are pace cu Dumnezeu şi în aceia locuieşte Hristos. Este atât de simplu. Mulţi zic că ei au primit iertarea păcatelor, dar nu sunt născuţi din nou. Cât de mulţi oameni au ajuns prin aceasta în necazuri mari. Mulţi ajung în necazuri din cauza unor oameni prea evlavioşi, ajungând într-o stare de frică. Un frate a dat astfel de învăţături că a distrus viaţa lăuntrică a unora care erau născuţi din nou şi care n-au mai avut bucuria dinainte. Versetele 7 şi 8 se citesc împreună. Mulţi numesc iertare, faptul că ţi-ai clarificat trecutul şi că trăieşti acum mai bine. Dar aceasta nu înseamnă iertare. Noi trebuie să avem siguranţa iertării, siguranţa că totul a devenit nou şi că numele nostru este scris în Cartea Vieţii. Astfel putem şti: Suntem pe drumul care duce la viaţă, iar îndoielile sunt înlăturate. Putem fi ispitiţi, dar aceasta nu schimbă cu nimic starea noastră.
23 August
“Marto, Marto,pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună,care nu i se va lua.”Luca 10:41-42.
A avea un Mântuitor sau a nu avea, sunt două lucruri; să fii evlavios fără Mântuitor, sau a fi evlavios cu un Mântuitor,aceasta este ca ziua şi noaptea. Uitaţi-vă la Marta şi Maria. Amândouă erau evlavioase. Marta dorea să-I slujească lui Isus; dar ea nu avea viaţă din belşug, ea nu era izbăvită. Maria a fost izbăvită şi avea bucurie. Ea a stat la picioarele lui Isus şi I-a ascultat cuvintele. Cuvintele agasante din partea Martei, nu au neliniştit-o şi n-au enervat-o. Puterea lui Isus a înconjurat-o. Ea nici nu s-a uitat la Marta, fiind bucuroasă de răspunsul dat de Isus. Eu mă gândesc că ea s-ar fi rugat ca să i se deschidă ochii sorei ei, să recunoască fericirea şi să înţeleagă ce înseamnă a-i sluji Domnului Isus şi să-I fii plăcut Lui. Vorbind omeneşte, s-ar părea că era mai plăcut ceea ce făcea Marta. Si totuşi este un lucru mare, când un om poate să stea la picioarele lui Isus, în orice vreme sau necaz, şi dacă este gata să rişte făcând precum ne învaţă El. Astfel puterea Cuvântului lui Dumnezeu pătrunde în inima omului şi noi suntem ajutaţi. Binecuvântaţi sunt cei săraci în duh. Eşti tu izbăvit? Atunci împărăţia cerului este a ta. Stiu despre un om rău, care a ameninţat-o pe soţia lui, că el va pleca acum, deoarece nu mai suporta să stea aici. Iar soţia i-a răspuns: “Eu sunt de aceeaşi părere, şi eu vin cu tine”. Ea a spus-o cu un ton liniştit şi blând, iar soţul n-a mai vrut să plece. Nu degeaba spune Cuvântul: “Un răspuns blând potoleşte mânia”.(Prov.l5:1). Dar ce rezultat dă un răspuns aspru?
24 August
“…care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu şi Tatăl Său”. Apoc. 1:5-6.
Aceasta este o împărăţie! Isus este Împăratul. Când pe acest pământ poate cineva să vorbească cu un împărat, oare ce părere are acesta? Dar să vorbeşti cu Domnul Domnilor, poţi să-ţi ridici capul, mai ales dacă şi tu eşti împărat. Sora mea a auzit odată vorbind despre mine tot felul de lucruri slabe. Pentru aceasta ea a găsit un verset: “El ridică din pulbere pe cel sărac, ridică din gunoi pe cel lipsit. Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Si le dă moştenire un scaun de domnie îmbrăcat în slavă”. Astfel ea a fost mângâiată. Eu mă bucur astăzi de acest cuvânt; “El a făcut din noi … ” Filosofia şi învăţătura omenească spune: “El va face din noi împăraţi şi preoţi pentru Dumnezeu, dacă suntem credincioşi. Dar Cuvântul spune: “Si a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu Tatăl, a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor, Amin!” Mă bucur de cuvântul “Amin“, aici. Deoarece vrea să spună: Este adevărat si sigur ceea ce a spus Dumnezeu. “Cel care intră pe uşă în staulul oilor este păstorul oilor. Iar cel care nu intră pe uşă este un hoţ şi un tâlhar”. (Ioan 10:1-2). Astfel de cuvinte sunt cuvinte de hotar. Putem ataşa la acestea filosofia şi învăţătura omenească şi totuşi nu le poate acoperi pe acestea; ele strălucesc mai mult şi mai deschis acelora care au inimă curată. Dar celor cu inimă necurată Dumnezeu nu se poate descoperi. Pentru cei sfinţi, Dumnezeu este sfânt, şi celor curaţi El le este curat. “Ferice de cei cu inima curată”. El curăţă inimile lor prin credinţă. “Totul este curat pentru cei curaţi: Dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate”. (Tit 1:15).
25 August
“Ilie Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: “Viu este Domnul,Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu”. 1 Imp. 17:1.
Ilie a fost un om credincios lui Dumnezeu, şi n-a dorit altceva, decât să facă voia lui Dumnezeu. Poporul lui Israel s-a depărtat de Dumnezeu şi a slujit lui Baal. Iată ce a spus Ilie, împăratului Ahab: “In anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu”. Si cuvântul Domnului a venit la el, spunînd: “Pleacă de aici, îndepărtează-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo”. Ilie a făcut astfel şi nu a zis “Eu nu voi putea trăi dacă nu voi mânca ceva cald”. El a plecat la pârâul Cherit, iar corbii îi aduceau pâine şi carne atât dimineaţa cât şi seara şi el a băut apă din pârâu. Dar după câtva timp, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară. Atunci Domnul l-a trimis la Sarepta, la o văduvă, căreia i-a poruncit să-l hrănească. Nu este oare ciudat, felul cum ne conduce Dumnezeu, cum ne porunceşte de multe ori să hrănim pe cei văduvi, iar acum o femeie văduvă să-l hrănească pe omul lui Dumnezeu. Când a ajuns la Sarepta, o femeie văduvă strângea lemne la poarta cetăţii. El a chemat-o şi i-a zis: “Adu-mi te rog, puţină apă într-un vas ca să beau”.Si a spus în continuare: “Adu-mi te rog şi o bucată de pâine”.Si ea i-a răspuns: “Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Si iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri”. Observăm la această văduvă, că era o femeie credincioasă, temătoare de Dumnezeu, deoarece din cuvintele ei, se revarsă pacea lui Dumnezeu.
26 August
“Ilie i-a zis:”Nu te teme,întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă şi adumi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău”. 1Împ.17:13.
Ieri am observat că Ilie a mers înfometat şi însetat de la pârâul Cherit la Sarepta. El a cerut de la o femeie văduvă apă şi pâine,s au am putea spune, că i-a poruncit văduvei “Dă-mi-o mie”. Ea ar fi putut spune: “Tu eşti un om neruşinat să iei de la o femeie văduvă ultima bucată. Du-te la un om bogat”. Dar Ilie n-a poruncit doar, ci i-a dat şi o promisiune, care era “Căci aşa vorbeşte Domnul,Dumnezeul lui Israel: Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu va scădea, până în ziua când Dumnezeu va da ploaie pe faţa pământului”. Văduva a observat că acesta este un prooroc şi a crezut, chiar şi când încă nu avea nădejde. Mântuitorul a spus: “Erau multe văduve în Israel,şi totuşi Ilie n-a fost trimes la niciuna din ele, ci la o văduvă din Sarepta Sidonului”. Cu toate că mai erau văduve în aceeaşi situaţie,dar nici una nu l-ar fi crezut pe Ilie. De aceea spune:N-a fost trimis la niciuna din ele. “Dacă ne uităm puţin la cele de mai sus am putea spune că această văduvă nici nu a fost aşa de credinciosă, deoarece dorea să mănînce ultima bucată şi să moară împreună cu fiul ei. Unii ar spune: “Trebuie să crezi că Dumnezeu se îngrijeşte de ziua de mâine”. Dar observăm că femeia a primit voia lui Dumnezeu şi a fost gata să moară. Iar acum ea a crezut şi a făcut precum i-a zis Ilie, şi l a mâncat şi ea a mâncat cu casa ei un timp.
Iar făina din oală nu a scăzut şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat după cuvântul Domnului spus prin Ilie.
27 August
“Au trecut multe zile şi Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an: “Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe faţa pământului”. 1 Imp. 18:1.
Observăm că Dumnezeu s-a îngrijit în chip minunat de Ilie, timp de trei ani, un timp prin corbi, iar după aceea prin văduva săracă. Când Ilie a prevestit împăratului Ahab seceta, Dumnezeu i-a poruncit să fugă şi să se ascundă. Împăratul a trimis să-l caute în toate părţile şi când se spunea că nu este acolo, punea pe poporul acela să jure că nu l-a găsit. Iar acum, după trei ani Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie: “Du-te şi înfătişează-te lui Ahab, ca să dau ploaie pe fata pământului”. Si el s-a dus să se arate lui Ahab. Iar Ahab l-a chemat pe Obadia şi i-a zis: “Mergi prin ţară, pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate pâraiele, poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viața cailor şi catârilor şi să nu fie nevoie să omorâm vitele”. Ahab a plecat singur pe drum şi Obadia a plecat singur pe alt drum. Pe când Obadia era pe drum, iată, l-a întâlnit Ilie. Obadia recunoscându-l, a căzut cu fata la pământ şi i-a zis: “Tu eşti Domnul meu, Ilie?” El i-a răspuns: “Eu sunt: Du-te şi spune stăpânului tău: Iată a venit Ilie”. Pe Obadia l-a cuprins frica şi s-a gândit că, dacă va pleca şi va zice lui Ahab, atunci poate Duhul Domnului îl va duce pe Ilie nu ştiu unde, şi atunci Ahab l-ar omorâ. Dar Ilie i-a spus: “Viu este Domnul Oştirilor că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui”. Atunci Obadia s-a dus înaintea lui Ahab şi l-a înştiinţat. Si Ahab s-a dus înaintea lui Ilie şi când l-a zărit pe Ilie i-a zis: “Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?” Iar Ilie i-a spus: “Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi te-ai dus după Baali”. Si acum Ilie a început să-i poruncească lui Ahab ce să facă şi – ce minune! – Ahab a ascultat de omul pe care a vrut să-l omoare.
28 August
“Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu mergeţi după El; iar dacă este Baal mergeţi după Baali”. 1Imp. 18:21.
Si când a venit Ilie la Ahab, i-a poruncit şi a zis: “Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, trimite şi pe cei 450 de prooroci ai lui Baal, şi pe cei 400 de prooroci ai Astarteei care mănîncă la masa Izabelei”. Ahab trebuia să-l asculte şi a trimis soli la toţi copiii lui Israel şi a strâns pe prooroci la muntele Carmel. Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: “Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu mergeţi după El, iar dacă este Baal mergeţi după Baal”. Poporul nu i-a răspuns nimic. Dacă ne uităm la timpurile de azi, observăm că este mult mai rău, decât în timpul lui Ilie, când Israelul a împărăţit fără Dumnezeu. Astăzi mulţi nu mai şchiopătează de amândouă picioarele, marea majoritate s-a scufundat aşa de adânc, încât trăiesc numai pentru Satan şi de Dumnezeu nu vor să ştie nimic. Apoi mai este un grup care şchiopătează de amândouă picioarele şi spun: “Există un Dumnezeu, un Mântuitor, un Salvator, dar ei slujesc acestei lumi şi nu vor să sufere ocara pentru Mântuitorul lor. Merg la Biserică, dar merg şi la cârciumă. N-au timp de citit Biblia, dar în schimb au timp pentru citirea romanelor şi a tot felul de noutăţi. Deci sunt şi ei un popor fără Dumnezeu, pentrucă Isus spune: “Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte”. Dacă astăzi ar veni un om asemenea lui Ilie, desigur că nu l-ar primi, pentrucă este scris: “Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aşa se va întâmpla şi la venirea Fiului Omului. In adevăr cum era în zilele dinainte de potop când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi”.
29 August
“Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ”. 1Imp. 18:38.
Ilie era singur pe muntele Carmel, unde era tot poporul adunat, împotriva celor 450 de prooroci ai lui Baal şi cei 400 de prooroci ai Astarteei. Iar acum le-a poruncit să-şi aleagă un junc pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, fără să pună foc şi la fel va face şi el. Si a continuat să spună: “Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru şi eu voi chema Numele Domnului Dumnezeu. Care va răspunde prin foc, acela să fie Dumnezeu.” Si tot poporul a răspuns şi a zis: “Cuvântul acesta este bun”. Proorocii lui Baal au pregătit jertfa şi au strigat de dimineaţă până la amiază numele lui Baal, zicând: “Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas nici semn de luare aminte. Ei au strigat tare şi după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele până ce a curs sânge pe ei; dar nu s-a auzit nici glas nici răspuns. Ilie a zis atunci întregului popor: “Apropiaţi-vă de mine!” Ilie a lua 12 pietre, după numărul seminţiilor lui Israel, şi a zidit din ele un altar. Apoi a aşezat lemnele, a tăiat juncul în bucăţi şi l-a pus pe lemne şi a zis: “Să aducă apă şi s-o toarne pe arderea de tot şi apa curgea în jurul altarului şi a umplut cu apă şi şanţul. Apoi Ilie s-a rugat şi l-a strigat pe Domnul lui Avraam şi a zis: “Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel că eu sunt slujitorul Tău şi să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti adevăratul Dumnezeu”. Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ. Si apoi a căzut tot poporul cu faţa la pământ şi au zis: “Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!“.
30 August
“Si tot poporul a văzut lucrul acesta,au căzut cu faţa la pământ şi au zis: Domnul este adevăratul Dumnezeu“. 1 Imp. 18:39.
Ieri am văzut cum au adus jertfă proorocii lui Baal cum s-au făcut de ruşine şi cum a jertfit Ilie şi Dumnezeu a răspuns prin foc, iar apoi cum l-a recunoscut, poporul abătut de la el din nou pe Dumnezeul cel viu şi au strigat:”Domnul este adevăratul Dumnezeu, Domnul este adevăratul Dumnezeu”. Iar Ilie le-a răspuns: “Puneţi mâna pe proorocii lui Baal, nici unul să nu scape!” Si au pus mâna pe ei, Ilie i-a coborât la pârâul Chisan şi i-a junghiat acolo. Acesta a fost anul care trebuia să se ascundă timp de trei ani. Iar acum stătea aici şi poruncea atât poporului, cât şi împăratului şi ei l-au ascultat. Să ne gândim numai: să prinzi 450 de prooroci ai lui Baal şi să-i junghiezi -ce zi de măcel a fost! Observăm cum Dumnezeu poate conduce inima omului, căci chiar şi Ahab trebuia să fie ascultător, el care era împărat. Dar Ilie a spus judecata peste proorocii lui Baal. Si acum judecata care a fost valabilă pentru întreg poporul, a luat sfârşit, deoarece poporul s-a căit. Să ne gândim numai ce înseamnă să nu fie ploaie timp de 3 ani şi jumătate. Ilie s-a rugat pe vârful Carmelului şi aplecându-se la pământ şi-a aşezat faţa între genunchi şi a zis slujitorului său: “Suie-te şi uită-te înspre mare”. Si el s-a suit, s-a uitat şi a zis:”Nu este nimic”. Si i-a zis de şapte ori: “Du-te iarăşi”. A şaptea oară, slujitorul i-a zis: “Iată, se ridică un mic nor din mare ca o palmă de om”. Ilie a zis: “Suie-te şi spune-i lui Ahab: “Înhamă şi coboară-te ca să nu te oprească ploaia”. Intre timp cerul s-a înnegrit de nori şi a venit o ploaie mare. Si mâna Demnului era peste Ilie, care şi-a încins mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab, până la intrarea în Israel”.O, Doamne, Tu faci minuni atât în cer cât şi pe pământ!
31 August
„Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte vei ridica din nou temeliile străbune. ” Is. 58:12.
Cum se înţelege aceasta? Cum se formează spărturile? Dacă un om s-a născut din nou şi are un mod de viată conform Scripturii,de obicei se găsesc oameni care îi îndeamnă să se întoarcă la vechiul stil de viată,argumentând: “Toţi suntem păcătoşi” sau: “Nu este nimeni care să fie drept nici măcar unul”. Acestea le accentuează şi le dovedesc cu cuvinte din Scriptură care se referă de fapt la cei necredincioşi. Ei spun că este greu să rămâi pe cale, este greu să slujeşti pe Dumnezeu, mai ales în zilele noastre este aproape imposibil. Am început să dregem drumurile spunînd: “Poruncile Sale nu sunt grele”, şi vedem picturi cu un drum abrupt şi plin de spini pe care se străduiesc mulţi să-l urce, considerând a fi drumul cel bun. Dar astfel de drumuri duc pe căi ocolite în iad. Am dres drumul cu cuvinte din Scriptură. “Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună”. “Pe cărarea neprihănirii este viaţa şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte”. “El ne conduce pe cărări drepte”. Ioan Botezătorul a început să dreagă drumurile. Dar unii aşa numiţi creştini, nu au ajuns nici măcar acolo, unde a ajuns Ioan Botezătorul. Mulţi sunt opriţi în viata lor nouă,fiindcă ascultă de părerea celor fireşti care nu se gândesc la lucrurile lui Dumnezeu. Dacă dorim să câştigăm de partea noastră pe cineva cu altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu atunci suntem păgâni şi închinători la idoli, am curajul s-o spun. Nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu poate salva pe oameni.Cuvântul este duh si adevăr si nu pierzare..Vestea crucii este puterea lui Dumnezeu care mântuieşte pe toţi cei care cred în El.
Sursa: Meditații primite prin Email
Meditații zilnice de Fritz Berger
///////////////////////////////////
Fritz BERGER: Temeţi-vă de Acela
“Vă spun vouă prietenii Mei, să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă.” (Luca 12:4-5)
Temeţi-vă de Acela
În timpul acela mulţimile se strânseseră cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii.
Eu cred că nu au făcut publicaţii mari, şi nici nu au tipărit multe invitaţii, dar pentru că ieşea din El o putere care-i ajuta pe toţi, de aceea oamenii veneau şi căutau la El ajutor. Mă miră faptul acela că, cu toate că ÎI înconjura mulţimea mare, El vorbea ucenicilor Săi: “Păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia”.
Acest lucru i le-a spus deja de-atâtea ori. Si azi ar face acelaş lucru, poate chiar de mi multe ori, decât atunci, deoarece trăim în timpurile din urmă. În continuare este scris: “Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut”. Aşadar nici un om nu-şi va putea ascunde lucrurile, fie bune fie rele. “De aceea orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină şi orice aţi şoptit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.” El îi îndemna pe ucenici să nu se teamă de oameni, ci să se teamă de Acela, care după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. “Da, vă spun de El să vă temeţi”. Am putea întreba: “Avem de ce să ne temem dacă spunem adevărul?” Mânia oamenilor se arată imediat acolo unde se spune adevărul curat. Dacă Acela care ne ţine în seamă chiar şi perii capului nostru, ne spune: “Nu vă temeti”, atunci putem mărturisi adevărul cu încredere. De aceea vrem să-L mărturisim pe Isus înaintea oamenilor pentru ca apoi să ne mărturisească şi El înaintea Tatălui Său. (Matei 10:32.) (Meditatie MÂNTUIREA PRIN HRISTOS Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER)
This post was published to manazilnica at 12:47:53 AM 8/13/2016
13 August 2016
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald CHAMBERS
Nu stingeţi Duhul!
Nu stingeţi Duhul! 1 Tesaloniceni 5:19
Vocea Duhului este blândă ca zefirul, atât de blândă, încât. dacă nu trăieşti într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu, n-o auzi niciodată. Atenţionările Duhului vin pe căile cele mai extraordinar de blânde şi dacă nu eşti destul de sensibil ca să detectezi vocea Lui, o vei stinge, iar viaţa ta spirituală va slăbi. Atenţionarea Lui vine întotdeauna ca ..un glas blând şi liniştit”, atât de gingaş încât numai un sfânt îl poate auzi.
Fereşte-te ca în mărturia ta personală să te uiţi mereu înapoi şi să spui: ..Odată, cu ani în urmă, am fost mântuit”. Dacă umbli în lumină, nu există privire înapoi; trecutul este transpus în minunea prezentă a părtăşiei cu Dumnezeu. Dacă te îndepărtezi de lumină, devii un creştin sentimental şi trăieşti din amintiri, iar mărturia ta capătă o notă aspră, rece. Fereşte-te să încerci să acoperi refuzul de a umbla în lumină în prezent apelând la experienţele trecute, când ai umblat în lumină. Ori de câte ori Duhul te atenţionează, opreşte-te şi pune lucrurile în ordine, altfel vei continua să-L întristezi fără să-ţi dai seama.
Să spunem că Dumnezeu te-a adus într-o criză şi aproape că ai trecut prin ea, dar nu până la capăt; El va aduce din nou criza aceea, dar ea nu va mai fi aşa de ascuţită cum a fost prima dată. Nu ÎI vei mai discerne pe Dumnezeu bine şi vei fi mai umilit că nu L-ai ascultat. Dacă întristezi Duhul în continuare, va veni un timp când criza nu se va mai putea repeta, căci L-ai întristat într-atâta, încât El S-a îndepărtat. Dar dacă treci prin criză, viaţa ta va fi un imn de laudă la adresa lui Dumnezeu. Nu te ataşa niciodată de lucrurile care-L rănesc mereu pe Dumnezeu. Lasă-L pe Dumnezeu să distrugă ceea ce trebuie să dispară.
MANA DE DIMINEAŢĂ
“Domnul întăreşte paşii omului…” PSALMUL 37:23
Noi avem cea mai deplină siguranţă că Dumnezeul nostru poate şi vrea să călăuzească paşii copiilor Lui în toate privinţele. El ne poate comunica părerea şi hotărârea Sa cu privire la orice lucru deosebit şi la orice acţiune. Dacă nu este aşa, unde suntem? Cum creştem, cum înaintăm? Cum ne reglăm acţiunile? Să fim duşi încoace şi încolo de curentul împrejurărilor? Suntem oare lăsaţi la voia întâmplării sau, simplu, la îndemnul voinţei noastre proprii?Mulţumim lui Dumnezeu că nu este aşa. El poate, în felul Lui desăvârşit să ne dea înţelegerea sigură a minţii Lui în orice problemă ar fi; dar fără această certitudine să nu facem niciodată nici o mişcare. Domnul nostru Isus Hristos (binecuvântat să fie scumpul Său Nume) poate să comunice gândul şi dorinţa Lui, slujitorului Său cu privire la locul unde ar vrea Domnul ca ei să meargă, şi ce ar vrea Domnul ca el să facă; şi nici un adevărat slujitor nu se va gândi vreodată să acţioneze fără o astfel de cunoaştere a voii Lui. Niciodată să nu ne mişcăm dacă nu avem o deplină siguranţă. Dacă nu suntem siguri să fim liniştiţi şi să aşteptăm! Se întâmplă foarte des ca să ne necăjim şi să ne agităm singuri cu privire la mişcările pe care Dumnezeu nu ar vrea de loc ca să le facem. Cineva spunea unui prieten:. “Sunt foarte confuz, nu ştiu încotro s-o apuc”. “Atunci, stai pe loc” i-a răspuns prietenul…” El face pe cei smeriţi să umble în dreptate, El învaţă pe cei smeriţi calea Sa” (Ps. 25:9).Acum câţiva ani, un slujitor al lui Dumnezeu a convocat pe unii din credincioşii lui într-o pădure unde probabil era o mică adunare. La sfârşit, el şi-a dat seama că trebuie să se întoarcă pe întunerec. Un credincios din turma lui, obişnuit să trăiască în pădure şi care avea de umblat noaptea, i-a dat o torţă. Slujitorul Domnului era sigur că se va stinge. “O să vă dea lumină pe tot drumul spre casă”, i-a întărit pădurarul. “Da, dar vântul o va stinge”, insistă slujitorul Domnului. “Vă va lumina spre casă”, fuse răspunsul. “Dar dacă o să plouă”? “Vă va lumina spre casă”! Şi aşa a fost. Pădurarul a umblat înainte cu acea torţă care lumina şi a ştiut că poţi să ai încredere în ea. Dumnezeu este Lumina noastră. Aceia care au avut experienţa acestei lumini ştiu sigur că le va lumina drumul până la destinaţie. In orice situaţie ne vom găsi, oricât de confuză şi dificilă ar fi, încât nu ştim ce să facem, avem o Călăuză sigură, Cuvântul lui Dumnezeu care conţine o deplină lumină pentru orice situaţie în care ne-am găsi. Dacă nu căpătăm o lumină, o călăuzire precisă, atunci să insistăm în rugăciune şi să ne. întoarcem tot la Cuvânt. Dacă nici atunci nu primim o lumină clară, să îngenunchem din nou şi să ne mărturisim păcatul. Dumnezeu S-a depărtat de Saul şi nu-i mai vorbea pentru că nu a ascultat când I-a vorbit.
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
ÎNAINTE ŞI ÎN TIMPUL CHEMĂRII
Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! Isaia 65.24
Ce lucrare la timp! Domnul ne aude înainte ca noi să strigăm şi adesea ne răspunde cu aceeaşi iuţeală. Ştiind dinainte nevoile noastre, Dumnezeu aranjează totul în aşa fel ca înainte să se simtă nevoia, ea să fie împlinită şi înainte ca încercarea să ne fi atins, noi să fim deja înarmaţi. Acest răspuns imediat la nevoile noastre întrece orice ştiinţă şi noi am văzut de multe ori întâmplându-se. Înainte ca noi să fi avut timp să ne gândim la vreun necaz, mângâierea puternică hărăzită să ne sprijinească a şi venit. Ce Dumnezeu este Dumnezeul nostru care ne răspunde aşa de repede!Felul Lui de a auzi ne aduce aminte de telefon. „Dumnezeu este în cer şi noi suntem pe pământ”, dar El face ca vorba noastră să zboare tot aşa de iute ca şi vorba Sa. Când noi ne rugăm fierbinte, atingem urechea lui Dumnezeu. Şi milostivul nostru Mijlocitor aduce imediat înaintea Tatălui Său, cererile noastre, pe care El le ascultă cu atenţie. Ce mare lucru este rugăciunea! Cine nu ar îndrăzni să ceară ceva cu ardoare, când ştie că glasul lui ajunge până la urechea împăratului împăraţilor? Mă voi ruga astăzi cu credinţă, nu numai că voi fi auzit, dar că am şi fost auzit; nu numai că El îmi va răspunde în viitor, dar eu primesc chiar acum răspuns. Duhul Sfânt să mă ajute în rugăciunile mele.
DOMNUL ESTE APROAPE!
Calendar Biblic
Slavă lui DUMNEZEU în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui. Luca 2.14
Întotdeauna la cercetarea acestui cuvânt suntem plini de adorare căci Fiul lui Dumnezeu, prin care s-au creat toate lucrurile, S-a făcut Om. El a devenit Om adevărat, căci a devenit „părtaş sângelui şi cărnii.” Fiul lui Dumnezeu care nu este numai „Cuvântul” ci şi „Adevărul lui Dumnezeu” a împlinit cu fapta ceea ce înţelesese încă înainte de întemeierea lumii: „Desfătarea mea era în fiii oamenilor.” Niciodată creaţia nu a cunoscut un asemenea eveniment. Este aşa de înălţător că mulţimea oştilor cereşti au intrat într-o laudă dumnezeiască în faţa acestui eveniment spunând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Ei trebuiau să vadă cu admiraţie că El „deşi avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu ci S-a dezbrăcat… şi a preluat chip omenesc făcându-se asemenea oamenilor.
Dar nu numai îngerii, ci oameni slabi, păstori săraci au putut să meargă la Betleem şi să vadă taina tainelor: Fiul lui Dumnezeu, copil în iesle!Şi noi în Duh putem să ne privim acolo şi să vedem că „Isus Cristos a venit în trup”. El era „Sfânt” ca om adevărat, „născut de o fecioară” despre care s-a spus: „ce se va naşte din tine este de la Duhul Sfânt” şi El se va numi Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbeşte acuma „prin Fiul” şi noi ştim „că S-a arătat ca să ia păcatele.” Cine putea să facă acest lucru decât numai Acela despre care e scris că păcat în El nu se găsea? Niciodată nu putem să-i mulţumim îndeajuns pentru că a venit la noi.
Braţele părinteşti ale Dumnezeului nostru ne cuprind şi ne sprijinesc zi şi noapte. El ia asupra Lui toate nevoile şi toate grijile noastre. El doreşte ca să ne aruncăm grijile asupra Lui şi să dobândim încredinţarea scumpă că El ne poartă de grijă. „El nu-şi întoarce privirea de la cel neprihănit.”
BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU
de Oswald CHAMBERS
Doamne, strânge puterile mele la Tine, salvează-mă de risipa de energie şi vindecă toate indispoziţiile mele cu sănătatea Ta perfectă. Vino şi fă ca tot hotarul acestui templu trupesc să strălucească de prezenţa Ta.
MEDITAŢII ZILNICE
de Wim MALGO
«Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.» IOAN 3,16
Trăim astăzi pe acest pământ ca pe un vulcan gata să erupă şi care poate să îşi reverse lava în orice moment. Când Domnul Isus a spus: «Oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate» (Luca 21,26), S-a referit cu siguranţă la zilele noastre. Omul din ziua de azi este din ce în ce mai dominat de frica de viitor, de aceea există atât de mulţi oameni depresivi. Ştiaţi că psihiatrii sunt cei mai solicitaţi medici în ziua de azi? Din statutul de coroană a creaţiunii şi imagine a lui Dumnezeu, prin cădere, omul s-a transformat într-un simbol, echivalent al păcatului. Într-adevăr, nimic nou nu e sub soare! În grădina Eden s-a realizat din punct de vedere spiritual transformarea radicală în rău a omului. Păcatul este cel care îl desparte pe om de Tatăl ceresc. Dar Dumnezeul plin de dragoste nu a lăsat omul în mâna lui Satan. Sacrificiul Fiului Său a restabilit relaţia pe verticală, aşa că apostolul Pavel le-a putut scrie plin de bucurie creştinilor din Roma: «dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult» (Rom. 5,20).
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
de Charles H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara
Dimineața
Cedrii din Liban, pe care i-a sădit El. Psalmi 104:16
Cedrii din Liban sunt un simbol al creştinului, fiindcă au fost plantaţi în întregime de Domnul. Nu sunt sădiţi de om, nici nu au răsărit singuri, ci sunt sădiţi de Dumnezeu. Misterioasa mână a Duhului a aruncat sămânţa în inima pe care tot El a pregătit-o să o primească. Fiecare moştenitor adevărat al cerului îl recunoaşte pe Mire ca fiind Cel care l-a sădit. Mai mult, cedrii din Liban nu sunt dependenţi de om pentru apă. Ei stau pe stâncă, neudaţi de irigaţiile omului, dar Tatăl ceresc le asigură apa. La fel se întâmplă şi cu creştinul care a învăţat să trăiască prin credinţă. El este independent de om, chiar şi în lucrurile vremelnice. Pentru nevoile sale, El priveşte la Dumnezeu şi numai la El. Roua cerului este partea lui, şi Dumnezeul cerurilor este fântâna lui. Cedrii din Liban nu sunt ocrotiţi de nici o putere muritoare. Ei nu datorează nimic omului, atunci când sunt cruţaţi de vânt şi furtună. Ei sunt copacii Domnului, păstraţi şi îngrijiţi de El, şi numai de El. La fel se întâmplă cu creştinul. El nu este o plantă de apartament, păzită de ispite; el Stă în cea mai periculoasă poziţie. El nu are adăpost, şi nici ocrotire, în afară de aceasta: aripile întinse ale Dumnezeului veşnic acoperă întotdeauna cedrii pe care i-a sădit. Ca şi cedrii, credincioşii sunt plini de vitalitate şi verzi întotdeauna, chiar şi în viscolul iernii. In cele din urmă, maiestatea şi frumuseţea cedrilor se datorează numai lui Dumnezeu. Domnul, însuşi Domnul, este totul pentru cedri; de aceea, David spune în unul din psalmii săi: „lăudaţi pe Domnul… pomi roditori si cedri toţi” (Psalmi 148:7, 9). In credincios nu există nimic care să aducă laudă omului. El este sădit, hrănit, şi ocrotit de mâna Domnului, şi toată slava I Se cuvine numai Lui!
Seara
Şi Eu îmi voi aduce aminte de legământul Meu. Genesa 9:15
Observați forma făgăduinţei. Dumnezeu nu a spus: „când vei vedea curcubeul, şi îţi vei aminti de legământul Meu, atunci nu voi distruge pământul”. Făgăduinţa nu depinde de memoria noastră, care este slabă şi rătăcitoare; ea se bazează pe memoria lui Dumnezeu, care este infinită şi neschimbătoare. „Curcubeul va fi în nor, si Eu mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic” (vers. 16). Nu de amintirile mele se leagă legământul, ci faptul că Dumnezeu îşi aminteşte de mine şi de legământul Său cu mine este temelia siguranţei mele. Slavă lui Dumnezeu! Toate fortăreţele mântuirii sunt asigurate de puterea divină. Chiar şi cele mai mici turnuri, despre care credem că sunt lăsate în grija oamenilor, sunt păzite de puterea Lui. Nici amintirea legământului nu este lăsată în seama noastră. Noi putem uita, dar Domnul nu uită sfinţii săpaţi în palmele Sale (Isaia 49:16). Noi suntem asemenea Israelului în Egipt. Sângele trebuie pus pe tocul şi pe uşiorii uşii. Domnul nu spune: „când tu vei vedea sângele, Eu voi trece peste tine” ci „când Eu voi vedea sângele, Eu voi trece peste tine” (vezi Exod 12:22-23). Privind la Isus, primesc bucurie şi pace, dar numai atunci când Dumnezeu priveşte la Isus este asigurată mântuirea mea şi a tuturor aleşilor Săi Este imposibil ca Dumnezeu să se uite la Christos, Garantul nostru însângerat, şi să se mai mânie o dată pentru păcatele pedepsite în Isus. Nu, nu de noi depinde să fim mântuiţi amintindu-ne legământul. Nu există nici o combinaţie de in şi lână în jertfa lui Christos – nici o urmă de mână omenească nu întinează lucrarea de mântuire. Mântuirea nu vine prin om sau de la om, ci doar prin Domnul. Noi ne vom aminti legământul doar prin harul divin. Totuşi, temelia siguranţei noastre nu se află aici. Faptul că Dumnezeu îşi aminteşte de noi, şi nu faptul că noi ne amintim de Dumnezeu, este siguranţa noastră. De aceea legământul este „un legământ veşnic” (Genesa 9:16).
IZVOARE IN DEŞERT
Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. (Eclesiastul 11:3)
Dacă credem mesajul acestui verset, atunci de ce ne înspăimântă norii care întunecă cerul nostru? Este adevărat că pentru o vreme norii negri ascund soarele, dar el nu s-a stins şi în curând va străluci din nou. Între timp norii aceia sunt plini cu ploaie, şi cu cât sunt mai negri, cu atât e mai probabil că vor aduce ploi îmbelşugate.
Cum am putea avea ploaie fără nori? Necazurile noastre ne-au adus întotdeauna binecuvântări, şi întotdeauna ne vor aduce, pentru că ele sunt carele negre ale harului luminos şi glorios al lui Dumnezeu. Nu după mult timp norii se vor goli, şi fiecare lăstar va fi mai fericit datorită ploilor. Dumnezeul nostru ne poate uda cu întristare, dar apoi El ne va înviora cu îndurarea Lui. Scrisorile de dragoste ale Domnului nostru vin la noi adesea în plicuri negre. Cărucioarele Lui pot hurui zgomotos pe cer, dar ele sunt pline de binefaceri. Şi nuiaua Lui face flori plăcute şi fructe hrănitoare. Deci să nu ne facem griji din pricina norilor. Ci mai degrabă să cântăm pentru că florile de mai ne sunt aduse prin norii şi ploile de aprilie.
O, Doamne, „norii sunt praful picioarelor [Tale]“! (Naum 1:3). Ajută-ne să ne amintim cât de aproape eşti Tu de noi în timpul zilelor întunecate şi înnorate! Dragostea Te priveşte şi se bucură. Credinţa vede norii golindu-se şi făcând dealurile din toate părţile să salte de bucurie. Charles H. Spurgeon
Ceea ce pare atât de întunecat vederii tale slabe
Poate fi o umbră, văzută bine
Ce face o strălucire să lumineze de două ori mai mult.
Fulgerul care a lovit copacul tău – ca să nu te mai
Adăpostească – lasă întinderea albastră a cerului
Să strălucească acolo unde n-a strălucit niciodată.
Strigătul smuls din durerea duhului tău
Poate să răsune pe o câmpie îndepărtată,
Şi să aducă pe un rătăcit din nou acasă.
Întinderea albastră a cerului este mult mai mare decât norii întunecoşi.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul III
Matei .33-46
O altă parabolă ilustrează starea jalnică a poporului şi a răilor săi conducători. Dumnezeu aştepta roade de la via Sa, Israel. Nu neglijase nimic din ce trebuia să facă pentru a le obţine (comp. cu Isaia 5.1,2). Evreii însă (şi oamenii în general) au dovedit nu numai incapacitatea lor de a le produce, ci şi un duh de răzvrătire şi de ură împotriva Stăpânului tuturor lucrurilor. Ei nu numai că nu i-au recunoscut, dar i-au şi respins pe slujitorii Acestuia, pe profeţi, iar acum se pregătesc să-L înlăture – şi încă în ce fel – pe însuşi Moştenitorul, pentru a rămâne ei singurii stăpâni peste moştenire – adică peste lume (1 Tesaloniceni 2.15).
Domnul întâi îi provoacă pe aceştia să-şi rostească propria sentinţă (v. 40,41), apoi le arată că El însuşi este „piatra din capul unghiului, aleasă şi preţioasă”, pe care Dumnezeu o pusese în Israel, însă pe care ziditorii (căpeteniile iudeilor) nu o doriseră, potrivit cu Psalmul 118.22,23. Astfel El a devenit, în acelaşi timp, şi piatra unghiulară a unei „case spirituale”, Adunarea, şi „o stâncă de cădere” pentru cei neascultători (1 Petru 2.4-8). Conform acestui pasaj, Domnul Hristos este, în esenţă, piatra de încercare a credinţei: Preţioasă înaintea lui Dumnezeu şi având acelaşi preţ şi pentru noi, cei care credem, El este respins de oameni şi devine o „piatră de poticnire” pentru cei necredincioşi.
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: Ioan 15:9-17
PRIETENUL NOSTRU DE ÎNCREDERE
…v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot
ce am auzit de la Tatăl Meu. Ioan 15:15
Nu cu mulţi ani în urmă, un scriitor creştin a trecut printr-o perioadă de adânci îndoieli şi ispite. Îşi punea întrebări asupra lucrării sale, a calificării pentru ea, asupra căsniciei, asupra mântuirii. Torturat şi împovărat, s-a dus în sfârşit la un prieten şi şi-a mărturisit sentimentele ce le avea. In timp ce au discutat şi s-au rugat împreună pe parcursul a câtorva săptămâni, i-a revenit perspectiva vieţii. Pacea i-a revenit în inimă şi a experimentat din nou bucuria în Domnul. Dacă putem primi un astfel de ajutor vorbind cu un prieten, cu cât mai mult vom beneficia dacă vom fi cu totul deschişi faţă de Dumnezeu? El este cel mai bun dintre toţi prietenii. Alexander Maclaren a scris: „Dacă suntem prieteni cu Dumnezeu, ar trebui să nu avem secrete faţă de El. Sunt foarte puţini aceia care ne sunt atât de dragi, în faţa cărora ne putem aventura să ne dezvelim adâncurile inimii, Sunt lucruri acolo în adâncul tainiţelor inimii pe care n-am dori să le arătăm nici unui prieten… Dar ar trebui să-L lăsăm pe Dumnezeu în toată casa. Dacă este adevăr şi dragoste, n-ar trebui să ne temem să scoatem la vedere toată murdăria şi josnicia noastră, gândurile nevrednice şi faptele făcute împotriva Sa. Spune-I Domnului totul, dacă vrei sâ fii un prieten al Lui”. Isus a fost Dumnezeu venit în trup omenesc. Înaintea întoarcerii Sale în ceruri, El a spus ucenicilor că ei sunt prietenii Săi, ceea ce înseamnă că şi El era Prietenul lor. Şi nu putem avea un prieten mai bun şi mai apropiat ca Isus. El ne ştie deja şi aşteaptă de la noi încrederea şi mărturisirea păcatului. El este prietenul nostru cel demn de toată încrederea – D.C.E.
Am găsit un prieten minunat,
Bun, adevărat, ocrotitor,
Sfetnic înţelept şi devotat
Şi-un aşa măreţ apărător! – Small
Prietenia lui Cristos triumfă, cand prietenia umană falimentează.
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
Aceasta este legea arderiidetot, a darului de mâncare, și a jertfei pentru păcat, și a jertfei pentru vină, și a jertfei pentru consacrare, și a jertfei de pace, pe care a poruncito Domnul lui Moise pe muntele Sinai, în ziua când a poruncit fiilor lui Israel să aducă darurile lor Domnului în pustia Sinai. Levitic 7.37,38
În cartea Levitic găsim expuse, în cel mai detaliat mod, resursele lui Dumnezeu pentru nevoile omului: jertfa, preoția și locul de închinare. Acestea sunt esențiale în apropierea omului de Dumnezeu, așa cum ne dovedește din plin această carte. Toate aspectele legate de aceste lucruri au fost rânduite de Dumnezeu și stabilite prin legea Sa. Nimic nu a fost lăsat la latitudinea imaginației bogate a omului sau a înțelepciunii lui. „Aaron și fiii lui au făcut toate lucrurile pe care lea poruncit Domnul prin Moise“ (Levitic 8.36). Nici preoților, nici poporului nu le era permis să facă vreun pas fără îndrumările Domnului. Lucrurile stau la fel astăzi. În această lume întunecată nu există nicio rază de lumină care să nu vină din Sfânta Scriptură. „Cuvântul Tău este o candelă pentru piciorul meu și o lumină pentru cărarea mea“ (Psalmul 119.105).
Este minunat atunci când copiii lui Dumnezeu onorează atât de mult Cuvântul Său, încât se lasă călăuziți de el în toate lucrurile. Avem și noi nevoie acum, la fel de mult cum aveau nevoie iudeii atunci, de îndrumările divine în ce privește închinarea plăcută lui Dumnezeu. „Dar vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; pentru că și Tatăl caută astfel de închinători ai Lui“ (Ioan 4.23).
Sinceritatea și devotamentul inimii nu sunt de ajuns pentru o închinare adevărată. Ea trebuie să fie, de asemenea, prin ungerea Duhului și să fie conformă cu adevărul lui Dumnezeu. Însă noi avem toate acestea în Persoana și în lucrarea binecuvântatului nostru Domn Isus! El este deopotrivă Jertfa și Preotul nostru, precum și dreptul nostru de a intra în Locul Preasfânt. Să rămânem aproape de coasta Lui străpunsă, pururi cu simțământul că El este temeiul și tămâia plăcut mirositoare a întregii noastre închinări! C. H. Mackintosh
SĂMÂNȚA BUNĂ
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii. 1 Timotei 2.1
Dedicarea avocatului
Edward McKendree Bounds (1835-1913), de meserie avocat, a început să predice Evanghelia la vârsta de 24 de ani. El era un om blând și smerit care nu răspundea dușmanilor săi. În schimb, el plângea și se ruga pentru ei. El nu-și pierdea timpul cu mărturiile false de credință ale unora. Bounds a lucrat la revista „Sfătuitorul creștin“ timp de 12 ani. El era un om al rugăciunii. La vârsta de 76 de ani putea să se roage de la trei dimineața câte trei ore pe genunchi. Bounds a fost puțin cunoscut, dar a avut o viață de rugăciune intensă.
Iată un om care a învățat o lecție de viață de la Mântuitorul său! Rugăciunea nu doar caracteriza viața obișnuită a lui Hristos, ci ea a precedat totul. Învățăm astfel de la Mântuitorul că rugăciunea trebuie să fie o deprindere zilnică în viața noastră.
Cum arată viața ta de rugăciune, cititorule? Cine nu se roagă și nu caută în Dumnezeu sursa ajutorului său, acela se bazează pe forțele proprii și pe înțelepciunea sa. Dar cine aduce înaintea lui Dumnezeu în rugăciunile sale toate situațiile, va dispune de surse de ajutor divin nebănuite.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
www.fundatiaseer.ro
CUM STAI CU VORBIREA TA LĂUNTRICĂ?
„Din prisosul inimii vorbește gura” (Luca 6:45)
Când John Roebling a conceput un proiect pentru construcția unui pod între Manhattan și Brooklyn, experții au considerat că este imposibil. Ei au fost de părere că un pod pe o asemenea distantă nu poate rezista la vânturi și la curenți. Roebling, însă, nu s-a dat bătut și împreună cu fiul său, Washington, s-au apucat de lucru. Apoi,’ chiar când construcția era pe punctul de a începe, Roebling a murit într-un accident subacvatic care i-a afectat fiului său creierul, făcându-l incapabil să meargă sau să vorbească. Opinia predominantă era ca proiectul să fie abandonat, dar Washington Roebling era hotărât să îndeplinească visul tatălui său. El a dezvoltat un sistem de comunicare bazat pe atingerea cu degetul a brațului soției sale prin care transmitea ideile sale inginerilor de proiect. Timp de treisprezece ani, aceasta a fost modalitatea prin care a supravegheat construcția – și în 1883 prima mașină a traversat podul Brooklyn. „Imposibilul” devenise realitate! Te confrunți și tu cu o situație imposibilă acasă, la serviciu, pe plan financiar sau într-o relație? Dacă este așa, ceea ce îți spui ție însuți are o mare însemnătate. Vorbirea ta lăuntrică te conduce spre bucurie sau spre nefericire. Iți dai seama unde se află credința ta din ceea ce-ti iese pe gură: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui” (v. 45). Un pastor spune: „Când ești sub presiune, ceea ce scoți pe gură te înștiințează dacă trebuie să faci anumite schimbări. Când dorești ca un lucru să se arate în omul din afară, strânge Cuvântul lui Dumnezeu în omul dinlăuntru. Hrănește-te zilnic din Cuvânt și odată ce-l crezi, vei ajunge să-l rostești și când începi să-l rostești, întreaga ta ființă va reflecta comoara Cuvântului Său din tine”.
https://ioan11.wordpress.com/2016/08/13/fritz-berger-temeti-va-de-acela/
/////////////////////////////////////////
Dacă vrea cineva
Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși și să-și ia zilnic crucea și să Mă urmeze.
Luca 9:23
DOMNUL ESTE APROAPE
Harul lui Dumnezeu, în esența lui, este fără plată și necondiționat. Totuși, mulți sunt nedumeriți atunci când găsesc în Scriptură pasaje în care apare cuvântul „dacă”, după cum vedem și în versetul citat mai sus. Care este explicația? Este mântuirea cu adevărat în dar? Sau trebuie să plătim ceva Domnului înainte de a deveni ai Lui?
În pilda cinei celei mari din Luca 14, ușa mântuirii este larg deschisă și harul strălucește fără să fie făcută nicio cerință, fără să fie impusă nicio condiție și fără să fie cerut niciun preț. După toate acestea însă, Domnul testează realitatea acelora care Îl urmau prin stabilirea unor condiții ale uceniciei. Este bine să observăm diferențele dintre aceste două lucruri, precum și ordinea în care ele sunt așezate. Harul este o formă specială a dragostei divine; el se revarsă către cei lipsiți de orice merit și se adaptează nevoilor lor. De cealaltă parte, ucenicia este o formă specială a dragostei care izvorăște din inima celui credincios; este manifestarea dragostei divine în inima credinciosului, îndreptându-se către Izvorul ei.
Prețul imens al mântuirii a fost plătit de Cel care, fiind făcut păcat pentru noi, a purtat în trupul Său păcatele noastre pe cruce. Pe noi, mântuirea nu ne costă absolut nimic. Ucenicia însă ne costă totul. Ea presupune sacrificii din partea noastră în orice fel. Înseamnă rugăciune și studierea Cuvântului lui Dumnezeu, precum și o sumedenie de alte exerciții spirituale. Trebuie mai întâi să ne facem bine socoteala și să calculăm bine costurile, însă în lumina deplină a puterii lui Dumnezeu și a resurselor de har pe care El le pune la dispoziția noastră.
Harul și ucenicia merg mână în mână, însă nu trebuie să le schimbăm ordinea. Vedem această ordine în cazul lui Bartimeu, în Marcu 10. La strigătul lui, harul a intervenit și i-a dăruit tot ceea ce a dorit. Apoi Domnul Isus i-a spus: „Du-te!”. Nu i-a impus nimic lui Bartimeu. Însă în ce direcție s-a dus el? L-a urmat pe Domnul! Sub imboldul harului, el a intrat pe drumul uceniciei.
- B. Hole
SĂMÂNȚA BUNĂ
Fiindcă plata păcatului este moartea.
Romani 6.23
Viața sau moartea
Moartea vine deseori pe neașteptate: printr-un accident, printr-o boală, printr-o catastrofă. Nu este hotărârea ta când va interveni moartea la tine. Timpul tău este în mâna lui Dumnezeu. El ține viața ta în mâna Lui, fie că vrei și crezi, fie nu. Dar există numai o hotărâre pentru care numai tu ești răspunzător:
Salvat – sau pierdut? Cerul – sau iadul? Isus Hristos – sau Satan?
La aceste întrebări poți numai tu personal să răspunzi. Dumnezeu îți pune în față aceste întrebări și tu trebuie să decizi. Aici nu există nicio cale de mijloc. Ori așa, ori altfel!
Desigur, sentința lui Dumnezeu stă neclintită asupra mea și a ta: „Vinovat!”. Niciun om nu poate să nege sentința aceasta și să afirme despre sine că este drept. Niciun judecător al acestei lumi nu ar putea să ne dea câștig de cauză în acest proces.
Și acum imaginează-ți: Judecătorul pronunță dreapta pedeapsă pentru vina ta și adaugă: „… dar el este îndreptățit și este eliberat”. Cum este posibil așa ceva? Textul biblic din Epistola către Romani merge mai departe și dă răspunsul: „Darul harului lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru”. Dumnezeu a pus asupra lui Isus Hristos sentința pentru vina oamenilor păcătoși. La crucea de la Golgota, Isus a purtat pedeapsa pentru toți aceia care cred în El. „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El și, prin rănile Lui, suntem tămăduiți.”
Primește darul de har al lui Dumnezeu și crede în Isus Hristos pentru iertarea păcatelor tale! Este hotărârea ta! (Romani 3.23,24)
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass – Fundația SEER
PUNE-L PE DUMNEZEU PE PRIMUL LOC
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 6:33)
Până în secolul al XVI-lea, oamenii de știință au crezut că pământul este centrul universului și că soarele se învârte în jurul lui. Apoi a apărut un astronom pe nume Copernic, și el a susținut că nu soarele se învârte în jurul pământului, ci pământul se învârte în jurul soarelui. Prin această teorie, el a revoluționat lumea științifică pentru totdeauna. Domnul Isus a făcut același lucru, când ne-a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” În esența sa, păcatul înseamnă egoism. Înseamnă să te întronezi tu singur – dorințele tale, nevoile tale, planurile tale – mai presus decât orice. Poate Îl cauți în continuare pe Dumnezeu, dar nu-L cauți pe El „mai întâi”! În loc să te străduiești să împlinești planurile Sale, tu încerci să-L faci pe El să le împlinească pe ale tale.
Cine urmează pe cine? În loc să-L urmezi pe Isus, încerci să-L faci să te urmeze El pe tine. Nu merge așa! „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.” (Matei 16:24-25). Să remarcăm cuvintele: „îşi va pierde viaţa pentru Mine”. Astăzi se discută mult despre „regăsirea de sine.” Calea prin care te poți regăsi pe tine însuți este căutarea lui Dumnezeu. D.L. Moody a spus: „Lumea trebuie totuși să vadă ce face Dumnezeu cu o persoană care este deplin consacrată față de El… pentru ea, prin ea, în ea și cu ajutorul ei.” Dacă ești dispus să te predai lui Dumnezeu, El poate face lucruri mari prin tine.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
2019 de Jean Koechlin
Exod 32:21-35
Moise a fost cuprins de indignare. Înainte plin de zel pentru popor în faţa Domnului, de astă dată este plin de zel pentru Domnul înaintea poporului. Îl ia deoparte pe Aaron, dar acesta se scuză, în loc să se umilească. Apoi fiilor lui Levi li se dă o sarcină grozavă, pentru a ne arăta că slava lui Dumnezeu trebuie să aibă prioritate faţă delegăturile de familie sau de prietenie. Fiii lui Levi sunt credincioşi şi Domnul va ţine cont de aceasta mai târziu, încredinţându-le slujba cortului (Deut. 33.9-10). Dumnezeu nu ne va folosi fără să ne fi probat credincioşia.
În final îl găsim pe Moise din nou la spărtură, ca mijlocitor. Spre deosebire de Aaron, el expune complet faptele, fără a ascunde nimic. Spera să facă ispăşire pentru popor şi se oferă pe sine însuşi în locul lor. În această privinţă se aseamănă cu Pavel, cel care mărturisea că dorea să fie: „anatema de la Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele după carne” (Romani 9.3, vezi nota i). Dar un asemenea sacrificiu nu este posibil; Scriptura declară: „Un om nu va putea nicidecum să-l răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu un preţ de răscumpărare pentru el” (Psalmul 49.7) şi: „Fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu” (Romani 14.12). Numai Hristos poate face ispăşirea pentru păcătos, pentru că El Însuşi a fost fără păcat.
///////////////////////////////////////
A purtat păcatele noastre- de C.H. Spurgeon, Fritz Berger, Oswald Chambers, Wim MalgoGeorge
Meditaţii zilnice – Fritz Berger
6 Octombrie
“El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.“
1 Petru 2:24
Dacă nu ne împotrivim faţă de aceste cuvinte dătătoare de viaţă, atunci putem trăi precum scrie Pavel Filipenilor:
“Faceţi toate fără cârtire şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai Lui Dumnezeu, fără vină în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume.“
Nu mai trebuie deci să cârtim la locul de muncă, în bucătărie, pe câmp, nici la munca din grajd, sau la spălat chiar dacă nu ne convine. În Coloseni 3:23-25, este scris: “Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ştiind că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine face rău, îşi va primi plata după răul pe care l-a făcut; şi nu se are în vedere faţa omului“.
Dacă noi facem orice lucrare ca şi pentru Domnul, atunci nu mai e nevoie să cârtim şi să ne îndoim, pentru că ştim că lucrarea noastră nu este degeaba şi Mântuitorul ne răsplăteşte. De aceea putem fi mereu veseli şi putem spune împreună cu Pavel, chiar dacă vine întristarea peste noi: “Ca nişte întristaţi, dar totdeauna bucurându-ne; ca nişte săraci, dar îmbogăţind pe mulţi; ca neavând nimic şi stăpânind toate”. Iar în Psalmul 118:15-16, este scris: “Strigăte de biruinţă şi de mântuire se înalţă în corturile celor drepţi; dreapta Domnului câştigă biruinţa: Dreapta Domnului se înalţă; dreapta Domnului câştigă biruinţa”.
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara
6 OCTOMBRIE
Dimineața
Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.
loan 4:14
Cel care crede în Isus găseşte destule în Domnul ca să fie mulţumit acum şi totdeauna. Credinciosul nu este om ale cărui zile sunt lipsite de mângâiere şi ale cărui nopţi sunt pline de gânduri negre şi apăsătoare. El găseşte în Christos un asemenea izvor de bucurie, o asemenea fântână de mângâiere, încât este mulţumit şi fericit. Pune-l într-o temniţă, şi va găsi tovărăşie bună. Du-l în sălbăticie, şi va mânca pâine din cer. Îndepărtează-l de prieteni, şi el se va întâlni cu un „prieten mai aproape decât un frate” (Proverbe 18:24). Goleşte-i burdufurile, şi va găsi adăpost la Stânca Veacurilor. Dărâmă temelia speranţelor sale pământeşti, şi inima lui va rămâne liniştită, încrezătoare în Domnul. Inima este la fel de nesătulă ca mormântul până când intră Isus în ea, şi apoi este ca un pahar plin ochi. Există o asemenea plinătate în Christos, încât El este totul pentru credincios. Adevăratul sfânt este atât de mulţumit cu plinătatea Lui Isus încât nu mai însetează niciodată, în afară de setea după Fântâna vie. În acelaşi fel vei înseta şi tu, credinciosule. Nu va fi o sete dureroasă, ci o dorinţă iubitoare; vei afla că este plăcut să tânjeşti după plinătatea iubirii Lui Isus. In vremea de demult, Cineva a spus: „Mi-am umplut de multe ori vadra la fântână, dar acum setea mea după Isus a devenit atât de nesăţioasă încât aş vrea să beau direct din fântână”. Este acesta şi simţământul tău, credinciosule? Simţi că toate dorinţele tale sunt satisfăcute în Isus şi că nu ai nici o altă dorinţă decât să-l cunoşti mai mult şi să ai o părtăşie mai apropiată cu El? Atunci vino mereu la Fântână, şi „ia apa vieţii fără plată” (Apocalipsa 22:17). Isus nu spune niciodată că iei prea mult, ci te va întâmpina întotdeauna spunând: „Bea, da, bea cât vrei, prea iubitule”.
6 OCTOMBRIE
Seara
Luase o femeie etiopiană.
Numeri 12:1
Aceasta era o alegere ciudată pentru Moise. Totuşi, cu cât mai ciudată este alegerea Celui care este un „prooroc ca Moise” (Deuteronom 34:10), dar care este mai mare decât el! (vezi Evrei 3:1-3). Domnul nostru, care este frumos ca un crin, s-a căsătorit cu o femeie care mărturiseşte „sunt neagră… căci m-a ars soare/e” (Cânt. 1:6). Este de mirarea îngerilor că Isus şi-a acordat dragostea oamenilor săraci, pierduţi şi vinovaţi. Fiecare credincios, atunci când este umplut de dragostea Lui Isus, trebuie să fie copleşit de mirare, văzând că o asemenea dragoste este risipită pe un obiect atât de nevrednic ca noi. Cunoscându-ne vinovăţia secretă, necredinţa şi împietrirea inimii aşa cum o ştim, suntem copleşiţi de admiraţie recunoscătoare faţă de incomparabila libertate şi suveranitate a harului. Isus trebuie să fi găsit cauza acestei iubiri în propria Lui inimă. Nu ar fi putut s-o găsească în noi, fiindcă nu există. Chiar şi după convertire, rămânem „negri”, deşi harul ne-a făcut „frumoşi”. Rutherford spunea despre sine că fiecare trebuie să subscriem la următoarea afirmaţie: „Relaţia Sa cu mine este că eu sunt bolnav, iar El este Medicul de care am nevoie. Vai! Cât de adesea mă joc de-a v-aţi ascunselea cu Christos! El leagă, şi eu dezleg; El zideşte, eu dărâm. Mă cert cu Christos, şi se împacă cu mine de douăzeci de ori pe zi!” Mire iubitor şi credincios al sufletelor noastre, urmează-ţi lucrarea de har şi conformează-ne cu imaginea Ta, până când ne poţi prezenta fără „pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5:27). Moise a întâlnit opoziţie din cauza căsătoriei sale. Atât el cât şi soţia sa erau subiectul criticii şi bârfelor. Ne mai mirăm, atunci, când lumea această deşartă se opune lui Isus şi miresei Sale, mai ales atunci când marii păcătoşi sunt convertiţi? Temelia obiecţiilor fariseilor este întotdeauna: „ Omul acesta primeşte pe păcătoşi” (Luca 15:2).
*
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald Chambers
6 OCTOMBRIE
Natura regenerării
Dar când Dumnezeu… a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său…
Galateni 1:15-16
Pentru ca Isus Hristos să mă regenereze, ce problemă întâmpină El? Am o ereditate în privinţa căreia nu pot face nimic; nu sunt sfânt şi nici nu e probabil că voi fi; şi dacă tot ce poate face Isus este să-mi spună că trebuie să fiu sfânt, învăţătura Lui îmi provoacă doar descurajare. Dar dacă Isus Hristos este Cel care regenerează. Cel care poate pune în mine propria Lui ereditate sfântă, atunci încep să înţeleg ce vrea El să spună când zice că trebuie să fiu sfânt. Răscumpărarea înseamnă faptul că Isus Hristos poate pune în orice om natura ereditară care a fost in El Însuşi şi toate standardele pe care le dă El sunt bazate pe această natură, învăţătura Lui este destinată vieţii pe care El o pune în noi. Partea mea este să fiu de acord cu verdictul Lui Dumnezeu asupra păcatului, verdict dat în crucea Lui Hristos.Învăţătura nou-testamentală despre regenerare declară că atunci când un om e pătruns de sentimentul nevoii sale spirituale Dumnezeu va pune Duhul Sfânt în duhul acelui om şi, astfel, duhul său va fi animat de Duhul Fiului Lui Dumnezeu, „… până când Hristos va lua chip în voi”. Miracolul moral al răscumpărării este că Dumnezeu poate pune în mine o nouă natură prin care pot trăi o viaţă cu totul nouă. Când ajung la hotarul nevoii spirituale şi-mi înţeleg limitele, Isus spune: ..Ferice de tine”. Dar trebuie să ajung acolo. Dumnezeu nu poate pune în mine, o fiinţă morală responsabilă, natura care era în Isus Hristos dacă eu nu sunt conştient că am nevoie de ea.Aşa cum înclinaţia spre păcat a intrat în rasa umană printr-un singur om, la fel Duhul Sfânt a intrat în rasa umană printr-un alt Om; şi răscumpărarea înseamnă că pot fî eliberat de ereditatea păcătoasă şi pot primi, prin Isus Hristos, o ereditate nepătată, adică pe Duhul Sfânt.
*
MANA DE DIMINEAŢĂ
“El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce nu are vigoare”.
ISAIA 40:29
Domnul Isus cunoaşte bine tendinţa noastră de a obosi şi de a fi descurajaţi când vrăjmaşul ne apasă cumplit, când întunericul se îngroaşe în jurul nostru şi când vânturi furtunoase se abat peste noi, în deosebi când rugăciunile noastre nu primesc răspunsul aşteptat. “El Îşi aduce aminte că suntem ţărână” şi ţărâna nu trage spre cer ci spre ţărână. În loc să ne lăsăm doborâţi de oboseală, să ne rugăm şi să stăruim în rugăciune până va crede El de cuviinţă să ne trimită izbăvirea pe care o socoteşte cea mai bună pentru noi. Cât de adevărat este că Dumnezeu nu este refractar de a răspunde cererilor noastre, ca judecătorul nedrept faţă de văduva săracă. Este trist că foarte puţini Îl cunosc bine pe Tatăl nostru ca să-şi dea seama că noi nu îl deranjăm, nici nu-L obosim când venim mereu înaintea Lui cu problemele noastre. Este adevărat, după cum este şi scris, că “o nădejde amânată îmbolnăveşte inima”, dar îmbolnăveşte numai inima celor care nu aşteaptă pe Domnul. Uneori suntem atât de istoviţi, încât suntem gata să renunţăm de a mai nădăjdui că vom primi izbăvire, şi ascultare la rugăciunile noastre stăruitoare. Se ştie că până la urmă văduva din pilda judecătorului nedrept (Luca 18:1-8) a primit ce a cerut, cel puţin pentru că a refuzat să renunţe la nădejdea că va fi ascultată. Dumnezeu nu vrea să obosim, să fim istoviţi şi nu ne va lăsa să ajungem fără vigoare şi desnădăjduiţi. El ne-a dat soluţia preţioasă împotriva oboselei sufleteşti. “Cei ce se încred în Domnul (cei ce-L aşteaptă) umblă şi nu sunt extenuaţi” (vs. 31). “Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi va fi al vostru” (Marcu 11:24). Singurul lucru pe care-l avem de făcut este să-L lăudăm şi să aşteptăm împlinirea promisiunilor Lui în viaţa noastră. Răbdarea credinţei este aceea care aşteaptă să vadă că nu ne-am încrezut degeaba şi că Dumnezeu este credincios făgăduinţelor făcute. Psalmistul David, care a trecut prin experienţe extenuante şi descurajatoare a spus: “O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii” (Ps. 27:13) şi aceasta l-a întărit ca să nu cadă în deznădejde. Să nu ne lăsăm descurajaţi din pricina împrejurărilor prin care trecem ci să credem în Acela despre care Pavel spunea: “Ştiu în cine am crezut!”. Dumnezeu ne pregăteşte pentru cer, tăindu-ne puţin câte puţin, legăturile care ne mai leagă de pământ, ca fii ai lui Adam. Oboseala şi descurajarea sunt legate de ţărâna din noi, dar nădejdea pe care a pus-o Dumnezeu în inimile noastre, ne ridică oridecâte ori cădem de oboseală şi ne aduce aminte de Cuvântul care spune că:”… suferinţele din timpul de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare”. Cineva spunea: “Domnul nu este o asigurare că vom fi scutiţi de necazuri, dar este o desăvârşită asigurare în necazuri, El însuşi fiind cu noi în ele.
*
CALENDAR BIBLIC
DOMNUL ESTE APROAPE
Urmați dar pilda Lui DUMNEZEU ca niște copii prea iubiți . Trăiți în dragoste, după cum și HRISTOS ne-a iubit, și S-a dat pe Sine pentru noi ca un prinos și ca o jertfă de bun miros Lui DUMNEZEU.
Efes. 5:1-2
Ce vorbe mărețe! Ce desăvârșită este lucrarea Lui Hristos. Odinioară eram foarte departe de Dumnezeu, iar acum suntem aduși atât de aproape de El încât suntem făcuți copii ai Săi prea iubiți. „Voi fiți desăvârșiți după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Mat. 5.48). Dar CUM este posibil acest lucru? Harul Lui Dumnezeu a pregătit totul. Noi stăm în fața Lui Dumnezeu ca şi copiii Săi prea iubiți și suntem părtași ai naturii dumnezeiești. Starea normală a unui copil față de tatăl este aceea de a face ceea ce face și părintele său. Dacă umblăm cu Dumnezeu, umblăm în dragoste, căci El este dragostea. Această dragoste o vedem arătată în Hristos. El a părăsit cerul, S-a lepădat pe Sine Însuși pentru a Se jertfi în locul nostru, ca dar al Lui Dumnezeu și ca jertfă de ardere de tot. De aceea apostolul Pavel spune: „Trăiți în dragoste după cum și Hristos ne-a iubit.” Dragostea Lui Hristos trebuie să fie activă în noi, ea trebuie să se arate prin noi. Dumnezeu pune mare preț ca noi în viața de toate zilele să fim o mărturie vie în umblarea noastră practică. Domnul Isus este modelul nostru desăvârșit, întotdeauna El a făcut voia Tatălui. Totodată El a arătat o adâncă milă pentru fiii oamenilor. El a făcut bine oricui și în orice loc și nu a bruscat pe nimeni. El era Lumina care a venit în lume ca să lumineze pe orice om. Totodată El era îndurarea desăvârșită.
Indurarea și dragostea către oameni are izvorul în Fiul Omului. Deci avem în toate o pildă plină de slavă în El, și tot prin El avem puterea de a traduce în practică lucrurile sfinte așa cum a făcut și Marele nostru Mântuitor. Să privim țintă la El și vom deveni asemenea Lui.
*
OSWALD CHAMBERS
BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU
6 OCTOMBRIE
Doamne, ce minunat este să mă gândesc la Tine! Dar oare când inima mea doritoare va fi acaparată întru totul de Tine? Parcă sunt paralizat de propria mea micime şi îngustime şi păcătoşenie.
*
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
6 OCTOMBRIE
FELUL ÎN CARE SUNTEM CĂLĂUZIŢI
Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul.
Ioan 16:13
Adevărul este ca o peşteră foarte mare în care noi dorim să intrăm, dar pe care nu suntem în stare s-o traversăm singuri. Ea este clară şi luminoasă la intrare, dar dacă voim să pătrundem mai departe şi să cercetăm ascunzişurile ei, ne trebuie o călăuză, fără de care ne putem pierde. Duhul Sfânt care cunoaşte foarte bine tot adevărul, el este această călăuză, este rânduit să îl conducă pe orice credincios adevărat, atât de departe cât poate el pricepe, să-l ducă dintr-o încăpere în alta ca să înveţe să cunoască lucrurile adânci ale lui Dumnezeu şi sa-i descopere toate lucrurile ascunse.Ce mare făgăduinţă pentru sufletul care cercetează smerit! Noi dorim să cunoaştem adevărul şi să ne adâncim în el. Ne dăm seama că suntem supuşi greşelii şi că avem nevoie grabnică să fim călăuziţi. Să ne bucurăm dar de faptul că Duhul Sfânt a venit să rămână cu noi. El vrea să ne slujească de călăuză şi noi primim cu bucurie călăuzirea Lui. Dorim „tot adevărul”, ca să nu ne clătinam în vreo parte. Să nu nesocotim nici o fărâmă din descoperirea Duhului Sfânt, ca să nu pierdem o binecuvântare şi să cădem în păcat. Duhul Lui Dumnezeu ne-a fost dat ca să ne călăuzească în tot adevărul şi ca noi, cu inimile supuse, să ascultăm Cuvântul Lui Dumnezeu şi să-i urmăm îndrumările.
MEDITAŢII ZILNICE
WIM MALGO
6 OCTOMBRIE
«Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!» ROMANI 7:19
Nu te recunoşti în acest verset? Vrei cu tot dinadinsul să te lupți din răsputeri să-ţi birui furia, pasiunile întunecate, păcatele, şi totuşi nu reuşeşti. De ce oare? Pentru că predarea ta nu este totală. «Da».spui tu, «vreau să trăiesc cu tot ce am şi cu tot ce sunt pentru Isus, dar nu am putere». Dragul meu, Dumnezeu nu aşteaptă putere din partea ta, dimpotrivă! A-L urma pe Isus nu te face pe tine mai puternic; vei rămâne fară doar şi poate la fel de slab ca înainte. Şi totuşi este posibil să duci o viaţă de biruinţă, deoarece victoria Lui pe crucea de pe dealul Golgotei este reală. Pe cruce El a strigat: «S-a isprăvit!» (loan 19,30). Oare în momentul în care te-ai hotărât să-L urmezi pe Domnul, ai fost umplut cu putere? Nu, nu a fost deloc aşa. Tu ai rămas la fel de slab ca mai înainte, poate chiar mai slab. Dar prin decizia şi predarea ta totală în mâna Lui se declanşează o putere spirituală pe care nu tu o ai, dar care îţi stă deplin la dispoziţie. In spatele slăbiciunii şi nevredniciei tale stă întreaga putere de biruinţă a Lui Isus Hristos. Nu te uita la poverile care te apasă, ci abandonează-te în braţele Sale puternice!
*
DOMNUL ESTE APROAPE-GBV
Marţi 6 Octombrie
Şi acum, temeţi‑vă de Domnul şi slujiţi‑I cu integritate şi în adevăr şi îndepărtaţi dumnezeii cărora le‑au slujit părinţii voştri dincolo de râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului. Şi dacă este rău în ochii voştri să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le‑au slujit părinţii voştri care erau dincolo de râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Dar eu şi casa mea vom sluji Domnului.
Iosua 24:14,15
Iosua (18)
În capitolul 24, Iosua rosteşte un discurs final foarte solemn înaintea poporului său, Israel, în special înaintea conducătorilor. El începe prin prezentarea pe scurt a istoriei lor de până atunci. Găsim aici lucruri care nu sunt menţionate în Geneza; de exemplu, că Terah, tatăl lui Avraam, alături de alţi predecesori ai lui, era închinător la idoli. Chemarea lui Avraam şi felul cum descendenţii săi au ajuns să trăiască în Egipt sunt prezentate pe scurt, la fel ca şi eliberarea din robie a lui Israel. Cuvintele „aţi locuit în pustie timp îndelungat“ sunt sumarul celor patruzeci de ani petrecuţi în pustie. Dumnezeu însă intră în mai multe detalii cu privire la cucerirea Canaanului. Vedem aici că Dumnezeu a folosit viespi pentru a‑i alunga pe canaaniţi şi că această cucerire nu a fost rezultatul săbiilor şi al arcurilor israeliţilor. Dumnezeu luptase pentru Israel!
Această prezentare solemnă este urmată de un îndemn: „Temeţi‑vă de Domnul şi slujiţi‑I cu integritate şi în adevăr“. Însă, dacă doreau să facă acest lucru, era necesar să lepede dumnezeii falşi la care, în mod evident, unii dintre ei încă se închinau. Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu a fi un Dumnezeu printre alţii – El nu‑Şi va împărţi gloria cu nimic şi cu nimeni. Acest lucru este la fel de adevărat astăzi ca în zilele lui Iosua.
Orice ar fi ales Israel să facă, poziţia lui Iosua era clară: el şi casa lui aveau să slujească Domnului. Iosua urma să plece curând din această lume, însă îşi crescuse familia în atmosfera cunoaşterii şi a slujirii Domnului. Facă Domnul ca acest lucru să fie adevărat cu privire la noi toţi şi la familiile noastre! ( P. Vedder, Jr.)
*
IZVOARE IN DEŞERT
6 Octombrie
N-a deschis gura deloc.
(Isaia 53:7)
Ce har ni se cere când suntem înţeleşi greşit, şi totuşi ne purtăm corect, sau când suntem judecaţi cu asprime, dar primim aceasta cu sfântă blândeţe! Nimic nu testează mai bine caracterul nostru de creştin decât atunci când se spune ceva rău despre noi.
Acest tip de test al zdrobirii este ceea ce arată dacă suntem aur solid sau doar metal placat cu aur. Dacă măcar am putea vedea binecuvântările care sunt ascunse în încercările noastre, am spune ca David, când l-a blestemat Şimei: „Lăsaţi-l să blesteme… Poate că Domnul se va uita la necazul meu, şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi“ (2 Samuel 16:11-12).
Unii creştini se întorc uşor de la măreţia chemării vieţii lor, urmărindu-şi în schimb motivele de nemulţumire şi vrăjmaşii. În cele din urmă îşi transformă vieţile într-un mic vârtej de ostilităţi. Aceasta îmi aminteşte de încercarea mea de a mă ocupa de cuibul unei viespi. Poate că eşti în stare să împrăştii viespile, dar vei fi probabil înţepat îngrozitor şi nu vei primi nimic pentru durerea ta, pentru că mierea lor n-are valoare.Fie ca Dumnezeu să ne dăruiască mai mult din Duhul Lui Hristos, care: „când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; ci Se supunea dreptului Judecător“ (1 Petru 2:23). „Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre“ (Evrei 12:3). A.B. Simpson
Pentru tine El a mers pe drumul calvarului,
El a fost aspru bătut, având capul plecat în umilinţă.
El a cunoscut cele mai adânci suferinţe, dureri şi întristări,
El a cunoscut îndelunga răbdare fără nici o uşurare,
El a luat toată amărăciunea din cupa adâncă a morţii,
El nu a păstrat nici o picătură de sânge, ci şi le-a dat pe toate.
Da, pentru tine şi pentru mine, El a câştigat bătălia
Ca să ne ducă la glorie, pe tărâmuri de lumină.
*
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
6 octombrie
Text: Isaia 6:1-8
DE LA ZDROBIRE LA BINECUVÂNTARE
Vai de mine, Sunt pierdut… am văzut cu ochii mei pe împăratul, Domnul oştirilor!
Isaia 6:5
Scriitorul de literatură devoţională F.W. Boreham din Noua Zeelandă, a auzit cântând o fată frumoasă un cântec minunat. Cu toate acestea, el a avut un sentiment ciudat de nemulţumire, după ce cântecul s-a terminat. Un prieten de-al său care a avut un sentiment similar şi a încercat să afle ceea ce lipsea cântecului, a comentat: „Intr-o zi inima îi va fi zdrobită, şi dacă o vei auzi cântând atunci vei fi mulţumit”. Ceea ce voia să spună era că suferinţele vor putea da o adâncime vieţii ei care îi va schimba minunata performanţă într-o experienţă adânc mişcătoare.In Scriptură, zdrobirea este adeseori premergătoare binecuvântării. După ce lui Iacov i s-a frânt coapsa şi a rămas olog, Dumnezeu i-a schimbat numele în Israel, care înseamnă: „prinţul lui Dumnezeu” (Genesa 32:28). Când Isaia L-a văzut pe Domnul „plin de mărirea Lui”, el fost umilit de condiţia extrem de păcătoasă în care se afla. O singură privire asupra sfinţeniei Lui Dumnezeu l-a despuiat de toată mândria. Prima dată a fost zdrobit, apoi a fost în măsură să răspundă chemării lui Dumnezeu pentru slujbă.În Noul Testament, Pavel a spus: „De aceea mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea Lui Cristos să rămână în mine… căci, când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:9, 10). Si pentru că trupul Domnului a fost frânt şi sângele Lui a fost vărsat la Calvar, curg binecuvântările purificatoare spre viaţa ta şi a mea.Permite oare Dumnezeu ca în viaţa ta să fie anumite greutăţi, chiar acum? Hotărăşte-te să nu te laşi înfrânt de ele. Încrede-te în El. Lasă-L să transforme zdrobirea ta în binecuvântare. P.R.V.
O inimă zdrobită poate da viaţă;
Din adâncul ei frumseţi se vor ivi;
Iar când ea se dă deplin pentru lsus,
Iubirea Lui prin ea va străluci. – D.J.D.
Înainte de-a fi folosit din plin de Dumnezeu, va trebui poate să fii rănit adânc
*
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul II
6 Octombrie
2 Cronici 11.1-23
Divizarea lui Israel în două împărăţii a fost o judecată din partea Lui Dumnezeu. Este deci o pierdere de timp pregătirea a o sută optzeci de mii de oameni aleşi, „pentru a răsturna” situaţia. Roboam, avertizat de omul Lui Dumnezeu, renunţă la ideea sa. îşi concentrează forţele ca să construiască cetăţi de apărare în scopul asigurării protecţiei şi a resurselor de hrană pentru mica lui împărăţie.În ceea ce-l priveşte, Ieroboam nu rămâne inactiv, dar ce dureros că el acţionează într-un alt sens! Temându-se ca nu cumva să-şi piardă influenţa dacă le va mai permite alor lui să meargă la sărbătorile din Ierusalim, stabileşte un cult naţional idolatru, dezgustător în ochii Lui Dumnezeu. Atunci preoţii şi leviţii din cele zece seminţii îşi arată ataşamentul lor pentru Domnul şi pentru poruncile Lui. Părăsind ţara mânjită, ei merg să se stabilească în Iuda, preferând să abandoneze tot ce aveau, decât să rămână asociaţi cu păcatul. Ce mulţi sunt credincioşii care au făcut acelaşi lucru, din supunere faţă de Domnul!Încurajaţi de exemplul acestor leviţi, alţi credincioşi aparţinând acestor zece seminţii, probabil fără să-şi părăsească definitiv cetăţile, încep să se suie de atunci la Ierusalim, pentru a aduce acolo jertfe după Cuvânt.
*
CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU
pentru astăzi-OCTOMBRIE 2015
NU MAI ÎNCERCA SĂ-I DAI SFATURI LUI DUMNEZEU
„Căile voastre nu sunt căile Mele”
Isaia 55:8
Faci tu ceea ce crezi că este voia Lui Dumnezeu în viaţa ta şi, cu toate acestea, lucrurile nu se petrec aşa cum te-ai aşteptat? Dumnezeu are o perspectivă diferită, o perspectivă mai bună. E bine să-I pui întrebări, dar nu să te îndoieşti de El sau să-I dai sfaturi. În Cuvântul Său El spune: „gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele”. Când Dumnezeu i-a spus lui Moise că-i va scoate pe evrei din Egipt, Moise L-a crezut întru totul. Dar lucrurile nu au decurs aşa cum a anticipat, întrucât, pentru o vreme, Faraon le-a făcut viaţa şi mai amară. Aşa că, în loc să devină erou, Moise a trecut printr-o perioadă de critici şi neînţelegeri. Mai târziu, când alte lucruri nu s-au petrecut aşa cum se aştepta, Moise s-a descurajat şi s-a plâns: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis?” (Exod 5:22). Moise nu a înţeles rezultatul ascultării Lui de Dumnezeu, pentru că El nu i-a spus exact cum se vor desfăşura lucrurile. De obicei, frustrările noastre nu prea au de-a face cu ceea ce face sau nu face Dumnezeu, ci cu înţelegerea noastră greşită a ceea ce credem că ar trebui să facă El. Când vrei sau încerci să-L analizezi pe Dumnezeu, ajungi de fiecare dată să fii frustrat. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea” (Ioan 13:7). Numai când priveşti în urmă înţelegi cum te-a călăuzit Domnul. El se pricepe cel mai bine la ceea ce face şi Scriptura dovedeşte asta. Aşa că, încrede-te în Dumnezeu şi nu încerca să-I dai sfaturi.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Marţi, 6 Octombrie 2015
V-am scris aceste lucruri, ca să știți că voi care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu aveți viața veșnică.
1 Ioan 5.13
Totul sau nimic
Mulți oameni recunosc valoarea morală a învățăturii Mântuitorului. Ei văd în Isus un om înțelept și un profet, dar alungă gândul că El este Fiul Lui Dumnezeu.Când era pe pământ, Isus a arătat cu claritate că este Fiul Lui Dumnezeu. El chiar a confirmat acest adevăr, cu toate că știa că afirmația Sa că este Fiul Lui Dumnezeu Îl va duce la răstignire. Scriptura nu vorbește cu jumătăți de măsură cu privire la Hristos. La El este vorba de tot sau nimic.Totul: În final nu este vorba de a crede numai învățăturile Domnului, ci a crede că Fiul Lui Dumnezeu ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși la cruce pentru noi. Numai această jertfă unică a putut să ne împace cu Dumnezeu și să ne pună în relație cu El: și anume, în relația de copii cu Tatăl lor.Nimic: Dacă vrem să admirăm numai învățăturile Mântuitorului fără să credem că El este Fiul Lui Dumnezeu care S-a jertfit pentru noi, atunci nu rămânem decât cu o morală creștină care nu poate salva pe nimeni.Fiecare în parte trebuie să recunoască valoarea nemărginită a lucrării Fiului Lui Dumnezeu!
Sursa: Meditații din 14 Calendare primite prin Email
///////////////////////////////////////
Slăvi dumnezeieşti la cruce
- A. Bremicker
„Deci, când a ieşit el, Isus a spus: «Acum este glorificat Fiul Omului şi Dumnezeu este glorificat în El. Dacă Dumnezeu este glorificat în El, şi Dumnezeu Îl va glorifica în Sine Însuşi şi Îl va glorifica îndat㻓 (Ioan 13:31,32 ).
Domnul Isus S-a adresat ucenicilor Săi cu aceste cuvinte impresionante, după ce vânzătorul Iuda a părăsit camera de sus. Lucrarea de la cruce stătea în faţa privirilor Mântuitorului, iar El era gata să meargă pe acel drum greu. Şi totuşi, El nu a vorbit aici despre suferinţe şi groază, care vor fi partea Lui, ci a vorbit despre cruce ca despre un loc unde El, Fiul Omului, va fi proslăvit, iar Dumnezeu glorificat în El. „Acum este glorificat Fiul Omului şi Dumnezeu este glorificat în El.“
Aici avem o latură a lucrării Sale, care ne preocupă deseori prea puţin. Gândim la lucrarea Sa ca bază pentru mântuirea noastră veşnică şi facem bine, căci niciodată nu-i vom putea mulţumi îndeajuns pentru ceea ce a făcut El acolo pentru noi. Aici însă, Domnul Isus vrea să ne ridice gândurile peste binecuvântările noastre şi să ne arate cum El Însuşi, Omul desăvârşit, a fost proslăvit la cruce şi cum L-a proslăvit El acolo pe Dumnezeu.
„Acum este glorificat Fiul Omului“
„Acum“ nu se referă la Iordan, când a fost botezat şi Duhul S-a coborât peste El ca un porumbel. „Acum“ nu se referă nici la muntele schimbării la faţă, când ucenicii au văzut slava Sa în împărăţie. Domnul Isus se referă la cruce, la locul celor mai amare suferinţe, al celor mai mari chinuri şi dureri. Tocmai acolo, la cruce, El, Fiul Omului, a fost proslăvit. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că toate perfecţiunile Sale ca om au fost puse în lumină şi au fost vizibile.
Aşa au stat lucrurile în timpul întregii Sale vieţi, căci niciodată nu a făcut păcat. Dar la cruce s-au descoperit într-o măsură mai mare slava şi desăvârşirea Lui morală. Acolo, unde a fost probat la extrem, a ieşit la iveală numai slavă. Să reţinem: Domnul Isus nu a vorbit aici despre proslăvirea Fiului lui Dumnezeu, nu a vorbit nici despre proslăvirea Sa în împărăţie, ci despre proslăvirea Fiului Omului la cruce.
Niciun om nu a corespuns vreodată la ceea ce a cerut Dumnezeu de la noi. În împrejurările cele mai favorabile, prima pereche de oameni a eşuat pe deplin şi la fel toţi urmaşii lui Adam. Dar Domnul Isus, al doilea Om, a împlinit în totul cerinţele lui Dumnezeu, iar acest lucru l-a făcut în împrejurările cele mai grele. Ce mult străluceşte slava Sa morală pe fondul întunecos a ceea ce a suferit El acolo, la cruce! El a fost Acela care a fost ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. El a fost Acela care S-a jertfit lui Dumnezeu prin Duhul cel veşnic. Ce ascultare, ce dăruire şi ce dedicare!
Noi Îl privim cu admiraţie în îndelunga Sa răbdare, în dragostea şi în bunătatea Sa. El nu S-a apărat când a fost tratat pe deplin nedrept, când a fost lovit, scuipat şi batjocorit. Şi ce descoperire a harului Său când a spus răufăcătorului crucificat împreună cu El: „Astăzi vei fi cu Mine în rai“! El a venit să împlinească lucrarea şi nu S-a lăsat de nimic şi de nimeni reţinut de la aceasta. Ce Domn vrednic de adorare! Ne plecăm înaintea Lui şi spunem cu mireasa din Cântarea Cântărilor: „Preaiubitul meu este alb şi rumen, cel dintâi între zece mii … fiinţa lui este plină de farmec“ (Cântarea Cântărilor 5:10,16 ).
„Dumnezeu este glorificat în El“
Crucea de la Golgota nu este numai reprezentarea tuturor caracterelor alese, morale ale Domnului nostru; ea este în acelaşi timp şi descoperirea desăvârşită a lui Dumnezeu Însuşi. „Dumnezeu este glorificat în El.“ Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că la cruce a devenit vizibilă toată slava lui Dumnezeu. Dacă vrem să ştim cine este Dumnezeu, trebuie să mergem la crucea de pe Golgota. Desigur, Dumnezeu a făcut vizibilă slava Sa de Creator în toate lucrurile create. Dar ştim noi prin aceasta cine este Dumnezeu? Numai crucea este descoperirea deplină a tot ceea ce se găseşte în Dumnezeu, iar Domnul Isus ca om a fost Acela care L-a descoperit astfel pe Dumnezeu. El L-a proslăvit la cruce.
Isus nu a vorbit aici despre proslăvirea Tatălui. Aceasta este o altă latură a lucrării Sale. Aici e vorba de descoperirea a ceea ce este Dumnezeu. Dumnezeu este lumină şi Dumnezeu este dragoste. Amândouă le vedem la cruce. Dumnezeu este lumină, adică El este sfânt şi drept. El nu poate vedea păcatul. Vrem să ştim cât de mult este Dumnezeu lumină? Atunci trebuie să mergem la cruce. Acolo, El, Dumnezeul cel sfânt, L-a părăsit pe Omul desăvârşit Isus Hristos. De ce? Pentru că Acesta a fost împovărat cu vina şi cu păcatele altora. El, care n-a făcut niciodată păcat, în care nu era păcat şi care n-a cunoscut păcatul, a fost făcut de Dumnezeu păcat. Aşa de sfânt şi de drept este Dumnezeu, că a închis cerul şi nu a dat niciun răspuns la strigătul lui Hristos la cruce. El a fost făcut păcat şi tocmai prin aceasta Dumnezeu a fost proslăvit, tocmai în aceasta s-a arătat vizibil cât de mult este Dumnezeu lumină. Putem înţelege că Domnul Isus a luat păcatul ca motiv pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu? Veşnic să-i fie adusă laudă şi mulţumire pentru aceasta!
Dar Dumnezeu nu este numai lumină. El este şi dragoste. Unde putem vedea mai bine această dragoste a lui Dumnezeu decât la cruce? „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu“ (Ioan 3:16a ). El nu L-a dat numai pe acest pământ, ci şi în judecată şi în moarte. Cineva a spus: „Lumina soarelui este întotdeauna aceeaşi, dar la amiază străluceşte cel mai tare. Crucea Domnului Isus a fost amiaza dragostei veşnice a lui Dumnezeu, strălucirea cea mai luminoasă a îndurării veşnice. Deja mai înainte au existat descoperiri slăvite ale acestei dragoste, dar aceste descoperiri au fost ca lumina dimineţii, care străluceşte tot mai luminos până la desăvârşire, iar această desăvârşire o vedem la cruce când pe tot pământul a fost întuneric.“ Dragostea lui Dumnezeu a fost aceea care L-a dat pe Fiul în judecată şi în moarte. Pe bună dreptate cântăm: Al Tău har şi-a Ta iubire / cel mai tare-au strălucit, / când Tu pe Isus la moarte / L-ai dat pentru păcătoşi.
La cruce au fost descoperite desăvârşit dreptatea lui Dumnezeu, maiestatea, adevărul şi dragostea Sa cu privire la păcat. Deşi dreptatea lui Dumnezeu trebuia să condamne pe fiecare păcătos, Dumnezeu poate totuşi acum să lucreze conform dragostei Sale şi să-l îndreptăţească pe cel care crede în Fiul Său. Acesta este rezultatul slăvit al crucii de la Golgota, rezultatul proslăvirii lui Dumnezeu.
„Dumnezeu Îl va glorifica“
Aici găsim răspunsul dumnezeiesc la ceea ce a făcut Domnul Isus la cruce. Dacă El ca Fiul Omului a fost proslăvit la cruce şi în acelaşi timp L-a proslăvit pe Dumnezeu, şi Dumnezeu Îl va proslăvi. Ar fi putut tăcea Dumnezeu la o astfel de lucrare? Niciodată! Hristos a fost înviat prin slava Tatălui. El L-a primit în slavă şi i-a dat locul de cinste la dreapta Sa.
„Îl va glorifica îndată.“ Domnul Isus este deja acum proslăvit. Dumnezeu nu a ezitat să-L proslăvească, nu a aşteptat întemeierea împărăţiei. Nu, acum Fiul Omului este proslăvit la dreapta lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi i-a dat acest loc. Nu ne mărturisesc epistolele Noului Testament această slavă?
„De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi i-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume, ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi“ (Filipeni 2:9,10 ).
„După lucrarea puterii tăriei Lui, care a lucrat în Hristos, înviindu-L dintre morţi, şi L-a aşezat la dreapta Sa, în cele cereşti, mai presus de orice stăpânire şi autoritate şi putere şi domnie şi de orice nume care este numit, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor; şi a pus toate sub picioarele Lui“ (Efeseni 1:19-22 ).
„L-ai făcut cu puţin mai prejos decât îngerii, L-ai încununat cu glorie şi onoare…; toate le-ai supus sub picioarele Lui … Dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii datorită morţii pe care a suferit-o, încununat cu glorie şi onoare, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare“ (Evrei 2:7-9 ).
Da, Dumnezeu L-a proslăvit, i-a dat locul care Îl merită, pentru că El L-a proslăvit la cruce într-un mod desăvârşit pe Dumnezeu. Curând Îl vom vedea acolo pentru a-i aduce veşnic adorare şi laudă pentru ceea ce a săvârşit pe cruce la Golgota.
https://comori.org/viata-de-credinta/privind-spre-tinta/slavi-dumnezeiesti-la-cruce
////////////////////////////////////////
Pe urmele paşilor Săi
- A. Bremicker
„…Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcaţi pe urmele Lui: El, care n-a făcut păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui; care, fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu ameninţa, ci Se încredinţa pe Sine Celui care judecă drept“ (1. Petru 2: 21-23 ).
Persoana şi lucrarea Domnului Isus sunt conţinutul măreţ al descoperirii lui Dumnezeu faţă de oameni. Peste tot în Biblie Îl găsim pe El şi slăvile Sale. În versetele de mai sus ne este prezentat ca Cel care a suferit în viaţă şi astfel ne-a lăsat un exemplu pe care îl putem imita. Aici nu e vorba de suferinţele Sale ispăşitoare, pentru că în acestea nimeni nu-L poate urma pe Domnul. În ceea ce a suferit la cruce sub mâna lui Dumnezeu, când „sabia lui Dumnezeu s-a trezit împotriva Lui“, El este unic şi neimitabil. Petru vorbeşte despre aceasta în următorul verset: „care a purtat El Însuşi păcatele noastre în trupul Său pe lemn“.
Dar Domnul nu a suferit numai în orele de întuneric de la cruce, ci întreaga Sa viaţă a fost plină de suferinţe nesfârşite. Cât de mult L-au durut ura şi duşmănia oamenilor, cât de mult a simţit respingerea rece care I s-a arătat Celui care „umbla din loc în loc făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul“ (Faptele Apostolilor 10:38 )! El a vindecat bolnavii, i-a îmbrăcat pe cei goi, i-a hrănit pe cei flămânzi, a iertat păcate şi a înviat din morţi.
Totuşi răspunsul oamenilor a fost răutate şi duşmănie. „M-au înconjurat cu cuvinte de ură şi luptă împotriva mea fără temei. Pentru dragostea mea, ei mi-au fost adversari… mi-au întors rău pentru bine şi ură pentru dragostea mea“ (Psalmul 109:3-5 ). Când a vindecat un bolnav într-o zi de sabat, oamenii au ţinut sfat cum L-ar putea omorî (Marcu 3:6 ). Au mers atât de departe, încât au spus că alungă demonii prin căpetenia demonilor şi că este un „om mâncăcios şi băutor de vin“ (Matei 9:34 ; Matei 11:19 ).
Dar toate aceste suferinţe, care L-au lovit adânc pe Domnul în timpul căii Sale pe acest pământ, le-a suportat într-un mod vrednic de admiraţie. Cum a reacţionat în prezenţa răului, a urii, a împotrivirii din partea păcătoşilor, care I-au călcat în picioare dragostea? Le-a răsplătit răul cu rău? O, nu! Ce mult ne mişcă inimile răbdarea şi harul Său, când Îl privim în îndelunga Sa răbdare! În faţa a ceea ce a suferit, El a putut spune: „dar eu mă rog“ (Psalm 109:4). Dependenţa Sa de Dumnezeu şi Tatăl Său nu a putut fi tulburată de provocarea oamenilor. Tocmai atunci când lepădarea Domnului de către poporul Său a fost sigilată, a rostit cuvintele: „Da, Tată, pentru că aşa a fost plăcut înaintea Ta“ (Matei 11:26 ).
Ce Domn vrednic de adorare! Toate aceste suferinţe le-a suportat „pentru noi“. El a purtat şi a suportat la cruce pentru noi nu numai durerile ispăşitoare, ci Petru vorbeşte şi despre suferinţele Sale în timpul vieţii: „Hristos a suferit pentru voi“. Domnul a văzut şi a suportat pe acest pământ timp de 33 de ani suferinţe fără număr. El a făcut aceasta pentru tine şi pentru mine. Ce Domn şi Mântuitor! El a făcut acest lucru pentru a ne lăsa un exemplu, ca noi să călcăm pe urmele paşilor Săi. Şi noi mergem prin această lume pe o cale pe care avem de-a face cu oameni care iubesc mai mult întunericul decât lumina şi care ne urăsc dacă mărturisim despre lumină. Dar cum reacţionăm când suntem atacaţi de ei? Dăm un răspuns firesc sau realizăm ceea ce a spus Domnul: „Învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi smerit cu inima“ (Matei 11:29 )?
Petru ne îndeamnă să călcăm pe aceste urme. La începutul vieţii sale cu Domnul, el a avut dorinţa de a-L urma (Luca 5:11 ) şi a primit mai târziu o însărcinare personală în acest sens de la Domnul (Ioan 21:22 ). Petru ne transmite acum nouă această însărcinare îndemnându-ne să călcăm pe urmele Domnului.
„Urmele“ Sale nu pot niciodată să înlocuiască crucea. Cel necredincios trebuie să se refugieze la lucrarea săvârşită pe cruce. Dar cel care a făcut aceasta, trebuie să calce acum pe urmele marelui nostru exemplu. El a suferit; şi noi avem de suferit, dacă Îl urmăm. Fără îndoială, suferinţele noastre sunt mici în comparaţie cu ale Sale şi totuşi, Domnul ni se prezintă ca exemplu.
De multe ori trebuie să suferim pentru că am făcut ceva greşit. Domnului nu I s-a întâmplat aşa ceva niciodată. El a suferit din cauza dreptăţii, dar niciodată ca urmare a propriului păcat. El a făcut unele lucruri în care nu-L putem urma. El este Dumnezeul veşnic şi ca atare a redat, de exemplu, morţilor viaţa. Aceasta nu o putem face. Dar Petru ne arată aici patru lucruri în care fiecare credincios, fie în vârstă, fie tânăr, Îl poate urma pe Domnul:
- El n-a făcut păcat
- În gura Lui nu s-a găsit viclenie
- Fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu ameninţa
- S-a încredinţat Celui care judecă drept
- El n-a făcut păcat
Domnul Isus a fost „Sfântul“ care a fost născut (Luca 1:35 ) şi niciodată nu s-a găsit nicio urmă de păcat în El. El n-a cunoscut păcat (2. Corinteni 5:21 ) şi a putut spune iudeilor: „Cine dintre voi Mă dovedeşte de păcat?“ (Ioan 8:46 ). Referitor la diavolul citim: „Pentru că vine stăpânitorul lumii şi el nu are nimic în Mine“ (Ioan 14:30 ). Nu, în El nu a fost nici măcar un punct de contact pentru păcat! El a fost desigur „ispitit în toate“, dar „în afară de păcat“. El stă înaintea noastră curat, sfânt şi fără prihană.
Ştim cu toţii că greşim deseori şi ne-am înşela singuri dacă nu am recunoaşte acest lucru (1. Ioan 1:8 ). Totuşi Dumnezeu ne dă ca exemplu viaţa fără păcat a Domnului Isus. Nu poate exista un alt etalon. Dumnezeu doreşte de la copiii Săi ca „să nu păcătuiască“ (1. Ioan 2:1 ). Deseori este mai uşor să faci ceva bine în împrejurări favorabile decât să nu păcătuieşti în împrejurări nefavorabile. La Domnul găsim ambele cazuri. El a umblat făcând binele şi în toate împrejurările a rămas fără păcat. Chiar dacă împrejurările au fost negative, chiar dacă a fost batjocorit, dispreţuit, atacat, El nu a făcut nici un păcat.
Cineva a spus: „Principiul păcatului este independenţa de Dumnezeu“. Domnul a rămas în toate în dependenţă deplină de Dumnezeul Său. El venise să facă voia lui Dumnezeu şi să împlinească lucrarea Lui şi în acest sens nimic nu L-a putut împiedica. Cât de uşor ne lăsăm conduşi de împrejurări şi devenim independenţi! În acest caz, diavolul găseşte repede un punct de contact pentru a ne seduce la păcat. Deseori pot să fie lucruri aparent inofensive, dar, dacă părăsim dependenţa, ne pot conduce să păcătuim. De aceea să ne gândim la cuvintele Domnului: „Învăţaţi de la Mine!“
- În gura Lui nu S-a găsit viclenie
Viclenia este contrariul sincerităţii. Cât de sincer a fost Domnul în totul! El nu i-a înşelat pe oameni pentru a-şi câştiga favoarea lor. Niciodată nu a fost nimic în cuvintele Sale care să nu lase să se recunoască limpede ce gândea şi ce dorea să spună. El a rostit cuvinte de har, dar şi cuvinte ale adevărului, iar acestea nu au fost întotdeauna plăcute ascultătorilor. Când iudeii au încercat să-L prindă cu cuvintele Sale, au recunoscut că nu este posibil (Luca 20:26 ). În totul, Domnul Isus a fost „ceea ce vă şi spun“ (Ioan 8:25 ).
Cu totul altfel suntem noi, oamenii! De câte ori nu se găseşte viclenie în gura noastră! Spunem altceva decât gândim de fapt. Probabil, rostim cuvinte frumoase pentru a ne crea un avantaj sau pentru a ne pune într-o lumină favorabilă faţă de alţii. Anania şi Safira ne sunt daţi ca un exemplu de avertizare. Ei au încercat să prezinte în exterior altceva decât ce era într-adevăr în interiorul lor, iar Domnul a răspuns cu o judecată înfricoşătoare (Faptele Apostolilor 5:1-11 ).
Cât de uşor putem chiar şi să încercăm să le punem altora o cursă prin cuvintele noastre, aşa cum ucenicii fariseilor i-au pus Domnului Isus întrebarea aparent naivă: „Se cuvine să dăm tribut Cezarului, sau nu?“ (Matei 22:17 ). Domnul a recunoscut imediat că voiau să-L ispitească prin această întrebare. De câte ori ne asemănăm cu aceşti oameni şi nu cu Domnul, „în gura căruia nu s-a găsit viclenie“! Cât de necesar este să călcăm şi în acest sens pe urmele Sale!
- Fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu ameninţa
Pentru cuvântul „a insulta“ putem folosi şi cuvântul „a batjocori“ sau „a dispreţui“. Cât de mult a fost insultat Domnul, ce dispreţ I s-a adus! El spune: „Ocara mi-a frânt inima“ (Psalmul 69:20 ). Dar care a fost răspunsul Lui la acestea? A întors batjocura când a fost dispreţuit, scuipat, bătut, când I S-a pus cununa de spini, când L-au crucificat şi au râs de El? Le-a atras atenţia, i-a ameninţat că în curând va fi Judecătorul lor? Nimic din toate acestea! Cât de mişcătoare sunt cuvintele Sale: „Tată, iartă-i, că nu ştiu ce fac!“ Când au adus martori mincinoşi, El a tăcut, când L-au acuzat, nu a răspuns (Matei 26:63 ; Matei 27:12 ). Chiar dacă L-au provocat aşa de mult, El nu i-a insultat şi nu i-a ameninţat.
Cât de neînsemnate sunt suferinţele noastre şi totuşi cât de repede „ne ieşim din pene“! Cât de repede insultăm şi ameninţăm când suntem atacaţi într-un fel oarecare de oameni! Ca şi creştini, suntem îndemnaţi să „mustrăm“ sau să îndreptăm în anumite situaţii, dar niciodată să insultăm sau să ameninţăm. Când iudeii L-au prins pe Domnul, Petru a crezut că trebuie să răsplătească cu aceeaşi monedă: a scos sabia şi a tăiat urechea dreaptă a slujitorului marelui preot. Fără îndoială, el a avut intenţii bune; dar ce răspuns i-a dat Domnul? „Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?“ (Ioan 18:11 ). El a primit totul din mâna Tatălui; şi în această privinţă ne este un exemplu pe care Îl putem urma şi imita.
- El S-a încredinţat Celui care judecă drept
Domnul Isus a ştiut că are de-a face cu Dumnezeu. În toate, ochii Lui au fost îndreptaţi spre El, aşa încât a putut primi totul din mâna Lui şi a găsit în aceasta „mâncarea Sa“. El nu a încercat să Se îndreptăţească sau să Se apere, ci a tăcut şi a lăsat totul în seama Dumnezeului Său.
Când Iov a trebuit să sufere mari dureri şi soţia lui i-a spus să-L blesteme pe Dumnezeu, el a răspuns: „Ce? Am primit de la Dumnezeu binele şi să nu primim răul?“ (Iov 2:10 ). Încrederea lui a fost îndreptată spre Dumnezeu şi a vrut să primească totul din mâna Sa.
De câte ori suntem înclinaţi să nu lăsăm lucrurile în seama lui Dumnezeu, ci căutăm să ne ajutăm şi să ne apărăm singuri! Mai ales când suntem probabil atacaţi pe nedrept, ne vine greu să aşteptăm. Dar îndemnul lui Dumnezeu e valabil şi pentru noi: „Este bine ca omul să aştepte, şi aceasta în tăcere, mântuirea Domnului“ (Plângerile lui Ieremia 3:26 ). Pavel i-a îndemnat pe romani: „Nu vă răzbunaţi singuri, preaiubiţilor, … pentru că este scris: «A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti», spune Domnul … Nu fi învins de rău, ci învinge răul prin bine“ (Romani 12:19-21 ). Să Îl luăm pe Domnul ca model! El a spus: „Dar Tu eşti Cel care m-ai scos din pântece; Tu mi-ai dat încredere la sânii mamei mele. Din pântece Ţi-am fost dat Ţie; din pântecele mamei mele, Tu eşti Dumnezeul meu.“
Domnul a suferit „pentru noi“, ca să ne lase un exemplu. Noi nu urmăm un oarecare lucru, ci o Persoană. Îl urmăm pe Acela care „ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi“ (Efeseni 5:2 ). El a mers înaintea noastră, iar noi putem să-L urmăm, adică să mergem foarte aproape de El, în spatele Său. Numai dacă El este zilnic conţinutul inimilor şi al afecţiunilor noastre, putem să-i urmăm exemplul. Suntem îndemnaţi să privim la Acela care a suferit o împotrivire aşa de mare faţă de Sine din partea păcătoşilor. Dacă facem aceasta, se va găsi şi în viaţa noastră ceva din ceea ce era în viaţa Domnului Isus, spre bucuria şi proslăvirea deplină a Tatălui. Dorinţa lui Dumnezeu şi ţelul acţiunii Duhului Sfânt sunt ca Domnul Isus să ia chip în noi şi să iasă la iveală prin faptul că nu păcătuim, nu se găseşte viclenie în gura noastră, nu insultăm şi nu ameninţăm, ci lăsăm totul în seama lui Dumnezeu.
Ne putem lăsa folosiţi în slujba pentru Dumnezeu, dar această slujbă poate fi roditoare numai când Îl urmăm pe Cel care „a purtat El Însuşi păcatele noastre în trupul Său pe lemn“. El este vrednic şi merită să-i răspundem dragostei Sale mari călcând pe urmele Lui.
https://comori.org/viata-de-credinta/privind-spre-tinta/pe-urmele-pasilor-sai
/////////////////////////////////////////
Să ne iubim unii pe alţii, de E. A. Bremicker
„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu“ (Ioan 15:12 ). Domnul Isus a spus aceste cuvinte ucenicilor Săi înainte de a merge pe calea pe care Şi-a dovedit dragostea într-un mod deosebit, calea spre cruce. Cuvintele Domnului nu şi-au pierdut valabilitatea nici pentru noi. Porunca Sa este să ne iubim unii pe alţii. Dragostea faţă de cei care aparţin de familia lui Dumnezeu este o dovadă a faptului că am trecut de la moarte la viaţă (1. Ioan 3:14 ).
Nu există niciun alt cuvânt, al cărui înţeles adânc şi a cărui adevărată însemnătate să fie mai mult răstălmăcite ca acelea ale cuvântului „dragoste“. Ce înseamnă dragostea în această lume? Prin acest cuvânt, mulţi oameni nu înţeleg mai mult decât satisfacerea propriilor dorinţe. Pentru cântăreţii de mare succes aproape nu există altă temă mai îndrăgită ca „dragostea“ şi chiar şi paginile unor ziare sunt pline de acest subiect. Şi totuşi, nu este dragostea mult mai mult? Nu este dragostea cu totul altceva decât împlinirea dorinţelor şi poftelor egoiste? Fără îndoială, există şi în această lume oameni pentru care dragostea are o altă valoare. Dar pentru cineva, care este născut din Dumnezeu, are valabilitate ceea ce ne spune Biblia în această privinţă.
Dumnezeu ne iubeşte – şi noi putem să-L iubim
Dacă vom cugeta la această temă în lumina Bibliei, atunci vom fi conduşi nemijlocit spre Acela, despre care se spune: „Dumnezeu este dragoste“ (1. Ioan 4:8 ). Această expresie măreaţă a Bibliei nu o putem înţelege şi nici explica. Cum am putea noi, oamenii, să spunem sau să scriem cine este Dumnezeu? Dar ceea ce vedem este descoperirea dragostei lui Dumnezeu în Fiul Său. Atunci recunoaştem imediat că dragostea dumnezeiască nu este niciodată egoistă şi nu-şi caută niciodată propriul interes. Dragostea dumnezeiască se află întotdeauna în legătură cu activitatea. Dragostea este activă.
Dragostea dumnezeiască este dăruitoare şi altruistă. Fiecare cititor al Bibliei cunoaşte desigur minunatul verset din Ioan 3:16 : „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu“. Dumnezeu a iubit şi de aceea a dat. Iubirea şi dăruirea stau într-o legătură indisolubilă şi în acelaşi timp minunată.
Dragostea lui Dumnezeu este altruistă: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat pe însuşi Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi…“ – „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Sa faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 8:31 ; Romani 5:8 ). Dumnezeu nu S-a gândit la Sine, ci la duşmanii Săi. În dragostea Sa, nu L-a cruţat pe Fiul Său.
În dragostea Sa, Dumnezeu stabileşte o legătură cu omul (fără să renunţe la sfinţenia Sa, căci lucrarea de la cruce îi oferă baza în acest sens). „Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt“ (Romani 5:5 ). Copiii lui Dumnezeu nu sunt numai în stare să savureze această dragoste şi să se bucure de ea, ci sunt capabili să arate dragoste, dragoste dumnezeiască. Dumnezeu Tatăl ne iubeşte, iar Dumnezeu Fiul ne iubeşte la fel. Această dragoste o putem împărtăşi iubind şi noi.
Această relaţie o explică Domnul Isus ucenicilor Săi. El spune: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea! Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui“ (Ioan 15:9,10 ). E uşor de spus că Îl iubim pe Domnul. Dar există un test simplu pentru a verifica această afirmaţie. Întrebarea testului este: „Ţinem poruncile Lui, suntem gata să îndeplinim dorinţele Lui?“ Să nu ne gândim la alţii, ci să răspundem la această întrebare noi înşine.
Să-i iubim pe alţii cu dragoste dumnezeiască
Dragostea noastră nu se îndreaptă numai spre Dumnezeu, Tatăl şi Fiul, ci noi îi iubim şi pe fraţii noştri. Etalonul dragostei noastre unii faţă de alţii este dragostea lui Dumnezeu. Dacă aşa stau lucrurile, atunci dragostea nu este îndreptată spre noi înşine, ci spre obiectul dragostei noastre: fraţii şi surorile noastre. Apostolul Ioan scrie: „Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că dragostea este din Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi Îl cunoaşte pe Dumnezeu“ (1. Ioan 4:7 ). Îndemnul de a ne iubi unii pe alţii este motivat de faptul că dragostea este din Dumnezeu. Astfel se constituie o legătură strânsă între dragostea lui Dumnezeu pe de o parte şi realitatea că noi ne iubim unii pe alţii pe de altă parte.
Cum se exteriorizează dragostea în viaţa de zi cu zi? Se restrânge numai la a spune cât de mult ne iubim? Cu siguranţă, nu! Ne-am putea imagina o pereche care numai vorbeşte despre dragoste, dar care nu o practică? Desigur, nu! Şi în acest sens, Ioan are ceva de spus: „Copilaşilor, să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci în faptă şi în adevăr“ (1. Ioan 3:18 ). Aceasta nu înseamnă desigur că nu avem voie să spunem că ne iubim unii pe alţii, dar dragostea nu se limitează la aceasta; vorbirea nu transformă dragostea în realitate.
Dragostea nu se limitează numai la simţuri. Desigur, inima noastră are simţăminte. Dragostea are mult de-a face cu ele. Despre aceasta scrie tot Ioan: „Dar cine are bunurile lumii şi îl vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?“ (1. Ioan 3:17 ). Totuşi este adevărat că nici cuvintele, nici simţurile nu pot da dragostei amprenta ei importantă. Pentru aceasta este nevoie de mai mult, şi anume de faptă şi de adevăr.
„În adevăr“, adică real şi sincer, deci nu în prefăcătorie şi în nesinceritate! Recunoaştem uşor că pericolul de a nu iubi în adevăr este foarte mare, dacă credem că putem limita dragostea la cuvinte. Cu cât vorbim mai mult despre dragostea noastră faţă de fraţii noştri, cu atât mai mare este riscul ca dragostea să nu fie sinceră, ci făţarnică.
Dragoste practică
A iubi „în faptă“ este rezultatul simţămintelor lucrate de Dumnezeu în interiorul nostru. Dacă inima noastră este atinsă, dragostea nu rămâne un sentiment, ci se va dovedi activă. Invers, activitatea fără simţămintele inimii va acţiona întotdeauna cu răceală. Ambele trebuie să fie neapărat în legătură. Dragostea practică va purta caracteristicile dragostei dumnezeieşti, adică va fi în primul rând altruistă şi în al doilea rând dăruitoare.
Cine iubeşte nu se gândeşte la sine şi la avantajul său propriu, ci la ceea ce îi face bine fratelui şi sorei, la ceea ce au ei nevoie. Un astfel de comportament se află în contrast faţă de ceea ce se învaţă în societatea noastră şi chiar se practică. „Fiecare îşi este aproapele său.“ După acest motto trăiesc astăzi mulţi oameni şi chiar şi copiii lui Dumnezeu sunt acut primejduiţi să se orienteze după un astfel de laitmotiv.
Dragostea practică începe prin cunoaşterea nevoilor fraţilor noştri. Aceasta presupune interes unul faţă de altul. Acolo unde lipseşte interesul, dragostei active îi este sustrasă baza. Deci fiecare personal putem cugeta dacă avem într-adevăr interese unii faţă de alţii, dacă ştim nevoile celorlalţi. Acest lucru are valabilitate în familie (soţ/soţie; părinţi/copii), dar are valabilitate şi acolo unde ne strângem cu credincioşii în localitatea noastră sau acolo unde suntem puşi în legătură cu alţi copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu doreşte mai întâi să ne deschidă inima unii pentru alţii.
Dragostea practică se arată în faptul că suntem gata să dăm altuia ceea ce este bun pentru el; căutăm întotdeauna avantajul şi folosul său şi nu păgubirea sa. Ioan spune chiar că suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi (1. Ioan 3:16 ). Aceasta merge foarte departe şi ad-litteram a fost numai rareori practicată (chiar dacă în istoria bisericii există exemple în acest sens). Dar oare nu rezultă din această expresie gândul că dragostea presupune dăruire? Este relativ uşor să iubim când avem un avantaj. Dar dacă trebuie să luăm în seama noastră un dezavantaj pentru avantajarea fratelui nostru? Şi această întrebare ne-o putem pune personal.
Apostolul Pavel le prezintă adunărilor din Macedonia mărturia că s-au dat mai întâi Domnului şi apoi lui Pavel şi colaboratorilor săi (2. Corinteni 8:5 ). Dăruirea şi dragostea faţă de alţii presupune deci dăruire şi dragoste faţă de Domnul. Acestea nu vin din noi înşine, ci sunt urmarea că ne ştim iubiţi de Dumnezeu, că savurăm dragostea Sa şi o lăsăm să lucreze în noi. „Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi“ (1. Ioan 4:19 ).
https://comori.org/viata-de-credinta/privind-spre-tinta/sa-ne-iubim-unii-pe-altii
////////////////////////////////////////
ODIHNINDU-TE ÎN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU, de David Wilkerson (1931-2011)
Dumnezeu ne spune: ,,Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele!” (Proverbe 23:26). Dragostea Sa cere reciprocitate, ca noi să-I răspundem cu o dragoste deplină, neîmpărțită, care pretinde inima, sufletul, mintea și puterea noastră în întregime. Cu toate acestea, Domnul nu ne spune în termeni nesiguri: ,,Tu nu poți câștiga dragostea mea. Dragostea pe care ți-o ofer nu este prin merite.” Ioan scrie: ,,Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.” (1 Ioan 4:19)
Niciunul nu se trezește într-o zi și decide să se îndepărteze de păcat și să-L urmeze pe Isus. Nu, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu coboară în pustia vieții noastre, ne arată starea noastră pierdută și ne face să ne simțim mizerabili în păcatul nostru. Tatăl nostru a trimis Cuvântul Său să ne arate adevărul, a trimis Duhul Său să ne convingă, apoi a venit El Însuși după noi. El a făcut toate acestea pentru noi!
David își exprimă odihna în dragostea sa pentru Dumnezeu când scrie: ,,Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.” (Psalmul 73:25) Inima care Îl iubește pe Domnul încetează în totalitate să mai caute alinare în altă parte. Mai degrabă, își găsește mulțumirea deplină în El. Bunătatea lui Dumnezeu prețuiește mai mult decât viața însăși.
O astfel de inimă se bucură și de dragostea ei pentru Dumnezeu. Când un copil al lui Dumnezeu știe cât de mult îl iubește Tatăl Său, aceasta îi umple inima de desfătare. Dragostea noastră pentru Tatăl trebuie exprimată prin Fiul Său. Isus spune: ,,Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Doar prin Hristos suntem acceptați de Tatăl și avem intrare la El.
Dumnezeu a pus toată bunătatea, dragostea, mila și slava în Fiul Său și L-a trimis pe Isus ca să manifeste și să ne reveleze această slavă. Astfel, Hristos vine la noi ca imaginea fidelă a Tatălui nostru iubitor. ,,Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea!” (Ioan 15:9). Când vei găsi adevărata intimitate cu Tatăl, vei putea să umbli în slava Sa în toate zilele vieții tale!
https://www.worldchallenge.org/ro/odihnindu-te-%C3%AEn-dragostea-lui-dumnezeu
//////////////////////////////////////////
Cum să îi demascăm pe profeți falși!
Deuteronom 13:1-5,Deuteronom 1:18, GBV 2001: “Dacă se va ridica între voi un profet sau un visător de vise şi-ţi va da un semn sau o minune, şi s-ar împlini semnul sau minunea despre care ţi-a vorbit, când a zis: «Să mergem după alţi dumnezei» – pe care nu i-ai cunoscut – «şi să le slujim», să nu asculţi de cuvintele acelui profet sau ale acelui visător de vise; pentru că Domnul Dumnezeul vostru vă încearcă, pentru a afla dacă-L iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru cu toată inima voastră şi cu tot sufletul vostru. Voi să umblaţi după Domnul Dumnezeul vostru şi să vă temeţi de El şi să păziţi poruncile Lui şi să ascultaţi de glasul Lui şi să-I slujiţi şi să vă alipiţi de El. Şi acel profet sau acel visător de vise să fie omorât, pentru că a vorbit ca să vă abată de la Domnul Dumnezeul vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a răscumpărat din casa robilor, ca să te depărteze de pe calea pe care ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău ca să umbli pe ea; şi să cureţi răul din mijlocul tău…dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, ca să păzeşti toate poruncile Lui, pe care ţi le poruncesc astăzi, ca să faci ce este drept în ochii Domnului Dumnezeului tău”.
Conform Scripturii: “mulţi profeţi mincinoşi au ieşit în lume” (1 Ioan 4:1, SCC), de aceea, poporul lui Dumnezeu are sfaturi de la Stăpânul Lui, de la Iehova Dumnezeu, cum să identificăm și să curățăm răul, ca atât adunarea cât și terenul de lucru să fie fără acești înșelători!
Dumnezu îi dă la Moise câteva semne prin care pot fi indentificați și apoi nimiciți profeții mincinoși sau falși!
În primul rând, ghicirea sau prezicerea unui eveniment, chiar un semn sau o minune, care se împlinește, în sine acest lucru nu dovedește că acel om este profet adevărat!
De ce? Deorece și demoni cunosc viața oamenilor, bănuiesc pe baza unor informații evenimente viitoare, așa cum vrăjitoarea din En-Dor a cunoscut că Saul este lepădat de Dumnezeu și știa că va muri (1Samuel cap. 28,31).
Apoi această împlinire a preziceri prin care câștigă încrederea omului, este folosită ulterior ca o bază pentru a-l duce pe om pe o cale greșită, așa ca și acest profet din Deuteronom 13:1, care după împlinirea semnului a zis: «Să mergem după alţi dumnezei» – pe care nu i-ai cunoscut – «şi să le slujim»!
Care este temelia pe baza căreia vom respinge profetul fals și îndemnurile lui: idolatre, apostate, eretice?
În primul rând, persoana lui Dumnezeu care ne-a răscumpărat prin Fiul Său (comp. cu 2 Petru 2:1-2).
Îndemnul dat prin Moise este: “Voi să umblaţi după Domnul [„Iehova” Sânta Scriptură 1874] Dumnezeul vostru”. Iehova Dumnezeu este izvorul lucrări divine, iar orice lucrare din vechiul sau noul legământ trebuie să ducă la El, la închinarea față de El, glorificarea Lui, nu la închinarea față de alți zei (trinitari, modaliști, binitariști, etc.)!
Astfel lucrări ca apostolia (comp. cu Galateni 1:1; 1 Timotei 1:1), profeția (Numeri 12:6), învățătura (Ioan 6:45), etc. trebuie să izvorască din El și apoi să vină tot la El, ca un circuit (Romani 11:36).
Apoi, în al doilea rând, “şi să vă temeţi de El şi să păziţi poruncile Lui”! Astfel această păzire a poruncilor lui Dumnezeu nu trebuie să izvorască doar din minte, din rațiune; ci, trebuie să vină din inimă, din teama de El! Căci “Temerea de Iehova este urârea răului” (Proverbe 8:13, SCC). Ura față de rău, implică sentimentele omului, inima!
De asemenea, poruncile sunt un alt criteriu de demascare a profeților mincinoși!
Profeții mincinoși ei nu păzesc poruncile divine, de aceea Domnul ne-a învățat în Matei 7:15-20, SCC:
“Feriţi-vă de profeţii mincinoşi, cei care vin la voi în veşminte de oi; dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare se culeg struguri de pe spini, şi măsline de pe mărăcini? Astfel, orice pom bun, face roade bune; dar pomul rău, face roade rele. Nu poate un pom bun, să aducă roade rele; nici un pom rău, să facă roade bune. Orice pom, nefăcând roadă bună, este tăiat şi este aruncat în foc. Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte”.
O dată cei ei nu sunt răsadul Tatălui ceresc (Matei 15:13), ei nu sunt născuți prin Evanghelia adevărului (Efeseni 1:13); ci, printr-o altă evanghelie (2 Corinteni 11:4), nici nu au cum să producă roade bune, căci învățătura lor fiind putredă, la fel sunt și roadele lor!
Iar în Deuteronom 13:18, reiese că păzind poruncile, facem ceea ce este drept în ochi lui Iehova, asta trebuie să căutăm, nu să cedăm la presiuni, nici să căutăm să fim plăcuți oamenilor, nici să fim pe placul unor lideri: ci, păzind din inima poruncile vom face “ce este drept în ochii Domnului [„Iehova” Sânta Scriptură 1874] Dumnezeului tău”.
În al treilea rând, avem sfatul: “şi să ascultaţi de glasul Lui şi să-I slujiţi şi să vă alipiţi de El”!
Astfel, servitorii lui Iehova nu vor avea doar un singur mijloc de comunicare cu Dumnezeu, în care Tatăl ceresc să vorbescă cu ei doar prin profeți! Nu, ci fiecare personal, trebuie să audă glasul lui Dumnezeu, să aibă pe Capul Iesus care ne conduce prin Spiritului Sfânt (Coloseni 1:18; Romani 8:14).
Cu ce scop?
Scopul conducerii și călăuzirii divine nu este doar în domeniul învățăturii, în a avea o cunoaștere teologică corectă, ci această conducere prin Spiritul ne duce la a-i servi pe Dumnezeu zilnic, și a ne alipi de El!
Iar dacă suntem alipiți de Dumnezeu tot ce vom face în orice domeniul al vieții vom face prin conducerea Lui, nu de capul nostru!
În al patrulea rând, din textul din Deuteronom 13:5, vedem că un alt mijloc de demascare a profetului fals este că el dorește “să te depărteze de pe calea pe care ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău ca să umbli pe ea”!
Domnul Iesus este singura cale spre Tatăl (Ioan 14:6), iar El ne-a trasat o cale, sau un mod de viețuire, prin modul Lui de viață, prin care să călcăm pe urmele Lui (1 Petru 2:21; 1 Corinteni 11:1).
Cum putem umbla pe calea Lui, să trăim modul Lui de face voința Lui Dumnezeu (Matei 7:13-21):
Puterm umbla pe calea îngustă atât prin respectarea poruncilor Lui, învățături Lui, cât și prin conducerea Spiritului, cât și prin sclavul credincios și chibzuit care ne hrănește corepunzător pentru a primi îndemnuri și cunoștință de a umbla pe cale (Matei 24:45; Faptele Apostolilor 15:27-32; Faptele Apostolilor 16:4-5), precum și prin conducerea locală a adunări care este un model de urmat pentru noi (Evrei 13:7).
Atunci când vom respecta toate aceste sfaturi, atunci vom bloca profeții falși care vor dori să se strecoare în adunare, sau care ni se vor opune nouă celor care umblăm pe calea creștină, când îi întâlnim în lucrarea de teren, dar mai presus de toate atunci vom demonstra că „iubiţi pe Domnul [„Iehova” Sânta Scriptură 1874] Dumnezeul vostru cu toată inima voastră şi cu tot sufletul vostru”– Deuteronom 13:3.
https://www.caleacrestina.ro/index.php/mesaje-spirituale/1377-cum-sa-ii-demascam-pe-profeti-falsi
/////////////////////////////////////////
https://www.caleacrestina.ro/index.php/mesaje-spirituale/1377-cum-sa-ii-demascam-pe-profeti-falsi
//////////////////////////////////////
Falșii învățători ca falși profeți
Daniel Gherman
Introducere
-Domnul ne-a scos din lumea aceasta prin răscumpărarea ce a plătit-o cu însuși jertfa Sa și ne-a strămutat în împărăția lui Dumnezeu.
-Așa cum am folosit metafora casei celei vechi ce este lumea din care am fost chemați să ieșim este metafora casei celei noi în care Dumnezeu ne cheamă să venim.
-În ce privește lumea veche și mai ales religia Vechiului Testament ce era o imagine în oglindă a lucrurilor cerești tot așa acum casa cea nouă are imagini în oglindă a elementelor din Vechiul Testament.
În acest text sunt prezentați în oglindă profeții mincinoși cu învățătorii mincinoși din zilele de astăzi.
-Așa cum v-am spus am avut reuniunea după 40 de ani de la terminarea învățământului primar și printre altele am admis că o mare influență asupra noastră au avut-o profesorii care și-au dat interesul mai mult decât să-și ia banii au pus suflet în ceea ce făceau, prof de istorie, prof de biologie, prof de muzică.
Un exemplu este cu profesorul de istorie ce era de naționalitate armean și care ne provoca mereu să gândim și să alergăm către aspirațiile cele mai nobile. De exemplu, ne-a provocat să vopsim noi tabla din clasă ca să putem scrie mai bine pe ea.
-Dar a fost și o nemulțumire în ce privește profesorii care nu și-au dat interesul; mi-aș fi dorit ca profesorul de limba română să fie mai bine pregătit, de asemenea profesoara de franceză să fie o persoană normală nu o domnișoară bătrână care avea mari probleme psihice și de comportament ce nu ne ajuta să învățăm franceza.
-De ce trebuie să știm înainte de a ne întâlni despre învățătorii falși pentru ca mintea noastră să fie trează, alertă când se va întâmpla aceasta și să nu fim înșelați de astfel de persoane.
2 Peter 3:1–2 BDC
Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări, *2Pet. 1:13
ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri. *Jude 1:17
2Pet
-Învățătura de bază în această atenționare ce ne-o face ap. Petru este să privim la învățătorii mincinoși ca să-i identificăm și să ne ferim de ei și de învățătura acestora.
Învățătorii mincinoși au particularități care îi aseamănă cu prorocii mincinoși:
Vor strecura pe furiș erezii nimicitoare
1 Kings 22:19–23 BDC
Şi Mica a zis: „Ascultă, dar, cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. *Isa. 6:1; Dan. 7:9. **Job 1:6; Job 2:1; Ps. 103:20, 21; Dan. 7:10; Mat. 18:10; Heb. 1:7, 14
Şi Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?” Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul.
Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: „Eu îl voi amăgi.”
Domnul i-a zis: „Cum?” „Voi ieşi”, a răspuns el, „şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.” Domnul a zis: „Îl vei amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă aşa!” *Judg. 9:23; Job 12:16; Ezek. 14:9; 2Thes. 2:11
Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta.” *Ezek. 14:9
1king22:
-Prorocii mincinoși erau cu sutele 400 ce proroceau după cum voia împăratul.
2.se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat
-Alexandru Căldăraru a fost un leader in Efes dar s-a întors împotriva cuvântului lui Dumnezeu
2 Timothy 4:14 BDC
Alexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele lui. *Acts 19:33; 1Tim. 1:20. **2Sam. 3:39; Ps. 28:4; Rev. 18:6
:
Se pare că acesta este cel care a luat bătaie în locul lui Pavel la Efes când a început lucrarea acolo.
-Domnul ne atenționează că Duhul Sfânt va reaminti ce le-a spus El ucenicilor.
De asemenea ap. Ioan în epistola Sa arată că:
1 John 4:2–3 BDC
Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; *1Cor. 12:3; 1John 5:1
şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum. *1John 2:22; 2John 1:7. **2Thes. 2:7; 1John 2:18, 22
1Jn4:
- vor face să cadă o pierzare năpraznică
În biserica din Tiatira exista o prorociță care a fost atenționată de Domnul că vorbește minciuni:
Revelation 2:20–23 BDC
Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. *1Ki. 16:31; 1Ki. 21:25; 2Ki. 9:7. **Exod. 34:15; Acts 15:20, 29; 1Cor. 10:19, 20; Rev. 2:14
I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! *Rom. 2:4; Rev. 9:20
Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui. *1Sam. 16:7; 1Chron. 28:9; 1Chron. 29:17; 2Chron. 6:30; Ps. 7:9; Jer. 11:20; Jer. 17:10; Jer. 20:12; John 2:24, 25; Acts 1:24; Rom. 8:27. **Ps. 63:12; Mat. 16:27; Rom. 2:6; Rom. 14:12; 2Cor. 5:10; Gal. 6:5; Rev. 20:12
rev2:20-
-mulți îi vor urma-populară destrăbălarea
-Izabela este un exemplu în biserica din Tiatira și biserica din Pergam: învățătura lui Balaam.
-preoții cei mai de seamă au înduplecat poporul să ceară pe Baraba să fie eliberat de la Pilat iar pe Isus să-L răstignească.
Matthew 27:20 BDC
Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. *Mark 15:11; Luke 23:18; John 18:40; Acts 3:14
Calea adevărului este vorbită de rău din pricina acestora
Philippians 1:15–18 BDC
Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă; dar alţii, din bunăvoinţă. *Php. 2:3
Aceştia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care ştiu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei; *Php. 1:7
cei dintâi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanţurile mele.
Ce ne pasă? Oricum, fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.
Phil1:15-18
Sunt lacomi și se folosesc de cuvântări ca să-ți obțină banii
Acts 8:18–19 BDC
Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani
şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.”
Act8:
Sunt osândiți și pierzarea lor vine imediat v.3
-fiii lui Eli ce era mare preot nu se comportau cu băgare de seamă în ce privește lucrurile sfinte
1 Samuel 2:12–17 BDC
Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul. *Deut. 13:13. **Judg. 2:10; Jer. 22:16; Rom. 1:28
Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor: Când aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa când se fierbea carnea, ţinând în mână o furculiţă cu trei coarne,
o vâra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală; şi tot ce apuca cu furculiţa lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo.
Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă.” *Lev. 3:3-5, 16
Şi dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea”, sluga răspundea: „Nu! Dă-mi acum, căci altfel iau cu sila.”
Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului. *Gen. 6:11. **Mal. 2:8
1Sam2:12-17
Războiul cu Filistenii le-a adus pierzarea:
1 Samuel 4:10 BDC
Filistenii au început lupta, şi Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrângerea a fost foarte mare, şi din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeştri. *1Sam. 4:2; Lev. 26:17; Deut. 28:25; Ps. 78:9, 62
1 Sam 4
1 Samuel 4:11 BDC
Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit. *1Sam. 2:32; Ps. 78:61. **1Sam. 2:34; Ps. 78:64
1 Sam
Învățătorii mincinoși au exemple în modul cum a reacționat Dumnezeu cu prorocii mincinoși
-trăim vremuri de har în care ne putem aștepta la binecuvântare din partea lui Dumnezeu dar în cazul acesta Dumnezeu a reacționat după un anumit tipar care s-a repetat permanent.
Îngerii ce au păcătuit înainte de potop cu fetele oamenilor dar au fost aruncați în adânc legați cu lanțuri și păstrați pentru judecată
Lumea veche a fost osândită prin potop
Sodoma și Gomora au fost arse din temelie
Generația lui Israel care a ieșit din Egipt nu a intrat în țara promisă
-Dumnezeu păstrează pe cei nelegiuți pentru ziua judecății
Învățătorii mincinoși trebuie să privească la modul cum au fost salvați cei drepți în zone de prăpăd
-Noe a fost salvat împreună cu familia lui în ciuda faptului că lumea era spre nimicire.
-Unii cred că dacă vine prăpădul peste toți nu mai scapă nici un om drept așa că Dumnezeu trebuie să se lase de pedepse radicale căci ar fi omorâți și pierduți chiar și cei ce au ascultat de Domnul.
-Lot de asemenea a fost unul care se chinuia în Sodoma și Gomora. Domnul a apreciat că Lot este un om drept și l-a scos de acolo înainte să distrugă cetățile păcătoase.
-Aceste două exemple arată clar că Dumnezeu știe să izbăvească din încercare pe cei cucernici. La fel a făcut Domnul cu Iosua și Caleb care au prezentat un raport despre țara sfântă conform cu voia lui Dumnezeu.
-Pentru aceasta Dumnezeu i-a păstrat în viață chiar dacă a ceilalți din generația lor au pierit în pustie. Ei au intrat în moștenirea lor și au făcut mari isprăvi prin puterea lui Dumnezeu chiar dacă erau la o vârstă înaintată.
-Orice om care se unește cu învățătorii cu învățături rele trebuie să înțeleagă că Dumnezeu te izbăvește dacă rămâi credincios Lui și nu renunți la virtuțile Lui.
Conștiința este cea care îi condamnă pentru că
-umblarea după trupul altuia
-b
-plăceri ziua în amiaza mare
-se pun pe chefuit la mesele de dragoste
-le scapără ochii de preacurvie.
-momesc sufletele nestatornice
Domnul are calea de a-i preveni
-conștiința nu -i mai ajută pentru că este adormită și împresurată de astfel de ticăloșii. Această voce a dreptății lui Dumnezeu, numită conștiința este anesteziată și nu mai sunt treziți de ea dar Domnul are modalități prin care să trezească pe oameni.
-Așa cum a fost prevenit Balaam de către o măgăriță când nu mai asculta de glasul lui Dumnezeu tot așa sunt atenționați de Domnul prin altcineva.
-Nu poți să te ascunzi de Domnul. Făcând această comparație cu prorocii VT nu putem să nu ne aducem aminte că Iona a auzit de prima dată trimiterea Domnului la Ninive dar nu s-a dus crezând că scapă fugind la Tars în Spania. Numai că Domnul l-a oprit prin furtuna ce era numai pentru corabia lor și apoi chiar și în mare Domnul l-a luat și l-a constrâns să recunoască în burta peștelui că trebuie să-și împlinească juruințele față de Domnul.
-După ce face anunțul în Ninive iese afară supărat că nu distruge Domnul cetatea și atunci îi vorbește printr-un curcubete care i-a făcut umbră și apoi printr-un vierme care a înțepat curcubetele.
-Măgar, pește, curcubetele, viermele și orice altceva poate fi folosit de Domnul ca să-ți atragă atenția că ai luat-o pe o cale greșită.
-Luther era pe calea lumii trăind ca un creștin nominal până când într-o zi o ploaie cu fulgere pe un câmp l-a speriat așa de tare că a promis că dacă scapă cu viață se predă Domnului și renunță la viața de petreceri. În 1505 este lovit de fulger și trântit la pământ după rare renunță la viața lumească și începe să se apropie tot mai mult de Dumnezeu până când în 1517 izbucnește reforma.
-Dumnezeu are modalitățile Lui să se facă auzit. Gândiți-vă la Saul din Tars care este trântit de pe cal de lumina aceea puternică pe care o vede în drum spre Damasc.
Învățătorii mincinoși sunt întruchipați prin metaforele rele:
-metafora lor nu este cea din . un pom care rezistă prin orice secetă pentru că se adapă din râurile de apă vie ale lui Dumnezeu.
-fântâni fără apă
-nori alungați de furtună
-Aceștia sunt pleava pe care o spulberă vântul.
-Aceștia sunt pleava pe care o spulberă vântul.
-câini ce se întorc la vărsătură
-scroafa spălată la mocirlă
-Acești învățători mincinoși doresc să fie adulați să fie identificați cu metafore deosebite.
Lui Stalin îi plăcea să fie considerat părintele popoarelor. Lui Ceaușescu, Fiul de seamă al poporului, Soției lui Academiciana etc. Învățătorii mincinoși primesc de fapt acele metafore care arată netrebnicia lor.
-Nu acestea sunt metaforele pentru cei ce au fost prorocii Domnului.
-Moise robul Domnului peste toată casa lui Dumnezeu
Joshua 22:2 BDC
Şi le-a zis: „Voi aţi păzit tot ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, şi aţi ascultat de glasul meu în tot ce v-am poruncit. *Num. 32:20; Deut. 3:18. **Jos. 1:16, 17
Avraam prietenul lui Dumnezeu:
Isaiah 41:8 BDC
„Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu, *Deut. 7:6; Deut. 10:15; Deut. 14:2; Ps. 135:4; Isa. 43:1; Isa. 44:1. **2Chron. 20:7; Jas. 2:23
David omul după inima lui Dumnezeu:
Psalm 86:11 BDC
Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău.
Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău. *Ps. 25:4; Ps. 27:11; Ps. 119:33; Ps. 143:8
Acts 13:22 BDC
apoi l-a înlăturat şi le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” *1Sam. 15:23, 26, 28; 1Sam. 16:1; Hos. 13:11. **1Sam. 16:13; 2Sam. 2:4; 2Sam. 5:3. †Ps. 89:20. ††1Sam. 13:14; Acts 7:46
-Altceva față de metaforele pentru învățătorii mincinoși.
Învățătorii mincinoși acționează invers
-momesc pe cei prinși de poftele cărnii care au fost scăpat și îi duc înapoi în rătăcire
-Sunt robi nu slobozi chiar dacă vorbesc despre libertate
-starea de la urmă este mai rea decât cea dinainte
-în loc să trăiască pentru spiritualitate umblă după trupul altuia
-în loc să arate autoritate sunt batjocoritori ai autorității lumilor spirituale împotriva cărora avem de luptat.
-în loc să arate sobrietate arată că sunt puși pe chefuit la mesele de dragoste arătând relația cu păcatul în loc de relația sfântă cu fratele nostru.
-în loc să arate înfrânare le scapără ochii de preacurvie.
-în loc să ocrotească pe cel muncit de ispite îl ajută să cadă în păcat.
Chemare
-Domnul ne cheamă să ne uităm la El, învățătorul și la învățătorii pe care îi alege El.
1 Corinthians 11:1 BDC
Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. *1Cor. 4:16; Eph. 5:1; Php. 3:17; 1Thes. 1:6; 2Thes. 3:9
-Domnul ne cere să ne ferim de învățători mincinoși.
Matthew 7:15 BDC
Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. *Deut. 13:3; Jer. 23:16; Mat. 24:4, 5, 11, 24; Mark 13:22; Rom. 16:17, 18; Eph. 5:6; Col. 2:8; 2Pet. 2:1-3; 1John 4:1. **Micah 3:5; 2Tim. 3:5. †Acts 20:29, 30
-Domnul a dat totul ca să unească învățătura lui Dumnezeu cu fapta.
-Domnul promite că va scăpa pe oricine care se unește cu învățătorul drept, dar va nimici pe cel care se lasă dus în rătăcire cu învățătorii mincinoși.
2 Peter 3:17 BDC
Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria; *Mark 13:23; 2Pet. 1:12. **Eph. 4:14; 2Pet. 1:10, 11; 1Pet. 2:18
2 Peter 3:10 BDC
Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. *Mat. 24:43; Luke 12:39; 1Thes. 5:2; Rev. 3:3; Rev. 16:15. **Ps. 102:26; Isa. 51:6; Mat. 24:35; Mark 13:31; Rom. 8:12; Heb. 1:11; Rev. 20:11; Rev. 21:1
2Pet3
https://sermons.faithlife.com/sermons/295018-falsii-invatatori-ca-falsi-profeti
////////
/////////////////////
Hristosi mincinosi – Falsi Profeti (Matei 24)
Matei 24:4,5 – ….Isus le-a zis: „Bagati de seama sa nu va insele cineva. Fiindca vor veni multi in Numele Meu si vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Si vor insela pe multi.
Matei 24:11 – Se vor scula multi proroci mincinosi si vor insela pe multi.
Matei 24:23,24 – Atunci daca va va spune cineva: „Iata, Hristosul este aici sau acolo”, sa nu-l credeti. Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi.
Matei 24:26 – Deci daca va vor zice: „Iata-L in pustiu”, sa nu va duceti acolo! „Iata-L in odaite ascunse”, sa nu credeti.
1Ioan 4:1,3 – sa nu dati crezare oricarui duh; ci sa cercetati duhurile, daca sunt de la Dumnezeu; caci in lume au iesit multi proroci mincinosi. ….si orice duh care nu marturiseste pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a carui venire ati auzit. El chiar este in lume acum.
2Ioan 1:7 – Caci in lume s-au raspandit multi amagitori, care nu marturisesc ca Isus Hristos vine in trup. Iata amagitorul, iata Antihristul!
Col. 2:8 – Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos.
Întorcându-Se către ucenici, Hristos a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Şi vor înşela pe mulţi”. Mulţi hristoşi mincinoşi se vor arăta, pretinzând că fac minuni şi declarând că a sosit timpul eliberării naţiunii iudeilor. Aceştia vor rătăci pe mulţi. Cuvintele lui Hristos s-au împlinit. Între moartea Sa şi asediul Ierusalimului, s-au arătat mulţi hristoşi mincinoşi. Dar avertismentele au fost date şi pentru aceia care trăiesc în vremea de azi. Aceleaşi înşelăciuni care au fost înainte de distrugerea Ierusalimului au fost practicate de-a lungul veacurilor şi vor fi practicate din nou.
Falşi profeţi. Adevaraţii profeţi, aşa cum sunt descrişi în istoria biblica, sunt cei ce înalţa pe Dumnezeul Creator şi condamna idolatria, cheama la pocainţa indivizi, popoare, biserici, preoţi şi împaraţi. Ei prevad un viitor sumbru pentru cei neascultatori de Dumnezeu şi proclama pe adevaratul Messía – Iisus din Nazaret, Dumnezeul-Om.
Falşii profeţi, predica alţi dumnezei sau predica în mod fals, nebiblic, pe Dumnezeul Creator (creând astfel o falsa imagine a lui Dumnezeu). De regula, aceştia erau profesionişti cu care se înconjurau toate marimile antichitaţii, ocultişti şi şarlatani care mâncau pâine regala şi asmuţeau autoritaţile împotriva celor care n-au alta vina decât ca se închina lui Dumnezeu aşa cum a cerut El.
Falşii profeţi sunt aceia care vestesc un fals Messía. Iudeii au fost foarte vulnerabili spiritual în conflictul cu romanii. Ei au crezut în cei „unşi“ cu spiritul zelotismului şi în manifestari oculte pe care le-au luat drept revelaţii divine. Satan urma sa-I câştige prin christoşi tereştri, care sa imite stilul lui Moise şi al lui Ilie, sau christoşi misterioşi care sa apara în conspiraţii şi seanţe secrete. Prin contrast, adevaratul Christos, ”Fiul omului“, avea sa vina pe faţa, în stralucire cereasca, asemenea fulgerului. Nu este nimic secret în apariţia fulgerului.
Semne în soare, luna şi stele. Aici sunt date nişte semne premergatoare apariţiei adevaratului Christos. Ele sunt cereşti, vizibile, fara nimic secret, aşa cum spuneau şi vechii profeţi (Is 13:9-10, Ioel 2:10.31, 3:15, Amos 5:20, 8:9). Aceste semne trebuiau sa aiba loc imediat dupa necazul cel în legatura cu caderea Ierusalimului, sa inaugureze ziua mâniei şi sa culmineze cu zguduirea pamântului şi a puterilor cerului.
Cutremurul din ziua de apoi este proiectat sa ridice uriaşe tsunami şi sa mute lanţuri muntoase şi insule (Apoc 6:12-17, 11:18.19, 16:17-21). Ca mulţi mor de groaza în asemenea condiţii, este ceva istoric dovedit. Cu ocazia unor simple eclipse, în evul mediu, unii s-au sinucis, gândind ca a venit ziua judecaţii. Aceste semne nu au avut loc imediat dupa caderea Ierusalimului.
Necazul s-a prelungit peste planul lui Dumnezeu (chiar şi acest lucru a fost prevazut!) şi, dupa trecerea celor 1260 zile apocaliptice/ani (Dan 7:25, 12:6-7.11-12, Apoc 11:2-3, 12:6.12, 13:5) încheiaţi cu sfârşitul supremaţiei Bisericii Romane în 1798, înca nu s-au terminat necazurile; înca se aşteapta marele necaz din Daniel 12:1 şi Apoc 7:14. Totuşi, Dumnezeu a trimis câteva semne preliminare pe cerul american, acolo unde interesul spiritual era mai uşor de trezit: „Ziua întunecoasa“ din mai 1780, urmata de o noapte întunecoasa. A urmat cea mai spectaculoasa ploaie meteoritica, în noiembrie 1833.
Venirea lui Iisus, în contrast cu a falşilor messia, este precedata imediat de aceste fenomene cereşti extraordinare; nu este o acţiune politica, religioasa sau magica pe meridiane. Între aceste semne şi venirea lui Iisus nu exista nici o pauza; „atunci vor vedea…“ Semnul „Fiului omului“, în contrast cu christoşii tereştri, este apariţia glorioasa, universal vizibila şi nedorita de lume a lui Iisus, pe norii cerului (Fapt 1:9.11).
Dupa cum Israel avea sa fie adunat din diaspora deportarii babiloniene, tot aşa, la venirea Sa, îngerii vor aduna pe aleşii cei vii şi pe cei înviaţi din toata lumea (1 Tes 4:14-17). Prezenţa trâmbiţei jubiliare vesteşte eliberarea finala şi primirea moştenirii noului pamânt.
Prof. Florin Laiu – Reflectii istorice si exegetice, Matei 24
https://andrerox.wordpress.com/2010/08/11/hristosi-mincinosi-falsi-profeti-matei-24/
//////////////////////////////////////
Relaţia dintre cele două Testamente
„În Vechiul Testament găsim o interpretare a lipsurilor umane; iar în Noul Testament ni se descoperă abundenţa divină cu care Dumnezeu poate umple ceea ce lipseşte omului, în Vechiul Testament ni se dezvăluie inima omului aşa cum este ea. În Noul Testament ni se dezvăluie inima lui Dumnezeu, şi felul în care El poate răspunde lipsurilor umane prin Cristos”. – G.Campbell Morgan
Atunci cînd idei puternice pun stăpînire pe minţile oamenilor, ele produc schimbări radicale, uneori chiar revoluţionare. Trăim astăzi într-o lume în care mijloacele de comunicaţie înlesnesc o nemaipomenită circulaţie a informaţiilor. Probabil că, pe lîngă o doză oarecare de umor, există şi o doză mult mai mare de adevăr în afirmaţia că după ce omul a trecut prin Epoca Glaciară, prin Epoca Pietrei, prin Epoca Bronzului şi prin cea a Fierului, acum după Epoca Industrială am intrat cu toţii în ceea ce am putea numi:… Epoca Ideologică!
Ideile şi ideologiile moderne nu ne-au adus însă fericirea. Cea mai mare şi mai imperioasă acţiune care ne trebuieşte în acest tulbure secol al XX-lea este o întoarcere la Noul Testament. El ne-ar aduce un bine mult mai mare decît toţi teoreticenii şi toate teoriile lor economice şi politice la un loc. Noul Testament merge direct la inima tuturor problemelor umane – căci inima tuturor problemelor este însăşi inima umană. Şi chiar dacă şi alte cărţi au pretins-o, numai Noul Testament poate face „oameni noi” şi prin aceasta poate construi şi o societate nouă. Creştinismul a realizat aşa ceva în cel dintîi secol al erei noastre şi el poate face la fel şi în cel de al-XX-lea.
Privit la suprafaţă, acest al-XX-lea secol este mult diferit de cel dintîi, dar analizat în profunzime, el este fundamental identic. Şi astăzi există aceiaşi problemă a inimii şi acelaşi strigăt deznădăjduit al sufletului după adevăr şi după semnificaţie; şi astăzi există acelaşi neschimbatei atotsuficient răspuns oferit de Noul Testament. În două cuvinte, numele acestui răspuns este: Isus Cristos.
Ceea ce ne aşează înainte Noul Testament este în primul rînd: o sumă de fapte – cele mai minunate fapte din toată scurgerea istoriei. Apoi el dezvoltă idei tulburătoare pe care le extrage din desfăşurarea faptelor relatate. Din acestea se desprind apoi adevărurile care duc la salvarea oamenilor, la mîntuire şi la idealurile înalte ale creştinismului ca societate umană.
Cărțile Noului Testament se împarta ideatic în două categorii: Evangheliile, care ne arată cum este Dumnezeu în Christos, și Epistolele, care ne arată cum putem să ajungem și noi ca El.
,,Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă înslavă, prin Duhul Domnului“ – 2 Corinteni 3:18
Este bine să ne fixăm corect în minte această secvenţă logică a revelaţiei Noului Testament.
IDEEA DOMINANTĂ – ÎMPLINIREA!
Ni s-a spus uneori că este bine să ne apropiem de Noul Testament fără nici un fel de idei preconcepute, că e mai bine să-l citim ca şi cum n-am şti nimic despre el. Sfatul acesta este bun pentru cei sceptici sau şovăielnici pe care părerile altora i-au speriat în aşa măsură încît le este greu să-i mai acorde Noului Testament o şansă. Pentru toţi ceilalţi însă şi mai ales pentru cei ce vor să profite la maximum de conţinutul acestei cărţi, este bine să ştim de la început cîteva lucruri. Sigur, trebuie să păstrăm întotdeauna o minte deschisă, dar aceasta nu înseamnă o minte goală. Vom pierde o sumedenie de concluzii, dacă nu pornim în această incursiune înarmaţi cu cîteva idei corecte.
Deocamdată ne vom opri aici la o singură idee, prin care, dacă o vom păstra în minte încă de la început, vom putea să pătrundem în complexitatea evenimentelor gustînd din încîntarea oferită de Noul Testament de la început şi pînă la ultima lui filă. Dominînd toate scrierile separate care alcătuiesc împreună Noul Testament ceea ce le caracterizează dîndu-le o notă de unitate este ideea de împlinire.
Stabilind chiar de la început tonul tuturor scrierilor, Matei repetă de 12 ori ca pe un „memento” următoarea frază:
„Ca să se împlinească ce fusese vestit”. (1:22; 2:15, 17, 23; 4:14; 8:17; 12:17; 13:35; 21:4; 26:56; 27:9, 35). În prima afirmaţie înregistrată de Matei, Domnul Isus însuşi spune: „…acum… se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15).
Nu numai Matei este preocupat de această temă. Marcu scrie:
„S-a împlinit vremea şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape”(Marcu 1:15).
Luca înregistrează declaraţia:
„Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit” (Luca 4:21).
Ioan, ca de obicei deosebit de ceilalţi trei Evanghelişti sinoptici, subliniază această idee nu redîndu-ne vorbe ale Domnului Isus, ci înregistrînd reacţia celor din anturajul Lui. Cei ce L-au „primit” ajung la următoarea concluzie:
„Noi am găsit pe Mesia!” (Ioan 1:41). „Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în Lege, şi proorocii” (Ioan 1:45).
În întreg textul Evangheliei sale, el întăreşte această idee, scriind ca şi Matei că cele petrecute s-au întîmplat:
„Ca să se împlinească Scripturile” (Ioan 12:38; 13:18; 15:25; 17:12; 19:24, 28, 36).
Cu mici deosebiri de frazare, la fel se petrec lucrurile şi în Faptele Apostolilor şi în Epistole. Noul Testament este prezentat ca o împlinire a Vechiului Testament; sau, ca să fim şi mai exacţi, Cristosul Noului Testament este împlinirea Vechiul Testament. El împlineşte ceea ce au vestit profeţii, ceea ce au cîntat psalmistii şi ceea ce au nădăjduit toţi cei cu inima evlavioasă.
SIMFONIA NETERMINATĂ
Încercaţi să vă închipuiţi că aţi încerca să citiţi şi să studiaţi Vechiul Testament pentru prima dată. Şi haideţi să ne închipuim că aţi avea un prieten evreu care v-ar spune: „Scripturile noastre evreieşti sînt minunate; ar fi bine să le citeşti”. Tu i-ai răspunde: „Vorbeşti despre Biblie?” „Nu, nu despre Biblie. Ea este compusă din Vechiul Testament şi Noul Testament. Noi, evreii, credem numai în Vechiul Testament. El este cartea noastră sfîntă.
Nu pierde vremea cu ceea ce creştinii numesc Testamentul cel Nou. Citeşte-l numai pe cel Vechi; şi nu te opri să-l citeşti numai o dată, este prea frumos ca să nu-l reciteşti cu plăcere”.
Deci, vă pregătiţi să abordaţi Vechiul Testament şi bineînţeles că prima secţiune pe care o traversaţi citind este Torah sau Legea – „Pentateucul” (cele cinci cărţi ale lui Moise). Lucrul care te izbeşte probabil cel mai mult este abundenţa de sacrificii (jertfe). Începe încă din Gen. 4, apare din nou în Gen. 9, 12, şi 22. Practicarea jertfelor este mai răspîndită în cartea Exodul, iar în Leviticul se instaurează o întreagă viaţă cultică bazată pe aducerea de jertfe, pe lucruri închinate Domnului, pe ritualuri şi ceremonii. Pretutindeni se subînţelege că aceste jertfe şi ceremonii sînt numai nişte simple simbolisme care trimit înspre o realitate mai înaltă, ascunsă în spatele lucrurilor aparente. Totuşi, o explicaţie clară nu se găseşte inserată nicăieri. Cu un sentiment de neîmplinire, continui să citeşti celelalte cărţi sperînd să găseşti acolo o explicare. Treci prin cărţile cu caracter istoric (Iosua pînă la Estera), prin cele cu caracter de învăţătură -filosofie (de la Iov la Cîntarea Cîntărilor) şi prin cele profetice (de la Isaia la Maleahi), dar, cu toate că jertfe şi ceremoniale sînt din cînd în cînd presărate în text, nicăieri nu se răspîndeşte lumină asupra subiectului care te interesează. Închizi cartea dezamăgit cu sentimentul că Vechiul Testament este o carte de CEREMONIALE NEEXPLICATE.
Totuşi, rămîi convins că în ansamblu, Vechiul Testament este una dintre cele mai fascinante cărţi din cîte ai citit, iar evreii, ca neam, sînt un popor cu totul remarcabil. Să fie oare adevărat că ei sînt „poporul ales” de însuşi Dumnezeu pentru un scop şi cu un destin cu totul ieşite din comun? Ca să te lămureşti, iei cartea şi o citeşti iarăşi de la capăt, începi iar cu Geneza. Vezi cum o întreagă civilizaţie antideluviană a fost ştearsă de pe fata pămîntului, ajungi la legămîntul făcut cu Noe şi ia hotărîrea lui Dumnezeu de a nu mai distruge lumea prin potop; apoi treci la un alt legămînt, cu implicaţii mult mai cuprinzătoare, legămîntul încheiat de Dumnezeu cu Avraam în Geneza 12, 15, 17, 22 şi reînnoit apoi cu urmaşii lui Avraam: Isaac şi Iacov. Mai departe vezi cum braţul întins al lui Iehova eliberează cele 12 seminţii ale lui Israel din robia Egipteană, cum îi sudează într-o naţiune la Sinai, dîndu-le o Lege şi porunci şi transformîndu-i într-o teocraţie. Asişti la cucerirea Canaanului şi retrăieşti împreună cu ei vremea cînd viitorul se deschidea luminos şi promiţător înainte. Dar vai, urmează cartea Judecătorilor, plină de decadenţă şi nenumărate robii ca pedeapsă. 1 Samuel înregistrează trecerea de la teocraţie la monarhie. 1 Regi aduce ruperea împărăţiei în două. 2 Regi se termină cu ducerea celor două împărăţii în robie, 1 şi 2 Cronici nu fac altceva decît să reia pe scurt tragica istorie. În Ezra, Neemia şi Estera, o rămăşiţă se întoarce în Iudeea, dar este cu adevărat numai o rămăşiţă. Zidurile Ierusalimului sînt zidite din nou, dar tronul lui David nu mai există, în Iudeea evreii sînt sub tutelă străină, în afara graniţelor sunt răspîndiţi în toate cele patru vînturi. Citeşti apoi cărţile filosofice de înţelepciune, dar nu se mai spune nimic despre ce s-a întîmplat mai departe; şi nici cărţile profetice nu spun mai mult. Excepţie fac Hagai, Zaharia şi Maleahi, dar şi acolo lucrurile sînt departe de a fi bune cu rămăşiţa care se întorsese. Ajungi pentru a doua oară la sfîrşitul cărţilor Vechiului Testament cu acelaşi sentiment de curiozitate nesatisfăcută: este o carte cu SCOPURI NEATINSE.
În ciuda acestui fapt, eşti convins acum de un lucru şi acesta este: ceea ce dă valoare Vechiului Testament sînt învăţăturile lui spirituale. Pe drept cuvînt, evreii pot fi mîndri de cunoştinţele lor în acest domeniu! Ca ne-evreu, cu siguranţă că tu va trebui să mai citeşti încă o dată această carte care-l descoperă pe adevăratul Dumnezeu şi-ţi arată calea pe care poţi ajunge în părtăşie Lui! Începi iar cu Geneza. Este evident că din tot ceea ce s-a scris despre acest subiect, aceasta este cea mai pertinentă şi mai sublimă explicaţie despre începuturile tuturor lucrurilor. Traversezi apoi din nou Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronomul. Cu siguranţă, acesta este cel mai minunat cod de legi apărut vreodată. Totuşi, atenţia ta este fixată de data aceasta asupra grupului de cinci cărţi filosofice – de înţelepciune – înşiruite de la cartea lui Iov la Cîntarea Cîntărilor scrisă de Solomon. Acestea sînt cărţile care se concentrează deosebit asupra dureroasei probleme a inimii umane. Eşti sigur că în ele vei găsi soluţia! Dar o găseşti? Vai, nu. Desigur că te întîlneşti cu promisiuni, cu sfaturi frumoase, cu cugetări pătrunzătoare, sclipitoare, cu lecţii clare şi practice, dar cumva simţi că nicăieri nu există soluţia totală, că la problema păcatului, a suferinţei umane şi la problema tenebroasă a morţii sau a ceea ce se întîmplă după moarte nu se dau lămuriri mulţumitoare. Rămîi să gemi alături de Iov: „Oh, dacă aş şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Său de domnie…” (Iov 23:3)
E drept că în cărţile profetice pe care le străbaţi apoi întîlneşti probleme de etică şi predicţii uimitoare, dar acestea nu-ţi rezolvă căutarea ta spirituală. Termini a treia oară de citit Vechiul Testament de data aceasta convins că el este o carte de CĂUTĂRI FĂRĂ RĂSPUNS.
Chiar şi aşa, îţi este greu să te desparţi de paginile ei. Citind, te-ai transformat într-un adevărat căutător după realitatea absolută şi undeva, în cărţile Vechiului Testament, te-ai întîlnit cu cel mai formidabil fenomen, neîntîlnit în nici una din celelalte religii sau filosofii ale lumii -fenomenul profetic. La fiecare citire, acest lucru te-a captivat mai mult şi mai tare. Chiar dacă toate celelalte aspecte te-au dezamăgit, profeţia biblică şi mai ales prezicerile biblice strălucesc asemenea unui diamant neasemuit de preţios. Nici o îndoială nu poate supravieţui în faţa unei analize amănunţite. Ceea ce a părut în momentul vorbirii o exprimare riscantă şi puţin probabilă asupra soartei Egiptului, Asiriei, Babilonului şi a celorlalte mari puteri s-a împlinit mai apoi matematic, pînă la ultimul detaliu făcîndu-i pe cercetătorul cinstit să exclame: „Aceasta este pecetea pe care Dumnezeul cel viu a pus-o asupra Scripturii!” Mai mult, împlinirile deja petrecute garantează realizarea celorlalte profeţii a căror adresă este încă într-un viitor îndepărtat. Conţinutul principal profetic al Vechiului Testament vorbeşte despre viitor aşa cum n-o face nici o altă lucrare cunoscută din literatura lumii. Relatarea lui este încununată de ideea că va veni cineva care va da răspuns tuturor căutărilor şi năzuinţelor din toate veacurile, încă din Gen.3:15 se promisese că sămînţa femeii” va „zdrobi” capul şarpelui. Această făgăduinţă a „seminţei” fusese reînnoită apoi către Avraam, Isaac şi Iacov în capitolele 12, 17, 22, 26, 49 din Geneza. Urme ale acestei promisiuni pot fi întîlnite în toate celelalte cărţi istorice şi poetice ale Vechiului Testament. Ajungem apoi la Isaia şi la ceilalţi profeţi. În cărţile lor, profeţiile Mesianice care apăruseră timid ca nişte pîrîiaşe ajung la împlinire revărsîndu-se peste toată perspectiva lumii într-o uriaşă inundare. Cu toate acestea, cînd ajungi la Maleahi, deşi imperiile au trecut, secolele s-au retras în umbra antichităţii, iar „văzătorii” se odihnesc de mult sub ţărîna pămîntului, acel „Cineva” a cărui venire fusese anunţată, n-a sosit încă. „Iată, El va veni!” (Mal.3:1) exclamă şi Maleahi, cel din urmă dintre profeţi retrăgîndu-se şi el în ceaţa timpului. Aici se termină toată profeţia, aşa că tu închizi încă o dată cartea, de data aceasta cu sentimentul că ea este o carte de PROFEŢII NEÎMPLINITE.
Da, Vechiul Testament, în cele patru mari capitole ale conţinutului lui (organizaţional, istoric, filosofic şi profetic) este o carte de: (1) ceremoniale neexplicate, (2) scopuri neatinse, (3) căutări fără răspuns şi (4) profeţii neîmplinite.
CAPODOPERA DESĂVÎRŞITĂ
Să presupunem acum că, după ce ai citit Vechiul Testament, te întîlneşti cu un prieten creştin şi el te convinge să citeşti şi Noul Testament. Ce vei descoperi? Îl vei citi o dată, de două ori, de trei ori şi de fiecaje dată vei observa că ea este Cartea împlinirilor. Încă din primul capitol al Evangheliei lui Matei te întîlneşti cu foarte curînd familiarul: „Ca să se împlinească…”
Domnul Isus care „va mîntui pe poprul Lui de păcatele sale” (Matei 1:21) are o linie genealogică ce urcă pînă la regele David şi chiar pînă la Avraam. Prin aceştia doi, Dumnezeu i-a dăruit lui Israel cele două legăminte ale făgăduinţei”. Naşterea lui din fecioară dezleagă imediat secretul ascuns în Isaia 7:14:
„Toate aceste lucruri s-au întîmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: „Iată fecioară va rămîne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele „Emanuel” care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeu este cu noi” (Matei 1:22-23).
După Matei, citeşti despre acest Isus al Noului Testament a cărui naştere, viaţă, moarte, înviere, înălţare, revenire şi domnie sînt înregistrate istoric în Evanghelii, sunt interpretate spiritual în Faptele Apostolilor şi în Epistole şi sînt anticipate ca şi împlinite în cartea Apocalipsei.
Toate CEREMONIILE NEEXPLICATE din Lege se luminează de o nouă semnificaţie în moartea Lui ispăşitoare, în învierea şi înălţarea Lui, în slujba Lui prezentă de Mare Preot aşezat în cer la dreapta Tatălui şi în promisa Lui întoarcere. Toate cele scrise se refereau de fapt la El – ca de exemplu cele cinci tipuri de jertfe din cartea Leviticul, rînduielile de la Cort, intrarea Marelui Preot, o dată pe an, în Sfînta Sfintelor cu sîngele care trebuia stropit pe altar şi re-întoarcerea lui îmbrăcat cu toate podoabele ca să dea poporului binecuvîntarea.
Cînd citeşti despre naşterea Mîntuitorului şi-l auzi pe înger vestind: „El va fi mare şi va fi chemat Fiul celui Prea înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David…” vezi dintr-o dată că istoriile fără finalizare din Vechiul Testament se reînoadă şi-şi găsesc împlinirea în persoana Lui.
Cînd citeşti învăţăturile Lui despre Dumnezeu ca Tată şi despre dragostea divină; cînd îl auzi spunînd: „veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă…”(Matei 11:28); cînd îl priveşti nu numai înălţîndu-Se, ci şi trimiţîndu-L pe Duhul Sfînt ca să locuiască pentru totdeauna în inimile celor răscumpăraţi, înţelegi că acele CĂUTĂRI FĂRĂ RĂSPUNS din cărţile de înţelepciune filosofică ale Vechiul Testament şi-au găsit în sfîrşit o duioasă rezolvare.
Cît despre PROFEŢIILE mesianice NEÎMPLINITE din Vechiul Testament, ele sînt realizate deplin în El, începînd cu naşterea Sa şi sfîrşind cu înălţarea Sa de pe Muntele Măslinilor. Mai mult, El Se pretinde pe Sine a fi tocmai Cel chemat să le împlinească. Ca în celebra scenă petrecută în Sinagogă: „Astazi s-au împlinit aceste cuvinte” (Luca 4:16-21). El dovedeşte că este împlinitorul profeţiilor, prin viaţa Sa lipsită de păcat, prin activitatea Sa însoţită de minuni şi semne şi, mai ales, prin moartea Lui de la Calvar; căci la cine se refereau oare pasaje ca acela din Isaia 53, dacă nu la El, despre care Ioan Botezătorul a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”? (Ioan 2:29)
Da, Isus Cristos este împlinirea ceremoniilor, împlinirea istoriei, împlinirea căutărilor filosofice şi împlinirea profeţiilor Vechiului Testament.
În Vechiul Testament El trebuia să vină. În Evanghelii El a venit luînd chip de om. În Epistole, El vine înăuntrul credincioşilor prin prezenţa invizibilă a Duhului Sfînt, în Apocalipsa, El va reveni încununat cu slava împărăţiei mondiale, împlinirile care I-au marcat cea dintîi venire au certificat caracterul divin al profeţiilor din Vechiul Testament; şi ele au mai făcut ceva, au garantat că şi profeţiile rămase încă neîmplinite, atît din Vechiul cît şi din Noul Testament, vor fi la fel de deplin împlinite la vremea în care le va suna ceasul prestabilit.
Noul Testament este cea mai importantă carte care a fost scrisă cîndva. Subiectul ei suprem este Domnul Isus Cristos. Obiectul ei suprem este salvarea fiinţelor umane. Proiectul ei suprem este domnia finală a lui Isus Cristos în împărăţia nesfîrşită ca timp şi ca spaţiu.
Ce mare dreptate şi ce profundă înţelegere a avut apostolul Pavel cînd a exclamat:
„Din El, prin El, şi pentru El sînt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” (Rom.11:36 Col. 1:15-18)
Relaţia dintre cele două Testamente
////////////////////////////////////////
Epistolele Noului Testament
Înainte de a trece la un studiu asupra fiecărei epistole în parte, se cade să ne oprim puţin şi să aruncăm o privire de ansamblu asupra locului pe care îl ocupă grupul de epistole în întregul Scripturii.
În Biblie există ordine şi armonie. Cînd vom ajunge în cer, vom continua să ne minunăm de extraordinara complexitate şi frumuseţe a acestei Cărţi scrise de Duhul Sfînt al lui Dumnezeu.
Cei ce au studiat Vechiul Testament ştiu că cele 66 de cărţi ale lui sînt aşezate simetric în grupe distincte. Există un „ritm” al simetriei numerice în care a fost alcătuit Vechiul Testament. Acest ritm este dat de succesiunea de cifre: 17+5+17 sau mai amănunţit: (5+12)+5 + (5+12). În acest ritm, mesajul trece de la cărţile istorice la cele poetico-didactice şi ciclul se încheie cu cele profetice.
Cine studiază Noul Testament căutînd o simetrie numerică va rămîne fără o concluzie mulţumitoare. Cărţile Noului Legămînt nu curg ritmat ca cele ale Vechiului Testament. Ele se întrepătrund într-o construcţie interioară logică alcătuind un monument al biruinţei Evangheliei. Am putea numi această aranjare a celor 27 de cărţi din Noul Testament: „Arcul de triumf al credinţei creştine”.
Iată mai jos reprezentarea grafică a aranjării celor 27 de cărţi:
1 Timotei
2 Timotei Tit Filimon
2 Tesaloniceni Apocalipsa
1 Tesaloniceni Iuda
Coloseni 3 Ioan
Filipeni 2 Ioan
Efeseni 1 Ioan
Galateni 2 Petru
2 Corinteni 1 Petru
1 Corinteni Iacov
ROMANI EVREI
MATEI
MARCU LUCA IOAN FAPTELE A.
Această aranjare ne ajută să exprimăm cu o mai mare uşurinţă mesajul credinţei creştine. Iată numai cîteva din concluziile extrase din această prezentare:
- Temelia
Credinţa creştină este întemeiată pe fapte concrete, nu pe iluzii sau speculaţii filosofice. Apostolul Pavel le spune credincioşilor din Corint: „Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am. propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi S-a arătat şi mie. Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu” (1 Cor. 15:1-9). Istorisirea acestor evenimente se găseşte în primele 5 cărţi ale Noului Testament.
- Stîlpul Bisericii dintre neamuri
Învăţătura Bisericii alese dintre neamuri ne este dată nouă prin Pavel, apostolul neamurilor. Despre „isprăvnicia lui Pavel” ca trimis al lui Dumnezeu pentru neamuri puteţi citi în multe locuri ale Noului Testament, dar mai ales în apologia lui din Galateni 1:11 – 2:10. Iată rezumatul apărării sale:
„După 14 ani, m-am suit la Ierusalim… şi le-am arătat Evanghelia, pe care o propovăduiesc eu între neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar… Cei ce sunt socotiţi ca fiind ceva… Aceştia, zic, ei cei mai cu vază nu mi-au adaus nimic. Ba dimpotrivă, cînd au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul neamurilor, mi-au dat miemîna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim; noi, la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.”
Mesajul lui Pavel a fost croit de Dumnezeu după specificul ascultătorilor săi dintre neamuri şi, nu de puţine ori, i-a deranjat pe credincioşii proveniţi dintre evrei. Petru însuşi a avut problemele lui cu Pavel. Totuşi, chiar şi Petru recunoaşte că Pavel şi-a primit mesajul de la Domnul şi că, în esenţă, şi Pavel şi apostolii trimişi de Domnul la evrei propovăduiesc aceiaşi „veste bună”:
„Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mîntuire, cum v-a scris şi preiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, ca şi în toate epistolele lui, cînd vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sînt unele lucruri grele de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor” (2 Petru 3:15-16).
Specificul isprăvniciei lui Pavel l-a constituit „taina Bisericii” despre care vorbeşte el în Efeseni 3:1-21. Vă îndemnăm să citiţi întregul pasaj din care noi spicuim doar următoarele:
„Iată de ce eu, Pavel, întemniţatul lui Isus Cristos pentru voi, neamurilor…
(Dacă cel puţin aţi auzit de isprăvnicia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată faţă de voi. Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă despre taina aceasta… Că adică neamurile sînt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau pane cu noi la aceiaşi făgăduinţă în Cristos Isus, prin Evanghelie…”).
Ca un desăvîrşit pedagog, Pavel şi-a aranjat mesajul Evangheliei într-o structură simplă şi clară, uşor de înţeles şi lesne de ţinut minte. Cele trei secţiuni ale mesajului propovăduit de el au fost: Credinţa, Dragostea, şi Nădejdea. Credinţa trata problemele trecutului, Dragostea se ocupa de viaţa de înviere şi de sfinţire, iar Nădejdea grupa învăţăturile despre evenimentele viitoare. Această metodă a lui Pavel se observă din felul în care se adresează bisericilor în epistole, atenţionîndu-le asupra lucrurilor în care erau deficitare:
„Acum dar, rămîn acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea” (1 Cor.l3:13).
„De aceea şi eu, de cînd am auzit despre credinţa… şi despre dragostea voastră… mă rog ca să pricepeţi care este nădejdea…”(Efeseni 1:15-18)
„…am auzit despre credinţa voastră… şi despre dragostea voastră… din pricina nădejdii care vă aşteaptă…” (Col. 1:4-5).
„…căci ne aducem aminte… de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Cristos!” (1 Tesal. 1:3).
„…credinţa voastră merge mereu crescînd, şi dragostea fiecăruia… se măreşte tot mai mult. Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucît veţi fi găsiţi vrednici…” (2 Tesal. 1:3-5).
Aceasta „învăţătură a Bisericii creştine” este aşezată în primele 9 Epistole ale Noului Testament, grupate în stîlpul din stînga a schemei prezentate. Structural, primele 4 epistole vorbesc despre Cruce, ca esenţă a doctrinei despre mîntuire. Deasupra lor este clădită apoi grupa următoarelor 3 care se ocupă cu Biserica, ca trup spiritual armonios al celor care au crezut în Cruce. Urmează deasupra grupa ultimelor 2 care prezintă Venirea Domnului ca eveniment sigur şi ca sursă de motivaţie pentru perseverenţa sfinţilor.
- Stîlpul Bisericii evreieşti
Mesajul adresat creştinilor proveniţi dintre evrei este grupat în cea de a doua parte a Noului Testament. Cei care au fost folosiţi de Domnul pentru această lucrare au fost „stîlpii” bisericii din Ierusalim: Iacov, Petru, Ioan şi Iuda (Galateni 1:18-19; Fapte 15:7, 13).
Epistolele adresate evreilor sînt tot în număr de 9, grupate în stîlpul din partea dreaptă a schemei prezentate. Ele încep cu cea adresată de Duhul Sfînt chiar aşa, „evreilor” şi culminează cu cea adresată de însuşi Domnul Isus, ca o „apocalipsă” („descoperire”) a evenimentelor prin care va trece pămîntul.
Caracterul lor creştin, fac ca aceste epistole să fie abordabile şi folositoare pentru toţi creştinii. Totuşi, la o cercetare mai atentă, fiecare dintre ele îşi va dezvălui aroma ei proprie evreiască. S-a spus, de exemplu, că „Apocalipsa” este o carte neglijată astăzi de Biserică. Conţinutul ei este pentru mulţi obscur şi rupt de lupta noastră de zi cu zi cu păcatul. Sînt predicatori care nu citesc această carte cu anii! Cum se explică aceasta?
Explicaţia este simplă: Biserica trăieşte cu învăţătura dată de la Romani la Tesaloniceni. Apocalipsa este o carte a evreilor. Cînd îi va veni vremea, evreii o vor înţelege şi o vor preţui cum se cuvine. Majoritatea evenimentelor descrise în cartea Apocalipsa se petrec după răpirea Bisericii şi este semnificativ faptul că numele de Biserică nici nu apare dincolo de capitolul 3 al cărţii.
Iacov scrie „către cele doisprezece seminţii care sînt împrăştiate” (Iacov 1:1). Petru trimite scrisori către „aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia” (1 Petru 1:1; 2 Petru 3:1). Ioan le scrie unor credincioşi evrei (3 Ioan 7). Iuda şi Apocalipsa sînt evreieşti în aluzii şi conţinut.
- Frontonul
Cei doi stîlpi ai arcului sînt consolidaţi de epistolele adresate lucrătorilor din Biserică. Ele sînt aşezate semnificativ chiar între cele două grupe de epistole amintite anterior.
În cele 4 epistole pastorale, „Meşterul zidar” Pavel îşi instruieşte colaboratorii, învăţîndu-i cum să „împartă drept Cuvîntul adevărului” (2 Tim. 2:15), şi cum „să se poarte în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu” (1 Tim.3:15) Grija de căpătîi a acestor lucrători din vremea Bisericii trebuia să fie recunoaşterea complexităţii situaţiei, recunoaşterea diferenţelor dintre oamenii cu care aveau de lucrat şi dobîndirea unei strategii de lucru care să-i învrednicească să se poarte în aşa fel încît „să nu fie pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu” (1 Cor. 10:32).
Reprezentarea grafică a cărţilor Noului Testament sub forma unui arc de triumf deschide orizontul unor meditaţii şi comentarii care ar merita scrierea unui volum întreg de studii. Noi ne mărginim aici să sugerăm doar cîteva din ideile generale ale unui astfel de studiu.
- În întregul scrierilor există un progres continuu dinspre încununarea lui Isus cu spini pe Cruce înspre momentul încununării cu slavă din Noul Ierusalim.
În „Epistolele Bisericii” se desfăşoară o creştere continuă. Primele 4 vorbesc despre Cruce, următoarele 3 despre Biserică, iar ultimele 2 anunţă viitoarea Venire a Domnului.
În „Epistolele creştinilor evrei” creşterea este de la accentul pus pe „credinţă” şi „fapte” din primele 2 epistole (Evrei, Iacov), la accentul pus pe „nădejde” şi „creştere” în următoarele două (1, 2 Petru). Celelalte 4 vorbesc despre „dragoste” şi despre importanţa luptei pentru păstrarea „credinţei” (1, 2, 3 Ioan, Iuda), în timp ce „Apocalipsa” încununează totul, vorbindu-le celor „biruitori” despre „răsplătire”.
- Între cei doi „stîlpi” ai arcului există corespondenţe fascinante. Ei se contrastă şi se completează reciproc.
Amîndoi „stîlpii” pornesc cu cîte un veritabil tratat de doctrine – pentru Biserica creştină acesta este Romani, iar pentru cei dintre iudei este epistola intitulată chiar aşa: „către evrei”.
Amîndoi „stîlpii” sfîrşesc prin a anunţa revenirea Domnului şi proclamarea „ordinii viitoare” – în primul caz avem Epistolele către Tesaloniceni, iar în al doilea, Apocalipsa.
La începutul primului stîlp, apostolul Pavel prezintă pentru toţi oamenii mîntuirea prin Crucea Domnului Isus drept „singura Cale”, în timp ce stîlpul evreiesc porneşte din contextul legii lui Moise prezentîndu-L pe Isus Cristos drept „calea mai bună” („un eliberator mai bun”, „o preoţie mai bună”, „o jertfă mai bună”, „un legămînt mai bun”, etc.)
La capătul primului stîlp, epistolele scrise către Tesaloniceni prezintă revenirea Domnului Isus în mod special în relaţie cu Biserica (pentru Biserică), în timp ce varianta evreiască a celui de al doilea stîlp ni-L prezintă pe Isus Cristos revenind pentru Israel şi în relaţie directă cu neamurile lumii.
- Arcul ne arată ordinea în care trebuie să predicăm Adevărul creştin.
Cele trei secţiuni caracteristice din grupul celor 9 epistole ale Bisericii creştine ne arată aceasta, în primele 4, credinţa creştină este îndemnată să privească înapoi la Cruce şi să crească în putere. În grupul celor 3 epistole de la mijloc, dragostea este chemată să-şi îndrepte privirile în sus, înspre Mirele ceresc şi să înveţe să depindă numai de El, iar în ultimele 2, nădejdea este chemată să privească înainte spre aşteptata întîlnire cu Mîntuitorul.
Într-adevăr, cel păcătos nu are nevoie la început nici de doctrina despre Biserică şi nici de cea despre Venirea Domnului. El trebuie să afle despre Cristosul răstignit la Cruce, aşa ca în primele 4 epistole numite şi „Evanghelistice”. După aceea, cel răscumpărat prin sîngele Mielului şi născut din nou prin lucrarea Duhului are nevoie să intre în părtăşia minunată a Bisericii, bucurîndu-se de desăvîrşita unitate a celor mîntuiţi, între pămînt şi cer, credinciosul trebuie să afle acum despre „trupul” mistic al lui Cristos, despre „Mireasa” Mielului, despre „Templul Duhului Sfînt” şi despre viaţa de rodire.
În final, învăţătura creştină trebuie să ne poarte înspre momentul culminant al întîlnirii noastre cu slăvitul nostru Domn, care „va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale” (Filip. 3:21)
C.J. Ellicott comenta astfel: „În Galateni şi Romani găsim (aşa cum a arătat-o şi Reforma din secolul XVI) un tezaur de adevăr despre creştinismul personal; chiar şi gîndul justificării, dominant în ele, duce orice suflet în situaţia de a sta faţă în faţă cu propriile-i păcate şi cu mîntuirea, în acea criză dintre viaţă şi moarte cînd rămînem conştienţi doar de două existenţe – a lui Dumnezeu şi a noastră înşine. Efeseni, Filipeni şi Coloseni sînt tezaurul de adevăr despre realitatea Bisericii universale a lui Cristos. Ideea centrală este Cristos-Capul trupului mistic alcătuiţi din toţi creştinii veacurilor. Ce mai lipseşte?
1, 2 Tesaloniceni adaugă adevărul despre destinul final al Bisericii, culminînd istoria existenţei ei cu intrarea în odaia de nuntă a Mielului spre săvîrşirea unirii veşnice cu Fiul. În aceste două epistole către Tesaloniceni, doctrina despre Cruce şi aceea despre Biserică nu apar decît foarte vag şi simplist. Accentul se pune pe perspectiva întoarcerii Domnului pentru Biserica Sa.”
//////////////////////////////////////
Adaos la studiul despre Galateni
De curând, David Pawson m-a ajutat să văd epistola apostolului Pavel către Galateni într-o lumină nouă. El spune, pe drept cuvânt, că apostolul combate nu numai legalismul, ci și libertinajul. Pavel așează libertatea ca pe o cale îngustă, ca pe un drum montan de înălțime, având de o parte și de alta două prăpăstii: legalismul și libertinajul.
Astfel, epistola conține nu numai șocul apostolului la aflarea veștii că galatenii se întorceau la elemente ale Legii lui Moise, ci și teama lui ca nu cumva ei să creadă că pot trăi în firea pământească. Acesta este motivul pentru care partea finală a epistolei pune în contrast roada Duhului și roadele firii pământești.
Evanghelia nu este nici legalism, nici libertinaj! Evanghelia este o viață nouă, care izvorăște din Duhul lui Dumnezeu. Ea nu are nevoie de scutecele Legii, dar n-are voie nici, odată scăpată din chingile străvechi, să o ia razna pe câmpurile rodirii în firea pământească.
Adaos la studiul despre Galateni
//////////////////////////////////////
GALATENI
, de Daniel Branzei
GALATENI- EXPLICAȚII LA BIBLIE
„CERCETAȚI SCRIPTURILE PENTRU CĂ ELE VORBESC DESPRE MINE
„O galateni nechibzuiţi! Cine va fermecat pe voi? … Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, pînă ce va lua Cristos chip în voi!” – Galateni 3:1; 4:19
Luther a spus că epistola către galateni este cea mai bună carte a Bibliei. ,,Aceasta este epistola mea. Sunt însurat cu ea“. Experiența lui Luther, care dorea să iasă de sub tutela autorității religioase legaliste a Romei s-a mulat perfect peste experiența apostolului Pavel căre a ales să depindă direct de Dumnzeu ca sursă de autoritate apostolică și de mesaj evanghelic și nu s-a supus nici o singură clipă ,,elitelor religioase“ dela Ierusalim. Luther s-a făcut un ecou al acestor declarații solemne radicale ale lui Pavel:
,, … noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. Cei ce sunt socotiţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor …“ (Gal. 2:5-6).
John Bunyan, autorul celebrei cărți ,,Călătoria creștinului“, a mărturisit că apistola către Galateni a avut un efect profund asupra sa: ,,Cu exceția Sfintei Scripturi, prefer comentariul scris de Luther la epistola către Galateni tuturor cărților pe care le știu. Este cel mai bun tratament pentru un om chinuit de conștiință.“
Titlul: În originalul grec, cartea poartă numele: „Pros Galatas” – „Către Galateni”. Numele ,,galateni“, vine de la un cuvânt germanic dat celților migratori și înseamnă ,,străinii“. El identifică mișcarea unor popoare migratoare pe teritoriul de astăzi al Europei. Galatenii (sau galii) s-au stablit și în sudul Franței și în insulele britanice în ceea ce se numește astăzi Țara Galilor. Galii au venit în Asia Mică după ce au colonizat Tracia (mai multe amănunte puteți găsi aici și aici).
Pe teritoriul României, urme ale migrației acestui popor au rămas în numirea orașului ,,Galați“ și în numirea Mănăstirii ,,Galata“ din Iași. Numele se mai păstrează și astăzi în Turcia, unde chiar și o formație de fotbal se numește ,,Galatasarai“.
Apostolul Pavel a vizitat această regiune a galilor (galatenilor) din Asia Mică în toate cele trei călătorii misionare:
Imperiul roman a dus o seamă de războaie cu galii consemnate în lucrarea lui Iulius Cezar Commentarii de Bello Gallico.
Autorul şi data: Prima vizită a lui Pavel în ţinuturile Galatiei a avut loc într-un timp de grea suferinţă fizica pentru apostol. Iată ce găsim scris:
„Ştiţi că, în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întîia oară. Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust pentru ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuşi Cristos Isus… vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos pînă şi ochii şi mi i-aţi fi dat” (Gal. 4:13-15).
Se prea poate ca boala lui Pavel să fi fost o suferinţă cronică a ochilor care l-a făcut neplăcut la vedere. În ciuda acestui fapt, galatenii l-au îndrăgit şi probabil că apostolul şi-a petrecut convalescenţa de cîteva luni în mijlocul lor, predicîndu-le mîntuirea prin credinţa în jertfa lui Cristos.
A doua vizită a lui Pavel n-a fost nici pe departe aşa de plăcută pentru apostol. Credinţa celor din Galatia se alterase şi îndreptările cerute de Pavel nu au fost primite de loc cu entuziasm:
„Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Cristos, la o altă Evanghelie…” Voi alergaţi bine, cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr? „„M-am făcut eu oare vrăjmaşul vostru, pentru că v-am spus adevărul?” (Gal. 1:6; 5:7; 4:16).
Pe fondul acestor stări, după plecarea apostolului dintre ei, apare această scrisoare (anul 56 d.Cr.). Ea este mai mult o lucrare polemică decît o scrisoare obişnuită. Este pus în discuţie felul de creştinism pe care l-au dezvoltat galatenii după ce Pavel a plecat din mijlocul lor. Un foarte potrivit început la studiul epistolei către Galateni este textul din l Cor. 3:10-15:
„După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra… lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă…”
Contextul scrierii: Cînd Pavel a scris această scrisoare a fost plin de o sfîntă indignare. Inima lui de lucrător al Evangheliei era sfîşiată de durere. Ca şi în cazul Corintenilor, Pavel tremura pentru credincioşia celor convertiţi faţă de Mîntuitorul lor:
„Căci sînt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată” (2 Cor. 11:2).
Galatia, ca şi Corintul fuseseră vizitate de „tulburători” veniţi din Iudeea. Aceşti iudaizatori răspîndiseră pretutindeni otrava lor, răstălmăcind Evanghelia şi transformînd-o în ceva ce Domnul Isus nu a intenţionat niciodată să spună sau să facă. Atacul lor se îndrepta în două direcţii: împotriva lui Pavel însuşi şi împotriva mesajului propovăduit de el.
Vorbele lor sunau cam aşa: „Cine este la urma urmei acest Pavel? El nu a fost cu cei doisprăzece. S-a făcut „apostol” el însuşi. Nu-i de mirare că mesajul lui este ciuntit, lăsînd afară părţi esenţiale ale Evangheliei. Haideţi să vă spunem noi cum stau lucrurile…”
Care era mesajul iudaizatorilor? La prima vedere, ei păreau că adaugă numai cîte puţin la mesajul mîntuirii. „Credeţi în Cristos”, spuneau ei, că doar se considerau creştini, „dar să faceţi bine să vă şi tăiaţi împrejur”. Argumentul lor era că şi Pavel, la început a recomandat şi practicat acest ritual pentru cei nou convertiţi. Într-adevăr, în Fapte ni se aminteşte că după ce l-a luat cu sine pe Timotei, „l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor, care erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era grec” (Fapte 16:1-3).
Acum, tăierea împrejur nu ar fi fost un lucru aşa de mare ca să se facă o rupere în Biserică din cauza ei, dar Pavel a văzut puţin mai departe. Dacă cei din Galatia acceptau să fie tăiaţi împrejur, aceasta nu va fi decît primul pas pe un drum fără întoarcere înspre revenirea la ţinerea întregii Legi (Gal. 5:3). Aceasta însemna „pierderea libertăţii” (Gal.4:9), „robie spirituală” (Gal. 5:1), părăsirea Evangheliei.
Evanghelia este vestea bună despre mîntuirea dată în dar prin harul lui Dumnezeu. Dacă adaugi ceva harului, mîntuirea nu mai este gratuită, ci se capătă prin fapte.
Nu-i de mirare că Pavel era furios. Iată cîteva exclamaţii categorice pe care nu ne-am fi aşteptat să le găsim în gura apostolului:
„Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi” (Gal. 4:11).
„Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Cristos nu vă va folosi la nimic” (Gal. 5:2).
„Şi schilodească-se odată cei ce vă tulbură!” (Gal. 5:12).
Pentru cititorul modern s-ar putea să pară că Pavel a exagerat în reacţia lui contra învăţătorilor veniţi din Iudeea. La urma urmei, credeau şi ei în Domnul Isus şi erau fraţi cu toţi credincioşii! Dilema era însă cu mult mai adîncă. La ceasul disputei, problema era dacă noua religie a creştinilor are caracter universal sau dacă mîntuirea adusă de Cristos este numai pentru cei din neamul iudeilor. Ca să fii mîntuit, era suficient să crezi în Jertfa de la Golgota, sau trebuia mai întîi să accepţi să devii iudeu? Trebuia să accepţi şi să-ţi însuşeşti toate obiceiurile evreieşti? Trebuia să te îmbraci ca un evreu şi să împlineşti ritualurile religiei evreilor (cum predicau „iudaizatorii” veniţi pe urmele lui Pavel)?
Dacă aceşti „iudaizatori” ar fi fost lăsaţi să-şi facă jocul, probabil că noua învăţătură adusă de Domnul Isus, „Calea cea nouă” cum o numeşte Pavel, ar fi murit de la sine în perimetrul primului secol. Dar n-a fost aşa. Istoria ni-l arată pe Pavel triumfînd. Biserica a înaintat cucerind întregul imperiu roman de atunci. Evanghelia nu a fost legată de Templu, de sacrificii sau de Legea lui Moise, lucruri despre care neamurile păgîne nu ştiau nimic şi nici nu vroiau să ştie. Prin străduinţele lui Pavel, ale lui Ştefan şi ale altor lucrători ca ei, creştinismul a ieşit din găoacea evreiască, patronată de Biserica din Ierusalim, devenind o religie transculturală cu caracter universal. Acesta i-a fost destinul trasat de însuşi întemeietorul ei:
„Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit” (Marcu 16:15).
Conţinutul cărţii: Scrisoarea se desfăşoară în trei mişcări distincte, fiecare acoperind cîte două capitole. Primele două capitole sînt „narative” şi se ocupă de Pavel însuşi, autoritatea lui apostolică şi natura dumnezeiască a Evangheliei propovăduite de el. Următoarele două capitole sînt o „dispută” privitoare la natura şi mesajul Evangheliei creştine, iar ultimele două capitole sînt „îndemnuri” adresate direct galatenilor. Cu alte cuvinte, primele două capitole sînt „personale”, următoarele două sînt „doctrinale”, iar cele două de la urmă sînt „practice”.
De curând, David Pawson m-a ajutat să văd epistola apostolului Pavel către Galateni într-o lumină nouă. El spune, pe drept cuvânt, că apostolul combate nu numai legalismul, ci și libertinajul. Pavel așează libertatea ca pe o cale îngustă, ca pe un drum montan de înălțime, având de o parte și de alta două prăpăstii: legalismul și libertinajul.
Astfel, epistola conține nu numai șocul apostolului la aflarea veștii că galatenii se întorceau la elemente ale Legii lui Moise, ci și teama lui ca nu cumva ei să creadă că pot trăi în firea pământească. Acesta este motivul pentru care partea finală a epistolei pune în contrast roada Duhului și roadele firii pământești. Evanghelia nu este nici legalism, nici libertinaj! Evanghelia este o viață nouă, care izvorăște din Duhul lui Dumnezeu. Ea nu are nevoie de scutecele Legii, dar n-are voie nici, odată scăpată din chingile străvechi, să o ia razna pe câmpurile rodirii în firea pământească.
Creștinismul nu este o ,,religie a regulilor“, dar nici un pretext pentru libetinaj. Creștinismul este, nici mai mult nici mai puțin decât, … Christos. El urmărește nașterea lui Christos în fiecare ființă umană și maturizarea fiecărei ființe umane în asemănarea cu Christos.
,, … până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutindîncoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci, credincioşi adevărului, în dragoste, săcreştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos“ (Efes. 4:13-15).
Acest ,,Christos în voi nădejdea slavei“ (Col. 1:27) n-are nevoie de Lege ca să trăiască sfințenia divină. El însuși este sfințenia lui Dumnezeu venită să ne poarte în biruința de după răstignirea de sine:
,,În ceea ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu, faţă de lume!“ (Galateni 6:14).
Cuvinte cheia şi teme caracteristice:
- Poziţia lui Pavel între apostoli
Iudaizatorii veniţi în Galatia contestau cu tărie autoritatea lui Pavel. Atacul era îndreptat asupra calităţii lui de apostol şi asupra calităţii Evangheliei vestite de el.
Întradevăr, Pavel a fost o figură controversată în mişcarea creştină de la începutul primului secol. Faptul că el nu a fost de la început cu Domnul Isus şi că nu a fost martor al învierii Domnului îl descalificau în ochii multora ca „apostol autentic”. El nu-i însoţise pe apostoli „în toată vremea în care a trăit Domnul Isus… cu începere de la botezul lui Ioan pînă în ziuă cînd s-a înălţat la cer”. În Faptele Apostolilor l:16-26 ni se spune că Matia a fost ales „apostol” în locul vînzătorului Iuda, exact pentru calităţile care-i lipseau lui Pavel şi astfel cercul de 12 „martori ai învierii” (Fapte 1:22) fusese reîntregit.
Pe cine reprezenta atunci acest Pavel?
Capitolele 1 şi 2 sînt apărarea lui Pavel împotriva acuzaţiilor aduse. În acest text găsim temelia apostolici lui Pavel şi specificul misiunii încredinţate lui de Domnul.
În capitolul 1, Pavel îşi numeşte mesajul său „Evanghelia propovăduită de mine”(Gal. 1:11) recunoscînd că ea se deosebeşte în unele aspecte de „Evanghelia propovăduită la Ierusalim”.
Într-adevăr, în dezvoltarea Bisericii, Dumnezeu a hotărît ca Pavel să fie acela care să depăşească graniţele Iudaismului şi să ducă vestea mîntuirii înspre marginile pămîntului. Ucenicii Domnului s-au concentrat la început mai ales asupra „oilor pierdute ale casei lui Israel” şi numai împotriva voinţei şi încredinţării lor au acceptat uneori să meargă la neamuri (vezi vizita lui Petru în cetatea Samariei şi vizita lui Petru în casa sutaşului Corneliu – Fapte 8 şi 10-11).
A trebuit ca Dumnezeu să-l aleagă pe Pavel şi să-l trimeată ca „apostol al neamurilor”. Recrutat pe drumul Damascului şi învăţat direct de Cristosul cel înviat, probabil în pustiul Arabiei, acest Pavel a stîrnit la început tulburare oriunde şi-a propovăduit mesajul numit atît de semnificativ „Evanghelia mea” (Rom. 2:16). Tulburarea a fost suficient de mare pentru a provoca adunarea unui Consiliu al Bisericii la Ierusalim (Fapte 15).
Spre surprinderea noastră aflăm din textul care consemnează lucrările adunării din Ierusalim că în sînul Bisericii erau „unii din partida fariseilor, care crezuseră… şi care ziceau că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise” (Fapte 15:5). Nu-i de mirare că înfruntarea dintre ei şi Pavel şi Barnaba a dat naştere la „multă vorbă” (Fapte 15:7). A trebuit ca Petru şi Iacov, „care sînt priviţi ca stîlpi” (Galat. 1:9) să ia cuvîntul şi să lămurească lucrurile. Ce au spus ei?
În primul rînd, Petru şi-a amintit cu acest prilej ceea ce ar fi trebuit să nu uite şi anume că de fapt chemarea pe care i-o dăduse Dumnezeu fusese să facă tocmai slujba pentru care era acuzat acum Pavel:
„Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvîntul Evangheliei, şi să creadă” (Fapte 15:7).
Apoi Petru le aduce aminte că în cazul lui Corneliu:
„Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat şi lor Duhul Sfint ca şi nouă. N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucît le-a curăţit inimile prin credinţă” (Fapte 15:8-9).
Concluzia lui Petru şi îndemnul lui au fost:
„Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinţii nostrii, nici noi nu l-am putut purta? Ci credem că noi, ca şi ei, sîntem mîntuiţi prin harul Domnului Isus” (Fapte 15:10-11).
Nu-i de mirare că după astfel de vorbe rostite de Petru „toată adunarea a tăcut” şi că au ascultat cu mai multă atenţie rapoartele misionare aduse de Pavel (Fapte 15:12).
Ultimul care a vorbit a fost Iacov. Cuvîntarea lui este deosebit de importantă. Cu maturitatea care-l caracteriza, Iacov explică din profeţii cum Dumnezeu a hotărît o vreme în care neamurile să fie în centrul atenţiei divine în detrimentul Israelului, întărind cuvintele lui Petru, Iacov spune:
„Simon a spus cum mai întîi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-i poarte Numele. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris: „După aceea, (după ce anume?- n.n.) Mă voi întoarce, (nu te poţi întoarce decît dacă te-ai depărtat! – n.n.), şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărîmăturile, şi-l voi înălţa din nou; pentru ca rămăşiţa deoameni să caute pe Domnul, ca şi toate neamurile peste care este chemat numele Meu, zice Domnul, care face aceste lucruri, şi căruia îi sînt cunoscute din veşnicie” (Fapte 15:14-18).
Sînt convins că foarte puţini dintre evrei se gîndiseră cum trebuie la profeţia aceasta, după cum tot foarte puţini o bagă astăzi în seamă în sînul Bisericii. Importanţa ei este dublă: ea i-a anunţat pe evrei că Dumnezeu se va întoarce pentru o vreme înspre neamuri şi anunţă neamurile că în final Dumnezeu va ridica din prăbuşirea lui, cortul lui David!
Concluzia şi îndemnul lui Iacov au fost:
„De aceea, eu sînt de părere să nu se mai pună greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu…” (Fapte 15:19).
Cînd Pavel îşi scrie scrisoarea către galateni, problemele nu erau încă atît de clare. Ierusalimul şi „fariseii” din Biserică îşi trimeteau încă „misionarii” să „convertească adunările creştine născute de Pavel”. Tulburarea şi confuzia domneau pretutindeni. Iată de ce apostolul simte nevoia să se apere şi să apere adevărul mesajului Evangheliei sale:
„Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obîrşie omenească; pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Cristos…”(Galateni 1:11-23)
Pavel mărturiseşte că, deşi independent de apostolii de la Ierusalim, el n-a lucrat fără cunoştinţa şi încuviinţarea lor (Galateni 2:1-9). Această recunoaştere a Evangheliei lui Pavel fusese pusă la îndoială de atitudinea lui Petru în Antiohia:
„Dar cînd a venit Petru în Antiohia, i-am stătut împotrivă în faţă, căci era de osîndit” (Galateni 3:1).
Deosebirea pe care a făcut-o Petru între creştinii dintre evrei şi creştinii dintre neamuri trebuia osîndită pe faţă şi Pavel nu a ezitat să o facă. Era în joc mîntuirea mulţimilor care primiseră credinţa:
„Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Cristos” (Galateni 2:21).
Pentru iudaizatori, ca să fii un bun creştin trebuia mai întîi să crezi în Cristos şi apoi să ajungi să împlineşti toată Legea. Cu alte cuvinte, pentru a deveni pe deplin creştin, trebuia să devii de asemenea „iudeu”; să accepţi tăierea împrejur, Sabatul şi toate celelalte ceremonii iudaice. Pentru Pavel, aşa ceva era exact contrariul creştinismului. Mîntuirea s-ar fi putut obţine atunci, nu prin har, ci prin ceea ce putea face un om, printr-un semn în carne şi prin abilitatea cuiva de a ţine Legea. Pavel ştia însă că mîntuirea se primea prin har şi numai prin credinţă. Toate strădaniile omului nu puteau duce nicăieri. Ceea ce era necesar era nu împlinirea Legii, ci declararea unui faliment total, abandonarea de sine la picioarele crucii lui Cristos şi aruncarea în braţele iubitoare ale Mîntuitorului. iudeul era înclinat să spună: „Doamne uite lucrările pe care le-am făcut. Iată semnul tăierii mele împrejur. Dă-mi acum mîntuirea pe care mi-am cîştigat-o.” Pavel privea aşa ceva drept o blasfemie la adresa sacrificiului ispăşitor al lui Cristos.
„Dar, spuneau iudeii, cel mai mare lucru din viaţa noastră ca popor al lui Dumnezeu este Legea dată nouă prin Moise. Fără ea n-am fi ştiut ce înseamnă să trăieşti după placul lui Dumnezeu. Cum să renunţăm acum la ea? Cum să renunţăm la trecutul nostru de popor al Domnului?”
„Foarte bine, răspundea Pavel în capitolul 3:1-29, să vedem atunci cine este strămoşul nostru: Moise sau Avraam? Avraam cu siguranţă. Şi cum a căpătat Avraam trecere înaintea lui Dumnezeu, prin faptele Legii sau prin credinţă?
„Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită neprihănire” (Gal. 3:6)
„Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvîntate în tine.” Şi că nimeni nu este socotit neprihănit prin Lege, este învederat, căci „cel neprihănit va trăi prin credinţă”.
Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele”. Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii… pentru ca binecuvîntarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri, în Cristos Isus” (Gal. 3:8-14)
Într-adevăr, „sămînţa” lui Avraam este acest Isus Cristos în care sînt binecuvîntaţi toţi credincioşii (Gal. 3:16).
Pentru Pavel, Legea a funcţionat ca un „pedagog spre Cristos” (Gal. 3:24). Pedagogul era pe atunci sluga ce ducea elevul la şcoala maestrului său. Rolul pedagogului înceta odată cu apariţia profesorului:
„După ce a venit credinţa, nu mai sîntem sub îndrumătorul acesta… Nu mai este nici iudeu, nici grec, nu mai este nici rob, nici slobod… fiindcă toţi sînteţi una în Cristos Isus. Şi dacă sînteţi ai lui Cristos, sînteţi „sămînţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă” (Gal. 3:25-29).
Se poate spune că Iudaismul a fost „leagănul creştinismului” şi noi am putea adăuga „şi era gata, gata să-i fie şi mormîntul!”
A trebuit ca Dumnezeu să-l ridice pe Pavel, acest Moise al Bisericii, pentru ca prin el să fim eliberaţi din robia „învăţăturilor începătoare” ale Legii. Cu entuziasmul cu care Moise a ridicat înaintea poporului tablele Legii, Pavel ridică steagul Crucii lui Cristos. Moise venise să ne dea „mărturia” şi ne-a făcut „robi ai păcatului care clocoteşte în noi”. Pavel ne prezintă un Cristos al Crucii care a venit să ne facă „cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36). El are „toată puterea în cer şi pe pămînt” şi poate face acest lucru!
- Roada Duhului Sfînt
Pavel scrie unei colectivităţi de oameni care se ocupau cu agricultura. Din această pricină el îşi alege termeni corespunzători, dovedind o mare flexibilitate în exprimare şi o deosebită pricepere în adaptarea mesajului la puterile şi vocabularul ascultătorilor. Vorbind despre rezultatele produse de lucrarea Crucii în viaţa celor credincioşi, el le numeşte „ROADA” şi le prezintă în contrast cu „faptele firii pămînteşti” (Gal. 5:16-26). Cele 17 fapte ale firii sînt contrastate cu cele 9 rodiri ale Duhului. Să nu credeţi cumva că această exprimare simplă este şi simplistă! Roada Duhului, aşa cum o prezintă aici Pavel, este aşezată în trei grupe distincte de cîte trei şi cuprinde într-o minunată aşezare transformarea totală pe care o face Duhul lui Dumnezeu atunci cînd pătrunde în viaţa cuiva.
Rodire către Dumnezeu: „Dragostea, bucuria, pacea,
Rodire către alţii: îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine,
Rodire faţă de noi înşine: credincioşia, blîndeţea, înfrinarea poftelor.”
Concluzia acestei prezentări este cuprinsă în Gal. 6:7-9. Acest pasaj ne arată că nu-l putem „duce” pe Dumnezeu. Fiecare îşi va primi răsplata după alegerea pe care a făcut-o:
„Cine seamănă în firea pămîntească, va secera din firea pâmîntească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică” (Gal. 6:8).
Secerişul nu se va face după cît de mult am ştiut, ci după cît de mult am semănat!
- „Semnele Domnului Isus Cristos”
Acestea sînt semne pe care le purta Pavel pe trupul lui şi pentru care îl batjocoreau unii (Gal. 6:17). Cuvîntul grec folosit aici este„stigmata”şi se poate traduce prin: sigiliu, semnul de proprietate aşezat uneori pe spatele, pe faţa sau pe braţul unui sclav şi pe pielea unor animale.
Care să fi fost „stigmata” lui Pavel?
Erau semnele bătăilor şi loviturilor primite pentru mărturia lui creştină!
„…arătăm că sîntem vrednici slujitori”…„în lovituri fără număr… De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărîmat corabia cu mine…” (2 Cor. 6:4; 11:23-25)
Mîinile bătătorite ale unui lucrător îi arată osteneală, cicatricile lui Pavel, pentru care unii îl puneau în rînd cu „tulburătorii” şi cu făcătorii de rele, dovedeau credincioşia lui în slujirea creştină. Faţa arsă de soare a căpitanului de marină, rănile unui soldat şi ridurile de pe fruntea unei mame nu sînt semne de dispreţuit. „Semnele Domnului Isus” purtate de Pavel pe trupul lui nu erau temei de batjocură! „Iudaizatorii” aveau scrisori de acreditare de la Ierusalim, Pavel purta pe trupul său semnele unei acreditări mult mai înalte. Ce suferinţe înduraseră „iudaizatorii” pentru Evanghelie? Niciuna. Ei au ştiut să-şi păzească pielea. Pavel în schimb devenise „dizgraţios” la privit pentru că se făcuse una cu „Omul durerii”!
SCHIŢA CĂRŢII
„Eliberare prin Evanghelie”
Cuvînt de salut (1:1-5)
- Autenticitatea Evangheliei lui Pavel (1 şi 2)
Veritabilă în ce priveşte originea ei (cap. 1)
Veritabilă în ce priveşte natura ei (cap. 2)
- Superioritatea Evangheliei creştine (3 şi 4)
În noile relaţii pe care le produce (cap.3)
În privilegiile pe care le aduce (cap. 4)
- Adevărata slobozenie prin Evanghelie (5 şi 6)
Slujba iubirii pune capăt robiei Legii (5:1-15)
Duhul pune capăt robiei în firea pămăntească (5:16-6:10)
Cuvînt de încheiere (6:11-18)
+++
Un studiu aplicativ:
Imposibila întoarcere!
„Dar acum, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cim vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou? “ – Gal 4:9
Introducere:
În primăvara anului 2002, una din temele de la Școala Duminicală a fost bazată pe texte din epistola lui Pavel către Galateni. La sfârșitul acestei serii am simțit că este de datoria mea să trag un fel de concluzie.
Primul lucru pe care l-am spus a fost că „galatenii” au fost una din problemele spinoase din biserica primară. Problema din bisericile Galatiei a iscat o dezbatere aprinsă asupra autorității apostoliei lui Pavel și asupra conținutului Evangheliei predicate de el. Tot conflictul a pornit de la convingerea lui Pavel că toți creștinii trebuie să treacă dincolo de specificul rânduielilor Legii evreiești pentru a se întâlni cu Christos la nivelul superior al harului.
Cine citește cu atenție capitolele 1 și 2 ale epistolei observă foarte repede că în Biserica primară a existat o ,,diviziune a muncii“ prin care anumiți apostoli au stăruit să vestească Evanghelia printre „cei tăiați împrejur”, în timp ce alții au primit încredințarea de a lucra „printre Neamuri”:
„Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredințată Evanghelia pentru cei netăiați împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredințată Evanghelia pentru cei tăiați împrejur, – căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiați împrejur, făcuse și din mine apostolul Neamurilor – și când au cunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviți ca stâlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă de însițire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur” (Gal. 2:7-9).
Libertatea față de ritualurile și reglementările Legii iudaice aparuse atunci ca o „noutate” ciudată. O minoritate dintre Neamuri îl primise pe Christos și moștenise darul „făgăduinței” făcute lui Avraam și seminței lui. În virtutea acestei „făgăduințe” despre care Pavel vorbește pe larg în capitolul 3, oamenii care cred în „sămânța lui Avraam” (la singular, ea îl identifică pe Christos, vezi Gal 3:16) devin „fii ai lui Dumnezeu” (Gal. 3:26).
Apostolul Pavel este foarte categoric în această privință, majoritatea Bisericii primare, convertită la Christos din sânul iudaismului, trebuie să accepte poziția noii „minorități” convertite din rândul Neamurilor. Aceasta este esența legământului celui nou, prevestit de legămintele iudaice, dar nerealizat prin ele:
„Toți care ați fost botezați pentru Christos, v-ați îmbrăcat cu Christos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Christos Isus. Și dacă sunteți ai lui Christos, sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.” (Gal. 3:27-29).
Al doilea lucru pe care l-am spus a fost că acești „galateni” n-au dispărut complet din istorie, nu numai la propriu, dar și la figurat. La propriu, existența orașului Galați, a Galiei medievale și a manastirii Galata din dealul Iașului ne vorbesc despre capacitatea de supraviețuire și de răspândire a acestui grup etnic. La figurat, oameni de soiul galatenilor există azi în toate ramurile familiei creștine. Ei sunt „legaliștii” poruncilor omenești, rigizii moralizatori și închistații „doctrinari” ai formelor și ai ritualurilor care „în adevăr, au o înfățișare de înțelepciune, într-o închinare voită, o smerenie și o asprime față de trup, dar nu sunt de nici un preț împotriva gâdilării firii pământești” (Col. 2:23).
Problema spinoasă din primul secol este deci și astăzi prezentă în viața bisericii creștine, numai că, de data aceasta, o „minoritate” a bisericii convertite dintre Neamuri încearcă să schimbe direcția „majorității” care trăiește sub har. Ea caută să-i convingă pe toți ceilalți că trebuie să țină Legea mozaică.
Istoric, astazi nu mai există o Biserică „a celor tăiați împrejur”. Strădaniile lui Iacov, Chifa și Ioan s-au lovit de împietrirea evreilor, iar Evanghelia a fost trimisă „la Neamuri.” În locul „iudeilor” de altă dată, o fracțiune foarte mică a bisericii creștine contemporane continuă conflictul străvechi, încercând să răstălmăcească mesajul divin al harului și contestând esența mesajului propovăduit de Pavel. Este în joc libertatea creștină și viețuirea la nivelului harului adus și dăruit nouă prin Christos.
Dacă viața creștină este, în metaforele pauline, „o alergare înainte”, ceea ce se întâmplase în Galatia era o păguboasă și imposibilă „întoarcere” prin care credincioșii de acolo erau în pericol de a fi declarați „descalificați”:
„Voi alergați bine: cine v-a tăiat calea ca să n-ascultați de adevăr?” (Gal.5:7)
Scrisoarea lui Pavel trebuie văzută și citită ca o serie de cinci avertismente succesiv progresive pe care marele apostol, întemeietorul bisericii creștine din Galatia, îl dă neînțelepților și neinspiraților legaliști de acolo.
- Tendința de a te întoarce înapoi de la Evanghelie este … de mirare!
,,Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie“ (1:6)
Fără nici o îndoială, este mai lesne să mergi de la ceva greu la ceva ușor și totuși, acești galateni aveau tendința acum să meargă de la ceva ușor, la ceva foarte greu, Lega lui Moise.
Harul adus prin Christos a simplificat extraordinar de mult îndatoririle noastre față de Dumnezeu. Faptul că avem acum libertatea Duhului care ne-a fost dăruit prin nașterea din nou, faptul că am fost ridicați de la nivelul poruncilor la ascultarea de principiile divine ale sfințeniei, ne-a eliberat de un „jug” pe care l-au purtat o mulțime de oameni înaintea noastră. Nu-i de mirare că Pavel socoteșțe „de mirare”, tendința lor de a se întoarce la înrobitoarele rânduieli mozaice.
Vreau să vă fac aici o mărturisire personală. Toata viața mea mi-am petrecut-o în biserici creștine, printre frați și surori. Am remarcat și eu ceea ce a remarcat Pavel și am ajuns să mă mir și eu, ca și marele apostol. Am fost în adunări de toate nuanțele și pretutindeni am observat că există tendința aceasta păguboasă de a ne coborâ de la înălțimea libertății spirituale pe care ne-a adus-o harul pentru a coborâ în robia unor învățături începătoare, pentru a ne face iarăși robi unor porunci omenești și pentru a ne încadra și noi într-o „datină a bătrânilor” confesională.
Pretutindeni pe unde te duci ți se va spune: „Dacă vii la noi, va trebui să faci cutare sau cutare lucru. Dacă vrei să fii membru la noi va trebui să te porți așa sau să te îmbraci așa.”
„Dacă deci ați murit împreună cu Christos față de învățăturile începătoare ale lumii, de ce, ca și cum ați trăi încă în lume, vă supuneți la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru! Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuințarea lor, și sunt întemeiate pe porunci omenești, au într-adevăr o înfățișare de înțelepciune, într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de nici un preț împotriva gâdilării firii pământești” (Col. 2:20-23)
Foarte mulți încearcă și azi să „răstoarne Evanghelia” și să instaureze în locul ei niște „porunci omenești” legaliste care ne dau astăzi specificul „ortodox, catolic, baptist, pentecostal, creștin după evanghelie, etc.
Deosebirile dintre noi și specificul local nu sunt neapărat și inevitabil rele în ele însele. Pentru a nu le face însă rele să ne dăm seama de la înălțimea Evangheliei că „se poate și altfel” și să nu căutăm să-i facem pe ceilalți robii propriilor noastre gusturi și păreri.
Thoamas Jefferson scria pe la începuturile Americii: „În materii de stiluri, forme și preferințe schimbătoare, mergi cu mulțimea; în materii de principii fii însă neclintit ca o stâncă!”
În timp ce majoritatea creștinilor sunt de acord cu partea a doua a acestei maxime a lui Jefferson, foarte puțini sunt în acord cu prima ei jumătate. Trebuie însă spus apăsat că, această primă jumătate, această „flexibilitate” a celui gata să se adapteze la stiluri și forme schimbătoare, această mobilitate interioră tolerantă a lui Washington este una din caracteristicile fundamentale care au format și garantat libertatea americană. Ea este o umbră a strategiei misionare a marelui misionar născut în Tarsul Ciliciei:
„Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, ca să câștig pe Iudei; cu cei ce sunt sub Lege, m-am făcut ca și când aș fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câștig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fără Lege, m-am făcut ca și cum aș fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Christos), ca să câștig pe cei fără lege. Am fost slab cu cei slabi, ca să câștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei” (1 Corinthians 9:20-22).
- Tendința de a te întoarce înapoi de la Evanghelie este … deandoaselea !
„Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească? … Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Christos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință” (Gal. 3:3, 24)
Nu este de mirare că în primul capitol, Pavel numește tendința Galatenilor de a se întorce la Legea lui Moise drept o „răsturnare” a Evangheliei:
„Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Christos” (Gal.1:7).
III. Tendința de a te întoarce înapoi de la Evanghelie este … semn de imaturitate !
„Dar câtă vreme moștenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebește cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot” (Gal. 4:1).
Părinții înțelepți i-au din mâna copiilor lucrurile periculoase momindu-i în schimb cu alte lucruri atrăgătoare. Primii exploratori ai Americii luau de la indienii baștinași podoabe de aur în schimbul unor cioburi de sticlă și de oglindă. Aceste două realități au fost și sunt posibile din cauza „copilăriei” imature a unei anumite categorii. Ceva asemănător se întâmplase și în Galatia.
Credincioșii de acolo nu înțelegeau încă progresul revelației și progresul din scurgerea planului lui Dumnezeu cu lumea. Vechiul Testament și Legea fuseseră o etapă „pregătitoare” pentru venirea lui Christos „la plinirea vremii” ca să împlinească ceea ce fusese vestit până atunci doar în tip și simbol.
„Legea” a fost un Pedagog (sclavul care ducea copilul la școala maestrului), un „îndrumător“ spre Christos:
„Înainte de venirea credinței, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Christos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință. După ce a venit credința, NU MAI SUNTEM SUB ÎNDRUMĂTORUL ACESTA” (Gal.3:23-25)
Pavel definește tendința galatenilor de a se întoarce la Lege drept un semn de imaturitate:
„Dar cât moștenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebește cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot. Ci este sub epitropi și îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său. Tot așa și noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învățăturilor începătoare ale lumii. Dar când a venit împlinirea vremiii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, ca să căpătăm înfierea. Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava” adică: „Tată!”
Așa că nu mai ești rob, ci fiu; și dacă ești fiu, ești și moștenitor, prin Dumnezeu. Odinioară, când nu cunoșteați pe Dumnezeu, erați robiți celor ce din firea lor, nu sunt dumnezei. Dar acum, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu sau mai bine zis, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou? Voi păziți zile, luni, vremuri și ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.” (Gal. 4:1-7)
- Tendința de a te întoarce înapoi de la Evanghelie este … fără profit !
Tendința de a se întoarce la Lege reprezenta o pierdere nu numai pentru eforturile lui Pavel, ci și o pierdere pentru cei din Galatia. Eșecul nu era atât al apostolului care suferea ca un tată pentru niște copii care au luat-o razna (Gal. 4:19-20), cât al celor care se îndepărtau acum de Evanghelie:
„Iată , eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veți tăia împrejur, Christos nu vă va folosi la nimic. Și mărturisesc iară și încă o dacă oricărui om care primește tăierea împrejur că este dator să împlinească toată Legea. Voi, care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Christos; ați căzut din har” (Gal. 5:2)
Există două adevăruri fundamentale în această afirmație a lui Pavel:
Întoarcerea la Lege nu se poate face doar parțial. Nu poți alege doar o anumită parte a Legii și să o neglijezi pe cealaltă. Nu există o împlinire „parțială” a Legii. „Și mărturisesc iar și încă o dacă oricărui om care primește tăierea împrejur că este dator să împlinească toată Legea.”
Cei care vor să fie socotiți neprihăniți prin ascultare de un anumit fragment al Legii sunt la fel de vinovați ca și aceia care ar încerca să împlinească toată Legea: „Voi, care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Christos; ați căzut din har”.
Unii întreabă: Se poate pierde mântuirea? Iată aici o situație în care apostolul Pavel le spune unora: „V-ați despărțit de Christos; ați căzut din har”. Ce tragic! Cine sunt aceștia? Cei care au tendința de a se întoarce de la Evanghelie la o păgubitoare încercare de a trăi sub Lege.
Un păstor bătrân a vizitat o doamnă aflată pe patul morții, vrând să fie sigur că are o credință clară pentru salvarea sufletului. El a întrebat-o cu blândețe:
,,Te vei înfățișa curând înaintea lui Dumnezeu. Ce vei face? Ce-I vei spune?“
Ridicându-și mâinile deformate de reumatism, doamna i-a răspuns: ,,Am crescut din greu cinci copii. Asta am făcut. Mă voi duce și-i voi arăta mâinile acestea.“
Bătrânul s-a încruntat puțin, dar a continuat să-i spună blând:
,,Știi s-a mai dus Unul înaintea ta să-Și arate mâinile înaintea lui Dumnezeu. Erau străpunse de semnele cuielor. Eu zic să te bazezi pe mâinile Lui, nu pe mâinile tale. Ce zici?“
Rușinată, femeia a lăsat privirea în jos și … a înțeles.
- Tendința de a te întoarce înapoi de la Evanghelie este … imposibilă !
Apostolul Pavel păstrează cel mai puternic argument pentru încheierea scrisorii. Acolo el le spune celor din Galatia că o întoarcere la Lege este „o imposibilitate”, pentru că nimeni n-a putut vreodată să trăiască neprihănirea cerută de ea:
„Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, NU PĂZESC LEGEA; ci voiesc doar ca voi să primiți tăierea împrejur, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru (Gal. 6:13)
În toamna lui 1999, mă aflam împreună cu un grup de americani în studioul postului de radio „Vocea Evangheliei” din București. Cei de acolo au avut amabilitatea să ne ia căteva interviuri despre activitatea noastră și despre impresiile pe care le aveau vizitatorii la sfârșitul acelei vizite. Ca un favor special, domnișoara Huțanu mi-a îngăduit să rămân încă o oră în emisie pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri cu ascultatorii. Una dintre ascultatoarele care au sunat atunci a fost o credincioasă adventistă, pusă mai mult pe predicat și convertit decât pe un dialog frățesc. M-am străduit din răsputeri să țin nivelul discuției la înălțimea familiei lui Christos. M-aș fi întristat dacă ascultătorii necreștini ar fi avut ocazia să asiste la o dispută în care amândoi „să ne dăm în spectacol.” Am îndreptat-o mai ales spre textul din Romani 14: 1-14, care conține recomandarea apostolului Pavel la toleranță și îngăduință creștină:
„Primiți bine pe cel slab în credință, și nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoelnice. Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdețuri. Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine nu mănâncă; și cine nu mănâncă, să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine ești tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuș, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
Unul socotește o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.
Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulțumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; și aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu.
În adevăr, nici unul din noi nu trăiește pentru sine, și nici unul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat ca să aibă stăpânire și peste cei morți și peste cei vii. Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Fiindcă este scris: „Pe viața Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca ânaintea Mea, și orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.”
Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu. Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alții. Ci mai bine judecați să nu faceți nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
Eu știu și sunt încredințat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, și că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.”
Această recomandare a lui Pavel n-a mulțumit-o pe interlocuitoarea mea, care-i dădea înainte cu necesitatea ca toți creștinii să țină Legea veșnică a lui Dumnezeu. M-am grăbit să închei acest dialog „frățesc”, dar am rugat pe tehnicianul de studiou să-mi păstreze legătura telefonică cu sora noastră adventistă, cu care doream să am o lămurire „în particular.”
I-am spus: „Soră dragă, nu este frumos ce ai făcut. Acesta este un post de radio evanghelic, nu adventist, și matale ai sunat numai ca să-ți trâmbițezi superioritatea față de toți aceia care nu cred ca matale. Dă-mi voie să-ți spun ceva: „Nici matale și nici un adventist din lume nu țineți Legea și Sabatul. Nu există nici un președinte de comunitate adventistă, nici un președinte de cult adventist care să țină Legea și Sabatul. Ți-o spun eu, care sunt evreu după mamă, care am trăit printre evrei și care m-am întors nu de mult dintr-o vizită în Israel, țara Legii”.
Dânsa a încercat să mă întrerupă, dar eu eram prea pornit ca să mă mai poată opri. I-am spus:
,,Ascultă-mă întâi și răspunde-mi numai după aceea. Nu există nimeni în viață și n-a existat nimeni vreodată care să poată ține Legea. Dumneavoastră vă îmbătați cu apă de ploaie și-i năuciți de cap și pe alții.
Uite ce mi s-a întâmplat în Israel. În prima noastră seară acolo, o seară de vineri, am lăsat bagajele la hotel și ne-am dus curioși să vedem orașul Tiberia. Erau puțini oameni pe stradă, iar cei pe care-i întâlneam erau îmbrăcați parcă de sărbătoare și mergeau solemn cu familia spre câte un loc de întâlnire. Am descoperit că se îndreptau spre o sinagogă, plasată foarte aproape de clădirea hotelului nostru. Ca niște americani îmbrăcați dezordonat, ne uitam la bărbații aceia îmbrăcați în haine negre și lungi pâna la pământ și care purtau pe cap niște turbane de blană, foarte nepotrivite pentru temperatura și aspectul acelor zile toride de vară.
Ne-am luat curioși după ei și ne-am oprit la ușa sinagocii. Cel de la ușa nu ne-a lăsat să intrăm înăuntru: Ne-a făcut doar semn categoric cu mâna să plecăm mai departe. A fost un fel de : „Sinagoga noastră nu-i un loc pentru turiști și pentru gură cască …”
Doamnele noastre, mai șirete, au apucat-o repede sus pe scara exterioară a clădirii și s-au suit la balcon, singurul loc unde aveau acces femeile. Le-am așteptat puțin, iar apoi am dat să plecăm resemnați mai departe. Numai că ne-a oprit un tinerel, îmbrăcat și el în negru și ne-a rugat, într-o engleză foarte corectă, să-i dăm o mâna de ajutor. L-am lăsat pe Iosif Românu, conducătorul grupului nostru, să se ducă după el în anexele sinagogii, iar noi am rămas să-l așteptăm în stradă.
S-a întors după numai două minute, purtând pe față un zâmbet năuc și contrariat: „Să vedeți ce mi s-a îmtâmplat, zice el. M-am dus după el și l-am văzut că intră într-o sală întunecată de la demisol. Mi-a fost teamă să intru pe întunerec după el, dar s-a întors după mine și m-a rugat să intru. Pe bâjbâite, am trecut și eu pragul și am așteptat în întuneric. Tinerelul mi-a spus: „Întinde, te rog, mâna și aprinde tu lumina.” Așa am și facut și … am văzut așezați la o masă încă patru, cinci tineri care stăteau pe întunerec la masă în fața unor cărți din care aveau probabil de gând să citească. Mi-au zis: „Mulțumesc” și m-au condus înapoi în stradă, nu înainte de a-mi spune că intraseră în Sabat și ei nu aveau voie să mai facă nici un fel de muncă fizică, de aceea avuseseră nevoie de un „păgân creștin” care să le aprindă lumina.
Bineânțeles că am izbucnit toți într-un râs inocent și ilar. Fusese primul nostru contact cu „legalismul iudaic” care-L condamnase pe Fiul lui Dumnezeu la moarte. Evreii de astăzi, evreii ortodocsi, au făcut o întoarcere de 360 de grade, un cerc complet, și s-au întors acolo de unde li s-a întrerupt istoria, la vremea în care „blestemul Legii” și „năframa de pe ochii lor” i-a făcut să n-aibă de parte de venirea și jertfirea lui Christos.
Ca și copil de evrei, mi-am adus aminte de atâtea alte „obiceiuri” inventate de neamul meu, în încercarea lor nebună de a continua să împlinească Legea. Există unii care lipesc un bețișor de butonul aparatului de radio si, în Sabat, ca din „întâmplare”, îl lovesc cu cotul ca să pornească aparatul. Vedeți, ei n-au voie să facă astfel de lucruri în … Sabat.
Alții, care știu că n-au voie să meargă mai mult decât „un drum de Sabat” în ziua de odihnă, au inventat o șmecherie. Rabinii au scris că singura excepție este o călătorie cu corabia, pe apă. Cei ce doreau deci să mergă în Sabat la mari departări, au cocoțat în căruță și un butoi cu apă și s-au așezat deasupra, ca să nu calce porunca, dar să-și poată și împlini dorințele.
Doamnă dragă, daca vreți să vedeți ce înseamnă „ținerea Sabatului”, nu mai dați telefoane la posturi de radio, ci duceți-vă direct la sursă, mergeți la neamul meu în Israel. Vă spun deschis însă, vă vor ucide cu pietre. Nimeni, nici dumneavoastră și nici un alt adventist care a trăit vreodată pe pământ nu ține nici Legea și nici Sabatul. Matale aprinzi lumina în Sabat ? Mergi cu tramvaiul? Pui mâna pe telefon ? Faci mâncare ? Te rog acuma să-mi răspunzi. E rândul matale.”
De la celalalt capat s-a auzit mai întâi un oftat, iar apoi un mormăit împiedicat: „Pai farte, nu-l țin chiar așa cum trebuie, dar … ne rămâne sângele Domnului Isus pentru ceea ce nu putem face …”
„Asta-i doamnă, m-am grăbit să-i răspund eu, tocmai asta este esența: sângele Domnului Isus. Eu zic să nu așteptăm până nu mai putem face nimic și numai după aceea să alergăm la sângele Domnului Isus, ci să începem chiar de la început cu El. Dacă Dumnezeu ar fi știut că există și o altă cale pentru mântuirea noastră, nu L-ar mai fi jertfit pe Domnul Isus. Nici un tată nu și-ar da fiul dacă ar mai exista și o altă cale! Să mergem dintr-o dată la sângele Domnului Isus și să nu mai încercăm să repetăm greșeala evreilor care nu I-au primit nici viața, nici moartea și nici mântuirea. Nu încercați să-i imitați pe evrei pentru că ei sunt încă în orbire și sub blestemul Legii. Și mai ales, nu mai dați telefoane ca să-i zăpăciți și pe alții de cap. Dacă ați fi în Israel, v-ar omorâ evreii cu pietre.”
Gazdele mele din studioul radio s-au grăbit să-mi spună: „De ce n-ai spus asta pe post ?! Trebuia s-o spui ca s-o audă toată lumea. Ăștia ne tot dau telefoane ca să ne tulbure programele și să-și facă lor publicitate. Trebuia să o spui pe post!”
„Nu trebuia să spun nimic pe post. Astea sunt probleme de discutat între frați, „frățește”, iar„ăștia” sunt frați cu noi dacă și ei cred în jertfa Domnului Isus. Citiți și voi Romani 14. Și noi avem nevoie de toleranță.”
Apostolul Pavel păstrează ultimul și cel mai zdrobitor argument pentru finalul scrisorii. Este „IMPOSIBIL” să te întorci la ținerea Legii. Nu poți să te întorci pentru că nu ai la ce. „Nici ei nu păzesc Legea.” N-a putut s-o facă nimeni, nicăieri și niciodată.
Ar fi bine să înțelegem și să acceptăm toți această explicație apostolică .
Af fi bine și ar fi o mare eliberare și un semn de cuvenită maturitate duhovnicească să putem spune împreună cu marele apostol:
„În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume! Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă. Și peste toți cei ce vor umbla după dreptarul acesta și peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace și îndurare!
Fraților, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin. (Galateni 6:14-18)
https://scripturile.wordpress.com/2013/01/19/galateni/
///////////////////////////////////////////
Respingerea Sa şi Prorociile Împăratului
DESCOPERIREA PENTRU STUDENȚI
MATERIAL PENTRU ÎNTREBĂRI
Matei 21:1 – 25:46
VERSET DE MEMORAT: „Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.“ (Matei 21:44)
IDEI DE BAZĂ
Aceste capitole descriu prezentarea lui Isus ca fiind instruirea înfăptuită de El privind evenimentele vremii sfârşitului şi respingerea Sa de către poporul evreu.
Aproape de sfârşitul slujirii Lui pe pământ, când a intrat în Ierusalim în ziua pe care noi o comemorăm în prezent ca Duminica Floriilor, Isus a intrat în cetate călare pe un măgăruş, întrucât acest lucru făcea parte din obiceiul potrivit căruia Israeliţii îşi alegeau un nou împărat. Oamenii s-au bucurat şi L-au aclamat cu strigăte de „Osana!“ aşternându-şi hainele şi aşternând ramuri pe drumul pe care avea loc procesiunea. Chiar şi aşa, în mai puţin de o săptămână, când Pilat a întrebat ce trebuie făcut cu Isus, mulţimea a urlat: „Răstigneşte-L!“
După ce a intrat în Ierusalim, Isus s-a dus la Templu, de unde i-a alungat pe cei care au adus marfa ca să fie vândută pentru jertfe şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani. Marfa cuprindea porumbei, boi, oi şi alte animale destinate jertfelor. Schimbătorii de bani le furnizau evreilor şi prozeliţilor veniţi din alte ţări moneda care era în circulaţie în Iudea, prin schimbarea monedelor aduse din ţările lor.
În ciuda opoziţiei crescânde, Isus a continuat să îi înveţe pe cei ce Îl urmau. Multe pilde din cadrul lecţiei de azi au de-a face cu adevărata închinare în opoziţie cu ipocrizia.
În acest timp, criticii geloşi ai lui Isus L-au abordat cu multe întrebări, care nu erau puse cu sinceritate, ci, mai degrabă, Îi erau adresate cu scopul de a-L învinui. Fariseii (una dintre partidele religioase) şi Irodienii (o grupare de natură politică) erau duşmani, totuşi, la această vreme, ei s-au unit împotriva lui Isus. Astfel, ei L-au întrebat pe Isus despre plata birurilor impuse de romani. Ei se gândeau că, în situaţia în care Isus ar fi răspuns că ar trebui plătite, atunci Fariseii L-ar fi acuzat că este împotriva lui Dumnezeu. Dacă Isus ar fi răspuns că impozitele nu ar fi trebuit să fie plătite, atunci, Irodienii L-ar fi arestat pentru revoltă împotriva lui Irod. Însă, răspunsul dat de Isus a scos la iveală gândurile lor rele.
După aceea, Isus a stins tentativa unui alt grup religios – Saducheii. Această grupare a acceptat numai Pentateuhul, primele cinci cărţi ale Vechiului Testament, ca sursă a legii. Grupul acesta religios nu a crezut în înviere, întrucât învierea nu este menţionată direct în Pentateuh. În răspunsul Său (Matei 22:32), Isus a citat din Exodul 3:6. El a folosit acest timp gramatical pentru a-i face să înţeleagă, pe cei care L-au întrebat, că persoanele, la care se face referirea în versetul respectiv şi care au încetat din viaţa aceasta la un moment dat, sunt vii.
Isus i-a atenţionat pe ucenicii Lui, dar şi mulţimea adunată, că măreţia nu se măsoară prin onoarea şi prestigiul de care se bucură cineva din partea oamenilor. Ci, mai degrabă, a spus El: „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru“ (Matei 23:11). Isus, adresându-se falşilor lideri religioşi, i-a condamnat prin cuvintele: „Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!“ (Matei 23:24). Fariseii, pur şi simplu, strecurau apa pentru a evita înghiţirea accidentală a unui ţânţar sau a oricărui lucru mic, necurat şi interzis de lege. Ei acordau atâta atenţie detaliilor curăţirii ceremoniale, şi totuşi nu depuneau nici un efort în a evita mult mai gravele aspecte în privinţa ipocriziei, poftelor şi înşelăciunii.
Capitolul 24 se constitue într-o serie de avertismente în privinţa zilelor din urmă – zilele în care acum trăim noi. Isus a prorocit că în zilele din urmă, mulţi vor cădea de la credinţă şi vor fi pierduţi. Totuşi, cei care vor îndura până la capăt, îşi vor atinge scopul ceresc.
În capitolul 25, Isus a rostit trei pilde pentru a ilustra modul în care va trebui să fim pregătiţi atunci când El va reveni. Pilda celor zece fecioare avertizează cu privire la nevoia de a fi responsabili de condiţia noastră spirituală şi de faptul de a fi gata. Pilda talanţilor descrie răsplătirile, urmare a slujirii cu credincioşie, şi consecinţele veşnice în caz de neglijare. Ultima pildă ne cheamă să facem dovada credinţei noastre prin implicarea în fapte caracterizate de dragoste şi îndurare.
ÎNTREBĂRI
- Imaginaţi-vă că dvs. înşivă v-aţi fi aflat printre mulţimea de oameni care a fost martoră la Intrarea Triumfală a lui Isus în Ierusalim, eveniment consemnat în Matei 21:1-11. Acum, luaţi în considerare faptul că numai în decurs de o săptămână, a fost posibil ca dintre cei care au strigat „Osana!“, să fie câțiva care aveau să strige pentru răstignirea lui Isus. Ce concluzii putem să tragem din acest fapt?
- În Matei 21:12-27, citim despre „curăţenia“ pe care a făcut-o Isus în Templu. Ce anume s-a petrecut între acei pereţi sacri, astfel încât să ajungă să-L nemulţumească în aşa măsură? Ce principiu ne învaţă acest curs de acţiuni în privinţa atitudinii noastre faţă de Casa lui Dumnezeu?
- Isus a făcut astfel încât smochinul să se usuce din cauză că nu avea rod. Una dintre lecţiile în aer liber ale acestei pilde era, de fapt, o avertizare împotriva ipocriziei – smochinul având „frunze“, însă frunzele unei false mărturisiri de credinţă, fără rodul harului lui Dumnezeu. Care sunt câteva dintre exemplele de roadă în vieţile creştinilor? (Matei 21:18-22)
- În pilda cu vierii cei răi, Isus este comparat cu piatra din capul unghiului de la o clădire mare. Isus le-a spus preoţilor de seamă şi fariseilor că: „Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.“ (Matei 21:44) Ce credeţi că a vrut Isus să zică, şi cum ni se aplică nouă astăzi cuvintele Lui?
- În pilda nunţii fiului de împărat, Isus a descris o persoană care a venit la nuntă, însă fără să aibă haina de nuntă. Care a fost scuza adusă de persoana respectivă? Ce anume credeţi că simboliza haina de nuntă? (Matei 22:11-14)
- Capitolul 23 din Matei consemnează denunţul usturător al ipocriziei religioase, iar Matei 23:11 include un principiu fundamental al trăirii creştine. Explicaţi în propriile dvs. cuvinte acest principiu şi daţi patru exemple specifice legate de modul în care această atitudine poate să fie demonstrată în viaţa noastră de zi cu zi.
- Mustrarea fariseilor din Matei 23:23-24 a fost în legătură cu accentul pus tocmai de aceştia pe anumite părţi din lege, în timp ce ei ignorau alte principii fundamentale. Ce anume ne învaţă pe noi azi respectivul accent pus atunci în privinţa zeciuielii, respectiv a dărniciei?
- În Matei 24, Isus începe ceea ce, uneori, mai este denumit „Discursul Măslinilor“, prin care El prezice evenimente care se vor petrece în zilele de pe urmă. Versetul cheie, inclus în acest capitol, afirmă că din cauza nedreptăţii, „fărădelegea“ se va înmulţi, iar dragostea celor mai mulţi se va „răci“. Ce dovezi ale acestor versete putem să vedem astăzi? Ce putem noi să facem astfel încât dragostea noastră pentru Cristos să nu se răcească? (Matei 24:12-13)
- În avertismentul dat de Isus în privinţa nevoii de a fi gata pentru venirea Sa apropiată, El îi compară pe cei care vor trăi în zilele din urmă cu cei care au trăit în vremea lui Noe. Ce anume era atât de rău în lucrurile pe care oamenii le-au făcut în acele zile (mâncau, beau se însurau şi se măritau)? (Matei 24:36-51)
CONCLUZIE
Pe măsură ce opoziţia faţă de Isus creştea, El a ştiut că moartea Sa era mai aproape. Aşa că El şi-a învăţat ucenicii despre viitor – la ce să se aştepte înainte de revenirea Lui, şi cum anume trebuie să trăiască până atunci. În calitate de creştini sinceri, trebuie să acordăm atenţie cu mare grijă învăţăturilor Lui, astfel încât să fim pregătiţi în orice clipă pentru eminenta Sa revenire.
https://www.apostolicfaith.org/foreign/respingerea-sa-si-prorociile-imparatului
//////////////////////////////////////////
MATERIAL PENTRU ÎNTREBĂRI
Efeseni 1:1 – 6:24
VERSET DE MEMORAT: „Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o…“ (Efeseni 4:1)
IDEI DE BAZĂ
Efes era un port strategic, cam de aceeaşi importanţă cu portul Alexandria din Egipt şi cu portul Antiohia din Siria. Efesul era aşezat pe coasta de vest a Asiei Mici (pe teritoriul Turciei de azi) în apropiere de oraşul Izmir al zilelor noastre, şi era cel mai important port la Marea Egee, port aflat pe ruta principală dintre Roma şi Orient. Efesul era, de asemenea, şi un centru religios, renumit pentru magnificul templu al zeiţiei romane Diana, cunoscută grecilor ca fiind Artemis. Templul era o structură considerată a fi una dintre cele şapte minuni ale lumii antice. Pe lângă toate acestea, Efesul mai era şi un centru turistic internaţional, atât de profitabil, încât, conducătorii acestui oraş au fondat prima bancă mondială. Populaţia acestui oraş era la vremea aceea de aproximativ 300.000 de oameni, făcând din Efes unul dintre cele mai mari oraşe ale Imperiului Roman.
Înainte să ajungă la Efes, Pavel deja era misionar de mai bine de şaptesprezece ani. După ce doi dintre tovarăşii săi de misiune plecaseră de câteva luni din Efes, după ce au pus bazele lucrării Domnului, Pavel a ajuns şi el în oraş. Aşa după cum îi era obiceiul, Pavel şi-a constituit cartierul general, în vederea evanghelizării, într-una dintre provincii. Apoi, pe lângă tovarăşii săi de slujbă, Pavel a adus în Efes şi câţiva creştini, stabilind astfel o reţea de case care funcţionau ca biserici, pentru ca în final, această reţea să se răspândească în alte regiuni ale Asiei.
Probabil că primii convertiţi ai lui Pavel au fost evreii şi „temătorii de Dumnezeu“. Temătorii de Dumnezeu este expresia evreiască pentru persoanele care făceau parte din alte naţiuni (dintre neamuri) şi care aveau dorinţa de a-L urma şi de a I se închina lui Dumnezeu, dar care nu doreau să renunţe, din punct de vedere formal, la cultura din care proveneau şi nici să se supună tăierii împrejur. Noii convertiţi se trăgeau, de obicei, din clasa de mijloc, şi erau în căutarea adevărului şi a siguranţei lor, dar care nu erau tocmai gata să-şi schimbe stilul de viaţă şi atitudinile. De obicei, dacă un stăpân al unei case a luat decizia a-L urma pe Isus, atunci, copiii, soţia, sclavii şi clienţii săi îl urmau. În felul acesta, tânăra biserică creştea cu ajutorul caselor, al gospodăriilor individuale, cei care o formau adunându-se într-una sau în mai multe case ale membrilor mai avuţi. Pe măsură ce biserica devenea mai numeroasă, unele familii se dezlipeau de locaţiile iniţiale, adunându-se în alte case. Astfel, biserica primară din Efes a continuat să crească. Pavel şi tovarăşii lui au stat mai mult de doi ani şi jumătate în Efes, în tot acest timp câştigând suflete şi instruind lideri.
Epistola către Efeseni a fost scrisă în timp ce Pavel se afla în închisoare la Roma, între anii 60-62 după Cristos, ea fiind trimisă bisericii din Efes prin intermediul lui Tihic. Spre deosebire de alte epistole pe care le-a scris, aceasta nu a fost scrisă pentru a se adresa unei anumite probleme din biserică, ci pentru a întări şi a încuraja biserica din Efes. Este de asemenea posibil ca epistola să fi circulat şi prin celelalte biserici din împrejurimi pentru acelaşi scop. În epistolă, Pavel descrie atât natura, cât şi apariţia bisericii. El îi îndeamnă pe credincioşi să fie asemeni trupului viu al lui Cristos pe pământ.
Epistola către Efeseni poate să fie împărţită în două secţiuni majore. Primele trei capitole tratează învăţătura (chemarea bisericii). Ultimele trei capitole se ocupă de aspectul aplicativ (comportamentul bisericii). Tema de ansamblu a epistolei este unitatea celor care cred în Cristos.
În capitolul 1, Pavel începe cu o rugăciune către Dumnezeu, prin care cere ca biserica să aibă parte de înţelepciune şi descoperire. Apoi, în capitolele 2 şi 3 el aduce în discuţie atât poziţiile individuale ale credincioşilor, cât şi ale bisericii în ansamblu, înaintea lui Dumnezeu, precum şi taina chemării lor. Pavel îşi încheie epistola tot cu o rugăciune, prin care Îl roagă pe Dumnezeu ca a lor credinţă să fie întărită prin dragostea divină.
Capitolul 4 este un punct de turnură al epistolei. Pavel îi sfătuieşte pe cei credincioşi să umble în vrednicia potrivită cu chemarea lor în Cristos. Numai în ultimele trei capitole, există treizecişicinci de îndrumări care ne vorbesc de responsabilitatea creştinului de a lua seama la sine însuşi, potrivit cu chemarea individuală. De-a lungul capitolelor 4 şi 5, Pavel discută referitor la umblarea în unitatea creştină, în sfinţenie, în lumină şi înţelepciune. Odată cu capitolul 6, Pavel încheie epistola, instruindu-i pe credincioşi cum să îndure războiul spiritual.
La fel ca biserica din Efes, şi noi suntem chemaţi să cunoaştem învăţătura biblică, iar apoi să o trăim în faţa lumii care ne priveşte. O biserică plină de dragoste, unită, este o biserică puternică şi o atracţie pentru cei necredincioşi.
ÎNTREBĂRI
- Încă din primul verset al capitolului 1, Pavel se referă la „credincioşii în Cristos Isus.“ În ce anume ar consta umblarea voastră, ca alții să vă caracterizeze şi pe dvs. ca fiind credincioşi în Cristos Isus?
- În Efeseni 1:3, Pavel a scris că Dumnezeu i-a binecuvântat pe credincioşi cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti. Înşiraţi unele dintre binecuvântările pe care Dumnezeu vi le-a dat. Care este cea mai mare dintre binecuvântările spirituale? După ce v-aţi alcătuit lista, rezervaţi un moment ca să Îi mulţumiţi lui Dumnezeu pentru aceste binecuvântări.
- În ce fel Efeseni 1:7 şi Efeseni 2:13 ne vorbesc despre modul în care suntem aduşi mai aproape de Dumnezeu?
- În Efeseni 2:14, citim cum Cristos „a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea“. Templul a avut un perete care îi despărţea pe evrei de neamuri, dar Pavel a arătat că Evanghelia este pentru toţi. Ce „ziduri“ s-ar putea să înălţăm noi, astăzi, iar Dumnezeu să dorească, de fapt, ca să le surpăm?
- Arătaţi care este progresia din Efeseni 3:20 de la primul gând apărut în mintea credinciosului până la scopul deplin al lui Dumnezeu, scop realizat în vieţile noastre. Care este puterea care lucrează în noi?
- Ce fel de instrucţiune dă Pavel în capitolul 4 cu privire la modul în care trebuie să umblăm vrednici de chemarea noastră?
- Efeseni 4:11 cuprinde un număr de daruri (chemări la slujire) care sunt date diferiţilor credincioşi de către Dumnezeu. Scrieţi-le pe fiecare dintre ele. Apoi, în dreptul fiecăruia, notaţi felul în care aceste daruri sunt de folos Trupului lui Cristos. De ce dă Dumnezeu aceste daruri?
- În Efeseni 5:1, Pavel îşi instruieşte cititorii să devină urmaşi ai lui Dumnezeu, „ca nişte copii preaiubiţi“. Explicaţi ce credeţi că a vrut el să spună prin aceasta.
- În Efeseni 6:18 citim că trebuie să facem „în toată vremea, tot felul de rugăciuni şi cereri“, „prin Duhul“ şi „cu toată stăruinţa“, „pentru toţi sfinţii“. Revizuiţi timpul dvs. de rugăciune din săptămâna aceasta. În ce fel v-aţi rugat pentru alţii? Cum aţi stăruit în rugăciune pentru ei? Ce paşi puteţi să întreprindeţi pentru a îmbunătăţi acest aspect al timpului dvs. de rugăciune?
CONCLUZIE
Este un privilegiu deosebit şi o mare încurajare ca cineva să aparţină familiei lui Dumnezeu. Dacă umblăm alături de alţi credincioşi, atunci trebuie să fim credincioşi în umblarea noastră cu Dumnezeu, să fim consecvenți în viaţa de rugăciune şi să ne silim pentru unitate în rândul credincioşilor. Procedând aşa, vom experimenta mulţimea binecuvântărilor pe care Dumnezeu le are păstrate pentru noi.
https://www.apostolicfaith.org/foreign/epistola-lui-pavel-catre-efeseni
///////////////////////////////////////////
Chemarea Bisericii
Autor: Chris Ratiu
Referințe Efeseni 1:3-14
,,3 Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
4 În El, Dumnezeu ne -a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5 ne -a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Iisus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale,
6 spre lauda slavei harului Său, pe care ni l -a dat în Prea Iubitul Lui.
7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său,
8 pe care l -a răspîndit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
9 căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care -l alcătuise în Sine însuşi,
10 ca să -l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pământ.
11 În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale,
12 ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, cari mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
13 Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul Adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit,
14 şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”
Termenul acesta ne separă de toate celelalte instituții umane. Noi suntem Biserica Domnului Iisus Hristos, cumpărată cu Însuși sângele Său. Nici o altă instituție nu poate face această afirmație și dacă vom înțelege ce înseamnă biserica, vom înțelege ce am fost până aici, ce suntem astăzi și ce vom continua să fim și de-acum înainte și mai ales ce ar trebui să fim.
Este foarte adevărat că termenul românesc nu surprinde în întregime complexitatea conceptului. De 20 de veacuri bogăția a dispărut, nuanțele s-au împuținat și cuvântul biserică ne duce cu gândul la tencuieli și cărămizi, la clădirea înaltă de la colț de stradă. Biserica însă nu poate fi definită ca fiind clădirea de la colțul străzii. Ca să înțelegem bogăția conceptului de biserică trebuie să ne întoarcem la Noul Testament unde vedem termenul folosit în mod repetat. Este traducerea grecescului ekklesia, al cărui rădăcină se găsește în verbul kahleo care înseamnă a chema. Acesta pare să fie un cuvânt potrivit pentru a ne defini. Suntem CHEMAȚI. Definiția dată de Pavel la finalul versetului 28 din Romani capitolul 8 este extraordinară.
,,De altă parte știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.”
Noi suntem cei chemați după planul Său. Biserica este deci adunarea celor chemați, puși împreună de Dumnezeu pentru scopurile Sale. Nu suntem o organizație umană, nu suntem produsul ingeniozității vreunui om sau grup de oameni. Am fost chemați în existență de Însuși Dumnezeu. Asta este definiția noastră – cu ea ar trebui să ne identificăm. Noi suntem cei chemați iar Dumnezeu este Cel ce ne cheamă. Această idee este subliniată în întreg NT.
În Romani 1:6 Pavel ne numește ,,cei chemați să fiți ai lui Iisu Hristos”
1 Cor 1:2 ,,Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce am fost sfințiți în Hristos Iisus, chemați să fie sfinți”
1 Cor 1:26 ,,…voi care ați fost chemați…”
Efeseni 4:1 ,,vă sfătuiesc dar, eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o”
Efeseni 4:4 ,, este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre.”
1 Tes 2:12 ,, să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu care vă cheamă la Împărăția și slava Sa.”
2 Tim 1:9 ,,El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă nu pentru faptele noastre,ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Iisus, înainte de veșnicii.”
De fapt ideea aceasta apare în Scripturi de peste 700 de ori. Biserica este adunarea celor chemați, cei chemați după planul Său.
1 Petru 5:10 ,, Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Iisus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți.”
Vom avea o imagine corectă vis a vis de această biserică doar când vom înțelege că Dumnezeu ne-a chemat și că Dumnezeu trebuie să decidă încotro. Pentr a avea succes, biserica aceasta nu poate fi condusă de oameni – ea trebuie slujită de oameni dar Dumnezeu trebuie să o conducă prin domnia lui Hristos, mijlocită de Duhul Sfânt prin cuvântul Său în viețile oamenilor. Ca să avem speranță de succes această biserică trebuie zidită de Hristos – Este Biserica Lui: El o zidește, El o conduce, El ne cheamă.
Doar asta poate explica tot ce ați găsit bun, toate binecuvântările, succesul, puterea și bogățiile spirituale. Pe de altă parte slăbiciunile, eșecurile, rateurile și greșelile au și ele o explicație la fel de simplă – Toate ne aduc aminte că Dumnezeu alege să se folosească de oameni imperfecți care se lasă duși de val, cu ambiții cu slăbiciuni defecte și neajunsuri. Toate ne aduc aminte că acești oameni au nevoie de suportul fiecăruia dintre noi în rugăciune. Toate ne aduc aminte că nevegherea aduce eșec și că doar dependența totală de El ne ține în perimetrul promisiunii Lui: ,, Eu voi zidi biserica…”
Au apărut zeci și sute de volume care vin cu fel de fel de rețete vis a vis de metodele de creștere ale bisericii. Când înțelegem însă unicitatea fiecărei congregații realizăm că există o singură constantă în ecuația succesului. Succesul este garantat doar când Hristos zidește, când Hristos conduce.
Să-l lăsăm pe Dumnezeu să lucreze, El să fie activ, El să-și extindă Împărăția, El să-și zidească biserica! Cum?
Rămânând supuși și ascultători de Cuvântul Său și de Duhul Sfânt.
Noi suntem cei chemați. Chemați însă la ce? Deși am lămurit unele lucruri am făcut-o folosindu-ne de un concept care trebuie lămurit și el Chemarea.
Haideți să privim la textul nostru și cu ajutorul Duhului Sfânt să încercăm să analizăm și să înțelegem complexitatea acestui concept. Am ales textul acesta pentru că nu cred că există un alt bloc de text în Sfânta Scriptură care să prezinte o definiție mai completă a bisericii din punct de vedere teologic. Pentru a avea succes în această incursiune aș dori să luam aminte la câteva dimensiuni sau fațete ale chemării.
Mai întâi de toate să observăm că am fost chemați dinainte.
(V4-5) ,,În El Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce în dragostea Lui ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Iisus Hristos, după buna plăcere a voii Sale.”
(V11) ,,În El am fost făcuți și moștenitori fiind rânduiți mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale.”
El ne-a ales în baza hotărârii voii Sale înainte de întemeierea lumii. Suntem chemați dinainte dragii mei. Cum am spus și adineauri, biserica nu este rezultatul înțelepciunii sau talentului sau îngeniozității vreunui om. Biserica este rezultatul chemării făcute de Dumnezeu încă înainte de întemeierea lumii. Reamintesc 2 Tim 1:9 ,,El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă nu pentru faptele noastre,ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Iisus, înainte de veșnicii.”
Am fost chemați dinainte, aleși de Dumnezeu înainte să fie întemeiată lumea. Suntem ceea ce suntem datorită alegerii suverane a lui Dumnezeu. Înțelegând asta vom realiza unicitatea acestei biserici și potențialul ei nelimitat. Am fost solicitați de Însuși Dumnezeu în baza unei chemări ce transcende spațiul și timpul să împlinim destinul prevăzut de El.
Uită-te la viața ta, prin câte ai trecut, câte bune și rele ai făcut și cum într-un mod miraculos Dumnezeu te-a adus aici la timpul hotărât de El pentru ca și tu împreună cu ceilalți să răspunzi, să te dedici, să lucrezi, pentru ca lucrarea prevăzută de El să meargă înainte. Ești chemat să lucrezi acum și aici. Nu la voia întâmplării, nu dintr-un accident sau vreo neprevăzută ci după un plan minunat dinainte stabilit.
Chemați dinainte – asta este alegerea noastră.
Asta ar trebui să ne dea tuturora o doză enormă de încredere, că fiecare dintre noi aparținem în acest metru pătrat de istorie a răscumpărării. Toți suntem aici ca și Estera ,,tocmai pentru o vreme ca aceasta”
Domnul își zidește biserica și toți facem parte din planul Său suveran. Înțelegând asta panica nu are loc în slujire, frustrarea nu are loc în slujire. Nu trebuie să inventăm nimic, nu trebuie să tulburăm noi apa. Trebuie doar să fim dedicați în totalitate lui Hristos și El își va zidi biserica.
2.Nu suntem chemați doar dinainte ci suntem și chemați afară din sau dela. Această dimensiune a chemării este numită răscumpărare.
(V7) ,,În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său.”
(V13) ,,Și voi, după ce ați auzit Cuvântul Adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt.”
Așadar Pavel definește biserica, ca fiind adunarea celor răscumpărați. Cei care au fost iertați, cei care au primit harul, cei care au auzit Cuvântul, cei care au fost mântuiți pentru că au crezut. Biserica este răscumpărată și este chemată afară din… Afară din ce? Afară din păcat, afară din moarte, afară din felul deșert de viețuire, din întuneric, din disperare, din pierzare.
Col 1:13-14 ,,afară de sub puterea întunericului și ne- a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor.”
Suntem chemați afară din lume să fim o comunitate a celor mântuiți și născuți din nou. Este o distincție între cei ce se joacă de-a biserica și cei ce formează biserica. Altfel nu am avea pilda neghinei și nici întrebarea din Luca 6:46 ,,De ce-mi ziceți Doamne, Doamne! și nu faceți ce spun eu?”
Mulți Îl numesc Stăpânul dar nu i se supun, Îl numesc Lumină dar nu-L văd, Îl numesc Calea dar nu merg după El, Îl numesc Viața dar nu-L trăiesc, Îl numesc înțelept dar nu-L ascultă, Îl numesc bun dar nu-L iubesc, Îl numesc bogat dar nu-I cer nimic, Îl numesc veșnic dar nu-L caută.
Vrem să fim o adunare a răscumpăraților, a mântuiților chemați afară din întuneric, afară de sub blestemul, pedeapsa și puterea păcatului. Prețul răscumpărării a fost imens – Să nu-L nesocotim și să-I rămânem pentru totdeauna recunoscători.
3.A treia dimensiune a chemării pe care aș vrea să o urmărim este Sfințirea și o nouă identitate. – Chemați La.
Am fost chemați de la întuneric la lumină, am fost chemați la o despărțire de lume nu în sensul izolării. Să nu uităm că mandatul nostru este acela de a fi sare și lumină. Izolarea despre care vorbim este sfințirea noastră.
În 1 Pet 1:15 Dumnezeu proclamă prin Scriptură: ,,Fiți sfinți că Eu sunt sfânt.” Suntem chemați la integritate și aici nu încape nici umbră de compromis. Dumnezeu ne cheamă la sfințenie, la puritate, la virtute, la asemănarea cu Hristos și acesta trebuie să fie și să rămână mesajul nostru. Despre asta trebuie să predicăm, despre asta trebuie să ne rugăm, despre asta să vorbim. Trebuie să se manifeste în noi sfințenia Tatălui, asta trebuie să radieze din noi, asta trebuie să vadă lumea în noi. Trebuie să fim un popor sfânt.
1 Tes 5:23-24 ,,Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi fără prihană până la venirea Domnului nostru Iisus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta.” Suntem biserica Lui chemată dinainte de întemeierea lumii, chemată din întuneric la lumină, afară din lume, chemată la curăție și sfințenie fără compromisuri. – Chemați după planul Său.
Toate acestea sunt posibile în Hristos. Uitați-vă în textul nostru de câte ori apare nuanța aceasta. Suntem în Hristos asta ne face unici, aceasta este noua noastră identitate. Nu suntem doar o organizație religioasă subordonată unui set de reguli. Noi suntem în Hristos și asta face părtășia noastră cu adevărat specială.
1 Ioan 1:3 ,,și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său Iisus Hristos.” Vedeți ce intimitate?
Efeseni 1:5 ,,ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Iisus Hristos după buna plăcere a voii Sale.”
Romani 6 explică mântuirea ca fiind o identificare cu Hristos atât în moarte cât și în învierea vieții noi – O uniune în care nu mai știm unde începe Hristos și unde ne terminăm noi, asemenea experienței marelui apostol descrisă de el însuși în Gal 2:20 ,,Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe sine Însuși pentru mine.” Ăsta da răspuns : El s-a dat pe Sine Însuși pentru mine și când înțeleg asta ce se întâmplă? – Trăiesc dar nu mai trăiesc eu ci Hristos trăiește în mine.
4.În al patrulea rând, potrivit cu planul Său, chemarea noastră, chemarea bisericii are și o dimensiune a revelației.
(V7-9),,În El avem răscumpărarea, prin sângele lui iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său pe care l-a răspândit din belșug prin noi, prin orice fel de înțelepciune și de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale.”
Înțelepciunea de aici are în vedere lucrurile veșnice, viața și moartea, timpul și eternitatea, Dumnezeu și omul.
Cum și unde ni s-a revelat Dumnezeu dragii mei? În Cuvânt, aici în cartea aceasta – Biblia. Avem Cuvântul Său și suntem chemați sub autoritatea acestui Cuvânt. Nu noi trasăm direcția, nu noi stabilim viziunea, nu noi decidem sistemul de valori sau prioritățile. Când ne întâlnim să facem orice fel de plan, să ne organizăm sau să ne rugăm, când ne adunăm să ne închinăm un lucru ar trebui să fie și să rămână pivotal – Cuvântul lui Dumnezeu. Preocuparea noastră în orice situație și întrebarea care trebuie să răzbată dincolo de absolut orice este: Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre asta?
Biserica este deci locul unde suntem chemați sub autoritatea Cuvântului.
Cuvântul ne învață să ne închinăm în Duh și-n adevăr, Cuvântul ne învață să fim mulțumitori, Cuvântul ne călăuzește, el ne deschide de fiecare dată noi perspective în taina și misterul acesta pe care-L iubim – ADONAI. Cuvântul și sabia lui ne ajută în lupta împotriva celui rău. Prin el chemăm oamenii la mântuire și toată puterea și autoritatea bisericii este posibilă doar în contextul adevărului – Cuvântul lui Dumnezeu. Speranța mea este să ajungem în punctul în care suntem gata în care suntem gata să ascultăm și să ne supunem oricărui aspect integrant al Cuvântului lui Dumnezeu. Întrebarea care ar trebui să și-o pună fiecare la sfârșitul predicii de azi sau din orice altă zi nu este : Mi-a plăcut? Întrebarea cu prioritate absolută este alta: A fost corect? Atunci vom fi gata să ascultăm și să ne supunem oricărui cuvânt venit de la Dumnezeu și vom fi motivați să cercetăm la rândul nostru precum congregația bereană, să vedem dacă ce am auzit este potrivit cu adevărul. Scriptura este autoritatea noastră!
Suntem chemați dinainte de întemeierea lumii.
Suntem chemați afară din întuneric, de la moarte, din păcat și pierzare.
Suntem chemați la integritate, sfințenie și o nouă identitate în care compromisul nu are absolut nici un loc.)
Suntem chemați sub autoritatea Cuvântului și va fi ferice de noi dacă revelația lui Dumnezeu prin Cuvântul Său va avea un loc primordial.
Suntem chemați ca toți împreună să lucrăm cu toată inima. Importanța unității nu poate fi minimalizată decât cu un preț foarte mare.
Suntem chemați în vederea unei moșteniri nestricăcioase (V11). Doar când vom privi lucrurile de acum în prizma eternității vom vedea și înțelege că nu au nici o valoare și moștenirea ce ne așteaptă este atât de mare. Fil 3:20 ,,Cetățenia noastră este în ceruri.”
Suntem chemați pentru a proclama. (V6) ,,spre lauda slavei harului Său.” (V12) ,,ca să slujim de laudă slavei Sale” (V14),,…spre lauda slavei Lui.”
Biserica există pentru a lăuda slava harului Său. Asta este ceea ce proclamăm. Asta este ceea ce suntem ca și biserică a lui Hristos – Manifestarea gloriei harului lui Dumnezeu.
Când înțelegem această realitate responsabilitatea devine copleșitoare. Mandatul nostru de sare și lumină capătă noi valențe.
Matei 5:16 ,,Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.”
https://www.resursecrestine.ro/predici/107577/chemarea-bisericii
///////////////////////////////////
EFESENI – Chemarea Bisericii, de Daniel Branzei
Aşa cum s-a putut observa deja, Romani şi Galateni sînt „visteriile” în care se găsesc comorile de adevăr despre mîntuirea personală prin credinţa în Crucea Domnului Isus Cristos. Ele au adus lumii mesajul mîntuirii prin credinţă:
„Dar acum s-a arătat o altă neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, fără Lege… şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Cristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire” (Rom. 3:21-22).
Următoarele trei epistole de care ne vom ocupa în continuare, Efeseni, Filipeni şi Coloseni, ne pun în faţa unui tablou care depăşeşte cadrul mîntuirii personale, ajungînd să ne descopere, dincolo de poziţia noastră în Cristos şi a lui Cristos în noi, poziţia pe care o ocupă Domnul Isus Cristos în economia planului pe care-l are Dumnezeu cu lumea.
Ideea centrală a lor este prezentarea lui Cristos drept „Cap” al întregii creştinătăţi care-i formează „trupul”.
Titlul:
Numirea „Pro Efesious” – „Către Efeseni” nu există în toate copiile găsite.
O avertizare !
Aceasta este o carte despre Biserică, dar nu veți găsi în ea însă nimic din ceea ce se înțelege astăzi prin acest termen. Nu veți citi despre un „patriarh” sau „papă”, nimic despre „sinoade, convenții, eparhii, mitropolii, parohii, comunitați, uniuni și convenții”, nimic despre liturghii, închinare la sfinți, sărbători, moaște, odăjdii, lumânări, tămâie, constituții, mărturisiri de credință, beatificări, închinare la sfinți, maica Domnului, înscăunări și pomeni, nimic despre seminare, universități creștine, diplome, doctorate, ordine preoțești, edicte, enciclice și bule papale, nimic despre băieți de altar, cântat în strană, toacă, clopote, picturi și icoane, nimic despre naos și pronaos, turlă, clopotniță, cantor, cor, dirijor de cor, despre baptister, orchestră, trupe, soliști și compozitori celebri de „mise” sau oratorii, nimic despre ceea ce majoritatea oamenilor de azi asociază cu termenul de „Biserică”.
Efeseni este manualul Bisericii așa cum a gândit-o Dumnezeu și a împământenit-o Pavel.
Diferența dintre textul epistolei și termenii amintiți mai sus marchează cât de mult ne-am îndepărtat de începuturi, evoluînd, vor spune unii, sau decăzând, vom spune noi, în tendința multimilenară de a înlocui calitatea conținutului cu coloratura înșelătoare a ambalajului, esența interioară cu efervescența manifestărilor exterioare, divinul transcendent cu materialismul firii pământești, spiritualitatea cea dumnezeiască cu specializarea profesională confesională. Biserica poate exista și prin toate cele de mai sus, dar nu întotdeauna și nu în mod necesar. Biserica poate fi însă întotdeauna „altceva” decât cele de mai sus.
Va invit la o mare aventură: să redescoperim împreună „taina Bisericii”. Lăsați prejudecățile la o parte, țineți Biblia deschisă alături și … să începem.
Autorul:
Efeseni, Coloseni, Filimon şi Filipeni sînt supranumite şi „epistolele captivităţii”, deoarece au fost scrise de Pavel în timpul cînd se afla în închisoare. De fapt, patru cincimi din textul epistolei către Coloseni se găsește și în textul epistolei către Efeseni.
Data:
În timpul primei detenţii în închisoarea Romei (60-62 d.Cr.)
Contextul scrierii:
Pavel se afla din nou închis. De data aceasta nu la Cezareea, ci la Roma. Apostolul se numeşte pe sine: „întemniţatul lui Isus Cristos pentru voi” (Efeseni 3:1). El îşi sfătuieşte cititorii cu autoritatea unuia care este „întemniţat pentru Domnul” (Efes. 4:1), devenind pentru Evanghelie „un sol în lanţuri” (Efes. 6:20). Epafra vine să-l viziteze şi-i aduce veşti nu prea bune despre Biserica din Colose. Pavel tocmai vroia să-l trimită la Colose pe Onisim, sclavul fugit de la stăpîn şi acum „încreştinat” de apostol. Profitînd de această „potrivire”, Pavel se aşterne iarăşi la masa de scris şi le adresează Colosenilor o scrisoare în care tratează „rătăcirea” care apăruse în această Biserică. În timpul scrierii, apostolul îşi dă seama însă că subiectul este mult prea important pentru a nu fi împărtăşit şi celorlalte Biserici. De aici se naşte hotărîrea lui de a dezvolta tema abordata în scrisoarea către Colose, amplificînd-o într-un fel de „scrisoare circulară” către toate bisericile. Iniţial, această scrisoare le-a fost adresată celor din Laodicea. Intenţia lui Pavel a fost ca între biserici să se facă apoi un schimb de scrisori, astfel ca toţi să le citească pe toate:
„După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca să fie citită şi în Biserica Laodicienilor; şi voi, la rîndul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodicea” (Coloseni 4:16).
Manuscrisele cele mai timpurii nu păstrează precizarea: „către Efeseni”, iar noi sîntem îndreptăţiţi să credem că această epistolă este de fapt o copie a acelei scrisori adresate celor din Laodicea. Epistola ar putea purta de fapt orice nume ca destinaţie, căci ea nu se adresează unei situaţii locale, ci prezintă învăţături pe care trebuie să le cunoască Bisericile de pretutindeni şi din totdeauna.
Filimon, Coloseni şi Efeseni pleacă deci împreună din mîna lui Pavel într-un timp în care acesta se găsea în închisoare. Scrisorile sînt purtate probabil de Tihic despre care găsim scris şi în Efeseni şi-n Coloseni (Col. 4:7-9; Efeseni 6:21).
Conţinutul cărţii:
Efeseni este cea mai profundă scriere a lui Pavel, „regina tuturor epistolelor” lui. Efeseni şi Coloseni seamănă foarte mult în limbaj una cu alta. Nu mai puţin de 75 de versete din cele 155 de versete ale scrisorii către cei din Efes se găsesc aproximativ identic în scrisoarea adresată Colosenilor. Şi acest fapt întăreşte convingerea noastră că, plecînd de la o problemă locală, apostolul a dezvoltat-o apoi într-o lucrare adresată tuturor Bisericilor.
Tema epistolei către Efeseni este strîns legată de tema epistolei scrisă Colosenilor. Gîndul central din scrisoarea către cei din Colose este „atotsuficienţa lui Isus Cristos”.
În Isus Cristos locuiesc „toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei”. (Col. 2:3) „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătateasă locuiască în El”. (Col. 1:19) „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii”. (Col. 2:9) El este singurul prin „care avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor”. (Col. 1:14) Toată epistola adresată Colosenilor este clădită pe ideea că Cristos este „atotsuficient” pentru toate nevoile noastre.
Epistola scrisă Efesenilor este o dezvoltarea a acestei idei. Întreaga epistolă poate fi rezumată în două versete plasate în primul capitol:
„…căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Cristos, toate lucrurile; cele din ceruri şi cele de pe pămînt” (Efes. 1: 9-10).
Mesajul central al epistolei este: refacerea acelui „Unu” cosmic dinaintea căderii; redobîndirea unităţii prin Cristos; unirea cerului cu pămîntul prin poziţia şi lucrarea lui Isus Cristos.
Cristos este în acelaşi timp şi centrul în care trebuie să se întîlnească toate lucrurile şi substanţa care le leagă pe toate împreună. Toate sînt unite „în El”, dar şi „prin El”. Există în lume o „rupere” care a adus durere şi suferinţă. Păcatul neascultării i-a separat pe cei vinovaţi de Dumnezeu producînd o stare de tensiune, un dezechilibru în tot ceea ce există. Scrisoarea către Efeseni ne ajută să ne dăm seamă mai întîi de existenţa acestei stări de conflict care este în natură, în om, între oameni, în timp, în eternitate, între neamuri, între fiinţele cereşti, între om şi Dumnezeu şi ne îndreaptă apoi spre convingerea că această stare se poate îndepărta numai atunci cînd toate lucrurile, toate puterile şi toţi oamenii se vor uni „în Cristos”. Sarcina supremă a Bisericii, aşa cum o vede Pavel, este să spună tuturor celor vii că unitatea dintre toţi oamenii şi dintre oameni şi lumea în care trăim, unitatea după care tînjim cu toţii în familie şi în societate nu poate fi realizată în afara lui Cristos. Mesajul Bisericii trebuie însoţit de o demonstraţie practică a realizării unei vieţi noi în perimetrul celor ce l-au primit pe Cristos. Iată de ce Stott numeşte comentariul său în epistola către Efeseni: „Societatea cea nouă a lui Dumnezeu”.
Chiar şi un cititor superficial observă imediat că cele 6 capitole ale scrisorii sînt împărţite în două jumătăţi distincte. „Doxologia” de la sfîrşitul capitolului 3 este un fel de piatră de hotar între două secţiuni clar deosebite.
Prima parte a epistolei, cuprinzînd capitolele de la 1 la 3, este doctrinală, iar cea de a doua jumătate, aşezată în capitolele 4, 5 şi 6 este practică.
Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Prima jumătate a epistolei se ocupă cu dezvăluirea „poziţiei” noastre în Cristos, iar a doua jumătate ne arată „practica” în care trebuie să se evidenţieze această poziţie. În primele capitole vedem ceea ce a cîştigat Cristos pentru noi la Golgota, iar în cele de la urmă vedem ce fel de viaţă vrea El să desfăşoare în noi şi prin intermediul nostru. Fiecare din cele două secţiuni debutează cu cîte un verset care-i anunţă tema:
Despre POZIŢIA noastră în Cristos: „Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvîntat cu tot felul de binecuvîntări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos” (Efes. l:3).
Despre PRACTICA pe care trebuie s-o manifestăm: „Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea, pe care a-ţi primit-o…” (Efes. 4:1)
Caracteristic epistolei către Efeseni este şi „Taina ascunsă de veacuri în Dumnezeu” despre care vorbeşte Pavel în cap. 3:4-10. Ea este o învăţătură despre care a vorbit Domnul Isus, dar nu a explicat-o în timpul vieţii Sale pămînteşti. Proclamarea acestei învăţături a fost misiunea specifică pentru care l-a ales Dumnezeu pe apostolul Pavel. Pusă în cuvinte foarte simple „taina” descoperită este vestea că Cristos, în loc să preia imediat după venirea pe pămînt „domnia” în împărăţia terestră pe care o aşteptau evreii, va accepta dimpotrivă să fie lepădat, să sufere, să moară pe o cruce şi după înviere şi înălţare, să dispară complet de pe scena lumii pămîntene. Taină fusese că, după ce se va aşeza la dreapta Tatălui, primind o autoritate şi o putere superioară tuturor creaturilor din veacul acesta sau din veacul viitor, El va strînge la Sine un număr de „aleşi” indiferent din ce neam fac parte, pe care îi va duce într-o intimitate atît de mare cu Sine însuşi, încît ei nu vor mai putea fi numiţi cu alţi termeni decît aceia de: „trupul” Său, „mireasa” Sa şi „Templul” Său. Aceste trei metafore definesc, fiecare, unitatea credincioşilor cu Cristos în viaţă („trupul”), în dragoste („mireasa”) şi în slavă („templul ).
Imaginea luptătorului îmbrăcat cu „toată armătura lui Dumnezeu” din finalul epistolei este un tablou cum nu se poate mai nimerit pentru încheierea epistolei. În faţa a tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi credincioşii, nu trebuie să ne culcăm pe perna moale a delăsării, ci trebuie să veghem şi să ne apărăm împotriva atacurilor Diavolului.
Apostolul Pavel ne spune tuturor: „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10).
SCHIŢA CĂRŢII
Cuvînt de salut (cap.1:1, 2)
- Poziţia noastră în Cristos (cap. 1-3)
- Recunoştinţă pentru binecuvîntările duhovniceşti (1:3-14)
- Rugăciune pentru pătrundere duhovnicească a lucrurilor (1:15-23)
- O nouă poziţie în Cristos (2:1-10)
- O nouă relaţie prin Cristos (2:11-22)
- Priceperea Tainei divine (3:1-12)
- Primirea Plinătăţii divine (3:13-21)
- Practica unei vieţii în Cristos (cap. 4-6)
În viaţa Bisericii (4:1-16)
În viaţa fiecărui credincios (4:17-32)
Viaţa creştină este o viaţă:
- trăită în dragoste (5:1-20)
- trăită separat de imoralitate (5:3-7)
- trăită în lumină (5:8-14)
- trăită în înţelepciune (5:15-20)
- trăită în supunere reciprocă (5:21-6:9)
- trăită în biruinţă (6:10-20)
Cuvînt de încheiere (6:21-24)
///////////////////////////////////////
Ai avut parte de pocainta si credinta adevarata?
Am vazut in articolul precedent, Doar Evanghelia lui Hristos aduce mantuirea sufletului, ca pocainta si credinta sunt esentiale pentru ca orice om sa poata sa fie mantuit, nimeni nu poate ajunge in Imparatia lui Dumnezeu daca in viata lui nu au avut loc aceste 2 evenimente cruciale, daca nu s-a pocait de pacatele lui si daca nu a crezut in Domnul Isus.
Este totusi posibil ca un om sa aiba parte de experiente foarte asemanatoare pocaintei si credintei, dar care totusi sa nu fie pocainta si credinta adevarata, asta ar insemna ca acel om nu este mantuit. Biblia ne arata deosebiri clare intre pocainta si credinta falsa, pe de o parte, si pocainta si credinta adevarata, pe de alta parte.
Pocainta falsa
2 Corinteni 7.10: În adevar, cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainţa care duce la mantuire şi de care cineva nu se caieşte niciodata, pe cand intristarea lumii aduce moartea.
Pavel ne spune ca pocainta de la Dumnezeu este spre mantuire, iar aceasta pocainta se datoreaza unei intristari dupa voia lui Dumnezeu. Insa tot in acest pasaj, Pavel ne spune ca exista si o intristare a lumii, care lucreaza moarte. Aceasta intristare aduce o pocainta falsa, o pocainta care nu aduce mantuire, ci care duce la pierzare.
Ce este aceasta intristare a lumii? O mai putem numi si intristare lumeasca, o intristare izvorata dintr-o gandire omeneasca, egoista. Cateva caracteristici ale acestei pocaintei false ar fi urmatoarele:
Intristarea ta se datoreaza unor motive egoiste
Cand datorita Cuvantului citit sau auzit ai ajuns la concluzia ca ai pacatuit, te-ai intristat atunci cand ai inceput sa te gandesti care sunt urmarile pacatului tau, faptul ca: oamenii vor stii lucrurile pe care tu le-ai facut si vei fi facut de rusine, esti intristat de faptul ca vei fi pedepsit pentru pacatele tale, esti dezamagit de tine insuti, te credeai mai bun de atat, si nu iti place ca parerea buna pe care o aveai despre tine era falsa.
Vedem un exemplu foarte bun la Simon Vrajitorul: „Rugaţi-va voi Domnului pentru mine, ca sa nu mi se intample nimic din ce aţi zis.” Tot ce dorea Simon era sa nu i se intample lucrurile spuse de Petru.
Pocainta ta nu ti-a schimbat atitudinea fata de pacat
Ai avut aceasta experienta de pocainta, si ai decis sa iti reformezi viata din diverse motive (ca sa fi acceptat de cei din familia ta, care sunt toti crestini, sa fi acceptat de catre cei din Adunare, sa scapi de consecintele pacatului si de iad), insa toate aceste motive izvorasc dintr-o inima egoista, iubitoare de sine, iar daca izvorul este corupt, si ce iese din acel izvor va fi tot corupt.
Poate ca renunti pentru un timp la pacat, insa urmatoarele lucruri sunt adevarate in viata ta:
Ai renuntat doar la pacatele grosolane si vizibile, insa pacatele sinelui, interioare sunt prezente in tine ca un principiu de viata, si nici nu le observi poate (invidia, mandria, judecata, rautatea, neprihanirea de sine etc.)
Ai dorinta de a pacatui, natura ta este mereu atrasa de pacat, si tendinta ei este sa pacatuiasca in continuare, insa ce te opreste este frica pedepsei
In timpul acelei perioade de frica de iad si judecata, renunti la a mai face orice pacat, insa de indata ce scapi de acea frica, incepi sa te intorci din nou la ele
Nu exista nici o dorinta dupa sfintenia inimii, dupa asemanare cu Domnul Isus
Esti evlavios (a se citi pios) doar cand esti intr-o companie crestina, de indata ce parasesti mediul crestin, esti aproape la fel de asemanator cu cei din lume, ce te diferentiaza este faptul ca nu mai practici acele pacate grosolane (cateodata, nici acest lucru nu te diferentiaza de cei din cercul tau de prieteni din lume)
Asadar, aceasta pocainta nu ti-a schimbat parerea despre pacat, ca este urat, ca este ceva detestabil impotriva lui Dumnezeu si ca este un principiu vrajmas sfinteniei lui Dumnezeu.
Un exemplu potrivit este regele Saul:
Cand a sfarşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tau este, fiule David?” Şi Saul a ridicat glasul şi a plans. Şi a zis lui David: „Tu eşti mai bun decat mine, caci tu mi-ai facut bine, iar eu ţi-am facut rau.
Acesta a plans cand l-a vazut pe David, si a avut o aparenta smerenie (Tu eşti mai bun decat mine) si recunoastere a pacatului sau (iar eu ţi-am facut rau), insa aceste lucruri au fost temporare, deoarece stim ca pe urma Saul cauta din nou sa il omoare pe David.
Ai realizat ca ai pacatuit, insa nu ai cunoscut ca esti pacatos
Un om care a comis o crima si este descoperit, ii va parea rau ca a comis acea crima, deoarece va fi pedepsit, insa nu va vedea ca in adancul inimii lui el este un criminal, si nici nu il intereseaza asta, pe el il intereseaza doar ceea ce i-a adus condamnarea, si in cazul in care va fi eliberat dupa ce isi ispaseste sentinta, probabil ca el nu va mai comite crima, insa de frica de a nu fi pedepsit, nu pentru ca inima lui s-a schimbat.
In acelasi fel, un om care nu are o pocainta adevarata, va fi ingrijorat doar de pacatele lui (deoarece vor avea consecinte grave), insa nu este interesat deloc de faptul ca este pacatos, ca detine o natura pacatoasa, si ca gandirea lui este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, lui nu ii pare rau ca este pacatos, ci ii pare rau doar ca a pacatuit.
Daca ai citit aceste putine randuri si ai ajuns la concluzia ca aceasta este experienta ta, te indemn sa faci urmatoarele lucruri:
Nu trece cu vederea acest aspect, nu il nega, deoarece de el depinde destinul tau vesnic
Stai inaintea Domnului si inaintea Cuvantului Sau, si cere ajutorul lui Dumnezeu pentru a te lumina
Daca in continuare observi ca asa sta situatia, nu incerca prin puterile tale sa iti creezi o pocainta autentica, nu spune ca de data aceasta vei face mai bine; vino la Isus si cere mila Lui, indurarea Lui, spune-I situatia ta, si roaga-L sa lucreze pocainta adevarata in viata ta, deoarece “pe cel ce vine la Mine (la Isus), nicidecum nu-l voi izgoni afara.”
Pocainta falsa izvoraste din motive egoiste, are la baza frica de pedeapsa, nu schimba atitudinea omului cu privire la pacat si cu privire la Dumnezeu, si aduce o reforma superficiala in viata omului.
Vazand toate acesta, nu este intentia si nici dorinta mea, ca scriind aceste lucruri, sa „intristez prin minciuni inima celui neprihanit, cand Dumnezeu Însusi nu l-a intristat” (Ezechiel 13.22), ci mai degraba sa arat prin Cuvantul Domnului care este calea adevarata catre mantuire, iar in cazul in care cineva nu s-ar gasi pe aceasta cale care duce la viata, sa vina la Dumnezeu si sa gaseasca mantuire.
Deoarece aceste putine randuri au potentialul sa fie folosite de anumiti crestini pentru a intra intr-o cercetare fara sfarsit asupra realitatii pocaintei lor, este nevoie sa mentionez anumite lucruri:
Daca cineva a avut parte de asemenea experiente si a vazut ca pocainta lui initiala (din momentul convertirii) s-ar incadra in unele din aceste puncte, asta nu inseamna neaparat ca nu a avut o pocainta biblica. Este posibil ca sa fi existat si aceste elemente ale pocaintei false, insa ele sa fi fost doar ceva incipient, ele fiind urmate de dovezi ale pocaintei biblice
Cel mai bun mod de a vedea daca pocainta ta a fost intr-adevar una biblica, nu este sa analizezi pocainta dintr-un anumit timp (poate atunci cand crezi tu ca ai fost convertit), ci sa privesti la intreg parcursul vietii tale, inclusiv la timpul prezent, si sa vezi daca pocainta ta este una biblica
Pocainta difera in intensitate de la o persoana la alta, astfel, o persoana care a trait cu totul in lume poate ca va experimenta ceva mai adanc decat cel care a trait in adunare de mic
Ultimul lucru, si poate cel mai important: nu compara convertirea ta (momentul pocaintei si al credintei) cu convertiri ale altor persoane. Dumnezeu lucreaza diferit si pe deasupra, noi toti suntem diferiti (ca temperament, ca intelect samd), tocmai de aceea convertirile pot fi atat de diferite intre ele. Cineva se poate afla sub convingere de pacat cateva zile, altul poate sa vada ca e pacatos si sa scape de convingerea de pacat (prin credinta) doar in cateva ore, altii mai putin, insa toti sunt mantuiti in acelasi mod (pocainta si credinta), in fiinta tuturora s-a produs nasterea din nou, si toti ajung sa urasca pacatul si sa iubeasca sfintenia, unii mai mult, altii mai putin
Lucrul de capatai este acela ca pocainta falsa va continua sa produca in viata celui care a experimentat-o urmarile mentionate mai sus, pe parcursul intregii lui vieti. Atitudinea lui fata de pacat va ramane aceeasi (pacatul este de dorit), nu va vedea sfintenia ca ceva esential pentru mantuire, nu va recunoaste niciodata ca este pacatos in natura lui, motivatia pentru care incearca sa traiasca o viata sfanta este frica de pedeapsa si teama de a nu fi descoperit.
Credinta falsa
Iacov 2.14: Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva sa spuna ca are credinţa, daca n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta sa-l mantuiasca?
2 Tesaloniceni 3.2: şi sa fim izbaviţi de oamenii nechibzuiţi şi rai, caci nu toţi au credinţa.
Ioan 8.31: Şi a zis iudeilor care crezusera in El: „Daca ramaneţi in cuvantul Meu, sunteţi in adevar ucenicii Mei;
Aceste 3 versete ne descopera 3 lucruri foarte importante cu privire la subiectul credinta, si anume: exista o credinta care nu duce la mantuire (Iacov 2.14), nu toti cei care marturisesc ca sunt crestini au credinta mantuitoare (despre care vorbeste Iuda in versetul 3), si credinta mantuitoare este urmata in mod automat de anumite schimbari in viata celui credincios (Ioan 8.31).
Intrebarea lui Iacov este „Poate oare credinta aceasta sa-l mantuiasca?”, si raspunsul este evident, „Nu”, credinta care nu se concretizeaza in roade, prin fapte bune, este o credinta falsa care nu aduce mantuire. Daca exista o astfel de credinta, oare nu se cade sa ne incercam pe noi insine, pentru a vedea daca nu cumva credinta noastra este o credinta moarta?
Pavel face o afirmatie similara in 2 Tesaloniceni, si ne spune ca dintre toti cei care marturisesc ca sunt crestini, mai exact, nu toti au aceasta credinta adevarata care aduce mantuire.
Diferentele dintre credinta falsa si cea adevarata
Se ridica intrebarea, care este diferenta dintre cele doua? Exista diferente majore intre ele, si daca da, cum le putem distinge? Un raspuns la aceasta intrebare ar necesita mult mai mult spatiu decat ne permite articolul curent, insa in principal sunt 2 diferente majore: prima diferenta este interioara (si nu poate fi observata decat de persoana in cauza), iar a doua diferenta este exterioara (si poate fi observata de cei din jur).
Cu privire la diferentele interioare, credinta mantuitoare merge mai departe decat doar a crede adevarurile Scripturii, credinta mantuitoare este o incredere in Domnul Isus si lucrarea Lui, pentru mantuirea sufletului, pe cand credinta falsa se opreste doar la a crede adevarurile Scripturii, fara ca acestea sa afecteze profund fiinta omului, si fara ca ele sa aiba ca rezultat o incredere simpla, de copil, in Domnul Isus.
Vorbind de aspectele exterioare, credinta mantuitoare este in mod invariabil urmata de faptele credintei, iar credinta falsa nu aduce schimbari majore in viata celui care o are, ci numai o reforma exterioara, fara ca sa existe o schimbare radicala interioara. Acum, bineinteles ca cineva poate intreba: Unde tragi linia de demarcare, care sunt faptele care fac diferenta, si cum putem sa le judecam, noi care oricum suntem pacatosi si deschisi la greseli? Biblia este plina de “teste” prin care noi putem vedea daca a noastra credinta este adevarata sau nu, si in mod special 1 Ioan a fost scris cu acest scop in minte, ca sa vedem in ce stare ne aflam.
Inainte de a lua anumite decizii importante, sau inainte de a achizitiona ceva semnificativ, ne facem multe planuri si vrem sa fim siguri ca am facut alegerea potrivita, si totusi toate aceste lucruri sunt trecatoare; cu atat mai mult trebuie sa ne asiguram ca drumul nostru duce la cer, si ca in ziua cand Dumnezeu va descoperi gandurile inimii, nu vom fim gasiti printre cei care au avut doar o credinta moarta.
Ce groaza o sa ii apuce pe cei care toata viata lor au trait intr-o siguranta falsa, fara a se cerceta in lumina Scripturii, si care la final se vor afla printre cei necredinciosi; ei nu au realizat niciodata ca tot ce au avut a fost „o forma de evlavie, dar fara putere”, si ca „Evlavia lor este ca norul de dimineaţa şi ca roua care trece curand.” (Osea 6.4)
In Ioan 8.31, Domnul Isus se adreseaza celor care crezusera in El, si le spune care este dovada ca ei au crezut cu adevarat, si anume, continuarea in Cuvantul lui Dumnezeu. Intelegem pe baza acestei afirmatii faptul ca cel care nu continua in Cuvant (ascultare si supunere fata de Cuvant) nu are credinta adevarata. Este tragic faptul ca astazi sunt atatia crestini care marturisesc credinta, insa a caror viata este opusa principiilor Scripturii, sau a caror tendinta a vietii nu este spre ascultare si supunere fata de Cuvant.
Credinta este mai mult decat marturisire cu gura
Concluzia celor 3 versete mentionate mai sus este evidenta, si anume: marturisirea credintei (adica sa spui ca esti crestin si ca tu crezi Scriptura) nu este o dovada a mantuirii, si daca marturisirea credintei nu este urmata de faptele credintei, acea credinta este moarta si nu aduce mantuire.
Am vazut ca este posibil sa fi avut parte de o pocainta si credinsa falsa, Biblia ne invata ca exista asa ceva, si exista in Biblie si exemple de oameni care au avut acest fel de pocainta si credinsa.
Biblia, Cuvantul scris al lui Dumnezeu, alaturi de calauzirea Duhului Sfant, te poate ajuta sa vezi daca lucrurile pe care ai construit sunt de fapt de nisip, sa vezi daca ai intr-adevar pocainta si credinsa adevarata, pentru ca altfel drumul tau se indreapta cu pasi repezi spre pierzare.
http://www.vesnicia.ro/ai-avut-pocainta-credinta-adevarata/
https://ioan17.org/tag/pocainta/
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Hrana şi apa în viaţa albinelor; Analize de făcut la 30 de ani; Specialiştii avertizează: 6 tipuri de pesticide au fost descoperite într-un singur fruct; Ce alimente nu trebuie să consumi dacă ai chisturi ovariene; Semnalele prin care corpul îţi arată că e stresat; Ce mănânci ca să trăieşti mult; Regim pentru ficat: protejeaza-ti ficatul cu aceasta dieta; Cum functioneaza pancreasul, 5 moduri de detoxifiere; Cum folosim nucile in prevenirea cancerului de san; Castanul trateaza multe boli printre care reumatismul si varicele; Cum apare si cum tratam durerea de la incheietura mainii; Fructele cu coaja lemnoasa reduc riscul aparitiei bolilor cardiovasculare; Alimente care produc serioase carente de fier… Acestea sunt cele mai periculoase bacterii! Sportul practicat regulat mentine tineretea creierului; Ce mananci ca sa traiesti mult etc
Hrana şi apa în viaţa albinelor
Pentru mentinerea vietii, perpetuarea speciei si desfasurarea multiplelor activitati, albinele au nevoie de hrana bogata in substante energetice proteice, microelemente , vitamine si de apa.
Toate aceste valoroase substante sunt preluate de albine din nectarul si polenul florilor care, culese cu migala si transportate in stup, prin procese complexe fizice si biochimice, sunt transformate in miere si pastura.
Acestea reprezinta hrana specifica a albinelor atat in sezonul activ, cat si in perioada repausului de iernare.
HRANA ENERGETICA.
Nectarul si mierea constituie, in principal, hrana energetica a albinelor.Hrana şi apa în viaţa albinelor; Analize de făcut la 30 de ani; Specialiştii avertizează: 6 tipuri de pesticide au fost descoperite într-un singur fruct; Ce alimente nu trebuie să consumi dacă ai chisturi ovariene; Semnalele prin care corpul îţi arată că e stresat; Ce mănânci ca să trăieşti mult etc
Nectarul
Este un produs complex, secretat de glandele nectarifere ale plantelor, care se prezinta sub forma unei substante glucidice de concentratie diferita, ce variaza in functie de specia plantei, umiditatea si temperatura din atmosfera, fiind cuprinsa intre 4 – 75%.
Concentratia optima a nectarului preferat de albine pentru cules este de 40 – 50%.
In conditii deosebite (lipsa de hrana), albinele recolteaza nectarul pana la concentratia de 5%.
Principalele componente ale nectarului sunt: glucidele, reprezentate de zaharoza, glucoza si fructoza.
In cantitati mici, dar cu foarte mare valoare biologica sunt prezenti in nectar si acizi organici, rasini, dextrine, proteine, enzime, vitamine, substante minerale etc.
Reactia nectarului, in general, este acida, mai rar neutra si foarte rar alcalina.
Transformarea nectarului in miere se realizeaza prin activitatea de prelucrare a albinelor, care cuprinde un proces biochimic si unul fizic.
Procesul biochimic are la baza invertaza, produsa de glandele faringiene, care transforma zaharoza in fructoza si glucoza.
Procesul fizic consta in eliminarea unei cantitati insemnate de apa din nectar si aducerea acestuia la umiditatea de 15 – 18%, prin activitatea intensa de ventilatie si mutarea de sute de ori de la o celula la alta si intre albine.
Mierea.
Este principala sursa de energie pentru albine, fiind folosita atat in procesele fiziologice ale organismului, cat si ca sursa de caldura, prin transformare in energie termica.
Pentru procesele fiziologice, hrana energetica este folosita in urmatoarele actiuni:
• asigurarea activitatii musculare de care depind deplasarea in teritoriu (zborul), culegerea si transportul nectarului si al polenului;
• asigurarea circulatiei hemolimfei, functionarea sistemului nervos, a aparatului respirator si a altor activitati vitale pentru organism;
• desfasurarea metabolismului celular, respectiv, a proceselor de termogeneza si respiratie celulara;
• asigurarea proceselor de digestie si absorbtie a substantelor nutritive;
• asigurarea activitatii glandelor secretoare care produc enzimele necesare organismului si pentru transformarea nectarului in miere, producerea laptisorului de matca, a cerii si veninului;
• mentinerea temperaturii cuibului, precum si a organismului albinei peste limita critica.
Glucidele din miere au si un important rol structural, participand la constituirea membranelor celulare, a tesutului conjunctiv, a hormonilor si anticorpilor.
Enzimele din miere contribuie la accelerarea reactiilor metabolice, avand functii reversibile atat de degradare, cat si de biosinteza.
Vitaminele intra in stranse relatii cu hormonii si enzimele, indeplinind rol de biocatalizator.
Substantele minerale, care au un rol important in reglarea presiunii osmotice si mentinerea echilibrului acido-bazic, se gasesc in mierea florala, intre 0,1 – 0,5%, iar in cea de mana, intre 0,5 – 1%.
Totodata, acestea sunt si componente ale unor hormoni, vitamine si enzime.
Acizii organici din miere au rol important in metabolismul albinelor.
Se apreciaza ca o familie de albine consuma pe timp de un an circa 80 kg hrana energetica, din care mierea reprezinta 50 kg, iar diferenta in echivalent caloric este preluata din grasimile si amidonul, prezente in polenul consumat.
Pentru hranirea si cresterea unui kg albine (10.000 indivizi), sunt necesare 1,1 kg miere si 1,5 kg polen.
Deosebit de important pentru viata albinelor este sa stabilim si sa asiguram rezerva de hrana necesara sezonului lipsit de cules si iernare, respectiv lunile noiembrie – aprilie.
Pentru aceasta perioada s-a stabilit ca este necesar sa se asigure cuibului familiilor de albine 15 – 18 kg de hrana energetica, urmarind ca rezerva sa nu scada niciodata la mai putin de 6 kg.
HRANA PROTEICA.
Aceasta are un rol deosebit in viata albinelor, fiind constituita din polen.
Polenul.
Din punct de vedere apicol reprezinta un element deosebit de important in nutritia albinelor.
El asigura hrana proteica, minerala, grasimi si vitamine, in toate stadiile de viata ale albinelor.
In timpul unui an, distingem doua perioade in care albinele au nevoie deosebit de mare de polen, acestea sunt: primavara – cand familia de albine se gaseste in plina activitate de crestere a puietului si dezvoltare numerica a indivizilor, si toamna – cand se cresc albinele de iernare, care isi asigura corpul gras (substantele lipoproteice) pe baza consumului de polen si rezervele necesare (pastura), in a doua parte a iernarii.
Graunciorii de polen se gasesc in numar deosebit de mare pe anterele florilor; pentru culegerea lor, albinele participa cu tot corpul (perisorii de pe cap, toracele, abdomenul, piesele bucale si cele trei perechi de picioare).
Procesul recoltarii polenului cuprinde doua etape: in prima, albinele scutura si culeg polenul de pe stamine, acoperindu-si corpul cu graunciorii fini, iar in cea de-a doua, urmeaza perierea acestora cu ajutorul pieptenilor tarsieni si formarea ghemotoacelor de polen pe picioarele posterioare, de unde este transportat si depozitat in celulele fagurilor din cuib.
Componentele principale ale polenului sunt proteinele, al caror continut variaza intre 13,5% la pin si 41,9% la salcia capreasca.
De prezenta polenului in stup depinde cantitatea si calitatea puietului, dezvoltarea si sanatatea familiei de albine.
Pe langa componentele principale (proteine, zaharuri si substante minerale), polenul contine o gama importanta de vitamine (A, B1, B2, B6, C, D, E si PP), enzime, precum si numeroase substante antibiotice de importanta vitala pentru organismul albinelor si al omului consumator.
Din probele analizate reiese ca cele mai bogate polenuri in substante proteice sunt cele provenite de la salcia capreasca, dovleac, zburatoare, sparceta, floarea-soarelui, sorg, alun, artar, pomi fructiferi, castan, papadie etc.
Valoarea biologica a polenului rezulta, in special, din continutul mare si variat al aminoacizilor esentiali, indispensabili vietii, cum sunt: arginina, histina, leucina, izoleucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul si valina.
Acesti aminoacizi nu pot fi sintetizati de albine, motiv pentru care este absolut necesara administrarea lor in hrana.
Elementul de baza din compozitia proteinelor este azotul care are simbolul chimic „N”.
Pentru a putea calcula proteina corespunzatoare, amintim ca 1 g N corespunde la 6,25 g proteina.
Cifra 6,25 a fost adoptata ca factor standard de convertire in proteina a N.
Utilizarea proteinelor de catre albine.
Hrana albinelor este foarte bogata in proteine si contine toti aminoacizii necesari formarii celulelor noi.
Pentru dezvoltarea unei larve sunt necesare 4 – 6 mg azot, iar pentru cresterea unei albine adulte 25 – 37 mg proteina, respectiv 125 – 185 mg polen.
Consumul necesar unei familii de albine pe timp de un an este de 20 – 25 kg polen.
Este necesar sa scoatem in evidenta si principalele influente negative pe care le are lipsa polenului in hrana albinelor, si anume:
• cresterea unui numar redus de albine tinere si pe un timp limitat, care duce la regresarea in dezvoltare a familiilor de albine;
• cand cresterea noilor generatii se realizeaza pe seama proteinelor din corpul albinelor adulte (doici), scade continutul in azot din organismul acestora si, in final, are loc debilitarea, uzura si scurtarea considerabila a vietii;
• albinele nou crescute in lipsa polenului din hrana au in corp cu 19% mai putin azot si cu 62% mai putina tianina (vitamina B1), iar capacitatea lor de a creste noi generatii si de a acumula rezerve de hrana este foarte redusa.
Din cele prezentate mai sus, se poate trage concluzia de importanta vitala pe care o are polenul in viata si activitatea familiilor de albine in tot cursul anului, dar mai ales primavara timpuriu si toamna, cand se cresc generatii importante de albine, iar polenul lipseste din natura.
Consumul de proteine (polenul) asigura albinelor desavarsirea dezvoltarii glandelor si organelor cu rol secretor si activitatea acestora.
Din rolul deosebit de mare pe care il are polenul (proteinele) in activitatea glandelor secretoare, este necesar sa retinem cel putin doua aspecte cu importanta in activitatea productiva a albinelor, si anume:
• dependenta producerii hranei pentru cresterea puietului de aportul proteinelor din hrana albinelor – care mentine glandele hipofaringiene in plina activitate de producere a laptisorului de matca, pana la o varsta inaintata – de care depinde cantitatea si calitatea puietului crescut;
• dependenta culegerii si prelucrarii nectarului de hrana proteica.
Este stiut ca productia de miere realizata de familia de albine depinde atat de numarul indivizilor, abundenta culesului, cat si de capacitatea fiziologica a albinelor culegatoare.
Dezideratul principal „Familii de albine puternice”, cu albine sanatoase si viguroase, de mare productivitate, se obtine, in special, prin asigurarea hranei din abundenta, echilibrata proteic si energetic, in tot cursul anului.
APA.
Este un element vital si pentru viata familiilor de albine, fiind necesara la digestia substantelor nutritive, pregatirea hranei pentru puiet, mentinerea umiditatii si temperaturii optime in cuib, realizarea diferitelor schimburi nutritive in tesuturi, secretiile glandulare, formarea hemolimfei.
Consumul de apa pentru o familie de albine, normala, este de 50 – 200 ml/zi, in perioada de primavara, si 300 – 380 ml/zi, vara, fiind mai mare in zilele calduroase, cu vant uscat, in stupii expusi la soare si in lipsa culesului de nectar.
Albinele prefera apa curgatoare de rau care are o duritate mai mica prin continutul redus al sarurilor minerale.
Cand sursele naturale cu apa curata lipsesc din apropierea stupinei, este bine ca apicultorii sa instaleze primavara timpuriu adapatorul in stupina si sa-l alimenteze periodic cu apa, inainte ca albinele sa descopere surse de apa plouata, care dauneaza sanatatii si vietii acestora, ducand la imbolnaviri si depopulari.
In privinta temperaturii, albinele prefera apa incalzita de soare.
Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania
Semnalele prin care corpul iti arata ca e stresat
Stresul este considerat o problema majora care afecteaza intregul organism, favorizand aparitia multor probleme serioase de sanatate. Nu degeaba multe studii realizate pana in prezent, precum si tehnicile de relaxare care sunt tot mai evoluate, incearca sa mobilizeze majoritatea populatiei sa acorde o importanta foarte mare modului in care sunt gestionate perioadele de stres. Corpul reactioneaza in multiple feluri atunci cand este expus permanent la stres, iar potrivit unui psiholog celebru citat de BrightSide trebuie sa cunosti semnalele ingrijoratoare:
Ce alimente nu trebuie sa consumi daca ai chisturi
Efectul alimentatiei asupra starii generale de sanatate este adesea subapreciat, motiv pentru care nu prea ne impunem restrictii alimentare decat atunci cand avem o problema de digestie sau vrem sa slabim. Adevarul este, insa, ca ceea ce mancam ne afecteaza organele si ne ajuta sa ne vindecam sau, dimpotriva, ne face sa ne imbolnavim mai rau. Chiar si chisturile ovariene sunt influentate de dieta si exista anumite alimente daunatoare pentru tine daca ai aceasta problema de sanatate.
Specialistii avertizeaza: 6 tipuri de pesticide au fost descoperite intr-un singur fruct;
Pentru consumatori, in special pentru cei vulnerabili (copii, femei insarcinate, varstnici si cei cu afectiuni medicale cronice), sunt importante informatiile referitoare la tratamentele chimice aplicate legumelor/fructelor dupa recoltare. Acest tip de date ii poate ajuta sa faca alegeri in cunostinta de cauza si sa evite anumite afectiuni medicale generate de aceste substante chimice.
Analize de facut la 30 de ani;
Cel mai bine ar fi sa faci controale medicale periodic, ca sa afli daca esti bine si sa previi bolile. Prin urmare, programeaza-te la doctor pentru urmatoarele analize de facut la 30 de ani!
Regim pentru ficat: protejeaza-ti ficatul cu aceasta dieta
Excesele alimentare, stilul de viata sedentar si substantele chimice pe care le consumam aproape zilnic sunt doar cativa dintre factorii care contribuie la aparitia bolilor ficatului. Anumite boli ale acestui organ, precum hepatitele, sunt boli cu transmitere sexuala, care se raspandesc din neglijenta si care afecteaza grav organul inainte de a da simptome vizibile. Alcoolul, pe care atat de multi oameni il consuma in prezent, inca de la varste fragede, este o adevarata otrava pentru ficat, mai ales daca acesta este sensibil. Cu alte cuvinte, traim intr-o lume in care ficatul este expus la multe pericole, iar daca noi nu luam masuri sa ne protejam, riscul de a suferi mai tarziu de diverse maladii serioase este foarte mare.
Descopera cum poti sa iti dai seama daca suferi de boli ale ficatului in functie de simptomele pe care le ai!
De ce ar trebui sa consumam miere cu scortisoara in fiecare dimineata?
Combinarea acestor alimente naturiste s-a dovedit a fi eficienta in tratarea unei serii de afectiuni,fiind capabila sa neutralizeze multe virusuri, sa reduca nivelul de colesterol rau dar si nivelul de zahar din sange. Insa acestea sunt doar cateva dintre intrebuintarile minunate ale acestei combinatii. Tot ce trebuie sa faci pentru a mentine sistemul cardiovascular sanatos este sa ai grija la alimentatia ta, sa elimini de tot prajelile si produsele de patiserie sau fast food si sa amesteci 100 grame de miere de albine cu 1-2 lingurite de scortisoara.
Ce mananci ca sa traiesti mult
Depresia are si simptome fizice, care nu trebuie neglijate
Petronela Nechita, medic specialist psihiatru in cadrul Institutului de Psihiatrie Socola, considera ca indiferent de varsta putem fi afectati de anxietate, o tulburare din ce in ce mai prezenta in societate.
Sportul practicat regulat mentine tineretea creierului
Exercitiile fizice efectuate sistematic pot contribui la reducerea deteriorarii creierului odata cu inaintarea in varsta, potrivit unui studiu realizat in Australia.
De ce nu ar trebui sa iti bei cafeaua niciodata pe stomacul gol
Suna alarma, ne ridicam din pat, mergem la baie si apoi imediat in bucatarie sa pregatim cafeaua pentru a ”ne trezi”. Acesta este ritualul de la inceputul zilei pentru foarte multi oameni. Bautul cafelei are multiple beneficii dovedite stiintific, unul dintre ele fiind acela ca protejeaza creierul de dementa. Dar ce se intampla in corpul nostru cand bem cafea si de ce nu ar trebui sa o consumam imediat cum ne-am trezit, pe stomacul gol?
Acestea sunt cele mai periculoase bacterii!
In acest an, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a publicat lista bacteriilor care au provocat cele mai multe decese in intreaga lume. Chiar daca nu toate bacteriile sunt mortale, unele dintre ele pot pune in pericol viata, dezvoltand diferite boli care, daca nu sunt detectate si tratate la timp, pot cauza moartea.
Stranutul poate produce fracturi importante
Cercetatorii au descoperit lucruri interesante despre stranut. Stiai ca daca stranuti prea tare iti poti fractura o coasta? Ei bine da, se poate intampla si asta, desigur in cazuri rare sau in situatii speciale, mai ales daca se stranuta in timp ce pozitia corpului este anormala sau oarecum dificila. Prin stranut se poate simti durere din cauza contractiei mari a muschilor respiratori, este posibila afectarea unei coaste sau a unui cartilaj. O fractura de coasta poate sa apara la cei care au si alte probleme de sanatate la nivelul sistemului osos si in plus nu reusesc sa-si limiteze pe cat posibil respiratia prea puternica. intrebarea care se pune este urmatoarea: Stranutul este periculos pentru sanatate?
Alimente care produc serioase carente de fier
Soia este un produs care a provocat numeroase controverse cu privire la introducerea sa in alimentatie. Aceasta are proteine numite si ,,anti-nutrienti” deoarece astfel de substante inhiba absorbtia de substante nutritive in organism. Soia are fitati care impiedica absorbtia de fier in organism dar si de alte minerale si anume: magneziu, zinc, cupru si calciu. Persoanele care sunt vegetariene si consuma produse din soia pot ajunge sa aiba un deficit de minerale in organism din cauza blocarii absorbtiei lor de catre fitati. Acesta este motivul pentru care apar diferite pareri cu privire la consumul de soia, mai ales ca pot aparea si probleme intestinale datorate procesului de digestie greu a acestui produs vegetal. Cei care consuma frecvent soia (chiar in fiecare zi), pot ajunge la o carenta de minerale in organism si tulburari intestinale.
Cum sa scapi de cearcane
Pielea din jurul ochilor este foarte delicata si subtire comparativ cu celelalte zone ale fetei. Ea nu dispune de glande sebacee si are o textura fina. Aceasta zona necesita o ingrijire speciala si aici se reflecta foarte usor orice urma de abuz asupra pielii, orice semn de imbatranire sau anumite probleme interne de sanatate.
Tratament naturist, eficient pentru acnee
Ingrijirea tenului este foarte importanta pentru orice om insa cei care sufera de acnee trebuie sa stie ca formarea acestei afectiuni a pielii nu este provocata doar de lipsa igienei. Motivele pentru care apare acneea caracterizata prin papule, pustule, leziuni, dilatarea vaselor de sange pot fi reprezentate de tulburarile hormonale, de activarea unei infectii cu acarieni Demodex folliculorum, de boli ale tractului digestiv, ale ficatului, disfunctii ale glandelor sebacee, factori de clima si de sezon, caracteristicile ereditare ale structurii pielii, de aportul de alimente, bauturi si medicamente care produc astfel de efecte secundare pielii. in general boala trece cu ajutorul unui tratament recomandat de un medic specialist deoarece acneea face parte din categoria bolilor dermatologice. in urma unor analize medicale, de laborator, teste de sange pentru hormoni, teste pentru depistarea unor afectiuni tiroidiene, ecografie a cavitatii abdominale si pelviene, se poate stabili cat de grave sunt simptomele si ce tratament poate ajuta in ameliorarea lor. Factorii de risc ai acneei sunt stresul, fumatul, drogurile si alcoolul.
Cum apare si cum tratam durerea de la incheietura mainii
Incheietura mainii este o zona destul de vulnerabila si asta deoarece ea este intens solicitata in fiecare zi, prin ea se fac multe miscari (unele intense si repetitive), cand se folosesc membrele superioare. Ea face legatura dintre oasele antebratului si mana. In momentul in care apar dureri la incheietura mainii trebuie stabilita mai intai cauza durerii si apoi aplicat tratamentul potrivit. Acest lucru il va face un medic specialist.
Fructele cu coaja lemnoasa reduc riscul aparitiei bolilor cardiovasculare
Persoanele care consuma in mod regulat fructe cu coaja lemnoasa, cum ar fi nucile, au un risc mai mic de boli cardiovasculare, comparativ cu cele care le consuma rar. Chiar si alunele au un efect benefic asupra arterelor si inimii, sustin autorii studiului mentionat.
De ce nu e bine sa mananci repede?
Atunci cand vine vorba de mancare, nu este recomandat sa mananci repede. Cercetarile prezentate la American Heart Association’s Scientific Sessions in California sugereaza ca persoanele care mananca mai incet sunt predispuse unui risc mai mic de a deveni obeze sau de a dezvolta sindromul metabolic, care este asociat cu accidentul vascular cerebral, bolile de inima si diabetul.
Menta combate racelile si stimuleaza circulatia
In afara de aroma specifica, menta are calitati medicinale deosebite, fiind un remediu natural pentru imbunatatirea digestiei, calmarea durerilor de cap, dar si un bun aliat pentru sanatatea ficatului.
Ce se intampla cand ti-e foame si esti nervos
Esti la birou, este ora 15:00 si iti dai seama ca te-ai enervat pe un coleg care ti-a pus o simpla intrebare. si iti aduci aminte ca ai uitat sa mananci la pranz, poate chiar si dimineata. ti-e foame si esti nervoasa. insa ce se intampla in corpul tau?
Ce pot pati copiii care nu dorm suficient
Diabetul de tip 2 la copii apare si din cauza lipsei de somn, potrivit unui studiu realizat de cercetatori britanici, citat
Castanul trateaza multe boli printre care reumatismul si varicele
Arbore cu o longevitate uimitoare, ce ajunge la 1000 de ani, castanul iti poate fi de folos in tratarea ma multor boli,
Cum folosim nucile in prevenirea cancerului de san
Medicii spun că alimentatia este extrem de importantă atât în prevenția, cât și vindecarea bolilor. De exemplu, cancerul la sân este cea mai răspândită formă de cancer la femei atât în Romania, cât și în străinătate. Din fericire, însă, aceasta boala poate fi prevenita daca sunt urmate o serie de reguli simple. Stiati, spre exemplu, ca includerea nucilor in alimentatia zilnica tine departe aceasta boala?
Cum functioneaza pancreasul, 5 moduri de detoxifiere
Pancreasul este un organ vital, dar prea putin se discutai despre el fata de inima, ficat, creier, organe genitale. si totusi, oricat de complicatai si greu de inteles i-ar fi functionarea, pancreasul are atribute atat de importante incat nu strica nimainui o trecere in revistai a lectiilor de anatomie din vremurile adolescentei, suplimentate cu informatii din medicinai si farmacie.
… De aceea întronăm hoţia, curvia, cearta, viclenia, vrăjitoria şi celelalte roade satanice, descrise în Galateni 5/20; Pentru că şi ROMANII l-au răstignit pe Isuss, au îngropat cinstea, nehoţia, blândeţea, înfrânarea poftelor, bunătatea, împăcarea etc , dimpreuna cu preoţii invăţând oamenii să nu se nască din nou, pentru a se inchina satanei, căci “TATAL NOSTRU” (al celor neinnoiţi ) este diavolul (Ioan 8/44)… De aceea am prigonit pocăinţa, Credinţa Cristică, nestrămoşească, am compromis valorile, le-am martirizat, am alungat tinerimea… Dacă nu iubim şi nu înfometăm după Adevăr, Dreptate, corectitudine, degeaba spunem că îl iubim pe Dumnezeu… Dacă nu însetăm după iertare, milă, slujire, dragoste nemaimuţărească, în zadar spunem că ne-am îndrăgostit de El! De câte ori n-a bătut Iisus la uşa inimii noastre(“bisericesti” -Ap.3/20),dar noi l-am respins, l-am iconat şi pironit pe pereţi şi l-am pus la spate, l-am aruncat, nu într-o iesle, ci la coşul de gunoi… Românie, Românie,” care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”Matei 23/37-39)……
“ La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatra pe piatră care să nu fie dărâmată.” El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.
Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împăraţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.
Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.Dar cine va răbda până la sfârşit vă fi mântuit. Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul. De aceea, când veţi vedea „uraciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, „aşezată în Locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! Atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi; Cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina.
Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da tată în zilele acelea! Rugaţi-vă că fuga voastră să nu fie iarnă, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.
Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici sau acolo”, să nu-l credeţi. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată că v-am spus mai dinainte. Deci dacă vă vor zice: „Iată-L în pustiu”, să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în odăiţe ascunse”, să nu credeţi. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai dă lumină ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”
Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbita răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrană la vremea hotărâtă?
Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!” Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, Stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Mat.24/1-51)
Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.
Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; Dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; că nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!” Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” (Mat.25/1-13)
Isuss a sangerat pentru eliberarea noastra!Iata cele sapte Beneficii ale sangelui Domnului Isus Hristos
1. SANGELE ARE PUTEREA DE A ELIBERA
(Evr 12,20) V-ati apropiat de muntele Sionului…de cer…de Dumnezeu ce judeca…de Isus.
Adevărul vă va face liberi
Un element esenţial pentru bucurie este libertatea. Niciunul dintre noi nu am fi fericiţi dacă nu am fi liberi de ceea ce urâm şi liberi pentru ceea ce iubim. Dar unde găsim libertatea adevărată? Psalmul 119.45 spune: „Voi umbla în loc larg, căci am căutat îndrumările tale.”
Imaginea este cea a unor locuri largi.
Cuvântul ne eliberează de îngustimea minţii (1 Împăraţi 4.29) şi de ameninţarea limitării (Psalmul 18.19). Isus spune: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi” (Ioan 8.32). Libertatea la care Se referă El este libertatea de sub sclavia păcatului (Versetul 34). Sau, ca să spunem acest lucru printr-o afirmaţie, este libertatea pentru a putea fi sfinţi. Promisiunile harului lui Dumnezeu oferă puterea ce face ca poruncile legate de sfinţenia lui Dumnezeu să fie o experienţă a libertăţii, şi nu una a fricii. Petru descrie puterea eliberatoare a promisiunilor lui Dumnezeu astfel: „Prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin poftă” (2 Petru 1.4). Cu alte cuvinte, atunci când ne încredem în promisiunile lui Dumnezeu, tăiem rădăcina stricăciunii prin puterea unei promisiuni superioare.
De aceea, ar trebui să ne rugăm unii pentru alţii aşa cum S-a rugat Isus pentru noi în Ioan 17.17: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul.” Fără sfinţenie nu există bucurie durabilă, deoarece Scriptura spune: „Urmăriţi pacea cu toţii şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul”. (Evrei 12.14).
Cât de important este adevărul care sfinţeşte! Cât de crucial este Cuvântul care rupe puterea plăcerilor contrafăcute! Şi cât de atenţi trebuie să fim să ne luminăm calea şi să adunăm din belşug Cuvântul lui Dumnezeu în inimi! Psalmul 119.105: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (versetul 11).
„Adevărul vă va elibera“ — Cum?
MILIOANE de oameni cred că sunt liberi când, în realitate, sunt sclavi. Mulţi se află în sclavia superstiţiilor. Unii se tem de morţi, pe care încearcă să-i îmbuneze prin pomeni costisitoare. Alţii, neştiind ce se întâmplă când cineva moare, se tem în mod exagerat de moarte în sine. Pot fi eliberaţi toţi aceşti oameni din sclavia mintală, emoţională şi chiar financiară în care se află? Cu siguranţă! Aşa cum reiese din cuvintele lui Isus Cristos, citate în titlul acestui articol, ceea ce aduce realmente eliberare este adevărul. Dar despre ce adevăr este vorba? Adevărul în general sau un anumit adevăr?
Isus a risipit orice îndoială asupra acestui lucru. „Dacă rămâneţi în cuvântul meu“, a spus el, „veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera“ (Ioan 8:31, 32). „Cuvântul“ lui Isus — învăţăturile sale — se găseşte în Biblie.
Când a spus „adevărul vă va elibera“, Isus se referea în principal la eliberarea din sclavia păcatului şi a morţii. Cunoaşterea adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu ne eliberează şi din sclavia superstiţiilor, a fricii de morţi şi a fricii morbide de moarte. Cum anume?
1. Eliberare din sclavia superstiţiilor. Mulţi cred că anumite obiecte sau numere le aduc ghinion. Alţii nu iau decizii importante dacă nu caută mai întâi semne prevestitoare bune sau dacă nu consultă horoscopul ori un medium.
Cum eliberează adevărul biblic: În timpurile biblice, chiar şi unii slujitori ai lui Dumnezeu au ajuns superstiţioşi şi chiar au început să se închine ‘dumnezeului Norocului’ şi ‘dumnezeului Destinului’! Cum a privit Iehova Dumnezeu acţiunile lor? „Aţi făcut ce este rău în ochii mei“, a spus el (Isaia 65:11, 12). Iar sentimentele lui faţă de cei ce consultă mediumuri spiritiste pentru îndrumare în viaţă reies foarte clar din cuvintele: ‘Iehova detestă pe oricine consultă un medium’ (Deuteronomul 18:11, 12).
Superstiţiile şi consultarea mediumurilor spiritiste sunt dăunătoare deoarece fac parte din ‘maşinaţiile Diavolului’, pe care Isus l-a numit „tatăl minciunii“ (Efeseni 6:11;Ioan 8:44). Dacă aţi vrea să primiţi îndrumare într-o chestiune importantă, aţi apela la un mincinos? Fireşte că nu! Prin urmare, este o dovadă de înţelepciune să evităm orice are legătură cu „tatăl minciunii“.
Ceea ce ne va ajuta să luăm decizii bune în viaţă este înţelepciunea bazată pe o cunoştinţă exactă a principiilor biblice şi a scopului lui Dumnezeu cu privire la omenire. „Iehova dă înţelepciune, din gura lui ies cunoştinţa şi discernământul“, se spune în Proverbele 2:6.
2. Eliberare de frica de morţi. Mulţi oameni cred că „spiritele“ strămoşilor morţi îi pot influenţa pe cei vii. Aceste „spirite“, susţin ei, trebuie îmbunate prin diferite ofrande, căci altminteri se înfurie. În consecinţă, unii s-au înglodat în datorii ca să plătească toate aceste ofrande şi ceremonii fastuoase.
Cum eliberează adevărul biblic: Biblia ne dezvăluie adevărul despre starea morţilor. Isus, de pildă, a spus că morţii ‘se odihnesc’ (Ioan 11:11, 14). La ce s-a referit el? Răspunsul la această întrebare se găseşte în Eclesiastul 9:5: „Cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic“. Într-adevăr, cei care au murit se află într-o stare asemănătoare unui somn adânc, într-o stare de inconştienţă absolută. Ei au încetat să existe şi, prin urmare, nu ne pot face nici bine, nici rău.
Unii oameni însă susţin că au intrat în contact cu morţii. Cum este posibil? Biblia ne răspunde şi de această dată. Ea ne relatează că, la începutul istoriei umane, mai mulţi îngeri s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu (2 Petru 2:4). Numite demoni, aceste fiinţe spirituale rele încearcă să înşele omenirea (1 Timotei 4:1). Dându-se drept persoane decedate, demonii alimentează minciuna potrivit căreia morţii continuă, de fapt, să trăiască sub altă formă şi în altă dimensiune.
3. Eliberare de frica morbidă de moarte. Moartea este într-adevăr un duşman, aşa cum spune şi Biblia (1 Corinteni 15:26). Aşadar, e firesc să ne temem de moarte şi să ne străduim să o amânăm. Cu toate acestea, nu trebuie să nutrim o frică exagerată de moarte.
Cum eliberează adevărul biblic: Pe lângă faptul că ne dezvăluie adevărul despre starea morţilor, Biblia ne arată că Dumnezeu are drept scop să-i readucă la viaţă pe cei ce au murit, înviindu-i. „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său [al lui Cristos] şi vor ieşi afară“, a promis Isus (Ioan 5:28, 29; Faptele 24:15).
Sub ce formă „vor ieşi“ ei afară? Isus ne-a oferit deja răspunsul prin învierile pe care le-a înfăptuit. În fiecare situaţie, persoana înviată s-a întors la viaţă ca om, recăpătându-şi identitatea pe care o avusese înainte de a muri (Marcu 5:35–42; Luca 7:11–17; Ioan 11:43, 44). Aceasta este în armonie cu însăşi semnificaţia cuvântului „înviere“, care înseamnă „ridicare“. Iată ce i-a spus Dumnezeu vârstnicului său slujitor Daniel: „Te vei odihni [sau vei adormi în moarte], dar te vei ridica pentru a-ţi primi partea la sfârşitul zilelor“ (Daniel 12:13). Cât de mult trebuie să-l fi mângâiat pe Daniel acele cuvinte, ajutându-l să înfrunte moartea cu demnitate şi curaj!
Misiunea lui Isus a presupus, printre altele, ‘să predice eliberarea captivilor’ — a celor aflaţi în lanţurile convingerilor religioase false (Luca 4:18). Fiind consemnate în Biblie, învăţăturile lui Isus continuă, cu fiecare zi ce trece, să-i elibereze pe oameni. Sperăm ca adevărul biblic să vă aducă şi dumneavoastră o eliberare veşnică.
V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?
Cum îi eliberează adevărul biblic pe oameni din sclavia
● superstiţiilor? (Isaia 8:19, 20; 65:11, 12)
● a fricii de morţi? (Eclesiastul 9:5; Ioan 11:11, 14)
● a fricii de moarte? (Ioan 5:28, 29; Faptele 24:15)
Adevărul biblic îi eliberează pe oameni din sclavia superstiţiilor, a fricii de morţi şi a fricii morbide de moarte
NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM, pentru eliberare
Fără iertare nu există mântuire. Dacă nu iertăm, devenim captivii propriei „închisori” a neiertării și nimeni nu ne poate elibera, în afară de noi înșine. Duhul Sfânt ne dă puterea să iertăm, trebuie doar să-i cerem ajutorul.
Marcu 11:25-26
„Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, NU vă va ierta greşelile voastre.””
Neiertarea îl afectează în primul rând pe cel care nu iartă, nu pe cel care nu este iertat. Dacă nu iertăm pe cei care ne-au greșit, ne-au ofensat, ne-au rănit sau ne-au făcut să suferim într-un fel sau altul, orice referire la acele persoane, sau la incidentul în cauză, va răsuci din nou „cuțitul în rana” inimii noastre.
Iertarea trebuie să se petreacă în inimile noastre și se va vedea în comportamentul față de acea persoană.
Așa cum noi ne dăm seama când cineva are ceva împotriva unei persoane despre care vorbește, la fel, cei cu care vorbim vor știi ce e în inima noastră într-un context similar.
Domnul Isus, când atârna pe cruce, nu doar că i-a iertat pe cei care L-au schingiuit și l-au ucis, dar Îl roagă și pe Tatăl Ceresc să-i ierte, găsindu-le chiar și scuze.
Luca 23:34
„Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”
Matei 18:21-22
„Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”
Ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor despre iertare? A ierta pe cineva de 490 de ori, pare incredibil, dar ce vrea Domnul Isus să spună prin acest număr, este că trebuie să iertăm indiferent de cîte ori ne greșește cineva. Cineva care trebuie iertat de atâtea ori, e clar că nu e o persoană angelică, dar să fim sinceri cu noi înșine: de câte ori au trebuit să ne ierte pe noi, cei dragi? Vedem că și Petru se referă la fratele său, în întrebarea din versetele de mai sus.
În același timp, Domnul Isus ne îndeamnă să iertăm oricui ne greșește, așa cum menționează Luca în ultima parte a versetului:
Luca 6:37
„…iertaţi, şi vi se va ierta.”
Domnul Isus ne-a dat și pilda robului căruia stăpânul i-a iertat o datorie enormă (așa cum prin jertfa Lui Isus, Dumnezeu ne iartă nouă păcatele, care reprezintă o datorie imposibil de plătit de către noi înșine), și ca răspuns el nu are deloc milă de tovarășul lui, care îi datora o sumă infimă (asta facem noi când nu iertăm ce ne-a greșit un semen al nostru).
Matei 18:32-35
„Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
Rugăciunea cea mai des folosită este „Tatăl Nostru”. Din păcate mulți nu se gândesc prea mult la cuvintele acesteia, preferând doar să le rostească, când dau de necaz. Dar în această rugăciune cerem să fim iertați pentru că și noi îi iertăm pe cei care ne greșesc. Deci dacă nu iertăm, să nu ne așteptăm să primim iertarea Domnului.
Luca 11:4a
„şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum iertăm și noi greșiților noștri,..”
Coloseni 3:13
„Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.”
Efeseni 4:32
„Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.”
De ce spunem altora ce ne-au greșit alții? Pentru că ne dorim să ne mângăie, să fie de acord cu noi, eventual chiar să nu le mai placă nici lor de cei care ne-au greșit și să ne compătimească.
Dacă nu iertăm, rămânem legați în lanțurile neiertării, și ne îndepărtăm de Domnul. Ni se pare că este nedrept să iertăm ceva atât de cumplit; vrem răzbunare, nu dorim binecuvântarea celor pe care nu-i iertăm; de multe ori, mintea admite că trebuie să iertăm, știm ce spune scriptura, dar de câte ori ne reamintim de ce ni s-a întâmplat, ura, mânia, frustrarea revin cu violență și ne întunecă judecata.
De fapt, dacă iertăm persoana care ne-a făcut ceva cumplit, nu înseamnă că persoana respectivă este absolvită de vina ei. Dacă noi iertăm, noi devenim LIBERI! Amărăciunea care ne umplea inima, va dispărea, ura se va topi, frustrarea și gustul amar vor deveni amintire. Ne vom putea bucura din nou de viață, totul devenind mai frumos și zâmbetul va fi din nou „la el acasă” pe fețele noastre.
Dumnezeu nu ne cere să ne înăbușim sentimentele, ci să le tratăm corect, ca să nu păcătuim, așa cum spune Pavel, în:
Efeseni 4:26
„„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră”
Știm că atunci când mergem la culcare supărați și chiar nervoși, speranțele să ne treacă, sunt nule. De ce? Pentru că suntem maeștrii la a întoarce ceea ce ne supără pe toate fețele și la a găsi chiar mai multe motive ca să-i învinuim pe cei care au cauzat mânia, amintindu-ne și ce nu s-a întâmplat… exagerez… dar haideți să recunoaștem că nu prea mult. Dacă este posibil, cel mai ușor de rezolvat o astfel de problemă, este înainte de culcare. Făcând astfel, ne vom recâștiga pacea și vom dormi liniștiți. Am învățat că e chiar ușor să cer eu iertare celor dragi care m-au supărat, rezolvând mult mai rapid orice divergențe. Sunt un om mult mai fericit de când am învățat să cer iertare și să acord iertare.
Iertarea este un proces, care începe cu dorința de a ierta persoana care ne-a greșit, sau ne-a făcut rău, pentru că știm că voia Domnului este să iertăm.
Continuăm acest proces, rugându-L pe Dumnezeu să ne ajute să iertăm, să ne eliberăm de ură, frustrare, ofensă, victimizare, și apoi Duhul Sfânt să ne umple cu pacea Sa, cu o atitudine corectă față de cei care ne-au greșit, fără să le mai dorim răul. Ne ajută mult să conștientizăm un adevăr esențial, și anume, faptul că diavolul este cel care îi împinge pe oameni să-și rănească semenii. Satan a adus păcatul în lume și de atunci este în spatele oricărui păcat comis, începând cu Adam și Eva. Cădem în capcana lui, dând vina doar pe om în sine… și când facem asta ne este greu să iertăm și în urma neiertării, îi dăm dreptul diavolului pentru mai multe atacuri.
Alt aspect important este să analizăm care ar putea fi cauza a ceea ce a făcut sau a spus acea persoană contra noastră; acțiunea sau cuvintele ne erau adresate nouă sau am ajuns victime din greșeală? N-ați pățit de multe ori să fiți în locul nepotrivit la momentul nepotrivit? Mai grav este când suntem acolo, cu toate că Duhul Sfânt ne-a dat neliniște și a încercat să ne avertizeze de planul dușmanului contra noastră… iar noi l-am ignorat. Dacă ne punem în locul persoanei care ne-a făcut rău, am putea fi surprinși să constatăm, că era posibil să facem ce a făcut acea persoană; în acest caz, iertarea intervine mult mai repede.
Știm că am iertat, dacă nu ne mai pierdem pacea când ne amintim incidentul, nu mai povestim răul care ni s-a făcut, nu mai căutăm să punem acea persoană într-o lumină proastă în fața altora, ajungem chiar să îi dorim binele…
Iertarea NU înseamnă reacordarea încrederii. Nu înseamnă că vom tolera la nesfârșit ca cineva să ne calce în picioare sau chiar să ne facă mai mult rău. Domnul ne-a dat înțelepciune și dacă venim înaintea Lui în rugăciune, ne va arăta cum trebuie să tratăm fiecare caz în parte. Dar recâștigarea păcii și liniștii sufletești este mai valoroasă decât orice dorință de a ni se face dreptate și de a fi răzbunați. Dumnezeu ne spune :„A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti…” (Deuteronomul 32:35)
Pe cei din familie, sau pe alte persoane cu care avem contact zilnic, va fi nevoie să-i iertăm de nenumărate ori, așa cum și ei ne iartă de nenumărate ori. Aceștia fac parte din categoria menționată de Petru, sub numele de „fratele meu”. Mult timp, ascultând predici despre iertare, care citau acest verset, mă revoltam la gândul că Dumnezeu îmi cere să nu am înțelepciune, dacă-mi cere să continui să le acord încredere unor oameni care pot să-mi facă atât de mult rău, încât să fie nevoie să-i iert de atâtea ori. De fapt, Domnul ne cere să iertăm pe toți oamenii care ne greșesc, ca să fim liberi și fericiți, iar cei care trebuie iertați de foarte multe ori, „frații” sunt de fapt cei din imediata apropiere.
Medicii recunosc că neiertarea ne afectează sănătatea, poate cauza artrită, probleme de rinichi, tensiunea arterială mărită sau oscilantă, ulcer, depresie și multe alte boli. Chiar nu se merită să ne lăsăm pradă ofenselor și neiertării, pentru că dacă o facem, plătim un preț mult prea mare, fără ca cei care ne-au făcut rău să fie afectați..
Evrei 12: 14-15
„Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.”
Noi am primit iertarea pentru păcatele noastre, prin har, adică, fără vreun merit personal, ci doar acceptând că Domnul Isus a plătit cu moartea pentru păcatele noastre. Oare de ce ni se pare prea mult să oferim har la rândul nostru celor care ne-au greșit? Nu am de unde să știu cât de grav vi s-a greșit, cât de adânci vă sunt rănile și cât de grave sunt efectele a ceea ce ați pățit. Nu încerc să minimalizez gravitatea a ceea ce ați pătimit, dar pentru că știu din experiență proprie, cât de bine este să scapi de lanțurile neiertării, ce minunat e să fii din nou liber și pentru că Domnul Isus ne spune că dacă nu iertăm, nici Tatăl Ceresc nu ne iartă păcatele noastre, îmi doresc din toată inima să vă ajut să fiți liberi.
De cele mai multe ori, persoana care ne-a ofensat, nici măcar nu știe că a făcut-o și continuă să trăiască ca și înainte. Dar noi, suferim, ne agităm, ne pierdem pacea, oftăm des și profund, nu mai zâmbim, nu mai râdem, ne răstim la cei de lângă noi, fără ca ei să aibă vreo vină, pentru că neiertarea devine amărăciune, iar amărăciunea dă lăstari, afectându-i și pe cei din jurul nostru. Uneori chiar facem victime colaterale, vorbind de rău persoana care ne-a greșit și făcându-i pe cei care ne ascultă să-i urască la rândul lor pe dușmanii noștri.
De câte ori nu am ajuns să ne displacă o persoană, doar pentru că am ascultat criticile aduse de altcineva la adresa acesteia? Autorul cărții Evrei știa foarte bine ce scrie în versetele citate mai sus. Ofensele nerezolvate au dus la multe sciziuni în familii, biserici, companii, în orice grup de oameni care „au mușcat momeala Satanei” și s-au ofensat, poate chiar din cauze minore, pe care le-au și uitat, fiind prea ocupați cu întreținerea discordiei. Firea umană, condusă de mândrie cade foarte ușor în capcana ofensei.
Când ne-am întors la Dumnezeu și L-am chemat pe Isus să fie Domnul vieții noastre, am fost născuți din nou, prin Duhul Sfânt, în duhul nostru, pe care Pavel îl numește „omul dinăuntru”. Începând de atunci, trecem printr-un proces de schimbare, învățând să trăim conduși de Duhul Sfânt, în ascultare de Dumnezeu și nu de firea noastră.
Romani 8:9a
„Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi.”
2 Corinteni 4:16
„De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi ”
2 Corinteni 2:10-11
„Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Cristos, ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.”
Ce spune Pavel aici? Dacă nu iertăm, cine câștigă? Noi, în nici un caz… dimpotrivă, neiertarea este o fortăreață a dușmanului, care ne distruge lent, dar sigur. Dușmanul ne atacă și caută să ne fure pacea, liniștea, bucuria, sănătatea și fără să-i dăm ocazia, cu atât mai mult, nu va rata ocaziile pe care noi i le oferim, prin orice păcat pe care îl comitem.
În concluzie, când alegem să eliberăm în iertarea noastră pe cei care ne-au greșit și cerem Domnului ajutorul pentru asta, ne facem nouă înșine o favoare.
Nu degeaba scria Solomon în:
Proverbele 17:22
„O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.”
O inimă în care este neiertare, este o inimă tristă, mâhnită, care nu se mai poate bucura. Inima celui care a reușit să ierte, este veselă plină de dragoste și bucurie, ceea ce duce și la o stare generală de bine și sănătate.
Iertăm, pentru că și noi am fost iertați, iubim, pentru că Domnul Isus ne-a iubit întâi și vrem să trăim liberi, pentru că Domnul nostru s-a jertfit, ca noi să-L putem cunoaște, pe El, Adevărul și Adevărul să ne facă liberi!
ROMANI 6 – HARUL NE ELIBEREAZĂ DE SUB STĂPÂNIREA PĂCATULUI
Isus Cristos a venit în lume, ca să ne arate calea către Tatăl Ceresc. A trăit exemplar, fără păcat, devenind modelul perfect de urmat. Cât timp privim la Isus, ne păstrăm pacea și bucuria. Viața de zi cu zi, în această lume tot mai depravată și mai plină de ură și răutate, este o continuă provocare. De noi depinde să alegem corect cu ce ne hrănim sufletul și duhul. Lui Pavel Dumnezeu i-a revelat cât de important este să ne înnoim mintea și să avem grijă la ce ne gândim și medităm.
Filipeni 4:8 „Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească (la acestea să vă gândiți).” Dumnezeu ne-a dăruit Harul prin Isus Cristos, ca să ne elibereze de sub stăpânirea păcatului. Romani 6:1-5 „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul? 2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui? 4 Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. ”
Cred că întrebarea legitimă care se ridică aici este: „știm că am murit față de păcat?” sau „am murit cu adevărat?” Moartea Lui Isus Cristos pe cruce, a fost reală și este singura plată acceptată de Tatăl ceresc pentru păcatele fiecăruia dintre noi și ale întregii omeniri.
Botezul „în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28:19b), este botezul în moartea Lui Isus, pentru ca, așa cum Isus a murit pentru păcatele noastre și noi să murim față de păcat. Este benefic să realizăm că vechea noastră persoană a fost îngropată, împreună cu faptele ei, cu trecutul ei și din apă ne-am ridicat curați, născuți din nou în duh. Apa botezului are putere de mântuire? Botezul în apă, fără credința sinceră în Isus Cristos Fiul Lui Dumnezeu, nu ne mântuiește. Isus ne-a poruncit să ne botezăm, după ce credem (Marcu 16:16). Botezul prin care murim față de păcat și ne ridicăm înviați pentru o viață nouă cu Isus, este cel făcut prin credința sinceră că Isus Cristos este Fiul Lui Dumnezeu, că El a murit pentru păcatele noastre. O altă condiție a mântuirii este pocăința sinceră și deplină.
1 Petru 3:21 „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Cristos”,
Cugetul, adică conștiința omului, este definită ca fiind ”sentimentul responsabilității morale față de propria conduită”.
Apostolul Petru explică că rolul botezului nu este să ne spele de murdăria fizică, ci dovada unei inimi și gândiri (conștiințe) spălate cu sângele Lui Isus, curate prin neprihănirea Lui.
Romani 6:4b-5 „.. după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. 5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.”
Nu putem „trăi o viață nouă”, după tiparul vechi, făcând tot ce făceam înainte de convertire. O viață nouă, chiar asta înseamnă! Este o viață diferită de cea anterioară. În loc să ne panicăm și să ne îngrijorăm de orice neajuns, ne rugăm și ne încredem că Dumnezeu ne va arăta cum să rezolvăm problema; în loc să alergăm la medic la orice junghi sau durere, prima dată ne rugăm să fim vindecați în Numele Lui Isus Cristos, pentru că așa cum spune Isaia 53:4-5, în rănile din trupul Său, suntem vindecați (puteți citi mai multe în articolul „Vindecarea prin credință”); alegem să iertăm în loc să ne răzbunăm, să facem bine în loc să răspundem cu răutate celor care ne fac rău, să binecuvântăm, nu să blestemăm etc.
Romani 6:6,7 „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, 7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.”
Termenul din limba greacă, folosit pentru „izbăvit”, este: eliberat prin distrugerea puterii sau a stăpânirii. Dorința apostolului nu este de a spune că creștinul este perfect, ci că păcatul nu mai are putere de stăpânire asupra sa, așa cum stăpânul unui sclav nu mai are nici un drept asupra lui, după ce moare. Cu cât înțelegem mai profund acest adevăr, vom ceda tot mai greu ispitei de a păcătui.
Când am fost născuți din nou, nu am primit un trup și un suflet (format din minte, voință, emoții) noi, ci doar duhul ne-a fost înnoit de către Duhul Sfânt, prin sămânța Cuvântului Lui Dumnezeu. De noi depinde să ne transformăm prin înnoirea minții, schimbându-ne modul de gândire, dintr-o gândire conformă principiilor lumii, într-o gândire bazată pe principiile Biblice. La început n-a fost ușor să ne opunem păcatului, pentru că tiparele vechi de gândire și acțiune nu erau anulate. Nu ne putem schimba prin forțele noastre proprii, tocmai de aceea, Tatăl Ceresc ne-a trimis Duhul Sfânt, ca să fie ajutorul, ghidul și învățătorul nostru. Doar cu ajutorul Lui, ne vom putea schimba cu adevărat.
Când are loc „naștea din nou” a unei persoane, Duhul Sfânt vine să locuiască în aceasta, cu toate cele 9 roade ale Sale, trupul creștinului devenind Templul Său („Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?” – 1 Corinteni 6:19).
Galateni 5: 22-23
„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”
În greacă, termenul folosit pentru „înfrânarea poftelor” este „egkrateia” și înseamnă: stăpânire de sine, auto-control, auto-înfrânare, continență, cumpătare, reținere, abstinență (Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice, etc.) – Conform „Strong’s Concordance”.
„Helps Word Studies”, explică termenul „egkráteia”, ca fiind „adevărata stăpânire care vine din interior”, una dintre roadele Duhului Sfânt. Pentru creștin, auto-controlul poate fi împlinit doar prin puterea Domnului.
Prin Duhul Sfânt, suntem capabili să iubim dezinteresat, să ne bucurăm și când nu ne merge bine, să fim buni cu cine nu merită, să avem pace în mijlocul furtunii, să avem multă răbdare (atât de multă încât ne va surprinde chiar și pe noi înșine), să facem bine, chiar în detrimentul nostru, să rămânem credincioși Domnului, indiferent cât de vitrege sunt circumstanțele prin care trecem, să răspundem cu blândețe în situații care altă dată ne-ar fi făcut să fim răutăcioși sau aspri. Avem mare nevoie să fim umpluți cu Duhul Sfânt, să dorim tot mai mult darurile și roadele Lui. El este partea din Dumnezeul Triunitar care vine să locuiască în noi, ne dă nașterea din nou și ne ajută să continuăm să ne transformăm pentru a deveni tot mai mult asemeni Lui Isus. Creșterea spirituală spre maturitate este un proces de durată și este posibil doar prin Duhul Sfânt.
Puteți citi mai multe în articolul „Cine este și ce face Duhul Sfânt”).
Galateni 5:24,25 „Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. 25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.”
Dacă am fost transformați prin credința în Isus și am devenit copiii Lui Dumnezeu, înseamnă că ne-am răstignit firea pământească. Dacă firea noastră este moartă, nu mai putem trăi decât prin Duhul. Dar a trăi prin Duhul nu înseamnă că instantaneu și „umblăm” prin Duhul. Ca s-o putem face, depunem efort să ne schimbăm modul de gândire, care va conduce la un nou mod de reacție la tot ce ne înconjoară, la decizii diferite, dorințe și scopuri noi, care sunt conforme cu ce spune Biblia, nu cu logica lumii în care trăim. Aplicarea noului mod de gândire va duce la un nou stil de viață și la schimbarea „sistemului de valori”. Nu mai căutăm succes personal, popularitate cu orice cost, realizări profesionale și materiale cu orice preț, răzbunare și plăceri ieftine, indiferent de urmări.
Sistemul de valori creștine are la bază dragostea pentru Dumnezeu și dragostea față de oameni. Asta înseamnă că ne vom trata semenii așa cum ne-am dori să ne trateze ei pe noi, îi vom ajuta pe cei în nevoie, chiar dacă ne-au făcut rău în trecut sau chiar dacă nu-i cunoaștem, căutăm să spunem oricui avem ocazia, cât de mult îi iubește Isus și cum pot fi mântuiți. Căutăm să împlinim chemarea pe care Dumnezeu a pus-o peste viața noastră și să ne formăm profesional conform talentelor cu care am fost înzestrați. Fiecare avem locul nostru și destinul nostru unic și este minunat dacă ajungem să-l împlinim.
Poate ați auzit povestea vulturului care a învățat să zboare legat cu o sfoară de un stâlp și așa a trăit ani de zile. Putea zbura doar cât îi permitea lungimea sforii cu care era legat. După ce a fost dezlegat, a continuat să zboare la fel cum a făcut dintotdeauna, pentru că nu înțelegea că este liber și că putea zbura în orice direcție și-ar fi dorit.
Mulți creștini, continuă să cadă în vechile păcate, pentru că nu știu că sunt liberi și pot să li se opună. O persoană care obișnuia să se enerveze din orice și să ridice imediat tonul, folosind chiar un limbaj vulgar, va continua s-o facă și după convertire, pentru ca imediat după, dușmanul s-o condamne și s-o facă să se teamă că și-a pierdut mântuirea. Persoanele colerice, spun că nu se pot abține, nu au ce face, așa s-au născut. Dar dacă în mijlocul unei crize de nervi cu țipete și injurii, sună soneria sau telefonul, aceeași persoană se calmează instantaneu și răspunde musafirului sau apelului ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dacă față de oameni, putem să ne stăpânim și să ne calmăm urgent, înseamnă că putem schimba vechiul fel în care ne comportam, rugându-ne Domnului să ne ajute să ne liniștim și să ne arate cum să rezolvăm situația neplăcută care ne-a deranjat.
Ne este de mare folos să comunicăm în rugăciune cu Dumnezeu. Dacă alergăm la El prima dată, în orice situație dificilă, când simțim că ne pierdem cumpătul și „ne vărsăm paharul frustrării și al nervilor” înaintea Domnului, spunându-i Lui, ce am vrea să spunem persoanei care ne-a enervat, vom putea evita multe bătălii. Ne rugăm să ne ajute să ne calmăm, să ne arate cum să rezolvăm corect problema și să ajute și cealaltă persoană să se liniștească. După ce ne liniștim, vom putea discuta normal cu cealaltă persoană și să aplanăm conflictul mult mai ușor. Este posibil să nici nu mai fie nevoie de o confruntare și chiar să ne cerem noi iertare, pentru că „la rece” vedem situația corect. Casele noastre pot fi oaze de pace, liniște și bucurie, dacă trăim cu adevărat vieți noi în Cristos. Isus este cu adevărat „Prințul Păcii” și de noi depinde să trăim în pacea Lui în fiecare clipă a vieții noastre. Puteți citi mai multe despre rugăciune la click aici: „Importanța rugăciunii – De ce ne rugăm?”
Romani 6:8-9 „Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, 9 întrucât ştim că Cristosul înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.”
Odată născuți din nou prin Duhul Sfânt, cât timp dorim să aparținem Lui Dumnezeu, nu vom fi în pericolul de a muri spiritual, adică să fim separați de Dumnezeu. Când viața fizică, în acest trup se va încheia, doar trupul fizic, supus putrezirii va muri, pe când duhul și sufletul nostru vor trăi veșnic. Copiii Lui Dumnezeu nu vor fi nici o clipă separați de Dumnezeu, pe când cei care L-au respins pe Isus și au trăit în păcat toată viața lor, vor merge în iad și la Judecata de Apoi vor avea parte de „moartea a doua”, după care vor ajunge în iazul de foc unde vor fi diavolul și toți ai lui. (Puteți citi mai multe în articolul „Când va avea loc și ce este Ziua Judecății”). Isus a fost separat de Tatăl o singură dată, când pe cruce fiind, a luat asupra Sa toate păcatele omenirii. Așa cum El nu va mai fi separat de Tatăl, nici noi, copiii Săi, nu vom muri, adică nu vom fi separați de Dumnezeu!
Romani 6:10-14 „Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. 11 Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru. 12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. 13Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. 14 Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. ”
Slăvit să fie Domnul, pentru că jertfa Lui a fost suficientă pentru plata integrală a păcatelor omenirii, trecute, prezente și viitoare. Domnul a făcut deja tot ce ținea de El pentru iertarea noastră. Când înțelegem că suntem iertați, de noi depinde să știm că suntem morți față de păcat și vii în Cristos și ca urmare să nu mai trăim pentru păcat, ci pentru Dumnezeu. Noi suntem cei care alegem să ne folosim trupurile ca unelte ale nelegiuirii, păcătuind sau ca unelte ale neprihănirii trăind o viață curată, conform principiilor biblice, aducând slavă Lui Dumnezeu.
Cât timp suntem conștienți și convinși că suntem mântuiți și iertați prin harul Lui Dumnezeu și nu prin păzirea poruncilor Legii, adică prin faptele noastre, păcatul NU va mai stăpâni asupra noastră.
Asta NU înseamnă că harul îndreptățește păcatul.
Romani 6:15-19 „Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. 16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? 17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. 18 Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. 19 Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!”
Robul este obligat să asculte de stăpânul lui, pentru că este în proprietatea acestuia. El nu mai are drepturi, are doar obligații. Dacă L-am ales pe Isus să fie Domnul nostru, înseamnă că nu mai conducem noi, ci Îl consultăm pe Isus când luăm decizii. Nu mai putem continua să ascultăm de poftele firii care ne îndeamnă să păcătuim. Acum trebuie să trăim în ascultare de Isus. Adevăratul stăpân este cel de care ascultăm. Doar dacă Îi dăruim Domnului toată inima, renunțăm la „drepturile” de stăpânire ale naturii firești și ascultăm de Duhul Sfânt, putem ajunge sfinți. De ce? Pentru că, așa cum am citit mai sus, „suntem robii aceluia de care ascultăm”.
Romani 6:20-22 „Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. 21 Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea. 22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.”
Nu putem sluji la doi stăpâni, și Lui Dumnezeu și păcatului, așa cum ne avertiza Isus.: „„Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”” (Luca 12:13 )
Roadele se văd în viața fiecăruia. Rezultatele unei vieți trăite în ascultare de Dumnezeu sunt opusul a ceea ce produce o viață trăită în păcat. Isus este sursa păcii, liniștii, bucuriei, echilibrului, siguranței, prosperității și înțelepciunii.
Păcatul duce la degradare, distrugere, lipsă de integritate, frică, îngrijorare, neliniște, boală și tot ce vine de la cel rău. Cel care alege să fie robul păcatului, nu poate trăi curat. Sfârșitul unei vieți trăite în plăceri firești și în nelegiuiri, este moartea spirituală. Cine a ales să trăiască separat de Dumnezeu, nu va fi forțat să trăiască veșnic în Rai, în prezența Domnului, ci își va petrece eternitatea conform alegerilor făcute cât timp a trăit pe pământ. Viața veșnică, pe de altă parte, este cadoul gratuit pe care Dumnezeu ni l-a făcut prin Isus Cristos și îl primesc toți cei care aleg să renunțe la păcat și să trăiască sub domnia Lui Dumnezeu.
NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎN ŢEPUŞUL PROPRIEI PUSCARII?!
Când Domnul Isus i s-a arătat lui Saul din Tars, „fariseu din farisei”, cum el însuși se întitulează, folosește o expresie comună acelor timpuri, dar rar întâlnită în zilele noastre. Ce vrea, de fapt, să spună acest proverb de origine greacă? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
Faptele Apostolilor 9:3-5
„Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. 4 El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” 5 „Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”
Domnul Isus i s-a arătat lui Saul înainte să intre în Damasc, într-o lumină care i-a luat lumina acestei lumi, orbindu-l. Din acel moment, Saul a știut că Isus este cu adevărat Cristosul, Mesia așteptat de evrei.
1 Corinteni 12:3
„De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.”
Până când Duhul Sfânt nu convinge omul că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, acesta nu-L poate primi pe Isus ca Domn. Pentru Saul din Tars, timpul în care i s-a permis să nu creadă că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, s-a încheiat. După ce Dumnezeu se revelează unei persoane, dacă aceasta continuă să trăiască ca și mai înainte, va plăti prețul. Cât timp nu am știut adevărul, ni s-a tolerat ignoranța, dar a continua să ne purtăm ca și înainte de a știi că Isus Cristos este Fiul Lui Dumnezeu și că a murit pentru păcatele noastre, ca noi să putem fi mântuiți fără să mai plătim prețul păcatului (care este moartea), este o insultă la adresa Domnului. („Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” Galateni 6:7)
Domnul îi spune lui Pavel că îl conduce pe drumul pe care trebuie să meargă, pentru că, chiar dacă-L iubea pe Dumnezeu și era plin de râvnă, prin faptul că nu a crezut că Isus este Mesia și îi persecuta pe creștini, a părăsit drumul drept și trebuia adus înapoi pe drumul cel bun. Dacă nu accepta corecția, urma să sufere. Cu cât se răzvrătea mai mult, cu atât „se înțepa mai adânc și îl durea mai tare”. Expresia folosită de Domnul este foarte sugestivă. Boii care erau puși să tragă în jug, dacă schimbau direcția de mers, împotriva voinței celui care-i conducea, se înțepau în țepușele cu care acesta îi strunea. Proverbul citat de Isus este de origine greacă și nu apare în cultura ebraică. Dar cu siguranță, Pavel fiind o persoană cultă (a fost educat la școala lui Gamaliel, cel mai renumit învățător al vremii), cunoștea foarte bine scrierile poeților greci, unde apare consemnat acest proverb. Domnul în omnisciența Sa, nu ar fi folosit ceva fără sens pentru Pavel, pentru simplul motiv, că știe tot ce avem în mintea, memoria și inima noastră. („Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” Evrei 4:13)
Faptele apostolilor 8:3
„Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă.”
Marele Saul, cel care era stăpân pe situație, indiferent de circumstanțe, cel care insufla teroare printre creștini și i se părea prea puțin să-i prigonească doar pe creștinii din Ierusalim, ajunge atât de umilit, încât orb fiind, să fie nevoit să fie ajutat de slujitorii care-l însoțeau și care ei înșiși erau îngroziți de lumina puternică pe care au văzut-o și de auzirea vocii Domnului, chiar dacă nu L-au văzut pe Cel care vorbea.
Faptele Apostolilor 9:1-3
„Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot. 2 şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3 Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.”
Ce a intenționat diavolul să folosească pentru distrugerea bisericii, Dumnezeu a făcut să devină catalizatorul creșterii acesteia. Persecuțiile contra creștinilor din Ierusalim, i-a făcut pe aceștia să se împrăștie prin cetățile vecine și să facă noi ucenici. Așa au ajuns să predice Evanghelia iudeilor până în Fenicia, Cipru și Antiohia – unde celor care-L urmau pe Isus li s-a dat prima dată numele de creștini (Faptele Apostolilor 11:26). Era nevoie de un predicator pentru neamuri, unul care să aibă suficient curaj să calce interdicțiile incluse de farisei în Talmud (un set de legi și explicații, de sorginte omenească, adăugate la Legea lui Moise) care interzicea legăturile iudeilor cu celelalte popoare. Cine s-ar fi așteptat ca acesta să fie tocmai Saul, care, așa cum se descrie singur în Epistola către Filipeni 3:5b,6 era „evreu din evrei; în ceea ce priveşte Legea, fariseu; 6 în ceea ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.”
Acest fariseu, mândru și arogant a avut o întâlnire dramatică cu Isus, care l-a smerit, și l-a transformat în așa măsură, încât din prigonitor al Bisericii, devine urmaș al Lui Cristos, el însuși ajungând prigonit:
Faptele Apostolilor 9:6-9
„Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” 7 Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a sculat de la pământ; şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. 9 Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic. 10 În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el. 11 Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; 12 şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” 13 „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim; 14 ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.” 15 Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel; 16 şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”
Faptul că Domnul i s-a arătat tocmai pe drumul Damascului, în Siria, și nu în Ierusalim și apoi Îi spune lui Anania că Saul este un vas ales ca să predice Evanghelia neamurilor, ne arată că planul Domnului era bine pus la punct, dacă cumva se îndoiește cineva că planurile Domnului pot fi altfel decât perfecte. Dumnezeu nu trece peste voința omului și nu-l forțează să facă nimic, cu toate acestea, nimeni nu poate aduce omul în postura în care i-ar fi tare greu să nu aleagă binele, mai bine decât Domnul Însuși. Și asta pentru simplul motiv că ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine și nimic nu-L ia prin surprindere. Dumnezeu a avut mult mai multă răbdare cu Saul decât și-ar fi dorit cei din Biserica Primară. În acest timp în care i s-a permis să persecute creștinii, biserica a crescut și s-a extins mult în afara Ierusalimului, pregătind terenul pentru slujirea la care era chemat Saul, adică să predice evanghelia celor care făceau parte dintre „neamuri”. Numele lui era semnificativ; Saul în limba greacă înseamnă „dorit”, nume care rezona cu părerea sa bună despre sine. După convertire, când și-a început slujirea apostolică, a ales să se numească Pavel, care înseamnă „mic, neimportant”, tocmai pentru a reflecta inima sa transformată și faptul că se considera insignifiant în sine însuși, Isus fiind adevărata sa valoare. O lecție bună și pentru noi. Cel mai de preț bun al creștinului este viața nouă, primită prin credința în Isus Cristos.
Vi se pare că Domnul i-a dat multe lămuriri lui Saul? Nu-i așa că nu găsim nici o altă situație biblică în care Dumnezeu oferă multe lămuriri, până în cele mai mici detalii? Oare de ce? Pentru simplul motiv că ni se cere să trăim prin credință, mergând pas la pas cu Isus, dorind să aflăm care este următorul pas, de la Cel care a făurit planul perfect pentru noi. La fel era și-n cazul lui Pavel. Domnul îi spune simplu: „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” Adică să pășească prin credința că Domnul urma să-i reveleze următorii pași cel mai probabil prin alți frați de credință. Ce ironie! Să ajungă să depindă tocmai de cei pe care cu câteva minute mai înainte îi considera eretici și mai mult chiar, să devină la fel ca ei. Oare ce se petrecea în mintea și în inima lui Saul? Atâția ani și-a formulat foarte clar toate argumentele de ce Isus nu era Cristos-ul, știa foarte bine ce credea și acum totul s-a năruit ca un castel de nisip. Istoria lui Saul s-a repetat și continuă să se repete la infinit de-a lungul istoriei, până când Isus va reveni pe norii cerului. Dar contrar a ceea ce spune logica, Saul era super fericit. Cred că regreta tot răul pe care l-a făcut contra creștinilor, dar era fericit, pentru că Duhul Sfânt l-a transformat! Din inima lui acum curgeau „izvoare de apă vie” cum spune Isus. Slavă Domnului! Bucuria mântuirii, nu poate fi umbrită de nimic, atunci când are loc nașterea din nou a celui în cauză!
Avea nevoie Isus de ajutorul lui Anania, ca să-l vindece pe Pavel? Cu siguranță că nu, mai ales că știm că Pavel se ruga și postea. Dar, prin trimiterea unuia dintre slujitorii Săi de încredere din Damasc, Domnul vroia să schimbe părerea bisericii locale cu privire la Saul, să-i facă să creadă că e cu adevărat frate cu ei, să nu se teamă de el, ci dimpotrivă, să-l inițieze în lucrare.
Îmi place mult atenția Domnului la detalii. Dintre toți copiii Săi din Damasc, a ales să-l trimită pe Saul tocmai la cel numit Iuda (care înseamnă „va fi lăudat”) și care locuia pe strada „Dreaptă” (termenul în greacă însemnând – „drept, adevărat, sincer precum și dreptatea sfântă a Lui Dumnezeu”). Cu alte cuvinte, doar aflând destinația, Pavel urma să-L laude pe Dumnezeu mergând pe calea adevărului și a dreptății. Cu Domnul, drumul este drept, fără ocoluri inutile și fără devieri costisitoare. Umblarea în ascultare de conducerea Duhului Sfânt, pas cu pas, este garanția unei vieți împlinite și cu adevărat roditoare.
Dumnezeu nu face nimic la întâmplare și nici dintr-un capriciu. Ne este de mare ajutor să fim conștienți de acest adevăr.Când Domnul alege să lucreze prin semne și minuni, să ne contacteze prin viziuni, vise sau profeții, are un scop important și am face bine să Îi acordăm atenția și ascultarea cuvenite. Dumnezeu nu ne va conduce niciodată într-o direcție opusă a ceea ce ne învață Scriptura. Instrucțiunile Lui sunt totdeauna conforme Cuvântului Său scris, adică conforme Bibliei. Saul cunoștea foarte bine Torah (Legea primită de evrei prin Moise, cuprinsă în Pentateuh care erau primele cinci cărți ale Bibliei) precum și cărțile profetice ale Vechiului Testament, ca să ia foarte în serios viziunea pe care a avut-o. Toată viața lui ulterioară demonstrează acest lucru.
Poate spuneți că Pavel a avut serios de suferit, chiar slujind Domnului. Da, Pavel a suferit prigoniri și persecuții multiple de-a lungul celor aproximativ 32 de ani de slujire în câmpul Evangheliei (Din 36 d. Hr. când a fost convertit până în 68 d. Hr. când a fost decapitat la ordinul lui Nero, în închisoarea din Roma). Dar dacă nu asculta de Domnul și continua să-L nege și să omoare creștinii, cu siguranță mâna Domnului s-ar fi ridicat împotriva lui și l-ar fi costat mult mai scump cât mai trăia pe Pământ, precum și condamnarea veșnică. Suferințele lui, pe care le enumeră în 2 Corinteni 11, au fost așa cum el însuși spune în 2 Corinteni 12:7, „un sol al Satanei”, și nu erau provocate de Dumnezeu. Domnul i-a dat putere să treacă cu bine peste toate, și să le socotească „întristări ușoare de o clipă” care lucrau pentru el „o greutate veșnică de slavă” (2 Corinteni 4:17). Lecția primită de Saul este valabilă și azi. Puteți citi mai multe despre suferințele lui Pavel în articolul „Ce era țepușul lui Pavel?”
Saul a știut de la început că era vinovat de atrocitățile pe care le-a comis contra copiilor Lui Dumnezeu și că urma să înțeleagă ce trebuie să sufere pentru Numele Lui Isus. Domnul i-a spus lui Anania:
„Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel; şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” (Faptele Apostolilor 9:15,16)
Pavel îi chinuise pe creștini din neștiință și poate la un moment dat, din încăpățânare. Probabil că nu vroia să vadă că numai adevărul îi putea face pe creștini să fie gata să moară pentru Domnul lor. Sunt multe speculații pe această temă, oricum un lucru este cert, Pavel a ajuns prigonit la rândul lui și a ales să moară pentru credința în Isus. Măreția revelațiilor pe care le-a primit prin Duhul Sfânt, cunoașterea Scripturii și relația puternică pe care o avea cu Domnul Isus, i-au dat puterea să continue lucrarea cu bucurie, indiferent de greutăți, să rabde cu stoicism și să nu dea înapoi.
Pavel nu încerca să-și ascundă trecutul, iată ce îi scria lui Timotei, „copilul lui de suflet”: „Mulţumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui, măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă!” (1 Timotei 1:12,13)
Se pare că era chiar convins că le face o favoare creștinilor, forțându-i să renunțe la credința lor și să se întoarcă sub Lege. Pentru că în sfârșit Pavel a ales să creadă în Isus, să postească și să se roage, așteptând să i se spună ce are de făcut,după trei zile și trei nopți, Domnul face următorul pas, pregătind ajutor prin Anania. Acesta credea că este de datoria lui să-L informeze pe Dumnezeu cu privire la faptele lui Saul. De ce? Părea incredibil ca Dumnezeu să vrea binele celui care-i persecuta pe sfinții Săi. Domnul a avut răbdare să asculte ce avea de spus, oricum știa deja ce credea și ce trebuia să-i spună ca să-l convingă să meargă să se roage pentru Saul, care avea nevoie să-și recapete vederea și să fie umplut de Duhul Sfânt ca să poată face lucrarea la care era chemat.
Luca 12:4-5,47-48
„Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.5 Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi... 47 Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. 48 Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.”
Domnul Isus ne spune de cine trebuie să ne temem. Dacă nu realizăm că viața pe Pământ, este doar o etapă a veșniciei, și nu una oarecare, ci cea care decide unde ne vom petrece restul eternității, vom putea sfârși acolo unde nu ne dorim.
Domnul Isus ne arată clar că condamnarea veșnică, nu este identică pentru toți cei care mor fără a-L avea pe Isus Domnpeste viața lor. Cei care mor fără să-L fi cunoscut pe Isus și fără să știe care este voia Lui Dumnezeu, „vor fi bătuți cu puține lovituri”, adică pedeapsa lor veșnică din iad, va fi la un nivel mai mic decât pentru cei care au cunoscut adevărul și au continuat să trăiască ca și când nu l-au cunoscut.
De asemenea, dacă ni „s-a dat mult,” ni „se va cere mult”. Duhul Sfânt nu face risipă de darurile Sale. Cei care le primim, suntem datori să le folosim spre Slava Lui Dumnezeu, spre „zidire, sfătuire și mângâiere” în cadrul trupului Lui Cristos, precum și pentru a evangheliza pe cei care nu sunt creștini sau care au fost și au rătăcit calea Domnului. Toți suntem chemați să predicăm Evanghelia, vestea bună a mântuirii prin Isus Cristos. Când cineva se îndrăgostește, nu poate purta o conversație fără să menționeze persoana iubită. Cine este născut din nou are inima plină de Domnul și nu va dura mult după începerea unei conversații, până când interlocutorul va afla despre Isus. Cu cât dorim mai mult să spunem altora despre Cristos, cu atât ne va crește pasiunea de a studia Cuvântul Lui Dumnezeu, ca să-L cunoaștem mai bine pe Isus. Cu cât cunoaștem mai profund ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu, cu atât ne vom schimba mai mult, devenind exemple mai bune de urmat și vom putea răspunde mai corect și mai folositor la întrebările celor pe care îi ucenicizăm. Vom crește și în ce privește rugăciunea, pentru că ne vom ruga mai mult, ca Domnul să ne deschidă „uși pentru Cuvânt”, să ne lumineze mintea să înțelegem Scriptura și să deschidă inimile celor cărora le spunem despre Domnul ca să-și dorească să-L urmeze. Cuvântul Lui Dumnezeu va deveni viu, ni se va descoperi sensul a ceea ce citim și ne va întări credința pe tema respectivă. Pentru a-i putea uceniciza pe cei care se întorc la Dumnezeu, avem nevoie de o relație strânsă cu Duhul Sfânt, ca să fim eficienți în ceea ce îi învățăm. Doar puterea ungerii Duhului Sfânt îi poate schimba pe cei care ne ascultă. Oamenii nu se pocăiesc auzind cuvinte frumoase. Duhul Sfânt este Cel care convinge omul de păcat și îl face să recunoască nevoia de a se întoarce la Cristos. Tot ce ne învață Scriptura să facem ca și creștini, ne este de mare folos și fiecare acțiune este interdependentă de celelalte: pocăința și renunțarea la păcat, citirea și studierea Bibliei, rugăciunea, predicarea Evangheliei, lauda și închinarea spre Slava Lui Dumnezeu, trăirea în ascultare de Domnul, operarea în darurile Duhului Sfânt. Nu putem neglija nici una dintre ele, fără să avem de pierdut.
Dumnezeu, în marea Sa înțelepciune, nu ne cere nimic pentru care nu ne pune la dispoziție tot ce avem nevoie și nimic care să ne coste mai mult decât ne aduce beneficii. Slujirea în via Domnului nu este doar slujire. Dacă slujim păstrând relația corectă cu Domnul și ascultând de ghidarea Duhului Sfânt, vom culege beneficiile creșterii și maturizării spirituale. Mântuirea noastră, L-a costat pe Dumnezeu mult mai mult decât credem că ne costă pe noi. Ni se pare că noi trebuie să renunțăm la tot, ca să-L putem urma. În realitate, Dumnezeu Tatăl și-a trimis Fiul să trăiască în limitele impuse de un trup uman, într-o lume murdară, meschină, prăfuită și urât mirositoare… A trebuit să-Și privească Fiul batjocorit, schingiuit, biciuit, plin de sânge, epuizat, fără să intervină și chiar mai mult, să-L vadă pe Fiul Său împovărat de păcatul întregii lumi, de toate suferințele și bolile omenirii (Isaia 53:4-5). Pe Fiul Său, care nu a păcătuit niciodată, să-L vadă atârnând pe cruce, între doi tâlhari, în rândul celor „fărădelege”, suferind cea mai josnică moarte a acelei vremi. Când „Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46 ) durerea Tatălui și a Fiului au atins apogeul. Tatăl Sfânt nu putea fi alături de Fiul care purta tot păcatul lumii… și toate acestea din dragoste pentru noi. Cum am putea sta pasivi față de o dragoste atât de mare? Cine a plătit mai mult? Dumnezeu Tatăl Fiul și Duhul Sfânt sau noi??? La ce a trebuit să renunțăm ca să fim ai Domnului? La tot ceea ce ne distrugea și ne făcea rău: păcate, relații care ne trăgeau înapoi, precum și stilul vechi de viață… Oricât de mare ni s-ar părea prețul care trebuie plătit pentru a fi mântuiți, dacă-l analizăm mai serios, realizăm că nu este un cost, ci un câștig inestimabil pe termen lung. Câștigăm viața veșnică, a cărei valoare nu poate fi calculată în nimic material.
Viața cu Dumnezeu este o relație constant benefică pentru noi, în primul rând. Glorificând-ul pe Dumnezeu, în mod constant, ne face să ne luăm atenția de la problemele de fiecare zi și să ne concentrăm pe Cel care merită toată dragostea, adorarea, onoarea, ascultarea și închinarea noastră. Când ne detașăm de ceea ce ne face să suferim, vom putea vedea imaginea de ansamblu și vom știi că Dumnezeu va scoate ceva bun și din ceea ce acum pare răul cel mai mare.
Romani 8:28
„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”
Nimic din ceea ce diavolul intenționează spre răul nostru, nu este peste puterea Lui Dumnezeu de a folosi spre binele nostru, al celor care-L iubim și suntem chemați după planul Său. Acest verset este primul care-mi vine de obicei în minte când trec prin greutăți, și trebuie să spun că nu m-a dezamăgit niciodată. De fiecare dată, Duhul Sfânt m-a întărit aducându-mi aminte nu doar acest verset ci și alte situații similare prin care am trecut și care păreau fără scăpare, dar Domnul m-a scos cu bine din toate. Toți avem astfel de experiențe, nu-i așa?
Odată ce gustăm bunătatea și dragostea Lui Dumnezeu și ne bucurăm de siguranța protecției Sale peste viața noastră, nu mai putem avea nici un motiv „să dăm înapoi”. Dacă sunteți cumva ispitiți de diavolul să gustați din așa zisele plăceri ale lumii, nu vă lăsați înșelați. Nimic nu se poate compara cu ce are Domnul pentru noi în această viață și mai mult, cu ceea ce ne-a pregătit pentru viața veșnică.
Așa cum scrie Pavel, condus de Duhul Sfânt, în:
Romani 8:1,2
„Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. 2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Cristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.”
Vina ne-a fost ridicată, suntem curați, neprihăniți, cu păcatul iertat și cu efectele lui anulate, cu o singură condiție: „să trăim după îndemnurile Duhului Sfânt”, ceea ce înseamnă, în ascultare de Domnul.
Romani 8:31b-38
„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32 El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? 33 Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! 34 Cine-i va osândi? Cristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! 35 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? 36 După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat”. 37 Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.38 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 39 nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru. ”
Dacă Biblia spune că nu este nimeni și nimic care să ne poată despărți de Domnul nostru, putem fi siguri că doar de noi depinde să fim ai Lui și să rămânem cu El pentru eternitate! Vom petrece o veșnicie cu Cel care a murit în locul fiecăruia dintre noi, din dragoste pură! O veșnicie în Rai, unde nu există nimic murdar, meschin, greșit, ci totul este curat, perfect, frumos, unde totul este desăvârșit : dragostea, pacea, bucuria, veselia, liniștea interioară, adevărul, mulțumirea… Acolo ne vom simți împliniți, fără să avem ranchiună, ură, gelozii sau invidii meschine unul față de celălalt. În Rai nu trebuie să demonstrăm nimic nimănui, vom fi cine ne-a creat Dumnezeu să fim, după chipul și asemănarea Sa. Nu vom mai fi în competiție cu nimeni și nici nu va trebui să facem totul pe placul celor din jur. În Rai, vom acționa și vom face totul bine, spre slava Lui Dumnezeu, fără să ne mai ispitească diavolul sau firea umană, pentru că nici diavolul și nici trupurile de carne nu vor mai fi în Ceruri. Diavolul va fi aruncat în Adânc, pentru eternitate, după bătălia de la Armaghedon, iar natura noastră firească, nu va ajunge în cer! Acolo vom avea trupuri de slavă, perfecte, fără stări de indispoziție, supărare, tristețe, apatie, frică sau boală. Pentru mine prima revelație plină de bucurie despre viața veșnică, a fost când am realizat că nu voi mai supăra pe nimeni! Ca și copii ai Lui Dumnezeu nu trebuie să ne mai temem de moarte, dimpotrivă, așa cum le scria Pavel Filipenilor: „Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Cristos, căci ar fi cu mult mai bine, dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup.” (Filipeni 1:23,24)
Apostolul Ioan, condus de Duhul Sfânt sintetizează cum vom trăi în Rai în câteva fraze:
Apocalipsa 21:3,4
„Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Glorie Domnului pentru toate frumusețile pe care le-a pregătit pentru noi în ceruri! Odată ce cunoaștem aceste adevăruri minunate, nici nu ne mai poate trece prin cap „să dăm înapoi, cu piciorul într-un țepuș.”
Eliberarea finală
1. Se va reîntoarce Isus pentru a doua oară pe pământ? Putem fi siguri?
„Hristos…Se va arăta a doua oară.” Evrei 9:28. „Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce.” Ioan 14:3.
Răspundeţi: Da! În Matei 26:64, Isus declară sub jurământ că va reveni din nou pe pământ. De vreme ce Scriptura nu poate fi desfiinţată (Ioan 10:35), aceasta este dovada sigură. Crede aşa cum citeşti. Este garanţia pe care ne-o dă Domnul Isus în persoană.
2. În ce mod es va întoarce Isus a doua oară?
„Pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” Faptele 1:9-11.
Răspundeţi: Scripturile ne promit că Isus Se va întoarce pe acest pământ în acelaşi fel în care a plecat la înălţarea Sa la cer– într-un mod vizibil, literal, în trup, personal. Matei 24:30 spune, „Şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.” El va veni pe norii cerului în mod literal, ca o fiinţă individuală cu un trup din carne şi oase (Luca 24:36-43, 50, 51), iar venirea Sa va fi vizibilă. Biblia este foarte clară în această privinţă.
3. Va fi a doua venire a lui Isus vizibilă pentru toţi oamenii sau numai pentru un grup ales?
„Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea.” Apocalipsa 1:7. „Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.” Matei 24:27.
Răspundeţi: Când Isus va veni a doua oară, orice barbat, femeie şi copil în viaţă Îl va vedea. Slava întreită (Luca 9:26) a venirii Sale se va extinde din orizont în orizont, iar atmosfera va fi încărcată cu gloria Sa strălucitoare ca lumina. Nimeni nu se va putea ascunde. Orice om în viaţă va trebui să stea faţă în faţă cu Isus. Hristos nu a lăsat nici o umbră de îndoială.
Notă: Răpirea secretă, atât de des crezută şi predicată astăzi, nu este biblică. Este o invenţie omenească. De asemenea, a doua venire nu este o venire în spirit, în inimă, la convertire. Nu are loc nici în momentul când omul moare, nici nu este la figuratadică nu înseamnă condiţii mai bune de trăit în lumea noastră. Toate aceste teorii sunt de origine omenească. La a doua venire, Isus va apare literal, personal, vizibil pe întreg mapamondul, iar apariţia Sa pe norii cerului va determina sfârşitul acestei lumi, şi va aduce fiecărui om, răsplata sau pedeapsa.
4. Cine va veni cu Isus la a doua Sa venire, şi de ce?
„Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.” Matei 25:31.
Răspundeţi: Toţi îngerii cerului vor fi cu Isus, la a doua Sa venire. Pe măsură ce norii se apropie de pământ, Isus Îşi va trimite îngerii, iar ei vor aduna repede la un loc pe toţi neprihăniţii ca să-i pregătească pentru călătoria înapoi la ceruri. (Matei 24:31).
5. Care este scopul celei de a doua veniri a Domnului Isus, pe acest pământ?
„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” Apocalipsa 22:12. „Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” Ioan 14:3. „Şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor.” Fapte 3:20, 21.
Răspundeţi: Isus es întoarce pe acest pământ ca să Îşi răscumpere poporul aşa cum le-a promis şi să îi ducă în casele frumoase pe care li le-a pregătit. El va restaura în ei toată bucuria şi gloria Edenului, pe care Adam şi Eva le-au pierdut păcătuind. A doua Sa venire va face să se sfârşească aceste zile ale răului.
6. Ce se va întâmpla cu cei neprihăniţi când Domnul Isus vine a doua oară?
„Căci Însuşi Domnul…Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” 1 Testaloniceni 4:16, 17. „Toţi vom fi schimbaţi, morţii vor învia nesupuşi putrezirii… Căci trebuie ca… trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.” 1 Corinteni 15:51-53. „Aşteptăm pe Domnul Isus Hristos: El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale.” Filipeni 3:20, 21.
Răspundeţi: Cei neprihăniţi morţi în credinţă vor învia din mormintele lor şi li se vor da trupuri nemuritoare, perfecte, ca cel al Domnului Isus, apoi vor fi răpiţi în nori ca să-L întâlnească pe Domnul. Apoi cei neprihăniţi în viaţă pe pământ vor primi trupuri ca al lui Isus şi se vor înălţa ca să-L întâlnească pe Domnul în văzduh. Isus îi va lua cu El la ceruri pe cei neprihăniţi. Observaţi că Isus nu atinge pământul la a doua Sa venire. Sfinţii Îl întâmpină „în văzduh.” Deci, poporul lui Dumnezeu îi vor ignora pe toţi acei care spun că Hristos este în Baltimore, New Orleans, Los Angeles, etc. Vor apărea hristoşi mincinoşi care vor face minuni pe pământ (Matei 24:23-27), dar Isus va rămâne în nori, deasupra pământului, la a doua Sa venire.
7. Ce se va întâmpla cu cei păcătoşi, când Isus va reveni?
„Cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.” Isaia 11:4. „Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celălalt.” Ieremia 25:33.
Răspundeţi: Cei păcătoşi vor fi ucişi de Isus.
8. Ce efect va avea a doua venire a lui Isus asupra pământului?
„Şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.” ” Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit.” Apocalipsa 16:18, 20. „Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului, şi înaintea mâniei Lui aprinse!” Ieremia 4:26. „Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii.” „Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa.” Isaia 24:1, 3.
Răspundeţi: Pământul va fi scuturat de un cutremur mare la revenirea Domnului. Acest cutremur va fi aşa de devastator încât va aduce lumea într-o stare de totală distrugere.
9. Ne dă Biblia informaţii specifice cu privire la apropiata revenire a lui Hristos?
Răspundeţi: Da! Însuşi Isus a spus, „Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.” Matei 24: 33. Domnul a lăsat semne pentru toate timpurile, de la înălţarea Sa până la a doua Sa venire. Acestea sunt enumerate mai jos. Studiaţi-le cu atenţie..
A. Distrugerea Ierusalimului
Profeţia: „Nu va rămânea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.” „atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi.” Matei 24:2, 16.
Împlinirea: Ierusalimul a fost distrus în anul 70 d.Hr. de către războinicul roman Titus.
B. O mare persecuţie sau un mare necaz
Profeţia: „Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.” Matei 24:21.
Împlinire: Această profeţie arată în primul rând spre lunga perioadă de persecuţie din timpul Evului Mediu, persecuţie ce a fost aţâţată de către biserica apostaziată. A durat peste 1.000 de ani. Peste 50 de milioane de creştini au fost ucişi pentru credinţa lor, în această perioadă de necaz teribil. Un scriitor a spus că biserica apostaziată „a vărsat mai mult sânge nevinovat decât orice altă instituţie ce a existat vreodată în omenire.” W.E.H. Lecky,History of thhe Rise and Influence of the Spirit of Rationalism in Europe Istoria Înălţării şi Influenţei Spiritului Raţionalismului în Europa, (Retipărită New York: Braziller, 1955) Vol. 2, pp. 40-45.
C. Soarele s-a întunecat
Profeţia: „Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca.” Matei 24:29.
Împlinire: Aceasta s-a împlinit printr-o zi de întunecime supranaturală în 19 mai 1780. Nu a fost o eclipsă. Timothy Dwight spune, „Ziua de 19 mai 1780 a fost o zi deosebit de întunecoasă. Lumânările erau aprinse în multe case păsările stăteau ascunse fără să ciripească, şi păsările de curte s-au retras la culcuşurile lor. … În general, predomina ideea că Ziua Judecăţii este aproape.” Citat în Connecticut Historical Collections Colecţiile Istorice Connecticut, compilate de John Warner Barber (a 2-a ed. New Haven: Durrie & Peck and J.W. Barber, 1836) p. 403.
D. Luna se va preface în sânge
Profeţia: „Soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.” Ioel 2:31.
Împlinire: Luna s-a făcut roşie ca sângele în noaptea „zilei întunecate” din 19 mai 1780. Milo Bostick în Stone’s History of Massachusetts Istoria lui Stone a statului Massachusetts spune, „Luna plină avea înfăţişarea sângelui.”
E. Căderea de slele din cer
Profeţia: „Stelele vor cădea din cer.” Matei 24:29.
Împlinire: Marea cădere de stele a avut loc în 13 noiembrie 1833. A fost aşa de strălucitoare încât puteai să citeşti un ziar pe stradă. Un scriitor a spus, „Pentru aproape patru ore cerul a fost practic un foc.”* Oamenii au crezut că a venit sfârşitul lumii. Citiţi următoarele. Este cel mai fascinant semn al revenirii lui Hristos.
*Peter A. Millman, „Căderea stelelor,” Telescopul, 7 (Mai-Iunie, 1940) 57.
F. Isus revine pe nori
Profeţia: „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.” Matei 24:30.
Împlinire: Acesta este următorul mare eveniment. Eşti tu gata?
10. Cum putem şti că am ajuns în ultimele zile din istoria pământului? Descrie Biblia în mod clar lumea şi oamenii ultimei generaţii?
Răspundeţi: Da, într-adevăr îi descrie. Studiaţi următoarele semne specifice ale zilelor din urmă. Veţi fi uimiţi. Şi acestea sunt doar câteva din multitudinea de semne ce arată că suntem în timpul zilelor de încheiere a istoriei pământului.
A. Probleme între capital-muncă
„Plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.” „Fiţi … răbdători, … căci venirea Domnului este aproape.” Iacov 5:4, 8.
Conflictul între capital şi muncă este prezis pentru zilele din urmă. Pentru ca să te convingi, citeşte ziarele.
B. Războaie şi răscoale
„Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă spăimântaţi pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri.” Luca 21:9.
Războaie şi devastarea dezastrelor civile afecteaza mii de oameni din întreaga lume. Numai apropiata revenire a lui Isus va aduce un sfârşit durerii şi distrugerii datorate războiului.
C. Nelinişte, frică şi răscoală
„Vor fi … şi pe pămînt va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă… oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ.” Luca 21:25, 26.
Ciudat aceste cuvinte par a fi un editorial dintr-un ziar recento imagine perfectă a lumii de azi iar motivul este acesta: Noi suntem oamenii din ultimele zile ale istoriei pământului. Atmosfera tensionată din lumea de azi nu ar trebui să ne surprindă. Hristos deja ne-a spus despre aceasta. Acest lucru ar trebui să ne convingă că venirea Lui este aproape.
D. Creşterea cunoştiintei
„Până la vremea sfârşitului … şi cunoştinţa va creşte.”.” Daniel 12:4.
Era informaticii face ca acest lucru să fie foarte evident. Chiar şi cea mai sceptică minte trebuie să recunoască clar că acest semn s-a împlinit. Cunoştiinţa creşte exploziv în toate direcţiile. Se spune că 80% din cunoştiinţele totale ale lumii s-au descoperit în ultimii zece ani şi că 90% din oamenii de ştiinţă care au existat în lume, sunt încă în viaţă astăzi.
E. Batjocoritorii şi scepticii religioşi întorc spatele adevărului biblic
„în zilele din urmă vor veni batjocoritori.” 2 Petru 3:3. „Nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.” 2 Timotei 4:3, 4.
Nu este dificil să găseşti batjocoritori astăzi, acest lucru arată împlinirea profeţiei. Chiar şi liderii religioşi neagă învăţăturile simple ale Bibliei cu privire la Creaţie, Potop, divinitatea lui Hristos, a doua venire şi multe alte adevăruri vitale din Biblie. Spiritismul şi tradiţiile pseudo-intelectuale au înlocuit Biblia în multe cercuri religioase. Profesori laici învaţă tineretul să batjocorească dovezile biblice ale acestor mari adevăruri şi să înlocuiască aceste evenimente simple ale Cuvântului sfânt a lui Dumnezeu cu evoluţionismul şi alte învăţături false, omeneşti. Un sondaj recent relevă faptul că doar două procente din studenţii americani la teologie cred într-o revenire literală a lui Isus.
F. Degenerare moralădeclin al spiritualităţii
„În zilele din urmă … oamenii vor fi iubitori de sine, … fără dragoste firească, … neînfrânaţi, …neiubitori de bine, … având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea.” 2 Timotei 3:1-5.
America se confruntă cu o criză majoră. Oameni din toate domeniile spun acest lucru. Suicidul a devenit cea mai populară soluţie la problemele umane. Rata divorţurilor creşte sălbatic, aproape una din doua căsătorii sfârşesc prin divorţ. Curentul generaţiei imoralecu obsesiile ei pentru sex şi murdărie, cu creştere a membrilor bisericii dar descreştere a spiritualităţii adevăratereprezintă clar o împlinire a Cuvântului lui Dumnezeu. Vei avea un şoc când vei încerca să vezi câte din păcatele zilelor din urmă din 2 Timotei 3:1-5 le poţi depista în fiecare ediţie a ziarelor de duminică. Numai revenirea Domnului va putea scurta mareea răului care acum ameninţă să înghită lumea.
G. Înnebuniţi după plăceri
„În zilele din urmă … oamenii vor fi … iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.” 2 Timothy 3:1-4.
Lumea este înnebunită după plăceri. Doar un procent mic din cetăţenii marilor oraşe frecventează cu regularitate serviciile divine de la biserică, dar ticsesc cu miile locurile de distracţii. America cheltuieşte miliarde în fiecare an pentru plăceri şi numai „rămăşiţe” (prin comparaţie) pentru Dumnezeu. Americanii înnebuniţi după plăceri risipesc miliarde de ore în faţa televizorului, o împlinire directă a textului din 2 Timotei 3:4.
H. Creştere a călcărilor de lege, a crimelor sângeroase şi a violenţei
„Din pricina înmulţirii fărădelegii.” Matei 24:12. „Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău.” 2 Timotei 3:13. „Căci ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de silnicie.” Ezechiel 7:23.
Este foarte evident faptul că toate aceste semne se împlinesc. Crima şi nelegiuirea cresc cu o rapiditate şocantă. Cei mai mulţi oameni din marile oraşe nu răspund dacă cineva sună la uşă după ce s-a înserat. Cea mai serioasă declaraţie din timpul nostru are de a face cu îngrijorarea cu privire la supravieţuirea civilizaţiei din cauza crimei ce ameninţă să o măture fără control.
I. Cutremure distrugătoare, furtuni şi foamete
„Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi.” Luca 21:11.
Cutremure, tornade, inundaţii, etc. au o rată de creştere fără precedent. O treime din populaţia lumii este înfometată, mii mor în fiecare zi de foame. Toate aceste lucruri sunt o dovadă în plus că trăim în ultimele ore ale pământului.
J. Un mesaj special către lume în aceste ultime zile
„Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” Matei 24:14.
Ultimul mare, solemn mesaj de avertizare despre a doua venire a lui Hristos, este acum prezentat în peste 900 de limbi şi dialecte. Aproape 95% din populaţia lumii are acces la acest mesaj. Înainte de a doua venire a lui Isus, fiecare persoană din lume va fi avertizată de apropiata Sa revenire. Oamenii se vor pierde doar dacă resping mesajul de avertizare.
K. O întoarcere spre spiritism
„În vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare.” 1 Timotei 4:1. „Acestea sunt duhuri de draci.” Apocalipsa 16:14.
Oamenii de astăzi, inclusiv un mare număr dintre conducătorii naţiunilor, caută sfat în ocultism şi spiritism. Spiritismul a invadat bisericile, la fel ca învăţăturile false despre nemurirea sufletului. Biblia ne învaţă că morţii sunt morţi.
11. Cât de aproape este a doua venire a Domnului?
„De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” Matei 24:32-34
Răspundeţi: Biblia este simplă şi foarte specifică cu privire la acest punct. Aproape toate semnele s-au împlinit. Nu putem şti cu exactitate ziua şi ora revenirii lui Isus (Matei 24:36), însă putem fi siguri că noi suntem oamenii care vom fi în viaţă şi vom vedea revenirea Domnului Isus. Dumnezeu a promis să împlinească foarte repede lucrurile (Romani 9:28). Foarte curând, Hristos Se reîntoarce pe acest pământ pentru poporul Său. Eşti pregătit?
12. Satana ne învaţă multe lucruri false cu privire la a doua venire a lui Hristos şi, cu minuni şi miracole mincinoase, va înşela milioane de oameni. Cum pot fi sigur că nu voi fi şi eu înşelat?
„Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite.” Apocalipsa 16:14. „Şi vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.” Matei 24:24. „La lege şi la mărturie: căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” Isaia 8:20.
Răspundeţi: Satan a inventat multe învăţăminte false despre a doua venire şi înşală milioane de oameni ca să creadă că Isus a şi venit sau că El va veni într-o manieră ne-biblică. Dar Hristos ne-a avertizat cu privire la strategia lui Satana, spunând, „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.” Matei 24:4. El ne expune apoi planurile lui Satana şi neadevărurile astfel încât să fim avertizaţi dinainte, şi ne reaminteşte, „Iată, că v-am spus mai dinainte.” Matei 24:25. De exemplu Isus a afirmat în mod specific că nu va apărea în deşert sau într-o cameră de întrunire (versetul 26). Nu avem nici o scuză să ne înşelăm dacă învăţăm ce ne spune cartea lui Dumnezeu despre a doua venire a lui Hristos. Testul este acesta: Ce ne învaţă Biblia despre acest subiect? Oamenii care cunosc ceea ce spune Biblia despre a doua venire nu vor fi duşi în rătăcire de Satana. Toţi ceilalţi se vor înşela.
13. Cum pot fi sigur că voi fi pregătit în momentul când Se va reîntoarce Isus?
„Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” Ioan 6:37. „Dar tuturor celor ce L-au primit, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Ioan 1: 12. „Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor.” Evrei 8: 10. „Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos.” 1 Corinteni 15:57.
Răspundeţi: Isus a spus, „Iată Eu stau la uşă [această uşă reprezintă mintea sau inima omului], şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra.” Apocalipsa 3:20. Prin Duhul Sfânt şi conştiinţa mea, Isus bate şi cere să intre în inima mea astfel încât să poată să îmi schimbe viaţa. Dacă Îi voi da Lui fără rezerve viaţa mea, El va şterge toate păcatele mele din trecut (Romani 3:25) şi îmi va da putere să trăiesc o viaţă sfântă (Ioan 1:12). Ca un dar fără plată, El îmi acordă caracterul Său neprihănit, astfel încât să pot sta fără frică în faţa unui Dumnezeu sfânt, atunci când viaţa mea este schimbată de Isus. Apoi, să fac voia Sa va devini o plăcere. Este aşa de sigur căci văd cum îndoielile mele sunt spulberate de realitate. Însă este adevărat. Partea mea este să-I dau pur şi simplu viaţa mea lui Hristos şi să-I permit să trăiască în mine. Partea Lui este să lucreze în mine miracolul schimbării vieţii mele şi pregătirii mele pentru a doua Sa venire. Isus face acest lucru gratis. Trebuie doar să-l accept.
14. Despe ce mare pericol ne avertizează Isus cu solemnitate?
„De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.” Matei 24:44. „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” Luca 21:34. „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.” Matei 24:37.
Răspundeţi: Există un mare pericol să devenim aşa de ocupaţi cu grijile acestei vieţi sau aşa de fermecaţi de plăcerile păcatului, încât revenirea Domnului să ne surprindă la fel cum a surprins potopul lumea din zilele lui Noe, să fim surprinşi, găsiţi nepregătiţi şi pierduţi. Milioane de oameni vor experimenta acest lucru. Dar tu? Isus Se reîntoarce foarte, foarte curând–în zilele noastre. Eşti pregătit? Nimic altceva nu mai contează?
15. Intenţionez să fiu gata atunci când Isus Se va reîntoarce.
Răspundeţi:
ÎNTREBĂRI DE MEDITAT
1. Este adevărat că cel mai mare necaz este foarte aproape?
Este adevărat că cel mai mare necaz va lovi pământul chiar înainte ca Isus să Se reîntoarcă să Îşi elibereze poporul. Daniel descrie acest necaz ca „o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta.” Daniel 12:1. Totuşi, în context, „marele necaz” din Matei 24:21 se referă la groaznica persecuţie asupra poporului lui Dumnezeu din timpul Evului Întunecat. În acea perioadă milioane de oameni au fost ucişi pentru credinţa lor.
2. Din moment ce Domnul revine „ca un hoţ noaptea,” cum poate şti cineva ceva despre revenirea Lui?
Răspunsul se găseşte în 1 Tesaloniceni 5:2-4: „Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: Pace şi linişte! atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.” Observaţi că ziua Domnului vine ca un hoţ asupra celor nepregătiţi, nu şi peste aceia care sunt numiţi „fraţi.”
3. Când Îşi va instaura Hristos Împărăţia Sa pe pământ?
După marea perioadă de 1000 de ani din Apocalipsa 20. Perioada de 1000 de ani începe la a doua venire a lui Hristos, când Isus îi ia pe cei neprihăniţi de pe acest pământ la cer ca să trăiască şi să domnească împreună cu El „o mie de ani.” Apocalipsa 20:4. La sfârşitul celor 1000 de ani „cetatea sfântă, noul Ierusalim” (Apocalipsa 21:2) coboară din ceruri pe pământ cu toţi sfinţii (Zaharia 14:1, 4, 5) şi nelegiuiţii din toate timpurile sunt readuşi la viaţă (Apocalipsa 20:5). Ei înconjoară cetatea sfântă pentru ca să o cucerească (Apocalipsa 20:9), dar din ceruri, de la Dumnezeu, coboară un foc ce îi mistuie. Acest foc purifică pământul şi arde toate urmele păcatului şi a păcătoşilor (2 Petru 3: 10). La final focul se va stinge (Isaia 47:14), lăsând în urmă cenuşa (Maleahi 4:3). Apoi Dumnezeu creează un pământ nou (2 Petru 3:13; Isaia 65:17; Apocalipsa 21:1) şi îl dă celor neprihăniţi, şi „Dumnezeu va locui cu ei, … şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.” Apocalipsa 21:3. Fiinţe perfecte, sfinte, fericite, refăcute după chipul desăvârşit al lui Dumnezeu, vor fi în sfârşit acasă în lumea fără păcat şi fără pată, pe care Dumnezeu a plănuit-o încă de la început. Doar cei mai nechibzuiţi oameni vor alege să piardă toate acestea.
4. De ce nu auzim mai mult predicându-se şi învăţându-se despre a doua venire a lui Hristos?
Diavolul este responsabil pentru acest lucru. El ştie bine că a doua venire este „fericita nădejde” (Tit 2:13) a creştinului, care odată înţeleasă schimbă vieţile bărbaţilor şi femeilor şi îi face să ia parte personal, sârguincios şi activ la răspândirea acestei veşti bune la alţii, astfel încât revenirea lui Isus să fie zorită. Acest lucru îl înfurie pe Satana, astfel încât el îi influenţează pe cei ce au „o formă de evlavie” (2 Timotei 3: 5) dar care îi „tăgăduiesc puterea” să batjocorească zicând, „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii.” 2 Petru 3:3, 4. Cei care neagă, ignoră, sau privesc cu uşurinţă a doua venire a lui Isus (un eveniment literal, apropiat şi viitor) împlinesc clar profeţia biblică–şi îi fac diavolului un mare serviciu.
5. Nu este adevărat că Isus vorbeşte despre o răpire secretă când spune în Luca 17:36, „Unul va fi luat şi altul va fi lăsat”?
Nu. Aici nu este nici cea mai mică indicaţie că evenimentul este secret. Isus descria potopul lui Noe şi distrugerea Sodomei. (Vezi Luca 17:26-37.) El a povestit cum Dumnezeu a cruţat viaţa lui Noe şi Lot şi i-a distrus pe cei nelegiuiţi. El a menţionat că potopul şi focul „i-a distrus pe toţi.” Versetele 27, 29. Într-un mod simplu, în fiecare din aceste cazuri, câţiva au fost luaţi în siguranţă iar restul au fost distruşi. Apoi El a adăugat, „Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” Versetul 30. Pentru a ilustra aceasta, Isus a continuat, „Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” Versetul 36. Nu este nimic secret în acest proces. „Orice ochi Îl va vedea.” Apocalipsa 1:7. La a doua Sa venire, în mod public, în văzul tuturor Hristos îi va lua pe cei neprihăniţi în văzduh (1 Tesaloniceni 4:16, 17) şi îi va ucide pe cei nelegiuiţi (Isaia 11:4; 2 Tesaloniceni 2:8). De aceea în Luca 17:37 se vorbeşte despre trupurile neînsufleţite ale celor nelegiuiţi şi se menţionează vulturii care le dau târcoale. (Vezi de asemenea şi Apocalipsa 19:17, 18.) Cei nelegiuiţi care rămân în urmă la a doua venire a lui Hristos sunt lăsaţi morţi.ÎNTREBĂRI TEST
1. La a doua venire (1)
_____ Hristos va reveni în mod privat şi va vizita câteva oraşe ale pământului.
_____ Hristos va apare în deşert.
_____ Hristos va rămâne pe norii cerului şi îi va chema pe cei neprihăniţi să Îl întâlnească în văzduh.
2. Când Isus Se reîntoarce pe acest pământ (1)
_____ Doar cei neprihăniţi Îl vor vedea.
_____ Orice ochi Îl va vedea.
_____ Oamenii nu vor şti până când nu se va anunţa la TV.
3. Ce se va întâmpla cu cei neprihăniţi la a doua venire a lui Hristos? (2)
_____ Cei morţi în credinţă vor fi înviaţi, li se va da nemurirea, vor fi ridicaţi în nori şi luaţi în cer.
_____ Cei credincioşi în viaţă, vor primi nemurirea, vor fi ridicati în nori şi luaţi în cer.
_____ Cei credincioşi vor sta pe pământ ca să îi convertească pe cei necredincioşi.
_____ Cei credincioşi vor fi răpiţi în mod secret.
4. Pe baza semnelor biblice, revenirea lui Hristos va avea loc (1)
_____ Foarte, foarte curând!
_____ Peste câteva sute de ani de aici înainte.
_____ La mijlocul secolului 21.
5. Cei păcătoşi care sunt în viaţă când Isus va reveni, vor fi (1)
_____ Trimişi în iad, unde vor arde pentru totdeauna.
_____ Vor muri la a doua venire.
_____ Cruţaţi şi li se va da încă o şansă.
6. Bifaţi afirmaţiile de mai jos, care spun adevărul despre a doua venire a lui Hristos: (4)
_____ El va reveni în mod secret.
_____ A doua venire înseamnă de fapt experienţa convertirii.
_____ El va reveni pe nori.
_____ Hristos vine pentru noi în ceasul în care murim.
_____ Cei păcătoşi nu Îl vor vedea.
_____ Toţi îngerii vor fi cu El.
_____ El, de fapt, nu va atinge pământul.
_____ Este posibil să ştim ziua şi ora revenirii Lui.
_____ Milioane de oameni vor fi surprinşi de revenirea Lui şi se vor pierde.
7. La a doua venire a lui Isus (1)
_____ Întreaga lume va fi gata şi Îl va aştepta.
_____ Va fi un cutremur mondial, devastator.
_____ Cei păcătoşi vor fi convertiţi.
8. Bifaţi afirmaţiile care sunt semne adevărate ale zilelor din urmă ale pământului: (7)
_____ Lumea va fi din ce în ce mai bună.
_____ Dezechilibru între capital şi muncă.
_____ Mai puţine cutremure înspăimântătoare, furtuni, etc.
_____ Îndepărtare de la adevărurile biblice.
_____ Rată scăzută a divorţului.
_____ Căutare demenţială a plăcerilor.
_____ Degenerare morală.
_____ Rata criminalităţii în mare scădere.
_____ Foamete.
_____ Creşterea cunoştinţei.
_____ Nelinişte şi răscoală.
9. Care dintre semnele cerului sunt semne ale revenirii lui Hristos? (2)
_____ Cometa Haley.
_____ Ziua întunecată din 1780.
_____ Căderea de stele din noiembrie 1833.
_____ Căderea lunii pe pământ.
10. De unde ştim că Isus Se reîntoarce foarte curând? (1)
_____ Biblia ne oferă semnele şi descriere amănunţită a ultimelor zile.
_____ Pentru că sunt aşa de mulţi oameni care cred că Isus se reîntoarce curând.
_____ Câţiva prezicători(clarvăzători) prevăd acest lucru.
11. Milioane de oameni vor fi înşelaţi cu privire la modul în care va reveni Hristos din cauza (1)
_____ Dumnezeu nu vrea ca să fie toţi oamenii salvaţi.
_____ Aceşti oameni nu donează daruri suficient de generoase.
_____ Ei nu îşi studiază Bibliile ca să găsească adevărul în această privinţă.
12. Eu pot fi gata pentru revenirea lui Isus dacă (1)
_____ Isus trăieşte în mine.
_____ Citesc zilnic ziarele.
_____ Fac ceea ce îmi sugerează pastorul meu.
CAND NE VOM ELIBERA DE GRECI?
CARE ESTE DUMNEZEUL BIBLIEI, DUMNEZEUL REVELAT NOUA PRIN DOMNUL IISUS, FIUL LUI DUMNEZEU?
Românii sunt robi ai grecilor: în gândire, în spiritualitate (sau în lipsa ei), în moralitate (sau lipsa ei), în bizantinismul lor. Spre paguba lor. Spre marea lor pagubă! Ca să înţelegem aceste afirmaţii, să facem puţină istorie.
În anul 864 după Cristos, bulgarii s-au încreştinat, acceptând autoritatea Bizanţului (Constantinopolului) asupra lor. Fiindcă românii căzuseră sub stăpânirea imperiului bulgar, stăpânirea bizantină le-a fost impusă şi lor. Astfel le-a fost impus alfabetul chirilic şi limba slavonă pentru liturghie. Nu şi-au ales ei lucrul acesta. Era vai de tine dacă nu te supuneai şi vorbeai româneşte. De atunci a rămas între români sperietoarea: „îţi taie popa limba”!
Imperiul bulgar a fost cucerit de grecii din Bizanţ şi românii au trecut de sub stăpânirea slavonă sub cea grecească. Interesant, însă, limba bisericească a rămas cea slavonă.
Îndată după întemeierea Statelor Româneşti, acestea au oficializat legătura cu Patriarhul de la Constantinopol. Astfel, în anul 1359 Domnitorul Nicolae Alexandru, mută mitropolia de la Vicina la Curtea de Argeş, şi Iachint devine primul mitropolit al Ţării Româneşti, iar în Moldova, după îndelungi tratative, care au început cu Petru I Muşat, Patriarhia de la Constantinopol recunoaşte Mitropolia Moldovei în timpul lui Alexandru cel Bun în anul 1401. La aceste date avem primul act de subordonare a Principatelor Române faţă de grecii de la Constantinopol.
Să marcăm şi faptul că turcii cuceresc Constantinopolul în anul 1453. Patriarhia de la Constantinopol este lăsată de turci să-şi continue existenţa şi activitatea, dar sub autoritate turcească.
În următorii cincizeci de ani, după lupte îndârjite cu Vlad Ţepeş (1431-1477) şi cu Ştefan cel Mare (1438-1504), turcii îşi consolidează stăpânirea asupra Statelor Române, aducându-le la un statut de vasalitate. Prin urmare, acum turcii sunt stăpâni şi pe Patriarhia Ortodoxă din Constantinopol şi pe Principatele Române. Dar care este acum relaţia dintre Patriarhie şi Statele Române? Aceasta se clarifică în anul 1534.
Patriarhia de la Constantinopol trimite un emisar la curtea lui Vlad Vintilă din Bucureşti, în persoana monahului Antonios Karamanlikes, cu misiunea explicită de a cerceta şi defini aceste relaţii. După o scurtă cercetare, Karamanlikes stabileşte că în Ţara Românească domneşte paranomia, adică românii sunt în afara legii, sunt în anarhie. Pentru a îndrepta lucrurile şi a restabili ordinea legitimă, Karamanlikes convoacă la curte clerul şi boierimea, se aşază în mijlocul adunării cu nomocanonul în faţă şi începe să spună legea, adică să citească cu glas tare din compendiul juridic imperial şi bisericesc pe care-l adusese cu sine, modul în care românii trebuie să se subordoneze Patriarhiei de la Constantinopol.
Această întâmplare este prima întâlnire cu urmări definitive dintre societatea românească şi legea bisericească scrisă. Karamanlikes vine în Ţara Românească pentru a impune, pe durată lungă, controlul de la centru, pentru a aşeza ţara sub suveranitatea patriarhală, a cărei marcă este legea, dreptul nomocanonic cuprinzând atât legea împărătească, cât şi legea lui Dumnezeu. Românii au aflat atunci ceea ce o sută cincizeci de ani mai târziu patriarhul de la Ierusalim, Dositei Nottaras, îi explica lui Constantin Brâncoveanu, că anume, “legile lui Dumnezeu nu au fost promulgate în munţii Ţării Româneşti, nici de către domnii Ţării Româneşti, ci la Constantinopol.”
“Cum a reuşit însă umilul monah grec să înfrângă rezistenţa unui domn care nu s-a arătat iniţial dispus să renunţe la privilegiul de a avea, în afara oricăror prevederi ale dreptului canonic, propria sa Biserică? Ce argumente a folosit monahul? Cum se explică triumful nomocanonului bizantin la Bucureşti în 1534 şi, mai important încă, naşterea formală a „Ortodoxiei“ de factură bizantină în Ţările Române? De fapt, Karamanlikes nu călătorea singur. Un corp expediţionar otoman îl însoţea la distanţă de o zi, gata să intervină dacă domnul Ţării Româneşti nu s-ar fi supus. Călugărul purta asupra sa nu numai credenţialele Patriarhiei Ecumenice, dar şi împuternicirea Porţii. Mandatul său era dublu. După cum dublă este şi suveranitatea ce se instituie acum, pentru trei secole şi jumătate, asupra Ţărilor Române. Sultanul otoman şi patriarhul ecumenic îşi vor impune în indiviziune suveranitatea asupra românilor din afara arcului carpatic.” (Daniel Barbu, „De ce sunt românii ortodocşi”, revista Historia, aprilie 2011, pp. 26-28.).
Se impune aici un comentariu foarte important. Românilor le place să-şi numească religia lor drept “legea strămoşească”. Din întîmplarea redată mai sus, românii pot să afle că legea strămoşească este legea care le-a fost impusă prin autoritatea religioasă grecească de la Constantinopol şi prin forţa armată a turcilor! Să mai adăugăm un fapt. Au apărut atunci ceea ce s-a numit “mânăstiri închinate”. Acestea erau mânăstiri formate pe teritoriul Principatelor Române, înzestrate cu averi mari, dar declarate proprietate a unor mânăstiri ortodoxe din Grecia, din Sinai, sau de la Ierusalim. S-a ajuns ca în secolul al XVIII-lea o şeptime din averea noastră naţională era deţinută de aceste mânăstiri al căror venit mergea la grecii din altă parte.
Imaginaţi-vă situaţia: turcii impuneau un impozit uriaş, prin care storceau aproape tot venitul românilor. Dar, pe lângă aceasta, prin mânăstirile închinate, produsele mânăstirilor mergeau şi ele în afară, la greci. O dublă taxare, o dublă jefuire!
Îndată după anul 1700, turcii au înlocuit domnitorii români cu domnitori greci, veniţi din cartierul Fanar, din Constantinopol. Ei erau “creştini ortodocşi” şi veneau cu binecuvântarea Patriarhului. Este cunoscut jaful pe care l-au făcut aceşti domnitori fanarioţi timp de mai bine de un secol în Principatele Române.
Prin revoluţia de la 1848, Principatele Române şi-au câştigat o parte din independenţă, întărită în 1859 prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor atât în Muntenia cât şi în Moldova. Unul dintre actele cele mai îndrăzneţe ale lui Cuza a fost naţionalizarea averilor mânăstireşti, care la acea data constituiau un sfert din avuţia noastră naţională! Totul s-a făcut cu îndârjita opoziţie atât a turcilor cât şi a grecilor!
După ce şi-au câştigat independenţa de turci în 1877, românii au pornit şi acţiunea eliberării de grecii de la Constantinopol. De ce natură a fost această eliberare?
Vom înţelege natura ei dacă facem o comparaţie cu ce s-a întâmplat în Franţa şi Italia. În Franţa, Revoluţia franceză de la 1789 a fost categoric anti-clericală, mai exact, anti-catolică. Statul creat prin Revoluţia franceză a fost şi a rămas un stat secular, un stat care, chiar dacă a garantat libertatea de exercitare a religiei, a fost unul care a ţinut religia la distanţă şi care a fost tot timpul ostil religiei.
În Italia, mişcările de eliberare de sub dominaţia străină (austriacă, franceză şi spaniolă) au fost în acelaşi timp şi mişcări de eliberare de sub dominaţia papală. Vaticanul, reşedinţa Papilor, a devenit un loc de refugiu pentru Papa, şi în cele din urmă a devenit un teritoriu statal, separate de Statul italian. Astfel, Italia a devenit un stat laic, având în Roma o enclavă a religiei catolice.
Total diferit de acestea, chiar de la formarea sa ca stat independent, Statul român a păstrat religia ortodoxă ca parte organic integrată în sine: preoţii au devenit funcţionari publici salarizaţi de stat şi toată viaţa Bisericii ortodoxe a devenit o sarcină financiară a Statului.
În anul 1872 s-a constituit Sinodul românesc şi astfel a apărut Biserica Ortodoxă Română independentă de ascultarea canonică de patriarhul de la Constantinopol. Actul a fost respins de Patriarh, dar turcii nu mai aveau acum puterea militară de a întări opoziţia patriarhală.
După proclamarea independenței de Stat a României (9 mai 1877), au urmat tratative cu Patriarhia de la Constantinopol, în vederea recunoașterii independenţei Bisericii Ortodoxe Române. Această recunoaștere a fost acordată pe 25 aprilie 1885 de patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea. Din perspectiva Patriarhiei de la Constantinopol aceasta este data nașterii Bisericii Ortodoxe Române. De facto, Biserica Ortodoxă Română a luat ființă odată cu constituirea Sinodului de la București, în anul 1872, acest eveniment marcând transformarea mitropoliilor și episcopiilor ortodoxe din părți componente ale Patriarhiei de la Constantinopol în părți componente (subdivizuni) ale noii structuri.
Mitropolia Ardealului s-a unit cu Sinodul de la București în 23 aprilie 1919: La 23 aprilie 1919, Sinodul Mitropoliei Ardealului a hotărât să intre în Sinodul din București, iar Biserica Ortodoxă din Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș au format parte integrantă a Bisericii mame din România întregită.
În anul 1925 Biserica Ortodoxă Română a fost organizată ca Patriarhie. În acel an, în 4 februarie, Sinodul (autoritatea bisericească) a hotărât să înființeze Patriarhia Ortodoxă Română. Mitropolitul primat a fost ridicat la treapta de Patriarh. Parlamentul (autoritatea statală) a votat legea pentru înființarea Patriarhiei la 25 februarie 1925. Această dublă decizie, bisericească şi statală, arată cel mai bine unitatea de acţiune în aşezarea Bisericii Ortodoxe ca Biserică de Stat. O deosebire radicală faţă de ce s-a petrecut în Italia şi Franţa!
La 1 noiembrie 1925 a avut loc înscăunarea (întronizarea) lui Miron Cristea ca primul Patriarh al României.
Poporul roman a fost legat de Patriarhia de la Constantinopol nu prin alegere de bună voie. Aşa cum am văzut, legătura i-a fost impusă cu forţa. A fost de fapt o subjugare, care a durat cinci sute de ani şi care nu i-a adus nici un beneficiu, ci dimpotrivă, i-a adus multe suferinţe, multe lacrimi, multe umilinţe!
Românii au trebuit să verse sânge la Plevna în războiul de independenţă împotriva turcilor, pentru ca să se poată elibera, apoi prin negocieri îndelungate şi complicate, şi de dependenţa religioasă de grecii de la Constantinopol.
Dar oare s-au eliberat ei cu adevărat de greci? Să ne gândim bine că grecii, prin ortodoxie, ne-au impus un anumit fel de gândire, un anumit fel de spiritualitate, un anumit fel de a fi. Acestea nu au fost niciodată puse în discuţie. Ele au rămas “legea noastră strămoşească” cu care ne mândrim! Citiţi orice manual de teologie ortodoxă şi orice articol de teologie ortodoxă scrise de cei mai mari teologi români şi veţi descoperi că atunci când vor să întărească ceea ce spun citează numai teologi ortodocşi greci! Veţi descoperi cât de des se repetă cuvintele “aşa cum zice marele teolog grec ortodox…” Nu-i veţi găsi citând teologi italieni sau spanioli, să nu mai vorbim de teologi germani sau englezi ori americani!
Noi ne-am eliberat de stăpânirea ortodoxiei greceşti de la Constantinopol, dar nu ne-am eliberat de gândirea şi de felul de a fi al grecilor!
De ce-i aşa? Fiindcă o mie de ani de practică religioasă bizantină şi de gândire generată de această practică, au intrat extrem de puternic în firea românilor. Mai mult, ortodoxia bizantină, reprezentând o alianţă organică între stat şi biserică, a pus accentul pe un fatalism care generează o atitudine de supunere, de ascultare, de executarea ordinelor. Ideea unei gândiri independente, a unei eliberări a spiritului nu şi-a făcut loc în concepţia românilor. Când, după anul 1830, copiii boierilor din Principate s-au dus la şcoli în Franţa, s-au întâlnit acolo cu ideile Revoluţiei franceze de libertate, egalitate şi fraternitate şi s-au întors de acolo pregătiţi să-şi elibereze ţara de turci, dar n-au găsit în Franţa şi un model nou de spiritualitate, care să-i ajute să pună sub semnul întrebării religia părinţilor lor, sau “legea strămoşească”! În Franţa, ei nu au găsit o alternativă suficient de puternică pentru a înlocui fatalismul bizantin.
De atunci şi până astăzi, intelectualitatea românească are o gândire secularizată, dar, în acelaşi timp, are un ataşament sentimental, sau “patriotic”, faţă de “legea strămoşească”. Dar fără să aibă o înţelegere clară a acestei “legi” a strămoşilor noştri.
De ce-i aşa?
Fiindcă religia ortodoxă este o problemă a Statului şi a Bisericii. Individul este chemat doar să meargă la „maica Biserică”, să asiste la ce se face acolo, şi să-şi îndeplinească obligaţiile financiare faţă de Biserică, iar Biserica este cea care îi rezolvă problemele cu Dumnezeu. Nicăieri în religia ortodoxă nu se vorbeşte de o relaţie personală a individului cu Dumnezeu. Dar ce fel de Dumnezeu este acesta de care indivizii nu se pot apropia, ci numai Biserica poate trata cu El?
Cu aceasta ajungem la întrebarea fundamentală care trebuie pusă: De ce ar trebui să ne desprindem de credinţa grecilor? Răspunsul este simplu: Dumnezeul grecilor este cu totul altul decât Dumnezeul revelat nouă în Sfânta Scriptură!
În secolul al II-lea, când o serie de intelectuali greci s-au încreştinat, ei au început să gândească credinţa creştină în termenii filosofiei lui Platon şi a lui Aristotel. La începutul secolului al III-lea, Tertulian, un avocat latin care s-a încreştinat, a văzut problema care se creează şi a făcut protestul rămas celebru: “Ce are de a face Atena cu Ierusalimul?” Adică, o religie bazată pe filosofia greacă este străină de religia care ne vine de la Ierusalim.
În ciuda protestelor lui Tertulian, în secolele al III-lea şi al IV-lea gânditorii greci formaţi în filosofia de la Atena şi-au consolidat prezenţa în creştinism şi au început să definească pe Dumnezeu în termenii lui Platon şi ai lui Aristotel, la care au adăugat pe Plotin, un alt filosof grec care a început să domine gândirea vremii.
Pentru a explica ce fel de Dumnezeu ne prezintă Biblia şi ce fel de Dumnezeu au conceput teologii creştini formaţi la Atena ne-ar trebui un alt articol. Este suficient să spunem acum că problema este una absolut fundamentală pentru creştinismul nostru, pentru spiritualitatea noastră şi pentru caracterul şi comportamentul nostru.
A fi creştini biblici este una şi a fi bizantini este cu totul altceva.
Îi chem pe fraţii mei ortodocşi să-şi pună următoarele întrebări şi să nu fie mulţumiţi până nu găsesc răspunsul:
- Care este Dumnezeul Bibliei, Dumnezeul revelat nouă prin Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu?
- Care este Dumnezeul conceput pe baza lui Platon, Aristotel şi Plotin în secolele următoare?
- De ce Dumnezeul Bibliei, Dumnezeu Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, produce un creştinism radical diferit de ceea ce produce Dumnezeul filosofiei grecilor?
- Naţiunile creştine din apus au îndrăznit să gândească liber şi să se întoarcă de la concepţii omeneşti la Cuvântul lui Dumnezeu scris în Sfânta Scriptură. Actul acesta a avut un impact extrem de binefăcător asupra lor. Ce ar trebui să se întâmple ca să îndrăznim şi noi să ne eliberăm de “tradiţie” şi să gândim liber, pe baza revelaţiei divine.
Ca prim pas pe calea eliberării, chem ierarhii ortodocşi să iniţieze sau măcar să încurajeze o asemenea dezbatere liberă!
“Eu sunt CALEA, adevărul şi viaţa.” [v. Ioan 14,6] Iisus.
Este bine să lăsăm deoparte orice supărare, prejudecată şi pretenţie. Această atitudine ne va permite să primim mai multă energie şi informaţie de o calitate mai bună.
SINTEZĂ
Când Iisus îşi îndeamnă ucenicul să lase morţii să-şi îngroape morţii ne arată că în starea normală viaţa trece pe lângă noi ca şi cum am fi adormiţi, pentru că pentru conştiinţa obişnuită, ordinară, trecutul este timpul real, iar prezentul este doar trecerea de la trecut la viitor, este doar o trecere momentană. Trecutul este real şi la fel şi viitorul, dar prezentul este ireal pentru conştiinţa obişnuită. Când ne trezim, numai prezentul este real iar trecutul şi viitorul devin amândouă ireale. Gradul de transformare al fiecărei persoane este în funcţie de cât reuşeşte să se deschidă cu sufletul pentru a primi energia Întregului. Din acest motivIisus le spune tuturor “Credinţa ta te-a vindecat”.
Transformarea nu prezintă nici un risc întrucât sistemele proprii ale fiecărei persoane se autoreglează, în funcţie de modelul divin din fiecare.
Alchimia este ştiinţa transformării lucrurilor în aur, în această substanţă perfectă, incoruptibilă. În gândirea oamenilor aurul este simbol pentru spiritul pur. Alchimia spirituală semnifică transformarea fiinţelor umane în aur şi transformarea calităţilor noastre inferioare, precum frica, ignoranţa, vrăjmăşia şi ruşinea, în cele mai preţioase lucruri care există: iubire şi împlinire. Ajungem să trăim în prezent şi să ne bucurăm tot mai mult de fiecare clipă. Starea normală este de bine, de sănătate, de bogăţie. Noi trebuie să ne înălţăm cu sufletul spre Dumnezeu pentru a o putea trăi. Soluţia alchimică a fost căutată foarte mult timp. Dar aurul poate fi cumpărat şi cu bani. În aceste condiţii alchimia spirituală este mult maiimportantă pentru că un suflet frumos nu poate fi cumpărat cu toate bogăţiile din lume.
Alchimia spirituală are ca efect şi alchimia corpului. Cercetările confirmă că se produc transformări chiar şi la nivel de ADN. De asemenea cercetările confirmă creşterea imunităţii sub influenţa gândirii frumoase. Corpul este format din miliarde de celule. Ele intră în diverse combinaţii până formează corpul. Şi noi suntem o parte din ceea ce numim Creaţie Divină. Menţionez că aşa cum ne arată Iisus prin intermediul tuturor Dumnezeu Tatăl, Întregul, este cel care face lucrarea. În cazul meu observ cuminfluenţa alchimică se bazează în primul rând nu pe realizarea unui anumit lucru, ci pe simpla existenţă. Este suficient să-i verific parametrii unei persoane, sau să discut cu altcineva despre ea şi să înceapă procesul de îmbunătăţire a parametrilor, de armonizare. Viaţa este o şcoală a creşterii armoniei sufletului cu restul Creaţiei Divine. Împreună cu cei de care mă ocup suntem pe o cale directă. Îmbunătăţirea stării de sănătate şi a viitorului sunt o rezultantă a acesteia.
Cercetările pe care le fac confirmă că influenţa este profundă. Această influenţă, îmbunătăţirea sănătăţii şi a viitorului, se transmite şi spre cei apropiaţi – neamuri şi prieteni – dar în primul rând spre copii şi nepoţi. Aceasta demonstrează încă odată că toţi suntem in legătură, că formăm un tot. Cca. 95% din cei care ajung la mine sunt ajutaţi. Nu poate fi ajutat cel ce nu vrea să se deschidă cu sufletul pentru a primi energia Întregului pe care-l numim Dumnezeu. Este stimulată, în primul rând, regenerarea naturală a sistemului uman şi numai în caz de urgenţă se intervine clasic medical. Potenţialul de regenerare naturală este mult mai mare decât ne putem imagina. Consider că este important să fie o colaborare cât mai bună intre toţi terapeuţii si medicina clasică. Acestea toate pot fi privite şi din punct de vedere ştiinţific şi din punct de vedere religios. Ştiinţa şi religia sunt două puncte din care vedem acelaşi Întreg.
Pentru a mă putea înţelege mai bine am să răspund la câteva întrebări:
Alchimia spirituală semnifică transformarea fiinţelor umane în aur şi transformarea calităţilor noastre inferioare, precum frica, ignoranţa, vrăjmăşia şi ruşinea, în cele mai preţioase lucruri care există: iubire, iluminare, fericire şi împlinire. Paşii alchimiei, care încep de la naştere şi duc în cele din urmă la transformarea totală, au fost parcurşi atunci când o persoană a trecut dincolo de limitări, a aruncat toată teama şi a descoperit spiritul pur din interiorul său. Adevărata alchimie este înlăuntrul nostru. Maestrul este un agent catalizator.
2. CE ESTE VIAŢA?
Corpul nostru este format din miliarde de celule care intră în diverse combinaţii până formează corpul. În mod similar fiecare dintre noi suntem o parte din Creaţia Divină, din Întreg. Aşa cum arată şi dr. Janine Fontaine corpul fizic reprezintă numai 5 – 10 % din ceea ce este omul, restul fiind energie şi informaţie de vibraţie înaltă (suflet, spirit…). Prin intermediul acesteia suntem în legătură cu întreaga creaţie şi în primul rând cu cei apropiaţi nouă: copii, neamuri, prieteni …Toate formele de viaţă sunt sisteme de energie, care transmit semnale şi vibraţii. Noi – corpul nostru fizic, emoţional, mental şi spiritual – suntem câmpuri de energie în mişcare, cu toţii rezonând şi vibrând la propria noastră frecvenţă de vibraţie unică şi transmiţând unde de energie.
Viaţa este o şcoală a creşterii armoniei sufletului nostru cu restul Creaţiei Divine. În parabola fiului rătăcitor Iisus ne descrie călătoria de la perfecţiunea inconştientă, prin imperfecţiunea aparentă şi „rău”, până la perfecţiunea conştientă. Fiecare trebuie să ne urmăm propria cale. O credinţă devine eliberatoare numai prin experienţă proprie. Indicatorul nivelului de armonie este bucuria. Iisus ne arată că Dumnezeu este Lumină şi Iubire. Trebuie să fim în contact cu corpul, să-l iubim, să fim conştienţi de el, să ştim mereu ce e cu el.
3. CE ESTE BOALA?
Starea de sănătate este starea de armonie perfectă cu Întregul. Orice stare de dizarmonie este stare deboală şi creează încetiniri ale funcţionării pe subtil şi ulterior pe fizic. Şi un gând de vibraţie joasă are ca efect reducerea imunităţii. Bolile şi necazurile le văd ca semne ale insuficientei armonii între sufletul nostru şi restul Creaţiei. Deşi medical clasic toate bolile sunt grupate sub diferite denumiri, din punct de vedere energetic şi informaţional fiecare boală este diferită de celelalte. Ori de câte ori apare o boală, cu până la şase luni înainte de a se manifesta pe corpul fizic sunt transmise continuu semnale. Schimbările apar mai întâi în sistemul energetic şi informaţional şi apoi se manifestă în corpul fizic.
4. CARE SUNT CAUZELE BOLILOR?
Toxicitatea din gândurile negative, emoţiile negative nerezolvate, poluanţi, gunoaie, hrană necorespunzătoare etc., afectează câmpurile de energie ale corpului. Expunerea repetată sau prelungită la stres eliberează substanţe chimice hormonale, cum ar fi cortizonul, colesterolul şi adrenalina, careslăbesc sistemul imunitar şi cresc riscul apariţiei de cheaguri de sânge şi a întăririi arterelor. Stocarea de emoţii negative în corpul fizic creează blocaje de energie care, în caz că sunt nerezolvate, vor conduce la distrugere şi boală. Consider că toate bolile sunt ale sufletului. Una din principalele cauze ale bolilor este orgoliul. Cel orgolios nu se poate conştientiza ca parte a Întregului si ca efect nu-şi poate primi corespunzător energia şi informaţia de care are nevoie.. Aceasta creează dificultăţi sufletului chiar şi după plecarea din această viaţă.
5. PAŞI PE … CALE
Calea ne-o arată Iisus de 2000 de ani. Tot mai mult, pe măsură ce progresează, o reconfirmă şi ştiinţa. “Deveniţi o mlădiţă din vie” ne indică Iisus. Importantă e trăirea şi nu teoria pentru că toată teoria din lume nu face cât un gram de practică. Cei de care mă ocup conştientizează că deşieste important şi ceea ce discutăm este mult mai importantăenergia pe care o primeşte sufletul lor fiind în legătură cu mine. Mulţi o percep ca fiind între noi, o legătură continuă, iar când intrăm în legătură prin telefon sau direct, ridicarea lor este şi mai puternică. Să conştientizăm că Dumnezeu este în toţi şi în toate, că totul este un imens templu divin din care facem şi noi parte, şi făcând tot ce simţim nevoia să facem să lăsăm grijile în seama lui Dumnezeu.
Indiferent ce fac ceilalţi, noi cu bine să răspundem pentru că prin aceasta noi ne înălţăm cu sufletul spre Dumnezeu şi primim mult mai multă putere … Să conştientizăm că Dumnezeu este lumină şi iubire şi de ceea ce iubim ne putem apropia. Pentru a se duce răul care este de altă dată în jurul nostru trebuie să ne rugăm, dar trebuie să învăţăm şi să ne rugăm. Să conştientizăm că şi bolile şi necazurile sunt îndemnuri de a ne întări armonia sufletului cu Dumnezeu. Să ne bucurăm de binele celorlalţi şi în rest să-i lăsăm în seama lui Dumnezeu să-şi înveţe lecţiile, să nu-i judecăm.
Sufletul nostru trebuie să fie numai în legătură cu Dumnezeu. De orice ne ataşăm se creează probleme.Starea normală este de bine, de sănătate, de bogăţie. Bogăţia să o înţelegem ca un cadru divin în care ne aflăm şi nu ca fiind a noastră. Urmaşii trebuie să-i vedem ca daruri de la Dumnezeu şi abia apoi ca pe copiii şi nepoţii noştri. Să trăim în prezent şi să ne bucurăm de fiecare clipă. Singurul timp real este prezentul. Numai când trăim în prezent putem fi în legătură cu Dumnezeu, ne trăim cu adevărat viaţa, suntem cu adevărat vii. Când ne bucurăm se înalţă sufletul spre Dumnezeu, se curăţă de aspectele mai puţin bune, se luminează viitorul. Să facem cu bucurie şi mulţumire ceea ce simţim nevoia să facem.Când suntem mulţumiţi cu ceea ce facem efectul la ceea ce facem este cu atât mai bun şi înălţarea sufletului spre Dumnezeu cu atât mai stabilă.
Să avem întotdeauna imaginea de bine spre care tindem ca şi cum Dumnezeu le rezolvă pe toate. Să facem tot ce simţim nevoia să facem, şi pe măsură ce se înalţă sufletul spre Dumnezeu se curăţă şi informaţia care vine de la Dumnezeu, o primim mai clară, gradul de adevăr din ceea ce simţim că trebuie să facem este mai ridicat. Să ne bucurăm că se face voia lui Dumnezeu, să le primim pe toate cu smerenie, bucurie, mulţumire, sufletul deschis.
5.1 Dacă se poate să fim în legătură cu un maestru 
Adevărata alchimie este înlăuntrul nostru. Maestrul este un agent catalizator. Tot ceea ce avem nevoie este înăuntrul nostru. Într-o reacţie chimică, pentru ca ea să poată avea loc, suportul de energie şi informaţie vine de la catalizator. În mod similar, de la maestru vine energia şi informaţia de care avem nevoie pentru a ne putea transforma. Discipol este cel care este gata să primească, care e pasiv, deschis, vulnerabil. Iar maestru e cel care curge, care se revarsă, împrăştiindu-şi spiritul în existenţă. Şi cea mai bună cale este să devină hrană pentru aceia care caută adevărul. Asta este împărtăşania lui Iisus.
Oricând discipolul e pregătit maestrul apare. Când eşti pregătit Dumnezeu te caută. Oricând eşti pregătit, sămânţa va încolţi, bobocul va deveni floare. Pregătirea înseamnă aşteptare – aşteptarea e singura rugăciune pe care poţi s-o faci. Numai credinţa poate să aştepte. Dacă poţi să aştepţi cu bucurie, nu va fi nevoie să mai aştepţi mult, pentru că divinul ţi se poate întâmpla numai când aşteptarea ta este extatică, plină de bucurie. Aşteaptă cu infinită răbdare, cu bucurie, cu extaz, şi atunci nu va mai fi nevoie să aştepţi, se poate întâmpla chiar şi în clipa asta. Dacă eşti deschis, pasiv, nimic nu poate împiedica lumina să intre.
Un fenomen viu, un maestru, prin simpla sa prezenţă creează un mediu. Şi, când intri în acel mediu, intri într-o familie, devii o parte a sufletului maestrului. Acum vei exista ca parte a maestrului şi el va exista prin tine. Maestrul va avea grijă de tine în toate privinţele, vei fi acolo în intimitate, în strânsă apropiere.Iisus a spus: “Luaţi şi mâncaţi acesta este trupul meu”. Când suntem în apropierea unui maestru el curge în noi, devine un curent înlăuntrul nostru. Vine la noi, ne umple până în centrul cel mai adânc. Nu trebuie să facem nimic, trebuie doar să fim receptivi în prezenţa lui – apropiat, receptiv, deschis.
5.1.1 Ce se face şi prin intermediul meu ?
Dumnezeu Tatăl, Întregul, lucrează prin intermediul fiecăruia dintre noi, fiecare fiind parte din Întreg, din Creaţia Divină. El lucrează şi prin intermediul meu. Iisus ne spune tuturor că Tatăl este cel care face lucrarea. Primul care a văzut ce se face prin intermediul meu a fost un preot înalt în credinţă şi profesor la o facultate de teologie. El îi explica altui preot, care-l avea ca duhovnic din facultate, că …”e chirurgie cu lumină pe suflet” şi „se făcea şi în vechime prin oameni aleşi” …
Şi să ţinem minte că Iisus ne spune tuturor că acestea toate le putem face şi altele pe deasupra. Şi cei cu care lucrez văd cum starea de armonie se transmite şi spre cei apropiaţi lor, în primul rând spre copii ca şi cum fiecare ar face terapie de înalt nivel. Cei care făceau deja terapie simt cum efectul ei se îmbunătăţeşte şi ei se încarcă din ce în ce mai puţin de la cei de care se ocupă.
5.2 Să conştientizăm UNITATEA
Corpul nostru este format din miliarde de celule care intră în diverse combinaţii până formează corpul. În mod similar fiecare dintre noi suntem o parte din Creaţia Divină, din Întreg. De la Dumnezeu Tatăl le primim pe toate şi prin intermediul nostru Dumnezeu îşi face lucrarea după cum ne spune Iisus. Când ne îndeamnă „toată grija cea lumească de la noi s-o lepădăm” ne arată că suntem o parte din Creaţia Divină şi să facem tot ce simţim nevoia să facem, dar, să lăsăm grijile în seama lui Dumnezeu. Când realizăm aceasta se rezolvă mai multe şi ne consumăm mai puţin. Aşa cum demonstrează şi medicina, grijile au ca efect o auto otrăvire…
Dumnezeu este pretutindeni. Tot ce e, e divin. Dumnezeu înseamnă pur şi simplu întreaga existenţă, totalitatea, oceanul care ne înconjoară, oceanul vieţii. Să-l vedem în toate pe Dumnezeu. O dată ce putem să vedem asta, fericirea e doar produsul secundar, pacea se produce pur şi simplu. Primul lucru care trebuie ţinut minte – Divinul este aici şi acum, însăşi existenţa, însăşi respiraţia, noi înşine. Până când divinul nu este experienţa noastră, credinţa e zadarnică. Întreaga existenţă este armonie. Nu poate exista altceva decât un joc cosmic. Să privim lumea ca pe un ocean în care noi suntem valurile şi apoi să continuăm să unduim, să ne jucăm.
Aşa cum arată şi dr.Jeanine Fontaine corpul nostru fizic reprezintă numai 5 – 10 % din ceea ce este omul, restul fiind energie şi informaţie de vibraţie înaltă(suflet, spirit…). Prin intermediul acesteia suntem în legătură cu întreaga creaţie şi în primul rând cu cei apropiaţi nouă: copii, neamuri, prieteni …Suntem parte a tot ceea ce considerăm a fi lumea noastră, şi strâns întreţesuţi cu tot acest tot. Suntem toţi expresiile aceleiaşi vieţi. Nu contează unde ne aflăm, rugăciunile noastre sunt auzite de toţi. Cu toţi Una suntem. Suntem în rezonanţă – “acordaţi” la lumea noastră. Suntem parte a ceea ce percepem. Corpul nostru este un templu care ne adăposteşte sufletul. Orice se întâmplă cu lucrurile din această lume, este resimţit de corpurile noastre. Nu existăm decât ca Unul în această lume. Prin uşurarea durerilor altora, uşurăm şi durerile noastre. Iubindu-i pe ceilalţi ne iubim pe noi înşine. Cheia către unimea noastră este capacitatea pe care o avem de a transforma lumea în care trăim. Dar pentru aceasta trebuie în primul rândsă ne acceptăm aşa cum suntem pe noi şi ceea ce este în jurul nostru. Transformându-ne pe noi, se transformă şi ceea ce este în jurul nostru, influenţa simţindu-se la nivel de Întreg.
Cu voinţă proprie, suntem un fragment care se luptă cu tot universul, având o cantitate infimă de energie. Şi acea energie este dată de univers. Universul este atât de jucăuş încât ne şi lasă să ne luptăm cu el, ne dă energie. Orice voinţă este împotriva naturii. Când spunem din toată inima “Facă-se voia Ta, nu a mea” – “Ta” se referă la divinitate, la totalitate, întreg – devenim pentru prima dată puternici. Dar această putere nu ne aparţine nouă – noi suntem doar un canal, un culoar. Această putere îi aparţine cosmosului.Dumnezeu există pretutindeni – unul în toate. Singură unitatea există, cele multe sunt doar formele ei. Ele nu există în realitate împărţite, divizate, numai par divizate; în adâncime una sunt.
5.3 SĂ TRĂIM ÎN PREZENT!
„Un altul dintre ucenici I-a zis: “Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu”. Iar Iisus i-a zis: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor”. [Evanghelia după Matei 8,21]
Pentru conştiinţa obişnuită, ordinară, trecutul este timpul real, iar prezentul este doar trecerea de la trecut la viitor, este doar o trecere momentană. Trecutul este real şi la fel şi viitorul, dar prezentul este ireal pentru conştiinţa obişnuită. Pentru o fiinţă deşteptată numai prezentul este real. Numai atunci când omul se trezeşte, prezentul e real, iar trecutul şi viitorul devin amândouă ireale.
Să fim în clipa prezentă. Prezenţa este necesară pentru a deveni conştienţi de frumuseţea, măreţia şi sfinţenia naturii. Clipa de acum poate fi considerată elementul principal. Aici şi acum ,este singurul punct, din care putem ajunge la Dumnezeu. Îl descoperim pe Dumnezeu în momentul în care realizăm că nu este nevoie să-l căutam. El este în noi şi în tot ceea ce există. Numai Creaţia Divină există. Să ne aducem toată fiinţa în clipa prezentă. Tot ce există, există aici şi acum. Ori de câte ori ne dăm seama că ne ducem în trecut sau viitor să nu facem o problemă din asta. Să venim în prezent pur şi simplu. Niciodată să nu ne pară rău pentru trecut. Să trăim fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima. Numai atunci o vom încheia. Trebuie să ne încheiem socotelile în fiecare clipă. Să ne spunem: “Dacă trebuie să fac ceva, trebuie să fac aici şi acum, complet!” Să încercăm să acordăm atenţie acţiunilor în sine şi nu rezultatelor. Să acordăm atenţie deplină tuturor lucrurilor pe care ni le aduce în faţă prezentul. Să permitem lucrurilor să fie aşa cum sunt, atâta tot.
Să locuim în prezent şi să vizităm din când în când trecutul şi viitorul, atunci când trebuie să facem faţă aspectelor practice ale unei situaţii. În acest mod percepem o cunoaştere care nu distruge sacralitatea şi misterul vieţii ci conţine o iubire şi un respect profund pentru tot ceea ce există. Nicodim l-a întrebat peIisus: “Învăţătorule, cum pot să intru în Împărăţia lui Dumnezeu?” Iisus a răspuns: “Adevărat îţi spun că dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.” Această renaştere e un proces continuu. Trebuie să ne renaştem în fiecare clipă. Să murim în fiecare clipă pentru trecut, oricum a fost el, frumos sau un iad. Viaţa este o naştere continuă iar moartea e şi ea continuă. Să fim clipă de clipă proaspăt şi tânăr, să renaştem în fiecare clipă. Iar dacă suntem proaspeţi nu putem decât să asistăm, să fim martori.
5.4 Să fim conştienţi!
Să trăim clipă de clipă, atenţi, conştienţi de noi şi de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, şi să răspundem clipă de clipă. Conştienţa nu e ceva care trebuie cultivat; ea există deja, trebuie doar să fie trezită. Omul conştient este bun pentru că este conştient. Iar la lumina conştienţei, răul dispare la fel cum dispare întunericul la lumina zilei. Să fim totali în acţiunile noastre, să fim conştienţi. Aceasta înseamnă să nu avem alte gânduri Corpul, mintea, sufletul să fie în armonie în timp ce facem orice lucru şi astfel lucrurile mărunte se transformă, devin acţiuni luminoase.
5.5 Să semănăm armonie!
Ceea ce semănăm aceea culegem. Când Iisus ne spune “întoarce şi celălalt obraz” încearcă să exprime simbolic secretul lipsei de rezistenţă şi de reacţie. Când ne îndeamnă “să ne rugăm pentru cei ce ne urăsc şi ne blesteamă” Iisus ne transmite că dacă noi răspundem cu bine, indiferent de acţiunile celorlalţi, ne ridicăm pe plan spiritual şi primim mult mai multe…
5.6 Să conştientizăm că DUMNEZEU ESTE LUMINĂ ŞI IUBIRE!
Iisus ne arată că „Dumnezeu este lumină şi iubire.” Când îl conştientizăm ca iubire ne putem apropia de el. Din acest punct de vedere este frumoasă şi pilda cu “fiul rătăcitor”. Când se întoarce nu-l întreabă nici de ce s-a îndepărtat, nici ce a păcătuit, ci este primit cu lumină şi iubire simbolizat prin tăierea viţelului cel gras. Aceasta este foarte important pentru că ne putem apropia mult mai uşor de Dumnezeu.
5.7 Să învăţăm să ne rugăm!
Ca să se ducă încărcătura negativă care este în jurul nostru trebuie să ne rugăm. Dar aşa cum ne arată şi Iisus trebuie să învăţăm să ne rugăm. El ne transmite rugăciunea “Tatăl nostru” dacă nu suntem în stare să ne rugăm în linişte. Dacă mintea ar fi liniştită şi am putea conştientiza că suntem parte din Creaţia Divină şi că de la Dumnezeu le primim pe toate şi prin intermediul nostru Dumnezeu Tatăl este cel care-şi face lucrarea, şi ne deschidem sufletul să vină puterea divină care dă viaţă tuturor să ne facă bine şi apoi se duce să facă lucrarea lui cu cei apropiaţi nouă, cu toţi oamenii şi cu creaţia divină aceasta ar fi una din cele mai puternice rugăciuni.
Dacă simţim nevoia să ne rugăm cu cuvinte singurele rugăciuni bune cu cuvinte sunt cele în care mulţumim pentru ceea ce primim şi ce vom primi. Prin aceasta deschidem posibilitatea pentru a putea primi. Când Iisus ne spune “acestea toate le puteţi face şi altele pe deasupra” ne arată că în noi este Dumnezeu care are puteri nelimitate, starea normală fiind de bogăţie, de sănătate, de bine. Noi trebuie să ne înălţăm cu sufletul spre Dumnezeu pentru a le putea primi pe toate. Când noi cerem, punem în evidenţă faptul că nu avem şi creăm condiţii ca să nu putem avea, sau să primim foarte greu ceea ce cerem.
5.8 Să respirăm cu LUMINĂ ŞI IUBIRE!
Chiar şi numai transformarea respiraţiei dintr-un act inconştient într-un act conştient, are efect deosebit.Înţelegând că şi în aerul din jurul nostru este energie divină putem conştientiza cum o dată cu aerul pe care-l inspirăm intră şi energia divină care ajunge în toate părţile corpului, face bine peste tot, vindecă peste tot, înalţă peste tot şi apoi rămânând în continuare plini de energie divină când expirăm se duce energie divină şi spre toţi oamenii, spre întreaga creaţie. Pentru cei care pot, să conştientizeze această energie ca lumină şi iubire divină. Cu cât semănăm mai multă energie divină, mai multă lumină şi iubire divină, cu atât mai multă culegem.
5.9 Să ne descărcăm de energia greşelilor!
Să conştientizăm că viaţa este o şcoală a creşterii armoniei sufletului cu Creaţia Divină şi se aseamănă cu şcoala clasică. Şi copilul până învaţă să tragă liniile drepte la începutul şcolii, câte exerciţii face şi, dacă se supără că nu le poate trage drepte de prima dată, nu învăţă niciodată să le tragă. Este important ca nici noi să nu ne punem cenuşă în cap dacă greşim pentru că amplificăm răul. Ceea ce putem face este să mulţumim la Dumnezeu că ne luminează şi ne ajută să facem tot mai bine ceea ce facem. Cea mai mare greşeală a omului este orgoliul, egoul, pentru că atunci când omul crede că el face lucrarea şi nu se conştientizează ca parte a Creaţiei Divine prin care Întregul, Dumnezeu Tatăl îşi face lucrarea, se separă de Întreg şi nu poate primi energia şi informaţia de care are nevoie. În rest conform legii semănatului cu cât de la noi pleacă mai mult bine cu atât mai mult bine culegem.
5.10 Să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne luminează în loc să ne autocompătimim!
Să conştientizăm că şi bolile şi necazurile sunt semne că trebuie să ne întărim armonia sufletului cu Dumnezeu şi cu restul Creaţiei Divine. În loc să ne autocompătimim sau să-i compătimim pe ceilalţi este important să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne luminează şi ne ajută să ne învăţăm lecţiile şi să ieşim din situaţia în care suntem. Prin aceasta ne deschidem şi primim ceea ce avem nevoie pentru a ieşi din situaţia în care suntem şi să trecem mai bine prin toate. Şi văd cum oamenii se pot recupera şi din cele mai grele boli când îşi învaţă lecţiile… În general bolile sunt vindecabile. Sunt mai degrabă oameni nepregătiţi să se vindece …
Energia de compătimire este energie de blocaj. Când îi compătimim le facem rău şi lor şi nouă. Când îi compătimim că sunt bolnavi le întărim boala. Când îi compătimim că au necazuri atragem şi alte necazuri asupra lor. Mulţi au primit aceleaşi boli ca cei pe care îi compătimeau pentru a pricepe că nu-i bine să compătimească.
5.11 Să ne bucurăm de binele celorlalţi în loc să judecăm!
Când ni se spune “să nu judecaţi” ni se atrage atenţia pe de o parte că nu suntem în stare să judecăm şi pe de altă parte că dacă judecăm atragem, prin rezonanţă, răul judecat asupra noastră. În momentul când judecata încetează, prin acceptarea realităţii, facem loc iubirii, bucuriei, păcii. Să nu ne mai judecăm nici pe noi şi nici pe ceilalţi, să renunţăm la pretenţiile faţă de noi şi de ceilalţi. Cel mai important catalizator al schimbării într-o situaţie este acceptarea completă a situaţiei aşa cum este ea, fără a simţi nevoia de a o judeca sau a o schimba în vreun fel. Când acceptăm starea prezentă, fiecare moment este bun. Prin înălţarea noastră interioară se înalţă şi ceea ce se află în legătură cu noi.
5.12 Sufletul să fie numai în legătură cu Dumnezeu!
Sufletul trebuie să fie în legătură numai cu Dumnezeu pentru a primi ceea ce avem nevoie. Pentru sănătatea sufletului nostru de orice ne ataşăm, fie că este vorba de familie, spiritualitate, bunuri…,trebuie să le pierdem sau să nu putem dispune de ele. Starea normală este de bogăţie dar trebuie s-o înţelegem ca pe un decor divin în care ne aflăm şi pe care trebuie să-l folosim. Dacă credem că este al nostru şi un capăt de aţă ne face „bogaţi”. Să înţelegem că urmaşii sunt în primul rând daruri de la Dumnezeu şi abia apoi copiii şi nepoţii noştri. Să ţinem la Dumnezeu din ceilalţi, la sufletul lor, şi abia apoi la ei ca oameni. Să ne bucurăm când suntem în legătură cu oamenii înalţi pe suflet. Dar să nu-i comparăm între ei, să nu judecăm.
5.13 Să ne bucurăm!
Când Iisus ne spune că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să redevenim copii ne indică să fim în prezent precum copiii şi să ne bucurăm ca ei. Abia când ne bucurăm clipă de clipă merită să trăim. La ce ne-ar fi util dacă am avea toată bogăţia de pe pământ, şi am fi cei mai grozavi artişti, sportivi … dacă nu ne putem bucura.
Starea normală este de bucurie că suntem în această viaţă care este o şcoală a creşterii armoniei sufletului cu Dumnezeu, cu Întreaga Creaţie. Dar până ajungem la această stare de bucurie continuă, de extaz, este util să ne bucurăm de faptul că-l regăsim tot mai frumos pe Dumnezeu, că ne întărim tot mai mult legătura sufletului cu Dumnezeu, ne putem bucura de toţi şi de toate… şi de flori, şi de copaci şi de păsări … şi de orice. Să conştientizăm că toate fac parte din Creaţia Divină, să conştientizăm frumuseţea şi măreţia Creaţiei Divine … Când ne bucurăm şi conştientizăm frumuseţea şi măreţia Creaţiei Divine creşte nivelul de vibraţie al sufletului, se curăţă de aspectele mai puţin bune, se deschide sufletul şi primim cu atât mai multă putere şi multe altele, se luminează viitorul.
5.14 Să fim mulţumiţi!
Ceea ce suntem este un rezultat a ceea ce gândim, vorbim sau facem. Pentru a ni se îmbunătăţi armonia cu Creaţia Divină putem pleca de la situaţia în care suntem şi prin paşii pe care-i putem face. Din acest motiv este foarte important ca făcând tot ce simţim că trebuie să facem, să ne acceptăm pe noi şi ceea ce este în jurul nostru aşa cum suntem şi să fim mulţumiţi cu cât şi cum putem face. Acceptarea şi mulţumirea sunt cele care asigură o bază solidă pe care ne putem ridica. Din acest motiv Iisus ne spune că “trebuie construită casa pe stâncă solidă”. Trebuie să înţelegem că viitorul nu se poate baza decât pe starea de acceptare şi de mulţumire. Dacă nu suntem mulţumiţi putem avea toate bogăţiile pe pământ şi să fim cei mai grozavi în toate domeniile că totul se destabilizează şi se pierde.
5.15 Să avem imaginea de bine spre care tindem!
Să avem întotdeauna imaginea de bine spre care tindem ca şi cum Dumnezeu le rezolvă pe toate. În acelaşi timp să facem tot ce simţim nevoia să facem, lăsând grijile în seama lui Dumnezeu, bucurându-ne că se face voia Lui, şi primindu-le pe toate cu smerenie, cu bucurie, cu mulţumire, cu sufletul deschis; să ne bucurăm că Dumnezeu îşi face lucrarea şi prin noi şi cei apropiaţi nouă.
6. EFECTE GENERALE.
Se observă, în general, chiar de la prima şedinţă, că oamenii se simt mai bine. Îmbunătăţindu-se gradul de armonie al sufletului cu Creaţia Divină, se realizează tot mai mult o stare de eliberare de griji, frici, suferinţe, ataşamente, se luminează viitorul şi apare o stare de linişte si de bucurie tot mai profundă. Se pot bucura tot mai mult de clipa prezentă si pleacă tot mai multă armonie de la ei. Fiecare devine, pe măsură ce se ridică, un canal tot mai puternic prin care-si face Dumnezeu lucrarea. Prin intermediul celor de care mă ocup starea de armonie se transmite si spre cei apropiaţi lor, neamuri si prieteni, dar în primul rând spre copii. Alţii observă cum se îmbunătăţeşte armonia până şi la colegii de serviciu. Fiecare este tot mai mult în stare să-şi urmeze propria cale, să fie ei înşişi, să simtă în interior acea stare de bine, linişte, pace, iubire şi bucurie de a trăi.
Corpul se regenerează până la nivel de ADN. Iisus ne arată „trupul vostru se va umple de lumină”. Se fortifică sistemul imunitar fizic şi sistemul imunitar psihic şi ca efect ne protejează de câmpurile energetice mental-emoţionale negative ale altor persoane care sunt de altfel extrem de contagioase. Se îmbunătăţeşte tot mai mult şi compatibilitatea ca urmare a curăţirii corpurilor subtile şi a creşterii nivelului lor calitativ. Pe faţă apare lumina interioară care dă o frumuseţe aparte. Oamenii de afaceri observă că inclusiv afacerile se derulează mai bine. Se deblochează şi circuitele energetice, funcţionarea centrilor energetici şi a parametrilor subtili tinzând spre maxim. Odată cu oamenii se armonizează şi locurile cu care sunt în legătură şi Pământul. Odată cu armonizarea se realizează şi o echilibrare cât mai profundă a aspectului masculin si feminin din fiecare. Când se realizează echilibrarea, energia Kundalini începe să circule prin canalul central.
6.1 Se obţine şi controlul asupra minţii!
Când procesul gândirii dispare existăm ca conştiinţă, dispare “eu” – ul. Pe măsură ce sufletul se curăţăgândurile se răresc tot mai mult şi apar intervale tot mai mari între ele. Cu gândurile nu trebuie să ne luptăm pentru că le dăm viaţă, le dăm energie. Să le înţelegem ca o curăţire. Tot mai mult ajungem să avem control asupra minţii ca şi asupra mâinilor şi picioarelor. Şi când mintea se linişteşte, când dispar dorinţele, noi trăim pur şi simplu şi bucurându-ne, ieşim din roata vieţii şi a morţii.
Anexa : Mesaj primit de Sus de Elena I. pentru caracterizarea activităţii mele
Lumina sacră ce lucrează prin Ioan poate fi denumită terapia întregului – este darul Divin trimis acum pentru omenire. Terapia întregului (holistică) este terapia viitorului fiind cea mai înaltă treaptă de armonizare a fiinţei umane, deoarece ea atinge nu numai efectele ci în special cauzele – lucrează pe cele trei corpuri, spiritual, sufletesc, fizic, armonizându-le şi unindu-le într-un tot unitar. Această terapie ridică gradul de conştientizare (de trezie) a omenirii dirijând-o către fuziunea cu sinele divin din ei şi astfel cu întreg universul.
Un alt aspect preţios al terapiei este că la un nivel elevat spiritual, ea lucrează la dizolvarea nodurilor informaţionale genetice ale subconştientului ceea ce duce la eliberarea generaţiilor viitoare de încărcătură karmică (păcatele neamurilor) ce o purtăm din generaţie în generaţie. Condiţia de bază pentru a percepe şi beneficia de această terapie sacră este deschiderea totală către darul Divin ce vi se oferă, eliberaţi de teamă, judecată, prejudecăţi lăsând divinul din voi să primească şi să se unească cu graţia Divină ce coboară peste voi şi armonia divină va fi armonia fiinţei voastre.
Cum te poți elibera de păcatul de care ești dependent
Acest mesaj este despre eliberare din sclavia păcatului, a dependenței de păcat.
Sunt mulți oameni sclavi; sunt mulți creștini sclavi ai păcatului. Ei eu probleme cu poftele trupului, cu pornografia, cu tot felul de lucruri. Și acestea se întâmplă în viața lor duhovnicească, ei nu pot să meargă mai departe spiritual, iar toate aceste lucruri îi țin și-i trag în jos.
Dumnezeu ne-a creat cu suflet, cu duh și cu un trup (suflet, duh, tup).
Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. (Ezechiel 18:4)
Toţi cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege; şi toţi cei ce au păcătuit având Lege vor fi judecaţi după Lege. Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi. Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele. (Romani 2:12-15)
Sufletul decide acțiunile omului. Psihologic, persoana este numită ego. Când eu decid să consum păcatul, îmi distrug conștiința. La om, duhul este acea parte de la Dumnezeu unde locuiește conștiința noastră. Conștiința poate fi adormită; cum poate a fi moartă sau numai uscată, bolnavă. Duhul Sfânt are locașul în duhul omului, atunci când este primit, dar pleacă atunci când este intristat. De exemplu, dacă mă uit la pornografie, îmi deschid duhul – conștiința e slabă – atunci acel păcat intră in inima mea. Când eu nu îmi păzesc mintea, câd sunt sub hipnoza atrăgătoare a păcatului, când aceste păcate intră în duhul meu, ele mă captivează și mă determină să fac lucruri pe care eu nu doresc să le fac, duhovnicește vorbind, ele mă forțează.
Deci, o persoană care vizionează pornografie sau materiale care îi cauzează pofte sexuale, aceste lucruri sunt demoni care intră în duhul tău și încep să îl controleze. Devine o silire-siluire. Acea persoană nu se mai poate controla. Acei demoni îi conduc mintea și (în caz extrem) îi poate imprimă gânduri de sinucidere (în timp începe cu dominarea persoanei, îi ocupă timpul, intră dependența și-l domină ca pe un copil mic care nu poate abandona tableta-jocurile electronice, internetul, filmele etc.). Dar sunt demoni (duhuri rele, duhuri din partea Celui rău) care-și cunosc bine slujba, nu te lasă până nu te omoară.
Dar Domnul Isus a venit să ne elibereze de la păcate. Dacă Îl acceptăm pe Isus Hristos ca Stăpân și Domn al vieții noastre, El și Duhul Sfânt vin de locuiesc în duhul nostru. Apoi Duhul Său ne ghidează, asta doar dacă îl ascultăm.
Diferența dintre un demon și Sfântul Duh este că Duhul Sfânt ne ghidează.
Deci dacă cineva îți spune că Duhul Sfânt l-a forțat, nu este adevărat. Duhu Sfânt ne ghidează (dacă îl ascultăm). Cel ce te silește, este spiritul-demonul rău. Duhul Sfânt nu a forțat pe nimeni. Nu este precum o dependență, de la care “ai muri” dacă nu o ai! Poți mâhni pe Duhul Sfânt, iar apoi El se îndepărtează de la tine. Mulți oameni se cred salvați. Ei spun că dacă sunt botezați cu Duhul Sfânt au primit sigiliu de la Duhul Sfânt. Dar dacă mâhnști pe Duhul Sfânt, El te părăsește.
Să revenim la spiritele rele (duhuri, demoni) care intră în oameni. Demonii intră în oameni deoarece oamenii doresc acest lucru, căci ei le permit să intre.
O persoană care se uită la materiale ce îi stimulează poftele sexuale, la pornografie, acea persoană atrage înăuntrul său acele păcate, iar apoi acele lucruri murdare îl domină.
Frica – ei citesc sau privesc la filme cu tot felul de lucruri ce le provoacă frica. Apoi ei devin fricoși. Mulți creștini sunt înfricoșați. De ce? Ei se tem că sunt bănuiți. De ce? Pentru că au permis acestor gânduri să intre în ei. Iar aceste gânduri, teama îi posedă și îi conduce.
Domnul Isus Hristos a venit să ne elibereze de la păcate, dar noi trebuie să renunțăm la pcate! Noi trebuie să renunțăm la aceste spirite rele; deoarece noi le-am invitat de la început. Deci, dacă doresc să fiu eliberat, trebuie să renunț în primul rând la pcatul meu.
Trebuie să mă opresc de la păcate. Apoi pot să Îl rog e Domnul Isus să mă elibereze de la acel păcat. Mulți creștini nu doresc să fie eliberați. Ei se simt bine în păcatele lor, în lăcomia de bani, chiar să își plângă de milă; și plâng de milă atât de mult. Diavolul este cel care îți plânge ție de milă. El este simpatizantul tău cel mare.
Dacă tu aparții Domnului Isus, nu ai nimic pentru ce să îți pară rău, ești bucuros toată ziua. Deci dacă ai un spirit-duh plângăreț în tine, este un duh rău ce trebuie alungat și tu trebuie să renunți la el. Trebuie să te duci la Domnul Isus în rugăciune și s e întorci de la ce e rău, la El.
Rezistă, împotrivește Diavolului și el va fugi, va pleca de la tine. Spune-i: “Satana, nu te mai vreau în mine! Sunt un copil al Lui Dumnezeu și vreau să îi servesc lui Isus Hristos.”
Deci, dacă ai probleme cu poftele sexuale sau dacă ai orice problemă care te forțează și dorești să fii eliberat, tu trebuie în primul rând să renunți la acel duh rău. Demonii pot fi alungati afară de oameni. Dar dacă omul nu vrea ca acel demon să fie alungat din el (dacă își iubește păcatul), atunci demonii se întorc în acel om cu mai mulți demoni, mai răi decât cei de dinainte. Iar sfârșitul acestor oameni este mai rău decât la început. (Matei 12, 43-45)
Pentru a doua oară când se întorc la dependențele lor: alcool, sau orice substanțe care creează dependență, va fi mai rău ca la început. Iar aceasta îi ucide și îi distruge din cauza că ei nu s-au ținut de eliberarea lor prin Domnul Isus Hristos. Dacă na-i fost eliberat, tu trebuie să-L urmezi pe Domnul Isus Hristos și să rezisti diavolului iar el va fugi de lângă tine. (Iacov 4:7)
Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. (Iacov 4:7)
Așa îți menții eliberarea, începi să fii ghidat de Duhul Sfânt. Mergi în dreptatea Sa și te supui Domnului Hristos. Faci roade ce îndeplinesc Dreptatea lui Dumnezeu. Toți vom fi judecați pentru faptele săvârșite prin trup.
“Sufletul care va păcătui va muri.” În iad! Este la decizia noastră. Domnul Isus ne eliberează, dar noi trebuie să lucrăm la acea alegere și să rezistăm diavolului, să ne împotrivim, iar el va fugi de la noi.
Dumnezzeu să vă binecuviteze!
El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile. (Filipeni 3:21)
IOV NE INVATA SA NE ELIBERAM DE PRIETENII TOXICE..
Istoria cu ceea ce s-a întâmplat în viața lui Iov și ceea ce au vorbit fiecare dintre cei trei prieteni ai săi, toate acestea sunt cunoscute, fiind înregistrate pe paginile cărții IOV din Sfânta Scriptură.
Însă, acum, privind la situația lui Iov, cum el a suferit pe rând grele și mari încercări, o testare îngăduită de Dumnezeu în viața lui când a fost trecut prin cuptorul de foc al celor mai aprige stări sufletești, când în scurt timp Iov și-a pierdut copiii, bogăția și sănătatea, vedem că, pe de o parte, îi mai rămăsese doar soția care, de această dată, nu i-a mai oferit susținerea și înțelegerea necesară, iar, pe de altă parte, comunitatea acelora cu care avea părtășie, prietenii săi Elifaz, Bildad și Țofar, nu l-au înconjurat cu iubirea și compasiunea de care avea atâta nevoie în acele momente de grea cumpănă.
De aceea, Iov le adresează aceste cuvinte prietenilor săi:
“2. Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi.
3. Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt? Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
4. Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
5. v-aş mângâia cu gura şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea? (IOV, 16: 2-5)
Iar în final, concluzia este trasă de Însuși Dumnezeu care spune:
7. După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: “Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
8. Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”
9. Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.
Aceste stări m-au trimis cu gândul la predicatorii din ziua de azi, care au aceeași înclinație condamnată de Dumnezeu, aceea de-a fi niște mângâietori supărăcioși (mofturoși, dezinteresați), care mai repede acuză decât să mângâie:
“2. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma?
3. Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile.
4. Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime!
5. Astfel ele s-au risipit pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit.
6. Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută! (Ezechiel, 34: 2-6)
Căci Domnul Dumnezeu, în esența Sa, Dumnezeu este iubire și El zice copiilor Si:
“Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.” (Isaia, 40: 1)
4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Isaia, 53: 3-4)
Domnul Isus e Mijlocitorul care vine înaintea Tatălui nostru din cer și spune în dreptul fiecăruia dintre noi că, pentru credința în Jerfa Sa, să primim mângâierea iertării:
Isus zicea: “Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca, 23: 34)
Cărturarii și fariseii, ca de altfel și preoții, au condamnat femeia prinsă în preacurvie și au adus-o la Isus, cu gând să-L ispitească, însă Domnul Isus instituie pentru Împărăția Evangheliei o cu totul altă paradigmă, aceea a iubirii necondiționate:
3. Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului
4. şi au zis lui Isus: “Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.
5. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?”
6. Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.
7. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: “Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”
8. Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.
9. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
10. Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: “Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”
11. “Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: “Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”)
12. Isus le-a vorbit din nou şi a zis: “Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.“
Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape! (Apocalipsa, 1:3)
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII SI „BATRANII”
Începând din grădina Edenului și până în zilele noastre, „tatăl minciunii” n-a încetat să înșele omenirea, în încercarea lui de a-l detrona pe Dumnezeu. Atacurile devin tot mai intense, pe măsură ce copilul devine adolescent și apoi ajunge la maturitate. Cele mai devastatoare efecte ale atacurilor celui rău survin, după ce acesta reușește să distrugă respectul față de sine al persoanei atacate și s-o facă să-și piardă demnitatea. Este important să recunoaștem modul lui de operare, care se repetă de mii de ani pe aceleași tipare, folosind aceleași elemente cheie. Iată șase minciuni mari pe care diavolul le inoculează ca fiind adevărate în mințile adolescenților:
1- Nevoia imperioasă de a comunica tot timpul cu ceilalți la telefon sau pe internet
- Aceste minunate descoperiri tehnologice, ajung să controleze viața celor care le folosesc, dacă nu sunt atenți. Atât internetul cât și telefonia mobilă, au adus comunicarea dintre oameni aflați în zone diferite de pe glob, la cel mai înalt nivel; dar în același timp i-a separat mai mult decât oricând, oamenii preferând să-și petreacă timpul în spațiul virtual cu prietenii de la distanță, neglijând relațiile cu cei apropiați. Niciodată în istorie, oamenii nu și-au neglijat atât de mult îndatoririle de la locul de muncă, de la școală sau chiar concentrarea la volan, cum o fac în ultimii ani, din cauza dependenței de a scrie mesaje pe telefon sau pe media socială. Presiunea de grup care se manifestă prin a avea ultima versiune de telefon, tabletă sau alte tehnologii la modă, face ca generația tânără să fie mai stresată ca niciodată. Obsesia și dependența de telefoane, a cauzat și continuă să cauzeze mult rău pentru mulți. Avalanșa de reclame cu așa zisele avantaje, care inundă spațiul media și orice panou publicitar, îi face pe mulți să nu se gândească deloc la efectele potențial negative ale microundelor energiei magnetice implicate în telefonia fără fir, televiziune, internet, sateliți ș.a.m.d. Faptul că internetul i-a învățat pe oameni să găsească rapid orice informație doresc, a dus la pierderea răbdării, a concentrării și a toleranței față de orice proces care se derulează la o viteză normală. Oamenii își folosesc propriul creier tot mai puțin, pentru că pot găsi totul „gândit” de alții, atât de ușor. Numai Dumnezeu știe exact toate beneficiile și toate aspectele negative ale acestor tehnologii, dar un lucru este cert, aceste beneficii vin „la pachet” cu capcane ascunse și tinerii (precum și părinții lor) ar trebui să fie mult mai atenți, decât în trecut.
2- Identitatea și valoarea ta sunt determinate de părerea altora despre tine.
- Total fals. Dumnezeu este Cel care ne definește valoarea, iar diavolul este cel care vrea s-o distorsioneze. Dacă până acum nu ați acceptat nici una din minciunile care spun că nu vă ridicați la cerințele impuse de societate, foarte bine, n-o faceți nici de acum înainte! Iar dacă ați fost înșelați că nu sunteți la nivelul cerut de ceilalți, e timpul să vă opuneți acestei minciuni și să n-o mai credeți! Dumnezeu nu creează rebuturi! Isus a murit ca să aveți viață! Dacă auziți chemarea Lui Dumnezeu ca să ieșiți din lume, aceasta este dovada dragostei pe care v-o poartă. Acea chemare o face Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu L-a trimis ca să vă ghideze și să vă conducă, pentru că vă iubește și vă apreciază! Tot ce a pus Dumnezeu în persoana dumneavoastră fizică (culoarea părului și a ochilor, forma și trăsăturile feței, talentele și abilitățile, tot ceea ce vă definește, tot ce vă place și ce nu vă place despre sine), a fost pus cu scopul de a vă da identitatea unică și specială care nu se regăsește în nimeni altcineva. Fiecare suntem unici, așa cum sunt și fulgii de zăpadă, dar cu mult mai valoroși decât orice altă creație a Lui Dumnezeu! Poate că nu vă place totul la propria persoană, dar să nu uitați că acest lucru nu-L oprește pe Dumnezeu să vă prețuiască! El v-a creat! Și nu a făcut-o pentru a fi la fel cu altcineva. Adevărul este că fiecare dintre noi am fi o replică proastă a unei alte persoane. Așa că, fiți cine v-a creat Domnul să fiți și creșteți în scopul pentru care ați fost creați! Care este acela? Dacă-I permiteți, Dumnezeu vă va ghida zi de zi, în aflarea și împlinirea acestui scop, fie că e soare, fie că e furtună, și vă va duce cu bine la destinație!
3- Părinții nu știu nimic, sunt proști și nici nu le pasă ce ți se întâmplă.
- Dacă diavolul reușește să vă convingă că această minciună ar fi adevărată, veți deveni o pradă mult mai ușoară pentru el. De la naștere, viața familiei este fundamentul pe care se formează copilul. Dar, cu trecerea anilor, oamenii ajung să se îndepărteze de părinți și chiar de frații lor. Când diavolul reușește să deconecteze tinerii de susținerea, dragostea și înțelepciunea părinților, aceștia vor căuta o altă sursă pentru toate acestea și de cele mai multe ori, caută în cele mai greșite locuri. Nu spun că părinții sunt perfecți, din păcate mulți sunt frustrați la rândul lor și au propriile lor probleme. Dar asta nu înseamnă că sunt proști, nu știu nimic și nu le pasă, ci doar că și ei sunt oameni. Poate că chiar și lor le-ar prinde bine puțină dragoste și ajutor de la copiii lor. Cea mai veche tactică a diavolului este: „divide și condu”.
4- Dacă încă sunteți virgini și nu v-ați implicat într-o relație „romantică”, înseamnă că ceva nu e în regulă.
- Ce minciună grosolană și subtilă! Doar pentru că nu păcătuiți prin sex, nu înseamnă că faceți ceva greșit. Dimpotrivă, faceți foarte bine! Asta arată că aveți înțelepciune și integritate. Virginitatea odată pierdută, nu mai poate fi adusă înapoi. Dumnezeu ne ajută și ne iartă când ne cerem iertare pentru păcatele noastre. Dar dacă nu ați păcătuit, păstrați ce aveți, pentru că merită. Mă rog ca și cea/cel care vă va fi soție/soț, să facă la fel! Dragostea a fost creată să fie ceva frumos, iar când cei doi descoperă ce are Dumnezeu pentru ei, în cadrul căsătoriei, atunci se vor putea bucura de adevărata ei frumusețe și valoare. Acesta a fost planul Lui Dumnezeu de la început. Dacă ați greșit, puteți de acum încolo să nu mai faceți asta. Dumnezeu vă poate ierta trecutul și să vă dea tăria de care aveți nevoie ca să nu mai păcătuiți de acum încolo. Diavolul vrea să credeți că toți am făcut astfel de greșeli și nimeni nu poate trăi curat. Fals! Dumnezeu ne poate ajuta! Așa cum Tatăl din pilda fiului risipitor, continua să-și aștepte fiul plecat, la fel Dumnezeu Tatăl, așteaptă să ne întoarcem la El. Nici un om nu e condamnat să trăiască tot restul vieții în mizerie și păcat, pentru fiecare există șansa iertării, oricât de mult a greșit. Dumnezeu Tatăl continuă să cheme fiecare persoană să se întoarcă „acasă, la El” Iar în ce privește „dragostea romantică”… Când va apărea persoana potrivită, veți știi. Nu este un anumit timp când ar trebui să găsiți persoana potrivită, important este să nu vă grăbiți. Prima impresie nu este neapărat și cea corectă. Fiți înțelepți. Dacă cumva n-a ieșit cum ați sperat, nu disperați, ridicați-vă și căutați ca data viitoare să fiți mai prudenți. Nu am avea multe din invențiile care ne fac viața ușoară, dacă cei care le-au inventat s-ar fi dat bătuți la primele sau poate la sutele de eșecuri. A fi înțelept, este o alegere, de asemenea și a continua să ne ridicăm, de câte ori cădem.
5- Ești doar un adolescent, ce poți face la vârsta asta?
- Nu vă desconsiderați potențialul, doar din cauza vârstei. Acum, diavolul vrea să vă convingă că sunteți prea tineri pentru anumite lucruri, dar după ce trec anii, va încercă să vă facă să credeți că sunteți prea bătrâni. Inadvertența imaginară, este o altă tactică preferată de dușman. S-ar putea de asemenea să vă mintă că sunteți: prea scund, -ă, prea înalt, -ă, prea drăguț, -ă, prea urât, -ă, prea gras, -ă, prea slab, -ă, prea prost/proastă, prea deștept/deșteaptă, prea sărac, -ă, prea bogat etc. Diavolul are mult tupeu și dacă-i permiteți, vă va chinui la maxim. Este important să știți că Dumnezeu nu creează rebuturi. Care sunt standardele omului perfect, sau care este vârsta perfectă? Dacă diavolul poate face o persoană să se simtă inferioară standardelor, aceasta va ajunge să se dea bătută și să trăiască în depresie. De acea diavolul este numit „distrugătorul”. Isus, pe de altă parte, a venit ca să aducă viață, și viață din belșug! Și viața cu Isus, nu este deloc plictisitoare! Dumnezeu nu minte, nu înșelă și nici nu vrea să ne rănească! Pe cine veți crede? Pe Dumnezeu care v-a creat și care vă iubește sau pe distrugătorul care vă vrea răul?
6- Ce te face să te simți bine, poți face!
- Chiar așa să fie? Poate că pe termen scurt, păcatul poate aduce satisfacții și plăcere, dar să nu uităm, că prețul lui real este mare! Este bine să ne liniștim și să gândim înainte să vorbim și înainte să acționăm. De fapt, trebuie să avem grijă la ce ne gândim și cu cine ne asociem. Doar pentru că toți cei de lângă noi sunt gata să sară în prăpastie, nu înseamnă că și noi trebuie s-o facem. Păcatul ne separă de Dumnezeu. Fiecare dintre noi trebuie să renunțăm la „toate păcatele”. Distracția curată, fără păcat, ne produce bucurie de durată și multă satisfacție. A sta departe de necazuri este cu adevărat plăcut. E foarte plăcut să faci ce este corect și bine și este și mai plăcut când culegem roadele acțiunilor noastre și ne fructificăm timpul ajutând și pe alții să facă ce este bine. Calea care duce la distrugerea veșnică este largă, dar cea care duce spre Rai, este o cale îngustă, iar poarta este strâmtă. Să ne străduim să intrăm pe poarta îngustă! Viața este un lung șir de teste, care nu se încheie decât atunci când ni se termină firul vieții. Numai Dumnezeu știe când va fi acel moment. Poate veți avea o viață lungă sau poate una mai scurtă. Este bine să nu irosim nici o zi și să trăim tot timpul curat, pentru Domnul, fără să-i dăm prilej diavolului să ne facă rău și fără să-i credem minciunile. Să citim în Cuvântul Lui Dumnezeu, Biblia, ca să vedem cum vrea Domnul să trăim ca să avem vieți cu adevărat de succes.
Pentru fiecare subiect pe care l-am dezbătut mai sus, urmează versetele care arată adevărul:
1- Singura persoană cu care trebuie „să fim tot timpul în contact” este Dumnezeu! De asemenea, El este singurul căruia trebuie să-i facem pe plac. „Presiunea de grup” spune că nu contează părerea Lui Dumnezeu, contează doar părerea celorlalți. Domnul spune să fim „conectați online cu El și să-L onorăm din toată inima”. Vocile prietenilor trebuie filtrate totdeauna prin Cuvântul Lui Dumnezeu.
Să fim conectați cu Dumnezeu:
1 Tesaloniceni 5:16-17 „Rugați-vă neîncetat.”
Galateni 5:25 „Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.”
„Prietenii” sau mai bine zis, cunoștințele care nu sunt copiii Domnului (cum ar fi colegii de școală/ servici, majoritatea rudelor,vecini, ș,a.), ar trebui să le ținem „la distanță”, adică să nu facă parte din cercul intim de prieteni. Nici chiar prietenii creștini, nu trebuie să fie mai importanți decât Dumnezeu pentru noi, în nici o situație.
Galateni 1:10 „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Cristos.”
Noi suntem cei care trebuie să ne păzim inima și viața, și în ce privește felul în care folosim telefonul sau internetul.
1 Corinteni 15:33 “Nu vă lăsați înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.””
Cel pe care trebuie să-L avem aproape non-stop este Domnul. Avem nevoie să ascultăm de Dumnezeu și de chemarea Lui și nu de oricine sau orice altceva.
2 Petru 2:9 „înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:”
Proverbe 14:12 „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.”
Întotdeauna și în tot ce facem trebuie să ascultăm în primul rând de vocea Domnului. Ca să-L putem auzi când ne vorbește, trebuie să facem ce ne cere și asta înseamnă că Domnul trebuie să ocupe primul loc, întotdeauna.
1 Tesaloniceni 5:21-22 „Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău.”
Să testăm toate lucrurile. Totul se mișcă foarte rapid în jurul nostru. De noi depinde să vrem să încetinim ritmul, să ne luăm timp să gândim, să analizăm situațiile, să ascultăm ce are Domnul de spus și să-L lăsăm pe El să ne arate felul în care să acționăm, cu cine să avem relații și cu cine nu, precum și ce să ascultăm sau să vizionăm. Fiecare dintre noi suntem formați din ceea ce Dumnezeu a pus în noi, însumat cu ceea ce am acumulat noi înșine, precum și efectul deciziilor pe care le-am luat de-a lungul vieții. De cele mai multe ori, nu putem face nimic ca să schimbăm lumea în care trăim, dar putem determina cum ne afectează lumea pe noi!
Luca 21:19 „Prin răbdarea voastră, vă veți câștiga sufletele voastre.”
2- Adevărata identitate și valoare vine din Domnul. Atât de valoroși suntem, că Dumnezeu Tatăl a considerat că a meritat să-și trimită Fiul să moară pentru fiecare dintre noi:
1 Ioan 4:9-10
„Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.”
Romani 8:35-39
„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Cristos, Domnul nostru.”
Psalmii 139:1-14
„Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc,
şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!” Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, și întunericul, ca lumina. Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”
3- Chiar dacă sunt și unii părinți care nu se comportă ca atare, marea majoritate a acestora sunt părinți care-și iubesc copiii și le vor binele. Majoritatea părinților le doresc copiilor lor, o viață mai bună decât au avut ei. Dumnezeu este Cel care a creat acest sistem părinți-copii, și dacă urmăm sfaturile Scripturii, se va dovedi că poate fi o mare binecuvântare.
Exodul 20:12
„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.”
Proverbe 1:8
„Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!”
Proverbe 10:1
„Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale.”
Proverbe 23:25
„Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut.”
Proverbe 23:24
„Tatăl celui neprihănit se înveseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.”
Efeseni 6:1
„Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.”
Coloseni 3:20-21
„Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea”
1 Petru 5:5-6
„Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe”
1 Timotei 5:1
„Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi;”
4- Nu este nimic greșit ca cineva să-și păstreze virginitatea și să nu aibă „relații romantice”, până la momentul potrivit. Acesta este modul corect de comportament. A face ce fac cei mai mulți și a cădea în capcanele diavolului este de fapt modul greșit, indiferent ce spun ceilalți. Cuvântul Lui Dumnezeu este Adevărul și doar ce spune acesta contează.
Exodul 20:14
„Să nu preacurveşti.”
Evrei 13:4
„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.”
Matei 5:27-28
„Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.”
1 Corinteni 6:18-20
„Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”
1 Tesaloniceni 4:3-5
„Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; 4 fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, 5 nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu.” (Puteți citi și Proverbe 5:15-21, 6:24-25, Romani 13:13, 1 Corinteni 6:12-13)
Coloseni 3:5,12,15
„De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli… Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.”
1 Ioan 2:1
„Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel Neprihănit.”
Filipeni 4:13
„Pot totul în Cristos care mă întăreşte.”
5- Nu sunteți „doar un adolescent” restricționat de vârsta sa; nu vă uitați la ce nu puteți face, în schimb, concentrați-vă pe ce puteți face!
Ieremia 29:11-13
„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”
1 Timotei 4:12
„Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.”
6- Dacă este un păcat care vă face plăcere, nu-l înfăptuiți! Fugiți de el!
Iacov 4:7-8a
„Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi…”
Versetele următoare, explică cum ispita se poate transforma în păcat.
Iacov 1:12-16
„Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi”
Efeseni 5:3-7
„Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire. Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. Să nu vă întovărăşiţi, dar, deloc cu ei.”
Romani 6:22-23
„Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru.”
Și-n încheiere, merită să repetăm aceste versete pline de putere:
Filipeni 4:13
„Pot totul în Cristos care mă întăreşte.”
Ieremia 29:11-13
„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED CREȘTINII
Noi creștinii, suntem zilnic în război. Este lupta continuă dintre omul nostru interior (duhul nostru) născut din nou și firea noastră. Ne luăm crucea zilnic, răstignindu-ne firea și învățând să ascultăm de Duhul Sfânt, care locuiește în duhul nostru. Doar așa putem trăi în ascultare de Domnul. Firea se războiește cu Duhul, pentru că au dorințe și preferințe total opuse. Mai avem un dușman care pe cât este de real, pe atât este de invizibil, care are scopul clar de a ne distruge. Dacă înțelegem cu cine ne luptăm și care sunt tacticile diavolului și a celor din echipa lui, vom putea să ne apărăm mai bine și să contracarăm atacurile lor. Prima regulă a oricărui război este să-ți cunoști dușmanul.
„Domnul le-a zis: Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.”” Ioan 10:9-10
Dumnezeul cel Minunat și Iubitor, ne-a creat ca să avem viață și încă viață din belșug. Diavolul pe de altă parte, este un hoț care vrea să ne fure de lângă Domnul nostru ca să pierdem binecuvântările vieții depline pe care o are pregătită pentru noi și scopul lui final este să ajungem în iad, în moartea pe care Biblia o numește moartea a doua, care durează veșnic.
Domnul ne-a arătat atât de multe prin ce ne-a spus în versetele: „Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. ” Ioan 8:44
Când spunea toate acestea, Isus se adresa celor pierduți, dintre care mulți erau liderii religioși ai vremii. Isus le-a spus: „vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru.” pentru că fiecare om este sau copilul Lui Dumnezeu, sau al diavolului. Dumnezeu i-a creat pe oameni ca să fie copiii Lui. Dar de la căderea în păcat, omul se naște ca și copil al diavolului. Devine copil al Lui Dumnezeu doar după ce este născut din nou prin Duhul Sfânt, ca urmare a credinței în Isus Cristos. Creștinii fac totul ca să-i facă plăcere Lui Dumnezeu și să aducă roade demne de ascultarea de El, iar cei pierduți fac totul ca să-și împlinească poftele firii lor păcătoase. Acestora se adresa Isus, când a spus că vor să împlinească poftele tatălui lor, diavolul, pofte care în cazul lor includea și uciderea Lui Isus.
Chiar înainte de versetul din Ioan 8:44, în Ioan 8:42-43, „„Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.” Și acum să privim mai atent la ce a spus în continuare – Ioan 8:45-47 „ Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.””
Domnul i-a întrebat: „Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea?” Apoi le-a și răspuns: „Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.”
Cei care doresc ce este greșit mai mult decât ce este drept, nu pot auzi ce este drept. De ce? Pentru că oamenii aud ceea ce-și doresc cel mai mult. O persoană poate auzi cu adevărat ce i se spune, doar dacă se teme de Dumnezeu și caută adevărul. Să analizăm mai atent ce a spus Isus în aceste versete „Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.””
Dacă ne uităm la metodele de operare ale diavolului și ale demonilor lui, vom vedea că știu foarte bine aceste adevăruri. Dușmanul mizează pe faptul că oamenii aud doar ce vor să audă cel mai mult, iar cei care-L resping pe Dumnezeu, sunt orbi și surzi din punct de vedere spiritual și de aceea nu-L pot auzi pe Dumnezeu. Când o persoană începe să fie pregătită pentru a primi mântuirea, va începe să audă și Cuvintele Lui Dumnezeu. Apoi, dacă se vor preda Domnului, vor putea să audă clar și să discearnă între influențele și vocile pe care oamenii le aud în viața de zi cu zi.
Domnul spune că diavolul este un ucigaș și tatăl minciunii. Din momentul în care diavolul, a devenit mândru și a ales să se răzvrătească împotriva Lui Dumnezeu, n-a încetat nici o clipă să mintă și să fie nesupus. El este răzvrătirea însăși și crede că dacă ne poate face să cădem în păcat, asta îl va avantaja înaintea Lui Dumnezeu. Nu este nici un dubiu că trăirea sfântă, curată, face să avanseze Împărăția Lui Dumnezeu, iar trăirea în păcat face ca planurile Satanei să avanseze. Acesta este adevărul chiar dacă mulți nu realizează că este așa.
Trebuie să înțelegem că suntem ființe spirituale. Omul este duh, care are suflet și locuiește într-un trup fizic. Când trupul fizic moare, noi continuăm să existăm. Diavolul (care nu este omniprezent ca Dumnezeu, și nu poate fi decât într-un singur loc la un moment dat) și demonii care îi sunt supuși, au abilitatea de a „vorbi” în mințile oamenilor. Acesta este un truc foarte subtil, și pentru că, de cele mai multe ori, vorbesc la persoana întâi, omul căruia îi implantează acele gânduri în minte, crede că sunt ale lui și că se gândește la propriile lui gânduri. În realitate, diavolul îi manipulează gândirea conform planurilor sale.
În timp ce studiam pentru scrierea acestui mesaj, am înțeles mai clar decât oricând că multitudinea tacticilor și a minciunilor șoptite în mințile oamenilor de către cel rău, urmează anumite tipare. Dacă le recunoaștem, le putem respinge. Știind cine suntem în Cristos și ce ne învață Biblia, putem înlocui gândurile greșite cu adevărul, iar când este cazul, chiar să luptăm îmbrăcați cu armura Lui Dumnezeu și folosind-o cu înțelepciune împotriva atacurilor și înșelăciunilor.
Toate tacticile și minciunile celui rău, au două scopuri: să ne separe de Dumnezeu (păcatul exact asta face) și să crească puterea dușmanului. De obicei, dacă unul din trucurile folosite reușește, va deveni curând o fortăreață. Așa cum o singură înghițitură de alcool poate duce la mult mai mult, la fel va face și o țigară, o lovitură… Primul țel al dușmanului este să-l facă pe creștin să devieze de la drumul drept. Cât timp creștinul nu mai este pe calea dreaptă, nu mai are nici o eficiență și nici putere pentru Împărăția Lui Dumnezeu, și nu are nici pentru el, pentru că și el e parte din împărăție.
„Minciunile și decepțiile despre propria persoană”, sunt în vârful listei. Minciunile despre Dumnezeu nu par suficient de importante ca să fie în fruntea listei, pentru că, din păcate, pentru om propria persoană este cea mai importantă. Și diavolul se folosește de acest lucru la maximum. Minciunile sunt șoptite de obicei la persoana întâi, dar uneori sunt reformulate la persoana a doua, ca urmare a ceea ce altcineva a rostit peste persoana în cauză, și anume un părinte, profesor, șef, copil, consort, prieten, coleg, vecin, rudă sau asociat etc. Toate minciunile vor fi scrise cu albastru.
1- Îndoieli și minciuni despre propria persoană – Epitetele negative aspre: — Nu sunt destul de inteligent(ă)/nu ești destul de inteligent(ă; sunt prost (proastă)/ești prost (proastă); Nu sunt destul de frumos(frumoasă)/nu ești destul de frumos(frumoasă); sunt urât(ă)/ești urât(ă); Nu sunt destul de talentat(ă)/nu ești destul de talentat(ă); sunt urât(ă)/ești urât(ă); Nu sunt destul de priceput(ă)/nu ești destul de priceput(ă); sunt stângaci (stângace)/ești stângaci(stângace); Nu sunt bun(ă) de nimic/nu ești bun(ă) de nimic; Nu dă nimeni doi bani pe mine/nu dă nimeni doi bani pe tine; sunt un/o ratat(ă)/ești un/o ratat(ă); N-o să fac nimic în viață/ n-o să faci nimic în viață; pe ce pun mâna stric/pe ce pui mâna strici; toate-mi scapă din mână/toate-ți scapă din mână; sunt un(o) nimeni/ești un(o) nimeni; nu-mi iese nimic/nu-ți iese nimic; eu nu câștig niciodată/ tu nu câștigi niciodată; nu mai e nici o speranță pentru mine/ nu mai e nici o speranță pentru tine; n-are rost să încerc, dacă ratez?/n-are rost să încerci, dacă ratezi?; de ce să mai încerc, e imposibil? Las-o baltă, oricum nu schimbi nimic etc… Pozitivul fals: —Eu nu greșesc niciodată, nu păcătuiesc niciodată, eu sunt mai bun decât el sau ea sau decât ei; n-am nevoie de nimeni, eu pot totul prin forțe proprii, n-am nevoie de nimeni, nu m-a ajutat nimeni niciodată, am făcut totul singur(ă), eu sunt o persoană bună, n-am nevoie de sfaturile nimănui, nici de sfaturile Lui Dumnezeu, nici ale Bibliei. Diverse minciuni despre sine – Valoarea mea e definită de felul în care arăt, când arăt rău, nu valorez nimic, ce cred alții despre mine arată ce valoare am, numai eu știu ce este cel mai bine pentru mine, lipsa mea de talente, îndemânare, abilități definesc valoarea mea/ talentele, abilitățile și îndemânarea mea îmi definesc valoarea etc. Prima categorie, cuprinde gânduri care exprimă concepții greșite despre propria persoană. Diavolul vrea ca oamenii să creadă că sunt singuri, neajutorați, ceea ce este total opusul dragostei, purtării de grijă și omniprezenței Lui Dumnezeu. Tatăl minciunii nu poate fi decât într-un singur loc, la un moment dat. Dumnezeu, este lângă fiecare dintre noi, în orice clipă și prin Duhul Sfânt, locuiește în fiecare creștin și în același timp este și în Rai, în permanență. Dumnezeu prin omniprezența Lui, este aproape de toți oamenii de pe Pământ.
2- Îndoieli și minciuni despre Dumnezeu și Cuvântul Lui – Dumnezeu nu este real; Nu poți dovedi că Dumnezeu există; Nu există Dumnezeu; Unde este Dumnezeu, dacă zici că există? Dacă Dumnezeu este bun, de ce se întâmplă lucruri rele oamenilor buni? Dacă Dumnezeu e bun, de ce-l lasă pe diavol să facă atâta rău? Dumnezeu n-ar putea trimite pe nimeni în iad; Eu și Dumnezeu avem o înțelegere specială; Dumnezeu nu este drept; Dumnezeu este tiran; Dumnezeu e plictisitor; Dumnezeu nu mă iubește, Dumnezeu nu m-ar folosi tocmai pe mine; Dumnezeu nu mă poate iubi; Chiar dacă Dumnezeu mă iubește, nu mă place; Dumnezeu nu mai face minuni; Dumnezeu a creat Pământul și l-a lăsat baltă; Sigur fac ceva greșit, pentru că dacă eram pe placul Lui Dumnezeu nu puteam să am atâtea încercări în viață; Dumnezeu e dezamăgit de mine; Dumnezeu mă pedepsește pentru greșelile mele; Dumnezeu mă face să sufăr ca să-mi spăl păcatele; Nu contează ce religie ai, e un singur Dumnezeu; Cuvântul Lui Dumnezeu, Biblia:– Biblia nu este Cuvântul lui Dumnezeu; Biblia e doar o carte veche; Biblia e plină de erori; Biblia se contrazice; N-am nevoie să citesc Biblia; preoții și pastorii sunt plătiți să citească Biblia, mie-mi ajunge ce aud de la ei; Chiar scrie asta în Biblie? Nu, Biblia nu spune asta; cine l-a făcut pe Dumnezeu, dacă el a creat totul? Scrie asta în Biblie, dar înseamnă altceva; Biblia nu e pentru azi; Biblia e depășită; numai evoluția are sens, știința a demonstrat că Biblia nu are dreptate. Doctrine false: — Nu există nici o Judecată de Apoi (Ziua Judecății); Odată mântuit, ești veșnic mântuit; dacă am repetat singur acea rugăciune înseamnă că sunt creștin; oricine poate cere de la Dumnezeu în numele Lui Isus și primește; Toate darurile, semnele și minunile s-au încheiat cu Cartea Faptele Apostolilor; dacă ești religios este destul; Minciuni despre mântuire: — sunt botezat, deci sunt creștin și voi ajunge în rai; sunt mântuit pentru că sunt membru al bisericii, ajut săracii, merg la biserică regulat; dacă ești bun cu siguranță ajungi în rai; nu trebuie să-i iert pe alții ca să fiu iertat; dacă dau de pomană la săraci și la nevoiași și-i ajut pe cei în nevoie voi ajunge în Rai.
3- Îndoieli și minciuni despre păcat și ispite – Păcatul meu îmi face rău numai mie; nu există păcat; a numi ceva păcat e doar a condamna; eu știu ce fac, de ce mă judeci?; dacă fac răul și nu mă vede nimeni, nu contează; păcatul meu nu face rău la nimeni; obiceiurile rele nu sunt chiar rele, vătămătoare sau păcătoase (fumatul, dependența de alcool, drogurile, lăcomia, auto-medicația etc); e viața mea, pentru mine acesta nu este păcat; păcătuiește acum și pocăiește-te după; trăiește clipa, distrează-te până poți, pe urmă poți să-ți ceri iertare; nu e greșit să te uiți la pornografie, atâta timp cât nu practici ce vezi; dacă fac ceva rău doar odată, nu mă va afecta; a trebuit să mint, ca să nu-mi pierd serviciul; am nevoie de alcool; am nevoie de droguri; am nevoie de țigări; am nevoie să cumpăr acest lucru, chiar dacă o să mă îngrop în datorii; trebuie să par grozav în ochii celorlalți, ca să-mi ating scopurile; trebuie să câștig mult ca să-i pot ajuta pe urmă pe alții; trebuie să țin pasul cu vecinii; minciunile mici, nu fac rău nimănui; minciunile nevinovate nu sunt păcat etc.
Să remarcăm care este sursa păcatului:
Iacov 1:12-16 „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi:”
Natura căzută, carnală pe care o avem toți, trebuie crucificată, zilnic. Trebuie ca noi să ne controlăm firea și să n-o lăsăm pe ea să ne conducă; pentru că nu-L putem sluji pe Dumnezeu în același timp în care ne slujim propria fire. Diavolul și ai lui știu „cum să tragă sforile”, doar sunt pe Pământ de la căderea în păcat, din grădina Edenului. Fugiți de ispite. Obiceiurile rele strică oamenii buni. Feriți-vă de oamenii care nu se tem de Dumnezeu. Iubiții, fiți buni cu ei, dar nu-i lăsați să devină parte din cercul restrâns de prieteni pe care îi aveți.
Ispita începe cu propria natură carnală, când este atrasă de propria poftă și ademenită – deci noi decidem să nu lăsăm gândurile păcătoase să rămână în mintea noastră. Dacă vin, le alungăm și punem în locul lor Cuvântul Lui Dumnezeu referitor la subiectul respectiv. Dacă continuăm să gândim gândurile care ne ispitesc, deschidem ușa păcatului, pentru că „pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului;” Când ne trec gânduri nedorite prin minte nu e păcat, dar dacă le permitem să rămână și le dezvoltăm, repetându-le, atunci păcătuim. Să nu credeți că vreunul dintre slujitorii diavolului vor rata vreo șansă de a face pe un creștin să cadă în păcat. Cei care trăiesc deja în păcat, nu mai sunt atacați cu prioritate de dușman, dar cei care sunt fermi în credința lor în Isus, sunt țintele preferate.
Diavolul a venit s-o înșele pe Eva când era în gradina Edenului. În Geneza 3:6 citim că Adam era lângă ea, deci auzise conversația și nu s-a opus, a luat fructul din mâna Evei și a mâncat, deci amândoi au fost înșelați. Tacticile folosite de cel rău, se încadrează în categoriile pe care le scrie Ioan, și anume: „pofta firii pământești, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii ” (1 Ioan 2:16). Diavolul știa că lui Adam și Evei li s-a interzis un singur lucru: să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Ca urmare a insistat până a făcut-o pe Eva să se îndoiască de adevărul a ceea ce Dumnezeu a spus. Apoi a convins-o că sigur nu vor muri, că fructul e chiar apetisant, plăcut la privit, și că Dumnezeu a vrut doar să-i sperie, ca să nu-l mănânce, ca să nu devină ca El. Acest fel de înșelăciune funcționează de peste 6000 de ani. Pentru Adam, păcatul lui a fost și mai grav (1Timotei 2:14, Geneza 3:17-19). Biblia spune că el nu a fost înșelat ci el a ales să nu asculte de Dumnezeu. Cum se poate pocăi cineva cu adevărat, când alege să nu asculte, știind clar că păcătuiește și totuși o face? Este mult mai greu. Capitolul 3 din Geneza, ne descopere atât de multe, încât nu știu dacă ar putea cineva să-l explice pe deplin. Este esențial să continuăm să citim Cuvântul Lui Dumnezeu, pentru că, cu cât primim mai multă lumină într-o anumită problemă, după ce revenim să studiem ce scrie despre altă problemă, avem mai multă lumină și claritate și pentru aceasta, și în acest fel creștem în cunoașterea Scripturii. Putem învăța din greșelile altora, fără să plătim același preț ca ei, sau trecând și noi prin aceleași greșeli și costuri inerente. N-ar fi mai bine să studiem Cuvântul și ca urmare să trăim cu înțelepciune, evitând greșelile care ne costă scump?
4- Îndoieli și minciuni despre diavol/demoni/iad/domeniul întunericului – diavolul nu există; demonii nu sunt reali; nu există iad; Dumnezeu e dragoste, El nu putea crea iadul; diavolul nu e chiar atât de rău; diavolul este peste tot (mare minciună, doar Dumnezeu este omniprezent); în iad poți avea tot ce-ți dorești, femei, droguri, alcool…; diavolul e doar un duh rău; diavolul stă în iad doar vizitează Pământul (fals, iadul este o închisoare, cine intră acolo nu mai iese , iar Isus prin biruința asupra păcatului, a luat înapoi cheile locuinței morților și are controlul absolut asupra iadului – adevărul este că diavolul se mișcă încă liber pe Pământ); astrologia, reflexologia, homeopatia, acupunctura, vrăjitoria, ghicitoria, magia albă, yoga, luptele marțiale, orice formă de ocultism sau religie antică nu au de ce să fie rele, sau să-ți facă rău; sau poți fi creștin și să cochetezi cu medicina alternativă, ocultă, n-are cum să-ți facă rău; Negarea existenței a ceva sau cineva, nu-i face să nu existe, este doar amăgire.
5- Înșelăciuni și minciuni despre Împărăția Lui Dumnezeu (rai, îngeri, biserica/trupul Lui Cristos, creștini) – raiul nu există; raiul e doar o invenție; raiul e un loc plictisitor; nu există îngeri; îngerii nu sunt reali; mersul la biserică nu e necesar; numai ipocriții merg la biserică; toți pocăiții sunt leneși; să nu ai de-a face cu pocăiți; pastorii vor numai banii tăi; biserica nu ajută pe nimeni; numai cei din denominația asta sau cealaltă vor ajunge în rai; copiii mei nu trebuie să meargă la biserică le ajunge ce-i învățăm noi și profesorii; e plictisitor să fii creștin; nu te poți bucura de viață dacă ești creștin; ca să fii creștin ai numai parte de interdicții, nu ai voie să faci nimic;
6- Îndoieli și minciuni despre rugăciune, laudă și închinare – Rugăciune – Dumnezeu nu-mi/ți aude rugăciunile; Dumnezeu ascultă doar rugăciunile anumitor creștini; rugăciunile mele nu-mi ajută la nimic; mai bine nu mă mai rog, tot nu schimb nimic; nu merit/meriți răspuns la rugăciuni; sunt/ești nevrednic(ă), Dumnezeu nu mă poate asculta; nu merit/meriți ajutorul Lui Dumnezeu (nici unul nu merităm nimic, dar Dumnezeu operează prin harul Său, care este favoare nemeritată); sunt bolnav/ă, pentru că Dumnezeu mă pedepsește; Dumnezeu mă vrea bolnav/ă ca să mă învețe o lecție; Dumnezeu nu mai răspunde la rugăciuni; Dumnezeu nu mai face minuni, așa că n-are rost să mă mai rog; Lauda – Dumnezeu nu vrea sau nu are nevoie să-L laud eu; doar în biserică se cântă laude Domnului; Dumnezeu nu poate fi lăudat decât cu muzică corală, în biserică; lauda trebuie să fie doar prin imnuri, cu cât mai puține instrumente; Închinarea – închinarea înseamnă să cântăm despre Dumnezeu; dacă stai în strană, duminica dimineața, înseamnă că te închini; nu te poți închina decât în biserică; închinarea e doar pentru Duminica, Paști, Crăciun și alte sărbători; Cina Domnului – nu pot lua cina Domnului, pentru că nu sunt vrednic și o să ajung bolnav; Nu pot sta la masa Domnului pentru că am făcut multe păcate în trecut; Nu pot lua cina, decât dacă mi-o dă un preot sau un pastor etc.
Această categorie implică prejudecăți și concepții greșite din „trupul Lui Cristos” care este biserica, izvorâte din logica umană și nu din ce spune Biblia. Rugăciunea este comunicarea noastră cu Dumnezeu. Dacă diavolul reușește să îl facă pe creștin să se îndoiască de puterea și rostul rugăciunilor sale, sau să-l oprească să se mai roage, cât timp va mai rămâne acesta pe calea Domnului? Puteți citi mai multe despre rugăciune la click aici: „Importanța rugăciunii – de ce ne rugăm?” Lauda noastră Îl glorifică pe Dumnezeu, iar închinarea este laudă și părtășie intimă cu Domnul. Ambele trebuie să fie în duh și în adevăr, din toată inima, ca să fie eficiente. Cina Domnului face parte din legământul pe care se bazează relația noastră cu Isus Cristos. El ne-a spus să continuăm să luăm Cina până vom părăsi acest Pământ. Avem un articol pe acest site care explică pe larg acest subiect. Dacă din diferite motive nu credeți că puteți lua parte la Cina Domnului, sau aveți serioase semne de întrebare despre ce înseamnă, vă rog să citiți mesajul: „Semnificația Cinei Domnului”.
7- Minciuni înșelătoare / răul numit bine/bun – Falsul bine/bun: de exemplu, mâncarea care pare hrănitoare, dar care este lipsită de substanțe nutritive, sau o femeie frumoasă/un bărbat chipeș, care par persoana perfectă pentru cineva, dar după un timp îi distruge viața; următoarele pot fi pentru a face bine dar și rău și multe din ele par bune sau inofensive, dar în realitate produc mult rău: muzica, programele TV, filme, religii altele decât Creștinismul, medicina alternativă; Infiltrarea în biserică: Lupii în piei de oaie, cum ar fi: învățători falși, lideri falși, apostoli falși, proroci falși etc.; activități oculte, ritualuri care par a fi de la Dumnezeu, dar în realitate sunt oculte, vin de la diavolul, de exemplu: ghicitul în frunze de ceai, în zațul de cafea, în palmă, preziceri ale viitorului, farmece, vrăji, astrologie, necromanția sau spiritismul, practica pendulului, noua eră (new age), scientologie etc.; răul deghizat în lumină; Reclame mincinoase: oferă momeala ca ceva bun, doar ca pe urmă răul să acapareze persoana care a căzut în capcană, cu totul; inhalează doar un fum… ca să uiți de toate, bea doar un păhărel, numai gustă, doar o doză… și până se dezmeticește victima, nu mai poate face nimic , pentru că ceea ce părea să fie ceva inofensiv, a ajuns s-o controleze; Sexul în afara căsătoriei – sexul e bun, în orice condiții; e ceva plăcut; dacă sexul ar fi ceva greșit, de ce mi-l doresc atât de mult? Dacă-mi doresc, trebuie să fie ok; etc. Dumnezeu a lăsat sexul ca să fie consumat între un singur bărbat și o singură femeie, în cadrul relației de căsătorie. Dumnezeu i-a creat pe oameni ca să procreeze. Dar diavolul face tot ce poate pentru a trage foloase din pofta firească a ochilor și natura carnală a omului pentru a amăgi pe oricine e gata să treacă bariera a ce e bine și să păcătuiască.
8- Folosirea fricii și a intimidării – „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleași suferinţe ca voi.” (1 Petru 5:8-9) Diavolul este agresiv și când găsește pe cineva care e ușor de intimidat, asta face. El folosește temeri iraționale, pentru a oprima oamenii. Frica de a nu primi aprobarea celorlalți; frica de eșec; frica de a fi dezamăgit/ă; frica de a dezamăgi pe alții; frica de persecuții; frica de a mai încerca o dată; orice fobie, ca de exemplu: frica de întuneric, frica de păianjeni, șerpi etc.; Cel mai adesea, diavolul se folosește de „rănile noastre nevindecate”. Orice traumă poate fi atacată. Ceva nesemnificativ, cum ar fi să ne panicăm și să înghițim apă din piscină, într-un moment de neatenție, diavolul poate transforma într-o frică terifiantă de a mai intra în apă, ca nu cumva să ne înecăm. Dacă ni se întâmplă ceva grav (să fim jefuiți sau violați), diavolul poate folosi ce ni s-a întâmplat, pentru a ne produce coșmaruri, teroare mentală și chiar dezechilibre psihice. O „rană nevindecată” este orice rană pe care am ignorat-o, sperând că va trece de la sine și pe care nu i-am dat-o Domnului ca s-o vindece, continuând să o „deschidem” retrăind trauma respectivă din nou și din nou, poate chiar pe parcursul întregii vieți. Respingerea, poate lăsa o rană adâncă. Toate durerile pe care cineva le-a lăsat nesoluționate și nevindecate, deschid larg ușa dușmanului pentru a ataca. Neiertarea poate avea aceleași efecte. De exemplu, unei persoane i se face o mare nedreptate, sau un mare rău, în timp ce persoanei care a cauzat nedreptatea sau răul, nu i se întâmplă nimic rău, toate îi merg din plin. Privind situația cu ochii firești, am spune că acea persoană nu merită sub nici o formă să fie iertată. Dar Dumnezeu ne cheamă să privim lucrurile din perspectiva Lui. Să facem ce ne învață Isus. Dacă nu iertăm pe cei care ne-au făcut rău, ne privăm de iertarea de care avem noi nevoie. În Matei 6:14-15, Isus ne-a spus: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” Una din minciunile diavolului este că, prin neiertarea celor care ne-au făcut rău, îi facem să ajungă în iad ca să plătească veșnic pentru ce ne-au făcut. Când în realitate, Dumnezeu este cel care dă judecata finală, nu noi. Fiecare răspunde înaintea Domnului de faptele sale. Cine se pocăiește, regretând sincer răul făcut și trăiește în ascultare, este iertat. Oricine are neiertare în inima sa, nu poate primi iertarea Lui Dumnezeu. Puteți citi mai multe despre iertare, la click aici: „Iertarea, de ce ne cere Domnul Isus să iertăm”. Nesiguranța: tot ce face ca o persoană să se simtă nesigură, inferioară și că nu are valoarea pe care Dumnezeu a pus-o în ea când a creat-o. Sentimentele de nesiguranță, de inferioritate, sunt de asemenea o ușă deschisă pentru cel rău, și de multe ori sunt rezultatul acceptării unor minciuni legate de insuccese sau neajunsuri ale persoanei în raport cu idealuri de neatins. Prea gras/ă, prea slab/ă, prea înalt/ă, prea scund/ă, prea sărac/ă, prea prost/proastă, și tot ce poate urma după adverbul „prea”, ca și grad de comparație. Dacă studiem Biblia, aflăm cine și cum spune Dumnezeu că suntem și acesta trebuie să ne fie standardul pe care îl acceptăm pentru noi. Așa putem, identifica minciunile dușmanului și să nu le acceptăm. Depresia înseamnă în esență, a nu avea pacea și bucuria pe care Dumnezeu le are pentru noi. Depresia face persoana să se concentreze pe ceva negativ, fără speranță, în loc să privească la remediul pregătit de Dumnezeu pentru situația sa. Este păcat să disperăm, pentru că a dispera înseamnă să ne îndoim de Dumnezeu. Creștinii care au căzut în capcana depresiei, din diferite motive, dacă nu reușesc singuri să proclame și să creadă adevărul pe care îl oferă Biblia pentru situația lor, e timpul să caute ajutorul consilierilor creștini sau a altor creștini care au o relație vie cu Domnul. Atacul inițial asupra minții și emoțiilor unei persoane, dacă nu este rezolvat imediat prin proclamarea cu credință a adevărului Scripturii, în timp, devine o fortăreață, pe care doar slujirea de eliberare o mai poate dărâma. Nu putem fi depresivi și plini de pace, bucurie și încredere, cum vrea Dumnezeu să fim, în același timp.
9- Minciunile și decepțiile sociale – Disensiunile: cauzează fricțiuni reale și imaginare între oameni care duc la diviziuni care fură pacea și distrug scopurile comune; de multe ori, oamenii înțeleg greșit ce a vrut să spună sau a făcut altcineva și diavolul poate fi în spatele întregii operațiuni. Și chiar când cauza este reală, dacă cel care putea fi ofensat, alege să n-o facă și să reacționeze acordând har, conflictul se poate rezolva în mod minunat. Nu avem opțiunea de a nu fi răniți, dar putem alege să nu purtăm ranchiună; neiertarea îi duce pe oameni în iad (dacă nu iertăm, nu suntem iertați – Matei 6:15); Educația care „spală creierul”: prin mas-media, muzică, legi, familie, programele școlare etc.; Lenea: este adevărat că mâinile care nu fac nimic, sunt lucrarea dușmanului (oamenii harnici, care sunt ocupați ca să fie productivi, să schimbe lumea în bine, sunt o amenințare pentru cel rău); diavolul acționează prin a-i face pe oameni să fie mulțumiți de ei înșiși, prin a-i ține ocupați cu jocuri pe computer, cu facebook și alte rețele de socializare, telefoane mobile, tablete, computere care-i țin pe oameni ocupați, ca să nu mai aibă timp să se ocupe de viața reală, de citit Biblia sau alte cărți folositoare, de activități sociale normale etc.; toate acestea pot fi bune, dar când devin obsesii, pot fi capcane periculoase. Omisiunea: a nu face ce trebuie făcut într-o anumită situație, poate fi un păcat la fel de mare ca și comiterea directă a păcatului. Presiunea de grup asupra tinerilor, este similară cu decența socială („political correctness”), impusă adulților. A te conforma mulțimii, a nu face notă discordantă față de majoritate, înseamnă de fapt să mergi pe calea lată care duce spre iad, în loc să mergi pe calea îngustă spre rai. Rebeliunea extremă: sunt unii care nu sunt de acord cu nimeni, pe nici o temă, și au impresia că nefiind cu nimeni, fac ce e bine. De fapt, acest tip de atitudine, arată că sunt rebeli față de Dumnezeu și făcând asta, sunt în tabăra diavolului (fie că-și dau seama, fie că nu).
10- Minciuni sfruntate – Minciuna minciunilor – pot face ce vreau, nu trebuie să-i dau socoteală Lui Dumnezeu pentru faptele mele, eu sunt propriul meu șef; ceea ce de fapt înseamnă: Voi fi ca Dumnezeu, voi fi propriul meu Dumnezeu.
Câteva minciuni sfruntate –
Nu există adevăr absolut;
Nu există dreptate absolută și greșeală absolută;
Evoluția trebuie să fie adevărată (chiar dacă nu este adevăr absolut);
Nu Dumnezeu a creat lumea;
Dumnezeu nu a creat lumea în 6 zile;
Dumnezeu e unul singur, indiferent ce religie alegi;
Toate căile duc spre rai;
Toate formele de „media” (TV, video, jocuri, telefoane mobile etc) sunt „dădaca” perfectă, n-au cum să facă rău formării copilului. (de fapt, tot ce intră în sufletul unei persoane indiferent de vârstă, contează și trebuie să avem grijă)
Mai mult e totdeauna mai bine – mai, mai, mai mult;
Distrează-te acum și pocăiește-te după;
Când murim, murim, nu mai e nimic după moarte;
Nu există viață veșnică, n-a venit nimeni înapoi să demonstreze contrariul;
Ce fac toți, fac și eu, unde merg toți, merg și eu;
Dacă mi-a făcut cineva rău și nu mi-a cerut iertare, nu trebuie să iert;
Nu-l aleg nici pe Dumnezeu dar nici pe Satan (a nu-L alege pe Dumnezeu, înseamnă să-l alegi pe Satan, ne spune Biblia)
Poate ne gândim de multe ori cum a putut cineva să facă ceva atât de prostesc, să fie așa de lipsiți de minte, când auzim de deciziile foarte proaste ale unor semeni de-ai noștri… Iacov ne răspunde la această întrebare în capitolul 1, versetele 14 la 16: „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi.”
Punctele noastre „slabe”, sunt rezultatul a „cât de mult” suntem dispuși „să-i predăm Domnului” ca urmare a „cât de mult ne dorim păcatul”. Poate părea simplistă fraza anterioară, dar este un principiu profund și amplu. Cineva poate ajunge rob al deziluziei, de câte ori ceea ce-și dorește devine mai important decât adevărul. De exemplu, dacă cineva dorește să fumeze o țigară, mai mult decât vrea să aibă grijă de trupul său, diavolul vine și îi șoptește mai multe gânduri seducătoare despre cât de plăcută va fi senzația de a fuma o singură țigară, sau măcar un fum din țigara altuia, sau cel puțin să se bucure de fumatul pasiv stând aproape de alți fumători. Adevărul este, că putem fi ispitiți, atât cât dorim să fim. Secretul de a nu auzi amăgirile și ce ne face rău, este de a ne dori mai mult adevărul decât ispita.
Problema majorității dependențelor este mult mai gravă, pentru că nu sunt doar rezultatul unor alegeri greșite, ci implică și demoni. Cineva care nu este tare în Domnul, este vulnerabil la atacurile lor. Când închidem ușa adevărului și deschidem ușa minciunii, de fapt închidem ușa spre Dumnezeu și o deschidem pe cea către Satan. Dumnezeu dă putere celui care Îl caută, ca să facă binele, dar cei care îi întorc spatele Lui Dumnezeu, deschid ușa diavolului, minciunilor și acțiunilor lui distrugătoare, devenind sclavul acestuia. Cărțile de psihologie, numesc dependențele ca fiind boli sau slăbiciuni fizice. În realitate psihologia umană nu recunoaște existența și lucrările diavolului. Când o persoană a ajuns să cadă pradă minciunilor și capcanelor diavolului de mai multe ori, numai adevărul și puterea Lui Dumnezeu o mai pot elibera și o pot ține liberă.
„Păcatul care duce la moarte” este real și este păcatul extrem. Diferența dintre păcat și cel care duce la moarte este similară cu cea dintre bârfă și omucidere. Sunt și dependențe care duc la moarte. Nu le putem vedea cu ochiul liber. Dar robia produsă de alcool, droguri, pornografie și păcate sexuale este mult mai mare decât ce vedem sau știm. Psihologia modernă analizează impulsurile din creier când pacientul face sau vede un anumit lucru, și remarcă că excitarea unei anumite zone din creier este foarte puternică, uneori la nivelul maxim posibil. De fapt diavolul știa toate acestea dinainte ca oamenii de știință să le descopere și se folosește de reacția omului la ispite sub forma stimulilor externi sau a gândurilor, de mii de ani. Pentru ca omul să scape de păcatele care l-au înrobit, are nevoie mai mare de adevărul lui Dumnezeu și de manifestarea puterii Duhului Sfânt, decât pentru a scăpa de un păcat mai mic.
Toate strategiile dușmanului au în comun faptul că omului îi place să fie condus de „ce vrea el”. Dacă vrem ceva ce este rău mai mult decât ceea ce este bine, atunci suntem posibile victime ale ispitei care duce la greșeală sau chiar la păcat. Trebuie să vrem ce este bine mai mult decât ce este rău.
Altfel spus: Suntem conduși de ceea ce dorim „mai mult”. Dacă dorim înțelepciunea mai mult decât prostia, înțelepciunea ne conduce, dragostea mai mult decât ura, binele mai mult decât răul etc. Păcatul nu este o slăbiciune fizică, este o alegere spirituală. Duhul născut din nou este cu totul pentru Dumnezeu, dar natura carnală se luptă contra Lui Dumnezeu. Creștinul învață să preia controlul peste natura sa firească și să trăiască în ascultare de Dumnezeu.
Mai poate creștinul să greșească și să cadă pradă păcatului și prostiei? Din păcate, da. Dar stilul de viață creștin este trăirea pe placul Lui Dumnezeu, trăind vieți curate, iar alunecarea în păcat este excepția, nu regula. Când o persoană regretă sincer păcatul comis, se va strădui cu adevărat să nu mai repete păcatul respectiv. Dacă persistă în acel păcat din nou și din nou, atunci are o problemă mai profundă și va trebui să ceară ajutorul pastorului sau al cuiva matur în credință din trupul Lui Cristos. Isus a venit să ne elibereze de păcat, nu doar să ne ierte. Pentru creștini, Isus este adevăratul Domn. Pentru cine nu este, probabil că nu a fost niciodată cu adevărat născut din nou sau a căzut de la credință și are nevoie să se pocăiască și să se întoarcă la Isus.
Să ne reamintim că Dumnezeu a creat o lume bună și tot ce a creat a fost bun. Dumnezeu l-a avertizat pe om să nu păcătuiască. Dar când omul a ales păcatul, acesta l-a separat de Dumnezeu și a adus moartea. Fără vărsarea de sânge nu există iertare. Numai prin Isus e posibilă iertarea păcatelor și nașterea din nou. Aceasta înseamnă că omul părăsește întunericul și natura păcătoasă cu care s-a născut. Duhul Sfânt vine să locuiască în om și îi luminează duhul, încât nu mai dorește să păcătuiască. După ce ne-am născut din nou, din copii ai diavolului am devenit copiii Lui Dumnezeu, și acesta este cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla cuiva.
Dacă sunteți creștin, slavă Domnului. Păcatul nu vă este stăpân și poate că acest mesaj v-a stârnit dorința de a fi mai atenți la tacticile diavolului. Iar pentru oricine citește acest mesaj și încă e copilul diavolului, adică trăiește în robia păcatului, vă încurajez să veniți la libertate! Păcatul nu merită să vă conducă. Biblia ne spune că plata păcatului este moartea. Asta înseamnă separarea de Dumnezeu, de lumina, dragostea și toate darurile Lui bune și aruncarea în întunericul și distrugerea veșnică. Cât timp mai avem suflare de viață, mai avem șansa să ne întoarcem din toată inima la Domnul. Dar când viața fizică se încheie, cei care l-au respins pe Dumnezeu și căile Lui, vor ajunge în iad pentru totdeauna și chinul va fi de nedescris. Alegeți înțelept, alegeți viața, alegeți-l pe Isus Cristos!
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.ALTE ARTICOLE DESPRE ÎNCERCĂRI ȘI PERICOLEESTE CORECT SĂ JUDECĂM?
„A judeca” și „a ierta” sunt situații foarte similare. Dacă vrem să fim iertați trebuie să iertăm la rândul nostru.
ÎNCERCĂRI ALE VIEȚII
Iacov spunea că încercările, necazurile, calamitățile, circumstanțele dificile ale vieții, nu doar că nu trebuie să ne dărâme, ci dimpotrivă, le putem schimba în ceva folositor nouă, pe termen lung.MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED CREȘTINII
Recunoașterea metodelor de operare ale diavolului ne ajută să nu cădem în capcanele acestuia și să nu-i dăm prilej să ne facă rău.
„NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎNTR-UN ŢEPUŞ”
Ce vrea să spună acest proverb de origine greacă, folosit de Domnul Isus când i sa arătat lui Saul din Tars? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
PERICOLUL FRICII NESĂNĂTOASE
Când acordăm mai multă atenție fricii, decât abilității Lui Dumnezeu de a ne ajuta în situațiile prin care trecem îi vom resimți efectele.
