Planul de distrugere a firmelor românești de către SRI împreună cu ANAF, MAI, DNA și celelalte parchete pentru a face loc “investitorilor străini”, în baza unui protocol ilegal semnat în 2012; „S-a confirmat că SRI și Kovesi au distrus mediul de afaceri din România”. Acuzații grele din Statele Unite ale Americii; Memorialul Durerii Postrevoluționare! RAPORT PE STATUL PARALEL – S-A INTORS GHINIONUL – Lumea Justitiei a formulat plangere impotriva clasarii date de procurorul PICCJ Ioan Sandru, care i-a albit pe sotii Carmen si Klaus Iohannis pentru casele din Sibiu luate pe falsuri: Cristi Danilet si caracatita sorosista…

NEVASTA LUI BALAN DIN CSM, ACUZATA DE MUSAMALIZARE – Procuroarea Ionela-Crina Balan de la Sectia a II-a DNA a inchis un dosar de coruptie si abuz in serviciu in care era vizat un fost consilier prezidential al lui Basescu si un… AU SCOS MORTUL VINOVAT –(Semn Apocaliptic- ni se scurteaza zilele…) Anul 2021 a fost cel mai scurt an înregistrat vreodată! De ce? Dupa ce  iliescienii au vrut sa ingroape si urmele lacrimilor decembriste… Cine a salvat „Dosarul Revoluţiei“?Dupa ce Satan cel  Iliescian si-a bagat coada pana la cotor si in domnisoara (in)Justitie-politizand-o… Parlamentul face primul pas pentru depolitizarea CCR. Ce judecători nu ar fi prins scaunul de magistrat dacă exista interdicţia apartenenţei politice… Toată lumea l-a văzut, toată lumea vorbește despre el. „Nu vă uitaţi în sus!” e poate cel mai important film din ultima vreme; IAR si iarasi Liderii PSD şi-au plantat în funcţii publice foarte bine plătite copiii, nepoţii, soţii şi soţiile. Lia Olguţa Vasilescu a dus impostura la un alt nivel: le-a găsit locuri călduţe atât fostului soţ, cât şi actualului concubin… Beizadelele celor care ne conduc. Familia generalului Oprea, între Lamborghini și plagieri…

Amintiri funebre despre BEIZADELE EUROPENE/Părinții ne FURĂ AZI, EI ne vor CONDUCE MÂINE! DOVADA că PESEDIȘTII sunt HOȚI și MINCINOȘI de MICI!  Pesedizarea nu și-a spus ultimul cuvînt- După 30 de ani de postcomunism nu există o evidență clară a patrimoniului fostelor structuri comuniste; DNA anunță: fost comandant al unei unităţi militare din Gorj, trimis în judecată… Beizadelele guvernării PSD-ALDE: Copii, soții și iubite plantați în posturi publice confortabile; Nistorescu îl demolează pe „Varan”: „Moșneagul feroce Dan Voiculescu, sforar de bază în culisele politicii și mass-media, luptă orbește pentru putere”; Fiindca a devenit boier prin privati hotie/fesenie… genialul actor da iar o lovilutie de teatru… Rafală de minciuni cu iz sovietic la 32 de ani de la Revoluție. Mircea Dinescu: „Dacă nu apărea Ion Iliescu, pe noi ne împuşcau”… Preamasonicul nefericit  o face pe fraierul care nu stie ca ne-a hranit/INDOPAT cu minciuni,manipulari, minerizari si cu alte toxine ICONATE si… Va rog,nu uitati sa reparati/minerizati… Chinurile groaznice prin care au trecut buneii noștri – DEPORTĂRILE STALINISTE… Cuvinte care lipsesc din Biblie… Pentru ca orice invatatura omeneasca ne duce de rapa  …Nu va luati dupa cei care ne vor prosti ,saraci,manipulati si  pesedizati-minerizati…

..……Legume care fac mai mult bine decit toate farmaciile lumii! Tehnologia de cultivare a vinetelor; Cum să obții profit din cătină; Cum plantăm și îngrijim trandafirii din grădină; Plante otrăvitoare care te pot omorî; Zambile și narcise de internior pentru sezonul rece; Cele mai cunoscute modalități de producere a materialului săditor pentru florile perene; metode de combatere a bolilor și dăunătorilor la flori etc  … Oferta speciala de Ingrasaminte Ianuarie 2017- Echipa Estic Dumicris; Oferta- Fermier pentru FERMIERI!…Opriţi-văăăă!!! Domnul răstoarna sfaturile neamurilor, de Traian Dorz; “Opriti-va si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu: Planul lui Dumnezeu cu omenirea… Nașterea din nou… DUMNEZEU NE CONDUCE MEREU IN BIRUINTA… O viaţă de biruinţă continua si … Dumnezeu este plin de iubire ; Lucrurile dracesti, firesti si lumesti precum curvia, preacurvia, pornografia, autosatisfacerea, homosexualitatea sau altceva de felul acesta le putem birui ,daca ne facem Una cu El,Intruparea Dumnezeiasca…“Atentie, se-nchid usile !”(daca, prin nasterea din nou, nu intram in Corabia Cristica,vom pieri,mai rau- decat lumea din vremea lui Noe)… Ultimul mesaj al Bisericii lui Christos- Apocalipsa 14/6-12… Pe toate fronturile – Biserica in lupta… Curvia… curăţia; Sfârşitul apostolilor Pavel şi Petru; Posedarea diavoleasca: cand Satana preia fraiele… Eliberarea de cel rău… Multe duhuri necurate se afla in vazduh… MITURI MODERNE DESPRE RĂZBOIUL SPIRITUAL, PARTEA A II-A,Capitolul treizeci şi unu… Dar nu ne-a învăţat Isus să „legăm omul tare“?Arunci zatul de cafea? Iată noua motive pentru a nu mai face asta! Pune o cană de orez în garderoba și iata ce se va întâmpla! Furnici in casă! Gratie acestui remediu natural, nu le veți mai vedea niciodată! Fructe si legume pe care sa nu le pastrezi impreuna; Nu mai aruncați pâine veche: iată 5 moduri de a o reutiliza; Alimentele ultra-procesate provoaca diabet; Cauzele aparitiei epilepsiei; 8 sfaturi pentru a elimina tartrul dentar în mod natural; Cum să-ți testezi urina pentru a afla dacă ești sănătos; De ce apare artrita reumatoidă; Boala care poate afecta multe părți ale corpului, inclusiv articulațiile, pielea, rinichii, inima; Ceaiuri pentru infecţia urinară; Supa de varză ajuta la combaterea malariei; Semnele unui accident vascular cerebral; Cancerul gastric poate fi depistat in faza incipienta cu aceasta investigatie…

Opriţi-văăăă!!! Domnul răstoarna sfaturile neamurilor, de Traian Dorz; “Opriti-va si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu: Planul lui Dumnezeu cu omenirea… Nașterea din nou… DUMNEZEU NE CONDUCE MEREU IN BIRUINTA… O viaţă de biruinţă continua si … Dumnezeu este plin de iubire ; Lucrurile dracesti, firesti si lumesti precum curvia, preacurvia, pornografia, autosatisfacerea, homosexualitatea sau altceva de felul acesta le putem birui ,daca ne facem Una cu El,Intruparea Dumnezeiasca…

“Atentie, se-nchid usile !”(daca, prin nasterea din nou, nu intram in Corabia Cristica,vom pieri,mai rau- decat lumea din vremea lui Noe)… Ultimul mesaj al Bisericii lui Christos- Apocalipsa 14/6-12… Pe toate fronturile – Biserica in lupta… Curvia… curăţia; Sfârşitul apostolilor Pavel şi Petru; Posedarea diavoleasca: cand Satana preia fraiele… Eliberarea de cel rău… Multe duhuri necurate se afla in vazduh… MITURI MODERNE DESPRE RĂZBOIUL SPIRITUAL, PARTEA A II-A,Capitolul treizeci şi unu… Dar nu ne-a învăţat Isus să „legăm omul tare“?

 

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

MITURI MODERNE DESPRE RĂZBOIUL SPIRITUAL, PARTEA A II-A

Capitolul treizeci şi unu

  

 

Vom continua acest capitol analizând şi alte învăţături eronate, dar populare, referitoare la Satan şi la războiul spiritual. Spre sfârşit, ca o concluzie, vom lua în calcul ce spune de fapt Scriptura despre războiul spiritual pe care ar trebui să îl practice credincioşi.

 

Mitul nr. 5: „Prin războiul spiritual putem dărâma întăriturile demonice din văzduh.“

Conform Scripturii, nu există nici un dubiu că Satan este domn peste duhurilor rele care locuiesc în atmosfera pământului, care sunt ierarhizate şi care îl ajută să conducă împărăţia întunericului. Ideea că duhurile rele sunt „teritoriale“ şi că stăpânesc peste anumite zone geografice este, de asemenea, inclusă în Biblie (vezi Dan. 10:13, 20-21; Marcu 5:9-10). Faptul că creştinii au autoritatea de a alunga demoni din alţi oameni şi responsabilitatea de a se împotrivi celui rău este, de asemenea, biblic (vezi Marcu 16:17; Iacov 4:7; 1 Petru 5:8-9). Dar pot creştinii alunga duhurile rele care planează deasupra oraşelor? Răspunsul este „Nu!“ şi orice încercare de acest gen este o pierdere de vreme.

 

Doar pentru că putem scoate demonii din oameni nu avem motive să presupunem că putem surpa puterea duhurile rele care domnesc peste oraşe. În Evanghelii şi în cartea Fapte există numeroase exemple despre scoaterea demonilor din oameni, dar poţi găsi măcar la unul singur în care un duh rău care domnea peste un oraş sau o zonă geografică să fi fost învins? Nu poţi găsi, pentru că nu există. Te poţi gândi la măcar o învăţătură din epistole care vorbeşte despre responsabilitatea noastră de a micşora puterea duhurile rele din atmosferă? Nu, deoarece nu există. Din acest motiv, nu avem nici un temei biblic pentru a crede că putem sau că ar trebui să ne îndreptăm „războiul spiritual“ împotriva duhurilor rele din văzduh.

 

Interpretarea forţată a pildelor

Creştinii care citesc pasajele ce conţine un limbaj metaforic fac cel mai adesea greşeala de a scoate din Biblie mai multe semnificaţii decât a intenţionat Dumnezeu. Un exemplu clasic de interpretare greşită a limbajului metaforic se referă la cuvintele lui Pavel despre „surparea întăriturilor“:

 

Măcar că traim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare (2 Cor. 10:3-6).

 

Din expresie metaforică „a surpa întăriturile“ a luat naştere o întreagă teologie care apără ideea „războiului spiritual“ cu scopul de a „surpa întăriturile“ formate din duhurile rele din atmosferă. Dar, după cum Pavel se exprimă clar, nu este vorba despre duhurile rele din atmosferă, ci despre zidurile credinţelor false care există în minţile oamenilor. Pavel dărâma speculaţiile, nu duhurile rele din înălţimi.

 

Acest lucru devine şi mai clar dacă citim contextual. Pavel a spus: „noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos“ (subliniere personală). Bătălia despre care Pavel scrie simbolic este una împotriva gândurilor sau ideilor care sunt contrare adevăratei cunoaşteri a lui Dumnezeu.

 

Folosind metafore militare, Pavel explică faptul că suntem într-o bătălie, o bătălie pentru minţile oamenilor care au crezut minciunile lui Satan. Arma noastră principală în această bătălie este adevărul, motiv pentru care ni s-a poruncit să mergem în lumea întreagă şi să propovăduim Evanghelia, invadând teritoriul inamicului cu mesajul care îi poate elibera pe captivi. Întăriturile pe care le vom distruge au fost construite cu cărămizi formate din minciuni, peste care s-a pus mortarul decepţiei.

 

Întreaga armură a lui Dumnezeu

Un alt pasaj din scrierile lui Pavel care este adeseori interpretat greşit se află în Efeseni 6:10-17, în care menţiona responsabilitatea de a purta armura lui Dumnezeu. Deşi acest pasaj se referă în mod evident la luptele interioare ale creştinilor cu diavolul şi cu duhurile rele, nu se face nici o specificaţie despre răsturnarea duhurilor rele ce stăpânesc peste oraşe. Dacă studiem pasajul mai atent, devine foarte clar că Pavel scria în primul rând despre responsabilitatea fiecăruia dintre noi de a ne împotrivi individual tentativelor lui Satan, prin aplicarea adevărului Cuvântului lui Dumnezeu.

 

Citind acest pasaj specific, observă, de asemenea, limbajul metaforic evident. Pavel în mod cert nu se referea literal la materialul unei armuri pe care creştinii să o îmbrace. Această armură este mai degrabă figurativă. Piesele acestei armuri reprezintă diferite adevăruri scripturale pe care creştinii ar trebui să le folosească pentru a se apăra împotriva diavolului şi a duhurilor rele. Cunoscând, crezând şi acţionând conform Cuvântului lui Dumnezeu, creştinii sunt, la figurat vorbind, îmbrăcaţi în armura protectoare a lui Dumnezeu.

 

Să analizăm verset cu verset pasajul din Efeseni, având în minte următoarea întrebare: „Ce încerca să ne transmită de fapt Pavel?“

 

Sursa puterii noastre spirituale

În primul rând, ni se spune să ne „întărim în Domnul şi în puterea tăriei Lui“ (Efes. 6:10). Accentul cade asupra faptului că ar trebui să ne extragem putere nu din noi înşine, ci din Dumnezeu. Acest lucru este evidenţiat de următoarea afirmaţie a lui Pavel: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu“ (Efes. 6:11a). Armura este a lui Dumnezeu, nu a noastră. Pavel nu spune că Dumnezeu Însuşi poartă o armură, ci că noi avem nevoie de armura pe care ne-o pune Dumnezeu la dispoziţie.

 

De ce avem nevoie de armura pe care ne-o dă Dumnezeu? Răspunsul este „ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului“ (Efes. 6:11b). Această armură este, în primul rând, folosită pentru defensivă, nu pentru atac. Nu ni se pune la dispoziţie pentru a merge şi a lupta cu duhurile rele ce stăpânesc peste oraşe, ci ne foloseşte pentru a ţine piept împotriva uneltirilor lui Satan.

 

Aflăm că diavolul are planuri rele prin care vrea să ne atace şi că, dacă nu purtăm armura pusă la dispoziţie de Dumnezeu, suntem vulnerabili. Observă, de asemenea, că este responsabilitatea noastră să îmbrăcăm cu această armură, nu a lui Dumnezeu.

 

Să mergem mai departe:

 

Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti (Efes. 6:12).

 

Aici devine cât se poate de clar faptul că Pavel nu vorbea despre o bătălie fizică, materială, ci despre una spirituală. Luptăm împotriva uneltirilor diferitelor duhuri rele ierarhizate pe care Pavel le şi enumeră. Majoritatea cititorilor presupun că Pavel a enumerat aceste duhuri rele de jos în sus, „căpeteniile“ fiind rangul cel mai de jos, iar „duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti“ fiind rangul cel mai înalt.

 

Cum putem lupta împotriva fiinţelor spirituale? Răspundem la această întrebare cu o alta: „Cum pot ataca fiinţele spirituale?“ Ele ne atacă în primul rând cu ispite, gânduri, sugestii şi idei care contrazic Cuvântul şi voia lui Dumnezeu. De aceea, apărarea noastră constă în cunoaşterea, crederea şi ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu.

 

De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul (Efes. 6:13).

 

Observă încă o dată că scopul lui Pavel este acela de a ne echipa să ne împotrivim şi să rămânem în picioare când ne atacă Satan. Scopul lui nu este acela de a ne echipa pentru a ieşi la atac împotriva lui Satan şi pentru a doborî întăriturile duhurilor rele din văzduh. Pavel ne spune de trei ori în acest pasaj să rămânem în picioare. Poziţia noastră este defensivă, nu ofensivă.

 

Adevărul – principala noastră apărare

Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul (Efes. 6:14a).

 

Iată ce ţine armura noastră legată – adevărul. Ce este adevărul? Isus I-a spus Tatăului Său: „Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17:17). Nu putem rămâne în picioare înaintea lui Satan dacă nu deţinem adevărul cu care îi putem risipi minciunile. Isus a demonstrat într-un mod extraordinar de frumos acest lucru, atunci când a fost ispitit în pustie şi când a răspuns fiecărei sugestii a lui Satan: „Este scris.“

 

Pavel a continuat:

 

…îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii (Efes. 6:14b).

 

În calitate de creştini, ar trebui să fim familiarizaţi cu cele două tipuri de neprihănire. Mai întâi, ni s-a dat în dar neprihănirea lui Hristos (vezi 2 Cor. 5:21). Neprihănirea Lui invariabilă a fost trecută în contul celor care cred în Isus, care a purtat păcatele lor pe cruce. Această neprihănire permanentă ne-a eliberat de sub stăpânirea lui Satan.

 

Apoi, noi ar trebui să trăim în neprihănire prin împlinirea poruncile lui Isus şi probabil că acest aspect îl avea în minte Pavel când a scris despre platoşa neprihănirii. Ascultând de Hristos nu îi facem loc diavolului (Efes. 4:26-27).

 

Picioare ferme încălţate cu Evanghelia

…având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii (Efes. 6:15).

 

Cunoaşterea, încrederea şi acţionarea conform adevărului Evangheliei ne dă stabilitatea de a rămâne în picioare în faţa atacurilor lui Satan. Încălţămintea purtată de soldaţii romani avea pe talpă crampoane care le dădea multă stabilitate pe câmpul de luptă. Când Îl avem ca Domn pe Isus, avem picioare care stau ferme în faţa minciunilor lui Satan.

 

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău (Efes. 6:16).

 

Observă încă o dată că Pavel pune aici accentul pe poziţia de defensivă. Nu vorbeşte despre alungarea demonilor de deasupra oraşelor. El vorbeşte despre folosirea credinţei în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a rezista minciunilor diavolului. Când credem şi acţionăm pe baza a ceea ce ne-a spus Dumnezeu, este ca şi când am avea un scut care ne protejează de minciunile lui Satan, reprezentate figurativ ca „săgeţi arzătoare ale celui rău“.

 

Sabia noastră spirituală – Cuvântul lui Dumnezeu

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu (Efes. 6:17).

 

Mântuirea, aşa cum o descrie Biblia, include eliberarea din captivitatea lui Satan. Dumnezeu „ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui“ (Col. 1:13). Cunoaşterea acestui adevăr este echivalentul unui coif care ne fereşte mintea să credem minciunile lui Satan că încă suntem sub puterea lui. Satan nu ne mai este stăpân – Isus este stăpânul nostru.

 

În plus, trebuie să luăm „sabia Duhului“ care, aşa cum explică şi Pavel, este o imagine figurativă atribuită Cuvântului lui Dumnezeu. După cum am menţionat deja, Isus a fost exemplul perfect de războinic spiritual care a ştiut să îşi învârtă cu îndemânare sabia spirituală. În timpul ispitelor din pustie, El i-a răspuns de fiecare dată lui Satan cu citate luate direct din Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, dacă vrem să îl învingem pe diavol în lupta spirituală, trebuie să cunoaştem şi să credem ceea ce a spus Dumnezeu, ca să nu cădem în capcana minciunilor lui.

 

Observă, de asemenea, că Isus a folosit „sabia Duhului“ în mod defensiv. Unora le place să le amintească celor care cred că armura despre care vorbeşte Pavel este în primul rând defensivă că o sabie este în mod categoric o armă ofensivă. Astfel, cu câteva argumente slabe, aceştia încearcă să îşi justifice teoria că pasajul din Efeseni 6:10-12 este aplicabilă presupusei noastre responsabilităţi de a „dărâma întăriturile“ duhurilor rele din locurile cereşti.

 

Evident, citind însuşi motivul lui Pavel pentru care creştinii ar trebui să îmbrace cu armura lui Dumnezeu (pentru a putea „rămâne în picioare în faţa uneltirilor diavolului”), ştim că acesta vorbeşte în primul rând despre o folosire defensivă a armurii. În plus, deşi o sabie poate fi considerată armă ofensivă, ea poate fi, de asemenea, şi defensivă, întrucât blochează sau protejează de loviturile sabiei adversarului.

 

Mai mult, trebuie să fim atenţi să nu forţăm întreaga metaforă în încercarea noastră de a stoarce din diferitele piese ale armurii semnificaţii care de fapt nu există. Când începem să aducem argumente despre natura defensivă sau ofensivă a sabiei, cel mai probabil este că „împingem pilda prea departe“, în încercare de a ciopârţi în bucăţi o simplă metaforă care nu a fost deloc folosită cu scopul de a fi atât de disecată.

 

Dar nu ne-a învăţat Isus să „legăm omul tare“?

 

Cont.  https://www.davidservant.com/other_languages/romanian/tdmm/tdmm_romanian_31

 

////////////////////////

 

Multe duhuri necurate se afla in vazduh

 

Demonii se găsesc în văzduh, adică în spatiul de sub cer, pe suprafata pământului si în iad. „Intinderea dintre cer si pământ, tot abisul pe care îl vedem cu ochii, văzduhul, pământul, servesc drept sălăsluire duhurilor necurate, alungate din Cer”(Sf. Ignatie Brianceaninov).

 

In Cartea lui Iov, satana este înfătisat ca rătăcind pe întinderea nemărginită a pământului. El cutreieră pământul „dând târcoale, chinuit fiind de o ură neîncetată fată de neamul omenesc”(Iov 1,7).

 

Sfântul Apostol Pavel numeste pe demoni „duhurile răutătii, care sunt în văzduhuri” (Efes 6,12), iar pe căpetenia lor „stăpânul văzduhului” (Efes. 2,2). Demonii pot reprezenta sursa diferitelor boli si suferinte, deci pot intra în oameni si animale pentru a le chinui (Luca 8,33; 13,16).

 

Demonii trăiesc în ape, iar acest lucru îl stim din învătătura Bisericii Ortodoxe, care în rugăciunile sale de sfintire a apei roagă pe Dumnezeu să curete apa de posibila prezentă acolo a duhurilor necurate.

 

Părintele Serafim Rose, vorbind despre locurile propriu-zise ale Raiului si ale Iadului, spune că aceste locuri se găsesc în afara coordonatelor sistemului nostru spatio-temporal. Deci sufletele oamenilor din Rai sau Iad se află într-un spatiu de o altă natură, care începe nemijlocit de aici, dar se întinde ca si cum ar fi în altă dimensiune.

 

In timpurile noastre, satana, căpetenia demonilor, se află în Iad. Sf. Prooroc Isaia a prevestit acest sălas al satanei: „Si acum tu cobori în Iad, în cele mai de jos ale pământului”(Is. 4,15). Cele prezise s-au împlinit odată cu venirea Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ, care l-a legat pe satana pentru toată perioada dintre cele două veniri pe pământ ale Sale: „l-a aruncat în adânc si l-a închis si a pecetluit deasupra lui” (Apoc. 20,3). Inainte de cea de a doua venire a Domnului Iisus Hristos pe pământ: „Satana va fi dezlegat din închisoarea lui (din lad) si va iesi să amăgească neamurile, care sunt în cele 4 unghiuri ale pământului” (Apoc. 20,7).

 

Din vietile Sfintilor aflăm că mai marele demonilor se află în Iad, iar la suprafata pământului si în văzduh se află diavolii condusi de căpeteniile lor, adică de duhurile necurate, din clanurile superioare. Demonii coboară în Iad pentru a-l informa pe satana asupra celor săvârsite de ei si asupra a tot ceea ce se petrece pe pământ si pentru a primi noi porunci si instructiuni de la stăpânul lor.

 

După căderea lui Adam si a Evei din Rai, mintea omenească a pierdut harul lui Dumnezeu, care o apăra de duhurile necurate. Diavolii au astfel puterea de a intra în mintea omului si de a-i insufla gânduri păcătoase. Demonii pot să intre în oameni cu toată esenta lor volatilă. Demonul care intră în acest fel în om nu se amestecă cu sufletul, ci trăieste în trupul oamului, posedând în chip fortat sufletul si trupul. Datorită imaterialitătii si subtilitătii lor, demonii pot intra într-un număr foarte mare în om (Luca 8,30).

 

Sfântul Grigorie Teologul spune că: „Diavolul nu poate pune stăpânire pe noi în întregime, prin nici un fel de mijloace. Dacă stăpâneste puternic unii oameni, acest lucru se datorează faptului că acestia s-au lăsat stăpâniti de ei, de voie bună, fără să se împotrivească” (Iacob 4,7). Deci instalarea directă a duhului necurat în om se face numai cu îngăduinta lui Dumnezeu, constituind adesea urmarea vietii desfrânate si usuratice a celui păcătos. Sunt însă si cazuri în care oamenii de bună voie se leapădă de Hristos si în cadrul unor rituale demonice primesc pe diavoli (satanistii, masonii, New Age…).

 

In alte situatii, Dumnezeu îngăduie diavolilor să se sălăsluiască si să lupte pe oameni, pentru ca acestia să se roage mai mult si din cauza suferintelor să nu mai păcătuiască. De remarcat este si faptul că cel mai des se întâlneste nu instalarea diavolului în om (îndrăcirea), ci posedarea omului de diavol, prin subordonarea sufletului său vointei demonice. Drept exemplu ne poate servi Iuda. Cuvintele Sfintei Evanghelii că a intrat satana în Iuda nu se interpretează că Iuda s-ar fi îndrăcit. Sfântul Apostol Ioan spune că: 1. Satana a pătruns mai întâi în sufletul ucenicului, datorită lăcomiei acestuia de bani (In. 12,6); 2. După aceasta a pus stăpânire pe inima lui (Ioan 13,2); 3. In cele din urmă a intrat satana desăvârsit în el (Ioan 13,27).

 

Aici avem un exemplu grăitor de posedare treptată de către diavol a sufletului păcătos, datorită pasiunii crescânde a acestuia pentru bani, băutură, desfrânare si celelalte păcate. Duhul necurat se poate înfătisa sub chip prefăcut, întinzând o cursă sau alta. El reprezintă fie răul evident, fie că se transformă în înger luminos, luând chipul binelui si cucerind astfel mintile noastre.

 

Prea bunul Dumnezeu nu îngăduie diavolilor ca să lupte pe oameni peste puterile lor, ci în aceste lupte îi dă omului putere ca să poată birui. Dumnezeul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care este întemeietorul virtutilor, dă putere crestinilor care se luptă cu diavolii si în acelasi timp smereste mânia înversunată a duhurilor necurate, care, fără îngăduinta lui Dumnezeu, nu pot ispiti pe oameni (Iov. 1,12). In lupta cu oamenii, diavolul încearcă să influenteze trupul, simturile, vointa si imaginatia. Dar cum actionează duhurile necurate asupra trupului omenesc? S-a văzut limpede că demonii, cu îngăduinta lui Dumnezeu, pot să ucidă pe oameni sau să abată asupra lor diferite boli si să intre în ei, adică să le stăpânească trupul (Iov 1,13-19).

https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2015/04/15/multe-duhuri-necurate-se-afla-in-vazduh/

 

 

//////////////////////////////

 

 

Eliberarea de cel rău

 

(de Michael Fackerell)

 

Cel neprihănit va fi eliberat prin cunoştiinţă. Proverbe 11:9

 

Timpul a sosit în seria noastră de studii de bază să considerăm adevărurile şi principiile care se relatează la război spiritual şi la eliberarea de duhuri rele. Aşa cum am văzut în lecţia 2, Biblia ne descoperă existenţa lui satan, ca fiind duşmanul lui Dumnezeu şi al omenirii, precum şi existenţa unei armate de duhuri rele, care sunt cunoscuţi sub numele de demoni. Aceştia operează la porunca lui satan. Atunci am arătat pe scurt activităţile lor principale care au legătură cu noi. Biblia ne învaţă că noi, fiind adevăraţi ucenici ai lui Isus, suntem implicaţi într-un război împotriva acestor puteri ale întunericului.

 

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.” (Efeseni 6:12,13)

 

Observăm din acest pasaj următoarele principii:

 

1. Fiind creştini, suntem implicaţi într-o bătălie spirituală chiar dacă ne place sau nu. Noi suntem implicaţi într-o bătălie corp la corp – hărţuire – nu o bătălie numai de la distanţă. Dumnezeu i-a permis lui satan să se apropie de Isus (Matei 4:4-10) şi câteodată permite puterilor întunericului să se apropie de noi. Câteodată se va întâmpla să fim conştienţi de prezenţa lor (în special în ziua cea rea menţionată în versetul de mai sus). Atunci când suntem ispitiţi sau poate suntem opresaţi, noi trebuie să rezistăm şi să ne încredem în Dumnezeu pentru eliberare. Există o luptă în care trebuie să fim implicaţi. Această luptă este împotriva puterilor demonice care caută să influenţeze minţile, voinţa şi emoţiile noastre împotriva lui Dumnezei şi a voiei Sale. Pentru a fi efectivi în rugăciune şi în război spiritual noi trebuie să ne negăm şi să persistam in a rezista diavolului.

 

2. Există diferite grade ale puterilor demonice – există o ierarhie în împărăţia lui satan.

 

1. Unele duhuri rele sunt numite „căpetenii”. Este logic să ne presupunem că „căpetenii” se referă la duhuri puternice care caută să exercite stăpânire asupra anumitor zone geografice. Îngerul Gavriil a fost oprit de „prinţul Persiei” ( un prinţ demonic) pentru 21 de zile (vezi Daniel 10:13). Prinţul Greciei este de asemenea menţionat ca o putere demonică care se va ridica la putere după ce prinţul Persiei va fi înfrânt.

 

1. Sub porunca acestor căpetenii demonice există diferite „puteri” – duhuri mai puternice care probabil că influenţează cultura respectivă în anumite căi negative.

 

De exemplu, există o putere a tradiţiei religioase care este puternic la lucru în unele culturi care lucrează să orbească ochii oamenilor ca să nu vadă Evanghelia (2 Corinteni 4:4). În alte culturi poate că există puteri de ceartă, sau pofte sau idolatrie, sau vrăjitorie, toate lucrând până la anumite grade.

 

1. La nivelul cel mai de jos există mulţimi mari („oştiri”) de duhuri rele la lucru în locurile cereşti în atmosferă. Există mai mulţi demoni decât este nevoie pentru ca fiecare persoană de pe pământ să fie atacată sau influenţată de ei în diferite feluri. Există infanterişti în împărăţia lui satan. Trebuie să învăţăm mai întâi de toate să ştim cum să ne purtăm cu aceste duhuri în mod efectiv. Aceste duhuri nu sunt numai în atmosferă – sunt de asemenea în oameni. Pavel vorbeşte despre duhul care acum lucrează în fii nescultării. (Efeseni 2:2)

 

3. Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie o armură spirituală cu care să ne îmbrăcăm. Noi trebuie să facem asta zilnic prin credinţă. Dacă nu vom fi îmbrăcaţi cu armura vom fi vulnerabili invaziilor şi atacurilor satanice. De aceea, zilnic, trebuie să umblăm în sinceritate, neprihănire, credinţă, dragoste, speranţă, pace, să fim pregătiţi, vorbind Cuvântul lui Dumnezeu şi rugându-ne întotdeauna în Duhul. Toate acestea ne sunt necesare pentru a avea succes în războiul împotriva lui satan. (vezi Efeseni 6:14-18)

 

4. Dumnezeu aşteaptă ca noi să rămânem în picioare şi nu să fim biruiţi de atacurile lui satan.

 

SCOPUL ŞI PLANUL LUI SATAN

 

Dacă ne amintim ce am învăţat în Lecţia 2, ştim că satan a fost creat la început ca un înger bun, dar din cauza mândriei şi a rebeliunii a fost aruncat din cer. Creştinii trebuie de asemenea să se ferească să nu urmeze exemplul lui şi să umble în mândrie sau rebeliune împotriva Cuvântului lui Dumnezeu sau conducerii puse de Dumnezeu, ca să nu cadă în aceeaşi pedeapsă ca cea a diavolului (1 Timotei 3:6).

 

Pentru că a fost aruncat din cer, satan este plin de ură, amărăciune şi duşmănie împotriva lui Dumnezeu. Pentru că nu este în stare să-l detroneze pe Dumnezeu cu forţa, satan doreşte să atace copiii lui Dumnezeu şi dacă este posibil să-i facă să cadă. Satan de asemenea lucrează încontinuare să pervertească şi să calce în picioare imaginea lui Dumnezeu care a rămas în om de când s-a făcut creaţia. Satan vrea să-i cauzeze lui Dumnezeu durere prin a încerca să distrugă creaţia Sa cea mai valoroasă – oamenii – şi să-i conducă pe oameni să facă rău împotriva lui Dumnezeu. Isus a spus, „Hoţul vine numai ca să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca ei să aibă viaţa şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Deci satan lucrează ca să fure de la oameni, să-i omoare şi să distrugă sufletele eterne ale oamenilor şi de asemenea să distrugă toată moştenirea bună a oamenilor care sunt cu Dumnezeu.

 

Cum operează satan? Arma lui principală este înşelăciunea. Lucrând prin marea sa armată de duhuri rele, el influenţează pe oameni cu tot felul de lucruri neadevărate care-i ţine înrobiţi răului până când lumina Evangheliei pătrunde. Satan foloseşte astăzi tot felul de filosofii, minciuni, religie şi idolatrie să orbească ochii oamenilor în faţa Evangheliei şi să fie rezistenţi la mesajul lui Dumnezeu cât de mult posibil.

 

Satan lucrează din greu să-i înşele şi pe creştini, punând la îndoială adevărurile esenţiale ale Cuvântului lui Dumnezeu care ar avea putere să distrugă influenţa sa. Satan este cel care se opune studiilor biblice, botezului cu Duhul Sfânt, botezului în apă, mântuirii prin har prin credinţă şi nu prin fapte şi prin tradiţii. Satan este acela care face tot ce poate să-i facă pe creştinii noi să se separe pe ei înşişi de la părtăşie şi de la implicarea în biserici biblice. Satan este cel care se opune laudei şi închinării libere în biserici. Satan este cel care se opune mesajului credinţei şi al pocăinţei. Satan este cel care se opune trezirii, evanghelizării şi chemării la post şi rugăciune. Satan de asemenea face tot ce poate ca să-i ţină pe creştini departe de a învăţa adevărurile despre eliberarea de demoni ca el să-i poată ţine în robie. Prin toate aceste căi de înşelare, el lucrează la a-i ţine pe creştini ca să nu facă voia lui Dumnezeu şi astfel să nu fie efectivi.

 

Satan de asemenea lucrează prin frică, descurajare, acuzare şi ceartă. Acestea sunt numai câteva din născocirile lui. Noi avem nevoie de înţelepciune şi putere de la Dumnezeu ca să le biruim şi de un refuz constant ca să nu ne compromitem cu păcat. Dumnezeu ne cheamă să umblăm în dragoste, în Cuvânt şi prin Duhul lui Dumnezeu. Atunci vom putea birui născocirile lui satan şi vom deranja scopurile lui.

 

CINE POATE AVEA UN DEMON?

 

Sunt foarte puţini oameni care sunt total posedaţi sau în proprietatea lui satan. Multe traduceri ale Bibliei vorbesc despre a fi „posedat” de demoni când în realitate nu este acesta sensul cuvântului din greacă folosit. Cuvântul în greacă în aceste cazuri este ” daimonizomai” care s-ar traduce mai bine ” demonizat”. Înseamnă să fii afectat de demoni, să fii sub influenţa demonilor sau să ai demoni. Cu nici o îndoială un creştin nu poate fi „posedat” de un demon pentru că creştinii îi aparţin lui Dumnezeu prin sângele lui Isus Cristos. Există o întrebare controversială pentru unii – dacă un adevărat creştin poate avea un demon. Dar pentru aceia dintre noi care am fost eliberaţi de demoni după ce ne-am dat viaţa lui Isus este greu de stabilit. Haideţi să analizam această problemă din punct de vedere biblic.

 

Fără îndoială, demonii sunt la lucru în fiii neascultării (Efeseni 2:2). Adevărul este că oamenii care nu se supun lui Dumnezeu dau duhurilor rele dreptul de a lucra nu numai în jurul lor dar, de asemenea, în ei. Aceasta se aplică şi membrilor bisericii. Petru a declarat că satan a umplut inima lui Anania. Tot ceea ce Anania a făcut a fost că a pretins că Dumnezeu ar fi dat mai mult decât o făcea într-adevăr. De aceea, orişicine minte s-ar putea să aibă inima umplută de satan.

 

Pavel i-a învăţat pe credincioşii din Efes: „Să nu daţi prilej diavolului” (Efeseni 4:27). Aceasta implică că este posibil pentru un creştin să dea prilej sau loc diavolului. Există o evidenţă puternică despre faptul că un creştin care face aceasta, mai târziu va avea nevoie de eliberare de duhuri rele, pentru că prin propria lui alegere a dat teren lui satan.

 

Duhul unui creştin născut din nou este regenerat, recreat şi nu poate fi posedat de duhuri rele. Totuşi, mântuirea sufletului este un proces care nu este automat şi cere o credinţă persistentă în Dumnezeu în primul rând şi, în al doilea rând, cunoştinţa adevărului. Este clar că duhurile rele au acces la minţile noastre să injecteze gânduri de toate felurile din când în când. Noi trebuie să veghem să nu acceptăm aceste gânduri, ca să nu lăsăm pe cel rău să zidească întărituri în mintea noastră care nu-L mulţumesc pe Dumnezeu. Există o bătălie pentru mintea fiecărui creştin. Ca să ţinem demonii afară din mintea noastră, trebuie să ne umplem minţile cu altceva. Noi trebuie să fim plini de Duhul şi plini de Cuvânt.

 

https://www.resursecrestine.ro/studii/90772/eliberarea-de-cel-rau

 

/////////////////////////////

 

 

Posedarea diavoleasca: cand Satana preia fraiele

Nicu Parlog

  

Cum este atunci cand, fara niciun avertisment, cineva iti patrunde in casa, iti aseaza lucrurile cum vrea, face dezordine, distruge si murdareste totul in calea sa, iti trateaza familia, copii, parintii, sotul sau sotia, dupa cum are chef, fara ca tu sa il poti opri in vreun fel, ramanand mut si lipsit de putere in fata macabrului musafir, ticalos si nepoftit? Oribila senzatie de neputinta, furie, durere si deznadejde este de nesuportat, nu-i asa? Ei bine, ce parere ai atunci de situatia in care cineva iti ia in stapanire mintea si trupul, batjocorindu-ti fiinta, fortand-o sa faca rau fara voia ei, sa injure, sa blesteme si sa huleasca peste inchipuire? Nu crezi ca asa ceva este posibil? Gresit! Este vorba de posedarea demonica, iar Necuratul nu iarta pe nimeni.

Legaturi primejdioase

 

„Nu-i dati loc diavolului.”

Sfantul Apostol Pavel, Efeseni 4:27

 

Hotelul Intercontinental devine Grand Hotel Bucharest

O femeie şi-a botezat bebelușul după locul în care a fost blocată timp de două luni

Oare, vreme de mii de ani, vracii, preoti, duhovnicii, maestrii spirituali, sfintii si intemeietorii de religii s-au luptat si au avertizat degeaba in privinta fortelor Raului? Cu toate ca stiinta refuza sa accepte existenta unei entitati malefice imateriale, care influenteaza faptele oamenilor si determina destinul post-mortem al sufletelor, asta nu inseamna neaparat ca acolo, in planurile si lumile invizibile ochilor nostri, nu ar exista cineva care sa ne vrea raul. Ba din contra.

 

 

 

 

Dintr-o perspectiva religiosa, multi credinciosi sunt convinsi ca stiinta ignora sau denatureaza in mod grotesc realitatea spirituala (de care unii cercetatori sunt, totusi, constienti) – denaturare care confirma celebrul dicton: „Cea mai mare izbanda a Satanei impotriva Binelui a avut loc in momentul in care i-a convins pe oameni ca el nu exista”. Alti cunoscatori superficiali ai domeniului, influentati de optica new-age, conform careia Raul nu este definit, iar diavolii, demonii, spiritele si entitatile malefice nu exista decat daca-i acceptam mental (si dispar imediat ce nu mai credem in ei), gresesc si mai abitir. Un sustinator al lumii suprasensibile ar considera ca astfel de oameni cad victime comodului principiu al strutului, conform caruia « tot ceea ce nu vad nu exista, deci nu ma efecteaza ».

 

Iar un crestin ar spune ca este interesant de aflat cum se mai pot sustine astfel de teorii in fata miilor de victime (documentate) ale posedarilor, familiilor lor indurerate, duhovnicilor cu har de exorcisti, si, de ce nu, chiar in fata Mantuitorului Iisus Hristos, care a facut el insusi exorcizari si a fost ispitit in desert? Stiinta inca nu a dat un raspuns cuprinzator si unanim acceptat nici macar de propria-i comunitate.

 

 

 

Zabovind putin asupra infatisarii hoardelor din Iaduri, merita evidentiat faptul ca infatisarea cumplita care este zugravita pe peretii bisericilor difera putin de relatarile celor care pretind ca i-au vazut. Desi se spune ca infatisarea demonilor este asemanatoare cu fizionomia zeului grecesc Pan (postura bipeda, coarne si copite de tap, coada in forma de sageata, trup negru acoperit de par), sfintii si cei carora li s-au aratat, relateza despre chipuri usor diferite. Trebuie mentionat ca, la nivel de spirit, Diavolul are puterea de a-si schimba infatisarea dupa cum doreste. De la o faptura atat de hidoasa incat nu poate fi plasmuita de mintea omeneasca, pana la un glorios inger de lumina. Marii duhovnici crestin-ortodocsi avertizeaza ca infatisarea demonilor este, de cele mai multe ori, indescriptibil de urata si insuportabila pentru psihicul omului obisnuit, prea slab sa poata face fata unei asemenea viziuni ultimative. Conform spuselor Sfintilor Parinti, in realitate, Necuratul este atat de urat si inspaimantator incat cel care-l vede, fie moare de spaima, fie innebuneste de groaza.

 

 

 

Scurt tratat de demonologie

 

„Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.”

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 12:9

 

Mergand mai departe pe firul descifrarii chipului Diavolului, ajungem si la ierarhiile intunericului. Demonii cei mai mici dupa rang din oastea lui Satan sunt cei numiti de initiati Serpi. La nivelul planului eteric, un astfel de Sarpe, are forma aproximativa a acestui animal, lung, fusiform, fara membre, cu doi ochi si limba. Are o putere si o cunoastere limitata, retine lucruri simple si este complet subordonat demonilor din ierarhiile superioare. Este trimis cel mai adesea sa paraziteze corpul astral al oamenilor si sa incite la certuri, batjocuri, umor grosolan, jigniri si barfe. Urmatorul in grad este Scorpia, un demon care stapaneste cateva mii de serpi. Conform expertilor, omul posedat din cimitir care a fost exorcizat de Mantuitor era „ocupat” de o Scorpie, demonul divulgand natura sa de Legiune, cand a fost intrebat de Hristos.

 

 

 

„Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat.” Evanchelia dupa Luca 8:27-33

 

Cont  -https://www.descopera.ro/cultura/6438991-posedarea-diavoleasca-cand-satana-preia-fraiele

 

////////////////////////

 

 

Capitolul 5. Apostolul Pavel

 Andrew Miller

 

După ce am schiţat pe scurt vieţile celor doisprezece apostoli, în mod natural, ajungem la acela pe care l-am putea numi al treisprezecelea – apostolul Pavel.

 

În capitolul trei am vorbit despre convertirea şi apostolatul lui Pavel. Acum ne vom strădui să urmărim calea lui minunată şi să notăm câteva trăsături caracteristice deosebite ale lucrărilor lui. Dar, mai întâi să vedem ce ştim despre el.

 

Înainte de convertire

 

 Din puţinele indicii pe care le dă naraţiunea sacră cu privire la prima parte a vieţii lui Pavel este evident că el a fost format într-un mod remarcabil prin întreaga educaţie pe care a primit-o pentru a fi ceea ce a ajuns şi pentru ceea ce urma să realizeze. Dumnezeu a vegheat asupra dezvoltării acelei minţi şi inimi minunate chiar de la început ( 1:16 ). Pe atunci era cunoscut ca „Saul din Tars” – acesta fiind numele lui iudaic –, nume pe care i-l dăduseră părinţii lui iudei. Pavel este numele lui între naţiuni, dar îl vom numi Saul până atunci când istoricul sacru îl numeşte Pavel.

 

 Tars era capitala Ciliciei, şi Pavel spune că era  o „cetate nu fără însemnătate”. Era un oraş renumit centru comercial şi pentru literatură. Autorul lui Augustus şi al lui Tiberius erau ambii din Tars, dar acest oraş avea să devină renumit ca locul unde s-a născut şi a locuit la începutul vieţii marele apostol. Deşi se născuse într-o cetate de-a naţiunilor, el era „evreu din evrei”. Tatăl lui era din seminţia lui Beniamin şi din secta fariseilor, dar locuia în Tars. Prin anumite mijloace el dobândise cetăţenia romană, după cum fiul lui i-a spus mai târziu căpitanului că era născut roman. La Tars a deprins meseria de a face corturi pentru că era un obicei bun al iudeilor ca fiii lor să înveţe o meserie chiar dacă nu prea erau perspective ca viaţa lor să depindă de practicarea acelei meserii.

 

 Când s-a apărat înaintea compatrioţilor lui (Fapte 22 ), el le-a spus că, deşi era născut în Tars, el „a crescut … la picioarele lui Gamaliel, educat după exactitatea legii părinţilor”. Istoria spune despre Gamaliel că era unul dintre cei mai eminenţi învăţători ai legii, iar din Scriptură aflăm că el era moderat în opiniile lui şi avea multă înţelepciune lumească. Dar zelul elevului în a persecuta apare într-un puternic contrast cu sfătuirea dată de învăţător pentru toleranţă.

 

 Când a fost martirizat Ştefan ni se spune că Saul era încă un tânăr, dar a votat pentru moartea lui Ştefan şi a păzit hainele celor care l-au ucis cu pietre. Convertirea lui se presupune că a avut loc la aproximativ doi ani după crucificare, dar data ei exactă nu este cunoscută. Din Fapte 9 aflăm că, după convertire, el nu a întârziat deloc să mărturisească credinţa lui în Hristos celor din jurul lui. „Şi el a fost cu ucenicii din Damasc câteva zile. Şi îndată L-a predicat în sinagogi pe Isus, că El este Fiul lui Dumnezeu” (Fapte 9:19-20 ). Această nouă mărturie este demnă de remarcat. Petru Îl proclamase înălţat în ca Domn şi Hristos, iar Pavel a proclamat gloria Lui personală mai mare, aceea ca Fiu al lui Dumnezeu. Dar încă nu venise timpul pentru ca el să slujească public, ci mai avea încă multe de învăţat, fapt pentru care, condus de Duhul, el s-a retras în Arabia şi a rămas acolo timp de trei ani, după care s-a întors la Damasc ( 1:17 ).

 

 Cu credinţa întărită şi confirmată în timpul cât a stat retras, el a predicat cu şi mai multă îndrăzneală dovedind că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Iudeii, de atunci încoace vrăjmaşii lui înverşunaţi, s-au ridicat împotriva lui şi păzeau porţile cetăţii ca să-l omoare, dar ucenicii l-au scos noaptea coborându-l de pe zid într-un coş ( 11:32-33 ). El a mers apoi la Ierusalim, şi, prin mărturia prietenească a lui Barnaba, şi-a găsit locul printre apostoli. Minunat şi binecuvântat triumf al harului suveran!

 

Vizita lui Saul la Ierusalim – aproximativ 39 după Hristos

 

Çont aici  = https://comori.org/adunarea-biserica/istoria-bisericii/capitolul-5-apostolul-pavel/

 

 

////////////////////////////

 

Sfârşitul apostolilor Pavel şi Petru

 

 

Înainte de a continua istoria Adunării Domnului Hristos pe pământ, vom mai spune câteva cuvinte cu privire la apostolii pe care Domnul i-a ales şi i-a trimis să vestească Evanghelia. Acum nu mai avem drept călăuză istorisirea dată chiar de Dumnezeu, prin pana lui Luca în Faptele Apostolilor, ci ceea ce ne spun scriitorii vechi, care, ca toţi oamenii, au putut totuşi să se înşele sau să nu aibă totdeauna ştirile cele adevărate.

 

Apostolul Pavel a fost dus arestat la Roma ca să fie judecat de împăratul, la care făcuse apel. A stat acolo doi ani, într-o stare de arest nu tocmai aspră. Locuia, păzit de un ostaş, într-o casă pe care o luase cu chirie; primea pe toţi care veneau să-1 vadă, propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos. Lucrarea sa de aici a avut roade. Era înconjurat de mai mulţi prieteni şi tovarăşi de lucru, ca: Luca, Epafras, Marcu, Dima şi alţii. Primea pe cei trimişi de adunările îndepărtate, cum a fost Epafrodit, de exemplu, venit de la Filipi, ca să aducă apostolului daruri din partea Filipenilor, care aveau pe inimă să îngrijească de cele ce ar avea nevoie apostolul. Tot de acolo a scris frumoasele şi scumpele epistole către Filipeni, Coloseni şi Filimon, epistole care vor rămâne pentru învăţătura şi zidirea Bisericii lui Dumnezeu până la sfârşit.

 

Astfel, această închisoare n-a ţinut pe loc râvna sa pentru lucrul Domnului. Omul care iubeşte pe Isus găseşte totdeauna prilej să se ocupe cu El în toate împrejurările, fie că este sănătos sau bolnav, liber sau rob, sărac sau bogat, tânăr sau bătrân. E aşa cum spunea Pavel: „Hristos va fi glorificat cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea; căci pentru mine a trăi este Hristos” (Filipeni 1.20-21).

 

După aceşti doi ani, Pavel a fost lăsat liber. Fără îndoială că învinuirile aduse împotriva lui de către Iudei n-au fost găsite întemeiate de către împărat şi astfel a scăpat de orice pedeapsă. Chiar guvernatorul Festus şi împăratul Agripa judecaseră tot aşa. Ce va fi făcut apostolul după ce s-a văzut liber? Din mai multe locuri din epistolele sale, se poate vedea că a vizitat adunările din Grecia şi din Asia, şi se crede că s-a dus şi în Spania, cum îşi arătase dorinţa de mult timp. În acest timp scurt de libertate şi-a scris întâia epistolă către scumpul său „copil” Timotei şi cea către Tit, dându-le îndrumări asupra felului „cum trebuie să se poarte în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui viu, stâlpul şi temelia adevărului” (1 Timotei 3.14-15).

 

Apoi, s-a întors iarăşi la Roma. În ce împrejurare şi în ce fel nu ştim, dar a fost din nou prins şi pus în lanţuri. De data aceasta nu mai era în închisoare ca un cetăţean roman care făcuse apel la Cezar, ci ca un creştin, adică făcând parte din acea partidă urâtă nu numai de Iudei, ci şi de păgâni. Totodată, întemniţarea i-a fost mult mai straşnică şi mai dureroasă decât întâia dată. Acum a scris a doua epistolă către Timotei, în care zice: „Sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele” (2 Timotei 2.9). A fi creştin era pe atunci o nelegiuire vrednică de moarte; de aceea Pavel nu mai putea să scape de pedeapsă. Deşi, după cea dintâi înfăţişare înaintea Cezarului, fusese, cum spune el, „scăpat din gura leului” (2 Timotei 4.17), ştia totuşi că timpul morţii i se apropia. De aceea scrie lui Timotei: „Căci eu sunt aproape să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi timpul plecării mele a venit. M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa dreptăţii, pe care mi-o va da, în ziua aceea, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor care iubesc arătarea Lui” (2 Timotei 4.6-8).

 

Lui Pavel, ca unui cetăţean roman, i s-a tăiat capul pe la anul 66 sau 67. Data morţii sale nu este bine cunoscută, nici împrejurările în care a avut loc. Ne închipuim că şi-a dat cu bucurie capul călăului, căci, dacă pentru el „a trăi era Hristos”, atunci şi a „muri era un câştig” (Filipeni 1.21). Îi plăcea mai bine „să părăsească trupul acesta, ca să fie acasă la Domnul” (2 Corinteni 5.8).

 

Dar cu Petru ce s-a întâmplat? În privinţa lui avem mai puţine cunoştinţe decât în privinţa lui Pavel. După ce Pavel s-a dus la Ierusalim ca să se precizeze dacă neamurile trebuiau sau nu să păzească Legea lui Moise (Faptele Apostolilor 15), cartea Faptelor nu ne mai vorbeşte despre Petru. Ştim din epistola către Galateni că s-a dus la Antiohia (Galateni 2.11). Mai târziu îl găsim în Babilon care nu mai era marea cetate, a cărei strălucire o lăuda mândrul Nebucadneţar, dar era încă în fiinţă şi adăpostea o mare colonie de Iudei, printre care pătrunsese creştinismul. De acolo şi-a scris Petru întâia epistolă către creştinii dintre Iudei care erau împrăştiaţi în ţinuturile ce alcătuiesc acum Asia Mică. Era un timp de prigoană şi de mari suferinţe pentru aceşti credincioşi. El le scrie: „Preaiubiţilor, nu vă miraţi de prigonirea ca de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva neobişnuit; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de suferinţele lui Hristos, ca să vă bucuraţi nespus de mult şi la descoperirea slavei Lui… Dacă suferă (cineva) pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să slăvească pe Dumnezeu în numele acesta” (1 Petru 4.12, 3-16). Apostolul încurajează pe fraţii săi în suferinţă, punându-le în faţă exemplul Domnului Isus, care a suferit pentru noi, El, Cel drept pentru cei nedrepţi şi-i îndeamnă să umble în dragoste, smerenie şi sfinţenie, aşteptând descoperirea Domnului Isus Hristos, adică venirea Sa în slavă.

 

Nu se ştie de unde a scris apostolul Petru epistola a doua, dar din cuprinsul ei se vede că, şi el, ca şi Pavel, aştepta să plece curând din această lume. Ca un păstor credincios, căruia Domnul îi încredinţase oile Sale (Ioan 21.15-17), el înştiinţează încă odată pe sfinţi, spunându-le: „Socotesc că este drept ca, atâta timp cât mai sunt în cortul acesta, să vă ţin treji, aducându-vă aminte; căci ştiu că dezbrăcarea de cortul meu va avea loc curând, aşa cum mi-a făcut cunoscut Domnul nostru Isus Hristos. Dar îmi voi da silinţa ca şi după plecarea mea să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri” (2 Petru 1.13-15). El caută să-i păzească de învăţători mincinoşi, de necredincioşi şi de batjocoritori. Şi după cum Apostolul Pavel privea înainte spre ziua venirii Domnului Hristos, tot aşa şi Petru îndreaptă privirile creştinilor spre ziua lui Dumnezeu, pentru care pământul şi cerurile vor trece, când cei nelegiuiţi vor cădea sub judecată, dar când sfinţii îşi vor avea locuinţa sub cerurile cele noi şi pe un pământ nou, unde locuieşte dreptatea. Ce mângâiere pentru creştinii prigoniţi; ce nădejde pentru credincioşii din toate timpurile, dar ce grozavă înştiinţare pentru cei necredincioşi!

 

Se pare că Petru a suferit chinul morţii la Roma, în prigonirile ce au avut loc sub Nero. Un vechi scriitor, Ambrozie din Milan, istoriseşte că unii creştini din Roma rânduiseră ca Petru să fugă din oraş. Apostolul a ascultat de dorinţa lor, dar, când a ajuns la porţile cetăţii, a întâlnit pe Domnul. „Unde Te duci, Doamne?” L-a întrebat Petru. Domnul i-a răspuns: „Mă duc la Roma, ca să fiu răstignit din nou.” Petru a văzut în aceste cuvinte o mustrare şi s-a înapoiat în cetate. Aceasta poate să fi fost o viziune sau o întâmplare închipuită păstrată de tradiţie. Oricum ar fi, ştim că Domnul zisese lui Petru, după învierea Sa: „Când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti.” Iar evanghelistul adaugă: „A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va slăvi Petru pe Dumnezeu” (Ioan 21.18-19). Se crede că Petru a fost răstignit. Se povesteşte că, pe când îl duceau să fie chinuit, a cerut, ca o favoare pentru el, să fie răstignit cu capul în jos, nesocotindu-se vrednic să sufere în felul cum a suferit Domnul său. Cererea i-a fost îndeplinită. Data exactă a morţii lui, ca şi cea a lui Pavel, nu e cunoscută; trebuie să fi fost anul 67 sau 68 după Hristos.

 

Vom spune mai departe câteva cuvinte şi despre ceilalţi apostoli. Deocamdată vom vedea cele dintâi suferinţe pe care le-au îndurat creştinii, în general, din partea păgânilor.

https://www.facebook.com/groups/1877419545843593/

 

//////////////////////////

 

“Atentie, se-nchid usile !”(daca, prin nasterea din nou, nu intram in Corabia Cristica,vom pieri,mai rau- decat lumea din vremea lui Noe)

 

 

Aceia dintre noi care calatoresc cu metroul bucurestean sunt familiarizati cu anuntul care poate fi auzit in difuzoare inainte ca garnitura de tren sa porneasca din statie: “Atentie, se-nchid usile ! Urmeaza statia… cu peronul pe partea …”

 

Pare un anunt banal, intrat in rutina angajatilor metroului, dar si a calatorilor, care par sa-l ignore total. Insa de acest anunt depind multe lucruri… Uneori chiar viata calatorilor. Cei care-l ignora, fie raman pe peron, pierzand trenul, fie raman in metrou, pierzand ocazia de a cobora in statia dorita.

 

“Atentie, se-nchid usile !” este o ultima avertizare inainte de a fi pecetluita o anume stare de lucruri , ducandu-ne cu gandul la numeroasele ocazii pe care le intalnim in viata, ocazii pe care fie le fructificam, fie le pierdem iremediabil. Si aceasta in urma deciziilor pe care le luam intr-un moment sau altul al vietii.

 

Atunci cand intarziem sau refuzam sa urcam la timp in “garnitura” de tren a vietii, urmeaza sa suportam niste consecinte uneori mai mici, alteori mai grave. Cu unele ocazii pierdute ne vom mai intalni in viata, oferindu-ne posibilitatea de a repara ezitarile si refuzurile din trecut. Exista insa si ocazii pe care le intalnim o singura data in viata si, daca le pierdem, ele vor ramane pierdute pentru totdeauna.

 

Fiecare oportunitate care se deschide inaintea noastra are timpul ei de “har”, uneori mai scurt, alteori mai lung, timp in care trebuie sa decidem daca o vom fructifica sau nu. Dupa ce timpul s-a scurs, “usile” de inchid pentru totdeauna si nu se mai poate face nimic. Omul ramane doar cu regretele…

 

 

 

     “Atentie, se-nchide harul !”

 

Ne-am gandit vreodata cu toata responsabilitatea ca mantuirea este o oportunitate oferita de Dumnezeu oamenilor pacatosi pentru un timp limitat ? Ne-am pus vreodata problema ca timpul de har, in care omul pacatos isi poate redirectiona viata spre Dumnezeu si spre valorile vesnice, nu este infinit si ca el are un sfarsit hotarat de cer ?

 

In lumea crestina circula tot felul de teorii cu privire la harul lui Dumnezeu oferit omului pacatos. Cercetate in lumina revelatiei Scripturii, acestea par sa apartina mai degraba domeniului SF-ului, decat domeniului teologiei biblice.

 

Universalismul – o teorie elaborata de Origene ( 185 –  254 d. Chr. ) – sustine ca, in final, toti oamenii vor fi mantuiti. Chiar si cei mai rai dintre ei ca: Hitler, Nero, Stalin, Pol Pot si altii. Chiar daca nu au vrut sa urce in timpul vietii in „garnitura” de tren a mantuirii, potrivit acestei teorii si ei vor fi mantuiti. Argumentul ? „Dumnezeu este dragoste” ( 1 Ioan 4,8 ), iar un Dumnezeu al dragostei nu Isi poate nimici copiii.

 

Alte teorii sustin ca, daca in aceasta viata un om neglijeaza sau refuza sa urce in „trenul” salvarii, va avea si alte ocazii sa o faca in timpul mileniului. Exista si invataturi care ii incurajeaza pe oamenii care au pierdut in aceasta viata ocazia mantuirii ca se vor intalni din nou cu ea in suferintele Purgatoriului.

 

Adevarul Scripturii este insa cu totul altul: Mantuirea este darul fara plata al lui Dumnezeu, un dar oferit tuturor celor care il accepta prin credinta.  Insa timpul in care putem intinde mana credintei pentru a beneficia de acest dar este limitat. Este asa-numitul „timp de har”, in care Dumnezeu mai poate fi gasit si dincolo de care nu mai exista mantuire.

 

Biblia este plina de indemnuri de a-L cauta pe Dumnezeu si mantuirea Lui cata vreme El mai poate fi gasit:

 

„Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L cata vreme este aproape. Sa se lase cel rau de calea lui si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui; sa se intoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseste iertand !” ( Isaia 55, 6.7 ).

 

„De aceea, orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita !” ( Psalmul 32,6 ).

 

„Caci El zice: „La vremea potrivita te-am ascultat, in ziua mantuirii te-am ajutat. Iata ca acum este vremea potrivita; iata ca acum este ziua mantuirii” ( 2 Corinteni 6,2 ).

 

     „Ci indemnati-va unii pe altii in fiecare zi, cata vreme se zice: „Astazi”, pentru ca niciunul din voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului… Cata vreme se zice: „Astazi daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile ca in ziua razvratirii” ( Evrei 3,13.15 ).

 

Scriptura ne arata clar ca exista un timp limitat acordat oamenilor pentru a lua decizia in privinta impacarii lor cu Dumnezeu si in vederea mantuirii lor. Istoria potopului este doar unul din exemple. Intreaga perioada in care a fost construita corabia pe uscat, fara sa existe un precedent al vreunei inundatii, timp in care Noe le-a predicat contemporanilor sai si i-a avertizat cu privire la iminenta unui potop universal, a constituit „timpul de har” acordat generatiei antedeluviene pentru salvare. Dupa ce timpul a expirat, nimic nu s-a mai putut face, decat acceptarea consecintelor propriilor alegeri.

 

Parabola Celor Zece Facioare ( Matei 25, 1-13 ) este un alt exemplu de limitare a timpului de har acordat oamenilor. Intrarea Mirelui in odaia de nunta impreuna cu fecioarele intelepte este urmata de incuierea usii, lasand fecioarele neintelepte pentru totdeauna in afara bucuriei nuntii Mielului, in afara mantuirii:

 

     „Pe cand se duceau ele sa cumpere untdelemn, a venit Mirele. Cele ce erau gata au intrat cu El in odaia de nunta si s-a incuiat usa. Mai pe urma, au venit si celelalte fecioare si au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne !” Dar El, drept raspuns, le-a zis: „Adevarata va spun, ca nu va cunosc !” ( Matei 25, 10-12 ).

 

Adevarul crud este acela ca timpul de har acordat oamenilor pentru a se impaca cu Dumnezeu nu este un elastic pe care oamenii il pot intinde cat vor. Iubirea lui Dumnezeu pentru omul pacatos este infinita in profunzimea ei. O dovedeste jertfa de pe Calvar a Mantuitorului. Insa aceasta iubire profunda are limite, pentru ca ea este o iubire morala. O iubire fara limite devine imorala, iar lumea in care traim ne ofera suficiente dovezi in acest sens.

 

 

 

     Cand „usa” harului se inchide pentru o persoana

 

Saul, primul imparat al lui Israel, desi a avut un inceput promitator, a sfarsit tragic. Nu doar faptul ca si-a incheiat viata sinucigandu-se este lamentabil, ci mai ales pentru ca si-a incheiat-o fiind in cea mai proasta relatie cu Dumnezeu.

 

Profetul Samuel inca mai spera si se ruga pentru el, desi nu se intrezarea nicio urma de pocainta in viata imparatului. Insa Dumnezeu ii vesteste clar: Saul a fost lepadat. „Domnul a zis lui Samuel: „Cand vei inceta sa plangi pe Saul pentru ca l-am lepadat, ca sa nu mai domneasca peste Israel?” ( 1 Samuel 16,1 ).

 

Ce poate insemna aceasta „lepadare” de la Fatza lui Dumnezeu decat o inchidere a usii harului pentru acest om ? Sau, cu alte cuvinte, o pecetluire a unei stari de lucruri la care s-a ajuns prin alegerei gresite din partea lui Saul.

 

Ce anume a dus la inchiderea harului ( „lepadarea” ) pentru primul imparat al poporului ales ? 1 Samuel cap. 15 relateaza despre razboiul purtat de Saul impotriva amalecitilor, un razboi castigat pe plan militar, insa pierdut pe plan spiritual. De ce ? Din cauza neascultarii lui Saul, care, sub diferite pretexte, a crutat din prada de razboi oile cele mai bune, precum si viata imparatului amalecit Agag, contrar poruncii precise a lui Dumnezeu.

 

Porunca lui Dumnezeu fusese implinita in proportie de 99,99%. Lipsea insa ceva, iar acel ceva l-a condus pe Saul pe panta decaderii spirituale, avand ca final inevitabil caderea din har. De fapt, ce a determinat teribila hotarare divina de a-l lepada pe imparatul lui Israel ? Marimea vinovatiei sale ? Repetarea pacatului savarsit ? Greutatea faptelor sale nelegiuite ?

 

Daca am putea cantari si compara vinovatia lui Saul cu cea a lui David, cu totii am considera ca vinovatia celui din urma a fost infinit mai mare decat a lui Saul. Insa lucrurile trebuie privite dintr-o alta perspectiva.

 

Urmarind viata lui Saul, vom observa ca el nu s-a cait niciodata de pacatele lui, chiar daca au fost mai mici decat cele savarsite de David. Oare de ce n-a scris si Saul un psalm al pocaintei, asa cum a facut mai tarziu David, urmasul sau la tron ?

 

Intelegem din acest amanunt ca inaintea lui Dumnezeu nu conteaza atat de mult marimea pacatului, ci mai ales atitudinea de perseverare intr-un pacat anume. „Errare humanum est,  perseverare autem diabolicum” – spuneau latinii ( „A gresi este omenesc; a persevera intr-o greseala este diabolic” ). Cat adevar contin aceste cuvinte !

 

Istoria poporului evreu a cunoscut imparati mult mai vinovati decat Saul. Ahab si Manase sunt doar doi dintre acestia. Desi au comis pacate mari, ei le-au marturisit si, ca urmare, au fost iertati de Dumnezeu si au fost reabilitati ( vezi 1 Imparati 21,27-29; 2 Cronici 33,12.13 ).

 

In cazul lui Saul nu s-a intamplat asa ceva. El a continuat sa persevereze in pacatele sale pana ce a trecut dincolo de limita harului si a rabdarii lui Dumnezeu. Este demn de remarcat ca inchiderea harului pentru Saul nu a insemnat si incheierea vietii sale. El a mai trait inca 23 de ani in postura unui om lepadat de la Fatza lui Dumnezeu.

 

Sa retinem: Inchiderea harului pentru persoana nu este legata nici de gravitatea pacatului, nici de frecventa pacatuirii, ci mai degraba de continuarea vietuirii in acel pacat cunoscut. Aceasta perseverare constienta intr-un pacat anume este alegerea omului, nu a lui Dumnezeu. De aceea, cand usa harului se inchide pentru o persoana, de fapt omul singur isi inchide usa harului.

 

 

 

     Cand „usa” harului se inchide pentru o familie

 

Si nu o familie oarecare din Israel, ci una de preoti, destinata a fi un model de vietuire pentru poporul de rand. Probabil ca pe paginile Bibliei nu poate fi intalnita o sentinta mai grava si cuvinte mai cutremuratoare ca cele rostite de Dumnezeu impotriva familiei preotului Eli:

 

     „Atunci Domnul a zis lui Samuel: „Iata ca voi face in Israel un lucru care va asurzi urechile oricui il va auzi. In ziua aceea voi implini asupra lui Eli tot ce am rostit impotriva casei lui; voi incepe si voi ispravi. I-am spus ca vreau sa pedepsesc casa lui pentru totdeauna din pricina faradelegii de care are cunostinta si prin care fiii lui s-au facut vrednici de lepadat, fara ca el sa-i fi oprit. De aceea, jur casei lui Eli ca niciodata faradelegea casei lui Eli nu va fi ispasita, nici prin jertfe, nici prin daruri de mancare” ( 1 Samuel 3, 11-14 ).

 

Dupa o astfel de sentinta divina, este evident ca nimic nu mai poate schimba lucrurile. Insusi Eli constientizeaza  acest lucru, raspunzand resemnat: „Domnul este acesta, sa faca ce va crede” ( 1 Samuel 3, 18 ).

 

Care a fost pacatul casei lui Eli, astfel incat el sa conduca la sentinta atat de grava a lepadarii de la Fatza Domnului ? Istoria sacra consemneaza faptele nelegiuite ale celor doi fii ai lui Eli: Hofni si Fineas. In calitate de preoti ai lui Dumnezeu, acestia pangareau jetfele aduse in sanctuar. Nu era vorba doar de pangarirea unor jertfe de animale, ci mai ales o pangarire a Jertfei lui Christos, simbolizata prin aceste jertfe ( vezi 1 Samuel 2,12-17 ).

 

La aceste nelegiuiri ale fiilor sai, Eli a mai adaugat una, probabil mai grava decat a lor: lipsa de atitudine fatza de pacatele acestora. Eli a comis „culpa in omitendo” ( „pacatul prin omisiune” ) caci, in calitate de sef al preotilor, si nu atat in cea de parinte, el trebuia sa ia atitudine de partea adevarului si dreptatii. Insa Eli nu a luat atitudinea cuvenita fatza de pacatele copiilor lui si intreaga familie a cazut in disgratia divina, inchizandu-se harul pentru toti.

 

Ca si in cazul lui Saul, este de retinut faptul ca inchiderea harului pentru familia lui Eli nu a insemnat si incheierea concomitenta a vietii. Membrii familiei lui Eli au trait pana la razboiul cu filistenii, cand chivotul Legii a fost capturat, iar Eli si cei doi fii ai sai au murit ( vezi 1 Samuel 4 ). Finalul dramatic familiei lui Eli poate fi concentrat intr-un singur cuvant teribil, rostit de nora lui Eli pe patul de moarte: „I-Cabod!” – „Nu mai e slava !”

 

 

 

     Cand „usa” harului se inchide pentru un popor intreg

 

Porunca data de Dumnezeu imparatului Saul era clara si fara echivoc: „Asa vorbeste Domnul ostirilor: „Mi-aduc aminte de ceea ce a facut Amalec lui Israel, cand i-a astupat drumul la iesirea lui din Egipt. Du-te, acum, bate pe Amalec si nimiceste cu desavarsire tot ce-i al lui. Sa nu-i cruti, ci sa omori barbatii si femeile, copiii si pruncii, camilele si magarii, boii si oile” ( 1 Samuel 15, 2.3 ).

 

Porunca lui Dumnezeu suna a genocid, nu-i asa ? Cum putem intelege uciderea copiilor si a femeilor in conditiile in care Israel era poporul ales, iar porunca venea direct de la un Dumnezeu despre care Biblia afirma ca este dragoste ( 1 Ioan 4,8 ) ?

 

Pentru a inlatura dilema, sa ne intoarcem cu circa patru secole mai inainte, pe vremea Exodului. La Refidim, poporul acela de robi de abia eliberati din crunta robie egipteana si obosit de calatoria prin pustie, este atacat pe neasteptate si miseleste de amaleciti. Lupta este apriga, Moise mijlocind necurmat inaintea lui Dumnezeu pentru biruinta. In final, Israel biruieste cu ajutorul Domnului.

 

In urma acestui razboi nedrept, pe care amalecitii l-au pornit impotriva israelitilor ( desi cele doua popare erau rude, Amalec fiind un nepot al lui Esau – vezi Geneza 36,9-12 ), Dumnezeu rosteste o sentinta teribila asupra acestui popor:

 

     „Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta in carte, ca sa se pastreze aducerea aminte, si spune lui Iosua ca voi sterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri… Pentru ca si-a ridicat mana impotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta razboi impotriva lui Amalec din neam in neam” ( Exodul 17, 14.16 ).

 

Cand s-au implinit aceste profetii in dreptul amalecitilor ? Ca si in cazurile amintite anterior, a existat un timp de har, in care poporul amalecit a avut ocazia sa-si revizuiasca atitudinea. Timp de patru sute de ani, generatie dupa generatie, acest popor a perpetuat aceeasi atitudine ca cea a inaintasilor lui.

 

Dar de ce au fost ucisi si copiii si femeile ? Ce vina aveau ei ca sa aiba parte de aceeasi soarta cu a intregului popor ? Raspunsul poate fi gasit intr-o contraintrebare: Se asteapta oare cineva ca din buruieni sa iasa grau ?

 

Timp de patru secole, din poporul amalecit au iesit doar „buruieni”. Iar acestea, fie ca au fost mari, fie ca au fost mici, tot „buruieni” au fost prin natura lor. Este de mirare atunci ca Dumnezeu, in calitatea Lui de Suveran al intregului Univers, smulge si „buruienile” mari, dar si pe cele mici ?

 

Si totusi, istoria consemnata pe paginile Scripturii ne arata ca o „buruiana” a reusit sa scape pentru o perioada de sentinta divina. Este vorba de Haman Agaghitul, un urmas al regelui amalecit Agag si mare demnitar la curtea imparatului persan Ahasveros.

 

Ce putem observa la acest om, dupa secole de istorie si de lectii pe care ar fi trebuit sa le invete ? Nimic nou. Aceeasi atitudine ostila fatza de poporul ales al lui Dumnezeu, aceeasi dorinta de a-l nimici cu desavarsire si acelasi caracter iremediabil inclinat spre rau.

 

Soarta lui Haman Agaghitul, ultimul reprezentant al unui popor lepadat de Dumnezeu, o cunoastem. Haman si-a sfarsit viata atarnat in streangul spanzuratorii pe care o ridicase pentru Mardoheu, dusmanul lui de moarte ( vezi Estera 7, 9.10 ). Haman, ultima „buruiana” a unui popor intreg de „buruieni”, a dovedit inca o data ca acela care nu invata nimic din istorie, risca sa o repete.

 

 

 

     Cand „usa” harului se inchide pentru lumea intreaga

 

Istoria potopului este fascinanta, dar cutremuratoare in acelsi timp. Dupa aproximativ 15 secole de la actul Creatiei, Dumnezeu a privit spre pamant, constatand o stare de fapt dureroasa:

 

„Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau. I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant si S-a mahnit in inima Lui. Si Domnul a zis: „Am sa sterg de pe fatza pamantului pe omul pe care l-am facut, de la om pana la vite, pana la taratoare si pana la pasarile cerului; caci Imi pare rau ca i-am facut” ( Geneza 6,5-7 ).

 

Insa hotararea de nimicire a unei intregi civilizatii nu a fost aplicata pe loc. A existat, ca si in toate celelalte situatii amintite, un timp de har si indreptare, un timp in care oamenii au fost avertizati cu privire la sfarsitul iminent al lumii de atunci. Este evident ca Noe a avut nevoie de mult timp pentru a construi corabia, timp in care fiecare lovitura de ciocan pentru construirea navei era in acelasi timp si un avertisment cu privire la hotararea Creatorului de a nimici lumea antediluviana.

 

Insa cati oameni au luat seama la aceste avertismente ? In afara de familia lui Noe, compusa din opt persoane, nimeni nu a luat in serios avertismentul.  Aparent, Noe a predicat in zadar, fara niciun rezultat. Dar sa nu uitam un amanunt: salvandu-si familia, Noe a salvat in realitate lumea.

 

Istoria potopului nu ne este redata pe paginile Scripturii doar pentru a ne imbogati cultura generala. Nimicirea unei intregi civilizatii antedeluviene ne este revelata pentru a vedea in ea un prototip al sfarsitului acestei lumi. In predica Sa despre semnele revenirii Sale, Mantuitorul spunea:

 

„Cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si la venirea Fiului omului. In adevar, cum era in zilele dinainte de potop, cand mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie, si n-au stiut nimic, pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti, tot asa va fi si la venirea Fiului omului” ( Matei 24, 37-39 ).

 

Ca si pe vremea lui Noe, si astazi exista un timp de har acordat oamenilor, cu scopul de a-si indrepta caile si a se impaca cu Dumnezeu. Hotararea divina de a pune capat istoriei pacatului este deja luata in sfatul ceresc, insa nimeni nu cunoaste ziua, ceasul si clipa in care harul acordat lumii noastre se va inchide.

 

Insusi Mantuitorul ne avertizeaza in aceasta privinta: „Despre ziua aceea si despre ceasul acela nu stie nimeni, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal… Vegheati dar pentru ca nu stiti in ce zi va veni Domnul vostru… De aceea, si voi fiti gata, caci Fiul omului va veni in ceasul in care nu va ganditi” ( Matei 24, 36.42.44 ).

 

 

 

     „Urmeaza statia… cu peronul pe partea…”

 

Inchiderea harului pentru lumea nelegiuita in care traim si revenirea in glorie a Domnului Iisus Christos nu reprezinta doar sfarsitul unei stari de lucruri. Mai mult decat un sfarsit, aceste evenimente marcheaza un nou inceput. Inceputul vesniciei…

 

Atunci cand mecanicii metroului anunta: „Atentie, se-nchid usile !” nu inseamna ca cei care au urcat in garnitura de tren vor fi blocati acolo pentru totdeauna. Calatorii au garantia ca vor fi condusi la destinatia pe care o doresc. Cu o conditie insa: anuntul sa ii gaseasca in tren. Pentru cei ramasi pe „peronul” vietii, pentru cei indecisi sau fricosi, nu mai exista nicio speranta a unui viitor mai bun.

 

Cine este cel ce inchide usa harului: Dumnezeu sau omul ? Privind la istoria potopului, intelegem ca cel care ia decizia finala de inchidere a harului pentru omenire este Insusi Dumnezeu. Dupa ce s-a incheiat constructia corabiei, iar Noe, familia sa si vietuitoarele randuite de Creator au intrat in ea, Scriptura ne spune: „Apoi Dumnezeu a inchis usa dupa el” ( Geneza 7,16 up. ).

 

Iar atunci cand Dumnezeu inchide o usa, nimeni nu o mai poate deschide, caci El este „Cel Sfant, Cel Adevarat, Cel ce tine cheia lui David, Cel ce deschide si nimeni nu va inchide, Cel ce inchide si nimeni nu va deschide” ( Apocalipsa 3,7 ). Insa intotdeauna, fara exceptie, Dumnezeu inchide doar usa pe care omul o tine mereu inchisa fatza de El, fatza de adevar si Evanghelie.

 

Apocalipsa 3,20 zugraveste unul din cele mai emotionante tablouri: un Dumnezeu care sta in fatza usii inimii omului, asteptand sa I se deschida: „Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine”.

 

Care este aceasta usa inchisa inaintea Mantuitorului ? Poate fi „usa” inimii mele, sau „usa” inimii tale, in fatza careia Mantuitorul asteapta cu rabdare sa I se deschida. Ea are maner doar pe dinlauntru si doar omul, prin propria lui vointa libera, o poate deschide Creatorului sau. Daca aceasta usa va ramane inchisa mereu, Dumnezeu nu are alta optiune decat sa respecte alegerea omului, pecetluind-o pentru vesnicie.

 

Insa pentru cei care-si deschid inima si viata lui Iisus Christos, anuntul: „Atentie, se-nchid usile !” nu se opreste aici. Anuntul continua cu ceva foarte important si incurajator: „Urmeaza statia Noul Pamant cu peronul pe partea dreapta”. Iar „partea dreapta” este locul unde ne va intampina Iisus cu bratele deschise. Caci este scris: „Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui; „Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii” ( Matei 25, 34 ).

 

Timpurile pe care le traim sunt solemne. Acum se aude anuntul: „Atentie, se-nchid usile harului !” Inca putin, foarte putina vreme si usa harului va fi inchisa pentru totdeauna…

 

Tu unde vei fi cand lucrul acesta se va intampla: in „trenul” mantuirii sau pe „peronul” pierzarii ?

 

////////////////////////////////////////////////////////

 

Ultimul mesaj al Bisericii lui Christos

Apocalipsa 14, 6-12

 

Biserica Adventista s-a nascut cu mai bine de un secol si jumatate in urma, in preajma anului 1844, din ceea ce se cunoaste a fi “marea miscare adventa” de la mijlocul secolului al XIX-lea.

 

Desi biserica a aparut ca organizatie in jurul acestei date, Dumnezeu a avut un popor al Sau in toate timpurile, inca de la caderea omului in pacat. Patriarhii din vechime, vechiul popor Israel, acea parte a crestinatatii care s-a pastrat curata in relatia sa cu vointa lui Dumnezeu, au format, de-a lungul timpului, adevaratul popor al lui Dumnezeu.

 

La data la care a aparut pe scena lumii Biserica Adventista de Ziua a Saptea, existau deja marile biserici istorice ( apuseana si rasariteana ), marile biserici protestante aparute in secolul al XVI-lea, precum si majoritatea bisericilor neoprotestante aparute in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea.

 

De ce mai era nevoie de inca o biserica ?

 

Ce a adus nou Biserica Adventista in privinta adevarului lui Dumnezeu ?

 

Unii se pot gandi la doctrina Sabatului, ca fiind un adevar specific Bisericii Adventiste. Nimeni nu poate nega faptul ca adevarul despre adevarata zi de inchinare ( ziua a saptea-sambata, nu ziua intai-duminica ) se numara printre elementele de identificare ale acestei biserici.

 

Insa, la data la care a aparut Biserica Adventista existau deja baptistii de ziua a saptea, precum si sabatarienii din Transilvania ( aparuti in secolul al XVII-lea, in numar de 15 000 -20 000 ). Anabaptistii cunoscusera si ei adevarul despre adevarata zi de odihna si inchinare, doi dintre conducatorii lor ( Andreas Fisher si Oswald Glait ) platind cu viata vederile lor sabatariene. John Wesley a avut o perioada in care a respectat sabatul biblic, iar Rusia tarista a secolului al XV-lea a cunoscut o crunta persecutie impotriva pazitorilor Sabatului biblic.

 

Asadar, nu Biserica Adventista a fost cea care a descoperit pentru prima data acest adevar. Ea doar a preluat adevarul acesta de la alte biserici si grupari religioase care-l descoperisera deja.

 

Mai mult decat atat, istoria foarte recenta ne prezinta un adevarat fenomen religios: din ce in ce mai multe biserici si grupari religioase crestine redescopera adevarul despre Sabatul biblic ( Biserica Mondiala a lui Dumnezeu, Wesley Synod, Biserica lui Israel, Comunitatile Mesianice Evreiesti, Menonitii Sabatarieni, Adunarile lui Yahweh, Adevarata Biserica a lui Iisus,  Biserica Unitatii Fratilor Polonezi, Biserica Restaurata a lui Dumnezeu, etc. ).

 

Nu, adevarul despre adevarata zi de odihna nu este o solie care apartine in exclusivitate Bisericii Adventiste.

 

Altii se pot gandi la doctrina despre starea omului in moarte, ca fiind specifica acestei biserici. Dar adevarul ca omul, prin natura sa pacatoasa, este muritor ( cu trup si suflet ! ) nu este sustinut doar de Biserica Adventista. Congregatia Martorilor lui Iehova predica acelasi lucru, iar Biserica Restaurata a lui Dumnezeu detine o literatura bogata care sustine adevarul biblic cu privire la starea adevarata a omului in moarte.

 

Sa fie atunci darul profetic cel care face din Biserica Adventista o biserica unica si originala ?

 

Insa si alte biserici dau importanta acestui dar ( Biserica Penticostala, de ex. ).

 

Invataturile despre un stil de viata sanatos, despre o dieta recomandata de Creator, incluzand si deosebirea intre alimentele curate si necurate, nu sunt nici acestea specifice doar Bisericii Adventiste. Miscarea New Age promoveaza o dieta vegetariana  ( Ayurveda ), in timp ce Biserica Restaurata a lui Dumnezeu face distinctie clara intre animalele a caror carne poate fi consumata si cele a caror carne e considerata necurata  si improprie consumului uman, conform celor scrise in Leviticul cap. 11.

 

Nici doctrina referitoare la revenirea Mantuitorului nu apartine in exclusivitate Bisericii Adventiste. Adevarul despre “fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Iisus Christos” ( Tit 2, 13 ) este cunoscut de multi crestini sinceri din toate bisericile si confesiunile crestine. Despre acestia Insusi Mantuitorul a spus:

 

“Mai am si alte oi care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta glasul Meu si va fi o turma si un Pastor.” ( Ioan 10, 16 )

 

Atunci care este adevarul specific Bisericii Adventiste care nu poate fi regasit in doctrina niciunei alte biserici ?

 

Raspunsul este : doctrina Sanctuarului cu tot ce e legat de acest subiect: lucrarea de mijlocire a Mantuitorului, judecata care precede revenirea in slava a lui Iisus, solia celor trei ingeri din Apocalipsa 14, 6-12, inchiderea harului si viziunea asupra evenimentelor premergatoare revenirii lui Iisus.

 

Daca cineva ne-ar solicita sa-i aratam “certificatul de nastere” al Bisericii Adventiste cu Biblia deschisa, ar trebui sa nu avem nicio ezitare in a pune degetul pe pasajul biblic din Apocalipsa 14, 6-12:

 

“ Si am vazut un alt inger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod.

 

El zicea cu glas tare: “Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui si inchinati-va celui ce a facut cerul si pamatul, marea si izvoarele apelor!”

 

Apoi a urmat un alt inger, al doilea, si a zis: “A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul maniei curviei ei !”

 

Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: “Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei, si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa inaintea sfintilor ingeri si a Mielului. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea, n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei !”

 

Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.”

 

Acesta este “certificatul de nastere” al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea ! Aici gasim ratiunea aparitiei acestei noi biserici in ultimul act al luptei dintre bine si rau, in ultimele clipe de har pe care le are pamantul nostru, inainte de revenirea in slava a Mantuitorului.

 

Dar ce fel de mesaj este cuprins in pasajul biblic citat mai sus ?

 

Depinde cu ce ochi privim lucrurile. Viata ne invata ca orice cuvant pe care-l rostim si orice gest pe care-l facem poate fi interpretat in cel putin doua moduri: fie pozitiv, fie negativ. Mesajul lui Dumnezeu din Apocalipsa 14, 6-12 poate fi privit si inteles din doua perspective:

 

– Pentru cei care nu-L cunosc si nu-L iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care raman razvratiti pana la capat impotriva Lui, mesajul este aspru, crud si demoralizator. Ei vor vedea in acest mesaj doar notiunile de judecata, manie divina si pedeapsa.

 

– Pentru cei care au gustat din bunatatea si dragostea lui Dumnezeu, care au inteles cate ceva  din miza luptei dintre bine si rau si au contemplat jertfa adusa pe Calvar pentru mantuirea omenirii, mesajul este unul plin de speranta.

 

Ce poate fi aducator de speranta intr-un mesaj atat de solemn ca cel pe care il avem in vedere ?

 

1 ) Solia celor trei ingeri este o invitatie la impacare cu Dumnezeu. Inainte sa ne vorbeasca despre dreptatea divina, ea ne vorbeste despre harul lui Dumnezeu. Inainte sa auzim despre pedeapsa, solia ingerilor ne aminteste despre “Evanghelia vesnica”, adica despre vestea cea buna a mantuirii prin jertfa lui Christos.

 

2 ) Desi solia celor trei ingeri cuprinde si notiunea de judecata, intelem din cuprinsul mesajului ceresc faptul ca aceasta judecata nu este o judecata spre condamnare, ci una spre mantuire. Este vorba aici de acea judecata divina despre care vorbeste profetul Isaia:

 

“Veniti, totusi, sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana.” ( Isaia 1, 18  )

 

3 ) Solia celor trei ingeri vrea sa ne deschida ochii pentru a realiza ca traim intr-un  Babilon mondial care va cadea in curand. Si, pentru ca Tatal nostru ceresc cunoaste dinainte urmarile acestei prabusiri, El doreste sa ne puna din timp la adapost de consecintele ei.

 

4 ) Dumnezeu vrea sa ne fereasca de amagirea adusa de inchinarea falsa, amagire spre care intreaga lume se indreapta cu pasi repezi. Daca Tatal nostru ceresc ar fi indiferent fata de soarta noastra, nu ne-ar fi lasat o avertizare atat de solemna cu privire la pericolul unei inchinari false.

 

Daca il vezi pe un semen ca lesina langa tine, poti lua una din urmatoarele doua atitudini: fie treci indiferent pe langa el, lasandu-i pe altii sa-i vina in ajutor, fie te implici, facand tot ce-ti sta in putinta sa-l ajuti. Uneori e nevoie sa-l zgaltai, sa torni apa rece peste el, poate trebuie sa-i dai si cateva palme…Insa toate aceste metode aparent dure il pot trezi pe cel cazut in lesin.

 

In acelasi mod, mesajul celor trei ingeri din Apocalipsa 14 poate fi privit ca fiind unul dur si demoralizator. Insa, in ciuda “zgaltaielilor”, “palmelor” si a “dusului rece”pe care il cuprinde el, intrezarim preocuparea plina de grija  a unui Dumnezeu iubitor pentru salvarea omului pacatos.

 

Oamenii se pot indoi cu privire la dragostea lui Dumnezeu atunci cand citesc despre pedeapsa crunta pe care o vor primi in final inchinatorii fiarei si ai icoanei ei. Dar sa nu uitam in ce context este rostita aceasta solie ! Este vorba de ultimele clipe de har care mai sunt acordate pamantului nostru. Cand mai e atat de putin pana ce istoria pacatului cu tot ce a insemnat ea se va incheia, Dumnezeu nu-Si mai poate permite sa foloseasca un limbaj placut, atragator si delicat. A facut-o de-a lungul intregii istorii a omenirii. Acum solemnitatea timpului cere un altfel de limbaj, o alta abordare.

 

Daca s-ar intampla ca sa ia foc casa vecinlui, fara ca el sa stie acest lucru, cu siguranta nu te vei duce la usa lui, spunandu-i pe un ton cat se poate de politicos si calm: “ Domnule profesor doctor docent, va rog sa ma scuzati pentru deranj la ora asta nepotrivita. Dar am vazut ca iese fum din casa d-v si m-am gandit sa va anunt cu respect. Va rog sa nu va suparati pe mine…”

 

Nimeni nu procedeaza in felul acesta in cazuri de forta majora. Daca a luat foc casa vecinului, nu mai e timp de politeturi, ci strigi cu toata puterea: “Vecine, a luat casa foc. Repede afara !”

 

5 ) Mesajul celor trei ingeri este plin de speranta si pentru faptul ca el este dat intr-un timp in care totul se intoarce cu susul in jos, cand natura iese din fagasul ei normal, cand stramtoarea se extinde printre neamuri si crizele de tot felul ameninta linistea si chiar existenta omenirii. Intr-un timp atat de tulbure, cand Babilonul sta sa se prabuseasca si cand criza morala devine tot mai adanca, Cuvantul lui Dumnezeu ne garanteaza ca va exista un popor sfant al lui Dumnezeu, o biserica pazitoare a Legii Sale  care va oglindi chipul Mantuitorului in lume:

 

“Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.” ( vers. 12 )

 

Intalnim in acest scurt verset din mesajul celor trei ingeri patru superlative incurajatoare:

 

1 ) “Sfintii” la care se refera mesajul nu sunt cei sanctificati de biserici prin voia oamenilor si dupa criterii omenesti. Ei sunt oameni obisnuiti ca oricare dintre noi, oameni care si-au legat speranta de lucrarea mantuirii savarsita pe crucea de pe Golgota si continuata in Sanctuarul ceresc de care Marele Preot Iisus Christos. Mesajul este plin de optimism, caci intr-un veac atat de corupt ca cel in care traim, Dumnezeu ne arata ca e posibil sa ajungem la standardul moral nescesar  pentru a mosteni Imparatia Lui.

 

2 ) “Rabdarea” sfintilor este si ea un superlativ, pentru ca ea reprezinta incununarea tuturor virtutilor crestine, o suma a roadelor Duhului Sfant ( vezi Galateni 5, 22-23 ).Un om nu poate fi infranat, bland, statornic, iubitor, etc. daca nu este si indelung rabdator.

 

3 ) “Care pazesc poruncile lui Dumnezeu” – Ne aflam in fata unui nou superlativ. Textul nu vorbeste despre unele din poruncile divine, ci despre toate poruncile divine. Cand totul in jurul nostru e corupt, cand lumea se scalda in minciuna , necinste si imoralitate, cand majoritatea oamenilor cred ca nu se poate trai fara sa minti si sa furi, Biblia ne asigura ca in aceasta perioada tulbure Dumnezeu are un popor de o inalta moralitate, un popor in gura caruia nu poate fi gasita minciuna.

 

4 ) “Credinta lui Iisus” este cel de-al patrulea superlativ incurajator. Lumea a fost intotdeauna plina de tot felul de credinte inselatoare, iar sfarsitul de istorie nu se dezminte in aceasta privinta. Ce poate fi mai incurajator decat sa fim asigurati de Insusi Dumnezeu ca El va avea pana la finalul istoriei pacatului un popor, o biserica ce va trai si predica desprer credinta veritabila, aceea a lui Iisus.

 

Biserica Adventista a fost ( si inca mai este ) privita ca un fel de “cucuvea” aducatoare de vesti rele. Ea este privita ca predicand doar despre Lege, dreptate, judecata, sfarsitul lumii si pedeapsa finala a nelegiuitilor.  Esenta mesajului acestei biserici este insa altul. Biserica ii invita pe oameni sa priveasca cu speranta spre lumea cea noua in care va domni neprihanirea si dreptatea, spre viata vesnica promisa de Creator si traita alaturi de El si de fiintele ceresti necazute in pacat.  Mesajul cerului este un mesaj al sperantei, caci el ne indreapta privirile spre perspectiva implinirii celor mai inalte aspiratii ale spiritului uman pe care, oricat ne-am stradui, pe acest pamant nu le vom atinge niciodata.

 

“Speranta este capacitatea de a vedea un drum in viitor”, spunea autorul cartii “Anatomia sperantei” ( Jerom Groopman ). Astazi oamenii nu mai sunt capabili sa vada nici macar pasul urmator. Crizele de tot felul ne intuneca viitorul si perspectiva in fiecare zi a existentei noastre. In ciuda acestei stari generale, oamenii credintei pot vedea nu doar drumul intreg ce le sta inainte, ci chiar si finalul glorios care ii asteapta pe copiii lui Dumnezeu.

 

Insa mesajul celor trei ingeri din Apocalipsa 14, 6-12 nu ne vorbeste doar de speranta bisericii, ci si de responsabilitatea ei. Biserica a aparut in lume cu o misiune solemna. De implinirea sau neimplinirea ei depind bucuria noastra vesnica sau regretele noastre vesnice.

 

Nu stiu ce vor simti  cei mantuiti atunci cand , aflandu-se in fata tronului lui Dumnezeu si bucurandu-se de slava si minunile cerului pregatite pentru ei, isi vor reaminti ca ar fi putut face mult mai mult pentru salvarea semenilor decat au facut-o. In cer vor exista si lacrimi , si regrete !

 

Este adevarat ca este promis in Apocalipsa 21, 1-5 ca Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii celor mantuiti. Dar atentie ! Promisiunea este facuta dupa trecerea primului mileniu al vesniciei. Intelegem ca, cel putin in prima parte a vesniciei, cei mantuiti vor avea parte de regrete si chiar de lacrimi. De ce ? Pentru ceea ce ar fi putut face si nu au facut, pentru ocaziile pierdute si pentru toti acei oameni pierduti pentru care nu au lucrat suficient de mult ca si ei sa se bucure de mantuire.

 

Pe data de 28 octombrie 1978, la 6 si 15 minute, un avion DC, apartinand companiei United Airlines, a ramas fara combustibil in timpul zborului. Cu eforturi disperate, pilotul McBroom a reusit sa readuca  avionul la sol cu cei 189 de pasageri ai sai. Accidentul a avut insa si victime: 10 pasageri au murit in acel accident. Dupa 20 de ani de la accident, a avut loc o reuniune a supravietuitorilor tragicului eveniment. Toti cei prezenti l-au intampinat pe pilotul McBroom cu apaluze, aratandu-i recunostinta pentru ca a salvat viata atator pasageri.

 

McBroom insa nu era deloc bucuros. Multumind pentru aprecierile primite , el a spus: “Am un sentiment dulce-amar. Va multumesc, dar am pierdut zece oameni si asta inseamna mult.”

 

Cine doreste sa nu traiasca astfel de regrete in cer, trebuie sa ia in serios misiunea incredintata bisericii: sa duca vestea cea buna a mantuirii la cat mai multe suflete din jurul sau, prin mijloacele si darurile cu care a fost inzestrat.

 

Mesajul celor trei ingeri din Apocalipsa 14, 6-12 ne vorbeste despre o misiune globala. Ea trebuie sa ajunga la orice locuitor al planetei, pentru ca fiecare om sa ia decizia finala in deplina cunostinta de cauza. Fiecarui om Dumnezeu i-a randuit un loc in aceasta lucrare si, pe cat este de adevarat ca avem un loc sigur in cer, daca suntem credinciosi pana la sfarsit, tot atat de sigur este si faptul ca avem un loc sigur in lucrarea Sa pentru salvarea omenirii.

 

Insa, indiferent de modul in care ne foloseste Dumnezeu in ducerea Evangheliei vesnice la orice popor, limba, simintie si norod, lucrul cel mai important pe care nu trebuie sa-l uitam niciodata este ca prima si cea mai eficienta predica pe care putem sa o rostim in fata lumii este propria noastra viata.

 

Oamenii se uita nu la ceea ce spunem in primul rand, ci la ceea ce traim. De aceea, Dumnezeu asteapta sa devenim cu totii adevarate “scrisorii vii”, raspandind parfumul placut si atragator al neprihanirii lui Christos.

 

“Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte nu poate sa ramana ascunsa. Si oamenii nu aprind lumina ca sa o puna sub obroc, ci o pun in sfesnic si lumineaza tuturor celor din casa.

 

Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri.” ( Matei 5, 14-16 )

 

Aceasta este esenta ultimului mesaj adresat de Dumnezeu lumii prin Biserica Sa. Aceasta este misiunea noastra, ca individ si ca biserica in ultimele clipe de har ale istoriei acestui pamant.

////////////////////////////////////////////////////

 

 

Curvia – curăţia

 

 

ˇ        Să n-ai prietenie prea mare cu careva de aceeaşi vârstă căci această stare de suflet nu te lasă să ajungi la plâns. Înfrânează-ţi ochii să nu ia aminte la cineva şi nu vei umple inima ta de cumplita îndrăzneală care duce la pierzanie sigură.

 

ˇ        Tinereţea trebuie să se păzească în toate cu mare grijă căci diavolul îi doboară repede pe tineri. Mai întâi încep să vorbească când se întâlnesc ca pentru folosul sufletului, ba de multe ori chiar şi fără acest motiv. După aceea trec la altele cum ar fi pofta, îndrăzneala, clevetirea şi alte multe rele. Aşa se împlineşte cu ei spusa: “Începând de la duh, acum sfârşiţi în trup? Toate acestea le-aţi pătimit în zadar.” Aşa ajung tinerii la cădere: de la a începe să vorbească unii cu alţii fără judecată şi de a şedea împreună. Măsura iubirii lor întreolaltă aceasta să fie: să nu se clevetească unii pe alţii, să nu se urască, să nu se iubească pentru frumuseţea trupului, nici pentru vreo lucrare trupească oarecare; să nu şadă unii cu alţii fără de mare trebuinţă ca să nu cadă în îndrăzneala care nimiceşte roadele monahului şi-l lasă ca pe un pom uscat căci spune Apostolul că vorbirile rele strică obiceiurile bune. (I Cor. 15,33)

 

ˇ        Ce să fac părinte căci sunt tulburat de gândul desfrânării? – Chinuieşte-te cât poţi că aceasta îţi stă în putere, dar nu te încrede în aceasta, ci în iubirea şi acoperământul lui Dumnezeu. Şi nu lâncezi căci lâncezeala este începutul tuturor relelor şi pe lângă aceasta păzeşte-ţi ochii cu desăvârşire.

 

ˇ        De e nevoie să vorbeşti cu unii, cheamă numele Domnului în ajutor zicând: “Doamne Iisuse, acoperă-mă şi ajută slăbiciunii mele!” şi îndrăzneşte căci va sfărâma săgeata vrăjmaşilor căci numele Lui pricinuieşte nelucrarea răului.

 

ˇ        Ce înseamnă cuvântul: “Ia seama să nu te răpească gândul curviei”? – Acest cuvânt se potriveşte nu numai curviei, ci şi altor păcate; aceasta o pătimeşte mintea din pricina împrăştierii, deci omul trebuie să se adune în sine zicând: “Doamne, iartă-mă pentru numele Tău cel sfânt că din negrija mea mi s-a întâmplat acestea şi izbăveşte-mă de împrăştiere şi de toată cursa vrăjmaşului că a Ta este slava în veci. Amin.

 

ˇ        Când vrăjmaşul a uscat izvorul lacrimilor din inima ta, l-a umplut pe cel de sub pântecele tău.

 

ˇ        De unde vine pornirea trupului? – pornirea trupului vine din negrijă căci negrija mână fără să–ţi dai seama să judeci şi să osândeşti pe aproapele şi aşa te trădează. Când Israil slujea cu adevărat lui Dumnezeu, Acesta îl păzea de duşmani, dar când nu se mai îngrijea să-I slujească cu adevărat, Dumnezeu îi lăsa pe duşmanii lui să-l asuprească.

 

ˇ        Supărarea ta din pricina curviei vine de la gândurile tale împotriva aproapelui şi de la judecarea lui, dar şi de la familiaritatea îndrăzneaţă cu cei cu care ţi-am spus să nu mai ai această îndrăzneală.

 

ˇ        De multe ori am fost ispitit şi eu în tinereţea mea de către dracul curviei dar m-am ostenit luptând cu gândurile, împotrivindu-mă şi neînvoindu-mă cu ele căci puneam înaintea ochilor chinurile cele veşnice şi făcând astfel în fiecare zi vreme de şapte ani, m-a uşurat Dumnezeu de ele. Acestei ispite îi pune capăt rugăciunea neîncetată însoţită de plâns. Deci nu te lăsa slăbit de demoni ca să priveşti la acea faţă de care eşti ispitit ori să intri în vorbă cu acela şi chiar de-ai ajunge fără voia ta să te întâlneşti cu el, trage-ţi privirea de la el cu iscusinţă, cu frică şi cu hotărâre şi să nu-ţi predai auzul glasului său. Iar dacă acel frate ar intra în vorbă cu tine de la sine sau s-ar aşeza lângă tine fără să ştie că te ispiteşte depărtează-te de el cu iscusinţă în chip cuviincios şi fără grabă. Spune gândului tău: “Adu-ţi aminte de judecata cea înfricoşătoare a lui Dumnezeu şi de ruşinea ce o vor suferi cei ce fac cele spurcate.” Luptă deci cu putere împotriva gândurilor tale şi vei afla prin rugăciunea sfinţilor ajutorul lui Dumnezeu.

 

ˇ        Din negrijă, uitare şi nepăsare mintea se orbeşte treptat şi ajunge să ia aminte la cel pe care-l pofteşti, apoi grăieşte omul cu el născocind motive ca să-i grăiască şi să şadă împreună cu el venind astfel pe toate căile la împlinirea poftei sale. A lăsa gândul să zăbovească în acestea înseamnă a mări războiul care duce în cele din urmă la cădere sigură, dacă nu cu trupul, măcar cu duhul prin îndulciri. Şi aşa ajunge omul să-şi aprindă singur foc în sine. Însă inima celui ce voieşte cu adevărat să se mântuiască se teme să primească sămânţa.

 

ˇ        Cel trimis la Judecata de apoi în iad e descoperit cu toate faptele lui de ruşine în faţa tuturor, fapte pe care nici cel mai sofisticat raţionament nu le mai poate acoperi pentru vreunii mai naivi. Iadul va locul celor cinici care-şi recunosc fără ruşine caracterul urât al faptelor lor – este o resemnare într-o stare de scârbă pe care şi-o recunosc toţi în mod reciproc.

 

 //////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Pe toate fronturile – Biserica in lupta

 

     “O lupta-i viata…”

 

Prin definitie, viata este ea insasi o lupta. O lupta cu greutatile si lipsurile, cu rautatea semenilor, cu ispita si pacatul, cu suferinta si , in cele din urma, cu moartea.  Insa, dintre toti dusmanii cu care ne confruntam pe parcursul scurtei si nesigurei noastre vieti, cel mai de temut este eul nostru. De aceea, lupta cu sine este cea mai dura dintre toate luptele, caci, spunea Voltaire, te afi in ambele tabere.

 

Indiferent in ce directie trebuie sa ne concentram eforturile, lupta e grea. Ce se intampla insa cand, asemenea lui Iov, esti atacat din toate partile ? Ce sanse de biruinta ai atunci cand razboiul e total si trebuie sa lupti pe toate fronturile in acelasi timp ?

 

Biblia ne descrie  astfel de situatii limita, una dintre ele fiind zugravita in 1 Cronici cap. 19, iar cu mici diferente de nuanta, si in 2 Samuel cap. 10. Este vorba de un moment din istoria atat de zbuciumata a poporului Israel, trait  acum aproape trei milenii si din care, daca avem deschiderea sufletesca potrivita, vom avea multe de invatat. Mai ales daca aplicam cele invatate la Biserica…

 

“Unde dai si unde crapa ?”

 

Pasajul biblic amintit ne transporta in timpul domniei lui David, cu circa o mie de ani inainte de prima venire a Mantuitorului. Domnia lui Saul ramasese doar un ecou in constiinta poporului care se mangaiase de moartea primului sau rege. Poporul Israel avea pace si prospera sub domnia lui David. Totul era bine sub conducerea celui pe care Biblia il numeste “om dupa inima Mea” ( Fapte 13, 22 ).

 

Toti isi vedeau de treburile lor pana intr-o zi , cand lui David ii vine un gand frumos, dumnezeiesc: sa-si arate recunostinta fatza de cineva care il ajutase mult cu ceva timp in urma. Afland ca in imparatia vecina Nahas, regele amonit, murise, David se gandeste sa-si manifeste recunostinta, trimitand cativa soli sa-l mangaie pe urmasul la tron, pe Hanun, de moartea tatalui sau. Era un mesaj de condoleante oficiale, de compasiune si respect.

 

Iata un gand cu adevarat dumnezeiesc, aceasta cu atat mai mult cu cat istoria biblica ne arata ca amonitii s-au aratat mereu vrajmasi poporului Israel, desi erau rude cu acesta. Evreii nu puteau uita momentul in care regele amonit , dorind sa cucereasca Iabesul din Galaad, nu a acceptat armistitiul decat cu conditia ca locuitorii acestuia sa-si piarda fiecare cate un ochi.

 

Totusi, David uita trecutul, trece cu vederea vrajmasia manifestata de amoniti si are un gand frumos si nobil  fatza de acestia. Ce bine ar fi daca si noi am fi stapaniti de astfel de ganduri ! S-a intamplat o nenorocire in casa aproapelui tau ? Sau in cea a vrajmasului tau ? Nu-l ocoli ! Spune-i ceva frumos, fa ceva bun pentru el ! Aici se vede deosebirea intre un adevarat si un fals crestin…

 

“Nu intoarceti nimanui rau pentru rau. Urmariti ce este bine inaintea tuturor oamenilor…Prea iubitilor, nu va razbunati singuri… Dimpotriva, daca ii este foame vrajmasului tau, da-i sa manance; daca-i este sete, da-i sa bea; caci daca vei face astfel, vei gramadi carbuni aprinsi pe capul lui. Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine.” ( Romani 12, 17-21 )

 

David a avut un gand bun, insa nu intotdeauna sentimentele sau faptele bune pe care le are sau le face un om sunt bine intelese si bine primite de partea cealalta. Cum au reactionat demnitarii noului rege amonit la solia de compasiune trimisa de David ?

 

“Capeteniile fiilor lui Amon au zis lui Hanun: “Crezi ca David iti trimite oameni sa te mangaie, ca sa cinsteasca pe tatal tau ? Oare n-au venit slujitorii lui la tine ca sa cunoasca cetatea si s-o nimiceasca , si ca sa iscodeasca tara ?” ( 1 Cronici 19, 3 )

 

Ce semnifica aceste cuvinte ? Nimic altceva decat insinuare si intriga. Acesti consilieri ai regelui amonit au dat cea mai rea interpretare gestului curat al lui David, influentandu-l pe rege sa gandeasca asemenea lor.

 

     Orice fapta buna trebuie pedepsita !?

 

“ Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, a pus sa-i rada si sa le taie hainele pe la mijloc pana la brau. Apoi le-a dat drumul.” ( vers. 4 )

 

Dar acest Hanun, rege in toata puterea cuvantului, nu avea ratiune ? Trebuia oare sa gandeasca cu mintea altora ? Nu avea el la indemana cronicile din care putea sa afle adevarul ? Desigur, insa tanarul rege nu voia sa se puna rau cu capeteniile sale si de aceea pleaca urechea la insinuarile lor. Urmarea ? Din binele pe care David intentionase sa-l faca s-a nascut o tragedie in care au pierit zeci de mii de oameni nevinovati.

 

Binele ar trebui sa nasca intotdeauna bine, insa cand in mintea unora este doar intuneric, orice bine i-ai face, el tot rau va gandi despre tine. Mantuitorul ne-a avertizat ca “este cu neputinta sa nu vina prilejuri de pacatuire” ( Luca 17, 1 ). Niciodata nu stii de unde vor veni acestea, insa ele vor veni cu siguranta…

 

Este adevarat ca aceste crize nu vin la intamplare in viata unui om. Papa Leo spunea plin de amaraciune despre Calvin, dupa ce incercase sa-l cumpere cu bani pe marele reformator: “Puterea ereticului sta in faptul ca nu iubeste banii.” Satana ne studiaza indeaproape ani si ani la randul, facand un studiu complet asupra personalitatii noastre, avand un singur scop: sa descopere acele puncte slabe, acel “calcai al lui Ahile”, pe care sa- l poata apoi ataca la momentul potrivit. Si, cand ne asteptam cel mai putin, vine lovitura. Criza fiind la poarta, prilejul de a pacatui este si el acolo prezent.

 

In cazul de fatza, criza a venit dintr-un gand bun, un cuvant de compasiune transmis aproapelui intr-un moment de mare durere. Cu siguranta ca regele amonit, dupa ce a auzit insinuarile consilierilor sai, s-a sfatuit cu acestia ce sa le faca solilor lui David. Iata un posibil dialog intre acestia:

 

     “Sa stii, imparate”, spun sfetnicii, “ ca noi avem o istorie, si istoria noastra ne invata sa scoatem ochii solilor care ne aduc vesti bune” ( aluzie la momentul in care regele amonit le-a cerut locuitorilor din Iabesul Galaadului sa-si scoata fiecare cate un ochi, pe vremea lui Saul – vezi 1 Samuel 11 )

 

     “Si ce sa facem cu solii regelui David? –  intreaba regele amonit. “Sa le scoatem ochii?”

 

     “Nici chiar asa ! Dar sa-i invatam minte sa nu mai vina la noi cu solii de pace si compasiune ! – raspund consilierii regelui.

 

Si, intr-un final, au decis: sa le taie solilor lui David hainele pana la brau si sa le rada barba pe jumatate. Ceea ce au si facut…  Daca astazi raderea barbii ar aparea ca un serviciu facut unui barbat, pe vremea aceea barba era un semn al demnitatii, iar raderea ei pe jumatate era un gest de maxima umilire.

 

Barba creste la loc !

 

Afland despre ceea ce s-a intamplat, David le transmite ambasadorilor sai: “Ramaneti la Ierihon pana va va creste barba.” ( vers. 5) Stiti care e sansa celor batjocoriti si ponegriti si a celor care cad victima intrigilor din partea semenilor lor ? Sansa lor este ca “barba creste la loc”. Trebuie numai ceva timp pentru asta, dar cu siguranta ca “barba va creste la loc.”

 

Daca cineva rau-voitor vrea sa te faca de rusine fara sa fii vinovat, pe moment poate ca reuseste. Insa timpul lucreaza intotdeauna in favoarea valorilor adevarate: binele, adevarul si dreptatea. “Barba creste la loc” si timpul va demonstra in cele din urma cine este cel bun si cine este cel rau.

 

Ceea ce urmeaza dupa acest incident nefericit este ca intr-un joc de domino. Un gest frumos, dar gresit interpretat, duce la mobilizare generala, la inarmare fara precedent a celor doua tabere si cheltuirea unor resurse inimaginabile.

 

Sa observam un amanunt: Cine face investitia ? Cine se pregateste primul de razboi ? Cel jignit si batjocorit ? Nicidecum ! Tot cel vinovat este cel care duce la escaladarea conflictului. Vi se pare normal acest lucru ? M-as fi asteptat ca dupa aflarea rusinii facute ambasadorilor sai, David sa fie primul care sa-si adune oastea pentru a se razbuna. Insa nu cel jignit si batjocorit declanseaza ostilitatile, ci Hanun, regele vinovat de aparitia crizei.

 

Nu ar fi fost firesc ca regele amonit sa-i trimita lui David o scrisoare in care sa-si ceara scuze ? Sunt sigur ca David, asa cum il cunoastem, l-ar fi iertat si ar fi fost evitata tragedia care a urmat. Cat costa un simplu: “Iarta-ma !”? Sau, mai corect spus, cat costa mandria celui care greseste si care refuza sa-si ceara iertare ?

 

Un posibil raspuns il gasim in vers. 6 al pasajului biblic amintit: o mie de talanti de argint cheltuiti inutil, 32 000 de care de razboi aruncate in lupta, zeci de mii de morti pentru o cauza absurda si tot atatea familii nenorocite… Iata cat de scump este un simplu cuvant: “Iarta-ma !”

 

Dar ce parere aveti de cei care s-au unit cu amonitii in aceasta nebunie colectiva ? Sunt oare acestia oameni ai lui Dumnezeu, oameni cu constiinta ? Nicidecum ! Acestia sunt doar niste mercenari, niste lefegii pe care ii intereseaza sa stie doar atat: “Cat costa ?” ,  “Ce dai?”si “Pe cine sa mai omoram?” De la niste lefegii nu te poti astepta niciodata la ceva bun, caci ei n-au constiinta.

 

    “Apara-ti pricina !”

 

In prezenta acestei dure realitati, David se pregateste sa se apere. E ceva rau sa te aperi ? Nu cumva trebuie sa-l lasi pe vrajmas sa te calce in picioare ca sa dovedesti ca esti un bun crestin ? Da, cand toti se pregatesc de razboi, e datoria ta sa te aperi: “Apara-ti pricina impotriva aproapelui tau, dar nu da pe fatza taina altuia.” ( Proverbe 25, 9 ) Asadar, apara-te, dar foloseste doar armele neprihanirii !

 

David se pregateste de aparare. Nu se duce personal la lupta ca sa-l pedepseasca pe ticalosul de imparat, pentru ca inca ii poarta respect tatalui acestuia.

 

Vers.9 ne descrie tabara vrajmasilor poporului Israel: “Fiii lui Amon au iesit si s-au insirat in linie de bataie la intrarea cetatii; imparatii care venisera au tabarat deosebit pe camp.”  Ce observam aici ? Vrajmasii lui David nu erau uniti, fiecare avand tabara lui distincta. De fapt , aceasta e caracteristica mercenarilor: fiecare isi pastreaza tabara distinct. Ei nu sunt si nu vor fi niciodata capabili de unire perfecta , caci ceea ce ii uneste este un singur lucru: scopul si nimic altceva.

 

Oare in tabara demonilor condusi de Printul intunericului arata altfel ? Oare acolo domneste pacea, armonia si impreuna simtire ? Greu de crezut ! Daca acea tabara e unita , aceasta se intampla numai datorita singurului lor punct comun: ura lor fatza de Iisus Christos si Biserica Sa. In rest, iadul…

 

Frati adevarati

 

Ajungem si la punctul culminant al crizei. Ioab, incercatul comandant al ostirii lui David, evalueaza situatia de pe campul de lupta si realizeaza ca are de luptat “si inainte si inapoi” ( vers. 10 ), adica pe toate fronturile. Aici se afla punctul culminant al relatarii biblice. Constient ca problema era de viata si de moarte, Ioab se gandeste cum sa realizeze unitatea poporului sau in conditiile in care dusmanul era pretutindeni. Planul sau este de fapt o strategie inspirata de Dumnezeu: Ioab isi imparte ostirea in doua: o parte sub comanda fratelui sau Abisai, iar cealalta parte sub comanda sa directa.

 

Ioab avea la dispozitie trei solutii: 1) sa-i atace intai pe amoniti cu toata ostirea ; 2) sa-i atace intai pe sirieni cu toata ostirea, si 3) sa atace concomitent pe cele doua fronturi. Oare care din cele trei strategii i-ar fi convenit mai mult lui Satana ? Desigur, una din primele doua solutii. Daca Ioab ar fi atacat doar pe un front, s-ar fi expus , fiind atacat pe la spate de cealalta tabara vrajmasa.

 

Pentru Satana mai exista insa o situatie si mai convenabila decat cele amintite: ca cei doi frati , Ioab si Abisai, sa se certe acolo, pe campul de lupta. Ni se pare absurd ? Poate parea absurda aceasta ipostaza, insa nu se intampla acest lucru uneori chiar in Biserica lui Christos ? Nu se intampla adesea ca Biserica sa fie framantata si slabita de conflictele interne, in timp ce adevaratii ei vrajmasii  sunt  gata sa profite de slabiciunile ei ?

 

Daca Ioab si Abisai s-ar fi luat la cearta din cine stie ce motiv, totul ar fi fost pierdut si nimicirea poporului Israel ar fi fost doar o chestiune de timp. Din fericire, acest lucru nu s-a intamplat…

 

Ceea ce ne este relatat in versetele 12 si 13 sunt stele de prima marime intre versetele Bibliei. Priviti la discutia dintre doi frati inainte de marea batalie ce le sta inainte, obervand cum se castiga un razboi pe toate fronturile:

 

“ El a zis: “Daca sirienii vor fi mai tari decat mine, sa-mi vii tu in ajutor; si daca fiii lui Amon vor fi mai tari decat tine, iti voi veni eu in ajutor. Fii tare si sa ne imbarbatam pentru poporul nostru si pentru cetatile Dumnezeului nostru, si Domnul sa faca ce va crede.” ( 1 Cronici 19, 12.13 )

 

In acea situatie delicata Satana era si el prezent, asemenea unui negustor care are multe de vandut pe taraba sa.  El ar fi vrut sa-l instige pe Ioab sa umble singur dupa gloria biruintei; pe Abisai ar fi dorit sa-l instige la rebeliune si nesupunere fatza de fratele sau, iar in privinta poporului de rand, dezbinarea era tinta marelui arhivrajmas.

 

Insa toate aceste ispite provocatoare au ramas pe taraba lui Satana, nevandute… Inainte sa scoata sabia impotriva vrajmasului comun, cei doi frati au obtinut o biruinta mult mai importanta: cea asupra egoismului si mandriei lor. Dupa aceasta prima si importanta biruinta spirituala, cei doi frati nici nu au avut prea mult de luptat dupa aceea. Groaza lui Dumnezeu a umplut randurile ostirii vrajamilor lor, punandu-i repede pe fuga.

 

Biruinta celor doi frati fusese castigata inainte de lupta propriu-zisa, la fel cum Domnul Christos a obtinut biruinta in Ghetsemani, inainte de cruce.

 

     Concluzii

 

Aplicatia pentru Biserica lui Christos este cat se poate de evidenta: Biruinta, daca este dorita din toata inima, trebuie obtinuta acum, inainte de marea lupta finala dintre fortele binelui si cele ale raului. Acum se zideste ceea ce atunci doar se dovedeste.

 

Biserica lui Christos nu va fi scutita de astfel de provocari din partea lui Satana, marele ei vrajmas. Ea va fi pusa in situatia de a lupta pe toate fronturile. Secretul puterii ei si a biruintei finale sta in unitatea ei in jurul “Marelui Voievod Mihail”, Domnul Iisus Christos ( Daniel 12, 1 ).

 

Traim timpul in care Satana incearca sa arunce in lupta toata inteligenta cu care e inzestrat pentru a sparge vasul Bisericii lui Christos in cat mai multe “cioburi”. Dar ce valoare mai are o pictura, oricat de celebru ar fi autorul ei, daca panza e sfasiata in zeci de bucatele ? Nu mai valoreaza nimic…

 

Mantuitorul asteapta ca chipul Sau sa fie oglindit in mod desavarsit in Biserica Sa. Insa daca Biserica e sfasiata de certuri si dezbinari interne, in realitate nu chipul Domnului este cel sfasiat ?

 

Ceea ce au discutat cei doi frati,  Ioab si Abisai, acolo, pe campul de lupta, vazandu-se atacati din toate partile, este un exemplu de unitate desavarsita, un exemplu de modul in care poate fi implinita rugaciunea de Mare Preot a Domnului Christos, relatata in Ioan 17,21:“Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.”Depinde noi daca aceasta rugaciune va fi implinta sau nu…

////////////////////////////////////////////////////

 

Lucrurile dracesti, firesti si lumesti precum curvia, preacurvia, pornografia, autosatisfacerea, homosexualitatea sau altceva de felul acesta le putem birui ,daca ne facem Una cu El,Intruparea Dumnezeiasca

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

Efeseni 5:3 Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.

 

Daca ne uitam in Biblie la spusele Domnului Isus Hristos si la scrierile apostolilor, vedem niste liste de pacate pe care ei le insira, dar mereu si mereu in capul acestor liste, vedem ca sunt mentionate aceste doua pacate: curvia si preacurvia, iar despre acestea vreau sa vorbesc acum.

 

Familii intregi s-au destramat din cauza acestor lucruri si multi sunt inrobiti de pofta trupului, care se manifesta prin pornografie, curvie, preacurvie, autosatisfacere si tot felul de lucruri scarboase, pe care Dumnezeu le numeste uraciuni.

 

Multi sunt inrobiti de aceste vicii, iar unii chiar sustin ca aceste lucruri scarboase pe care Dumnezeu le pedepseste, sunt normale zic ei si fac parte din viata omului, dar e fals. Dumnezeu a lasat relatiile intime doar in casatorie sub autoritatea si protectia Lui, dar diavolul ii minte pe oameni ca mai inainte sa se casatoreasca, oamenii trebuie sa vada daca sunt compatibili si in acest domeniu si cei mai multi traiesc in curvie si mintiti sau inselandu-se singuri. Altii sunt atat de inrobiti de aceste pofte, ca inabusa adevarul si isi urmeaza instinctele dracesti si pamantesti pentru a-si realiza placerea care bineinteles, daca nu se intorc de la calea lor, ajung in pedeapsa lui Dumnezeu.

Dumnezeu spune clar in Evrei 13:4 Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.

 

Vreau sa mentionez ca in spatele acestor vicii sunt demoni si duhuri necurate care influenteaza oamenii sau ii poseda in a urma destrabalarile lor.

Motivul pentru care oamenii nemantuiti nu pot sa iasa din aceste inrobiri, este pentru ca pe langa faptul ca nici nu isi doresc sa se lase de aceste spurcaciuni, pentru ca nu vad realitatea Bibliei, ei sunt incatusati si tinuti legati, rezultand ceea ce DOMNUL ISUS HRISTOS a zis clar in Ioan 8:34 „Adevărat, adevărat vă spun, le-a răspuns Isus, că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului”.

Toti cei care nu sunt mantuiti, sunt sclavi acestor lucruri: curviei, preacurviei, imaginilor indecente, filmelor si poftelor scarboase de care ne este si rusine sa le mentionam, asa cum Apostolul Pavel zice in Efeseni 5:11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.

12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.

 

Daca ne uitam la televizor, ceea ce nu recomand, tot ceea ce vedem sunt reclame cu femei indecente, faze cu dorinte aprinse dupa trupurile altora si locuri unde se practica si se incurajeaza practicarea acestor nelegiuiri. Toti care se uita la filme sau emisiuni de divertisment, sunt intinati, supusi si subjugati acestor lucrari demonice.

Vreau sa vorbesc foarte clar, fie ca unii cred sau nu, in lume este aceasta lupta intre lumina si intuneric. Totul se rezuma la aceste lucruri. Unii traiesc in lumina si au fost scosi din sclavia si subjugarea pacatelor, iar altii, cei mai multi sunt inca acolo, legati de tot felul de vicii si pofte. Aceste dezlantuiri precum curvia si preacurvia, se extind cel mai mult seara, atunci cand in amurg tarziu, toti vor sa profite dupa trupul altuia. ( cluburi, puburi, filme, emisiuni, petreceri).

Vreau sa vorbesc clar ce inseamna aceste lucruri si care este prezentul si viitorul celor care practica aceste pacate:

Curvia = toti cei ce au intretinut sau intretin relatii intime inainte de casatorie.

Preacurvia = toti cei care sunt casatoriti si intretin relatii intime cu alte persoane care nu sunt partenerii lor de viata.

In aceste categorii intra si autosatisfacerea si homosexualitatea, care sunt pacate inaintea lui Dumnezeu. 1 Corinteni 6:9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,

10. nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

 

Prezentul celor care le practica este ca ei sunt orbi, pentru ca nu vad pedeapsa lui Dumnezeu si nici nu le pasa, iar rezultatul lor este iadul vesnic al lui Dumnezeu, daca nu se pocaiesc si nu se intorc de la calea lor la voia DOMNULUI ISUS HRISTOS. Singurul mod in care omul poate iesi din aceste vicii demonice, este numai si numai prin SANGELE DOMNULUI ISUS HRISTOS, printr-o pocainta reala si autentica inaintea lui Dumnezeu, prin credinta in DOMNUL ISUS HRISTOS. Nimeni nu poate sa iasa din aceste lanturi demonice, decat doar prin ajutorul DOMNULUI ISUS HRISTOS.

Vreau sa mentionez ceva foarte clar si adevarat: toti cei care sunt nascuti din DUHUL SFANT, adica toti cei care sunt innointi de insusi Dumnezeu, prin credinta in DOMNUL ISUS HRISTOS, nu mai practica aceste lucruri, ci sunt liberi si sfinti prin Sangele DOMNULUI ISUS HRISTOS. Mentionez asta pentru ca multi se cred crestini, dar sunt inrobiti de aceste pacate si ei nu sunt adevaratii crestini sau ucenici ai DOMNULUI ISUS HRISTOS, ci doar aceia care sunt liberi de a nu mai practica aceste lucruri sunt adevaratii ucenici ai MANTUITORULUI, cei care sunt schimbati de EL. Deci numai prin HRISTOS DOMNUL omul poate sa devina liber cu adevarat.

 

Sustin ca am vorbit cu multi oameni si mai ales tineri care se cred crestini si sunt inca inrobiti de pornografie sau autosatisfacere, de curvie sau pornografie, ceea ce conform Bibliei, ei nu pot sa ajunga in Imparatia lui Dumnezeu, daca vor continua in aceste lucrari demonice. Omul nascut din nou, are biruinta asupra oricarui pacat. Priviti ce spune DOMNUL DUMNEZEU in 1 Ioan 5:4 …pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.

 

Dupa nasterea din nou, omul se lupta si poate aparent inca este biruit de unele obiceiuri, dar un lucru stim sigur conform Bibliei, ca omul nascut din nou, nu mai poate sa traiasca in vechile lui pacate si vicii, ci curand si repede el este liber de sub puterea pacatului, de sub puterea oricarei pofte, astfel in el regenerarea prin DUHUL SFANT isi face aparitia, facand omul sa traiasca liber de orice pacat. 1Ioan 3:9 Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.

 

Daca nu esti liber de orice pacat si de aceste pacate care le-am mentionat mai sus, daca nu le urasti si inca iti gasesti placerea in ele, atunci va trebui sa iti pui mari semne de intrebare daca cu adevarat esti al lui DUMNEZEU si nascut din nou prin DUHUL SFANT in Numele DOMNULUI ISUS HRISTOS. Pentru ca toti cei schimbati de EL nu mai traiesc in pacat ca stil de viata, ci lupta impotriva pacatului.

 

Conform spuselor DOMNULUI ISUS HRISTOS preacurvia nu este doar atunci cand intretii relatii intime in afara casatoriei, ci si atunci cand te uiti la o femeie si o poftesti in inima ta. Matei 5:27 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.”

28. Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.

 

Acum vedem ca problema omului este nu pentru ca nu se abtine de la aceste pacate, pentru ca nu se poate sa se lase de ele si nici nu vrea ca este inrobit, ci problema omului este interiorul lui, inima lui din care ies toate aceste lucruri. Marcu 6:21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

22. furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
23. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”

 

Numai printr-o interventie a DOMNULUI ISUS HRISTOS, este lucrarea exclusiv a Lui pentru a scoate inima rea si s-o inlocuiasca cu o inima noua, sensibila, numai asa omul poate sa fie schimbat si iertat si aceasta se realizeaza numai pe baza EVANGHELIEI, prin pocainta si credinta REALA in ISUS HRISTOS DOMNUL.

 

Toti cei care sustin ca s-au intalnit cu DOMNUL ISUS HRISTOS sau toti cei care zic ca au DUHUL SFANT si inca traiesc in aceste pacate: autosatisfacere, pornografie, curvie, preacurvie, pofte, homosexualitate si tot felul de lucruri demonice si firesti ca acestea, toti acestia mint sau se insala ca sunt crestini, pentru ca acolo unde este cu adevarat DOMNUL ISUS HRISTOS este Sfintenie. Nu va inselati…

Romani 1:26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;

27. tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
28. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

 

2 Corinteni 3:16 Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.

17. Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertarea.

 

Una din practicile unor zisi crestini, este ca intra in relatii de prietenie unii cu altii inspre casatorie, in care ei se saruta, se ating si au in imaginatia lor si in subconstientul lor tot felul de lucruri intinate si pacate. Acestia nu pot trai in curatie, pentru ca Biblia spune clar, ca numai si numai dupa casatorie ai dreptul sa-ti atingi si sa-ti saruti jumatatea. Dar acestia pe langa faptul ca se injuga la un jug nepotrivit si aduc astfel pedeapsa lui Dumnezeu peste ei si nu binecuvantarea, pe langa faptul ca se impotrivesc adevarului, ei isi mai dau si scuze ca sa traiasca in felul acesta, iar altii sunt atat de prinsi in capcana ca nu vor sa se rupa unul de altul, dand scuza ca nu vor sa sufere. Vreau sa va zic clar si foarte serios, DOMNUL ISUS HRISTOS zice asa: Luca 9:23 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.

Luca 14:33. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.

Astfel relatiile inspre casatorie trebuie sa fie curate si in cinste, prin ascultare fata de Dumnezeu, altfel nu va mirati ca va certati, ca nu va intelegeti sau poate chiar va despartiti.

 

2Corinteni 6:17 De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.

18. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”

 

Acum daca ma intrebati, putem sa fim iertati si sa fim schimbati ? Mai este vreo sansa pentru noi ? Va zic clar ca este sansa, dar cei care zic ca au incercat sa se pocaiasca si nu reusesc, vreau sa va zic ca acestia nu vor sa se pocaiasca, ci folosesc aceasta scuza ca sa-L invinuiasca pe Dumnezeu, precum ei au incercat dar nu se poate, astfel dau scuza peste scuza, cand de fapt ei nu isi doresc cu adevarat schimbarea si trairea dupa voia lui Dumnezeu. Va zic, ca daca vreti iertarea si schimbarea autentica pe care Dumnezeu o da prin DUHUL SFANT in Numele DOMNULUI ISUS HRISTOS, veti putea numai daca credeti cu adevarat in HRISTOS DOMNUL si in jertfa Lui de la cruce si daca va pocaiti. Altfel este imposibil si veti ramane robi ai acestor lucruri demonice care vor fi aruncate in iadul vesnic impreuna cu cei ce le practica. Celor care zic ca ei cred in HRISTOS, dar nu vor sa se pocaiasca, le zic ca DOMNUL ISUS HRISTOS a zis clar in Marcu 1:15 El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”

 

Deci celor care zic ca ei cred in HRISTOS DOMNUL, dar nu se pocaiesc, le zic doua lucruri:

1. Voi vreti sa slujiti altui HRISTOS, nu Celui din Biblie si nu Celui ATOTPUTERNIC si SFANT, Creatorul tuturor lucrurilor care se vad si care nu se vad.
2. Va zic ca Acest HRISTOS ISUS care ne-a schimbat pe multi dintre noi si care ne-a scos din robia pacatelor, care ne-a iertat si ne-a innoit, EL este DOMN si MANTUITOR. Este Domn, pentru ca EL Stapaneste peste tot si daca nu ti-ai pus viata sub autoritatea Lui si nu asculti de cuvintele Lui, nu poti sa zici ca esti ucenicul Lui. Este MANTUITOR pentru ca EL SALVEAZA omul din pedeapsa vesnica si din inrobirile pacatelor, pedeapsa care este manifestata de Dreptatea si Judecata lui Dumnezeu impotriva pacatosului.

 

Fapte 5:31 Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.

 

Daca EL nu este pentru tine DOMN si MANTUITOR IN TERMENII BIBLIEI, nu esti iertat, inca esti mort in pacatele tale si daca nu te pocaiesti prin credinta in HRISTOS DOMNUL, tot ceea ce ramane pentru tine este asteptarea pronuntarii sentintei. Ori traiesti in lumina – ori in intuneric, ori esti liber de vicii si traiesti in voia lui Dumnezeu – ori esti rob al pacatelor si esti manat de duhuri necurate si intarituri demonice. Matei 6:24Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

 

E HAR si Dumnezeu este Bun, veniti la EL si lasati-va de pacate, veniti si beti din HRISTOS DOMNUL, credeti in EL, credeti in ceea ce EL a platit la cruce, prin faptul ca EL a fost zdrobit de Dreptatea TATALUI CERESC, ca tu sa poti fi iertat, schimbat si sfintit prin SANGELE DOMNULUI ISUS HRISTOS si inviat la o noua viata prin DUHUL SFANT, traind o viata cu adevarat in voia lui Dumnezeu.

Romani 2:4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

5. Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6. care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

 

Pe langa faptul ca cei din lume traiesc sub stapanirea acestor pacate dracesti si pamantesti, firesti si in vrajmasie cu Dumnezeu, multi din cei care au fost expusi la EVANGHELIE inca traiesc trantiti, omorati de aceste nelegiuri si pofte. Acesti oameni au pus armele jos si se lasa calauziti de aceste vicii care duc la pedeapsa. Tot ce va pot zice este sa luptati si sa veniti la DOMNUL ISUS HRISTOS cu adevarat si nu va inselati ca sunteti crestini, dar nici sa nu va inselati ca voi nu puteti iesi din aceasta stare, pentru ca puteti, daca multi dintre noi am putut, daca Pavel a zis in Filipeni 4:13 “Pot totul în Hristos care mă întăreşte”, inseamna ca se poate, numai veniti la DOMNUL ISUS HRISTOS si credeti in EL, pocati-va si nu va mai lasati tarati in poftele in care traiati altadata. 1 Petru 4:1 Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul;

2. pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.
3. Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.

 

Vreau sa vedeti clar, ceea ce Biblia spune despre aceste pacate:

2Petru 2:2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.

4. Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
5. înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:
6. mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile,
7. Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor
8. şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi.
9. Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!
10. Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.

 

Vedem ca prin aceste pacate: curvia si preacurvia, poftele si dorintele pamantesti, poporul Israel a cazut rau si Dumnezeu i-a pedepsit amarnic:

1Corinteni 10:5 Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu.

6. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.
7. Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.”
8. Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.
9. Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi.
10. Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de nimicitorul.
11. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.
12. Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.

 

De ce zice ca “ cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” ? Pentru ca suntem slabi si supusi ispitelor, pentru ca avem trupuri nerascumparate, de aceea trebuie sa stam tari in DOMNUL ISUS HRISTOS si in INVATATURA SANATOASA, sa ne indemnam unii pe altii sa veghem si sa fim treji, sa ne purtam aspru cu trupurile noastre pentru ca sa putem sa le tinem in stapanire, fara sa ne dam scuze sau fara a carti, dar numai prin DUHUL SFANT, ca numai prin EL putem sa omoram faptele trupului. Coloseni 3:5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.

6. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

 

Romani 8:12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.

13. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.

 

Un lucru stim clar conform Bibliei, ca toti cei care au fost schimbati de HRISTOS ISUS DOMNUL, nu se mai incurca cu treburile vietii si nu mai persista in pacatele pe care odinioara le practica, nu se potrivesc lumii, ci sunt innoiti dupa Chipul si Asemanarea DOMNULUI ISUS HRISTOS. Cei nascuti din DUHUL SFANT biruiesc si au biruinta asupra oricarui lucru si oricarei ispite si ei nu mai tanjesc dupa poftele trupului, ci dupa voia lui Dumnezeu, calauziti de DUHUL SFANT.

 

Inchei si va spun sa mergem la MIRELE NOSTRU ISUS HRISTOS, DOMNUL oricarei stapaniri, sa credem in EL, sa ne pocaim, pentru ca in EL si exclusiv numai prin EL avem curatarea noastra prin SANGELE LUI CEL SFANT de orice intinaciune a carnii, ca sa putem trai frumos ca in timpul zilei, asa cum PAVEL zicea, neintinati in mijlocul acestui neam ticalos in care noi cei schimbati si iertati de HRISTOS DOMNUL sa stralucim ca lumini vii pentru Imparatia lui Dumnezeu, tinand sus CUVANTUL EVANGHELIEI DOMNULUI ISUS HRISTOS.

Romani 13:12 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.

13. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;
14. ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.

 

Filipeni 2:15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,

16. ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

 

Pentru ca locuim intr-un popor cu buze si ganduri necurate, noi sa ne sfintim vietile si sa fim cu adevarat neintinati, stiind ca in Apocalipsa 19:27 scrie asa: “Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului.”

 

Domnul Isus Hristos sa ne ajute sa traim curati si sfinti, din EL, prin EL si pentru EL. A Lui sa fie Gloria, Slava, Cinstea, in vecii vecilor ! Amin.

 

Efeseni 5:3 Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.

 

Efeseni 6:24 Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie. Amin.

 

Alin Lolos

 

http://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/voi-care-calcati-in-picioare-invatatura-dumnezeiasca-lasati-va-treziti-desteptati-increstinati-de-el-pocaiti-spalati-sfintiti-nascuti-din-nou-si-umpluti-cu-samanta-lui-cu-roada-duhovniceasca/

 

////////////////////////

 

 

 

Dumnezeu este plin de iubire – Zac Poonen

 

Dintotdeauna, Dumnezeu a cerut din partea omului ascultare. Sub Vechiul Legământ, israeliţii au primit porunci de care trebuiau să asculte. Au descoperit, însă, că nu puteau ţine în mod desăvârşit legile lui Dumnezeu.

 

Sub Noul Legământ, Dumnezeu a promis că va scrie poruncile Lui în inimile şi-n minţile noastre, astfel încât nu numai că Îl vom asculta, dar ne va fi chiar drag să ascultăm de El. Promisiunea lui Dumnezeu este aceasta: „Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele” (Ezechiel 36:27). Deci, numai prin ascultarea de poruncile Sale putem avea părtăşie cu Dumnezeu.

 

Totuşi mulţi credincioşi nu înţeleg ce înseamnă ascultarea. Cei mai mulţi credincioşi înţeleg atât de greşit „harul”, încât consideră ascultarea ca fiind o cerinţă a Vechiului Legământ. Poruncile lui Dumnezeu, prin urmare, sunt considerate o povară grea. Aceasta e o înşelăciune satanică. Este rezultatul ignorării iubirii lui Dumnezeu. Toate poruncile lui Dumnezeu sunt date pentru binele nostru şi sunt menite să ne elibereze. Ele îşi au originea în inima lui Dumnezeu care ne iubeşte cu desăvârşire.

 

Moise spune (cu privire la Dumnezeu, care dădea lui Israel poruncile Sale pe Muntele Sinai) că „Domnul a venit din Sinai având în dreapta Lui focul legii. Da, El iubeşte popoarele” (Deuteronom 33:2-3). Faptul că Dumnezeu ne dă legile Lui este o dovadă a dragostei Sale fierbinţi pentru noi.

 

Unele dintre poruncile lui Dumnezeu cer din partea noastră jertfire de sine, dar, în cele din urmă, vom descoperi că ele sunt în cel mai înalt înţeles spre binele nostru. Un tată nu dă copiilor săi porunci pentru a-i împovăra sau pentru a le face rău, ci numai pentru a-i ajuta. Iată perspectiva corectă, de care avem şi noi nevoie, asupra poruncilor pe care ni le-a dat Dumnezeu. A avea credinţă înseamnă a crede într-un Dumnezeu care este desăvârşit în iubire. Când avem o asemenea credinţă, ne găsim plăcerea în înfăptuirea cu orice preţ a poruncilor lui Dumnezeu.

 

Aici este motivul ascuns al celor mai multe din înfrângerile noastre: diavolul a convins oamenii fie că poruncile lui Dumnezeu nu sunt necesare, fie că ele sunt o povară. Dacă nu înţelegem motivul pentru care Dumnezeu ne cheamă să facem ceva, întocmai cum ne cere El, atunci această neînţelegere dovedeşte doar propria noastră imaturitate. Într-o zi, când vom fi mai maturi, vom înţelege.

 

Copiii, când sunt obligaţi să meargă la şcoală, e posibil să nu înţeleagă motivul pentru care părinţii nu-i lasă să rămână acasă şi să se joace. Poate cred că părinţii lor sunt foarte duri cu ei, când, de fapt, iubirea îi determină pe părinţi să impună copiilor lor s-o rupă cu joaca pentru a ajunge oameni educaţi, maturi în gândire.

 

Asemenea acelor copii mici, nici noi nu înţelegem de multe ori căile lui Dumnezeu, dar dacă am crede în iubirea Sa, am asculta de tot Cuvântul Lui şi ne-am supune autorităţii Sale fără să-I mai punem nici o întrebare.

 

Gândiţi-vă cum stau lucrurile în privinţa suferinţei. De ce lasă un Dumnezeu al iubirii să trecem prin suferinţă? Deoarece suferinţa este o parte a ,,programei” de învăţământ în educaţia noastră duhovnicească. Prin suferinţă, Dumnezeu ne conduce la maturitate. Dacă în această viaţă nu ai avut multe prilejuri de a suferi, cu siguranţă că nici n-ai putut să-ţi însuşeşti multe dintre învăţăturile care au într-adevăr valoare duhovnicească.

 

Poate că ultima dată când ai avut o mică suferinţă ai cârtit şi te-ai plâns atât de mult, încât acum Dumnezeu te lasă să-ţi urmezi propriul drum. Este trist când Dumnezeu te dă la o parte şi te ,,aşează” pe un astfel de raft. Eu mai degrabă aş trece prin suferinţă în fiecare zi din viaţa mea, decât să fiu lăsat la o parte de Dumnezeu pe un raft.

 

Când Dumnezeu ne trece prin suferinţă nu are niciun rost să ne comparăm cu alţii. Aceasta ar fi ca şi cum copiii voştri s-ar întreba de ce tocmai ei trebuie să meargă la şcoală, când copiii săraci din mahala se pot juca în noroi toată ziua. Toate lucrările lui Dumnezeu în viaţa noastră vin din iubirea Lui desăvârşită pentru noi. El vrea fericirea noastră – nu veselia superficială şi fără sens a lumii – ci fericirea aceea veşnică şi plină de conţinut, care vine în urma sfinţirii vieţii. Şi în afară de calea suferinţei nu există nicio altă cale care ar duce la sfinţenie.

 

„Dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui” (Evrei 12:10).

 

Isus a fost cel mai fericit om care a umblat vreodată pe Pământ. Totuşi El a fost singurul care a şi suferit cel mai mult. Fericirea Lui a izvorât din înfăptuirea voii Tatălui Său, nefiind rezultatul unei vieţi destinse, lejere. Îşi cunoştea Tatăl ca Iubire Desăvârşită, aşa că S-a supus cu bucurie la tot ceea ce Tatăl pregătise pe calea Lui pentru El. Acesta a fost secretul vieţii Lui.

 

Dumnezeu ne iubeşte cum L-a iubit pe Isus

 

Rădăcina tuturor problemelor noastre spirituale stă în faptul că nu-L cunoaştem pe Dumnezeu ca pe un Tată Iubitor şi ca pe Dumnezeul Suveran.

 

Un adevăr care mi-a revoluţionat viaţa creştină este destăinuirea minunată pe care ne-a făcut-o Isus potrivit căreia: Tatăl ne iubeşte aşa cum L-a iubit pe El. Isus, în rugăciunea pe care a adresat-o Tatălui, a spus: „ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan 17:23). În această rugăciune a lui Isus, observăm că El s-a rugat ca lumea din jur să cunoască acest adevăr; dar înainte ca lumea să-l poată înţelege trebuie ca el să cuprindă, mai întâi, inimile noastre.

 

Teoretic, toţi creştinii cred într-un Tată iubitor care este în Ceruri, dar, prin faptul că sunt deseori neliniştiţi şi îngrijoraţi şi atât de plini de nesiguranţă şi frică, ei dovedesc necredinţa care zace în adâncul inimii lor.

 

Cei care îndrăznesc să creadă că Dumnezeu îi iubeşte la fel de mult cum L-a iubit pe Isus sunt puţini la număr! Nici unul dintre noi nu ar îndrăzni să creadă un astfel de adevăr, dacă nu Însuşi Isus ne-ar fi spus, răspicat, că aşa stau lucrurile.

 

De-ndată ce ochii tăi sunt deschişi pentru a vedea acest adevăr glorios, acesta îţi va schimba întreaga perspectivă asupra vieţii. Toate cârtirile, toate nemulţumirile, depresia şi perspectiva sumbră vor dispărea complet din viaţa ta. Ştiu că de o astfel de experienţă poţi avea parte şi tu, pentru că s-a întâmplat şi în viaţa mea.

 

Am trăit timp de mulţi ani în robia depresiei şi eram înfrânt. Nu aceasta era voia lui Dumnezeu pentru mine, însă nu mă puteam elibera din această stare. Lucrurile s-au schimbat, începând cu momentul în care ochii mei au fost deschişi, pentru a vedea adevărul că Dumnezeu mă iubeşte aşa cum Îl iubeşte pe Isus. Acum văd, că tot ce vine în viaţa mea vine din mâna unui Tată iubitor. Am văzut că are grijă de mine ca de lumina ochilor Săi; şi astfel, acum, nici o circumstanţă, oricât de dureroasă, din viaţă nu mă mai poate face cârtitor sau depresiv. Am învăţat, aşa cum spune Pavel, secretul de a fi mulţumit şi de a-L lăuda pe Dumnezeu în orice împrejurare a vieţii.

 

„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! (…) Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc” (Filipeni 4:4,11).

 

„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5:18).

 

Acum, temeiul de neclintit al vieţii mele de credinţă este că Dumnezeu mă iubeşte atât de mult, cât L-a iubit pe Isus.

 

Faptul că nu ai ajuns să trăieşti o viaţă de biruinţă nu se datorează faptului că ai postit prea puţin şi nici faptului că te-ai rugat puţin. Biruinţa nu vine prin efortul propriu, ci prin credinţă. „Credinţa în ce?” – poate te întrebi. Credinţa în iubirea desăvârşită ce o are Dumnezeu pentru tine.

 

Mulţi credincioşi trăiesc sub condamnarea lui Satan care le spune mereu: „Nu posteşti destul. Nu te rogi destul. Nu mărturiseşti destul. Nu studiezi destul Biblia” etc., etc. Ei sunt continuu hăituiţi de asemenea gânduri de autocondamnare, într-un ciclu interminabil de activităţi şi într-o multitudine de lucrări moarte.

 

Îţi dai seama că autodisciplina, postul, rugăciunea, zeciuiala şi mărturia sunt toate lucrări moarte, dacă acestea nu sunt rodul iubirii tale faţă de Dumnezeu? Şi ele nu pot proveni din iubire dacă tu, întâi de toate, nu eşti sigur de iubirea lui Dumnezeu faţă de tine.

 

Rugăciunea lui Pavel pentru creştinii din Efes a fost ca ei să fie înrădăcinaţi şi statornici în dragostea lui Dumnezeu: „ … şi-L rog [pe Dumnezeu] ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, să aveţi rădăcina şi temelia pusă în dragoste” (Efeseni 3:16,17).

 

Creştinii din Efes erau deja convertiţi şi botezaţi cu Duhul Sfânt. Totuşi, aveau nevoie să fie întăriţi de Duhul Sfânt în omul dinlăuntru pentru a fi înrădăcinaţi şi statornici în dragostea desăvârşită a lui Dumnezeu pentru ei, înţelegând astfel lungimea, lăţimea, înălţimea şi adâncimea acestei iubiri. Numai după aceea începe Pavel să le vorbească despre darurile prin care poate fi zidit trupul lui Hristos: „Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos” (Efeseni 4:7). „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4:11-12).

 

La baza modului nostru de gândire trebuie să stea mereu încrederea deplină în iubirea lui Dumnezeu. Trebuie să fim înrădăcinaţi şi statornici în această iubire, dacă vrem ca slujirea noastră să fie eficientă.

 

În alt loc, Noul Testament prezintă acelaşi principiu folosind expresia „intrarea în odihnă”. „Fiindcă am crezut [în iubirea desăvârşită a lui Dumnezeu pentru noi], intrăm în ‘odihna ‘ despre care a vorbit El”, spune apostolul în Evrei 4:3. Apoi ne îndeamnă să ne străduim să intrăm în această odihnă. „Să ne grăbim, deci, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare” (Evrei 4:11). Este uşor să cădem şi să ne îndepărtăm, când nu ne „odihnim” în protecţia desăvârşită asigurată de iubirea lui Dumnezeu.

 

Lumea este plină de oameni care caută pe cineva care să-i iubească. Mulţi creştini merg din biserică în biserică dorind să fie iubiţi. Unii caută dragostea în prietenii, iar alţii în căsătorie, dar toate aceste căutări pot duce la dezamăgire. Asemenea orfanilor, copiii lui Adam se simt în nesiguranţă şi ca urmare sunt mereu doborâţi de crize de autocompătimire. Este trist faptul că mulţi continuă să se simtă în primejdie chiar şi după convertirea lor, când, de fapt, nu mai au niciun motiv să se simtă aşa.

 

Ce ne spune Evanghelia cu privire la această problemă? Răspunsul este să ne găsim siguranţa în iubirea lui Dumnezeu.

 

Isus le spune în mod repetat ucenicilor Săi că toate firele de păr din cap le sunt numărate şi că Dumnezeu, Cel care hrăneşte milioanele de păsări şi îmbracă milioanele de flori, se va îngriji în mod sigur de ei.

 

Un argument şi mai puternic este următorul: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32). Aşa cum S-a îngrijit de Isus, Dumnezeu se va îngriji şi de tine.

 

Una din cauzele pentru care Dumnezeu ne lasă, câteodată, să fim dezamăgiţi de alţii, este de a ne învăţa să nu ne mai punem încrederea în oameni. El doreşte să ne elibereze de o asemenea idolatrie (fiindcă dependenţa de oameni este o formă de idolatrie) ca să învăţăm să ne încredem pe deplin numai în El. Aşa că, atunci când Dumnezeu îţi ordonează într-un astfel de mod circumstanţele încât eşti dezamăgit din toate părţile, aceasta să nu te descurajeze. Este la lucru mâna lui Dumnezeu care vrea să te depărteze de încrederea în puterea omenească şi să te înveţe să trăieşti prin credinţa în El. Învaţă să-ţi găseşti siguranţa în faptul că Dumnezeu te iubeşte la fel de mult cum L-a iubit pe Isus.

 

Toată concurenţa şi invidia între creştini apare ca urmare a acestei lipse de siguranţă. Un om care este sigur de iubirea lui Dumnezeu şi care crede că Dumnezeu n-a făcut nicio greşeală făcându-l pe el aşa cum este, cu darurile şi talentele care i-au fost date, nu poate fi niciodată invidios pe alţii, şi nu urmăreşte niciodată să se ia la întrecere cu alţii. Aceeaşi lipsă de siguranţă generează şi toate problemele de relaţionare între credincioşi.

 

Gândeşte-te o clipă, dacă ochii tăi vor fi deschişi numai înspre acest singur adevăr – că Dumnezeu te iubeşte exact aşa cum Îl iubeşte pe Isus – cât de multe probleme vor fi rezolvate în viaţa ta!

 

http://www.cfcindia.com – Secretele biruinței

 

https://balaciuioan.wordpress.com/2011/04/13/dumnezeu-este-plin-de-iubire-de-zac-poonen/

 

 

///////////////////////

 

 

O viaţă de biruinţă continua,de Zac Poonen

 

Voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră este biruinţa continuă. Acest adevăr reiese clar din mai multe pasaje ale Bibliei. Să ne uităm doar la câteva dintre aceste pasaje:

 

„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos” (2 Corinteni 2:14).

 

„Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37).

 

„… vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi” (1 Ioan 2:1).

 

Cu toate că versetele de mai sus şi altele asemănătoare sunt în Sfânta Scriptură este greu să-i convingi pe mulţi credincioşi că Dumnezeu vrea ca ei să trăiască permanent o viaţă de biruinţă.

 

Dacă luăm Scriptura aşa cum e scrisă şi o credem pur şi simplu, ca un copil, atunci acest mesaj va fi evident pentru noi. Dacă ne bazăm însă pe propria noastră raţiune, putem găsi multe argumente convingătoare cum că o asemenea viaţă nu este posibilă în această lume rea. Mulţi „credincioşi” care de fapt nu cred vor adăuga mărturia lor la ceea ce ne spune nouă raţiunea şi curând vom ajunge să ne convingem pe noi înşine că în lumea aceasta nu este posibilă o viaţă de biruinţă.

 

Dacă noi nu suntem mai întâi convinşi că Dumnezeu vrea să trăim o viaţă de biruinţă continuă, nu vom putea avea niciodată credinţa necesară trăirii unei astfel de vieţi, căci fără credinţă este imposibil să intri în viaţa de biruinţă. Absolut totul în viaţa creştină depinde de credinţă, iar credinţa este bazată pe revelaţia pe care ne-a dat-o Dumnezeu în Cuvântul Său.

 

Chiar dacă în trecut ai trăit în înfrângeri ani de-a rândul, nu fi trist, nu dispera. Pentru a face primul pas înspre o viaţă de biruinţă, este îndeajuns doar să vezi clar, în Cuvântul lui Dumnezeu, acest adevăr al unei vieţi de biruinţă continuă.

 

Credinţa, un imperativ absolut necesar

 

Pasajul biblic din 1 Ioan 2:6 spune: „Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus”.

 

Cum a trăit Isus? A fost El biruitor câteodată sau de cele mai multe ori, sau tot timpul? Ştim răspunsul. El a fost ispitit în toate lucrurile, ca şi noi, dar nu a păcătuit niciodată.

 

„Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15).

 

Acum, ni se spune să trăim cum a trăit El. Este acest fapt posibil aici, pe Pământ? Ne-ar cere Dumnezeu să facem ceva ce ştie foarte bine că nu putem face? Nu. Aşa ceva este de neconceput. Nici măcar taţii pământeşti nu cer lucruri absurde copiilor lor; cu atât mai puţin Dumnezeu!

 

Unele dintre cele mai triste cuvinte scrise în Noul Testament se găsesc la Matei 13:58 – „Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor”. Un mesaj asemănător în Marcu 6:5 spune: „N-a putut să facă nicio minune acolo”. El a vrut să facă lucrări măreţe pentru acei oameni din oraşul Său natal şi ei aveau nevoie de acele minuni, dar necredinţa lor L-a oprit. Necredinţa ,,leagă” mâinile Dumnezeului Atotputernic, astfel că „nu poate” face pentru noi lucrările pe care vrea să le facă.

 

Mă întreb de câte ori a intenţionat Dumnezeu să facă minuni pentru tine, dar pe care „nu le-a putut” face datorită necredinţei tale. Oare câţi dintre noi, stând înaintea Scaunului de Judecată al lui Hristos, vor auzi aceste cuvinte: „Nu am putut face tot ce am vrut pentru tine şi prin tine, din cauza necredinţei tale”? Un regret imens va cuprinde atunci inimile noastre descoperind acest fapt, la sfârşitul vieţii noastre pământeşti! Este bine să reflectăm acum la toate acestea.

 

Primii mei ani, după ce am devenit un creştin născut din nou, i-am petrecut cu un grup care, la adunările lui, se axa pe studierea Scripturii. Într-un fel sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru aceasta, fiindcă mi-a dat ocazia să îmi formez o bună cunoaştere a Scripturii. De cele mai multe ori, însă, studiul acestui grup era bazat pe logica omenească, fără a avea descoperirea dată de Duhul Sfânt. Noi studiam Biblia cum se studiază la şcoală chimia. Am descoperit înţelesul simbolurilor din Vechiul Testament etc., dar, cu toate acestea, eram învinşi de păcatul din viaţa noastră. Ştiam că Dumnezeu mi-a iertat păcatele, dar nu aveam credinţă pentru nimic mai mult.

 

Când am văzut în Cuvântul lui Dumnezeu adevărul botezului cu Duhul Sfânt şi am început să Îi cer Domnului acest botez, am constatat că îmi era cu neputinţă să cred. Am postit şi m-am rugat şi eram dispus să plătesc orice preţ pentru primirea acestui botez, dar îmi era foarte greu să cred că Dumnezeu mă ascultă şi răspunde la rugăciunile mele. Isus ne-a învăţat că oridecâteori ne rugăm trebuie să credem că am şi primit ceea ce am cerut.

 

„De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” (Marcu 11:24).

 

Mi-a luat mult timp – mulţi ani – ca să pot ajunge la o credinţă simplă, ca de copil, în privinţa acestui pasaj. În cele din urmă, prin harul lui Dumnezeu, am ajuns să cred că Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea şi chiar mi-a împlinit-o. Am fost botezat în Duhul Sfânt prin credinţă. Darul limbilor care a venit în mod surprinzător după botez a fost pentru mine o confirmare în plus a ceea ce primisem deja prin credinţă.

 

Acum, când mă uit înapoi la acei ani de luptă, văd clar că ceea ce m-a împiedicat a fost necredinţa.

 

Acelaşi principiu se aplică şi în cazul procesului de ajungere la o viaţă de biruinţă asupra păcatului. Putem să postim, să ne rugăm şi să însetăm – fără să ajungem nicăieri – până când nu credem că Dumnezeu poate şi ne va şi conduce la o astfel de viaţă. Satan ştie că tu nu poţi primi nimic de la Dumnezeu fără credinţă. Deci poţi să-ţi imaginezi cât de mult va încerca el să-ţi umple inima cu necredinţă! Necredinţa este un pericol mai mare decât minciuna sau adulterul, pentru că acestea din urmă sunt recunoscute cu uşurinţă ca fiind păcate, pe când necredinţa nu. La Evrei 3:12 scrie: „Luaţi seama dar, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu”.

 

O inima rea, plină de necredinţă, poate duce la despărţirea noastră de Dumnezeu. Necredinţa este cauza care stă la baza tuturor celorlalte păcate – după cum vom vedea în capitolul următor.

 

La Romani 6:14 spune: „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har”.

 

În acest verset Duhul Sfânt ne spune foarte clar că, în condiţiile în care suntem sub har, păcatul nu poate avea stăpânire asupra noastră. Versetul este atât de clar, încât şi un copil îl poate înţelege. În ciuda acestui fapt, mulţi credincioşi tot nu cred în posibilitatea reală de a trăi o viaţă de biruinţă asupra păcatului.

 

Dumnezeu vrea ca tu să trăieşti o viaţă de biruinţă. Nu contează cât de murdare sunt gândurile tale, sau de cât timp ai fost învins de mânie. Domnul te poate elibera complet şi îţi poate da o inimă curată. Acestea „nu le poate face”, însă, pentru tine câtă vreme nu crezi.

 

Biblia spune că ceea ce credem în inima noastră trebuie să mărturisim cu gura noastră. La Romani 10:10 citim: „Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”.

 

Acesta este un principiu important, căci prin mărturisirea cu gura noastră exprimăm credinţa noastră, ceea ce la rândul ei duce la eliberarea din lanţurile păcatului. Trebuie, deci, să rostim cuvântul mărturisirii noastre împotriva lui Satan, spunând: „Cred că Dumnezeu mă va conduce la o viaţă de biruinţă asupra păcatului”. „Ei l-au biruit, [pe Satan] prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte” (Apocalipsa 12:11).

 

Continuă să faci această mărturisire de fiecare dată când eşti doborât, până când biruinţa devine o realitate în viaţa ta. Nu te descuraja dacă biruinţa nu vine peste noapte. Dumnezeu va onora în mod sigur mărturisirea pe care o faci cu gura ta. Şi tu îl poţi învinge pe Satan.

 

http://www.cfcindia.com – Secretele biruinței

 

 

 

//////////////////////////

DUMNEZEU NE CONDUCE MEREU IN BIRUINTA

 

„Multumiri fie aduse Lui Dumnezeu , care ne poarta totdeauna in carul Lui de biruinta in Hristos si care raspandeste prin noi in orice loc, mireasma cunostintei Lui.(2Cor.2;14)

 

Cand noi, ne schimbam mintea, incep si emotiile, apoi si actiunile noastre sa se schimbe.

 

Asa cum am mai scris , este asa mare taina si putere, atunci cand noi ne intoarcem privirile de la noi, de la problemele noastre, si  privim la Isus. Cautand Fata Lui, o sa incepem ca sa cunoastem voia Lui, si viata noastra se schimba.

 

Daca ne-am disciplinat ca sa-l laudam si sa-i multumim Domnului, mai mult decat sa-i cerem si sa ne ingrijoram, incepem sa-i aducem inchinarea placuta Lui.

 

Daca in fiecare zi il laudam pt BUNATATEA Lui si credinciosia Lui, deja, o sa vedem cum viata noastra , incepe sa intre intr-o noua  dimensiune  a viziunii si credintei cerute de Dumnezeu.

 

Versetul de mai sus, ne motiveaza ca sa vedem cata binecuvantare ne asteapta. Insusi Domnul Dumnezeu, ne conduce numai in triumph.El ne-a creat ca SA FIM INTOTDEAUNA BIRUITORI, indiferent de lupta.

 

Cand suntem in valuri si necazuri, EL ne conduce in biruinta., caci aceasta-i destinatia si planul lui pt noi.

 

Cu cat meditam la caracterul lui Dumnezeu, si-l lam sa ne schimbe, realizam cu adevarat CINE SUNTEM IN HRISTOS. Aceasta constientizare, ne sare in ajutor cand avem pierderi, si suferinte de tot felul. Adica, nu acea situatie este identitatea mea, ci Hristos si planul Lui.

 

Cand furtuna bate, nu ma tem de nici un rau, caci identitatea mea este in Hristos, si El intotdeauna ma poarta in carul Sau de biruinta.

 

Cu cat crestem spiritual si traim impreuna cu Hristos, mireasma Sa intra in noi, caci El locuieste in noi. Si atunci noi imprastiem mireasma Lui oriunde vom merge. De multe ori cand mergem pe strada, in biserica , in autobuz,sau la scoala, simtim parfumul unei persoane. La unii ne place , ne atrage si am vrea sa cumparam si noi,iar la altii, parfumul lor nu ne place, chiar ne da o senzatie de voma.

 

Noi ce parfum avem ? Ce mireasma ducem cu noi ? Este iubirea si caracterul lui Hristos ? Daca da, atunci trebuie sa avem gandul si inima Lui Hristos.

 

Versetul de mai spus, ne convinge, caci Dumnezeu e mereu cu noi si intentia Lui este ca intotdeauna sa TRIUMFAM peste imprejurarile vietii, si in orice lupta. Cu alte cuvinte suntem chemati ca sa fim CAMPIONII Lui.

 

Cum este mentalitatea unui CAMPION ?INTOTDEAUNA POZITIVA.

 

El intotdeauna se lupta cu firea lui, cu lenevia, cu frica, cu nepasarea, cu inferioritatea, cu dezamagirea, cu tot ce-i negativ.Pentru ca are o viziune.

 

Orice campion, in sport, de exemplu, nu se teme de furtuna, nu se teme de vremuri grele, de sarcini grele, nu se teme de infrangeri, nu se teme de orice obstacol sau adversitati. Ba din contra , toate acestea pt el sun oportunitati, ca sa activeze in el calitatile si darurile pe care nu le-a exersat pana atunci.

 

El vede mereu biruinta, vede medalia, vede cununa, de aceea se incurajeaza singur si isi spune; eu pot, voi reusi, nu ma tem, sunt biruitor,alerg cu staruinta, voi ajunge la destinatie…

 

Campionul are Pasiune in tot ce face. Caci el stie ce extraputere primeste cand s-a dedicat, s-a concentrat la scopul lui, si o face cu pasiune si bucurie. El stie caci daca lasa numai un gand negativ, de frica, de gelozie, de mandrie, de suparare, de indoiala, nu mai poate castiga. Aceste ganduri ii va ingreuna alergarea.

 

Un campion, intotdeauna inspira pe altii. Cand altii vad vointa lui, determinarea lui, credinta lui, bucuria lui, disciplina lui, sacrificiul lui, atunci si ei cred si doresc sa fie la fel.

 

Campionul nu mai are vreme ca sa judece si sa critice pe altii.El vrea sa ajute.Are o minte setata pe a face o dierenta in jurul lui.

 

Campionul NU  CEDEAZA  NICIODATA  indiferent de greutati. El a invatat sa se lupte , sa se discip[lineze, sa se impotriveasca gandurilor negative si a altor atacuri de tot felul.

 

Am expus doar cateva din calitatile unui campion. Cum suntem noi ? Cum ne vedem ? Cum alergam ? Ce greutati ne tine ? De ce sa nu avem mentalitatea unui CAMPION pt Hristos ?Mai ales cand stim ca EL NE POARTA INTOTDEAUNA IN CARUL SA U DE BIRUINTA ?

 

Cine ne-a otravit atat, incat privim numai in jos, si mereu ne plangem ?

 

Cine ne-a furat bucuria si CHEMAREA de a fi Campionii Domnului ?

 

Cine ne-a furat viziunea si determinarea  de a ne lupta ?

 

Cine ne-a legat asa de tare , incat nu mai putem alerga cu staruinta spre premiul chemarii ceresti ?

 

Cine ne-a furat mireasma, care sa-l reprezinte pe Hristos ?

 

Cine ne-a furat identitatea si adevarul care ne spune clar caci SUNTEM DESTINATI pentru  a BIRUI, si nu numai atat , ci sa fim MAI MULT DECAT BIRUITORI, adica CAMPIONI ?

 

Este vremea frati si surori sa ne scuturam de toate aceste minciuni si legaturi care ne-au infasurat , cu scopul de a  nu fi ceea ce am fost creati sa fim.

 

Aici TREBUIE sa ne facem partea noastra. Avem un Dumnezeu al minunilor, dar sa nu crezi ca peste noapte te trezesti campion. NU!

 

Ai nevoie de schimbare a gandurilor, a cuvintelor, a atitudinilor inimii si a faptelor.Apoi sa incepi disciplina, lupta, lauda si multumirea, ancorat mereu in Cuvantul Domnului.

 

Doamne vrem sa fim CAMPIONII Tai , ca sa imprastiem mireasma Ta oriunde vom merge.

 

VREI SA FII SI TU UNUL DIN EI ????

https://rodicavolintiru.wordpress.com/2014/03/19/dumnezeu-ne-conduce-mereu-in-biruinta/

///////////////////////

 

 

Nașterea din nou

 Pierre Oddon

 

„Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu“ (Ioan 17:3 ).

 

1. Ce este naşterea din nou?

Biblia ne spune: Să fii născut din apă şi din Duh (loan 3:3.5).

 

Născut din apă

 

Nu poate fi vorba aici de botezul creştin, pentru că:

 

– Nicodim, acest învăţător iudeu care a venit să-L întrebe unele lucruri pe Isus, n-ar fi putut înţelege aşa ceva (nici să vadă împărăţia, potrivit versetului 10), pentru că acest botez nu exista încă în momentul acestei convorbiri.

 

– În Biblie, apa este imaginea bine cunoscută a Cuvântului lui Dumnezeu care curăţă. Câteva exemple vor fi de ajuns:

 

1. a) Ezechiel 36:25 : „Vă voi stropi cu apă curate şi veţi fi curăţiţi.”

 

1. b) Tit 3:5,6 : „El ne-a mântuit… pentru îndurarea Sa, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfînt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru.”

 

1. c) Efeseni 5:26-26 : „Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o prin spălarea cu apă prin Cuvânt.”

 

De altă parte, Cuvântul lui Dumnezeu este cel care ne naşte din nou şi nu botezul cu apă:

 

– loan 15:3: „Acum – spune Isus ucenicilor Săi – voi sunteţi curati din cauza cuvântului pe care vi l-am spus.”

 

– lacov 1:18: „Potrivit voii Sale, El ne-a născut, prin Cuvântul adevărului, să fim ca cele dintâi roade ale creaturilor Sale.”

 

– 1. Petru 1:23 : „Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o Sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne.”

 

Născut din Duh

 

Aceasta nu poate să însemne botezul Duhului Sfînt, pentru că:

 

– Nicodim nu l-ar fi putut primi înainte de ziua Cincizecimii (Ioan 7:39 ).

 

– În Scriptură aflăm că au fost suflete născute din nou şi care n-au primit Duhul Sfînt ca o Persoană divină, care să locuiască în ele. Aşa este cazul – pentru un timp, este adevărat – cu ucenicii înainte de Cincizecime, cu samaritenii din Fapte 8 , cu ucenicii din Efes, în Fapte 19 . Şi aşa era starea permanentă a celor credincioşi din timpul Vechiului Testament, cum vom vedea mai departe.

 

Este vorba despre lucrarea Duhului lui Dumnezeu care foloseşte Cuvântul pentru a atinge conştiinţa şi inima, în vederea producerii naşterii din nou; este o lucrare care a început de la căderea omului în păcat şi care nu se va termina decât atunci când istoria omului pe pămînt se va sfârşi.

 

Naşterea din nou

 

Ea este deci rezultatul aplicării Cuvântului lui Dumnezeu unui suflet, prin puterea Duhului Sfînt. Alte expresii sunt folosite pentru a arăta aceeaşi realitate: dacă naşterea din nou ne prezintă partea lui Dumnezeu care dă viaţa, întoarcerea la Dumnezeu ne prezintă partea omenească, răspunderea lui în primirea Cuvântului lui Dumnezeu. Găsim astfel expresiile: „născut din Dumnezeu” (1. loan 3:9), „născut din Duh” (loan 3:6), „părtaşi firii dumnezeieşti” (2. Petru 1:4 ).

 

1. Ucenicii lui Isus, erau ei întorşi la Dumnezeu înainte de jertfirea adusă la cruce?

Unii spun în zilele noastre că ucenicii nu erau întorşi la Dumnezeu înainte de învierea Domnului, sprijinindu-se petextul din Luca 22:31 -32 : „Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu ţi se micşoreze credinţa şi, după ce te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi“.

 

Cercetarea textului din Luca 22:31-32

 

– „Când te vei întoarce”

 

Cea mai bună traducere a originalului grec este „Când te vei întoarce” sau „vei fi revenit”, „vei fi restabilit”. Folosirea aici de către traducerea dinainte a cuvintelor „te vei întoarce la Dumnezeu” poate duce la confuzie. Acelaşi cuvânt grec este tradus în aceeaşi evanghelie cu „întoarce” (Luca 1:16-17 ), „s-au întors“ (Luca 2:39, 8 :55), „să se întoarcă” (Luca 17:31 ), „se întoarce” (Luca 17:4 ).

 

– „să vă cearnă ca pe grâu”

 

Dacă cerni grâul, îi separi de pleavă. În evanghelie, grâul reprezintă pe cei răscumpăraţi: „Îşi va strânge grâul în grânar“ (Matei 3:12 ), „grâul, strângeţi-I în grânarul meu” (Matei 13:30 , vezi lsaia 21:10 pentru Israel). Dacă tigaia lămureşte argintul şi cuptorul lămureşte aurul (Proverbe 17:3 ), nu înseamnă că ele sunt metale proaste, ci tocmai că sunt preţioase; metalele acestea trebuie să fie curăţite, să fie înlăturată orice zgură (Maleahi 3:3 ). Apostolul Petru, care „a revenit” şi şi-a îndeplinit lucrarea în mijlocul fraţilor săi, nu ne va spune el că încercarea credinţei, mult mai preţioasă decât cea a aurului şi care totuşi este încercat prin foc, are să fie spre laudă? (1. Petru 1:6,7 ).

 

– „M-am rugat pentru tine ca să nu ţi se micşoreze credinţa”

 

Dacă el n-ar fi avut credinţă reală, nici n-ar fi putut avea vreo micşorare a credinţei lui; iar a avea credinţă în Isus înseamnă a fi mântuit (Fapte 4:12 ).

 

– „să întăreşti pe fraţii tăi“

 

Fraţii tăi care sunt neîntorşi la Dumnezeu ca şi tine? Sigur că nu! ci: fraţii tăi în credinţă. De altă parte, am fi avut a face cu un om neîntors la Dumnezeu care ar primi sarcina să îngrijească de starea duhovnicească a unor credincioşi; tot aşa s-ar fi putut cere lui Saul din Tars care sufla ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului să aibă grijă de săracii adunării din Ierusalim şi să vegheze asupra binelui lor duhovnicesc!

 

Cercetarea evangheliilor

 

– Ioan 2:11 : „Ucenicii Lui au crezut în EI”. Loan 20:31 ne spune: „şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui”.

 

– Matei 16:16 : „Şi Simon Petru, răspunzînd, a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.” Şi 1. loan 5:1 ne spune: „Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu“.

 

– loan 16:30: „Noi credem că ai ieşit de la Dumnezeu“. În Ioan 17:8 , Isus spune: „Le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis”. În Ioan 5:24 , El spune: „Cine aude cuvântuI Meu şi crede în Cel care M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.”

 

Şi în loan 1:12-13: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu, care au fost născuţi… din Dumnezeu”.

 

– Ioan 13:10-11 : „Isus i-a zis: „Cine are tot trupul spălat, nu are nevoie decât să-i fie spălate picioareie, căci este cu totul curat; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.” Căci ştia pe cel care avea să-L vîndă; de aceea a zis: „Nu toţi sunteţi curaţi.” A spune că ucenicii nu erau întorşi la Dumnezeu, că erau la fel ca Iuda, înseamnă – ceea ce este mai grav – a afirma contrariul cuvintelor Domnului.

 

– Ioan 15:3-4 : „Acum voi sunteţi curaţi din cauza cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi.” Am încerca noi să spunem unui om neîntors la Dumnezeu să „rămână în Hristos”? Era Domnul mai puţin priceput ca noi?

 

– Ioan 15:19 : „Voi nu sunteţi din lume” (la fel şi în Ioan 17:16 ). A fi neîntors la Dumnezeu înseamnă a fi din lume, dar iată că Domnul spune încă o dată în ce stare erau ei.

 

Învăţătura Scripturii este deci foarte clară şi unitară: ucenicii erau întorşi la Dumnezeu, aveau viaţa din Dumnezeu, mai înainte de a fi mers Hristos la cruce.

 

III. Credincioşii din Vechiul Testament aveau ei viaţa din Dumnezeu?

Subiectul acesta este în strînsă legătură cu cel de dinainte, pentru că ucenicii, înainte de cruce sau, mai exact, înainte de Cincizecime, erau sub vechiul legământ.

 

Cum vede Dumnezeu lucrurile

 

Noi avem totdeauna tendinţa să aducem lucrurile la nivelul nostru şi să le facem potrivite cu priceperea noastră, cu gândirea noastră; dar Dumnezeu ne vorbeşte prin revelaţie şi noi nu avem decât să credem, uneori chiar fără să înţelegem. Da, gândurile lui Dumnezeu sunt mai presus de gândurile noastre, aşa cum cerurile sunt mai presus de pământ (Isaia 55:9 ).

 

– Matei 25:34 : Împărăţia este pregătită de la întemeierea lumii.

 

– Apocalipsa 13:8 : Aici se vorbeşte despre aceia ale căror nume n-au fost scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului înjunghiat.

 

– 2. Timotei 1:9-10 : Harul a fost dat în Hristos Isus mai înainte de vremurile timpului, dar a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Hristos.

 

– 1. Ioan 1:2 : „Vă vestim viaţa veşnică, care era cu Tatăl şi care ne-a fost arătată“.

 

– Romani 8:30-31 : „Şi pe aceia pe care i-a predestinat, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; iar pe aceia pe care i-a îndreptăţit, i-a şi slăvit. Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri?“

 

Aceste versete arată că, pentru Dumnezeu, lucrarea crucii era un lucru terminat chiar înainte de a interveni căderea omului. În acelaşi fel, Domnul va spune înainte de cruce: „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac”, atunci când nu se împlinise nimic pentru mântuirea noastră iar viaţa Sa perfectă, dimpotrivă, era o acuzaţie în plus pentru cel păcătos.

 

Ce ştiau credincioşii Vechiului Testament despre Hristos?

 

Este greu de spus ceva cu precizie, dar vom cita câteva expresii:

 

– Ioan 5:46 : Isus a zis: „Moise… a scris despre Mine”.

 

– Ioan 12:41 : „Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui (a lui Hristos) şi a vorbit despre EI”.

 

– 1. Petru 1:11 : „Duhul lui Hristos, care era în ei, vestea mai dinainte suferinţele lui Hristos şi slăvile care aveau să urmeze”.

 

– Ioan 8:56 : Isus a spus: „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că va vedea ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat”.

 

– Efeseni 1:12 : „Noi (iudeii) care mai dinainte am nădăjduit în Hristos“.

 

Grupul celor credincioşi

 

Expresiile folosite ca să-i arate pe cei credincioşi dovedesc că ei aveau în ei viaţa din Dumnezeu.

 

– Galateni 3:6 : „Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i-a fost socotită ca dreptate”. Deci ei era îndreptăţit.

 

– Galateni 3:9 : „Aşa că cei care se întemeiază pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios”. (Să notăm că nu sfinţii Vechiului Testament sunt asemănaţi cu cei din perioada harului, ci dimpotrivă!)

 

– Galateni 3:29 : „Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei”.

 

– Galateni 4:28 : „Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei”.

 

Dacă ei n-ar fi fost îndreptăţiţi, dacă n-ar fi avut viaţa din Dumnezeu, cum s-ar fi putut ca Dumnezeu să-l numească pe Avraam „prietenul Său” (Iacov 2:23 ) şi să vorbească faţă către faţă cu Moise, aşa cum un om vorbeşte cu prietenul lui (Exod 33:11 )? Ar putea omul mort în greşelile lui şi în păcatele lui să stea înaintea lui Dumnezeu fără să fie nimicit? Nu! dar aceşti credincioşi cunoşteau fericirea pe care-o exprimă David: „Ferice de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite. Ferice de omul căruia Domnul nu-I ţine în seamă păcatul” (Romani 4:7,8 ).

 

Un grup de necredincioşi

 

Dacă prin Cuvânt se arată clar prezenţa unei grupe de credincioşi, aceasta se face în contrast cu o altă grupă de persoane, de oameni necredincioşi; unii au viaţa din Dumnezeu, alţii n-o au.

 

– Romani 9:6-8 : „Nu toţi cei care se coboară din Israel sunt Israel; şi măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copii; ci „în Isaac vei avea o sămânţă care îţi va purta numele”. Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca Sămânţă”.

 

– Romani 9:27 : „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită”.

 

– Luca 16 ne arată două locuri după moarte pentru cei din vechea economie:

 

1. a) „în sînul lui Avraam”, fără îndoială o imagine evreiască pentru a arăta fericirea din cer (Domnul nu putea încă să spună, ca mai târziu tâlharului pocăit: „Astăzi vei fi cu Mine în rai” – Luca 23:43 );

 

1. b) „în chinuri”.

 

Cum să obţii, cât timp eşti pe pămînt, intrarea în fericirea veşnică? Ascultând de Moise şi de proroci şi pocăindu-te (versetul 29-30). După moarte nu mai esteposibilă vreo schimbare (Eclesiastul 11:3 )

 

– Matei 8:10-12 : „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în împărăţia cerurilor; iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plînsul şi scrâşnirea dinţilor”.

 

– 1. Ioan 3:9-12 : „Oricine este născut din Dumnezeu nu practică păcatul, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta sunt arătaţi copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului. Oricine nu practică dreptatea nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său. Căci vestea pe care aţi auzit-o de la început este aceasta: să ne iubim unul pe altul. Nu cum a fost Cain, care era de la Cel Rău şi a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte” (conform 1. loan 3:7).

 

Erau născuţi din nou aceşti credincioşi?

 

Compararea anumitelor versete ne va permite să dăm un răspuns:

 

– Ioan 8:56 : „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că va vedea ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat”.

 

– Marcu 9:1 : „Unii dintre cei care stau aici nu vor gusta moartea pînă nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venită cu putere“. Biblia spune: „Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu” (loan 3:3).

 

– Matei 8:11 : „Mulţi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în împărăţia cerurilor”.  În Marcu 9:4   Moise şi Ilie sunt cu Domnul Isus în slava împărăţiei (conform versetului 1). Biblia spune: „Dacă cineva nu este născut din apă şi din Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu“ (loan 3:5). Deci se poate spune că Moise, Ilie, la fel ca Petru, lacov şi loan erau născuţi din nou şi aceasta înainte de cruce.

 

Bineînţeles, poziţia creştină este deosebit de preţioasă: numai cel credincios din perioada harului poate cunoaşte pe deplin, pe baza lucrării implinite a lui Hristos, siguranţa mântuirii şi bucuria deplină a unei poziţii noi în Hristos. Fiind unit cu un Hristos slăvit, el este binecuvântat cu orice binecuvântare duhovnicească în locurile ceresti, învrednicit să aibă parte de moştenirea sfinţilor în lumină şi strămutat în împărăţia Fiului dragostei Tatălui (Efeseni 2:5-6 ; Efeseni 1:3 ; Coloseni 1:12-13 ). Nici un credincios din Vechiul Testament n-a cunoscut aceste binecuvântări. Şi toate aceste lucruri sigure ne sunt date prin prezenţa binecuvântată a Duhului Sfînt, care a venit, de la Cincizecime, să-Şi facă locuinţa în cel credincios şi în Biserică. Această parte a adevărului va fi dezvoltat în cea de a doua parte a cărţii acesteia.

 

1. Concluzie

Într-un fel general, putem spune că întotdeauna Dumnezeu a comunicat, prin Duhul Său, o viaţă nouă celor care au crezut Cuvântul Său. Descoperirea făcută de Dumnezeu, ca obiect al credinţei, a putut să crească în decursul veacurilor, încât şi-a atins plinătatea atunci când S-a arătat Isus Hristos şi când, prin lucrarea Duhului Sfînt, Cuvântul lui Dumnezeu a fost completat. Dar totdeauna au fost, pe de o parte, cei care L-au crezut pe Dumnezeu şi, pe de altă parte, cei care, chiar dacă poate au crezut în Dumnezeu, n-au crezut cuvintele Lui. A fost de ajuns unuia ca Avraam să creadă că sămânţa lui va fi ca stelele cerului şi în felul acesta să se încreadă în Dumnezeu, ca să fie îndreptăţit (Romani 4 ). Ucenicii lui Isus au trebuit să recunoscă în EI pe Mesia Cel făgăduit de Scripturi. În ce ne priveşte, noi trebuie să primim ansamblul Cuvântului lui Dumnezeu şi să credem că Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre, a înviat pentru îndreptăţirea noastră şi a fost slăvit la dreapta lui Dumnezeu. Obiectul credinţei s-a precizat în felul acesta, dar principiul a rămas acelaşi: „Celui care nu face fapte, ci crede în Cel care îndreptăţeşte pe păcătos, credinţa îi este socotită ca dreptate”.

 

De aceea Domnul putea să spună

 

– lui Nicodim: „Tu eşti învăţorul lui Israel şi nu înţelegi aceste lucruri?” (loan 3:10).

 

– iudeilor din Ierusalim: „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu şi crede în Cel care M-a trimis are (şi nu: va avea) viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” (loan 5:24).

 

Desigur, lucrarea crucii era absolut necesară pentru ca un singur păcătos să poată fi mântuit, dar în ochii lui Dumnezeu lucrarea era săvîrşită (loan 17:4).

 

– şi chiar iudeilor: „Cercetaţi Scripturile (Vechiului Testament), pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică (şi era drept să gîndească aşa); dar tocmai ele mărturisesc despre Mine“. Acum, când Mesia Se prezenta poporului, trebuia cu atât mai mult să fie primit Acela care era împlinirea tuturor făgăduinţelor divine şi de aceea EI adaugă: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa“ (loan 5:39,40).

https://comori.org/viata-de-credinta/nasterea-din-nou/

 

 

/////////////////////

 

 

Planul lui Dumnezeu cu omenirea

Introducere

Scopul următoarei prezentări este de a face cunoscut, pe scurt, planul lui Dumnezeu cu omenirea, din Vechiul şi Noul Testament. Desigur, trebuie să ne ocupăm, în mod deosebit, de subiectul Dumnezeirii. Din păcate, la fiecare temă au putut fi amintite numai câteva texte biblice. Cu ajutorul acestora, toţi cititorii au posibilitatea să cerceteze detaliat, în Sfintele Scripturi, până când primesc Adevărul şi claritatea necesară, prin Duhul.

 

Majoritatea evreilor n-a recunoscut planul de mântuire al lui Dumnezeu, stabilit în Cuvântul profetic. La fel şi creştinătatea a pierdut, în general, cunoştinţa despre acesta. Atunci când creştinismul a devenit o religie recunoscută, din secolul al treilea, a avut loc o depărtare de temelia pusă de apostolii care fuseseră evrei. De fapt creştinii îi învinuiau pe evrei că L-ar fi ucis pe Mesia, Răscumpărătorul lor, fără a-şi da seama că lucrul acesta era o parte din planul lui Dumnezeu. Evreii, la rândul lor, se opuneau creştinării forţate. Prin despărţirea creştinilor de evrei, cei dintâi s-au distanţat totodată de Vechiul Testament şi astfel au părăsit temelia propriu-zisă a credinţei, aşezată de proroci. Faptul că Noul Testament nu poate fi înţeles fără Vechiul Testament şi nici despărţit de acesta, s-a pierdut, de asemenea. Astfel s-a ajuns la o teologie fără fundament, dezlipită de Cuvântul lui Dumnezeu, cu care mai avem de-a face şi astăzi în confesiunile creştine din întreaga lume.

 

Aceasta nu se mai poate accepta în continuare. Orice căutător sincer al adevărului are dreptul să afle ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său. În toate învăţăturile şi lucrările Sale, Domnul Isus S-a referit la Vechiul Testament, deschizând ucenicilor Săi mintea pentru Scripturi, ca ei să înţeleagă împlinirea acestora (Luca 24). La fel şi apostolii, s-au referit exclusiv la Vechiul Testament. De fapt, Noul Testament nu era scris pe vremea apostolilor. Ca să-L înţelegem pe Dumnezeu şi planul Său, trebuie să trecem peste podul profeţiei de la Vechiul la Noul Testament.

 

Cine scrie despre Dumnezeire, atinge într-adevăr un subiect delicat, căci este cunoscut în general cât de diferit este înţeles şi prezentat acesta. Unii cred că Dumnezeu este o singură persoană, alţii cred că El există în două persoane, iar alţii că El există ca o fiinţă în trei persoane. Nu vom discuta aici despre toate celelalte închipuiri în legătură cu El. Imaginile pe care le vom prezenta ne arată clar cât de omeneşti sunt părerile despre Dumnezeu.

 

Pe vremea prorocilor şi, mai târziu, pe vremea apostolilor, nu au existat presupuneri despre Dumnezeu. Este o foarte mare deosebire între descoperire şi presupunere. Abia atunci când a fost părăsit fundamentul biblic, au triumfat gândurile omeneşti şi s-a pierdut călăuzirea Duhului Sfânt. Piatra de poticnire a fost şi mai este şi astăzi HRISTOS. Unitarienii cred într-un singur Dumnezeu, dar neagă dumnezeirea lui Isus Hristos. De partea opusă este învăţătura trinităţii care-L vede pe Dumnezeu în trei persoane. Din păcate, după Reformă, personalităţile cunoscute ale acesteia nu au intrat adânc în această temă. Până în timpul nostru, fiecare confesiune religioasă creştină a preluat închipuirile tradiţionale, însă nebiblice. Cât de importantă a devenit cunoştinţa unora despre Dumnezeu, se vede prin cât de mult o apără fiecare.

 

Pentru o înţelegere mai bună a sensului original, am folosit de câteva ori cuvintele ebraice ELOHIM, IAHVEH şi IAHŞUA. Numele au exprimat întotdeauna înţelesul. Desigur, claritatea nu vine din cunoştinţele de ebraică sau greacă, ci numai prin acelaşi Duh care i-a inspirat pe proroci şi apostoli. Aceasta este singura posibilitate ca noi să vedem ceea ce au văzut ei, să auzim ce au auzit ei şi să înţelegem cum au înţeles ei.

 

Unii avertizează: „Cercetaţi duhurile!” şi se referă doar la alţii. Însă toţi trebuie s-o ia în considerare personal. Toţi ar trebui să se folosească de ocazia de a compara învăţăturile moştenite, tradiţionale, cu Cuvântul lui Dumnezeu. Fără ca predicatorii şi ascultătorii să-şi dea seama, sunt predicate interpretări ale Cuvântului, dar nu Cuvântul original al lui Dumnezeu. Bărbaţii trimişi şi însărcinaţi de Dumnezeu ne-au adus Cuvântul; teologii sunt răspunzători de toate interpretările existente.

 

În niciun caz nu vrem să jignim pe cineva prin această prezentare. Singurul scop este acela de a sluji şi a fi de ajutor Bisericii Dumnezeului celui Viu. Dorinţa mea este să arăt evreilor care şi-au pus nădejdea în Dumnezeul lui Israel, aşteptând pe Mesia, cine este El, de fapt. Din Ierusalim a ieşit Cuvântul şi acelaşi Cuvânt se va întoarce din nou acolo.

 

Toţi cititorii să fie binecuvântaţi din belşug.

 

––––––––––––––––––––––––––––––-

 

Trinitate 1

 

Imaginea de mai sus încearcă să reprezinte pe Tatăl cu sceptrul, pe Fiul cu crucea şi pe Duhul Sfânt ca un porumbel care zboară deasupra celor doi. De asemenea, cele trei persoane din imaginea de mai jos, închipuie „un Dumnezeu”. Cum se poate acest lucru?

 

Trinitate 2

 

trinitate 3

 

Dumnezeu nu poate fi prezentat sau explicat nici într-un mod matematic.

 

Ce vedeţi în aceste imagini? Un Dumnezeu sau trei dumnezei?

 

budda

 

Trinitatea hindusă:

Brahma, creatorul – Vishnu, apărătorul – Mahesh (Shiva), distrugătorul.

 

Unii ar putea fi surprinşi să vadă străvechea reprezentare a trinităţii hinduse. Închipuirile omeneşti despre Dumnezeu sunt foarte vechi: încep cu Nimrod şi Babilon, fiind preluate în mod inexplicabil şi de aşa-zisul creştinism, într-o formă modificată. Cine va recunoaşte ce exprimă aceste imagini, din punct de vedere al învăţăturii, va înţelege că este foarte necesară o clarificare cu ajutorul Sfintei Scripturi şi o va aprecia.

 

Dumnezeirea

Religia iudaică, cea creştină şi islamul, sunt numite monoteiste, adică acestea cred în existenţa unui singur Dumnezeu. Totuşi, au ajuns la cunoştinţe diferite despre Dumnezeu; învăţăturile şi aşteptările lor se află într-o contradicţie evidentă.

 

Cum s-a putut ajunge la această evoluţie diferită, dacă punctul de plecare a fost acelaşi? Nu S-a exprimat Dumnezeu suficient de clar? Evreii, ca purtători aleşi ai mărturiei Sale, nu au recunoscut propria Sa descoperire? Au înţeles-o creştinii greşit, iar musulmanii au respins-o în totalitate? Dumnezeu a depus o mărturie completă despre Sine. Dar noi trebuie să deosebim între mărturia Sa, care se află în Cuvântul Său şi care a fost dată în deplină armonie prin toţi prorocii Săi şi între ceea ce au făcut învăţaţii din aceasta. Pentru acela care crede cu adevărat, este valabil numai ceea ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său. Ceea ce spun oamenii despre El şi Cuvântul Său este fără valoare, dar aceasta a fost cauza care a dat naştere acestor religii şi confesiuni religioase diferite. Domnul vrea să ni Se prezinte aşa cum este El, nu cum Îl facem noi.

 

Prin prorocul Isaia, El afirmă: „Voi sunteţi martorii Mei – zice Domnul – şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost NICIUN dumnezeu şi după Mine nu va fi. Eu, Eu sunt Domnul şi afară de Mine nu este NICIUN mântuitor!” (cap. 43:10-11). Un martor adevărat trebuie să fi văzut şi auzit ceva; el trebuie să fi fost de faţă când a avut loc evenimentul despre care vrea să mărturisească. Cuvântul a venit la proroci; Dumnezeu i-a folosit pentru a depune mărturie despre ceea ce au văzut, auzit şi trăit. Poporul Israel este numit în mod colectiv „robi” şi „martori”. Prin Avraam, Isaac şi Iacov, ei au fost aleşi să poarte mărturia cea mai sfântă a lui Dumnezeu Însuşi. Sarcina Bisericii este de a mărturisi despre propria descoperire a lui Dumnezeu, care este împlinirea celei mai mari taine cunoscute vreodată.

 

Despre Ioan Botezătorul este scris: „A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină” (Ioan 1:6-8). Martorul cel mai demn de încredere a fost Domnul Însuşi, care a spus: „Cel ce vine din cer este mai presus de toţi; cel ce este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce vine din cer este mai presus de toţi. El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia Lui. Cine primeşte mărturia Lui adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul” (Ioan 3:31-33). Pavel scrie: „Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi…” (Rom. 3:4). Aproape aceleaşi cuvinte ca în Isaia 43 au fost adresate apostolilor, care au fost, de asemenea, martori oculari la tot ce s-a întâmplat cu Mesia: „… şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Faptele Ap. 1:8b).

 

Apostolii au confirmat individual aceste fapte. Ioan scrie: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii – pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea, …aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi” (1 Ioan 1:1-3). Petru mărturiseşte: „În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui” (2 Pet. 1:16).

 

Armonia între Vechiul şi Noul Testament şi concordanţa deplină între proroci şi apostoli, ar trebui să-l copleşească pe fiecare. Pentru totdeauna vorbeşte şi lucrează acelaşi Dumnezeu. Ioan scrie: „…care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut” (Apoc. 1:2). Prorocii şi apostolii nu au spus niciodată: „eu sunt de părere că”, „poate că”, „probabil că”, sau „s-ar putea să fie aşa…”. În cuvintele şi mărturiile lor se află o siguranţă absolută, pentru că ei au văzut, au auzit şi au trăit.

 

În prezentarea aceasta nu ne vom ocupa cu ceea ce au spus, au scris şi au explicat mulţi învăţaţi şi teologi. Vom rămâne numai la Sfintele Scripturi, singura unitate de măsură valabilă şi unica temelie. Afirmaţia că nimeni nu poate înţelege Biblia, nu este adevărată. Însă este adevărat ce este scris în 1 Corinteni 2:14: „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte”. Pavel mai scrie şi despre lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, etc. „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu” (1 Cor. 2:10). Prin Cuvântul lui Dumnezeu ajungem să cunoaştem tainele ascunse, dar şi înţelepciunea descoperită a Celui Atotputernic (1 Cor. 2:7).

 

Pe adevăraţii credincioşi, Duhul îi călăuzeşte în tot adevărul Cuvântului, conform Ioan 16:13: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul”. Încă mai este valabilă afirmaţia: „Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Rom. 8:14). Duhul omenesc nu are acces în această sferă supranaturală.

 

Dumnezeu este din veşnicie: El, în fiinţa Sa, este Duh (Ioan 4:24). El a fost ascuns în plinătatea Sa, până când a ieşit afară. În 1 Timotei 6:16 citim despre El: „Singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea”. Veşnicia nu a început niciodată şi de aceea nici nu poate avea sfârşit. Când Dumnezeu a păşit afară din veşnicie, atunci a început timpul. Biblia descrie momentul acela ca fiind „la început”. La început, Dumnezeu, Cel necunoscut şi nevăzut a ieşit din plinătatea Sa şi S-a descoperit vizibil într-un trup duhovnicesc – o teofanie.

 

În Geneza 1:1 scrie: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul”. „Începutul” acela nu era veşnicia nesfârşită, ci arată momentul de început al timpului, când Dumnezeu a început să-Şi împlinească măreţul Său plan. Ioan scrie despre momentul acela în care Dumnezeu a început să lucreze: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1). La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi tot ce cuprind ele, apoi pământul şi marea şi tot ce este în ea. Această planetă numită pământ a fost pustie şi goală: nu exista pe ea lumină, nici viaţă, întunericul era peste faţa adâncului de ape. Apoi Dumnezeu a vorbit: „«Să fie lumină!» Şi a fost lumină”. Totul a luat fiinţă prin puterea Cuvântului Său vorbit. Cuvântul Său are în sine putere creatoare (Evrei 11:3). Creaţia maiestuoasă a universului depune o mărturie puternică despre măreţia Creatorului.

 

Nimeni nu ar trebui să încerce să-L cuprindă pe Dumnezeu cu mintea şi nici să-L explice prin formulări teologice. El este deasupra oricărei cunoştinţe, deasupra oricărei înţelegeri care va exista vreodată, căci este scris: „Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă” (1 Împ. 8:27). În Isaia 66:1 citim: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul este aşternutul picioarelor Mele!»”. Cel Atotputernic umple universul. El este fără de sfârşit şi Atotputernic. El nu a rămas Dumnezeul necunoscut, fără nume, ascuns, ci de la început S-a făcut de cunoscut oamenilor în diferite feluri.

 

Un Dumnezeu – multe Nume

În Vechiul Testament întâlnim mai întâi cuvântul ebraic Elohim, care a fost tradus în Bibliile noastre cu „Dumnezeu”. Elohim este un cuvânt la plural, deoarece conţine diferitele însuşiri în care S-a descoperit Dumnezeu: Creator, Susţinător, Mântuitor, etc. Cuvintele El, Elah sau Elohim se referă la DUMNEZEU. Numele compuse alcătuiesc plinătatea lui Dumnezeu. În Geneza 14:18, Dumnezeu S-a descoperit ca El Elion, adică „Dumnezeu Preaînalt”. Lui Avraam, Domnul Dumnezeu i S-a prezentat ca El Şadai, care înseamnă „Dumnezeu Atotputernic” (Gen. 17:1). Prin aceasta Dumnezeu este descris ca fiind Cel ce Se îngrijeşte, Cel ce ne întăreşte, Cel atotsuficient. În cartea lui Iov este scris de peste treizeci de ori El Şadai.

 

În Geneza 21:33 este scris în ebraică cuvântul El Olam, care înseamnă „Dumnezeu veşnic”. În Isaia 9:6 citim despre El Ghibor, care înseamnă „Dumnezeu tare”. Această denumire este de o importanţă deosebită pentru că se referă la Mântuitorul făgăduit şi ne aduce o dovadă de necontestat pentru dumnezeirea Sa: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare (evreieşte: El Ghibor), Părintele veşniciilor, Domn al păcii”. După cum vom vedea, mărturia unitară a lui Dumnezeu şi a prorocilor Săi, este că El Însuşi urma să vină ca „Emanuel”, ceea ce înseamnă „Dumnezeu este cu noi” (Isaia 7:14; Mat. 1:22-23).

 

În legătură cu Elohim este folosit şi cuvântul Iahveh (în original: IHVH). Iahveh înseamnă „Cel veşnic ce există prin Sine Însuşi” şi este redat în Bibliile noastre cu „Domnul”.

 

În Geneza 1 găsim numai cuvântul Elohim. Acolo se relatează că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, adică într-un trup duhovnicesc. În Geneza 2:5 întâlnim pentru prima dată combinaţia celor două cuvinte „Domnul Dumnezeu” (Elohim Iahveh). Acest lucru este scris în legătură cu omul creat din ţărâna pământului, pus într-un trup de carne.

 

Dumnezeu a făcut de cunoscut însemnătatea numelui Iahveh în timpul lui Moise, când El a devenit Mântuitor. De aceea, citim: „Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: «Eu sunt IAHVEH (Domnul). Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca El Şadai (Dumnezeul cel Atotputernic); dar n-am fost cunoscut de ei sub Numele Meu ca Elohim-Iahveh (Domnul)»” (Exod 6:2-3). Prorocul Moise a ştiut că Iahveh era arătarea vizibilă a lui Elohim. Când a scris Tora – primele cinci cărţi ale Bibliei – el a ales întotdeauna numele corect, într-o anumită legătură. Poporul Israel urma să fie mântuit, conform făgăduinţei pe care o dăduse Dumnezeu lui Avraam în Geneza 15:13-16. Istorisirea eliberării lor se poate citi în Exod 6:13. Numele Iahveh este scris în legătură cu eliberarea lui Israel, pentru că sub acest Nume S-a descoperit Dumnezeu lui Moise, care urma să conducă ieşirea sub călăuzirea lui Dumnezeu. Iahveh a devenit Numele de Legământ al Domnului Dumnezeu în Vechiul Testament. În acest Nume trebuia să fie binecuvântat Israel (Num. 6:22-27).

 

Cele şapte Nume compuse

 

În acelaşi mod cum este folosit Elohim într-un anumit context, tot aşa se întâmplă şi cu Numele Iahveh: Iahveh-Iire – „Domnul va purta de grijă” (Gen. 22:7-14); Iahveh-Rafa – „Domnul care vindecă” (Exod 15:26); Iahveh-Nisi – „Domnul, steagul meu” (Exod 17:15); Iahveh-Şalom – „Domnul păcii” (Jud. 6:24); Iahveh-Ţidchenu – „Domnul, neprihănirea noastră” (Ier. 23:6); Iahveh-Şama – „Domnul este aici” (Ezec. 48:35); Iahveh-Savaot – „Domnul oştirilor” (1 Sam. 1:3). Numele acelea exprimă toate calităţile Sale, El este totul.

 

Evreii folosesc în rugăciunile lor adresarea Adonai şi Elohim, pentru că nu doresc să pronunţe Numele, cum spune textul din Amos 6:10: „Tăcere! Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!” Adonai înseamnă „Domn şi Stăpân”. Cuvântul acesta a fost folosit în Noul Testament de repetate ori referitor la Hristos, de exemplu în Ioan 13:13; Luca 6:46, etc. Cu Adonai nu există nicio combinaţie de nume, cum este cazul cu numele Elohim şi Iahveh. În Exod 4:10 este scris: „Moise a zis lui Iahveh: «Ah, Adonai, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară»”. Moise era conştient de faptul că Dumnezeu îl chemase pentru o anumită slujbă, de aceea s-a adresat Domnului cu numele de Adonai. Aceasta descrie relaţia dintre Domnul care porunceşte şi acela care trebuie să-I asculte însărcinarea, ca rob.

 

Nu Iahveh S-a descoperit ca Elohim, ci Elohim S-a făcut de cunoscut ca Iahveh. În veşnicie a fost numai Elohim. Apoi El S-a arătat ca Iahveh. Astfel a lucrat, a umblat şi a vorbit Dumnezeu în toată perioada Vechiului Testament. Dumnezeul Atotputernic ne întâlneşte ca Domnul – două Nume, două descoperiri, dar întotdeauna Una şi aceeaşi Persoană. Aceasta este de mare importanţă pentru descoperirea Sa în Noul Testament. Fiul nu S-a descoperit ca Tată, ci Tatăl S-a arătat în Fiul. Aceasta este descoperirea lui Dumnezeu.

 

Nu a existat niciun proroc sau apostol care să fi crezut că Dumnezeu este alcătuit din mai multe persoane. Dimpotrivă: accentul a fost pus pe faptul că există numai un singur Dumnezeu. Prin Moise, Domnul a mărturisit despre Sine: „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta” (Deut. 6:4-5). Acest lucru trebuie să rămână veşnic valabil, pentru că a fost spus chiar de către Cel veşnic.

 

Cuvintele din Deuteronom 4:35-39 sunt la fel o mărturie clară: „Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El. Din cer, te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te înveţe; şi, pe pământ, te-a făcut să vezi focul Lui cel mare şi ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului… Să ştii dar în ziua aceasta şi puneţi în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer şi jos pe pământ şi că NU ESTE ALT DUMNEZEU AFARĂ DE EL”.

 

Există un singur Dumnezeu, dar El Se poate descoperi pe pământ şi în acelaşi timp poate să fie şi în cer; glasul Lui poate răsuna de sus, El fiind în acelaşi timp prezent pe pământ, ca de exemplu pe muntele Sinai. În Neemia 9:13 citim: „Te-ai coborât pe muntele Sinai: le-ai vorbit din înălţimea cerurilor şi le-ai dat porunci drepte, legi adevărate, învăţături şi orânduiri minunate”. Aceste texte se referă la marele eveniment al primirii Legii de către poporul Israel. Domnul a coborât pe munte în focul supranatural, dar le-a vorbit cu glas puternic din cer. Poporul devenise martor la evenimentul acela şi s-a speriat: „Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea în depărtare. Ei au zis lui Moise: «Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim»” (Exod 20:18-19).

 

Îngerul Domnului

Moise ne relatează că Îngerul Domnului i s-a arătat ca o flacără de foc, pe care a văzut-o în mijlocul unui tufiş (Exod 3:2-6). În versetul 4 citim: „Domnul (Iahveh) a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu (Elohim) l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: «Moise! Moise!» El a răspuns: «Iată-mă!» Dumnezeu a zis: «Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt». Şi a adăugat: «Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov». Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu”.

 

Ciudat, dar în relatarea aceasta citim că „Domnul a văzut”, „Dumnezeu l-a chemat” şi, de asemenea, despre arătarea „Îngerului Domnului”. Cine a fost acolo? Cu siguranţă că nu trei persoane, ci una şi aceeaşi persoană descrisă cu trei denumiri diferite. „Îngerul Domnului” este pur şi simplu descoperirea vizibilă a lui Dumnezeu în chipul unui înger. Aşa umbla El ca Iahveh în Grădina Eden şi vorbea cu Adam şi Eva; astfel S-a întâlnit El cu Avraam în Geneza 18:1, când l-a vizitat însoţit de doi îngeri. Acolo se spune: „Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei”. Avraam chiar a cerut ca picioarele vizitatorilor cereşti să fie spălate şi le-a pregătit o masă. Cei doi îngeri care, la fel, aveau chip de bărbaţi, s-au îndreptat spre Sodoma (cap. 19:1). Ei semănau atât de mult cu oamenii, încât acei homosexuali posedaţi de demoni, din Sodoma, au încercat să pună mâna pe ei. Domnul a rămas la Avraam şi a avut o discuţie mai lungă cu el. Chipul de înger în care S-a arătat Domnul, era un chip omenesc. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său!

 

În Exod 33:11 citim: „Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui”. Moise şi-a exprimat o dorinţă deosebită, cerându-I Domnului să meargă cu El: „«Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul acesta este poporul Tău». Domnul a răspuns: «Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.» Moise I-a zis: «Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici»” (Exod 33:13-15). Sigur că Moise nu s-a îndoit de făgăduinţa dată lui, dar a dorit să-i fie reconfirmată, pentru că în Exod 23:20-21 Domnul l-a asigurat cu următoarele cuvinte: „Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru înaintea Lui şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El”. Îngerul acesta era o descoperire personală a Domnului.

 

Există şi alte versete care vorbesc despre un asemenea chip vizibil. În Isaia 63:9 scrie: „În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor şi Îngerul care este înaintea feţei Lui i-a mântuit; El Însuşi i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime”. Domnul era prezent în chipul unui Înger. El este Cel ce a eliberat Israelul; El era Acela pe care-L aşteptau ei. În ultimul proroc din Vechiul Testament se spune: „…Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului pe care-L doriţi; iată că vine – zice Domnul oştirilor” (Mal. 3:1). Pentru „înger” şi „sol” se foloseşte acelaşi cuvânt. În Faptele Apostolilor 7:38 citim despre darea Legii, despre Moise şi despre Îngerul care i-a vorbit: „El este acela care, în adunarea israeliţilor din pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă”. Cu toţii ştim că Dumnezeu nu a trimis un înger, ci Domnul Însuşi a venit şi i-a dat poruncile lui Moise. El pur şi simplu S-a arătat în chipul vizibil al unui Înger.

 

Descoperirea Sa într-un chip vizibil în Vechiul Testament este de o importanţă deosebită pentru descoperirea Sa personală în chip trupesc ca om. Ceea ce a trăit Iacov, tatăl celor douăsprezece seminţii, trebuie să ne slujească de mărturie. Despre el este scris: „…s-a luptat cu Dumnezeu. S-a luptat cu îngerul şi a fost biruitor, a plâns şi s-a rugat de el. Iacov l-a întâlnit la Betel şi acolo ne-a vorbit Dumnezeu. DOMNUL ESTE DUMNEZEUL OŞTIRILOR; Numele Lui este Domnul (Iahveh)” (Osea 12:4-5). Fie că este vorba despre Domnul oştirilor sau despre Dumnezeu, este întotdeauna acelaşi, care Se descoperă în diferite feluri, rămânând totuşi, pentru totdeauna, acelaşi.

 

Descrierea detaliată a acestui eveniment o găsim în Geneza 32, de la versetul 24. „Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. … Omul acela i-a zis: «Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor». … Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); «căci», a zis el, «am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă»”. Experienţa aceasta nu este prea uşor de imaginat. Dumnezeul Atotputernic care locuieşte în slava Sa, prezent pretutindeni, Se poate descoperi, totuşi, în chipul unui bărbat cu care Iacov s-a putut lupta. Înainte de a muri, Iacov i-a binecuvântat pe cei doi fii ai lui Iosif cu braţele încrucişate şi a spus: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, Îngerul care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!” (Gen. 48:15-16). Dumnezeul nevăzut S-a putut arăta într-un chip vizibil.

 

În Exod 24, de la versetul 9 citim: „Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu şi cu şaptezeci de bătrâni ai lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel… Ei au văzut pe Dumnezeu şi totuşi au mâncat şi au băut”. Cine îşi poate închipui că s-ar putea arăta înaintea Dumnezeului Atotputernic şi să mănânce şi să bea în prezenţa Lui? Noi credem că este adevărat, pentru că aşa spune Cuvântul Său cel sfânt. Niciun om nu ar fi putut să-L vadă pe Dumnezeu atunci când El era în plinătatea slavei Sale, ca Duh, în veşnicie. El a fost văzut doar de „la început”, abia după ce S-a descoperit în trup duhovnicesc. Cei şaptezeci de bătrâni şi cei ce erau cu Moise L-au văzut pe Domnul Dumnezeu în slava Sa. Dumnezeu este real: El poate vorbi, poate auzi, poate să scrie, etc.

 

Prorocul Ezechiel relatează şi el una din trăirile sale: ,,…era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el” (cap. 1:26). Niciodată n-a văzut cineva două sau trei persoane pe scaunul de domnie. Terminologia „Dumnezeu triunic” sau „Sfânta Treime” nu se găseşte în Sfintele Scripturi. Niciun proroc şi niciun apostol nu a interpretat vreun text din Scriptură, cum că Dumnezeu ar consta din mai multe persoane. Noi găsim numai diferite descoperiri ale acestui unic Dumnezeu.

 

Clarificare

Din cauza răstălmăcirilor care au fost date mai departe atâta timp, este necesar să clarificăm cui a vorbit Dumnezeu la creaţie când a spus: „Să facem om după chipul Nostru…” (Gen. 1:26). Nu dorim explicaţiile acestui verset, ci avem nevoie de un răspuns neîndoielnic din Cuvântul lui Dumnezeu. Aici facem o provocare: când şi unde, vreun proroc sau vreun apostol a citit sau a explicat din acest text că ar fi vorba despre mai multe persoane în cadrul Dumnezeirii? În Iov 38:4-7, Domnul l-a întrebat pe robul Său: „Unde erai tu când („Eu” nu „noi”) am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?” Mai limpede nu se poate spune. Când Dumnezeu a creat pământul, oştile cereşti au fost prezente şi au izbucnit în cântări de bucurie. Dumnezeu nu a fost singur, dar nici nu a existat în mai mult de o persoană. El nu a purtat niciun monolog şi nici nu a vorbit cu un alt Dumnezeu, care de fapt nici nu există, ci a vorbit cu îngerii, numiţi „fiii lui Dumnezeu” care erau în jurul Lui.

 

În Geneza 11:7 Domnul a vorbit din nou la plural: „Haidem! Să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora”. Domnul a vorbit din nou cu cei ce erau alături de El. Dar mai înainte este versetul 5 unde scrie clar: „Domnul S-a coborât să vadă…”. Întotdeauna El a fost văzut înconjurat de oştile cereşti. Prorocul Mica mărturiseşte: „Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie şi toată oştirea cerurilor stând la dreapta şi la stânga Lui” (2 Cro. 18:18). Şi în cazul acesta este foarte clar cui a vorbit Domnul. El a putut să vorbească numai cu acele fiinţe cereşti care se aflau în prezenţa Lui.

 

Prorocul Isaia relatează una dintre trăirile sale supranaturale: „…am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui… Strigau unul la altul şi ziceau: «Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!»” (Isaia 6:1-3). Asemenea relatări nu au nevoie de explicaţii suplimentare – acestea dau lumină. Vedem, de asemenea, deosebirea dintre îngerii cu chip de oameni şi heruvimi şi serafimi. Heruvimii şi serafimii sunt fiinţe supranaturale cu aripi care-L laudă tot timpul pe Domnul; îngerii stau înaintea Lui. Ei sunt „duhuri slujitoare” (Evrei 1:14). Ei erau cei cărora le-a vorbit El în Isaia 6:8: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” „Noi” nu a fost folosit niciodată cu referire la alte persoane din Dumnezeire. Acest lucru este absolut imposibil. Chiar şi gândul că Dumnezeu există în trei persoane, nu este altceva decât o blasfemie! El nu este „trei persoane şi totuşi una” şi nici nu este o fiinţă cu trei capete. Nu este nicio „trinitate economică”, cum spun teologii moderni. (Teologia modernă susţine: „În aspectul «Trinităţii economice», Dumnezeu Tatăl acţionează ca autoritate, iar Fiul şi Duhul Sfânt sunt subordonaţi. «Trinitate economică» este termenul dat aspectului Trinităţii în perioada ce a început la naşterea Domnului Isus în această lume şi se va încheia după ce se va termina Împăraţia de o mie de ani” – n.tr.). Dumnezeu S-a descoperit celor care au crezut în El. Ei au primit făgăduinţele Lui şi nu au fost lăsaţi în întuneric cu privire la El. Nici prorocii din Vechiul Testament şi nici apostolii din Noul Testament nu au purtat vreodată o discuţie despre Dumnezeu. Aceste discuţii au început în sec. III d.H. când filozofiile greceşti şi ideile romane despre zeii lor au fost aduse în creştinismul apostat (care s-a lepădat de credinţă – n.tr.). Aşa zişii învăţaţi au încercat să explice Dumnezeirea după închipuirile lor tradiţionale. Astfel a luat fiinţă învăţătura trinitară. Trist, dar adevărat: teologia de astăzi din biserici se bazează pe ceea ce au învăţat oamenii şi nu pe mărturia originală a prorocilor şi apostolilor, cum se crede în general. Învăţătura greşită despre Dumnezeire este privită în general ca fiind corectă, iar cea adevărată este respinsă ca falsă. Dumnezeu nu este aşa cum încercăm să-L facem noi, ci aşa cum este El. Oamenii îşi fac dumnezei, însă Domnul rămâne Dumnezeu — „acelaşi ieri şi azi şi în veci” (Psalm 102:27; Isaia 48:12, Evrei 13:8).

 

Dumnezeu nici nu S-a înmulţit şi nici nu S-a schimbat. Niciun evreu adevărat n-ar accepta vreodată ideea trinităţii. Aşa ceva este exclus, pentru că aşa ceva nu există în toată mărturia Sfintelor Scripturi. Dumnezeu Se descoperă în diferite feluri, conform măreţului Său plan.

 

Trecerea

În ceea ce priveşte învăţătura despre Dumnezeire, din cauza învăţăturilor teologice – dar total nebiblice – pe care le-am moştenit până în ziua de azi, oamenii răstălmăcesc Noul Testament mult mai mult decât Vechiul Testament. Chiar la Conciliul de la Niceea (325 d. Hr.) nu a existat nicio discuţie despre trinitate. Fiecărui istoric al bisericii îi este cunoscut că acolo s-a pus problema divinităţii lui Isus Hristos care a fost apărată de Atanasie în contradicţie cu Arie care credea că Hristos a fost creat. De atunci încolo au început formulările despre trinitate. Acestea sunt un produs al raţionamentelor omeneşti – o răstălmăcire totală a Scripturii. Cuvintele prorocilor şi ale apostolilor nu au fost luate în considerare. Învăţătura trinităţii s-a născut din gândirea filozofico-teologică. Oamenii au încercat să-şi poruncească propriei lor minţi să creadă în trei persoane ca într-un singur Dumnezeu. Dar ei nu au văzut unul singur, ci trei şi astfel a avut loc părăsirea monoteismulului în favoarea concepţiei trinitare. Nu sunt „trei care formează unul” – ci este Unul, care Se descoperă ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Dumnezeu deasupra noastră, cu noi şi în noi.

 

Ţinând seama de măreţul plan de mântuire al lui Dumnezeu, noi înţelegem că singurul Dumnezeu a început să lucreze. În veşnicie El nu S-a descoperit nicicum. Dar la început, El a păşit afară ca „Logosul – Cuvântul”, Dumnezeul care lucrează (Ioan 1:1). Apoi El S-a descoperit într-un trup de carne. Dumnezeu a vorbit prin prorocii Săi, dar vorbirea Sa prin Fiul nu mai era o prevestire, ci era răspunsul, rezultatul. Este vorba despre cea mai mare descoperire a lui Dumnezeu Însuşi. Cel ce este din veşnicie a păşit în timp şi a făcut istorie. Cuvântul, care era la început, a devenit trup şi a locuit printre noi (Ioan 1:14). Se făcuse lumină, o zi nouă începuse: ziua mântuirii (Isaia 49:8; 2 Cor. 6:2). Soarele neprihănirii răsărise; apăruse o nouă viaţă spirituală. Dumnezeu a început să-Şi materializeze planul Său cu omenirea. Noi trebuie să vedem că El şi descoperirile Sale nu sunt persoane diferite, în ciuda deosebirilor dintre ele. Este adevărat numai că Dumnezeu era în Hristos, sau este adevărat şi faptul că El ne-a împăcat cu Sine Însuşi (2 Cor. 5:19)?

 

Unul dintre istoricii bisericii scrie despre învăţătorul bisericesc Atanasie, care la rândul său, s-a referit la Ireneu: „Pentru Atanasie gândul că în Isus ni s-a arătat Dumnezeu Însuşi, a fost hotărâtor. Însuşi Dumnezeu ni s-a făcut cunoscut şi ne-a răscumpărat. În El Îl avem pe Tatăl Însuşi”. Martin Luther a spus: „Răscumpărătorul trebuie să fie Însuşi Dumnezeu, pentru că nimeni altcineva nu ne putea răscumpăra din groaznica noastră cădere în păcat şi moarte veşnică. Nu puteam fi mântuiţi decât printr-o persoană veşnică care să aibă putere asupra păcatului şi a morţii, să le înlăture pe acestea şi să ne aducă neprihănirea şi viaţa veşnică. Aceasta nu putea fi un înger, nicio creatură, ci trebuia să fie Dumnezeu Însuşi”.

 

Învăţătura cu totul nebiblică despre trinitate a devenit cea mai mare piedică pentru evrei, musulmani şi toţi ceilalţi. În loc să vadă descoperirile lui Dumnezeu ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt una după alta, mintea omenească le-a aşezat una lângă alta, ca pe trei persoane. Fiecărui om cu frică de Dumnezeu ar trebui să-i fie clar că Vechiul şi Noul Testament trebuie să corespundă pe deplin şi că nu poate exista nicio contradicţie. Profeţia şi împlinirea acesteia trebuie să fie în concordanţă şi, de fapt, sunt. Vechiul Testament spune că El va veni, iar Noul Testament confirmă faptul că El a venit într-un chip omenesc.

 

Conform Geneza 1:26-28, Adam a fost creat după chipul lui Dumnezeu, adică într-un trup duhovnicesc. În vremea aceea Dumnezeu nu Se arătase încă într-un trup de carne. Mai târziu, în Geneza 2:7, Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului. După aceea El a scos-o pe Eva din Adam. Pentru că omul a căzut în păcat în trupul de carne, Dumnezeu a trebuit să vină într-un trup de carne ca să ne poată răscumpăra. Hristos a fost al doilea Adam. Pe Golgota coasta Lui a fost deschisă şi Mireasa Lui a fost răscumpărată prin sânge. Ea este carne din carnea Lui, os din oasele Lui (Efes. 5:30). Omul trebuia să capete natura divină, de aceea Dumnezeu a devenit om după trup, dar în acelaşi timp a rămas Dumnezeu, în Duhul. El era ca Tată în ceruri şi pe pământ ca Fiu. Acest lucru a trebuit să se întâmple ca să unească cerul şi pământul – Dumnezeu şi omul.

 

Noul Testament mărturiseşte despre un singur Dumnezeu, ca şi Vechiul Testament. Descoperirile ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt nu L-au înmulţit pe singurul Dumnezeu. „Isus i-a răspuns: «Cea dintâi poruncă este aceasta: «Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru, este un singur Domn»; şi: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta»; iată porunca dintâi” (Marcu 12:29-30). Cum poate să îşi închipuie cineva că Domnul ar fi spus ceva contrar Cuvântului lui Dumnezeu? Apostolul Pavel spune în Romani 3:30: „…deoarece Dumnezeu este Unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur”. În epistola lui Iuda, apostolul scrie: ,,… singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci. Amin” (vers. 25).

 

Înainte de a ne ocupa de diferitele descoperiri, trebuie subliniată încă o dată dumnezeirea Sa din perspectiva Noului Testament. Romani 9:4-5: „Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, patriarhii şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!” Cine ar putea să nege o asemenea afirmaţie? Apostolul Ioan o exprimă astfel: „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. EL este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică” (1 Ioan 5:20). Dumnezeu Se poate descoperi ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt şi să rămână totuşi acelaşi Dumnezeu.

 

Pavel depune o mărturie copleşitoare, spunând: „Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… «Cel („Dumnezeu”, în alte traduceri: King James, Young’s Literal, Darby, Luther, traducerea „Fidela” în lb. Rom., etc. – n.tr.) ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă»” (1 Tim. 3:16). Mărturia unitară a prorocilor şi apostolilor trebuie auzită şi acceptată de către toţi aceia care cred. Pavel scrie către coloseni: „…pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (cap. 2:2-3). Numai dacă primim adevărata descoperire a lui Isus Hristos vom avea acces la toate aceste comori ascunse. Dumnezeirea lui Isus Hristos este temelia credinţei noastre şi condiţia absolută pentru răscumpărarea noastră.

 

Creatorul

Aceleaşi noţiuni care au fost folosite în Vechiul Testament pentru Dumnezeu, sunt folosite în Noul Testament pentru Domnul Isus: Răscumpărător, Împărat, Păstor, Judecător, etc. Noi ştim că Dumnezeu este Creatorul. Trebuie să fie clar că numai Unul este Cel care a creat. În Ioan 1:10 citim: ,,…lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut”. Această afirmaţie se referă la Domnul Isus Hristos. Tot la El se referă Coloseni 1:16-17: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El”. Putem împăca aceste afirmaţii cu toate celelalte relatări despre creaţie?

 

În 1 Corinteni 8:6 este scris: „… totuşi pentru noi nu există decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi”. Aici sunt subliniate două lucruri: mai întâi, că există numai un Dumnezeu, care este Tatăl şi ni se spune că toate lucrurile au fost create de El. Apoi se spune că există un singur Domn, Isus Hristos şi toate lucrurile au fost făcute prin El. Atunci prin cine a avut loc creaţia? Avem noi doi creatori? Sigur că nu. Există numai un singur Creator. El este Dumnezeu şi S-a descoperit ca Tată în Fiul. Şi Fiul este Domn, iar ca Domn El este Dumnezeu.

 

În cartea profetică a Noului Testament, Apocalipsa, citim din nou despre Domnul Dumnezeu: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apoc. 4:11). Vedem că este nevoie să luăm diferite versete care se referă la aceeaşi temă, ca să avem o imagine clară.

 

„EU SUNT”

În Ioan 8:24 Domnul nostru spune: „De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că EU SUNT, veţi muri în păcatele voastre”. Dacă noi nu credem că „EU SUNT” ne-a răscumpărat, vom muri în păcatele noastre. ,,EU SUNT” a vorbit încă din zilele lui Moise: „Moise a zis lui Dumnezeu: «Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: ‚Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi’; şi mă vor întreba: ‚Care este Numele Lui?’ Ce le voi răspunde?» Dumnezeu a zis lui Moise: «EU SUNT Cel ce sunt.» Şi a adăugat: «Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‚Cel ce se numeşte EU SUNT, m-a trimis la voi’ »” (Exod 3:13-14).

 

Domnul nostru a folosit de repetate ori în Noul Testament aceste cuvinte din Vechiul Testament, referindu-Se la Sine. El a spus: „EU SUNT Calea, Adevărul şi Viaţa”. „EU SUNT învierea”. „EU SUNT pâinea vieţii”. „EU SUNT lumina lumii”, etc. În Ioan 8:57 este scris: „«N-ai nici cincizeci de ani», I-au zis iudeii, «şi ai văzut pe Avraam!» Isus le-a zis: «Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, SUNT EU».” „EU SUNT” a fost acelaşi Domn care le-a vorbit lui Avraam şi lui Moise.

 

În Isaia 44:6b Domnul vorbeşte astfel: „EU SUNT Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu”. Un cuvânt asemănător găsim în Isaia 48:12b: „EU, EU SUNT Cel dintâi şi tot EU SUNT şi Cel din urmă”. Aceeaşi expresie este scrisă şi în Noul Testament: „Nu te teme! EU SUNT Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor” (Apoc. 1:17-18). Iahveh vorbeşte în Vechiul Testament: „EU SUNT Cel dintâi şi Cel de pe urmă”. Isus, Domnul nostru, spune în Noul Testament: „EU SUNT Cel dintâi şi Cel de pe urmă”. Dacă ar fi două persoane diferite, am dori să ştim care din ei este de fapt Cel dintâi şi Cel de pe urmă? Este minunat să urmăm dovada Cuvântului! În Apocalipsa 1:8 se spune frumos: „EU SUNT Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, «Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic»”. Nu este foarte ciudat că Domnul Isus Se referă la Sine ca fiind Cel Atotputernic? Nu, ar fi fost ciudat dacă ar fi făcut altfel! Este minunat să urmezi Cuvântul şi să-ţi fie descoperit prin Duhul Sfânt. Iahveh din Vechiul Testament este Isus din Noul Testament. El rămâne întotdeauna acelaşi. O însemnătate deosebită are propria Lui mărturie din Apocalipsa 1:8. Noi trebuie să credem propria Lui mărturie, aşa cum se găseşte aceasta în Scriptură. Dumnezeu nu va scrie o Biblie nouă. El ar spune astăzi ce a spus El întotdeauna; El nu trebuie să Se corecteze. Noi avem nevoie de corectare.

 

Împăratul

Cât de des a fost numit Domnul Dumnezeu în Vechiul Testament „Împărat”, sigur nu a rămas ascuns niciunui cititor al Bibliei. David s-a rugat: „Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!” (Psalm 5:2). Prorocul Ieremia a spus: „Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic” (cap. 10:10). Prorocul Isaia o spune astfel: „Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor…” (cap. 44:6).

 

În Zaharia 9:9 găsim făgăduinţa despre Răscumpărător: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor…”. Această făgăduinţă profetică s-a împlinit literalmente în Noul Testament, în Matei 21:1-5. Mulţimea şi-a dat seama că Împăratul ei intra în Ierusalim. Inimile lor erau pline de bucurie şi ei au încercat să exprime practic bucuria aceasta, împodobind drumul şi strigând: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”

 

Când S-a născut Mântuitorul, magii au venit la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor?” (Mat. 2:2). Când era înaintea lui Pilat, Domnul nostru a fost întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?” Pilat a întrebat iarăşi: „«Atunci un Împărat tot eşti!», i-a zis Pilat. «Da», a răspuns Isus. «Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu»” (Ioan 18:33-37).

 

Aşa cum în Vechiul Testament, Domnul Dumnezeu a fost numit Împărat, la fel a fost descris Isus Hristos în Noul Testament, ca Împărat. Pavel cuprinde aceasta prin următoarele cuvinte: „A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin” (1 Tim. 1:17). O, ce adâncime a înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Totuşi, este nevoie de mai mult decât a alinia nişte versete. Numai prin descoperire divină Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu. Numai cine crede că Dumnezeu S-a descoperit personal în Hristos, poate să recunoască toate textele biblice în contextul lor.

 

Împărăţia anunţată va fi în curând pe pământ. Acest eveniment a fost deja prevestit în Cuvântul profetic: „Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi! Cântaţi Împăratului nostru, cântaţi! Căci Dumnezeu este Împărat peste tot pământul: cântaţi o cântare înţeleaptă! Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri, Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfânt” (Psalm 47:6-8). Dumnezeu este un Împărat mare şi Împărăţia Lui va fi pe tot pământul. Psalmul 96:9-10 spune: „Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului! Spuneţi printre neamuri: «Domnul împărăţeşte! De aceea lumea este tare şi nu se clatină.» Domnul judecă popoarele cu dreptate”. Întreaga creaţie aşteaptă clipa aceea măreaţă.

 

În Apocalipsa 11:17 se vesteşte: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti”. Vedem că uneori se spune despre Dumnezeu că este Împărat şi la fel se spune şi despre Domnul Isus Hristos, iar noi ştim că este un singur Împărat şi o singură Împărăţie. În Matei 25:31-32 este scris: „Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui”. Am putea să întrebăm iarăşi cine va fi Cel ce va şedea pe scaunul de domnie. În Zaharia 14:9 citim: „Şi Domnul va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn şi Numele Lui va fi singurul Nume”. Din acelaşi context face parte şi Apocalipsa 15:3: „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!” Aceste texte ne arată că Domnul Dumnezeu şi Domnul Isus Hristos sunt descrişi în acelaşi fel, ca Împărat. Dacă Iahveh al Vechiului Testament nu este Isus din Noul Testament şi dacă nu este adevărat că Domnul este Dumnezeu, atunci am avea de-a face cu doi Împăraţi diferiţi. Sigur că acest lucru este imposibil!

 

Judecătorul

Multe texte biblice mărturisesc că Dumnezeu este Judecător. Psalmul 7:11 spune: „Dumnezeu este un Judecător drept…”. În Psalmul 50:6 se spune: „… căci Dumnezeu este Cel ce judecă”. În Psalmul 58:11: „Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!” Prorocul Isaia a scris în cap. 33:22: „Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mântuieşte!” Cel care a dat Legea va judeca conform Legii Sale. Iacov o exprimă în Noul Testament astfel: „Unul singur este Dătătorul şi Judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă” (cap. 4:12). Prorocul Ieremia vorbeşte de asemenea despre Domnul ca Judecător: „O, Doamne Dumnezeul oştirilor, Tu care eşti un Judecător drept” (cap. 11:20). Pavel putea spune la sfârşitul vieţii sale: „De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept” (2 Tim. 4:8). În Ioan 5:22 scrie: „Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului!”

 

În Faptele Apostolilor cap. 10, pe când predica în casa lui Corneliu, Petru a spus că Isus este Judecătorul rânduit de Dumnezeu pentru cei vii şi cei morţi (vers. 42). Comparaţi cu Evrei 12:23 unde se spune despre Dumnezeu: „V-aţi apropiat …de Dumnezeu, Judecătorul tuturor”. Şi aici ne-am putea întreba din nou: cine va fi de fapt judecătorul? Cu siguranţă va fi un singur Judecător, după cum a fost un singur Dătător al Legii. Fie că citim despre Dumnezeu, despre Domnul, despre Tatăl sau Fiul, nu are importanţă. Întotdeauna este vorba de acelaşi. Noi trebuie să înţelegem că este vorba de un singur Dumnezeu, pe care Îl vedem în diferite descoperiri.

 

Întreruperea

Din nefericire, omenirea nu a înţeles ce doreşte Dumnezeu şi cum Îşi împlineşte El planul Său. Intenţia lui Dumnezeu a fost să aibă cu El în veşnicie fii şi fiice. Chiar de la început, omul a fost rânduit să aibă părtăşie cu Dumnezeu şi să trăiască veşnic. Adam a fost coroana creaţiunii şi a fost creat cu o voinţă liberă. Lui i-a fost dată responsabilitatea – domnia asupra întregului pământ. Omul nu a fost creat ca un automat, ci a fost înzestrat cu o voinţă liberă, cu capacitatea de a iubi, de a simţi, de a decide, etc. Totuşi, pentru o părtăşie desăvârşită cu Dumnezeu se cerea ascultare. Omul urma să stăpânească pământul, dar să se supună stăpânirii Celui Atotputernic. Apoi a sosit clipa când trebuia luată o hotărâre, iar Domnul a dat o poruncă uşor de îndeplinit (Gen. 2:15-17). Dar omul a eşuat; aceasta arată tendinţa omului de a încerca şi de a vedea rezultatul. Prin aceasta a pierdut părtăşia cu Dumnezeu. Armonia dintre Creator şi creaţie a fost distrusă şi a avut loc o despărţire.

 

Cât a durat această părtăşie netulburată cu Dumnezeu, nu ni se spune. Înaintea căderii nu exista păcat, nici lacrimi, nici boală, nici durere, nici moarte. Pentru că noi am fost rânduiţi să trăim veşnic, Dumnezeu a făcut o cale prin care să ne aducă în starea de la început.

 

Primul care I s-a împotrivit lui Dumnezeu a fost fiinţa angelică numită Lucifer. În Isaia 14:12 citim: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!” În Ezechiel 28 de la vers. 13 este descrisă aceeaşi fiinţă: „Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu…”, „Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse…”, „Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine”.

 

Fiinţa aceasta este cel mai mare duşman al lui Dumnezeu. El nu a fost mulţumit de locul rânduit lui de Dumnezeu, ci a vrut să se înalţe. De când s-a despărţit de Dumnezeu are un singur scop: să despartă şi omenirea de Dumnezeu. Pentru că Satana este o fiinţă spirituală, nu putea să înşele neamul omenesc fără a intra în şarpe. Pe vremea aceea, specia aceasta nu era o reptilă, ci abia după blestem a devenit el astfel (Gen. 3:14). Aşa cum reiese din Geneza 3, şarpele a purtat o discuţie amănunţită cu Eva. Ea a fost atrasă în argumente, iar acestea seamănă întotdeauna îndoială. Dumnezeu a vrut să spună exact ce a spus şi a spus exact ce a vrut să spună. Dar şarpele a argumentat: „Hotărât că nu veţi muri”. Eva a început să se îndoiască de Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa începe Satana cu fiecare din noi. A te îndoi de Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu este, de fapt, o inspiraţie directă din partea celui rău.

 

Dumnezeu l-a avertizat pe Adam: „dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit” (Gen. 2:17). Satana i-a spus Evei, prin şarpe, exact contrariul: „Hotărât, că nu veţi muri” (Gen. 3:4). Acum ea trebuia să ia o hotărâre: ce şi pe cine să creadă? Acolo a mai fost vorba despre plăcerea ochilor, cunoştinţă, deschiderea ochilor, a fi ca Dumnezeu, etc. Eva a fost atrasă în „vraja” lui şi apoi a fost înşelată. La rândul ei, ea l-a atras pe Adam în păcat şi astfel părtăşia între Dumnezeu şi oameni a fost distrusă.

 

De atunci toată lumea este despărţită de Dumnezeu şi se află sub influenţa Satanei. Fiecare om care este născut în lumea aceasta, este un copil al morţii. În viaţă nu este nimic mai sigur ca moartea.

 

După fărădelege, Domnul a trebuit să-i alunge din Grădină pe Adam şi Eva, ca să nu mănânce din pomul vieţii şi să trăiască veşnic în păcat. Înainte de a primi viaţa veşnică trebuia să fim răscumpăraţi. Dumnezeu Însuşi i-a îmbrăcat pe Adam şi Eva în piei. S-a vărsat astfel sânge, arătând că împăcarea va avea loc numai prin vărsare de sânge. A fost o măreaţă zi a răscumpărării. Când Hristos era pe moarte, El i-a răspuns celui care-L striga: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:43). Din ziua aceea de pe Golgota, fiecare poate intra iarăşi în rai prin credinţa în răscumpărarea făcută prin Isus Hristos.

 

Fiecare om născut în lumea aceasta este despărţit de Dumnezeu. Oricare din noi ar fi procedat ca Adam şi Eva. De aceea cu toţii suntem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu şi avem nevoie de răscumpărare. Ceremoniile religioase care se practică pretutindeni din „frică de Dumnezeu” sau de pedeapsă, nu au nimic în comun cu mântuirea noastră. Acestea pot fi asemănate cu frunzele de smochin din care şi-au făcut şorţuri Adam şi Eva. Aşa cum i-a găsit Domnul pe primii oameni după ce au încălcat Cuvântul Său, în aceeaşi stare îi găseşte pe toţi de atunci încoace, pentru că noi toţi am încălcat poruncile Lui şi suntem vinovaţi.

 

În primele două milenii au fost numai câţiva oameni, ca de exemplu Enoh, Noe şi Avraam, cărora li S-a descoperit Dumnezeu. Omenirea mergea pe căi proprii şi se închina la idoli. În timpul lui Moise, Dumnezeu a ales Israelul ca popor al Său. Au fost date poruncile; au fost rânduite diferite jertfe, cum ceruse Domnul pe vremea aceea. Aceste jertfe nu puteau să efectueze o răscumpărare definitivă, ci doar acopereau păcatele. Ele erau un îndrumător spre marea jertfă a Mielului lui Dumnezeu care urma să ridice păcatele lumii. El urma să îndepărteze zidul de despărţire dintre Dumnezeu şi omenire. Legea a fost necesară, căci numai prin aceasta ajungem la cunoştinţa păcatului (Rom. 3:20) şi atunci recunoaştem nevoia de mântuire. Duhul lui Dumnezeu ne convinge pe baza poruncilor date. Noi mărturisim cu părere de rău că nu le putem ţine şi ne recunoaştem vinovaţi. Astfel recunoaştem starea noastră păcătoasă şi necesitatea mântuirii.

 

Puntea de legătură

Întreruperea temporară prin neascultarea omenească nu putea să facă fără putere planul veşnic al lui Dumnezeu cu omenirea. Prin călcarea poruncii, noi am fost despărţiţi de Dumnezeu, dar prin împăcare suntem readuşi în părtăşie cu El. Dumnezeu nu a renunţat. El a zis: „…nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască” (Ezec. 33:11). El a croit o cale prin care să ne aducă înapoi. El ne-a răscumpărat. El a biruit moartea şi locuinţa morţilor şi ne-a dăruit viaţa veşnică. Noi nu aveam cum să ne apropiem de Dumnezeu. El a trebuit să vină la noi şi să facă o cale ca noi să putem merge la El. Fiecare cunoaşte prorocia din Isaia 40:3: „Un glas strigă: «Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru»”. În versetele 9-10 citim: „Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme şi spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru! Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu braţul Lui»”. În Isaia 52:10 este scris: „Domnul Îşi descoperă braţul Său cel sfânt înaintea tuturor neamurilor; şi toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru!” În cap. 35:4 se spune: „Spuneţi celor slabi de inimă: «Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru… El Însuşi va veni şi vă va mântui»”.

 

Răscumpărătorul urma să fie Însuşi Dumnezeu. Acest lucru este foarte clar din toate textele Vechiului Testament. Pe întreaga durată a celor patru mii de ani, niciodată nu găsim un Tată care vorbeşte unui Fiu în ceruri. Ca Duh, Dumnezeu nu putea să guste moartea, de aceea a trebuit să Se arate într-un trup de carne. Numai aşa a fost posibil ca El să ne răscumpere din trupul acesta de moarte şi să ne reaşeze în starea de la început, pe care am avut-o înaintea căderii şi pe care o vor poseda, după înviere, credincioşii adevăraţi.

 

Creaţia divină

Dumnezeu a făcut începutul unei creaţii noi, prin zămislire. Neamul omenesc a început prin creaţie. Neamul dumnezeiesc a început prin zămislire. Între Dumnezeu şi oameni trebuia stabilită o relaţie de Tată-fiu. El nu a putut face aceasta prin Avraam, Moise sau vreun alt proroc, pentru că toţi aceştia fuseseră născuţi în lumea aceasta printr-o zămislire firească, fiind astfel o parte a creaţiei căzute în păcat. Dumnezeu a făcut începutul unei creaţii noi printr-o zămislire supranaturală: aceasta s-a petrecut prin singurul Fiu zămislit (sau: născut – n.tr.). Dumnezeu a creat sămânţa de viaţă în fecioara Maria. Ea a fost doar purtătoarea Copilului. Maria a spus: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38). Scriptura nu ştie nimic despre o „mamă a lui Dumnezeu”; nici prorocii şi nici apostolii nu cunoşteau noţiunea aceasta. De când să aibă Dumnezeu o mamă? Dumnezeu este veşnic şi nu a fost născut niciodată. Isus Însuşi nu a numit-o niciodată „mamă” pe Maria, ci întotdeauna numai „femeie”.

 

Hristos a devenit Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi (Rom. 8:29). Adam a fost fiul creat al lui Dumnezeu, Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu zămislit în mod supranatural. Numai prin El ne putem primi naşterea din nou şi să devenim parte a neamului dumnezeiesc, pe pământ. Este scris: „Suntem din neamul Lui… Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu…” (Faptele Ap. 17:28-29).

 

Având în vedere faptul că Dumnezeu a început o creaţie nouă, înţelegem mult mai bine Apocalipsa 3:14: „…Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii (creaţiei) lui Dumnezeu”. Aici nu este vorba despre crearea universului, ci despre începutul noii creaţii prin zămislire divină. Aşa cum a primit Maria Cuvântul făgăduit şi a fost umbrită de Duhul Sfânt, tot aşa toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu trebuie să primească Cuvântul făgăduit, apoi Duhul Sfânt coboară peste ei ca să producă o nouă viaţă. Domnul a spus-o foarte clar: „dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). În acelaşi capitol ni se spune şi cum are loc naşterea duhovnicească – cu siguranţă că nu prin ceremonii religioase. Sămânţa divină, care este Cuvântul, trebuie pusă mai întâi în sufletul nostru. Fără sămânţa divină nu poate exista naştere din nou şi nici viaţă duhovnicească. Toate ceremoniile religioase nu sunt altceva decât pretenţii false. Toate acestea sunt zadarnice şi constituie cel mai mare obstacol pus în calea oamenilor.

 

Mântuitorul nostru trebuia să fie om şi în acelaşi timp Dumnezeu, dar acest lucru a fost greşit înţeles. În Ioan 10, de la vers. 33, iudeii L-au acuzat pe Domnul de hulă şi au zis: „«Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.» Isus le-a răspuns: «Nu este scris în Legea voastră: ‚Eu am zis: sunteţi dumnezei’?»” (Psalm 82:6). Dacă Legea a numit «dumnezei» pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu!»”. În Vechiul Testament, Cuvântul Domnului a venit la proroci. Ei au fost numiţi dumnezei datorită substanţei divine pe care au primit-o şi care este Cuvântul. Din Dumnezeu poate ieşi numai ceva divin. Astfel Cuvântul care vine de la Dumnezeu este sămânţa divină (Luca 8:11) prin care noi devenim copii ai lui Dumnezeu. „El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui” (Iacov 1:18). Apostolul Petru subliniază acelaşi lucru prin următoarele cuvinte: „…fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac” (1 Pet. 1:23). Acest lucru să nu rămână o simplă învăţătură; trebuie să fie o trăire personală. Cu siguranţă că nu este suficient să iei o decizie şi să te alături unei biserici.

 

Să revenim acum la subiectul nostru despre dumnezeire. În timpul celor aproximativ patru mii de ani ai Vechiului Testament, prorocii nu I s-au adresat lui Dumnezeu ca „Tată ceresc”. De asemenea, nu este relatat că ei s-ar fi adresat unui Fiu al lui Dumnezeu. Pur şi simplu nu există aşa ceva. Este foarte important să ştim aceasta. Făgăduinţele se află în Vechiul Testament, dar împlinirea acestora este în Noul Testament. Trecerea de la Vechiul la Noul Testament a fost absolut necesară pentru mântuirea noastră. A avut loc o nouă descoperire a lui Dumnezeu, în legătură cu legământul cel nou şi pentru că noi urma să fim făcuţi fii, această descoperire a trebuit să aibă loc în Fiul. În acelaşi timp, noi recunoaştem că acelaşi Domn Iahveh din Vechiul Testament este Fiul, Domnul Isus, în Noul Testament.

 

Dumnezeul nevăzut, Elohim, S-a descoperit vizibil în timpul Vechiului Testament ca Domnul, Iahveh. Acelaşi Dumnezeu este Tatăl, care S-a descoperit în Fiul, într-un trup omenesc vizibil. Numele „Isus” (evreieşte Iahşua) înseamnă „Iahveh Mântuitorul”. Fiecare Nume al lui Dumnezeu trebuie lăsat în legătura de care aparţine. Acolo unde se foloseşte cuvântul „Tatăl”, acesta nu poate fi înlocuit cu „Fiul”; dacă se vorbeşte despre „Fiul”, nu se poate folosi denumirea „Tatăl”. Totul îşi are locul său exact, ca de exemplu Creator, Mântuitor, Împărat, Judecător, ş.a.m.d. Diferitele descoperiri ale lui Dumnezeu nu pot fi schimbate între ele. Singurul Dumnezeu, care are multe calităţi, a devenit Tatăl nostru ceresc de când S-a descoperit pe pământ în Fiul. Ca Tată, El nu a fost născut niciodată şi nici nu a murit vreodată. Ca Fiu, El a fost născut, El a suferit, a murit şi apoi a înviat.

 

Dumnezeu a fost preocupat de noi, de aceea a trebuit să ne facă o parte din planul Său, prin răscumpărare. În Romani 6:5 este scris: „În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui”. Pe cât de sigur S-a descoperit Dumnezeu în Hristos, la fel de sigur Se va descoperi Hristos în credincioşi şi la fel de sigur cum a înviat El din morţi, cei ce sunt ai lui Hristos vor avea şi ei parte de prima înviere. „Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa” (1 Cor. 6:14).

 

Trebuie să observăm şi faptul că nici o dată nu găsim scris nicăieri în Biblie termenul de „Fiul veşnic” sau „Fiul ceresc”, dar găsim „Dumnezeul veşnic” şi „Tată ceresc”. Trebuie să luăm bine seama la toate acestea. De exemplu nimeni nu a spus „L-am văzut pe Dumnezeu, deci L-am văzut pe Domnul”; dar toţi aceia care L-au văzut pe Domnul au putut spune: „L-am văzut pe Dumnezeu”. Nici Tatăl nu a putut spune: „Cine Mă vede pe Mine, acela Îl vede pe Fiul”, dar Fiul putea să spună: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9). Noi Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu numai prin descoperire divină. Nu ne oprim la diferitele Sale descoperiri, ci mergem înapoi până la originea lor: Dumnezeu. În Luca 10:22 este scris: „…şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere”.

 

Dumnezeu a plănuit toate lucrurile înaintea întemeierii lumii. Deja din veşnicie urma ca slava Lui să fie descoperită prin Isus Hristos. Prin cunoştinţa Lui de mai înainte, El a putut să-i aleagă înaintea întemeierii lumii pe cei ce urmau să devină fiii şi fiicele Sale (Efes. 1:4-5). El le-a putut scrie numele în cartea vieţii Mielului, înainte de începutul timpului (Apoc. 13:8). Există o alegere divină mai dinainte: Hristos a fost rânduit mai dinainte să fie Răscumpărătorul, iar Mireasa Lui a fost rânduită mai dinainte să fie răscumpărată. Pe baza ştiinţei Lui mai dinainte, Dumnezeu i-a cunoscut pe aceia care vor primi Cuvântul Său şi mântuirea, de aceea i-a putut rândui mai dinainte pentru viaţa veşnică. Prin cunoştinţa Lui mai dinainte, El ne-a inclus în măreţul Său plan (Rom. 8:29-30).

 

Să luăm bine seama

În creştinătatea din zilele noastre puteţi auzi clerul spunând „Fiţi binecuvântaţi de Dumnezeu Tatăl, de Dumnezeu Fiul şi de Dumnezeu Duhul Sfânt”. Dar trebuie să recunoaştem că o asemenea formulare nu a fost folosită nici măcar o singură dată de vreun proroc sau apostol. Sigur că Dumnezeu este Tatăl nostru, dar nu veţi găsi termenul de „Dumnezeu Fiul”, ci FIUL LUI DUMNEZEU sau Fiul Celui Preaînalt. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul Duhului Sfânt: nici măcar o dată nu găsim în Scriptură pe cineva spunând „Dumnezeu Duhul Sfânt”. Nu „Dumnezeu Duhul Sfânt” se mişca deasupra apelor, ci DUHUL LUI DUMNEZEU (Gen. 1:2).

 

Este de neînţeles de ce a fost falsificat totul. Nu „Dumnezeu Duhul Sfânt” a coborât peste Mesia când Acesta a fost botezat, ci Duhul lui Dumnezeu (Mat. 3:16). Nu „Dumnezeu Duhul Sfânt” a umbrit-o pe Maria, ci aşa cum este scris: „DUHUL SFÂNT Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat FIUL LUI DUMNEZEU” (Luca 1:35). Cuvântul „Dumnezeu” este folosit ca şi combinaţie numai când se vorbeşte despre Tatăl, de exemplu „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl…” – dar niciodată atunci când este vorba despre Fiul sau despre Duhul. Dacă Duhul Sfânt ar fi o altă persoană, atunci Copilul trebuia numit „Fiul Duhului Sfânt”, pentru că Duhul Sfânt a umbrit-o pe Maria. Duhul Sfânt este pur şi simplu Duhul lui Dumnezeu, iar Fiul lui Dumnezeu este descoperirea Tatălui Însuşi în chip vizibil.

 

În Ioel 2:28 Dumnezeu a spus: „După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură…”. Împlinirea acestei făgăduinţe ne este descrisă în Faptele Apostolilor cap. 2. Dumnezeu nu a turnat o altă persoană, ci pur şi simplu a turnat Duhul Lui, exact aşa cum a făgăduit. În Faptele Apostolilor 1:4-8, Isus a vorbit despre făgăduinţa Tatălui. El nu a spus numai că va trimite Duhul Sfânt (Ioan 16:7), ci a făgăduit că El Însuşi Se va întoarce (Ioan 14:18). Ambele sunt adevărate: în ziua Cincizecimii El a locuit în credincioşi prin Duhul. Acum Hristos este în noi ca Duh, nădejdea slavei (Col. 1:27).

 

În prima sa predică, Petru s-a referit la evenimentul acela minunat: „Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi” (Faptele Ap. 2:33). Totul este foarte simplu, doar teologii au făcut lucrurile atât de complicate. Ioan Botezătorul vestise deja această experienţă, cu următoarele cuvinte: „El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc” (Mat. 3:11). Adevărata învăţătură apostolică este că în Hristos, Dumnezeu a fost cu noi, iar prin Duhul Sfânt, El locuieşte în noi. În Ioan 4:24 Domnul a spus: „Dumnezeu este Duh”. Astfel, El a turnat din Duhul Său. În 2 Corinteni 3:17 Pavel scrie: „Căci Domnul este Duhul”. Ce spuneţi acum? Dumnezeu este Duhul, Domnul este Duhul, Duhul Sfânt este Duhul – dar este un singur Duh şi Acela este Duhul lui Dumnezeu.

 

Indiferent dacă este scris în Scriptură „Duhul lui Dumnezeu”, „Duhul Domnului” sau „Duhul Sfânt”, întotdeauna este vorba despre unul şi acelaşi Duh. Indiferent că citim despre Tatăl, despre Fiul sau despre Duhul Sfânt, toate aceste descoperiri îşi au originea în Dumnezeul Atotputernic. Fiul şi Duhul Sfânt nu pot fi separaţi de Dumnezeu. În Fiul, Dumnezeu a refăcut părtăşia cu noi, prin Duhul noi avem părtăşie cu El. Fiul a spus: „Am ieşit de la Tatăl” (Ioan 16:28); acelaşi lucru este spus şi despre Duhul Sfânt: „…Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl…” (Ioan 15:26). Astfel, Fiul şi Duhul Sfânt nu şedeau la stânga şi la dreapta Tatălui, ci au ieşit de la Tatăl. Acesta este adevărul absolut biblic!

 

Calitatea de Fiu

În Psalmul 2:7 citim: „Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul – Domnul Mi-a zis: «Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut»”. Cuvântul „astăzi” nu se referă în niciun caz la veşnicie, pentru că veşnicia nu posedă noţiunea de „ieri”, „azi” şi nici „mâine”. „Astăzi” este o noţiune care se referă la timp. În Vechiul Testament acest text era o prorocie despre ceea ce urma să se împlinească în viitor. Acum noi privim în urmă şi vedem că s-a împlinit. Întregul plan de mântuire a fost enunţat în Cuvântul profetic din Vechiul Testament. Dar împlinirea fiecărei făgăduinţe are loc în Noul Testament.

 

În Psalmul 2:8 citim despre Fiul: „Cere-Mi şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire!” Tuturor trebuie să le fie clar că niciun om nu poate fi mântuit prin simplul fapt că el crede în existenţa lui Dumnezeu, pentru că şi Satana crede în El şi tremură (Iacov 2:19). Credinţa mântuitoare constă în faptul că singurul Dumnezeu adevărat ne-a împăcat cu El prin Fiul. Dacă cineva nu crede în descoperirea directă a lui Dumnezeu în Hristos, este pur şi simplu pierdut. Încă mai este valabil versetul care spune: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta” (Faptele Ap. 16:31). Fiul a devenit Mântuitorul nostru, de aceea trebuie să credem în El, ca să fim mântuiţi.

 

În Psalmul 2:12 tema aceasta este luminată şi mai puternic: „Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!” Noi nu putem trece cu uşurinţă peste acest Cuvânt. Mulţi vorbesc despre Dumnezeu, despre iubitorul Tată ceresc, dar nu recunosc că Tatăl a devenit Mântuitorul nostru prin Fiul. Astfel, adevărata credinţă în Tatăl începe cu credinţa în Fiul, pentru că răscumpărarea noastră a avut loc în Fiul. Singura credinţă valabilă în Dumnezeu este credinţa în Domnul Isus Hristos. Numai în El, Dumnezeu S-a întâlnit personal cu omenirea şi în El Îl putem întâlni şi vedea pe Dumnezeu şi să fim mântuiţi. Noi trebuie să credem în El aşa cum S-a descoperit El pentru noi, aducând mântuire (Tit 2:11-14).

 

Din pricina noastră El a trebuit să iniţieze o relaţie de Tată-Fiu. Noi urma să devenim fii şi fiice ale lui Dumnezeu. În 2 Samuel 7:14 găsim vestirea profetică: „Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu”. Dar nu se opreşte acolo, ci Dumnezeu îi include în măreţul Său plan pe toţi fiii şi fiicele Sale. În Osea 1:10b citim: „…li se va zice: «Copiii Dumnezeului celui Viu»!” Acest lucru s-a putut întâmpla prin Isus Hristos. Pavel scrie în 2 Corinteni 6:18: „Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii si fiice, zice Domnul cel Atotputernic”. Toţi adevăraţii fii şi fiice ale lui Dumnezeu vor asculta şi se vor dovedi credincioşi.

 

În Efeseni 1:5 apostolul pune în evidenţă planul lui Dumnezeu cu noi după cum urmează: „…ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale”. Noi vorbim despre Dumnezeu şi despre planul Lui cu omenirea. Există pe pământ oameni care şi-au dat seama ce înseamnă să fie o parte din planul lui Dumnezeu. Ei au fost aleşi în Hristos, ei sunt în El. De aceea, nicio pâră nu mai este ridicată împotriva lor. Ei au primit neprihănirea totală prin răscumpărare. Ei sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi au fost aşezaţi ca fii şi fiice.

 

Psalmul 89:26-27 se referă la relaţia de Tată-Fiu: „El Îmi va zice: «Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stânca mântuirii mele!» Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului”. În Vechiul Testament aceasta a fost o prorocie, dar o vedem împlinindu-se prin Isus Hristos, Domnul nostru. În trupul de carne, El a suferit şi a murit ca singurul Fiu zămislit, luând locul tuturor fiilor şi fiicelor lui Dumnezeu. Prin învierea Lui, trupul Său a fost transformat din moarte în nemurire. Prin aceasta ni se garantează învierea şi transformarea trupurilor noastre.

 

Aici nu este vorba numai despre o învăţătură despre care, poate, le-ar plăcea oamenilor să discute. Noi ne referim la împlinirea planului divin al mântuirii, care face din copiii oamenilor copii ai lui Dumnezeu. Nu doar păcatul nostru a trebuit să fie luat de la noi, ci noi trebuia să fim răscumpăraţi de la moarte şi eliberaţi din locuinţa morţilor. În Psalmul 68:19-20 este scris: „Binecuvântat să fie Domnul care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, Mântuirea noastră. – Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor şi Domnul Dumnezeu ne poate scăpa de moarte”. Nu a existat niciun om născut în această lume care să fi posedat putere asupra morţii. Din contră, toţi au murit, mai puţin Enoh şi Ilie. Cea mai bună dovadă sunt nenumăratele cimitire din jurul nostru. Este o venire şi o plecare. Dar Domnul a spus: „Îi voi răscumpăra din mâna Locuinţei morţilor, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea?” (Osea 13:14).

 

Aceasta a fost o făgăduinţă în Vechiul Testament, iar acum este o realitate. Noi Îl cunoaştem pe Acela care a biruit pentru noi moartea, pe Satana şi Locuinţa morţilor. În Zaharia 9:11 citim: „Însă cât pentru tine, Sioane, din pricina legământului tău pecetluit cu sânge, voi scoate pe prinşii tăi de război din groapa în care nu este apă”. Ne aducem aminte de Lazăr şi bogatul care cerea apă.

 

Ispăşirea a fost şi pentru cei ce au aşteptat venirea lui Mesia. Aceştia au mers în Rai, dar atunci când a înviat Hristos, cei care au trăit în Vechiul Testament şi care trebuiau să aibă parte de prima înviere, au ieşit din morminte, cu El (Mat. 27:52-53). În Efeseni 4:8 citim: „De aceea este zis: «S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor»”. Legământul cel nou a fost făgăduit deja în Vechiul Testament. Ieremia scrie, de exemplu, în cap. 31:31-34: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: «Cunoaşte pe Domnul!», ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor”.

 

Domnul Dumnezeu a făgăduit de asemenea: „Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele” (Ezec. 36:26-27). El a făcut posibil lucrul acesta.

 

Noi privim acum în urmă, la măreaţa zi a ispăşirii, ştiind că El ne-a iertat fărădelegile şi nu-Şi mai aduce aminte de păcatul nostru. Când a murit Mântuitorul nostru, a intrat în vigoare legământul cel nou. El a mărturisit aceasta în Matei 26:28: „Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor”. Evangheliile descriu ce s-a întâmplat atunci când a murit Mântuitorul nostru. Au existat, de asemenea, martori care L-au văzut după ce a înviat. Nu este o poveste, ci este adevărul. El a ieşit Biruitor.

 

Apostolul Petru scrie despre acest măreţ eveniment: „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în Duh” (1 Pet. 3:18). Noi suntem răscumpăraţi cu un preţ scump, suntem mântuiţi, eliberaţi. Moartea şi locuinţa morţilor şi-au pierdut pretenţiile asupra noastră. Noi credem pur şi simplu ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său: „Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2:14-15).

 

El a încheiat lucrarea de răscumpărare şi a treia zi a înviat. Apoi a rămas patruzeci de zile cu ucenicii Lui, vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. Mai târziu a fost înălţat la cer, în faţa ucenicilor Săi (Luca 24:50-51). Textele biblice corespunzătoare ne sunt cunoscute tuturor. Partea care ne copleşeşte este că toate lucrurile au fost profeţite în Vechiul Testament şi apoi s-au întâmplat în Noul Testament.

 

În Psalmul 68:18 se spune: „Te-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război, ai luat în dar oameni”. În Psalmul 47:5 putem citi o profeţie similară: „Dumnezeu Se suie în mijlocul strigătelor de biruinţă, Domnul înaintează în sunetul trâmbiţei”. Noi toţi ştim că Isus Hristos S-a suit, dar recunoaştem şi că El a fost Dumnezeu descoperit în trup. De aceea este adevărat că Dumnezeu S-a suit în mijlocul strigătelor de biruinţă. Planul lui Dumnezeu cu omenirea a devenit o realitate.

 

În Efeseni 4:10 ne spune Cine era Acela care a murit, a fost înmormântat, a coborât în Locuinţa morţilor, a înviat şi S-a înălţat la cer: „Cel ce S-a coborât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate lucrurile”. Am putea să enumerăm mai multe versete care vorbesc despre această temă.

 

Încheiem acest capitol cu mărturia apostolului Pavel: „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie” (1 Cor. 15:3-8).

 

Umanitatea lui Isus Hristos

Acum ne vom ocupa de umanitatea lui Hristos, de acele domenii care ni-L arată pe Hristos ca om lângă Dumnezeu şi anume ca Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului, Fiul lui David, Mielul lui Dumnezeu, Mijlocitor, Avocat, Preot, Proroc, etc. Despre El este scris: „S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce” (Fil. 2:7-8). Domnul slavei a devenit un Rob. Iahveh S-a arătat ca Iahşua şi a fost născut în lumea aceasta la fel ca oricare alt copil (Luca 2:7). Pentru a putea să ne răscumpere, Logosul – Cuvântul – a trebuit să se facă trup (Ioan 1:14). El a fost sută la sută om. Copil fiind, El a fost tăiat împrejur după Lege: „Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece” (Luca 2:21). Desigur, acest lucru poate depăşi înţelegerea noastră. Dar prin credinţă primim orice lucru care face parte din planul Său măreţ. Când a fost vestită naşterea lui Hristos, îngerul a spus: „Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Mat. 1:21). De asemenea, Pruncul a fost închinat Domnului Dumnezeu: „…după cum este scris în Legea Domnului: «Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului»” (Luca 2:22, 23). El a fost şi întâiul născut al Mariei, pentru că ea a avut mai târziu alţi fii şi fiice cu Iosif (Mat. 13:55-56). Această mare taină nu poate fi înţeleasă – noi o credem pur şi simplu. Pe de-o parte este scris: „Astăzi, în cetatea Iui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2:11), pe de altă parte ni se spune că Pruncul a fost prezentat şi închinat Domnului ca întâi născut. Este foarte important să privim lucrurile care s-au întâmplat în Noul Testament, din punctul de vedere al Vechiul Testament. Iahveh a fost descoperirea vizibilă a lui Dumnezeu într-un trup duhovnicesc, iar Isus (Iahşua) a fost arătarea vizibilă într-un trup de carne. Astfel, Iahşua i-a fost prezentat Domnului Dumnezeu.

El trebuia să fie om sută la sută ca să poată să înţeleagă şi să răscumpere omenirea. Aceasta nu a fost o pretenţie, ci o realitate. În trupul Său omenesc a suferit, a plâns şi a fost în toate lucrurile asemenea nouă, dar fără păcat. El a trebuit să fie om, ca să poată muri. El a trebuit să fie Dumnezeu, ca să biruiască moartea, Locuinţa morţilor şi pe Satana. Ca om El a mâncat, a băut, a fost obosit, a dormit, S-a rugat aşa cum ne rugăm şi noi – El a fost sută la sută om. „Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile” (Evrei 2:17). Pretutindeni unde Îl vedem pe Domnul nostru drag ca om, Îl vedem într-o relaţie ca „lângă Dumnezeu”.

 

Isus Hristos a fost Fiul zămislit al lui Dumnezeu, născut în lumea aceasta. Noi urma să fim făcuţi părtaşi firii dumnezeieşti (2 Pet. 1:4). De aceea sângele Său, gândurile Sale, viaţa Lui, totul a fost în întregime sfânt şi fără păcat. Moartea, Locuinţa morţilor şi Satana nu au avut niciun drept asupra Lui. Dar El a luat locul nostru şi a luat asupra Sa tot ceea ce trebuia să vină peste noi. În cele patru evanghelii, Mesia este descris în umanitatea Sa de la naştere până la înălţare. El a fost ascultător pe deplin şi a fost botezat de Ioan la fel ca şi ceilalţi oameni – aşa citim în Luca 3:21-22: „După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: «TU eşti Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!»”.

 

Aici nu este vorba numai despre un mare eveniment, ci despre faptul ca noi să trăim acelaşi lucru, ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Oricine a devenit cu adevărat credincios, va asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi se va lăsa botezat biblic. Aşa cum s-a deschis atunci cerul deasupra Fiului lui Dumnezeu şi Duhul S-a coborât peste El, la fel acum toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu stau sub un cer deschis şi Duhul Sfânt vine peste ei în acelaşi fel ca în ziua Cincizecimii. Prin botezul în apă noi arătăm că L-am primit pe Hristos. Prin botezul cu Duhul Sfânt, Dumnezeu arată că ne-a primit. Această putere supranaturală este necesară pentru a putea duce o viaţă plăcută lui Dumnezeu în calitate de fii şi fiice ale lui Dumnezeu.

 

Robul

În umanitatea Sa, Hristos a fost numit Robul Domnului. Ca Rob, El a venit să facă voia desăvârşită a lui Dumnezeu. În Isaia 42:1 citim: „Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata”. Aceasta a fost o făgăduinţă şi o prezicere din Vechiul Testament şi s-a împlinit în Noul Testament. Toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu au fost primiţi de Tatăl ceresc prin Isus Hristos, Fiul. După ce Duhul lui Dumnezeu a venit peste Hristos, El a fost Unsul – Mesia şi Şi-a început slujba. În Luca 4 de la vers. 18 Domnul a citit prorocia care făcea referire la El, din prorocul Isaia 61:1-2: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului”.

 

Planul şi scopul lui Dumnezeu s-a împlinit. Pentru că Hristos a înviat din morţi şi trăieşte în cei răscumpăraţi, El Îşi continuă slujba prin ei: cei pierduţi sunt mântuiţi, cei legaţi sunt eliberaţi, bolnavii sunt vindecaţi, căci Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci. Noi suntem o parte din legământul făcut de Dumnezeu prin Isus Hristos. În Isaia 42:6-7 se spune: „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână. Te voi păzi şi Te voi pune ca Legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric”. Noi ştim că prorocia aceasta s-a împlinit – o poate citi fiecare în Matei 12:17-21. Şi astăzi mai este valabil ceea ce a spus El atunci.

 

În prorocul Isaia cap. 52:13 până la 53:12, Mântuitorul este prezentat ca Rob în suferinţele Sale. Prorocii au văzut mai dinainte, prin descoperire divină, drumul Său de la Ghetsimani la Golgota. Isaia a scris: „N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El şi noi nu L-am băgat în seamă” (cap. 53:2b-3).

 

În Psalmul 129:3, suferinţele Sale au fost, de asemenea, prevestite: „Plugarii au arat pe spinarea Mea, au tras brazde lungi pe ea”. Poate ne întrebăm de ce a trebuit să sufere El toate acestea, dar ne dăm seama că El a trebuit să sufere pedeapsa în locul nostru. Noi eram cei vinovaţi. În Isaia 50:6 citim un gând asemănător: „Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau şi obrajii, înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări”. Orice cititor al Bibliei ştie cum a fost batjocorit, bătut şi scuipat Domnul şi Mântuitorul nostru. Tot ce au prevestit prorocii, s-a împlinit.

 

Ca Rob, Mesia a fost umilit cum probabil nu s-a mai întâmplat cu altcineva vreodată. El a fost tratat ca şi cum ar fi fost cel mai mare ucigaş de pe pământ. Marcu 14:65 relatează: „Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii şi să-I zică: «Proroceşte!» Iar aprozii L-au primit în palme”. Cine poate să înţeleagă că Domnul slavei a devenit om al durerii, al lacrimilor şi al suferinţei? În cap. 15 este scris despre cununa de spini care I-a fost pusă pe cap şi despre cum a fost batjocorit. În versetul 28 ne este dată explicaţia: „Astfel s-a împlinit Scriptura (Isaia 53:12) care zice: «A fost pus în numărul celor fărădelege»”.

 

În suferinţele Lui, noi nu-L mai vedem ca Împărat în frumuseţea Lui; Îl vedem ca pe un rob care a luat asupra Sa toată povara omenirii. Prorocul Isaia a spus, de asemenea, mai dinainte, care va fi rodul suferinţelor Lui: „Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor” (Isaia 53:11).

 

El a fost Domn, dar a trebuit să procedeze ca un Rob. Noi am fost cei vinovaţi care am meritat moartea, iar acum suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă. Noi am fost părăsiţi de Dumnezeu, dar El a luat locul nostru când murea pe cruce şi a strigat cu glas puternic: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Aceea a fost clipa când păcatele întregii lumi au fost puse asupra Lui. Dumnezeu nu poate suferi păcatul, aşa că El S-a retras în momentul acela, dar în clipa următoare suliţa a intrat în coasta Lui, sângele sfânt s-a vărsat pentru răscumpărarea noastră, iar noi am fost împăcaţi cu Dumnezeu.

 

În Psalmul 22:1 David a prorocit prin inspiraţie divină că se va întâmpla acest lucru. În vers. 7 citim: ,,Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine”. Noi ştim că au făcut-o. David spune mai departe: „Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele: toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc; îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea” (vers. 16-18).

 

Vedem noi cât de exact s-au împlinit cu Mesia peste o sută de prorocii din Vechiul Testament, la prima venire a lui Hristos? Totul a fost prevestit şi s-a întâmplat: de la naştere şi până la înălţarea Lui la cer. Petru spune: „Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate” (1 Pet. 1:10-11).

 

Aşa cum Duhul lui Dumnezeu a descoperit prorocilor ce se va întâmpla, noi privim acum în urmă şi vedem prin descoperirea aceluiaşi Duh Sfânt că s-a întâmplat pentru noi. Pavel o exprimă atât de frumos în Efes. 2:13-16: „Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia”.

 

Noi suntem beneficiarii şi recunoaştem prin credinţă că suntem ceea ce a făcut Dumnezeu din noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru. Noi nu mai suntem ceea ce a făcut din noi Satana prin neascultare şi păcat. Recunoaştem că am fost răscumpăraţi pe deplin şi că am fost reaşezaţi în starea de fii şi fiice ale lui Dumnezeu, dobândind viaţă veşnică.

 

Când ne gândim că Domnul nostru a trebuit să meargă pe această cale pentru noi, ne simţim foarte mici. Măreţul Său har a fost revărsat peste noi şi dragostea Sa ne-a fost arătată. El, Domnul şi Învăţătorul (Ioan 13:13) a refuzat să fie numit astfel atunci când se afla în slujba Sa de Rob. „Un fruntaş a întrebat pe Isus: «Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?» «Pentru ce Mă numeşti bun?», i-a răspuns Isus. «Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu»” (Luca 18:18-19).

 

În umanitatea Sa, El nu a primit slavă şi cinste de la nimeni. El a spus cuvintele: „Eu nu umblu după slava care vine de la oameni. Cum puteţi crede voi care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?” (Ioan 5:41+44). Aceasta arată spre El ca Rob. De asemenea, ca Rob El a venit pentru a face voia lui Dumnezeu şi pentru a înfăptui răscumpărarea. De aceea a spus: „Cel ce M-a trimis este cu Mine;… pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut” (Ioan 8:29). Ca Rob, El a venit să slujească, de aceea a spus: „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Mat. 20:28).

 

În exterior Mesia era un Rob, însă pe dinăuntru era totuşi Domnul slavei. El a trebuit să devină totul, pentru ca planul de mântuire să poată fi împlinit.

 

Biserica primară a folosit noţiunea de „rob” chiar şi în rugăciune: „În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău” (Faptele Ap. 4:27-28). Sub călăuzirea Duhului Sfânt, oamenii au spus, s-au rugat, au scris şi au făcut întotdeauna conform voii lui Dumnezeu. Poate că mintea omenească nu acceptă imediat totul, dar este necesar să ţinem cont de fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Ar trebui ca toţi să fie copleşiţi şi în fiecare să se nască dorinţa de a face parte din Biserica biblică în care se împlineşte vorbirea, gândirea şi lucrarea lui Dumnezeu aici, pe pământ. Aşa cum s-au împlinit toate prorociile referitoare la Mesia, trebuie să se împlinească cu şi prin Biserică, toate făgăduinţele care i-au fost date. Rugăciunea Bisericii primare se încheia astfel: „Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău Celui Sfânt Isus. După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală” (Faptele Ap. 4:29-31).

 

Prorocul

În Faptele Apostolilor 3:22-23 Petru se referă la Cuvântul din Deuteronom 18:18 şi spune despre Isus că El este Prorocul făgăduit: „În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: «Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune. Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului»”. Domnul a trebuit să îndeplinească şi slujba de Proroc. De aceea s-a dat avertizarea: „…oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului”. Noi trebuie să-L ascultăm şi să-L credem pe El, ca astfel să-L putem asculta şi să-L credem pe Dumnezeu şi să avem viaţă veşnică.

 

Pe muntele schimbării la Faţă, din norul supranatural a răsunat glasul care zicea: „«Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea!»… Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare” (Mat. 17:5-6). Ei L-au văzut pe Învăţătorul lor proslăvit, în slava Sa. Aşa L-a văzut Ioan pe insula Patmos, când a fost în Duhul (Apoc. 1:12-17). Numai dacă peste noi vine frica de Dumnezeu, vom avea atitudinea corectă faţă de Domnul, faţă de Cuvântul Său şi faţă de ceea ce face El. Dacă Îl vedem pe Isus Hristos proslăvit, vom lua seama la cuvintele: „De El să ascultaţi!” Noi nu suntem obligaţi să ascultăm vreo instituţie, clerul sau vreo „autoritate duhovnicească”, ci ni se spune să-L ascultăm numai pe El.

 

El era Domnul şi a lucrat ca Proroc, vestind voia desăvârşită a lui Dumnezeu prin Cuvântul desăvârşit al lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul a fost întrebat: „Eşti tu Prorocul?” El a răspuns: „Nu” (Ioan 1:21). Ioan a fost cel mai mare dintre proroci, pentru că el a făcut trecerea de la Vechiul la Noul Testament şi L-a prezentat pe Mesia ca Mielul lui Dumnezeu. Dar el nu a fost Prorocul despre care a vorbit Moise. Acest Proroc era Mesia. Prin El, partea profetică din planul de mântuire a fost descoperită şi confirmată, prin slujba Lui. „Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: «Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume»” (Ioan 6:14).

 

În slujba lui Mesia trebuia să existe o parte profetică. Fiecare verset trebuie să se împlinească. Dacă se vorbeşte despre El ca proroc, El a trebuit să fie trimis la fel cum au fost trimişi toţi prorocii, printr-o însărcinare divină. Aceasta a fost una dintre slujbele Sale, atunci când S-a descoperit ca Fiu. De aceea citim în Ioan 5:19: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai”.

 

Ca Fiul omului, El a fost om pe deplin, cum au fost şi toţi prorocii. Aici nu vorbea un Dumnezeu neajutorat către un Dumnezeu puternic, ci Fiul omului, Isus Hristos, în slujba Sa profetică se adresa lui Dumnezeu. Prorocii trimişi de Domnul erau văzători. Prin inspiraţia Duhului ei aveau viziuni şi le era descoperită voia lui Dumnezeu. Aici Îl vedem pe Fiul omului în slujba de Proroc, de văzător, pentru a împlini Scriptura. El a spus ceea ce a văzut şi a auzit.

 

Şi textul Vechiului Testament din Psalmul 40:8 se referă la El: „Atunci am zis: «Iată-Mă – în sulul cărţii este scris despre Mine, – vin să fac voia Ta, Dumnezeule!»” (Evrei 10:7-9). Prorocii şi mulţi oameni neprihăniţi au dorit să facă voia lui Dumnezeu, dar într-un punct sau altul au dat greş. Aici este Unul care nu ar fi putut să greşească: El nu doar că a avut intenţia să facă voia lui Dumnezeu, ci a avut şi puterea de a o face. În Evrei 10:10 spune: „…prin această «voie» am fost sfinţiţi noi şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna”. El a fost Mielul desăvârşit, jertfa desăvârşită şi prin El noi avem răscumpărare desăvârşită. Ca Fiu al lui Dumnezeu, El a îndepărtat neascultarea primului Adam şi a fost deplin ascultător lui Dumnezeu. Pentru că El a putut să facă voia desăvârşită a lui Dumnezeu, aici pe pământ, noi suntem acum aşezaţi în starea de a face voia desăvârşită a lui Dumnezeu. Conform Coloseni 2:13, noi am primit iertare totală: „Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile”.

 

Ştim cu toţii că Hristos trebuia să fie proroc, dar El a fost mai mult decât atât. El a fost marele „EU SUNT” care a vorbit prin toţi prorocii. El a fost Acela care putea să spună „mai înainte ca să se nască Avraam, SUNT EU” (Ioan 8:58).

 

Mielul lui Dumnezeu

 

În Vechiul Testament, mielul era privit ca jertfa nevinovată simbolizând Mielul desăvârşit al lui Dumnezeu care trebuia să vină şi să moară pentru omenirea vinovată. Când Ioan Botezătorul L-a văzut pe Mesia venind, a arătat către El şi a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Petru a scris: „…căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Pet. 1:18-19). Biserica Dumnezeului celui Viu a fost răscumpărată pe deplin cu sângele dumnezeiesc (Faptele Ap. 20:28).

 

În Romani 3:25-26, apostolul exprimă gândul următor: „Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, …şi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus”. Ce adevăr minunat ni se prezintă prin Evanghelia lui Isus Hristos. Noi Îl avem pe Hristos, răspunsul la toate întrebările noastre. Cei ce cred sunt socotiţi neprihăniţi prin credinţă şi chiar sunt sfinţiţi pentru totdeauna, deoarece El Însuşi S-a sfinţit pentru noi (Ioan 17:19).

 

Preotul

Mesia trebuia să fie şi Marele Preot al mărturisirii noastre. În Evrei 9:11-14 se spune: „Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică … cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!” Ca Preot, El este acela care a adus jertfa. În acelaşi timp, El a fost Mielul, chiar jertfa. În timpul vieţii Sale pământeşti El S-a rugat. Când S-a rugat El nu se prefăcea doar că se roagă, ci era o necesitate care ţine de natura umană.

 

În Evrei 5 de la vers. 7 citim: „El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Şi, după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice, căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot «după rânduiala lui Melhisedec»”. În trup El era om: a suferit, a fost pe deplin ascultător. Toate acestea făceau parte din planul măreţ de răscumpărare. El a venit pentru mântuirea noastră, pentru că noi nu ne puteam ajuta.

 

Despre acest misterios Melhisedec citim în Geneza 14, de la versetul 18: „Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Preaînalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: «Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!» Şi Avram i-a dat zeciuială din toate”. Cine citeşte numai acest text, poate să aibă impresia că în Ierusalim a domnit un împărat care avea în acelaşi timp şi slujba de preot. În Evrei 7 acest Împărat-Preot este descris mai detaliat: „…care, după însemnătatea numelui său, este întâi «împărat al neprihănirii», apoi şi «împărat al Salemului», adică «împărat al păcii»” (vers. 2-3). Există numai Unul care poate fi numit „Împărat al neprihănirii” şi „Împărat al păcii” şi Acela este Împăratul împăraţilor. În timpul lui Avraam, El nu venise încă într-un trup omenesc, astfel, nu avea început. De aceea, în contextul acesta spune: „…fără tată, fără mamă”. Însă după ce a venit în trup, El a fost născut ca Fiu; de aceea trebuia să aibă un Tată şi o mamă. Fiecare împărat şi fiecare preot de pe pământ are un tată, o mamă, dar Melhisedec, împăratul păcii, nu a avut. Aceasta este încă o dovadă copleşitoare că Domnul, care l-a întâmpinat atunci pe Avraam ca Preot, a venit mai târziu în această lume ca Fiu. Ca Preot El l-a întâmpinat pe Avraam cu pâine şi vin – simbolul Cinei Domnului. După ce duşmanii au fost biruiţi, s-a luat Cina. La fel se va întâmpla cu cei răscumpăraţi. După ce va lua sfârşit lupta duhovnicească, cei care au ieşit biruitori vor fi duşi la Cina cea mare cu Domnul.

 

În Vechiul Testament, marele preot avea voie să intre în Locul Preasfânt numai o dată pe an şi anume în ziua cea mare a ispăşirii, după ce era vărsat sângele animalului de jertfă (Evrei 9:7). Dar Hristos, ca Mare Preot, a intrat în cer o dată pentru totdeauna cu propriul Lui sânge şi astfel a încheiat răscumpărarea noastră. Sângele Său nu s-a pierdut în praful acestui pământ; a fost vărsat pe acest pământ, dar conform Scripturii El a intrat în Sfânta Sfintelor cu propriul Său sânge şi l-a pus pe scaunul îndurării. De atunci, mila lui Dumnezeu este acordată oricui vrea s-o primească. Sângele încă mai vorbeşte pentru noi, astăzi. Este sângele legământului celui nou, care este valabil în timpul harului pentru toţi cei ce cred. Aceasta ne aminteşte despre prorocia dată de Isaia: „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui” (Isaia 53:10).

 

Mijlocitor şi Avocat

Noţiunea „ispăşire” şi „împăcare” implică un mijlocitor şi avocat. Iov a exprimat acest gând foarte clar, în Vechiul Testament: „Dar, dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze, Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: «Izbăveşte-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!» Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui. Se roagă lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă Faţa cu bucurie şi-i dă înapoi nevinovăţia” (Iov 33:23-26).

 

Exact acest lucru s-a întâmplat cu cei ce cred: preţul a fost plătit, noi suntem răscumpăraţi, fără păcat şi fără pată în prezenţa lui Dumnezeu. La a doua venire a lui Hristos, trupurile celor ce-I aparţin Lui vor fi transformate, se vor întoarce din nou la floarea tinereţii şi vor rămâne toată veşnicia în starea aceasta, aşa cum a fost profeţit în Iov. Amin!

 

Deja prorocii şi înţelepţii din Vechiul Testament aşteptau să aibă loc răscumpărarea. Iov a strigat prin credinţă, în toate încercările sale şi în situaţia disperată prin care a trecut: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu” (Iov 19:25-27).

 

În toate aceste slujbe, Îl vedem pe Mesia lângă Dumnezeu. Având în vedere lucrul acesta, Pavel a scris în 1 Timotei 2:5: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi”. Nu doi dumnezei, nu două persoane în Dumnezeire, ci un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor: omul, Hristos Isus. Noi trebuie să înţelegem o dată pentru totdeauna că El a trebuit să fie om, ca să răscumpere omenirea, ca să poată muri şi să-Şi verse sângele ca preţ de răscumpărare pentru Biserică.

 

În Evrei 12:24 se spune că noi am venit la „Isus, Mijlocitorul legământului celui nou” şi la „sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel”. Înainte ca aceste lucruri să devină reale în viaţa noastră duhovnicească, noi trebuie să credem totul. Deja în Vechiul Testament s-a amintit de „mijlocitor”, în persoana prorocului Moise, care a stat între Dumnezeu şi oameni. Despre aceasta citim următoarele în Faptele Apostolilor 7:38: „El este acela care, în adunarea israeliţilor din pustie, cu Îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă”. Dumnezeu vorbea, iar Moise dădea poporului cuvintele pe care le-a primit. El a acţionat ca mijlocitor.

 

Este nevoie de asemenea şi de slujba unui avocat. Ioan îi îndeamnă pe cei deveniţi credincioşi: „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (greceşte: avocat), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi” (1 Ioan 2:1-2). Din nou Îl vedem pe Hristos lângă Dumnezeu, dar nu ca pe o altă persoană a dumnezeirii, ci în una din slujbele necesare Bisericii şi planului de mântuire. Ca Mijlocitor, El stă acum la dreapta Măririi. Lucrul acesta a fost profeţit în Psalmul 110:1: „Domnul (IAHVEH) a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale»”. El rămâne acolo până când timpul se încheie, când toate lucrurile vor fi puse sub picioarele Lui (Evrei 1:13).

 

Rezumat

De-a lungul Noului Testament, Isus Hristos este arătat lângă Dumnezeu, la dreapta Lui, deşi niciodată ca o a doua persoană a Dumnezeirii, ci întotdeauna în una din slujbele pe care a trebuit să le împlinească – de exemplu ca Fiu al omului. Când Ştefan a văzut cerul deschis, el a mărturisit următoarele: „Iată, văd cerurile deschise şi pe FIUL OMULUI stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Faptele Ap. 7:56). În Sfânta Scriptură nu se relatează niciodată că ar fi văzut cineva un alt Dumnezeu lângă Dumnezeu. Însuşi Domnul Isus a spus înaintea curţii de judecată: „…de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu…” (Mat. 26:64).

 

Iubitul nostru Domn Isus Hristos a trebuit să fie multe: Mielul lui Dumnezeu, Mare Preot, Fiul omului, ş.a.m.d., după cum am arătat. Ori de câte ori a fost arătat „lângă Dumnezeu”, El exercita o slujbă care este în legătură cu mântuirea noastră.

 

El a trebuit să devină toate acestea pentru ca noi să fim mântuiţi. În Evrei 12:2 citim: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu”.

 

Acelaşi, pe care L-a văzut Ştefan ca Fiul omului, a fost văzut şi de Ioan umblând în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur (Apoc. 1:12-20). Ştefan L-a văzut în cer, Ioan L-a văzut pe pământ, în Biserică. Tot El este Marele Preot care are milă de slăbiciunile noastre (Evrei 4:15). El este Avocatul care mijloceşte pentru noi la scaunul harului.

 

El i S-a putut arăta, de asemenea, lui Saul pe drumul Damascului, într-o lumină strălucitoare. Faptele Apostolilor 9:3-6: „Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: «Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?» «Cine eşti Tu, Doamne?», a răspuns el. Şi Domnul a zis: «Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti»”. Deci, Cine este El? Ce este El? Unde este El? Unul Îl vede ca Fiul omului lângă Dumnezeu, celălalt Îl vede la scaunul harului ca Mare Preot, mijlocind pentru noi. Apoi este văzut în mijlocul celor şapte sfeşnice. Şi iarăşi, a fost văzut în lumina supranaturală care a orbit ochii lui Saul. Îl putem vedea într-o multitudine de manifestări şi totuşi, El rămâne acelaşi. În Ioan 3:13, El a spus: „Nimeni nu s-a suit în cer, în afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este în cer”. Când a spus aceasta, El stătea cu ambele picioare pe pământ şi le vorbea oamenilor.

 

Aceasta nu este totul: pe insula Patmos, Ioan mărturiseşte că L-a văzut ca Leul din seminţia lui Iuda, care a biruit. Apoi L-a văzut ca pe un Miel junghiat. Totul devine tot mai clar şi anume, că noi ne aflăm pe terenul divin al descoperirii.

 

Am putea să continuăm să ne referim la descoperirile Sale. În ciuda tuturor acestora, El rămâne acelaşi. Acestea au fost diferite slujbe pe care a trebuit să le împlinească. Dar dacă mergem la esenţa lucrurilor, vom ajunge din nou la Domnul Dumnezeu Cel veşnic. Noi nu ne oprim la descoperirile Sale, ci ştim că într-o zi şi anume atunci când totul va ajunge la desăvârşire, Îl vom vedea aşa cum este. Domnul Se poate descoperi cum doreşte şi pentru aceasta nu va cere permisiunea nimănui.

 

Fii ai lui Dumnezeu

Ne ocupăm de cel mai esenţial adevăr şi anume că Dumnezeu Îşi împlineşte planul Său cu omenirea. El a trebuit să stabilească o relaţie cu noi; de aceea S-a arătat copiilor oamenilor ca Fiul omului. În Evrei 2:6-9 citim: „«Ce este omul ca să-Ţi aduci aminte de el sau fiul omului, ca să-l cercetezi? L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale: toate le-ai supus sub picioarele lui.» În adevăr, dacă I-a supus toate, nu I-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acum, încă nu vedem că toate Îi sunt supuse. Dar pe Acela care a fost făcut «pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii», adică pe Isus, Îl vedem «încununat cu slavă şi cu cinste» din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi”. Toate acestea s-au întâmplat pentru noi. El a trebuit să aibă un trup ca al nostru, pentru a putea să sufere, să moară, să învieze din morţi şi să meargă în slavă. Astfel a croit calea pentru noi. În Evrei 2:10-11 se spune: „Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor. Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească «fraţi»”. Ceea ce a fost scris în Vechiul Testament ca făgăduinţă, se împlineşte literalmente în Noul Testament.

 

După înviere, Domnul a spus femeilor care au venit la mormântul Lui: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea: acolo Mă vor vedea” (Mat. 28:10).

 

Ce gând minunat: Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi au acelaşi Tată. Astfel se împlineşte scopul lui Dumnezeu, acela de a ne aduce înapoi la El, ca fii şi fiice, prin Isus Hristos. Acelaşi gând îl găsim confirmat în Ioan 20:17: „«Nu mă ţinea», i-a zis Isus, «căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru»”.

 

La desăvârşire se va descoperi că toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu vor fi transformaţi în chipul Fiului lui Dumnezeu. Ioan scrie: „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2). Aşa de sigur cum este scris, la fel de sigur se va împlini. Planul veşnic al lui Dumnezeu va dăinui iar cei care cred cu adevărat vor vedea, în curând, împlinirea acestuia.

 

În Psalmul 22:22 este scris: „Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării”. Numele Său nu va fi descoperit oricui, ci aşa cum este scris, va fi făcut de cunoscut numai fraţilor Săi. Ei sunt aceia care pe drept se adresează lui Dumnezeu ca Tatăl lor ceresc. Dumnezeu ne-a dat totul în Fiul, Isus Hristos, Domnul nostru: „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri” (Col. 2:9-10). Şi acest lucru este adevărat şi se va descoperi în fiii şi fiicele lui Dumnezeu.

 

Noi Îl vedem pe Domnul nostru în umanitatea Sa, cum El îndeplineşte toate slujbele necesare lucrării de răscumpărare. Isus a spus atunci: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică; dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5:39). Aşa cum un actor trebuie să joace diferite roluri, tot astfel trebuie să joace şi El fiecare rol necesar mântuirii noastre. Dacă cercetăm Scripturile, aşa cum de altfel ni s-a spus, Îl găsim descris în fiecare aspect. În Noul Testament El a fost exact ceea ce vestise Vechiul Testament că va fi. Cei ce au primit viaţa veşnică şi au fost cu adevărat născuţi din nou, vor înţelege foarte uşor, prin descoperire divină, faptul că Hristos este arătat în diferite slujbe şi descoperiri ale Sale. 

 

În Ioan 17:3 avem o mărturie foarte importantă: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. Aşa cum am arătat, Hristos nu este văzut ca un alt Dumnezeu lângă Dumnezeul Adevărat, ci El este descoperirea directă a lui Dumnezeu, după cum scrie în Evrei 1:3a: „…este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi … ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui…”. El a spus: „Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică” (Ioan 6:40). Următoarele cuvinte ne arată cât este de importantă credinţa că Dumnezeu S-a descoperit personal în Fiul: „Cine crede în Fiul are viaţa veşnică: dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa…” (Ioan 3:36). În ciuda multitudinii în care S-a făcut de cunoscut Domnul, noi privim în spatele învelitorii omeneşti şi mărturisim cu Toma, când Îl vedem pe Isus ca marele Biruitor: „Domnul meu şi Dumnezeul meu” (Ioan 20:28). După mărturia apostolului Pavel, numai cel care are într-adevăr Duhul Sfânt, poate să-L mărturisească pe Isus Hristos ca Domn (1 Cor. 12:3). Desigur, ca Domn El este Dumnezeu.

 

Ca Păstorul cel bun, El Şi-a dat viaţa pentru oile Sale. Ca Mielul lui Dumnezeu Şi-a vărsat sângele pentru răscumpărarea noastră. Ca mare Preot, a intrat în Sfânta Sfintelor. Ca Avocat, El mijloceşte pentru noi, etc, etc. El este şi Piatra de temelie, pe care este zidită Biserica Sa, ca să fie o casă duhovnicească (1 Pet. 2:4-10). Când Biserica va fi desăvârşită, El va fi piatra din capul unghiului. El este Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel din urmă. Ca Fiul lui Dumnezeu, El este Răscumpărătorul, ca Fiul omului El a fost Prorocul, ca Fiul lui David El va fi Împăratul. Ca Fiu, El ne-a făcut fiii şi fiicele lui Dumnezeu (Efes. 1:5-6). Cine Îl vede pe Domnul în toate descrierile care Îl arată lângă Dumnezeu, trebuie să nu uite că totul s-a întâmplat pentru ca planul şi scopul măreţ al lui Dumnezeu cu omenirea să ajungă la îndeplinire. Când se va sfârşi timpul harului, vom domni o mie de ani cu Hristos (Apoc. 20:6). El a dat această făgăduinţă măreaţă biruitorilor, în Apocalipsa 3:20-21. După Împărăţia de o mie de ani, va avea loc judecata de la scaunul alb de domnie şi timpul se va revărsa în veşnicie, iar Dumnezeu va fi totul în toţi.

 

Cel Îmbătrânit de zile

În Daniel 7:9-10 ne este relatată o întâmplare deosebită: „Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roţile lui ca un foc aprins”. Cu siguranţă, Dumnezeu nu este un moşneag şi nici un bunic. El este Tatăl nostru şi acelaşi Dumnezeu veşnic neschimbător. În cazul Lui, nu putem vorbi despre bătrâneţe. În vedenia aceasta, Daniel L-a văzut în toată maiestatea Sa, ca Judecător, ca autoritatea cea mai înaltă. În versetul 13 este arătată legătura. Daniel a spus: „M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui”.

 

Texte ca acesta au fost folosite ca dovadă că Dumnezeu este alcătuit din mai multe persoane, dar a fost total scăpat din vedere faptul că prorocii din Vechiul Testament au văzut mai dinainte lucrurile care urmau să se întâmple în Noul Testament. Vedenia aceasta nu s-a împlinit până în ziua de azi: „I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată” (vers. 14).

 

Va veni clipa când Hristos va domni ca Împărat, iar noi vom domni împreună cu El. Nu aţi fi surprinşi dacă aţi constata că aceeaşi descriere a acestui Îmbătrânit de zile, coincide cu descrierea Fiului omului? Ca să verificăm acest lucru, vom citi Apocalipsa 1 de la versetul 13: ,,…în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului”. Dacă am folosi termenii din Noul Testament, am spune simplu că Daniel L-a văzut pe Tatăl cu părul alb, iar Ioan L-a văzut pe Fiul cu părul alb. Ambele descrieri sunt asemănătoare. Aceasta nu face altceva decât să confirme din nou că Fiul este descoperirea Tatălui, iar la sfârşit se va contopi din nou cu Dumnezeu, după cum este scris în 1 Cor. 15:28: „Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi”.

 

Acest lucru este foarte clar. A fost o vreme când Fiul nu a existat, însă era Domnul; acum El există ca Fiu, iar după aceea va fi din nou Domn. Cel pe care Ioan L-a văzut umblând în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur ca Fiul omului, este Acela care mărturiseşte despre Sine: „«Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul», zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic” (Apoc. 1:8). Înainte ca Domnul să mărturisească despre Sine, Ioan L-a văzut venind, într-o vedenie: „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin” (vers. 7).

 

În Apocalipsa 20 de la versetul 11, este descrisă judecata din urmă. Pe scaunul de domnie stătea o singură persoană. Toţi vor apărea înaintea Lui. „Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui”.

 

Până în ultimul capitol din Biblie întâlnim noţiuni temporare care nu se referă la veşnicie. Aşa este vorba, de exemplu, în Apocalipsa 22 despre pomii vieţii, care rodesc în fiecare lună. Aceasta va fi în timpul Împărăţiei de o mie de ani (Ezec. 47:12). În Apocalipsa 22:3 citim despre „Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului”, dar când este descrisă persoana care stă pe scaunul de domnie, se vorbeşte la singular. „Ei vor vedea faţa Lui (nu „feţele lor”) şi Numele Lui (nu „numele lor”) va fi pe frunţile lor” (vers. 4). Cel ce a vorbit la început, va vorbi din nou la sfârşit. În ultimul capitol al ultimei cărţi Îl auzim spunând: „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul” (Apoc. 22:12-13).

 

Oricine ştie că despre tema aceasta inepuizabilă s-ar putea scrie volume întregi de cărţi. Aceste câteva versete biblice au fost prezentate cu scopul de a ajuta fiecăruia să cerceteze personal subiectul acesta, cu rugăciune. Noi trebuie să fim siguri că în orice credem şi învăţăm, rămânem în graniţele Cuvântului lui Dumnezeu. Ce mai este de împlinit, se va împlini sigur, la timpul potrivit (Hab. 2:2-3). Când totul va fi desăvârşit şi timpul se va revărsa în veşnicie, nu va mai fi nevoie de un Mântuitor, Vindecător, nici de Mijlocitor şi Avocat, etc. Totul va fi adus din nou înapoi la Dumnezeu şi totul va fi desăvârşit întreaga veşnicie. Atunci nu vom mai auzi despre Fiul Omului, Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu – ci Dumnezeu va fi totul în toţi. Domnul Dumnezeu va sta acolo în maiestatea Sa şi noi împreună cu El.

 

Ca o concluzie a acestei expuneri, redăm starea finală, descrisă cel mai bine în Apocalipsa 21:3-7: „«Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut». Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: «Iată, Eu fac toate lucrurile noi.» Şi a adăugat: «Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate». Apoi mi-a zis: «S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu»”. Amin!

https://cespunescriptura.wordpress.com/planul-lui-dumnezeu-cu-omenirea/

 

//////////////////////

 

Opriţi-văăăă!!

 

https://www.resursecrestine.ro/studii/64423/opriti-va

 

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalm 46:10a)

 

 

 

Binenţeles că m-am oprit şi eu. Ba chiar am început şi să meditez. Oare cui îi este adresat un astfel de imperativ? Sigur, mie şi ţie. De ce oare?

Dacă stăm să ne gândim, descoperim că tot ceea ce există în jurul nostru este într-o continuă mişcare – începând de la protoni şi neutroni, până la planetele şi galaxiile din univers. Mulţi astronomi se întreabă, cum de nu intră în coleziune mulţimea mare de corpuri cereşti? Se tot povesteşte că, pe o insulă îndepărtată ar fi existat doar două autoturisme, care, la un moment de neatenţie a unuia dintre şoferi, s-au tamponat. Se pare că omul cu greu poate controla ceea ce este în mişcare.

Gândiţi-vă puţin şi la mintea noastră. Se pare că acest computer uriaş lucrează fără încetare. Nici măcar noaptea nu prea intră în standby. O mulţime de vise, de multe ori fără logică şi noimă, mişună prin inconştientul nostru. Oare de ce nu le putem controla? Se pare că la multe astfel de întrebări nu găsim nici un răspuns plauzibil.

Cineva spunea odată de la amvonul unei biserici că, prima poruncă dată israeliţilor a fost de fapt: „Ascultă, Israele!“ (Deut. 6:4). Aşa cred şi eu. Înainte de a primi un mesaj, trebuie să faci un lucru mare: să asculţi. Da, uşor de zis. Se pare însă că nu e tot atât de uşor şi de aplicat. A asculta înseamnă a te opri de la toate activităţile exterioare şi interioare. Oare câţi semi-ascultători vin duminică de duminică la biserică? Activităţi exterioare nu prea sunt permise în timpul programului divin, însă cele interioare, hmm … Oricum nu le vede nimeni. Nimeni? Dumnezeu a început să-i vorbească lui Samuel doar atunci când acesta şi-a concentrat urechea şi toată atenţia la glasul Lui. Dumnezeu caută liniştea. El e prezent în susurul blând, e fin, vorbeşte atunci când îi acorzi audienţă.

Mulţi creştini sunt dezamăgiţi de faptul că Dumnezeu nu le vorbeşte. Unii cer voia Lui, alţii vor să primească o anumită călăuzire şi viziune în viaţă, alţii vor să transmită altora mesajul lui Dumnezeu. Ne întrebăm, de câte ori am vorbit mai mult de la noi?

Marta a fost o femeie deosebită. Ea e imaginea slujitorului devotat şi neobosit. De fapt chiar ea a fost aceea care L-a invitat pe Domnul Isus în casa ei. E frumos şi corect, ca atunci când ai un oaspete atât de preţios, să cauţi să-I slujeşti cum se poate mai bine. Oare e greşit ceea ce a făcut ea? O mulţime de oameni flămânzi aveau nevoie mare de serviciile ei. Domnul Isus, însă, a trebuit să-i spună că, toate aceste lucruri sunt utile, însă unul singur trebuieşte. Asta-i un fel de necesitate sută la sută. În cer vor intra mulţi oameni, care, poate că au slujit mai puţin. Tronul de răsplătire însă se află deja în cer. Sigur că ar trebui să ne dăm toată silinţa, ca să avem parte de o răsplată cât mai mare. Însă a nu te deschide pentru Dumnezeu, a nu căuta Cuvântul şi voia Lui e ceva de o importanţă decisivă, ce ţine veşnicie. Domnul Isus a spus: „Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.”Cum însă să faci ceea ce nu ştii?Iată deci, la ce este de folos acest: “Opriţi-vă”.Se ştie că frâna este funcţiunea cea mai importantă a unui autoturism. Am văzut că, în anumite ţări, pe alocuri, la coborâri ceva mai abrupte, s-au construit zone de oprire forţată. Nu e alt ceva, decât o ieşire de pe şoseaua principală, pe o proţiune scurtă de drum, la capătul căreia se află o movilă de pământ. Câteodată Dumnezeu e nevoit să ne ducă pe astfel de străzi, pentru ne opri El din goana şi agitaţia noastră. În astfel de cazuri poate fi greu şi dureros, dar s-a dovedit întotdeauna a fi spre binele şi folosul omului iubit de El.

Dumnezeu vrea din toată inima să te opreşti singur, să-ţi controlezi întreaga maşinărie a gândurilor tale, să ai puterea interioară de a opri toate rotiţele minţii tale şi să-I spui: “Vorbeşte, Doamne. Acum e linişte. Acum nu fac nimic alt ceva, decât să te ascult!” Te vei mira de modul în care vei înţelege Biblia, de vocea Duhului Sfânt. Vei înţelege chemarea Lui, iar slujirea pe care o vei face, va fi înregistrată în contul cerului şi va fi răsplătită.

 

////////////////////

Psalmul 46;10. “Opriti-va si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu: ……..

  by john Fischer

 

Psalmul 46;10. “Opriti-va si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu: Eu stapanesc peste neamuri, Eu stapanesc pe pamant.”

 

         Sa te opresti nu e lucru usor. Asta presupune sa ai puterea de a te controla In pornirile firi pamantesti.Este vorba sa te opresti din atitudini care sunt daunatoare tie dar si celor din jurul tau.Vorbesc pentru cei care sunt “credinciosi” dar care nu se mai pot opri cand produc neantelegeri Intre Fratii. Si nu numai Intre Fratii ci si In relatiile lor cu cei din jur. Am avut ocazia sa stau de vorba cu unele persoane care se credeau credincioase vor fi!ca numai Domnul cunoaeste pe cei ce sunt ai Lui. Domnul Isus ne-a lasat si anumite repere ca sa distingem pe cei care spun ca sunt credinciosi.Ii veti cunoaste dupa roadele lor.Matei 7;16;20.Dar aceste persoane nu se mai puteau opri si nici chiar dupa ce un frate a intervenit nu taceau.Nu au dat si ele peste acest verset unde citim ca; Dumnezeu da o porunca cand le spunea In vechime Israelitilor si noua azi sa te opresti?Pentru unii dintre cei ce se numesc crestini, e un mod de viata sa se deslantuie In relatiile lor cu cei din jurul lor.De unde sa te opresti ca un credincios cand dai peste astfel de cuvinte;Opriti-va?

 

          Psalmistul se adreseaza unor oameni care faceau parte din poporul lui Dumnezeu pamantesc. Cu alte cuvinte, nu erau straini de Dumnezeul adevarat. Sau, sa aduc In atentie cum ne arata Cuvantul cu privire la acest popor pe care Ii numeste fii ai lui Avraam, Isac si Iacov.Lor le vorbea Psalmistul sa se opreasca.Poate ne vom Intreba unii din noi. De unde sa se opreasca? Indraznesc sa spun din felul lor de viata pe care Il duceau. Dumnezeu a ales acest popor ca sa fie o pilda, un exemplu pentru neamurile din jurul lor. Spuneam cu alta ocazie ca; Israel are corespondenta azi In Biserica corporala.Cum au fost Israelitii scosi dintre Egipt,tot asa a fost scoasa si Biserica din lume ca sa fie o pilda un exemplu pentru lumea Intreaga care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Spuneam atunci ca Egiptul este In Sceriptura asemanat cu Lumea.Si vai, cum au falimentat ei ca Israelitii sa-L reprezinte pe Dumneze cel viu si adevarat.

 

         Unde sa-L reprezintre ei? printre popoarele pagane.Asa a falimentat si Biserica corporala de a prezenta pe Dumnezeu, Imparatia lui pe pamant.Si unora si altora le spune Cuvantul; Opriti-va. Daca Israelitilor le spune aceste cuvinte, Biserici cu o si mai mare raspundere le trage atentia.Avem scris In Cartea Apocalipsei despre biserici In ce stare deplorabila le vede Domnul Isus.Le vaita si le avertizeaza ca nu mai pot continua necistind numele sfant al lui Dumnezeu.Azi nu mai este nici una din Bisericile de alta data. Iata dece spun de Biserica corporala. Pentruca este diferenta Intre adunatura la un loc (corporal) si Biserica vie a celor Intai nascuti.Evrei 12;23.Le-a luat sfesnicul si nu au mai putut lumina.As Indrazni sa spun ca; Si lui israel si Biserici corporale Ii spune;Opriti-va din necinstirea numelui Meu.

 

         Erau ei Israelitii atunci si Biserica corporala azi constienti ca necinstesc pe Dumnezeu prin felul lor de a trai, de al reprezenta asa cum am spus ceva mai sus? Unii pot spune; prin ce necinstesc azi Biserica numele lui Dumnezeu? Cunoastem cum a aparut Biserica In timpurile dela Inceput(biserica primara) si cum se gaseste azi.Vorbesc de un tot ca si denumire. Apoi, Cunoastem cum a fost acest popor Israelit pe vremea Patriahilor si cum este azi.Este simplu sa ne uitam cum isi duc viata ei care se numesc Israel.Sau amestecat cu neamurile In decursul istoriei lor zbuciumate. Dece au o istorie zbuciumata? Tocmai pentruca deseori l-au respins pe Dumnezeu si sau dus dupa dumnezeii altor popoare.In decursul istoriei lor pamantesti sau Indepartat mereu, mereu de la ascultarea de Dumnezeu,Asemanarea lor cu Biserica corporala este ca o oglinda indentica in comportament dealungul vremi.

 

         Asemanare pe care o aduc In atentie oridecate ori mi se iveste ocazia sa spun cate ceva de Israel si  Biserica. Din nou se pune Intrebarea; Dece sa se opreasca si unii si alti? Raspunsul Il avem In continuarea acestui verset;sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu:Dece le spune, le trage atentia Dumnezeu Israelitilor si Biserici azi? Inteleg ca uitase de Dumnezeul adevarat si se Inchinau, slujeau altor dumnezei al popoarelor pagane.Biserica corporala are si ea dumnezeii ei.Oamenii care se strang acolo au ajuns sa venereze pe om orcare ar fi el.Daca ne uitam In biserici vom vedea atitudini care uneori nici la cei din lume nu le gasesti.Opriti-va de a-mi necinsti numele Meu cel sfant.Vor fi unii care nu sunt de acord cu cele spuse aici. Dar acestia nu stiu ca Biserica corporala. De strangere Impreuna, are corespondenta In denumirea de;Casa lui Dumnezeu.

 

         Ce citim In Cuvant despre aceasta Casa a lui Dumnezeu? Ca are o caracteristica aparte anume;Sfintenia. Psalmistul asa o vedea si spune despre ea;Sfinteenia este podoaba Casei Tatle.Psalmul 93;5.Israelitii pretindeau ca sunt un popor aparte al lui Dumnezeu. Bisericile azi pretind ca sunt deosebiti de cei deafara. Spuneam cu alta ocazie ca, isi zic cu un fel de mandrie ca sunt pocaiti. Sustin ei ca sunt diferiti de cei de afara dar nu si In felul pe care il traiesc. Iata dece Dumnezeu spune ca o porunca aceste cuvinte;Opriti-va.Si versetul continua cu explicatia pe care o da.Eu stapanesc peste neamuri, Cu alte cuvinte,nu aveti deaface cu un Dumnezeu care tolereza pacatul In mijlocul vostru. Fie ca popor sau ca Biserica,Adunare.Eu stapanesc.Adica sa stiti ca va disciplinez, va pedepsesc.Asa i-a discipinat pe Israel ca popor si tot asa disciplineaza si azi Dumnezeu Biserica.Pentru Israeliti Neamurile erau popoarele din prejurul lor sau cu care se Incurcasera. Pentru Biserica, Adunare, sunt cei deafara cum Ii numeste Ap,Pavel. Am sa aduc In atentie Neamurile ca dovada ca Dumnezeu este stapan.

 

         Sa nu fie confuzie In ceia ce spun.Fapte 13;48 Neamurile se bucurau cand au auzit lucrul acesta si preamareau Cuvantul Domnului. Si toti cei ce erau randuiti sa capete viata vesnica au crezut.Iata deci, ca Neamurile erau nu numai supuse dar si binecuvantate ca si Israelitii. Eu stapanesc pe pamant.” Cu alte cuvinte, Inaintea mea nu e nici-o diferenta Intre voi Israeliti si Neamurile.Sunt convins ca sunt unii daca nu cei mai multi care nu vor fi deacord cu ceia ce spun. Dar Scriptura este Cartea care cuprinde cuvintele lui Dumnezeu,Asa dar, fie ca agreiem noi sau nu ,ce este scris e da si amin.Eu stapanesc peste neamuri, Eu stapanesc pe pamant.” Cu alte cuvinte si peste voi Israelitilor.Aceste ultime cuvinte fac sens la ceia ce am spus.Si as Incheia cu ceia ce spune Ap, Pavel ca nu mai e nici-o diferenta Intre Iudeu si Grec (neamurile). Cu alta ocazie am spus ceva mai pe larg din aceste versete.Galateni 3;28 si Coloseni 3;11.Dumnezeu a avut In vedere din vesnicie ca v-a veni Fiul sau si se v-a numi Hristos Domnul. Si ca In El dispare diferenta sau as Indrazni sa spun ;preferinta Inaintea lui Dumnezeu.

John Balarie, Los Angeles California!

https://fischerdotcom.wordpress.com/2018/02/03/psalmul-4610-opriti-va-si-sa-stiti-ca-eu-sunt-dumnezeu/

 

///////////////////////

 

Domnul răstoarna sfaturile neamurilor – Traian Dorz

 

Binecuvântat să fie Numele Domnului, căci atât de multe sfaturi şi conferinţe, şi planuri, şi hotărâri puternice şi rele, ale multor neamuri, a răsturnat El! Multe sfaturi, chiar şi ale celor mai puternice neamuri, a răsturnat Dumnezeu în scurta istorie a omului pe pământ. Câte sfaturi „bine puse la punct“ a zădărnicit Domnul chiar în ultima clipă, dacă ceea ce urmăreau acestea era rău! Printr-un mic amănunt, neprevăzut de ei, dar cunoscut lui Dumnezeu, totul a fost răsturnat…

 

Câte măsuri nedrepte, puse la cale în cel mai viclean mod, ţesute cu abilitate şi urzite cu o blestemată pricepere, Dumnezeu le-a zădărnicit, întorcându-le chiar împotriva celor ce le urziseră!… Căci El veghează atent asupra tuturor oamenilor, ca să izbăvească pe cei credincioşi nevinovaţi din orice curse. Şi ca să intervină, răsturnând mai devreme sau mai târziu toate sfaturile celor răi, ori schimbând rezultatul lor, ori pe sfătuitorii blestemaţi.   Iată cum a răsturnat Domnul sfatul lui Haman (Estera 6, 7-11).

 

Cum a răsturnat sfatul lui Saul (1 Samuel 19, 10), planul lui Absalom (2 Samuel cap. 17 şi 18). Şi al lui Belşaţar (Daniel 5, 1-31). Şi al haldeilor (Daniel 3, 8-30). Şi al uneltitorilor împotriva Sf. Apostol Pavel (Fapte 23, 12-35 sau 24, 1-23).

 

Cum a răsturnat Domnul sfaturile filistenilor, ale Babilonului, ale romanilor, ale atâtor alte neamuri…, planurile de asuprire şi de răzbunare, de nimicire şi de nedreptate, ale atâtor conducători de popoare, mai vechi sau mai noi…

 

Cu ce gând au început mulţi conducători de popoare războaiele lor. Şi chiar ultimele războaie! — Şi iată cum s-au răsturnat şi sfaturile şi scaunele lor sub ruinele pe care le-au făcut şi care i-au îngropat pe ei înşişi pe vecii vecilor în blestemul neamurilor pe care le-au sfătuit rău! Dar cei neascultători şi necredincioşi nu vor să înveţe minte din păţania înaintaşilor lor, ca împăratul Babilonului (Daniel 5, 20-24). Nu învaţă până când mâna Domnului, pe Care tot nu încetează a-L mânia, se abate şi asupra fiecăruia, scriindu-le osânda cumplită şi imediată.

 

Frate om, oricine ai fi tu şi orice scaun ai ocupa în clipa scurtă a vieţii tale pe acest trecător pământ, fii înţelept!

 

Teme-te de Dumnezeu şi de mâinile Lui (Evrei 10, 31)! Teme-te de răsturnarea planurilor tale şi a scaunului tău şi nu te îngâmfa împotriva voii lui Dumnezeu! Nu sfătui împotriva celor nevinovaţi!

 

Nu lucra împotriva Cuvântului şi Numelui Său Sfânt şi nu prigoni pe credincioşii Lui! Nu uita cine ai fost şi ce vei fi în curând! Nu uita istoria semenilor tăi şi nu uita ce au păţit alţii, care au  tiranie. Crime şi nelegiuiri. Căci va veni, mai grabnic de cum îţi închipui tu şi cum nici nu-ţi închipui tu unde, şi de la cine nici nu-ţi închipui, pieirea ta şi răsturnarea sfatului tău. Teme-te de Acela Care te poate răsturna oricât de tare ai fi tu! (Luca 12, 5). Teme-te de Dumnezeu, Care în fiecare zi răstoarnă şi ridică pe mulţi şi multe!

 

O doamne, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, Te rugăm ai milă de dreptatea celor asupriți, de libertatea celor nevinovați, de apărarea celor năpăstuiți, pe care sfaturile neamurilor, îmbătate de slava înșelătoare a lumii, le batjocoresc și le încalcă! Ai grijă, Doamne, de răstunarea la timp a tuturor planurilor făcute împotriva alor Tăi și împotriva Ta! Tu, Care vezi în orice loc tot ce se pune la cale, împiedică și răstoarnă, Doamne, planurile nedemne și criminale. Răstoarnă uneltirile, provocările, cursele și lațurile puse în calea celor nevinovați și împotriva Lucrării Tale. Pentru ca Numele Tău să fie slăvit, moștenirea Ta, binecuvântată iar vrăjmașii Tăi, rușinați și ruinați. Amin.

 

Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 2

 

 

https://oasteadomnului.info/domnul-rastoarna-sfaturile-neamurilor-traian-dorz/

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Planul de distrugere a firmelor românești de către SRI împreună cu ANAF, MAI, DNA și celelalte parchete pentru a face loc “investitorilor străini”, în baza unui protocol ilegal semnat în 2012; „S-a confirmat că SRI și Kovesi au distrus mediul de afaceri din România”. Acuzații grele din Statele Unite ale Americii; Memorialul Durerii Postrevoluționare! RAPORT PE STATUL PARALEL – S-A INTORS GHINIONUL – Lumea Justitiei a formulat plangere impotriva clasarii date de procurorul PICCJ Ioan Sandru, care i-a albit pe sotii Carmen si Klaus Iohannis pentru casele din Sibiu luate pe falsuri: Cristi Danilet si caracatita sorosista…

NEVASTA LUI BALAN DIN CSM, ACUZATA DE MUSAMALIZARE – Procuroarea Ionela-Crina Balan de la Sectia a II-a DNA a inchis un dosar de coruptie si abuz in serviciu in care era vizat un fost consilier prezidential al lui Basescu si un… AU SCOS MORTUL VINOVAT –(Semn Apocaliptic- ni se scurteaza zilele…) Anul 2021 a fost cel mai scurt an înregistrat vreodată! De ce? Dupa ce  iliescienii au vrut sa ingroape si urmele lacrimilor decembriste… Cine a salvat „Dosarul Revoluţiei“?Dupa ce Satan cel  Iliescian si-a bagat coada pana la cotor si in domnisoara (in)Justitie-politizand-o… Parlamentul face primul pas pentru depolitizarea CCR. Ce judecători nu ar fi prins scaunul de magistrat dacă exista interdicţia apartenenţei politice… Toată lumea l-a văzut, toată lumea vorbește despre el. „Nu vă uitaţi în sus!” e poate cel mai important film din ultima vreme; IAR si iarasi Liderii PSD şi-au plantat în funcţii publice foarte bine plătite copiii, nepoţii, soţii şi soţiile. Lia Olguţa Vasilescu a dus impostura la un alt nivel: le-a găsit locuri călduţe atât fostului soţ, cât şi actualului concubin… Beizadelele celor care ne conduc. Familia generalului Oprea, între Lamborghini și plagieri… Amintiri funebre despre BEIZADELE EUROPENE/Părinții ne FURĂ AZI, EI ne vor CONDUCE MÂINE! DOVADA că PESEDIȘTII sunt HOȚI și MINCINOȘI de MICI!  Pesedizarea nu și-a spus ultimul cuvînt- După 30 de ani de postcomunism nu există o evidență clară a patrimoniului fostelor structuri comuniste; DNA anunță: fost comandant al unei unităţi militare din Gorj, trimis în judecată… Beizadelele guvernării PSD-ALDE: Copii, soții și iubite plantați în posturi publice confortabile; Nistorescu îl demolează pe „Varan”: „Moșneagul feroce Dan Voiculescu, sforar de bază în culisele politicii și mass-media, luptă orbește pentru putere”; Fiindca a devenit boier prin privati hotie/fesenie… genialul actor da iar o lovilutie de teatru… Rafală de minciuni cu iz sovietic la 32 de ani de la Revoluție. Mircea Dinescu: „Dacă nu apărea Ion Iliescu, pe noi ne împuşcau”… Preamasonicul nefericit  o face pe fraierul care nu stie ca ne-a hranit/INDOPAT cu minciuni,manipulari, minerizari si cu alte toxine ICONATE si… Va rog,nu uitati sa reparati/minerizati… Chinurile groaznice prin care au trecut buneii noștri – DEPORTĂRILE STALINISTE… Cuvinte care lipsesc din Biblie… Pentru ca orice invatatura omeneasca ne duce de rapa  …Nu va luati dupa cei care ne vor prosti ,saraci,manipulati si  pesedizati-minerizati…

 

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

Arunci zatul de cafea? Iată noua motive pentru a nu mai face asta! Pune o cană de orez în garderoba și iata ce se va întâmpla! Furnici in casă! Gratie acestui remediu natural, nu le veți mai vedea niciodată! Fructe si legume pe care sa nu le pastrezi impreuna; Nu mai aruncați pâine veche: iată 5 moduri de a o reutiliza; Alimentele ultra-procesate provoaca diabet; Cauzele aparitiei epilepsiei; 8 sfaturi pentru a elimina tartrul dentar în mod natural; Cum să-ți testezi urina pentru a afla dacă ești sănătos; De ce apare artrita reumatoidă; Boala care poate afecta multe părți ale corpului, inclusiv articulațiile, pielea, rinichii, inima; Ceaiuri pentru infecţia urinară; Supa de varză ajuta la combaterea malariei; Semnele unui accident vascular cerebral; Cancerul gastric poate fi depistat in faza incipienta cu aceasta investigatie

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Cancerul gastric poate fi depistat in faza incipienta cu aceasta investigatie

 

 

In primele etape, cancerul gastric prezinta putine sau niciun simptom. Asta face dificila detectarea lui, astfel ca medicii diagnosticheaza aceasta maladie adesea in stadii avansate. In acel moment, este mai dificil de tratat. La ora actuala nu exista un test screening, insa avem la dispozitie o investigatie care poate depista cancerul gastric (cancerul de stomac) la persoanele cu risc ridicat.

 

 

 

Dr. Saowanee Ngamruengphong, medic gastroenterolog la Johns Hopkins, explica modul in care medicii privesc captuseala stomacului fara a efectua operatii. Procedura endoscopica ajuta la depistarea pacientilor cu risc ridicat si la diagnosticarea cancerului de stomac mai devreme.

 

Din pacate, nu exista nici un test de screening recomandat pentru a depista cancerul gastric precoce la populatia generala. Cu toate acestea, dr. Ngamruengphong spune ca medicii folosesc endoscopia superioara pentru a depista si detecta cancerul gastric la persoanele cu risc ridicat de a dezvolta boala.

 

„Nu exista niciun ghid standard cu privire la cine trebuie depistat cancerul de stomac, asa ca ne bazam recomandarile de screening pe riscul pacientilor de a dezvolta acest cancer. Pe baza a ceea ce gasim, determinam cat de des pacientii ar trebui sa fie supusi testelor de urmarire”, a spus medicul gastroenterolog.

Cancerul gastric: cine are un risc crescut

Factorii pe care Ngamruengphong ia in considerare la identificarea pacientilor cu risc includ, printre altele, sanatatea fizica si genetica. Anumite tipuri de infectie gastrica si sindroame ereditare, cum ar fi sindromul Lynch si sindromul Peutz-Jeghers, cresc riscul de cancer la stomac. Daca aveti un istoric familial sau daca sunteti un fumator de multi ani, de asemenea, sunteti sub risc. Etnia si rasa sunt alti factori de risc – de exemplu, non-caucazienii.

 

 

 

Testul standard pentru depistarea cancerului de stomac

Potrivit dr. Ngamruengphong, endoscopia superioara este testul standard de aur pentru diagnosticarea cancerului de stomac astazi. In cadrul acestei proceduri, endoscopul – un tub lung, subtire, flexibil, care are la varf o camera video cu o sursa de lumina, este introdus in gura pacientului. Medicul ghideaza endoscopul spre stomac si pe masura ce acesta inainteaza sunt analizate atent mucoasa esofagului si a stomacului. Sunt inspectate toate zonele suspecte de cancer.

 

Chiar si cu un endoscop, poate fi dificil sa distingi leziunile canceroase de tesutul stomacului sanatos sau cicatrizat. „Cand efectuam o endoscopie de screening, nu vedem o masa mare atunci cand este prezent cancerul. In schimb, deseori vedem leziuni foarte mici, foarte subtile”, explica medicul.

 

Medicii cu experienta vasta folosind acest instrument de screening pot detecta mai usor subtilitatile cancerului de stomac foarte timpuriu. Cu ajutorul unor tehnologii endoscopice recente, cum ar fi imagini si coloranti de inalta calitate, medicii pot detecta cancerul gastric chiar si in stadii incipiente.

 

 

/////////////////

 

Semnele unui accident vascular cerebral

 

 

 Accidentul vascular cerebral poate provoca paralizie sau pierderea cunostintei. Uneori este detectat de unul sau altul dintre urmatoarele semne:

 

 

 

ameteli si pierderi bruste de echilibru

amorteala brusca, pierdere de tandrete sau paralizie a fetei, bratului, piciorului sau partii laterale a corpului;

confuzie, o dificultate brusca de exprimare sau întelegere;

pierderea brusca a vederii sau vederea încetosata într-un ochi

o durere de cap brusca, de o intensitate exceptionala, uneori însotita de varsaturi.

În toate cazurile, serviciile de urgenta trebuie contactate cât mai curând posibil.

 

Accidentele vasculare cerebrale au consecinte foarte diferite. Mai mult de jumatate din oameni au sechele. Aproximativ 1 din 10 persoane se recupereaza complet.

 

Severitatea sechelelor depinde de regiunea creierului afectata si de func?tiile pe care le controleaza. Cu cât este mai mare suprafata fara oxigen, cu atât va fi mai probabila aparitia de sechelele. În urma unui accident vascular cerebral, unele persoane vor avea dificultati în vorbire sau scriere (afazie) si probleme de memorie. De asemenea, pot suferi de paralizie mai mult sau mai putin semnificativa a organismului.

 

Semnele unui accident vascular cerebral, o urgenta medicala

Când celulele nervoase sunt lipsite de oxigen, pentru chiar numai câteva minute, mor si nu se vor regenera. De asemenea, cu cât este mai scurt timpul dintre accidentul vascular cerebral si managementul medical, cu atât este mai scazut riscul de sechele grave.

 

 

 

Oricare ar fi daunele cauzate de privarea de oxigen, creierul are o anumita adaptabilitate. Celulele nervoase sanatoase reusesc uneori sa preia celulele moarte daca sunt stimulate de diverse exercitii.

 

Cauze

Ateroscleroza, adica formarea placilor lipidice pe peretele vaselor de sânge, este una dintre principalele cauze ale accidentului vascular cerebral. Hipertensiunea arteriala este, de asemenea, un factor de risc semnificativ. În timp, presiunea anormala exercitata de sângele de pe peretele vaselor de sânge poate provoca ruperea lor. Ruperea unei artere a creierului poate fi facilitata de prezenta unui anevrism. Anevrismul este umflarea unei sectiuni mici a unei artere, din cauza unei slabiciuni a peretelui.

 

Nu este întotdeauna posibil sa se determine cauza exacta a unui AVC. Este important însa ca medicii sa o caute prin diferite teste pentru a reduce riscul de recurenta.

 

Accidentul vascular cerebral poate provoca paralizie sau pierderea cunostintei.

 

////////////////////

 

 

Supa de varză ajuta la combaterea malariei

 

 

Supa de varză ajuta la combaterea malariei. A fost o descoperire întâmplătoare pe care cercetătorii au făcut-o în timpul unui experiment cu copii. Ciorba de varză fermentată ar putea astfel să ajute organismul să se apere de parazitul malariei.

 

 

 

Totul a început cu un experiment pentru a arăta copiilor diferența dintre un remediu pe bază de plante și un medicament. La Săptămâna Științei din Marea Britanie, cercetătorul malariei, Jake Baum, a vorbit la Școala Primară „Children of Eden” din Londra, nerăbdător să afle dacă un remediu casnic pentru răceli funcționează cu adevărat. In aceasta activitate dovedită împotriva virusului răcelii și dornică să descopere noi tratamente pentru malarie, cercetătorul le-a cerut copiilor să faca ceva în folosul familiei lor în caz de răceală, febră sau gripă. Copiii au origini diferite (Europa, Africa de Nord, Orientul Mijlociu), astfel încât să poată fi studiată o mare varietate de supe.

 

În total, 56 de probe de supă au fost analizate în laborator de către Jack Baum și echipa sa. Au fost incubate timp de 72 de ore diferite culturi de malarie, conținând Plasmodium falciparum, cea mai mortală specie de Plasmodium, paraziți care provoacă malarie la om.

 

Supa de varză ajuta la combaterea malariei

Cercetătorii au observat apoi rezultatul și au descoperit că cinci dintre cele 56 de buline testate au redus creșterea cu peste 50% a parazitului imatur sexual. Pentru doi dintre ei, activitatea inhibitoare a fost chiar comparabilă cu cea a unui medicament antimalarian foarte eficient, dihidroartemisinina. Patru probe au fost eficiente 50% în blocarea maturizării sexuale a paraziților, reducând astfel transmiterea malariei.

 

 

 

„Una dintre cele mai eficiente supe a fost o ciorbă vegetariană făcută din varză fermentată”, a declarat Jack Baum de la CNN. „Dar știți, oamenii cântă laudele kimchiului și ale altor tipuri de varză fermentată, așa că poate există un motiv acolo”, sugerează cercetătorul. Acestea fiind spuse, niciun fel de ingrediente nu a fost comun celor cinci supe care prezintă un efect împotriva malariei.

 

Oamenii de știință, care și-au publicat descoperirile în revista Archives of Disease in Childhood, legate de British Medical Journal, au în vedere acum studii clinice pentru a testa ingredientele active ale supelor în cauză, după ce au fost identificate. Pe măsură ce rezistența la medicamente antimalarice continuă să crească, cercetătorii speră să găsească noi abordări ale malariei prin remedii naturale.

 

///////////////////////

 

Ceaiuri pentru infecţia urinară

 

 

Printre cauzele infecţiei urinare se numără igiena deficitară, aportul insuficient de lichide, golirea incompletă a vezicii, prezenţa pietrelor la rinichi şi prostata mărită în volum. Femeile sunt mai predispuse la infecţii urinare, din cauza uretrei scurte.

 

 

 

Semnele care ar trebui să te trimită la medic sunt usturimea în timpul urinării, senzaţia de presiune în zona pelviană, urina tulbure şi/sau urât mirositoare, nevoia de a merge des la toaletă, prezenţa sângelui în urină. La acestea se adaugă oboseala. Dacă infecţia ajunge la rinichi, apar febra, durerile de spate, în zona rinichilor, frisoanele, o stare generală de rău.

 

Vârstnicii, diabeticii, persoanele care suferă de cancer şi cei infectaţi cu HIV au un grad mai ridicat de a face infecţie urinară.

 

 

Infecţie urinară – prevenţie

Pentru a preveni infecţiile urinare şi apariţia recidivelor, trebuie să te hidratezi suficient ( 2 litri de apă zilnic), să mergi la toaletă imediat după apariţia senzaţiei de urinare şi după un act sexual. Evită lenjeria intimă din material sintetic, deoarece creează un mediu favorabil dezvoltării bacteriilor, şi optează pentru cea din bumbac.

 

Infecţie urinară – Ceaiuri pentru infecţia urinară

Un pacient este sfătuit să nu ia medicamente fără să consulte medicul, întrucât o infecţie netratată corespunzător poate să determine o pielonefrită, cu distrugerea rinichiului.

 

Tratamentele pot fi naturiste – cu efect antiinflamator şi, respectiv, cel mai important, de tip antibiotic- ţintit asupra bacteriei dăunătoare, după ce se realizează urocultura şi sumarul de urină. În momentul tratării repetate după ureche a unei infecţii vechi, germenul determinant devine rezistent la antibiotice, cu imposibilitatea înlăturării acelei infecţii şi complicaţii grave asupra rinichiului şi funcţiilor sale.

 

Există mai multe plante considerate adevărate antibiotice naturale. Folosite sub formă de uleiuri esenţiale, sunt deosebit de puternice în lupta cu bacteriile. Unul dintre uleiurile recomandate este cel de cimbru. Se administrează câte cinci picături, de două ori pe zi, diluat în 100 ml de apă. Se bea pe stomacul gol, durata tratamentului fiind de două săptămâni.

 

De asemenea, uleiul de scorţişoară ajută organismul să lupte împotriva microorganismelor de tip fungic şi bacterial, iar uleiul de arbore de ceai este un antibiotic puternic, ce distruge bacteria E. coli, răspunzătoare de infecţiile urinare. Aceste uleiuri se administrează ca şi cel de cimbru. Trebuie menţionat şi uleiul de şovârv, parcă „specializat” pe bacteriile din tractul urinar. Bogat în carvacrol şi timol, el distruge învelişul lipidic viral al bacteriilor, ceea ce nu mai permite microorganismului aderarea la altă celulă gazdă.

 

Frunzele de măslin au, potrivit numeroaselor studii, un efect antibiotic cu spectru larg. Produsele naturiste care le conţin pot concura fără probleme cu orice antibiotic de sinteză şi sunt eficiente inclusiv împotriva bacteriilor care cauzează infecţii urinare.

 

Fructele de ienupăr sunt un veritabil pansament pentru vezică şi rinichi, stimulând organismul să lupte împotriva bacteriilor dăunătoare. Sub formă de tinctură, au efect antibiotic puternic, cu spectru larg, plus un efect diuretic. Se administrează 3-5 linguriţe de tinctură pe zi, diluate într-o jumătate de pahar de apă. E bine să urmezi acest tratament până la trei săptămâni, chiar dacă pari complet vindecată, pentru a evita recidivarea.

 

În paralel, bea multe lichide. Ceaiul de codiţe de cireşe este un diuretic natural, antiinflamator şi astringent, fiind recomandat în mai multe afecţiuni ale căilor urinare. Nu strică să-l bei şi preventiv, de câte ori ai ocazia, deoarece susţine buna funcţionare a rinichilor. Coada calului este o altă plantă care susţine funcţia excretorile a rinichilor şi tratează cistitele, are efect diuretic, antiseptic, remineralizant. Se beau până la trei ceaiuri pe zi, însă poţi să faci şi băi locale. Atât extern, cât şi intern, mai poţi folosi ceaiuri de sunătoare, gălbenele şi muşeţel, care au acţiune antiinflamatoare, antiseptică, antimicrobiană.

 

//////////////////////

 

Boala care poate afecta multe părți ale corpului, inclusiv articulațiile, pielea, rinichii, inima

 

 

Ce este lupusul? Lupusul este o boală autoimună cronică, care apare atunci când sistemul imunitar atacă și distruge celulele din organism. Poate afecta multe părți ale corpului, inclusiv articulațiile, pielea, rinichii, inima etc. Acesta este motivul pentru care vorbim de lupus sistemic sau „sistemic”. Lupusul poate provoca simptome la fel de diverse ca pusee de febră, dureri articulare, vedere încețoșată și multe altele.

 

 

 

Lupusul afectează mai ales femeile cu vârsta reproductivă, cu vârsta cuprinsă între 15 și 40 de ani. Simptomele bolii și gravitatea lor diferă mult de la o persoană la alta.

 

Cauza

În lupus, din motive încă necunoscute – poate o combinație de factori de mediu, hormonali și genetici – organismul produce anticorpi care atacă propriul țesut sănătos. Sistemul imunitar este o rețea complexă de organe, țesuturi, celule și factori care circulă în sânge. De obicei, protejează individul de boli. Aceste reacții autoimune pot fi foarte nocive pentru organism și pot provoca reacții inflamatorii severe.

 

Ce este lupusul? Evoluție

Lupusul se caracterizează prin perioade alternative de recidivă (cu simptome) și perioade de remisie. În timpul revarsărilor, boala se agravează: simptomele se agravează și testele de sânge dezvăluie prezența anticorpilor anormali, care atacă organismul. Apoi, simptomele scad treptat și dispar complet sau parțial. Perioadele de remisie pot dura săptămâni, luni și chiar ani. Deși este o boală cronică, majoritatea persoanelor cu lupus nu vor fi bolnavi continuu de-a lungul vieții.

 

Ce este lupusul? Simptomele lupusului

Simptomele variază foarte mult de la o persoană la alta, deoarece boala poate afecta aproape fiecare organ și țesut din corp. De obicei, boala se manifestă prin unele dintre următoarele simptome, care pot apărea brusc sau treptat.

 

Simptome nespecifice

Oboseală extremă.

Pierderea in greutate sau cresterea in greutate neexplicata si continua datorita retentiei de lichide

Febra neexplicată

Glandele umflate

 

Simptome specifice

Durere (artralgie), rigiditate și umflare în articulații. Acestea sunt cele mai frecvente manifestări ale lupusului.

O pata roșie pe vârful obrajilor și la rădăcina nasului în formă de aripi de fluture.

Sensibilitate mare la soare, manifestată prin erupții roșii care apar pe zonele pielii expuse la soare, în special mâinile, pieptul, coatele.

Pe față, scalp și piept pot apărea plăci în formă de disc în relief, „cruste”. Acestea sunt caracteristice lupusului cutanat sau discoid, care afectează doar pielea.

 

Plăcuțe mici (nedureroase) la nivelul gurii sau nărilor.

Durere în piept în timpul respirațiilor profunde și, uneori, tuse și dificultăți de respirație din cauza afectării pulmonare.

Umflarea picioarelor (edem).

Dacă boala afectează inima, poate provoca aritmie și mai rar insuficiență cardiacă.

O stare deprimată, dificultate în a avea idei clare și probleme de memorie.

Dureri musculare.

 

Alte simptome

Căderea părului.

Probleme de vedere și ochi uscați.

În caz de frig sau de stres: degetele devin ușor albastre sau palide. Vorbim despre boala lui Raynaud.

Urticarie.

Cefalee, convulsii.

Formarea cheagurilor de sânge în vasele de sânge (tromboză).

Afectarea rinichilor, care nu începe cu niciun simptom. Poate fi detectat, printre altele, prin analize urinare regulate.

Anemia, care este o scădere a numărului de globule roșii sau de hemoglobină din sânge.

Susceptibilitatea la infecții cauzate de deteriorarea sistemului imunitar

 

///////////////////////

 

De ce apare artrita reumatoidă

 

 

De ce apare artrita reumatoidă. Artrita reumatoidă este cea mai frecventă dintre diferitele forme de reumatism inflamatoriu cronic, grupate sub denumirea de „artrită cronică”. Face parte din ceea ce este cunoscut sub numele de boli autoimune, boli în care imunitatea atacă propriul corp al persoanei. Este, de asemenea, o boală a sistemului care nu afectează numai articulațiile, dar, de asemenea, alte zone ale corpului.

 

 

 

Aceasta provoacă inflamația mai multor articulații simultan, care se umflă, devin dureroase și sunt limitate în mișcare. Fără tratament, aceste articulații tind să se deformeze treptat în timp. Artrita reumatoidă afectează cel mai frecvent mâinile, încheieturile, genunchii și articulațiile mici ale picioarelor. În timp și uneori de la debutul bolii, umerii, coatele, gâtul, maxilarele, șoldurile și gleznele pot fi de asemenea afectate.

 

Cursul artritei reumatoide este greu de prevăzut. În multe cazuri, progresează prin recidive, intercalate cu perioade în care simptomele se îmbunătățesc sau chiar dispar temporar. De regulă, boala tinde să se agraveze și să afecteze tot mai multe articulații. Dacă nu este tratată corect, artrita poate deveni foarte debilitantă în 20% din cazuri. Cu toate acestea, în 10 până la 15% dintre persoanele afectate recent, boala se poate opri pentru totdeauna sau pentru ani foarte lungi, în mod spontan și mai mult cu tratamente recente. Și există artrita reumatoidă relativ benignă.

 

De ce apare artrita reumatoidă

Artrita reumatoidă este o boală autoimună: sistemul imunitar atacă membrana sinovială a articulațiilor, în special producând anticorpi numiți „autoanticorpi”. Membrana sinovială aliniază interiorul articulațiilor noastre și rolul său este de a face un lichid, fluidul sinovial, care permite lubrifierea mișcărilor. Când este atacată de autoimunitate, această membrană se îngroașă, făcând prea mult fluid care conține enzime inflamatorii anormale, care pot ataca întreaga articulație, cartilaj, tendoane și os.

 

Boala este declanșată cel mai probabil de o combinație de factori genetici, biologici și de mediu, în special fumatul.

 

În ultimii ani, progresele în genetică au detectat peste 30 de factori genetici implicați în debutul poliartritei. Cu toate acestea, numai implicarea anumitor gene, precum HLA-DRB1 și PTPN22, este clar demonstrată. Cu toate acestea, poliartrita nu este o boală „pur” genetică. Greutatea geneticii în artrita declanșatoare este estimată a fi mai mică de 30%.

 

Inflamația implicată

Simptomele poliartritei sunt cauzate de o reacție autoimună care declanșează inflamații anormale la nivelul articulației. Inflamația afectează mai întâi membrana sinovială, această membrană care înconjoară articulațiile. Această membrană se îngroașă, apoi lasă lichid și anumite elemente ale sângelui în articulație, ceea ce explică umflarea articulației. Apoi, treptat, în poliartrita agresivă, inflamația dăunează articulației, cartilajului, capsulelor, tendoanelor, ligamentelor, mușchilor și osului, erodând osul și dăunând tot mai mult articulației.

 

 

/////////////////////////

 

Cum să-ți testezi urina pentru a afla dacă ești sănătos

 

 

Cum analizezi singur starea urinei. Urina reprezinta deșeurile lichide din corpul nostru respinse de urinare (sau golirea vezicii urinare). Și analizand-o bine, putem afla multe despre sănătatea noastră. În plus, nu este nevoie să colectați urina într-o sticlă sterilă sau să folosiți o bandă speciala pentru un test de urină, cum ar fi testele de laborator… Un aspect simplu al acesteia în toaletă este suficient! Acest lucru l-au făcut medicii de secole pentru a afla starea pacienților. Diferențele de textură, miros sau chiar culoare sunt, într-adevăr, semne transmise de corpul nostru. Rețineți că urina sănătoasă este galben deschis și nu are miros puternic. Iată cum să vă testați urina dacă nu îndeplinește aceste criterii.

 

 

 

Descoperiți și de ce nu ar trebui să puneți niciodată hârtie igienică pe scaunul de toaletă al toaletelor publice! Aceasta este una dintre cele mai proaste idei de a vă proteja de germeni!

 

1) Urina ta este destul de întunecată și are o culoare de miere

Urina pare mai întunecată decât este de obicei? Aceasta poate însemna că suferiți de deshidratare. În plus, urina este folosită pentru a elimina toxinele din organism. De fapt, reținerea prea lungă este, de asemenea, o posibilă cauză pentru această culoare prea întunecată.

 

2) Cum analizezi singur starea urinei. Urina ta este transparentă

Culoarea poate fi legată de diluarea urinei: cu cât beți mai mult, cu atât urina va fi diluată și, prin urmare, limpede. Așa că, poate, beți prea multă apă. Supraconsumarea nu este bună pentru rinichi, care se luptă să țină pasul cu ritmul pe care îl oferi. Excesul de apă poate fi dificil de îndepărtat și, în cele din urmă, poate provoca probleme de sănătate (dezechilibru al nivelului de sodiu din sânge etc.). Așadar, consumă cantitățile recomandate de apă.

 

3) Urina ta este maronie

Urina nu este brună din cauza dependenței de cafea! Desigur, mâncarea influențează culoarea. În plus, consumul masiv de fasole sau rubarbă poate provoca o culoare maro. De asemenea, din nou, nuanța întunecată se poate datora lipsei de hidratare. De asemenea, poate indica faptul că organismul luptă împotriva contaminării cu un virus sau bacterii (infecții ale tractului urinar, probleme renale sau hepatice etc.). Fiți vigilenți și consultați medicul dumneavoastră dacă acest lucru continuă.

 

4) Cum analizezi singur starea urinei. Urina ta este spumoasă

Dacă a avut loc o urinare foarte urgenta, prezența spumei este de înțeles. Cu toate acestea, dacă vedeți această scumă de mai multe ori la rând, poate indica faptul că dieta dvs. este prea bogată în proteine ​​sau că rinichii dvs. au probleme cu deficiență, așa că aveți grijă. La femei, aceasta poate fi uneori și o reacție la produsele de îngrijire personală utilizate.

 

5) Urina ta este roșiatică

Nu este necesar să vă alarmați imediat gândind că există sânge în urină! Într-adevăr, acest lucru se poate datora unui consum recent de rubarb, fructe de pădure, sfeclă… sau chiar din cauza anumitor medicamente, cum ar fi laxative sau antibiotice (de aici și importanța citirii întotdeauna a instrucțiunilor pentru a nu avea o surpriză proastă). Cu toate acestea, trebuie să fii atent, deoarece poate fi legat și de o infecție a tractului urinar, o boală a rinichilor, o problemă a prostatei sau chiar o tumoare. Așadar, dacă nu există nicio schimbare, consultați rapid un medic pentru a vă îndepărta îndoielile și pentru a trata problema cât mai curând posibil, dacă este necesar.

 

6) Cum analizezi singur starea urinei. Urina ta este portocalie

Aceasta poate fi legată de o deficiență a canalului biliar sau a ficatului. Cu toate acestea, înainte de a vă stresa, întrebați-vă dacă acest lucru nu are legătură cu lipsa hidratării. Într-adevăr, aceasts este adesea cauza acestei culori. În plus, anumite culori alimentare (cum ar fi cele din vitamine) sau caroteni pot fi cauza. Unele medicamente pot avea, de asemenea, partea lor de responsabilitate, cum ar fi rifampicina, un antibiotic.

 

7) Urina ta este verde / albastră

Cei mai capricioși vor lua în considerare că este un semn extraterestru. Mai grav, acest lucru poate fi cauzat de doza de coloranți din produsele comerciale. De asemenea, nu uitați că acesta este primul semn al unei afecțiuni genetice numită hipercalcemie. Așadar, verificați dacă acest lucru continuă să excludă posibilitatea unei boli, infecții sau bacterii.

 

8) Urina ta este tulbure

Acest lucru poate indica faptul că puteți avea pietre la rinichi sau o infecție a tractului urinar (cistită etc.). Cu toate acestea, dieta poate fi și ea o cauză, iar sarcina poate provoca și acest aspect tulbure.

 

////////////////////

 

8 sfaturi pentru a elimina tartrul dentar în mod natural

 

 

Modalitati de a elimina tartrul dentar. Tartarul este o placă de bacterii care se instalează pe suprafața dinților și se acumulează pe smalț. Este important să evitați întărirea tartrului pentru a evita bolile parodontale. În plus, aceste resturi vă vor face dintii urâti. Cu aceste sfaturi din partea bunicii, veți obține dinți frumoși, fără tartru.

1) Cauzele tartrului

O dietă prea bogată în zahăr, acizi și grăsimi rele va promova formarea tartrului. Deci, măncati mai multe fructe și legume! Igiena orală slabă nu este cauza principală a depunerilor de tartru, dar rămâne în mare măsură responsabilă. Spălați-vă pe dinți cum trebuie de trei ori pe zi! Cafeaua, ceaiul negru și tutunul ajută, de asemenea, la acumularea de bacterii și pete pe smalț.

2) Modalitati de a elimina tartrul dentar. De ce tartrul nu este bun pentru sănătatea noastră?

Pe lângă faptul că nu este estetic, tartrul poate duce la inflamația gingiei, adică gingivita care poate duce la dinți mobili! În plus, igiena dentară precară poate duce la probleme de respirație urata, pe lângă pierderea dinților.

 

3) Alimente de consumat pentru a elimina tartrul

Fructele și legumele crude sunt foarte recomandate, mai ales mere și alimente cu frunze verzi. Susanul este recomandat pentru conținutul său de calciu. Stevia este un aliment foarte benefic pentru dinții noștri, această plantă acționează ca un îndulcitor natural. Apa de mare este o modalitate excelentă de a vă ajuta să vă spălați și să vă consolidați smalțul, este un supliment remineralizant și alcalin. Argila albă îmbunătățește pH-ul gurii noastre.

 

4) Modalitati de a elimina tartrul dentar. Spălarea gurii

Spălarea gurii cu ulei de floarea soarelui sau susan ajută la curățarea dinților, curățarea toxinelor și curățarea gurii. Aceste spălături bucale sunt recomandate pentru probleme cu îngălbenirea dinților, infecții orale, plăci, probleme ale gingiilor sau dinți mobili. Uleiul de nucă de cocos este de asemenea excelent pentru albirea dinților și eliminarea bacteriilor orale. Cu toate acestea, gândește-te la țevi și scuipă-l în coșul de gunoi și nu în chiuvetă. Într-adevăr, se întărește și riscă să blocheze conductele!

 

 

//////////////////

 

Cauzele aparitiei epilepsiei

 

 

Cauzele aparitiei epilepsiei. Epilepsia este o boală neurologică care are ca rezultat o activitate electrică anormală în creier. Aceasta afectează mai ales copiii, adolescenții și vârstnicii, în diferite grade. Cauzele sunt, în unele cazuri, genetice, dar în majoritatea cazurilor nu sunt identificate.

 

 

 

Epilepsia se caracterizează printr-o creștere bruscă a activității electrice în creier, ducând la o întrerupere temporară a comunicării între neuroni. De obicei, crizele sunt de scurtă durată. Ele pot avea loc fie într-o zonă specifică a creierului, fie în ansamblu. Aceste impulsuri nervoase anormale pot fi măsurate în timpul unei electroencefalograme (EEG), o examinare care înregistrează activitatea creierului.

 

Contrar credinței populare, convulsiile epileptice nu sunt întotdeauna însoțite de mișcări sau convulsii sacadate. Ele pot fi într-adevăr mai puțin spectaculoase. Se manifestă apoi prin senzații neobișnuite (cum ar fi halucinații olfactive sau auditive etc.) cu sau fără pierderea cunoștinței și prin diverse manifestări, cum ar fi o privire fixă ​​sau gesturi repetitive involuntare.

 

Este important să se repete convulsiile, pentru a fi vorba despre epilepsie. Așadar, a avea o singură criză în viața ta nu înseamnă că ai epilepsie. Cel puțin două sunt necesare pentru a pune un diagnostic de epilepsie. O criza epileptică poate apărea în mai multe circumstanțe: un traumatism al capului, o meningită, un accident vascular cerebral, un supradozaj de droguri, un medicament etc.

Nu este neobișnuit ca copiii mici să aibă convulsii în timpul unui atac de febră. Numite convulsii febrile, acestea se opresc de obicei în jurul vârstei de 5 sau 6 ani. Nu este o formă de epilepsie. Când apar astfel de crize, este foarte important să vă adresați unui medic.

 

Cauzele aparitiei epilepsiei

În aproximativ 60% din cazuri, medicii nu sunt în măsură să determine cauza exactă a convulsiilor. Se presupune că aproximativ 10% până la 15% din toate cazurile au o componentă ereditară, deoarece epilepsia pare mai frecventă în anumite familii. Cercetătorii au legat anumite tipuri de epilepsie cu funcționarea defectuoasă a mai multor gene. Pentru majoritatea pacienților, genele sunt doar o parte din cauza epilepsiei. Anumite gene pot face o persoană mai sensibilă la condițiile de mediu care declanșează convulsii.

 

În rare ocazii, epilepsia poate fi cauzată de o tumoră cerebrală, o sechelă a unui accident vascular cerebral sau alte traume cerebrale. Într-adevăr, o cicatrice se poate forma în cortexul cerebral, de exemplu, și poate modifica activitatea neuronilor. Trebuie menționat că pot trece mai mulți ani între accident și debutul epilepsiei. Și amintiți-vă că pentru ca epilepsia să apară, convulsiile trebuie să apară în mod repetat, nu doar o singura dată. Accidentul vascular cerebral este cauza principală a epilepsiei la adulții de peste 35 de ani.

 

Boli infecțioase. Bolile infecțioase, precum meningita, SIDA și encefalita virală pot provoca epilepsie.

 

Leziune prenatală. Înainte de naștere, bebelușii sunt sensibili la leziuni ale creierului care ar putea fi cauzate de mai mulți factori, cum ar fi o infecție la mamă, o dietă săracă sau un aport deficitar de oxigen. Aceste leziuni ale creierului pot duce la epilepsie sau paralizie cerebrală.

 

Tulburări de dezvoltare. Epilepsia poate fi uneori asociată cu tulburări de dezvoltare, cum ar fi autismul și neurofibromatoza.

 

Cine este afectat?

În America de Nord, aproximativ 1 din 100 de persoane suferă de epilepsie. Dintre bolile neurologice, este cea mai frecventă, după migrenă. Până la 10% din populația lumii poate avea o singură criză, la un moment dat, în viața.

 

Deși poate apărea la orice vârstă, de obicei, epilepsia apare în copilărie sau adolescență sau după vârsta de 65 de ani. La vârstnici, creșterea bolilor de inimă și accident vascular cerebral crește riscul.

 

////////////////////////

 

Alimentele ultra-procesate provoaca diabet

 

 

Alimentele ultra-procesate provoaca diabet. Consumul de alimente ultraprocesate este asociat cu un risc crescut de diabet de tip 2, avertizează un studiu francez publicat in jurnalul medical JAMA Internal Medicine.

 

Aproape 50% din caloriile noastre zilnice provin din aceste alimente – cum ar fi băuturile răcoritoare, chipsurile de cartofi, dulciurile, înghețata, hot dog-urile și multe altele – care, după cum sugerează și numele lor, au fost puternic modificate și manipulate conform organizației canadiene Coeur + AVC.

 

Cercetătorii francezi au studiat datele de la peste 100.000 de persoane înscrise în cohorta NutriNet-Santé. Vârsta medie a subiecților a fost de 43 de ani și aproape 80% dintre ei au fost femei.

 

Cu cât proporția de alimente ultraprocesate din dietă este mai mare, cu atât riscul de diabet de tip 2 este mai mare, spune studiul, chiar dacă cercetătorii recunosc că „aceste rezultate trebuie confirmate si pe „alte populații și cu alte metode”.

 

Studiul explică faptul că transformările multiple suferite de aceste alimente „pot avea ca rezultat producerea de noi compuși care ar putea perturba sistemul cardiometabolic”. De asemenea, aceste alimente conțin adesea substanțe care nu sunt foarte utile (cum ar fi zaharuri rafinate sau uleiuri hidrogenate) sau aditivi cosmetici (cum ar fi emulgatori, coloranti și îndulcitori), dintre care unele pot avea efecte cardiometabolice.

 

Alimentele ultra-procesate provoaca diabet

În sfârșit, durata de valabilitate lungă a acestor alimente ar putea favoriza contaminarea acestora cu anumite substanțe conținute în ambalaje, cum ar fi bisfenolii A, care au facut subiectul unui meta-analize recente asociată cu un risc crescut de diabet de tip 2.

 

Nu este surprinzător, cercetătorii au descoperit, de asemenea, că fumătorii tineri, supraponderali sau obezi, și subiecții mai sedentari au fost cei mai mari consumatori de alimente ultraprocesate. Un consum mai mare al acestor alimente a fost asociat și cu un consum mai mic de fibre, cereale integrale, iaurt, nuci și fructe și legume.

 

„Cu toate acestea, analizele noastre arată că asocierea dintre alimentele ultra-procesate și diabetul de tip 2 nu a fost pe deplin explicată prin consumul simultan de alimente cu puțina procesare sau deloc, scriu autorii. În plus, asocierea dintre alimentele ultra-procesate și diabetul de tip 2 a fost ajustată pentru a ține cont de calitatea dietei și de aportul caloric și a rămas semnificativă […] după ce a fost ajustată pentru factori alimentari multipli. Prin urmare, acești factori nu explică pe deplin asociațiile observate.”

 

O legătură cauzală între alimentele ultraprocesate și bolile cronice

Chiar dacă o legătură cauzală între alimentele ultraprocesate și bolile cronice nu poate fi stabilită în acest moment, adaugă autorii, acumularea de date consistente a determinat oficialii din sănătate publică din mai multe țări să recomande consumul de alimente neprocesate și limitarea consumului de alimente ultraprocesate, ca măsură de precauție.

 

La începutul acestui an, un studiu comandat de Fundația Heart and Stroke și realizat de un cercetător de la Universitatea din Montreal a avertizat că adulții care consumă cele mai mari cantități de alimente ultraprocesate prezintă risc 31% mai mare pentru obezitate, 37% pentru diabet și 60% pentru hipertensiune arterială.

 

Alte studii au legat alimentele ultra-procesate de un risc crescut de cancer, moarte, depresie, sindrom de colon iritabil și boli cardiovasculare. Diabetul zaharat de tip 2 va afecta 425 milioane de persoane în întreaga lume în 2017. Numărul cazurilor ar putea atinge 629 milioane în 2045.

 

//////////////////

Nu mai aruncați pâine veche: iată 5 moduri de a o reutiliza

 

 

Retete cu paine veche. Este o mâncare de bază care ne însoțește mâncărurile și deserturile, dar aruncăm foarte mult în fiecare an, deoarece devine repede tare. Când această pâine delicioasă este de casă, toate aceste deșeuri ne frang și mai mult inima. În acest articol veți vedea cum sa nu mai puteți aruncati pâinea veche. Să analizăm mai multe idei originale pentru a orecicla și a lupta împotriva risipei alimentare.

 

 

 

1) Dă-i pâinii prospetime

S-a întărit prea mult? Nicio problemă, umeziți-o ușor cu câteva picături de apă și introduceți-o în cuptor timp de 5 până la 10 minute. Își va recăpăta toată moliciunea.

 

2) Crutoane pentru supă sau salată

Tăiați bagueta în felii (1 până la 2 cm), apoi în cuburi. Într-o tigaie, topiți untul, uleiul sau margarina. Apoi, așezați-vă crutoanele și garnisiți-le cu usturoi și ierburi Provence, dacă doriți. Se lasă să se rumenească ușor.

 

3) Sandwich-uri!

Știați că vor fi mult mai bune cu pâinea din ziua precedentă? Încălziți feliile de pâine veche într-o tigaie sau prăjitor și vor fi mult mai crocante. Apoi le puteți garnisi cu toate ingredientele pe care le doriți. Alune, scortisoara, branza, ciocolata, fructe rosii sau uscate, gem dulce… alegerea este deschisa tuturor gurmanzilor!

 

4) Retete cu paine veche. Bruschete

Foarte la modă, bruschetele sunt sandvișuri italiene savuroase. Tăiați o felie de pâine veche pe lungime (aproximativ 10 cm) și adăugați o picătură de ulei de măsline. Adăugați roșiile tăiate mărunt, precum și busuiocul și mozzarella și șunca crudă. Se introduce la cuptor timp de 10 minute! Însoțește totul cu o mică salată verde pentru o masă delicioasă.

 

5) Retete cu paine veche. Pesmet

Pentru a o usca complet, tăiați-o în felii și puneți-o în cuptor, apoi amestecați totul. Pesmetii pot fi folositi pe bucăți de pui, pește etc.

 

În cazul în care cumpărați prea multă pâine proaspătă, luați în considerare să o introduceți în congelator învelind-o într-o pungă și scoateți-o cu 1 oră înainte. O puteți pune apoi la cuptor pentru a o face mai crocanta.

 

//////////////////////

 

 

Fructe si legume pe care sa nu le pastrezi impreuna

 

 

Este foarte util sa-ti imbogatesti meniul zilnic cu portii suplimentare de fructe si legume, dar daca vrei sa eviti sa se strice sau sa-si piarda proprietatile nutritive ar fi bine sa fii atent si la modul in care le pastrezi. Iata ce fructe si legume trebuie tinute separat pentru a evita efectele negative:

 

 

 

1. Castravetii trebuie sa stea departe de fructe. Rosiile, bananele si pepenii produc compusi care grabesc alterarea calitatilor nutritionale. Castravetii sunt foarte susceptibili la acest efect, asa ca mai bine tine-i chiar in bucatarie in loc sa-i pui in sertarul de la frigider, alaturi de alte fructe sau legume. Daca vrei neaparat sa mananci castraveti reci ii poti tine la frigider, dar asigura-te ca nu au niciun fruct in apropiere.

 

2. Trateaza ierburile aromatice la fel ca si florile proaspete. Daca incerci sa reduci consumul de sare fara sa renunti la aromele deosebite precis vei folosi mai des ierburile aromatice, dar nu le arunca direct in frigider. „Depoziteaza ierburile aromatice la fel cum ai pastra si florile de-abia taiate din gradina. Mai intai asigura-te ca frunzele sunt complet uscate. Dupa aceea taie varfurile firelor si pune ierburile intr-un borcan de sticla, cu apa. Majoritatea vor tine mai mult daca le pui asa in frigider. Busuiocul este o exceptie pentru ca va rezista mai bine la temperatura camerei, dar va fi nevoie in continuare sa-l tii in apa. Schimba apa la 2 zile si vei putea folosi ierburile aromatice timp de 10-14 zile”, potrivit dr. Dana Tomlin, nutritionist din Austin, Texas.

 

3. Dovleacul nu poate sta langa mere si pere. Desi se stie ca dovleacul poate fi pastrat o perioada indelungata, merele si perele nu trebuie depozitate in acelasi loc pentru ca vor provoca ingalbenirea si putrezirea. Dovlecii mai mari pot fi pastrati intr-un loc racoros pana la 6 luni, dar este bine sa-i verifici pe cei mai mici pentru ca se pot strica dupa 3 luni.

 

4. Morcovii, sfecla rosie si ceapa se pastreaza in pungi de hartie separate. Contin foarte multe vitamine si minerale pe care le absorb din sol. Pentru a nu compromite proprietatile lor utile este indicat sa pastrezi aceste legume separat, in pungi de hartie, in camara. Nu le pune in frigider libere in sertarul pentru fructe si legume pentru ca se vor inmuia si vor mucegai mult mai repede.

 

5. Merele trebuie sa stea departe de portocale. Aceste doua tipuri de fructe probabil fac parte din dieta multor persoane, dar nu sunt deloc compatibile cand vine vorba despre conditiile de depozitare. Poti pune merele in frigider libere pentru a le prelungi durata de prospetime. Portocalele pot sta si ele la rece, dar intr-un sertar separat, preferabil intr-o plasa cu gauri de aerisire pentru a favoriza circulatia aerului si a preveni mucegarirea.

 

6. Ceapa si cartofii nu se inteleg deloc. Poate ca adaugi des ceapa la retetele care au si cartofi, dar nu este bine sa-i tii impreuna inainte sa incepi sa gatesti. „Ceapa va grabi deteriorarea cartofilor. Este mai bine sa-i pastrezi separat, intr-un loc racoros si intunecos. Ii poti pune si intr-o punga de hartie, dar asigura-te ca nu se acumuleaza umezeala pentru ca se vor strica mult mai usor. Vecinul ideal pentru ceapa este usturoiul. Pot fi pastrate impreuna fara probleme, intr-un loc bine ventilat”, explica dr. Tomlin, potrivit eva.ro.

 

 

////////////////////////

 

 

Furnici in casă! Gratie acestui remediu natural, nu le veți mai vedea niciodată!

 

 

Cum elimini furnicile din casă? Datorită acestui sfat ieftin și natural, furnicile din casa ta vor fi un lucru din trecut! Vara este sinonimă și cu valurile de dăunători și asta strică puțin placerea de a sta in gradina. Dăunătorul pe care îl urâm cel mai mult? Furnicile. Datorită acestui remediu natural, nu le veți mai vedea niciodată in casa!

 

 

 

Există câteva lucruri care îți pot strica dimineața, cum ar fi să intri în bucătăria ta pentru o ceașcă de ceai sau cafea și să găsești o armată de furnici în casa ta. Chiar dacă sunt doar animale mici, sunt neigienice și în cel mai scurt timp le veți găsi peste tot. Mai ales dacă aveți animale de companie care ies afară. Din fericire, nu mai trebuie să vă faceți griji, deoarece remediile naturale pe care le aveți în bucătăria dvs. vă pot ajuta cu ușurință!

 

Cum elimini furnicile din casă.

Scorțișoară

Furnicile au un simț al mirosului foarte bun și urăsc mirosul de scorțișoară. Adăugați o jumătate de linguriță de ulei de scorțișoară într-un pahar cu apă. Înmuiați puțin vată și frecați amestecul în apropierea zonelor în care trăiesc furnicile. Repetați procedura până când furnicile pleacă. Plasați un băț de scorțișoară afară, în special lângă ușă sau fereastră și alte intrări. De asemenea, puteți pune ulei de scorțișoară într-un spray și să îl folosiți pe furnicile pe care le găsiți.

 

Cum elimini furnicile din casă. Oțet

Oțetul este un alt lucru pe care furnicile îl urăsc. Este un lucru bun pentru că este mai ieftin. Umpleți o jumătate de sticla cu pulverizator cu apă și cealaltă jumătate cu oțet. Adăugați niște ulei parfumat de lămâie, un alt miros pe care îl urăsc. Agitați bine înainte de utilizare și pulverizați lângă intrări (uși, ferestre etc.). Faceți acest lucru de mai multe ori pe zi până când furnicile dispar complet.

 

Borax

Boraxul este un mineral natural care este o componentă a majorității pesticidelor. Boraxul se vinde sub formă de pulbere sau cristale de sare incolore. Îl puteți cumpăra în supermarketuri sau în farmacii. Ai nevoie doar de un pahar cu apă fierbinte, o jumătate de cană de zahăr, două lingurițe de borax și vată. Plasați bilele de vată unde doriți, de exemplu pe terasele unde obișnuiesc să treacă furnicile.

 

 

/////////////////////

 

Pune o cană de orez în garderoba și iata ce se va întâmpla!

 

 

Pune o cană de orez în sifonier! Iată de ce ar trebui să puneți o cană de orez în garderoba dvs. Ne place să folosim orez în bucătărie atunci când facem un curry delicios. Există multe sfaturi utile în afara gătitului care implică orez, cum ar fi uscarea telefonului după ce l-ai aruncat în apă. Pe scurt, majoritatea oamenilor au acasă un pachet de orez. Astăzi vă oferim un alt sfat cu orez care se referă la garderoba dvs.!

 

 

 

Umiditate

Dacă știi deja trucul de a-ți scufunda telefonul în orez după ce l-ai scapat în apă, probabil știi că acest lucru funcționează pentru că orezul brut absoarbe umiditatea. Acestea sunt informații utile, deoarece uneori dulapurile pot fi predispuse la probleme de umiditate. Poate că casa ta este doar puțin umedă sau ai pus haine curate în dulap înainte să fie complet uscate. Această umiditate va da un ușor miros urat și, desigur, nu doriți umiditate sau mucegai în garderoba dvs.

 

Pune o cană de orez în sifonier! Deodorant

Deoarece orezul absoarbe umezeala dintr-o cameră, funcționează simultan și ca un deodorant. Adăugând câteva picături de ulei esențial la orez, garderoba ta va mirosi bine! Nu este nevoie să cumpărați agenți de înfrumusețare sau plicuri parfumate; o poți face foarte ușor. Iată metoda, puteți alege și mirosul pe care îl preferați și găsiți parfumul care vi se potrivește.

 

Pune o cană de orez în sifonier!

Tot ce îți trebuie este o cană de orez (orezul alb funcționează cel mai bine), uleiul esențial, un bol ca recipient, o bucată de pânză și o bandă de cauciuc. Se amestecă orezul cu 15 până la 20 de picături de ulei esențial în vas. Luați o bucată de țesătură respirabilă (ca o bucată de tricou vechi) și acoperiți vasul. Apoi folosiți o bandă de cauciuc pentru a fixa țesătura. Puneți vasul de orez undeva în garderoba dvs., dar nu la îndemâna copiilor și a animalelor de companie. Va trebui să înlocuiți odorizatorul în aproximativ două luni. Dacă utilizați orez brun, va trebui să îl înlocuiți mai repede, deoarece va putrezi mai repede decât omologul său alb.

 

Puteți folosi orez pentru multe alte lucruri extraordinare! Vrei să știi cum să folosești orezul pentru a-ți repara telefonul scapat in apa? Sau sunteți curioși să știți cum orezul transformă din nou o banană înnegrită într-o banană galbenă?

 

Pune o cană de orez în sifonier! Telefon

Orezul nu este doar uluitor pentru aer, ci poate salva telefonul de moartea înecului. Dacă v-ați aruncat telefonul în toaletă sau chiuveta, acest sfat îl poate salva. Orezul brut absoarbe apa din telefon. Este important să puneți telefonul într-un bol sau o pungă de orez pentru cel puțin 48 de ore. De asemenea, asigurați-vă că îndepărtați bateria și cartela SIM. Le puteți usca cu o cârpă uscată. Nu folosiți niciodată un uscător de păr pentru a vă usca telefonul. Aerul cald este rău pentru dispozitiv și veți trimite umiditatea în alte părți ale telefonului. Acest lucru nu va face decât să înrăutățească lucrurile!

 

Banană

Bananele par să se închida la culoase și, chiar dacă sunt încă bune de mâncat, par groaznice. Majoritatea oamenilor aruncă bananele înnegrite! Cu acest sfat, puteți schimba din nou o banană înnegrită într-o banană galbenă. Adăugați puțină orez într-o punga de congelator cu fermoar și adăugați banana în ea. Închideți punga și asigurați-vă că banana este acoperită cu orez. Lasă banana în pungă aproximativ o oră.

 

//////////////////

 

 

 

Arunci zatul de cafea? Iată noua motive pentru a nu mai face asta!

 

 

Cum folosim zatul de cafea? Știați că puteți face toate aceste lucruri pe bază de cafea? Nu am ști ce să facem fără ceștile noastre zilnice de cafea, în special prima pentru micul dejun. Cu siguranță ne-am trezi greu. Știați că majoritatea oamenilor beau două-trei căni de cafea pe zi? Dar ce fac cu zatul de cafea?

 

 

 

Cum folosim zatul de cafea. Un produs miracol

Din păcate, majoritatea oamenilor aruncă zatul de cafea la coșul de gunoi, ceea ce este de înțeles, desigur. Dar sunt atât de multe lucruri pe care le-ai putea face cu el în casa și în grădină! Am compilat toate aceste lucruri utile de facut cu zatul de cafea.

 

catalog produse bio life care

Ingrășământ

Zatul de cafea reprezinta un îngrășământ excelent, mai ales când vine vorba de irigarea și menținerea umidității în sol. Viermii de pământ sunt atrași de acest lucru și sunt buni pentru plante și flori. Este o situație câștig pentru grădina ta!

 

Cum folosim zatul de cafea? Dăunători

Zatul de cafea sunt potrivite și pentru a scăpa de toți dăunătorii. Un exemplu ar fi melcii. Doar pune niște zat în jurul casei tale și dăunătorii vor rămâne departe.

 

Morcovi

Dacă amestecați semințele de morcov cu zatul de cafea înainte de a le planta, veți vedea că morcovii dvs. vor deveni mai mari și mai groși.

 

Mâncarea arsă și gătită

Știi povestea acelor tigăi murdare și grase. Zatul de cafea sunt cea mai bună soluție pentru curățarea lor!

 

Cum folosim zatul de cafea? Mirosuri

Miroase ciudat frigiderul? Puteți scăpa de aceasta problema cu zat de cafea uscat pe care il așezati într-un recipient mic. Așezați acest recipient pe un raft în frigiderul dvs. și veți vedea că mirosul neplăcut va dispărea. Puteți utiliza această metodă și în conductele urat mirositoare.

 

Săpun ieftin

Poate părea ciudat, dar zatul de cafea vechi este o bună alternativă la săpun. Scapă de mirosuri, este foarte util dacă ai tăiat usturoi sau ceapă. În plus, îți face mâinile moi și frumoase.

 

Piele moale

Cafeaua conține mulți antioxidanți și, desigur, cofeină. Acestea sunt două proprietăți excelente pentru mâinile tale, așa că poți folosi zatul de cafea pentru a avea mâini frumoase și moi.

 

Este într-adevăr un produs minune! Ne vom gândi de două ori înainte să aruncăm zatul în coșul de gunoi!

/////////////////

 

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Pentru ca orice invatatura omeneasca ne duce de rapa …Nu va luati dupa cei care ne vor prosti ,saraci,manipulati si  pesedizati-minerizati… Liiceanu „aruncă la coş” proiectul „România Educată” al lui Iohannis: E ceva mult mai dramatic decât un eşec

Gabriel Liiceanu

 

Filozoful şi scriitorul Gabriel Liiceanu a afirmat duminică, la emisiunea Insider Politic de la Prima TV, că proiectul de suflet al preşedintelui Klaus Iohannis – „România Educată” – nu reprezintă doar un eşec, ci este ceva „mult mai dramatic” decât atât.

„E ceva mult mai dramatic, de fapt, decât un eşec, pentru că, în clipa în care, dacă ideea a fost a lui, a candidatului la funcţie de atunci sau i-a fost sugerată, a fost de departe o săgeată înfiptă la ţintă. România nu îşi putea reveni din ceea ce trăia după 90 decât dacă populaţia îşi schimba încet, încet mentalul colectiv (…) şi totul pornind de aici, de la o România educată s-ar fi schimbat. Nu poţi să te apuci să faci căi ferate, şcoli, spitale cu oameni care nu ştiu să gândească şi nu au calificările cu pricina. Totul trebuie luat de acolo, de la bază, aşa cum a făcut Spiru Haret, care s-a gândit cum poate educa ţara pornind de jos, de la sate. Şi ăla a fost un moment formidabil”, a declarat Gabriel Liiceanu, citat de News.ro.

 

În opinia filozofului, proiectul lui Klaus Iohannis a produs „câteva cufere de hârtii”, dar în realitate nu s-a concretizat absolut nimic.

 

„Ce s-a întâmplat pe urmă, cum acest proiect a rămas o coajă goală, un maldăr de hârtii, rezultate din activitatea unei comisii care să se ocupe de… să pună pe picioare România Educată şi care a produs câteva cufere de hârtii din care nicio literă în aceşti şapte ani nu a trecut în realitate, niciuna, de niciun fel. Dacă preşedintele actual al României ar face interviuri, nu ar putea să răspundă, să spună un singur lucru, care s-a făcut în orizontul proiectului România Educată. (…) Ce este grav este că lucrurile astea, corupţia, diplomele furate, doctoratele furate la vârf, faptul că 60% din parlamentari, potrivit cărţii Nu tot ei, a lui Valeriu Nicolae, sunt impostori şi 75% sunt şantajabili, toate astea fac parte din contraselecţia valorilor care ar fi dus la o Românie cultivată, culturală”, a afirmat Gabriel Liiceanu.

 

Liiceanu îl „desfiinţează” pe Cîmpeanu

 

Scriitorul s-a arătat indigant că şeful statului a dat proiectul România Educată pe mâinile ministrului Sorin Cîmpeanu.

 

„Culmea ea că, în 21 iulie, cred, anul ăsta, Klaus Iohannis a ieşit din nou la rampă şi a zis nu se mai poate continua aşa, toleranţă zero la furt intelectual. Toleranţă zero. Şi l-a păstrat mai departe, ministrul Educaţiei, pus să facă România educată, care avea un CV plin de proiecte şi de gesturi care sprijineau pe cei care plagiază. Îl ajutase pe Ponta, se evidenţiase prin gesturi contrare României Educate, care privilegia pe cei care furaseră doctorate, care a vorbit de momentul T0, să uităm ce s-a plagiat până acum, să începem de acum cu nişte noi structuri, cu reforme.

 

Totul era pe dos. Vorbele pe care le-a rostit Klaus Iohannis ca preşedinte prezentându-şi programul, cele cu care a revenit în câteva rânduri, nu au avut niciodată nicio acoperire. De fiecare dată am căzut în plasa unor speranţe false. În clipa de faţă cred că nu mai crede nimeni că de aici va ieşi ceva. Nu a ieşit nimic, nici nu are cum să iasă.

 

Nu poţi să accepţi că tot ceea ce scoate pe gură un politician totul de la A la Z e minciună, că totul e propagandă vidă. Nu înţeleg cum a ales acest slogan că nu avea nimic comun cu facerea lui. Care este gravitatea lucrului? Că acest proiect care ar fi însemnat o renaştere a României în spaţiul civilizaţiei occidentale, nu că a eşuat, nu a fost pus pe picioare niciodată, ne ia perspectiva istorică.

 

Ăsta e lucrul cel mai grav. Pentru că oamenii care gândesc ce se întâmplă şi văd la lucru cinismul de a spune un lucru şi de a face cu totul altceva, îşi dau seama că nu mai ştiu ce să vadă pentru România înainte. Nu ai perspectivă, noi nu mai avem în momentul de faţă perspectivă istorică. Nimeni nu mai are, nimeni nu poate să ştie cum vom ieşi din depresia de corupţie generalizată, de stat mafiotizat în care ne aflăm”, a punctat Gabriel Liiceanu.

 

 

https://epochtimes-romania.com/news/liiceanu-arunca-la-cos-proiectul-romania-educata-al-lui-iohannis-e-ceva-mult-mai-dramatic-decat-un-esec—322446?fbclid=IwAR3VOWBr7AzQjAOqbzmF046R-35R4AEqtn9Mv76xV3fWE1LsLTfH9MrhdAA

 

 

///////////////////////

 

 

Chinurile groaznice prin care au trecut buneii noștri – DEPORTĂRILE STALINISTE

 https://www.youtube.com/watch?v=awc4x2ugIwU

COSTEL BUSUIOC – Concert Jesus Market – 21 mai 2016 

   

Acest Roman alungat de politrucii   de dupa 1990   a fost recuperat de fratii spanoli-  !  https://www.youtube.com/watch?v=44CIGJpGVQs

 

 

Dragos Croitoru – Cum arata Isus Hristos? Asa ca tine! Asculta si vei vedea | Predica  https://www.youtube.com/watch?v=iGrQVYOTGu8

https://elly4god.wordpress.com/2011/06/24/cine-sunt-eu-in-hristos/?wref=tp

 

 

 

    https://stiri.resursecrestine.ro/recenzii-carti

 

Adunatura de ingeri si mirinositi da si roadele Anticristului din Gal.5/19-21…Marea aliniere. Ziua duminicii în lumea arabă | A doua opinie https://www.youtube.com/watch?v=3xm-rf6061I

 

 

 

Cuvinte+care+lipsesc+din+Biblie

    https://archive.org/details/richardwurmbrand/Carti+Audio+++++Richard+Wurmbrand/Richard+Wurmbrand+-+100+meditatii+din+inchisoare/022.++Cuvinte+care+lipsesc+din+Bi.mp3

 

 

//////////////////////////

 

 

Va rog,nu uitati sa reparati/minerizati…

 

https://kmkz.ro/…/exista-si-mineri-fericiti-miron-cozma…

 

 

Miron Cozma se lauda ca are si pensie de victima a mineriadelor. (Sursa)

Există şi mineri fericiți: Miron Cozma ia pensie de 7000 de lei de la statul pe care l-a destabilizat atacându-i capitala cu bâta. Somn ușor, România!

A făcut câteva mineriade rezultate cu zeci de morți și răniți – merită jumate din pensia Iliescu. Dar doar jumate, că nu a comis genocid. Dacă nu l-a dus mintea la genocid, să se mulțumească cu doar 7000. Într-o viață viitoare, dacă dă bomba atomică, ar putea ajunge și la 20.000.

Vă dați seama că și Carmen Dan va avea pensie specială că a gazat adulți pașnici și copii?

Somn ușor, România. Deși nu-mi amintesc să te fi trezit vreodată.

PS – Miron Cozma se lauda ca are si pensie de victima a mineriadelor.  

 

 

 

///////////////////////

 

 

 

Preamasonicul nefericit  o face pe fraierul care nu stie ca ne-a hranit/INDOPAT cu minciuni,manipulari, minerizari si cu alte toxine ICONATE si nu putem scoate fapte bune…Deci,a mai ratat o şansa de pocăinţă, de naştere din nou şi de trezire Duhovnicească a Poporului minţit, manipulat, exploatat, idolatrizat şi moasterit – neanvatand nimic de la Patriarhul Nicodim- Ioan cap. 3… Lui Dumnezeu i se face greaţă de daruri, idolatrii, vorbarii, tradiţii, ritualuri, acatiste, datini omeneşti, cum ne spune clar în Isaia, cap.1! El aşteaptă de la noi fapte Duhovniceşti (nu fapte orto -cato-musul-bapto-advento-popiste…) şi să-i aducem (prin Isuss) trupurile noastre CA O JERTFĂ VIE, (Rom. cap.12/1-2), dacă locuieşte în noi, drept Capetenie- Duhul Adevărului! El nu are nevoie de pomeni, bani, lumânări sau alte tâmpenii iconate, ci de prezenţa Lui, dimpreună cu o Credinţă Cristica în inimile născute din nou (… şi Rom. cap.6)…

 

    https://basilica.ro/mesajul-patriarhului-daniel-cu-ocazia-anului-nou-2022-video/

 

 

//////////////////

Fiindca a devenit boier prin privati hotie/fesenie… genialul actor da iar o lovilutie de teatru… Rafală de minciuni cu iz sovietic la 32 de ani de la Revoluție. Mircea Dinescu: „Dacă nu apărea Ion Iliescu, pe noi ne împuşcau”

de Grigore Cartianu  

 

Mircea Dinescu

Poetul Mircea Dinescu (71 de ani), unul dintre marii diversioniști din decembrie 1989 și unul dintre marii profitori ai Revoluției, continuă să mintă cu nerușinare și după 32 de ani de la acele evenimente sângeroase. El lansează noi diversiuni, explicabile – ca și în cazul lui Ion Iliescu – prin influența sovietică din familia sa.

Mircea Dinescu nu crede că Ion Iliescu a conspirat în 1989 pentru îndepărtarea lui Nicolae Ceauşescu şi susține că nu l-a cunoscut înainte de Revoluție pe cel care avea să devină preşedinte al României.

 

Mai mult: Dinescu afirmă că dacă Iliescu nu ar fi apărut în timpul Revoluţiei, el şi alţi participanţi ar fi fost împuşcaţi de oamenii care îi erau fideli lui Nicolae Ceauşescu!

 

 

Poetul întreține, astfel, o mare intoxicare: aceea că Nicolae Ceaușescu și regimul său ar fi putut să supraviețuiască la putere. Or, există dovezi implacabile că soarta „regimului Ceaușescu” fusese pecetluită de Marile Puteri ale vremii, SUA și URSS. „Întâlnirea de la Malta”, dintre președinții George Bush și Mihail Gorbaciov, din 2-3 decembrie 1989, a dat semnalul operațiunii finale de eliminare a dictatorului român și a clicii sale.

 

De operațiune s-a ocupat Uniunea Sovietică, în sfera de influență a căreia se afla România comunistă. În paralel, ca urmare a înțelegerii Est-Vest, militarii americani intrau în Panama și-l arestau pe dictatorul Manuel Antonio Noriega.

 

În concluzie: pe Mircea Dinescu și pe cei din gașca lui nu avea cine să-i împuște, pentru că puterea de a împușca pe cineva, în acele zile, se afla la ei, trecuse de la Ceaușescu la Iliescu! Inclusiv televiziunea trecuse în mâinile lor, dovadă că jupâni peste Studioul 4 erau Teodor Brateș, Mircea Dinescu, Ion Caramitru și ceilalți, nu vocile pro-Ceaușescu! Ba chiar și lacheii lui Ceaușescu, gen George Marinescu și Petre Popescu, trecuseră de partea Revoluției și-i înfierau pe „odiosul dictator și sinistra sa soție”!

 

 

TVR, Studioul 4, decembrie 1989

Intoxicări marca Mircea Dinescu la Prima TV

Invitat duminică la emisiunea „Insider Politic” de la Prima TV, Mircea Dinescu a fost întrebat de realizatorul Sebastian Zachmann dacă l-a cunoscut pe Ion Iliescu înainte de Revoluţia din 1989.

 

 

Răspunsul obraznic al lui Mircea Dinescu: „Foarte multă lume, acum, tot felul de imbecili, şi pe internet, «Dinescule, cu Iliescu ai pus la cale». Eu nu l-am cunoscut pe Ion Iliescu înainte de ’89. Ştii de unde ştiam de el? De la Europa Liberă. Ascultam Europa Liberă în fiecare seară. La Europa Liberă se spunea că o să vină în România în locul lui Ceauşescu un activist de partid mai luminat, care a fost coleg cu Gorbaciov, ceea ce nu era adevărat, nu a fost Iliescu coleg cu Gorbaciov”.

 

Și e doar începutul. Urmează marile intoxicări: „Ideea că Ion Iliescu şi cu alţi oameni au conspirat este o prostie. Ceauşescu nu admitea nicio disidenţă în cadrul partidului. A fost un tip care a mârăit – mureai pur şi simplu. Iliescu nu era un om foarte curajos… bine, nu voia să moară, că se murea dacă erai în zona aia. Şi a stat pitulat la Editura Tehnică până în ’89. El a apărut în ’89, pe 22 decembrie, după ce am apărut noi la televizor, după o oră”.

 

Rafala de minciuni e asortată cu o jalnică tentativă de martirizare: „Eu nu l-am cunoscut pe Iliescu nici pe 22 decembrie, deşi mulţi imbecili, pe internet sau pe Facebook, spun: «Bă, cu Iliescu ai complotat, comunistule!». Pe 22 decembrie, după ce am apărut la televizor, ne-am trezit după o oră că ne spun unii: «Domnilor, dăm şi de la studioul…», nu ştiu care, 5, unde era tovarăşul Ion Iliescu. Pe 22 decembrie eu nu l-am văzut pe Ion Iliescu. (…) Cred că dacă nu apărea Iliescu, pe noi ne împuşcau”.

 

Diversiunea continuă cu amestecarea planurilor, scoțând în față detalii fără relevanță: „Să nu ne închipuim că Ceauşescu nu a fost iubit chiar de nimeni. Într-o populaţie de 22 de milioane în ’89, în care 18 milioane trăia mediocru, unii nu atât de rău pe cât trăiesc astăzi, era o categorie de un milion de oameni care avea tot soiul de privilegii, gospodăriile de partid care funcţionau, lefuri foarte mari şi o duceau bine. Chiar să ne închipuim că nimeni nu l-a regretat pe 22 decembrie?”

 

Loghinovskaia. Elena Loghinovskaia

Noile diversiuni ale lui Mircea Dinescu pot fi explicate prin „frecvența sovietică” care-l lega de Ion Iliescu în anii ’80 și, evident, în decembrie 1989:

 

Mircea Dinescu avea soție sovietică (Mașa) și soacră așijderea (Elena Loghinovskaia). Se deplasa în URSS la diversele întâlniri cu scriitorii sovietici chiar și atunci când Ceaușescu îl luase în vizor. Explicația: lui Ceaușescu îi era frică de ruși, de aceea nu-și permitea să-i aplice lui Dinescu un regim dur, așa cum le aplica disidenților fără protecție sovietică.

Ion Iliescu era născut într-o familie de activiști bolșevici, cu tatăl (Alexandru Iliescu) arestat ca spion sovietic. Pe timpul studenției, timp de 5 ani (1950-1955), Ion Iliescu a fost trimis „la instruire” la Moscova, de unde s-a întors și cu „cheiță” pe viață, și cu nevastă certificată de măreața „Uniune Sovietică”: tovarășa Nina.

 

Ion Iliescu, „salvatorul” pe care ni l-au plantat sovieticii în 1989

Tragedia e că, urmare a diversiunilor criminale lansate prin „mitraliera” TVR în decembrie 1989, indivizi precum Mircea Dinescu, Teodor Brateș, Silviu Brucan, Mihai Lupoi, Cazimir Ionescu etc. au contrbuit la masacrul de după fuga și arestarea lui Ceaușescu. Cifrele sunt crude: sub Ceaușescu (15-21 decembrie, până pe 22 la prânz) au murit 159 de oameni; sub Iliescu (după fuga lui Ceaușescu și trecerea instituțiilor de forță, necondiționat, de partea noii Puteri) au murit 967 de oameni – de 6 ori mai mulți!

 

https://ziaristii.com/rafala-de-minciuni-cu-iz-sovietic-la-32-de-ani-de-la-revolutie-mircea-dinescu-daca-nu-aparea-ion-iliescu-pe-noi-ne-impuscau/?fbclid=IwAR0HZqlRzAXgcEj3ebvuKHWDGtwNjTDAERwmUb2uEuH7lvQBX-HicMROxuI

 

///////////////////////

Nistorescu îl demolează pe „Varan”: „Moșneagul feroce Dan Voiculescu, sforar de bază în culisele politicii și mass-media, luptă orbește pentru putere”

 

Lanțul de iubire dintre Nistorescu și Voiculescu s-a rupt acum exact doi ani, când publicistul a plecat din studioul unei emisiuni moderate de Adrian Ursu

Ultimul text publicat de Cornel Nistorescu în 2021 a fost un atac de o violență nemaiîntâlnită la adresa fostului său aliat, Dan Voiculescu, Într-un editorial publicat pe Cotidianul.ro, site care-i aparține, Nistorescu l-a desființat, pur și simplu, pe oligarh, descriindu-l așa cum a avut ocazia să-l cunoască îndeaproape. Publicistul nu face economie de epitete și detalii: Dan Voiculescu este un „moșneag feroce” care a rămas „sforar de bază în culisele politicii și mass-media“, folosindu-se de trustul său în pentru a accede la putere și resurse.

Nistorescu explică de ce PSD este „cea mai rentabilă victimă” a lui Dan Voiculescu, acest parteneriat scoțându-l în față acum și pe Marcel Ciolacu, „prim solist în prime-time la Antena 3, iar Gîdea și ceața lui nu depășesc culesul de scape de pe reverele acestuia”.

Fostul patron de la Evenimentul zilei în perioada de glorie a acestui ziar afirmă că „ferocele moșneag conduce ostilitățile” și a fost „principalul sprijinitor al nașterii alianței de guvernare între PNL și PSD”.

 

O lungă perioadă de timp, Cornel Nistorescu a fost om de casă al Antenei 3, din ale cărei studiouri nu lipsea. Apoi s-a certat cu oamenii mogulului și de atunci nu prididește să-l demaște pe fostul turnător la Securitate. Spune despre Dan Voiculescu că „nu-i ajunge cât încasează Antenele de la Guvern, de la partide, de la companii publice”, acum vrea și bani din subvențiile publice pentru partide.

 

În acest timp, Nistorescu apreciază că PNL a intrat în agonie ca formațiune politică.

 

Fragmente din textul demolator al lui Nistorescu la adresa lui Voiculescu

„Moșneagul feroce Dan Voiculescu, rămas sforar de bază în culisele politicii și mass-media din țara noastră, a încasat-o încă o dată.

 

Bătrîn (televiziunile păstorite de familia lui numesc «bătrîn» pe orice pensionar lovit pe trecerea de pietoni sau implicat într-o știre banală!?) și învins în nenumărate războaie politice, el luptă orbește pentru putere și, implicit, pentru prosperitatea trustului său de presă trecut pe numele fetelor.

 

I-a învîrtit pe toți. Încă nu s-a născut partidul care să-l păcălească și de pe urma căruia să nu profite cu ajutorul efectului din cunoscutul slogan «Vin și eu cu Antenele!».

Cea mai rentabilă victimă a sa a fost și este PSD-ul. De ani și ani, greii și fluturașii PSD-ului defilează și zboară pe la televiziunile Varanului fără să fie întrebați cu adevărat despre nimic serios. De cînd a reluat colaborarea strînsă cu PSD-ul, Marcel Ciolacu este prim solist în prime-time la Antena 3, iar Gîdea și ceata lui nu depășesc culesul de scame de pe reverele acestuia (…).

 

Ferocele moșneag conduce ostilitățile. El a fost principalul sprijinitor al nașterii alianței de guvernare între PNL și PSD. O asemenea mișcare deschidea porțile spre vechile poteci de aranjamente cu partidul stîngii românești.

 

Pe listele PSD a vîrît cîțiva oameni în parlament, pe barba și cu îngăduința PSD, aceștia au creionat un mini grup parlamentar PPU-SL în parlament și, tot cu sprijinul PSD, a încercat să se lipească și la bugetul pe anul 2022.

 

 

Nu-i ajunge cît încasează Antenele de la guvern, de la partide, de la companii publice. PPU-SL a cerut și bani din subvențiile publice pentru partidele politice (…).

 

Este de presupus că includerea cererii PPU-SL în proiectul de buget este una dintre recompensele obținute de Moșneagul feroce și de PPU-SL în urma sprijinului constant și, de multe ori, grețos acordat de Antene celor de la PSD. Adevărul este că nu deschizi unul din nenumăratele canale ale grupului să nu dai de un PSD-ist sau de un amplificator al ideilor de partid. Mai nou, nu există dosar, subiect sau scandal în care tromboanele dirijate de Mihai Gîdea să nu cînte partitura PSD!

 

De o bună bucată de vreme, Antenele au redevenit prim organ al PSD-ului. Din cauza alianței cu PNL, posturile familiei se reduc acum la rolul de culegători de scame, inclusiv de pe agonicul partid liberal.

 

Dorința lui Dan Voiculescu de a se mufa la buget cu partidul său liliputan (ca să nu zic inexistent) a eșuat în aplauzele unei mari părți din populație. Asta înseamnă că, pentru cel puțin o vreme, pînă cînd Marcel Ciolacu va fi de acord să modifice Legea 334/2006 ( cea cu subvenționarea de la buget a partidelor politice) firmele grupului păstorite de Moșneagul feroce trebuie să aibă grijă de «vedetele» prăfuite sau anonime ale PPU-SL.

 

Ferocele moșneag al politicii românești vrea influență, vrea încă funcții pentru oamenii săi și, dacă se poate, bani de la buget pentru aceștia. Nu i-a ieșit.

 

Sunt gata să pariez că Legea 334/2006 se va schimba și va apărea o portiță prin care să curgă ceva și pentru rătăciții politic din PPU-SL.

(…)

 

Post scriptum:

 

Unii, dar mai ales angajații grupului, îi zic «dom profesor» în timp ce televiziunile familiei nu ies din apelativul de bătrîn pentru orice om trecut de 50-60 de ani.

Totuși, Moșneagul nostru feroce s-a născut în 1946 și nu este niciodată invocat de pastorul Mihai Gîdea ca fiind «bătrînul Dan Voiculescu»”.

 

https://ziaristii.com/nistorescu-il-demoleaza-pe-varan-mosneagul-feroce-dan-voiculescu-sforar-de-baza-culisele-politicii-si-mass-media-din-tara-noastra-lupta-orbeste-pentru-putere/?fbclid=IwAR2lH6Ug2aB04mHW8RFPNVBV-1Dx6_gd1hb1dU6aRHLDzPUkrg4S0xqlWHg

 

/////////////////////////

Beizadelele guvernării PSD-ALDE: Copii, soții și iubite plantați în posturi publice confortabile

 

 

În ultimii ani, în spațiul public au apărutunele personaje controversate care au fost plasate în posturi importante din instituțiile de stat. Este vorba despre așa-numitele ”beizadele” – fii, fiice ori apropiați ai unor lideri politici – propulsate în funcții publice, în ciuda vârstei fragede, a lipsei de experiență sau a faptului că nu au nicio legătură cu domeniul în care ar trebui să-și desfășoare activitatea. Mulți dintre protejații regimului s-au remarcat însă prin gesturi controversate sau apariții excentrice în diverse contexte.

 

 

Guvernarea PSD-ALDE a oferit o întreagă ”pleiadă” de astfel de personaje. Iată, mai jos, o listă cu o parte dintre acestea:

 

Fiica lui ”Melcu” de la Tel Drum

 

Fiica unuia dintre prietenii lui Liviu Dragnea, fost acționar al firmei Tel Drum, a devenit, în iunie 2018, consul general al României la Torino. Este vorba despre Ioana Gheorghiaș, fiica lui Mugurel Gheorghiaș, zis ”Melcul”, fost coleg de facultate și de trupă rock al lui Dragnea. Din funcția de consul general la Torino, Ioana Gheorghiaș ar urma să gestioneze, de exemplu, desfășurarea procesului de votare în nordul Italiei, la alegerile prezidențiale din luna noiembrie. La scurt timp după ce a preluat conducerea Consulatului, tânăra a intrat în atenția opiniei publice prin ținuta extravagantă cu care s-a afișat la un eveniment public.

 

Înainte de a fi numită în acest post, Ioana Gheorghiaș a fost consilieră la cabinetul lui George Ciamba, în acel moment secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

 

 

 

Foto: Andrea Pellegrini / Facebook – Associazione Di Tutti I Colori

 

Fiul lui Daniel Barbu

 

O funcție de consul a obținut, în aceeași perioadă, și Anton Emmanuel Barbu, fiul fostului ministru al Culturii în guvernul Ponta, Daniel Barbu (ALDE). Barbu jr a fost numit consul general al României la Edinburgh, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

 

Fiul vitreg al lui Teodor Meleșcanu

 

Tot în 2018, fiul vitreg al fostului ministru de Externe Teodor Meleșcanu a fost numit în funcția de consul al României la Strasbourg. Numirea lui Sorin Adrian Pîrvulescu, printr-o Hotărâre de Guvern semnată de premierul Viorica Dăncilă şi contrasemnată de Meleșcanu, a provocat un întreg scandal și s-a lăsat chiar cu o plângere penală. După declanşarea scandalului, Sorin-Adrian Pîrvulescu a anunţat că renunţă la poziţia primită de la tatăl său vitreg.

 

Fiica lui Petre Daea

 

Și ministrul Agriculturii, Petre Daea, și-a angajat fiica într-o instituție aflată în subordinea ministerului pe care îl conduce. În apilie 2017, Dana Florentina Daeaa devenit referent la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR).

 

Contactați de B1.ro, reprezentanții AFIR au confirmat că Dana Florentina Daea este și în prezent angajata instituției, unde ocupă o funcție de execuție.

 

Tânăra a studiat ingineria economică la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din București și „English Comparative Literature” la The American University of Paris. Înainte de a lucra la AFIR, Dana Florentina Daea a fost asistent comercial la Piscicultorul SA, firmă la care, la un moment dat, a fost director chiarsoția ministrului, Camelia Luchian.

 

 

 

Foto:facebook.com

 

Fiica lui Florin Iordache

 

La începutul anului 2017, fiica lui Florin Iordache, Delia, a ajuns, la doar 25 de ani, să lucreze la Cancelaria Băncii Naționale a României. Potrivit informațiilor apărute în presă în acel moment, tânăra a fost angajată la BNR chiar în perioada în care tatăl său, din postura de ministru al Justiției, era protagonistul scandalului izbucnit odată cu adoptarea OUG 13. Delia Iordache a obținut un post în cadrul departamentului care se ocupă de Muzeul Băncii Centrale, de proiectele de educaţie financiară, de relaţiile cu publicul şi de bibliotecaBNR. Înainte de a ajunge la Banca Națională a României, Delia a fost referent în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, la departamentul Relaţia cu Românii de pretutindeni.

 

 

 

Foto:Facebook.com

 

Fiul Vioricăi Dăncilă

 

Și fiul Vioricăi Dăncilă a fost angajat într-o instituție publică, la scurt timp după ce mama sa a devenit premierul României. Victor Dăncilă a început să lucreze la Curtea de Conturi în 2018, la doar o săptămână după ce Viorica Dăncilă și-a preluat atribuțiile de la Palatul Victoria. La început, el a ocupat funcția de consilier al lui Ilie Sârbu, vicepreședinte al Autorității de audit și socrul liderului Pro România, Victor Ponta.

 

Potrivit informațiilor vehiculate în ultima perioadă în spațiul public, fiul premierului ar fi devenit, între timp, consilierul președintelui Curții de Conturi,Mihai Busuioc. În plus, potrivit unor surse citate de G4 Media, președintele Curții de Conturi ar dori să-l numească pe Dăncilă jr în funcția de secretar general adjunct al instituției.

 

Înainte de a lucra laCurtea de Conturi, Victor Dăncilă a fost angajat la OMV Petrom SA, ca specialist în probleme de mediu. Menționăm în acest context că tatăl său și soțul premierului este manager regional la OMV.

 

 

 

Fiul liderului PSD Vaslui, Dumitru Buzatu, și al senatoarei PSD Gabriela Crețu

 

În martie 2018, Tudor Buzatu, fiul liderului PSD Vaslui Dumitru Buzatu şi al senatoarei Gabriela Creţu, a fost numit de premierul Viorica Dăncilă secretar de stat în aparatul de lucru al Anei Birchall, care ocupa atunci funcția de vicepremier responsabil cu implementarea parteneriatelor strategice ale României.

 

În acel moment, Dumitru Buzatu a explicat că fiul său a ajuns să ocupe această funcție pentru că a fost susținut de organizaţia din care face parte. Întrebat ce l-a recomandat pe Tudor pentru acest post, liderul PSD Vaslui a răspuns: ”Dacă cei de acolo l-au recomandat… (…) Pot să vă precizez că a primit recomadarea organizației de tineret pe care o conduce și a organizației de la Vaslui a PSD. Din punctul acesta de vedere, fiind un post politic, nu cred că e o problemă. (…) Îl recomandă ceea ce au considerat cei care i-au dat această susținere, îl recomandă pregătirea, activitatea în partid, implicarea, cunoașterea limbilor străine și tot așa mai departe”.

 

Înainte de a deveni secretar de stat, Tudor Buzatu a fost director al unei instituţii aflateîn subordinea Consiliului Judeţean Vaslui, condus de tatăl său. Este vorba despre Centrul de Resurse pentru Afaceri Vaslui (CRAV), o societate care aparţine în proporţie de 70% Consiliului Judeţean şi 30% Consiliului Local.

 

 

 

Foto: Facebook.com

 

Fiica senatoarei PSD Neamţ Emilia Arcan

 

În mai 2017, Andreea Arcan, fiica senatoareiPSDNeamţ Emilia Arcan, a fost numită de premierul Grindeanu în funcția de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP). Tânăra a devenit astfel șefă peste funcţionarii publici din toată ţară. Până să ajungă în post, Andreea Arcana absolvit Dreptul la o facultate privată din Bucureşti şi a devenit cunoscută în Neamţ din postura de prezentatoare meteo la o televiziune locală, dar și după ce apărut într-un pictorial sexy. Potrivit informațiilor din spațiul public, Ionel Arsene, deputatul PSD și președinte al Consiliului Județean Neamț, nu ar fi fost străin de numirea Andreei Arcan în această funcție.

 

 

 

Foto: atacul.ro

 

Andra Geanina Rusu

 

Promovată ”pe filiera Arsene” ar fi fost și Andra Geanina Rusu, numită la începutul lui 2019, în funcția de consilier juridic la Ministerul Mediului. Prezentată de presă drept o protejată a șefului CJ Neamț, tânăra a fost transferată la Ministerul Mediului de la Direcția pentru Protecția Copilului Neamț. Andra Geanina Rusu a picat în 2017 concursul organizat de Consiliul Județean Neamț pentru un post de consilier juridic la Unitatea de Implementare a Proiectelor din cadrul acestei instituții, dar acest lucru nu a împiedicat-o ca la mai puțin de doi ani să fie numit consilier juridic mult mai sus în Ministerul Mediului.

 

 

 

Foto: Faceook.com

 

Oana Bulai

 

Și Oana Bulai, fostă consilierăal preşedintelui CJ Neamţ, Ionel Arsene, a ajuns să ocupe un post în Guvern. În martie 2018, Viorica Dăncilă a numit-o pe aceasta în funcţia deconsilierdestatîn cadrul aparatului propriu de lucru al premierului. Oana Bulaio consiliază pe șefa Guvernului pe probleme de educaţie şi sănătate.

 

Înainte de a ajunge în echipa de la Palatul Victoria, tânăra a fost administrator public al judeţului Neamţ, consilier județean și consilier personal al lui Ionel Arsene.

 

De asemenea, înainte de a lucra în zona administrativă, Oana Bulai a fost preocupată de domeniul dezvoltării personale. Astfel, în 2015, aceasta a publicat cartea „TU – Ghid cu secrete despre tine”, în care menționa că a studiat Theta Healing, Respiraţia inimii, Shamanism, Respiraţie holotropică sau Reiki, după cum anunța presa în perioada respectivă.

 

 

 

Fiica lui Adrian Țuțuianu

 

Ruxandra Ţuţuianu, fiica fostului social-democrat și ministru al Apărării,Adrian Țuțuianu, a ajuns să lucreze la Primăria Capitale, în funcţia de consilier juridic.Tânăra este absolventă a Facultății de Drept de la Universitatea din Bucureşti, iar în trecut a făcut un stagiu la cabinetul Vioricăi Dăncilă, de la Parlamentul European, pe vremea când actualul premier era europarlamentar PSD.

 

În timpul protestelor faţă de Ordonanţa 13, din februarie 2017, fiica lui Ţuţuianu a creat controverse în spațiul public după ce şi-a exprimat”scârba“ faţă de bucureştenii care au ieşit în stradă, „ca oile”.

 

„Dacă tot ieșiți ca oile în Piața Victoriei, cu toate că nu-mi pasă câtuși de puțin de urletele voastre prost informate, îmi pasă de ce vad că lăsați în urmă! Nu e de mirare că ieșiți ca în junglă, sunteți un haos desăvârșit! Adunați-vă mizeriile, sticlele, hârtiile, mâncarea de pe jos! Ajung bătrânii să strângă dupa voi! Mi-e scârbă!”, a scris atunci Ruxandra Țuțuianu, pe Facebook.

 

 

 

Foto: Facebook.com

 

Frații Andreea și Vlad Cosma

 

Andreea Cosma, fiica fostului baron de Prahova Mircea Cosma, a ajuns deputatPSD, în 2016,după ce doi social-democraţi, aflaţi înaintea ei pe lista electorală, au demisionat din Parlament doar ca să-i facă ei loc.Andreea Cosma s-a aflat pe locul șapte pe lista județeană, însă a prins un loc în Camera Deputaților după ce doi aleși locali din Prahova, aflați pe locuri eligibile, au renunțat la locul din Parlament. Este vorba despre primarul comunei Cornu, Cornel Nanu, aflat pe locul doi pe listă, și despre cel aflat pe locul al patrulea, Ludmila Sfârloagă, vicepreședinte al Consiliului Județean Prahova.

 

Fratele ei, Vlad Cosma, a ajuns și el, la 30 de ani, deputat în Parlamentul României, pe locul lăsat liber de Adrian Năstase.

 

În ultima perioadă, frații Cosma s-au remarcat în spațiul public prin scandalul înregistrărilor cu procurorul Mircea Negulescu, zis ”Portocală”, de la DNA Ploiești.

 

 

 

Foto: Inquam Photos /OctavGanea

 

Cristian Winzer

 

Cristian Winzer, fost secretar de stat în Ministerul de Externe, a fost numit, în martie 2019, în funcția de consilier onorific al vicepremierului de atunci, Viorel Ștefan. Înainte de acest moment,avocatul,considerat unul din tinerii lupi social-democrați și un apropiat al lui Liviu Dragnea, a fost propulsat în funcția desecretar de statîn Ministerul de Externe. În 2017, Winzer a devenit mâna dreaptă a lui Teodor Meleşcanu la ministerul de Externe, deşi avea experienţă zero în diplomaţie. El l-a înlocuit atunci pe conferențiarul universitar Ştefan Popescu, un om specializat în domeniu, cu un doctorat la prestigioasa universitate Sorbona.

 

 

 

Foto: Faceboo.com

 

Cătălina Ștefănescu

 

Originară din Teleorman, Cătălina Ștefănescu, i-a fost secretară și mai apoi iubită luiLiviu Dragnea.A fost parlamentar între 2012 și 2016, fiind atunci, la 24 de ani, cel mai tânăr ales din Legislativ.

 

Fostul premier Victor Ponta a dezvăluit, în urmă cu câteva luni, că, în timpul guvernării USL,Liviu Dragnea”îl bătea la cap pe George Maior” să o angajeze pe iubita lui de atunci la Serviciu Român de Informații (SRI).

 

„Tot explica că ea știe rusește, că a studiat la Moscova”, a scris Ponta pe Facebook, în luna februarie.

 

Surse politice din PSD au afirmat, pentruadevarul.ro, că iubita invocată de Ponta ar fi Cătălina Ștefănescu. Potrivit CV-ului acesteia, ea a absolvit Facultatea de limbi străine, apoi Institutul Puskin de la Moscova.

 

Cătălina Ștefănescua avut o relație de mai bine de cinci ani și cu Dan Șova. Ei s-au despărțit la mijlocul anului 2017, deși la un moment dat planificaseră chiar și nunta.

 

În prezent, Cătălina Ștefănescu ocupă un post de consilier al europarlamentarului Cristian Terheș, după ce în trecut a lucrat la cabinetul lui Andi Cristea.

 

 

 

Iubita fiului Rovanei Plumb

 

Tânăra Bianca Epuran a devenit, peste noapte, din danstoare în club consilier la Ministerul Fondurilor Europene, după cum scria recent presa mondenă. Totul, în contextul în care este iubita lui Răzvan Plumb, cunoscut drept Bozo, fiul fostului ministru al Fondurilor Europene, actualul europarlamentar PSD, Rovana Plumb. B1.ro a adresat Ministerului Fondurilor Europene mai multe întrebări referitoare la competențele în baza cărora aceasta a fost angajată și la activitatea sa în cadrul ministerului, însă reprezentanții instituției nu au transmis deocamdată un răspuns.

 

 

 

Foto:Facebook.com

 

Copiii lui Anghel Iordănescu, plantați la stat

 

Anghel Iordănescu, fost selecționer al naționalei de fotbal, senator al UNPR și recent candidat la alegerile europarlamentare, are trei băieți, iar doi dintre aceștia funcționează sau au funcționat în aparatul de stat. Cel mic, Alexandru, consilier în Ministerul Agriculturii condus de Petre Daea, a fost si în Unitatea pentru pregătirea Președinției UE, iar mijlociul, Andrei, absolvent de Teologie, s-a integrat foarte bine ca referent la Direcția Financiar-Comercială a ELCEN, între 2015 și 2018.

https://www.b1tv.ro/politica/beizadelele-guvernarii-psd-alde-287089.html

 

 

///////////////////////

 

DNA anunță: fost comandant al unei unităţi militare din Gorj, trimis în judecată după ce ar fi cumpărat bunuri la preţuri supraevaluate

  de Marinela Anghelus

 

 

Fostul comandant al unităţii militare 01541 din Budieni, judeţul Gorj, şi alte şase cadre militare au fost trimişi în judecată de procurorii militari din cadrul DNA pentru mai multe infracţiuni de corupţie după ce ar fi achiziţionat de la firme ale unui om de afaceri bunuri la preţuri supraevaluate, iar altuia i-ar fi plătit servicii nerealizate. Şi cei doi oameni de afaceri au fost trimişi în judecată în acest dosar.

 

Procurorii militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor Marin Bran, colonel în rezervă, la data faptelor comandant al U.M. 01541 Budieni, judeţul Gorj, pentru două infracţiuni de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, Laurenţiu-Augustin Vîlceanu, locotenent colonel în rezervă, la data faptelor şef al Compartimentului Logistic din cadrul U.M. 01541 Budieni, judeţul Gorj, pentru abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, şi complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată.

 

Totodată, au fost deferiţi justiţiei Sorin Ion Roşculescu, plutonier adjutant principal în rezervă, la data faptelor angajat în cadrul U.M. 01541 Budieni, judeţul Gorj, pentru complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, Raul Gălescu, plutonier major în rezervă, la data faptelor angajat în cadrul U.M. 01541 Budieni, judeţul Gorj, pentru complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, şi fals intelectual, în formă continuată, Minel Vodoiu, maistru militar în rezervă, la data faptelor angajat în cadrul U.M. 01541 Budieni, judeţul Gorj, pentru două infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, Ion-Sorin Besoi, plutonier major în rezervă, la data faptelor angajat în cadrul U.M. 01541 Budieni, judeţul Gorj, pentru complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, şi fals intelectual, în formă continuată, Gheoghe Iliea, plutonier adjutant principal în rezervă, la data faptelor angajat în cadrul U.M. 01541 Budieni, judeţul Gorj, pentru complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată.

 

De asemenea, au fost trimise în judecată două persoane fizice, administratori ai unor societăţi comerciale, pentru complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

 

Potrivit DNA, în rechizitoriu procurorii militari au arătat că, în perioada octombrie 2011 – iulie 2015, Marin Bran şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu prevăzute de legea privind finanţele publice în sensul că ar fi achiziţionat de la societăţile unuia dintre cei doi oameni de afaceri bunuri la preţuri supraevaluate (materiale de construcţii, materiale electrice etc.), iar în cazul celuilalt ar fi dispus achitarea unor servicii care în realitate nu au fost executate. În cazul unora dintre bunuri, pe lângă preţul mare cu care au fost achiziţionate, acestea erau atipice pentru scopul declarat.

 

„În demersul său infracţional, inculpatul Bran Marin ar fi beneficiat de sprijinul celorlalte cadre militare care i-ar fi pus la dispoziţie documentele necesare achiziţiilor menţionate mai sus (o parte din ele fiind întocmite în fals). Prejudiciul cauzat unităţii militare prin încălcarea prevederilor legale este de 918.910 lei, concomitent cu obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru societăţile celor doi oameni de afaceri”, a arătat DNA, într-un comunicat de presă transmis luni.

 

Ministerul Apărării Naţionale s-a constituit parte civilă în cauză.

 

În cauză s-au dispus măsuri asigurătorii faţă de patru inculpaţi.

 

Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Gorj cu propunere cu propunere de a se menţine măsurile asigurătorii dispuse în cauză.

 

https://psnews.ro/dna-anunta-fost-comandant-al-unei-unitati-militare-din-gorj-trimis-in-judecata-dupa-ce-ar-fi-cumparat-bunuri-la-preturi-supraevaluate-611101/

 

//////////////////////////////

Pesedizarea nu și-a spus ultimul cuvînt- După 30 de ani de postcomunism nu există o evidență clară a patrimoniului fostelor structuri comuniste

 

   

Simbolul partidului PSD=trinitatea diabolica :tata satan iliescian,fiul-Prorocul mincinos si duhul demonic-Fiara

 

Primii îmbogățiți după căderea comunismului și-au agonisit averile în cea mai mare parte prin căpușarea marilor întreprinderi falimentare și prin furtul la drumul mare al patrimoniului fostelor structuri comuniste, începînd cu UTC, Uniunea Studenților Comuniști și încheind, desigur, cu patrimoniul PCR. Printre primele legi și decrete al Frontului Salvării Naționale s-au numărat și acelea prin care patrimoniul PCR și cel al UTC treceau în proprietatea statului ca „bunuri ale întregului popor.“ Vorbim de vile, terenuri, baze sportive și de agrement, stațiuni balneare, precum și de fonduri bănești, inclusiv în valută. Miliarde de dolari au intrat în proprietatea statului, o avere uriașă pe care FSN și-a însușit-o pentru a-și alimenta clientela politică și pentru a rotunji fondurile Securității despre care nici azi nu se știe la ce valoare se ridicau la vremea respectivă.

 

După 30 de ani de postcomunism nu există o evidență clară a patrimoniului fostelor structuri comuniste, nici de unde s-a plecat, nici cîte bunuri, mai ales imobiliare, au fost înstrăinate pe parcurs către băieții deștepți ai tranziției, care știau bine, dinaintea căderii regimului ceaușist, care sînt țintele spre care să se îndrepte pentru a-și face loc în lumea infractorilor ocoliți de lege.

 

În 1990 a fost emisă o lege privind înființarea fundațiilor pentru tineret, conform căreia întregul patrimoniu al fostului UTC trecea în administrarea acestora. Încă de atunci multe din sediile fundațiilor au fost închiriate sau vîndute. În locul lor au apărut baruri, locuri rău famate, case pentru jocuri de noroc, sedii de abrutizare a tinerilor. Statul însuși, proprietar al acestor fundații, a înstrăinat de-a lungul timpului bunuri către diverse companii. Dacă menirea acestor fundații ar fi fost respectată, imobilele respective ar fi putut fi destinate culturalizării și educării tinerilor prin ținerea unor conferințe de către personalități din cultură, știință, cercetare, prin scanarea trecutului comunist pentru cei mai mulți dintre tinerii care nu au apucat să-l trăiască, prin aducerea în scenă a unor trupe de teatru, prin găzduirea unor cenacluri literare și multe altele.

 

Recent, Federația Tinerilor din Constanța a depus o plângere penală la DNA împotriva actualului ministru al Tineretului și Sportului Ionuț Stroe, pe care îl acuză de fapte de corupție. Plîngerea este oarecum legată de o anchetă a Direcției Naționale Anticorupție începută anul trecut împotriva președintelui Fundației pentru Tineret a Municipiului București, Ticu Plăcintă, acuzat că ar fi înstrăinat patrimoniul fostului UTC unei societăți pe care acesta o controlează. Prejudiciul se ridică la 6 milioane de lei în perioada 2012-2016. Explicit, ministrul Stroe este acuzat de Federația Tinerilor din Constanța că refuză să finalizeze regulamentul de aplicare al unei legi a fundațiilor din 2002,  tolerând astfel furtul din patrimoniul destinat tinerilor. Dar toți miniștrii Tineretului care s-au perindat în ultimii 18 ani nu vor fi avut cunoștință de această lege și nu s-au gîndit că, pentru a o pune în aplicare, nu trebuia decît să elaboreze o metodologie? Ba bine că nu!

 

Filonul comunist al pesedizării timpurii

 

Despre foștii activiști ai PCR și securiștii care au pesedizat România imediat după căderea regimului comunist s-a scris mult și cred că nu se va ajunge vreodată la capătul numărătorii. Oamenii au însă mai puține informații despre nomenclatura UTC și aceea a Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România (UASCR). De pildă, ultimul mohican al conducerii studenților comuniști, Ani Matei, a fost numit de guvernul Boc la șefia Comisiei Naționale a României la UNESCO. Este adevărat că PSD este cel mai reprezentativ partid de cadre, dar și alte formațiuni politice îi calcă pe urme. Importă și acestea și reciclează o serie de „foști“ care sînt familiarizați cu propaganda și cu rotația cadrelor, lecție învățată de ei în regimul care le-a fost și tată și mamă.

 

Foști lideri importanți ai UTC sau UASCR au ocupat încă din 1990 funcții importante pe scena stîngii postcomuniste. Primul pe listă este desigur Ion Iliescu. A fost, pe rînd, președinte al Comitetului de organizare a Asociațiilor Studențești, apoi al Consiliului. Ulterior a devenit prim-secretar al CC al UTC. Apogeul propagandistului în rîndul tinerilor (nu vorbim de funcțiile politice din PCR) a fost acela de ministru pentru problemele legate de tineret.

 

Ion Sasu, fost secretar al CC al UTC iar apoi președintele UASCR, a fondat Partidul Socialist al Muncii împreună cu Ilie Verdeț. De aici a aterizat în parlament.

 

Tudor Mohora, și el fost președinte al UASCR, și-a continuat vocația în PSD, obținînd mai multe mandate de parlamentar. Din lista scurtă a foștilor președinți ai UTC sau UASCR fac parte: Octav Cozmâncă, Antonie Iorgovan (decedat în 2007), Adrian Severin, Vasile Pușcaș și Ioan Rus (ultimii doi făcînd parte din „grupul de la Cluj “, văzut ca o grupare de elită a PSD), Otilian Neagoe, care a fost în conducerea revistelor „Viața Studențească“ și „Amfiteatru“.

 

O carte albă a structurilor comuniste, a uniunilor tinerilor sub stindardul PCR care să cuprindă zecile de mii de susținători ai regimului comunist, cu nume și prenume, cu trecut, prezent și viitorul asigurat, ar dezlega, măcar parțial, enigma existenței de treizeci de ani a PSD ca primul partid pe scena politică. Mita, de pildă, a funcționat ireproșabil și în rîndul studenților. Pentru un cartuș de Kent, o pungă cu cafea sau o sumă de bani studentul obținea o cameră la cămin, un loc la un hotel de pe litoral aflat în patrimoniul UASCR sau chiar o notă de trecere la examen prin complicitatea dintre profesor, membru al PCR, și activistul din rîndul studenților.

 

Beizadelele comuniștilor de toate gradele poartă de pe acum cu ele nu neapărat un carnet de partid, ci unul virtual pe care scrie “șef”. Funcția de șef e o meserie pe care tinerii de bani gata o exercită pe autostrăzi în bolizi care depășesc 200 km la oră, în baruri de fițe, în stațiunile unde își acordează decibelii după gradul de alcoolemie, pe stadioane, în fața polițistului care îi oprește pe stradă. Societatea se dovedește neputincioasă, oamenii își spun cel mai adesea „nu vreau să am de-a face cu ei.“

 

Ne întoarcem, în felul acesta, la aceeași lipsă a spiritului comunitar. O comunitate puternică își pune la punct intrușii, pe cînd slăbiciunea comunității este tocmai terenul fertil în care răsar și se înmulțesc cei care ne vor conduce în continuare.

 

https://www.dw.com/ro/pesedizarea-nu-%C8%99i-a-spus-ultimul-cuv%C3%AEnt/a-53613058

 

/////////////////////////////

DOVADA că PESEDIȘTII sunt HOȚI și MINCINOȘI de MICI!  https://www.comisarul.ro/politic/dovada-ca-pesedistii-sunt-hoti-si-mincinosi-de-mic_503355.html

 

//////////////////////

 

 

Amintiri funebre despre BEIZADELE EUROPENE/Părinții ne FURĂ AZI, EI ne vor CONDUCE MÂINE!

 

Mihnea Nastase a ajuns consilier in cabinetul de eurodeputat al social-democratului Catalin Ivan, completand astfel galeria copiilor de politicieni romani ajunsi la Bruxelles in posturi de asistenti de europarlamentari. Fiica primarului Brasovului sau nepoata lui Ioan Rus, alti copii sau sotii de parlamentari romani, se numara si ei printre copiii de politicieni platiti din bani europeni. HotNews.ro a realizat o mica ancheta in cabinetele europarlamentarilor romani si un scurt inventar al numelor de rubedenii angajate in Parlamentul European.

    *Bugetul lunar pentru cheltuielile cu personalul este de 21.209 de euro pentru fiecare ales european. Acesta dispune cum va fi remunerat fiecare colaborator, precum si numarul consilierilor din echipa sa. Salariul minim pentru consilierul unui eurodeputat este de 1.619 euro, plus alte beneficii.

 

Mihnea Nastase. Fiul fostului premier Adrian Nastase a fost angajat ca asistent al eurodeputatului social-democrat Catalin Ivan la varsta de 22 de ani. Singura experienta profesionala notata in CV-ul sau de pe Linkedin este un internship la Institutul pentru Studierea Holocaustului Din Romania “Elie Wiesel”, in vara anului 2010. Acesta a fost invitat permanent la dezbaterile organizate de Centrul pentru Studii Strategice al Fundatatiei Europene Titulescu.

 

“Pe Mihnea l-am cunoscut la Parlamentul European, unde a avut colaborari cu colegi din delegatia europarlamentarilor PSD. Cand s-a eliberat un loc la mine in echipa, l-am chemat sa lucram impreuna […] Este un tanar foarte pregatit, cu foarte mult bun simt si dornic de munca. Evident ca a contat si faptul ca-l cunosc pe tatal sau, dar nu a fost decisiv acest fapt in alegerea mea. Mihnea se va ocupa in echipa mea de activitatea in Comisia de relatii externe si de relatia UE-Rusia”, a declarat, miercuri, Ivan pentru Libertatea.

 

Potrivit CV-ului sau de pe Linkedin, mezinul fostului premier urmeaza un master comunicare publica si sociala la The London School of Economics. Acesta a absolvit Universitatea Americana din Paris, unde a studiat „psihologie politica” si „behaviorism colectiv”, dupa cum scrie in propriul CV.

 

Mihnea Nastase a studiat la Liceul Alpinum Zuoz din Elvetia in perioada 2008-2011, unde taxa de scolarizare este de 80.000 de franci elvetieni pe an, asa cum sustine Cristian Sima intr-o postare pe Facebook din ianuarie 2015. Adrian Nastase a mentionat intr-o postare pe blogul sau ca mezinul ar beneficia de o bursa de studiu din partea Fundatiei “D.STURZA”: “Mihnea a incheiat primul an de liceu […] I-am transmis, mandru, notele obtinute, lui Dimitrie Sturza, pentru a-i arata ca nu-si iroseste banii cu bursa lui”. Potrivit lui Cristian Sima, Dimitrie Sturza a creat in 2007 bursa de studii pentru Liceul Alpinum Zuoz din Elvetia prin Fundatia “D.STURZA”, al carei unic beneficiar a fost Mihnea Nastase, bursa fiind desfiintata dupa absolvirea acestuia.

 

Andreea Scripcaru. Este fiica primarului liberal al Brasovului George Scripcaru, acuzat de DNA de abuz in serviciu si luare de mita si cercetat sub control judiciar. Ea este consilier in biroul de europarlamentar al liberalului Daniel Buda, care are alti 12 consilieri in echipa sa. Buda este al doilea in topul alesilor europeni cu venituri din alte activitati, cu peste 21.000 de euro lunar, potrivit Mediafax. Contactat de HotNews.ro, pana la data publicarii acestui articol, Daniel Buda nu a raspuns.

 

Fiica primarului brasovean a fost angajata in 2014 la Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor (ORDA), in functia de consilier debutant in cadrul Serviciului IT, Relatii Internationale si Proiecte, potrivit site-ului institutiei de stat. In 2014, director ORDA era Adriana Dontu, fost prefect de Brasov in 2007-2008 si sotia deputatului liberal Mihai Dontu.

 

Ioana Surpateanu. Este fiica fostului deputat democrat-liberal de Dolj Mihai Surpateanu. Ea este una si aceeasi cu consilierul din cabinetul de europarlamentar al liberalului Marian Jean Marinescu, potrivit surselor HotNews.ro.

 

 

Potrivit CV-ului de pe Linkedin, Ioana Surpateanu are un master in studii ebraice de la Universitatea din Bucuresti, precum si un master in studii politice si economice in Orientul Mijlociu de la Universitatea din Tel Aviv. Ioana Surpateanu a fost consilier de comunicare in cadrul ambasadei Israelului din Romania, iar din 2009 este consilier politic al unui vice-presedinte al Partidului Popular European.

 

Ioana Rus. Este nepoata ministrului demisionar al Transporturilor Ioan Rus. Ea face parte din echipa de consilieri ai Corinei Cretu, comisar european pentru Politici Regionale, ocupand o functie de expert. Ioana Rus a fost anterior asistent acreditat in cadrul biroului de europarlamentar al Ramonei Manescu, potrivit site-ului institutiei.

 

Intr-un articol publicat pe HotNews.ro se arata ca Ioana Rus a lucrat mai intai la o agentie de turism, dupa care s-a dus consilier la Ministerul Turismului (2000-2001), iar in 2001, cand unchiul ei Ioan Rus era ministru de Interne in Guvernul Nastase, a fost trimisa la Londra ca director la oficiul roman de turism din Marea Britanie, potrivit CV-ului publicat pe Linkedin.

 

In 2003, Ioana Rus a plecat la Bruxelles, pe o functie similara, dupa care, in august 2004 a ajuns diplomat in Reprezentanta Permanenta a Romaniei la institutiile europene. In perioada decembrie 2008-iunie 2014, Ioana Rus a fost consilier europarlamentar la Comisia pentru Dezvoltare Regionala a Parlamentului European. Ulterior, Corina Cretu a luat-o la cabinetul ei de vicepresedinte al Parlamentului European. Ioana Rus este de profesie economista, specializata in marketing la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, potrivit prezentarii de pe blogul Corinei Cretu.

 

Georgiana Draghici. Este sotia deputatului social democrat de Arges Mircea Draghici, precum si presedinta organizatiei de tineret a PSD Arges. Draghici este angajata in cabinetul de eurodeputat al Dacianei Sarbu inca din 2008. Inainte de a ajunge la Bruxelles, Georgiana Draghici a fost consilier la biroul de deputat al Dacianei Sarbu, dupa ce renuntase la presa locala.

 

Mircea Draghici este cercetat de DNA pentru complicitate la trafic de influenta . Astfel, Constantin Nicolescu, fostul presedinte al Consiliului Judetean Arges, ar fi atribuit contracte in valoare de aproape 3,8 milioane de lei firmei controlate de parlamentar. Urmarirea penala a lui Draghici a inceput in 2011, alti 43 de edili sunt pusi sub acuzare in acelasi dosar.La botezul fiicei Georgianei Draghici, de la inceputul anului 2015, ar fi participat si Victor Ponta impreuna cu sotia sa, potrivit ziarului Profitul Argesean.

 

Cristina Semanaru. Este angajata in cabinetul de eurodeputat al nasei sale, liberala Ramona Manescu, potrivit surselor HotNews.ro. Potrivit informatiilor de pe site-ul institutiei, Cristina Semanaru a fost asistent acreditat in biroul de europarlamentar al nasei sale inca din 2009. Sotul Cristinei Semanaru, Codrin Semanaru, a fost numit director adjunct al Autoritatii Rutiere Romane atunci cand Manescu era ministrul Transporturilor, potrivit ziuanews.ro. Cristina Semanaru este de profesie avocat. Pana la data publicarii acestui articol, Cristina Semanaru si Ramona Manescu nu au putut sa fie contactate.

 

Tudor Mataragiu. A fost consilier personal al lui Grapini in minister, este angajat in cabinetul de europarlamentar al acesteia. Sora lui Mataragiu, Anca Cristina Mataragiu, este casatorita cu Cosmin Grapini, fiul eurodeputatei. Potrivit Adevarul, Tudor Mataragiu a fost anterior consilier personal la Mariei Grapini, atunci cand ea era ministrul pentru Mediu, Afaceri si Turism. Ulterior, Mataragiu a fost numit de Grapini in Consiliul de Administratie al SC Mamaia SA. Costel Mataragiu, cuscrul Mariei Grapini, a fost sef al Directiei Economice SRI Timis, demis in 2004 pentru implicarea sa in dosarul Jimbolia.

 

El a fost cercetat in dosarul Jimboldia, legat de exportul ilegal in Iugoslavia a circa 1000 de vagoane-cisterna cu produse petroliere, in timpul embargoului impus de organismele internationale. Dosarul Jimbolia a fost inchis de catre Parchetul General. Intr-un interviu acordat site-ului Adevarul dupa numirea lui Tudor Mataragiu ca consilier personal, Maria Grapini a declarat ca „Poate fi numit… Da, e fratele nurorii […] Nu, nu e ruda. Eu l-am luat din Bucuresti de la o firma de audit si el a pirdut venind la mine. Salariul lui de consilier e de 2.000 de lei. Eu l-am luat sa ma ajute pentru ca pe audit nu aveam pe nimeni. Care sa vina pe 2.000 de lei? El a facut sacrificiu, imi pare rau. Credibilitatea mea in ceea ce am facut e ca am construit nu pe alt sistem decat competenta. Poate fi ruda sau nu.”. In interviu, Maria Grapini continua sa sustina ca „fratele nurorii nu este ruda”.

 

Potrivit site-ului paginaeuropeana.ro, salariul minim pentru consilierul unui eurodeputat este de 1.619 euro, la acest salariu un asistent acreditat mai poate obtine si alte beneficii. El poate primi si sume suplimentare din bugetul europarlamentarului, ca plati pentru diverse proiecte separate care ii sunt incredintate. Bugetul lunar pentru cheltuielelile cu personalul este de 21.209 euro, la care se adauga 4.299 euro pentru cheltuielile cu biroul. Europarlamentarul are dreptul de a stabili cuantumul remuneratiei oferite colaboratorilor, precum si numarul acestora, atat timp cat nu depaseste bugetul stabilit.

 

Adina Florea

 

 

 

 https://www.comisarul.ro/politic/beizadele-europene/parintii-ne-fura-azi-ei-ne-vor-_503619.html

 

 

/////////////////////////////

Beizadelele celor care ne conduc. Familia generalului Oprea, între Lamborghini și plagieri https://www.comunicate.info/beizadelele-celor-care-ne-conduc-familia-generalului-oprea-intre-lamborghini-si-plagieri

 

 

//////////////////////////

IAR si iarasi Liderii PSD şi-au plantat în funcţii publice foarte bine plătite copiii, nepoţii, soţii şi soţiile. Lia Olguţa Vasilescu a dus impostura la un alt nivel: le-a găsit locuri călduţe atât fostului soţ, cât şi actualului concubin.

 

 ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Nepotism la nivel înalt. Fiica lui Petre Daea, angajată la Ministerul … Cei mai norocoşi copii de politicieni au primit cadou de la părinţii lor locuri în Parlamentul României. Următorii pe eşichierul imposturii politice sunt copiii care au fost angajaţi „doar“ în ministere, unele conduse chiar de părinţii lor. Din tabloul pilelor nu lipsesc soţii şi soţiile angajaţi în diverse instituţii ale statului, evident, pe salarii foarte mari. Din banii noştri. Ministrul Agriculturii, Petre Daea, recunoştea nonşalant ziele trecute că şi-a angajat fiica cea mică, Dana, chiar în ministerul pe care îl conduce. „Este un adevăr pe care nu îl ocolesc şi n-aş avea de ce să o fac. Este un copil care, ca şi dumneavoastră, aşteaptă să-şi găsească rostul în viaţă. Sper să-l găsească, iar în ceea ce mă priveşte, ca părinte, o ajut să-l găsească, pentru că e firesc, este natural“, a declarat Petre Daea. Ministrul Agriculturii are şi o fiică mai mare, Larisa Elena Popescu, care deţine firma „Piscicultorul“, care a luat în concesiune nu mai puţin de 505 hectare de bălţi piscicole în judeţul Dâmboviţa de la Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, aflată direct în subordinea Ministerului Agriculturii. Judeţul Dâmboviţa este controlat politic de liderii PSD Adrian Ţuţuianu şi Rovana Plumb, colegi de partid cu Daea.Aşadar, Petre Daea este ministrul Agriculturii. Şi-a angajat una dintre fiice chiar la minister, iar cealaltă fiică face afaceri cu ministerul pe care îl conduce. Unde credeţi că lucrează soţia? Este director în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (API), subordonată tot Ministerului Agriculturii. Fetele lu’ tata Adrian Ţuţuianu şi Florin Iordache sunt alţi doi miniştri PSD care au avut grijă ca fetele lor să ocupe funcţii la stat. Ruxandra Ţuţuianu este angajată în funcţia de consilier juridic la Primăria Capitalei condusă de Gabriela Firea. În timpul protestelor faţă de Ordonanţa 13, fiica lui Ţuţuianu şi-a manifestat „scârba“ faţă de bucureştenii care au ieşit în stradă, „ca oile“. Soţia lui Adrian Ţuţuianu este şi ea angajată la Consiliul Judeţean Dâmboviţa, instituţie condusă chiar de liderul PSD între 2012 şi 2016. La doar 25 de ani, Delia Iordache, fiica fostului ministru al Justiţiei Florin Iordache, are un parcurs profesional de invidiat. De la începutul anului, Delia Iordache lucrează la Cancelaria BNR. Iar înainte de a ajunge la banca centrală, Delia a fost referent în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, la departamentul Relaţia cu Românii de Pretutindeni. Andreea Cosma a ajuns deputat PSD după o mişcare nemaiîntâlnită în istoria Parlamentului: doi social-democraţi, aflaţi înaintea ei pe lista electorală, au demisionat din Parlament doar ca să-i facă ei loc în Legislativ. Andreea Cosma este fiica fostului baron de Prahova Mircea Cosma, condamnat în primă instanţă la opt ani de închisoare. La rândul său, Andreea Cosma este trimisă în judecată de procurorii DNA pentru abuz în serviciu. Până acum, s-a remarcat în Parlament pentru că l-a bruscat pe deputatul USR Iulian Bulai. Fratele Andreei Cosma, Vlad, a prins şi el un  mandat de parlamentar în legislatura 2012-2016, fiind bun prieten cu fugarul Sebastian Ghiţă. Deputata PSD Corina Bogaciu, 27 de ani,  este fiica unui consilier local din Voluntari, Ion Bogaciu, vărul şi naşul de botez al lui Florentin Pandele, primarul din Voluntari. Potrivit relatărilor din presă, Bogaciu are doar studii medii, deşi ea se laudă în CV că este de profesie economist. Ioana Bran a fost instalată,  la primul mandat de parlamentar, direct în conducerea Camerei Deputaţilor, ca secretar. Până să ajungă în Legislativ, Ioana Bran a lucrat la compania tatălui său, un renumit producător de palincă, proprietar al distileriilor Bran şi sponsor al PSD. Fratele Ioanei Bran, Daniel, a fost consilierul lui Daniel Constantin  la Ministerul Agriculturii. Fata lu’ mama Andreea-Maria Arcan Apostol, fiica senatoarei PSD Neamţ Emilia Arcan, a fost numită în luna mai de către premierul Grindeanu vicepreşedinte în cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP). Funcţia, cu rang de secretar de stat, a transformat-o pe fiica Emiliei Arcan în şefă peste toţi funcţionarii publici din toată ţară. Prin ce s-a remarcat Andreea Arcan până să ajungă secretar de stat? Prin faptul că a pozat dezbrăcată.  Adrian Mocanu a obţinut un nou mandat de deputat de Buzău, din partea PMP, după ce, în 2012, a ajuns în Parlament pe listele PSD, într-un colegiu la Camera Deputaţilor care se suprapunea cu colegiul de la Senat în care a candidat tatăl său, Victor Mocanu. Între timp, tatăl său s-a retras forţat din politică, fiind condamnat la trei ani şi şase luni de închisoare cu executare pentru fapte de corupţie.   Minorităţile au copiat modelul PSD Rutenii sunt reprezentaţi în Legislativ de Iulius Firczak, fiul fostului deputat al rutenilor din ultimii 16 ani, Gheorghe Firczak. Acesta a fost găsit incompatibil de Agenţia Naţională de Integritate (ANI), în anul 2015, tocmai pentru că în perioada 2008-2012  şi-a angajat fiul la cabinetul parlamentar. Uniunea Polonezilor este  reprezentată de Victoria Longher, soţia fostului deputat Ghervazen Longher (2000-2013). În 2014,  Ghervazen Longher a fost condamnat de Curtea Supremă la trei luni de închisoare cu suspendare pentru că şi-a angajat fraţii la Camera Deputaţilor. Italienii din România l-au înlocuit pe fostul deputat Mircea Grosaru, decedat chiar în timpul mandatului, cu fiul acestuia, Andi Gabriel Grosaru. Carmen Dan nu şi-a uitat asociatul Ministrul de Interne, Carmen Dan, l-a numit pe fostul său asociat,  Tudorel Pieleanu, adjunct la Poliţia Teleorman. Tudorel Pieleanu a fost subprefect la Teleorman, în acelaşi timp fiind acţionar al societăţii comerciale Way Storage SRL, fondată împreună cu Carmen Dan, scrie Liber în Teleorman. Dan Dumitrescu – fiul lui Mircea Dumitrescu, administratorul public al judeţului Teleorman  – a fost numit, la începutul lunii august, prin decizie a premierului Mihai Tudose, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, post din care fusese demis pe 20 iunie de către fostul premier Sorin Grindeanu. Akram Shhaideh, soţul ministrului Dezvoltării Sevil Shhaideh, a fost anagajat în această vară consilier în Ministerul Agriculturii. Acesta a ocupat mai multe funcţii în administraţia lui Bashar Al Assad în Siria. Soţia lui Eugen Nicolicea, jurnalistă de profesie, a fost angajată la Transgaz. Familia Winzer, la MAE şi Curtea de Conturi Avocatul Cristian Winzer, apropiat al lui Liviu Dragnea, a fost propulsat în vară în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Externe, deşi are experienţă zero în diplomaţie. Cristian Winzer este fiul maiorului în rezervă Petru Winzer, cel care, în 2013, a fost prins copiind la un examen pentru Curtea de Conturi. Winzer senior era lector universitar şi auditor în cadrul Departamentului XI al Curţii de Conturi, care verifică activitatea Ministerului Apărării, Ministerului de Interne, Ministerului Afacerilor Externe şi a televiziunii publice. Petru Winzer a fost prins copiind la examenul pentru ocuparea postului cu pricina şi a fost exclus din concurs, după cum scria „Adevărul“, în acea perioadă. Deşi în perioada respectivă presa nota că acesta risca inclusiv concedierea, Petru Winzer lucrează în continuare la Curtea de Conturi. La solicitarea B1.ro, reprezentanţii instituţiei au comunicat că tatăl proaspătului secretar de stat din MAE ocupă în prezent funcţia de auditor public extern, având un venit lunar net de 7.652 lei. Tot la Curtea de Conturi lucra, în 2013, şi fiica lui Petru Winzer, Rebeca Andra Winzer, care ocupa un post de consilier, funcţie pe care o deţine şi în acest moment. Olguţa, grijulie cu fostul soţ Ovidiu Wlasopol, fostul soţ al Olguţei Vasilescu, a fost trimis de PSD în conducerea Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), unde va încasa un salariu de 14.000 de euro pe lună.  „V-aş ruga să ne spuneţi care sunt diferenţele principale între RBNS şi IBNR?“, l-a întrebat, aplicat, deputatul USR Claudiu Năsui pe Ovidiu Wlasopol în timpul audierilor, iar Wlasopol a răspuns: „Nu cunosc“. Actualul partener de viaţă al Olguţei Vasilescu, Claudiu Manda, tocmai a fost numit preşedinte al Comisiei de control SRI.

 

 Dacă alegi o rudă genială, care a luat premiul Nobel, în dauna unui prostălău care nu e rudă cu tine, evident ca nu e niciun conflict de interese. Eugen Nicolicea, deputat PSD

 

 

 

 

https://adevarul.ro/news/politica/cum-invadat-beizadelele-psd-institutiile-statului-copii-nepoti-soti-ex-soti-concubini-primit-functii-partid-1_59beb8e55ab6550cb8442a35/comment/1820268.html

 

///////////////////////////////

Toată lumea l-a văzut, toată lumea vorbește despre el. „Nu vă uitaţi în sus!” e poate cel mai important film din ultima vreme

 

Anul cinematografic se termină cum nu se putea mai bine – cu o satiră excelentă: Nu priviți în sus! /Don’t Look Up! – regia  Adam McKay. De câteva zile, filmul face furori: a împărţit lumea în pro şi contra. Să o luăm pe rând. Omul de ştiinţă (Leonardo DiCaprio), cu doctoranda lui (Lawrence) descoperă că spre pământ se îndreaptă o cometă – Apocalipsa e inevitabilă. Ea vine foarte curând, ceva real, ceva matematic, ştiinţific, care de la un moment dat poate fi văzut cu ochiul liber: doar privind în sus. Doar că până a „vedea cerul şi legea morală din sine”, cum spune Kant, vedem altceva: vedem că sus se află toată „elita” – produsul de lux al omenirii actuale. Când priveşti în sus, nu mai vezi cerul, nu-l mai vezi pe Dumnezeu – legea şi raţiunea universală  – ehe, l-au omorât de sute de ani. Ce vezi? Vezi doar o lume dementă care ne conduce. Casa Albă – simbolul puterii globale a „lumii bune” – este condusă de „Freaks” cu beizadelele lor – că sunt republicani sau democraţi – care nu mai au niciun gram de raţionalitate şi sunt total rupţi de realitate. Scopul lor e conservarea puterii cu orice mijloace. Preşedintele SUA (Meryl Streep) este chipul hegemonului politic global – de pe toate baricadele, care va deveni hrană, cum aflăm la final. Dar să nu ne grăbim. Apocalipsa care vine este doar un motiv de a fi folosită în vederea alegerilor şi conservării puterii. Ce bine că vine Apocalipsa! – ieşim din criza electorală: Apocalipsa ca agent electoral. Presa? Demult e un show, un entertainment global care are ca scop distracţia şi aducerea de public ce se măsoară în rating – adică bani: spălaţii pe creier populari e noua imagine a mass-mediei. Adevărul nu mai este de mult timp o marfă mediatică. Adevărul este ceea ce face rating şi bani. Agenda presei este dominată de temele care produc aceste lucruri. Pe cine ai în studio –  VIP-uri de showbiz, influenceri tembeli şi toţi mutanţii produşi de această „lume dementă” isterică, consumistă, iraţională. Apocalipsa nu mai interesează pe nimeni ca fapt real, ci doar ca produs mediatic al divertismentului.  Oamenii de afaceri? Ai eroul care e un soi de mutant ce combină pe Elon  Musk cu Jeff Bezos şi guru Steve Jobs – el este Sir Mark Rylance: care nu mai e om de afaceri, ci ceva „Übermensch” –  „Beyond-Man, „Overman”, „Uberman”, „Superhuman” – cum doriţi. El este deja un cult religios – businessul, economia, banii au devenit religie. Sir Mark Rylance de mult nu mai este om – e religia cinismului inuman dus la extremă: omenirea este doar marfă şi ambalaj pentru produsele sale care trebuie să aducă profit. Totul  – de la elita politică de la Casa Albă până la cea militară şi ştiinţifică de la NASA, trecând prin media – devine apendicele afacerilor acestui „Übermensch” cinic inuman: noul Dumnezeu, noul idol al lumii actuale. De armată nu are rost să vorbim: nişte imbecili care sunt suporturi de armă pentru Übermensch-ul businessman. Ce e mai periculoasă: lăcomia sau prostia? Se pare că prostia e mai limitată decât lăcomia. În faţa lăcomiei umane nu rezistă nici măcar prostia. Ea ne va distruge. Don’t Look Up! combină perfect SF-ul cu filmele catastrofale şi apocaliptice şi cu satira. Un cocktail care pune laolaltă Melancolia lui von Trier, Armageddonul lui Bay, Mars Attacks! de Tim Burton sau Ziua Independenței de Emmerich. Se citează la greu. În toată această nebunie, vocile raţionale ale celor care trag disperaţi semnalul de alarmă asupra tragediei ce urmează nu se aud. Când se aud sunt utilizate ca marfă, ca agent electoral, ca rating mediatic şi divertisment pentru popor. Atât. Dincolo de gusturi, Don’t Look Up! este imaginea lumii actuale Vai, e un film politic, ideologic, aud replici. Nu e artă. Aoleu: suntem în secolul XXI – o luăm de la capăt?  Numai găinile şi acei bronteroci de final nu sunt politici şi ideologici. Da, arta nu e propagandă, nu e neapărat activism, nu e ideologie – ea nu este dată de măsura acestor lucruri. Dar arta conţine politică şi ideologie: nu se poate sustrage acestor factori. Ideologia nu este decât un set de valori în care crede omul: religioase, politice, artistice, sociale, metafizice. Da, ideologia poate deveni o falsă conştiinţă, ştim de sute de ani. De aceea trebuie să o cunoaștem, să o îmblânzim – că e politică, religioasă, ştiinţifică. Dar noi nu putem fără set de valori, fără idei. A nu confunda cu propaganda. Iar politică este însăşi natura existenţei fiinţelor umane: omul nici mort nu iese din câmpul politic. Doar natura fără om este apolitică. Există o singură artă care se vrea fără politică şi set de idei şi valori: kitsch-ul. Dar nici acest gen nu scapă de asumarea unor valori şi a unei politici: niciun apus de soare nu apune în vid: apune într-un prost gust. Poate pe o nouă planetă, pe un nou Pământ. Acolo pe noua planetă unde ajunge „elita” există o fiinţă apolitică şi nonideologică ce ne aşteaptă: bronterocii. În ce priveşte satira ca gen are o lungă istorie în cultura occidentală din care facem parte: este nemiloasă şi e profund politică. Iar în Est, ei sunt tăticii literaturii: Gogol şi Caragiale sunt geniile genului. În film ai tot: ai sarcasm, ironie, umor, critică socială solidă. E o satiră excelentă adusă lumii actuale: loveşte în toate direcţiile, fără milă. Filmul ne spune tranşant – lumea în care trăim azi, cu valorile şi practicile ei actuale, nu mai are nicio şansă: nu mai priviţi în sus, căci acolo e oroare. Tronul nu este gol, ci este ocupat de toată demenţa lumii sintetizată în acele chipuri cinice şi iraţionale care ne conduc. Global. Există însă un moment de speranţă. Alegerea: de a pleca cu „elita” sau de a muri demn.  Cine pleacă cu „elita” aflăm că va deveni hrană pentru bronteroci – nişte animale apolitice, non-ideologice şi lipsite de gusturi estetice şi artistice: dar foarte drăgălaşe. Umanitatea devine hrană pentru ei. Alţii aleg – majoritatea nu are de ales – să moară. Scena morţii celor care aleg să rămână mi se pare de o umanitate demnă de urmat şi plină de speranţă.  Scena morţii devine scena speranţei. Apocalipsa ca o comuniune de familie şi oameni dragi: unii întâmplător la masă. Ei au uitat până şi să se mai roage – un act uman străvechi. Mai ştie să se roage un reprezentant al „scursurii sociale” – un soi de „ultim om”.  Rugăciunea lui Yule (Timothée Chalamet) este inteligentă şi umană: în rugăciunea lui este esenţa umanităţii şi a valorilor umane – radical opusă cu discursul şi valorile „elitei”. Rugăciunea lui Yule aduce ultima speranță: Doamne, iartă-ne mândria şi neputinţa, prostia; oferă-ne dragostea de care ducem lipsă şi de care avem cea mai mare nevoie, dă-ne puterea şi curajul să înfruntăm viaţa aşa cum este ea.  Waw! se miră omul de ştiinţă de alături: tu chiar înţelegi esenţa umană. Eram fericiţi, aveam totul şi noi nu ştiam, ne-am bătut joc de tot ce am avut. Ne-am consumat în lăcomie, în lucruri şi valori total inutile şi nocive.  În faţa morţii aflăm de cât de puţine lucruri are nevoie omul pentru a fi fericit în viaţă. E timpul să murim. Şi mor. Dar e singura speranţă: să mori demn înţelegând valoarea vieţii. Don’t Look Up! este cel mai plin de speranţă film pe care l-am văzut în ultimul timp: te învaţă să alegi să mori demn. Este singura şansă pe care o mai avem.  Citește și: Cronica unuia dintre cei mai bine cotați internațional critici români, Iulia Blaga, a peliculei ”Don’t Look Up!” Opinia cronicarului Costi Rogozanu: Până să privești cerul că vine cometa, privește în jurul tău

Citeşte întreaga ştire: Toată lumea l-a văzut, toată lumea vorbește despre el. „Nu vă uitaţi în sus!” e poate cel mai important film din ultima vreme

 

https://www.libertatea.ro/opinii/cronica-dont-look-up-netflix-3902972

 

///////////////////

 

 

Dupa ce Satan cel  Iliescian si-a bagat coada pana la cotor si in domnisoara (in)Justitie-politizand-o… Parlamentul face primul pas pentru depolitizarea CCR. Ce judecători nu ar fi prins scaunul de magistrat dacă exista interdicţia apartenenţei politice

 

Camera Deputaţilor a adoptat tacit un proiect de lege prin care noii judecători ai CCR trebuie să nu fi fost membri de partid în ultimii opt ani înainte de numire. Cuvântul decisiv îl are Senatul. Rigorile unei asemenea legi i-ar fi lăsat fără funcţie pe trei dintre judecătorii CCR, inclusiv pe Valer Dorneanu. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Suflu nou de judecători la CCR. UDMR înclină balanţa 9.680 de persoane au pensii speciale. O treime dintre beneficiari nu a… Partidele care au ratat parlamentarele pot primi bani publici, deşi CC… Coaliţia a lăsat într-un con de umbră un proiect de lege prezentat de PSD ca pe o reformă când era în opoziţie. Mai precis, o iniţiativă de modificarea a Legii de funcţionare şi organizare a Curţii Constituţionale, prin care este instituită prevederea ca noii judecători numiţi de preşedintele ţării, Senat şi Camera Deputaţilor să nu fi făcut parte din partide sau coaliţii politice în ultimii opt ani înainte de a fi propuşi, un detaliu cu atât mai relevant în condiţiile în care în 2022 o treime din componenţa CCR va fi schimbată.  Proiectul de lege propus chiar de şeful PSD a fost ignorat de Coaliţie, ceea ce a dus la adoptarea tacită de către Camera Deputaţilor, termenul pentru dezbatere şi vot fiind ultima zi din 2021. Şi poziţionarea PSD pe temă este ambiguă, cu toate că iniţiativa a fost girată de Marcel Ciolacu: „Nu ştiu să se fi discutat în ultima vreme. Sunt poziţiile noastre oficiale mai vechi. Nu s-a schimbat nimic. Nu au mai fost discuţii pe acest subiect. Nu a intervenit nicio altă decizie de la ultima comunicare pe care cred că a făcut-o chiar preşedintele partidului”, a declarat Radu Oprea, purtător de cuvânt al PSD. Ciolacu nu s-a mai pronunţat pe subiect de când l-a depus, însă o poziţie a luat Robert Cazanciuc (senator), unul dintre principalii jurişti ai PSD: „Nu s-a discutat în Coaliţie. Nu cred că este acum o prioritate”. Chiar dacă nu e proiectul lor, liberalii l-ar susţine: „Nu am luat încă o decizie. Este o iniţiativă care a ajuns la Senat, una de bun augur, pentru că este nevoie să creştem independenţa şi, în acest fel, credibilitatea CCR. Ar fi o garanţie în plus, aşa cum spune şi proiectul, pentru a ne asigura că nu amestecăm politica în justiţie”, a precizat pentru „Adevărul” Ionuţ Stroe (deputat), purtător de cuvânt al PNL.  Dacă în prezent exista în vigoare o asemenea prevedere, trei dintre judecătorii CCR, în frunte cu preşedintele Valer Dorneanu, nu ar fi avut dreptul să fie membri ai acestui for. Dorneanu a făcut politică până în 2008 în PSD, iar în 2013 a ajuns la CCR, în timp ce Marian Enache a fost luat de pe băncile Parlamentului şi numit la CCR. Attila Varga, judecător din 2016, a avut şase mandate de parlamentar până în 2012.  Garnitură de judecători politicieni O analiză a „Adevărul” arată că de la înfiinţarea CCR până la stabilirea actualei componenţe, au fost zece judecători care veneau din zona politică, respectiv Vasile Gionea, Fazakas Miklos, Romulus Petre Vonica, Kozsokár Gábor, Petre Ninosu, Acsinte Gaspar, Ion Predescu, Toni Greblă, Augustin Zegrean şi Puskas Zoltan.  Vasile Gionea a fost deputat PNŢCD între 1990 şi 1992, când a fost numit judecător CCR, fiind şi primul preşedinte al Curţii. Fazakas Miklos a fost senator al UDMR până în iunie 1992, când a fost numit judecător la CCR. Romulus Petre Vonica a ajuns la CCR în perioada în care era în exercitarea mandatului de senator, fiind parlamentar ales pe listele FDSN (precursorul PSD), la Iaşi, activând la Curte până în 2001.  Kozsokár Gábor este al doilea judecător susţinut de UDMR pentru Curtea Constituţională după 1992. Anterior numirii, în 1998, se afla la al treilea mandat de parlamentar. Petre Ninosu este unul dintre judecătorii Curţii Constituţionale care au avut o carieră politică îndelungată, fiind deputat FSN, FDSN şi PDSR, în intervalul 1990-2000, perioadă în care, timp de doi ani, a fost şi ministru al Justiţiei în Guvernul condus de Nicolae Văcăroiu. Ninosu a fost propunerea preşedintelui Ion Iliescu pentru CCR.  Nu ar fi trecut rigorile legii nici Acsinte Gaspar, judecător în perioada 2004-2013. Înainte de a ajunge magistrat, a avut două mandate de deputat pe listele PDSR, în 2000-2004, în Guvernul Năstase, fiind şi ministru pentru Relaţia cu Parlamentul. Prolific politic a fost şi Ion Predescu, numit judecător în 2004, după ce avea la activ patru mandate de senator PSD, dar şi trei luni de mandat în fruntea Justiţiei, în Guvernul Văcăroiu. Toni Greblă, ajuns judecător CCR în 2013, a fost anterior numirii deputat PSD, între 2008 şi 2013. La fel şi Augustin Zegrean, senator între 1990 şi 1992, apoi între 2004 şi 2007. În intervalul 2010-2016, Zegrean a fost şi preşedinte al Curţii. Puskas Zoltan a avut trei mandate de parlamentar până fie numit la CCR în 2007.

 

https://adevarul.ro/news/politica/analizA-parlamentul-pas-depolitizarea-ccr-judecatori-nu-prins-scaunul-magistrat-exista-interdictia-apartenentei-politice-1_61d1bc6f5163ec42713c7bd5/index.html?utm_source=historia&utm_medium=https://adevarul.ro/news/politica/analizA-parlamentul-pas-depolitizarea-ccr-judecatori-nu-prins-scaunul-magistrat-exista-interdictia-apartenentei-politice-1_61d1bc6f5163ec42713c7bd5/index.html&utm_campaign=CrossPromo

 

 

///////////////////////////

 

Dupa ce  iliescienii au vrut sa ingroape si urmele lacrimilor decembriste… Cine a salvat „Dosarul Revoluţiei“?

 

 

„Historia” vă arată, cronologic, cum şi de către cine a fost sabotat „Dosarul” care aşteaptă încă o soluţie după ce, în a doua jumătate a anului 2007, a fost declinat de la Secţia Parchetelor Militare către procurorii civili din cadrul Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

 

Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, vă duce în culisele luptei revoluţionarilor pentru dreptate. Procurorul Dan Voinea, „părintele Dosarului”, îşi justifică şi îşi apără munca. În paginile următoare vă veţi întâlni şi cu Ion Iliescu, ironic, venind la Parchet cu două cărţi despre Revoluţie şi o frază pregătită:„Ăsta e adevărul meu”. Sau hăituit de „derbedeii lui Mărieş” până când spune:„Mă aşteptam la elementare elemente de bun-simţ”.

 

Şi altceva:ştiaţi de ce se uita Ceauşescu la ceas în timpul „Procesului de la Târgovişte”, înainte de a fi executat? Dezvăluie Dan Voinea:„S-a speculat că aştepta cine ştie ce ajutor. De fapt, era speriat fiindcă se apropia ora la care trebuia să ia insulina. Era dependent. Nu înţelegea prea bine ce se întâmplă. Insulina care a rămas de la el i-am dat-o unui băiat diabetic din Unitatea Militară. I-am spus:«Zi bogdaproste, că asta nu mai are nevoie de ea»”.

 

1990-1996. Epoca Ion Iliescu (I)-ştergerea urmelor

 

În 1990, imediat după încetarea vacarmului revoluţionar şi închegarea noii puteri, o echipă de procurori, desemnaţi aproape aleatoriu, primeşte sarcina oficială să “descopere autorii crimelor din decembrie 1989”. Metoda aleasă, corectă din punct de vedere juridic, avea să fie însă doar o interfaţă pretenţioasă pentru o serie de decizii care aveau să îngroape, încă din faşă, dosarul “Revoluţiei”.

 

Concret, echipa de procurori desemnată a urmat în cercetare metoda identificării victimei pentru a porni în căutarea făptaşului. Problemele au apărut însă pe două paliere:cel al calităţii oamenilor aleşi să construiască dosarul şi al soluţiilor date de aceştia. “În prima fază a dosarului, toţi procurorii aleşi erau, de fapt, oameni ai fostului regim. Majoritatea chiar participaseră activ la reprimarea Revoluţiei, în decembrie 1989, şi fuseseră «recompensaţi» printr-o promovare într-un loc călduţ”, afirmă procurorul Dan Voinea.

 

Soluţiile necomunicate victimelor

 

Metoda de anchetă a acestora pare desprinsă dintr-un proiect absurd. Mai întâi s-au folosit de numărul infim (raportat la adevăratele urmări ale Revoluţiei) de victime care depuseseră plângeri. Apoi, au urmat o “metodă de manual”, ilogică în momentul aplicării la această situaţie:au mers după principiul “pentru fiecare victimă există un autor”. În plus, identificându-se conceptul de “autor” cu “cei care au tras în stradă”, singurele nume apărute în dosarul “Revoluţiei” erau cele ale unor soldaţi. Lipseau cei care dăduseră ordinele. Autorii morali ai crimelor Revoluţiei.

 

Lucrurile nu s-au oprit aici însă. Profitând de vidul juridic din anii ’90, perioadă în care justiţia încă funcţiona, în bună măsură, după Codul Penal al epocii comuniste, anchetatorii au folosit fiecare hibă pentru a deturna definitiv cauza. Acordând “circumstanţe atenuante” militarilor ce trăseseră în populaţie, aceştia au fost mutaţi din zona juridică a crimei, în cea, mult mai blândă, a vătămării corporale.

 

Nicio soluţie de începere a urmăririi penale nu a fost dată în perioada 1990-1996. În dosarul Revoluţiei există şi astăzi un teanc imens de hârtii, formate, în bună măsură, din declaraţii de câte două-trei pagini. Toate încep cu mărturia victimei şi se încheie cu “Decide neînceperea urmăririi penale”. Şi ca blocajul să fie definitiv, niciuna dintre aceste soluţii nu a fost comunicată victimei. Ceea ce, din punct de vedere juridic, este sinonim cu închiderea procesului prin blocarea oricărei căi de atac.

E cunoscut şi nu trebuie ignorat:între 1990 şi 1996, preşedintele României a fost Ion Iliescu.

 

1996-2000.  Epoca Emil Constantinescu: toate pânzele sus

 

Aflarea vinovaţilor pentru măcelul din decembrie 1989 fusese poate cea mai importantă temă electorală a candidatului Emil Constantinescu, la alegerile prezidenţiale din 1996. Revoluţia fusese “reinventată” şi, după şase ani de tăcere absolută şi de soluţii juridice nule sau lipsite de importanţă, românii aşteptau cu înfrigurare reluarea cercetărilor şi identificarea celor care trăseseră în stradă.

 

Alegerea lui Emil Constantinescu în funcţia de preşedinte al României declanşa “dosariada Revoluţiei”. De data aceasta, cu mult mai mult entuziasm.

Prima decizie luată de noul preşedinte a fost înlocuirea fostului şef peste Parchetele Militare, Samoilă Joarză, cu anchetatorul Dan Voinea, cunoscut opiniei publice, la acel moment, mai ales din ipostaza procurorului care le prezentase învinuirile soţilor Ceauşescu în cadrul celebrului proces de la Târgovişte.

 

Voinea dă undă verde unei serii de cercetări de o amploare şi miză nemaiîntîlnită până la acel moment:cea împotriva generalilor Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac, acuzaţi pentru represiunea sângeroasă din decembrie 1989 de la Timişoara, sau cea privind autorii şi victimele Revoluţiei de la Cluj-Napoca.

 

În paralel însă, ancheta centrală, “dosarul Revoluţiei”, cum avea să fie numită în presă, stagna în continuare. “Înfrânt de sistem” avea să fie eticheta lipită de numele şi activitatea lui Emil Constantinescu în calitatea sa de preşedinte al României, între 1996 şi 2000. Sintagma are acoperire şi în acest caz.

 

Fostul preşedinte îşi începuse mandatul furtunos, cu o serie de schimbări în punctele-cheie de conducere ale sistemului, însă maşinăria era controlată încă de către persoane rămase din fostul regim. Un astfel de caz este cel al generalului Constantin Degeratu, numit chiar de către Constantinescu, în 1997, în funcţia de Şef al Marelui Stat Major al Armatei Române.

 

Manipularea militarilor

 

“Una dintre măsurile care au blocat definitiv ancheta în dosar, în perioada Constantinescu, a fost ordinul dat, explicit, de către generalul Degeratu, către toţi militarii statului român, de a nu se prezenta la audierile din dosarul “Revoluţiei”. Şi asta în condiţiile în care, să fim bine înţeleşi, potrivit probelor adunate până la acel moment, majoritatea celor vinovaţi de crime la Revoluţie, cu sau fără voia lor, erau chiar angajaţi ai Ministerului Apărării Naţionale”, explică procurorul Dan Voinea, fostul şef al Parchetului Militar.

 

Explicaţia stă, potrivit aceluiaşi Dan Voinea, în acţiunea de manipulare intensă căreia i-au fost supuşi militarii în decembrie 1989. “Erau ţinuţi în cazarme, fără informaţie, şi trimişi să păzească obiective despre care li se transmitea că sunt atacate de terorişti. Cuvântul acesta, «terorişti» nu avea niciun sens la acel moment. Militarii nu ştiau cine sunt aceştia sau de ce au loc atacurile. Aflau totul la faţa locului, iar confuzia a fost, în mare parte, cauza măcelului din acele zile”.

 

Niciun funcţionar al TVR nu este împuşcat

 

Exemplul perfect este celebrul caz al “Televiziunii Române atacată de terorişti”. “Niciun funcţionar, şi repet, niciun fucţionar al Televiziunii n-a fost omorât sau rănit în decembrie 1989. În schimb, au fost 89 de morţi şi 376 de răniţi, toţi provenind din rândurile populaţiei prezente în zonă. Armata ce fusese pusă să apere instituţia de atacurile teroriste împărţise situaţia în două coordonate:angajaţii şi restul lumii, în care se infiltraseră, după cum fuseseră informaţi, teroriştii”, spune Dan Voinea.

 

Alături de generalul Constantin Degeratu, alte persoane din eşaloanele secunde, relicve ale regimului comunist, au contribuit în mod decisiv la încetinirea anchetei în perioada 1996-2000. Unul dintre numele vehiculate este cel al procurorului Gheorghe Diaconescu, om de bază în sistem înainte de 1989, reprofilat adjunct al procurorului-general al României, după 1990. Devenit ulterior avocatul generalului Mihai Chiţac, acuzat de represiunea de la Timişoara, Diaconescu a fost unul dintre “creierele” operaţiunii “Trandafirul”, desfăşurate între 18 şi 20 decembrie 1989, în care au fost sustrase şi incinerate cele 43 de cadavre ale revoluţionarilor împuşcaţi la Timişoara.

 

2000-2004. Epoca Ion Iliescu (II)-  intrarea în umbră

 

Odată cu reinvestirea în funcţia de preşedinte al României a lui Ion Iliescu, dosarul “Revoluţiei” intră într-o perioadă de moarte clinică. Pe parcursul celor patru ani ai mandatului prezidenţial, cercetările judiciare în cauză au fost mai întâi încetinite, iar apoi stopate cu desăvârşire. Privind retrospectiv, două sunt cauzele majore ale acestei intrări într-un con de umbră.

 

Mai întâi, deloc întâmplător, perioada 2000-2004 este cea în care au loc cele mai multe aplicări ale Legii 42/1990, un act normativ conceput în primele zile de după Revoluţie, pentru a răsplăti rănirea sau pierderile de vieţi umane care avuseseră loc în decembrie 1989. Concret, Legea 42 prevedea despăgubiri, terenuri, reduceri substanţiale de la plata impozitelor către statul român şi alte forme de recompensă pentru cei implicaţi în Revoluţia de la 1989. “Ar fi prea mult să spunem că Legea respectivă i-ar fi cumpărat pe revoluţionarii din 1989, dar, în mod cert, a redus substanţial plângerile depuse, dar şi o anume presiune pe care victimele o puseseră pe instituţiile statului până la acel moment”, consideră procurorul Dan Voinea.

 

O a doua cauză pentru încetineala anchetei din perioada 2000-2004 trebuie căutată în rândurile celor care conduceau instituţiile abilitate să desfăşoare cercetările în cauză. În cei patru ani ai mandatului prezidenţial “Ion Iliescu II”, la Parchetul General s-au perindat, în funcţia de procurori-generali ai României, două persoane controversate:Tănase Joiţa şi Ilie Botoş. Primul a devenit chiar “inamicul public nr. 1” al revoluţionarilor după ce, pe parcursul celor doi ani şi jumătate cât a deţinut mandatul de procuror-general, a semnat recursurile în anulare prin care generalii Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac erau puşi în libertate.

 

“Elicopterul probabil a fost lovit de un glonţ”

 

Cât despre Ilie Botoş, acesta fusese implicat direct, în anii 1990, în cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. Antologic pentru activitatea desfăşurată de acesta în intervalul respectiv este un raport, încheiat la Sibiu, privind doborârea, în condiţii extrem de suspecte, a elicopterului care-i transporta pe generalii Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea. Aceştia fuseseră anterior trimişi la Timişoara să reprime demonstraţiile de stradă. În raportul încheiat în 1992, Ilie Botoş avea să scrie că “elicopterul probabil a fost lovit de un glonţ”, formulă juridică ce, completată de încheierea actului respectiv fără vreun martor, era lovită de nulitatea absolută.

 

2004-2009. Epoca Traian Băsescu:oscilaţii

 

Efervescenţa creată în jurul noilor alegeri pentru funcţia de preşedinte al României avea să se transfere indirect şi în ancheta privind victimele şi vinovaţii Revoluţiei. În august 2004, Teodor Mărieş, conducătorul Asociaţiei “21 decembrie 1989”, îşi cheamă avocaţii şi le spune:“Haideţi, mă, să redeschidem dosarul”.

Graba şi neliniştea lui Mărieş erau cauzate de apropierea termenului la care toate faptele incriminate urmau să se prescrie. Avocaţii schimbă încadrarea juridică anterioară, mutând acuzaţiile în zona celor contra siguranţei statului şi, implicit, către un statut de imprescriptibilitate juridică.

 

“Ne-aţi dat de lucru, domnule Mărieş“

În 28 septembrie 2004, folosind un şiretlic demn mai degrabă de o afacere de cartier, Teodor Mărieş reuşeşte repunerea în funcţiune a anchetei privind evenimentele din timpul Revoluţiei. La acel moment, Mărieş, “frumos îmbrăcat”, potrivit propriei mărturii, se prezintă cu hârtia întocmită de avocaţii săi la Parchetul General şi cere ca aceasta să fie trecută ca o simplă completare la acuzaţiile formulate anterior. Funcţionarii din Parchet pun ştampilă şi dau număr de lucrare. Hârtia ajunge la Dan Voinea care, potrivit lui Teodor Mărieş, “citeşte atent, rând cu rând, fără a schiţa vreun gest şi spune la final:«Ne-aţi dat de lucru domnule Mărieş»“.

 

Noul dosar, în care apăreau nume grele, precum Ion Iliescu, Petre Roman sau Gelu Voican Voiculescu, îi este desemnat lui Dan Voinea de către procurorul-general, Ilie Botoş, sub pretextul că “oricum, tot tu ai făcut şi dosarul Mineriadei”.

 

Iliescu, acuzat de genocid

 

Dan Voinea începe o serie-maraton de audieri ale victimelor, ce se întindea şi până la 12 ore în continuu, zi de zi. Sunt audiate, în total, 7.000 de persoane, din Bucureşti şi restul ţării. În paralel, Voinea, însoţit de o echipă de procurori criminalişti, se deplasează în judeţele în care se înregistraseră cele mai multe victime în decembrie 1989. La audieri sunt chemate toate “personalităţile” momentului Revoluţiei, începând de la fostul preşedinte, Ion Iliescu, până la mari generali sau personaje cheie ale momentului.

Presa explodează în momentul în care acuzaţiile sunt făcute publice:un fost preşedinte de stat era acuzat de genocid, iar lista persoanelor pe umerii cărora fusese pus măcelul din 1989 era una impresionantă şi plină de nume sonore.

 

O decizie criminală

 

Momentul de blocaj vine însă în 2007. La acel moment, Curtea Constituţională decidea mutarea dosarului Revoluţiei de la Secţia Parchetelor Militare la o secţie civilă şi, deci, retragerea din anchetă a procurorului Dan Voinea. “Decizia a fost una criminală, pentru că vinovaţii Revoluţiei nu pot fi separaţi între civili şi militari. Atunci, au fost ordine date de civili şi executate de militari, iar victimele au fost din ambele categorii”, afirmă Teodor Mărieş, care pune decizia din 2007 pe seama unei “comenzi juridice a lui Iliescu”.

 

Ancheta intră în impas. Iar finalul vine un an mai târziu, când, pe o ordonanţă  de neîncepere a urmării penale, semnată de procurorul-general Codruţa Kovesi, apărea sentinţa halucinantă:“La Revoluţie au murit doar 27 de oameni”.

O glumă (întrebare şi răspuns) circulă între oamenii din Justiţie:“De ce în funcţia de procuror-general sunt aleşi doar foşti baschetbalişti ? «Ăştia ştiu să arunce bine dosarele la coş»“.

 

Cauza trece dintr-o perioadă de acalmie în alta. Teodor Mărieş intră în greva foamei, fapt ce deblochează parţial ancheta şi îi aduce pe reprezentanţii revoluţionarilor faţă în faţă cu preşedintele Traian Băsescu. Procurorul Dan Voinea, pensionat între timp, este rugat să se întoarcă pe poziţii de procuror în cauză. Şi exact când totul părea să reintre pe făgaşul normal, cererea de reinvestire a lui Dan Voinea în funcţia de procuror militar este respinsă de Consiliul Superior al Magistraturii. Punct.

 

Privind retrospectiv la parcursul halucinanat al unui dosar ce ar fi trebuit să aducă o reparaţie istorică victimelor Revoluţiei din decembrie 1989, cele două personaje principale, procurorul Dan Voinea şi revoluţionarul Teodor Mărieş, afirmă cu aceeaşi doză de amărăciune:la aproape 20 de ani de la deschiderea anchetei, cei care se ocupă de destinul dosarului sunt tot oameni ai fostului regim comunist.

 

Un exemplu, pe post de epilog. “Cei care au tras la Revoluţie o duc bine mersi astăzi. Uitaţi-vă la generalul Mircea Teodor Mureşan. La Revoluţie a fost cel care a comandat tancurile ce au tras asupra Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti. Astăzi a ajuns comandant (rector) al Universităţii Naţionale de Apărare şi i-a predat doctorandei Elena Udrea”, încheie Dan Voinea.

 

(I)https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cine-a-salvat-dosarul-revolutiei-i

 

 

//////////////////////////

(Semn Apocaliptic- ni se scurteaza zilele…) Anul 2021 a fost cel mai scurt an înregistrat vreodată! De ce?

 

Potrivit experților de pe site-ul timeanddate.com, 2021 a fost, în mod obiectiv, un an mai scurt decât de obicei. Deşi niciun om nu ar fi putut observa asta, pentru că anul trecut (2021) a fost cu aproximativ 65 de milisecunde mai scurt decât media altor ani, fiind cel mai scurt an înregistrat vreodată.

Iar totul se datorează vitezei de rotație a Pământului. O mică schimbare a vitezei de rotire a planetei ar putea face ca o zi să fie cu o mică fracțiune de secundă mai lungă sau mai scurtă decât media de 86.400 de secunde. Iar ceea ce schimbă viteza de rotaţie a planetei noastre este orbita Lunii și distanța Lunii faţă de Pământ. Dar, se pare că mai sunt şi alţi factori pe termen lung, cum ar fi mișcarea oceanelor planetei noastre. Ca atare, este dificil să faci predicții despre viteza de rotație a Pământului.În general, se crede că Pământul a încetinit pe perioade lungi de timp, ceea ce a făcut ca anii să se prelungească treptat. Acest lucru poate fi dedus din lucruri precum înregistrările geologice sau observațiile astronomice ale eclipselor de Soare. Dar, atunci când viteza de rotaţie a Pământului creşte, cum a fost în anul 2021, anul va fi mai scurt. Şi, conform calculelor matematice, se crede că şi anul 2022 va fi şi mai scurt.Cifrele oficiale privind lungimea unei zile sunt publicate de Oficiul Internațional de Rotație a Pământului (IERS). Începând cu anii 1960, oamenii de știință au măsurat lungimea unei zile folosind ceasurile atomice – ceasuri uimitor de precise care nu pierd sau câștigă timp mai mult de aproximativ 0,0000001 secunde pe an. Datorită ceasurilor atomice, oamenii de știință știu exact când lungimea unei zile se abate de la medie.

 

Ceasurile atomice de astăzi pot testa cu precizie înțelegerea noastră a fizicii fundamentale, pot asigura tranzacții financiare sigure și pot oferi cu ușurință timpul necesar, cu o precizie de o miliardime de secundă, pentru sistemele de cartografiere care utilizează sistemul de poziționare globală GPS.

 

 

https://www.lovendal.ro/wp52/anul-2021-a-fost-cel-mai-scurt-an-inregistrat-vreodata-de-ce/

 

//////////////////////

 

 

AU SCOS MORTUL VINOVAT – De 6 ani, o femeie se lupta sa obtina trimiterea in judecata a dosarului privind decesul sotului ei, la numai 38 de ani, electrocutat de firele de 20.000 de volti de deasupra baltii unde pescuia. Barbatul a murit, lasand in urma doi copii minori. Desi instantele au desfiintat clasarile, obligand parchetele sa extinda urmarirea penala privindu-l pe proprietarul baltii, procurorii se indarjesc sa inchida la loc cauza, dand vina doar pe decedat (Documente)

SCRIS DE: VALENTIN BUSUIOC

Ce faci cand incerci sa obtii anchetarea persoanei pe care o consideri vinovata pentru moartea cuiva drag, parchetul claseaza dosarul, instanta dispune redeschiderea cauzei, dar parchetul o inchide la loc, iar jocul se repeta? Multi ar dispera si ar abandona lupta. Nu si Alina Berta Ciobanu (foto 1), o femeie din Campulung Muscel (judetul Arges), care de sase ani se zbate sa convinga Parchetul de pe langa Judecatoria Campulung sa trimita in judecata dosarul privind o presupusa fapta de ucidere din culpa.

Totul a inceput in 16 august 2014, cand Florin Ciobanu, sotul Alinei, a murit electrocutat la numai 38 de ani, in timp ce pescuia in comuna argeseana Valea Mare-Pravat, pe o balta a lui Paul Miercan (foto 2), pe care Alina Ciobanu il invinovateste de ucidere din culpa. Balta era si atunci, este si acum strabatuta de linia de medie tensiune Campulung-Rucar (20 kV), pe care victima a atins-o din greseala cu undita. Autopsia a relevat lipsa alcoolului din sangele lui Florin Ciobanu – deci nu se pune problema ca acesta sa fi ajuns sub stalp din cauza ca ar fi fost beat. Problema este – acuza vaduva – ca proprietarul baltii nu a amplasat panouri de avertisment, astfel incat clientii sa nu pescuiasca sub linia electrica de 20.000 de volti. La randul lui, Miercan sustine ca l-a avertizat de mai multe ori pe Ciobanu sa nu mearga cu barca sub firele conductoare – nefiind, de altfel, prima data cand barbatul pescuia acolo. Florin Ciobanu a lasat orfani doi copii minori.linii mari, asa arata starea de fapt. Cat priveste epopeea judiciara, lucrurile se complica. Politia a fost sesizata de catre Ambulanta Campulung chiar in ziua in care Florin Ciobanu a murit electrocutat. Unsprezece luni mai tarziu, in 8 iulie 2015, dupa ce i-a audiat atat pe Paul Miercan cat si pe Alina Ciobanu, comisarul-sef Catalin Ilie Negoescu a propus clasarea dosarului – ceea ce procurorul Remus Ion Lobodan a si facut, in baza art. 16 alin. 1 lit. b teza I din Codul de procedura penala („fapta nu este prevazuta de legea penala”), prin ordonanta din 17 iulie 2015 emisa in dosarul nr. 2006/P/2014. (Gasiti toate documentele la finalul articolului. Mentionam ca fiecare ordonanta de clasare este insotita de referatul politiei.)Dupa cum era de asteptat, Alina Ciobanu a atacat ordonanta de clasare la prim-procurorul din acel moment al PJ Campulung, Dragos Hristache. Desi ne-am fi putut astepta ca procurorul ierarhic superior sa isi confirme inferiorul, ei bine, surpriza: in 27 octombrie 2015, Hristache a dispus infirmarea clasarii si redeschiderea urmaririi penale.

Foarte important este urmatorul paragraf din ordonanta:

„Este evident ca daca, prin statutul societatii respective, incumba sarcina protectiei clientilor, in cauza se contureaza ‘suspiciunea rezonabila’ a existentei unei parti a culpei si impartirea acesteia cu cea pe care se presupune ar fi avut-o victima. Simplul fapt ca numitul Miercan Paul a declarat ca victima cunostea ‘politica baltii’ – adica sa nu pescuiasca in zona in care sunt amplasati stalpi de sustinere a retelei electrice – nu este indeajuns incat sa-l exonereze de raspunderea penala pe cel care avea obligatia de a-si proteja clientii”. La randul ei, la 19 noiembrie 2015, in dosarul nr. 3949/205/2015, judecatoarea Violeta Nicolescu de la Judecatoria Campulung a confirmat de pe scaun legalitatea si temeinicia hotararii prim-procurorului de a redeschide ancheta.

Parchetul a muncit de s-a spetit: in 2 ani si 2 luni, a obtinut doar o adresa de la ONRCMai mult de un an si jumatate a zacut cauza la parchet pana cand sa fie dispusa urmarirea penala in personam impotriva lui Paul Miercan, prin ordonanta din 29 iunie 2017. Totusi, sapte luni mai tarziu, la 26 ianuarie 2018, acelasi procuror Remus Lobodan pe care l-am intalnit cateva paragrafe mai sus a clasat dosarul, de data aceasta in baza tezei a doua din art. 16 alin. 1 lit. b CPP: „fapta nu a fost comisa cu vinovatia prevazuta de lege”. Singura noutate fata de prima ordonanta de clasare (semnata tot de Lobodan) este ca de data aceasta parchetul obtinuse informatii de la Oficiul National al Registrului Comertului, potrivit carora „firma administrata de suspect (n.r. de fapt, este vorba despre o persoana fizica autorizata), cu sediul social in comuna Valea Mare-Pravat, are ca obiect de activitate pescuitul sportiv si este inregistrata la data de 27.04.2012”. Subliniem ca adresa de la ONRC este datata „10 decembrie 2015”. Procurorul da de inteles ca munca lui in acest dosar in perioada decembrie 2015 – iunie 2017 (in plus fata de informatiile obtinute inainte de incheierea judecatoarei Nicolescu) a constat in audierea unui martor, Valeriu Hirica, acesta sustinand ca Miercan il avertizase si pe el sa nu pescuiasca sub linia de medie tensiune. „Or, in aceste conditii, se retine ca victima si-a asumat riscul de a pescui pe balta aflata sub liniile de inalta tensiune, fara stirea suspectului si considerand, in mod neintemeiat, ca nu i se va intampla nimic”, mentioneaza procurorul Lobodan. De asemenea, precizam ca anchetatorul avea la dispozitie atat actele medico-legale privind moartea lui Florin Ciobanu, cat si plansele fotografice intocmite de criminalisti in aceeasi zi, unde se vede absenta panourilor de avertizare si a masurilor de siguranta (ingradirea zonei periculoase), astfel incat pescarii sa nu se poata apropia de liniile electrice. Informatia apare in hotararile judecatoresti de mai tarziu, care desfiinteaza clasarile repetate ale PJ Campulung.

(Facem o paranteza: ordonantele procurorilor si hotararile judecatorilor vorbesc despre linii de „inalta tensiune”, ceea ce este incorect, intrucat gama de tensiuni medii se intinde de la 1 la 35 de kilovolti, in timp ce sintagma „inalta tensiune” se refera la intervalul 35-275 kV.)

S-a schimbat seful parchetului. Ghinion!

Fireste ca Alina Ciobanu a urmat din nou calea ierarhica, facand intai plangere la prim-procuroarea Diana Banateanu – foto 3 (Dragos Hristache iesise intre timp la pensie). De data aceasta insa, n-a mai fost cu noroc: la 11 aprilie 2018, Banateanu a mentinut clasarea, nefacand altceva decat sa reformuleze in mai multe cuvinte ideea exprimata de Remus Lobodan – si anume: ca victima a fost de vina, din moment ce a pescuit pe timp de ploaie sub fire ce aveau la borne zeci de mii de volti.

Foarte ciudat insa este altceva: faptul ca Diana Banateanu face o mentiune pe care procurorul ierarhic inferior nu o inserase in ordonanta din ianuarie 2018: „firma de pescuit sportiv era infiintata potrivit dispozitiilor legale, detinand toate avizele si autorizatiile necesare”. Or, din cate ne spune Codul de procedura penala cu mai multe ocazii, procurorul ierarhic superior are doar atributia de verificare a actelor intocmite de procurorii ierarhic inferiori, nu si de a face efectiv ancheta in dosarul unde acestia au lucrat.

A doua instanta i-a pus mai abitir la munca pe procurori si politistiDar sa nu deviem: Alina Ciobanu s-a dus la Judecatoria Campulung, unde – in cauza nr. 3017/205/2018, la 20 noiembrie 2018 – judecatoarea Iuliana Popescu i-a dat dreptate, dispunand nu doar redeschiderea anchetei penale, ci si efectuarea unei expertize tehnice, care sa stabileasca daca balta putea functiona sub liniile de 20 kV, ce autorizatii erau necesare in acest sens, daca baza de pescuit sportiv functiona legal la 16 august 2014, cand a murit Florin Ciobanu (instanta subliniaza data, sugerand ipoteza ca autorizatiile sa fi fost obtinute dupa acest moment), precum si ce pericol a generat decesul si cine se face vinovat de moartea pescarului. Totodata, judecatoarea a indicat in amanunt institutiile pe care parchetul era obligat sa le intrebe daca eliberasera autorizatiile si avizele necesare functionarii bazei de pescuit sportiv.

Precizam ca vaduva ceruse ea insasi efectuarea unei expertize tehnice, dar parchetul refuzase. De asemenea, procurorul audiase cel putin un martor propus de catre Alina Ciobanu, dar nu luase in considerare declaratiile acestuia / acestora. Informatiile reies din hotararea judecatoarei Iuliana Popescu.

Iata principalele pasaje din incheiere:

„Instanta retine ca organele de cercetare penala au efectuat partial verificarile necesare, au obtinut relatii de la ORC cu privire la existenta firmei si a obiectului de activitate, au solicitat relatii la SC CEZ Eletrica, dar nu au luat masurile legale ca acestea sa fie depuse la dosar, nu au stabilit in mod clar ce avize / autorizatii erau necesare pentru functionarea legala a bazei de pescuit in conditiile specifice in care una din balti este pozitionata sub reteaua electrica de inalta tensiune (cablurile trecand pe deasupra acesteia), daca functionarea acestei baze sportive de pescuit se desfasura in mod legal la data de 16.08.2014, cand a avut loc accidentul victimei Ciobanu Florin soldat cu decesul prin electrocutare, si au respins expertiza tehnica de specialitate energetica / electroenergetica ce ar fi putut clarifica aceste aspecte. (…)

penala urmeaza sa lamureasca aspectele legate de existenta anunturilor / indicatoarelor de avertizare cu privire la pescuitul pe balta pe deasupra caruia treceau liniile electrice de inalta tensiune, raportat la plansele foto ce insotesc raportul criminalistic realizate chiar in ziua decesului si procesul-verbal de constatare la fata locului, coroborate cu depozitiile tuturor martorilor, ci nu selectiv, numai cu cea a numitului Hirica Valeriu, dar si cu alte mijloace de proba ce rezulta din cercetari”. Pana si expertul le-a sugerat sa puna osul la munca

O raza de speranta in ancheta pe care Parchetul Judecatoriei Campulung se tot codeste de 6 ani s-o duca la capat o reprezinta raportul intocmit de catre expertul tehnic Cristian Ghemaru, ca urmare a ordonantei emise in 5 martie 2019 de catre Politia Municipiului Campulung. La pagina 18 a „Raportului de expertiza tehnica judiciara – electroenergetica”, Cristian Ghemaru subliniaza ca Paul Miercan, in calitate de proprietar al baltii, ar fi trebuit sa obtina aviz de amplasament de la compania de electricitate – document pe care Miercan nici macar nu l-a solicitat. Si absenta altor avize si autorizatii este relevata in raportul de expertiza …

 

Prezentam cele mai importante fragmente din raport:„Bazinul piscicol pe malul caruia s-a produs electrocutarea si decesul lui Ciobanu Florin, aflandu-se in zona de protectie si de siguranta al liniei electrice aeriene de 20kV Campulung Nord – Rucar, trebuia sa detina aviz de amplasament de la operatorul de distributie Distributie Energie Oltenia SA, document ce NU a fost solicitat si NU a fost emis de operatorul de distributie Distributie Energie Oltenia SA (n.r. fosta SC CEZ Distributie SA). (…)Accidentul in urma caruia Ciobanu Florin a decedat putea fi evitat daca nu se pescuia in zona de sub linia electrica aeriana 20 kV Campulung Nord – Rucar. In fotografiile care au fost efectuate de organele de cercetare penala in ziua incidentului nu se disting indicatoare de atentionare in zona in care s-a produs evenimentul.

La dosarul cauzei se afla Regulamentul de ordine interioara, la capitolul Interdictii, punctul 12, se prevede ca Pescuirea sub firele electrice de pe stalp este strict interzisa. Pericol de electrocutare. Din declaratia d-lui Miercan Paul reiese ca pe peretii exteriori ai cabanei era afisat Regulamentul de ordine interioara si ca a avertizat victima Ciobanu Florin sa nu pescuiasca sub linia de inalta tensiune de fiecare data cand acesta a fost prezent (de cel putin 6 ori), inclusiv in data de 16.08.2014”.

Cum definim uciderea din culpa?

Inainte sa va prezentam a treia ordonanta de clasare, suntem nevoiti sa va amintim definitia culpei din Codul penal, astfel incat dumneavoastra sa puteti compara singuri textul legal cu interpretarea data de catre procurorul Daniel Gheorghe de la PJ Campulung (autorul ordonantei). Mentionam ca de data aceasta, prin ordonanta din 27 august 2019, parchetul s-a obosit sa puna in miscare actiunea penala fata de Paul Miercan (adica sa-l inculpe), dar fix o luna mai tarziu, la 27 septembrie, procurorul Daniel Gheorghe a clasat dosarul.

Deci iata textul art. 16 alin. 4 CP„Fapta este savarsita din culpa, cand faptuitorul: a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce; b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa il prevada”.

Redam principalul pasaj din ordonanta de clasare:

„Analizand actele si lucrarile dosarului, constatam ca bazinul piscicol, format din cele doua balti, isi desfasura activitatea in afara cadrului legal, in sensul ca nu s-a obtinut aviz de amplasament de la operatorul de distributie – Distributie Oltenia S.A., document care, de altfel, nu a fost solicitat si nu a fost emis de operatorul de distributie Oltenia S.A. (punctul 5 expertiza). Cu toate acestea, analizand latura obiectiva a infractiunii de ucidere din culpa, fapta prev. de dispozitiile art. 192 C.pen., constatam ca sub aspectul legaturii de cauzalitate, intre faptul ca nu s-a obtinut aviz de amplasament de la operatorul de distributie – Distributie Oltenia S.A. si decesul victimei, aceasta conditie nu este indeplinita dincolo de orice dubiu rezonabil. In concret, in cauza nu s-a putut stabili ca lipsa acestor avize a condus la decesul victimei. Cu privire la obligatia de informare, in raport cu pericolul de electrocutare, pe care administratorul baltilor o avea fata de pescari, din fotografiile efectuate de organele penale, in ziua accidentului, nu se disting indicatoare de atentionare in zona in care s-a produs evenimentul.

 

Fiind audiat in cauza, inculpatul Miercan Paul a aratat ca l-a instruit pe Ciobanu Florin sa nu pescuiasca pe balta amenajarii, sub liniile de inalta tensiune. Or, desi discutabil daca doar o astfel de informare era si suficienta pentru inlaturarea pericolului la care se supuneau pescarii, aceasta informare are caracterul de a inlatura culpa, ca forma de vinovatie ceruta de lege pentru intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, fapta prev. de dispozitiile art. 192 C.pen”.

Sefa a facut copy-paste din ea insasi

 

Din nou Alina Ciobanu a atacat clasarea pe cale ierarhica, din nou prim-procuroarea Diana Banateanu i-a respins plangerea (prin ordonanta din 30 ianuarie 2020). Sefa PJ Campulung nici macar nu s-a mai obosit sa-si dezvolte argumentele de la precedenta confirmare a clasarii, singurele paragrafe in plus fiind cele in care Banateanu se refera la raportul de expertiza tehnica.

Incheiem, spunandu-va ca vaduva lui Florin Ciobanu isi continua lupta in instanta. In episodul viitor, veti citi despre o comparatie intre speta de fata si cazul Colectiv, precum si despre o victorie in instanta diferita fata de infirmarile clasarilor.

 

Lista documentelor:

– ordonanta de clasare din 2015;

– plangerea impotriva ordonantei de clasare;

– ordonanta de infirmare a clasarii;

 

– incheierea judecatoreasca de confirmare;

– ordonanta de clasare din 2018;

– respingerea plangerii impotriva ordonantei de clasare;

– incheierea judecatoreasca de redeschidere a dosarului;

– raportul de expertiza;

– ordonanta de clasare din 2019;

– respingerea plangerii impotriva ordonantei de clasare.

 

sursa foto Banateanu: ZiaruldinMuscel.ro

 

 

 

https://www.luju.ro/au-scos-mortul-vinovat-de-6-ani-o-femeie-se-lupta-sa-obtina-trimiterea-in-judecata-a-dosarului-privind-decesul-sotului-ei-la-numai-38-de-ani-electrocutat-de-firele-de-inalta-tensiune-de-deasupra-baltii-unde-pescuia-barbatul-a-murit-lasand-in-urma-doi-copi

 

///////////////////////////

 

 

NEVASTA LUI BALAN DIN CSM, ACUZATA DE MUSAMALIZARE – Procuroarea Ionela-Crina Balan de la Sectia a II-a DNA a inchis un dosar de coruptie si abuz in serviciu in care era vizat un fost consilier prezidential al lui Basescu si un fost director de spital, invocand stupefiantul motiv ca nu gasise firma, desi societatea exista inca din 2001. Singura diferenta: o cratima in numele companiei (Document)

Un nou caz uluitor vine in atentia opiniei publice din partea breslei procurorilor. De data aceasta, este vorba despre procuroarea Ionela-Crina Balan (foto 1), de la Sectia a II-a DNA, cea care a clasat pe un motiv halucinant un dosar vizand presupuse fapte de cumparare si trafic de influenta, dare si luare de mita, precum si abuz in serviciu. Ionela Balan este nimeni alta decat sotia prea putin cuvantatorului judecator Mihai-Andrei Balan (foto 2), membru in Consiliul Superior al Magistraturii. Site-ul Libertatea.ro a publicat vineri, 15 noiembrie 2019, ordonanta de clasare emisa la 23 mai 2019 de catre procuroarea Ionela Balan in dosarul nr. 292/P/2013, vizandu-i pe: Virgil Paunescu (care in perioada anchetata de procurori era consilier prezidential in Departamentul de Sanatate al Presedintiei Romaniei, pe vremea lui Traian Basescu, acuzat ca ar fi controlat firma SC Agro-Vlad SRL prin fiica sa, fost manager al Spitalului Clinic Judetean Timisoara in 2005);

 Bogdan Ciprian (fost actionar al SC VFI Medica SRL, fost manager al Spitalului Clinic Judetean Timisoara in 2012-2013); – Vlad Francisc Iman (administrator SC VFI Medica SRL). Pe scurt, Iman era acuzat ca in 2012 l-a rugat pe Virgil Paunescu sa intervina la Ministerul Sanatatii, pentru ca Spitalul Judetean din Timisoara sa aloce fonduri pentru aparatura medicala, iar firma lui Iman, VFI Medica, sa vanda catre spital. La randul lui, Paunescu ar fi intervenit la directoarea generala a serviciului buget-finante, iar firma VFI Medica SRL ar fi obtinut contracte de vanzare a aparaturii medicale catre spital.

Oricat ar parea de bizar, procuroarea Balan sustine, in ordonanta de clasare, ca nu a gasit societatea SC Agro-Vlad SRL la Registrul Comertului: „In urma interogarii bazei de date a Oficiului National al Registrului Comertului a rezultat ca in evidentele acestei institutii nu exista o societate comerciala cu denumirea AGRO VLAD SRL”. Totusi, compania exista (cu cratima in nume, iar nu cum a scris-o Ionela Balan), are CUI-ul 14154107 si a fost infiintata in 3 septembrie 2001 (vezi facsimil).

 

 

* Cititi pe Libertatea.ro mai multe detalii despre stupefianta ordonanta de clasare

 

https://www.luju.ro/nevasta-lui-balan-din-csm-acuzata-de-musamalizare-procuroarea-ionela-crina-balan-de-la-sectia-a-ii-a-dna-a-inchis-un-dosar-de-coruptie-si-abuz-in-serviciu-in-care-era-vizat-un-fost-consilier-prezidential-al-lui-basescu-si-un-fost-director-de-spital-invoca

 

/////////////////////////

 

Cristi Danilet si caracatita sorosista

 

SCRIS DE: CONTELE DE SAINT GERMAIN  

Raman la parerea mea ca stafilococul care a declansat dupa decembrie ’89 infectarea galopanta a justitiei din Romania a fost Monica Macovei. Nu Traian Basescu, nu Laura Kovesi, nu alti trepadusi care s-au perindat apoi pe la “butoanele dreptatii” (contribuind si ei, ce e drept, la dezastrul pe care il constatam azi) ci procuroarea comunista Macovei, caracterizata duios de insusi George Soros ca fiind “o progresista absurda, un aliat indiscutabil al valorilor Societatii Deschise”.

 

 

 

 

Impins de lobby-ul sorosist din jurul sau, Traian Basescu a numit-o in 2004 pe Monica Macovei Ministru al Justitiei. De atunci s-a declansat septicemia. Un furuncul cu agenti patogeni s-a dezvoltat in jurul ei pentru a intretine si generaliza in societate infectia sub forma de ratii de justitie politizata. Dezvoltarea si exploatarea arhivei SIPA a contribuit major la alimentarea cu puroi uman a acestui furuncul.

 

Reteaua macovista de agenti patogeni hranita financiar si ideologic prin ONG-urile cu nume amagitoare patronate de George Soros (Fundatia pentru o Societate Deschisa, Asociatia Pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania – Comitetul Helsinky (APADOR-CH), Fundatia Friedom House Romania, Asociatia Liderjust etc) a infiltrat la toate nivelurile parchetele si tribunalele din Romania. Nume de procurori si judecatori “progresisti”, de fapt mercenari inrolati sub comanda Monicai Macovei, au devenit curand notorii prin partizanat, incompetenta si abuzuri demascate de presa libera. Cristina Guseth, Raluca Pruna, Camelia Bogdan, Alexandra Lancranjan, Laura Kovesi, Cristi Danilet, Oana Smith-Haineala, pleiada de procurori de la DNA-urile de elita din tara (Negulescu, Onea, Uncheselu, Man, Ardelean) sunt doar cateva nume care imi vin in minte la repezeala din comandoul sorosisto – macovist ce a metastaziat in ultimii 18 ani justitia romana.

 

E plina presa recenta de ispravile scandaloase ale justitiarilor cu solda la care ma refer. O cautare pe Google va ofera surse de documentare mai mult decat lamuritoare. Iata doar una dintre ele.

 

Pe mine m-a determinat sa revin la acest subiect cazul Cristi Danilet. Nu-mi amintesc ca acest domn judecator (lastar din vestita pepiniera de cadre cu multipla comanda a Clujului) sa se fi remarcat prin vreo minima performanta profesionala. In afara de exhibari bizare pe retelele de socializare si de atitudini de activism civic total in contradictie cu statutul magistratilor, nu s-a evidentiat prin nimic.

 

Recent, in urma unor postari puerile pe TikTok, a intrat in atentia membrilor CSM care au decis sa il suspende din functie. Aceasta suspendare a declansat pe scena publica reactii pe cat de disproportionate pe atat de edificatoare in materie de gasti si interese.

 

Brusc s-a trezit din letargia post pierdere alegeri USR adjunctul Dan Barna. Cu un discurs inflacarat ca dupa o lunga asteptare in frig, si-a declarat indignarea privind suspendarea lui Danilet si hotararea de a face toate demersurile posibile si imposibile, nationale si internationale, pentru anularea acestui abuz. Omul si-a gasit un nou tel pe linie de partid, luandu-i fata lui Dacian Ciolos care era ocupat cu demisia lui Florin Roman.

 

Ca la o comanda, dupa acest semnal de lupta s-au alaturat cauzei doi actori internationali extrem de apropiati intereselor si influentei lui George Soros: Ambasada SUA si Comisia Europeana. Cuvantul de ordine in comunicatele de protest ale celor doua institutii era “ingrijorare”. Pana si ministrul Predoiu s-a hazardat sa aprecieze intr-un mod straniu situatia: “CSM a riscat foarte mult cu excluderea lui Cristi Danilet”.

 

Ce sa fie, ce sa fie? Toti ingrijoratii de mai sus sa fi uitat din senin ce ne predicau ritos, din sculare in culcare, cum ca au incredere in justitie si ca hotararile acesteia trebuie aplicate, nu comentate?

 

Sau sa se fi intamplat altceva? Ceva gen un ordin nervos transmis de sus (adica de deasupra Ambasadei SUA, a Comisiei Europene, a Ministerului Justitiei, a USR) ca dreptatea facuta astfel, impotriva unor interese superioare, nu se tolereaza?

 

Cine ar fi putut da un astfel de ordin? Care sa fie executat intocmai si la timp?

 

Eu suspectez ca insusi George Soros, prin intermediul Monicai Macovei, catre caracatita lor.

 

Sursa: Conteledesaintgermain.ro

 

 

https://www.luju.ro/cristi-danilet-si-caracatita-sorosista

 

/////////////////////////

 

S-A INTORS GHINIONUL – Lumea Justitiei a formulat plangere impotriva clasarii date de procurorul PICCJ Ioan Sandru, care i-a albit pe sotii Carmen si Klaus Iohannis pentru casele din Sibiu luate pe falsuri: “Procurorul de caz nu a analizat aspectele legate de dubla calitate procesuala a lui Klaus Iohannis in instante, pe de o parte de reprezentant al Statului roman ca primar al Sibiului, iar pe de cealalta parte de detinator al imobilelor dobandite cu acte false care au apartinut Statului roman”

Redactia Lumea Justitiei a inregistrat joi 27 februarie 2020 – in termenul legal de 20 zile – la registratura Parchetului General, plangerea impotriva Ordonantei de clasare din 6 februarie 2020 emise de procurorul adjunct sef sectie Ioan Sandru, pe numele sotilor Carmen si Klaus Iohannis. Plangerea a fost inregistrata sub nr. 240/20.02.2020 (vezi facsimil 1).

 

Consideram Ordonanta de clasare nelegala si netemeinica pentru o serie de aspecte pe care le-am detaliat pe larg in plangerea formulata si consideram solutia data ca fiind una de musamalizare, care a ignorat toate probele existente.

 

 

Cititi in continuare, integral, plangerea contra Ordonantei de clasare date pentru sotii Iohannis:

 

DOMNULE PROCUROR GENERAL,

 

 

 

 

 

… (…) formulam:

 

PLANGERE IMPOTRIVA ORDONANTEI DE CLASARE din 6 februarie 2020 din dosarul nr. 260/P/2018 al Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul PICCJ

 

(comunicata prin posta la 11 februarie 2020)

 

 

Pe care o consideram nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:

 

 

1 – Procurorul de caz era incompatibil sa solutioneze cauza, intrucat in calitate de adjunct al procurorului sef al Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica din PICCJ substituie in anumite situatii/ indeplineste acte care revin in competenta procurorului sef de sectie – functie in care, potrivit legii, numirea se face de catre Presedintele Romaniei, adica exact persoana fata de care s-a efectuat urmarirea penala si s-a dat clasarea; procurorul de caz avea obligatia sa se abtina;

 

 

2 – Ordonanta a incalcat decizia Curtii Constitutionale nr. 678/2014 in sensul ca nu a disjuns cauza fata de presedintele Romaniei Klaus Werner Iohannis si nu a suspendat-o, ci a dat solutie de clasare si in privinta acestuia fara sa il audieze si fara sa tina cont de imunitatea prezidentiala, care interzicea supunerea presedintelui la orice procedura judiciara penala;

 

 

3 – Ordonanta a incalcat deciziile Curtii Constitutionale nr 1470/2011 si 365/2014 privind autoritatea de lucru judecat, care statueaza ca doar o hotarare judecatoreasca definitiva poate reprezenta autoritate de lucru judecat, nu si solutiile de NUP/ de clasare date de procurori, asa cum a interpretat in mod intentionat fals procurorul de caz;

 

 

4 – Ordonanta a incalcat art. 20.2 din Constitutie si a dat valoare de legislatie prioritara unei decizii internationale a CJUE care privea aspecte legate de Acordul Schengen – la care Romania nu este parte;

 

 

5 – Ordonanta nu este motivata; procurorul nu a cercetat aspectele esentiale ale cazului relevate de hotararile judecatoresti aflate la dosar, adica adevarata autoritate de lucru judecat din speta, pe care a ignorat-o;

 

 

Chestiuni prealabile: justificarea interesului legitim

 

 

Potrivit art. 336 C.p.p.: “Orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin aceasta s-a adus o vatamare intereselor sale legitime”.

 

 

In cazul de fata, interesul legitim al subscrisei este dat atat de activitatea de presa desfasurata prin publicatia on-line Lumea Justitiei (luju.ro); de autoare a mai multor anchete de presa legate de modul de dobandire a unor imobile care au apartinut Statului de catre Presedintele Romaniei; de cea a rolului presei de “caine de paza al democratiei” (vezi cazul Dalban vs. Romania si altele);

 

 

Potrivit Codului deontologic al Jurnalistului elaborat de Conventia Organizatiilor de Media: “Rolul jurnalistului – Art. 1.1 – Jurnalistul este dator sa exercite dreptul inviolabil la libera exprimare, in virtutea dreptului publicului de a fi informat. Jurnalistul se bucura de o protectie sporita in exercitarea acestui drept datorita rolului vital, de aparator al valorilor democratice, pe care presa il indeplineste in societate”;

 

 

Potrivit Codului Deontologic al Jurnalistului elaborat de Clubul Roman de Presa: Art. 7 – “Ziaristul are responsabilitatea civica de a actiona pentru instaurarea justitiei si dreptatii sociale”;

 

 

Potrivit jurisprudentei constante a CEDO, judecatorii europeni au motivat ca jurnalistii actioneaza in calitate de “caini de paza ai democratiei”;

 

 

De asemenea, potrivit Art. 6 din CEDO: “Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public si in termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.”

 

 

Prin urmare, invederam faptul ca practica unor procurori ierarhici de a respinge apriori plangerile impotriva solutiilor de clasare – fara analiza probatoriului – pe interpretarea lipsei unui interes legitim ca rezultat al faptului ca nu exista parte vatamata prejudiciata in mod direct, incalca flagrant drepturile cetatenilor si constituie o practica contrara CEDO.

 

 

Precizam ca datorita interesului urias pe care acest caz il reprezinta in societatea romaneasca – modul ilegal de dobandire a unor imobile care au apartinut Statului de catre actualul presedinte al Romaniei in raport de prevederile Art. 136, pct. 4 din Constitutie: “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile” – interesul legitim al sesizarii unui asemenea caz de catre oricine ar fi pe deplin sustinut. Nu doar pentru caracterul comun al proprietatii de stat, dar si prin prisma interesului public dat de Art. 4 din Constitutie: “Statul are ca fundament unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai”. Prin urmare, nu se poate sustine ca un cetatean (si cu atat mai putin o institutie de presa care are indatorirea de a apara valorile democratice) nu ar putea justifica un interes legitim prin sesizarea autoritatilor a scoaterii unor imobile din patrimoniul Statului, prin manopere frauduloase, si exploatarea lor in scop privat prin obtinerea unor foloase de sute de mii de euro din inchirieri. Imobilele scoase prin manopere dolosive din proprietatea statului constituie un bun comun al cetatenilor romani, deci inclusiv pentru orice persoana fizica si juridica din Romania. In concluzie, interesul legitim invocat este pe deplin justificat.

 

Motivele plangerii:

 

1 – Solutia de clasare este lovita de nulitate absoluta. Procurorul de caz Ioan SANDRU era incompatibil sa solutioneze cauza, intrucat in calitate de adjunct al procurorului sef al Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica din PICCJ tine locul in anumite situatii, si indeplineste acte care revin in competenta legala a procurorului sef de sectie – functie in care numirea se face de catre Presedintele Romaniei, adica de persoana impotriva caruia s-a efectuat urmarirea penala si pentru care s-a dat clasare; procurorul de caz avea obligatia sa se abtina potrivit art. 66 C.p.p. raportat la art. 64, pct. 1, lit. f) si art. 65, pct. 1 C.p.p. intrucat in cazul sau exista suspiciunea rezonabila ca impartialitatea ii este afectata;

 

 

* * *

 

 

2 – Ordonanta a incalcat decizia Curtii Constitutionale nr. 678/2014 in sensul ca nu s-a disjuns cauza fata de presedintele Romaniei Klaus Werner Iohannis si nu s-a suspendat, dimpotriva s-a dat solutie de clasare in privinta acestuia fara sa fie audiat si fara sa se tina cont de imunitatea prezidentiala, care interzicea supunerea presedintelui la orice procedura penala;

 

 

In considerentele deciziei CCR 678/2014 s-a statuat:

 

 

“29… (…) Presedintele este raspunzator, potrivit dispozitiilor constitutionale și legale, sub rezerva suspendarii pe perioada detinerii mandatului a tuturor procedurilor de cercetare penala, ca efect al inviolabilitatii mandatului de Presedinte al Romaniei.

 

 

30. In concluzie, din analiza dispozitiilor legale si constitutionale referitoare la imunitatea Președintelui Romaniei, precum si a jurisprudentei Curtii Constitutionale in materie, Curtea retine ca Presedintele Romaniei, in exercitarea atributiilor sale, se bucura de imunitate [art. 84 alin. (2) din Constitutie], sub cele doua aspecte ale acesteia: iresponsabilitatea pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, si inviolabilitatea, cu limita prevazuta de art. 96 din Constitutie – punerea sub acuzare pentru fapte de inalta tradare. In virtutea inviolabilitatii de care se bucura mandatul prezidential, pe perioada exercitarii acestuia, Presedintele nu poate fi supus niciunei proceduri judiciare penale, cu exceptia situatiei prevazute de art. 96 din Constitutie.” (n.n. – inalta tradare)

 

 

Solutia de clasare nu putea sa il priveasca si pe Klaus Iohannis din moment ce CCR a statuat ca presedintele Romaniei are imunitate absoluta pe perioada exercitarii mandatului. Legal ar fi fost ca fata de presedintele Romaniei Klaus Iohannis sa se disjunga cauza si sa se suspende solutionarea acesteia pana la terminarea mandatului. In acest sens, relevanta este practica PICCJ. In speta privindu-i pe fostul presedinte al Romaniei Traian Basescu si actualul primar al Capitalei Gabriela Firea, procurorul PICCJ Adina Petrescu a inceput urmarirea penala pentru infractiunea de santaj la adresa Gabrielei Firea, si a dispus prin ordonanta suspendarea dosarului de santaj fata de Traian Basescu, pe motiv de imunitate prezidentiala, invocand art. 312 alin. 2 Cod procedura penala care prevede ca „exista un impediment legal temporar pentru punerea in miscare a actiunii penale”

 

 

In plus, facand abstractie de existenta imunitatii, Klaus Iohannis trebuia audiat, asa cum a fost audiata sotia sa Carmen Iohannis (co-participanta la dobandirea de imobile prin acte false), in virtutea egalitatii de tratament si a principiului constitutional dat de art. 16 din Constitutie: “cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari” – astfel incat solutia de clasare fata de Klaus Iohannis apare nelegala si prin prisma neaudierii acestuia.

 

 

Potrivit art. 99, litera ş) din Legea 303/2004 constituie abatere disciplinara: “nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale”, care sunt general obligatorii atat pentru cele cuprinse in dispozitiv, cat si pentru cele din cuprinsul considerentelor.

 

 

* * *

 

 

3 – Ordonanta a incalcat deciziile Curtii Constitutionale nr 1470/2011 si 365/2014 privind autoritatea de lucru judecat, care statueaza ca doar o hotarare judecatoreasca definitiva poate reprezenta autoritate de lucru judecat, nu si solutiile de NUP/ de clasare date de procurori, asa cum a interpretat in mod intentionat fals procurorul de caz.

 

 

4 – Ordonanta a incalcat art. 20.2 din Constitutie si a dat valoare de legislatie prioritara unei decizii internationale a CJUE care privea aspecte legate de Acordul Schengen – la care Romania nu este parte;

 

 

Apare hilara sustinerea procurorului de caz din Ordonanta: “…se constata ca au fost formulate numeroase sesizari vizand aceeasi stare de fapt – identitate de persoane si obiect – ce a format obiectul dosarelor sus mentionate, in toate fiind adoptate solutii de netrimitere in judecata, cu exceptia lui Munteanu Liviu. Avand in vedere aceste aspecte, apreciem ca in cauza este incident un caz care impiedica punerea in miscare a actiunii penale si exercitarea actiunii penale, respectiv existenta autoritatii de lucru judecat (art. 16, alin. 1, lit. I) C.p.p.) in raport de infractiunile de fals intelectual, uz de fals, complicitate la fals intelectual, abuz in serviciu si complicitate la abuz in serviciu”.

 

 

Solutiile de netrimitere in judecata din trecut, pe langa faptul ca nu cuprind toate aspectele sesizate, nu pot avea sub nicio forma caracterul unei autoritati de lucru judecat, intrucat doar hotararile judecatoresti definitive pot avea aceasta putere (vezi pag. 42 din Ordonanta).

 

 

In acest sens, vezi deciziile CCR nr. 1470/2011 si 365/2014 potrivit carora: “Curtea constata urmatoarele: Ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executarii dispozitivului hotararii si poarta denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronuntarii unei hotarari definitive, se produce un efect negativ in sensul ca impiedica o noua urmarire si judecata pentru faptele si pretentiile astfel solutionate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscuta sub denumirea de autoritatea lucrului judecat.”

 

 

Culmea, procurorul de caz citeaza in Ordonanta cuprinsul art. 6 din C.p.p. potrivit caruia: “Nicio persoana nu poate fi urmarita sau judecata pentru savarsirea unei infractiuni atunci cand fata de aceea persoana s-a pronuntat anterior o hotarare penala definitiva cu privire la aceeasi fapta, chiar si sub alta incadrare juridica”.

 

 

Or, in cauza, procurorul s-a raportat pentru a retine autoritatea de lucru judecat doar la solutii de netrimitere in judecata emise de procurori, asa cum singur sustine la pag. 42, solutii care nu pot avea caracterul unei autoritati de lucru judecat. Stiind acest lucru, procurorul de caz, a amestecat o jurisprudenta CEDO fara aplicare in speta (care se referea la hotarari judecatoresti definitive) cu pasaje extrase din Hotararea CJUE in cauza C-398/12 din 5 iunie 2014 care fac trimitere la valoarea aplicabilitatii art. 54 din Conventia de punere in aplicare a Acordului Schengen – acord pe care Romania nu l-a semnat, dand valoare acestui articol in contra prevederilor art. 20.2 din Constitutie care prevede ca daca exista neconcordanta intre legile interne si pactele si tratatele la care Romania este parte, au prioritate reglementarile internationale. Cum Romania nu este parte a Acordului Schengen, rezulta ca procurorul de caz trebuia sa aplice normele interne asa cum au fost statuate si de Curtea Constitutionala.

 

 

Potrivit art. 99, litera ş) din Legea 303/2004 constituie abatere disciplinara: “nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale”, care sunt general obligatorii atat pentru cele cuprinse in dispozitiv, cat si pentru cele din cuprinsul considerentelor.

 

 

* * *

 

 

5 – Ordonanta nu este motivata; procurorul nu a cercetat aspectele esentiale ale cazului relevate de hotararile judecatoresti aflate la dosar, adica adevarata autoritate de lucru judecat din speta, pe care a ignorat-o;

 

 

In fine, procurorul de caz nu a analizat personal situatia de fapt, rezumandu-se doar la a cita din solutii de netrimitere in judecata anterioara, concluzionand ca: “Se constata ca faptele sesizate nu sunt prevazute de legea penala, fiind fapte ce intersecteaza sfera ilicitului civil/disciplinar si nu a ilicitului penal, asa cum s-a evidentiat in cele ce au precedat.”

 

 

Procurorul de caz a omis sa mentioneze ca una din solutiile anterioare de netrimitere in judecata data in cazul sotilor Iohannis a fost motivata pe “eroarea de fapt” in sensul ca nu ar fi stiut ca actele de mostenire sunt false, si nu a analizat faptul ca mai bine de 10 ani dupa invocarea “erorii de fapt” cei doi au continuat sa revendice imobillele si sa le exploateze obtinand peste 320.000 euro din inchirierea catre Raiffeisen Bank, in deplina cunostinta de cauza.

 

 

Procurorul de caz a omis sa cerceteze aspectele evidentiate in decizia civila a Tribunalului Brasov nr. 235/A din 16 mai 2012 (Dosar nr. 262/62/2014) ramasa definitiva – autoritate de lucru judecat – prin care s-au anulat actele de vanzare-cumparare ale sotilor Iohannis, decizie in considerentele careia se retine ca imobilul din Sibiu a fost proprietate a Statului roman pana sa fie obinut prin acte false de mostenitor si acte de vanzare-cumparare incheiate cu stiinta acestei situatii. Si ca in procesele cu chiriasii evacuati din imobilul Statului roman ca urmare a revendicarii imobilului Klaus Iohannis facea intampinari in calitate de reprezentant al Statului roman, desi obiectul cauzei era imobilul dobandit fraudulos de el pe persoana fizica – (vezi pagina 4 din decizie):

 

 

 

 

 

 

 

Or instanta civila, chiar daca nu putea face incadrari penale, a retinut manoperele frauduloase in contra intereselor Statului roman si a chiriasilor evacuati pe nedrept:

 

 

“Cauza ilicita izvorata din fraudarea legii ce a invalidat certificatul de mostenitor se extinde si asupra contractului de vanzare – cumparare subsecvent, tertii, in speta doar paratul Iohannis Klaus Werner, nefiind aparati de prezumtia de buna credinta fata de amploarea actiunii ilicite rezultata din hotararile judecatoresti definitive pronuntate, consecintele juridice produse, succesiunea actelor juridice atacate si coparticipantii la intocmirea lor. Actul juridic subsecvent, intemeindu-se pe un act juridic incheiat cu fraudarea legii si fondat pe o cauza ilicita, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credinte a tertului, mai ales ca acesta este sotul celeilalte parti contractante care la randul ei a participat la intocmirea actului nul initial (…)

 

 

In contextul redobandirii calitatii de chiriasi de catre reclamanti si al existentei certificatului de mostenitor mentionat mai sus, reclamantii urmarind ca imobilul sa revina de facto in patrimoniul Statului roman, instanta de apel aprecieaza ca au atat calitate procesuala, cat si interes sa solicite constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 924/1999 care are ca obiect imobilul respectiv. Aceasta cu atat mai mult cu cat in speta se invoca nulitatea absoluta a actului juridic pe temeiul fraudarii legii si incalcarii unor norme juridice imperative.

 

 

Odata reintrat in patrimoniul Statului, imobilul poate fi inchiriat si chiar vandut reclamantilor… Precizam ca bunul face parte din domeniul privat al Statului, iar potrivit Constitutiei Romaniei, proprietatea privata este ocrotita in mod legal, indiferent de titular”.

 

 

 

 

 

 

 

Iata, asadar, ce s-a retinut prin autoritate de lucru judecat, procurorul de caz ignorand aceste aspecte, inclusiv existenta sentintei penale prin care secretarul Primariei Porumbacu, care a emis o adeverinta falsa de mostenitor, a fost condamnat definitiv – alta autoritate de lucru judecat.

 

 

Procurorul de caz nu a retinut si analizat pana la ce data nu au stiut sotii Iohannis ca foloseau acte false si apoi, dupa ce aceste imprejurari au fost cunoscute si actele anulate prin autoritate de lucru judecat (hotarari judecatoresti) sotii Iohannis au continuat sa detina imobilul si sa exploateze foloasele de pe urma inchirierii catre Raiffeisen Bank (peste 320.000 euro), bani pe care nu i-au restituit dupa ce in 2015 au fost obligati sa restituie imobilele ca urmare a hotararilor judecatoresti.

 

 

Procurorul de caz nu a analizat aspectele legate de dubla calitate procesuala a lui Klaus Iohannis in instante, pe de o parte de reprezentant al Statului roman ca primar al Sibiului, iar pe de cealalta parte de detinator al unor imobile dobandite cu acte false care au apartinut Statului roman – situatie retinuta cu autoritate de lucru judecat si in urma careia sotii Iohannis au fost obligati sa restituie imobilele a caror acte de vanzare – cumparare au fost anulate ca urmare a manoperelor frauduloase.

 

 

Or daca sotii Klaus si Carmen Iohannis au cunoscut falsitatea actelor prin care au devenit proprietari, si au obtinut importante sume de bani din inchirierea imobilului la Raiffeisen Bank, consideram ca nu s-a analizat temeinic de catre procurorul de caz nici fapta sesizata de constituire de grup organizat, si nici cea de spalare de bani (cei 320.000 euro dobanditi pe nedrept si nerestituiti), pentru simplul fapt ca procurorul nu a facut propriile cercetari, ci si-a bazat solutia de clasare exclusiv pe asa-zisa autoritate de lucru judecat (solutiile de netrimitere in judecata din trecut).

 

 

IN CONCLUZIE,

 

 

Solicitam admiterea plangerii, infirmarea solutiei de clasare si redeschiderea urmaririi penale, cu respectarea aspectelor privitoare la imunitatea prezidentiala.

 

 

 

 

 

 

 

 

* Cititi aici Ordonanta de clasare din 6 februarie 2020 (dosar PICCJ nr. 260/P/2018)

 

 

https://www.luju.ro/s-a-intors-ghinionul-lumea-justitiei-a-formulat-plangere-impotriva-clasarii-date-de-procurorul-piccj-ioan-sandru-care-i-a-albit-pe-sotii-carmen-si-klaus-iohannis-pentru-casele-din-sibiu-luate-pe-falsuri-procurorul-de-caz-nu-a-analizat-aspectele-legate-de

 

////////////////////////

 

 

 

RAPORT PE STATUL PARALEL – Jurnalistul Ion Cristoiu dezvaluie concluziile investigatiilor realizate de firma fostului director MI6: “Noi am avut aceasta imagine ca Traian Basescu comanda totul, nu-i asa? Dupa ce citesti documentele, iti dai seama ca in interiorul sistemului erau mai multe state paralele. Este gresit sa spunem ca a fost si este un singur stat. Sunt mai multe state paralele: in SRI sunt mai multe grupari, in Parchet sunt mai multe grupari, in DNA” 

Nici macar statul paralel nu are unitate de monolit, asa cum a dat impresia prin executiile puse in scena in ultimii ani. Concluzia se desprinde din recentele afirmatii ale jurnalistului Ion Cristoiu, care a evidentiat existenta unor gasti rivale, a unei „confederatii de state paralele care se bat”. Iar asta s-a vazut cel mai bine in executiile de care au avut parte doi oameni de afaceri aflati in prima linie a adversarilor lui Victor Ponta pe vremea cand acesta era premier.

 

 

Este vorba despre patronii de presa Dan Adamescu si Adrian Sarbu, care au fost transformati in tinte de catre DNA, respectiv PICCJ, ambii in cursul anului 2014, cand Ponta era prim-ministru.

 

 

 

Declaratia oferita de Ion Cristoiu duminica, 24 februarie 2019, pentru Gandul.info si Mediafax a venit in contextul in care pe 16 februarie site-ul britanic The Guardian a scris ca fostul director al serviciului de spionaj MI6 John Scarlett si fostul parlamentar Alexander Carlile ar fi obtinut informatii secrete din interiorul Guvernului Romaniei legate de negocieri diplomatice si de activitatea procurorilor Directiei Nationale Anticoruptie. Articolul din The Guardian se bazeaza pe un raport din 2016 al SC Strategy (SCS), firma privata de spionaj detinuta de tandemul Scarlett-Carlile. Documentul recent desecretizat a fost folosit de familia lui Alexander Adamescu, in incercarea de a dovedi in instanta faptul ca fiul lui Dan Adamescu ar fi fost victima unei executii judiciare din partea DNA.

 

 

 

Cristoiu – care a citit raportul respectiv, de 36 de pagini – arata ca documentul dovedeste luptele interne purtate intre diversele factiuni din serviciile secrete si parchetele romanesti. Mai mult: potrivit lui Ion Cristoiu, din raport reiese ca nu doar presedintii Traian Basescu si Klaus Iohannis (foto stanga), ci si premierul Victor Ponta (foto dreapta) ar fi primit indicatii de la cancelarul Germaniei, Angela Merkel, in legatura cu felul in care sa dirijeze lupta anticoruptie din Romania. De altfel, in raport apar si niste personaje din Germania care critica in mod constant Romania si ii inalta osanale fostei sefe DNA Laura Kovesi, mentioneaza ziaristul.

 

 

 

Iata cele mai importante declaratii ale lui Ion Cristoiu, redate pe cristoiublog.ro:

 

 

 

 

 

„Pana la a afla continutul acestui document, care spun ca este zguduitor, eram convins ca masinaria de arestari era numai a lui Traian Basescu. In masinaria asta era o singura exceptie, in aceasta conceptie a mea, si anume cazul Adrian Sarbu, pe care eu l-am urmarit cu mare atentie, care nu a fost anchetat de DNA, ci de Parchet. Din acest document, care si citeaza cazul, se vede in felul urmator: si Ponta avea o masinarie. (…) Documentul arata cu date cum se constituise acolo, la nivelul lui Ponta, o echipa de radere a adversarilor lui, iar Adamescu era considerat prin Romania Libera, un adversar al lui Ponta. Romania Libera fusese in prima linie a bataliei cu Ponta, cu PSD-ul. Trustul lui Adrian Sarbu era considerat in prima linie, nu a fost considerat de stanga, a fost in prima linie a bataliei cu Ponta. Repet, socul celui care citeste acest document este faptul ca erai convins ca saracul Ponta era asa, pe undeva…si o sa vedeti, sunt cateva date foarte importante.

 

Aflam, pentru prima data, ca la o sedinta de Consiliu a Uniunii, in care a fost si Ponta ca premier, el a avut chiar o discutie cu Merkel in care a primit indicatii cum sa lupte impotriva coruptiei din Romania, deci, nu numai domnul Iohannis sau Traian Basescu, ci si el. Exista date precise cu o sedinta la Guvern unde s-au decis o serie de arestari si de prabusiri, mai ales de trusturi de presa, sub conducerea lui Victor Ponta. Aceasta este principala concluzie a acestui document in care apar si niste personaje care, in ultimul timp – vezi Doamne, din partea Germaniei – ne toaca, din aia care fac declaratii in favoarea lui Kovesi. Iar acum rezulta ca faceau parte dintr-o piesa condusa de Merkel de folosire a luptei impotriva coruptiei fie pe Traian Basescu, fie pe Victor Ponta pentru a-si executa adversarii.

 

 

 

E un document… Ar putea sa-l dea publicitatii; nu inteleg de ce nu-l da… Ar atrage atentia ca si Dragnea isi pregateste statul paralel. Eu am indraznit sa scriu ca-si pregateste dupa ce am luat la cunostinta de acest document. Si am spus: ‘Stai putin, inseamna ca si premierul si astia de la PSD nu sunt chiar asa de nevinovati’.

 

 

 

Sursele acestor informatii din raport sunt foarte puternice, chiar din anturajul presedintelui Iohannis si devoaleaza existenta mai multor state paralele in interiorul sistemului.

 

 

 

Din cate imi dau eu seama, unele erau chiar in jurul lui Klaus Iohannis, deci sunt surse foarte puternice. Mi-am dat seama de anumite surse, iar datele sunt date concrete. Intrebarea pe care mi-am pus-o inainte de a lua cunostinta de acest document – repet: Adamescu era de-al lui Traian Basescu – si cum se explica? Pai, explica documentul foarte bine. Adamescu intra in malaxor odata cu fratele lui Traian Basescu. Noi am avut aceasta imagine ca Traian Basescu comanda totul, nu-i asa? Dupa ce citesti documentele, iti dai seama ca in interiorul sistemului erau mai multe state paralele.

 

 

 

Este gresit sa spunem ca a fost si este un singur stat. Sunt mai multe state paralele: in SRI sunt mai multe grupari – nu cred ca le stapaneste Hellvig, nu ai cum – in Parchet sunt mai multe grupari, in DNA… Asa ca foarte multe din lucrurile care noua ni se pareau ciudate veneau din ideea noastra ca este unul – Iohannis, Traian Basescu – care e la manete si nu misca nimic. Nu-i adevarat. In numele luptei impotriva coruptiei cam miscau toti.

 

 

 

Foarte multe lucruri, potrivit acestui document, pe care noi nu le-am inteles si nu le intelegem, vin din existenta mai multor state paralele care se bat intre ele, care se lucreaza intre ele si noi credem ca e numai unul. Atentie! Avem de-a face cu o confederatie de state paralele care se bat.

 

 

 

De exemplu, la DNA… De ce au facut cazul Adamescu? Nu am de unde sa stiu ca nu era un procuror de partea lui Ponta, da? O sa spuneti: ‘Dar Kovesi unde era?’ Pai, te puteai duce tu… erati dumneavoastra Kovesi si venea un procuror si spunea: ‘Am un dosar de coruptie al domnului!’ Si tu spuneai: ‘Nu!’ Pai, cum? Si, in acel moment, dumneavoastra scriati pe Facebook: ‘Uite, ca m-a trimis cutare, cutare’. Si ea spunea: ‘Foarte corect. Ancheteaza-l!’”.

 

 

https://www.luju.ro/dezvaluiri/dezvaluiri/evenimente/raport-pe-statul-paralel-jurnalistul-ion-cristoiu-dezvaluie-concluziile-investigatiilor-realizate-de-firma-fostului-director-mi6-noi-am-avut-aceasta-imagine-ca-traian-basescu-comanda-totul-nu-i-asa-dupa-ce-citesti-documentele-iti-dai-seama-ca-in-interioru

 

///////////////////////////

Memorialul Durerii Postrevoluționare!

 

 

Noua eră politică și prioritatea reformelor în justiție:

• înlăturarea magistratului arogant, confuz, isteric, îndoctrinat și corupt!
• revizuirea Constituției, controlul societății civile asupra magistraților, introducerea juraților în completele de judecată!

 

Bădiță Gheorghe, furat şi terorizat de torționari, polițiști şi magistrați

Să taci când trebuie, este indicat de o logică a bunului simț și al rațiunii pure sau, cum se spune: “dacă tăceai filozof rămâneai!”, în schimb, dintr-o altă perspectivă, să taci, atunci când în jurul tău roiesc hoții şi criminalii care îmbracă haina statului, este o crimă!

Președintele Klaus Iohannis are cultul tăcerii vinovate pentru că nu a făcut împreună cu clasa politică un lucru bun (idea demagogică a propagandei sale electorale!), respectiv, pentru lipsa măsurilor radicale de reformă a societății, știut fiind faptul că de atâta timp societatea românească a fost măcinată până la epuizare de pandemia de corupție ce s-a perpetuat samavolnic în guvernările de stânga sau de dreapta de-a lungul timpului.

Tot ceea ce s-a întâmplat recent prin distrugerea colaborării dintre DNA şi SRI, urmat, cum era firesc în planul Mafiei, cu destituirea Procurorului Şef al DNA, Laura Codruţa Koveşi, seamănă a talibanism în toată regula.

Pentru că odată înfăptuite toate aceste facilități acordate corupților, respectiv, de a scăpa de pedeapsă prin înlătuarea probelor din dosare sau, chipurile, de a se constata că judecătorii nu au specializare pentru a judeca astfel de procese de corupție este o crimă, instaurându-se haosul în societatea românească.

Înalta Curte de Casație şi Justiţie de la care ai așteptări masive, se dovedește a fi tot mai mediocră în hotărârile care încalcă orice rațiune juridică.

 

 

De pildă, în cazul inculpatului Bădiță Gheorghe, dosar 4717/63/2017 pe rolul ICCJ, s-a respins cererea de recuzare (colegialitatea magistraților este determinantă și nicidecum legea şi drepturile omului, chiar și la ICCJ!) deşi au fost invocate tocmai lipsa de obiectivitate şi îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu a magistraților prin omisiunea intenţionată de a se pronunța asupra cererii de disjungere a cauzei, pentru că inculpatul, trimis în judecată nelegal de către procurori, în această fază procesuală nu are nicio legătură cu grupul infracțional determinat prin actul de inculpare, fapta sa, așa cum este descrisă în rechizitoriu, nu îi conferă acestuia niciun rol în cadrul acestui grup, în principal, care se referă la fapte de evaziune fiscală din jocurile de noroc.

 

 

Însă, cum se observă din actele și probele rechizitoriului, nici nu poate fi vorba de o faptă penală din moment ce nu se demonstrează nicio acțiune sau inacţiune de șantaj împotriva directorului APIA, așa cum a fost sesizat Parchetul.

Se ignoră de către procurori dreptul fiecărui om de a cere audienţă, dar şi socoteală, conducătorului instituției, în general, pentru orice act emis de autoritatea statului și care nesocotește drepturile sale.

Șantajul nu poate fi definit în această conjunctură. În cauză şi cu indicarea și a altor motive prevăzute de lege, directorul APIA dacă constata săvârșirea unei fapte penale ar fi trebuit să sesizeze de urgenţă conducerea superioară a instituţiei (n.r. APIA), aşa cum se precizează și în dispoziţiile art. 263 c.p, dar, în cauză, nicidecum nu poate fi credibilă nicio acuzaţie şi asociere a inculpatului Bădiţă Gheorghe după circa 2 ani de la data, chipurile, săvârșirii presupusei fapte.

 

 

Mai mult, în această fază procesuală la instanța de fond a ICCJ, avocatul din oficiu, respins de inculpatul Bădiță Ghe, nu poate fi impus cu forța, îngrădind dreptul inculpatului la reprezentare aleatorie şi subiectivă, ca și un drept.

Excepția de neconstituționalitate a prev. art. 91 cpp a fost respinsă până şi de completul de 5 judecători pentru motivul că ar însemna o completare a normei de drept, oferind astfel spectacolul ce nu face cinste României și care demonstrează inexistenţa statului de drept.

În principal, magistrații trebuiau să aibă în vedere îndeplinirea condițiilor legale de sesizare a CCR, în speță, Legea 47/1992 și nu această motivare a unor oameni ce nu doresc dreptate poporului român.

Și după această verificare magistrații ICCJ trebuiau să stabilească soluţia şi în concepţia noastră erau îndeplinite criteriile şi condiţiile legale. Astfel, trebuia să se dispună sesizarea CCR cu această excepţie, ca și o condiție a respectării drepturilor Omului.

 

În cauză, numai după ce instituția CCR stabilea dacă erau neconstituţionale prevederile art. 91 cpp şi dacă este în acord cu normele europene, și noi zicem că nu este, şi cu siguranţă trebuia modificată, eliminată, adaugată prevederea legală. Ori, nu-i mai puțin adevărat că magistrații protejează casta avocaţilor şi se știe cum au protejat-o (pe cea provenită din communism!) şi au reprimat-o pe cea constituită legal de Pompiliu Bota, exemplu de pornocraţie şi stat de clan, ce nu legitimează puterea judecătorească!

Dar împotriva tuturor acestor situații, se poate concluziona şi spune tuturor că Mafia acționează și decide în puterea judecătorească protejată de politic și că doar SRL-urile dau profesiile juridice, inclusiv, profesia de avocat şi nicidecum Ministerul Învățământului, cum se procedează în cazul celorlalte profesii.

 

 

 

Misiunea magistratului, după cum se vede, nu este totuna cu respectarea drepturilor Omului!

 

Mândria de a fi român nu a fost totdeauna însoțită și de respectarea demnității sale de către statul român care se dovedeşte că este deasupra tuturor și se comportă ca un dictator și stăpân de sclavi!

Recent s-a scris un flux de articole, nu numai de noi, dar şi de ceilalți din mass-media, despre Procurorii Parchetului Local din Olt şi de Polițiștii din IPJ Olt, ca şi de magistrații Instanţelor din Olt sau Dolj, vecinii şi colaboratorii interesului din zonă.

Informațiile din paginile publicațiilor au fost despre durerile românilor cauzate de torționarii lor, polițiști şi magistrați, pagini memoriale din Memorialul Durerii Postrevoluţionare.

 

 

Înainte de a trece la prezentarea unui caz în care se poate dovedi un asasinat economic şi social tipic zilelor noastre printr-un crunt abuz judiciar împotriva unui om, Bădiță Ghe din Piatra Olt şi a firmelor controlate de el săvârșită de către polițiști şi magistrati, şefi ai unor instituţii deconcentrate, trebuie să reamintim cateva cazuri care stabilesc modul infracțional în care acționează unii dintre magistrații pe care îi regăsim şi în cazul victimei Bădiță Ghe.

În urma cu mai multi ani, numitului Dumitra Nicolae din Piatra Olt i s-a furat calul şi apoi după un anumit timp prin mijloacele ce i-au fost puse la dispoziție de Dumnezeu prin intermediari, oameni de bună credință, a reușit să identifice calul în judeţul Mehedinţi. În cauză, deşi a sesizat şi a mers la faţa locului cu organul de poliție, acesta nu a dispus nicio măsură dar nici de procurorii până la Parchetul ICCJ, calul rămânând în proprietatea unui anume individ care a spus că l-a cumpărat.

Cazul nu este rezolvat pentru că nu se dorește să fie respecată legea de cei care au această misiune, în speță, procurorii Parchetului local şi Polițiștii de la Piatra-Olt, cei care într-un eveniment trecut de conflict cu autorităţile abuzive i-au pus cătușele victimei Badiță Ghe şi i-au furat împreună cu grupările infracționale din zonă o parte din averea SC MARCONF SRL. Nicio măsură nu a fost dispusă de Procurori până la cel mai înalt nivel, dovada certă de iresponsabilitate a magistratului român.

În anul 2018 a fost trimis în judecată numitul Oprescu Liviu din comuna Bălteni de către procurorul Anca Anuţa pentru infracţiunea de lovire, victima având doar o zi de îngrijire medicale, situaţie ce nu corespundea nicidecum realității faptice. Fapta nu a fost săvârşită de inculpat. Deși cauza a fost înregistrată la Parchetul dpl Judecătoria Slatina competentă să soluționeze cauza, totuși această cauză penală a fost preluată de către Parchetul Tribunalului Olt de procurorul Negrilă Constantin Claudiu pentru că (cum aveam să aflăm!) acesta era rudă cu victima şi de aceea, ulterior, s-a abținut de la soluționarea cauzei.

Însă spunem, fără să avem nicio îndoială, că această masură a fost una ilegală, considerată ca faptă de corupţie. Se poate deduce că acest procuror şi-a oferit sprijinul pentru ruda sa preluând în mod abuziv dosarul de la Parchtul inferior, iar apoi nu a aplicat procedura de renunţare la urmărire penală, chiar în condiţiile în care ar fi luat în considerare că inculpatul ar fi săvârşit fapta, deşi nu era adevărat. Inculpatul a decedat în cursul judecării cauzei la instanță și se știe că acel om era suferind iar situaţia i s-a agravat şi prin aceste presiuni.

Dar pentru că legea nu este oprelişte în calea dezmățului şi poftelor magistratului iresponsabil şi corupt, aceştia -unii dintre ei- au făcut zob destinele unor oameni nevinovați pentru că sistemul de justiţie român permite abuzuri şi este structurat prin legislație să fie unul autonom pe zone teritoriale și fără a fi penetrat de instituții şi funcționari ai statului român de la centru. Revizuirea Constituţiei şi introducerea juraţilor ar fi o soluţie optima!

 

Așa se explică indiferenţa organelor judiciare şi lipsa măsurilor legale ce trebuiau luate împotriva Șefului IPJ Olt, Mihalache care şi-a avansat cu de la sine putere consoarta la gradul de comisar.

 

 

O altă situaţie compromiţătoare pentru Poliţistul Mihalache sunt legăturile acestui individ cu Primarul de la Ghimpeţeni (incompatibil şi fără drept de a mai deține funcția!) sunt de notorietate şi recent acolo s-a săvârșit un furt de 6 oi de la un cetățean care este de foarte mult de timp în litigiu cu primarul care dorește prin acte false să-i demoleze casa, situaţie de semenea nerezolvată nici de justiţie. Evident furtul nu este unul izolat și fără legătură de cauzalitate cu lupta acestui om cu criminalii din zonă ce doresc să-i demoleze casa. Și s-a dovedit că, în speță, cu toate insistențele acestui om, Șeful de Post de la Ghimpeţeni nu a răspuns prompt solicitărilor acestuia, ba mai mult, i-a spus că nu are ce să-i facă nimeni, poate să meargă şi la Haga, așa cum aceeași atitudine au avut-o şi polițiștii de la Secția de Poliție Perieţi, care au venit după câteva zile de la înregistrarea sesizării prin contactul special oferit de Poliția Română. Această atitudine nu este de poliţist, ci de mafiot!!

Primarul de la Ghimpeţeni a fost acuzat de consilierii locali de multe fapte penale, dar ceea ce este relevant sunt tocmai faptele de extragere de minerale din apa pârâului din sat, iar toate aceste organe nu s-au sesizat sau nu au luat măsurile legale împotriva acestuia, în contrast cu ceea se întâmplă cu victima Bădiță Ghe. Unde eşti Garda de Mediu?! Unde ești ANAF?! Unde ești Parchet?!

Referitor la cazul Bădiță Ghe, respectiv, în dosarul 29/p/2017, am prezentat anterior modul în care polițiștii IPJ şi procurorii Parchetului Tribunalului Olt au cercetat illegal şi dispus măsuri represive împotriva acestui om, fără a se respecta dispozițiile legii speciale, Legea Minelor. Plângerile adresate organelor de urmărire penală la nivel central, respectiv, la Procurorul General al României au fost un fâs pe care numai Parchetul poate să ți-l ofere, desconsiderându-te ca om al acestei țări!

Recent, prin ordonanța din data de 23.09.2021 Procurorul Negrilă Claudiu a respins toate plângerile ce i s-au adresat, deși victima Bădiță Gheorghe nu i le-a adresat acestuia, ştiut fiind că este dușmanul său, ci Procurorului General al României pe care l-a sesizat cu respectarea procedurii legale în sensul de a-i indica cauzele şi faptele procurorilor şi polițiștilor de la Olt, ce întrunesc elementele constitutive ale unei represiuni nedrepte, fapte care se circumscriu tuturor evenimentelor din ultima perioadă şi cu participarea și complicitatea tuturor grupărilor infracționale ale funcţionarilor din instituțiile statului și, nu în ultimul rând, politicienilor locali, ce duc la concluzia că nu se poate face aplicarea Legii în cazul acestui om, Bădiță Ghe, iar ca măsură legală şi justificată era și este tocmai strămutarea cauzei la o altă unitate de parchet, dintr-o altă zonă sau preluarea de către Parchetul ÎCCJ.

Nimic din toate acestea nu au fost luate în seamă de Procurorul General, pentru că dacă nu ai relații şi nu ai sprijin din partea magnaților şi grupurilor acestora, nu se poate face dreptate!

În cauza de față, dosar 29/p/2017, prin ordonanța din data de 23.09.2021, procurorul Negrilă Claudiu Constantin a săvârșit încă un abuz pentru că este negru la suflet, şi la propriu şi la figurat, cu mintea încețoșată de interesele oculte şi din această cauză nu poate vedea și face dreptate!

 

 

 

Astfel, acesta nu se referă explicit la toate acele motive invocate de victima Badiţă Ghe împotriva măsurilor dispuse de procuror şi poliţist prin care s-a dispus schimbarea încadrarii juridice şi însăși continuarea procedurilor legale de urmărire penală, deși fapta nu există. Nu s-a ţinut seama de probele depuse şi în special de ordonanţele anterior dispuse de procurorii Parchetului dpl Tribunalul Olt, Marin Caluşaru şi Aspra Adrian care au calificat că fapta de exploatare minieră nu există! Procurorul Negrilă Constantin în actuala situaţie şi cercetare nu respectă principiul ne bis in idem (nimeni nu poate fi urmărit şi judecat ulterior după pronunțarea unei ordonanţe/hotărâri).

În acest sens, ca şi în plângerile de acum împotriva măsurilor dispuse în dosarul 29/p/2017, s-au adus ca probe tocmai susținerile ANRM care prin lege este abilitată să dispună dacă o activitate este de exploatare minieră sau nu și, respectând legea, acești funcționari au spus totdeauna, chiar și recent, la data de 17.05.2021 că nu se face exploatare minieră de către SC MARCONF SRL, SC POND STAR SRL sau de către Bădiță Ghe.

În cauză, nu se poate admite ca o altă instituție ce nu era abilitată de legea specială, Legea Minelor, cum este ANAF, să stabilească alte norme, să încadreze ilegal la alte activități faptele şi să dispună în consecință ce obligaţii ar avea o persoană juridică, fără a ține seama de autorizaţiile eliberate în baza legii, în speță, Legea 50/1991, republicată pe baza căreia se desfășoată legal activitatea economică în cauză.

 

 

În cauza prezentată, activitatea desfășurată în zonă fiind construirea unui iaz piscicol şi prelucrarea materialului din excavare, ca produs finit, activitate reglementată prin autorizația de construire și căreia nu i se poate opune nicio altă procedură de avizare, în speță, avize de la Garda de Mediu.

În acest sens, nici celelalte aspecte cu privire la stabilirea și impunerea unor redevenţe specifice activităţii de exploatare minieră nu era competența ANAF, ci a ANRM, conform Legii speciale, Legea Minelor, iar aceste redevenţe nu sunt obligaţii în baza autorizaţiilor de construire pentru activitatea desfășurată, iar prevederile Legii Minelor fiind ignorate chiar poliţişti şi procurori, membri ai clanurilor de interese ale Mafiei din zonă, cum se poate demonstra în cauză.

Este o procedură care are ca specific stilul mafiot de blocare a activităţii economice şi sociale, crimă împotriva tuturor persoanelor fizice şi juridice, cum este cazul SC MARCONF SRL şi POND STAR și implicit, al victimei Bădiță Ghe.

Planul criminal de asasinat economic şi fizic a fost minuţios pus la punct de mafioți împotriva persoanelor juridice și împotriva victimei Badiţă Ghe și, cum s-a obişnuit în foarte multe cazuri, nu numai în acest caz, instituţiile subordonate au fost puse să efectueze controale cu misiuni criminale pentru a distruge cu orice preţ persoanele în cauză indiferent de motive şi de lege. Mafia nu respectă nicio lege!

În cauza ce-l vizează pe Badiță Ghe, Garda de Mediu, alături de ANAF, au fost aruncate în luptă de Mafia politică și juridică pentru ca prin intermediul acestora să se blocheze și să distrugă activitatea economică a firmelor conduse de Bădiță Ghe. Abuzurile, deşi au fost sesizate de victimă, nu le-a luat în considerație și cercetare obiectivă, legală, nimeni, în speță, de Justiția din România. Un capitol interesant al evenimentelor judiciare a fost şi faptul că Bădiţă Ghe a sesizat cum directorii ANIF şi subordonaţii lor luau mită pentru a-i facilita şi respecta plățile pentru lucrările efectuate conform contractului, iar atunci cand le-a refuzat şpaga i-au blocat plata lucrărilor. DNA Craiova, în motivarea ordonanţei de respingere a plângerilor, a precizat că toate aceste situaţii au fost sesizate din pricină că victima Bădiță Ghe a fost arestat, fără a verifica procedural şi instituțional aspectele plângerii victimei. După aceste măsuri ilegale victima Bădită Ghe a sesizat abuzurile procurorilor dar nimeni nu a fost dispus să facă cercetarile de rigoare!

 

Este evident că Mafia săvârșește crima împotriva oricărui individ cu ajutorul Poliţiei şi Justiţiei, funcţionarii instituţiilor fiind cumpărați pentru a înlesni activitățile mafiote.

 

Pentru că prin mintea lor trec doar gărgăunii corupției şi nu țin seama de nicio lege, așa cum au făcut în urma cu câţiva ani cand l-au arestat ilegal pe Badiţă Ghe cu scopul de a-l asasina şi fizic şi economic, consecinţa fiind distrugerea afacerii.

 

Plângerea victimei în acest dosar (n.r. nr.29/p/2017) a prevăzut și contestarea raportului de expertiză a unui expert controversat (adus cu scop criminal din lada de gunoi a Mafiei!), s-a demonstrat că acesta a săvârşit fapta de mărturie mininoasă pentru că nu a ținut seama de lege în stabilirea activităților desfășurate și a inexistenței prejudiciului adus statului, altele decât sunt precizate în plângerile depuse de ANAF sau din oficiu și implicit de lipsa oricărei resposabilități penale și civile a suspecţilor.

Pentru a-şi îndeplini misiunea criminală încredinţată a ignorat procedurile legale de citare a suspectului, pentru a nu se putea apăra şi evident de a ţine seama de probele sale şi de motivațiile sale, ca şi de un expert parte, cum ar fi trebuit să țină seama şi poliţistul sau procurorul de caz.

Dar plângerea cu toate motivele sale nu putut fi soluţionată legal de procurorul de caz, Negrilă Claudiu Constantin și evident a fost respinsă de acesta fără a se referi în mod rațional printr-o deducţie logico – juridică asupra cazului, cum era de așteptat.

Interesul acestuia nu este respectare a legii şi principiilor procesual penale, în principiu, drepturile Omului, ci misiunea sa este să respecte indicaţiile Mafiei și să întocmească rechizitoriul cu propunere cine știe de arestare sau în final de condamnare găsind magistrații corupți care să-i îndeplinească țelul criminal!

Nu trebuie să fie lăsat la urmă nici acel incident din 24.10.2020 cand un grup de 14 persoane, de fapt un comando, având arme de foc în dotare au executat focuri de armă asupra a 7 lucrătorii de la această lucrare, obiect al dosarului penal nr.29/p/2018 (considerata de aceşti procurori şi poliţişti ilegală!) din T123, T124 si P1, extravilan, Piatra Olt, respectiv, lucrarea de construire a iazului piscicol.

Deşi plângerile penale nu au întârziat să aducă la cunostiinţă organelor de urmărire penală faptele acestor teroriști, totuși, cum era de așteptat, lor nu li s-a întâmplat nimic, ca-ntr-un film cu mafioti. La venirea Politiei urmare a apelului la 112, la fața locului nu au fost identificati făptuitorii, nu a fost inventariată prada, nu a fost stabilit dacă grupul avea autorizatie de vânătoare și dacă avea trebuia să fie verificată in raport cu aria stabilită de vânat și prada vânată și, eventual, reținut actul pentru cercetări. Insă procurorii trebuiau să dispună suspendarea permiselor de port armă până la finalizarea cercetărilor, ca, de altfel, și ridicarea armelor. Si acest eveniment a fost înscris în planul Mafiei pentru distrugerea activității economice din zonă a firmelor controlate de Bădiță Ghe.

Acum însă planul s-a reactivat prin introducerea Parchetului -ce genial lucrează Mafia!- care are abilitatea să sprijine activitatea Mafiei în afara legii și fără teamă, pentru a comite asasinatul economic si social împotriva persoanele vulnerabile, țintele Mafiei!

 

Hoția din România a fost instaurată de Mafia politică şi a puterii judecătorești, devenind o țară nesigură, unde se încalcă drepturile Omului, contrar prevederilor din Declarația Universală a Drepturilor Omului:

“Considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume…”.

 

Ziarul liga dreptăţii

 

Post navigation

DEMISIA! Procurorul General al României – marioneta clanurilor de interese și factor perturbator al ordinii de drept!

 

https://ligadreptatii.ro/2021/09/30/memorialul-durerii-postrevolutionare/

 

//////////////////////

 

 

„S-a confirmat că SRI și Kovesi au distrus mediul de afaceri din România”. Acuzații grele din Statele Unite ale Americii

 

Publicat  de CodrinDobrescu

     

Marți, a apărut în presă un document intitulat „Planul Comun de Măsuri pentru eficientizarea activității de prevenire și combatere a evaziunii fiscale”, semnat în anul 2012, care instituia activități de monitorizare și supraveghere asupra unor persoane fizice și societăți comerciale care ar fi avut „potențial de evaziune fiscală”. În acest context, actul semnat de actuala șefă a DNA, Laura Codruța Kovesi, în calitatea sa de Procuror General al României, și fostul director la SRI, George Maior, pe vremea când îndeplinea această funcție de conducere, a fost aspru criticat de președintele Coaliţiei românilor din SUA, Chris Terhes.

STIRI CALDE

21:54

Drapelul Uniunii Europene a fost dat jos de pe Arcul de Triumf. Decizia a aparținut Guvernului și nu a…

21:36

Cristian Diaconescu, mai hotărât ca niciodată: „Voi lupta alături de voi toți”. Acesta are planuri mar…

21:21

Distracție, sport și voie bună la început de an nou. Complexul acvatic luat cu asalt de mii de bucureș…

20:48

Suntem o țară săracă, dar dăm pensii speciale! Câți bani vor înghiți în 2022 pensionarii de lux

20:36

Incendiu de proporții lângă Ploiești! Locomotiva unui tren a luat foc. Turiștii au rămas blocați

20:34

Victor Ciutacu se laudă cu realizările din 2021. Cea mai importantă are legătură cu însuși ÎPS Teodosie

Terhes a scris un mesaj pe rețeaua de socializare Facebook prin care explica punctele principale care ar trebui reținute, în opinia sa, din actul semnat de Ministerul Public, prin Kovesi, Ministerul Finanțelor, prin ministrul Gheorghe Ialomițeanu, SRI, prin Maior, Ministerul de Interne, prin ministrul Traian Igaș și Ministerul Justiției, prin secretarul de stat Alina Bica (semnând în locul ministrului Justiției, Cătălin Predoiu).

 

 

 

„S-a confirmat ceea ce am spus inca din 2015, ca SRI si Kovesi au distrus mediul de afaceri din Romania. Acum se vede ca acest lucru s-a facut si cu mana lui Catalin Predoiu, care si-a compromis iremediabil cariera politica.

 

Pe data de 22 martie a aparut in presa o copie a „Planului Comun de Masuri pentru eficientizarea activitatii de prevenire si combatere a evaziunii fiscale” semnat in ianuarie 2012 intre Ministerul de Interne (Constantin Traian Igas), Ministerul Public (Laura Codruta Kovesi), SRI (George Maior), Ministerul Finantelor Publice (Gheorghe Ialomiteanu) si Ministerul Justitiei (Catalin Predoiu).

 

„Monitorizarea contribuabililor cu potential de evaziune si frauda fiscala ridicat, a societatilor comerciale nou infiintate, clarificarea aspectelor practice rezultate in ultima perioada din activitatea de colectare a taxelor si impozitelor si intensificarea cooperarii interinstitutionale prin acordarea accesului la bazele de date specifice gestionate de catre institutiile de aplicare a legii cu atributii in domeniu si realizarea actiunilor comune pe cele 9 domenii prioritare de inverventie, impun adoptarea de masuri conjugate ale institutiilor de aplicare a legii nominalizate de HCSAT 69/2010”, se spune in introducerea Planului Comun de Masuri.

 

Iata cum, din nou, printr-o hotarare a CSAT care e secreta s-au trasat atributii acestor „organe” pentru a face ceea ce nu aveau prevazut in lege.

 

Care a fost rezultatul acestui „plan comun de masuri”?

 

1. SUTE DE MII de firme mici si mijlocii falimentate si inchise, ceea ce a condus la milioane de someri, dintre care cei mai multi au trebuit sa ia calea strainatatii sa-si poata gasi un rost. Impactul negativ asupra societatii este iremediabil: sute de mii de familii distruse, copii care cresc fara cel putin unul dintre parinti, romani care au plecat si nu se mai intorc.

 

2. Securistii si-au protejat propriile firme care faceau evaziunea cea mai mare. Rezultatul a fost ca, dupa ce s-au inchis sute de mii de firme, rata colectarii de taxe a scazut pentru ca firmele ramase nu plateau taxe oricum.

 

3. Dupa ce a devenit Ponta premier, au fost detasari SUTE (!!!!!) de agenti SRI direct in ANAF, ca sa supravegheze actiunea de sugrumare a firmelor private mici si mijlocii.

 

4. S-a compromis nu doar capitalul romanesc, dar insasi economia romaneasca. Asa s-a ajuns ca in acest moment Romania mai mult consuma (din import, evident) decat produce. De exemplu, Romania exporta grau dar importa paine, buscuiti si macaroane. Romania exporta materie prima, pentru ca nu are capacitatea sa o prelucreze, si importa bunuri prelucrate in alta parte la care se adauga plus valoare. Exporta busteni si importa mobila.

 

5. Din 2012 pana in prezent s-a compromis exportul romanesc. In afara de Dacia si Bitdefender, stiti vreo firma romaneasca care sa vanda in masa ceva produs romanesc peste hotare?

 

Orice lider politic normal la cap, indiferent ca e de dreapta sau de stanga, pune accentul pe stimularea firmelor mici si mijlocii, pentru ca acestea sunt cele care tin economia si angajeaza cei mai multi oameni.

 

In Romania s-a mers pe sugrumarea acestor firme, pe protejarea firmelor Noii Securitati si pe cele cu capital strain, protejate de ambasade, incat romanii au ajuns fie sa munceasca pentru straini (in Romania sau afara), fie sa munceasca pentru stat.

 

Realitatea practica e ca, in afara de a pleca la lucru in strainatate ori sa se angajeze la stat, sa taie frunza la caini, ce sanse are cineva sa-si faca firma in Romania si sa prospere in conditiile in care toate aceste „organe” sunt cu cizma pe gatul antreprenorilor inca de cand isi fac firma?

 

Halucinant este ca acest „plan comun de masuri” tintea si firme nou infiintate, adica acele firme care nu doar ca nu aveau cum face evaziune, fiind la inceput, dar care aveau infuzie de capital privat.

 

Adica omul vine cu banii lui de-acasa sa-si faca firma, sa dea de lucru la alti oameni, si „organele” il prezuma deja evazionist.

 

Ia intrebati-va prietenii care si-au facut firma cum venea controlul peste ei la cateva saptamani si le gasea ceva numai sa le dea amenda. Cand antreprenorul zicea ca e la inceput, sa-l ierte ori sa-i dea avertisment, „organul” zicea sa nu se planga ca are bani, doar de aia si-a facut firma.

 

In loc ca statul sa fi ajutat aceste firme sa se puna pe picioare si sa ofere de lucru la oameni, le sugruma din fasa.

 

Dintre toti care au semnat acest absolut odios document, singurul care mai e in politica e Catalin Predoiu. Cu acest document, cariera politica a lui Predoiu s-a terminat”, a scris preotul Terheș.

 

https://evz.ro/confirmat-sri-kovesi-mediu-afaceri.html

 

////////////////////////

 

Planul de distrugere a firmelor românești de către SRI împreună cu ANAF, MAI, DNA și celelalte parchete pentru a face loc “investitorilor străini”, în baza unui protocol ilegal semnat în 2012

 

“ATAC LA FIRMELE ROMANESTI PE PROTOCOL – Dovezi incendiare ale asaltului politiei politice asupra firmelor romanesti la parchetele din Capitala, in baza unei Hotarari CSAT ilegale. La scurt timp dupa Planul comun de masuri de asa-zisa combatere a evaziunii fiscale,

semnat in 2012 de PICCJ-Kovesi, SRI-Maior, MJ, MAI si MFP, procurorul Cristian Ban a emis un Ordin prin care a cerut de la parchetele inferioare dosarele cu evaziune fiscala de peste 1 milion euro. Apoi a multumit SRI, DIPI si ANAF

 

Ies la iveala noi dovezi cutremuratoare despre cum au fost vanate firmele romanesti, in asa-zisa lupta impotriva evaziunii fiscale(declarata vulnerabilitate la siguranta nationala prin Hotararea CSAT nr. 69/2010, prin eludarea rolului Parlamentului). Aceasta lupta a fost initiata la nivelul SRI – PICCJ – Ministerul Finantelor (ANAF) si a fost exacerbata mai cu seama la nivelul parchetelor din Capitala, unde isi au sediul social cele mai importante firme romanesti, care au fost vanate pentru a fi distruse prin blocari de conturi, inculparea administratorilor si asociatiilor si alte metode. Dintre acestea, ca urmare a penetrarii masive a ANAF de catre ofiteri SRI si ca urmare a modificarii legilor in regimul Traian Basescu astfel incat procesul verbal de constatare al inspectorilor ANAF sa devina mijloc de proba, distrugerea firmelor a devenit o “joaca de copil”.

 

Pe baza proceselor verbale de control ale inspectorilor ANAF cotropiti de SRI, se retineau pretinse evaziuni fiscale sau rambursari ilegale de TVA. In lipsa oricarei expertize, procurorii de la parchete de tribunale si curti de apel isi crosetau acuzatiile exclusiv pe raportul celor de la ANAF si procedau la sechestre de conturi, inculpari, multe urmate de propuneri de arestare preventiva. Dupa care ani in sir procurorii nu mai faceau nimic in dosare, insa firmele cu conturile blocate si administratorii si actionarii sub masuri preventive, intrau in faliment. In timpul acestor anchete, numerosi oameni de afaceri vanati cu dosare penale au acuzat presiuni de preluare ostila a afacerilor lor de catre concurenta din piata, in special de firmele straine.

 

Lipsa de impartialitate si obiectivitate in aceste anchete este evidenta, cata vreme intre toti participantii la acuzarea unor firme exista o intelegere oculta, parafata in secret intre SRI – PICCJ – Ministerul Finantelor (ANAF) – Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei.

 

Monitorizare si vanatoare in masa a firmelor

 

“Planul comun de masuri pentru eficientizarea activitatilor de prevenire si combatere a evaziunii fiscale” – prezentat in premiera de jurnalista Ana Maria Roman de la Antena 3 – a fost incheiat in baza Hotararii CSAT nr. 69/2010, si semnat in ianuarie 2012 de urmatorii – (vezi facsimil 1):

 

–Procurorul General al Romaniei Laura, Codruta Kovesi;

 

–directorul Serviciului Roman de Informatii, George Maior;

 

–ministrul Finantelor, Gheorghe Ialomiteanu;

 

–ministrul Administratiei si Internelor, Traian Igas;

 

–secretarul de stat din Ministerul Justitiei, Alina Bica (aceasta a semnat pentru ministrul Catalin Predoiu).

 

 

“Plan comun de masuri” contine prevederi ingrozitoare pentru o tara care se pretinde democratica, prevederi care vin in contradictie flagranta cu drepturile si libertatile fundamentale ale omului, in conditiile in care orice contribuabil este declarat din start suspect ca ar putea comite evaziune fiscala.Astfel, la capitolul I, intitulat “Introducere”, gasim urmatoarea fraza: “Monitorizarea contribuabililor cu potential de evaziune si frauda fiscala ridicat, a societatilor comerciale nou infiintate, clarificarea aspectelor practice rezultate in ultima perioada din activitatea de colectare a taxelor si impozitelor si intensificarea cooperarii interinstitutionale prin acordarea accesului comun la bazele de date specifice gestionate de catre institutiile de aplicare a legii in domeniu si realizarea actiunilor comune pe cele 9 domenii prioritare de interventie, impun adoptarea de masuri conjugate ale institutiilor de aplicare a legii nominalizate de HCSAT 69/2010”.

 

Asadar, in document se vorbeste despre operatiuni de monitorizare in masa a contribuabililor cu potential sa comita acte de evaziune fiscala. Practic, orice contribuabil, ca este vorba despre persoana fizica sau societate comerciala, a intrat sub monitorizare, mai ales ca nu se vorbeste nicaieri despre obligatia ca monitorizarea sa presupuna existenta unor suspiciuni sau indicii temeinice.

 

Efectele protocoalelor la parchetele din Capitala si un ordin al sefului PCA Bucuresti cu rezultate de multumire pentru SRI, DIPI si ANAF

 

Multa lume se intreaba ce s-a intamplat exact mai departe, mai ales dupa ce ANAF a fost impanzit cu ofiteri SRI, la ordinul lui George Maior, iar parchetele au fost scoase in linia I.

 

Lumeajustitiei.ro a intrat in posesia unui document care releva ca la nivelul Parchetului Curtii de Apel Bucuresti, condus pana in ianuarie 2017 de procurorul Cristian Ban (foto 1 centru), actual membru al CSM, si colaborator asiduu pe protocoalele cu SRI, DIPI si cu ANAF, a emis Ordinul nr. 1/6 ianuarie 2014 prin care a ordonat ca in temeiul art. 209, alin. 4 indice 1 din vechiul cod de prorcedura penala:

 

“Art. 1 – Procurorii din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti vor prelua de la parchetele de pe langa judecatoriile si tribunalele subordonate ierarhic urmarirea/supravegherea urmaririi penale in dosarele penale avand ca obiect infractiunile de evaziune fiscala… daca s-a cauza o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 1.000.000 euro… inregistrate la parchete in perioada 01.01.2014 – 30.06.2014;

 

Art. 2 – Procurorii din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti vor prelua de la parchetele de pe langa judecatoriile subordonate ierarhic urmarirea/supravegherea urmaririi penale in dosarele penale avand ca obiect fapte savarsite de persoanele care, potrivit conventiilor internationale, se bucura de imunitati si privilegii… inregistrate la parchete in perioada 01.01.2014 – 30.06.2014;

 

Art. 3 – …unitatile de parchet vor inainta la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti dosarele penale intr-un termen de cel mult 7 zile de la inregistrarea acestora sub numar unic”.

 

Opinam ca ordinul lui Cristian Ban a incalcat legea care stabileste competentele de instrumentare a dosarelor penale, intrucat art. 209 alin. 4 indice 1 din vechiul Cod de procedura penala, invocat in ordin, prevedea ca un dosar poate fi luat la parchetul superior doar daca urmarirea penala “este impiedicata sau ingreunata… cu acordul procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala”. Or asta presupunea ca intai dosarul sa se afle in lucru la un procuror de la parchetul competent prin lege si doar daca procurorul de caz isi dadea acordul, dosarul putea fi preluat mai sus la PCAB.

 

De ce sa se emita un asemenea ordin? Stia Cristian Ban de la SRI sau din alta parte ca vor veni in urmatoarele 6 luni dosare grele de evaziune fiscala? Erau cateva pe teava sa fie instrumentate sub directa lui obladuire? S-a lucrat pe protocol si planuri comunce de masuri?

 

Cert este ca in urma acestui Ordin prin care Cristian Ban a facut legea, trecand peste competenta data de cod, un numar de 32 de dosare au fost luate la Parchetul Curtii de Apel Bucuresti.

 

 

Lumeajustitiei.ro cere CSM si Inspectiei Judiciare sa verifice ce s-a ascuns in spatele acestui ordin!

 

 

 

Verificarile sunt cu atat mai imperioase cu cat in bilanturile de activitate ale PCAB pe anii 2014 si 2015, procurorul general Cristian Ban a declarat ca rezultatele obtinute in urma ordinului sau s-au produs in dosare in care s-a lucrat cu servicile de informatii SRI si DIPI, dar si cu ANAF:

 

“Comparativ cu celelalte parchete de nivelul curtilor de apel din tara se constata ca Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti cu unitatile subordonate a recuperat peste 65% din totalul prejudiciilor recuperate la nivel national. La obtinerea acestor rezultate un rol important l-au avut si unitatile de politie economica de la nivelul IGPR, DGPMB si sectoarelor din Capitala, structurile DIPI si SRI si nu in ultimul rand specialistii antifrauda din cadrul ANAF detasati la parchete (…)

 

De asemenea, prin Ordin al procurorului general s-a dispus preluarea de catre Parchetul Curtii de Apel a dosarelor complexe de evaziune fiscala, spalare de bani si contrabanda, cu un prejudiciu mai mare de 1 milion de euro, precum si a dosarelor avand ca obiect conflictul de interese.

 

Ca urmare a acestor masuri, la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti s-au solutionat, in premiera, in cursul anului 2014 mai multe cauze deosebit de complexe fiind emise 9 rechizitorii privind un numar de 22 inculpati (7 in stare de arest).

 

Prejudiciile estimate in solutiile Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti au fost de 92.132.697 lei (aprox. 20.473.932 euro). Din acestea au fost recuperate efectiv ori s-au instituit masuri asiguratorii pentru sumele de 57.125.921 lei (12.694.649 euro). La aceste date se adauga si prejudiciile recuperate si masurile asiguratorii instituite de celelalte unitati de parchet de pe langa tribunalele subordonate care, s-au ridicat la aproximativ 37.000.000 euro, evidentiindu-se Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti cu bunuri indisponibilizate in cuantum de 33.000.000 euro. Si celelalte unitati de parchet au avut rezultate in crestere fata de anii anteriori fiind depuse eforturi din partea procurorilor specializati, conducerilor unitatilor de parchet si a lucratorilor de investigare a fraudelor (…)

 

Se apreciaza ca pozitiva activitatea specialistilor ANAF detasati la parchete, desi se simte nevoia unei pregatiri profesionale superioare in cazul unor dintre acestia. Spre finele anului 2014 s-a stabilit un program periodic de intalniri cu conducerea ANAF pentru rezolvarea chestiunilor de practica neunitara.

 

Un neajuns constatat este acela care consta in imposibilitatea efectuarii de controale fiscale de catre specialistii ANAF detasati la parchete la ordinul procurorilor.

 

Un alt neajuns este cel legat de obligativitatea efectuarii unei expertize in situatia contestarii raportului de constatare intocmit de specialistii ANAF.

 

De asemenea, se simte nevoia alocarii unor resurse materiale suplimentare (computere, programe informatice s.a) specialistilor detasati de catre Directia Generala Antifrauda pentru eficientizarea activitatii.

 

Colaborarea cu SRI si DIPI a fost una foarte buna la nivelul marii majoritati a unitatilor de parchet, la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti simtindu-se nevoia diversificarii colaborarii in scopul sesizarii si documentarii mai multor fapte din cele analizate.”

 

* Cititi aici integral Planul comun de masuri pentru eficientizarea activitatilor de prevenire si combatere a evaziunii fiscale din 2012

 

* Cititi aici Analiza activitatii PCA Bucuresti pe anul 2014 (vezi pag. 4-5)

 

* Cititi aici Analiza activitatii PCA Bucuresti pe anul 2015 (vezi pag.3)

 

In realitate, globalistii SUA-UE-Soros le-au cerut slugilor lor din Romania sa puna in aplicare un astfel de protocol pentru a distruge firmele romanesti pentru a face loc “investitorilor straini”. De fapt, toate protocoalele monstruoase, care au iesit la iveala pana acum, au fost create la ordinul globalistilor.

 

Ideea este ca Statul Paralel din Romania este creatia globalistilor SUA-UE-Soros. Sub pretextul “luptei anticoruptie”, globalistii SUA-UE-Soros au incercat sa transforme Romania intr-un stat totalitar.

 

Statul Paralel din Romania este o entitate suprastatala, care a fost creata de catre globalistii SUA-UE-Soros, incepand cu anul 2005, atunci cand, intr-o sedinta secreta a CSAT, s-a decis introducerea coruptiei ca amenintare la adresa Securitatii Nationale, pentru ca serviciile secrete sa aiba motiv sa urmareasca pe oricine doresc pe baza suspiciunii de “coruptie”.

 

In SUA a existat ceva asemanator, se numea “Patriot Act”, o lege abuziva, creata de catre George W. Bush, dupa atentatele de la 11 septembrie 2001 (o operatiune orchestrata de catre serviciile secrete americane). In baza legii “Patriot Act”, americanii au fost urmariti pe baza suspiciunii de “terorism”.

 

Apogeul Statului Paralel a fost in perioada 2014-2015, apoi puterea a inceput treptat sa scada. Inceputul anului 2017 a fost unul devastator pentru Statul Paralel, caci, dupa dezvaluirile lui Sebastian Ghita despre Florian Coldea, adjunct al SRI, Florian Coldea si-a dat demisia, si asa a inceput prabusirea Statului Paralel.

 

Pentru ca Statul Paralel din Romania sa functioneze, oamenii globalistilor SUA-UE-Soros, adica politicienii romani, au schimbat Codul Penal si Codul de Procedura Penala. Zeci de articole din Noile Coduri Penale au fost declarate neconstitutionale.

 

Un alt instrument important al Statului Paralel din Romania au fost protocoalele de colaborare dintre parchete si Serviciul Roman de Informatii. Aceste protocoale sunt monstruoase, ilegale si neconstitutionale, iar cei care le-au semnat trebuie sa fie pusi sub urmarire penala.

 

Ce s-a intamplat in Romania? Globalistii SUA-UE-Soros au incercat sa transforme Romania intr-un stat totalitar pentru a putea avea acces la resursele tarii cu scopul de a le putea prelua. Polonezii si ungurii au reusit sa invinga Statul Paralel aducand nationalistii la conducerea tarii. Globalistii incep sa piatra puterea in Europa, oamenii incepand sa-si dea seama ce se intampla, de fapt.

 

“Lupta anticoruptie” din Romania a fost una dintre cele mai mari minciuni postdecembriste servite romanilor.

 

SURSE: luju.ro, dir.org.ro

 

https://ziaruldevalcea.ro/2019/04/planul-de-distrugere-a-firmelor-romanesti-de-catre-sri-impreuna-cu-anaf-mai-dna-si-celelalte-parchete-pentru-a-face-loc-investitorilor-straini-in-baza-unui-protocol-ilegal-semnat/

 

…Legume care fac mai mult bine decit toate farmaciile lumii! Tehnologia de cultivare a vinetelor; Cum să obții profit din cătină; Cum plantăm și îngrijim trandafirii din grădină; Plante otrăvitoare care te pot omorî; Zambile și narcise de internior pentru sezonul rece; Cele mai cunoscute modalități de producere a materialului săditor pentru florile perene; metode de combatere a bolilor și dăunătorilor la flori etc  … Oferta speciala de Ingrasaminte Ianuarie 2017- Echipa Estic Dumicris; Oferta- Fermier pentru FERMIERI!

Unele legume au și proprietăți terapeutice. Iată  o listă cu legumele care pot fi considerate și ”plante medicinale

1. Leușteanul

Rădăcinile contin 0,5 2 % 1,1; volatil, terpinol, cumarine, zaharuri etc. Ulei volatil conţin u (cca. 0,1 %) şi fructele (cca. 1 %).

Leuşteanul are acţiune diuretică şi hipotensivă. Se recomandă in dureri de stomac, indigestii, ca expectorant in frecţii reumatice. Intră in compoziţia ceaiurilor diuretice. Este folosit frecvent în scop condimentar.

În cazul consumului de leuștean nu se recomandă expunerea la soare, deoarece pielea devine fotosensibilă producându-se fotodermatite.

2. Pătrunjelul

Frunzele conțin ulei volatil bogat în compuși fenolici. Au efect spasmolitic, vasodilatator și diuretic, fiind folosite în boala hipertensivă.

Fructele de pătrunjel conțin ulei volatil, cu proprietăți diuretice, uleiul având acțiune narcotică.

Rădăcinile pătrunjelului se pot folosi ca diuretic. Frunzele și rădăcinile folosite în doze mari pot fi toxice. Cantitățile folosite în calitate de condiment nu prezintă pericol.

3. Morcovul

Rădăcinile morcovului conțin zaharuri, provitamina A, săruri minerale și reprezintă un aliment dietetic. Au acțiune diuretică, se folosesc pentru ameliorarea reumatismului.

4. Țelina

Rădăcinile conțin ulei volatil , precum și acizi grași, având efect diuretic și saluretic, fiind recomandat în afecțiunile renale și urinare.

5. Mărarul

Partea aeriană și semințele conțin ulei volatil bogat în anetol, care au efect diuretic. Se recomandă de asemenea în insomnii, colici abdominale, afecțiuni ale căilor urinare, nevralgii, iritații tegumentare.

6. Ceapa

Conține zaharuri, vitamine, substanțe antibiotice, ulei volatil, și săruri minerale, având un rol diuretic, cu eliminare de clorură de sodiu (recomandată în cazurile de retenție hidro-sodică), antiseptic, și reduce riscul de tromboză și infarct.

Ceapa nu se recomandă bolnavilor cu hiperaciditate stomacală și ulcer.

7. Usturoiul

Usturoiul conține ulei volatil, aminoacizi specifici, substanțe antibiotice și vitamina C, având însușiri hipotensive, anti microbiene (infecții respiratorii, bronșite, gripe), și are efect antibiotic asupra tractului digestiv.

Usturoiul este recomandat ca antigripal, în colici abdominale sau ca hipotensiv.

8. Salata

Frunzele conțin principii amare, fiind aperitive și digestive. Din salată se obține un suc numit lactucarium care are efect sedativ și somnifer.

În medicina homeopată salata se folosește în astm, tuse și hepatită.

9. Varza

Conține un principiu activ care calmează durerile ulceroase și arsurile gastrice. Sucul de varză are acțiune vermifugă (împotriva limbricilor). De asemenea varza conține un produs hipoglicemiant, fiind recomandat în regimul diabeticilor, iar acidul lactic (din varza acră) este dezinfectant al tubului digestiv.

10. Hreanul

Rădăcinile de hrean se recomandă în afecțiunile cavității bucale. Hreanul are efect favorabil în inflamațiile ganglionare sau bronșite, precum și în boli de piele sau astm.

 

Tehnologia de cultivare a vinetelor

Cum să obții profit din  cătină

 

http://www.agricultorulgroup.ro/

 

 

PRODUSE OFERITE:

• Pesticide (erbicide, fungicide, insecticide, acaricide, nematocide, fertilizanţi foliari şi regulatori de crestere, tratament sămânţă, adjuvanţi, insecticide de uz veterinar si domeniu public)
• Seminţe de floarea soarelui, porumb, sorg, lucernă, rapita, grau,  mazare, pepeni, etc;
• Seminţe de legume pentru culturi în seră, solarii, câmp;
• Îngrăşăminte chimice, fertilizanti foliari,;
• Servicii în agricultură (tratamente seminţe, tratamente fitosanitare, servicii DDD, etc.)
• Piese met, pompe si masini de erbicidat;
• Cereale;
• Servicii de transport marfuri generale si marfuri periculoase;
• Servicii de depozitare cereale de la terti;

SERVICII OFERITE:

• Consultanta tehnica de specialitate;
• Tratamentul semintelor;
• Tratamente fitosanitare, servicii DDD;
• Transport marfa;
• Depozitari cereale;

CUI NE ADRESAM ?

Compania noastra si-a câstigat o cotă de piată confortabilă prin  calitatea ofertei si preturile accesibile. Peste 300 de clienti – producatori agricoli si fermieri din zona Dobrogea si nu numai, clienti ce activeaza in domeniul agricol privind comertul cu cereale, prestari servicii in agricultura, institutii publice de profil, etc. din Judetul Tulcea si din alte judete beneficiaza de produsele, serviciile si experienta noastra.