Publicat la:
Februarie 15, 2022
-
De ce nu este bine sa abuzati de paracetamol; Care este diferenta majora intre creierul barbatilor si cel al femeilor; Sfaturi utile pentru combaterea carceilor; Lista alimentelor care nu expira niciodata; Tratamente naturiste pentru reumatism; Cel mai nutritiv fruct din lume; Cum trebuie sa procedezi atunci cand te musca un animal; Planta care este un remediu natural pentru tuse; Simptomele tuberculozei renale;Alimente care inlocuiesc cu succes sarea; Afectiunea fara semne care poate duce la orbire; De ce sa folosim mai mult ardeiul iute in alimentatie
O carte șocantă: „Adevarul despre Anthony Fauci, Bill Gates, Big Pharma și Războiul Global împotriva democratiei” de Robert F. Kennedy Jr.; Serviciul Român de Informații în politică; Dosare cu ingeri… Dorian Gray și al său portret – recenzie; Maestrul din Petersburg ; CENTENAR Raoul Sorban (1912 – 2006): Schita autobiografica. CARTEA – DOCUMENT Invazia de stafii: Infiltrarile in viata publica a Romaniei;Bad Politics: Vidanjarea “clasei politice”, o nevoie disperata! Pactul Ribbentrop – Molotov este în vigoare. De ce Basarabia nu a avut soarta balticilor. Pactul Hitler – Stalin şi parada comună sovieto-nazistă din Brest-Litovsk; EXCLUSIV. Prof Gh Buzatu: JOCUL CU DESTINUL ROMÂNEI: 23 AUGUST 1944 (2). O lovitură de stat fatală pentru destinul României; ATEISMUL ȘTIINȚIFIC;Angajat al Administrației Biden travestit ce practică perversiuni sexuale cu bărbați în rol de patrupede
CARACATIȚA BIG TECH ȘTRANGULEAZĂ AMERICA; Inainte de caderea oamenilor…Sute de păsări dintr-un stol cad moarte în…Inainte de a ne incatusa botnitele,suntem aburiti cu masti… „O decizie controversată!” Prima reacție din PNL, după ce CCR a decis că impunerea măștii de protecție în spații deschise este neconstituțională CUM A FOST POSIBIL HITLER? SF. HILLARY ȘI STÂNGA RELIGIOASĂ; 10 MITURI DESPRE ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ DEMONTATE ÎNTR-UN MINUT; DR.Dumitru Constantin Dulcan – CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ E OGLINDA A CEEA CE SIMȚIM ȘI GÂNDIM! Mesajul unui britanic pentru români: Marile corporații conduc, guvernele doar le urmează. Aveți o ultimă șansă să LUPTAȚI pentru țara voastră ! ROMÂNIA DEFRIȘATĂ! ȚARA NOASTRĂ pierde 3 HECTARE de PĂDURE PE ORĂ; FMI – unealta imbecilităţii; Politolog german: Trăim într-o CORPORATOCRAȚIE. În corporație nu e democrație, e dictatură; Amintiri de neinchipuit…Votul bate dosarul. Harta primarilor penali care au câştigat alegerile locale;
Asa se naste burghezia komunista- Chipurile Mafiei: Afacerea Kronwell; 90% din mezelurile feliate din ROMANIA contin aditivi cancerigeni; Ultimele 24 de ore ale lui Mircea Eliade. A început să moară citindu-l pe Cioran! Cine, cât și cum îi fură pe români; Ca si in ultimii 30 de ani- România contribuie lunar cu peste 1,2 miliarde de euro la bunăstarea altora; Cum au devenit fecioare nevinovate matusile komunist de PeSeDiste prin …Pandora Papers: Fraţii Negoiţă au înfiinţat firme în paradisuri fiscale pentru a-şi ascunde averile. Ce spune primarul Sectorului 3; Vai,vai,vai- vom recolta grozaviile semanate – Un adolescent spaniol și-a ucis toată familia după ce a fost lăsat fără WI-FI pentru ca avea note slabe la școală; Pregatirea! Se intoarce lumea cu susul in jos! Fenomenul inversării polilor magnetici a început: Misteriosul proces care va afecta grav lumea! Îngrozitor, șocant: Jefuirea poporului român în cifre! Jaf de proporții biblice în pădurile României (II);DE NEUITAT…Denaturând adevărul, ca să cosmetizeze inoperabilitatea unității, DOCTORII IN MINCIUNI de la „Floreasca” au încercat, să mușamalizeze eșecul si sa ingroape tragedia de la Colectiv 
Si „Europa ne vrea proşti!”… Agricultura va fi ”invadată” de roboți, dar… unde vor lucra „sclavii”? „O mână criminală vrea distrugerea zootehniei. Devenim piață de consum, Europa și-a atins țelul”… „Privati-hotia a făcut distrugeri mai mari decât cele două războaie mondiale”… Sera verticală… Agricultura durabila … calitatea solului si productivitatea agricola… Cateva reguli de cultivare eficienta a legumelor in sere solarii, tunele… Fermele de pe acoperis “Lufa Farms” din Montreal… Cum amplasam serele si solariile de legume? Tehnologii legumicole, tratamente… Linkuri utile in sectorul producerii legumelor de sera si solar… Anunt infricosator … – etc
Cele șapte păcate împotriva Duhului Sfânt „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt!” Dumnezeirea Duhului Sfant; Fiul Omului…„Omul al doilea”… Ultimul Adam… Duhul și sufletul Lui omenesc… Cuvântul făcut trup… Divinitatea Duhului Sfânt; 26 versete biblice despre Duhul Sfânt; Prezenţa Duhului Sfânt în noi; Botezul Duhului Sfânt, de Pierre Oddon; Lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră (2 Cor 3:17-20); Introducere – Dar, pe când mergeau ele să cumpere, a venit mirele; şi cele care erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa a fost închisă … Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi ziua, nici ceasul- Matei 25.10,13; Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire Mat.5:1-12; Răpirea și Ziua Domnului; 5. Blestemul Babelului – Statele și Noua Ordine Mondială; 6. Istoria celor două cetăți: Babilon și Ierusalim…
Angajat al Administrației Biden travestit ce practică perversiuni sexuale cu bărbați în rol de patrupede
Scris de: ZIUA NEWS
Administrația Biden a angajat recent într-o funcție importantă din cadrul Departamentului pentru Energie un „activist homosexual” care se laudă cu obsesia sa de a ține în lesă alți bărbați homosexuali care se prefac că sunt câini înainte de a face sex cu ei.
Sam Brinton – care a ținut „prelegeri” despre perversiuni sexuale în diverse campusuri universitare – a fost angajat ca adjunct al asistentului secretarului pentru Gestionarea Combustibilului Uzat și a Deșeurilor din cadrul Biroului pentru Energie Nucleară.
Sam Brinton mai este cunoscut și sub numele de „Sister Ray Dee O’Active”, o identitate despre care spune că ar fi alter ego-ul lui de „regină” travestită. „Sam și-a purtat pantofii cu toc în Congres, pentru a-i consilia pe legiuitori cu privire la politica nucleară, și la Casa Albă, unde le-a făcut recomandări președintelui Obama și lui Michelle Obama pe teme LGBT”, se arată în biografia de pe site-ul său. Mai mult, Brinton a acordat interviuri în care vorbește despre „jocuri de rol fetișiste”.
Într-un interviu, Brinton explică modul în care joacă rolul unui „dresor” de „cățeluși”. „De fapt, întâmpin dificultăți atunci când trecem de la jocul de-a cățelul la sex”, a explicat Brinton. „Ca de exemplu: ‘Nu, nu pot să te pun să scâncești așa când facem sex’, pentru că nu vreau să amestec lumile între ele. Este interesant, pentru că el nu trebuie să iasă din rolul de cățel pentru ca eu să pot face sex cu el. Însă eu, personal, trebuie să scap de percepția că el este un cățeluș. Dar apoi îl tratez în continuare ca și cum ar fi supusul meu.” Noul angajat al lui Biden este de părere că astfel de practici ar trebui să fie normalizate. „Unul dintre cele mai dificile lucruri legate de faptul că sunt un „dresor” este că, sincer, am întâlnit oameni care m-au întrebat: „Stai puțin, faci sex cu animale?”. a spus Brinton. „Ei cred că este ceva abuziv, că este vorba de a profita de cineva care poate nu este capabil să aibă un comportament la nivelul responsabilității umane… Cealaltă percepție greșită este că aș fi avut un trecut foarte ciudat, de exemplu, că aș fi suferit vreo traumă oribilă în copilărie care m-a făcut să îmi placă să fac sex cu animale.” Brinton a ținut, de asemenea, prelegeri despre perversiuni sexuale în mai multe campusuri universitare, inclusiv un curs la Universitatea Wisconsin-Stout cu tema „Fizica perversiunii”, pe 7 martie 2018.
Într-o fotografie de la o „prelegere” ținută la Universitatea Nebraska din Omaha, Brinton apare îmbrăcat în rochie între trei bărbați îngenuncheați, purtând măști din piele imitând capete de câini.
DIN ACEEASI CATEGORIE…
-
Decizie majoră a CCR: Instituirea obligativității măștii de protecție în aer liber a fost neconstituțională
-
Virusul a omorât sau infecțiile nosocomiale? Alexandru Rafila confirmă un adevar ascuns de spitalele din România
-
Ce cărți citesc politicienii români. Volumele recomandate de Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu, Clotilde Armand sau George Simion
-
Mafia internațională din sănătate care acționa în România a fost destructurată de Consiliul Concurenței: amenzi de peste 71 de milioane de euro
https://www.ziuanews.ro/stiri/angajat-al-administra-iei-biden-travestit-ce-practic-perversiuni-sexuale-cu-b-rba-i-n-rol-de-patrupede-1568561
DE NEUITAT…Denaturând adevărul, ca să cosmetizeze inoperabilitatea unității, DOCTORII IN MINCIUNI de la „Floreasca” au încercat, să mușamalizeze eșecul si sa ingroape tragedia de la Colectiv
Prinși în ofsaid de tragedia de la Colectiv, oamenii de la vârful „Sistemului” sanitar au transformat unitatea de mari arși de la Spitalul de Urgență Floreasca într-un bloc de imagistică bun de făcut poze Rontgen imposturii osificate din lumea medicală românească.
Denaturând adevărul, ca să cosmetizeze inoperabilitatea unității, șefii de la „Floreasca” au încercat, vreme de șapte luni, să mușamalizeze eșecul unei investiții care a costat circa 7 milioane de euro.
Abia după șapte luni, opinia publică a reușit să treacă dincolo de dezinformările spitalului și să obțină o imagine cât de cât obiectivă a ratării unuia dintre cele mai trâmbițate proiecte medicale din ultima vreme.
Săptămâna aceasta, prin publicarea concluziilor unei inspecții, Corpul de Control al ministrului Sănătății nu a explicat de ce unitatea nu a fost folosită niciodată, dar a invitat procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 în saloanele ei, nederanjate până acum de vreun pacient.
Primii doi interlocutori ai Parchetului: Radu Macovei, director la „Floreasca” între 2010 și 2016, și Ioan Lascăr, șef al clinicii de chirurgie plastică din 1993 și până în prezent.
De ce nu a fost folosită până acum unitatea pentru mari arși, inaugurată în aprilie 2015?
Raportul întocmit de inspectorii ministrului Sănătății, dat publicității cu câteva zile în urmă, nu răspunde la această întrebare.
Inventariază doar niște disfuncții, fără să arate care dintre ele au făcut ca secția să încremenească nefolosită.
Care sunt disfuncțiile?
– Aerul condiționat din unitate nu are parametrii necesari, „neexistând o temperatură ambientală optimă pentru tratarea unui pacient ars grav”.
– Nu merge barocamera (o capsulă în care marii arși sunt supuși unei cure cu oxigen la presiune ridicată). A fost recepționată și plătită, dar nu a mers niciodată.
– Nu a fost adoptat nici până astăzi un set de reguli în baza cărora sunt internați bolnavii.
– Nu are ieșire de urgență în caz de incendiu.
Important: raportul Ministerului nu cheamă procurorii să analizeze malpraxisul administrativ care a condus la toată această situație, ci doar să studieze licitația prin care s-au cumpărat echipamentele unității.
Parchetul nu e invitat să ancheteze nefuncționarea secției, ci doar procedurile de cheltuire a banilor.
RISE Project a dezvăluit, încă din noiembrie 2015, că unitatea a fost dotată, contra 3,3 milioane de euro, de firma Gemedica, deținută de Aurel Galea, partener de afaceri al lui Sorin Oprescu.
Gemedica a câștigat o licitație la care a participat singură, pe baza unui caiet de sarcini conceput de medicul Ioan Lascăr, aflat în contract de muncă cu o altă firmă deținută de partenerul lui Oprescu.
Raportul MS spune că valoarea estimată a echipamentelor cerute prin licitație, al cărei maximum era de 9 milioane de euro, a fost scoasă din burtă. Nu a avut un studiu de piață la bază.
Scurtă descriere a unității de mari arși de la Spitalul Floreasca
Înființarea ei a fost decisă printr-un ordin de ministru din noiembrie 2004.
– Copiată după infrastructura de acest fel din Occident, e gândită să preia cazurile arșilor grav, care – tratați în saloanele obișnuite, fără un nivel ridicat de asepsie – au șanse mici de supraviețuire.
– Include șase saloane cu câte un pat (fiecare ars e izolat în propriul lui salon), o barocameră și o sală de operații.
– Amenajarea ei a costat 6,8 milioane de euro, potrivit datelor RISE.
– Lucrările de construire, suportate de Primăria Sectorului 1, s-au ridicat la 3,5 milioane de euro.
– Utilarea medicală a secției, plătită de Minsterul Sănătății și furnizată de Gemedica, a costat 3,3 milioane de euro.
– A fost inaugurată, de fațadă, în aprilie 2015.
– A fost înrolată în schema autorizată a spitalului abia în decembrie 2015.
– Cele șase saloane ale ei nu au primit niciun pacient până în martie 2016, moment pentru care există ultima raportare.
– Nici barocamera nu a funcționat vreodată.
– Doar blocul operator a fost folosit, începând cu 5 noiembrie 2015.
În momentul livrării echipamentelor de către Gemedica, Ioan Lascăr a semnat recepția pentru una dintre piesele nefuncționale ale secției, barocamera, fără să o testeze – spune raportul de control al MS.
În urma acestei recepții, „Floreasca” a plătit Gemedica 760.000 de euro pentru barocameră.
Decontarea în fals a echipamentului este, pe lângă organizarea propriu-zisă a licitației, celălalt motiv pentru care cazul unității de îngrijire a marilor arși va ajunge pe masa procurorilor.
Contactat de RISE și rugat să comenteze recepția fictivă a barocamerei, patronul Gemedica, Aurel Galea, a spus că, înainte de a da orice răspuns, așteaptă ca discuția pornită de la raportul MS să se epuizeze la nivelul instituțiilor statului.
Într-o notă inclusă în raportul de control, Lascăr, căruia i se impută acest fals, a explicat recepția pe genunchi a barocamerei prin faptul că instalația de aer a spitalului nu funcționa la parametrii de care echipamentul avea nevoie pentru a porni.
Cum Gemedica nu avea nicio vină pentru viciile instalației de aer a spitalului, Lascăr spune că a hotărât, sfătuit de Radu Macovei, să semneze procesul-verbal de primire.
Prețul barocamerei – 760.000 de euro – a reprezentat aproape un sfert (23%) din costul total al echipamentelor unității.
Interesant este că, în ordinul de ministru din 2004, care stă la originea înființării unității de la „Floreasca”, barocamera figura, între celelalte dotări, ca fiind singura „opțională”.
De altfel, un medic de la Spitalul de Arși a declarat pentru Gazeta Sporturilor, în decembrie 2015, că barocamera, ca instrument terapeutic de sine stătător, „nu are nici un studiu medical serios în spate”.
Medicul mai spunea că Spitalul de Arși a refuzat o ofertă de barocameră la 300.000 de euro – adică mai puțin de jumătate din prețul plătit de „Floreasca” – considerând-o inutilă.
Sursă RISE Project: „Dacă Lascăr e acuzat că a făcut recepția în fals a barocamerei, atunci ar trebui acuzat și inspectorul Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București (DSPMB), care a dat autorizație de funcționare pentru barocameră, știind că nu merge. Autorizând această unitate, DSPMB și-a însușit toate falsurile celor de la Floreasca.
La fel și în cazul instalației de aer. Dacă nu merge, Spitalul de ce a mai recepționat-o? Iar DSPMB cum de a autorizat unitatea în ansamblu, dacă nu are o instalație de aer optimă? Aerul e vital aici”.
Instalația de aer a fost furnizată de firma Aer Tech Service, în 2010, contra 174.000 de euro și plătită de Primăria Sector 1, potrivit celor de la „Floreasca”.
De ce nu a funcționat niciodată secția de arși grav de la „Floreasca”?
– Nu există nici astăzi un diagnostic clar în această direcție, în ciuda anchetelor făcute recent de Guvern și Ministerul Sănătății.
Din momentul producerii tragediei de la Colectiv și până în ianuarie, fostul ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu, și reprezentanții spitalului au invocat o salbă de motive, uneori contradictorii sau absurde, ca să justifice nefuncționarea unității:
– Nu au fost pacienți cu arsuri grave; nu a funcționat instalația de aer; marii arși de la „Colectiv” nu au putut fi prioritizați, după gradul leziunilor, către această unitate; nu a putut fi păstrat în posturi personalul specializat etc. .
RISE Project a făcut inventarul acestor motive aici: #COLECTIV: „Sistemul” a mințit o lună întreagă
După ianuarie, explicațiile au continuat să curgă în același registru.
Mai jos, o cronologie a întâmplărilor și discursurilor publice legate de această investiție, începând cu ultima parte a lunii ianuarie:
21 ianuarie 2015 RISE Project publică cele două autorizații de funcționare în baza cărora Spitalul Floreasca a funcționat în perioadele 11 decembrie 2014 – 10 decembrie 2015 și 10 decembrie 2015 – prezent. Din confruntarea celor două autorizații, reiese că unitatea nu a fost inclusă în schema autorizată a Spitalului Floreasca până pe 10 decembrie 2015. Ceea ce înseamnă că, din punct de vedere legal, ea nu a putut să preia pacienți până la această dată.
31 ianuarie 2016 Radu Macovei părăsește funcția de director al spitalului. Răspunzând unei întrebări adresate de RISE Project, Ministerul Sănătății justifică ieșirea din scenă a lui Macovei prin faptul că a împlinit 65 de ani, vârstă limită pentru un manager de unitate sanitară.
În locul lui Macovei e numit interimar unul dintre locotenenții săi, Nicușor Louchi, director medical al spitalului.
1 februarie 2016 Ioan Lascăr și coordonatoarea unității, Oana Vermeșan, apar la televizor, la DIGI24, și spun că unitatea își va putea desfășura activitatea peste două luni, după ce câțiva asistenți și medici se vor întoarce de la un stagiu de pregătire în Franța.
Cei doi, contrazicându-și, în parte, spusele de până atunci, pun nefuncționarea secției pe seama lipsei de personal.
22 martie 2016 Corpul de Control al Primului Ministru publică un raport referitor la acțiunea forțelor statului în tragedia de la clubul Colectiv.
Două pagini din cele 84 ale raportului sunt dedicate unității de mari arși de la „Floreasca”. Bizuindu-se pe răspunsurile date de cei de la „Floreasca”, fără să le verifice onestitatea, raportul echipei de control a lui Dacian Cioloș spune:
1.Că unitatea de mari arși este în totalitate funcțională. (Se va dovedi o minciună).
2. Că, până pe 14 ianuarie 2016, în blocul ei operator s-au făcut 78 de operații: 67 pentru răniții de la Colectiv și 11 pentru alți răniți. (Valoarea acestei afirmații avea să penduleze, în următoarea lună, între minciună și adevăr).
Sursă RISE Project: „E de văzut ce fel de operații s-au făcut acolo. Fiindcă și scoaterea unei unghii încarnate poate fi înregistrată ca operație, deși n-ar avea nicio legătură cu scopul acestei unități”.
3. Spune că barocamera nu a fost folosită la tratarea răniților de la Colectiv din cauza mobilității reduse a pacienților. (Se va dovedi o minciună).
20 aprilie 2016 Are loc o nouă inaugurare a unității de mari arși. Profesorul Ioan Lascăr spune – ca și raportul de control al cabinetului Cioloș – că, acum, unitatea este complet operațională. (Se va dovedi o minciună).
Prezentă la această nouă inaugurare, jurnalista TVR Diana Brâncuș întreabă unde este barocamera, dispărută din decor, și i se răspunde că a fost scoasă din fostul ei loc pentru a mai câștiga spațiu pentru încă un pat. (Se va dovedi o minciună).
21 aprilie 2016 A doua zi, un control inopinat al ministrului Achimaș constată că unitatea nu este complet funcțională, cum declarase, cu o zi în urmă, Ioan Lascăr.
Achimaș spune că barocamera – scoasă din secție – a fost îndepărtată nu pentru a câștiga spațiu, ci pentru că nu era funcțională.
De asemenea, ministrul afirmă că angajații unității, tocmai întorși de la un stagiu de pregătire din Franța, nu erau la serviciu, deși ar fi trebuit să se afle acolo.
În urma vizitei sale fulger, Achimaș îl demite directorul spitalului, interimarul Nicușor Louchi, înlocuindu-l cu un alt locotenent de-ai lui Radu Macovei: Sorin Păun, director medical.
Ministrul spune că principala cauză de nefuncționare a unității în ultimul an a fost lipsa personalului.
În zilele următoare, Achimaș își trimite corpul de control la „Floreasca” pentru a verifica în amănunt ce se întâmplă cu dotarea pentru care statul a plătit 6,8 milionane de euro.
5 mai 2016 Prezent la o conferință de presă a lui Achimaș-Cadariu – pe fondul scandalului Hexi Pharma – jurnalistul Cătălin Tolontan îl întreabă pe șeful corpului de control al ministrului Sănătății dacă, după „Colectiv”, la Floreasca au avut loc, într-adevăr, 78 de intervenții chirurghicale în blocul operator al unității de mari arși – așa cum scria în raportul publicat de cabinetul Cioloș în martie.
Interlocutorul lui Tolontan răspunde negativ. Concluzia imediată: șefii de la „Floreasca” au mințit corpul de control al primului ministru.
Rugat de RISE Project să confirme declarația consemntă de Cătălin Tolontan, ministrul Sănătății spune, astăzi, că afirmația directorului corpului său de control – reflectată în Gazeta Sporturilor – a fost pripită.
Ministerul afirmă că blocul operator a fost utilizat, într-adevăr, începând cu a șasea zi de după „Colectiv” (joi, 5 noiembrie).
Sursă RISE Project: „Cum s-au făcut intervenții chirurgicale în blocul operator al unității, încă din noiembrie 2015, așa cum susține raportul MS, dacă unitatea a fost autorizată să funcționeze abia o lună mai târziu?”.
22 mai 2016 Corpul de Control al Ministrului Sănătății face publice concluziile controlului efectuat la sfârșitul lunii aprilie și anunță că o parte din constatările sale au fost înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1.
Ionuț Stănescu
Cele șapte păcate împotriva Duhului Sfânt „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt!” Dumnezeirea Duhului Sfant; Fiul Omului…„Omul al doilea”… Ultimul Adam… Duhul și sufletul Lui omenesc… Cuvântul făcut trup… Divinitatea Duhului Sfânt; 26 versete biblice despre Duhul Sfânt; Prezenţa Duhului Sfânt în noi; Botezul Duhului Sfânt, de Pierre Oddon; Lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră (2 Cor 3:17-20); Introducere – Dar, pe când mergeau ele să cumpere, a venit mirele; şi cele care erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa a fost închisă … Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi ziua, nici ceasul- Matei 25.10,13; Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire Mat.5:1-12; Răpirea și Ziua Domnului; 5. Blestemul Babelului – Statele și Noua Ordine Mondială; 6. Istoria celor două cetăți: Babilon și Ierusalim…
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
-
Istoria celor două cetăți: Babilon și Ierusalim
(traducere și adaptare apărută prima dată în ,,Biblia profetică“)
Ceea ce face ca Babilonul să mai aibe o oarecare semnificație, dacă mai are vreuna, este … Biblia. Vom rămâne în continuare în textul ei, de la Geneza la Apocalipsa, urmărind ca un fir roșu o temă despre care foarte mulți nu au nici cea mai vagă idee. Cu ajutorul Domnului, la sfârșitul acestei lucrări, vom înțelege împreună semnificația locurilor geografice despre care vorbim și vom avea o vedere panoramică asupra unei foarte mari părți a Bibliei.
Babilonul – un rebel din naștere
Să începem dela Geneza 10, unde găsim o colecție de nume pe care nimeni nu mai știe cum să le citească corect, lista neamurilor. Când parcurgi această listă, nu se poate să nu observi că în această înșiruire în care Dumnezeu ni-i prezintă pe descendenții lui Noe, există un individ cu numele de „Nimrod”. Sonoritatea acestui nume este foarte asemănătoare cu cea a cuvântului ebraic „Marad”, care înseamnă rebel, răzvrătit, războinic. Textul din Geneza 10:8-9 face un adevărat joc de cuvinte prin asocierea acestor două cuvinte:
„Cuș a născut și pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ. El a fost un viteaz vânător înaintea Domnului”
Există chiar și o zicere proverbială răspândită printre cei care i-au cunoscut faima:
„ … iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului”.
Versetul următor, 10, enumeră orașele peste care s-a întins domnia lui și, primul de care dăm este … Babilonul, prima cetate zidită de oameni după epocala catastrofă a potopului lui Noe.
Gândiți-vă la aceasta: Babilonul a fost prima aglomerare urbană de după potop, iar numele celui care a ctitorit-o are semnificația de „rebel”! Ni se spune că omul acesta a mai zidit și alte cetăți:
„El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad și Calne, în țara Șinear” (Gen. 10:10).
Shinar-map-thumb
Șinear este câmpia aluvionară din sudul Irakului modern, între Bagdadul de azi și golful în care se varsă Tigrul și Eufratul. Șinear este regiunea, Babilon este cetatea, Nimrod este întemeietorul, iar evenimentul este cronologic prima formare urbană a oamenilor de după potop.
Să trecem acum la capitolul 11, pe care-l cunoaștem așa de bine că am ajuns să nu mai băgăm în seamă amănuntele lui semnificative. Iată primele două versete:
„Tot pământul avea o singură limbă și aceleași cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în țara Șinear; și au descălecat acolo” (Gen. 11:1-2).
Se pune întrebarea: „Cine-i mâna pe ei înspre răsărit?” Cine este acela care s-a pus în fruntea lor și le dirijează mersul. Capitolul precedent ne-a dat deja răspunsul: Nimrod.
Valul omenirii care se deplasează spre răsărit este mânat de Nimrod care formează cea dintâi cetate de după potop: Babilonul. Iată care i-a fost motivația și iată care le-a fost dorința:
„Și au zis unul către altul: „Haidem! Să facem cărămizi, și să le ardem bine în foc.” Și cărămida le-a ținut loc de piatră, iar smoala le-a ținut loc de var. Și au mai zis: „Haidem! Să ne zidim o cetate și un turn al cărui vârf să atingă cerul, și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe toată fața pământului” (Gen. 11:3-4).
Acest text este o „declarație-program” și ea reprezintă cheia care ne poate ajuta să înțelegem ce înseamnă Babilonul în Biblie. Mulțimea aceea de oameni care s-au hotărât să întemeieze prima cetate de după potop urmărea un scop precis. Textul ne despică acest scop în trei motivații complementare. Sunt trei raționamente pentru care a trebuit să existe o cetate și un turn în locul numit Babilon:
- Au vrut salvare
„Un turn care să atingă cerul”
Expresia „Turnul Babel” nu se află în textul Bibliei, decât sub forma unui subtitlu adăugat mai târziu. „Babel” se poate traduce prin „poarta lui Dumnezeu” (Babilu în limba acadiană) sau „șarpele inelat”, din pricina formei în spirală pe care se presupune că a avut-o. în ebraică, „balal” înseamnă „încurcătură, confuzie” (Geneza 11:9).
Turnul din valea Șinear a reprezentat încercarea oamenilor de a construi o punte între locul „căderii lor” și „cerul prezenței lui Dumnezeu”. De aici și până acolo! De la pământ până la cer: „un turn al cărui vârf să atingă cerul”. Nimrod și oamenii de atunci nu s-au supus limitărilor stabilite de Dumnezeu după momentul căderii în păcat.
babel-18
Zidirea turnului a fost echivalentă cu adunarea tuturor resurselor umane de atunci pentru ca, prin puterile lor, oamenii să-L oblige pe Dumnezeu să-i reintegreze în ordinea cosmică. Examinat ușuratic și printr-un complex de falsă superioritate, pasajul ne-ar putea duce pe o pistă falsă, subliniindu-ne aparent „incapacitatea omenirii de atunci de a înțelege legile fizicii și dimensiunile realității în care trăiau”. Este clar că toată masa planetei pământ nu le-ar fi fost deajuns oamenilor de atunci ca să facă un turn suficient de înalt pentru a străbate galaxiile spațiului cosmic.
Turnul Babel n-ar fi putut niciodată să-și atingă scopul, dacă o punte materială între pământ și cer ar fi fost adevăratul scop al construirii lui. Amănuntul care ne arată că turnul a urmărit o altfel de dimensiune și o altfel de incursiune de la pământ la cer este scris în versetul 6. Examinând situația creată, Dumnezeu nu-și bate joc de oameni și nici nu le declară inițiativa drept o imposibilitate. Dumnezeu a înțeles că era vorba despre altceva și acest „altceva” ar fi fost foarte posibil și chiar probabil de realizat:
„Domnul S-a coborât să vadă cetatea și turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor. Și Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor, și toți au aceeași limbă; și iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce și-au pus în gând” (Gen. 11:6).
Turnul Babel din cetatea Babilonului așezat în câmpia Șinear a fost un fel de „portal cosmic”, un observator astronomico-religios prin care creaturile de pe pământ urmăreau să se asocieze cu „puterile văzduhului” despre care ne vorbește Noul Testament, extratereștrii supranaturali ostili ordinii lui Dumnezeu și atrași de arhanghelul Lucifer în răscoala lui spirituală.
Nimrod și omenirea de atunci era nostalgică după combinarea dintre „îngerii lui Dumnezeu și fetele oamenilor” care produsese vremuri de nemaiauzit progres, este drept, „cu foarte puternice tente demonice” (vezi anexa „Fiii lui Dumnezeu”). Turnul era și realizabil și profund religios în întrebuințarea lui. Religia lui urmărea însă să fie „închinarea la Satan” și pătrunderea prin această alinață în dimensiunile pierdute ale „supranaturalului”.
„Salvarea” pe care o dorea Nimrod era ieșirea din „starea noastră smerită” despre care vorbește Pavel și reintegrarea prin forță în sferele civilizațiilor cerești:
„El va schimba trupul stării noastre smerite, și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile” (Filipeni 3:21).
„Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce este omul, ca să-ți aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi? L-ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri …” (Evrei 2:6-7).
De ce le-a blocat Dumnezeu calea aceasta spre salvare? Pentru că alternativa Babilonlui n-ar fi fost de fapt o „salvare”, ci o alegere rea cu consecințe nefaste eterne. Oprirea construirii turnului a fost un gest al dragostei și înțelepciunii divine, după cum fusese și alungarea din paradis și potopul de pe vremea lui Noe. Prin toate aceste trei aparente pedepse lucra harul lui Dumnezeu și hotărârea Lui nestrămutată de a ne face bine. Prin alungarea din paradis ni s-a interzis accesul la pomul vieții, care ar fi dat un caracter etern înstrăinării noastre de Dumnezeu; am fi început „moartea a doua” cu consecințele ei ireversibile.
Prin potop, Dumnezeu a selectat o familie necontaminată probabil de morbul încuscririi demonice cu „fiii lui Dumnezeu care nu și-au păstrat locuința”, ci s-au coborât să contamineze zestrea genetică și spirituală a omenirii pentru a bloca planul mesianic al întrupării lui Christos printr-o femeie. Tot restul populației lumii, împreună cu toate viețuitoarele au trebuit omorâte, pentru a da o șansă unui început necontaminat:
„Uriașii erau pe pământ în vremurile acelea, și chiar și după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, și le-au născut ele copii: aceștia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ, și S-a mâhnit în inima Lui. Și Domnul a zis: „Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului; căci îmi pare rău că i-am făcut.“
Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pământ, și iată că pământul era stricat; căci orice făptură își stricase calea pe pământ” (Gen. 6:1-12).
Oprirea construirii turnului Babel a blocat accesul omenirii „pe ușa din dos” în universul spiritual cosmic și alianța dintre urmașii lui Noe și aceia care pervertiseră creația de pe pământ înainte de Potop.
- Au vrut semnificație
„Și să ne facem un nume!”
În Biblie, numele nu sunt doar o colecție plăcută de sunete, ci formulări care ascund în ele destăinuiri despre identitatea și destinul cuiva. Un „nume” reprezintă o anumită „stare”, definește o foarte precisă „calitate a cuiva”. Îndepărtarea de Creator a dus creatura în rătăcire. Alungarea din paradis le-a produs oamenilor o teribilă criză de identitate. Nemaifiind „ai Domnului”, ajunseseră „ai nimănui”. Aceasta era ceea ce simțeau și resimțeau dureros în inimi.
A reintra în sferele cerești prin propriile puteri era echivalent cu a-I spune lui Dumnezeu: „Am făcut-o și fără Tine. Am realizat-o prin puterile noastre. Ne-am făcut singuri un nume mare printre creaturile cerului”.
Dumnezeu știa criza de semnificație prin care trecea omenirea și avea pregătită o cale pentru rezolvarea acestei probleme. În capitolul imediat următor citim că Dumnezeu l-a chemat pe Avraam din mulțimea păgână și i-a propus tocmai să-l scoată din groaznica criză de semnificație:
„Domnul zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta, și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare, și te voi binecuvânta; Îți voi face un nume mare, … “ (Gen. 12:1-2).
Identitatea veritabilă se definește în funcție de ceva sau de cineva. Orice identitate definită față de lucruri sau situații este falsă și efemeră. Numai identitatea definită față de Creatorul universului, este și va rămâne pururi adevărată. Dumnezeu este un punct de reper universal pentru toate făpturile. Problema identității umane, rezolvată pentru Avraam prin chemarea lui, va fi rezolvată de Dumnezeu în final pentru toți aceia care s-au întors prin credință la El. Despre aceasta ne spune Domnul Isus în cartea Apocalipsei:
„Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, și-i voi da o piatră albă, și pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l primește” (Apoc. 2:17).
„Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu și nu va mai ieși afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu și numele cetății Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu și Numele Meu cel nou” (Apoc. 3:12).
Semnificația noastră eternă va fi dată de această întreită identitate: pe noi va fi „scris”: Numele Dumnezeului Meu”, „numele cetății Dumnezeului Meu”, și „Numele Meu cel nou”. Un veritabil „Social Securit] Number” cu trei seturi de numere …
Ințiativa lui Nimrod și a oamenilor din Babilon urmărea dobândirea unei identități false obținute prin uzurpare. Era calea propusă de Lucifer.
III. Au vrut siguranță
„ … ca să nu fim împrăștiați pe toată fața pământului”.
Condițiile lumii de după cădere și potop erau grele și locurile erau periculoase. Există o putere în mulțime și un sentiment de siguranță în aglomerația unei mulțimi. Chiar așa a sunat și deviza din Internaționala comuniștilor: „De ce uitați că-n voi e număr și putere”.
Formarea unor mari aglomerări umane era însă în directă contradicție cu porunca pe care le-o dăduse Dumnezeu oamenilor: „Iar voi, creșteți și înmulțiți-vă, răspândiți-vă pe pământ, și înmulțiți-vă pe el!” (Gen. 9:7). Nimrod a ales să nu se supună acestei porunci divine, de parcă i-ar fi spus lui Dumnezeu: „Nu sunt de acord cu planurile Tale. Avem noi unul mai bun. Vom sta aici împreună și nu vom merge nicăieri”.
Babilonul este cel dintâi oraș zidit de oameni după pedeapsa potopului. A fost ridicat de un om care în nume, în porniri și în acțiuni a fost un „rebel” față de Dumnezeu. Nimrod a fost un om plin de mândrie. El și-a ridicat pumnul spre Dumnezeu și i-a zis: „N-avem nevoie de Tine! Nu Te vrem! Vrem să trăim așa cum hotărâm noi. Vom face ce ne place, când ne place și cum ne place. Vom trăi fără Tine”.
Din momentul acesta, Babilonul și-a definit un caracter anume: este cetatea mândriei, a rebeliunii față de Dumnezeu, a împotrivirii față de planurile Lui și a construirii unor alternative proprii pentru soluționarea problemelor omenirii. Știm ce s-a întâmplat atunci. Dumnezeu a venit, a văzut și a spulberat planurile lui Nimrod. Prin încurcarea limbilor, Dumnezeu i-a împrăștiat cu forța pe toată suprafața pământului. Edictele lui Dumnezeu sunt foarte eficiente. Cel dat la babel n-a fost revocat niciodată și, de atunci, oamneirea nu s-a mai putut aduna din fărâmițarea Neamurilor.
Separată de Dumnezeu „mulțimea nu face putere”, ci prostii. Înțelepciunea divină a socotit că este mai bine să o fărâmițeze în fragmentele naționale pe care le vom întâlni chiar și în marea unitate a Împărăției viitoare: „frunzele pomului servesc la vindecarea Neamurilor” (Apocalipsa 22:2). Fiecare națiune a lumii își poate trasa drumul înapoi spre același punct de origine: Babilonul străvechi. De acolo au început toate problemele noastre. Toate au fost puse la cale în această cea dintâi cetate a omenirii care se ridica nesmerită după pedepsirea prin apele Potopului:
„Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinerețea lui” (Gen. 8:21).
Alianțele Babilonului beligerant
După capitolul 11, Babilonul dispare puțin din Geneza. Îl regăsim în capitolul 14. Între timp, Geneza se ocupase cu Avraam, omul credinței adevărate. Începuturile umblării lui cu Dumnezeu au fost șovăielnice. Din lectura capitolelor 12-14 aflăm despre înfruntările lui Avraam cu seceta, cu situația creată de ne’nțelegerile cu Lot și cu o selectă alianță militară a popoarelor care locuiau în zonă. Dumnezeu îi promisese țara Canaan luiAvraam, dar mai erau și alții care o râvneau. În Geneza 14 ni se spune că pentru prima dată după ce i-a împrăștiat pe oameni pe suprafața pământului, câteva națiuni au hotărât să intre într-o alianță. Ele nu se unesc însă ca să facă ceva bun, ci pentru a lua în stăpânire țara pe care tocmai i-o promisese Dumnezeu lui Avraam în capitolul 12. Iată cum începe capitolul 14:
„Pe vremea lui Amrafel, împăratul Șinearului …”
Este pentru a treia oară când regiunea Babilonului este menționată în Biblie. Împăratul acelei regiuni intrase într-o alianță cu „’mpăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, și lui Tideal, împăratul Goimului”. Acești patru împărați veniseră să cucerească țara promisă lui Avraam. Dintre cei patru, adevăratul lider al grupului era Chedorlaomer. Ni se spune că alianța celor patru împărați a venit să pună la punct o altă alianță locală:
„… s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birșa, împăratul Gomorei, cu Șineab, împăratul Admei, cu Șemeeber, împăratul Țeboimului și cu împăratul Belei sau Țoarului. Aceștia din urmă s-au adunat cu toții în valea Sidim, adică Marea Sărată. Timp de doisprezece ani fuseseră supuși lui Chedorlaomer; și în anul al treisprezecelea s-au răsculat” (Gen. 14:2-4).
Versetul 5 ne spune că „ În anul al patrusprezecelea, Chedorlaomer și împărații care erau cu el au pornit” la război. Este foarte clar că liderul alianței este Chedorlaomer. El i-a chemat pe ceilalți și i-a luat alături de el ca aliați în această campanie de cucerire. Ceea ce este însă și mai clar este că Dumnezeu nu privește istoria cu aceiași ochi cu care o privim noi. El nu-l așează în frunte pe acela pe care îl vedem noi conducând. Narațiunea Bibliei este tematică și Dumnezeu așează în ea un fir roșu pe care suntem îndemnați să-l urmărim.
Dumnezeu privește de la înălțimea cerului și vede popoarele pământului năzuind iar spre puterea pe care le-o dă alianțele, adunarea în număr mare, cu jurisdicție pe suprafețe întinse. El vede în spatele lor mișcarea unei forțe care-i îndeamnă să blocheze planul divin și să ocupe țara pe care El o dăruise deja lui Avraam pentru împlinirea planului profetic. Pe cine-l așează Dumnezeu în fruntea acestei alianțe belicoase? Pe „Amrafel, împăratul Șinearului”! Textul ne spune clar că liderul alianței a fost Chedorlaomer, dar din punctul lui Dumnezeu de vedere, capul răutăților, cel implicat într-o revoltă împotriva planului Său, este împăratul Babilonului din câmpia Șinear. Pe el îl notează Biblia cel dintâi. Știți ce s-a întâmplat. Alianța împăraților invadatori a făcut „greșeala” că, printre prinșii de război l-au luat și pe nepotul lui Avraam, pe Lot:
„Biruitorii au luat toate bogățiile Sodomei și Gomorei, și toate merindele lor, și au plecat. Au luat și pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma, au luat și averile lui, și au plecat. A venit unul, care scăpase, și a dat de știre lui Avram, Evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eșcol, și fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram” (Gen. 14:11-13).
Întărit în promisiunile lui Dumnezeu, Avraam a adunat „numai” „treisute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuți în casa lui și a urmărit pe împărații aceia până la Dan” (Gen. 14:14). Printr-o biruință miraculoasă, mica ceată a lui Avraam a învins toată uriașa alianță, i-a zdrobit în luptă și l-au readus acasă pe Lot împreună cu toate averile sale:
„Și-a împărțit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut, și i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. A adus înapoi toate bogățiile, a luat înapoi și pe fratele său Lot cu averile lui, precum și pe femei și norodul” (Gen. 14:15-16).
Pe drumul de întoarcere spre Mamre, Avraam se oprește într-o cetate menționată acum pentru prima dată în Biblie:
„Melhisedec, împăratul Salemului a adus pâine și vin: el era preot al Dumnezeului Cel Prea Înalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram, și a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului și al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt care a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale!” Și Avram i-a dat zeciuială din toate” (Gen. 14:18-20).
Facem cunoștință cu un împărat care nu fusese implicat în conflictul anterior și cu o cetate al cărui nume îl aflăm pentru prima dată. Numele „Melhisedec” este un derivat de la „Melhi”, „împăratul meu” și „zedec”, care înseamnă „neprihănire”. Personajul este și împărat și preot, servind Dumnezeului celui viu și adevărat. Mai târziu, Biblia ni-l va descrie drept un „tip” al Domnului Isus. Este o persoană cunoscută în toată regiunea și recunoscută peuntru activitatea sa, așa că Avraam se grăbește să-i dea zeciuiala cuvenită din toate. Nu acesta este însă lucrul pe care am vrut să vi-l arăt. Ceea ce este important în toată întâmplarea este că Melhisedec stăpânește peste o cetate numită „Salem”. Numele apare numai de două ori în Biblie și noi o cunoaștem sub celălalt nume, mult mai des întâlnit: Ierusalim! Salem înseamnă „pace”, iar Ierusalim înseamnă „cetatea păcii” (Uru – cetate, salem – pace).
Există în teologie așa numita ,,lege a primei menționări“. Locul în care apare pentru prima dată ceva în textul Bibliei este definitoriu și determinant pentru înțelegerea naturii și acțiunilor lui ulterioare. Babilon a apărut ca o cetate a răzvrătirii. Acum, cel de al doilea personaj al studiului nostru, Ierusalimul, apare ca o cetate a păcii și a preoției, un loc în care se pogoară Dumnezeu ca să-i binecuvinteze pe cei care au credința adevărată. Cu scuzele de rigoare aduse lui Charles Diâens, vom prelua titlul uneia din cele mai cunoscute cărți ale sale și-l vom aplica întregii Scripturi. Biblia este: „Istoria celor două orașe”. Cel dintâi este Babilonul, locul unde oamenii și-au ridicat glasul și pumnul împotriva lui Dumnezeu, zicându-I: „N-avem nevoie de Tine, nu Te vrem, ne descurcăm noi și fără Tine!” Cel de al doilea este Salemul, Ierusalimul, locul unde Dumnezeu se coboară ca să-i binecuvinteze pe aceia care se apropie de El cu credință. Babilonul este cetatea cuceritoare. Ierusalimul este cetatea cucernică!
După întâlnirea lui Avraam cu Melhisedec, textul Bibliei se concentrează ca o lupă care scoate în evidență doar un anumit lucru, asupra urmașilor lui Avraam. Ea ne scrie despre istoria patriarhilor, despre coborârea lor în Egipt, despre ieșirea lor de acolo, despre rătăcirile evreilor prin pustie, despre intrarea lor în țara promisă și despre viața lor din vremea judecătorilor. „Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea” (Judecători 21:25). Poporul avea nevoie de un împărat.
Mai întâi, ei l-au ales pe Saul care arăta impunător ca un împărat, dar care n-a avut nici inima credincioasă și nici strategia necesară domniei. Saul s-a comportat mai mult ca un „împărat ocazional” pentru vremurile de război. N-a avut capitală, n-a avut sfetnici deosebiți, n-a avut o armată permanentă și mai ales … n-a avut inima smerită și ascultătoare.
După Saul, Dumnezeu l-a ales pe David ca împărat, pentru că era un om după inima lui Dumnezeu. David a unit și unificat semințiile lui Israel. Când a venit vremea să aleagă o cetate ca să fie capitala regatului, David a ales … Ierusalimul. După David a urmat la domnie Solomon, a cărei principală misiunea fost să zidească Domnului o casă, un templu, un loc în care să locuiască Numele lui Iehova în mijlocul poporului. Unde a trebuit să fie așezat acest loc de întâlnire al lui Dumnezeu cu oamenii? La … Ierusalim (2 Samuel 24;). Templul a fost exact opusul Turnului de la Babel. Turnul urmărea să urce oamenii la cer, Templul urmărea să-L aducă pe Dumnezeu între oameni. Turnul a marcat lucrarea oamenilor, Templul urmărea bunăvoința lui Dumnezeu și lucrarea Lui pentru oameni.
Timp de aproape o mie trei sute de ani, istoria Babilonului nu mai este menționată în Biblie. El revine în scenă numai după moartea lui Solomon, după divizarea împărăției între fiul și slujitorul fiului său și după plecarea celor zece seminții din regatul de nord în robia asiriană. Între timp, Babilonul crescuse și era pregătit să joace din nou un rol important în istoria biblică.
Babilon – dușmanul Ierusalimului
A trecut vremea … Am ajuns la timpul din Isaia 39. Există de fapt trei pasaje care redau același eveniment, dar l-am ales pe Isaia pentru un motiv foarte întemeiat. Dacă vă uitați în context, Isaia 36-37, ne prezintă Ierusalimul asediat de armatele împăratului Asiriei. Veniseră din ținutul aflat astăzi în Iraâul de nord. După ce cucerise cetățile regatului de nord, împăratul Asiriei dorea să facă același lucru și cu Ierusalimul. Dumnezeu a intervenit însă în chip miraculos și Ierusalimul a scăpat. În capitolul 39 ni se spune că Ezechia, împăratul Ierusalimului, s-a îmbolnăvit și aproape a murit. El s-a rugat Domnului și Dumnezeu a hotărât să-i mai adauge încă cincisprezece ani de viață. Vă dați seama ce veste grozavă a fost aceasta pentru Ezechia! Cât de bucuros și exuberant a fost el! Cele mai fericite momente din viața noastră sunt de obicei și cele mai periculoase. Ele aduc clipe de neveghere și de superficialitate. Cele mai înalte vârfuri stau deobicei alături de cele mai adânci prăpăstii. Așa s-a întâmplat și cu Ezechia. Cântarea lui de laudă pentru Iehova (Isaia 38:9-20) a fost urmată de un eveniment în care s-a lăudat pe el însuși.
Capitolul 39 ne spune că Dumnezeu l-a pus la încercare și Ezechia a căzut la examen. Cu cine credeți că ne întâlnim iarăși în această ocazie? Cu Babilonul!
„În același timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare și un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala și însănătoșirea lui. Ezechia s-a bucurat, și a arătat trimișilor locul unde erau lucrurile lui de preț, argintul și aurul, miresmele și untdelemnul de preț, toată casa lui de arme, și tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa și în ținuturile lui, pe care să nu li-l fi arătat. Proorocul Isaia a venit apoi la împăratul Ezechia, și l-a întrebat: „Ce au spus oamenii aceia, și de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit la mine dintr-o țară depărtată, din Babilon” (Isaia 39:1-3).
Ezechia „și-a dat în petec” înaintea împăratului Babilonului. Într-un moment de slăbiciune spirituală, el s-a bucurat că se poate lăuda în fața musafirilor cu tot ceea ce avea. Și ochii musafirilor lui nu erau ochi de prieteni …
În versetul 5, ni se spune că Dumnezeu l-a trimis pe Isaia înapoi la Ezechia cu un mesaj năucitor:
„Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul Domnului oștirilor! „Iată, vor veni vremurile când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta și tot ce au strâns părinții tăi până în ziua de azi, nimic nu va rămâne, zice Domnul. „Și vor lua din fiii tăi, ieșiți din tine, pe care-i vei naște, ca să-i facă fameni în casa împăratului Babilonului”. (Isaia 39:5-7)
Dumnezeu vedea ceea ce ochii lui Ezechia nu vedeau și știa ceea ce nu știa Ezechia. Adevăratul dușman al Ierusalimului nu era Asiria, ci Babilonul! La o sută de ani de la această profeție, cuvintele ei s-au împlinit cu o exactitate de ceasornic. Nebucadnețar, împăratul Babilonului și-a trimis armatele de trei ori împotriva cetății sfinte și, după cel de al treilea atac, Ierusalimul a fost distrus cu desăvârșire. Împăratul din linia davidică, urmaș al lui Ezechia, a fost dat jos de pe tron și dus la Babilon. De atunci și până la venirea lui Isus Christos ca Împărat, Ierusalimul n-a mai avut și nu va mai avea un împărat pe tron. La prima lui venire, poporul evreu L-a refuzat, strigând:
„Ia-L, ia-L, răstignește-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoții cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!” (Ioan 19:15).
Isus va reveni însă ca să-și îndeplinească menirea:
„Și iată că vei rămâne însărcinată, și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare, și va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt, și Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. 33 Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit” (Luca 1:32-33).
Slava lui Dumnezeu, „Shehinah -ul gloriei divine”, care locuia în Templu a părăsit Templul zidit de Solomon cu puțin înainte ca Nebucandnețar să-l distrugă:
„Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, și s-a îndreptat spre pragul casei, așa încât Templul s-a umplut de nor, și curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului” (Ezechiel 10:4).
„Slava Domnului a plecat din pragul Templului, și s-a așezat pe heruvimi” (Ezechiel 10:18).
„Slava Domnului s-a înălțat din mijlocul cetății, și s-a așezat pe muntele de la răsăritul cetății” (Ezechiel 11:23).
nebuchadnezzar
Poporul a fost dus în robia babiloneană, iar acest împărat Nebucadnețar a ajuns să fie „capul de aur” al statuii din cartea proorocului Daniel.
Cu acest eveniment a început „vremea Neamurilor”, în care ne aflăm și astăzi. Babilonul a distrus temporar împărăția lui Dumnezeu pe pământ cu poporul Israel și a inaugurat o epocă în care Israelul a intrat într-o eclipsă profundă:
„Vor cădea sub ascuțișul săbiei, vor fi luați robi printre toate neamurile și Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor” (Luca 21:24).
„Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și proorociei, și până la ungerea Sfântului sfinților.
Să știi dar, și să înțelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare. După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic.
Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea și sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulți, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare, și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât” (Daniel 9:24-27).
Înfruntarea dintre cele două cetăți are dimensiuni epice și se întinde peste multe veacuri. Pe vremea proorocului Daniel a fost ca la un meci în care a câștigat adversarul. Babilonul, cetatea sfidătoare și rebelă, a scuipat în fața lui Dumnezeu, a dărâmat zidurile cetății lui Dumnezeu, i-a luat oamenii în robie și s-a întors triumfător acasă, să domnească asupra lumii. Dacă aceasta ar fi tot ce ne-ar fi spus Biblia despre Babilon totul ar fi trist și depresant. Prin Babilon, răul a învins, iar binele a rămas să zacă rănit de moarte în țărâna pământului.
Slavă Domnului că Biblia nu ne lasă să rămânem cu această imagine înaintea ochilor! Dumnezeu și-a rezervat dreptul să mai spună ceva în istorie și ultimul cuvânt Îi aparține. Nu suntem la sfârșitul meciului, ci doar la pauza dintre reprize. Domnul ne spune: „Știți acum ce s-a întâmplat în istorie. Haideți să vă arăt și restul istoriei …
Babilonul va fi distrus
Ne aflăm iarăși în cartea profetului Isaia. Ne întoarcem puțin la capitolul 13. Îmi place foarte mult această carte și regret din toată inima că mulți preferă să nu dea atenția cuvenită cărților profetice. Recunosc, unele dintre ele sunt dificile. Isaia, de exemplu, este ca un elefant pe care vei încerca zadarnic să-l cuprinzi cu mâinile. Este prea mare! Totuși, este o carte foarte bine sistematizată, cu o structură ușor de înțeles.
În capitolele 1 – 12, Dumnezeu îi spune regatului lui Iuda: „Am să te judec pentru păcatele tale și voi aduce asupra ta o pedeapsă care va ține până când va veni Mesia”. După aceasta, El privește spre națiunile degenerate în păcat din jurul lui Israel și le zice: „Ce vă uitați așa? Ce vă bucurați? Credeți că voi veți scăpa mai ușor? Dacă pe poporul Meu îl pedepsesc cu atâta asprime, ce credeți că vă așteaptă pe voi?”
În capitolele 13-23, Dumnezeu se întoarce împotriva națiunilor din jur și le judecă una după alta: „Iată ce am să-ți fac”, sună verdictul divin. Este ca o listă de acțiuni: Ție am să-ți fac asta; ție am să-ți fac asta, vei urma apoi tu, și tu, și tu …” Ceea ce este interesant este cu cine începe Dumnezeu această listă. Da, ați ghicit bine: cu … Babilonul. Pe timpul lui Isaia, Babilonul nu era decât o putere de mâna a doua, ne’nsemnată în tărie și semnificație. Tartorul cel mare era Asiria. Ea conducea atunci lumea. Asiria dusese în robie cele zece seminții din regatul lui Israel și tot Asiria era atunci puterea care amenința regatul lui Iuda. Asiria nu este însă decât pe locul doi în lista făcută de Dumnezeu. Pe locul întâi este, ca deobicei, Babilonul.
„Proorocie împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoț. Ridicați un steag pe un munte gol, înălțați glasul spre ei, faceți semne cu mâna, ca să vină la porțile asupritorilor!” (Isaia 13:1-2).
Proorocul merge mai departe, descriind modul în care va pedepsi Dumnezeu Babilonul:
„Am dat poruncă sfintei Mele oștiri, zice Domnul, am chemat pe vitejii Mei la judecata mâniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea.” Un vuiet se aude pe munți, ca vuietul de popor mult, se aude o zarvă de împărății, de neamuri adunate. Domnul oștirilor își cercetează oastea care va da lupta.
Ei vin dintr-o țară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele mâniei Lui vor nimici tot pământul. Gemeți! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! De aceea, toate mâinile slăbesc, și orice inimă omenească se topește. Ei sunt năpădiți de spaimă, îi apucă chinurile și durerile, se zvârcolesc ca o femeie în durerile nașterii, se uită unii la alții încremeniți; fețele lor sunt roșii ca focul” (Isaia 13:3-8).
Întrebarea care ne stă în minte este: „La ce nimicire a Babilonului se referă profetul Isaia? Numai la cea de pe vremea mezilor sau și la o distrugere viitoare, păstrată pentru „vremurile de la urmă”?
Isaia 13 ne spune clar că cel puțin o parte a pedepsei va fi prin poporul mezilor:
„Iată, ațâț împotriva lor pe Mezi, care nu se uită la argint, și nu poftesc aurul. Cu arcurile lor vor dobor” pe tineri, și vor fi fără milă pentru rodul pântecelor: ochiul lor nu va cruța pe copii. Și astfel Babilonul, podoaba împăraților, falnica mândrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma și Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu. El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-și va mai întinde cortul acolo, și păstorii nu-și vor mai țărcui turmele acolo, ci fiarele pustiei își vor face culcușul acolo, bufnițele îi vor umple casele, struții vor locui acolo, și stafiile se vor juca acolo. Șacalii vor urla în casele lui împărătești pustii, și câinii sălbatici în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape să vină, și zilele nu i se vor lungi” (Isaia 13:17-22).
Textul are însă elemente escatologice și apocaliptice care ne obligă să credem că suntem în fața unei profeții cu împliniri multiple, în care planul imediat se suprapune peste planul îndepărtat în panorama profetică. Versetul 6 pomenește despre „ziua Domnului” (]om Adonai), care poate fi orice zi aleasă de Dumnezeu pentru una din intervențiile Sale pe pământ, dar care înseamnă profetic epoca de la sfârșitul veacurilor, când Dumnezeu va pune capăt „zilei Omului” și va inaugura „Ziua Domnului” cea mare și binecuvântată.
Este bine să știm că, la evrei, spre deosebire de alte neamuri care marchează debutul unei zile calendaristice cu miezul nopții sau cu zorile, ziua începea odată cu lăsarea serii. Întâi venea noaptea și lumina era păstrată pentru jumătatea de la urmă. Așa a ales Dumnezeu să măsoare timpul:
„Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel a fost o seară, și apoi a fost o dimineață; aceasta a fost ziua întâi” (Geneza 1:5).
Din punct de vedere profetic, „Ziua Domnului” va debuta cu o perioadă de întunecime și de groaznică pedeapsă. Apoi vor răsări zorile neprihănirii …
Ziua Domnului despre care ni se vestește în profeția din Isaia 13 este plină de descrieri apocaliptice. Iată ce citim începând cu versetul 9:
„Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie și urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu, și va nimici pe toți păcătoșii de pe el. Căci stelele cerurilor și Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui, și luna nu va mai lumina.
Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru răutatea ei, și pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufași, și voi dobor’ semeția celor asupritori. Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat, și mai scumpi decât aurul din Ofir. Pentru aceasta voi clătina cerurile, și pământul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului oștirilor, în ziua mâniei Lui aprinse” (Isaia 13:9-13).
Dacă vreți să aflați când va fi pedepsit Babilonul astfel, căutați în Biblie descrierea unei zile ca aceasta. Căutați o zi în care Dumnezeu „va nimici pe toți păcătoții” de pe pământ; una în care oamenii vor fi nimiciți în număr așa de mare că vor ajunge „mai rari decât aurul curat de Ofir”. Uitați-vă după o zi care se va preface în noapte, când cerurile (la plural) se vor clătina și pământul se va zgudui din temelia lui”. Dacă sunteți, cât de cât, familiarizați cu Biblia, veți găsi ceva despre această zi în cartea profetului Ioel (capitolele 2 și 3) și mai ales în cartea Apocalipsa (capitolele 6 la 19). Acolo se vorbește despre astfel de evenimente care se vor petrece pe pământ cu foarte puțin timp înainte de revenirea Domnului Isus în slavă.
În esență deci, Isaia ne spune că Dumnezeu va pedepsi Babilonul, dar nu numai cetatea, ci și regiunea întreagă unde se află. Această distrugere masivă se va petrece în „ziua Domnului”. Vor fi semne supranaturale în ceruri, distrugeri nemaintâlnite pe pământ, uriașe pierderi de vieți omenești, toate acestea ca o consecință a faptului că Dumnezeu vine ca să-i judece pe cei păcătoși.
Este drept că Isaia îi menționează pe mezi, dar evenimentele amintite acolo nu s-au împlinit decât parțial. Când Cir, persanul, împăratul mezilor și perșilor a atacat Babilonul în anul 539 î.Ch., el n-a nimicit pe nimeni. El a venit să jefuiască. Neglijent și insolent la umbra impenetrabilelor ziduri ale Babilonului, Belșațar benchetuia fără să se teamă de armatele care se apropiau. ASă fi fost vorba de o „coloană a cincea” (tradători dinăuntru) sau, cum menționează Herodot să fi fost o deviere a apelor Eufratului în amonte, nu știm cu certitudine. Ceea ce știm este că armatele invadatoare au mărșăluit prin albia secată a râului în interiorul cetății, iar populația n-a opus prea multă rezistență. Belșațar a fost ucis (Daniel 5:30). După numai cinsprezece zile de lupte de stradă, în 29 Octombrie 539 î.Ch. Cir însuși a intrat în cetate, ovaționat de mulțmile înșirate de o parte și alta a drumului.
Primul lucru pe care l-a făcut Cir a fost să dea un decret de toleranță religioasă și de reparații față de popoarele ale căror Temple fuseseră jefuite. Cu această ocazie, Ezra a primit dreptul de a duce înapoi la Ierusalim odăjdiile care fuseseră luate de la Templu.
Cir a făcut un tratat de pace cu babilonienii și l-a instalat pe un anumit Gubaru ca vice-guvernator al cetății. Nimicirea viitoare totală despre care vorbește Isaia nu s-a petrecut încă. Uitați-vă la versetul 19:
„Și astfel Babilonul, podoaba împăraților, falnica mândrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma și Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu” (Isaia 13:19).
Astăzi te poți duce în Israel ca să vezi locurile istorice, poți face sute și mii de fotografii cu ruinele care depun mărturie despre trecutul înregistrat în paginile Bibliei. Într-un singur loc nu poți face fotografii. Există un singur lucru pe care nu mai ai cum să-l vezi în Israel: Sodoma și Gomora. Și aceasta pentru că ele nu mai există. Dumnezeu le-a ars cu foc și cu pucioasă și le-a acoperit apoi și cu treimea de la sud a Mării Moarte.
Ceea ce spune Dumnezeu în Isaia este cam așa: „Veți ști că am terminat-o cu Babilonul când va ajunge și el ca Sodoma și Gomora”. Ca să nu ne lase imaginația să rătăcească prea mult, Dumnezeu adaugă câteva descrieri și consecințe ale distrugerii.
„El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el” (13:20).
Multe orașe au fost distruse, dar reconstruite mai târziu. Așa s-a întâmplat cu Ierusalimul, de exemplu. După șaptezeci de ani petrecuți în ruine, cetatea a fost reconstruită de „fiii robiei”. pe vremea lui Zorobabel, Ezra și Neemia. Pentru că temeliile au rămas, pentru că apele treceau tot pe acolo, pentru că existau drumuri în apropiere, cetățile străvechi au fost deobicei reconstruite. Nu tot așa se va întâmpa cu Babilonul! „Nu va mai fi niciodată popor în el!” Asta ne dă o imagine generală. Dumnezeu este însă și mai specific:
„Arabul nu-și va mai întinde cortul acolo.”
Dacă mergeți în Orient, una din curiozități este că-i mai puteți întâlni și astăzi pe beduini, nomazii deșerturilor, care stau într-un loc cât timpul și vegetația le este prielnică și se mută apoi în altă parte. Viața lor nu s-a schimbat prea mult în cele patru mii de ani de când se plimba ca și ei Avraam. Când va sfârși-o cu Babilonul, spune Dumnezeu, nici un nomad nu se va opri prin apropiere, nici măcar pentru o perioadă scurtă. Va fi ca Sodoma și Gomora. Precizarea merge chiar mai departe:
„ … păstorii nu-și vor mai țărcui turmele acolo”.
Când păstorii pleacă cu turmele departe de casă, ei le adăpostesc temporar peste noapte în „țarcuri” improvizate. Ele pot fi îngrădituri de lemn, locuințe abandonate sau peșteri în stâncă. „Când voi pedepsi Babilonul”, spune Dumnezeu, nu va rămâne la un loc nici atât cât să poți face un adăpost temporar pentru câteva oi ale pustiei. Nimeni nu va putea rămâne în el nici măcar pentru o singură noapte. Va fi „ca Sodoma și ca Gomora”! Oare putea să spună Dumnezeu mai clar că Babilonul va înceta să mai existe?
Distrugerea Babilonului va aduce restaurarea Ierusalimului. Începând cu Isaia 14, Dumnezeu daugă încă o piesă la uriașul puzzle al istoriei. Când va cădea Babilonul, va începe reașezarea Israelului în poziția și privilegiile legământului mesianic:
„ Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor; străinii se vor alipi de ei, și se vor uni cu casa lui Iacov. Popoarele îi vor lua, și-i vor aduce înapoi la locuința lor, și casa lui Israel îi va stăpâni în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ține astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei, și vor stăpâni peste asupritorii lor” (Isaia 14:1-2).
Distrugerea Babilonului va semnala începutul unei epoci în care Israelul va domni peste neamurile care l-au ținut odinioară captiv.
Căderea Babilonului n-a avut încă loc
De când a așezat Isaia aceste cuvinte în scris și până astăzi, profeția aceasta nu s-a împlinit. O sută de ani după Isaia, Babilonul a ajuns cea mai mare superputere a lumii. Pe tron se afla Nebucadnețar. La scurt timp, Cir, împăratul medo-perșilor a cucerit cetatea, dar n-a distrus-o, ci a transformat-o într-una din cele câteva capitale imperiale. Daniel a trăit în Babilonul acela al medo-persanilor, sub domnia lui Darius.
Peste alte câteva sute de ani, Alexandru cel Mare a murit în Babilon în timp ce încerca să-i redea slava de odinioară și să-l așeze capitală pentru partea orientală a imperiului său. Iosef Flavius, scriind despre condițiile care au existat doar cu câteva zeci de ani înainte de Christos în lumea de atunci, notează că în Babilon își duceau traiul aproximativ cinci zeci de mii de iudei.
În Faptele Apostolilor 2:9, în ziua Cincizecimii, unii din iudeii sosiți în pelerinaj la Ierusalim veniseră din Mesopotamia, urmași ai acelora care rămaseseră acolo încă de pe vremea robiei.
Informațiile istorice din Noul Testament se opresc la secolul întâi, dar știm că un călător evreu, Beniamin Tudela, care a traversat Orientul Mijlociu în preajma anului 1000 ne-a lăsat o cronică a locurilor pe unde a trecut. Printre ele s-a aflat și Babilonul. El amintește de încă o localitate vizitată acolo, Hila, aflată la numai șapte mile depărtare. Din notițele lui aflăm că, la acea oră trăiau în Babilon în jur de șapte mii de iudei. Ei se închinau într-o sinagogă numită „a lui Daniel” aflată în interiorul perimetrului cetății.
Vălul tăcerii se așterne iar pentru o perioadă de timp și nu se ridică decât la începutul secolului douăzeci. Arheologul german Riberert |olde[eț, a făcut excavații la Babilon și locuit într-unul din cele trei sate alate între zidurile străvechii cetăți. Babilonul și-a pierdut din importanța și puterea pe care o avea altă dată, dar n-a dispărut niciodată până acum cu desăvârșire. Distrugerea lui totală se va petrece în „ziua Domnului”, când Dumnezeu va pedepsi lumea pentru păcat, când vor fi semne în cer și pe pământ și când asupra Babilonului se vor deslănțui forțe uriașe de distrugere. Unii comentatori le aseamănă cu „focul și pucioasa” de pe vremea Sodomei sau cu exploziile nucleare posibile în războaiele supertehnologizate de astăzi:
„Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. Și împărații pământului care au curvit și s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, vor plânge și o vor boci. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, și vor zice: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ți-a venit judecata!” (Apocalipsa 18:8-10).
Distrugerea Babilonului este încă în viitor și este asociată de întoarcerea evreilor în vatra lor străbună, de revenirea lui Isus ca Mesia al evreilor și de începutul supremației Ierusalimului asupra Neamurilor.
Aduceți-vă aminte că atunci când Isaia a scris toate acestea despre Babilon, cetatea era încă doar un târg mai răsărit, fără nici un fel de putere.
Să ne ducem acum la textul din Ieremia 50. Este unul din eroii mei preferați. Comentatorii îl numesc „profetul plângător”, dar eu, pentru un motiv foarte bine întemeiat și în sens pozitiv îi spun: „profetul plagiator”.
Cu cât cunoști mai bine textul Vechiului Testament cu atât ajungi să-l îndrăgești pe Ieremia, acest om îmbibat până la saturație cu scrierile sfinte. Ieremia știa Biblia aproape pe dinafară. În capitolele 1 – 45, profetul li se adresează celor din Iuda și le spune în ce fel vor fi pedepsiți de Dumnezeu. După aceea, în capitolele 46 – 51, Ieremia se întoarce spre celelalte popoare din jur și le spune că și ele vor fi judecate la fel ca și poporul ales. Din capetele de acuzare adresate popoarelor din jur, jumătate din ele se referă la un singur popor, haldeii, și la o singură cetate, Babilonul (cap. 50-51).
„Iată cuvântul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra țării Haldeilor, prin proorocul Ieremia: „Dați de știre printre neamuri, dați de veste și înălțați un steag! Vestiți, n-ascundeți nimic! Spuneți:
„Babilonul este luat! Bel este acoperit de rușine, Merodac este zdrobit! … Căci împotriva lui se suie un neam de la miază-noapte, care-i va preface țara într-o pustie, și nu va mai fi locuită: atât oamenii cât și dobitoacele fug și se duc” (Ieremia 50:1-3).
Ieremia spune că Babilonul va fi nimicit de un popor care va veni din nord. Este o ironie divină! Din nord a venit Babilonul atunci când a invadat și distrus Ierusalimul și tot din nord îi va aduce și Dumnezeu pieirea.
Notați ceva foarte important în versetele 4 și 5:
„În zilele acelea, în vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel și copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plângând și vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor. Vor întreba de drumul Sionului, își vor întoarce privirile spre el, și vor zice: „Veniți să ne alipim de Domnul, printr-un legământ veșnic care să nu fie uitat niciodată!”
Când va fi distrus Babilonul, „În zilele acelea, în vremurile acelea, zice Domnul”, atunci va avea loc și restaurarea lui Israel. Nu va fi vorba doar de o refacere fizică a națiunii, ci și de o renaștere spirituală: „Veniți să ne alipim de Domnul, printr-un legământ veșnic care să nu fie uitat niciodată!”
Mai târziu, în versetul 10 din același capitol, Dumnezeu ne spune că iertarea iudeilor va fi desăvârșită:
„În zilele acelea, în vremea aceea, zice Domnul, se va căuta nelegiuirea lui Israel, și nu va mai fi, și păcatul lui Iuda, și nu se va mai găsi; căci voi ierta rămășița, pe care o voi lăsa” (Ieremia 50:20).
Israel și Iuda vor fi aduse înapoi în țară, se vor unii unii cu alții și se vor alipi pentru totdeauna de Domnul. Textul spune „își vor întoarce privirile spre El”. Pentru cei care cunoașteți bine Scripturile, când se va întâmpla aceasta? Răspunsul ni-l dă profetul Zaharia:
„Atunci, voi turna peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare și de rugăciune, și își vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, și-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut” (Zaharia 12:10).
„În ziua aceea, se va deschide casei lui David și locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat și necurăție” (Zaharia 13:1).
Când se vor întoarce deci iudeii la Dumnezeu? Atunci când va reveni Mesia.
Ieremia ne spune că „în zilele acelea, în vremea aceea” va fi distrus și Babilonul. Restaurarea lui Israel și distrugerea Babilonului sunt evenimente strâns legate unul de altul nu numai în cartea profetului Isaia, ci și în cartea profetului Ieremia.
Vreau să vă mai arăt ceva pentru care îmi este tare drag de Ieremia. Vreau să vedeți de unde studiase el în timpul lui de meditație de dimineață. Uitați-vă cu atenție la Ietremia 50:39-40 și vă veți da și singuri seama:
„De aceea, fiarele pustiei se vor așeza acolo împreună cu șacalii, și struții vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci veșnic va rămâne nelocuit. Ca și Sodoma și Gomora și cetățile vecine, pe care le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, așa nu va mai fi locuit nici el, și nimeni nu se va mai așeza acolo” (Ieremia 50:39-40).
Ieremia citează din capitolul 13 al cărții lui Isaia! El vorbește la o sută de ani după Isaia și spune: „Hei! Vă mai aduceți aminte de profeția lui despre Sodoma și Gomora? Încă nu s-a împlinit, dar se va împlini cu siguranță într-o bună zi. Dumnezeu va distruge Babilonul și tot atunci își va întoarce copiii acasă și-i va apropia cu inimile lor de El. Atunci li se vor ierta toate păcatele”.
Spre deosebire de Isaia, Ieremia a profețit când Babilonul se afla în culmea puterii și gloriei. La puțină vreme după aceea, Cir a cucerit cetatea, dar n-a distrus-o. Babilonienii au încetat însă să existe ca națiune. I-a înghițit imperiul medo-persan și cincizeci de mii de iudei au primit permisiunea de a se întoarce acasă în Israel. Mulți dintre ei credeau că venise vremea să se împlinească promisiunile despre restaurarea poporului ales. S-au dus acasă așteptându-L pe Mesia, dar n-au găsit decât necazuri, dureri de cap, probleme și suferințe. Nu-i de mirare că unii au început să se întrebe: „Ce rămâne din promisiunile în care am crezut?”
Atunci Dumnezeu a ridicat alți doi profeți care să le vorbească: pe Hagai și pe Zaharia. Ei i-au îndemnat să-și continue munca și să vegheze. Dumnezeu era la lucru pentru împlinirea promisiunilor, chiar dacă în orarul Lui trebuiau să aștepte mai mult decât ar fi vrut ei.
Să mergem împreună la pasajul din Zaharia 5. În primele șase capitole, profetul are o serie de opt vedenii, opt anunțuri făcute despre ordinea cronologică în care va lucra Dumnezeu cu Israelul până când va instaura cu ei împărăția mesianică. Să privim cu atenție la penultima vedenie.
„Îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, și mi-a zis: „Ridică ochii, și privește ce iese de acolo. Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Și el a zis: „Iese efa.” Și a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată țara” (Zaharia 5:5-6).
Un coș de mărime mijlocie se ridica înaintea lui Zaharia, iar conținutul lui era acoperit de un capac greu ca de plumb, de mărimea unui talant. Când Dumnezeu a dat capacul la o parte, Zaharia a văzut o femeie. „Aceasta este nelegiuirea!” a zis îngerul (versetul 8). Este clar că imaginea ne spune că Dumnezeu ține sub control nelegiuirea și nu o lasă să se manifeste în toată puterea ei. Mai mult, Zaharia vede cum femeia „nelegiuire” este aruncată înapoi în coș:
„Și i-a dat brânci în efă, și a aruncat bucata de plumb peste gura efei. Am ridicat ochii și m-am uitat, și iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ și cer. Atunci am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa? “ (Zaharia 5:9-10).
Răspunsul este plin de semnificație:
„El mi-a răspuns: „Se duc să-i zidească o casă în țara Șinear, ca să fie așezată acolo și să rămână pe locul ei” (Zaharia 5:11).
Unde am mai auzit noi de câmpia Șinear? În Geneza 10 – 11. „Nelegiuirea” este trimisă înapoi în locul de unde a început. Nelegiuirea este trimisă înapoi în Babilonia, în țara Șinear „ca să fie așezată acolo și să rămână pe locul ei”.
Imperiul Babilonian tocmai căzuse. Iudeii se întorseseră în țara lor și se întrebau dacă venise vremea ca profețiile făcute de Isaia și Ieremia despre restaurarea împărației să se împlinească. Zaharia se ridică și spune: „Nu încă. Nelegiuirea lumii este ținută încă sub control. Va veni însă o zi în care nelegiuirea va fi eliberată din strânsoarea divină și așezată în țara Șinear ca să se manifeste acolo. La vremea potrivită, nelegiuirea se va arăta public acolo. Dacă este ca profeția lui Zaharia să se împlinească, Babilonul va trebui reconstruit încă o dată și va reveni în primul plan al activităților umane.
Am urmărit împreună un rezumat al istoriei lumii și am identificat două cetăți distincte și semnificative: Babilonul care i se împotrivește pe față lui Dumnezeu și Ierusalimul, cetate aleasă și preaiubită de Dumnezeu.
În istoria de până acum, cetatea orgoliului omenesc a distrus cetatea lui Dumnezeu, Ierusalimul. Dumnezeu ne spune însă că meciul nu s-a sfârșit. Cu mult înainte ca evenimentele să se întâmple, Isaia a prevestit nu numai că Babilonul va distruge Ierusalimul, ci și că Dumnezeu va distruge Babilonul, în „ziua Domnului”, când poporul ales va fi reașezat în prerogativele promisiunilor divine.
O sută de ani după Isaia, Babilonul a cucerit și distrus Ierusalimul. Dumnezeu l-a ridicat atunci pe Ieremia ca să spună: „Da, dar acesta nu este sfârșitul! Aduceți-vă aminte și de restul profeției lui Isaia. Dumnezeu va distruge Babilonul și în zilele acelea, în vremurile acelea, El îi va întoarce pe ai Săi în țara lor, le va ierta păcatele și va împlini față de ei toate promisiunile făcute.”
Cei care l-au ascultat pe Ieremia au văzut Babilonul căzând sub atacul lui Cirus. Cincizeci de mii de iudei s-au întors acasă din robie și se întrebau dacă cucerirea Babilonului de către Cir nu însemna cumva începutul împlinirilor profetice. Dumnezeu le-a răspuns prin Zaharia: „Încă nu. Eu țin încă nelegiuirea lumii sub control. Într-o bună zi însă, nelegiuirea aceasta va domni iarăși în câmpia Șinear. Profețiile se vor împlini toate. Ele sunt sigure. Vremea lor n-a sosit însă încă.”
Frumoasa și Fiara
Să mergem acum la Apocalipsa. V-am promis la început că vom traversa Biblia de la Geneza până la Apocalipsa și acum suntem aproape la capăt. Pe drum am sărit câteva locuri în care ne-am mai fi putut opri, dar am ales să zăbovim doar în locurile cele mai importante.
Apocalipsa 6 – 19 descrie o perioadă viitoare de șapte ani înainte de cea de a doua venire a Domnului Isus pentru instaurarea Impărăției. În Apocalipsa 11 găsim istoria celor doi profeți care vor fi uciși de Antichrist. Versetul 8 ne spune:
„Și trupurile lor moarte vor zăcea în piața cetății cea mare, care, în înțeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” și „Egipt”, unde a fost răstignit și Domnul lor”.
Este foarte semnificativ că, deși poate fi asemuită cu Sodoma și Egiptul din cauza păcatelor ei, cetatea Ierusalim nu încetează să fie în ochii lui Dumnezeu „mare”. Mult a fost păcatul îngrămădit între zidurile ei, dar și mare a fost Jertfa Domnului lor! Cu toate că Ierusalimul a fost profanat de prezența lui Antichrist, Dumnezeu continuă să-l numească „cetatea cea mare”.
Să mergem acum la Apocalipsa 16:7 Aceasta este ultima urgie cu care este lovit pământul înainte de revenirea Domnului Isus.
„Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!”
S-a încheiat seria pedepselor trimise asupra pământului și acum urmează evenimentul final: revenirea Domnului Isus în slavă:
„Și au urmat fulgere, glasuri, tunete, și s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare, cum de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare” (Apocalipsa 17:18).
Ni se spune care va fi efectul imediat:
„Cetatea cea mare a fost împărțită în trei părți”.
Cetatea aceasta este Ierusalimul. Știam deja din Vechiul Testament că va fi un mare cutremur de pământ chiar cu puțin înainte de revenirea lui Mesia. Pământul de sub oraș se va despica și „cetetea cea mare” va fi împărțită în trei sectoare. Textul continuă cu descrierea efectului cutremurului asupra celorlalte cetăți de pe pământ:
„ … și cetățile Neamurilor s-au prăbușit …”
Ne întrebam unde sunt Parisul, Moscova, Tokyo, Washingtonul și New Yorkul în Biblie. Iată-le. Când Ierusalimul va fi împărțit în trei, toate orașele mari de pe suprafața pământului vor fi dărâmate de teribilele unde de șoc. Ioan adaugă însă ceva special la această descriere:
„ Și Dumnezeu Și-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui” (Apocalipsa 16:19).
Iată cea de a doua cetate care este „mare” în ochii lui Dumnezeu. Toate celelalte mărețe orașe ale diferitelor civilizații de pe pământ sunt numite generic „cetățile Neamurilor”. Numai două cetăți se bucură de o evaluare specială și de un statut de excepție: Ierusalimul și … Babilonul. Ioan vorbește clar și direct, dar sunt oameni care vor să ia aceste numiri doar în sens figurativ, transformântu-le în categorii spirituale, nu în orașe locale reale. Da-ți-mi voie să vă spun părerea mea.
Ori de câte ori avem de a face cu pasaje profetice cel mai bine este să căutăm să le înțelegem mai întâi în sensul lor literal cel mai direct. Numai în cazul când acesta lipsește cu deșăvârșire, putem să căutăm o „spiritualizare” indirectă.
Majoritatea pasajelor profetice au avut și au primordial un sens direct și literal, chiar dacă probabilitatea împlinirilor profetice pare pentru un timp minimă.
Când Dumnezeu a anunțat în Vechiul Testament că Mesia se va naște într-un orășel minuscul ca Betleemul, mulți s-au îndoit. Profeția nu părea realistă. Betleemul nu era băgat în seamă de nimeni. Totuși, atunci când a venit vremea să se nască fiul Mariei și al lui Iosif, unde s-a născut? În Betleemul din Iudeea.
Când Dumnezeu a spus că Isus se va naște dintr-o fecioară, nimeni n-a putut să crează că este vorba despre ceva literal. Au presupus că este vorba despre „o figură de stil”. Când s-a împlinit însă vremea să se nască Mesia, din cine s-a născut? Dintr-o fecioară.
Când Dumnezeu a anunțat că Mesia va intra în Ierusalim pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe puțini au fost cei care au crezut, dar în ziua cea mare cum a intrat Isus în Ierusalim? Călare pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe.
Este foarte clar că atunci când Dumnezeu anunță mai dinainte ceva, chiar dacă celor din vremea aceea li se pare de necrezut, El se ține de cuvânt, El are și puterea să împlinească.
Când Dumnezeu anunță prin Isaia, prin Ieremia și prin Zaharia că cetatea Babilon, poporul din Babilon și regiunea Șinear unde a fost clădită pentru prima dată cetatea vor fi în ființă înainte de revenirea Domnului Isus și într-o foarte puternică dezvoltare, cu influențe asupra lumii întregi, eu sunt convins că trebuie să-L cred pe cuvânt. Dumnezeu anunță nu numai că Babilonul va exista, dar și că va exista pentru a fi judecat cu toată asprimea. Dumnezeu anunță în cartea Apocalipsei că trebuie să termine ceea ce a început în cartea Genezei.
Să trecem puțin prin conținutul capitolelor 17 și 18. Zece la sută din cartea Apocalipsei se ocupă în mod special cu Babilonul. Dacă este așa de important pentru Dumnezeu, trebuie să studiez cu și mai mare atenție. și să caut să înțeleg. În Apocalipsa 17:5, ne este prezentată o femeie care călărea pe o fiară. Pe frunte avea un nume, o taină: „Babilonul cel mare”.
În capitolul 18, Dumnezeu descrie o putere economică mondială. Care este numele ei? „Babilonul cel mare” (Apoc. 18:2). Conținutul celor două capitole merge în paralel. Iată un tabel care grupează conținutul lor:
BABILONUL APOCALIPTIC
Apocalipsa 17
Apocalipsa 18
„Babilonul cel mare” – 17:5 „Babilonul cel mare” – 18:2
„Și femeia, pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împărații pământului” – 17:18 „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! într-o clipă ți-a venit judecata!” – 18:10
„Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare” – 17:4 „Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare…” – 18:16
„Ținea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei” – 17:4 „Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea, și întoarceți-i de două ori cât faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!” – 18:6
„Cu ea au curvit împărații pământului, și locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!” – 17:2 „Pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, și împărații pământului au curvit cu ea, și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei” – 18:3
„Și am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus. “- 17:6 „Și pentru că acolo a fost găsit sângele proorocilor și al sfinților și al tuturor celor ce au fost jungheați pe pământ” – 18:24
Care este concluzia? Ce vreau să arăt cu acest tabel?
În Vechiul Testament, Dumnezeu ne-a spus că Babilonul a fost locul în care a început răul pe fața pământului după potop. Apoi, El ne anuță: „Am să pedepsesc Babilonul pentru tot răul pe care l-a făcut și am să reașez poporul Meu în legămintele făgăduințelor sfinte”. Acum, la sfârșitul Bibliei, în Apocalipsa, Dumnezeu reia aceste două teme și ne spune: „Știți ceva? Vreau să vă spun ce am să-i fac Babilonului, cetății care va fi iarăși mare și tare la vremea sfârșitului. Babilonul va fi o cetate foarte bogată, cu influență puternică asupra întregii lumi. În plus, reputația ei va fi că i-a chinuit și persecutat pe copiii Mei. Am să nimicesc Babilonul cu desăvârșire.”
Pe baza acestor înștiințări venite de la Dumnezeu, sunt convins că Babilonul de odinioară va fi reconstruit. Lucrarea a și început deja cu foarte ambițiosul … Sadam Huseim.
Surpriza lui Sadam: Babilonul se întoarce
SnXb1d7În anul 1990, lumea întreagă a fost uimită când Sadam Huseim a invadat Kuveitul. Ceea ce au uitat mulți, sau n-au băgat de seamă, este că în același timp a mai avut loc și o altă invazie: Siria a intrat în Liban. De ce s-a vorbit așa de puțin despre ceea ce a făcut Siria și așa de mult despre ceea ce a făcut Iraâul cu |uveitul? Răspunsul este ascuns într-un cuvânt care este din ce în ce mai mult pe buzele tuturor oamenilor din lume: petrolul.
Lumea internațională a reacționat așa de rapid și de violent pentru că Sadam Husein, omul care stăpânea deja 12% din rezervele mondiale de petrol se făcuse peste noapte proprietar peste 25% din petrolul lumii, iar dacă l-ar fi lăsat să invadeze și Arabia Saudită, cum dorea el, Sadam ar fi ajuns să dețină cam 50% din petrolul lumii.
La bursele lumii, prețul petrolului a explodat pentru câteva zile și n-a coborât la cotele normale decât după ce America și-a trimis forțele armate să apere Arabia. Dacă America n-ar fi vrut sau n-ar fi putut să împiedice planurile lui Sadam Husein, omul acesta ar fi cucerit în doar câteva săptămâni resurse naturale care l-ar fi făcut cel mai bogat și puternic dictator al lumii. Nu-i de mirare că, în fața unei asemenea perspective, țările lumii au acceptat foarte repede să facă parte dintr-o coaliție care să „elibereze” |uveitul.
Obișnuia să se spună: „Cine are puterea militară, are lumea la picioare”. Observația s-a schimbat în: „Cine are supremația tehnologică stăpânește lumea”, iar acum este din ce în ce mai clar că: „Cine are cele mai mari resurse de carburanți va stăpâni lumea”.
Oare de ce a ales Dumnezeu să așeze niște uriașe pungi subterane cu petrol tocmai sub teritoriile din Orientul Mijlociu? Răspunsul este foarte simplu: „Omenirea a clădit timp de secole o civilizație mândră și avansată care are însă un călcâi al lui Ahile … Supercivilizațiile mondiale, de la America, la Europa, la Japonia, la China și la India, au privit de sus înspre „prăfuiții pustiului” din străvechiul leagăn al omenirii. Nimeni nu mai credea ca acele țări și locuitorii lor vor mai avea ceva de spus care să fie demn de luat în seamă pe scena politică mondială. Simetria istoriei lui Dumnezeu cerea însă ca atenția lumii să se întoarcă încă o dată spre Israel, spre Babilon și spre problemele care au început strâmb și au rămas nerezolvate.
Ascunzând petrolul în subsolul țărilor străvechi, Dumnezeu a procedat ca și cu un ceas cu alarmă pe care-l pui să sune la ora fixă. „Cei care au urechi de auzit” și-au dat seama că de curând ceasul istoriei divine a sunat, iar suneria lui a readus atenția întregii lumi asupra regiunilor străvechi. Ce se îmtâmplă astăzi în Israel, Iraâ și în Iran se află pe pagina întâi a marilor cotidiene ale lumii. Motivul: petrolul! Lumea modernă este dependentă de petrol și economiile mondiale flămânde pot fi îngenunghiate peste noapte de o criză petrolieră.
America nu se află în Irak pentru a instala acolo democrația, ci pentru că democrațiile lumii sunt în pericolul de a ajunge la bunul plac al unor tirani orientali asemănători cu satrapii care au stăpânit în antichitate lumea.
Primul lucru pe care l-a făcut Sadam Huseim a fost să înceapă reconstrucția fizică a cetății străvechi. La puțin timp după ce a preluat puterea în 1979, Sadam a demarat un ambițios program de ridicarea zidurilor Babilonului pe chiar temeliile străvechi. Gestul lui a fost un coșmar pentru arheologi, dar asta nu l-a făcut să se oprească. După numai opt ani, Sadam inaugura între noile ziduri ale străvechiului Babilon „Festivalul Babilonului”. Toate zidurile Bagdadului erau împodobite cu un afiș multiplicat parcă la infinit. El purta chipul a două personalități așezate una lângă alta peste secole: prima era Sadam Huseim, iar cealaltă era … Nebucadnețar. Dacă priveai cu atenție observai repede că portretele fuseseră comandate în așa fel încât trăsăturile celor doi, fruntea, nasul, ochii, bărbia, să semene. Sadam a dat ordin ca afișul să-l anunțe lumii ca pe urmașul marelui împărat. Scopul „Festivalului Babilonului” era să pună în mintea tuturor arabilor că el este urmașul de drept, noul conducător care preia mantia stăpânului lumii antice.
În anul 605 î.H. a ajuns împărat în Babilon un om remarcabil, numit Nebucadnețar. În cei patruzeci și doi de ani ai domniei lui, Babilonul și-a clădit un imperiu colosal care se întindea de la Nord-Vestul Mării Mediterane până la porțile Egiptului, p’nă la Marea Roșie și p’nă la Golful Persic. Din punct de vedere religios, Babilonul practica un politeism tolerant, în care fiecare zeu major își avea un templu măreț, construit într-un anume oraș. Zeii lor patronau soarele, luna, aerul, ploaia, iubirea, războiul și bolile. Ceremoniile lor religioase implicau procesiuni fastuoase și elaborate, cu diferite ordine preoțești, cu magicieni, ghicitori în stele, vrăjitori și divinatori, a căror îndeletnicire era citirea viitorului și păzirea imperiului de forțele amenințătoare ale spiritelor rele.
Babilonul poate fi numit un imperiu al magiei. Țara era condusă de un împărat, dar acesta se afla sub totala dominație a magicienilor și vrăjitorilor sfetnici. Nici o hotăr’re și nici un eveniment important nu se punea la cale fără consultarea calendarelor „astrologice”. Zodii astrale și zile favorabile dominau prezicerile cititorilor în stele. Literatura Bibilonului ne pune la dispoziție o legendă despre facerea lumii. Zeul Marduâ ar fi creat tot ce se vede din trupul mort al unei zeițe cu numele Tiamat.
Dacă mergi astăzi în Babilon, poți intra în cetate prin „calea procesiunilor”. A fost reconstruită sala tronului din palatul imperial. În cadrul primului festival, câteva mii de oameni au defilat pe această cale îmbrăcați în uniformele armatelor babiloniene, proclamând renașterea cetății. Au fost deja reconstruite o serie de Temple și de clădiri. Un templu, „Ninmach Temple” a fost ridicat exact pe temeliile de odinioară.
Într-un timp record, două treimi din zidurile care înconjurau Babilonul au fost ridicate din nou. Întreg palatul lui Nebucadnețar a fost reconstruit înainte de „războiul golfului”. De fapt, Sadam a împânzit tot Iraâul cu palatele sale. De unde a avut Sadam atâția bani? Răspunsul este iarăși: petrolul!
Peste 20% din macaralele mari ale lumii sunt înălțate în Orientul Mijlociu. Cele mai multe și mai impunătoare construcții nu se mai înalță astăzi la Paris, Londra, Ne[ }orâ sau Chicago, ci în Dubai, în Arabia Saudită și în Oman. Cine a văzut imagini cu ceea ce se întâmplă în acele zone și-a dat seama că asistăm la o „orgie” a megalomanismului. Realizările spectaculoase de până acum ne îndreptățesc să credem că reconstrucția Babilonului va fi doar … un fleac pentru respursele și tehnologiile care sunt deja la dispoziția celor din Orient.
Care este sursa banilor necesari unor asemenea nemaintâlnite campanii de construcție: petrolul! Preluând terminologia apocaliptică, „grăsimea Neamurilor lumii” se întoarce acum în străvechea vatră a civilizației umane. Reconstruirea Babilonului nu mai este privită astăzi ca o imposibilitate, ci doar ca o simplă problemă de timp și de prioritate.
Al doilea lucru pe care l-a făcut Sadam a fost să încerce să pună mâna pe și mai mult petrol ca să se facă indispensabil economiilor lumii. El n-a reușit, dar unul din cei care-i vor urma vor reuși. Nu mă mir de loc să citesc în Apocalipsa că Babilonul va ajunge în final un centru al economiilor mondiale, iar pieirea lui îi va face pe mulți să-l bocească cu amar. Nici măcar Antichristul, care are puterea administrativă și militară mondială nu se poate descurca fără Babilon. Cetatea rebelă are supremația economică
„Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, și au ajuns până în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei.
Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea, și întoarceți-i de două ori cât faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! Pe cât s-a slăvit pe sine însăși, și s-a desfătat în risipă, pe atât dați-i chin și tânguire! Pentru că zice în inima ei: „Șed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, și nu voi ști ce este tânguirea!”
Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. Și împărații pământului care au curvit și s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, vor plânge și o vor boci. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, și vor zice:
„Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ți-a venit judecata!”
Negustorii pământului o plâng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subțire, de purpură, de mătase și de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeș, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier și de marmură; nici scorțișoară, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruțele, nici robii, nici sufletele oamenilor. Și roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, și nu le vei mai găsi” (Apocalipsa 18:4-14).
Al treilea lucru pe care l-am făcut Sadam, deși Irakul are o populație predominant musulmană, chiar fanatică în credința lor, a fost să reîntoarcă țara la idolatria străveche. Unul din lucrurile care a fost reconstruit în Babilonul lui Sadam, dar n-a existat pe vremea lui Nebucadnețar, a fost „teatrul”. Alexandru Macedon l-a construit când a vrut să transforme Babilonul în capitala orientală a imperiului său. Primul „festival” pus la cale de Sadam a avut loc în incinta acestui „teatru” reconstruit pe locul și în dimensiunile vechiului edificiu. Procesiunea s-a încheiat cu un tribut închinat zeiței „Iștar”, zeița mamă a Babilonului, căreia i s-a acordat meritul de a fi patronat renașterea cetății. Un bărbat s-a închinat înaintea unei femei care o întruchipa pe Iștar și cuvinte rostite în limbile franceză, arabă și engleză au proslăvit această cetate eternă aflată acum sub patronajul lui Sadam.
Nu cred că este un accident că Babilonul apocaliptic este descris ca „mama curvelor și spurcăciunilor pământului” (Apoc. 17:5). Babilonul dintâi, ca și Babilonul al doilea de pe vremea lui Daniel, ca și Babilonul apocaliptic trebuie să aibă o puternică componentă de spiritualitate ocultă. Sursa și inspirația „rebeliunii” acestei cetăți este Satan însuși. Cele trei Babiloane istorice au fost tot atâtea încercări demonice de a bloca planul lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Iată de ce, Babilonul trebuie reconstruit și distrus chiar în preajma revenirii Domnului Isus pentru instaurarea împărăției mesianice.
Curva și Mireasa
Care a fost locul unde au început toate relele de după potop: Babilonul. Care este cetatea cea mai amintită în Biblie după Ierusalim: Babilonul. Care va fi cetatea nimicită înainte de iminenta coborâre „Noului Ierusalim” pe pământ: Babilonul. Paralela biblică dintre Babilon și Ierusalim nu se putea să lipsească tocmai din cartea Apocalipsei. Vreau să o vedem împreună așezând unul lângă altul două pasaje: Apocalipsa 17:1 și Apocalipsa 21:9
În Apocalipsa 17:1 ne este prezentată căderea Babilonului:
„Apoi unul din cei șapte îngeri, care țineau cele șapte potire, a venit de a vorbit cu mine, și mi-a zis: „Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari, care șade pe ape mari”.
Identitatea acestei femei stricate a fost disputată de-a lungul istoriei. Reformatorii și cei care au suferit din cauza Bisericii Catolice au fost și unii chiar mai sunt de părere că femeia curvă este religia de Stat, care și-a pervertit loialitatea față de Christos din pricina concubinajului cu „mai marii” vremii”.
Există însă o precizare în caracterizarea făcută de Dumnezeu în textul Apocalipsei care pune la îndoială această interpretare:
„Cu ea au curvit împărații pământului, și locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!” (Apoc. 17:2).
„A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte, pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, și împărații pământului au curvit cu ea, și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei” (Apoc. 18:2-3)
În cea mai adâncă decădere a ei, Biserica catolică a ajuns într-adevăr ca o religie păgână, dar n-a fost și nu este o religie păgână. În ea însă au pătruns, ca în toate celelalte religii, elementele unei „proto-religii” cu originea, ați ghicit, în … Babilon.
Iată ce ne spune John Walvoord, în cpmentariul său asupra cărții Apocalipsa:
„Mulți scriitori notează faptul că multe ritualuri păgâne, necurate ale Babilonului s-au strecurat în biserica primară, iar mai târziu au fost încorporate în Romano-Catolicism (și Ortodoxie) , de care Protestantismul s-a separat în Evul Mediu.
Texte străvechi din surse extrabiblice indică faptul că soția lui Nimrod, cel care a întemeiat cetatea Babilon, a devenit conducătoarea unei mișcări mistice numite „misterele babiloniene”, care constau în ritualuri religioase secrete. Femeia aceasta, cunoscută sub numele de Semiramis, a ajus mare preoteasă idolatră. Se spune că ea ar fi născut un fiu pe care l-ar fi conceput în chip miraculos.
Acest fiu, numit Tamuz, a fost considerat salvatorul poporului său, un fel de precursor fals al lui Mesia, presupus a fi împlinirea promisiunii făcute de Dumnezeu lui Eva:
„Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul” (Geneza 3:15).
Elementele acestei legende babiloniene au fost încorporate în ritualurile religioase din câteva din marile religii ale lumii. Imaginea mamei, regină a cerului, ținând un fiu în brațe este întâlnită în toată lumea antică și a fost introdusă în practici cu semnificația curățirii de păcat.Cu toate că ritualurile practicate în falsa religie a Babilonului erau mult diferite de la o cetate la alta, aproape în fiecare loc exista un ordin de preoți care se închinau mamei și copilului, practicau stropirea cu apă sfântă și au înfințat un ordin al fecioarelor care să practice prostituția religioasă. Despre Tamuz, fiul, se spune că a fost ucis de o fiară sălbatică și apoi a fost readus la viață, ceea ce, evident, este o imitație satanică care anticipează învierea lui Christos.
Religia Babilonului nu este descrisă expres în Biblie, dar avem refetințe clare la conflictul dintre adevărata credință și această pseudoreligie. Profetul Ezechiel s-a ridicat să protesteze din partea lui Dumnezeu față de ceremonia bocirii lui Tamuz:
„Și mi-a zis: „Vei mai vedea și alte urâciuni mari, pe care le săvârșesc ei!” Și m-a dus la intrarea porții Casei Domnului dinspre miază-noapte și iată că acolo stăteau niște femei care plângeau pe Tamuz” (Ezechiel 8:13-14).
Ieremia condamnă practica păgână a facerii de turte în cinstea împărătesei cerului și de a arde tămâie în cinstea ei:
„Nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului? Copiii strâng lemne, părinții aprind focul, și femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, și să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie” (Ieremia 7:17-18).
„Nu te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului. Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, și anume: să aducem tămâie împărătesei cerului, și să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut, noi și părinții noștri, împărații noștri și căpeteniile noastre, în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului. Atunci aveam pâine de ne săturam, eram fericiți, și nu treceam prin nici o nenorocire! Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului, și să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate, și am fost nimiciți de sabie și de foamete…” ÎDe altfel, când aducem tămâie împărătesei cerului și-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaților noștri îi pregătim noi turte ca s-o cinstim făcându-i chipul, și-i aducem jertfe de băutură?” …
Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Voi și nevestele voastre ați mărturisit cu gurile voastre și ați împlinit cu mâinile voastre ce spuneți: „Vrem să împlinim juruințele pe care le-am făcut, să aducem tămâie împărătesei cerului, și să-i turnăm jertfe de băutură!” (Ieremia 44:17-19,25).
Pentru cei care privesc cu atenție, închinarea către Baal, foarte răspândită la popoarele Canaanului, a fost o altă formă a aceleași religii a misterelor originară în babilon. Baal este echivalentul perfect al lui Tamuz. Mai toate religiile antice conțin elementele „Tainelor” din religia babiloniană. Europa a fost fascinată de „Mitraism” o religie a acestor „taine” care a lăsat urme adânci în practicile și ritualurile catolicismului și ortodoxiei.
Pe vremea bisericilor din primul secol, cultul misterelor Babilonului ajunsese și în Pergam, locul uneia din cele șapte biserici ale Asiei (Apocalipsa 2:12-17).
Probabil că mulți v-ați întrebat de ce episcopii și cardinalii catolici poartă pe cap acele turnuri asemănătoare cu niște capete de pește.
Ei bine, marii preoți ai cultului babilonian purtau pe cap coroane în formă de cap de pește, ca o recunoașterea lui Dagon, zeul pește. Acești mari preoți se numeau „păzitori ai podului”, adică ai pasajului de trecere dintre oameni și satan, titlu imprimat pe aceste coroane. Echivalentul roman al acestui titplu, „Pontifex Maximus”, a fost folosit de Cezar Augustus și de împărații romani de mai târziu, dar a fost adoptat și ca titlu al episcopului Romei. În primele secole de existența ale bisericii din Roma, confuzia a crescut la cote incredibile. S-a încercat combinarea unor elemente ale religiei misterelor din Babilon (Mitraismul) cu credința creștină. Rezultatul n-a fost încreștinarea păgânismului, cum s-a dorit, ci păgânizarea creștinismului, cum vedem astăzi. Confuzia amalganului de atunci este prezentă și astăzi. Apostazia, vizibilă astăzi în forma ei latentă, va înflori în forma ei finală în vremea acestei „superbiserici” care se pare că va înghiți toate formele religioase după răpirea adevăratei Biserici la cer.
„Babilonul cel mare” va fi ceea ce „turnul din Șinear” a fost încă de la început: o încercare de spiritualitate pervertită, un asalt ilicit al lumii cerești, prin mijloace contaminate de Satan și îngerii lui căzuți.
Apostolul Pavel scrie lămurit că religiile păgâne sunt demonice:
„Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor, și nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiți în împărtășire cu dracii” (1 Corinteni 10:20).
Curva cea mare reprezintă spiritualitatea pervertită a celor care, dorind să recâștige paradisul pierdut al cerului, sunt gata să facă pact cu orice forță supranaturală care le promite obținerea acestui deziderat.
Ultima religie a lumii nu va fi „catolicismul corupt”, ci religia Babilonului, un sincretism de religii foarte variate, toate încercări de a lua legătura cu ființe supranaturale „amabile” și gata să ne călăuzească pașii pe calea „îndumnezeirii”.
Catolicismul nu mai face astăzi mulți convertiți. Se înmulțesc însă cu grămada adepții a tot felul de religii prin care oamenii iau legătura cu „ființe extraterestre, cu entități angelice și cu reprezentanți ai unor civilizații care spun că veghează de mii de ani asupra noastră și ne dirijează evoluția”.
Iată mărturia uimitoare a unei prințese dintr-una din casele regale ale Europei:
„Prințesa Norvegiei, Martha Louise, a declarat că deține puteri supranaturale și că poate învăța oamenii cum să comunice cu îngerii, informează bbc.co.uâ. Fiica regelui Harald și a reginei Sonja a făcut acest anunț pe un site, unde a mai spus că intenționează să deschidă un nou centru de terapie alternativă. Prințesa, în vârstă de 35 de ani, a mai declarat că încă din copilărie putea să citească gândurile și sentimentele oamenilor și că a reușit să intre în contact cu îngerii prin intermediul cailor.
Martha Loise, care are pregătire de psihoterapeut, a mai spus că întotdeauna a fost interesată de tratamentele alternative. Cei care vor veni să studieze la centrul ei, vor învăța cum să „creeze miracole” în viața lor și cum să utilizeze puterile îngerilor lor. Prințesa descrie îngerii ca fiind „niște forțe care ne înconjoară, care ne dau resursele necesare și ne ajută în tot ceea ce facem pe parcursul vieții”.
„Totul s-a întâmplat pe vremea în care aveam grijă de cai. Atunci am reușit să vorbesc cu îngerii. De abia mai târziu am înțeles cât de important este pentru mine acest dar și vreau să îl împărtășesc și altor oameni”, a mai declarat Martha Loise.
Cursul prințesei se desfășoară pe o perioadă de trei ani și va costa 4150 de dolari pe an (HotNews.ro, S.B., 25 iulie 2007).
Catolicismul, oricât de corupt și greșit ar fi el, mai este încă o religie care-L proclamă pe Isus Christos ca Domn. Înainte de cea de a doua venire a lui Christos, împreună cu apariția „omului fărădelegii” se va produce și tragica „lepădare de credință”:
„Cât privește venirea Domnului nostru Isus Christos și strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraților, să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră, și să nu vă tulburați de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar.
Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință, și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu” (2 Tesal. 2:1-4).
Apostazii mai mici sau mai mari, mai banale sau mai spectaculoase s-au petrecut în toate veacurile. Nu despre ele vorbește apostolul Pavel. Un alt loc în care apostolul Pavel vorbește despre vremea „apostaziei” este 1 Timotei 4:1-2, unde apostolul adaugă câteva detalii:
„Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor”.
Învățătorii mincinoși nu pot exista într-un vacuum. Ei au nevoie de o audiență binevoitoare. Masele populare vor fi caracterizate la vremea sfârșitului de o fascinație după lucruri neadevărate, care să le satisfacă pornirile lor apostate:
„Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite” (2 Timotei 4:3-4).
Evenimentul prevestit de el va avea un caracter mondial. Atunci se vor împlini cuvintele psalmului 2:
„Pentru ce se întărâtă neamurile, și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte? Împărații pământului se răscoală și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând: „Să le rupem legăturile și să scăpăm de lanțurile lor!” (Ps. 2:1-3).
Civilizația „post-creștină” va căuta să șteargă din societate orice mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii:
„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea înalt, va asupri pe sfinții Celui Prea înalt, și se va încumeta să schimbe vremurile și legea; și sfinții vor fi dați în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri, și o jumătate de vreme” (Daniel 7:25).
„Apostazia” despre care ne vorbește apostolul Pavel va fi o lepădare nu numai a „spiritului” creștinismului autentic, ci și a literei lui. Omenirea se va lepăda „in corpore” de Christos, va face legământ cu făpturi spirituale venite din sferele cerești și-L va blestema pe față pe Dumnezeu chiar și atrunci când acesta va trimite asupra ei teribilele plăgi ale Apocalipsei:
„Și au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor și din pricina rănilor lor rele, și nu s-au pocăit de faptele lor” (Apoc. 16:9,11,21).
Nu este de mirare că Dumnezeu ne spune despre Babilonul apocaliptic că:
„ … A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat” (Apoc. 18:2)
„Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura proorocului mincinos, trei duhuri necurate care semănau cu niște broaște. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, și care se duc la împărații pământului întreg ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic” (Apoc. 16:13-14).
Notați că cel care se apropie de Ioan cu chemarea din Apocalipsa 17:1 este unul din îngerii care are potirele mâniei în mâini. Uitați-vă acum la Apocalipsa 21:9
„Apoi, unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire, pline cu cele din urmă șapte urgii, a venit și a vorbit cu mine, și mi-a zis: „Vino să-ți arăt mireasa, nevasta Mielului!”
Acestea sunt singurele două locuri în care vine la Ioan unul din cei șapte îngeri. Paralela este clară și mesajul este evident.
În capitolul 17 din Apocalipsa i se spune lui Ioan: „Vino să-ți arăt judecata unei curve”. În capitolul 21, lui Ioan i se spune: „Vino să-ți arăt o mireasă!”
O curvă și o mireasă.
Două femei cum nu se poate mai deosebite una de cealaltă în ochii lui Dumnezeu.
„Și m-a dus, în Duhul, pe un munte mare și înalt. Și mi-a arătat cetatea sfântă Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul” (Apoc. 21:10-11).
În Apocalipsa 17:3 ni se spune că Ioan a fost dus să vadă curva în pustie. În Apocalipsa 21:10 găsim scris că Ioan a fost dus „pe un munte mare și înalt”, ca să poată vedea Mireasa.
Babilonul a căzut, Noul Ierusalim se coboară:
„În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca și Mielul, sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, și făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei, și împărații pământului își vor aduce slava și cinstea lor în ea. Porțile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. în ea vor aduce slava și cinstea Neamurilor” (Apoc. 21:22-26).
CELE DOUĂ FEMEI DIN APOCALIPSA
„Apoi unul din cei șapte îngeri, care țineau cele șapte potire, a venit de a vorbit cu mine, și mi-a zis: „Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari, care șade pe ape mari” – 17:1 „Apoi, unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire, pline cu cele din urmă șapte urgii, a venit și a vorbit cu mine, și mi-a zis: „Vino să-ți arăt mireasa, nevasta Mielului!” – 21:9
„în pustie” „pe un munte mare și înalt”
Babilonul a căzut Noul Ierusalim coboară
Aici se sfârșește în Biblie „Istoria celor două orașe”. Amândouă au început în Geneza.
Una a ridicat pumnul spre Dumnezeu zicând: „N-avem nevoie de Tine! Nu Te vrem! Vrem să trăim așa cum hotărâm noi. Vom face ce ne place, când ne place și cum ne place. Vrem să trăim fără Tine”.
Cealaltă a fost aleasă de Dumnezeu zicând: „Mă voi cobor’ să binecuvântez pe aceia care se vor apropia de Mine cu credință și ascultare smerită”.
Cele două orașe sunt istorice și în istoria de până acum pare că cetatea mândriei omenești biruiește. Dumnezeu ne sfătuiește să așteptăm însă până la sfârșit. În ultima scenă a dramei istoriei umane cele două orașe vor exista iar. De data aceasta însă cetatea rebelilor va fi distrusă pentru totdeauna, iar finalul va încununa Noul Ierusalim cu o slavă strălucită și eternă. Dumnezeu câștigă, iar aceasta n-ar fi trebuit să fie o surpriză pentru nimeni.
https://semnelevremurilor.wordpress.com/teme-actuale/istoria-celor-doua-cetati-babilon-si-ierusalim/
///////////////////////////////////////
-
Blestemul Babelului – Statele și Noua Ordine Mondială
Cum să înțelegi dacă nu ți se explică? Cum să fi de acord sau împotrivă dacă nu știi despre ce este vorba?
Vă propun să aruncăm o privire de ansamblu asupra acestui subiect atât de controversat în vremea noastră: Convergența statelor lumii, prin convingere sau constrângere, în procesul de formare a Noii Ordini Mondiale.
Trebuie să spunem de la început că, omenirea a avut, are și va avea întotdeauna doar două alternative: să existe în ordinea stabilită de Dumnezeu sau ,,să-și facă de cap“, implementând propria ei idee de ordine.
Biblia ne spune că oamenii optează de regulă pentru cea de a doua alternativă. Iată cum s-au desfășurat primii pași ai omenirii care n-a învățat nimic din lecția potopului:
,,Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear şi au descălecat acolo. Şi au zis unul către altul: „Haidem să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc!” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. Şi au mai zis: „Haidem să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!”
Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Şi Domnul a zis:
„Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă, şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Haidem să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!”
Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului, aşa că au încetat să zidească cetatea. De aceea, cetatea a fost numită Babel (încurcătură, șarpe inelat sau poarta cerului), căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului“ (Gen. 11:1-9).
Noua Ordine Mondială este numirea ,,de cod“ pentru instaurarea unei forme mondiale de guvernământ care să înlocuiască aparenta dezordine de azi a națiunilor. Este un vis milenar pe care omenirea l-a moștenit de la cei din valea Șinear și care mărturisește, așa cum spune și John Milton că omenirea este plecată ,,în căutarea Paradisului pierdut“. Drumul ei nu este însă ordinea stabilită de Dumnezeu, ci o mereu iluzorie și eluzivă Nouă Ordine Mondială, instaurată prin strădaniile proprii.
Sediul celor care urmăresc implementarea Noii Ordini Mondiale se găsește la Bruxell și a fost construit în mod intenționat ca o replică a turnului Babel. Mesajul subliminal este următorul: ,,Vom continua astăzi lucrarea începută atunci !“
- Când au apărut unitățile statale ?
Statele au apărut după Turnul Babel, când omenirea a fost împărțită după criteriul lingvistic și s-a răspândit petoată fața pământului. Atunci au apărut “neînțelegerile” între oameni.
Înainte de Babel a fost vremea dictatorilor, cel mai mare dintre ei fiind Nimrod. Acest personaj malefic și-a supus prin forță omenirea de după potop. Pentru cei ce vor să studieze mai mult despre acest personaj, iată cele trei referințe spre cele patru locuri în care apare el în textul Bibliei:
Geneza 10:8-11 Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ. El a fost un viteaz vânător înaintea Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului.” El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear. Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare.
1 Cronici 1:10 Cuş a născut pe Nimrod; el a început să fie puternic pe pământ.
Mica 5:6 Ei vor pustii ţara Asiriei cu sabia şi ţara lui Nimrod cu sabia scoasă din teacă. Ne va izbăvi astfel de asirian când va veni în ţara noastră şi va pătrunde în ţinutul nostru.
Printr-o simetrie istorică, Noua Ordine Mondială urmărește suprimarea existenței statale, unirea omenirii într-o singură “umanitate” și instaurarea unui dictator mondial. Chiar și limbajul este adaptat acestui plan.
De exemplu, Europa nu se mai ghidează după valorile iudeo-creștine (VT și NT), ci implementează valorile “umanismului”. Într-un răspuns dat premierului maghiar, Viktor Orban , care cere ca țara sa să aibe dreptul la pedeapsa cu moartea și să nu primească o cotă de imigranți africani (Potrivit AP, Janos Lazar, șeful de cabinet al premierului Viktor Orban, a spus că este „în afara discuției” ca Ungaria să primească vreo „cotă” de refugiați și va face tot posibilul să blocheze adoptarea eventualului nou sistem la nivelul UE.) (Partidul Popular European (PPE) i-a dat un ultimatum premierului Ungariei, Viktor Orban, avertizând că partidul său, Fidesz, va fi exclus din acest grup politic dacă dezbaterile privind reintroducerea pedepsei cu moartea vor continua.
Hillary Clinton, în calitate de candidat la președenția USA, confruntată cu incompatibilitatea dintre valorile iudeo-creștine pe care a fost întemeiată America și practica pruncuciderilor (avorturi) a declarat: “Biserica va trebui să-și modifice codul etic pentru a se acomoda noilor valori umaniste.”
(In a speech last week, Hillary Clinton lamented that too many women are supposedly denied abortions. The Democratic presidential candidate came under fire for that pro-abortion comment, but she also is drawing widespread condemnation for another remark in the speech. The comment has Hillary Clinton essentially saying that Christians must be forced to change their religious views to accommodate abortions).
- Ce sunt statele ?
Statele există pentru protejarea și promovarea unei anumite colectivități lingvistice sau ,,de neam“. Sper să nu supăr pe nimeni când afirm că orice ,,patriotism“ este o formă de egoism generalizat. Deviza ,,Dumnezeu, patria și familia“ poate fi foarte repede transformată practic în ,,eu, familia și patria“. În epoca modernă, statul este structura care asigură protejarea bogaților dintr-o țară de intervențiile nedorite ale bogaților dintr-altă țară, întotdeauna bogații alegând în conducerea statului pe aceia care promit că le vor reprezenta cel mai bine interesele. Dacă cei bogați dintr-un stat se îngrijesc ca majoritatea populației să o ducă satisfăcător de bine, toată lumea este fericită. Avem de-a face cu celebrele ,,stări“ ale societății moderne promovate de exemplul britanic: starea întâi sau upper crust sunt cei bogați care produc și beneficiază direct de progresul economic, starea a doua sau clasa de mijloc, care este forța de muncă din procesul economic și starea a treia, cei neajutorați și cei neputincioși, în imperiul britanic ,,oamenii de casă sau servitorii legați de stăpân“.
În ciuda așanumitului ,,contract social“ care ar trebui să existe între conducători și conduși, în interiorul egoismului de grup al patriotismului există o multitudine de egoisme personale. Anticii au observat bine: ,,Homo homini lupus“ (oamenii se poartă între ei ca lupii). Egoismul personal duce la o inevitabilă lege a junglei, în care ,,peștele cel mare îl înghite pe cel mic“. Și aceasta se întâmplă indiferent de sistemul economico-social care există în interiorul fiecărui stat. Adevărul acesta a fost surprins cel mai bine de celebra butadă de pe vremea bancurilor politice: ,,În capitalism este exploatarea omului de către om, iar în socialism este invers“.
- Cum sunt numite statele în Biblie?
Biblia împarte omenirea în două categorii: Israelul sau poporul lui Dumnezeu și Neamurile. Este suficient să citim psalmul doi ca să ne dăm seama de lucrul acesta.
„Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
„Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”
Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.
Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:
„Totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, Muntele Meu cel sfânt.”
„Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul. Domnul Mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire!
Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.”
Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând.
Daţi cinste* Fiului, ca să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toţi câţi se încred în El! (Psalm 2:1-12)
În timp ce stabilitatea poporului lui Dumnezeu este realizată prin teocrație și prin ascultarea de legile împărăției, Neamurile se frământă și se vor frământa cât va ține istoria lumii. Tronurile lumii s-au simțit întotdeauna suspect de ,,încorsetați“ de deciziile Tronului ceresc, și au urmărit, urmăresc și vor urmări mereu să se ,,elibereze“ spre a-și forma un nume, o cale și un destin propriu. Este, la scară mai mică, o imitație moștenită de la cel care le inspiră, apostatul Lucifer, numit de apostolul Pavel și ,,dumnezeul veacului acestuia“:
,,Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 4:3-4).
,,Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării“ (Efeseni 2:1-2).
- Care este metafora biblică pentru relațiile dintre state ?
Profetic, statele lumii în frământările lor sunt asemănate cu întinderea mișcătoare a valurilor mării. Când vorbește de apariția sistemelor imperiale care domină lumea, Biblia le vede ieșind ,,din mare“, adică tocmai din această frământare internațională, din această continuă instabilitate.
,,Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. Şi patru fiare mari au ieşit* din mare, deosebite una de alta“ – (Daniel 7:2-3).
,,Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă“ (Apocalipsa 13:1).
- Care este dușmanul modern al statelor ?
Dușmanul tradițional al statelor au fost imperiile. Oricât de mult au încercat ele să desființeze statele naționale, oricâte strămutări de populație au făcut Nebucadnețar și Stalin, statele și națiunile au supraviețuit atacurilor, iar populațiile deplasate temporar s-au întors cu vremea în ,,matca lor strămoșească“.
S-a încercat într-un timp să se înlăture barierele de limbă, crezând că ,,blestemul Babelului se poate anula“. Au luat structuri lingvistice comune, le-au atașat cuvinte de circulație mondială și altele inventate de ,,specialiști“ și li s-a oferit popoarelor limba ,,esperanto“, tradus prin ,,unul care speră“).
(Esperanto (/ˌɛspəˈraːntoʊ/; [espeˈranto] About this sound listen (help·info)) is a constructed international auxiliary language. It is the most widely spoken constructed language in the world. Its name derives from Doktoro Esperanto (“Esperanto” translates as “one who hopes”), the pseudonym under which physician and linguist L. L. Zamenhof published the first book detailing Esperanto, the Unua Libro, on 26 July 1887. Zamenhof’s goal was to create an easy-to-learn, politically neutral language that would transcend nationality and foster peace and international understanding between people with different languages. – Wikipedia)
Dușmanul de astăzi al statelor este această mult trâmbițată ,,Nouă Ordine Mondială“. În spatele ,,ideologilor ei“ mai mult sau mai puțin ,,independenți (ideologii, care nu produc nimic material au înclinat întotdeauna în favoarea celor ce le pune pâinea pe masă), stau astăzi mamuții corporațiilor multinaționale.
Multinaționalele sune forțele care au schimbat deviza ,,Proletari din toate țările, uniți-vă!“ în ,,Bogătași din toate țările, uniți-vă!“. După cum bogătașii din interiorul unui stat cereau protecția autorităților, multinaționalele au nevoie acum de foruri internaționale care să-și întindă autoritatea peste granițele statelor independente. Prin mecanisme bancare și economice, statele sunt atrase ca muștele în plasa unor iluzorii ,,avantaje reciproce“. Tendința este ca mai toate autoritățile statale să fie transferate unor conglomerate superstatale, o bancă mondială, o curte europeană, o organizație NATO, un mecanism euro-atlantic sau transpacific, un ONU. Lanțul nu se strâge așa de ușor și ,,păpușarii“ care trag sforile au nevoie să spulbere încrederea în capacitățile fiecărui stat independent prin inventarea unor ,,crize mondiale“, cum ar fi amenințarea unui al treilea război mondial sau o încălzire globală. Când propaganda a creat oamenilor obsesia pericolului, vor apare foruri de conducere mondială, clădind pe precedentele politice ale Ligii Națiunilor și ale Organizației Națiunilor Unite.
Inspirați de experimentul „creuzetului” american, promotorii Noii Ordini Mondiale încearcă să-l generalizeze dând astfel naștere la tot felul de uniri transnaționale: Statele Unite ale Europei, Statele Unite ale Confederației Ruse sau chiar ale Eurasiei (!).
Sub deviza ,,E Pluribus Unum”, (din mai mulți, unul singur), America a reușit să facă o națiune unitară din imigranți veniți din state de pe toată fața pământului. Oameni de naționalități diferite au format o națiune nouă, cu o identitate de sine stătătoare. Deviza americană este compusă din treisprezece litere, adică exact cât au fost la număr statele americane care au format inițial uniunea. Expresia, în original din paisprezece litere, ex pluribus unum, a fost preluată din scrierile marelui teolog Augustin, care a folosit-o în Confesiunile lui (cartea IV.) c. 397-398 d.Ch.
Este evident însă un „excepționalism american”. Dumnezeu a păstrat acest popor și acest continent pentru un rol distinct in istorie (despre aceasta s-ar cuveni să vorbim mai mult cu altă ocazie). Orice încercare de a imita însă America în altă zonă geografică a pământului este sortită eșecului. Experimentul ,,multiculturalismului”, printr-un proces forțat de acceptare a imigranților a eșuat în Europa, după cum arată tulburările sociale de acolo.
Cartea profetului Daniel ne spune că orice ,,colos imperial universal“, chiar și cel de sub conducerea lui Antichrist, nu va putea anula diferențele inerente dintre naționalitățile statelor componente. Nu se poate desființa blestemul Babelului! Singurele alianțe posibile vor fi ca cele ,,dintre fier și lut“:
,,Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi. Şi, după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Şi, după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă.
Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.“ (Daniel 2:40-43)
- Vor dispare statele în Noua Ordine Mondială ?
Fiți liniștiți, nu vor dispare. Oricât ar încerca omenirea să înlăture consecințele blestemului de la Babel, ele vor rămâne cu noi până la vremea finalului. Nici imperiile, nici esperanto, nici multinaționalele, nici scurta domnie a lui Atichrist nu va duce omenirea înapoi în starea ei de unitate primordială. Mesajele profetice sunt clare și categorice în această privință. Statele lumii vor fi pe tabla de șah a istoriei în vremea de dinaintea revenirii lui Christos:
,,Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor“ (Mat. 24:6-8).
Statele lumii nu vor dispare pentru că lumea este încă sub blestem. Egoismul de grup al patriotismului și egoismul personal al ,,elitelor“ care conduc din umbră masele populare vor înfrânge orice încercare de pace mondială. Într-una din cele mai categorice verdicte ale Bibliei, care face țăndări orice ,,optimism“ al conducătorilor actuali, profetul Daniel ne comunică existența unui decret divin în această privință:
,,… este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile“ (Daniel 9:26).
Cu adevărat, ,,Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei“. Providența este ,,mâna lui Dumnezeu în mănușa istoriei“, iar programul după care curge ea este deja făcut ,,mai înainte de întemeierea lumii“.
- Totuși, când vor dispare statele ?
Nu, omenirea nu este condamnată la infinit. Refacerea unității ei nu se va realiza prin sforțările proprii. Avanpremiera vremii de unitate a omenirii se realizează acum de toți aceia care trec prin experiența Rusaliilor, inversul evenimentului de la Babel. La Rusalii, oamenii veniți să se închine la Ierusalim din foarte multe state i-au auzit pe apostoli vorbind, în mod supranatural, în limbile lor ,,despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu“ (Fapte 2:11). Toți cei ce cred în Christos și primesc oferta Lui răscumpărătoare trăiesc astăzi, indiferent de cetățenia lor pământească, o fenomenală apartenență la poporul lui Dumnezeu din toate timpurile:
,,Așa dar voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos” (Efeseni 2:19-20).
Unitățile statale exista chiar și pe vremea împărăției viitoare. Iată ce găsim scris în cartea profetului Zaharia, un alt text cu pronunțat caracter apocaliptic:
,,Toţi cei ce vor mai rămâne din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască Sărbătoarea Corturilor. Dacă unele din familiile pământului nu vor voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste ele“ (Zaharia 14:7).
Apocalipsa ,,mică“ din Matei 24-25 ne vestește judecata finală a statelor și integrarea omenirii în Împărția lui Dumnezeu:
,,Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor* fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii“ (Mat. 25:31-34).
Apocalipsa descrie statele lumii (neamurile) ca mediu din care a ieșit religia apostată:
,,Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. Cu ea au curvit împăraţii pământului şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!” (Apocalipsa 17:1-2).
Scrisă din perspectivă evreiască, Apocalipsa lasă să se întrevadă harul salvării de care se bucură și se vor mai bucura cei din toate neamurile lumii:
,,După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi† în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea* este a Dumnezeului nostru, care** şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”
Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu şi au zis*: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor! Amin.”
Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine* albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?”
„Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie Îşi va întinde* peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 7:9-17).
Apocalipasa ne prezintă oameni din statele lumii părtași parțiali la prerogativele celor din Noul Ierusalim:
,,Cetatea (Noul Ierusalim) n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor“ (Apocalipsa 21:23-26).
Mișcarea actuală de omogenizare și unire a omenirii, cunoscută sub numele de ,,Noua Ordine Mondială“ nu-și va ajunge scopul. După ce își va împlini rolul în pregătirea omenirii pentru venirea lui Antichrist, ea va dispare sub teroarea dictaturii acestui ultim ,,Nimrod“ al istoriei. În felul acesta simetria Bibliei va fi completă, iar ceea ce s-a stricat în Geneza se va repara în Apocalipsa.
https://semnelevremurilor.wordpress.com/teme-actuale/1063-2/
///////////////////////////////////////
Răpirea și Ziua Domnului
(Articol din seria „Biblia profetică“)
Este remarcabil că apostolul Pavel a ales să lămurească problemele legate de plecarea Bisericii de pe pământ şi venirea Zilei Domnului în scurta lui vizită misionară făcută la Tesalonic (F.A. 17:1-9). Pavel a socotit că finalul glorios al Bisericii, contrastat cu finalul tragic al lumii reprezintă o metodă de evanghelizare foarte bună şi o motivaţie excelentă pentru trăirea unei vieţi de sfinţenie. Se pare, însă, că proaspeţii creştini din Tesalonic au întâmpinat unele dificultăţi în asimilarea acestor învăţături.
Însă, impasul lor ne pune nouă la dispoziţie o extraordinară lămurire asupra acestui subiect, făcută de Pavel, în cele două Epistole adresate creştinilor din Tesalonic.
Fiecare capitol al primei Epistole se încheie cu o aluzie la venirea Domnului (1 Tes. 1:10; 2:19-20; 3:13; 4:15-18; 5:23).
Dar textul care vorbeşte despre finalul glorios al Bisericii pe pământ este 1 Tes. 4:13-18. (Un alt text în care apostolul prezintă acest subiect este 1 Cor.15:51-54).
Scriindu-le celor nedumeriţi cu privire la soarta credincioşilor care au murit înainte de venirea Domnului, Pavel afirmă câteva adevăruri valabile şi pentru noi:
(1) Nu toţi credincioşii vor muri (1 Tes. 4:17; vezi şi 1 Cor.15:51).
(2) Cei morţi vor învia primii (1 Tes.4:16; vezi şi 1 Cor.15:52).
(3) Răpirea va fi instantanee (1 Tes. 4:16; vezi şi 1 Cor.15:52).
(4) La sunetul ultimei trâmbiţe, toţi
credincioşii vor fi schimbaţi (1 Tes. 4:16; vezi şi 1 Cor.15:51-52).
Ce înseamnă “Răpirea”?
În originalul grecesc, termenul “răpire” apare în Biblie numai în 1 Tes. 4:17. Traducerea latină a cuvântului (rapto) înseamnă “a pune sechestru”, “a lua pe neaşteptate”. În originalul grecesc, acest termen a fost folosit în câteva sensuri diferite, şi anume:
– a răpi = a duce repede în altă parte (F.A. 8:39),
– a răpi = a lua forţat (Ioan 6:15),
– a răpi = a smulge bunurile cuiva (Evr. 10:34)
– a răpi = a strămuta în alt loc (2 Cor.12:1-4; Ioan 14:1-6),
– a răpi = a scoate (pe cineva) dintr-o mare primejdie (F.A. 23:10).
În calendarul lucrării lui Dumnezeu cu Biserica, răpirea credincioşilor va fi:
(1) o întâlnire glorioasă “pe nori” (Ioan 17:22-24; Rom. 8:17-19; 2 Cor.4:17-18;
(2) o întâlnire pentru toată veşnicia (Ioan 14:3);
(3) o întâlnire a răsplătirilor (Rom. 14:10; 2 Cor.5:10; 1 Cor.3:10-15).
După Răpirea sa în Cer, Biserica va trece prin evaluarea lucrărilor fiecărui credincios şi prin ceremonia răsplătirilor dumnezeieşti.
“Scaunul de judecată al lui Cristos” (în gr., bema) nu trebuie confundat cu “Scaunul de domnie mare şi alb” al Judecăţii de Apoi înaintea căruia vor compărea pentru a sta în faţa lui Dumnezeu şi a-şi primi osânda toţi necredincioşii din toate timpurile.
Ce este “Ziua Domnului”?
“Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: «Pace şi linişte!» atunci o prăpădenie neaşteptată vaveni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea, să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. Căci cei ce dorm, dorm noaptea şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.” (1 Tes. 5:1-11).
Trei expresii din acest text merită o atenţie deosebită.
- “Vremuri şi soroace”
Aceasta este o perifrază care se găseşte numai de trei ori în Biblie, de fiecare dată referindu-se la planul lui Dumnezeu cu Israelul.
Prima dată a fost folosită de profetul Daniel când l-a înştiinţat pe împăratul Nebucadneţar că Dumnezeu vrea să-i descopere ceva din
planurile Sale:
“Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea. El schimbă vremurile şi împrejurările …” (Dan. 2:20-21).
Domnul Isus a folosit această expresie după ce, timp de patruzeci de zile, le-a vorbit ucenicilor despre “lucruri privitoare la
împărăţia lui Dumnezeu”:
“Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele”, pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” (F.A. 1:7).
Misiunea ucenicilor (şi a Bisericii, prin extensie), nu este instaurarea Împărăţiei lui Israel, ci răspândirea Evangheliei până la marginile pământului:
“Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” (F.A. 1:8).
Dumnezeu are un plan prestabilit pentru naţiunile lumii şi mai ales pentru Israel (F.A. 17:26). El va culmina într-o perioadă teribilă numită şi “Ziua Domnului”.
- “Ziua Domnului”
În Biblie, acestei expresii îi poate corespunde o perioadă de douăzeci şi patru de ore sau una mai îndelungată în care Dumnezeu Îşi împlineşte un scop special. În contextul nostru, “ziua Domnului” este vremea când Dumnezeu va judeca lumea şi va pedepsi Neamurile. Concomitent, Dumnezeu îl va pregăti pe Israel pentru revenirea Domnului Isus pe pământ ca să-Şi întemeieze împărăţia. Spre acest punct culminant se deschidea orizontul profetic al cărţilor din Vechiul Testament (Ioel 2:1-32; Amos 5:18-20; Zah. 1:14-18 şi Is. 2:12-21).
“Ziua Domnului” se mai numeşte şi “Necazul lui Iacov”:
“Vai! Căci ziua aceea este mare, nici una n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea.” (Ier. 30:7).
Mulţi cercetători ai Bibliei numesc această perioadă “vremea Necazului celui Mare” şi cred că ea este descrisă cel mai clar în capitolele 6 – 19 din Apoc..
- “Ca un hoţ noaptea”
Expresia aceasta redă o imagine folosită şi de Domnul Isus când vorbeşte despre vremea sfârşitului:
“Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.” (Mat.24:43-44; Lc. 12:35-40).
Metafora subliniază surpriza şi caracterul neaşteptat al venirii “Zilei Domnului”. În Apoc. 3:3 şi 16:15, aceeaşi imagine este folosită pentru a-i îndemna pe credincioşi să se pregătească şi să nu stea nepăsători ca cei cuprinşi de somn. Deoarece nu se ştie precis când va veni Domnul, credincioşii trebuie să stea într-o continuă stare de veghe şi de aşteptare, indiferent cu ce se ocupă.
Dacă punem toate aceste trei expresii împreună înţelegem ce a vrut Pavel să le spună credincioşilor din Tesalonic. “Vremurile şi soroacele” sunt nişte date importante pentru planul mesianic cu poporul evreu. “Ziua Domnului” va veni ca o pedeapsă năprasnică peste cei ce nu cred Evanghelia din vremea Bisericii şi vor avea parte de suferinţele judecăţilor din perioada ” necazului lui Iacov”.
Aceasta este a doua etapă (prima fiind răpirea, iar a doua descoperirea) a celei de a doua veniri a lui Cristos, în slavă şi pentru judecată, despre care citim în 2 Tes. 1:5-10 şi Apoc. 19:11-21. Ea va avea loc la sfârşitul celor şapte ani de Necaz, când “taina fărădelegii” (programul lui Satan cu lumea, 2 Tes. 2.7) se va încheia cu marea bătălie de la Armaghedon.
Izbăvirea credincioşilor
Este foarte important să observăm jocul de poziţii dintre “voi” şi “ei” pe care-l face apostolul Pavel. “Voi” sunt cei credincioşi, iar “ei” sunt cei necredincioşi.
– Credincioşii sunt “fii ai luminii”. Necredincioşii sunt “ai nopţii”.
– Credincioşii veghează şi aşteaptă. Necredincioşii dorm şi se îmbată (1 Tes. 5:5-8).
– Credincioşii ştiu că peste liniştea aparentă a lumii va veni “o prăpădenie neaşteptată, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată” (1 Tes. 5:3).
– Cei credincioşi vor scăpa de această pedeapsă pentru că despre ei apostolul Domnului scrie: “noi n-am fost rânduiţi la
mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Cristos” (1 Tes. 5:9).
Eu ştiu bine că mulţi oameni duhovniceşti şi maturi în credinţă sunt de altă părere în privinţa celor dezbătute mai sus. Tocmai de aceea nu voi face din această învăţătură un test pentru mântuire sau
părtăşie creştină. Însă, am convingerea că Biserica va fi răpită de Mirele ei înainte de Necazul cel Mare. Iată motivele care mă îndreptăţesc să cred acest lucru:
Natura Bisericii
Biserica este “Trupul lui Cristos”, iar El este Capul acestui Trup duhovnicesc (Col. 2:17-19). La Cruce, Domnul Cristos a luat asupra Lui pedeapsa cuvenită pentru păcatele noastre (Is. 53:5). El ne-a promis că nu vom mai avea parte de mânia lui Dumnezeu (Ioan 5:24).
“Ziua Domnului” este o zi a mâniei şi mi se pare că nu este deloc drept şi necesar ca Biserica să mai treacă prin aşa ceva.
“Noi, însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Cristos.” (2 Tes. 2:13-14).
Natura Necazului celui Mare
El va fi un timp de pedeapsă pentru Neamuri şi de curăţire pentru Israel în vederea revenirii lui Mesia.
Cei din Biserică vor fi păziţi “de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului” (Apoc. 3:10). Dumnezeu va judeca “locuitorii pământului” pentru nelegiuirile lor (Is. 26:20-21). Nelegiuirile credincioşilor au fost deja ispăşite de Domnul Isus Cristos la Cruce.
În plus, şi mai ales, trebuie ţinut seama de originea şi iedntitatea Bisericii despre care Fiul lui Dumnezeu a declarat fără echivoc: “…lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume… Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” (Ioan 17:14, 16).
Şi dacă cei credincioşi nu fac parte dintre “locuitorii pământului”, iar pe de altă parte, la o dată posterioară Necazului celui Mare “sfinţii vor judeca lumea” (1 Cor.6:2), cum am putea crede că Biserica ar trebui să împărtăşească (fie şi parţial, cum cred midletribulaţioniştii) soarta lumii?!
Promisiunea revenirii iminente
Singurul lucru care mai trebuie să se întâmple înainte ca Domnul Cristos să ia la Sine Biserica este convertirea ultimului mădular din cei ce alcătuiesc “Trupul Său spiritual”. Apostolul Pavel vorbeşte despre “un număr deplin al Neamurilor”, după împlinirea căruia Israelul va reintra în prerogativele mesianice (Rom. 11:25-26). Dacă Domnul n-ar veni pentru
Biserică decât după Necazul despre care vorbeşte Apoc. în capitolele 6-19, atunci venirea Lui n-ar mai fi nici iminentă, nici surprinzătoare. Este sugestiv faptul că termenul “biserică” după ce este folosit din belşug în primele capitole, nu mai apare niciodată în Apoc. de la 4:1 până la 22:13.
De asemenea, este clar că Pavel aştepta să fie el însuşi în viaţă când va veni Domnul, pentru că foloseşte pronumele “noi” atunci când discută această doctrină (1 Tes. 4:13 – 5:11). Aceeaşi atitudine a avut-o şi apostolul Ioan, care îşi încheie Apoc. cu rugăciunea: “Amin. Vino, Doamne Isuse!” (Apoc. 22:20).
Evoluţia celor şapte Biserici descrise în Apoc. 2 – 3
Mulţi dintre cercetătorii serioşi ai Bibliei au ajuns la concluzia că succesiunea Bisericilor selectate acolo ilustrează evoluţia spirituală a Bisericii universale în istorie. Efesul ar reprezenta astfel Biserica veacului apostolic, Smirna ar fi Biserica aflată sub persecuţia din primele secole, etc. Ultima Biserică din succesiune, Laodiceea, ar reprezenta biserica apostată din vremurile din urmă.
În această interpretare, Biserica Filadelfia (Apoc. 3:7-13) ilustrează Biserica încă plină de credinţă anterioară venirii Domnului Isus. Este o Biserică activă în vestirea Evangheliei căreia Dumnezeu i-a deschis “o uşă, pe care nimeni n-o poate închide”. Ea vesteşte revenirea Domnului Isus (“ai păzit cuvântul răbdării Mele”) şi i se face o promisiune foarte interesantă: “Te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului” (Apoc. 3:10).
Această promisiune este confirmarea unei făgăduinţe sinonime consemnată în 1 Tes. 5:9.
Ordinea evenimentelor din 2 Tesaloniceni
Venirea Domnului nu poate avea loc înainte de a se petrece “lepădarea de credinţă” şi “descoperirea omului fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte «Dumnezeu», sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” (2 Tes. 2:3-4).
Notaţi că această ordine se armonizează cu celelalte pasaje biblice care vorbesc despre planul profetic. Iată ce a spus Domnul Isus despre vremurile de la urmă:
“De aceea, când veţi vedea «urâciunea pustiirii», despre care a vorbit proorocul Daniel, «aşezată în locul sfânt» – cine citeşte să înţeleagă! Atunci, cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei, să nu coboare să-şi ia lucrurile din casă; Şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile, care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. Atunci, dacă vă va spune cineva: «Iată, Cristosul este aici, sau acolo!», să nu-l credeţi. Căci se vor scula Cristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: «Iată-L în pustie!», să nu vă duceţi acolo! «Iată-L în odăiţe ascunse!», să nu credeţi. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Îndată după acele zile de necaz, «soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate».
Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.” (Mat.24:15-31).
Apostolul Pavel leagă revenirea Domnului Isus cu răscumpărarea câştigată la cruce. Noi am fost “cumpăraţi cu un preţ”. Suntem Mireasa Lui, şi El va reveni ca să ia ce este al Lui înainte de a declanşa judecăţile Sale asupra locuitorilor pământului. Aduceţi-vă aminte că Fiul lui Dumnezeu a murit pentru ca noi să trăim prin El (1 Ioan 4:9), pentru El (2 Cor.5:15) şi cu El (1 Tes. 5:10). Fie că trăim, fie că am murit (“veghem sau dormim”), noi suntem ai Domnului şi trăim împreună cu El (Rom. 14:8).
(Prelucrare după Warren W. Wiersbe)
https://semnelevremurilor.wordpress.com/biblia-profetic/rapirea-si-ziua-domnului/
///////////////////////////////////////
Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire Mat.5:1-12
1
Cînd a văzut Isus noroadele, Sa suit pe munte; şi dupăce a şezut jos, ucenicii Lui sau apropiat de El. 2 Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel: 3 Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! 4 Ferice de ceice plîng, căci ei vor fi mîngîiaţi! 5 Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul! 6 Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! 8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! 9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
11 Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! 12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost înainte de voi.
-in fata lor statea cineva care cunostea taina sufletului (mesaj catre conducatorii religiosi)
Saducheii patroni – bogati, functii inalte in conducerea politica dar si in preotime (70 de membrii in sobor)
-se considerau autosuficienti, (spuneau ca D nu se implica in orice) negau invierea mortilor, sau viata dupa moarte, ingerii si demonii
-acceptau autoritatea Cuvantului nu si traditia orala
Fariseii – oameni de afaceri din clasa mijlocie, mai aproape de oameni, credeau in traditia egala cu autoritatea Cuvantului,
-credeau in implicarea lui D in cele mai mici detalii, in invierea mortilor, viata dupa moarte
Carturarii – invatatorii legii
Zelosii cei ce provocau rascoalele impotriva romanilor
I Fericirile – Calitati care apartin lui Dumnezeu, e Duhul Sfant care produce in noi aceste calitati si nu sunt rezultatele iscusintei sau a meritelor noastre
-Mat.5:20 Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor
Exemplul oamenilor religiosi, incredintati ca eforturilor lor pot produce neprihanire.
-Mat.23:23 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
-Lu.18:11,12 Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.»
-si totusi parerea lui Isus despre acesti oameni religiosi este una dramatica Mat.23:28 Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sînteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
II Ce zice lumea despre flamanzi, insetati sau neprihanire si ce zice Biblia?!
Neprihanire –dreptate, corectitudine, om fara pacat
-neprihanire – gr. dikaiosune indreptatire, acea justificare despre care vorbeste Pavel prin credinta, iertare, acceptare
-flamand – nemancat, dornic de a manca, infometat / opusul imbuibat, satul, are senzatie de voma, greata
spiritual – -foame – gr. peinao stare disperata de foame dupa justijicare, omul care simte foame dupa dreptate
insetat – dornic de a bea, cu gura uscata, insetosat /
spiritual – -sete – gr. dipsao nevoie disperata, dureroasa dupa apa vie, dupa sfintenie
Deci oameni care sufera, care se topesc, care ard, care se chinuiesc dupa neprihanire, indreptatire, e vorba despre un plans launtric dureros dupa sfintire, o suferinta care tortureaza firea
III Isus se foloseste de doua nevoi fundamentale universale: foamea si setea pt a ne transmite doua lucruri importante, vitale:
1 Lipsa hranirii sufletului inseamna moarte (ca cel al trupului defapt)
-cele doua nevoi, foamea si setea nu se implinesc singure
-omul care nu se hraneste devine slab, bolnav si neputincios (nu poate purta sarcini)
-Is.55:1-3 Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce nare bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată! 2 De ce cîntăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi cîştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mînca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. 3 Luaţi aminte, şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi:
-Amos.5:4 si 6 Căci aşa vorbeşte Domnul către casa lui Israel: Căutaţi-Mă, şi veţi trăi
2 Hranirea cu alimente gresite sau otravitoare duce la moarte (ca cel al trupului defapt)
-cresterea noastra depinde de ce mancam si ce bem iar alegerea bucatelor depinde de noi
6 Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
Omul creat de Dumnezeu cu trup, suflet si duh
Trupul corpul vizibil cu nevoile sale
Sufletul ratiune, sentimente si vointa cu nevoile lui
-de ce este in stare o neimplinire a unei nevoi emotionale -inima lui Absalom arde de dor dupa partasie cu tatal sau David 2Sam.14:28 -30 Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fără să vadă faţa împăratului. 29 Apoi a chemat pe Ioab, să-l trimeată la împăratul: dar Ioab na voit să vină la el. L-a chemat a doua oară; şi Ioab tot na vrut să vină. 30 Absalom a zis atunci slujitorilor lui: Vedeţi, ogorul lui Ioab este lîngă al meu; are orz pe el; duceţi-vă şi puneţi-i foc. Şi slujitorii lui Absalom au pus foc cîmpului.
Duhul acea parte launtrica cu nevoia ei a tanjii dupa Dumnezeu
IV Care sunt alimentele dupa care tanjim, nevoile care incercam sa le implinim? Pt fire sau duh?
Placerea lumii implineste nevoia firii
-ce a ales Moise? Evr.11:24,25 Prin credinţă Moise, cînd sa făcut mare, na vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25 ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decît să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
-ce a ales Dima? 2Cor.4:10 Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum ma părăsit
-ce ne sfatuieste Pavel? 1Cor.7:30,31 cei ce plîng, ca şi cum nar plînge; cei ce se bucură ca şi cum nu sar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum nar stăpîni; 31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu sar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.
Partasiile rele implineste nevoia egoista a firii, unora le e rusine, frica sa iasa cu adevaratii crestini
-Ef.5:4-7 Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, cari nu sînt cuviincioase 5 Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, nare parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte; căci din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. 7 Să nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei.
-ce zice profetul Amos.3:3 Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?
Necredinta implineste nevoia firii
-cum era Avraam Rom.4:20 El nu sa îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,
Cum arata neprihanirea dupa care trebuie sa-mi fie foame si sete?
Recunosc pacatosenia si strig dupa ajutor
fiul risipitor; fiul cel mare ramane cu inima neagra Lu.15:21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău
Neprihanirea capatata prin iubirea lui Isus Rom.5:9 Deci, cu atît mai mult acum, cînd sîntem socotiţi neprihăniţi, prin sîngele Lui, vom fi mîntuiţi prin El de mînia lui Dumnezeu
Partasie cu cerul implineste nevoia duhului, sa traiesc in fiecare zi cu Isus
Partasie cu biserica, cu fratii
-Ps.122:1-4 Mă bucur cînd mi se zice; Haidem la Casa Domnului! 2 Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime! 3 Ierusalime, tu eşti zidit ca o cetate făcută dintro bucată! 4 Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.
-Pavel despre dorinta lui de partasie cu biserica din Corint 1Cor.16:7 De data aceasta nu vreau să vă văd în treacăt, ci trag nădejde să mai rămîn cu voi cîtăva vreme, dacă va îngădui Domnul
-abia astept sa stau la Cina cu fratii – locul acceptarii si iertarii
Daniel Corjuc Udine
https://www.bisericamaranataudine.com/flamanzisiinsetati.htm
///////////////////////////////////////
Introducere – Dar, pe când mergeau ele să cumpere, a venit mirele; şi cele care erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa a fost închisă … Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi ziua, nici ceasul- Matei 25.10,13
Nunta Mielului a venit şi soţia Lui s‑a pregătit.
Apocalipsa 19.7
Da, Domnul este aproape. Curând vom auzi chemarea mult aşteptată: „Suie‑te aici!“. Cât de curând va fi aceasta? Nu ştim. Avem însă nădejdea că toţi cititorii noştri aşteaptă cu bucurie momentul când se va auzi glasul Mirelui şi vor merge împreună cu El la nuntă.
Fie ca niciunul să nu se trezească în faţa unei uşi închise şi să nu audă acele cuvinte cumplite: „Nu vă cunosc“!
Sunt mulţi oameni implicaţi în pregătirea unui calendar. Unii selectează porţiuni din scrierile unor fraţi care au plecat de mult la Domnul. Alţii scriu ei înşişi pagini pentru calendar. Apoi fiecare porţiune trebuie editată, verificată şi corectată, după care i se atribuie o anumită dată din an. După aceasta, trebuie pregătită coperta şi găsită o tipografie. În cele din urmă, calendarul este distribuit. Mulţumirile noastre se îndreaptă către fiecare dintre cei care contribuie la realizarea lui; cei mai mulţi lucrează voluntar, cu dorinţa ca aceste pagini să fie o binecuvântare pentru multe suflete de pe întreg pământul.
Rugăciunea noastră este ca Domnul să folosească acest calendar pentru gloria Sa şi pentru zidirea celor credincioşi.
Editori: Jacob Redekop, John van Dijk, Eugene P. Vedder Jr.
Şi Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului, zicând: „Această lună va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi întâia lună a anului“.
Exod 12.1,2
Modul în care împarte şi socoteşte omul timpul nu are nicio importanţă pentru Dumnezeu. Chiar şi în privinţa poporului Său pământesc, adevărata lor istorie începe odată cu răscumpărarea lor din Egipt. Istoria lor de până atunci se încheia odată cu sacrificarea mielului pascal; iar de atunci, aflându-se sub acţiunea eficace a sângelui preţios, trebuia să înceapă o viaţă nouă, ca răscumpăraţi ai lui Dumnezeu. Legăturile lor cu trecutul trebuiau întrerupte cu desăvârşire; ei aveau să iasă din ţara Egiptului ca şi ceată de pelerini ai lui Dumnezeu călătorind spre ţara moştenirii lor, spre Canaan. Multe necazuri, împotriviri şi lupte urmau să le stea înainte, dar ţinta sau sfârşitul călătoriei lor le era deja asigurat; Dumnezeu Se îngrijise de aceasta în locul lor, pentru că-i alesese să fie poporul Său şi dorea să-i binecuvânteze. La fel se întâmplă şi astăzi cu cei credincioşi, poporul ceresc al lui Dumnezeu (Romani 8.30). Nimic nu face sufletul mai statornic decât înţelegerea felului în care lucrează Dumnezeu răscumpărarea poporului Său, conform cu planurile veşnice ale harului Său.
Aşadar, pentru noi, adevăratul început al unui nou an se află în strânsă legătură cu primirea noastră înaintea lui Dumnezeu, pe baza sângelui preţios al lui Hristos. Sângele vorbeşte despre faptul că viaţa lui Hristos a fost aşezată sub pedeapsa judecăţii lui Dumnezeu, şi aceasta este mărturia eternă a judecăţii drepte a lui Dumnezeu asupra păcatului. Judecata a primit-o din cauza noastră, căci noi ne aflam sub pedeapsă; Hristos a purtat în locul nostru judecata şi astfel a luat asupra Lui şi a împlinit întreaga noastră responsabilitate înaintea lui Dumnezeu. Astfel a îndepărtat El dezonoarea Numelui lui Dumnezeu şi a gloriei Lui înaintea întregului Univers. De aceea, toată viaţa noastră din trecut, viaţa de dinainte de a-L cunoaşte pe Hristos ca Mântuitor al nostru personal, viaţa noastră ca oameni responsabili în Adam înaintea lui Dumnezeu s-a încheiat acum în moartea Sa; căci n-am trăit pentru Dumnezeu, ci eram morţi în păcatele noastre până când am trecut de la moarte la viaţă (Ioan 5.24).
Vineri 2 Ianuarie
Şi Isus, apropiindu-Se, le-a vorbit, spunând: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ“.
Matei 28.18
Ce putere are El! La porunca Lui, valurile sunt aduse la tăcere, demonii tremură de groază şi mormântul îşi dă înapoi prada! Prinţul Întunericului are „putere“, dar nu are „toată puterea“; este puternic, dar nu atotputernic; este liber, dar nu să facă tot ce doreşte. El a trebuit să primească permisiunea, pentru a-l putea lovi pe Iov (Iov 1.12; 2.7); slujitorilor săi, demonilor, a trebuit să li se dea voie ca să poată intra în turma de porci (Marcu 5.12,13); el a „cerut“ să-l poată cerne pe Petru ca pe grâu (Luca 22.31), dar Domnul a intervenit şi a mijlocit pentru ucenicul Său!
Cât de adesea nu rămâne nimic nici între tine şi Satan care să-l oprească pe vrăjmaş, în afară de harul Domnului Isus! Cheia lui Satan se potriveşte bine cu încuietoarea inimii tale încăpăţânate, dar Unul mai puternic decât el îl opreşte şi îl ţine afară. Puterea împotrivitorului suflă şi încearcă să înteţească flacăra încercării, dar atotputernicia Domnului o stinge. Simţi oare chiar acum puterea unei ispite din lăuntru sau din afară? Priveşte la Cel care are puterea să lucreze ca harul Său să-ţi fie de ajuns în încercare. El, Cel care are puterea absolută, o uneşte cu blândeţea şi Îşi conduce plin de milă oile slabe, obosite şi împovărate. Nimic nu este prea mare sau prea nesemnificativ în ochii Lui!
Interesele noastre, prezente sau viitoare, nu ar putea fi păstrate în mai deplină siguranţă decât se află ele acum în mâinile Sale. Aşadar, putem să ne bucurăm nespus de mult de compasiunea şi de înţelegerea pe care El le manifestă faţă de noi în umanitatea Sa şi să ne sprijinim pe atotputernicia Dumnezeirii Lui. Putem să ne odihnim plini de încredere pe înţelepciunea sigură cu care rezolvă El toate lucrurile din viaţa noastră, chiar dacă adesea căile Lui de a lucra sunt aşa de diferite de calea noastră, de modul în care am fi rezolvat noi problema. Calea Lui sau felul Lui de a lucra va fi întotdeauna cel mai bun!
Dragostea Sa nemăsurată, puterea Sa nemărginită şi infinita Lui înţelepciune sunt garanţii de neclătinat că scopurile Sale vor fi duse la îndeplinire. Promisiunile Lui nu vor cădea niciodată!
- R. Macduff
Sâmbătă 3 Ianuarie
Ezra îşi îndreptase inima să caute legea Domnului şi s-o împlinească şi să înveţe în Israel rânduieli şi judecăţi.
Ezra 7.10
Avem aici exemplul minunat şi binecuvântat al unui om al lui Dumnezeu, care era nu numai un cărturar, ci un „cărturar priceput în legea lui Moise“. El îşi găsea desfătarea în Cuvântul lui Dumnezeu. Iată trei paşi pe care trebuie să-i facem şi noi cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu:
- Să căutăm Cuvântul lui Dumnezeu. Mai întâi Ezra şi-a îndreptat inima ca să caute legea Domnului. Atâţia oameni din ziua de astăzi nu doresc să caute să cunoască mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia se află cu uşurinţă la îndemâna oricui, dar primul pas este să o căutăm şi să vedem ce vrea să ne vorbească Dumnezeu. În 2 Cronici 34.3 găsim exemplul minunat al lui Iosia, care a început să-L caute pe Dumnezeul lui David, tatăl său. Asemenea lui Ezra, lui Iosia, să căutăm şi noi întâi de toate Cuvântul lui Dumnezeu.
- Să facem ce ne spune El. Acesta este următorul pas. După ce căutăm Cuvântul lui Dumnezeu şi înţelegem ce vrea Dumnezeu să ne spună fiecăruia în parte, trebuie să şi practicăm ceea ce am înţeles. Este bine să citim şi să învăţăm; să citim chiar şi comentarii asupra textelor din Biblie şi să le împărtăşim în strângerile noastre, dar să fim „împlinitori ai Cuvântului şi nu numai ascultători, înşelându-ne pe noi înşine“ (Iacov 1.22). A împlini Cuvântul înseamnă a-L pune în practică şi a arăta în exterior ceea ce credem şi în cine credem. Şi din nou zic, este bine să auzim Cuvântul lui Dumnezeu, dar ascultarea trebuie să fie urmată de înfăptuire.
- Să învăţăm. Mai întâi trebuie să învăţăm noi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca apoi să-i putem învăţa pe alţii. Învăţătura este o problemă foarte serioasă; înainte de a-i putea învăţa sau îndemna pe alţii, trebuie ca noi să punem în practică aceste lucruri. Domnul nostru Isus este pentru noi exemplul minunat al Celui care a trăit ca să împlinească voia lui Dumnezeu şi care apoi i-a învăţat pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel este un alt exemplu. El a trăit în viaţa sa practică după voia lui Dumnezeu şi apoi a fost în stare să-l înveţe şi să-l îndemne pe Timotei.
Aceştia sunt câţiva paşi simpli, dar pot constitui o provocare pentru noi în viaţa noastră de zi cu zi. Domnul să ne ajute ca zilnic, neîncetat, să dorim Cuvântul lui Dumnezeu, să căutăm să-l împlinim şi apoi să ne putem îndemna şi învăţa unii pe alţii.
Duminică 4 Ianuarie
Iuda, rob al lui Isus Hristos şi frate al lui Iacov, către cei chemaţi, preaiubiţi în Dumnezeu Tatăl şi păstraţi în Isus Hristos: Îndurare vouă şi pace şi dragoste să vă fie înmulţite!
Iuda 1
Epistola lui Iuda ne-a fost lăsată ca să ne avertizeze cu privire la falşii învăţători care caută să-i inducă în eroare şi să-i rănească pe credincioşi, ţinându-i pe creştinii de nume în întuneric. Dar, înainte de a ne descrie felul lor de a fi, modul lor de comportare şi tinta lor, Duhul Sfânt ne aduce aminte cine suntem noi. Este deosebit de important ca cel credincios să-şi cunoască poziţia înaintea lui Dumnezeu, pentru că aceasta îi dă statornicie şi încredere. De aceea, Iuda menţionează aici, la începutul epistolei sale, trei aspecte care-i caracterizează pe cei credincioşi cu adevărat.
- Ei sunt „cei chemaţi“ şi, pe cei pe care i-a chemat, Dumnezeu i-a şi îndreptăţit, iar pe cei pe care i-a îndreptăţit, i-a şi slăvit. Chemarea noastră n-a fost o simplă întâmplare sau un accident, ci este parte esenţială din planul divin făurit de Dumnezeu din veşnicie. Este o „chemare cerească“ (Evrei 3.1), o „chemare sfântă“ (2 Timotei 1.9) şi o „chemare înaltă“ sau o „chemare de sus“ (Filipeni 3.14).
- Cei credincioşi sunt „preaiubiţi în Dumnezeu Tatăl“. „Dumnezeu Îşi arată propria Lui dragoste faţă de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 5.8). Într-adevăr, ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să fim numiţi copii ai lui Dumnezeu! (1 Ioan 3.1).
- De asemenea, cei credincioşi sunt „păstraţi în Isus Hristos“, Cel care a promis că niciuna din oile Sale nu va pieri vreodată şi că nici nu va putea fi smulsă din mâna Sa (Ioan 10.27,28). Cei credincioşi sunt păstraţi prin puterea lui Dumnezeu (1 Petru 1.5)!
Chemaţi. Preaiubiţi. Păstraţi. „Ce vom spune deci faţă de aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?“ (Romani 8.31).
- M. Behnam
Iubirea suverană-a Ta a căutat pe cei pierduţi;
Prin Fiul Tău Tu ai lucrat să fim aduşi în pacea Ta.
Şi-acum, ca fii ai Tăi iubiţi, cu-ncredere înaintăm
Spre locul pregătit de El, de-al nostru Domn, Isus Hristos.
Luni 5 Ianuarie
Ştiu lucrările tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi că nu-i poţi suporta pe cei răi; şi i-ai pus la încercare pe cei care îşi zic ei înşişi apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi; şi ai răbdare şi ai suferit pentru Numele Meu şi n-ai obosit; dar am împotriva ta că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.
Apocalipsa 2.2‑4
Nu este oare deosebit de trist că în această biserică din Efes, despre care Domnul Isus are atâtea cuvinte de laudă, a fost nevoit să-şi încheie mesajul de recomandare cu trista remarcă: „Dar am ceva împotriva ta, că ţi-ai părăsit dragostea dintâi“? Observaţi că Domnul nu spune că şi-ar fi pierdut această dragoste, ci că au părăsit-o. Dacă am vedea în oricare strângere a sfinţilor aceste calităţi şi însuşiri evlavioase pe care Domnul le laudă aici la efeseni, n-am fi mulţumiţi cu aceasta? Nici nu ne-am închipui c-ar putea să existe vreo lipsă în dragostea lor faţă de Domnul! Dar El pătrunde mult mai adânc decât putem vedea noi.
Să ne cercetăm pe noi înşine! Avem noi astăzi aceeaşi afecţiune arzătoare pentru Domnul Isus pe care o aveam altădată? Când am crezut întâia oară în El ca Salvator al nostru personal, nu cunoşteam Cuvântul Său la fel de bine ca acum; şi totuşi, dragostea noastră pentru Domnul era aşa de mare, încât nu părea c-o vom părăsi vreodată. Dragostea dintâi nu înseamnă neapărat prima din punct de vedere temporal, ci mai degrabă dragostea de cea mai bună calitate.
Cu siguranţă, trebuie să iubim Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să iubim evanghelia şi sufletele care sunt atât de preţioase. Dar dragostea pentru Domnul Isus trebuie să fie, fără îndoială, cea dintâi şi cea mai importantă din viaţa noastră. Doar El poate percepe dacă am părăsit această dragoste sau nu. Atunci când văd pe cineva lucrând pentru Domnul, cei din jur presupun că acea persoană are, cu siguranţă, dragostea dintâi, dar fie ca noi să punem tot mai mult la inimă Cuvântul Lui şi să ne ataşăm tot mai mult de El.
- M. Grant
Al meu eşti, Isuse: ce mult Te iubesc!
A lumii plăcere eu n-o mai doresc.
Tu eşti Salvatorul şi Îţi mulţumesc.
De-aceea, Isuse, nespus Te iubesc!
Marţi 6 Ianuarie
Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului această cântare … „Voi cânta Domnului, pentru că este foarte înălţat. A aruncat în mare pe cal şi pe călăreţul lui“.
Exod 15.1
Şi Moise a spus … cuvintele cântării acesteia … „Daţi glorie Dumnezeului nostru. El este Stânca, lucrarea Sa este desăvârşită, pentru că toate căile Lui sunt drepte“.
Deuteronom 31.30; 32.3,4
Prima cântare a lui Moise proclamă biruinţa câştigată de Dumnezeu prin eliberarea poporului Său din robie şi din mâna vrăjmaşilor. Cea de-a doua cântare preamăreşte credincioşia şi bunătatea Sa, pe care Şi le-a manifestat în mijlocul poporului Său, care s-a dovedit neascultător şi necredincios.
În prima cântare vedem imaginea vrăjmaşului nostru înfrânt, căci Hristos a trecut „prin moarte ca să-l desfiinţeze pe cel care are puterea morţii, adică pe diavolul“ (Evrei 2.14). Când îi vom vedea pe vrăjmaşii noştri, pe diavol şi pe îngerii săi, aruncaţi în iad, iar noi înşine vom fi fost înviaţi împreună cu Hristos, atunci ne vom bucura deplin şi noi în Domnul. Cu cât percepem mai clar harul lui Dumnezeu, cu atât mai plină de înţelepciune şi de adorare va fi lauda noastră.
În cea de-a doua cântare, Dumnezeu este preamărit pentru lucrarea perfectă pe care a împlinit-o şi pentru toată credincioşia pe care ne-a arătat-o. Dar poporul s-a stricat; s-au depărtat de calea Lui şi L-au uitat! Nu vedem şi noi în această istorie atât de mult din propria noastră viaţă, când ne mândrim cu poziţia în care am fost puşi înaintea lui Dumnezeu şi rătăcim departe de Cel care ne-a pus în această poziţie şi de adevărurile spirituale de care El ne-a făcut parte, ajungând să ne înălţăm pe noi înşine pentru ceea ce a făcut Hristos?
Toate lucrurile se îndreaptă cu repeziciune spre acea clipă minunată când Dumnezeu va fi cu adevărat glorificat şi înălţat, când se va vedea cât de perfecte au fost căile prin care El a lucrat cu poporul Său. El Se va arăta atunci în toată slava Sa, care nu va mai putea fi pătată de ruşinea nesăbuinţelor şi a rătăcirilor noastre. Nimic nu va mai putea atunci să mânjească sau să întunece slava Sa!
- W. Gandy
Vom fi cu Tine pentru veşnicii
În Casa Tatălui slăvită,
Cu ceru-ntreg în sfinte armonii
Cântându-Ţi slava nesfârşită.
Miercuri 7 Ianuarie
Începutul cuvântului Domnului prin Osea. Şi Domnul a zis lui Osea: „Du-te, ia-ţi o soţie curvă şi copii din curvie, pentru că ţara s-a dedat în totul adulterului, departe de Domnul“. Şi el a mers şi a luat pe Gomer, fiica lui Diblaim; şi ea a rămas însărcinată şi i-a născut un fiu.
Osea 1.2,3
Profeţii şi profeţiile lor – Osea
Pe mulţi dintre profeţii Săi, Dumnezeu i-a îndrumat nu numai să prezinte prin viu grai poporului Cuvântul Său, ci şi să demonstreze lecţii prin propria lor trăire – o misiune grea. Lui Osea i-a fost încredinţată o astfel de sarcină neplăcută. Pentru a ilustra afecţiunea pe care o purta poporului Israel, Dumnezeu a recurs adesea la legătura de căsătorie. Aşadar, pentru a exprima mai convingător necredincioşia de care a dat dovadă Israel faţă de El prin idolatrie, Dumnezeu i-a cerut prorocului Său să se căsătorească cu o femeie imorală, care avea să-i fie necredincioasă.
De la această femeie, Gomer, a avut un fiu, Izreel; o fiică, Lo-Ruhama; şi încă un fiu, Lo-Ami. Dumnezeu i-a spus ce nume să le pună copiilor şi i-a explicat şi semnificaţia lor. Izreel trebuia să le amintească faptul că Dumnezeu avea să răzbune vărsările de sânge ale lui Iehu, pe care le-a făcut atunci când a distrus tot ce a avut legătură cu Ahab în Izreel. Această profeţie i-a fost dată lui Osea pe când Israel se afla, din punct de vedere omenesc, într-un moment de culme a istoriei lui, sub Ieroboam II, strănepotul lui Iehu, împăratul care a domnit cea mai lungă perioadă în Israel. Lo-Ruhama înseamnă „cea fără îndurare“ şi Lo-Ami înseamnă „nu-i poporul Meu“, ambele fiind expresii vii ale judecăţii pe care o va aduce Dumnezeu asupra poporului Său.
Ce frământare şi ce durere trebuie să fi fost în inima lui Osea, omul evlavios, văzând adulterul lui Gomer şi privind la judecata care avea să vină asupra ei şi asupra copiilor ei! Cum a putut Dumnezeu să ceară un asemenea lucru de la el! Cu cât mai adâncă a fost însă durerea lui Dumnezeu de-a lungul secolelor de necredincioşie a poporului Israel, durere cauzată de idolatria în care au continuat să trăiască, în ciuda grijii pline de dragoste pe care El n-a încetat niciodată să le-o arate! Cum răspundem noi la dragostea Sa? Îl întristăm prin mersul nostru, sau căutăm să-I aducem bucurie inimii Sale?
- P. Vedder, Jr.
Joi 8 Ianuarie
Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea … ca să-Şi prezinte Lui Însuşi Adunarea glorioasă, neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci ca să fie sfântă şi fără cusur.
Efeseni 5.25,27
Adunarea este Mireasa lui Hristos, obiectul dragostei Sale şi a desfătării Sale. Oricine este mântuit face parte din Mireasa lui Hristos.
În Vechiul Testament o vedem pe Rut ca exemplu care îi ilustrează pe cei necredincioşi salvaţi prin har şi formând în mod colectiv Mireasa lui Hristos. Ea era o moabită şi deci, ca şi noi, străină faţă de Dumnezeu. Ajunge în ogorul lui Boaz, aşa cum şi noi, necredincioşi fiind, am fost conduşi de Duhul Sfânt la Hristos. Şi cum a întâmpinat-o Boaz! Este însetată? Lăsaţi-o să bea! Îi este foame? Lăsaţi-o să mănânce! La fel şi noi, cât de bineveniţi suntem când venim la Hristos! Eşti însetat? Eşti binevenit la apa vieţii! Eşti flămând? Eşti binevenit să iei din pâinea vieţii! Venind la Boaz, Rut, o străină şi o păgână, a fost făcută mireasa lui iubită şi a primit un loc de onoare. N-a lucrat şi Hristos cu noi în acelaşi fel?
Nu a fost decât o singură Rut şi nu este decât o singură Biserică; un singur trup; o singură mireasă. Înseamnă aceasta oare că toţi cei credincioşi trebuie să părăsească diferitele grupări creştine ca să formeze acea singură Biserică adevărată? Mulţi au gândit aşa, dar este o concepţie total greşită şi nescripturistică. În Corint exista mult faliment; răutate şi diviziuni la tot pasul; şi totuşi vedem că apostolul pune accentul în scrierile către ei pe adevărul că toţi cei credincioşi sunt botezaţi de Duhul Sfânt într-un singur trup. În astfel de condiţii, când mărturia exterioară este în faliment, cum vedem că se întâmplă şi în ziua de astăzi, ce le putem spune copiilor lui Dumnezeu să facă?
Cei credincioşi nu trebuie să rămână în părtăşie cu răul, ci să se despartă de el şi să „urmărească dreptatea, credinţa, dragostea, pacea, cu cei care-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată“ (2 Timotei 2.22). Aici vedem atât de clar calea pe care trebuie s-o urmeze credinciosul ascultător de voia Domnului!
- Stanley
Vineri 9 Ianuarie
El, care, în adevăr, nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?
Romani 8.32
Lui Dumnezeu Îi pasă, într-adevăr, de noi! Acea dragoste care L-a dat pe Domnul Isus să fie răstignit pe cruce pentru noi este inepuizabilă! Gândiţi-vă numai la aceste cuvinte: „Chiar perii capului vostru, toţi sunt număraţi“ (Luca 12.7). Ne gândim noi oare la firele de păr care ne cad de pe cap? El Se gândeşte! Ce remediu potrivit găsim aici pentru îngrijorările noastre! Ştiind cât de binecuvântaţi suntem şi ce mult Se îngrijeşte Domnul de noi, cât de mult greşim faţă de El, Cel care ne-a răscumpărat cu atâta dragoste, când avem chiar şi cea mai mică îndoială în legătură cu grija şi cu preocuparea Lui faţă de noi!
Domnul ne mustră pentru neîncrederea noastră în purtarea Lui de grijă atunci când ne îngrijorăm cu privire la ce vom mânca sau ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca, spunându-ne: „Deci nu vă îngrijoraţi … pentru că Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea“ (Matei 6.31,32). Apoi Domnul ne arată remediul pentru îngrijorările şi necazurile noastre, îndemnându-ne: „Căutaţi dar întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea vi se vor da pe deasupra“ (vers. 33).
Cineva ar putea totuşi să zică: «Ei bine, deşi cunosc toate aceste lucruri, ele parcă nu au asupra mea puterea pe care ar trebui s-o aibă. Ştiu că este ceva nebunesc şi greşit să mă frământ, dar nu pot să nu fiu îngrijorat şi apăsat de probleme». Răspunsul pe care trebuie să-l dăm unor astfel de persoane este unul direct: «Cauţi tu întâi de toate prosperitatea Împărăţiei lui Dumnezeu? Cauţi tu triumful dreptăţii Sale? Vrei tu cu toată inima şi cu sinceritate să-L cunoşti pe Dumnezeu şi să-L slăveşti prin viaţa ta?». Dacă cineva este preocupat de cum ar putea câştiga mai mulţi bani, de cum ar putea dobândi o poziţie în lume sau de cum s-ar putea înălţa mai mult, în orice fel, atunci va fi copleşit de teamă şi de griji; acestea vor apărea dintr-o dată.
Nu-l lăsa pe Satan să te înşele şi să-ţi alunge adevărata odihnă şi bucurie! Soluţia pentru a învinge este una clară: „Căutaţi dar întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui“.
- W. Grant
Speranţa Tu ne-o întăreşti când vezi că ea slăbeşte
Şi-n dragostea Ta către noi, nimic nu Te opreşte.
Căci bunătatea Ta oricând cu mult mai mult întrece
Tot ce gândim sau îndrăznim la Tine să aducem.
Sâmbătă 10 Ianuarie
Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau adesea unul cu altul; şi Domnul a ascultat … şi o carte de aducere-aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei care se temeau de Domnul şi se gândeau la Numele Lui.
Maleahi 3.16
Găsim aici rămăşiţa credincioasă, împrăştiată printre oameni care se încredeau în propria lor dreptate. Ce frumoase trăsături îi caracterizează pe aceşti oameni care au rămas cu adevărat devotaţi Domnului: 1. „Se temeau de Domnul“, 2. „Vorbeau adesea unul cu altul“ şi 3. „Se gândeau la Numele Lui“! El singur era subiectul gândurilor şi al cugetărilor lor.
Se temeau de Domnul. Dacă vrem să fim ca această rămăşiţă, va trebui să ne temem de Domnul cu o teamă sfântă, cum se cuvine caracterului Său sfânt, şi care se manifestă prin ascultare faţă de Cuvântul Său. El singur trebuie să fie Obiectul inimilor noastre, speranţa noastră, refugiul nostru, sprijinul şi ajutorul nostru în mijlocul confuziei şi răului de care suntem înconjuraţi.
Vorbeau adesea unul cu altul. Asemeni lor, şi noi ar trebui să fim atraşi într-o fericită şi sfântă comuniune, care să se manifeste în interesele noastre, în afecţiunile noastre şi în nevoile cu care ne confruntăm. Într-o astfel de comuniune, temerea noastră de Domnul ar fi încurajată şi sprijinită. Este minunat să observăm cum cei care au gândul Domnului sunt cu atât mai aproape atraşi unii faţă de alţii, cu cât răutatea şi corupţia din mijlocul lumii religioase creşte. Într-adevăr, cu cât Satan îşi exercită mai mult puterea, cu atât ei sunt conduşi să stea mai mult împreună, să se apropie mai mult unul de altul.
Se gândeau la Numele Lui. Numele Domnului cuprinde în înţelesul său întreg adevărul despre ce este El. Astfel, de numele „Domnul Isus Hristos“ se leagă semnificaţia tuturor termenilor care îl compun: „Domn“, „Isus“ şi „Hristos“. A ne gândi la Numele Său înseamnă deopotrivă a fi gata să ţinem cu tărie tot adevărul care ne-a fost încredinţat, să apărăm sfinţenia Numelui Său, să afirmăm cu tărie autoritatea şi supremaţia Sa, să-I dăm locul care I se cuvine în mijlocul nostru.
Iahve, Domnul, este Cel pe care se sprijinea întotdeauna nădejdea rămăşiţei şi Cel care putea să satisfacă orice dorinţă a inimii lor. Fie ca şi Hristos să fie un astfel de Domn pentru noi azi.
- Dennett
Duminică 11 Ianuarie
Şi Samson şi tatăl său şi mama sa au coborât … şi au venit la viile din Timna. Şi, iată, un leu tânăr răcnea în calea lui. Şi Duhul Domnului a venit peste el; şi el l-a sfâşiat cum se sfâşie un ied şi nu era nimic în mâna lui.
Judecători 14.5,6
Pe tot cuprinsul Vechiului Testament găsim pasaje care ne aduc înaintea inimilor imagini ale lui Hristos, imagini ale morţii şi ale biruinţei Sale triumfătoare prin înviere. Aceste ilustraţii ne aduc o mare mângâiere, căci vedem încă o dată că lucrarea a fost încheiată. Nu mai este nimic de adăugat la ea, nimic care să trebuiască să fie făcut pentru înlăturarea păcatelor noastre sau pentru a ne deschide calea şi a ne da dreptul să intrăm în glorie. Avem de-a face cu o Persoană care a suferit pentru păcat: El, Cel Drept, a suferit pentru noi, cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. Putem avea părtăşie cu acest Mântuitor victorios şi, prin credinţă, putem fi învingători în urma Lui. Prin biruinţele pe care El le-a câştigat deja, putem spune şi noi, cu înflăcărare: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!“
În versetele care ne stau înainte îl putem observa pe Samson călătorind spre viile din Timna, iar când ajunge acolo, vedem cum un leu îi iese înainte răcnind. La fel a fost şi când a venit Domnul Isus în lume; l-a găsit pe Satan stăpânind şi ieşindu-I în întâmpinare ca un leu răcnind. Cât de viclean a fost planul său de a-L omorî pe copilaşul Isus, punând în gura lui Irod porunca de a fi omorâţi toţi copiii de la doi ani în jos! Cum a încercat el apoi să-L învingă pe Mântuitorul, fie pe faţă, prin ispite, fie pe la spate, prin ura din partea oamenilor!
Dar minunatul Răscumpărător a rămas tare / Şi, ca un miel curat şi fără pată,
Primind săgeţile-arzătoare, /A rezistat până la moarte.
Ni se spune apoi că Duhul Domnului a coborât cu putere peste Samson, care a sfâşiat leul fără să aibă nimic în mână. Domnul Isus nu numai că a rezistat atacurilor lui Satan, dar l-a şi distrus pe cel care avea puterea morţii. El n-a făcut aceasta cu arme omeneşti, căci, atunci când a fost răstignit în slăbiciune, nu avea nimic în mâini. Mâinile şi picioarele I-au fost străpunse. Trecând însă prin moarte şi apoi înviind şi ridicându-Se biruitor din ea, Hristos l-a învins pe Satan şi i-a luat puterea, eliberându-ne de sub puterea morţii. Astăzi, pentru toţi cei ce cred în Fiul lui Dumnezeu, moartea este desfiinţată şi Satan este înfrânt pentru totdeauna.
- H. Mackintosh
Luni 12 Ianuarie
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune adunărilor: „Învingătorului îi voi da din mana cea ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatră, un nume nou scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât cel care-l primeşte“.
Apocalipsa 2.17
În Pergam existau multe învăţături nepotrivite, pe care cei care aveau credinţa adevărată erau chemaţi să le învingă şi să rămână nepătaţi de ele. Erau, mai întâi, cei care ţineau învăţătura lui Balaam. Balac îi ceruse lui Balaam să blesteme pe Israel, dar Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare. Nemulţumit de turnura pe care au luat-o lucrurile, Balaam l-a sfătuit atunci pe Balac să-i ispitească pe israeliţi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. Un idol nu înseamnă nimic, dar în spate lui se găsesc duhurile necurate care îl susţin, pentru a-i înşela pe oameni; în felul acesta, cei care mâncau din lucrurile jertfite idolilor recunoşteau că idolul înseamnă ceva şi, implicit, recunoşteau duhul necurat din spatele idolului. Învingătorul trebuia să refuze de îndată orice astfel de lucru.
Tot în Pergam se mai aflau unii care ţineau învăţătura nicolaiţilor. S-au făcut multe eforturi pentru a se explica faptul că răul pe care l-a adus această învăţătură n-ar prea mai avea însemnătate astăzi. Dar pentru noi este de mare folos să înţelegem semnificaţia lui, pentru că numele de nicolaiţi înseamnă: „conducători ai laicilor“. Cu alte cuvinte, este vorba de o separare între laici şi conducătorii acestora, clericii. Nu toţi dintre cei care îşi iau titlul de „pastor“ caută şi să aibă locul cel mai înalt, cum a făcut Diotref (3 Ioan 9); dar oamenii pun adesea pe cineva mai dotat într-o poziţie de autoritate, mai presus de oamenii obişnuiţi, făcând distincţie între clerici şi laici.
În Apocalipsa 2.6, Domnul ne spune că El urăşte faptele nicolaiţilor. Nu-i urăşte pe oameni, ci faptele şi învăţătura lor. Se observă lămurit că faptele lor i-au determinat curând să adopte drept învăţătură a lor exact ceea ce practicau.
Adevăraţii învingători vor privi acest rău tot atât de grav cât îl vede Domnul Isus, urând deopotrivă şi faptele şi învăţătura nicolaiţilor.
Fie ca şi noi să fim adevăraţi biruitori!
- M. Grant
Marţi 13 Ianuarie
Domnul este bun, un loc întărit în ziua necazului; şi El cunoaşte pe cei care se încred în El.
Naum 1.7
Pe lângă bunătatea Domnului arătată nouă prin manifestările Sale zilnice de milă şi de îndurare, prin credincioşia Lui străluceşte o bunătate încă şi mai mare faţă de noi, exprimată prin darul Unicului Fiu din sânul Tatălui şi prin lucrarea de răscumpărare împlinită de El! Ce adăpost tare este El, ce loc de scăpare pentru noi nu numai în vederea mântuirii noastre finale, ci cu atât mai mult în timpul oricărei zile de necaz care ar veni peste noi! Suntem prea adesea înclinaţi să ne limităm la a atribui sferei cereşti binecuvântările noastre, excluzându-L pe Dumnezeu din viaţa de zi cu zi.
Mergând mai departe, ajungem la condiţia care precedă binecuvântarea noastră: „El îi cunoaşte pe cei care se încred în El“. În Vechiul Testament, cuvântul „a cunoaşte“ redă cu mult mai mult decât ceea ce înţelegem noi prin simpla cunoaştere a unui fapt; „a cunoaşte“ cuprinde aici gândul mai adânc, că El cunoaşte într-un mod aprobator, că-Şi găseşte desfătarea în încrederea noastră în El. Dacă ai învăţat să te încrezi în El în mijlocul greutăţilor zilnice ale vieţii, poţi fi sigur că El Îşi găseşte plăcerea în tine.
Putem găsi multă mângâiere în acest gând, chiar atunci când conştientizăm cât de mici şi de fără însemnătate suntem printre miliardele de oameni de pe pământ. Poate suntem slabi, dispreţuiţi şi nebăgaţi în seamă; poate suntem atât de puţin valoroşi, că nici nu ni s-ar simţi lipsa dacă am dispărea de pe pământ. Şi totuşi, dacă trăim încrezându-ne în El, avem certitudinea că ochii Lui rămân aţintiţi asupra noastră cu aprobare şi cu plăcere.
Domnul nu-i priveşte pe ai Săi ca pe o mulţime, ca pe o masă de oameni, ci îi priveşte pe fiecare în parte. El cunoaşte particularităţile, greutăţile şi nevoile specifice fiecăruia, dar şi credinţa fiecăruia. Poate nu suntem văzuţi prea bine de către fraţii noştri în credinţă; sau poate că presiunea greutăţilor, a necazurilor şi a oboselii ne apasă atât de tare, încât pierdem conştientizarea binecuvântărilor pe care ni le aduce credinţa. Este însă o mare mângâiere să ne putem aduce aminte în astfel de împrejurări că ochii Domnului sunt aţintiţi asupra noastră şi că „El îi cunoaşte pe cei care se încred în El“.
- G. Spafford
De sus, din slava senină, Domnul priveşte pe-ai Săi
Ochiul Lui toate le-alină, mai mult de-atât ce mai vrei?
Chiar când vuieşte furtuna şi fierb de ură cei răi,
Domnul ţi-e scut totdeauna, mai mult de-atât ce mai vrei?
Miercuri 14 Ianuarie
Îndepărtaţi aluatul vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, după cum voi sunteţi fără aluat. Pentru că şi Paştele vostru, Hristos, a fost jertfit; de aceea să ţinem sărbătoarea nu cu aluat vechi, nici cu aluat de răutate şi de viclenie, ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului.
1 Corinteni 5.7,8
În harul Său, Dumnezeu ne-a pus pe terenul răscumpărării, după planul Său din veşnicie. Am dori să atragem atenţia asupra caracterului vieţii unui creştin în trecerea lui prin această lume. În Exod 12 şi 13 vedem că Sărbătoarea Azimelor se află în strânsă legătură cu Sărbătoarea Paştelui. „În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, seara, veţi mânca azime, până în ziua a douăzeci şi una a lunii, seara“. „Şapte zile să mănânci azime; şi în ziua a şaptea este sărbătoare pentru Domnul“. Apostolul Pavel ne explică aici semnificaţia şi aplicaţia pentru noi, azi, a acelei sărbători. Pe scurt, Dumnezeu pretinde ca cei răscumpăraţi ai Săi să ducă vieţi sfinte; sfinţenia trebuie să caracterizeze şi să fie semnul distinctiv al întregii lor călătorii prin deşertul acestei lumi. Este nespus de important ca cel credincios să-şi amintească mereu acest fapt.
Sunt două aspecte de observat aici, unul negativ şi celălalt pozitiv. Prin aspectul negativ înţelegem că trebuie să ne păzim pe noi înşine de întinăciunile acestui loc, să ne păstrăm nepătaţi de lume; iar prin aspectul pozitiv înţelegem dobândirea unui caracter potrivit cu gândul şi cu natura lui Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu le-a interzis israeliţilor să folosească aluatul (imaginea răului) ne duce cu gândul la versetul: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt“, care ne vorbeşte atât de clar despre separarea de rău.
Vechiul Testament este plin de astfel de atenţionări cu privire la pericolul şi căile prin care ne putem murdări sau pângări şi este bine ca cel credincios să le privească cu seriozitate, pentru ca, prin puterea Duhului lui Dumnezeu, să se poată păzi de cel rău care încearcă să-l atingă cu ispitele lui. Puterea de a te păstra curat şi de a te păzi ca să nu fii pângărit de rău stă în cultivarea zilnică a sfinţeniei.
Joi 15 Ianuarie
Nu cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i în adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul.
Ioan 17.15‑17
Hristos glorificat este prezentat ca Modelul de imitat pentru cei ai Săi. El este întruchiparea sfinţeniei conform standardelor lui Dumnezeu. Însuşi Domnul, când vorbeşte Tatălui despre cei ai Săi, spune: „pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr“ – adică în adevărul a ceea ce este El astăzi, ca Om glorificat (Ioan 17.19). Acest gând poate lucra şi modela sufletele celor ai Săi, făcându-i tot mai asemănători cu El. În Romani 8.29 găsim gândul că Dumnezeu ne-a rânduit mai dinainte (sau ne-a predestinat) să fim asemenea chipului Fiului Său. În 2 Corinteni 3.18 de asemenea citim: „Iar noi toţi, privind ca într-o oglindă, cu faţa descoperită, gloria Domnului, suntem transformaţi în acelaşi chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului“.
Iată câteva gânduri legate de acest subiect: 1. nimic din ceea ce nu ajunge la asemănarea cu Hristos nu reprezintă o sfinţenie după gândul lui Dumnezeu; 2. putem creşte în asemănarea cu El numai preocupându-ne, meditând şi contemplându-L pe El şi gloria Sa; 3. nu vom ajunge în mod deplin asemenea Lui (sau ca El) până când nu-L vom vedea aşa cum este; 4. putem adăuga aici şi acest gând: cunoaşterea şi conştientizarea faptului că vom fi ca El, după cum este planul lui Dumnezeu din veşnicie, ne conferă o încurajare puternică şi constantă pentru a ne curăţi pe noi înşine, după cum El este curat (vezi 1 Ioan 3.3).
Numai printr-o cultivare continuă a acestui aspect pozitiv al sfinţeniei putem obţine puterea de a ne păzi de necurăţiile acestei lumi şi puterea de a creşte zilnic în asemănarea cu Domnul nostru binecuvântat. Iar cu cât gândurile noastre vor fi mai preocupate de Hristos, cu atât mai intimă va fi părtăşia de care ne vom bucura, cu atât mai mult ne vom desfăta de slava Sa şi cu atât mai fierbinte vom dori să-L cinstim pe El şi să-I fim Lui plăcuţi; în felul acesta vom fi feriţi de orice ar putea umbri sau întuneca comuniunea noastră cu El şi cu dragostea Sa.
Vineri 16 Ianuarie
Înţelepciunea femeilor le zideşte casa, dar nebunia o surpă cu mâinile ei.
Proverbe 14.1
Nu este nicio îndoială că misiunea de a păstra unitatea şi stabilitatea familiei rămâne în mâinile femeii şi că tot ceea ce face ea are o influenţă puternică asupra copiilor. Biblia spune despre bărbat că este capul într-o familie, iar despre femeie, că este ajutorul potrivit al bărbatului. Când se spune: „Soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, cum se cuvine în Domnul“ (Coloseni 3.18), se foloseşte un termen militar care înseamnă „a-şi ocupa poziţia după gradul care i s-a dat“, nicidecum de „a servi umil“, cum vedem că se cere slujitorilor. Dacă femeia îşi ia poziţia şi rolul pe care i le-a atribuit Dumnezeu, aceasta este calea spre reuşita ei în familie; căci problemele apar întotdeauna atunci când nu ne împlinim rolurile pe care ni le-a încredinţat Dumnezeu.
Despre Rahela şi despre Leea citim că „au zidit amândouă casa lui Israel“ (Rut 4.11). Să observăm că nu se spune despre Iacov că ar fi zidit casa, punându-se astfel accentul pe influenţa remarcabilă pe care o au femeile asupra copiilor şi caselor lor. Prin supunerea lor, femeile pot descoperi că soţii lor necredincioşi pot fi câştigaţi „fără cuvânt, prin purtarea soţiilor“ (1 Petru 3.1). Să observăm de asemenea ce efect a avut asupra lui Timotei credinţa bunicii sale Lois, precum şi a mamei sale, Eunice (2 Timotei 1.5).
Mamelor, vă daţi voi seama ce influenţă puternică aveţi asupra copiilor voştri cât timp ei sunt încă mici? Ţineţi minte, voi suntem ca nişte Biblii vii pentru copii! Da, sunteţi cu adevărat! Copiii învaţă roadele Duhului prin voi, privind la viaţa voastră. Zilnic copiii voştri transferă în vieţile lor modelul vostru de vorbire, evlavia voastră, viaţa voastră de rugăciune, atitudinea voastră faţă de bani, faţă de lucrurile materiale şi încă multe altele.
„Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; fiii tăi, ca nişte ramuri de măslin în jurul mesei tale. Iată, aşa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul“ (Psalmul 128.3,4). Dacă am realiza cu adevărat ce rol important ne-a oferit Dumnezeu, atunci vieţile noastre ar fi transformate!
- Kurlan
Sâmbătă 17 Ianuarie
Vai de ei! pentru că au mers pe calea lui Cain şi s-au dedat rătăcirii lui Balaam, pentru răsplată, şi au pierit în răzvrătirea lui Core!
Iuda 11
Care anume este „calea lui Cain“? Geneza 4 ne învaţă cum Cain a vrut să se apropie de Dumnezeu pe baza muncii şi a eforturilor sale proprii. „Cain a adus un dar Domnului din roadele ogorului“. Probabil că a strâns şi a adus un buchet din cele mai frumoase şi mai plăcut mirositoare flori din grădinile sale şi un coş asortat cu fructe delicioase şi cu multe alte roade ale pământului. Darul său nu a fost însă primit. De altă parte, Abel a adus ca jertfă un miel; şi Biblia spune: „Prin credinţă, Abel I-a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin care a primit mărturie că este drept, Dumnezeu mărturisind despre darurile lui; şi prin ea vorbeşte el încă, deşi a murit“ (Evrei 11.4).
Faptul că Abel şi-a adus darul prin credinţă înseamnă că auzise şi luase aminte la istorisirea părinţilor săi cu privire la ce fel de jertfă dorea Dumnezeu de la el, deoarece credinţa vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 10.17). Iar dacă Abel a auzit această relatare, cu siguranţă că şi Cain a auzit-o. Cain însă a persistat în calea sa greşită, refuzând să urmeze îndrumarea Domnului; i se oferise posibilitatea de a veni la Dumnezeu prin intermediul unui animal jertfit, conştientizând nevoia după un răscumpărător, dar a refuzat. Ca urmare, a devenit un ucigaş şi un fugar blestemat şi rătăcitor pe pământ. Aşadar, „calea lui Cain“ înseamnă susţinerea convingerii că cineva poate fi acceptat de Dumnezeu pe baza propriilor eforturi. Iar după cum Cain a devenit primul ucigaş şi persecutor al adevăraţilor credincioşi, la fel s-a întâmplat şi în istoria Bisericii: acesta este caracterul învăţătorilor falşi şi apostaţi cu privire la care ne avertizează Iuda. Mottoul celui credincios este: „Vin înaintea Ta cu mâinile goale; şi cu simplitate mă bizuiesc pe lucrarea de la cruce“.
- M. Behnam
Ale mele încercări să fac bine tot mai mult,
Zelul meu chiar ne-ncetat, lacrimile ce-am vărsat
Nu pot şterge vreun păcat: al Tău sânge, numai el.
Duminică 18 Ianuarie
Îi vor pune numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternităţii, Domn al păcii.
Isaia 9.7
Aceste nume ale Domnului Isus despre care vorbeşte aici profetul Isaia vor fi manifestate pe deplin în timpul Mileniului. Cu toate acestea, cel credincios nu trebuie să aştepte până în „acea zi“ ca să se poată bucura şi ca să-şi poată însuşi prin credinţă binecuvântările minunate pe care le conţin aceste nume.
- Minunat – Acest cuvânt înseamnă „extraordinar, miraculos“, ceea ce stârneşte admiraţie şi uimire prin intermediul lucrărilor miraculoase de putere arătate de Dumnezeu în creaţie sau prin intervenţiile Sale minunate în folosul poporului lui Dumnezeu (Judecători 13.18).
- Sfetnic – Acest cuvânt cuprinde ideea de „sfătuitor“ şi era adesea folosit pentru a-i denumi pe cei înţelepţi care îi sfătuiau pe împăraţi. Mesia urma să fie înzestrat cu „Duh de sfat“ (Isaia 11.2). Împărăţia lui Hristos, care este gata să vină, va fi condusă de El după înţelepciunea Sa măreaţă şi după sfatul Său. Pănă atunci, noi astăzi putem găsi numai la El îndrumare şi ajutor în multele dileme ale vieţii.
- Dumnezeu puternic (Ebraică: El Gibbor) – El este cel mai vechi şi fundamental dintre numele evreieşti pentru Dumnezeu. Acest nume denotă tărie, putere şi supremaţie. Gibbor înseamnă puternic sau erou, „cel puternic“. Domnul Isus este Elohim arătat sau manifestat în carne (1 Timotei 3.16). Acest Om Puternic poate nu numai „să mântuiască“, ci „poate să şi păstreze“.
- Părinte al eternităţii – Hristos este izvorul şi Cel care susţine veacurile. Acest nume descrie legătura Sa cu timpul, nu poziţia Sa în Dumnezeire. El este Viaţa veşnică şi Originea, Iniţiatorul acesteia pentru cei care cred.
- Domn al păcii – El va pune capăt războaielor şi va desfiinţa tot „complexul industrial militar“. Armele de război vor fi transformate în unelte de agricultură şi „nici nu vor mai învăţa războiul“ (Isaia 2.4). Noi, cei credincioşi, putem spune că El este „pacea noastră“, căci El „a făcut pace“ pentru noi prin sângele Lui şi astfel noi avem „pace în credinţă“ (Efeseni 2.14; Coloseni 1.20; Romani 15.13).
- Reynolds
Luni 19 Ianuarie
Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ.
Apocalipsa 3.10
Aceste cuvinte deosebit de preţioase au fost adresate către îngerul adunării din Filadelfia. Îngerul este văzut ca reprezentant al adunării sau, cu alte cuvinte, ca „cel care are urechi (să audă)“. Nu este oare imperios necesar pentru fiecare credincios să aibă urechea deschisă, ca să audă ce spune Duhul lui Dumnezeu adunărilor? Unii ar putea să se laude în mod fals, pretinzând că sunt asemenea credincioşilor din Filadelfia. În ce ne priveşte, în loc să pretindem o astfel de poziţie, să luăm mai degrabă seama în ce măsură apreciem noi ceea ce Domnul laudă şi recomandă aici, când Se adresează adunării. Filadelfia înseamnă „dragoste frăţească“, o dragoste adevărată, sinceră şi neprefăcută, manifestată faţă de toţi aceia care sunt răscumpăraţi cu sângele preţios al lui Hristos.
Domnul Îşi arată aprecierea şi lauda şi îi încurajează, spunând: „Ai puţină putere şi ai păzit Cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit Numele Meu“ (Apocalipsa 3.8). Se poate spune acelaşi lucru şi despre noi? Să nu ne grăbim să pretindem că ar fi aşa, ci mai degrabă să fim preocupaţi ca acest fapt să fie valabil şi pentru noi.
Să privim mai în profunzime şi celelalte cuvinte ale Domnului: „Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării“. Ceasul încercării este „Necazul cel Mare“, cel mai cumplit şi mai înspăimântător timp care s-a pomenit vreodată pe pământ. Va fi un timp de încercare pentru cei care locuiesc pe pământ, nu însă pentru cei care-şi au cetăţenia în ceruri.
Observaţi că Domnul nu spune că-i va păzi pur şi simplu de necaz, ci „de ceasul încercării“ sau „afară din ceasul încercării“. Singurul mod în care putem fi ţinuţi afară din acest ceas este să fim luaţi cu totul din lume. Atât cei credincioşi aflaţi în viaţă, cât şi cei care au murit deja, vor fi răpiţi într-o clipă ca să-L întâlnească pe Domnul în văzduh.
Şi să ne aducem mereu mai mult aminte de ceea ce spune Domnul aici: „Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele“. El aşteaptă cu răbdare să-Şi împlinească cuvântul promisiunii Sale, că va reveni să ne ia cu El. De aceea, fiecare credincios ar trebui să aştepte şi el cu răbdare venirea Domnului Isus.
- M. Grant
Marţi 20 Ianuarie
Şi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sunt toţi tinerii?“ Şi el a zis: „A mai rămas cel mai mic şi, iată, paşte oile“. Şi Samuel a zis lui Isai: „Trimite şi adu-l. Pentru că nu vom şedea la masă până nu vine el aici“. Şi a trimis şi l-au adus. Şi el era rumen şi cu ochii frumoşi şi cu înfăţişarea frumoasă. Şi Domnul a zis: „Ridică-te, unge-l, pentru că acesta este!“ Şi Samuel a luat cornul cu undelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor săi. Şi Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea.
1 Samuel 16.11‑13
„Cu siguranţă, nu poate fi el cel ales“, s-a gândit Isai. Dar omul nu poate înţelege căile lui Dumnezeu. Instrumentul de care Dumnezeu urma să Se folosească era acum şi dispreţuit şi trecut cu vederea de către oameni. „Ridică-te, unge-l, pentru că acesta este“, vine răspunsul perfect al lui Dumnezeu şi la gândurile lui Isai şi la cele ale lui Samuel.
Şi ce îmbucurător este să privim ce slujbă avea David: „iată, el paşte oile“! Mai târziu, Domnul va face referire la aceasta, când îi va spune lui David: „Te-am luat din staul, dinapoia oilor, ca să fii conducător peste poporul Meu, peste Israel“. Şi nu este nimic care să poată ilustra într-un mod mai lămurit gândurile lui Dumnezeu cu privire la slujba de împărat decât munca unui păstor. Într-adevăr, dacă spiritul în care este făcută slujba de împărat nu este cel al unui păstor, atunci s-a greşit ţinta finală. Regele David a pătruns în întregime înţelesul acestui fapt, după cum vedem în aceste cuvinte mişcătoare pe care le-a rostit înaintea Domnului: „Dar aceste oi, ce au făcut?“ (2 Samuel 24.17).
Poporul era turma Domnului, şi el, ca păstor al Domnului, îngrijea de ei şi îi păştea pe munţii lui Israel, după cum păscuse oile tatălui său în ţinutul izolat al Betleemului. Caracterul său blând şi curajos de păstor nu s-a schimbat când a urcat de la staul la tron, înlocuind toiagul de păstor cu sceptrul împărătesc. Nu, el era încă păstorul şi se simţea responsabil să protejeze turma Domnului de leii şi de urşii care pândeau necontenit în jurul staulului.
- H. Mackintosh
Miercuri 21 Ianuarie
De aceea, iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustiu şi voi vorbi inimii ei. Şi de acolo îi voi da viile ei, şi valea Acor ca uşă a speranţei; şi va cânta acolo ca în zilele tinereţii ei şi ca în ziua când s-a suit din ţara Egiptului.
Osea 2.14,15
Profeţii şi profeţiile lor – Osea
Osea a trebuit să sufere mari dezamăgiri din partea soţiei sale, Gomer. Şi totuşi el a iubit-o şi s-a îngrijit de ea. A cumpărat-o chiar pentru el însuşi şi i-a zis: „Rămâi pentru mine multe zile, să nu comiţi adulter şi să nu fii a altuia, şi voi fi şi eu pentru tine“ (cap. 3.2,3). Nu orice bărbat sau femeie din ziua de astăzi ar putea să se poarte cu atâta bunătate şi dragoste faţă de un partener necredincios şi infidel. Aţi fi în stare să faceţi ca şi el?
Dumnezeu a folosit problemele din căsătoria lui Osea ca să ilustreze greutăţile pe care El Însuşi le-a avut în relaţia Sa cu poporul Israel. Din nou şi din nou, Israelul, ilustrat ca fiind soţia lui Iahve, a mers după idoli şi s-a arătat necredincioasă faţă de El. Şi totuşi El a iubit-o şi a continuat să-i poarte de grijă cu răbdare, cu blândeţe, sprijinind-o cu tandreţe în orice împrejurare în care s-ar fi aflat. Şi, contrar a ceea ce gândesc cei mai mulţi oameni, Dumnezeu nu a abandonat-o nicio clipă, chiar dacă Israelul a trebuit să treacă prin încercări grele, prin necazuri mari şi prin suferinţă. El îşi iubeşte încă poporul pământesc. Promisiunile pe care le-a făcut rămân neclintite; nu se pot schimba. Urmează încă să se împlinească toate!
Când această dispensaţie a harului, cea mai lungă dintre perioadele căilor lui Dumnezeu cu oamenii, se va încheia şi Biserica va fi răpită în slavă, Dumnezeu Îşi va relua planurile şi căile Sale cu poporul Său pământesc. În prezent se întâmplă după cum a spus Osea în profeţia sa: „fiii lui Israel vor rămâne multe zile fără împărat şi fără căpetenie şi fără jertfă şi fără stâlp şi fără efod sau terafimi“. Cât de mult aşteaptă Dumnezeu ziua când „după aceea, fiii lui Israel se vor întoarce şi-L vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor şi pe David, împăratul lor“ (cap. 3.4,5)! De-a lungul profeţiei lui Osea găsim multe detalii mişcătoare care ne arată cum va lucra El atunci în bunătatea Lui şi cum va întoarce la El inimile celor din poporul Său.
- P. Vedder, Jr.
Joi 22 Ianuarie
Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice, faceţi cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune şi prin cerere cu mulţumiri; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înţelegere, va păzi inimile voastre şi gândurile voastre în Hristos Isus.
Filipeni 4.6,7
Pacea lui Dumnezeu în locul grijilor pământeşti! Ce schimb binecuvântat! Cât de nemăsurată este pacea lui Dumnezeu! Cât de nenumărate sunt îngrijorările noastre! Şi totuşi, inima împovărată poate găsi uşurare şi alinare deplină atunci când se bucură de pacea lui Dumnezeu.
Care este secretul? Cum putem găsi alinare şi, mai mult decât atât, cum putem găsi pace deplină? Aflăm secretul binecuvântat în versetul nostru: prin rugăciune şi prin cerere înaintea lui Dumnezeu! Dar fiecare rugăciune trebuie să fie însoţită de mulţumiri. Soluţia nu este nepăsarea sau indiferenţa stoicului. Această pace este cu totul deasupra puterii de pricepere a omului natural.
Biblia este plină de exemple de bărbaţi şi de femei, oameni ai rugăciunii, unii umili, alţii puternici, ale căror cereri au fost ascultate de Dumnezeu. Dar rugăciunea trebuie să fie susţinută de mulţumire. De ce? Pentru că am primit de la Dumnezeu infinit mai mult decât vom cere vreodată. Şi lui Dumnezeu Îi face plăcere să vadă un om mulţumitor care vine înaintea Lui cu cererea sa!
Dumnezeu cunoaşte toate nevoile noastre şi ştie totul în legătură cu ceea ce-I cerem noi, dar Lui Îi place să audă strigătele şi rugăminţile venite de la copiii Săi, istoviţi şi împovăraţi cum sunt ei. Apoi, pe măsură ce pacea lui Dumnezeu pătrunde în suflet, îngrijorarea dispare şi inima rămâne liniştită. S-ar putea să nu primim un răspuns direct la problema noastră; ţepuşul poate rămâne încă în carne (vezi 2 Corinteni 12.7), dar inima şi mintea primesc odihnă prin liniştea adâncă şi veşnică care vine de sus.
Acest mod binecuvântat de a lucra al lui Dumnezeu este probabil una dintre cele mai desăvârşite şi mai încântătoare dovezi ale autenticităţii promisiunilor lui Hristos. Fie ca să cunoaştem cu toţii mai bine adâncimile păcii lui Dumnezeu, ca să-i putem îndruma şi pe alţii spre acest unic loc unde poate fi găsită pacea lui Dumnezeu.
- H. Bickersteth
Furtuna chiar de s-ar stârni şi valuri mari de ar veni
E linişte în adăpost, `naintea tronului de har.
E îndurare-n acel loc şi pacea umple inima
Ea se revarsă peste tot: ceresc e tronul Său de har.
DETALII pe == http://www.bibliq.org/ROMANIA/DEA-2009.htm
///////////////////////////////////////
Lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră (2 Cor 3:17-20)
2 Corinteni 3:17. Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
Efeseni 5:10. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului 11. şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. 12. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. 13. Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina. 14. De aceea zice: „Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.” 15. Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. 16. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. 17. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. 18. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. 19. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. 20. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
De ce să fim plini de Duhul?
- a) Dacă Duhul Sfânt (untdelemnul) lipsește din noi, în scurt timp lumina se va stinge și este pericolul să pierdem intrarea în Împărăția lui Dumnezeu.
Matei 25:8. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” 9. Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” 10. Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. 11. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” 12. Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”
- b) Dacă Duhul Sfânt nu ne umple inima și mintea noastră, atunci noi suntem în pericol de a cădea din nou în robia păcatului și a duhurilor rele.
Luca 11:24. Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.” 25. Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită. 26. Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”
Cum să fim plini de Duhul?
- Prin lepădarea de noi înșine
- Prin Cuvântul lui Dumnezeu
- Prin rugăciune
- Prin predarea totala în mana Lui
- Prin manifestarea Duhului în noi în fiecare zi
- a) prin roada Lui
- b) prin darurile duhovnicești
Cine este Duhul Sfânt?
- Duhul Sfânt este o persoana
- a) Posedă atribuțiile unei persoane
– inteligenta (rațiune, cunoștință)
1 Corinteni 2:10-11 Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu.
– sentiment (poate fi întristat, dragoste)
Efeseni 4: 30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
Romani 15:30 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,
– voința
1 Corinteni 12: 11 Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.
- b) Prezintă caracteristicile unei persoane
– El trebuie ascultat
Fapte 10: 19-21 Şi, pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-azis: „Iată că te caută trei oameni; scoală-te, coboară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căciEu i-am trimis.” Petru deci s-a coborât şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?”
– Poate fi mințit
Faptele Apostolilor 5:3 Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
– Poate întâmpina împotrivire
Faptele Apostolilor 7:51 … Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.
– Poate fi întristat
Efeseni 4:30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
– Poate fi batjocorit
Evrei 10:29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
– Se poate păcătui împotriva Lui
Matei 12:32 Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
- c) Acționează ca o persoana
– Ne călăuzește
Ioan 16:13 Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
– Ne convinge de păcat
Ioan 16:8 Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.
– Face minuni
Faptele Apostolilor 8:39 Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,
– Mijlocește
Romani 8:26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră:căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
- Duhul Sfânt este Dumnezeu
- a) Numele Sale ne arata Dumnezeirea Lui
În mai multe cazuri Numele Său este legat de celelalte două persoane ale divinității
– Duhul lui Isus
Faptele Apostolilor 16:7 Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.
– Duhul Dumnezeului nostru
1 Corinteni 6:11 Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.
– Duhul Domnului
Luca 4:18 „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi
– Un alt Mângâietor, în greacă înseamnă “un altul de același fel”
Ioan 14:16 Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;
- b) Atributele Sale ne arată că este Dumnezeu
– atotputernic
Zaharia 4:6 Atunci el a luat din nou cuvântul şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!
– atotprezent
Psalmii 139:7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta?
– atotștiutor
1 Corinteni 2:10 Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.
- c) Acțiunile Sale ne arată că este Dumnezeu
– El a lucrat în creație
Geneza 1:2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de apeera întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.
– El a generat nașterea din fecioară
Luca 1:35 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
– El i-a inspirat pe cei care au scris Scripturile
2 Petru 1:21 Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.
– El efectuează nașterea din nou
Ioan 3:5 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacănu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
Care este lucrarea Duhului Sfânt?
- a) Duhul Sfânt este continuatorul lucrării Domnului Isus
Ioan 14: 16-17 Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mangaietor, care sa ramana cu voi in veac; si anume Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi si va fi in voi.
- b) Duhul Sfânt descoperă adevărul divin
Ioan 14:26 Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
- c) Duhul Sfânt dovedește lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata
Ioan 16:8 Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.
- d) Duhul Sfânt trebuie primit de om
– El este dat celui ce crede
Ioan 7:38-39 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
Efeseni 1:13 Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit
Galateni 3:13-14 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” – pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.
– El este dat celui ce ascultă
Faptele Apostolilor 5:32 Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
– Duhul Sfânt îl primim atunci când îl acceptăm pe Domnul Isus ca Salvator și Domn în viața noastră
Ioan 7:39 Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
Romani 8:15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!”
2 Corinteni 1:22 El ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului.
- e) Duhul Sfânt ne botează ca și credincioși
– Botezul Duhului Sfânt este actul prin care noi suntem integrați în Trupul lui Hristos
1 Corinteni 12:13 Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh,ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.
– Prin botezul Duhului suntem făcuți mădulare ale Trupului lui Hristos
1 Corinteni 12: 11-12 Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos.
- f) Duhul Sfânt lucrează la sfințirea credincioșilor
– Transformă viața noastră făcând ca în noi să se vadă Hristos
2 Corinteni 3:18 Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.
– Crează unitatea între credincioși
Galateni 3:27-28 Toti care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.
– Ne dă puterea să fim martori ai Domnului Isus
Faptele Apostolilor 1:8 Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”
– Duhul Sfânt rodește în noi roada Lui
Galateni 5:22-23 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
– Ne dă daruri duhovnicești ca să slujim lui Dumnezeu și spre folosul altora
1 Corinteni 12:7. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. 8. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; 9. altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; 10. altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.
Simion Ioanăș
https://paginacrestina.wordpress.com/lucrarea-duhului-sfant-in-viata-noastra-2-cor-317-20/
//////////////////////////////////////
Șapte păcate împotriva Duhului Sfânt
„Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 2:10)
Cele șapte păcate împotriva Duhului Sfânt
1) Împotrivirea – Faptele apostolilor 7:51 „…Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.”
2) Batjocorirea – Evrei 10:29 „Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?”
3) Întristarea – Efeseni 4:30 „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.”
4) Ispitirea – Faptele apostolilor 5:9 „Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.””
5) Mințirea – Faptele apostolilor 5:3 „Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?”
6) Stingerea – 1 Tesaloniceni 5:19 „Nu stingeţi Duhul.”
7) Hula – Matei 12:31 „De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.”
https://predicascrisa.wordpress.com/h/hutan-iosif/sapte-pacate-impotriva-duhului-sfant/
//////////////////////////////////////
„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt!” ( Păcatul împotriva Duhului Sfânt)”
„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4:30)
Luni, 13 martie – „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt!” (1)
- Citeşte Efeseni 4:30. Pavel foloseşte aici imperativul. Ce înseamnă să-L întristăm pe Duhul Sfânt?
Duhul Sfânt este o persoană divină, nu o forţă divină. De aceea, are capacitatea de a Se întrista. Dar prin ce fapte şi atitudini ale noastre îl putem întrista? Să nu uităm că una dintre lucrările Sale este aceea de a ne deschide ochii ca să vedem păcatul (Ioan 16:8). El ne îndrumă la Isus, care ne iartă păcatele şi ne sfinţeşte. El este numit „Sfânt”. Aceasta înseamnă că El urăşte păcatul, că Se bucură când ascultăm de Dumnezeu în toate şi când gândurile şi cuvintele noastre sunt curate şi sfinte. Aceasta înseamnă, pe de altă parte, că El este îndurerat când nutrim un comportament nedemn de chemarea care ne-a fost făcută. Decizia noastră de a ne alipi de păcat sau de a micşora gravitatea păcatului îl mâhneşte. Iar a-L întrista pe Duhul Sfânt este o faptă gravă.
Îndemnul lui Pavel din Efeseni 4:30 de a nu-L întrista pe Duhul Sfânt apare în cadrul comentariului său despre viaţa de dinainte şi de după convertirea la Hristos. Ca făpturi noi în Hristos, ar trebui să fim răbdători şi blânzi unii cu alţii, să ne îngăduim unii pe alţii în dragoste şi să căutăm să păstrăm unirea Duhului prin legătura păcii (Efeseni 4:2,3). Fiind înnoiţi în duhul minţii noastre (Efeseni 4:23), noi îl urmăm pe Hristos, Capul nostru (Efeseni 4:15), şi nu mai trăim ca păgânii în deşertăciunea gândurilor noastre (Efeseni 4:17). Dimpotrivă, ducem o viaţă plăcută lui Dumnezeu (Efeseni 4:24-31).
Când permitem lucrurilor rele amintite în capitolul 4 să-şi facă cuib în inimă şi să se manifeste în cuvintele şi faptele noastre, îl întristăm pe Duhul Sfânt. A-L întrista pe Duhul Sfânt înseamnă a refuza prezenţa Sa sfinţitoare şi puterea Sa transformatoare, a-L sfida prin continuarea cu bună ştiinţă a unei vieţi de păcat.
Duhul Sfânt nu este indiferent la modul în care trăim. Citeşte Efeseni 4:25-31 şi alcătuieşte o listă cu comportamentele care-L întristează. De ce este Duhul Sfânt întristat de aceste atitudini?
https://tv.intercer.net/predici/11-3-sa-nu-intristati-pe-duhul-sfant-1-st11-pacatul-impotriva-duhului-sfant.html
///////////////////////////////////////
Dumnezeirea Duhului Sfant
Nici o alta doctrina crestina nu a fost rastalmacita în asa masura ca cea referitoare la Dumnezeirea Duhului Sfânt. Unii, neaga Persoana si Dumnezeirea Duhului Sfânt, crezând ca Duhul Sfânt este o forta, o energie cosmica, în timp ce altii exagereaza crezând ca tot ce fac este de la Duhul Sfânt.Dorinta noastra în aceste rânduri, este sa furnizam o învatatura echilibrata si Biblica, cu privire la Divinitatea Duhului Sfânt.Când vorbim despre Sfânta Scriptura, trebuie sa amintim ca în Noul si Vechiul Testament, se vorbeste despre Persoana Duhului Sfânt de 85 de ori; în Vechiul Testament sunt mentionate 18 denumiri, iar in Noul Testament de 39 de denumiri. De asemenea trebuie mentionat ca în Teologie, atunci când se vorbeste despre Sfânta Treime, sau Triunitatea, nu exista o ierarhizare a Persoanelor Treimice, în sensul unei gradatii de marime si importanta a unei Persoane fata de celelalte doua. Dumnezeu este : Dumezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfânt.Au fost însa crestini si poate mai sunt si astazi unii care din necunostinta de cauza, înclina sa creada ca Dumnezeu Tatal, ar fi mai vechi si mai mare, iar de aici si concluzia ca ar fi mai important decât Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant, deoarece, El i-ar fi Nascut si Purces pe
ceilalti doi. Avându-si originea si cauza în Tatal, rezulta prioritate, o vechime si o importanta a Tatalui fata de Fiul si de Duhul Sfant.Greselile si confuziile care s-au produs în eforturile oamenilor de-a sonda misterul Sfintei Treimi, au provenit de acolo, ca omul, fiinta marginita, cautând sa cuprinda si sa înteleaga Tainele Dumnezeirii celei Nemarginite, a silit Nemarginirea sa intre în categoriile de cauza, Timp si Spatiu. Despre cele Trei Persoane ale Dumnezeirii, trebuie spus de la început, ca noi oamenii, nu am fi ajuns niciodata cu puterile sau cunostintele noastre omenesti, sa ne dam seama de existenta Lor, daca Dumnezeu nu ar fi binevoit sa Se descopere prin Cuvântul scris si prin Fiul Sau.Revelatia Divina a Vechiului si Noului Testament, nu are ca scop expunerea tuturor Tainelor Divinitatii, ci are ca scop, descoperirea tuturor Invataturilor necesare pentru Mântuirea omului. Astfel dar, Duhul Sfânt este de aceeasi Fiinta cu Dumnezeu Tatal si cu Dumnezeu Fiul. Mântuitorul însusi ne învata ca Duhul Sfânt este Mângâietorul si ca are Fiinta Dumnezeiasca dela Tatal prin purcedere: – Când v-a veni Mângâietorul,
Dumnezeirea Duhului Sfânt pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul Adevarului, care purcede de la Tatal, El, v-a marturisi despre Mine – Ioan 15:26. Cu alte cuvinte, nu spunem ca Duhul este în Fiul, dar Il numim Duhul Fiului, sau Fiul si Duhul sunt din Tatal, adica, Duhul Sfânt a existat din totdeauna, deci, nu trebuie sa credem ca El a fost altceva înainte de-a fi Duh Sfânt si ca ar fi progresat pâna a ajuns Duhul Sfânt. Înca din primele secole, crestinii au avut printre ei, eretici, care au înteles gresit Dumnezeirea Duhului Sfânt numiti pneumatomahi. Ei sustineau ca Duhul Sfânt este creat, un slujitor al Tatalui si Fiului, si separat în esenta de Ei. În anul 381 AD, a avut loc Sinodul dela Constantinopol, unde aceasta erezie a fost condamnata, iar ereticii au fost exclusi din Biserica. Acolo s-a statornicit o învatatura corecta despre Persoana si Dumnezeirea Duhului Sfânt. Învatatura corecta a Bibliei, nu afirma ca ar fi 3 Dumnezei, Tatal, Fiul si Duhul Sfânt, ceea ce afirma Biblia este faptul ca exista o singura Dumnezeire, dar sunt 3 Persoane care compun Dumnezeirea. Nu putem numi un Dumnezeu Perfect daca mai are nevoie de înca unul sau de înca alti doi Dumnezei alaturi, care sa aibe atribute diferite, de aceea întelegem ca avem o Singura Dumnezeire. Întelegem deci ca Duhul Sfânt este membu al Dumnezeirii si deci este Divin. Principalele argumente ale Divinitatii Duhului Sfânt sunt:
- Atributele Duhului Sfânt similare cu ale Tatalui si Fiului
Daca Tatal si Fiul dau viata si Duhul da viata Ioan3:5-6; Iov 33:4
Daca Tatal si Fiul sunt Lumina si Duhul este Lumina 1 Cor: 2:9-12
Daca Tatal si Fiul sunt Dragoste si Duhul este Dragoste Rom 8:5
Deci, Duhul face aceleasi lucrari pe care le face Tatal si Fiul.
Caracteristicile Dumnezeirii Duhului Sfânt:
Duhul Sfânt este Etern, asta însemnând ca nu are nici început si nici sfârsit Duhul este Atotputernic – Mica 3:8; Luca 1:35 ; Rom 15:19
Duhul este Omniprezent – Ps 139:7
Duhul este Omniscient – 1Cor 2:10-11; Isaia 40: 13-14
Duhul este Omnipotent – Mat 12:28; Apoc 19:28; Mica 3:8
Duhul este Adevarul – 1 Ioan 5:6
Duhul este Sfânt, Ii spunem Duhul Sfânt – Ps 51:11; Isaia 63:10-11; Rom 8:14
- Lucrarile Duhului Sfânt
Lucrarea Duhului Sfânt, este una cu lucrarea Dumnezeirii:
Lucrarea Creatiei- Duhul era implicat în Creatie Iov 26:13; 33:4; Ps 104:30
Lucrarea Revelarii – Gen 41:16; Gal 1:11-12
Lucrarea Inspiratiei – 2 Tim 3:16-17; 2 Petru 1:20-21
Lucrarea Reînnoirii – Ioan 3:5
Lucrarea Mijlocirii – Rom 8:26
Lucrarea Sfintirii – 2 Tes 2:13
Lucrarea Convingerii – Ioan 16:18
Lucrarea Mângâierii – Ioan 14:16; 15:26; 16:7
Lucrarea Miraculoasa – 1 Cor 12:1-11
Lucrarea Invierii – Rom 8:11
- Argumentul interschimbabilitati termenilor
În episodul din Fapte 5 Petru îi spune lui Anania în versetul 3 ca a mintit pe Duhul Sfânt, iar în versetul 4 spune ca a mintit pe Dumnezeu.
- Prezentarea Domnului Isus a persoanei Duhului Sfânt
Ioan 14:15-26 si Ioan 16:5-15
Domnul Isus atunci când le vorbea ucenici lor despre Duhul Sfânt se referea la El cu expresia “un alt” intelegând Unul de aceeasi natura si egal cu Mine.
În concluzie noi credem si marturisim ca Duhul Sfânt este coegal, coexistential si divin asa ca Tatal si Fiul.
https://www.resursecrestine.ro/studii/64365/dumnezeirea-duhului-sfant
///////////////////////////////////////
Botezul Duhului Sfânt, de Pierre Oddon
„Printr-un singur Duh, noi toţi am fost botezaţi într-un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi“ (1. Corinteni 12:13 ).
- Personalitatea şi divinitatea Duhului Sfânt
Duhul Sfânt, aşa cum ni-L arată Cuvântul, nu este numai o putere, forţă activă a lui Dumnezeu, ci o Persoană divină, la fel ca Tatăl şi ca Fiul. El are atributele Dumnezeirii:
– atotştiinţa: 1. Corinteni 2:10
– atotputernicia: Zaharia 4:6
– prezenţa Sa în orice loc: Psalmul 139:7
– veşnicia: Evrei 9:14
Locurile din Scriptură care ne arată personalitatea Sa ne descoperă în acelaşi timp şi divinitatea Sa:
– Matei 28:19 : Botezul cu apă este dat în numele Duhului Sfânt, tot aşa cum este dat în numele Tatălui şi al Fiului.
– Marcu 13:11 : Duhul Sfânt va vorbi prin voi; o persoană vorbeşte.
– Ioan 14:16 : „un alt Mângâietor”: trebuie să fie o persoană, tot aşa cum a fost Cel dintâi Mângâietor, Hristos. Acelaşi cuvânt grecesc „parauletos” este folosit pentru Duhul Sfânt (Ioan 14:16,26 ; 15:26 ; 16:7 ) şi pentru Isus (1. Ioan 2:1 ); de altă parte, acest calificativ nu se poate aplica decât unei persoane.
– Ioan 14:26 : trebuie să fie cineva care să aducă aminte, să înveţe etc.
– loan 15:26,27: „El va mărturisi despre Mine. Şi voi de asemenea veţi mărturisi”. Această paralelă arată clar personalitatea Duhului.
– loan 16:7: „Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi”. La ce le-ar fi fost de folos dacă, rămânând fără persoana binecuvântată a Domnului Isus, El ar fi fost înlocuit cu o simplă influenţă?
– Ioan 16:13 : Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, „acesta”… (În greceşte, pronumele masculin este folosit mereu când este vorba de Duhul Sfânt, deşi numele „pneuma” (duh) este neutru.)
– Faptele 5:1-10: A minţi pe Duhul Sfânt (versetul 3) înseamnă a minţi pe Dumnezeu (Versetul 4).
– Faptele 13:2: „Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte…” Este o Personalitate absolută: o influenţă nu vorbeşte.
– Efeseni 4:30 : „Nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu”.
– Romani 8:26 : Mijloceşte pentru noi: o persoană divină pe pământ, Duhul Sfânt (Versetul 26) şi o persoană divină în cer, Domnul lsus (Versetul 34).
– Romani 8:27 : gândirea Duhului.
– 1. Corinteni 12:5,6,11 : Duhul împarte darurile şi lucrează ca Dumnezeu.
– Apocalipsa 1:4 : Duhul Sfânt (sub forma de şapte duhuri) este pus pe aceeaşi treaptă cu Cel Veşnic şi cu Hristos.
„Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Sfântului Duh să fie cu voi toţi” (2. Corinteni 13:13 ).
- Diferite caractere sub care Duhul Sfânt este prezentat în Cuvânt
Duhul Sfânt este prezentat ca Duh de adevăr, de viaţă, de putere, de dragoste, de sfat, de har, de slavă, de făgăduinţă, de înfiere (Ioan 14:17 ; Romani 8:2 ; 2. Timotei 1:7 ; Evrei 10:29 ; 1. Petru 4:14 ; Efeseni 1:13 ; Romani 8:15 ).
El este Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu, Duhul Domnului, Duhul Tatălui, Duhul lui Isus, Duhul lui Hristos (Fapte 1:5 ; Geneza 1:2 ; Isaia 11:2 ; 61:1 ; Matei 10:20 ; Fapte 16:7 ; 1. Petru 1:11 ).
Dar El este de asemenea arătat ca:
– pecete: verbul a pecetlui este folosit pentru Domnul în loan 6:27 şi de trei ori pentru cei credincioşi în 2. Corinteni 1:22 ; Efeseni 1:13 şi 4:30. Textul din loan 3:33 ne dă sensul acestui cuvânt: „Cine a primit mărturia Lui, a adeverit (Iit.: a pecetluit) că Dumnezeu este adevărat”; în felul acesta, când Dumnezeu pecetluieşte un credincios, dându-I Duhul Sfânt, El certifică faptul că credinţa lui este adevărată. Pecetea este semnul pe care Dumnezeu îl pune pe un credincios, recunoscându-I ca proprietate a Sa, punându-I deoparte pentru El.
– ungere: verbul a unge este folosit pentru Domnul în Fapte 10:38 (şi în Luca 4:18 , Fapte 4:27 ) în sensul unei consacrări pentru slujire. Fiind folosit de patru ori pentru cel credincios (2. Corinteni 1:21 ; 1 . loan 2:20, 27), acest cuvânt arată puterea de înţelegere duhovnicească pentru a distinge lucrurile lui Dumnezeu (1. Corinteni 2:6-16 ).
– arvună: folosit de trei ori (2. Corinteni 1:22 ; 5 .5; Efeseni 1:4 ), cuvântul acesta arată siguranţa lucrurilor care sunt încă de nădăjduit. Este, pentru a spune aşa, ca un avans al lucrurilor care ne aparţin în slavă.
– botez: verbul a boteza nu este folosit atunci când Duhul Sfânt a coborit asupra Domnului, ci este totdeauna întrebuinţat în Scriptură într-un sens colectiv în legătură cu venirea iniţială a Duhului Sfânt (Matei 3:11 ; Marcu 1:8 ; Luca 3:16 ; loan 1:33), venind să boteze pe iudei (Faptele 1:5) şi pe neamuri (Fapte 11:16 ) „pentru a fi un singur trup” (1. Corinteni 12:13 ).
Prin ungere avem cunoaşterea, prin pecete avem siguranţa; şi având arvuna în inimile noastre, ne bucurăm mai dinainte de binecuvântarea cunoscută şi în vederea căreia am fost botezaţi cu Duh Sfânt.
III. Câteva lucrări ale Duhului Sfânt
– EI este Mângâietorul celor credincioşi (Ioan 14:16 ).
– EI învaţă şi aduce aminte cuvintele Domnului (Ioan 14:26 ).
– EI dă mărturie despre Domnul (Ioan 15:26 ).
– EI convinge lumea de păcat, de dreptate, de judecată (loan 16:8-11).
– EI călăuzeşte în tot adevărul (Ioan 16:13 ).
– EI vesteşte lucrurile care vor veni (Ioan 16:13 ).
– EI dă mărturie că suntem copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:16 ).
– EI toarnă dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre (Romani 5:5 ).
– EI ia din ce este a lui Hristos şi ni-I vesteşte (Ioan 16:14 ).
– El inspiră pe autorii Scripturilor (1. Petru 1:11 ; 2. Petru 1:21 ).
– EI ne ajută în rugăciunile noastre (Romani 8:26, 27 ; Efeseni 6:18 ; Iuda 20 ).
– El împarte daruri oamenilor (1. Corinteni 12:11 ).
Toate aceste lucrări ale Duhul Sfânt s-ar putea rezuma prin aceste cuvinte ale Domnului Isus: „EI Mă va preamări” (loan 16:14).
- Expresii care nu trebuie confundate
– Duhul Sfânt: persoană divină, veşnică, întocmai ca Tatăl şi ca Fiul.
– Lucrarea Duhului Sfânt: ea se desfăşoară în legătură cu pământul, de la cea dintâi până la cea din urmă pagină a Bibliei (Geneza 1:2 ; Apocalipsa 22:17 ). Se poate stinge lucrarea Duhului, îndeosebi într-o adunare (1. Tesaloniceni 5:19 ).
– Darul Duhului Sfânt: Este de toată însemnătatea să ştim că Duhul Sfânt Însuşi este Cel care formează darul (Faptele 10:44-46, de exemplu). Acest dar caracterizează în mod exclusiv creştinismul. Prin Duhul Sfânt venit aici pe pământ ca persoană divină, Dumnezeu pecetluieşte credinţa în Hristos şi de atunci înainte Duhul Sfânt Îşi face locuinţa în cei credincioşi. El îi adună de asemenea într-un singur trup ca să formeze „o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul” (Efeseni 2:22 ).
– Darurile Duhului Sfânt: talente, aptitudini dăruite în mod suveran de Duhul celor credincioşi în vederea slujirii creştine, adică pentru mântuirea păcătoşilor şi pentru zidirea Bisericii.
– Plinătatea Duhului Sfânt: lucrarea liberă şi nestânjenită a Duhului Sfânt în cel credincios, dându-i bucuria deplină a lucrurilor cereşti sau o pricepere şi o putere deosebită pentru o anumită slujire.
– Roada Duhului: Arătarea vieţii divine în cel credincios: roadele pe care le aduce sunt dovada vieţii celei noi pe care el a primit-o de la Dumnezeu şi a lucrării Duhului Sfânt în el.
- Ce înseamna cuvintele „a fi botezat”?
Unele persoane vorbesc de „a fi botezat” în sensul de a fi botezat cu Duhul Sfânt; această expresie dă loc Ia confuzie, ea nu este niciodată folosită în Scriptură în sensul acesta, ci totdeauna în sensul de a fi botezat cu apă sau într-un sens deosebit, uşor de înţeles (ca în Marcu 10:38-39 ; Luca 12:50 ). În adevăr, din cele 96 de cazuri în care este folosită expresia botez sau a boteza, nu sunt decât 7 care se referă direct Ia botezul Duhului Sfânt şi, cu o singură excepţie (1. Corinteni 12:13 ), totdeauna arată o paralelă cu botezul cu apă (Matei 3:11 ; Marcu 1:8 ; Luca 3:16 ; Ioan 1:33 ; Fapte 1:5 şi 11:16). Când Scriptura spune despre o persoană că a fost botezată (fără să precizeze ceva mai mult), aceasta vrea totdeauna să spună că a fost botezată cu apă şi nimic altceva. În ce priveşte primirea Duhului Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu se exprimă în felul acesta:
– darul Duhului Sfânt (Fapte 2:38 ; 10 .45; 15:8; Romani 5:5 ; cf. 1. Tesaloniceni 4:8 şi 1. loan 3:24)
– a primi Duh Sfânt (Fapte 10:47 ; 19:2 ; Romani 8:15 ; 1. Corinteni 2:12 ), a fi pecetluit cu Duh Sfânt (Efeseni 1:13 ; 4:30 ), a fi botezat cu Duh Sfânt (1. Corinteni 12:13 ).
Aceste expresii prezintă aspecte diferite ale aceluiaşi fapt, ele sunt asemănătoare, însă cele două dintâi sunt cele mai clare pentru noi.
În treacăt să notăm că Biblia nu vorbeşte niciodată nici de „cea dintâi experienţă“, nici de „cea de a doua experienţă“, cuvintele acestea (în sensul în care se folosesc astăzi) fiind cu totul străine Noului Testament.
- Trebuie sa fii botezat cu foc?
Observaţie cu privire la Matei 3:11 şi la locurile paralele
Nimeni altul în afara lui Ioan Botezătorul nu vorbeşte despre a fi botezat cu Duh Sfânt şi cu foc. Să vedem deci în ce legătură de idei (de citit cu atenţie versetele 5 până la 12 care formează un întreg):
Textul acesta vorbeşte despre două feluri de persoane: cei care se pocăiesc cu adevărat (versetul 6) şi cei făţarnici (versetul 7). Unii sunt asemănaţi cu nişte pomi care fac roade bune, ceilalţi cu nişte pomi care fac roadă rea (versetul 10), de asemenea cu grâul şi cu pleava (versetul 12). Este aici arătată foarte clar judecata care va veni peste cei răi, cei drepţi fiind cruţaţi (Versetul 10) şi „strânşi în grânar” (versetul 12). Tot aşa, în versetul 7 se spune despre „mânia care vine”, în versetul 10 despre pomul care este „tăiat şi aruncat în foc”, iar în versetul 12 despre „aria curăţită” şi despre „pleava arsă într-un foc care nu se stinge”.
Deci între două versete care vorbesc despre judecată se situează cuvintele acestea ale lui loan Botezatorul, prin care el anunţă, în modul cel mai clar, actul oficial care va trebui să inaugureze cele două dispensaţii care aveau să urmeze:
– cea a harului: botezul cu Duh Sfânt
– cea a judecăţii: botezul cu foc (vezi Isaia 61:2 ; Maleahi 3:2,3 ; 4:1 )
Aici, loan Botezătorul nu-L arată pe Mesia ca Mântuitorul venit în har, ca Miel al lui Dumenzeu care ridică păcatul lumii (loan 1:29), ci ca Cel care este Căpetenia împărăţiei, Cel care va trebui să execute judecata asupra acelora care nu se vor pocăi.
Semnificaţia focului în Scriptură
El este simbolul judecăţii care arde, aşa cum arată clar textul acesta. Să cităm şi alte versete care confirmă lucrul acesta:
– Deuteronom 32:22 : „Căci focul mâniei Mele s-a aprins şi va arde până în cea mai adâncă Locuinţă a Morţilor, va nimici pământul…”
– Isaia 29:6 : „De la Domnul oştirilor va veni pedeapsa, cu… flacăra unui foc mistuitor”
– Isaia 66:15,16 : „Căci iată, DOMNUL vine cu un foc şi carele Lui sunt ca un vârtej, ca să dea mânia Sa cu furie şi mustrarea Sa cu flăcări de foc. Căci prin focul şi prin sabia Sa, DOMNUL va intra la judecată cu oricine…”
– Ieremia 21:12 : „Casă a lui David… faceţi dreptate… ca să nu izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă fără să se poată stinge, din cauza răutăţii faptelor voastre“.
– Ezechiel 22:31 : „Îmi voi vărsa indignarea peste ei, îi voi nimici în focul mâniei Mele”.
– Ţefania 3:8: „Am hotărât să strâng popoarele, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs indignarea peste ele, toată aprinderea mâniei Mele; căci tot pământul va fi mistuit de focul geloziei Mele“ (şi Ţefania 1:18).
Da, Dumnezeul nostru, Dumnezeul harului este şi un foc mistuitor (Evrei 12:29 ).
O expresie nefolosită
Această expresie, folosită o dată de loan Botezătorul, nu este redată decât de Matei şi Luca, potrivit cu caracterul evangheliei lor. Matei Îl prezintă pe Mesia, Cel uns, care, după ce avea să fie omorât, Îşi va instaura împărăţia prin judecată (Daniel 9:25,26 ; Psalmul 2 ). Luca Îl prezintă pe Fiul Omului, care, datorită umilirii Lui şi ascultării Lui până la moarte, a primit autoritatea de a judeca (loan 5:27; Filipeni 2:8-11 ).
În afară de Matei 3:11 şi Luca 3:16 , expresia aceasta nu este folosită niciodată. Domnul Însuşi a poruncit ucenicilor Săi să rămână la lerusalim până ce vor fi îmbrăcaţi cu putere de sus, să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care EI o va trimite (Luca 24:49 ). El spune în Fapte 1:5 : „Nu după multe zile, voi veţi fi botezaţi cu Duh Sfânt”.
Asemănarea textului din Fapte 1:5 şi Matei 3:11 este izbitoare, însă Domnul nu adaugă „şi cu foc”, făgăduinţa Tatălui nefiind judecata – care este „lucrarea Lui neobişnuită şi lucrul Lui nemaiauzit” ci darul Duhului Sfânt.
Este coborârea Duhului Sfânt un botez cu foc?
Forma sub care Duhul Sfânt a venit să boteze pe cei credincioşi este caracteristică: asupra lui Isus, Duhul a coborât sub forma unui porumbel, symbol al curăţiei, pentru a pecetlui pe Acela care este fără păcat; în Fapte 2 sunt limbi împărţite ca de foc (nu se spune „limbi de foc”). Este puterea lui Dumnezeu în mărturie, Duhul coborând peste nişte persoane care au o fire păcătoasă (Levitic 23 .17: pinile de la Cincizecime aveau aluat, simbol al răului; Luca 12 .1 şi 1. Corinteni 5 .7). Dar acesta nu era un botez al judecăţii, căci puterea se arăta în har, atât de bine încât orice fiinţă din lerusalim a putut auzi, în propria lui limbă, lucrurile măreţe ale lui Dumnezeu. Nu este interesant să vezi, după mulţi ani, că apostolul Petru îşi aminteşte de această întâmplare şi spune: „Şi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, cum a zis: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duh Sfânt” (Fapte 11:16 )? Ca unul care a trăit întâmplarea de neuitat din Fapte 2 , ei spune că aceea a fost botezul cu Duh Sfânt, dar se fereşte să amintească ceva despre botezul cu foc.
Să fim fericiţi că Dumnezeul şi Tatăl nostru nu răspunde rugăciuniior alor Săi când ei cer: „Dă-ne un botez cu foc!” Nu! Hristos a purtat judecata în locul nostru pe cruce şi acum cel care crede în EI are viaţa veşnică şi nu va veni niciodată Ia judecată, căci a trecut din moarte ia viaţă (loan 5:24).
VII. Ce este botezul cu Duh Sfânt?
Se aude spunându-se uneori: „Ai Duhul Sfânt, dar nu eşti botezat cu Duh Sfânt”. lstorisirea din Fapte 10 şi 11 ne arată lipsa de sens al unor astfel de cuvinte.
Desigur, Corneliu şi ai săi nu aveau Duhul Sfânt înainte ca Petru să fi venit să le predice; însă Duhul Sfânt a căzut peste ei atunci când ei au auzit Cuvântul (Fapte 10:44 ) şi Scriptura spune că aceasta este:
– DARUL Duhului Sfânt (Fapte 10:45 ),
– PRIMIREA Duhului (Fapte 10:47 ),
– BOTEZUL Duhului făgăduit de Domnul (Fapte 11:16 ).
Celelalte trei cazuri din Faptele Apostolilor sunt tot atât de clare. Toţi sunt de acord că în ele se vorbeşte despre botezul Duhului, adică:
– în Fapte 2 , deşi puterea era prezentă, mai întâi de toate era primirea Duhului Sfânt pe care Isus slăvit Îl trimite din cer (Fapte 2:33 ). Şi tocmai acesta era darul Duhului Sfânt (Fapte 2:38 );
– în Fapte 8:15-17 , faptul că Duhul Sfânt a fost dat, a fost înţeles chiar şi de Simon Magul (versetul 19);
– în Fapte 19:1-7 Duhul Sfânt este Cel care a venit peste ei.
Duhul Sfânt este arătat în Scriptură atât ca un duh de înfiere, cât şi ca un duh de putere, dar nu ca şi cum ar fi două duhuri Sfânte sau ca şi cum Duhul Sfânt dat n-ar fi deci pe deplin, ci acestea sunt două aspecte, două consecinţe ale prezenţei Sale în cel credincios.
Împreună cu apostolul Pavel, punem întrebarea: „Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (1. Corinteni 3:16 ).
VIII. Cum poţi sa faci parte din trupul lui Hristos?
Scriptura este clară: „Printr-un singur Duh (sau în puterea unui singur Duh), noi toţi am fost botezaţi într-un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh“ (1. Corinteni 12:13 ).
Deci prin botezul Duhului Sfânt, prin primirea Duhului Sfânt cei credincioşi formează un singur trup, şi prin niciun alt mijloc; Biserica, trupul lui Hristos, nu există decât după coborârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii. A spune unui creştin adevărat că nu a fost botezat cu Duh Sfânt înseamnă a-i spune că nu face parte din trupul lui Hristos. Noi nu putem recunoaşte în astfel de afirmaţii glasul Păstorului Celui bun. În timp ce Duhul Sfânt a fost dat ca să unească pe cei credincioşi, o anumită învăţătură cu botezul cu Duh Sfânt îi divizează; ar putea veni aceasta de la Dumnezeu? Nu, „un Vrăjmaş a făcut aceasta” (Matei 13:28 ).
Trebuie să observăm că versetul acesta fundamental se găseşte în acelaşi capitol cu lista celor nouă daruri numite duhovniceşti. Dar în timp ce ni se spune clar că aceste daruri sunt împărţite în mod suveran de către Duhul (versetul 11) şi nu tuturor (versetele 28-30), se precizează: „Printr-un singur Duh, noi toţi am fost botezaţi într-un singur trup” (versetul 13). În trupul omenesc este numai un nas, o gură, o limbă, dar sunt două urechi, două mâini, o mulţime de nervi etc; şi tot aşa este în trupul lui Hristos: „Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum l-a plăcut” (versetul 18). Cine va putea obiecta cu privire la locul pe care Dumnezeu I-a dat fiecărui răscumpărat? Cine va zice: pentru că nu eşti nas, gură sau limbă, nu faci parte din trup? (versetele 14-27).
Să încercăm să ni-i imaginăm pe aceşti „creştini“ care n-ar face parte din trupul lui Hristos (însă să citim de fiecare dată şi contextul):
– Romani 12:4-5 : nici un îndemn din capitolul acesta nu s-ar potrivi pentru ei,
– 1. Corinteni 12:13,27 : ei n-ar avea nici daruri, nici slujbe,
– Efeseni 1:23 şi Coloseni 1:18 : Domnul n-ar fi Căpetenia lor,
– Efeseni 2:16 : ei n-ar fi apropiaţi de Dumnezeu prin sângele Iui Hristos; ei n-ar cunoaşte pacea şi n-ar fi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
– Efeseni 3:6 : ei n-ar avea parte de „taina lui Hristos” care a fost descoperită,
– Efeseni 4:4 : ei n-ar avea nădejde,
– Efeseni 4:12 : ei n-ar fi sfinţi şi n-ar putea fi folosiţi de darurile pe care Domnul Ie-a rânduit în mod special pentru zidirea trupului Său,
– Efeseni 4:15-16 : ei n-ar putea creşte şi n-ar putea fi zidiţi,
– Efeseni 5:29-30 : ei n-ar fi hrăniţi şi îngrijiţi de Hristos,
– Coloseni 2:19 : ei n-ar fi nici hrăniţi, nici strâns uniţi,
– Coloseni 3:15 : pacea n-ar stăpâni în inimile lor şi, pe drept cuvânt, nu Ii s-ar cere să fie recunoscători!
Ce sunt atunci aceşti creştini fără Mângâietor, fără putere pentru mărturie, fără Călăuză care să-I conducă în adevăr, care n-ar face parte din trupul Iui Hristos? Apostolii nici nu i-ar fi recunoscut ca fiind creştini (Iuda 19 ).
- Duhul Sfânt „în voi” şi Duhul Sfânt „Peste voi”
Uneori se aude vorbindu-se despre creştini „pe munte” (care au primit Duhul) şi creştini „în vale” (care n-au primit Duhul), fapt care este un răsunet şi al învăţăturilor mincinoase ale „martorilor lui Iehova”, care spun că există o clasă de oameni „unşi” (care au primit Duhul) şi o clasă de „alte oi” (care nu au Duhul). Alţii zic că se poate să ai Duhul Sfânt „în tine“ fără să-L ai „peste tine”, arătând astfel două „experienţe” diferite; să le cercetăm.
Cu ocazia celor patru grupe de persoane despre care se vorbeşte în Faptele Apostolilor, totdeauna se spune: Duhul Sfânt „asupra voastră” (Fapte 1:8 ; 8:16 ; 10:44 ; 19:6 ); şi am văzut că aceasta era împlinirea făgăduinţei Tatălui (Luca 24:49 ), urmarea Înălţării la cer a lui Hristos (Ioan 7:39 ), că acest botez era darul Duhului Sfânt, venirea Duhului Sfânt ca să boteze pe iudei şi pe neamuri într-un singur trup (1. Corinteni 12:13 ); iar în Ioan 14:16-17 se spune clar: „Tatăl vă va da un alt Mângâietor… Duhul adevărului… şi va fi în voi”. Vedem clar că cele două expresii sunt identice. Nimeni nu pune la îndoială că cei din Corint fuseseră botezaţi cu Duh Sfânt şi Cuvântul spune: „Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care este în voi şi pe care Îl aveţi de la Dumnezeu?” (1. Corinteni 6:19 ). Duhul Sfânt în voi sau Duhul Sfânt peste voi sunt două aspecte ale aceluiaşi adevăr: primirea Duhului Sfânt ca o Persoană divină.
Pentru a sprijini deosebirea greşită arătată mai sus, unii vorbesc despre textul din loan 20:22: „Şi spunând acestea, a suflat peste ei şi le-a zis: „Primiţi Duh Sfânt” şi subliniază ideea că ei au primit Duhul Sfânt în ei (loan 20) înainte de a-L primi peste ei (Fapte 2 ).
Trebuie în primul rând să recunoaştem caracterul excepţional şi unic al întâmplării din Ioan 20 . Numai ucenicii au cunoscut istoric vechiul legământ, prezenţa Mesiei în viaţă pe pământ, moartea Lui, învierea Lui, Înălţarea Lui la cer, coborârea Duhului Sfânt care a inaugurat perioada harului. Amănuntele experienţei lor sunt deci specifice lor, nu sunt generale. De altă parte, aici nu este vorba de primirea Duhului potrivit făgăduinţei din loan 14:17, căci:
– Duhul Sfânt nu putea coborî pe pământ ca Persoană divină, potrivit făgăduinţei Tatălui, decât numai pe baza răscumpărării şi ca urmare a slăvirii lui Hristos (loan 7:39); de altfel, întărirea acestui fapt este făcută de Domnul Însuşi, care spune în Faptele Apostolilor 1:4-8 , deci după împrejurarea din loan 20, „să aştepte făgăduinţa Tatălui… Duhul Sfânt”. Petru dă aceeaşi mărturie în Faptele Apostolilor 2:33 : loan 20 nu putea fi realizarea făgăduinţei divine.
– Nu este vorba aici nici de naşterea din nou, căci ucenicii erau deja născuţi din nou, iar Scriptura este clară în privinţa aceasta.
Verbul „a sufla” folosit în loan 20:22, în original este unic în Noul Testament; şi el este folosit numai de două ori în Vechiul Testament (în versiunea greacă Septuaginta):
– Geneza 2:7 : „Şi DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu”.
– Ezechiel 37:9 : Aşa vorbeşte Stăpânul Domnul: „Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să trăiască!”
Socotim că în loan 20 Domnul lsus comunică, pe baza unei lucrări împlinite, viaţa Sa de înviere. În acelaşi fel în care suflarea DOMNULUI introdusese pe Adam în cea dintâi creaţie, suflarea lui lsus Cel înviat îi introduce pe cei credincioşi în creaţia cea nouă, aşa cum este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu; cel din urmă Adam, un duh dătător de viaţă”.
Textul acesta subliniază măreţia şi slava lui Hristos Cel înviat: El este Cel care aduce pacea, EI este Cel care trimite pe ucenicii Săi, El este Cel care comunică viaţa Sa de înviere, El este Cel care dă autoritate apostolilor!
De altă parte, avem în versetele 19-29 un tablou profetic deosebit de ales. Găsim, în adevăr:
– cei credincioşi sunt adunaţi în cea dintâi zi a săptămânii, cu toată împotrivirea; şi Domnul era în mijlocul lor, aducându-le pacea (Versetul 19),
– misiunea Bisericii, ca martoră a învierii lui Hristos (versetul 20 şi 21),
– Duhul Sfânt dat ca urmare a lucrării de răscumpărare (versetul 22),
– privilegiul şi răspunderea Bisericii (versetul 23),
– absenţa lui Toma (care este o imagine a poporului iudeu care s-a lipsit de binecuvântare)(versetul 24),
– mărturia Bisericii faţă de poporul iudeu care refuză să creadă (versetul 25),
– Isus Se arată poporului iudeu „după opt zile”, adică după ce o săptămână întreagă (perioada Bisericii) se va fi încheiat (versetele 26, 27),
– poporul evreu va crede când va vedea pe Mesia (versetul 28),
– partea privilegiată a Bisericii, singura care avea să primească Duhul de înfiere (versetul 29).
- Depinde botezul Duhului Sfânt de botezul cu apa?
Unii spun: „Nu poţi să primeşti Duhul Sfânt dacă n-ai fost botezat mai întâi cu apă, prin scufundare”. Socotim că nu aceasta este învăţătura Scripturii.
– Fapte 2:38 . Petru spune iudeilor: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat pentru Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Sfântului Duh“.
– Fapte 10:44-48 : „Se poate opri apa, ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Cel care vorbeşte este acelaşi apostol, care se adresează acum celor dintre neamuri.
Nu căutăm să stabilim un principiu şi cu atât mai puţin o ordine cronologică, însă spunem clar că, potrivit Scripturii, darul Sfântului Duh nu depinde de botezul cu apă (deci cu atât mai puţin de metoda în care a fost practicat) şi că harul lui Dumnezeu nu se lasă împrejmuit de principii omeneşti.
Botezul cu apă este o pecete omenească (deşi rânduită de Dumnezeu), dar botezul Duhului este pecetea divină pusă pe credinţa inimii.
– Fapte 8:13 . Vedem că şi Simon Magul a crezut; pe baza acestei mărturisiri de credinţă, el a fost botezat, dar atunci când Petru şi loan s-au rugat ca Duhul Sfânt să coboare peste aceşti noi credincioşi, Simon Magul n-a primit Duhul. Motivul ne este dat în versetele 21-23: Simon nu avea nici parte nici sorţ în toată această chestiune. Inima lui nu era dreaptă înaintea lui Dumnezeu, era plină de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii. Pe om poţi să-l înşeli, dar nimeni nu-L va înşela pe Dumnezeu.
- În ce fel a fost dat Duhul Sfânt în cartea Faptele Apostolilor
Faptul că Duhul Sfânt a fost dat de două ori prin punerea mâinilor a fost neînţeles atât de mult, încât a devenit temeiul unor sisteme de învăţătură şi de practică. Dar ce spune Scriptura?
Cazuri generale
În cele două evenimente solemne în care Duhul Sfânt a venit să boteze pe iudei (Fapte 2 ) şi pe neamuri (Fapte 10 ), unindu-i într-un singur trup (1. Corinteni 12:13 ), Duhul Sfânt a venit (a căzut) peste cele două grupe de persoane fără cerere şi fără punerea mâînilor. Nici un caz deosebit n-ar putea tăgădui, şi cu atât mai puţin n-ar putea înlocui, principiul general stabilit aici: Dumnezeu este Cel care dă Duhul Sfânt, fără a avea nevoie de un intermediu omenesc; şi darul acesta este partea tuturor celor credincioşi. Faptul acesta este întărit de cazul celor trei mii de persoane din Fapte 2:41 , de cel din Fapte 4:4 şi de epistole (2. Corinteni 1:21-22 ; Efeseni 1:13-14 ; Romani 8:15 ; Galateni 3:2 ). Niciodată nu este vorba de a cere Duhul Sfânt şi niciodată (în afară de Fapte 9:17 unde este o poruncă a Domnului dată într-o viziune şi în cele două cazuri deosebite pe care le vom cerceta) nu este vorba de punerea mâinilor. Să rămânem la ce ne spune Scriptura.
Cazuri speciale
– Fapte 8:15-19 . Este vorba de samariteni, un popor amestecat ( 17 ), cu care iudeii nu aveau de a face (loan 4:9). Putea să se pună în mod serios întrebarea dacă Filip n-a făcut o lucrare personală, independentă de lucrarea lui Dumnezeu, independent de cei pe care Domnul îi rânduise să aibă grijă de lucrarea Lui. Dumnezeu, în înţelepciune Sa, pentru ca lucrarea să rămână una, dă Duhul Sfânt prin întermediul lui Petru şi al lui loan, punând astfel pecetea aprobării Sale pe lucrarea lui Filip, arătând totodată identitatea deplină cu lucrarea din Ierusalim şi subliniind autoritatea apostolilor.
– Fapte 19:6 . Aici este vorba de nişte ucenici ai lui loan Botezătorul care ştiau foarte bine că Mesia va boteza cu Duh Sfânt (Marcu 1:8 ), dar care nu ştiau că făgăduinţa aceasta fusese deja împlinită. Pavel, care nu era deloc mai prejos decât apostolii aceştia „nespus de aleşi” (2. Corinteni 11:5 ), îşi arată autoritatea sa de apostol, punând mâinile peste aceşti credincioşi; şi Duhul Sfânt vine peste ei.
Toţi oamenii sunt acum în legătură cu cazul general, ei fac parte din poporul evreu sau dintre neamuri (primirea Duhului Sfânt este pe baza credinţei, fără o anumită cerere şi fără punerea mâinilor). Nimeni nu s-ar putea alătura astăzi celor din cazurile speciale arătate mai sus, pentru că nimeni nu mai este dintre samaritenii de atunci sau dintre ucenicii lui loan Botezătorul.
XII. Pentru cine este darul Duhului Sfânt?
Dacă darul acesta nu este pentru lume (Fapte 14:17 ), el este desigur:
– pentru cei care cred (loan 7:39; Fapte 11:17 ),
– pentru fiii lui Dumnezeu (cei care devin fii, crezând, cum citim în Galateni 4:6 ),
– pentru toţi (adică pentru toţi cei care cred: 1. Corinteni 12:13 ).
– Fapte 2:1-4 . Toţi cei care erau adunaţi au primit Duhul Sfânt (bineînţeles, ei erau credincioşi).
– Fapte 8 . Duhul Sfânt nu venise peste nici unul (versetul 16), ci ca urmare a rugăciunii lui Petru şi a lui loan, precum şi a punerii mâinilor de către apostoli, aceia au primit Duhul Sfânt. Cine L-a primit? Toţi, în afară de cel care nu avea credinţă în inimă: Simon vrăjitorul. Da, Duhul Sfânt este pentru toţi cei care cred, dar numai pentru cei care cred cu adevărat.
– Fapte 10 : toţi cei care aud Cuvântul (şi îl primesc!) beneficiază de darul Duhului Sfânt (versetul 44).
– Fapte 19 : toţi aceia pe care Pavel i-a învăţat şi peste care şi-a pus mâinile au primit Duhul Sfânt (versetele 6,7).
În afara acestor patru cazuri, sunt multe altele, tot în cartea aceasta, în care nu se vorbeşte deloc despre primirea Duhului Sfânt, atât de normal era faptul acesta, ca urmare a credinţei: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat pentru Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru” (Fapte 2:38-39 ). Cine n-ar putea înţelege astfel de cuvinte? Deci aşa s-a întâmplat cu cei trei mii care s-au întors la Dumnezeu (Fapte 2:41 ), cu cei cinci mii (Fapte 4:4 ) şi cu toţi ceilalţi (Fapte 5:14 ; 6:7 ; 9 .35,42; 11:12,48; 14:1 ,21; 17:4, 12:34; 19:18…). La fel a fost cu cei din Corint (1. Corinteni 2:12 ; 2. Corinteni 1:21-22 ), cu cei din Efes (Efeseni 1:13-14 ), cu cei din Roma (Romani 8:15 ), cu cei din Galatia (Galateni 3:2 ).
Ne rămâne să gândim la un verset deseori citat ca să arate că dacă unele persoane n-au avut sau nu pot să aibă Duhul Sfânt, aceasta ar fi pentru că nu ascultă de Dumnezeu. Nu ni se spune în Fapte 5:32 despre Duhul Sfânt că „Dumnezeu L-a dat celor care ascultă de El“?
Să cercetăm învăţătura generală a Scripturilor:
Toţi oamenii sunt din fire „fii ai neascultării” (Efeseni 2:2 ), dar toţi sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu să se pocăiască (Fapte 17:30 ) şi să creadă (loan 3:16; 1. Timotei 2:4 ) ca să devină „copii ai ascultării“ (1. Petru 1:14 ). A nu crede înseamnă a nu asculta de Dumnezeu. Ascultarea şi credinţa sunt strâns legate în Scriptură, care ne spune de câteva ori despre „ascultarea credinţei” (Romani 1:5 ; 16:26 ).
Versetul cel mai clar este loan 3:36: „Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”. Cuvintele „a crede”, „a nu asculta” (loan 3:36) şi „a asculta” (Fapte 5:32 ) au aceeaşi rădăcină în greceşte. Versetul acesta arată că cei care ascultă de Dumnezeu sunt chiar cei care cred şi de asemenea că ascultarea nu este legată numai de darul Duhului Sfânt, ci şi de mântuire. Este deci greşit să spui că o persoană mântuită nu are Duhul Sfânt pentru că nu ascultă de Dumnezeu, căci dacă ea nu are această „ascultare a credinţei”, desigur că ea nici nu este mântuită.
Afirmarea faptului acestuia fundamental nu contrazice deloc faptul celălalt, că un credincios, copil al lui Dumnezeu, pecetluit cu Duhul Sfânt, poate din nefericire să nu se arate totdeauna un fiu ascultător; de aceea el este îndemnat mereu să arate ascultarea aceasta de fiu (cei necredincioşi nu pot fi îndemnaţi în felul acesta). De altă parte, dacă el nu recunoaşte pratic drepturile lui Hristos asupra vieţii lui, Duhul Sfânt este întristat.
XIII. În ziua de azi, când se primeşte Duhul Sfânt?
Scriptura zice:
– după ce am crezut (Efeseni 1:13 ),
– când suntem fii (Galateni 4:6 ).
Dacă naşterea din nou este comunicarea vieţii din Dumnezeu unui om care a fost necredincios până atunci (loan 3:3-5; Matei 18:3 ), pecetea Duhului Sfânt este amprenta pe care Dumnezeu o pune pe cel credicios (loan 7:39; 14:17). Aceste două feţe pot să fie în acelaşi timp, ele nu rămân ca două lucruri deosebite.
Cartea Faptele Apostolilor ne prezintă două cazuri în care Duhul Sfânt nu este dat imediat:
– Fapte 8 . Dumnezeu, prin această întârziere (însă în ce zile!) menţine unitatea lucrării. Acesta este un caz cu totul deosebit: era pentru prima dată când evanghelia se vestea în afara limitelor strâmte ale Ierusalimului (Fapte 8:1 ).
– Fapte 19 . Aici întârzierea se datorează unei lipse de cunoştinţă cu privire la un punct fundamental al învăţăturii creştine. Aceşti „câţiva ucenici” care fuseseră învăţaţi de loan Botezătorul şi care locuiau acum Ia 1,600 km depărtare de Ierusalim, nu ştiau că lucrarea de răscumpărare a fost făcută. Erau desigur „credincioşi”, „ucenici”, dar credinţa într-un Mesia care avea să împărăţească nu era de ajuns pentru a face din ei nişte „creştini“, trebuia ca ei să creadă în moartea, în învierea şi în înălţarea în slavă a lui Hristos. Abia de atunci n-a mai fost piedică pentru ca ei să primească Duhul Sfânt.
Îndată ce un suflet Îl cunoaşte pe lsus Hristos ca Mântuitorul său personal şi se încrede în lucrarea desăvârşită a crucii, Duhul Sfânt este dat. Faptul acesta dă celui credincios bucuria mântuirii lui, puterea pentru a umbla aşa cum Îi place lui Dumnezeu, siguranţa primirii sale ca un copil al lui Dumnezeu.
– Fapte 2:37-41 : cei trei mii de iudei au primit Duhul Sfânt în aceeaşi zi.
– Fapte 2:47 : „Domnul adăuga în fiecare zi (adunării) pe cei care trebuiau să fie mântuiţi“ (şi tocmai prin botezul cu Duh Sfânt faci parte din adunarea care este trupul lui Hristos: Efeseni 4:4 ; 1. Corinteni 12:13 ).
– Fapte 10:44 : chiar în clipa în care Corneliu şi cei care erau împreună cu el au auzit Cuvântul prin care li se vestea iertarea pacatelor, Duhul Sfânt a căzut peste ei.
Într-un mod general, putem spune că niciodată nu este întârziere din partea lui Dumnezeu, dar în zilele noastre, ca şi atunci, o învăţătură incompletă poate ţine un suflet în robie şi credinţa poate întârzia să-şi însuşească rezultatele depline ale lucrării lui Hristos.
XIV. Cum este dat Duhul în zilele noastre?
Unii zic: „cerându-L şi căutându-L cu post şi cu rugăciune”, iar alţii susţin: „prin punera mâinilor pastorului sau în timpul unei strângeri laolalte speciale pentru a aştepta Duhul Sfânt.”
Scriptura spune:
– prin auzirea credinţei (Galateni 3:2 ),
– prin credinţă (Galateni 3:14 ).
Cererea Duhului Sfânt
Până la Cincizecime, cei credincioşi puteau să ceară Duh Sfânt (Luca 11:13 ), căci făgăduinţa nu fusese încă împlinită (loan 7:39); tot aşa, Domnul Isus a rugat pe Tatăl să trimită pe Mângâietorul, adică pe Duhul Sfânt, dar ar fi împotriva Scripturii să spui că Domnul Isus continuă să Se roage acum cu acest scop, când în Fapte 2:33 ni se spune că Isus a primit din partea Tatălui, Duhul Sfânt făgăduit. După coborârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, niciodată nu se mai vorbeşte despre cererea Duhului Sfânt, nici în Faptele Apostolilor, nici în epistole, deci să rămânem la Cuvântul lui Dumnezeu. În ce priveşte pe credincioşii adevăraţi, ei pot să mulţumească lui Dumnezeu pentru că, potrivit făgăduinţei Lui, ei „au primit Duhul care este de la Dumnezeu” (1. Corinteni 2:12 ). Din două lucruri, unul: sau eşti un creştin şi ai primit Duhul Sfânt, potrivit făgăduinţei divine, sau nu eşti nicidecum creştin (Romani 8:9 ); ce îţi trebuie, este nu să ceri Duhul Sfânt, ci să-ţi însuşeşti rezultatele lucrării lui Hristos şi să cunoşti adevărata poziţie creştină.
Punerea mâinilor pentru primirea Duhului Sfânt
Cartea Faptele Apostolilor ne istoriseşte două cazuri în care Duhul Sfânt este dat după punerea mâinilor, Să le cercetăm. Cu greu s-ar putea socoti şi Fapte 9:8-18 ca susţinând ideea aceasta, căci pe de o parte această punere a mâinilor are loc la o poruncă precisă a Domnului, de altă parte faptul acesta se pare să fie numai în legătură cu vindecarea: versetul 12.
– Fapte 8:17 : Atunci Petru şi loan au pus mâinile peste ei şi aceia au primit Duh Sfânt.
– Fapte 19:6 : Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei.
În aceste două cazuri, cum se spune de altfel în Fapte 8:18 , Duhul Sfânt este dat după punerea mâinilor apostolilor. Cine nu va înţelege în faptul acesta o precizare importantă? Este de ajuns să faci studii de teologie sau să vrei să te consacri slujirii pentru Dumnezeu sau să fii acceptat ca pastor de către o biserică, pentru a deveni apostol? (vezi 1. Corinteni 4:9 şi 2. Corinteni 12:12 ). Ne dau epistolele vreo îndrumare în direcţia aceasta? Nici una!
Strângeri laolaltă pentru aşteptarea Duhului Sfânt
Ele sunt cu totul împotriva învăţăturii Scripturii. Desigur, după înălţarea la cer a Domnului Isus, ucenicii trebuiau să aştepte la Ierusalim împlinirea făgăduinţei Tatălui, adică venirea Duhului Sfânt (Fapte 1:45 ) şi ei chiar aşa au tăcut; dar aici este vorba de un caz unic, căci pentru prima oară Duhul Sfânt avea să coboare peste cei credincioşi pentru a forma Biserica lui Dumnezeu şi aceasta ca urmare a înălţării în slavă a lui Hristos (loan 7:39; Fapte 1:33 ). „În ziua Cincizecimii erau toţi împreună în acelaşi loc” (Fapte 2:1 ). Se rugau? Cuvântul nu ne spune decât, simplu, că ei erau împreună. Se aşteptau ei la semnele care au însoţit şi au urmat revărsării Duhului? Nu, ei nu le ştiau; de altă parte, limbile noi din Marcu 16:17 erau pentru cei care aveau să creadă şi nu pentru cei care, pentru că deja crezuseră, aveau să primească Duh Sfânt (Ioan 7:39 ). De altă parte, cea dintâi epistolă către Corinteni nu era încă scrisă… Credeţi că printre ei se petreceau aceleaşi lucruri care se pot vedea în strângerile acestea laolaltă în vederea aşteptării? Credeţi că se încurajau ei unul pe altul, spunînd: „Să cerem! Să strigăm! Iată, e gata să vină… spuneţi: Aleluia …” Credeţi că am putea smulge de Ia Dumnezeu printr-o înscenare atât de tristă şi de contrară Scripturii, ceea ce Tatăl şi Fiul au făgăduit că vor da? (Ioan 14:16,26 ; 15:26 ; Fapte 2:33 .)
Cum a spus cineva, nu poţi decât să-ţi arăţi durerea pe care o simte orice creştin când vede pe fraţii şi pe surorile lui „aşteptând ore întregi… rugîndu-se, plângând, zbătându-se, strigând şi transpirând ca să primească botezul Duhului Sfânt; şi, după toată această aşteptare, toţi se întorc acasă, goi, dezamăgiţi, ca să vină din nou săptămâna următoare, să se roage, să cânte, să aducă laude, să se zbată din nou şi să plece dezamăgiţi încă o dată, apoi să mai încerce acelaşi lucru peste o săptămână. Şi în felul acesta, timp de săptămâni, de luni, uneori chiar de ani… Se poate găsi în Scriptură vreun lucru care să fie în legătură cu această căutare şi această neîmplinire, cu această aşteptare şi această dezamăgire, cu toate aceste venire şi plecări, totdeauna cu sufletul gol, mereu nesatisfăcuţi şi mereu căutând?… Aţi putea găsi măcar un verset care să dea o cât de mica încurajare pentru descurajarea aceasta fără sfârşit?”
Împreună cu apostolul Pavel, să spunem: „Dar mă tem ca nu cumva, după cum sarpele a amăgit pe Eva cu viclenia lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de Ia simplitatea şi curăţia faţă de Hristos” (2. Corinteni 11:3 ).
- Este vorbirea în limbi semnul caracteristic al primirii Duhului?
Nu tăgăduim că vorbirea în limbi care vine de la Dumnezeu poate să fie, în unele cazuri, un semn al primirii Duhului, Scriptura ne spune aşa (Fapte 10:46 ); dar tăgăduim că acesta ar fi semnul iniţial, semnul caracteristic:
– Biblia spune dimpotrivă. În adevăr, în capitolul 12 din 1 Corinteni, apostolul Pavel spune în versetul 13: „printr-un singur Duh, noi toţi am fost botezaţi într-un singur trup”, dar în versetul 30 el pune întrebarea: „Toţi vorbesc în limbi?” Această întrebare cere un răspuns negativ. Dacă limbile pot să fie date unora, ele nu sunt singura dovadă a primirii Duhului. Pentru a înlătura versetul acesta, unii aduc două motive:
– Aici ar fi cazul de darul de a vorbi „în alte limbi”, acordat numai unora şi nu de semnul limbilor dăruit tuturor. Argumentul acesta este fals, căci versetul acesta cuprinde în mod clar pe toţi aceia despre care s-ar putea spune că „vorbesc în limbi”; de altfel, în Fapte 2:4 ni se spune de vorbirea „în alte limbi”.
– Aici s-ar spune despre vorbirea în limbi în adunare (ca în 1. Corinteni 14:27 ). Versetul 28 din capitolul 12, pe care se sprijină, nu spune că aceste daruri (apostoli… ajutorări… limbi…) ar trebui în mod obligatoriu să se arate în adunare, ci că ele au fost rânduite de Dumnezeu în adunare, fapt care este cu totul diferit. Versetul 18 confirmă: „Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum l-a plăcut.” Lucrarea mădularelor diferite se poate desfăşura spre folosul trupului (versetul 25), dar întocmai ca în trupul omenesc, n-am putea limita activitatea lor.
În capitolele 14,15 şi 16 din loan, în care Domnul stă de vorbă cu ucenicii Săi despre plecarea Sa care avea să aibă loc în curând şi despre venirea Duhului Sfânt, niciodată nu este vorba de vreun semn a cărui lipsă ar fi însemnat într-un mod hotărât neprimirea Duhului! Dacă ar fi existat un asemenea semn, s-ar putea spune că Domnul a uitat să spună ce era esenţial! Dimpotrivă, consecinţele venirii Duhului Sfânt sunt numeroase şi dorim să subliniem două din ele:
– să conducă pe cei credincioşi în tot adevărul,
– să slăvească pe Hristos.
De aceea rătăcirile în învăţătură şi neorânduielile dintr-o grupare de credincioşi arată, fără cea mai mică îndoială, că Duhul Sfânt nu Îşi are libertatea de a lucra printre ei.
Chiar dacă toţi creştinii ar trebui să vorbească o limbă de neînţeles, aceasta n-ar fi un semn care i-ar caracteriza, care i-ar deosebi de alţi oameni, pentru că găsim acelaşi fapt la:
– preoţii budişti,
– călugării cerşetori musulmani,
– zuluşi,
– indigenii din Borneo,
– persoanele spiritiste,
– oamenii stăpâniţi de Cel Rău,
– unii oameni bolnavi mintal.
În adevăr, limbajul personal al acestor bolnavi (expresii neînţelese, fără nicio legătură…) nu se aseamănă cu cel al vorbitorilor în limbi? Nu este la fel ca sfaturile date de unii pastori? Iată ce spun aceştia: „Lăsaţi să vă meargă limba, spuneţi orice, rostiţi silabele care vă vin în minte, repetaţi-le, daţi la o parte raţiunea“ sau: „Eu am să vă spun câteva cuvinte… voi să le repetaţi. Le veţi încurca, dar să nu vă neliniştiţi. continuaţi să le repetaţi de mai multe ori şi în curând veţi vorbi în limbi”.
Abia dacă este vorba să mai spui că adevăratul „dar al limbilor” comunicat de Duhul lui Dumnezeu nu are nici o legătură cu aceste tehnici absurde. Ce texte se citează ca să se afirme că „vorbirea în limbi este singura mărturie scripturistică a botezului Duhului Sfânt?” Ele sunt în număr de patru:
– Fapte 2 . Să notăm că felul cum a fost primit atunci Duhul Sfânt a fost spontan (versetul 4) şi nu provocat. Atunci s-a arătat un dar al Duhului, ca în 1. Corinteni 12:10 ; utilitatea darului acestuia este arătată imediat (versetul 5): îndurarea divină înlătură pentru acel timp judecata care căzuse peste neamuri în Geneza 11:6-9 , în aşa fel încât toţi puteau să înţeleagă, în propria lor limbă, lucrurile minunate ale lui Dumnezeu (versetul 11).
– Fapte 10:46 . Darul limbilor răspândit în mod suveran de Dumnezeu peste aceşti credincioşi arată, fără îndoială, primirea Duhului: sunt aceleaşi semne care fuseseră date în Fapte 2 , încât Petru a putut mărturisi înaintea apostolilor că şi neamurile au primit Duh Sfânt. Să observăm totuşi că Petru nu spune, simplu, că Duhul Sfânt a căzut peste ei, nici chiar că a venit peste ei într-un mod obişnuit, ci „ca şi peste noi la început” (Fapte 11:13 ) şi el leagă faptul acesta de făgăduinţa pe care Domnul a amintit-o ucenicilor Săi chiar înainte de ziua Cincizecimii (Fapte 11:16 ; 1:5 ). Aşa cum a spus cineva: „limbile erau un semn, nu pentru că erau aşteptate, ci tocmai pentru că erau neaşteptate, necerute, neobişnuite – pentru a convinge chiar pe iudeii cei mai împotrivitori, că Dumnezeu voia să-i aibă atât pe cei dintre neamuri cât şi pe iudei, în poporul Său”.
– Fapte 19:6 : „ei vorbeau în limbi şi proroceau”. Aici sunt două daruri ale Duhului Sfânt care arătau, desigur, primirea Duhului. Şi Duhul Sfânt despre care ei nu ştiau că există, Se arată în ei prin semen care nu se pot pune la îndoială.
În aceste trei cazuri istorisite în cartea Faptelor Apostolilor, darurile Duhului (vorbirea în limbi, prorocia) arată primirea Duhului Sfânt de aceste grupuri diferite de credincioşi; dar are cineva dreptul să generalizeze faptul acesta? (Limbile nu sunt menţionate în capitolele 8 şi 9, deci nu le putem aduce aici în mod artificial). Am văzut cu altă ocazie că în capitolele 2 şi 10 ni se arată cazul general, dar că era vorba atunci de darul Duhului Sfânt care este pentru toţi cei credincioşi (Efeseni 1:13 ), în timp ce aici este vorba de darurile distribuite în mod suveran de Duhul lui Dumnezeu, dar nu la toţi (1. Corinteni 12:29-30 ).
De ce să taci când este vorba de mulţimea celorlalte cazuri despre care Scriptura nu vorbeşte? Niciodată nu mai este vorba de darurile acestea în legătură cu primirea Duhului; când S-a angajat Dumnezeu să dea darul limbilor tuturor credincioşilor? În capitolul 16 din evanghelia după Marcu! veţi spune. Să cercetăm deci versetele acestea:
Marcu 16:17,18 . Dacă cineva ar vrea să afirme, potrivit textului acestuia, că toţi credincioşii trebuie să vorbească în alte limbi, ar trebui să afirme în acelaşi timp că:
– toţi cei credincioşi trebuie să scoată demonii,
– toţi cei credincioşi pot lua în mână şerpi fără să sufere nici un rău (cum a fost cazul cu apostolul Pavel în Fapte 28:5 ),
– toţi credincioşii pot să bea ceva aducător de moarte, fără să moară (să notăm că aici este scris: „dacă vor bea…”),
– toţi credincioşii ar putea cu uşurinţă să-şi pună mânile peste bolnavi, (dar semnul dat nu este în punerea mâinilor… ci în vindecarea bolnavilor), nu unul din când în când, nici chiar nouă din zece, ci toţi bolnavii vindecaţi prin puterea lui Dumnezeu (ca în Fapte 5:16 şi 28:8,9).
Dar ce constatăm? Dispariţia mai mult sau mai puţin completă a acestor semne date potrivit înţelepciunii lui Dumnezeu pentru stabilirea creştinismului:
– când un credincios este muşcat de un şarpe, el se grăbeşte să caute o doctorie, iar dacă bea o otravă, moare. Dacă înţelepciunea lui Dumnezeu a retras semnele acestea atunci când ele n-au mai fost absolut necesare, cine Îi va spune: Ce faci?
În legătură cu textul acesta, socotim că trebuie să mai reţinem:
– că este vorba de semne şi nu de daruri ale Duhului,
– că aceste semne nu erau promise apostolilor (care primiseră misiunea de a predica: versetul 15), ci acelora care aveau să creadă în urma cuvântului lor,
– că semnele acetea sunt prezentate ca o consecinţă a credinţei (cei care vor crede: versetul 17) şi nu ca o consecinţă a unei presupuse „a doua experienţă”.
Atunci când Scriptura spune că „limbile sunt un semn nu pentru cei care cred, ci pentru cei necredincioşi“ (1. Corinteni 14:22 ), unul care ar „vorbi în limbi” ar ajunge un semn pentru cei credincioşi. Încă o dată trebuie să notăm că o astfel de învăţătură este în afara Cuvântului lui Dumnezeu.
XVI. Care sunt, potrivit Scripturii, semnele primirii Duhului?
A spune celor credincioşi că n-au Duhul Sfânt pentru că nu vorbesc în limbi, pentru că nu sunt ceea ce ar putea să fie, că se simt obosiţi pe cale, înseamnă a-i înşela. A face să te îndoieşti de făgăduinţele lui Dumnezeu, a tulbura sufletele neîntărite, acesta a fost totdeauna scopul urmărit de vrăjmaş şi de cei ai lui (Geneza 3:1-5 ). A zidi, a întări în credinţă – acestea sunt activităţile care vin de la Dumnezeu. Să hrănim oile slăbite, arătându-le Persoana lui Hristos, să le învăţăm să meargă prin credinţă şi nu prin vedere (atenţie: credinţa care se sprijineşte pe minuni nu este credinţa care mântuieşte!). Să le arătăm că dacă viaţa lor este mohorâtă, este aşa pentru că nu dau Domnului cel dintâi loc, pentru că Duhul care este în ei este întristat (şi cum să nu fie, când, printr-o învăţătură greşită, ai cărei răspânditori vor da socoteală într-o zi, EI este greşit înţeles?), pentru că tolerează păcate nejudecate, obiceiuri lumeşti; să le amintim că sângele lui Isus Hristos curăţeşte de orice păcat şi că părtăşia pierdută poate fi regăsită. Să le vorbim despre felul cum scapi de „eu”, de firea păcătoasă, de păcat, de lume, să le arătăm poziţia adevărată a celui credincios: „în Hristos”. Dar niciodată să nu insistăm să facă iar ce făceau până acum: să fie ocupaţi de ei înşişi, de slăbiciunile lor şi de neajunsurile lor. A face ca sufletele să se preocupe cu ele însele nu este o slujbă care vine de la Dumnezeu.
Mulţi folosesc întrebarea pusă de apostolul Pavel ucenicilor lui Ioan Botezătorul pentru a tulbura pe nişte creştini adevăraţi: „Aţi primit voi Duh Sfânt când aţi crezut?” (Fapte 19:2 ). Nu vom putea face alt lucru mai bun decât de a căuta să facem ca sufletele să se întemeieze pe Cuvântul lui Dumnezeu şi să punem câteva întrebări:
– Ştii ce are cel credincios care a primit pe Isus Hristos ca Mântuitor al său pentru el? – viaţa veşnică (şi nu cum se înţelege uneori: o viaţă veşnică şi totuşi care n-ar fi veşnică).
– Ştii ce a făgăduit Dumnezeu celor care şi-au pus încrederea în lucrarea de pe cruce, care au înţeles că dacă Hristos a murit pentru ei, au murit şi ei împreună cu EI, celor care cred ceea ce Scriptura numeşte „evanghelia mântuirii noastre”?
Duhul Sfânt! Aşa citim: „După ce aţi auzit cuvântul adevărului, evanghelia mântuirii voastre, aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt al făgăduinţei” (Efeseni 1:13 ).
– Ştii ce înseamnă a fi „în Hristos”? Ştii ce înseamnă că „Hristos este în voi” (Romani 8:1,10 )?
– Ştii că faptul acesta este legat de prezenţa Duhului Sfânt în voi (Ioan 14:15- 23 )? Poţi să-l spui lui Dumnezeu „Tată”? – Prin duhul de înfiere pe care l-ai primit, poţi să cunoşti relaţia aceasta de fiu şi Duhul este Cel care dă mărturie duhului tău că eşti un copil al lui Dumnezeu (Romani 8:14-16 ). (Mulţi credincioşi se roagă lui Dumnezeu, spunându-l „Doamne”; este corect să fie aşa, însă este pericol, dacă obişnuiesc mereu să-l spună aşa, să nu fi înţeles niciodată relaţia de fiu.)
– Este dragoste în inima ta? Este dragoste pentru Dumnezeu, dragoste pentru fraţii tăi, dragoste pentru sufletele care pier? Dacă este, putem spune că dragostea lui Dumnezeu a fost vărsată în inima ta, şi ştii cum? – „prin Duhul Sfânt care ţi-a fost dat“ (Romani 5:5 ; 1 . loan 4:12-13). Ce siguranţă preţioasă!
– Pomul se cunoaşte după roadele lui. Arăţi tu „roada Duhului“? Roade bune nu pot fi date de un pom rău (Galateni 5:22 ). Citim într-o broşură că cele trei urmări ale botezului cu Duh Sfânt (dovedit prin vorbirea în limbi) sunt:
– o viaţă de adorare reînnoită,
– un gust necunosut înainte pentru Cuvântul lui Dumnezeu,
– o bucurie care dă peste margini.
Fără îndoială că prezenţa Duhului Sfânt în cel credincios aduce în mod normal laudă, dorinţe duhovniceşti şi bucurie, dar ne temem că limbajul folosit aici conduce la o analiză lăuntrică greşită şi descurajatoare.
Ne întrebăm cum reacţionează persoanele care spun altora că n-au Duhul Sfânt, când întâlnesc credincioşi care realizează mai bine ca ele:
– adorarea,
– dorinţa după Cuvântul lui Dumnezeu,
– bucuria pe care o dă siguranţa mântuirii.
Întradevăr, cum să se bucure de siguranţa mântuirii, când, potrivit aceleiaşi învăţături greşite, mântuirea se poate pierde, tot aşa ca şi Duhul Sfânt! Dacă este un lucru foarte clar că trebuie să stăruim zi de zi în credinţă, totuşi înseamnă a aduce o nesocotire a preţului pe care îl are lucrarea lui Hristos, dacă zici: „Hristos dă celui credincios o viaţă veşnică, totuşi practic ea nu este veşnică (pentru că o poate pierde!), dar poate să devină veşnică, dacă noi suntem credincioşi până la sfârşit”. Nu înseamnă aceasta a înjosi îngrozitor puterea sângelui lui Hristos? Nu înseamnă aceasta a predica o mântuire prin fapte? Lucrarea lui Hristos, deci, nu ne mai mântuieşte, ea ar fi de ajuns doar ca să ne aducă pe un drum pe care noi am putea obţine mântuirea prin credincioşia noastră!
Niciodată un credincios nu va cunoaşte pacea, atâta timp cât va face ca ea să depindă de experienţele lui, de sentimentele lui sau de credincioşia lui. Singura temelie a păcii noastre, a prezenţei Duhului în noi este credinţa în cele spuse de Cuvântul lui Dumnezeu, credinţa în lucrarea preţioasă a lui Hristos; să nu uităm lucrul acesta!
„Şi Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi plini de nădejde” (Romani 15:13 ).
XVII. Plinătatea Duhului
Expresiile „umplut de Duh Sfânt” şi „plin de Duh Sfânt” se întâlnesc de 15 ori în Noul Testament. Cea dintâi dintre aceste expresii este aproape totdeauna Iegată de o mărturie dată cu gura, deseori în condiţii de împotrivire; ea pare să fie o putere deosebită pentru o slujbă sau o mărturie anumită (este folosită de 8 ori: Luca 1:15,41,67 ; Fapte 2:4 ; 4:8,31 ; 9:17 ; 13:9 ).
Cea de a doua expresie ne face să ne gîndim mai ales la o stare care caracterizează pe unii credinicioşi, dar pe care toţi ar trebui s-o caute. Ea se întâlneşte de 7 ori (de cinci ori ca adjectiv, în Luca 4:1 ; Fapte 6:3,5 ; 7:55 ; 11:20 şi de două ori ca verb, în Fapte 13:52 şi Efeseni 5:18 ).
Expresia „plinătatea Duhului” nu se găseşte în Biblie şi nu o vom folosi aici decât ca fiind potrivită unui credincios în care Duhul Sfânt nu este împiedicat de firea păcătoasă.
Unii învaţă că vorbirea în limbi este semnul caracteristic al plinătăţii Duhului, că s-ar asemăna cu o inimă prea plină care dă pe deasupra.
De aceea punem întrebările acestea:
– De ce Ioan, Elisebata şi Zaharia nu vorbeau în limbi, deşi ei fuseseră umpluţi cu Duh Sfânt, mai înainte chiar ca Duhul Sfânt să coboare într-un mod definitiv asupra celor credincioşi (Luca 1:15,41,67 )?
– De ce nu ni se spune niciodată că Domnul lsus ar fi vorbit în limbi, pentru că El cunoştea mai bine ca oricine plinătatea aceasta (Luca 4:1 )?
– De ce faptul de „a vorbi alte limbi” nu este legat decât o singură dată de plinătatea Duhului Sfânt (Fapte 2:4 )?
– De ce, în toate celelalte cazuri, se întâlnesc cu totul alte manifestări, ca de exemplu: vestirea evangheliei (Fapte 4:8,31 ), privirea la lsus în slavă (Fapte 7:55 ) sau chiar recunoaşterea unei stări rele duhovniceşti (Fapte 13:9 )? Ea este de asemenea strâns legată de bucuria creştină (Fapte 13:52 ).
Este potrivit Scripturii (Fapte 2:4 ; 9:17 ) ca această „plinătate” să poată fi primită sau realizată în clipa în care Duhul vine să-Şi facă locuinţa în cel credincios, dar faptul acesta nu este de ajuns, el se poate reînnoi (Fapte 4:31 ) şi trebuie să se reînnoiască: acesta este în acelaşi timp privilegiul şi răspunderea crestinului:
– „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh,
– vorbind între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, Iăudând şi cântând Domnului în inima voastră,
– mulţumind totdeauna Celui care este Dumnezeu şi Tatăl, pentru toate, în Numele Domnului nostru Isus Hristos,
– supunându-vă unii altora în frica lui Hristos” (Efeseni 5:18-21 ).
Aici este vorba de o poruncă precisă, adresată tuturor creştinilor, pe care trebuie s-o pună în practică, având aceeaşi grijă pe care o au de a se feri să nu se îmbete.
Nu se spune: „Rugaţi-vă ca să fiţi plini de Duh”, căci aceasta nu depinde de Dumnezeu, ci de noi; dacă suntem plini de noi înşine, plini de lucrurile care ne preocupă atât de uşor inimile, Duhul Sfânt este, pentru a spune astfel, în imposibilitatea de a ne umple: tot locul este deja ocupat!
Nu se spune: „Umpleţi-vă!“ ci „fiţi plini!” Să mărturisim tot ce ne lipseşte, să ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu ca nişte vase goale: El le va umple cu Hristos, le va umple cu Duhul Său, nu odată pentru totdeauna, nu uneori, ci mereu. „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea”, spune Isus. „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura” (loan 7:37, 38).
Dacă nu gustăm plinătatea aceasta, nu este decât o singură piedică: păcatul. Dacă Duhul Sfânt trebuie să ne facă să ne judecăm greşelile mărturisite, EI este în noi un Duh de mustrare şi nu poate, în acelaşi timp, să ne facă să ne preocupăm cu Hristos. Să ne aşezăm deci în lumina lui Dumnezeu, să ne mărturisim Iipsurile, cu siguranţa că sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţeşte (în greceşte: continuă să ne curăţească) de orice păcat (1. Ioan 1:7 ).
Sunt trei consecinţe ale plinătăţii Duhului:
– lauda,
– recunoştinţă,
– supunerea unora faţă de alţii.
Aşa să fie partea oricărui răscumpărat!
XVIII. Roada Duhului
Toate calităţile plăcute ale firii celei noi pe care ne-a dat-o Dumnezeu, acestea sunt roadele Duhului Sfânt care lucrează în cei credincioşi.
Epistola către Galateni ne dă lista, nelimitată, a roadelor aduse de cele două firi ale credinciosului (şi noi suntem răspunzători să nu lăsăm să se desfăşoare decât cele ale firii celei noil):
– faptele firii păcătoase: desfrânare, necurăţie, destrăbălare, idolatrie, vrăjitorie, vrăjmăşii, certuri, gelozii, mânii, neînţelegeri, dezbinări, secte, invidii, ucideri, beţii, petreceri dezmăţate şi alte lucruri asemănătoare cu acestea (Galateni 5:19-21 );
– roada Duhului: dragoste, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, stăpânire de sine (Galateni 5:32 ).
În ultima listă, cele dintâi trei trăsături ne prezintă rezultatele activităţii Duhului în noi, faţă de Dumnezeu; următoarele cinci sunt în legătură cu oamenii, iar ultima se referă la noi înşine.
Şi se pune întrebarea: Ce roade aducem?
https://comori.org/dumnezeu/botezul-duhului-sfant/
///////////////////////////////////////
Prezenţa Duhului Sfânt în noi
de Ney Bailey
Unii dintre noi gândim în felul următor: „Dacă Iisus ar fi aici pe pământ şi L-am putea vedea, atunci L-am urma pretutindeni”. Dar în Ezechiel 36:26-27, Domnul spune: „Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele…”. Expresia „în voi” are o importanţă aparte – „Voi pune Duhul Meu în voi”. A fost o vreme când am avut nevoie să mi se amintească faptul că Duhul Său era în mine. Îmi amintesc că am citit apoi acest text şi zile la rând, în timp ce mă plimbam, mă urmărea gândul acestei realităţi: „Duhul Său este în mine!” Prin prezenţa Duhului Sfânt, Hristos este astăzi în mine la fel de sigur ca atunci când a fost cu ucenicii Săi. Este uimitor să înţelegem că Duhul Său locuieşte în noi; însă adesea noi nu îi acordăm nici o atenţie.
Unde locuieşte Duhul Sfânt?
În 1 Corinteni 3:16, apostolul Pavel spune: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” În cartea The Spirit of Christ [Duhul lui Hristos], carte care pe mine m-a ajutat foarte mult, Andrew Murray analizează în profunzime aceste cuvinte scrise de Pavel. El porneşte de la faptul că Templul era caracterizat de trei spaţii clar delimitate: curtea cortului, Locul sfânt şi Locul prea sfânt (sau Sfânta Sfintelor).
- Murray descrie modul în care trupurile noastre se aseamănă cu spaţiul în care era aşezat cortul („curtea”) iar mintea, voinţa sau emoţiile noastre corespund Locului sfânt. Dar înăuntrul nostru se află Locul preasfânt, unde locuieşte Duhul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt locuieşte în duhul nostru. Locul preasfânt se găseşte în interiorul meu şi al tău. Următorul verset (1 Cor. 3:17) este la fel de important: „Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este Sfânt: şi aşa sunteţi voi”. Dacă înţelegi faptul că Dumnezeu locuieşte înăuntrul tău, această înţelegere îţi va influenţa în mod radical imaginea de sine.
Atunci, cum ne păstrăm templele curate? Prin credinţă. Odată ce l-am acceptat pe Hristos ca Domn al vieţii noastre, sângele Său ne curăţă de orice păcat. Prin urmare, ceea ce noi trebuie să facem este să credem, să ne punem încrederea în cuvântul lui Dumnezeu.
Textul din 1 Ioan 1:9 – un text intitulat adeseori „siguranţa iertării” – spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire”.
Atunci când te-ai spălat ultima dată pe mâini pentru că erai foarte murdar, ai rămas oare aplecat deasupra chiuvetei, întrebându-te cu îngrijorare: „Oare unde s-a dus toată mizerie de pe mâini?” Fără îndoială că nu ai procedat astfel, ci ai acceptat prin credinţă că mizeria s-a dus în canalul de scurgere. Într-un mod similar trebuie să procedăm şi în ce priveşte viaţa spirituală. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios; El este drept să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire, altfel spus de tot ceea ce am greşit. Este însă nevoie ca noi să credem că El ne-a iertat chiar dacă nu vedem sau simţim acest lucru.
Întotdeauna Duhul Sfânt ne conduce spre Hristos. El ne călăuzeşte spre crucea şi sângele lui Hristos, spre iertarea pe care Mântuitorul ne-o oferă. Duhul Sfânt ne reaminteşte mereu că nu mai suntem sub condamnarea păcatului. Textul din Romani 8:1 afirmă clar acest fapt: „Acum, deci, nu este nici o osîndire pentru cei ce sunt în Hristos Iisus”
Dar aici intervine Satana, care vrea să te priveze de pacea pe care Însuşi Dumnezeu o promite. Dumnezeu îţi dăruieşte pacea Sa, dar Satana încearcă să te determine să te uiţi înapoi şi să te gândeşti la cele mai grele păcate. Te gândeşti la acele lucruri şi ele se derulează prin mintea ta asemeni unui film. Ceea ce trebuie să facem este să aducem acele păcate la cruce şi să spunem: „Doamne Iisuse acest fapt dovedeşte că am nevoie de un Mântuitor. Doamne, mulţumesc pentru faptul că sângele lui Iisus Hristos mă curăţeşte de orice păcat”. Priveşte-ţi păcatele din prisma crucii lui Hristos şi a sângelui Său, şi vei avea pacea lui Dumnezeu. Nu privi înapoi la păcate trecute. Crede în iertarea lui Dumnezeu.
Cum ne vorbeşte Duhul Sfânt?
Ne vom referi acum la păcatele din prezent, cu privire la care Dumnezeu ne conştientizează
Cel mai adesea, Dumnezeu lucrează în viaţa mea şi îmi vorbeşte folosindu-se de alţi oameni. Ani la rând am fost chinuit de relaţia pe care o aveam cu o anumită persoană. Îmi era atât de greu să mă raportez la persoana respectivă, încât gândeam: „Dacă va fi în ceruri, atunci eu nici nu mă gândesc să merg acolo”. Atitudinea mea era mereu batjocoritoare, critică şi răutăcioasă. Nu aveam de spus un cuvânt bun la adresa acelei persoane. În tot acest timp, căutam argumente care să îmi justifice comportamentul.
Apoi, într-o zi, Domnul mi-a îndreptat atenţia spre textul din Luca 18:9: „A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi”. Am realizat faptul că eu dispreţuiam acea persoană. Iată pilda pe care a spus-o Iisus:
„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu şi altul vameş. [Fariseii erau lideri religioşi din vremea lui Iisus, care dădeau dovadă însă de multă făţărnicie şi aroganţă; vameşii erau cei ce strângeau taxele de la populaţie, fiind adesea corupţi, cerând mai mult de la oameni decât ar fi trebuit şi erau desconsideraţi de majoritatea evreilor.] Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.» Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»“ (Luca 18:10-13)
Iisus a explicat pilda, spunând: „Eu vă spun că mai degrabă omul acesta, [omul care a spus «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»] s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălat. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat” (Luca 18:14).
Citind această pildă, mi-am dat seama că eu mă aflam într-o situaţie similară; atunci m-am rugat lui Dumnezeu şi am spus: „O, Doamne, sunt asemeni acestui fariseu. Nu pot să suport persoana respectivă şi o dispreţuiesc”. Am înţeles că trebuie să îmi privesc propria inimă. Făcând acest lucru, am descoperit gelozie, mândrie, mânie, atitudine de judecată şi lipsă de dragoste faţă de aproapele meu. M-am uitat apoi în Galateni 5:16-23. „Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti… şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea… Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”
Uneori ne uităm la lista cu păcate şi spunem: „În ce mă priveşte, eu nu mă regăsesc în nici un fel în lista respectivă”. Ceea ce însă nu facem este să ne uităm la enumerarea roadelor Duhului şi să ne punem întrebări precum: „Cât sunt de iubitor? Cât sunt de bun? Cât de mult mă caracterizează credincioşia? Cât sunt de blând?” Avem tendinţa să ne evaluăm după lista păcatelor, în loc să ne analizăm viaţa din perspectiva roadelor Duhului.
Andrew Murray îşi pune următoarea întrebare: „Cum se face că există creştini care sunt sfinţi şi împietriţi?” El continuă, dând şi răspunsul: „Pentru că aceştia nu ştiu nimic despre Duhul dragostei. Numai Duhul Sfânt poate face ca din inima omului să izvorască dragostea”.
În timp ce mă gândeam la persoana care m-a rănit, mi-am amintit de versetele din 1 Petru 3:8-9: „Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară”.
Eram marcat de faptul că această persoană îmi făcuse mult rău şi mă insultase prin gesturile sale; dar versetul continuă prin îndemnul: „…dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea”.
Am privit la ceea ce am descoperit în inima mea şi am mărturisit că fusesem asemeni unui fariseu. M-am rugat apoi lui Dumnezeu: „Doamne ai milă de mine, un păcătos! Te rog, Doamne, arată-mi cum să binecuvântez această persoană!” Eram în Anglia în acel moment şi mi-am amintit că văzusem într-o librărie o carte destul de scumpă, dar care ştiam că într-adevăr îi va plăcea. Când m-am întors acasă, i-am dat cartea. Nu vă pot explica cât de profund a fost mişcat acel om. Gestul meu a însemnat foarte mult pentru el şi cred că Dumnezeu s-a folosit din plin de cartea pe care i-am dăruit-o.
Duhul Sfânt ne va arăta întotdeauna cu credincioşie în ce privinţe nu suntem asemeni lui Hristos. El a făcut acest lucru în viaţa mea, făcându-mă conştient de acea atitudine greşită, care era străină de chipul lui Hristos în mine. Pe măsură ce ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu şi-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne călăuzească în căile care Îi sunt plăcute Lui, El va produce în vieţile noastre acele roade duhovniceşti amintite de apostolul Pavel: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrânarea poftelor”.
Iisus a spus: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea… V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:9, 11).
Ney Bailey este autorul cărţii Faith Is Not a Feeling [Credinţa nu este un sentiment], WaterBook Press
https://www.studiubiblic.ro/a/holyspirit.html
///////////////////////////////////////
26 versete biblice despre Duhul Sfânt
Cine este Duhul Sfânt? Cum îl pot primi? Ce poate el să facă?
CreștinismActiv
26 versete biblice despre Duhul Sfânt
Este imposibil să trăiești o viață adevărată de creștin, ca ucenic al lui Isus fără Duhul Sfânt. Aici este o selecție de versete biblice despre Duhul Sfânt. Ele descriu rolul lui, cum îl primim și cum ne poate el ajuta.
Versete biblice despre promisiunea Duhului Sfânt
„Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, ‘pe care’, le-a zis El, ‘aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.’” Fapte 1:4-5.
„’Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.’ Amin.” Matei 28:19-20.
Care este rolul Duhului Sfânt? Citește mai mult aici.
Venirea Duhului Sfânt
„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.” Fapte 2:1-4.
Cum primim Duhul Sfânt – versete despre botezul cu Duhul
„Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.” Matei 3:11.
„’Pocăiţi-vă’, le-a zis Petru, ‘şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.’” Fapte 2:38.
„Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” Luca 11:13.
„Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.” Fapte 5:32.
Citește mai multe despre importanța botezului cu Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt – o pecete
„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Efeseni 4:30.
„Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.” Efeseni 1:13-14.
„Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” Romani 8:14-17.
Duhul Sfânt – Ajutorul și Duhul adevărului
Isus le-a spus ucenicilor Lui nu cu mult timp înainte să-i părăsească:
„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” Ioan 14:15-18.
„V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi. Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Ioan 14:25-26.
„Când va veni Ajutorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.” Ioan 15:26.
„Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Ajutorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite… Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” Ioan 16:7, 12-14.
Ajutorul, Duhul Sfânt, ne va aminti Cuvântul lui Dumnezeu în situațiile noastre zilnice. Nu este asta o consolare mare? Ca oameni ne este foarte ușor să pierdem, în agitația vieții, concentrarea asupra lucrurilor care au valoare eternă. Duhul Sfânt ne poate aminti, în momentul în care avem cea mai mare nevoie, să nu returnăm rău pentru rău sau să aruncăm toate grijile asupra Lui, ca să enumerăm două exemple.
„căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.” Luca 12:12.
„Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.” Romani 8:26-27.
Citește mai mult despre necesitatea Duhului Sfânt.
Duhul Sfânt – putere
„Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” Fapte 1:8.
Petru, care doar cu câteva zile înainte era timid și nu a reușit să-L mărturisească pe Isus, deși voia acest lucru, a devenit într-un moment plin de putere, când Duhul Sfânt a căzut peste el. Și tu ai o dorință în inima ta de a trăi o viață curată pentru Isus? Dorești să spui „Nu!” în ispită, dar nu ai puterea necesară? Roagă-te pentru Duhul Sfânt! El îți va da puterea să te împotrivești păcatului, ca niciodată înainte!
„După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” Fapte 4:31.
Citește și: Duhul Sfânt: O putere eliberatoare!
Umblă în Duhul
„Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.” Galateni 5:25.
După ce am primit Duhul, este evidențiat prin acest verset faptul că există o cale pe cale trebuie să înaintăm. A umbla în Duhul înseamnă să fii ascultător de el.
„Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” Galateni 5:16-17.
„Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.” Romani 8:12-13.
„De aceea, cum zice Duhul Sfânt: ‘Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu …’” Evrei 3:7-8.
„Nu stingeți Duhul.” 1 Tesaloniceni 5:19.
Rezultatul umblării în Duhul
„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” Galateni 5:22-23.
„…Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.” Romani 8:6.
„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!” Romani 15:13.
https://crestinismactiv.ro/26-versete-biblice-despre-duhul-sfant
/////////////////////////////////////////
Divinitatea Duhului Sfânt
STUDIUL 3 » 14 IANUARIE – 20 IANUARIE
Textul de memorat: „Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin.” (2 Corinteni 13:14)
„Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin.” (2 Corinteni 13:14)
Pretutindeni în Biblie, divinitatea lui Dumnezeu Tatăl este pur şi simplu asumată. Adevărul acesta este exprimat atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. El este unul dintre numeroasele adevăruri fundamentale revelate în Cuvântul lui Dumnezeu.
Divinitatea lui Isus este afirmată şi ea în multe locuri din Scriptură, dar în mod special în Noul Testament, atât în evanghelii, cât şi în epistole.
În schimb, divinitatea Duhului Sfânt este exprimată în mod mai subtil. Ea poate fi dedusă din diferite declaraţii biblice. Este necesar să comparăm verset cu verset pentru a afla ce a descoperit Dumnezeu în Cuvântul Său în această privinţă. Iar în urma studiului atent, să nu afirmăm mai puţin decât susţine Scriptura, dar nici „să nu [trecem] peste ce este scris“ (1 Corinteni 4:6). Avem nevoie de o atitudine de smerenie, de dispoziţia de a ne lăsa învăţaţi. Să nu facem din ideile noastre despre Dumnezeu nişte criterii după care să-L explicăm pe Duhul Sfânt. Să acceptăm mai degrabă afirmaţiile Scripturii, chiar dacă ne este dificil să le cuprindem pe deplin cu mintea noastră.
Duminică, 15 ianuarie – Duhul Sfânt şi Tatăl
Biblia nu ne oferă o descriere sistematică despre divinitatea Duhului Sfânt. Ea conţine totuşi câteva indicii că scriitorii ei Îl considerau pe Duhul Sfânt Dumnezeu. În unele pasaje biblice, o anumită activitate este atribuită atât Tatălui, cât şi Duhului Sfânt.
- Citeşte Faptele 5:1-4. Ce concluzie putem trage din cuvintele lui Petru despre Dumnezeu şi despre Duhul Sfânt?
Petru îl întreabă pe Anania de ce L-a minţit pe Duhul Sfânt, iar apoi îi spune: „N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” Reiese clar că Petru consideră că Duhul Sfânt este Dumnezeu: Anania nu-i minţise numai pe apostoli, ci Îl minţise pe Dumnezeu Însuşi. A-L minţi pe Duhul Sfânt înseamnă a-L minţi pe Dumnezeu. Duhul Sfânt este Dumnezeu:
De ce au primit aceşti doi oameni o pedeapsă atât de aspră? În perioada descrisă în cartea Faptele apostolilor, comunitatea credincioşilor era „o inimă şi un suflet” (Faptele 4:32). Unitatea lor era un efect al lucrării Duhului Sfânt şi, din acest motiv, toţi îşi puneau în comun toate bunurile. Minciuna în legătură cu bunurile comune era practic o negare a unităţii lor şi a convingerii că Duhul Sfânt susţinea şi făcea posibilă această unitate. Prin urmare, minciuna lui Anania şi a soţiei lui contesta lucrarea divină şi prezenţa Duhului Sfânt în comunitatea creştină. Lipsa de onestitate faţă de Dumnezeu este distructivă şi Îl împiedică pe Duhul Sfânt să lucreze cu succes în viaţa credincioşilor. Dumnezeu aşteaptă de la noi o slujire din toată inima. Şi, fiindcă noua biserică se afla într-un moment important al existenţei ei, Dumnezeu i-a pedepsit drastic pe cei doi pentru ca membrii bisericii primare să lucreze în unitate, să fie oneşti unii cu alţii şi să se lase călăuziţi de Duhul Sfânt.
Gândeşte-te cât de uşor îşi puteau justifica păcatul Anania şi Safira: N-am dat noi bisericii o parte din suma obţinută pe acest teren? Ce mare păcat facem dacă păstrăm o parte din bani?
Ce ar trebui să învăţăm din această relatare despre argumentele pe care le aducem ca să ne justificăm faptele?
Luni, 16 ianuarie – Atributele divine ale Duhului Sfânt
- Ce atribute şi activităţi divine ale Duhului Sfânt sunt amintite în următoarele pasaje?
1 Corinteni 2:10,11; compară cu Isaia 40:13,14
Psalmii 139:7
Evrei 9:14; compară cu 1 Timotei 6:16
Luca 1:35; Romani 15:19; compară cu Psalmii 104:30
Numai Unul egal cu Dumnezeu poate cunoaşte lucrurile adânci ale lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:10,11). Nimeni nu-L cunoaşte mai bine pe Dumnezeu decât Duhul. Cineva din afara Trinităţii nu L-ar putea cunoaşte aşa. Prin urmare, Duhul Sfânt este omniscient.
Prezenţa Duhului Sfânt este prezenţa lui Dumnezeu. Dacă nu există loc în care să fugim de Duhul lui Dumnezeu, înseamnă că El este omniprezent (Psalmii 139:7).
De asemenea, se afirmă că Duhul lui Dumnezeu este veşnic (Evrei 9:14). Cine spune Biblia că are nemurirea? Numai Dumnezeu (1 Timotei 6:16). Dacă Duhul este veşnic, atunci El trebuie să fie Dumnezeu.
Duhul Sfânt este şi atotputernic. În Luca 1:35, expresiile „Duhul Sfânt” şi „puterea Celui Preaînalt” sunt sinonime. Ele sunt utilizate aici în contextul unui miracol de cel mai înalt grad, naşterea din fecioară. În Romani 15:19, apostolul Pavel mărturiseşte că lucrul acesta sa petrecut prin „puterea semnelor şi a minunilor, … prin puterea Duhului Sfânt”. Aşadar, Duhul Sfânt poate face minuni divine.
Isus mai spune că blasfemia la adresa Duhului este de neiertat (Matei 12:31:32: Marcu 3:28,29). Faptul acesta poate fi explicat numai dacă Duhul Sfânt este Dumnezeu.
Dar poate că cea mai uimitoare lucrare a Duhului Sfânt este transformarea oamenilor, El aduce la îndeplinire naşterea spirituală (Ioan 3:5-8). El Poate să facă un lucru de care este capabil numai Dumnezeu.
Marţi, 17 ianuarie – Indicii biblice despre divinitatea Duhului Sfânt
În Biblie, există pasaje în care Numele Duhului Sfânt şi Numele lui Dumnezeu sunt utilizate unul în locul altuia.
- Citeşte Isaia 63:10-14 şi compară cu Numeri 14:11 şi Deuteronomul 32:12. Cum este evidenţiată divinitatea Duhului sfânt?
Din Isaia 63:10 şi relatarea paralelă din Numeri 14:11, constatăm că scriitorii biblici Îl considerau Dumnezeu pe Duhul Sfânt.
În 2 Samuel 23:2, citim: „Duhul Domnului vorbeşte prin mine”, iar în declaraţia paralelă din versetul 3, se spune: „Dumnezeul lui Israel… mi-a zis”. Aşadar, putem conchide că Duhul Sfânt este Dumnezeu,
- Compară 1 Corinteni 3:16,17 cu 6:19,20 şi 12:11 cu 12:28, unde rele la Duhul sfânt şi la Dumnezeu Tatăl sunt folosite alternativ. Ce acţiuni sunt atribuite concomitent Duhului şi Tatălui?
În 1 Corinteni 3:16,17 şi în 1 Corinteni 6:19,20, Pavel foloseşte o exprimare similară. Pentru el, locuirea Duhului Sfânt în oameni este totuna cu locuirea lui Dumnezeu. Prin echivalarea expresiei „Templul lui Dumnezeu” cu expresia „Templul Duhului Sfânt”, el subliniază că Duhul Sfânt este Dumnezeu.
În 1 Corinteni 12:11, Pavel scrie că Duhul Sfânt este Cel care îi dă fiecărui credincios daruri spirituale: Iar în versetul 28, ne spune că Dumnezeu este Cel care face acest lucru. Mesajul este evident: Duhul Sfânt face exact ce face Dumnezeu, o dovadă convingătoare că El este egal cu Dumnezeu.
Reciteşte Numeri 14:11. În ce privinţă ni se aplică şi nouă acest verset? Gândeşte-te la modul minunat cum a lucrat Dumnezeu în biserica noastră. Gândeşte-te la toate motivele pe care ni le-a dat ca să credem. Cum ne putem asigura că nu repetăm greşeala poporului Său de acum două mii de ani?
Miercuri, 13 ianuarie – Lucrarea Duhului Sfânt
Duhul Sfânt realizează anumite lucruri pe care Biblia le asociază exclusiv cu Dumnezeu. El a participat activ la lucrarea de creare a omului şi participă la fel de activ şi la lucrarea de re-creare a omului căzut în păcat.
- Cum descrie Pavel implicarea Duhului Sfânt în procesul de re-creare a omului? Tit 3:4-6
Duhul Sfânt este menţionat alături de „Dumnezeu, Mântuitorul nostru” (Tit 3:4) în contextul spălării naşterii din nou (botezul) şi al înnoirii noastre (Tit 3:5). El este autorul renaşterii noastre spirituale, El ne dă o inimă nouă. El ne trezeşte dorinţa de a-L urma pe Hristos. El este Duhul de viaţă (Romani 8:2). El îi sfinţeşte pe păcătoşi şi le schimbă caracterul. El ne ajută să ascultăm de Isus Hristos, Mântuitorul nostru. Numai o fiinţă divină este în stare să facă asemenea minuni.
- Compară Isaia 6:8-10 cu Faptele 28:25-27. Cui îi atribuie scriitorii biblici mesajele primite de ei?
Anumite afirmaţii din Biblie sunt atribuite de un scriitor lui Dumnezeu, iar de alt scriitor, Duhului Sfânt. Undeva se spune că Duhul Sfânt este Cel care ne-a dat Sfintele Scripturi într-un mod supranatural (2 Petru 1:21), iar în alt loc se declară că ele au venit prin inspiraţia lui Dumnezeu (2 Timotei 3:16). Oferirea scripturilor este o altă lucrare divină a Duhului Sfânt.
- Ce ne învaţă Romani 8:11 despre divinitatea Duhului Sfânt?
Biblia declară că Duhul Sfânt L-a înviat pe Isus şi că ne va învia şi pe noi. Numai Dumnezeu are puterea de a învia morţii. Prin urmare, Duhul Sfânt este Dumnezeu.
Ce schimbări poţi face pentru a fi mai receptiv faţă de Duhul Sfânt? Ce obiceiuri te împiedică să discerni călăuzirea Sa?
Joi, 19 ianuarie – Importanţa divinităţii Sale
Care ar fi implicaţiile în ce priveşte mântuirea şi închinarea dacă Duhul Sfânt n-ar fi Dumnezeu? Biblia ne spune că Duhul Sfânt este responsabil de naşterea din nou a credincioşilor. El locuieşte în ei şi îi umple. El dă o gândire nouă şi transformă caracterul. El are puterea de a învia. El îi face pe urmaşii lui Hristos sfinţi, cum Dumnezeu este sfânt. Dacă Duhul Sfânt nu este Dumnezeu, atunci cum poate El să facă toate aceste lucruri şi cum poate să le facă în aşa fel, încât să fie acceptate de Dumnezeu?
- Citeşte binecuvântările apostolice din 1 Petru 1:2; 2 Corinteni 13:14 şi formula de botez din Matei 28:18,19. Ce ne spune menţionarea Duhului Sfânt alături de Dumnezeu Tatăl şi de Isus Hristos, Fiul, despre locul Său în cadrul aderării şi închinării pe care I le aducem lui Dumnezeu?
Adevărul despre divinitatea Duhului Sfânt ne ajută să avem o atitudine adecvată faţă de El, să recunoaştem poziţia Sa reală. Acest adevăr constituie premisa unei vieţi spirituale centrate pe Dumnezeu, Biserica din Noul Testament Îl menţionează pe Duhul Sfânt alături de celelalte două Persoane ale Dumnezeirii. În formula de botez, Duhul Sfânt deţine acelaşi rang şi aceeaşi poziţie ca Tatăl şi Fiul. Botezul are o semnificaţie spirituală adâncă şi este un semn al închinării profunde. La fel, binecuvântările apostolice. Binecuvântarea este o formulă de închinare prin care Duhul Sfânt este preamărit în aceeaşi măsură ca Tatăl şi Fiul. Toate cele trei Persoane ale Dumnezeirii sunt menţionate împreună.
Faptul că Duhului Sfânt I se cuvine închinarea noastră este confirmat şi în repetarea permanentă a ideii că noi depindem de El în ce priveşte bunăstarea spirituală şi că ar trebui să ne supunem Lui, pentru că El ne învaţă şi ne sfinţeşte. Dacă ştim cine este El cu adevărat şi dacă recunoaştem şi acceptăm divinitatea Sa, Îi vom da slavă pentru lucrarea Sa şi ne vom baza pe El în ce priveşte creşterea şi sfinţirea personală.
Ce înseamnă faptul că Duhul sfânt, Dumnezeu Însuşi, lucrează în viaţa ta? Ce simţi la gândul că Dumnezeu Însuşi lucrează la inima ta ca să te desăvârşească în toate privinţele? Ce efect are acest adevăr asupra ta?
Vineri, 20 ianuarie, Un gând de încheiere
Pentru studiu suplimentar: Ellen G, White, Evanghelizare, „Interpretările greşite cu privire la Trinitate”, ed. 2008, pp. 486-488 (613-617).
După cum am văzut în studiul din această săptămână, dovezile biblice legate de divinitatea Duhului Sfânt sunt foarte concludente. Duhul Sfânt este Dumnezeu. Totuşi să nu uităm un lucru: identitatea Duhului Sfânt este o taină divină. Noi nu-L putem explica pe deplin pe Dumnezeu şi nici natura Sa şi este bine să ne opunem tentaţiei de a face din tiparele noastre de gândire criteriul pentru înţelegerea Lui. Adevărul depăşeşte cu mult graniţele înţelegerii noastre, mai cu seamă când este vorba despre natura lui Dumnezeu:
Pe de altă parte, credinţa în divinitatea Duhului Sfânt înseamnă mai mult decât simpla acceptare a doctrinei despre Trinitate. Ea înseamnă să ne bazăm şi să ne punem încrederea în lucrarea divină de mântuire, aşa cum a fost ea rânduită de Tatăl şi îndeplinită prin Fiul în puterea Duhului. „Pentru noi, nu este absolut esenţial să fim în stare să definim exact ce este Duhul Sfânt, (…) Natura Duhului Sfânt este o taină. Oamenii nu pot s-o explice, fiindcă Domnul nu le-a descoperit-o. Oameni care au păreri fanteziste, pot grupa laolaltă anumite pasaje din Scriptură şi din ele să clădească o susţinere omenească. dar primirea acestor vederi nu va întări biserica. Cu privire la asemenea taine, care sunt prea adânci pentru priceperea omenească, tăcerea este de aur:” – Ellen G,: White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 40 (51-52)
BIBLIA ŞI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND
Biblia: Psalmii 67-73
- Cum este Dumnezeu pentru orfani şi văduve?
- În ce psalm este profetizat că Domnului Isus aveau să-I dea oţet să bea?
- Ce anume I-a cerut psalmistul Domnului pentru vremea bătrâneţii?
- Până când s-a trudit psalmistul zadarnic să priceapă nedreptatea din lume?
Profeţi şi regi, capitolul 3
- Ce anume constituie o primejdie pentru viaţa spirituală?
http://www.7adventist.com/studiu/divinitatea-duhului-sfant/
////////////////////////////////////////
Capitolul 3. Cuvântul făcut trup
-
W. Grant
Ne întoarcem acum de la consideraţiile asupra divinităţii Domnului nostru binecuvântat, pentru a vedea cum vorbeşte Scriptura despre întruparea Lui. Dintre toţi evangheliştii, apostolul Ioan, istoric al gloriei Sale divine, expune aceasta în modul cel mai concentrat: „Cuvântul S-a făcut trup” şi „a locuit (Şi-a făcut cortul) printre noi”. „Carnea” caracterizează omenescul prin ceea ce este partea lui cea mai vulgară; iar profunzimea acesteia reprezintă gloria revelaţiei pe care expresia „Cuvântul S-a făcut trup” o redă cu atâta perfecţiune. În personalitatea Lui omenească, Hristos Însuşi era Evanghelia pe care o vestea, iar „Fiul Omului” este titlul care I-a plăcut să Şi-l acorde.
După cum ştim, dincolo de faptul întrupării Lui a existat o prăpastie de netrecut, faţă de care întruparea a constituit preliminarul necesar. Ba a constituit ceva mai mult, pentru că din abisul în care a coborât la cruce, Hristos S-a înălţat îndată. Datorită a ceea ce era El, nu a putut fi reţinut acolo, în timp ce caracterul omenesc pe care Şi l-a asumat Îl păstrează pe Hristos pentru totdeauna: El Şi l-a asumat în propria Persoană şi este parte din El. Pe tronul lui Dumnezeu, purtând semnele de aducere aminte ale coborârii celei mai adânci, El va domni ca Miel, pentru veşnicie.
Ce gând uimitor este ca Dumnezeu să vină în chip de făptură, nu numai pentru un timp şi pentru a face o lucrare, pentru că, oricât de minunată ar fi ea, va fi doar pentru un timp, ci pentru ca de bunăvoie să rămână în ea, în chipul acesta. Dumnezeu şi făptura – făptura Lui – aflându-Se astfel permanent împreună, înlănţuiţi într-o îmbrăţişare care nu va fi desfăcută niciodată! Aceasta, în semnificaţia ei profundă, nu poate fi o manifestare parţială ori secundară. Ca revelaţie, trebuie scrisă nu numai în limba obişnuită oamenilor, ci trebuie să se adreseze tuturor inteligenţelor şi tuturor fiinţelor capabile să-i răspundă. Iar Scriptura ne asigură deplin că aşa este, „ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi, în Hristos Isus” (Efeseni 2:7 ).
S-ar putea oare arăta făpturilor adâncimile dragostei divine, fără ca toate făpturile să fie afectate de ea? Cu siguranţă că lucrul acesta ar fi imposibil. „Decăderea şi moartea” trebuie să spună: „Am auzit de faima ei cu urechile noastre”. Oştirile cerului, aflând-o doar ca pe un har destinat altora, ar trebui chiar şi aşa s-o recunoască drept bunătate plină de grijă faţă de ele, cunoscând în felul acesta, cu o adoraţie mereu mai profundă, pe propriul lor Dumnezeu glorios. Iar închinarea adusă Mielului trebuie cu adevărat să provoace întreaga adorare a cerului, ba încă cu mult mai presus de cum ar fi fost ea înainte de această închinare.
Lucrul acesta ni se dă de înţeles şi chiar mai mult decât atât, acolo unde apostolul ne spune că „îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos (Cei mai mulţi editori lasă deoparte completarea „Domnului nostru Isus Hristos”, prin autoritatea unora dintre cele mai vechi manuscrise; dar unele o păstrează; trebuie să citim,) din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ” (Efeseni 3:14-15 ). Orice familie îşi găseşte în felul acesta locul în comuniunea cu El, care este descoperit ca Tatăl lui Hristos. Descoperirea lui Dumnezeu în Hristos face ceva nou din relaţia lor în El.
Totuşi „nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam” şi tocmai în legătură cu faptul acesta vorbeşte apostolul despre întrupare, ca fiind pasul necesar spre cruce. „Se cuvenea ca Acela pentru care sunt toate lucrurile şi prin care sunt toate lucrurile, aducând pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească prin suferinţe pe Căpetenia mântuirii lor… Astfel, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul, şi să elibereze pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2:10-16 ).
Aici vedem de ce întruparea Lui este uneori accentuată, ca şi cum ar fi totul. Carnea era acel „vas de pământ” în care „pasărea cerului”, cea vie, trebuia să moară şi în care numai ea putea să moară (Levitic 14:1-7 ). „Carne” este expresia folosită pentru firea omenească cu fragilitatea şi cu instabilitatea ei; şi astfel este potrivită pentru a exprima profunzimea condescendenţei divine, care în această situaţie este şi deplina arătare a gloriei lui Dumnezeu. De aici apar expresiile „Cuvântul a devenit carne” (S-a făcut trup) şi „Mi-ai pregătit un trup”, apostolul legând din nou cuvintele din urmă (atât de perfect în şirul faptelor din Evrei) cu jertfa Lui preţioasă: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici dar, ci Mi-ai pregătit un trup”.
În citatul din al doilea capitol, copiii sunt făcuţi părtaşi „cărnii şi sângelui”, la care, prin consecinţă este şi El părtaş; iar condiţia prezentă, schimbătoare, a caracterului omenesc, este subliniată chiar mai mult în 1. Corinteni 15:50 : „Carnea şi sângele nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu” – nu datorită răului din ele, ci datorită caracterului schimbător, nepotrivit cu ceea ce este veşnic. Tocmai la aspectul veşnic al împărăţiei se referă apostolul aici; iar rolul sângelui este de a alimenta ceea ce se iroseşte (carnea) şi se identifică cu schimbarea, cu uzura materiei, deci cu efemerul, în locul a ceea ce este etern.
De aceea, trupul adoptat de Domnul pentru a împlini legea jertfelor – lege care în sulul cărţii se referea la El – nu se află încă în condiţia potrivită noii creaţii, deşi El însuşi era „ultimul Adam” şi Capul ei. Trupul pe care L-a luat era „psihic” – termen care trebuie citit mai degrabă cu „natural” (având viaţa naturală datorită sufletului) (1. Corinteni 15:44 ) – nu încă „spiritual”. Aceşti termeni sunt puţin înţeleşi şi în cel mai bun caz putem înţelege doar o mică parte din semnificaţia lor; totuşi putem înţelege destul pentru a evita unele greşeli în care se cade adesea. Un trup „spiritual” nu înseamnă un trup format din spirit (duh) după cum un trup „psihic” nu înseamnă că este format din psyche (suflet). Cele două fraze sunt exact paralele în Scriptură şi sunt folosite pentru a arăta faptul următor: „Dacă este un trup natural, este şi un trup spiritual. De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu”; cel din urmă Adam, un duh dătător de viaţă” (1. Corinteni 15:44-45 ).
Aici, citatul apostolului ne arată că trupul psihic se află în relaţie potrivită cu omul ca suflet viu – un termen prin care este desemnat la fel de bine omul, ca şi animalul. Totuşi omul posedă – spre deosebire de animal – atât suflet cât şi spirit, dar aceasta în timp ce în trupul actual, omul nu este desemnat prin componenta lui superioară între cele două menţionate. În afara trupului el este un „spirit”; în trup, el este un „suflet”. Trupul psihic – este regretabil că nu avem un adjectiv mai bun pentru suflet – pare să ocupe facultăţile spiritului său; sufletul (care este partea senzorială, animală, deşi mult superioară animalelor) dominându-l până la a-l caracteriza.
Astfel trupul este cu adevărat potrivit cu fraza din Filipeni 3:21 , „trupul smereniei noastre”; şi aceasta separat de efectul pe care l-a avut căderea asupra lui, deşi efectele căderii nu sunt excluse. În el, spiritului i se dă posibilitatea să contemple lucrurile din afară numai prin simţiri; în felul acesta, încet şi dificil, se adună cunoştinţe pentru îmbogăţirea spiritului. Şi acest fel de cunoştinţă (gr: cunoaştere prin experienţă) pare să fie acela despre care vorbeşte apostolul (1. Corinteni 13:8-12 ), „ca într-o oglindă, în chip întunecos” şi care va avea sfârşit în acea stare desăvârşită, când „vom vedea faţă în faţă”. Lenta trezire şi mai lenta maturizare a facultăţilor omului, în timp ce acesta creşte în înţelepciune, par să aibă mult a face cu această aparentă inversare a ordinii între spirit şi suflet.
În concluzie, trupul de „carne şi sânge” este perfect adaptat ca „trup al umilinţei”, pentru a zădărnici „mândria omului”, făcându-l să realizeze zi de zi starea lui de dependenţă; şi aceasta în timp ce îngrijirea acordată şi servirea intereselor sale poartă o mărturie constantă a grijii şi blândeţii lui Dumnezeu faţă de făptura creată de El, pentru a o păstra strâns legată de Izvorul binecuvântării.
Fiind cu totul separate de cădere şi de consecinţele ei, toate acestea ţin de „omul dintâi”, nu de ceea ce a devenit el apoi. Căderea a adus cu ea, într-o asemenea condiţie, tot ceea ce ar putea genera fie şi numai un moment de durere. Pasajul din Evrei 2 distinge cu atenţie diferenţa dintre „copiii” care sunt deopotrivă „părtaşi” sângelui şi cărnii (în această stare decăzută) şi partea limitată a lui Hristos în ele. În limba greacă, cuvintele arată o diferenţă în acest sens, deşi nu definesc natura exactă a acesteia. Oricum, nu este greu să o înţelegem din ceea ce se adaugă apoi: „a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului”.
Expresia „în toate lucrurile” arată necesitatea ca El să-Şi însuşească în mod deplin şi adecvat firea omenească, astfel încât să poată fi un Reprezentant autentic al acelora pentru care S-a înfăţişat la Dumnezeu, în timp ce pentru aceasta trebuie să fie fără nici un defect sau întinare personală, să aibă o fire omenească perfectă, fără pată sau ruptură.
Felul în care a fost asigurată aceasta ni-l mărturiseşte Evanghelia după Luca. Puterea Duhului Sfânt a împlinit ceea ce altfel ar fi fost imposibil, iar „Sfântul” născut din Fecioară a fost chiar şi în ce priveşte umanitatea Lui, „Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35 ). Aceasta nu declară de la sine ceea ce a spus Ioan; nu este echivalentul Cuvântului făcut trup. Evanghelia după Luca Îl înfăţişează pe Hristos ca om, tot aşa cum Evanghelia după Ioan Îl înfăţişează ca Fiu al lui Dumnezeu. Prima ni-L prezintă pe Întâiul-născut, cealaltă pe Singurul-născut. Şi este esenţial ca ambele aspecte ale gloriei Lui să fie exprimate în mod adecvat. Puterea Duhului Sfânt s-a manifestat în „Omul Hristos Isus”, care a fost „făcut în toate lucrurile asemenea fraţilor Lui”, fiind în acelaşi timp absolut liber de orice moştenire tristă a căderii. Puterea aceasta s-a manifestat acolo unde era necesar, anume în caracterul Său omenesc, nu în caracterul divin.
Astfel, chiar în ce priveşte trupul Său, era un trup „pregătit” şi totuşi „în toate lucrurile asemenea” celui al „fraţilor Lui”, dar în totul despărţit de consecinţele păcatului pe care – deoarece nu există păcat în El – nu le putea avea în Fiinţa Lui. (Trebuie să păstrăm aceste adevăruri privitoare la Domnul în atentă potrivire şi raport unul faţă de celălalt: „un trup pregătit” şi „făcut în toate lucrurile asemenea fraţilor Lui”. Ultimul adevăr nu trebuie forţat pentru a include vreo consecinţă a căderii: pentru că în aceasta noi nu am fost „fraţii Lui”; iar limitarea – aşa cum am văzut – este deplin stabilită pentru El, ca părtaş „sângelui şi cărnii”. Pe de altă parte, adevărul „un trup pregătit” nu trebuie forţat pentru a-l face altfel decât un trup autentic omenesc. Este folositor în acest sens să ne amintim că această expresie reprezintă un citat din Septuaginta, care o substituie pentru ebraicul: „Mi-ai străpuns urechile”. Afară de cazul când am crede că textul ebraic este imprecis aici şi că acurateţea celui grec este afirmată de apostol, ultimul text este doar o parafrazare a celui dintâi, pe care apostolul o acceptă ca redând semnificaţia adevărată. Dar în cazul acesta „trupul pregătit” nu se referă la vreo trăsătură specială, proprie acestuia, ci la faptul că este instrumentul prin care, ca Om, Cel ce vorbeşte să poată auzi – adică asculta – voia lui Dumnezeu. Nu este de presupus că textul neinspirat al Septuagintei ar oferi aici o revelaţie a naturii umanităţii Domnului, necunoscută textului ebraic inspirat. Desigur, ceea ce s-a spus despre Domnul prin comparaţie cu Adam se referă, simplu, la trupul Lui; iar unitatea divinităţii şi umanităţii în Persoana Lui, cu consecinţele acesteia, nu reiese de aici. Sperăm ca pe acestea să le prezentăm în alt loc.) În această privinţă trebuie să distingem cu atenţie, din efectul acestor împrejurări în care Se afla, un Adam paradisiac, dar în afara paradisului; fără îndoială, o stare greu de conceput pentru Adam şi ceva imposibil pentru un Adam care nu căzuse. Şi totuşi, în anumite relaţii poate fi posibil să înţelegem şi să vorbim despre aceasta într-o anumită măsură – adică atât cât ne conduc afirmaţiile Scripturii şi cât ne este dat să le pătrundem înţelesul.
După cum vedem, în trupul de carne şi sânge, Adam era cu totul potrivit relaţiei de condiţionalitate în care s-a aflat faţă de tot ce-l înconjura. Numai păcatul ar fi adus moartea asupra lui, cum s-a şi întâmplat. Muritor, şi încă nu era: nu exista nici o tendinţă a morţii în firea lui, nimic în el care să se supună ei, nici o posibilitate de boală, nici o întunecare a vreunei facultăţi. Totul era în vigoare la el şi cu capacitatea de a reţine acea vigoare un timp cel puţin nedefinit. Astăzi, cu o cunoaştere mereu mai profundă a resursei minunate – încă perceptibilă în trupul omenesc – de îndepărtare a lucrurilor care ne rănesc şi de recuperare a noastră din orice efect al acestora, nu ne este dificil să realizăm că nici o otravă nu l-ar fi putut afecta. Fiarele câmpului îi erau supuse. Dacă ne gândim la posibilitatea vreunui accident, cred că în această privinţă ar trebui să revenim la certitudinea ocrotirii divine; şi serviciul pe care îl împlinea pomul vieţii era în mod clar rânduit pentru el ca întărire a unei lecţii atât de necesare, orice am gândi despre virtuţile lui reale.
Schimbare şi dependenţă se văd în toate acestea, dar înconjurate de grija şi de dragostea divină; şi numai prin ultima au putut fi excluse suferinţa şi moartea în final. Astfel, îndepărtând providenţa lui Dumnezeu, suferinţa şi moartea pot veni. Îndatorarea şi responsabilitatea faţă de ea au fost implicate mai dinainte: nu este necesar decât ca împrejurările să se schimbe, pentru ca el să flămânzească, să înseteze şi să sufere. La Domnul Însuşi, în trupul de carne şi sânge pe care ştim că l-a avut, acestea toate nu au implicat nici caracterul muritor (în sensul lui adevărat, caracter muritor nu înseamnă „capabil de a muri”, sens pe care unii l-au aplicat în mod imprudent Domnului, ci „supus morţii, menit să moară”, nici vreo poziţie faţă de Dumnezeu, substituitoare sau altfel, care să le justifice. Dacă Lui, în harul Lui, I-a plăcut să vină în aceste condiţii, faptul acesta este cu totul suficient. El nu a putut decât să simtă mai minunat lucrurile, datorită desăvârşirii Sale şi în acelaşi timp să stea cu totul în strălucirea de soare a favoarei divine, după cum – până la întunericul semnificativ al crucii – a stat întotdeauna.
Şi acesta, fiind harul Său, era parte a acelei manifestări a lui Dumnezeu pe care o afirmă: „Cuvântul făcut trup”. Ceea ce pare a fi doar infirmitatea omenească devine în felul acesta gloria Divinităţii. „Fiul Omului este slăvit” în această umilinţă; şi Dumnezeu „de asemenea este slăvit în El”.
https://comori.org/dumnezeu/hristosul-incununat/capitolul-3-cuvantul-facut-trup
///////////////////////////////////////
Capitolul 4. Duhul și sufletul Lui omenesc
-
W. Grant
Vom lua în consideraţie acum aspectul mai profund al duhului şi al sufletului în Hristos.
„Dochetismul”, care nega realitatea întrupării Sale în carne, nu mai necesită să stăruim asupra lui, deoarece nu mai are adepţi în prezent; dar aspectul la care am ajuns acum implică pentru început lămurirea a ce sunt spiritul şi sufletul omului, mulţi credincioşi neavând încă o vedere clară asupra acestui lucru. De aceea cu greu am putea înţelege ce implică – în ceea ce-L priveşte pe Domnul – caracterul autentic omenesc, dacă nu înţelegem mai întâi ce implică acesta la oameni în general.
Dacă, spre exemplu, luăm o carte („Hodge-s Outlines of Theology”) vom găsi pe autor spunând: „Pitagora şi, după el, Platon şi apoi succesiv pleiada filozofilor greci şi romani au susţinut că omul este alcătuit din trei elemente: spiritul raţional (NOUS, PNEUMA, MENS), sufletul animal (PSYCHE, ANIMA) şi trupul (SOMA, CORPUS). De aceea, acest uz al cuvintelor s-a imprimat în limbajul popular grec. În consecinţă, apostolul le foloseşte pe toate trei atunci când intenţionează să exprime exhaustiv în limbajul popular entitatea omului şi ceea ce aparţine acestuia: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi” (1. Tesaloniceni 5:23 ; Evrei 4:12 ; 1. Corinteni 15:45 ). De aici, unii teologi conchid că această doctrină a omului, constituit din trei elemente distincte, este de inspiraţie divină. La aceasta el obiectează: „Faptul că PNEUMA şi PSYCHE sunt entităţi distincte, nu poate fi doctrina Noului Testament, deoarece sunt folosite în mod obişnuit ca sinonime, adesea fără vreo legătură între ele. Astfel PSYCHE, ca şi PNEUMA, este folosit pentru a desemna sufletul ca sediu al înaltelor facultăţi intelectuale – (Matei 16:26 ; 1. Petru 1:22 ; Matei 10:28 ). Tot astfel PNEUMA, ca şi PSYCHE, este folosit pentru a desemna sufletul ca principiu care animă trupul – (Iacov 2:26 ). Cei care au murit sunt numiţi indiferent PSYCHAI, (Fapte 2:27, 31 ; Apocalipsa 6:9 ; 20:4 ) şi PNEUMATA (Luca 24:37, 39 ; Evrei 12:23 ).
Acestea sunt toate obiecţiile lui şi de la prima vedere ele devin cu totul nesatisfăcătoare. Cât de mult se pierde din precizia şi din credibilitatea Scripturii, atunci când avem libertatea să acordăm credit unor asemenea distincţii aparente ale frazeologiei populare! Din contră, Vechiul Testament este la fel de clar faţă de aceste distincţii, ca şi Noul Testament, şi aceasta cu mult înainte ca filozofia să fi modelat limbajul Greciei şi cu totul în afară de greaca pe care această filozofie a modelat-o.
În toată Scriptura, încă din primul capitol al Genezei, animalelor li se atribuie un „suflet”. Acolo toate erau „un suflet viu” – este desemnarea simplă (în Geneza 1:30 , ebr.) a regnului animal ca distinct faţă de om. Într-adevăr, şi omul este făcut un suflet viu, dar nu acesta este caracterul său cel mai înalt, caracterul său special. Dumnezeu este „Tatăl duhurilor” (Evrei 12:9 ), nu al sufletelor; şi după cum fiul este chipul tatălui său, tot aşa omul este creat în mod special după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27 ). La fel este şi „duhul omului care este în el” şi care „cunoaşte lucrurile omului” (1. Corinteni 2:11 ); de aceea, acest duh nu este atribuit niciodată animalelor. La începutul „cugetărilor” sale, autorul Eclesiastului ridică o întrebare interesând aspectul acesta, căreia îi răspunde însă la sfârşitul cărţii (Eclesiastul 3:21 ; 12:7 ); şi răspunsul nu exprimă decât îndoiala unui om aflat în ceaţă, nu adevărul divin, după cum apare evident şi prin faptul că nu este dat drept adevăr divin.
Duhul şi sufletul sunt privite în Scriptură totdeauna cu deplină consecvenţă în această manieră. Scriptura este totdeauna solidă în sine şi niciodată vagă în ceea ce spune. Facultăţile proprii omului, judecata mentală şi morală, sunt atribuite duhului; natura senzitiv instinctivă şi emoţională este atribuită sufletului. Totuşi există o cunoaştere care poate fi atribuită sufletului, după cum există şi o bucurie a duhului; iar dacă „inima” este substitut pentru „suflet”, iar „mintea” pentru „duh”, putem înţelege această problemă fără a realiza vreo confuzie sau inconsecvenţă.
În ce priveşte starea de moarte, dacă duhul sau sufletul sunt absente, trupul va fi mort şi fiecare poate fi menţionat în felul acesta; totuşi şi aici Scriptura va fi găsită perfect unitară în toate afirmaţiile ei. În trup (şi prin conexiunea cu el, fără îndoială, în condiţia „naturală” sau „psihică” la care ne-am referit deja), omul, deşi are un duh, este un „suflet”, astfel încât „sufletul” devine, conform limbajului nostru obişnuit, echivalentul eului; în timp ce se află în afara trupului, deşi are un suflet, el este un „duh”.
Aceasta va explica toate pasajele, probabil cu excepţia acelora din Apocalipsa; astfel la Apocalipsa 20:4 găsim sufletul exprimând doar un fel de substitut pentru eu sau persoană, în timp ce în expresia „sufletele de sub altar”, aplicată martirilor, acestea sunt simbolurile persoanelor ale căror vieţi fuseseră oferite prin sacrificiu. Şi acest uz nu este realmente diferit.
Deci „duhul, sufletul şi trupul” formează un om; iar aici, după cum apare evident, duhul este acela care constituie particularitatea distinctivă a omului. Pentru a fi Om în mod autentic, Domnul trebuie să le aibă pe amândouă şi în consecinţă amândouă îi sunt atribuite în Scriptură. Astfel El spune despre sufletul Său întristat şi tulburat (Matei 26:38 ; Marcu 14:34 ; Ioan 12:27 ); şi se poate spune despre El că „sufletul Lui nu va fi lăsat în locuinţa morţilor (hades), (Faptele Apostolilor 2:31 ). Pe de altă parte, în tinereţe El creşte puternic în duh (Luca 2:40 ); percepe în duhul Lui (Marcu 2:8 ); Se bucură şi este tulburat în duhul Lui (Luca 10:21 ; Ioan 13:21 ); Îşi încredinţează şi Îşi abandonează duhul Tatălui Său (Luca 23:46 ; Ioan 19:30 ).
În felul acesta, dovezile caracterului Său autentic omenesc sunt complete. Şi aici El este făcut în toate lucrurile asemenea fraţilor Săi; şi cât de multe, în fapt, depind de aceasta! De aspectul acesta ne vom ocupa mai îndeaproape. Mai întâi trebuie să lămurim anumite infirmări sau, explicaţii care sunt altfel decât ne învaţă aceste texte, unele speculaţii mai vechi fiind readuse în ultimul timp şi reclamând o nouă examinare. Va fi de folos să le urmărim întâi în forma lor mai veche şi apoi în fazele lor modeme. Forma mai veche este cunoscută (în istoria Bisericii) ca Apolinarianism; cea mai nouă se află astăzi peste tot în jurul nostru, în ceea ce este cunoscut drept Kenoticism.
Apolinariu, un trinitarian zelos, a fost cinstit mult de către ortodocşi şi s-a aflat în opoziţie cu Arianismul. De fapt vederile lui par să se fi dezvoltat tocmai prin opoziţia cu arianismul. „Doctrina arianistă asupra persoanei lui Hristos”, spune Dr. Bruce („The Humiliation of Christ”, pag. 42, 43), „era că în persoana istorică numită Hristos a apărut în trup omenesc mult glorioasa – şi într-un anume sens, divina – făptură desemnată în Scriptură ca Logos, Cuvânt, – Logosul luând locul comun sufletului omenesc, fiind supus infirmităţii omeneşti şi chiar păcatului. Aceasta dat fiind că, oricât de glorios, era totuşi o făptură, de aceea limitată, falimentară, capabilă de a se întoarce, prin abuz de libertate, de la bine spre rău. Apolinariu a acceptat maniera lui Arian de a construi persoana prin excluderea unui suflet omenesc raţional şi a folosit-o ca mijloc de a înlătura concluzia arianistă.
El nu a negat existenţa unui suflet omenesc în Hristos, în sensul scripturistic al acestuia, ci a unui suflet omenesc raţional, un termen filozofic pentru care Scriptura foloseşte termenul „duh”. El a susţinut că Duhul lui Hristos reprezintă Divinitatea Lui; în felul acesta el a căutat nu numai să scape de doctrina arianistă a fragilităţii morale în Domnul, ci să obţină şi alte rezultate de cea mai mare importanţă.
Dintre acestea, primul era evitarea oricărei posibilităţi de a presupune o personalitate duală în Hristos, presupunere la care, de fapt, unii dintre oponenţii lui au şi aderat. Citându-l din nou pe Bruce, în vederea lui, „Hristos era Dumnezeu adevărat, pentru că era Logosul veşnic manifestat în trup. Era şi om adevărat, pentru că natura umană constă din trei elemente componente, trup, suflet şi duh”; şi pe toate acestea, Hristos le-a avut. Într-adevăr, se poate obiecta că al treilea element al persoanei lui Hristos, NOUS-ul (mintea), nu a fost omenesc, ci divin. Dar Apolinariu avea pregătită replica: „Mintea în Hristos”, spunea el, „este în acelaşi timp divină şi omenească; Logosul este concomitent imaginea expresă a lui Dumnezeu şi prototipul umanităţii”. Aceasta părea el să înţeleagă prin afirmaţia că umanitatea lui Hristos este eternă – o parte a sistemului său neînţeleasă de oponenţi, care presupuneau că se referă la trupul lui Hristos. Nu există nici un motiv să credem că Apolinariu intenţiona să răspândească învăţătura conform căreia trupul de carne al Domnului nostru era veşnic, fiind adus cu El din cer şi deci nu S-ar fi născut în mod real din Fecioara Maria, cu toate că este posibil ca unii dintre adepţii lui să-şi fi însuşit astfel de opinii. Ideea lui era că Hristos a fost omul ceresc; ceresc, pentru că era divin; om, nu doar pentru că era Dumnezeu încarnat, ci pentru că duhul divin este în acelaşi timp esenţialmente omenesc”.
„Acesta”, remarcă Bruce, „era elementul speculativ al teoriei apolinarianiste, teorie greşit înţeleasă de contemporani, dar mai bine înţeleasă, iar în anumite cercuri mai simpatizată, acum”. Şi aici este interesul nostru în această problemă, anume că în prezent se reafirmă în fermentul minţilor omeneşti atât de mult din trecutul mort şi îngropat şi adesea fragmentat, încât ne este de folos ca aceste fragmente să le punem la locul lor, pentru ca să putem vedea legătura lor firească şi să le înţelegem semnificaţia.
Dar fără îndoială, Apolinariu ar fi susţinut că această ultimă parte a teoriei sale nu era o simplă speculaţie. Ar fi putut apela la textul din Ioan 3:13 , „Fiul omului, care este în cer”, sau mai bine la cel din 1. Corinteni 15:47 : „Omul al doilea este (EX OURANOU) din cer”.
Cu toate acestea este limpede că, „făcut în toate lucrurile asemenea fraţilor Săi”, nu se poate spune despre Hristos în felul cum L-a descris el, cu excepţia cazului când admitem o lepădare de Sine atât de profundă, încât această umanitate divină a fost capabilă să-şi însuşească limitele omeneşti adevărate, să fie ispitită asemenea nouă, să crească în înţelepciune şi în statură, să fie noul Adam, Capul unei noi seminţii de oameni: fără aceasta este clar că nu am avea pe Hristosul din Scripturi. El este atât de deosebit de noi, încât nu am avea curajul să-L revendicăm pentru noi. Nici nu-L putem înţelege în agonia din Ghetsimani sau în întunericul amărăciunii uitării Lui la cruce. Apolinariu a conceput întreaga natură morală şi mentală a omului, în mod corect, a se afla în acel duh al omului care nega că Domnul l-ar fi avut. După teoria lui, Domnul a adus duhul cu El din cer sau, mai curând, acesta era chiar acel Unul care a venit. Astfel a devenit cu adevărat „duhul unui Om”; dar nu putea fi numit duh omenesc, decât printr-un argument care face salt peste o diferenţă infinită, ca şi cum abia dacă aceasta ar exista; şi aceasta în timp ce în interesul teoriei (de a argumenta împotriva caracterului schimbător al creaturii) este apreciat din plin.
Dar mai era un al treilea avantaj pe care Apolinariu l-a văzut rezultând din această umanitate divină a lui Hristos, care L-a făcut pe Dumnezeu Însuşi să Se încovoaie sub suferinţă şi moarte, cum nici o altă viziune nu a făcut-o; şi lucrul acesta a crezut a fi esenţial necesar pentru a conferi putere lucrării Lui răscumpărătoare. Însă imaginea pe care şi-a făcut-o în această privinţă este contradictorie.
În ansamblu nu poate fi nici un dubiu pertinent că apolinarianismul – deşi a apărut demult şi s-a menţinut puţin timp – nu a fost un pas mai departe spre Kenoticism, care în ultimul timp s-a răspândit în multe cercuri şi care a apărut necesar pentru a rotunji vechea doctrină până la o anumită consistenţă. Un scriitor american aparţinând acestei şcoli chiar „îşi întemeiază teoria pe baza unităţii esenţiale dintre omenesc şi divin”; „încarnarea fiind după el, elementul omenesc (Logosul) etern în Dumnezeu, devenind om prin adoptarea unui trup şi ocupând locul comun unui suflet” (Bruce).
Privind Kenoticismul în legătură cu tema noastră prezentă, o scurtă menţiune va fi suficientă. Poziţia lui principală este că Fiul lui Dumnezeu, în devenirea Lui ca om, S-a contractat între limitele omeneşti, fie pentru a deveni realmente duhul omenesc al lui Hristos, fie pentru a ocupa loc împreună cu acesta într-o conştiinţă omenească. Scopul este, ca şi al apolinarianismului, de a evita să atribuie Domnului o personalitate duală, de a-L face pe Hristosul evangheliilor mai uşor de înţeles, cu păstrarea concomitentă a Divinităţii Lui adevărate. Divinitatea, spun ei, poate lăsa deoparte ceea ce îi aparţine, exceptând atributele esenţiale, fără o reală diminuare de sine; iar atotputernicia, atotcunoaşterea şi atotprezenţa nu reprezintă atribute esenţiale, ci doar expresii ale relaţiei libere cu lumea pe care El a creat-o. „Pentru Fiul lui Dumnezeu, încarnarea este în mod necesar o limitare şi o dezbrăcare de Sine, nu a ceea ce este esenţial pentru a fi Dumnezeu, ci a ceea ce este esenţial manierei divine de existenţă, a gloriei divine pe care El o avusese de la început la Tatăl şi pe care a exercitat-o în guvernarea lumii. „Aceasta este imaginea”, spune Thomasius, citat de Bruce, „oferită de apostol în epistola către Filipeni, o astfel de imagine este cerută de istoria evanghelică; probabil că nici o alta nu poate lămuri cum, spre exemplu, Hristos a putut dormi în timpul furtunii de pe marea Galileii. Ce somn real putea fi acolo pentru El, care, ca Dumnezeu, nu numai că era treaz, dar, conform ipotezei antikenotice, ca Guvernator al lumii, a „potolit” şi a „liniştit” furtuna?”
Autorul citat aici nu merge până la extremele la care ajung Gess şi alţii, care reproduc viziunea apolinariană a caracterului omenesc al Domnului; dar nu ne este necesar nici să cităm în continuare pentru a arăta din ce întrebări s-a născut kenoticismul, nici răspunsul pe care în esenţă îl oferă toate formele lui. Cine nu cunoaşte aceste întrebări? Şi cine nu ştie câte deservicii ne aduc ele? Oare poate fi această dificultate soluţionată satisfăcător în ultimă instanţă? Sau ea ne arată că ne aflăm tocmai în faţa afirmaţiei personale, de nepătruns, a Domnului, că „nimeni nu cunoaşte pe Fiul, afară de Tatăl”?
Aceasta trebuie să ne dea răgaz cel puţin pentru a realiza cât de ipotetice sunt toate răspunsurile – cât de puţin poate însăşi Scriptura să argumenteze în ajutorul lor: şi aici se află cu siguranţă tocmai subiectul despre care s-ar cuveni să ne fie teamă să-l prezentăm, fără asigurarea Scripturii. Oricum, putem privi la ceea ce este mai avansat, dar numai cu convingerea că prin aceasta va fi demonstrată slăbiciunea gândurilor noastre. Chiar faptul în sine poartă un bine, deoarece ne păstrează în interiorul limitelor cunoştinţei demne de încredere, pentru ca, împreună cu psalmistul, să nu ne îndeletnicim cu lucruri prea înalte pentru noi şi să nu ne atragem pedeapsa sigură care urmează îngâmfării.
KENOSIS este, într-adevăr, un cuvânt luat din Scriptură: „dezbrăcarea de sine” din Filipeni 2 ; el este adevărata forţă a cuvântului care în versiunea obişnuită nouă este sărăcăcios redat cu „S-a dezbrăcat (engl.: S-a făcut de nimic – n.t) pe Sine Însuşi” (HEAUTON EKENOSEN). Astfel acest curent afirmă că este bazat pe Scriptură – într-adevăr, este singura interpretare potrivită a pasajului la care ne-am referit: un pasaj cu adevărat minunat, cu care ne putem împrospăta aducerea aminte şi inimile. Este minunat pentru că include îndemnul de a-L imita pe Hristos: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce” (Filipeni 2:5-8 ).
Modificarea de la „nu a socotit ca o pradă”, la „nu a socotit ca un lucru de apucat” este preferată de mulţi astăzi. Punctul asupra căruia insistă apostolul nu este acela că Hristos ar fi pretins că este egal cu Dumnezeu, ci că nu a insistat asupra acestui drept: S-a dezbrăcat de Sine – a renunţat la înfăţişarea de Dumnezeu în favoarea celei de rob. Aspectul pe care teoria kenotică ne invită să-l luăm în consideraţie este ce anume se implică în această dezbrăcare de Sine.
Faptul în sine este evident: El a fost aici Om, cu înfăţişarea unui rob. Nu a venit sub înfăţişarea corespunzătoare Lui ca Dumnezeu, deşi era Dumnezeu; aceasta este limpede. Nu pare a fi necesar să ne întoarcem la adevărul simplu cu care fiecare creştin s-a familiarizat, pentru a înţelege această dezbrăcare. Nu apare nici o revelaţie proaspătă în ea: apostolul apelează mai degrabă la o cunoaştere general creştină.
Suntem îndreptăţiţi deci să căutăm deplina valoare a acestor expresii. El a dezbrăcat înfăţişarea de Dumnezeu, pentru a o lua pe cea de rob: aici este antiteza; dar ea implică numai realitatea înfăţişării Sale de om. Atunci când Se află în trupul omenesc vorbeşte despre „Fiul Omului care este în cer” (Ioan 3:13 ). A fost El în cer atunci, sub înfăţişarea unui rob? Nu, nu putem spune aceasta. Dar atunci chipul de rob pe care Şi-l asumase nu L-a limitat la aceasta; KENOSIS-ul nu era absolut şi universal, ci relativ la apariţia Lui pe pământ; era numai ceea ce a fost implicat ca necesitate pentru venirea Lui în lume ca Om, nu ca să fie întors de la aceasta. Aspectul este în deplin acord cu pasajul din Filipeni, care apare ca un apel întemeiat pe faptele cunoştinţei creştine şi nu ca o revelaţie nouă, comunicată pentru prima dată.
Din nou, când apostolul ne asigură în Coloseni 1:19 că „toată plinătatea (Dumnezeului Tatăl – a întregii Dumnezeiri) şi-a găsit plăcerea să locuiască în El”, faptul este imposibil să se încadreze în viziunea kenotică a contractării sinelui în interiorul sărmanelor limite omeneşti. Putem fi, într-adevăr, foarte neajutoraţi în a înţelege ce desemnează aceasta, dar cu siguranţă, faptul nu reprezintă deloc contracţie, ci expansiune a concepţiei noastre asupra lui Hristos ca Om; nu este kenoticism, nici compatibil cu ea.
Dar, separată de kenoticism, concepţia apolinariană cu privire la caracterul omenesc al Domnului nu prezintă o bază pentru viaţa omenească, anume capabilă de credinţă, de a fi ispitită, de simpatie cu experienţa comună omenească, de a creşte în înţelepciune, aşa cum îi este Lui atribuită în mod explicit. Singularitatea personalităţii, într-adevăr foarte manifestă în această concepţie, care reprezintă atracţia ei pentru intelectul rămas perplex, este câştigată cu un preţ prea mare. Trebuie să proclamăm împotriva apolinarianismului umanitatea adevărată a lui Hristos, iar împotriva kenoticismului, deplina Lui Dumnezeire; aceasta chiar atunci când am înţeles că legătura dintre ele este de nepătruns; şi trebuie să rămânem astfel: mângâindu-ne cu siguranţa că în ultimă instanţă aceasta este ceea ce a declarat Însuşi Domnul nostru. Noi nu-L cunoaştem pe Fiul în misterul naturii Sale; dar Îl cunoaştem în unitatea Divinităţii cu omenescul, Legătura vie dintre Dumnezeu şi făpturile Lui, care nu poate fi niciodată desfăcută şi care nu va ceda niciodată, oricare ar fi tensiunea exercitată asupra ei. În El, înaintea lui Dumnezeu, acceptaţi în Preaiubitul, noi suntem „legaţi în snopul vieţii cu Domnul Dumnezeul nostru” într-un fel la care nici un gând omenesc nu ar fi putut ajunge, în cea mai frumoasă imaginaţie. Dar aceasta nu este imaginaţie, ci asigurarea pe care El Însuşi ne-a dat-o: „Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi” (Ioan 14:19 ).
https://comori.org/dumnezeu/hristosul-incununat/capitolul-4-duhul-si-sufletul-lui-omenesc
////////////////////////////////////////
Capitolul 7. Ultimul Adam
-
W. Grant
În mod exclusiv în prima epistolă către Corinteni şi în acelaşi pasaj ni se dau cei doi termeni importanţi, atât de strâns legaţi unul de altul, anume „Omul al Doilea” şi „Ultimul Adam” (1. Corinteni 15:45, 47 ). Unul priveşte înapoi, celălalt înainte. „Omul al Doilea” implică faptul că înaintea Lui nu avem decât pe omul dintâi, repetat şi multiplicat în descendenţi; dar acum a apărut un nou tip; şi acesta, care este realizarea deplină a gândului final despre om, devine adevăratul moştenitor: „Omul al Doilea” este „Ultimul Adam”. Este „ultimul” şi nu „al doilea”, pentru că în mod sigur nu-I va mai urma altul. „Ultimul Adam” (în contrast cu „omul Adam dintâi”, care „a devenit un suflet viu”) devine „un Duh dătător de viaţă”.
Apostolul nu spune că Omul al Doilea a devenit un Duh dătător de viaţă, dintr-un motiv evident. Omul al Doilea ne pune înainte noul caracter omenesc cu chipul şi asemănarea căruia fiecare om al noii seminţii va fi găsit în final; dar Ultimul Adam este Capul noii seminţii, iar facultatea de a fi un „Duh dătător de viaţă” Îi este proprie. Omul ca om şi nu doar primul om posedă misterioasa putere care i-a fost acordată, de a-şi perpetua specia; dar noul caracter omenesc este de natură mult prea înaltă pentru a permite perpetuarea lui oamenilor care-i aparţin. Numai Ultimul Adam poate transmite „viaţa” nouă care-I este caracteristică, fiind în totul mai presus decât omul. Nu putem să ne gândim corect la Ultimul Adam fără a lua în consideraţie în mod explicit divinitatea Lui – că este „Cuvântul făcut trup”.
Este de remarcat în acest sens că despre noi, care suntem ai lui Hristos – care ne este viaţa – nu se spune nicăieri că suntem copii ai lui Hristos. Primului Adam îi suntem în mod natural copii; ultimului Adam, după cum implică însăşi relaţia aceea, ar trebui să-I fim de asemenea copii – într-un fel mai înalt şi de aceea mai deplin; totuşi nu suntem învăţaţi nicăieri să-L numim pe Hristos „Tată”. Pentru aceasta trebuie să existe un motiv şi de aceea putem de drept şi cu respect să-l cercetăm.
În Vechiul Testament şi nu în Noul Testament ne apropiem cel mai mult de ideea de copii ai lui Hristos. În capitolul 53 din Isaia, acest câmp bogat în sămânţa adevărului nou-testamental, găsim înainte de toate pe Mesia venit şi nimicit, fără urmaşi. „Cine va face cunoscuţi pe cei din generaţia Lui? (sau: „cine din generaţia Lui s-ar fi gândit că este El”; trad. Darby-n.t) întreabă profetul: „pentru că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit pentru păcatele poporului meu” (v.8). Acesta pare să fie eşecul total al binecuvântării: El Însuşi nimicit, fără să aibă nici un urmaş care să-I poarte numele şi caracterul.
Aşa ar părea la o privire firească; dar înainte de sfârşitul profeţiei primim un alt răspuns; şi în chiar moartea prin care El a fost şters de pe pământul celor vii este găsit în final secretul unei binecuvântări care părea pierdută fără remediu: „Când vei face din sufletul Lui o jertfă pentru păcat, El va vedea o sămânţă (de urmaşi), îşi va lungi viaţa şi plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui”. Această „sămânţă” şi această viaţă lungă reprezintă dublul răspuns la întrebarea pe care a stârnit-o moartea Lui.
Deci Hristos are cu adevărat o sămânţă; Ultimul Adam, ca Duh dătător de viaţă, indică acest lucru, ceea ce ne asigură şi mai mult că există un motiv pentru evitarea unor asemenea expresii căutate de noi în mod firesc. Hristos Însuşi ne spune să vorbim de Tatăl Lui ca de Tatăl nostru (Ioan 20:17 ), deşi faptul acesta nu este incompatibil cu relaţia Lui cu noi ca Ultim Adam. Şi despre primul Adam se poate spune – cum s-a remarcat anterior – că a fost „întâi-născut între mai mulţi fraţi”, fără a aduce prejudiciu relaţiei sale cu aceştia ca tată.
În Evanghelia lui Ioan, Domnul este văzut ca Viaţa Veşnică, Fiul căruia Tatăl I-a dat să aibă viaţa în Sine, după cum Tatăl are viaţa în Sine (Ioan 5:26 ). Cuvintele arată că El vorbeşte ca Om şi că astfel umanitatea Lui devine o Sursă a vieţii: „după cum Tatăl ridică morţii şi le dă viaţa, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea” (Ioan 5:21 ). Şi tot în Evanghelia lui Ioan Îl găsim pe Domnul, după înviere, în caracterul Lui de Ultim Adam (cu atât mai mult în contrast cu primul): El „a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!” (Ioan 20:22 ). Evanghelia lui Ioan, care-L priveşte pe Domnul prin prisma divinităţii Lui, reţine această acţiune caracteristică, remarcabilă.
De asemenea, Ioan înmănunchează acestea şi în epistola lui: „El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică” (1. Ioan 5:20 ). „După cum Tatăl … dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă”. „Duhul” de asemenea „este viaţă” (Romani 8:10 ). Este o însufleţire divină, pe lângă care suflarea din primul Adam (Geneza 2:7 ) nu a fost decât un simbol semnificativ. Prin chiar această însufleţire divină, omul a devenit „vlăstarul lui Dumnezeu” (Fapte 17:28 ) şi astfel, prin creaţie (nu prin poziţie), a devenit „după chipul” Lui (Geneza 1:27 ), tot aşa cum fiul este după chipul şi asemănarea tatălui (Geneza 5:3 ). Omul a primit astfel (spre deosebire de animale) un duh; iar Dumnezeu este „Tatăl duhurilor” (Evrei 12:9 ). Dar această însuşire este exclusiv naturală şi a fost degradată prin căderea omului; de aceea ne este necesară o nouă naştere din Dumnezeu, o nouă transmitere de viaţă: „ce este născut din carne este carne” – nu doar natură umană, ci natură umană degradată (cum s-a şi întâmplat) până la nivelul cel mai de jos, „carnea”: ca atunci când duhul ar fi părăsit-o şi de aceea „moartă”, în timp ce încă trăieşte.
Aşa că, într-un trist acord, Scriptura afirmă peste tot: omul trebuie născut din nou.
Suflarea unei noi vieţi pătrunde în el şi îl face să trăiască. Aceasta nu este doar o reînnoire morală. Dacă „ce este născut din carne este carne”, carnea produce carne; are loc o transmitere adevărată a naturii ei, aşa cum se arată în procesul naşterii. Tot aşa, „ce este născut din Duhul este duh”, împărtăşind natura celui din care derivă. Paternitatea divină se arată în participarea la natura divină (2. Petru 1:4 ), iar noi am devenit copii ai lui Dumnezeu, asemenea Lui. „Trecuţi din moarte la viaţă” (Ioan 5:24 ), viaţa pe care am primit-o este viaţa veşnică, a cărei semnificaţie nu este doar că va dăinui mereu – pentru că şi cei răi vor exista mereu – ci şi că a existat dintotdeauna, nu în noi, ci în Dumnezeu. Aceasta este viaţa care merită să fie numită veşnică; şi aceasta este viaţa în care am început să trăim. În noi îşi are începutul, creşterea şi exprimarea practică: imperfectă la superlativ şi variind ca formă de la copil la tânăr şi la părinte, ea este cu toate acestea viaţă veşnică pe de-a-ntregul; şi aceasta fie că nu se poate sesiza în om, fie că face din posesorul ei o lumină strălucitoare în mijlocul întunericului lumii.
O mare parte din ce am spus aici este contestată de mulţi; şi probabil că există încă câteva lucruri la fel de importante, care sunt privite într-un mod şi mai divers decât naşterea din nou şi legătura sau despărţirea ei faţă de viaţa veşnică. Discuţiile asupra acestor varia-ţiuni ne-ar purta prea departe. Este de ajuns, poate, să spunem că semnele ei din epistola întâi a lui Ioan arată clar că starea de îndreptăţire înaintea lui Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu şi de fraţi şi credinţa în Hristos caracterizează pe toţi cei născuţi din Dumnezeu. Pe de altă parte, el scrie tuturor acelora care „cred în numele Fiului lui Dumnezeu”, ca să ştie că au viaţa veşnică. Unii ar putea spune că aceste lucruri sunt cu totul diferite; că credinţa în Fiul reprezintă mai mult şi este ulterioară credinţei în Hristos; dar Evanghelia lui Ioan ne asigură că acela care nu crede în Fiul se află încă sub osânda şi sub mânia lui Dumnezeu. Nu sfinţii, ci păcătoşii sunt trecuţi de la moarte la viaţă, iar această schimbare spectaculoasă nu poate fi un proces îndelungat.
Astfel „Duhul dătător de viaţă” lucrează în oricine este născut din Dumnezeu. După cum Tatăl îi ridică pe cei morţi şi le dă viaţa, tot aşa şi Fiul dă viaţa; şi nu mai puţin, suntem născuţi din nou prin Duhul. Este o lucrare divină, la care iau parte deopotrivă Tatăl, Fiul şi Duhul. Astfel se arată clar că prin această naştere suntem copiii lui Dumnezeu şi – în timp ce Fiul, ca Mijlocitor, este Cel în care avem viaţa, iar Duhul este agentul pozitiv care o transmite – Tatăl este Cel la a Cărui voie binecuvântată Fiul şi Duhul lucrează deopotrivă şi „din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ” (Efeseni 3:15 ). Pentru noi este un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate şi pentru care trăim şi noi şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate şi prin El şi noi (1. Corinteni 8:6 ).
Astfel, cu toate că nu există transmiterea unei noi naturi cu ocazia naşterii din nou, totuşi Domnul Însuşi ne-a învăţat că, dimpotrivă, „ce este născut din Duh este duh” – împărtăşind firea Celui care L-a născut. El spune „ce este născut” (nu „cel care este născut”), deoarece noua viaţă transmisă (cum am văzut) nu-l pătrunde pe om în întregime. Trupul este în această privinţă încă „mort din pricina păcatului” (Romani 8:10 ), chiar dacă „Hristos este în voi”; şi „carnea”, la fel, „din pricina păcatului” rămâne chiar în omul eliberat de sub dominaţia lui – un motiv pentru neîncetată veghere şi judecată de sine (tot aşa cum un „ţepuş în carne” i-a fost necesar unui om care se aflase în al treilea cer, tocmai din această cauză faptul acesta va constitui o dovadă pentru oricine are urechi de auzit – n.a.). Până şi pruncul abia născut din Dumnezeu are firea Părintelui său; deşi aici există o diferenţă tot atât de mare între omul nou-născut şi omul matur, pe cât există în prototipul fizic, trebuie să acordăm mult loc pentru dezvoltare, în timp ce dezvoltarea însăşi nu face decât să probeze asemănarea esenţială a naturilor acestor extreme îndepărtate.
Apoi Omul al Doilea este şi Ultimul Adam; dar termenul din urmă implică mult mai mult decât cel dintâi, între care şi rezultatul acelei uniri a divinului cu omenescul, pe care credinţa îl poate accepta cu bucurie în timp ce-i recunoaşte insondabilitatea. „Nimeni nu cunoaşte pe Fiul, afară de Tatăl”. Nici o minte omenească nu poate pricepe această Persoană divin-omenească aflată înaintea noastră, dar a căuta să ne însuşim valoarea afirmaţiilor Scripturii reprezintă cu totul altceva şi este partea ce revine credinţei. A nu căuta să ne însuşim aceste comori ar însemna să nedreptăţim iubirea care ne-a îmbogăţit cu ele.
În capitolul din Corinteni care ne oferă textul de faţă există o notabilă legătură a adevărului. Apostolul ne scrie despre înviere, punând în contrast trupul natural semănat în moarte cu trupul sfântului în înviere. „Este semănat trup natural”, spune el, şi „înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup natural, este şi un trup duhovnicesc. De aceea este scris: Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu; cel din urmă Adam, un duh dătător de viaţă” (1. Corinteni 15:44-45 ).
Legătura este foarte mult umbrită de traducere. Ce legătură s-ar putea presupune între „un suflet viu” şi „un trup natural”? Din limbajul folosit nu reiese nici o conexiune care să se poată demonstra; şi de fapt nu avem nici o posibilitate clară de a evidenţia conexiunea. Dacă am avea libertatea să folosim cuvântul „sufletesc”, am putea şi ar trebui atunci să citim, „Dacă este un trup sufletesc, … omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu”; şi, pe de altă parte, „este şi un trup duhovnicesc” şi „cel din urmă Adam” a fost făcut „un Duh dătător de viaţă”.
Primul Adam avea un trup sufletesc, un trup caracterizat de suflet, stăpânul lui, pentru că era în sine un suflet viu. Este de remarcat şi destul de uşor de înţeles că, deşi duhul omului reprezintă partea lui cea mai înaltă şi prin aceasta „cunoaşte lucrurile omului” (1. Corinteni 2:11 ) şi se află în legătură cu Dumnezeu, totuşi aici în trup nu este niciodată numit „duh”, ci doar ceea ce este animalul, „suflet”. Pe de altă parte, îndată ce a părăsit trupul, se înalţă la măsura părţii sale distinctive pentru om şi este acum un „duh”. Uzul obişnuit al termenilor recunoaşte aceeaşi diferenţă. Într-un anumit sens, legătura dintre suflet şi trup disimulează natura mai înaltă a sufletului. Acelaşi cuvânt, psihic sau sufletesc, este tradus în vorbirea obişnuită cu „senzual” (Iacov 3:15 ; Iuda 19 ), deşi este un uz care nu se datorează condiţiei de creatură pe care o are omul, ci păcatului care a intrat în om. Este similar folosirii cuvântului „carne”, pentru o condiţie în care omul căzut – ca şi cum duhul ar fi ieşit din el – este caracterizat drept „mort”. Totuşi trupul psihic sau „sufletesc”, în contrast cu cel „duhovnicesc”, este uşor de înţeles a fi cel care înglobează şi disimulează în mod necesar natura spirituală a omului. La un prunc, această natură spirituală se află la început cufundată cu totul în învelişurile ei care aparţin cărnii. Treptat ea iese la iveală prin strădanie anevoioasă şi dureroasă, eliberându-se din legăturile materiale – această disciplină umilitoare pe care Dumnezeu i-a rânduit-o – dar încă văzând „ca într-o oglindă, în chip întunecos” (1. Corinteni 13:12 ). Viitorul ne rezervă exclusiv cunoaşterea ei „faţă în faţă”.
Aceasta este semnificaţia – sau cel puţin o parte a ei – pentru om, de a fi „un suflet viu”. Implică o viaţă senzorială, care trebuie să fie o viaţă de credinţă; o viaţă de luptă, care poate însemna înfrângere sau victorie. Din această viaţă nu ieşim decât după lepădarea trupului sau după modelarea lui de către ultimul Adam într-un „trup spiritual”, care este instrument potrivit şi nu obstacol pentru spiritul eliberat. Numai cu această răscumpărare a trupului, „fiii lui Dumnezeu” vor fi descoperiţi deplin (Romani 8:19, 23 ).
Ca „Ultim Adam”, Domnul ni Se revelează în legătură cu acea „nouă creaţie” pe care Dumnezeu o desăvârşeşte pentru Sine din ruinele trecutului. Iar un asemenea gând este reprezentat şi în firea înconjurătoare. Lumea prezentă este înălţată astfel din ruinele uneia anterioare, pe care o depăşeşte în toate trăsăturile de valoare, în acord cu acea lege a progresului pe care am văzut-o înscrisă pe treptele de dezvoltare a vieţii şi căreia istoria vieţii i se conformează în întregime. Dar noua creaţie legată de Ultimul Adam se înalţă dintr-o cădere mai adâncă decât oricare alta, pentru ca, mulţumită lui Dumnezeu, să-şi asigure acum o permanenţă ce nu va mai suferi nici o cădere. În primul Adam, capul ei, vechea creaţie a căzut. În ultimul Adam, noua creaţie rămâne în desăvârşită binecuvântare.
În timp ce titlul de „ultimul Adam” se găseşte numai în pasajul pe care l-am luat în consideraţie, epistola către Romani 5:14 Îl proclamă ca Antetip al primului. Relaţia Lui cu noua creaţie este cea a lui Adam cu vechea creaţie. Rezultatele se află într-o paralelă contrastantă: „şi după cum în Adam toţi mor, tot aşa, în Hristos, toţi vor fi făcuţi vii” (1. Corinteni 15:22 ). Dar aici, pentru că noua creaţie este scoasă din cea veche, nu este suficient să spunem „vor trăi”, ci „vor fi făcuţi vii”. (Faptul că apostolul vorbeşte aici numai despre cei „în Hristos” şi nu – cum se crede în general – despre întreaga omenire, va apare evident la o abordare potrivită. Pentru că învierea celor răi nu este un efect al răscumpărării lui Hristos, ci este doar o „înviere pentru judecată” (Ioan 5:29 ); şi tocmai despre învierea sfinţilor – a celor între care Hristos este pârga (v. 20) – vorbeşte el în mod exclusiv, în tot capitolul. Aceşti „toţi” (v.28) în ambele ipostaze (fie întâi „în Adam”, fie eventual „în Hristos”) sunt numai cei răscumpăraţi. El, noul Adam al unei noi creaţii, scoasă din cea veche, trebuie să împlinească răscumpărarea acesteia.
Astfel, din poziţia de înviat din morţi, Domnul suflă ucenicilor Duh Sfânt, iar antiteza pentru „în Adam” este „în Hristos”; acesta fiind titlul oficial de care se leagă lucrarea Lui de sacrificiu preoţesc. Viaţa veşnică pentru noi este „în Hristos”: adică în „Ultimul Adam”, cu lucrarea Lui de sacrificiu împlinită şi înălţat la Dumnezeu ca şi Cap Reprezentant al nostru.
Primul om a fost, de asemenea, într-un mod foarte real reprezentantul seminţiei sale; oricum, nu prin vreun legământ formal pentru posteritate, despre care în Scriptură nu se aminteşte nimic, ci prin faptul că el este constituit cap al ei de către Dumnezeu. Caracterul lui de reprezentant s-a întemeiat pe ceea ce oamenii numesc „legea firii” şi care nu este altceva decât o lege divină. Aceasta se afirmă în Scriptură în modul cel mai clar posibil. „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat?” (Iov 14:4 ). „Ce este omul ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie îndreptăţit?” (Iov 15:14 ). „Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a conceput mama mea” (Psalmul 51:5 ). Iar Domnul afirmă acest principiu în modul cel mai clar: „Ce este născut din carne este carne” (Ioan 3:6 ). Ceea ce oamenii numesc acum „principiul eredităţii” este afirmat astfel de Domnul şi reprezintă întreaga explicaţie scripturistică a problemei.
Păcatul a venit prin Adam. Natura lui s-a stricat; prin neascultarea unuia, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi; şi moartea care duce la judecată a fost marca pe care Dumnezeu a pus-o pe condiţia decăzută, după cum spune apostolul: „în Adam toţi mor”. Expresia „în Adam” vorbeşte despre reprezentare, cum demonstrează apostolul privitor la Levi şi Avraam (Evrei 7:9-10 ): „Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala în Avraam, căci era încă în coapsele strămoşului său când l-a întâmpinat Melhisedec”. La fel, noi eram în coapsele lui Adam când el a căzut şi sentinţa morţii a fost pronunţată asupra lui. Mulţumim însă lui Dumnezeu că am auzit vocea Altuia – şi El Cap şi Reprezentant al seminţiei Sale – care spune: „Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi” (Ioan 14:19 ).
Ultimul Adam este capul unei seminţii noi. Şi astfel, „dacă este cineva în Hristos” – prin antiteză cu „în Adam” din versetul la care ne-am referit – „este o făptură nouă” (sau „este o creaţie nouă” – 2. Corinteni 5:17 ). A fi „în Hristos” înseamnă a aparţine noii creaţii şi Capului ei. Ultimul Adam devine Cap al seminţiei Lui după ce lucrarea ascultării Lui este împlinită; şi acea minunată „ascultare până la moarte” devine moştenirea noii seminţii. În mod necesar, legătura Capului cu seminţia este prin viaţă şi prin natura ei. De la capul căzut s-a transmis o natură coruptă. În Hristos Isus, noul Cap, avem o viaţă şi o natură divină fără pată şi incapabilă să se contamineze. Moartea şi judecata stăpânesc peste făptura căzută; îndreptăţirea aparţine celui ce are viaţa veşnică.
Viaţa şi poziţia merg împreună şi nu sunt niciodată despărţite. „Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine n-ascultă de Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:36 ). Viaţa veşnică sau mânia lui Dumnezeu: acestea sunt alternativele. Cât de minunate şi de solemne sunt aceste alternative!
https://comori.org/dumnezeu/hristosul-incununat/capitolul-7-ultimul-adam
/////////////////////////////////////////
Capitolul 6. „Omul al doilea”
-
W. Grant
Dacă titlul Domnului de Fiu al omului arată continuitatea umanităţii în El cu un caracter asemenea celui găsit în oameni în general – trup, suflet şi duh cu adevărat omeneşti – ne este cu atât mai necesar să realizăm, pe de altă parte, caracterul unic al acestei umanităţi în El – noua treaptă minunată pe care omenescul a dobândit-o în Persoana „Omului Hristos Isus”. Putem spune pe drept cuvânt că, dacă Îl cunoaştem ca fiind „Cuvântul făcut trup”, Îl cunoaştem în mod necesar şi ca fiind „Omul Unic”, fără seamăn şi deosebit de oricare altul. Faptul acesta este adevărat, dar nu constituie tot adevărul. Dacă acesta ar fi tot adevărul, nu am putea spune că omenescul a câştigat prin El o treaptă. El ar fi cu totul singur în aceasta: în acest sens nu ar putea avea „fraţi”; divinitatea radiind prin caracterul Său omenesc, este clar că nu ar putea fi împărtăşită: în această privinţă trebuie să rămână pentru totdeauna singur.
Dar Scriptura nu ne lasă cu o asemenea concluzie. Ea îmbină două titluri care-I aparţin ca om şi ca om unic, în aşa fel încât să ne asigure de câştigul nostru chiar din această singularitate; – acela că, prin harul divin, umanitatea noastră este ridicată la un nou plan în El, astfel încât Îl face într-un sens aparte „Întâi născut dintre mai mulţi fraţi” (Romani 8:29 ). Aceste două titluri sunt „Omul al Doilea” şi „ultimul Adam” – paralelă de antetip (şi contrastul atât de necesar) cu „primul Adam” (1. Corinteni 15:45, 47 ). După cum primul om avea să fie capul unei seminţii de oameni şi nu să rămână singur, ci să fie în fapt un „întâi născut dintre mai mulţi fraţi”, tot aşa este şi cu „Omul al Doilea”. Acesta este Cap al unei seminţii de oameni, dar al uneia noi; şi se spune despre El că este „ultimul Adam”, pentru că nu există un alt Adam care să-I urmeze, cum s-a întâmplat primului om. În El, gândul lui Dumnezeu cu privire la om se împlineşte deplin şi inima-I este complet satisfăcută.
Dar nu la cel din urmă Adam ne vom opri acum, ci la Omul al Doilea; ca „al Doilea”, ca un nou tip de om, aflat în contrast cu cel dintâi: „omul dintâi este din pământ, făcut din ţărână”, „omul al doilea este din cer”. Şi, corespunzător, „omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu; cel din urmă Adam, un duh dătător de viaţă”. Aceste diferenţe sunt în relaţie una cu alta: „cum este cel făcut din ţărână, aşa sunt şi cei din ţărână; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui făcut din ţărână, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc”.
Însăşi căderea omului dintâi a pregătit drumul pentru al Doilea; şi numai Acesta desfăşoară gândul lui Dumnezeu de la început şi-I îndreptăţeşte deplin plăcerea în fiii oamenilor. Omul al Doilea nu este pus în contrast doar cu cel căzut, ci şi cu omul dintâi, aflat în afara oricărei căderi, ca aici. Ce este pământesc prefigurează ceea ce este ceresc; dar în orice prefigurare, contrastul apare la fel de clar ca şi asemănarea.
Omul este un microcosmos, o lume în miniatură, în care se află încorporat tot ceea ce l-a precedat şi care în el este înălţat la o deplină perfecţiune naturală. Omul este cununa şi chintesenţa întregii Creaţii. Şi natura se înalţă către el în trepte succesive de progres, fiecare dintre acestea păstrând ce a fost mai înainte, în timp ce îşi transcende precedenta. Principiul de progres al lui Dumnezeu apare atât de clar în ansamblu, încât, deşi nu putem prevedea la fiecare punct la care ne oprim ce va fi dincolo (sau dacă va fi ceva), totuşi suntem pregătiţi să estimăm viitorul atunci când se apropie, să urmărim unitatea lucrării divine, să vedem cum sfârşitul s-a aflat înaintea Lui de la început şi cum un scop binecuvântat străbate toate lucrurile. Poate că nu va fi în zadar – chiar şi având înainte o asemenea temă – să privim înapoi spre început, înainte ca omul însuşi să fi fost pe pământ şi să aflăm chiar de la natură ceea ce ne poate învăţa despre supranatural şi despre felul cum Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos a guvernat secolele.
Scriptura depune mărturia unei dezvoltări treptate a creaţiei până la om. Şi aceasta fie că o privim în perioadele imense pe care ştiinţa le pretinde pentru o asemenea dezvoltare, ori doar în şase zile literale, fie că – probabil – ne putem permite să credem că ambele puncte de vedere au o măsură de adevăr în ele şi nu se exclud reciproc. Oricum, o dezvoltare există de la anorganic la organic, de la plantă şi animal până la om. Faptul acesta este atât de evident, încât s-a pretins că în această privinţă Moise este un evoluţionist. Cu siguranţă că el credea în progres; şi dacă privim creaţia cu suficientă atenţie, vom găsi că reprezintă un progres foarte ordonat; şi cele patru diviziuni în natura ei se pot îndreptăţi mult mai bine decât celelalte trei în care oamenii s-au obişnuit a crede, prin care omul este cufundat în regnul animal, iar ceea ce-l distinge rămâne ignorat şi dat deoparte.
Le putem numi „diviziuni”, deoarece Scriptura le deosebeşte clar: cele fără viaţă; cele vii; animalele cu viaţă şi suflet; omul cu viaţă, suflet şi duh. Fiecare dintre acestea preia în sine ceea ce a precedat-o şi îşi adaugă elementul distinctiv; care în cazul animalelor şi al omului se afirmă clar că sunt o nouă „creaţie”. Ne va fi de folos să le privim mai îndeaproape.
Materia fără viaţă sau anorganică stă la baza tuturor şi nu trebuie să ne reţină. În forma cristalului, anorganicul pare să vorbească despre organizarea pe care n-o va atinge niciodată: pentru că aici se află un hotar care nu poate fi trecut. Nu există viaţă decât din viaţă, este concluzia bine stabilită de ştiinţă.
Planta preia în sine materia lipsită de viaţă şi, printr-un proces particular fiinţelor vii, o transformă în viaţă. Din aceasta îşi făureşte ţesuturile, o multitudine de celule mici care se combină într-un fel cu totul minunat, pentru a alcătui o structură dintre cele mai complicate; fiecare ocupându-şi locul şi rolul printr-o diviziune a muncii şi printr-o unitate de interese, cum n-au fost vreodată depăşite în altă parte. Ne aflăm aici în faţa unui instinct anterior instinctului, a unei înţelepciuni care ţine de sfera conştiinţei şi care nu poate aparţine acestor particule de materie vie; altfel, viaţa superioară care urmează ar trebui să fie o degenerare a acesteia. Viaţa constă în ceva care nu poate fi definit, nu poate fi separat prin vreun test chimic sau de altă natură de materia pe care o penetrează şi o controlează atât de minunat. Ceea ce este invizibil şi intangibil îşi asumă din start aici un fel de statut regal, deşi rămânând în slujire: neseparându-se de ce-i este inferior, ci ridicându-l şi transformându-l pe acesta. Şi acesta este progresul pe care Scriptura ni-l arată a fi constant în natură. Acest progres nu este evoluţie: elementul inferior nu se ridică mai presus de condiţia lui; elementul superior nu se dezvoltă din cel inferior, ci se apleacă spre el şi îl ridică. Astfel deja începe să se descopere principiul care ne va purta (în continuare) prin alte scene până să-şi afirme întreaga putere.
De la plante trecem la animale – la sufletul viu. Acesta este definit în Geneza 1:30 : „tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, în care este un suflet viu”. Şi acest „suflet” nu este identic cu viaţa desemnată prin chiar termenul „viu”, legat de el. Dar această conexiune mai arată că în el se află un principiu al vieţii: o viaţă aflată acum pe un plan mai înalt decât înainte. După cum în plantă viaţa şi materia sunt inseparabile, tot aşa sunt în animal sufletul şi viaţa. „Sufletul” este, într-adevăr, viaţa animalului – este termenul folosit pentru ea, deşi viaţa înseamnă mult mai mult decât sufletul şi cu toate că mai există un cuvânt distinctiv pentru viaţă (CHAI, ZOE). Sufletul este sediul emoţiilor, al instinctelor şi al poftelor trupului, al întregii naturi senzoriale; spre deosebire de animal, în care funcţiile de nutriţie şi de reproducere sunt numite de fiziologi „funcţii vegetative”, iar cele distinctiv animale fiind ale senzaţiei şi ale mişcării voluntare. Acestea sunt indicate prin expresia „sufletul viu care se mişcă”.
Vedem deci cum prin legătura sufletului cu ea, viaţa în animal este ridicată pe un plan mai înalt, în timp ce sufletul nu este identic cu această viaţă superioară, ci este un element nou al fiinţei; cum indică în mod expres termenul „creat”, „făcut” – „Dumnezeu a creat orice suflet viu”.
În om avem o dată în plus un adaos distinct şi anume duhul (spiritul); şi, evident, tocmai prin acesta omul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este Duh şi Tatăl duhurilor (Evrei 12:9 ). Deci Fiul este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, pe când în duhul omenesc facultăţile mentale şi morale se adaugă celor instinctuale şi emoţionale. Şi din această unire, câştigul sufletului asupra a ceea ce este doar animal se observă uşor. Legea pe care am urmărit-o până acum se manifestă din nou; sufletul, la rândul său, dobândeşte o unitate inseparabilă cu spiritul, prin care beneficiază de lumina conştiinţei de sine, în care spiritul se mişcă şi devine totodată părtaş nemuririi lui. Fiarele câmpului pier, dar nu şi sufletul omului, pe care cei ce nimicesc trupul nu-l pot atinge.
Astfel, legea duhului se manifestă pe fiecare treaptă a progresului creaţiei, până la om. Întregul progres se realizează prin aplecarea celui situat pe o treaptă mai înaltă, spre cel aflat pe o treaptă mai de jos. Şi aici actul răscumpărării nu este umbrit prea mult de creaţie. Hristos apare la pasul următor; în Omul al Doilea, aplecarea Celui de sus către cei de jos îşi găseşte exemplificarea completă în unitatea inseparabilă a ceea ce este divin cu ceea ce este omenesc. Viaţa veşnică este legată de umanitate, iar Omul al Doilea devine Întâiul-născut dintre mulţi fraţi, Ultimul Adam – Cap al unei noi seminţii de oameni.
Deci trebuie să existe un contrast între umanitatea găsită în omul dintâi şi cea găsită în Hristos, Omul al Doilea; şi aceasta în afara chestiunii căderii. Omul dintâi a fost de la început „din pământ, făcut din ţărână; Omul al Doilea este din cer” (1. Corinteni 15:47 ). El este născut aşa cum noi suntem născuţi din nou prin directa interpunere a Duhului lui Dumnezeu. Nu asemenea lui Adam, simplu, „făcut drept” (Eclesiastul 7:29 ), ci El este la naştere „Sfântul” care „va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35 ). Natura Lui, ca om, este „natura divină”; şi în El nu există nici o contradicţie, cum există în noi, deşi suntem născuţi din Dumnezeu. În alte privinţe El nu-Şi arată întâi demnitatea: pentru că în urma apariţiei păcatului există o lucrare pe care trebuie s-o facă în consecinţă, ce nu poate fi împlinită decât în lepădare de sine. De aceea El nu vine în trup păcătos (lucrul acesta ar fi cu totul imposibil şi aberant pentru El), ci „într-o fire asemănătoare cu a păcatului” (Romani 8:3 ).
Împrejurările în care S-a aflat El sunt cele ale celorlalţi oameni – care apar cu mai mare intensitate atunci când îşi întâmpină lucrarea specială pe care o are de făcut. Îndreptăţirea fără pată nu-I oferă nici o apărare în exterior împotriva răului înconjurător, într-o lume căreia păcatul i-a dat caracterul pe care îl are. În adevăr, El este în ea „Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa” (Isaia 53:3 ). Desigur, nu putea fi pedeapsa lui Dumnezeu, ci numai mărturia plăcerii depline a lui Dumnezeu în Sfântul Său; şi aceasta până când a intrat în acea umbră îngrozitoare, care la sfârşitul drumului de aici s-a aşternut peste El în locul groaznic – locul nostru – în care numai El putea să ne apuce şi să ne scoată afară, la lumina lui Dumnezeu.
Trebuie să privim în continuare la actul învierii, pentru a-L vedea pe Omul al Doilea deplin în acest caracter şi pentru a vedea în mod cuprinzător ceea ce omenescul a câştigat în El. Dar aceste aspecte vor fi mai bine considerate când îl vom contempla ca ultim Adam, Capul noii seminţii de oameni. După cum am mai spus, nu trebuia să aştepte perfecţiunea morală, ci era (cum mărturiseau chiar demonii), „Sfântul lui Dumnezeu”, aflat în totul într-o armonie perfectă cu gândurile lui Dumnezeu. Nu a fost posibilă nici o schimbare în natura Lui; iar noi nu trebuie să pervertim ideea libertăţii Sale morale depline la admiterea unui asemenea fapt. El a fost perfect liber, desigur, într-o glorioasă sfinţenie: gândul satanic a fost – acela că era liber să păcătuiască – liber, ca şi cum în El ar fi fost implicat un sort de balanţă de posibilităţi, iar aceasta ar fi fost chiar necesară încercării Sale depline şi realităţii unei victorii finale asupra răului; pentru că fără strădanie, ar spune ei, nu poate exista victorie.
Dar nu a existat o luptă cu Sine Însuşi, iar victoria asupra Lui Însuşi ar fi fost deja o înfrângere: El n-ar mai fi Hristosul Scripturilor, „ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat” (Evrei 4:15 ). Acest „totuşi fără păcat” din vorbirea obişnuită a făcut o lucrare teribilă de coborâre a poziţiei lui Hristos în minţile oamenilor. Nu există nici o justificare a acestui „totuşi” posibil. Textul în greacă nu are nimic din acest înţeles, care a venit din simpla presupunere că expresia „fără păcat” se referă la rezultatul final şi nu la exceptarea de la acest fel de ispită. Pentru El, păcatul nu a fost o ispită posibilă: în mod absolut, acesta nu avea nici o putere de seducţie; nu I-a afectat libertatea, ci I-a caracterizat-o. Cu cât suntem mai incoruptibili, cu atât suntem mai liberi şi nu mai puţin liberi. Nu devenim perfecţi prin pierderea libertăţii. A umbla cu Dumnezeu înseamnă a umbla având conştiinţa realităţii lucrurilor, neînşelaţi şi nepervertiţi.
Dacă spun despre cineva, „El nu poate comite o faptă necinstită”, înseamnă oare că din această cauză eu îl socotesc mai puţin liber? Dacă nu există nici o certitudine morală cu privire la faptele lui, îi atribui eu în consecinţă o voinţă mai fermă şi o stăpânire de sine mai bună? Nimeni nu poate vorbi sau gândi în felul acesta.
Nici El, care a venit în lume ca Eliberator al omului, nu Se dezbracă de perfecţiunea care-I este necesară, doar pentru că astfel S-ar putea afla în termeni mai apropiaţi cu situaţia adversarului. Dacă I-ar fi fost necesar să facă aceasta, este greu de văzut cum s-ar fi putut înfăptui. Pentru că oare cum ar putea perfecţiunea morală să consimtă la propria degradare? Sau cum ar putea slăbirea ei să fie altceva decât o degradare? Chiar pentru o Fiinţă divină există imposibilităţi care decurg din perfecţiune şi care de aceea sunt perfecţiune. Imposibilitatea de a păcătui era o glorie necesară a Hristosului lui Dumnezeu.
Dar pe de altă parte, oamenii obiectează că aceasta implică posibilitatea simpatiei cu cei încorsetaţi în infirmităţile proprii făpturilor căzute. Fără îndoială că aşa este în privinţa oricărui lucru care implică păcatul sau depravarea firii ce nu poate fi despărţită de el. Dar există simpatie (cum s-a arătat deseori), atât cât este posibil, cu creştinul aflat în nevoi sau cu creştinul căruia îi lipsesc acele lucruri în care îşi poate găsi mângâierea adevărată. El găseşte în Hristos o ispăşire deplină pentru păcat şi, dacă cunoaşte eliberarea, găseşte o putere în harul divin, care pentru el a sfărâmat puterea păcatului. Umblând prin Duhul, creştinul nu împlineşte poftele cărnii. Mai mult, răul din el este acela pe care Dumnezeu, în înţelepciunea Sa minunată, îl foloseşte pentru a-l întoarce de la preocuparea cu sine spre Hristos şi pentru a-l îndepărta de mândrie şi de mulţumirea de sine. Dar cu răul însuşi nu simpatizează, ci îl condamnă, în timp ce în toate celelalte el găseşte cea mai adâncă simpatie. Dar aici nu este locul ca să dezvoltăm aceste lucruri: se cuvine să fie destul a cita aici cuvintele apostolului că „tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri” (Evrei 7:26 ). Dar aprofundarea acestor aspecte aparţine de drept unui alt moment.
„Omul al Doilea” este, în mod necesar şi absolut, „din cer”, ceresc. Într-adevăr, umanitatea Lui poartă în sine şi promisiunea pentru pământ, oferind locuitorilor pământului cea mai dulce siguranţă. Dar şi această promisiune câştigă, nu pierde printr-un asemenea caracter ceresc; şi este inseparabilă de faptul că El este Fiul lui Dumnezeu în caracter omenesc.
Dacă rămânem în continuare la „chipul Celui ceresc” (1. Corinteni 15:49 ), pe care aşteptăm să-l purtăm, observăm că încă se vorbeşte despre trupul glorios pe care-l vom avea ca fiind „locuinţa noastră din cer” (2. Corinteni 5:2 ) – deşi învierea trupului semănat în ţărână, adică a celui supus morţii, l-a transformat într-unul nemuritor. „Pentru ca ce este muritor în noi”, spune apostolul, „să fie înghiţit de viaţă” (versetul 4). Atunci va avea loc o înviere a trupurilor noastre muritoare, acum „moarte din pricina păcatului” (Romani 8:10-11 ), care le va face părtaşe „răscumpărării” (versetul 23). Astfel noua putere de viaţă este cea care, pătrunzându-le şi modelându-le, le va face cereşti, ajungând să poarte „chipul Celui ceresc”.
Dar chiar acum când încă aşteptăm acestea, în virtutea lucrării începută în noi, suntem deja „cereşti” (1. Corinteni 15:48 ). Pentru că avem deja învierea prin Duhul, viaţa cerească a început, deşi în mijlocul piedicilor şi în anonimat, în ceea ce este partea cea mai înaltă a umanităţii noastre.
Când ne gândim la Domnul aşa cum Se afla în mijlocul nostru „în zilele vieţii Sale pământeşti” (Evrei 5:7 ), găsim în El un caracter nu în toate aspectele ceresc. În ce priveşte trupul Lui – deşi nicidecum aflat (asemenea nouă) sub puterea morţii şi fără a purta pedeapsa păcatului – este totuşi „într-o fire asemănătoare omului păcătos” („cărnii păcătoase” – Romani 8:3 ). Adică asemenea modelului de caracter omenesc eşuat în Adam, deşi fără greşeală sau consecinţe ale ei, pentru ca numai prin har El să Se poată apleca spre aceştia.
Din orice unghi L-am privi, El este fără cusur, ba mai mult, acest trup de carne şi sânge adoptat – asemenea vasului de pământ în care pasărea cerului trebuia să moară pentru curăţirea leprei noastre (Levitic 14:5 ) – este în sine, pe cât de real, desigur un „văl” al înaltei umanităţi venită prin El, care nu este inocentă şi pământească, cum era în omul dintâi, ci sfântă şi cerească. În El ni se arată „Viaţa Veşnică”, „viaţă care era la Tatăl” (1. Ioan 1:2 ) şi care acum este fără umbră şi fără încetare „lumina oamenilor” (Ioan 1:4 ).
Această Viaţă este „în El” cum n-ar putea fi în altul: „Căci după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine” (Ioan 5:26 ). El este astfel Sursa şi Izvorul ei pentru noi în persoana „ultimului Adam”; şi posedând această viaţă ca Om, El este caracterizat în mod absolut de acea „natură divină” pe care o implică viaţa divină. Faptul acesta nu ştirbeşte deloc realitatea deplină a omenescului în El – duh, suflet şi trup, pentru că din puţinul pe care îl cunoaştem despre taina „vieţii”, ne este clar că nu înlătură nici una dintre aceste componente, ci le conferă adevărata valoare şi realitate.
Ca „Întâi-născut dintre mai mulţi fraţi”, această viaţă se manifestă în El ca o viaţă de credinţă, în constantă dependenţă de Dumnezeu, ba încă trăind (cum n-am fi îndrăznit să gândim despre El dacă El Însuşi nu ne-ar fi învăţat să aplicăm Scriptura în felul acesta), „cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4 ). În adevăr, cum ştim, aceasta a fost chemarea Lui constantă, călcând pe o cale pe care ne îndeamnă să-L urmăm, ca şi „Căpetenie şi Desăvârşire a credinţei noastre”, în propria-I Persoană (Evrei 12:2 ); şi aceasta fără ca El să fi invocat desăvârşirea ca pe un drept prin care să scape de încercările şi întristările unui drum de pelerin, ci din contră, gustând din plin paharul întristării, până la moarte, da, şi încă moarte de cruce. Dar aceasta a venit exclusiv prin harul Său şi din nevoia noastră: pentru că în Sine n-a fost cu nimic dator morţii. Nimeni nu I-a luat viaţa, ci El Şi-a dat-o, având puterea să Şi-o dea şi să o ia din nou.
Nu este necesar să mai insistăm aici asupra acestui lucru. Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte cu hotărâre absolută despre toate acestea: cât am avea de scris dacă ar fi să dezvoltăm tema! Oricum, aici nu încercăm decât să schiţăm adevărul, pentru a cărui completare se găsesc materiale peste tot, în timp ce realitatea în întregul ei este de nedescris. Cerul şi pământul se întâlnesc aici şi toată plinătatea Dumnezeirii locuieşte trupeşte în Omul Hristos Isus. Cât de minunat este să ni se spună că în chiar această relaţie, „avem totul deplin în El” (Coloseni 2:9-10 )! https://comori.org/dumnezeu/hristosul-incununat/capitolul-6-omul-al-doilea
/////////////////////////////////////////
Capitolul 5. Fiul Omului
-
W. Grant
Integritatea caracterului omenesc al Mântuitorului nostru este marcată de titlul pe care Domnul l-a dorit în mod special pentru Sine şi pe care profeţiile I l-au atribuit particular – „Fiul Omului”. Aici, termenul „omului”, în textele ebraice, este „Adam”, omul generic; şi acesta lămureşte realmente şi concluziv întrebarea dacă El este Om în Persoana Sa. Un fiu al omului este om în cel mai larg sens al cuvântului, om prin descendenţă şi prin ceea ce moşteneşte. În Psalmul 49:2 , cuvântul „mici” semnifică literal, în versiunea noastră, „fii ai lui Adam” – cei obişnuiţi, neavând nimic care să-i deosebească de ceilalţi – fiind astfel în antiteză cu „fii ai lui Ish” („mari”), oamenii cu marcă în vreun fel oarecare. Prin folosirea acestui termen, Domnul Se coboară în felul cel mai simplu, în măsura în care priveşte autenticitatea caracterului Său omenesc, până la nivelul familiar nouă. El nu este simplu „om”, Unul pe care L-ai putea numi aşa, deşi diferind mult de sămânţa lui Adam: El este „Fiul omului”; derivându-Şi umanitatea din omenesc, neavând nimic care prin natura ei să o separe de omenescul generic – „făcut în toate lucrurile asemenea fraţilor Săi”, cum declară apostolul (Evrei 2:17 ). Hristosul lui Apolinaris sau al unor kenotici moderni nu ar fi „Fiul omului”. Ar fi probabil un om divin, dar absolut separat de umanitatea fiilor oamenilor; n-ar putea avea „fraţi” între aceştia.
Puterea acestui termen se vede prin aplicarea lui la profetul Ezechiel şi odată în cartea Daniel. Amândoi profeţii au trăit pe când Israel era rupt; şi Ezechiel, ca preot, este ales de Dumnezeu să fie judecător în acord cu legea din Levitic, în aplicarea ei spirituală, pentru condiţia de lepros a poporului. El este luat ca să mărturisească despre lepădarea lor voită şi evidentă faţă de Iehova, după care, demonstrarea fiind completă, leprosul este scos afară din tabără, potrivit poruncii din Levitic. Gloria Domnului este văzută depărtându-se de cetate, deşi încet şi fără plăcere (Ezechiel 11:22-23 ).
Acum preotul este luat din mijlocul oamenilor, având astfel calificarea de a fi „pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu” (Evrei 5:1 ). Umanitatea Sa Îl face să cunoască pe oameni şi să poarte în inimă interese pentru ei. Şi astfel vedem semnificaţia desemnării Lui atât de constant – preot fiind – drept „fiu al omului”. După cum noi judecăm pe oameni înaintea unor juraţi care fac parte dintre semenii lor, tot aşa aici omul este chemat să se pronunţe asupra oamenilor. Ca om şi preot pentru oameni, El va face uz de compasiune; de aceea judecata Lui va fi mai completă şi în final imposibil de obiectat împotriva ei. De aceea se face aici apel la judecata pe care o exercită ca „fiu al omului” (Ezechiel 20:4 ; 22:2 ).
Dar în aceasta, Ezechiel este doar o gură şi reprezentant al lui Dumnezeu. Judecata aparţine, desigur, lui Dumnezeu. De aceea, ce izbitor este ca, atunci când ridicăm ochii împreună cu profetul, să găsim acel tron grozav deasupra cerurilor, pentru a întâlni şi acolo „un chip ca de om” (Ezechiel 1:26 )!; este pentru prima dată în Scriptură când apare chiar şi „chipul” acolo.
Sensibilitatea şi delicateţea implicate în aceasta, deşi nu pot îndepărta judecata, apar – cu plinătate – înainte de încheierea acestor profeţii, când cei din popor sunt în final curăţiţi de toate fărădelegile, prin harul divin, iar Ezechiel este luat pentru a fi un martor, acum al restaurării şi al binecuvântării lor. Sfinţenia şi dragostea sunt astfel satisfăcute amândouă în final şi legea leprosului este ilustrată în ambele ei laturi, judecata şi harul.
Daniel este numit o singură dată „fiu al omului” (Daniel 8:17 ); dar profeţia referitoare la Fiul omului – sau mai exact, la „Unul ca un Fiu al omului” (Daniel 7:13-14 ) – Căruia, venind pe norii cerului, I se acordă o stăpânire universală şi eternă, ne este dată de el: o profeţie care îşi găseşte ecoul şi este dezvoltată în Noul Testament, în Psalmul 8 , deşi exprimat mai enigmatic, avem prin gura lui David ceea ce anticipează şi reprezintă temelia acestor lucruri; avem, exprimat în chip izbitor, gândul transmis nouă prin acest titlu, acela că Hristos este manifestarea şi justificarea deplină a desfătării lui Dumnezeu în om.
Ce este omul dacă îl privim în lumina gloriei cerurilor? Ce este el, această făptură din ţărână, ENOSH, „om slab” sau „fiu al omului”, rânduit să-şi intre în moştenire într-un fel caracterizat de atâta slăbiciune şi care arată atât de perfect cum îl apreciază Dumnezeu? Ah, trebuie să ne adâncim în Hristos pentru a găsi răspunsul. El este Om, de asemenea – da, Fiul omului: venit jos, în lume, în această slăbiciune semnificativă care, în El, unită cu Divinitatea Însăşi, este manifestarea gloriei morale a lui Dumnezeu; astfel încât are o poziţie mai presus de cerurile create, a căror glorie tocmai îl făcuse pe om să arate atât de sărman şi demn de plâns! Ce mai sunt ele acum faţă de Omul în Isus? Faţă de Fiul omului?
De aceea, aici este Cel despre care un psalm de mai târziu vorbeşte ca „Fiul omului, pe care Ţi L-ai întărit” (Psalmul 80:17 ); iar rezultatul este preamărirea Lui şi împărăţia. Coborât în părţile cele mai de jos ale pământului pentru a suferi moartea. El este „suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile” (Efeseni 4:10 ). În El, după cum au vestit îngerii la naşterea Sa, Dumnezeu Şi-a arătat „buna plăcere în oameni” (Luca 2:14 ). Umanitatea, aşa cum a făcut-o Dumnezeu la început, este cea pe care a îmbrăţişat-o Dumnezeu în Persoana lui Hristos; altfel provocarea psalmistului ar rămâne fără răspuns şi va trebui să rămână aşa pentru totdeauna.
Într-adevăr, umanitatea poate fi şi va fi într-o stare foarte diferită, după cum, spre exemplu, „trupul spiritual” al învierii este foarte diferit de „trupul natural” sau „psihic”, cum am văzut. Dar chiar şi aici, identitatea trupului în sine ne este asigurată. Ceea ce este semănat într-un trup firesc învie într-un trup spiritual: identitatea persoanei se menţine chiar şi într-o asemenea condiţie schimbătoare pe care o implică faptul de mai sus; „vom fi schimbaţi”, dar tot „noi” vom fi. Şi tocmai pe om şi pe fiul omului îi vede psalmistul, la început atât de sărmani şi de slabi, iar acum glorificaţi în Hristos, Domnul nostru.
Aşa stând lucrurile, folosirea constantă de către Domnul a acestui termen devine uşor de înţeles. El îl foloseşte ca pe cel mai simplu termen, pe care nimeni nu-l va nega şi care totuşi are pe buzele Lui, atâta semnificaţie: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” (Matei 16:13 ). El este, desigur, Fiu al omului prin aplicaţia obişnuită la oameni în general; şi totuşi, când El Şi-l aplică la Sine, acest termen devine distinct prin însăşi universalitatea lui: pentru că cine ar visa să vorbească vreodată despre sine ca fiind „Fiul omului”, decât atunci când ar înţelege implicit că El este mai mult decât ce a însemnat aceasta pentru ceilalţi oameni? Domnul Se poate adresa profetului în felul acesta, reamintindu-i ce este el, dar nici un om, vorbind în mijlocul fiilor oamenilor, nu se poate distinge pe sine prin ceea ce nu este distinctiv. Dacă era distinctiv pentru El, atunci El era Fiul omului într-un sens în care alţii nu erau; nu mai puţin autentic, ci mai mult: şi aşa a şi fost – singurul Fiu al omului asupra căruia umbra căderii nu a coborât niciodată: Om şi din om şi totuşi, în mai mult decât toate, făgăduinţa celei dintâi creaţii a Sa; cu adevărat Omul lui Dumnezeu, îndreptăţind acea creaţie, timp ce toţi ceilalţi au necinstit-o; şi astfel, purtând în Sine pentru oameni promisiunea unei noi creaţii, prin care în final şi ei vor împlini scopul Creatorului; ca „Domn al Sabatului”, Cel care va aduce odihna lui Dumnezeu într-un fel atât de înţelept, încât să nu mai fie tulburată.
Dar pentru aceasta, Fiul omului trebuie să sufere, să fie înălţat, „după cum Moise a înălţat şarpele în pustie”, dându-Şi astfel „trupul” „pentru ca lumea să aibă viaţa”, dar „glorificat” în această competenţă de a împlini ţelurile lui Dumnezeu în extrema slăbiciune omenească. „Dumnezeu” este astfel „preamărit în El” „şi Dumnezeu Îl va preamări în Sine Însuşi”, da, „şi-L va preamări îndată” (Ioan 13:32 ).
În asemenea texte din Scriptură ne este înfăţişat „Mijlocitorul, Omul Isus Hristos”. Ele ne arată ce legătură a avut umanitatea Lui perfectă cu ispăşirea pe care a săvârşit-o. Şi în timp ce ni se spune că „suntem împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său” şi că „Dumnezeu a trimis pe Fiul Său ca să răscumpere”, atunci când ne apropiem de detaliile acestei lucrări glorioase vedem că înălţarea Fiului omului ne indică purtarea blestemului prin care „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii” (Galateni 3:13 ), „fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”. În toate privinţele El este o Persoană binecuvântată. Iar Scriptura este desăvârşită în felul în care înfăţişează aceste lucruri. Dacă ea ne câştigă inimile cu darul uimitor pe care Dumnezeu ni L-a dat, – dacă arată puterea care ne-a cuprins – atunci vorbeşte despre lucrarea Fiului lui Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă este să ne gândim la suferinţa actuală şi la purtarea păcatelor, atunci ea ne pune în faţă pe Hristos, sau Isus Hristos, sau Fiul Omului; iar ultima este mai mult limbajul propriu Domnului, în timp ce prima este cel al apostolilor. Cele două pot fi puse împreună acolo unde se spune „sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu”; dar ar fi o falsă accentuare aceea care ar trece peste prima parte a acestui adevăr, pentru a se ataşa de ultima. Avem de multe ori: „sângele lui Hristos, lui Isus, lui Isus Hristos, Fiului omului, Domnului, Mielului”; numai o dată se adaugă „Fiului lui Dumnezeu”.
Este o singură Persoană de la un capăt la celălalt al Scripturii, iar toate aceste nume minunate Îi aparţin. Dar Scriptura se află într-o potrivire atât de delicată, încât este uşor să-i deranjăm echilibrul; de îndată ce o facem, pierdem contragreutatea adevărului însuşi. O falsă accentuare a adevărului reprezintă începutul erorii.
Expresia „Fiul omului” spune despre ceea ce a devenit Fiul lui Dumnezeu pentru a ne răscumpăra. Ea insistă asupra caracterului Său omenesc – deplin – prin care a devenit, pentru poporul Său credincios, Omul tip, reprezentativ înaintea lui Dumnezeu, tot aşa cum Îl înfăţişează şi acel „dar ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade” (Levitic 2:14-16 ). Dar pentru a le fi cu adevărat de folos. El trebuie să meargă dincolo de acest tip şi să Se facă purtător al păcatelor în favoarea lor. Pentru aceasta, El devine Hristosul, Unsul, ca să fie Prinţ şi Mântuitor. Pentru aceasta El suferă moartea şi încă moarte de cruce şi devine, odată înviat din morţi, „ultimul Adam”, Cap al unei noi seminţii de oameni.
În aceasta nu facem decât să atingem lucruri pe care va trebui să le reluăm mai târziu. Ceea ce ne rămâne de ajutor aici nu este decât legătura titlului de „Fiu al omului” cu profeţiile ce privesc viitorul, pe care Domnul le ia din viziunea lui Daniel asupra împărăţiilor lumii şi le aplică la El Însuşi. Lui Îi este dată toată judecata, pentru că este Fiul omului (Ioan 5:27 ); şi aici găsim de fapt perfectarea viziunii lui Ezechiel. Cu deplină cunoaştere a omului, cu multă sensibilitate şi grijă pentru om, Însuşi Omul Reprezentant înaintea lui Dumnezeu, Lui Îi revine să aşeze toate lucrurile pe fundamentul unei dreptăţi pe care a glorificat-o. Acel „chip ca de Om” (Ezechiel 1:26 ) Se transpune în realitatea faptică, iar viziunea lui Daniel, ca speranţă a lui Israel şi a pământului, se împlineşte deplin. Într-adevăr, acel „chip ca de Om” are legătură cu stabilirea responsabilităţilor şi cu solemnitatea judecăţii care se pregăteşte să vină: atunci când Fiul omului va veni cu gloria Tatălui Său şi cu sfinţii Săi îngeri, va răsplăti pe orice om după faptele lui; dar aceasta se poate potrivi la mesajul Evangheliei şi la o speranţă care nu dezamăgeşte. Fiul omului este adevăratul Mire al poporului Său, iar judecata în sine nu face altceva decât să deschidă calea manifestării întregii plinătăţi a unui har pe care caracterul Său omenesc îl descoperă îndeajuns.
Da, speranţă, o deplină şi glorioasă speranţă se află în acest titlu de Fiu al omului şi nu poate fi separată de el. Ea este ceea ce reprezintă Vlăstarul din rădăcina lui Isai pentru casa lui David, dar mai vastă prin promisiune şi mai delicată prin implicaţiile ei: – un Fiu al omului, Unicul în care anii retezaţi ai omului se înnoiesc acum cu o putere divină. Oştile cereşti aşteaptă pline de zel să-I împlinească plăcerea; dar inimile noastre se întorc spre Cel care în grupul restrâns al ucenicilor dădea ca model de urmat şi ca mijloc de intrare în gloria cerului, pe „Fiul Omului”, care „n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20:28 ).
Cu siguranţă că din toate relaţiile în care găsim acest titlu de Fiu al omului – chiar dacă ar fi ca sub acest titlu Domnul să preia împărăţia ori să-Şi asume misiunea de a judeca omenirea – vedem că acesta implică (în afară de păcat şi de toate consecinţele lui) umanitatea în similitudine deplină cu a noastră. Tocmai datorită acestui fapt El este cu adevărat judecătorul potrivit pentru oameni. Aici orice defect ar fi fatal. Hristosul apolinarian ar fi mult îndepărtat ca înfăţişare de fiii oamenilor. Substituirea duhului divin cu unul omenesc ar însemna privarea de ceea ce-i oferă omenescului caracterul distinctiv. Pierderea personalităţii ar face imposibil „Omul Isus Hristos”; astfel „Singurul Mijlocitor”, care este tocmai acest „Om” binecuvântat, ar dispărea pentru noi (1. Timotei 2:5 ).
Aceste feluri în care Domnul ne este prezentat în Scriptură arată cât de mult trebuie să ne apropiem de o personalitate duală în orice înţelegere simplă a afirmărilor ei. Însăşi îndrăzneala acestor afirmări (atunci când realizăm despre cine se vorbeşte) manifestă o trăsătură caracteristică inspiraţiei, care nu se preocupă doar cu perplexităţi de ordin mental în chestiuni care ne depăşesc în mod atât de evident. Nu-L putem pătrunde pe Hristosul lui Dumnezeu. Putem înţelege cât de perfect, de divin ni se potriveşte în ambele aspecte, deşi putem fi cu totul neînstare să le îmbinăm. Personalitatea duală nu ne-ar mulţumi; dorim pe Unul care este atât desăvârşit de omenesc, cât şi cu adevărat divin – Unul care poate să doarmă în furtună pe mare şi să Se ridice ca să liniştească vântul. Un astfel de Mântuitor avem – cât de bine pentru noi să ştim aceasta! – atunci când nu putem vedea nimic afară de inima Lui iubitoare, în care se unesc aceştia doi.
Să luăm apoi pe Domnul în copilăria Lui din Nazaret şi să medităm la felul cum creştea şi Se întărea, înaintând în înţelepciune şi în statură şi fiind plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor (Luca 2:40, 52 ). Cât de perfect este El, om; cât de real se află în interiorul limitelor omeneşti; un Copil minunat şi totuşi un Copil, aşa cum şi este numit. Cine va ajusta divinitatea la caracterul omenesc de aici, atotştiinţa la înaintarea în cunoştinţă? Să încercăm s-o facem? Ce ar însemna aceasta altceva decât că ne îndeletnicim cu lucruri prea înalte pentru noi şi că probăm mândria inimilor noastre? Ar putea inima sau conştiinţa să găsească odihnă ori satisfacţie mai profundă în El, dacă am fi în stare să înţelegem aceste lucruri cercetate şi speculate de secole, fără ca în final să se fi obţinut mai multă cunoştinţă decât la început?
Însă în mod sigur aici Îl găsesc pe Fiul omului – o Persoană în întreg adevărul umanităţii; şi cine-mi va nega fericirea de a bea din harul care m-a redus la starea unui copil, astfel încât un copil să-I poată înţelege simpatia şi să-L adore pentru dragostea Lui? Mulţumesc lui Dumnezeu că nimeni nu mi-o poate nega: este la fel de larg deschisă pentru unul sau altul; iar dragostea este la fel de nepătrunsă în ea, ca şi în Persoană.
Un pasaj binecunoscut din Vechiul Testament, la care în mod firesc ne întoarcem în legătură cu aceasta, pentru a-i admira din nou frumuseţea şi sublimul, îmbină în cel mai puternic contrast asemenea antiteze. Ce auzim în el este vocea Domnului către Israel, care recunoaştem curând că ne este familiară. Ea întreabă: – „Unde este cartea de despărţire prin care am izgonit pe mama voastră? Sau căruia dintre cei care M-au împrumutat, v-am vândut?” Nu, Domnul nu este atât de sărac: – „Iată, din cauza fărădelegilor voastre v-aţi vândut voi înşivă şi din cauza păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră” (Isaia 50:1 ).
Şi acum urmează controversa pe care El o are cu ei: „Pentru ce nu era nimeni când am venit? Pentru ce n-a răspuns nimeni când am strigat? Este mâna Mea prea scurtă ca să răscumpere?” Aici este Domnul Însuşi venit ca Mântuitor la ei, dar nu primeşte nici un răspuns; nu este recunoscut şi nici nu I se crede puterea de a răscumpăra. Şi cunoaştem bine când a avut loc aceasta: atunci când acel Unul a venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit; şi deşi puterea lui Dumnezeu se afla în mâinile Lui şi o folosea pentru ei fără limită, totuşi ei nu au crezut venirea Lui prin har.
Acum El Se proclamă deschis: – „Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea şi prefac râurile în pustie; peştii lor se strică din lipsă de apă şi pier de sete! Îmbrac cerurile cu negura de jale şi le învelesc cu un sac” (Isaia 50:2-3 ).
Dar El nu venise cu această înfăţişare; iar vocea devine straniu de schimbată; ia un ton mai blând şi devine atrăgător de omenească: -”Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu cum să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici” (Isaia 50:4 ).
Nu ne este necesar să mergem mai departe. Profetul însă o face şi ni-L arată îndeajuns de clar pe Hristos în suferinţa şi în respingerea pe care le suferă. Oricum, aici avem deja contrastul pe care îl căutăm. Cel Atotputernic a venit cu chip de rob: El este Acela care, în mod straniu, ia locul ascultării şi o limbă iscusită pentru slujirea în har a nevoilor fiecărui om, dacă naţiunea, în mare, L-a respins. De aceea El Însuşi devine un ucenic, fiindu-I trezită urechea în fiecare dimineaţă, ca să „asculte” astfel. Totuşi El este Cel ce usucă marea şi preface râurile în pustie. Cine ar putea să îmbine în sine aceste lucruri? Pentru satisfacerea intelectului, nu o poate face nimeni. Chiar şi intelectul poate fi satisfăcut altfel, anume prin convingerea certă cu privire la incapacitatea de a înţelege fiinţa proprie cuiva – de a înţelege felul în care „duhul, sufletul şi trupul” alcătuiesc un om. Este oare de mirare atunci că trebuie să existe aspecte ale Infinitului care ne lasă cu totul încurcaţi? Sau că „nimeni nu cunoaşte pe Fiul afară de Tatăl”?
Să ne întoarcem cu respect către o altă scenă în care Îl găsim pe El, al Cărui nume este „Minunat”, către scena grozavă din Ghetsimani. Aici „paharul” pe care l-a băut la cruce îi aduce agonie prin anticiparea lui. De trei ori Se roagă ca, dacă este cu putinţă, să fie îndepărtat de la El; şi la aceasta adaugă cuvintele atât de familiare nouă, „facă-se nu voia Mea, ci a Ta”.
Paharul n-a putut fi îndepărtat. A trebuit şi I-a fost necesar să îl bea. Dar când realizăm că ceea ce în afară a fost exprimat prin trei ceasuri de întuneric îşi are semnificaţia interioară în strigătul de agonie, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, putem înţelege că a fost o necesitate a naturii Sale sfinte să ezite acest pahar şi să nu-l poată lua prin voia proprie, ci numai prin voia divină care I se adresa. Cu siguranţă, aici ne aflăm în faţa unei voinţe omeneşti desăvârşite şi, de aceea, adevărată. El este om adevărat, aşa cum poate fi orice om; şi o persoană, după cum o dovedeşte o asemenea voinţă. Aici ne aflăm din nou dincolo de limita priceperii, dacă spunem, aşa cum trebuie spus, „Da, dar El nu este mai puţin divin”; însă nu ne aflăm dincolo de limita bucuriei sau a credinţei.
La cruce găsim paharul în sine – groaznica abandonare; dar cine ar putea să o explice? Sau cine ne va spune cum de este El de la început şi până la sfârşit Omul credinţei, da, modelul credinţei? Oare nu vom abandona mai degrabă toate aceste întrebări şi vom crede acolo unde numai credinţa îşi găseşte utilitatea – acolo unde nu vedem?
Cu câtă grandoare întâmpină Psalmul 102 această aparentă contradicţie; punând cu cea mai mare tărie strigătul în gura Acelui binecuvântat care a suferit: – „din cauza mâniei şi indignării Tale; căci m-ai ridicat şi m-ai aruncat departe. Zilele mele sunt ca umbra care se lungeşte; şi mă usuc ca iarba. El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele. Am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin din generaţie în generaţie!”.
Astfel, contrastul dintre om şi Dumnezeu – dintre Dumnezeu şi omul consumat de mânia divină – este redat foarte viu. Şi acum vine răspunsul lui Dumnezeu către El: – „Tu ai întemeiat din vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba; dar Tu eşti Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi”.
Aici Dumnezeu suferă ca un om în mâna lui Dumnezeu! Ni se descoperă crucea în cel mai profund mister al ei, pe care îl vedem recunoscut, înfruntat, dar nu şi explicat. Hristos Însuşi este „taina dumnezeirii, Dumnezeu manifestat în trup”. Şi aici se află tot ce putem spune despre aceasta.
https://comori.org/dumnezeu/hristosul-incununat/capitolul-5-fiul-omului/
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
O carte șocantă: „Adevarul despre Anthony Fauci, Bill Gates, Big Pharma și Războiul Global împotriva democratiei” de Robert F. Kennedy Jr.; Serviciul Român de Informații în politică; Dosare cu ingeri… Dorian Gray și al său portret – recenzie; Maestrul din Petersburg ; CENTENAR Raoul Sorban (1912 – 2006): Schita autobiografica. CARTEA – DOCUMENT Invazia de stafii: Infiltrarile in viata publica a Romaniei;Bad Politics: Vidanjarea “clasei politice”, o nevoie disperata! Pactul Ribbentrop – Molotov este în vigoare. De ce Basarabia nu a avut soarta balticilor. Pactul Hitler – Stalin şi parada comună sovieto-nazistă din Brest-Litovsk; EXCLUSIV. Prof Gh Buzatu: JOCUL CU DESTINUL ROMÂNEI: 23 AUGUST 1944 (2). O lovitură de stat fatală pentru destinul României; ATEISMUL ȘTIINȚIFIC; CARACATIȚA BIG TECH ȘTRANGULEAZĂ AMERICA; Inainte de caderea oamenilor…Sute de păsări dintr-un stol cad moarte în…Inainte de a ne incatusa botnitele,suntem aburiti cu masti… „O decizie controversată!” Prima reacție din PNL, după ce CCR a decis că impunerea măștii de protecție în spații deschise este neconstituțională CUM A FOST POSIBIL HITLER? SF. HILLARY ȘI STÂNGA RELIGIOASĂ; 10 MITURI DESPRE ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ DEMONTATE ÎNTR-UN MINUT; DR.Dumitru Constantin Dulcan – CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ E OGLINDA A CEEA CE SIMȚIM ȘI GÂNDIM! Mesajul unui britanic pentru români: Marile corporații conduc, guvernele doar le urmează. Aveți o ultimă șansă să LUPTAȚI pentru țara voastră ! ROMÂNIA DEFRIȘATĂ! ȚARA NOASTRĂ pierde 3 HECTARE de PĂDURE PE ORĂ; FMI – unealta imbecilităţii; Politolog german: Trăim într-o CORPORATOCRAȚIE. În corporație nu e democrație, e dictatură; Amintiri de neinchipuit…Votul bate dosarul. Harta primarilor penali care au câştigat alegerile locale; Asa se naste burghezia lomunista- Chipurile Mafiei: Afacerea Kronwell; 90% din mezelurile feliate din ROMANIA contin aditivi cancerigeni; Ultimele 24 de ore ale lui Mircea Eliade. A început să moară citindu-l pe Cioran! Cine, cât și cum îi fură pe români; Ca si in ultimii 30 de ani- România contribuie lunar cu peste 1,2 miliarde de euro la bunăstarea altora; Cum au devenit fecioare nevinovate matusile komunist de PeSeDiste prin …Pandora Papers: Fraţii Negoiţă au înfiinţat firme în paradisuri fiscale pentru a-şi ascunde averile. Ce spune primarul Sectorului 3; Vai,vai,vai- vom recolta grozaviile semanate – Un adolescent spaniol și-a ucis toată familia după ce a fost lăsat fără WI-FI pentru ca avea note slabe la școală; Pregatirea! Se intoarce lumea cu susul in jos! Fenomenul inversării polilor magnetici a început: Misteriosul proces care va afecta grav lumea! Îngrozitor, șocant: Jefuirea poporului român în cifre! Jaf de proporții biblice în pădurile României (II);
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Jaf de proporții biblice în pădurile României (II)
Hoții de lemn și complicii acestora au chelit dealurile Gorjului La circa un an după ce Comisia Europeană a atenționat […]
Hoții de lemn și complicii acestora au chelit dealurile Gorjului
La circa un an după ce Comisia Europeană a atenționat România să combată exploatarea forestieră ilegală și a activat procedura de infrigement împotriva țării noastre, ies la iveală noi și noi dovezi despre jaful dement din domeniul forestier. Încă de la începutul anului trecut jurnaliștii au atenționat opinia publică asupra faptului că hoții de lemn nu mai au nicio limită și că, cel puțin în județele Gorj, Dolj, Olt, și Râmnicu Vâlcea și Mehedinți atacul asupra fondurilor forestiere public și privat este coordonat chiar de cei plătiți să combată acest tip de infracțiuni : șefii și angajații ocoalelor silvice, inginerii silvici, pădurarii, polițiștii, șefi din cadrul Gărzii Forestiere sau angajații Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor numiți în funcții “pe sprânceană”, pentru a închide ochii și pentru a ascunde rapoartele dezastruoase din teren. În ultimile luni, un val de adrese, sesizări și plângeri au ajuns la comisiile de disciplină din domeniu și la ministerul de resort. În acest episod ne ocupăm de cei care chelesc munții și dealurile Gorjului.
În timp ce țări ca Brazilia lansează sateliți pentru monitorizarea defrișărilor din jungla amazoniană, autoritățile române slabe și corupte nu văd pădurea din cauza cioturilor rămase în urma jefuitorilor cu gulere albe. Zilele acestea am aflat dintr-un comunicat al Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) că, o acțiune fulger a poliţiştilor Direcţiei de Ordine Publică, care au efectuat “peste 1.000 de controale pentru verificarea provenienţei, prelucrării, depozitării şi valorificării lemnului, precum şi pentru verificarea legalităţii transportului materialului lemnos”, ar fi produs 324 de dosare penale. Sancțiunile contravenționale s-au ridicat la cca. 360.000 lei, s-au confiscat mii de m.c. de lemn fără documente legale, în valoare de câteva sute de mii de lei. Cifrele comunicate de IGPR în urma acestei acțiuni sunt importante, dar se referă la hoții mărunți, nu ating fondul problemei. Adevărații “barosani” din primele eșaloane, care girează complicitățile instituționale și hoțiile silvice de milioane de euro, sunt de neatins. Continuăm să vă prezentăm mărturii, filmări și documente despre modalitățile în care “barosanii” Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor ( MMAP), din conducerea Gărzii Forestiere sau din ocoalele silvice mușamalizeză furturile, acoperă hoția și intimidează angajații corecți.
Dosare penale în stand-by
La jumătatea lunii octombrie a anului 2020, șeful Ocolului Silvic Tismana, Ion Tăerel, inginerii silvici Alexandru Grecescu și Tiberiu Nicolae Logăscu, tehnicianul silvic Daniel Văcaru, pădurarul Daniel Tănasie și omul de afaceri Petrișor Tănasie, zis „Pașa” au fost arestați la domiciliu după ce au fost prinși când marcau ilegal sute de cioturi de arbori furați din pădurile Gorjului. Jurnaliștii din presa centrală au relatat cum, în timpul perchezițiilor, omul de afaceri își sfătuia nora, prin SMS, să îngroape banii și aurul în grădină. Procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj au constatat că între membri grupării exista o înțelegere, pădurarii și inginerii silvici primind mită pentru a închide ochii la infracțiuni. Mai exact, inginerii silvici marcau arborii subțiri, iar agenții economici îi tăiau pe cei de mari dimensiuni. Transporturile de lemn ilegale se făceau în mod repetat în baza aceluiași aviz. Ulterior, angajații corupți marcau cioturile tăiate ilegal ca fiind arbori doborâți de vânt. Tiberiu Logăescu a primit mită un autoturism BMW seria 7 de la patronul unei fabrici de cherestea, polițele de asigurare fiind plătite de firma acestuia, SC Șupelnița SRL.
Episodul anterior al serialului “Jaf de proporții biblice în pădurile României (I)” a fost bazat, printre altele, pe referatele, mărturiile și sesizările lucrătorilor silvici curajoși din județele susmenționate. Conform documentelor intrate în posesia noastră, doctor inginer, Cătălin Dinucă, șef de serviciu în cadrul Gărzii Forestiere Mehedinți-Gorj (subordonată Gărzii Forestiere Râmnicu Vâlcea), a semnat numeroase referate adresate forurilor superioare responsabile de fondurile silvice și cinegetice din aria sa de responsabilitate. Am luat legătura cu Dinucă la indicațiile surselor noastre din cadrul Gărzii Forestiere Râmnicu Vâlcea, dar acesta a refuzat să comenteze informațiile apărute în presă, pentru că “există pe rolul parchetelor competente, cel puțin un dosar penal”. Rămâne de văzut cine sunt tartorii ilegalităților silvice din primele eșaloane, adevărații protectori ai furtului național, cei fără de care dealurile și munții României ar fi scăpat intacte. Este vorba despre șefi și șefuți din cadrul Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor, Regiei Naționale a Pădurilor, Gărzii Forestiere Naționale, ș.a., ca să nu mai vorbim despre direcțiile de control și anticorupție aflate în subordinea acestora.
Eșaloanele inferioare ale jafului
Am reușit să vorbim cu Iulius Marian Lihu, pădurar în cadrul Ocolului Silvic Cărbunești, unul dintre cei mai vocali critici ai inactivității ocoalelor silvice din județul Gorj și ai Gărzii Forestiere Râmnicu Vâlcea. După ce a denunțat furturile masive din fondul forestier al județului, prin numeroase declarații la poliție și rapoarte adresate Direcției Silvice Gorj, în atenția Regiei Naționale a Pădurilor și către șefii săi, pădurarul s-a trezit cu numeroase controale menite să-i oprească ieșirea în teren. A fost vânat și hăituit continuu tocmai de cei care erau obligați să protejeze pădurea. Lihu a dat nume și a descris clica de interese din eșaloanele trei și patru care se află în spatele acțiunilor de tăiere ilegală a fondului silvic.
“Grigore Udroiu, pădurar la Ștefănești, aflat în prag de pensionare, a făcut schimb de cantoane cu Alin Pârvan, pădurar la Târgu-Cărbunești. Până aici, nimic anormal, numai că, încrengătura intereselor în Direcția Silvică Gorj e mai deasă decât o pânză de păianjen. Fiul lui Grigore Udroiu, Nicolae Adrian Udroiu, este inginer șef fond forestier în cadrul DS Gorj și foarte bun amic cu Pârvan. Mai mult, legătura dintre cele două familii e consolidată, suplimentar, prin faptul că tatăl lui Pârvan e brigadierul lui Grigore Udroiu. Nicolae Adrian Udroiu, fiind unul din grupul de apropiați ai directorului DS Gorj, Ovidiu Cârstoc, acesta nu avea cum să nu semneze documentația înțelegerii dintre cele două familii, cu riscul de a încălca regulamentele interne ale instituției. Astfel, s-a ajuns în situația în care Alin Pârvan să coordoneze ambele cantoane, în detrimentul pădurarului Iulius Lihu, care nu a fost adus mai aproape de casă, așa cum prevede Regulamentul intern al Direcției Silvice și face naveta la câteva zeci de km depărtare de locul de domiciliu.”, nota jurnalistul gorjean Claudiu Matei în ianuarie 2020.
Cum au falsificat hărțile Amenajamentului Silvic
Așa am aflat și noi că, în disperare de cauză, la începutul anului trecut, Marian Lihu s-a adresat presei locale. Pădurarul a pus la dispoziția jurnaliștilor imagini șocante cu ce a rămas din câteva parcele din pădurea pe raza Cantonului Silvic Târgu Cărbunești. Sub titlul Un pădurar acuză: Șefii Direcției Silvice Gorj, complicități pe ,,barosăneală”!, jurnaliștii de la cotidianul local Gorjeanul dezvăluiau încrengătura de interese din cadrul Direcției Silvice Gorj, împânzită de familii și amici care, prin metoda “schimbului scriptic de cantoane” acoperă “cioatele, adică arborii a căror tăiere nu poate fi justificată”. Sistemul clientelar în cadrul D.S. Gorj, vechi și consolidat de-a lungul timpului a reacționat.
,,După ce am aflat, am stat de vorbă cu familia Udroiu și i-am întrebat de ce au făcut asta și mi-au răspuns <pentru că au fost alții mai barosani ca tine!>”, povestea pădurarul Lihu.
La numai un an distanță, în luna ianuarie 2021, Lihu a revenit cu noi declarații și dovezi, în articolul intitulat VIDEO. ULUITOR! Cum se fură pădurea de sub ochii șefilor RNP, ai celor din Direcția Silvică și Garda Forestieră! ”Mă lupt singur cu întreg sistemul silvic din Gorj!”, în cotidianul gorjonline.ro, referitor la tăierile ilegale de pădure dintr-un canton aflat sub autoritatea Ocolului Silvic Târgu Cărbunești. Pădurarul povestea că, în urma unui control, efectuat în 2020, în cantonul Ștefănești, au fost descoperite importante tăieri ilegale din fondul silvic. O firmă particulară exploatase material lemnos în afara ariei contractate. Dosarul penal constituit de polițiști, a fost mușamalizat cu ajutorul unor hărți falsificate, pentru a acoperi urmele și a absolvi de orice vină societatea și pe cei care o protejează.
“La Scoarța, în urma furturilor masive, peste 9 ha de pădure, poliția a demarat cercetări. Pentru a acoperi jaful, au fost falsificate hărțile realizate de amenajiștii din cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) [n.r. București]. Astfel, din documentele falsificate, reiese că la UPI Scorța, pe parcela 119, râul Gilort ar fi înghițit 9 ha de pădure.”, ne-a povestit Lihu.
Măsuri luate de ochii lumii
Documentele interne ale Gărzii Forestiere Gorj-Mehedinți confirmă informațiile oferite de pădurarul Iulius Lihu. Concluziile controalelor recente din teren sunt alarmante. Sursele noastre afirmă că pădurile limitrofe fondului forestier aflat sub contract cu Ocolul Silvic Cărbunești și cele proprietate publică a statului (pădurea de stat) sunt tăiate ilegal de personalul silvic sau de către hoți sub oblăduirea personalului silvic.
“Pe raza județelor Gorj și Mehedinți există zone de risc,unde se produc tăieri ilegale, iar pentru o parte din materialul lemnos este beneficiar personalul silvic din zonele respective,care tergiversează preluarea acestor suprafețe neadministrate, invocând motive care nu au temei legal : Judetul Gorj : Ocolul Silvic Cărbunești, pe raza UAT-urilor Vladimir, Scoarța , Jupânești, Licurici, Ocolul Silvic Hurezani : UAT -urile Crușeț, Logrești, Stoina, Dănciulești, Ocolul Silvic Motru, Ocolul Silvic Pesteana : UAT-urile Bâlteni,Negomir, Ticleni.”. se arăta în referatul nr.259 / 24.02.2020.
În urma controalelor serioase din teren și raportărilor insistente ale unor pădurari curajoși și conștiincioși ca Lihu și a lucrătorilor cinstiți din cadrul Gărzii Forestiere Mehedinți – Gorj, “barosanii” au fost nevoiți să ia măsuri, mai mult de ochii lumii.
Înregistrarea video atașată acestui material, realizată de Iulius Lihu pe parcelele 76 și 77 din UP3 Cărbunești, prezintă în detaliu, masacrul pădurii gorjene. Sute de cioate proaspăt tăiate, în bătaie de joc, de la o jumătate de metru înălțime. Puteți urmări filmarea șocantă și la adresa https://youtu.be/ybYWyB-0r9Y.
Realitatea actualizată la nivelul anului 2021
La ora aceasta, la nivelul Ocolului Silvic Cărbunești, sursele noastre afirmă că există fără pază circa 1950 de ha de pădure pe care conducerea Ocolul Silvic Cărbunești refuză să asigure serviciul silvic pe aceste suprafețe, după cum a arătat și pădurarul Lihu în intervențiile sale din presă. Sursele noastre afrimă că, datorită atitudinii curajoase a pădurarului, în prima lună a acestui an, s-au preluat în pază circa 80 de ha de pădure fond forestier neadministrat care se ridică la 1950 ha. Pe această mică suprafață preluată de ochii lumii, s-au constatat tăieri de pădure ilegale de cca. 360 m.c. Numai în acest caz, prejudiciul adus statului se ridică la cca. 300.000 lei.
Iată câteva cifre din rapoartele actualizate ajunse pe masa Gărzii Forestiere Râmnicu Vâlcea. Suprafețele neadministrate de pădure din județul Gorj se ridică la circa 10.500 de ha.
Actualizările arată cam așa :
O.S. Peșteana cca.1850 ha
O.S. Hurezani cca. 3750 ha
O.S. Cărbuneșt cca. 1950 ha
O.S. Padeș cca. 610 ha
O.S. Motru cca. 950 ha
O.S. Novaci cca. 110 ha
De asemenea, ultimele estimări ale lucrătorilor silvici arată că, la sfârșitul anului 2020, în pădurea Bolboși (la care ne-am referit în episodul trecut), tăierile ilegale s-au ridicat la cca. 3550 m.c., cu un prejudiciu de 2.320.000 lei.
Cât despre metodele de transport al lemnului furat si destinația acestuia, Lihu ne-a declarat : “Lemnul se fură cu același aviz de expediție de 20 m.c., cu destinația Caracal, emis pe 48 de ore. În acest timp, cu același document, 200 de m.c. sunt duși cu mai multe transporturi, prin județul Gorj. În Caracal, lemnul nu ajunge niciodată. Fag și stejar, tăiat în butuci, merge la localnici ca lemn de foc.” Despre ultima verigă a complicității, oamenii la care ajunge lemnul furat, pădurarul Lihu nu poate sau nu vrea să dea detalii. Micii beneficiari, localnicii, au ajuns să trăiască din defrișări datorită sărăciei. “Pentru mulți dintre aceștia, furtul de lemn este singura sursă de venit. Sunt în stare să-ți dea în cap dacă le iei și asta !”, mai adaugă pădurarul.
Eduard Ovidiu OHANESIAN
https://www.justitiarul.ro/jaf-de-proportii-biblice-in-padurile-romaniei-ii/
///////////////////////////////////////
Serviciul Român de Informații în politică
In ultimii ani s-a scris cu varf si indesat despre implicarea vartoasa a SRI, sub conducerea tandemului George Maior-Florian Coldea, […]
In ultimii ani s-a scris cu varf si indesat despre implicarea vartoasa a SRI, sub conducerea tandemului George Maior-Florian Coldea, in justitie, care a fost transformata in „camp tactic” dupa incheierea protocolului secret cu Parchetul General si Inalta Curte in august 2009. Principalul serviciu secret din Romania s-a implicat insa la fel de vartos si in politica, indeosebi dupa castigarea celui de-al doilea mandat prezidential de catre Traian Basescu in decembrie 2009, la care si-au adus contributia si sefii SRI. O dovada clara a implicarii partizane a acestora este multcomentata intalnire din sufrageria generalului Gabriel Oprea in seara turului doi al alegerilor prezidentiale din 2009, la care capetele de afis au fost directorul SRI, George Maior, primul sau adjunct, generalul Florian Coldea, si procurorul general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi. Dupa ce s-au vazut cu sacii in caruta, ramanand in functii dupa realegera presedintelui Basescu, sefii SRI au pus la cale doua mari operatiuni politice: acapararea principalului de opozitie (PSD) si crearea unui partid balama (UNPR) pentru a asigura majoritatea parlamentara necesara guvernarii PDL.
Acapararea PSD si crearea UNPR
Acapararea PSD a fost realizata prin Victor Ponta, care a candidat si a fost ales presedinte al acestui partid la congresul desfasurat in februarie 2010, cand l-a invins la mustata pe liderul in functie Mircea Geoana, contracandidatul perdant al lui Basescu la alegerile prezidentiale din decembrie 2009. Ponta era in relatii foarte apropiate cu directorul SRI, George Maior, cu care a fost coleg in Guvernul Nastase si, mai mult, acesta i-a fost nas la casatoria cu Daciana Sarbu. Maior si amicul comun Sebastian Ghita l-au convins sa-l sprijine pe Ponta sa preia conducerea PSD si pe generalul Coldea, care era mai apropiat de presedintele Basescu, rezultand ca a existat un agreement si de la Palatul Cotroceni. Principalii contracandidati anuntati ai lui Mircea Geoana, Adrian Nastase si Miron Mitrea, au fost constransi sa se retraga cu cateva zile inainte de congres, iar, dupa retragerea acestora, si-a anuntat candidatura Victor Ponta. Un alt contracandidat redutabil, Cristian Diaconescu, a fost constrans sa-si retraga candidatura in ziua congresului. Multi participanti si observatori si-au dat seama atunci ca acest congres a fost orchestrat de un serviciu secret. O implicare puternica in favoarea lui Ponta au avut atunci fostii ministri social-democrati Ioan Rus si Ilie Sarbu, sponsorul respectiv socrul alesului, care-i faceau temenele lui Basescu in perioada respectiva. Amicul Sebastian Ghita a avut atunci misiunea sa instaleze camere video prin care sa fie controlat votul delegatilor. Ghita a avut aceasta misiune si la congresul din aprilie 2013, cand a asigurat si accesul si ordinea la Sala Palatului cu o banda de vlajgani rasi in cap.
La scurt timp dupa congresul PSD din februarie 2010, sefii SRI au nasit Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei (UNPR), in care au fost racolati, in prima faza, parlamentari din PSD controlati de SRI, gen Serban Mihailescu, zis Miki Spaga. Fostul deputat PSD, Sebastian Ghita, a dezvaluit cu trei ani in urma ca ideologia noului partid a fost elaborata la SRI. Presedinte al UNPR a fost uns generalul Gabriel Oprea, care fusese reevaluat de presedintele Traian Basescu si fusese numit in decembrie 2009, dupa realegerea sa, ministru al Aparararii Nationale in guvernul condus de premierul Emil Boc. Oprea era in relatii de prietenie cu directorul SRI, George Maior, din perioada in care au fost colegi in Guvernul Nastase si se afla in relatii apropiate cu generalul Florian Coldea, fiindu-i indrumator la lucrarea de doctorat din 2008. Interesant este ca generalul Coldea a obtinut doctoratul cu magna cum laudae in 2010, anul nasterii UNPR si al relansarii politice a generalului Oprea. Putini stiu ca daca Ponta nu reusea sa preia conducerea PSD la congres, el urma sa fie presedintele noii formatiuni pritocite de SRI. Ulterior, in UNPR au mai fost racolati parlamentari din PSD in principal, dar si din alte partide de opozitie (PNL, PC, s.a.), care au fost de regula santajati cu dosare penale sau cu dosare de integritate, Parchetul General si Agentia Nationala de Integritate aflandu-se sub controlul SRI. UNPR a fost oficializata ca partid in mai 2010, dupa care si-a constituit neregulamentar grupuri parlamentare in cele doua camere ale Parlamentului si a fost cooptata la guvernare de catre PDL, asigurand majoritatea parlamentara necesara partidului prezidential si presedintelui Traian Basescu. UNPR a asigurat partidului lui Basescu majoritatea necesara guvernarii pana la caderea guvernului condus de premierul Mihai Razvan Ungureanu la finele lunii aprilie 2012.
Implicare in rasturnarea si in facerea de guverne
Conform unor ofiteri SRI in rezerva, fostul director George Maior a fost implicat in rasturnarea Guvernului Ungureanu, prin trecerea motiunii de cenzura initiate de USL, fiind suparat ca presedintele Basescu nu l-a desemnat pe el premier in locul lui Boc in februarie 2012, ci pe omologul sau de la SIE. Potrivit acelorasi surse, seful operativ al SRI, generalul Florian Coldea, l-a sustinut substantial, impreuna cu generalesele Emilia Posastiuc si Elena Istode, zisa Anaconda, pe presedintele Basescu sa ramana in functie cu ocazia referendumului de demitere din vara anului 2012. George Maior a fost implicat si in constituirea primului guvern USL in mai 2012. Fostul presedinte al PSD, Liviu Dragnea, care era secretar general al partidului in perioada respectiva, a devoalat in 2018 ca Victor Ponta a facut lista ministrilor din primul guvern USL impreuna cu directorul SRI, George Maior, iar acest fapt a fost confirmat de fostul lider PNL Crin Antonescu. A urmat pentru presedintele si premierul PSD, Victor Ponta, o perioada de efuziune si de fuziune cu SRI (2012-2014) in care numirile de ministri, precum si eliminarea parlamentarilor, primarilor sau presedintilor de consilii judetene rebeli sau incomozi se decideau la partidele de tenis si la petrecerile organizate in locatiile SRI, cu binecuvantarea directorului SRI, George Maior, si a primului sau adjunct, Florian Coldea. Pentru operatiuni punitive, Maior si Coldea aveau la dispozitie malaxorul sau binomul SRI-DNA. Pentru unele operatiuni de acest gen, Ponta, Maior si Coldea au apelat la serviciile santajabilului si obedientului presedinte al Agentiei Nationale de Integritate, Horia Georgescu, odrasla unui fost comandant de puscarie comunista, care a fost invitat la multe din aceste intalniri.
De-a lungul anilor, sefii SRI au impus mai multi ministri in guvernele PSD conduse de Victor Ponta si de marionetele lui Liviu Dragnea, precum Remus Pricopie la Educatie, Mihnea Costoiu la Cercetare Stiintifica, Mihai Tudose la Economie si Marius Nica la Ministerul Fondurilor Europene. Asa se explica ca ulterior, in timp ce era rector al Universitatii Politehnice din Bucuresti, Costoiu l-a scapat pe Coldea de eventuale acuzatii de plagiat, extragandu-i lucrarea de doctorat de la Biblioteca Nationala, iar Pricopie, in calitate de rector la SNSPA, i-a angajat pe Coldea si pe sotia sa cadre didactice la urmasa fostei Academii PCR „Stefan Gheorghiu”. Maior si Coldea au fost implicati si in desemnarea unor candidati ai PSD la primarii importante din Capitala, cum ar fi Dan Tudorache la Sectorul 1, Daniel Florea la Sectorul 5 si Gabriel Mutu la Sectorul 6. Au ajuns sa se implice si in alegerea principalilor lideri ai PSD. In 2015, dupa demisia lui Ponta din fruntea PSD, generalul Coldea i-a transmis, prin generalul Oprea, lui Dragnea, care era presedinte executiv, sa-l lase pe Valeriu Zgonea presedinte interimar, iar el sa ramana numarul doi. Fostul deputat si ministru Constantin Nita s-a destainuit ca presedintele PSD, Liviu Dragnea, a renuntat sa-l mai sustina in 2016 pentru functia de presedinte al Consiliului National al partidului intrucat generalul Coldea i-a cerut ca in aceasta functie sa fie desemnat senatorul Mihai Fifor, fapt care s-a si realizat.
Au crezut ca ei conduc Romania
Astfel, Maior si Coldea au ajuns sa creada la un moment dat ca ei conduc Romania. Sugestiva in acest sens este urmatoarea afirmatie facuta de directorul George Maior in ianuarie 2015, inainte ca DNA sa solicite ridicarea imunitatii si arestarea judecatorului Toni Grebla de la Curtea Constitutionala, ales drept tinta a represaliilor statului paralel dupa ce aceasta instanta a declarat neconstitutionale legile Big Brother initiate de SRI: „O sa le dau o lectie celor de la CCR ca sa inteleaga cine conduce Romania”. Judecatorul Grebla nu a fost singura victima a fostilor sefi de la SRI. In megalomania sa alcoolizata, Maior a mers pana acolo incat a sunat un parlamentar si l-a amenintat ca va fi arestat, fiind suparat ca acesta si-a permis sa critice SRI in mai multe declaratii politice. Este vorba de fostul deputat PSD Ion Stan, presedinte pe atunci al organizatiei judetene Dambovita a PSD, care a detinut anterior functia de presedinte al Comisiei parlamentare de control a activitatii SRI in doua legislaturi. Amenintarea lui Maior s-a concretizat in scurt timp. Deputatului Stan i-a fost fabricat de binomul SRI-DNA un dosar penal pentru trafic de influenta, legat de finantarea campaniei electorale a PSD Dambovita la alegerile parlamentare din 2012, pentru care a fost solicitata ridicarea imunitatii parlamentare in vederea arestarii preventive, dar Camera Deputatilor a respins aceasta cerere. Ulterior a fost trimis in judecata si condamnat la doi ani de inchisoare cu executare. A fost liberat conditionat, dar in scurt timp a decedat in urma unor afectiuni generate de umilintele suferite. Ce s-ar fi intamplat intr-un stat occidental in cazul in care un parlamentar ar fi fost amenintat cu arestarea de un sef de serviciu secret?
Si eu am fost marginalizat si apoi exclus din PSD in 2013 la comanda lui Maior si Coldea. In 25 martie 2013 Victor Ponta mi-a solicitat sa renunt la functiile in PSD (presedinte al organizatiei judetene Satu Mare si membru al Comitetului Executiv National) cu motivatia ca ambasadorul american de la Bucuresti si Departamentul de Stat de la Washington ar fi reclamat ca declaratiile mele critice la adresa sefilor SRI si a procurorului general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, sunt antiamericane. L-am intrebat pe Ponta daca trebuie sa inteleg ca Maior, Coldea si Kovesi se afla in serviciul statului american, nu al statului roman, dar nu a avut niciun raspuns. Dupa cateva luni, Agentia Nationala de Integritate condusa de slugoiul Horia Georgescu mi-a inventat o stare de incompatibilitate, pe care am contestat-o in justitie si mi-a fost anulata definitiv de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Dupa ce am scapat de dosarul de integritate, DNA mi-a fabricat un dosar penal pentru o pretinsa complicitate la santaj, pentru care am fost achitat in prima instanta.
Un plan pentru acapararea totala a puterii
Punctul culminant l-a reprezentat planul nasului Maior si finului Ponta de acaparare totala a puterii in Romania in 2014. Potrivit acestui plan, premierul Ponta a candidat pentru functia de presedinte al Romaniei la alegerile prezidentiale din noiembrie 2014, fiind sigur ca va fi ales. Dupa investirea in functia de presedinte, urma sa-l desemneze premier pe nasul George Maior. Alt nas, generalul sfertodoct Gabriel Oprea, urma sa fie numit seful Comunitatii de Informatii, care urma sa reuneasca principalele servicii secrete, SRI si SIE, pentru a crea un superserviciu in genul Securitatii ceausiste. Un alt amic, impostorul Horia Georgescu de la ANI, urma sa fie desemnat ministru al Justitiei in Guvernul Maior. Va inchipuiti ce stat arbitrar si autoritarist urma sa devina Romania avand la timona un individ instabil si mincinos ca Victor Ponta si un individ complexat si megaloman ca George Maior, care se credea reincarnarea cardinalului Richelieu si a cancelarului Bismarck intr-un trup (daca ne luam dupa prefetele pe care le-a scris la doua carti dedicate acestora).
Noroc ca planul lor a fost dat peste cap, cel putin temporar. Pentru ca Ponta si Maior spera sa revina in pole-position cel tarziu in 2024, cand sunt preconizate urmatoarele alegeri prezidentiale, mizand pe faptul ca romanii sunt uituci si iertatori. Tocmai de aceea, abuzurile si malvesatiunile SRI sub leadershipul Maior-Coldea ar trebui anchetate serios, incepand cu o comisie parlamentara de genul celebrei comisii Church, care a anchetat derapajele CIA din anii 60-70, dupa scandalul Watergate.
Valer MARIAN
https://www.justitiarul.ro/serviciul-roman-de-informatii-in-politica-2/
////////////////////////////////////////
Îngrozitor, șocant: Jefuirea poporului român în cifre!
Un rechizitoriu documentat, susținut de date și cifre concrete, despre jaful la care este supusă România de sute de […]
Un rechizitoriu documentat, susținut de date și cifre concrete, despre jaful la care este supusă România de sute de ani, cu mențiunea că prăduirea țării de către străini din ultimii 27 de ani întrece orice imaginație! Citiți și vă cruciți!
Cifre cutremurătoare referitoare la jefuirea poporului român
Zilele trecute, am primit, la adresa mea de e-mail, un foarte interesant studiu semnat de domnul Profesor Eugen Stănescu, director la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova.
Domnul Profesor Stănescu s-a încumetat să pună cap la cap informaţii adunate din documentele păstrate în muzeele de specialitate ale ţării şi să încerce să evalueze dimensiunile jafului la care a fost supus poporul român, în ultimele cinci secole, începând cu anul 1415, anul în care Muntenia a început să plătească tribut Imperiului Otoman..
Iată cifrele la care a ajuns domnul Profesor Stănescu.
În perioada 1415-1877, deci, în 460 de ani, Imperiul Otoman a scos din Muntenia, Moldova şi Transilvania echivalentul a 341 tone de aur.
În perioada 1678-1918, deci, în 240 de ani, imperiul Habsburgic a scos din Oltenia, Banat, Transilvania şi Bucovina, echivalentul a 876 tone de aur.
În perioada 1711-1877, deci, în 166 de ani, Imperiul Rus a scos din Principatele Române, echivalentul a 46 tone de aur.
În total, cele trei imperii, în perioada 1415-1877, deci, în 460 de ani, au scos din teritoriile locuite de români o avuţie echivalentă cu 1.263 zone de aur.
Domnul Profesor Stănescu ne spune, însă, că jefuirea românilor s-a intensificat după obţinerea independenţei, în 1877, şi după Marea Unire, din 1918, astfel că în perioada care a urmat, până în anul 1945, la cele 1.263 tone de aur s-au mai adăugat alte 12.564 tone de aur, reprezentând daune de război şi profiturile scoase din ţară de corporaţiile străine care, în perioada interbelică, ajunseseră să controleze peste 80% din capitalul românesc.
Domnul Profesor Stănescu a făcut un efort extraordinar să convertească în aur diversele plăţi făcute de români către imperiile cotropitoare de-a-lungul veacurilor, sub formă de bani, sau în natură etc., astfel că cifrele în aur le putem, acum, converti în banii actuali, în lei sau în euro, luând în considerare preţul actual al aurului.
În Raportul Anual al Băncii Naţionale a României, 2016, ultimul dat publicităţii, se precizează că rezervele de aur ale României la data de 31 decembrie 2016 erau de 104 tone, cu o valoare de 3,5 miliarde de euro. Preţul luat în considerare de BNR este de 35 euro pe gramul de aur, respectiv 35 milioane de euro pe tona de aur.
Dacă aplicăm preţul de 35 milioane de euro pe tona de aur la cantitatea de 13.827 tone estimată de Domnul Profesor Stănescu, ajungem la concluzia că, între anii 1415 şi 1945, poporul român a fost jefuit de o avuţie egală cu 484 miliarde de euro, în banii de astăzi.
Conform datelor publicate în Anuarele Statistice ale României, valoarea imobilizărilor corporale, deci a capitalului fix al României, la sfârşitul anului 1989, era egală cu 480 miliarde euro, în banii de astăzi.
Asta înseamnă că, între anii 1945 şi 1989, poporul român reuşise să acumuleze un capital egal cu avuţia de care fusese deposedat de străini în cele cinci secole anterioare.
Tot conform datelor publicate în Anuarele Statistice ale României, în perioada 1990-2016, PIB-ul realizat în România, exprimat în preţurile anului 2016, a fost egal cu suma de 3.200 miliarde de euro, din care 1.100 miliarde de euro au fost încasate de poporul român, sub formă de salarii, pensii, ajutoare sociale şi de statul român, ca venituri bugetare rămase după plata salariilor bugetarilor, a pensiilor şi a ajutoarelor sociale, restul, de 2.100 miliarde de euro au intrat, sub formă de profituri, în buzunarele şi conturile celor care au devenit proprietari ai capitalului românesc, după anul 1989.
Din cele 2.100 miliarde de euro trebuie să scădem 200 de miliarde care reprezintă veniturile mixte realizate de cei 2 milioane de mici întreprinzători români care se chinuie să supravieţuiască în climatul total ostil impus de marile corporaţii autohtone şi transnaţionale.
Mai rămân 1.900 miliarde de euro care reprezintă profiturile încasate de marile corporaţii străine şi autohtone, cele create prin megahoţiile numite privatizări şi retrocedări.
Conform datelor publicate de către Ministerul Finanţelor Publice referitoare la execuţia bugetară, îu ultimii 27 de ani, numai 20% din cele 1.900 miliarde de euro profituri au fost declarate şi impozitate, ceea ce înseamnă că, în această perioadă, valoarea profiturilor nedeclarate şi neimpozitate se ridică la peste 1.500 miliarde de euro.
Conform comunicatului nr 102/2015 al Institutului Naţional de Statistică al României, 88% din capitalul utilizat în România este controlat de corporaţiile străine, restul, de 12%, fiind controlat de cele autohtone.
Dacă aplicăm cele 88 de procente la cele 1.500 miliarde de euro profituri nedeclarate şi neimpozitate, aflăm că partea care a revenit străinilor, corporaţiilor transnaţionale, este de 1.320 miliarde de euro. La acestea trebuie să adăugăm suma de 296 miliarde de euro, care reprezintă profiturile nete, după impozitare, încasate de aceleaşi corporaţii transnaţionale, pentru profiturile declarate, şi să scădem cele 6 miliarde de euro, cât au investit aceste corporaţii în România, în perioada 1990-2016.
Ajungem, astfel, la cifra de 1.610 miliarde de euro, care reprezintă valoarea avuţiei scoase din România de Imperiul Transnaţional, în ultimii 27 de ani.
Aplicăm preţul de 35 milioane de euro pentru tona de aur şi aflăm, astfel, că avuţia pe care a scos-o din România Imperiul Transnaţional, în ultimii 27 de ani este de 46.000 tone aur, pe care o putem compara cu cantităţile de aur scoase din România de către străini, până în anul 1945.
Deci, în ultimii 27 de ani, Imperiul Transnaţional a scos din România o avuţie de 3,3 ori mai mare decât au scos toate imperiile, în 530 de ani, între anii 1415 şi 1945.
În ultimii 27 de ani, Imperiul Transnaţional a scos din România o avuţie de 135 ori mai mare decât a scos Imperiul Otoman în 460 de ani.
În ultimii 27 de ani, Imperiul Transnaţional a scos din România o avuţie de 53 ori mai mare decât a scos Imperiul Habsburgic în 240 de ani.
În ultimii 27 de ani, Imperiul Transnaţional a scos din România o avuţie de 1.000 ori mai mare decât a scos Imperiul Rus în cele 10 invazii făcute în teritoriile româneşti pe parcursul a 166 de ani.
În acest an, 2017, PIB-ul României va fi, foarte probabil, de circa 180 miliarde de euro, din care cel puţin jumătate, adică 90 miliarde de euro, vor intra în buzunarele şi conturile corporaţiilor transnaţionale, vor fi scoase din ţară. O sumă care echivalează cu 9.000 kilometri de autostradă, sau 2.600 tone de aur.
Imperiul Transnaţional a ajuns să scoată din România echivalentul a 2.600 tone de aur, într-un singur an, de 2 ori mai mult decât au scos din teritoriile româneşti Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic şi Imperiul Rus, ÎMPREUNĂ, în 460 de ani.
Acesta este rezultatul ÎNSTRĂINĂRII capitalului românesc.
Acesta este rezultatul erorii strategice făcute de guvernanţii României în vara anului 1990, când au respins Varianta Cojocaru şi au adoptat Varianta Brucan, Legea 15/1990, prin care au deposedat poporul român de capitalul acumulat până în anul 1989, au trecut acest capital în proprietatea privată a statului, l-au falimentat, prin inflaţia declanşată de BNR, şi l-au trecut, apoi, cvasigratuit, în proprietatea străinilor, a transnaţionalilor, prin megahoţiile numite privatizări şi retrocedări, luându-şi şi ei partea din pradă, cele 10-12 procente din capital, cu care s-au autoîmproprietărit.
Ajunşi proprietari asupra capitalului, transnaţionalii au capturat şi statul român, prin corupţie, pe care îl folosesc pentru crearea sistemului juridic şi financiar, prin care îşi însuşesc mai mult de jumătate din avuţia pe care o crează poporul român, prin munca sa, prost plătită.
Din păcate, poporul nu cunoaşte nici dimensiunea jafului la care este supus nici complicatul mecanism prin care este jefuit. Adevărul este bine ascuns de către presa coruptă şi controlată de către proprietarii capitalului.
Jaful poate fi oprit prin ROMÂNIZAREA şi DEMOCRATIZAREA capitalului, obiective care pot fi atinse prin adoptarea Constituţiei Cetăţenilor, adoptare care poate fi realizată printr-o amplă mişcare de eliberare națională.
Constantin COJOCARU
https://www.justitiarul.ro/ingrozitor-socant-jefuirea-poporului-roman-in-cifre/
///////////////////////////////////////
Pregatirea! Se intoarce lumea cu susul in jos! Fenomenul inversării polilor magnetici a început: Misteriosul proces care va afecta grav lumea!
Scris de: ZIUA NEWS0
Ceva ciudat se întâmplă cu câmpul magnetic al Pământului, susțin oamenii de știință, datorită faptului că în ultimii 200 de ani, el s-a slăbit, iar polul magnetic de nord s-a deplasat cu peste 50 de kilometri pe an. Au trecut 780.000 de ani de când fenomenul nu s-a mai întâmplat pe planeta noastră, iar unii experții spun că se așteaptă ca polii magnetici să se inverseze.
Câmpul magnetic al Pământului este generat de convecția fierului topit din miezul Pământului, la aproximativ 2900 de kilometri sub picioarele noastre. Acest lichid supraîncălzit generează curenți electrici, care la rândul lor, produc câmpuri electromagnetice, potrivit Astronomy. În timpul inversării polilor magnetici, polii de nord și de sud (a nu se confunda cu polii geografici) își schimbă locurile. În timp ce asta ar putea însemna o mare problemă, totuși inversările polilor magnetici sunt comune în istoria geologică a Pământului, conform NASA.
Înregistrările paleomagnetice ne spun că polii magnetici ai planetei noastre s-au inversat de 183 de ori, în ultimii 83 de milioane de ani și de cel puțin de câteva sute de ori în ultimii 160 de milioane de ani. Intervalele de timp dintre inversări au fluctuat foarte mult, dar fenomenul s-a produs în medie la aproximativ 300.000 de ani, iar ultima dată s-a întâmplat acum 780.000 de ani. Din aceste date se observă, că în prezent, a expirat acest timp dintre intervale, în privința inversării polilor magnetici.
Efectul direct al inversării câmpurilor magnetice ale Pământului asupra omenirii ar putea fi ușor, dar nu și pentru tehnologie. Inversarea polilor magnetici ar duce la distrugerea tuturor electronicelor, inclusiv a electrocasnicelor, a sateliților, dispozitivelor wireless și a rețelelor electrice susțin experții, conform Undark. Noi în prezent folosim sateliți pentru navigații, comunicații, monitorizarea mediului, prognoză meteo, televiziune etc.
Fără protecția unui câmp magnetic, acești sateliți ar putea fi serios perturbați de vântul solar sau de razele cosmice, care se ciocnesc de circuitele electronice ale acestora. Deja, un câmp magnetic slab este observat în Oceanul Atlantic de Sud, cunoscut sub numele de „anomalia Atlanticului de Sud”, care afectează în prezent sateliții și acest fapt ar putea fi un indiciu la ce s-ar putea întâmpla în curând.
https://www.ziuanews.ro/stiri/fenomenul-invers-rii-polilor-magnetici-a-nceput-misteriosul-proces-care-va-afecta-grav-lumea-1568163
////////////////////////////////////////
Vai,vai,vai- vom recolta grozaviile semanate – Un adolescent spaniol și-a ucis toată familia după ce a fost lăsat fără WI-FI pentru ca avea note slabe la școală
Scris de: ZIUA NEWS0
Un adolescent spaniol și-a ucis toată familia după ce a fost lăsat fără WI-FI pentru ca avea note slabe la școală
Un dolescent, în vârsta de 15 ani din Elche (Spania) și-a împușcat mama (52 de ani), fratele (10 ani ) și apoi tatăl (50 ani). După aceaste crime abominabile, el a stat cu cadavrele în casă timp de 3 zile. Mai precis, le-a cărat într-o anexă ca să nu îl mai deranjeze prin casă.
De această tragedie îngrozitoare când o mătușa a venit in vizită și a fost surprinsă să afle că nepotul e singurel casă. Cu chiu cu vai, el i-a mărturisit că s-a certat rău cu părinții pentru că avea note proaste la învățătură. După ce mama l-a pedepsit tăindu-i conexiunea la Internet, fiul s-a răzbunat îngrozitor. A luat pușca de vânătoare a tatălui sau și și-a împușcat toată familia,cu 7 gloanțe, susține presa spaniolă, citând surse polițiale.
Evident, femeia a rămas șocată de cele 3 crime ale nepotului, dar a mai avut totuși puterea să sune la 112 și să anunțe tragedia. Poliția din Elche l-a arestat imediat pe adolescentul care și-a ucis cu sânge rece mama, fratele și tatăl, doar pentru ca a fost lăsat fără WI-FI. Cadavrele au fost transportate pentru efectuarea autopsiei, iar cercetările continuă. Evenimentul i-a cutremurat pe localnici, la Primăriei Elche s-a ținut un moment de reculegere in memoria victimelor.
Marin MIHAI,
corespondent Spania
https://www.ziuanews.ro/stiri/un-adolescent-spaniol-i-a-ucis-toat-familia-dup-ce-a-fost-l-sat-f-r-wi-fi-pentru-ca-avea-note-slabe-la-coal-1568565
///////////////////////////////////////
Cum au devenit fecioare nevinovate matusile komunist de PeSeDiste prin …Pandora Papers: Fraţii Negoiţă au înfiinţat firme în paradisuri fiscale pentru a-şi ascunde averile. Ce spune primarul Sectorului 3
Scris de: ZIUA NEWS0
Primarul Robert Negoiţă ar fi unul dintre cei doi politicieni români despre care Pandora Papers spune că ar fi ascuns bani prin firme offshore. Informaţia vine de la RISE Project, jurnaliştii români fiind parte a acestei anchete internaţionale.
Robert Negoiţă a precizat, însă, că nu are legătură cu niciun offshore şi că nici nu a avut vreodată. Pandora Papers reprezintă una dintre cele mai ample scurgeri de informaţii şi de documente financiare ale unor companii offshore. Este cea mai nouă verigă într-un lanţ de dezvăluiri care au apărut în ultimii şapte ani, după documentele intitulate FinCen, Paradise Papers, Panama Papers şi LuxLeaks. Numele primarului Sectorului 3 apare în documentele obţinute de la o firmă de avocatură din Cipru, una dintre principale surse ale Pandora Papers.
Robert Negoiţă şi fratele lui, Ionuţ, ar fi folosit avocaţi ciprioţi ca să înfiinţeze o vastă reţea de companii offshore. Potrivit RISE Project, offshore-urile au fost integrate într-o reţea de firme româneşti care ar fi beneficiat de fonduri publice de la Primăria condusă de Robert Negoiţă. Edilul ar apărea ca „beneficiar nedeclarat”, un artificiu legal ce permite ascunderea identităţii, iar fratele lui apare singur în acte. „N-am nicio legătură cu niciun offshore şi n-am avut niciodată vreo legătură”, a declarat în replică Robert Negoiţă. Cinci dintre firmele fraţilor Negoiţă figurează într-un dosar aflat pe rol la DNA.
https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/pandora-papers-fra-ii-negoi-au-nfiin-at-firme-n-paradisuri-fiscale-pentru-a-i-ascunde-averile-ce-spune-primarul-sectorului-3-1566204
///////////////////////////////////////
Ca si in ultimii 30 de ani-
România contribuie lunar cu peste 1,2 miliarde de euro la bunăstarea altora
Scris de: ZIUA NEWS0
De la 1 ianuarie 2021 până la 31 august 2021, România a contribuit cu mai bine de 10 miliarde de euro la revenirea economică a altor state. Cam atât au cheltuit românii în plus față de ceea ce au încasat de afară. Mai simplu spus, noi am plătit în străinătate 81,35 miliarde de euro, în vreme ce străinii au plătit aici doar 71,2 miliarde de euro. Am rămas, așadar, cu un gol de peste 10 miliarde de euro, ne informează Banca Națională:
Cea mai mare contribuție la această gaură din buzunarele națiunii a avut-o comerțul internațional de bunuri, care ne-a produs, doar în primele 8 luni ale anului, o pagubă de 14,37 miliarde de euro. Am exportat bunuri de 45,16 miliarde de euro și am importat în valoare de 59,53 miliarde de euro.
Frumos rezultat, n-am ce zice! Iată, deci, secretul, creșterii economice a guvernelor Iohannis: consumul produselor de import. Creșterea economică cu care se laudă Cîțu, vine, oameni buni, la pachet cu banii cheltuiți de românii sărăciți pentru bunăstarea chinezilor, a ungurilor, a polonezilor și a nemților, căci de la ei cumpărăm noi acele produse care ne trag în jos balanța comercială. Anul trecut, de exemplu, pe întreg anul, am avut un deficit al comerțului cu bunuri de 12 miliarde de euro. Deficit care este, deja, depășit cu 2 miliarde de euro în numai opt luni ale acestui an. Asta da, accelerare!
Deficitul comerțului cu bunuri este „îndulcit” de excedentul de la servicii, 5,66 miliarde de euro, astfel încât, pe ansamblu, comerțul exterior ne aduce o pagubă de 8,7 miliarde de euro, cam 1,1 miliarde de euro pe lună. Cu 45% mai mult decât anul trecut. Keep ruling, Florinache! You are doing great!
Poate nu știați, dar jumătate din excedentul comerțului cu servicii vine de la transportatorii auto, pe care-i hăituiesc acum inspectorii lui Vâlceanu să le impoziteze suplimentar diurnele. Adică să le falimenteze afacerile, să poată șoferii să plece liniștiți la muncă în Germania, că și acolo e nevoie mare de șoferi de TIR. Ca o mostră de ticăloșie a guvernanților, problema vine de la faptul că statul fixează niște diurne simbolice pentru proprii funcționari, pe care le impune cu de-a sila și privaților, iar tot ce plătește privatul peste pragul impus de stat, trebuie impozitat suplimentar. De ce este o ticăloșie? Simplu, pentru că acele praguri de diurne puteau fi îndestulătoare acum 20 de ani, nu astăzi. Dar guvernul vrea să-și țină angajații în frâu, să nu cheltuie mult când îi trimite în străinătate. Dar tot statul își trimite angajații în străinătate câte o săptămână pentru o treabă de două zile și, mare secret, pe acolo mesele le sunt oricum plătite de cei care vând apoi statului român apă chioară la preț de venin de viperă.
O altă mare gaură vine și din turism, căci românii au cheltuit pentru turism în străinătate 2,78 miliarde de euro, iar turiștii străini au cheltuit în România doar 1,61 miliarde de euro. Da, da, vorbim de domeniul care apare ca prioritate în toate programele de guvernare din ultimii 30 de ani. Fuga turiștilor români de propria țară nu a fost domolită nici măcar de pandemia de anul trecut, când am „marcat” o gaură de 1 miliard de euro din turism. La anul va fi oricum mai bine, cele mai multe hoteluri și restaurante vor fi deja falimentate, grație măsurii luate de marele gânditor levantin Arafat, de a interzice clienții ne- posesori de certificate de bună purtare. Iar fraierii de nevaccinați vor da buzna pe plajele turcești, unde nu te caută nimeni de certificate…
Mai pierde săraca Românie vreo 2,26 miliarde de euro și din veniturile primare, adică din dividende sau salarii pe care nu prea le iau din străinătate, dar în schimb, le iau străinii de la noi. Râmânem, în schimb, cu 860 de milioane de euro din banii trimiși acasă de către cei care muncesc afară și din banii europeni aduși de stat. Ne intră cam 3,8 miliarde de euro din aceste capitole, singura mică problemuță fiind aceea că statul nostru mai și plătește cotizații și contribuții de vreo 3 miliarde de euro…
Ei, asta e, așa suntem noi cheltuitori și ne plac lucrurile din strănătate, pe care noi nu le prea producem, că, deh, am cam demolat fabricile și centralele electrice și le-am înlocuit cu hipermarket-uri. Poate că în schimbul celor 10 miliarde de euro pe care i-am băgat în buzunarele nemților, ungurilor, polonezilor și chinezilor, vom avea și noi parte de niște investiții străine. A, pardon, nu de la chinezi, că doar a stabilit baronul Klaus că banii chinezilor miros urât. De la ceilalți au venit niște investiții, e adevărat, aproape 4,4 miliarde de euro. Numai că, să vă spun un secret, cam trei sferturi din banii ăștia sunt profitul realizat tot în România și reinvestit aici. Mai pe românește, și-au rupt Kauflaund și Lidl din profit și au mai construit vreo 10 supermarket-uri. Că doar nu v-așteptați să investească OMV vreun euro în exploatarea gazelor din Marea Neagră, făcute cadou de generosul guvern al nostru. OMV stă peste gazele alea de mulți ani, precum cloșca peste ouăle sale, doar-doar o ieși gazul singur de la 3000 de metri de sub pământ.
Putem, în schimb, să bifăm creșterea datoriei externe cu peste 8 miliarde de euro. Datorie care tocmai ce-a depășit 135 de miliarde de euro.
Acum să tragem o linie și să vedem cât ne-a ajutat gargara guvernelor Iohannis-Orban-Cîțu la toată trebușoara asta: Pe tot anul 2019, România a avut același deficit de cont curent (10 miliarde de euro) pe care l-a realizat anul acesta în doar 8 luni. Și aveam atunci o datorie externă de doar 106 miliarde de euro.
Atunci, țara avea o datorie externă totală de doar 106 miliarde de euro, acum avem 135 de miliarde de euro. Atunci datoria externă pe termen lung a guvernului era de 40 de miliarde de euro, acum a ajuns la 61 de miliarde de euro.
Așa că să le mai mulțumim odată generoșilor Klaus Iohannis și Florin Cîțu pentru că ne-au adus o datorie externă suplimentară de 29 de miliarde de euro (deocamdată!), plus o gaură anuală suplimentară de vreo 5 miliarde de euro (cam cu atât va crește deficitul de cont curent în ultimele patru luni din 2021). Să nu uităm faptul că guvernele liberale din 2020 și 2021 au crescut datoria externă guvernamentală cu 21 de miliarde de euro. În 21 de luni de mandat, câte 1 miliard de euro pe lună. Mulțumim, Klaus! Mulțumim, Florin!
Articol de Petrișor Peiu
https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/rom-nia-contribuie-lunar-cu-peste-1-2-miliarde-de-euro-la-bun-starea-altora-1566403
///////////////////////////////////////
Cine, cât și cum îi fură pe români
Scris de: ZIUA NEWS0
Cetățenii României au parte în aceste zile de un jaf fără precedent legat de facturile la energie electrică și gaze. Pe numai două pagini de hârtie și operând exclusiv cu cifrele oficiale, Liviu Dragnea a demontat ieri seară la Realitatea Plus, în emisiunea Ancăi Alexandrescu, piesă cu piesă, întreaga operație. Inginerește. Și implacabil.
La energie electrică, în 2021, media prețurilor la cei câțiva producători, toți aflați pe profit, a fost de 181 de lei. După ce s-au adăugat transportul, furnizarea, distribuția, serviciile de sistem, accizele și certificatele verzi, s-a ajuns la o cifră de aproape patru ori mai mare. De 550 de lei pe megawatt. După care au venit „liberalizarea” și „plafonarea”. Când prețul era de 550 de lei, Guvernul și Parlamentul au luat decizia să-l „plafoneze”, vezi Doamne pentru a-l apăra pe cetățean. Iar megawattul a fost „plafonat” la 1.000 de lei. După care, extrem de rapid, a intervenit ANRE, care a mai „plafonat” o dată prețul, ridicându-l la 3.000 de lei. Și astfel s-a ajuns ca, într-un răstimp extrem de scurt, sub pretextul creării unei piețe concurențiale, prețul energiei electrice să crească de 16 ori.
Tot Dragnea demonstrează că nu are cum să existe în acest domeniu o piață concurențială, întrucât sunt numai câțiva producători, iar aceștia lucrează de fapt cu capitalul statului. Cine este în materie de energie electrică beneficiarul acestui furt, pe cât de calificat, pe atât de spectaculos? Și dramatic pentru cetățeni și pentru societățile comerciale? În primul rând, statul român. Peste 90% din această creștere de prețuri ajunge la bugetul statului. Ca să nu mai spun de sumele colosale rezultate din TVA-ul aplicat acestor măriri. De restul de bani se îndestulează societățile comerciale care asigură transportul, furnizarea, distribuția și serviciile de sistem.
Aceeași schemă este aplicată și în ceea ce privește gazele naturale. Prețul de cost declarat era în urmă cu un an de 60 de lei megawattul/oră, dublu față de cel din 2019, care era de 29,7 lei. Intervine și aici o creștere, rezultată din transport și din câștigurile furnizorului și distribuitorului, astfel încât, înainte de plafonare, s-a ajuns la 149 de lei megawattul/oră. După „plafonare”, prețul reglementat de către Guvern și Parlament a sărit la 350 de lei, urmând ca, de la 1 aprilie, să se majoreze la 650 de lei. Din nou, în baza aceleiași scheme, aplicată și la energie electrică, intervine pentru „salvarea cetățeanului” ANRE, urcând prețul la 1.200 de lei megawatt/oră. Ce rezultă? Într-un interval extrem de scurt de timp, prețul la gaze a crescut de 12 ori. Și din nou se adaugă TVA-ul. Exceptând Gazpromul și câțiva furnizori legați de capitalul Federației Ruse, grosul încasărilor revine din nou tot societăților controlate de stat. Din nou nu poate fi vorba de vreo piață concurențială.
Dacă atât la energie electrică, cât și la gaze s-a aplicat aceeași schemă cu aceleași rezultate dramatice pentru cetățeanul român și pentru societățile comerciale, aceasta este o demonstrație cât se poate de clară că a existat o intenție explicită la nivelul Guvernului și a coaliției majoritare de a aduce în acest fel, prin spolierea propriei populații, mai mulți bani la buget pe care apoi Executivul are posibilitatea să-i redistribuie după cum îl taie capul.
Sorin Rosca Stanescu
https://www.ziuanews.ro/editorial/cine-c-t-i-cum-i-fur-pe-rom-ni-1568539
///////////////////////////////////////
O carte șocantă: „Adevarul despre Anthony Fauci, Bill Gates, Big Pharma și Războiul Global împotriva democratiei” de Robert F. Kennedy Jr.
Scris de: ZIUA NEWS0
Fără doar și poate, cartea lui Robert F. Kennedy Jr., „The Real Anthony Fauci” e o carte menită a-ți arăta lumea așa cum e: ticăloasă până-n măduva oaselor. Trebuie să ai stomac pentru o asemenea lectură. Pur și simplu citești și nu-ți vine să crezi ceea ce citești. Te ciupești pentru a verifica dacă nu cumva visezi. Ajungi chiar să îți dorești să găsești o dovadă că autorul fabulează. Pur și simplu îți dă toată viziunea ta despre lume peste cap. Nu poți să crezi că există oameni atât de ticăloși. Iar ceea ce constați este nu doar că aceștia există, ci că ei sunt doar vârful unui teribil sistem ticălos. Altfel de credeți că Fauci e imposibil de dat jos din acel post? Și, mai mult, de ce absolut toate acțiunile lui sunt copiate orbește peste tot în lume?
Mult timp am crezut că în toată criza antiviralelor generice, vina o poartă autoritățile noastre. Aiurea, sclavii de aici nu fac decât să copieze ceea ce se întâmplă în SUA. Și acolo ca și aici, sub „îndrumarea înțeleaptă” a ticălosului Fauci s-a intrat într-o criză a genericelor. Imaginați-vă că FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA) – agenție care motivează că nu are personal suficient pentru a dezvălui mai mult de 500 de pagini pe lună din documentele care ar trebui să fie publice – este implicată într-o monitorizare a serviciilor poștale americane pentru a vâna eventualele plicuri care conțin ivermectină.
Pentru cei mai mulți dintre noi, Fauci – acest personaj sinistru – pare ieșit în față acum. Asta pentru că nu eram conectați la realitățile de acolo. Meritul lui Robert Kennedy este acela că are o memorie teribilă și informații terifiante. Fiecare cuvânt din cartea sa este efectiv copleșit de dovezi. Ceea ce face Fauci acum nu-i nimic altceva decât aceeași linie criminală pe care o practică încă din tinerețe. Iar asocierea sa cu personaje dubioase, precum Bill Gates, nu-i altceva decât o demonstrație că „legea atracției” dintre oamenii de aceeași factură funcționează impecabil.
Știați, spre exemplu, că Fauci are interese financiare în Moderna? Nu, mai nimeni n-a știut asta. Știați că pentru dezvoltarea Redemsivir CDC a cheltuit 79 milioane $, bani publici? Gilead e compania care deține patentul pentru Remdesivir și, întâmplător, în această companie Bill&Melinda Gates Foundation (BMGF) a achiziționat acțiuni în valoare de peste 65 milioane $, înainte de explozia la bursă a companiei.
Istoria Remdesivir-ului e una complicată. Tratamentul a fost descoperit încă din 2009 însă nu se știa la ce e bun. Ciudat, nu-i așa? S-a încercat utilizarea sa pentru hepatita C, dar n-a dat rezultate. Apoi s-a încercat utilizarea sa în tratamentul Ebola. De altfel, Gilead a aplicat pentru un patent, în 2017. Asta după ce, în 2016, un „studiu științific” pretindea că tratamentul e eficace pentru coronavirusuri (SARS și MERS la acea vreme). Abia la începutul lui 2019, Gilead a aplicat pentru patentul SARS-CoV-2. De fapt, întreaga „cercetare” din jurul „tratamentului minune” ne indică o chestiune cât se poate de dubioasă, anume, că s-a căutat un virus sensibil la Remdesivir pentru a se putea porni pandemia. Mai țineți minte isteria care a fost provocată cu virusul Zika? Disperarea ticăloșilor a fost că virusul a dispărut înainte de a se putea pune pe piață Remdesivir-ul. Iată deci motivul ticălos: banii!
Vă imaginați, totuși, cam care a fost nivelul de perplexitate al acestor ticăloși în momentul în care medici și oameni de știință serioși au venit cu tratamente generice pentru așa-zisul virus ucigaș? Ei, conspiratorii, plănuiau lovitura încă din 2009 pentru a câștiga bani cu nemiluita. Cum te simți când niște idealiști amenință să-ți dea planul peste cap? Cum adică să tratezi cu hidroxiclorochină în condițiile în care ei pregătiseră pentru „tratamentul minune” un preț de peste 1000 de ori mai mare decât al genericelor? Astfel, o întreagă mașinărie bine finanțată intră în acțiune.
Începând cu pagina 96 a cărții, Kennedy explică modul ticălos în care rețeaua criminală a lui Fauci a reușit să elimine tratamentele ieftine prin intermediul falsificării rapoartelor științifice. Spre exemplu, în lumea medicală este deja o axiomă faptul că hidroxiclorochina este toxică. De ce? Simplu: testele medicale în ceea ce privește eficiența sa au fost falsificate la modul criminal. Pacienților pe care s-a făcut „studiile” le-au fost administrate doze letale de hidroxiclorochină. În condițiile în care tratamentul standard prevedea doze de maxim 400 mg/zi, gașca lui Fauci a utilizat în studiile așa-zis științifice doze de 1200 mg/zi în ziua 1 și doze de 800 mg/zi în zilele următoare. Nu-i de mirare că pacienții au murit. De fapt, au fost deliberat uciși pentru a se elimina un tratament ieftin. Iar asta e crimă!
Câmpul de studiu preferat al găștii criminale e Brazilia. Acolo se fac cele mai controversate studii care ies exact așa cum are nevoie Fauci. Tot ceea ce citiți în legătură cu hidroxiclorochina are ca sursă Brazilia. Treaba e atât de cimentată încât nici măcar președintele Braziliei – Jair Bolsonaro – n-a avut puterea să facă mare lucru. Doar a izbucnit în presă, presa în care era oricum zugrăvit ca un personaj ciudat, exotic etc. Doar că informațiile pe care le dă Bolsonaro provin direct de la sursă, de acolo de unde criminalii au îmbrăcat halate albe și se pretind medici sau oameni de știință. Halal!
La fel s-a procedat cu ivermectina. Toate studiile făcute în țări sărace au fost aruncate la gunoi cu justificarea că „nu se poate avea încredere în studiile făcute acolo”. În carte se dezvăluie ciudata ne-recomandare a ivermectinei de către National Institutes of Health (NIH), din ianuarie 2021. În fapt, NIH a decretat că n-ar fi suficiente dovezi într-un mod absolut ilegal. Ca să înțelegeți, dintre cei nouă membri ai comitetului care a votat rezoluția, trei membri (Adaora Adimora, Roger Bedimo și David V. Glidden) s-au aflat acolo absolut ilegal deoarece aveau relații financiare cu Merck. Susanna Naggie se afla, de asemenea, în incompatibilitate deoarece avea de obținut un grant de 155 milioane $ pentru studii ulterioare privind eficacitatea ivermectinei în cazul în care NIH ar fi decis că acest lucru nu e clar. Iată cum, într-un mod absolut ticălos, toți „adversarii” medicamentului-minune Remdesivir au fost eliminați pe rând.
Problema Remdesivir este că, în ciuda „cercetărilor” menite să găsească virusul care e sensibil la această moleculă, tratamentul este fără efect în cazul COVID. Culmea! Fix lovitura pe care gașca lui Fauci o pregătea n-a reușit. Mai mult, respectivul tratament e de-a dreptul toxic, provocând daune ireparabile organelor interne. Povestea e de-a dreptul înfricoșătoare.
Medicii au observat încă din primele cazuri că virusul SARS-CoV-2 atacă și rinichii, asta deoarece au regăsit proteina spike în urina pacienților. Disfuncționalitățile la nivelul rinichilor provoacă acumularea de lichid în plămâni și, în final, decesul pacienților. Aici intervine Remdesivir care, din a treia zi de administrare provoacă blocaje la nivelul rinichilor. Element care era cunoscut încă de pe vremea studiilor medicamentului împotriva Ebola! Vă imaginați cam ce efect are acest fapt asupra unui pacient ai cărui rinichi oricum sunt afectați de COVID! Din ziua a treia de administrare, Remdesivir practic îl trimite pe pacient la cimitir, lucrând împreună cu virusul la blocarea rinichilor pacientului! În ciuda faptului că aceste elemente sunt cât se poate de cunoscute, protocoalele din toată lumea – inclusiv de la noi – au, în continuare, „opțiunea Remdesivir”. De ce? Ca să se vândă otrava la prețuri fabuloase! În mod normal, familiile celor care au fost omorâți cu bună știință de Remdesivir ar trebui să se îndrepte civil și penal împotriva autorităților (împotriva producătorilor nu pot deoarece statele le asigură protecție).
Toxicitatea Remdesivir-ului, așa cum am mai amintit, este demonstrată încă din timpul studiilor asupra Ebola. S-a văzut cât se poate de clar că tratamentul e de-a dreptul toxic, atacând fără milă organele interne. În ciuda rezultatelor din Africa, s-a continuat cu „studierea” sa. Culmea, la începutul pandemiei, chinezii au demonstrat că medicamentul nu e eficient împotriva COVID și că e de-a dreptul toxic! De aceea singura țară din lume care nu s-a repezit la „fântâna cu leac” a Gilead a fost China.
De fapt, ceea ce a făcut Fauci cu Remdesivir nu-i o noutate. Omul la fel a făcut cu toate aprobările de medicamente pe care le-a susținut de-a lungul carierei sale. La fel s-a întâmplat și cu medicația pentru SIDA care, ceva mai târziu, după ce statele cheltuiseră miliarde, s-a dovedit ineficientă. Aceleași scheme repetate de-a lungul unei cariere. Același mod de a frauda statele prin intermediul Big Pharma!
Chestiunea cu vaccinurile e, de asemenea, tratată în carte. Aici Bill Gates și Fauci au lucrat cot la cot: Gates cu banii fundației, iar Fauci cu bani publici. Scopul? Simplu: dezvoltarea unui vaccin care să aducă profituri imense industriei farmaceutice. Să ne înțelegem: un vaccin nu-i o chestie foarte rentabilă. Investești enorm în cercetare și testare, iar dacă vaccinul e bun, după câtva timp nu mai ai comenzi deoarece virusul este eliminat. Asta în teorie. Dar și în practică, după ce vaccinul e pus în circulație, comenzile scad spre zero.
Ce s-a întâmplat cu vaccinul COVID? Simplu: s-a găsit o oportunitate în a dezvolta un vaccin care, de fapt, nu-i vaccin. Prin tehnologia mRNA, sistemul imunitar al unui pacient este impulsionat să producă la modul aberant anticorpi, dar fără ca modalitatea de producție a anticorpilor să fie memorată. Un fel de impulsionare mecanică, ocolind capacitatea de „învățare” a sistemului imunitar. Astfel se obține o „protecție” pe o perioadă scurtă de timp. Inițial s-a spus că un an, apoi că șase luni, iar în prezent s-a ajuns la trei luni. În plus, sistemul imunitar al celor care își fac aceste vaccinuri este efectiv detonat de tehnologia mRNA, acei oameni devenind pe viață sclavii companiilor farmaceutice deoarece corpul lor efectiv nu mai e protejat de COVID! Așadar, imaginați-vă că prin intermediul acestei platforme „big pharma” obține ceea ce nu-și imaginase până acum: o metodă prin care oamenii sănătoși să-i plătească odată la trei luni tribut pentru a trăi.
Socoteala însă, de asemenea , nu se potrivește deoarece tehnologia mRNA s-a dovedit, de asemenea, toxică. Iar aici statistica e devastatoare. Pentru a salva o singură viață prin intermediul vaccinurilor mRNA trebuie administrate 22 000 doze. Cu alte cuvinte, administrezi aiurea vaccinul la 22 000 de oameni pentru a salva un singur om. OK, poate veți spune că o viață merită mai mult de atât. Problema e că, de asemenea, statistica ne arată că din cei 22 000 de oameni, cinci mor din cauza efectelor adverse, adică a problemelor cardiace și a tuturor celorlalte efecte pe care le cunoaștem. Astfel, din documentele oficiale, se vede cât se poate de limpede că pentru a salva un om trebuie să omori cinci prin vaccinare! Vi se mai pare corect?
Când am spus că, din informațiile pe care le am, mor mai mulți oameni din cauza vaccinului decât mor din cauza COVID, am fost catalogat conspiraționist. Iată că de data aceasta se dovedește acest fapt din documentele oficiale primite de la Pfizer! Ca să înțelegeți însă nebunia prezentului trebuie să aveți o perspectivă istorică. Robert Kennedy ne readuce în atenție faptul că, în 1976, a fost retras vaccinul împotriva gripei porcine, după ce s-au raportat 25 de decese. În ceea ce privește vaccinurile COVID, până acum s-au raportat în SUA peste 16 000 de morți având legătură directă cu vaccinul și aproape un milion de efecte adverse grave. Iar politicienii criminali ai prezentului caută să ne vaccineze obligatoriu, ca pe animale.
În ceea ce privește morțile cauzate de vaccin, pentru a minimiza cifra, CDC a modificat metodologia de contorizare a deceselor. Astfel, se consideră moarte cauzată de vaccin doar decesul survenit la maximum două săptămâni după administrarea celei de a doua doze! Culmea, mulți dintre cei care au murit din cauza vaccinului au îngroșat rândul morților de … COVID dintr-o „deficiență de raportare”.
În urmă cu ceva ani, Bill Gates explica doct cum a făcut mai mulți bani din vaccinuri decât din IT. Respectiva declarație a dispărut de peste tot. Pur și simplu a fost ștearsă. Ei bine, am reușit să recuperez un documentar mai vechi, în care se vede limpede acea declarație, documentar pe care-l voi posta azi pe canalul video DDTube.
Înainte de a încheia, le recomand tuturor celor care știu engleză să răsfoiască cel puțin cartea lui Robert Kennedy Jr. În ciuda faptului că e o carte dură, e doldora de informații care ne dezvăluie, fără perdea, lumea în care trăim. E bine să știm ca să vedem ce urmează.
Rezumatul cartii „The Real Anthony Fauci”, semnata de Robert Kennedy Jr.
https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/o-carte-ocant-adevarul-despre-anthony-fauci-bill-gates-big-pharma-i-r-zboiul-global-mpotriva-democratiei-de-robert-f-kennedy-jr-1568521
//////////////////////////////////////
Ultimele 24 de ore ale lui Mircea Eliade. A început să moară citindu-l pe Cioran!
Scris de: ZIUA NEWS0
de Catalina Iancu
Eliade locuia la Chicago, iar reputaţia sa era uriaşă. Primise încă o recunoaştere care i-a bucurat ultimii ani: la Universitatea din Chicago, Divinity School, s-a înfiinţat o catedră de Istoria Religiilor care îi purta numele. Sănătatea însă i se şubrezise în mod vizibil. Mai ales în urma incidentului care a avut loc în seara de 18 decembrie 1985, la biroul său de la Meadville Theological Seminary. Acel incendiu a avut pentru el o semnificaţie majoră: a fost înţeles ca un semn elocvent că sfârşitul îi era aproape.
În aprilie 1986, Ioan Petru Culianu se afla în Chicago. Lucrau împreună, între altele, şi la trierea materialelor salvate din incendiu. La mai puţin de patru luni de la nefericitul eveniment, nimic nu anticipa vreo schimbare a cursului lucrurilor. Într-o duminică de aprilie, după prânz, Culianu împreună cu Mircea şi Christinel Eliade s-au plimbat, admirând florile de pe peluze. „Mi-a părut iarăşi cum îl ştiu de mai bine de zece ani, fremătând de curiozitate pentru orice, iradiind din toată fiinţa un amestec unic de bunătate, tensiune intelectuală, pace şi seninătate. Nu a părut nici obosit, nici deprimat. În cadrul schimburilor active de cărţi care au loc începând din seara venirii mele, îi promit să-i caut pentru a doua zi nuvela «Lighea» de Tomasi di Lampedusa”, îşi nota discipolul său în Jurnal.
Cei trei, alături de nu mai puţin celebrul filosof David Tracy ce fusese numit de curând Service Distinguished Professor onorează invitaţia oferită de Wendy O’ Flaherty Doniger şi fiul său, Michael. Christinel şi Mircea Eliade sunt centrul serii. Pentru prima dată în ultimele zile nu-l mai chinuie durerile. Erau cu toţii optimişti, având în vedere că ultimele analize, făcute în urmă cu vreo două săptămâni, i-au ieşit bine. Ioan se gândea că vor relua lucrul şi că, poate, Mircea Eliade va „renunţa” la oroarea pe care o avea faţă de magnetofon şi va începe să dicteze o nuvelă.
Luni, 14 aprilie 1986, ora 19:00, Culianu sună de câteva ori la Eliazi, dar nimeni nu-i răspunde la telefon. I se pare dubios acest lucru, dar încearcă să-şi alunge gândurile sinistre. Din păcate, cele mai negre previziuni ale sale se adeveresc.
Marţi, la ora 9:00, e informat de directorul administrativ al facultăţii că i-au găsit un apartament, iar când se întoarce, la ora 11:00, găseşte un bilet în uşa biroului: Christinel se află în spital, iar Mircea Eliade este internat la Intensive Care Unit în urma unui atac de congestie cerebrală.
Aleargă într-un suflet şi la 11:30 intră pe uşa rezervei D 505 de la etajul 5 al spitalului universitar Bernard Mitchell. Aşa cum aveau să afle prietenii săi, şi nu puţini la număr, pe când stătea aşezat în fotoliul său de catifea verzuie şi citea „Exerciţii de admiraţie” a lui Cioran, Eliade a suferit o congestie cerebrală. Christinel i-a anunţat pe profesorul Lacoque şi pe soţia acestuia. 20 de minute mai târziu era deja la spital, medicii acordându-i 50% şanse de reabilitare. Atacul i-a atins partea stângă a creierului, iar partea dreaptă era paralizată. Nu putea vorbi, dar era conştient.
Ioan Petru Culianu va scrie povestea teribilă a acestor zile în „Mahaparinirvana”, emoţionantul text despre trecerea în nefiinţă a maestrului: „Dovedind un devotament pe care aveam să-l înţeleg în cele aproape opt zile de veghe la căpătâiul lui Mircea Eliade, lângă rezervă se aflau deja decanul facultăţii, profesorul Frank Gamwell, David Tracy, Wendy O’Flaherty, fiziciana Sanda Loga, mai târziu profesorul Jerry Brauer, profesorii Joseph Kitagawa şi Eveline Kitagawa, Paul Ricoeur cu soţia şi mulţi alţii.
În tot acest timp, Mircea Eliade e alert, îşi potriveşte ochelarii ca să recunoască vizitatorii, zâmbeşte şi, mai ales, îi propune soţiei sale un joc, care va fi şi ultimul său gest înainte de a-şi pierde definitiv cunoştinţa: îi arată verigheta, prinsă cu o sârmă verde ca să nu-i alunece de pe deget, îi strânge afectuos mâna, pune verigheta sa alături de a ei, încearcă să-i ducă mâna la buze ca să i-o sărute. În rezervă nu se varsă lacrimi. Christinel şi le şterge afară, iar lângă el rosteşte fără încetare încurajări”.
Marea veghe. Prietenii vin să-l vadă, ca într-un adevărat peregrinaj, iar încercarea lor de a-l proteja au numit-o mai apoi chiar „Marea Veghe”. Devotamentul lor a fost mişcător: unii şi-au amânat călătoriile pentru a-i fi alături, alţii au aşteptat ore în şir pe holurile spitalului. Într-una din zile, decanul Gamwell a stat nu mai puţin de şapte ore în picioare, nemişcat, pe coridor, fără a-şi manifesta în nici un fel prezenţa, de teamă de a nu stingheri. Spre disperarea personalului, prietenii maestrului s-au perindat neîncetat, sfidând regulile de la secţia de reanimare.
Optimismul lor însă n-a durat decât trei zile, timp în care starea lui Eliade părea că se îmbunătăţeşte. Dacă joi, la 7:30 răspunsese bine examenului neurologic, câteva ore mai târziu şi-a pierdut coordonarea, iar vineri la prânz nu mai deschidea ochii.
Vinerea fatidică. În cea de-a patra zi, Eliade îşi pierde cunoştinţa şi intră în comă. Analizele dezvăluie generalizarea unui cancer pulmonar pe care radiografiile precedente nu-l depistaseră.
Culianu se întoarce la spital şi află cumplita veste: „Vineri la ora cinci trăiesc probabil clipa cea mai zguduitoare după lungii ani în care existenţa lui Mircea Eliade fusese pentru mine o garanţie a ordinii lumii: Christinel îmi comunică plângând că analizele aduseseră dovada unui cancer în curs de generalizare; că profesorul se afla în comă şi că moartea sa era o chestiune de zile, poate de ore.
De aici încolo a început Marea Veghe, în care s-a desluşit taina morţii lui Mircea Eliade: a fost moartea unui Buddha, mahaparinirvana. (…) Vineri spre seară, rămas singur cu el, am continuat să-i povestesc nuvela «Lighea». Mitologia ei, cu profesorul La Ciura îndrăgostit de sirena Lighea, supravieţuitoare a epocii elene în marea cea mai albastră a lumii, corespundea oarecum trecerii pe care Mircea Eliade se pregătea s-o facă.
Christinel a rămas toată noaptea şi ziua ţinându-l de mână pe Mircea Eliade. L-am vegheat şi eu, năruit, sprijinindu-mă de perete. Îmi fusese relativ uşor să fiu optimist, atâta vreme cât exista speranţă; acum totul căpăta o altă dimensiune, neaşteptată: Mircea Eliade avea să dispară din orizontul fiinţelor certe. Numai gândul, răsărit la capătul acestei nopţi, cum că ne aflam în paranirvana avea să-mi aducă pace: era timpul când discipolii şi prietenii adunaţi din întreaga lume aveau să soarbă ultimele picături de viaţă din trupul care, până nu de mult, adăpostise un Mare Suflet”, nota Culianu.
„Sâmbătă 19 Aprilie după-amiază, soseşte Nathan Scott de departe. În faţa câtorva prieteni strânşi lângă Christinel în rezervă, îi administrează cu voce vibrantă extrema oncţiune şi rosteşte, secondat de David Tracy şi de Frank Gamwell, rugăciuni pentru eliberarea sufletului”.
Inima lui Mircea Eliade funcţiona încă normal. „Îmi trebuie mult timp ca să înţeleg ce se întâmplă: profesorul le dă timp discipolilor să vină. Charles Long, unul din primii săi elevi, a ajuns la Chicago de departe; la fel Bruce Lincoln, unul dintre ultimii şi cei mai dragi studenţi ai lui, colegul meu de clasă din 1975. Telefonul din secţia de reanimare sună din toate părţile lumii, călcând încă o dată toate regulile spitalului”, scria Ioan Petru.
Luni 21 aprilie 1986, ziua de dinaintea tragediei. Trecuse aproape o săptămână de la internarea profesorului care se afla în stare deosebit de gravă (comă profundă). Stelian Pleşoiu, cel care le-a fost ani de-a rândul alături Eliazilor, povesteşte: „Destul de spaţioasă pentru un pacient, camera de spital în care se afla Maestrul se profila în semiîntuneric ca un laborator înţesat cu aparatură de toate felurile. Camera era împânzită de luminiţe verzi, portocalii, roşii, etc, toate indicând anumite cifre, grafice, sunete, semnale. În mijlocul acesteia, pe un pat cu rotile, acoperit de un cearşaf alb, cu ambele mâini atârnând de o parte şi de alta a patului, mâini «conectate» prin intermediul acelor şi clemelor la aparatura medicală, se afla corpul înţepenit de peste şapte zile al celui mai iubit profesor pe care The University of Chicago l-a avut vreodată.
În cele şapte zile scurse, atât pentru spital, personalul medical cât şi ceilalti pacienţi, Mircea Eliade era un simplu muribund în lupta cu supravieţuirea. Aparatura care-l monitoriza secundă cu secundă încerca parcă să-i prelungească şansele de supravieţuire. Măcar că doctorii ştiau că nu sunt şanse, întreaga asistenţă medicală îşi dădea toată silinţa. În cameră, la capul Maestrului se afla de tot atâtea zile, încremenită de suferinţă, frică şi deznădejde, soţia sa, Christinel Eliade. Ea se confrunta cu una din cele mai dificile situaţii ale existenţei sale,… a amândurora. În cele peste şapte zile, Christinel făcea faţă cu demnitate şi onoare în faţa sutelor de vizitatori veniţi să-şi vadă Maestrul venerat. Ei încercau în felul acesta să manifeste respectul cuvenit atâta vreme cât mai era în viaţă”.
Vizite din oră-n oră. „Încă din momentul internării lui Eliade, vestea s-a răspândit cu viteza luminii în lumea academică din Statele Unite şi în afara ei. Este explicabil deoarece la fiecare oră din momentul internării şi până la decesul acestuia, s-au perindat la uşa salonului sute de persoane. Începând cu Dr. Levi (fost preşedinte al Universităţii de Chicago şi fost ministru de Justiţie în perioada Jimmy Carter), puteai să recunoşti elita academică a Americii. Printre alţii, s-au recunoscut a fi Andre Lacock, B. Raynold, Paul Ricoeur, Wendy Doniger (fostă O’Flaherty), Martin Marty, Charles Percy, Mac Linscott Ricketts (traducatorul în română al lui Eliade), Hanna Grey (preşedintele în funcţiune al Uof C, recomandată în această înaltă poziţie de Mircea Eliade), I.P.Culianu, Alexandra Loga, Alexandra Bellow (fostă Bagdasar), Saul Bellow (laureat Nobel pentru literatură), doctorul Cohen, medicul familiei Eliade. Este de admirat remarcabila dăruire a reverendului Charles Brown (rectorul capelei Rockefeller). Prin rugăciuni zilnice şi cuvinte de pioşenie adresate lui şi soţiei, acesta a fost prezent până-n ultimele clipe de viaţă ale lui Eliade”, spune Stelian Pleşoiu.
Noaptea de luni 21 spre marţi 22 aprilie. Christinel îl veghează zi şi noapte. De asemenea, asistenta şefă Debby Moon nu s-a dezlipit nici un moment de salonul pacientului. Ea a rămas alături de familia Eliade până în ultimele momente de viaţă ale amândurora.
Marţi, 22 aprilie, ora 7:00. În a opta zi, I. P. Culianu soseşte, ca de obicei în fiecare dimineaţă. Iese pentru a face câteva curse pentru Christinel, care n-a mai părăsit nici o clipă spitalul de vineri.
Ora 9:15. La întoarcere, Wendy O’Flaherty Doniger îl cheamă înăuntrul rezervei. „Presiunea arterială a lui Mircea Eliade a căzut, dar inima aceasta formidabilă, nu numai mare, ci şi rezistentă, încă mai pâlpâie. Wendy ştie că n-aş fi putut să-mi iert niciodată absenţa de lângă profesor în ultima clipă. Îmi spune că Mircea Eliade a avut şi această ultimă bunătate: mi-a aşteptat întoarcerea”, scria discipolul său preferat.
Wendy Doniger ne-a confirmat cutremurătorul episod: „Ioan a înregistrat cu acurateţe spusele mele de atunci. Într-un preambul la o nouă ediţie a cărţii sale despre şamanism, am scris următoarele: «Am fost alături de Mircea Eliade când a murit în 1986; incapabilă să-i privesc faţa, am privit ecranul de lângă patul său de spital, am privit linia vălurită care din ce în ce mai mult se transforma într-o linie dreaptă: segmentele care se îndreptau unul câte unul, apoi care dispăreau unul câte unul, până ce n-a mai rămas nimic pe ecran decât cuvintele Mircea Eliade. În cele din urmă, şi acestea au dispărut». Asta îmi amintesc cel mai intens despre moartea lui”.
Ora 9:40. Tot mai rare, bătăile pulsului se încheie la 9:40. „Paranirvana a luat sfârşit. Desigur, lumea nu va mai fi niciodată aceeaşi fără Mircea Eliade. Am înţeles, după o noapte de disperare, că în cele cinci zile ale veghii Mircea Eliade înfăptuise o minune. Prietenii şi discipolii săi se întâlniseră în acest timp acolo, solidari cu Christinel şi întărindu-i legăturile unul faţă de celălalt. În mahaparinirvana, timp al adunării înainte de marea trecere, există o mare înţelepciune. Şi din nou îmi aminteam de vârsta de 24-25 de ani, când credeam că descifrez în zâmbetul lui Mircea Eliade cunoaşterea misterelor Universului. Poate că, într-adevăr, se petrecuseră lucruri tainice, privitoare la soţia sa care-l veghease cu devotament eroic; la schimburile de sentimente şi gânduri între prietenii nedezlipiţi de ea; la soarta şi, poate, la misiunea lor. Timpul adunării fusese, pesemne, şi un timp de probă. Deşi ochii mi se înnegurează din când în când, deşi lumea va arăta cu totul altfel fără Mircea Eliade, totuşi i-am acceptat moartea cu împăcare”, scria I P Culinau.
David Tracy şi Frank Gamwell au rostit o ultimă rugăciune. „Preotul catolic şi profesor de teologie la Universitatea din Chicago, părintele David Tracy rosteşte rugăciunea finală în liniştea profundă ce stăpânea de acum întregul etaj. Nu se auzeau decât comenzile în şoaptă ale asistentelor şi doctorilor. Partea cea mai grea rămăsese acum Christinel. La un pas de leşin, în neputinţa de a se exprima articulat, aceasta se împotrivea legii naturii care-şi luase dreptul. Cu ţipete şi gemete înăbuşite, sunete nearticulate, se lăsa greu de îndepărtat de lângă cel dispărut.
Filosoful necontestat al „Istoriei Religiilor”, fondatorul „Enciclopediei Religiilor”, creatorul unor cuvinte noi folosite în limbajul filosofic-religios, autorul a mii de articole cu caracter ştiinţific, istoric, religios, profesorul care a îndrumat şi învăţat mii de studenţi, astăzi filosofi de valoare, laureaţi ai marilor premii de pe mapamond, profesori erudiţi, arhiepiscopi, etc, îşi termină angajamentul vizavi de obligaţia şi misiunea sa de a crea, de a lăsa ceva patrimoniului culturii universale”, ne-a declarat Stelian Pleşoiu.
Miercuri, 23 aprilie, ora 14:00. Pe Woodlawn Avenue colţ cu Strada 67, Eliade a fost incinerat, conform dorinţei sale, scrisă în testament. David Tracy a citit o pagină din „Mitul Eternei Reîntoarceri”.
Slujbe pentru odihna sufletului au fost rostite în toate bisericile ortodoxe din America. Organizat din umbră de David Tracy, serviciul memorial a avut loc în enorma Rockfeller Chapel din Hyde Park, campusul Universităţii din Chicago. În locul elogiilor, Saul Bellow, Paul Ricoeur, Wendy O’Flaherty şi Ioan Petru Culianu au citit fragmente din opera lui Mircea Eliade în cele trei limbi în care acesta a scris până la sfârşitul vieţii: română, franceză şi engleză. „Charles Long a explicat esenţa Marii Veghi, care nu era numai rezultatul iradierii universale a celor peste cincizeci de cărţi ale profesorului, ci şi a incredibilei sale bunătăţi. Nathan Scott, arhiepiscop de Canterbury, a încheiat o tânguire despre sufletul Celui Drept”, scria acesta din urmă în „Mahaparinirvana”, 24-1 mai 1986.
Amintirile lui Stelian Pleşoiu sunt şi astăzi la fel de vii: „Nu mult mai târziu, mii de persoane aveau să treacă prin faţa catafalcului, aducând un ultim omagiu celui dispărut… celui care credea că «Lumea fără Dumnezeu este o cenuşă»… Cu modestia cuvenită aş adăuga că… «Omenirea fără Eliade este mult mai incertă, mult mai săracă»”.
DIN ACEEASI CATEGORIE…
Robert Malone despre scandalul Joe Rogan: Principalul acționar al Spotify e și principalul acționar al Moderna. E război politic și informațional!
Un manager in domeniul vaccinurilor rupe legea tacerii și acuză „Conspiratia concernelor de medicamente”!
O carte șocantă: „Adevarul despre Anthony Fauci, Bill Gates, Big Pharma și Războiul Global împotriva democratiei” de Robert F. Kennedy Jr.
Nereguli flagrante la o companie municipală: directorii instituției nu au studii superioare și angajații folosesc mașinile de serviciu în interes personal
Cu sau fără ciuma Covid continua inevitabil Marea Resetare
https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/ultimele-24-de-ore-ale-lui-mircea-eliade-a-nceput-s-moar-citindu-l-pe-cioran-1568527
////////////////////////////////////////
Maestrul din Petersburg – J.M. Coetzee. Dostoievski în postura de personaj
by Paul Catalin
Mă întâlnesc des cu Dostoievski, suntem prieteni buni, zilele trecute am fost chiar și la o bere, doar că lucrurile au luat-o aproape razna atunci când ne-am întâlnit și cu alți prieteni atemporali. Totuși, trebuie să recunosc, nu mă așteptam să mă întâlnesc cu Dosto în romanul unui sud-african.
J.M. Coetzee, un scriitor sud-african despre care am auzit verzi și uscate, laureat al premiului Nobel pentru Literatură, și-a permis să-l retrogradeze pe Dostoievski în postura de personaj. Și bine a făcut!
Maestrul din Petersburg nu ne prezintă un Dostoievski vedetă, ci mai degrabă un personaj pur dostoievskian, aflat în mizerie, măcinat de proprii demoni, slab și neputincios, plin de regrete și sfâșiat de patimi.
Dostoievski, personaj principal în romanul unui sud-african
Moartea fiului adoptiv, Pavel Aleksandrovici, îl determină pe Dostoievski să călătoarească de la Dresda la St. Petersburg, fiind nevoit să își ia un nume fals pentru a scăpa de creditorii care voiau să își recupereze datoriile. Doar că masca sub care încearcă să se ascundă scriitorul rus nu este suficient de mare pentru a-i acoperi uriașa față.
Tatăl tău iubitor, Fiodor Mihailovici Dostoievski, șoptește magistratul și își ridică privirile. Haideți să lămurim lucrurile: dumneavoastră nu sunteți Isaev, sunteți Dostoievski.
Încercând să reconstituie viața fiului său, și, mai ales, să înțeleagă modul cum a murit, Dostoievski se cazează la Anna Sergheievna, fosta proprietăreasă a lui Pavel, interacționând cu aceasta poate mai mult decât era cazul. Recunosc, scenele în care marele Dostoievski râvnea la fusta proprietaresei m-au amuzat teribil.
De unde izvora dorința? Era ascuțită, sălbatică: ar vrea s-o prindă de femeie de braț, s-o târască în spatele gheretei paznicului, să-i tragă rochia în sus și să se împerecheze cu ea.
Convins fiind că fiul său a fost ucis, Dostoievski investighează atent moartea fiului său, mai ales că acesta avea legături cu o grupare anarhistă. Și astfel de la Raskolnikov alunecăm spre Stavroghin, nelipsind reflecțiile privitoare la politică, problemele sociale ale societății rusești, destinul poporului rus etc.
Chiar dacă este scris de un sud-african, romanul Maestrul din Petersburg abundă în teme dostoievskiene și aduce aminte de unele secvențe din „Crimă și pedeapsă”, “Demonii”, “Umiliți și obidiți” sau “Frații Karamazov”.
Cred că cea mai mare realizare a lui Coetzee este că a creat un Dostoievski extrem de uman. A creat un Dostoievski dostoievskian, dacă îmi este permisă alăturarea acestor cuvinte, un Dostoievski construit pe scheletul personajelor sale .
Scriitorii au regulile lor. Nu pot lucra cu oameni care se uită peste umăr.
Maestrul din Petersburg a fost prima carte de Coetzee pe care am citit-o, între timp am parcurs și Dezonoare, care mi-a plăcut mai mult, deși nu poate fi comparată cu cea în care l-am întâlnit pe Dostoievski în postura de personaj.
Cartea Maestrul din Petersburg poate fi cumpărată online de pe elefant.ro sau libris.ro.
http://blogdecititori.ro/maestrul-din-petersburg-j-m-coetzee-dostoievski-in-postura-de-personaj/
///////////////////////////////////////
Nasul de N. V. Gogol – Am pierdut nas, îl declar nul
by Paul Catalin in Recenzii cărți No Comments
Nasul de N. V. Gogol – Am pierdut nas, îl declar nulPrima scriere de Gogol pe care am citit-o a fost „Mantaua”, despre care am scris într-un articol anterior. Și tot în acel articol pomeneam ceva de faptul că o să mai amintesc câte ceva de N. V. Gogol atunci când o să am chef. Și uite că mi-a venit cheful să scriu câte ceva despre „Nasul”, o scurtă povestire care trecuse neobservată de mine până de curând.
În „Nasul” întâlnim un Gogol absurd, zeflemitor și deloc milos cu sine însuși și cu personajele sale – adică un Gogol în nota obișnuită. Din primele pagini ale povestiri aflăm că bărbierul Ivan Iakovlevici descoperă la micul dejun un nas în pâinea pe care urma să o mănânce. Știre de ora cinci, ce să mai vorbim, păcat însă că știrile de la ora cinci nu se inventaseră pe atunci. Și în loc să cheme Protecția Consumatorului și armata de jurnaliști, domnul Ivan Iakolevici se hotărăște să scape de nas și-l aruncă de pe podul Isakievski.
Cum și-a pierdut Kovaliov nasul
Partea absurdă și cu adevărat amuzantă începe abia în capitolul al doilea, atunci când asesorul de colegiu Kovaliov se trezește de dimineață și descoperă cu stupoare că îi lipsește nasul. Urmează apoi o telenovelă simpatică. Kovaliov pornește în căutarea nasului, face o plângere la poliție și dă chiar și un anunț în ziar. Secvența în care Kovaliov dă anunțul în ziar abundă în umor, însă un umor negru și subtil, deloc zgomotos. Am încercat, în timp ce citeam povestirea lui lui Gogol, să îmi imaginez cum ar suna în zilele noastre un astfel de anunț. Probabil ceva in genul: “Am pierdut nas, îl declar nul”.
Onorabilul slujbaș asculta cu o mină gravă și, în același timp, număra literele din anunțul primit. De jurîmprejur stăteau o mulțime de băbuțe, băieți de prăvălie și argați, toți cu anunțuri. Într-unul se spunea că se oferă spre angajare un vizitiu care nu pune strop de băutură în gură; altul dădea de știre că se pune în vânzare o caleașcă puțin uzată, adusă la Paris în anul 1814; în altul se ceda o slujnică de nouăsprezece ani, pricepută la spălatul rufelor, bună și pentru alte treburi; se mai ofereau: o trăsură trainică, cu un arc lipsă; un cal vânăt-rotat tânăr și iute, de șaptsprezece ani; semințe de la ridiche și de napi, proaspăt aduse de la Londra…
La fel ca în Mantaua sau, păstrând proporțiile, la fel cum a procedat și Kafka în „Metamorfoza” mulți ani mai târziu, Gogol se ia în serios și redă această întâmplare absurdă din toate punctele de vedere, folosindu-se de un realism ucigător.
Bine, dar nasul chiar mi-a dispărut!
Dacă a dispărut, asta-i treaba doctorului. Se spune că există oameni care pot să-ți pună orice nas vrei. De altfel, remarc că trebui să fiți o persoană veselă căreia îi place să glumească în societate.
Probabil că frumusețea acestei povestiri este dată și de faptul că Gogol analizează cu un realism sadic toate complicațiile și problemele ce se ivesc după ce Kovaliov și-a pierdut nasul. Ce-i drept și acțiunea povestirii este inedită însă stilul lui Gogol este până la urmă cel care dă tonul.
http://blogdecititori.ro/30-de-carti-pe-care-trebuie-sa-le-citesti-ca-sa-nu-ramai-prost/
///////////////////////////////////////
Dorian Gray și al său portret – recenzie
by Paul Catalin
Portretul lui Dorian Gray e o carte pe care am citit-o pentru că nu aveam chef să mă uit la film. Și bineînțeles pentru că Oscar Wilde e irlandez. Dar asta e altă socoteală, așa că haideți să trecem la lucruri mai puțin serioase, cum ar fi, de exemplu, să discutăm pe marginea romanului.
Cartea începe cu o discuție între lordul Henry Wotton și pictorul Basil Hallward. Acesta din urma lucra la portretul unui tânăr foarte chipeș și, pe măsură ce se apropia de finalizarea picturii, devine tot mai conștient de frumusețea portretului. Și ca să nu mai lungim vorba, tânărul din portret este, așa cum probabil v-ați prins deja, Dorian Gray.
Dorian Gray face rost de un portret
După ce portretul e gata și Dorian Gray vede munca prietenului său Basil, are parte de un moment de inspirație absolut genială. Dorian Gray conștientizează faptul că vă îmbătrâni în timp ce portretul său vă rămâne veșnic tânăr. Mda, profundă cugetare, n-am ce zice.
Ce trist e! O să îmbătrânesc, o să devin oribil și îngrozitor. Însă portretul acesta o să rămână de-a pururi tânăr. N-o să fie nicicând mai bătrân decât în această zi de iunie… Ah, ce bine ar fi dacă lucrurile ar sta invers! Dacă s-ar putea ca eu să rămân veșnic tânăr, iar portretul să fie cel care să îmbătrânească! Pentru asta… pentru asta… aș da totul!Da, nu e nimic pe lumea asta pe care să nu-l dau în schimbul acestei minuni. Mi-aș da și sufletul pentru asta!
Ce se întâmplă cu portretul lui Dorian Gray
Oscar Wilde decide însă să se joace puțin cu mințile cititorilor săi și inversează puțin procesul. Adică Dorian Gray nu va mai îmbătrâni, toate ridurile și celelalte semne ale trecerii timpului urmând să fie transpuse doar pe pânza tabloului.
Ideea centrală pe care Oscar Wilde o redă în acest roman este cel puțin incitantă, și anume că orice faptă pe care o facem, reprobabilă sau mai puțin reprobabilă, se imprimă cu ușurință pe chipul nostru. Și astfel trăsăturile unei persoane ajung să reprezinte suma faptelor comise de aceasta.
Imediat ce zări, în lumina slabă, chipul hidos care rânjea la el, de pe buzele pictorului se înălță un strigăt de oroare. Ceva din expresia imaginii aceleia îl umplea de dezgust și ură. Dumnezeule mare! Se uita chiar la chipul lui Dorian Gray! Oroarea aceea, indiferent de natura ei, nu stricase încă de tot frumusețea aceea minunată. În părul rărit se mai vedea o nuanță aurie, iar gura senzuală își păstra ceva din stacojiul original. Ochii abrutizați păstraseră ceva din drăgălășenia albastrului lor, iar nările și gâtul frumos modelate nu-și pierduseră cu desăvârșire contururile nobile. Da, era chiar Dorian. Dar cine pictase tabloul acela?
Despre firul narativ din “Portretul lui Dorian Gray” nu voi mai dezvălui nimic fiindcă ideea ce stă la baza acestui roman este cea mai importantă și nu telenovela. Într-un final însă acțiunea romanului și ideile filosofice expuse în filele acestuia se încheagă de minune și dacă după ce vei termina lectura acestui roman te vei gândi la cât costă ultimul model de Peugeot, atunci îți meriți soarta pe deplin și ar trebui să incluzi în lista de lecturi viitoare și „Fram, ursul polar”.
http://blogdecititori.ro/dorian-gray-si-al-sau-portret-recenzie/
///////////////////////////////////////
Dosare cu ingeri…
https://www.riseproject.ro/panamapapers/
//////////////////////////////////////
90% din mezelurile feliate din ROMANIA contin aditivi cancerigeni
Mezelurile sunt o gustare facila pe care parintii o ofera copiilor, unora chiar de la varste mici, fara sa stie ca 100 de grame de salam pot contine peste 76% din cantitatea de sare recomandata zilnic unui adult, dar si multi aditivi periculosi pentru organism.
Potrivit unui studiu realizat de Asociatia pentru Protectia Consumatorilor (APC), care a analizat 51 de tipuri de salam feliat comercializate in hipermarketuri si supermarketurile din Romania, majoritatea sortimentelor contin cantitati foarte ridicate de sare, dar si acizi grasi saturati si numeroase E-uri care pun in pericol sanatatea copiilor.
Consumul excesiv de sare este legat de hipertensiune, insuficienta cardiaca, hipertrofia ventriculara stanga, afectiuni ale rinichilor si litiaza renala, edemul, accidentul vascular cerebral, osteoporoza etc.
„Salamurile feliate figureaza pe lista alimentelor nerecomandate prescolarilor si scolarilor de catre Ministerul Sanatatii, deoarece au un continut de grasimi saturate mai mare de 5 grame per 100 grame produs si un continut de sare mai mare de 1,5 grame per 100 grame produs. Avand in vedere continutul ridicat de sare si unii aditivi alimentari cu risc carcinogen, salamul feliat nu trebuie sa faca parte din alimentatia copiilor si a adultilor cu sindrom metabolic si boli asociate acestuia”, a declarat dr. Costel Stanciu, presedintele APC.
La 75% dintre salamurile feliate producatorii nu declara cantitatea de carne din 100 grame de produs.
Tipuri de salam foarte sarate
Salam de Sibiu (Cora) – 6 grame sare/100 grame produs;
Salam banatean (Carrefour), salam de Sibiu (Billa), salam banatean (Reinert), salam de Sibiu (Reinert), salam de Sibiu (Kaufland), salam de Sibiu (Auchan) – 5,5 grame sare/100 grame produs;
Salam de iarna (Angst) – 5,1 grame sare/100 grame produs;
Salam trapez (Reinert) – 5 grame sare/100 grame produs;
Salam nobil (Carrefour) – 4,6 grame sare/100 grame produs;
Salam Salsihan (Espana Bonita) – 4,5 grame sare/100 grame produs;
Salam chorizo (Espina) – 4,3 grame/100 grame produs;
Salam Sinaia (Profi) – 4,2 grame sare/100 grame produs;
Salam chorizo (Agricola), salam Sinaia (Agicola), Sporul casei (Reinert), salam ardelenesc (Reinert), salam Parmesali (Reinert), salam chorizo (Billa), salam cu invelis de ceapa si usturoi (Lidl), salam student (Pick), salam nemtean (Prodprosper), salam clasic Linessa – 4 grame sare/100 grame produs;
Salam Sinaia (Cris Tim) – 3,8 grame sare/100 grame de produs.
Aditivi periculosi in mezeluri
Organizatia Mondiala a Sanatatii a declarat inca de anul trecut mezelurile ca posibile alimente carcinogene, in parte si din cauza E-urilor pe care le contin.
In cele 51 de produse analizate de APC s-au identificat 26 aditivi alimentari si alte substante, cele mai periculoase fiind caragenanul, carminul, monoglutamatul de sodiu si nitriti de sodiu si de potasiu.
Astfel, 63% dintre salamurile feliate sunt colorate cu carmin/cosenila, colorant care nu este recomandat in alimentatia copiilor pentru ca poate produce hiperactivitate si deficiente de concentrare. Acidul carminic poate provoaca rinite, astm, eruptii cutanate si distruge vitamina B12.
La 22% dintre salamurile feliate s-a folosit caragenanul (E407), un gelifiant care, potrivit unor studii, ar prezenta riscuri cancerigene. In UE este interzis a fi utilizat in formulele pentru bebelusi din motive de precautie.
La 96% dintre salamurile feliate s-a folosit nitritul de sodiu ca si conservant, multe studii confirmate si de OMS avertizand ca nitritii sunt cei care creeaza potentialul cancerigen al mezelurilor.
La 35% dintre salamurile feliate s-a folosit monoglutamatul de sodiu ca intensificator de gust si aroma. Acesta provoaca reactii alergice, dureri de cap si de gat, ameteala, greata, diaree si poate bloca asimilarea vitaminei B6 si a calciului.
https://www.rostirea.ro/news/peste-90-dintre-salamurile-de-tip-feliat-comercializate-in-romania-contin-aditivi-cancerigeni
////////////////////////////////////////
Asa se naste burghezia komunista- Chipurile Mafiei: Afacerea Kronwell
Hotelul de lux Kronwell de lângă gara din Brașov este proprietatea ascunsă a lui George Scripcaru. Profitând de puterea cu care a fost investit, dar și de relațiile cu gașca pedelistă în frunte cu Elena Udrea, fost ministru al turismului, și Sorin Munteanu, fost secretar de stat în același minister, Scripcaru a devenit, prin interpuși, autorul și proprietarul uneia dintre cele mai importante afaceri murdare din frumosul nostru oraș.
Începutul
Totul a început ca o afacere de familie, cu o firmă, IPORO COM SRL, deschisă în 1994, care vindea piese de tractor. Condusă cu mână pricepută de dna Rodica Popescu, firma a prosperat. A deschis mai multe magazine de piese auto și a făcut profit. Căderea Uzinei Tractorul a determinat compania să se reorienteze. Pe un teren din apropierea gării, a început construcția unui complex comercial cu 2 etaje. Un prim mall brașovean, după cum nota presa vremii. La subsol era o sală de biliard, bowling și jocuri de noroc, la parter erau magazine, la primul etaj erau câteva restaurante și cafenele, iar la ultimul etaj – un club de fițe. Complexul se numea MyPlace.
Constantin Niță emite pretenții
O asemenea afacere nu putea trece neobservată de politicienii brașoveni, unii dintre ei fiind niște “afaceriști” obișnuiți să ceară taxe celor care voiau ca afacerea să meargă bine. A intrat pe fir fostul președinte al PSD Brașov, deputatul “5%”, cercetat de DNA ca inculpat într-un prim dosar de șpagă. Niță, spune Rodica Popescu, a cerut, nici mai mult, nici mai puțin, decât etajul al 2-lea din MyPlace. Gratis. Ca cea mai murdară schemă de protecție. Rodica Popescu nu a fost de acord. Dar s-a temut de pesedistul cu tupeu și a căutat ajutor în altă parte. A ajuns la primarul Brașovului, George Scripcaru. Acesta a asigurat-o: dacă sunteți cu mine, nu veți avea probleme nici cu Niță, nici cu altcineva. Probleme puteau fi foarte multe: de la controale fiscale, până la inspecții din partea instituțiilor guvernamentale din județ, toate cu directori puși politic. Cu alte cuvinte, fiecare “mare șef” cu bucata lui de oraș. Practic, protecția venită de la primar însemna ca afacerea să meargă ca pe roate. Dar Scripcaru nu face nimic gratis.
Calvarul milioanelor de euro și Elena Udrea
Calvarul Rodicăi Popescu a început o dată cu trecerea sub protecția primarului. Terenul pe care se afla MyPlace, în vecinătatea gării și relativ aproape de centru, era foarte potrivit pentru construcția unui hotel de calibru. Preluând protecția afacerii, Scripcaru s-a asigurat că hotelul se va construi. Hotelul Kronwell a fost inaugurat în februarie 2013, la două luni după incendiu. Zâmbitor, printre membrii familiei Popescu, patronii firmei IPORO COM SRL, primarul George Scripcaru a tăiat panglica la eveniment. Avea toate motivele să zâmbească: afacerea crescută sub directa sa binecuvântare avea formă. Drumurile la autoritățile de la București, împreună cu Daniel Popescu, fiul dnei Rodica Popescu și acționar al companiei se dovediseră pline de succes. Toate ușile se deschiseseră, inclusiv cea a ajutoarelor de stat. IPORO COM SRL a primit de la Ministerul Finanțelor un ajutor de stat de 3,6 milioane de euro în anul 2011. Ministru al finanțelor era atunci brașoveanul Gheorghe Ialomițianu, un pedelist pur-sânge, pus la butoanele finanțelor de grupul Scripcaru-Udrea-Videanu. Ajutorul de stat pentru firma considerată “investitor strategic” – deși IPORO COM SRL fusese ani de zile pe pierdere și avea un număr de numai 25 de angajați – a fost acordat în perioada în care românilor li se tăiau salariile și pensiile. Când Traian Băsescu felicita guvernul Boc pentru performanța de a-i duce pe români la sapă de lemn.
Primarul a venit cu o sumă mare de bani, care nu exista în declarația de avere
Scripcaru a atacat frontal problema construirii hotelului Kronwell. Conform mărturiei filmate a dnei Popescu de echipa Gazetei Brașovului, primarul a pus la bătaie 1,5 milioane de euro din banii săi. O sumă care nu se regăsește în declarația de avere a edilului. Dacă adăugăm ajutorul de stat, ajungem la o sumă fabuloasă, dar Scripcaru nu era la prima combinație cu Elena Udrea (la rândul ei, judecată pentru grave fapte de corupție). Au mai fost astfel de afaceri cu bani europeni care au născut mari semne de întrebare: Patinoarul (12 milioane de euro, în loc de 8 milioane, cât a stabilit o expertiză), Filarmonica (2,5 milioane de euro, iar de lucrat a lucrat firma specializată în …asfaltări și deszăpeziri, Vectra, a prietenului primarului, Marcel Butuza), domeniul schiabil din Poiana Brașov (25 de milioane de euro, lucrare executată tot de firma lui Marcel Butuza, bani alocați de Ministerul Turismului condus de aceeași Elena Udrea).
Un incendiu la care hidranții nu au avut apă
Dar tot nu au fost destui bani. Hotelul înghițea mult, constructorul (firma Bog’Art din București, apropiată unui alt mare pedelist, Adriean Videanu) trebuia plătit la zi. Un accident ciudat a mai dat o gură de oxigen “afacerii Kronwell”. Complexul MyPlace, de lângă hotel, a luat foc la 17 decembrie 2012, stingerea incendiului fiind îngreunată de lipsa ciudată a apei la hidranți. O “omisiune” comentată de prefectul de atunci al județului, dar insuficient explicată de autorități. Dar compania care asigura obiectivul, Omniasig, a despăgubit firma cu 3,5 milioane de euro. Combinațiile prezentate până acum arată că hotelul s-a făcut cu bani mulți, extrem de mulți, dar din surse cel puțin dubioase. Însă politicienii nu se mulțumesc niciodată cu puțin.
Bătălia pentru controlul firmei IPORO COM SRL
Inițial, acțiunile firmei au aparținut dnei Rodica Popescu, dlui Gheorghe Popescu (soțul doamnei) și lui Daniel Popescu, unul dintre cei doi fii ai cuplului. Treptat, cu acordul părinților, Daniel Popescu a ajuns să dețină 51% din companie și statutul de administrator. Celălalt acționar este Rodica Popescu, care are acum 49% din acțiuni, după ce a fost acționarul majoritar și administratorul companiei. Pentru jucătorii din umbră, era important să controleze compania din toate punctele de vedere. Mai întâi l-au convins pe tată să cedeze părțile sale sociale către fiu, apoi pe mamă, să-l facă acționar majoritar. Astfel, Daniel Popescu a ajuns să decidă tot în companie. “După ce am cedat acțiunile către fiul meu, am devenit o persoană nedorită în firmă”, ne spune Rodica Popescu. “Nu am mai avut acces la nicio informație, la niciun document. Iar când am încercat să aflu mai multe informații, am fost amenințată, mi s-a spus să mă potolesc”, ne mai spune aceasta.
Peste 16 milioane de euro credite uriașe de la CEC. Metoda Nana la Brașov
Banii obținuți ușor nu au niciodată aceeași valoare cu banii munciți cinstit. Se duc mai repede și este nevoie de sume noi. Sursa de bani a fost (și este) simplă: CEC Bank. O bancă a statului român, supusă adesea presiunilor celor aflați în funcții înalte. La fel ca la achiziția terenului de la Nana de către familia fostului președinte Băsescu, CEC-ul a devenit vaca de muls a grupului de interese din jurul hotelului Kronwell. De la 26 octombrie până luna trecută a acestui an, IPORO COM SRL a primit de la CEC credite în valoare de aproape 71 milioane lei, astfel: 26 octombrie 2011, 28,6 milioane lei; 29 noiembrie 2012, 5 milioane lei; 10 mai 2013, 12,5 milioane lei; 9 ianuarie 2014, 2,76 milioane lei; 11 februarie 2014, 15,6 milioane lei; 3 iunie 2015, 4 milioane lei; 19 aprilie 2016, 2 milioane lei. În patru ani și jumătate, CEC Brașov a dat împrumut firmei IPORO COM SRL peste 16 milioane de euro!
Politica ciudată a CEC Brașov
Niciun român obișnuit sau o firmă fără proptele politice nu poate accesa credite de asemenea dimensiuni. Oricine a încercat să facă un credit știe cât de grele sunt procedurile, cât de atenți sunt bancherii cu banii împrumutați. Cu atât mai mult cu cât destinația creditelor facute de firma care deține hotelul Kronwell a fost, în mai multe situații, plata datoriilor restante către bugetul de stat. Dar CEC-ul este bancă de stat și răspunde la comanda politică. Rodica Popescu a sesizat în mai multe rânduri CEC Brașov că nu este de acord cu aceste împrumuturi. “De fiecare dată când intram la CEC, angajații de acolo puneau mâna pe telefon și anunțau că am venit. Cererile mele au fost ignorate, deși sunt în continuare acționar la firmă”, spune Rodica Popescu. Chiar în aceste zile se pregătește un nou împrumut. Ce se întâmplă cu banii? Conform unor surse bine informate, banii (sau o parte a lor) ar fi trimiși către alte 3 firme ale lui Daniel Popescu: DAPO Management SRL, Mega Nova SRL și MOV Management SRL.
Scripcaru mi-a spus să mă potolesc și mai bine să cresc găini
Am găsit-o pe doamna Rodica Popescu acasă. Pe locuință, dar și în casă, mai multe camere de luat vederi. “Sunt supravegheată non-stop. Am găsit și un dispozitiv de urmărire pe mașină”, spune Rodica Popescu și pune pe masă un dispozitiv electronic puțin mai mare decât o cutie de chibrituri. “Eu vreau să îmi salvez fiul, cred că este în pericol din cauza jocurilor în care l-au implicat cei care controlează de fapt firma. Dl Scripcaru a venit aici, la mine acasă, și mi-a spus să mă potolesc. Să las firma în pace și să mă apuc mai bine să cresc găini”, adaugă aceasta. Unul dintre aspectele asupra căruia a insistat primarul Brașovului a fost ca Rodica Popescu să nu se opună vânzării hotelului. Planul celor care controlează jocul pare simplu: după ce au adunat bani prin metode mai mult decât dubioase pentru a construi Kronwell, după ce au împrumutat sume uriașe de la CEC, vor să vândă “investiția”. Se pare că Scripcaru, trimis în judecată de DNA pentru infracțiuni de corupție, are nevoie de cash. Timpul pe care îl mai are de petrecut în libertate este incert, prin urmare trebuie să pună ceva deoparte. Mai ales că afacerea nu este pe numele său și există riscul să fie scos din calcul.
Adormirea inexplicabilă a autorităților brașovene
Afacerea Kronwell s-a construit într-o manieră dubioasă, așa cum s-au construit atâtea alte afaceri sub comanda găștii pedeliste de la Brașov. Deși presa brașoveană – și nu numai – a semnalat în mai multe rânduri derapajele edilului Scripcaru, deși la Kronwell au fost făcute percheziții atunci când Scripcaru a fost arestat – conform unor surse din interiorul anchetei chiar s-a găsit o mare sumă de bani -, în afară de o banală trimitere în judecată și interdicția de a comunica cu jumătate din directorii primăriei, autoritățile au amorțit. Un dans grațios pare că s-a încins între cei care ar trebui să își facă datoria și cei care ar trebui să plătească pentru că nu și-au făcut-o. Sau plățile se fac altfel la poalele Tâmpei?!
sursa si foto: http://www.ziuanews.ro
///////////////////////////////////////
Amintiri de neinchipuit…Votul bate dosarul. Harta primarilor penali care au câştigat alegerile locale
Mai mulţi candidaţi cu probleme penale, unii condamnaţi, alţii trimişi în judecată sau aflaţi sub urmărire penală, au fost aleşi de cetăţeni fără probleme. Cel mai emblematic caz este cel al fostului liberal Cătălin Cherecheş, care a câştigat un nou mandat la Baia Mare, cu aproximativ 70% din voturi, el aflându-se în aceste zile la închisoare, în arest preventiv pentru luare de mită. Situaţia lui Cherecheş nu este o premieră pentru România: în 2012, doi primari reuşeau să câştige alegerile din arest preventiv – liberalul Adrian Mladin la Jilava şi social-democratul Dumitru Ruse la Măgurele. În 2016, în situaţii juridice la fel de precare se află însă cel puţin alţi 15 aleşi locali, inclusiv doi la Bucureşti.
- Bucureşti, Sectorul 3 – Robert Negoiţă (PSD) – cel mai mare datornic persoană fizică la stat a câştigat din nou primăria, cu peste 60%. ANAF arată că Negoiţă are datorii la bugetul de stat şi la cele de asigurări de 232 de milioane de lei (peste 51 milioane de euro). Din aprilie 2016, Negoiţă este urmărit penal de DNA pentru evaziune fiscală, el fiind acuzat că nu a plătit TVA în valoare de peste 77 de milioane de lei, în perioada 2005-2009, timp în care a vândut în nume propriu 1.250 de apartamente şi locurile de parcare aferente, fără să se înregistreze ca persoană impozabilă în scopuri de TVA.
Negoiţă nu ar fi declarat TVA în valoare de 77.148.021 lei.
- Sectorul 6 – Gabriel Mutu (PSD) – Senatorul PSD a câştigat primăria cu aproape 40%. Este urmărit penal de DIICOT pentru evaziune fiscală şi implicare într-o reţea de spălare de bani.
- Baia Mare – Cătălin Cherecheş. Aflat în arest preventiv, primarul liberal exclus din partid a câştigat al doilea mandat cu un procent covârşitor, plasat în rezultatele parţiale în jurul a 70%.
Cherecheş este acuzat de DNA de luare de mită, fiind prins în flagrant cu suma de 30.000 de lei, chiar în Primăria Baia Mare. Banii făceau parte dintr-o mită totală de 70.000 de lei, pe care primarul i-ar fi primit pentru a numi o persoană într-o funcţie de conducere al clubului de fotbal FCM Baia Mare, controlat de municipalitate. Cherecheş i-ar fi promis, pe lângă funcţie, şi achitarea datoriilor clubului şi finanţarea acestuia în continuare, banii de mită provenind chiar din această finanţare.
Cherecheş i-a cerut persoanei respective bani şi dintr-o sponsorizare pe care clubul de fotbal o primise de la o firmă – 400.000 de lei.
Primarul l-a ameninţat cu moartea pe cel care l-a denunţat procurorilor DNA, conform interceptărilor telefonice depuse la dosar.
- Craiova – Lia Olguţa Vasilescu (PSD): urmărită penal pentru luare de mită, spălare de bani şi folosirea autorităţii sau influenţei în scopul obţinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, a câştigat un nou mandat de primar cu aproape 40%.
Procurorii DNA arată că în 2012, în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale, mai mulţi oameni de afaceri ar fi fost determinaţi personal sau prin intermediari de Olguţa Vasilescu, care candida la Primărie din partea PSD, să facă diferite sponsorizări.
„Donaţiile” respective, estimate la 135.907 euro, au fost făcute sub formă de materiale electorale sau plăţi pentru organizarea unor spectacole de campanie pentru Vasilescu, mai arată DNA.
În 2014, Olguţa Vasilescu ar fi primit de la mai mulţi oameni de afaceri, pentru şi printr-o asociaţie non-profit, suma totală de 544.209 lei, mai arată procurorii. Banii ar fi fost solicitaţi oamenilor de afaceri care aveau contracte în derulare cu Primăria Craiova, sub formă de sponsorizări pentru asociaţia respectivă, reprezentată de Elena Daniela Popescu, pentru reabilitarea faţadelor unor clădiri din Craiova.
- Braşov – George Scripcaru: exclus din PNL, primarul în funcţie al Braşovului a câştigat ca independent primăria cu peste 50% din voturi. Scripcaru a fost trimis în judecată în februarie 2016 şi este acuzat de abuz în serviciu, instigare la tentativă la abuz în serviciu şi luare de mită.
În acelaşi dosar, este trimisă în judecată şi Alexandrina Durbacă, viceprimar al municipiului Braşov, pentru infracţiunea de instigare la tentativă la abuz în serviciu, dar şi patru angajaţi ai primăriei Braşov, printre care directorul şi directorul adjunct al Direcţiei Tehnice şi şeful Serviciului achiziţii publice. Acuzaţiile în cazul acestora sunt de abuz în serviciu şi uz de fals.
Totodată, în dosar mai sunt anchetaţi şi trei administratori de societăţi comerciale, pentru dare de mită sau instigare la abuz în serviciu.
Potrivit rechizitoriului, în perioada 2011-2012, “inculpatul Scripcaru George, în calitate de primar al municipiului Braşov, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpaţii David Mihai Ciprian şi Pop Călin Silviu, a acţionat şi a determinat funcţionari din cadrul Primăriei Braşov/ Consiliului Local Braşov şi angajaţi din cadrul SC Cet SA şi SC Tetkron SRL să-şi exercite defectuos atribuţiile de serviciu, cu ocazia încheierii unor contracte cu firma acestuia din urmă, urmărind obţinerea, atât pentru sine, cât şi pentru această societate şi persoanele care o administrau, a unor foloase necuvenite”.
Scripcaru este acuzat că ar fi primit mită în valoare de 400.000 de lei, constând în materiale electorale pentru campania la alegerile locale din 2012. Bugetul Braşovului a fost prejudiciat cu peste 1,9 milioane de lei prin supraevaluarea costurilor contractelor oferite firmelor respective, bani din care a provenit de altfel şi mita pentru primar, arată DNA.
- Râmnicu Vâlcea – Mircia Gutău (PER). Fostul PDL-ist a câştigat primăria din partea Partidului Ecologist Român, cu peste 40%, revenind în funcţie după un mandat 2004-2008. Gutău a câştigat alegerile şi în 2008, deşi era trimis în judecată pentru luare de mită, fiind acuzat că a primit 50.000 de euro pentru eliberarea unui certificat de urbanism. Gutău a fost condamnat în 2010 la 3 ani şi 6 luni de închisoare, părăsind astfel Primăria. În locul său a venit liberalul Emilian Frâncu, care a fost şi el condamnat pentru corupţie.
Gutău a fost condamnat şi într-un al doilea dosar de corupţie, fiind acuzat în 2009 de DNA de abuz în serviciu. El a fost condamnat tot la 3 ani şi 6 luni de închisoare, pentru că a atribuit un contract pentru construcţia unor locuri de joacă în Râmnicu Vâlcea de la o firmă care le-a umflat preţul de aproape 3 ori, cumpărându-le din Bulgaria. Contractul a fost atribuit ilegal, au arătat procurorii DNA.
- Botoşani – Cătălin Flutur (PNL). Flutur a mai deţinut două mandate de primar al Botoşaniului, în 2004-2008 şi 2008-2012. Flutur este urmărit penal de DNA din 2015, fiind acuzat de abuz în serviciu. Procurorii îl acuză că a concesionat unei firme 130 de metri pătraţi în centrul Botoşaniului, pe o perioadă de doi ani – 2009-2011, şantierului hotelului Belvedere. Suprafaţa de teren deservea o alee pietonală, care a fost astfel desfiinţată.
Concesionarea a contravenit hotărârii Consiliului Local, care a a stabilit că parcarea hotelului nu trebuie să afecteze aleea, arată DNA. În 2012, acelaşi Flutur a decis să dea teren pentru refacerea aleii, luând din terenul de sport al unui liceu, acţiune de asemenea ilegală, conform DNA.
- Deva – Mircia Muntean (PSRO). Fost primar în perioada 2006-2012 din partea PDL, el a fost ales deputat în mandatul 2012-2016, trecând în 2014 la PSD. Acum, a câştigat primăria Deva, conform rezultatelor parţiale, din partea PSRO, partidul înfiinţat de Mircea Geoană.
Muntean a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu suspendare în 2013, pentru abuz în serviciu, după ce fusese trimis în judecată tocmai din 2004. Muntean a fost condamnat pentru că a împroprietărit ilegal doi foşti revoluţionari cu peste 5.000 de metri pătraţi în zona gării din Deva, pe care ulterior aceştia i-au vândut companiei Shell, pentru construcţia unei benzinării. Terenul respectiv se afla în proprietatea Armatei.
Mircia Muntean este de asemenea trimis în judecată pentru conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului, după ce în 2014 acesta a fost surprins de presă şi de poliţie conducând în stare de ebrietate. Edilul a fugit din maşină şi s-a refugiat în boscheţi, fiind urmărit de presă şi de poliţie. Alcoolemia lui Muntean a fost stabilită la 1,3 grame la mie în sânge.
- Urziceni – Constantin Sava (PNL). A câştigat un nou mandat de primar. Sava este urmărit penal de DNA pentru instigare la abuz în serviciu, din 2016. El este acuzat că a determinat o subordonată să ridice poprirea pe conturile unei firme care avea datorii totale de peste 150.000 de lei la bugetul local.
- Miercurea Ciuc – Raduly Robert (UDMR). A fost primar până în 2015, când şi-a dat demisia, după ce a fost trimis în judecată de DNA pentru abuz în serviciu şi instigare la fals în înscrisuri oficiale.
Raduly este acuzat că în 2014 a semnat ilegal acte care autorizau modernizarea Universităţii Sapientia din Miercurea Ciuc, el fiind şi cadru didactic al universităţii. Primarul a mai fost acuzat şi că a autorizat plăţi ilegale către o firmă, fără ca primăria să facă recepţia lucrărilor realizate de aceasta.
- Sfântu Gheorghe – Antal Arpad (UDMR). A câştigat al treilea mandat de primar, cu peste 70% din voturi. El este urmărit penal de DNA din 2016, pentru utilizare în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice.
Antal este acuzat că în 2009 a aprobat contractarea unei finanţări de la BERD de 12 milioane de euro, care trebuia rambursată în 10 ani. Banii urmau să fie folosiţi pentru modernizarea oraşului, modernizarea unor străzi, trotuare, reabilitarea iluminatului public, amenajarea unor piste de biciclişti, amenajare parcări.
Ulterior, primăria lui Antal Arpad a angajat o firmă de consultanţă, Tractebel Engineering, urmărită şi ea penal în acest dosar, care a întocmit un caiet de sarcini prin care a fost avantajată asocierea a trei firme care să execute lucrările pentru care fusese luat creditul.
Apoi, tot prin semnătura sa, a fost schimbată destinaţia a peste 4,2 milioane de euro din creditul respectiv, provocându-se şi un prejudiciu bugetului local estimat de DNA a aproape 550.000 de euro.
Firmele respective au primit de asemenea şi un avans de peste 1,7 milioane de euro la contractul semnat cu primăria lui Antal Arpad.
- Târgu Mureş – Dorin Florea. Florea a candidat independent şi a câştigat al cincilea mandat de primar, fiind susţinut de PNL şi UNPR. Fostul democrat-liberal Dorin Florea are două dosare penale de corupţie. În 2015, el a fost trimis în judecată de DNA pentru abuz în serviciu, fiind acuzat că a finanţat ilegal echipa de fotbal FCM Târgu Mureş cu 7,5 milioane de lei în sezonul 2013-2014. Clubul nu putea fi finanţat de primărie în condiţiile în care avea peste 3 milioane de lei datorii la stat.
În 2016, Dorin Florea este urmărit penal de DNA pentru luare de mită, alături de fiul său. Florea este acuzat că a contribuit la emiterea a 9 hotărâri de Consiliu Local, prin care omul de afaceri Mircea Musgociu urma să facă un schimb de terenuri cu primăria, pentru realizarea proiectului prelungirii Căii Sighişoarei, din oraş. În 2011, după emiterea deciziilor, o firmă a omului de afaceri i-a vândut fiului lui Dorin Florea un apartament de 160 mp în Târgu Mureş, pe 74.000 de euro plus TVA. În 2015, Dan Aurel Florea a vândut apartamentul respectiv cu 130.000 de euro.
- Târgu Jiu – Florin Cârciumaru (PSD). Se află la al cincilea mandat, după ce a câştigat alegerile cu peste 40%. În 2016, ANI a sesizat DNA cu privire la un posibil conflict de interese penal, pentru că a semnat documente în favoarea firmei Pres Sanitas din Târgu Jiu. De la această firmă, fiica sa Eugenia Florinela Călinoiu (Cârciumaru) a cumpărat în 2010 o vilă la Rânca, contra 70.200 de lei. Firma respectivă plătise pe vilă, în 2007, un preţ mult mai mare, de 270.000 de lei, conform ANI.
Firma a primit contracte cu primăria Târgu Jiu pentru canalizare şi alte lucrări, de pe urma cărora firma a câştigat aproape 30.000 de euro. Anterior, în perioada 2005-2010, firma respectivă a încheiat contracte cu Primăria condusă de Cârciumaru de peste 7,7 milioane de euro, conform ANI.
- Tulcea – Constantin Hogea. Fost democrat-liberal, Hogea a câştigat al patrulea mandat de primar ca independent. În 2015, el a fost trimis în judecată pentru luare de mită şi operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia. În dosar sunt judecaţi şi fiica şi soţia lui Hogea.
Hogea este acuzat că în 2007 a eliberat o autorizaţie de construire a unui bloc de locuinţe lângă un penitenciar şi unitate militară, fără aprobările necesare de la MApN şi Ministerul Justiţiei. În 2009, primarul a primit un apartament de trei camere în blocul respectiv, în care locuieşte fiica acestuia, arată DNA.
DNA susţine că pentru a ascunde mita, fiica şi soţia primarului ar fi semnat un contract fictiv cu firma respectivă, prin care atestă că ar fi plătit bani pentru apartament.
Începând din 2015, primarul Hogea s-a implicat şi într-o firmă care avea un panou de publicitate stradală în Tulcea, de pe urma căruia a câştigat bani, conform DNA.
- Paşcani – Dumitru Pantazi (PSD). A fost reales primar la o diferenţă de aproximativ 3 procente faţă de competitorul său din PNL. Pantazi este trimis în judecată de DNA din 2015, fiind acuzat de complicitate la abuz în serviciu, pentru fapte de pe vremea când era viceprimar, sub primarul Neculai Răţoi.
Pantazi este acuzat alături de mai mulţi angajaţi ai primăriei Paşcani că în 1997 au închiriat unei firme 60 de hectare de teren, pe mai mulţi ani. Ulterior, prin decizii succesive la care a participat şi Pantazi, firma a fost scutită de datorii la bugetul local, în cuantum de peste 2 milioane de lei.
- Sinaia – Vlad Oprea (PNL). Liberalul a câştigat un nou mandat de primar la Sinaia. În 2016, el a fost trimis în judecată de DNA, fiind acuzat de abuz în serviciu. Oprea este acuzat că a renunţat în instanţă la mai multe terenuri ale municipalităţii, în favoarea unor concesionari, urmarea fiind că Sinaia a plătit peste 200.000 de euro pe cele 3 terenuri date în concesiune.
sursa si foto: http://www.gandul.info
///////////////////////////////////////
Politolog german: Trăim într-o CORPORATOCRAȚIE. În corporație nu e democrație, e dictatură
Hardy F. Schloer este directorul general executiv şi fondatorul grupului de consultanţă Schloer Consulting Group. Compania sa realizează analize geopolitice, economice şi strategice. Specialistul în geopolitică a vorbit despre conflictul din Ucraina şi despre poziţia României în această cauză. Potrivit acestuia, România trebuie să-şi croiască propria poziţie faţă de criza din Ucraina şi să discute separat cu Rusia, „pentru că România se află la graniţa unei probleme adevărate, nu Germania”.
Schloer crede că Rusia va încerca să anexe o parte din Republica Moldova şi că posibilitatea ca războiul din estul Ucrainei să devină nuclear este reală. “Cred că, în acest punct, Rusia este foarte interesată să preia partea estică a Moldovei. Asta ar însemna să captureze întâi sudul Ucrainei, să-i taie Kievului complet ieşirea la Marea Neagră, să ia Odessa şi întreaga zonă. Cred că aceasta este prioritatea Rusiei acum”, a spus Hardy F. Schloer pentru Adevarul.
Schloer mai spune că aderarea ţărilor din Europa de Este la Uniunea Europeană a fost o greşeală:“Putea să fie Uniunea Est-Europeană, spre exemplu, şi nu ar fi fost deloc un lucru rău, pentru că ţările din Europa de Est au o istorii similare, culturi similare, precum şi probleme şi resurse similare. Spre exemplu, solul din Bulgaria şi până în Letonia este cel mai fertil din lume, cu oportunităţi minunate pentru irigaţii. Cred cu fermitate că România ar trebui să preia iniţiativa în crearea acestui coridor estic al cooperării economice, în primul rând pentru consolidarea sectorului agricol şi pentru ca regiunea să devină puntea agroalimentară dintre Est şi Vest. Europa de Est ar trebui să se concentreze de acum pe producţia alimentară, acolo stă adevărata valoare a regiunii, însă trebuie să lucreze la implementarea tehnologiilor moderne pentru a se eficientiza”.
Acesta are un sfat pentru România, şi anume dialogul cu Rusia: “Angela Merkel discută cu Putin? Da. Preşedintele francez, Francois Hollande, discută cu Putin? Da. Premierul italian discută cu Putin? Da. Şi-atunci România de ce ar trebui să fie ca un copil care să facă ceea ce-i spune părintele UE să facă? România trebuie să se trezească, să se emancipeze şi să gândească pentru ea însăşi, să acţioneze pentru ea însăşi şi să acţioneze regional. Pentru că România este la graniţa unei adevărate probleme, nu Germania, nu Franţa, nu Italia. Şi atunci de ce ar trebui să ia ei decizii pentru România? Evident, este un interes european comun şi evident că România, Germania, Franţa şi Italia şi toţi ceilalţi vor acţiona împreună, cu respect şi interes comun. Însă asta nu înseamnă că România n-ar trebui să ridice ochii şi să privească către zonele în care are de lucrat pentru a începe să se definească individual ca lider regional şi să-şi înceapă negocierile. Pentru că este în joc securitatea României, nu a Germaniei”.
Schloer mai spune că lumea se va schimba masiv în următorii 10-20 de ani: “În perioada 2025-2035 vom trece printr-o tranziţie fantastică. Probabil că vom avea o singură monedă la nivel mondial, dacă vom mai avea monedă. Nu avem neapărat nevoie de monedă, ea este mai degrabă o barieră. La fel şi bursele şi sistemele financiare. Toate sunt bariere. Guvernele sunt absolut inutile. Nu ne mai trebuie la nimic. Putem înlocui tehnologic tot ceea ce fac acum guvernele pentru noi. Putem crea astăzi tehnologii care să ţină cont de nevoile tuturor, de problemele de mediu, de securitate şi să creeze echilibru între toate provocările şi toate resursele pe care le avem. Trăim într-o corporatocraţie, nu într-o democraţie. Corporaţiile dictează cine câştigă alegerile, pentru că finanţează campaniile. Ei controlează activităţile de lobby şi dictează ceea ce ar trebui să credem, corporaţiile deţin presa, aşa că presa transmite mesajele lor. Totul este foarte bine organizat, iar această organizaţie nu vrea să renunţe şi să dispară pur şi simplu pentru că această organizaţie consideră că trebuie să controleze totul.Şi, apropo, o corporaţie nu este o democraţie. Nu funcţionează aşa. Toate corporaţiile sunt dictaturi. Trăim într-o lume în care totul, mai mult sau mai puţin, ne este dictat”.
sursa si foto: http://www.activenews.ro
///////////////////////////////////////
FMI – unealta imbecilităţii
Spuneam că FMI este un organism al asasinilor economici, da r se găseau destui „corecţi politici” care să-mi bată obrazul şi să-mi spună că habar n-am cum funcţionează lumea finanţelor mondiale. Într-adevăr, n-aveam nici cea mai mică idee. În gândurile mele naive, credeam că toate asasinatele economice se petrec discret, conspirat, că ordinele sunt transmise criptic, într-un limbaj înţeles doar de oficialii de rang înalt ai Fondului. =&1=&iurea, într-o lume a prostiei, orice doză de interpretabil trebuie exclusă. Funcţionarilor „cap de tanc” – putem spune aşa deooarece avem şi noi un exemplu pe care-l admirăm, cu stupoare, de fiecare dată când „se produce” – trebuie să li se transmită ordine clare, fără niciun echivoc. Lumea, desigur, este mult mai proastă şi mai imbecilă decât mi-o imaginam eu, în idealismul meu tâmp.
=&2=&ezvăluirea conversaţiei dintre Poul Thomsen, şeful FMI pe Europa şi Delia Velculescu – şefa misiunii FMI în Grecia – nu mai lasă loc niciunei interpretări. FMI este o organizaţie teroristă, urmărind strict scopuri politice. Discuţia celor doi este cât se poate de relevantă: FMI nu are ca scop salvarea Greciei, ci plasarea unei bombe în contextul referendumului din UK. Aşa-zisele reforme impuse Greciei nu reprezintă soluţii economice, ci o prescriere de reţete – mai mult sau mai puţin lente – pentru asasinarea economică a ţării. Mai mult, din discuţia celor doi reiese limpede faptul că =&3=& =&4=&. Iată cum imaginea FMI de sanitar al economiei mondiale se destramă chiar şi pentru cei mai proşti susţinători ai săi. =&5=&ncă odată se dovedeşte că planul fostului Ministru de Finanţe al Greciei – Yanis Varoufakis – a fost singura variantă clară de rezolvare a crizei. Să ne reamintim ce propunea Varoufakis. Era ceva simplu şi eficient. În prima fază se înfiinţau conturi electronice la Ministerul de Finanţe(mai precis organismul similar Trezoreriei de la noi) pentru toate entităţile(cetăţeni sau firme) care au de-a face cu statul. În fapt era vorba de toată populaţia, toate firmele şi organizaţiile din Grecia deoarece oricine are de plătit sau de încasat ceva de la stat. Pasul doi consta în derularea operaţiunilor cu statul doar prin aceste conturi, posibil în drahme şi nu în Euro. Astfel, Atena câştiga furând startul. În primul rând statul se izola de problemele băncilor, lăsând în seama Băncii Naţionale a Greciei şi a BCE problema legată de lichiditatea din sistem. Cu alte cuvinte, grăbea momentul în care „fiecare trebuie să răspundă pentru acţiunile sale”. De asemenea, ţara era ferită de presiunile externe(ele se exercitau strict asupra băncilor, nota de plată căzând în responsabilitate celor care se aflau la baza dezastrului, adică BCE), iar populaţia şi activitatea economică rămâneau minim afectate în condiţia trecerii către o nouă monedă. =&0=&lanul lui Varoufakis a stârnit transpiraţie rece pe spatele de reptilă al jucătorilor din umbră. Perspectiva ca un plan atât de simplu şi eficient să iasă la lumină era mult prea sumbră pentru ei. Izolându-se de Euro, Grecia putea să-şi continue drumul singură, rezolvându-şi dezechilibrele economice. Era calea cea mai logică, cea mai simplă, cea mai utilă. Desigur, lucrurile s-au petrecut aşa cum ştim. Varoufakis a fost obligat să demisioneze, iar vuvuzelele de presă au aruncat cu rahat în el. Mai mult, asasinii economici din interior – am numit aşa Procuratura Greciei – au deschis chiar un dosar penal de conspiraţie pe numele lui Varoufakis. Noroc că Tsipras a avut ceva mai mult creier şi a stopat tembela acţiune a procurorilor. Un asemenea dosar ar fi aruncat ţara în aer! =&7=&u Varoufakis îndepărtat, Grecia a continuat să implementeze aşa-zisa politică a reformelor agreate cu partenerii externi. Privatizări la preţuri de nimic, tăieri de salarii, limitări ale cheltuielilor – ca şi cum Albă ca Zăpada ar fi angajat-o pe mama vitregă pe post de doctor curant. Rezultatele au fost cele aşteptate: contracţie economică, scăderea veniturilor bugetare şi răspândirea spectrului sărăciei. =&5=&n tot acest context, cei doi birocraţi ai FMI ce discută? Despre data la care să ameninţe cu falimentul Greciei. Deci nu despre cum să evite acest lucru, ci despre când să ameninţe că-l aplică. Motivul care generează o asemenea stare de fapt este, desigur, discuţia privind scăderea pensiilor. Scădere care încalcă vreo câteva prevederi constituţionale. Dar ce mai contează asta? Dacă FMI îşi doreşte o nouă contracţie, e cazul să se aplice şi să nu se mai împiedice nimeni în nimicuri precum reespectarea legilor. =&9=&rebuie să recunosc faptul că, pentru mine, dezvăluirile Wikileaks sunt şocante. Faptul că la noi este instalat fără niciun pic de legitimitate un guvern de cozi de topor, de slugi ale unora care discută precum cei doi birocraţi, este de-a dreptul înfiorător. Mai grav este că României i s-a distrus din temelii toată clasa politică, înlocuită acum cu o şleahtă de anonimi teleghidaţi, gata să servească fix ceea ce li se cere. Suntem, din păcate, o naţiune asasinată. Luaţi bine aminte: sunt ferm convins că discuţii similare celor dezvăluite de Wikileaks au avut loc şi atunci când România implementa aşa-zise reforme sub croitoraşul băsescu. Citiţi cu atenţie stenograma dezvăluită de Wikileaks şi înfioraţi-vă!
sursa si foto: http://trenduri.blogspot.ro/2016/04/fmi-unealta-imbecilitatii.html
///////////////////////////////////////
ROMÂNIA DEFRIȘATĂ! ȚARA NOASTRĂ pierde 3 HECTARE de PĂDURE PE ORĂ\\
România pierde 3 hectare de pădure pe oră, 62 de cazuri de tăieri ilegale înregistrându-se în fiecare zi, relevă cel mai nou raport Greenpeace România, care a monitorizat, pe baza datelor autorităţilor, defrişările ilegale în perioada 2013 -2014.
Potrivit cercetării Greenpeace, în perioada analizată au fost înregistrate 45.509 de cazuri de tăieri ilegale de pădure, echivalentul unei medii de 62 de cazuri/zi, în creştere de la 30 de cazuri/zi consemnate între anii 2009-2011, respectiv 50 de cazuri/zi, la nivelul anului 2012. Autorităţile au identificat, astfel, la nivel naţional, o cantitate de 1.011.892 metri cubi, asociată acestor cazuri de tăieri ilegale, adică 22 metri cubi/caz, de peste două ori mai mult decât în intervalul 2009-2011(452.842 metri cubi).
Tăierile ilegale de pădure din România din intervalul 2013-2014 au dus la prejudiciu de aproximativ 52,1 milioane de euro (230.937.047 lei).
Judeţele care au înregistrat cel mai mare număr de cazuri de tăieri ilegale sunt: Argeş (5.851 cazuri, 12,85% din totalul cazurilor la nivel naţional), Bacău (3.538 cazuri, 7,77%) şi Mureş (3.351 cazuri, 7,36%). De altfel, judeţul Argeş a înregistrat cel mai mare număr de cazuri de tăieri ilegale identificate de către autorităţi şi în perioada 2009-2011, respectiv 6.458 de cazuri.
Per total însă, Transilvania este principala sursă de lemn pentru tăierile ilegale, aproape 80% din totalul prejudiciului creat în România, în perioada 2013-214, fiind din Cluj, Alba şi Maramureş. „La nivelul celor 3 judeţe (Cluj, Alba şi Maramureş) se înregistrează 78% din volumul de lemn tăiat ilegal la nivel naţional în perioada 2013-2014, judeţul Cluj înregistrând 37% din volumul total, Alba 23% şi Maramureş 18%. Acest lucru indică necesitatea dezvoltării şi implementării de către autorităţi a unor măsuri suplimentare de control şi prevenire a tăierilor ilegale”, se arată în raport.
„Subliniem faptul că aceste date nu oferă o imagine completă asupra amplorii reale a fenomenului tăierilor ilegale la nivelul întregii ţări, de vreme ce rapoartele guvernamentale indică o medie de 8,8 milioane m3 de lemn extras ilegal anual, dar investigaţiile autorităţilor competente se referă doar la a 16-a parte din cifra mai sus menţionată”, a declarat Valentin Sălăgeanu, coordonator de campanie al Greenpeace România.
Valoarea prejudiciului: 230.937.047 lei
Valoarea totală a prejudiciului la nivel naţional, în intervalul analizat, a fost estimată de către autorităţi la 230.937.047 lei (aproximativ 52,1 milioane euro). Ca urmare a volumului mare înregistrat, judeţele Cluj, Alba şi Maramureş prezintă cele mai mari valori medii, respectiv: 70.189 lei prejudiciu/caz în Alba, 52.742 lei/caz în Cluj şi 27.227 lei/caz în Maramureş. Astfel, cele trei judeţe totalizează 79% din prejudiciul cauzat.
Pentru a înţelege mai bine cauzele tăierilor ilegale, Greenpeace România a solicitat autorităţilor informaţii suplimentare în legătură cu metodele folosite pentru identificarea tăierilor ilegale, dificultăţile întâmpinate şi modalităţile de prevenire a acestora. Analiza a fost realizată pe baza a 20 de răspunsuri primite de la Poliţie şi Garda Forestieră. 30% dintre respondenţi consideră că investigarea cazurilor este îngreunată de faptul că autorităţile sunt sesizate cu întârziere faţă de momentul efectuării faptei, iar 20% dintre aceştia au menţionat ca dificultăţi lipsa dovezilor şi imposibilitatea identificării autorilor. Potrivit concluziilor aceleiaşi cercetări calitative, 35% dintre participanţi au indicat existenţa unor reţele foarte bine organizate, care operează pe timpul nopţii, dispun de echipamente performante sau lucrează în etape.
”În legătură cu reducerea fenomenului de tăieri ilegale, acesta ar putea fi redus prin aplicarea de pedepse mai aspre (inclusiv încadrarea ca infracţiune a sustragerii de material lemnos, indiferent de cantitate — în momentul de faţă, conform legii, dacă valoarea prejudiciului este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă fapta este considerată contravenţie, nu infracţiune, şi se pedepseşte cu amendă). De asemenea, este necesară o mai bună colaborare între instituţiile cu atribuţii de control (Poliţie, Garda Forestieră, Jandarmerie) şi alocarea de personal suplimentar pentru o mai bună acoperire a fondului forestier, a zonelor izolate, dar şi în vederea organizării unui sistem permanent de pază (şi pe durata nopţii). Ar fi foarte util ca personalul cu atribuţii în constatarea şi investigarea delictelor silvice din Jandarmerie şi Poliţie să beneficieze de pregătire de specialitate. La reducerea fenomenului tăierilor ilegale poate contribui şi îmbunătăţirea Radarului Pădurilor, prin transparentizarea informaţiilor şi accesul public la amenajamentele silvice”, notează Greenpeace România.
Procentul cazurilor soluţionate, în scădere
În timp ce la nivelul anului 2013 au fost investigate 17.57, dintre care 60.97% nu au fost soluţionate până la sfârşitul anului, din cele 6.775 de cazuri rezolvate în 2013, doar 15,53% au fost soluţionate prin trimitere în judecată. În 2014, 63,58% din cele 16.541 de cazuri investigate nu au fost soluţionate. Procentul cazurilor soluţionate prin trimitere în judecată a scăzut la 9,15%.
Cel mai mare număr de cazuri soluţionate prin trimitere în judecată a fost înregistrate în judeţele Vrancea, Alba, Bacău, Neamţ, Suceava, Maramureş şi Argeş.
sursa si foto: http://infopuls.ro
///////////////////////////////////////
Mesajul unui britanic pentru români: Marile corporații conduc, guvernele doar le urmează. Aveți o ultimă șansă să LUPTAȚI pentru țara voastră !
Sir Julian Rose, un britanic provenit dintr-o veche familie de nobili, luptă astăzi pentru apărarea micilor fermieri și pentru promovarea agriculturii tradiționale și ecologice. De altfel, este unul dintre pionierii curentului, transformându încă din 1975 domeniul Hardwick – o întreagă proprietate cu tradiție în Marea Britanie – într-o fermă care produce bio.
La nivel european, Sir Julian Rose luptă astăzi împotriva curentului periculos care distruge micile afaceri agricole, care acaparează terenurile agricole ale statelor din fostul bloc socialist, potrivit agrointel.ro. În pofida tuturor presiunilor, vorbește deschis și îndeamnă fermierii și mai ales guvernele să ia atitudine în fața celor care urmăresc doar bogăția și puterea.
”Marile corporații conduc, guvernele doar le urmează. Marile corporații, lanțurile de supermarketuri, guvernele și Uniunea Europeană, toate fac parte dintr-un mare club. Și tot ceea ce vor să obțină sunt bogăție și putere. Ceea ce vreau să spun este că în Europa de Est au fost oameni naivi, care abia au intrat în UE. Pământul este ieftin. Forța de muncă este ieftină în comparație cu Vestul Europei. Și atunci ce și-au zis: Haideți, băieți, să punem mâna cât timp e acolo!”, a declarat Sir Julian Rose într-un interviu acordat echipei emisiunii ”În premieră cu Carmen Avram” de la Antena 3.
Rose a povestit un episod cutremurător privind politica dusă de UE în raport cu micii fermieri. O politică pe care a aflat-o chiar la Bruxelles, în momentul aderării Poloniei la marea familie europeană.
”Îmi aduc aminte de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Am intrat în cameră și era o doamnă care conducea ședința. Și le-am spus că eu vin din Anglia și că, în țara mea, când am aderat la UE, am început să pierdem fermierii și pământul pe care îl lucrau. Dacă aceeași politică va fi aplicată în Polonia, aproape două milioane de fermieri își vor pierde terenurile. Cum veți rezolva această problemă. Și ea mi-a spus: Eu nu cred că tu înțelegi ce înseamnă Uniunea Europeană. (…) Uniunea Europeană nu e interesată de fermele mici. Este aceeași politică aplicată peste tot”, spune britanicul.
Mesajul lui pentru români, pentru guvernul nostru, este clar: ”Aveți o comoară! Am vizitat țara voastră. Este un loc minunat. Care este acaparat de forțe cărora nu le pasă de frumusețea și bogăția peisajelor, de fermieri și de experiența lor. Aveți o ultimă șansă! Guvernul vostru să lupte pentru voi, pentru cultura și mândria voastră, pentru produsele voastre de calitate, pentru frumusețea zonelor naturale. Încercați să le controlați până nu vi se iau din mâini. Aveți o ultimă șansă să luptați pentru țara voastră înainte să vă fie luată cu totul!”.
sursa si foto: http://www.expunere.com/
///////////////////////////////////////
DR.Dumitru Constantin Dulcan – CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ E OGLINDA A CEEA CE SIMȚIM ȘI GÂNDIM!
– În “Inteligenţa materiei”, prima dvs. carte, aţi demonstrat cu argumente ştiinţifice că, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un câmp de energie şi lumină, coordonat de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu suntem singuri în univers, că Dumnezeu chiar există. V-a afectat certitudinea aceasta modul în care vă trăiţi viaţa de zi cu zi?
– Odată ce am înţeles că, de fapt, noi ne creăm propria realitate, felul în care priveam lumea s-a schimbat. Descoperirile fizicii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să colapseze undele de energie şi le transformă în particule, adică în materie. A gândi înseamnă a transforma nevăzutul în văzut. Gândul e creator, e cea mai puternică forţă din univers. Iar Dumnezeu ne-a dat puterea ca, din milioanele de realităţi posibile, care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu gândurile noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu gândurile noastre.
– Vreţi să spuneţi că ceea ce ni se întâmplă e oglinda a ceea ce gândim şi simţim?
– Exact. Când făceam cercetări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au inteligenţa lor. Şi m-am speriat. Celulele reacţionau la gândurile şi sentimentele celui în cauză. S-a făcut şi un experiment în Occident, cu un eşantion de ADN, recoltat de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă, într-un laborator. Persoana în cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu imagini minunate, care stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km distanţă, măsurătorile arătau cum spirala de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schimbate cu un film de groază, ADN-ul a început, brusc, să se restrângă, contractându-se. Aflând asta, m-a chinuit o întrebare: cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e bine? Dacă organismul nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău, nu există decât o singură mare concluzie.
Legea binelui
– Care e aceea?
– Înseamnă că universul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă pot răspunde la prima întrebare. Da, ca să fim fericiţi şi sănătoşi, nu e nevoie decât să ne construim viaţa după legea aceasta.
– Cu alte cuvinte, un stil de viaţă sănătos începe de la a gândi şi a făptui binele?
– Când comit un act contrar acestei legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc la boală. Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pentru 5, 6 ore celulele gardian ale sistemului imunitar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apărare, iar milioanele de celule moarte, viruşi şi bacterii circulă libere prin organism, se pot localiza undeva şi declanşa boala.
– Se şi spune în popor că “a murit de inimă rea”. La asta se referă oare?
– Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organismului, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favoriza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional aduce, mai devreme sau mai târziu, boala.
– Cu emoţiile nu-i de glumit. Cum ne putem proteja?
– Eu am învăţat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţeleg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favorabil sănătăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e important să rămânem conştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa celulei noastre.
Relaxare şi respiraţie
– Statisticile arată că stresul profesional e azi una din marile surse de boală. Munca în exces ameninţă să ne omoare lent.
– Dacă nu ne putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm măcar pauze de zece minute, la fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fereastră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic altceva. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odihneau mergând pe cămile. Şi eu scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic câteva tehnici de relaxare.
– Ne puteţi da şi nouă un exemplu?
– Toate tehnicile de relaxare se bazează pe respiraţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă de oxigenare a creierului. Stau câteva minute cu ochii închişi, încerc să îmi reprezint oboseala ca senzaţie la nivelul creierului şi apoi, cu fiecare expiraţie profundă, îmi imaginez că o elimin. Fiecare îşi poate crea propria lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă concentrez pe starea de bine şi cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo unde mă doare. Fac asta de câteva ori şi durerea dispare.
– Să-ţi vizualizezi boala pare o condiţie foarte importantă pentru vindecare.
– Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima fază şi i-a învăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi imagineze că distrug cancerul din corp cu un foc, cu un animal care-l mănâncă, fiecare după cum dorea. După şase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psihologice, s-a dovedit că cei care s-au vindecat erau cei optimişti, cei care credeau în Dumnezeu şi cei care erau calmi. Îndoiala este un obstacol în calea oricărui succes şi mai ales a vindecării.
“Rugăciunea – o realitate fizică”
– Aţi amintit de Dumnezeu. Credinţa e şi ea parte din ecuaţia stării de bine?
– Rugăciunea e o realitate fizică, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu însumi asta, de nenumărate ori, şi am rămas înfiorat văzând că poţi obţine un răspuns. Prin rugăciune, realitatea din jur se transfigurează, aducem la noi lumina din univers. Există cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care, la 54 de ani, a făcut o meningoencefalită bacteriană gravă. A stat o săptămână în comă, timp în care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. După ce şi-a revenit, a spus că în tot timpul cât era în comă a văzut în jurul lui siluete umane care păreau să stea în genunchi şi de la care veneau spre el valuri de energie. Rugăciunile altora l-au vindecat. Dar şi propriile noastre rugăciuni ne ajută. Credinţa mobilizează, în mod cert, întreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus “credinţa ta te-a vindecat” ?
– Nutriţioniştii pun şi ei pe listă o condiţie a sănătăţii: ce, cum şi cât mâncăm. Ţineţi cont de ea?
– Eu respect o regulă care se ştie încă de la Hipocrat: să mănânci fără să satisfaci complet senzaţia de foame! Adipocitele aşteaptă semnalul că te-ai săturat ca să-şi extragă din alimente grăsimea. Dacă nu te saturi, nu te îngraşi. Studii de ultimă oră arată că lungimea telomerilor de la extremităţile cromozomilor, de care depinde durata vieţii, e influenţată favorabil de alimentaţia cu puţine calorii. Mănânc legume, icre de peşte, iaurt, lapte de soia, pe care îl beau dimineaţa, cu cereale integrale, mazăre, linte. Mănânc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez, nu consum zahăr. Şi am grijă să ţin, din când în când, câte o zi de post, în care beau doar ceaiuri şi las organismul să se refacă. Dar, înainte de orice, am grijă să nu mă aşez niciodată la masă supărat. Masa ar trebui să fie o sărbătoare, să fie prilej de bucurie alături de ceilalţi. Sigur că azi nu ne mai potrivim toţi la masă, dar atunci când preparăm ceva de mâncare, s-o facem cu drag. Gândurile gospodinei trec şi-n bucatele pe care le găteşte.
– Din tot ce aţi spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la îndemână.
– Aşa e. Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne îmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de speranţă. Să fim perseverenţi cu pasiunile noastre, să ne antrenăm intelectual şi să ne ferim de rutină. Să facem constant schimbări în viaţa noastră. Şi să nu uităm că trebuie să păstrăm în permanenţă un echilibru între energia consumată prin efort şi energia obţinută prin odihnă şi activităţi care ne fortifică. Gândurile rele ne iau din viaţă, bucuriile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem nevoie de ea ca de pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putem avea decât în imagina.
sursa si foto: https://kristinekristina.blogspot.ro/
///////////////////////////////////////
10 MITURI DESPRE ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ DEMONTATE ÎNTR-UN MINUT
de James Corbett
Mitul 1. Pământul se încălzește!
Care este perioada de timp luată ca referință? 16 ani? 2000 de ani? 10.000 de ani? 420.000 de ani? 65 de milioane de ani?
(Răspuns: niciunul dintre cele de mai sus)
Mitul 2. Anul acesta a fost cel mai călduros din istorie!
Lucrul acesta s-a întâmplat după sau înainte ca NASA și NOAA să modifice informațiile istorice despre temperaturile înregistrate de-a lungul timpul pentru a arăta că ultimii ani sunt mai călduroși?
Mitul 3. 97% dintre oamenii de știință sunt de acord în privința încălzirii globale?
Vreți să spuneți 97% din cei 77 de oameni de știință într-un sondaj online neștiințific?
Mitul 4. Nivelul mărilor este în creștere!
Da…cu o medie de 17 cm pe secol.
Mitul 5. Uraganele s-au înmulțit!
Uraganele care au lovit teritoriul american sunt la cea mai scăzută intensitate din ultimul secol. (Bonus: Energia Acumulată a Cicloanelor este la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani.)
Mitul 6. Dar…urșii polari!
Populația de urși polari a crescut de cinci ori în ultimii 60 de ani iar USGS admite că numărul lor se apropie de „maxime istorice”.
Mitul 7. „Climategate” a fost publicitate și a fost demontat.
Un organism britanic independent (The UK Information Commissioner) a descoperit că oamenii de știință implicați în scandal au încălcat legea prin ascunderea unor informații față de public.
Mitul 8. Modelele prezic o creștere a temperaturii de peste 2 grade în acest secol.
Și aceleași modele au supraestimat încălzirea cu 400% în ultimii 15 ani.
Mitul 9. Vremea nu este climă.
De fapt, este. Și asta este adevărat și când este cald afară.
Mitul 10. Scepticismul legat de încălzirea globală este o conspirație foarte bine
finanțată.
De fapt, exact contrariul. Industria încălzirii globale a produs peste 140 de miliarde de dolari în fonduri guvernamentale, o piață de certificate verzi de 315 miliarde și este așteptată să genereze încă 10 trilioane de investiții guvernamentale în deceniile următoare.
Articol tradus din engleză de la https://www.corbettreport.com/10-climate-myths-debunked-in-60-seconds/
Cartea „Ghidul Incorect despre încălzirea globală” de Christopher Horner a apărut la Editura Contra Mundum și poate fi comandată de pe siteul editurii.
https://contramundum.ro/2021/01/05/10-mituri-despre-incalzirea-globala-demontate-intr-un-minut-2/
////////////////////////////////////////
-
HILLARY ȘI STÂNGA RELIGIOASĂ
de Murray Rothbard
Mă tot preocupă de ceva vreme gândul că principala problemă culturală și politică a vremurilor noastre nu este „umanismul secular”. Secularismului îi lipsește complet fanatismul, energia demonică, impulsul continuu și permanent de a controla și remodela cultura și societatea noastră, adică tocmai caracteristicile stângii din ultimele două secole. Din acest motiv nu cred că opoziția noastră ar trebui să fie îndreptată împotriva secularismului.
În mod logic, te-ai aștepta ca un umanist secular să fie un sceptic liniștit, gata să se adapteze la aproape orice stare de lucruri. David Hume, de pildă, un dezastru filosofic dar nevinovat în probleme sociale și politice, pare a fi candidatul tipic. Cu greu ai vedea în el o amenințare culturală și politică.
Nu. Semnul distinctiv și determinarea fanatică a stângii din ultimele secole au fost puse în slujba realizării, cât mai repede posibil, a versiunii proprii, egalitariste și colectiviste, a Împărăției lui Dumnezeu pe Pământ. Pe scurt, această mișcare cu adevărat monstruoasă este ceea ce am putea numi „stânga-post-chiliastă”. Este mesianică și post-chiliastă deoarece Omul, nu Hristos sau Providența, este așteptat să aducă Împărația lui Dumnezeu pe Pământ, „Kingdom of God on Earth”(KGE). În această vesiune KGE este egalitaristă și colectivistă, proprietatea privată eliminată și lumea condusă de o avangardă sau cadre de Sfinți, ceea ce o face să fie o mișcare de stânga.
În anii ‘20 ai sec XIX, bisericile protestante din SUA au fost invadate de un val de fanatici post-chiliaști hotărâți să impună la nivel local, statal și federal, și chiar în întreaga lumea, propria lor versiune de teocrație KGE.
Un grup etnocultural „yankeu” cu origini în New England a migrat și s-a așezat în zonele de nord ale New Yorkului și ale statelor din Vestul Mijlociu. Yankeii era mânați de convingerea fanatică că ei nu se pot mântui dacă nu fac tot ce le stă în putință pentru a le maximiza șansele de mântuire ale celorlalți. Ceea ce însemna, printre altele, să-și cheltuiască energia pentru a institui societatea fără păcat a KGE. Aceste noi biserici protestante majoritare erau întotdeauna etatiste, dar principala lor obsesie în primele decenii era eliminarea „păcatului”, păcatul fiind definit în linii generale ca orice formă de amuzament. Spre sfârșitul secolului XIX, totuși, chiliaștii stângiști au început să fie interesați de colectivismul economic, iar preocupările strict teologice și hristologice au dispărut treptat, culminând cu mișcarea explicit socialistă Evanghelia Socială prezentă în toate bisericile protestante.
Deși fiecare din denominațiunile protesante yankee era infectată și dominată de chiliaștii stângiști, această erezie a triumfat aproape total în Biserica Metodistă.
Și astfel ajungem la iubitul nostru prim cuplu. Am menționat deja că Slick Willie (Bill Clinton – n.trad.), atunci când s-a adresat unei congregații de culoare din Maryland, în numele poruncii lui Dumnezeu de a trece legea criminalității, le-a spus într-un mod revelatoriu celor adunați acolo că țelul său ca „pastor” este să aducă „Împărația lui Dumnezeu pe pământ”. Ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă în toată țara. Din nefericire, pentru un public american cu o cunoaștere precară a istoriei sau a teologiei, afirmația extraordinară a lui Clinton a trecut neobservată. Dar, după cum știm cu toții, Hillary, și nu Slick Willie, este ideologul hardcore de la Casa Albă.
Agenda teologică a lui Hillary a fost dezvăluită recent cu perspicacitate de un un cunoscător, chiar dacă un admirator liberal: Kenneth L. Woodward, editorul pe teme de religie al Newsweek. (Kenneth L. Woodward, „Soulful Matters,” Newsweek (Oct. 31, 1994) pp. 23–25.) Într-un interviu lung și exclusiv cu Hillary, Woodard ne spune că Lady Macbeth a noastră se consideră „o metodistă de modă veche”. Afirmația lui Hillary nu este atât de absurdă pe cât pare la prima vedere.
Hillary Rodham s-a născut în partea de nord a statului yankeu Illinos, în suburbia Park Ridge din Chicago. Bunicii ei i-au spus povești despre metodismul lor de la începutul secolului XIX din Anglia, când nu erau despărțiți de prea multe generații de întemeietorul metodismului, John Wesley. Familia lui Hillary era compusă din metodiști pioși, și însăși Hillary a făcut cunoștință cu Evanghelia Socială prin intermediul Reverendului Donald Jones, pe atunci un tânăr pastor în Prima Biserica Metodistă Unită Park Ridge.
Sunt convins că am fost cu toți foarte fericiți să aflăm cum a debutat Hillary în misiunea ei de „reformă socială”. După cum remarca afectuos Woodward, Pastorul Jones „le-a dezvoltat conștiința socială studenților săi privilegiați din suburbii ducându-i în vizite la copii muncitorilor imigranți.” Cel mai important pasaj din articolul lui Woodward este explicația sa pentru importanța metodismului în spectrul protestantismului american: „mai mult decât alți protestanți, metodiștii sunt îmbibați cu evanghelia socială de la începutul secolului, care susține că ei sunt cei destinați să construiască Împărăția lui Dumnezeu pe pământ.” Mai sunt necesare doar câteva tușe pentru a completa tabloul. Pastorul Jones, un invitat frecvent la Casa Albă, dar care măcar pare că are un simț al umorului și o viziune care îi lipsește complet arogantei și prezumțioasei Hillary, o spune astfel: Chiar azi „când Hillary vorbește sună ca și cum ar ține o lecție duminica în cadrul Bisericii Metodiste. Hillary vede lumea prin lentile metodiste. Iar noi metodiștii știm ce este bine pentru tine”. Acum evident și bineînțeles că aici este vorba de intenția lui Hillary de a se „reinventa” pe sine, adică, să creeze o falsă imagine dublă, mai puțin amenințătoare pentru publicul american înfuriat. Și sigur că evangheliștii sociali de la sfârșitul secolului XIX ar fi îngroziți de stânga clintoniană, multi-gen, condomaniacală, fără să mai spunem ceva de sărmanul John Wesley care se răsucește agitat în mormântul său britanic de sec XVIII. Dar există cu siguranță o legătură directă între evangheliștii sociali metodiști de sec XIX și Sf. Hillary și monstruoasa stângă clintoniană. Amestecați în „metodismul de modă veche” câteva doze generoase de marxim, nouă stângă, panteism păgân New Age, și revoluții multiculturale și sexuale, amestecați brusc, și veți obține oroarea contemporană de care toți ne lovim, și care încearcă să ne dea peste cap viețile noastre. Pe scurt, ne confruntăm cu Vrăjitoarea cea rea de la Casa Albă, indiferent ce coafură sau personaj va întruchipa săptămâna viitoare.
Traducere din engleză după articolul apărut în luna decembrie, anul 1994, în Rothbard-RockMwell Report.
///////////////////////////////////////
CUM A FOST POSIBIL HITLER?
de Max Picard
În cursul unei excursii în Germania, în 1932, liderul unui influent partid politic m-a chemat să mă întrebe cum de a fost posibilă ascensiunea lui Hitler și cum de și-a câștigat atât de mulți adepți. I-am arătat o revistă și l-am rugat să se uite la ea. Pe pagina întâi era o dansatoare pe jumătate dezbrăcată; pe pagina doi, erau soldați care exersau cu mitralierele, iar mai jos era arătat un om de știință în laboratorul său; pe pagina trei era prezentată evoluția bicicletei de la mijlocul secolului al XIX-lea până în prezent, iar lângă acest material era tipărită o poezie chinezească; pagina următoare era împărțită între gimnastica ritmică a unor muncitori aflați în pauză și tehnica de scriere cu funii strânse la un loc a unui trib din America de Sud; pe pagina opusă, era înfățișat senatorul cutare la reședința de vară.
Astfel vede omul modern realitatea exterioară. Atrage spre el în mod haotic și fără niciun fel de aderență toate lucrurile, ceea ce dovedește că viața lui interioară este un haos fără niciun fel de coeziune. Omul modern nu se mai raportează la lucrurile din lumea exterioară ca având o existență solidă, iar în mintea sa lucrurile nu se mai imprimă în mintea sa individual; omul nu se mai apucă nici de un lucru specific printr-un act specific: omul modern cu viața sa haotică are drept corespondent o lume exterioară haotică care se învârte ca un vârtej spre el. Ceea ce vine nu mai este analizat, este de ajuns că mai vine până la urmă ceva. Pe această neliniște sufletească se poate suprapune orice sau oricine. Chiar și Adolf Hitler. Ajunge în sufletul omului fără ca acesta să își dea seama cum a ajuns acolo. Din acel punct nu mai contează victima ci abilitatea lui Adolf Hitler: dacă va trece pe acolo pasager sau se va înstăpâni.
Fragmentarea revistei, însă, pare de modă veche, aproape artizanală, prin comparație cu radioul. La radio, chestiunea fragmentării a devenit mecanizată
6 A.M. exerciții fizice; 6:10 A.M. muzică înregistrată; 7 A.M. știri; 8 A.M. cursul de alfabetul Morse; 9 A.M. predica de dimineața; 9:30 A.M. „În satele lacustre”; 10 A.M. sonata pentru flaut și pian de Beethoven; 10:30 A.M. lecția de agricultură; 10:45 A.M. știri externe; 11 A.M. Uvertura operei „Rienzi‟ (de Wagner)— și tot așa până la cursul de spaniolă de la ora 10:10 P.M. și ora de jazz de la 10:30 P.M.
Această lume a radioului nu este doar fragmentată, ci produce fragmentare: prezintă toate lucrurile în așa fel încât de la bun început nu pot să stea împreună și astfel ele sunt uitate una câte una chiar înainte de a dispărea. De la bun început sunt învăluite într-o negură a uitării. Această lume exterioară presupune că mintea omului nu mai este capabilă să perceapă lucrurile acestei lumi în niciun context –așa cum sunt ele, cum dăinuie și cum se leagă unele de alte în natura lor – mai degrabă lucrează în special spre o discontinuitate internă, către fragmentarea omului, și astfel funcționează.
Nu mai există o lume exterioară care să fie percepută pentru că este o harababură. În același fel, nu mai există în om o minte care să perceapă cu claritate, deoarece lumea sa interioară este, de asemenea, o harababură. Drept urmare, omul nu se mai apropie de lucruri printr-un act de voință, nu mai alege obiectele din lumea exterioară și nu le mai analizează. Lumea a devenit fluidă. Obiecte fragmentate trec pe lângă un om fragmentat. Nu mai contează ce trece, contează doar să treacă ceva. În această formulă se poate strecura orice, inclusiv Adolf Hitler, iar lumea preferă ca măcar el, Adolf Hitler, să apară, față de situația în care nu apare nimic. „Heil” el! Nu doar că merge împreună cu harababura, dar în același timp veghează ca marșul harababurii să nu se oprească. Mecanizează fluxul evenimentelor și lucrurilor într-o manieră industrială și o face mai bine decât oricine altcineva.
„Marele Oraș” este expresia fragmentării ca atare. În el, fragmentarul a devenit piatră, ba mai mult ciment. Casele aliniate sunt întrerupte constant de automobilele, autobuzele și tramvaiele în mișcare, care secționează totul precum mașinile. Figurile umane apar ca și cum s-ar dizolva în niște pete indistincte, mergând înainte și înapoi între pereții caselor și ai străzilor de parcă ar fi niște pioni ai unor puteri malefice. Cerul însuși pare și mai îndepărtat de pământ decât în alte părți, dar chiar și el și-a pierdut continuitatea cu sine, deoarece este continuu tăiat de avioane ascuțite.
Din această harababură externă, Adolf Hitler se poate strecura cu ușurință în harababura internă. În această fărâmițare se poate arăta pe sine lângă orice deoarece se poate potrivi cu orice: așa cum era el, se încadra în orice lume fragmentată.
Și după cum s-a arătat pe sine în această harababură, a devenit mai distinct decât alte părți ale haosului. Oamenii s-au obișnuit cu el și l-au acceptat așa cum cineva acceptă o pastă de dinți care apare mereu și mereu în haosul paginilor de publicitate. În curând a părut că este singura realitate dintr-o lume unde orice lucru se manifestă doar o clipă, pentru ca apoi să dispară imediat.
Sorel credea că într-o democrație modernă este posibil ca o mână de oameni să uzurpe puterea și să instaureze o dictatură. Este adevărat. Dar acest lucru este posibil doar pentru că în zilele noastre toată lume merge care-ncotro și astfel cineva poate să pună mâna pe putere fără să-și dea seama, în timp ce alții își vor da seama de ce s-a întâmplat cu atât mai puțin. Nu trebuie un efort deosebit pentru a pune mâna pe putere. Nu trebuie luptat pentru instrumentele puterii. Ele sunt apucate așa cum apuci orice lucru în haosul spre care aluneci. Este doar un accident că acest lucru trebuie să se întâmplă în domeniul politicii. În această lume a momentului și fragmentării, orice alt lucru ar putea fi apucat în locul politicii și al dictaturii. Aici, așadar, nu există o istorie a preluării puterii. Nu contează nicio istorie, nicio teorie, cu excepția doctrinei haosului.
Hitler nu a avut nevoie să cucerească ceva, deoarece totul era deja pregătit pentru el prin structura discontinuității, prin fragmentarea generală. Pe cale de consecință, un asemenea dictator încearcă să se compenseze impostura din Mein Kempf, care nu era deloc necesară pentru preluarea puterii: acum că a are puterea, încearcă prin toate gesturile sale, cu tot zgomotul asurzitor al puterii, prin violență și crimă să demonstreze că este dictator prin propria voință și nu printr-o întâmplare a haosului.
Doar într-o lume a discontinuității totale ar fi putut o nulitate ca Hitler să devină Fuhrer, deoarece doar într-o astfel de lume comparația a ieșit din uz. Era doar Hitler, nulitatea, în fața ochilor tuturor, iar în această lume instabilă în care totul se schimbă în fiecare moment, oamenii se bucurau că măcar singura nulitate, Hitler, rămânea stabil în fața ochilor. O lume ordonată și ierarhică ar fi așezat imediat nulitatea, pe Hitler, în lipsă de însemnătate. Nu ar fi fost observat. Hitler a fost excrementul unei lumi demonice; o lume a adevărului, prin ordinea ei, l-ar fi dat la o parte.
https://contramundum.ro/2021/01/15/cum-a-fost-posibil-hitler/
////////////////////////////////////////
CARACATIȚA BIG TECH ȘTRANGULEAZĂ AMERICA, de Victor Davis Hanson
Big Tech, alimentată de Wall Street, de politicieni extremiști de stânga și de mass media progresistă s-a transformat într-o caracatiță decisă să distrugă libertatea de exprimare în America.
La două zile după alegerile din 2020, Kathy Griffin a repostat în mod sfidător pe Twitter celebra poză cu ea ținând ceva ce semăna cu capul însângerat al unui Donald Trump decapitat. Recent, anul trecut, Ayatollah-ul Ali Khamenei, conducătorul suprem al Iranului a postat pe Twitter o chemare către followerii lui de a distruge Israelul. Ambele postări au trecut de regulile cenzurii celor douăzeci și ceva de judecători din San Francisco ai Twitter.
Din contra, Trump a fost interzis pe viață de pe Twitter și blocat indefinit de pe Facebook. Twitter a declarat că îl exclude pe Trump „datorită riscului unor noi incitări la violență”.
Președintele a cerut miilor de fani să facă o adunare masivă în Washington D.C. pentru a protesta față de rezultatele alegerilor. Anumite grupuri s-au separat de masa protestatarilor. Unii au atacat holurile Congresului. Platformele de social-media l-au „anulat” pe Trump după ce i-a sfătuit pe adepții lui să meargă și să protesteze la Capitoliul Statelor Unite deși „în mod pașnic și patriotic”, unde a urmat haosul.
După atac – și după ce Democrații au câștigat președinția, au menținut Congresul și au luat și Senatul amenințând totodată și să reformeze Curtea Supremă (adăugând noi membri peste numărul de nouă) – o furie a explodat împotriva lui Trump. Furia a inclus și interzicerea lui Trump și a unor suporteri pe rețelele de social media.
Mii de utilizatori speriați s-au retras pe site-uri mai conservatoare precum Parler. Dar aproape la unison, Google, Apple și Amazon au eliminat Parler de pe platformele lor.
Senatorului Josh Hawley din Missouri urma să-i apară o carte – o chemare la impunerea unor restricții monopolurilor Big Tech – i-a fost abrupt anulată de editura Simon&Schuster. Crima lui Hawley a fost se pare persistența lui donquijotescă de a chestiona autenticitatea alegerilor din 2020.
Care sunt noile standarde care duc la anularea unei cărți sau a unui cont de social-media?
La urma urmei, cartea lui Vicky Osterweil, În apărarea jafului, o justificare a furtului și a distrugerii proprietății a apărut vara trecută în iureșul răzmerițelor Antifa și BLM. Autorul a apărut chiar pe Radioul Public Național într-un interviu foarte înțelegător. Sau este Madonna interzisă pe rețelele de social-media? Puțin după inaugurarea Președintelui din 2017, ea și-a exprimat dorința de a arunca în aer Casa Albă cu Trump și familia lui înăuntru.
Este rapperul Raz Simone care purta un AK-47 pe umăr interzis de pe rețele? El a ocupat o bucată din centrul orașului Seattle și a declarat-o zonă autonomă. Săptămâni întregi, gărzile lor armate au stăpânit o parte a orașului fără să se îngrijoreze de poliție. Au existat cel puțin patru împușcături și doi morți în afară sau lângă „regatul” lui Simon. Nu a fost nici inculpat, nici de-platformat de pe media socială. Versurile cântecului lui „Shoot Everyone” (Trage în toți) sunt pline de defăimare rasială, stereotipuri și aluzii la violență. Cântecul e postat pe Youtube și Simone se bucură în continuare de o amplă prezență socială.
Deci de ce continuă Big Tech, mass-media, industria publicațiilor, o parte a corporațiilor și un număr în creștere de campus-uri să cenzureze anumite exprimări libere?
De ce facem liste negre, cenzurăm și anulăm acum mii de oameni? E adevărat, Trump le-a oferit un pretext când unii suporteri huligani au vandalizat Capitoliul. Dar motivul real este că stânga abia aștepta de multă vreme să limiteze dreptul la liberă exprimare a celor care i se opun. Săptămâna trecută a oferit membrilor stângii doar genul de criză perfectă pe care sunt hotărâți să nu o irosească.
Cu un Trump învins și în drum spre ieșire, și cu controlul lor total asupra levierelor guvernării, stânga a decis abrupt să își regleze toate vechile ei conturi. Scopul lor nu a fost doar să umilească oponenții ci să limiteze posibilitatea acestora de a se organiza împotriva lor.
Democrații au aplaudat cenzura. Și de ce nu? În câteva săptămâni probabil că vor încerca să abolească instituția „filibuster” (o procedură legislativă care împiedică folosirea discreționară a majorității parlamentare – n.r.) în Senat. În mod revoluționar ei vor încerca să admită noi state în Uniune (Washington și Porto Rico), să numească noi judecători în Curtea Supremă (peste numărul clasic de nouă) și să elimine Colegiul electorat – toate mișcări proiectate să emasculeze opoziția conservatoare.
Acum un secol, petrolul, căile ferate, telegraful și industriile energetice au creat uriașe monopoluri. Ei au instituit carteluri integrate vertical. Și și-au folosit profiturile uriașe cheltuind cu daruri pentru politicieni, pentru a controla informația și a distruge concurența. Unii au asemănat aceste uriașe trusturi cu niște caracatițe ale căror tentacule ștrangulau libertatea. În reacție, muncitori și fermieri furioși, jurnaliști și romancieri demascau corupția iar politicieni populiști sau progresiști au impus legi antitrust. și astfel au spart monopolurile.
Azi, din contra, politicienii progresiști, Wall Street-ul, mass-media, universitatea, Hollywood și lumea sportului sunt cu toții de partea cartelurilor tehnice mega-bogate. Parteneriatul cu Big Tech este atât util politic cât și lucrativ financiar. Deci valorile monopolurilor petroliere și fevoriare ale secolului XIX au revenit. Dar azi ele sunt aliate cu totalitarismul orwellian „1984” al stângii secolului XX. Și sunt în plus mișcate de accesul instantaneu al internetului secolului XXI. De data aceasta nu vor mai exista jurnaliști de investigație liberi și procurori federali care să aducă în justiție trusturile în fața legilor antitrust. Ei sunt în aceeași ligă, sau chiar cumpărați de noua caracatiță electronică. Iar tentaculele acesteia ștrangulează gândurile și vorbirea unei Americi din ce în ce mai puțin libere.
https://contramundum.ro/2021/01/23/caracatita-big-tech-stranguleaza-america/
///////////////////////////////////////
ATEISMUL ȘTIINȚIFIC
de David Berlinski
La puțin timp după ce cosmonautul rus Yuri Gagarin a ajuns pentru prima oară în spațiu, au început să circule zvonuri legate de instrucțiunile primite din partea Biroului Politic. Uită-te bine prin jur, i-au spus astronautului. Instruit cum trebuie, Gagarin s-a uitat prin jur. Când s-a întors pe pământ fără să vadă fața lui Dumnezeu, satisfacția în cercurile înalte a fost considerabilă.
Comisarii au părăsit scena, așa că locul lor a fost luat de comunitatea științifică. Richard Dawkins, Daniel Dennett, Stephen Weinberg, Vic Stenger, Sam Harris și, cel mai recent, matematicianul John Paulos, s-au uitat și ei primprejur: nu au văzut nimic. Nimeni nu ar fi putut vedea mai puțin.
Este curios că atât de mulți oameni de știință sunt atei. Marii oamenii de știință, Copernic, Kepler, Galileo, Newton, Clerk Maxwell, Albert Einstein, erau fie credincioși fie aveau o sensibilitate religioasă.
Formidabilul fizician Steven Weinberg a recunoscut măcar că așa stăteau lucrurile în privința marilor oameni de știință. Dar noi știm mai bine, pentru că știm mai multe, a insistat el.
Ceea ce ne aduce la o întrebare evidentă: ce anume au aflat oamenii de știință ca să ne convingă pe noi că ei știu mai bine? Presupun că nu este chimia sărurilor cu bor care a înlăturat orice dubiu.
Există cosmologia cuantică, bănuiesc, o disciplină în care misterele mecanicii cuantice sunt puse la treabă pentru a răspunde la întrebarea cum a apărut universul sau dacă a apărut la urma urmei. Acesta este subiectul făcut celebru de Stephen Hawking în cartea sa „O scurtă istorie a timpului”. Este un efort strălucitor în incoerența sa. Puse în parale, istoria creației din Geneză și istoria oferită de Hawking, nu știu să fie vreun om rezonabil care ar avea ezitări în a alege între cele două.
Apoi este teoria darwinistă a evoluției. Potrivit lui Richard Dawkins, Darwin este cel care a făcut posibil să fii un intelectual ateist împlinit.
Mai degrabă s-ar putea spune contrariul. Ateismul este cel care a făcut posibil să fii un intelectual darwinist împlinit.
În documentarul „Expelled”, unul dintre curioasele exerciții în care oamenii de știință, cel puțin, spun ceea ce gândesc cu adevărat, Ben Stein intervievează un număr de biologi darwiniști gata să ocolească dovezile când este posibil sau să le ignore când nu este posibil. Plin de sine, Dawkins apare la finalul filmului.
Cum a apărut viața pe pământ?
Întrebarea este foarte dificilă, recunoaște Dawkins.
Poate că semințele vieții au fost trimise aici din spațiul îndepărtat?
Ar fi putut.
Sau de o inteligență mult superioară?
Ei bine, da.
Întrebările și răspunsurile curg în cascadă, dar în final Stein nu mai spune nimic. Nu exisită nici o absurditate pe care Dawkins nu este gata să o susțină cât timp poate evita o implicație transcedentală.
Dincolo de cosmologia cuantică și biologia darwinistă – de orbi și de șchiopi – există aura solemnă metafizic a științei însăși. Tocmai la această aură apelează cu reverență atât de mulți oameni de știință. Filosoful John Searle a văzut această aură. „Universul este format din materie și sisteme definite de relații cauzale”, a scris el.
Așa e oare? Dacă e așa, atunci Dumnezeu nu poate fi mai mult decât un alt obiect material, o clasă care include stelele, steluțele, solitoni. Dacă nu, ce motiv am avea să presupunem că Dumnezeu nu ar putea exista?
Nu am avem niciun fel de motiv. Dacă nici științele, nici aura lor nu au demonstrat vreo concluzie relevantă despre existența lui Dumnezeu, de ce este atunci ateismul apreciat în rândul oamenilor de știință?
Nu este nevoie de vreun efort analitic rafinat pentru a vedea de ce era musai pentru comisarii sovietici să se considere ateiști. Nu erau dispuși să tolereze o putere mai mare decât a lor. Cine știe ce năzbâtii ar putea gândi cetățenii sovietici dacă și-ar da seama că Biroul Politic nu este la urma urmei infailibil?
Pe aceeași logică, nu este nevoie de un efort analitic deosebit pentru a înțelege de ce comunitatea științifică găsește ateismul atât de atractiv ca doctrină. Într-un moment în care indivizi altfel respectabili sunt înclinați să creadă că o mare parte din știință seamănă a șarlatanie, este firesc ca oamenii de știință să sugereze agresiv că nimeni nu are o putere mai mare decât ei.
Traducere din engleză de la https://pjmedia.com/blog/the-scientific-embrace-of-atheism/
///////////////////////////////////////
EXCLUSIV. Prof Gh Buzatu: JOCUL CU DESTINUL ROMÂNEI: 23 AUGUST 1944 (2). O lovitură de stat fatală pentru destinul României
JOCUL CU DESTINUL ROMÂNEI: 23 AUGUST 1944 (2)[1], de Gh. Buzatu
Vedeti si: EXCLUSIV. Prof Gh Buzatu: 23 AUGUST 1944: JOCUL CU DESTINUL ROMÂNIEI (1). Însemnările din celulă ale Mareşalului Ion Antonescu din seara de 23 august 1944. DOCUMENT OLOGRAF »
În urmă cu mai multe decenii, un cunoscut gânditor politic aprecia, de loc fără îndreptăţire, că mult mai imprevizibil decât viitorul este trecutul! Este, mai mult decât o concluzie, o constatare de actualitate, valabilă pentru nefericitul veac al XX-lea. Nu numaidecât, desigur, pentru regimurile totalitare, dar şi pentru condiţiile celor mai nobile democraţii. Căci, în adevăr, după dispariţia “eroilor” unor întâmplări majore ori mărunte, câte “istorii” n-au fost – nu numaidecât denaturate – ci rescrise, regândite, redimensionate? A fost, cum am precizat deja, şi cazul actului de la 23 august 1944, care a prezentat, din prima clipă şi pentru toată lumea, amprentele unei clasice lovituri de stat, fatale pentru rolul României în Războiul Mondial din 1939-1945 şi pentru destinul ei în deceniile următoare.
La 23 august 1944 cel puţin 30 de persoane şi personalităţi au fost angrenate, complotişti şi victimele lor, în declanşarea loviturii de stat. Să-i reamintim, mai întâi, pe cei aflaţi, la 23 august şi în noaptea de 23/24 august 1944, chiar în zona epicentrului evenimentelor: Bucureşti – Palatul Regal din Calea Victoriei.
Majoritatea copleşitoare a celor în cauză, după arestarea lui Ion şi Mihai Antonescu şi a unor dintre colaboratorii lor principali, şi-au consemnat impresiile pe marginea Zilei Z şi a Orei H – 23 august 1944, ora 17. Aşa precum au făcut-o: colonelul Emilian Ionescu[2], adjutantul regal de serviciu; maiorul Anton Dumitrescu[3], adjunctul comandantul Batalionului de Gardă de la Palat şi şeful echipei de militari destinată să-i aresteze pe Antoneşti; sergentul Dinu Cojocaru şi plutonierii D. Bâlă şi D. Rusu[4], cu toţii membri ai “echipei” Dumitrescu; Mircea Ionniţiu[5] şi Ioan de Mocsonyi-Styrcea[6], secretarul particular al Regelui Mihai şi, respectiv, fostul mareşal al Curţii Regale, unul dintre intimii Suveranului; Grigore Niculescu-Buzeşti, şeful Direcţiei Cabinetului Ministrului şi Cifrului din Ministerul Regal al Afacerilor Străine al României, şi adjunctul său, Victor Rădulescu-Pogoneanu[7], Camilian Demetrescu[8], din acelaşi mediu; căpitanul Gh. Teodorescu[9], comandantul companiei I a Batalionului de Gardă Regală; generalii Aurel Aldea[10] şi Gh. Mihail[11], din grupul militarilor apropiaţi Regelui şi ostracizaţi sub Antonescu; colonelul D. Dămăceanu[12], şeful Statului Major al Comandamentului Militar al Capitalei (C.M.C.); Gh. Ionescu-Bălăceanu[13], şeful Cancelariei Palatului; Lucreţiu Pătrăşcanu[14] şi Emil Bodnăraş[15], reprezentanţii conducerii PCR; Ilie Dinuţ[16], membru al “echipei” Bodnăraş, care i-a preluat pe Antoneşti de la Palat şi a asigurat paza lor între 24 şi 31 august 1944 în cartierul Vatra Luminoasă; lt. col. Ştefan Niculescu[17], cel care a plecat de la Palat în zorii zilei de 24 august 1944 cu destinaţia Turcia însoţindu-i pe agenţii britanici A. G. de Chastelain[18] şi Ivor Porter[19]; şi, desigur, Regele Mihai I[20], Mareşalul Ion Antonescu[21], Conducătorul Statului şi şeful guvernului, Mihai Antonescu[22], vicepreşedintele guvernului si ministrul Afacerilor Străine, şi generalul Constantin Sănătescu[23], Mareşalul Palatului, noul prim-ministru după înlăturarea Mareşalului, toţi aceştia din urmă fiind aceiaşi care s-au înfruntat în aşa-numitul “salon galben” din Casa Nouă a Palatului Regal din Calea Victoriei, în minutele decisive care au prefaţat Ora H. Nu au fost prezenţi la Palat, dar, într-un fel sau altul, i-au “asistat” pe actorii principali ori au devenit factori decizionali ce au condus la declanşarea loviturii de stat la 23 iar nu, aşa cum se stabilise iniţial, la 26 august 1944: fruntaşii politici Iuliu Maniu[24], C.I.C.(Dinu) Brătianu, istoricul Gh. I. Brătianu[25] şi C. Titel Petrescu[26]; Ion Hudiţă[27] şi Corneliu Coposu[28]; generalul Constantin D. Nicolescu[29] şi Eugen Cristescu[30], şeful în exerciţiu al Serviciului Special de Informaţii (S.S.I.); generalul C. Pantazi[31], ministru de război în guvernul antonescian; George Magherescu[32], de la Cabinetul Militar al Mareşalului; C. Agiu[33] şi Bellu Zilber[34], de la comunişti, ori generalul Iosif Teodorescu[35], şeful CMC-ului. Nu mai insistăm asupra relatărilor celor care, deşi “la distanţă”, au avut totuşi tangenţă cu evenimentele de la 23 august 1944[36]; spre deosebire de cei anterior menţionaţi, care s-au aflat, într-un fel sau altul, în epicentrul evenimentelor. Pe măsura desfăşurării faptelor, după orele 20, o dată cu constituirea guvernului Sănătescu, apoi după orele 22:25 – adică după difuzarea Proclamaţiei regale şi a Declaraţiei noului cabinet – evenimentele au devenit cunoscute şi au cuprins ţara întreagă, în primul rând Armata, potrivit Directivei operative nr. 1 a noii conduceri militare de la orele 23:00. De asemenea, în noaptea de 23-24 august 1944, despre evenimentele din România au luat cunoştinţă agenţiile mari de presă, serviciile secrete şi comandamentele beligeranţilor mari şi mici, iar, nu în ultimul rând, liderii Marilor Puteri (Germania, URSS, Marea Britanie şi SUA) angrenate în conflictul secolului, respectiv: Adolf Hitler, I.V. Stalin, Winston Churchill şi F.D. Roosevelt. S-a apreciat de îndată şi corect rostul gestului României pentru desfăşurarea ultimei faze europene a conflagraţiei din 1939-1945. Din nefericire, cotitura României în război – retragerea din tabăra germană şi trecerea în rândul Naţiunilor Unite – s-a dovedit imediat folositoare doar Marilor Aliaţi – SUA, Marea Britanie şi URSS; în ceea ce o priveşte, pentru România, consecinţele neîntârziate şi directe s-au dovedit dezastruoase. Faptul pornea de la modul în care Marii Aliaţi au evaluat fapta României, iar aceasta numai în raport cu interesele şi ţelurile lor de război politico-diplomatice, strategico-militare, economice şi, nu în ultimul rând, ideologice.
S-a dovedit, o dată mai mult, că în raporturile internaţionale Marile Puteri au interese şi nu cunosc sentimente!
Conjuraţii de la Bucureşti au lăsat să se înţeleagă că totul se desfăşurase în deplin acord, cu înţelegeri preliminare cu Marii Aliaţii, pentru a se descoperi, în cavalcada evenimentelor, că în fond n-a existat – şi nici n-a putut să existe – aşa-ceva! Mai mult, Marii Aliaţi au fost luaţi, ca şi Adolf Hitler, prin surpriză ori, dacă ei au fost înştiinţaţi în vreun fel, totul a funcţionat nepotrivit. Imensul mecanism se declanşase însă. Nici vorbă de a se mai opri ceva, dar nici măcar de a se mai corecta… Simptomatică s-a dovedit poziţia lui V.M. Molotov, comisarul Externelor al URSS, care peste două săptămâni primindu-i la Moscova pe membrii delegaţiei române pentru semnarea Convenţiei de Armistiţiu cu Naţiunile Unite şi chestionat fiind de ce Kremlinul se arăta în pretenţii mai puţin înţelegător decât fusese cu emisarii Mareşalului în lunile anterioare, a precizat fără nici o ezitare:
Pentru că Antonescu reprezenta poporul român, iar dvs. o aventură!
Era indiscutabil că încă un capitol de istorie se încheiase: România încetase de-a mai fi satelitul Germaniei, dar fusese deja ocupată de către trupele Kremlinului.
Revenim însă la 23 august 1944: Coroborând informaţiile datorate “actorilor” menţionaţi (memorii şi jurnale, diverse declaraţii şi relatări etc.), istoricii au stabilit cadrul şi ordinea riguroasă a faptelor survenite la Palat în 23 august 1944. Este interesant de remarcat că, nu în toate cazurile, memoria protagoniştilor a funcţionat ireproşabil. Intenţionat ori nu? Rămâne să cercetăm ori rămâne să dovedim. Ceea ce ni se pare cel mai curios sunt diversele tentative ale personajelor de-a se impune pe “locuri fruntaşe” cu ocazia marelui eveniment. Cu ce scop? – nu este greu de descifrat. Vom releva, tocmai de aceea, câteva situaţii, care considerăm că au devenit cazuri. S-a încercat, de către unii memorialişti, să impună prezenţa lui Iuliu Maniu la Palat în ceasurile care au urmat arestării Antoneştilor şi colaboratorilor lor. O atare sugestie, care nu are nimic comun cu voinţa exprimată a fostului lider al PNŢ – ului, este de natură politică, indiscutabil. În realitate, prezenţa sau absenţa lui Iuliu Maniu la Palat la 23 august 1944 nici nu sporeşte, după cum nici nu subţiază meritele celui în discuţie sau ale partidului său şi este semnificativ că, cel dintâi, Iuliu Maniu însuşi şi-a precizat rosturile şi itinerariul la 23-24 august 1944. O probă indiscutabilă, descoperită relativ recent, atestă în ce măsură decisivă memoria documentelor pune în umbră probitatea memorialiştilor. Avem în seamă registrul de audienţe la Palat, aflat în păstrare la Biblioteca Academiei Române, şi în care s-a reţinut cu precizie numele persoanelor importante care, între orele 13 şi 24 din 23 august 1944, au pătruns în incintă. Astfel, documentul fixează audienţa separată la Rege a lui Mihai Antonescu cu începere de la ora 15, iar cea comună a Antoneştilor între orele 16:15 şi 17:30, după orele 18 fiind reţinute numele colaboratorilor Mareşalului, arestaţi (C.Z. Vasiliu, C. Pantazi şi Mircea Elefterescu)[37]. Graţie documentului amintit, dispunem de lista completă a oaspeţilor Palatului dintre orele 18 şi 24, când, după declanşarea loviturii de stat, s-a constituit cabinetul C. Sănătescu şi s-au întocmit primele decrete regale ori s-au imprimat şi difuzat proclamaţiile către Ţară ale Regelui ori guvernului:
“Iau parte la aceste lucrări – cităm din document – domnii: general de corp de armată adjutant Sănătescu Constantin, general Anton, general Dombrovschi, Mocsonyi-Styrcea, Niculescu-Buzeşti, D.D. Negel, V. Vasiliu, col. Ulea, Bălăceanu, Lucreţiu Pătrăşcanu, Titel Petrescu, ing. Ceauşu [Emil Bodnăraş], V. Ionescu, directorul Radiodifuziunii, Pogoneanu, lt. col. Răuţă, lt. col. Niculescu Ştefan, din Marele Stat Major, comandor Udrischi, căpitan comandor adjutant Gherghel, Camil Demetrescu şi alţi diferiţi funcţionari din Ministerul Afacerilor Externe, precum şi adjutant de serviciu colonel adjutant Emilian Ionescu şi maiorul Anton Dumitrescu, ajutor comandantul Batalion [de Gardă] regală”[38]. Nu este ignorată, se înţelege, nici audienţa lui Manfred von Killinger, ministrul de-atunci al Germaniei la Bucureşti.
Dintre toţi cei care, în după-amiaza de 23 august 1944, s-au perindat la Palat cel mai persistent în a-şi impune prezenţa, la momentul şi în modul socotite de el cele mai convenabile, a fost colonelul (mai apoi, generalul) D. Dămăceanu. Acesta, pe atunci şef al Statului Major CMC-ului, a dovedit o lipsă de principii şi o inconsecvenţă deprimante. El a scos la iveală nu mai puţin de … zece variante ale “memoriilor” sale şi, pe deasupra, a fost la originea unor “mese rotunde” cu participanţii la evenimente în cursul cărora s-a încercat “aranjarea” faptelor istorice ori s-a răfuit cu toţi cei care-i contestau meritele de la 23 august (în speţă, Emilian Ionescu, Anton Dumitrescu şi Gh. Ionescu-Bălăceanu)[39]. Cu un astfel de prilej, mai precis la discuţiile purtate la Institutul de Istorie al CC al PCR în februarie 1968, Anton Dumitrescu a relatat că atât D. Dămăceanu, cât şi Emilian Ionescu (ambii, generali la momentul respectiv) l-au abordat, imediat după ieşirea din închisoare, propunându-i un punct de vedere comun şi “convenabil” … asupra celor petrecute la 23 august. Convins însă că trebuia să spună adevărul, Dumitrescu a refuzat şi, pentru a-şi asigura … protecţia, a apelat la “arbitrajul” unui general cu “trecere”: C. Vasiliu-Răşcanu. În fond, atât Anton Dumitrescu, cât şi Gh. Ionescu-Bălăceanu nu au acceptat versiunea lui D. Dămăceanu cum că el s-ar fi aflat la Palat în momentul audienţei Antoneştilor, îngăduindu-şi (Dămăceanu) să-şi aroge meritul de-a fi dat marja de siguranţă necesară complotiştilor înainte de-a trece la “acţiune”, şi anume prin asigurarea fermă că trupele CMC-ului erau gata de luptă. În fapt, colonelul D. Dămăceanu a trecut pe la Palat după arestarea celor doi Antoneşti. În legătură cu acest episod, Ioan de Mocsonyi-Styrcea, pe ale cărui mărturii nu punem un deosebit temei, a relatat fapte interesante după vreo 20 de ani. Este cazul să reţinem si dezinformările lui D. Dămăceanu în legătură cu acţiunea sa[40].
Procedeul la care recurgea Dămăceanu, pentru a-şi pune în lumină o răspundere imensă pentru declanşarea loviturii de stat, şi care nu a existat, era grosolan. Nu putem spune că, în epocă, prin anii ‘60 – ‘70, punctul de vedere expus de general nu a aflat audienţă, chiar în studiile de specialitate. Mai puţin însă în rândurile altor participanţi la reuniunea amintită din februarie 1968 şi care, precum Gh. Ionescu-Bălăceanu, a remarcat în “spiritul timpului”:
“Nu putem noi, mic sau mare, să minţim PCR-ul; este interzis. Nu putem veni în faţa unui institut care este menit să consemne adevărul şi numai adevărul şi să spunem lucruri fanteziste, care n-ar contribui cu nimic la valoarea, munca şi contribuţia celor care au participat la 23 august, fiecare în măsura în care se ştie şi se confirmă. Ceea ce pot să spun eu, ca simplu şi mic în această contribuţie, este că prea mare a fost contribuţia Partidului[Comunist Român], ca să mai venim şi să spunem şi să pecetluim un neadevăr susţinut de tovarăşul general Dămăceanu. Nu sunt aşa de cinic ca să pun Partidul în polemică cu persoane care cunosc adevărul, cu atât mai mult străinătatea[…] De aceea, din multă stimă şi respect faţă de tovarăşul general Dămăceanu, care ştiu ca la fel ca şi noi toţi şi-a riscat viaţa, este devotat Partidului, de aceea eu, ca persoană, spun aşa: nu trebuie să mergem pe calea neadevărului…”[41]
Disputa memorialiştilor priveşte în prima ordine, cum era de aşteptat, momentul însuşi al arestării Antoneştilor. Detalii, care de regulă scapă atenţiei, capătă pentru foştii protagonişti semnificaţii exagerate, chiar aberante. Istoricul, oricum, este dator să le ia în consideraţie, descifrându-le. Pentru episodul în sine, am identificat mai multe dezacorduri:
– Cine a trimis “echipa” lui Anton Dumitrescu (cuprinzând pe subofiţerii Dinu Cojocaru, D. Bâlă şi D. Rusu) în “salonul galben”, unde tocmai se încheiase discuţia între Antoneşti, pe de o parte, şi Regele Mihai şi Sănătescu, pe de altă parte, după ce Suveranul rostise formula de demitere a Mareşalului? Emilian Ionescu a pretins că el făcuse aceasta[42], în vreme ce Anton Dumitrescu – într-o primă relatare – i-a indicat pe “Emilian Ionescu sau Mircea Ionniţiu (subl.ns.)”[43], revenind, în ultima-i relatare[44], în favoarea lui Mircea Ionniţiu.
– Când au pătruns în “salonul galben” Dumitrescu şi oamenii săi, Regele se mai afla acolo? Emilian Ionescu ne pune iarăşi în dificultate, afirmând: Regele părăsise încăperea, ba, mai mult, “a ieşit pe lângă mine în sufragerie (subl.ns.)”[45]. Acest “pe lângă mine” era un mod subtil, probabil, pentru memorialist, de-a se pune în evidenţă, ceea ce îl situa în conflict cu … el însuşi, dat fiind că anterior, în 1979, dăduse o altă versiune, notând: “Nu terminase bine Regele de vorbit, când am dat semnalul de intrare în salon a echipei de arestare. Maiorul Dumitrescu şi subofiţerii săi au intrat, l-au salutat pe Rege, care a părăsit aproape imediat (deci, după aceea – n.ns.) încăperea…”[46]
Desprindem că, finalmente, memorialistul a expus corect derularea faptelor: Regele nu părăsise “salonul galben” până când echipa Dumitrescu nu se prezentase să-i aresteze pe Antoneşti. Scena reală a fost surprinsă de generalul A. Aldea, precum şi de Anton Dumitrescu, din care reţinem:
“Eu am intrat în sufragerie (în “salonul galben” – n.ns.), însoţit de cei trei subofiţeri, am salutat pe Majestate: << Să trăiţi, Majestate…>>, apoi m-am adresat Conducătorului: << Domnule Mareşal, din Înalt Ordin, sunteţi arestat…>>, după care am ordonat celor trei subofiţeri: << Executarea…>>”[47]
Descrierea de mai sus atestă, ceea ce am stabilit încă din 1979[48], desfăşurările reale, “tulburate” în 1991 de o declaraţie intempestivă a lui D. Bâlă, care a pretins că Regele, întrerupând – după cum se ştie – discuţia cu Antoneştii, s-ar fi retras la un moment dat în biroul său (unde a expus conjuraţilor situaţia) şi, apoi, “a trecut şi pe la mine (subl.ns.) şi mi-a zis: << Gata>>…”[49] Potrivit acestei variante, Suveranul s-ar fi deplasat în continuare spre “salonul galben”, a rostit formula de demitere a Conducătorului şi a ieşit imediat. D. Bâlă a adunat el? pretindea în 1991 – întreaga echipă Dumitrescu şi a intrat în salon. Tot el? declara fără pic de reproş fostul plutonier? ar fi fost acela care s-a adresat direct lui Antonescu: “Domnule Mareşal, vă rog să mă urmaţi!”[50]. Colegul lui D. Bâlă, D. Rusu, într-una din declaraţiile sale mai noi, ne ajută să restabilim adevărul: echipa Dumitrescu a fost chemată de la casa scărilor din Casa Nouă şi “am mers pe culoar până la salonul galben. Plutonierul Bâlă a deschis uşa (subl.ns.) Atunci, maiorul Anton Dumitrescu, adresându-se Mareşalului, i-a spus: << Domnule Mareşal, din Înalt Ordin, sunteţi arestat! >> Regele a dispărut imediat după draperia care despărţea salonul galben de sufragerie…”[51]. Recunoaşterea lui D. Rusu nu numai că restabilea situaţiile normale dar reprezintă un dezastru pentru pretenţiile lui D. Bâlă, căci? evident – una-i să deschizi uşa şi alta era să-l declari arestat pe Mareşal! Propunem să se reţină însă că, şi în prima dintre relatările sale, din 17 februarie 1960, D. Bâlă raportase PCR-ului acelaşi lucru: că el? dictase arestarea Antoneştilor[52], conformându-se, astfel, dorinţei oficialităţilor comuniste ale timpului care preferau, dintr-o mie de motive, ca răsturnarea dictaturii antonesciene să fi survenit prin voinţa cadrelor militare inferioare, iar nu prin aceea a ofiţerilor superiori în slujba Regelui … În 1960, raţiunea unei atare versiuni apărea lesne de înţeles, aşadar, iar D. Bâlă, disciplinat, i s-a conformat. De altfel, modest şi sincer, cel care peste ani avea să inverseze lucrurile şi se considera un … monarhist înverşunat (?!), în anul de graţie 1960 îşi încheia “raportul” în chip mai mult decât elocvent: “Trăiască Pacea!”[53]. Este straniu că sursa care trebuia să fie de cea mai mare încredere, ne referim la generalul Sănătescu, care a asistat de la un capăt la altul la ultima întrevedere a Antoneştilor cu Regele, se dovedeşte neconcludentă: generalul a reţinut în Jurnalul său o variantă aparte, şi anume că Suveranul şi-a dat consimţământul pentru declanşarea loviturii de stat chiar în … cabinetul său, apoi a pătruns în “salonul galben” Anton Dumitrescu cu echipa sa, în care el a descoperit patru iar nu trei soldaţi[54].
În continuare a intervenit scena bine cunoscută în care Mareşalul s-a adresat lui Sănătescu şi în care, în urma unui ordin al acestuia, “echipa” Dumitrescu a fost pusă în dificultate, atunci producându-se momentul Emilian Ionescu: apariţia acestuia, din spatele draperiei ce separa “salonul galben” de sufrageria Casei Noi, cu ordinul categoric: “Maior Dumitrescu, executarea!”[55]. Rostul lui Emilian Ionescu, în respectivul moment decisiv, a fost recunoscut de majoritatea memorialiştilor, iar noi îl consemnăm ca atare.
Ceea ce a urmat la 23 august 1944, după orele 17, deci după arestarea Antoneştilor, este prea bine ştiut, deşi au survenit episoade care au rămas mai puţin comentate, iar noi documente pot aduce – indiscutabil – precizări deosebit de interesante. Este surprinzător faptul că toţi conjuraţii şi-au dat seama, de la bun început, de însemnătatea istorică a zilei de 23 august 1944 (?!) Dintre ei, generalul Sănătescu a consemnat, în chip miraculos, chiar în fruntea relatărilor reţinute în jurnal sub data respectivă:
23 august 1944, miercuri. Zi memorabilă, care va rămâne în istoria poporului român (subl. ns.)?[56].
Este, mutatis mutandis, tot una cu plecarea dimineaţa la serviciu şi stabilirea, din start, a ceea ce trebuie să ţi se întâmple în ziua respectivă!
Aşa stând lucrurile, ni se pare natural să asistăm la tentativele personajelor principale ori secundare implicate în conjuraţie de-a se fi raportat exclusiv, încă din primele clipe ale zile de 23 august ori pe parcurs, vizavi de evenimentul de la Palatul Regal din Bucureşti. Singura surpriză pe care o formulăm este doar aceea de-a nu fi aflat comentarii pe marginea următoarei “scene” în care-i aflăm pe doi dintre protagonişti confruntându-şi susţinerile sau punându-se tacticos de acord în privinţa relatărilor destinate posterităţii. Redăm, spre ilustrare, acest pasaj din declaraţiile lui Anton Dumitrescu din februarie 1968 care dezvăluie un episod dintr-una din serile sfârşitului de august 1944. Naratorul se afla de-acum la Dobriţa, unde se retrăsese Regele Mihai I şi suita:
La Dobriţa – stăruie cel împricinat – Regele a avut un răgaz de linişte. Seara mi-a spus: << Ia să ne punem la punct jurnalele >>. El avea o agendă de note zilnice, eu aveam o agendă a mea şi îmi spune mie, după ce am venit de la Sinaia şi i-am adus anumite ştiri, să scriem în agendă cum s-a desfăşurat ziua de 23 august. Eu am început să-i povestesc, el mi-a spus: << De acord >>, până la un moment dat, când îmi spune:<<Stai, să scrii ce i-am spus eu lui Antonescu înainte de arestare >>. Şi am scris următoarele: <<Domnule General, amândoi avem de dat socoteală lui Dumnezeu şi istoriei de soarta acestui neam. Tăvălugul morţii apasă asupra Moldovei. Aceeaşi soartă aşteaptă şi restul ţării>>. După care a urmat formula de demitere şi intrarea mea. Asta am scris-o la Dobriţa, dictat de Rege în jurnalul de 23 august la capitolul meu. A doua chestiune pe care am scris-o a fost: <<Eu l-am întrebat pe Dămăceanu: <<Eşti gata?>> Acesta a răspuns: << Recruţii nu au decât două şedinţe de tragere>>. A treia chestiune a fost ce a spus Regele lui von Killinger, următoarele cuvinte: <<Interesul ţării mele m-a obligat să iau toate măsurile pe care le-am luat. Înţeleg să fiu şi de această dată cavaler în sensul că am dat dispoziţii ca trupele germane să se retragă în ordine, în caz contrar vor suferi rigorile războiului>>. Acestea le-am scris în jurnalul în care era specificată activitatea mea de la 23 august. I-am făcut şi lui Sănătescu un jurnal în cinci exemplare cu desfăşurarea evenimentelor de la 23 august?[57].
În temeiul acestor dezvăluiri se impune să constatăm:
– Şi Regele şi Anton Dumitrescu ţineau câte o agendă cu note zilnice, dar care? până în prezent? nu au intrat în circuitul ştiinţific.
– Insistenţa Regelui pentru ca Anton Dumitrescu să înscrie în agendă o anume formulă rostită de Suveran înainte de-a se fi decis arestarea Antoneştilor. Maiorul Dumitrescu a reţinut, după anii grei de detenţie în gulagul comunist, ca în prima sa relatare făcută la cererea oficialităţilor să aştearnă textul regal într-o formulă uşor alterată, mai precis:
Domnule Mareşal, amândoi avem de dat socoteală, istoriei şi lui Dumnezeu, – tăvălugul morţii apasă asupra Moldovei – şi aceeaşi soartă aşteaptă şi restul ţării?[58]. Regele a avut în vedere alte două momente ale zilei: întâlnirea cu Dămăceanu (dar după arestarea Antoneştilor) şi primirea ministrului von Killinger.
– Anton Dumitrescu face o distincţie categorică între ceea ce a reţinut pentru propria-i agendă şi ceea a îndeplinit pentru completarea/definitivarea … jurnalului lui Sănătescu. Precizarea: i-am făcut şi lui Sănătescu un jurnal în cinci exemplare cu desfăşurarea evenimentelor de la 23 august îndeamnă, neîndoielnic, pe istoric la un examen riguros al textului apărut nu demult sub semnătura premierului care i-a succedat lui Antonescu, text în privinţa căruia s-au exprimat deja suficiente dubii[59].
Am stăruit, până aici, asupra modului în care se reflectă unele momente în memorialistica datorată autorilor loviturii de stat din august 1944. Reiese indubitabil că unii dintre protagonişti s-au preocupat de îndată după succesul “acţiunii” să povestească cele întâmplate, dar nu oricum, ci, de regulă, să se plaseze convenabil în miezul evenimentelor, pe care în unele situaţii, cum a fost aceea a Suveranului, au putut şi eminamente au reuşit să le determine, să le coordoneze de la un capăt la altul. Nu dorim să lăsăm deoparte cealaltă categorie de participanţi la 23 august 1944 – aceea a învingătorilor, a celor eliminaţi prin lovitura de stat, în speţă Antoneştii şi colaboratorii lor principali. Mai ales că, în ordine strict-cronologică, unii dintre aceştia au fost cei dintâi care “au depus mărturie în faţa istoriei” – vrem să zicem au lăsat probe indubitabile – pe marginea celor întâmplate. Se ştie şi încă se apelează, de obicei, la probele reproduse cu ocazia aşa-zisului “proces al marii trădări naţionale” din mai 1946, în care Antoneştii, ceilalţi acuzaţi ori unii dintre martori au avut în atenţie premisele şi desfăşurările de la 23 august 1944. Pentru elucidări urmează să apelăm la lucrările de temeinică recuperare a trecutului şi la documentele aflate în arhivele române si străine. Din arhivele noastre, unele documente, din nefericire, au “migrat” deja peste hotare. Asupra volumului Procesului marii trădări naţionale, apărut în 1946, nu mai este cazul să insistăm, ediţia devenind inutilizabilă după apariţia volumelor îngrijite de Marcel-Dumitru Ciucă[60]. Se cunoaşte, de pildă, că, închişi în camera-seif de la etajul Casei Noi după orele 17, Antoneştii au solicitat şi au obţinut în seara de 23 august 1944 creioane şi hârtie de scris. Paznicii celulei improvizate au făcut ca “mesajele” prizonierilor să parvină Regelui, fapt de care unii dintre sfetnici au luat act, mai ales că au trebuit să satisfacă cererile formulate.
Mircea Ionniţiu a reţinut: Către miezul nopţii (de 23/24 august 1944 – n.ns.) aflăm că Ion Antonescu ceruse hârtie pentru ca să-şi scrie testamentul şi că Mihai Antonescu dorea ca să vorbească cu Suveranul pentru a-i comunica detalii importante în legătură cu tratativele pe care le ducea cu ministrul Afacerilor Străine al Turciei, Menemencioglu. Ică scrisese un lung memoriu, dar pe care, recitindu-l, l-a distrus. Testamentul Mareşalului a fost păstrat şi este reprodus (de Mircea Ionnitiu – n.ns.) în anexă?[61]. În fond, documentul se referea doar la avuţia Mareşalului şi stabilea îndatoririle moştenitorilor.
Gh. Ionescu-Bălăceanu se arată la fel de explicit ca sfătuitorul Regelui, observând la rându-i: În camera-safe, unde au fost depuşi cei doi Antoneşti, s-au adus o masă şi două scaune. Ion Antonescu şi Ică Antonescu mi-au cerut hârtie şi creion, pe care le-am dus în urma aprobării date de Rege. Ion Antonescu şi-a scris testamentul, în care arăta că lasă toate averea soţiei sale. Ică Antonescu s-a adresat Regelui, arătând că el, peste capul Mareşalului (inexact – n.ns.), duce tratative cu Aliaţii prin emisari direct la Cairo. El cerea să fie chemat imediat de Mihai spre a-i spune şi alte chestiuni de mare importanţă. Atât testamentul lui Ion Antonescu, cât şi cele scrise de Ică Antonescu le-am predat Regelui şi acesta lui Mocsonyi-Styrcea. Cererea lui Ică a rămas fără răspuns, Mihai nevrând să audă de acest lucru. După bombardament (efectuat de aviaţia germană în dimineaţa de 24 august 1944 – n.ns.), am găsit pe jos fragmente rupte din notiţele făcute de Ion şi Ică Antonescu, fragmente pe care le-am păstrat un timp, apoi le-am aruncat[62]. Alte documente aveau să fie descoperite de Gh. Teodorescu, la care facem referire mai jos.
Destăinuirile unor complotişti (Ionniţiu şi Bălăceanu) se dovedesc parţial inexacte, în sensul că:
Nu se confirmă că de la Mareşal s-ar fi păstrat doar testamentul, preluat şi valorificat de Mircea Ionniţiu, ci au ieşit la iveală şi alte documente, mult mai semnificative pentru specialişti şi pentru istorie: o scrisoare destinată de Mareşal soţiei, precum şi tulburătoarele însemnări din celulă despre cele întâmplate la Bucureşti în zilele de 22 şi 23 august 1944 (inclusiv ultima audienţă la Rege şi episodul arestării sale). Acest document[63], beneficiind de semnătura inconfundabilă a Mareşalului, poartă menţiunea: “23.VIII.1944. Scris în celulă”. Documentul prezintă o valoare excepţională, iar Antonescu, intuind cu siguranţă acest lucru, pentru a-l salva de la o posibilă “rătăcire” ori de la o nedorită publicitate şi interpretare în epocă, în scop politic neadecvat ori strâmb, nu l-a predat oamenilor Regelui, ci i-a aflat o cât se poate de originală? ascunzătoare. Decis să se adreseze Istoriei, Mareşalul a preferat calea ce i s-a părut cea mai riscantă dar care s-a dovedit cea mai sigură în privinţa protecţiei: A ales dintre cărţile şi imprimatele prăfuite răspândite în camera-safe o agendă care aparţinuse însuşi Regelui Carol al II-lea şi, pe filele din luna aprilie 1930, şi-a aşternut gândurile şi impresiile, mesajul destinat a parveni viitorimii în stilul său lapidar, în formula ce-i era familiară şi lesne de recunoscut, dar evident în mare grabă (unele cuvinte, mai ales numele proprii, au fost prescurtate). În cursul bombardamentelor germane asupra Capitalei din 24 august 1944 aveau să fie afectate, cum se ştie, părţi importante ale Palatului din Calea Victoriei, inclusiv ori mai ales Casa Nouă, dar – printr-o minune – agenda cu pricina a scăpat intactă. Ea a fost descoperită printre dărâmături de Gh. Teodorescu, căpitan şi comandant al companiei I-a a Batalionului de Gardă al Palatului în august 1944, şi care, peste ani, în 1980, a prezentat preţiosul document liderului PCR de atunci, N. Ceauşescu[64]. Este memorabil paragraful final ce cuprinde o evaluare a actului de la 23 august 1944 de către cineva care, natural, nu putea si n-a voit să-l accepte:
“… Istoria să judece.
Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. De mai multe ori am spus Regelui în[tre] patru ochi în prezenţa domnului Mihai Antonescu că, dacă este un alt om în Ţară capabil să o servească mai bine ca mine, eu îi cedez locul, cu o singură condiţie: să prezinte garanţii şi să nu fie un ambiţios sau un aventurier”[65].
Revenim la neconcordanţele descoperite între textele lui Mircea Ionniţiu şi Gh. Ionescu-Bălăceanu: ambii neglijează scrisoarea Mareşalului destinată soţiei şi în care aflăm această destăinuire privind comportamentul său (în bună măsură inexplicabil) cu prilejul ultimei întrevederi la Regele Mihai: “O altă cale n-ar fi fost a mea (subl.ns.)”. Această remarcă pune în evidenţă faptul real că, plecat la Palat în după-amiaza de 23 august 1944 să discute problema semnării grabnice a armistiţiului cu Marile Puteri ale Naţiunilor Unite, Mareşalul a sfârşit prin a nu mai fi de acord cu solicitarea Regelui în acea direcţie. Avem convingerea că Mareşalul, dispus oricând să rămână el însuşi, nu a mai acceptat punctul de vedere exprimat de Suveran pur şi simplu pentru că a considerat că decizia trebuia, potrivit legilor ţării şi statutului său, să-i aparţină, iar nu să-i fi fost? sugerată ori chiar impusă!
Referitor la Mihai Antonescu, Mircea Ionniţiu îi atribuia un memoriu pe care l-ar fi distrus. Este posibil, mai cu seamă că documentul respectiv încă nu a ieşit în vreun fel la iveală. Gh. Ionescu-Bălăceanu admitea însă că s-ar fi predat Regelui şi documente subscrise de fostul vice-preşedinte al guvernului şi lider al diplomaţiei române. Ceea ce-i posibil. Până acum însă nu a apărut nici unul din aceste documente. Ori n-au existat, ori au fost distruse ori au fost pierdute?! Am descoperit în schimb, la faimoasele Hoover Institution Archives, din cadrul lui Stanford University, Palo Alto, California – USA, copia unui mesaj trimis din celulă în seara de 23 august 1944 de către M. Antonescu generalului C. Sănătescu, despre care expeditorul, cu certitudine, aflase că între timp devenise succesorul ex-mareşalului, ca premier. Avem la dispoziţie textul integral şi l-am tipărit încă din 1990. M. Antonescu insista ca noul guvern să urmărească rezultatele tentativelor de armistiţiu iniţiate de cabinetul Antonescu la 22-23 august 1944, îndeosebi prin intermediul Turciei, Elveţiei şi Suediei. Ar fi iluzoriu să conchidem că Aliaţii nu luaseră cunoştinţă în privinţa respectivelor demersuri antonesciene. Sursele descoperite de noi în arhivele din Washington şi Londra indică, dimpotrivă, că Foreign Office-ul a fost prompt informat, chiar în după-amiaza zilei de 23 august 1944, şi că, fără întârziere, a contactat Departamentul de Stat din Washington, Ankara şi Kremlinul pentru sondaje şi precizarea unei atitudini comune. Straniu a fost că, şi după lovitura de stat de la Bucureşti, marile capitale (în primul rând, Londra şi Washingtonul) au continuat să examineze ofertele de ultimă oră ale lui Mihai Antonescu, pentru ca în stadiul imediat următor să se realizeze un schimb de vederi trilateral al “axei aliate” reunind Marea Britanie, SUA şi URSS pe tema condiţiilor de armistiţiu ce aveau să fie impuse României în noua situaţie şi, în consecinţă, numai treptat să se ia act de demersurile diplomatice ale guvernului instalat la Bucureşti la 23 august 1944 şi care, într-o măsură importantă, a ţinut seama de ofertele ce fuseseră avansate ori recepţionate de cabinetul Antoneştilor. Specificăm că mesajul pe care Mihai Antonescu l-a trimis lui Sănătescu cuprindea, în final, o aluzie la modul în care fusese “primit” şi “tratat” la Palat în orele imediat precedente:
Pentru ospitalitatea M.S. Regele, toată durerea unui român?[66]
[1] Fragmente din volumul: Gh. Buzatu, Mareşalul Ion Antonescu. O biografie, Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2012, pp. 530-540.
[2] Emilian Ionescu, Antoneştii în seiful Castelului Alb, în “Magazin istoric”, nr. 5/1971; idem, În uniformă pentru totdeauna (Amintiri), Bucureşti, 1979; idem, Contemporan cu veacul XX, Bucureşti, 1983.
[3] Vezi în “Anale de istorie”, nr. 4/1967; “Tribuna”, nr. 34/23 august 1979; J. C. Drăgan şi colaboratori, eds., Antonescu, II, Veneţia, 1988, p. 465 şi urm.; ibidem, IV, Veneţia, 1990, p. 515-517; Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu, II, p. 204 şi urm.
[4] Pentru D. Bâlă, cf. Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu în faţa istoriei, II, Iaşi, 1990, p. 219 şi urm.; “22”, nr. 18 din 10 mai 1991; “Tinerama”, nr. 51 din noiembrie 1991; relativ la D. Rusu, vezi Gh. Buzatu şi colaboratori, Mareşalul Antonescu, II, p. 22 şi urm.; “Cronica”, Iaşi, din 13 iulie 1984.
[5] Mircea Ionniţiu, Amintiri şi reflecţiuni, Bucureşti, 1993.
[6] J. C. Drăgan şi colaboratori, eds., Antonescu, II, p. 444 şi urm.
[7] Ibidem, p. 429 şi urm.; Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu, II, p. 158 şi urm.
[8] Vezi Jurnal, Bucureşti, 2002.
[9] Vezi La semnalul “Înainte”, în “Apărarea Patriei” din 17 august 1966; L-am predat pe Antonescu şi am regretat toată viaţa, în “Românul”, nr. 7 din 28 mai-4 iunie 1990; Eu l-am arestat pe Antonescu, în “Gazeta de Vest”, Timişoara, nr. 31/23-30 august 1990.
[10] Apud J. C. Drăgan şi colaboratori, eds., Antonescu, IV, p. 431 şi urm. (relatarea generalului din “Timpul”, 14 octombrie 1944); revista “22”, nr. 34/1998, p. 8-9 (relatarea inedită a generalului, datată 10 iunie 1946, publicată de Claudiu Secaşiu).
[11] Extrase din memoriile generalului: Sub ocupaţia sovietică, I-II, în “Expres Magazin”, Bucureşti, nr. 7 şi 8/1991.
[12] “Anale de istorie”, nr. 4/1967; apud J. C. Drăgan şi colaboratori, eds., Antonescu, II, p. 458 şi urm.; Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu, II, p. 227 şi urm.; Istoria PCR. Sinteză. Documentar, pp. 934-960.
[13] Apud Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu, II, p. 199 şi urm.
[14] Cf. Cum s-a pregătit actul de la 23 august 1944, în “România libera”, 23 august 1945, p. 9; Cum s-a produs lovitura de stat de la 23 august 1944. Rolul Suveranului. Declaraţiile d-lor: Iuliu Maniu, Lucreţiu Pătrăşcanu şi C. I. C. Brătianu, Bucureşti, Tip. “Viaţa literară”, 1944; Ion Massof, O pagină de istorie contemporană, în “Jurnalul de dimineaţă”, Bucureşti, 25 decembrie 1944.
[15] Apud J. C. Drăgan şi colaboratori, eds., Antonescu, IV, pp. 466-508.
[16] Ilie Dinuţ, Misiune specială, în “Scânteia” din 22 august 1969.
[17] Cf. “Magazin istoric”, nr. 7-8/1969.
[18] Vezi Gh. Buzatu, Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, I-II, Bucureşti, 1988-1996; Great Britain, Public Record Office, London-Kew, Foreign Office B 371/44010-44011 (raportul asupra Misiunii “Autonomous”).
[19] Ivor Porter, Operaţiunea “Autonomous”. În România pe vreme de război, traducere, Bucureşti, 1991.
[20] Vezi, în acest volum, în continuare, dar şi numeroasele relatări în volumele publicate de scriitorul Mircea Ciobanu în 1991-1994, de Philippe Vigue Desplaces, Nicolette Franck şi, îndeosebi, A. Gould Lee, Coroana contra secera şi ciocanul. Povestea Regelui Mihai al României, traducere, Bucureşti, 1998.
[21] Apud Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu, II, passim; Gh. Buzatu, Mircea Chiriţoiu, eds., Agresiunea comunismului în România. Documente din arhivele secrete: 1944-1989, II. În acest volum, un document fundamental: Însemnările Mareşalului din 23 august 1944 (vezi mai jos).
[22] Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu, II, passim.
[23] Constantin Sănătescu, Jurnal, Bucureşti, 1993.
[24] Apud Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu, II, p. 153 şi urm.; Cum s-a produs lovitura de stat de la 23 august 1944, ediţia citată.
[25] Vezi însemnările care bănuim că-i aparţineau (Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu, II, pp. 143-149).
[26] Relatări în “Seara poporului”, nr. 2 din 5 septembrie 1944; “Libertatea” din 5 septembrie 1944.
[27] Ioan Hudiţă, Jurnal politic. 1 ianuarie-24 august 1944, ediţie Dan Berindei, Bucureşti, 1997.
[28] A se vedea “dialogurile” cu Doina Alexandru şi Vartan Arachelian; Corneliu Coposu, Armistiţiul din 1944 şi implicaţiile lui, Bucureşti, 1990.
[29] Constantin D. Nicolescu, Calvarul neamului românesc după 23 august 1944, Bucureşti, 1993.
[30] Vezi Cristian Troncotă, Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete româneşti. Memorii, mărturii, documente, Bucureşti, 1994.
[31] Constantin Pantazi, Cu Mareşalul până la moarte, Bucureşti, 1999.
[32] Vezi relatările sale, în Larry Watts, În serviciul Mareşalului. Mareşalul Ion Antonescu văzut de un ofiţer din Cabinetul său militar ca urmare a întrevederii avute cu…, I-II, München, 1985; Gh. Buzatu, Istorie interzisă, Craiova, 1990; J. C. Drăgan şi colaboratori, eds., Antonescu, I, Veneţia, 1986 (ed. a II-a, 1990); George Magherescu, Adevărul despre Mareşalul Antonescu, III, Bucureşti, 1991.
[33] Apud Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu, II, p. 125 şi urm.; “Anale de istorie”, nr. 4/1967.
[34] Apud J. C. Drăgan şi colaboratori, eds., Antonescu, IV, p. 539 şi urm.
[35] Vezi “Anale de istorie”, nr. 4/1967.
[36] Vezi, de exemplu, relatările cuprinse în diverse volume de documente: Gh. Neacşu, ed., 23 august 1944 în arhivele comuniste, I, Bucureşti, 2000 (mărturii ale lui Lucreţiu Pătrăşcanu, C. Agiu, Emil Bodnăraş, Petre Constantinescu-Iaşi, C. Pârvulescu, Bellu Zilber, Victor Rădulescu-Pogoneanu, Ion Mocsonyi-Styrcea); Mihai Pelin şi colaboratori, eds., Cartea albă a Securităţii. 23 august 1944-30 august 1948, I, passim. Alte memorii, jurnale, amintiri: C. Rădulescu-Motru, Revizuiri şi adăugiri. 1944, Bucureşti, 1996; Constantin C. Giurescu, Amintiri, ediţie Dinu C. Giurescu, Bucureşti, 2000; Gerhard Steltzer, Diplomaţi germani la Bucureşti. 1937-1944, Bucureşti, 2001; Contra-amiral Horia Macellariu, În plin uragan. Amintirile mele, Bucureşti, 1998; N. Carandino, Nopţi albe şi zile negre. Memorii, Bucureşti, 1992; Alexandru Cretzianu, Relapse into Bondage. Political Memoirs of a Romanian Diplomat. 1918-1947, Iaşi-Oxford-Portland, 1998.
[37] “Magazin istoric”, nr. 8/1990, p. 22.
[38] Ibidem, p. 22-23.
[39] Cf. J. C. Drăgan şi colaboratori, eds., Antonescu, IV, p. 509 şi urm. (minuta discuţiilor purtate la Institutul de Istorie a Partidului, în 14, 20, 21 şi 22 februarie 1968).
[40] Vezi, recent, probe şi comentarii: Gh. Buzatu, Eftimie Ardeleanu, Feţele lui August 23, în “Document”, buletinul Arhivelor Militare Române, Bucureşti, nr. 3/1999, pp. 47-57.
[41] Apud J. C. Drăgan şi colaboratori, eds., Antonescu, IV, p. 233-234.
[42] Ibidem, II, p. 463; Emilian Ionescu, În uniformă…, p. 95; idem, Contemporan cu veacul XX, p. 141.
[43] J. C. Drăgan şi colaboratori, eds., Antonescu, II, p. 465.
[44] Cf. “Tribuna” din 23 august 1979, p. 11; Gh. Buzatu şi colaboratori, Din istoria unei zile, p. 37.
[45] Emilian Ionescu, Contemporan cu veacul XX, p. 141.
[46] Idem, În uniformă…, p. 95.
[47] J. C. Drăgan şi colaboratori, eds., Antonescu, II, p. 465. După război, Anton Dumitrescu, drept „răsplată”, s-a ales şi el cu ani grei de temniţă!
[48] Gh. Buzatu şi colaboratori, Din istoria unei zile, p. 38.
[49] Vezi “Tinerama” din 1-7 noiembrie 1991, p. 9.
[50] Ibidem.
[51] “Cronica” din 13 august 1984, p. 3.
[52] Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu, II, p. 220 (era adevărat, la ordinul lui Emilian Ionescu).
[53] Ibidem, p. 226.
[54] Constantin Sănătescu, op. cit., p. 163.
[55] Gh. Buzatu şi colaboratori, Din istoria unei zile, p. 38.
[56] Constantin Sănătescu, op. cit., p. 160.
[57] J. C. Drăgan şi colaboratori, eds., Antonescu, IV, p. 517.
[58] Ibidem, II, p. 465.
[59] Cf. Gh. Buzatu, România şi războiul mondial din 1939-1945, Iaşi, 1995, p. 167.
[60] Vezi Procesul Mareşalului Antonescu. Documente, I-III, Bucureşti, 1995-1998.
[61] Mircea Ionniţiu, op. cit., pp. 79-83 (text autograf şi transcris).
[62] Apud Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu, II, p. 203.
[63] Vezi, mai jos, în acest volum, textul integral.
[64] Gh. Buzatu, Mircea Chiriţoiu, eds., Agresiunea comunismului în România, vol. II, Bucureşti, 1998, p. 150; vezi Gh. Buzatu, 23 august 1944, în „Ziarişti Online”, 23 august 2012.
[65] Relativ la importanţa excepţională a acestui document (vezi supra), de îndată după condamnarea sa la moarte, la 17 mai 1946, Mareşalul Antonescu i-a transmis avocatului Titus Stoika despre faptele petrecute la 23 august 1944: “Din <<Casa de fier>> unde am scris pe carnetul lui C[arol] ne-au luat agenţi cu pistoale şi ne-au dus spre Vatra Luminoasă într-o casă a lor. În zori în maşină ne-au luat ruşii şi am plecat spre Bălţi, iar noaptea am poposit în comuna Dobreşti la o casă unde am dat prima declaraţie [ruşilor]…” (cf. Gh. Vartic, Doina Maria Petrescu, Ultimele gânduri ale Mareşalului, în “Revista de istorie militară”, nr. 3-4/1996, p. 61).
[66] Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu, II, p. 239.
Ziaristi Online Ro
///////////////////////////////////////
Pactul Ribbentrop – Molotov este în vigoare. De ce Basarabia nu a avut soarta balticilor. Pactul Hitler – Stalin şi parada comună sovieto-nazistă din Brest-Litovsk
Pactul Ribbentrop – Molotov este în vigoare. De ce Basarabia nu a avut soarta balticilor
de George Damian
Îndrăznesc să spun că Pactul Ribbentrop Molotov este în continuare în vigoare. Ruşii se apără spunând că înţelegerea dintre Hitler şi Stalin a fost denunţată de multă vreme, din 24 decembrie 1989. Doar că foarte puţini au citit documentul acestei denunţări.
Puteţi citi aici hotărârea Sovietului Deputaţilor Poporului în care este condamnat Pactul Ribbentrop Molotov. Această hotărâre spune în sesenţă la punctul 2 că URSS a fost silită să facă această înţelegere cu Germania nazistă de contextul internaţional (deputaţii sovietici au suferit o mică amnezie cu privire la negocierile purtate de Stalin cu Franţa şi Marea Britanie în paralel cu cele purtate cu Germania nazistă, Stalin putea alege să se alieze cu Londra şi Parisul).
Punctul 3 al hotărârii spune că protocolul secret este împotriva bunelor practici ale relaţiilor internaţionale (se mai aruncă şi un semn de întrebare asupra originalităţii protocolului secret, asta după ce zeci de ani Moscova a negat că a existat un astfel de protocol).
La punctul 4 deputaţii sovietici spun că Pactul Ribbentrop Molotov a fost anulat de atacul Germaniei naziste din 22 iunie 1941. (Deja decizia asta nu zice nimic nou!)
Punctul 5 este cel mai interesant. La început spune că Pactul Ribbentrop Molotov nu este conform cu principiile leniniste de politică externă (vă amintiţi planul lui Lenin de atacare a României pe două fronturi dinspre Ungaria şi Ucraina?) „Trasarea sferelor de influenţă ale Germaniei şi URSS a fost împotriva independenţei şi suveranităţii unor terţe ţări” spune documentul de la Moscova şi continuă spunând că la momentul semnării Pactului Ribbentrop Molotov relaţii dintre URSS şi Estonia, Lituania, Letonia, Finlanda şi Polonia erau reglementate printr-o serie de tratate care garantau independenţa şi suveranitatea teritorială a acestor state.
Aţi observat detaliul? Nimic despre Basarabia, nimic despre România. Printre rânduri eu citesc aşa: Basarabia nu este pe aceeaşi poziţie cu Estonia, Lituania, Letonia, Polonia şi Finlanda. Din punctul de vedere al faptelor lucrurile sunt clare: Estponia, Lituania şi Letonia sunt în NATO şi UE, Republica Moldova este blocată de un conflict îngheţat.
Condamnarea Pactului Ribbentrop Molotov a fost făcută din vârful buzelor şi în nici un caz nu se referă la Basarabia. (Mai e un detaliu care nu îmi dă pace: am impresia că există o legătură între faptul că pe 24 decembrie 1989 se adopta acest text pervers la Moscova, iar pe 25 decembrie 1989 Nicolae Ceauşescu era împuşcat la Târgovişte).
////////////////////////////////////////
Bad Politics: Vidanjarea “clasei politice”, o nevoie disperata!
de Aciduzzul
Spectacolul politic pentru semiretarzi la care am fost nevoiti sa asistam in ultimele luni impune o singura concluzie. Este nevoie urgenta de vidanjarea clasei politice, de un ecarisaj politic complet al clicilor de maidanezi care se afla astazi mot in fruntea tarii. Este mai mult decat evident faptul ca ermetismul de cumetrie care a caracterizat ani de zile clicile politice autohtone a condus, in timp, la o acuta lipsa de cadre. Imperecherea “in famiglie” le-a diluat sangele si i-a degenerat in ultimul hal.
Practic, “politicienii” de astazi, indiferent de clica politica din care fac parte, au un comun cateva trasaturi: toti au un puternic filon kominternist care miroase pestilential de la o posta, majoriatea sunt grobieni, toti au o educatie si o formare profesionala precare, mai toti sunt lenesi, superficiali si cantonati intr-o logica a perversitatii si capatuielii, niciunul dintre ei nu este crestin sau nationalist.
Practic, borhotul neokominternist numit emfatic “clasa politica” este la ani lumina distanta de societatea romaneasca care, in ciuda unor reminiscente comuniste din ce in ce mai palide, a facut multi pasi inainte in ultimii zece ani.
Situatia este chiar mai grava decat acum unu sau doua cicluri electorale. Schizofrenia “clasei politice” s-a acutizat intr-o asa masura incat, practic, acum este decuplata complet de nevoile, de “agenda” poporului roman, dupa cum s-a vazut in ultimele luni.
Este absolut siderant spectacolul infantil-penibil pus in scena de “presedintele” interimar, ales de Felix Voiculescu care va ramane in istoria Romaniei drept cea mai sinistra paiata produsa vreodata de clasa politica kominternista. Sau circul magistral executat de personajul de benzi desenate, inataiul plagiator al tarii, domnul premier Victor Ponta (nimic altceva decat o “poanta”, o gluma umana si o caricatura politica, dupa cum sugereaza si numele sau).
Este incredibil cum viata nu si-a lasat in niciun fel amprenta asupra mintii si “sufletului” lui Crin desi, acesta a trecut printr-o incercare teribila – decesul primei sotii. Dupa astfel de incercari, oamenii devin mai interiorizati, mai intelepti, mai profunzi. Este incredibil cum, in aceste conditii, Crinut a ramas doar o tzatza superficiala si penibila cu un imens vid in creier si cu o mare uscaciune in suflet. Despre partenerul sau, Victor Ponta, ce sa mai vorbim…
Este revoltator, de asemeanea, cum tatal sacalilor politici kominternisti, tovarasul Ion Iliescu, se poate ratoi in anul de gratie 2012 la oamenii legii de pe blogusorul lui, calificandu-i drept “haite de procurori”. Faptul ca aceasta dejectie politica rosie nu a fost data spre sfasiere acestor haite de procurori pana acum nu este altceva decat o palma pe obrazul tuturor romanilor. Dar nu este timpul trecut…
Cum nu este timpul trecut nici pentru Patriciu sau Vantu, personaje sinistre ale anilor ’90, care trebuie sa-i tina companie detinutului Adrian Nastase (supranumit Omul cu Sobolani, pe scurt OCS) in “cantonamentul” pe care poporul roman l-ar dori cat mai lung posibil.
In concluzie, asistam la falimentul moral si intelectual, la colapsul celor doua clici care s-au tot perindat la putere in Romania – pe de-o parte a clicii rosii (rosii-galbene) neokominterniste cu reminiscente spasmodice de gandire si actiune de inceputul anilor ’90 sau, chiar, de anii ’50, iar pe de alta parte clica portocalie, care s-a mai dat pe brazda europeana dar care este la fel de lipsita de Dumnezeu si de spirit national, total aservita clicilor de teroristi economici internationali din jurul “marelui licurici” si al FMI-ului, o adevarata coloana a V-a a lui Soros in Romania.
Asadar, in mijlocul acestei “lupte” aprige dintre acesti doi pigmei politici hidosi si degenerati ar cam fi timpul sa apara o adevarata forta politica nationalista, curata, cu frica de Dumnezeu care sa puna capat o data pentru totdeauna degringoladei in care se zbate acest popor. Si care, sa-i duca in “cantonamente” lungi pe toti acesti ilegitimi care au parjolit tara in ultimii 23 de ani.
Sursa: Bad Politics
Ilustratie: Eugene Al. Pann | ArtXpert | Corporate Art Consulting via Roncea.Ro
////////////////////////////////////////
CENTENAR Raoul Sorban (1912 – 2006): Schita autobiografica. CARTEA – DOCUMENT Invazia de stafii: Infiltrarile in viata publica a Romaniei
“Am fost arestat de patru ori. Am stat intemnitat peste 60 de luni. O precizare absolut necesara: n-am comis niciodata vreo fapta ce ar fi contravenit legilor penale ori civile.”
Poate e o lipsa de modestie sa te referi la propria ta viata fara ca evenimentele ei sa fi beneficiat de o notorietate motivata si durabila. Dar in cazul meu relatarea despre ceea ce a fost aceasta viata nu va pune la incercare propria-mi capacitate de a deveni aparatorul ei. Fiindca voi vorbi mai ales de imprejurari si oameni impliniti in autenticitatea unor intâmplari, realizari si fapte.
Mai exista o cauza care problematizeaza amintirile despre viata oricui: trecerea posibila si ispititoare – voluntara sau involuntara – de la relatarea veridica la pledoarie ori literatura. O trecere ce se profileaza uneori ademenitoare, cu tentatia de a te integra unui tablou bine inchegat ale carei goluri se pot umple cu ajutorul imaginatiei.
Motivarea relatarilor ce urmeaza se datoreaza, mai ales, imprejurarii ca in lumea amintirilor nu exista moarte. Cei ce au fost – ori astazi nu mai sunt cum erau ieri – continua sa fie prezenti in gândurile noastre, actionând cu noi, de parca ar mai fi vii, precum fusesera odinioara.
Când incerc sa-mi amintesc ma simt adeseori coplesit de framântarile si agitatia trecutului, cu o uluitoare varietate de personaje si intâmplari irepetabile, patrunse de credinta ca fericirea poate fi faurita de ratiunea, inima si vointa omului.
Ca sa relatezi fidel si convingator despre ele, indemnat de cele mai bune intentii, te poti oare emancipa din rutina de a privi deasupra lucrurilor? Sa forezi in tine fara crutare si teama, cu sentimentul lipsit de spaima propriei spaime? Or, dimpotriva, cu sentimentul tulburator al necunoasterii dependentei de propriul tau trecut?
Sunt, acestea, lucruri asupra carora trebuie sa meditam când ne cercetam pe noi insine, punându-ne la incercare continuu – si fara menajamente – memoria. Dar cu o conditie: ca memoria, la rândul ei, sa ne puna in miscare constiinta. O asemenea garantie ofera nu numai puncte de reper, ci si sens moral evocarilor, despartind ceea ce a fost visul despre viata, de viata reala ca atare, chiar si daca astazi n-ai mai adera la ea. O asemenea regula se aplica tuturor rememorarilor ce se vor adevarate.
M-am nascut la Dej in epoca Austro-Ungariei, la 4 septembrie 1912, in strada Bocskay, mai apoi Kogalniceanu, nr. 42. O casa solida, cu fatada inalta spre strada, având trei curti: una in fata, plina de flori si copaci, alta pentru legume si pomi fructiferi, iar a treia cu grajduri pentru cai, vaci, capre si galite. Caii erau pentru trasura, iar vacile si caprele dadeau laptele pentru necesitatile unei gospodarii in care forfoteau, pe lânga membrii familiei noastre, rude, prieteni si nu putini angajati cu indatorirea de a pastra ordinea, de a pregati mâncarea, sa inhame caii – pâna la aparitia automobilului in 1919 – pentru câte un drum mai scurt ori mai lung.
Multi ani orasul Dej a trait pentru mine identic in realitate si imaginatie, patruns de proza linistita a vietii cotidiene ce hranea o spiritualitate integratoare, rasfirata – prin asemanare si repetare – in biografii lipsite de excese.
Pe atunci viata la oras se deosebea mult mai putin de cea rurala decât in prezent. Pamântul cultivat al gradinilor, argintat de geruri, innegrit de ploi, colorat – mai ales primavara si toamna – de vegetatie, isi oferea podoabele simple, inviorând peisajul oraselului cu privelisti si miresme agrare. In jurul celor mai multe case se trudea cu mâinile pe sapa ori pe alte unelte.
In acea casa a noastra, demolata de câtiva ani din vointa unei administratii fara amintiri, pentru a face loc unor blocuri fara trecut, am cunoscut o multime de lume, compusa din prietenii tatalui meu. Cel mai bine imi amintesc de fratii Vaida-Voevod, Ioan si Alexandru, de Ion Scarlatescu, Popovici-Bayreuth, Egisto Tango, Theodor Mihali, George Dima, Emil Isac, Iuliu Maniu, Victor Bontescu, Weress József, Mihai Popovici, Kömives-Nagy Lajos, Tiberiu Brediceanu, Amalia si Leonida Domide, dr. Adolf Wasserstrom, Aca de Barbu, dr. Manó Weinberger, Nora Tessitori, Lucretia si Liviu Micsa… Obisnuitii casei apareau de obicei fara preaviz; unii dintre ei veniti de prin alte parti se instalau pentru a innopta, ori pentru a zabovi zile intregi in odai ce le devenisera familiare.
Erau ultimii ani ai primului razboi mondial si primii ani de existenta ai României Mari. Disparitia Austro-Ungariei – dupa cum aveam sa-mi dau seama ulterior – nu era sesizata si inteleasa in intreaga ei amploare, cu toate consecintele si evenimentele sale uluitoare, ce frapau prin efectele lor. In viata oamenilor aparuse o noua preocupare, datorita perspectivei – ori dorintei – de a acapara „puterea”, o ispita ametitoare care a divizat in partide politice unitatea traditionala a românilor din fostul imperiu austro-ungar, taind-o parca in bucati. Prieteni se transformau in dusmani; aparuse invidia – ca o primejdioasa forta invizibila.
La sat, profunda cotitura datorata reformei agrare rasturnase o milenara rânduiala taraneasca. Efectele acesteia, servind progresul, s-au repercutat asupra destinelor, care isi cautau un nou reazem pentru viitor. Lumea noua nu era usor de inteles din cauza complexitatii ei, iscata din mutatii complicate, intre ele schimbarea temeliilor vietii, pâna atunci predominant nationala. Pe când noul calendar avea sa se alcatuiasca mai ales dupa criterii sociale.
La prabusirea a trei mari imperii a aparut un nou flux al constiintei in Europa, intr-un context de fenomene derutante pentru cunoasterea „binelui” si a „raului”. Intr-un fel de noua geneza, lucrurile pareau a se invalmasi, a se ciocni, prevestind chinurile, dar si bucuriile nasterii unor noi asezari si sperantele dupa Unirea „tuturor” – de fapt a majoritatii – românilor, când oamenii aspirau, uneori delirant, la pace si liniste, la buna intelegere intre neamuri, o data cu modernizarea vietii.
Dupa infricosatul Apocalips al primului razboi mondial, tara unita si intregita s-a indreptat, in cautare de sine, spre marile rezerve autohtone ale spiritualitatii sale, spre propriile zacaminte care aveau sa regenereze arta, literatura si gândirea, in pofida incercarilor unor ideologii care, ca si atazi, ne invadau urmarindu-si interesele ce nu se potriveau – si nu se potrivesc – firii noastre.
Intr-adevar, in 1918 intreaga noastra natiune a aderat aproape instinctiv la o forma de viata si cultura care i-a exprimat mai limpede firea si aspiratoole interioare. In sfârsit, pentru majoritatea românolor – caci multe milioane de români ramasesera in afara granitelor tarii – se ivise prilejul istoric pentru a-si salva inclinarile, insusirile, posibilitatile, pentru a se implica in modernitate cu specificul nostru propriu. Se adevereau astfel cuvintele profetice ale lui Nicolae Balcescu, dupa care ,,pentru poporul român unitatea nationala este chezasia libertatii lui, este trupul lui trebuincios ca sufletul sa nu piara si sa amorteasca ci din contra sa poata creste si dezvolta.”
Conditiile unitatii noastre nationale nu au fost create din afara, nici nu se datorau unor „jocuri politice ale istoriei” – ele s-au iscat organic pe temeiul „visarii iubita a voievozilor nostri cei viteji, a tuturor barbatilor nostri cei mari, cari intrupara individualitatea si cugetarea poporului, spre a o manifesta lumii…” (Balcescu) – unind intr-o solidaritate ferma aspiratiile unor generatii succesive care aveau sa duca la implinirea gândului mereu treaz al luptatorilor si maselor din trecut, facând parte din traditiile si moravurile noastre, din modul nostru de a fi si a simti.
Infaptuirea Unirii celei Mari de la 1 Decembrie 1918 nu reprezenta altceva decât efectul energiilor care au zamislit si au pastrat un popor. A biruit reazamul pe trecut, viitorul hranit din traditie, dinamizarea latentelor virtualitatii autohtone, care numai ele pot deschide calea universalitatii. Marea Unire a mai reprezentat si o noua etapa in afirmarea si implinirea vietii românesti pe fundamentele darniciei climatului national, o primenire ce a contribuit la consolidarea echilibrului interior, la implinirea destinului propriu, pe care istoria avea sa le confirme ca o noua epoca in asezarea fireasca a societatii, ca o dovada ca o colectivitate nationala nu rezulta, nici nu se formeaza printr-o deductie apriorica.
Cei ce cauta sa nesocoteasca astazi, cu indiferenta si dispret, aceste principii, fiindca le considera depasite ori mucede, ori cei ce incearca sa sufoce insufletirea patriotica, ignora insasi temeliile României moderne, care s-a alcatuit din propria substanta in implinirea idealului sau.
Ceea ce se leaga in amintirea mea de acea perioada, extrem de complicata, se afla in legatura cu tatal meu, cu aprecierile sale privind noile imprejurari. Sfârsitul sau tragic, (a fost otravit de un adversar politic când avea abia 47 de ani) il si confirma, de altfel, in categoria acelor oameni care s-au manifestat critic fata de moravurile acelor timpuri.
Disparitia neasteptata, brutala si prematura a tatalui meu, compozitorul Guilelm Sorban, m-a facut sa meditez ani in sir asupra efemeritatii unor imprejurari, care desi nu puteau fi uitate, nu au fost inregistrate nicaieri.
Poate nici nu as fi amintit de aceasta intâmplare, foarte apasatoare pentru mine, daca ea n-ar fi declansat multiple procese sufletesti, care, de-a lungul timpului, la distante mai mari ori mai mici, au reaparut ulterior in dialogurile cu mine insumi, purtând amprenta unor manifestari comportamentale, deosebite de cele considerate, in general, ca obisnuite (ca sa nu spun conventionale).
Precedenta acestui episod dramatic m-a incitat sa ma preocup de clarificarea unor argumente in incercarea de a discerne si de a intelege deosebirea dintre „adevar” si „neadevar”. A trebuit sa admit ca judecata nu dispune neaparat de capacitatea de a deosebi cu siguranta datele adevarului de cele ale falsului si, ca atare, nici de a se pronunta fara ezitari asupra naturii acestora.
Dificultatile de a gasi raspuns la intrebarea cum a fost posibil ca o crima evidenta sa ramâna tainuita numai pentru ca in dosul ei se afla un individ ocrotit de structuri politice obscure, in complicitate cu puterea, in stare sa legitimeze faradelegea, datorita unor conjuncturi imorale – au intervenit tulburator in intreaga mea viata. Aceste dificultati au demonstrat nu numai ca falsul poate fi la fel de real ca si adevarul, dar ele au contribuit si la modelarea comportamentului meu in fata pericolelor si maltratarilor la care erau expusi, pâna la limita de naufragiu al umanului elementar, toti cei atacati de fortele primitive ale unor tiranii doctrinare. O atare despartire de luciditate, ca si de seductia pe care o putea exercita asupra unor colectivitati delirul, fascinatia si instinctul ce altereaza facultatile si prerogativele constiintei vigilente, ne-au expus unei coruptii marcate de semnele lasitatii. O lasitate ce insotea supusa, formele perverse si agresive ale regimurilor autoritare, cu decorul lor de stralucire inferioara.
Incepusem, asadar, de foarte tânar sa vad pâna si deposedarea omului de antica superioritate al carei beneficiar ideal s-a crezut a fi – un vechi si difuz ideal, insotit de amintiri nebuloase si de multe capcane intinse marii noastre increderi in utopii ce râvneau sa creeze lumi imaginare, adeseori cu pretul tolerantei, tranzactiilor, concesiilor, al capitularii ori chiar al terorii. De câte ori ne-am aflat sub dominatia fanteziilor inselatoare, a pornirilor fabulatorii, a revoltelor sterile ori exaltati de idealuri neadecvate unor realitati lamurite si intelese?
Problemele acelui ansamblu de viata trecuta se prezinta astazi pentru unii retrase in teorii, iar altora li se par simple vestigii ale unui cosmar. In timp ce pentru cei care au trait acele vremuri in stare de veghe, maltratarile, crimele, spaima si angoasa nu constituie numai niste vise urâte, nici simple argumente de a polemiza cu un trecut imemorial, lipsit de rigurozitatea cronologiei precise. Fiindca evenimentele s-au desfasurat intr-un anume loc si intr-o anume epoca. Iar cunoasterea adevaratei lor naturi face parte din experienta fundamentala a vietii contemporane, ce implica o alegere deliberata intre cel putin doua alternative. Una dintre optiuni, determinata de conceptia optantului, cea „buna”, era legata de speranta in valoarea de adevar a democratiei, capabila de crearea unor domenii deschise necesitatilor de baza ale existentei umane.
La intretaierea acelor alternative, destinul oamenilor a depins de directia in care erau angajati sa actioneze in circumstantele epocii, ca si de pozitia „ierarhica” in care au fost asezati de catre detinatorii puterii.
Am trait in Transilvania pâna in anul 1956, când imprejurarile m-au obligat si pe mine ca, impreuna cu numerosi alti tineri – si mai putin tineri – intelectuali români sa parasim Ardealul. Erau imprejurari care la prima vedere pareau a fi niste improvizatii de conjunctura, dar de fapt erau consecintele unor migaloase elaborari, puse la cale de confratii nostri maghiari, ce aveau sa lase, pâna in zilele de azi, urme adânci.
Asa cum am aratat in treacat, copilaria si adolescenta mi le-am petrecut la Dej, capitala judetului Somes. In acest judet 87% din locuitori erau români inca in vremea imperiului austro-ungar. Viata zilnica, alaturi si impreuna cu maghiarii si evreii – acestia din urma formând o treime din locuitorii orasului Dej, cca. 5.000 de suflete, – ca si cu sasii (azi disparuti) din acest oras situat pe malul Somesului, vorbind de când ma stiu limbile lor (chiar si idis), m-a sensibilizat fata de realitatile acelei lumi, pe care o simteam ca pe o alcatuire fireasca, armonioasa, prietenoasa; oameni, viata, obiceiuri, necazuri, drame, bucurii… Aceleasi in fond – indiferent de limba, religie, de obiceiuri sociale si familiale.
Lumea aceasta a ramas insa pierduta in trecut. Din cei 5.000 de evrei, câti erau inainte de Holocaust la Dej, au revenit, dupa deportarea lor, in 1944, de catre autoritatile Regatului Ungar, cca. 500. Azi in oras intâlnesti mai putin de 8-10 dintre ei, preocupati sa-si intretina templul, una din Sinagogile monumentale din tara. Populatia româneasca a judetului a fost la fel de grav lovita in anii ocupatiei ungare, dupa Diktatul de la Viena, pe de o parte datorita actiunii tolerate de contele Béla Bethlen, prefect al judetelor Somes si Bistrita-Nasaud, de a trimite tarani români in afara granitelor Ungariei, in anii 1942-1944, pe de alta datorita mobilizarii tinerilor români in unitatile care luptau pe frontul antisovietic.
Tradarea acelei convietuiri armonioase despre care vorbeam mai sus s-a petrecut in 1940. Termenii acestei tradari, datorita Diktatului de la Viena, au luat pâna la urma formele unei uri dementiale si la nivelul relatiilor particulare. Echilibrul a fost rasturnat de ideea orgolioasa a superioritatii poporului ungar.
Arestarile mele din iarna anilor 1942 si 1945, apoi aceea din 1952-1956, se inscriu in istoria evenimentelor petrecute in climatul creat de Diktatul de la Viena. Ciclul istoric al acelor evenimente, cu desfasurarile si consecintele lor in timp, ar trebui sa ramâna mereu in preocuparea acelora ce vor sa inteleaga si sa reconstituie intâmplarile traite atât de români, cât si de maghiari, de cei din România, ca si de cei din Ungaria, in epoca Diktatului de la Viena. Daca in practica o asemenea sarcina pare dificila, ea se datoreaza nu lipsurilor documentare, ci unor complicitati create de acei istorici care nu iubesc adevarul faptic al lucrurilor „asa dupa cum s-au petrecut ele”. O asemenea atitudine vizeaza mai ales orgoliul acelei istoriografii care a creat intentionat nu numai felurite confuzii, dar a si construit serioase obstacole in calea celor interesati sa cunoasca cronica mizeriilor, erorilor si chiar a crimelor din acea epoca, ca si pe cea a unor manifestari opuse, chiar fratesti.
Va fi nevoie de rabdare, de inlaturarea ori macar de diminuarea deformarilor si a tehnicilor pledoariilor retorice, ca si de inventarierea nepartinitoare – prima conditie a interpretarii libere – pentru a putea studia problemele aflate in depozitul a tot ce s-a intâmplat in epoca Diktatului de la Viena. Abia atunci vor fi intelese acele stari si situatii din perioada postbelica in fosta „Transilvanie de Nord” si in toata tara, care au inaugurat criterii speciale in aprecierea unor imprejurari actionând diferentiat asupra persoanelor – in contexte similare –, nu in functie de faptele, ci in strânsa legatura cu nationalitatea lor: altfel in cazul praxisului hungarismului horthyst al lui Károly Kós; altfel in aprecierea literaturii preocupata de identificarea „binelui” si a „raului” pe care o datoram lui Ion Agârbiceanu, altfel in fata meditatiilor ori confesiunilor lui Lucian Blaga, altfel in cântarirea vitalismului pragmatic pus in serviciul salvarii suprematiei Ungariei din actiunile contelui Miklós Bánffy; altfel, in sfârsit in cazul pictorului budapestan Aurél Bernáth, care a avut curajul insingurarii in cadrul vietii private, ca si vointa de a cunoaste arta – dar si capacitatea de a o trai – ca revolta morala in serviciul infaptuirii unei noi alcatuiri interumane. Modul lui de gândire avea un caracter aparte si se justifica, in fond, din mai multe puncte de vedere, dar mai ales prin cautarea unei iesiri dintr-un orizont confuz care cuprindea obiective ideologice ce i se pareau a fi formale si fictive. (De cum ne-am cunoscut, mi-am dat seama ca pentru Aurél Bernáth era straina problema proeminentei principiului utilitatii in relatiile umane. Om al „umanismului european”, el refuza modurile de a se supune si de a supune cu ajutorul ori prin mijlocirea unor formule politice, sociale, nationale etc. Artist inainte de toate, pictorul avea in schimb, intuitia starilor supra – si sub – rationale dispersate in incertitudini, straine de trufiile unor mituri ideologice mai ales a celor de nuanta romantica, ca cele rasiale, mistice sau nationale, de ex. Poate si din acest motiv, in lumea anilor 1940-1944, Aurél Bernáth mi s-a parut a fi un om sortit de a nu parasi caile spiritului, ba din contra: de a le urma, chiar cu riscul de a nu sti, de a nu afla, care ii va fi pâna la urma destinul).
Tot in legatura cu consecintele in timp ale Diktatului de la Viena se va clarifica, in dependenta cu atasarea la noi forte de „ordine comunista”, intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem: de ce dintre cei „retinuti”, arestati, condamnati „administrativ” la noi, in România, respectiv in fosta „Transilvanie de Nord”, apoi deportati in lagare de munca fortata dupa anul 1948, de la 2 la 60 luni, cu perspectiva de prelungire, peste 95% erau români, intelectuali, tarani, muncitori?
Faptul ca aceste – ori asemenea – situatii n-au fost inca analizate si nici macar mentionate in cronica acelor vremuri, nu inseamna ca ele ar fi fost uitate, nici ca trebuie sa fie date uitarii. In ceea ce ma priveste, la multi ani distanta, intrezaresc in ele trasaturile unora dintre acele fenomene care, ulterior, in decursul mai multor decenii, s-au infiltrat in viata publica a tarii noastre.
Raoul Sorban
“Invazia de stafii. Însemnări şi mărturisirii despre o altă parte a vieţii” (631 p), Editura Meridiane, 2003
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Inainte de a ne incatusa botnitele,suntem aburiti cu masti… „O decizie controversată!” Prima reacție din PNL, după ce CCR a decis că impunerea măștii de protecție în spații deschise este neconstituțională
de Marinela Anghelus
Vicepreședintele PNL Alina Gorghiu a declarat, marți, că i se pare controversată decizia CCR prin care a fost declarată neconstituțională instituirea purtării obligatorii a măștii de protecție în aer liber.
„Tocmai pentru că este o decizie care mie mi se pare controversata, nu as vrea sa spun nimic pana nu vad motivarea Curții. Hai sa discutam concret, daca maine mergem cu transportul public, la cat e de contagios Omicron, purtam sau nu purtam masca? Cumva cred ca este o scăpare in ce a prezentat presa. Decizia e una care a fost prezentat in toata lumea, nu doar in Romania. Guvernul a încercat sa protejeze populația”, a afirmat vicepreședintele PNL.
Curtea Constituţională, a constatat că OUG 192/2020 care reglementează, printre altele, obligativitatea purtării măştii în spaţiile publice deschise este neconstituţională din motive care ţin de procedura legislativă.
„În şedinţa din data de 15 februarie 2022, Curtea Constituţională, în cadrul controlului legilor posterior promulgării, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că este neconstituţională, în ansamblul său, Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr.192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit.a) a art.7 din Legea nr.81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă.
Curtea a constatat neconstituţionalitatea în ansamblu a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.192/2020 întrucât a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(3) şi (5) şi art.79 alin.(1), referitoare la avizarea proiectelor de acte normative de către Consiliul Legislativ. Curtea precizează că, prin efectul prezentei decizii, sunt eliminate din fondul activ al legislaţiei, în condiţiile art.147 alin.(1) şi (4) din Constituţie, doar dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.192/2020, în timp ce celelalte texte normative din Legea nr.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi din Legea nr.81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă rămân în continuare în vigoare”, arată comunicatul de presă al CCR.
Conform sursei citate, decizia Curţii este definitivă şi general obligatorie.
Legii nr.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 prevede la articolul 13 „alineatul a că: obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice închise, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă;”.
Prin OUG 192/2020 a fost scos termenul „spaţii publice închise”, fiind înlocuit de „spaţii publice”. Articolul modificat prin OUG declarată neconstituţională prevede că: „obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă”.
CCR invocă, în explicaţia deciziei luate, nerespectarea articolului 79 din Constituţia României referitor la avizarea legilor de către Consiliul Legislativ, dar şi articolele din Constituţie comform cărora ”România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate”, iar .în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”.
https://psnews.ro/o-decizie-controversata-prima-reactie-din-pnl-dupa-ce-ccr-a-decis-ca-impunerea-mastii-de-protectie-in-spatii-deschise-este-neconstitutionala-627479/
///////////////////////////////////////
Inainte de caderea oamenilor…Sute de păsări dintr-un stol cad moarte în oraşul mexican Cuauhtémoc, o scenă filmată de camere de supraveghere, virală pe reţele de socializare
CUAUHTÉMOC, MEXIC
https://www.news.ro/externe/sute-de-pasari-dintr-un-stol-cad-moarte-in-orasul-mexican-cuauht-moc-o-scena-filmata-de-camere-de-supraveghere-virala-pe-retele-de-socializare-1922402715032022021720605373
Scris de Valentin Vidu
Sute de păsări dintr-un stol cad moarte în oraşul mexican Cuauhtémoc, o scenă filmată de camere de supraveghere, virală pe reţele de socializare
Sute de păsări au căzut la sol în oraşul mexican Cuauhtémoc, în statul Chihuahua, la 7 februarie, potrivit site-ului meteorologic Tameteo, o scenă surprinsă de camere de supraveghere video, imagini care au devenit virale pe reţele de socializare şi care au provocat numeroase reacţii de uimire şi stupoare.
Imaginile surprind un stol de sute de păsări care zboară deasupra unei străzipustii în acea dimineaaţă, devreme.
Brusc, stolul se apropie de sol, iar sute de păsări cad pe drum, fără un motiv aparent.
Într-o altă înregistrare apar corpuri inerte ale păsărilor care au căzut.
Este vorba despre o specie de păsări, cowbird, din Canada, care a migrat în Mexic.
Locuitori din zonă, martori ai acestei scene au chemat poliţia, care a trimis la faţa locului un veterinar să culeagă primele informaţii.
Potrivit veterinarului, păsările ar fi putut să moară din cauza inhalării unor gaze toxice.
De asemenea, o creştere bruscă a tensiunii în liniile electrice ar fi putut provoca moartea subită a păsărilor.
O autopsie urma să fie efectuată în vederea stabilirii cauzelor acestei morţi ciudate.
https://www.news.ro/externe/sute-de-pasari-dintr-un-stol-cad-moarte-in-orasul-mexican-cuauht-moc-o-scena-filmata-de-camere-de-supraveghere-virala-pe-retele-de-socializare-1922402715032022021720605373
///////////////////////////////////////
-
Magazin online de erbicide, pesticide, seminte legume etc Aici puteti cumpara orice produs necesar obtinerii profitului si productiilor sanatoase https://www.cropmarket.ro/ Cropmarket urmareste dezvoltarea sectorului legumicol din Romania-Str. Principala 134, Colibasi, Giurgiu; Tel: 0744398201 ; office@cropmarket.ro; Comanda rapid:0744398201 | 0762529729…
Sera verticală
O societatea suedeză a pus la punct o seră verticală pentru a obtine în centrul oraşului fructe şi legume, relatează AFP, dând exemplu plantarea unor seminţe de roşie la nivelul solului pe o spirală care se învârte şi când ajunge în vârf, 30 de zile mai târziu, poate fi cules fructul .
În câţiva ani, „80 la sută din populaţie va trăi la oraş” şi va fi obligatoriu să „cultivi în mediul urban, pentru că terenurile vor lipsi”, a explicat vicepreşedintele societăţii suedeze Plantagon, Hans Hassle.
Datorită acestei sere, se vor putea produce în fiecare zi produse proaspete şi bio, pentru a fi vândute direct consumatorilor, pe loc.”Noi vom economisi 70 la sută din costul acestor produse proaspete pentru că acum 70 la sută din preţ reprezintă transportul şi depozitarea”, a precizat Hassle, precizând că oamenii cu venituri mai modeste vor acea acces la astfel de produse bio.
Până în prezent, nu a fost construită nicio astfel de seră verticală, dar mai multe oraşe din Scandinavia şi China s-au arătat interesate, a spus vice-preşedintele.
O astfel de instalaţie costă 30 de milioane de dolari, adică mult mai mult decât o seră obişnuită, dar investiţia va fi rapid recuperată pentru că pentru o suprafaţă de sol de 10.000 de metri pătraţi, o seră verticală echivalează cu o suprafaţă cultivată de 100.000 de metri pătraţi, datorită sistemului de ridicare a culturilor.
„Această idee i-a venit unui inventator în urmă cu 20 de ani, dar nicio persoană căreia i-a prezentat-o nu a crezut în ea. Ea mi-a fost prezentată în urmă cu zece ani şi mi s-a părut o idee bună atunci şi am vorbit cu Sweco, o societate de inginerie din Suedia, care a acceptat să construiască serele verticale”, a explicat Hassle.
Sera e de fapt o sferă mare în care se află o spirală care se învârte şi pe care încolţesc seminţele.
„Pare din lumea fantastică, dar de fapt tehnologia e simplă”, a spus Hassle.
Cum funcţionează sera verticală din Buzău. Plantele cresc pe o suprafaţă de 25 de ori mai mică decât ogorul clasic
Sera verticală ocupă mai puţin teren la bază, iar eficienţa este cel puţin egală cu cea a serei tradiţionale, susţin cercetătorii Staţiunii Legumicole Buzău, care au în exploatare o astfel de construcţie cu o suprafaţă utilă de la baza de 12 metri pătraţi şi zece cupe rotitoare. Funcţionează deja de 9 ani, aici fiind produse numai răsaduri. Sera verticală a fost construită de inginerul Constantin Vlad, care a brevetat prototipul la OSIM, în 2007. A fost creată iniţial ca alternativă pentru agricultorii care nu dispun de suprafeţe foarte mari pentru plantarea de răsaduri. Cu o înălţime de şapte metri de la bază şi o suprafaţă utilă de 12 metri pătraţi, turnul de sticlă deţine în interior zece cupe rotitoare acţionate prin intermediul unui lanţ de un mic motor electric. Constructorul ei spune că a fost pusă în practică cu resurse limitate după aproape două decenii de studii aprofundate. Inginerul Vlad susţine că reprezintă echivalentul unei sere clasice, de 300 de metri pătraţi. „Este o soluţie mai ales pentru agricultorii care nu îşi pot permite amenajarea unei sere pe o suprafaţă mare de teren. Costurile sunt de circa 100 de euro pe metrul pătrat faţă de 150 în varianta clasică. Ideea mi-a venit în anul 1987 iar un an mai târziu am realizat scheletul acestei sere. Proiectul a stagnat din lipsă de fonduri până în anul 2005 când am accesat un proiect de cercetare complexă. Rezultatele din acest model experimental au fost neaşteptate”, a declarat inginerul Constantin Vlad, creatorul serei verticale. Sursa: seraverticala.ro Calitatea răsadurilor nu scade cu nimic prin utilizarea acestei metode, spun reprezentanţii staţiunii. Dimpotrivă, plantele apar cu câteva zile mai devreme. Costurile de întreţinere sunt foarte mici iar curentul consumat nu depăşeşte valoarea unui bec de 60 de waţi. Toate plantele sunt expuse uniform la lumină şi căldură prin intermediul unui angrenaj cu lanţ care roteşte încet cupele dispuse pe verticală. Staţiunea de Cercetări Legumicole din Buzău a produs în sera verticală, răsaduri de tomate, ardei, vinete, varză şi salată. După primii ani de folosinţă, horticultorii buzoieni au constatat un consum de energie la jumătate faţă de o seră clasică încălzită. De asemenea, plantele rezultate din răsadurile produse în sera verticală au crescut mai viguroase şi au ajuns la maturitate mai repede. „Perioada până în faza de plantare s-a scurtat cu 30 la sută. Când este prea frig sursele de căldură din serele clasice nu asigură o încălzire uniformă a plantelor. Problema este rezolvată în sera verticală de sursa de căldură care este amplasată sub transportorul cu cupe. Mişcarea continuă a cupelor cu răsaduri precum şi circulaţia aerului cald în turn a rezolvat acestă problemă”, a explicat doctorul în horticultură Costel Vânătoru. Specialiştii spun însă că sera în formă de turn este recomandată doar pentru producerea răsadurilor. Ele trebuie replantate în spaţii protejate clasice, sere sau solarii, ultimele fiind mai ieftin de amenajat, întrucât folosesc plasticul în loc de geam. Răsadurile pot fi plantate cu succes şi în spaţii deschise, la câmp, dacă terenul dispune de sursă de irigaţii.
Serele viitorului
Thanet Earth este cel mai mare si modern complex de sere din Marea Britanie. Acoperind o dimensiune echivalenta cu 80 de terenuri de fotbal acesta schimba modul in care Marea Britanie isi produce hrana.
In aceste sere se produc aproximativ 10 la suta din intreaga productie anuala de rosii, castraveti si ardei din Marea Britanie.
Tehnicile de productie intensive practicate la Thanet Eartht par sa reprezinin te viitorul. Multi sustin ca abilitatea de a dezvolta cantitati imense de produse in spatii inchise, controlate, ofera cel putin un raspuns partial la marea provocare a lumii cu care ne vom confrunta in curand: cum sa se hranim noua miliarde de oameni si sa facem fata consecintelor potential devastatoare ale schimbarilor climatice.
Acoperirea este realizata dintr-o sticla speciala, cu continut redus de fier, pentru a maximiza transluciditatea. Barele de suport sunt rezistente si subtiri pentru a minimiza umbra lor. Terenul este acoperit cu plastic alb pentru a reflecta si a amplifica lumina, iar lampi cu sodiu de inalta presiune sunt folosite iarna pana la 17 ore pe zi pentru completarea luminii naturale. Dar plantele au nevoie, de asemenea, de „somn” pentru distribuirea glucozei si alte beneficii de fotosinteza, astfel incat luminile sunt stinse periodic in fiecare zi.Pesticide chimice sunt folosite doar in ultima instanta. In locul acestora se importa cantitati impresionante de insecte benefice, cum ar fi viespii si macrolophus pygmaeus, care ataca daunatoari cum ar fi musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum), omizile si acarienii. Polenizarea se realizeaza deasemenea preponderent cu ajutorul albinelor. Complexul este in mare parte auto-suficient in privinta apei, colectand condensul din interiorul serelor si canalizand precipitatile de pe acoperisuri in patru rezervoare mari.
Complexul are propriile sale generatoare de electricitate pe gaz. Mai mult decat atat se capteaza caldura si dioxidul de carbon pe care acestea le emit, care apoi sunt pompate in sere. Chiar si legumele care nu intrunesc standardele de calitate sunt transformate in hrana pentru animale sau compost.
Cum functioneaza?
Toate culturile de la Thanet Earth sunt in sistem hidroponic. Aceasta este metoda standard de productie la scara larga, care implica stabilirea radacinilor plantelor intr-un material inert (ex. Materialul izolant de tip Rockwool), in loc de sol. Acest sistem este perfect pentru a furniza un suport spongios foarte bun pentru ancorarea radacinilor plantelor. Deasemenea acesta poate fi reciclat cu usurinta ulterior.
Rasadurile sunt cumparate de la pepiniere specializate si introduse locasurile lor. Un dripper le ofera un amestec de apa si substante nutritive in concentratii diferite in functie de soi, momentul zilei, conditiile meteorologice externe, nivelul de lumina si rata de crestere dorita pentru planta. Tot sistemul este controlat de un computer central.
Plantele pot creste pana la dimensiuni considerabile. Ardeii ajung la cativa metri inaltime, iar unele soiuri de tomate ajung la peste 15 de metri inaltime. Pentru aceasta se regleaza inaltimea bazei plantelor pentru a le face cat mai accesibile muncitorilor care au grija de ele.
Pentru a permite producerea de tomate pe toata perioada anului este utilizata si lumina suplimentara in sere. Majoritatea cultivatorilor din Regatul Unit pot produce numai timp de 9 luni din an, astfel incat aceasta inovatie ofera posibilitatea de a asigura o calitate inalta si constanta de rosii pe tot parcursul anului.
Luminile sunt utilizate in lunile de iarna de la miezul noptii pana in momentul in care nivelurile de iluminare exterioara sunt considerate suficiente, sau pana in jurul orei 15.00, atunci cand firma exporta energie electrica produsa de propriile sale generatoare in reteaua nationala de electricitate pentru a satisface cererea interna crescanda.
In final culturile sunt recoltate, iar legumele obtinute sunt ambalate pentru rafturile supermarketurilor.
-
Solutii viabile si durabile pentru imbunatatirea insusirilor solului
In localitatea Mihail Kogalniceanu, judetul Ialomita,la ferma companiei Sopema, Soufflet Agro Romania a organizat cea de a doua intalnire din cadrul programului Soilteq. Intr-un cerc restrans s-au reunit fermieri din toata tara, agricultori ce intampina probleme in exploatarea normala a solului si cauta solutii viabile si durabile pentru imbunatatirea insusirilor solului in vederea unei mai bune „functionari” a acestuia.Programul international SoilTEQ combina practicile agricole moderne cu cele traditionale, in vederea exploatarii sustenabile si durabile a solurilor din tara noastra. In acest moment nu exista o „reteta” exacta pentru aceste probleme, insa incercam impreuna sa ne cunoastem mai bine solul, avand in vedere structura si fertilitatea sa naturala, sa identificam acele elemente ce ne pot ajuta sa redobandim ceea ce am pierdut in timp, respectiv un sol sanatos, acel organism viu care infaptuieste minunea numita agricultura.
Dintre elementele folosite amintim culturile intermediare in diferite amestecuri de varietati botanice precum mustarul, rapita, trifoiul, mazarichea, lintea, lathriumul, bobul, secara, ovazul, ridichea, precum si aplicarea unor lucrari mecanice prietenoase cu solul (minim/no till).
Soufflet Agro a elaborat acest program in 6 tari europene ca Romania, Franta, Cehia, Rusia, Polonia si Ucraina. Pentru mai multe informatii despre Soilteq contactati unul dintre reprezentantii nostri comerciali.
Calitatea solului si productivitatea agricola
Ziua Mondiala a Solului (5 Decembrie) este una din zilele anului in care Organizatia Natiunilor Unite face apel la lumea intreaga pentru a constientiza rolul pe care solul il are in viata cotidiana. Fermierii cunosc deja rolul crucial pe care solul il are in dezvoltarea propriei ferme.
Cu toate acestea, in prezent, productivitatea agricola este adesea mentinuta prin inputuri ridicate, cum ar fi ingrasamintele, pesticidele si tehnologia, care pot masca pierderile de productie datorate calitatii reduse a solurilor. Un nou proiect, SoilCare, identifica modalitati prin care, calitatea solului poate fi imbunatatita adoptand tehnici si sisteme de cultivare cu beneficii atat profitabilitatii fermei cat si mediului inconjurator.
Prin imbunatatirea calitatii solului aparitia proceselor de degradare este atenuata, inputurile si implicit costurile sunt mai mici, iar efectele negative asupra mediului inconjurator sunt semnificativ reduse.
Proiectul reuneste cercetatori din 16 tari din Europa si are ca scop testarea unor sisteme imbunatatite de cultivare a solului, care sa stimuleze si sa sustina productivitatea agricola. Prin organizarea a 16 campuri experimentale localizate in Europa, nu numai in conditii climatice diferite, dar si pe tipuri de sol si culturi diferite, proiectul cauta solutii care sa fie adoptate usor de catre fermieri. Au fost selectate, pentru studiile de caz, areale in care au existat cercetari de lunga durata si ale caror rezultate ne pot ajuta in stabilirea variantelor experimentale care vor fi testate in cadrul proiectului. Aceasta abordare impreuna cu consultarea, pe tot parcursul proiectului a partilor interesate ne garanteaza faptul ca, orice sistem sau tehnica de cultivare de perspectiva va putea fi usor accesibila comunitatilor de fermieri.
Coordonatorul de proiect Dr. Rudi Hessel, cercetator in stiintele mediului la Wageningen precizeaza: „Fermierii stiu de ani si ani ca secretul succesului lor se afla in sol, iar noi ca si cercetatori conlucram impreuna cu ei pentru a gasi solutii atat pentru a aduce beneficii solului cat si pentru a creste profitabilitatea. Proiectul abordeaza diferite aspecte cum ar fi, compactarea solului, combaterea bolilor si daunatorilor, necesarul de apa in areale supuse aridizarii si alte probleme urmarite atent prin experiente de lunga durata organizate anterior si in prezent actualizate prin testari efectuate in cadrul proiectului. Avand locatii in diferite zone pedoclimatice, poate fi studiata o gama larga de culturi in diferite conditii locale specifice plecand de la plantatiile de maslin in areale uscate si calduroase si ajungand la culturile de secara, leguminoase si oleaginoase din climatele mai reci.”
Dr. Irina Calciu, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului spunea: „Un rezultat important al proiectului il va constitui instrumentul interactiv care va permite factorilor de decizie sa selecteze acele sisteme de cultivare care aduc beneficii solului, o resursa de mediu foarte valoroasa. In trecut comunitatile academice considerau ca activitatea cercetatorilor este suficienta in acest domeniu. Prin SoilCare se reunesc cercetatori, fermieri, producatori de echipamente agricole dar si factori de decizie, astfel ca rezultatele proiectului vor fi impartasite catre o gama larga de potentiali utilizatori.”
Prin implicarea fermierilor si a industriei agricole in general, exista sansa unei schimbari in sens pozitiv in ceea ce priveste adoptarea unor sisteme imbunatatite de cultivare a solului, care sa mentina solul la parametrii optimi si sa aduca profitabilitate utilizatorilor agricoli.
Pentru mai multe detalii poate fi accesat site-ul proiectului http://www.soilcare-project.eu/
I.C.P.A.
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului
Cateva reguli de cultivare eficienta a legumelor in sere si solarii
Culturile de legume in sere si solarii se obtin cu investii si cheltuieli mari pentru constructii, asigurarea energiei, pentru materiale si subtante chimice si biologice necesare efectuarii de tratamente. Din aceste motive, inca din momentul optiunii pentru culturile protejate, trebuie sa ne gandim la folosirea intensiva a serelor si solariilor construite in acest scop. Intre criteriile de folosire intensiva a spatiilor protejate amintim urmatoarele:
1. Aplicarea cu strictete a tuturor verigilor tehnologice si introducerea de solutii tehnologice noi precum realizarea de culturi “fara sol”, irigarea prin picurare, fertilizarea cu solutii nutritive (fertirigarea), irigarea cu apa magnetizata, utilizarea de centrale proprii pentru incalzire, combaterea biologica, folosirea suplimentara a dioxidului de carbon, utilizarea luminii artificiale, etc. De exemplu, irigarea prin picurare este cea mai potrivita metoda de udare in sere si solarii deoarece distributia apei se face automat si este corelata cu norma zilnica de udare, repartizand apa numai in zona radiculara a plantelor.
2. Maximizarea profitului prin planificarea unei rotatii eficiente a culturilor, care sa reduca la minim riscul incidentei unor daunatori sau acumularii unor rezidii. Se vor amplasa legumele consumatoare de azot dupa cele care fixeaza azotul (fasolea verde sau mazarea verde), pentru a reduce continutul de nitrati din legume peste valorile maxime admise.
3. Alegerea cu grija a culturilor legumicole, acordand prioritate celor la care valorificarea este asigurata si care sunt foarte solicitate pe piata, dar si a celor care asigura o perioda mai lunga de ocupare a serelor si solariilor. Nu trebuie uitata lucrarea de conditionare a recoltei care cuprinde mai multe faze: sortarea pe calitati; calibrarea pe marimi; fasonatul la ambalarea directa in camp; formarea de legaturi pentru piata la verdeturi, ridichi, gulioare; spalarea la radacinoase; ceruirea pentru marirea perioadei de pastrare la tomate, ardei, vinete; si lotizarea pe grupe de calitate si beneficiari.
4. Alegere judicioasa a hibrizilor si soiurilor de mare randament, cu rezistenta la boli, daunatori, cu calitate superioara, cerute pe piata, atat pentru culturile principale si secundare, cat si a celor succesive si asociate. In primul rand se vor alege hibrizii F1, dar si soiuri specializate, care sa corespunda cerintelor tehnologice si care fac parte din lista oficiala de soiuri si hibrizi recomandate si autorizate pentru Romania.
5. Diversificarea culturilor legumicole in paralel cu specializarea pe anumite culturi pentru care s-au elaborat programe de modernizare, aprovizionare si aplicare a produselor chimice de protectie si fertilizare, tinand cont desigur de prevenirea poluarii produselor, apei si solului. Se vor utiliza noi generatii de erbicide cu grad minim de poluare care se vor aplica in doze foarte mici, biodegradabile, cu eficienta si selectivitate ridicata.
Iata la ce se preteaza aparatele de spalat Karcher
Indiferent daca va ocupati cu agronomia, cultura piscicola, viticultura, sectorul forestier sau cresterea animalelor, ferma dumneavoastra trebuie sa fie eficienta si profitabila, curata si igienizata, functionala si calitativa. Fiecare investitie trebuie sa functioneze ani de zile fara probleme si tebuie sa respecte anumite standarde si cerinte legale in ceea ce priveste igiena si curatenia, pentru a avea un succes pe termen lung.
Solutia pentru aceste lucruri e reprezentata de aparatele de spalat cu presiune de la Karcher. Aparatele Karcher ofera solutii pentru protejarea optima si ingrijirea perfecta a masinilor, a instalatiilor, grajdurilor si cladirilor.
Pentru rezultate bune in activitatea de zi cu zi, va puteti baza pe aceste produse profesionale cu solutii de detaliu. Fiind usor de folosit, puternice si performante, tehnologiile Karcher vor face ca activitatile dvs de lucru sa se desfasoare fara probleme, sigur si eficient.
Cele 3 mari ramuri in care produsele Karcher exceleaza sunt:
-
- Zootehnie – unde asigura o curatenie excelenta cu sisteme eficiente de dezinfectare si de curatare pentru grajduri.
- Agronomie si viticultura – unde protejeaza investitiile si pastreaza productivitatea prin cel mai bun aparat de spalat cu presiune si ofera solutii eficiente de curatare pentru masini si echipamente agronomice sau pentru butoaiele de stejar din vinarii.
- Piscicultura si silvicultura – unde pun accentul pe detalii, fie prin compatibilitatea pentru secotul alimentar sau practicalitatea prin economia de spatiu.
Zootehnie
Aparatele Karcher exceleaza in aceasta zona aducand un inalt standard de igiena, care nu poate lipsi din cresterea profesionala a animalelor. Curatarea temeinica si regulata a grajdurilor este obligatorie pentru protejarea animalelor de germeni patogeni sau de daunatori.
Cu ajutorul aparatelor de spalat cu presiune aceste aplicatii se pot rezolva rapid, simplu, economic si eficient. Pe langa igiena imbunatatita, se economiseste timpul acordat muncii si costurile medicamentelor. Unele dintre avantajele acestor echipamente stau in caracteristicile lor:
-
- Compacte – fiind bine echipate si cu o forma construita compact; cu aceste aparate se pot curata grajduri rapid si sigur.
- De inalta performanta – pentru exploatari grele si de durata cu performnte maxime; dispun de debit maxim si de presiune maxima, pentru cele mai bune lucrari.
- Robuste – pentru terenuri foarte greu accesibile, reusesc sa inlature murdaria foarte rezistenta sin locuri greu accesibile.
Aparatele Karcher sunt ideale atunci cand vine vorba de:
-
- Ingrasarea porcilor – aici conteaza curatenia si igiena. Procesele de curatare si dezinfectie sunt optime pentru grajduri, in timpul gestantei sau inainte de schimbarea efectivelor.
- Cresterea vitelor – curatenia se face cu un jet de inalta presiune, eliminand balegarul sau resturile furajere in adaposturile pentru cresterea viteilor sau pe suprafetele pe care se intind animalele.
- Cresterea pasarilor – aparatele Karcher dezinfecteaza eficient cadrul productiei avicole eliminand bacteriile, virusii si daunatorii. Aparatul de spalat cu presiune este indicat sa fie folosit si pentru curatenia de final in perioada de service a productiei de oua si a dezinfectiei oualor de clocit.
- Cresterea oilor, caprelor si a cailor – cu ajutorul produselor oferite de Karcher pot fi indepartate usor depunerile de dejectii si asternuturile de paie murdare.
- Animalele de lapte – igiena extrem de importanta in locuri in care se aduna germeni. Camera de depozitare a laptelui si instalatiile de muls trebuie curatate, echipamentele Karcher fiind solutia ideala pentru acest lucru.
Agronomie si viticultura
Masinile folosite in agronomie sau viticultura sunt importante in acest domeniu deoarece contribuie la productia profesionala. Acestea trebuie sa fie permanent in stare buna de lucru, ingrijite si curatate regulat.
Cu ajutorul aparatelor Karcher puteti face acest lucru datorita sistemelor de curatare eficiente, multiplelor posibilitati de exploatare, volumului mare de accesorii etc. Cu aceste aparate economisiti timp si va protejati investitiile. Unele puncte forte ale acestor aparate sunt:
-
- Spalatul cu apa rece – chiar si cele mai puternice murdarii sunt indepartate usor datorita presiunii si a debitului mare de apa.
- Spalatul cu apa fierbinte – ajuta la curatatul economic, cu un randament mare.
- Spalatoare stationare – sunt ideale acolo unde trebuie curatate mai multe locuri concomitent, cu economie de spatiu.
- Protejarea echipamentelor – pana si cea mai persistenta murdarie este inlaturata de concentratele de curatare de la Karcher, care se formeaza in munca de zi cu zi din cauza noroiului si a materialelor organice. Astfel, se evita coroziunea masinilor.
- Controlul simplu al presiunii – cantitatea de apa si presiunea de lucru pot fi controlate din pistolul manual de stropire.
Aparatele Karcher sunt ideale in ceea ce priveste:
-
- Curatarea masinilor – masinile agricole aduna o cantitate considerabila de murdarie care trebuie inlauturata. Astfel, un aparat de spalat cu presiune profesional este unealta perfecta, reusind sa inlature pe langa crustele cu aderenta mare, dar si prin utilizarea apei fierbinti, uleiul si vaselina.
- Curatarea butoaielor – fara efortul de rasturnare a acestora, depunerile de la procesele de fermentatie, maturare sau depozitare indelungata vor fi indepartate eficient si fara urme.
Piscicultura si silvicultura
Aparatele Karcher asigura o eficacitate si o profitabilitate marita a muncii reusind sa dezinfecteze bazinele, sa curete igienic complet mijloacele de transport care necesita o dezinfectie speciala si sa desprinda coji de copac de pe masinile folosite de dumneavoastra. Indiferend daca cerintele sunt legate de piscicultura sau de lucrari elaborioase in silvicultura, aparatele Karcher sunt ideale pentru munca.
Aparatele Karcher sunt ideale in domeniile:
-
- Piscicultura – bazinele pentru puiet/heiesteiele, autovehiculele si containerele, inainte si dupa transport sunt dezinfectate rapid si eficient. In cadrul procedeului de curatare cu presiune si spuma, se asigura protectia impotriva bacteriilor, virusurilor si daunatorilor.
- Silvicultura – cu ajutorul produselor Karcher cu care se lucreaza eficient se diminueaza pierderile de lemn la despriderea scoartei. Dupa terminarea lucrarilor, autovehiculele si masinile pot fi curatate cu aceste aparate, evitand astfel infestari cu daunatori.
Daca activati intr-unul dintre domeniile de mai sus si aveti nevoie de aparatura pentru a face curatenie si pentru a pastra curatenie, spalatoarele cu presiune Karcher sunt recomandate. Acestea ajuta la curatare si la dezinfectare, putand spala atat cu apa rece cat si cu apa fierbinte, dar si cu detergent. Faceti alegerea potrivita pentru afacerea dumneavoastra cumparand un astfel de aparat. Pentru o lista variata cu astfel de aparate, accesati link-ul: http://big.store.ro/spalator-presiune
Ziua International a Pepenelului Galben
Peste 140 de participanti din treisprezece tari de pe patru continente au luat parte la Ziua Internationala a Pepenelului Galben de la Parma (Italia), intre 15 – 17 iulie 2009.
Adoptarea de solutii acceptabile pentru intreg procesul de productie si intelegerea preferintelor consumatorilor, au fost mesajele oferite de organizatori, respectiv firmele Ruiter Seeds, Seminis si Poloni (ISG).
„Semintele companiei – a declarat Alois van Vliet, Europa de Vest Seminis Business – sunt prima veriga in tehnologia de cultivare a pepenelui galben si in mod clar trebuie avut in vedere pentru a fi cumparate din timp. Astazi, in stransa colaborare cu partenerii nostri vom incerca sa dezvoltam produse si servicii in functie de cerintele pietei. „
Firmele producatoare de seminte de Ruiter, Seminis şi Poloni (ISG), fiecare parte a companiei Monsanto, au expus 288 soiuri de pepene galben, in localitatea Mirandola de langa orasul Parma (Italia).
Cele mai importante tipuri de pepeni Charentais, Cantaloupe, Amarillo, Ananas, Piel de Sapo Galia au demonstrat gama extinsa de produse oferite de catre cei trei organizatori.
Printre cele mai inovatoare soiuri prezentate participantilor la eveniment au fost Cyro, Galia un pepene galben, cu o aroma intensa; Sofia, si Melorange.
La fel de mult ca oferta de pepene galben au fost apreciate si conferintele din timpul evenimentului in care sau analizat rolul factorilor climatici in alegerea tehnologiei precum si consumul de pepene galben in diferite tari.
Andrew Fearne a observat ca in Regatul Unit penetrarea pe piata a pepenelui galben este doar de 28%, in timp ce in contrast Luciano Trentini – director la Centro Servizi Ortofrutticoli din Ferrara – raporta ca 80%, dintre italieni au cumparat cel putin un pepene galben pe an. In timp ce in Marea Britanie consumatorii au tendinta de a cumpara pepene proaspat taiat, consumatorii italieni prefera fructe intregi achizitionate in mod regulat, ca parte din dieta lor zilnica.
Autor: Micol Benimeo
Biroul de presa „Ziua Internationala a Pepenelului galben – Parma (Italia)”
Pepeni obtinuti prin altoire
In cateva tari din Asia (japonia, Corea) si Europa (Spania, Italia) se utilizeaza pe scara larga altoirea plantelor de pepene verde pe portaltoi rezistenti la clima rece si la boli (Fusarium oxysporum).
Cei mai importanti portaltoi, utilizati in cultura de pepene verde, sunt: Lagenaria siceraia; C.maxima x C.moschata; Citrullus lanatus, var. Citroides.
Metodele standar de altoire sunt prin insertie, prin despicatura si prin imbinare.
Avand in vedere interdictia utilizarii bromurii de metil pentru dezinfectie solurilor, se pare ca metoda altoirii va creste ca utilizare in viitorul apropiat.
Plantele de pepene verde altoite produc fructe cu pulpa mai ferma si culoare rosie mai pregnanta, pe o durata de timp mai mare.
Pepenele verde altoit produce mai multe fructe pe planta.
Fructele au o calitate mai buna, cea ce justifica si pretul putin mai mare.
Pepenele verde altoit pe portaltoi C.maxim x C. moschata poate creste pe soluri saraturate, pe care soiurile nealtoite nu cresc.
Este de asteptat ca pepenele verde altoit sa-si extinda aria in America de Nord si Sud, precum si in Europa.
Trebuie subliniat ca in Japonia si in Coreea de Sud, s-au creat roboti pentru altoit, luandu-se in considerare cantitatea mare de munca manuala ceruta de acesta activitate.
Cultura pepenului verde cu maturitate timpurie, in China, Coreea de Sud, Japonia, Spania si Israel, este realizat in solarii acoperite cu plastic, neincalzite. In nordul Chinei, in Coreea si Japonia, cultura cu maturitate timpurie incepe in luna decembrie. Ea se realizeaza in solarii acoperite cu plastic. In interiorul acestora se mai pun inele mici de plastic peste plantele din timpul noptii, iar peste solarii se mai aseaza rogojini, paie, pentru conservarea temperaturii interne. Cu acest gen de cultura, producatorii reusesc sa maturizeze pepenele verde in luna aprilie, cand practic afara apar ingheturile tarzii si uneori cand uneori nu ninge. Cultura pepenului verde este protejata de solarii, in China, si de ploi, in sezonul de ploi excesive.
Cultivatorii de pepene verde obtin pana la 3 recolte de la o singura planta, atunci cand productia este realizata in solarii de plastic, deoarece vrejul este retezat imediat dupa ce fructul este recoltat pentru a permite acestuia sa creasca in continuare
In China exista 20000 ha cultivata cu pepene verde in sera si 200 000 ha cultivata in solarii de plastic. In Coreea de Sud, 80% din recoltata de pepene verde este realizat in solarii din plastic.
Planta de pepene verde altoit, crescuta in solariile din Asia, este taiata la 3-4 ramuri si este polenizata manual. Soiurile cu fructe mici sunt crescute in impletituri de nuiele cu densitatea de 2 plante/mp. Soiurile cu fructe mari se cultiva de obicei direct pe sol, cu taierea vrejului inaintea fructificarii.
Producatorii din Europa si Orientul Mijlociu care utilizeaza solariile de plastic, folosesc polenizarea naturala cu ajutorul albinelor fara a taia vrejurile.
In prezent pepenele verde, ca fruct a fost mult ameliorat din punct de vedere al suculentei, oferind celor interesati un nivel nutritiv ridicat, fiind astfel din ce in ce mai adaptat cererii pietei.
Productia in spatii protejate in regiunile asiatice a adus la o revolutie majora din punct de vedere al pretului final de vanzare. Astfel s-a ajuns ca pepenele verde in Japonia sa se vanda cu 50$ si chiar mai mult pe bucata.
Mai nou pe langa caracterul racoritor al fructului, a inceput sa fie luat in considerare valoarea nutritiva a continutului pulpei, sursa de fitonutrienti, licopen si citrulina.
Pana nu demult, pigmentul licopen era considerat important pentru culoarea pulpei. Licopenul este unul dintre cele mai importante substante carotenoide in dieta din lumea vestica si reprezinta cca.50% din serul uman.
In urma utilizarii dietei de pepene verde s-a observat schimbari remarcabile, in sens pozitiv, al valorilor acestora in cazul cancerului de prostata, bolilor de pancreas si stomac.
Efectele citrulinei, o substanta care se gaseste in pepene, sunt: vasodilatarea si vasoprotectia (respectiv o mai buna circulatie a oxigenului in vasele capilare, reducerea tensiunii arteriale si reducerea bolilor coronariene ale inimii); ameliorarea simtomelor de anemie celulara; protectia inimii (prin reducerea producerii de celule spongioase).
Autor: Dr. ing. Antonia Ivascu – ISTIS
Soiuri de pepeni
Soiuri pepene verde: Crimson Sweet; Charleston Grey; Sugar Baby
Soiuri pepene galben: Charentais; Ananas.
Pepene verde Crimson Sweet
Varietate rotunda, cu coaja de culoare verde cu striuri de culoare verde inchis.
Fructul poate atinge o greutate cuprinsa intre 9-12 kg.
Pulpa are culoarea rosie stralucitoare.
Varietate rezistenta la Fusarium si Anthracnose.
Pepene verde Charleston Grey
Varietate cilindrica, cu coaja verde usor striata.
Fructele sunt lungi de 35-40 cm.
Au greutatea de 10-12 kg.
Pulpa este rosie si are putine seminte.
Varietate rezistenta la Fusarium si Anthracnose
Pepene verde Sugar Baby
Varietate cilindrica, cu coaja verde inchisa.
Varietate timpurie si foarte productiva.
Fructe au diametru de 20-30 cm si greutatea de 3-5 kg.
Pulpa este rosie si foarte dulce, cu putin samburi
Pepene galben Charentais
Varietate traditionala, cu fructe sferice.
Are greutatea de 0,8-1,2 kg.
Coaja este neteda.
Pulpa este densa, foarte parfumata si de culoare orange-solomon.
Pepene galben Ananas
Perioada de vegetatie este de 100-110 zile.
Fruct este rotund alungit, portocaliu.
Coaja este neteda.
Miezul este alb, zemos si placut aromat.
Tehnologii de cultura si hibrizi noi de pepeni
SC MARCOSER SRL a organizat la Dabuleni, jud Dolj, Simpozionul „TEHNOLOGII DE CULTURA SI HIBRIZI NOI DE PEPENI” in cadrul caruia au fost prezentati cei mai noi hibrizi de pepeni verzi si pepeni galbeni ZERAIM GEDERA , Israel.
Hibrizii profesionali prezentati au fost testati si cultivati anii trecuti cu succes in marile bazine legumicole cum ar fi: Dabuleni, Gheorghe Doja, Perisoru, Matca, etc.
De asemenea au fost prezentate tehnologii avansate de fertilizare cu produse tehnice noi, revolutionare din gama CODIAGRO.
In cadrul Simpozionului a fost prezent si un specialist israelian in cultura pepenilor – domnul Gilad Reznik Cohen, reprezentat al firmei ZERAIM GEDERA care a vorbit despre noutatile tehnologice pentru cultura de pepeni.
SC MARCOSER SRL comercializeaza seminte de pepeni verzi:
ODEM F1 – este un hibrid de pepene verde cu maturitate extratimpurie, foarte productivi, cu rezistenta marita la Fusarioza (rasa 1)!
AUBIE/SALBANI F1 – hibrid de pepene verde foarte mare, greutate fruct 12 – 16 kg, forma oval alungita, culoare inchisa a cojii, foarte rezistent la boli, transport si depozitare!
DURATION F1 – hibrid de pepene verde tip Crimson Sweet foarte mare 9 – 12 kg, forma oval alungita, foarte productiv, rezistent, timpuriu!
Si seminte de pepeni galbeni extratimpurii: tip GALIA si tip ANANAS
SC MARCOSER SRL este importator si distribuitor in Romania al semintelor de legume TOP QUALITY ZERAIM GEDERA – Israel!
Pepenii „MELÓN DE LA MANCHA” (IGP)
Pepeni galbeni din cultivarul „saccharinus” soiul „Piñonet” sau „Piel de sapo”, din toate soiurile comerciale, destinati vanzarii in stare proaspata catre consumatori.
Indicatia geografica protejata se aplica numai pepenilor de calitatea I, cu un continut de zahar (indice refractometric al pulpei) de minimum 13 °Brix (± 0,5 °) si o greutate unitara de 1,8-4 kg (± 0,1 kg).
Pepeni galbeni din varietatile „Piñonet” sau „Piel de sapo” au o forma elipsoidala sau ovoida. Coaja poate fi neteda sau usor aspra, are o grosime medie de 0,6-0,8 cm si prezinta caneluri variabile, care sunt in mod normal mai numeroase in zona pedunculului si a cicatricei pistilului. Coaja este predominant verde, prezinta pete mai închise de marime medie, distribuite in mod uniform, si se coloreaza inspre galben la maturitate. Pulpa este de culoare alba sau crem. In cavitatea centrala, relativ mica prin comparatie cu alte varietati, se gaseste zona placentara de culoare portocalie, care contine semintele.
„Melón de La Mancha” prezinta, din punct de vedere senzorial, un gust dulce pronuntat si o pulpa suculenta cu putine fibre, caracteristici pentru care este foarte apreciat.
Aria de productie a „Melón de la Mancha” este situata in regiunea naturala „Mancha” din Spania, care face parte din Comunitatea autonoma Castilla-La Mancha, pe cursul superior al fluviului Guadiana.
Producatorii vor completa in fiecare an declaratiile de semanat, in care vor preciza in special referintele cadastrale ale parcelelor, situarea si suprafata acestora, randamentul estimat etc., si vor stabili cu structurile agricole un contract de angajament reciproc care contine specificatiile tehnice privind productia si calitatea „Melón de La Mancha”.
Structurile agricole organizate la nivel superior garanteaza, printr-un sistem de autocontrol, ca pepenii galbeni care poarta eticheta „Melón de La Mancha” respecta conditiile caietului de sarcini.
Lucrari de pregatire a solului: prima aratura, realizata in octombrie sau noiembrie, se face la o adancime de 30-40 cm, pentru a afana bine straturile inferioare ale solului. Terenul se ara din nou in februarie, de aceasta data superficial, pentru a zdrobi bulgarii. Dupa aceasta pregatire, are loc jalonarea parcelei, pentru a marca distanta dintre straturi.
Plantare: rasadirea se realizează manual, de la jumatatea lunii aprilie pana la inceputul lunii iulie, cand plantele au cel putin o frunza propriu-zisa bine dezvoltata.
Lucrari de-a lungul ciclului vegetal: pe durata ciclului vegetal, pe langa irigare si aplicarea de ingrasaminte, producatorii efectueaza lucrari de plivire si de rarire sau de inlaturare a fructelor la plantele care au rodit prea mult, pentru a obtine dimensiunile si greutatea corespunzatoare pentru comercializare.
Recoltarea: la inceput se face taierea manuala a fructelor, care se aseaza de-a lungul straturilor, pentru a fi incarcate ulterior in remorci. Recoltarea, care incepe la jumatatea lui iulie si se termina in octombrie, se face de doua-trei ori pe saptamana daca este cald, sau numai o data daca este frig.
Receptionare si depozitare: fructele sunt trimise in centre de manipulare si depozitare apartinând structurilor agricole de comercializare organizate, unde se cantareste si se identifica fiecare lot, mentionandu-se rezultatul controlului calitativ la intrarea in depozit. „Melón de La Mancha” este depozitat intotdeauna in depozite închise, la temperatura ambianta si in conditii corespunzatoare de umiditate si de ventilatie.
Calibrul „Melón de La Mancha” este dat de greutatea per unitate, care trebuie sa se situeze intre 1,8 si 4 kg. Greutatea celui mai mare „Melón de la Mancha” din lada nu poate depasi cu mai mult de 30 % greutatea celui mai mic pepene galben.
In functie de calibru, pepenii galbeni se aseaza in ambalaje din lemn, carton si/sau ambalaje Green Box de maximum 120 kg.
Controale de expediere: fiecare paleta cu produse provenind de la unul sau mai multi producatori trebuie sa aiba o eticheta de trasabilitate care sa permita atat identificarea producatorului (producatorilor) pepenilor galbeni, cst si a parcelelor de pe care provin acestia si sa specifice data ambalarii.
Durata maxima de stocare a pepenilor galbeni este de 45 de zile de la data culegerii.
Regiunea naturala „Mancha” se afla in afara zonei in care bat vanturile umede atlantice, si prin urmare are o clima rece si uscata. Pluviometria este de numai 300-400 mm, evapotranspiratia prezinta niveluri foarte ridicate vara, cand gradul de insorire este de asemenea foarte mare. La toate acestea se adauga o oscilatie termica zi-noapte de 18-20 °C si o umiditate relativa mica.
Aceste conditii edafo-climatice confera produsului calitati specifice in ceea ce priveste dimensiunile, culoarea, canelurile cojii, aspectul exterior al fructelor, textura si fibrele pulpei, suculenta si gustul dulce al miezului. Continutul ridicat de zahar este un element care trebuie remarcat in mod special.
Cultura de pepeni verzi
Amplasarea culturii
- pe terenuri plane, cu expozitie sudica, adapostite de vant,
- soluri usoare spre mijlocii cu reactie neutra.
Planta premergatoare
- lucerna, trifoi;
- terenurile destelenite;
- mazarea, fasolea;
- varzoasele, radacinoasele.
Pregatirea terenului, fertilizarea de baza, si erbicidarea
- 5-10 tone/ha gunoi + 300 kg/ha superfosfat + 100 kg/ha sulfat de potasiu (aplicat toamna);
- aratura la 25-30 cm (toamna);
- 100 kg/ha Azotat de amoniu sau 200 KG/HA complex III (primavara);
- cu 8-10 zile inainte de semanat se face erbicidarea cu Balan 8l/ha si se incorporeaza cu discul sau cu combitatorul.
Samanta
- soiuri timpurii: Sugar baby, Timpuriu de Canada;
- soiuri semitimpurii: Crimson Sweet; Oden, Fabiola F1, Dochita;
- soiuri semitarzii: De Dabuleni, Dulce de Dabuleni, De Minis, Paradise F1;
- soiuri tarzii: Clausita, Favorit, Charleston Gray;
- alti hibrizi cultivati: Crisby F1, Red Star, Lady, Granit, Topgun, Farao, Crimson, Tide;
- samanta sa aiba o vechime de 2-3 ani pentruca se obtin plante mai productive si un numar mare de flori femele;
- samanta se trateaza cu Criptodin 2 g/kg;
- pentru a grabi germinatia semintele se tin 24 de ore in apa la 25-30 grade C;
Semanatul prin rasad (recolta se obtine cu 2-3 saptamani mai devreme)
- amestecul pentru ghivecei: 20% mranita, 30% nisip, 50% pamant de telina; plus amestecul se trateaza cu Previcur 0,15% si se tin in in solarii cu dubla protectie;
- amestecul pentru cuburi: 30% mranita, 40% turba, 20% pamant de telina; 10% balegar, plus azotat amoniu, superfosfat, sulfat de potasiu si carbonat de calciu (1,5%), si se tin in rasadnite;
- semanatul in cuburi si ghivece intre 25-30 martie;
- plantare in camp 20 aprilie – 5 mai;
- distanta intre randuri 1,8-2 m;
- distanta intre plante pe rand 0,5-1 m;
Semanatul direct in camp
- se face la sfarsit de aprilie – inceput de mai, cand in sol sunt 12-14 grade C;
- distanta intre randuri 2 metri;
- distanta intre plante pe rand 0,5 m;
- densitatea este de 12-15 mii plante/ha;
- adancimea de semanat 3-4 cm;
- norma de samanta 3-4 kg cand se seamana mecanizat si 2-3 kg cand se seamana manual.
Lucrarile de intretinere
- 2-3 prasile mecanice si manuale pentru combatere buruieni; se poate aplica Leopard 1,5 l/ha;
- raritul culturi in faza de 2-3 frunze;
- fertilizatul suplimentar in perioada infloritului cu 200- 250 complexe NPK;
- 2-3 udari in perioada secetoasa cu 300-400 metri cubi apa la ha.
Combaterea bolilor
- mana cu Aliette 0,2%, Bravo, Ridomil 0,25%;
- patarea unghiulara cu Ridomil plus 0,3%, Dithane;
- fainare cu Afugan 0,05%, Bravo 0,25%
- antracnoza cu Topsin 0,1%, Dithane
Combaterea daunatorilor
- paianjenul rosu cu Neuron 0,08%, Omite, Talstar 0,04 %, Meotrin 0,06%
- paduchi de frunze cu Actara 0,01 %, Karate.
Recoltarea
- se face manual, dimineata
- criteriile de recunoastere a fructelor coapte: codita subtire, carcelul se usca de la varf, coaja luceste; pe fruct dimineata se formeaza putina roua; coaja este albicioasa la zgariere; partea ce sta pe sol este galbena; la apasare fructele paraie; au sunetul infundat cand sunt lovite cu degetul, etc.
Cultura pepenilor – fertilizarea
Fertilizarea pepenilor reprezinta una dintre operatiunile tehnologice care au un impact foarte mare asupra calitatii si cantitatii recoltelor care se vor obtine.
Avand in vedere volumul mare de sol explorat de sistemul radicular al plantelor de pepeni verzi, aceasta cultura reactioneaza bine la aportul de ingrasaminte, mai ales datorita fertilitatii naturale a solurilor nisipoase pe care acestia sunt cultivate in general. La stabilirea cantitatii de ingrasaminte si a momentului de aplicare a acestora, se va tine cont de faptul ca o cultura de pepeni verzi cu o productie de 50 t/ha extrage din sol aproximativ 150 kg azot, 85 kg P2O5 si 250 kg K2O.
Fertilizarea de baza
Importanta fertilizarii de baza consta in asigurarea elementelor nutritive de pornire in vegetatie si de completare. Se pot aplica ca starter sau la o adancime minima in sol. Cantitatea de ingrasaminte necesara se stabileste in functie de rezultatele analizelor de sol care sunt recomandate macar odata la 2-3 ani. Fertilizarea de baza poate fi aplicata pe rand sau la cuibul de plantare, scazand astfel necesarul de ingrasamintelor. Orientativ fertilizarea de baza pentru recolte de 60-80 t/ha se recomanda sa se faca cu 30 t/ha gunoi de grajd bine fermentat si 150 kg/ha s.a. azot, 100 kg/ha s.a. fosfor, 100 kg/ha s.a. potasiu. Gunoiul de grajd se poate inlocui cu 2-3 t/ha de ingrasamant organic sub forma de peleti FERTIKAL. Acest ingrasamant organic are avantajul ca este pasteurizat si nu are seminte de buruieni care sa provoace o imburuienare suplimentara a culturii.
Fertilizarea faziala
Fertilizarea faziala urmareste ca in fazele hotaratoare plantele de cultura sa aiba in zona radacinilor cantitati suficiente de ingrasaminte in vederea asigurarii unui nivel de productie ridicat. Cunoasterea momentului optim de aplicare este legata de momentele critice din viata plantelor.
Dupa transplantare
Fertirigare:GREENPLANT 10-50-10 + micro (5 kg/1000 mp). Puritatea ridicata si gradul ridicat de asimilare a produsului, favorizeaza dezvoltarea sistemului radicular dupa transplantare precum si inductia florala.
Foliar: ALGAREN TWIN (150 ml/100 l apa) + OLIGOGREEN (100 g/100 l apa). Algaren stimuleaza dezvoltarea unui sistem radicular viguros si bine structurat, intensificand sistemul natural de autoaparare al plantei. Aplicarea produsului impreuna cu OLIGOGREEN face ca amestecul sa fie ideal in prevenirea si tratarea celor mai importante carente de microelemente.
Dupa frunza a 4-a / cresterea vegetativa
Fertirigare: GREENPLANT 20-20-20 + micro (5 kg/1000 mp). Concentratia ridicata de N-P-K si raportul de 1:1:1 dintre aceste macroelemente face ca acest produs sa fie optim in fazele de crestere vegetative rapida, cand cerintele de N-P-K sun cele mai ridicate.
Foliar:DRIN (150 ml/100 l apa) si KINGLIFE 20-20-20 + micro. DRIN, un produs cu actiune biostimulanta datorita compozitiei sale bogate in aminoacizi cu masa moleculara redusa care sunt disponibili imedia plantelor, accelereaza procesele de sinteza aproteinelor, enzimelor si hormonilor favorizand inradacinarea si cresterea vegetativa rapida. Raportul optim dintre macro si microelemente din KINGLIFE 20-20-20 + micro permite o crestere echilibrata. Microelementele chelatate favorizeaza absorbtia produsului si previn posibilele carente.
Inceputul infloririi
Fertirigare:GREENPLANT 26-5-12+2+micro (5 kg/1000 mp) + BOROGREEN L (2 L/1000 mp). Aplicarea produsului GREENPLANT este optima in faza de crestere vegetativa si inflorit. Borul favorizeaza sinteza proteinelor si a zaharurilor, stimuleaza productia hormonala si cresterea tesuturilor meristematice, faciliteaza germinatia polenului, stimuleaza legarea fructelor si cresterea tesuturilor si reduce caderea florilor.
Foliar:ALGAREN TWIN (100 ml/100 l apa) + BOROGREEN L (150 ml/100 l apa)
Borul favorizeaza sinteza proteinelor si a zaharurilor, stimuleaza productia hormonala si cresterea tesuturilor meristematice, faciliteaza germinatia polenului, stimuleaza legarea fructelor si cresterea tesuturilor. In amestec cu ALGAREN TWIN creste procentul de legare a fructelor si intensifica procesele naturale de autoaparare a plantei.
Legarea fructelor
Fertirigare:GREENPLANT 20-20-20 + micro (5 kg/1000 mp). Concentratia ridicata de N-P-K si raportul de 1:1:1 dintre aceste macroelemente face ca acest produs sa fie optim in fazele de crestere vegetative rapida, cand cerintele de N-P-K sun cele mai ridicate.
Foliar: CALBORON (400 g/ 100 l apa) + DRIN (150 ml/100 l apa). Calboron imbunatateste fermitatea fructelor si a pulpei, favorizeaza diviziunea celulara (cresterea fructelor in marime si in greutate), rezistenta la atacul bolilor, si colorare. Continutul ridicat de calciu ajuta la diminuarea pierderilor de fructe, creste fermitatea fructelor si rezistenta la crapare. Biostimulantul DRIN, accelereaza procesele de sinteza a proteinelor, enzimelor si hormonilor favorizand cresterea vegetativa rapida.
Cresterea fructelor
Fertirigare:T1 HAS IDRO 15-0-10+21CaO (4-5 kg/1000 mp) Produsul imbunatateste fermitatea fructelor, favorizeaza diviziunea celulara (creste marimea si greutatea fructelor), favorizeaza rezistenta la atacul bolilor si stimuleaza colorarea. Procentul ridicat de Calciu ajuta la reducerea caderii fructelor, creste fermitatea fructelor si rezistenta la transport
Foliar:BOROGREEN L (150 ml/100 l apa) + FOLIACON 22 (350 ml / 100 l apa)
FOLIACON 22 stimuleaza absorbtia calciului si a magneziului in raport optim. Impunatateste fermitatea fructelor, favorizeaza diviziunea celulara (crescand greutatea si marimea fructelor) si creste rezistenta la atacul bolilor si la transport. BOROGREEN L determina imbunatatirea unor indici fiziologici si biochimici cu implicatii favorabile asupra rezistentei plantelor la factorii de stres (temperaturi ridicate, seceta). Borul stimuleaza sinteza zaharurilor si a enzimelor.
Coacerea
Fertirigare:GREENPLANT 8-7-40+2+micro (4-6 kg/1000 mp) (cel putin 2 aplicari)
Folosirea produsului imbunatateste colorarea fructelor, creste continutul in zaharuri si reduce caderea fructelor.
Foliar: HASCON M10 AD (400 ml/100 l apa) (cel putin 2 aplicari)
Aplicarea produsului favorizeaza colorarea fructelor, coacerea omogena si ca urmare, fructe uniforme ca marime, coacere timpurie, creste continutul de zaharuri si creste rezistenta la crapare.
Producatorii de pepeni trebuie sa fie foarte atenti la aplicarea produselor care duc la imbunatatirea calitatii fructelor dar si la imbunatatirea duratei de pastrare a lor. Pentru aceasta trebuie sa puna un accent deosebit pe aplicarea produselor pe baza de calciu si bor pe intreaga perioada de vegetatie. De aceea programul de nutritie faziala cuprinde mai multe produse pe baza de calciu si bor, care se aplica in functie de fenofaza (Calboron, T1 HAS IDRO, Foliacon 22, Borogreen L). Programul de fertilizare al pepenilor verzi trebuie adaptat si in functie de conditiile existente in camp. Astfel daca intervin perioade de stress pentru plante recomandam aplicarea biostimulatorului DRIN.
Contact:
web: agrojob.ro
email: romania@greenhasitalia.com
tel: 0753.115.997
Plantarea pepenelui galben in solar
Epoca de infiintare a culturii de pepene galben in solar este in decada a doua a lunii aprilie.
Soiurile recomandate pentru culturile de pepene galben sunt: Ananas 803, Roxana, Ismail, Holona, Dunarea, Briliant, Courier, etc.
Soiul de pepene galben Ismail a fost declarat hibrid F1 si a fost creat de compania Abbott & Cobb. Inc., USA. Planta prezinta inflorescenta monoica. Fructul este lung si diametrul este mediu spre mare. Culoarea de baza a epidermei fructului la maturitate este galbena, cu intensitate deschisa. Fructul prezinta, pe suprafata, puncte mari si dese, de culoare galben deschis. Culoarea de baza a pulpei fructului este portocaliu deschis. Durata de pastrare a fructului in raft este lunga. Epoca de inflorire este tarzie si de maturare este medie spre tarzie. Fructele de pepene galben sunt pentru consum in stare proaspata.
Datorita cresterii mai lente a plantelor si a cerintelor ridicate fata de lumina, durata de timp pentru obtinerea unui rasad de calitate este de 45-50 de zile.
Daca in toamna s-a aplicat 4-8 tone/1000mp gunoi de grajd, 20 kg/1000mp superfosfat, inainte de plantare se aplica complex 16:48:0 in cantitate de 20 kg/1000mp, sulfat de potasiu 20 kg/1000mp, si sulfat de magneziu 20 kg/1000mp.
Pregatirea rasadului va avea in vedere tratarea lor preventiva impotriva bolilor si daunatorilor. Pregatirea solarului si a stratului termogen, baloti/pale de paie se realizeaza ca si la cultura de castraveti in solar. Plantarea pepenelui galben se face la distanta de 180 cm intre randuri si 33 cm intre plante pe rand, rezultand o desime de 1,6 plante/mp.
Ritmul de crestere lent din prima parte a perioadei de vegetatie face necesara efectuarea unor culturi asociate intre pepenele galben si legumele de talie redusa (salata, gulii, ardei iute), cu conditia ca acestea se fie libere de daunatori, mai ales de vectori ai virusurilor.
Semanatul castravetilor de vara
Cultura castravetilor de vara se insamnteaza cand in sol la adancimea de semanat se realizeaza 14 grade C, cu tendinta de crestere in zile urmatoare. Calendaristic, semanatul castravetilor incepe la sfarsitul lui aprilie si se termina pana la 5 mai.
Soiurile recomandate pentru cultura de castraveti sunt: Adelaide, Baronet, Clored, Codrut, Crisan, Etiquette, Geroy, Mapamond, Nirvana, Odette, Perth, Slanic, Triumf, etc. Aceste soiuri pot fi cultivate cu bune rezultate in toate zonele de cultura pentru castraveti.
Soiul de castravete Odette este declarat hibrid F1 si a fost creat la firma Wing Seed b.v., Olanda. Tipul de crestere al plantei este nedeterminat. Lungimea fructului este mare si raportul lungime/diametru este mijlociu. Forma predominanta a bazei fructului, la maturitatea comerciala, este obtuza si culoarea de baza a fructului este verde mediu spre inchis. Fructul prezinta dungi, de intensitate puternica. Perioada de dezvoltare a florilor femele este timpurie. Fructele de castravete Odette sunt destinate pentru consum in stare proaspata si industrializare.
Pentru cultura de castraveti, densitatea optima este de 35 mii plante/ha la soiurile pentru salata si de 150 mii plante/ha la soiurile tip Cornison. Distributia semintelor se face cu semanatorile SPC-6: intr-un rand pe strat, la soiurile de salata si la 15-20 cm intre plante pe rand; pe doua randuri pe strat la soiurile tip Cornison si cu distanta de 9-10 cm intre plante pe rand. Norma de samanta se stabileste intre 3-10 kg/ha, in functie de soi, desime si conditiile de sol. Adancimea de semanat este de 2-3 cm.
Semanatul ridichilor de iarna
Ridichile de iarna se caracterizeaza prin posibilitatea de a se pastra foarte usor peste iarna, creand astfel conditii in sensul prelungirii perioadei de consum. Bogate in potasiu, fier, iod, magneziu, vitaminele B si C, ridichile de iarna au un rol important in mentinerea sanatatii organismului.
Pentru ridichile de iarna pregatitul terenului se face dupa incheierea vegetatiei culturii principale. Semanatul se face in perioada 20 iunie – 15 iulie, pe teren modelat, avand distanta de 30 cm intre randuri, 60 cm intre benzi si 10-15 cm pe rand. Adancimea de semanat este de 2-3 cm. Soiurile folosite sunt Negre rotunde si Negre lungi, iar norma de samanta este de 12-20 kg/ha.
Ca lucrari de intretinere, se poate aplica o erbicidare contra buruienilor monocotiledonate sau 2-3 prasile mecanice si 1-2 prasile manuale pe rand (inclusiv raritul). De asemenea se aplica 2-3 udari cu norma de udare de 250-300 mc/ha.
Recoltatul are loc la sfarsitul lui octombrie, inceputul lunii noiembrie. Productia atinge in medie 20-25 tone/ha.
Cultura castravetilor pentru productia de toamna
Cultura de castraveti de toamna este o cultura tipica de succesiune, ce se amplaseaza pe terenuri ce se elibereaza pana in prima decada a lunii iunie, prin recoltarea legumelor verdeturi, a mazarei de gradina, a verzei extratimpurii si a cartofilor timpurii.
Terenul se mobilizeaza printr-o aratura la 18-20 cm. Cu aceasta ocazie se incorporeaza in sol o cantitate de 30 tone/ha gunoi de grajd. La pregatitul terenului se aplica 40-60 kg/ha s.a. (substanta activa) azot, 30-50 kg/ha s.a. fosfor si 30-70 kg/ha s.a. potasiu. Lucrarile de pregatit teren, erbicidat si modelat pe paturi ridicate, trebuie incheiate cat mai repede, pentru a se efectua semanatul in perioada 1-10 iulie in zonele cu potential termic ridicat si in perioada 20-30 iunie in zonele racoroase si umede.
Da rezultate bune semanatul prin intercalarea benzilor de 7-8 randuri castraveti in culise de sorg sau porumb zaharat, care protejeaza cultura de vantul uscat din timpul verii.
Norma de samanta este de 3 kg/ha la soiurile pentru salata, unde se asigura 35 mii plante/ha, si de 12 kg/ha la soiurile tip Cornison pentru a se asigura 150 mii plante/ha.
Recoltarea se executa esalonat incepand din a doua decada a lunii august si pana la sfarsitul lunii septembrie. Recoltatul se executa zilnic sau la 2-3 zile in functie de destinatia culturii. Categorisirea fructelor se face prin sortare. Fructele mai mici au un pret de valorificare mai mare iar o productie normala de 7-8 tone/ha de fructe, asigura obtinerea de beneficii ridicate.
Cultura de vara a morcovului
Cultura de vara a morcovului se practica cu scopul producerii necesarului pentru consumul de toamna sau pentru pastrare, precum si pentru obtinerea plantelor mame semincere.
Tehnologia de vara a morcovului se practica pe terenuri usoare si mijlocii, cu un continut ridicat de humus, permeabile, lucrate profund si urmeaza (in cultura succesiva) dupa recoltarea unor legume cum sunt: mazarea, salata, ridichile de luna, spanacul, etc.
In pregatitul terenului se fac urmatoaree lucrari: mobilizarea solului si nivelarea de exploatare, administrarea ingrasamintelor, aratura de vara, maruntirea terenului, erbicidarea si incorporarea erbicidelor, trasarea rigolelor pentru modelare si modelarea terenului.
Semanatul se face in perioada 20 iunie-10 iulie, folosindu-se 4-6 kg samanta. Densitatea la hectar este de 600000 – 720000 plante/ha.
Pentru a descuraja inmultirea daunatorilor (melci, musca radacinilor), se practica pe suprafete mici cultura intercalata de morcovi cu ceapa.
Soiul romanesc de morcov Bucovina este declarat hibrid F1 si a fost creat de ICDLF Vidra. Lungimea morcovului este mijlocie si latimea este mijlocie spre lata. Morcovii sunt destinati pentru consum curent si pastrare in depozite.
Dupa semanat se face obligatoriu tavalugitul culturii si irigatul pentru a asigura o rasarire uniforma a plantelor.
Recoltarea se face toamna tarziu dupa caderea brumei. Productia poate ajunge pana la 40 tone/ha. Sortarea se face pe calitati pentru o valorificare superioara a productiei.
Infiintarea culturii de ceapa stufat in sere si solarii
Ceapa verde (de stufat) se cultiva pentru frunzele verzi si bulbul in faza incipienta de formare. Aceasta se obtine din bulbi mici de pana la 4 cm in diametru, rezultati la sortarea cepei si arpagicului.
Cei mai potriviti sunt bulbii de 22-24 mm, la care 1000 de bucati cantaresc circa 10-12 kg.
Epoca de cultura in sera si solarii, unde nivelul de incalzire este complet, este in perioada decembrie-ianuarie. Schema de cultura este 10 cm intre randuri si 4 cm pe rand. Desimea este de 250 bucati/mp. Durata culturii este de 21-28 de zile. Productia este de 4-6 kg/mp de ceapa de stufat.
Udarea de plantare se face din abundenta, imediat dupa plantarea bulbilor. Afanarea solului se face cu unelte corespunzatoare, iar plivitul se realizeaza cand buruienile sunt destul de mici pentru a nu disloca ceapa.
Irigarea se face saptamanal cu 10-15 mm apa, iar temperatura optima este de 15-18 grade C. Inainte de recoltare, pentru calitatea frunzelor, se reduce putin temperatura si se intensifica aerisirea.
Stimularea cresterii se poate obtine prin administrarea unei doze de 50 kg/ha azot si 25 kg/ha potasiu.
Pentru fortarea cepei de stufat, cele mai potrivite soluri sunt cele usoare, afanate, cu un nivel mediu de fertilitate.
Bolile si daunatatorii care pot aparea sunt arsura bacteriana (Xanthomonas sp.), mana (Peronospora destructor), putregaiul cenusiu (Botrytis alli), nematozii (Meloidogyne hapla), tripsul (Thrips tabaci), musca (Liriomyza cepae), etc.
Recoltarea se face manual cand frunzele au ajuns la 15-20 cm, bulbul este consistent si a ajuns la 15 mm in diametru. Conditionarea se face sub forma de legaturi, de obicei din 10 fire, care se aseaza in ladite pentru transport, cu radacinile spre exterior si frunzele spre interior.
In solariile cu nivel scazut de incalzire, epoca de cultura a cepei de stufat este in perioada februarie-aprilie.
Cultura acoperitoare de ridichi de toamna
Ridichile au castigat recent o recunoastere pentru potentialul lor de acoperire a terenului si de combatere a buruienilor.
Ridichile au devenit o cultura verde de acoperire din mai multe motive. In primul rand, este foarte potrivita pentru acoperirea solului, retinerea de nutrienti, suprimarea buruienilor si reducerea compactarii solului. In al doilea rand, are efecte benefice asupra proprietatii solului si a culturilor ulterioare. In al treilea rand, industria de seminte a adus noi produse de marca pe piata si a promovat ridichea ca o cultura de acoperire.
Cele mai multe dintre soiurile de ridichi comercializate in prezent sunt selectii de seminte oleaginoase sau furajere de tip daikon, utilizate in mod traditional in bucataria asiatica. Hibrizii noi creati au o ramificare mai mare si o mai buna rezistenta la iernare.
Ridichile de toamna isi extind radacinile foarte mult in sol in decurs de 60 de zile si au o capacitate mai mare de penetrare a solului decat secara si rapita. Iarna va duce la inghetarea radacinilor lor, iar primavara terenul este curat de buruieni afanat, se usuca mai repede, fiind propice pentru semanatul de primavara mai devreme. Radacinile de ridichi capteaza excelent rezidurile de azot din stratul profund al solului aducandu-le la suprafata. Resturile de radacini se descompun pana primavara si elibereaza rapid azotul pentru viitoare cultura. Pe langa azot, radacinile de ridichi acumuleaza excelent potasiul si fosforul. Daca ridichile sunt insotite si de alte culturi verzi acoperitoare eroziunea solului este eliminata complet. Masa organica rezultata prin descompunerea ridichilor poate depasi 7-8 tone/ha, ducand la cresterea procentului de humus in sol.
In demonstratii comparative la o serie de ferme din Maryland, Ohio, Pennsylvania si Illinois s-au raportat cresteri semnificative ale randamentelor de porumb si de soia infiintate dupa cultura de ridichi. Aceste cresteri de productii medii la hectar sunt probabil rezultatul combinat al efectelor multiple descrise mai sus.
Amestecul semintelor de ridichi cu alte specii de culturi de acoperire (de exemplu, ovazul, raigrasul anual si / sau trifoi rosu) pot imbunatatii distributia semintelor si reduc costurilor materialului saditor. Semintele de ridichi germineaza rapid si, in curs de cateva zile, sunt rasarite daca sunt conditii de mediu favorabile.
Ridichiile ca plante acoperitoare sunt premergatoare bune pentru porumbul siloz, legumele timpurii, porumbul dulce, porumbul boabe, soia si plantele cu seminte mici. Trebuie luate masuri de precautie atunci cand se adauga ridichile la rotatii de culturi care includ cruciferele (rapita, varzoasele).
In cultura de ridichi se vor evita terenurile predispuse la umezeala prelungita. Pe campurile semanate cu ridichi de toamna, pe timpul dezghetului din iarna se simte un miros puternic de ou stricat, datorat descompunerii radacinilor.
Plivitul inteligent la legume
Combaterea buruienilor prin metode mecanice si non-chimice sunt din ce in ce mai cerute la cultivarea legumelor de camp in sistem conventional, in parte si datorita restrictiilor de reglementare cu privire la folosirea erbicidelor.
Plivitul s-a realizat pana in prezent cu ajutorul instrumentelor clasice, cum ar fi sapaligile sau ghiarele flexibile asemanatoare sapaligilor tip lama de la prasitoarele mecanice ce executa lucrarea printre randuri, sau sapelor cu care se executa lucrarile manuale pe rand.
Acest lucru a facut ca masinilor inteligente de prasit printre randuri sa li se implementeze si un sistem de plivit mecanic pe rand care sa evite ranirea plantelor de cultura. Utilajul de plivitul inteligent are la baza aparate foto/video care pun in miscare dispozitive de ghidare mecanice, care nu ating plantele de cultura, dar taie buruienile din jur.
Studiile efectuate la varza, salata si alte culturi au arata ca utilajul inteligent de plivit ofera posibilitatea de a taia buruienile pana in apropierea plantelor cultivate asigurand un control multumitor al lor, fara a mai fi nevoie de a se executa ulterior, alte lucrari manuale sau mecanice de corectie.
Combaterea bolilor foliare la castraveti si pepeni
Tratamentul de combatere a bolilor foliare la castraveti si pepeni se executa la depistarea acestora. Se va termina in 5-6 zile si se va repeta la 8-10 zile.
Efectuati tratamentul folosind unul dintre amestecurile de mai jos:
- CURZATE MANOX =2,5kg/ha(0,25%) + SYSTHANE FORTE =0,2L/ha(0,02%) + MOSPILAN 20 SP =0,0125%
- ANTRACOL 70 WP =0,2% + TRINEO 25 KW =0,5L/ha + FASTER 10 CE =0,03%
Dupa golire, ambalajele din material plastic se vor clati obligatoriu de 3 ori, solutia rezultata golindu-se in rezervorul masinii de tratat. Ambalajele se depoziteaza in magazii si se returneaza distribuitorului.
Se vor respecta normele de protectia muncii, mediului, albinelor, animalelor, oamenilor precum si prevederile Ordonantei nr.4 a Guvernului din 20.01.1995 modificata si completata cu Ordonanta nr. 41/2007.
In conformitate cu prevederile legale, respectiv Ordinul comun nr. 45/1991 al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, 1786/TB/1991 al Ministerului Transporturilor, 68/05.02.1992 al Ministerului Mediului, 15b/3404/1991 al Departamentului pentru Alimentatie Locala si 127/1991 al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania privind unele masuri pentru protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor cu pesticide (produse de protectia plantelor), veti lua toate masurile ce va revin, mai ales in perioada de „inflorire”, pentru a asigura protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor cu produse de protectia plantelor.
Producatorii agricoli sunt obligati sa tina evidenta tratamentelor eu produse de protectia plantelor, pe culturi, intr-un registru numerotat.
Combaterea bolilor si daunatorilor in spatii protejate
Tratamentele realizate pentru combaterea bolilor, paianjenilor si insectelor daunatoare culturilor in spatii protejate, sunt urmatoarele:
Pentru combaterea bolilor se pot folosi urmatoarele fungicide:
-
- ALCUPRAL 50 PU
- TILT 250 EC
- ROVRAL 500 SC
- MELODY COMPACT 49 WG
- TOPAS 100 EC
- ORTIVA 250 EC
- TOPSIN AL 70 PU
- SHAVIT F 72 WDG
Pentru combaterea paianjenilor se pot folosi urmatoarele acaricide:
-
- MILBEKNOCK EC
- VERTIMEC 18.5 % EC
- SANMITE 20 WP
- ORTUS 5 EC
Pentru combaterea Musculitei Albe de Sera se pot folosi urmatoarele insecticide:
-
- MOSPILAN 20 SG
- LASER 240 SC
- MATCH 050 EC
- JUVINAL 10 EC
- MOVENTO 100 SC
- KOHINOR 200 SL
- EFORIA 45 ZC
Se vor respecta doza si timpul de pauza inscrise pe ambalaj.
In conformitate cu prevederile legale, respectiv Ordinul comun nr. 45/1991 al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, 1786/TB/1991 al Ministerului Transporturilor, 68/05.02.1992 al Ministerului Mediului, 15b/3404/1991 al Departamentului pentru Alimentatie Locala si 127/1991 al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania privind unele masuri pentru protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor cu pesticide (produse de protectia plantelor), veti lua toate masurile ce va revin, mai ales in perioada de „inflorire”, pentru a asigura protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor cu produse de protectia plantelor.
In conformitate cu noile reglementari ale UE, se impune ca fiecare utilizator de ppp (fermieri, producatori agricoli, etc.) sa detina si sa completeze, la zi, pe culturi, un registru de evidenta a tratamentelor fitosanitare.
Mana cepei (Perenospora destructor)
Vremea racoroasa si umeda favorizeaza aparitia si raspandirea uneia dintre cele mai pagubitoare boli ale cepei – Mana cepei (Perenospora destructor). Atacul afecteaza atat cultura de ceapa pentru bulbi, cat si culturile de seminceri si de producere de arpagic. Pentru prevenire si combatere se recomanda executarea tratamentului cu urmatoarele produse de protectia plantelor:
Tratamentul III se executa in perioada: 30.05 – 03.06.2016 folosind urmatoarele substante recomandate:
-
- ORTIVA TOP (azoxistrobin+ditenoconazol) = 0,1% (1 L/Ha) sau
- ALCUPRAL 50 PU (Cupru) =0,5% sau
- CAPTAN 80 WDG (captan) = 0,15% sau
- INFINITO 687,5 SC (fluopicolid+propamocarb clorhidrat) = 0,14% sau
- NOVOZIR MN 80 (mancozeb) =0,2% sau
- ACROBAT MZ 90/600 WP (dimetamorf+mancozeb) = 0,2% sau
- PROPLANT 72,2 SL (propanocarb) = 0,15% sau
- ANTRACOL 70 PU (propineb) = 0,25% sau
- POLYRAM DF (metiram) = 0,2% sau
- DITHANE M 45 (mancozeb) = 0,2% sau
- FOLPAN 80 WDG (folpet) = 0,2% sau
- MERPAN 50 WP (captan) = 0,2% sau
- TRIUMF 40 WG (Cupru metalic) = 0,25% sau
- ZEAMA BORDELEZA (Cupru) = 0,75%
Tratamentul IV se executa in perioada: 08 – 12.06.2016, iar Tratamentul V se executa in perioada: 20 – 25.06.2016, folosind urmatoarele substante recomandate:
-
- ORTIVA 250 EC (azoxistrobin) = 0,075% sau
- ACROBAT MZ 69 WG (dimetomorf+mancozeb) = 0,2% sau
- ALIETTE 80 WG (fosetil de aluminiu) = 0,2% sau
- ANTRACOL 70 WP (propineb) = 0,25% sau
- BANJO 500 SC (fluazinam) = 0,04% sau
- BOUILLIE BORDELAISE WDG (cupru) = 0,75% sau
- BRAVO 500 SC (clorotalonil) = 0,2% sau
- RIDOMIL GOLD MZ 68 WG (mefenoxam+mancozeb) = 0,25%
Alte recomandari:
-
- La temperatura de peste 25º C se intrerupe tratamentul.
- Pentru aderarea solutiei se adauga Aracet = 0,1%.
- Nu se va recolta ceapa timp de 14 zile.
- Ceapa pentru stufat nu se trateaza.
- Se vor anunta apicultorii pe o raza de 3 Km, conf. Ord. 127/1991.
- Pot fi folosite, prin alternanta, si produsele recomandate in Tratamentul III.
Conform noilor reglementari ale Uniunii Europene privind ecoconditialitatea, care prevad ca informatiile despre folosirea produselor de protectia plantelor (ppp) sa fie pastrate cel putin 3 (trei) ani, de catre utilizatorii profesionisti, se impune ca fiecare utilizator de ppp (fermieri, producatori agricoli, etc.) sa detina si sa completeze, la zi, un registru de evidenta a tratamentelor fitosanitare. Respectarea acestei prevederi va fi verificata, in teren, de catre inspectorii APIA si cei ai Oficiului Fitosanitar Judetean. Amenzile pot ajunge pana la 8.000 – 10.000 lei, pentru utilizatorii profesionisti care nu se conformeaza acestei prevederi.
Sfaturi practice pentru gospodari. Cu ce se combate mana la tomate?
Inceputul verii coincide cu mana la tomate, o problema serioasa care se combate cu Captadin 80 pu si Dithane m45. Romanii sunt recunoscuti ca fiind cu adevarat oameni gospodari, iar in aceasta perioada agricultura are un cuvant important de spus, in special cea ecologica. Astfel, o recolta sanatoasa este una care va oferi atat beneficii materiale, cat si recunostinta celor din jur. Fie ca este vorba de culturi pentru consumul propriu, de mici dimensiuni, sau de solare intregi, folosirea unor produse corespunzatoare propuse de magazinul online Erbicid.ro va duce la rezultate stisfacatoare in orice situatie.
De ce mana la tomate se combate cu Captadin 80 pu si Dithane m45
Mana la tomateeste una dintre cele mai mari probleme pe care agricultorii le au pe timpul verii. Astfel, daca nu folosesc produsele corespunzatoare, aplicate corect, conform indicatiilor, se pot trezi ca intreaga lor cultura de tomate este distrusa in doar cateva zile, pierzand astfel o investitie importanta si sansa de a obtine un profit generos. Fiecare produs in parte oferit de Erbicid.ro este atent selectionat astfel incat sa ofere rezultate maxime, mai ales in cazurile in care sunt respectate intru totul indicatiile de utilizare si folosire. Orice agricultor cu experienta stie ca mana la tomate se combate cu Captadin 80 pu si Dithane m45. Aceste doua produse reusesc de ani de zile sa protejeze rosiile romanesti de mana, astfel incat gospodarii romani sa se bucure de legume proaspete, gustoase si sanatoase.
Erbicid.ro, totul pentru a stopa mana la tomate
Pentru cei care stiu ca mana la tomate se combate cu Captadin 80 pu si Dithane m45 agricultura este mult mai usoara. Un gospodar iscusit este un gospodar informat care intelege cu adevarat ce inseamna cresterea rosiilor si protejarea acestora de mana. Astfel, magazinul online Erbicid.ro pune la dispozitia clientilor sai o gama variata de produse pentru utilizarea lor directa atunci cand este cazul. Atat Captadin 80 pu,cat siDithane m45 pot fi achizitionate direct de pe site si livrate in cel mai scurt timp pe tot teritoriul tarii. Mai mult, o echipa de profesionisti ofera consultanta premium gratuit, astfel incat fiecare in parte sa beneficieze de acele produse care lupta pentru a stopa mana la tomate. De ani de zile, Erbicid.ro vine in sprijinul agricultorilor romani aflati in impas, oferind cele mai bune produse de pe piata la preturi corecte, care ofera sprijinul necesar desfasurarii unei agriculturi profitabile, naturale si plina de rezultate pozitive, indiferent de vreme si de conditiile meteorologice.
Captadin 80 pu si Dithane m45, ajutorul perfect pentru a combate mana la tomate
Mana la tomate se combate cu Captadin 80 pu si Dithane m45, iar Erbicid.ro are mereu in stoc aceste produse, indiferent de dimensiunea comenzii. Fie ca este vorba de o agricultura industriala sau pur si simplu de pasionati care doresc sa aiba in propria gradina rosii proaspete, mana la tomate este o problema serioasa care trebuie tratata din timp astfel incat sa nu compromita intreaga cultura.
Tratamentul de combatere pentru buha verzei la varzoase
Odata cu aparitia larvelor este perioada optima pentru efectuarea tratamentului de combatere pentru buha verzei la varzoase. Se combat deasemenea paduchii de frunze si puricii.
Tratamentul I, generatia I, se efectueaza folosind unul dintre produsele:
-
- VANTEX 60 CS (0,015%) sau
- MOSPILAN 20 SG (0,025%) sau
- MAVRIK 2 F (0,05%) sau
- KARATE ZEON (0,015%).
La substantele recomandate se va adauga si SILWET L 77 ca adjuvant (pentru lipire pe frunze).
Perioada optima pentru efectuarea tratamentului: la aparitia larvelor.
Tratamentul se repeta la 8 – 10 zile, utilizandu-se un alt produs, din cele mentionate mai sus.
Dupa golire, ambalajele din material plastic se vor clati obligatoriu de 3 ori, solutia rezultata golindu-se in rezervorul masinii de tratat. Ambalajele se depoziteaza in magazii si se returneaza distribuitorului. Se vor respecta normele de tehnica securitatii muncii, protectia albinelor si a mediului inconjurator.
Atentie la bolile tomatelor, ardeilor si vinetelor
Conditiile climatice din ultima perioada au favorizat aparitia si evolutia unor boli la culturile de tomate, ardei si vinete: Mana (Phytophtora infestans), Patarea alba (Septoria lycopersici), Patarea cafenie (Cladosporium fulvum), Patarea bruna a frunzelor (Alternaria porii), Alternarioza (Alternaria solanii), Fainarea (Leveillula taurica) si Putregaiul negru a fructelor (Alternaria capsici annuui). Pentru combaterea acestor agenti de daunare recomandam folosirea urmatoarelor produse de protectia plantelor:
- Fungicide de contact:
-
- MERPAN 50 WP (0,2%) sau
- POLYRAM DF (0,2%) sau
- BRAVO 500 SC (0,2%) sau
- ANTRACOL 70 WP (0,2%)
-
- Fungicide sistemice:
-
- PERGADO MZ (0,2-0,25%) – protejeaza excelent de fructele impotriva manei datorita penetrarii in stratul de ceara si patrunderii in interiorul frunzelor
- RIDOMIL GOLD MZ 68 WG (0,25%) – are actiune sistemica ascendenta si de contact protejand planta atat din interior si exterior, cat si noile cresteri
- CABRIO TOP (1,5-2,0 Kg/Ha) – se distribuie sistemic local in frunza migrand pe partea opusa a frunzei
-
- Pentru combaterea fainarii la ardei recomandam:
-
- THIVIT JET (4 Kg/Ha) (s.a.-sulf-80%)
- TOPAS (0,035%) (s.apenconazol-100 g/l)
- ORTIVA TOP (0,075%) (s.a-azoxistrobin-80 g/l+clorotalonil-400g/l)
-
- Pentru combatera daunatorilor cum ar fi: musculita alba de sera, paduchele solanaceelor, paduchele verde, tripsi, etc. recomandam:
-
- NUPRID 200 SC (0,04%)
- ACTARA 25 WG (0,02%)
- CONFIDOR ENERGY (0,08%-0,13%)
-
Recomandari importante: Se vor utiliza numai produse care se regasesc in baza de date PEST-EXPERT. Tratamentele fitosanitare se vor executa la momentul optim respectandu-se dozele sau concentratiile recomandate. Se vor respecta cu strictete normele de protectia muncii, de paza si securitate impotriva incendiilor, de protectie a mediului, albinelor (Conf.Leg.383/2013).
Caracteristicile foliei profesionale pentru sere si solarii
Inceputul anilor 1960 a marcat prima utilizare a foliei de polietilena pentru a acoperi structurile de lemn a serelor/solariilor. De atunci insa s-au facut multe imbunatatiri pentru aceasta. Majoritatea foliilor de polietilena sunt fabricate prin procedeul de coextrudare a trei straturi cu polimeri si aditivi diferiti. Fiecare strat contribuie la calitatea foliei si ii imbunatateste performanta.
Durata de viata
Durata de viata a foliei de polietilena este limitata din cauza proceselor de degradare induse de razele solare si caldura. Polietilena copolimeri este un material low-cost, care este bun doar pentru un sezon – de aceea este folosita pentru serele/solariile sezoniere.
Folie de polietilena cu mai multe straturi (multistratificata) are garantie de minim 4 ani si o durata de viata de minim 6-7 ani, dar in acelasi timp costurile foliei multistratificate sunt duble fata de polietilena copolimeri.
Grosime
Folia folosita pentru sere/solarii poate avea grosimi diferite, acestea variind de la 100 pana la 200 microni. Foliile cu grosimi de 150 pana la 200 microni sunt cele folosite pentru serele/solariile permanente si nu cele sezoniere. Folia de 200 microni este optima conditiilor climatice ale tarii noastre.
Transparenta
Folia transparenta este alegerea ideala pentru a beneficia de un maxim de lumina pentru culturile de mici dimensiuni, sporind productivitatea recoltei. Datorita acestei transparente folia este potrivita in special in zonele cu luminozitate redusa, precum si serelor modulare ultra-moderne, mari producatoare de dioxid de carbon.
Modalitati de prindere a foliei
Dupa ridicarea structurii serei/solarului se trece la urmatorul pas si anume prinderea foliei. Indiferent de tipul acesteia, se poate folosi set profil zincat simplu sau dublu. Folia triplustratificata simpla mai poate fi prinsa cu cleme de prindere, cu set profil de aluminiu cu sarma sau cu set profil simplu de aluminiu, iar folia triplustratificata dublu inflata cu set profile PVC “mama-tata” (pentru profil aluminiu).
Proprietatile foliei de polietilena
Controlul condensului
Folia tratata cu aditivi anticondens (cunoscuti si sub numele de aditivi anti-picurare) previne formarea picaturilor de apa, prezenta acestora avand un rol negativ asupra plantelor prin cresterea riscului de aparitie a bolilor, dar si prin reducerea coeficientului de transmisie a luminii. Aditivii anticondens functioneaza pe principiul formarii unei pelicule pe suprafata foliei care va permite astfel scurgerea apei pe peretii laterali ai serei/solarii. Se va avea in vedere reaplicarea solutiei anticondens la cateva luni (10-12). Se poate aplica si un aditiv anti-ceata pentru a preveni formarea de negura dis de dimineata si in amurg in interiorul serei/solarului.
Reducerea pierderii de caldura in timpul noptii
In timpul zilei razele solare patrund in interior incalzind aerul si solul; in timpul noptii – cand aerul se raceste – se va emana caldura acumulata in sol. In serele/solariile incalzite necesitatile energetice au scazut cu 10-20%, depinzand de seninatatea cerului. In cazul folosirii unei folii duble inflate, folia cu infrarosu este instalata spre interior pentru a retine caldura in timpul noptii.
Cercetarile au demonstrat ca folia cu infrarosu accentueaza culoarea si soliditatea plantelor si accelereaza dezvoltarea lor. Aceasta se datoreaza cresterii temperaturii plantelor in timpul noptii.
Reducerea cresterii de temperatura in timpul zilei
In zonele cu soare puternic blocarea partiala a spectrului infrarosu ajuta la reducerea temperaturii din interiorul serei/solarului. Se pot adauga pigmenti selectivi stratului din exterior a foliei pentru a reflecta sau absoarbi radiatia cu infrarosu care nu se foloseste in cresterea plantelor.
Studiile au demonstrat: cu cat este mai mare temparatura exterioara, cu atat este mai mare diferenta de temperatura obtinuta prin folosirea foliei cu rezistenta la infrarosu. Avantajele folosirii acesteia includ reducerea costurilor de racire si irigare a serei/solarului, reducerea stresului la care sunt supuse plantele, imbunatatirea gustului fructelor/legumelor si crearea unui spatiu mai comfortabil de lucru pentru muncitori.
Imbunatatirea trecerii luminii ultraviolete
Albinele au nevoie de lumina ultravioleta pentru a naviga. Pentru fermierii care doresc sa foloseasca albinele pentru a-si poleniza plantele din sera/solar, utilizarea unei folii care lasa sa treaca o parte din spectrumului energiei luminii violete este foarte important.
Pe de alta parte, daca este blocata lumina ultravioleta, folia ajuta la reducerea numarului de insecte si la controlarea unor boli fungice.
Controlul difuziei luminii
Difuzia luminii este o proprietate adaugata recent de producatori. Folia sporeste cantitatea de lumina difuza care ajunge la plante (reducand uscarea severa a lor) si augmenteaza lumina transmisa frunzelor inferioare. Aceasta proprietate este esentiala pentru culturile inalte.
Studiile au demonstrat ca lumina difuza reduce dezvoltarea sporilor fungici si propagarea insectelor.
Transmisia luminii
Transmisia luminii variaza in functie de tipul de aditivi folositi pe folie. Transmisia mai este afectata si de depunerile de praf sau mizerie si de deteriorarile plasticului. Tocmai de aceasta unii producatori prefera sa fabrice folie cu proprietati anti-statice care resping praful, mizeria si smogul.
Statistic, pe perioada iernii si in momente de cer innorat daca plantele primesc 1% mai multa lumina acestea vorcreste cu 1% in plus.
Selectarea lungimilor de unde specifice
Foliile fotoselective absorb sau reflecta lungimi de unda specifice ale luminii. Acestea accelereaza cresterea plantelor, suprima aparitia insectelelor si a bolilor care pot aparea pe plante si simuleaza dezvoltarea florilor.
Folie triplustratificata simpla sau dublu inflata
In general se foloseste folie simpla, dar pentru fermierii care doresc sa foloseasca sera/solarul in sezonul cel mai cald este recomandata folia dublu inflata. Aceasta reduce pierderea de caldura in timpul noptii cu aproximativ 40% si poate asigura o temperatura interioara de 0°C la o temperatura exterioara de -10°C. In plus, daca se foloseste o folie dublu inflata se reduce stresul in locurile unde este atasata si incretirea plasticului in timpul zilelor cu vant puternic.
Mentinerea presiunii aerului intre cele doua straturi de folie se realizeaza cu ajutorul unei pompe electrice. Presiunea necesara in cazul folie duble inflate variaza in functie de producator! Verificati indicatiile furnizate de acesta!
Deteriorarea plasticului
Defectiunile timpurii ale foliei de polietilena se pot atribui stresului in timpul atasarii/fixarii, abraziunii pe suprafete dure sau de margini taioase sau supraincalzirii in zonele arcelor, tirantilor sau a extrudarilor. Totodata si contactul cu chimicalele din pesticide pot afecta durata de viata a plasticului.
Pentru a afla mai multe despre durabilitatea foliei si rezistenta acesteia la: alungirea la rupere, tensiunea la rupere, deformarea sau rezistenta acesteia la impact se poate cere fisa tehnica a foliei de la furnizor. In cazul in care folia prezinta zgarieturi fine sau deschideri de dimensiuni reduse se recomanda folosirea unui model de banda creata special pentru lipirea foliei in vederea remedierii deteriorarii.
Pentru informatii suplimentare sau oferte personalizate consultantii Sere Transilvania va stau la dispozitie.
Folie pentru solar
O buna alegere a foliei pentru solarii poate sa pastreze cu usurinta, simplu si avantajos, calitatea si sanatatea plantelor. Acestea permit sa se realizeze o distributie optima de temperatura si lumina atunci cand plantele sunt in crestere, dar si o buna izolatie fata de factorii externi.
Avand un grad mare de elasticitate si flexibilitate, folia profesionala pentru agricultura GLIA este deosebit de rezistenta la rupere si la intemperii. Durabilitatea GLIA este garantata prin Certificatul de Calitate care insoteste folia, dar si de cele peste 15.000.000 mp de solarii acoperite anual cu folie GLIA.
FOLIE UV
GLIA UV (de culoare verde) este folia cu durata de utilizare sporita, asigurand acoperire si protectie optima de lunga durata.
Cu o compozitie inovatoare, realizata pentru prima oara în România de compania noastra, GLIA UV este utilizata cu succes în marile bazine legumicole din tara, aducand agricultorilor o economie sporita de timp si bani.
FOLIE GLIA 3 PLUS
GLIA 3+ (de culoare roz) este folia care asigura protectia totala pentru solarii. Conţine trei aditivi care îi confera calitaţi speciale: efect împotriva radiaţiilor solare, efect termic, efect anti-picurare.
GLIA 3+ are si o durabilitate mare în timp, oferind protectie optima si economie sporita.
FOLIE GLIA Clasic
GLIA Clasic este folia cu grad mare de elasticitate si flexibilitate, fiind deosebit de rezistenta la rupere si la intemperii.
GLIA Clasic este folosita cu rezultate excelente pentru acoperirea culturilor cu tunele de mici dimensiuni, ajutandu-le sa se dezvolte timpuriu. Totodata, GLIA Clasic este recomandata pentru dublarea solarilor, asigurand un indice termic optim dezvoltarii plantelor.
FOLIE GLIA AntiPic
GLIA AntiPic este folia care reduce condensul provocat de conditiile amosferice in solarii, asigurand protectia plantelor impotriva aparitiei bolilor. Datorita aditivilor speciali pe care ii contine, GLIA AntiPic are un rol deosebit in eliminarea picaturilor si formarea in locul acestora a unei pelicule fine de apa care se scurge pe suprafata interioara a foliei, lasand-o transparenta si asigurand lumina optima in solar.
FOLIE GLIA Mulch
GLIA Mulch este folia care asigura protecţia solului din jurul plantelor, imbunatatind productivitatea recoltelor dumneavoastra.
Pentru ca GLIA este prin excelenta un produs dedicat performantei in agricultura, GLIA Mulch asigura cresterea mai rapida a plantelor si recoltarea timpurie. In plus, ea asigura prevenirea evaporarii si pastrarea unui nivel optim de umiditate in sol, protectia impotriva buruienilor si a insectelor, conservarea structurii solului si prevenirea eroziunii produse de vant.
In functie de specificul activitatii agricole pe care o desfasurati, puteti alege din diferitele tipuri speciale de folii GLIA Mulch care pot fi intinse mecanic sau manual.
FOLIE GLIA Multistrat
GLIA Multistrat este folia care asigura protecţia complexa a solariilor prin suprapunerea a 3 straturi cu proprietati diferite. GLIA Multistrat aduce agricultorilor o rezistenta mecanica si o durabilitate superioara, careia i se adauga caracteristici optionale care transforma folia intr-un veritabil aliat al cresterii productivitatii si al duratei foliei pe solar.
Folie microporoasa antiinghet
Folia microporoasa antiinghet este recomandata pentru culturile de varza extratimpurie, salata, pepeni, cartofi, andive, etc.
Acest tip de folie prezinta numeroase avantaje si se recomanda utilizarea ei pentru protejarea culturilor de inghet. Pe langa protectia impotriva inghetului, folia microporoasa va protejeaza plantele de razele UV periculoase si permite circulatia aerului si filtrarea apei. Culturile dumneavoastra vor fi protejate si de atacul insectelor si de efectele nocive ale vantului.
In plus, folia microporoasa antiinghet permite trecerea luminii catre plante in proportie de 80% creand un mediu propice dezvoltarii optime a plantelor.
De mai bine de 18 ani, folia profesionala pentru agricultura GLIA este utilizata cu rezultate exceptionale in marile bazine legumicole ale tarii: Izbiceni, Matca, Balta Doamnei, Poiana Mare, Glodeanu Sarat, Baleni Sarbi, Targu Frumos, Vidra. Tehnologia germana de fabricatie, impreuna cu implicarea permanenta in cercetare alaturi de Universitatea de Stiinte Agronomice din Bucuresti, Institutul de Chimie Macromoleculara „Petru Poni” din Iasi si Institutul de Cercetari pentru Legumicultura si Floricultura Vidra au dat nastere unui produs cu un grad mare de elasticitate si flexibilitate, deosebit de rezistent la rupere si la intemperii.
Durabilitatea GLIA este garantata prin Certificatul de Calitate care insoteste folia noastra, dar si de cele peste 15.000.000 mp de solarii acoperite anual cu folie GLIA. Va invitam sa va convingeti si dumneavoastra!” – declara dommnul Adrian Prodanel, Director General GLIA Trading AG.
Pe langa acestea lantul de magazine GLIA este conceput sa aduca necesarul de utilaje si echipamente agricole in mediul rural, adresandu-se si deservind o nevoie reala (venind in sprijinul producatorilor agricoli, aducand la ei “acasa” toate echipamentele de care au nevoie):
> Folie profesionala pentru agricultura GLIA;
> Structura solarii: arce, sarma, cuie;
> Instalatii pentru irigatii prin picurare si prin aspersie: furtun, banda, accesorii, teava de irigatii;
> Palete alveolare si ghivece de diverse dimensiuni;
> Turba, substrat, pamant de flori, scoarta de copac;
> Seminte profesionale pentru legume si gazon;
> Ingrasaminte si stimulatori;
> Protectie solar: plase de umbrire, folie microporoasa, solutii de umbrire;
> Saci: din polietilena (pentru fructe, legume si uz general), raschel (plasa), polipropilena (rafie);
> Unelte si utilaje agricole: mecanizate (motocultoare, motosape, motopompe, fierastraie electrice, motocositori) si manuale (sape, roabe, harleti, greble, etc)
SC GLIA Trading AG
Tel: 0248 294 030, 040, 060, 070
E-mail: office@glia.ro
Web: www.glia.ro
Concepte si noutati in domeniul foliei si produselor complementare pentru agricultura
Evenimentul gazduit de Casa de Cultura Tudor Gheorge din localitate a oferit prilejul celor peste 200 de cultivatori prezenti sa afle ultimele noutati legate de folia profesionala GLIA si sa primeasca sfaturi de specialitate oferite de doua dintre personalitatile mediului agicol romanesc:
- Conferentiar Doctor Inginer Sima Gheorghe – a prezentat cultivatorilor din Izbiceni ultimele noutati legate de turba, substrat si seminte profesionale pentru agricultura Klastorf.
- Doctor Inginer Lacatus Victor, ICLDF Vidra – a sustinut o prezentare ampla pe tema ingrasamintelor si a stimulatorilor Haifa Chemicals.
Desfasurat sub brandul GLIA, seminarul a constituit un prilej important de a prezenta publicului din Izbiceni conceptele si noutatile propuse in domeniul foliei si produselor complementare pentru agricultura. Conceptul propus a fost: “Recolte bogate cu GLIA”, el integrand atat folia profesionala pentru agricultura cat si toate produsele necesare activitatilor agricole performante, sfaturi de specialitate si oferte speciale.
Cu ocazia evenimentului, specialistii in vanzari GLIA au pregatit carduri si cupoane de reduceri pentru perioada imediat urmatoare seminarului, dar si o tombola cu premii folositoare cultivatorilor:
- 1 rola de folie GLIA UV(castigator Ivancea Nicu din Izbiceni);
- 1 sac de ingrasaminte Haifa(castigator Dinca Tudorel din comuna Lunca, sat Prundu);
- 2 saci de turba Klasmann(castigator Tacalau Eugen din Izbiceni);
- 70 de carti tratand teme agricole de interes.
“Suntem foarte bucurosi ca am putut gazdui seminarul “Recolte bogate cu GLIA” in localitatea Izbiceni. Este un eveniment local important, care ne-a oferit oportunitatea de a veni in mijlocul publicului tinta cu produsele GLIA consacrate dar si cu noutatile pe care le-am pregatit in aceasta perioada. Interesul publicului a fost unul viu, tradus prin participarea numeroasa dar si prin interventiile puctuale prin intrebari si cereri de oferta pentru produsele prezentate”, declara domnul Adrian Prodanel, Director General GLIA Trading AG.
GLIA este marca de folie profesionala pentru agricultura cea mai cunoscuta din Romania, acoperind anual peste 15.000.000 mp de solarii.
Sub brandul GLIA stau:
- Productia si distributia de folie pentru agricultura
- Produse complementare din domeniul agricol;
- Consultanta de specialitate oferita in cadrul magazinelor GLIA (Izbiceni, Matca, Balta Doamnei, Poiana Mare, Bucuresti, Arad, Cluj, Iasi, Constanta).
Magazinul GLIAofera pietei un concept nou, care presupune integrarea si comercializarea tuturor produselor necesare in activitatile agricole (acasa si la camp).
Lantul de magazine GLIA este conceput sa aduca necesarul de utilaje si echipamente agricole in mediul rural, adresandu-se targetat si deservind o nevoie reala (venind in sprijinul producatorilor agricoli, aducand la ei “acasa” toate echipamentele de care au nevoie):
> Folie profesionala pentru agricultura GLIA;
> Structura solarii: arce, sarma, cuie;
>Instalatii pentru irigatii prin picurare si prin aspersie: furtun, banda, accesorii, teava de irigatii;
> Palete alveolare si ghivece de diverse dimensiuni;
> Turba, substrat, pamant de flori, scoarta de copac;
> Seminte profesionale pentru legume si gazon;
> Ingrasaminte si stimulatori;
> Protectie solar: plase de umbrire, folie microporoasa, solutii de umbrire;
> Saci: din polietilena(pentru fructe, legume si uz general), raschel (plasa), polipropilena (rafie);
> Unelte si utilaje agricole: mecanizate (motocultoare, motosape, motopompe, fierastraie electrice, motocositori) si manuale (sape, roabe, harleti, greble, etc)
SC GLIA Trading AG
Tel: 0248 294 030, 040, 060, 070
Fax: 0248 294 050
E-mail: office@glia.ro
Web: www.glia.ro
Solariile Haygrove
Sistem de solarii-tunel cu acoperire mare la costuri minime.
Solariile-tunel Haygrove au mai multe avantaje:
-
Se pot muta de pe o parcela pe alta;
-
Nu necesita nivelarea terenului;
-
Acoperire excelenta pentru productii timpurii (tomate, castraveti, ardei, salata, capsuni, zmeur, afin, cires, flori);
-
Deschidere totala pentru aerisire in timpul verii;
-
Usurinta de a combina folia de polietilena cu plase umbra, insecte, pasari;
-
Folie tip Visqueen, garantata 3 ani, 150 microni, protejata UV;
-
Cel mai mic pret /mp , intre 4 -10 euro/mp
Pentru a va procurare aceste tipuri de solarii va oferim urmatoare adresa de contact:
Telefon 0742025749; 0742025746;
Email: haygrove.ro@gmail.com
Pagina web: www.ciupercarii.ro
Persoana de contact: RODICA ENE
Localitate: Pitesti
Telefon: 0742025746
Mai multe informatii gasiti pe: www.haygrove.co.uk
Folii pentru Solar si Agricultura oferite de Romcarbon pentru agricultori si legumicultori
Foliile din polietilena sunt foarte populare datorita numeroaselor avantaje pe care le ofera (durabilitate, rezistenta, preturi competitive), polietilena fiind un material utilizat la scara larga, pentru fabricatia diverselor materiale din plastic pentru agricultori precum: folii pentru solarii, pentru mulcire sau germinatie, precum si saci, pungi si sacose.
Romcarbon este primul producator roman de folie coextrusa in 3 straturi de dimensiuni mari, cuprinse intre 2 – 12 m latime si cu grosimi cuprinse intre 0,1 mm (100 microni) si 0,2 mm (200 microni). Avem avantajul de a oferi legumicultorilor o tehnologie noua pentru Romania. Cele 3 straturi suprapuse confera foliei o rezistenta fizico-mecanica la intemperii (vant, ploaie) cu 40% mai mare decat cea a foliei cu un singur strat.
In centrul de prelucrare a polietilenei imbinam traditia cu inovatia din domeniu. Cu o capacitate de productie de peste 300 de tone pe luna, liniile tehnologice realizeaza zilnic o mare varietate de produse: folie transparenta sau color, cu diverse utilizari (pentru agricultura, pentru constructii, uz general, termo-contractibila).
Aceste folii pot fi aditivate cu stabilizatori UV, anticondens, antistatizanti, coloranti sau in functie de cerinte. Tratamentul UV asigura o rezistenta la razele solare de 1 sezon, 2 sezoane sau chiar 3 sezoane. Latimea foarte mare 8 m, 10 m sau 12 m permite montarea pe structura scheletica a solarului (metalica sau lemnoasa) dintr-o singura bucata, in sistem prelata, fara a mai fi necesara peticirea din mai multe bucati.
Romcarbon sustine activitatea fermierilor romani oferind o gama completa de folii pentru agricultura.
FOLIE PENTRU SOLARII |
FOLIE SOLAR PREMIUM UV 3 ANI |
| Poate avea o durata de viata de 1 sezon sau 2 sezoane in functie de tratamentul UV aplicat in reteta de fabricatie si inscris ca si marcaj pe eticheta de produs.Dimensiuni:
|
Am cumparat cea mai buna materie prima pentru a fabrica aceasta folie, am adaugat toata experienta noastra pentru a crea cea mai buna reteta si ne-am propus sa va oferim cel mai bun pret in piata la o folie de buna calitate, cu o durata de viata recomandata pana la 3 ani.Dimensiuni:
|
FOLIE NEAGRA PENTRU MULCIRE |
FOLIE TRANSPARENTA PENTRU GERMINATIA PLANTELOR |
| Este destinata distrugerii buruienilor din culturile agricole realizate in mediu protejat (sera, solar) sau in mediu neprotejat. Culoarea neagra nu lasa razele solare sa patrunda pentru a favoriza dezvoltarea buruienilor. Pe suprafata foliei agricultorul face o crestatura in forma literei “X” care va permite plantei cultivate sa iasa deasupra foliei pentru a fi doar aceasta favorizata de lumina soarelui.Folia este produsa la latimi de 800 mm pana la 1600 mm si are grosimi de la 0,015 mm (15 microni) pana la 0,035 mm (35 microni). | Este similara dimensional cu folia de mulcire dar are o transparenta foarte buna, lasa razele solare sa patrunda catre solul insamantat, pastreaza caldura aproape de planta cultivata favorizand o germinatie mai rapida decat in mediul natural neprotejat scaderilor bruste de temperatura din perioada primaverii. Optional se pot face si clapete semiperforate pentru aerisire.Dimensiunea desfasurata a foliei poate fi extinsa pana la 3000 mm in varianta 1500 tub taiata pe o parte. |
FOLIE POLIETILENA BASIC |
|
| Folie transparenta pentru agricultura pentru acoperiri diverse: capite de fan, utilaje agricole sau unelte agricole nefolosite temporar, alte obiecte gospodaresti care necesita o protectie temporara.Dimensiuni:
|
De asemenea, realizam saci subtiri sau grosi, simpli sau imprimati (cu pana la sase culori), pungi, huse si sacose din polietilena.
SACI ANTIPICURARE |
SACI SI HUSE PENTRU FRUCTE |
| Sunt destinati ambalarii si transportului legumelor cu continut ridicat de apa, precum castravetii, au un tratament special pentru antipicurare. Astfel, apa condensata pe peretii interiori ai sacului in care legumele sunt ambalate nu se mai transforma in broboane mari ci intr-o pelicula fina, perfect transparenta, care permite examinarea vizuala a produsului vandut.Sacii pentru castraveti sunt cel mai solicitati la dimensiunile 550 x 1000 x 0,065 mm dar se pot produce in orice alta configuratie dimensionala. | Sunt destinati ambalarii si transportului fructelor (struguri, prune etc), in varianta transparenta sau colorata. Sacii pentru fructe sunt cel mai solicitati la dimensiunea 550x1000x0,15 mm dar se pot produce si la alte cote de grosime, latime sau lungime.Husele pentru fructe sunt destinate captusirii vaselor de mustire a strugurilor sau de depozitare a prunelor.
Cele mai solicitate dimensiuni sunt:
|
SACI SUBTIRI, GROSI, PUNGI DIN POLIETILENA
Sunt destinate ambalarii, transportului si depozitarii produselor alimentare (legume, fructe, carne, peste, etc) si nealimentare (textile, tutun etc).
Pot fi realizate:
-
- pungile – cu sudura la baza sau laterala, cu fund rotund, cu micro sau macroperforatii, individuale sau rolate;
- sacii subtiri – cu sau fara micro sau macroperforatii, rolati sau individuali;
- produsele pot fi imprimate/neimprimate, natur/color sau aditivate la cerere (UV, anticondes ).
| Dimensiuni produse uzuale* | pungi | saci subtiri | saci grosi |
| lungime (mm) | 100 – 800 | 500 ÷ 2000 | 350 ÷ 1800 |
| latime (mm) | 100 – 500 | 400 ÷ 1300 | 500 ÷ 1300 |
| grosime (mm) | 0.025 – 0.250 | 0.025 ÷ 0.100 | 0.101 ÷ 0.250 |
*in functie de cerinta se pot realiza si dimensiuni atipice, antipicurare,etc
Romcarbon are posibilitatea de a personaliza ambalajele realizate, in concordanta cu cerinta clientului. Astfel, produsele pot fi imprimate cu pana la 6 culori, dimensiunile maxime ale cliseului fiind 660 x 860 mm. In functie de imagine, se pot imprima si suprafete mai mari, realizate din mai multe clisee. Termenul de executie este de maximum 5 zile de la confirmarea comenzii.
De-a lungul timpului, foliile si ambalajele din polietilena si-au demonstrat utilitatea, motiv pentru care astazi continua sa fie utilizate la scara larga. Daca te afli printre persoanele interesate sa cumpere astfel de folii, atunci poti vizita site-ul companiei Romcarbon, pentru a consulta ofertele si produsele puse la dispozitie de compania noastra.
-
Acoperisuri retractabile pentru sere si solarii
De peste 30 de ani, firma Cravo, Canada, este pe primul loc in lume in ceea ce priveste proiectarea si producerea de acoperisuri retractabile pentru sere, solarii si livezi ajutand astfel agricultorii sa-si protejeze culturile de caldura excesiva, frig, vant, grindina, zapada si de insecte.
Cravo ofera o gama larga de structuri si sisteme de acoperisuri retractabile in functie de conditiile meteorologice locale, tipul de cultura si de bugetul fermei.
Acoperisurile retractabile sunt operationale deja pe cinci continente, unde au fost testate cu succes si au rezistat la grindina extrema, zapada, vant, inclusiv la mai multe uragane.Sistemul de acoperisuri retractabile de productie (RRPS), poate duce la o crestere de la 50% la 100% a profitului pe kilogramul de productie, iar investitia poate fi amortizata in 2-5 ani in special in culturile de legume cu valoare ridicata, fructe de padure, fructe samburoase, flori, arbori si arbusti. Exista 36 de strategii RRPS care ajuta cultivatorii de a produce mai mult, cu mai putina apa, energie electrica si chimicale.
Gravo are birouri de vanzari in Canada, Mexic, Spania, Turcia si reprezentanta in Australia, Chile, Olanda, India. Sistemele de actionare a acoperisurilor retractabile sunt realizate din otel inoxidabil si aluminiu, iar materialul acoperisului rezista la mari greutati timp de 8 – 12 ani.
Materiale plastice se utilizeaza pe scara larga, in special, la culturile legumicole protejate si fortate. Acestea sunt folosite in functie de scop, sub diferite forme si dimensiuni.
Polietilena PE este folosita ca si folie pentru solarii, folie neagra pentru mulcire, folie transparenta pentru germinatia plantelor sau ca folie transparenta pentru uz general in agricultura. De asemenea se regaseste sub forma sacilor si pungilor de polietilena destinate ambalarii, transportului si depozitarii legumelor. Are rezistenta mare la temperaturi cuprinse intre – 40 grade C si + 90 grade C. Greutatea specifica este de 0,92 g/cm.cub, iar rezistenta la tractiune de 100 kg/cm.patrat. Ca si grosime avem polietilena de 0,01mm, 0,05 mm, 0,08 mm, 0,10 mm, 0,15 mm, 0,25 mm. Intr-un kilogram de folie subtire avem 16 mp, iar intr-un kilogram de folie groasa avem 4 mp. Transparenta este de 70%. Exista si polietilena aditivata, care contine adjuvanti anti UV si rezista 2-3 ani.
Policlorura de vinil PVC este un plastic translucid sau opac, folosit in general pentru a proteja culturile de legume din mici sere si rasadnite si rezista la temperaturi cuprinse intre -40 grade C si +40 grade C. Greutatea specifica este de 1,40 g/cm.cub, iar rezistenta la tractiune de 110 kg/cm.patrat. Transparenta este de 60-65 %.
Relonul se comporta bine la temperaturi cuprinse intre -40 grade C si +140 grade C. Greutatea specifica este de 1,12 g/cm.cub, iar rezistenta la tractiune de 800 kg/cm.patrat. In practica se foloseste sub forme de fire la sustinerea plantelor, avand lungimea de 3 m si diametrul de 1-2 mm. Intr-un kilogram, avem fire de relon, intre 800- 2000 m lungime.
In conditiile din tara noastra cel mai utilizat plastic este PE neaditiva, care de regula nu rezista mai mult de un ciclu de recolta. Pelicolele de plastic se degradeaza si imbatranesc sub actiunea vantului, radiatilor, caldurii, frigului, prafului, etc, reducand durata de folosinta a lor.
Solarii: Producatorii din legumicultura demareaza investitii importante in spatii protejate
In cadrul unei deplasari la ferme legumicole din Marea Britanie, legumicultorii romani au avut ocazia sa studieze caracterului inovativ al solariilor din aceasta zona, precum si costul scazut de producere si intretinere si eficienta exploatarii in aceste sisteme.
Vizita de documentare in fermele legumicole din Marea Britanie s-a desfasurat in perioada 8‑11 noiembrie 2014, organizata fiind de Organizatia interprofesionala PRODCOM, in parteneriat cu firma Hortishop SRL si Pro-Tech Marketing, Marea Britanie.
Delegatia care s-a deplasat la ferme legumicole din Regatul Unit a fost compusa din Aurel Tanase – director general PRODCOM, Lorin Vasilovici – Project Manager CCFR, Victoria Lupu – Reprezentant al Grupului de producatori legume AgroNatural, Florin Purcea –Proprietar si Administrator S.C. Sud-Oil Isalnita, Dragos Apostol – Manager Hortishop SRL.
Vizita de documentare s-a derulat in cadrul a doua ferme specializate in cultura legumelor, capsunului, arbustilor si pomilor fructiferi, din top 10 in Anglia, in cadrul carora Pro-Tech Marketing a implementat, in ultimii cinci ani, proiecte de spatii protejate (solarii), pe o suprafata de circa 120 ha.
Vizita a avut ca principal obiectiv prezentarea caracterului inovativ al acestor sisteme, costul scazut de producere si intretinere, eficienta exploatarii pentru o larga varietate de specii.
Prezenta, in delegatie, a doi producatori, intre care S.C. Sud-Oil Isalnita, unul intre cei mai importanti din domeniul legumiculturii, a avut ca scop evaluarea posibilitatilor de implementare a acestor sisteme, in Romania.
Vizionarea sistemelor implementate si discutiile amanuntite cu beneficiarii din Anglia, privind calitatea, eficienta si fiabilitatea acestor sisteme de protectie a culturilor, au condus la urmatoarele concluzii:
-
- Tehnologie perfect adaptabila conditiilor specifice din Romania
- Eficienta optima in exploatare
- Folie de polietilena si sisteme de irigatii performante
- Constructii nepermanente, fara fundatii de beton, posibilitate de relocare usoara
- Costuri de achizitie si instalare competitive
Perspective si Oportunitati
Avand in vedere interesul concret pentru achizitionarea unor astfel de sisteme de catre producatorii de legume, Hortishop SRL, in parteneriat cu Pro-Tech Marketing Anglia, au demarat constructia unei fabrici, care sa produca aceste sisteme in Romania, in jud. Giurgiu. Investitia, estimata la circa 350.000 EURO, va avea o capacitate de productie de 400 – 500 ha de solarii, pe an si va fi operationala in luna martie 2015.
Avand in vedere prevederile PNDR 2014-2020, privind sustinerea financiara pentru fermierii romani, atat in ceea ce priveste investitia in solarii, cat si pentru activitatea de productie, PRODCOM va prezenta acest proiect, cu ocazia simpozionului de promovare a noului PNDR, cu legumicultori din zona de sud a tarii – Buzau – 27-28 noiembrie 2014, precum si in cadrul altor evenimente cu scop de informare.
Programul de informare este sustinut de catre Reteaua Nationala de Dezvoltare Rurala, din cadrul MADR.
CCFR
Centrul de Comunicare al Fermierilor din Romania
Tunelul dublu – in producerea legumelor extratimpurii si timpurii
Adaposturile joase sunt in general cu caracter tempor si joaca un rol insemnat in producerea extratimpurie si timpurie a legumelor.
Adapostul tunel dublu ajunge la latimea de 150-180 cm si la lungimea de 25 cm. Pentru aceste adaposturi folia din masele plastice trebuie sa aiba o latime de 2,8 m. Sustinerea foliei se face pe arcuri din fier beton, cu diametrul de 6-8 mm, sau pe tuburi de PVC, cu diametrul intre 12-20 mm, amplasate la distanta de circa 2 m.
Atunci cand se folosesc arcuri din fier beton, la punctul pana la care se infing in sol se pot suda de ambele parti, cate un segment de 10-15 cm din acelasi material, in pozitie orizontala, orientat pe directia lungimii adapostului, care serveste pentru apasarea cu piciorul la infingerea arcului in sol si la legarea sforilor de o parte si alta a arcului, trecute pe deasupra foliei.
Intre doua tunele se lasa un spatiu de 40-50 cm, iar la capete de circa 100 cm.
Alte tipuri de adaposturi joase sunt: tunelul simplu, folia intinsa si adapostul cort.
-
Dezinfectia solului in sere si solarii
Se apropie perioada pentru inceperea unui nou ciclu de vegetatie in sere si solarii. Ca urmare a armonizarii legislatiei nationale la legislatia UE o parte dintre produsele care se foloseau la dezinfectia solului in sere si solarii sunt interzise pentru a mai fi utilizate.
Summit Agro a venit in sprijinul fermierilor oferindu-le Nemasol 510, un produs de calitate care corespunde cerintele Uniunii Europene.
Nemasol 510 actioneaza prin metabolismul MITC (methyl isothiocyanate), care se formeaza imediat ce produsul intra in contact cu solul umed.
NEMASOL 510 se aplica intre ciclurile de cultura, atunci cand terenul s-a eliberat de resturile vegetale.
Deoarece este fitotoxic, semanatul sau plantatul trebuie sa se faca dupa degradarea completa a produsului. Prin urmare culturile nu vor fi expuse poluarii cu produs chimic si nu vor exista reziduuri in recolta.
Spectrul de combatere:
Combaterea nematozilor: Meloidogyne spp; Globodera spp; Heterodera spp; Pratylenchus spp; Ditylenchus spp; Rotylenchus spp; Yrychodorus spp;
Combaterea bolile de planta din sol: rizoctonioaza; ofilirea (fuzarioza); caderea rasadului; verticilioza; putregaiul alb; hernia radacinilor; mana; putregaiul cenusiu; uscarea plantelor; Philophora spp.
Combaterea buruienilor: stirul; turita; musetelul; Merculiaris annua; Poa Annua; Senecio spp; zarna; costrei; balur; rocoina; papadia.
Combaterea viermilor din sol: viermii sarma; musca plantelor; buha semanaturilor; carabusul de mai; Phyllophaga spp.
NEMASOL 510 se comercializeaza in butoaie de 20 L .
Doza recomandata este de 700- 1000 l/ha.
Infiintare sera de legume de 1500 mp
Infiintarea unei sere prin construirea a 3 module de sere legumicole (inclusiv dotarea lor) cu urmatoarele caracteristici:
2 Module (modul dublu), dimensiuni in plan 19,30 x 52,55 m, avand suprafata construita de 1018,00 mp; si 1 Modul(modul simplu), dimensiuni in plan 9,70 x 52,55 m, avand suprafata construita de 509,00 mp
Construirea unui corp cu regim de inaltime Parter, dimensiuni in plan 75,30 x 9,95 m, S.construita = 687 mp, care va servi pentru spatiile de depozitare, sortare si ambalare de legume.
S-au mai prevazut: utilajele agricole pentru activitatea de pregatire a solului si cultivare, put forat, racord la sistemul energie electrica, sistemele de irigat si incalzire in sere – interior module (pe timp de iarna).
Investitie sera legumicola Costul total eligibil al investitiei de aproximativ 350.000 euro / sera de aproximativ 1.500 mp de cultura, cu sistemul complet de irigare si incalzire, utilajele necesare si spatiu de sortare, spalare, ambalare. Durata maxima de realizare a investitiei este de 3 ani, prevazuta cu decontarea cheltuielilor in 5 transe.
Personal: aproximativ 4 angajati (inginer agronom, paznic, personal recoltare-sortare-spalare-amabalare, etc)
Finantare nerambursabila: 175.000 euro
Avizele si documentele necesare, au fost:
- infiintare societate comerciala cu cod CAEN principal 0113 – „Cultivarea legumelor si a pepenilor, a radacinoaselor si tuberculilor”;
- actionarul unic sub 40 de ani;
- certificat de urbanism;
- avize/autorizatii de la mediu, sanepid, directia sanitar-veterinara;
- certificat constatator de la Registrul Comertului;
- certificate fiscale;
- cazier judiciar;
- inscriere in asociatia cultivatorilor de legume;
- altele;
Documentatie proiect:
- studiu fezabilitate;
- plan afacere;
- cerere de finantare;
- declaratii;
Implementarea:
- Proiect tehnic;
- Autorizatie de Constructie;
- Dosare de achizitii;
- Dosare de plati;
- Grafic de implementare;
Mentiune: Aceste costuri cu investitia nu sunt neaparat valabile pentru orice alt proiect. Totul depinde de locatia aleasa, de regiune, de posibilitatile de racordare la curent electric, apa, de utilitatile existente, de pozitionare, de fluxul tehnologic ales, de caracteristicile constructiilor, de materialele si utilajele/echipamentele alese si nu in ultimul rand de capacitatea de negociere cu furnizorii de bunuri, lucrari, servicii..
Daca se doreste o investitie cu o capacitate de productie dubla, asta nu insemna ca si costul investitiei va fi neaparat dublu. La fel si in situatia unei capacitati la jumatate.
Fonduri-euro.roSere de legume incalzite cu stuf
Ion Vladei din Chirileni, Republica Moldova isi incalzeste serele cu stuf deoarece este cea mai ieftina sursa de energie.
Fiind agronom, Ion Vladei, in anul 1996, a hotarat sa se ocupe de legumicultura pe 3,45 hectare de arabil si pe 200 mp de sera. Astazi suprafata de sera a ajuns la 2 hectare, iar cea in camp – la 40 de hectare. In sere cultiva legume in doua cicluri: la inceput – ridiche de luna si varza. Mai apoi – castraveti, tomate, ardei grasi si iuti, dovlecei, morcovi, vinete, gogosari. Ion Vladei isi incalzeste serele cu stuf, caci, spune el, este cea mai ieftina sursa de incalzire. In plus, practica folosirea a doua straturi de pelicula. 90-95 la suta din semintele folosite sant de origine olandeza. Pentru a obtine o recolta mai buna de legume Ion Vladei foloseste irigarea prin picurare si dispersie, ingrasaminte minerale si organice.
Fiind membru al Centrului pentru Initiativa Privata Ungheni, dansul foloseste serviciile acestuia. Astfel, ofertele si cererile sale au fost plasate pe site-ul AGRAVISTA si, in consecinta, si-a gasit parteneri pentru comercializarea legumelor. Ion Vladei este mereu in cautare si nu se multumeste cu cele obtinute pana acum. Ceea ce il intereseaza la ora actuala este imbunatatirea calitatii productiei. Lucreaza mult in domeniul marketingului legumelor (calitate, ambalare, promovare) si vrea sa obtina o marca comerciala la legumele cultivate de el.
Mini-sera verticala de langa casa de locuit
Oricine isi doreste sa se poata bucura de verdeata o perioada cat mai lunga din an. Astfel incat amenajarea unei gradini intr-o mini-sera devine o prioritate pentru cei care locuiesc la curte si au la dispozitie o suprafata de teren cat de mica.
Aceasta multiplica suprafata ocupata la nivelul solului, reduce consumul de energie termica la 50-60 % din consumul serelor orizontale. Si, nu in ultimul rand, cercetarile facute cu modelul experimental au evidentiat o dezvotare mai viguroasa a rasadurilor si o scurtare a perioadei de vegetatie cu 25%.
Pentru structura de rezistenta se folosesc de regula profile din otel insa, sera poate fi realizata si din lemn. Material transparent poate fi folia, sticla sau geamul termopan.
O varinata de MINISERA MOBILA este ideal pentru rezultate atat afara cat si in camera, este ideal pentru flori, pentru plante tropicale si pentru legume. Este utilzat pentru preculturi inainte de sadire, incoltire, inmultire, cultivare si crestere rapida. Usor, purtabila, constructia metalica este usor de demontat si nu are nevoie de nici o alta unelta. Se folosita pentru o utilizare exterioara cat si interioara (terase, curti, balcoane, gradini,…).
O folie de PVC protejeaza MINISERA MOBILA impotriva agentilor daunatori, ploilor, impotriva vantului sau impotriva inghetului. Peretele frontal este rotativ cu fermuar pentru un acces usor la plante. O minisera cu 3-4 rafturi se comercializea cu 89 -119 lei.
Pregatirea solariilor pentru infiintarea culturilor
In practica se intalnesc solarii in exploatare de mai multi ani sau se pune problema de construirea de noi solarii.
Solariile existente, la care scheletul de sustinere poate sa fie exploatat mai multi ani, se vor pregatii prin urmatoarele masuri: verificarea si repararea scheletului de sustinere; procurarea din vreme a foliei; dimensionarea foliei in functie de marimea solarului; acoperirea cu folie a scheletului; fixarea pe schelet si ancorarea cat mai bine a foliei cu benzi din material plastic, pentru a nu fi sfasiata sau smulsa de vant; fixarea foliei pe zonele marginale, prin ingropare in sol; inchiderea solarului pentru incalzire; asigurarea conditiilor pentru infiintarea culturilor; pregatirea solului pentru infiintarea culturilor. In functie de conditiile climatice, de grosimea stratului de zapada, sau adancimea de inghetare a solului, de pretentiile speciilor ce vor fi cultivate, invelirea solarilor se face cu 7-15 zile anterior datei orientative de plantare. Cand este cazul, uneori terenul va fi curatat de zapada, pentru a se incalzii mai usor.
Solariile noi, se pregatesc prin infiintarea scheletului, care trebuie efectuata cat mai devreme pentru a se incalzii mai usor, in ferestrele iernii, pentru a nu se intarzia infiintarea culturilor, sau toamna. Celelalte lucrari sunt similare ca la solariile existente.
Adaposturile temporare se pregatesc inainte de infiintarea culturilor, fie dupa aceasta. In primul caz se vor respecta cerintele pentru solarii, deoarece fixarea arcurilor, intinderea foliei, fixarea foliei trebuie sa se realizeze cu suficient timp anterior infiintariii culturilor, pentru ameliorarea conditiilor de mediu. In cel de-al doilea caz, care priveste culturile infiintate din toamna sau primavara foarte devreme, fixarea arcurilor, intinderea foliei si fixarea foliei se poate realiza in mai multe etape, astfel ca prin grabirea cresterii plantelor sa se obtina o esalonare a productiei. In aceasta categorie se include si protejarea cu folie intinsa, la care se folosesc arcuri sau alte mijloace de sustinere.
Tehnologia generala a cultivarii legumelor in solarii
Protejarea legumelor in camp, cu ajutorul maselor plastice, este o metoda accesibila, care permite obtinerea legumelor timpurii sau prelungirea vegetatiei la legumele de toamna.
Conditiile de microclimat, care se realizeaza in adaposturi, creeaza posibilitatea efectuarii in cursul unui an, pe aceeasi suprafata, a 2-3 culturi.
Lucrarile solului si pregatirea adaposturilor
In vederea plantarii se acorda o atentie deosebita lucrarilor solului si pregatirii adaposturilor. Lucrarile solului si pregatirea solariilor constau din lucrari executate toamna si lucrari executate primavara.
Lucrarile executate toamna.
Principalele lucrari se refera la pregatirea solului si asigurarea scheletului de sustinere.
Lucrari executate primavara.
Primavara timpuriu, indiferent daca solul este sau nu ocupat cu verdeturi, se procedeaza la evacuarea apei din zonele unde aceasta stagneaza.
In cazul in care solariile sunt ocupate cu verdeturi se efectueaza urmatoarele lucrari:
-
graparea terenului imediat;
-
dezinfectia spatiului de productie;
-
dezinfectia solului înainte de plantare (cu 10-15 zile);
-
fertilizarea cu 250-300 kg/ha azotat de amoniu;
-
erbicidarea cu 8-10 zile inainte de plantare;
-
montarea foliei de polietilena cu circa 8-10 zile inainte de plantare;
-
mobilizarea solului cu freza, la adancimea de 15-18 cm;
-
modelarea solului se face in straturi inaltate;
Succesiunea culturilor si folosirea intensiva a terenului
Perioada de folosire a solarilor in timpul anului este determinata de conditiile naturale ale zonei si localitatii respective si de modul de cultura practicat. Pentru exploatarea rationala si eficientă a solariilor, in acestea se practica sistemul de culturi intensive, pe langa cultura de baza cultivandu-se una doua culturi succesive si asociate.
Dirijarea factorilor de mediu in perioada de cultivare în solarii
Sporurile de productie realizate in culturile protejate cu mase plastice, fata de cultura neprotejata, se obtin pe seama conditiilor de microclimat favorabile realizate in adaposturile cu mase plastice. Dirijarea conditiilor din interiorul adaposturilor cu mase plastice se face in corelatie cu starea timpului si cu pretentiile speciei legumicole cultivate.
Temperatura este principalul factor de mediu care contribuie la obtinerea unor sporuri de productie timpurie la culturile protejate cu mase plastice.
Umiditatea relativa a aerului in solarii este mai ridicata decat in atmosfera si in serele acoperite cu sticla. Pentru materialele plastice suple (polietilena si policlorura de vinil) este specifica formarea condensului pe suprafata interioara a peliculelor care acopera solarul. Formarea condensului si caderea lui pe plante favorizeaza dezvoltarea bolilor criptogamice la culturile de tomate, ardei si vinete.
Lucrarile de intretinere a culturilor legumicole din solarii
Pentru asigurarea tuturor conditiilor optime necesare cresterii si dezvoltarii plantelor cultivate in solarii, este necesar sa se efectueze urmatoarele lucrari:
- verificarea zilnica a starii de prindere a rasadurilor;
- afanarea solului prin prasile repetate;
- irigarea in conformitate cu cerintele speciilor pentru apa;
- fertilizarea faziala prin aplicarea de ingrasminte complexe;
- combaterea bolilor si a daunatorilor prin tratamente la interval de 8-10 zile;
- carnitul plantelor in scopul grabirii fructificarii si obtinerii unor productii de calitate;
- palisarea si conducerea plantelor, in cazul castravetilor si tomatelor.
In serele din desert se obtine peste 60% din productia Israelului pentru export
Situat in desertul Negev, Arava este regiunea cea mai izolata din Israel. In Negev, resursele de apa sunt limitate. Temperaturile pot urca la 55 de grade C si in fiecare directie, vei vedea un peisaj sumbru si pustiu.
In urma cu 150 de ani regiunea a fost explorata de catre o misiune din Anglia si a fost declarata improprie pentru a fi locuita de oameni. Premierul israelian David Ben-Gurion a vazut, in schimb, un potential agricol in regiune si a declarat: „poporul si statul Israel va realiza … marea misiune de populare a pustiului si de al face sa infloreasca.”
Prin ingeniozitate si determinare locuitorii din Arava au atins azi imposibilul. 60% din legume si 10 % din productie de flori taiate care se produc in Israel se realizeaza in serele de aici. Aparent pustiu și neprimitor, desertul Arava este, in realitate, terenul in care se aplica solutii inovatoare pentru agricultura, resursele de apa si cercetarea stiintifica
Arava este o regiune formata din cinci sate agricole, inconjurate de serele celor 600 de fermieri. Acestia au fost prezenti si in acest an la Targul Fruit Logistica de la Berlin cu o oferta bogata de legume si fructe proaspete.
-
Serele viitorului
Thanet Earth este cel mai mare si modern complex de sere din Marea Britanie. Acoperind o dimensiune echivalenta cu 80 de terenuri de fotbal acesta schimba modul in care Marea Britanie isi produce hrana.
In aceste sere se produc aproximativ 10 la suta din intreaga productie anuala de rosii, castraveti si ardei din Marea Britanie.
Tehnicile de productie intensive practicate la Thanet Eartht par sa reprezinte in viitorul. Multi sustin ca abilitatea de a dezvolta cantitati imense de produse in spatii inchise, controlate, ofera cel putin un raspuns partial la marea provocare a lumii cu care ne vom confrunta in curand: cum sa se hranim noua miliarde de oameni si sa facem fata consecintelor potential devastatoare ale schimbarilor climatice.
Acoperirea este realizata dintr-o sticla speciala, cu continut redus de fier, pentru a maximiza transluciditatea. Barele de suport sunt rezistente si subtiri pentru a minimiza umbra lor. Terenul este acoperit cu plastic alb pentru a reflecta si a amplifica lumina, iar lampi cu sodiu de inalta presiune sunt folosite iarna pana la 17 ore pe zi pentru completarea luminii naturale. Dar plantele au nevoie, de asemenea, de „somn” pentru distribuirea glucozei si alte beneficii de fotosinteza, astfel incat luminile sunt stinse periodic in fiecare zi.
Pesticide chimice sunt folosite doar in ultima instanta. In locul acestora se importa cantitati impresionante de insecte benefice, cum ar fi viespii si macrolophus pygmaeus, care ataca daunatoari cum ar fi musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum), omizile si acarienii. Polenizarea se realizeaza deasemenea preponderent cu ajutorul albinelor. Complexul este in mare parte auto-suficient in privinta apei, colectand condensul din interiorul serelor si canalizand precipitatile de pe acoperisuri in patru rezervoare mari.
Complexul are propriile sale generatoare de electricitate pe gaz. Mai mult decat atat se capteaza caldura si dioxidul de carbon pe care acestea le emit, care apoi sunt pompate in sere. Chiar si legumele care nu intrunesc standardele de calitate sunt transformate in hrana pentru animale sau compost.
Cum functioneaza?
Toate culturile de la Thanet Earth sunt in sistem hidroponic. Aceasta este metoda standard de productie la scara larga, care implica stabilirea radacinilor plantelor intr-un material inert (ex. Materialul izolant de tip Rockwool), in loc de sol. Acest sistem este perfect pentru a furniza un suport spongios foarte bun pentru ancorarea radacinilor plantelor. Deasemenea acesta poate fi reciclat cu usurinta ulterior.
Rasadurile sunt cumparate de la pepiniere specializate si introduse locasurile lor. Un dripper le ofera un amestec de apa si substante nutritive in concentratii diferite in functie de soi, momentul zilei, conditiile meteorologice externe, nivelul de lumina si rata de crestere dorita pentru planta. Tot sistemul este controlat de un computer central.
Plantele pot creste pana la dimensiuni considerabile. Ardeii ajung la cativa metri inaltime, iar unele soiuri de tomate ajung la peste 15 de metri inaltime. Pentru aceasta se regleaza inaltimea bazei plantelor pentru a le face cat mai accesibile muncitorilor care au grija de ele.
Pentru a permite producerea de tomate pe toata perioada anului este utilizata si lumina suplimentara in sere. Majoritatea cultivatorilor din Regatul Unit pot produce numai timp de 9 luni din an, astfel incat aceasta inovatie ofera posibilitatea de a asigura o calitate inalta si constanta de rosii pe tot parcursul anului.
Luminile sunt utilizate in lunile de iarna de la miezul noptii pana in momentul in care nivelurile de iluminare exterioara sunt considerate suficiente, sau pana in jurul orei 15.00, atunci cand firma exporta energie electrica produsa de propriile sale generatoare in reteaua nationala de electricitate pentru a satisface cererea interna crescanda.
In final culturile sunt recoltate, iar legumele obtinute sunt ambalate pentru rafturile supermarketurilor.
Minisera de camera
Multi gradinari amatori doresc sa obtina un rasad sanatos fara investitii costisitoare si fara sa cheltuiasca multi bani.
Nu este nici o rusine daca pana acum nu ne-am produs rasadul, dar putem avea o mare bucurie daca il vom produce de azi inainte chiar in locuinta noastra.
Ar fi minunat sa ne vedem gradina noastra intreaga prezenta in miniatura pe o masuta din locuinta spre bucuria copiilor care pot vedea cum cresc legumele direct in casa.
Pentru inceput avem nevoie de un corp fluorescent de iluminat, de 40 de wati si de un suport de lemn de care vom prinde corpul respectiv.
Intr-un astfel de sistem putem creste sute de plante, pe care, esalonat, le vom planta in luna aprilie incepand cu varza, rosiile si terminand, in luna mai cu vinetele, ardeii, gogosarii etc.
Este foarte important ca in apropiere de masa sa existe o priza pentru a intrerupe iluminatul 6-8 ore in fiecare noapte. Rezulta ca avem nevoie, zilnic, de 16-18 ore de lumina. De asemenea este necesar ca plantele sa fie cat mai aproape de corpul de iluminat fara sa-l atinga. Pentru asta vom avea montat lanturi prin care putem apropia sau indeparta lumina de rasaduri.
Vom pune ghivecele in tavite mari in care punem apa, tot timpul. Pentru a absorbi cat mai multa apa vom folosi pamant cu turba.
Dupa semanat, vom acoperim tavitele cu plastic, sau cu folie, pentru a forta germinarea iar cand plantele incep sa rasara, indepartam folia si le punem sub corpul de iluminat. Avem nevoie de 6 saptamani pana la plantare, pentru a obtine un rasad viguros si vom planifica semanatul rasadului, mai devreme cu 40 de zile, fata de perioada optima de plantare.
Fermele de pe acoperis “Lufa Farms” din Montreal
In 2011, Lufa Farms a devenit cel mai mare cultivator urban de legume, cu o suprafata de 31000 metri patrati de sere pe acoperisul unei cladiri din orasul Montreal, Canada.
Serele de pe acoperis Lufa Farms, nu mai produc artizanal ci la o scara comerciala si sunt situate intr-o suburbie a metropolei foarte aproape de Laval. Productia de legume obtinuta asigura hrana pentru 9000 de oameni dar Mohamed Hage, fondatorul fermei spune ca acest lucru este doar inceputul.
El spune ca o cladire poate devenii un supermarket viu, cu o piata si o retea de desfacere proprie. Pe acoperisul din Montreal sunt cultivate peste 30 de soiuri de plante, in sistem hidroponic, dar culturile cu cerere mare precum rosiile si vinetele sunt cele mai cultivate.
Produsele ajung usor si repede la clienti, iar cladirile sunt scutite de temperaturile excesive pe timpul verii sau iernii reducandu-se, astfel, nevoile de racire sau incalzire a locuintelor.
Hage are planuri mari pentru viitor. El spune ca acest concept este unul universal, si potrivit pentru toate tipurile de cladiri urbane. Hage are planuri de a extinde Lufa Farms la Boston, SUA, in anul 2015.
Materie prima de cea mai buna calitate, tehnologie de ultima generatie si peste 60 de ani de experienta in procesarea maselor plastice – asa a creat Romcarbon cea mai buna reteta pentru o folie de solar premium.
Folia este coextrusa in 3 straturi de dimensiuni cuprinse intre 2 si 12 m latime si 100-200 microni grosime. Astfel, folia este cu 40% mai rezistenta in fata intemperiilor naturale (vant, ploaie) spre deosebire de folia realizata intr-un singur strat.
Datorita tratamentului UV, foliile din polietilena oferite de producatorul Romcarbon se remarca prin rezistenta la razele solare 1, 2 sau chiar si 3 sezoane, iar latimea mare, de 8-12 m va ajuta sa le puteti monta cu mai multa usurinta pe structura scheletica a solarului, fie ca este una metalica, fie ca este una lemnoasa.
Romcarbon ofera agricultorilor si legumicultorilor:
-
- FOLIE PENTRU SOLARII
- FOLIE PREMIUM UV 3 ANI
- FOLIE POLIETILENA BASIC
- FOLIE NEAGRA MULCIRE
- FOLIE GERMINATIE
- SACI ANTIPICURARE
- SACI SI HUSE
- FOLIE UZ GENERAL
- FOLIE SI HUSE TERMO
- SACI POLIETILENA
- NOU – FOLIE DE AGRICULTURA PLIATA IN 8
Pentru oferta completa, va invitam sa accesati www.foliesolar.ro
Sera care face posibila cresterea culturilor in desert. Acest sistem revolutionar promite schimbarea modului in care se face agricultura
O organizatie non-profit numita „Roots up” a proiectat o sera care colecteaza umiditatea din aer, ca apoi aceasta sa fie folosita pentru a uda plantele sau chiar ca apa potabila. Creatorii proiectului promit revolutionarea modului in care se face agricultura in zonele desertice, acolo unde sansele aducerii la maturitate a unei culturi sunt practic nule. Astfel, folosindu-se de efectul de sera, acest angrenaj are proprietatea de a capta apa din atmosfera intr-un recipient, ca apoi ea sa fie folosita in diferite scopuri, pornind de la irigatii pana la apa potabila.
Cum functioneaza aceasta sera revolutionara?
Initial aerul cald este captat in interior, astfel incat temperatura in sera se pastreaza in crestere pe tot parcursul zilei. Ulterior, caldura provoaca evaporarea apei si crearea de umiditatea sporita in aer ce ofera o atmosfera cu efect de sera, prielnica cresterii plantelor, precum si maximizarea recoltarii de roua.
Apoi, cand temperatura suprafetei scade, de seara pana dimineata, fermierul trage in afara trapa, printr-o franghie, actiune care deschide partea de sus a serei permitandu-i sa se raceasca. Astfel, cand ating in cele din urma punctul de condensare, vaporii de apa atmosferica se condenseaza si formeaza picaturi mici pe suprafata foliei de bioplastic care se acumuleaza in recipientul rezervorului de apa. Acest nou design poate ajuta fermierii din zonele in care lipsa de temperatura adecvata si de precipitatii face sa fie dificila cresterea oricarui tip de cultura.
Organizatia „Roots up” doreste sa lanseze proiectul in zonele aride din Africa, initial in Etiopia, acolo unde secetele sunt frecvente si agricultura este extrem de dificila, motiv pentru care foametea si subnutritia sunt la ordinea zilei. Tinand cont de faptul ca FAO doreste proiecte viabile pentru a reusi sa dezvolte agricultura rurala in zone deficitare, acest proiect are sanse mari sa fie implementat la scara larga si foarte larga. De asemenea, proiectantii acestei sere atrag atentia ca acest sistem poate fi folosit si in alte zone din lume, in special pentru captarea apei potabile direct din atmosfera. In prezent, ei cer ajutorul oamenilor pentru a-si finanta si implementa ideea in tarile care au cu adevarat nevoie de aceste ajutoare pentru a duce o viata mai buna.
Videoclipul de mai jos ofera o reprezentare grafica a modului in care functioneaza sera intr-un mod practic si vizual.
Mai multe informatii despre proiect puteti afla pe site-ul organizatiei > Roots Up – Ethiopia – Self-sufficient farming communities
Mulcirea solului in sere si solarii
Mulcirea solului influenteaza favorabil temperatura din sol, regimul de apa si aer, impiedica aparitia buruienilor si algelor in zonele umede si reduce evaporatia apei din sol.
Se poate aplica la toate culturile legumicole protejate insa cu unele particularitati. De exemplu, in solarii se mulceste solul cu folie maro sau neagra, cu paie tocate in strat de 5-6 cm, cu gunoi paios, cu rumegus, turba, etc. In rasadnite se aplica mranita, compost, turba, etc. In sere se aplica folie cu insusiri reflectorizante, pentru a reflecta lumina ajunsa pe intervalul dintre plante si se mai aplica paie, turba, etc.
Atunci cand se aplica gunoi, paie, turba, aceste indeplinesc rolul de sursa suplimentara de elemente nutritive pentru plante.
Aplicarea mulciului se face la infiintarea culturilor in sere si solarii sau cel tarziu dupa circa 40-50 de zile.
Aportul mulciului fiind foarte important, acest lucru merita sa fie generalizat si in mod deosebit acolo unde se face irigarea prin picurare.
Cum amplasam serele si solariile de legume?
Solariile si serele produc legume in perioadele reci si pentru aceasta trebuie sa stim cum le amplasam.
Legumele cultivate in sere si solarii sunt dependente de cantitatea de caldura acumulata din radiatia solara patrunsa pana la nivelul solului si de nivelul pierderilor de caldura din cursul zilei si noptii.
In cazul serelor caldura se asigura ziua si noaptea prin diferite mijloace la care se adauga si caldura acumulata din timpul zilei prin radiatii. Speciile de legume pretentioase la caldura sunt pretentioase in acelasi timp si la la intensitatea si durata lumini
Pentru solarii trebuie sa tinem seama de pierderile de caldura din timpul zilei si noptii datorate: radiatiei de exterior, radiatii in straturile adanci ale solului, gradului de etanseizare, circulatiei externe a aerului (vanturile), nivelului temperaturii in exterior, frecventei si cantitatii precipitatiilor. Tocmai de aceea solariile asigura conditii mai bune in zonele cu clima mai blanda si unde temperaturile de primavara si toamna nu sunt prea coborate, iar radiatia solara este puternica.
Suprafata de teren pentru amplasarea serelor trebuie sa fie cat mai plana, pentru a elimina riscul acumularii apei de precipitatii. Pentru solarii trebuie sa avem o suprafata neteda, iar daca sunt situate in panta aceasta trebuie sa fie de 3-5% maxim si sa aiba expozitie sudica, sud-estica sau sud-vestica. Pe terenurile plane solariile si serele se orienteaza cu lungimea pe directia nord-sud.
Pentru evitarea pericolului de inundatie in sere, solul pe care se amplaseaza legumele trebuie sa fie cât mai permeabil, iar nivelul apei freatice cat mai coborat. Pentru culturile legumicole in solarii, solurile cele mai potrivite sunt cele permeabile cu textura mijlocie luto-nisipoase sau nisipo-lutoase. Daca solurile sunt grele se administreaza ingrasaminte organice cat mai fibroase si se reface textura prin aplicare de nisip.
Culturile de plante legumicole care sunt realizate pe principiul celor super intensive cu mare densitate, au nevoie de cantitati destul de mari de apa. Pentru acest motiv sursa de apa trebuie sa aiba un caracter permanent sa acopere consumul indiferent de perioada anului si sa fie corespunzatoare din punct de vedere calitativ.
Vanturile pot indeparta o buna parte din caldura asigurata si acumulata in sere si pot provoca daune materiale prin sfasierea sau indepartarea foliei din solarii, ce pot compromite culturile. Solariile se amplaseaza la adapostul perdelelor speciale de protectie cu inaltimea de 2.5-3 m.
Informatii utile privind sectorul de producere a legumelor de sera si solar
Linkuri utile in sectorul producerii legumelor de sera si solar:
-Magazin online de erbicide, pesticide, seminte legume etc
Comanda rapid:
- 0744398201 | 0762529729
Contact
Constructi si instalatii:
www.damar-group.ro/sere-second-hand.html
www.tmitargoviste.bizoo.ro/vanzare/277258/Sere-si-solarii-pentru-legume-si-flori
Ingrasaminte:
www.servoplant.ro/activitati.html
www.agroqualita.ro/index.php/produse
Pesticide:
Seminte:
Finante:
Proiecte:
www.servoplant.ro/activitati.html
www.consult-invest.uv.ro/sere.html
www.vitma.ro/consultanta_grupuri_de_producatori.php
Consultanta:
www.servoplant.ro/activitati.html
Ferme (legume):
Procesare:
Grup producatori:
www.vitma.ro/consultanta_grupuri_de_producatori.php
Desfacere
www.legume-fructe-alba.ro/default.htm
Import si distributie:
www.distributie-legume-fructe.ro/index.php
Export
www.e-transport.ro/EXPORTUL_IN_RUSIA_LEGUME_SI_FRUCTE-i20-news11998-p83.html
Anunt infricosator facut de miliardarul ce detine ALIBABA „În următorii 30 de ani lumea va cunoaşte mai mult durere”
In cadrul unei conferinţe în China, miliardarul a spus că „în următorii 30 de ani, lumea va cunoaşte mai mult durere şi mai puţin fericire”, potrivit BusinessInsider. „Conflictele sociale în următoarele trei decenii vor avea un impact asupra tuturor industriilor şi a modurilor de viaţă.”
Jack Ma a făcut referire la ideea de automatizare: în anii ce vin, roboţii şi inteligenţa artificială ar trebui să preia o parte semnificativă din sarcinile derulate azi de oameni, scrie Business Magazin.
Forumul Economic Internaţional (WEF) a lansat, în vederea întâlnirii anuale de la Davos, un studiu numit „Viitorul locurilor de muncă”, în cadrul căruia explică fenomenul de automatizare a posturilor. Mai exact, autorii documentului arată că până la finalul anului 2020 peste 7 milioane de locuri de muncă vor dispărea, sarcinile respective fiind preluate de roboţi şi maşini automate.
Interesant este că femeile vor avea mai mult de suferit din această cauză. În primul rând, explică autorii studiului, roboţii vor prelua sarcini din administraţie, acestea fiind în prezent îndeplinite mai mult de femei.
În al doilea rând, chiar dacă se estimează că alte 2 milioane de locuri de muncă vor fi create până în 2020, majoritatea acestora va fi în domenii precum programarea, arhictura sau ingineria, în care bărbaţii ocupă marea parte a forţei de muncă.
În grupul de domenii numit STEM (ştiinţă, tehnologie, inginerie, matematică), raportul dintre femei angajate şi bărbaţi angajaţi este de 1 la 4. „Faptul că am identificat această problemă înseamnă o oportunitate unică de a rezolva diferenţele de gen din piaţa muncii”, a explicat Saadia Zahidi, reprezentant al WEF. „Dacă nu găsim o soluţie, este foarte probabil să ne confruntăm cu o inegalitate a veniturilor în întreaga societate.”
Agricultura va fi ”invadată” de roboți, dar …unde vor lucra „sclavii” ?
În fiecare zi, aflăm știri legate de noi modele de automatizări sau chiar echipamente robotizate, tot mai performante, care sunt folosite în diverse colțuri ale globului, în mai multe sectoare ale economiei, cu rezultate demne de luat în seamă. În agricultură, cel puțin la scară mică – deocamdată – roboții par a ajuta fermierii să crească semnificativ eficiența și să reducă costurile. Mai trebuie însă rezolvate două probleme: cât de eficienți și fiabili pot fi acești roboți pe suprafețe mari, de zeci de mii de hectare și cât de rentabilă este investiția în ei pe termen lung? Cine va fi primul mare investitor care va risca într-o investiție majoră, care va ”sparge gheața”?
Totodată, dacă vorbim de România, fermierii se vor întreba dacă merită sau nu să investească în roboți pentru a rezolva poate cea mai mare problemă cu care se confruntă de aproape doi ani: lipsa forței de muncă. Doar că, deocamdată, ei trebuie să vadă dacă nu cumva este mult mai ieftin să mărească salariile oamenilor eficienți sau să investească în alte aspecte ale lanțului tehnologic.
Roboți care ar putea revoluționa erbicidele?
Momentan, ar putea părea un scenariu de film SF, dar există specialiști, precum cei de la institutul MIT, care susțin că unii roboți vor putea, în viitor, să reducă drastic nevoia fermierilor de erbicide. Un exemplu în acest sens este în Elveția, unde se află în faza de testare un robot alimentat cu energie solară, specializat pe culturile de sfeclă de zahăr. Acesta poate identifica rapid buruienile, cu ajutorul unei camere performante, și le stropește individual cu o soluție prin intermediul unor tentacule mecanice.
Următoarea etapă a acestui proiect de cercetare este ca soluția respectivă să fie înlocuită cu un erbicid. Cercetătorii din Yverdon-les-Bains susțin că această abordare, buruiană cu buruiană, ar putea, în viitor, să reducă masiv nevoia de erbicide sau hibrizi toleranți, tocmai prin precizia aplicării substanțelor.
Un alt exemplu îl reprezintă dronele, aparate care au o listă lungă de utilizări, în multe domenii. În agricultură, există deja mai multe prototipuri și studii cu modele autonome de drone agricole, care funcționează pe bază de energie solară, dotate cu camere complexe și cu sisteme care permit eliminarea buruienilor. Datorită preciziei ridicate, specialiștii susțin că roboții folosesc mult mai puține erbicide, iar costurile pot fi reduse și cu 30%.
Trecerea la suprafețele mari, piatra de încercare
Lista exemplelor este lungă, dar, deocamdată, implementarea acestor soluții pe scară largă se lasă așteptată. De ce? Este simplu: sunt soluții extrem de noi, care nu și-au dovedit eficiența pe termen lung și pe suprafețe foarte mari, de sute de mii de hectare. Ori, când un mare investitor decide să facă o achiziție mare, are nevoie de predictibilitate, să știe în cât timp vor putea să-și putea recupereze investiția și cât de rentabile sunt acestea față de soluțiile tradiționale.
Pentru asta, trebuie să mai treacă timp, trebuie efectuate teste, trebuie dovedite calitățile roboților în condiții de exploatare extreme, pe termen lung și pe suprafețe foarte mari. Orice eroare costă, iar jucătorii implicați știu asta. O greșeală foarte mică a unui robot, repetată pe o suprafață mare, înseamnă pierderi uriașe.
Tocmai de aceea, provocarea stă în scalabilitatea sistemului la suprafețe de sute sau chiar mii de hectare. Însă ideea roiurilor de drone, cu care se cochetează deja, cel puțin în domeniul apărării, poate avea potențial și în acest caz. Imaginați-vă doar că în locul tractoarelor și echipamentelor industriale mari, am putea vedea, în câțiva ani, roiuri de drone plutind deasupra solelor, examinând individual fiecare metru pătrat, eliminând fiecare buruiană sau tratând fiecare plantă bolnavă.
Continuând exercițiul nostru de imaginație, gândiți-vă și la aportul inteligenței artificiale. Mai exact, sisteme complexe de calcul, capabile nu doar să gestioneze armatele robotizate de deasupra câmpurilor, dar și să ofere predicții în ceea ce privește evoluția sau randamentul culturilor, poate chiar reducând la minim riscurile meteorologice asupra plantelor de cultură.
Soluție posibilă pentru deficitul de personal
În România, fermierii trebuie să găsească soluții la problema acută a lipsei e personal. O problemă care afectează toate ramurile economiei, în condițiile în care au plecat peste 3 milioane de români, în ultimii 10 ani, la muncă în străinătate.
La momentul de față, soluția viabilă o reprezintă mecanizarea agriculturii și folosirea unor produse capabile să reducă nevoia de forță de muncă, precum este proaspăt-lansatul regulator de creștere pentru livezile intensive de măr și păr, Regalis® Plus .
Pot reprezenta soluțiile ultramoderne, precum cele enumerate mai sus, o soluție? Poate, în viitor. Doar că aceste soluții costă mai mult decât un angajat bun, cel puțin în prezent. Întrebarea este: vor și mai ales pot fermierii românii să dea salarii comparabile cu cele din Ungaria, de exemplu, pentru a păstra oamenii buni? Sau se vor îndrepta spre mecanizare și automatizare? Poate că ”invazia roboților”, așa cum este denumită plastic, va rezolva aceste dileme în viitor.
Top 5 roboți performanți care deja sunt folosiți în lucrări agricole
Roboții par a fi un viitor îndepărtat? De fapt, fermele din occident sunt supraaglomerate cu atât de multe tehnologii încât roboții sunt deja lângă noi.
La moment, există mai multe companii care au făcut progrese semnificative în crearea sistemelor robotizate pentru agricultură. Aceste mașini sunt, fie în faza de testare, fie deja pe piață.
La recentul summit Yuma Ag, care a avut loc în februarie 2018, în Yuma, Arizona, au fost prezentate mai multe sisteme de acest fel. Un mare interes față de aceste tehnologii există în regiuni, cum ar fi Arizona și California, acolo unde se cultivă mai multe culturi specifice. Pentru îngrijirea acestora este nevoie de muncă manuală intensivă, iar lipsa forței de muncă în acest sector reprezintă o problemă pentru agricultori.
Și această problemă poate fi rezolvată de roboți.
Mark Simens, specialist în mecanizarea și agricultura de precizie de la Universitatea din Arizona, a prezentat unele dintre aceste sisteme robotizate în cadrul summitului. Acestea variază de la roboți capabili să măsoare câmpurile, până la cei care pot controla buruienile prin metode mecanice sau chimice.
Agrobiznes vă prezintă în continuare top 5 sisteme robotizate din lista lui Mark.
1. Vision Robotica
Vision Robotica, cu sediul în San Diego, timp de mai mulți ani dezvoltă sisteme robotice destinate agriculturii. Această companie are deja produsele sale pe piață. Printre sistemele acestei companii sunt și așa numiții „grădinari pentru vița de vie”, care recunosc vița de vie și folosesc un braț robotizat pentru a avea grijă de plante, la fel cum o face un robot care îngrijește de salată.
Salata este adesea plantată mult mai dens decât este necesar. Și acest lucru se efectuează datorită costului ridicat al recoltei. Acest lucru asigură că domeniile vor satisface nevoile, chiar dacă există probleme cu germinarea sau boala. După ce plantele germinează, lucrătorii înlătură plantele suplimentare pentru a asigura o dezvoltare corectă.
Decimatorul automat pentru salată utilizează tehnologia de recunoaștere și apoi pulverizează un lichid special pentru a elimina lăstarii nedoriți. Acest lucru reduce cu mult munca manuală. Astfel, unul sau doi oameni pot finaliza în câteva ore, ceea ce de obicei trebuia să facă o echipă din 15 sau mai multe persoane o zi întreagă.
2. Agmechtronix
La fel ca și Vision Robotics, Agmechtronics a dezvoltat un sistem automat pentru îngrijirea salatelor. Folosind tehnologia de recunoaștere, determină numărul de plante și distanța necesară pentru acestea. Ulterior pulverizează o substanță chimică pentru a elimina plantele nedorite. Acest lucru îmbunătățește sănătatea plantelor și reduce nevoia de intervenție manuală.
Un alt avantaj al sistemelor automate este că acestea pot lucra și noaptea. Tehnologia de procesare a imaginilor din sistemul Agmechtronics permite acest lucru. Acest sistem poate fi util pentru fermele mari, deoarece de cele mai multe ori acestea trebuie să prelucreze suprafețe mari în același timp.
3. RIPPA
Robotul RIPPA a fost dezvoltat de către cercetătorii de la Universitatea Sydney din Australia. Pe lângă aspectul futurist, acesta poate efectua mai multe tipuri de operațiuni pe teren. Sistemul utilizează tehnologii avansate de imagine pentru a detecta recoltele, fructele sau buruienile și apoi poate elimina mecanic plantele nedorite. De asemenea, poate stropi, de exemplu, merele în grădină, ajutând la combaterea dăunătorilor și bolilor.
4. Ecorobotix
Sistemul Ecorobotix este unical. O dronă ușoară, complet autonomă, care este reîncărcată de la soare. Acesta va lucra toată ziua pentru recunoașterea și înlăturarea buruienilor. Pentru aceasta, drona are mai multe camere și mâini care se mișcă rapid și care pulverizează o mică doză de erbicid. Este ușor de imaginat că, în viitorul apropiat, o flotă de roboți similari va fi la marginea fiecărui câmp și va menține sănătatea culturilor, fără a fi necesară administrarea de către o persoană.
5. Naio Technologies
Naio Technologies are mai mulți roboți care sunt comercializați și deja sunt disponibili pe piață. Aceștia variază ca mărime, de la un robot mic – Oz, care este foarte potrivit pentru utilizarea pe câmpuri mici sau sere, la mai mare – Dino, proiectat pentru producția la scară largă de legume. Roboții sunt complet autonomi și elimină buruienile dintre rânduri prin metode mecanice, de exemplu, plivirea.
Tehnologii uimitoare
Este uimitor modul în care a evoluat industria agricolă. De exemplu, în martie 2018, John Deere Co. a sărbătorit 100 de ani de începere a producerii tractoarelor.
Tehnologiile de precizie agricole, cum ar fi GPS și senzori de determinare automată a direcției mașinii, toate acestea au fost în mare măsură introduse în urmă cu aproximativ 15 ani.
Probabil, majoritatea oamenilor din industrie vor fi de acord că roboții au un loc în viitorul agriculturii. În curând, ne vom putem convinge cât de repede aceste sisteme vor deveni un fenomen obișnuit. Există o mulțime de oportunități pentru companiile de producere de a dezvolta tehnologii, care vor oferi soluții începând cu plantarea și menținerea stării de sănătate a culturilor, până la recoltare.
Deși, la moment, pe piață există deja astfel de sisteme robotizate, acestea reprezintă doar vârful aisbergului.
Uniunea Europeană introduce roboţii în agricultură
Europa se pregăteşte pentru momentul 2050 când lumea va trebui să producă o cantitate cel puţin dublă de mâncare pentru a-şi hrăni oamenii. Are un proiect de 3,5 miliarde de euro pentru cercetarea din agricultură, din care în jur de 4 milioane de euro se vor aloca dezvoltării unor roboţi .Comisia Europeană a trecut în programul său de lucru pentru 2016-2017 un proiect de cercetare ce vizează realizarea unor roboţi care să lucreze în locul fermierilor într-un tip de agricultură pe care tot mai multe state dezvoltate o implementează deja: agricultura de precizie. Este vorba despre un tip de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor în care absolut totul este minuţios controlat de tehnologii, sisteme informatice de ultimă generaţie şi, nu în ultimul rând, de roboţi.
Proiectul de robotizare face parte din „Orizont 2020” cel mai mare program de cercetare din istoria UE ce presupune investiţii totale de 80 de miliarde de euro pe o perioadă de 7 ani, din care 3,85 de miliarde de euro au fost alocaţi sectorului agricol şi alimentar. Pentru realizarea roboţilor necesari în agricultură, Comisia Europeană a estimat că este nevoie între 2 şi 4 milioane de euro. „Provocarea este de a atinge un nivel foarte înalt de precizie în fermele moderne prin utilizarea inteligentă a roboticii”, se menţionează în programul de lucru al Orizont 2020 aferent anilor 2016-2017.
Ce rol vor avea roboţii
Practic, cu scopul de a elimina orice eroare, roboţii vor înlocui operatorii umani care controlează maşinile. „Multe ferme moderne din Europa folosesc deja soluţii high tech precum cele care permit controlul digital sau cele care folosesc maşini controlate de la distanţă (fără şofer). Există deja echipamente complet sau parţial automatizate care realizează mare parte dintre lucrările agricole, de la altoire, la însămînţare, plantare, recoltare, sortare, împachetare, etc. Cu toate acestea, actualele sisteme au numeroase neajunsuri, mai ales în ceea ce priveşte flexibilitatea, eficienţa, robusteţea, costuri de achiziţie şi de de operare mari. Agricultura de precizie care foloseşte robotica utilizează sistemele anterioare, dar la o scală unu la unu, ceea ce duce la un consum mai eficient de resurse şi o exploatare mai prietenoasă faţă de mediu. Creşte productivitatea prin optimizarea proceselor de creştere şi de recoltare a plantelor, duce la reducerea cantităţilor de fertilizatori şi pesticide folosite şi îmbunătăţeşte calitatea solului prin intervenţii precis direcţionate. Mai mult, aceşti roboţi pot interpreta o cantitate mai mare de informaţii decât o poate face un operator uman”, se menţionează în documentul citat.
Cum vor arăta roboţii
Cercetătorii se vor concentra, spun documentele, asupra designului, dezvoltării şi testării acestor roboţi care pot fi autonomi sau semi-autonomi, dar şi asupra dezvoltării unor echipamente ce funcţionează pe bază de senzori. Practic, toate aceste tehnologii îi vor spune fermierului când anume şi ce anume să culeagă mai întâi, ce şi cât fertilizator să folosească, când şi cum să intervină în cultură. Mai mult, aceştia vor putea transmite informaţii unor baze de date care, în urma analizelor, vor putea optimiza întregul proces agricol.
De ce este nevoie de aceşti roboţi
Toate aceste schimbări tehnologice care au loc continuu şi care se vor intensifica sunt absolut necesare în contextul în care solul tot mai erodat al pământului trebuie să hrănească tot mai mulţi oameni. Comisia Europeană atrage atenţia că procesele de producţiei a hranei trebuie schimbate în mod radical, ţinând cont şi de efectele acestora asupra mediului. Populația mondială va ajunge la 9,6 miliarde de oameni până în anul 2050, ceea ce înseamnă hrănirea a 2,4 miliarde de persoane în plus. Practic, producția de alimente la nivel mondial trebuie să crească cu 60-110 % pentru satisfacerea necesarului, în condiţiile în care disponibilitatea apei constituie deja o limitare majoră a producției agricole în anumite regiuni din cadrul UE și de la nivel mondial. Aceasta întrucât 70 % din consumul de apă dulce din lume este utilizat în agricultură.
Si „Europa ne vrea proşti!”
„Niciodată Europa nu ne-a dorit binele! Să fim înțeleși! Dacă ne dorea binele investea în agricultura din România. Nu ne păcălea” – europarlamentarul Laurențiu Rebega.
Investea în irigații, pentru că i-am și cerut să ne ajute, în fabrici de procesare, etc. Lucrul ăsta îl știu bine și am curajul să-l spun pentru că am și argumente. Știu ce se discută și lumea este într-o continuă schimbare în defavoarea statelor nou intrate în UE. Chiar dacă noi suntem de 7 ani în UE, nu reușim în momentul de față să stabilizăm producția în România”, spune europarlamentarul, membru în Comisia pentru agricultură din Parlamentul European.
„Fermierii noștri nu vor încasa niciodată subvențiile de care beneficiază agricultorii din statele care sunt vechi membre UE. Producătorii noștri sunt implicați într-o luptă inegală. Concurența neloială începe de la alocarea subvenției. Cât timp fermierul român ia de trei ori mai puțin, costul de preț pentru ce produce va fi de trei ori mai mare.
Așa ajung fermierii europeni să vândă la prețuri mici și să-și desfacă produsele în România. Suntem o piață de desfacere pentru ei. Dacă nu schimbăm ceva acum, s-ar putea să ne trezim în fața unui pericol și mai mare.
În momentul de față, Uniunea Europeană negociază un tratat de liber schimb cu America și un tratat de schimb comercial cu Turcia. Din momentul acela, noi vom fi morți! Nu avem voie să facem acest lucru, pentru că în momentul în care permiți Turciei să liberalizeze comerțul în Europa, va aduce produse chiar mai ieftine decât cele produse în Europa.
Deci, nu vom mai exista, nu ca producători! Nu vom mai exista nici măcar ca piață concurențială pentru partenerii din Uniunea Europeană! Și să nu uităm că noi suntem una dintre porțile de intrare a Turciei în Europa. În momentul acela, vom avea produse de oriunde de altundeva numai din România nu! Noi trebuie să ne gândim că nu mai vrem să fie penetrată piața noastră de piețe care nu respectă aceleași standarde de calitate în care am investit foarte mulți bani și care ridică costurile de producție” – europarlamentarul Laurențiu Rebega.
Eudeputatul Laurenţiu Rebega a fost liderul PC Prahova, dar, la mijlocul lui 2015, a trecut în eurogrupul condus de Marine Le Pen, Grupul Europa Națiunilor și Libertăților din Parlamentul European (PE).
A devenit reprezentantul Partidului România Unită (PRU) în eurogrupul condus de Marine Le Pen.
„Miercuri 15 iulie 2015 europarlamentarul român Laurențiu Rebega a aderat la Grupul politic Europa Națiunilor și a Libertății din Parlamentul European. Este primul europarlamentar român din actuala legislatură care aderă la noul grup politic european, ce se dorește o structură ce înglobează politicieni și formațiuni politice europene cu orientare patriotică. Principalul scop politic al ENL este recâștigarea suveranității statelor naționale, membre ale Uniunii Europene, în relația cu Bruxelles-ul”, se preciza într-un un comunicat de presă al eurodeputatului.
Eudeputatul Laurenţiu Rebega a fost liderul PC Prahova, dar, la mijlocul lui 2015, a trecut în eurogrupul condus de Marine Le Pen, Grupul Europa Națiunilor și Libertăților din Parlamentul European (PE).
A devenit reprezentantul Partidului România Unită (PRU) în eurogrupul condus de Marine Le Pen.
„Miercuri 15 iulie 2015 europarlamentarul român Laurențiu Rebega a aderat la Grupul politic Europa Națiunilor și a Libertății din Parlamentul European. Este primul europarlamentar român din actuala legislatură care aderă la noul grup politic european, ce se dorește o structură ce înglobează politicieni și formațiuni politice europene cu orientare patriotică. Principalul scop politic al ENL este recâștigarea suveranității statelor naționale, membre ale Uniunii Europene, în relația cu Bruxelles-ul”, se preciza într-un un comunicat de presă al eurodeputatului.
Laurențiu Rebega este de profesie inginer zootehnist.
„Cumpărați produse românești, nu-i îmbogățiți pe fermierii străini…”
Vă îndemnăm să cumpărați românește, să alegeți atent ce puneți în coș și să susțineți afacerile românești, cele care creează locuri de muncă și contribuie la bugetele locale din care, mai departe, se asigură bunul mers al comunităților nostre, fie că este vorba despre școli, despre pensii, despre infrastructură și multe altele.
Doctorul Mihai Petcu este fermierul care a construit ceea ce astăzi numim Agroindustriala Pantelimon, singura fermă de vaci de lapte rămasă din jurul Capitalei. Medic veterinar cu multă experiență, Mihai Petcu este cunoscut ca fiind un naționalist convins care, în ciuda tuturor ofertelor pe care le-a primit în ultimii ani, a ales să nu își vândă afacerea și să continue să producă lapte românesc.
Consumatorul trebuie să aibă acces la produse proaspete
Până la urmă acest lucru este cel care ar trebui să primeze și este motivul care a stat la baza modificărilor aduse la Legea 321/2009. În opinia crescătorului de bovine de lapte, produsele românești sunt foarte calitative și au o trasabilitate clară, lucruri care ar trebui să primeze atunci când consumatorul alege un produs.
„Până la urmă această legiferare a produsului românesc în supermarket (referitor la modificările aduse Legii 321/2009 orivind comercializarea produselor alimentare – n.) este dacă pot spune așa o pornire intrinsecă din sufletul meu de român.
Este, până la urmă, o normalitate, mai ales în contextul în care consumatorul trebuie să aibă acces la produse proaspete.
Am certitudinea că produsele autohtone din punct de vedere gustativ, dar mai ales din punct de vedere al beneficiilor pentru sănătate sunt cele mai bune pentru că se cunoaște trasabilitatea lor.
Ne-am născut și am evoluat odată cu calitatea acestor produse”, a declarat pentru Agrointeligența doctorul Mihai Petcu, proprietarul Agroindustrialei Pantelimon, rămasă singura fermă de vaci din jurul Capitalei.
Este obligația noastră să consumăm produse românești
Calitatea extraordinară a produselor românești este cunoscută și atestată și de europeni. De fiecare date când ajung în România și mănâncă din produsele noastre, aceștia se conving că avem alimente care ar putea face concurență celor mai scumpe bunătăți din lume.
„Calitățile gustative ale fructelor, legumelor, brânzeturilor noastre sunt unele greu de descris în cuvinte.
În aceste produse sunt înmagazinate toată istoria noastră, toate tradițiile și obiceiurile noastre culinare. Un exemplu este și faptul că, un american, de profesie bucătar a venit în România, a gustat din produsele noastre și a luat decizia să se mute în țara noastră.
Asta spune multe despre calitatea acestor produse.
Faptul că sunt ale noastre și le știm trasabilitatea suntem cu atât mai mult obligați ca români, să consumăm cu precădere produsele noastre.
Cred că până la urmă românii se vor sensibiliza și vor face acest lucru din dragoste de țară și din necesitatea de a avea la masă produse de o calitate excepțională”, susține crescătorul de animale din județul Ilfov.
Suntem sufocați de mizeriile Europei
Acest lucru este demonstrat în ultimul timp de tot felul de produse europene care sunt retrase de pe piața românească, din cauza neconformităților identificate.
„Este păcat că am decăzut atât de mult și am ajuns să fim sufocați de mizeriile pe care Europa le aduc la noi în țară, produsele europene care ajung la noi nu sunt cele mai bune calitativ, lucru demonstrat și de faptul că recent s-au retras de pe piață cantități importante de ouă cu salmonela din Polonia.
Ce să mai zicem de acele produse care sunt scoase din rezervele naționale și care apoi ajung la noi pe piață la un preț destul de mic.
Poporul român a ajuns să mănânce carne produsă acum 25 de ani.
Este păcat că, în condițiile excepționale pe care le are România, de a produce furaje, de a crește animale și de a aduce prin asta bani la bugetul național, agricultura a devenit o îndeletnicire pe cale de dispariție, la fel ca și produsul românesc”, și-a exprimat dezamăgirea fermierul român.
„Continuați să produceți!” – mesaj pentru producătorul român
Doctorul Mihai Petcu își dorește că producătorul român să reziste în continuare pe piață și speră ca naționalismul să primeze atunci când consumatorul ajunge la raft.
„Către producătorul român mesajul este cam eliptic cam șchiop, pentru că cei care produceau în România au dispărut într-un mare procent.
Faptul că mai avem un milion, față de 7 milioane de vaci cât erau la Revoluție, faptul că am ajuns la lucruri de necrezut, o vacă se vinde cu 2 lei kilogramul în viu sau un porc cu 3 lei, acest lucru face ca mesajul meu pentru producător să se rezume la a rezista pe piață, chiar și în aceste condiții.
Lucrurile se vor schimba radical în momentul în care consumatorul va conștientiza importanța pe care o are decizia lui de a cumpăra un produs autohton în detrimentul unui adus din UE”, le transmite doctorul Petcu producătorilor români.
„Cumpărați produse românești, nu îmbogățiți fermierii europeni” – mesaj pentru consumator
Mesajul pentru consumatori este mai mult decât grăitor, este important să cumpărăm și să consumăm produse românești, pentru că numai așa fermierul român poate rezista pe piața europeană.
„Pentru consumator am un singur mesaj: consumați produse românești a căror trasabilitate îl cunoașteți, pentru că așa aveți o garanție unui produs proaspăt.
Cumpărând o roșie românească aveți certitudinea că mâncați o roșie crescută în pământ și nu una pe vată minerală.
Cumpărând produse autohtone ajutați la creșterea profitabilității afacerilor românești în agricultură, aduceți bani la bugetul național.
În schimb, dacă cumpărați un produs adus din Europa, contribuiți la îmbogățirea unui alt stat, în timp ce noi vom ajunge să nu mai producem nimic”, a declarat pentru Agrointeligența doctorul Mihai Petcu.
„O mână criminală vrea distrugerea zootehniei. Devenim piață de consum, Europa și-a atins țelul”
Ieșire publică a unuia dintre cei mai cunoscuți și respectați fermieri din România, pe fondul extinderii pestei porcine africane în România, nu a fost luată în considerare de presa ”importantă”. Într-un interviu pentru Agrointeligența ocolit de „marea presă”, Dimitrie Muscă vorbește despre „o mână criminală care vrea distrugerea zootehniei”. Disperarea fermierului vine după ce a văzut cum, sub ochii producătorilor români, o întreaga industrie a cărnii de porc este distrusă peste noapte, astfel încât zootehnia românească să dispară, iar românii să devină doar consumatori și piață de desfacere pentru marile țări producătoare din Europa.
„Cineva vrea să ne distrugă. Am văzut și în cazul crescătorului din Tulcea că a declarat presei locale că și-a luat măsuri de biosecuritate de la cer la pământ și totuși boala a apărut. De unde? Dumnezeu știe! Vorbim de o mână criminală care vrea distrugerea zootehniei. Că oricum vaci din 7 milioane mai avem 1 milion, din porci câți am avut 14 milioane mai avem 3-4 milioane. Ai noștri nu fac nimic! Spre exemplu Ioan Ladoși, președintele Asociației Producătorilor de Carne de Porc nu face nimic. Ar trebui să stea la minister, la CSAT, la Președinția țării iar el nu face nimic, îl doare în cot de tot ce înseamnă creșterea procului sau industria cărnii de porc din România. Nici nu cred că dânsul este român, celălalt e neamț (președintele Klaus Iohannis – n.) sunt sabotori, pur și simplu. Noi stăm acum cu circa 36.000 de porci la o distanță de sub 100 de kilometri de Oradea unde au fost 18 focare. Criminali suntem, repet, se știe cauza și nu vrem să o eliminăm! Nu vrea nimeni să își asume”, spune Dimitrie Muscă pentru www.agrointel.ro.
Agricultorul deține în județul Arad, la Curtici, o afacere integrată. În primele zile după 1989, CAP-ul din localitate nu a fost distrus, ci privatizat. Inginerul Dimitrie Muscă le-a spus oamenilor că dacă vor lucra împreună și cultivă suprafețe mari de teren, vor rezista cu succes pe piață. În ferma sa cresc în 2018 peste 35.000 de porci și 2.200 de bovine, a pus la punct o rețea de mici magazine, iar carnea și mezelurile de Curtici sunt apreciate în toată zona de vest a țării. Câteva mii de persoane trăiesc de pe urma afacerii, alte zeci de mii se bucură de produse bune și sănătoase.
„Iată că au apărut noi focare, ceea ce înseamnă că, așa, cumulat, trecem de 65.000 de capete ce trebuie sacrificate. Virusul a ajuns și în Ialomița, a ajuns și la Sălaj am văzut de dimineață. Deci țara este rezolvată, este terminată, iar noi românii care ne-am înțărcat copiii cu carne de porc ajungem să cumpărăm sută la sută carne de porc!(…) Nu se vrea să se intervină! Nu știu ce mână criminală există pentru că soluția este simplă: trebuie împușcați toți mistreții. Eu o spun de doi ani de zile, dar nu se vrea. Eu cred că cei responsabili trebuie să se trezească și să realizeze că vorbim despre distrugerea unei economii, a unui sector și până la urmă chiar a unei țări. Nu vreau să folosesc cuvinte mari, dar afirm cu toată responsabilitatea că îi doare în cot pe cei de la Uniunea Europeană că noi nu o să mai avem carne de porc. Din contră, zic: Lăsați, că vă dăm noi! De ce să producem când putem consuma? Această schemă o leg și de faptul că atunci când am cerut 25 de euro ajutor pentru carcasa de porc, cei de la UE au refuzat.(…) Cine credeți că e tâmpit și cretin, cum cred autoritățile, să mai populeze complexele de porci care sunt rase de pe pâmânt. Cine are bani și nervi să mai facă așa ceva? Nu mai face nimeni: Europa și-a atins țelul pentru că există destulă carne de porc, iar noi suntem o bună piață de desfacere pentru ei”.
„Este o adevărată nebunie. Suntem o țară de criminali. Eu cer în mod expres ca fermier și cetățean al României ca Direcția Națională Anticorupție (DNA) să se autosesizeze ca de fiecare dată împotriva acelora care pot și nu fac nimic, împotriva acelora care știu că vectorul acestei boli este mistrețul și nu vor să îl împuște. Și asupra lor, dar și a vânătorilor, care fac presiune. Vreau să subliniez: Toți cei care sunt vinovați să fie trași la răspundere, material și penal, pentru că sunt sabotori ai economiei românești.
Fermierul din Arad este convins că autoritățile nu vor să intervină în rezolvarea acestei probleme a Pestei Porcine Africane..
„Cine credeți că e tâmpit și cretin să mai populeze complexele de porci care sunt rase de pe pâmânt?”
Fermierul de la Curtici spune că dacă cel mai mare coșmar se va adeveri și în exploatația sa „abandonează totul și lasă autoritățile să se descurce”. „În momentul în care apare pesta și la noi, eu îi las și plec. Nu dau nicio mână de ajutor să se incinereze, să se omoare sau altceva. Pentru că spun de atâta amar de vreme că vorbim de o mână criminală a celor care nu vor să împuște mistreții. Eu am făcut o maternitate la societatea noastră din Olari care m-a costat peste 3 milioane de euro. Eu mai am bani să repopulez așa ceva? Am dat pe rasa pură mii și mii de euro pe o scroafă. Chiar dacă ne despăgubește totul va fi distrus. Nu este o problemă pentru Europa să ne dea bani pentru despăgubiri dacă nu vom mai avea industria cărnii de porc. Că restul zootehniei este rezolvată”.
Dimitrie Muscă explică faptul că virusul se răspândește cum vezi cu ochii: mistrețul intră în lanul de porumb, dă jos o plantă, mușcă din mai mulți știuleți pe care vine proprietarul peste o lună de zile și îl ia acasă unde duce odată cu recolta și infecția PPA. „După aceea veterinarii vin cu o nonșalanță ieșită din comun și spun simplu: gata, radem și această fermă sau gospodărie individuală, distrugem tot! Omorâm porcii, dezinfectăm cu nu știu ce substanțe și se rezolvă, mergem mai departe sau așteptăm un viitor nou focar”.
„Privati-hotia a făcut distrugeri mai mari decât cele două războaie mondiale”
FMI și Banca Mondială nu își justifică existența, fiind doar niște instrumente ale transnaționale, singura cale de dezvoltare și de ieșire din oligharhia capitalismului fiind producția proprie de capital, democratizarea capitalului, spune economistul Constantin Cojocaru într-un dialog cu jurnalistul de la Chișinău Iurie Roșca. Cojocaru a spus că doar Organizaţia Mondială a Comerţului îşi justifică oarecum existenţa, cu condiţia să fie democratizată.
„După cunoştinţele mele, una singură din cele trei s-ar justifica oarecum, Organizaţia Mondială a Comerţului, cu condiţia să fie democratizată. De celelalte două popoarele n-au nevoie. Ele sunt nişte instrumente prin care îşi exercită interesele transnaţionale – FMI şi BM. Lumea poate să traiască foarte fericită fără aceste două instituţii” – Constantin Cojocaru.
Pentru economist doar munca proprie, capitalul propriu și investițiile proprii în economie sunt singurele căi de a ajunge la bunăstare.
„Noi trebuie să le spunem oamenilor că singura cale de a ajunge la bunăstare e munca proprie, producţia, economisirea unei părţi din ce produci pentru a investi şi a crea capitalul nostru propriu. Nu e nevoie nici de FMI, să vină să ne spună că trebuie să privatizăm, adică să vindem şi fabrici, şi uzine, şi terenuri, şi păduri, şi servicii publice. Nu avem nevoie de asta. Noi avem nevoie numai de muncă, producţie, economisire, investiţii, capitalul nostru”. Economistul român a precizat că privatizarea a făcut distrugeri în România mult mai mari decât cele două războaie mondiale în ceea ce înseamnă pierderile de capital şi consecinţele sociale.
Elveţia, spre exemplu, este dezvoltată nu datorită băncilor, ci datorită producţiei proprii de capital în mod democratic.
„Elveţia este un exemplu. Este o economie puternic tehnologizată. Important e că elveţienii au acumulat capital, au reuşit să şi-l şi păstreze. Acest capital, odată acumulat, el rămâne şi tot creşte. Şi nu există altă soluţie pe lume să creşti bunăstarea decât crescând valoarea capitalului utilizat în economie. El în mod natural creşte de la un an la altul dacă nu intervin factori destructivi, cum ar fi un război sau cum ar fi ceva mai rău decât războiul – privatizările din fostele ţări comuniste.
Privatizarea a făcut distrugeri mult mai mari decât cele două războaie mondiale; mă refer la pierderile de avuţie, pierderile de capital. Asta este explicaţia. Nu are nicio legătură cu faptul că în Elveţia băncile sunt foarte solide şi din cauza asta foarte mulţi deţinători de lichidităţi îşi depun banii acolo. Asta se datorează stabilităţii economice a Elveţiei care provine din caracterul democratic al capitalului” – Constantin Cojocaru.
Elveția, stat de la care România ar trebui să ia exemplu, capitalul nu este concentrat, nu este oligarhizat, dar este distribuit către o masă mare de oameni.
„Cozile de topor, trădătorii au vândut interesele naționale pe arginți”
„Cehia, și ei ieșiseră din comunism, și ei se găseau într-un fel sau altul în atenția mafiei financiare transnaționale, numai că acolo s-a întâmplat altfel: s-au găsit resursele interne politice care să înfrunte dorința de acaparare a mafiei financiare transnaționale.
La București și la Chișinău, iată, nu s-a întâmplat același lucru. Aici au apărut cozi de topor, trădători care, pur și simplu, au vândut interesele naționale pe arginți, arginți însemnând, pe de o parte, acces la putere, la funcții de conducere în stat, pe de altă parte, acces la bogăție, la avuție. Pentru că și guvernanții s-au ales cu o parte din pradă. În România, cel puțin, marea majoritate a avuției care se acumulase până în 1989 a trecut în proprietatea străinilor, dar s-au ales și cozile de topor din interior. Avem și noi miliardari, mai mult sau mai puțin de carton, dar există o pătură de 5-6% dintre români care s-au îmbogățit cât alții în 2-300 de ani. Ăsta este prețul trădării, al vânzării, simplu, românește. Despre asta e vorba, despre vânzare de țară.
Cine sunt realii asasini economici ai României
„Cântecul ăsta este auzit în România de 26 de ani: să vină capitalul străin, să vindem fabricile, uzinele, băncile, pentru că sunt falimentare. Dar ei le-au adus în faliment.
Putem să facem o paranteză aici: Banca Națională a României este aceea care, după ce fabricile, uzinele, băncile au fost trecute din proprietatea întregului popor în proprietatea statului român, printr-o criminală lege adoptată în 1990, deci au trecut în proprietatea privată a statului, Banca Națională după aceea a pus tiparnița în funcțiune, a aruncat bani, o cantitate uriașă de bani în circulație. Inflație de 100, 200, 250%. Inflația a generat, prin creșeterea salariilor și pensiilor mai încet decât creșterea prețurilor, reducerea puterii de cumpărare a salariilor și pensiiilor, deci contractarea, restrângerea cererii generale, astfel încât întreprinderile tocmai trecute în proprietatea privată a statului nu au mai avut cui să vândă și au intrat în blocaj. A fost o acțiune criminală pusă la cale cu premidatere, cu știință de către Banca Națională a României. Deci, le-a băgat în faliment și după aceea, dacă sunt falimentare, să se vândă cu un leu”.
Cojocaru a spus că a arătat acest lucru încă de atunci și va continua să o repete până când cetățenii români vor conștientiza cine sunt cu adevărat asasinii economici ai României.
În ultimii 26 de ani, deși investițiile de capital străin sunt de 1%, străinii controlează 88% din capital. Înțelegeți dimensiunile jafului?
„Să vină capitalul străin, să le cumpere pe doi dolari și să vină cu ‘infuzie’. Îmi aduc aminte ce ravagii a făcut acest termen, ‘infuzia’ de capital străin, care să retehnologizeze. Rezultatul: aproape tot capitalul românesc a trecut în proprietate străină. O bună parte din el a fost demolat: fabrici, uzine. Mii, mii de fabrici și uzine, echipamente de ultimă generație care nici nu fuseseră montate. Eu am fost în mai multe fabrici și am văzut cum nu erau montate, dar erau deja comandate să plece la Constanța, deci ca fier vechi. Asta a fost o operă generalizată în România. Și așa s-au făcut rost de lichidități, de bani mulți. O parte din ei au fost transformați în bunuri de lux: vile, jeep-uri, iahturi. Dar cea mai mare parte au plecat din țară. Și am ajuns la situația de astăzi, cum ne spune Institutul Național de Statistică: 88% din capitalul, din întreprinderile din România, sunt controlate din afară.
Rezultatul este acesta: 88%. Dar, în ultimii 26 de ani, în România au fost făcute investiții în valoare de 500 de miliarde de euro, în banii actuali. Din datele publicate de Institutul Naținal de Statistică, nu ale lui Cojocaru, din acest 500 de miliarde, 5 miliarde au fost din capital străin. Împărțiți 5 miliarde la 500 de miliarde. Vă dă 1%. Deși investițiile de capital străin sunt de 1%, străinii controlează 88%. Înțelegeți dimensiunile jafului?
Însă lucrurile nu se opresc aici, pentru că acum, fiind proprietari pe capital, este normal și firesc că-și însușesc o parte din avuția nou creată, deci din PIB. Din avuția care se crează în fiecare an în România, care în acest moment este de 150 de miliarde de euro, 90 de miliarde sunt profituri, și 88% din aceste profituri sunt încasate de către stărini și cea mai mare parte pleacă afară. Răul nu constă atât că fabrici și uzine acumulate din munca poporului român au trecut în proprietate străină, dar răul este că din această cauză avuția pe care o creăm acum în fiecare an în cea mai mare parte pleacă afară. Aici rămân salarii și pensii de mizerie, care nu permit să economisim, nu permit să investim, nu permit să facem capacități de producție, nu permit să facem locuri de muncă. Deci, aici este răul”.
„Nu se deosebește cu nimic, prin consecințele sociale, capitalismul oligarhic de economia comunistă”
„Scopul neoliberalismului este să împiedice democratizarea capitalului, să împiedice construcția unei economii democratice.
Cum faci să oprești concentrarea capitalului în mâini din ce în ce mai puține? Prima problemă este asta, pentru că proprietatea privată asupra capitalului generează implacabil concentrarea capitalului în mâini din ce în ce mai puține. Deci, dacă lași economia capitalistă să funcționeze fără intervenția societății, fără intervenția statului, fără niciun control, asta duce inevitabil al oligarhie. Atunci popoarele, statele trebuie să intervină.
Capitalul trebuie să fie în mica proprietate privată, și nu în marea proprietate oligarhică. Pentru că nu se deosebește cu nimic, din punct de vedere social sau prin consecințele sociale, capitalismul oligarhic de economia comunistă. Până la urmă, economia comunistă e forma absolută a economiei oliharhice, pentru că ajunge un singur om să dicteze ce se face cu capitalul”.
„Ne-au ras industria și se duce dracului și agricultura!”
„Ne-au ras industria și se duce dracului și agricultura! Suntem chiar atât de dobitoci încât să nu vedem cât de parșivă e politica pe care o fac ei?! Chiar dacă nu vrem să recunoaștem, România este ocupată economic, străinii fac legea la noi în țară. Noi suntem neam de slugă, mereu cu șapca în mână.
Nu ne-au primit în Europa cât timp am avut tractoare și fabrici de utilaje agricole. După ce ni le-au ras pe ale noastre, ne-au primit în Europa, ne-au dat fonduri ca să ce? Să cumpărăm tractoare și utilaje de la ei! Fermierul român nu a fost stimulat prin credite cu dobândă zero sau prin tot felul de șmecherii financiare pe care le fac alte state, finanțând mascat fermierul.
Sunt atât de dibaci încât statul român nu va avea aproape nimic de câștigat. Dacă 100 de afaceri se închid sunt 100 de asistați social, la un moment dat, sau 100 de tineri plecați în străinătate și 100 de părinți care plâng în pumni”, spune Călin Fărgaciu, președintele Cooperativei Agricole Someș Arieș, una dintre cele mai vechi și mari cooperative din România. De fapt, este prima cooperativă din Transilvania, creată imediat după revoluția din decembrie 1989.
„Tot ce produc fermierii români nu este bun. E bun numai ce vine din Europa. Noi mâncăm dintr-o vită părțile pe care le aruncă Europa. Străinii iau musculatura cea mai bună și de calitate și nouă ne dau tot ce nu folosesc ei. Ce-i bun din carne opresc alții, la noi ajunge carne de lucru, capete de salam, alimente care nu par deloc comestibile.
Și noi, care avem condiții excepționale, de ce să fim la mâna altora care au cumpărat pământul și și-au bătut joc de noi. De ce lumea e circumspectă în tot ce face și noi ne-am lăsat în pielea goală în fața Uniunii Europene. Dacă mâine sau poimâine există verosimilitatea ca Uniunea Europeană să se spargă?
Nenorocirea acestei țări a fost că la revoluție nu am păstrat nimic. Am ras încet, încet tot. Ce vom face că nu mai avem nimic?! Nu ne rămâne decât să cumpărăm de afară. Nu mai avem vaccinuri, nu mai avem antibiotice, nu mai avem porci, nu mai avem vaci, nu mai avem tractoare, nu mai avem mașini agricole, nu mai avem nimic”, spune dr. Mihai Petcu, fermierul cu o experiență vastă în creșterea vacilor de lapte.
„O scădere de 7 ori a efectivului de bovine în România este cel puțin alarmantă. În 1987, efectivul era undeva la 7 milioane de capete, în 1989 aveam 5,3 milioane de capete de bovine și am ajuns încet-încet să avem în 2013, în cererile depuse pentru subvenție, 1.035.000 de capete.
Gândiți-vă ce ar însemna ca 500.000 de viței să fie crescuți, îngrășați, sacrificați în România. Și de ce să nu vindem noi măcar carcasă, dacă nu preparate și semipreparate? De ce să vindem noi vițeii mici și după aceea nu avem ce face cu cerealele? Vindem cerealele ieftin. Dacă facem aici o balanță comercială cred că rezultatele sunt dezastruoase. Ce înseamnă să vinzi o vițea la 100 kg cu 400 de euro și ce ar însemna să o vinzi la 500 de kg carcasă cu 3,5 euro/kg”, dezvăluie Dumitru Grigorean, președintele Asociației Crescătorilor de Bovine de Carne din România.
„Abatoarele care ar fi putut să facă export către Europa au fost închise. Abia acum, s-ar gândi un plan pentru deschiderea unor abatoare.
Un alt sector lovit crunt este cel al oieritului, cu îndelungă tradiție în țara noastră. Cum se vindea altădată lâna? Nici nu avea loc în depozite, mii de kilograme se expediau la export în țările arabe. Erau contracte cu Kuweit, Iordania, Liban, Arabia Saudită. Acum, lâna este aruncată sau, dacă au noroc fermierii, o vând ca să fie pusă în asfalt pentru că ar da elasticitate acestuia.
Străinii care ne calcă pământul ar fi interesați de modul de administrare și de strategia fermelor mari românești, atât cele de creșterea a bovinelor, cât și cele de creștere a păsărilor și a porcilor, iar odată ce le cunosc secretele să devină stăpâni peste aceste exploatații, susțin fermierii noștri.
„La un moment dat, am fost contactat de o firmă de consultanță, un fond de investiții care m-a căutat pe mine pentru că eram președintele asociației și să-i pun în legătură și cu alți fermieri, dacă suntem dispuși să ne vindem toți fermele, să vină un fermier olandez care să preia toată zona. Un alt coleg de-al meu cu fermă mai mare a fost contactat direct de fondul de investiții.
Chiar dacă noi nu vrem să recunoaștem, România este ocupată economic. Atât timp cât procesatorii și retailerii, cei care hotărăsc comerțul în România sunt cetățenii altor state, profitul merge acolo, ei fac legile în România.
După înființarea unei ferme mari de bovine, în județul Alba, care produce 50.000 de litri de lapte pe zi, la nici două luni, 100 de fermieri români au fost anunțați că li se vor rezilia contractele pe care le aveau procesatorul”, dezvăluie președintele Cooperativei Someș Arieș.
Călin Fărgaciu conduce o cooperativă prosperă care a reînviat brandul brânzei de Năsal și care are un lanț integrat. Altfel spus, se descurcă mult mai bine decât mulți fermieri din România și totuși Călin Fărgaciu a mărturisit că trăiește cu o spaimă.
„Am o spaimă teribilă, pentru că ești pus în fața faptului de azi pe mâine. Nu există o perspectivă, să știi, domle, în România cam asta se va întâmpla și hotărăști tu. Mai ții ferma, nu o mai ții? Faci o reconversie, te duci în altă parte. Până la urmă trebuie să ne gândim un pic la a fi patriot, pentru că alții o fac cu mare drag și de aia au fost mereu imperii coloniale, de aia au fost stăpâni, pentru că s-au gândit în primul rând la poporul lor.
Noi, de asta am fost neam de slugă și mereu am fost cu șapca în mână, pentru că ne-a fost frică să nu cumva să se îmbogățească și vecinul meu român. Dacă ei (state membre vechi UE – n.r.) au beneficiat de primul val de subvenții după intrarea în Europa, acum vin aici și beneficiază de subvențiile pe care tot ei le dau pentru statul român. Exact cum au făcut cu industria”, spune Fărgaciu.
De ce nu este bine sa abuzati de paracetamol; Care este diferenta majora intre creierul barbatilor si cel al femeilor; Sfaturi utile pentru combaterea carceilor; Lista alimentelor care nu expira niciodata; Tratamente naturiste pentru reumatism; Cel mai nutritiv fruct din lume; Cum trebuie sa procedezi atunci cand te musca un animal; Planta care este un remediu natural pentru tuse; Simptomele tuberculozei renale;Alimente care inlocuiesc cu succes sarea; Afectiunea fara semne care poate duce la orbire; De ce sa folosim mai mult ardeiul iute in alimentatie
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
De ce sa folosim mai mult ardeiul iute in alimentatie
Bogat in vitamine si antioxidanti puternici, ardeiul iute este folosit in scopuri teraputice sub diverse forme, atat proaspat, crud, cat si sub forma de pulbere, tinctura, extract, decoct, ulei sau unguent. Deoarece soiurile de ardei iuti rosii au cele mai puternice efecte curative, vom face referire la acestea in cele ce urmeaza.
Ardeiul iute proaspat este recomandat a se introduce in alimentatia curenta, atat in scop preventiv, dar si pentru tratarea unor afectiuni precum gripa, raceala, guturaiul, accelerarea metabolismului, combaterea obezitatii, avand efect antiinflamator. Se poate introduce in salate, iar pentru potentarea efectelor se consuma cu supa, bors, ciorba fierbinte. Se poate tine si o cura cu ardei iute, incepandu-se 1,5g de ardei si se creste progresiv pana se ajunge la 100g pe zi. Cura nu trebuie sa dureze mai mult de 30 de zile, dupa care se face o pauza de 15 zile. Pentru combaterea obezitatii se pot consuma zilnic intre 5 si 15 ardei iuti, pana se obtin rezultatele dorite. Pentru Helicobacter pylori se consuma 4 g de ardei zilnic, gastrita 7 g, tulburari digestive post-operatorii 3-6 g, rinita si sinuzita 5-15 g, indigestie 4 g la fiecare masa, diabet 5 g la fiecare masa, crampe musculare 1-2 ardei iuti zilnic, cancer 5 zilnic.
Pulberea de ardei iute (boiaua de ardei iute) se obtine prin macinarea ardeilor uscati intr-un mojar, sau cu ajutorul unei rasnite de cafea. Se foloseste la infuzii, la prepararea tincturii si a unguentului de ardei iute. Infuzia se prepara turnand o cana cu apa fierbinte peste o lingurita de pulbere si se lasa la infuzat timp de 10 minute., dupa care se ia o lingurita din lichidul astfel obtinut si se amesteca cu o cana de apa fierbine, si se bea la nevoie. Este recomandat pentru raceala, gripa, gururai, arderea grasimilor, circulatie deficitara, accelerarea metabolismului, se poate folosi ca apa de gura, ajuta la videcarea aftelor si a problemelor gingivale, tratarea ulcerului gastric, a depresiei, oboselii cronice sau a epuizarii.
Pentru abcese, infectii gingivale, paradontoza si pastrarea sanatatii cavitatii bucale, puteti pune un praf de pulbere pe periuta de dinti (cu sau fara pasta de dinti) si va periati in mod obisnuit. Tinctura de ardei iute se prepara, in functie de afectiune, in diferite concentratii. Folosirea tincturii este recomandata in caz de algii, alopecie, angina pectorala, artrita, atonie digestiva, constipatie, crampe musculare, dispepsie atonica, dizenterie, dureri reumatice, afectiuni ale corzilor vocale, entorse, hemoragie urinara, gripa, guta, guturai, lumbago, nevralgii, paralizii, paraziti intestinali, raceala, tuse, varice, reface vasele de sange.
Pentru a obtine o concentratie de 10% se folosesc 10 g de pulbere si 100ml de alcool de 70º. Se amesteca cele doua ingrediente intr-un recipient din sticla, se inchide ermetic si se lasa la macerat timp de 10 zile, agitand de 3-4 ori in fiecare zi, dupa care se strecoara cu ajutorul unui tifon si se pastreaza in sticlute inchise la culoare.
Tinctura de ardei iute de concentratie 10% se foloseste ca stimulent gastric, luandu-se cate 10-20 de picaturi diluate in apa, cu 20 de minute inainte de fiecare masa. Pentru cura de dezintoxicare alcoolica se dilueaza cate 50-60 de picaturi intr-o cana cu ceai amar si se bea ori de cate ori se simte nevoia de a bea. Pentru migrene se iau 50 de picaturi de tinctura si se dilueaza intr-un pahar de ceai verde cu suc de lamaie. Se pot bea pana la sase cani pe zi.
Tinctura de ardei iute de concentratie 20% si 30% se foloseste extern, in caz de de nevralgii, dureri reumatice, dureri de lombosciatica, artrita, poliartrita reumatoida, migrene etc sub forma de comprese pe zonele dureroase, si intern, se iau cate 30-50 de picaturi de tinctura in miere sau in apa, de 3-6 ori pe zi. Tinctura de ardei iute de concentratie 50% se foloseste pentru stimularea cresterii parului, stoparea caderii parului, eliminarea matretii, indesirea parului, facandu-se frectii energice la radacina firului de par cu tinctura diluata cu apa.
Extractul in apa de ardei iute are proprietati antiinfectioase puternice, fiind recomandat in stadiile incipiente ale virozelor respiratorii, dureri in gat. Un sfert de lingurita de seminte de ardei iute se pun in 50 ml de pa clocotita si se lasa timp de 20 de minute la infuzat, dupa care se amesteca cu putina miere de albine locala, bio sau organica, si se consuma cu inghitituri mici. Decoctul de ardei iute este recomandat in caz de disfonie (oboseala corzilor vocale). Pentru preparare se taie un ardei iute si se va fierbe timp de 15 minute intr-o cana de apa, dupa care se strecoara si se face gargara.
Uleiul de ardei iute se prepara astfel: intr-un borcan se pune un pahar de ulei de masline si un sfert de pahar de pulbere de ardei iute sau ardei iute tocat foarte fin si se inchide ermetic, lasandu-se la macerat timp de 14 zile, dupa care se filtreaza cu ajutorul unui tifon si se pastreaza in sticlute inchise la culoare. Preparatul astfel obtinut se foloseste ca solutie de masaj impotriva celulitei, pentru imbunatatirea circulatiei periferice, pentru tratarea degeraturilor etc.
Unguentul din ardei iute se prepara adaugand 3-4 linguri de ardei iute taiati marunt in unt clarifiant incins (un pachet) si se amesteca la foc mic timp de 10 minute, dupa care se lasaa la racit un pic si se filtreaza. Preparatul se pastreaza la frigider si se foloseste pentru masaj in cazuri de artrita, nevralgii, sciatica, circulatie periferica deficitara, guta. Ardeii iuti sunt contraindicati persoanelor care iau medicamente anticoagulante, pentru ca pot potenta efectul acestora.
///////////////////////////////////////
Afectiunea fara semne care poate duce la orbire
1
Cand a fost ultima oara cand ai mers la un control oftalmologic? In luna ianuarie, medicii oftalmologi din toata lumea vor sa ridice gradul de constientizare si diagnosticare precoce a glaucomului, una dintre principalele cauze ale orbirii, la nivel international.
Societatea Romana de Glaucom estimeaza ca in Romania exista aproximativ 140.000 de persoane cu glaucom. La nivel mondial, 50% din pacientii care sufera de glaucom sunt nediagnosticati.
Dr. Cristina Ciuca, Medic Specialist Oftalmolog la Optica Medicala Videt.ro, ofera pentru Ziare.com informatii despre glaucom, menite sa ajute la depistarea precoce a acestei afectiuni.
Glaucomul este o boala care atrofiaza in mod progresiv nervul optic, ceea ce afecteaza vederea periferica, ducand la ingustarea treptata a campului vizual. Majoritatea cazurilor de glaucom sunt corelate cu o presiune intraoculara crescuta.
Tipuri de glaucom
In functie de configuratia unghiului dintre iris si cornee sunt doua tipuri principale de glaucom:
Glaucomul primitiv cu unghi deschis este cel mai des intalnit tip de glaucom. Peste 90% din pacientii cu glaucom au aceasta forma a bolii. Unghiul dintre iris si cornee are o deschidere normala, dar sistemul de drenaj al umorului apos devine din ce in ce mai putin eficient, iar lichidul intraocular nu este evacuat asa cum ar trebui.
Glaucomul primitiv cu unghi inchis este mai putin comun decat glaucomul primitiv cu unghi deschis. Este determinat de o predispozitie anatomica a globului ocular si este caracterizat prin blocarea unghiului dintre iris si cornee de catre periferia irisului, cu blocarea eliminarii umorului apos, si cresterea presiunii intraoculare.
Factori de risc pentru glaucom
Exista o serie de factori care faciliteaza aparitia glaucomului. Esti predispus catre aceasta afectiune daca:
- Suferi de urmatoarele afectiuni generale:
– Diabet zaharat;
– Hipertensiune sau hipotensiune arteriala;
– Boli cardiovasculare sau de tiroida.
- Suferi de urmatoarele afectiuni oculare:
– Miopie sau hipermetropie mare (care necesita sa porti lentile de contact sau ochelari de corectie a vederii);
– Antecedente de decolare de retina;
– Inflamatii sau tumori intraoculare.
- Ai rude de sange care sufera de glaucom
Persoanele care au rude de gradul I cu glaucom prezinta un risc mai mare de a face aceasta afectiune in comparatie cu cei care nu au antecedente de glaucom in familie.
- Presiunea ta intraoculara este ridicata
Hipertensiunea intraoculara este principalul factor de risc ce determina aparitia glaucomului.
- Ai o varsta inaintata.
„Multe persoane cred ca glaucomul apare doar la varstnici si ca nu trebuie sa isi faca griji cu privire la aceasta afectiune pana nu ajung la o varsta inaintata. Aceasta informatie gresita are la baza un adevar, si anume ca riscul de aparitie a glaucomului creste odata cu varsta. Totusi, glaucomul poate afecta pe oricine, de la sugari, pana la seniori”, explica dr. Cristina Ciuca, Medic Oftalmolog Videt.
Dupa varsta de 40 de ani, riscul de aparitie a glaucomului creste, asa ca oftalmologul
recomanda un consult oftalmologic complet o data pe an. Dupa varsta de 60 de ani, consultul ar trebui efectuat de doua ori pe an.
- Ai suferit un traumatism ocular
Unele traumatisme, leziuni sau rani la nivelul ochilor, pot duce la aparitia glaucomului secundar traumatic. Majoritatea pacientilor care ajung sa sufere astfel de rani fie practica sporturi de contact, fie au avut parte de un accident domestic sau un accident de munca.
Glaucomul traumatic poate aparea imediat dupa lovitura propriu-zisa sau la o perioada de
cativa ani.
- Utilizezi medicamente pe baza de steroizii
Exista studii care leaga aparitia glaucomului de administrarea medicamentelor cu steroizi.
In cazuri de utilizare a medicamentelor cu steroizi, aparitia glaucomului depinde de factori precum durata tratamentului, frecventa administrarii sau tipul steroidului utilizat.
„Pacientii care prezinta unul sau mai multi factori de risc ar trebui sa mearga la controale oftalmologice periodice, indiferent de varsta pe care o au. Acesta este singurul mod de a depista boala in stadiu incipient si de a evita daunele pe care le poate cauza vederii”, recomanda dr. Cristina Ciuca, Medic Oftalmolog Videt.
Simptomele glaucomului
Glaucomul primitiv cu unghi deschis este asimptomatic in fazele initiale sau poate prezenta simptome nespecifice, ce pot fi trecute cu vederea ca fiind efecte ale oboselii, asa ca multi pacienti raman nediagnosticati pana cand boala ajunge intr-un stadiu avansat.
Glaucomul primitiv cu unghi inchis se poate manifesta prin:
– durere la nivelul ochilor;
– durere puternica de cap;
– roseata ochilor;
– diminuarea acuitatii vizuale sau vedere incetosata;
– fotofobie (sensibilitate la lumina) sau halori colorate in jurul surselor luminoase
greata, varsaturi.
Diagnosticarea precoce a glaucomului
Glaucomul este o afectiune ce produce daune ireversibile asupra nervului optic si asupra vederii. Boala poate fi asimptomatica in stadiu incipient, asa ca singura modalitate de a descoperi glaucomul inainte de a-ti afecta vederea este sa mergi periodic la consultatii oftalmologice.
Tratamente disponibile pentru glaucom
Glaucomul nu poate fi vindecat, asa ca prevenirea si diagnosticarea precoce sunt cel mai eficient mod de a lupta cu aceasta afectiune. Totusi, odata depistat, glaucomul necesita tratament pentru a incetini procesul de degradare a vederii. Tratamentele pentru glaucom nu pot remedia daunele deja suferite de nervul optic, iar indicatiile de tratament date de medicul oftalmolog difera de la caz la caz.
Iata ce tipuri de tratamente poate recomanda oftalmologul:
– Picaturi pentru ochi;
– Pastile;
– Proceduri laser;
– Proceduri chirurgicale.
///////////////////////////////////////
Alimente care inlocuiesc cu succes sarea
Tot mai multi nutritionisti, dar si specialisti in medicina bat alarma – sarea trebuie redusa in alimentatie. Dar ce ne facem daca lipsa ei in mancare reduce pofta pentru anumite produse? Nutritionistul american Gavin Pritchard este de parere ca un adaos de ierburi ne permite sa scadem automat cantitatea de sare din bucate, fara a modifica din savoarea lor. Aceasta nu inseamna insa ca putem adauga condimente cum ar fi oregano, busuioc sau patrunjel cat incape. Masura si modul de condimentare conteaza foarte mult. Asadar, ierburile uscate se aduga la inceputul prepararii mancarii, iar cele proaspete se impart in doua gramajoare: una mica se adauga la inceput, iar restul la final. Pentru un gust mai pronuntat, se poate adauga vin sau suc de rosii, in functie de mancarea preparata. Nu uitati de ceapa sau usturoi — alaturi de plantele aromate, acestea fac parte si ele din categoria condimentelor ce dau gust mancarii dietetice.
Sarea de bucatarie intervine in procesul complex al foamei, fiind un adevarat drog. Multi oameni nu pot, pur si simplu, sa manance nesarat. Obisnuinta papilelor gustative cu clorura de sodiu este atat de mare incat restrictionarea acesteia poate deveni o problema. La multe persoane, trecerea de la un regim hipersodat la unul hiposodat, de obicei recomandat de catre medic, creeaza probleme psihologice deosebite, cura de „dezintoxicare” avand tendinta sa fie sortita esecului. Problema care se pune in aceste situatii nu se refera strict la schimbarea alimentatiei, ci mai degraba de schimbarea comportamentului alimentar.
Cantitatea de sare recomandata zilnic este de aproximativ 2 grame, adica o lingurita. in cazul persoanelor cu varste peste 50 de ani sau pentru cei care sufera deja de hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca congestiva, boala cronica de rinichi, diabet zaharat sau osteoporoza, aportul de sare ar trebui sa se limiteze la doar 1,5 grame/zi.
//////////////////////////////////////
Simptomele tuberculozei renale
Tuberculoza renala reprezinta o localizare secundara reactivarii unui complex primar, de obicei pulmonar. in prezent, frecventa generala a tuberculozei este foarte ridicata, chiar daca formele de TBC renal au devenit foarte rare. Istoricul bolnavului este de cele mai multe ori negativ, dar unii bolnavi au in antecedente alte afectiuni tuberculoase (peritonita, TBC genital). Aceste localizari tuberculoase extrarenale nu mai exista insa atunci cand apar semnele de afectare renala. Tuberculoza renala nu are o simptomatologie clinica specifica. De cele mai multe ori, debutul este insidios sau nu poate fi precizat. Primele simptome sunt mai ales vezicale si, mai rar, apar anumite dureri in zona renala. Starea generala este buna, dar pot exista si semne de impregnatie bacilara, deseori cu subfebrilitate.
Examenul fizic al bolnavului aduce putine date. In raport cu forma tuberculozei renale se poate constata sensibilitate lombara si sensibilitate hipogastrica. La barbati sunt frecvente epidermitele tuberculoase. Din punct de vedere anatomo-clinic se deosebesc trei forme de tuberculoza: – tuberculoza renala; – tuberculoza renala diseminala, care determina distructie, parenchimului renal si poate evolua cu hipertensiune arteriala si insuficienta renala; – tuberculoza renala asociata cu o nefropatie. Pentru diagnosticarea tuberculozei renale trebuie luate in discutie toate cazurile in care exista semne urinare neexplicate prin alte cauze. Suspiciunea de boala este intarita in cazul cand, pe langa semnele urinare, se constata concomitent manifestari ale unei tuberculoze genitale sau cand semnele prezente au fost precedate de alte localizari tuberculoase.
Diagnosticul poate fi confirmat numai in urma punerii in evidenta a bacilului Koch in urina si a modificarilor radiologice renale. Tuberculoza renala poate fi confundata cu numeroase boli renale, respectiv litiaza renala, cancerul renal, adenomul de prostata, pielonefrita cronica. Prognosticul bolii este mult ameliorat in prezent. Formele diagnosticate precoce se vindeca relativ rapid, vindecarea este mult mai buna, indicatiile pentru interventii chirurgicale reparatoare devenind mai rare. Tratamentul tuberculozei renale este unul de stricta specialitate, fiind in primul rand medical si foarte rar chirurgical. Prin tratament medical se obtine cicatrizarea si stabilizarea majoritatii cazurilor. Dupa terminarea tratamentului antituberculos, bolnavul va fi supravegheat timp de 3-5 ani.
/////////////////////////////////////////////
Cel mai nutritiv fruct din lume
Considerat a fi cel mai nutritiv fruct din lume, avocado are o textura cremoasa, delicata, cu aroma de nuca, care aduce numeroase beneficii pentru sanatate, fiind recomandat a se introduce in alimentatia copiilor, incepand chiar cu varsta de 6 luni, odata cu inceperea diversificarii alimentatiei acestora. Avocado este bogat in acid folic, fibre, vitaminele, A, complexul B, C, E si K, potasiu (previne bolile cardiace, hipertensiunea), fier, cupru, beta-caroten, fibre, luteina (mentine sanatatea ochilor), antioxidanti, grasimi mono-nesaturate, adica grasimile „bune” pentru organism (esentiale pentru dezvoltarea sanatoasa a creierului si a sistemului nervos central).
Pe langa acestea, avocado ajuta organismul copilului sa absoarba eficient nutrientii din alte fructe si legume cu care il combinati. Pe langa numeroasele beneficii aduse sanatatii, avocado este un fruct usor digerabil, care nu provoaca constipatie micutilor, putand fi introdus in alimentatia acestora incepand cu varsta de 6 luni. Este foarte bogat in proteine, iar cazurile de reactii alergice sunt extrem de rare. Deoarece fructul are un continut caloric ridicat, este recomandat in special copiilor care au probleme de alimentatie, precum reflux gastric, acestia beneficiind de o cantitate mai mare de calorii, intr-o cantitate mai mica de mancare.
Avocado se asociaza foarte bine cu alte fructe precum: bananele, mango, marul, para, piersicile, caisele, prunele, dar se poate adauga si in salate de legume. Puteti incerca una dintre urmatoarele retete: – jumatate de avocado + o piersica + 2 caise bine coapte; – jumatate de avocado + o banana coapta + un mar rosu ras (poate fi si copt la cuptor pentru 30 de minute); – jumatate de avocado + o para coapta + un mar rosu (ras) + 2 prune coapte; – jumatate de avocado + un mango copt + o banana coapta. Ingredientele se fac piure cu ajutorul unui blender pana ajung la o consistenta cremoasa si se servesc imediat, deoarece avocado oxideaza foarte repede.
Deoarece fructele se digera usor, in special daca nu sunt asociate cu alte grupe alimentare, urmatoarea masa a micutului poate fi la un interval de 2-3 ore. Desi recomandarile sunt facute in special pentru cei mici, si mama este incurajata sa imprumute din aceasta dieta a micutului, pentru a-si spori nivelul de energie si sanatate.
/////////////////////////////////////
Planta care este un remediu natural pentru tuse
Daca esti in cautarea unui remediu natural pentru a-ti calma tusea, ia in considerare extractul de iedera. Eficacitatea iederei (Hedera helix) este dovedita stiintific, fiind recunoscuta oficial ca remediu pentru afectiunile respiratorii inca din secolul al XVI-lea. in 2003 a fost demonstrat mecanismul de actiune al acestei plante. Sub conducerea profesorului Häberlein (universitatea din Bonn), in cadrul unor studii de biologie celulara s-a demonstrat ca extractul uscat din frunze de iedera contine o saponina, alfa – hederina, care este responsabila pentru ameliorarea simptomelor in cazul tusei productive. Iedera a evoluat de la un tratament simplu al medicinei populare la un medicament modern cu efect demonstrat. Extractul de iedera face posibil un tratament bine tolerat al afectiunilor cu simptom de tuse, de la sugari pana la adulti.
Datorita saponinelor continute in iedera medicinala secretiile vascoase sunt fluidificate. Saponinele din iedera actioneaza asupra cailor respiratorii in 3 moduri: Efectul expectorant: mucusul vascos ce se gaseste in bronhii este lichefiat; Efectul de calmare al tusei: pentru ca mucusul a fost lichefiat, poate fi eliminat si treptat, tusea se calmeaza. Senzatia de tuse dispare; Efectul spasmolitic: musculatura bronsica se relaxeaza, iar tusea convulsiva se calmeaza. Astfel, in cazul in care te confrunti cu o tuse productiva, tratamentul pe baza de extract de iedera calmeaza tusea si reduce iritatia. De asemenea, testele de laborator au demonstrat ca saponinele sunt eficiente impotriva bacteriilor si virusilor. Nu se cunosc efecte secundate ale extractului de iedera si nici interactiuni cu alte preparate.
Trebuie sa tii cont de faptul ca tusea este un mecanism de apararea a organismului, de aceea ea nu trebuie suprimata. Tratamentele pe care le administram pentru tuse trebuie sa ne ajute la eliminarea mucusului care se acumuleaza si sa atenueze tusea. „Tusea este o problema medicala care trebuie tratata la timp. Tratamentul nu consta in administrarea rapida a antibioticelor, ci in utilizarea unor remedii care trateaza simptomele pe care le avem. in prezent avem foarte multe medicamente cu substante naturale pentru a trata diversele simptomatologii ale racelii, unul dintre ele fiind iedera medicinala sub forma de extract uscat”, precizeaza dr. Miorita Toader, medic primar ORL, sef sectie ORL la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din Bucuresti. Tusea este un simptom foarte des intalnit, cu precadere in aceasta perioada. Desi de cele mai multe ori simptomele nu sunt ingrijoratoare, acestea devin sacaitoare, scazand nivelul de confort general. Daca medicul nu prescrie antibiotice, o metoda de tratament poate fi cea naturala.
///////////////////////////////////////
Cum trebuie sa procedezi atunci cand te musca un animal
Muscaturile provocate de animale, sunt periculoase atat prin leziunile tisulare pe care le antreneaza, cat si prin riscul unor infectii grave, dintre care cele mai cunoscute sunt rabia (turbarea) sau tetanosul. Uneori muscatura poate determina leziuni tisulare importante, cum ar fi lezarea unui vas de sange important cu hemoragie consecutiva, ruptura musculara, etc. in astfel de cazuri masurile de prim ajutor se vor adapta la leziunile produse: oprirea hemoragiei, transportul de urgena la spital si, daca este cazul, resuscitare cardio-respiratorie.
Primul ajutor in cazul muscaturilor de animale se acorda astfel: – Pentru plagile superficiale, spalati-va bine mainile inainte sa interveniti si imediat dupa. Daca rana nu sangereaza abundent, spalati zona cu apa si sapun. Aplicati apoi apa oxigenata (sau alt dezinfectant pe care il aveti la indemana) si un unguent cu antibiotic. Bandajati rana. – Daca plaga sangereaza abundent, aplicati o presiune directa pe suprafata acesteia, cu o compresa sterila sau o carpa curata. Ridicati usor portiunea corporala cu muscatura si monitorizati in urmatoarele 12-24 ore plaga, pentru a observa semnele unei infectii. Daca rana se infecteaza sau daca persoana in cauza are dureri, mergeti la spital.
Muscaturi de sarpe veninos: Linistiti victima. Pastrati membrul muscat sub nivelul inimii victimei. Dirijati imediat victima spre spital evitand orice efort fizic din partea ei. Apelati la serviciul medical de urgenta daca: – muscatura provine de la un animal salbatic sau comunitar; – animalul de companie nu a fost vaccinat; – animalul prezenta un comportament nefiresc; – muscatura a produs o plaga adanca si sangereaza abundent; – muscatura se afla la nivelul fetei, capului, gatului, mainilor, picioarelor sau in apropierea incheieturilor;
////////////////////////////////////
Tratamente naturiste pentru reumatism
Bolile reumatice (reumatismul) sunt afectiuni dureroase, cauzate de inflamatie, tumefiere si durere in articulatii sau muschi. Unele boli reumatice, cum ar fi osteoartrita, sunt rezultatul uzurii articulatiilor. Altele, precum artrita reumatoida, apar atunci cand sistemul imunitar devine hiperactiv si ataca garniturile articulatiilor, cauzand dureri articulare, umflare si distrugere. Exista mai mult de 100 de boli reumatice. Aproximativ 27 de milioane de americani au osteoartrita. Aceasta afectiune provoaca, de-a lungul timpului, daune cartilajului. Osteoartrita poate fi o parte naturala a procesului de imbatranire si poate afecta toate partile corpului. Cu toate acestea, zonele cele mai afectate raman genunchi, soldurile, gatul, partea inferioara a spatelui si degetele.
Bolile reumatice au fost clasificate in functie de localizare si de caracteristicile simptomelor: reumatism localizat (bursita); reumatism regional (tulburarile articulatiei temporo-mandibulare); reumatism generalizat (fibromialgia); reumatism psihogen (durerile musculare si articulare care sunt in contradictie cu starea fiziologica reala a unei persoane, determinate de tulburari psihice sau psihopatii).
Recomandari pentru ameliorarea reumatismului: Bucati de telina se oparesc in clocot, dupa ce s-a racit putin se bea zeama in care au fiert legumele. Telina fiarta se toaca cu putina faina, lapte si miere, se amesteca pana se obtine o pasta, se poate consuma ca salata, umplutura pentru cartofi fierti sau unsa pe paine prajita. Se beau 1 – 2 pahare de suc de telina/zi, tratament cu efecte foarte puternice. Frunzele de telina oparite cu apa clocotita, se lasa sa se raceasca si se pun pe articulatiile dureroase, timp de 2 ore. Ceaiul de patrunjel luat inainte de masa, stimuleaza rinichii, ceea ce previne manifestarea accentuata a reumatismului.
////////////////////////////////////////
Lista alimentelor care nu expira niciodata
Este important sa tii cont de termenul de valabilitate atunci cand cumperi si folosesti un produs alimentar, daca nu vrei sa risti sa te trezesti cu probleme de sanatate. Exista insa si cateva alimente care nu expira niciodata. Daca sunt depozitate corect, ele pot fi consumate ani intregi si nici nu-si vor pierde proprietatile si valorile nutritionale.
- Otetul de mere. Cand este ferit de razele directe ale soarelui, otetul de mere isi pastreaza proprietatile si poti fi sigur ca nu va expira niciodata.
- Mierea. Isi poate schimba culoarea si se poate zaharisi, dar mierea este buna pentru consum chiar si dupa sute de ani, atunci cand este depozitata intr-un recipient inchis ermetic.
- Orezul. In catacombele egiptene s-au descoperit depozite de orez, care inca era bun pentru consumul uman! Asadar, e clar ca pentru orez nu exista data de expirare. Atentie, insa! Pastrati-l departe de umezeala!
- Sarea. Atunci cand este ferita de umiditate, sarea este „nemuritoare”. Si de ce n-ar fi, daca e vorba de o piatra sfaramata?
- Sosul de soia. Daca sticla in care este depozitat nu a fost deschisa niciodata, sosul de soia este valabil la nesfarsit. In schimb, atunci cand recipientul a fost deschis, sosul de soia are o valabilitate destul de scurta.
- Zaharul. La fel ca mierea, atunci cand este depozitat intr-un recipient inchis ermetic, zaharul alb, brun si cel pudra nu se strica niciodata.
- Fasolea boabe, uscata. Cand este ferita de daunatori, fasolea boabe nu are termen de valabilitate. E adevarat ca se va fierbe mai greu si exista posibilitatea sa nu se inmoaie complet, dar valoarea nutritionala nu se schimba, indiferent de timpul petrecut pe raftul camarii.
- Cafeaua instant. Daca o depozitati in congelator, cafeaua instant poate fi pastrata pentru totdeauna.
- Siropul de artar. Daca il pastrati in congelator, siropul de artar nu are data de expirare.
- Bauturile tari. Nu trebuie sa va grabiti sa terminati o sticla de bautura tare, pentru ca alcoolul tare nu expira niciodata. E adevarat ca isi poate pierde un pic din aroma, dar taria ramane neschimbata. sursa: clickpentrufemei.ro
///////////////////////////////////////
Sfaturi utile pentru combaterea carceilor
Carceii sau crampele musculare sunt contractii dureroase, involuntare ale unui muschi sau grup de muschi. Acestia apar in special la persoanele active (sunt determinati de un efort fizic sporit), la supraponderali (din cauza greutatii peste medie care apasa asupra muschilor) si la persoanele cu o circulatie sanguina defectuoasa. De asemenea, incaltamintea stramta sau pozitiile incomode ale piciorului pot fi o alta cauza a aparitiei carceilor. Ȋn ceea ce priveste varsta, persoanele trecute de 65 de ani prezinta un risc mai mare de imbolnavire din cauza inactivitatii si a atrofierii muschilor.
Recomandari pentru combaterea carceilor: Ȋntrerupe activitatea care a declansat carceii; Aplica o compresa rece pe zona dureroasa pentru a relaxa muschii, dupa care o compresa calda pentru ameliorarea durerii; Ȋntinde piciorul, mana sau gatul si maseaza zona afectata. Dupa masaj poti aplica o compresa cu otet de mere sau ceai de menta; Amesteca un pahar de apa calda cu o lingura de miere si o lingura de otet de mere si bea continutul, de preferat cu inghitituri medii.
Cum calmati crampele nocturne: – inainte de culcare, relaxati-va cu o baie fierbinte sau faceti un dus sau aplicati o perna electrica incalzita timp de cel putin 10 minute e zona predispusa la carcei. – Pentru a scapa de carcei, intindeti si inclinati varful piciorului spre genunchi. – Ridicati-va din pat si plimbati-va in jur, scuturati puternic piciorul, apoi intoarceti-va in pat si puneti o perna sub piciorul intins. – Masati usor zona dureroasa cu o miscare circulara pentru a ajuta la ameliorarea tonusului muscular.
//////////////////////////////////////
Care este diferenta majora intre creierul barbatilor si cel al femeilor
Oamenii de stiinta au descoperit ca exista o diferenta majora intre creierul barbatilor si cel al femeilor. Cel din urma imbatraneste mai greu.
Pentru moment nu se stie daca aceasta diferenta este innascuta, insa e clar ca, in medie, creierul unei femei este cu trei ani mai tanar decat cel al unui barbat de aceeasi varsta, arata Science Alert, citand un raport publicat de junalul PNAS.
Acesta ar putea fi si motivul pentru care creierul femeilor ramane in stare mai buna odata cu trecerea anilor, comparativ cu al barbatilor. Descoperirea este importanta inclusiv cand vine vorba despre bolile neurodegenerative, a explicat Manu Goyal, din cadrul Scolii de Medicina a Universitatii Washington, din St. Louis, potrivit ziare.com. Oamenii de stiinta au observat ca volumul de materie cenusie descreste pe masura ce trec anii mai cu seama in cazul barbatilor decat al femeilor.
Dupa ce au scanat creierul a 205 persoane, 121 femei si 84 de barbati, cu varste cuprinse intre 20 – 82 de ani, oamenii de stiinta au observat ca creierul femeilor era, in medie, cam cu 3,8 ani mai tanar decat cel al barbatilor (sau ca creierul barbatilor era mai batran decat in realitate) . Iar aceasta diferenta este sesizabila inca de la 20 de ani. A.M
///////////////////////////////////////
De ce nu este bine sa abuzati de paracetamol
Unul dintre medicamentele cel mai frecvent folosite este paracetamolul. Timp de aproape cinci decenii, de cand a fost pus pe piata, substanta a fost si este prezenta în sute de preparate, fiind indicata pentru raceala si durere, singura sau combinata cu alte principii active. Faptul ca se elibereaza fara prescriptie medicala explica incidenta crescuta a intoxicatiilor accidentale sau voluntare.
Doza minima toxica este de 150 mg/kg la copil si de 7,5 g, la adulti. Dozele mai mari de 10 g determina afectare hepatica evidenta clinic, iar la doze între 13-25 g, afectarea ficatului se soldeaza, de multe ori, cu decesul pacientului.
Intoxicatia acuta cu paracetamol evolueaza în 4 stadii, începand cu stadiul initial (0-24 h de la ingestie – se manifesta prin lipsa poftei de mancare, urmata de greata, voma, dureri abdominale, paloare, transpiratii si stare de letargie. Urmeaza o etapa intermediara, în care fenomenele par a se atenua, dar ficatul devine dureros si poate sa apara un început de icter. Dupa 3-4 zile însa se instaleaza o stare de confuzie, varsaturi, icter evident, dureri în regiunea lombara, stare de letargie si coma. Urmeaza apoi, într-un interval de 5-14 zile, în functie de eficacitatea interventiilor terapeutice, revenirea sau decesul.
Tratamentul unei astfel de intoxicatii este diferit, în functie de momentul prezentarii la medic. Daca intoxicatul este descoperit în prima ora, eliminarea substantei ingerate din stomac si administrarea de carbune animal constituie o solutie terapeutica eficienta. Altfel, sub 8 ore de la ingestie se poate administra un antidot: N-acetilcisteina. Dupa 8 ore de la ingestie se va administra tratament-antidot si se vor monitoriza functiile vitale. Daca se reuseste normalizarea testelor, structura ficatului ajunge la arhitectura normala în aproximativ 3 luni. În formele severe de intoxicatii, mortalitatea poate ajunge pana la 20%. Pentru salvarea pacientului este nevoie, în cazurile disperate, chiar de transplant hepatic. Insuficienta hepatica poate lua o forma grava la alcoolicii cronici care ingera si paracetamol, chiar daca folosesc doze medii.
Întrucat acest medicament se gaseste aproape în fiecare casa, socotim necesar a atrage din nou atentia asupra riscului de supradozare sau intoxicatie, precum si asupra pericolului ca produsul sa ajunga la îndemana copiilor nesupravegheati.
/////////////////////////////////////////////////////////////
