Modul – 15 scroafe matca cu circuit inchis si livrare a 250 porci grasi pe an; Masuri pentru prevenierea si combaterea pestei porcine africane; Comportamentul de grup la porcine

Va prezentam un modul de ferma de crestere a porcilor cu circuit inchis si livrare de porci grasi pentru abator.

Notiuni de tehnologie

Reproductia se va organiza sezonier prin inducerea si sincronizarea caldurilor si fatarilor la scroafe, astfel incat sa se realizeze 2 serii de purcei la ingrasat si un indice de folosire a scroafei de 2,3 fatari/an.

Sectorul tineret

Purceii intarcati la 35 de zile si greutatea de 8,5-9 kg sunt mutati in sectorul de tineret in sectorul de tineret pana la varsta de 90 de zile si greutatea de 30-35 kg.

Faza de ingrasare

Urmeaza faza de ingrasare si finisare pana la 180 de zile si greutatea de 90 – 100 kg.

Parametrii de productie luati in considerare

Purcei nascuti in medie / scroafa /an : 20-21 cap;

Purcei intarcati vii in medie / scroafa / an : 18,5 cap;

Purcei ingrasati la 100 kg, livrati / scroafa / an : 17 – 17,5 cap;

Consum mediu de furaje / scroafa / an : 1100 kg;

Consum mediu de furaje / kg spor intre 1-100 kg : 3,6 kg;

Din consum scroafa / an revine pe purcelul intarcat ( 1100 : 17,5) : 0,62 kg;

Consumul mediu pe kg greutate vie in care se include si consumul matca (3,60 + 0,62) : 4,22 kg;

Consum total de apa : 330 mc;

Consum de apa de baut / zi : 21 l scroafa lactanta; 10,6 l scroafa asteptare; 2,8 l tineret in crestere; 7,2 l tineret la ingrasat;

Consum de apa de baut / zi : 273 mc;

Cantitatea total de dejectii : 6,4 kg scroafa lactanta; 3,6 kg scroafa asteptare; 1,2 kg tineret in crestere; 2,6 kg tineret la ingrasat;

Fecale / zi : 11,8 l scroafa lactanta; 7,3 l scroafa asteptare; 0,7 l tineret in crestere; 3,2 l tineret la ingrasat;

Urina / zi :

Consum furaj total / an : 108,66 t (din care: 41 t orz; 20,8 t grau; 31,2 t porumb; 10,4 t PMV);

Teren propriu pentru productia proprie de cereale (30 ha x 3 t/ha) : 90 t cereale.

Comportamentul de grup la porcine

Comportamentul de grup la porciComportamentul de grup este caracteristic tuturor animalelor care traiesc in colectivitati. Astfel se stabileste o anumita ierarhie de grup, respectiv raporturi de dominare-subordonare.
La mistret, stramosul porcului domestic, comportamentul este social, acesta traind in carduri de 20-30 de animale, conduse de cea mai in varsta si cea mai puternica scroafa, iar vierii adulti traiesc solitari intrand in carduri numai in perioada de rut. Porcul domestic urmeaza acelasi tip de comportament social.

Pozitia pe care o ocupa un animal in cadrul grupului se stabileste in functie de varsta, sex, temperament, masa corporala, agresivitate, etc. Porcii cu o vitalitate mai scazuta sunt inlaturati partial sau total de la hrana, de la adapatoare, de pe locul de odihna, etc. si raman mult in urma cu dezvoltarea fata de ceilalti parteneri de grup.

Starile conflictuale in cadrul grupului sunt determinate, de cele mai multe ori, de unele greseli tehnologice, precum: spatii de furajare insuficiente, spatiu restrans pentru odihna, amestecarea grupurilor. Aceste stari conflictuale se exprima prin lupte violente care se pot solda cu ranirea sau chiar moartea animalelor.

Tinand cont de aceste particularitati de comportament, pentru practica se desprind urmatoarele concluzii:

    • la formarea grupurilor trebuie sa se tina cont ca animalele, pe cat posibil sa aiba aceeasi masa corporala, varsta, sex si temperament;
    • animalele ramase in urma cu devoltarea trebuie scase din grupul respectiv si furajate izolat;
    • in cazul relotizarilor, trebuie aduse animale din cat mai multe boxe, evitandu-se superioritatea unui anumit grup;
    • niciodata sa nu se introduca un animal strain intr-un grup gata format.

Masuri pentru prevenierea si combaterea pestei porcine africane

porcineProgramul national de supraveghere, prevenire si control al pestei porcine africane a fost aprobat ade Guvern. Programul are scopul de a stabili masuri armonizate de biosecuritate, profilaxie si control in situatii epidemiologice de crestere a riscului, respectiv in situatia confirmarii oficiale in Romania a pestei porcine africane, pentru a preveni raspandirea bolii si in alte regiuni sau pentru a combate boala.

 

 

Obiectivele Programului vizeaza:

    • porcinele domestice, pentru care se stabilesc, de exemplu, criteriile minime de biosecuritate sau modul de interventie in cazul suspiciunii si al confirmarii oficiale a bolii,
    • porcii mistreti, pentru care se stabileste strategia de management si de vinatoare, modul de desfasurarea a campaniilor de constientizare si de avertizare a gestionarilor fondurilor cinegetice, a responsabililor zonelor protejate si a vanatorilor sau modul de interventie in cazul suspiciunii si al confirmarii oficiale a bolii la porcii mistreti.

Programul se aplica pana la eliminarea riscului privind aparitia pestei porcine africare si/sau declararea teritoriului Romaniei ca liber de boala.

Pentru porcinele domestice, Programul se aplica in exploatatiile comerciale si in exploatatiile nonprofesionale existente pe teritoriul Romaniei. De asemenea, programul se aplica pentru toti porcii mistreti, indiferent de sistemul de proprietate/exploatare.

Hotararea adoptata de Guvern stabileste drept zona de mare risc fasia de teren aflata la frontiera de stat cu Ucraina, pe o distanta de 20 km de la frontiera spre interiorul tarii.

Activitatile necesare si obligatorii in scopul detectarii timpurii a virusului pestei porcine africane sunt urmatoarele:

    • notificarea imediata a medicului veterinar de libera practica sau a medicului veterinar oficial a cazurilor de imbolnavire sau moarte a animalelor susceptibile, in vederea examinarii si a recoltarii de probe pentru laborator;
    • efectuarea supravegherii intensive, prin inspectii ale porcilor domestici si ale porcilor mistreti, pe o distanta de 20 km de la frontiera spre interiorul tarii, incepand de la frontiera cu Ucraina si cu Republica Moldova;
    • supravegherea intensiva a populatiei de porci domestici si de porci mistreti aflate in localitatile, in fondurile cinegetice, in parcurile nationale si suprafetele Rezervatiei Biosferei ”Delta Dunarii”, situate de-a lungul soselelor nationale si ale autostrazilor pe care pot circula mijloace de transport care vin din Ucraina si din Republica Moldova;
    • intarirea controlului in punctele de trecere a frontierei de stat asupra produselor de origine animala aflate in bagajele persoanelor si in coletele sosite din tari terte, precum si asupra mijloacelor de transport, in vederea preintampinarii introducerii frauduloase a unor alimente de origine animala prin care se poate transmite pesta porcina africana;
    • mentinerea unei stari permanente de alerta a centrelor locale de combatere a bolilor din judetele aflate la granita cu Ucraina si Republica Moldova;
    • in zonele de mare risc se supravegheaza saptamana evolutia mortalitatii la porcii aflati in exploatatii si in fondurile cinegetice, in parcurile nationale si suprafetele Rezervatiei Biosferei ”Delta Dunarii”, crescatoriile de vanat si complexurile de vanatoare, pentru porcii mistreti.

Actul normativ cuprinde, se asemenea, masurile de profilaxie si control care se aplica la porcii domesticiti din exploatatiile de pe teritoriul Romaniei. Astfel, de exemplu, in zonele in care pesta porcina africana a fost confirmata oficial, este interzisa hranirea animalelor sau folosirea de asternut cu iarba sau fan provenite din zonele aflate sub restrictii. De asemenea, cresterea porcinelor domestice in spatii neingradite si neprotejate impotriva contactului cu porcii mistreti este strict interzisa.

In exploatatiile comerciale de porcine domestice, medicul veterinar de libera practica cu contract de prestari servicii veterinare are obligatia de a comunica directiei sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judeteana, modificarile aparute in starea de sanatate a porcinelor si numarul animalelor moarte din exploatatie.

Un alt capitol se refera la masurile care se aplica pentru porcii mistreti din fondurile cinegetice, parcurile nationale, Rezervatia Biosferi ”Delta Dunarii”, crescatoriile de vanat si complexurile de vanatoare. Printre aceste masuri se afla si obligatia ca in crescatoriile de vanat si in complexurile de vanatoare sa existe un contract cu un medic veterinar de libera practica care sa asiste partidele de vanatoare, sa examineze vanatul, sa recolteze probele si sa certifice transporturile de vanat catre centrele de procesare.

Pesta Porcina

Pesta Porcina - tratament prventivEste o boala cu mare contagiozitate evoluand sub forma septicemica insotita de hemoragii generalizate si rate de mortalitate de peste 95%. Specia sensibila naturala la aceasta infectie este specia suine, atat cele domestice cat si cele salbatice.
Din punct de vedere geografic, pesta porcina este raspandita pe tot globul, incidenta si raspandirea fiind mai mare in zonele cu populatii mari de porcine. Agentul patogen este un virus filtrabil, cu aspect sferic, numit generic Tortor suis.

Contaminarea se poate face prin contact direct intre animale, prin contactul cu asternutul sau boxele in care au fost intretinute animalele bolnave, prin mijloace de transport cu care au fost deplasate anterior animalele bolnave, sau prin introducerea virusului de catre om prin imbracaminte, diferite obiecte, produse din carne etc. Parerea unanima a specialistilor este ca exista un rezervor natural de infectie, mentinut la nivelul porcilor salbatici de unde periodic virusul isi excerbeaza patogenitatea dand nastere epizootiilor.

Boala are de regula o evolutie acuta, fiind observate insa si cazuri de evolutie supraacuta sau subacuta. Primele manifestari sunt diminuarea apetitului fara modificari ale starii generale, dupa 2-4 zile apare de regula febra si conjunctivitele cu cantitate mare de exudat, putandu-se ajunge chiar la aderenta completa a pleoapelor. In unele situatii se pot observa si descarcari nazale care ingreuneaza pasajul aerului. In asociere cu cresterea temperaturii, apare initial o constipatie urmata dupa o perioada scurta de o diaree severa, apoasa, de culoare gri-galbuie. Adeseori diareea este insotita si de varsaturi. In cursul ultimelor stadii ale bolii, animalul are un mers nesigur, clatinandu-se datorita slabiciunii trenului posterior, uneori instalandu-se chiar pareza trenului posterior. La porcii de culoare alba se observa hiperemia activa a pielii inca din primele stadii, concomitent cu cresterea temperaturii. In stadiile mai avansate ale bolii apare o coloratie purpurie extinsa pe abdomen si zonele mediane ale membrelor, pe rat si urechi. Un semn particular poate fi aspectul ”marmorat” ale urechilor, observat in special in formele subacute. In unele situatii se pot observa si manifestari nervoase sub forma de convulsii si miscari violente de alergare, animalul fiid in decubit. In formele acute, moartea survine in intervalul 10-20 zile, iar in forma supraacuta dupa 5 zile.

La necropsie sau sacrificare, modificarile anatomo-patologice sunt in corelatie cu invazia puternica septicemica fiind caracterizata in principal de leziuni hemoragipare de diferite grade. Pete hemoragice de diferite dimensiuni pot fi intalnite la nivelul diferitelor seroase si organe, dar in special la nivelul rinichilor si al ganglionilor limfatici. De regula, ganglionii limfatici sunt primele organe unde apar aceste leziuni. La nivelul rinichilor apar leziuni hemoragice multiple subcapsulare sau chiar in parenchim, dand aspectul caracteristic de ”ou de curca”. Amigdalele sunt inflamate, congestionate, cu hemoragii si, in functie de infectiile bacteriene de asociatie, uneori purulente. Leziunile splinei reprezinta un semn aproape patognomonic pentru pesta si constau in numeroase zone de infarct splenic, de dimensiuni variabile, inchise la culoare, usor mai ridicate fata de suprafata splinei si localizate de regula la periferice si pe apex. In cazul manifestarilor nervoase pot fi observate congestii si hemoragii cerebrale si meningeale.

Diagnosticul clinic este destul de dificil de pus cu certitudine. Simptomatologia si leziunile anatomo-patologice sunt destul de asemanatoare cu cele intalnite in formele de rujet, salmoneloza, pasteureloza sau streptococie. Diagnosticul trebuie confirmat numai de catre specialisti in laborator, prin examene virusologice, histopatologice si examenul formulei leucocitare. In cazul pestei porcine, imunitatea poate fi capatata de catre animal sub trei forme: sub forma rezistentei naturale pe baze genetice a unor indivizi sau linii; imunitatea pasiva prin transmiterea anticorpilor de la scroafa la fetusi sau purcei, sau prin injectarea serului antipestos; imunitatea activa obtinuta prin vaccinare, adica prin expunerea animalului la o infectie subletala.

Tratamentul curativ nu are nici un fel de valoare si nu se recomanda, singura metoda de lupta impotriva acestei maladii fiind tratamentul preventiv. Pana in prezent, in tara noastra controlul si preventia acestei maladii se facea prin vaccinarea obligatorie a animalelor de reproductie si tineretului si prin masurile de carantina si filtru sanitar-veterinar. In conformitate cu legislatia UE, vaccinarea nu va mai fi permisa, singura masura acceptata fiind eradicarea totala prin lichidarea efectivului in cazul aparitiei epizootiei, urmat de dezinfectie severa si vid sanitar.

Cresterea porcului pentru carne si grasime

Cresterea porcinelor pentru carne si grasimePrin acest sistem de crestere si ingrasare se urmareste obtinerea de la porci a unor carcase la care raportul carne si grasime este foarte apropiat.
Prin ingrasare mixta se obtine o carne frageda, suculenta cu fibra musculara fina, bine impanata cu grasime, sunci mari de buna calitate si o slanina cu grosimea de 6-8 cm. Aceasta carne este deosebit de apreciata pentru consum in stare proaspata dar si pentru prepararea diferitelor specialitati afumate si a mezelurilor.

Pentru ingrasarea mixta se pot folosi grasuni de la toate rasele care cresc la noi. Cele mai bune rezultate se obtine la porcii din rasa Bazna, dar si de la rasele de carne Marele alb, Porcul romanesc de carne sau la cele de grasime precum Mangalita, dar si de la metisii lor care dau sporuri mai mari in greutate si realizeaza consumuri mai scazute de nutreturi.

Hranirea se poate face fie normat in trei taninuri, la aceaasi ora, fie la discretie, dar fara a risipi furajele. Loturile se formeaza in raport de sistemul de constructie a adapostului, tinand seama de varsta si greutate. Indicat este ca diferenta intre porcii din cadrul lotului sa nu fie mai mare de 10-15 kg. Pana la varsta de 4-5 luni porcii de carne si grasime se intretin la fel ca si cei pentru carne.

Ingrasarea pentru carne si grasime dureaza 8-9 luni, timp in care porcii ajung la 140-160 kg. Doar de la varsta de 6-7 luni incepe ingrasarea propriuzisa. De la greutatea de 70-75 kg si pana la 100 -110 kg, porcii consuma cantitati mari de furaje ieftine (cartofi, bostanoase borhot pana la 50% din ratie). Deoarece in aceasta perioda cresterea in greutate se face si pe seama carnii se asigura 95-100 g proteina digestibila pentru fiecare unitate nutritiva.

In perioada a doua a ingrasarii se scot treptat nutreturile suculente (care nu trebuie sa depaseasca 5%) si se inlocuiesc cu cele care imbunatatesc calitatea, respectiv: orz, mazare, sroturi de floarea soarelui, etc. Cresterea in greutate se face in aceasta perioada pe seama depunerilor de grasime si se reduce la 65-75 g proteina digestibila pentru o unitate nutritiva.

Porcul din rasa Welsh crescut traditional

Cresterea traditionala a porcului din rasa WelshSpecialitatea traditionala garantata „Traditionally Reared Pedigree Welsh Pork” provine de la porci de rasa care au fost crescuti in conformitate cu un mod de productie bazat pe o practica traditionala.
Carcasa carnii de porc din rasa Welsh este cunoscuta pentru echilibrul sau fin care ofera muschi dorsali buni, o lungime buna a spinarii si jamboane bine dezvoltate. Randamentul la sacrificare este mare, de minimum 65 %, si se claseaza bine la toate greutatile. Carnea de porc din rasa Welsh crescut traditional are o tendinta de a lasa grasime, dar acest lucru nu este excesiv, cu o grosime minima de 10 mm a slaninii dorsale la greutatea carnii de porc. Carnea este de culoare deschisa ce se va inchide pe masura ce porcul atinge greutati de sacrificare mai mari si apare o crestere vizibila a nervurilor de grasime intramusculara (marmorare) fara grasime dorsala excesiva. Cand este gatita, carnea are un gust suculent, delicat de carne de porc si o aroma savuroasa, ambele dezvoltandu-se la maturitate. Carnea de porc este foarte frageda datorita nivelului general mai ridicat de grasime din carne.

Carnea de porc din rasa Welsh crescut traditional provine de la porci rezistenti care sunt crescuti in mod extensiv atat in hale, cat si in aer liber. Toate sistemele de crestere trebuie sa adere la un standard inalt de bunastare. In plus, fiecare ferma trebuie sa respecte Codul de recomandari pentru bunastarea animalelor.

Hrana utilizata este, de obicei, o combinatie de furaje simple completate cu furaje combinate. Atunci cand sunt crescuti in aer liber, porcii trebuie sa fie pastrati la o densitate de maximum 30 de scroafe la hectar si un spatiu minim in padoc de 40 m patrati/porc ingrasat. In cazul cresterii extensive in hale, scroafele trebuie sa fie tinute pe asternuturi de paie, cu un spatiu minim de podea de 3,5 metri patrati pentru o scroafa si 1,54 metri patrati pentru un porc finit. Cresterea in tarcuri complet inchise nu este permisa. Carcasele de „carne de porc din rasa Welsh crescut traditional” trebuie sa fie atarnate minimum 2 zile pentru maturare, iar acest proces dezvolta aroma si fragezeste carnea.

Din evidentele pastrate, rasa Welsh poate fi urmarita inapoi in timp pana la o rasa autohtona de porc alb cu urechile cazute, crescuta in Tara Galilor. Aceasta rasa a oferit o contributie uriasa la agricultura moderna de azi, fiind una dintre cele trei rase pe care s-a bazat productia moderna de rase hibride de porci din Marea Britanie.

Gestatia la scroafe

Cresterea porcinelor - Gestatia scroafelorDupa monta sau insamantare, daca aceste operatiuni au fost corecte, are loc in mod normal fecundarea ovulelor si intrarea in stadiul fiziologic de gestatie. Acest stadiu este extrem de delicat, datorita transformarilor hormonale din organismul matern care pregatesc uterul mamei pentru principalele sale functii, asigurarea dezvoltarii si protectiei feutusilor. Durata normala a gestatiei la scroafe este de 114 +/- 3 zile, calculate din momentul primei monte sau insamantari.
Primul moment important il reprezinta nidarea, adica atasarea embrionului la mucoasa uterina si dezvoltarea invelitorilor fetale si a mucoasei uterine care vor forma sistemul de nutritie al fiecarui produs. Acest moment se situeaza in jurul varstei de 11-14 zile si, pentru continuarea gestatiei la specia suine, este necesar un minim de 4 embrioni care sa nideze si corespunzator un numar de minim 4 corpi galbeni pe ovare. Sub aceste valori nivelul progesteronului nu poate asigura continuarea gestatiei, ciclu sexual va fi reluat iar scroafa va reveni in calduri dupa aproximativ 21 de zile de la insamantare. Daca in momentul nidarii exista numarul minim de 4 embrioni si 4 corpi galbeni, dar in continuare are loc moartea si rezorbtia acestora, ciclu sexual va fi de asemenea reluat dar scroafa nu va manifesta caldurile la 21 de zile, depasind acest interval, aparand asa numitele reveniri intre cicluri. Un alt moment important al gestatiei este trecerea la stadiul embrionar in stadiul fetal, care se situeaza in jurul varstei de 35 de zile, moment in care sunt deja aparute scheletul si organele fetusului, acesta putand fi recunoscute ca facand parte din specia porcina si avand dimensiunea de 3,5-4 cm. Totodata invelitorile fetale sunt deja complet dezvoltate si specializate. Urmatorul moment de referinta il reprezinta varsta de 60 de zile, cand fetusii incep sa-si dezvolte propriul sistem imunitar. In sfarsit, ultima luna de de gestatie este extrem de importanta deoarece in aceasta luna are loc cea mai intensa crestere de fetusi, pana la atingerea greutatii normale de fatare.

Tinand cont de aceste aspecte fiziologice, crescatorul de porci trebuie sa adapteze sistemul de intretinere si furajare a scroafelor gestante incat sa raspunda acestor cerinte deosebite si sa previna factorii ce pot influenta negativ gestatia. Cel mai recomandat sistem este intretinerea individuala, in care scoafa sa ramana in aceeasi boxa de la insamantare pana la fatare, asa cum se intampla de regula in sistemul gospodaresc sau chiar in anumite ferme cu crestere intensiva. De asemenea se va acorda o atentie cantitatii si calitatii furajelor in primele 30 de zile, stiut fiind ca in aceasta perioada are loc organogeneza, iar functionarea normala a organismului nou creat depinde de integritatea organelor sale.

Insolatia si „socul” de caldura la animale

Insolatia - socul de caldura la animalele de fermaInsolatia este actiunea directa a razelor solare asupra organismului si mai ales asupra craniului, respectiv cresterea temperaturii corpului si odata cu ea a sistemului nervos, datorita supraincalzirii mediului, adica “socul” de caldura (denumit si siriasis), sau mai corect supraincalzirea. Aceasta provoaca imbolnaviri grave, corelate in primul rand cu disfunctia centrilor termoregulatori si vasomotori.

La animalele mari, ambele aceste eventualitati determina polipnee, tahicardie, hipertemie – peste 42°C dilatarea venelor, injectarea si cianoza mucoaselor. Uneori animalele afectate manifesta de la inceput o stare de hiperexcitabilitate cu toate simptomele congestiei cerebrale active, uneori se constata amauroza. Mersul este nesigur, se observa tremuraturi si apoi apatie progresiva, care trece trepat in starea comatoasa finala. Cordul devine pocnitor, aritmic, respiratia dispneica -uneori bucala- iar uneori animalele, chiar in decubit, prezinta tetanie. Transpiratia este generalizata la cabaline, localizata pe laturile toracelui la bovine. In cazul cand pacientii nu sunt scosi din mediul unde s-a produs imbolnavirea, in decurs de cateva ore sau cel mult trei zile (cand supraincalzirea este mai moderata), se instituie socul vasculogen si apoi moartea.

La porcine aceaste afectiuni pot evolua supraacut, moartea avand loc prin sincopa cardiaca, pacientii sunt gasiti morti in boxe sau in grupul in care vietuiesc. Intr-un episod scroafele gestante si cele postpartum, prezentau polipnee, febra moderata (40-40,5°C), decubit prelungit, agalaxie cu mare mortalitate la purcei, tahicardie si congestie pulmonara. Modificarile morfopatologice in formele supraacute pot lipsi, altfel se constata o rapida rigiditate cadaverica, urmata de tot atat de rapida alterare a cadavrelor, staza venoasa, congestie si chiar mici hemoragii meningiene si in substanta nervoasa. Congestia este prezenta si la nivelul pulmonului, sangele se coaguleaza greu, cordul prezinta hemoragii si focare de miodistrofie.

Diagnosticul pozitiv presupune cunoasterea conditiilor tehnice in care au aparut tulburarile. Fenomenele de excitatie corticala, atunci cand se produc, asociate cu hipertemie, pot sugera si o meningoencefalita acuta, examenul lichidului cefolo-rahidian aduce insa elementul diferential, fara a mai vorbi de faptul ca hipertemia nu atinge nivelul celei din insolatie sau supraincalzire. Evolutia cand nu este supraacuta, nu depaseste cateva ore, simtomele putand retroceda in cazul in care animalele pot fi scoase din mediul supraincalzit. Cazurile care dureaza cateva zile sunt rare si coincid cu o hipertemie mai moderata a mediului. Moartea se produce prin soc.

Prognosticul este cu atat mai rezervat cu cat nu exista posibilitatea de eliminare a agentului patogen si de tratare prompta a pacientilor. La porcine prognosticul este grav.

Insolatia este posibila deci in primul rand la animalele aflate la pasune, mai rara la cele scoase in padocuri, dar nebeneficiind de un refugiu la umbra. Insolatia mai este posibila in cursul transporturilor pe jos, in bataia soarelui, sau in vehicule fara protectie. “Socul” de caldura se produce in cazul supraincalzirii persistente a mediului, in sezonul canicular, cand eventual coexista si o mare umiditate, care impiedica pierderea de caldura prin transpiratie.

Preventie si terapie. Se vor instala umbrare la pasune, deplasarile pe jos in sezonul canicular se vor efectua noaptea, la fel si transportul cu diferite vehicule. In ultimul caz se va evita supraaglomerarea, se recomanda tranchilizarea animalelor si in toate cazurile se vor pune la dispozitie apa potabila la discretie. Problema unei bune ventilatii a mijloacelor de transport, mai ales in calele vapoarelor si nu numai, trebuie sa fie in centrul atentiei, mai ales in cazul duratei mari a calatoriei. Animalele cu par sau lana prea abundente vor fi tunse in prealabil. Se mai indica si stropirea acoperisurilor adaposturilor sau mijloacelor de transport cu apa rece, ceea ce regleaza intr-o oarecare masura, temperatura din interior. Curativ, animalele vor fi imediat scoase din mediul in care s-a produs imbolnavirea, vor fi stropite cu apa rece mai ales pe craniu, clismele cu apa rece contribuie si ele la scaderea temperaturii interne. Se mai recomanda venisectie larga, administrarea cardioexcitantelor, a lichidelor cu electroliti, a glucozei si vitaminei B1.

Excesul in proteine (disproteinoze) la animalele domestice

Exces de proteine la pasari porcine bovineProteinele au un rol principal in organismul animal. Ele au rol plastic, energetic, biocatalizator in apararea organismului. In acest fel, proteinele intervin hotarator in desfasurarea proceselor vitale, in reproductie, in productiile de carne, lapte, oua, lana etc. Tulburarile metabolismului se pot manifesta sub forma excesului de proteine (hiperproteinoza) sub forma carentei in proteine (hipoproteinoza) sau sub forma perturbarii unor mecanisme metabolice (osteoporoza, guta, disproteinemiile, porfiriile).

 

La animalele domestice, aportul alimentar excesiv in proteine se intalneste destul de rar, cele mai frecvente cazuri fiind atunci cand suplimentele proteice din ratie (faina de carne, faina de peste, faina de soia, etc.) nu sunt suficient de bine omogenizate cu componentele de baza ale ratiei, sau atunci cand, din dorinta de a forta cresterea tineretului animal, se depaseste procentul admis de proteine in ratia diferitelor specii de animale. Un interes aparte prezinta suplimentarea ratiilor cu uree pentru a sprijini proteina in ratie, procedeu care daca nu este bine dirijat poate duce la intoxicatia cu uree.

Exces de proteine la pasariLa pasari excesul de proteine are un efect detrimental asupra ritmului de crestere al puilor atunci cand nivelul proteic din ratie ajunge la 30% sau mai mult. La un nivel de 35% proteina in ratie, procentul de mortalitate la pui este foarte mare.

S-a sugerat ca guta nutritionala sau intoxicatia uremica la pui, exceptand pe cea cauzata de deficienta de vitamina A, poate fi provocata de hranirea cu substante azotoase in exces.

Exces de proteine la porcineLa porcine un exces de proteine (la tineretul pus la ingrasat din dorinta de a obtine mai multa carne) determina o serie de tulburari traduse prin leziuni cutanate de natura alergica, constipatie, enterite grave, adesea suprainfectii cu enterobacterii sau cu virusi ce pot determina enzotii. La aceste animale se observa la nivelul stomacului sau intestinului necroze, ulcere, hemoragii. In folosirea suplimentelor proteice la porcine, trebuie avut in vedere faptul ca animalele nu pot produce mai multa carne decat le permit aptitudinele lor genetice.

Exces de proteine la bovineLa taurine proteinele nu trebuie sa depaseasca 18% din ratie. La 20% se poate inregistra la vaci infecunditate, iar la tauri acelasi fenomen apare la un nivel de 21-22% proteine in ratie. Cercetari experimentale au demonstrat ca supraalimentrea proteica determina modificari patologice ale ovarelor. Aceste modificari se datoresc in primul rand tulburarilor functionale ale sistemului neuroendocrin, fiind reversibile daca se intervine la timp in corectarea alimentatiei. Frecvent, ciclurile sunt anovulatorii si se instituie progresiv anafrodizia datorita infiltratiei grase a ovarelor. O practica gresita in unele unitati zootehnice este aceea de a administra vara numai lucerna masa verde la taurine. Animalele consuma un exces de proteina (dublu fata de necesar) si apar tulburari de felul celor descrise anterior. La masculi un astfel de regim scurteaza enorm perioada de folosire a lor la monta.

In anumite perioade de vegetatie, unele plante produc cantitati relativ mari de proteina si aminoacizi liberi, mai ales triptofan, care poate da un sindrom asemanator cu emfizemul pulmonar natural. Microorganismele din rumen transforma cantitatile excedentare de triptofan intr-un produs secundar care sensibilizeaza animalul, declansand enfizemul pulmonar. Excesul unor aminoacizi in ratie poate fi tot atat de daunator ca si deficitul. Fenomenele care se produc in prezenta excesului unui aminoacid au fost precizate, analizate si impartite in trei mari categorii: de dezechilibru, de antagonism si de toxicitate. Dezechilibrul prin exces duce la intarziere in crestere si la pierderea apetitului. Ultimul aspect este mai putin cunoscut si este de mare importanta pentru nutritie. Prin urmare, intarzierea in crestere este secundara diminuarii consumului. Excesul de aminoacizi duce si la antagonisme. Cazurile cele mai concrete de antagonism privesc relatiile dintre leucina, izolecucina si valina; dintre lizina si arginina; treonina si serina; fenilalanina si triptofan. Efectele toxice ale excesului de aminoacizi sunt de ordin multiplu, plecand de la pierderea in greutate la aparitia de leziuni diverse la nivelul diferitelor organe. Citam leziunile oculare si podale provocate de excesul alfatirozina. Excesul de aminoacizi poate duce chiar si la mortalitate intr-un procent ridicat.

Patogeneza. In majoritatea cazurilor de exces proteic in ratie, se instaleaza un dezechilibru intre capacitatea proteolitica a tubului digestiv si aportul alimentar in proteine. Acest dezechilibru atrage dupa sine tulburari digestive traduse prin schimbarea pH-ului digestiv spre alcalin, ceea-ce duce la o alcaloza digestiva urmata de o alcaloza generalizata, de tip metabolic cu manifestari clinice corespunzatoare: la rumegatoare, manifestarea caracteristica este alcaloza ruminala sau indigestia ruminala putrida. Alt grup de modificari se traduc prin procese de putrefactie ruminala sau intestinala in favoarea germenilor Gram negativ. Produsii toxici de putrefactie (putresceina, scatolul, fenolul, indolul) determina clinic, aspecte de indigestie putrida a rumenului, de enterotoxiemie sau de toxicoza generala, expresia autointoxicatiei generale. Inhibitia histaminazei de catre putresceina sau diminuarea genezei acesteia in afectiunile hepatice duce la un exces de histamina, cu manifestari de furbura si alte tulburari circulatorii periferice. Modificarea florei intestinale favorizeaza aparita anaerobioziei colibacilozei, piosepticemiei cu corynebacterium.

Simptomatologia poate imbraca aspecte foarte diferite. In urma trecerii bruste la un regim alimentar cu exces de proteina pot apare manifestari de colici, meteorism, diaree fetida, autointoxicatie intestinala, alcaloza ruminala, indigestie putrida a rumenului, furbura, tulburari circulatorii periferice, manifestari de alcaloza metabolica etc. Consumul indelungat de ratii cu exces proteic poate determina la mamifere sterilitate, accese de tetanie ca urmare a hipomagneziemiei, datorita cantitatii mari de amoniac ce rezulta la nivelul tractusului gastrointestinal si care duce la formarea de saruri insolubile de magneziu. La porci, excesul de proteine poate determina leziuni cutanate de natura alergica, enterite grave, adesea suprainfectii cu enterobacterii sau virusuri ce pot declansa enzootii. La pasari, excesul de proteine determina intarziere in crestere, slabirea rezistentei organismului fata de boli, iar la nivelul intestinului un proces intens de putrefactie, cu formarea de produsi toxici (indol, fenol, scatol, etc.), ceea ce duce uneori la manifestari de autointoxicatie. Se remarca deasemenea aparitia gutei, scaderea productiei de oua, pica si chiar canibalism.

Diagnostic. Acesta se bazeaza pe analiza compozitiei ratiei sub aspectul cantitativ al proteinelor, pe analiza continutului ruminal (pH, dominarea florei Gram negative), pe tabloul clinic si morfopatologic, pe amendarea semnelor clinice dupa corectarea ratiilor. Ca si evolutie tulburarile pot evolua acut, subacut sau cronic. Pronosticul este rezervat sau grav, dependent de forma clinica de boala, de faza in care surprindem animalul, daca leziunile sunt sau nu reversibile. Profilaxia consta in echilibrarea ratiei in proteine atat cantitativ cat si calitativ. Pentru evitarea tulburarilor provocate de schimbarea brusca a regimului alimentar se recomanda ca trecerea de la un regim alimentar sarac in proteine, la unul bogat sa se faca trepat.

Tratamentul consta in instituirea unei diete necesare redresarii functiei digestive (sistarea alimentatiei pentru 1-2 zile, urmata de ratii dietetice, usor digestibile sub forma de tainuri mici, avand un continut echilibrat in proteine). Medicamentos se intervine prin purgative saline in cazul manifestarilor de enterotoxemie, se combate alcaloza metabolica, alcaloza ruminala, indigestia putrida a rumenului si se apeleaza la antitoxice generale (solutii glucozate in asociere cu vitamina B, solutii cu electroliti, diuretice, etc) la antihistaminice (romergan, ACTH, etc).

 

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.