Publicat la:
Octombrie 10, 2024
Poporule minţit, manipulat, exploatat în fel şi chip de preoţi, politruci, radio- televizii şi de alţi birjari- Dumnezeu nu are nevoie de Catedrală Mântuirii neamului, pentru că „În nimeni altul nu este mântuire, decât în Isus. Căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” F. A. 4:12 El s-a jertfit să locuiască în templul inimilor născute din nou, nu în biserici făcute din pietre seci şi fiare, întrucât „Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de Casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? F. A. 7/49 Poporule nenăscut din nou…, „Aşa vorbeşte Domnul: „Nu tu Îmi vei zidi o Casă de locuit…” (1 Cronici 17/4 b), căci Biserica lui Isuss este o „zidire” construită din mădulare Cristice- pietre vii- una cu El, înnoite, „cimentate” de Sângele Dumnezeiesc-liantul Duh Sfânt, Atothrănitor, care circulă nestingherit prin ai săi…
(Inainte de a pupa icoana FIAREI facatoare de FRAIERI SI DE grozavii APOCALIPTICE…) RUȘII CARE SE ÎNCHINĂ LA ICOANA “SF. STALIN”! Patriarhia rusă a editat un calendar biografic dedicat criminalului ateu STALIN; Patriarhia rusă a editat un calendar biografic dedicat criminalului ateu STALIN; Seria fundamentelor; Marturie despre demoni si puteriile celui rau; Binecuvântare sau blestem; Propagandă ortodox-sovietică, cu Sfântul Putin și Occidentul satanic; Sfântul Putin și martirul Dodon; “Să cinstesti pe tatăl tău si pe mama ta… “(3); Ce ar trebui să învățăm din viața lui Daniel? Puterea rugaciunii 3.22 – Nelu Demeter – 2014; Asa se face omului pe care il onoreaza Dumnezeu; Timpul sfârșitului; „Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire să creadă o minciună”; Explicatia Cartii: 2Tesaloniceni; Antichrist; Să nu mă îngropi în Egipt! ”Nori negri se strâng asupra lumii” – o perspectivă biblică asupra războiului din Siria; “Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!” (Ieremia 17:7); Imbogatit prin credinta; JEREMIAH 17:5 ASA VORBESTE DOMNUL: BLESTEMAT SÃ FIE OMUL CARE SE ÎNCREDE ÎN OM…Elohim 22 – Trinitatea Lui Dumnezeu – Iosif Ton si Dumitru Budac; Richard Wurmbrand – Pregateste-te pentru moarte;
Când și cum a propovăduit Isus duhurilor din înshisoare? Cum să înțelegem scriptura din Ioan 20:22,23: „După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute… ADUCETI… TRUPURILE VOASTRE CA O JERTFĂ VIE”… Ce Zice Bisericilor Spiritul? Stăpânirea De Sine… În Libertate…Zidind Templul lui Dumezeu- Fr. David Stein; MATURITATEA CREŞTINULUI SAU CREŞTEREA CREŞTINULUI ÎN CRISTOS… Care este vremea când va avea loc aplicarea semnului fiarei, din ce naţiune va face parte anticrist, şi însemnătatea cifrei 666 din Apocalipsa 13:18?…Versete pentru Mântuire…Versete in care pulseaza Cristos- Mântuitorul nostru… 
Bunica, Stalin și caprele Schengen; Noile arme de distrugere a statelor; INSTAURAREA ANARHISMULUI; (SI DACA Stalin si Hitler au fost niste copii,fata de ce ar putea fi…?)Cartea neagră a comunismului; Comisia Trilaterala are sub control intreaga economie, politica, armata, si mass-media americane si europeana; Noul ordin mondial – de dwight kinman; Fiindcă zecile de mii de culte din toată lumea nu vor să devină Una (între ele), dar nici… cu El, intarzaie Venirea Lui- să ne scape de hoţie, fesenie (PeSeDie)- globalie, preacurvie, bârfa, beţie, pandelia pandemiei; Să învăţăm din grandomania komunistului Faraon care, împreună cu vârcolacii socialişti şi vrăjitorii globalişti, până la urmă- au recunoscut măreţia Atotputernicului Creator (Ex.8/19)… Ei s-au jucat de-a pocăinţa şi credinţa, pentru ca noi să-L… COMISIA TRILATERALA FRANCMASONICA; A Planned Deception – Staging of a New Age Messiah (le Messie); A fost Ion Antonescu Un Erou? * Opiniile Istoricilor; Adevăruri Ascunse în Asasinarea lui Ceaușescu – Cum a fost afectata economia României! Drumul spre convergența bio-digitală? Cine figurează în pomelnicul psihopaţilor care conduc lumea; Dupa ce au pupat poala nerusinarii pesediste,ii cauta pe netaranisti sa le cante prohodul)…Analist politic, despre anunţul PNL că rupe coaliţia: consideră că decizia CCR a umplut paharul…Adio, dar rămân cu tine! După trei ani de mariaj politic, PSD și PNL au ajuns la divorț… Biserica Ortodoxă din Federația Rusă și legăturile ei strânse cu lumea criminală, oligarhia și puterea politică… BOR – mașina de legitimare a oligarhiei rusești;În Rusia se vând icoane reprezentândul pe Vladimir Putin, iar activiștii ortodocși ruși cer Patriarhului Moscovei canonizarea şefului de la Kremlin;
Va fi Stalin canonizat ? Interviu cu Altețea Sa Sarsailă; O mare dramă naţională – sacrificarea elitei istorice româneşti (2); O MINCIUNĂ ISTORICĂ (1); Nu doar „simple” împrumuturi de țară, ci îndatorări ale viitorului… pe viitor… Dar ei, ei de ce au drepturi iar noi trebuie să tot tăcem, să tot răbdăm, să tot plătim și, poate, să și plecăm, nu?!… Spre un creier global; COMUNIUNI, REGIUNI DE COMUNIUNI SI SISTEMUL GLOBAL; Lumea actuala sta sa moara si O Lume mai Buna deja ne asteapta; 11 lucruri uimitoare pe care nu le știai despre creierul tău; Care sunt diferențele dintre creierul masculin și cel feminin? Viitorul interfețelor mașinii creierului: inteligența simbiotică vs inteligența umană; Creierul conectat la calculator ne apropie mai mult de viitor; (Momeli de nivelat cipo-globalismul…)Tehnologia cipurilor implantate în creier a lui Elon Musk anunță începutul erei cyborgilor; RECORDER: Schema Nordis. Mașinăria de făcut bani a celui mai puternic clan politico-imobiliar; Omenirea vampirizată. Cuvânt înainte și cuprins…(“Sfantul “ Tariceanu si ingerii justitiari continua sa faca “”dreptate”” pe …bani) Culisele achitării lui Călin Popescu-Tăriceanu și a lui Petru Berteanu în dosarul mitei de la Fujitsu-Siemens. Ce au declarat martorii VIP la proces! Lumea actuala sta sa moara si O Lume mai Buna deja ne asteapta;Spre un creier global; COMUNIUNI, REGIUNI DE COMUNIUNI SI SISTEMUL GLOBAL…
Recenzii de carti si filme… TOP 10 FAMILII SI CASE DIN WESTEROS LA VENIREA DINASTIEI TARGARYEN… SACRIFICIILE LA GETO-DACI; VIATA IN DACIA DUPA RETRAGEREA AURELIANA; SOCIETATEA DACILOR, RELIGIA SI ORGANIZAREA; EPOCA DE PIATRA: PRIMELE URME ALE OAMENILOR PE TERITORIILE ROMANIEI DE AZI; TOP 10 MITURI DESPRE 5G, APOCALIPSE SI SCLAVIE MONDIALA … CE SUNT RADIATIILE SI CUM NE POT AFECTA ELE? CUM NE VA AFECTA 5G-UL SANATATEA?LA O HIROTONIE… O Vulpe Albastră pentru Moldova sau cum a ajuns PoligrafPornografovici episcop;Tipograf pornograf;Declaraţia Conferinței internaționale asupra Pactului Molotov-Ribbentrop și consecințele sale pentru Basarabia; INCHIZIȚIA, INSTITUȚIE OFICIALĂ ÎN BISERICA RUSĂ; PRUT – TRUP RUPT sau despre statul post-sovietic Republica Moldova ca NESUCCESOR de drept al Moldovei; BĂTRÂNCEA-MANCURTUL; Departamentul Misionar al Patriarhiei Moscovei a Bisericii Ortodoxe Ruse despre învățăturile neopăgâne ale lui Alexandr Dughin; Fructele otrăvite ale propagandei Kremlinului etc
Bunica, Stalin și caprele Schengen; Noile arme de distrugere a statelor; INSTAURAREA ANARHISMULUI; (SI DACA Stalin si Hitler au fost niste copii,fata de ce ar putea fi…?)Cartea neagră a comunismului; Comisia Trilaterala are sub control intreaga economie, politica, armata, si mass-media americane si europeana; Noul ordin mondial – de dwight kinman; Fiindcă zecile de mii de culte din toată lumea nu vor să devină Una (între ele), dar nici… cu El, intarzaie Venirea Lui- să ne scape de hoţie, fesenie (PeSeDie)- globalie, preacurvie, bârfa, beţie, pandelia pandemiei; Să învăţăm din grandomania komunistului Faraon care, împreună cu vârcolacii socialişti şi vrăjitorii globalişti, până la urmă- au recunoscut măreţia Atotputernicului Creator (Ex.8/19)… Ei s-au jucat de-a pocăinţa şi credinţa, pentru ca noi să-L… COMISIA TRILATERALA FRANCMASONICA; A Planned Deception – Staging of a New Age Messiah (le Messie); A fost Ion Antonescu Un Erou? * Opiniile Istoricilor; Adevăruri Ascunse în Asasinarea lui Ceaușescu – Cum a fost afectata economia României! Drumul spre convergența bio-digitală? Cine figurează în pomelnicul psihopaţilor care conduc lumea; Dupa ce au pupat poala nerusinarii pesediste,ii cauta pe netaranisti sa le cante prohodul)…Analist politic, despre anunţul PNL că rupe coaliţia: consideră că decizia CCR a umplut paharul…Adio, dar rămân cu tine! După trei ani de mariaj politic, PSD și PNL au ajuns la divorț… Biserica Ortodoxă din Federația Rusă și legăturile ei strânse cu lumea criminală, oligarhia și puterea politică… BOR – mașina de legitimare a oligarhiei rusești;
În Rusia se vând icoane reprezentândul pe Vladimir Putin, iar activiștii ortodocși ruși cer Patriarhului Moscovei canonizarea şefului de la Kremlin; Va fi Stalin canonizat ? Interviu cu Altețea Sa Sarsailă; O mare dramă naţională – sacrificarea elitei istorice româneşti (2); O MINCIUNĂ ISTORICĂ (1); Nu doar „simple” împrumuturi de țară, ci îndatorări ale viitorului… pe viitor… Dar ei, ei de ce au drepturi iar noi trebuie să tot tăcem, să tot răbdăm, să tot plătim și, poate, să și plecăm, nu?!… Spre un creier global; COMUNIUNI, REGIUNI DE COMUNIUNI SI SISTEMUL GLOBAL; Lumea actuala sta sa moara si O Lume mai Buna deja ne asteapta; 11 lucruri uimitoare pe care nu le știai despre creierul tău; Care sunt diferențele dintre creierul masculin și cel feminin? Viitorul interfețelor mașinii creierului: inteligența simbiotică vs inteligența umană; Creierul conectat la calculator ne apropie mai mult de viitor; (Momeli de nivelat cipo-globalismul…)Tehnologia cipurilor implantate în creier a lui Elon Musk anunță începutul erei cyborgilor; RECORDER: Schema Nordis. Mașinăria de făcut bani a celui mai puternic clan politico-imobiliar; Omenirea vampirizată. Cuvânt înainte și cuprins…(“Sfantul “ Tariceanu si ingerii justitiari continua sa faca “”dreptate”” pe …bani) Culisele achitării lui Călin Popescu-Tăriceanu și a lui Petru Berteanu în dosarul mitei de la Fujitsu-Siemens. Ce au declarat martorii VIP la proces! Lumea actuala sta sa moara si O Lume mai Buna deja ne asteapta;Spre un creier global; COMUNIUNI, REGIUNI DE COMUNIUNI SI SISTEMUL GLOBAL…Recenzii de carti si filme… TOP 10 FAMILII SI CASE DIN WESTEROS LA VENIREA DINASTIEI TARGARYEN… SACRIFICIILE LA GETO-DACI; VIATA IN DACIA DUPA RETRAGEREA AURELIANA; SOCIETATEA DACILOR, RELIGIA SI ORGANIZAREA; EPOCA DE PIATRA: PRIMELE URME ALE OAMENILOR PE TERITORIILE ROMANIEI DE AZI; TOP 10 MITURI DESPRE 5G, APOCALIPSE SI SCLAVIE MONDIALA … CE SUNT RADIATIILE SI CUM NE POT AFECTA ELE? CUM NE VA AFECTA 5G-UL SANATATEA?LA O HIROTONIE… O Vulpe Albastră pentru Moldova sau cum a ajuns PoligrafPornografovici episcop;Tipograf pornograf;Declaraţia Conferinței internaționale asupra Pactului Molotov-Ribbentrop și consecințele sale pentru Basarabia; INCHIZIȚIA, INSTITUȚIE OFICIALĂ ÎN BISERICA RUSĂ; PRUT – TRUP RUPT sau despre statul post-sovietic Republica Moldova ca NESUCCESOR de drept al Moldovei; BĂTRÂNCEA-MANCURTUL; Departamentul Misionar al Patriarhiei Moscovei a Bisericii Ortodoxe Ruse despre învățăturile neopăgâne ale lui Alexandr Dughin; Fructele otrăvite ale propagandei Kremlinului etc
Lumea Rusă contra Europei şi Lumii Ortodoxe
Fructele otrăvite ale propagandei Kremlinului
Alexandr Dughin despre ideea națională rusă: cotropirea și anexarea Europei de către Rusia și transformarea popoarelor și statelor în protectorate ale Moscovei sub conducerea unui țar rus de la Atlantic la Pacific.
***
Emisiunea DISCURS
Să anexăm Europa – asta e rusește!
Opinia lui Alexandr Dughin
Astăzi în Rusia se resimte foarte acut lipsa ideii naționale. Pe de o parte, toată lumea înțelege necesitatea acestei idei, pe de altă parte, nu este chiar atât de simplu să propui ceva bine gândit, ceva nou, dacă doriți, sau ceva convingător. Și timp de mulți ani am cugetat asupra acestei probleme și asupra problemei ideii naționale și mi-a venit recent în cap, analizând evenimentele din lume, vizitând diverse țări europene, gândul privind modul de soluționare a chestiunii ideii naționale. Voi expune acest gând cu titlu de propunere, în calitate de ipoteză. Ei, dar mai departe probabil că societatea, sau mai întâi de toate statul va decide dacă îl acceptă sau nu. Ideea este următoarea: noi trebuie să cotropim Europa. Să o cucerim. Și să o anexăm.
Iată, mai întâi, mulți vor spune: ei, ce mai e și cu asta, ce idee e aceasta: să cotropim, să anexăm, să includem în granițele noastre, să cucerim? Dar, pe de altă parte, după ce prima aversiune va trece, sau prima revoltă, sau senzația că s-a spus ceea ce nu trebuia, ceva negândit sau poate ceva propriu altor timpuri, altei epoci, și că, în general, ce mai înseamnă să cotropim Europa, ei bine, atunci când toate astea vor trece, ei dar mai întâi trebuie să oferim această posibilitate ca oamenii să cârâie cumva, să țipe acolo. Liberalii vor spune: ei, la noi toate se întâmplă astfel întotdeauna și de aceea vă comportați voi așa… Iată, atunci când acest val se va stinge, valul agenților țipălăi ai Occidentului, a coloanei a cincea și a tot felul de forțe cobitoare și atunci când chiar nedumerirea patrioților care, mai pe scurt, reduc agenda zilei doar pentru a se salva, doar pentru a supraviețui, doar pentru a se menține, iată când această revoltă, acest val se va stinge, ne vom putea gândi: da de ce oare nu?
Și atunci să ne amintim bunăoară de proiectele marelui nostru poet Fiodor Tiutcev, care a avansat o asemenea concepție în secolul XIX. El considera că Imperiul rus trebuie să cotropească Europa, că țarul Rusiei trebuie să fie țarul întregii Europe și, astfel, să refacă Imperiul bizantin. Le putem acorda lor o largă autonomie în cadrul acestui Imperiu roman global sau al celui de al treilea Imperiu roman. Ortodoxia se poate înțelege de minune cu cercurile conservatoare catolice. Catolicilor nu le vom interzice să-și mărturisească credința pe teritoriul nostru imperial, cum a fost în perioadele timpurii ale unității imperiale din, să zicem, epoca lui Constantin cel Mare până la Carol cel Mare și, în condițiile unei anumite autonomii, Europa occidentală oricum recunoștea unitatea împăratului bizantin.
Pe de altă parte, anume această idee imperială poate fi întâlnită la Nietzsche. Nietzsche spunea: Europa să fie cum era Grecia sub protecția Romei, fie ca rușii să cucerească Europa. Iar Nietzsche deja vorbea de pe pozițiile nemților. Va fi cu mult mai bine, căci atunci ne vom putea concentra pe dezvoltarea culturilor noastre, a identității noastre naționale și nu ne vom preocupa de chestiunile strategice. Rușii își vor instala detașamentele lor de gardă, santinelele lor pe teritoriul nostru și pur și simplu ne vor păzi, ne vor apăra, iar noi vom crește ca un soi de strat cultural unic. Adică, există reprezentanți ai acestei idei și în Europa.
La fel gândea și Oswald Spengler. La fel gândea și prietenul lui Merejkovski, Arthur Moeller van den Bruck, care era încântat de Dostoievski. În genere, în realitate, elitele europene se gândeau într-o considerabilă măsură la perspectivă ca Europa să se predea Rusiei. Unei Rusii puternice, unei Rusii conservatoare, unei Rusii încrezute în sine, unei Rusii în ascensiune. Adică, îndeobște vorbind, o anumită coloană a cincea prorusă ne este asigurată în Europa. Aceștia sunt intelectualii europeni care doresc să-și consolideze propria identitate.
Putem vedea și de ce forțe militare dispune Europa. Iar acestea sunt aproape nule. Desigur că există blocul NATO, însă blocul NATO în operațiuni dure nu se implică, după cum vedem pe exemplul Oseției de sud și al Abhaziei. Noi ne-am confruntat cu prietenul lor Saakașvili, am ieșit învingători și a fost mai mult zgomot și un soi de balet acvatic în Marea Neagră al cuirasatelor americane, natoiste, ei și ce? Pe când Oseția de sud și Abhazia ne aparțin! Sau își aparțin.
Ei bine, Europei îi vom propune să fie ea însăși. Pur și simplu vom institui un protectorat asupra lor și gata!
Înseamnă că există o asemenea chestiune, cea a faptului că Europa este slabă sub aspect militar. Bineînțeles că noi nu va trebui să luptăm. Și încă, de ce să luptăm cu armamentul? Haideți să luptăm soft power. Haideți să propunem să apărăm Europa de căsătoriile gay, de femen, de Pussy Riot și să salvăm Europa de ea însăși. Căci Europa, conștiința europeană sunt în descompunere și toți europenii întregi la minte înțeleg că mai este puțin și Europa se va transforma într-o beznă. Acolo vor fi pur și simplu enclave ale progeniturilor unor emigranți arhaici, care pur și simplu vor distruge identitatea europeană. Ei trebuie să facă ceva și, vedeți dumneavoastră, aceștia, asemenea lui Brievik, îi împușcă deja pe ai lor. Păi haideți să le spunem: iată, sub protectoratul nostru, vă vom asigura protecția! Vedeți, la noi Pussy Riot au fost închise! Le vom închide și pe ale voastre! La voi reprezentantele femen își fac de cap în bisericile catolice, iar la noi acestea o iau repede cu bâta peste mutră și sunt trimise cu autobasculantele la gunoi, adică în țara lor de origine! Atunci Ucraina și Georgia nu vor mai avea unde se grăbi și, pornindu-se în Europa, ele vor ajunge la noi. Europava câștiga astfel de pe urma acestui protectorat al Rusiei. Și, în al doilea rând, Europa de fapt într-atât de mult se urăște pe sine, într-atâta se văicărește în fața tuturor, că de fapt ea a obosit deja să meargă pe această cale a nihilismului. Iar noi vom spune: noi, în genere, nu avem față de voi niciun fel de pretenții. Încetați să vă mai văicăriți! Lăsați că vă facem noi ordine! Voi înșivă sunteți incapabili să faceți față emigrației, iar noi vom face față. Ei, imigranților: vă luați catrafusele, mergeți la gară și valea! La noi, bineînțeles, vom fi nevoiți și noi înșine să înăsprim puțin legislația privind migrația, dar, oricum, ceea ce se întâmplă la noi nu poate fi comparat nici pe departe cu ceea ce se întâmplă în Europa. Europa, pur și simplu, dispare văzând cu ochii. De aceea, noi suntem un popor indoeuropean. Poate să amintim că, dincolo de asta, avem o mare diversitate de etnii, că la noi există un multiculturalism adevărat și funcțional, de aceea cei care se tem că îi vom deporta imediat, noi nu îi vom deporta imediat. Noi le vom propune un sistem de măsuri de adaptare astfel încât să poată rămâne în imperiul nostru eurasiatic global, care a cuprinde și Europa. De asemenea, îi vom demonstra acestei diversități culturale eurasiatice a noastre ce înseamnă o minunată aplicare a ceea ce este adevărata toleranță. Nu în raport cu, nu ca indiferență față de imigranți, dar ca integrare a unor societăți și culturi dintre cele mai diferite într-o singură civilizație. Apoi, vor fi satisfăcuți cetățenii noștri, întrucât chestiunea vizelor se va rezolva automat. Chestiunea controlului vizelor nu va exista, căci nu vor fi granițe. Uniunea Europeană pur și simplu va intra în Uniunea Eurasiatică ca parte a acesteia. Și atunci și proocidentalii noștri, de fapt, se vor simți satisfăcuți, întrucât că noi ne vom pomeni în Europa. Rusia va deveni Europa într-un anume sens, pentru că nu vor exista granițe, iar valorile europene se vor putea mișca liber către noi, dacă înșiși europenii le vor păstra, pentru că anume aceste valori europene în expresia lor postmodernistă actuală sunt tocmai ceea ce ucide Europa. De aceea, de fapt, noi vom instaura în mass-media europene o anumită cenzură patriotică. Nu una liberală ca acum, când se fac verificări de zece mii de ori la diverse niveluri ale ziarelor liberale, ca nu cumva să fie acolo vreun element neliberal. Adică, acolo există cea mai adevărată cenzură totalitară, rasistă, occidentală, eurocentristă, liberală. Noi vom aboli această cenzură, le vom permite oamenilor să-și exprime liber părerile, dar vom institui cenzura, bunăoară, împotriva unora, o cenzură cu mult mai antinihilistă, o cenzură care va înfrâna sau pur și simplu va tempera sau pur și simplu va localiza anumite manifestări nihiliste ale spiritului omenesc. În plus, noi doar avem experiența unei astfel de expansiuni în Europa în timpul sovietic, când partidele noastre comuniste (Internaționala a III-a, Kominternul, Kominformul) au obținut rezultate foarte puternice privind penetrarea parlamentelor statelor europene. Da, acesta a fost un instrument al politicii noastre externe. Astăzi situația s-a schimbat, noi nu mai suntem țări comuniste, dar noi ne putem găsi alți parteneri. Și atunci,dacă vom trasa acum ideile naționale – anexarea Uniunii Europene de către Uniunea Eurasiatică, expansiunea în Europa – ne vom putea aduna, de fapt, în linii mari, în jurul unui scop măreț. Vă imaginați, iată, să anexăm Europa! Asta, anume asta e ceva în firea rușilor! Dacă nouă ni se spune să creștem colea cu 0,1-3 procente Produsul Inern Brut, să-i ridicăm sau să-i cazăm pe migranți, colea cu niște câini oarecare, să vaccinăm câinii, asta, desigur, e tare de tot, dar asta nu e în firea rușilor. De aceea noi nici nu facem nimic din toate acestea. Noi nu avem de gând să creștem niciun fel de PIB-uri, pentru că ne doare în cot de asta. Rușii se mobilizează de dragul unui scop măreț. Iată, anexarea Europei acesta este un scop măreț. Apropo, prooccidentalii ruși din secolul XIX, cei care erau încântați de Occident, păi ei cum se încântau? Ei vroiau să preluăm tehnologiile occidentale pentru ca Rusia să devină puternică și măreață, pentru ca ea să poată învinge Occidentul. Haideți să revenim la anume la acest tip de occidentalism. Poftim, vă plac tehnologiile europene, păi haideți, haideți să le luăm. Cum să le luăm? Ei ni le vor da acum cu țârâita, ne vor transmite câte un tranzistor colea în schimbul petrolului, gazului. Nu, dați-ne totul dintr-o dată. Noi vom lua toate tehnologiile europene dintr-o mișcare, simplu: noi vom cotropi Europa și toate tehnologiile înalte vor fi ale noastre! Asta de dezvoltare, asta da modernizare, dacă asta am vrut! Asta da, apropo, europenizare a societății noastre! Petru I a deschis, de asemenea, o fereastră în Europa și ce ne-a arătat el de acolo? El ne-a arătat… pur și simplu a deschis-o cu tunul și a început să participe la politica europeană: le-a dat drumul soldaților și cazacilor în centrul Europei. Bistrourile sunt o urmă lăsată de noi. De aceea, am impresia că acum o asemenea incursiune în Occident este peste măsură de importantă. Aceasta este și ideea europeană și, dacă îngăduiți, și europenizare, și modernizare, și autoafirmarea națională, și un proiect național de proporții. Ei bine, ce e Ciubais cu nanotehnologiile? Mai întâi, pe el îl urăște toată țara. Lui i-au dat nanotehnologiile ca să nu mai vadă nimic altceva, el s-a scufundat în această microlume și nu a mai ieșit de acolo. Acum căută să vadă unde s-au dus banii. Păi, tot acolo, în nanomicrocosmos. Firește că acesta este microomul, acestea sunt microideile, nanoideile, nanooamenii, ei dar așa ceva nu poate deveni idee națională. Aceasta este un soi de idee nanonațională. Adică, vom dispărea cu toții în spațiul microscopic, și tot acolo vor dispărea și bugetul, și banii, căci la noi la așa ceva se pricep lesne. Ei dar, dați-ne un macroproiect, un macroproiect global, unul fundamental cu adevărat: cotropirea Europei! Da, va trebui să-i facem pe unii să-și schimbe părerea. Ei și ce? Căci eu consider că trebuie folosim în acest scop nu metode hard power, ci soft power, un soft power eurasiatic, să găsim coloana a cincea, să-i formăm și să-i promovăm pe oamenii noștri și să-i aducem la putere în Europa și, de exemplu, să cumpărăm pe banii Gazpromului birourile cele mai importante ale agențiilor de publicitate din presa europeană, căci anume acestea au influență asupra presei, și să acționăm la fel de activ ca și Occidentul în raport cu noi. De fapt, să contraatacăm. Ei ne atacă cu ONG-urile lor, cu Medicii lor fără frontiere colea, cu bicicliști care îi ajută pe rebeli și wahhabiți. Ei bine, vom juca cu ei după regulile lor. Și aici nu există, cum s-ar spune, nimic personal și nimic ieșit din comun. După paradigma din politica internațională așa ceva este absolut firesc. Adică, iată, noi am pornit de la faptul că această teză este imposibilă, absurdă, paranoică, că ne lipsesc resursele, dorința, voința. Acestea sunt argumente, cum ar veni, firești, de suprafață. Însă dacă este să privim lucrurile altfel, dacă este să ne configurăm discursul altfel, atunci vedem că aceasta este o idee națională minunată! Anume asta presupunea Soloviov, Vladimir Soloviov, întemeietorul filosofiei religioase ruse, că Rusia trebuie să se unească cu Europa, dar sub egida țarului rus! Nu știu de ce se dă uitării asta. Eu, iată, recent am ținut la Paris o prelegere într-un centru catolic conservator foarte mare, a fost multă lume, pur și simplu aproape cât un stadion, și eu le-am povestit despre ceea ce avem în comun. Ei, zice, vrem să ne unim cu voi! Voi aveți, zice, o Biserică așa de conservatoare, voi aveți așa o societate, care într-atât de mult păstrează încă buna cuviință spre deosebire de societatea noastră că noi suntem pur și simplu încântați de voi! Haideți să ne unim! Eu zic: haideți! Este o idee bună. Dar haideți să ne amintim de perioadele care ne-au permis cu adevărat să fim împreună. Asta era înainte de Carol cel Mare. Aceasta a fost perioada imperială, din secolul IV până în secolul IX, când trăiam în cadrul imperiu unitar, a unei lumi creștine unitare, iar separarea a venit deja mai târziu și s-a ajuns la marea schismă. Ei bine, haideți să ne unim nu pe principiul catolic, pe principiul papal al uniației, că voi trebuie să recunoașteți măreția Papei, iar mai departe fie cum doriți, să ne unim nu pe acest principiu modernist, ci pe principiul imperial: un țar sau un președinte rus unic pentru toată Europa și diversitatea Bisericii Apusului și Bisericii Răsăritului. Noi ne putem uni, bine, nu uni, dar putem colabora unii cu alții, căci noi avem un dușman comun, pe noi ne atacă necurăția, atacă și catedrale lor și catedralele noastre, și cultura lor și cultura noastră, și protestanții, în special cei care sunt credincioși, nu pur și simplu credincioși, dar cu adevărat credincioși în Hristos, creștinii, ei doar nu vor fi împotriva unei asemenea uniri. Firește că nu vor fi, pentru că Rusia le aduce protecție anume împotriva împărăției Antihristului. Anume asta și este misiunea – catahonul și misiunea celui care rezistă, misiunea limitării lumii Antihristului și a apostaziei care nu trebuie să nimerească în societate. Acesta este sensul imperiului. Noi pur și simplu vom readuce Imperiul european, Imperiul Roman, Imperiul bizantino-elen la locul său. Noi construim un imperiu. Ei construiesc Uniunea Europeană, tot un soi de imperiu, dar iată că principiile lor sunt foarte jalnice. Ei, iată, dacă economia nu funcționează se și destramă imediat! Noi însă vom spune: funcționează economia sau nu funcționează, dar ce spune țarul nostru roman rus – bine, bine, eurasiatic – , european, imperial, roman, anume aia și va fi. Și ce, parcă ați avea încotro? Economia e un lucru bun, dar neimportant! Căci nu doar cu pâine se va sătura…., le va aminti țarul! Important este să se respecte demnitatea umană. Iată o asemenea nouă idee romană umană îmi pare a fi un bun proiect pentru Rusia. Căci aceasta este forma optimă de expunere a ideii naționale.
Producător – Iulia Gusakova
Regie – Alexei Akimov
Cameraman – Evgheni Ciașkin
Șef regie – Iuri Gusakov
O producție Russia.ru 2013
Fructele otrăvite ale propagandei Kremlinului
Departamentul Misionar al Patriarhiei Moscovei a Bisericii Ortodoxe Ruse despre învățăturile neopăgâne ale lui Alexandr Dughin
Departamentul Misionar al Patriarhiei Moscovei a Bisericii Ortodoxe Ruse despre învățăturile neopăgâne ale lui Alexandr Dughin
Învățătura lui Alexandr Dughin
Doctrina
Printre doctrinele neo-păgâne, opiniile lui Al. Dughin ocupă o poziție aparte. În particular, acest lucru se explică prin poziția autorului, șef al mișcării „Eurasia”, prin faptul că este unul dintre ideologii cunoscuți ai mișcării „Rusia”, prin colaborarea sa activă cu Comitetul Islamic și prin aceea că este un politician ambițios.
Învățăturile sale, transformate coerent în ideologia mișcării Eurasia, nu pot fi examinate separat de concepția despre lume a mentorului său spiritual, René Guénon, a cărui biografie conține unele date ce ne permit să evaluăm mai obiectiv latura spirituală a doctrinei lui Al. Dughin.
În plus, sunt de asemenea clarificate rolul și poziția Bisericii Ortodoxe, prevăzute de Al. Dughin în documente programatice și alte scrieri legate de organizația OPOD (Mișcarea Socială și Politică Pan-Rusă) Eurasia și de crearea viitoarei Uniunii Eurasiatice.
Toate documentele folosite pentru pregătirea acestui capitol au fost publicate în mass-media publice. Opiniile lui Al. Dughin, ale mentorilor și discipolilor săi au fost luate din monografii, anuare, mijloace de informare în masă conduse de acesta și din alte publicații distribuite mai ales de întreprinderi comerciale controlate de mișcarea Eurasiatică și de alte structuri dependente de autor.
Despre autorul doctrinei
Alexandr Gelevitch Dughin [1] s-a născut în 1962 în regiunea Celiabinsk. Tatăl său a fost general, a lucrat în Administrația Centrală a Sistemului de Informații a Statului Major General al Forțelor Armate ale URSS. Tatăl general și-a plasat fiul, care nu a terminat Școala de Aviație de la Moscova, la arhivele KGB. Dughin știe aproximativ 10 de limbi europene și stăpânește limba ebraică. Ambițiile lui Al. Dughin au făcut din el, la vârsta de 35 de ani, omul numărul doi în Partidul Național Bolșevic al lui Eduard Limonov. Este entuziasmat de francmasonerie și de fascism. A fost un inamic al „Imperiului Sovietic”. În prezent, susține opinii total opuse (a devenit un apologet al lui Stalin și al Uniunii Sovietice, NT).
În 1991 a fost publicată prima sa carte, „Calea Absolutului”, în care sunt expuse fundamentele orientării sale religioase. În 1992 începe să editeze revista „Elemente”. În 1993 publică bestseller-ul „Teoria Conspirației”, care a devenit echivalentul romanului de acțiune englez „Spy Hunt”. În cartea „Teoria Conspirației” a fost dezvoltată tema relațiilor secrete dintre CIA și KGB.
Potrivit propriei sale mărturisiri, Al. Dughin se considera în tinerețe „un fascist mistic”, iar în prezent s-a transformat în „fascist ortodox”.
Al. Dughin îl consideră pe ezotericul francez din prima jumătate a secolului al XX-lea, René Guénon (15 nov. 1886 – 07 ian. 1951), drept maestrul său, autoritate recunoscută și incontestabilă, emisarul autentic al teoriei escatologice, văzând în el figura-cheie a acelei perioade. El scrie: „René Guénon este emisarul centrului suprem pentru timpurile din urmă, pentru vremea lui Kali Yuga, iar principiile Tradiției formulate de el (ansamblul „cunoștințelor non-umane transmise de la o generație la alta de către casta preoților” sau de alte instituții similare) vor servi drept bastion al mântuirii pentru cei care vor trebui să lupte împotriva „Lumii acesteia” și a „Prințului ei”, să reînvie Tradiția în dimensiunea ei autentică, non-umană și „angelică” și, încheind ciclul, să elaboreze fundamentele sacre ale Epocii de Aur care se apropie.” [2]
Unul dintre obiectele fundamentale ale cercetărilor lui Guénon este o versiune a metafizicii în care conceptele hinduismului au avut o mare influență.
În încercarea de a-l justifica pe Guénon (și, prin urmare, de a-și justifica propriile concepții asupra creștinismului), Al. Dughin spune că „particularitatea tradiționalismului lui Guénon îi face, uneori, pe membrii conservatori ai Bisericii să considere în mod greșit ezoterismul și sinteza la care el se referă drept ocultism și sincretism.” [3]
Iar în 1912, Guénon s-a convertit la islam și a luat numele arab de Abd-el-Vakhed-Iakhia – Slujitorul Celui Unic.
Cu toate acestea, mai departe [4], Dughin indică faptul că „Guénon a primit inițierea masonică de la neo-rosicrucianul Theodor Reuss, care i-a fost prieten, camarad de arme și responsabil pentru inițierea lui A. Crowley.” [5]
Să nu uităm că Guénon reprezintă o autoritate incontestabilă pentru Al. Dughin.
Neopăgânismul în lumina concepțiilor metafizice ale lui R. Guénon și Al. Dughin
Primele cercetări religioase ale lui Al. Dughin datează de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut și sunt legate de crearea almanahului „Înger blând”, în ale cărei publicații sunt examinate sursele spirituale ale învățăturilor unui nou Mesia. Iată ce scrie echipa redacțională în această ediție [6]:
„Sarcina noastră fundamentală … o constituie restaurarea tradiției integrale în dimensiunea sa totală… Almanahul „Înger blând” luptă pentru restaurarea spiritului medieval, a modului de gândire medieval, a religiozității medievale și a concepției medievale despre stat.” Dar, așa cum vom vedea mai jos, Dughin interpretează aceste concepte „medievale” din punctul de vedere al neo-păgânismului.
În limitele Tradiției menționate, Dughin recunoaște primatul neființei: „orice metafizică tradițională cu valoare deplină recunoaște prioritatea neființei asupra ființei” [7]. Iată aici una dintre propozițiile (răspunsurile) gnozei escatologice a lui Al. Dughin: „Ființa a apărut ca o dovadă că neființa, care o conținea înainte de apariția ei, nu este ultima instanță și că, dincolo limitele ei este prezent Celălalt, care nu coincide nici cu ființa nici cu neființa [8]. Din punctul său de vedere, ființa „nu-și poate afirma nici primatul său asupra neființei, pentru că ar contrazice adevărul, de vreme ce ființa pură nu este altceva decât traducerea în realitate, sub forma lor logică, a posibilităților neființei care a precedat-o.” [9]
În mare, doctrina spirituală a lui Al. Dughin este concentrată în almanahul „Sfârșitul lumii. Escatologie și Tradiție” (Moscova, Ed. Arktogaia, 1998). Însuși Al. Dughin numește această publicație „manual de istoria religiilor”. Dar aspectele istorice ale diferitelor credințe conținute în această lucrare sunt prezentate din punctul lui de vedere propriu (și cu totul neobișnuit). Acest lucru contrazice definiția cărții ca lucrare istorică și îi conferă un aspect dogmatic. Amestecul de credințe creștine, runologie, concepte păgâne, diverse teorii cosmogonice este doar o mică listă a libertăților lui de diletant față de materialele colecției.
Inserând în colecția istorică [10] un capitol din volumul „Calea Absolutului” („Gnoză Escatologică”), Al. Dughin constată că doctrina sa religioasă este deja formată.
Justificând apariția unor noi religii și culte în limitele Tradiției, Al. Dughin scrie literalmente următoarele: „Regulile și structurile ezoterice ale Tradiției se transformă în conformitate cu situația mediului cosmic și, prin urmare, apar noi religii și tradiții, noi forme de cult și noi practici.” [11]
Această declarație are consecințe profunde. Dacă mediul cosmic este constituit de neființă care dă naștere ființei, atunci apariția unor noi religii și culte (posibilă doar în limitele ființei) este un fapt obiectiv (din punct de vedere metafizic) iar aceasta înseamnă că, mai devreme sau mai târziu, va apărea o nouă religie în limitele Statului Eurasiatic și, de asemenea, că va fi absurd să i se opună rezistență.
Trebuie menționat faptul că această afirmație este inclusă în secțiunea din „manual” dedicată analizei învățăturilor religioase ale lui A. Crowley.
Astfel, putem defini deja doctrina religioasă a lui Al. Dughin ca pe o interpretare a metafizicii hinduismului combinată cu conceptele marxismului ortodox. Sub aspect lingvistic, această doctrină ia forma unei terminologii pseudo-științifice, extrem de atrăgătoare pentru diletanți, pentru cei care, ca Al. Dughin însuși, au abandonat studiile universitare și împărtășesc idealurile ideologiei comuniste.
Ortodoxia în interpretarea lui Al. Dughin
Dughin face o analiză a Ortodoxiei pornind de la poziția tradiționalistă a lui Guénon, avansând teza că: „De regulă, dacă Biserica creștină urmează o orientare tradiționalistă și conservatoare, în cel mai bun caz, ea constituie suportul fundamental pentru conservarea aspectului ezoteric, ritualic și dogmatic… Biserica fie își limitează activitatea non-liturgică printr-un moralism simplificat, fie, ceea ce este mai rău, încearcă să se ocupe de apologetică, bazată pe teorii fundamental seculare, moderne și antitradiționale, fie, ceea ce este îngrozitor, tinde spre sincretism, ecumenism și chiar spre neospiritualismul cel mai abject… ” [12]
În lucrările lui Al. Dughin se manifestă în mod clar efectul legii dihotomiei. De exemplu, tentativa de a cerceta credințele pre-creștine și pre-ortodoxe ale Rusiei îl duce pe Al. Dughin la concluzii paradoxale. Iată una dintre ele: „Creștinismul nu a înlocuit, ci a ridicat și a consolidat vechea credință pre-creștină.” [13]
El scrie: „Când avem în fața noastră o tradiție cu adevărat importantă și autentică, putem aproape întotdeauna să-i descoperim transcendentalitatea și caracterul imanent, deoarece această ultimă caracteristică alcătuiește partea ei interioară și ezoterică.” [14], adică, la Al. Dughin păgânismul este, de asemenea, o presupusă Ortodoxie, încă și mai bună și mai originală. „Aspectul imanent” este concepția mistică despre lume a lui Al. Dughin și a adepților săi. Această concepție provine în special din aceea că e suficient să ne gândim la o „conspirație”, și ideea de conspirație deja devine realitate iar, de vreme ce gândesc „eu”, acesta este un fapt mult mai important din punct de vedere metafizic decât realitatea concretă. [15]
„Aspectul imanent” nu distinge între ideile care își au un fundament în viața cotidiană și ideile nominale (sau pur și simplu fictive), acordând preferință celor fictive. Eșecul tentativei de a asocia „aspectul imanent” creștinismului se manifestă într-un mod deosebit de vizibil în încercarea de a interpreta Crezul, întreprinsă de Al. Dughin, în care, în general, cade în francă erezie [14]. Astfel, el susține că Crezul de la Niceea este o profesiune de credință cu „o concesie mică acordată unor prejudecăți creștine”. În plus, Al. Dughin numește de obicei Crezul: „Formulă de credință” [16]. În același timp, consideră că primele trei articole (sau, în terminologia lui Al. Dughin, „puncte”) oferă o imagine absolută și desăvârșită a metafizicii [17].
În „operele” sale [18] Al. Dughin pur și simplu comite blasfemie când afirmă un anumit aspect substanțial (existențial, ontologic) al Sfintei Treimi. El neagă revelația că Dumnezeu este Creatorul lumii și că El transcende mereu orice aspect existențial.
Dughin introduce o inovație în doctrina nemuririi sufletului. Și anume, scrie că: „Sufletul, o formă subtilă, țesută din substanțele atmosferei, supraviețuiește corpului în care și-a petrecut viața pământească și poate trăi independent, chiar și după moartea trupească… Însă drumul spiritului spre cer este imposibil… pentru sufletul individual, pentru că această lume, prin definiție, nu admite în sine ființe îmbrăcate în formă.” [19] Dar în conformitate cu învățătura ortodoxă, Dumnezeu creează sufletul prin suflul Său creator [20].
Dughin insistă, într-un un sens pur teosofic, asupra „descoperirii în personalitatea umană” a unei substanțe radical diferite de vechiul „eu” obișnuit al individului. El afirmă că această descoperire se produce în timpul botezului [21]. Iar în asta Al. Dughin vede o cale pentru „mântuirea” ființei umane.
O astfel de afirmație contrazice diametral definiția lui Ioan Damaschinul: „sufletul este o substanță vie, simplă și necorporală, invizibilă ochiului omenesc, nemuritoare, înzestrată cu înțelegere și rațiune și neavând o imagine (formă) determinată”. Acesta acționează cu ajutorul corpului organic și îi comunică viață, creștere, simțire și forță generatoare. Inteligența sau spiritul aparține sufletului, nu ca ceva diferit, separat de el, ci ca partea lui cea mai pură. Ceea ce sunt ochii pentru trup, aceea este inteligența pentru suflet. Sufletul este o ființă liberă, înzestrată cu capacitate de voință și acțiune. El este „susceptibil de a se schimba prin voință.” [22]
Concepțiile și declarațiile eronate și, uneori, de-a dreptul eretice ale lui Al. Dughin sunt completate de runologie, de doctrina privind caracterul ciclic al fazelor cosmice și de alte credințe păgâne.
Conform suspomenitei legi a dihotomiei, utilizate larg de Al. Dughin pentru a-și elabora lucrările, el ajunge la concluzia inevitabilă că există două tipuri de hinduism după Guénon – unul bun și unul rău. Cel „rău” este cel occidental și cel „bun”, cel oriental, presupus ortodox. Al. Dughin vede „un viitor luminos” pentru ortodoxie într-o combinație dintre principiul exoteric al Bisericii (adică, al organizării ecleziastice), cu gnoza ezoterică păgână. Această abordare, conform descrierii lui, ar deschide „posibilități nelimitate pentru o înțelegere profundă și neașteptată a ortodoxiei ruse” [23]. Astfel, Al. Dughin afirmă că în persoana „ereticilor gnostici” există deja un fond de ortodoxie, lipsind doar aparatul metafizic. De aceea, singura cale constă în a se adopta religia tradițională și apoi a se încerca, în mediul acestei religii, pătrunderea prin practica spirituală, rituală și intelectuală în aspectele sale ezoterice interioare, în misterele sale ” [24].
Al. Dughin recomandă: „pentru ca gnosticii să nu fie supuși influenței ideilor creștine, ei ar trebui să aspire către reducerea la minimum a dimensiunii umane, pământești și seculare a Bisericii…, cu toate acestea este indispensabil să insistăm asupra misticii și desăvârșirii Bisericii, subliniind aspectul ei atemporal, benefic și transformator” [25]. Mai mult decât atât, el crede că „sarcina fundamentală pentru aplicarea principiilor tradiționalismului integral în cazul creștinismului și, în special, al ortodoxiei, presupune să devii un adept ortodox nemijlocit al lui Guénon” [26].
Aceasta nu este nimic altceva decât o chemare la crearea în cadrul ortodoxiei a unei noi tendințe (secte), adică, o tentativă de schismă, pur și simplu.
Al. Dughin ignoră în mod evident faptul că păstrătoarea adevăratei Tradiții – Biserica – se păzește și se va păzi în viitor de societăți secrete în sânul ei. El prezintă situația ca și cum ar putea să alăture Bisericii, cum dorește, credințele lui păgâne.
Conform părerii îndrăznețe a lui Al. Dughin, „Dacă am fost răscumpărați de Hristos, atunci, în principiu, în noi nu există păcat și trebuie să mergem cu îndrăzneală spre lumea îndumnezeiri și nu să ne numărm cu meticulozitate imperfecțiunile” [27]. Astfel este pusă la îndoială o parte fundamentală a vieții spirituale, pocăința, spovada, cu alte cuvinte, cititorul este, de fapt, chemat la un refuz voluntar de a participa la cele mai importante Taine ale Bisericii, care constituie o parte obligatorie a vieții ortodoxe.
„Revoluția religioasă este văzută de Dughin ca păstrare a tuturor aspectelor dogmatice, rituale, doctrinare și simbolice ale credinței ortodoxe. Această revoluție, însă, distruge acele contribuții intelectuale cu caracter aristocratic și protestant sau de conformism sovietic și, cel mai adesea, de tendință liberală, care sunt în mod eronat asimilate astăzi cu Biserica și care îi îndepărtează de ea pe mulți oameni demni, puternici și nobili, cu tendință revoluționară” [28].
În obiectivele sale, Al. Dughin se apropie de aşa-numiţii modernişti: „kocetkovişti”, „menevişti”, „borisovişti”, „jeludkovişti” şi alţii. El încearcă insistent să „adapteze” ortodoxia la păgânism, iar sus-numiţii „modernişti” îi vin în întâmpinare, stricând ortodoxia din ei înșiși, dar şi din minţile şi inimile adepţilor lor. „Acest om s-a pus pe sine deasupra legii umane şi dumnezeieşti, şi-a ales un punct de vedere în afara binelui şi răului, mai presus de lege şi de har [29]”. Şi dacă reprezentanţii curentelor novatoare enumerate merg pe pretinsa cale a simplificării conceptelor religioase recunoscute, atunci Dughin, din contra, se străduieşte din toate puterile să transforme ceea ce este evident în ceva de neînţeles şi ambiguu, utilizând în acest scop aparatul conceptual şi filologic al metafizicii.
Se poate considera că doctrinele religioase ale lui Al. Dughin se prezintă ca o compilaţie de învăţături de credință occidentale (protestante) şi orientale (hinduse). Acestea nu au în sine nici o bază spirituală ortodoxă şi nu pot fi considerate o învăţătură religioasă deplină, în sensul investit în acest concept de mediile academice, teologice şi filozofice.
Atitudinea lui Al. Dughin faţă de Islam
Una dintre primele manifestări oficiale pe care le-a organizat mişcarea „Eurasia” a fost conferinţa islamică „Ameninţare din partea Islamului sau ameninţare pentru Islam”. Conferinţa a avut loc la 29 iunie 2001 în clădirea „President-Hotel” sub preşedinţia speakerul-ui Dumei de Stat, Ghenadi Selezniov, a Muftiului Suprem al Rusiei, Talgat Tadjuddin, şi a lui Alexandr Dughin (acesta devenise deja consilier al lui Selezniov pe chestiuni de geopolitică). Un număr special al „Revistei Eurasiatice” a fost consacrat relaţiei mişcării cu Islamul. De la Departamentul de relații bisericești externe al Patriarhiei Moscovei, Părintele Vsevolod (Ciaplin), a publicat în paginile acelui număr un articol care ocupă doar puţin mai mult de 5% din volumul total al revistei.
Menţionăm că în niciunul dintre articolele pe tema islamului nu există referinţe la multiplele manifestări de extremism ale pseudoislamiştilor. Mai mult decât atât, într-un articol [31] al unuia dintre autorii permanenți ai publicației, Hoj-Ahmed Nuhaev, se propune crearea pe „teritoriul Ceceniei de Sud a unei case comune Eurasiatice”, o organizaţie construită pe principiile doctrinei hanifite (unirea musulmanilor, creştinilor, evreilor şi tuturor oamenilor de bună credinţă care sunt gata să se supună acestei orânduiri, în jurul misiunii comune de însănătoşire a Pământului şi de însănătoşire a sufletului omenirii contemporane).
Ideile lui H. – A. Nuhaev îi sunt foarte apropiate lui Dughin. De exemplu, el propune construirea Statului Eurasiatic în două etape:
– În prima etapă se creează CUSA – Confederaţia Unită a Statelor Autoritare;
– În etapa a doua aceasta se transformă în Casa Comună Eurasiatică.
Se pare că islamul îi este cel mai apropiat lui Dughin ca bază spirituală a eurasianităţii.
Sunt interesante reflecțiile lui Dughin despre „a treia capitală [32]”. Analizând rolul oraşelor Kiev, Moscova şi Sankt-Petersburg în istoria Rusiei, menţionează faptul că, în Rusia Moscovită, etnia o constituie mai ales velicorușii (veliko = mare, NT), totuşi, numeşte acest stat „turco-slav”. Din punctul său de vedere, capitala ideală a Eurasiei este Kazan. În susţinerea afirmațiilor sale, el scrie: „Ivan cel Mare (cel Groaznic) a acţionat ca urmaş legitim al voinţei geopolitice a Hoardei, ca un ţar velicorus propriu-zis, în care rădăcinile slave sunt logodite cu sângele tătăresc sub steagul de luptă al ortodoxiei bizantine”. El consideră că „Tatarstanul este un exemplu de subiect al federaţiei eurasiatice. Graţie impulsului tătăresc, turcic, ruşii s-au autoconştientizat ca velicoruşi, despărţindu-se odată pentru totdeauna de modelul de statalitate malorus (malo = mic; termenul este folosit pentru ucraineni, NT). Elementul tătăresc este cel mai important factor atât al etnogenezei velicoruşilor cât şi al statului – al genezei Rusiei înseşi – Eurasiei”. Şi, în sfârşit, cea mai interesantă afirmaţie: „Islamul hanifit tătăresc este preţios pentru Eurasia nu ca o „ortodoxie nedesăvârșită”, ci ca o varietate pravoslavnică (ortodoxă) a islamului. Şi, viceversa, pentru islamul ortodox nu există o tradiţie mai apropiată decât Biserica ortodoxă. [33]
Alexandr Dughin consideră că metodele metafizicii sunt potrivite nu numai pentru studiul ortodoxiei, ci şi pentru cel al islamului. Astfel, el invocă opinia cunoscutului metafizician islamist Gheidar Djemal, opinie ce coincide cu a sa: „Sfârşitul este mai fundamental decât începutul… Negaţia este cea mai fundamentală dintre toate realităţile [34]”.
Este grăitor faptul că acest articol al lui Dughin a fost publicat în ziarul comuniştilor ruşi „Zavtra” (Mâine, NT), nr. 21 (338) din anul 2000. Totodată Al. Dughin demonstrează totala necunoaștere a unui document analitic precum „Jihadul poporului tătar în Rusia” [35], în care agresiva „apropiere” a islamului de ortodoxie este reflectată cât se poate de limpede.
Dacă este să se ia în considerare apelul lui Al. Dughin la uniunea prioritară cu statele musulmane şi posibila preluare de către acestea a puterii în Uniunea Eurasiatică, atunci apare următoarea întrebare:
Ce mecanisme propune Al. Dughin să fie utilizate pentru evitarea repetării situaţiei create în Afganistan la ora actuală (se are în vedere aducerea în faţa judecăţii a misionarilor creştini de către talibani)?
Având în vedere faptul că, după spusele Sheik-ul-Islam-ului Talgat Tadjuddin, populaţia musulmană va acorda susţinere deplină preşedintelui Putin, se poate considera că ea va proceda la fel şi în ceea ce-l privește pe Al. Dughin, care îşi demonstrează în mod deschis subordonarea servilă față de acţiunile conducerii ţării.
Poziţia în privinţa masoneriei contemporane
În concepţia lui Al. Dughin, masoneria este o mişcare iniţiatică în principiu „bună”, care s-ar fi divizat sub influenţa unor forţe din exteriorul ei, într-una rea, „egipteană”, şi una bună, „creştină” [36]. Astfel, Al. Dughin demonstrează totala sa neînțelegere a doctrinei masoneriei, care neagă oricărei religii calitatea de fundament spiritual al existenţei societăţii.
Cu toate acestea, prezintă interes discuţia lui Al. Dughin (în acest caz el a vorbit în calitate de autor al almanahului „Înger blând” – IB) cu şeful ramurii franceze a „Ordinului Templierilor Orientali” (reformat ulterior de Aleister Crowley), un anume frate Marcion (Cristophe Bouchet) [37], în timpul unei vizite a acestuia în Rusia.
Luând în discuţie activitatea masonilor pe parcursul câtorva secole, fratele Marcion analizează latura ocultă a activităţii trupelor SS ale Germaniei hitleriste (Schutzstaffel – trupele de apărare, principala forţă armată paramilitară subordonată Partidului Naţional-Socialist-Muncitoresc-German, NT) considerând că „majoritatea studiilor consacrate cercetării naţional-socialismului sunt simplificări vulgarizatoare care… tind să-l prezinte ca pe un rău absolut”. El consideră, bazându-se pe publicaţiile Savitriei Devi Mukerji, soţia brahmanului Mukerji, că „în interiorul naţional-socialismului a existat o evidentă tendinţă mesianică”.
Tot aici, fratele Marcion afirmă că „tot ceea ce se spune că s-ar fi petrecut în lagărele de concentrare naziste (ca şi în cele staliniste) este o uriașă exagerare”.
(Pare-se că fratele Marcion nu cunoaşte materialele procesului de la Nürnberg).
După cum a mărturisit fratele Marcion, secţiuni ale lojei masonice există în multe ţări ale Europei Occidentale, printre care şi Iugoslavia (Republica Federativă Iugoslavia compusă din Serbia şi Muntenegru, NT), unde cu câţiva ani în urmă (reamintim că interviul datează din anul 2001, NT) numărul adepţilor lui Crowley era cel mai mare. La întrebarea legată de credinţa masonilor el răspunde, literalmente, astfel: „Ei cred în putere şi în necesitatea manifestării puterii, dominaţiei şi stăpânirii asupra propriului sine”.
Teoriile lui Crowley în lumina abordării metafizice a lui Al. Dughin
Alarmează în mod deosebit tentativa insuficient camuflată de a împăca ortodoxia cu învăţături religioase opuse acesteia. În acest sens, Al. Dughin chiar încearcă să arate că Aleister Crowley (ocultist englez născut în 1875 şi decedat în 1947, fondator al religiei „thelema”, NT) nu este atât de periculos pentru orice credinţă, cum este descris în general. Autorul invocă o serie de crâmpeie justificatoare din declaraţii ale lui Crowley, încercând să demonstreze că el este doar unul dintre cercetătorii (filozofi) remarcabili ai timpurilor noastre. O asemenea atitudine faţă de acest „mesia” al satanismului este mai mult decât semnificativă, ca şi faptul că, analizând învăţăturile lui Crowley, el pune cuvântul „satanism” între ghilimele. La exterior, el încearcă să ia poziţia unui analist independent al diferitelor credințe despre care există informații în culegerea de articole. Pe baza raţionamentelor lui Al. Dughin, aici s-ar afla și reprezentările metafizice ale lui Rene Guénon, care îi sunt binecunoscute. Punând în contrast iniţierea şi contra-iniţierea, el consideră că „oamenii cu cele mai benefice intenţii, convinşi că sunt ortodocşi şi purtători ai binelui celui mai evident se aleg cu cele mai groaznice şi mai serioase perversiuni”. Urmează un alt citat: „Cel mai adesea, nonconformiştii în materie de religie („ereticii”, „sataniştii”) caută deplinătatea experienţei sacrale pe care nu le-o pot oferi reprezentanţii ortodoxiei. Aceasta nu este vina lor, ci nefericirea lor, iar adevărata vină cade asupra acelora care au permis ca tradiţia lor autentică să se transforme într-o faţadă superficială, în spatele căreia nu este, pur și simplu, nimic. Şi, poate ca tocmai aceste forţe şi grupări dubioase… să fie acelea care merg spre profunzimea realităţii, în timp ce profanii rămaşi la periferie… le pun tot felul de piedici” [38].
Prin raţionamente-standard, Al. Dughin ajunge, ulterior, la concluzia că rolul „satanismului” (sau a „Ordinului lui Set”) în divizarea bisericilor ortodoxă, catolică şi protestantă este pur şi simplu neglijabil: asta deoarece formarea lui A. Crowley a avut loc în mediul „frăţiei protestante de la Plymouth”, al cărei propovăduitor fusese tatăl lui.
Este interesantă următoarea afirmaţie a lui Dughin: „Atunci când Crowley își accentua propriul „satanism”, nu făcea altceva decât să comunice o înţelegere clară a valorii propriei sale poziţii față de tabăra metafizică pe care o părăsise în mod conştient. Nimic mai mult.” Astfel, învăţătura religioasă a lui Crowley este redusă doar la dezavuarea dogmelor protestantismului. În acest mod, Dughin dă de înţeles că nu știe de nimic malefic în privința sataniștilor din Federaţia Rusă şi activității unor secte de acest gen în multe ţări ale lumii. Mai mult decât atât, el propune ca A. Crowley să fie considerat „eretic din erezie”, „antihrist în sânul anticreştinătăţii”, fapt care trebuie luat în considerare în mod deosebit în aprecierea adevăratei însemnătăţii a lui A. Crowley în Rusia [39].
Cu alte cuvinte, Al. Dughin acuză creştinătatea însăşi de apariţia viziunilor anticreştine ale lui A. Crowley: autoidentificarea lui Crowley cu „antihristul” constituie, pentru el, nu expresia caracterului distructiv al misiunii sale, ci doar o însuşire oarecum provocatoare (în context cultural creştin) a acelor nume şi titluri cu care clarvăzătorii creştini i-au însemnat pe prorocii noului eon (New Age, cu rădăcini istorice în gnosticismul creştin, sincretismul maniheist şi al altor credinţe orientale, NT) „neînţeleşi” de ei în limitele propriului lor context religios („religiile (dumne)zeului mort şi înviat”) [40]. În general, din punctul de vedere al lui Al. Dughin, A. Crowley însuşi îşi descrie „reflexiv” şi ironic magia sexuală în „termeni antihristici” (autorul se referă la procedee preluate de Crowley din Tantra Yoga şi însoţite de perversiuni sexuale degradante, NT).
Adică toată învăţătura lui A. Crowley este redusă la statutul de glumă! Aici se cade a aminti anumite afirmaţii ale lui A. Crowley cu privire la sacrificările ritualice de fiinţe umane dintr-o carte de-a sa: „În funcție de ţelurile mistice se realizează: înjunghierea, sugrumarea până la moarte, înecarea, otrăvirea, decapitarea, strivirea, arderea şi altele” [41] sau „Sângele de lună este cel mai bun, de asemenea sângele menstrual şi cel proaspăt de copil, şi un fragment de prescură consacrată (Sfânta Împărtăşanie, NT), apoi sângele duşmanilor, pe urmă al unui preot sau al credincioşilor; în ultimul rând, sângele unui animal oarecare” [42]. De asemenea, A. Crowley recomandă: „Cel mai potrivit obiect în acest caz este un copil nevinovat şi dezvoltat intelectual, de sex masculin („Însemnările magice ale fratelui „Perturabo” – pseudonimul de cult al lui A. Crowley)”. Acesta dă de înţeles că în perioada dintre 1912 şi 1928 el săvârşea câte 150 de asemenea sacrificii pe an [43].
Ajungem, într-un final, la sfârşitul articolului: „Nu trebuie să excludem nici posibilitatea ca tocmai prin demonstrarea ostentativă a negativismului lui respingător, a antinomismului şi firii lui „rele” să se poziționeze mai aproape de adevăr şi să faciliteze însuşirea orientărilor spirituale corecte… nu este oare adevărat că… drumul spre Rai e bătătorit cu intenţii rele?” [44].
La cele spuse anterior nu mai e nimic de adăugat. În afară, poate, de faptul că în cartea „Sfârşitul lumii” (a lui Dughin, NT) este inserată în totalitate lucrarea de bază a lui A. Crowley, „Cartea legii”, ceea ce se poate considera drept o formă de propagandă a învăţăturilor sale pentru adepţii lui Al. Dughin.
Vom încerca să formulăm poziţia religioasă a lui Al. Dughin pe baza scurtei analize a materialelor examinate:
- Antiortodoxie în viziunea despre lume, aceasta bazându-se pe primatul nefiinţei în faţa fiinţei, cu utilizarea aparatului conceptual şi lingvistic al metafizicii.
- Prezenţa în învăţătura religioasă a concepţiilor legate în mod direct de viziunile hinduse (tantrism, metafizica indiană) şi de asemenea cu elemente de teosofie care reflectă viziunile metafizice ale lui Rene Guénon (iniţiat în masonerie, probabil în Ordinul Reformat al Templierilor Orientali).
- Apeluri la „reformarea” ortodoxiei, în particular prin intermediul erodării ortodoxiei ca învăţătură religioasă adevărată, introducerea în interiorul Bisericii a duşmanilor ei, lichidarea tradiţiilor ortodoxe, supunerea ortodoxiei în faţa islamului şi, în cele din urmă, distrugerea ei prin utilizarea aparatului administrativ al pretinsei Uniuni Eurasiatice. Ca etapă intermediară – utilizarea conjuncturală a ortodoxiei pentru îndeplinirea propriilor obiective politice în confruntarea cu atlantiştii (SUA, statele membre ale UE şi statele membre ale NATO, NT) pe calea spre o dominație reală a lumii.
- Preferinţă clară pentru islam în cadrul unei atitudini condescendente faţă de masonerie şi satanism.
- Învăţătura religioasă a lui Al. Dughin este orientată, spre deosebire de învăţăturile religioase tradiţionale, spre pătura socială a elitei. Pentru înţelegerea acesteia este nevoie de o pregătire specifică, în special filozofică. Iar aceasta plasează respectiva credinţă religioasă în rangul unei ideologii mistico-oculte, elaborate în urma abordării critice a poziţiilor conceptuale ale principalelor religii mondiale.
- Arbitrariul interpretării postulatelor de bază ale creştinismului şi distribuirea pe larg a materialelor de acest gen prin intermediul surselor publice de informare îl situează pe Al. Dughin în afara zidurilor Bisericii.
Centrul de distribuire a învăţăturii religioase a lui Al. Dughin este magazinul „Transilvania” (oraşul Moscova, strada Tverskaia, 6/1, 5, telefon 229-87-86/33-45, site www.arctogaia.com
Conţinutul site-ului, publicat în ziar:
– Filozofie
– Istoria religiilor
– Geopolitică
– Metafizică
– Sociologie
– Economie
– Culturologie
– Politologie
– Onirologie
– Psihologie abisală
– Runologie
– Geografie sacră
– Conspirologie (teoria conspiraţiei)
– Analiza evenimentelor curente
– Versiuni on-line ale publicaţiilor periodice eurasiatice, referinţe, forum
În incinta magazinului „Transilvania” se mai găseşte, de asemenea, magazinul “Arctogaia – 2”, în care sunt prezentate practic toate lucrările lui Al. Dughin şi, de asemenea, lucrări fundamentale dintr-o gamă largă de probleme teologice, politice şi economice, mai ales lucrări ale lui H. Wirth, A. Crowley şi ale altor apologeţi ai învăţăturilor religioase anticreştine, documentele programatice ale mişcării „Eurasia”, publicaţiile periodice ale acestei mişcări.
Având în vedere actuala situaţie a lui Al. Dughin ca lider al unei mişcări sociale populiste, se poate presupune că, în viitorul apropiat, baza şi sfera de răspândire a învăţăturii sale religioase se va extinde, graţie utilizării posibilităților oferite de către Duma de Stat şi Consiliul Federaţiei Ruse, resurselor editoriale şi poligrafice ale acestora. Mai ales, ne putem aştepta la o vizibilă susţinere din partea statului pentru complexul editorial „Arctogaia” și alte mijloace de informare în masă care propagă învăţătura lui Dughin. Chiar şi în momentul actual, baza tipografică folosită pentru multiplicarea publicaţiilor mişcării „Eurasia” este Combinatul Poligrafic-Editorial VINITI – una dintre cele mai moderne şi mai puternice întreprinderi editoriale din sistemul de distribuţie a literaturii ştiinţifico-tehnice şi socio-umane din Federaţia Rusă.
Bibliografie:
Pentru capitolul „Învăţătura lui Alexandr Dughin”:
- Serghei Riutin. „Criticul Dughin”// Internet, www.russ.ru, 9 iun 1998
- „Înger Blând” – Moscova, „Arctogaia”, volumul 1, 1991, pagina 10
- Ibidem, pag 29
- Al. Dughin. „Sfârşitul lumii. Eschatologie şi Tradiţie” – Moscova, „Arctogaia”, 1998, pag 359
- Ibidem, pag 47
- Ibidem, pag 1
- „Înger Blând”, „Arctogaia”, vol 1, 1991, pag 23
- Al. Dughin. „Sfârşitul lumii. Eschatologie şi Tradiţie” – Moscova „Arctogaia”, 1998, pag 19
- Ibidem, pag 19
- Ibidem, pag 17
- Ibidem, pag 365
- Al. Dughin. „Sfârşitul lumii. Eschatologie şi Tradiţie”, capitolul „Tradiţionalismul lui Guénon şi Biserica Creştină” – Moscova, „Arctogaia”, 1998, pag 29
- Al. Dughin. „Misteriile Eurasiei”. Moscova – „Arctogaia”, 1996, pag 19.
- Al. Dughin. „Marea problemă metafizică şi tradiţia”. „Înger Blând” – Moscova, „Arctogaia”, 1991, vol 1, pag 23
- Roman Verşillo. „Împotriva noului păgânism”. „Pravoslavnaia Tver”, nr 7-8, 1999
- „Ezoterismul creştin”. „Înger Blând” – Moscova, „Arctogaia”, 1991, vol 1
- Al. Dughin, „Sfârşitul lumii. Eschatologie şi Tradiţie” – Moscova, „Arctogaia”, pag 225
- „Ezoterismul creştin”. „Înger Blând” – Moscova, „Arctogaia”, 1991, vol 1
- Ibidem, pag 68
- Al. Dughin, „Metafizica Bunei Vestiri” – Moscova, „Arctogaia”, 1996, pag 16
- Ibidem, pag 33-34
- Arhimandrit Alipie, Arhimandrit Isaia. „Catehism dogmatic. Suport de curs”. Lavra Sfintei Treimi, 2000
- Al. Dughin. „Metafizica Bunei Vestiri”- Moscova, „Arctogaia”, 1996, pag 148
- Al. Dughin. „Misteriile Eurasiei”- Moscova, „Arctogaia”, 1996, pag 55
- Ibidem, pag 245-246
- Al. Dughin. „Sfârşitul lumii. Eschatologie şi Tradiţie”. Moscova, „Arctogaia”, pag 29
- Ibidem, pag 10
- Idem
- Roman Verşillo. „Împotriva noului păgânism”. (Despre scrierile lui Alexandr Dughin) „Pravoslavnaia Tver”, nr 7-8 iulie-august 1999 (Buletinul Centrului Informaţional-Analitic „Sf. Marcu, Episcopul Efesului”, fasciculul 30)
- Hodj Ahmed Nuhaev. „Nu suntem interesaţi în a înfrânge Rusia”, „Monitorul eurasiatic”, ediţie specială, pag 4
- Al. Dughin. „A treia capitală”, în culegerea „Eurasianitatea: teorie şi practică” – Moscova, „Arctogaia”, 2001, pag 39
- Ibidem, pag 44
- Al. Dughin. „Marea problemă metafizică şi tradiţia”, „Înger Blând” vol 1, „Arctogaia”, 1991, pag 22
- Lotfullin I.P., Islaev F.G. „Jihadul poporului tătar în Rusia”, Kazan, 1998 pag 156
- Al. Dughin. „Conspirologie”- Moscova, „Arctogaia”, 1991, vol 1, pag 48
- Ibidem.
- Al. Dughin. „Sfârşitul lumii. Eschatologie şi Tradiţie”, capitolul „Teoria generală a conspiraţiei” – Moscova, „Arctogaia”, 1998, pag 209
- Ibidem, pag 366
- Al. Dughin. „Sfârşitul lumii. Eschatologie şi Tradiţie” – Moscova, „Arctogaia”, 1998, pag 362
- Ibidem, pag 366
- A. Crowley. „Magia în teorie şi în practică”, „Lokid-Mif.” vol 1, pag 167
- Ibidem, pag 384, apud A. Crowley, „Cartea legilor”, partea III, verset 241
- A. Crowley. „Magia în teorie şi în practică”, „Lokid-Mif.”, vol 1, pag 17A
Departamentul Misionar al Patriarhiei Moscovei a Bisericii Ortodoxe Ruse, Belogorod, 22 iunie 2002
Îndreptar: Noi asociații religioase din Rusia cu caracter distructiv și ocult
(pag. 164-172)
Traducere din rusă: Dan Nicu, preluare după http://inliniedreapta.net/
Миссионерский отдел Московского Патриархата Русской Православной Церкви о неоязыческих учениях Александра Дугина
Учение Александра Дугина
Доктрина:
В ряду неоязыческих учений взгляды Александра Дугина занимают особое место.
В частности, это определяется статусом автора как лидера движения „Евразия” (и одного из заметных идеологов движения „Россия”), активно сотрудничающего с Исламским комитетом и амбициозного политика. Его доктрины, плавно трансформировавшиеся в идеологию движения „Евразия”, нельзя рассматривать в отрыве от мировоззрения его духовного наставника Рене Генона, в биографии которого содержатся некоторые данные, позволяющие более объективно оценить духовную сторону учения А. Дугина.
Кроме того, проясняется роль и место Православной Церкви, уготованное ей А. Дугиным в программных и других документах, связанных с организацией ОПОД Евразия” и созданием будущего Евразийского союза. „
Все использованные при подготовке данного раздела документы опубликованы в открытых периодических источниках информации. Взгляды А. Г. Дугина, его наставников и сторонников взяты из монографий, альманахов, возглавляемых им СМИ и других изданий, распространяемых в основном через торговые предприятия, контролируемых движением „Евразия” и иными структурами, подчиненными автору.
Об авторе учения.
Александр Гельевич Дугин [1] родился в 1962 году в Челябинской области. Отец – генерал, работавший в системе Главного разведывательного управления Генерального штаба Вооруженных сил СССР. В свое время папа-генерал устроил своего сына, так и не окончившего МАИ, в архив КГБ. Знает около 10 европейских языков, владеет ивритом. Амбиции А. Дугина сделали его к 35-и годам человеком № 2 в Национал-большевистской партии Эдуарда Лимонова. Увлекался масонством, фашизмом. Был врагом „Советской империи”, в настоящее время придерживается прямо противоположных взглядов.
В 1991-м выходит его первая книга – „Пути Абсолюта”, где излагаются основы формируемого им религиозного направления. В 1992-м он начинает издавать журнал „Элементы”. В 1993-м выпускает бестселлер „Конспирология”, ставший аналогом английского боевика „Охотник за шпионами”. В „Конспирологии” развивается тема секретных связей между ЦРУ и КГБ.
По его собственному признанию, А. Дугин в юности именовал себя „мистическим фашистом”, а ныне модифицировал себя в „православного фашиста”.
Своим учителем, безоговорочно признаваемым авторитетом, подлинным эсхатологическим посланником А. Дугин считает французского эзотерика первой половины XX века Рене Генона (15.11.1886 – 7.01.1951), рассматривая его как ключевую фигуру этого периода. Он пишет: „Рене Генон – это посланник высшего центра в последнюю эпоху, в период конца Кали-Юги, и сформулированные им принципы Традиции (совокупности „нечеловеческих” знаний, передаваемой из поколение в поколение кастой жрецов или иными институтами подобного рода), послужат спасительным оплотом для тех, кому предстоит в борьбе с „миром сим” и его „князем” возродить Традицию в ее подлинном, нечеловеческом, „ангелическом” измерении и, замыкая цикл, разработать сакральные основы грядущего Золотого века” [2].
Одним из основных предметов исследований Генона является версия метафизики, на которую большое влияние оказали концепции индуизма.
В попытке оправдать Генона (а значит, и собственные взгляды на христианство) А. Дугин говорит, что „особенность традиционализма Генона приводит подчас к тому, что церковные консерваторы ошибочно принимают эзотеризм и синтез, о которых он говорит, за оккультизм и синкретизм” [3].
В 1912 г. Генон принимает ислам и берет себе арабское имя Абд-эль-Вахед Яхья – служитель Единого. Однако далее [4], он указывает, что „Генон получил масонскую инициацию от неорозенкрейцера Теодора Ройсса, который был другом, соратником и посвятителем Кроули”[5]. Напомним, что Генон является непререкаемым авторитетом для Дугина.
Неоязычество в свете метафизических воззрений Р. Генона – А. Дугина.
Первые религиозные изыскания А. Дугина относятся к началу 90-х гг. прошедшего века и связаны с основанием альманаха „Милый ангел”, в публикациях которого просматриваются духовные истоки учения новоявленного мессии. Вот что пишет коллектив редакции о задачах этого издания [6]:
„Основной нашей задачей… является реставрация интегральной традиции во всем ее тотальном измерении… „Милый ангел” ратует за реставрацию средневекового духа, средневекового образа мышления, средневековой религиозности, средневековой государственности”. Однако, как будет видно из последующего, А. Дугин толкует понятие „средневековье” с позиций неоязычества.
В рамках упомянутой Традиции, Дугин признает главенство небытия: „всякая полноценная традиционная метафизика признает превосходство небытия над бытием” [7]. Вот одно из положений (ответов) эсхатологического гнозиса А. Дугина: „Бытие появилось как доказательство того, что содержащее его до появления небытие не является последней инстанцией, и что за его пределом наличествует Иное, не совпадающее ни с бытием, ни с небытием” [8]. С его точки зрения бытие „не может и утверждать свое собственное превосходство над небытием, так как это противоречило бы истине, коль скоро чистое бытие есть не что иное, как перевод в действительно логически предшествующих возможностей небытия” [9].
В обобщенном виде вероучение А. Дугина сконцентрировано в альманахе „Конец света. Эсхатология и Традиция” (Москва, „Арктогея”, 1998 г.). Сам А. Дугин называет его „учебником по истории религий”. Однако исторические аспекты различных вероучений в этом труде даны с его собственной (весьма своеобразной) точки зрения. Это противоречит определению книги, как исторической, и придает ей вероучебный статус. В рассматриваемом сборнике традиционные религии с присущим автору наукообразным многословием рассмотрены с точки зрения эсхатологии. Смешение христианских воззрений, рунологии, языческих концепций, различных теорий космогонии – вот далеко не полный перечень дилетантских вольностей в материалах сборника.
Размещая в историческом сборнике [10] главу из книги „Пути Абсолюта”, („Эсхатологический гнозис”), А. Дугин констатирует тем самым то, что его вероучение сформировано. Оправдывая возникновение новых религий и культов в рамках Традиции, А. Дугин пишет буквально следующее: „Нормы и экзотерические структуры Традиции меняются в соответствии с состоянием космической среды, а, следовательно, появляются новые религии и традиции, новые редакции культов и новые практики” [11].
Это утверждение имеет далеко идущие последствия. Если космическая среда – небытие, которое порождает бытие, то возникновение новых религий и культов (возможное лишь в пределах бытия) – объективный факт (с метафизической точки зрения), а сие означает, что рано или поздно новая религия в рамках евразийского государства все-таки возникнет, причем этому бессмысленно сопротивляться.
Показательно, что данное утверждение помещено в разделе „учебника”, посвященного анализу вероучения сатаниста А. Кроули.
Таким образом, можно предварительно определить вероучение А. Дугина как некую интерпретацию метафизики индуизма в сочетании с концепциями современного ортодоксального марксизма. Лингвистически учение облекается в формат псевдонаучной терминологии, весьма привлекательной для дилетантов, недоучившихся в вузах (как и сам А. Дугин), разделяющих идеалы коммунистической идеологии.
Православие в трактовке А. Дугина.
Анализ православия А. Дугин проводит с позиций традиционализма Генона. выдвигая при этом тезис: „Христианская Церковь … если она следует традиционалистской, консервативной ориентации, как правило, в лучшем случае делает основной упор на сохранение экзотерической ритуальной и догматической стороны…. Церковь либо ограничивает свою внелитургическую деятельность упрощенным морализаторством, либо, что хуже, пытается заниматься апологетикой на основе сугубо профанических, современных и антитрадиционных доктрин, либо, что уже страшно, тяготеет к смешению, экуменизму и даже нижайшему неоспиритуализму.” [12].
В сочинениях А. Дугина отчетливо проявляется действие закона дихотомии. Например, попытка исследования вероучений дохристианской и православной России приводит Дугина к парадоксальным выводам. Вот один из них: „Христианство не отменило, но возвысило и подтвердило древнюю дохристианскую веру” [13].
Он пишет: „Когда мы имеем дело с действительно полноценной и аутентичной традицией, можно почти всегда обнаружить в ней трансцендентализм и имманентизм, причем … имманентизм… составляет внутреннюю эзотерическую часть” [14], то есть для Дугина язычество есть якобы тоже православие, однако самое подлинное и лучшее. „Имманентизм” – это мистическое мировоззрение Александра Дугина и его последователей. Оно исходит, в частности, из того, что стоит помыслить о „заговоре” и мысль о заговоре уже есть реальность, а поскольку мыслю „я”, то это реальность гораздо более важная метафизически, чем реальная действительность [15].
„Имманентизм” не различает идеи, имеющие основание в бытии, а также идеи номинальные (даже обыденно фиктивные), отдавая предпочтение фиктивным. Негодность попытки пристегнуть „имманентизм” к христианству особенно ярко проявляется в попытке толкования Символа веры, предпринятого А. Дугиным, где он вообще скатывается до откровенной ереси [14].
Так, он утверждает, что Никейский Символ веры есть языческое исповедание с „небольшой уступкой христианским предрассудкам” [15]. Более того, А. Дугин вообще называет Символ веры „Формулой веры [16]”! При этом он считает, что первые три члена (как выражается Дугин – пункта) дают абсолютный и законченный образ метафизики [17].
В своих опусах [18] А. Дугин попросту богохульствует, говоря о каком-то сущностном (бытийном, онтологическом) аспекте Троицы. Он отвергает откровение о том, что Бог есть Творец мира и всегда превосходит любой бытийный аспект.
А. Дугин вносит новации в учение о вечности души. В частности, он пишет: „Душа, тонкая форма, сотканная из субстанции атмосферы, переживает тело, в котором она провела земную жизнь и может существовать самостоятельно и после телесной смерти … Но путь на небо духа… для индивидуальной души невозможен, так как этот мир, по определению, не допускает в себя существ, облеченных формой [19]”. – 166 –
Однако, в соответствии с православным вероучением, Бог создает душу Своим творческим дуновением [20].
Дугин в чисто теософском смысле настаивает на „вскрытии внутри человеческой личности некоторого существа, радикально отличного от старого и привычного „я” индивидуума”. Он утверждает, что это „вскрытие” происходит в крещении [21]. В этом Дугин видит „спасительный” выход для человеческого существа.
Такое утверждение прямо противоречит определению Иоанна Дамаскина: „душа есть сущность живая, простая и бестелесная, невидимая по своей природе телесными очами, бессмертная, одаренная разумом и умом, не имеющая определенной фигуры (формы). Она действует при помощи органического тела и сообщает ему жизнь, возрастание, чувство и силу рождения. Ум или дух, принадлежит душе не как что-либо другое, отличное от нее самой, но как чистейшая часть ее. Что глаз в теле, то и ум в душе. Душа есть существо свободное, обладающее способностью хотения и действования. Она доступна изменению со стороны воли [22]”.
Ошибочные, а иногда и прямо еретические воззрения и высказывания дополняются у А. Дугина рунологией, учением о цикличности космических фаз и прочими языческими верованиями.
В соответствии с вышеупомянутым законом дихотомии, который А. Дугин широко использовал при подготовке своих трудов, он неизбежно пришел к тому, что есть два генонизма-индуизма – хороший и плохой. Плохой – западный, хороший – восточный, якобы православный. Дугин видит „светлое будущее” православия в соединении экзотерического начала Церкви (т. е. церковной организации) и языческого эзотерического гнозиса. Этот подход, как он выражается, откроет „неограниченные возможности глубокого и неожиданного понимания русского православия [23]”. Так, А. Дугин утверждает, что в лице „еретиков-гностиков эзотерическая подоплека православия уже есть, отсутствует лишь метафизический инструментарий. Поэтому единственным путем является принятие традиционной религии, а затем – попытка проникнуть через духовную, ритуальную и интеллектуальную практику в рамках этой религии в ее эзотерические внутренние аспекты в ее тайны” [24].
А. Дугин советует, что для того, „чтобы гностики не подвергались влиянию христианских идей, им следует стремиться к тому, чтобы минимизировать человеческое, земное, мирское измерение Церкви…, необходимо вопреки всему настаивать на мистической полноте и совершенстве Церкви, вычленяя сверхвременный, благодатный, преображающий ее аспект” [25].
Кроме того, он считает, что: „основную работу по применению принципов интегрального традиционализма к христианству и, особенно к православию, предстоит сделать непосредственно православным последователям Генона [26]”.
Это – ничто иное, как призыв к созданию внутри православия нового направления (секты), т. е. попытка очередного раскола Церкви.
А. Дугину, очевидно, неизвестно, что хранительница истинной традиции – Церковь – оберегала и убережет себя впредь от тайных обществ внутри себя. Он представляет дело так, что по своему желанию может примкнуть к Церкви со своими языческими убеждениями.
По дерзновенному мнению А. Дугина, „Если мы искуплены Христом, то на нас принципиально нет греха, и надо смело идти к свету обожения, а не подсчитывать скрупулезно свои несовершенства [27]”. Тем самым ставится под сомнение такая фундаментально важная сторона духовной жизни как покаяние, исповедь, т.е. фактически читатель призывается к добровольному отказу от участия в важнейших таинствах Церкви, которые составляют обязательную часть православной жизни.
„Религиозная революция” видится Дугиным как „сохранение всех догматико-ритуальных, доктринальных и символических аспектов православной веры.
Но эта революция низвергнет те интеллигентские, протестантско-дворянские, конформистски-советские и тем паче либерально-демократические наносы, которые ложно отождествляют сегодня с Церковью и которые отталкивают от нее многих достойных, сильных и благородных людей революционной ориентации” [28].
По своим целям А. Дугин приближается к так называемым модернистам – „кочетковцам”, „меневцам”, „борисовцам”, „желудковцам” и подобным. Он настойчиво пытается „приспособить” православие к язычеству, а вышеупомянутые „модернисты” движутся ему навстречу, разлагая православие в себе, а также в душах и умах своих адептов. „Этот человек поставил себя вне Божеского и человеческого закона, избрал себе некую точку вне добра и зла, выше закона и благодати [29]”. И если представители перечисленных неообновленческих течений идут по пути якобы упрощения известных понятий, то Дугин, наоборот – всеми силами старается сделать очевидное – непонятным и двусмысленным, используя для этого понятийный и филологический аппарат метафизики.
Можно предположить, что религиозные доктрины А. Дугина являют собой компиляцию западных (протестантских) и восточных (индуистских) вероучений. Они не имеют под собой никакой православной духовной основы и не могут считаться цельным вероучением в том смысле, какой вкладывается в это понятие учеными– богословами и философами.
Отношение А. Дугина к исламу.
Одним из первых официальных мероприятий, которое провело движение „Евразия”, была исламская конференция „Угроза ислама или угроза исламу”. Конференция прошла 29 июня 2001 г. в здании „Президент-отель” под председательством спикера Государственной Думы Г. Селезнева, верховного муфтия России Талгата Таджуддина и А. Дугина (в это время он уже стал советником Селезнева по вопросам геополитики). Отношению Движения с исламом посвящен специальный выпуск „Евразийского обозрения”. От Отдела внешних церковных связей Московского Патриархата на страницах газеты выступил о. Всеволод (Чаплин), статья которого занимает едва ли более 5% от общего объема публикаций.
Отметим, что во всех статьях по исламу нет упоминаний о многочисленных экстремистских проявлениях псевдоисламистов. Более того, в публикации [31] постоянного автора газеты Хож-Ахмеда Нухаева вообще предлагается создать на „территории Южной Чечении Евразийский общий дом”, организацию, построенную на принципах ханифийской доктрины (объединение мусульман, христиан, иудеев и всех людей доброй воли, готовых подчиниться этому порядку вокруг совместной миссии оздоровления Земли и исцеления души современного человечества).
Идеи Х.-А. Нухаева весьма близки Дугину. Например, Евразийское государство он предлагает строить в два этапа:
– на первом этапе создается ЕКАГ – Единая конфедерация авторитарных государств:
– на втором этапе она перевоплощается в Евразийский общий дом.
Представляется, что ислам наиболее родствен Дугину как духовная основа евразийства.
Интересны рассуждения А. Дугина о „третьей столице [32]”. Рассматривая роль городов: Киева, Москвы и Санкт-Петербурга в истории России, он, отмечая тот факт, что в Московской Руси этносом становятся именно великороссы, тем не менее, называет государство тюркско – славянским. С его точки зрения идеальной столицей Евразии является Казань. В подтверждение своих слов он пишет: „Иван Великий (Грозный) выступал как законный наследник Ордынской геополитической воли, как собственно великоросский царь, в котором славянские корни повенчаны с татарской кровью под хоругвью византийского православия”. Он считает, что „Татарстан представляет собой образец субъекта евразийской федерации. Благодаря татарскому, тюркскому импульсу россы осознали себя как великороссов, распрощавшись раз и навсегда с малороссийской моделью государственности… Татарский элемент является важнейшим фактором как этногенеза великороссов, так и государства – генеза самой России – Евразии”. И, наконец – самое интересное утверждение: „Ханифитский татарский ислам ценен для Евразии не как „недоделанное православие”, но как православная (ортодоксальная) разновидность ислама. И, наоборот, для ортодоксального ислама нет ближе традиции, чем православная Церковь [33]”.
А. Дугин считает, что метафизические методы подходят не только для исследования православия, но и ислама. Так, он приводит совпадающее с его собственным мнение известного исламского метафизика Гейдара Джемаля: „Конец фундаментальнее, чем начало… Отрицание – наиболее фундаментальная из всех реальностей [34]”.
Показательно, что эта статья А. Дугина была им опубликована в газете российских коммунистов „Завтра” № 21 (338) 2000 г. [Газета «Завтра» никогда не была коммунистическим изданием. – Ред. сайта ДЗВОН.] При этом А. Дугин обнаруживает полное незнакомство с таким аналитическим документом, как „Джихад татарского народа в России” [35], в котором агрессивная „близость” ислама к православию отражена более чем однозначно.
Если учесть призыв А. Дугина к преимущественному союзу с мусульманскими государствами, и возможный захват ими власти в Евразийском союзе, то возникает следующий вопрос:
1. Какие механизмы предлагает использовать А. Дугин для предотвращения повторения ситуации, которая на сегодняшний день сложилась в Афганистане (имеется в виду привлечение талибами к суду христианских миссионеров) ?
Учитывая, что, по словам Шейха-уль-Ислама Талгата Таджуддина, мусульманское население окажет полную поддержку президенту Путину, можно с уверенностью считать, что оно также поступит и в отношении А. Дугина, демонстрирующего открыто угодническую позицию в отношении действий руководства страны.
Позиция относительно современного масонства.
В концепции А. Дугина масонство – это принципиально „доброе”, инициатическое движение, разделившееся под влиянием внешних сил на плохое „египетское” и шотландское „христианское” [36]. Тем самым А. Дугин обнаруживает полное непонимание доктрины масонства, отрицающего любую религию как духовную основу существования общества.
Тем не менее, представляет интерес беседа А. Дугина (он в данном случае выступал как автор альманаха „Милый ангел” – М. А.) с главой французской ветви „Ордена восточных тамплиеров” (впоследствии реформированной А. Кроули) неким братом Маркионом (Кристоф Буше) [37] во время приезда в Россию.
Рассматривая деятельность масонов на протяжении нескольких веков, брат Маркион анализирует оккультную сторону деятельности СС гитлеровской Германии, считая, что „большинство работ, посвященных исследованию национал-социализма, являются вульгаризаторскими упрощениями, которые … стремятся показать его как абсолютное зло”. Он, со ссылкой на публикации Савитри Деви Мукерджи, жены брахмана Мукерджи, считает, что „внутри национал-социализма существовала явная мессианская тенденция”.
Здесь же брат Маркион утверждает, что «все, что говорится о том, что происходило в нацистских концлагерях (так же как и в сталинских) – огромное преувеличение».
(По-видимому, брат Маркион не знаком с материалами Нюрнбергского процесса).
По признанию брата Маркиона, отделения масонской ложи существуют во многих странах Западной Европы, в том числе в Югославии, где несколько лет назад количество последователей Кроули было наибольшим. На вопрос, связанный с верой масонов, он отвечает буквально так: „Они верят во власть и необходимость властвования, доминации, господства самих себя”.
Кроулианство в свете метафизического подхода А. Дугина.
Особенно настораживает плохо скрываемая попытка примирить православие с противоположными ему вероучениями. На этом пути А. Дугин даже пытается показать, что Алистер Кроули не так опасен для любой веры, как о нем пишут. Автор приводит ряд оправдывающих Кроули выдержек из его высказываний, пытаясь доказать что он – всего лишь один из выдающихся исследователей (философов) нашего времени. Такое отношение к „мессии” сатанизма – более чем показательно, как и то, что, анализируя вероучение Кроули, он берет слово „сатанизм” в кавычки. Внешне он пытается занять позицию независимого аналитика различных вероучений, информация о которых приведена в сборнике. В основу рассуждений А. Дугина здесь также положены хорошо знакомые ему геноновские метафизические представления. Противопоставляя инициацию и контринициацию, он считает, что „самые страшные и серьезные извращения и дексакрализации достаются людям с самыми благими намерениями, убежденными, что они ортодоксы и носители самого очевидного добра”. И далее: „Чаще всего религиозные нонконформисты („еретики”, „сатанисты”) ищут тотальности сакрального опыта, которую не могут им предложить представители ортодоксии.
В этом не их вина, но их беда, а истинная вина лежит на тех, кто позволил их аутентичной традиции превратиться в плоский фасад, за которым просто ничего нет. И, быть может, именно эти сомнительные силы и группы … идут … вглубь реальности, тогда как остающиеся на периферии профаны … всячески препятствуют этому” [38].
Путем стандартных рассуждений, А. Дугин приходит в дальнейшем к выводу о том, что роль „сатанистов” (или „Ордена Сета”) в разделении православной, католической и протестантской церквей просто ничтожна: ведь формирование А. Кроули проходило в среде протестантского „плимутского братства”, проповедником которого был его отец. Интересно следующее утверждение Дугина: „Когда Кроули акцентировал свой „сатанизм”, он лишь высказывал ясное понимание оиенки его позиции тем метафизическим лагерем, который он сознательно оставил. И ничего более”. Таким образом, вероучение А. Кроули сводится лишь к отрицанию догм протестантизма. Тем самым А. Дугин дает понять, что ему неизвестно ничего плохого о российских сатанистах и деятельности подобных сект во многих странах мира. Более того, он предлагает считать А. Кроули „еретиком от ереси”, „антихристом в лоне антихристианства”, что особенно необходимо учитывать при оценке подлинного значения А. Кроули в России. [39]
Иными словами, А. Дугин обвиняет в возникновении антихристианских воззрений А. Кроули само христианство: отождествление А. Кроули себя с „антихристом” „для него было не выражением разрушительного характера его миссии, но лишь несколько провокационным (в христианском культурном контексте) присвоением себе тех имен и титулов, которыми христианские провидцы награждали „непонятых” ими в рамках собственного религиозного контекста („религии умирающего и воскресающего бога”), пророков „нового зона” [40]. И вообще, с точки зрения А. Дугина, сам А. Кроули „рефлекторно” и иронично описывает свою сексуальную магию в „антихристовых терминах”.
То есть все учение А. Кроули сводится к шутке! Здесь уместно напомнить о некоторых высказываниях А. Кроули в одной из его книг относительно человеческих жертвоприношений: „В зависимости от мистических целей реализуется: закалывание, забивание насмерть, утопление, отравление, обезглавливание, раздавливание, сожжение и так далее” [41] или „Лунная кровь лучшая, месячная также и свежая кровь ребенка, и капля небесной просфиры, потом – кровь врагов, затем – священника или верующих; кровь некоторого зверя, в последнюю очередь” [42]. Также А. Кроули рекомендует: „Наиболее подходящим объектом в этом случае является невинный и умственно развитый ребенок мужского пола („Магические записи брата „Пертурабо” – культовый псевдоним А. Кроули)”. Он дает понять, что в период с 1912 г. по 1928 г. он совершал таких жертвоприношений по 150 в год [43].
И – финал статьи. „Нельзя исключить и ту возможность, что самое отталкивающее и подчеркивающее свою негативность, свой антиномизм и свою „злую” природу, окажется ближе к истине и поможет обрести правильные духовные ориентации… не верно ли, что … злыми помыслами выстлана дорога в рай?” [44].
К сказанному прибавить более нечего. Правда, кроме того, что в книге „Конец света” полностью приведена основополагающая „Книга закона” А. Кроули, что можно считать формой пропаганды его учения для последователей А. Дугина.
Попытаемся сформулировать религиозную позицию А. Дугина, исходя из краткого анализа рассмотренных материалов:
1. Антиправославность мировоззрения, базирующегося на первичности небытия перед бытием, с использованием понятийного и лингвистического аппарата метафизики.
2. Наличие в вероучении концепций, прямо связанных с индуистскими воззрениями (тантризм, индийская метафизика), а также с элементами теософии, отражающими метафизические взгляды Р. Генона (посвященного в масонство, предположительно – в реформированный Орден восточных тамплиеров).
3. Призывы к „реформированию” православия, в частности, путем размывания православия как истинного вероучения, внедрения в Церковь изнутри его противников, ликвидации православных традиций, подчинения его исламу и в конечном итоге уничтожения с использованием административного аппарата пресловутого Евразийского союза. Как промежуточный этап – конъюнктурное использование православия для достижения собственных политических целей в столкновении с атлантистами на пути к фактически мировому господству.
4. Явное предпочтение ислама другим вероучениям на фоне снисходительного отношения к масонству и сатанизму.
5. Вероучение А. Дугина, в отличие от традиционных религиозных учений, ориентировано на элитный социальный слой. Для его понимания требуется специфическая подготовка, в частности, философская. А это переводит вероучение в ранг оккультно-мистической идеологии, как результата критики концептуальных положений основных мировых религий.
6. Произвольность толкования основных постулатов христианства и широкое распространение такого рода материалов через общедоступные источники информации изгоняет А. Дугина за церковную ограду.
Центр распространения вероучения А. Дугина – магазин „Трансильвания” (г. Москва, Тверская ул., 6/1 стр.5, тел. 229-87-86/33-45, сайт http://www.arctogaia.com).
Приведем содержимое сайта, опубликованное в газете:
– философия; – история религии; – геополитика; – метафизика; – социология;
– экономика; – культурология; – политология; – онейрология; – психология глубин;
– рунология; – сакральная география; – конспирология (теория заговоров); – анализ текущих событий; – сетевые версии евразийской периодики, ссылки рассылки, форум.
На территории „Трансильвании” находится также магазин „Арктогея-2”, в котором представлены практически все труды А. Дугина, а также фундаментальные работы по широкому кругу проблем теологии, политики и экономики (в частности, труды Г. Вирта, А. Кроули и других апологетов антихристианских вероучений, программные документы движения „Евразия”, периодика движения).
Учитывая нынешнее положение А. Дугина, лидера популистского общественного движения, можно предположить, что в ближайшем будущем база и сфера распространения его вероучения будет расширяться с использованием для этого возможностей Государственной Думы и Совета Федерации, их издательских и полиграфических возможностей. Скорее всего, следует ожидать заметной государственной поддержки издательского комплекса „Арктогея”, иных средств массовой информации, пропагандирующих учение Дугина. Уже сегодня типографской базой, используемой для тиражирования трудов движения „Евразия”, является Производственно-издательский комбинат ВИНИТИ – одно из наиболее современных и мощных издательских предприятий в системе распространения научно-технической и общественно-научной информации России.
ЛИТЕРАТУРА
К разделу „Учение Александра Дугина”
1. Сергей Рютин. „Критик Дугин” // Интернет, http://www.russ.ru, 9.06.98.
2. „Милый ангел”. – М.: „Арктогея”, т.1, 1991. С.10.
3. Там же. С.29.
4. А. Дугин. „Конец света. Эсхатология и традиция”. – М.:, „Арктогея”, 1998. 359с.
5. Там же. С.47.
6. Там же. С.1.
7. „Милый ангел”, „Арктогея”, т.1, 1991. С.23.
8. А. Дугин. „Конец света. Эсхатология и традиция”. – М.: „Арктогея”, 1998. С. 19.
9. Там же. С.19.
10. Там же. С.17.
11. Там же. С.365.
12. А. Дугин. „Конец света. Эсхатология и традиция”. Раздел „Традиционализм Генона и Христианская Церковь”. – М.: „Арктогея”, 1998. С.29.
14. Ал. Дугин. „Мистерии Евразии”. – М.: „Арктогея”, 1996, С.19.
15. Ал. Дугин. „Великая метафизическая проблема и традиция” // „Милый ангел”. – М.: „Арктогея”, 1991, т.1. С.23.
16. Р. Вершилло. „Против нового язычества”// „Православная Тверь, № 7–8, 1999.
17. „Христианский эзотеризм” // „Милый ангел”. – М.: „Арктогея”, 1991, т.1. – 407 –
18. А. Дугин. „Конец света. Эсхатология и традиция”. – М.: „Арктогея”. -С.225.
19. „Христианский эзотеризм” // „Милый ангел”. – М.: „Арктогея”, 1991, т.1.
20. Там же. С.68.
21. А. Дугин. „Метафизика благой вести”. – М., „Арктогея”, 1996. С.12.
22. Там же. С. 33-34. , ?
23. Архимандрит Алипий, архимандрит Исайя. – Догматическое богословие. Курс лекций. Свято-Троицкая Сергиева лавра, 2000.
24. А. Дугин. „Метафизика благой вести”. – М.: „Арктогея”, 1996. С. 148.
25. А. Дугин. „Мистерия Евразии”. – М.: „Арктогея”, 1996. С.55.
26. Там же. С.245-246.
27. А. Дугин. „Конец Света. Эсхатология и традиция”. – М.: „Арктогея”, 1^. С.29.
28. Там же. С. 10.
29. Там же. С.10
30. Роман Вершилло. „Против нового язычества”. (О сочинениях Александра Дугина) „Православная Тверь”, № 7–8 июль-август 1999 г. (Вестник информационна аналитического центра святителя Марка, епископа Ефесского (выпуск тридцатый”
31. Хож-Ахмед Нухаев: „Мы не заинтересованы в поражении России”. – Евразийское обозрение, специальный выпуск. С.4.
32. А. Г. Дугин. „Третья столица”. – В сборнике „Евразийство: теория и npaктика”. – М.: „Арктогея – центр”, 2001. С.39.
33.Там же. С.44.
34. А. Дугин. „Великая метафизическая проблема и традиция” // „Милый ангел”, т.1, „Арктогея”, 1991. С.22.
35. Лотфуллин И. П., Ислаев Ф. Г. „Джихад татарского народа в России”, Казань, 1998. – 156 с.
36. Ал. Дугин. „Конспирология”. – М.: „Арктогея”, 1991, т.1. С.48.
37. Там же.
38. А. Дугин. „Конец света. Эсхатология и традиция”. Раздел „Общая теории заговора”. – М.: „Арктогея”, 1998. С.209.
39. Там же. С.351.
40. А. Дугин. „Конец Света. Эсхатология и традиция”. – М., „Арктогея” 1998. С.362.
41. Там же. С.366.
42. А. Кроули. „Магия в теории и на практике”. Кн.1, „Локид-Миф”. С. 167
43. Там же, с.384 (цитата из книги А. Кроули: „Книга законов”, ч.З, стих 241
44. А. Кроули. „Магия в теории и на практике. Кн.1, „Локид-Миф”. С.17А
НОВЫЕ РЕЛИГИОЗНЫЕ ОБЪЕДИНЕНИЯ РОССИИ ДЕСТРУКТИВНОГО И ОККУЛЬТНОГО ХАРАКТЕРА. Справочник.
Миссионерский отдел Московского Патриархата Русской Православной Церкви.
Белгород, 2002, стр. 164-172
https://cubreacovblog.wordpress.com/2019/04/28/departamentul-misionar-al-patriarhiei-moscovei-a-bisericii-ortodoxe-ruse-despre-invataturile-neopagane-ale-lui-alexandr-dughin/
BĂTRÂNCEA-MANCURTUL
Cazul socialistului Bătrâncea ilustrează cum nu se poate mai exact fenomenul mancurtismului din Basarabia. Rupând în grabă și laș harta României, în Parlamentul de la Chișinău, Bătrâncea s-a manifestat ca un mancurt clinic. Termenul mancurt (scris și mankurt) făcuse carieră la noi în anii de clătinare a imperiului sovietic. Se vede însă că ureseseul încă nu a murit dacă mancurții mai ascultă de el.
Mancurt este un cuvânt turcic, din limba kirghiză, și înseamnă ”Persoană lipsită de memorie istorică, lepădată de propriile rădăcini, renegat, înrobit identitar și/sau mental, care și-a uitat etnia, care și-a uitat numele, care a uitat ororile stăpânirii străine sau dictaturii, persoană înrobită total și îndobitocită, care își servește stăpânul cu devotament și care este capabilă, de dragul acestui stăpân, să-și ucidă până și mama”. Mancurtul este un amnezic depersonalizat și, astfel, un rob perfect.
În limba română, ca și în majoritatea limbilor europene, acest cuvânt a pătruns pe filieră literară, fiind preluat din celebrul roman al lui Cinghiz Aitmatov ”O zi mai lungă decât veacul” (sau ”Halta vânturilor”). Mancurtizarea a fost practicată inițial în Asia și viza transformarea ostaticilor în slugi fidele, devotate orbește. Legenda kirghiză la care apelează Cinghiz Aitmatov în roman spune că ostaticilor li se aplica pe capul proaspăt ras o calotă (zisă șiri) făcută dintr-o fâșie de piele proaspăt jupuită de pe coapsele unei cămile. Ostaticii erau lăsați în deșert pentru mai multe zile, într-un jug de lemn, cu mâinile și picioarele legate, iar calota șiri, urscându-se și contractându-se, se contopea cu pielea de pe țeastă și provoca dureri insuportabile, care conduceau în definitiv la pierderea aproape completă a memoriei, cu excepția unor deprinderi de bază. Eroul lui Cinghiz Aitmatov, Joleman, regăsit de mama sa, Nayman-Ana, nu numai că nu o recunoaște, ci o și ucide cu sânge rece, din porunca stăpânului său.
Putem vorbi despre mancurtul Bătrâncea, individul fiind total aservit intereselor rusești. El nu a făcut decât să-și ucidă mama în mod simbolic, sfârtecând imaginea ei cuprinsă într-o simplă hartă. Este o dramă, omenește vorbind. De multe ori cei care trăiesc în interiorul unei drame nu sunt conștienți de aceasta, hrănindu-se cu iluzia confortului pe care ți-l dă un orizont închis într-o geografie limitată și într-un cadru de timp care exclude în mod alergic trecutul. S-ar putea însă ca lucrurile să fie și mai proaste, ca acest nenorocit să fie conștient de propria-și condiție, iar atunci va trebui să vorbim despre o complicitate vicleană cu interesele străine, rusești, ceea ce ar însemna doar intrarea gogomanului în rolul scenic de mancurt, într-o distribuție tot de la Moscova.
Oricum, cred că este corect ca acestui individ să i se spună de acum încolo Bătrâncea-Mancurtul.
Chișinău, 11 decembrie 2015
BĂTRÂNCEA-MANCURTUL
PRUT – TRUP RUPT sau despre statul post-sovietic Republica Moldova ca NESUCCESOR de drept al Moldovei
Scriam pe blogul meu, acum exact doi ani, cu ocazia împlinirii a 197 de ani de la răşluirea din trupul viu al Moldovei a părţii ei de răsărit, numită mai târziu Basarabia: „La 16 mai 2009 nici un ziar nu a scris despre această tristă aniversare, nici un post de radio sau de televiziune, fie …Continuă lectura
https://cubreacovblog.wordpress.com/category/imperialismul-rus/page/6/
LA O HIROTONIE. O Vulpe Albastră pentru Moldova sau cum a ajuns Poligraf Pornografovici episcop
Aşadar, Patriarhia Moscovei înţelege să nu se înţeleagă cu noi şi nici cu Biserica noastră naţională. Vineri, 24 decembrie, în ajunul Crăciunului pe nou, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Kirill, acompaniat de o mână de arhierei ruşi (alţi 6 mitropoliţi şi 5 sinodali), a dispus, cu de la sine putere, numirea arhimandritului Nicodim (Ion) Vulpe de la Orhei drept episcop de Edineţ şi Briceni, iar duminică, 26 decembrie, respectivul a şi fost hirotonit, tot la Moscova, de către Patriarhul rus.
Numirea lui Nicodim (Ion) Vulpe s-a făcut pentru eparhia care a rămas văduvă odată cu tragicul şi neelucidatul deces al episcopului Dorimedont (Nicolae) Cecan. Acest caz este relevant pentru politicile Rusiei în regiune şi pentru gradul în care Biserica rusă rămâne aservită intereselor secular-politice ale Kremlinului, constituind astfel un instrument de lux în promovarea acestor interese.Numit, nu ales
Din textul temeiului nr. 123 al Sinopsisului şedinţei de la Moscova din 24 decembrie, rezultă clar următoarele: 1. Nicodim (Ion) Vulpe nu a fost ales, aşa cum stabilesc canoanele ortodoxe, de clerul şi poporul din respectiva eparhie. El a fost numit pe cale administrativă, prin voinţa Moscovei; 2. Numirea respectivului candidat s-a făcut în lipsa unei propuneri a mitropoliei Chişinăului „şi a întregii Moldove” care se intitulează pompos şi fals drept „Biserica Ortodoxă din Moldova” şi trâmbiţează cu ocazie şi fără că dispune de un „Tomos de Independenţă” în raport cu Moscova; 3. Nicodim (Ioan) Vulpe a fost selectat de Moscova şi numit pe criterii extrabisericeşti. Vom vedea mai jos care sunt aceste criterii.
Cine este Nicodim (Ion) Vulpe?
Într-adevăr, cine este acest personaj atât de preţuit la Moscova şi atât de nădejde pentru ea? Nicodim (Ion) Vulpe, născut la 4 septembrie 1956, în comuna Chiperceni, Orhei, este bine cunoscut la noi ca unul dintre preoţii de mir. Pentru cei neavizaţi, precizăm că preot de mir înseamnă preot în lume, adică om însurat, cu nevastă în viaţă şi copii în viaţă. Iar regula bisericească spune că episcopii se aleg de către clerul şi poporul dintr-o eparhie doar dintre călugări, dintre văduvi sau dintre celibatarii vrednici. Că preotului Vulpe, care şi-a lepădat nevasta şi copiii de ani de zile, i-a mers vestea de „Vulpea albastră”, ştie toată lumea. Pentru aparenţe, iubind călugăria, dar mai ales pe călugări, acesta s-a călugărit şi el, la 23 ianuarie 2009, fără a vieţui însă în vreo mănăstire, ci rămânând în lume, ca mare „blagocin”, adică protopop de Orhei. Preoţii şi credincioşii mai în vârstă cunosc că lui Ion Vulpe, fost vânzător de legume în Orhei, cu reputaţie „albastră”, nu a întrunit de la bun început condiţiile canonice pentru admiterea în cler. Pentru acest motiv arhiereul rus de la Chişinău, Ionatan Kapolovici, i-a respins în mod repetat cererile de preoţire. Şi aici intervine un moment important de reţinut. Ingenioasa „Vulpe albastră” îşi pune cererea în proţap şi migrează cu ea mai spre nord, până la Leningrad. Acolo petrece o vreme, ca la 18 martie 1981 să fie diaconit de vicarul mitropoliei de Leningrad, Meliton, iar la 21 mai 1981 el este preoţit de către actualul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, Kiril Gundiaev, pe atunci episcop de Vâborg şi rector al Academiei şi Seminarului Duhovnicesc din Leningrad. Deci, relaţia dintre Ion Vulpe şi actualul Patriarh rus, Kirill, este veche şi strânsă. În toată ecuaţia a fost implicat şi fostul Patriarh rus, Alexei al II-lea, care, la 8 iunie 1981 l-a delegat pe Ion Vulpe la Chişinău, la dispoziţia episcopului Ionatan Kapolovici. Faptul că Ion Vulpe nu a fost hirotonit în Moldova şi a trebuit să se implice nemijlocit fostul şi actualul Patriarh, împotriva cărora încă de pe atunci s-au ridicat voci acuzatoare în Biserică pe motivul relaţiilor acestora cu KGB-ul sovietic, induce ideea că respectiva structură a avut cuvântul ei de spus în toată povestea.
Episcop cu neamuri multe…
Patriarhia Moscovei s-a grăbit să şi posteze pe site-ul ei o biografie parfumată şi îndulcită a noului ei episcop, omiţând cu acurateţe orice detaliu semnificativ privind viaţa în lume a alesului său. Astfel, nu ni se spune cine este soţia acestui episcop, câţi copii are el, în ce relaţie a fost şi este cu ei. Are acest episcop nurori, gineri, cuscri, cumetri şi cum cadrează tot tabloul acesta cu sfintele canoane bisericeşti?
Când s-a căsătorit proaspăt hirotonitul, când a divorţat, dacă a divorţat şi pentru care anume motive? Ceea ce cunoaşte tot creştinul din Orhei este că a fost căsătorit cu preoteasa lui, Ludmila, cu care a avut trei copii (Maria, Vasile şi Petru) şi că motivele divorţului nu au ţinut de preoteasă, o creştină smerită şi exemplară. Spun aceasta pentru că am cunoscut-o personal cu ani în urmă când vărsa lacrimi amare din cauza celui prezentat acum de Patriarhia Moscovei ca fiind „Nikodim, episkop Edineţkii i Briceanskii (Vulpe Ioann Vasilievici)”.
Vrednic este?
Numirea şi hirotonirea lui Nicodim (Ion) Vulpe ca episcop s-a făcut în mare grabă, prezenţa elementului de surpriză fiind gândită de la bun început de către Patriarhul Moscovei. Pe de o parte, Patriarhul rus, cunoscând personajul şi faptele lui eroico-erotice pe tărâmul pravoslaviei ruseşti de sorginte kaghebistă, a dorit să preîntâmpine orice reacţie negativă din partea clerului şi credincioşilor din Republica Moldova.
S-a mers pe tactica faptului împlinit. Pe de altă parte, hirotonirea trebuia făcută cât mai departe de rudele de gradul I ale împricinatului.De ce? Pentru că, potrivit obiceiului străvechi din Biserica Ortodoxă, la hirotonirea oricărei feţe bisericeşti (diacon, preot, episcop) cel care conduce slujba hirotonirii trebuie să-i adreseze poporului prezent la slujbă cuvintele de recomandare a candidatului: Vrednic este! (Axios! Sau Dignus est!) Iar poporul şi strana trebuie să răspundă fie cu Vrednic este!, fie cu Nevrednic este! (Axios! sau Anaxios!, Dignus est! sau Indignus est!). Şi pentru că nu există garanţia că soţia episcopului în cauză sau copiii lui şi alte rude apropiate, alţi credincioşi şi clerici care cunosc prea bine năravurile „Vulpii albastre” să răspundă: „Nevrednic este!, Anaxios! sau Indignus est!” s-a şi decis hirotonirea în mândra capitală, Moscova, cât mai departe de ochii şi urechile moldovenilor.
Prieten trup şi suflet cu Sangheli şi Pasat
În lumea politică, Ion Vulpe l-a avut ca mare prieten de suflet pe fostul premier Andrei Sangheli, care l-a înzestrat din averea statului cu o ditamai Tipografie din Orhei. S-a opus timp îndelungat folosirii alfabetului latin pentru limba română de la noi şi a tipărit, la tipografia de dar, mai multe cărţi de rugăciune cu litere ruseşti până recent. Pentru cine cunoaşte obiceiurile şi deprinderile unor reprezentanţi ai faunei politice de la noi, trebuie să mai precizăm că Vulpea albastră este mare preţuitoare şi iubitoare şi a celui mai ortodox dintre securişti, ca şi a celui mai securist dintre ortodocşi, Valeriu Pasat. E de bine, e de rău? Noi nu comentăm, ci ne rezumăm la a consemna.
Tipograf cu pornograf
Acest personaj căzut tronc la inima Patriarhului Kirill a fost implicat, cum spuneam mai sus, într-un mare sex-scandal, când a tipărit mai multe calendare pornografice şi alte tipărituri ruşinoase la aceeaşi tipografie „bisericească” dăruită de Sangheli.
Presa de la Chişinău a scris acum câţiva ani despre acest sex-scandal dezlănţuit de Vulpea albastră, poreclită de unii, cu nedisimulată răutate, desigur, Tipograf Pornografovici sau Pornograf Tipografovici. O altă versiune a poreclei care circulă prin popor este cu Poligraf în loc de Tipograf şi cu Poligrafovici în loc de Tipografovici. Alegeţi fiecare versiunea care vă pare mai potrivită.
Piratul de la Orhei
O altă ispravă a tipografului de Orhei a fost aceea că a piratat, prin mijloace numai de el ştiute, drepturile de autor ale Patriarhiei Române asupra cărţilor de cult elaborate, traduse şi diortosite cu binecuvântarea Sfântului, Marelui şi Îndreptătorului nostru Sinod de la Bucureşti. Tot pe ce a apucat să pună mâna tipograful respectiv, a şi văzut lumina tiparului la Orhei, cu binecuvântarea mitropolitului Vladimir şi cu „îngrijirea” „blagocinului” Vulpe.
Unele dintre aceste cărţi au mai primit şi sponsorizări guvernamentale, de exemplu în timpul primului ministeriat al lui Vasile Tarlev, alt prieten şi binefăcător al său pe faţă şi mai de taină. Există şi o parte bună în această poveste, pentru că astfel, zeloşii şi ridicolii românofobi din Patriarhia Moscovei, de teapa arhiepiscopului Mark, nu vor mai putea contesta niciodată că românii din prizonieratul canonic moscovit slujesc exact după aceleaşi cărţi bisericeşti ca şi românii din toată lumea, făcând astfel dovada perfectă a unităţii lor de limbă şi de neam.
Şi nimeni decât tipograficescul „blagocin” de Orhei nu a avut, fie şi pentru motive de bani şi afaceri, o contribuţie mai mare la vădirea unităţii de limbă şi de neam a tuturor românilor.
Hulitor şi prigonitor al Mitropoliei Basarabiei şi al Patriarhiei Române
Ion Vulpe s-a remarcat ca unul dintre cei mai înverşunaţi prigonitori ai Mitropoliei Basarabiei. Apropo, cel care l-a tuns în monahism, în ianuarie anul trecut, a fost nimeni altul decât episcopul Marchel Mihăiescu, un alt hulitor şi prigonitor al Mitropoliei Basarabiei. Ambii s-au remarcat în acest sens încă din august-septembrie 1992 când i-am văzut ca protagonişti în atacurile asupra episcopiei de Bălţi în frunte cu vlădica Petru Păduraru, actual arhiepiscop al Chişinăului şi mitropolit al Basarabiei. Au ajuns deja la Chişinău rumorile ridicate de voci din sânul Patriarhiei Ruse că unul dintre subiectele discutate între patru ochi de către Vulpea albastră şi Patriarh a ţinut tocmai de Mitropolia Basarabiei şi de situaţia viitoare a mitropolitului Vladimir.
În acest context pe masa Patriarhului rus a fost pusă, drept argument solid al lipsei de devotament a mitropolitului Vladimir faţă de Moscova, fotografia acestuia cu Înaltpreasfinţitul Mitropolit Petru Păduraru al Basarabiei şi Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian Crăciun al Dunării de Jos. Se află în cele mai strânse relaţii cu „mitropolia” stilistă de la Slătioara, din România, precum şi cu structurile ortodoxe româneşti ieşite de sub omoforul Patriarhiei Române (în special, cele din SUA şi Canada), cu care se află în contact permanent şi pe care le vizitează periodic.
Politică, politică, politică, de 3 ori politică!
În primele patru alineate ale Cuvântului său de îndrumare, Patriarhul rus a folosit de trei ori cuvântul politic/politică! Nu e de mirare în cazul Patriarhului Kirill, care este cunoscut ca unul dintre cei care regretă destrămarea URSS, comparând-o cu o tragedie planetară. Patriarhul a dat-o pe faţă chiar din a doua propoziţie: „Tu eşti chemat la slujirea arhipăstorească a poporului tău, în Patria ta, într-o situaţie politică complicată, care cere eforturi mari de contracarare a tendinţelor schismatice”! E, asta era! Se vede că l-a fript tare pe Patriarhul Kirill fotografia mitropolitului Vladimir alături de mitropolitul Petru! Oricât s-ar jura Patriarhia Moscovei că vrea împăcare şi conlucrare cu Patriarhia Română, ca pacea să se aştearnă între cele două mitropolii ortodoxe din Republica Moldova, tot politica rămâne preocuparea de căpătâi a Patriarhului rus şi tot reflexele imperiale îşi spun cuvântul mai presus de Evanghelie!
Despre graniţa Moscovei în Moldova
Ce poveţe i-a mai dat capul Bisericii ruse episcopului numit şi făcut tot de el şi pus sub jurământ faţă de Biserica Moscovei? Ascultaţi şi vă cruciţi! „Să stai permanent în ascultare faţă de Sfânta conducere bisericească şi în fraternitate solidară cu confraţii arhipăstori. Să fii fidel jurământului arhieresc. Să-ţi aduci aminte întotdeauna de necesitatea de a urma strict rânduiala canonică, de a păstra unitatea bisericească, care nu depinde de nici un fel de schimbări politice sau stihii din lumea aceasta”.
„Biserica noastră, împreună cu poporul ei, a trecut prin multe încercări serioase la începutul secolului XX, care s-au soldat cu apariţia noilor ţări şi cu modificarea graniţelor de stat.
Însă, mulţumită înaltei responsabilităţi bisericeşti şi susţinerii clerului şi mirenilor, unitatea pe care am păstrat-o constituie o confirmare experimentală a principiului organizării bisericeşti înrădăcinate în Tradiţie, potrivit căreia fruntariile canonice ale unei Biserici Locale nu sunt determinate doar de graniţele politice trecătoare. În conformitate cu aceste norme este organizată viaţa unor asemenea Patriarhii ca cele de Constantinopol, de Ierusalim, a Antiohiei şi a celei a Moscovei, precum şi a unui şir de alte Biserici Ortodoxe Locale”. Aici Patriarhia Română a fost omisă premeditat, întrucât, dacă ar fi fost invocată expres, faptul ar fi ruinat toată speculaţia sofistică moscovită legată de Mitropolia Basarabiei.
Care ţi-i Patria, care-ţi sunt vecinii?
Este interesant să urmărim firul gândului Patriarhului Kirill, care parcă i s-a adresat mitropolitului Vladimir: „Urmează ca tu să-ţi duci slujirea în Biserica Ortodoxă din Moldova, care constituie o parte organică şi inseparabilă a Patriarhiei Moscovei, pe un pământ cu o istorie creştină multiseculară.
Nobleţea şi tăria credinţei poporului moldovenesc nu poate să nu ne trezească bucurie. Acest popor este înrădăcinat în mod tradiţional în Ortodoxie, vestit din vechime prin îmbinarea rezistenţei spirituale, a dragostei de Patrie şi a atitudinii binevoitoare faţă de vecinii săi.” Asta-i bună de tot! Patriarhul Moscovei are în vedere, când vorbeşte de Patrie, „patria” sovietică, evident, şi se va vedea mai jos de ce.
Iar când ne vorbeşte despre „vecinii” „poporului moldovenesc”, are în vedere şi cealaltă jumătate a Moldovei istorice, cu capitala la Iaşi, cu Putna lui Ştefan cel Mare şi tot ceea ce înseamnă Lumea Românească. Să vedem ce cuvinte înaripate şi-au mai luat zborul de pe buzele Patriarhului de la Moscova duminica trecută.
Referindu-se la „poporul moldovenesc”, Patriarhul Kirill spune: „Urmându-I lui Hristos pe calea împlinirii sfintelor Lui porunci, el a mers, sute şi sute de ani, umăr la umăr cu popoarele Rusiei ortodoxe. În cele mai diferite epoci istorice noi ne-am împărtăşit bucuriile şi amarul, ne-am ridicat împreună împotriva atentărilor la patrimoniul nostru comun şi am apărat împreună credinţa ortodoxă. Mult timp noi am fost un singur stat”.
Unitate cu Bielorusia şi Kazahstanul, dar în nici un caz cu Iaşiul, Bucureştiul, Suceava sau Putna
Încă puţin din gândirea şi rostirea celui care l-a binecuvântat şi decorat pe Igor Smirnov, ca „preşedinte al Republicii Moldoveneşti Nistrene”: „Poporul ortodox al Moldovei independente îşi păstrează unitatea cu popoarele frăţeşti ale Bielorusiei, Rusiei, Ucrainei şi ale altor ţări, părtaşe ale moştenirii spirituale a Sfintei Rusii, înfăptuind această unitate prin apartenenţa la o singură Biserică-Mamă”.
Citind aceste rânduri te poţi întreba, la o adică: ce caută ambasadorul plenipotenţiar şi extraordinar al României la Chişinău, Marius Lazurca, cu rugăciunea şi spovedania sub omoforul acestei „singure Biserici-Mame” care cultivă „dragostea de Patria” sovietică, care ar constitui „o parte organică şi inseparabilă a Patriarhiei Moscovei”, întrucât„mult timp noi am fost un singur stat”?
Tot la o adică, este foarte interesant în ce termeni raportează Excelenţa Sa acasă această ultimă mişcare geospirituală a Moscovei pe harta noastră de suflet, pe trupul viu al Moldovei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, ca „parte organică şi inseparabilă” a Lumii Româneşti.
De la nicodimism la serapionism şi, apoi, la vulpism. Tot rusism şi imperialism
Răspunzând destul de politiceştilor poveţe ale Patriarhului Kirill, „Vulpe Ioann Vasilievici” a ţinut să precizeze, între altele: „Nu-mi preget slabele puteri pentru a urma pilduitoarele exemple de slujire bisericească pe care ni le-au arătat fericiţii în adormire mitropoliţi Nicodim (Rotov) şi Serapion (Fadeev)”.
Precizăm în context că mitropolitul Nicodim Rotov a fost mulţi ani şef al Sectorului Relaţii Externe Bisericeşti, desemnat în funcţie la cererea oficială a KGB. Presa şi istoriografia rusă folosesc termenul de „nikodimşcina” (nicodimism) pentru a desemna cea de-a doua fază a „serghianismului” ca formă de aservire a Bisericii intereselor statului secular-politic de esenţă imperială. Iar mitropolitul Serapion Fadeev de Tula, fost de Chişinău, l-a precedat în scaun pe actualul mitropolit Vladimir. Termenul de „serapionism” are în continuare circulaţie în Republica Moldova pentru a desemna fenomene deosebit de negative, printre care corupţia, desfrâul, luarea de mită, vinderea celor sfinte şi românofobia bisericească.
Mândria de „cetăţean al Sfintei Rusii”…
„Gândurile mele sunt îndreptate către minunata mea Patrie, care de aproape 200 de ani se salvează împreună cu mulţimea de popoare care alcătuiesc în sine acea Sfântă Rusie care nu există pe hartă, dar a cărei cetăţenie noi o purtăm cu mândrie. Asupra acestei identităţi atentează tatăl a toată dezbinarea şi a toată minciuna, vrăjmaşul neamului omenesc care vrea să împingă însăşi Biserica în prăpastia discordiei”, a mai spus vechiul soldat al interesului rusesc în cuvântul său de credinţă Moscovei.
De ce se grăbeşte Moscova?
V-aţi aşteptat la altceva? Eu, nu. Este clar ca bună ziua că Patriarhia de lângă Kremlin este consecventă în urmarea planurilor ei de dominaţie şi control spiritual în fostele state sovietice, printre care şi Republica Moldova.
Decizia unilaterală şi voluntaristă a Moscovei de a numi un nou episcop peste capul moldovenilor de la răsărit de Prut arată că nu contează nici Statutul mitropoliei Chişinăului şi „a întregii Moldove”, nici acel capăt de hârtie numit „Tomosul de Independenţă”, nici voinţa poporului lui Dumnezeu, nici canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe universale, nici bunul simţ, nici istoria autentică, nici Evanghelia lui Hristos.
Totul este politică, geopolitică şi geospiritualitate vicleană, agresivă şi hrăpăreaţă. Dacă bătrânul tipăritor de calendare pornografice, a cărui hirotonire răposatul Patriarh Alexei al II-lea a respins-o în mod repetat pentru motive temeinice de moralitate, este acum lumina pe care Patriarhia Rusă o pune în sfeşnic, cu mâna Patriarhului Kirill, înseamnă că Moscova acţionează totuşi pripit şi în disperare de cauză.
Ce va urma?
Ce ar putea să urmeze? E simplu. Vor exista efecte adverse scopului scontat de Moscova. Un anumit număr de preoţi şi de parohii vor reveni la sânul Mitropoliei Basarabiei, nedorind să fie în comuniune cu un vlădică de felul lui „Poligraf Pornografovici”. Şi nu cred ca Moscova să găsească forţă de a-i convinge să rămână la pieptul ei.
Mitropolia Basarabiei se va consolida numeric. Cu cât creşte numărul de episcopi nevrednici puşi în capul moldovenilor de Moscova, cu atât scade numărul de preoţi, credincioşi şi parohii care mai rămân sub oblăduire rusească.
Hiperinflaţie de episcopi moscoviţi în Moldova
Este de aşteptat o reacţie firească a Patriarhiei Române. În ultimele două decenii, hirotonia lui Nicodim (Ion) Vulpe este a 10-a hirotonie întru episcop special săvârşită pentru Republica Moldova. Cei 10 ierarhi au fost: Vladimir, Petru, Vichentie, Iustinian, Dorimedont, Anatolie, Marchel, Petru, Sava şi Nicodim. Fiecare dintre aceşti episcopi a fost văzut de Biserica Rusă ca ţăruş geopolitic, care să ţintuiască Republica Moldova în sfera de influenţă şi control a Moscovei. Din cei 10 astăzi au rămas doar 6. Dar Moscova nu se va opri aici. Într-un efort de „acupunctură geopolitică”, ea va împlânta şi alţi ţăruşi în trupul nostru, doar pentru a-şi atinge interesele. Toate aceste gesturi unilaterale ale Patriarhiei Ruse reclamă replici demne şi ferme ale Patriarhiei Române.
Potrivit Dipticelor refăcute ale Bisericii Ortodoxe Române şi Statutului de organizare şi funcţionare a Mitropoliei Basarabiei, autonomă şi de stil vechi, cu reşedinţa în Chişinău, ar urma ca Sinodul Mitropoliei Basarabiei să fie format din mitropolit şi alţi 8 ierarhi. Hirotonirea acestora întârzie.
Dar deciziile unilaterale ale Moscovei vor atrage în mod logic şi inevitabil după sine angajarea procedurilor canonice de alegere, de jos în sus, adică de pleroma Bisericii locale, a celor 8 ierarhi care să i se alăture Înaltpreasfinţitului Mitropolit şi Exarh Petru Păduraru. Iar călugării vrednici care vor veni să întregească sinodul Mitropoliei Basarabiei vor fi nu numai oameni de credinţă autentică, dar şi călugări cu multă carte şi bun simţ creştinesc. Important este ca ei să nu fie tot oamenii Moscovei luaţi dintre basarabeni şi strecuraţi tacit, pe uşa din spate, în curtea Patriarhiei Române.
Unde dai şi unde crapă!
Păcat că expresia românească „unde dai şi unde crapă!” nu are echivalent exact în limba rusă. Şi păcat că Patriarhul Kirill nu cunoaşte limba română. Ar fi fost frumos ca Preafericirea Sa, dotat cu diverse talente, să-şi însuşească sensul deplin al expresiei. Ar fi fost un exemplu bun de mai bună cunoaştere a celor pe care el îi păstoreşte fără să-i fi întrebat dacă vor ei sau nu să fie păstoriţi de el. Desigur, ambasadorul României la Chişinău, ca unul care şi-a băgat singur şi de bună voie capul sub omofor rusesc, face notă distinctă şi, pe cale de consecinţă, se exclude. Excelenţa Sa, ca fidel voluntar al Patriarhiei Ruse originar din România, cunoaşte expresia şi, dacă tot transpiră de ani grei să deprindă frumuseţile limbii ruse, poate i-o traduce, mai bine decât noi, Patriarhului său din preajma Kremlinului.
Notă: Material din 27 decembrie 2010, recuperat de pe vechiul blog distrus de persoane din cadrul postului rusesc Spunik Moldova.
Declaraţia Conferinței internaționale asupra Pactului Molotov-Ribbentrop și consecințele sale pentru Basarabia
Publicăm, spre uzul actualei clase politice de la Chișinău, textul Declarației de la Chișinău a ”Conferinței internaționale asupra Pactului Molotov-Ribbentrop și consecințele sale pentru Basarabia”, ținută în zilele de 26-28 iunie 1991, document invocat expres în Declarația de independență a Republicii Moldova: ”LUÎND ACT de faptul că Parlamentele multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată …Continuă lectura
PPCD ȘI FUNDĂTURA EURASIATICĂ
”Noi construim un Imperiu!” Alexandr Dughin, Emisiunea ”Discurs”, O producție Russia.ru 2013 ”În mare, Federația Rusă are o singură problemă în Republica Moldova: prezența militară ilegală pe teritoriul nostru național. (…) Cine dintre autoritățile noastre s-a gândit cum poate fi folosită în avantajul Republicii Moldova această prezență militară, ce avantaje de ordin comercial, energetic, politic …Continuă lectura
CUM A FOST ÎLOCUIT ALFABETUL LATIN CU CEL RUS
Hotărârea privind înlocuirea alfabetului latin cu cel rusesc începând cu 1 iunie 1938. Tiraspol, 19 mai 1938. Termenul ”chirilic” în cazul alfabetului impus vorbitorilor de limbă română din Transnistria și apoi și din Basarabia (1940-1941, 1944-1989) este impropriu. Termenul propriu este cel de ”rus”, ”rusesc”, așa cum rezultă chiar din documentul bolșevicilor. Deci, a fost …Continuă lectura
………………………………………………
INCHIZIȚIA, INSTITUȚIE OFICIALĂ ÎN BISERICA RUSĂ
Arderea pe rug a protopopului Avvacum, pictură de Grigorii Miasoedov. ”Să fie arși fără milă!” Ce curios și trist! Cât de departe a ajuns sălbăticia Bisericii Ruse! Atunci când am citit pentru prima dată în sursele rusești nu mi-a venit să cred: în Biserica Ortodoxă Rusă a existat – horribile dictu – In-chi-zi-ți-e! Da, da, …Continuă lectura
Reunificarea celor două state românești, imperativ al zilelor noastre
det. aici
LA O HIROTONIE. O Vulpe Albastră pentru Moldova sau cum a ajuns Poligraf Pornografovici episcop
Lumea actuala sta sa moara si O Lume mai Buna deja ne asteapta
Iata ca dupa o anumita pauza determinata de evolutia evenimentelor am ajuns si la acest capitol al site-ului nostru, care se doreste un fel de „power play” sau „power point” al acestui site, nu neaparat prin dezvaluirile scandaloase facute sau ideile lansate, ci mai ales ca in ceea ce prezinta, in el se regaseste, intr-o masura mai mica sau mai mare, aproape fiecare dintre noi si este profund afectat de aceasta. Radiografia societatii globale pe care o face acest site si care intra pana in cele mai intime nise ale societatii si dezvaluie cele mai subtile mijloace de manipulare a maselor, nu face altceva decat sa constate si sa dovedeasca, ca actualul sistem economico-social global se afla in parg de colaps, prag ce va fi trecut inca de la inceputul anului viitor si va atinge apogeul in maxim sase luni de la „start”.
Asta nu se va intampla din cauza unor evenimente exterioare, desi cine ignora ciclurile Universului si Agenda universala, comite o uriasa eroare, ci deoarece conditiile colapsului au ajuns la maturitate si astfel a-l evita nu se mai poate. Nu este, evident, doar o coincidenta ca si ciclul negativitatii ce incheie NV III se afla si el la sfarsit si pe cale sa isi dea propriul duh. Daca va imaginati Evolutia in fiecare Nivel Vibrational ca un pendul, care repeta riguros miscarea lui constanta, osciland cu aceasi viteza si cu aceasi amplitudine de la stanga la dreapta si apoi face calea intoarsa, veti observa desigur ca, in acest moment acest pendul atinge in doua puncte spira Evolutiei, spira care prezinta grafic Existenta in acest Nivel Vibrational. Cele doua puncte sunt inceputul si sfarsitul spirei, adica inceputul si sfarsitul Evolutiei in acest Nivel Vibrational. In consecinta , ca in cazul oricarei alegeri, in viata ni se ofera doua optiuni: fie ne postam pe inceputul spirei si reluam Evolutia in acest Nivel Vibrational de la inceputul lui sau cum spun eu de la cimpanzei, fie ne postam pe punctul terminal al spirei, in care nu ne ramane decat posibilitatea de a realiza Marele Salt spre un Nivel Vibrational superior – O Lume mai Buna. Recentele evenimente si alegerile din SUA ne confirma ca, optiunea preponderenta a acestei umanitati este de a incerca sa isi conserve modul de viata in aceasta lume, ceea ce este imposibil intr-un Univers aflat in continua miscare si Evolutie. Succesul la mase al lui Putin si Trump nu vine din faptul ca ei pot rerezolva problemele insurmontabile ale maselor, ci din faptul ca ei spun cu voce tare, ce majoritatea gandeste, dar nu are curajul public sa si-o asume, crezand ca nu ar da bine la lume. Insa karma individuala sau colectiva nu este influentata de ceea ce anume, unul sau altul, declara, ci de faptele si gandurile fiecaruia, din aceasta viata si din cele anterioare. Nimeni nu poate ignora karma, deoarece ea actioneaza implacabil, dar din fericire fiecare si-o poate vindeca. In acest sens sunt din nou doua optiuni: prin suferinta, care vine si singura, nu trebuie chemata sau provocata, e drept ajutata de noi si de semeni, sau prin iubire , care nu doar ca vindeca karma, dar si construieste dharma.Insa se vede cu evidenta ca, cea mai mare parte din umanitate a ales suferinta, ca o cale de vindecare a karmei, ca cea mai facila alegere posibila. Ceea ce urmeaza sa se intample nu este decat recolta la ceea ce am semanat mai inainte. Si asa cum spune o zicala: sa ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample si suferinta aleasa de o mare parte din aceasta umanitate, nu va intazia sa se arate, ca o cale de izbavire de karma. Insa acest lucru nu se va intampla intr-o clipa, cat ai inghiti niste hapuri, ci in durata egala cu timpul in care karma „a fost semanata”. Situatia prezenta nu face decat sa repete in forma vadit augmentata situatia de inante de Al Doilea Razboi Mondial, vremuri de criza si de dezbinare, de deplina competitie si ura majora. Si buboiul acestei situatii se va coace in perioada februarie – iulie 2017 si apoi enorm de violent va erupe, ducand in „Infernul Propriu” o mare parte din aceasta lume. Sigur ca oamenii isi gasesc mereu scuze pentru ce aleg , fac sau gandesc, ei dand vina pe altii si acum cu siguranta ca vinovatii de serviciu vor fi Putin, Trump, miliardarii, politicienii, care evident ca nu sunt inocenti , ci doar cei mai autentici reprezentanti a unei mari parti ale acestei omeniri.
Dar oricum aceasta aruncare de vina pe altii poate aduce egoului o consolare , dar de propria responsabilitate nu poate fi pentru nimeni o salvare. O consolare poate fi si faptul ca asa au ales cei mai multi, insa adevarul nu este un concept democratic, votat de o majoritate , ci este oglinda fidela, care reflecta realitatea. Nu numai ca lucrurile se vor intampla asa cum am aratat mai sus , dar din cele prezentate mai jos veti constata ca, nu este cale de intors. In aceasta lume toate valorile , incepand cu credintele, adevarurile, si apoi trecand la valorile materiale si terminand cu cele de intrebuintare, TOATE, ABSOUT TOATE, AU FOST PERVERTITE.
Sigur ca scrierile sacre au fost glosate sau trunchiate , ori din interese de grup interpretate. In prezent cunoasterea stiintifica este distorsionata de interese si finantare si din descoperirile ei se pun in valoare majoritatea acelora, care au efecte distructive. Religiile incearca sa traga, fiecare, spuza pe turta sa, repetand mecanic si cu prefacuta sfintenie, dogma. Pe piata au fost aruncate monede de sase ori mai multe ca valoare simbolica decat avutia mondiala reala. Si asta nu este nimica, caci titlurile valorice, actiunile si in general asa numitele derivate, aflate in acest moment pe piata, care la fel ca monedele nu au nici valoare in sine, nici valoare de intrebuintare, reprezinta o valoare de saptesprezece ori mai mare decat avutia globala. Mai adaugati ca datoriile tarilor de pe glob depasesc cu mult dublul avutiei mondiale. Evident ca sunt si alte false valori pe piata, a caror valoare insumata ajunge sa depaseasca de treizeci de ori avutia globala. In consecinta aceste false valori nu pot simboliza decat 3,33% din valoarea lor nominala sau de piata, ori in raport cu valoarea reala pe care o simbolizeaza. Insa este foarte greu sa le explici oamenilor ca, banii in sine nu au nici o valoare, si de cand sunt de plastic nu numai ca nu au valoare, dar nu au nici valoare de intrebuitare, ci dimpotriva, sunt si toxici din punct de vedere ecologic si chiar psihologic si spiritual. Sigur ca aceste simboluri sunt doar niste instrumente in mana oamenilor, dar pentru a fi sofisticate si mai greu intelese, ele sunt folosite cu ajutorul unor institutii tot de om inventate si cu scopuri la fel de necurate.
Si in acest sens in prima linie sunt bancile , care spun ca iti pastreaza depozitele , zic ele in siguranta, contra o minima dobanda , sau mai nou contra unui comision, alaturi de alte taxe si comisioane, care oricum „ucid” orice dobanda. Mai mult, din aceiasi bani pe care voi in banci i-ati depozitat, tot ele va invita prin promotie sa va creditati, evident la dobanzi si comisioane de 4-5 ori mai mari decat profitul oferit de banci, atunci cand arareori el exista pentru depozite. Daca bancile falimenteaza, asa cum mereu se intampla, iar in cele ce urmeaza se va intampla la scara globala, bancile nationale iti ofera o modica despagubire. Asta cand, totusi, falimentul bancar ramane controlat , ci nu devine global, caci atunci rezervele bancilor centrale nu ajung nici macar cat sarea pe rana. Puteti sa le spargeti cladirile sau bancomatele, sa le alergati functionarii , mortul de la groapa nu se mai intoarce.
Spre acest tragic deznodamant, spre care ne-am lasat inhamati ca boii la jug, ne ajuta si fiscalitatea, adica birocratia statala a carei costuri in continua crestere le sustii prin taxe tot mai mari, primind in schimb coruptie, abuzuri si servicii de tot mai proasta calitate. A nu plati taxele catre stat, mai grav decat un act criminal este considerat, caci crima omoara un om, dar neplata taxelor pune in pericol „viata si existenta” unui birocratic, parazitar si stufos sistem. Fiscalitatea a devenit un fel de religie , iar statul un fel de Dumnezeu, care are dreptul sa emita porunci si sa te pedepseasca pentru a lor nerespectare. Statul este anomalia suprema, prin care o minoritate conduce o majoritate, dar exclusiv in folosul minoritatii, care isi compenseaza incompetenta prin represiune.
Justitia este o alta dogma de dansi inventata cu scopul, zice-se, sa faca dreptate. Dar dreptatea este un concept subiectiv si stabilita prin legi la fel de subiective, edictate de un grup de interese, coagulat in jurul minoritatii conducatoare. Justitia nu poate stabili adevarul, caci nu are cum sa-l cunoasca , ci doar o stare de fapt aproximativa, raportata la o lege subiectiva si la marturii la fe de subiective. Sa nu uitam ca si cel ce judeca are propria masura susbiectiva. In aceste conditii singura sansa a Justitiei ar fi sa fie echidistanta , adica sa faca tuturor o dreptate, care adesea este o injustitie, dupa aceasi masura. Insa tocmai am aratat ca nu se poate , deorece legea protejeaza grupul de interese care a emis-o , justitia este organizata, condusa si remunerata dupa aceleasi legi, fixate de acelasi grup de inerese si in egala masura distorsionata de interese personale. Caci sa nu credeti ca odata ce ai devenit magistrat, devii dintr-o data pur, curat. Vi-o spune un fost magistrat din experienta, ca gandurile si faptele judecatorului si ale procurorului nu sunt deloc mai pure si mai inalte decat ale celui judecat. Doar are iluzia ca dupa masca functiei nu ii vede nimeni viciile si incorectitudinile.
Odata cu dezvoltarea tehnologiei si cresterea eficientei si productivitatii, s-a creat posibilitatea ca orice om sa poata produce de cateva ori mai mult decat este necesar pentru intretinerea sa si a familiei sale. In aceasta situatie si furtul plusvalorii nu putea fi facut prin metoda sclavagista sau feudala si nici folosind mecanismele pietei. Si atunci s-a inventat specula. Altfel spus, cel ce emite si detine moneda si titluri valorice simbolice, folosind tehnica speculei, fura rodul muncii si creatiei celor care au produs valori autentice. Acest lucru se poate face prin politici monopoliste si corporatiste, prin presiuni asupra guvernelor, prin inflatie, prin criza , prin somaj, prin asistenta sociala, prin burse, jocuri de noroc si infinit multe alte metode speculative, prin care valoarea autentica se pierde si este insusita pe nimica de cel care detine valorile simbolice. Altfel spus, specula nu face altceva decat sa manipuleze valorile simbolice si sa le perverteasca pe cele reale, astfel incat sa creeze confuzie intre ele, operatiune din care singurul castigator este speculantul. S-a ajuns astfel sa se dezvolte o serie de servicii conexe, care nu produc nici o valoare, dar care reprezinta in ponderea valorica a produsului intre 70-80%. Intr-o lume in care serviciile, care nu adauga plusvaloare si nici nu confera produsului un plus de calitate, covarsesc de 2-4 ori valoarea autentic creata, nu putem vorbi decat de o domnie a speculei.
Publicitatea este o alta modalitate sofisticata de specula, realizata cu complicitatea „fraierului”, caruia i se adreseaza si ea de multe ori face ca un produs sa se vanda de cateva ori mai scump decat valoreaza. In acest obiectiv intra dulciurile, sucurile, jucariile, viciile, mancarea fast food, medicamentele, mobilierul, echipamentele casnice si de comunicare, hainele si incaltamintea la moda. Practic aproape tot ce constituie bunuri de larg consum. Ca macar daca este fraudare, atunci sa fie larga si consumata. Dupa cum vedeti, publicitatea exploateaza pe de o parte inocenta, pe de alta parte dependenta, si apoi nevoia ,ca in cazul medicamentelor. Ea nu se adreseaza necesitatilor reale, care oricum pot fi satisfacute pe cai naturale si prin instrumente traditionale, infinit mai corecte, cum era la inceputuri piata, controlata si reglata de cerere si oferta , de necesitate si productie.
Bursele sunt „ templul” in care se practica „religia speculei”, caci ele par forme sofisticate ale pietelor libere, fiind in realitate doar centre de manipulare si pervertire a valorilor autentice si de insusire a lor de catre speculatori. Aceasta este o realitate evidenta si nu avem sentimentul ca va spunem o noutate, insa va vom introduce in tainele ei, ca sa observati cinsimul cu care se comite crima si cum este manipulata sa consimta la asta si victima. Evident diabolicul stie ca, el nu ar avea nici o putere, daca nu s-ar putea folosi de slabiciunile umane. Si atunci toti cei ce apeleaza la bursa, nu o fac pentru ca nu au alta cale, ci pentru ca in intimitatea lor ei spera, ca prin operatiuni speculative sa castige mai mult decat prin productie. Acest lucru este direct manipulat prin jocurile de noroc, care nu sunt decat o fratie a hotiei intre organizatorul lor si stat si a caror victime sunt cetatenii naivi, care odata cazuti in patima, intai isi incredinteaza viata hazardului si in final isi dau destinul in mana diavolului. Aparenta corectitudine a tuturor acestor mijloace sofisticate de furt vine din faptul ca, ele nu te obliga , ci doar te tenteaza, propriile slabicuni astfel le manipuleaza si apoi sa te acuze ca propria ta cadere vine din propria ta alegere. Aceste jocuri sunt in mod grosolan numite jocuri de noroc , caci ele nu premiaza norocul, ci reglementeaza furtul ca pierdere a jucatorului. Este inutil sa va spun cate taxe aici se impun , care la fel ca la alcool se spune ca au scopul sa avertizeze cetateanul de riscul consumarii produsului respectiv. Este psihologia fructului oprit, din care inca de la inceputuri stramosii au muscat, iar noi nu din respect pentru traditii, ci din iluzorii sperante si desarte ambitii, continuam sa muscam, pana ce in final ne inecam.
Cand vom intra in profunzimea acestor instrumente, multi o sa se cutremure si o sa descopere un cinism si un dispret fata de oameni din partea unor semeni ,care ofenseaza mamiferele, cand se denumesc „mamifere superioare” zise si oameni. Este totusi de subliniat ca, dupa ce se iau acele taxe, care depasesc jumatatea incasarilor, nu doar aici, ci in orice domeniu al vietii sociale, din ce a ramas se aloca pentru asa numitul „castig”, care corect ar trebui denumit „discont acordat la pierdere”, doar circa 70%. Altfel spus, jocurile de noroc iti garanteaza „norocul” de a pierde minim 80% din suma investita. Evident ca odata intrat in joc spui ca, nu mai ai nimic de pierdut, iar egoul, organizatorul si diabolicul, acelasi drac cu alt nume impopotonat, iti spun ispititor: „dar daca?”, sadindu-ti de doi bani speranta si ducandu-te la pierdere, uneori chiar moarte sigura.
Aceasi metologie este folosita la fel de pervers in tot ce te poate face dependent, placeri, moda, ca sa incepem cu cele mai nevinovate, continuand cu tigari si alcool si terminand cu drogurile, indiferent in ce sunt ele introduse sau disipate.
Si pentru a se crea omului un sentiment de ordine si a-i produce o emulatie si motivatie in ceea ce face, atunci s-au inventat ierahiile si s-au organizat competitiile. Daca orice ierahie se incepe cu sine, adica in varful ei se erijeaza cei ce o organizeaza, competitia este instrumentul, care se adreseaza celorlati, carora li se ofera sansa sa urce treptele ierarhiei, evident cu respectarea regulilor, tot de ierarhie create. A venit darwinismul, care ne spune ca, supravietuieste cine este cel mai puternic si asta induce ideea ca, pentru a supravietui, tu trebuie sa ii elimini pe ceilalti. S-a ignorat cu buna stiinta faptul ca, intregul exista prin parti si ca o parte nu poate sa existe in afara de intreg. Am mai dat in acest site exemplul celulelor dintr-un corp, care daca, fiecare, si-ar urmari propriul interes, in final ar duce la al organismului din care fac parte si insasi al lor colaps. Tot ce sugereaza separare, sprijina „Pricipiul divide et impera”. Insa diviziunea in cazul celulelor serveste Evolutiei doar cand este naturala si Legilor Naturii supusa. Separarea pentru a concentra totul in folosul tau, nu este decat o iluzie si de fapt astfel te lipsesti singur de ajutorul si solidaritatea celorlalti. Creierul reptilian care actioneaza conform Principiului competitiei, nu iti ofera nici o alternativa pentru Evolutie. El spune „lupta sau fugi” , insa daca lupti ce castigi, iar daca fugi unde ajungi? Daca alegi sa te separi de intreg, ca sa urmaresti sa-ti promovezi al tau interes , de fapt te vei instraina de ceilalti si apoi vei resimti singuratatea si te va coplesi depresia. In aceasta stare esti victima sigura la orice forma de manipulare, care iti promite si iti garanteaza a ta salvare. Daca ai sta si ai cugeta atent, ai intelege ca nu ai cum sa ajungi in varf, deoarece varful este deja ocupat si nici a urca pe o alat trepata nu prea poti, pentru ca cei de pe ea o sa-ti dea in cap , caci de unde se afla pot si au acest interes. Si atunci, ca sa nu ramai resemnat la baza, nu-ti ramane decat sa-ti creezi o treapta piramidala, pe care sa ti-o subordonezi. Involuntar, prin asta varful piramidei si celelalte trepte le inalti si consolidezi, supunand alti naivi sau inocenti. Dar cu cat vei inalta mai mult piramida, cu atat va fi mai mare povara ei pentru treptele inferioare, din care si tu faci parte. Principul piramidal distruge constiinta de intreg a speciei, ceea ce pune in pericol insasi prezervarea ei , nu doar evolutia ei.
Omul nu se multumeste sa se lupte cu el insusi si cu alte specii , dar se lupta si cu Natura , „Mama” care ii asigura hrana si viata. Altfel spus, omul nu se multumeste sa se distruga singur , dar incearca sa distruga si tot ce se afla in jur, de frica probabil sa nu moara singur. Evident ca prin distrugere nu se poate evolua si nici regresul a-l evita. Pe de alta parte, Natura este generoasa si dreapta, dar Legile ei sunt implacabile si nu iarta. Daca ai semanat ranile Naturii, vei culege puroiul lor. Natura nu se razbuna, caci ea nu este subiectiva, dar are propriile legitati, care Evolutia i-o asigura , indiferent ca o face cu aceasta omenire sau o face singura. Natura poate exista si evolua si fara oameni, dar pentru oameni acest lucru este imposibil in actualul stadiu de evolutie al acestei omeniri. Ar trebui sa nu ne manifestam ca isterica, care de frica ca a venit iarna, isi sfasie haina si ca sa nu ii inghete corpul, incerca sa il faca combustibilul ce intretine focul. Ar trebui sa invatam de la Natura si Legile ei, caci ele sunt in acord cu Principiile Existentiale Universale, si daca ultimile mai greu le putem experimenta si cunoaste, caci secretele lor ne sunt inca departe, Legile Naturii ne sunt la indemana si deschise Cunoasterii tuturor, care fata de Natura manifesta o intentie buna. Daca dupa moarte nu poti lua Natura cu tine, atunci bucura-te de ea cat timp esti in viata si cu darurile ei generos te rasfata.
Intr-o lume in care unii muncesc si altii isi insusesc, s-a ajuns la situatia absolut dezastraosa ca, cei ce muntesc detin mai putin de 20% din valoarea creata si cei care si-au insusit fraudulos aceste valori sunt doar 2% din populatie si detin peste 80% din bogatia mondiala. Aceste nu sunt doar statistici sau procente, ci realitati si inegalitati deosebit de crunte, in spatele carora, pentru o mare parte din omenire, se ascund imense suferinte. Se ignora un Principiu esential al Existentei si anume ca intr-o lume bipolara nu exista polaratitati absolute si pe cale de consecinta, cu cat o polaritate se apropie mai mult de 100%, cu atat ea este pe cale „ sa se sinucida”, adica sa fie obligata sa se transforme si sa se repolarizeze macar in parte in polaritatea opusa. As spune ca orice exces al unei polaritati contribuie involuntar la consolidarea polaritatii opuse. Aceasta polarizare a valorilor in mana celor care nu produc, ci doar consuma parazitar, concomitenta cu vaduvirea majoritatii producatoare de rezultatele muncii si creatiei ei , lipsirea ei de motivatie si chiar de resurse pentru a sustine procesul de productie, in final va duce la colapsul acestei nedreptati strigatoare la cer. Intr-un organism in care numarul parazitilor, virusilor si bacteriilor rele devine covarsitor in raport cu factori imunitari si bacteriile bune, colapsul este aproape. La fel intr-un organism in care numarul celulelor tumorale le copleseste pe cele bune din organele vitale, rezultatul inevitabil este moartea acelui organism. Aceasta stare de lucruri nu poate fi continuata, dar nici voluntar indreptata. Chiar daca marii miliardari sunt dispusi sa isi cedeze 90% din avutia lor, si ma refer aici la intentii reale, nu la incercari de evitatre a taxelor, actiunea lor are un efect marginal , daca milioane de milionari continua sa isi doreasca ardent sa devina miliardari , chiar daca asta nu ar fi posibil, decat catarandu-se peste cadavrul social global. Fara a intra in existentialism , afirm ca, multi din cei ce nu reusesc „a fi” incearca sa-si surmonteze acest irecuperabil handicap prin „a avea” tot mai mult, desi acest tot mai mult ii trage si pe ei si pe altii tot mai jos. Alegerile din SUA au aratat ca de fapt clasa mijlocie, in majoritate alba, nu a fost atat de deranjata de faptul ca a fost saracita de criza, cat mai ales ca prin Obamacare si masurile de asistenta sociala clasa pauperizata s-a apropiat mai mult de clasa mijlocie, pana la o limita in care acest lucru a inceput sa-i puta clasei mijlocii. Daca romanul este bucuros ca daca a murit capra, sa moara si capra vecinului, americanul mijlociu, caruia criza inca nu i-a omorat „capra”, ci doar i-a slabit-o putin, ca oricum era prea grasa, isi doreste ca capra celui sarac sa nu se ingrase, ca va incepe sa semene cu a sa si atunci se va pierde deosebirea si prin asta el isi va pierde distinctia. Accentuarea acestor polarizari nu se produce doar intre clase, ci si intre regiuni si state si adeseori chiar intre zonele aceluiasi stat. Pa masura ce polarizarea se accentueaza, mase tot mai mari se pauperizeaza pana sub limita de subzistenta. Evident ca acest lucru va lasa clasa bogata fara resurse, caci de fapt ea nu detine valori reale si nici valori de intrebuintatre, ci mai mult simboluri ale acestor valori. Iar ei nici nu stiu si nici nu pot sa manuiasca mijloacele si instrumentele ce produc aceste valori. De aceea ei cauta roboti, fiind gata sa ii sacrifice pe ceilalti pe toti, insa au totusi o teama, ca nu cumva robotii sa inceapa sa ii controleze. Cu toate acestea nu fac nimic semnificativ pentru a opri colapsul , traind cu sentimentul ca, daca ei dispar, sa ia ca faraoni, cu ei, o parte din aceasta lume. Insa ce vor ei Universul ignora si isi impune a sa Lege si pentru o Evolutie ascendenta va face in aceasta omenire o profunda excizie, nu ca pedeapsa, ci ca masura asananta.
Dar ca toate astea sa se intample, este nevoie si de acceptul partii celeilalte, majoritate si cu statut de victima. Si cum nu mai tine sa spui cuiva „De buna voie si nesilit de nimeni te lasi supus de mine si imi juri supunere pe viata?”, a trebuit sa se apeleze la lucruri mai parsive ,dar care sa para doar subtile. S-a recurs la pumnul de otel in manusa de catifea, in care pumnul era manipulatorul, iar manusa era manipularea. Daca scopul manipulatorului este clar – supunerea celuilalt -, manipularea trebuie sa fie bine disimulata, ca picatura amara in zahar ca sa poata fi mai usor inghitita. Iar in esenta manipularea nu inseamna altceva decat ca, manipulatorul sa te faca sa crezi ca, ceeea ce vrea el, este de fapt vointa si dorinta ta. Sigur ca metoda clasica si simpla este apelarea la vanitatea manipulatului. Ii spui ca este prea bun, ca sa se multumeasca doar cu ceea ce are si ca este prea special, ca sa se piarda in mase. Insa pentru a reusi, aceasta ar trebui sa indeplineasca niste conditii, pe care manipulatorul este gata sa i le expuna dezinteresat, din respect declarat pentru cel ce urmeaza sa fie manipulat. De asemenea, declarand o profunda simpatie si apreciere pentru manipulat, manipulatorul va pune la dispozitia celui manipulat si instrumentele prin care acesta sa isi atinga scopurile. Cam ce fac bancile, cand iti ofera credite, un fel de sinucideri la promotie. Evident metoda asta seamana putin cu legatura de fan, pe care o duci in fata magarului, pentru a-l duce la destinatia dorita de tine, evident odata cu povara aferenta. Metoda merge si la inhamatul boilor in jug, carora le dai impresia ca, le-ai pus jugul pe grumaz, ca unul de altul sa nu se rataceasca , ci nu pentru a cara o povara sau a face o anumita treaba, evident alta decat cea mica sau mare, caci acestea sunt treburi personale ale acestor respectabile animale, si pentru manipulator nefolositoare. Insa cum nu suntem toti boi sau magari, fapt cunoscut chiar de manipulatori, care chiar sunt gata sa ne trateze ca niste animale de casa sau dupa caz de laborator, adica hamsteri, vor fi cu noi curtenitori si protectivi. Ei aici trebuie sa foloseasca metode mai subtile, iar primele dintre acestea, pentru acele persoane care nu sunt ignorante, dar nici inteligente, sunt mijloacele subliminale. Ti se induce in minte prin mesaje mascate in filme sau recalame sau prin exemplul nu stiu carei vedete sau prin prezentarea succesului extraordinar al unui anonim, ca si tu poti asta si ca esti decis sa nu astepti si sa treci la fapte. Cand vei constata ca de fapt tot ce-ai facut, tie nu doar ca nu ti-a folosit, ci chiar rau ti-a produs, va fi tardiv. Insa vei tacea chitic, resemnat, nu multumit ca porcul in cucuruz, si vei zice ca, daca tot a fost sa fie, atunci macar despre asta altii sa nu stie. Deja ai o bucurie si in loc sa inveti lectia din experienta esecului, tu devii sluga egoului.
Insa ce ii plac omului mai mult decat orice, daca nu placerile? Oh! aici avem o infinitate de oferte foarte diversificate si personalizate. Exista placeri facute anume pentru tine. Si cand e vorba de tine si de placere, nu mai conteaza costul si nici efectul. Nu conteaza ca placerea este efemera, caci vesnica-i dorinta si decat insasi placerea mai puternica. Vei ajunge acolo, incat pentru o clipa de placere vei fi gata sa-ti dai nu doar viata, dar si Eternitatea. Stati asa, ca pe manipulator nu-l intereseaza eternitatea ta si nici macar viata ta, ci doar de tine cat mai mult in viata sa se foloseasca. Odata trecuta placerea, ea lasa loc deziluzie si a depresiilor , insa egoul te atata de doi bani speranta, si-ti spune „ce-ar fi daca ai mai incerca inca odata sau o placere diferita?”. Dupa cum vezi, egoul-manipulatorul nu te constrange, nu iti ordona , ci doar te tenteaza si sa mai incerci odata te incurajeaza. Si decat sa ramai in depresie, a mai incerca n-ai ce pierde, ba pana la urma vei caistiga cu siguranta ceva si anume de placere dependenta. Din acest moment dependenta face singura munca manipulatorului si desi a fost creata prin practica ta, foarte greu sau aproape imposibil, ii vei putea rezista. Si daca toate astea nu merg cu cei inteligenti sau macar isteti, cum sunt batranii intelepti si in general tinerii, cu acestia metodele trebuie sa fie si mai subtile. Si atunci intr-un moment de depresie sau de bucurie imensa, profitand de a sa neatentie, ii introduci in bautura sau mancare droguri, sau poate i le oferi doar ca o scurta consolare sau ca o dovada a bravurii sale. Prima data s-ar putea ca gustul si efectul lor sa nu iti placa, insa vei constata o stare diferita, care te va tenta sa fie explorata si aprofundata. Sunt suficiente cateva astfel de gesturi si in curand ajungi in ale dependentei lanturi. Cand spun droguri, nu ma gandesc la sensul lor strict literar, ci la tot ce poate crea dependenta, inclusiv moda, alcolul, tigarile, jocurile de noroc, etc. etc.
Sigur ca in subcapitolele urmatoare vom detalia fiecare aspect in parte si vom face trimitere si la exemple concrete. Apoi, pentru ca noi vedem acest site ca un mesaj viu , dupa ce el va fi complet conturat, el va fi continuu updatat, fara a sterge s-au modifica ce am spus, ci a completa cu un adevar mai larg sau mai profund. Aparent vom parea a ne contrazice, insa la o examinare mai atenta se va vedea ca mesajul nostru este solid, coerent si adevarat si acest mesaj se dezvolta ca „Scara Evolutiei” treapta cu treapata sau ca „Ceapa Cunaoasterii” foaie cu foaie. Pentru multii oameni schimbarea este cea mai grea provocare, unii acceptand mai usor moartea decat schimbarea. Ei considera ca stabilitatea si siguranta lor vine din neschimbare. dar asta e o imensa autoamagire, caci in fiecare zi esti deja altul, fiecare ora a vietii tale este diferita de celelate anterioare, chiar si atunci cand esti cuprins in activitati de rutina. Ce sa mai zicem de transformare, ca e cam ca in Caragiale, dar pentru schimbare nu pentru transformare. Adica sa se mai schimbe pe ici pe colo prin punctele esentiale , dar sa nu se transforme nimic. Evolutia in sine inseamna continua transformare. Oamenii isi gasesc tot felul de argumente, pentru a se opune la schimbare si transformare, afirmand ca toata viata au procedat la fel si toti fac la fel ca ei si venim noi acum si le spunem ca transformarea este iminenta. Este! Dar nu pentru ca vrem noi, ci pentruca este in a Universului Agenda si a lui evolutie ciclica. Si inantea Potopului lui Noe toata lumea isi vedea de treaba, doar Noe isi vedea de Arca. Noi asta va prevenim, ca transformarea fundamentala urmeaza acum, si va invitam ca pentru aceasta eventualitate sa aveti o solutie. Insa cei mai multi vor spune clasicele „dar daca?” sau „poate ca!” Oameni nu isi pot imagina lumea asta si viata lor altfel decat a fost pana acum. E problema lor, dar lucrurile merg inainte, fara sa intrebe pe nimeni si nici sa le ceara acordul sau sa ii convinga. Noi nu doar ca am pregatit solutii pentru perioada de tranzitie, care sunt complexe, detaliate, drepte si eficiente, dar am pregatit lucrurile si pentru ca alegerile facute de fiecare, sa ii permita sa realizeze transformarea si Evolutia. Veti constata curand, nu doar ca viata merge inainte si fara monede, titluri valorice, burse, banci, guverne corupte , justitie de paiata si toate celeleate , ba lucrurile vor merge mult mai bine si majoritatea celor ce vor urma o asemenea cale, vor cunoaste pentru prima data in viata care le este puterea si ce inseamna cu adevarat fericirea. Pledoaria noastra este sa va eliberati din starea de robie, de care singuri va tineti cu dintii si sa va organizati singuri propria viata si evolutia. Nu incercam sa va oferim concluzii deja de noi rumegate, ci sa va provocam sa priviti din perspectiva din care v-a dus Evolutia, cum se vede adevarul din unghiul dumneavoastra de vedere. Nimeni nu poate vedea din aceasta lume tot adevarul, dar poate vedea o fateta a lui mai mica sau mai mare. Si oricum, aceasta este o cunoastere exterioara , superficiala, ci nu cunoasterea profunda, interioara. Sigur ca, indiferent de aceste fatete, care nu exprima adevarul , ci doar ce vedem sau vrem sa vedem noi din el, trebuie subliniat ca, pentru a studia esenta unui lucru, trebuie intai sa ii determini forma. Sigur ca, putem inchide ochii si privi adevarul, cum au examinat orbii, intr-un experiment, elefantul. Dar nu inseamna ca daca inchidem ochii realitatea dispare. Iar adevarul nu este decat reflectarea realitatii, un diamant cu mai multe fatete, dar nu fatetele sunt diamantul, ci intregul. Asa cum am spus, va veti recunaoste in unele din situatiile expuse sau din exemplele date si cu siguranta fiecare poate completa mesajul nostru cu propria Cunoastere, caci stiti deja ca, daca Evolutia este un sport individual , Cunoasterea este un sport de echipa, colectiv. Si apoi, pe masura ce site-ul se contureaza, noi vom face prin o serie de link-uri trimiteri la mii de pagini din corespondeenta purtata cu partenerii si prieteni nostri despre lucruri foarte actuale si foarte concrete. Alte link-uri vor fi catre sute sau mii de pagini din scrisorile adresate institutiilor publice in cazuri cat se poate de concrete. Prin aceasta facem din site-ul nostru nu doar un purtator de mesaj, nici doar un reportaj , ci un reality show, dar si al cautarilor si problemelor voastre ecou. Cum majoritatea acestor scrisori s-au comunicat prin mail sau sms si mai rar pe suport de hartie, dar si acelea puse in legatura cu evenimente recente sau pe cale sa se intample, ele poarta amprenta momentului cand au fost trimise , iar acum veti avea posibilitatea sa observati profunzimea si corectitudinea celor sesizate si mai ales precizia celor prezise. Prin toate acestea noi nu incercam sa schimbam aceasta lume si sa invitam semeni sa ne insoteasca in demersul nostru pentru O Lume mai Buna. Nu incercam sa convingem pe nimeni si mai ale nu le cerem nimic, caci nimeni nu poate fi prin viata sa pentru altul un model, dar poate constitui pentru evolutia altora un reper. Veti constata ca, nu doar am prezis o directie a Evolutiei si am facut realitatii o profunda analiza, dar am si pregatit mijloacele care sa faca transcendenta catre O Lume mai Buna posibila. Noi nu va oferim o alegere , ci conditiile in care, in vremurile ce vin si tot mai tulburi, sa puteti alege in cunostinta de cauza , liniste si pace. Nu va solicitam nimic , ci doar va oferim ceea ce putem , fara ca prin asta sa va demobilizam. Scopul nostru nu este sa distrugem aceasta lume, caci moare deja singura, ci sa oferim celor ce nu pot hotara singuri, adica tineri, batrani si asistati sociali , conditii ca sa petreaca aceste vremuri enorm de tulburatoare in liniste si pace. Noi nu spunem ca prin asta putem asigura transcendenta mortii si continuarea Evolutie, ci doar crearea conditiilor, care sa permita celor in cauza sa poata alege liberi acest lucru. Nu promitem iertari de pacate si nici vindecari de karma, dar putem vindeca orice boala , evident daca si bolnavul doreste cu adevarat acest lucru. Putem enorm de mult, iar ceea ce facem acum, este doar primul pas. Mesajul nostru vine intodeauna in preajma evenimetelor care sunt iminente si se adreseaza celor a caror convingeri au fost total spulberate de realiatate. Pana atunci noi putem fi doar un punct de vedere sau comparatie, nicidecum un model sau un exemplu. Pentru cei rataciti in propriile alegeri, si ei ai nostri semeni, ne oferim drept busola, pe drumul pe care, si noi si cei dragi, il urmam. Este o invitatie, nu o conditie si cu atat mai putin o constrangere sau amenintare. In aceleasi sens va rugam sa nu incercati sa ne convingeti ca gresim, cat timp modelul reusitei nu l-ati atins si cat timp pe calea noastra noi am inaintat cu succes. Multi dintre noi, cand se roaga lui Dumnezeu, incearca sa-I spuna si cum sa-i ajute , ignorand ca deja tuturor le-a fost daruit, tot ce le este necesar pentru reusita. Implicit prin asta oamenii spun ca, Lumea lui Dumnezeu este Buna, dar dupa parerea lor niste schimbari ar fi absolut necesare, in aspectele esentiale , ci nu pe ici pe colo. Privind lucrurile in acest sens, nu mai intelegi de ce oamenii se roaga unui Dumnezeu, caruia intr-un fel i se cred superiori. Aceste dezvaluiri desi specataculoase , urmate de actiuni concrete si plangeri penale, nu isi propun scandal si nici subiecte de cancan. Ele isi propun sa arate cum „a fost ucisa aceasta societate” , cine sunt vinovatii si mai ales ca, pentru salvarea ei nimic nu se poate face , fiind deja cangrenata de negativitate, ura si inegalitate. Spunem asta, pentru a va invita sa verificati, daca ancorele atasamentelor si dorintelor dumneavoastra mai au in ce sa se infinga si daca nava acestora, in fata tsunamiului ce vine, ar putea sa reziste. Va vom indica in ultimul subcapitol anumite idei, cugetari si mesaje din scrierile sacre sau ale inteleptilor, precum si opiniile si solutiile noastre. Caci daca ultimile doua capitole ale acestui site, asa cum a fost conceput, in prima etapa confera solutii pentru o mai buna convietuire si supravietuire , implicit recunoscand rolul conducator al spiritului in Evolutie si puterea imensa a mintii prin Forta Cunoasterii, in paralel, in locul vechilor paradigme existentiale ce vor fi scufundate, vom incerca sa oferim altele mult mai solide si mai ales sa le creem si sa le construim impreuna. Nu avem pretenita ca intreprinderea noastra este perfecta si ca nu exista alta mai buna, dar noi nu suntem in competitie cu nimeni si daca cineva crede altceva, cu siguranta va alege altceva, iar daca crede ca poate solutiona toate aceste aspecte mai bine decat noi , abia asteptam sa ii felicitam si sa-i urmam pe cei ce se vor dovedi, decat noi, mai vizionari si mai creativi. Nu vorbim de planuri, ci doar de confirmarile facute de viata. Noi nu avem o destinatie, ci un scop, caci destinatia este un efect, pe cand scopul genereaza cauza, caci el este necesitatea pe care trebuie s-o satisfaca efectul. Stim ce putem si actionam cu deplina incredere. Sigur ca manifestam deplin respect pentru alegerile oricui si vom plange cu lacrimi tacute, dar nu mai putin dureroase, cand alegerile celor dragi si ale semenilor vor fi gresite. Daca gresim, noi nu facem rau la nimeni, ci dam un exemplu despre o cale pe care altii sa nu o urmeze, daca nu doresc sa esueze. Insa repet, ne cunoastem forta si as spune ca, la bursa sperantei nimeni sa nu parieze pe asta. Asa cum spune si D.C. Dulcan, cu totii lasam in Univers o amprenta, care poate sa-l raneasca sau sa il imbogateasca. Iar aceasta amprenta este insasi realitatea noastra, a fiecaruia, este viata si experienta. Urmariti-ne „dara” si ne veti vedea anvergura, veti observa ca ne inaltam ca o racheta – Arca . Insa pana cand va fi posibil, vor ramine deschise usile acestei Arce, pentru cei ce ii vor putea salta pragul. Apoi, ca in mitul legendelor biblice, vom „zbura” mai departe, fara a intoarce capul in urma, pentru a nu incremini de durere in legendare stanci de sare. Ramanem deschisi la dialog cu dvs, dar ca egali, nu ca felow-eri, caci nici nu cerem cuiva sa ne urmeze si nici noi nu-i vom urma pe altii, daca nu reusesc inaintea noastra, pentru simplul motiv ca, doar fiecare isi poate trai propria viata. Recomandarile si sfaturile care nu sunt constituite din exemple proprii , nu sunt decat jalnice tentative de manipulari. Va invitam sa explorati cu noi „aventura” acestor dezvaluiri si apoi sa scrutati in mod identitar spre noi orizonturi proprii. Daca zborul vostru se inalta in aceeasi directie cu al nostru, atunci suntem total disponibili, ca impreuna, sa constituim stolul. Daca alegerea voastra va fi dovedita mai buna decat a noastra, cu drag va vom urma, incadrandu-ne in „cadenta” voastra. Sa invatam de la pasari ca, pentru zbor nu este nevoie doar de bataia sinergica si concertata a aripilor, pana cand falfaitul lor atinge rezonanta armonica, dar este necesar sa ai corpul drept si ferm indreptat spre directia de zbor, spre Evolutie, spre O Lume mai Buna, spre viitor. Dar sa nu uitam ca, zborul dureaza doar cat este prezent. Daca o pasare incearca sa se uite in spate , pe loc cade. Noi va invitam sa priviti spre un inainte, care nu este maine, ci in prezentul imediat, precedand viitorul foarte apropiat. Nu privim acest dezastru pe care il dezvaluim ca pe un dezastru in sens de Apocalipsa, ci doar ca indeplinirea conditiilor pentru incheierea unui ciclu de Evolutie, urmat fie de repetarea lui prin alte experiente, fie un Salt catre O Lume mai Inalta, care exista deja si ne astepta cu bratele deschise si cu miracole ce coplesesc ale noastre vise. Traind cu constiinta universalitatii si a Eternitatii, acest lucru nu ne supara si nici nu ne bucura, ci doar il privim cu atentie ,creand astfel realitatea noastra. Suntem fauritorii propriului destin in fiecare moment numit ACUM, destin pe care il vom trai concomitent in momentul in care l-am creat. Cine se va lasa pacalit de cantecele inselatoare ale sirenelor aparentelor, are toate sansele ca aceasta Mare Oportunitate Universala de Evolutie s-o rateze. Dar nimeni nu poate fi alungat din Creatie, asa ca are la dispozitie o Eternitate pentru ca alegerea gresita de acuma, cu o alta mai buna, mai tarziu, sa o urmeze.
Lumea actuala sta sa moara si O Lume mai Buna deja ne asteapta
Spre un creier global
Asa cum am anticipat deja in alte subcapitole din prezentul capitol, omenirea tinde sa ajunga un organism social complex si omogen. Aceasta situatie nu se realizeaza prin extinderea la scara globala a principiului darwinist al supravietuirii celui mai puternic, ci datorita faptului ca incepem sa fim constienti, ca suntem complementari. Suntem diferiti, dar asta nu ne separa, ci ne uneste prin complementaritate. Orice organizare sociala, incepand de la familie, continuand cu tribul, apoi cu natiunea si terminand cu omenirea, este consecinta adaptarii capacitatii acelei organizatii la necesitatile tot mai mari pe care le presupune Evolutia, asa cum orice organism, cat de simplu, evolueaza tocmai datorita cautarii acelui feedback, care sa raspunda necesitatilor evolutiei sale. De precizat ca intotdeauna mecanismele de feedback raspund si atunci cand impulsul principal nu-si atinge efectele. Asta inseamna ca o intentie clara, urmata de o vointa ferma si apoi de actiune, va produce efecte feedback, chiar daca actiunea a esuat sau nu si-a atins target-ul.
Prin afirmatiile de mai sus parem a cadea in capcana darwinismului, prezentand evolutia ca acel proces, prin care orice individ isi dezvolta functii adaptogene, care sa-l faca apt sa reziste la provocarile Evolutiei. Inca de la primele articole ale acestui site am aratat, ce consecinte dezastruasoase a avut pentru cunoasterea omenirii, deformarea si virusarea semanticii originare a cuvantului. Darwin vorbeste de „dezvoltarea” unor functii noi, fara sa explice de unde vine cunoasterea(inteligenta), care sa sprijine aceasta adaptare si nici prin ce mecanisme se realizeaza ea, iar noi vorbim de „cautare”. Nu este aici locul sa facem o disectie a darwinismului si nici o polemica pe aceasta tema , caci o facem intr-un capitol separat al uneia din cartile noastre. Dar inainte de a „demola” ceva, noi consideram, ca trebuie sa te asiguri, ca poti pune ceva mult mai bun, in locul a ceea ce ai demolat. Atunci cand criticam ceva, in cazul in speta darwinismul, nu o facem printr-o abordare nihilista, caci pornim de la premisa, ca tot ce ne putem imagina exista, ca „daca nu ar fi, nu s-ar povesti” si ca imaginatia nu poate produce decat realitati preexistente, chiar daca ele se afla, fie pe trepte superioare de evolutie a acestui Univers, inaccesibile perceptiilor noastre inca, fie in alte universuri paralele si mai putin accesibile noua, pentru niste miliarde de ani. Darwin a spus un adevar partial important, insa l-a interpretat gresit. Oare minciuna nu este doar o alta interpretare data adevarului? Pana a cunoaste acele adevaruri partiale superioare din Universul nostru sau altele paralele, trebuie sa ne facem ordine la ceea ce avem deja in „ograda cunoasterii proprii”. Nu poti construi o casa punand caramizile pe muchie, insa daca le pui pe baza mare si le legi cu mortar, constructia va fi solida. In consecinta noi punem „caramida darwinista” la locul ei si o unim cu „caramida noastra” cu niste „mortar”, realizand constructia unui „adevar superior”, dar la fel de relativ ca cel anterior.
Este sarcina generatiilor ce vor prelua stafeta de la noi, sa duca aceasta „constructie” la „etaje” superioare ale acestui Univers sau sa initieze noi „constructii” in universuri paralele. Deci stati linistiti la locurile voastre, ca mai avem destul pana atunci, vorba unui contaran de-a autorului. In consecinta, cand noi vorbim de „descoperirea acelui feedback”, noi ne gandim la preexistenta lui in ADN-ul si creierul nostru si asa cum spune inteligenta populara, „cine cauta, gaseste” sau „nevoia te invata”. In paranteza fie spus, daca tot vorbim de creierul global, noi apelam mai frecvent la inteligenta populara, decat la intelepciunea unor notorietati, nu datorita originii taranesti ale autorului, ci pentru ca intelepciunea populara a verificat prin experienta a multor generatii, ceea ce au spus inteleptii. Si orice intelepciune ce trece proba focului verificarii ei in experiente repetate „se caleste” si devine adevar, fie el doar partial. Daca nu ar preexista toate astea in ADN-ul si creierul nostru, cum am putea explica principiul celei de-a a suta maimuta, decat printr-o maimutareala cu aere stiintifice? Cum am putea explica, daca excludem teza extraterestrilor antici, existenta piramidelor megalitice pe tot globul, construite in vremuri, in care se lucra cu unelte rudimentare si orice comunicare intre continente era exclusa? Daca insa admitem teza extraterestrilor, si noi o admitem, dar nu exclusivist, cum altfel am putea explica, ca in continente fara comunicatii intre ele, oamenii construiau acelasi tip de unelte si mai ales organizau culturi agricole similare?
Sau cum putem explica faptul ca doi sau mai multi cercetatori ajung la aceasi descoperire sau teorie simultan, fara a comunica intre ei? Daca acceptam teoria stiintifica potrivit careia orice descoperire, gand sau idee, este rezultatul unor procese fiziologice complexe ce au loc in creier, atunci ne cufundam intr-un ocean de intrebari, nu doar fara raspuns, dar a caror raspunsuri bazate pe aceeasi logica, contrazic insasi logica. In primul rand, cum este posibil ca doua sau mai multe creiere diferite ca structura materiala, sa produca o idee identica? Cine comanda aceste procese cerebrale, iar daca ni se raspunde „creierul”, atunci noi intrebam „cine ii face agenda?” Poate hazardul decalansa coincidente atat de frecvente si extraordinare, care tind sa devina reguli, legitati si chiar principii, intr-un timp atat de scurt? Cum functioneaza telepatia si poate un creier material sa empatizeze cu un alt creier material, iar in caz afirmativ, de ce cu acel creier si nu cu altul? Am putea ingropa stiinta materialista in parapastiile propriului ei discurs, dar e o vorba in popor „Cu incapatanatul, prostul si nebunul sa nu te pui.” Ne referim aici doar la aspectul dogmatic si materialist al stiintei. Lasam deci materialismul stiintific in tarana lui, fara a uita ca si tarana isi aduce aceasi contributie ca samanta la rod. Acceptand contributiile la Cunoastere a adevarurilor partiale ale materialismului stiintific, nu ramanem captivi in dogmele lui, ci ne indreptam ca fiinte libere in cuget si simtiri, zborand spre noi perspective si orizonturi ale Cunoasterii, transmitandu-va cu iubire tot ce am descoperit acolo si asteptand „scrisorile” dvs, asa cum indragostitul asteapta scrisorile iubitei. Daca in corpul fizic fiecare celula si-ar urmari „propriul interes”, organismul din care fac parte ele ar sucomba in cateva secunde. Din nefericire in plan social intreaga omenire actioneaza precum niste celule-fiinte individulale si animate de interese, pe cat de proprii, pe atat de divergente. Nici macar culturile de bacterii nu actioneaza atat de individualist, cum actioneaza umanitatea in general si indivizii in special. Daca unei culturi de bacterii i se schimba drastic conditiile de mediu, atunci bacteriile merg pe principiul sacrificarii partii, in vederea salvarii intregului. In mod concret, daca pui o cultura de bacterii intr-un mediu acid, este posibil ca pana la 80% din bacteriile ce o compun sa moara, insa celelalte 20% si uneori chiar mai putin, vor creea(descoperi) mutatii adaptogene, care sa permita respectivei culturi sa reziste la acel tip de agresiune.
O asemenea abordare sectanta permite explorarea temei in profunzimi mai mari, dar va fi obligata sa-si extrapoleze concluziile la intreg, desi anterior „a amputat” acest intreg. Asa cum se poate usor observa, noi consideram, ca doar o abordare holistica ne poate conduce la descoperirea principiului guvernator al intregului. Chiar daca ramanem in sfera materiei, observam, ca inca de la cultura de bacterii si terminand cu organismul uman, princpiul de functionare este acelasi, respectiv ca partea isi transfera inteligenta (creierul) intregului si isi subordoneaza functiile acestuia. Aceasta „atitudine” nu subjuga sau limiteza partea, ci dimpotriva ii potenteaza functiile si o interconecteaza cu intregul. Este evident ca, actiunea individualista a unuei parti in fata unor agresori colectivi, nu poate avea alt final, decat supunerea sau chiar distrugerea partii(individului). In consecinta, interconexiunea partilor intre ele si a fiecareia cu intregul serveste mult mai bine interesul partii si creaza o putere de grup, care face grupul sa reziste mai usor atacurilor exterioare. Ramanand inca putin in lumea materiala, vom sublinia, ca fiecare neuron din creierul uman are capacitatea de a realiza peste zece mii de conexiuni cu ceilalti neuroni, dar daca aceste conexiuni nu se repeta cu o anumita frecventa, legaturile astfel formate dispar. Altfel spus, o functie a unui organ exersata intens, troficizeza organul, iar neexersata, duce la diparitia functiei si la atrofierea, pana la disparitie, a organului. De aceea se si spune „functia face organul” sau aparent fara legatura „functia bate gradul”. Mai trebuie subliniat, ca aceste interconexiuni intre neuroni se realizeaza pe princiul unui grup de computere legate in serie, fiecare computer amplificand informatia primita de la celelalte. Insa asa cum insasi stiinta a inceput sa constate, nu doar creierul este purtator de memorie, ci toate celulele corpului, astfel incat, daca o parte a creierului este distrusa, functiile lui sunt preluate fie de o alta parte a creierului, fie de un alt grup de celule din organism. Constatam deci in lumea materiei o solidaritate si o subordonare a interesului privat, necesitatii organice si principiului eficientei, ceea ce este dezirabil si pentru organismul social, dar pare improbabil in viitorul aproiat, dar nevoia ne invata.
Insa Princpiul universal „Precum in Cer si pe Pamant” actioneaza implacabil in intreg Universul si va creea „constrangeri” asupra individului uman, constrangeri care-l vor determina pe acesta, sa se solidarizeze cu semenii sai si sa realizeze o diviziune a muncii, care sa le permita o mai buna capacitate de rezistenta in fata unor astfel de constrangeri. Istoria este plina de exemple in care dezastrele sau cataclismele au atras o crestere importanta a gradului de solidaritate sociala. Este la fel de adevarat insa, ca la putin timp dupa trecerea acestora, individul uman a revenit, de regula, la vechile metehne, fiecare propunandu-si sa ajunga in varful piramidei, desi piramida avea un singur varf. Principiul inoculat de Teoria darwinista, ca supravietuieste intotdauna cel mai puternic, a declansat o competitie feroce pentru supravietuirea individuala, dar care a dus la punerea in pericol a supravetuirii umanitatii ca specie. Suntem martorii disparitiei a mii de specii, ca urmare a aplicarii acestui principiu. Cresterea demografica accelerata din ultimele doua secole, insotita de consumism si reducerea resurselor planetare, au acutizat acest conflict pana la limita colapsului speciei umane. Si in plan geopolitic fiecare tara sau mare putere doreste sa devina o putere globala sau macar sa ajunga la dimensiunile imperiului din vremea sa de glorie. Insa intr-un Univers construit pe o tesatura infinita de lanturi cauzale, toate aceste actiuni nu putea sa nu atraga reactiunile corespunzatoare. Prima care incepe sa reactioneze, in termeni nenegociabili si fara alte pasuiri este Natura. In fata acestui avertisment sever omul va fi nevoit sa-si regaseasca solidaritatea cu omenirea, dar si o relationare cu celelalte specii pe principiul respectului reciproc. Si asa cum am spus mereu, acum nu este prea tarziu, insa mai tarziu va fi. Din nefericire omul considera ca starea lui actuala ii confera siguranta si priveste cu rezerve, ba chiar cu impotrivire, tot ce este nou si presupune schimbare. Schimbarea pare pentru om o sursa de stres, nu sursa evolutiei sale. Din fericire Universul are agenda lui si nu are timp sa asculte de mofturile sau dogmele nimanui.
Anticipand cu acuratete evenimentele ce vor urma in viitorul imediat si apoi in cel apropiat, noi am pregatit strategii, care sa evite un conflict intre Univers si Umanitate, in care Umanitatea nu are nici cea mai infinitezimala sansa. Daca actuala teorie oficiala prezinta omul ca un mamifer social, noi sustinem teroria omului mamifer intelectual, capabil sa inteleaga, inainte ca pericolul sa se manifeste. Se spune ca famila este celula de baza a societatii, insa din aceasta definitie rezulta, ca societatea este o „cultura de celule”, precum sunt culturile de bacterii. Ceea ce lipseste acestui organism social, pentru a nu ramane doar adaptogen, ci sa fie si autocreativ-evolutiv, este reprezentat de organele si functiile, pe care le dezvolta acestea, in vederea functionarii organismului social. Se spune ca parintii si rudele nu ti le alegi, ceea ce induce ideea, ca familia, privita drept celula de baza a societatii, este un dat, ci nu o entitate libera sa se dezvolte potrivit propriilor alegeri. Majoritatii dintre noi ii este foarte usor sa-si iubeasca copiii, parintii, eventual sotul, prietenii si rudele, dar apoi lucrurile incep sa fie dificile, nu pentru ca cei din afara familiei nu ar fi demni de aceasta iubire, ci pentru ca genetica si filiatia sunt puse deasupra iubirii. Insa doar acel parinte isi iubeste copiii cu adevarat, care o face din vocatie, ci nu din obligatia ce decurge din genetica si filiatie. Pentru a putea grupa mai multe celule-familii intr-un organ, ce serveste organismul social, este nevoie de o structura determinata si de diviziunea muncii, atat in interiorul organului, cat si intre acestea din urma. Pornind de la troficul instinct de supravietuire ce caracterizeza individul uman si care pare sculptat adanc in ADN-ul sau, am proiectat comuniuni de o mare diversitate, constituite din indivizi indepententi sau familii, care adera voluntar la principiul comuniunii, „organe”, care confera securitate, siguranta si o viata decenta fiecarui membru al ei. Aceste comuniuni sunt organizate, la randul lor, in „grupe de organe” cu functii complementare, care sa asigure o buna functionare a fiecarui organ, dar si a organismului social pe care-l deservesc, grupe pe care le denumim „regiuni”. Aceste comuniuni si regiuni sunt astfel proiectate si organizate incat sa spulbere toate barierele si obstacolele care impietaza sau blocheaza comunicarea si schimbul intre indivizii sociali, ci sa-l eficientizeze si sa-i maximizeze actiunile.
Insa aceasta structura rezolva doar o parte din problematica complexa a organismului social, respectiv procesele lui fiziologice. La fel ca in orice organism, „panoul de comanda” este reprezentat de creierul acestuia. Insa cand vorbim de organismul social, nu ne referim la materialitatea creierului, ci la functiile acestuia, respectiv sustinerea tuturor proceselor fiziologice, gandurilor, emotiilor, sentimentelor, actiunilor, etc. In cadrul organismului social aceste functii sunt reprezentate de Principiile universale existentiale, care actioneza atat in plan macro-social, cat si in plan micro-individual. Dar asa cum am aratat anterior, pentru ca aceste functii sa actioneze, este nevoie de o interconexiune activa si trainica intre „neouronii sociali”, respectiv indivizi. Insa indivizii au dificultati in a-si comanda propriul constient, daramite sa si-l interconecteze cu miliarde de semeni, mai ales ca asta ar insemna pentru el pierderea intimitatii. Mai mult, o parte din capacitatea creierului uman ar trebui afectata comunicarii cu celelalte specii, stiinta dovedind indubitabil, ca ele ne resimt nu numai actiunile, dar ne percep si starile si inteniile. Insa un individ setat pe supravietiuire si care poarta crucea propriilor spaime, se va simti coplesit de o asemena provocare si in consecinta o va abandona, inainte de a incerca sa o exerseze.
Luand in calcul toate aceste elemente si foarte multe altele, noi am organizat activitatile in comuniuni si regiuni de asa natura, incat sa-l externalizam progresiv pe om din procesul muncii, permitandu-i astfel sa-si reafecteze importantul buget de timp ,astfel obtinut, relatiilor sociale si cunoasterii de sine. Relatiile sociale ii vor oferi individului o serie de „oglinzi” care il reflecta fidel, iar libertatea si independenta lui, lipsite de orice constrangeri, ii vor permite sa relizeze o confortabila comuniune si comunicare cu sine. Aceasta pace a gandurilor insotita de lipsa grijilor subzistentiale si dublata de relatii sociale bazate pe echidistanta si valori autentice, va permite individului, treptat-treptat, sa-si dezvolte functii latente precum revelatia, intuitia, programarea si intelegerea viselor, telepatia, clarviziunea si predictia. Toate aceste capacitati ii vor permite individului sa se interconecteze cu lumi inaccesibile pana atunci lui, dar si sa poata citi instantaneu in mintea semenilor sai. Aceasta va fi premisa de la care se va porni in constituirea Creierului Global si intreconectarea lui cu alte „creiere” universale. Nu vorbim aici de dezvoltarea nero-lingvistica a personalitatii, caci aceea se adreseaza mastii(personalitatii), iar instrumentul prin care se realizeaza –limbajul – este foarte susceptibil la virusare si manipulare.
Cu riscul de a ne repeta, vom arata ca fiecare neuron al creierului global va fi interconectat, liber si voluntar, cu ceilalati neuroni precum niste computere legate in serie, fiecare amplificand puterea celuilalt. Practic, acesta va permite fiecarui individ sa acceseze cunoastera intregii omeniri, insa nu toti o vor intelege in integaralitatea ei si in consecintea nu o vor putea aplica decat in limita capacitatilor pe care si le-a dezvoltat fiecare prin evolutie proprie. Insa consecintele majore nu sunt doar in planul „Cunoasterii”, ci si in transparenta, ceea ce practic duce la disparitia minciunii, duplicitatii, fricii, a emotiilor in general, etc din cadrul relatiilor sociale. Consecinta imediata si directa este ca nimeni nu va putea ascunde sub presul propriu, gunoiul faptelor sale imorale si nici macar a intentiilor sale. Prin neexersarea functiilor, care sustin aceste maladii individuale si sociale, organele care le sustin se vor atrofia, iar functiile vor disparea. Locul urias lasat astfel liber va fi preluat de functii, care vor pune in valoare potentialul latent pozitiv urias al individului, cu consecinte pe masura in evolutia acestuia si a socitatii din care face parte. Transparenta va face ca locul falselor democratii, sa fie luat de valorile autentice, unanim recunoscute, iar competitia sa fie inlocuita cu competitivitatea, deoarece succesul oricarui individ se va repercuta asupra intregului organism social.
Insa daca in orice organism creierul este „panoul de comanda” ,inima este „animatorul” sau, „motorul” care il pune in miscare. Citand din intelepciunea populara, vom spune : „Si daca stii, la ce iti ajuta ca stii?”, adaugand cu modestie si umilinta, „daca nu si intelegi ce stii”. De aceea noi vedem acest creier global terestru, animat de o „inima globala”, care va pune interconexiunile dintre „neuronii sociali” in „patul” unor relatii bazate pe iubire, generozitate, altruism, solidaritate, caritate si buna intelegere. Treptat „lupta sau fugi” darwinist, va devenii filozofia lui „numai impreuna vom reusi”. Inca foarte multi dintre noi isi doresc sa aiba, ce au ceilalti si nu au ei. Evident, ca celalalt fiind diferit de mine, este altceva si mai ales altcineva decat mine. Ideea de a mi-i dori pe toti ceilalti, inainte de a-mi putea administra propriile probleme, este o reminiscenta a tentatiei luciferice, in sensul ca fiecare dorim sa devenim totul, un fel de Dumnezeu, inainte de a fi reusit sa fim oameni. Este tentatia partii de a-si subordona intregul, fapt care, daca nu ar fi imposibil, ar duce la insasi distrugerea partii, in „saculetul” careia nu are cum sa intre Intregul Infinit. Cel de alaturi nu imi este competitor, ci complementar, asa cum suntem complementari cu totii, unul celuilalt. Unicitatea ne face de neinlocuit in Creatie, asa cum ii face pe toti ceilalti. Fara unul din noi Creatia(Universul) nu ar fi intreaga. Te poti uni cu ceilalti prin iubire, formand impreuna intregul si „functionand” ireprosabil sau poti sa „arzi” de dorinta de a poseda tot ce-i in jurul tau, cu riscul de a nu mai fi decat o cenusa, pe care doar caldura si forta iubirii o pot transforma in diamant viu. Sa luam exemplu de la celule organismului nostru. Cele din colon sau vezica urinara nu se plang de conditii grele de munca, nici nu cer spor de toxicitate si nici nu invidiaza neuronii, celule inimii sau globulele rosii. Au constiinta faptului ca rolul lor este la fel de important in functionarea organismului ca a oricarei alte celule. Si asa am atins coarda sensibila a acestui proces, respectiv „constiinta”.
Formarea unui creier global, in mod liber si voluntar, nu este posibila fara dobandirea de catre omenire a constiintei globalitatii si a rolului indisolubil a partii in intreg, care la randul lui confera partii cadrul cel mai propice dezvoltarii ei. Fiecare celula ce-si cedeaza inteligenta intregului, si-si subordoneaza voluntar functiile acestuia, nu doar ca nu-si pierde astfel din abilitati si functionalitati, ci si le amplifica de atatea ori, de cate conexiuni realizeaza cu alte celule din acel organism. Am putea sintetiza acest proces in afirmatia; „orice noua interconexiune naste o noua functiune”. Fara existenta unei constiinte globale, nu este posibil un creier global. Insa nevoia te invata si in consecinta Evolutia ne va determina sa ne updatam ADN-ul si creierul, iar reasezarea relatiilor sociale va permite, ca respingerea generata de competitie, sa fie inlocuita de atractia generata de solidaritate si interesul comun. Nici stiinta, nici adeptii teoriei, potrivit careia evolutia omenirii ar fi fost determinata de interventia repetata a mai multor civilizatii extraterestre, nu pot nega, ca daca mutatii in genele noastre sunt posibile, mutatiile in „gena iubirii” sunt imposibile. Evident, daca nu inlocuim iubirea cu sexul. Nimeni nu ne poate determina sa iubim. Sa nu uitam, ca stiinta poate interveni, uneori iresponsabil, in procesele vietii, dar nu poate crea viata. Si atunci ne intrebam retoric „Cum ar putea crea iubire, cei care nu pot crea viata, cand noi stim si am inteles, ca Iubirea e Sursa Vietii?” Noi consideram, ca un creier global se poate forma sub impulsul sentimentului de solidaritate umana si cu alte specii, ca raspuns la necesitatile si provocarile tot mai mari, la care Evolutia supune omenirea. Si asa cum niciodata Universul nu-i da omului mai mult decat poate duce, la fel si Evolutia nu provoaca omenirea cu stachete pe care aceasta nu le-ar putea depasi, firesc si natural, manifestandu-si natura si punandu-si in valoare forte latente, de mult adormite.
Insa intr-o lume in care globalizarea este privita tot mai mult, ca tendinta unor grupuri de interese elitiste sa o domine si sa o controleze, o intrebare de bun simt se impune cu necesitate: -Cui va folosi acest creier global, pozitivitatii sau negativitatii, evolutiei sau distrugerii? Pornind de la experienta ultimelor doua secole, dar si a ultimelor 13 milenii, raspunsul, nu doar ca nu pare promitator , dar constituie un motiv serios de ingrijorare. De la Protocoalele Sionului la Protocolul de la Toronto, continuand cu aproape toate forumurile internationale semnificative, toate actiunile sunt indreptate in directia, care face un grup tot mai restrans de nici 1% din populatia globului sa controleze resursele si populatia terestra. In a doua parte a secolului trecut la Toronto s-a reunit Grupul 6.6.6.(nu va speriati caci numerele au semnul pe care l-il atribuim noi) , reunind cele mai puternice cate sase (n-am mai scris cu cifra, ci cu cuvant) banci, corporatii energetice si corporatii agro-alimentare si farmaceutice, iar ceea ce si-au propus ele e usor de presupus. Practic sa continue intr-o maniera mai subtila , dar si mai agresiva tot ce s-a produs in 13 milenii de razboaie, foamete, molime, dezbinare si discriminare, competitie si ura, cuceriri si subjugari, de distrugerea habitatului natural,etc,etc. Big Brother, dincolo de motivatiile ce tin de terorism si control, serveste tot acestui scop. Cibernetizarea si modernizarea comunicatilor tind sa trasforme toate instrumentele din lume intr-un mecanism puternic interconectat si controlat, permitand „supercontrolorilor” sa stie in orice clipa ce faci, unde esti, cat produci, cat consumi, ce gandesti,etc. Insa acele instrumente nu sunt doar pasive si incepand cu radioul, continuand cu televizorul si terminand cu computerul , toate au puterea de a-ti transmite informatii manipulatoare si de a te cuprinde in campul lor, ca pe un subiect supus „radiografiei si terapiei”. Aceasi istorie ne arata, ca aproape toti cei ce au reusit sa intre prea adanc in tainele acestor strategii si le-au facut publice, au fost eliminati intr-o maniera, pe cat de misterioasa, pe atat de violenta. Sigur ca toti cei sustin o asemenea opinie, nu sunt contrazisi cu argumente si sunt etichetati ca sufera de „sindromul Teoriei conspiratiei”. Noi insa afirmam fara echivoc si in cunostinta de cauza, ca : „Teoria conspiratiei este intradevar, doar o teorie, insa conspiratia este o realitate. Altfel nu poti sa pui doar pe seama hazardului, negativitatea si relele ce au stigmatizat ultimele 13 milenii din Existenta omenirii.” Insa nu exacerbam puterea conspiratorilor , ba dimpotriva proslavim predominanta pozitivitatii, fara de care Evolutia nu ar fi posibila , desi ea este evidenta. Daca ei conspira disonant, noi concertam armonios si pe octave superioare , acoperind cu armonia pozitivitatii, sunetele scrasnitoare, ca ale unui Yahve fara vocale, ale distructivitatii.Noi impartasim opinia autorului, ca marile dezvaluiri despre aceasta lume sunt in majoritatea lor covarsitoare manipulari subtile, iar celelate prevad solutii naive. Fie ca vorbim de Jan Van Helsing, Paul Murphy sau alte pseudonime, toate marile dezvaluiri poarta amprenta diversiunii. Ele iti ofera o radiografie a lumii 90% adevarata, dar si inspaimantatoare, care induce ideea,ca forta celor ce ne domina tinde spre Absolut. Apoi ei ne recomanda solutii de genul gestului amenintator cu degetul catre Luna, adica sa ne unim, sa luptam etc, nu inainte de a ne sugera spaima, ca ei se ascund , ca le e viata in pericol,etc. Alteori ,constatand ca nu toti suntem idioti, vin si ne spun ca e nevoie de o schimbare de constiinta ,etc, solutiile fiind de fapt sperietori, caci nu raspund la intrebari precum :”Cum maica,Cum?” sau „Cum pot eu singur sa ma lupt cu un sistem organizat si globalizat?” Sigur ca o intrebare se impune acut: „De unde stim ca autorul nu face aceleasi lucruri in mod mai subtil, iar daca nu o face ,de unde stim ca aceasi mare putere nu-l manipuleaza inconstient sau ca nu-l va elimina inainte de a-si fi expus macar ideile si nici vorba sa le si transpuna in practica?”. Trebuie sa precizam ca o perioada de timp , chiar autorul a facut parte , fie si involuntar , din acest sistem si in consecinta suspiciunile dvs nu sunt doar rezonabile , ci si logice.
Apoi, pe intinderea intregului acestui site, in continua dezvoltare, folosim expresia „noi”. Nu facem parte dintre aceia, care cred ca rolul personalitatilor in istorie este determinant. Marile personalitati ale istoriei nu au fost initial decat niste „hamsteri” sau „interfete” a adevaratei puteri ocultate si care corespundeau, la un moment dat, unei necesitati ale agendei puterii. De multe ori aceste personalitati erau manipulate in orb, pentru ca ele chiar gandeau si credeau in sensul actiunilor lor. Ce ar fi fost Hitler sau Lenin fara finantarile unor puternice banci ale timpului?, ne intrebam si va intrebam retoric. Acum practic este imposibil sa ajungi la o demnitate de stat sau la o pozitie importanta intr-o corporatie, daca nu ai o pata suficienta, pentru care sa poti fi eliminat oricand din sistem De la Alexandru Macedon incoace, toate marile personalitati nu au fost decat niste hamsteri puternici care au servit interesele globalizarii. Si repetam, in majoritatea cazurilor fara sa stie. Acest lucru s-a accentuat dupa incercarile unui Napoleon, Hitler sau Lenin, de a se autonomiza, hamsterul fiind naiv si crezand ca el e insusi masca , ca e corpul nu umbra sa.
In 17.02.1997 consilerul pe probleme speciale(cititi servicii interne, de aparare si de justitie) al Presedintelui Emil Constantinescu, il numim aici pe domnul Diaconescu, l-a invitat pe autor la o discutie tatonatoare in vederea numirii sale ca Procuror General, deoarece CV-ul autorului parea sa raspunda intentiilor reformatoare ale presedintelui, care statea nopti intregi sa citeasca rapoartele , uneori otravite, ale serviciilor sau chiar plangerile cetatenilor. Inainte ca autorul sa refuze propunerea , domnul Diaconescu i-a spus, ca el crede, ca presedintele ar accepta o asemenea propunere, insa singura problema este ca pata pe care ar avea-o autorul, nu este corespunzatoare demnitatii oferite, in sensul ca nu este suficent de mare. Neintelegand atunci afirmatia consilierului prezidential, autorul a considerat-o un fel de compliment amical, deoarece el se gandea, ca a nu a avea pete mari e o calitate, nu un defect. Ulterior a inteles exat cum stau lucrurile. Credeti ca P. Roman, V. Ciorbea sau R. Vasile ar fi parasit de buna voie functia, daca nu li se arata „pisica”? Amintim pe aceasta cale domnului Ciorbea, ca mai e fosti sefi de promotie si fosti procurori, care nu au fost membrii de partid. E pentru ca nu e multi ,dar nici ciorba domnului Ciorbea nu e unicat. Credeti ca Geona ar fi acceptat rasturnarea de situatie nocturna, daca nu patea la fel, doar pentru ca Romania avea nevoie de un lider, care sa faca fata unui Putin tot mai agresiv si mai lipsit de scrupule? Vom sublinia, ca autorul s-a identificat o lunga perioada de timp cu toate deciziile Presedintelui Basescu, in sensul ca le-a aprobat in integralitate si intr-un joc virtual si a propus mereu la bursa pariurilor decizionale, acelasi masuri ca cele luate efectiv de presedinte. Insa nu de aceea, ci in spiritul celor aratate mai sus, autorul afirma ca „dosarul flota” a fost o „pata fabricata” , dovada ca nici Basescu nu a spus niciodata public lucruri, care in sens juridic l-ar fi disculpat total. In Romania nu exista in momentul „operatiunii flota” o lege a falimentului si atunci riscam sa avem confiscate toate acele nave si tarati in procese internationale infinit mai costisitoare si mai defavorabile imaginii Romaniei, decat acea asociere cu o firma de profil norvegiana. Evident existau interese internationale importante in acest sens, avand in vedere importanta unei flote, fie ea si comerciala, in stabilirea unor strategii cu impact international.
In octombrie anul trecut, cand autorul a vorbit public de un santaj a lui E. Udrea asupra lui Basescu, el a pariat pe Basescu, ca si cum ar paria pe el insusi. Pe atunci se vorbea tot mai mult ca presedintele urma sa preia, in mai 2015, la Riga, presedintia Parteneriatlui strategic UE- Europa de Sud-Est, o functie ce urma sa fie oficializata si permanentizata. Insa intre cele doua tururi prezidentiale, intre strategiile celor doi s-a produs o falie uriasa, Basescu facand greseala predecesorilor si a incercat sa se autonomizeze si neavand curajul sa raspunda ferm si inteligent la santajul lui „troia”(cum zic italienii) de Elena. Sa va mai facem si o dezvaluire de cancan despre gestul cu degetul pe nas al Elenei. El era un gest de tandrete aratat tanarului dotat atat la organul aratat, cat si l-a cel pe care folclorul spune ca-i sugereaza marimea, tanar a carui nume incepe cu litera cu care se termina cuvantul „nas”, cu care e in tandreturi si pe biroul secretarial al caruia, Elena si-a pus de infinit mai des fundul mult mai decoltat, decat pe cel al domnului prezident, cum zicea Saftoiu. Ghici ciuperca cei, autorul si tanarul se cunosc si au o buna relatie si de aceea nu-i va dezvalui numele, caci astrele spun ca el cu Elena au un viitor impreuna si ceva comori dacice ascunse in zona de bastina a autorului. Cand auzi de comori dacice, ecoul raspunse: Fugi ”d’aci-ce” spui tu, nu poate fi adevarat, incercand sa-l provoace pe autor, pentru a-l trage de limba, insa autorul avea limba bine infipta in grumaz. O vedem pe aceasta Merlin Monroe autohtona, cantand acestui fost Merlin al politicii romanesti „Good by Mr. Prezident”. Alde badea Badea sustine, sus si tare, ca Merlin se scrie si se pronunta cu o singura vocala, adica „a” si cea care deriva din ea . Parea sa! Domnului ex-prezident, dar si tuturor celor interesati, autorul le spune ca: „intrand pe poarta autonomizarii, lasati in urma orice speranta de preamarire.”
Revenin la tema, multa lume crede ca serviciile conduc lumea, ceea ce e fals. E adevarat ca in orice lume informatia este mai importanta decat banul, dar serviciile nu sunt furnizoare de informatii, ci colportoare de informatii, caci tot ce este ocultat si misterios capata un aer de exclusivitate si autenticitate. Puterea creaza informatia si apoi o lasa la dispozitia serviciilor, pentru a o oculta si colporta, crezand sincer ca ele furnizeaza puterii informatii. Puterea stie ca nimic nu se transmite mai rapid si nu este ascultat cu mai mult interes, decat un secret. Dar e vorba de Secretul lui Polichinelle, asa cum e numele real al autorului.Versatilitatea de care dau dovada, trecand de la un stapan la altul, ne arata adevarul metaforei biblice, ca nimeni nu e fara pata. Serviciile sunt pazitorii pragului puterii, astfel ca slujitorii ei sa nu incerce „s-o fure”. Autorul, care a lansat cu noua luni inainte de a se produce, ideea loviturii de stat din Romania anului 2012 (cata precizie!, zise batranica), s-a simtit la un moment dat hartuit de un anumit serviciu departamental, pentru a le furniza mai multe informatii prin eterul electronic si in consecinta a „decretat” un embargo total pe emisie, incat unul din beneficiarii de informatii i-a spus unui furnizor, sa nu se impopotoneze cu merite care nu le are. Sigur ca unele servicii nu au ezitat sa exercite un santaj direct asupra autorului, cerandu-i imperativ si amenintator sa se mute in subordinea lor si ei in schimb il vor apara de sutele de dosare penale, abuzuri si amenintatori. Asa se intapla cand soricelul se crede elefant. Sunt destui in servicii, in unele chiar prea multi, care incearca sa le foloseasca drept instrumente, pentru a-si asigura interesele proprii. Dar o sa le treaca curand, in sensul ca vor fi trecuti si aceia pe linie moarta. De aceea autorul insista mereu, ca acestia trebuie lasati sa-si consume propriile iluzii si sa le transforme in esecuri, pentru a nu crede, nici ei , nici altii, ce succese extraordinare ar fi avut, daca erau lasati sa-si finalizeze proiectele. Intelepciunea populara ne spune ca „pe cine nu lasi sa moara , nu te lasa sa traiesti”. Sigur ca unii spun, ca aceasta presupune costuri prea mari, insa cu totii avem o vina, mai mare sau mai mica, pentru aceasta situatie, sau cum spunea un intelept „fiecare popor are guvernantii pe care ii merita”. Insa masele isi deneaga responsabilitatea, fiecare dand vina pe ceilalti, si pentru a se deculpabiliza, la un moment dat, reactioneaza violent, linsand vechii lideri, deveniti tinte vii, afisate pe ecranele TV, si spulberand vechii zei, ca un proces de autoexorcizare sociala. Macar autorul isi recunoaste cu umilinta perioada de hamsterat, ca mai bine hamster decat sobolan, parafrazand Imnul golanilor. (Apropos, domnule Rus, nu va legati de cele sfinte, ca o sa va stranga cineva de E-vanghelie). De subliniat ca si in servicii lucreaza oameni, nu sfinti, cu aceleasi pofte, dar mult mai mari, decat muritorii de rand. De exemplu aratam, ca V.Ardeleanu a clonat o afacere de pionerat privind certificatele verzi in energie si apoi a donat-o fiului sau, afacere pregatita de autor si parteneri maghiari si germani cativa ani la rand. Multi altii, inclusiv oameni de afaceri, au procedat la fel, in tara fiind costruite adevarate structuri mafiote. Cand autorul era intrebat de apropiati ;”daca stiti ca vi le fura astia de ce le mai incepeti?”, iar autorul le raspundea filozofic: ”Lasa sa le fure si sa le realizeze, caci apa izvorului tot in izvor se va intoarce”. Prin ofiteri acoperiti si firmele lor s-au aspirat miliarde din banci, dar mai ales din bugetul de stat, insa acesti bani nu ajung decat in mica parte la servicii. Acesti acoperiti beneficiaza apoi in justitie de disjungeri, cand mai cad in razboiul dintre servicii si dintre interese private sau de grup, pana cand li se prescrie raspunderea penala. In toate institutiile publice ar fi peste 20 de mii, la care mai trebuie adaugati 180.000 de informatori, colaboraori, denuntatori, de se rasuceste Ceausecu in mormant de invidie. Toti astia beneficiaza nu doar de protectie juridica, dar si de o serie de facilitati (a se citi favoritisme desanta) publice, dar evident din sudoarea poporului pe care-l plang in cor, televizat si ipocrit. Se aude domnule Nitu?, iar ecoul raspunde :Ntt!!! Sunati un prieten ! De aceea recomandam acelor adevarati si sinceri „voluntari ai dreptatii”, cum ii numeste autorul, un pic mai multa umilinta, ca sunt multe probleme inca de rezolvat in propria ograda si nimeni nu este fara pata. Asta nu inseamna sa renunte la ce au facut, doar sa nu uite ce un intelept i-a spus odata autorului, care sustinea batos, ca el nu ar fi facut niciodata ce a facut Nastase: ”Fiecare face raul sau binele potrivit puterii sale. Daca erai mai puternic decat Nastase, atunci cand ai comis un rau l-ai fi facut mai mare decat el”. Pentru toti acestia autorul are o povata mai putin rimata, dar foarte adevarata; „Cine se autonomizeaza, nu se integreaza, iar cine nu se integreaza, se dezintegreaza”.(totusi rimeaza, deci e adevarat).
Autorul se intreaba retoric, daca acesti aroganti la fel de imbecili, pe cat sunt de lipsiti de scrupule, chiar cred ca vor veni in Romania nepotii Unchiului Sam, sa investeasca cam 300 miliarde usd, intrebandu-i pe acesti guitatori si de tara pradatori, daca li se permite sa investeasca si cat e comisonul? Autorul spune, ca pentru toti acestia puscaria va fi o izbavire, nu o ispasire, in fata linsajului public, pe care il va declansa, dezvaluirile facute incepand din septembrie a.c.. Vechile refrene de genul „sa fie dictatori, dar sa fie unii de-ai nostrii”, o sa inceapa sa sune tot mai fals si nu le va mai asculta nimeni decat ca ofensa si provocare. Ei sunt antrenati deja si vor da mita, nu doar ca sa primeasca celule mai bune, ci si sa fie primiti primi. Se aude la protejatul protectorului Ureche, care ar trebui sa protejeze si sa previna toate astea? Degeaba va luati masuri de precautie, caci Echelonul, bate microfonul si va aude si in gaura de sarpe si oricum acolo dati peste autor, ca el e Sarpe in zodiacul chinezesc. Autorul a facut aceasta divagatie, caci stie ca putinii, dar foarte inteligentii lui cititori, nu inghit chestii gata mestecate si atunci a facut o incursiune in meandrele concretului trecutului si prezentului spre a le zavzii spre vesnica lor nefolosinta. (Inspirat din definitia, poate un pic expirata, a violului la romani in sec XIX).
Da, autorul a fost pana de curand hamster in sistem. Dar nu poti cunoaste un sistem si nu poti sa il aduci in implozie, decat dinamitandu-l din interior. Autorul nu pretinde ca face toate acestea dintr-un eroism altruist si prometeic, ci dintr-un pragmatism infinit mai eficace, decat orice emotionalitate sau sentimentalism. Toti marii iniati stiu acest lucru, autorul fiind discipolul preferat al unora dintre ei, unul chiar afirmand, cand arena gladiatorilor se desfasura pe stadioanele bancare sau ale burselor „Ca daca cineva imi vatama hamsterul preferat, voi decapita pana la o mie de membri din familia agresorului”. Cum se zice in popor, cine stie cunoaste, iar cei ce cunosc stiu ca sistemul nostru solar intra in aceste decenii intr-un semiciclu de pozitivitate. In consecinta negativitate nu mai are cautatre, iar pretul pozitivitatii cel putin se dubleaza. Orice om care nu e mai prost decat autorul, stie ca, un amator ce inoata in sensul cursului fluviului, va depasi viteza campionului, care inoata contra curentului. Deci, stapanii acestei lumi stiu si ei acest lucru. Insa ei se vor impartii in doua tabere(de nebuni si de misei, vorba poetului), prima mergand in alte sisteme solare, pentru a-si continua evolutia prin negativitate. Astia se agita atat de tare, sa va sperie cu puterea lor, sa va tina in intuneric si sa va mentina inca un semicilu subjugati lor. Nu uitati ca sunteti satapanii, nu a inelelor, ci a ceva mult mai important, propriul si liberul arbitru. Nimeni nu va poate face bine sau rau fara permisiunea sau acceptul vostru explicit sau tacit. Cea de-a doua grupa isi urmeaza evolutia pe acest pamant, dar trec de la butoane la coada si in acelasi timp vor sta cu ochii pe noii lideri pentru a le cunoaste vulnerabilitatile si a le exploata, cand roata evolutiei ii va readuce sus. Reperele sau „Noii magari ai turmei” cum le spune autorul, vor fi ori fiinte care si-au pastrat pozitivitatea de-a lungul reincarnarilor in cele 13 milenii de negativitate, fie hamsteri care au radiografiat sistemul si apoi l-au minat, dupa care l-au parasit, pentru a-si lua „surful cunoasterii” si a „calari valul evolutiei”. Printre ultimii se afla si autorul. Deci nici vorba de zei sau alte elemente de extraneitate terestra. Oricine din voi poate alege astfel, si nu toti trebuie sa-si asume riscurile magarului turmei. Insa dupa noiembrie a.c, o schimbare de macaz si cu atat mai mult de magar, va fi enorm de grea. Noi parem a utiliza aceleasi „instrumente” ca actuala putere terestra, insa sa nu uitam ca orice lucru, energia nucleara de exemplu, poate fi folosit, atat in sens pozitiv, cat si negativ. Vela tot vela ramane, insa in functie de pozitia in care alege navigatorul sa o puna si indiferent incotro bate vantul, ea va duce barca in portul visului navigatorului. Sau cum spune Papa Francisc, fratele, nu de credinta, ci de constiinta, a autorului: „Dumnezeu a creat oamenii si i-a lasat sa se dezvolte, pentru ca a creat niste fiinte facute pentru a evolua. Big Bang-ul pe care astazi stiinta il considera a sta la originile lumii, nu contrazice interventia creatorului divin, ci mai degraba o cere. Evolutia in cadrul naturii nu este incompatibila cu notiunea de creatie, pentru ca evolutia are nevoie de creerea unor fiinte care sa evolueze”. Deci nu uitati, macazul este mereu la voi, dar si ca vanturile Existentei bat cum vor ele, nu cum vreti voi. Insa voi le puteti folosi si supune alegerii voastre, fara sa incercati sa le deturnati sensul. Aceasta este Magia accesibila fiecarui fiu al Divinitatii. Ramanad la acelasi rationament, noi nu ne hazardam sa costruim o Lume noua, ci schimband polaritatile acestei lumi, o putem transforma intr-o alta lume, una infinit mai buna decat cea actuala. Sau cum spunea un „nebun” al vremurilor sale, psihanalistul austriac Wihelm Reich (care nu e unchiul Celui de-al Treilea Reich) : „Nu va luati drept Dumnezeu. Interventia dvs. trebuie sa consiste in a ajuta natura sa-si urmeze cursul firesc”. Sa luam exemplul lui Big Brother, care isi propune sa faca mintile noastre transparente pentru a putea fi controlate. Evident acest proces este organizat dupa principiul piramidei, care guverneaza aceasta lume, deci intregul proces este organizat si subordonat varfului piramidei. Acest principiu functioneaza precum sistemul MLM, adica isi ramifica si dezvolta continuu baza, insa varful ramane neschimbat, iar pe masura dezvoltarii bazei, resursele distribuite pe individ, devin tot mai mici, pe cand cele vampirizate de varf, tot mai mari. Este inutil sa spunem, ca sub principiul sferei tot ce creaza un individ devine avutia comuna a celor ce alcatuiesc sfera, adica sfera insasi, caci centrul ei este, nu un punct, ci Principiul guvernator al echidistantei. Ramanand la exemplul Big Brother, este de observat ca acest principiu foloseste intrumente(tehnologie) pentru a separa si controla relatiile dintre indivizi.
Si noi vom dezvolta transparenta mintilor individuale, dar nu prin interpunerea de instrumente, ci prin dezvoltarea capacitatii fiecaruia de a „vedea” in mintile celorlalti si astfel in mintea tuturor, creand astfel un nou creier global. Tocmai acest lucru ii sperie pe unii si nu doar pe cei „slabuti de mintiuca”, ca sa citam din mama autorului. Astfel David Baltimore, Laureat al Premiului Nobel si fost presedinte al Institutului de Tehnologie din California afirma „Putem sa patrundem in gandurile altora?… Nu cred ca este vorba doar despre stiintifico-fantastic aici, se va ajunge intr-o lume de cosmar. Imaginati-va cum ar fi sa faci curte cuiva daca gandurile iti pot fi citite sau sa negociezi un contract.” Autorul, dupa un exercitiu de circa cinci ani si-a dezvoltat enorm aceasta capacitate si de aceea si-a scos toate „peticile si umbrele” la vedere, caci cine va fi curios sa se uite la peticele celui care si le expune fara rezerve? Oamenii vor intimitati si exclusivitati nu lucruri comune. Autorul a atras insa atentia asupra necesitatii controlului gandurilor in aceasta ipoteza, fapt confirmat de sus numitul laureat, probabil pornind de la vorba populara „Nobel-esti, nobel traiesti”. El spune „ca daca opresti pe neasteptate conferinta unui profesor intr-un amfiteatru… o parte semnificativa a studentilor sunt implicati in fantezii erotice”. La cei mai in varsta situatia nu e diferita, doar ca erotismul mai alterneaza cu materialismul. Noi nu doar ca nu folosim instrumente, dar dezvoltam capacitatile latente ale fiecarui semen(care nu e smen), dar aderam la un alt principiu, care guverneaza noua lume, respectiv cel al echidistantei sferei. Noi nu captam informatia de la toti pe principiul toti pentru unul, ci o lasam sa circule echidistant, liber si cu potential maxim intre indivizi. Atunci orice va sti un geniu, celula a creierului global, vor sti si celelate celule ale lui. E drept ca nu toate vor avea, in orice moment, capacitate egala de a intelege ce stiu, dar se va realiza nu egalitaea, ci echidistanta fata de informatie. Este inutil sa va spunem ca asta ne ajuta pe fiecare mai mult decat i-a ajutat pe stapanii vechii lumi. Sa nu cadem insa in capcana exclusivismelor, caci asa cum spune omul de stiinta Mervin Minsky ;”Daca dezansamblezi creierul, vei descoperi o adunatura de minicreiere, fiecare menite sa efectueze o sarcina anumita”. In popor se spune ca rau cu rau, dar mai rau fara rau. Deci O lume mai Buna nu inseamna o lume perfecta, ci doar preponderent, dar nu absolut, pozitiva. Acest principiu il vom realiza in toate domeniile vietii. Nu vom arunca in aer uzine, ca pe niste totemuri diabolice, ci doar vom trece la reconversia, redimensionarea, respecializarea si redistributia lor. O Lume mai Buna, inseamna aceasta lume repolarizata si asezata pe noi principii functionale. Caroseria e buna, restul trebuie modificat. Insa modificarea nu va insemna adaptare sau carpeala, ci o totala reconfigurare. Cand vorbim de caroserie vrem sa subliniem ca si in NV IV, vom mai avea corp fizic, chiar daca mai subtil si mai armonios rezonat cu celelate corpuri ale noastre. Unii ne-au intrebat de ce nu am spus aceste lucrui mai repede? Raspuns – Pentru ca abia din 25.07.2014 balanta puterii s-a inclinat usor in favoarea noastra, iar expus public mai repede, proiectul ns ar fi fost atacat sistematic si erodata increderea oamenilor in el. Atacurile nu vor lipsi nici acum si vor fi facute cu un diabolism si o virulenta, extreme. Insa oamenii vor putea constata foarte curand ca vechile mituri sunt zei cu picioare de lut si ca vechile obiceiuri si reflexe nu mai dau nici un rezultat. Suntem din nou in fata unei alegeri adamice de genul: Ea e Eva! Pe cine alegi de sotie? Dar aceasta alegere nu are numai o posibilitate, cand celibatul este si el o alegere, dar pentru cat timp pentru Evolutie? Tocmai dezvoltarea industriei sexuale si oficializarea unor practici homosexuale, atenteaza la instinctul de supravietuire a umanitatii ca specie – reproducerea. In al doilea rand, daca expunerea si infaptuirea noastra nu preced imediat evenimentele, atunci ele ar fi fost tratate doar ca ”alte teorii, care nu tin de foame”. Cand insa pe om il arde buza si-i ia foc si „casa propriilor convingeri si obiceiuri”, atunci el se uita atent in jur la modele functionale, precum se uita la idei de succes managerul unei firme recent falimentate. Omul nu citeste ca sa cunoasca, ci ca sa se recunoasca si sa-si confirme credintele si alegerile. Si autorul nu a facut, mult timp, exceptie de la aceasta regula. Cand citea in ziare sau carti, ceva cu ce nu era de acord, ramanea minute in sir, uneori zeci, cu cartea sau ziarul in fata, rescriind propriul articol sau carte. Insa asa nu poti invata si mai putin a cunoste. Doar cel ce reuseste, ca in timpul lecturii sa realizeze acest proces ca o meditatie, detasat de orice gand sau emotie, reuseste sa citeasca printre randuri, cuvinte si litere, tot ce a gandit autorul, cand a scris acele randuri. Aceea este partea din Cunoastere, depozitata in Cronica Akasha. Noi nu incercam sa va convigem , dar suntem gata sa va prezentam un model viabil, eficient si functional, atunci cand lumea vechilor dvs. alegeri si credinte se va prabusi sau va fi pe punctul de a o face in mod ineluctabil. De aceea nu aveti a va teme de soarta noastra, dar nici sa va lasati convinsi de noi. Noi putem si fara dumneavoastra, asa cum si dumneavoastra puteti fara noi, inclusiv sa gresiti. Fiecare e responsabil de alegerea lui, iar aceasta nu afecteaza pe nimeni, cu exceptia notabila a fiintelor angelice care au coborat in Infernul nostru, pentru a ne salva, sau doar spre a ne trezi si ghida pe drumul intoarcerii lor Acasa. Faceti ce alegeti, dar cand lucrurile incep sa nu mearga, si nu mai merg demult, e semn ca trebuie sa umblam la macaz. Noi vom reusi, practicand miracolul ca obisnuinta, nu pentru gloria noastra, ci pentru a arata ca el e posibil si accesibil tuturor celor care au credinta(incredere) cat un bob de mustar. Mustar ar fi destul, cu increderea stam mai prost. Intram in era lui „Eu Pot” si ar fi cazul sa ne antrenam putin, dupa milenii in care ne-am plans mereu de propria neputinta, Divinitatii. „Eu Pot” ne va face mai demni de statul de fii ai Divintatii. Evolutia este un sport individual, dar Cunoasterea este un sport de echipa. De aceea, cei ce aleg, fie si involuntar, prabusirea, vor determina cate un mebru din echipa lui spirituala, sa se autosuspende din „Liga superioara” si sa coboare in Infernul prabusitului, pentru a-l ghida in „promovare” si sa-l reintegreze in echipa. Noi va spunem in cunostinta de cauza, ca in fundul prapastiei nu veti afla decat suferinta, infinit mai apasatoare decat cea din aceasta lume, de care v-ati plans mereu ca este insuportabila. Alegerea e la voi, dar nu va veti putea agata de noi, iar evenimentele sunt in toi. Suntem ca pe vremea lui Noe, dar majoritatea este preocupata de serviciile, casele, masinilor lor, a cainilor, pisicilor si poate a copiilor lor, a mancatului, a imbracatului, a vacantelor, a botezurilor lor si mortii altora. Doar cate un Noe isi construieste cate o Arca, in care el stie, ca va putea lua putini din cei apropiati, ci mai multe alte specii. Lumea evolueaza, dar oamenii parca raman la fel, incat te gandesti cata risipa a facut Dumnezeu cand le-a daruit inteligenta si liber arbitru. insa in popor se zice ca „Stie Dumnezeu ce face”, asa ca nu-I purtam noi de grija Lui, caci de grija nu ar trebui sa ne purtam nici noua, ci de credinta(incredere).
Spre un creier global
COMUNIUNI, REGIUNI DE COMUNIUNI SI SISTEMUL GLOBAL
PRECIZARE. Inainte de a intra in abordarea acestui capitol, va reamintesc ca acest site a fost conceput in 2014 si cuprisul lui a ramas de atunci, in principal, neschimbat, cu exceptia ultimului subcapitol din capitolul anterior . Insa la acea data nu aveam informatii despre tsunamiul vibrational galactic care va strabate, dinspre trei sisteme solare diferite, spatiul atmosferei terestre, ceea ce aduce pericolul unei extinctii foarte aproape, in perioada imediat urmatoare , care contribuie la acelerarea coalpsarii actualului mod de viata si pregatirea noastra pentru Marele Salt Evolutiv pentru O Lume mai Buna. In acest sens, comuniunile si regiunile de comuniuni urmeaza sa ne asigure continuarea vietii si pregatirea noastra in vederea continuarii Evolutiei. Tsunamiul vibrational galactic ne-a determinat sa acceleram acest proces. Acest lucru este posibil de realizat prin lucrurile extraordinare, pe care le-am descoperit si miracolele pe care le-am creat. In rest nu se schimba nimic, ci doar aceleram acest proces evolutiv, pentru a tine pasul cu Agenda Evolutiva avuta de Univers si a ne pregati pentru fenomenele extraordinare cu care se confruntaa aceasta omenire , care se suprapun cu multiplele crize provocate de noi insine sau provocate cu a noastra complicitate sau permisiune. Sigur ca se pune intrebarea, daca in perspectiva apropiata a acestor tsunamiuri vibrationale demersurile pentru creerea comuniunilor mai sunt utile si daca timpul in acest sens ne va permite sa finalizam demersurile noastre? Asa cum am aratat in acest site, noi am creat module de comuniuni de mai mult timp pe glob si acest lucru l-am continuat si il continuam accelerat, fara ca pana acum sa dezvaluim public acest fapt, dar si fara a-l tine ascuns. Pe de alta parte aceste comuniuni pot constitui modele de reusita pentru cei care aleg moduri similare de viata , dar de noi independente si aducand organizarii lor propriile lor amendamente. Noile noastre descoperiri miraculoase si aplicatiile lor tehnologice nu doar ca permit accelerarea profunda a acestui proces, dar si preluarea de la om, de catre tehnologii, a majoritatii activitatilor ce acestuia ii revin, pentru ca el sa se poata focusa pe factorii cognitivi, creativi si evolutivi. Iata de ce, pana la urma, in noile conditii de noi oferite, comuniunea devine mai mult o alegere decat o schimbare de activitate. Nu este vorba de schimbare si de transformari fundamentale, pe care urmeaza sa le parcurga cei care acest mod de viata o sa-l aleaga. Pe de alta parte, daca actualul mod de viata colapseaza , ce alta alternativa are specia umana in afara de biorobotizare sau a corpurilor ei materiale spulberare? Iar solutiile de noi oferite nu doar ca nu presupun riscuri sau costuri pentru nimeni si nici alegeri irevocabile, ci ofera sanse evolutive, pe care oamenii, inainte, nu puteau sa si le imagineze sau sa le spere. Totodata, asa cum repetam de multa vreme, noi nu vrem sa instauram o noua oranduire si nici sa conducem si sa controlam actuala omenire. DAR AM CONSTATAT CHIAR SI LA PEROANELE APROPIATE SI CU O PUTERE DE INTELEGERE RIDICATA, CA PRIVESC PROPUNEREA NOASTRA NU CA O SOLUTIE EVOLUTVA , CI CA O AMENINTARE PENJTRU STAUS-QOU-UL PE CARE EI DORESC SI SPERA SA SI-L CONSERVE. Pe de alta parte multi dintre ei imi aduc argumente istorice si bazate pe realitatea existenta , care par a contrazice viziunile mele. Dar nu poti judeca noul prin prisma vechiului si nici sa speri ca cu acesta din urma sa semene. Vorbind de o lume net superioada si a tranzitiei spre ea perioada este evident ca, tot ceea ce ea reprezinta nu are corespondent in realitatea recenta si nici in istoria cunoscuta. Dar daca privim Universul si Natura observam ca, aceste cicluri evolutive se produc fara incetare. Toamna cad din copaci frunzele si roadele neculese, oricat unele si altele si-ar dori in copaci sa continue sa existe. Din acele roade doar o mica parte vor da nastere la pomi de tipul celui din care sunt cazute, restul vor fi putrezite ori de animale sau de viermi mancate. Sigur ca asa cum DeepakChopra spune cu intelepciune „ Visul ce-l are orice ghinda este ca o padure de stejar sa devina”. Dar aceste vise sunt iluzii si utopii si pentru ghindele din care vor creste stejari, caci din fiecare ghinda va creste cel mult un stejar si doar o parte dintre stejari vor creste din ghindele noului stejar. Pe de alta parte, cand padurea de stejari va fi crescuta, stejarul care aprodus primele ghinde va fi incetat demult sa existe. Lucrurile nu vor fi fundamental diferite nici pentru evolutia urmata de acuala omenire. Nu plangem dupa nimeni dintre cei care evolutiv se vor sinucide. Nu avem obiective cati membrii sa fie in modul de viata oferit de comuniuni. Noi am creat comuniunile pentru noi, cei care am inteles ce se intampla acum in Univers si in sistemul nostru solar , cu implicatii profunde de ordin existential, dupa ce am am observat ca, functioneaza in mod absolut superior fata de modul de viata actual, care se afla in prag de colaps. In consecinta, chiar daca modul acesta de viata nu ar colapsa si tsunamiurile vibrationale galactice sistemul nostru nu l-ar traversa, desi in acest sens sa va faceti sperante nu v-am indemna, noi tot in comuniuni sa traim am continua . Caci ele constituie cadrul in care noi ne gasim linistea, pacea, echidistanta si echitatea, Cunoasterea , Evolutia si ne consolidam Indumnezeirea. Si prin aceasta nu doar ca nu lezam pe nimeni, dar le oferim sanse si celor ramasi pana si fara de sperante. Noi nu va spunem ca SchwAB si Hariri „Nu veti avea nimic si veti fi fericiti”, ci va prezentam miraculosul creat de om, atunci cand manifesta Divinul din el si nu se se lasa manipulat ca un imbecil tembel sau folosit ca un obiect igienic si apoi aruncat la canal, pentru a fi reciclat, sau resetat, spus mai sofisticat. Unii se erijeaza in criticii sau cenzorii nostri ,cerandu-ne sa le oferim garantii si argumente pentru a-i convinge. Dar nu aceste sunt scopurile noastre si nici sa peroram cu niste minti inchistate. Argumentul nostru major este cel constituit de adevar si de realitatea comuniunilor reflectat, care se constituie nu doar intr-un model de reusita evident , dar si intr-un salt miracolus in sens cognitiv, creativ si evolutiv. Cei care aleg o alta cale au deplina libertate de a o face, caci a lor este deplina responsabilitate. Noi am ales ceva si nu incercam nici cu actualul mod de viata a-l compara si nici de a-l promova. Nici nu am avea cu cine sa il comparam, din moment ce modul actual de viata intra in colaps in mod planificat si premeditat. Pe de alta parte, Universul are Agenda sa Evolutiva, care tuturor vrea sa le spuna fraza folosita in unul din jocurile din copilaria noastra „ De-a v-ati ascunselea” si anume „ Cine nu e gata il iau cu lopata!” Sigur ca lopata universala va fi metaforica si nu va fi chiar o lopata , ci o matura vibrationala, care spulbera tot ceea ce cu ea, vibrational, nu rezoneaza. Evident ca, vom prezenta si filme despre unele dintre comuniunile noastre, pentru ca sa aveti despre ele o imagina mai larga, mai complexa si mai reala, iar in acest capitol si in urmatorul va vom oferi date suficiente, pentru a intelege cum ele se creaza, cum functioneaza, cum oamenii in ele si comuniniunile intre ele relationeaza. Linkurile la care va vom trimite in aceste ultimele doua capitole ,vor reliefa intreaga noastra comunicare si corespondenta, in vederea gasirii solutiilor cele mai bune si mai oportune pentru comuniune si regiunea din care comuniunile fac parte, precum si despre tipul de relatii intre acestea. Dar repet, nu dorim prin asta sa convingem vreo persoana, ca aceasta este calea evolutiva corecta, ci doar sa ii oferim o alternativa, cand modul lui de viata colapseaza. Fara a ne aroga merite sau a astepta recunostinta si apreciere pentru darurile de noi oferite, caci facem asta din convingere , cu incredere si creativitate si cu maxima motivatie, nu ne vom pierde vremea cu cei, care continua sa peroreze sau sa strige, ca pe ei cineva trebuie sa ii ajute sau sa ii salveze. Nimeni nu e Mesia pentru nimeni si fiecare raspunde pentru alegerile sale, iar situatia lui evolutiva este determinata de a lui karma si alegerea prezenta, fara ca vreo fiinta sa fie, astfel, irevocabil condamnata. Daca in aceasta viata unii dintre noi au accesat o Cunoastere foarte inalta, care sustine Calea Evolutiva pentru fiinta umana, acum, cand ciclurile cosmice se schimba si Evolutia trece pe o spira superiora, ori pe cel care nu reuseste il trimite in repetentie, pentru ca Evolutia sa o inceapa din punctul din care am inceput-o toti odata, iar pe ceilalti nu ii transforma in zei sau elite, ci doar le permite sa isi implineasca scopul vietii acesteia. In fapt, nu aspectul supravietuirii, pe care il cauta unii in cadrul comuniuni, este scopul nostru, ci eliberarea omului de ganduri, frici, dogme si mamnipulari si realocarea intregii lui energii, folosite acum in vederea unei limitate supravietuiri, pentru Cunoastere, creativitate si Evolutie. Cine intelege e bine pentru sine , cine nu suporta consecintele, fara ca asta sa ne afecteze. Nu ne propunem sa fim plini de compasiune fata de cei care ,evolutiv sau la propriu, aleg a se sinucide. Nu avem motive si oricum avem alte obiective evolutive. Cineva din lumea asta o sa evolueze , caci asa sunt lucrurile prin Softul lui Dumnezeu prevazute. Ca in final , in atemporal, toti vor ajunge la Adevar este un adevar evident , dar nu acesta este obiectivul nostru evolutiv imediat. Acest obiectiv este de a face din comuniune trambulina de pe care fiecare sa poata sa faca Marele Salt Evolutiv spre O Lume mai Buna , unde oamenii sa traiasca nu doar impreuna , ci in interconectivitati functionale profunde, manifestate prin transparenta totala si care vor face din omenire Intregul numit Fiinta Globala, in care fiecare fiinta identitara ,este o celula unica si cu o functie exclusiva. Conceptele de comuniuni si regiuni de comuniuni subliniaza odata in plus ca, Natura si Universul ofera toate conditiile evolutiei viului pe al nostru Pamant, in acest moment fiind asigurate resursele necesare pentru zece miliarde de oameni, precum si pentru toate speciile pe Pamant existente si in nici un caz nu se pot justifica actualele crize prin suprapopularea planetei noastre, care constituie premiza unor actiuni fasciste. Asa cum am am mai aratat in acest site, cauza principala a tuturor acestor crize este concentrarea averii globale in mainile a circa 1% dintre oameni, precum si o serie de structuri admistrative si de servicii parazitare, precum si de dominarea pietei de catre structuri speculative si deconectarea ei de la principiile si valorile reale si de la schimburi comerciale echitabile. Cei care credeti in manipularile grosolane, facute de teologi si guvernanti, ca sacrificiul este calea prin care puteti sa va mantuiti, nu sunteti decat niste sinucigasi. Asa cum am mai spus, Isus nu s-a scarificat pentru binele omenirii si, daca ar fi facut-o, efectul ar fi fost o uriasa inutilitate, daca privim cum a evoluat dupa aceea aceasta umanitate. El ca si Buddha, au acceptat ca omenirea sa le sacrifice corpul si, concomitent, mintea, doar pentru ca, astfel, sufletele lor sa poata sa isi desavarseasca Dumnezeirea. Insa in mitul sacrificarii este prezent efectul manipularii, prin care fiinta este identificata cu corpul si mintea, singurele care de puterea lumeasca pot fi controlate sau chiar distruse. Din aceasta perspectiva moartea ar trebui sa reprezente o cale evolutiva, prin sacrificare, generala, desi moartea e transcendenta, prin care sufletele noastre se separa de corpurile in care si-au realizat experienta intr-o viata si se duc in lumea astrala, pentru a se pregati pentru o evolutie superioara. Sacrifciul a fost folosit inca de traditiile pagane, cand oamenii puterii din lume, pentru a scapa de concurenta celor mai buni si mai frumosi decat ei, spuneau ca cei buni si frumosi sunt chemati de zei, pentru a izbavi poporul lor de furia zeilor. Si astfel cei din puterea lumeasca scapa de concurenta pamanteasca , fara sa ii ucida fara motiv, pe cei care le pun in pericol puterea si prin sacrificiu zic ca ii fac sfintii in Cer, ca puterea lumeasca sa ramana fara concurenta pe Pamant. Evident ca ei nu au au prezentat nici o dovada a mesajelor de la zei in acest sens. Iar daca scarificiul te face sfant, atunci de ce nu sunt sacrificati cei ce ne conduc, ca apoi sa fim condusi de sfinti? Caci tot pretind ca, ei sunt cei mai buni dintre noi si ca au fost alesi de catre zei. Sau de ce nu sunt sacrificati oamenii cand ajung la maturitate si astfel sa treaca toti in sfintenie si sa nu mai ramana pe pamant, ca Natura sa o vatame, sa poarte razboaie sau sa comita crime sau sa suporte suferinte? Retorica este evidenta, caci atunci nu art avea pe cine exploata puterea lumeasca. Nu veti gasi in mesajele lui Buddha, Isus si nici chiar ale lui Mahomed, mai razboinic de fel , ca si Krishna hindus, ideea sacrificiului ca si drum evolutiv foarte rapid. Cum ai putea manifesta iubirea sau a realiza experienta daca ti-ai sacrifica viata de tine aleasa? De ce te-ai mai reincarnat, daca te pregatesti pentru sacrificat, ca un porc pus la ingrasat? De ce ai mai ales aceasta viata, daca ea urmeaza a fi sacrificata si zeilor-canibali sau morbizi inchinata? Sfideaza orice logica si indica o imbecilitate, care depaseste orice limite. Pe de alta parte, prin mitul sacrificiului ca si cale evolutiva principala, puterea lumeasca incearca sa ne faca sa accepatam suferinta, de ea noua produsa, urmand sa primim in Cer de la Dumnezeu recompensa. Acesti manipulatori venali si care isi bat in mod grosolan joc de voi, se autodeclara ai lui Dumnezeu , pe Pamnt, mandatari si ai Bancii Divine camatari. Sa faca ei ce va propun voua si dupa ce o sa va arate al lor model de reusita, ei o sa fie urmati de omenirea intreaga, fara a avea nevoie de politie , justitie, armata si alte institutii de forta. Ca acum , dupa ce au dus speciile terestre in prag de extinctie si ei vor sa fuga pe alte planete, arata cat de nemernice sunt ale lor mesaje si cat de false sunt intentiile lor declarate si de ce anume vor sa va biorobotizeze, facandu-va sa credeti ca aceasta este unica cale a supreavietuiri voastre. Noi nu de supravietuire facem vorbire, caci o asiguram inca din momentele initiale a modului acesta de viata in comuniune, ci noi vorbim de Evolutie, Cunoastere si Proces de Indumnezeire. Ci nu doar vorbim , ci l;e aplicam si le manifestam. Dar cei mai multi din omenire au fata de noi alte mize, alte obiective, preferand sa ramana in hipnoza, manipulare sau adormire, ca si conservele masone sau din serviile secrete, care degaja un puternic iz de alterare si pestentialitate. Biorobotizare usoara si functionare fara reparatie capitala o periopada milenara! Aceasta e urarea nosatra adresata celor care au ales sau accepta biorobitizarea. De guitatul lor inainte de a fi sacrificati nu suntem nici interesati, nici impresionati. Ca ei isi produc astfel o imensa karma, pe marea masa a omenirii acest lucru nu o consoleaza, ba dimpotriva. Dar cu siguranta ca, in alte vieti si noi vom face sau am facut ca si ei, dar intr-un mod unic, desi esential asemanator. SINGURUL LUCRU IN CARE SACRIFICIUL ESTE BNEVENIT ESTE , DUPA CUM EU ZIC, SCARIFICAREA SACRIFICIULUI SI A SACRIFICATORILOR, SACRIFICAREA EGOLUI SI A EFEMERULUI SPRE DESAVARSIREA DIVINULUI SI EXPERIMENTAREA ETERNULUI.
COMUNIUNI. Comuniuniunile isi propun si reusesc sa readuca realatia om-Natura si om- specii in parametrii normali si absolut naturali, precum si modul de organizare a productiei si a schimbului de produse pe principii optime, eficiente si echitabile.
REGIUNILE DE COMUNIUNI. Regiunile de comuniuni vin sa asigure atat diversitatea productiei de bunuri materiale , cat si organizarea ei in functie de conditiile naturale, urmand ca produsele obtinute sa fie schimbate la paritati fixe, calculate in functie de munca incorporta in fiecare produs, in cantitati care sa satisfaca necesarul de consum al fiecarui membru din comuniuni. Evident ca productia si paritatea de schimb sunt astfel gandite si determinate, incat sa asigure si rezervele necesare pentru situatii de calamitate , cat si cantitatile necesare pentru a relua urmatoarele cicluri de productie. Aceste evaluari sunt facute, fara a lua in calcul noile tehnlogii de noi descoperite, a caror perioada de aplicare generalizata face necesara asigurarea bunastarii si evolutiei in conditiile tehnologice si naturale actuale. Sigur ca implementarea noilor tehnologii va duce la inlaturarea daunelor provocate Naturii si atmosferei, suprafetei terestre si a apelor terestre, precum si stoparea incalzirii globale si revenirea la conditii de mediu naturale , optime cresterii palntelor si animalelor si productiei materiale. Totodata va permite membrilor comuniunii sa se focuseze pe Cunoastere si Evolutie, pentru inaltarea in vibratie si nu pe supravietuire, pentru care acum omul utilizeaza majoritatea propriilor sale resurse, ignorand potentialurile sale latente uriase. Totodata se pune intrebarea, de ce pana acuma nu a observat nimeni toate acestea si mai ales de ce nu au fost puse in aplicare? Evident ca datorita lipsei unei vointe politice globale si a conjugarii intereselor institutiilor guvernamentale cu cele ale corporatiilor, devenite globale, pentru o tot mai crancena exploatare a maselor largi umane, a pauperizarii si controlului tot mai accentuat al acestora, in prezent incercand sa fie transformat omul in biorobot, ceea ce l-ar face mai eficient, mai usor de controlat si de exploatat, dar si golit de orice aspect uman, de spirit electiv si creativ si de orice potential evolutiv. Ni se sugereaza ca, acest lucru este necesar, ca sa poata fi aparat arealul planetar de ACTIUNILE AGRESIVE ALE UNOR CIVILIZATII EXTRATERESTRE. De parca triburile din zona amozoniana sau chiar popoare dezvoltate s-ar putea apara, in conditiile actuale, de armele nucleare pe planeta in exces existente. Suntem manipulati pe fata si suntem constransi sa facem a unor autoerijate elite agende, ELITE CARE SUNT IN MOD CLAR SI EVIDENT VINOVATE DE MAJORITATEA PROBLEMELOR DE ACEASTA OMENIRE SUFERITE. Fata de cei care nu se lasa manipulati de putere, uneori se apeleaza la solutii agresive ,chiar extreme, cum s-a procedat in mod repetat cu mine. Intre 5.08-11.09.2022 am fost sechestrat intr-un imobil din Brasov, Romania, in cel mai autentic stil mafiot si mod de actiune terorist. In acel imobil aveam resurse de hrana mult diminuate si rezerve de apa vadit insuficiente raportat la perioada de sechestrare, imobilul fiind lipsit de orice utilitati normale. Cand am incercat sa apelez la autoritatile judiciare nationale, mi-au fost blocate toate caile de comunicatie. Noroc cu partenerii mei din Statele Unite , care au intevenit, cand starea mea a ajuns in faza extrema si cand ultima rezerva de apa mi-a fost contaminata, fiindu-mi pusa in pericol nu doar sanatatea , care a fost grav afectata, dar si viata, si m-au eliberat si apoi m-au sprijinit sa me recuperez fizic si psihic. S-a incercat sa se sugereze ca , ar fi vorba de un conflict intre mine si anumite persoane fizice, dar atitudinea autoritatilor publice arata in mod evident, cine si cu ce scop a sustinut acest act mafiot, fascist si terorist. A fost a 11-a tentativa de crima, in ultimii sapte ani fata de mine comisa. Dar UniversuL, Evolutia si a mea constiinta nu au permis sa se finalizeze toate acestea. Iar in timp ce ei imi produceau daune materiale, fizice si chiar psihice, Divinul nu inceta sa mi se reveleze si sa ma faca sa descopar lucruri miraculoase, pe care partenerii le-au transpus in realitate. Sigur ca fara nici o rezerva nu regret nicio clipa alegerea de mine facuta, dar nici nu mai pierd timp cu aceste interfete de tip fascist , CARE VOR FI DEMANTELATE TOATE, IMEDIAT, CA PRINTR-O CHIMIOTERAPIE UNIVERSALA O FORMATIUNE TUMORALA UMANA . Dar orice inamicii ar face, nu pot Evolutia sa o blocheze si nici unicitatea, eternitatea si universalitatea sa ni le afecteze, ci mai degraba isi produc ei uriase karme, ale caror consecinte doar ei o sa le suporte. Iata de ce lucifericii iluminatii nu participa direct la actiuni de aceasta natura, ci doar pe altii ii instiga, ii santeajaza sau ii motiveaza in directia respectiva, acte pe care le fac cu mare arta. Dar daca aceste elite se gandesc cum sa evadeze pe alte planete cu cat mai multi bioroboti in rachete, din oameni transformati, este necesar ca cei lucizi , responsabili si cunoscatori sa transmita semenilor lor solutii, care le permit sa isi continue parcursul evolutiv, acum cand Mari Transformari Universale si Terestre ne asteapta la orizont, determinate de trecerea de la un ciclu cosmic la unul superior, careia nu i se poate opune nici un om , nici toate elitele de pe glob si nemernicii lor mercenari la un loc. Insa vremea lor a trecut, iar elitele bazate pe Rau acest lucru il stiu si de aceea incearca sa plece cu un cat mai bogat bagaj de pe Pamant, acum cand Binele de Univers este favorizat Pe Pamant pentru un semnificativ interval de timp. Si noi de 23 de ani ne-am dedicat pentru aceasta, dedicandu-ne pe noi si abandonandu-ne aproape prietenii si familiile, dar totul s-a soldat cu rezultate miraculoase in ceea ce priveste Cunoasterea si creativitatea umana, pe care urmeaza sa le impartasim semenilor, care fac alegerea evolutiva. Cu elitele nu ne luptam , ca nu avem timp de pierdut si oricum mergem in sens evolutiv diferit, deci nu avem cum cu ei sa ne confruntam. Interfetele lor mercenare vor fi de ei sacrificate , daca nu oricum preponderenta Binelui o va face. Caci pentru apologetii nemerniciei si ai crimei Binele este ca cea mai periculoasa maladie sau pandemie. Iar in timp ce haosul si anarhia se astern, planificat si premeditat, in lumea noastra, noi vom oferi nu doar o alternativa evolutiva viabila, dar si linistea, bunastarea si Cunoasterea necesare Marilor Salturi Evolutive, realizate de o minoritate din aceasta omenire, in calea ei spre Indumnezeire. Caci oamenii pun supravietuirea mai presus decat viata si Existenta, chiar daca alegerea aceasta este aberanta si nu are cum omului sa serveasca. Si atunci eliberati de grijile acestei supravietuiri isi pot afecta, astfel, majoritatea propriilor lor energii in vederea Cunoasterii si Evolutiei.
SISTEMUL GLOBAL ACTUAL A INTRAT IN COLAPS SI NU MAI POATE FI SALVAT. Sigur ca, in momentul in care aceasta lume, ca mod de viata, ii lasa pe oameni fara nici o sansa, daca nu vor sa devina masa robotizata, multi vor afirma declarativ, ca vor sa traiasca in comuniuni. Dar cum in comuniuni noi oferim totul, avem si o singura exigenta si anume, ca membrii comuniunii sa aleaga liber si volunar aplicarea principiilor care guverneaza aceste comuniuni si sa se dedice evolutiei lor si a semenilor lor . In momentul acestei alegeri vor fi multe diferente intre declaratiile de intentie si gandurile reale ale fiecarei persoane, dar aceste diferente vor putea fi constatate si nimeni nu va putea compromite interesele noastre. Caci ajunge un vierme intr-un sac de mere , iar puterea unei implozii este de o mie de ori mai mare ca cea a unei explozii produsa de o forta egala cu cea care a produs implozia. Deci nici un vierme al Raului nu ne va penetra si nici cineva comuniunile sa reuseasca a le bloca sau a le colapsa nu va putea. Subliniez inca odata ca, aceste comuniuni nu sunt insule pentru supravietuirea umana, ci moduri de viata in care ne pregatim pentru O Lume mai Buna, cei care in mod neechivoc am ajuns acest lucru sa il alegem. Sigur ca vom fi etichetati in fel si chip de catre manipulatori, fara ca ei in loc de etichete sa ofere nimic si nici sa isi asume colapsul acestei omeniri. Nu avem timp de pierdut cu acesti vicleni manipulatori si nici cu imbecilii care cad in aceste manipulari. Pe noi nu au cum sa ne atiga, nici obstacole sau constrangeri sa ne produca si pana la urma o sa constate ca, nu le ramane decat sa se lase prada la biorobotizare sau sa crape ori Universul sa spulbere a corpurilor lor materialitate. Iata de ce vom trece la aspecte concrete, care de semeni sa poata fi cunoscute si intelese, iar cine alege sa le poata si sa le aplice. Facem acest lucru pentru ca putem si pentru ca suntem sprijiniti de Divin si Univers in tot acest demers. Nu facem acte de mecenat si nici daruri pentru om , ci suntem curierii care transmit destinatarilor darul pe care li-l trimite Divinul si Universul. De aici vine si miraculosul si inimaginabilul din fiecare act al nostru. Nu ne consideram noua elita, ci cei care au inteles cum functioneaza Evolutia in Existenta si care e raportul dintre viata si Existenta, dintre fapta, pe de o parte, si miracol sau karma, pe de alta parte. In concluzie, intrucat modul de viata actual, care caracterizeaza sistemul global e in prag de colaps, dar asta nu inseamna incetarea Evolutiei in Univers sau in sistemul solar, in mod natural si oportun am descoperit si creat comuniunile si regiunile de comuniuni, care vor permite continuarea evolutiei unei parti ale actualei omeniri si a unor specii de pe glob, in timp ce sistemul global actual va deveni foarte curand mort.
O prima caracteristica a comuniunilor si regiunilor de comuniuni este INDEPENDENTA SI AUTOSUSTENABILITATEA, care le face sa se poata deconecta de la actualele sisteme parazitare si generatoare de grava inechitate si sa asigure membrilor lor bunastare, libertate, protectie, astfel incat ei sa isi poata realiza experienta, dezvolta Cunoasterea si creativitatea si a-si sustine Evolutia.
TIPURILE DE COMUNIUNI asigura un mod de viata, in care, fata de cele mai sus arate, li se adauga si DIVERISTATEA, FLEXIBILITATEA SI ADAPTABILITATE, aceste tipuri nefiind de noi impuse si se constituie ca solutii naturale si optime in actualul moment de Evolutie, pe care il parcurge actuala omenire.
ORGANIZAREA COMUNIUNILOR o constituie de fapt aderarea voluntara a unor persoane la diviziunea muncii in comuniune si in regiunile de comuniuni necesara, fiecare om fiind liber sa aleaga acel tip de activitate, fata de care simte ca are chemare si vocatie si care constituie pentru el o motivatie, ceea ce face din munca propru zisa o activitate libera , voluntara, creativa si recreativa.
Regiunile de comuniuni , care pot fi si trasfrontaliere, vor constitui „ NOUA STATALITATE SI NOUA NATIUNE”, in care legile limitative si opresive vor fi inlocuite cu alegerile libere si voluntare individuale, iar activitatile controlate vor fi inlocuite cu activitati creative.
PRINCPIUL CARE STA LA BAZA CONSTITUIRII UNEI COMUNIUNI ESTE ALEGEREA LIBERA SI VOLUNTARA DE A PARTICIPA LA DIVIZIUNE A MUNCII IN COMUNIUNE NECESARA, PENTRU A ASIGURA BUNASTAREA SI EVOLUTIA CELOR CARE ISI DUC IN COMUNIUNE VIATA, RAMANDU-LE NEATINSA LIBERTATEA SI INDEPENDENTA.
Regiunile de comuniuni nu reclama o anumita suveranitate , cum reclama structurile statale si ELE SE CONSTITUIE PORNIND DE LA NECESITATI EXISTENTIALE SI EVOLUTIVE ALE CELOR CE TRAIESC IN ACEA REGIUNE. Aici regiunea nu urmeaza statalitate, ci geografia care permite productia si schimbul de produse intre comuniunile din regiune.
NATURA RELATIILOR DINTRE COMUNIUNI ESTE CARACTERIZATA DE LIBERTATE, INDEPENDENTA, EGALIATE SI ECHIDISTANTA SI REALIZAREA DE SCHIMBURI DE PRODUSE LA PARITATI FIXE, CARE TIN CONT DE VALORILE AUTENTICE SI REALE, DETERMINATE DE MUNCA INCORPORATA IN ELE.
NATURA RELATIILOR INTRE REGIUNI ESTE CA CEA DINTRE COMUNIUNI, DESI ACESTE RELATII SUNT COMPLETATE DE PRODUSELE REALIZATE DE CENTRELE TEHNOLOGICE SI DE CERCETARE CONSTRUITE IN ZONELE DE GRANITA COMUNA DINTRE REGIUNILE INVECINATE.
Perioada de tranzitie dintre lumea aceasta , care colapseaza, si O Lume mai Buna va fi ca UN MARE SALT EVOLUTIV INTRE LUMI PARALELE, SITUATE PE SPIRE DIFERITE ALE SPIRALEI EVOLUTIVE.
Constituirea de comuniuni si regiuni de comuniuni se face printr-o adeziune libera si voluntatra a membrilor lor la comuniunea sau regiunea respectiva, CARE SE PREZINTA CA UN ACORD VERBAL, CA O CONVENTIE MUTUALA SAU CONTARCT DE SUCCES, CACI ACEST ACORD EXCLUDE ORICE ESEC, AVAND UN SUSCES GARANTAT, PRIN MODUL IN CARE A FOST CREAT.
Comuniunile nu sunt insule de salvare, pentru cei care cauta supravietuire, CI RAMPE DE LANSARE PENTRU MARILE SALTURI EVOLUTIVE NECESARE IN VEDEREA ACCESARII Unei Lumi mai Bune, in care omenirea va deveni, ea insasi, o comuniune constituita intr-un organism social cu un creier global si o constiinta care se manifesta colectiv. Dar pentru a realiza toate acestea si a putea evolua prin comuniune este necesar ca in fiecare din cei care in comuniuni vor sa evolueze SA SE PRODUCA O REVOLUTIE INTERIOARA, CARE SA IL FACA PE FIECARE OM CAPABIL SA SUSTINA CALAEA SA EVOLUTIVA. ORICE TRANSFORMARE INCEPE DIN INTERIOR SI PRODUCE CONSECINTE SI IN EXTERIOR.
In aceasta perioada in care omenirea imbatraneste si e tot mai afectata de interminabilele crize, societatea avand tot mai putina populatie cu calificare inalta sau care isi pune in valoare capacitatea creativa, comuniunile vor atrage diaspora, care a dobandit o buna calificare, vor permite tinerilor sa-si manifeste uriasele lor potentialuri latente, devenind astfel modele de reusita in comuniune.
Ceea ce caracterizeaza comuniunile nu este doar modul lor de constiture , functionare si relationare, dar mai ales UN NOU SISTEM DE DISTRIBUIRE A PRODUSELOR, bazat pe echidistanta si echitate, dar si pe respect si sustinere pentru persoanele care nu pot participa intens la activitatile din comuniune. Insa ASISTENTA SOCIALA ACORDATA ACESTOR PERSOANE VA FI UNA INTERACTIVA , fiecare persoana asistata oferind comniuni ceea ce capacitatea si creativitatea sa ii permite sa daruiasca, nimeni nefiind benefiar pasiv, EXCLUSIV, de sprijin social , ci participand interactiv la activitatile necesare in comuniuni.
Comuniunile nu sunt moduri de viata neocomuniste, ci independente si autosustenabile. Dar asta nu transforma echidistanta ,care caracterizeaza comuniunea ,in egalitate si nici nu niveleaza si egalizeaza capacitatea creativa ale celor care traiesc in comuniunea sau regiunea respectiva. CEI CU HAR SI FOARTE CREATIVI VOR FI CEI CARE SE CONSTITIE IN MODELE DE REUSITA PENTRU MEMBRII DIN COMUNIUNI SI EI SUNT SPRIJINITI TOTAL SA ISI MANIFESTE CREATIVITATEA PLENAR IN BENEFICIUL TUTUROR, DAR SUBLINIIND MERITUL LOR EXCEPTIONAL. Acesti oameni vor deveni pentru semeni nu doar modele de reusita , dar si ghizi pe Calea Evolutiva. Activitatea in comuniuni nu este centrata pe asigurarea supravietuirii membrilor ei, acest lucru putand fi realizat usor, pana la atingerea unei autentice bunastarii cu ajutorul miraculoaselor tehnologii, create de noi. Dar sa nu uitam ca scopul acestor comuniuni este de a deveni trabulime pentre Marile Salturi Evolutive, necesare a se produce in Evolutie, cand se trece pe spire superioare ale Spiralei Evolutive , cand are loc trecerea intre cicluri cosmice. La sfarsitul capitolului anterior vorbeam de cele patru tabouri ale mele, ale caror imagini inca nu le postasem pe site, afirmand ca, ele simbolizeaza, printr-o viziune comuna pe care pictorii lor au avut-o cu mine , atunci cand vorbeam de trecerea dintre cicluri cosmice succesive evolutive, ca de trecerea dintre doua lumi , fiecare lume fiind simbolizata de o un simbol diferit. Lumea actuala este simbolizata de piramida, in care totul pare a fi subordonat varfului piramidal, el avand totodata menirea de a comunica cu alte lumi cosmice. Lumea viitoare, denumita de noi O Lume mai Buna, in care vom trai si actiona impreuna si in transparenta deplina , dar tot intr-o lume materiala, dar mult mai subtila si ma transparenta, a carei simbol este sfera , care subliniaza echidistanta si echitatea, dar si faptul ca in sfera geneza si sutinerea evolutiva este a centrului ei atributie exclusiva. Dar la cateva zile dupa aceasta postare AM AVUT O VIZIUNE IN CARE TRECEREA, ca transformare si salturi calitative intre lumile respective, SE FACEA PRIN RASTURANAREA PIRAMIDEI CU VARFUL IN JOS, CARE ASTFEL DEVENEA TOCIT SI ROTUNGIT, IAR BAZA, CARE ACUM SE AFLA SUS, SE PRABUSEA IN MIJLOCUL EI , FACAND CA PIRAMIDA RASTURNATA SA DEVINA O INIMA. Acest lucru imi comunica si imi explica ca ,transformarea noastra este un proces de constiinta sufleteasca , care se produce prin inima. Inima este ca o celula stem, dar spre deosebire de celule stem materiale, care se transforma in celulele mediului de cultura in care sunt puse, „ celule constiintei sufletesti” fac, ca tot ceea ce ele ating sa ia forma si natura de inima, prin care se exprima aceasta constiinta in lumea materiala. In consecinta, nu cautati transformarea si Marele Salt Evolutiv in logico- rational si nici in inteligenta sau in intelect, ci incercati sa il simtiti si sa il traiti prin vibratiile inimii si sa urmati indemnurile ei. Lasati-va in grija inimii voastre si in una din diminetile viitoare, in timp ce modul acesta de viata moare, va veti trezi in Paradisul unei lumi superioare , O lume mai Buna de noi numita. Insa inima voastra acest lucru nu o sa il faca, daca alta este alegerea voastra, daca traiti cu frica sau alegeti cu indoiala si va deziceti de natura voastra Divina. Nu uitati semeni dragi de aceste uriase oportunitati, de a realiza Mari Salturi Evolutive intre lumi spre a unei lumi superioare culmi, dar mai ales ca acest lucru il veti face in conditii absolut miraculoase si anume fara de moarte . Si lasand batranetea voastra in seama carcasei larvare a trupurilor voastre, pentru a se contopi cu matrialitatea lumii acesteia, voi castigand nu doar in Cunoastere si in creativitate, dar si in tinerete si frumusete, in transparenta si luminozitate, in Putere si Dumnezeire. Si totul natural si spontan se va intampla , asa cum nu ati putut visa sau a va imagina , cat timp ati trait in lumea aceasta., in care „past” devine „pest”, in care trecutul nu devine doar karma , dar si o peststa peste specia umana. Nu e doar o schimbare de vocala , ci o transformare produsa pe Spirala Evolutiva.
SCUTUL DE PROTECTIE SI SECURIZAREA SCHIMBULUI DE PRODUSE INTRE COMUNIUNILE DINTR-O REGIUNE SAU DIN REGIUNI INVECINATE
- IMPORTANTA SCUTULUI DE PROTECTIE IN COMUNIUNE
Trebuie subliniat inca de la inceputul acestei expuneri ca avantajele net superioare, de comuniuni oferite, in raport cu comunitatile actuale , la caelasi efort depus in acxtiviate si la aceasi investitie, nu ar putea fi fructificat fara existenta scutului de protectie specific fiecarui tip de comuniune. Caci cea ce acest scut face este NU DOAR SA DESCUAJEZE ORICE FEL DE AGRESIUNE FATA DE COMUNIUNE, INDIFERENT DE UNDE EA VINE, DIN EXTERIORITATE SAU DIN INTERIORITATE, DAR FACE ACESTE TENTATIVE SA ESEUZE IN TOTALE NEPUTINTE SI SA CHELTUIASCA O ENERGIE SI RESURSE IMENSE, FARA NICI UN FEL DE CONSECINTE, DECAT CELE DE AGRESORI SUPORTATE. Sigur ca toate constructiile noastre destinate pentru orice tip de comuniune sunt prevazute cu pivnite- buncare, unde membrii comuniunii se pot ascunde de orice atacuri agresive. Insa ganditi-va dumneavoastra, cum deja a facut echipa noastra, ce fel de evolutie poate cineva sa realizeze si cum isi poate ridica vibratia, daca el se ascunde , ca de atacuri sa se apere si fara in acel timp sa poata sa experimenteze, sa faca schimb de Cunoastere accesata, sa creeze si mai ales pozitivul sa il manifeste? De aceea, mai presus de a realiza in comuniuni bunastarea si a tuturor bolilor incurabile tratare, este necesar ca viata in comuniune sa nu cunoasca nicio, perturbare datorita unor actiuni agresive din exterioritate sau din interioritate. Daca nu putem realiza asta, nu avem puterea necesara de a ne ridica mai presus de actiunea Raului din lumea actuala. Caci sa nu uitam ca, aceste comuniuni sunt destinate pentru a asigura bunastare in liniste si pace in perioada de tranzitie, astfel incat energiile alocate de noi pentru supravietuire pana in aceste momente, care reprezerntau majoritatea sau totalitatea energiilor noastre, sa poata fi alocate si focusate spre Cunpoastere si Evolutie. Pivnite sau buncare pot sa isi construiasca si unii membrii din comunitati si chiar si-au construit, ca sa nu vorbesc de cei foarte bogati si bine informati. Insa aceasta protectie nu este scopul nostru final, dar fara de care este faorte greu a trece la atingerea unui scop superior – realizarea Marelui Salt Evolutiv. In consecinta, fara acest scut intregul nostru demers, care a presupus un efort investiotional imens si daruirea deplina facuta de peste un miliard de fiinte pentru a lor si a semenilor evolutie, acum la trecerea intre cicluri evolutive cosmice sau in sistemul nostru solar produse, ar ramane fara consecintele urmarite. Insa asa cum spun de multa vreme, preluand o idee din intelepciounea populara, asa cum Dumnezeu nu-i da nimanui ceva ceea ce el nu poate sa duca sau sa suporte, tot la fel pe nimeni nu il lasa fara resursele necesare, care sa asigure continuarea evolutiei sale din punctul in care ea se afla in fiercare clipa. dar cum foloseste fiecare aceste resurse necesare evolutiei noastre cu echidistanta tuturor alocate, depinde de alegerea pe care o face fiecare. Cu riscul sa ma repet, o sa afirm ca, scutul de protectie este coconul, in care fiintele umane aflate in stadii de evolutive larvare, pot sa mediteze si sa se transforme, pentru a deveni fiinte umane autentice, care din organismul global uman fac parte si se afla intre ele in interconectivitati functionale. Pot spune pe scurt ca, fara scutul protectiv comuniuniunile sunt de necomceput sau modul de viata de ele vizat nu poate fi realizat.
- FUNCTIONAREA SCUTULUI DE PROTECTIE
Asa cum am spus, scutul de protectie a fost adaptat pentru fiecare tip de comuniune, dar el are acelasi principiu de functionare. Scutul de protectie este emitatorul unei benzi largi de frecventain secvente unghiulare independente, cu o banda vibrationala foarte larga , de la o vibratie relativ joasa , dar rezonantata cu vibratia corpurilor umane, pana la vibratii faorte inalte superioare oricarei vibratii produse de lucrurile produse de fiinte umane sau chiar fata de corpuri cosmice cu miscari spatiale haotice, ce pot periclita viata n comuniune. Acest emititator de benzi de frecventa, se fixeaza in celula comuniune pe cel mai inalt punct d al cladirii destinate membrilor comuniunii. In comuniunile stadard scutul se poate pune pe cea mai inalta cladire din comuniune sau pe o constructie special afectata, care este mai inalta decat orice constructie existenta in comuniunea respectiva. Acest scut emite benzi vibrationale de o anumita latime si care sunt tintite spre exteriorul comuniuni respective, respectiv spre perimetrul granitelor comuniunii respective . Aceste emisii sunt secventionate pe unghiuri de cate 10 grade fiecare , iar latimea sau grosimea acestor emisii fiind data de lungimile insumate a lungimilotr de unde care compun banda de frecventa foarte larga de emitatorului scutului emisa. Asta permite, pe de o parte, ca atunci cand primim semnale de la sistemul nostru de supravegere, ca un obiect, om sau mamifer se apropie de al nostru scut, in acel moment, instantaneru, este activat acea secventa unghiulara din banda vibrationala, de scut emisa, care protejeaza perimetrul respectiv din comuniune. Iar banda de freceventa in acea directie emisa demateleaza sa spunem racheta sau proiectilul care vizeaza comuniunea sau paralizeaza animalul sau persoana, care acest perimetru sa-l penetreze incearaca. Daca atacul se face prin mijloace diferite sau identice, dar din directii diferite, atunci se activeaza toate secventele unghiulare ale benzii de frecventa protective cu aceleasi efecte ca cele expuse mai inainte. Desi scutul nu foloseste o energie semknificativa , raportat la efectele pe care le genereaza , ci doar de ordinea a zeci de kw/h la o solicitare a sa completa si doar cativa kw/h la o solicitare secventaiala, el nu se afla in stare de functionare continua si este activat instantaneu de sistemul nostru de supraveghere, care permite activarea scutului in milionimi de secunda. Asa cum am afirmat mai inainte, cei care au testat a scutului nostru vulnerabilitate s-au intrebat daca nu ar putea fi distrus cu atacuri, care sa vina din zone si directii, care sa nu se intersecteze cu cupola virtuala in care scutul de protectie actioneaza?. Dar asa cum am spus, scutul este el insusi total capsulat vibrational si astfel protejat de orice fel de atac. Ni s-a spus pe buna dereptate ca, scutul nu poate sa anihilileze, in sensul sa le demanteleze, gloantele trase din pistoale, pusti , inclusiv automate sau mitraliere din ratiuni ce tin de benzile de frecventa ale acestora din urma si de dimensiunea gloantelor relativ mica si cu o forta penetranta semnificativa? Si daca pentru comuniuniunile celuala nu avem o zona de supravegehere larga si din afara ei un tragator ar putea sa traga, asta nu inseamna ca aceste gloante nu vor reusi scutul sa il activeze si astfel sa-l penetreze , ci chiar daca el nu va reusi gloantele sa le demanteleze, cu siguranta scutul, creand un camp de frecenta de densitate variabila, va produce pentru aceste gloante refractari succesive ale traiectorieilor, ceea ce le vor face sa nu isi atinga tintele in final si sa esueze imediat dupa ce prin scut au inceput a trece si de difertele lui benzi de frecvente gloantele vor fi succesiv refractate. Ganditi-va ca un astfel de glont ar trebui sa treaca printr-un pom, apoi printr-un geam si apoi prin spatarul scaunului pe care eu am atitipit. Ii va fi imposibil sa isi urmeze traseul balistic, prin care obiectivul tintit ar fi atins si ori va incremeni in pom , ori va cadea dupa ce trece prin geam, ori va ricosa din a scaunului spatar, daca totusi pana acolo a ajuns, fara a transforma in somn vesnic al meu atipit, asa cum multi, atat de mult timp si-au dorit. Nu defavorizez glontul si nici nu umilesc pusca sau pistolul, cand le-am pus glontul prin toate astea ca sa treaca , ca daca cineva asta ar urmari sa faca, i-ar opune un zid de grosime semnificativa sau o tabla metalica blindata. Duapa cum puteti observa dumneavoastra pana si fata de arme si gloante manifestam echidistanta si le abordam cu lucruri serioase. , chiar daca ele, cu noi, asa niciodata nu vor face Mai exat nu vor face cei care ajung sa manipuleze aceste arme si ne iau pe noi drept tinte. In comuniunnile standard exista si un mijloc suplimentar protectiv si anume apropierea omului sau a vehiculului ori a obiectului de zona de supraveghere a comuniunii si care poate duce la paralizarea temporara a acelor persoane sau vehicule ori a acelor obiecte demantelare. Si asa cum am spus inainte, armele nu pot trage singure si nici nu au intentii agresive. O particularitate o constituie scutul de protectie in comuniuniunile din comunitati transformate si in care nu toti mebrii comunitatii nu au acceptat sa intre in comuniune. Noi nu ii putem obliga sa beneficieze de protectia gratuita, de scutul nostru oferita, pe cei din comunitati , care nu vor sa devina membrii comuniunii, in care se transforma vechea lor comunitate. Iar in cazul in care unii dintre ei refuza, nu avem dreptul sa ii spunem paralizarii de catre scut produsa, ca fiind persoane ostile , ci trebuie sa gasim solutiile necesare si adecvate ,ca acest lucru sa nu se intample si sa nu fie afectata deloc a lor libertate si nici bunurile avute in posesie sau proprietate. Si aici solutia este una combinata si anume scut tip comuniune standard pentru locuintele invecinate, in care traiesc doar membrii din comuniune, precum si scut tip celula de comuniune acolo unde locuintele membrii comuniunii sunt invecinate cu cele ale celor din afara de comuniune. Noi ne putem oferi sa le oferim celor care nu vor sa intre in comuniuni si nici sa beneficieze de scut sa le construim locuinte la standarde inalte, la marginea comuniunii noastre si tot acolo sa le acordam terenuri echivalente sau chiar mai bune decat cele care raman in comuniune. Dar nimeni nu poate sa ii oblige. Asta insa nu o sa-i excepteze de la paraliziare, daca fata de membrii si bunurile comuniunii vor avea intentii agresive. Sigur ca pe de o parte costul cu scuturile vor fi mai mari decat cele aratate pentru celulele de comuniune sau comuniunile propriu zise, dar aceste costuri sunt compensate prin faptul ca, nu trebuie sa construimn locuinte si nici sa cumparam terenuri pentru membrii din comuniune, decat daca terenernurile detinute de membrii comuniunii in proprietate nu pot sa asigure cate 0, 5 ha pentru fiecare persoana din comuniuna respectiva. Si oricum nu costurile contreaza , ci protectia membrilor comuniunii sa fie pe deplin asigurata. Aceasta situatie este identica in imprejurarea in care in regiunile de comuniuni exista si alte comunitati sau locuinte independente, ale caror detinatori nu vor sa traiasca in comuniune. In acest caz nu vom putea crea un scut pentru o regiune de comuniuni, ci vom crea scuturi specice pentru fiecare tip de comuniune, care sa nu-i afecteze pe cei care nu au avut comuniunea ca optiune. Pe masura ce intr-o anumita zona mai multe comuniuni se invecineaza , fara a fi intre ele in tercalate zone necomunitatre, atunci putem realiza un scut comun pentru zona respectiva, care poate chiar o regiune de comuniuni sa devina. In aceasta ultima situatie, si in zona respectiva, realatiile intercomunitatre se simplifica si nu necesita masuri protective suplimentare pentru transportul de persoane sau de bunuri destinate schimbului intre comuniuni. Dar pana atunci e necesar, ca tot ce infaptuim sa fie un model , o alegere de succes si care nu are vulnerabilitati cu privire la scopul ce si l-a propus. Sigur ca aceasta cupola a scutului de protectie nu are o forma regulata si nici uniforma, ci este oarecum valurita in functie de conturul pe care granita comuniunii il are. Astfel unghiul de incidenta pe care banda vibrationala, de catre scut emisa, il face cu granita comuniunii protejate, va fi mai mare cand aceasta granita este de scut mai aproape si mai mic cand granita comuniunii de scut e mai departe. Intr-o exprimare matematica , ca tot a fot sora mea profesoara de matematica, putem spune ca, acest unghi de incidenta este invers proprotional cu distanta existenta intre scut si un punct de pe a comuniunii granita. In consecinta, acest scut nu va avea forma unei cupole , ci mai degraba asemanatoare cu a unor terase alaturarte sau a unor creste in munti existente si de vai despartite. Insa asta nu ii afecteaza eficacatea si nici nu ii distribuie diferit puterea. Iar cum aproape niciodata acest scut nu functioneaz integral, adica la intraga capaciatate a lui, decat foarte rar si in mod exceptional, acest relief descris de el nici nu este important. Sigur ca multi se indoiesc de realitatea si existenta unor astfel de scuturi, asa cum s-au indoit de realizarea acceleratoarelor de inmultire a celulelor stem, prin care producem mancare animala si vegetala de o puritatea biologica aproape absoluta, fara nici o modificare genetica ,care in acest proces sa intervina sau s-au indoit ca pana la sfarsitul acestui deceniu Luna va putea fi colonizata. Iata ca exista peste 150 de centre de productie de produse alimenare, care folosesc tehnologia de inmultire accelerata a celulelor stem animale sau vegetale. Carcotasi, suficienti, semidocti si autolimitati, care cred ca nu poate exista ceea ce ei nu cunosc, au venit si au spus ca, aceste 150 centre de productie sunt nesemnificative la scara globala cu o populatie de peste 8 miliarde deja atinsa. Nu ne pierdem vremea sa facem polemici inutile cu astfel de specimene imbecile, dar din respect pentru dumneavoastra va putem spune ca aceste acceleratoare au o capacitate imensa si o eficinta uriasa. Ele sunt un miracol la scara globala , ca cel din metafora biblica cu privire la a painilor si a pestilor inmultire, produsa de catre Isus prin unul din miracolele sale. Si asa cum aceasta metafora ne spune si Isus ne confirma ca si noi suntem capabil de miracole si mai inalte, din painile si pestii inmultiti au ramas, dupa consum, cosuri intregi. In consecinta nu puteti voi consuma, cat noi putem crea.Nu puteti voi distruge cat pot sa creeze puterile noastre. Aceasta face acest accelerator cu orice produs. Caci asa cum am aratat inainte, noi scurtam fluxul informational care sustuine procesul creativ al unei ralitati, care poate fi de zile sau luni, daca la celulele animale si vegetale ne referim, la aproape instantaneu. Iar ceea ce ar trebui sa se inmulteasca in perioadele normale, mai sus indicate, se intampla in miliardimi de secunda, fara nici o interventie in genetica si in principiul dupa care aceasta inmultire se face , ci doar ducand timpul nostru liniar, subiectiv si conventional, cat mai aproape de atemporal. Si tot in sensul acesta iata ca si NASA vine si confirma ca, pana la sfarsitul acestui deceniu Luna va putea fi de om colonizata. Si unii se mai cantoneaza in dogma, ignoranta, sau suficienta. Credeti ca sustinatorii ocultei ca Musk si Bezos , desi primul declara ca, cu solutiile noastre simpatizeaza, ar investi zeci si sute de miliarde, doar asa pentru ca nu au cu banii ce face? Nu-i suspectati de atata stupiditate, chiar daca ii puteti suspecta de multe alte rele. Asa cum spun de mult si noi si oculta actionam in scop evolutiv , dar fiecare din noi sustine un anumit pol din Intregul bipolar. Si asa cum am spus inanite, cand pe o planeta se schimba polariatatea,ea se schimba si pe planetele invecinate si pe satelitii acestora, astfel ca vecinatile sa fie mereu alaturate cu polaritati opuse, caci altfel Universul in Atomul Primordial ar urma sa colapseze. Am spus cu alta ocazie ca, nu legea garavitatiei tine planetele pe orbite, ci mai degraba campurile lor electromagnetice, care situaeaza planetele pe orbite, astfel ca ele sa fie orientate unele de altele cu polaritati opuse. Pe de alta parte, desi afirmatia pare paradoxala, tot aceste campuri sunt cele care sustin expansiunea universala accelerata. Caci am explicat aceasta prin exemplul unei multimi de baloane , de centrul comun legate cu niste ate simbolice , care continua de forta Big bang-ului sa fie umflate, si baloanele din exterioritate se vor indeparta de centrul comun nu doar cu cresterea diamentrului propriu prin umflare, ci cu a cresterii cumulate a diametrelor, datorita umflarii, a tuturor baloanelor interioare. Iar asta permite ca expansiunea Universului sa fie exponential accelerata, si sa depaseasca viteza de luina atinsa, cat timp dureaza Expiratia Brahmanica, desi acest lucru nu paote fi explicat de fizica incapabila de o abordare holistica, in cazul fizicii generale, sau aflata in imposibilitate sa exploreze profunzimi deosebite, in cazul fizicii cuantice. Va aduc aminte ce v-am spus mai inainte ca, atunci cand noi vorbim de viteza luminii, vorbim de viteza luminii vizibile, dar fiecare banda de frecventa din spectrul electronagnetic avand o viteza diferita, Razele Gama avand o viteza incomparabil mai mare decat cea a luminii vizibile, pe cand microundele se misca mai incet cu mult decat lumina vizibila. De aceea noi aflam de existenta unor galaxii indepartate din microundele emise de ele, si care abia acum la noi sunt ajunse, pe cand Razele X si Razele Gama au trecut pe aici a de atata timp, incat le-am pierdut si urma si vremea. Doar ele nu s-au pierdut pe ele insele si continua Universul sa il cutreiere, ducand cu ele informatii creratoare de realitati, care urmeaza a fi supuse la a fiintelor experimentare, pentru a deveni Cunoastrere, ca si combustibil principal in procesul evolutiv. Daca vreti, gravitatia este tesatura fina sau elasticul , care face ca interferenta acestor campuri magnetice sa nu cunoasca oscilatii semnificative, care ar scoate plantele si satelitii de pe ale lor orbite . Daca toate acestea s-au dovedit valabil si reale si de stiinta oficiala confirmate cu scutul lucrurile nu sunt deloc diferite. Numai ca el avand o inportanta fundamentala pentru evolutia umana, are o tehnologie complexa, dar care pe aceasi tehnologie miraculoasa ,supereficienta se bazeaza. Nu vrem sa convingem pe nimeni, dar va dam aceste informatii cu iubire, pentru ca indoieleile sau suspiciuiunile sa nu apuce a va cu prinde si de la procesul evolutiv a va sustrage. Nu incercam sa convigem pe nimeni, dar nici ceea ce ne-a fost daruit nu il ascudem si nici nu il excludem de la impartasire. Sa nu uitam ca, dupa opt milenii si jumatate, de a Raului dominatie, de razboaie, genociduri, crime , grava discriminare si a oamenilor de bunuri deposedare si a mintilor lor manipulare, iata ca o parte din omenirea aceasta arata ca a inceput a Binelui preponderenta, ca razboiele si agresiunile devin nepuncioase, ca activitatile pot fi major eficientizate si spre tehlogie transferate, ca putem trai in liniste si pace si ca putem accesa o Cunoastere, care ne permite sa devenim cretori de miracole. Lucrurile nu trebuie luate personal, caci Cunoasterea nu este un sport individual si nici un bun exclusiv, asupra caruia poti exercita al tau drept posesiv. A venit vremea Marilor Oportunitati Universale de a realiza Marile Salturi Evolutive, pentru care am facut, din comuniuni si scuturi, trambuline. De aceea scriu acest site sub pseudonim , desi toate ideile si descoperirile eu le-am receptat, dar partenerii le-au verificat si aplicat. Unele din aceste intrebari mi-au fost puse de parteneri si de multe ori soluiile ce le propuneam necesitatu nu doar detalii si clarificari, dar si ajustari si doar arareori verificarile partenerilor le-au adus infirmari. M-au intrebat la vremea respectiva daca scuturile nu ar putea proteja planeta de tsunamiurile vibrationale catre in curand sistemul nostru soar o sa-l traverseze pentru trei ani de zile. raspunsul a fost afirmativ, desi ar fi necesitat un efort energetic substantial, dar care statea in al nostru potential. dar le-am adus aminte ca lumina ca spectru el;ectromagnetic privita, nu doar ca lumina vizibila este enegia care poarta Inforatia diAdevar radiata si care este germenele care creaza realitatea noastra., pentru a fi de noi experimentata. Le-am mai spus ca tot prin lumina ne sunt sutinute toate functiile automate ale corpurilor noastre, care sunt covarsitor preponderente in raport cu functiie constiente simai ales toate sunt vitale. Si atunci a impiedica acest tsunamii galactic sa traverseze sistemul nostru solar ar insemna sa incercam sa modificam Softul lui dumnezeu, crezand a noi stim mai bine decat el. Ipotetic, chiar daca am reusi asta, fara sa afectam informatia purtata de lumina, care poate nu noua ne este destinata si deci acea lumina, a ei purtatoare, ar putea face, fara probleme, a planetei noastre ocolire, pentru a se indrepta spre destinatiile in care urmeaza sa sadeasca semintele informationale ale unei Realitati foarte inalte. Ce ar obtine omul in aceste circumstante? Ar putea trai in niste insule protejate de cupole vibrationale , niste oaze de supravietuire, inconjurate de un Pamant deja cuprins de moarte, dar dupa o veme moartea pe toti ne-ar cuprinde si nea-m intoarce in materialiate , resetand evolutiile noastre. Noi am inteles ca, tot ce se intampla este spre binele evolutiei noastre, sunt provocari care ne indeamna sa activam potentaialitatea noastra latenta si sa continuam Evolutia pe Spirala Evolutiva, pe o spira superioara. De aici aceasta incredere de sine solida si faptul ca toate sub un pseudonim sunt expuse, caci nimeni nu poate sa isi aroge individuale merite, pentru cele de Divin lui relevate si nici nu sunt toate acestea a lui proprietate sau exclusivitate. Puterea lumeasca a incercat prin santaje, prin constrangere sau pritr-o modalitate anume ca sa ma cumpere si sa fie beneficiarii exclusivi ai descoperirilor mele. In primul rand acest lucru si sa il fi dorit este o imposibilitate, caci partenerii le-au transformat pe toate deja in realitate , pentru a fi semenilor daruite. In plus, cu asemenea metode si cu tendinte de exclusivitate nu poti obtine nimic de la mine, dar poti fi si tu si oricine benefeciarul celor de noi impartasite din Darurile Divine, care ne-au fost incredintate si voua va sunt cuvenite. Nu e vorba aici nici de mistica , nici de religiozitate , ci de cunaosterea Princpiilor Existentiale Universale, din Softul lui Dumnezeu radiate si de a lor aplicare in sprijinul evolutiei noastre, lucru pe care oricine il poate face, spre al lui mai Bine si spre mai Bine pentru intreaga omenire. Serviti ca din autoservire, fara a mai trece pe la casa , caci deja este achiata de saltul facut in evolutia voastra. Nu stiti dragii mei dumnezei ce vremuri de Mari Oportunitati traiti, pe care daca le ratati nu deveniti doar mari ratati , dar si Mari Resetati , niste inbolovaniti in materialiatati, in loc Indumnezeirea sa vi-o desavarsiti. Unii o sa va treziti si acestlucru o sa-l aflati, dar altii veti fi biorobotizati, cu al vostru accept, expres sau tacit. Noi primilor le vorbim, caci sa vorbim la pereti nu dorim si la bolovani cu atat mai putin. Indoiala voastra fata de cele de noi transmise este o indoiala cu privire la naturile voastre Divine si la puterea voastra creatoare de a crea miracole si acea tehnologie , care sa va elibereze din captivitatile sociale actuale, pentru a va putea ragasi pe sine. Si va transmit asta cu deplina iubire si cu deplina daruire de sine, asa cum molecule de apa se daruie fainii ,pentru a putea da nastere la aluatul painii. Painea noastra cea de toate zilele nu e painea alimentara , fie ea de grau sau secara, alba sau integrala,. ci painea cognitiva care haraneste viata evolutiva.
- CARDUL PERSONAL DE PROTECTIE SI DIFERENTA LUI FUNDAMENTALA FATA DE CARDURILE DIGITALE DE IDENTIATE
Asa cum am spus inainte scutul nostru de protectie vizeaza zonele exterioare ale comuniunii , care sunt de regula clar delimitate de garduri sau santuri de protectie, precum si de o zona de supraveghere exterioara acestora. In consecinta aceasta banda de frecventa de scutul protectiv emisa, cand el actioneaza, nu interfereaza semnificativ cu campul vibrational, pe care il are orice persoana, animal si nici cu aparatele electrice si electronice, care au fiecare campuri vibratiunale diferite si pe care scutul nu ajunge sa le paralizez sau sa le demanteleze. Dar in timp campul emis de scut poate produce efecte slabe, care insa cumulate pot deveni negative. Si de aceea fiecare cladire, vehicul si echipament este dotat cu un card protectiv, care este conceput in functie de parametri scutului protectiv. Altfel spus asa cum capsulam scutul in fata oricarui atac, la fel facem cu omul , echipamentele si vehiculele, precum si cu animalele si cu obiectele. Sa presupunem ca un om lucreaza sau se relaxaeaza in zona in care un atac contra comuniunii poate scutul sa-l declanseze si pe om ,animal sau vehicul ori echipaments sa il paralizeze total, ceea ce e traumatic si periculos si in mod imperativ trebuie evitat. Si de aceea am creat acest card protectiv. Acelasi lucru se poate produce si in momentul cand cineva din comuniune iese si este atacat chiar in zona de protectie. Reactia scutului l-ar paraliza si pe membru al acelei comuniuni, nu doar pe agresor, daca mebrul comuniunii nu are acest card. Asa cum am spus inainte acest card nu doar ca ne apara de actiuni agresive exterioare , dar si de propriile noastre porniri agresive interne, indreptate spre noi, sau alte persoane, pe care scutul poate sa le paralizeze. In esenta campul emis de acest card este putin mai mare decat aura corpului si cea a mintii noastre si are acele benzi de frecvente, care fac ca cu frecventele scutului sa fie cu a cardului frecventa in raport de interferenta armonioasa si nicidecum in una slab interferenta sau disonanta. Desi scutul este adaptat la tipul si intinderea comuniunii sau chiar pentru o intreaga regiune, cardurile din comuniune sunt setate in functie de parametruii vibrationali ai fiecarei persoane, de asa natura ca vibratia cardului sa fie in armonie cu cea a scutului. Pe de alta parte daca scutul se activeaza doar cand are loc o actiune agresiva, cardul are o emisie continua, caci el are rol de capsula energetica protectiva, care protegeaza de orice interferenta energetica negativa, nu cea, eventual, de scut produsa, desi nu ne aflam in situatia respectiva, caci scutul vibratia cardului nu o afecteaza. Sigur ca aici trebuie facute calcule precise, avand in vedere principiile care guverneaza interferentele intre benzile vibrationale. Dar oricum nu atat de laborioase ca cele de stabilire a valorii de schimb reale a produselor produse in comuniune. In consecinta scutul apara de actiuni agresive din exterioritate, cardul il apara pe om atat de atacuri energetice exterioare , cat si de atacuri vibrationale interne, cand vibratia omului scade sub o limita, care face foarte periculoasa, agresiva sau necontrolata acea fiinta. De exemplu un purtator de card nu poate fi hipnotizat. Insa odata iesit din spatiul de protectie pentru comuniune el poate fi supus unei hipnoze, cum si la acte negative, care il pot impinge si la crime. Deaceea, cand se intoarce in comuniune, omul isi ia din nou cardul asupra sa, pentru a-l proteja si de el pe altii a-i proteja, daca sub hipnoza indusa, sau starea emotionala produsa , sugestiile induse ar urma a se produce. Se pune intrebarea ce se intampla, daca omul nu alege cardul asupra sa sa il poarte? Insa acest lucru ar fi semnalizat ca intetie negativa fata de comuniunea respectiva, cu efectele de consecinta. Daca omul nu vrea sa poarte acel card, atunci sa traiasca unde si cum vrea el, dar sa nu ii expuna pe ceilalti , care trebuie protejati. Asa cum am spus, principiile care guverneaza comuniunile sunt simple si clare, dar nesupuse la negociere, modificare sau adaptare, insa oricine e liber la ele sa adere , a le respinge sau a-i ramane indiferente. Noi nu intervenim in a nimanui alegere si cu atat mai mult nu incercam ceva cuiva a-i impune. Dar noi nu ne propunem sa aparam omul de sine si nici sa intervenim in alegerile sau emotiile sale, ci doar sa le paralizam pe cele foarte negative si agresive fata de alte persoane si chiar fata de sine. Un purtator de card nu poate a se sinucide , caci inainte de reusita suicidala ar suferi paralizia temporara. Nu este o interferenta in liberul arbitru a-l fiintei, ci doar tine de decenta, ca sa nu vina nimeni sa moara la tine in casa, ca sa folosesc o metafora putin grotesca, sau cu a umorului negru tenta, dar nu atat de negru ca si dracu, care i-a bagat in cap suicidul. Cardul nu-i schimba omului trairile sau intentiile , ci doar ii paralizeaza pornirile agresive, facandu-le neputincioase. Sigur ca dupa trecerea printr-o astfel de experienta, cel in cauza poate medita mai mult la a-si echilibra starea emotionala. Dar asta este alegerea sa exclusiva, asa cum poate alege sa continue actiunea agresiva si autoparalizata, dupa ce va fi readus in situatia normala, dar asta autoexcluderea din comuniuni o sa i-o atraga. Cardul nu produce interferente intre persoane de carduri purtatopare , caci benzile lor vibratiile sunt rezonant armoniose, ba dimpotriva favorizeaza dezvoltarea relatiilor umane pozitive, care sunt protejate de interferente energetice negative. Trebuie precizat ca, aceste carduri sunt atasate si animalelor crescute in comuniune, echipamentelor, vehiculelor , instalatiilor. Ce se intampla cu animalele care accidental penetreaza in comuniune si care nu au card personal de protectie, caci nu au avut de unde sa si-l ia? Desi noi punem alte sisteme de protectie in zona de avertizare, cum sunt sarmele cu impulsuri electrice, cu efecte scontate pentru animale, fata de pasari acest lucru nu il puterm face. Si daca se intampla ca pasarile sau animalele terestre reusesc in comuniune sa penetreze , cand scutul nostru in acea zona o sa actioneze, ele temporar o sa paralizeze, doar daca campul lor vibrational este disonant fata de cel emis de scut, dar le vom reabilita imediat. Calculele noastre cu privirea ca asemenea concidente a se produce indica ca probabilitatea lor este nesemnificativa, nu doar modica. Daca ne intrebati de unde stim noi, cum sunt pozitionate chakrele la fiecare specie de animale, va aduc aminte ca aparatele noastre de recuperare se focuseaza pe refacerea aurei, prin care se inchide ciclul informational prin feedback, ceea ce permite transmiterea acestui feedback si daca nervul motor a fost segementat sau deteriorat. Deci nu suntem pericol pentru animale si cu atat mai putin pentru plante. Cineva m-a intrebat, daca scutul actioneaza la grindina si daca ea nu ar putea produce pentru scuturile noastre, ceea ce au produs rachetele cu doau trepte pentruscuturile israeliene, rachete la care prima treapta fiind una dispersoare de bile si a doua fiind racheta propriu zisa scuturilor. I-am linistit de grjile lor aparent intemeiate sau de ideile malitioase cu privire la scuturile noastre, prin aceea ca scutul nosstru nu reactioneaza decat la actiuni agresive , care insumeaza anumite elemente si nu la fenomene naturale. Atunci altcineva m-a intrebat daca scutul nu-l poate patrunde un parasatist sau parapantist, care coboara cu viteza cu care coboara o pasare? Iar raspunsul este ca scutul cu mai multi parametrii opereaza si anume cu benzile de frecventa, cu volumul si cu viteza cu care corpul respectiv se indreapta sicu multe altele . Si doar atunci cand se intrunesc toti acesti parametri in mod cumulativ , scutul nostru este activat pentru a proteja de un eventual atac. Asa ca astfel de confuzii nu sunt doar imposibile, dar sunt si naive sau rau intentionate. De aceea nu voi raspunde celor care ne-au intrebat ce facem daca de pasari sau animale unii fixeaza grenade sau bombe. Nu va faceti probleme dragii mei si daca vreti raspuns la intrebari, incercati sa faceiti pe pasarile sau pe animalele voi si vedem apoi. Dar apoi sa nu va suparati, daca ca niste animale veti fi tratati, asa cum voi va considerati sau va deghizati. Nu este locul acestui site sa detaliem orice aspect , dar in mod evident un astfel de demers este deosebit de urias , dar si deosebit de precis si exat, bazat pe o inalta Cunoastere si pe solutii tehnologice de mare acuratete, care pana acum nici nu au putut fi imaginate de aceasta omenire. Caci totul e nascut din iubire si din manifestare de Dumnezeire. De aceea nu ne judecati dupa pseudo umanul imund, fricos si ignorat si mai ales atat de manipulat. Acest card poate avertiza o persoana, cand starea sa negativa coboara sub o limita critica si sub care persoana devine agresiva sau distructiva. Nu obligam pe nimeni sa accepte aceste semnale de avertizare, dar nimeni din comuniune nu poate de la aceasta protectie a cardului a se sustrage, devenind , astfel, pentru ceilalti un kamikaze. Si aici se ridica o intrebare justificata si anume, care este diferenta dintre cardul nostru si cardul de identitate digitala, care vrea sa ni-l impuna oculta. In primul rand cardul nostru nu momnitorizeaza nici faptele noastre , nici ganurile , nici emotiile si sentimentele noastre , ci doar ne protejeaza de o actiune negativa, de scutul de protectie in anumite circumstante si de scaderea vibratiei noastre sub limite sub care riscam sa comitem actiuni agresive fata de alte persoane sau distructive fata de bunurile din comuniune. Si cardul acest lucru nu ni-l parmite si duce la a noastra teporara paralizie. De fapt nu cardul duce la paralizie temporara, ci vibratia noastra foarte negativa, care o face sa treaca din starea rezonant armoniosa in care cu vibratia emisa de card se afla si sa intre intr-o interferenta disonanta, car pentru a nu deveni demantelantapentru structura noastra corporala, devine temporar paralizanta pentru a opri scaderea si mai puternica a vibratiei noastre, care ne-ar duce la interferente disonante si demantelatoare. Iar faptrul ca apoi putem fi recuperati fara sechele din starea de paralizie temporara, in care nu ne peierdem nici o clipa constienta si puterea de alegere si nici po functie psihica si corporala, ci doar puterea de a sustine actiunile agresive premeditate sau de instincte generate si pe cale a se produce. Cardul nu te controleaza unde esti , ce faci, ce cumperi sau vinzi, pe cine iubesti, cu cine faci sex sau la cine sau la ce visezi. Nu te deposedam de bunurile tale reale, nu virtuale, nici de libertatea de a alege in continuare si de a decide cum doresti sa continui a ta evolutie , cum cardul digital identitar face. Nu poti fi blocat in nici una din actiunile tale, cu exceptia celor indreptate contra altor persoane din comuniune, fara ca aceasta sa aiba fata de tine efecte permanente sau a-ti produce orice fel de sechele. Pe de alta parte ,aceste carduri si scuturi functioneaza dupa programe, care nu pot fi de nimeni modificate si in consecinta nu pot fi de alte persoane influentate . Si a lor functionare se face echidistant fata de orice persoana, si nu o aunmita elita incearaca maselor o anumita atitudine si actiune sa o impuna, cum inceearca oculta. La recentul Forum Mondial Schwab spunea ca ei pot impune statelor anumite modele, vorbind de modelul ales de China. Dar apoi recunoscand ca nu il pot impune la toti , ci doar la cei care se lasa manipulati si de oculta sugestionati, a revenit si s-a contrazis, afirmand ca aceste modele nu trebuie nimanui impuse, pentru a justifica a lor neputinta fata de cei care nu se lasa prinsi in capcanele manipularii lor si isi contruiesc constient si liber propriul destin. Dar aici ei pozeaza in democrati, pentru a nu parea neputinciosi. Faptul ca aceasta elita urmeaza o ideologie socialista, care isi propune o egaliatate si echidistanta intre persoane, dar nu doreste decat sa preia ea intreaga putere si mondiala avere , se bazeaza pe imprejurarea cunoscuta, ca omul cu ceea ce are se identifica. Iar omul deposedat de posesiuni se va simti deposedat si de puteri si astfel va deveni de oculta dependent. Miliarde de oameni se lasa inrobiti de slogane manipulataoare , care sunt flagrant contrazise de relaitate si astfel isi transfera de buna voie sau cu crasa ignoranta intreaga lor putere catre oculta. Cardul digital identitar isi propune asupra omului un control total, pe cand cardul personal al membrilor unei comuniuni ii apara de ceea ce poate fi in jur sau in interior rau. Dar asta nu le influenteaza sau limiteaza alegerile pe viitor. Daca ei vor sa plece din comuniuni o pot face in afara oricarei conditionari. Nu sunt controlati de nimeni, ci doar li se asigura o completa protectie. Nu le place asta si doresc sa se intoarca la vechiul lor mod de viata sau unde vor ei sa mearga sunt total liberi s-o faca, caci cardul nu-i impiedica. Nici nu trebuie s-o declare , ci pot spune ca vor pe cineva din afara sau din alta comuniune sa viziteze , predau cardul personal la iesire si apoi pot a nu se mai intoarce, fara a da explicatii sau seama la nimeni. De acea atat comuniunile ca mod de viata , cat si cardul personal nici nu se compara cu ceea ce oculta propune. Insa ea are abilitatea de manipulare si sa sugereze asemanari acolo unde exista. Acolo unde ea este neputinciosa si stie ca Agenda Universala o dezavantajeaza , manipuleaza si confuzii creaza, folosind aceleasi etichete pentru produse total diferite. Dar diferentele sunt atat de izbitoare, incat doar orbul sau prostul nu le vede. Nu ofensez orbul punand alaturi de el prostul, caci ma refer la cel orb in gandire , nu la cel orb de vedere. Faptul ca si la unul si la altul li se spune card nu le aseamana deloc. Noi ii putem spune scut sau generator vibrational de protectiei al aurei unui om. Putem sa-i spunem Jim, Ion sau Eva, dar asta nu-i schimba esenta, nici scopul, nici functionaliatatea.
- SECURIZAREA SCHIMBURILOR DE PRODUSE SI DEPLASAREA MEBRILOR INTE COMUNIUNIUNILE ACELEASI REGIUNI SAU REGIUNI VECINE.
Daca pana acum am creionat, cum asiguram protectia persoanelor si a bunurilor din comuniune, acum se impune sa aratam cum securizam schimbul de produse si deplasarile de persoane intre comuniunile dintr-o regiune si regiunile invecinate. Ca fara a realiza acest aspect, scopul comuniunii nu poate fi atins. Trebuie subliniat ca, aici nu vorbim de securizarea deplasarilor persoanelor din comuniune in afara comuniunilor din regiune sau regiuni invecinate, caci nu dorim sa dispersam energiile si resursele noastre pentru intreprinderi individuale , care nu au nici o legaturta cu activitatea si relatiile din comuniune sau cele intre comuniunile deja create. Noi ne focusam spre cele de noi tinte, pentru a atinge in integralitate aceste obiective. Aceasta problema a schimburilor de produese si a deplasarii din comuniune nu se pune intre comuniunile invecinate sau intre cele in care nu exista comunitati, care nu sunt in comuniuni integrate si nici in regiuniunile in care nu sunt comunitati sau persoane individuale neintegrate in regiune , ci doar in situatia opusa cand aceste deplasari presupun trecerea de vehicule si persoane, care tranziteaza si comunitati neintegrate in comuniune. Sigur ca nu ne gandim la solutia clasica, ca deplasarea sa se faca in vehicule blindate si de oameni inarmati aparate, caci noi excludem dinainte ideea posibilitatilor oricaror conflicte. Si pentru asta am gasit solutii fezabile, care sa anihileze orice actiuni agresive. Prima idee a fost sa dotam vehiculul respectiv cu un scut protector adaptat dimensiunilor lui, iar costul este rezonabil in raport cu scopul urmarit. Dar asta nu rezolva situatia in care drumurile sunt aruncate in aer sau sunt blocate cu diverse materiale, ori autoritatile publice n ne dau permisiunea de a circula pe ele , nici contra platii unei taxe. De aceea solutia optima s-a dovedit a fi dronele, care pot transporta atat bunuri cat si persoane, fara a avea nevoie de infrastructuri costisitoare si pentru care autoritatile ne pot pretinde taxe sau interzicea lor utilizare. Veti zice ca drone exista in intreaga lume si ca ele pot fi de anumite arme doborate. Nu si daca fiecare dintre ele are propriul scut de protectie, devenind celule de comuniune miniaturale afalate in miscare , dar care pot sa si zboare. Ele pot fi folosite si in activitatile medicale, caci chiar daca noi am descoperit si vom aplica curand terapia bolilor incurabile, de chirurgi, ortopezi, stomatologi , dar si de medici cu alte specializari va mai fi nevoie un timp, pana cand omul va reusi sa faca asta singur, prin puterea propriului gand, dupa ce anterior o fi ajuns sa materializeze din aer orice obiect, inclusiv unul complex functional. Insa aceasta ultima activitate nu va mai fi necesara, cand va ajunge la un asemenea nivel evolutia umana. Vremea aceasta e foarte aproape , si in O Lume mai Buna urmeaza sa se intample. Iata asadar, ca rezumativ v-am prezentat cateva elemente esentiale, care caraterizeaza activitatea in comuniuni, relatiile din interiorul lor si relatiiile dintre ele de schimb, fie ele de produse sau de experienta, ori Cunoastere accesata. Nu scriu un scenariu de film SF , ci va relatez rezumat povestea a ceea ce noi deja am creat si care este deja pregatit cu voi sa fie impartasit, cu cei care imparatsiti acelaeasi optiuni in plan evolutiv, ca cele manifestate de noi in ultimul timp. Acest capitol nu l-am prevazut in site , caci intregul nostru discurs se bazeaza pe creativ si evolutiv, nu pe productiv. Insa interesul foarte mare a multor perosoane, inclusiv a acelora care au vrut sa ne spioneze sau sa ne decredibilizeze ne-au determinat sa abordam succint , dar tintit, aspecte importante despre scut , card si schimb , aplicate de noi in comuniuni. Si cine vor sa le construiasca, vor primi a noastra asistenta si sustinere concreta, caci nu pot avea decat o actiune pozitiva, evolutiva si protectiva. Unii ar putea pretinde ca, am ajuns singur a ma contrazice, caci tocmai am spus in unul din subcapitolele anterioare de folosirea de catre Rusia si poate si de Ucraina a asa numitei bombe murdre, care de fapt nu este decat o racheta ekectromagnetica, ce poate paraliza orice sistem energetic, comunicational, financiar –bancar si orice echipament, care functioneaza cu curent electric sau are comanda electronica. Dar tocmai v-am explic mai sus ca , acestea nu pot penetra al nostru scut. Sigur ca in perioada de tranzitie ne-am dotat partenerii, care inca mai traiesc in agloeratii urbane cu lanterne , radiouri si telefoane, care functioneaza pe frecvente deoasebut de joaseecu acumulatori si lampi care se pot incarca la soare si evident ce stocul necesar de aoa si mancare. Pentru asta sunteti pregatiti acum toti si vor a va sugera ca va vor protejati, dar doar va dezvolta, un refelex de care veti deveni dependenti si pe alegerile voastre nu veti mai fi stapani. Noi le-am recomandat pe toate astea, ca sa le permita cu noi sa comunicecand cad comuncicatiile si sunt sem,ne de anarhie si, ca in comuniuni , cu sprijinul nostru, sa poata ajunge.Toate acestea sunt inutile in comuniuni, iar obiectivul lor este evolutia, nu supravietuirea. Alegerea va apartine. Vreti sa fiti boorobotei sau sa va manifestati ca dumnnezei? Aceasta e alegerea nu intrebarea, iar de ea va depinde a voastra evolutie.
COMUNIUNI, REGIUNI DE COMUNIUNI SI SISTEMUL GLOBAL
Recenzii de carti si filme
CASA DRAGONULUI – CINE ESTE REGELE VISERYS?
Entuziasmul care insufleteste fanii universului creat de George R.R. Martin in romanul sau intitulat „Fire & Blood” (Sange si Foc) este pe deplin justificat: data premierei serialului HBO „Casa Dragonului” se apropie, profiland un 22 august 2022 cu adevarat emotionant pentru toti cei ce au asteptat indelung prequel-ul la „Urzeala tronurilor”. Serialul ne va prezenta …
Romanul „Fire & Blood”, de George R.R. Martin, disponibil si in limba romana (Foc si Sange), face parte din seria volumelor incluse in seria „A Song of Ice and Fire” (Cantec de gheata si foc), aflandu-se la baza scenariului destinat noului serial fantezist „House of the Dragon”. Este vorba in esenta despre un prequel la …
Surse de inspiratie pentru Casa Dragonului: „Fire & Blood”, de Gorge RR MartinRead More »
Shadar Logoth, (in traducere din Limba Veche, inventata de Robert Jordan dupa modelul lui Tolkien, Locul unde Umbra Asteapta. Cuvintele se pronunta SHAH-dahr LOH-goth. Acest loc are o poveste terifianta. Insa orasul macabru nu este faimos in seria lui Robert Jordan doar pentru ce s-a intamplat acolo, ci pentru cee ace reprezinta: raul absolut. A …
DANSUL DRAGONILOR DE GEORGE R.R. MARTIN
Razboiul civil cunoscut ca Dansul Dragonilor reprezinta cel de-al cincilea roman semnat de George R.R. Martin in ciclul seriei „Cantec de gheata si foc” a fost intitulat in mod sugestiv „Dansul Dragonilor”, ca metafora ce detine o incarcatura impresionanta pentru definirea unui cutremurator razboi. Este vorba despre o confuntare belica de proportii uriase, care implica …
TOP 10 DRAGONI IN SERIA HOUSE OF THE DRAGON
Game of Thrones si seria lui George Martin este cea mai mare drama fantasy a erei noastre, iar spectatorii pur si simplu nu se pot satura de povestea captivanta. Unul dintre cele mai epice aspecte ale serialului este includerea dragonilor, acestia fiind portretizati foarte bine în urmatorul serial TV HBO numit “Casa Dragonului”. Dansul Dragonilor, …
VIATA LUI DAEMON TARGARYEN – PROTAGONIST IN HOUSE OF THE DRAGON
Serialul american „House of the Dragon” constituie un prequel la „Urzeala Tronurilor”, bazandu-se pe volumul intitulat „Foc si Sange”, semnat de George R.R. Martin, ale carui evenimente se desfasoare cu circa doua secole in urma, avandu-l drept protagonist pe printul Daemon Targaryen. Casa Targaryen in general, detine toate resursele necesare pentru a darui publicului larg …
Viata lui Daemon Targaryen – protagonist in House of the DragonRead More »
TOP 10 FAMILII SI CASE DIN WESTEROS LA VENIREA DINASTIEI TARGARYEN
Top 10 familii din Westeros la venirea dinastiei Targaryen Elaborarea unei analize aprofundate in scopul stabilirii importantei si influentei celor mai insemnate familii nobile care administrau teritorii bine determinate ale continentului Westeros inainte de intemeierea dinastiei Targaryen constituie un proiect destul de ambitios. Factorii care ar putea influenta plasarea uneia sau alteia pe o anumita …
Top 10 familii si case din Westeros la venirea dinastiei TargaryenRead More »
CASA DRAGONULUI: ISTORIA INSULELOR DE FIER SI A CASEI GREYJOY
Universul fabulos al lui George R.R. Martin: Istoria Insulelor de Fier Taramul imaginar zugravit de George R.R. Martin in celebrele sale Cronici, aloca spatiu unui mic arhipelag special, care joaca un rol important in desfasurarea evenimentelor istorice ale acestei lumi fascinante: Insulele de Fier. Situate la o distanta apreciabila fata de coasta occidentala a continentului …
Casa Dragonului: Istoria Insulelor de Fier si a casei GreyjoyRead More »
HOUSE OF THE DRAGON: ISTORIA CASEI TARGARYEN
Universul fabulos al lui George R.R. Martin: Istoria Casei Targaryen Potrivit legendei istorisite in lumea fantezista a cronicilor lui George R.R. Martin, casa Targaryen a generat suverani magnifici pentru tronul din Westeros timp de circa trei secole, guvernand intreg tinutul din turnurile cetatii aflate pe Dragonstone (Insula Dragonului). Blazonul casei Targaryen etaleaza de altfel un …
HOUSE OF THE DRAGON: ISTORIA CASEI LANNISTER SI LEUL DE AUR
House of the Dragon – niversul fabulos al lui George R.R. Martin: Istoria Casei Lannister In randurile celor mai importante familii prezente la nivelul universului fabulos al lui George R.R. Martin se regaseste si Nobila Casa Lannister din Casterly Rock, al carei blazon prezenta cu emfaza un leu de aur pe fundal purpuriu. Lozinca acestei …
House of the Dragon: Istoria casei Lannister si Leul de AurRead More »
https://mythologica.ro/category/cultura/recenzii-carti-si-filme/
SACRIFICIILE LA GETO-DACI
În lumea antic?, daca aveai zei trebuia sa le sacrifici ceva. Stiu, era o relatie ciudata, dar na, astea erau vremurile. Daca iti doreai sa iti impaci zeul, sa ii ceri iertare sau sa-i ceri ajutorul sa-ti ucida dusmanii, trebuia sa ii aduci ceva ofrande. Sau sa faci sacrificii de animale. Alteori de oameni. Deci …
VIATA IN DACIA DUPA RETRAGEREA AURELIANA
Eroare strategica sau nu, retragerea aureliana a generat transformari fundamentale in teritoriile fostei Dacii romane, situatie care a tras dupa sine si efecte firesti asupra dinamicilor sociale din zonele aflate in imediata vecianatae a acesteia. Parerile autorilor de specialitate sunt insa impartite cu privire la argumentul ce trateaza viata in Dacia dupa retragerea aureliana, intrucat …
SOCIETATEA DACILOR, RELIGIA SI ORGANIZAREA
Pentru a aprofunda societatea dacilor, autorii de specialitate nu au la dispozitie din pacate prea multe surse de documentare, in afara reprezentarilor din morminte, a picturilor sau a fragmentelor descriptive regasite la nivelul operelor semnate de cronicarii vremurilor respective. Izvoarele istorice confirma insa faptul ca in paralel cu infloritoarea cultura greco-romana, pe teritoriul Batranului Continent …
EPOCA DE PIATRA: PRIMELE URME ALE OAMENILOR PE TERITORIILE ROMANIEI DE AZI
Daca v-ati intrebat uneori cam ce se afla pe teritoriul Romaniei de azi in vremurile ancestrale ale Epocii de Piatra, ei bine, raspunsuri pertinente nu sunt usor de regasit in literatura de specialitate si nici in manualele oferite pe bancile scolii. Pentru a oferi informatii juste in acest context, in buna parte, arheologii, istoricii si …
Epoca de Piatra: primele urme ale oamenilor pe teritoriile Romaniei de aziRead More »
TOP 10 MITURI DESPRE 5G, APOCALIPSE SI SCLAVIE MONDIALA
Iarasi vine Apocalipsa. Si de data asta este una super tehnologizata. Isteria COVID-19 odata incheiata, desi varful epidemiei este departe de a se fi instalat, romanii trec mai departe la un capitol mai promitator: Apocalipsa 5G. Aceiasi oameni care nu inteleg cum functioneaza un router, incearca explicatii halucinant de hazardate despre cum noua retea 5G va distruge lumea sau va activa virusuri.
In timp ce medicii se plang disperati prin spitalele romanesti ca nu au echipamente de protectie, cetatenii foarte bine informati ai acestei tari enunta teorii retardate. Si nici macar astea orginiale, ci imprumutate desigur de la vecini.
MITUL TEHNOLOGIEI 5G
Ce este tehnologia 5G si cu ce ne ajuta ea? Oamenii se vor teme intotdeauna de ceea ce nu cunosc. Iar subiectul 5G era oricum unul destul de complex si delicat. In secolul al XIX-lea oamenii au iesit sa protesteze impotriva stalpitlor de curent electric. Desigur, le era foarte frica ca vor fi curentati cand merg pe strada. Astazi realizam ca nu exista niciun pericol si curentul electric i-a scos pe multi din Evul Mediu. Revoltele impotriva tehnologiei sunt la moda: revolte impotriva vaccinului, revolte impotriva retelelor wireless, revolte impotriva satelitilor lui Elon Musk. Si toate astea sunt presarate cu niste conspiratii mondiale in care reptilienii sau Bill Gates vor sa ne introduca cipuri.
Pe adresa redactiei noastre au sosit multiple emailuri in care eram avertizati de posibile invazii. De unde va intrebati? De sus? Niste cetateni turmentati si nespus de ingrijorati au sesizat pe cer urmele satelitilor lansati de compania lui Elon Musk. Celebrul SKYLINK. Si au crezut ca au venit extraterestrii peste ei.
De 5G se vorbea inca de acum 10 ani cand a inceput cu adevarat munca de cercetare si dezvoltare in domeniu. Nu eram siguri cand va fi implementata tehnologia, dar ne gandeam cu siguranta ca Romania va sta la coada. Dar, nesperat pentru noi, Romania este una dintre tarile cu cea mai mare viteza la internet din Uniunea Europeana.
Acum 10 ani ne-am gandit la “Internet of things”, astazi urlam ca din gura de sarpe ca ne radiaza antenele. Viitorul bate literalmente la usa, iar noi, ingroziti de teorii ale conspiratiei aberante, nu vrem sa-i dam drumul.
Citeste mai multe despre Cum ne influenteaza pseudostiintele viata?
CAT DE SIGURA ESTE TEHNOLOGIA 5G?
Voi incepe prin a spune ca nimnic nu este sigur in lumea asta. Pana la urma si inventatorul dinamitei credea ca va aduce pacea. Insa pentru asta avem experti. Iar ei ne asigura, cel putin in acest moment, ca nu exista riscuri pentru sanatatea umana. Decat pentru cea psihica, probabil.
Avem aici chiar si un reputat si respectat profesor de fizica, domnul Prescura care ne explica aici ce este 5G-ul si cu ce se mananca.
Cel mai important lucru este sa stim suficiente detalii pentru a nu cadea in capcana conspiratiilor sau a ocultei mondiale.
CUM FUNCTIONEAZA TEHNOLOGIA 5G?
Pana acum nu am vazut pe nimeni plangandu-se de cat de repede merge internetul. Nicaieri in lumea. Ba chiar, calatorind foarte mult, am descoperit ca italienii au cel mai prost internet din lume, iar in Franta, Olanda, Germania sau alte tari dezvoltate un internet de viteza mica costa foarte mult. Asadar, din acest punct de vedere putem spune ca suntem privilegiati: avem viteza mare si costuri reduse.
In plus, indiferent ca stai la semafor sau esti in mijlocul unui camp, poti face streaming la greu. Pe YouTube, Twich, HBO Go, Netflix sau orice alta platforma care “mananca” mult trafic si existau mereu probleme de conectivitate. Mai tineti minte acel “buffering” cand asteptai cu anii sa se incalce un videoclip? Ei bine, asa ceva nu mai exista. Poti vedea zeci de seriale online linistit. Pe telefon. Asta era ceva de neconceput acum 10 ani. In anii 2000 puteai sa adormi pana se descarca un album de muzica de pe un torrent. Astazi nu ai timp sa te duci la baie pana se downloadeaza un intreg sezon sau un Blu-ray de cativa GB. Mai tineti minte hardurile de 160 Gb? Acum ai asta chiar pe telefon.
Si viteza a tot crescut! Nu s-a plans nimeni pana acum de 4G, corect? Atunci de ce sa credem ca noua tehnologie 5G ne va afecta sanatatea?
Ar fi cumplit sa poti juca Fortnite pe telefon? Sa comanzi toate electrocasnicele din casa printr-o simpla apasare de buton? Poate si masina? De la 4G la 5G era doar un pas, necesara fiind doar infrastructura. Vom obtine astfel o viteza mai mare de transfer. Dar asta nu se rezuma doar la jocuri si filme. Ne putem gandi la un viitor in care vom avea masini autonome si chirurgie realizata de la distanta. Internetul nu va mai avea nici timpi morti.
Insa cercetatorii si cetatenii sunt ingrijorati de faptul ca 5G opereaza pe frecvente de unde electromagnetice mai inalte decat cele precedente. Cum ne va afecta asta?
CE SUNT UNDELE, VIBRATIILE, OSCILATIILE SI RADIATIILE?
Ca sa intelegem ce este 5G-ul si daca aceasta tehnologie ne poate face rau, trebuie sa intelegem ce este sunetul. Stiu ca probabil multora nu le-a placut ora de fizica niciodata, dar sunt niste explicatii foarte simple si logice.
Inainte sa citesc articole si sa ma documentez cu un fizician pe tema asta, pot spune un singur lucru: uram fizica. Da, inca din scoala. Si asta mai ales pentru ca nu a stiut nimeni sa mi-o explice. Pana acum intelegeam doar cateva lucruri de baza in ceea ce priveste sunetele.
Spre exemplu, ca daca tipi asa cum trebuie poti sparge un pahar. Asa cum tipa o soprana sau cum urlau parintii la tine cand faceai prostii. Mai stiam si ca al meu caine poate auzi lucruri pe care eu nu le aud. Pentru ca frecventa era foarte joasa. Si, ca daca vecinul da muzica in blana, mobila mea incepe sa se miste. Mai stiam despre lilieci, delfini si ecolocatie, dar cam atat. Insa problema este mult mai complexa.
Sunetul incepe chiar in clipa in care ne nastem. Ba chiar inainte. Exista studii in care bebelusii “aud” ce se intampla in jur inca din burta mamei lor. Mai mult, chiar mitologie ne explica cum lumea a luat nastere dintr-un sunet. De obicei, zeul creator formeaza lumea printr-un singur cuvant.
Iata ce spune si Cristian Presura, celebrul fizician, autorul lucrarii “Fizica Povestita”, Editura Humanitas Laureat al Premiului Academiei pentru fizica “Stefan Procopiu” 2016, Medalia de onoare a Societatii Romane de Matematica 2018, doctor in fizica si cercetator la compania Philips despre aceasta nebunie:
Sunt dezamagit cand vad cat de multa lume se lasa speriata de zvonistica 5G. Cei care reposteaza videoul meu despre 5G primesc multe comentarii negative si ajung astfel sa se simta inconfortabili. Imi pare rau de asta, cum imi pare si mai rau ca prieteni, compatrioti, fiecare cu sufletul si cautarile lor, se lasa dusi de aceasta frica 5G ce nu e reala. Cand eram copil am luat o dioda, o galena si am facut primul meu radio, legand o sarma de calorifer, ca alta era antena. Cand am auzit o voce in galena (slaba, distorsionata) am simtit ca e magie. M-am indragostit instantaneu de ceea ce ramane uimitor: undele electromagnetice. Azi traim cu ele, nu ne putem concepe viata fara ele. De o suta de ani ne inconjoara, ne ajuta. De cand bunicii nostri ascultau muzica populara la radio, iar parintii nostri Romania libera. De o suta de ani de cand le folosim, in forme diferite (electricitatea din pereti, radio AM, FM, 3G, 4G, sia cum 5G) nu avem vreo indicatie serioasa ca radiata lor (dragele mele unde electromagnetice) este altceva decat o radiatie termala. Nu fac decat sa ne incalzeasca, la propriu. Si, atat timp cat tinem intensitatea lor scazuta, nu exista niciun studiu care sa indice vreo problema seriosa. Aparatul cu microunde are 1000 de wati (se pare ca plurarul Watt e fara un t in romana), iar telefonul este construit sa nu emita mai mult de 3 wati in total. Telefoanele mobile si antenele sunt construite sa nu ne dea mai mult de 2 wati pe fiecare kilogram al trupului nostru. Tot atat cat ne incalzeste radiatia luminosa a unui bec daca ne apropiem de el. Telefoanele se apropie eventual de maxim cand sunt tinute aproape de ureche. In rest, undele electromagentice de la telefonele mobile sau de la antene incalzesc cu mult sub un Watt/Kg. Nu sunt ionizante, nu “rezoneaza” cu celulele noastre, si nu dau efecte adverse care sa fi fost bine documentate. Organizatia Mondiala a Sanatatii a inclus undele radio la “potential cancerigen”, pentru ca nu a gasit indicii ca ar putea fi cancerigen in om, dar nici nu a putut demonstra ca nu este. Undele eletromagnetice sunt in aceeasi categorie de “potential cancerigen” precum castravetii murati. Mult mai sus, la “probabil cancerigen”, se gasesc cele unde indicatiile de cancer sunt mai serioase. Aici se include de exemplu carnea de vita. Iar la categoria cancerigen sigur (unde e si tutunul), intra carnea procesata si cea afumata. Pana si dragii nostri mici genereaza substante cancerigene prin procesul de ardere. Si atunci? Ma tem ca ne speriem cu totii de lucruri mai putin relevante, intr-o perioada in care pericolele relevante nu pot fi ignorate.
Asadar, de ce credem ca undele electromagnetice sunt periculoase? Cine a inventat acest mit si de ce? Cat de vatamatoare sunt aceste unde?
Virusuri, infectii, boli cardiovasculare, obezitate, iata unele dintre pericolele reale pe care trebuie sa le infruntam daca vrem sa atingem varste rezonabile si sa ne bucuram de ele. Radiatia undelor electromagnetice este termala, ne incalzeste, asa cum suntem incalziti de lumina soarelui. Undele electromagnetice inca imi sunt prietene. In toate articolele pe care le-am primit de la contestatari, incercand sa demonstreze opusul, nu am gasit pana acum nimic cu adevarat serios. Imi cer iertare de acest mesaj lung, ma simt oarecum vinovat fata de cei care reposteaza videoul meu iar apoi primesc o gramade de comentarii negative ce ii fac sa se simta inconfortabili. Probabil stau si se gandesc daca au facut bine, sau stau si se gandesc daca totusi protestatarii nu au dreptate. Eu nu le pot da nici siguranta, nici liniste. Ceea ce le pot da eu este experienta profesioala pe care am folosit-o sa citesc cu atentie contestatiile si sa ii asigur ca acolo nu am gasit ceva serios. Dupa mine, cu tot ceea ce stim pana acum, undele electromagentice ne sunt prietene. Pe de alta parte, daca societatea decide sa puna stop dezvoltarii lor in directia 5G, asa cum se incearca in alte tari, eu voi accepta linistit decizia. Chiar daca impactul economic exista, daca se pierd anumite oportunitati de bussines, mult mai important este sa invatam sa traim cu totii impreuna, sa ne ajutam in situatiile cu adevarat dificile, asa cum este aceasta de acum.
Acelasi Cristian Presusa ne asigura ca nu avem de ce sa ne ingrijoram! Undele sunt ceva normal in viata noastra:
Tot ce este in jurul nostru este unda: zgomotul facut de masini pe strada, bondarul care ne deranjeaza, televizorul care merge in fundal. Unda este o vibratie, De aici ajunge la notiunea de frecventa adica numarul de oscilatii care încap într-o secunda, având drept unitate de masura hertzul (Hz). 1 Hz = 1 oscilatie completa/secunda. Aruncati o piatra in lac si veti obtine acelasi lucru – observati cate ondulatii apar intr-o secunda, cate valuri sunt produse de impactul pietrei.
Cele mai familiare unde sunt sunetele. Urechea umana percepe sunete (sub forma vibratiilor aerului) doar în gama 20Hz – 20KHz, adica sunete între 20 de oscilatii pe secunda, sunete joase, sau basi, pâna la 20.000 de oscilatii pe secunda, adica sunetele înalte.
Sub 20Hz vorbim de infrasunete, unde se încadreaza si vibratiile care preced un cutremur. Tocmai de aceea nu putem auzi sosirea unui cutremur. Desi aceste sunete nu sunt auzite de urechea umana, exista animale precum cainii care le pot auzi. Acestea se numesc ultrasunete. Ele se regasesc in sonare sau in ecografe.
CE SUNT RADIATIILE SI CUM NE POT AFECTA ELE?
Ajungem si la frecvente. De data aceasta incercam sa intelegem cum ne pot afecta ele. Va mai aduceti aminte de radiourile vechi cu antena? Ele functionau pe unde lungi, medii, scurte sau ultrascurte (asa cum sunt facute astazi transmisiunile radio).
Cu cat frecventa este mai mare ajungem la cele rezervate televiziunii. Apoi la cele folosite de telefonia mobila si Wi-Fi-ul si el cu mari probleme la vremea lui. Lumea a crezut ca va fi radiata sau ca va avea diferite probleme din cauza expunerii la wi-fi. Pe langa aceste unde mai exista si
- microundele de la cuptoare,
- undele radar la avioane,
- unde infrarosii pe care le simtim vara pe piele, dar nu le putem vedea
Dar deabia acum treaba devine interesanta. Deabia aici putem vorbi de cele care dauneaza sanatatii umane:
- ultravioletele
- razele X folosite la radiografii
- razele Gama (alea de l-au verde pe Hulk)
- radiatii nucleare
- radiatii cosmice
5G DEJA EXISTA!
De ce exista o continua cursa pentru viteze mai mari? De ce ne tot dorim viteze mai mari? Parca doar ieri vorbeam despre 4G? Ei bine, vrem frecvente mai ridicate, si deci viteze mai mari. Si pentru asta este nevoie de antene. Ca sa iluminezi o strada mai bine, ai nevoie de stalpi de lumina mai multi.
Undele fac deja parte din viata noastra. Singura diferenta intre undele folosite acum de posturile de radio sau de telefonia 4G este ca aceste frecvente vor fi mai ridicate.
Va mai aduceti aminte internetul prin dial-up? Practic, conexiunea la internet se facea pe o linie telefonica. Frecventa mai mare inseamna trasmiterea unui volum mai mare de informatie intr-un timp mai scurt. Vrem sa mergem din nou pe drumuri judetene paradite sau ne dorim autostrazi cu mai multe benzi ca in Occident? Ganditi-va ca si acum unii dintre voi va plimbati prin bucatarie ca sa prindeti semnal la telefon. Noile antene 5G nu vor face altceva decat sa imbunatateasca semnalul si sa ne faca viata mai usoara si accesul la informatie mai facil.
CUM NE VA AFECTA 5G-UL SANATATEA?
Undele nu sunt in general daunatoare sanatatii umane. Dar si aici trebuie respectate niste reguli. Nici alcoolul sau zaharul in exces nu fac bine sanatatii. Nici expunerea la soare. Sunetul este daunator doar daca depaseste o anumita intensitate. Spre exemplu, o grenada a mascatilor explodeaza langa tine si te trezesti cu trauma sonora.
Undele 5G fac parte din aceeasi categorie de frecventa cu undele din cuptorul de microunde. Asta inseamna desigur ca incalzesc, insa diferentele dintre ele sunt foarte mari. Totul tine de intensitate. Iar acest nivel periculos pentru om nu este atins. Puterea de emisie a unui telefon nu poate face asta, Un telefon 3G are o putere de 0,25W, iar un cuptor cu microunde are intre 800 si 1.000W. Deci cu siguranta nu ne va fierbe capul daca stam cu telefonul la ureche. Dar nu v-as sfatui sa va bagati capul in cuptor!
Sa ne gandim si la avantajele imense ale conexiunilor tip Internet of Things. Pana la urma de la medicina la agricultura, de la telefonie mobila pana la robotica, totul va evolua intr-un ritm alert datorita acestei descoperiri.
Mai mult de atat, dovezile stiintifice ne arata ca inmultirea antenelor vor insemna implicit o putere mai mica de emisie si radiatie de camp electromagnetic.
“Tehnologia 5G va presupune folosirea dinamica a unui mix de frecvente radio. Dezvoltarea 5G va presupune o densificare a site-urilor de câteva ori fata de cele existente în prezent, adica daca, spre exemplu, un operator are acum 10.000 de site-uri va trebui sa ajunga la 30-40.000 de site-uri.“, a declarat Eduard Lovin, vicepresedinte al autoritatii de reglementare în comunicatii (ANCOM).
În 2011, Agentia Internationala pentru Cercetarea Cancerului (International Agency for Research on Cancer – IARC) a format un grup de lucru alcatuit din 30 de experti din întreaga lume, care sa evalueze efectele biologice ale radiatiilor electromagnetice, inclusiv riscul acestora de a cauza cancer. Rezultatele concluziilor grupului au fost publicate în revista Lancet Oncology.
Oamenii de stiinta au evaluat dovezile existente în literatura de specialitate care aratau o posibila corelatie între radiatia electromagnetica produsa de telefonul mobil si riscul de aparitie al unor cancere ale sistemului nervos central. In urma analizelor, au încadrat radiatia electromagnetica în grupul 2B, ca „posibil carcinogen”.
Dar in aceasta clasa sunt incluse si muraturile, extractul de aloe vera, pudra de talc, gazele de esapament, precum si anumite medicamente printre care contraceptivele orale pe baza de progesteron. Bauturile alcoolice si alimentele procesate sunt încadrate într-o clasa mai înalta de risc.
Multe din substantele folosite în fabricarea detergentilor, sampoanelor sau cosmeticelor sunt încadrate ca posibili carcinogeni. Cu toate astea, le folosim zilnic!
BIBLIOGRAFIE:
- de Looper, Christian (March 27, 2020). “What is 5G? The next-generation network explained”.
- Hoffman, Chris (January 7, 2019). “What is 5G, and how fast will it be?”. How-To Geek website. How-To Geek LLC.
- Horwitz, Jeremy (December 10, 2019). “The definitive guide to 5G low, mid, and high band speeds”.
- Shatrughan Singh (March 16, 2018). “Eight Reasons Why 5G Is Better Than 4G”.
- Forum, C. L. X. (June 13, 2019). “1 Million IoT Devices per Square Km – Are We Ready for the 5G Transformation?”.
- Segan, Sascha (December 14, 2018). “What is 5G?”. PC Magazine online.
- Rappaport, T.S.; Sun, Shu; Mayzus, R.; Zhao, Hang; Azar, Y.; Wang, K.; Wong, G.N.; Schulz, J.K.; Samimi, M. (January 1, 2013). “Millimeter Wave Mobile Communications for 5G Cellular: It Will Work!”. IEEE Access. 1: 335–349.
- Nordrum, Amy; Clark, Kristen (January 27, 2017). “Everything you need to know about 5G”. IEEE Spectrum magazine. Institute of Electrical and Electronic Engineers.
(“Sfantul “ Tariceanu si ingerii justitiari continua sa faca bani) Culisele achitării lui Călin Popescu-Tăriceanu și a lui Petru Berteanu în dosarul mitei de la Fujitsu-Siemens. Ce au declarat martorii VIP la process
Citeşte întreaga ştire: Culisele achitării lui Călin Popescu-Tăriceanu și a lui Petru Berteanu în dosarul mitei de la Fujitsu-Siemens. Ce au declarat martorii VIP la proces
https://www.libertatea.ro/stiri/culisele-achitarii-lui-calin-popescu-tariceanu-si-a-lui-petru-berteanu-in-dosarul-mitei-de-la-fujitsu-siemens-ce-au-declarat-martorii-vip-la-proces-5043194
///////////////////////////////////////////
Omenirea vampirizată. Cuvânt înainte și cuprins.
………….
Blogul lui Liliane Held-Khawam
„După ce a folosit și a abuzat de un fals liberalism, reorganizarea societății pare să promite că va resuscita modelul sovietic, de data aceasta în beneficiul persoanelor private. » Lovitură de stat planetară
Meniu
Accesați conținutul principal
DEPOSEDARE
Lovitură de stat planetară/Mare resetare
Apocalipsa 4.0 (transumanism)
Biografie Liliane Held-Khawam)
Dragă cititor, dragă cititor,
Scrierea, precum și editarea acestui volum al 3-lea al trilogiei par a fi contrare cu ceea ce spiritul acestei lumi este gata să susțină.
Vă voi da detaliile aventurii. Dar mi-au fost de ajuns să ajung cu această lucrare cu 6 luni întârziere, și că nu mi-am putut asigura o prezență mare pe acest site.
Pe de altă parte, vă pot spune că încă nu am reușit să-l tipărim din cauza unor circumstanțe neprevăzute și a necazurilor de tot felul. Dar nu disperăm să ajungem acolo.
Vă voi posta părți din lucrare, în timp ce aștept produsul finit. Vă invit să salvați PDF-urile pe care le postez, pentru că nu știu cât timp va fi tolerat acest site.
Ceea ce va fi încărcat va fi evidențiat cu fundal albastru.
Nu mai bine la Réorganization du Monde care este supusă unor atacuri necontenite, care uimesc compania care se ocupă de ea.
Acest site are si probleme despre care prefer sa nu vorbesc.
Este foarte important pentru mine ca conținutul acestei lucrări de peste 560 de pagini să ajungă la mâna cât mai multor oameni, din cauza termenului limită pentru semnarea Tratatului OMS din luna mai.
Iată deocamdată Cuprinsul și Cuvântul înainte.
Lectură plăcută și ne vedem curând.
LHK
avntpropDescărcați
humvamp_webDescărcați
Cuprins
Prefaţă
Cuvânt înainte
Introducere
Partea I Viruși și zei DIY
- În căutarea puterii absolute, Leviatanul finanțelor se înarmează cu tehnoștiință
- Banii care corupă sănătatea publică a secolului XXI. Fundația Gates în față.
3.O pandemie poate fi declarată fără indicatori de pericol sau mortalitate
4.Resetare grozavă; SARS-CoV-2, pretextul ideal pentru o mare resetare a guvernării planetei
- Miliardarii susțin mânuirea unor viruși periculoși, potențiale cauze ale… pandemiilor
- Ce-ar fi dacă SARS-CoV-2 ar fi o himeră mânuită de o echipa internationala?
7.SARS-CoV-2 – De la fabrica de pandemie biomatematică la ingineria socială. Escrocheria testului PCR
8.SARS-CoV-2- Opacitatea unei științe eronate, a cărei agendă reală este de a distorsiona umanitatea.
9.SARS-CoV-2 – Statistici frauduloase favorabile propagandei pandemice
- Miliardarii își plasează experții să globalizeze și să controleze procesele de sănătate. Miniștrii Sănătății efectuează procedurile. Abolirea Drepturilor Fundamentale. Simulări de peste 20 de ani.
- Cum o mână de germani au pilotat sănătatea publică globală
- Problema blocării informațiilor de date
- Wuhan P4, simbol al transferului masiv de know-how din Franța în China… în compania oligarhiei.
- OMS vrea exclusivitate ca autoritate globală de sănătate cibernetică. NBIC
Partea a II-a Cucerirea naturii
- Preia controlul asupra biosferei prin tehnologie
16.Modificarea biosferei
17.Există o problemă serioasă cu soarele?
18.Un câmp magnetic care slăbește inexorabil
19.Noosfera, un plic pământesc gânditor
20.Un geamăn digital pentru orice ființă sau componentă vie de pe planetă
21.SARS-CoV-2 stimulează Metaversul
Partea a III-a Stăpânirea infinitului mic pentru a domina Viața. B&W de NBIC
22.Traiul între bricolaj și brevetare. NBIC
- NBIC, avizat de cei la putere din decembrie 2021
- Eugenie în culise. Infanticid.
- Schimbări cu genomul folosind CRISPR-Cas9
- Unitatea genică pe populații întregi
- Grafenul revoluționează lumea medicinei
- Nanomedicina pentru nano-sănătate
- Reprogramarea ADN-ului și a celulelor. Dar vaccinurile ARNm?
Partea a IV-a Către un creier planetar hibrid și conectat. C-ul NBIC
30.Din Grecia antică până în noosferă, prin robotică și AI
31.În căutarea AI inteligentă
32.Un creier global.
33.Interfața creier-mașină. Internetul Gândurilor.
34.Interfața creier-creier. Spre o noosferă hibridă?
35.Inteligenta Bio-Computer și Organoid.
36.Transparența prin lumină albastră. LED
37.De la internetul lucrurilor la internetul corpurilor
38.Internetul nano-lucrurilor
Partea V CyberBabel – Structura cibernetică și umană a informațiilor. I-ul NBIC
- Credința în Cuvântul Informații
- Revoluția Logos
- Cibernetica explică dorința de a monitoriza și controla în mod continuu informațiile
- CyberBabel golemizează umanitatea
- De la Turnul Babel la Internet, CyberBabel. În căutarea adevăratului nume al lui Dumnezeu.
- Blockchain este Alfa și Omega al CyberBabel
- Hardware babelian puternic – Supercomputer care integrează ființe vii
- Omenirea atacată de susținătorii tehnologiei. Brevete
47.ID 2020 – O identitate per actor Cloud
48.Noua identitate digitală și de sănătate
49.CyberBabelian Social Credit
50.Habitat, o mașină de supraveghere și control? Molecularizare universală.
- Noocrația sau guvernarea de către experți
- Guvernele ciberocratice vor impune ciborgizarea
Partea a VI-a Postumanismul este un fapt religios
53.La început a fost bitul
54.Noosfera susținută de Vatican
55.Homo communicans, un hibrid izolat fiind
56.Extorcarea consimțământului. Fabrica Homo communicans
- Homo digitalis
- O religie universală ciber-babeliană. În numele păcii.
Concluzie
Postfață de Prof. Philippe Laurent
Postfață de Pastor Martin Hoegger
© Ed. Reorganizarea lumii, 2024
https://lilianeheldkhawam.com/2024/02/26/humanite-vampirisee-avant-propos-et-table-des-matieres/
////////////////////////////////////////
RECORDER: Schema Nordis. Mașinăria de făcut bani a celui mai puternic clan politico-imobiliar
Hoteluri și ansambluri rezidențiale de lux în cele mai importante locații din România. Un proiect imobiliar grandios, care s-a promovat folosind simboluri naționale și apăsând pe cele mai sensibile butoane emoționale din societatea românească: Marea Neagră, munții noștri, o țară la standarde occidentale.
Nordis a răspândit aceste idei printr-o intensă campanie de marketing. A cumpărat reclame și emisiuni la TV, pagini întregi în reviste și în ziare, articole în presa online. În toate apăreau machetele unor viitoare construcții de lux și se vorbea despre marea privită prin pereți de sticlă sau despre munții admirați dintr-un jacuzzi încălzit, cu un pahar de șampanie în mână.
Ca să transmită încredere, Nordis a convins vedete și sportivi cu renume să-și asocieze imaginea cu proiectele sale imobiliare. A încheiat un parteneriat cu Federația Română de Fotbal și și-a trecut numele pe tricourile arbitrilor din Liga 1.
Sute de români s-au înghesuit să cumpere apartamente și, în schimbul unei reduceri de preț, majoritatea au acceptat să le plătească în avans, semnând doar o promisiune de vânzare.
În ultimii ani, în conturile Nordis au intrat milioane și milioane de euro, dar majoritatea ansamblurilor rezidențiale promise au rămas doar pe hârtie și în reclame. În hotelul de la Mamaia, singura clădire finalizată, există indicii solide că apartamentele au fost vândute de mai multe ori, unor persoane diferite.
Toată acestă schemă frauduloasă n-ar fi fost posibilă fără slăbiciunile majore din legislația românească, însă politicul care ar trebui să îndrepte aceste legi este puternic conectat la afacerea Nordis.
Vladimir Ciorbă, asociatul principal al companiei, este căsătorit cu Laura Vicol, unul dintre cei mai influenți parlamentari PSD. Vicol conduce Comisia Juridică din Camera Deputaților, care are un rol cheie în procesul legislativ din Parlament.Cât de mare este dimensiunea acestei afaceri și până unde se întind conexiunile politice puteți afla în investigația video de mai jos:
https://www.emaramures.ro/recorder-schema-nordis-masinaria-de-facut-bani-a-celui-mai-puternic-clan-politico-imobiliar/
////////////////////////////////////////////
(Momeli de nivelat cipo-globalismul…)Tehnologia cipurilor implantate în creier a lui Elon Musk anunță începutul erei cyborgilor
Tehnologia cipurilor implantate în creier a lui Elon Musk a ajuns la punctul în care anunță începutul unei noi ere - era cyborgilor. Inovația deosebită promite să redefinească relația noastră cu tehnologia și să deschidă porțile către potențiale nemăsurate. În acest articol, vom explora în detaliu această tehnologie revoluționară și impactul său asupra societății și a vieții noastre de zi cu zi.
Tehnologia cipurilor implantate în creier: Ce implică aceasta și cum funcționează
Avantajele și provocările tehnologiei cipurilor implantate în creier
Potențialul impact al tehnologiei cipurilor implantate în creier asupra societății și individului
Recomandări pentru adoptarea responsabilă a tehnologiei cipurilor implantate în creier
Tehnologia cipurilor implantate în creier: Ce implică aceasta și cum funcționează
Tehnologia cipurilor implantate în creier a lui Elon Musk este un pas revoluționar în domeniul neuroștiinței, anunțându-și intrarea în era cyborgilor. Aceste cipuri inovatoare au capacitatea de a conecta creierul uman la tehnologie și de a îmbunătăți abilitățile cognitive și fizice ale individului. Dar ce implică de fapt această tehnologie și cum funcționează?
Implantul cerebral: Cipul este implantat direct în creier, oferind o conexiune bidirecțională între gândurile individului și dispozitivele tehnologice. Acest proces necesită o intervenție chirurgicală minim invazivă, prin care cipul este plasat în zona creierului responsabilă de controlul și procesarea informațiilor. Implantul este proiectat să fie biocompatibil, ceea ce înseamnă că nu ar trebui să provoace reacții adverse sau respingere de către sistemul imunitar.
Interacțiunea cu tehnologia: Odată implantat, cipul permite utilizatorului să interacționeze cu tehnologiile externe utilizând doar puterea gândurilor sale. Prin intermediul unei interfețe cu holograme și inteligenta artificială, individul poate controla dispozitive precum computere, telefoane mobile și sisteme avansate de realitate virtuală. De asemenea, această tehnologie oferă posibilitatea de a remedia deficiențe cognitive și fizice, precum pierderea vederii sau auzului, și poate contribui la îmbunătățirea memoriei și a abilităților cognitive.
Tehnologia cipurilor implantate în creier deschide noi orizonturi în ceea ce privește interconectarea omului cu mașinile și are potențialul de a aduce schimbări semnificative în societatea noastră. Deși această inovație ridică și întrebări etice și de securitate, nu poate fi negată contribuția sa remarcabilă în dezvoltarea umanității. Cu siguranță, vom urmări cu interes evoluția acestei tehnologii și impactul său asupra vieții noastre.
Avantajele și provocările tehnologiei cipurilor implantate în creier
Tehnologia cipurilor implantate în creier, dezvoltată de Elon Musk, promite să schimbe radical modul în care interacționăm cu lumea din jurul nostru. Aceasta anunță începutul unei noi ere, în care oamenii pot deveni cyborgi – ființe umane îmbunătățite prin tehnologie.
Unul dintre avantajele majore ale acestor cipuri este posibilitatea de a restabili funcțiile pierdute ale creierului. Cipurile implantate pot ajuta la tratarea unor afecțiuni precum paralizia, Alzheimer sau chiar pierderea auzului și a vederii. Ele pot înlocui funcțiile deteriorate ale creierului prin conectarea directă la alte părți sănătoase ale acestuia. Aceasta înseamnă că persoanele care au suferit leziuni sau boli care le-au afectat anumite funcții cognitive pot avea șansa de a recăpăta controlul asupra propriului corp și de a-și îmbunătăți calitatea vieții.
Cipul implantat poate să intervină neurologic în bolile psihice;
Restaurează funcțiile pierdute ale creierului;
Îmbunătățește capacitatea de învățare și memoria;
Avantaje- Provocări
Restaurarea funcțiilor cognitive Riscul de infecții și reacții adverse
Creșterea performanței cognitive
Esențializarea dependenței de tehnologie
Posibilitatea de a interacționa direct cu tehnologia Probleme etice și de confidențialitate
Pe de altă parte, există și provocările asociate cu această tehnologie. Unul dintre aspectele majore este riscul de infecții și reacții adverse. Deoarece cipurile sunt implantate în creier, orice deteriorare sau infecție poate avea consecințe grave. În plus, există și riscul de eșec al dispozitivului sau de conflicte cu alte funcții ale creierului, ceea ce poate compromite eficacitatea și siguranța utilizării cipurilor implantate.
Risc de infecții și reacții adverse
Esențializarea dependenței de tehnologie
Probleme etice și de confidențialitate
Potențialul impact al tehnologiei cipurilor implantate în creier asupra societății și individului
În urma anunțului făcut de Elon Musk, fondatorul companiilor SpaceX și Tesla, tehnologia cipurilor implantate în creier a captat atenția întregii lumi, deschizând uși către o viitoare eră a cyborgilor. Această tehnologie promite să revolutioneze modul în care interacționăm cu tehnologia și, implicit, să aibă un impact semnificativ asupra societății și individului.
Aici sunt câteva aspecte importante legate de potențialul impact al cipurilor implantate în creier:
Îmbunătățirea capacităților cognitive: Prin intermediul acestor cipuri, se deschide posibilitatea de a îmbunătăți și optimiza funcțiile cognitive. În viitor, ne putem aștepta la creierul uman augmented cu capacități de memorie extinse, procesare a informațiilor mai rapide și chiar control asupra unor funcții corporale precum creșterea eficienței metabolice.
Interacțiunea directă cu tehnologia: Implantarea cipurilor în creier permite o interacțiune mai directă și rapidă cu dispozitivele tehnologice. De exemplu, o simplă gândire ar putea fi suficientă pentru a naviga pe internet sau a controla dispozitive smart, eliminând dependența de intermediari precum tastatura sau mouse-ul.
Impactul asupra societății: Tehnologia cipurilor implantate în creier ridică numeroase provocări și întrebări de ordin etic și legal. Ea ridică probleme legate de confidențialitatea datelor personale, securitatea și libertatea individuală, iar aceste aspecte trebuie abordate și reglementate într-un mod responsabil și transparent, pentru a evita orice potențiale abuzuri.
Recomandări pentru adoptarea responsabilă a tehnologiei cipurilor implantate în creier
Tehnologia cipurilor implantate în creier a lui Elon Musk a captat deja atenția întregii lumi. Această inovație revoluționară prezintă promisiuni uimitoare în domeniul realității augmentate și al interacțiunii om-mașină. Cu toate acestea, adoptarea responsabilă a acestor tehnologii viitoriste impune câteva recomandări esențiale pentru a asigura atât siguranța, cât și etica în utilizarea lor.
- Cercetează în profunzime: Înainte de a lua decizia de a-ți implanta un cip în creier, este esențial să te informezi temeinic cu privire la toate aspectele tehnologiei. Studiază beneficiile și riscurile asociate, înțelege cum va interacționa cipul cu creierul tău și cum poate afecta beneficiarul și persoanele din jurul său. Consultă sursele de încredere și adresează-ți nelămuririle unui expert în domeniul neuroștiințelor.
- Reflectă asupra implicațiilor etice: Tehnologia cipurilor implantate în creier ridică întrebări importante legate de intimitatea datelor, libertatea individuală și justiție socială. Reflectă asupra impactului acestei tehnologii asupra vieții tale și a societății în general. Gândește-te la cine va beneficia de această tehnologie și cine va avea acces la ea. Poți lua în considerare și crearea unui plan de acțiune pentru a te asigura că drepturile și valorile tale sunt protejate în utilizarea acestor cipuri.
BONUS: Iată un tabel creativ prezentând avantajele și dezavantajele utilizării cipurilor implantate în creier:
Avantaje si Dezavantaje
- Potențialul de a îmbunătăți capacitățile cognitive și de a depăși limitările umane. 1. Riscul de a afecta intimitatea și securitatea datelor personale.
- Posibilitatea de a trata și de a îmbunătăți afecțiuni neurologice și psihiatrice. 2. Dependenta de tehnologie și pierderea autonomiei.
- Potențialul de a îmbunătăți interacțiunea om-mașină și de a deschide noi posibilități în realitatea augmentată. 3. Riscul de a crea diviziuni sociale și inegalități între cei care au acces la tehnologie și cei care nu.
Aceste recomandări și reflexii asupra adoptării tehnologiei cipurilor implantate în creier pot fi cruciale pentru a asigura un viitor în care această inovație să fie utilizată în mod responsabil, în beneficiul tuturor.
În concluzie, cu tehnologia cipurilor implantate în creier promovată de Elon Musk, asistăm cu toții la debutul unei noi ere a cyborgilor. Această inovație revoluționară prezintă un potențial uriaș în domenii precum medicina, tehnologia informației și chiar evoluția umanității în sine. Cu toate acestea, cu toate avantajele sale, trebuie să fim conștienți și de implicațiile etice și de securitate pe care le implică această evoluție tehnologică. Astfel, este esențială o dezbatere amplă și informații solide pentru a ne asigura că progresul adus de tehnologiile implantabile în creier ne va servi în beneficiul tuturor, fără a compromite propriile noastre valori și existență. În final, evoluția continuă a tehnologiei ne deschide uși nenumărate și ne oferă oportunități la care doar câțiva ani în urmă nu am fi visat.
https://www.flashpress.ro/tehnologia-cipurilor-implantate-in-creier-a-lui-elon-musk-anunta-inceputul-erei-cyborgilor/
///////////////////////////////////
Creierul conectat la calculator ne apropie mai mult de viitor
O echipă de cercetători de la Universitatea Wits din Johannesburg a făcut un progres major în domeniul ingineriei biomedicale, după ce a conectat un creier uman la internet.Proiectul a fost numit „Brainternet” și, în esență, transformă creierul într-un nod de lucru pentru Internetului Tuturor Lucrurilor (IoT). “Prototipul”, dacă vrei să-i zici așa, funcționează prin recepționarea semnalelor EEG ale undelor cerebrale colectate de un dispozitiv conectat la capul utilizatorului. Semnalele sunt apoi transmise către un calculator dotat cu Raspberry Pi și datele sunt afișate pe un site web, unde oricine poate vedea activitatea.
Adam Pantanowitz, lector la Școala de Inginerie Electrică și Informatică Wits și supervizorul proiectului, a declarat că este încrezător în această realizare și consideră că este un pas uriaș pentru știință, dar și tehnologie.
”Brainternet este o nouă frontieră în sistemele de interfață creier-calculator. Există o lipsă de date ușor de înțeles despre modul în care creierul uman funcționează și procesează informațiile. Brainternet încearcă să simplifice înțelegerea unei persoane despre ceea ce face propriul ei creier propriului creier, dar și al altora”, spune el, potrivit Futurism.Zodiile a căror viață va fi dată peste cap până pe 22 septembrie. Apar schimbări majore în viața acestor nativi, sunt afectate de trigonul Soare-Pluto
Laura Cosoi, apariție de senzație după a patra naștere. Vedeta arată spectaculos la doar două luni după ce a devenit mămică din nou
Pantanowitz a spus că acesta este doar începutul posibilităților proiectului. El adaugă că echipa urmărește acum să permită o experiență mai interactivă între utilizator și creierul lor. Unele dintre aceste funcționalități au fost deja construite în site, dar sunt foarte înguste. Acestea se limitează la stimuli, cum ar fi mișcarea brațelor. „Brainternet poate fi îmbunătățit în continuare pentru a clasifica înregistrările printr-o aplicație de telefon inteligent care va furniza date pentru un algoritm de învățare a computerelor. În viitor, s-ar putea transfera informații în ambele direcții, intrări și ieșiri către creier”, a spus Pantanowitz.
Aplicațiile viitoare pentru acest proiect ar putea conduce la unele descoperiri foarte interesante în ceea ce privește învățarea interfețelor creier-computer. Datele colectate de la acest proiect ar putea duce la o mai bună înțelegere a modului în care funcționează mintea noastră și la modul în care putem profita de aceste cunoștințe pentru a mări puterea creierului nostru.
Creierul conectat la calculator ne apropie mai mult de viitor
/////////////////////////////////////////
Viitorul interfețelor mașinii creierului: inteligența simbiotică vs inteligența umană
By Antoine Tardif
Vom explora ce este amplificarea inteligenței prin interfețele brain machine (BMI), de ce contează și de ce ar putea exista o divizare viitoare între oamenii care rămân neamplificați și oamenii care aleg să-și amplifice inteligența prin crearea unei simbioze sinergice cu inteligența artificială ( AI).
Oamenii care se conectează cu IMC vor fi dotați cu performanțe cognitive îmbunătățite și productivitate crescută la locul de muncă și nu numai.
Ce este Amplificarea Inteligenței?
Conceptul de amplificare a inteligenței a fost introdus pentru prima dată de William Ross Ashby în cartea sa inovatoare intitulată Introducere în cibernetică. Termenul a evoluat apoi pentru a deveni ceea ce recunoaștem acum ca Inteligență sporită, o subsecțiune a învățării automate care este concepută în primul rând pentru a îmbunătăți și îmbunătăți inteligența umană cu ajutorul AI. Conceptul este de a îmbunătăți atât luarea deciziilor umane, cât și accesul rapid la informațiile pe care oamenii le au pentru a îmbunătăți calitatea acestor decizii. Aici se termină sensul actual al inteligenței sporite, este o IA care folosește învățarea automată și învățarea profundă pentru a ajuta oamenii cu date acționabile, dar nu există o relație simbiotică în timp real.
Aici intră în imagine IMC-urile, ele vor permite îmbunătățirea cunoașterii umane mult dincolo versiunea de astăzi a Inteligenței sporite.
Spre deosebire de accesul nostru actual la date care are loc cu computere, telefoane inteligente sau alte dispozitive, un IMC este conceput în mod inerent astfel încât internetul și IA care permite accesul la internet să poată fi accesate fără un dispozitiv extern. IMC-ul va fi implantat în creierul uman și devine în mod inerent o extensie a minții umane.
Cu alte cuvinte, în loc să se bazeze pe memorie sau să fie nevoit să deschidă o carte sau să viziteze un site web, un om îmbunătățit ar putea avea acces la toate informațiile care sunt stocate pe internet, iar o IA avansată ar putea alimenta punctele de date relevante. creierului uman, permițându-i omului să dețină pe deplin controlul. Dacă ați avut vreodată un moment în care nu vă puteți aminti o anumită amintire sau nu vă amintiți o anumită dată, este o experiență frustrantă. Cu Augmented Intelligence ai putea avea o reamintire perfectă datorită faptului că sistemul AI devine o extensie a băncii tale de memorie biologică.
Acest tip de amplificare a inteligenței a fost explorat în continuare în „Simbioza om-calculator” o lucrare speculativă publicată în 1960 de JCR Licklider……………
Det. aici
https://www.unite.ai/ro/the-future-of-brain-machine-interfaces-symbiotic-intelligence-vs-human-intelligence/
si aicihttps://groups.csail.mit.edu/medg/people/psz/Licklider.html
//////////////////////////////////////////
Care sunt diferențele dintre creierul masculin și cel feminin?
Autor articol
Vittoria Tonetti
Viktoryia Luhakova
Editor și traducător
Viktoryia Luhakova
Există diferențe între creierul masculin și cel feminin în ceea ce privește abilitățile cognitive și funcționale, exprimarea emoțiilor? Ei bine, răspunsul este da. Uneori, însă, stereotipurile duc la stabilirea unor clișee și, prin urmare, sunt necesare clarificări.
Mulți oameni nu știu că din punct de vedere anatomic și structural există diferențe, de exemplu, în dimensiunea creierului, precum și din punct de vedere celebral și neural. În plus, procesele de dezvoltare și îmbătrânire au căi diferite pentru cele două genuri și par să aibă un impact asupra interacțiunii cu mediul și asupra calității relațiilor.
Am discutat cu Enrico Bertoldo, Silvana Pagliuca și Valentina Fiolo, psihoterapeuți și neuropsihologi din cadrul Unității de psihologie de la Policlinico San Donato.
Diferențele rezultate din studii
Indiferent dacă este considerat din punct de vedere biologic, cognitiv sau comportamental, creierul a fost întotdeauna o componentă remarcabilă în corpul uman. Odată cu apariția neuroștiinței și cu studiul științific al creierului și al sistemului nervos, natura sa deosebită a fost recunoscută.
La începutul secolului al XX-lea, discuția a fost îmbogățită de progrese majore, în parte datorită disponibilității tehnologiilor neuroimagistice din ce în ce mai avansate care au permis observarea structurilor anatomice și funcționale ale creierului. Aceste descoperiri au contribuit la înțelegerea existenței diferențelor substanțiale, anatomice și funcționale între creierul masculin și cel feminin.
Un studiu realizat de Lise Eliot de la Universitatea Rosalind Franklin a concluzionat că diferențele dintre creierele celor două genuri sunt practic inexistente, iar acestea sunt în esență atribuite dimensiunii capului. Studiul a constatat că femeile au creierul cu 11% mai mic decât bărbații atunci când este corelat cu dimensiunea generală a corpului.
Neuroimagistica a indicat că la bărbați există o prezență mai mare a materiei albe (Gur R. et al., 1999), în timp ce la femei există o prezență mai mare a materiei cenușii (Goldstein J.M. et al., 2001).
Alte studii au arătat unele diferențe în zonele encefalice subcorticale care sunt legate de semnificația emoțională a stimulilor de intrare (amigdala), memorie și orientare (hipocamp).
Amigdala și hipocampul sunt două elemente importante ale sistemului limbic, un set de structuri complexe care joacă roluri cheie în relațiile emoționale, răspunsurile comportamentale, procesele mnestice, controlul intenționat al mișcării, simțul timpului și motivație.
O mică diferență a fost observată în corpus callosum, care pare să facă cele două emisfere ale creierului bărbaților mai independente, cu mai puțină comunicare între ele.
Funcțiile emisferelor cerebrale
La ambele genuri, se observă că emisfera stângă este centrul logic, rațional, analitic, liniar de gândire și limbaj verbal (zonele Broca și Wernicke), în timp ce emisfera dreaptă este centrul vizual, emoțional, creativ, se ocupă cu prelucrarea paralelă a informațiilor și este centrul limbajului nonverbal. Aceste specializări emisferice sunt oarecum legate de generalizările care au apărut în ultimii ani.
Inteligența emoțională și empatia
Creierul este un organ complex, cu plasticitate, adică capabil să-și modifice structura. Prin urmare, nu pare să existe un marker adevărat legat de gen, ci mai degrabă diferențe trebuie observate în tot ceea ce ne face capabili să fim activi cognitiv, să dezvoltăm noi conexiuni nervoase pentru a ne asigura că avem o rezervă cognitivă bună dincolo de gen.
Ființele umane, fie ele masculine sau feminine, sunt înzestrate cu o componentă foarte importantă numită „inteligență emoțională”, care este capacitatea de a recunoaște, numi, distinge și cunoaște modul de gestionare a emoțiilor (proprii și ale altora). În imaginația colectivă, femeile sunt adesea percepute ca fiind mai inteligente emoțional decât bărbații. Dar oare chiar așa stau lucrurile?
Un studiu arată că femeile par mai predispuse să-și exprime emoțiile și, prin urmare, par să aibă o expresivitate emoțională mai mare (Yaling Deng, 2016). Ele par, de asemenea, să aibă o capacitate mai mare de a verbaliza emoțiile, inclusiv prin utilizarea unui vocabular complex. S-a demonstrat (Baron-Cohen, 2003) că femeile își asumă mai frecvent o atitudine de susținere, de acceptare și de empatie una față de cealaltă, fiind mai capabile să înțeleagă stările emoționale ale celorlalți.
S-au făcut multe studii pentru a înțelege modul în care bărbații și femeile prelucrează emoțiile, iar multe cercetări s-au concentrat pe empatie. Unele studii au evaluat empatia în mod subiectiv și s-a observat că femeile au fost mai predispuse să perceapă sentimente ca răspuns la diferite scenarii sociale, dar când empatia a fost măsurată obiectiv, prin identificarea precisă a emoțiilor exprimate în portrete, s-a observat că diferența dintre cele două sexe era foarte scăzută.
Ce afectează diferențele de gen?
În general, această revizuire a cercetării arată în mod clar că atunci când vorbim despre diferențele de gen, pentru a evita riscul de a cădea în stereotipuri, este necesar să se ia în considerare alte variabile, cum ar fi:
vârsta;
aspectul biologic;
contextul socio-cultural.
Răspunsul la întrebarea inițială pare, prin urmare, să readucă atenția asupra persoanei ca individ bio-psiho-social. Mediul, cultura, interacțiunea socială și personalitatea par a fi elemente care ne modelează neurostructurile și ne ghidează comportamentele, făcându-ne astfel speciali în unicitatea noastră, în timp ce împărtășim o fiziologie și creier similare anatomic.
În final, întrebarea care se pune nu este atât despre diferența de gen, ci mai degrabă despre cum să dezvoltăm o lume care să se poată adapta specificității și unicității fiecărei persoane, dincolo de genul de care aparține.
https://www.gsdinternational.com/ro/news/care-sunt-diferentele-dintre-creierul-masculin-si-cel-feminin
////////////////////////////////////////
11 lucruri uimitoare pe care nu le știai despre creierul tău
Creierul uman e complex, fascinant și mereu surprinzător.
Echipa Thrive
În următoarele 3 minute vei afla:
– Unde este localizat cel de-al doilea creier de care dispunem.
– Cine este, de fapt, la volan atunci când iei decizii.
Cântărește două kilograme. Consumă 20% din cantitatea de energie pe care o produce organismul. Și e ceea ce ne deosebește de alte animale. Este vorba despre creierul uman.
Deși este, fără îndoială, cel mai important organ, avem obiceiul să uităm de asta, în timp ce el reglează în liniște funcții precum respirația, mersul, sau vorbitul. De fapt, creierul conduce atât de multe procese încât oamenii de știință nu înțeleg exact cum poate să îndeplinească atât de multe funcții complexe. Însă și ceea ce știm despre creier este absolut fascinant.
- Creierul uman se micșorează
În primele două milioane de ani ale evoluției umane, creierul a crescut… și a crescut și a crescut, până în vremea cro-magnonilor – oameni cu fălci uriașe și piepturi enorme. Asta a fost în urmă cu 20.000 de ani și, de atunci, creierul nostru s-a micșorat ca mărime, pierzând în volum o bucată de dimensiunea unei mingi de tenis. Deși oamenii de știință nu cred că această schimbare este ceva îngrijorător, nici ei nu știu exact de ce se întâmplă.
- Creierul din cap nu este singurul tău creier
Te simți vinovat după ce-ți depășești bugetul în supermarket, atunci când îți e foame? Există un motiv pentru asta: fiecare dintre noi are un așa numit “al doilea creier” în intestine. Însă, lăsând gluma la o parte, cercetări recente au făcut lumină asupra fenomenului numit de experți legătura sistem digestiv-creier. Desigur, masa de 100 de milioane de neuroni din intestine se ocupă cu digestia, dar asta nu e tot. Sistemul nervos enteric produce, de asemenea, serotonină (neurotransmițătorul care ne echilibrează starea de spirit) și poate avea un impact asupra depresiei.
- Creierul tău e mai performant în anumite privințe la 70 de ani decât la 22
Pe măsură ce îmbătrânești, pierzi anumite abilități, dar câștigi altele. Spre deosebire de convingerea populară, funcția cognitivă nu scade după vârsta mijlocie. Deși creierul tău prelucrează rapid informația la 18 sau la 19 ani, capacitatea sa de a înțelege emoțiile complexe se îmbunătățește până la 50 de ani, iar înțelegerea vocabularului va fi, cel mai probabil, cea mai bună la 70 de ani.
- Subconștientul e cel care e, de fapt, la volan
Crezi că ai controlul vieții tale? Mai gândește-te. Cercetătorii cred că 95% din deciziile pe care le iei pornesc din subconștient. Nu decizi în mod conștient să te oprești sau nu la stop sau continui să inspiri și să expiri – subconștientul preia controlul. Nu-ți face griji, nu e un lucru rău: experții spun că mintea subconștientă este mult mai rațională decât cea conștientă.
- O atitudine pesimistă îți poate altera creierul în mod permanent
De fiecare dată când ai un gând, creierul emite neurotransmițători pe sinapsele sale pentru a transmite mesajul de la o celulă la alta. Cu cât gândești mai mult un anumit mod, cu atât devine mai ușor ca acele sinapse să se conecteze (și cu atât ai mai multe șanse să repeți acele gânduri în viitor). Și da, asta înseamnă că negativitatea îți restructurează creierul. Faptul că te plângi, spre exemplu, te face mai nefericit: reține acest aspect atunci când ești pregătit să-ți strici ziua pentru că un chelner ți-a încurcat comanda.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
- Memoria fotografică nu există
Imaginează-ți: în timpul unui test, poți să încerci să-ți amintești vizual notițele pentru a afla răspunsurile? Nu ar fi necesar să salvezi numere de telefon în agendă: le-ai ști pe toate pe de rost. Să ai o memorie fotografică ar fi minunat.
Oamenii știință spun că nu există așa ceva. Cel mai apropiat lucru? Ilustrația eidetică. Oamenii cu această abilitate rară pot să-și amintească o imagine cu o acuratețe uimitoare după ce au văzut-o doar câteva secunde. Este cel mai frecvent întâlnită la copii, dar adesea se estompează pe măsură ce creierul crește și învață să proceseze informațiile mai eficient.
- Creierul tău poate prezice viitorul… aproximativ
Un studiu din 2012 a dezvăluit că cortexul frontopolar se bazează pe experiențe trecute pentru a prezice evenimente viitoare. În cadrul experimentului, cercetătorii le-au oferit subiecților patru aparate de jocuri mecanice pentru a-și încerca norocul. Ceea ce nu știau pacienții este că probabilitatea de a câștiga pe unul dintre aparate s-a schimbat în mod neașteptat pe parcursul experimentului. Cercetătorii au fost surprinși să vadă că subiecții lor au fost capabili să elaboreze o strategie pentru a câștiga cei mai mulți bani prin observarea tendințelor în câștig – folosind cortexul frontopolar. Destul de impresionant. Cu toate acestea, niciun cuvânt despre motivul pentru care majoritatea dintre noi pierdem mereu la jocuri de noroc…
- Nu, nu ești clarvăzător, dar oamenii de știință chiar nu pot explica fenomenul de déjà vu
Din păcate, senzația că recunoaștem o clădire, un loc sau că am mai trăit o anumită experiență nu ne face clarvăzători. Cel puțin 30% dintre noi vom experimenta acest sentiment pe parcursul vieții, și cel mai frecvent se întâmplă la persoanele sub 25 de ani. Unii trăiesc acest sentiment neliniștitor pentru prima dată până la vârsta de șase ani! Oamenii de știință încă nu știu exact care este cauza acestui fenomen, deoarece este extrem de dificil de cercetat și nimeni nu știe cu adevărat cum să-l declanșeze într-un laborator. Metodele de a induce déjà vu în în timpul cercetărilor clinice (cum ar fi stropirea apei calde în urechea unui pacient) au funcționat extrem de rar. În prezent, teoria acceptată e că neuronii se conectează greșit și produc acest sentiment de a fi experimentat deja ceva. Și, din moment ce se știe că persoanele cu epilepsie sau demență experimentează mai des această afecțiune, ipoteza are sens.
- Unele persoane chiar simt mai intens anumiți stimuli
Ai văzut vreodată un interviu cu Kanye West? Vorbește cu atâta pasiune despre muzica lui. El este artistul care a spus: „Eu sunt Warhol. Eu sunt artistul cu cel mai puternic impact asupra generației noastre. Eu sunt Shakespeare reîncarnat”. Și poate există un motiv în spatele acestor declarații.Precum Pharrell Williams, sau Stevie Wonder, Kanye suferă de sinestezie, afecțiune în care un sens este perceput ca altul. Mai exact, West vede muzica în culori strălucitoare. Doar una din 2.000 de persoane experimentează această afecțiune și are multe forme: poți simți voci care-ți periază pielea sau simți gustul mâncării ca pe o explozie de culori și texturi.
- În anumite circumstanțe, poți să-ți controlezi visele
Sună ca un scenariu înrudit cu Inception, însă visele lucide – sau abilitatea de a interacționa și de a-ți controla visele – chiar există. Deși oamenii de știință erau destul de rezervați pe acest subiect, acum ei consideră că visele lucide se întâmplă în timpul somnului REM când îți dai seama că visezi și decizi în mod conștient să controlezi acțiunea. Nu ți s-a întâmplat niciodată? Nu e prea târziu. În medie, avem între trei și cinci vise pe noapte, și poți să încerci să controlezi unul dintre ele dacă urmezi acești pași.
- În timp ce dormi, creierul paralizează corpul
Când visele îți par reale, este surprinzător cum nu te miști în timpul somnului, cum nu alergi și nu sari în pat. Creierul e responsabil pentru siguranța ta în timp ce mintea se odihnește. În timpul somnului REM, neurotransmițători speciali dezactivează celulele care permit mușchilor tăi să se miște. Și nu doar în timpul somnului! Dacă stăm să ne gândim, creierul ne ține la adăpost de pericole pe tot parcusul zilei. Iată un motiv excelent să îl răsfățăm cu alimente care îl hrănesc corespunzător!
Citește și:
Înțelegerea circuitelor din creier te ajută să te bucuri de o mai bună sănătate mentală
De ce Steve Jobs se îmbrăca la fel în fiecare zi
https://stories.thriveglobal.ro/11-lucruri-uimitoare-pe-care-nu-le-stiai-despre-creierul-tau/
//////////////////////////////////////////
Dar ei, ei de ce au drepturi iar noi trebuie să tot tăcem, să tot răbdăm, să tot plătim și, poate, să și plecăm, nu?!…
Cezar Adonis Mihalache
Da, poate exista vindecare!… Dar pentru asta trebuie să continui a lupta și a-ți purta crucea!… Altminteri, fără ea, ruptă din taina inițială a cununiei, va fi doar o fugă, un abandon… Și nu o luptă chiristică pentru îndreptarea celuilalt și, poate, coaserea pe firul vieții de apoi a unei alte metanii pe șirul de mântuire pe care le așează viața în drumul nostru… Cam despre asta putem spune că a fost vorba în cuvintele arhiereului Tomisului… Nicidecum de vreo încurajare a abuzatorului de a-și maltrata „dezlegat” soția… Iar azvârlirea unei amenzi la adresa ierarhului este anatema unui stat care se vrea tot mai desprins de cele creștine… Pentru că nu stă în judecata unui organism al statului laic să analizeze spusele unui duhovnic al neamului său… Și nici să sancționeze fapta prin ricoșeu, amendând postul de radio al Arhiepiscopiei pentru că „nu a menționat telefonul verde” pus la dispoziția victimelor abuzurilor… Căci, nu despre asta era vorba în acel apel al creștinei ce a declanșat, fără de voie, o altă reacție de prigoană la adresa arhiereului… Și al neamului său creștin ortodox! Pentru că femeia a cerut un sfat, nu a sunat pentru a striga disperată după ajutor… Și, oricum, treaba duhovnicului este să sfătuiască, nu să aleagă și să impună decizii celui ce-l întreabă, nu?!…
Ironic în hotărârea ciracilor (anti)media ai statului de a amenda postul de radio al Arhiepiscopiei Tomisului, pentru spusele arhiereului lor, ÎPS Teodosie, este însă altceva… Faptul că abuzatorul (psihologic, nu fizic, poate trebuie menționat) s-ar putea să scape, financiar, mult mai ușor… Pentru că abuzul psihologic este și mai greu de dovedit și, mai ales, mai greu de pedepsit prin legile lumești… Asta în vreme ce postul de radio al Arhiepiscopiei rămâne cu pedeapsa cea mai mare… O amendă ilogică și ruptă de drepturile de exprimare date de independența editorială… Sigur, se va spune că nu era un radio „obișnuit”… Ci unul duhovnicesc… Al Arhiepiscopiei… Doar că, axat și „clișat” ca radio tematic pe o nișă, cea a fraților în ortodoxism, tocmai de aici rezultă și aberația intervenției coercitive a instituțiilor de cenzură media a statului… Pentru că vorbim de un loc unde aleasă este rostirea Cărții Sfinte, nu opisul la comandă cu deciziile de sancțiuni venite dinspre argații publici… Poate unii fără credință, poate unii atei, poate chiar vârfuri de lance ale prigonirii prin orice mijloace a creștinilor ortodocși, nu?!
Și nu, nu era nevoie de vreo dezbatere teologică vizând interpretarea spuselor arhiereului Tomisului… În fond, dacă aceste cuvinte ar fi fost rostite în biserică, nu ar fi avut pe unde să pătrundă mâna cenzorilor să de-a cu bățul… Să arunce ei cu pietre… Sau ar fi intrat, căci, dacă este vorba despre atingerea învățăturilor noastre creștine, și promovarea hidoșeniilor antiumane mascate ca libertăți de exprimare, nu doar nonreligioase, ci fățiș și răspicat anti-religioase (dar ei de ce au dreptul de a lovi, iar noi trebuie să tot tăcem, să tot răbdăm, să tot plătim și, poate, să plecăm?!) ăștia chiar pătrund peste tot. Se infiltrează, se înfățișează sub haine spilcuite, apoi scuipă mâinile ce le-au dat binecuvântări.
Așadar, dacă acele cuvinte ale arhiereului ar fi fost transmise de postul de radio de la o slujbă din sfânta biserică, oare cum și-ar mai fi motivat agaricii sistemului aplicarea de sancțiuni?… Or, poate vor să punem pe zidurile bisericilor afișe cu numere ale feluritelor „telefoane verzi”, acoperind sfintele icoane (ce-i ard din ochi pe ei, păcătoșii!) cu mesajele politicilor „de corectitudine”, pentru a ne strivi și înlătura nouă libertățile religioase, mai ales ale ortodoxiei noastre?!…
De ce să ne lăsăm însă striviți?!… Într-una… Nu ne-a ajuns? Nu ne ajunge? Sau ne va fi ajuns când nu vom mai putea face nimic?!… Pentru că, ăștia ne confiscă identitatea religioasă, ne scot la talciocul „babilonian” al lumii de azi identitatea de neam și țară, așa cum a fost zugrăvită de iconarii demnității de neam ca identitate a fiecăruia dinte noi, vânzându-ne prin acțiuni de eliberare a mii de cetățenii române oricui, oricând și oricum, doar să ne împânzească neamul cu neghină, să ne veștejească nu doar istoria, nu doar vestigiile și reperele de altădată, nu doar dreapta credință, ci însăși purtarea de români a sufletului și a cetățeniei mezată astăzi atâtor limbi stricate…
https://ziarulnatiunea.ro/2024/07/05/cezar-adonis-mihalache-arhiereu-tomisului-teodosie-dar-ei-ei-de-ce-au-drepturi-iar-noi-trebuie-sa-tot-tacem-sa-tot-rabdam-sa-tot-platim-si-poate-sa-si-plecam-nu/
////////////////////////////////////////
Nu doar „simple” împrumuturi de țară, ci îndatorări ale viitorului… pe viitor…
Cezar Adonis Mihalache
Asta reprezintă actualul nivel de reforme „pnrr” (unele deja grabnic bifate) și de șantiere spre nicăieri deschise… Și nu, nu este deloc clar care va fi, de fapt, nivelul nostru de dezvoltare de după aplicarea acestei dintâi „reziliențe”… Pentru că nu avem o diagramă a infrastructurii pentru ani următori, care ar fi trebuit prezentată și spusă unui referendum înaintea acceptării oricărei reforme „la schimb”… Nu știm care ar trebui să fie gradul nostru de dezvoltare postreziliență… Sau dacă nu va rămâne cumva tot la nivel de drumuri, șosele expres și bucăți de autostrăzi… Fără fabrici, fără unități de producție, doar cu depozite și puncte de sortare și reambalare… Cu drumuri care, poate, nu vor căpăta deloc conturul și utilitatea unei infrastructuri naționale necesară nouă… Ci a aceleia dorită de Europa și, mai ales, de Europa cvasimilitarizată, cu axe traversându-ne țara doar pentru a transporta cele necesare altora… Iar noi rămânând cu zecile de capete și segmente de drumuri de tot felul, dar care nu vor duce nicăieri… Nicăieri în folosul nostru… Nicăieri pentru a contura o infrastructură deservind ceea ce lipsește total din reziliența acceptată… Motoarele economice „mergând” în folosul nostru… Și nu centrele, punctele, fabricile militare reactivate și bazele folosite de alții fără a primi nici măcar o minimă compensație. Măcar compensarea riscului la care ne-am expus de la poziționarea noastră, cu bagaje cu tot, în folosul Ucrainei. Iar tragic este că, deși se prezintă ca o mare realizare, bifarea a aproape 60 la sută din reformele cerute prin „pnrr” (de fapt, impuse), felul în care arată șantierele deschise prin toată țara prin aceeași reziliență ar trebui să ne pună pe gânduri. Pentru că, dacă „împlinim” planul de reforme (întâiul, în mod cert!), impus prin „pnrr”, iar noi nu am avansat cu șantierele spre un procent care să ne asigure că le vom putea finaliza singuri, atunci bucuria ar trebuie să fie mai cu măsură. Spre deloc. Pentru că banii pentru încheierea lucrărilor vor trebui aduși de undeva. Sub alte condiții. Sub alte (re)forme de reziliență. Poate sfârșind cu ultima, consemnând săvârșirea lucrărilor (și „lucrăturilor”): alungarea noastră sub presiunea poverilor fiscale, a prețurilor, a costurilor, și, nu departe în timp, a taxării a orice, de la aerul pe care îl respirăm, la dreptul de a locui și a trăi aici (fie și dacă va fi o viețuire de subzistență, tot vom fi puși să plătim taxe minime), a impozitării veniturile… nerealizate (dar considerate din pixul fiscal ca fiind minim necesare pentru fiecare dintre noi), fiscalizarea la sânge a locuințelor și mașinilor „de lux” (fie ele și autoturisme achiziționate cu zeci de ani în urmă și ajunse, între timp, la o valoare de circulație mai apropiată de casare decât considerarea prețului de nou)…
Iar când vom trage și noi o „linie”, din aia „punctată”, pentru că, în fapt, nu vom mai putea scrijeli noi hârtia cu socotelile noastre, ci împungerea va fi doar în cârca noastră fiscală, vom constata că am dat totul (ori că ne-a fost luat, nu va mai conta) pe un mare nimic… Că (ne) am vândut, am lăsat a ne fi mezat, trădat viitorul pentru drumuri ce vor fi depășite, între timp ca rost și utilitate. Pentru că, în loc de a cere noi ce și ce fel de investiții avem nevoie (fabrici, ele motoarele economiei!), ne-am lăsat duși de nas cu un „El dorado” din care, pentru noi, va rămâne doar costul… Când vom constata că reziliența și îndatorarea țării vor fi fost gândite a fi direct proporționale, că nu ni s-a făcut prima (și va fi realizată cu mult mai mult decât sângele nostru fiscal) pentru a scăpa de nevoia de îndatorare, ci, tocmai pentru a o accelera și a o transforma, pe viitor, într-o condiție a subzistenței noastre. Căci, deja, la acest nivel de reforme bifate și de șantiere spre nicăieri deschise, guvernanții se împrumută masiv! Și nu pentru cofinanțarea proiectelor, șantierelor, al tembelismelor lor definind infrastructura folositoare altora, ci pentru a acoperi… deficitul bugetar.
Or, o țară care se împrumută de la banca mondială (deocamdată) pentru a acoperi deficitul bugetar este o țara gata țintuită pe răbojul datoriilor… Pe mesele de calcul al feluriților „bancheri”, smulgând carnea de pe noi și seva din noi… Iar un guvern care semnează pentru împrumuturi pentru acoperirea deficitului bugetar ar trebui adus în fața instanței pentru înaltă trădare. Pentru că este o trădare. Căci, dacă ar fi vizat binele țării, ar fi stopat toate risipa și cheltuielile din banul public, ar fi redus aparatul bugetar, a fi desființat pensiile cu adevărat politic și administrativ nesimțite, ar fi oprit orice „investiție” prin „pnrr”… Pentru că ar fi fost în interesul nostru să ne împrumutăm, nu pentru a acoperi deficite bugetare, care, în acest fel, vor fi hrănite și vor deveni cu adevărat monstruoase, forțând alte și alte împrumuturi, ar fi trebuit, dară, să ne împrumutăm pentru a face o reziliență autohtonă, fie și dacă era vorba doar de petice de drumuri pentru aparente infrastructuri…
https://ziarulnatiunea.ro/2024/07/26/cezar-adonis-mihalache-nu-sunt-simple-imprumuturi-de-tara-ci-primejdioase-indatorari-pe-viitor/
/////////////////////////////////////////
O MINCIUNĂ ISTORICĂ (1)
O minciună istorică: holocaustul românesc (1)
Prof.dr. Gică Manole
Nu există, nu pot exista în istorie fapte ce să nu poată fi explicate şi la baza cărora să nu existe cauze, de orice natură ar fie ele. Important este ca cel/cei care analizează, evaluează, judecă un fenomen istoric, să ţină seama de întregul ansamblu de factori cauzali ce au determinat producerea unui eveniment. În judecata istorică se impune obligatoriu, ca o axiomă, sfatul istoricului roman Cornelius Tacitus din Anale: „sine ira et studio” (fără ură şi părtinire). Dar, când judecata asupra unor evenimente istorice este profund marcată, viciată, de interese care nu au nimic comun cu adevărul istoric, sintagma marelui istoric roman este călcată în picioare cu brutalitate, iar interesele de care vorbesc se substituie adevărului istoric. De câţiva ani buni se scrie mult, îndeosebi de către istoricii străini, despre existenţa unui holocaust românesc în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Istoricii români, cu foarte puţine excepţii, au o reacţie palidă, se simt timoraţi, aproape că le este frică să abordeze chestiunea în cauză. Alţii au trecut, fără ezitare şi discernământ, de partea acelora care ne imprimă stigmatul holocaustului pe frunte. Înţeleg că, indiferent cum ar fi fost, noi trebuie să fim solidari, dar şi răspunzători, cu/de trecutul nostru. Noi, şi nu străinii, trebuie să fim interesaţi în cel mai înalt grad, de ceea ce s-a petrecut cu poporul nostrum, în trecutul recent. În cazul despre care doresc să-mi exprim opiniile, nu mai este vorba doar de aflarea adevărului sau de o reconciliere cu trecutul, ci de culpabilizarea statului şi a poporului român, iar dacă vinovăţia care ni se impune cu tot dinadinsul, ne-o vom asuma, consecinţele vor fi dramatice. Sunt sigur că românii au puterea să înţeleagă că fiecare epocă, inclusiv a noastră, trebuie să fie solidară cu trecutul. Iarăşi: românii trebuie să ştie că epoca noastră se află prinsă într-o reţea de cauze şi efecte ce nu lasă nici măcar puţin loc hazardului, judecată obiectivă asupra propriului nostru trecut fiind absolute necesară.. Nu avem voie, nu trebuie să permitem altora să ne impună punctele lor de vedere, aşa-zisele lor adevăruri cu privire la noi şi istoria noastră recentă. Istoricii, sunt obligaţi să iasă din tăcere, să se aplece organizat şi imparţial, stăruitor, asupra acestor grave acuzaţii ce se aduc statului şi poporului român; jertfa sutelor de mii de români, victime ale războiului şi genocidului bolşevic, îi obligă să nu tacă sau să rămânî indiferenţi.
M-am aplecat, încă din adolescenţă, prin specificul ocupaţiei mele, asupra îngrozitoarei tragedii provocată poporului evreu în Europa ocupată de Germania nazistă. Sunt de acord cu marele istoric englez A. J. Toynbee, că şi după câteva mii de ani de penitenţă, poporul german numai cu greu va putea fi iertat de crima comisă. Marea crimă înfăptuită de Germania nazistă împotriva evreilor (şi nu numai împotriva lor), nu s-a constituit într-un accident, ci a fost expresia unei strategii statale. În legătură cu această problemă, pun o întrebare firească, ştiut fiind faptul că Ion Antonescu a fost aliat (nu satelit) al Germaniei naziste: care a fost rolul, ce loc ocupă România în cazul tragediei de care vorbesc? A practicat România lui Antonescu o politică de stat bazată pe o strategie rasială? Sunt românii părtaşi la „soluţia finală” preconizată de nazism? A trimis Antonescu evrei români spre lagărele de exterminare naziste, în România celui de-Al Doilea Război Mondial? Întrebări esenţiale la care trebuie să dăm răspunsuri numai în raport cu adevărurile istorice şi cu documentele acelor ani. Spuneam că nu pot exista evenimente istorice care să nu poată fi explicate. Aşa şi în drama unei părţi a evreilor din România lui Antonescu, explicaţiile, cauzele acestei tragedii pot fi identificate fără greş, vinovăţia fiind, într-o primă fază, de partea unei părţi a evreilor basarabeni. Se ştie, statul naţional unitar român se prăbuşea în vara anului 1940, ca urmare a înţelegerilor dintre Hitler şi Stalin, precum şi a agresiunilor ce au derivat. La sfârşitul lunii iunie 1940, când România este ameninţată cu războiul de Uniunea Sovietică, regele Carol al II-lea decide să renunţe, fără luptă, la teritoriile româneşti de peste Prut. În momentul când Armata Română şi o parte a populaţiei civile (inclusiv evreii bogaţi) se retrag din calea invadatorilor bolşevici, în Basarabia şi Nordul Bucovinei, o parte a populaţiei evreieşti de acolo, adoptă o atitudine antiromânească de o violenţă rară şi de neexplicat. În această direcţie există mărturii documentare numeroase, certe, atât româneşti, cât şi străine. Nimeni nu putea să explice ura atroce manifestată de o parte a evreilor din teritoriile cedate, crimele comise împotriva românilor ce trăiau o adevărată catastrofă naţională. Pentru că din comportamentul agresiv/barbar al unor evrei contra Armatei Române (şi nu numai) în zilele de sfârşit de iunie ale anului 1940, precum şi din prigoana dusă, tot de ei, împotriva românilor în primul an de ocupaţie sovietică (1940-1941) în Basarabia şi Nordul Bucovinei, descind direct represaliile militare româneşti de mai târziu, precum şi deportările în Trasnsnistria, am să ofer câteva mărturii, extrem de elocvente.
Când, la 28 iunie 1940, sovieticii au ajuns, la Chişinău, prin desant aerian, imediat evreii au arborat drapelele roşii, au barat străzile şi au oprit accesul spre gară, pentru a nu permite să plece celor ce voiau să fugă din calea sovieticilor. Unii evreii strigau sloganuri precum „Jos Armata Română!”, „Trăiască Stalin!”; comisarii de poliţie Pascu Nicolae, Mateescu Severin şi Stol au fost executaţi. La fel, tot în iunie 1940, a început evacuarea şi din Cernăuţi. Raportul informativ semnat de generalul de Corp de Armată Florea Ţenescu, întocmit cu această ocazie, prezenta următoarea situaţie: „Trupele române în retragere au fost atacate şi dezarmate de evrei, soldaţii au fost bătuţi cu pietre, opăriţi cu apă fiartă. Au existat cazuri de împuşcare a unor autorităţi militare şi civile româneşti, biserici româneşti devastate şi arse, de ocupare şi distrugere a unor sedii administrative şi militare etc. La Vijniţa, dr Wisner, şeful Sanatoriului, nu a dat voie personalului român să părăsească locul, a rupt steagul românesc, s-a încins cu un steag roşu pe piept, urlând că « a sosit ceasul evreilor ». La Soroca, tot la 28 iunie 1940, comuniştii evrei au ocupat sediile Poliţiei şi Primăriei. Avocatul evreu M. Flexor a împuşcat pe comisarul adjunct Vladimir Murafa şi agentul Eustaţiu Gabriel; au fost asasinaţi căpitanul Georgescu şi administratorul financiar Ion Gheorghe. La Româneşti (Lăpuşna), elevii, în majoritate evrei, care se aflau la examen de sfârşit de an şcolar, au bătut profesorii români; la Cetatea Albă, au dat foc Primăriei; la Tighina, evreii comunişti au dezbrăcat şi bătut pe jandarmi.” Agravarea situaţiei românilor, în aceste zile, din cauza situaţiei create de numeroşi evrei, l-a preocupat şi pe regele Carol al II-lea, care, în „Jurnalul” său, notează pe 29 iunie 1940: „Ştirile asupra evenimentelor din Basarabia şi Nordul Bucovinei sunt din ce în ce mai triste: excese de orice fel ale populaţiei minoritare, mai ales evreii care atacă şi insultă pe ai noştri, ofiţeri batjocoriţi, unităţi dezorganizate… Evreii şi comuniştii s-au purtat într-un mod oribil. Asasinate şi molestări ale ofiţerilor şi ale acelora care voiau să plece.”
Atitudinea evreilor faţă de români a fost atât de neomenească încât a revoltat până şi pe comandanţii trupelor de ocupaţie sovietice, care au dat ordonanţe prin care avertizau că se vor sancţiona cu moartea jafurile şi crimele. Şirul crimelor împotriva românilor, comise de unii evrei, în acele zile dramatice, este nespus de lung. Notez încă vreo câteva atrocităţi neprovocate: au fost ucişi cu bestialitate perceptorul şi notarul din comuna Ceadar-Lung, preotul din Tighina, perceptorul şi agentul de percepţie din comuna Calaglia, comisarul Chela Grigore din Vâlcov, preotul catolic din Cernăuţi, inginerul C.F.R. Galbenu, primarul din Bolgrad etc. O altă crimă, adevărat pogrom antiromânesc, greu de înţeles şi justificat, s-a produs în Chişinău, unde „400-500 de evrei comunişti constituiţi în bande, înarmaţi cu puşti şi revolvere, iar alţii cu pietre şi bastoane, au cerut directorului Ionuţ, medical spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele, l-au împuşcat, după care au năvălit în spital, devastându-l complet, iar pe copiii internaţi, omorându-i şi aruncându-i afară pe geamuri.”[1] Nu mi-am propus o inventariere a tuturor crimelor comise împotriva românilor de unii evrei basarabeni şi bucovineni, în acele zile tragice ale verii anului 1940. Nu pot, însă, să nu dau şi câteva extrase din presa străină care întăresc, şi mai vârtos, exemplele de mai sus. Astfel, la 3 iulie 1940, „Journal de Geneve”, în articolul ” Scene tragice în Basarabia şi Bucovina”, oferea cititorilor săi date despre cruzimile la care s-au dedat sovieticii şi unii evrei precum prădarea şi incendierea bisericilor, împuşcarea oficialilor români, împiedicarea evacuării românilor, incendierea sediilor Poliţiei etc. La 1 iulie 1940, ziarul Italian „La Stampa” în articolul „Ororile şi devastările comise de evrei în Basarabia şi Bucovina”, după ce trece în revistă unele din atrocităţile antiromâneşti, anunţă cititorii că, la Cernăuţi, se formase „un guvern provizoriu compus din evrei şi comunişti”. Iarăşi, importantul „Corriere della Serra”, însera, într-un articol, următoarele: „În timp ce românii încearcă să fugă din teritoriile ocupate, evreii se strâng din alte părţi acolo. La Chişinău, şi în alte oraşe din Basarabia, elemente subversive, în care primau de obicei evreii, au pus mâna pe primărie, biserici, bănci şi alte instituţii, jefuind totul în timp ce alte bande de alţi nelegiuiţi cutreierau străzile omorând oameni. Episoade de terorism feroce au avut loc în diferite oraşe, între care la Cetatea Albă, unde 80 de copii şi 3 profesoare au fost împuşcate. La Chişinău, opt biserici între care şi catedrala, ardeau la sosirea ruşilor.”[2]
În memoriile sale, Alexandru Şafran, rabin şef în România între 1940-1946, scria. „Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 şi anexarea teritoriului dintre Prut şi Nistru la Uniunea Sovietică au fost întâmpinate de bucurie de uni evrei din aripa stângă şi comunişti”. Am subliniat, cu altă ocazie, poziţia lui Nicolae Iorga faţă de aceste evenimente, luată în articolul „De ce atâta ură?” din ziarul său „Neamul românesc”. Ceea ce nu trebuie omis, în perspective celor ce se vor întâmpla după eliberarea teritoriilor noastre din Nord-Est cu evreii, este faptul că zilele tragice de la sfârşitul lunii iunie – începutul lunii iulie 1940, au însemnat doar uvertura în cumplita tragedie a românilor basarabeni şi bucovineni. Spaţiul nu ne permite, dar, trebuie spus fără nici o reţinere, că în primul an de ocupaţie sovietică, unii evrei au continuat să manifeste aceeaşi ferocitate şi ură împotriva românilor, colaborând activ la lichidarea fizică a mii de români, precum şi la deportarea, în Siberia, care le va fi, în veşnicie, iad şi mormânt altor câteva sute de mii. „În zilele grele de la sfârşitul lunii iunie 1940, când România traversa o mare dramă naţională, unii cetăţeni evrei din Basarabia şi Nordul Bucovinei, prin comportamentul lor, au adâncit durerea întregului popor român; de aici, reacţii fireşti care s-au manifestat contra lor.”[3] Nu ezit să redau şi opiniile a doi diplomaţi englezi cu privire la tragedia românilor din vara lui 1940: ministrul Angliei la Bucureşti, Reginald Hoare, îl informa pe superiorul său, lordul Halifax, că „… evreii urăsc pe români şi au o pronunţată tentă spre comunism.”, iar J. Le Rougetel, având informaţii de la un român, martor ocular, notează faptul că „pensionarii dintr-un azil din Chişinău fuseseră gazaţi şi ucişi în stil nemţesc şi 10 trenuri încărcate cu moşieri şi tărani din Basarabia fuseseră trimise în Siberia”.[4] Uciderea şi deportarea în anii 1940-1941 (tot moarte s-a dovedit până la urmă), de către sovietici, a peste 300.000 de români se dovedeşte a fi un atentat grav la existenţa biologică a poporului român, un genocid premeditat, înfăptuit de ocupantul sovietic, având ca ajutor- secundant de nădejde o mare parte a evreilor basarabeni. Acestea sunt fapte dovedite de documente şi de istorici, iar acceptarea şi asumarea lor în faţa probelor de netăgăduit, ar trebui să constituie o atitudine normală. Subliniez: acei evrei basarabeni şi bucovineni ce au înfăptuit multitudinea de crime şi atrocităţi împotriva românilor în anii 1940-1941, erau cetăţeni români, se bucurau de egalitate, aveau drepturi egale cu toţi locuitorii României Mari, nu suportaseră vreo agresiune sau ştirbire a drepturilor cetăţeneşti garantate de Constituţia din 1923. De altfel, numeroasa minoritate evreiască din România, în perioada interbelică, a controlat, în mare măsură, economia românească, sistemul bancar iar în profesiunile liberale predominau. În 1939, după cum afirma patriarhul Miron Cristea (prim ministru între 10. II 1938 -2 martie 1939), în România profesau 4600 medici evrei şi doar 4200 medici români. De la imigrarea lor pe pământ românesc (sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea), evreii nu suportaseră, din partea statului român sau a românilor nici o prigoană, nici un pogrom, mare parte dintre ei integrându-se cu succes, românii dovedindu-le din plin înţelegere, toleranţă şi compasiune.
Odată cu pierderea provinciilor noastre din Nord-Est, tragedia României, din iunie 1940, a căpătat dimensiunile unei adevărate catastrofe naţionale. Astfel, Armata Română a pierdut 356 de ofiţeri şi subofiţeri şi 48.276 soldaţi, de 5 ori mai mulţi decât în războiul de Independenţă, în afara zecilor de mii de civili ucişi şi dispăruţi ca urmare a activităţilor criminale a N.K.V.D.-ului. Pierderile materiale se cifrează la suma colosală de peste un miliard de dolari. În plan moral, însă, dezastrul României ne va costa şi mai scump: fisurarea, alterarea profundă a fiinţei noastre naţionale. În această privinţă, vinovăţiile ţin, în primul rând, de iresponsabilitatea celor care conduceau atunci statul român, în frunte cu regele-dezertor Carol al II-lea. Tragedia românilor din iunie-iulie 1940 „a esenţializat relaţia România – evreime, demonstrând, cu puţine excepţii, lipsa totală de aderenţă la problematica naţională a statului – gazdă a acesteia, disponibilitatea de a colabora cu inamicul, ura zăcută, inumană, refulată de două decenii, dezlănţuită paroxistic, atunci când împrejurările tragice pentru România au permis-o.”[5] Fără a fi provocată în vreun fel, evreii din Basarabia şi Bucovina au dezlănţuit pogromuri împotriva românilor, au întreprins grave atentate teroriste împotriva autorităţilor civile şi militare româneşti, au adus grave ofense şi injurii simbolurilor naţionale ale statului român. Comportamentul criminal al unei părţi a evreimii din teritoriile româneşti din Nord-Est, cedate Uniunii Sovietice, a trezit puternice sentimente, reacţii antiiudaice justificate. Aşadar, anul 1940 poate fi considerat momentul de ruptură în relaţia români-evrei, determinând, în baza relaţiei cauză-efect, reacţii şi represalii pe măsura crimelor antiromâneşti înfăptuite. În acest context istoric extrem de tensionat, se va produce şi incidental de la Dorohoi, la 1 iulie 1940. În vara anului 1941, mai precis, la 22 iunie, România răspunde la actul de război al Uniunii Sovietice din 1940, trecând la operaţiuni militare pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, de sub ocupaţia rusească. Teritoriile româneşti în cauză sunt eliberate prin lupte grele, în tipul cărora, bande de evrei au comis atacuri teroriste şi au luptat alături de sovietici, care, de regulă, îi lăsau pe aceştia în ariergardă. În faţa înaintării armatei româneşti, ruşii distrug totul, transformând târgurile şi oraşele în mormane de ruine. Odată cu ruşii, peste 100.000 de evrei basarabeni fug din calea Armatei Române, refugiindu-se în Uniunea Sovietică, având conştiinţa vinovăţiei faţă de români. După ce administraţia şi autoritatea statului român sunt restabilite, Antonescu hotărăşte deportarea peste Nistru, a evreilor din Basarabia şi Nordul Bucovinei.
Ceea ce impresionează neplăcut este faptul că, atunci când se vorbeşte sau se scrie despre unele represalii ale Armatei Române împotriva unor evrei sau despre deportarea altora în Transnistria (care a însemnat, în sine, o tragedie), se prezintă aceste fenomene ca şi cum ar fi picat din senin, nefăcându-se nici o legătură între acestea cu ororile antiromâneşti din 1940 – 1941. Cercetătorii evrei care scriu despre aceste fapte, fac abstracţie, omit cu bună ştiinţă sau, şi mai grav, negând atrocităţile comise de evrei împotriva românilor cu un an în urmă. Un exemplu: pe 9 octombrie 2004, la emisiunea postului Radio România Actualităţi, „Destine şi pasiuni”, de la ora 21.00, o doamnă evreică, vorbea cu siguranţă şi reproş despre barbariile româneşti îndreptate împotriva evreilor, în Transnistria, culpabilizându-ne şi pe noi, cei de astăzi. Realizatoarea emisiunii, paralizată de frică, îi punea doar întrebări blânde, inofensive, iar când a vrut să afle de la invitată unele cauze ale deportărilor, a declarat dispreţuitor şi sigur: „Evreii din Basarabia erau acuzaţi că ar fi comis aşa-zise crime împotriva Armatei Române şi românilor cu ocazia retragerii din 1940″. Aşadar, unii evrei nu au comis crime împotriva românilor din 1940, ci „aşa-zise crime”! Se dovedeşte, dacă mai era nevoie, că, în drama, atât a românilor, cât şi a evreilor basarabeni, autorii evrei pun accentul doar acolo unde le convine.
– va urma –
[1] Raport Informativ al Marelui Stat Major, secţia a II-a, din 7 iulie 1940
[2] Valeriu Florin Dobrinescu, Ion Constantin, Basarabia în anii celui de-al doilea război mondial, p. 182.
[3] Valeriu Florin Dobrinescu, Ion Constantin, Basarabia în anii celui de-al doilea război mondial, p. 190
[4] Valeriu Florin Dobrinescu, Ion Constantin, op. cit., p. 212
[5] Radu Theodoru, A fost sau nu Holocaust?, p. 110
Sursa: Art-emis.ro
O MINCIUNĂ ISTORICĂ (1)
/////////////////////////////////////////////
O mare dramă naţională – sacrificarea elitei istorice româneşti (2)
Claudiu Aiudeanu
O altă variantă a fost oferită de marele istoric Constantin C. Giurescu, aflat şi el în detenţie la Sighetul Marmaţiei la aceea dată: „În după-amiza zilei de 24 aprilie 1953, eram în camera noastră, nr. 17, când, pe la orele patru şi jumătate – cinci, am auzit afară, în curtea cea mare, glasul lui Gheorghe Brătianu. Fusese scos la „plimbare” şi, din ceea ce spunea, rezulta că are o neînţelegere cu şeful de secţie care-l supraveghea, cu faimosul „Pithecantrop”. „Ce cauţi acolo?”, răsună vocea acestuia din urmă, „Unde ţi-am spus eu să te duci?”. „Aici mi-aţi spus”, răspunde Gheorghe Brătianu; se părea că umblă după o unealtă, vreo greblă sau vreo mătură, pentru curăţatul curţii; nu vedeam ce se întâmplă afară, auzeam numai. „Aici, hai?” replică bestia şi, în momentul acela, auzim o lovitură surdă de pumn. „Paştele şi Dumnezeul mă-tii; lasă că am să-ţi arăt eu ţie!”, „Mişcă sus”, spune tot „Pithecantropul”, după câteva secunde. Pe când erau sus, pe pasarela de la etajul întâi, am auzit încă o lovitură, se pare că de data asta o palmă şi, apoi, uşa de la o celulă deschizându-se cu violenţă şi o nouă serie de înjurături şi califiactive triviale. Asta a fost picătura care a făcut să se verse paharul; în cursul nopţii – noaptea de 24 spre 25 aprilie 1953 – Gheorghe Brătianu s-a sinucis, tăindu-şi vinele gâtului.” (Constantin C. Giurescu, Cinci ani şi două luni în penitenciarul de la Sighet, Editura Fundației Culturale Române, Bucureșt, 1994).
Silviu Dragomir (1888-1962), istoric, specialist în istoria medievală şi modernă. Monografiile despre Avram Iancu şi Ioan Buteanu, editate pentru prima dată în anul 1924 şi respectiv 1928 rămân până azi repere obligatorii pentru personalitatea eroilor noştri naţionali. Numeroasele sale studii şi lucrări referitoare la istoria socială, politică şi naţională a românilor din secolele XVIII-XIX au făcut din Silviu Dragomir o autoritate de necontestat în domeniu. Aportul său a fost deosbit de însemnat şi la cercetarea istoriei religioase a românilor ardeleni, prin publicarea unor lucrări fundamentale referitoare la relaţiile şi problematica religioasă a ţărilor române în secolul al XVIII-lea. „Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în sec. XVIII” şi „Studii şi documente privitoare la revoluţia românilor din Transilvania în anii 1848-1849”, au rămas până în zilele noastre lucrări fundamentale fără de care scrierea istoriei ar fi incompletă. Profesor universitar la Universitatea din Cluj, ales membru titular al Academiei Române în anul 1928. A participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie, în calitate de secretar al adunării şi membru în Marele Sfat al Ţării.
Arestat în luna iulie 1949, întemniţat în închisorile de la Sighet şi Caransebeş până în anul 1955, moare în anul 1962 la Cluj, unde a locuit după eliberarea din detenţie. Timp de doi ani, până în anul 1957, Silviu Dragomir este lipsit de pensie şi locuinţă. Aşa a înţeles regimul comunist stalinist din România acelor vremi să aprecieze personalitatea acestui mare român a cărui activitate, atât ştiinţifică, dar şi politică, s-a aflat permanent în slujba interesului naţional al statului român. Trebuie reţinut că numai susţinerea tenace, curajoasă şi insistentă din partea unor mari personalităţi istorice româneşti ale vremii (Constantin Daicoviciu şi Andrei Oţetea) a făcut ca Silviu Dragomir să fie reabilitat, permiţându-i-se să activeze ca cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj. Ultimele cuvinte scrise îl arată ca fiind un om de valoare, care s-a împăcat cu el însuşi: „ Căci, dacă, faţă de ceia ce ar fi trebuit şi am fi dorit să facem ceia ce am făcut e aşa puţin, atâta cât am făcut era, în împrejurările date, tot ce puteam face. Iar o acţiune folositoare nu se judecă numai după mărimea rezultatelor sale, ci şi după curăţia intenţiilor cu care a fost întreprinsă”.
Ioan Lupaş(1880-1967) istoric, preot şi protopop, om politic, participant la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, membru în Marele Sfat al Ţării şi demnitar în Consiliul Dirigent, deputat în Parlamentul României, ministru în mai multe guverne interbelice, membru corespondent al Academiei Române în anul 1914 şi membru titular în 1916. A fost preşedintele Secţiei de Istorie a Academiei Române între anii 1932-1935 şi fondator al Institutului de Istorie Naţională din Cluj (1920). Este autorul a numeroase lucrări fundamentale despre istoria Transilvaniei. Întrucât a fost susţinător al intrării României în Primul Război Mondial împotriva Puterilor Centrale, în scopul unirii Transilvaniei cu România, a fost arestat de autorităţile austro-ungare în anul 1916 şi întemniţat la Sopron (Ungaria) unde a fost deţinut timp de un an şi şapte luni. A avut domiciliu forţat până în anul 1917, la Sopron şi la Budapesta.
A activat ca profesor universitar, între anii 1919-1946, la Universitatea din Cluj. A fost arestat în luna mai 1950, iar detenţia a executat-o la penitenciarul din Sighet. A fost eliberat la 5 mai 1955. Ca un amănunt, a stat în aceeaşi celulă cu Silviu Dragomir, fostul său coleg de la Universitatea din Cluj, şi cu Ştefan Meteş, fost director al Arhivelor Statului din Cluj. A trecut la cele veşnice la 3 iulie 1967 şi a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica. Pe piatra sa de mormânt se află înscris crezul său: „Istoria ne ajută sa cunoaştem trecutul, să înţelegem prezentul şi să credem în viitorul României”.
Aceşti corifei ai istoriei naţionale au fost întemniţaţi pentru că au slujit cauza românească. Întreaga lor activitate de cercetare ştiinţifică, didactică universitară şi politică a fost subordonată intereselor fundamentale ale naţiunii române. Parte dintre ei au fost participanţi activi la Marea Unire de la 1 Decembrie de la Alba Iulia, ceea ce a reprezentat şi o încununare a activităţii lor, de până la acel mare moment, depusă în slujba desăvârşirii statului naţional român. Ulterior, ei au militat pentru apărarea acestui act fundamental al Istoriei Românilor. Pentru toate acestea, marii noştri istoricii patrioţi, întemeietori de şcoală istorică românească, au fost supuşi din partea regimului comunist stalinist unei politici de exterminare fizică. Urmarea trebuia să fie, în concepţia ocupantului stalinist, înlocuirea istoriei naţionale a românilor, cu accent pe continuitatea românilor în spaţiul său de formare şi pe caracterul naţional şi unitar al statului român cu o nouă istorie măsluită, sovietizată, prin care erau atacate în primul rând aceste două coordonate majore ale istoriei românilor.
O întrebare firească se impune: dacă marele nostru istoric Nicolae Iorga ar fi fost în viaţă la vremea respectivă ar fi avut şi el aceaşi soartă dramatică, ar fi fost întemniţat şi supus torturilor demenţiale din timpul detenţiei şi expus exterminării fizice?! (sfârșit)
SURSA: https://ziarulnatiunea.ro/2020/08/10/o-mare-drama-nationala-sacrificarea-elitei-istorice-romanesti-2/
//////////////////////////////////////////////
Interviu cu Altețea Sa Sarsailă
Întunemicimea voastră mulțumim că-ați acceptat ca să vorbim pe-o temă de mare interes:
„Tehnologia ca armă de succes”.
Vă rog să ne vorbiți în continuare, de realizarea dumneavoastră cea mai mare, cu care ați reușit de-ați înșelat pământu întreg, în lung și-n lat!
Realizarea cea mai mare ca demon, este banalul aparat numit smartphon!
Cu el in mare parte noi am reușit chiar și monahii de i-am pacălit: în loc de rugăciunea nesfârșită acuma-s ocupati mesaje să trimită!
În locul la mătăniile ce tineau in mână acum au celularul ce zumzăie și sună!
În locul la tăcerea monahală, avem de-acuma, vorbărie digitală!
Am reusit prin smartphon, chiar, ca să intrăm până năuntru în altar!
Si nu mai trebuie la Sfânta Liturghie sa indemnăm câțiva să facă gălagie; de acuma deranjam tot prin smartphon, prin melodii sau sunerii de telefon!La cel ce in slujbă ingenunchează il spunem iute :”Acum fotografiază!”
La altii indemuri arzătoare le-aduc: „Ia vezi ce-i nou acuma pe Facebook!”
Si afara, in lume, e in mâna tuturor, de când pot butona și până mor! Chiar la volan, pe jos, pe bicicletă, pe masă lângă ciorba și la toiletă!
Și dragoste când faceți voi, în pat, va sta alături, fiind pus pe înregistrat!
La teroristi este sistem de declansare, tot el tradează apoi, a lor localizare!
Prin el sunteți continuu ascultați și ținte pentru drone chiar marcați!
Prin micul aparat ce aveți în buzunar noi ducem lumea întreagă sigur în tartar!
Intunericimea voastră mulțumim, ne spuneți oare de el cum ne lipsim?
N-aveți o rezolvare că prea tâmpiți sunteți!
Îl țineți drept idol!
Voi singuri nu puteți!
https://vrabiute.blog/2019/05/28/interviu-cu-altetea-sa-sarsaila-i/
/////////////////////////////////////////////
Va fi Stalin canonizat ?
Va fi Biserica Ortodoxă Rusă obligată să-l canonizeze pe Stalin ?După cum arată un sondaj în Rusia efectuat de televiziunea „Canal 5”, 71,5% dintre chestionați îl considerau pe Stalin „un om grozav”.
De asemenea, unii dintre slujitorii bisericii se declarau alături de turma credincișilor în glorificarea dictatorului comunist.
Sunt preoți care argumentează că datorită lui Stalin, cerul s-a umplut cu martiri și că acest lucru este benefic pentru Rusia pentru că există cineva care să se roage pentru poporul ei.
Sondajele sociologice evidențiază că cel puțin jumătate dintre ruși îl divinizează pe Stalin.
În același timp, cealaltă jumătate deplânge faptul că societatea a fost reprimată de tirania stalinistă (22%) sau a suferit în timpul colectivizării și deposedării țăranilor de pământul lor (29%).
În legătură cu această temă, Biserica Ortodoxă Rusă (BOru) ar putea juca un rol semnificativ sanctificându-l pe Stalin.
În bisericile parohiale obișnuite (unde patriarhul Kirill și șeful său Putin nu intră), sunt deja prezente iacoane ale lui Stalin, iar preoții de rând și turma credincioșilor l-au recunoscut pe fostul dictator Stalin demn de a fi venerat.
Unul dintre preoții din Strelna (regiunea Leningrad),starețul Evstafy (Jakov), care a expus o icoană cu Stalin, a explicat:
”Îmi amintesc cu mâhnire de acest mare om … Au fost cei mai buni ani din istoria URSS. Mergeam liber pe străzi. Prețurile scădeau anual. Toți cetățenii – muncitori, șoferi, pompieri, medici, tatăl meu, profesor – puteau cumpăra orice produse din magazine – caviar, șuncă, somon.
Abundența și ambalajele strălucitoare de acum par o parodie, dacă avem în vedere calitatea produselor. Nu exista nici depravarea pe care o vedem acum…
Persecuția Bisericii și a clerului a avut loc în principal înainte de instaurarea autocrației lui Stalin și a fost organizată de vechii bolșevici. Biserica Rusă a meritat această persecuție.
Amintiți-vă telegramele trimise după răsturnarea lui Nicolae al II-lea de aproape toate eparhiile către Guvernul provizoriu masonic …
O astfel de Biserică trebuita curățată prin represiune și suferință. Da, au pierit nevinovați și sunt acum recunoscuți ca martiri, dar ce fel de stat ortodox este acela fără martiri? Este un noroc că ei există și ridică Rusia în fața Domnului! „
Așadar, pentru acest cleric este pur și simplu o fericire faptul că sub Stalin, milioane de oameni nevinovați au fost împușcați sau deportați și au murit în lagăre și în exil, pentru că astfel există cineva în ceruri care să se roage pentru Rusia și pentru vrednicul ei fiu, marele Stalin!
Sondaje efectuate în regiunea Celiabinsk, relevă căactualul lider de la Kremlin, Vladimir Putin, se situează încă înaintea lui Stalin în simpatia populară.
Dmitri Medvedev nici măcar nu a intrat între primii cinci în acest sondaj, poziționându-se după Brejnev, Andropov și Nicolae al II-lea.
De curând au început să apară și icoane cu Putin, adorate de „grupul adevăratei maici ortodoxe Fotinia”.
Sunt zvonuri că unii membri ai partidului „Rusiei Unite” vin să se roage la această icoană.
Iar icoanele cu Stalin sunt de asemenea, populare printre diferitele curente ale „Ortodoxiei adevărate și autonome”, care reproșează Bisericii Ortodoxe Ruse, de care s-au desprins, faptul că „marele conducător” merită să intre în rândul sfinților, dar biserica oficială ezită în canonizarea lui.
Canonizarea lui Stalin găsește încă adversari în rândul conducerii BOru, care justifică respingerea sângerosului tiran, după cum urmează:„Directorul Școlii Ministerului Tineretului de la Mănăstirea Sf. Danilov din Moscova a Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei, egumenul Peter (Meșcherinov), consideră că protestele în masă în apărarea lui Stalin relevă faptul că: Starea spirituală actuală a poporului rus și, în special, a autorităților, este pătrunsă de „un complex nevrotic, profund dureros, de inferioritate, care este incompatibil nu numai cu creștinismul, ci și cu etica elementară.Ținând cont de această „tendință morală”predominantă în societatea rusă, șeful Școlii Ministerului Tineretului de la Mănăstirea Sf. Danilov prognozează că se poate declanșa un proces de dezintegrare a Federației Ruse care va începe în Caucaz, contiuând în Extremul Orient, Kaliningrad (Prusia de Est) și republicile naționale.
„Aceste procese centrifuge sunt accelerate de politica externă a guvernului nostru”, observa egumenul Peter:„Astăzi vedem o dorință clară a Rusiei de a se separa de ordinea mondială occidentală și de a menține prietenia cu Iranul, Coreea de Nord, Venezuela.” Orientarea Rusiei spre China și Asia înseamnă , „ieșirea din paradigma civilizației creștine”.
Cât despre viitoarea dezintegrare a Rusiei, starețul Petru este preocupat nu atât de pierderea teritoriilor, cât de pierderea nucleului central al patriei ruse ca civilizație creștină (sau cel puțin post-creștină) și o răsturnare socială.
Nostalgia pentru stalinism, crede starețul, arată că sunt foarte puțini creștini în această mișcare.
„Se pare că nu va dura mult”, până când atât Rusia, cât și această parte a bisericii sale vor fi pedepsite, conchide starețul Peter (Mescherinov).
Rusia – pentru răspândirea dezgustătoare de minciuni, lipsa de umanitate, prostia și aroganța sa, iar Biserica Rusă (reprezentată de mulți creștini ortodocși) va fi pedepsită pentru că s-a integrat în versiunea acestei lumi decăzute și s-a impregnat cu elementele sale mortale. „
Sub Stalin a existat o biserică paralelă a Renovării. Ierarhii ei, în primul rând mitropolitul Vvedenski, au chemat oamenii să intre în gospodăriile colective, să participe la industrializare și să construiască comunismul împreună cu partidul comunist de la conducere.
În Calendarul bisericesc la acea vreme erau menționate sărbătorile atee comuniste împreună cu sărbătorile creștine tradiționale .
Rămâne să ne întrebăm când vor începe să apară în Rusia și icoane ale ”Sfântului”Beria?
CITIȚI ȘI:
RUȘII CARE SE ÎNCHINĂ LA ICOANA “SF. STALIN”! Patriarhia rusă a editat un calendar biografic dedicat criminalului ateu STALIN
Va fi Stalin canonizat ?
//////////////////////////////////////////////
În Rusia se vând icoane reprezentândul pe Vladimir Putin, iar activiștii ortodocși ruși cer Patriarhului Moscovei canonizarea şefului de la Kremlin
Icoane în care este înfățișat chipul președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, se vând într-un aeroport din Sankt Petersburg.
Mai mult, acestea se vând într-un set cu icoana Sfântului Nicolae.
Imaginile au fost postate pe pagina de twitter a unui avocat rus.
„ Astfel de icoane se vând în unul din magazinele de pe aeroportul Pulkovo”, a menționat acesta în postare, unde a adăugat că articolul este vândut „într-un singur set cu icoana Sfântului Nicolae și cu încă o brățară”.
Activiștii „Comitetului Național 60+”, dedicat zilelor de naștere ale președintelui Vladimir Putin, cer accelerarea canonizarii președintelui rus, scrie „Rosbalt”.
„Comitetul Național” a abordat deja subiectul cu Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii Kirill.
Ei susțin că primesc in mod constant cereri de la cetățenii ortodocși din țară pentru canonizarea lui Putin.
Acum activiștii îi vor trimite o altă scrisoare cu propunerea accelerării procesului de canonizare a lui Putin.„Și, în cele din urmă, in cultul oficial sa fie adoptata o noua rugăciune „Pentru Putin!”. Cele mai recente date VTsIOM indică în mod clar faptul că 90% din populația țării crede căpreședintele Federației Ruse este un sprijin și o speranță în această viață, și aproape 100% din populatia ortodoxa se roaga zilnic pentru sănătatea lui si doresc sa-l vada conducator pe viața al marii Rusii. Nu este un secret faptul că toate forțele titanice pentru binele patriei el le primește de la Dumnezeu! „- spun activiștii.
Ei subliniază că „liderul național îmbisericit apără eroic ortodocșii din Ucraina și Siria” și a „redobândit stralucitor pentru patrie sacralul Korsun”.
„În ceasul atacului furios al Occidentului asupra valorilor noastre spirituale și a puterii economice a statului, toti patrioții s-au adunat în jurul lui Putin, cu credinta in norocul și invincibilitatea sa”, – subliniază activiștii.
„Comitetul Național” consideră că „forțele sănătoase din Biserica Ortodoxa Rusa vor îndeplini porunca spirituală a poporului rus” și deja din 2016, în toate bisericile ortodoxe va răsuna rugăciunea „Despre Putin – Salvatorul Rusiei”.
Aminitm ca în creștinism (cu excepția unor culte protestante) canonizarea are loc după moarte. De asemenea, trebuie remarcat faptul că persoana care este trecuta in rândul sfinților este un model de virtute scrie http://www.paginaderusia.ro/sfantul-putin-activistii-ortodocsi-din-rusia-vor-canonizarea-sefului-de-la-kremlin/.
Iar povestea nu se oprește aici…
„Sfântul Putin?”
Șeful suprem al Rusiei, Vladimir Putin, a devenit subiect de veneratie pentru o ciudata sectă din Rusia, formata exclusiv din femei, care sunt convinse că Putin este reincarnarea Sfantului Apostol Pavel, relatează https://stirileprotv.ro/ /vladimir-putin-este-reincarnarea-sf-apostol-pavel
Membrii sectei, care a apărut intr-un sat rusesc undeva la 400 de kilometri sud-est de Moscova, cred ca politicianul rus, are o misiune speciala pe Pamânt, primita de la Dumnezeu.
“Potrivit Bibliei, Apostolul Pavel a fost comandant militar si un foarte dur persecutor al crestinilor, inainte de a incepe propovaduirea invataturii crestine”, spune Maica Fotina, fondatoarea sectei.
“Pe vremea cand era in KGB, Putin, la fel ca si Pavel a facut mai degraba lucruri nedrepte. Odata ce a devenit presedintele Rusiei, el a fost insuflat cu Duhul Sfant, si la fel ca si apostolul, el a inceput sa mane turma cu intelepciune. Este greu acum pentru el, dar isi indeplineste eroic misiunea de a fi apostol”, a mai adaugat Maica Fotina.
Informatii care provin din “cartierul” in care s-a stabilit secta, in orasul Nizhni Novgorod, spun ca membrii sectei sunt numai femei care se imbraca in calugarite si care se roaga ca Vladimir Putin sa aibă succes in fata icoanelor Bisericii Ortodoxe Ruse traditionale care au fost puse in jurul unui portret al premierului rus.
Adeptii sectei sunt incurajati mai degraba sa cante cantece patriotice sovietice in cadrul serviciilor religioase, decat imnuri religioase. Mai mult decât atat, membrii sectei duc o viata de spartan, supravietuind numai cu napi, morcovi, mazare si hrișcă.
Potrivit presei locale, numele adevarat al Fotinei este Svetlana Frolova. Parintele Alexei, preotul bisericii din satul in care a aparut secta, nu este de acord cu practicile acesteia si spune ca “asa-numitele invatături sunt o amestecatură fara logica de ortodoxism, catolicism, ocultism, budism si politică”.
Pe de alta parte, purtatorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, Dmitri Peskov, a declarat că: “Este pentru prima data cand aud de un astfel de grup religios. Este impresionant ca au o parere atat de mareață despre munca premierului, dar ar trebui sa isi aduca aminte de o alta invatatura crestina: sa nu te inchini la chip cioplit”.
CITIȚI ȘI:
RUȘII CARE SE ÎNCHINĂ LA ICOANA “SF. STALIN”! Patriarhia rusă a editat un calendar biografic dedicat criminalului ateu STALIN
//////////////////////////////////////////////
Biserica Ortodoxă din Federația Rusă și legăturile ei strânse cu lumea criminală, oligarhia și puterea politică… BOR – mașina de legitimare a oligarhiei rusești
Motto:
Iartă-mi părinte păcatele, știu că am mult, ascultă-mă te rog și-ajută-mă, pentru că vreau să mă pocăiesc în fața lui Dumnezeu. Am greșit, au fost cazuri, am mers adesea pe un drumuri greșite, m-am săturat de acest fel de viață, Doamnei, iartă-mă…(Mihail Krug, cântecul Împărtășania).[1]
Astfel de cuvinte pot fi auzite în multe cântece rusești despre păcatele lumii criminale, iar iertarea lor desigur că e posibilă prin pocăință și împărtășire în fața unui preot ortodox.Articolul de mai jos este despre evoluția și consolidarea administrației Bisericii Ortodoxe Ruse și alunecarea ei spre discursuri și agende contrare drepturilor omului, indiferență la sărăcia din societate și atitudini pro monarhie…
Articolul scoate în evidență de asemenea și cîteva accente criminale în istoria Bisericii Ortodoxe Ruse. După cum veți vedea, ortodoxia în Federația Rusă are legături strânse cu oligarhia, lumea criminală și puterea politică.
BOR – prima perioadă în Rusia democrată
Biserica Ortodoxă Rusă (BORu) este considerată și recunoscută de alte biserici locale drept o biserică ortodoxă administrativ-independentă de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, (statut de care se bucură doar bisericile ortodoxe din Georgia și Armenia).[2]
Considerată drept cel mai mare grup confesional din Imperiul Rus care, în anumite momente participa la guvernare, iar în perioada URSS era percepută nu doar ca o instituție religioasă ideologic ostilă, ci ca adversar politic intern și focar al revoltelor.
Odată cu proclamarea edictului privind toleranța religioasă din 1905 (suplimentat de recunoașterea oficială a cultelor schismatice un an mai tîrziu), BORu a intrat în declin.
Situația devine și mai complicată pentru BOR după Revoluția din Octombrie 1917, și consolidarea puterii bolșevicilor. În 1918, noua putere emite decretul privind separarea școlii și statului de biserică, care a consolidat caracterul secular al statului și, temporar, libertatea de gîndire religioasă (lucru care a favorizat mai ales cultele și grupurile non-ortodoxe).
La sfârșitul anilor 30, conducerea URSS și-a pus scopul de a elimina complet BORu parțial din motivul că aceasta amenința monopolul ideologic al statului sovietic, parțial pentru rolul anti-bolșevic pe care l-a jucat în timpul războiului civil. Perioada este marcată de persecuții religioase: majoritatea clerului și a episcopatului fiind fie fizic distrus, fie închis în penitenciare.[3]
Situația se ameliorează puțin în timpul celui de-al doilea război Mondial cînd puterea își temperează practicile violente față de biserică și sentimentele religioase ale cetățenilor sovietici. După moartea lui Stalin, urmașul său, Nichita Hrușciov demarează o nouă campanie anti-religioasă, care lovește atît în BORu cît și în alte grupuri religioase.
În anii 70-80 relațiile dintre stat și Biserică sînt cel mult neutre, dar nu violente și nu deschis dușmănoase.
După dificultățile cu care s-a confruntat BOR în perioada URSS, relațiile cu puterea s-au început a îmbunătăți la începutul anilor 90, după prăbușirea Uniunii Sovietice. BOR beneficiază enorm după decretul Președintelui Rusiei ”Cu privire la întoarcerea lăcașelor BOR și a literaturii religioase”[4]
În perioada de înflorire a Bisericii Ortodoxe Ruse aceasta a avut în frunte doi Patriarhi apropiați de puterea politică din Federația Rusă, ambii având experiență, conform unor surse multiple, de colaboratori ai KGB.
Primul, agent cu pseudonimul Drozdov, căruia autoritățile sovietice ateiste militare i-au acordat Ordinul Steagul Roșu al Muncii și Prieteniei Popoarelor, cu Diplomă Onorifică de la KGB-ul URSS, este Patriarhul Alexei al II-lea.[5]
Al doilea, care este actualul patriarh, la fel fost colaborator KGB sub pseudonimul ”Mihalkov”[6], i se mai spune și ”mitropolitul țigărilor” din cauza contrabandei cu alcool și țigări în proporții mari,[7] Patriarhul Kiril (Vladimir Gundeaev). Acesta, înainte de a accede la tronul BORu deținea o avere personală estimată de unii experți la circa 4 miliarde de dolari americani.[8]
Ilegalitățile și jocurile din umbră a ambilor Patriarhi ruși nu i-au încurcat să aibă o relație apropiată cu puterea politică din Federația Rusă. Însuși Vladimir Putin spunea într-un interviu că de-a lungul istoriei ortodoxia a jucat un rol important în viața țării, aceasta fiind inseparabilă de Rusia [9] (inclusiv autoritățile, inclusiv oligarhia).
Dar să le analizăm pe rând…
Primul Patriarh al Rusiei de după destrămarea URSS, a fost estonianul Alexei Mihailovich Ridiger, cunoscut sub numele Alexei al II-lea. La sfîrșitul Perestroicii acesta deținea postul de deputat URSS din partea Fondului sovietic de caritate și sănătate, membru al Comisiei Consiliului Național cu privire la dezvoltarea culturii, limbii, tradițiilor naționale și internaționale și protecția patrimoniului istoric.[10]
Relația apropiată a lui Alexei al II-lea cu puterea politică l-a ajutat să se promoveze pentru tronul BORu, dar și să negocieze nou rol al Bisericii în statul Rus.
La congresele deputaților poporului din URSS el vota pentru includerea pe ordinea de zi a ”problemei” din articolul 6 din Constituția URSS, care prevedea rolul de conducător principal al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în societate.[11]În iunie 1990 Consiliul Episcopilor BOR l-a ales pe Alexei al II-lea în calitate de Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, cu 166 de voturi din 317 posibile. Referentul personal al lui Alexei al II-lea, o perioadă a fost diaconul Andrei Kuraev.
În discursul său de la ceremonia de întronizare din 1990 el a continuat și dezvoltat criticile cu privire la proiectul de lege privind libertatea conștiinței, cerând o delimitare mai precisă a sferelor de influență ale BOR și a statului, deoarece Sfântul Sinod avea o poziție mai conservatoare. La sfârșitul anului 1990, Consiliul Suprem a respins propunerea Patriarhului Alexei al II-lea ca BOR să dețină monopolul privind producerea obiectelor bisericești.[12]
Prietenia, pardon, parteneriatul dintre Patriarhului Alexei al II-lea și conducerea Federației Ruse, au fost demonstrate prin mai multe materiale apărute în presă: însăși soția fostului președinte Boris Elțîn confirmă despre relația apropiată între Patriarhul Alexei al II-lea și Președintele Elțîn.[13].
În timpul celor optsprezece ani de patriarhat, Alexei al II-lea le-a trimis circa 250 de scrisori șefilor de stat Boris Elțîn, Vladimir Putin și Dmitri Medvedev.[14]
Boris Elțîn este cel care a inițiat parteneriatul între statul rus și BORu, probabil în scopul mobilizării politice a bisericii și pentru un control mai eficient al societății ruse de după destrămarea URSS.[15]
Președintele și Patriarhul apăreau alături la diverse evenimente spirituale cum ar fi inaugurarea unor lăcașe de cult ortodox[16], dar cele mai importante decizii în favoarea puterii de stat și a BORu se discutau la întâlnirile private pe care aceștia le aveau[17].
Cu ocazii mai speciale Patriarhul îl binecuvânta pe Președinte, iar acesta îi oferea acestuia medalii și ordine.[18]Au fost momente în care Patriarhul Alexei solicita de la autoritățile centrale oferte foarte originale. De exemplu în 1995 Patriarhul Alexei a scris o scrisoare către Președintele Dumei de Stat, Ivan Ribkin, prin care îi solicita să importe fără taxe vamale 200 de tone de pulpe de pui din Italia în Rusia, motivând că tot profitul din vânzarea cărnii de pui va fi cheltuit pentru restaurarea bisericilor ortodoxe.
În 1996 Patriarhul i-a solicitat lui Elțîn ca acesta să-i ofere 650 mii de tone de petrol și să permită exportarea acestora fără plata taxelor vamale. Se presupunea că veniturile BOR vor fi direcționate spre procurarea unor colecții de artă ortodoxă pentru Catedrala lui Hristos Mântuitorul.
Având în vedere că biserica nu ducea o evidență financiară nu este clar dacă veniturile din vânzarea petrolului au fost direcționate așa cum declara Patriarhul.[19] Biserica Ortodoxă Rusă pe lângă relația bună cu statul, a avut și continuă să fie parteneră cu reprezentanți controversați din sfera businessului (BOR deținând sute de kilometri pătrați de teren pe întreg teritoriul Federației Ruse) au făcut parteneriate în construcția unor rețele de hoteluri și complexe locative și oficii prestigioase[20].
Una din cele mai bogate companii din Rusia, Gazprom la fel o duce bine cu BOR, ba mai mult compania a fost premiată de către Alexei al II-lea cu premiul Fundației pentru Unitatea Popoarelor Ortodoxe pentru ajutorul lor pentru a aduce în țară moaște ale BOR dar și a altor Biserici Ortodoxe din întreaga lume.[21]
Sfințenia BOR și bunele intenții promovate continuu prin intermediul mass mediei și sistemului de învățământ, ascund nu doar colaborări cu privire la construcția lăcașelor sfinte și spălările de bani ale unor oligarhi influenți din Federația Rusă. În spatele BOR din scurta istorie de după destrămarea URSS, au avut loc scandaluri criminale de proporții, iar unul din cazuri a fost schimbarea puterii BOR, Alexei al II-lea plecând de pe tronul patriarhal din cauza că a decedat în condiții suspicioase.[22]
Decesul primului Patriarh al Rusiei democratice, Alexei al II-lea (5 decembrie 2008), a trezit multe discuții controversate despre condițiile în care a murit. Cauza morții nu a fost anunțată de către poliție, iar circumstanțele au fost făcute publice abia după un an.
Alexei al II-lea, s-a spus, a alunecat noaptea în camera sa și s-a lovit cu capul de colțul unui scaun. Lipsa unui buton de alarmă, ușa izolată fonic și faptul că doar Patriarhul avea cheie de la intrare în camera sa, au fost cauzele principale din care patriarhul nu a primit asistență medicală la timp, iar cadavrul acestuia a fost găsit abia dimineață atunci când acesta nu a ieșit la micul dejun.[23]
Au existat mai multe întrebări și versiuni neoficiale cu privire la decesul lui Alexei al II-lea. Actorul Stanislav Sadalski[24], unul dintre bloggerii cei mai cunoscuți din Federația Rusă a scris despre versiunea că Patriarhul ar fi fost omorât la comandă din cauza că a refuzat recunoașterea independenței Abhaziei și a Osetiei de Sud și să accepte eparhiile lor în calitate de membri BOR.[25]
Tot Sadalski susținea că Patriarhul a fost împușcat în cap, motiv din care la înmormântare, corpul neînsuflețit al lui Alexei al II-lea a fost acoperit,[26] acuzația a fost confirmată de fostul referent al Patriarhului, Andrei Kuraev, care vorbește pe vlogul și blogul său că înmormântarea a avut loc conform tradițiilor bisericești cu privire le înmormântarea preasfințiților[27][28].
Totodată însăși urmașul și actualul Patriarh Kiril într-o emisiune la TV, la o zi după deces, despre moartea lui Alexei al II-lea vorbea că BOR a fost salvată de vremuri grele, deoarece în fruntea BOR era un lider prea bătrân care cu greu ar fi putut face față provocărilor.[29]
Dar, toate aceste vorbe și acuzații sunt catalogate drept mituri create intenționat pentru a perturba liniștea ortodoxă.
Moștenirea de circa 300 milioane de ruble (aproximativ 10 milioane de dolari americani conform cursului valutar din decembrie 2009), bani pe care Alexei al II-lea îi ținea pe două conturi bancare în dolari americani și un cont în euro, a fost oferită celei mai apropiate asociate de la mijlocul anilor 1960, singura moștenitoare maica Filareta (Alexandra Smirnova) inclusă în testamentul care datează din 1976. [30] Un moment curios aici este că moștenirea lui Alexei al II-lea se afla pe conturile unei bănci falimentate ”Vneshprombank”.[31
BOR – carisma Mitropolitului Țigărilor și parteneriatul cu reprezentanții Puterii Politice
Schimbarea conducerii BOR a avut loc în același an în care Federația Rusă îl avea pe cel de-al treilea președinte de țară, Dmitri Medvedev. Imaginea bisericii urma să fie îmbunătățită, iar candidatul la scaunul de Patriarh al BOR, fostul mitropolit de Smolensk și Kaliningradsk, acum Patriarhul Moscovei și întregii Rusii a fost ales Kiril (în lume Vladimir Mihailovici Gundeaev).
Relația apropiată dintre biserică și stat a suferit un upgrade pozitiv atât pentru puterea sfântă cât și pentru cea laică, iar Patriarhul Kiril la câteva zile după întronarea în scaunul de la conducerea BOR, la o recepție ”modestă” de la Kremlin a verbalizat într-un discurs că în viziunile sale acesta vede relații ideale între biserică și stat.[32] Nu a menționat în acel discurs despre relația BOR, stat și oligarhie, o categorie cu un număr mic de persoane din care fac parte atât reprezentanții puterii politice, cât și Patriarhul Kiril, care înainte de a deveni Patriarh deținea o avere estimată de experți la 4 miliarde de dolari americani.[33]
Deci, prietenia între puterea politică și cea sacră a suferit un rebranding în fața societății rusești, cauza acestei prietenii fiind aceeași, păstrarea puterii și promovarea, față de restul populației a unui discurs despre valori tradiționale și ortodoxe ca fiind identitatea principală a Rusiei, iar despre tot răul care se întâmplă în țară, vina se dă pe occident.
sursa foto: https://old.openrussia.org/post/view/17842/
Patriarhului Kiril promovează oficial ”valorile ortodoxe” și ascetismul, iar în realitate acesta a dus și duce o viață luxoasă, ca a unui miliardar, cu elemente hedoniste, respectând legile lumii criminale, detalii biografice despre care presa rusă cât și cea internațională a scris în nenumărate rânduri. Reamintim că Patriarhul Kiril, va participa la Congresul Mondial al Familiilor ediția a 12-ea, eveniment organizat de Președintele Republicii Moldova Igor Dodon în luna septembrie 2018 la Chișinău.
În ajun de campanie electorală Igor Dodon împreună cu Patriarhul Kiril vor vizita or. Comrat, mun. Bălți și Chișinău.[34]
Patriarhul Kiril și Igor Dodon
sursa foto: http://a-tv.md/index.php?newsid=38177
Afacerile ”ortodoxe” ale Patriarhului Kiril au început în perioada în care la conducerea Rusiei era Boris Elțîn, iar BOR-ul era binecuvântat de Patriarhul Alexei al II-lea (pe atunci Kiril era Mitropolit de Kaliningrad).
La începutul anilor 90 (mai exact în 1993) cu ajutorul Patriarhiei Moscovei a fost creat un grup comercial-financiar ”Nika”, vice-președintele cărui era protopopul Vladislav Veriga[35] care mai era și directorul comercial al Departamentului pentru Relații Externe al Bisericii și Patriarhiei Moscovei (DREBPM)[36], conduse de Kiril.
Spălarea banilor câștigați din contrabandă cu alcool și țigări avea loc prin intermediul unei rețele de companii precum banca ”Peresvet”, S.A. Cooperarea Economică Internațională”, S.A. Televiziunea Liberă a Poporului” și altele.[37] Un an mai târziu, în cadrul Guvernului Federației Ruse și a Departamentului pentru Relații Externe al Bisericii și Patriarhiei Moscovei (DREBPM), au apărut două comisii pentru asistența umanitară.
Una lua decizii cu referire la ce fel de asistență putea fi scutită de impozite și accize, alta importa acest ”ajutor umanitar” prin intermediul canalelor bisericești și le vindea unor structuri comerciale. În acest fel majoritatea ajutorului scutit de impozite era distribuită printr-o rețea obișnuită de comerț la prețurile de piață.
Prin această metodă în 1996 DREBPM a importat aproximativ 8 miliarde de țigări în țară. Acest joc a provocat daune grave giganților de tutun din acele timpuri, care erau obligați să plătească taxe și accize, motiv din care au pierdut lupta necinstită pe piața tutunului cu DREBPM.[38] După ce Kiril a simțit că această afacere se poate întoarce împotriva sa a decis să iasă din joc. În terminalele vamale a rămas o cantitate enormă de țigări care au servit drept ajutor umanitar pentru BOR.
Cantitatea impunătoare de țigări bisericești rămasă în vamă era în valoare de circa 50 milioane de dolari americani, iar în jurul acestor bani a izbucnit un adevărat război. În acea perioadă a fost împușcat asistentul lui Vladimir Jirinovski, unul din regii țigărilor, Alexandr Dzen.[39]
În investigațiile istoricului Seghei Bîcicov de la sfârșitul secolului XX despre afacerile Patriarhului Kiril (pe atunci Mitropolit) scria că Rusia de atunci trecea prin vremuri extrem de dificile. În țară existau peste 500 de mii de copii fără adăpost, lichidatorii accidentului de la Cernobîl nu primeau bani și sufereau de foame, iar bătrânii erau nevoiți să cerșească. Zecile de milioane despre care se știa așa și nu au ajuns să fie utilizați drept ajutor umanitar, țigările ajungând să fie vândute în continuare în țară.[40]
Mitropolitul Kiril încerca să dea vina și responsabilitatea pe Guvernul Federației Ruse, într-un interviu spunea: ”Cei care au făcut acest lucru nu știau ce să facă, să ardă țigările sau să le trimită înapoi… Ne-am adresat către guvern, să recunoască că marfa este cu destinație umanitară și ne ofere șansa să o comercializăm”.[41] Guvernul desigur că neagă acest lucru.
După contrabanda cu țigări și războaiele cu lumea criminală, Kiril (cu experiență și avere suficientă pentru a se ridica la un alt nivel de afaceri) s-a implicat în exportul petrolului. Așa cum am menționat mai sus, Patriarhul Alexei al II-lea de atunci a cerut printr-o scrisoare către Președintele Boris Elțîn să fie anulate taxele pentru exportul petrolului. Prin intermediul Societății pe Acțiuni ”Cooperare Economică Internațională”, Kiril câștiga bani pentru BOR și totodată își umplea buzunarul.
Cifra anuală de afaceri a companiei era de circa 2 miliarde de dolari americani (anul 1997)[42]. Societatea pe acțiuni are trei acționari, din care 40% sunt ale Patriarhiei Moscovei. Holdingul cuprinde peste douăzeci de filiale în Federația Rusă și în țările din Uniunea Europeană, direcțiile strategice fiind petrolul, piața financiară, comerțul cu produse alimentare, cât și domeniul construcțiilor.[43]
În realitate, atât Patriarhul Kiril cât și reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ruse vor spune că afacerile și miliardele despre care se vorbește în presă chiar dacă exista, acestea sunt proprietatea bisericii, nu a Patriarhului. Având în vedere că accesul la informații în Federația Rusă este limitat, mai ales atunci când este vorba de companii cu afaceri de miliarde, în spatele căror stau persoane influente și în relații de prietenie cu puterea, la unele întrebări este dificil de obținut răspunsuri verificabile.[44]
Misiunea BORusă și lupta pentru putere
Marile afaceri din spatele BOR desigur că nu sunt doar despre cei de la conducerea patriarhiei. Sub haina Patriarhului Kiril cu au loc afaceri de proporții mari, iar ”păcatele” acelora sunt iertate de înaltpreasfințit, clerul principal rezolvă ”problemele” în schimbul unor favoruri nu neapărat materiale.
Societatea rusă este acomodată cu aceste excesuri prin promovarea discursului despre valori tradiționale moral-ortodoxe rusești prin intermediul bisericii și a mass-mediei controlate politic: aceasta de fapt ar fi misiunea primordială a oligarhilor din fruntea BOR și a Puterii Politice din Federația Rusă.
Viziunile puterii ortodoxe și celei politice din secolul XXI sunt orientate către reîntoarcerea la forma de guvernare care acum 101 ani în urmă a fost răsturnată de revoluția din 1917 de către bolșevici.
Tranzițiile prin care a trecut Rusia în secolul XX (imperiul țarist, URSS și dictatura, Rusia Democrată) au avut o influență semnificativă asupra vieții cetățenilor, asupra economiei, asupra situației demografice din țară,[45] dar un moment important de după URSS este scăderea drastică a încrederii cetățenilor în Puterea Politică,[46] capitol la care se lucrează insistent în echipă (construită din cele două puteri BOR și Kremlin).
Pe de o parte Kremlinul învinuiește marile puteri din occident că ”se implică” în treburile statului, motiv din care situația economică este așa cum este, iar pe de altă parte BOR bate alarma că occidentul este inamicul principal în distrugerea valorilor tradițional-ortodoxe rusești și pune în pericol moravurile tinerei generații și demografia din cauza avorturilor, drepturilor femeilor, drepturilor copiilor, drepturilor minorităților sexuale etc.[47]
Deși oficial în Federația Rusă forma de guvernământ este semi-prezidențială cu un sistem pluripartidist și cu democrație reprezentativă, tendința spre monarhie poate fi observată prin faptul că lista copiilor de succes a funcționarilor de rang înalt care ajung în funcțiile părinților practic prin moștenire este în continuă creștere. Pe de o parte se poate de crezut că aceștia au primit educație de calitate în școlile occidentale de afaceri sau în cele mai bune universități din țară și astfel au ajuns să aibă succese incredibile, făcându-și cariere de invidiat.[48]
Faptul că titlul de funcționar cu rang înalt (rusă ”cinovnic”) în Rusia se transmite prin moștenire, deja de mulți ani nu mai este o glumă. Ideea revigorării monarhiei în Rusia i-a venit Kremlinului încă pe vremea lui Boris Elțîn. Acestuia i s-a propus un program politic pentru reîntoarcerea monarhiei constituționale.
Special pentru familia regală a dat ordin să fie reparat conacul din satul Klachuga de la periferia Moscovei.[49] Până la urmă Elțîn nu a acceptat ideea, dar parțial a implementat-o prin numirea succesorului său (monarhie selectivă) Vladimir Putin.
În ultimul interviu cu Patriarhul Alexei al II-lea, acesta spunea că Rusia în varianta ideală atât pe plan intern cât și extern trebuie să fie neapărat o monarhie în care oamenii să-și aleagă conducerea. Cu referire la testamentul Țarul Alexandru al III-lea pentru fiul său Nicolae al II-lea, Patriarhul spunea că împăratul îi recomanda fiului să se bazeze pe biserică, pentru că biserica este cu poporul.[50] Pentru că politica poate fi imprevizibilă, Patriarhul Alexei al II-lea acționa strategic și atât la 75 cât și la 80 de ani de la asasinarea Țarului Nicolai al II-lea, acesta scria epistole (lingușeală diplomatică în caz că democrația dă eșec) către familia țaristă.[51]
Modelul sistemului politic monarhic a început să aprindă discuțiile în rândul credincioșilor ortodocși după ce Mitropolitul Ilarion Alfeiev[52] și-a exprimat public simpatia cu privire la monarhie, considerând-o drept forma de guvernare care a fost testată de istorie și că are mai multe avantaje decât orice alt model politic pentru Rusia.
Acest format are susținători printre creștinii ortodocși, dar în special din partea BORu care după cum menționa Ilarion Alfeiev, se va implica la dezbaterea acestei teme pentru a reîntoarce domnia monarhistă în țară.[53] Totodată printre susținătorii reîntoarcerii monarhiei în Federația Rusă sunt și lideri politici cum ar fi controversatul Vladimir Jirinovski (fracțiunea Partidului Liberal din Rusia) care intenționează să întoarcă imnul ”Dumnezeule, salvează țarul”[54] și să fie interzise partidele politice, iar președintele să aibă titlul de ”Împăratul Vladimir I”.[55] Unii ar putea lua în serios afirmațiile liderului Partidului Liberal Democrat din Rusia, alții ar spune că e sarcasm caracteristic lui Vladimir Jirinovski, pentru că acesta pe lângă promovarea unor viziuni conservatoare, a intrat în discuții aprinse cu BOR referitor la interzicerea avorturilor[56] fiind pentru respectarea alegerii femeilor de a face avort[57], totodată acesta se pronunță pentru respectarea drepturilor minorităților sexuale, cât și desfășurarea marșurilor LGBT.[58]
Se creează impresia că susținătorii vocali ai ideii de reîntoarcere a monarhiei în Rusia, și în special cu viziuni de a-l promova pe Vladimir Putin în calitate de țar, sunt personalități care au o relație specială cu BOR. De exemplu Prim-ministrul autoproclamatei Republicii Crimeea Serghei Aksinov (moldovean de origine, născut în mun. Bălți)[59] care este relație bună cu BOR rolul căreia îl consideră extrem de important în unirea cetățenilor în perioada dificilă în care se află Crimeea.[60] Aksinov este pentru întoarcerea monarhiei în Federația Rusă, iar cu referire la Vladimir Putin acesta consideră că pentru a crește țara este de acord să-l accepte în calitate de dictator.[61]
Un alt personaj controversat este oligarhul ortodox pro-monarhist, apropiatul lui Vladimir Putin și al Patriarhului Kiril, Konstantin Malofeev[62]dat în căutare pentru finanțarea combatanților din Donbass[63]. Pentru Malofeev monarhul – țarul, este cel ales de Dumnezeu. Într-un interviu spunea că Putin nu a aspirat niciodată să fie ales președinte, el a fost găsit și numit la acest post, apoi s-a dovedit că Putin a fost trimis de Dumnezeu.[64]
O investigație profundă desigur că ar scoate la suprafață o listă mult mai lungă de personalități dubioase din anturajului lui Putin și contribuția lor la promovarea imaginii sale în calitate de ”țar”. Faptul că într-o Rusia practic toate structurile sunt sun controlului unui om, demult nu mai este o noutate. Dar, să ne concentrăm pe jocurile BOR cu drepturile fundamentale ale omului și cum se manipulează agresiv prin intermediul unor organizații cu viziuni conservatoare din Federația Rusă.
Lezarea sentimentelor religioase, de la limitarea drepturilor la exprimare la mușamalizarea cazurilor de pedofilie comise de ”slujitorii domnului”
Dreptul la libertatea de conștiință și apartenență religioasă face parte din categoria drepturilor fundamentale ale omului în conformitate cu legislația internațională, la fel și cu cea rusească. Constituția Federației Ruse garantează tuturor libertatea conștiinței și a religiei, inclusiv dreptul la credință individuală și în comun cu alți credincioși, cât și dreptul de a nu crede, libertatea alegerii, să distribuie convingeri religioase sau de altă natură și să acționeze în conformitate cu acestea.[65]
După acțiunea[66] organizată de cele trei membre ale formației de punk-rock ”Pussy Riot”[67] în Catedrala lui Hristos Mântuitorul din Moscova, autoritățile au introdus schimbări în legislație în vederea combaterii insultelor la credințele religioase și a sentimentelor cetățenilor. Fetele au interpretat un fragment din cântecul lor ”Fecioara Maria, alungă-l pe Putin”, prin care îl acuză în special pe Patriarhul Kiril pentru că crede în Putin și nu în Dumnezeu. Acțiunea era o reacție la sprijinul pe care Patriarhul Kiril la oferit pentru candidatul Vladimir Putin în campania electorală.[68]
Ulterior reprezentanții BOR cereau activistelor să-și ceară scuze și să se pocăiască în mod public, iar acțiunea organizată de acestea era catalogată drept una care încalcă sentimentele credincioșilor, iar condamnarea și pedeapsa lor trebuia să fie obligatorie.[69] Ulterior a decis că cele trei membre din formația ”Pussy Riot” Nadejda Tolokonikova, Maria Aliohina și Ekaterina Samutsevich să fie condamnate la doi ani de detenție, pentru huliganism.[70][71]
Așa cum este menționat mai sus, legea cu privire la insultarea sentimentelor religioase a fost modificată, pentru că libertatea de exprimare devenise un pericol la adresa BOR, iar statul trebuie să demonstreze tot respectul față de biserică. Modificarea legislației nu a fost singurul act de devotament cu privire la valoarea BOR în societate, așa că a urmat o serie de penalizări contra cetățenilor de rând care și-au exprimat într-o modalitate diferită părerea cu privire la religie.
Un caz care a atras atenția mass-mediei[72] a fost chemarea în instanță a unui tânăr cetățean rus pentru exprimarea viziunilor cu privire la religia ortodoxă. Victor Krasnov din Stavropol, care se declară ateu, a fost acuzat de insultă la sentimentele credincioșilor, mai exact acesta într-o discuție pe o rețea de socializare rusească (VKontakte) a scris că ”Dumnezeu nu există” iar Biblia este o compilație de ”povești evreiești”.[73]
Tânărul, contra voinței sale a fost obligat să stea o lună de zile într-un dispensar de psihiatrie.[74]
Dosarul a fost oprit abia peste 3 ani la solicitarea învinuitului.[75]Nivelul de absurditate al legislației care încalcă drepturile la libertatea de exprimare a cetățenilor din Federația Rusă a ajuns în unele cazuri la extreme, doar pentru a demonstra încă odată că BOR este o instituție importantă în țară. Cazuri de pedeapsă pentru încălcarea legii cu privire la sentimentele religioase sunt foarte mult, iată câteva care au ajuns în atenția presei:
Vloggerul Ruslan Sokolovski a fost condamnat la 2 ani și trei luni de închisoare pentru că a filmat un video despre ”prinderea pokemonilor”[76] (aplicația PokemonGo)[77] în catedrala din Ekaterinburg;Un profesor de la Universitatea de Medicină din Orenburg, Seghei Lazorev a primit o amendă în sumă de 35 mii de ruble pentru că a publicat un eseu ”Hristos cel Rău”.
În textul dedicat unei icoane cu Hristos, autorul l-a numit pe mântuitor ”ucigaș”, Dumnezeul care pedepsește” și ”tiran”;[78]Anton Simakov care se declară magistrul magiei voodoo a fost internat forțat într-un spital de psihiatria pentru că acesta a organizat un ritual în fața presei pentru a influența autoritățile Ucrainei (a tăiat capul unui cocoș pentru a-l distruge pe președintele Ucrainei). Nu sunt cunoscute detalii exacte cu privire la perioada cât a fost internat acel magistru voodoo în psihiatrie.[79] Deci, după cum vedeți, libertatea în Rusia este aproape de iluzie, cetățenii nu au posibilitatea să se exprime și să trăiască în afara limitelor. Desigur că limitele în majoritatea cazurilor ar trebui să fie pentru o conviețuire mai bună a cetățenilor, statul și legislația chipurile au scopul de a asigura o viață mai bună pentru societate, însă reprezentanții BOR sunt foarte sensibili, se supără, iar autoritățile le face pe plac și aplică ”legile” în cazuri în care nu ar fi trebuit, astfel libertatea de conștiință/religie/gândire sunt mituri.
Până la reîntoarcerea în epoca medievală a Federației Ruse se pare că nu a rămas mult. Standardele morale ale Bisericii Ortodoxe Ruse ajung să fie dictate în toate domeniile posibile, apărându-se cu legislația, reprezentanții BOR își bagă nasul și în artă, cenzurând și criticând lucrările unor artiști. În 2015 expoziția artistului belgian Jan Fabre a devenit populară după scandalul care a apărut în jurul ei, BOR a numit expoziția blamabilă.[80]
Însăși Patriarhul Kiril la o conferință a menționat că BORu nu va rămâne într-o parte și se va implica de fiecare dată atunci când prin intermediul artei se va încerca promovarea unor valori de profane, mai ales printre tineret.[81] Aparent BORu în frunte cu Patriarhul Kiril luptă împotriva păcatului, limitează tot mai mult dreptul cetățenilor la exprimare, cenzurează în masă cu ajutorul ”prietenului” puterii politice, însă tot ei, înalți reprezentanți ai bisericii comit acte de corupție și afaceri ilegale[82].
Referitor la crimele de pedofilie comise de către preoții ortodocși, din cauza relației BOR cu statul și a politicii conservatoare și secretoase, când vine vorba de această temă totul devine foarte neclar.
În primul rând se vor găsi foarte puțini care vor îndrăzni să acuze BORu, nimeni nu va spune despre ascunderea crimelor. De regulă în asemenea cazuri totul se rezumă la replici metafizice de tipul că toți sunt oameni, iar printre sfinți există mulți păcătoși.
Se va vorbi rușinos la câteva posturi TV, ca într-un final să catalogheze crima de pedofilie comisă de preoți drept una normal umană, să le fie milă de copiii care au avut de suferit în urma hărțuirilor sexuale, apoi să uite de totul. Pentru că e temă incomodă, pentru e mult mai simplu să uiți astfel de istorii. Societatea poate că reușește să-și șteargă din memorie astfel de cazuri, însă jertfele trăiesc toată viața cu această traumă.
O paranteză despre problema BOR și pedofilia, nu poate să lipsească din acest text. Unul din cele mai tari cazuri este despre preotul Gleb Grozovski, care a fost găsit vinovat în întreținerea unor acte sexuale cu trei fetițe cu vârsta sub 14 ani. Hărțuirile sexuale asupra minorelor a avut loc în taberele ortodoxe de odihnă pentru copii de pe insula Konovets pe lacul Ladoga în 2009, precum și pe insula Kos din Grecia în 2013.
Instanța la obligat pe preotul Grozovki să plătească fiecărei victime câte 400 mii de ruble (circa 6000$) despăgubire pentru daune morale și la condamnat la 14 ani de închisoare în penitenciar de tip închis.[83] Între timp, BOR în loc să lupte cu aceste probleme reale și să prevină astfel de crime care au loc chiar în interiorul ”sfintei” instituții, aceștia amenință cu judecată alți preoți care încearcă să vorbească deschis despre actele de pedofilie comise de ”slujitorii domnului” (de exemplu cazul diaconului Andrei Kuraev care era amenințat cu judecata pentru că-l acuza de pedofilie pe Mitropolitul Dmitrie din Tobolsk)[84].
Protectoratul oligarhic al BOR
Jocurile murdare ale reprezentanților BOR sunt mascate cu ajutorul unor oligarhi care mănâncă din aceeași farfurie cu puterea politică. Unul din acești este oligarhul ortodox despre care a vorbit a fost scris și în materialul Dreapta conservatoare religioasă și Congresul Mondial al Familiilor între ”tradiție” și ”globalizare” publicat anterior pe www.platzforma.md, Constantin Malofeev (”prietenul” Președintelui Igor Dodon și presupusul finanțator principal al Congresului Mondial al Familiilor adiția a XII-a de la Chișinău).[85]
Constantin Malofeev, sub pretextul promovării ortodoxiei a creat câteva instituții aparent cu misiuni nobile. Fondul Sf. Vasile cel Mare, are scopul de a realiza activități caritabile și educative ce vizează formarea unui mediu spiritual și moral favorabil pentru societate rusă, întărind valorile familiei tradiționale, dezvoltarea și creșterea tinerei generații.[86]
O altă instituție conexă este gimnaziul Sf. Vasile cel Mare, instituție de învățământ de tip conservator, care urmează tradițiile învățământului rus de la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Scopul principal al școlii este educarea unei generații de patrioți care vor păstra credința ortodoxă și onorează istoria.[87] Costul studiilor în gimnaziu este de circa 1300$ pe lună[88] (pe când conforma datelor oficiale din 2018 salariul mediu în Federația Rusă este de circa 520$)[89]. Patriotismul și ortodoxia promovate de susținătorii monarhiei sunt sincronizate cu discursul actual al Kremlinului, școala ”țaristă” Sf. Vasile cel mare a fost înființată sub egida BOR (deci în colaborare cu puterea politică). În camera de primire a școlii funcționează un televizor la care arată un singur canal, la fel fondat de Constantin Malofeev pentru a-și promova ideile ortodox-monarhiste. Scopul primordial al instituției de învățământ este de a educa o ”viitoare elită” a țării.[90
Cireașa de pe tortul ortodox pregătit de oligarhul Constantin Malofeev este postul de televiziune ”Țarigrad TV”, care pretinde a fi un analog rus al canalului Fox News, iar pentru a-și îndeplini moftul a angajat un renumit regizor american. Însăși Malofeev la lansarea canalului de știri ”Țarigrad TV” spunea că acesta va funcționa în baza principiilor ortodoxe la fel cum a fost creat canalul Fox News.[91]
Canalul ”Țarigrad TV” deși nu este postul oficial de televiziune al BOR, totuși în mod evident se poziționează drept un post ortodox care susține aprig viziunile oficiale cât și cele neoficiale ale Patriarhului Kiril și BOR. Experții cataloghează acest proiect de televiziune drept unul care produce content pentru un auditoriu mic, din motivul politicii financiare (adică din donații), iar profit desigur că nu are.
Constantin Malofeev a fondat postul de televiziune ”Țarigrad TV” pentru a-și spăla imaginea în urma acuzațiilor despre datoriile de 225 milioane dolari americani (conflictul corporativ dintre fondatorul Fondului de Investiții Marshall Capital Partners, Constantin Malofeev și banca VTB)[92], care i-au fost ”iertate” datorită participării sale active la începutul războiului din Donbass, finanțând grupul lui Igor Girkin (sub acoperirea delegaților ortodoxe în Ucraina).[93]
Deci, ”Țarigrad TV” este PR proiectul lui Malofeev care susține ambițiile unei din părțile administrației președintelui Vladimir Putin, cum ar fi Serghei Glaziev.[94]
Totodată, important de menționat faptul că printre partenerii sau prietenii lui Malofeev și gașca lui Putin se află personalități cum ar fi Elena Milskaia, vice-președintele Fondului Sf. Vasile cel Mare. Dumneaei aparent luptă cu drepturile părinților și este membru al Consiliului Științific al Comisiei din cadrul Federației pentru Îmbunătățirea Legislației cu privire la familie.[95] Elena Milskaia s-a opus în nenumărate rânduri le legea cu privire la justiția juvenilă, considerând că este o ideologie prin care se intenționează distrugerea familiei.
Controlul efectuat de către reprezentanții serviciilor sociale, care merg în familiile social vulnerabile cu mulți copii și verifică dacă casa este curată sau ce alimente au în frigider, este considerat de aceasta drept un șantaj și un impediment pentru părinți de a-și educa copiii. Milskaia se opune vehement drepturilor copiilor și este împotriva existenței serviciilor de tip linia fierbinte pentru copii.[96] Limitarea drepturilor copiilor cu siguranță că ar contribui semnificativ la ascunderea multiplelor cazuri de pedofilie prin rândul ”slujitorilor domnului” – preoților Bisericii Ortodoxe Ruse.
La sfârșitul lunii mai 2018 la Chișinău, Elena Milskaia și Brian Brown (președintele Congresului Mondial al Familiilor) au avut o întrevedere cu Președintele Republicii Moldova Igor Dodon, la care au discutat despre organizarea Congresului Mondial al Familiilor ediția a XII-a din septembrie 2018 la Chișinău. Unul din sponsorii principali ai evenimentului este Fondul Sf. Vasile cel Mare al oligarhului ortodox-monarhist Constantin Malofeev.[97]
Concluzie sau despre BOR mașina violentă a oligarhiei ortodoxe ruse
Potrivit celui mai recent (2017) sondaj privind nivelul de religiozitate din Federația Rusă, circa 71% din cetățenii ruși se declară ortodocși,[98] deși proiectul Atlas al religiilor și naționalităților a realizat un sondaj în 2012 care arăta că 41% dintre ruși se declarau ortodocși și că aparțin BOR.[99]
Însă pe fundalul crizei economice din țară, conform datelor oficiale din cartotecile instanțelor, cetățenii ruși în 2015 se judecau cu BOR de patru ori mai des decât în 2010. Dacă în 2010 au fost depuse doar 54 de dosare față de mănăstiri și biserici, atunci în 2015 a crescut la 212 de procese de judecată între cetățeni și BOR.
Numărul total de dosare în judecată în care instituțiile BOR sunt în calitate de inculpați sunt peste o mie. Al doilea motiv principal din care BOR este implicată în procese de judecată (pe primul loc este motivul că nu plătesc pentru serviciile comunale) este legat de disputele privind terenurile și imobilele acaparate de ”slujitorii domnului”.[100]
Statisticile oficiale, după cum vedeți au prea mari decalaje și devine dificil de înțeles cine are dreptate atunci când în stat biserica și puterea dorm în același pat.
Relația între cetățenii de rând, instituțiile de stat și BOR devin tot mai tensionate în Federația Rusă, acest lucru se observă cazuri reale în care diverse așa-zise organizații ortodoxe (sub protecția autorităților laice și celor religioase) comit acțiuni violente împotriva libertății de exprimare, de gândire și de a fi diferit.
Numărul de membri ai astfel de organizații și mișcări ortodoxe de tip radical este estimat la câteva mii de persoane. În același timp legitimitatea lor crește odată cu nivelul apropiere dintre Patriarhul Kiril și Kremlin.[101]
Acțiunile organizate de mișcări ortodoxe conservatoare în majoritatea cazurilor sunt lipsite de logică, iar unele ajung să treacă de la extrema prostiei la extrema violenței.
Activiștii ortodocși din Novosibirsk au cerut administrației locale să interzică programele de prevenire a HIV în rândul adolescenților, acuzând că prin astfel de proiecte minorii sunt învățați diverse perversiuni.[102]
Activiștii ortodocși nu fac diferență între realitate și artă. Membrii organizației ”Statul sfânt – Rusia Sfântă” au trimis mai întâi scrisori către directorii cinematografelor, prin care amenințau și cereau să refuze proiecția filmului istoric ”Matilda” în care este povestită relația între Țarul Nicolae al II-lea și balerina Matilda Kshesinski.[103]
Mai târziu, în septembrie 2017, un cetățean la volanului unui automobil tip UAZ, încărcat cu butoaie cu benzină și butelii cu gaz, a tamponat clădirea cinematografului ”Cosmos” din Ekaterinburg.[104] Să presupunem că nu au fost de acord ideea filmului, să zicem că s-au simțit cumva intimidați că în film Țarul Nicolae al II-lea a fost arătat într-o lumină diferită de cea pe care o acceptă ei, dar nici un motiv din acestea nu le permită să pună în pericol viața oamenilor, să amenințe și chiar să organizeze acte de terorism ortodox.
Promovarea și aplicarea violenței de către radicalii ortodocși din Federația Rusă (sub protectoratul Patriarhului Kiril, BOR și stat) are loc practic în toate domeniile. Agresiune împotriva feministelor care încearcă să lupte pașnic pentru egalitatea de gen.[105] Violență verbală, fizică și chiar omorârea minorităților sexuale în Federația Rusă.[106] Astfel de crime grave au loc într-o țară care pretinde a fi democrată.
Personajele din acest material fac parte din gașca de prieteni ai Președintelui Republicii Moldova Igor Dodon, personaje care susțin financiar Congresul Mondial al Familiilor ediția a XII-ea care va avea loc în luna septembrie la Chișinău. Președintele Igor Dodon cu siguranță că este la curent cu toate ilegalitățile comise de către sponsorii săi, mai mult el împreună cu ei face parte din elita oligarhilor ortodocși care desfășoară activități împotriva drepturilor fundamentale ale omului și promovează instigarea la ură în societate.
Având în vedere că Republica Moldova este în ajun de perioada electorală, iar societatea și așa este indecisă și dezamăgită de autoritățile centrale din țară, Igor Dodon toarnă benzină în foc, acceptând susținere financiară de la Constantin Malofeev (sponsorul războiului din Ucraina) și invitându-l pe ”magnatul tutunului” contrabandistul și unul din liderii lumii criminale din Rusia anilor 90 Vladimir Gundeaev (cu numele bisericesc, Patriarhul Kiril).
Sursa:
http://www.platzforma.md/
CITIȚI ȘI:
RUȘII CARE SE ÎNCHINĂ LA ICOANA “SF. STALIN”! Patriarhia rusă a editat un calendar biografic dedicat criminalului ateu STALIN
Referințe:
[1] https://www.youtube.com/watch?v=2tmWm-NrkjI[2] https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A0%D1%83%D1%81%D1%81%D0%BA%D0%B0%D1%8F_%D0%BF%D1%80%D0%B0%D0%B2%D0%BE%D1%81%D0%BB%D0%B0%D0%B2%D0%BD%D0%B0%D1%8F_%D1%86%D0%B5%D1%80%D0%BA%D0%BE%D0%B2%D1%8C
[3] http://www.goldentime.ru/nbk_22.htm
[4] http://www.susu.ru/ru/dissertation/d-21229813/sosnovskih-elena-gennadevna
[5] http://argumentua.com/stati/russkaya-pravoslavnaya-tserkov-na-sluzhbe-kgbfsb
[6] https://www.obozrevatel.com/my/politics/patriarh-kirill-agent-kgb.htm
[7] https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A2%D0%B0%D0%B1%D0%B0%D1%87%D0%BD%D1%8B%D0%B9_%D1%81%D0%BA%D0%B0%D0%BD%D0%B4%D0%B0%D0%BB
[8] https://www.novayagazeta.ru/articles/2012/02/14/48244-za-chto-rabu-bozhiemu-kirillu-blagodarit-171-raba-na-galerah-187
[9] https://rg.ru/2016/11/20/vladimir-putin-pravoslavie-i-rossiia-nerazdelimy.html
[10] http://apostas.ru/index.php?option=com_quickfaq&view=items&cid=2:–&id=2:—ii-
[11] https://en.wikipedia.org/wiki/Patriarch_Alexy_II_of_Moscow
[12] http://apostas.ru/index.php?option=com_quickfaq&view=items&cid=2:–&id=2:—ii-
[13] https://www.vesti.ru/photo.html?id=230371
[14] Вестник Челябинского государственного университета. 2009. № 38 (176). История. Вып. 37. С. 118–124.
[15] https://ria.ru/society/20080423/105717547.html
[16] https://www.1tv.ru/news/1999-05-07/295320-boris_eltsin_i_aleksiy_ii_prinyali_uchastie_v_osvyaschenii_kamnya_v_osnovanii_hrama_kazanskoy_bozhiey_materi
[17] https://www.vesti.ru/doc.html?id=230371
[18] http://www.interfax-religion.ru/?act=archive&div=7106
[19] http://scandaly.ru/2004/11/01/pravoslavny-j-ofshor/
[20] http://scandaly.ru/2005/05/18/pyat-zvezd-pod-krestom/
[21] http://scandaly.ru/2007/01/24/patriarh-blagoslavil-gazprom/
[22] https://stanis-sadal.livejournal.com/866238.html
[23] https://russia.mail.ru/aleksiy/2008/
[24] https://en.wikipedia.org/wiki/Stanislav_Sadalsky
[25] https://i-hate-the-snow.livejournal.com/46649.html
[26] https://www.youtube.com/watch?time_continue=550&v=VWlQLw6JvpY
[27] https://www.youtube.com/watch?v=T-pYgZGXR0Y
[28] http://www.rusfront.ru/4611-kak-horonyat-patriarhov.html
[29] https://www.youtube.com/watch?v=yE2mG-MPHag
[30] https://lenta.ru/news/2016/12/05/vneshprom/
[31] https://meduza.io/feature/2016/12/05/300-millionov-patriarha-komu-zaveschal-svoi-sberezheniya-aleksiy-ii
[32] http://www.patriarchia.ru/db/text/548365.html
[33] https://www.novayagazeta.ru/articles/2012/02/14/48244-za-chto-rabu-bozhiemu-kirillu-blagodarit-171-raba-na-galerah-187
[34] https://point.md/ru/novosti/obschestvo/v-moldove-gotoviatsia-k-vizitu-patriarkha-kirilla
[35] http://fakeoff.org/socium/znakomtes-patriarkh-mp-rpts-gundyaev-kirill-otets-tmy
[36] https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%9E%D1%82%D0%B4%D0%B5%D0%BB_%D0%B2%D0%BD%D0%B5%D1%88%D0%BD%D0%B8%D1%85_%D1%86%D0%B5%D1%80%D0%BA%D0%BE%D0%B2%D0%BD%D1%8B%D1%85_%D1%81%D0%B2%D1%8F%D0%B7%D0%B5%D0%B9_%D0%9C%D0%BE%D1%81%D0%BA%D0%BE%D0%B2%D1%81%D0%BA%D0%BE%D0%B3%D0%BE_%D0%BF%D0%B0%D1%82%D1%80%D0%B8%D0%B0%D1%80%D1%85%D0%B0%D1%82%D0%B0
[37] http://newsland.com/user/4297673835/content/tainyi-biznes-patriarkha-kirilla/4305358
[38] https://www.novayagazeta.ru/articles/2012/02/14/48244-za-chto-rabu-bozhiemu-kirillu-blagodarit-171-raba-na-galerah-187
[39] https://www.kommersant.ru/doc/561430
[40] http://www.compromat.ru/page_25810.htm
[41] https://newsland.com/community/43/content/korporatsiia-lokhotrona-tabachno-vodochnyi-patriarkh/3614949
[42] https://censor.net.ua/news/197400/patriarh_kirill_zarabotal_4_milliarda_na_sigaretah_nefti_i_krevetkah_smi
[43] http://www.nefte.ru/company/rus/mes.htm
[44] Новая газета, выпуск №16 от 15 февраля 2012
[45] https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%9D%D0%B0%D1%81%D0%B5%D0%BB%D0%B5%D0%BD%D0%B8%D0%B5_%D0%A0%D0%BE%D1%81%D1%81%D0%B8%D0%B8
[46] https://www.rbc.ru/newspaper/2016/12/20/5857c3dc9a79474ddcaa834b
[47] https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%9F%D1%80%D0%BE%D0%BF%D0%B0%D0%B3%D0%B0%D0%BD%D0%B4%D0%B0_%D0%B3%D0%BE%D0%BC%D0%BE%D1%81%D0%B5%D0%BA%D1%81%D1%83%D0%B0%D0%BB%D0%B8%D0%B7%D0%BC%D0%B0
[48] https://topwar.ru/130461-proekt-monarhiya-kak-elita-namerena-sohranyat-resursy-posle-2024-goda.html
[49] https://zaweru.ru/2765-vesnoy-1997-goda-rossiya-byla-blizka-k-vozvrascheniyu-monarhii.html
[50] http://www.pravoslavie.ru/51757.html
[51] http://samoderzhavnaya.ru/pages/poslania_patriarha_aleksia_o_pokaianii
[52] https://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarion_Alfeiev
[53] https://www.znak.com/2017-07-01/mitropolit_illarion_rpc_gotova_obsuzhdat_vosstanovlenie_monarhii_v_rossii
[54] http://www.tvc.ru/news/show/id/110818
[55] https://korrespondent.net/world/russia/3827630-putyna-v-tsary-v-rossyy-vnov-hovoriat-o-monarkhyy
[56] https://dni.ru/society/2016/9/28/349342.html
[57] http://www.ntv.ru/novosti/1666441/
[58] https://www.pravda.ru/news/interesting_news/16-09-2015/1274891-gay_pride-0/
[59] https://ro.wikipedia.org/wiki/Serghei_Aksionov
[60] https://crimea.ria.ru/politics/20150728/1100552135.html
[61] http://www.ntv.ru/novosti/1783037/
[62] http://www.platzforma.md/arhive/38512
[63] https://rusmonitor.com/oligarkh-malofeev-obyavlen-v-rozysk-za-finansirovanie-boevikov-na-donbasse.html
[64] https://korrespondent.net/world/russia/3827630-putyna-v-tsary-v-rossyy-vnov-hovoriat-o-monarkhyy
[65] http://www.consultant.ru/document/cons_doc_LAW_10699/3f061fb01a04145dc7e07fe39a97509bd2da705f/
[66] https://www.youtube.com/watch?v=g-uS4-5K6Jo
[67] https://ru.wikipedia.org/wiki/Pussy_Riot
[68] https://lenta.ru/news/2012/09/30/soulkitchen/
[69] https://lenta.ru/news/2012/09/30/soulkitchen/
[70] https://www.svoboda.org/a/24679211.html
[71] https://ru.wikisource.org/wiki/%D0%A3%D0%B3%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D0%B2%D0%BD%D1%8B%D0%B9_%D0%BA%D0%BE%D0%B4%D0%B5%D0%BA%D1%81_%D0%A0%D0%BE%D1%81%D1%81%D0%B8%D0%B9%D1%81%D0%BA%D0%BE%D0%B9_%D0%A4%D0%B5%D0%B4%D0%B5%D1%80%D0%B0%D1%86%D0%B8%D0%B8/%D0%93%D0%BB%D0%B0%D0%B2%D0%B0_24#%D0%A1%D1%82%D0%B0%D1%82%D1%8C%D1%8F_213._%D0%A5%D1%83%D0%BB%D0%B8%D0%B3%D0%B0%D0%BD%D1%81%D1%82%D0%B2%D0%BE
[72] https://www.youtube.com/watch?v=I-xFHfbfofo
[73] https://www.bbc.com/russian/news-38979766
[74] https://meduza.io/feature/2016/03/02/sud-za-boha-net
[75] https://www.svoboda.org/a/28310688.html
[76] https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%94%D0%B5%D0%BB%D0%BE_%D0%A1%D0%BE%D0%BA%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D0%B2%D1%81%D0%BA%D0%BE%D0%B3%D0%BE#%D0%9F%D0%BE%D1%81%D0%BB%D0%B5%D0%B4%D1%81%D1%82%D0%B2%D0%B8%D1%8F
[77] https://www.pokemongo.com/en-us/
[78] https://www.sova-center.ru/religion/news/authorities/feelings/2016/04/d34332/
[79] https://ura.news/news/1052246516
[80] https://lenta.ru/news/2016/11/18/fabrr/
[81] https://www.svoboda.org/a/27422411.html
[82]
[83] https://www.dw.com/ru/%D1%81%D0%B2%D1%8F%D1%89%D0%B5%D0%BD%D0%BD%D0%B8%D0%BA-%D1%80%D0%BF%D1%86-%D0%BE%D1%81%D1%83%D0%B6%D0%B4%D0%B5%D0%BD-%D0%BD%D0%B0-14-%D0%BB%D0%B5%D1%82-%D0%BA%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D0%BD%D0%B8%D0%B8-%D0%B7%D0%B0-%D0%BF%D0%B5%D0%B4%D0%BE%D1%84%D0%B8%D0%BB%D0%B8%D1%8E/a-42177891
[84] http://www.rosbalt.ru/russia/2017/04/14/1607618.html
[85] http://www.platzforma.md/arhive/38512
[86] http://fondsvv.ru/about
[87] http://www.vasiliada.ru/about/
[88] http://www.vasiliada.ru/about/information/
[89] https://www.26-2.ru/art/352258-srednyaya-zarplata-v-rossii-v-2018-godu
[90] https://inosmi.ru/social/20170407/239071082.html
[91] https://iz.ru/news/585755
[92] https://www.rbc.ru/business/06/03/2015/54f953f79a7947d5fe2eb4df
[93] https://www.religion.in.ua/news/vazhlivo/25833-yeksperty-i-sbu-podtverzhdayut-prichastnost-k-terrorizmu-chlenov-delegacii-soprovozhdavshej-dary-volxvov-v-ukraine.html
[94] https://www.currenttime.tv/a/28888716.html
[95] http://amfond.ru/directorate/
[96] https://tsargrad.tv/news/elena-milskaja-juvenalnaja-justicija-ugrozhaet-vsem-mnogodetnym-semjam-bez-iskljuchenija_57343
[97] http://www.pravoslavie.ru/113133.html
[98] http://www.pewforum.org/2017/05/10/religious-belief-and-national-belonging-in-central-and-eastern-europe/?utm_source=Pew+Research+Center&utm_campaign=efff8a5e05-EMAIL_CAMPAIGN_2017_05_10&utm_medium=email&utm_term=0_3e953b9b70-efff8a5e05-400288249
[99] https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%9F%D1%80%D0%B0%D0%B2%D0%BE%D1%81%D0%BB%D0%B0%D0%B2%D0%B8%D0%B5_%D0%B2_%D0%A0%D0%BE%D1%81%D1%81%D0%B8%D0%B8
[100] https://www.gazeta.ru/social/2016/04/05/8161199.shtml?updated
[101] https://inosmi.ru/russia/20121012/200825034.html
[102] https://m.lenta.ru/news/2018/05/08/golovnogo_mozga/
[103] https://en.wikipedia.org/wiki/Matilda_(2017_film)
[104] https://lenta.ru/articles/2017/09/11/fanatics/
[105] https://www.youtube.com/watch?v=bVSdl2E_Bl0
[106] https://lenta.ru/articles/2017/09/25/gey/
Acest articol face parte din proiectul ”Informarea opiniei publice despre desfășurarea Congresului Mondial al Familiilor din Chișinău” (World Congress Family Moldova September 2018).
Proiectul își propune să informeze publicul din Republica Moldova despre Congresul Mondial al Familiilor, istoria și structura acestuia, evenimentele CMF în Europa de Est. De asemenea textele vor investiga teme precum agenda conservatoare locală și regională, religiozitate și politică în Europa de Est, politizarea religiei etc.
Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informaţiilor prezentate îi revine autorului articolului.
//////////////////////////////////////////////
(Dupa ce au pupat poala nerusinarii pesediste,ii cauta pe netaranisti sa le cante prohodul)…Analist politic, despre anunţul PNL că rupe coaliţia: consideră că decizia CCR a umplut paharul…Adio, dar rămân cu tine! După trei ani de mariaj politic, PSD și PNL au ajuns la divorț.
https://observatornews.ro/alegeri-prezidentiale-2024/analist-politic-despre-anuntul-pnl-ca-rupe-coalitia-considera-ca-decizia-ccr-a-umplut-paharul-595832.html
Cu nici două luni înainte de alegeri, Nicolae Ciucă a anunţat sfârşitul Coaliției cu PSD. Doar că liberalii rămân la Palatul Victoria, iar miniștrii PNL nu se vor retrage din Guvern. Surse politice spun că Marcel Ciolacu ar fi gata să demisioneze dacă liderii PNL ar lua decizia să iasă de la guvernare. Între timp, Elena Lăsconi a anunțat că USR va iniția o moțiune de cenzură și le-a cerut liberalilor să voteze și ei pentru a dărâma Guvernul Ciolacu înainte de alegeri.
de Marius Gîrlaşiu
Det. aici
https://observatornews.ro/alegeri-prezidentiale-2024/analist-politic-despre-anuntul-pnl-ca-rupe-coalitia-considera-ca-decizia-ccr-a-umplut-paharul-595832.html
/////////////////////////////////////////////
Cine figurează în pomelnicul psihopaţilor care conduc lumea
Maria Diana Popescu
Scena politica românească şi mondială este populată cu psihopaţi şi bolnavi mintal! Procedură deliberată, ştiut fiind că nebunii îşi ascultă stăpînul, pot minţi, trişa, manipula, sînt violenţi, iubitori de faimă, bani şi putere, nu simt remuşcare sau vină, nu au conştiinţă. Sub mantila lor, corupţii, trădătorii, jefuitorii, ucigaşii sănătăţii planetare, vînzătorii păcii, vînzătorii de arme, de droguri, îşi fac „meseria” liniştiţi. Să ne amintim ce afirma Shakespeare la vremea lui: „iată flagelul vremurilor noastre, nebunii conducîndu-i pe orbi”. Butoanele planetei sînt manevrate de o bandă de infractori recidivişti care fac legile în jungla capitalistă! Majoritatea statelor sînt exploatate şi conduse din cancelarii secrete de psihopaţii care, la rîndul lor, au înşurubat la conducerea internă a statelor vasale alţi psihopaţi şantajabili. Aşa a păţit România după lovitura de stat. A fost condusă de cele mai corupte şi grosolane imposturi, prin experimente economice, sociale şi sanitare, cu preţul sărăcirii crunte a populaţiei şi cu mii de morţi.
Potrivit dr. Mila Aleckovic Bataille, cu doctorat la Sorbona în Psihopatologie şi Psihologie, după o traducere a dr. Damian Baciu, lumea este condusă azi de o grupare de psihopaţi. „Multă lume gândeşte că este o întâmplare că indivizi nebuni pot intra în politică. Nu este o întâmplare, este un sistem, este un program, o școală care a fost constant dezvoltată de-a lungul deceniilor, cel puțin 50 de ani. Totul a fost conceput și realizat în serviciul Globalismului. Toți au fost cu grijă selecționați. Cei care erau bine structurați, în cunoștință de cauză, integri, inteligenți, puternici, care nu puteau fi manipulați, au fost din start excluși”. Mondialiştii au creat programe perfecte pe care le-au pus în scenă prin lideri bolnavi psihic, manevrabili, şantajabili. Psihopatul este tipul preferat de societăţile manipulatoare, totalitare, de marile corporaţii financiare ale lumii. Din rîndul psihopaţilor sînt aleşi, din păcate, preşedinţii de stat, guvernanţii, reprezentanţii din instanţele şi forurile de conducere planetară, din serviciile secrete ale puterilor lumii, care au în dotare unităţi specializate în declanşarea revoltelor populare, revoluţiilor şi mişcărilor de stradă, echipe formate din experţi în tehnicile dezinformării şi manipulării maselor. Ei acţionează la comandă în ţările vizate, sub diverse acoperiri: turişti, ziarişti, diplomaţi, echipe de caritate, oameni de cultură, sportivi etc. Din rîndul psihopaţilor sînt racolaţi conducătorii Justiţiei, asasinii economici, asasinii sănătăţii, ai umanităţii, criminalii, traficanţii de droguri, de organe etc. Aceştia au impus politica de tolerare a deviaţilor sexuali, violatorilor de copii, corupţilor, trădătorilor, politica de manipulare a adevărului, de acceptare a războiului, sclaviei, sărăciei, acceptare a deposedării de demnitate şi suveranitate statală, ca pe ceva moral şi normal.
Să luăm în discuţie OMS-ul cu planificarea celebrei gogoaşe pandemice, cu obligativitatea vaccinării care a ucis milioane de oameni! Apoi, industria farmaceutică, care nu serveşte vindecării bolilor, ci perpetuării lor, pentru că au nevoie de cît mai mulţi bolnavi cronici care să fie medicaţi, adică să fie consumatori cu caracter permanent ai industriei farma. Cunoscînd faptul că scopul psihopaţilor care conduc lumea îl reprezintă un democid mondial, citatul medicului german Matthias Rath prinde sens: „Adevărata natură a industriei farmaceutice este de a cîştiga bani cu bolile cronice, nu de a se ocupa de prevenirea sau de eradicarea bolii. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid răspândit permanent, ucigand milioane de persoane. Aşa-zisa elită a lumii face bani, omorîndu-i pe cei slabi”. Crimele în masă comise de tot felul de „entităţi”-pirat prin pandemii programate, războaie, foamete, sărăcie, crize economice şi sociale l-a determinat pe politologul american Rudolph Rummel să inoveze termenul „democid”, care acoperă orice crimă săvîrşită asupra unui număr de persoane, a unei comunităţi sau popoare de către orice entitate de putere.
În ştiinţa Psihopatologiei, psihopaţii sînt recunoscuţi prin faptul că nu regretă niciodată relele făcute, prin lipsa sentimentului de culpabilitate, cel mai adesea ei fiind mîndri de actele abominabile şi crimele săvîrșite. Este cunoscută trufia inculpaţilor în Procesul de la Nuremberg. Să ne amintim de Bush, de Obama, ultimul, premiat cu Nobelul pentru pace, cu toate că, ştiut este, a sprijinit terorismul, a ucis cu sînge rece în războaiele sale din Orientul Mijlociu milioane de oameni, au asasinat preşedinţi de state şi lideri militari.
În profilul amintit de profesorul dr. Mila Aleckovic Bataille se înscriu preşedinţii şi guvernanţii României postdecembriste. Verificaţi identitatea celor care au demolat România vreme de trei decenii! Veţi vedea că aparţin unor minorităţi care au un dinte împotriva românilor. Nu au în palmares nicio performanţă profesională şi trăiesc ca nişte paraziţi, întreţinuţi din munca poporului pe care îl detestă. Cu precădere, Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Koveşi, Portocală, Lazăr, Cîţu, Arafat, Valeriu Gheorgiţă, Orban, medicii care au susţinut şi promovat vaccinarea ca mijloc de democid şi, în mod special, Iohannis, docilul robot al înaltelor porţi străine, uşor de manipulat, şantajabil cu multe dosare penale la sertar, dator de nouă ani statului român cu 320.000 de euro, în urma pierderii irevocabile a clădirii din centrul Sibiului, însuşită fraudulos şi închiriată către Raiffeisen Bank. Omul avar, nervos, infatuat dincolo de limită, cu ambiţii prosteşti, fără cunoştinţe absolut obligatorii pentru un şef de stat, fără cultură, complexat, parvenit, căruia Protocolul de Stat (RA-APPS) îi construieşte, ca unui faraon egiptean, drept răsplată pentru vînzarea ţării, un complex unde va locui pe veci, prin renovarea unei vile de 1.200 mp pe Bulevardul Aviatorilor din Bucureşti, în jurul căreia se află un şantier învăluit în mister, iar investiţia se ridică la 7-8 milioane de euro din bani publici.
Potrivit prof. dr. Mila Aleckovic Bataille, psihopaţii care conduc statele şi lumea au cam acelaşi profil: „Trudeau, Macron, Olaf Scholz, Zelensky etc, iar în Cartelul Bancar cunoaştem toţi copiii Rothschild. Toate alegerile prin vot sînt trucate, cine ar crede că ucrainenii au ales un asemenea idiot, precum Zelenski se înşală. El a fost instalat, la fel ca cei din Muntenegru, Serbia, Canada, SUA etc”. Pomelnicul psihopaţilor rău-făcători arată astfel: Kushner, Solana, Bush Jr, Joschka Fischer, Jack Lang, regele Belgiei, Bertrand Delanoe, Laurent Fabius şi fiul, Coroana engleză, prinţul Andrew, Clintonii, N. Sarkozy, Bertrand Levy, Biden şi fiul, Trudeau, Bill Gates, Jeffrey Epstein, Ursula von der Leyen şi Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic de la Davos, fotografiat pe o plajă de lux, la senilitatea vîrstei sale, gol puşcă, cu mănuşi de damă din dantelă şi un „model” original de portjartier. Acesta este ultimul tip-model de psihopat nevindecabil. Despre sus-pomeniţii, Elon Musk a afirmat că alcătuiesc împreună un guvern mondial neales, pe care lumea nu şi-l doreşte.
https://www.art-emis.ro/editoriale/cine-figureaza-in-pomelnicul-psihopatilor-care-conduc-lumea
//////////////////////////////////////////
Drumul spre convergența bio-digitală?
Ec. dr. Radu Golban
Netezește oare corona, înțeleasă ca presiune selectivă fascistoidă, drumul spre convergența bio-digitală?
Dr. Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial, vede în pandemie o șansă de ameliorare a lumii. În cartea lui intitulată „A patra revoluție industrială”, Schwab descrie cum ar arăta viitorul bio-digital al omenirii. Contopirea dintre om și mașină, propagată între timp de numeroase guverne din întreaga lume, s-ar putea să fi fost, în același timp, elementul declanșator al pandemiei cu care ne confruntăm în prezent[1]. Pradă unui delir narcisic care-i îndeamnă să pună capăt îmbătrânirii omului, să-l vindece, chipurile, de numeroase boli, să optimizeze specia homo sapiens și să făurească o ființă superioară din punct de vedere fizic și psihic, oamenii de știință și sponsorii lor riscă să arunce lumea în vâltoarea haosului. Sau poate că ordinea mondială vizată de tehnocrați nu este decât un nume nou pentru un mai vechi proiect mistic de tranchilizare sau docilizare a omului?
Ar putea, oare, structurile similare prionilor[2] din interiorul noului virus SARS-CoV-2 – structuri care, cum s-a dovedit, produc simptome neurodegenerative[3] – să fie consecința celei mai moderne nanotehnologii și a biologiei sintetice, care, grăbite să examineze punctul de intersecție dintre om și computer, intervin în delicate procese neuronale și, astfel, ucid sau mutilează milioane de oameni?
Det. aici
https://www.art-emis.ro/analize/drumul-spre-convergenta-bio-digitala?fbclid=IwY2xjawFT-a9leHRuA2FlbQIxMAABHUwGlRgCfLKIvPU89vdEBwNplpUe5_lovv3JY6FfCZG6NQBEAwfM662kfw_aem_suN5TzwMSUcAm6Flu7VJtQ
//////////////////////////////////////////////
Adevăruri Ascunse în Asasinarea lui Ceaușescu – Cum a fost afectata economia României!
//////////////////////////////
Ion Antonescu, interzis?
Insemnarile Maresalului Ion Antonescu Inainte De A Fi Omorat
A fost Ion Antonescu Un Erou? * Opiniile Istoricilor
Ion Antonescu, De Ce A Fost Executat Maresalul?
Cuvânt Ion Antonescu în Catedrala Chişinău la 25 ani de la unirea Basarabiei cu România
Executia Maresalului Ion Antonescu – 1.Iunie.1946
//////////////////////////////////////////////
A Planned Deception – Staging of a New Age Messiah (le Messie)
by Constance Cumbey
Potrivit mai multor bestselleruri, conținutul Bibliei este – se presupune – fie un amestec de prostii, caz în care nu trebuie crezut, fie sunt rezultatul editării de către oameni după ce ucenicii lui Isus au murit, caz în care Biblia nu trebuie crezută. Oricum, convenabil pentru unii, Biblia nu trebuie crezută. Milioane încă mai citesc Noul Testament, încă se roagă pentru ajutor și totuși ajung să ajute acolo unde pot.
Care este problema cu conținutul Noului Testament? Că ar putea fi de fapt autentice? Că învățăturile pe care ei le proclamă au de-a face cu bunătatea, iubirea, abnegația și încercarea de a face o diferență în lume? O mare parte a confuziei despre creștinism are loc atunci când autorii moderni confundă ororile trecute ale intruziunii Vaticanului în lumea temporală a politicii, cu conținutul Noului Testament.
Dar creștinismul Noului Testament și creștinismul Sfârșitului Epocii, sunt de fapt aceleași? S-ar dovedi papa a fi un campion ecumenic și apoi s-ar pune la fuziune între Vatican, creștinismul liberal, grupurile creștine carismatice și mișcarea New Age?
Teoriile sunt bune, iar dezbaterile sunt normale corecte, mai ales în interiorul creștinismului. Dar DACĂ s-ar institui un sistem de stăpânire globală, cum ar arăta?
Ar arăta ca creștinismul istoric [adică genul non-vatican]? Ar fi Noua Religie un amestec de creștinism romano-catolic cu mișcarea New Age? Din punct de vedere istoric, Vaticanul are un model de comportament stabilit, atunci când ajunge într-o stare de revendicare a stăpânirii universale? Va recupera Vaticanul custodia locurilor sfinte din Ierusalim, în timp ce Europa promite să protejeze pacea dintre toate părțile din Orientul Mijlociu?
Nu este puțin ciudat că atât mișcarea New Age, cât și creștinismul de la Vatican prezic revenirea mesia lor? Amandoi prezic ca aceasta singura fiinta va stapani peste toata planeta? Ambii prezic că mesia lor va aduce o nouă eră a păcii și prosperității? Ce se întâmplă dacă aceste două sisteme religioase concurente [Vaticanul și New Age] sunt pe cale să fuzioneze într-o singură mișcare?
Care ar fi pașii pentru ca acest lucru să se întâmple? De ce se întâmplă că unii dintre vizionari de frunte ai mișcării New Age, (cum ar fi Teilhard de Chardin) sunt lideri romano-catolici sau au legături puternice cu catolicismul, și mai ales în Europa (Jean Monnet, Maritain, Paul Henri Spaak, etc)? Nu este Europa locul în care un Imperiu Roman reînviat a apărut în Sfârșitul Timpurilor, pentru a stabili un sistem global de comerț și cult, toate combinate într-unul singur?
Va aduce noua religie hibridă o fuziune între Vatican, confesiunile protestante și altele din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor [finanțat de Rockefeller]? Mulți oameni obișnuiți astăzi au credințe New Age. Dar știu ei că mulți dintre conducerea New Age – chiar și acum – sunt din aristocrația europeană, genul care are încă miliarde de dolari, nu-i place democrația și are o istorie stabilită de loialitate față de dreptul neales al regilor? a pretinde stăpânire asupra altora?
Punând cap la cap câteva dintre piese, Constance Cumbey continuă bestsellerul ei inițial [Hidden Dangers of the Rainbow] cu o explicație a detaliilor și a pașilor care se fac, pentru ca unele dintre grupurile internaționale să stabilească și să pună în scenă apariția lui. mesia New Age.
Wegen der Reformation, ein Problem stellt sich in einem westlichen Zivilisation. Das Problem war, dass zu viele Menschen Antworten zu finden waren. Zu viele Menschen Gott zu finden waren. Zu viele Menschen waren bei der Ankunft am Schluss, dass Gott es gab, Gott existiert und dass er will einbezogen werden mit jedem einzelnen.
Das war ein Problem fur einige lider. Das Problem War, dass die Menschen zu finden waren zu viel Ermutigung. Die Menschen waren nicht in der Lage zu entmutigen. Die Menschen waren nicht die Abbiegung nach ihren Fuhrern, um eine Antwort zu finden. Die Menschen waren sich stattdessen auf den Seiten und der Inhalt des Neuen Testaments.
Eine Bewegung wurde entwickelt, um diesen Prozess stoppen. Eine Bewegung wurde geschaffen, um gegen die Feststellung der spirituellen Losungen. Diese Bewegung pretented, es sei versucht eine Antwort zu finden. Aber das war nicht korrekt. Diese Bewegung wurde von den Menschen erfunden, waren gegen die Idee Gottes.
In der akademischen Bedingungen, diese Bewegung [der war geboren in Frankreich und Deutschland] hiess Critica textuală.
Es ware genauer zu nennen es die Bewegung fur Angriffe, die Bibel und das Christentum. Aber es wurde von vielen Professoren und diejenigen, Instruktoren wurden in der Hochschule. Einige dieser hatte gute Absichten. Andere verwirrt sich nicht gegen die Fuhrer der romisch-katholischen Kirche muststen auch die Opposition zum Christentum.
Professoren begann, zu versuchen zu untergraben und zerstoren alles, was das Christentum und im Zusammenhang mit Christentum. Sie leugnen das, aber das ist, was sie unter. Diese Bewegung war absichtliche war es leiten, war es richten. În vielerlei Hinsicht war es koordiniert., Und das Ergebnis heute ist, dass die meisten Menschen wissen fast nichts Aber das Christentum True. Die meisten der Informationen wurden zerstort, und es ist jetzt viel schwieriger, sich uber die historischen Ereignisse der Vergangenheit.
Die Bucher (geschrieben von diesen Textual Kritiker) auch noch vorhanden, aber die meisten Leute nicht lesen keunnen, und sie verstehen nicht, warum sollten sie Pflege.
Das Problem ist, dass in fast allen Fallen ist die Bewegung bekannt als Textkritik wurde falsch. Fast alle seine Beschwerden haben erwiesen, dass nicht gultig.
Seine Aussagen stritten die Geschichte und die Genauigkeit der Bibel, haben auch bewiesen, als falsch.
Das Christentum hat die Antworten, dass die Menschen versuchen zu finden. Das Christentum und die ganze Bibel zutreffend sind, historisch und wissenschaftlich.
Aber es stimmt, dass ein Grossteil dieser Informationen ist immer noch zensiert. Die meisten Professoren sind nach wie vor nicht gestattet, diese Themen discuteren. Wenn die Professoren wollen Mock oder sprechen schlecht uber das Christentum, das ist zulassig. Aber wenn ein Professor will das Christentum zu verteidigen oder zu erklaren, wie sie Menschen helfen know, das ist oft nicht erlaubt in einem akademischen Situation.
Dies bedeutet, dass die Zensur ist wirklich, was ist der Leitgedanke Antworten rund um das Christentum.
Este ist wichtig fur jeden von uns zu einer personlichen Engagement zu entscheiden, finden Sie die Antwort auf eine Frage fur uns.
—
Ca și în cazul celeilalte cărți ale ei (Hidden Dangers of the Rainbow – Available),
și această carte pare să fi fost scrisă pentru a oferi cititorului o șansă de a putea învăța și înțelege forțele din culise care mișcă politica și spiritualul. pârghii ale comunității globale.
Această carte a fost pusă la dispoziție cu acordul autorului. Cartea este disponibilă și ca descărcare gratuită pe site-ul autorilor. Această versiune conține textul original.
https://archive-org.translate.goog/details/APlannedDeception-StagingOfANewAgeMessiahleMessie?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
///////////////////////////////////////////
COMISIA TRILATERALA FRANCMASONICA
In deceniile anilor 1950 si 60, cu tot secretul conspirator al CFR-ului, publicul, care era mai putin timp decât acum, dupa treizeci de ani de continua spalare a creierului, începuse sa ridice întrebari cu privire la activitatile CFR-ului. In special, începuse sa observe ca producatorul american sufera din punct de vedere economic. Ca un mijloc de diversiune, David Rockefeller a înfiintat în 23 si 24 iulie 1972 Comisia Trilaterala – în care francmasonul Bill Clinton este si el membru. Cei opt delegati din partea Statelor Unite care au participat la sedinta de înfiintare a Comisiei Trilaterale în castelul lui Rockefeller sunt membri ai CFR-ului. Scopul declarat al acestei comisii este, dupa spusele ei, „cooperarea trilaterala strânsa pentru a mentine pacea, a administra economia globului, a promova renovarea economica, a diminua saracia mondiala, permitând astfel evolutia pasnica si linistita a sistemului mondial global” (dupa RE, p. 232). Cele trei „laturi” sunt America, Europa Occidentala si Japonia. Prin aceasta comisie de „dezvoltare economica si comerciala” s-a urmarit ca mare parte din averea poporului american sa treaca în mâinile bogatasilor japonezi si arabi si aceasta fara sa se ascunda nationalitatea noilor stapâni ai pamântului si bogatiilor Americii, astfel încât, daca muncitorul american se vede pauperizat, sa dea vina pe seicul arab sau pe magnatul japonez si nu pe bancheri ca Rockefeller si stapânii lor din umbra. Arabii, care nu s-au putut niciodata întelege între ei în trecut, în ciuda religiei lor comune, dintr-odata au cazut de acord în 1973 când au impus embargoul petrolului, pe care companiile americane îl extrageau si rafinau din teritoriul tarilor arabe. Printii si seicii nu aveau nimic de facut decât sa împarta venitul cu Rockefeller si asociatii lui pentru ca sa se îmbogateasca. Cea mai mare parte din venit s-a întors în America, unde câtiva seici arabi au devenit vicepresedinti ai megabancilor americane si europene. Apoi, tot aceasta criza petrolifera creata artificial a sporit bogatia Japoniei, ale carei masini, laudate în cor de mass-media pentru ca consuma putin, au alungat de pe piata americana masinile americane, distrugând industria grea americana si facând someri milioane de americani. O mare parte din acest profit din nou s-a reîntors în America (si în Europa) unde magnatii japonezi au cumparat suprafete mari de pamânt si industrii întregi. Astfel, embargoul petrolului arab a servit de minune planurilor de a saraci creatorii si purtatorii civilizatiei crestine occidentale si a instaura guvernul francmasonic mondial, pregatit prin conceptul de „interdependenta economica mondiala” de catre Comisia Trilaterala (GHK, pp.44-45). In realitate, petrolul arab nu este nici pe departe atât de necesar cum este facut cetateanul de rând sa creada, caci în Statele Unite se afla zacaminte mari de petrol. Guvernul american interzice însa exploatarea lor pe motiv ca „s-ar distruge mediul înconjurator”. Când scopul este ruinarea si aservirea muncitorului american, mediul înconjurator este protejat cu strasnicie de catre guvern; când scopul este ruinarea si aservirea fermierului american, mediul înconjurator este distrus cu mare zel de catre acelasi guvern, care impune folosirea celor mai nocive si mortale insecticide si îngrasaminte chimice, a caror toxicitate este asa de grava încât efectul lor distrugator va dura multe secole. Dar ce conteaza ca frumoasa natura a Americii va fi transformata în desert mort – câta vreme elita francmasonica bancara internationala îsi va vedea visul cu ochii; nu vor mai exista decât ei si imensa gloata de sclavi din imensele cazarmi urbane asemeni acelor pe care le construia Nicolae Ceausescu pe vremea când darâma satele României.
Cel care a scris Carta Comisiei Trilaterale si care a fost primul director al acestei comisii (1973 – 1976) a fost Zbigniev Brzezinski, Consilierul presedintelui Carter în ceea ce priveste problemele de securitate nationala. Ca si colaboratorii lui de la Clubul de la Roma, si el doreste sa construiasca societatea dupa principiile lui Karl Marx. Brzezinski recunoaste cu candoare ca pentru a realiza Noua Ordine Mondiala, poporul american va trebui sa accepte scaderea nivelului de trai. Cele trei „laturi” ale Comisiei Trilaterale, si anume Statele Unite, Europa Occidentala si Japonia, sunt regiunile (cu denumirea originala de „regate”) 1, 2 si 3 pe harta Clubului de la Roma. Comisia Trilaterala francmasonica are 325 membri: 98 din America, 146 din Europa si 81 din Japonia. Fiecare mare corporatie din Japonia este reprezentata cu cel putin un director. Aproape toti reprezentantii francezi sunt masoni în loja Grand Orient. Metodele de lucru ale Comisiei Trilaterale, ca si ale francmasoneriei în general, includ printre alte mijloace satanice, asasinatul politic sau macelul în masa, daca le este util. Dar asasinatul reprezentantului Larry McDonald (deghizat prin lovirea „accidentala” a unui avion întreg), care, în ciuda conspiratiei francmasonice guvernamentale si a conspiratiei tacerii în mass-media, începuse sa dezvaluie în public activitatea Comisiei Trilaterale între 1981 si 1983, a provocat o reactie de indignare in rândul populatiei. La 15 decembrie 1987 senatorul Jesse Helms a facut o trecere în revista a situatiei politice din Statele Unite ale Americii, si a încheiat cu urmatoarele cuvinte: „…aceste organizatii oculte lucreaza de comun acord cu stapânii din Kremlin ca sa creeze ceea ce ei numesc „Noua Ordine Mondiala”. Organizatii particulare precum: Consiliul pentru Relatii Externe, Institutul Regal de Afaceri Internationale, Comisia Trilaterala, Conferinta de la Darmouth, Institutul Aspen pentru Studii Umanistice, Institutul Atlantic si grupul francmasonic Bilderberg disemineaza si coordoneaza planurile pentru aceasta noua ordine mondiala în cercuri puternice comerciale, financiare, academice si oficiale… acest amalgam amorf de bogatie si legaturi sociale a caror putere rezida în faptul ca ei (francmasonii) au pus stapânire pe sistemul nostru financiar si pe o mare parte din sectorul industrial. Principalul lor instrument de control asupra economiei si finantelor americane este Federal Reserve System… Oricine poate vedea cum (bancherii de pe) Wall Street controleaza Departamentul de Stat si Agentia Centrala de Investigatii… Punctul de vedere al puterii instaurate de francmasoni se cheama azi globalism… Dupa punctul de vedere globalist, statele nationale si granitele nationale nu au nici o valoare. Filozofia si principiile politice sunt pur si simplu relative. Chiar constitutiile sunt doar vorbe goale în fata celor care au puterea. Libertatea sau tirania nu sunt nici bune, nici rele în sine si nu sunt luate în considerare. Conform acestui punct de vedere, activitatea fortelor internationale financiare si industriale trebuie orientata spre realizarea acestei unice lumi globale, având ca punct principal contopirea Uniunii Sovietice cu Statele Unite ale Americii… Tot ceea ce conteaza în ochii lor este sa stoarca profituri maxime printr-o practica descrisa ca fiind capitalism financiar, un sistem care se bazeaza pe doua lucruri: îndatorare si monopol. Acesta nu este un adevarat capitalism. E calea concentrarii economice si a sclaviei politice”. (GHK, pp.48-49)
Comisia Trilaterala a fost cel mai bine descrisa de Senatorul Barry Goldwater: „Ceea ce intentioneaza trilateralistii sa faca în realitate este crearea unei supraputeri economice mondiale deasupra guvernelor politice ale statelor nationale afectate. Ca administratori si creatori ai sistemului, ei vor stapâni lumea”. Cine-si închipuie ca vorbele despre stapânirea lumii sunt vorbe goale, se înseala. Stapânirea lumii de catre un grup dedicat puterii banului, lipsit de nationalitate si loial doar lui însusi înseamna pentru ceilalti lagare de concentrare, viata de mizerie, degradare fizica si psihica si genocid dupa bunul plac al elitei. Comisia Trilaterala cuprinde Statele Unite, Europa si Japonia pentru ca acestea produc doua treimi din productia mondiala de bunuri si pot absorbi restul lumii în sferele lor. Fondul Monetar International si Banca Mondiala sunt brate ale acestei comisii, care formuleaza planuri pe 20-30 de ani înainte. In 1972, planul Comisiei Trilaterale era de a scadea nivelul de trai al claselor de jos si de mijloc, de a spori autoritatea presedintelui, de a consolida cooperarea dintre guvern si sectorul particular, faurind planuri economice, un control guvernamental mai sever asupra presei si dezarmarea muncitorilor. Henry Kissinger a devenit în 1977 membru în Comitetul Executiv al Comisiei Trilaterale si sef al Consiliului International al Bancii Chase-Manhattan a lui Rockefeller, pe a carui mosie a fost fondata Comisia Trilaterala în 1972. Fondurile pentru salariatii si activitatile Comisiei Trilaterale au fost donate de cei care profita de pe urma activitatilor ei: Rockefeller si cumnatul sau Franklin (director la CFR între 1953-1971), David Packard de la Hewlett Packard, si o serie de megaindustrii si fundatii ca Ford, Lilly, Kettering, fratii Rockefeller, Thyssen, General Motors, Sears, Caterpillar, Deere, Exxon, Texas Instruments, Coca-cola, Times (publicatii), CBS (televiziune), Wells-Fargo (banci). Senatorul Barry Goldwater numeste Comisia Trilaterala „noua cabala internationala a lui Rockefeller”, caci este internationala (din ea fac parte directorii bancilor Chase-Manhattan din America, Mitsubishi din Japonia, Dresdner Bank din Germania, Swiss Bank Corporation – Banca Elvetiana, Amsterdam Rotterdam Bank din Olanda, Bank of Montréal din Canada, Crédit Agricole din Franta, si altii); dar Rockefellerii sunt, credem noi, subordonati casei Rothschild. In 1991, la una din conferintele secrete ale grupului Bilderberg din Germania, David Rockefeller a multumit ziarelor de larga circulatie din Statele Unite, Washington Post, The New York Times, si Time ca timp de 40 de ani au pastrat secretul asupra a ceea ce face aceasta organizatie. David Rockefeller a fost un foarte activ agent al Comisiei Trilaterale în ultimii 40 de ani. In 1964 s-a întâlnit cu Nikita Hrusciov si dupa 4 luni acesta a fost schimbat. In 1973 s-a întrunit cu 27 sefi de stat inclusiv ai Uniunii Sovietice si Chinei comuniste. In 1974 l-a vizitat Papa Paul VI, dupa care enciclica papala chema la amalgamarea popoarelor. In 1976, premierul australian Malcolm Fraser a venit sa se întâlneasca cu presedintele Statelor Unite, dar înainte de aceasta s-a întâlnit cu David Rockefeller. In 1989 acesta l-a vizitat pe Gorbaciov si a oferit Uniunii Sovietice intrarea în Fondul Monetar International (International Monetary Fund, IMF) si în Banca Mondiala; apoi s-a dus în Polonia. Dar împrumuturile acordate oricarui guvern de catre Fondul Monetar International sunt garantate de avutul natiunii: de munti, râuri, lacuri, câmpii si dealuri, de pamântul tarii, de baza existentei locuitorilor. Jesse Helms le-a vorbit americanilor, dar cuvintele lui se adreseaza tuturor natiunilor. Este sfâsietor sa vezi cum se grabesc românii sa se vânda puterilor distrugatoare si dusmane ale bancherilor internationali, care sub pretextul „ajutorului economic”, „împrumutului necesar pentru reconstruirea industriei” le vor rapi suveranitatea nationala, stapânirea asupra pamântului României si, în cele din urma, statutul de om liber. Caci grabindu-se sa se îndatoreze la bancherii internationali, românii îsi pun drept garantie („colateral”) – nimic altceva decât pamântul stramosesc, teritoriul României si dreptul de a fi cetatean român. Caci scopul declarat al guvernului francmasonic mondial, al Noii Ordini Mondiale, este „sa treaca pamântul în proprietatea altora” („to change the tenure of the land.”) Dintre realizarile Comisiei Trilaterale francmasonice se pot cita:
1) Tradarea si exilarea sahului Iranului, care reusise sa aduca prosperitate si stabilitate în Iran astfel încât, daca petrolul iranian s-ar fi epuizat în decurs de un secol, Iranul ar fi putut continua sa prospere cu o economie echilibrata în granitele proprii. Eliminarea sahului a lasat portile deschise agentilor sovietici si fanaticilor dementi si setosi de sânge, ayatollah-ilor. Sahul a fost convins sa-si investeasca banii în banca lui Rockefeller, Chase Manhattan; si Carter l-a trimis pe generalul american Robert E. Huyser, comandant adjunct al fortelor din Europa, sa le ceara generalilor iranieni sa nu se opuna loviturii de stat a lui Khomeini. Dupa câteva ore, generalii iranieni au fost împuscati. Mai mult, când primul ministru iranian Amir Hoveida a cautat sa arate în parlament ca Ayatollah Khomeini, care a preluat puterea, era un impostor care se dadea drept Ayatollah Khomeini, a fost târât afara din parlament si împuscat pe loc (adevaratul Ayatollah avea un deget mijlociu lipsa; impostorul nu avea nici un deget lipsa). Michael Goloniewski, expert polonez, afirma ca impostorul care a trecut drept Ayatollah Khomeini a fost un agent sovietic (RE, pp. 237-242).
2) Exacerbarea terorismului comunist în Africa de Sud, unde ambasada americana a devenit cartierul general al criminalitatii si a terorismului armat împotriva populatiei pasnice.
3) Predarea Canalului Panama unui dictator marxist. Numai dobânda pentru datoriile dictatorului panamian Torrijos fata de bancile americane Chase Manhattan, First National City Bank, Bank of America, Banker’s Trust, First National Bank of Chicago, Republic National Bank of Dallas, si Marine Midland Bank (a lui Sol Linowitz, care a conceput tratatul de cedare al canalului) însuma 39% din bugetul sau national. Cedând Canalul Panama lui Torrijos, acesta îsi putea plati datoriile fata de aceste banci din taxele ridicate de la vapoarele care-l folosesc. Ce a pierdut poporul american au câstigat bancile sus-numite; caci în tratatul de cedare al Canalului Panama catre Torrijos, guvernul Statelor Unite s-a obligat sa plateasca lui Torrijos milioane de dolari pentru ca a acceptat sa primeasca Canalul. Jumatate din bancile care i-au dat bani cu împrumut falitului Torrijos aveau cel putin un membru al Comisiei Trilaterale în comitetul de directie. Dintre cei 16 senatori americani care erau la ora aceea membri în CFR, 15 au votat sa i se dea canalul lui Torrijos.
4) Tradarea Nicaraguei. Somoza, presedintele ales al Nicaraguei si izgonit de conspiratia sandinista, a vazut cu uimire ca „exista o conspiratie care planuieste în mod intentionat sa distruga forma de guvernare republicana si s-o înlocuiasca cu dictatura totalitara (Anastasio Somoza, „Nicaragua Betrayed – Nicaragua Tradata”, p.291). Pentru ca a cautat sa avertizeze publicul american de felul în care guvernul american introduce treptat dictatura totalitara, Somoza a fost asasinat la câteva saptamâni dupa aparitia cartii sale. „In 9 luni comunistii au facut mai mult rau în Nicaragua decât a facut Somoza în 10 ani”, scrie un fost conducator sandinist. Circa 12.000 de oponenti politici au fost aruncati în închisoare, sute de oameni pur si simplu au disparut. Comunistii dicteaza toate amanuntele vietii în Nicaragua. In fiecare zi junta acapareaza mai multa avere. Au confiscat peste un milion de acri de pamânt arabil, dar mai putin de a cincea parte din pamânt e cultivata azi. Peste doua luni vom muri de foame” (The Review of the News, 30 iulie 1980, dupa RE). Principala preocupare a sandinistilor, în afara de jaf si asasinat, pare sa fie exportul de revolutie în El Salvador, Honduras, Guatemala, si Costa Rica. Totusi, declarându-se satisfacut ca „regimul marxist din Nicaragua nu ajuta gherilele comuniste din El Salvador si Guatemala”, Carter le-a dat sandinistilor 75 milioane de dolari în 1980 (ibidem, 24 septembrie 1980).
Dar în 1980 Comisia Trilaterala francmasonica a hotarât ca nu mai este util Carter ca presedinte. Lui Ronald Reagan, ne-membru al Comisiei Trilaterale, i s-a permis sa câstige în mod spectacular alegerile, desi declarase ca „interesele (Comisiei Trilaterale) sunt angajate de partea bancherilor internationali si-a companiilor multinationale” si nu e de parere ca se cuvine ca un anumit grup de interese sa ocupe posturile cheie în stat – deci nu va numi membrii Comisiei Trilaterale în posturi cheie. Dar pe cine-a recomandat Reagan în posturile cheie dupa alegeri? Dintre cele 59 de numiri ale lui Reagan, 28 erau membri în CFR, 10 în grupul Bilderberg si 10 în Comisia Trilaterala, iar vicepresedintele pe care si l-a ales, George Bush, ulterior presedinte, este membru atât în CFR cât si în Comisia Trilaterala. In administratia Reagan au înflorit 64 de membri ai CFR-ului, 6 ai Comisiei Trilaterale, 6 ai ambelor si 5 fosti trilateristi (RE,pp.246-248; AW,pp.40-66).
La alegerile din 1992, poporului american i s-a permis sa vada trei candidati la presedintie: democratul francmason Bill Clinton, republicanul George Bush si independentul Ross Perot. Despre Ross Perot nu se stie sa fie membru în vreunul din aceste grupuri; a fost recomandat pentru CFR de catre George Bush, dar nu apare pe lista membrilor; poate n-a acceptat el, poate nu l-au acceptat ei. Bush apare pe lista CFR-ului ca fost membru. Clinton însa este membru si în CFR, si în Comisia Trilaterala, si în grupul Bilderberg si este si bursier Rhodes, si francmason.
Comisia Trilaterala
////////////////////////////////////////////
Să învăţăm din grandomania komunistului Faraon care, împreună cu vârcolacii socialişti şi vrăjitorii globalişti, până la urmă- au recunoscut măreţia Atotputernicului Creator (Ex.8/19)… Ei s-au jucat de-a pocăinţa şi credinţa, pentru ca noi să-L credem, adică să ne dăruim Lui,nu satanei; să-L primim, pentru că El este întrupat din toate cele Dumnezeieşti, inclusiv din Credinţa şi Pocăinţa Cerească… Dacă nu credem că ateii, idolatrii şi falşii creştini egipteni au fost loviţi de lăcuste, purici, broaşte şi alte pandalii; Dacă nu ne pocăim în Duh şi în Adevăr, vom primi şi urgii Apocaliptice; Dacă faimosul Faraon s-a „predat” în faţa Domnului, (Ex 9/27 şi 28) cine suntem noi să-i întoarcem spatele… De aceea ” Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.” (Îs.55/6) ca să nu rămână miliarde de oameni pe dinafară, precum în vremea lui Noe… Prin golirea de satan cu toate otrăvurile lui, (dacă vă pocăiţi precum Petru Luca, 22/61-62), ieşiţi din lumea lui şi intraţi în El- Templul Dumnezeiesc- in Corabia Cristică, pentru a vă găsi urgiile –protejaţi în scutul Lui, dacă rămâneţi în El,(Ioan 15/5) umpluţi cu Plinătatea Duhovnicească- Biblicizaţi, avându-l drept Sef- Căpetenie pe El, nu pe ea…
Să învăţăm din grandomania komunistului Faraon care, împreună cu vârcolacii socialişti şi vrăjitorii globalişti, până la urmă- au recunoscut măreţia Atotputernicului Creator (Ex.8/19)… Ei s-au jucat de-a pocăinţa şi credinţa, pentru ca noi să-L credem, adică să ne dăruim Lui,nu satanei; să-L primim, pentru că El este întrupat din toate cele Dumnezeieşti, inclusiv din Credinţa şi Pocăinţa Cerească… Dacă nu credem că ateii, idolatrii şi falşii creştini egipteni au fost loviţi de lăcuste, purici, broaşte şi alte pandalii; Dacă nu ne pocăim în Duh şi în Adevăr, vom primi şi urgii Apocaliptice; Dacă faimosul Faraon s-a „predat” în faţa Domnului, (Ex 9/27 şi 28) cine suntem noi să-i întoarcem spatele… De aceea ” Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.” (Îs.55/6) ca să nu rămână miliarde de oameni pe dinafară, precum în vremea lui Noe… Prin golirea de satan cu toate otrăvurile lui, (dacă vă pocăiţi precum Petru Luca, 22/61-62), ieşiţi din lumea lui şi intraţi în El- Templul Dumnezeiesc- in Corabia Cristică, pentru a vă găsi urgiile –protejaţi în scutul Lui, dacă rămâneţi în El,(Ioan 15/5) umpluţi cu Plinătatea Duhovnicească- Biblicizaţi, avându-l drept Sef- Căpetenie pe El, nu pe ea…
//////////////////////////////////////////
Fiindcă zecile de mii de culte din toată lumea nu vor să devină Una (între ele), dar nici… cu El, intarzaie Venirea Lui- să ne scape de hoţie, fesenie (PeSeDie)- globalie, preacurvie, bârfa, beţie, pandelia pandemiei şi de celelalte roade satanice din Galateni, cap.5/20; Voi TOŢI cei peste 7 miliarde de „creştini” faceţi-vă Una, prin Iisuss, cum El este Una cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt! Pentru intâmpinarea Lui- smeriti-vă, naşteţi-vă din nou, prin golirea de sine (de satan) şi umpleţi-vă cu Plinătatea Semânţei Cuvantului- Invăţăturii Dumnezeieşti şi intâmpinati-L cu pocăinţa lui Petru, care a plâns cu amar, sau ca Isaia, cap.6/5-8: Atunci am zis: “Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”. Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: “Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”. Am auzit glasul Domnului, întrebând: “Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă!”
https://informatii-agrorurale.ro/iliescu-si-ai-sai-din-frontul-rusinii-si-sabotarii-nationale-au-furat-neconstitutional-avutia-obsteasca-prin-fel-si-fel-de-scenarii-inclusiv-prin-conspiratia-pentru-distrugerea-romaniei-spre-exemp/
//////////////////////////////////////////
Noul ordin mondial – de dwight kinman
THE NEW WORLD ORDER
NOUL ORDIN MONDIAL
de Dwight Kinman
Exista o elita a puterii ( domnii banilor ) care se auto-numeste „Ordinul”. Ei au un plan de a aduce un nou ordin mondial, care este cuvantul-cod secret pentru un guvern mondial. Imensitatea acestui plan obscur si monstruos este aproape dincolo de imaginatia omenirii. Am cercetat moticulos timp de noua ani, asa ca nu va aduc fantezie. Va aduc adevar. Va aduc fapte. Aceasta nu e „vine lupul ,vine lupul”. Va aduc informatii pe care le-am adunat de la profesori universitari, senatori, fosti presedinti ai Statelor Unite, bancheri internationali, experti financiari si oameni si femei in cele mai inalte pozitii in guvern. Mai mult decat toate, voi documenta totul cu Cuvantul lui Dumnezeu.
Dl.Gardner, de la „Council on Foreign Relations” a scris in „Foreign Affairs” revista oficiala a acestui consiliu :”Noi vom construi „New World Order” nu in fuga ci il vom construi bucata cu bucata chiar sub nasul lor „, adica a poporului American. Ei s-au ambalat inca de la infiintarea comisiei trilaterale sub Brezhinski in 1973. Cursa a fost deja pusa si este gata sa sara. Globalistii acestia cred ca deja o au in mana pentruca acum merg public inainte.
William Bowling doctor la Johns Hopkins University, un mare inventator si crestin a spus: „Globalismul va fi demisia Americii – sfarsitul republicii noastre”. Cetatenii U.S.A, chiar in acest moment sunt conditionati de catre puternicul farmec al mediei (publicitatii) pentru un nou ordin mondial. Vreau sa va arat despre ce este vorba in acest nou ordin mondial si cine este in spatele lui.
Cand Presedintele Bush s-a intalnit cu Gorbaciov, stirea a venit din Moscova si Washington D.C.:” Un nou ordin mondial este aproape”, si ” O noua era de pace si prosperitate este in mana noastra, gata sa o apucam. Eliata puterii a aranjat un plan atat de monstrous, incat este dincolo de imaginatia cetateanului de rand. Planul este sa dizolve suveranitatea natiunilor si sa aduca toate natiunile sub o autoritate centrala mondiala anume : Natiunile Unite. Toate armamentele lumii vor fi puse sub aceasta autoritate.
Planul include dizolvarea suveranitatii acestei mari natiuni pe care tu si eu o iubim, si ducerea Amercii intr-un nou ordin mondial. Cand aceasta se va intampla, constitutia noastra va fi dusa , „Bill of Rights” va fi dus (fara sa se mai intoarca vreodata) armele noastre vor fi confiscate si oamenii acestei natiuni vor merge in sclavie.
Oamenii din spatele acestui plan se numesc „Ordinul”. Acesta este titlul oficial pe care si l-au dat si ei numesc telurile lor „Planul”. Tineti aceasta in minte :”Ordinul” si „Planul”. Ei detin pozitii in cele mai inalte trepte in guvern, banca si industrie. Unii sunt presedinti si prim-ministri, ai unora dintre cele mai mari natiuni de pe pamant. Ei detin controlul in cele mai mari banci din lume si guverneaza gigantice corporatii de imperii. Averea lor combinata este coplesitoare. Ei sunt facatori de regi si ditrugatori de natiuni. Unii cred ca acest grup este comprimat fiind format din 13 oamneii care tin controlul puterii si a banilor planetei noastre. Am aflat de la autoritati de inalta credibilitate ca 12 din acesti oamenii se inchina lui SATAN. Unul este in Japonia, dar majoritatea sunt in Europa. Nici unul nu este in USA.
R.Chesterton a scris cartea ‘ NEFERICITII LORZI’. In aceasta carte el revela ca telul acestui grup este sa lucreze mai ales in super uriasele fundatii americane si anume: Rockefeller, Carnegie si Ford.”ORDINUL : Isi ascunde actiunile sub un process numit RETEA .Acest monstru cu multe fete lucreaza in spatele scenei prin mii de organizatii globale. Unul din vehicolele principale este religia „New Age.” Aceasta are un front de aproape 10.000 organizatii globale. O carte „New Age” insira o lista de 3.700 organizatii de religie New age dintre care fac parte: The Lucius Trust si The Findhorn World. Una dintre cele mai puternice unelte este noul grup al servitorilor mondiali. El pastreaza un profil mai jos dar ei sunt un brat puternic cu cartierul general in Natiunile Unite. Vreu sa va prezint trei sau patru din aceste grupuri frontale care sunt paravan pentru planul „Ordinul”.
Consiliul pentru relatii straine. Acesta este prezidat de David Rockeheller. Multi cercetatori cred ca acesta este pilonul primar al „Ordinului”. Cred ca sunt vro 2.000 de membrii in aceasta organizatie asa ca numesc cativa care sunt in varf.
Howad Baker, seful personalului la fostul presedinte al U.S Ronald Reagan.
George Shultz, secretar de stat sub fostul presedinte Ronald Reagan.
Cyrus Vance, secretar de stat sub fostul presedinte Jinmy Carter.
Lt. Gen.Brent Skowcroft, consilier de securitate speciala la presedintele Bush.
Henry Kissnger, scretar de stat sub fostul presedinte Richard Nixon.
D.Rockefeller, cosiderat a fi piesa de capatai in aceasta vasta retea.
2.Comisia trilaterala. A fost infintata de D. Rockefeller ca un brat al consiliului pentru relatii straine in 1973 si la plasat pe Brezhinsky la cap ca sef executive. Brezhinsky a fost profesor la Columbia Univerity si a scris o carte foarte influentanta ( pe care D. Rockefeller a citit-o ). Pe la pagina 1.459 el declara deschis ca este Marxist si ca marxismul este calea de urmat. El a fost presedinte al „Natiunilor Security Agency” sub presedintele Jinmy Carter. Telul de varf al comisiei trilaterale ( in propriile lor cuvinte ) este de a da forma unui nou ordin mondial. Cititi ziarele, urmariti sterile la TV ori radio, ascultati aceste cuvinte aproape zilnic: „The New World Order „.
Sunt doi foarte loiali americani care si-au riscat viata sa avertizeze poporul american in ce priveste planurile si telurile acestor organizatii. Primul pe care vreu sa-l citez este senatorul Statelor Unite, a fost candidat pentru presedentie, este un fost general in U.S Air Force – un adevarat American cu sange rosu, care crede in America. Si el a dat o avertizare poporului American. El a tinut un dosar Alfa acestor doua organizatii, timp de 25 de ani. In 1980 el a lansat o carte sub titlul „Fara Scuze” (With No Apologies). Am sa citesc din cartea aceasta.
„Aceasta ma poate costa tot ce am, dar trebuie sa pun poporul American in alerta: Comisia trilaterala reprezinta un efort indemanatec cooordonat de a apuca controlul si a consolida cele patru centre ale puterii: politic, intelectual monetar si eclesiastic. Ceea ce intentioneaza trilateralistii este crearea unei puteri economice mondiale, superioara guvernului natiunilor. In alte cuvinte ceea ce ei conduc, orchestreaza, imping inainte spre implinire este un nou ordin mondial, un guvern mondial”.
Cineva spunea : „daca am avea o cartita, cineva care a fost inauntru, cineva care sa fi cunoscut planurile lor intrigante si care ar dezvalui aceste planuri noua !!!” avem un astfel de om. El, de asemenea a fost un american loial si a dat si el o avertizare. El se ascunde acum, dar a scris multe lucruri si el se numeste Rear Admiral Chester Ward. El a fost membrul in consiliul pentru relatii straine timp de 16 ani. Iata ce scrie el: „( Clica cea mai puternica in aceste grupuri elita, are un obiectiv sa aduca predarea suveranitatii si independentei SUA.”).
El continua sa dezvaluie ca telul lor este sa mute America intr-un guvern mondial pe care ei il numesc (guvernul mondial Trans-National). Lumea a fost deja impartita in 10 regiuni de catre Culbul de la Roma, comisia Trilatrala si Globalistii. America este regiunea numarul 1, Europa este regiunea numarul 2, si Japonia este regiunea nr 3 (am sa va dau mai tarziu si celelalte regiuni). Planul lor este sa faca Comunitatea Europena de Natiuni, Statele Unite si Canada si Japonia, centrele puterii mondiale. Acesta a fost aranjat cu mare grija si planul este gata. Dar el arata mai departe ca telul lor urmator este sa mute America repede intr-un guvern Trans-national mondial in care America sa fie o regiune intr-o comunitate de natiuni.
3.Craniu si Oase (semnul pentru otrava) Aceasta organizatie a fost stabilita la Yale University in anii 1800. Este o organizatie foarte secreta, chiar bolnavicios de secreta. In fiecare an ei aleg 15 absolventi de baza, selectati cu grija ca sa intre in aceasta organizatie secreta. Foarte putine carti ale lor sunt accesibile, dare eu am una numita „Skull and bones, asezamantul secret al americii” cu codul 322. Pana acum nu stiu ce inseamna 322, dar aceasta este infratirea cu moartea. Cartea a fost scrisa de catre un om care si-a riscat viata ca sa alerteze poporul American: Anthony Sutton. El a fost profesor Stannford University. Am intrat in posesia cartii printr-un inalt gradat militar care mi-a trimis-o din Wasghington D.C. cu un avion special. Am sa condensez de la 250 de pagini ale cartii intr-o singura propozitie: Un ins poate gasi libertate doar in ascultarea oarba de un stat absolut. Am sa citesc direct din aceasta carte: „Telul (Ordinul) este sa creeze o sinteza noua folosind procesul dialectic Hegalian de a forma o societate in care statul este absolut si atot puternic si individul exista numai ca sa serveasca statul”.
Brezhinsky a spus in cartea sa „Intre doua ere” ca apropiindu-ne de era tehnotonica (era in care ne aflam acum) trebuie sa fie o supraveghere totala a fiecarui individ din intreaga lume. Acesta este ORDINUL.
Anthony Sutton reveleaza numele a treizeci de familii americane de vita veche implicate in Craniu si Oase. Aceste familii sunt la varful puterii in cele mai inalte grade in guvernul American. Ele au detinut puterea in ultimii 50 de ani. Iata cateva nume:
Winston Lord care a detinut inaltul post de presedinte al consiliului pentru relatii straine sub David Rockefeller.
Avril Harrimon, care a fost ambasador al USA in Uniunea Sovietica.
David Rockefeller, familia Rockefeller.
William Buckley care detine pozitie inalta intre magnatii Europei.
Anthony Sutton a scris in cartea sa: (Ordinul), „Craniul si Oase ” este puternic – de necrezut de puternic. Dar iata un alt membru al acestei organizatii si de asemenea membru al consiliului pentru relatii straine. El si-a dat demisia, dar David Rockefeller a spus despre acest om : „El simpatizeaza cu toate politele noastre”. Aces t om a fost in partea executive a comisiei trilaterale sub Brezhinsky. Este membru de talie inalta in Craniu si Oase. David Rockefeller a spus despre el (dupa cum raporteaza „Washington Post” in 10 februarie 1988). Omul acesta are cunostinta, a avut postul, si ca presedinte va fi intr-o pozitie mai buna decat oricine altul in America sa adune poporul American in convingerea ca traim intr-o lume si ca trebuie sa actionam ca atare el se numeste George Herbert Walker Bush. Presedintele nostru prezinta constant telul pentru un ordin mondial in fata Natiunilor Unite, a Congresului si a poporului American.
Barry Coldwater a fost bun cu acesti oameni cand a scris despre ei in cartea sa „Fara Scuze”. El scrie : aceste . . .Dar Barry Coldwater a atins coarda sensibila cand a adaugat:”Dar indrumati gresit in gandirea si filozofia lor, crezand ca singura speranta a planetei este un guvern mondial” suntem conditionati pentru acest nou ordin mondial pe scara mare prin retele.
Septembrie 1990,la Natiunile Unite presedintele USA a spus: „Inaintam spre un ordin Mondial” de 5 ori. Cand a facut acest anunt multimii, au izbucnit aplauze furtunoase. Doua saptamanii mai tarziu, la sesiunea congresului:”Inaintam spre o noua era si spre un nou ordin mondial”.
Noiembrie 21, 1990 la conferinta de la Paris presedintele a facut uimitoarea afirmatie: :Criza din golf ne ofera o rara oportunitate sa inaintam intr-o perioada istorica de cooperare de iesire din aceste vremuri de necaz. Un ordin nou mondial poate aparea .
Ianuarie 29, 1991 mesajul catre statul uniunii:”In seara aceasta conducem lumea in a da fata cu o amenintare a decentei si umanitatii. Ceea ce este primejdie este mai mult decat o tara mica. Este o mare idee – un nou ordin mondial.
Nu inteleg pe deplin materialul pe care am sa vi-l prezint acum, asa ca nu am sa comentez. Puteti evalua pentru voi insiva.
In ziarul :”The Oregonian”, in 2 februarie 1991 s-a raportat ca presedintele USA a primit o scrisoare in 17 ianuarie. Iata o parte din aceasta scrisoare : „Orium vreau sa fiu sigur ca stiti de deplinul meu support pentru dumneavoastra si pentru tinerii servitori si servitoare care sunt sub comanda dumneavoastra. Astept sa ma alatur dumneavoastra in faurirea unui nou ordin mondial semnat) Senator Mark O.Hatfield (senator al statului Oregon).
Va dati seama ca planul este deja facut si ca aparatura este gata acum sa aplice acest plan la o lovitura intr-un ceas? Este numit”Ordinul executiv 11.400″. Un om si-a dat viata ca sa puteti stiti despre ce este vorba in acest ordin executiv. Acesta a fost reprezentanta in toata natiunea, in „Don MacCulvaney Intelligence Advisor” care merge in 57 de natiunii ale lumii si este citit de catre presedinti si experti financiari din toata lumea. El este crestin si este foarte precis :
„Pe cum America coboara rapid in socialism si catre noul ordin mondial al lui George Bush si Mihail Gorbaciov, guvernul stapaneste virtual toate aspectele vietii noastre din ce in ce mai mult. Intr-o viitoare criza economica, politica ori militara, presedintelui i s-au acordat deja puterii dictatoriale, prin care, prin ordine executive un control dictatorial total peste America poate fi pusa in vigoare instantaneu. Mai putin de doua zile inainte de moartea sa, John F. Kennedi a semnat o lege, sub presiunea crizei misilelor cubaneze, o serie de masuri de urgenta. Aceste masuri stau azi ca ordine executive asceptand sa fie invocate de catre orice presedinte care deci daca ne aflam in primejdie. Aceste decizii dau presedintelui, printr-o birocratie de demnitari si oficiali nealesi apartinand de „biroul pentru Planuire de Urgenta”, puteri nelimitate. Daca aceste masuri iti fac rau, nu poti vota impotriva lor sau a oficialitatilor respective. Nu ai drept la recurs, nu ai alta alegere decat sa te supui intelepciunii si judecatii lor. Controlul guvernamental total asupra vietii tale intra in vigoare (potrivit limbajului ordinelor executive) in timpuri de tensiune internationala marita sau de criza economica – financiara.
Marcati aceste doua fraze foarte atent: „In timpul de tensiune international marita”, si (criza economica sau financiara). Iata un sumar al diferitelor ordine. Intr-o ora, guvernul preia:
Toate comunicatiile si media.
Toate sursele de electricitate, petrolifere si combustibil, gas.
Toate fermele si sursele de mancare.
Toate mijloacele de transport, highways si expresuri.
Toti cetatenii selectionati pentru forta de munca guvernamentala.
Intregi centre de populatie sa fie mutate.
Toate centrele de sanatate, educatie si ajutor.
Toti cetatenii sa fie inregistrati de catre dirigintele supran al postei.
Toate aeroporturile si aparatele de zbor.
Toate finantarile pentru case.
Toate caile ferate si pe apa (interne).
Si depozitele publice.
Sub Richard Nixon, aceste ordine au fost combinate intr-un singur ordin executive 11.400, a fost lustruit de cateva amendamente minore si semnat de Jinmy Carter la 20 iulie 1979. Cea ce trebuie pentru a apasa butonul la aceasta aparatura zdrobitoare este ca presedintele sa declare stare de urgenta. John F. Kennedy, vorbind la Columbia University in 1963, a spus Inaltul post de presedinte a fost folosit pentru a instiga un complot de distrugere a libertatii Americii si inainte de a parasi postul trebuie sa informez cetatenii despre pericolul care ii asteapta”. Zece zile mai tarziu, John F. Kennedy a fost asasinat.
4.Iluminati Am sa mentionez aceasta organizatie doar pe scurt. A fost infintata in Europa in 1776 si este posibil sa fie organiztia cea mai puternica de pe pamant pentru noul ordin mondial. Daca te indoiesti de aceasta, deschide-ti portofelul si uita-te pe spatele unei bacnote de 1 dolar. Ai sa vezi insigna triunghiului Lucifer cu ochiul a-toate-vazator a lui Lucifer plasat pe dolarul nostru in 1933 si ce citesti sub ea? Trei cuvinte Latine: Novus Ordo Seculorum (Noul Ordin Mondial al Veacurilor).
„Ordinul” are sase teluri. Acestea nu sunt lucruri imaginate ci citez „Ordine”.
Stabilirea unui nou ordin economic international unificat sub directul control al unui corp mondial.
Stabilirea a ceea ce va parea a fi un democratic guvern mondial, dar care spatele scenei va fi sub controlul total al ORDINULUI.
Cucerirea si subjugarea prin mijloace economice a celor doua supra-puteri USA si URSS.(Unirea celor doua)
Stabilirea viitoarelor state unite ale Europei, ca natiune dominanta intr-un guvern mondial.
Introducerea unui supreme conducator mondial care sa prezideze peste guvernul mondial .
Stabilirea unei religii mondiale care va coordona toate religiile pamantului sub un pontif suprem paralel conducatorului suprem politic mondial.
Acei ce-si cunosc Biblia, stiu ca acesti planuitori urmeaza capitoluli 13 din Apocalipsa cu o precizie uimitoare si o exactitate coplesitoare. Acesti oameni care detin puterea acestei planete sunt in agenda Biblica si tabelul timpului lui Dumnezeu cu atata precizie ca iti tai respiratia. Dumnezeu a stiut misculatiile acestor oamenii rai inainte de intemeierea lumii si Duhul Sfant prin minunea profetiilor Bibliei ne reveleaza cine v-a trai in ultimele zile, alesii lui Dumnezeu, toate planurile lor. Veti vedea in Apocalipsa Cap.13 desfasurarea exacta a planurilor (ORDINULUI).
Vers.1 „Apoi am statut pe nisipul marii. Si am vazut ridicandu-se din mare (neamurile) o fiara (un super dictator mondial), cu zece coarne si sapte capete, pe coarne avea zece cununi imparatesti si pe capete avea un nume de hula”. Daca comparam Daniel Cap. 2 si 7 cu Apocalipsa 13 vom gasi pe un dictator mondial se va ridica din 10 natiunii ale fostului imperiu Roman, si ca va fi cel mai mare dictator pe care lumea l-a cunoscut vreodata. Uitati-va la primul lucru pe care il va face prin putere satanica:
Vers.7 „I s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca. Si i s-a dat stapanire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limba si peste orice neam”. El va galvaniza toate natiunile pamantului intr-un super guvern unic mondial. Baza lui va fi imperiul roman reformat. Noua a Roma cu un Cezar. Apoi el v-a inaugura o noua religie.
Vers.4 „Si au inceput sa se inchine balaurului, (Satan) pentru ca daduse puterea lui fiarei si au inceput sa se inchine fiarei (dictatorului) zicand:”Cine se poate asemana cu fiara, si cine se poate lupta cu ea ?”
In alte cuvinte „Ordinul” urmareste tabela timpului lui Dumnezeu cu o uimitoare precizie. Telul lor este sa sintetizeze toate religiile pamantului intr-o biserica mondiala, Biblia descrie biserica mondiala in Apocalipsa Cap.17 ca „Babilon, mama curvelor si spurcaciunilor pamantului”.
In timp ce toata puterea politica mondiala va fi in mana „Cezarului” noii Rome, puterea religioasa va fi sub a doua fiara ( profetului mincinos descries in Apocalipsa.17).
In noua Roma edictul va fi „inchinarea si adorarea imparatului”, ca si in vechiul imperiu roman. In vechiul Babilon oamenii se inchinau lui Satan (Lucifer) si in noul Babilon porunca va fi din nou inachinarea la Lucifer. Acesta, prieteni, este opera de arat a lui Satan. Se potriveste exact cu Apoc. Cap 13:4 „si au inceput sa se inchine balaurului (Lucifer) pentru ca daduse puterea lui fiarei (super-omul lumii) si au inceput sa se inchine fiarei . „.Religia de stat va inchinarea la imparat si la Lucifer. Vedeti desfasurandu-se sub ochii vostri ceea ce „Dumnezeul acestei lumi „planuie de 6.000 de ani, falsificarea satanica a trinitatii lui Dumnezeu:
1.Balaurul – Lucifer
2.Fiara antichrist(liderul politic)
3.Proorocul mincinos(liderul religios)
Aceasta este prioritatea de baza a oamenilor din spatele puterii acestei planete. Dar ei nu sunt „puterea”. Dumnezeu atotputernic este puterea, Dumnezeul nostru este stapan. Isus Cristos este inca pe tron si conduce istoria. Acum sa vedem unul dintre cele mai uimitoare versete din Biblie.
„Vers.8 Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, (inchina cui?, – lui antichrist, omul de frunte si Lucifer – Satan, care va umbla pe pamant. Se va urca in templul si se va declara pe sine dumnezeu), toti aceia al caror nume n-a fost scris, de la intemeierea lumii in cartea vietii Mielului, care a fost jungheat”.
Satan isi va fi implinit telul sau nesatios, planuit de 6.000 de ani de a fi adorat de catre toata omenirea. Linia de baza in spatele tuturor acestor planuri globale ale „Ordinului” care cred ca au control asupra puterii si banilor lumii, in spatele planurilor lor sincronizand, orchestrand, manevrand este nimeni altul decat Dumnezeul acestei lumi, printul puterii vazduhului, printul intunericului, Lucifer insusi planurile lor nu includ crestini sau numele lui Dumnezeu sau a Domnului Isus ca supavietuind pe planeta. Toti acei care il cunosc pe Isus ca Salvator, conform planului „Ordinului” trebuiesc eliminati pana in anul 2.000. Orice ce evreu-poporul legamantului lui Dumnezeu – de asemenea trebuie eliminat. Si Biblia la fel.
Robert Muller, sub secretar general al Natiunilor Unite timp de 4 ani, a dezvaluit ca ghidul spirit al lui ( care de fapt este un demon ) – ia spus ca pana in anul 2.000 America se va inchina „Cristosului cosmic” care atunci va fi pe tronul domniei de 2.000 de ani. Aceasta este agenda Ordinului. Ei planuiesc deliberat o prabusire a sistemului monetar mondial. Vocile lor inregistrate pe banda de la banca supra mondiala, dezvalui tot planul din haos si confuzie ei vor stabili un sistem international in care banul va fi fara valoare. Toate afacerile si tranzactiile lumii vor fi facute pe baza de semene, coduri si numere, si un semn va fi pus pe frunte sau pe mana dreapta a fiecarui om pe pamant. Nimeni nu va putea vinde sau cumpara fara acest semn. Si in centrul acestui cod secret este un numar care corespunde valorii numerice a dictatorului mondial, anticristul. Acest numar este – puteti crede ? – 666. Bani noi vor fi curand emisi in USA si am sa va arat in alt mesaj ceva despre aceasta.
NOUL ORDIN ECONOMIC INTERNATIONAL
de Dwight Kinman
Liderii mondiali cer un nou sistem monetar. Planul lor este sa restructureze sistemul monetar existen intr-o societate fara bani lichizi. Ei nu realizeaza ca manevrele lor au fost scrise inainte de intemeierea lumii de catre Dumnezeu, si ca Duhul Sfant le dezvaluie in Apoc. Cap.13, de aproape 20 de secole. Cuvantul lui Dumnezeu ne arata ca in zilele din urma, se va ridica un dictator care va cauta sa restructureze sistemul monetar mondial. Banul va fi scos din uz, si tot comertul va merge pe cale de coduri, semen si numere. Aceasta este exact ce spune Biblia in Apoc.Cap.13, sa examina putin planul acestor lorzi ai banilor.
Unii cred ca sunt 13 oamenii de necrezut de puternici, care controleaza banii si astfel puterea lumii. In momentul de fata, ei detin controlul catorva banci uriase in lume si gigantice corporatii si imperii. Ei domnesc in spatele scenei Jesse Helms unul din senatorii SUA a demascat planurile lor nu de mult la o sedinta a senatului:”Acesti interesati, lucreaza mana in mana cu stapanii Cremlinului cu scopul de a creia un nou ordin mondial”. Ordinul si multimea de membrii pe care o au, lucreaza mana in mana peste tot pamantul sub „1.000 de varfuri de lumina”(cum le pace celor din organizatia secreta „Masonri” sa se auto numeasca). Presedintele Bush insusi, este un mason de gradul 33, si membru al acestor organizatii secrete.
Daca intoarceti la pagina 6-7, veti revedea cele sase puncte din planul „Ordinul”. Acestea sunt in perfecta concordanta cu ceea ce Duhul Sfant a scris prin mana lui Ioan pe insula Peatmos in Apocalipsa Cap si 17. Planul Ordinul, este sa stabileasca un guvern unic mondial, o singura religie mondiala, si un conducator supreme( un presedinte mondial) care va fi noul cezar la varful puterii lumii.
Statele unite ale Europei, vor fi locul de resedinta al guvernului lumii si liderul lumii va domni de acolo. Este uimitor sa vezi comunitatea Europeana de 340.000.000 de oamenii sudandu-se intr-o uniune. Si ei si-au fixat data finala pentru aceasta in 31 decembrie 1992. Ei vor intra in 1992 cautand un super lider al acelei mari uriase super-puteri, care a fost vreodata pe pamant. Biblia ne spune ca acest conducator va fi „fiara”din Apoc.Cap13, omul fara de „legii” iar „fiul pierzarii” din 2Tes. , anticristul, domul 666 insusi. Biblia spune de aproape 2.000 de ani, ca acesti oameni vor acapara toata puterea politica, economica, militara si bisericeasca a lumii sub doua „fiare”. Ele sun descries in Apoc17.
Noul Babilon va fi un model al vechiului Babilon. De fapt va fi Babilon inapoi in viitor.In stravechiul Babilon, religia de stat a fost inchinarea la zeul Soare ( care de fapt era Lucifer – falsul inger de lumina, printul intunericului, dumnezeul acestei lumi, dusmanul suprem al lui Dumnezeu). Si el e pe cale de a-si dazvalui capodopera.
Religia de stat in vechea Roma, era inchinarea la imparat. Imparatul era zeul rege si fiecare avea datoria de a i se supun si inchina. Toata religia si puterea ei v-a avea ca si cap a doua fiara pe care Biblia o numeste profetul mincinos, capul „Noului Babilon”. In Apoc.13: 4 si 8 este scris:
„Si au inceput sa se inchine balaurului, pentru ca daduse puterea lui fiarei si au inceput sa se inchine fiarei, zicand: cine se poate asemana cu fiara, si cine se poate lupta cu ea ?”
„Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume n-a fost scris, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului care a junghiat” si v-a prezenta lumii in curand capodopera sa, trinitatea satanica.
- Fiara – capul imperiului Roman renascut.
- Profetul mincinos – capul bisericii false mondiale ( Babilon ).
- Satan – care va da putere celor doua fiare.
Astfel Satan isi va implini telul lui de 6.000 de ani, de a fii adorat de omenirea intreaga.
Thessilia Slink a rezumat aceasta in urmatoarele cuvinte:” in cele din urma, forta conducatoare in spatele miscarii „New Age”, nu este alta decat demonul lui Lucifer de a i se inchina lumea ca unui dumnezeu.
Primul pas al Ordinului este sa dea prioritate restructurarii sistemului monetar mondial. In 1987 George Shultz, secretar de stat sub Ronald Reagan, a fost citat in ziarul „Oregonianul” din 3 ianuarie 1987.
” Noua era (New Age) a rasarit, este in zori. Si un ordin financiar mondial ia curand forma;.
In 1988 conducatorii celor doua supra puteri (Mihail Gorbaciov si Ronald Reagan) au vorbit despre un nou ordin mondial in aceeas luna. Apoi, numai cu cateva luni in urma, doi oamenii din varful puterii au facut declaratii uimitoare.
Aurelio Pccei, capul „clubului Romei”, (una dintre cele mai puternic e organizatii care a pregatit calea pentru un guvern unic, mondial si a impartit lumea in 10 regiuni). A spus recent :” Un dezastru, un lider mondial carismatic, si omul va face un salt urias in „New Age”.
David Rockefeller, puternicul conducator al consiliului pentru relatiii straine a spus: „suntem in pragul unei transformari globale. Tot ce ne trebuie este o criza majora potrivita, si natiulile vor accepta noul ordin mondial”.
Julian Snyder, este unul dintre cei mai insemnati experti financiari din lume. Dupa cate stiu, el nu este credincios, dar el a vorbit la unul din seminarele unui grup select de experti ininvestitii in New York City. Iata uimitoarea lui declaratie:”avem o intalnire cu un super dictator mondial, si aparitia lui poate fi foarte curand. In tot deauna din prabusirea economiei unei natiuni se ridica un dictator. Hitler este o ilustratie. Mao Te Tung in China rosie, este alta. De data aceasta din prabusirea sistemului monetar mondial se va ridica un super dictator care va stapanii economia intregii lumi. Suntem direct pe calea de a ne intalni cu un dictator mondial si aparitia lui poate fi curand.
Aceasta este exact ce a revelat si Patrick Fisher, omul de stiinta in computere, cel mai eminent din lume. El este credincios si face parte din personalul Universitatii Mc Gill din Montreal. El cunoaste profetiile Bibliei. Iata ce spune el: ” Va mai fi inca un pas intre momentul de fata si ridicarea unui super dictator mondial, care va stapani economia intregii lumi.”
Se intentioneaza ca in mijlocul unei crize financiare plina de panica, popoarele pamantului vor striga literalmente dupa un conducator mondial care sa-I scoata din mlastina economica provocata de prabusirea financiara. La acest punct Ordinul, va restrange sistemul bancar mondial in trei banci mondiale majore care vor avea control asupra tuturor banilor lumii si vor conduce intreaga economie mondiala. Aceste trei banci vor fi:
The Federal Reserve Bank, in Statele Unite.
Banca Centrala Europeana.
Japonia.
Carol Quigley de la consiliul pentru relatii straine, a anuntat recent ca banca centrala europeana ( Banca suprema din Europa) va fi gata in 1992. In revista lor este relevant ca prioritatea de baza a Ordinului este sa inchida bancile mici, apoi sa dezvolte un conglomerat de cateva banci mari si apoi sa le uneasca pe toate intr-o unica super banca centrala. Pentru aceasta ei trebuie sa declare in mod secret, razboi impotriva bancilor mai mici, aceasta o vedem cu ochii nostri. Banca dupa banca esueaza de-a lungul Americii. Aceasta nu este accidental, ci planuit. Iata scenariul: mai intai ei planuiesc sa fabrice o prabusire financiara. Banci, companii de imprumuturi si alte institutii financiare vor arde; deja au inceput. Televiziunea a aratat recent ca intr-o singura saptamana 45 de banci au esuat numai intr-un stat. Prapadul lui S si L (companie de imprumutri) va costa poporul American in jur de un trillion de dolari, (dupa cum declarau cei mai selecti economisti). Apoi va urma biserica globala. In mijlocul taciunilor si cenusei, se va ridica un glorios ordin economic international.
Am sa va duc acum la revista de varf a Marii Britanii, in ce priveste economia, „Economismul”. Un articol pe prima pagina spune: „Pregatiti-va pentru o moneda mondiala”. Apoi este o imagine a pasari Fenix, ridicandu-se din cenusa banilor lumii. Pe pasarea Fenix, intr-un lant de aur sunt cuvintele „zece feniesi”. Articolul reveleaza ca numai o unica valuta mondiala va putea rezolva criza financiara a lumii. Noua moneda sau bancnota va fi numita „fenix”. Fenix este un simbol stravechi in Egipt si Fenicia, si reprezinta pe insusi Lucifer. Este pasarea care s-a ridicat la cer in forma de luceafar de dimineata. Este pasarea care s-a ridicat la cer in forma de ceafar de dimineata. Cine este steaua diminetii din Isaia 14 „Luceafar, fiul diminetii” si fenix-ul reprezinta pe Lucifer dupa botezul mortii si renasterii lui. Astfel, simbolul pe care l-au ales, este vechiul simbol al zeului acestei lumi, Lucifer. Va dati seama ce inseamna asta Articolul a fost prezentat in una din cele mai selecte reviste financiare britanice. Pentru cei ce cunosc Cuvantul lui Dumnezeu, inimile lor raman linistite la aceste evenimente, pentru ca planul este schitat in Apoc.13. Ne spune ca banii noi, ce vor fi emisi in curand vor fi valuta mondiala.
Super-banca mondiala s-a format deja. Am documentatii despre locul unse s-a format, cum s-a format si cine a fost acolo. Un fost profesor la Universitatea din Colorado, care a fost acolo a inregistrat o mare parte din acea conferinta si chiar vocile lor sunt pe banda. Unii dintre cei mai mari conducatori financiari ai lumii au fost la a 4-a conferinta mondiala a pustietati, in Estes Park langa Denever, Colorado. Edmond D.Rothschild ( care stabileste standardul pentru aurul lumii ), era acolo. James Baker ( atunci secretar – casier al Statelor Unite) a facut cuvantarea de deschidere. Noii bani sunt deja tipariti si au fost deja lansati in cateva natiuni din lume.
Am descoperit ceva uimitor de recent. In numerologia oculta, satanistii au o agenda. Ierarhia satanica si a – relevant data propusa pentru aducerea in fata lumii a noului lor cristos, pe care ei il numesc ” cristosul cosmic „si care – eu cred – este cel despre care Biblia spune ca e antichrist. Si data aceasta pe care si-au fixat-o este in 1993. In una din cartile lor oculte, numita ” Cartea legii” marele Satanist britanic, Alester Crowley, a relevant ca numarul cel mai semnificat in lumea oculta este 1993. El urmeaza planul ierarhiei lui Lucifer si iata ce spune el :”Iluminarea intregii omeniri – toata umanitatea – se va intampla in 1993″. Pe langa aceasta Jose Aguyas, cel ce a introdus „Ziua terei”, si-a planificat” Convergenta armonioasa”( uriasa extravaganta pancifista care a unit prin telecomunicatie ( prin satelit) doua milioane de oameni, pentru a medita despre pacea lumii, a spus ca „ziua terei” (planetei) a fost atat de plina de succes, inca si-au fixat data de mutare a lumii in noua religie mondiala. Pe anul 1992 sau 1993.
Acesti oameni de varf recunosc ca toate planurile le-au fost date de catre spirite-calauza. Bine-inteles, noi stim ca aceste „calauze” sunt fiinte demonice dupa cum este arata in Timotei 4:1. „Dar Duhul spune lamurit ca in vremile din urma unii se vor lepada de credinta, ca sa se lipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor.” . Cuvantul folosit pentru „duhuri inselatoare” este „planos” fiinte straine de pe pamant, pe care acesti oameni le numesc spirite – calauza. De fapt sunt puteri demonice inscala omenirea.
Va ingaduit Dumenezeu acestui grup minat de pe puterea banului si-si impilineasca scopul in 1993 ? Eu nu stiu. 1993 poate sa treaca fara ca ceva sa se intample. Aminteste-ti prietene ca Dumnezeul slavei de asemenea are o agenda. Marele nostru Dumnezeu si Salvator, Isus Cristos, are o tabla a timpului si el, actioneaza dupa agenda lui Dumnezeu, sin u a lor in sasi. Ei vor putea sa-si implineasca scopul numai daca Dumnezeu le va ingadui, daca Dumnezeu le va aprinde lumina verde sau daca le va semnalul de plecare. Numai atunci vor putea ei sa-si aduca planul la indeplinire.
Cand Domnul le va da alumina verde, vom intra in a 70-a saptamana a lui Daniel, ultimii sapte ani dreep de tabela profetica a timpului lui Dumnezeu. Liderul Imperiului Roman renascut va semna un tratat de pace de sapte ani cu Israel, si exact din acea secunda lumea va fi catapultata in necazul cel mare – timpul mentionat in Daniel 9, ca a 70-a saptamana a lui Daniel. Dumnezeu le va da sapte ani si apoi Domnul Isus va veni pe Muntele Maslinilor, ii va invinge si se va instaura domnia de o mie de ani. Este uimitor sa vezi cum planurile facute de liderii lumii se potrivesc exact la locul lor, din maretele profetii ale Cartii Apocalipsa. Cele sase teluri ale lor au fost de mult schitate in 18 versete din cartea Apocalipsei. Ce carte minunata avem. Dumnezeul suveran al cerului, pe care umanistii si globalistii il neaga prin ” umanismul secular”(acum domnind in America si scolile ei), este de fapt sistemul actual. Umanismul secular este detronarea lui Dumnezeu si inselarea omenirii.
IDENTIFICAREA INSTANTANEE SI SUPRAVEGHEAREA TUTUROR OAMENILOR PAMANTULUI
In Apoc13, Duhul Sfant arata ca in zilele din urma, inainte de a se intoarce Domnul Isus pentru a instaura domnia de 1.000 de ani, se va ridica un dictator mondial. Vers 14 – 15 spun:
„Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fiata fiarei (dictatorului mondial). Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei, care avea rana de sabie si traia.
I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca, si sa fie omorati toti cei nu se vor inchina icoanei fiarei.”
Acestea sunt versete uluitoare. Ele ar putea fii implinite numai de un lider mondial care ar avea supraveghere instantanee si totala asupra oricarui om de pe pamant.
In 4 august 1990, conducatorii lumii s-au adunat la aniversarea a 40 de ani a Institutului pentru Studii umanistice din Aspen (SUA). Am urmarit acest program TV prezentat in toata America. Pentru prima data in istoria counicatiilor, conducatorii lumii in Natiunile Unite au fost reprezentati. La fel liderii Europei, ministerul de rezerva federala, liderii comisiei trilaterala, Japonia in special liderii Americii, toti au fost acolo. Timp de o ora, ei au anuntat aceste cuvinte pe canalul TV: „O comunitate globala a Natiunilor pentru un nou ordin mondial.” Ei chiar au folosit cuvintele: „noul ordin mondial” cuvinte cod pentru guvernul unic mondial.
Am urmarit pe presedintele Bush in cuvantarea sa la o intalnire a congresului in septembrie 1990, pana la o alta intalnire din martie 1991. In aceste sase cuvantari majore catre America, catre Natiunile Unite si catre lumea intreaga, l-am urmarit de 14 ori:” inaintam catre noul ordin mondial”.
Dupa cum am spus, telul prioritar al ordinului este stabilirea unui nou sistem economic international, adica restructurarea sistemului monetar mondial. La baza va fi o societate fara bani Cash, lume noua in care banii, valuta si cecurile vor fi scoase din uz. Tot comertul va fi pe baza de coduri si numere si in final se va progresa la un singur semn sau emblema.
Cuvantul grecesc folosit in Apoc.14:16 este „charagma”, adica (emblema). Eu cred ca ei planuiesc sa puna codul produsului universal, pe mana dreapta sau pe fruntea oamenilor si apoi un mandat emis de catre presedintele mondial va interzice vanzarea si cumpararea la oricine nu va primi semnul. Va fi un numar obscur, ascuns ( un numar format din trei cifre), in acest semn care va activa intrgul sistem financiar si il va integra in super – computerul Europei. Numarul de trei cifre care este pregatit pentru orice om de pe pamant este „666”.
Sa ne reamintim ca mai intai: 1. Ordinul – va muta tot sistemul bancar intr-o economie globala, printr-o manipulare masiva . Apoi, 2. Vor uni tot sistemul bancar formand un conglomerat de trei banci centrale. Aceste trei super banci care vor fii in sfera trilaterala, vor fi: Satele Unite, Comunitatea Economica Europeana si Japonia. In urma, 3. Vor uni aceste super banci intro banca suprema mondiala, aparatura este deja in miscare si planul lor deste sa aduca o prabusire deliberata a sistemului monetar mondial.
Am sa aduc acum un martor in boxa martorilor. Se numeste Morman Bailey, si a fost director al planificarii si evaluarii sub presedentia lui Ronald Reagan. Mai tarziu el a fost numit asistent special al presedintelui si al directorului afacerilor economice internationala de la Casa Alba. El a infatisat planul ordinului. A scris despre mafia industriala numita „G 7” care are o referinta la liderii celor sapte natiuni economice, care s-au intalnit la o conferinta anuala. In articolul sau Baileu, pune intrebarea: „este un cataclism financiar iminent ?’. Iata ce raspude el:” se poate dovedi ca un colaps acut finaciar, care sa curate verandele economiei, exact ce ne trebuie si se va dovedi avantajos. In scurgerea timpului. Anul 1990, vor incepe cu o recesiune severa, peste o depresiune, apoi el contiuna sa spuna ca de si o criza fifanciara este aproape sigura, natiunile nu trebuie sa se organizeze intr-o noua ordine econimica mondiala. Iata oameni buni, este infatisat pe fata. Acest om a facut parte din personal presedintelui USA. El spune ca natiunile ar trebui sa se organizeze intr-un sistem unic economic mondial pentru a fi sigur ca va fi o reconstructie a unui sistem monetar puternic, chiar daca s-ar intampla o cala mitate finaciara. Apoi n-a asigurat ca va iesi cu bine din viitoarea depresiune, si din haosul financiar care va fi.
„Apoi, va urma cea mai mare inflorire din istoria omenirii”. Astfel ca anii 90 se vor termina in mijlocul unei expansiuni de proportii fara precedent. Cei care traiesc azi si care vor trai din anul 2.000 vor recunoaste cu greu lumea care va fi. Viata umana va fi literarmente transformata.
Eu cred ca se refera la oamenii care vor trai pe pamant in noul ordin mondial cu toate aspectele lui.
George Hunt a stat la sfatul facatorilor de regi ai lumii la o conferinta internationala unde bancherii lumii au programat aceasta banca suprema mondiala in 1987.
Liderii globali au o alta faza de a provoca evenimente, numita ,gradualism” ( va amintit de broasca din oala pusa la foc ). Astfel, treptat, intreaga omenire va fi dusa sunb control asa cum arata Apoc.3:15.
Iata acum ceva despre Brezinscky, omul ales de David Rockefeller in 1973, sa fie director executiv al comisiei trilaterale. Fost profesor la Columbia University, el a scris o carte ” Intre doua Ere”. Catre sfarsitul cartii el a afirmat deschis ca este marxist si ca marxismul este singura cale de urmat, cu alte cuvinte , comunismul. Acesta este omul care a fost consilier pentru securitatea nationala a presedintelui Jinmy Carter. El a fost consilier la 5 presedintii ai Satelor Unite. Am sa va citesc din cartea lui:” Intre doua Ere”. Are sa va socheze ca un om din conducere poate face astfel de afirmatii.
Omenirea trece prin mari stagii de evolutie. Primul stagiu a fost stagiul primitiv care gravita in jurul religiei. In acea vreme omul credea ca destinul lui este in mana lui Dumnezeu aceasta este ingustimea rezultata din ignoranta si lipsa de educatie „.
Aparent. Acest lucru este de neacceptat ” inteleptului” emigrant polonez cu grad de medic. Ca sa economisim timp, vom trece la al patrulea stagiu. Brezinscky il numeste „era tehnotronica” si el spune;
„Idealul este umanism rational la scara internationala”. De vreme ce umanismul este ateism, el vorbeste despre o societate ateista, si ca urmare omul va fi propriul lui Dumnezeu. Ascultati acum ce spune foarte „intelept” doctor care conduce una dintre cele mai puternice organizatii: ” era tehnotronica” include aparitia graduala a unei societati din ce in ce mai controlata si mai supravegeata. O astfel de societate va fi dominata de o elite neretinuta de valori traditionale.”
Cu alte cuvinte, ne spuen noua taranilor amercani ca inaintam spre un guvern unic mondial care va sub supravegherea unei elite globale. S-a dus „Bill of Rights” al nostru. In editia din luna Ianuarie 1968 a revistei ” The Encounter” Brezinscky, arata lagarul de inchisoare pe care-l revedea pentru America:
„Va fi posibil sa se tina o supraveghere aproape continua asupra fiecarui cetatean si sa se pastreze la o zi o evidenta care sa contina chiar si cele mai personale informatii despre sanatae si de coportament al cetateanului, pe langa alte informatii obisnuite Aceste e vidente vor fi la dispozitia Instatanee a autoritatilor.”
Prin „autoritati” el intelege autoritatea centrala a natiunilor unite. Cat de aproape suntem de aceasta supraveghere totala a populatiei? Mai aproape decat credeti. Barry Smith ne vorbeste despre planul unei hartii pentru satelit. Australia si Noua Zeelanda sunt acum complet trasate pe harta, oras cu oras suburbie cu suburbie, stada cu stada, casa cu casa, este aceasata in curs de pregatire pentru cetatenii Statrelor Unite? Nu, nu este in curs depregatire este deja in curs de operare se numeste „uriasa harta trasata a Americiii”. Prin satelit Statele Unite au fost trecute pe harta din spatiul extraterestru. Acei ce supravegheaza uriasa harta pot spune in ce stat locuiesti, in district in ce mila patrta (daca lucuiesti la o ferma )m pe care strada si in ce casa. Si functioneaza deja.
Cum stim aceasta ? Rebecca Brown ,medic crestina pe care satanistii au incrcat sa o distruga intr-un spital din California, a scris doua carti: ” Sa eliberam Captivii”, si
„Pregateste-te de razboi”. Ea spune ca statul Iowa, unde locuieste ea si sotul ei, a fost ales ca prototip al natiunii. Recent, un fermier a venit la ea si a spus:” Va rog sa nu divulgati aceasta prea mult, dar recent, am fost sa-mi ridic dreptul de ajutor de la un birou federal (cultivatorii de porumb sunt ajutati de guvern pentru cultivarea porumbului). Directorul m-a informat ca datorez 27.000 de $ si eu am intrebat : De ce? El mi-a spus: Vino, si-am sa-ti arat pe ecran.”El i-a pus pe ecran harta din satelit, si i-a aratat o portiune din spate unde fermierul taiase un copac, ca sa mai puna cateva randuri de porumb. El uitase cu totul despre aceasta. Si functionarul federal i-a spus: nu ne-ai anntat, dar harta din satelit a culeso. Inainte de a primi cecul de ajutor, trebuie sa ne platesti inapoi 27.000 de$.
Ai o VISA card? Uita-te pe spate. Este acolo o dunga metalica de o jumatate de inch pe doi inch. Pe aceasta banda metalica sunt cam 5 milioana de informatii despre tot ce-ai facut vreodata. Daca te indoiesti dute la banca ta. Acest lucru s-a stabilit in Oregon, si un priten al meu s-a dus la banca lui, si a amutit. Functionarul de banca i-a aratat pe ecran, toate tranzectiile financiare pe care le-a facut de cand era tanar. Inalta tehnologie este atat de avansata incat au acum un dosar pe aceea banda metalica cu tot ce-ai facut vreodata. Un om din Iowa, a intrebat pe bancherul despre aceasta. Si acesta i-a spus: Da, am sa-ti arat”. Si astfel a aflat ca pana si tranzactii pe vremea cand era in liceu erau puse pe acea banda metalica.
Inaintam intr-o lume a lui George Orwll – nu 1984, ci 1994 ! El a fost 10 ani inainte de vreme. Ai cablu TV ? Folosind fibre optice, ei pot plasa 32.000 de conversatii simultan variind undele de lumina. Ce sunt fibrele optice ? Sunt mici ” ochi de peste ” care pot fi plasati pe o ata de marimea unui fir de par abia vizibil. Folosind fibre optice ( care sunt miniscule aparate foto puse in televizoarele pentru cablu ), o singura persoana la un computer poate urmarii 10.000 de aparate chiar daca TV – ul tau cu cablu este inchis. Televizorul tau te vede mai mult decat il vezi tu pe el.
Tocmai am primit informatii documentate ca scrutinele nationale se iau acum secret, urmarindu-te in casa ta, in fata televizorului tau cu familia ta. Totala supraveghere a fiecarui om pe pamant – dar scopul lor este dincolo de aceasta. Ceea ce am sa va spun acum este atat de fantastic, incat veti crede ca sunt tocmai bine la cap. Dar am sa citez, vorbele unor inalti conducatori, care confirma ceea ce va spun. Lideriiglobali au planuit ca fiecare aspect al vietii sa fie integrat in ceea ce numesc ei „o minune mondiala”. Robert Muller, fost asistent general al Natiunilor Unite, a schitat o parte din aceasta in cartea lui ” Noua Geneza „, si Vera Adler o puternica scriitoare new age de categoria grea, a schitat acelasi lucru in patru principii pentru venirea noului ordin mondial. Iata principiul al teri-lea si al patru-lea:
” Omul va face un corp mondial sa fie guvernat de 12 persoane intelepte „. Aceasta se potriveste cu cuvantul din Daniel si Apocalipsa. Zece coarne, zece de la picioare, zece regiuni globale ale pamantului care sa fie guvernate de 12 oameni intelepti. Zece coarne, zece imparatii sub un dictator mondial si un conducator al unei religii mondiale, si impreuna cele 12 persoane intelepte. Gasim in Apoc.13 si in Cap. 17:12-13. Colectiv, gandirea lumii va fi cunoscuta chiar prin acest titlu.:” O minete mondiala”. Acest corp cunoscut ca un unic guvern mondial va actiona spre ” binele omenirii intregi”. Al 4-lea principiu spune:
„Mintea, gandirea mondiala va sintetiza toate aspectele vietii pe pamant :religie, arta si stiinta.”
Palnul cere un controltotal al fiecarui aspect al vietii. Exact ce este scris in Apoc. 17:12,13.
” Cele zece coarne, pe care le-ai vazut, sunt zece imparati care n-au primit inca imparatia, ci vor primi puterea imparateasca timp de un ceas impreuna cu fiara.
Toti au acelasi gand, si dau fiarei puterea si stapanirea lor.”
Lumea va deveni una sub dictatorul mondial pe care Biblia il numeste Anticrist. Generatia cea mai stralucita care a trait vreodata, cu stiinta ei de inalta tehnologie este inselata de sarpele cel vechi, Lucifer. Jose Aquyas a fost mintea de capetenie in spatele „zilei Terei”, care a atras impreuna prin telecomunicatie, prin satelit, 2,5 milioane de oameni in 22 Aprilie 1990 (toti fiind indemanati sa mediteze la pacea lumii.
Actual, aceasta a fost una dintre cele mai mari deceptii impusa omenirii-un complot de a insela populatia lumii si a-i face sa accepte „New Age” ( era noua). El a spus: „Aceasta va aduce o gandire dlobala – o veriga pregatitoare in 1992, sau in 1993.”
Ce vrea sa spuna aceasta? Vrea oare sa insemne aceasta declararea unui cristos Cosmic? Acum ei vorbesc despre o gandire mondiala unde intreaga lume devine una. Acesta este strigatul programelor TV acum – staul global. Mihail Gorbaciov cheama la o constiinta globala o schimbare rapida, subita in gandirea Ameririi care sa ne aduca pe toti impreuna la o unica constiinta globala.
Michael Jackson, un puternic New Age scriitor a scris cantecul ” Noi suntem lumea”. N-a fost doar un cantec, ci a fost filozofia religie „noua epoca” care incorporeaza hiunduismul:toti sunt una; tot este Dumnezeu; Dumnezeu este toate; Omul este propriul lui Dumnezeu; Aceasta este religia new age car einvalui azi planeta tragand ca un balaur milioane de oamenii in falcile lui ingrozitoare. Aceasta este religia lui anticrisc care va veni. Aceasi a lui Lucifer din Gradina Eden „veti fi ca Dumnezeu”. Acest mit nu a murit. Omul este dumnezeu.
Inataturile dracesti ale viitoarei religii mondiale sunt o falsitate a crestinismului. Aceasta a fost vechea religie a Babilonului pe care satan a stabilit-o sub Nimrod primul dictator mondial acum 4.000 de ani. Si strigatul de atunci a fost ca lumea sa devina una in Genesa 11:6 citim :
Si Domnul a zis:”Iata, ei sunt un singur popor, si toti au aceasi limba si iaca de ce s-au apucat; Acum nimic nu i-ar impiedica sa faca tot ce si-au pus in gand.”
Noul slogan este „fii tot ce pti fi ?”. Stiti cine a formult acest slogan pe care acum il puteti auzi in fiecare zi a TV ? Acest slogan a fost enuntat de un inchinator al satanei pentru armata americana, pe nume Colonel Michael Aguino de unde stiu asta ? unul dintre cei mai apropiati rieteni ai mei, un general pensionar in armata americana la aviatie, alucrat cu acest om la Fort Lewus. Sub linia parului acestui colonel este tatual numarul 666. El este inchinator la satana si mare preot al templului satenei din Set i San Fancisco. El a aparut la „Geraldo Show” si a declarat ca actualmente el este capul acestui templu. Astefel este omul care a formulat sloganul ” fii tot ce poti fi ? „.
Mai este inca o faza in planul elitei romane. Ei planuiesc un card final si apoi in cele din urma un microcip in mana sau in frunetea fiecaruia om de pe pamant. Impreuna cu acet microcip, va fi un edict dat de conducatorul mondial ca nici o persoana sa nu poata cumpara sau vinte fara semnul acela impreuna cu anjamentul de a se inchina lui Lucifer. Acestea sunt cuvinte uimitoare, dar ele se gasesct in cartea Apocalipsei. Acesta este planul exact al Ordilului. De unde stiu ? Conducatorul noii religii mondiale de la Natiunile Unite, David Spangler ( care conduce cetatenia planetara prin initiativa planetei) a spus:”nimeni nu va intra in noul ordin (New Age) decat daca se va aranja sa se inchine lui Lucifer”.
Biblia numeste acest semn, semnul fiarei. Prin acest plan ordinul va avea supraveghere totala si control instantaneu asupra tuturor oamenilor acestei lumi. Un microcip cu emitator a fos planuit pentru fiecare mana dreapta sau frunte din cele 5 bilioane de locuitori ai pamantului. Aceasta este manevra lui satan de a falsifica pecetea lui Dumnezeu de pe fiecare credincios in Domul Isus Cristos.
NOII BANI COLORATI – CURAND
de Dwight Kinman
In Apocalipsa 13:4 avem descrisa noua religie si ridicarea bisericii mondiale care este falsificarea biserici adevarate, curate Mireasa rascumparata de Domul Isus cu pretul sangelui jerfit. Falsa biserica mondiala si descrisa in Apoc.17 ca si „curva cea mare” se intinde acum pe tot pamantul ca un gigantic nor nuclear otravitor, si radiatia lui otraveste si inseala mintile a milioane de oameni.
Iata ce a spus presedintele Bush, in urma inturnirii congresului din ianuarie 1991 ” Suntem de fata la un moment extraordinar in Golful Persic pe cat e de grava, ne ofera o rara oportunitate de a intra intr-o perioada istorica de cooperare care ne va scoate din aceste timpuri grele. Obiectivul nostru este un Nou Ordin Mondial.
Acesta este doar varful aisbergului. El continua:
Se poate ivi o noua era, mai libera de amenintare a teroarei, mai puternica in urmarirea dreptatii si mai sigura in cautarea pacii. O era, in care natiunile lumii din est si vest, din nord si sud, pot prospera si trai in armonie. O suta de generatii au cautat aceasta cale eluziva a pacii, in timp ce 1.000 de razboaie au trecut cu furie peste eforturile umane. Astazi un nou ordin mondial se zbate sa se nasca – o lume diferita de ceea pe care o cunoastem.”
Acum va rog sa va uitati pe spatele bacnotei de 1$. Priviti piramida ochiul a toate – vazator si cuvintele in limba latina sub piramida. Aceste cuvinte sunt:” Novus ordo seclorum ” si inseamna exact ” Noul Ordin Mondial”. Noul Ordin al veacurilor. Piramida are o insemnatate obscura tainica. Dupa cum spun fostii satanisti care au renuntat la satanism si stiu exact ce inseamna piramida, ochiul a toate vazatori deasupra ei, este ochiul lui Lucifer. Piramida reprezinta „iluminati” fondat de Adam Whitehopp in 1776. Piatra din varf reprezinta consiliul a 13 vrajitori astfel, ea reprezinta defapt vrajitorie. Deasupra piramidei sunt scrise cuvintele: „ANNUIT COEPTIS” care inseamna „intelegere cu ceea ce a inceput”. Satan este in intelegerea cu ceea ce a inceput, un nou ordin mondial. De ce ? pentru ca v-a stapani prin liderul supren mondial anticrist.
Triunghiul este simbolul suprem al viitoarei religii New Age, satanistii in religiile idolatre ale Egiptului si Babilonului, triunghiul reprezenta trinitatea zeilor de capetenie (o batjocura la adresa Sfintei Trinitati a lui Dumnezeu). In enciclopedia New Age Barbara Walter arata ca in vremurile stravechi hindusii, si egiptenii adorau ( zeita mama ) a carui divinitate era prezentata printr-un triunghi. Numarul ei sfant era totdeauna 666.
Organizatia Lucius Tust (fantana de capetenie a religiei New Age) care are cartierul general in New York City, are ca simbol distinctiv, triunghiul cu falsa trinitate in el. Benjamin Creme, directorul nord american al religiei new age, face legatura intre simbolul triunghiului si viitoarul domnitor mondial pe care il numeste „cristosul”. Si prin aceasta el numeste ceea ce noua stium ca anticrist. El ne spune ca acest cristos va fi cunoscul ca punctul din interiorul triunghiului.
Helena Lavatsky fondatoarea moderna a religiei new age, impreuna cu Alice Bailey a fost deasemenea in legatura cu societatea teosofica. Ea dezvalui ca indusii au gravat cuvantul „ohm” intr-un triunghi de aur. N-ati auzit de cuvatul acesta ? Este intonat de catre milioane de oameni pe pamant. „Ohm” este cuvantul cheie al religiei new age. Cand ei scandeaza ” ohm”, ” ohm” ,nu fac decat sa falsifice cuvantul pe care Dumnezeu l-a adat in Exod cand a spus lui Moise „Eu sunt, Eu sunt, cel vesnic, Dumnezeul cerurilor, si nu este altul afara de mine.” Acesta este cuvantul creatorului nostru dar, a devenit o minciuna a sarpelui in Eden cand a spus primilor nostri parinti: „Sunteti fiinte divine. Veti fi ca Dumnezeu.” Este minciuna pe care o spune lui Shirley McLaine cand acesta isi ridica mainile in sus in fata a milioane de oameni (prin TV) si canta:”sunt dumnezeu”. Acesta este intelesul cuvantului.
Globalistii cer un nou ordn economic international, ce se asterne in spatele acestor cuvinte ? Elita puterii grupul acela select de oamenii nespus de bogati si nebuni de putere, are o agenda in care se prevede inaugurarea unui sistem monetar nou de unde stiu asta ? Dumnezeu ne-a dat avertizari puternice impotriva furtunii. Primul om pe care al sa-l citez este Ron Paul, congresman din Texas care a ridicat un puternic comitet financiar in camera reprezentantilor. El spune:
„Daca ai control asupra banilor, de fapt ai control asupra oricarei tranzanctii din tara asta. Daca ai control asupra banilor, ai control asupra puterii.”
Ordinul a planuit o uriasa prabusire a sistemului financiar. Pasii au fost alesii cu grija. Sunt indatorat lui Ron Paul si cercetatorilor lui, ca si lui Tex Marrs (fost profesor de aparare america in afaceri internationale, si de stiinta politica de la Universitatea din Texas) si George Hunt (profesor de contablitate timp de 19 ani in Universitatea din Colorado). Fiecare din acesti oameni, este credincios dedicat, cunoaste Cuvantul lui Dumezeu si prfetiile Bibliei. Ei au desfarut planul profetic – pasii care vor duce la control total in Noul Ordin Mondial.
Mihail Gorbaciov in 1988 a cerut un nou ordin economic. In acea luna (accidental ? ma-ndoiesc !), presedintele Reagann de asemenea a chemat un nou ordin mondial. Acesta este scopul prioritar al Ordinului, si sunt deja destul de avansati in masiva destructurare a sistemului financiar al lumii. Lorzii banilor au ales Australia si Noua Zeelanda ca loc de experiment si prototip al societatii viitoare lipsita de bani. Dar cand poporul Domnului este in pericolul, Domul intotdeauna ridica strajeri pe zid, ca sai atentioneze pe cei ce sunt ai Lui. El a ridicat un pastor pe nume Barry Smith, lucrator al evangheliei in Australia si Noua Zeelanda. El a descoperit ca Ordinul a facut Australia si Noua Zeelanda prototipul planului lor, si a urmarit atent si s-a document timp de 27 de ani. Acum el crede, ca aceste doua tari sunt numai la cateva luni de pasul final di plan – semnul de pe mana sau de pe frunte. Acum el atentioneaza America:
„Statele Unite si Canada, si lumea intreaga sunt pe marginea celei mai mari crize economice, pe care a cunoscut-o lumea vreodata. Curand toata monetaria va fi schimbata si vor fi emisi bani noi. Curand dupa aceasta, toti banii vor fi devalorizati complet si la dispozitie prin implantarea chirurgicala a unui microcip de computer in mana sau fruntea fiecarui om de pe pamant.”
Prin incercari in „raportul global 2000”, el crede ca acesl semn sau numar (si fiecare numar va fi activat de catre codul numeric 666) va fi inplantat oamenilor din Europa in cursul anului 1992, si apoi se va muta spre Statele Unite si Canada. Dar noi avem acest lucru scris de mult in Apocalipsa 13:16-18.
Aceasta inseamna ca autoritatea centrala care va onduve guvernul unic mondial va putea supraveghea pe fiecare locuitor de pe planeta. Sunt patru faze prin care se ajunge la inplinirea acestui plan, si-am sa va explic acum doua dintre ele:
„Clubul Romei”, a carui suta de membri cuprinde pe unii din cei mai bogati si puternici oameni din lume impreuna cu comisia trilaterala, au impartit deja lumea in zece regiuni. Primele trei pe care le-am mai mentionat inainte sunt centrul puterii noului sitem. Astfel, cele trei banci vor fi prima gruparea regiunii:
Regiunea 1: USA, Canada (si probabil Mexic)
Regiunea 2: Europa de Vest
Regiunea 3: Japonia
„Cu timpul Europa va fi centrul major al puterii”
Regiunea 4: Australia si Noua Zeelanda.
Regiunea 5: Europa de Est.
Regiunea 6: America Latina.
Regiunea 7: Africa de Nord si Orientul Mijlociu.
Regiunea 8: Restul Africii
Regiunea 9: Asia de Sud si Sud-Est
Regiunea10: Asia Centrala.
Carol Quigley, membru al consiliului pentru relatii straine si profesor la George town University, recent a revelat ca banca mondiala a Europei va fi gata in cursul anului 1992. Amintiti-va ca fuziunea celor zece natiuni ale Europei, va fi programata pe data de 31 decembie 1992. In „raportul monetariei mondiale viitoare” se arata prioritatea unirii tuturor bancilor intr-o banca centrala, un ordin economic, international nou si glorios, o banca mondiala suprema. S-a planuit cu grija o criza finaciar mondiala, haos si confuzie, din care popoarele lumii vor striga dupa un conducator mondial care sa-i scoata din impasul economic. La acest moment precis, cele zece regiuni mentionate vor intra in Noul Ordin Mondial. Totul este gata sa se intample. Bancherii internationali au deja bancile lor mondiale pe care ei le numesc „banca mondiala de conservare”, ori asa cum a numit-o Edmond D. Rothschild, „banca marna carta a lumii”.
Domul George Hunt (care a fost mentionat mai inainte) ne spune o poveste uimitoare a cautarii lui dupa Dumenezeu, in timpul careia s-a alaturat Ashram – ilor din India, acei ce urmeaza religia hindu new age din aria statului Colorado. El a devenit adanc inplicat in aceasta religie dar sufletul liu a ramas gol si in cautare.
Intr-o zi, el s-a rugat strigand catre Dumnezeul cerului:
” Of, Doamne, daca hinduismul este calea, arata-mi te rog. Daca Zen Buddihism este calea, arata-mi te rog. Daca Isus Cristos este calea arata-mi ca acesta este Adevarul !”
Dumnezeul cel viu si adevarat, totdeauna va raspude la un astfel de strigat al inimii. Mai departe s-a intamplat ca si in Faptele Apostolilor o sfanta a lui Dumnezeu, l-a vazut intr-o vedenie in celalalt capat al orasului Boulder, si Dumnezeu i-a arata ca va intalni pe acest om, si cand il va intalni, va trebui sai spuna cum Domnul Isus si-a dat viata si sangele pe crucea de la Calvar, ca plata deplina pentru pacatele lui. Cum Isus a inviat din morti, si cum prin pocainta si credinta el ar putea sa-l invite pe Domnul Isus in viata lui si va sti ca a gasit pace cu Dumnezeu si ca numele lui va fi scris in Cartea Vietii Mielului.
Peste trei zile, ea l-a intalnit pe George Hunt adeptul lui new age, care-l cauta pe Dumezeu. Ea i-a spus ce i-a revelat Domnul Isus ca Salvator Peronal.
Dar curand dupa aceasta, fiul sau a fost ucis in Noua Zeelanda si Domunl Hunt a devenit foarte intresant in problema mediului inconjurator. Intr-o zi, in 1987, el a vazut in ziarele din Colorado ca al 4 -lea Congres mondial al pustietatii va fi tinut in Estes Park Colorado. Dar preul biletelor de intratre, era dincolo de buzunarul lui. Este o minune cu l-a condus Duhul Sfant. Intr-o zi, l-a sunat un prieten de afacerii care spre uimirea lui i-a spus: „George, am fost ales una dintre gazdele congresului al 4-lea al pustietatii dar sunt foarte bolnav de gripa. Te-as ruga sa-mi iei locul.” Si astfel, George Hunt – fost devotat al religiei New Age si acum copilas in credinta, a fost sa fie printre personal ca si co – gazda a congresului. El s-a gasit stand la masa cu bancherii lumii, la o intalnire care aduna varfurile nivellelor financiare mondiale. Aceasta a avut loc in septembrie 1987 in Estes Park Colorado. George, ne spune ca i s-a dat un card special cu ianlta prioritate si acces la camera presei, in orice timp la elita adunata. „Emisarii lumii divine”, erau co-gazde impreuna cu el. Acesti emisari continuau sa vorbeasca despre Isus, dar un Isus diferit de acela pe care il cunoastem noi. Nu este acel Isus din Biblie. Pavel, prin Duhul Sfant le spune ca vor fi altii care se vor proclama Cristosi in Isus. Ei sunt foarte sireti. Ei vorbesc despre o lumina Luciferica si acesta este un Isus fals.
Petrecerea de inceput a fost in centrul orasului Denver, dat de catre primarul orasului. David Rockefeller de la banca Chase Manhattan, era acolo. Imperiul lui este aproape prea fantastic pentru a putea fi descris el prezideaza cel mai puternic brat conducator la formarea unui guvern unic mondial – consiliul pentru relatii straine. El a fondat comisia trilaterala. Asociat cu el, este „Clubul Romei” si puternicul brat al lui „Bilderburghers” din Europa. Ati reprezentanti au reprezentat banca mondiala si Natiunile Unite.
Secretarul tezaurului Statelor Unite, James Baker, afost acolo si a avut cuvantarea de baza. A fost acolo si prim-ministrul Norvegiei, si a fost ales sa-si prezinte tote planurile pentru ceea ce numesc ei o cauza comuna. Tocmai aceste planuri au fost prezentate o luna mai tarziu Natiunilor Unite, unde au fost aprobate si acceptate de catre corpul mondial. Ati reprezentanti au fost: William Ruckleshouse, director al agentiei pentu protectia mediului inconjurator si Edmond de Rothschild care stabileste standardul aurului in lume. 52 de natiuni ale lumii au fost reprezentate. Acest congres nu a fost raportat publicitatii pentru ca marele corporatii bancare nu au vrut ca voi sa stiti ce eveniment a avut loc. Ei au schitat planul pentru „World Conservation Bank” (Banca Conservatoare a Lumii), o banca federala de rezerve a lumii David Rockefeller a spus despre ea: „super-super banca mondiala va fi salvarea financiara a lumii.”
Planul pe care l-au dezbatut este de a da pamanturile pusti in schimbul datoriilor. Prin aceasta ei vor spsune tarilor datoare (ca si Brazilia unde planul acesta a fost dus la indeplinire), „noi va iertam datoria de 6 biloane de $(miliarde), dar voi ne dati pamanturile voaste pustii” (in unele cazuri si drepturile voaste la minereuri). Si aceasta frauda este pentru a inchide pentru totdeauna o treime din suprafata pamantului prin puterea elitei bancherilor internationali. De fapt aceasta este una dintre cele mai mari farse ale tuturor timpurilor. Dupa cum am spus mai inainte, ei planuiesc sa prabuseasca sistemul monetar mondial. Acesta este planul lor. In viitoarea criza fermierul din Iowa va da faliment, afaceristul de scara mica din Oregon va oscila puternic, banca de imprumuturi ” S + L” din Texas va fi in pericol. Bancherii vor spune: „Aceasta super – super banca mondiala este deja stabilita am anticipat aceasta. Are un capital nelimitat – trilioane de $. Va oferim tot ce aveti nevoie, cu dobanda de 3%, fara plata pe primii 5 ani”. Ce se va intampla atunci ? Natiunile, afacerile mari si mici, companiile de imprumuturi, toate vor imprumuta de acolo. La un anumit timp hotarat, bancherii internationali vor cere inapoi banii imprumutati si cand aceasta cerinta nu va putea fi satisfacuta, cursa se va inchide deodata, si marea banca mondiala va avea in mana toata bogatia lumii.
Din cauza ca a dezvaluit aceste informatii George Hunt este in primejdie. A fost atentate la viata lui. Este urmarit de multe ori. El vorbea la o statie de Radio din Texas cand manegerul a primit un telefon in care o voce ii spunea: „Nu mai pune pe omul acesta sa vorbeasca la radio, ori iti va fi greu.” Managerul statiei de Radio l-a pus din nou pe George Hunt a doua saptamana. A treia saptamana statia a fost cumparata cu banii lui Rockefeller si transmitea muzica Mexicana hard-rock.
Am sa va redeau chiar cuvintele lui Edmond Rothschild in timp ce pornea toata aceasta aparatura. Amintiti-va ca acest om are in mana tot petrolul rasaritea si imperiul sau financiar este aproape de neimaginat. Iata o varianta restransa a ceea ce a spus:”Recunoscand necesitatea de a proteja ecologia noastra si mostenirea mediului inconjurator in conceptul acestui congres, pentru prezervarea vietii salbatice si a naturii, noi cerem primului ministru al Norvegiei sa fie promotorul acestei banci internationale a conservarii”.
Congresul acesta a pus in miscare un sistem economic unic, Natiunile Unite finnd congres legislativ, Banca Regala a Canadei fiind bancherul(rezerva federala a lumii), dictatorul lumii fiind „butucul, elita Londrei Michael Sweetman a fost ales ca director al bancii mondiale. Din insemnarile lui George Hunt la congres:
„Banca mondiala de conservare va fi reprezentata ca ajutor pentru „mama terra” (planeta pamant).(V-a suna familiar ?Guya-mama terra). Adeptii new age cred si multi dintre capetele celor ce se ocupa cu mediul inconjurator de asemenea cred ca pamantul este o entitate vie respirand ca orice vietate. Aceasta este stravechea religie a babilonului. Ei o introduc ajutand pe „mama terra”. Religia new age este implicata ai posibilitatea sa alegi: ori sa ajungi dependent de banca mondiala atunci cand depresiuna va veni, pentru a putea supravietui ori sa te increzi in Domnul Isus Cristos sa-ti poarte El de grija. Va fi decizia pe care va trebui s-o iei si aceasta va fi dilema spirituala in care toi vor fi pusi. Tex Marrs de la Universitatea din Texas un cercetataor de talie inalta si demn de incredere a pus aceasta intr-o fraza din cartea sa „Mileniul”:”Lorzii banilor au decis ca visul lor de a conduce lumea poate fi realizat numai printr-un cataclism de criza finaciara. Aceasta criza va fi catalizatorul care va matura natiunile lumii intr-un guvern unic mondial-societatea fara bani, ori ceea ce numesc ei „Noul Ordin Economic Mondial”.
Am sa va citez pe John Zajac un expert financiar de cinste. El spune:”sistemul financiar al lumii libere este pe marginea unor prapastii majore. Aproape ca s-a prabusit in 1983. Guvernul USA a fost gata sa tipareasca noii bani in caz ca va trebui in ace timp. Dar noii bani colorati sunt deja tipariti. Sunt gata pentru o schimbare peste noapte cand banii nostri prezenti sa fie schimbati cu bani noi. Stim aceasta pentru ca domnul a ridicat o puternica voce crestina: Ron Paul. El a fost medic si apoi a fost ales in gongres pentru statul Texan si prezideaza unul dintre cele mai puternice comitete financiare. Ron Paul spunea: „Astazi avem bani in care mod esntial nu au nici o valoare. O sursa de la rezerva federala mi-a spus: vor fi bani noi de hartie, bani noi colorati. Vor fi de culoare diferita aceasta este in studiu de sase ani.”
Ron Paul crede ca acele anumite forte distrug intentionat banii nostri. El spune: „Eu cred ca o schimbare este cu siguranta un atac asupra libertatilor noastre personale”. Paul reveleaza ca a auzit rumori ca noii bani ar fi fost deja tipariti si sunt gata dar nu au putut dovedi aceasta. Asa ca int-o zi folosidu-se de puterea ce o avea ca si congresman, i-a chemat intr-o zi pe functionarii de la conducerea „Rezerva federala” sub juramnat. Ei au marturisit ca banii sunt tipariti si asteapta intr-o banca din Texas sa fie distribuiti. Aparent, se va intampla ca guvernul USA va stabili o zi cand va rechema banii care sunt in folosinta. Unul din functionari a destainuit D-lui Paul ca va fi un schimb foarte subit si rapid. Probabil ca va fi anuntat prin reteaua de televiziune. Toate hartiile verzi vor fi complet fara valoare si nu se vor mai putea cumpara cu ei bunuri sau servicii. Se va cere fiecarui cetatean sa meraga la cea mai apropiata banca sau agentie guvernamentala din aria lui si sa-si schimbe banii cu bani noi, care vor fi colorati probabil in roz sau albastru. Cat suntem de aproape? Reteaua de stiri prin cablu, emisiunea lui Ted Turner, urmarita in toata lumea, reveleaza acum acesti bani rozi si albastru. Ni se prezinta deja noii bani, ca sa ne obisnuim cu ideea.
Banii noi au fost deja tipariti si emisi in alte tari. Am bani din Japonia. Liderii oculti ai acestei natiuni sunt vazuti pe acesti bani de asemenea am bani din Australia. In coltul din stanga banii celor mai mute natiuniu au un patrat alb. Intr-o zi acest patrat va fi folosit spre a declara acesti bani ca bani internationali, globali. Stiu aceasta pentru ca ei insusi au declarat-o. Ar fi posibil ca intr-o zi acel careu sa fie folosit pentru portretul dictatorului mondial, despre care Biblia vorbeste ca este anticrist. Nu stim aceasta, dar timpul ne va revela acest lucru.
Am primit niste bani din Tailanda. Sunt albi cu bej si maron. In centrul acestor bani noi, este o linie magnetica pentru urmarirea in computer, la fel ca si firele magnetice di unii bani Japonezi. Linia magnetica de pe bani poate fi urmarita oriunde pe pamant prin supravegherea computerului din satelit. Poate spune orice tranzactie, poate arata cu exactitate unde te afli. Este fantastic, dar aceasta ceea ce au randuit ei.
Am in mana mea bani Australieni. Daca ti citit cartea lui Barry Smith „Avertizare si a doua avertizare”, va veti aminti ca planul se desfasoara cu grija si este gata de a pune „semnul” pe mana dreapta sau pe fruntea fiecaruia in Australia. El are articole din ziar cu date documentate. Cam cu doi ani inainte el a aratat ca se va incepe sa se puna semnul pe mana sau pe frunte, vor fii mii si bani mii. Acesti bani tocmai mi-au cazut in mana cu cateva saptamani in urma. Pe fata este aratat un aborigen si sunt mii de puncte magnetice. Aceste puncte la fel ca si linia magnetica de pe banii Tailandezi pot arata exact unde te afli prin urmarirea satelitica. Pot spune cu exactitate cati bani ai asupra ta si ce tranzactie se face prin acei bani. Ofera totala supravegere a omenirii, pentru ca atunci can ai control asupra banilor, ai control asupra oamenilor si asupra miscarilor lor. Aceasta s-a implinit deja in Australia. In partea dreapta bagnotei se afla o holograma si ea inseamna ca banii nu se pot falsifica niciodata. Daca ti acesti bani in mana si privesti la holograma vezi imaginea unui om. Teixmarrs a intrebat.”este aceasta holograma intr-o buna zi pentru cel pe care Biblia il numeste anticrist? Prin acesti bani un singur om poate avea supraveghere asupra tuturor popoarelor lumii. Se va putea oare aceasta intampla si in Statele Unite.”
In 22 ianuarie 1991, Mihail Gorbaciov, dictatorul sovietic a facut aceasta miscare in Uniunea Sovietica. S-a facut o cerere din partea autoritatilor, peste noapte, ca toti banii sovietici sa fie predati. EL a emis un decret prin care a luat toti banii poporului rus. In „Martea neagra” el a anuntat ca oamenii au la dispozitie numai trei zile sa-si schimbe bancotele de 50 si 100 de ruble. Rusii nu au avut incredere in guvernul lor si nici in bancile lor astfel ca mii daca nu miliane di ei si-au ascuns banii in saltele. Gorbaciov, omul pe care liberarii si adeptii new age il numesc dragul lor, pe care il iubesc, am mai spus acestui popor captiv ca ei pot schimba doar 1.000 de ruble de persoana (cam 50 $). Economii de o viata au fost luate peste noapt. Documentatia pentru aceasta vine din „New York Times”. Un corespondent de la acest ziar a vazut un om stand la rand intr-o coloana langa o banca. El tinea in sus un teanc urias de sute de ruble si striga:Acestea sunt gunoi, nu le poti schimba”. Corespondentul raporta ca un numar de cetateni rusi suparati au inceput sa sparga usile si geamurile bancii, pentru ca li se furase in acest fel banii. Dar curand KGB-ul, a fosist sa puna capat tulburarilor.
Acestia sunt primi doi pasi ai Ordinului. Mai sunt doi pasi finali in planul lor. Ei au perfectionat deja harta gradata a planetei folosita de satelit pentru a arata exact locul in care te gasesti. Pasul urmator este un card de plastic avand in plus trei grupe de cate sase cifre si chiar in centru va fi numarul obscur, ascus care nu va fi vizibil ochiului. Dar acest numar ascuns in cod va fi acelasi cu numarul viitorului conducator, diavolul 666 in persoana. Valoarea numerica a numelui lui va fi 666 dupa cum arata Apocalipsa 13:18. Acesta este numale satanic al stravechiului Babilon. Prime trei cifre ale numarului fiecaruia care va primi semnul fiarei va fi 666.
Este o cale de scapare? DA. Biblia ne arata ca este o cale pentru tine si care prin sangele Domnului Isus cu care a platit mantuirea ta si a mea. Toti care vin la Credinta se pocaiesc de pacatul lor si il primesc pe Domnul Isus ca Mantuitorul lor, au un loc de siguranta si scapare sigura. Stii astazi daca numele este scris in Cartea Vietii Mielului? Apoc.13:8.
SOCIETATEA FARA BANI 666,SI SEMNALUL FIAREI
de Dwight Kinman
Exista un sistem economic international nou, un plan al elitei globale, sa dea fiecarui om pe pamant un numar format din 18 cifre si sa-l lege la gigantiucul computer al Europei care acual este numit „Fiara din Belgia”. Cititi din nou Apocalipsa 13:16-18
Comunitatea de natiuni europene (imperiul roman reanviat) va uni 340.000.000.de oameni pana la 31 decembrie 1992 in statele unite ale Europei. Omul pe care Biblia il si numeste „Fiara”sau”anticrist” care va aparea ca lider al acestor natiuni, va avea un numar, si acest numar va fi 666. Prin acest numar el va controla vanzarea si cumpararea tuturor oamenilor planetei. Cat de aproape suntem de acest om si acest numar? Un bancher din Medford, Oregon mi-a scris o scrisoare in care spunea:”Toate credit cardurile se vor fuziuna intr-un singur card. Acest card va fi VISA si primele trei cifre care vor activa acest card final vor fi 666. Sunt infricosat”.
El nu este credincios si de aceea ii este frica. El nu-L cunoaste pe Isus Cristos si agenda agenda care se gaseste in Cuvantul lui Dumnezeu. VA dati seama ca VISA este un cuvat format din cele trei limbi stavechi ale lumii si ca valoare numerica este 666? Aceasta a fost verificata de catre South West Church si de alti cercetatori.
VI sunt litere romane pentru numarul 6. In limba straveche babiloniana A era 6 iar S este echivalentul literei grecesti a carei valoare numericaeste 6. Asa ca VISA este 666. Este oare aceasta un accident ? Nu, ci este planuit
In Tacoma, Washington, un credincios s-a ridicat in fata audientei careia ii vorbeam si a spus:”Lucrez la o bransa a bancii First Interstate in Tacoma. In prezent lucram la un sistem nou de a pune codul 666 in fata fiecarui numar de cont al fiecarui client al bancii.”
Larry Gosshoen este unul dintre oamenii de stiinta de varf in computere. Recent el a relevat ca daca ai un card de debit si il pui in orice masina bancara automata din lume, te va lega imediat la super-computerul Europei si un numar-cod de 3 cifre va activa masina. Numarul-cod este 666. Coincidenta ?
Banca First Interstate a emis un nou card auriu in Oregon. Este debit card. Am mers la o banca locala si am vorbit cu unul din expertii de acolo. El mi-a zis ca checking-ul va fi scos din uz, pentru ca nu va mai fi nevoie de bani sau de cecuri. In mod instantaneu transfera (pe cale electronica) fonduri din banca ta in banca magazinului unde faci cumparaturi. Este un card frumos, auriu si albastru. In coltul din dreapta sus este emblema pasarii phoenix stalucind in holograma. Pe card este scris cu litere mari VISA.
Aceasta mi-a amintit de articolul pe care l-am citit in revista britanica „Economistul”, infatisand pasarea phoenix ridicandu-se din cenusa banilor lumii.
Tex Marrs de la Universitatea din Texas, ne spune ca legenda pasarii phoenix merge inapoi in Egiptul antic. Phoenixul reprezenta zeul fenician, Pfoenix. Si egiptenii si fenicienii spuneau ca paserea phoenix reprezinta zeul lor care s-a inaltat la cer ca lucifer. Seamana cu Lucifer din Isaia 14. Apoi Tex marris citeaza pe barbara Walker din „Enciclopedie feminina a miturilor si secretelor”.
„Zeul reprezentat prin phoenix era sfantul rege ars si renascut. Cand un faraon murea si era ars, se presupunea ca sufletul lui eliberat di Flacari, in timp ce se inalta, lua forma de pasare-pasarea phoenix. Pentru egipteni pasarea era soimul horus, asociat indeaproape cu phoenix. Soimul horus este de asemenea pe ochiul a toate vazator a piramidei in istoria egipteana, si acest lucru este si pe bancnota noastra de un dolar.
Astfel, pasarea phoenix, Lucifer fiul diminetii, a fost ales ca si emblema. Sa fie o coincidenta? Nu. Este un plan bine stabilit.Deasupra inteligentei oamenilor, dumnezeul lumii acesteia ( Satan ), orchestreaza in spatele scenei scopul noilor bani, si pe acesti bani noi va fi insasi emblema lui Lucifer.
Dr Eldyman sef analist al comunitatii europene: Super computerul Europei este gata sa inceapa desemnarea unui numar de 18 cifre ,fiecarui om din intreaga lume.Patrick Fisher,unul dintre oamenii de stiinta eminenti in computere face parte din personalul Universitatii McGill din Montreal.El este un umil credinciosin in Domnul ISUS si cunoaste profetiile Bibliei .El dezvaluie ca:Fiecare cetatean din lume este in uriasul computer al Europei.Masinaria este gata sa inceapa desemnarea a cate unui numar de 18 cifre pentru fiecare om din lume.Vom mai vedea inca un pas intre momentul prezent si viitorul dictator mondial care va controla economia intregii planete.
Larry Plooard,cu castigatul lui merit de doctoratin medicina, este conducatorul unui grup de directori de televiziune si producatori de la Hollywood.Este un evidentiat conducator crestin in sudul Californiei,il cunoaste si il iubeste pe ISUS Hristos ca domn si mantuitor personal.El spune:Prietenul meu care este menager la Bank of America ,imi spune ca toti sefii de la birou de la aceasta banca au fost pusi in garda in cazul unei socetati fara bani lichizi,in care toate tranzactiile financiare vor fi transferate pe cale electronica prin computer.Sedunta lor de instiintare a acestor lucruri a inclus si referinta la uriasul computer din BELGIA care va aduna laolalta toate finantele lumii, si care este cunoscut drepr ‘fiara”.
Vreau sa impartasesc cu voi informatii primite de la Larry Gosshorn, omul care a atins varful stiintei in computere si inginerie robotica.Firma lui este „Robotics International”.Acest om este un geniu si coopereaza cu programul mondial „Swift’ (SOCIETY for Worldwide Interbanking Financial Telecumonication) pentru conectarea la computerul Europei a departamentului politiei si al sistemului financiar. El spune:
„Ca baietandru am alunecat intr-o grava rebeliune. Am vazut filmul „Diavolul si Daniel Webster” in care acest om isi daduse sufletul satanei in schimbul bogatiei si puterii lumii. Am decis ca voi face exact la fel. Am facut un contract cu satan sa-i dau sufletul meu in schimbul bogatiei si puterii acestei lumii, satan mi-a deschis atatea usi, dar aceste usi m-au dus la a da tot mai mult din sufletul meu lui satan, in schimbul bogatiei si puterii lumiii acesteia. In adolescenta a umblat cu familia numarul 2 in ierarhia mafiei. Pe la varsta de 30 de anii am implinit toate obiectivele pe cale mi le propusesem. Presedintele lui „Bank of America” era in grupul meu de colaburatori la „Robotix International”.Mergeam la petrecere cu cei mai bogati si influetabili oameni din lume in acea vreme am aflat ca mama mea a devenit crestina si ca se roaga pentru mine. Intr-o seara am vazut filmul „Doua mii una”, care prezenta infinitatea stelelor. M-am dus acasa, in curtea din fata si acolo am simtit puterea duhului sfant a lui Dumnezeu. Dumneaeu mi-a aratat culmile puterii mi-a zis:”Ce-ai face daca ai cuceri cel mai inalt varf al puterii pe pamant ?” M-am gandit ca tot ce mi-ar ramane de facut in viata ar fi sa trec in nemurire. Dintr-o data am simtit ca si cum cineva ar fi tras de sub mine castelul meu de cuburi. Si totul s-a faramitat. Apoi, dintr-o data, ziata a inceput sa se sparga sa se zdrobeasca si sa se faramiteze in jurul meu totul trecea prin fata ochilor mei. Am avut acest lucru pe care eu l-am numit „pristanul meu” sau „groapa mea de murdarii” sau „cloaca mea”si alte activitati demonice ale puterii erau acolo inauntru. Am tinut totdeauna capacul bine inchis deasupra nu puteam sa las. Am dat atat de mult din sufletul meu in schimbul acestei puteri. In seara aceea, capacul a sarit deoparte si a trebuit sa ma uit inauntru si vad toate lucrarile celui rau. Am strigat catre Dumnezeu „Slveaza-ma” si mi-am deschis inima. In urmatoarele douazeci de secunde am simtit ca mai degraba as dori sa mor de o grenada de mana decat sa fac ceea ce eram gata sa fac. Ar fi fost mult mai usor, pentru ca inima mea era atat de impietrita atat de condusa de satan dupa alte vro duazeci de secunde un fulger m-a lovit in drept in mijlocul inimii ce era ca un pepene. Inima mea s-a deschis ca un copac lovit de traznet. Am stiut ca am fost nascut din nou. Era un nou „P.O.” un mestesug tehnic la computere „ce incepea in viata mea si care stiam ca va fi pentru eternitate. Am simtit toata greutatea „gropii de murdarii,” cum se ridica dupa mine si-am simtit dragostea lui Dumnezeu in inima mea cum n-am simtit niciodata in viata mea. Domnul m-a condus in urmatoarele lumii, si ma invata si imi raspunde la orice intrebare ce o aveam. Apoi m-a condus la o biserica unde pastorul avea dragostea lui Isus in inima lui si dupa trei luni am fost botezat. In 1973 am primit un contract pentru organizatia bancara mondiala, care prevedea instalarea super-computerului european numit „Swift”. Am inceput construirea acestui sistem in colaborare cu firma „Burrough”. Intr-o zi, doi credinciosi au venit la biroul meu si mi-au spus: Nu stii ce faci? Nu stii ca participi la construirea sistemului care va fi cunoscut ca semnul fiarei? Ai de gand sa instalezi sistemul lui Satan ed a controla fiecare om de pe pamant numarul 666 si semnul fiarei?” Eu am raspuns ca nu am stiut ca fac acest lucru. Ei au plecat si eu am coborat in fabrica mea unde construiam aceste sisteme de computere. Umbland in coace si in colo am inceput sa ma rog si am zis:”doamne daca acest lucru nu ets ebun Tu trebuie a-mi spui. Nu vreu sa fac lucrul lui Satan”. Domnul mi-a vorbit intr-un ton rasunator si iata ce mi-a spus in adancul inimii mele:”Acestea sunt profetiile Mele in Biblie si Eu pot sa le duc la indeplinire. Satan nu vrea ca ele sa se implineasca pentru ca el stie ca atunci cand aceste profetii se vor implinii, vremea lui este gata. Daca nu vei face tu aceste lucruri, pietrele le vor face, ca sa se implineasca profetiile Mele”. Am spus atunci Domului ca nu inteleg ce-i cu semnul fiarei, si domnul mi-a vorbit din nou si mi-a zis:”Cartea Apocalipsei este o carte de stiinta. Ioan nici n-a inteles si nici n-a avut cuvinte ca sa descrie ce se va intampla in zilele din urma. Se poate intelege numai prin cunoasterea computerizarii moderne si a tehnicii stintifice. Am sa-ti descopar aceste lucruri daca ma vei cauta”. Apoi Domnul mi-a vorbit din Apocalipsa 13 unde se spune despre acest semn al fiarei care de fapt este sistemul electronic de transfer al fonduri lor.
In 1977 am fost sa inauguram sistemul impreuna cu regele si printul belgiei si demnitari din toata lumea. Am invitat pe Chuck Smith din marea biserica din Costa Mesa, California, sa vina cu aparate foto, si voiam sa fotografiem intregul sistem din Luxemburg numit „fiara”. Autoritatile nu au permis aceasta, dar Domnul a aranjat lucrurile ca totusi sa fie posibil. Stii cum? Intr-o zi toti s-au imbatat si noi din nou le-am facut cererea aceasta. Ne-au invitat in inima computerului Europei numit „fiara belgiei”, trei nivele sub pamant, iar Chuck Smith a putut fotografia intrgul sistem de computere.
Apoi Domnul m-a luat din lumea aceea, noua lume ainteligentei artificiale, supergraficii si a roboticii.
„Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie si traia. I s-a dat putere sa dea putere icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti ce nu se vor inchina icoanei fiarei.” Apoc.13:14-15
Duhul Sfant foloseste cuvantul grecesc „icoana” de patru ori in aceste doua versete. Cuvantul grecesc este „cicon”, iar „icon” este cuvantul modern in limbaj de computere pentru imaginea generata de computer a unei persoane. Aceste ” icons” sunt bine cunoscute in computerile „apple” si „macintosh”. Aceasta imagine pe care o va fauri in zilele din urma si careia i se va da viata, va avea acel fel de viata caracterizat prin cuvantul grecesc „neuma”. Acesta este cel mai ciudat cuvant folosit pentru viata in tot Noul Testament. Nu este viata eterna si nemuritoare ci este ceea ce se pare ca e viata, ceva asemanator cu stafia. Viata vesnica apartine lui Dumnezeu, dar aceasta forma de viala naluca sau atafie – se poate asemana cu viata artificiala. Larry Gosshorn contiunua:
„In noile programe „istete” veti avea imagini tridimensionale imaginea va veni din lumea „icon” a graficii computerizate. Ce inseamna aceasta? Ei pot aduce o imagine prin aparatul tau TV folosind grafice si holograme si sa plaseze o persoana in marime naturala in fata televizorului prin indoirea razelor de lumina. N-ai putea spune decat ca acea persoana este vie, doar daca vei pune mana in raza de lumina vei vedea care estre adevarul. ” Un chip al fiarei” se va parea ca traieste cu o viata artificiala va avea o forma de viata-stafie tehnologia poate prinde viata.
In Daniel 12 Biblia spune ca in zilele din urma cunostinta va creste. Noi avem acum o inginerie bazata pe cunostinta. Aceste sisteme se vor baza pe cunostinte aceasta inseamna ca poti vorbi acestei cunostinte si-i poti pune intrebari. Expertii stocheaza cunostinta si in curand vei putea cumpara cunostinta in aceasta decada si va fi un produs ca oricare altul. Acum cunostinta se dubleaza la fiecare trei ani. A trebuit 2.000 de ani sa se dubleze o data 20 de ani sa se dubleze de doua ori, 10 ani sa se dubleze de 3 ori. Acum cunostinata lumii se dubleaza tot la 3 ani. Nu este vro cale prin care omenirea sa poata tine pasul cu o astfel de crestere a cunostintei. Asa ca se contruiesc sisteme de cunostinta. Vei putea cumpara acest produs pentru computerul tau de acasa si mai tarziu acest sistem de imagini va putea fi conectat astfel ca sa poti vorbi cu aceasta cunostinta. De aemeni vei putea lua legatura cu ea.
In Iacov 5 ni se spune ca sunt doua feluri de cunostinta, de intelepciune, intelepciunea care vine de sus si aceasta este intelepciunea lui Dumnezeu, si intelepciunea care vine de jos, aceasta fiind intelepciunea demonica. Lumea v-a cumpara intelepciune draceasca si va interactiona cu ea in aceasta lume e inalta tehnologie. Larry Gosshorn continua: ” In luna Ianuarie a aparut un articol in „Wall Street Journal”. In el se spune despre primul produs de pe piata si care se numeste „realitate artificiala”. Itipui manusi si ochelari si te interferezi cu acest sistem, devii o parte din acest sistem. Imothi O’ Leary spunea ca aceasta te ridica la inaltimii la care nici un drog nu te poate ridica exista si un sistem porno din care pofta emana atat de tare incat oamenii pot intra in actiune cu aceste imagini in activitati de pofta a trupului.”
Pavel spune ca cei ce se inchina la idoli se inchina lui satan. In Apocalipsa Domnul dezvaluie ce vor face barbatii si femeile din ultimele zile si putem intelege mai bine ca niciodata.
„Ceilalti oameni care n-au fost ucisi de aceste urgii, nu s-au pocait de faptele mainilor lor, ca sa nu se inchine dracilor si idolilor de aur, de argint, de arama din piatra si de lemn, care nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble. Si nu s-au pocait de uciderile lor, nici de vrajitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtisagurile lor.” Apoc.9:20-21.
Cuvantul grecesc pentru vrajitorii este „pnarmakeia” de unde noi am luat cuvantul farmacia pentru uzul de medicamente. Acum stim ca prin folosirea drogurilor si a „LSD”-urior oamenii pot evada intr-o calatorie si chiar contacta fiinte demonice. Stiinta de inalta tehnologie ne arata ceva ce domnul i-a dezvaluit lui Larry Gosshorn – Apocalipsa este cartea de stiinta a veacurilor data de Dumnezeu. Larry Gosshorn continua:
„Nu vor face decat sa impacheteze caile celui rau intr-o forma noua care va insela intreaga lume. Acesti ce conduc lumea nu realizeaza ca Dumnezeu a cunoscut neamurile lor inca de la intemeirea lumii. Mintile lor inselate au urzit planurile pe care omul le va folosi pentru salvarea a milioane de suflete”.
El vrea sa spuna ca la vremea din urma anticrist va cere ca fiecare sa aiba un microcip computerizat, cu un angajament de inchinare la satan, si va cere ca acest microcip sa fie pus in mana dreapta sau pe fruntea tuturor oamenilor de pe pamant. Biblia ne spune ca multi il vor primi, adica toti acei a caror nume nu a fost in cartea vietii Mielului. Vor fi milioane de oameni nemantuiti. Dar ei vor sti prin intermediul video si audio casetelor care se produc acum, prin intermediul celor ce predica Cuvantul Domnului si a celor dragi care se roaga pentru ei, ca acest semn inseamna pierderea sufletului lor nemuritor.
In Apoc.7 ni se spune ca va fi un numar de oameni salvati chiar si in necazul cel mare, din orice neam si de orice Limba, acei ce isi vor spala hainele in sangele mielului. Ei vor sti ca a primit semnul inseamna a-si pierde sufletul, asa ca ei vor refuza semnul. Ei vor auzi Evanghelia predicata chiar de un inger. In Apoc.14 gasim ca un inger zbura prin mijlocul cerului si oamenii vor auzi Evanghelia. Milioane de oameni se vor intoarce la Domnul Isus, vor refuza semnul fiarei si vor fi rascumparati prin sangele Mielului. Biserica pe care Isus a cumparat-o cu sangele Lui la calvar nu va fi invinsa niciodata. Va fi o bioserica glorioasa fara pata si fara zbarcitura, spalata in sangele Mielului. Deestinul nostru este rapirea-sa fim luati in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh, si la sfarsitul necazului cel mare sa ne intoarcem cu Cel ce este Rege al Regilor si Domn al Domnilor. Vom domni cu El daca credem in El. Am sa va incurajez cu aceste trei lucruri:
Uita-te in jur „semnele vremii sunt pretutindeni”.
Uita-te il launtrul tau”sa vezi daca totul este bine intre Domnul si Tine”.
Uita-te in sus si ridica-ti capul ca mantuirea este aproape”Tit 2:11″.
Cat de aproape suntem de acest semn al fiarei? In editia din 20 iulie 1985 a revistei „Below the skin”, a aparut un articol intitulat „Noul computer mondial”. „Noul computer R.S din Martinsburgh, West Virginia”, opune articolul va contine un profil de fiecare cetatean atat de detaliat incat va ajuta computerul mondial sa supravegheze si sa controleze vanzarea si cumprarea fiecarui om pe pamant. In 7 noiembrie 1989 in emisiunea ” Good morning America”, Charles Gibson si Joan London au anuntat ca noul debit card este sosit, apoi au facut urmatoarea afirmatie: „Aceasta ne duce un pas mai aproape de societatea fara bani.” Cat de aproape suntem ? Barry Smith, prin documentatiile culese timp de 27 de ani, spune ca Kissingher a venit in Australia in 1988 sa puna la punct planurile finale de a trece in intrgul sistem sub numarul 666. Semnul fiarei este gata sa fie pus pe fruntea sau pe mana dreapta afiecarui om din Australia si Noua Zeelanda. Planul liderilor globali prevede semnul pentru Australia candva in 1991 pentru Europa 1992, iar pentru America si Canada in 1993. Aceasta este acenga lor pe care o vor putea respecta si implinii numia daca Dumnezeu le va ingadui. Totul este in mana Lui si agenda Lui se va implini, nu a omului.
Un prieten al meu din Walla walla l-a intrebat recent pe Ralph Nader: „Este vre un numar sau semn planuit pentru frunte sau mana in societatea fara bani Ralph Nader a replicat imediat:”Da, si am vazut masinile pe care sunt gata sa le puna in functiune acesta”.
Am fost nu demult in Tacoma, Washington, la Calvary Chapel, unde am vorbit despre semnul fiarei si 666. Un membru al bisericii a venit la mine mai tarziu si mi-a spus: „Am primit un cec de guvern si pe spatrele lui scria „nu elibera banii pentru acest cec decat daca este un semn pw mana dreapta sau pe fruntea solicitantului.” Am mers la banca sa aflu ce e cu acest cec si mi s-a spus: „Vi s-a trimis din greseala. Acest cec nu trebuia inca emis.” Prietenul meu a facut cateva copii si astfel am primit aceasta informatie.
De asemenea am un cec pe care o doamna mi la a dus langa Lebanon, Oregon un an in urma. Este un cec de 636 de dolari, emis de catre una din cele mai mari banci din America – Mellon Bank din Pittsburg, Pensilvenia. Am ramas fara glas cand am vazut pe marginea de jos a cecului mentiunea: „Casier, nu elibera banii pentru acest cec daca simbolul 666 nu apare alaturi de suma emisa.” Am sunat la Mellon Bank si ni s-a spus ca acel sistem va fi inaugurat curand pe scara nationala. Am primit informatii ca guvernul federal in Los Alamos a facut transmitatoatre microtip si ca aceastea sunt gata pentru fruntea sau mana dreapta a cetateanului American. Sistemul este in stare de functionare in industria de coputerizare a animalelor de casa. „Info Pet Inc.” Din Merin County California foloseste acest sistem. Ei impalteaza un microcip in fruntea unui animal si prin supraveghere satelitica si transmitator de marimea unui bob de orez, ii sput spune pozitia animalului cu aproximatie de 3 metri oriunde pe pamant. Au fost stabilite un milion de terminale (puncte de observatie). Viata unui Microcip sau transmitator este de o suta de ani (ati auzit cumva de o pisica sau de un caine care sa fi trait 100 de ani?).
Cat de aproape sunt de semnul fiarei si de 666? Super-bio-computerul va fi gata in 1992 dupa proiectul oamenilor de stiinta. El va fi capabil sa socoteasca un trilion de ecuatii pe secunda. Tehnologia este gata pentru faza in care un singur om, cu un computer gigant, printr-un microcip si o ormarire satelitica poate avea supravegherea a cinci bilioane(miliarde) de oameni pe pamant. Intr-o jumataete de milionime de secunda . Pana acolo am ajuns in momentul de fata.
Este oare o coincidenta ca simbolul comunitatii europene este 666 si ca simbolul comisiei trilaterale este 666, ori a bancii mondiale este 666? Este o coincidenta ca fiecare persoana din lumea industriei este acum in super-computerul Europei cu un numar de 18 cifre si ca primele trei cifre care activeaza acest numar oriunde in lume sunt totdeauna 666 ?
666 a fost numarul sacru in vechiul Babilon, numarul zeitei mama Istar: In Babilon si Egipt. Simbolul religiei new age este 666, religia care inghite lumea pe ne-pusa masa. Marilyn Ferguson a scris cartea „The Aguarian Conspiracy”. Pe prima pagina drept motto este numarul 666 covenuri (locuri de inchinare ale adeptilor new age) rasar peste tot, atat in America dar si in toata lumea. Am aflat recent ca atunci cand se aduna in covenurile lor, new-age-rii se aseaza in trei grupuri de cate sase, exact ca in vechiul Babilon cand se inchinau zeitei Istar. Avem in fata ochilor religia anticrist.
Alice Bailey, fondatoarea modernei miscari new age, a spus ca cel ce accepta numarul 666-care reprezinta „shamballa”, adica imparatia lui satan pe pamant, numarul 666 devenind partea integrala din spiritualitatea persoanei respective, acea persoana se transforma in dumnezeu, si prin reancarnare nu va muri niciodata. Aceasta este minciuna sarpelui din gradina Eden care a adus caderea omului acum 6.000 de ani, cand Satan a folosit gura sarpelui ca sa spuna „veti fi ca Dumnezeu”. Aceasta este minciuna care a adus ingrozitoarea cadere a omului sia aadus miliarde de oamenii intr-o rebeliune impotriva lui Dumnezeu.
Apocalipsa 17 ne spune ca religia ultimelor zile va fi „Babilonul cel mare, mama tuturor curvelor si spurcaciunilor pamantului.” Vedem Babilonul inapoi in viitor, ca zeita – mama a carui satanic era 666. Este numarul lui satan si de asemenea numarul fiarei care vine, anticrist. Biblia ne spune ca acel ce va accepta semnul fiarei devin propritatea lui Satan pentru totdeauna si nu este drum inapoi. El este pecetluit pentru veci pentru domnia intunericului isi va pierde sufletul nemuritor si va petrece o vesnicie in iazul cu foc. Omul este pus azi sa aleaga mai mult ca oricand, pentru ca acum avem televiziune si telecomunicatii care conecteaza instantaneu miliarde de oameni in toata lumea.
Costance Cumby, o stralucita avocata din Detroit a cercetat 10.000 de carti despre cultism si new age, si a scris cartea „Pericolele ascunse in Curcubeu.” Ea spune:”Am vesti de netagaduit ca geniul din spatele sistemului computerizat ce este activat de catre numarul 666 a fost planuit de catre omul de stiinta new age Robert Jastro, directorul institutului „NASA Godd Ard Space”. Ei pretind ca au primit instructiuni de la fiinte din spatiul eztraterestru. In mintea mea a trecut ca un fulgerm 1 Timotei 4:1, „dar Duhul spune lamurit ca in vremurile din urma unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracesti, ” Am cercetat cuvantul folosit pentru inselatoare care inseamna fiinte strine, demoni. Ei asculta de finnte dracesti si prin sfatul acestora, oamenii de stiinta new age „noi vom construi sistemul 666”, ascultati propriile lor cuvinte: „Noi vom schimba sistemul monetar vechi cu un sistem de schimb prin computer.” Iata cuvintele cartii lor „initiativa planetara”: „ca sa aducem miliarde de oameni ai pamnatului intr-un guvern unic mondial, noul sistem monetar il vom construi in jurul numarului esoteric 666 care este semnul nostru de ascultare si inchinare la forte de inteligenta”.
David Spanler, puternicul conducator new age a initiativei planetare (care are cartierul general in Natiunile Unite ) a spus recent: „nimeni nu va intra in new age daca nu va avea initierea luciferica”. Prin aceasta el vrea sa spuna ca nimeni nu va intra in new age daca nu va semna angajamentul de a se inchina lui Lucifer. Numarul de 18 cifre implantat in fruntea sau mana cuiva, impreuna cu iniutierea luciferica de a se inchina lui satan, este ceea ce Biblia numeste „semnul fiarei”. Aceasta va fi falsficarea pecetii lui Dumnezeu de catre satan. Satan intotdeauna falsifica tot ce face omul nostru. Cand venim la cruce si suntem rascumparati prin sangele scup a lui Isus, suntem pecetluitii cu Duhul Sfant pentru ziua rascumpararii si devenim membrii miresei lui Cristos. Apoc.22:4 ne spune: „Ei vor vedea fata Lui, si numele Lui va fi pe fruntile lor”. Dar satan are o pecete falsa si pe pecetea lui este semnul fiarei. Nu lasa pe nimeni sa puna vreodata un semn pe mana ta sau pe fruntea ta. Fruntea ta a fost desemnata si rezervata pentru gloria lui Dumnezeu. Toate aceste semne indica faptul ca traim in ultimele zile, inseamna ca Isus Vine curand si vine pentru ai Lui. Traim zilele din naintea necazului cel mare si omul a carui numar este 666 va fi revelat curand. Printr-un sistem gradual noi suntem condusi spre o societate fara bani. Suntem desensibilizati si acest lucru se va intampla sub ochii nostri, dar copiii Domnului incep sa se trezeasca la aceasta realitate mai mult ca oricand.
Atunci ce ar trebui sa facem la nivel personal pentru criza care este atat de aproape? Mai intai vreau sa mentionez fintele tale. In Psalmi citim ca „Dumnezeu este cel-ti da putere sa ajungi bogat.” Toti banii vostri vin de la Domnul. Eu nu sunt un expert financiar, dar am aceces la cei mai experti oameni in finante care intrezaresc ce va fi. Unii sunt credinciosi altii nu. Intre ei sunt: Julian Snydre, Don McGulaney, Larry Abrams, Tex Marrs si altii. Toti ca unul spun: „suntem pe marginea celei mai dezastruase prabusiri a sistemului monetar mondial, din toate timpurile. „Julian Snyder a spus recent: „avem o intalnire cu un dictator mondial si aparitia lui poate fi foarte curand. El va veni la putere in urma prabusirii sistemului monetar mondial.” Dupa cate stiu acest om nu cunoaste Apocalipsa sau profetiiile Bibliei. Iata cateva sfaturi pe care l-am cules de la experti, unele le veti putea accepta iar altele le puteti refuza.
- Iesi din datorie. Fiecare expert financiar recomanda acest lucru ca prim pas. Biblia spune: Cel ce ia cu imprumut este robul celui ce da cu imprumut. In noul ordin mondial u vei vrea sa fii sluga celui ce da cu imprumut si sa primejduiesti viata familiei tale. Nu vreu sa va fac sa intrati in panica, dar cu rugaciune, inaintati spre eliminarea datoriilor si construirea treptata a unei rezerve de urgenta.
- Eu cred ca trebuie sa avem o rezerva de 3-6 luni in nainte nu insemna sa fugim intr-o cabana sau intr-un loc inconjurat cu sarma ghinpata in munti sau pe coclauri si nici sa ne dezradacinam familiile dar in viitoarea criza as sfatui adunarea unui stoc de mancare care nu se strica, cum ar fi conservele, hrana uscata si apa. Multe familii fac acest lucru deja. Nu vreu sa sfatuiesc pentru o cumparare in panica, ci putin cate putin pus deoparte pentru avea cele necesare familiei in caz de urgenta.
- Nu puneti banii in investiii riscante (depuneri, ipoteci, e.t.c).
- Fiti prevazatori cand vi se spune: „Banii tai castiga doar 7% procente in banca prezenta, dar noi iti oferim 25% in economii si imprumuturi.” Fiti atenti caci promisiunile grandioase sunt uneori neadevarate.
- Aveti o economie de bani undeva afara din banca, unde poti avea acces instantaneu. Este foarte important oamenii pot sa rada dar este un pas discret si intelept. Donmc Gulvaney sfatuieste: „Aveti bani la voi, bacnote nu mai mari de 20 de dolari .” El spune ca in caz de o schimbare peste noapte, se poate intampla ca bacnotele de 50 de dolari si 100 de dolari sa nu fie acceptate.
- Incepe sa renunti a incarca credit cardurile. Dr. Marry Stewart Relfe, sfatuieste ca din moment ce cardurile fina sunt VISA card-debit card, va fi o mare presiune asupra noastra daca intreaga structura financiara este construita in jurul unui card si apoi dintr-o data ni se cere sa avem acel numar sau semn pe frunte sau pe mana. Vom fi santajati in acest fel ca sa acceptam semnul, asa ca ar trebui cat sa poate sa incercam sa lichidam cardurile.
- Din punct de vedere spiritual, ai nevoie sa fii singur ci numele tau este scris in cartea vietii Mielului. Aceasta intai de toate. Vino la cruce asa cum esti si pune-ti increderea in sangele pe care Isus l-a varsat la Calvar. Cand vii la cruce si te pocaiesti si cad il primesti pe Isus ca Mantuitor al tau, in acel moment esti spalat in sangele de la Calvar si devii copil al lui DUMNEZEU.
Avertizeaza pe cei dragi ai tai sa nu primeasca semnul pentru ca toti cei care il primesc vor fi pierduti pentru totdeauna. Mijloceste pentru cei dragi ai tai ca si ei sa fie mantuiti. Isus a spus: „Lucrati pana voi veni.” Fa aceasta oriunde te aflii fa ceea ce DUMNEZEU ti-a spus sa faci.
https://www.rasfoiesc.com/educatie/literatura/carti/NOUL-ORDIN-MONDIAL-de-Dwight-K39.php
//////////////////////////////////////////
Comisia Trilaterala are sub control intreaga economie, politica, armata, si mass-media americane si europeana
Publicat de searchnewsglobal
Aceasta organizatie a fost fondata in iunie 1973 de bancherul David Rockefeller si Zbigniew Brzezinski si a inceput sa realizeze „un guvern mondial”, desi ideea era mai veche si anume din 1972. Ideea acestei organizatii a fost avansata de David Rockefeller la intalnirea anuala a grupului Bilderberg, tinuta in primavara lui 1972 in Knokke, Belgia. Avea ca scop sa urneasca fortele de varf ale gigantilor industriali si economici, adica ale SUA, Japoniei si Europei Occidentale si sa forteze crearea definitiva a „noii ordini mondiale”.
Ea ofera elitei venite din diferite directii ale masoneriei posibilitati de intalnire in toata lumea pentru colaborare secreta si trebuie sa creeze o baza politica extinsa influentei organizatiei Bilderberg. Cei mai multi membri europeni au avut ani de zile contacte cu Rockefeller. Spre deosebire de Bilderberg, aceasta organizatie are cca. 200 membri constanti. Cu membrii CFR, „Comisia Trilaterala” are sub control intreaga economie, politica, armata, energie si mass-media americane și europene. Membrii sunt printre altii directori ai concernelor mondiale, bancheri, economisti, politologi, avocati, editori, politicieni, sefi de sindicate, presedinti de fundatii si gazetari.
Comisia Trilaterala a fost unica deoarece a adus in interiorul consiliului elita dominatoare din Japonia. Cei mai importanti membri sunt:
– Brzezinski, Zbigniew – fost consilier de securitate al presedintelui SUA
– Bush, George – fost presedinte SUA, fost presedinte CFR;
– Kissinger, Henry – fost ministru de interne al SUA;
– Mc Namara, Robert – Banca Mondiala
– Rockefeller, David – Chase Manhattan Bank, EXXON
– Rockefeller, John D
– Rockefeller, Edmund de – Royal Dutch, Shell
– Bill Clinton, fost presedinte SUA, membru in CFR, Bilderberg si bursier Rhodes.
Asadar in iunie 1973, cei opt delegati din partea Statelor Unite care au participat la sedinta de înfiintare a Comisiei Trilaterale în castelul lui Rockefeller sunt membri ai CFR-ului. Scopul declarat al acestei comisii este, dupa spusele ei, „cooperarea trilaterala strânsa pentru a mentine pacea, a administra economia globului, a promova renovarea economica, a diminua saracia mondiala, permitând astfel evolutia pasnica si linistita a sistemului mondial global” (dupa RE, p. 232). Cele trei „laturi” sunt America, Europa Occidentala si Japonia.
Cel care a scris Carta Comisiei Trilaterale si care a fost primul director al acestei comisii (1973 – 1976) a fost Zbigniev Brzezinski, Consilierul presedintelui Carter în ceea ce priveste problemele de securitate nationala. Ca si colaboratorii lui de la Clubul de la Roma, si el doreste sa construiasca societatea. Brzezinski recunoaste cu candoare ca pentru a realiza Noua Ordine Mondiala, va trebui acceptat scaderea nivelului de trai. Cele trei „laturi” ale Comisiei Trilaterale, si anume Statele Unite, Europa Occidentala si Japonia, sunt regiunile (cu denumirea originala de „regate”) 1, 2 si 3 pe harta Clubului de la Roma. Comisia Trilaterala are 325 membri: 98 din America, 146 din Europa si 81 din Japonia. Fiecare mare corporatie din Japonia este reprezentata cu cel putin un director. Aproape toti reprezentantii francezi sunt masoni în loja Grand Orient.
Metodele de lucru ale Comisiei Trilaterale includ printre alte mijloace satanice, asasinatul politic sau macelul în masa, daca le este util. Dar asasinatul reprezentantului Larry McDonald (deghizat prin lovirea „accidentala” a unui avion întreg), care, în ciuda conspiratiei guvernamentale si a conspiratiei tacerii în mass-media, începuse sa dezvaluie în public activitatea Comisiei Trilaterale între 1981 si 1983, a provocat o reactie de indignare in rândul populatiei. La 15 decembrie 1987 senatorul Jesse Helms a facut o trecere în revista a situatiei politice din Statele Unite ale Americii, si a încheiat cu urmatoarele cuvinte: „…aceste organizatii oculte lucreaza de comun acord cu adevaratii stapâni ai lumii ca sa creeze ceea ce ei numesc „Noua Ordine Mondiala”.
Organizatii particulare precum: Consiliul pentru Relatii Externe, Institutul Regal de Afaceri Internationale, Comisia Trilaterala, Conferinta de la Darmouth, Institutul Aspen pentru Studii Umanistice, Institutul Atlantic si grupul francmasonic Bilderberg disemineaza si coordoneaza planurile pentru aceasta noua ordine mondiala în cercuri puternice comerciale, financiare, academice si oficiale… acest amalgam amorf de bogatie si legaturi sociale a caror putere rezida în faptul ca ei (francmasonii) au pus stapânire pe sistemul nostru financiar si pe o mare parte din sectorul industrial. Principalul lor instrument de control asupra economiei si finantelor americane este Federal Reserve System… Oricine poate vedea cum (bancherii de pe) Wall Street controleaza Departamentul de Stat si Agentia Centrala de Investigatii… Punctul de vedere al puterii instaurate de francmasoni se cheama azi globalism… Dupa punctul de vedere globalist, statele nationale si granitele nationale nu au nici o valoare. Filozofia si principiile politice sunt pur si simplu relative. Chiar constitutiile sunt doar vorbe goale în fata celor care au puterea. Libertatea sau tirania nu sunt nici bune, nici rele în sine si nu sunt luate în considerare. Conform acestui punct de vedere, activitatea fortelor internationale financiare si industriale trebuie orientata spre realizarea acestei unice lumi globale, având ca punct principal contopirea lumii… Tot ceea ce conteaza în ochii lor este sa stoarca profituri maxime printr-o practica descrisa ca fiind capitalism financiar, un sistem care se bazeaza pe doua lucruri: îndatorare si monopol. Acest capitalism e calea concentrarii economice si a sclaviei „. Comisia Trilaterala a fost cel mai bine descrisa de Barry Goldwater: „Ceea ce intentioneaza trilateralistii sa faca în realitate este crearea unei supraputeri economice mondiale deasupra guvernelor politice ale statelor nationale afectate. Ca administratori si creatori ai sistemului, ei vor stapâni lumea”.
Cine-si închipuie ca vorbele despre stapânirea lumii sunt vorbe goale, se înseala. Stapânirea lumii de catre un grup dedicat puterii banului, lipsit de nationalitate si loial doar lui însusi înseamna pentru ceilalti lagare de concentrare, viata de mizerie, degradare fizica si psihica si genocid dupa bunul plac al elitei. Comisia Trilaterala cuprinde Statele Unite, Europa si Japonia pentru ca acestea produc doua treimi din productia mondiala de bunuri si pot absorbi restul lumii în sferele lor.
10391407_1581544402060611_4049268638095667860_n
Fondul Monetar International si Banca Mondiala sunt brate ale acestei comisii, care formuleaza planuri pe 20-30 de ani înainte. In 1973, planul Comisiei Trilaterale era de a scadea nivelul de trai al claselor de jos si de mijloc, de a spori autoritatea presedintelui, de a consolida cooperarea dintre guvern si sectorul particular, faurind planuri economice, un control guvernamental mai sever asupra presei si dezarmarea muncitorilor. Henry Kissinger a devenit în 1977 membru în Comitetul Executiv al Comisiei Trilaterale si sef al Consiliului International al Bancii Chase-Manhattan a lui Rockefeller, pe a carui mosie a fost fondata Comisia Trilaterala în 1972. Fondurile pentru salariatii si activitatile Comisiei Trilaterale au fost donate de cei care profita de pe urma activitatilor ei: Rockefeller si cumnatul sau Franklin (director la CFR între 1953-1971), David Packard de la Hewlett Packard, si o serie de megaindustrii si fundatii ca Ford, Lilly, Kettering, fratii Rockefeller, Thyssen, General Motors, Sears, Caterpillar, Deere, Exxon, Texas Instruments, Coca-cola, Times (publicatii), CBS (televiziune), Wells-Fargo (banci). Barry Goldwater numeste Comisia Trilaterala „noua cabala internationala a lui Rockefeller”, caci este internationala (din ea fac parte directorii bancilor Chase-Manhattan din America, Mitsubishi din Japonia, Dresdner Bank din Germania, Swiss Bank Corporation – Banca Elvetiana, Amsterdam Rotterdam Bank din Olanda, Bank of Montréal din Canada, Crédit Agricole din Franta, si altii); dar Rockefellerii sunt, cred eu, subordonati casei Rothschild. In 1991, la una din conferintele ale grupului Bilderberg din Germania, David Rockefeller a multumit ziarelor de larga circulatie din Statele Unite, Washington Post, The New York Times, si Time ca timp de 40 de ani au pastrat secretul asupra a ceea ce face aceasta organizatie. David Rockefeller a fost un foarte activ agent al Comisiei Trilaterale în ultimii 40 de ani. In 1964 s-a întâlnit cu Nikita Hrusciov si dupa 4 luni acesta a fost schimbat. In 1973 s-a întrunit cu 27 sefi de stat. In 1974 l-a vizitat Papa Paul VI.
Grupul BILDERBERG a fost infiintat in 1954 la hotelul Bilderberg din Oosterbeek Olanda, prin printul Bernhard al Olandei, care a fost ofiter SS, in armata de elita a lui Heinrich Himmler. Din aceasta organizatie fac parte cam 180 de personalitati politice, culturale, economice, universitare, mass-media s.a.m.d din aproape 50 de tari.
Insa principalele tari din care provin membrii sunt cele ale Europei Occidentale, SUA si Canadei.
Telurile principale sunt : un guvern mondial si o armata globala prin ONU. Un comitet de consfatuire, compus dintr-o comisie de conducere (24 europeni si 15 americani), decide cine e invitat la intalniri. Johannes Rothkranz scrie ca sunt invitate numai acele persoane care si-au dovedit loialitatea nestramutata pentru interesele Rockefeller – Rothschild. Totusi nu toti cei prezenti sunt „initiati”, ci pot fi doar reprezentanti ai comunitatilor de interese sau alte persoane.
Cativa dintre cei mai importanti reprezentanti *:
-Agnelli, Giovanni (sef FIAT);
– Brzezinski, Zbigniew (presedinte al Comisiei Trilaterale si important agent Rockefeller);
Bush, George (fost sef CIA, fost sef CFR, fost presedinte SUA, Comitetul celor 300);
– Carrington, Lord (G.B.) (Comisia celor 300, Kissinger Associates, fost presedinte NATO);
– Dulles, Allen (fost sef CIA);
– Clinton ( CFR, Comisia Trilaterala);
– Ford, Henry II;
– Gonzales, Felipe (secretar general al Partidului spaniol si mai tarziu prim ministru);
– Kissinger, Henry (si membru al lojei italiene P2);
– Mc Namara, Robert (Banca Mondiala);
– Reuther, Walter P.;
– Rockefeller, David;
– Rockefeller, John D.;
– Rockefeller, Nelson;
– Rothschild, Baron Edmund de;
– Tindemanno (fost prim ministru al Belgiei);
– Warburg, Eric D.;
– Worner, Manfred (NATO).
– Jose Manuel Baroso, fost presedinte al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Portugaliei, membru al CRE-Consiliul Relaţiilor Externe.
– Tony Blair, fost prim ministru al Marii Britanii
– Frits Bolkestein, comisar european
– Romano Prodi, fost preşedinte al Comisiei Europene, prim-ministru italian
– Jacques Santer, fost preşedinte al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Luxemburgului
– Sir Leon Brittan, fost vice-preşedinte al Comisiei
– Edith Cresson, fostă membră a Comisiei, fostă prim-ministru al Franţei, fostă ministru de comerţ, fostă membră a direcţiei Schneider
– Alexandre Adler, consilier editorial la Le Figaro
– Edward Balls, consilier al Trezoreriei în Marea Britanie
– Francisco Pinto Balsemo, fost prim ministru al Portugaliei
– Nicolas Beytout, redactor şef al Les echos
-John R. Bolton, fost sub-secretar de stat al USA, pentru controlul armamentului şi securitate internaţională
– Michel Bon, fost preşedinte France-Telecom
– Willy Claes, fost ministru de stat, Belgia
– Bertrand Collomb, fost preşedinte Lafarge
– George A. David, preşedinte Coca-Cola, Grecia
– Etienne Davignon, preşedinte Societe Generale de Belgique, fondator al Mesei Rotunde Europene
– Thomas L. Friedman, scriitor de editoriale în New York Times
– Svei Gjedrem, guvernator al Băncii Centrale a Norvegiei
-Richard N. Haas, preşedinte CRE – Consiliul Relaţiilor Externe şi fost director al planificării în Departamentul de Stat USA
– Stephen Harper, şeful partidului conservator, Canada
– Mervzn A. King, guvernator adjunct al Bancii Angliei
– Anna Lindh, ministru al afacerilor externe, Suedia
– Paavo Lipponen, fost preşedinte al parlamentului, Finlanda
– Mogens Lykketoft, preşedintele partidului democrat, Danemarca
– Thommaso Padoa-Schioppa, administrator al Băncii Centrale Europene
– Anders Fogh Rasmussen, fost prim ministru al Danemarcei
– Frack Riboud, preşedinte Danone, Franţa
– David Rockfeller, administrator J.P.Morgan International, USA
– Anthonz Ruis, preşedinte Heineken, Olanda
– Otto Schily, fost ministru al afacerilor interne, Germania
– Jean Claude Trichet, guvernatorul Băncii Franţei
– James D. Wolfensohn,fost preşedintele Băncii Mondiale, USA
– Robert Zoellick, reprezentantul USA pentru negocieri comerciale (AMI; AGCS; etc)
Bildelbergers se întrunesc în fiecare an în luna mai, alternativ în Europa si America, în hotelurile cele mai luxoase, rezervate cu mult înainte si pazite de politia proprie cu câini dresati. Membrii participanti vin cu avioanele lor proprii, helicoptere proprii, sau daca hotelul este undeva la mare, cu yahturile lor personale.
De un secol si mai bine, functiile de prim rang ale tarilor „democratice,” se acorda numai acelora care fac deja parte din una sau mai multe organizatii secrete:
-Council of Foreign Relations (CFR)
-Trilateral Commission :
Bill Clinton a fost chemat, la summitul Bilderberg de la Baden Baden din Germania din 1991 unde, dupa interviu, a fost propus sa candideze la Presedinta Americii. În 1992 Bill a fost ales Presedintele Statelor Unite ale Americii.
- Tony Blair a fost chemat la summitul Bilderbergers din Grecia în anul 1993. In Iulie 1994 a devenit Presedintele Partidului Laburist, iar în 1997 a fost „ales” Primul Ministru al Marii Britanii
Jacques Santer, chemat sa i se ia un interviu în 1991 la Baden Baden a fost „ales” Presedintele Uniunii Europene in 1995, desi fusese îndepartat de la Conducerea Statului pentru coruptie.
Romano Prodi, membru al Comitetului Director Bilderberg înca de la mijlocul anilor ’80, la mitingul din Iunie 1999 din Portugalia i s-a spus ca va fi „ales” Presedintele Uniunii Europene. A depus juramântul ca Presedintele Uniunii Europene în Septembrie 1999.
images
Lordul George Robertson, a fost chemat la mitingul Bilderbergers din Scotia în anul 1998. In August 1999 a depus juramântul ca Secretar General al NATO. Si lista ar putea sa continue mult si bine.
In anul 2004 conferinta Bilderberg s-a tinut la Grand Hotel des Iles Borromees in Stresa, Italia. Au fost „invitati” peste 230 de somitati politice, economice, universitare, mass-media (Directorii ziarelor Washington Post si The New York Times, care n-au scris un cuvânt despre conferinta) precum si :
– Barnavie, Elie – Department of General History, Tel-Aviv University
– Bernabe, Franco – Vice Chairman, Rothschild Europe
– Gates, Melinda F. – Co-Founder, Gates Foundation, sotia lui Bill Gates
– Kissinger Henry A. – Chairman, Kissinger Associates Inc.
-Phillipe, HRH Prince – Printul Phillipe al Belgiei
– Rockefeller, David – Member JP Morgan International Council, Chairman, Council of the Americas
– Evelyn de Rothschild, Chairman a lui Rothschild & Fii
– Javier Madariaga Solana, care a fost de toate în ultimii 30 de ani, coleg cu Mugurel Isarescu la Clubul Romei.
– Tony Blair, Primul Ministru al Angliei, si lista ar putea continua pâna la al 230-lea „invitat.”
Grupul Bilderberg este un club exclusiv european si nord-american, conferintele lui anuale reunind elita puternicilor planetei: lideri ai marii finante si industrii, sefi de partide si guvernanti, conducatori ai unor organisme internationale, magnati ai presei, experti in probleme economice, militare si de politica externa… Panopticul este completat cu membri ai familiilor regale, reuniunile Bilderberg oferindu-le acestora un forum unde isi pot exprima opiniile, in conditiile in care Constitutiile monarhiilor democratice europene le interzic implicarea activa in procesul politic. Invitatii sunt selectati – pe baza cunostintelor, pozitiei detinute si experientei – de un Comitet Director (Steering Committee) si un Grup de Consilieri (Advisory Group). 80 dintre cei circa 115 participanti provin din Europa Occidentala, iar restul din America de Nord; o treime este formata din politicieni si guvernanti, iar celelalte doua treimi – din personalitati angajate in industrie, finante, educatie si comunicatii.
Comitetul Director este format din 24 de europeni si 15 americani, acestia din urma fiind si membrii ai Council for Foreign Relations (CFR). Actualul presedinte este lordul Carrington, seful administratiei Christie’s International plc., ex-secretar general al NATO si ex-mediator pentru spatiul fostei Iugoslavii. Secretariatul Grupului are sediul la Haga. Printre membrii structurilor de conducere a Grupului se afla manageri de companii si banci, specialisti in domeniul economiei, finantelor, relatiilor externe si comunicatiilor, comisari europeni, fosti ministri… Cateva nume mai cunoscute pe meleagurile noastre: Henry Kissinger, David Rockefeller, Peter Southerland, James Wolfensohn.
Reuniti in mici localitati din Europa Occidentala, Statele Unite si Canada, participantii la conferintele Grupului Bilderberg au abordat, de-a lungul anilor, cele mai arzatoare probleme ale actualitatii politice, economice si sociale, precum: economia lumii; atitudinea fata de comunism si Uniunea Sovietica; integrarea europeana si politica de aparare comuna; imigratia; evolutia relatiilor Est-Vest; directiile spre care se indreapta Statele Unite si Europa; ce trebuie facut pentru Europa de Est; securitatea alimentara; globalizarea; viitorul NATO; razboiul din Irak… .
Unul dintre initiatorii Grupului Bilderberg si primul presedinte al Comitetului Director a fost printul Bernhard, sotul reginei Iuliana a Olandei. In 1976, printul a fost nevoit sa demisioneze, din cauza implicarii lui in scandalul de mita de la compania Lockheed Aircraft. Lui i-au succedat Lordul Home of the Hirsel, ex-premier al Regatului Britanic, Walter Scheel, ex-presedinte al Republicii Federale a Germaniei, si Lordul Roll of Ipsden, liderul S. G. Warburg Group plc., pentru ca, din 1989, presedintia sa fie asumata de Lordul Carrington. Dar cea mai importanta personalitate legata de nasterea Grupului Bilderberg este Joseph H. Retinger, cunoscut si ca „eminenta cenusie” a forumului, personaj cu o viata aventuroasa care l-a propulsat in topul puternicilor lumii.
Conferinţa anuală a Grupului Bilderberg este categoric cea mai importantă întâlnire din lume, pentru că la ea participă în fiecare an mai mulţi lideri mondiali, mai mulţi politicieni de vârf, mai multe personaje regale şi lideri ai afacerilor, decât la orice altă întâlnire sau eveniment, de orice gen, de oriunde.
Nu există nici o altă întâlnire la care să participe conducătorii tuturor instituţiilor internaţionale majore, precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Naţiunile Unite şi Uniunea Europeană.
flag-banner
Grupul Bilderberg nu este democratic. Membrii săi nu sunt aleşi şi el nu dă socoteală oamenilor de pe planetă; acelaşi lucru este valabil şi pentru Banca Mondială, Fondul Monetar internaţional, Naţiunile Unite, sau cele mai puternice corporaţii sau bănci. Şi totuşi, deciziile luate de aceste grupuri afectează fiecare fiinţă umană de pe Pământ, acum şi pentru multă vreme de acum înainte. Iar ceea ce este cel mai înspăimântător este totalul secret care înconjoară întâlnirile Bilderberg. Atunci când au loc, aceste superconferinţe nici măcar nu sunt menţionate la ştiri. Dacă atât de multe personaje importante din lume se reunesc pentru a pune la cale destinele planetei, este evident că ar trebui date nişte explicaţii publicului larg. Dar nu ni se aruncă decât praf în ochi – că este un simplu forum de discuţii!
Grupul Bilderberg este structurat pe trei niveluri:
- „Cercul exterior” este foarte extins. Practic peste 80% din participanţii la reuniuni nu cunosc decât o parte din strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei, deci fac parte din cercul exterior.
- Comitetul director (Steering Comitee), al doilea nivel, este mult mai restrâns. Acest nivel este alcătuit din aproximativ 35 de membri, exclusiv europeni şi americani. Ei cunosc în proporţie de 90% obiectivele şi strategia grupului. Membrii americani ai acestui nivel sunt de asemenea şi membri în CRE – Consiliul Relaţiilor Externe (în engleză Council on Foreign Relations – CFR).
- Comitetul Consultativ Bilderberg, al treilea nivel, este nucleul acestei grupări. El este alcătuit din 12 membri, singurii care cunosc în totalitate strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei.
Astfel structurat, grupul Bilderberg este un veritabil guvern mondial ocult. În cursul întâlnirilor care au loc o dată pe an, pentru patru zile, în hoteluri de lux sau castele înconjurate de parcuri mari sau aflate în plină natură, se iau decizii strategice esenţiale pentru toate ţările acestei planete. Pentru menţinerea secretului se iau măsuri extreme: întâlnirile se desfăşoară de fiecare dată în altă parte. Grupul închiriază integral hotelul, dar nu şi angajaţii hotelului, care primesc câteva zile liber. În locul acestora, este adus integral personal, de la femei de serviciu la ospătari, de la recepţioneri la centraliste. De obicei, poliţia locală este pusă aproape în întregime la dispoziţia grupului Bilderberg, şi uneori este mobilizată şi armata pentru a păzi locaţia. În cadrul discuţiilor nu se fac niciodată nici un fel de înregistrări, ci doar se fac nişte note foarte telegrafice privind subiectele discutate, dar fără a se menţiona nici un nume. Îndrăzneţii care s-au aventurat la aceste întâlniri pentru a afla ce se petrece acolo au sfârşit prin a fi răpiţi şi torturaţi.
index
Printre evenimentele puse la cale la conferinţele Bilderberg se numără înfiinţarea Uniunii Europene (discutată chiar la prima reuniune, în 1954), războiul din Iugoslavia, invazia Irakului, creşterea impozitelor în diferite ţări. Grupul hotărăşte şi politica Naţiunilor Unite, sau cine va câştiga alegerile în diferite state.
Comisia Trilaterală controlează din umbră economia mondială
Scopul urmărit este accelerarea globalizării prin introducerea unui nou sistem economic
Comisia Trilaterală este un grup elitist internaţional fondat în 1973 în scopul accelerării instaurării Noii Ordini Mondiale. Acest grup îi reuneşte pe conducătorii celor mai puternice corporaţii industriale şi comerciale din lume, precum şi ai celor mai bogate bănci, inclusiv Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, alături de personalităţi din mediul ştiinţific universitar, sindicate, presă, drept etc. Toţi membrii sunt francmasoni cu grade mari în diferite loje ale sectei a Francmasoneriei mondiale. Denumirea grupului vine de la „trilaterala” (triunghiul) alcătuit de SUA, Europa Occidentală şi Japonia.
„Ideologul” acestei grupări, Zbigniew Brzezinski, fost profesor la Universitatea Columbia, a scris în lucrarea sa :
“Statul naţional, ca unitate fundamentală de organizare a societăţii umane, a încetat să mai fie principala forţă creatoare în societate. Băncile internaţionale şi corporaţiile multinaţionale acţionează, programează şi planifică viitorul societăţii în termeni care sunt mult mai avansaţi decât conceptele politice ale statelor naţionale.”
Brzezinski nu se putea exprima mai limpede decât atât. El a fost remarcat astfel de David Rockefeller, preşedintele Băncii Chase Manhattan, membru al “Aristocraţiei Negre” planetare, extrem de activ în direcţia globalizării. Cei doi au făcut echipă pentru a pune bazele Comisiei Trilaterale şi, după cum se spune, “restul e istorie” – deşi nu apare în manualele clasice de istorie.
Comisia Trilaterală şi Consiliul pentru Relaţii Externe au acelaşi finanţator – David Rockefeller
Fondatorul şi finanţatorul Comisiei Trilaterale este magnatul David Rockefeller, iar „ideologul” grupării este fostul consilier prezidenţial american Zbigniew Brzezinski, care a fost şi primul preşedinte al Comisiei.
Mecanismul de control implementat de Comisia Trilaterală
Pentru a putea impune un nou sistem economic mondial, este nevoie nu doar de asocierea principalilor conducători de corporaţii în domeniul industrial, ci de orchestrarea precisă a unei colaborări între economie, politică, mediul academic şi presă. Obiectivele intermediare urmărite în procesul globalizării sunt stabilite de marile corporaţii. Oamenii de ştiinţă din mediul academic (profesori universitari în special) sunt cei care oferă studii şi aşa-zise lucrări ştiinţifice pentru a justifica aceste obiective corporatiste. Politicienii sunt cei care prezintă publicului aceste idei şi eventual introduc legi noi care să permită îndeplinirea acestor obiective, iar mass-media face propagandă în acest sens pentru a obţine consensul popular şi susţinerea (sau măcar acceptarea) publică a măsurilor cerute de liderii corporaţiilor.
În SUA, strategia Comisiei Trilaterale implică înainte de toate controlul asupra preşedinţiei şi guvernului. În prezent, printre membrii marcanţi din SUA se numără:
George Bush senior, fost preşedinte SUA, tatăl actualului preşedinte,
Dick Cheney,fost vicepreşedintele SUA.
Henry Kissinger, fost consilier pe probleme de securitate naţională şi secretar de stat în administraţia Nixon, secretar de stat în administraţia Ford, implicat în războiul din Vietnam,
Madeleine Albright, fost secretar de stat în administraţia Clinton,
Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Jimmy Carter,
Alan Greenspan, directorul American Federal Reserve, cartelul financiar care controlează economia SUA printr-un lanţ de bănci importante,
Paul Wolfowitz – fostul preşedinte al Băncii Mondiale,
Robert S. McNamara – fost preşedinte al Băncii Mondiale, fost secretar al apărarii SUA, fost preşedinte al Ford Motor,
George Soros, fondatorul şi deţinătorul Fundaţiei internaţionale Open Society
Preponderenţa, evidentă şi în 1973, dar şi acum, revine reprezentanţilor cartelurilor bancare: preşedinţi ai Băncii Mondiale, directorii Fondului Monetar Internaţional, chairmani ai Federal Reserve Bank, directorii celor mai proeminente bănci (şi aceasta fără a socoti şi băncile comerciale sau de investiţii). Reprezentarea “elitei” financiare într-o asemenea măsură într-o grupare globalistă nu este întâmplătoare, deoarece banii reprezintă principalul instrument al globalizării. Prin membrii săi, Comisia Trilaterală controlează resursele financiare ale întregii planete, în fiecare ţară.
Desigur, directorii executivi ai marilor corporaţii sunt incluşi în Comisie. Menţionez printre altele, companiile Boeing, Coca Cola, Hewlett Packard, Texas Instruments, AT&T, ITT, Exxon, Enron, Xerox, Mobil, Pepsico, Nabisco, Goldman Sachs etc.
În concluzie, procesul mondial de globalizare care se accentuează alarmant este condus şi controlat de un grup restrâns de bancheri care râvnesc la dominarea globală a umanităţii şi a planetei. Mecanismele pe care le-au creat la nivelul societăţii fac ca aproape marea majoritatea a oamenilor, în mod inconştient, să le slujească interesele. Dacă oamenii ar deveni conştienţi, fiind înainte de toate informaţi, de amploarea manipulării şi înşelăciunii, ar putea să se opună globalizării, înainte de a fi prea târziu.
ANEXĂ
Componenţa Comisiei Trilaterale în 1973 – membrii americani
Pentru o imagine de ansamblu a acestei structuri concepute pentru elaborarea unor strategii de accelerarea a globalizării, am organizat aceste nume după domeniile de activitate.
* indică membrii Comitetului Executiv ai Comisiei Trilaterale în 1973
Domeniul bancar
Ernest C. Arbuckle – Chairman, Wells Fargo Bank
George W. Ball – Senior Partner, Lehman Brothers
Alden W. Clausen – Preşedinte, Bank of America
Archibald K. Davis – Chairman, Wachovia Bank and Trust Company
*Peter G. Peterson – Chairman, Lehman Brothers
*David Rockefeller – Chairman, Chase Manhattan Bank
Robert V. Roosa – Partener, Brown Brothers Harriman & Company
Bruce K. MacLaury – Preşedinte, Federal Reserve Bank of Minneapolis
John H. Perkins – Preşedinte, Continental Illinois National Bank and Trust Company
Mass Media
Doris Anderson – Editor, Chantelaine Magazine
Emmett Dedmon – Vicepreşedinte şi director editorial, Field Enterprises, Inc.
Hedley Donovan – Redactor şef, Time, Inc.
Carl T. Rowan – editorialist
Arthur R. Taylor – Preşedinte, Columbia Broadcasting System, Inc. (CBS)
Sindicate (membrii cooptaţi după stabilirea lui Carter ca viitor candidat la preşedenţie, în scopul obţinerii votului muncitorilor)
*I. W. Abel – Preşedinte United Steelworkers of America
Leonard Woodcock – Preşedinte United Automobile Workers
Lane Kirkland – Secretar-trezorier, AFL-CIO
Senatul/Congresul SUA
John B. Anderson – Camera reprezentanţilor
Lawton Chiles – Senatul SUA
Barber B. Conable, Jr. – Camera reprezentanţilor
John C. Culver – Senatul SUA
Wilbur D. Mills – Camera reprezentanţilor
Walter F. Mondale – Senatul SUA
William V. Roth, Jr. – Senatul SUA
Robert Taft Jr. – Senatul SUA
Alţi politicieni
James E. Carter, Jr. – Guvernatorul Georgiei
Daniel J. Evans – Guvernatorul statului Washington
*William W. Scranton – Fost Guvernator al statului Pennsylvania
Corporaţii
- Paul Austin – Chairman, The Coca-Cola Company
- Michael Blumenthal – Chairman, Bendix Corporation
*Patrick E. Haggerty – Chairman, Texas Instruments
William A. Hewitt – Chairman, Deere and Company
Edgar F. Kaiser – Chairman, Kaiser Industries Corporation
Lee L. Morgan – Preşedinte, Caterpillar Tractor Company
David Packard – Chairman, Hewlett-Packard Company
Charles W. Robinson – Preşedinte, Marcona Corporation
Arthur M. Wood – Chairman, Sears, Roebuck & Company
William M. Roth – Roth Properties
Mediul academic
David M. Abshire – Chairman, Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale de la Universitatea Georgetown
Graham Allison – Profesor de Ştiinţe Politice, Universitatea Harvard
Robert R. Bowie Clarence Dillon – Profesor de Relaţii Internaţionale, Universitatea Harvard
*Harold Brown – Preşedinte, California Institute of Technology
Richard N. Cooper Provost – Profesor de Ştiinţe Economice, Universitatea Yale
Frank Altschul – Profesor de Ştiinţe Economice, Universitatea Yale
Paul W. McCracken – Profesor de Administrarea Afacerilor, Universitatea Michigan
Edmund Ezra Day – Profesor de Administrarea Afacerilor, Universitatea Michigan
Marina von N. Whitman – distins pentru servicii publice, Profesor de Economie, Universitatea Pittsburgh
Carroll L. Wilson – Profesor de Management, Şcoala de Management Alfred P. Sloan School din cadrul MIT
Edwin O. Reischauer – Profesor la Universitatea Harvard; fost Ambasador SUA în Japonia
Firme de avocatură
Warren Christopher – Partener la O’Melveny and Myers
William T. Coleman, Jr. – Senior Partner la Dilworth, Paxson, Kalish, Levy & Coleman
Lloyd N. Cutler – Partener la Wilmer, Cutler, and Pickering
*Gerard C. Smith – Consilier la Wilmer, Cutler & Pickering
Cyrus R. Vance – Partener la Simpson, Thacher and Bartlett
*Paul C. Warnke – Partener la Clifford, Warnke, Glass, McIlwain & Finney
Alte asociaţii
Lucy Wilson Benson President, Liga femeilor cu drept de vot din SUA
Kenneth D. Naden – Vicepreşedinte executiv, Consiliul Naţional al Cooperativelor şi fermierilor
Think-Tank-uri
Thomas L. Hughes – Preşedinte, Fundaţia Carnegie pentru Pacea Internaţională
Henry D. Owen – Director, Programul de Studii de Politică Externă, The Brookings Institution
Asa numita Aristocratie Neagra compusa din cele mai bogate din lume ( Dinastia Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Li, Onassis, Reynolds, Rockefeller, Rothschild, Russell si Van Duyn
Membrii acestor familii ocupa cele mai inalte poziţii in toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se afla deasupra legii. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele cunoscute de noi cu cei mai bogaţi oameni din lume. Mass media controlata aproape in intregime de aceste familii ne spune ca Bill Gates e cel mai bogat om din lume cu 54 miliarde dolari, sau, Carlos Slim Helú din Mexic cu 74 miliarde de dolari.
De fapt acesti miliardari nu pot concura nici pe departe cu Sir Evelyn de Rothschild (Dinastia Rothschild) care detine incredibila suma de 500 trilioane de dolari (mai mult de jumatate din averea totala a lumii !!!).
65936372
Marile organizaţii ale lumii (Banca Angliei, Federal Reserve, Banca Centrală Europeană, FMI, Banca Mondială şi Banca Internaţională a Reglementelor, ONU, NATO, SUA, Israel, Uniunea Europeană etc.) sunt conduse din umbră de marile familii de bancheri (Rothschild, Rockefeller, Morgan,Astor, Bundy, Collins, DuPont, etc.)
Familiile regale
In varful Piramidei Puterii, se afla familiile regale europene care toate sunt inrudite intre ele. Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei sunt cu totii rude de sange, tragandu-se din familia Windsor (Anglia, S.U.A., Canada, Australia?). Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost inlăturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, Romania, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, făceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regăsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic.
Conform unor surse, tot pe acest nivel al piramidei se mai situeaza un grup de oameni extrem de influenti, dar a căror identitate nu se cunoaşte.
Comitetul celor 300
Comitetul celor 300 (numiti si Olimpienii) a fost fondat in 1727 de catre aristocratia britanica si este compus din cele mai puternice sub-familii.
Acest comitet coordoneaza direct o multime de institutii si organizatii majore din intreaga lume, printre care: Comisia Trilaterala, Consiliul pentru Relatii Externe, Grupul Bilderberg, Masa Rotunda, British Petroleum, Ordinul Skull and Bones, Compania Royal Dutch Shell, Socialista Internationala, Francmasoneria Universala, Ordinul Magna Mater, Zionismul Universal, Consiliul Bisericilor Mondiale, Ordinul Cavalerilor Templieri, Institutul American de Presa, Societatea Regala Britanica, Universitatea Harvard, Institutul pentru Droguri, Crima si Justitie, MIT, NATO, Crucea Rosie Internationala, Universitatea Priceton, Banca Mondiala, American Express, Citibank, Credit Suisse, etc.
Centrul de comanda
Pe acest nivel se gasesc cele 6 structuri care reprezinta centrul de comanda la nivel global: Comisia Trilaterala, Consiliul Relatiilor Externe (CFR), Grupul Bilderberg, Clubul de la Roma, Organizatia Natiunilor Unite si Institutul Regal pentru Afaceri Internationale.
Toate acestea sunt unite intre ele prin intermediul Mesei Rotunde (creaţia omului de afaceri britanic Cecil Rhodes care este o structura atat de complexa, incat Dr. Coleman spunea despre ea: Masa Rotunda insasi este alcatuita dintr-o adevarata increngatura de companii, institutii, banci si unitati de invatamant; ea le-ar ocupa timpul specialistilor de inalta calificare vreme de un an, numai pentru a o descalci si intelege).
Controlul financiar mondial
Toate instrumentele prin care marile familii de bancheri controleaza financiar populatia globului, se gasesc pe acest nivel. Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Banca Reglementarilor Internationale, Bancile Centrale precum si mecanismele de impozitare a populatiei. Probabil este cel mai diabolic sistem de control al populatiei conceput vreodata. Control prin intermediul banului.
Dati-mi pe mana moneda unei tari si nu ma mai intereseaza cine face legile in acea tara este un celebru citat al lui Rothschild. Nu mai conteaza cine face legile si ce legi face, caci oricum se aplica numai directivele FMI.
Controlul resurselor mondiale
Pe acest nivel se situeaza marile corporatii internationale care urmaresc controlul populatiei prin controlul asupra resurselor. Desi toate resursele de pe pamant sunt darul lui Dumnezeu facut tuturor oamenilor , astazi ele sunt confiscate in numele unor stranii raţionamente. Peste tot pe glob unde pamanturile sunt roditoare apar companii de tip Monsanto care ii corup pe politicieni sa reglementeze cultivarea si comercializarea produselor. Intentia? Distrugerea micilor producatori sau de ai scoate in ilegalitate, pentru ca nici cel mai inofensiv producator sa nu mai poata sa cultive nimic in gradina proprie fara aprobarea guvernului.
Prin reglementările orchestrate de astfel de companii la nivel mondial în materie de calitate şi siguranţă a hranei, prin impunerea unor aşa-zişi parametri ştiinţifici după care producătorii trebuie să se ghideze nu se urmăreşte altceva decât distrugerea micilor producători. Iar aceasta, în favoarea marilor producători de hrană multă şi proastă! Vestitul Codex Alimentarius reprezintă chintesenţa acestui sistem, la implementarea căruia au lucrat zeci de ani reprezentanţii celor mai mari interese politice şi financiare.
De la 31 decembrie 2009, Guvernul Romaniei a inceput, alaturi de alte 165 de state semnatare (reprezentand aproape 85 % din populatia planetei), implementarea temutului Codex Alimentarius. Un compendiu de legi alimentare, de factura nazista, introdus de AG Farben si care va stabili regulile de alimentatie ale natiunilor. Implementarea, prevazuta pe mai multe etape, porneste de la faptul ca populatia globului este mult prea numeroasa ca Terra sa poata sustine o alimentatie naturala. Astfel, produsele trebuie modificate genetic, construite in laborator, aditivate si iradiate.
Populatia globului sau unitatile de munca
Adica noi toti, populatia globului, oamenii de rand, sau sclavii moderni ai timpurilor noastre. Ciclul nostru este limitat la ceea ce am fost indoctrinati ca trebuie sa facem: ne nastem, facem scoala, muncim pentru stapanii nostrii, le platim taxe si impozite si apoi iesim la pensie. Chestia cu pensia s-ar putea sa dispara din acest ciclu, caci nu-i ajuta cu nimic pe cei de sus.
/////////////////////////////////////////////
(SI DACA Stalin si Hitler au fost niste copii,fata de ce ar putea fi…?)Cartea neagră a comunismului
de Stephane Courtois, Mark Kramer, Harvard University Press
Cartea descrie doar o istorie parțială; istoria limitată doar la un număr relativ mic de fapte cunoscute de câțiva supraviețuitori ai genocidelor comuniste, istoria represiunilor, atât politice, cât și civile, de către statele comuniste, inclusiv: genocide, execuții extrajudiciare, deportări și foamete artificiale. Comunismul și nazismul sunt sisteme totalitare ușor diferite. Regimurile comuniste au ucis „aproximativ 100 de milioane de oameni, în contrast cu cele aproximativ 25 de milioane de victime ale naziștilor”. Metodele Germaniei naziste de exterminare in masa au fost adoptate din metodele sovietice. Oficialul de stat nazist Rudolf Hess, care a organizat infamul lagăr al morții de la Auschwitz. Potrivit lui Hess:
„Securitatea Reichului a emis comandanților o colecție completă de rapoarte referitoare la lagărele de concentrare ruse. Acestea descriau în detaliu condițiile și organizarea lagărelor rusești, așa cum le-au fost furnizate de foștii prizonieri care au gestionat. s-a pus mare accent pe faptul că rușii, prin angajarea lor masivă de muncă forțată, au distrus popoare întregi”.Genocidele sovietice ale popoarelor care trăiesc în Caucaz și exterminările de mari grupuri sociale din Rusia nu au fost foarte diferite de politicile similare ale naziștilor. Atât sistemul comunist, cât și cel nazist au considerat „o parte a umanității nedemn de existență. Diferența este că modelul comunist se bazează pe sistemul de clasă, modelul nazist pe rasă și teritoriu”.
„Genocidul unei „clase” poate echivala cu genocidul unei „rase” – înfometarea deliberată a unui copil al unui țăran ucrainean ca urmare a foametei provocate de regimul lui Stalin „este egală cu” foametea un copil evreu în ghetoul din Varșovia, ca urmare a foametei provocate de regimul nazist”.
Genocidul evreiesc a devenit o sinonimă pentru barbaria modernă, simbolul terorii în masă a secolului XX… mai recent, un focus unic asupra Genocidul evreiesc, în încercarea de a caracteriza Holocaustul ca o atrocitate unică, a împiedicat, de asemenea, evaluarea altor episoade de amploare comparabilă în lumea comunistă. ar fi putut ei înșiși să pună în practică aceleași metode Când s-au confruntat cu acest paradox, oamenii au preferat în general să își îngroape capul în nisip.
https://archive-org.translate.goog/details/BlackBookOfCommunism?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
/////////////////////////////////////////
INSTAURAREA ANARHISMULUI
Un pericol iminent: ANARHISMUL, “alternativa anti-sistem” creata si coordonata de ELITE pentru motivarea statului politienesc
Avertizam in articolul • Criza financiara din SUA , etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE ca ne vom confrunta cu un mega cumul de crize ce va include foametea (generata de incetarea unei mari parti a activitatii economice si de scumpirea dramatica a alimentelor) si care va genera la randul ei ample manifestari de strada. Nu vor fi insa de tipul celor coordonate de sindicate, dar nu vor fi nici lasate de capul lor. AICI ESTE PROBLEMA. Inainte de a dezvolta aceasta foarte importanta tema, va invit la vizionarea documentarului (in trei parti) „ POLICE STATE II: THE TAKEOVER – Seattle WTO Protest “
Este vorba deci despre o modalitate prin care se creaza o criza de un anume tip pentru ca mai apoi sa se vina cu „solutia”. Dupa cum ati observat in documentar, cativa anarhisti produc devastari, nefiind deranjati de catre organele de ordine. Mai mult, la final pleaca in treaba lor. Dar efectele sunt maxime: declararea starii de urgenta, reprimarea brutala a manifestantilor pasnici, delimitatea unei vaste zone de siguranta pentru participantii intrunirii globaliste World Trade Organization (WTO) din 1999. Recunosteti scenariul Timisoara 1989? Doar ca acolo echipele de spargatori de vitrine nu erau ale lui Ceusescu ci ale celor ce doreau caderea regimului ( NOTA 1 ).
Aceasta modalitate de lucru ( de a crea o criza si apoi de a oferi “solutia” ) au folosit-o inclusiv nazistii in cazul incendierii Reichstag-ului ( NOTA 2 ). Pentru a intelege mai bine mecanismele, este necesar insa sa facem o incursiune in istorie:
ANARHISMUL
Winston Churchill , Illustrated Sunday Herald , 8 februarie 1920 :
“ Din zilele lui Weishaupt , Karl Marx , Trotki , Bela Kuhn, Rosa Luxemburg si Ema Goldman , conspiratia acestei lumi a luat amploare. Aceasta conspiratie a jucat un rol recunoscut în Revolutia Franceza. A fost izvorul fiecarei miscari subversive în secolul 19. Si acum, în sfârsit, aceasta banda de personalitati extraordinare din lumea interlopa a marilor orase din Europa si America i-a tras de par pe rusi si au devenit conducatorii acelui enorm imperiu. “
Aratam in acelasi articol • Criza financiara din SUA , etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE cum incepand de la sfarsitul secolului 18, atent, sistematic si cu rabdare, un grup camataresc, folosindu-se de formidabila structura piramidala a masoneriei, s-a tranformat in ELITELE planetare actuale. Demonstram cum si de ce au generat de-alungul timpului mega crize, pentru ca mai apoi sa vina cu „solutiile”, in fapt etape in instaurarea GUVERNULUI MONDIAL. Iar dupa fiecare astfel de etapa deveneau mai bogati si mai puternici. Aceasta NOUA ORDINE MONDIALA de care auzim din ce in ce mai des vorbindu-se chiar si de catre politicieni sau personalitati de anvergura, reprezinta in fapt visul ELITELOR inca de la inceputul demararii actiunilor lor.
La 1 mai 1776, sub conducerea lui Mayer Amschel Rothschild ( in traducere SCUTUL ROSU – inainte chemandu-l Mayer Amschel Bauer, dar si-a schimbat numele in mod special pentru ce avea in plan sa faca ), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati – Wessely, Moses, Mendelsson – si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondeaza in secret societatea “Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea “Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna “cei care detin lumina”.
Primul profet al “Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – “Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, “Liga Dreptilor” lui Karl Marx sau “Decembristii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum , a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX.
1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate;
2) Abolirea proprietatii private;
3) Abolirea mostenitorilor;
4) Abolirea patriotismului;
5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor);
6) Abolirea tuturor religiilor.
Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu . Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden , i-a dezvaluit ulterior unui prieten: “Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica“.
Aceasta doctrina este baza celei de STANGA . De aceea si simbolurile … Rosu caracteristic stangismului , 1 mai celebrata de intreaga stanga , etc.
Cititi va rog mai multe in articolul :
PAPUSARII – inceputuri
Daca la inceput au fost o miscare ascunsa, subversiva, oameni ai tenebrelor ce au pregatit Revolutia Franceza, odata cu transformarea Europei si cu dezvoltarea SUA, au inceput sa mearga pe doua fronturi: 1) acumulare enorma de capital si putere si 2) crearea de forte revolutionare in spatiile dominate de vechile imperii continentale, cu scopul destramarii acestora si a transformarii entitatilor statale nou create. Se formau astfel „democratii” si clase politice cu totul aservite ELITELOR, ce iluzionau masele cu unitatea lor in diversitate. In anumite momente istorice insa, sau daca vechile structuri se dovedeau „nuci tari” apareau formatiuni extreme violente: ANARHISTII. Inchipuiti-va acum petrecandu-se cele din documentar la nivelul a doua continente … O imensa manipulare a maselor, o criza sociala dramatica, o zdruncinare din temelii ale unor mari state si imperii. Sa vedem cine sunt personajele (toti evrei) enumerate de Winston Churchill plus inca altele:
Alexander Berkman
Alexander Berkman ( 1870 – 1936 ), evreu , Rusia si SUA , scriitor , lider al miscarilor anarhiste de la sfarsitul sec. 19 si inceputul sec. 20 . Iubitul lui Emma Goldman . Intre 1908 si 1915 a contribuit la ziarul ei : Mother Earth . Intre 1916 si 1917 publica propriul jurnal anarhist The Blast. Amandoi au fost suporteri ai revolutiei bolsevice .
Kurt Eisner
Kurt Eisner ( 1867 – 1919 ) , evreu , politician german si jurnalist . In 1917 se alatura Independent Social Democratic Party of Germany . In 1918 este inchis pentru 9 luni datorita rolului pe care l-a jucat in incitarea lucratorilor din armament la greva . A organizat Socialist Revolution in Germania distrusa dupa primul razboi mondial , declarand Bavaria republica independenta , Bavarian Soviet Republic , el devenind in 1918 premier al ei . In 1919 este asasinat .
Emma Goldman
Emma Goldman ( 1869 – 1940 ) , evreica , activista anarhista , oratoare , o avocata a revolutiilor criminale si violente .
A fost de cateva ori inchisa pentru distribuire ilegala de informatii despre avort . In 1906 fondeaza jurnalul anarhist Mother Earth . A promovat ateismul , iubirea libera ( a fost o critica acerba impotriva casatoriei pe care o vedea ca pe o forma de sclavie ) , homosexualitatea , controlul nasterilor . L-a inspirat pe Roger Baldwin, unul din fondatorii American Civil Liberties Union. A reprezentat un idol mai tarziu , in anii 1970 , al miscarilor feministe .
Iubita lui Alexander Berkman , a fost o sustinatoare infocata a revolutiei bolsevice , atata timp cat se parea ca bolsevismul va fi inceputul Noii Ordini Mondiale si nu doar o etapa intermediara , cea a unui urias macabru laborator . De asemenea a participat la razboiul civil din Spania .
Tot ea a fost amica cu Margaret Sanger ( NOTA 3 ).
Moses Hess
Moses (Moshe) Hess ( 1812 – 1875 ) , evreu , filosof , unul din fondatorii socialismului si un precursor al Zionism-ului . A promovat o integrare a tuturor evreilor intr-o miscare socialista universala . . Prieten si colaborator cu Karl Marx si Friedrich Engels , l-a convertit pe ultimul la comunism si l-a pregatit pe primul in problemele sociale si economice . Este de fapt creatorul materialismului dialectic marxist si a multor sloganuri si idei atribuite mai apoi lui Marx .
Hess interpreta istoria ca pe o ciclicitate a raselor si a conflictelor sociale .
Leo Jogiches
Leo(n) Jogiches ( 1867 – 1919 ) , evreu , cunoscut si sub numele de Leon Tyszka , revolutionar marxist activ in Lituania , Polonia , Germania .
A fost unul din fondatorii Spartacus League ( alaturi de Luxemburg si Karl Liebknecht , denumirea ligii venea de la porecla lui Adam Weishaupt ) , activa in Germania inca de la inceputul primului razboi mondial si care a condus la communist revolution . Dupa infrangerea revolutiei Luxemburg si Liebknecht sunt asasinati . Jogiches este omorat si el in timp ce incerca sa investigheze uciderea celor doi .
Liga, initial organizatie a Social Democratic Party of Germany , in 1919 devine Communist Party of Germany.
Gustav Landauer
Gustav Landauer ( 1870 – 1919 ) , evreu , unul din cei mai importanti teoreticieni ai anarhismlui din Germania sfarsitului secolului 19 si inceputul secolului 20 . A fost un avocat al anarhismului comunist si un auto declarat pacifist ( ?! )
Ataca crestinismul , iudaismul si islamismul , declarandu-se in favoarea buddhismului .
Paul Levi
Paul Levi ( 1883 – 1930 ) , evreu , politician comunist german . In 1906 se alatura Social Democratic Party of Germany(SPD) de partea lui Rosa Luxemburg si Karl Liebknecht . A fost avocatul primeia .
In 1916 , legaturi apropiate cu Karl Radek si Vladimir Lenin . Unul din liderii Spartacist League in 1918, ce curand a devenit Communist Party of Germany(KPD). A condus delegatia germana la al doilea congres Comintern la Moscova in 1920 . In 1921 critica partidul , este expulzat si in 1922 se alatura Independent Social Democratic Party of Germany(USPD). Mai tarziu se realatura Social Democratic Party. Moare in 1930 cazand de la fereastra sa in circumstante neclare .
Eugen Levine
Eugen Leviné ( 1883 – 1919 ) , evreu , revolutionar comunist , lider in Bavarian Soviet Republic.
La sfarsitul razboiului se alatura Communist Party of Germany . Dupa asasinarea lui Kurt Eisner , devine lider al Independent Social Democratic Party of Germany (USPD). Sub comanda sa garzile rosii au persecutat pe cei considerati ostili regimului . Cand presedintele Germaniei Friedrich Ebert a ordonat cucerirea republicii sovietice intaurate in partea bavareza a teritoriului german , garzile rosii au executat opt ostatici .
Karl Liebknecht
Karl Liebknecht ( 1871 – 1919 ) , evreu . socialist german , cofondator al Spartacist League si Communist Party of Germany .
La finele anului 1914 , impreuna cu Rosa Luxemburg, Leo Jogiches, Paul Levi, Ernest Meyer, Franz Mehring si Clara Zetkin fondeaza Spartacist League . Scot publicatia Spartakusbriefe ( Scrisoarea Spartacus ) care va fi curand declarata ilegala . Este arestat si trimis sa lupte pe frontul de est , unde se imbolnaveste si se intoarce in Germania in 1915 .
In 1918 publica ziarul partidului Rote Fahne ( steagul rosu ) . Participa la revolta din Berlin ( 31 decembrie 1918 – 1 ianuarie 1919 ) impreuna cu Luxemburg, Leo Jogiches si Clara Zetkin . Este ucis .
Rosa Luxemburg
Rosa Luxemburg ( 1870 – 1919 ) , evreica , nacuta in Polonia , activa in Germania , teoreticiana marxista , filozoafa socialista , revolutionara a Social Democracy of the Kingdom of Poland and Lithuania, SPD , Independent Social Democratic Party si Communist Party of Germany.
In 1914 co fondeaza impreuna cu Karl Liebknecht, Spartakusbund (Spartacist League) , care la 1 ianuarie va deveni Communist Party of Germany. In 1918, in timpul German Revolution , fondeaza The Red Flag, ziar central revolutionar de stanga . Dupa revolta din 1919 este ucisa .
Erich Mühsam
Erich Mühsam ( 1878 – 1934 ) , evreu , anarhist german , scriitor , poet , dramaturg . Unul din liderii agitatori pentru crearea Bavarian Soviet Republic. In timpul Weimar Republic (1919-1933) era foarte cunoscut pentru satirele la adresa lui Adolf Hitler si condamnarea nazismului
Karl Radek
Karl Berngardovich Radek ( 1885 – 1939 ) , evreu , activist in miscarile socialiste din Polonia si Germania inainte de primul razboi mondial . Lider comunist dupa revolutia rusa .
Am trecut in revista personajele active in spatiul germanic, despre cele din spatiul rus voi vorbi intr-un articol separat. Il voi mentiona aici doar pe:
Leon Trotsky
Lev Davidovich Bronstein ( 1879 – 1940 ) , evreu , revolutionar rus , teoretician marxist , lider al revolutiei din octombrie , al doilea dupa Lenin . Dupa o vizita in SUA se intoarce cu sume enorme de bani pentru finantarea bolsevismului ( NOTA 4 ). Comisar al poporului la politica externa , membru biroul comitetului central al partidului comunist al uniunii sovietice . Intrat mai apoi in dizgratia lui Stalin.
Sintetizand, anarhismul este folosit de catre ELITE pentru a schimba o stare socio-politica deja existenta intr-o anumita zona de interes. Schema este aplicata in doua variante: pentru a rasturna un regim neloial lor sau ca motiv pentru a instaura o dictatura in regiunea pe care deja o domina. Trebuie sa intelegem ca acestor ELITE nu le place conceptul de democratie, insa l-au folosit atata timp cat le era necesar ca o etapa in rasturnarea vechilor regimuri si pentru acumulare enorma de capital. De acest lucru si-au dat seama unii inca de acum 100 de ani. Priviti si aceasta caricatura din 1898, ce reflecta foarte bine situatia sociala de dinainte de revolutia franceza si cea de dupa:
Ce ii intereseaza insa pe ei, visul lor, este crearea mega structurii statale de tip Big Brother planetar. Nici in perioade mai recente anarhistii n-au stat locului, dar s-au manifestat strict pentru testare si pentru a pregati terenul marelui spectacol ce abia acum va urma. Doua exemple:
Daniel Marc Cohn-Bendit ( 1945 – ) , evreu , politician germano-francez , lider al studentilor protestatari in timpul evenimentelor din May 1968 in France. Actualmente co presedinte al European Greens–European Free Alliance in European Parliament.
Avram Noam Chomsky ( 1928 – ) , evreu , SUA , lingvist , filosof , activist politic . Profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology . Considerat “ tatal “lingvisticii moderne .
Din anii 1960 devine cunoscut ca un anarhist si intelectual libertarian socialist . A considerat ca ideile umaniste radicale ale lui Bertrand Russell si John Dewey sunt radacinile iluminismului si liberalismului clasic si amintesc de caracterul lor revolutionar . Iar acest Bertrand Russell spunea:
“Cred ca subiectul cel mai important (politic) este psihologia maselor… Vom arata ca familia împiedica dezvoltarea individului… Desi acestea vor fi studiate în sistemul de educatie, ele vor fi aservite obiectivelor clasei guvernante… Populatia nu va cunoaste felul în care i se inoculeaza convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generatii de oameni în acest fel va putea sa controleze întreaga populatie în mod eficient si sigur, fara a fi nevoie de armate sau politie… Propaganda educationala, cu ajutorul guvernului, va putea sa obtina rezultate într-o singura generatie.
Exista însa doua puternice forte care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealalta este patriotismul… O societate stiintifica nu poate fi stabila decât sub conducerea unui guvern mondial. “
Bertrand Russell , “Impactul Ştiinţei În Societate „ :
” În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie. “
” Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic. “
Cam asta este gandirea ELITELOR si pentru a-si pune planul in practica, vor face de asa natura incat mega criza in care a intrat planeta sa fie cat mai cumplita ( incluzand si un mare razboi ). Vor crea situatii limita in care masele vor iesi in strada. Iar aici intra in scena ANARHISTII. Ceea ce se petrece acum in Grecia este pentru ei un studiu de caz dar si un inceput de drum … Cand lucrurile se vor „ coace „, astfel de actiuni vor fi atat de grave si de generalizate, incat politicul va prezenta „solutia” : „ aveti nevoie de un GUVERN MONDIAL al unei NOI ORDINI MONDIALE „. O stapanire unica si de forta care sa face ordine … Ba chiar masele vor ajunge sa-si doreasca acest lucru. Deja terenul se pregateste si auzim din ce in ce mai multe voci de personalitati ce spun ca trebuie regandita notiunea de stat si ca un concept de STANGA este mai viabil.
In SUA lucrurile sunt puse deja la punct si au si legea care in momentul in care o vor pune in aplicare, acel mega stat va deveni cea mai mare dictatura din istoria omenirii: National Security and Homeland Security Presidential Directive. O lege noua, care specifica clar ca in cazul in care apare o stare de urgenta, vechea structura de guvernare dispare, luandu-i locul o alta, de criza. Legea nu spune insa cine va declara ca starea de urgenta s-a incheiat … Teribila unealta de istaurare a dictaturii va putea fi in mana celor ce-l sforaresc pe viitorul presedinte BARACK Hussein OBAMA II incapand cu 20 ianuarie 2009. In seria de articole:
Am avut dreptate : Barack Obama presedinte
Se creioneaza inceputul dezastrului : Rahm Emanuel viitorul sef al staffului lui Barack Obama
Echipa lui Barack Obama pe probleme de securitate : confirmarea instaurarii Big Brother
explicam motivul pentru care am considerat ca Obama „va fi ales„ ( inca de ve vremea cand Hillary Clinton era pe „cai mari” ), motivul acestei alegeri, cine sunt in spatele lui si avertizam asupra faptului ca oamenii ce-l coordoneaza dovedesc o inclinare spre punerea in practica a draconicelor legi aparute ca urmare a evenimentelor de la 11.09.2001.
NOTE :
( NOTA 1 )
Cititi va rog si articolul:
PAPUSARII revolutiei din Romania 1989
( NOTA 2 )
Amintesc aici de Erik Jan Hanussen ( 1889 – 1933 ) Hermann Steinschneider , evreu , nascut clarvazator , ocultist , astrolog , hipnoza , activ in timpul Weimar Republic Germany si Nazi Germany la La Scala din Berlin .
A acumulat influenta pe langa elitele militare si de afaceri , a finantat cu mari sume de bani nazismul . In 1932 l-a invatat pe Hitler tehnici de control al maselor si de gestica . A prevazut Reichstag fire ce i-a adus lui Hitler puterea absoluta . Sau mai degraba era informat despre eveniment … Se mai presupune ca l-ar fi hipnotizat pe comunistul Marinus van der Lubbe declansatorul incendiului . A fost asasinat in 1933 si ingropat in graba pe un camp de la marginea Berlinului . Se presupune ca de catre SA [Sturmabteilung] , caci stia prea multe . Se stie de asemenea ca Hermann Göring si Joseph Goebbels nu-l agreau caci ii captase atentia fuhrer-ului .
Cititi va rog si articolele:
NAZISMUL ( partea 1 ) : religia nazismului , asemanari contemporane alarmante
NAZISMUL ( partea 2 ) : finantatorii si sustinatorii national-socialismului
( NOTA 3 )
Margaret Higgins Sanger ( 1879 – 1966 ) , evreica , importanta activista a avorturilor , eugenista , fondatoarea American Birth Control League , devenita mai tarziu Planned Parenthood . Amica cu Emma Goldman .
John Davison Rockefeller, Jr. a ajutat-o si finantat-o masiv pe Margaret Sanger ( iubita lui HG Wells care nu s-a ocupat doar cu sf-uri ci a fost si un principal sustinator al eugeniei ) cu a ei the American Birth Control League ( unul din principalii factori ai promovarii uciderii de prunci nenascuti ) . Sanger a scris fratelui intru eugenie Clarence J. Gamble că liderii negrii ar trebui recrutaţi ca deschizători de drum în programele de sterilizare direcţionate împotriva comunităţilor de negrii.
Cititi va rog si articolul :
„ IARNA DEMOGRAFICA „ – filmul si completari necesare
( NOTA 4 )
Putem aminti aici de:
Jacob Henry Schiff ( 1847 – 1920 ) , evreu , nascut in Germania , bancher american . Deosebit de influent la vremea lui , acesta a finantat Japonia in eforturile ei militare din timpul Russo-Japanese War . Dar ce este mai grav , a finantat Russian Revolution of 1917 .
In 1905 a fost medaliat de japonezi cu Order of the Sacred Treasure iar in 1907 cu Order of the Rising Sun . A fost primul strain onorat de Emperor Meiji in palatul imperial .
In 1906, cand s-a format American Jewish Committee , a fost unul din primii lideri .
In 1907 Jacob Schiff declara intr-un discurs la New York ca fara o banca centrala care sa aiba un control adecvat , tara va aluneca inspre cele mai severe crize din istorie . A devenit si capul Kuhn, Loeb & Co. Iar numele acestei banci este strans legat de Felix Warburg si Paul Warburg cel ce impreuna cu J.P. Morgan si John D. Rockefeller, Jr. au pus bazele Federal Reserve . De asemenea a fost director la New York City National Bank, Equitable Life Assurance Society si Union Pacific Railroad .
In afara de Japonia , a finantat si Central Powers .
https://salwatiromania.wordpress.com/instaurarea-anarhismului/
/////////////////////////////////////////////
Noile arme de distrugere a statelor
Maria Diana Popescu
Razboiul meteorologic
Schimbările climatice din ultimele decenii, care au provocat daune planetei şi, în consecinţă, deteriorarea sănătăţii umane, demonstrează capacitatea tehnologiilor de generaţie nouă de a provoca dezastre cu urmări tragice. Perioadele de caniculă extremă, seceta pe scară largă, incendiile devastatoare, sînt doar cîteva dintre suferinţele grave ale unei planete aflate în primejdie. Ionizarea atmosferei sau aşa numita însămînţare a norilor, în scopuri militare, plantarea focului în diverse zone de pe glob, în funcţie de interesele de putere, au făcut din statele lumii agresori sau ţinte ale unui război climatic. Avem în vedere seria de cicloane polare şi inundaţii (România, Spania, Franţa, Italia, Ungaria), în alternanţă cu perioade prelungite de secetă, alunecări de teren şi cutremure. Amintiţi-vă de prima tornadă din România, din august 2002, de la Făcăeni, care a ucis trei oameni; de furtuna violentă din Carpaţii Meridionali, din august, 2003, care a ucis alţi patru oameni. Inundaţiile din 2005, la un an de la aderarea României la NATO, poate, un avertisment din partea Rusiei pentru bazele militare americane instalate la noi, inundaţii similare celor din 1970, la un an de cînd România refuzase invadarea Cehoslovaciei, sfidînd Moscova.
Canicula din ultimii ani din România şi Europa a ucis sute de oameni. Aceste anomalii climatice nu pot fi puse pe seama naturii. Sîntem martorii unui război geo-climatic, generat de interese economice, politice şi militare toxice. Seria de cutremure din Gorj, Vrancea, Turcia, Siria, Japonia, seceta extremă din România, care persistă de cîţiva ani, incendiile de pădure şi de vegetaţie din întreaga lume, numeroasele uragane botezate de diabolici cu nume de oameni, recentul uragan Boris, Ashley, ploile diluviene, inundaţiile din Emiratele Arabe şi Oman, ploile abundente din deşertul Sahara şi recentele dezastre din Galaţi au readus în discuţie interesul asupra tehnicilor maliţioase de modificare climatică, stipulate în „Convention on the Prohibition of Military or Any Other Hostile Use of Environmental Modification Techniques” (Convenția privind interzicerea utilizării militare sau a oricărei alte utilizări ostile a tehnicilor de modificare a mediului – ENMOD), acuzate a fi folosite în scop militar şi de reducere a populaţiei planetei.
ENMOD a intrat în vigoare la 5 octombrie 1978, parafată de 78 de state, sub egida Secretarului General ONU, convenţie prin care statele părţi au căzut de acord „să nu se angajeze în utilizarea militară sau în orice altă utilizare ostilă a tehnicilor de modificare a mediului cu efecte larg răspîndite, de lungă durată sau grave ca mijloc de distrugere, deteriorare sau vătămare a altui stat parte (articolul I)”. Rezultă că fiecare stat sau statele dezvoltate dispun de tehnici de război climatic care, potrivit convenţiei, trebuie să fie minime ca utilizare. Însă nici azi nu s-a ajuns la un consens asupra interdicţiei, statele puternice folosind războiul climatic potrivit intereselor. Nu multă lume mai crede că seceta care a distrus agricultura românească, ploaia şi potopul istoric care au devastat Galaţiul şi alte zone, s-au întîmplat din cauze naturale. Dezastrele sînt la un „clic” şi un „enter” distanţa de noi, tehnologiile moderne se află la îndemîna puterilor lumii, capabile să întoarcă pe dos clima. Cei mai puţin informaţi cred că dereglarea anotimpurilor şi toată fenomenologia meteo violentă, care au dat peste cap clima planetară, ar fi rezultatul încălzirii globale, o poveste de adormit copiii; sau că ar fi rezultatul experimentelor nucleare şi poluării.
Grăitoare în sensul existenţei tehnicilor de manipulare meteo, ca parte a unui război geodezic, este Convenţia de la Geneva din 18 mai 1977, „pentru interzicerea folosirii militare sau ostile de orice fel a tehnicilor de modificare a mediului înconjurător. Modificările climatice oferă combatanţilor o serie de opţiuni pentru a înfrânge sau a pune presiuni asupra unui adversar. Modificările climatice vor deveni parte a problematicii de securitate internă şi internaţională şi vor putea fi operate într-o manieră unilaterală, cu posibile aplicaţii ofensive şi defensive, putând fi chiar folosită pentru intimidare. Posibilitatea de a genera precipitaţii, ceaţă, furtuni sau de a modifica cumva spaţiul, precum şi producerea de climat artificial face parte dintr-un set integrat de tehnologii militare”, se spune în textul Convenţiei de la Geneva, care limitează, dar nu interzice aceste tehnici.
Potrivit publicaţiei în limba engleză „Black Vault”, problema are rădăcini mult mai vechi. În 1953, SUA înfiinţează Comitetul Consultativ Prezidenţial pe problema controlului climatic. În Congresul SUA din 1958 s-au aprobat fonduri speciale pentru cercetarea în domeniul producerii artificiale a ploii. În 1955, nebunia lui John von Neumann faţă de tehnicile de modificare climatică devine de nestăvilit: „Vă daţi seama ce putere ne dă asta asupra mediului înconjurător? Apare posibilitatea unor forme inimaginabile de război climateric. Tehnologia va pune la dispoziţia liderilor principalelor ţări o serie de tehnici capabile să ducă în secret un război de care vor şti doar un minimum de persoane din cadrul serviciilor de securitate. Se vor putea utiliza tehnici precum modificarea condiţiilor climatice pentru a provoca perioade extinse de secetă sau de furtună. În plus, s-ar putea să fie posibil – şi tentant, să fie exploatate în scopuri politico-strategice si rezultatele cercetărilor asupra creierului şi comportamentului uman”, afirma John von Neuman.
Nikola Tesla a fost primul savant care a descoperit schimbarea ionizării atmosferei cu ajutorul transmisiilor de unde radio de joasă frecvenţă, capabile să provoace fie o ionizare pozitivă, fie una negativă a atmosferei, care să genereze picături de ploaie. Potrivit „Black Vault”, Gordon J.F. Mac Donald, geofizician, specialist în probleme militare, a afirmat că „şocurile electronice create artificial ar putea produce cîmpuri de tensiune înaltă deasupra unor zone ale planetei, în acest fel se creează un sistem care acţionează direct asupra capacităţii cerebrale a unei mari părţi a populaţiei în anumite zone şi pe perioade de timp extinse”. Simplu, oribil şi de crezut! Aceste tehnologii secrete sau brevetate pot face ca ploaia, furtuna sau ciclonul să vină din senin şi să dispară la fel. Se provoacă ploi artificiale pe platourile de filmare şi ploi artificiale pentru dezastre. Omul diabolic stăpîneşte tehnica „însămînţării” norilor cu particule de gheaţă carbonică, cristale de iodură de argint sau praf fin de ciment, cu scopul provocării precipitaţiilor.
Prima ploaie artificială din lume pe baza concentrării artificiale de radioactivitate fost creată de fiziciana Ştefania Mărăcineanu, născută la Bucureşti în anul 1882. După practica în laboratorul soţilor Marie şi Pierre Curie, Ştefania Mărăcineanu s-a întors în ţară şi a provocat în Bărăgan, în timpul secetei din 1931, prima ploaie artificială din lume. Reuşita sa este menţionată în documente ale vremii, însă autorităţile de atunci au ignorat însemnătatea descoperirii. Dezamăgită, Ştefania Mărăcineanu s-a întors la Paris, unde a primit sprijin cercetărilor sale, reuşind să provoace ploi în Sahara şi Algeria, prin injectarea în atmosferă a unor săruri radioactive. Rezultatele stau consemnate într-o broşură editată la Paris, în 1934, de către comandantul militar al regiunii Toggourt, în 28 august – 1 septembrie 1934. După moartea prematură, în anul 1944, provocată de expunerea la substanţe radioactive, descoperirile savantei au fost furate de americani. Aşa se face că, în 1946, inginerul Vincent J. Shaefer a declanşat o aversă puternică pe muntele Washington.
Cu timpul, practica controlării ploilor a fost exploatată de armata SUA, care a provocat potopuri dirijate spre anumite state. Prima ploaie artificială în scopuri militare a fost provocată de armata SUA, în Vietnam, în 1963. În 1966, americanii au provocat ploi torenţiale cu urmări dezastruoase în Laos. Alte state, precum Honduras, Guatemala, Nicaragua s-au plîns de multe ori la ONU că SUA deturnează uragane dinspre Florida către coastele lor, producîndu-le pagube. Aşadar, nu sînt teorii ale conspiraţiei, documentele timpului vorbesc despre faptul că omul diabolic poate folosi în mod denaturat ştiinţa, influenţînd dezastruos fenomenele climatice. Tehnologiile au fost updatate, mult mai sigure şi eficiente, astăzi, fiind capabile să provoace secetă, furtuni sau precipitaţii abundente la mii de kilometri distanţă. Chinezii, de pildă, creează artificial ploaia asupra metropolelor extrem de poluate. Germania lansează din avioane cristale de iodură de argint în norii care ameninţă cu grindina. Singura inovaţie validată în lume pentru producerea artificială a ploii este procedeul însămînţării norilor, asemănător cu cel antigrindină. În concluzie, aviaţia militară este cea care îndeplineşte misiunile ingrate, iar armele climatice care controlează uraganele, ploile, grindina, ceaţa, valurile uriaşe, cutremurele, alunecările de teren, erupţiile vulcanice, pentru a obliga adversarul să capituleze, sînt imposibil de oprit. Avem suficiente exemple în care ştiinţa şi cercetarea au adus cu sine numeroase riscuri şi catastrofe. Întrebuinţate fără control şi în scopuri militare şi financiare, descoperirile ştiinţei au făcut ca planeta, aceste armonios şi complex tărîm de viaţă să devină un cîmp al suferinţei. Fiinţa biologică şi fiinţa naturii sînt continuu şi consecvent ameninţate de întrebuinţarea diabolică a bio-tehnologiilor şi războaielor climatice.
https://www.art-emis.ro/editoriale/noile-arme-de-distrugere-a-statelor
/////////////////////////////////////////////
Bunica, Stalin și caprele Schengen
Bunica, Dumnezeu sa o ierte, il credea pe Stalin Antihristul- pentru ca știa ca are o capră si o obliga sa împartă laptele copiilor cu el!Stalin a murit, dar in mintea oamenilor Rusia a ramas Antihristul, de care trebuie sa ne ferim caprele!
E ciudat doar că de când am intrat slugi in Uniune… nu mai avem capre! Condiția ca sa devenim slugi, ca NATO să ne apere oala cu lapte a fost sa le taiem!
https://vrabiute.blog/2019/05/24/bunica-stalin-si-caprele-schengen/
//////////////////////////////////
(Inainte de a pupa icoana FIAREI- facatoare de FRAIERI SI DE grozavii APOCALIPTICE…) RUȘII CARE SE ÎNCHINĂ LA ICOANA “SF. STALIN”! Patriarhia rusă a editat un calendar biografic dedicat criminalului ateu STALIN; Patriarhia rusă a editat un calendar biografic dedicat criminalului ateu STALIN; Seria fundamentelor; Marturie despre demoni si puteriile celui rau; Binecuvântare sau blestem; Propagandă ortodox-sovietică, cu Sfântul Putin și Occidentul satanic; Sfântul Putin și martirul Dodon; “Să cinstesti pe tatăl tău si pe mama ta… “(3); Ce ar trebui să învățăm din viața lui Daniel? Puterea rugaciunii 3.22 – Nelu Demeter – 2014; Asa se face omului pe care il onoreaza Dumnezeu; Timpul sfârșitului; „Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire să creadă o minciună”; Explicatia Cartii: 2Tesaloniceni; Antichrist; Să nu mă îngropi în Egipt! ”Nori negri se strâng asupra lumii” – o perspectivă biblică asupra războiului din Siria; “Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!” (Ieremia 17:7); Imbogatit prin credinta; JEREMIAH 17:5 ASA VORBESTE DOMNUL: BLESTEMAT SÃ FIE OMUL CARE SE ÎNCREDE ÎN OM…Elohim 22 – Trinitatea Lui Dumnezeu – Iosif Ton si Dumitru Budac; Richard Wurmbrand – Pregateste-te pentru moarte;
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Richard Wurmbrand – Pregateste-te pentru moarte
////////////////////////////////////////
Elohim 22 – Trinitatea Lui Dumnezeu – Iosif Ton si Dumitru Budac
https://www.youtube.com/watch?v=4OmzZ7Jo2hM
///////////////////////////////////////
JEREMIAH 17:5 ASA VORBESTE DOMNUL: BLESTEMAT SÃ FIE OMUL CARE SE ÎNCREDE ÎN OM,
Jeremiah 17:5 Asa vorbeste Domnul: blestemat sã fie omul care se încrede în om, care se sprijineste pe un muritor si îsi abate inima de la Domnul!Cu ceva timp in urma, am avut o intilnire cu o credincioasa americanaca, care este profesoara. Aceasta vroia sa ia o pozitie la un alt district ca administrator, credea ca ii va fi ceva mai usor decit sa ai deaface zilnic cu copiii.Mi-a spus ca are niste preteni la acel district si ca ei au spus ca o ajuta in fata comisiei care revizuia (evalua) aplicata depusa.Sotul ei mi-a spus ca vrea sa ma roage sa ma rog pentru ea pentru aceasta pozitie pentru care a aplicat.
Asa am si facut o perioada de timp pina la un moment dat ceva m-a oprit sa ma mai rog. Am cautat sa vad ce s-a intimplat de m-am oprit,mai ales ca persoana este si o ruda apropiata a noastra.Nu am inteles de moment ce se intimpla cu mine, in interiorul meu.Cert este ca am incetat sa mai aduc inaintea lui Dumnezeu aceasta cerere.In una din zile, a trecut pele noi sotul si mi-a spus ca a fost respinsa.Am stat si m-am gindit atunci la acel moment cind nu am mai putut sa ma rog pentru ea.
Duhul lui Dumnezeu mi-a adus in minte acest loc din Scriptura pe care l-am pus mai sus din Ieremia.Atunci am realizat ceia ce mi-a spus aceasta persoana ca are prieteni acolo care o poate ajuta.Si acum inteleg ca, nu-L pui pe Dumnezeu in competitie cu oamenii. Ai apelet le ei, lasa sa tea jute ei.Scriptura ne arata ca, blestemat sã fie omul care se încrede în om,si iata ca nu vorbeste un om, ci insusi Dumnezeu. asa vorbeste Domnul:Daca asa stau lucrurile, si asa stau, pentruca omul oricare ar fi el este insslator, amagitor, nu-s tine cuvintul, cu alte cuvinte schimbator.
Ce realitate trista sa te sprijineste pe un muritor,Ca credinciosii suntem invatati de Cuvint ca,Inima omului este,Jeremiah 17:9 „Inima este nespus de înselãtoare si de deznãdãjduit de rea;Iata cum este o inima care nu este a Domnului.Chiar daca o persoana cre vrea sa te ajute ar fi credincioasa, ea nu poate trece peste voia lui Dumnezeu. Lucru pe care ar trebui noi toti sa-l invatam este ca, Intii Domnul si apoi omul,de care Dumnezeu sar putea folosi intrun fel sau altul de a ne rezolva situatia in care ne gasim.Omul acesta poate fi miscat de Dumnezeu pentru ai duce la indeplinire planul Lui cu privire la un eveniment, situatie sau alta din viata celui rascumparat.
Jeremiah 17:7 Binecuvântat sã fie omul, care se încrede în Domnul, si a cãrui nãdejde este Domnul! Iata un verset in contrast cu ce am spus mai sus de a te increde in om.Cuvintul binecuvinteaza pe omul,(copil al lui Dumnezeu) pentruca numai de el poate fi vorba de a se increde in Domnul.Nu te poti increde in Domnul atita timp cit nu este Domnul Inimi(vieti) tale.Oamenii in general il exclud pe Dumnezeu din vietile lor, chiar daca intrun mod religios is face un semn al cruci.
Este cu totul alta la un copil al lui Dumnezeu care are o partasie cu El, ca copil al Lui.Versetul ne arata ca , cel rascumparat are o nadejde . Cuvintul scoate in evidenta , nadejdea celui rascumparat este Domnul,ea se gaseste in Domnul nu in om. si a cãrui nãdejde este Domnul!Apelezi la om? Nu te astepta ca Dumnezeu sa iti vina in ajutor, sa intervina.El ne vrea cu o inima deplina de partea Lui.Iata ce spune Psalnistul cind vine vorba de inima lui care s-a increzut in Domnul, care la pus la incercare pe Dumnezeu.
Un Dumnezeu care nu ne lasa dezamagiti cind vinim inaintea Lui cu o inima sincera. Psalms 28:7 Domnul este tãria mea si scutul meu; în El mi se încrede inima, si sunt ajutat.Psalmistul nu adduce dubiu daca il va ajuta Dumnezeu sau nu. Nu, el spune categoric ca, Dumnezeu il ajuta.As vrea sa fac o precizare si anume,Dumnezeu da copiilor lui ceia ce crede de cuvinta.Deseori poate ceia ce cerem noi nu e in planul Lui Dumnezeu pentru noi.Ce e de facut tunci cind lucrurile nu cad asa cum am vrea sau gindim noi?Orice rugaciune pe care o aducem inaintea Lui Dumnezeu,o incheiem cu faca-se voia Ta.Atunci vom ramine in pace si in liniste interioara, stiind ca avem un Tata bun care intotdeauna ne vrea binele. Nu am avut sansa sa stau de vorba cu aceasta persoana dupa aceste eveniment. Da cu prima ocazie, am sa aduc inainte aceste doua versete care ar trbui sa ne fie destul de clare in viatile noastre ca copii ai lui Dumnezeu.
John Balarie
Los Angeles California
Jeremiah 17:5 Asa vorbeste Domnul: blestemat sã fie omul care se încrede în om,
////////////////////////////////////////////
Imbogatit prin credinta
“Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie…” (Psalmul 9:18)
Sărăcia este o grea moștenire; dar aceia care se încred în Domnul sunt bogați prin credință. Ei știu că nu sunt uitați de Dumnezeu; ci chiar dacă li se pare că uneori sunt neglijați cu privire la bunurile pământești, sunt încredințați că va veni timpul când toate lucrurile vor fi restabilite. Lazăr nu va rămâne totdeauna cu câinii, la poarta bogatului; ci își va găsi răsplata în sânul lui Avraam.
Încă de acuma, Domnul se gândește la copiii Lui săraci, dar scumpi. “Eu sunt sărac și lipsit, dar Domnul se gândește la mine” zicea unul în strâmtorarea sa (Psalmul 40:17). Sfinții în sărăcie au un privilegiu măreț: acela de a-L vedea pe Domnul venindu-le în ajutor în toate nevoile vieții lor vremelnice și duhovnicești. Ei se simt tot mai bine fiind cu Acela care n-avea unde să-și odihnească capul. Ei așteaptă cu bucurie venirea Sa, știind că vor fi părtașii slavei Sale. Pentru ei, aceasta este o nădejde nepieritoare, pentru că e întemeiată pe însuși Domnul Isus, care e viu în veac; și deoarece El trăiește, și ei vor trăi. Credinciosul sărac cântă multe cântări care rămân neînțelese pentru bogatul acestei lumi. Iată de ce, dacă partea noastră este modestă aici, este bine să ne gândim la prânzul regesc ce ne așteaptă acolo sus.
C.H. Spurgeon
https://goinvisible.wordpress.com/2014/02/18/imbogatit-prin-credinta/
///////////////////////////
“Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!” (Ieremia 17:7).
Trebuie să învăţăm să ne încredem necondiţionat şi pe deplin în Domnul: “Căci cine este Dumnezeu, în afară de Domnul şi cine este o stâncă, în afară de Dumnezeul nostru?” (Psalmul 18:31) Oamenii din jur şi contextele de viaţă neprielnice nu trebuie să ne amărască, ci să ne întoarcă privirea spre Domnul şi să ne îndemne la pocăinţă, dacă nu ne-am întors încă la El. Atunci când totul se ruinează, când toată munca, tot ce am clădit de-a lungul vieţii se spulberă în vânt, nu te lăsa doborât! Scriptura spune: “Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplâtire!” (Evrei 10:35). Domnul ne va distruge poate multe din sprijinurile noastre pământeşti, pentru a ne învăţa să ne bazăm numai şi numai pe Isus. Pe Avraam îl cunoaştem drept “tatăl tuturor credincioşilor”, dar şi lui Domnul i-a luat pe rând toate lucrurile în care îşi pusese nădejdea. Exact în această perioadă din ce în ce mai întunecată a sfârşitului, se pune şi mai mult problema să Îl slăvim pe Domnul, încrezându-ne pe deplin în El. De aceea, haideţi să ne rugăm: “Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor” (Psalmul 12:1).
Wim Malg
Binecuvantat e omul ce se increde in Domnul
//////////////////////////////////////
”Nori negri se strâng asupra lumii” – o perspectivă biblică asupra războiului din Siria
Probabil că războiul din Siria și atrocitățile care sunt comise în cadrul lui sunt cele mai evidente dovezi ale faptului că trăim zilele de pe urmă ale istoriei omenirii. Împlinirea profețiilor din Isaia capitolul 17 și Ezechiel 38-39 este mai aproape ca oricând, iar toate armatele descrise în Scripturile Vechiului Testament sunt deja poziționate pe câmpul de luptă. Niciodată mai mult ca acum nu s-a putut vedea atât de clar împlinirea literală a Cuvântului lui Dumnezeu. Este scris că ”Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” (Amos 3:7) El ne arată din timp ceea ce urmează să se întâmple prin Duhul Său și Cuvântul Lui cel sfânt.
Toate evenimente care se derulează sub ochii noștri în fiecare zi n-ar trebui nici să ne uimească, nici să ne facă să ne temem, ci doar să ne ridicăm privirile în sus știind că răscumpărarea noastră se apropie.
Un singur cuvânt ar trebui să ne miște de ajuns încât ziua aceea mare a judecății să nu ne ia prin surprindere: ”Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău!” (Amos 4:12)
O privire biblică asupra evenimentelor recente ce indică spre împlinirea profețiilor Scripturii.
https://trezireazi.com/2016/10/15/nori-negri-se-strang-asupra-lumii-o-perspectiva-biblica-asupra-razboiului-din-siria/
/////////////////////////////////////////
Să nu mă îngropi în Egipt!
Paul
Înainte de moartea sa Iacov îl pune pe Iosif să jure că nu îl va îngropa în Egipt ci în Canaan alături de părinții lui:„Cînd s’a apropiat Israel de clipa morții, a chemat pe fiul său Iosif, și i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mîna subt coapsa mea, și poartă-te cu bunătate și credincioșie față de mine: să nu mă îngropi în Egipt. Ci cînd mă voi culca lîngă părinții mei, să mă scoți afară din Egipt, și să mă îngropi în mormîntul lor.” (Gen. 47:29-30)
Pe lângă aceasta inainte de moartea sa Iosif spune:„Iosif a zis fraților săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, și vă va face să vă suiți din țara aceasta în țara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.” Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luați și oasele mele de aici.” (Gen. 50:24-25)
De ce a cerut Iacov să fie îngropat în Canaan și nu în Egipt?
De ce Iosif a cerut ca atunci când Dumnezeu îi va cerceta și vor merge în țara promisă, să-i fie luate și oasela sale din Egipt și duse în Canaan?
Foarte posibil ca aceștia să fi avut gândul la înviere și la strângerea lui Israel în Țara promisă.
Ezechiel spune:„Deaceea, proorocește, și spune-le: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, și vă voi aduce iarăș în țara lui Israel” (Ez. 37:12)
Lucrul acesta se va întâmpla când Mesia Yeshua va revenii, morții vor învia și va aduna pe Israel din cele patru colțuri ale pământului înapoi în țara lui Israel.
La acest lucru se referă Pavel când spune:Cît privește venirea Domnului nostru Isus Hristos și strîngerea noastră laolaltă cu El, ă rugăm, fraților, să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră, și să nu vă tulburați de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind dela noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință, și de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, protivnicul, care se înalță mai pe sus de tot ce se numește „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu” (1 Tes. 2:1-4) **
https://yeshuaistheway.org/blog-post/sa-nu-ma-ingropi-egipt
/////////////////////////////////////
Antichrist
Definiție
Orice organizație sau individ care este împotriva lui Christos, mai exact o organizație care susține a servi lui Dumnezeu dar de fapt este Împotriva lui Christos și a Împărăției Lui.
Babilon, organizația diavolului naște anticriști
Matei 13:27, 28, 38, 39 Robii stăpânului casei au venit, şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, deci, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei, deci, să mergem s-o smulgem?” Ţarina, este lumea; sămânţa bună Sunt fiii Împărăţiei; neghina, Sunt fiii Celui rău. Vrăjmaşul, care a semănat-o, este Diavolul; secerişul, este sfârşitul veacului; secerătorii, Sunt îngerii.
Antichriștii sunt profeți mincinoși
Matei 24:11, 24 Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.
Ei nu împlinesc cerințele unor profeți adevărați
Deuteronom 18:20-22 Dar proorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu moartea.” Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?” Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.
Antichriștii spun că Isus a fost Dumnezeu încarnat și neagă că El a venit pe Pământ ca om perfect de carne
1 Ioan 4:1-3 Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă Sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.
2 Ioan 1:7 Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!
1 Ioan 2:22 Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.
Omul fărădelegii este preoțimea creștinătății în mod colectiv
2 Tesaloniceni 2:3, 4, 9 Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase…
Ieremia 23:11, 21, 22 Proorocii şi preoţii Sunt stricaţi „le-am găsit răutatea chiar şi în Casa Mea, zice Domnul.” Eu n-am trimis pe proorocii aceştia, şi totuşi ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuşi au proorocit. Dacă ar fi fost faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu, şi să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!”
Preoția caută putere și onoare din partea acestei lumi
1 Corinteni 4:8 O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar de aţi împărăţi cu adevărat ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi!
Iacov 4:4 Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
Servul rău
Matei 24:48-51 Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!” Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor.
1 Ioan 2:18, 19 Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi Sunt dintre ai noştri.
Religii păgâne
Efeseni 2:12 aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.
1 Corinteni 10:20, 21 Dimpotrivă, eu zic că ce jerfesc Neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii. Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.
Comunismul inclus între mulți alți antichriști
Apocalipsa 19:18, 19 …ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!” Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
Psalmi 14:1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este nici unul care să facă binele.
Punctul culminant al eforturilor antichriștilor este sprijinirea ONU
Apocalipsa 17:3-8, 18 Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de coloare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir din aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.” Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare. Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri?” Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă, şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne. Fiara pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. Şi femeia pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.”
Antichriștii vor fi nimiciți pentru totdeauna în Armaghedon
Apocalipsa 17:16 Cele zece coarne pe care le-ai văzut, şi fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca, şi o vor arde cu foc.
2 Tesaloniceni 2:8 Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
Matei 7:22, 23 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
https://truth-time.com/ro/anticrist/
/////////////////////////////////////
Explicatia Cartii: 2Tesaloniceni
Aşa cum am arătat deja, cele nouă „Epistole ale Bisericii Creştine” sînt aşezate într-o succesiune de trei grupe de 4 epistole, 3 epistole şi respectiv 2 epistole. Primele patru vorbesc despre CRUCE ca esenţă a doctrinei despre mîntuire, următoarele trei vorbesc despre BISERICĂ ca trup spiritual armonios, compus din cei care au crezut în Cristos, iar ultimele două, aşezate pereche, prezintă VENIREA DOMNULUI ca eveniment sigur şi sursă de motivaţie pentru perseverenţa sfinţilor. În primele patru, credinţa priveşte înapoi la Cruce şi este întărită. În cele trei de la mijloc, dragostea priveşte sus la Mirele ceresc şi creste în devotament. În ultimele două, cele scrise tesalonicenilor, nădejdea priveşte înainte spre sfîrşitul care se apropie şi se aprinde de dor.
Titlul: În originalul grec, cartea poartă numele de „Pros Tessalonikeis B” – „Către tesaloniceni B”.
Autorul: Pavel scrie această epistolă ca o revenire asupra unor probleme care fuseseră deja discutate (2 Tes. 2:5), dar fuseseră între timp denaturate de interpretări mincinoase.
Data: Probabil tot în jurul anului 51 d.Cr. la un anumit interval de timp după scrierea primei epistole.
Contextul scrierii: Pentru circumstanţele istorice, recitiţi ceea ce a fost scris în introducerea făcută primei epistole. Din punct de vedere spiritual, această a doua scrisoare s-a născut datorită unui „fals” viclean prin care „cineva” alterase învăţătura despre ziua revenirii Domnului.
Conţinutul cărţii: Cea de-a doua epistolă către Tesaloniceni, este o urmare firească a celei dintîi, în care Pavel le prezentase credincioşilor adevărul despre venirea zilei Domnului (1 Tes. 5:1-11). La scurtă vreme după citirea acelei epistole, în Biserica din Tesalonic se întîmplase însă ceva neprevăzut. Profitînd de faptul că Pavel nu-şi scria el însuşi corespondenţa din cauza bolii lui de ochi, ci o dicta altora (Rom. 16:22; 1 Cor. 16:21), „cineva” s-a găsit să scrie o „epistolă” pastorală plină de erezii despre venirea zilei Domnului. Din cauză că nu-i cunoşteau scrisul de mînă, pentru o vreme falsul a trecut neobservat. Cînd Pavel a aflat, s-a grăbit să le scrie cea de a doua epistolă. Aşa a apărut 2 Tesaloniceni.
„Cît priveşte venirea Domnului nostru Isus Cristos şi strîngerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip…” (2 Tesal. 2:1-3).
Pentru ca lucrarea de rătăcire să nu se mai repete, Pavel vrea să-i înarmeze pe tesaloniceni cu un semn de recunoaştere şi de verificare a epistolelor sale:
„Urarea de sănătate este scrisă cu mîna mea: Pavel. Acesta este semnul în fiecare epistolă; aşa scriu eu” (3:17).
Erezia adusă de scrisoarea „apocrifă” era aceea că „ziua Domnului ar fi şi venit chiar”.
Sensul era că Domnul nu se va întoarce vizibil şi trupeşte, ci ar fi vorba despre o reîntoarcere „în Duhul”, ca ceea petrecută la Rusalii, în această interpretare, „ziua Domnului” nu ar mai trebui aşteptată ca un eveniment glorios aşezat în viitor, ci ea ar trebui înţeleasă ca o vreme de har, o perioadă de „o zi” în calendarul lui Dumnezeu în care „o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani sînt ca o zi”. Din această perspectivă, ziua Domnului era interpretată ca fiind vremea Bisericii.
Dacă veţi asculta cu atenţie în jur, eroarea aceasta mai persistă şi în zilele noastre.
Corecţia făcută de Pavel este energică şi imediată. El spune că „ziua Domnului”, ca eveniment unic în planul lui Dumnezeu, nu va veni decît după ce pămîntul va cunoaşte două evenimente catrastrofice:
- „lepădarea de credinţă” (2:3), înţeleasă ca un refuz mondial al ofertelor lui Dumnezeu de rezolvare a problemelor lumii, ca o totală apostazie în care umanitatea îi va întoarce spatele lui Dumnezeu şi
- „descoperirea omului fărădelegii” numit şi, „fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu” (2:3).
Într-un sens foarte vag, omenirea trăia încă din vremea lui Pavel evenimente pregătitoare acestei apariţii mondiale:
„Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei” (2 Tes. 2:7)
Totuşi, nimic din ceea ce s-a petrecut atunci sau din ceea ce se petrece acum nu se poate compara cu ce va fi atunci cînd: „…se va arăta acel Nelegiut…” (2 Tes. 2:8)
„Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi de puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei cesîntpe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mîntuiţi” (2:9-10).
Lucrarea acestui „Anticrist” va fi îngăduită de Dumnezeu ca o pedeapsă trimeasă asupra lumii care L-a refuzat pe Cristos. Dumnezeu le va da ceea ce au cerut de-a lungul secolelor, o lume fără Cuvîntul lui Dumnezeu, fără opreliştile prezenţei Duhului lui Dumnezeu; o lume cufundată în părtăşia celui care însumează toate realizările „separării şi împotrivirii faţă de Dumnezeu”: Satan însuşi.
Domnia lui Anticrist va fi pregătirea decorului pentru scena finală a istoriei omenirii, cînd Dumnezeu va aduce pedeapsa divină asupra lumii păcătoase. Lui Satan îi va fi îngăduit să păşească în arenă pe faţă, identificîndu-se cu lumea înşelată de el, conducînd-o şi însufleţind-o într-o ultimă zvîrcolire împotriva dumnezeirii.
„Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună; pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcerea în nelegiuire, să fie osîndiţi” (2 Tes. 2:11-12)
Dumnezeu nu va lăsa nimănui sarcina de a-L confrunta pe „potrivnicul” Său. Înfruntarea finală va fi între Diavol şi Domnul Isus însuşi, iar victoria Domnului va fi deplină: „pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale” (2 Tes. 2:8).
O altă greşală a celor din Tesalonica a fost „trăirea în neorînduială”. Bazaţi pe faptul că venirea Domnului este aproape, cei ce aveau înclinaţii spre „lene” au găsit pretext pentru părăsirea ocupaţiilor zilnice şi pentru începerea unui trai „de pe o zi pe alta”. Astfel de oameni deveniseră o povară pentru adunare şi o proastă mărturie faţă de cei de afară. Nu este de mirare că Pavel i-a mustrat cu asprime: „Cine nu vrea să muncească, nici să nu mănînce” (2 Tes. 3:6-15). Venirea Domnului nu este o scuză pentru leneşi. Creştinul trebuie să-şi slujească Domnul pînă în cea din urmă clipă a existenţei sale.
Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Una dintre cele mai interesante remarci ale lui Pavel este aceea din 2 Tes. 2:7: „Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei”.
Pe cine prezintă apostolul cu aceste cuvinte? Cea mai probabilă interpretare este aceea că Pavel a vorbit aici despre prezenţa şi lucrarea Duhului Sfînt în dispensaţia Bisericii. Se cuvine să-i mulţumim împreună lui Dumnezeu pentru că în vremea de acum a pus o „piedică” în calea Diavolului. Slavă Domnului că Satan nu poate face tot ceea ce voieşte!
În timpul Mileniului, Satan va fi legat „completamente”, scos din activitate şi ţinut pentru o vreme în „abis”, dar, pînă atunci, la sfîrşitul perioadei de har în care ne aflăm „cel ce o opreşte acum” îi va fi luat din cale. Libertatea de lucrare a Diavolului va creşte şi va fi: „Vai de voi, pămînt şi mare! Căci Diavolul s-a pogorît la voi, cuprins de o mînie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme” (Apoc.l2:12).
Abia atunci îşi va da el pe faţă întreaga răutate şi putere de distrugere, căci nu va mai fi limitat să caute să-i înşele pe sfinţi prefăcîndu-se într-un „înger de lumină” (2 Cor.11:14), ci se va putea manifesta în toată cruzimea lui: „ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8).
Atunci, el va apare ca: „fiara ieşită din mare” şi ca „fiara ieşită din pămînt” cu chipul omului identificat sub taina numărului 666 (Apoc. 13). Întrupat în această fiinţă umană împuternicită cu resurse nemaivăzute în istoria lumii, Diavolul va uimi întîi lumea înşelînd-o, pentru ca apoi să o stăpînească chinuind-o.
De ce „trebuiesc” să se întîmple toate acestea? Pentru că numai în felul acesta omenirea, care L-a refuzat pe Cristos, va învăţa pe propria ei piele ce groaznică este vieţuirea fără prezenţa Domnului, într-o ultimă şi culminantă lecţie, Dumnezeu va arăta tuturor ce înseamnă să te răscoli „împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său” (Ps. 2 lămurit în Fapte 4:25-28).
Dar chiar atunci cînd se va părea că 666 a învins toată creaţia, se va arăta din cer desăvârşitul „7” al Dumnezeirii. Mîntuitorul lumii se va coborî în slavă, vizibil „ca fulgerul care răsare de la răsărit şi se vede pînă la apus”, şi-l va nimici pe Diavol „cu suflarea gurii Sale şi cu arătarea venirii Sale” (2 Tesal. 2:8).
CUPRINSUL CĂRŢII
„Aşteptînd, veghind şi lucrînd cu răbdare”
Cuvînt de salut (1:1, 2)
- ALINARE – în nădejdea revenirii Lui (cap. 1)
Odihni într-o viaţă de încercări (3-7)
Răsplăti în viitor la venirea Lui (8-12)
- AVERTIZARE – în privinţa timpului venirii Lui (cap. 2)
Cînd şi cum va veni (1-12)
De ce şi cum să aşteptăm (13-17)
III. ANGRENARE – în pregătire pentru venirea Lui (cap. 3)
Încurajare pentru ce este bun (1-5)
Mustrare pentru ce este rău (6-15)
Benedicţie şi semnătură (3:16-18)
https://biblia.crestini.com/explicatia-cartii/2tesaloniceni/
////////////////////////////////////////
„Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire să creadă o minciună”
Autor: Adrian Timișag
Referințe
2 Tesaloniceni 2:11
Apostolul Pavel consemnează o profeție cu privire la vremurile din urmă, aparent incompatibilă cu caracterul lui Dumnezeu: „… le trimite o lucrare de rătăcire să creadă o minciună”. (2Tes. 2/11)
Am spus că este incompatibilă, deoarece noi știm deja că scopul lui Dumnezeu nu este de a rătăci pe nimeni. Nici măcar un singur om. Și cum ar putea recurge la asemenea practică din moment ce El a apreciat atitudinea păstorului ce a riscat lăsându-și 99 de oi pe munți, mergând în căutarea celei rătăcite? „Tot astfel nu este voia Tatălui din ceruri să se piardă (rătăcească) unul măcar din acești micuți.” (Matei 18/12,14)
Toate indicațiile date de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, au menirea de al „ghida” pe om pe calea ce trebuie s-o urmeze și să-i blocheze accesul pe căi greșite pe care ar putea s-o apuce, deoarece „… multe căi i se par omului bune, dar ele duc inevitabil la moarte”. ( Prov. 16/25)
Apostolul Iuda ne vorbește despre rătăcirea prorocului Balaam: „S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam din dorința de câștig.” (Iuda v11) Și nu doar el s-a rătăcit… Pe calea apucată de el, au urmat și alții după ce au părăsit Calea cea dreaptă. (2Petru 2/15) Dar a dorit Dumnezeu ca prorocul ce altădată avea ochii deschiși, având revelații dumnezeiești cu privire la steaua ce urma să se ridice din Iacov, să se rătăcească? Cu siguranță, nu. El i-a vorbit în repetate rânduri să nu urmeze calea dictată de propria inimă, dar la insistențele sale l-a lăsat în „voia minții blestemate să facă lucruri neîngăduite”. (Rom. 1/28) I-a părut rău Domnului de „pornirile” lui și a hotărât să ia măsuri radicale, trimițând din cer un înger înarmat cu sabie, pentru al opri din drumul său (Num. 22/22), iar: „… o măgăriță necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului.” (2Petru 2/16b) Se pare că tot Cerul s-a pus în mișcare pentru al determina să renunțe…
Dar cum s-a ajuns la nebunie? „… s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți și au nebunit.” (Rom. 1/21,22) Numai că omul ajuns în stadiul nebuniei este greu, dacă nu chiar imposibil de redresat. Întunericul este cauza nebuniei și apoi a rătăcirii. „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, El i-a lăsat… și astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire… ” De pe această poziție, astfel de oameni pretind că încă slujesc lui Dumnezeu – deși apostolul consideră că sunt vrednici de moarte. (Rom. 1/32)
Această categorie de „slujitori” fac obiectul profeției discutată: oameni care deși se consideră creștini, n-au primit în ei dragostea adevărului, sau pe parcurs au renunțat la ea. (Rom. 1/21) Ajuns la capătul răbdării, cât și a timpului de har, fără posibilitate de întoarcere „… Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, să creadă o minciună.” De unde provine minciuna, din interior sau din exterior? Sub nici o formă din afară. Teama apostolului nu era afară, ci era lăuntru. Multiple surse de minciună au fost, sunt și vor fi în interior: apostoli mincinoși, proroci mincinoși, învățători mincinoși, frați mincinoși. „Căci s-au strecurat printre voi unii oameni neevlavioși, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru și tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos.” (Iuda 4) Va fi o lucrare de rătăcire determinată doar de falsitate, ce va culmina în vremurile din urmă și nimic din adevăr. Mirarea constă în faptul că acești „slujitori” mincinoși ce au fost înșelați de propria inimă „ o inimă nespus de rea și înșelătoare”, îi va înșela la rândul lor și pe alții, apoi vor pretinde să fie mântuiți invocând „meritele” slujirii: „Doamne, n-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? (Matei 7/22) Cu siguranță că toți cei ce „… s-au aruncat în rătăcirea lui Balaam însoțiți de același duh, iubind plata nelegiuirii și prorocind din dorința de câștig” – se regăsesc printre ei.
Nu știu dacă trebuie să mai reamintesc că promovarea pe scena lumii a omului fărădelegii (Anticrist) va fi făcută de prorocul mincinos. Prorocul mincinos – cu referire la totalitatea prorocilor mincinoși prevestită de Isus, ce vor fi insuflați de un duh de minciună – duhul Izabelei, nu trebuie căutat în lume, ci în Templu lui Dumnezeu: „Tu lași ca Izabela, femeia aceea care este proorociță să amăgească pe robii Mei.” (Apoc. 2/20) Patru sute de proroci insuflați de duh de minciună erau la masa Izabelei și doar unul singur era prorocul Domnului. Era greu să „ții piept” contracarând acești proroci mincinoși. Credeți că în ziua de astăzi raportul dintre fals și adevăr, este diferit? Nu știu. Dacă duhul „Izabelei” făcea posibilă amăgirea atunci, ce va fi la sfârșitul vremurilor… ? Rolul prorocilor mincinoși este de a face intrarea liberă a omului fărădelegii în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept dumnezeu…
Am înțeles deja că unii vor cere să li se „deschidă”, deoarece au pretins că au prorocit în Numele Domnului, deși prorociile lor au fost mincinoase. Această categorie este frecvent amintită de Dumnezeu în Vechiul Testament, dar de care El se detașează: „ Până când prorocii aceștia vor să prorocească minciuni, să prorocească minciunile inimii lor”? (Ier. 23/26) Dar cine sunt cei ce au făcut minunile, pretinzând că le-au făcut în Numele Domnului? În „lucrarea de rătăcire” profețită de apostol sunt incluse și minunile ce vor favoriza acceptarea lui Anticrist: „Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, semne și puteri mincinoase.” Cu siguranță că nu Satana va face aceste minuni, ci oameni insuflați de puteri mincinoase (demonice) Este interesant termenul folosit: „puteri mincinoase” ca să putem înțelege că minunile și semnele sunt false și au scopul de ai deruta și îndrepta pe oameni într-o direcție greșită.
Este bine de știut că prorocii lui Dumnezeu au avut rolul de al promova pe Dumnezeu înaintea oamenilor în scopul cunoașterii și a slujirii folosind spiritul profetic, însoțit de semne și minuni (vezi Moise în Egipt). Tot astfel Anticrist se va folosi de prorocul mincinos pentru a fi promovat ca fiind adevăratul dumnezeu, iar prorocul mincinos va amăgi cu ajutorul prorociilor false, cât și a semnelor și a minunilor: „Apoi am văzut ieșind din gura… prorocului mincinos trei duhuri necurate, care fac semne nemaipomenite… ” (Apoc. 16/13,14) Prorocul Ilie a coborât foc din cer, iar poporul a căzut cu fața la pământ și au recunoscut prin strigătul lor: „Domnul este adevăratul Dumnezeu”, tot astfel, în momentul în care „lucrarea de rătăcire” va ajunge la apogeu, iar prorocul mincinos va imita lucrarea lui Ilie, coborând și el foc din cer, rezultatul va fi cel prevăzut: „Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă înaintea fiarei.” (Apoc. 13/14) O lucrare de rătăcire trimisă de Dumnezeu pentru cei ce n-au primit în inima lor, dragostea adevărului.
Dar ce înseamnă să primești dragostea adevărului și de ce nu vor putea fi înșelați? „… așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință, având temelia și rădăcina pusă în dragoste. ” (Efes. 3/17) Dragostea este Dumnezeu. (1Ioan 4/16) Această poziție îți oferă siguranță. Contează cât de adâncă este rădăcina. Un „pom” abia plantat este foarte ușor de smuls, iar cel fără rădăcină și mai rău, ține până la o vreme și cum vine necazul sau prigonirea se leapădă îndată de El. (Matei 13/21) Însă, „… omul care se încrede în Domnul, este ca un pom sădit lângă ape, ce-și întinde rădăcinile spre râu… ” (Ier. 17/7,8)
Cei ce au primit dragostea adevărului, au în ei Duhul adevărului, ce îi călăuzește în tot adevărul. În acest caz nu mai putem vorbi de rătăcire și nici de minciună (falsitate) deoarece totul este ADEVĂR. Totuși, având în vedere că vremurile din urmă vor fi marcate de falsitate ( minciună) iar ținta înșelăciunii va fi „cei aleși”, avertismentul Mântuitorului ar trebui să fie de actualitate: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.” (Matei 24/4) Datorită ignorării avertismentului, avem deja rezultatul final în mod anticipat: „Se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți.” De unde se vor scula? Duhul Izabelei – duh de minciună, duhul lui Balaam – duh de vrăjitorie și ghicire, vor reveni la „viață” devenind foarte activi. Însuși Satana se va preface în înger de lumină. Cumplită înșelătorie! Este dificil în ziua de astăzi să deosebești o prorocie autentică venită prin Duhul Sfânt și o „descoperire” a unui duh de ghicire – deoarece amândouă spun adevărul (conf. Fapte 16/17). În fața adevărului capitulezi: „A fost o descoperire cu „Da și Amin” – auzim adesea. Da, dar pe mine mă interesează: sursa. Sau nu contează… ? (Fratele Puiu Popovici îmi mărturisea că în orașul în care locuiește, era un proroc bătrân ce nu mai frecventa biserica din pricina neputinței, dar câtă vreme a frecventat-o era cunoscut ca fiind „prorocul Domnului”. Acum avea zilnic în propria casă o „audiență” maximă, încât coloană de mașini era în așteptare pentru a putea ajunge la proroc. Fără rugăciune; ți se spunea adevărul cu lux de amănunte: de unde ești, unde te duci, ce intenții ai și toate gândurile tale erau aduse la lumină. Îți spunea dacă erai interesat până și seria de pe C. I. Toți se mirau de amploarea „descoperilor”. După vreme îndelungată frați luminați de Duhul lui Dumnezeu și-au dat seama că descoperirile nu proveneau prin Duhul lui Dumnezeu, ci era determinat de duh de ghicire.)
Dar de ce va fi posibil să fie înșelați în vremurile din urmă? Deoarece n-au fost pregătiți în mod anticipat pentru acea vreme. N-au fost învățați să deosebească „lucrurile alese” de cele imitate sau false. Nu li s-a spus să se păzească de proroci mincinoși. NICIODATĂ, eu n-am auzit această recomandare. (Fil. 1/10) N-au fost învățați să fie atenți dovedind prudență, ci doar li s-a cerut să „cerceteze tot cea fost din partea Domnului”. Totul din partea Domnului și nimic din sursă străină. Din moment ce au fost familiarizați cu acest fel de gândire, va fi dificil dacă nu chiar imposibil să mai procedeze altfel pentru a face deosebirea. Vremurile din urmă vor fi un adevărat „examen” și pentru cei credincioși. Ori noi știm deja că orice examen pentru a fi trecut cu bine e nevoie de pregătire anticipată. Pentru cine înțelege…
Într-un context tulbur pentru ucenici, atitudinea unuia din ei este o adevărată lecție de viață. Ucenicul Toma rămâne o dovadă de maturitate în momente deosebite. Cuvintele Mântuitorului: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva, căci se vor ridica Hristoși mincinoși… ” (Matei 24/4,24) – au rămas adânc tipărite în mintea lui. Așa că pentru „recunoașterea” Sa, a cerut verificări minuțioase. Și nu doar să vadă, ci să pună mâna… Și nu doar în semnul cuielor din mâini, ci și din picioare. Și nu doar în semnul cuielor din mâini și picioare, dar și din coastă. În urma verificării a confirmat: „Domnul meu și Dumnezeul meu.” Foarte sigur pe situație… El a cerut să vadă semnul… Învăț de aici că adevăratul Hristos poate fi cunoscut după semnul cuielor. El este singurul care s-a jertfit. Ceilalți Hristoși n-au nici un semn distinct. Și apostolul Pavel purta semnul lui Hristos. La revenirea Sa „… se va arăta pe cer semnul Fiului Omului, iar semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și slavă mare.”
„El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor la alta.” Va fi o zi glorioasă! Cu siguranță vom fi și noi printre cei aleși. Însă până atunci ni se cere: Vegheați! …
Fiți binecuvântați!
////////////////////////////////////////////
Timpul sfârșitului
Werner Mücher
„În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde. Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina. În ziua aceea vor izvorî ape vii din Ierusalim… Şi Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume“ (Zaharia 14.6-9).
Introducere
În decurs de numai câţiva ani, lumea s-a schimbat decisiv. În Europa de Est au avut loc schimbări radicale. Cortina de fier împreună cu Zidul Berlinului au căzut. A avut loc reunificarea Germaniei. Nimeni nu ar fi îndrăznit acum doi ani şi jumătate să se gândească la aceasta. De aproape doi ani, dictatorul român Ceauşescu nu mai trăieşte… În ultimul timp, multe conflicte au fost rezolvate în mod paşnic… Toţi au respirat uşuraţi… Dar apoi, deodată, au apărut nori negri la orizont: Irakul a atacat Kuweitul. Nu după mult timp, câţiva tineri arabi au aruncat cu pietre în evreii care se rugau la Zidul Plângerii. Este adevărat, aşa cum afirmă unii, că acolo urmează să se pună temelia unui nou templu? Şaptesprezece arabi au fost împuşcaţi de evrei… Organizaţia Naţiunilor Unite a dispus sancţiuni după sancţiuni pentru Irak şi i-a dat un ultimatum, ca până la 15 ianuarie 1991 să se retragă din Kuweit. Pentru puţin timp lumea şi-a ţinut respiraţia. Va fi Israelul atras într-un conflict?
Între timp am fost martorii unui război îngrozitor. Sadam Hussein nu s-a dat înapoi să distrugă mediul înconjurător în chip îngrozitor şi să omoare zeci de mii de oameni.
Apoi lumea a fost din nou pentru câte……………..
Det. aici
http://www.mesagerul-crestin.net/carti/HTM/Timpul_sfarsitului.htm
///////////////////////////////////////////
Asa se face omului pe care il onoreaza Dumnezeu
de baruc.ro
„Caci voi cinsti pe cine Ma cinsteste, dar cei ce Ma dispretuiesc vor fi dispretuiti.” (1Sam. 2:30)
Cei pe care ii consideram ca sunt departe de Dumnezeu si nu asculta de El, s-ar putea ca, daca ar fi scris un raport sub inspiratie divina, asa cum a fost consemnat Cuvantul Sau, tabloul prezentat sa fie cu totul altul si cei pe care ii credem buni sa fie prezentati ca rai, iar cei rai sa fie buni. Chiar Isus mentioneaza ca vor veni multi si vor sta la masa cu patriarhii, iar cei care se numesc pe ei insisi fii ai Imparatiei vor fi aruncati afara: „Dar va spun ca vor veni multi de la rasarit si de la apus si vor sta la masa cu Avraam, Isaac si Iacov in Imparatia cerurilor. Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor.” (Mat. 8:11-12). Biblia mentioneaza multe astfel de exemple, chiar dintre conducatori, care, potrivit uzantelor colective de departajare a binelui de rau, sunt considerati, in general, rai. Unul dintre aceste exemple este cel al imparatului persan Cirus.
Despre acesta, Biblia consemneaza: „In cel dintai an al lui Cirus, imparatul persilor, ca sa se implineasca cuvantul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, imparatul persilor, care a pus sa se faca prin viu grai si prin scris aceasta vestire in toata imparatia lui: Asa vorbeste Cirus, imparatul persilor: ‚Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate imparatiile pamantului si mi-a poruncit sa-I zidesc o Casa la Ierusalim in Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul Dumnezeul lui sa fie cu el si sa plece!’” (2 Cron. 22:22-23). Imparatul Cir, un imparat pe care iudeii il considerau pagan si cu privire la care si noi ne-am pronunta asemanator astazi, s-a lasat condus de Duhul lui Dumnezeu care a lucrat asupra lui pentru a-l „trezi”, astfel incat sa implineasca profetia. Raspunsul lui a fost cat se poate de grabnic („In cel dintai an al lui Cirus”) si Dumnezeu, atunci cand l-a ales, pentru a aduce la indeplinire voia Sa, stia asta. „Eu zic despre Cirus: ‚El este pastorul Meu, si el va implini toata voia Mea; el va zice despre Ierusalim: ‚Sa fie zidit iarasi!’, si despre Templu: ‚Sa i se puna temeliile!’” (Isa. 44.28). Dumnezeu stia ca acest imparat pagan va implini voia Sa si o va face cu grabire si nu doar indemnanadu-i pe cei vizati la implinire, ci actionand concret si direct in privinta aceasta. Imparatul nu doar le-a dat evreilor porunca de a se intoarce si de a rezidi cetatea si Casa lui Dumnezeu, ci le-a si oferit posibilitatea de a o face, implicandu-se personal. „Si chiar imparatul Cirus a scos din templul din Babilon uneltele de aur si de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadnetar din Templul de la Ierusalim si le dusese in templul din Babilon, le-a dat in mana asa-zisului Sesbatar, pe care l-a pus dregator” (Ezra.5:14). Oare cati dintre noi procedam astfel, cand vine vorba de „lucrarea lui Dumnezeu”, cati conducatori sau coordonatori isi parasesc „tronul” si renunta la privilegiul lor de a da doar indicatii? Dar Cirus, un imparat, si inca unul antic, care avea puteri si drepturi absolute si care, dupa moda vremii, nu trebuia sa se implice faptic in nimic, s-a implicat in mod personal in predarea uneltelor Casei lui Dumnezeu. El insusi „le-a dat in mana” celui pe care l-a numit dregator, ceea ce, si pentru cel care a facut raportul biblic, a fost de-a dreptul extraordinar, motiv pentru care a subliniat „Si chiar imparatul”. Cirus, un imparat pagan, a vrut sa fie sigur ca aduce la indeplinire toata voia Sa.
Imparatul nu era in nestiinta cu privire la raportul biblic, de care a fost informat in mod cert si care consemna numele si lucrarea pe care Dumnezeu le rostise in dreptul sau, cu mult inainte de a accede acesta la puterea imperiala si chiar cu mult inainte de nasterea sa: „Eu zic despre Cirus: „El este pastorul Meu, si el va implini toata voia Mea; el va zice despre Ierusalim: ‚Sa fie zidit iarasi!’, si despre Templu: ‚Sa i se puna temeliile!’” (Isa.44:28). Imparatul pagan a inteles ca Dumnezeu l-a „incins”, inainte ca el sa Il cunoasca (Isa.45:5) si ca vestirea Lui se va implini, caci El are puterea de a-Si aduce la implinire toata voia (Isa. 46.10), cu sau fara contributia sa, dar, daca Cel Prea Inalt l-a vizat si pe el in profetie, trebuie sa actioneze pentru implinirea acesteia. Cirus a auzit Cuvantul, l-a crezut si l-a implinit.
Imparatul pamantesc a recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu si faptul ca tot ceea el a cucerit si realizat, iar contemporanii si istoria considera ca fiind important, reprezinta, in fapt, lucrarea lui Dumnezeu. In profetia lui Isaia se mentioneaza ca Dumnezeu ii va pregati lui Cirus calea catre cuceriri si ca El il tine de mana in aceasta incursiune: „Asa vorbeste Domnul catre unsul Sau, catre Cirus, pe care-l tine de mana ca sa doboare neamurile inaintea lui” (Isa. 45.1). Cirus si-a insusit atat de mult Cuvantul lui Dumnezeu, incat si in analele sale L-a mentionat si inaltat pentru ceea ce, personal, a realizat: „El (Dumnezeu-Merodac) l-a cautat, El l-a gasit, da, el a cautat un print cinstit, dupa inima Sa, El l-a luat de mana pe Cir, imparatul cetatii Ansan; El l-a chemat pe nume la stapanirea intregului pamant… Merodac (Dumnezeu) marele domn, pazitorul poporului Sau, a privit cu bucurie faptele lui binecuvantate si curatia lui de inima. Spre Babilon, propria sa cetate, i-a dat porunci sa mearga. El l-a invitat sa apuce drumul spre Babilon; ca un prieten si ajutor, El a mers alaturea. Trupele lui mult raspandite ca apele unui rau, a caror numar nu poate fi cunoscut, in deplina armura au marsaluit alaturea de el. Fara impotrivire sau batalie, El (Merodac) l-a facut sa intre in Babilon.” (Cilindrul lui Cir, randurile 11-29 si 22-24).
Dumnezeu nu a lasat ca marturiile cu privire la credinciosia acestui imparat si la rezidirea cetatii si casei Sale sa fie puse la indoiala – ceea ce se intampla, dat fiind ca raportul biblic nu este considerat de multi (chiar crestini) ca fiind unul demn de crezare. Ca o dovada a veridicitatii cuvintelor Sale, dar si pentru ca acel imparat care L-a onorat sa fie si peste veacuri inaltat, pentru credinciosia si actiunile sale, Dumnezeu a permis sa iasa la iveala un cilindru din lut, pe care este consemnat ceea ce imparatul Cirus a considerat ca fiind important pentru cronicile sale. Si se pare ca acest imparat a considerat ca trebuie insemnat si ce a facut el pentru cei pe care, dupa voia lui Dumnezeu, i-a trimis inapoi, la cetatile si la sanctuarele lor, fapt istoric ce era pus la indoiala: „Cat priveste pe locuitorii Babilonului, care impotriva vointei zeilor… Eu am abolit jugul care era impotriva starii lor sociale… De asemenea, am adunat pe toti locuitorii si i-am reintors la vechile lor locuinte… Am inapoiat cetatilor sacre de partea cealalta a Tigrului, sanctuarelor care au fost ruinate de mult timp, zeitatile care au fost acolo, si le-am construit sanctuare permanente. De asemenea am adunat locuitorii si i-am trimis la locuintele lor de odinioara…”. (Cilindrul lui Cir)
Dumnezeu a facut astfel incat acest document sa fie descoperit, insa nu a ingaduit sa ajunga intr-un muzeu – si atat. Cilindrul lui Cirus (asa a fost numit documentul antic), detinut de British Museum, va face, in acest an, obiectul unui periplu lung, in cea mai vasta si cu aplomb autodeclarata tara crestina (Statele Unite ale Americii), ca o dovada a veridicitatii Scripturii, a indurarii fata de cei care au gresit si pe care i-a pedepsit, dar, poate, mai ales, ca o mustrare pentru cei care, desi in sloganurile lor nationale sau organizationale declara sus si tare „In Dumnezeu noi credem!”, nu Il inalta in existentele personale.
Unul dintre urmasii lui Cirus, imparatul cunoscut in Biblie sub numele de Ahasveros, a avut si el contact cu poporul evreu, cu urmasii acelor evrei care nu s-au intors la Ierusalim. Estera i-a devenit sotie (Est. 2:17-18), iar pe unchiul acesteia, Mardoheu, chiar inainte de a afla ca este unchiul ei, l-a onorat pentru dejucarea unui complot indreptat impotriva vietii sale (Est. 2:21-29). Pentru credinciosia sa, imparatul l-a onorat pe acest slujitor, plimbandu-l prin capitala imperiului calare pe calul imparatesc si purtand atat haina, cat si coroana imperiala (Est. 6:7-10), in timp ce al doilea om in stat, dupa imparat, striga inaintea sa: „Asa se face omului pe care vrea imparatul sa-l cinsteasca!” (Est. 6:11). Ulterior, acest slujitor a luat omului care la porunca imparatului l-a „inaltat”: Mardoheu a devenit al doilea om in stat (Est.10:3)
Cilindrul lui Cirus si periplul sau, programat pentru viitorul apropiat, reprezinta o lectie pentru vremurile noastre, dar si pentru eternitate, un mod de a ne transmite ca nu pot fi chemati si nu vor fi, pentru a implini planurile Sale, dar si pentru rasplata, in ziua socotelilor finale, decat aceia care cred Cuvantul Sau, se grabesc sa Il implineasca prin implicare personala si Ii inalta Numele in orice lucrare. Cilindrul lui Cirus este modul lui Dumnezeu de a spune „Asa se face omului pe care vrea Imparatul sa-l cinsteasca!”.
https://baruc.ro/asa-se-face-omului-pe-care-il-onoreaza-dumnezeu/
////////////////////////////////////////////
Puterea rugaciunii 3.22 – Nelu Demeter
///////////////////////////////////////////
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Daniel?
RĂSPUNS
Putem citi despre viața lui Daniel în propriile lui scrieri, în cartea Daniel și, de asemenea, în Ezechiel 14.14, 20 și 28.3. Sunt câteva asemănări izbitoare între viața lui Daniel și cea a lui Iosif, fiul lui Iacov. Ambii au prosperat într-o țară străină după ce au interpretat vise pentru domnitorii lor, și ambii au fost înălțați în poziții înalte ca rezultat al credincioșiei lor față de Dumnezeu.
După ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a asediat Ierusalimul, a ales tineri de neam ales din casa regală a Israelului car erau frumoși la chip și demonstrau aptitudinea de a învăța, ca să fie instruiți în felul babilonienilor. După instruirea care dura trei ani, urmau să fie puși în slujba împăratului (Daniel 1.1-6). Daniel, al cărui nume înseamnă „Dumnezeu este Judecătorul meu”, și cei trei concetățeni ai lui din Iudeea au fost aleși și li s-au dat nume noi. Daniel a devenit „Beltșațar”, în timp ce Hanania, Mișael și Azaria au devenit „Șadrac”, „Meșac” și „Abed-Nego”. Cel mai probabil că babilonienii le-au dat nume noi care erau cu totul disociate de rădăcinile lor evreiești ca să grăbească asimilarea lui Daniel și a prietenilor lui în cultura babiloniană.Daniel și compatrioții lui s-au dovedit a fi cei mai înțelepți dintre cei instruiți și, la finalul instruirii, au intrat în slujba lui Nebucadnețar. Primul semn de credincioșie față de Dumnezeu al lui Daniel a fost când el și cei trei prieteni ai lui au respins mâncarea bogată și vinul de la masa împăratului, fiindcă socoteau aceste lucruri o pângărire, și au devenit vegetarieni. Pentru că sănătatea lor a sporit, li s-a permis să-și continue dieta aleasă. În educația lor, cei patru tineri din Iuda au ajuns înțelepți în toate chestiunile Babilonului, și lui Daniel Dumnezeu i-a dat capacitatea de a înțelege visele și vedeniile de orice fel (Daniel 1.17).
În cel de-al doilea an al domniei lui, Nebucadnețar a fost tulburat de un vis pe care nu îl putea explica. Dincolo de explicarea visului, el le-a poruncit magicienilor, descântătorilor, vrăjitorilor, și astrologilor să-i și descrie visul. Acești oameni erau gata să încerce să-i interpreteze visul, dacă Nebucadnețar le-ar fi spus mai întâi care era acesta, dar au spus că descoperirea visului în sine era un lucru imposibil pentru oameni. Împăratul a decretat ca toți înțelepții, inclusiv Daniel și tovarășii lui, să fie omorâți. Însă după ce Daniel s-a rugat lui Dumnezeu, misterul visului împăratului i-a fost revelat, și a fost dus la împărat să i-l interpreteze. Daniel a atribuit imediat capacitatea lui de a interpreta vise singurului Dumnezeu adevărat (Daniel 2.28). Detaliul-cheie al visului a fost că într-o zi va exista o împărăție așezată de Dumnezeu care va rămâne pentru totdeauna și că Împărăția lui Dumnezeu va distruge toate împărățiile anterioare făcute de om (Daniel 2.44-45). Pentru înțelepciunea lui, Daniel a fost onorat de împăratul Nebucadnețar și pus în poziție de autoritate peste toți înțelepții Babilonului. La cererea lui Daniel, cei trei conaționali ai lui au fost și ei puși în poziții de autoritate ca administratori în Babilon.
Mai târziu, împăratul Nebucadnețar a avut un alt vis, și din nou Daniel a putut să i-l explice. Împăratul a recunoscut că Daniel are în el duhul Dumnezeului lui sfânt (Daniel 4.9). Explicația dată de Daniel visului a fost corectă. După ce a experimentat o perioadă de nebunie, Nebucadnețar și-a recăpătat sănătatea și L-a lăudat și cinstit pe Dumnezeul lui Daniel ca fiind Cel Preaînalt (Daniel 4.34-37).
Belșațar, fiul lui Nebucadnețar, a ajuns nou împărat, și în timpul unui ospăț a poruncit să fie aduse vasele de aur și de argint care au fost furate din Templul sfânt din Ierusalim, ca să fie folosite. Ca răspuns pentru pângărirea obiectelor sfinte, Belșațar a văzut o mână care a scris pe perete. Astrologii lui nu l-au putut ajuta cu traducerea textului, astfel că a fost chemat Daniel să interpreteze scrisul (Daniel 5.13-16). Ca recompensă pentru explicarea scrisului, Daniel e promovat de împăratul Belșațar și pus în a treia poziție înaltă din împărăția babiloniană (versetul 29). În noaptea aceea, așa cum a profețit Daniel, împăratul a fost ucis în bătălie și împărăția lui a fost preluată de persanul Cirus cel Mare, și Darius Medul a ajuns împărat.
Sub noul conducător, Daniel a excelat atât de mult în sarcinile sale de administrator, încât împăratul Darius se gândea să-l pună peste toată împărăția (Daniel 6.1-3). Lucrul acesta i-a înfuriat pe ceilalți administratori în așa măsură încât au căutat o modalitate de a-l doborî pe Daniel. Nu au putut găsi nicio faptă rea din partea lui, astfel că s-au concentrat pe subiectul religiei lui Daniel. Folosind lingușirea, administratorii l-au convins pe Darius să dea un decret prin care interzicea rugăciunile aduse oricărui alt dumnezeu în afara împăratului în următoarele treizeci de zile. Pedeapsa pentru neascultare era să fii aruncat într-o groapă cu lei. Daniel bineînțeles că nu a ascultat de edict și a continuat să se roage deschis adevăratului Dumnezeu. Fiindcă Daniel nu a făcut nicio încercare de a-și ascunde activitatea, a fost văzut rugându-se și a ajuns arestat. Cu mult regret, împăratul a dat ordinul ca Daniel să fie aruncat în groapa cu lei, dar nu fără să se roage ca Dumnezeul lui Daniel să-l scape (Daniel 6.16). În ziua următoare, când Daniel a fost găsit viu și nevătămat, i-a spus împăratului că Dumnezeu trimisese un înger să închidă gura leilor, astfel că a rămas neatins. Minunea aceasta a l-a făcut pe împăratul Darius să trimită un decret ca toți supușii lui să se închine Dumnezeului lui Daniel. Daniel a continuat să prospere în tot timpul domniei împăratului Darius.
Daniel e cunoscut și pentru visele și vedeniile profetice pe care i le-a dat Dumnezeu, consemnate în cartea Daniel. Profețiile lui Daniel acoperă o mare parte din istoria omenirii, el prezicând înălțarea și căderea Imperiului Grec și al celui Roman și ridicarea unui împărat puternic care „va face ce va voi; se va înălța, se va slăvi mai presus de toți dumnezeii și va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor” (Daniel 11.36). Profeția lui Daniel despre „șaptezeci săptămâni” vorbește despre un Mesia care va fi omorât (Daniel 9.24-27). Am văzut profeția împlinindu-se în Persoana lui Isus. Ceea ce a mai rămas din profeție – a șaptezecea săptămână – se va împlini în vremurile sfârșitului. Daniel a mai avut și alte vedenii apocaliptice, și înțelegerea profețiilor lui e importantă pentru escatologie.Daniel a dat dovadă de mare integritate și, făcând acest lucru, a primit respect și afecțiune din partea conducătorilor puternici pe care i-a slujit. Însă onestitatea și loialitatea față de stăpânii lui nu l-au făcut niciodată să-și compromită credința în singurul Dumnezeu adevărat. În loc să fie un obstacol în calea succesului său, devotamentul continuu al lui Daniel față de Dumnezeu i-a adus admirația celor necredincioși din cercul său. Când a dat interpretarea viselor, I-a dat imediat lui Dumnezeu creditul pentru capacitatea sa de a face acel lucru (Daniel 2.28).
Integritatea lui Daniel ca om al lui Dumnezeu i-a făcut trecere în fața lumii seculare, și totuși a refuzat să-și compromită credința în Dumnezeu. Chiar și sub intimidarea împăraților și domnitorilor, Daniel a rămas neclintit în devotamentul lui față de Dumnezeu. Daniel ne învață și că, indiferent cu cine avem de-a face, indiferent de ce statut au acele persoane, trebuie să le tratăm cu compasiune. Vezi cât de îngrijorat a fost când i-a dat lui Nebucadnețar interpretarea pentru al doilea vis (Daniel 4.19). Creștini fiind, suntem chemați să ascultăm de conducătorii și autoritățile pe care le-a așezat Dumnezeu, tratându-le cu respect și compasiune; însă, așa cum vedem din exemplul lui Daniel, ascultarea de Legea lui Dumnezeu trebuie să fie înaintea ascultării de oameni (Romani 13.1-7, Faptele Apostolilor 5.29).Ca urmare pentru devotamentul lui, Daniel a căpătat favoare în ochii oamenilor și ai lui Dumnezeu (Daniel 9.20-23). Observă în aceste versete și ce i-a spus îngerul Gavril lui Daniel despre cât de repede a fost trimis răspunsul la rugăciunea lui. Acest lucru ne arată cât de gata este Domnul să audă rugăciunile oamenilor Săi. Tăria lui Daniel a stat în devoțiunea și în rugăciunea lui și e o lecție pentru noi toți. Trebuie să venim la Dumnezeu în rugăciune zi de zi, nu numai în vremurile grele.
https://www.gotquestions.org/Romana/Daniel-in-Biblie.html
//////////////////////////////////////////
“Să cinstesti pe tatăl tău si pe mama ta… “(3)
by Doru
Cea dintâi poruncă
“ Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti sa lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul,Dumnezeul tau.”Dumnezeu nu poate sa lucreze la viata parintilor, atat timp cat in tine este catusi de putina revolta si opozitie fata de ei. Ma refer chiar la copiii care Il cunosc pe Dumnezeu si au parintii nemantuiti, iar cand sunt pusi in anumite situatii, sa zica ca ,a face ceea ce spun ei inseamna a incalca voia lui Dumnezeu. Totusi inainte de a trage concluzia ca parintii tai in mod sigur doresc sa te faca sa nu asculti de Dumnezeu, gandeste-te la cel putin trei lucruri:*in primul rand sa descoperi motivele care stau in spatele deciziei parintilor lor; Daca vei gandi cinstit si in rugaciune, vei descoperi ca parintii tai nu sunt cruzi, cu inima rece si ca incearca sa te impiedice sa-L slujesti pe Dumnezeu. Ei sunt interesati ca tu sa fii o persoana matura, fie ca il cunosti sau nu pe Domnul. Nu numai unii parinti isi iubesc copiii, dragostea este ceva care vine in momentul cand devii parinte. Incearca cu adevarat sa intelegi intentiile parintilor si nu exploda atunci cand ei iti cer ceva, gandeste de ce iti cer ei acel lucru-poate contrar voii tale. Satan este cel care va incerca sa te faca sa simti ca parintii te trag intr-o pozitie gresita si Dumnezeu te trage in alta. Ordinea autoritatii lui Dumnezeu ne spune ca atunci cand asculti de parinti, Il onorezi si asculti pe Dumnezeu.
*in al doilea rand, discuta cu ei situatia respectiva, incearca sa vii cu alternativa, cu compromis. Incearca sa discuti cu ei , sa impartasesti ceea ce gandesti, si sa rezolvi conflictele mai degraba prin discutii decat prin certuri sau taceri. Aici as putea sa spun cateva lucruri importante de care trebuie tinut minte cand doresti sa discuti cu parintii;
roaga-te pentru aceste discutii;
incredinteaza toata discutia si rezultatul in mana Domnului;
vocea sa fie calma si respectuoasa;
asculta cu atentie la felul in care vad ei situatia, si incearca s-o vezi si tu din unghiul lor;
lasa un timp de gandire in liniste chiar in timpul discutiilor;
fa un rezumat al celor spuse de ei;nu scoate in evidenta greselile altora; *in al treilea rand, trebuie sa urmezi orice solutie de compromis sau alternativa, cu bucurie si recunostinta. Atunci cand in discutiile voastre s-a ajuns la alternativa, ai castigat mult teren in relatiile tale cu parintii si cu Domnul. Parintii vor gasi un nou motiv de a te respecta din cauza vointei tale de a coopera. Totusi, daca nu se ajunge la un compromis sau la o alternativa si parintii hotarasc ca trebuie sa asculti, atunci pe baza versetelor din Coloseni, asculta-i, trebuie sa te supui prin credinta si cu dragoste.
In Exodul 20:12, se gaseste una din promisiunile lui Dumnezeu pentru cei care accepta sa asculte, sa-i respecte si sa-i cinsteasca pe parintii lor. Aceasta promisiune este ca li se va lungi zilele in tara pe care o da Dumnezeu.
Apostolul Pavel preia aceasta porunca cu o mica completare, si anume “sa traiesti multa vreme pe pamant” –Efeseni 6:3. Viata pe pamant depinde si de felul in care eu sau tu decizi sa-L cinstesti pe parinti. Dumnezeu ofera viata fericita si cu mai multe zile celor ce isi asculta, respecta si cinstesc parintii. Aceasta fagaduinta este relatata de mai multe ori pe paginile Scripturii.Solomon nu uita sa invete pe fiul sau sa asculte de invatatura tatalui sau, si sa nu lepede indrumarile mamei sale, caci acestea sunt ca o cununa placuta pe cap si ca un lant de aur la gatul sau –Proverbele 1:8,9.
Dar nu numai atat, Dumnezeu ne si avertizeaza mereu in cartea Proverbelor ca cei care isi dispretuiesc parintii, cei care ii resping, ii desconsidera sau putin le pasa de parinti, nu vor culege decat nenorocire, faliment si blestemul lui Dumnezeu. Proverbele 15, 23, 30.
In Exodul 21:15,17 si nu numai, gasim, ca cei care isi blastama parintii sa fie pedepsiti cu moartea. Mai mult decat atat in Deuteronom 27:16 si in Ezechel 22:7 gasim ca cel ce va nesocoti pe tatal sau mama sa, sa fie blestemat.
Ca si copii, suntem pusi in situatia de a alege in a asculta de parinti si a fi binecuvantati de Dumnezeu si a nu asculta de parinti, ceea ce atrage dupa sine pedeapsa si blestemul lui Dumnezeu asupra noastra.
Mi-a placut expresia cuiva in legatura cu aceasta:”Respectul fata de parinte este medicamentul datator de bucurie, ca orice medicament, uneori este greu de luat, dar nu trebuie sa ne lasam batuti ci sa staruim in ascultare”.In concluzie doresc sa spun ca , cheia misterioasa care deschide capcana parintilor esti chiar TU. Atitudinea ta ca fiu sau fiica vor determina felul in care Dumnezeu va lucra in familia ta. Acest lucru cere din partea ta maturitate, multa rabdare, mult timp, dar merita efortul. Dumnezeu este cel careda binecuvantarea atat tie personal cat si familiei tale.Nu am spus nimic de ceea ce se va intampla dupa ce tu te vei casatori. Asta face obiectul altei teme.
“Să cinstesti pe tatăl tău si pe mama ta… “(3)
////////////////////////////////////////
Sfântul Putin și martirul Dodon
Autor: Ziarul National
Biserica Pravoslavnică a Rusiei examinează posibilitatea sanctificării prezidentului Vladimir Vladimirovici Putin, pentru că apără valorile creștine, pravoslavnice și familia tradițională în fața agresiunii homosexuale dinspre Occidentul decadent, pentru că luptă neînfricat împotriva forțelor răului, care s-au oploșit în Ucraina frățească bombardată de armata rusă, scrie presa ucraineană.
Propunerea de a-l înscrie pe Putin în lista sfinților ortodocși ar fi venit din partea ministrului războiului antiucrainean, Serghei Teguldetovici Șoigu, zootehnician specializat în creșterea renilor.
Putin întrunește toate criteriile necesare canonizării – viața ascetică, izolarea (în buncăr), curajul creștinesc (a dus războaie împotriva cecenilor, georgienilor, ucrainenilor, sirienilor, apoi din nou a ucrainenilor), minuni recunoscute de poporul rus (a ridicat Rusia din genunchi etcetera), cu o singură excepție: viitorul sfânt trebuie să se pristăvească înainte de a obține acest statut. Creștinii de pretutindeni așteaptă cu nerăbdare momentul festiv.
De cealaltă parte a liniei frontului informațional, TASS informează că BORu examinează sanctificarea comandantului de oști Aleksandr Suvorov, care a luptat neîndurător sub steagul credinței pravoslavnice împotriva păgânilor turci și a papistașilor.
Pe plan local, surse bine intenționate informează că deputații socialiști au făcut un demers către mitropolia pravoslavnică a Chișinăului să i se atribuie ex-președintelui Igor Dodon statutul de martir al neamului, aducând în discuție suferințele sale întru credință din izolatorul poliției, unde s-a hrănit trei zile doar cu ceai și documente financiare. Dodon și-a câștigat faima de atlet al creștinătății pravoslavnice, cărând butoaie cu vin și cu brânză pe Muntele Athos, atrăgând astfel asupra sa răzbunarea americanilor.
Acum stau și mă gândesc că procuratura îl suspectează pe Dodon de iubire față de bani și trădare de patrie. Dar dacă el nu are patrie, ci numai bani? Dacă patria lui este Uniunea Sovietică?
Al vostru indelebil, ex-pristav, Ion Buraga
https://www.ziarulnational.md/sfantul-putin-si-martirul-dodon/#google_vignette
////////////////////////////////////////
Propagandă ortodox-sovietică, cu Sfântul Putin și Occidentul satanic
Dacă discursul preşedintelui Putin pare rupt de realitate, vizionarea programelor informative ale televiziunilor controlate de Kremlin îi lasă tot mai mult telespectatorului cât de cât informat senzaţia intrării într-o lume paralelă. Cu cât subiectele zilei devin mai grave şi mai tensionate – de la referendumurile din regiunile separatiste la mobilizarea militară şi situaţia critică de pe front -, cu atât conţinutul emisiunilor este tot mai evident subordonat indicaţiilor propagandistice. Portalul euvsdisinfo a ajuns la concluzia că, în 25 septembrie, Canalul 1 al televiziunii de sta s-a detaşat în competiţia strânsă a dezinformării cu posturile Rossiya 1 şi Rossiya 24. Din cele peste două ore alocate emisiunii săptămânale de sinteză „Voskresnoe Vremea” – Ora de duminică, 25 de minute au revenit referendumurilor din aşa-zisele Republici Populare Doneţk şi Lugansk, ca şi celor din regiunile Zaporojia şi Herson. Principalul mesaj: bunăstarea de care vor avea parte, după alipirea la Rusia, numeroşii locuitori care ar fi luat cu asalt centrele de votare. Optimismul a fost întreţinut prin inserarea unor intervenţii înregistrate cu preşedintele Putin, care a promis că Rusia nu va lăsa aceste regiuni pe mâna „neo-naziştilor din Kiev”, fiind obligată să respecte voinţa populară. Lipsesc cu desăvâşire reacţiile internaţionale la anexare, fie ele de la Kiev, de la ONU sau din Beijing.
Subiectul mobilizării parţiale anunţate de autorităţi a ocupat 15 minute. Patrioţi în putere, calmi şi cu un aer încrezător aşteptând răbdători la coadă să plece pe front. Mulţi dintre ei voluntari, li se spune telespectatorilor. Îndeplinirea formalităţilor se face ordonat, stimulată de perspectiva unor salarii consistente. Familiile mândre îşi iau rămas bun de la recruţi. Într-un scurt interviu, ministrul rus al Apărării dă asigurări că mobilizarea merge „ceas”. Este dată ca exemplu înrolarea fiului liderului politic din Crimeea – de fapt, o tentativă străvezie de a contracara efectele farsei, devenită virală, în care fiul purtătorului de cuvânt al Kremlinului refuză cu aroganţă o pretinsă convocare telefonică la comisariat pusă în scenă de activişti ai opoziţiei. Tonul pozitiv, luminos, este umbrit doar de precizarea legală că sustragerea de la serviciului militar sau dezertarea se pedepseşte cu 10 ani de închisoare. În schimb, nici un cuvânt despre protestele faţă de mobilizare din întreaga Federaţie, nici despre ciocnirile violente cu poliţia. Nicio vorbă despre cozile kilometrice de la graniţe, un exod fără precedent al ruşilor care se tem să ajungă „carne de tun”. Şi nicio vorbă despre demiterea „la zi” a adjunctului ministrului Apărării, considerat vinovat pentru problemele logistice considerabile ale armatei ruse. Dimpotrivă, pentru realizatorii emisiunii, Ucraina a fost deja învinsă, drept pentru care subliniază cu satisfacţie, preţ de 15 minute, cât de ridicat este moralul trupelor şi cât de răsunătoare sunt succesele de pe front. Sunt considerate suficiente câteva imagini generice cu explozii, o mână de soldaţi aparent în dispozitiv de luptă şi declaraţia încrezătoare a unui comandant de batalion. Câţiva prizonieri ucraineni declară, vizibil timoraţi, că sunt bine trataţi – o altă încercare vădită de a contracara informaţiile privind tratamentul mizerabil al celor căzuţi în captivitate, precum Raportul Naţiunilor Unite despre lagărele ruseşti de triere şi de detenţie. De altfel, cele cinci minute consacrate în emisiune recentului schimb de prizonieri cu inamicul ucrainean îi înfăţişează pe cei 55 de soldaţi ruşi fericiţi că s-au întors acasă şi etalând o stare fizică incomparabil mai bună decât prizonierii ucraineni eliberaţi după capturarea lor la uzinele Azovstal. Reportajele, videoclipurile şi comentariile difuzate în următoarele 25 de minute ale emisiunii se străduiesc să convingă telespectatorii ruşi că Occidentul este în declin, dar rămâne, totuşi, periculos. Materialele reiau temele predilecte din manualul de dezinformare al Kremlinului. Statele Unite reprezintă „creierul” acţiunilor Uniunii Europene şi ale Ucrainei, ba chiar al tuturor ţărilor care şi-ar fi „cedat suveranitatea”. Toate aceste state s-au raliat planurilor NATO de a ataca Rusia, asemenea lui Hitler şi naziştilor, dar mult mai perfid întrucât agresiunea lor e facilitată de grupurile de gherilă pe care le sponsorizează în Rusia. Moscova rămâne devotată apărării ordinii mondiale şi protectoarea celor neajutoraţi, în vreme ce Europa e în pragul colapsului ca o consecinţă a propriilor sancţiuni impuse Rusiei. Pentru a întregi imaginea pretinsei decăderi a Occidentului, emisiunea anunţă că majoritatea europenilor sunt în stradă, protestând faţă de oprirea curentului electric şi penuria de alimente. Totul, desigur, în contrast cu ştirea propunerii de buget pe 2023 a guvernului rus, îndestulător, chipurile, pentru acoperirea tuturor obligaţiilor sociale. Cu alte cuvinte, cetăţenii au motive să fie recunoscători pentru traiul stabil din Rusia lui Putin, feriţi de viaţa tulbure şi imprevizibilă a europenilor care şi-au pierdut valorile morale şi materiale. Concluzia analistului euvsdisinfo după vizionarea acestui exerciţiu de manipulare este că există doar două diferenţe notabile între recenta emisiune a televiziunii de stat moscovite şi programele similare din perioada URSS. Prima este strict tehnologică: spre deosebire de comunism, propaganda televizată a Kremlinului beneficiază astăzi de formatul HD. Cea de a doua diferenţă priveşte identitatea liderului înţelept şi incontestabil, garantul binelui naţiunii. În era sovietică era Secretarul General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Astăzi el este Vladimir Putin.
„Sfântul” Putin în război cu Occidentul „satanic”
youtube.com/kremlin/videos – 1 oct. 2022, euobserver.com / 30 sep. 2022
Ceremonia fastuoasă consacrată anexării de către Rusia a patru regiuni sud-est-ucrainene a fost pentru preşedintele Vladimir Putin prilejul unui rechizitoriu paroxistic la adresa Occidentului. În cuvântarea cu accente delirante şi presărată cu referinţe biblice, Putin a descris oficializarea raptului teritorial ca parte a unui „război sfânt împotriva ţărilor vestice care, pe lângă că sprijină Ucraina nazistă, doresc „colonizarea” Rusiei. Punctul culminant al monologului a fost invocarea de către liderul de la Kremlin a lui Isus Cristos ca „martor” al justeţei acţiunilor sale. Mai mult, preşedintele Federaţiei Ruse şi-a asumat rolul mesianic de apărător al creştinismului şi de salvator al valorilor fundamentale de la care – pretinde el – ţările vestice ar fi abdicat, adoptând în mod deschis „satanismul”. Putin a acuzat „elitele occidentale” că promovează deviaţiile sexuale în rândul copiilor, pregătindu-i astfel pentru eventuale operaţii de schimbare de sex. „Luptăm pentru Rusia istorică şi pentru protejarea copiilor şi nepoţilor noştri de acest experiment menit să le schimbe sufletele”, a spus Putin în aplauzele celor prezenţi, adăugând că el e încrezător în „puterea spirituală a poporului rus”, ale cărui „suferinţe” le împărtăşeşte. Analiştii de la publicaţia euobserver au remarcat că tenta mistică din pledoaria lui Putin contrastează cu justificarea anexării Peninsulei Crimeea în 2014, când preşedintele rus a invocat doar argumente istorice. Pe de altă parte, fantasmagoriile despre aşa-numitului „satanism” de care ar fi posedaţi occidentalii, ca şi instigările făţişe la ură pe considerente sexuale sunt teme deja familiare în propaganda Kremlinului. Totuşi, scrie euobserver, amestecul inedit de religie, sex şi geopolitică din discursul cu iz apocaliptic rostit vineri de Vladimir Putin este, de departe, cel mai toxic din toate intervenţiile sale publice de până acum.
(Horia Grușcă)
https://www.veridica.ro/monitor-fake-news/nr-32-propaganda-ortodox-sovietica-cu-sfantul-putin-si-occidentul-satanic
///////////////////////////////////////////
Binecuvântare sau blestem
de
Derek Prince
Tu alegi!
Eliberare de poverile despre care credeai că trebuie să leporţi toată viaţa
Cuprins
Cuvânt înainte
Introducere
Introducere la cursul de studiu
Secţiunea I – Binecuvântări şi blesteme
Introducere la secţiunea întâi
Lupta cu umbrele .
Bariere invizibile
Cum acţionează binecuvântările şi blestemele
Lista lui Moise: binecuvântări şi blesteme
Şapte indicii ale existenţei unui blestem
Secţiunea II – Orice blestem are o cauză
Introducere la secţiunea a doua
Dumnezeii falşi
Diferite păcate morale şi etice
Antisemitismul
Legalism, fire pământească, apostazie
Furtul, mărturia mincinoasă, jefuirea lui Dumnezeu
Tipare de autoritate
Blesteme autoimpuse
Slujitorii lui Satan
Vorbirea firească
Rugăciuni fireşti
Rezumatul secţiunii a doua
Secţiunea III – De ia blestem la binecuvântare
Introducere la secţiunea a treia
Schimbul divin de la cruce
Şapte paşi spre eliberare
De pe teritoriul umbrelor pe teritoriul luminii
Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu năvala
După mărturisire: proclamare, mulţumire, laudă
Proclamări pentru o victorie continuă
Secţiunea IV – Cuvinte importante de încheiere
Introducere la secţiunea a patra
Blesteme care n-au fost anulate
A blestema sau a binecuvânta
Cuvânt înainte
Autorul acestei cărţi a fost mentorul şi părintele meu spiritual. A fost un privilegiu pentru soţia mea, Bonnie, şi pentru mine să asist acestui mare slujitor al lui Dumnezeu şi să lucrez alături de Derek Prince într-o echipă pastorală timp de optsprezece ani. Odată cu trecerea anilor, am început să călătorim asemenea unei echipe apostolice. Derek avea să-mi încredinţeze adeseaconducerea serviciilor de evanghelizare şi vindecare.Vieţile noastre au fost influenţate şi transformate de adevărurile profundepe care Derek Prince le-a împărtăşit cu noi. El a fost prietenul şi prezbiterul nostru mai vârstnic. El a administrat aceste adevăruri cu har şi integritate, cu bucurie şi umor, fără religiozitate şi legalism. În primul nostru pelerinaj în Israel, Bonnie şi cu mine am cinat cu Derek şi Ruth Prince pe malurile Mării Galileii. El a insistat să-mi cumpere tilapia (numit şi peştele Sfântului Petru). în timp ce era adus platoul aburind, Derek, având o faţă serioasă, mi-a spus că obiceiul pelerinilor aflaţi în prima lor călătorie la Marea Galileii era să mănânce ochii acestui peşte în onoarea Sfântului Petru.Fiind un bun ucenic, am muşcat imediat din ei. A fost cel mai groaznic lucru pecare l-am gustat-o vreodată. In timp ce îmi ştergeam limba cu un prosop umed,mi-am ridicat privirea. Derek zâmbea. îi plăcea să-şi tachineze prietenii cu glume practice.
De-a lungul anilor, am observat rezultatele practice ale adevărurilor împărtăşite în această carte în vieţile a nenumăraţi oameni din Africa, America,Asia şi Europa. Îmi amintesc de călătoria noastră misionară în Zambia. Slujeam departe în mijlocul Africii, având în faţa noastră râul Zambezi, unde se adunaseră mii de locuitori din satele învecinate pentru a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Derek,Ruth şi cu mine locuiam în apropiere, într-o casă dărăpănată, care avea găuri mari în acoperiş. Deseori cădeau şopârle prin acoperiş în timp ce Derek dădea învăţătură păstorilor coordonatori şi lua masa cu ei, un prânz simplu, format din supă şi pâine.O zonă întinsă din imediata apropiere a râului fusese defrişată, şi o mare mulţime de oameni se adunase pentru a auzi adevărurile împărtăşite înaceastă carte. Am văzut minuni extraordinare, care confirmau faptul că mulţi au experimentat eliberări măreţe din blestemele care îi robiseră generaţii la rând. Seara târziu ne-am întors printre tufişuri la locuinţa noastră, ţinând cu grijă lanternele cu kerosen ca să nu călcăm pe mulţimea de şerpi veninoşi carese târau peste tot în jur.Când umilii păstori africani şi-au luat rămas-bun, ne-au mulţumit şi au făcut următoarea remarcă: „Ultima echipă de slujire notabilă care ne-a vizitat înaintea voastră a fost cea a dr. David Livingstone. Vă mulţumim pentru acest mesaj. Acum ştim că nu trebuie să ne mai temem de vraci şi de blestemele lor.Blestemele pot fi rupte. Am auzit şi am văzut că puterea crucii biruieşte totul.” În acele călătorii apostolice cu Derek Prince am văzut măreţia mesajuluiEvangheliei, ruperea blestemelor şi importanţa binecuvântării. Am văzut că aceste adevăruri pot transforma şi vindeca familii, oraşe şi naţiuni. Trebuie să luăm în stăpânire binecuvântarea pentru noi înşine, pentru copiii noştri şipentru naţiunile noastre, aşa cum a făcut Iacov în cartea Geneza.Când Rebeca l-a îndemnat pe Iacov să primească binecuvântarea tatălui său, ea se afla într-o misiune a lui Dumnezeu. Iacov s-a temut să nu fie descoperit, dar mama lui a zis: „Voi lua blestemul asupra mea. Tu ascultă glasul meu.” Din femeia stearpă, Rebeca devenise de două ori binecuvântată. La aproximativ douăzeci de ani după ce se născuseră cei doi fii ai ei, al doilea dintre gemeni a moştenit binecuvântarea primului născut. Conform tradiţiei, Iacov nu ar fi trebuit să primească binecuvântarea. Conform abilităţilor sale, Iacov nu ar fi trebuit să primească binecuvântarea. Conform cuvântului propriului său tată, Iacov nu ar fi trebuit să primească binecuvântarea. Dar puterea unei binecuvântări care vine de la Dumnezeu este mai mare decât orice blestem pe care lumea sau omul le pot aduce! Puterea binecuvântării care vine de la Dumnezeu va birui orice putere de distrugere sau faliment care te urmăresc.Favoarea care a venit peste Iacov era de fapt binecuvântarea lui Dumnezeu, dată prietenului Său, Avraam, bunicul lui Iacov. Promisiunea legământului pe care Dumnezeu îl făcuse cu Avraam era vie şi activă chiar şi Ia câteva generaţii după ce Avraam murise. Acel legământ şi acele promisiuni reprezentau originea şi prefigurarea promisiunii şi binecuvântării de care noi, eu şi cu tine,avem parte prin credinţa în Hristos. Umbra crucii care se răsfrânge peste viaţa unei personae, este mult mai puternică decât orice altă umbră. Isus a luat blestemele păcatului şi ale morţii pentru ca noi să putem primi binecuvântările în urma ascultării de Cuvântul Său. Prin cruce, noi suntem răscumpăraţi de orice blestem. în cele din urmă, sărăcia, eşecul, boala, violenţa, distrugerea şi chiar moartea trebuie să seoprească înaintea umbrei crucii, pe care Isus a înălţat-o pentru vieţile noastre.
Tulburarea pe care a experimentat-o Rebeca a determinat-o să se teamă că se va întâmpla ceva groaznic. Aceasta a condus-o la Dumnezeu, şi ea adescoperit secretul binecuvântării Lui. Cheia primirii unei binecuvântări continue a fost ascultarea de glasul lui Dumnezeu. La câteva secole după promisiunea făcută lui Avraam, Dumnezeu a eliberat din Egipt, din robie şi moarte, aproape trei milioane de descendenţi ai lui Avraam. Cum a făcut asta? El a făcut-o prin puterea sângelui unui miel. Astăzi, la două mii de ani după moartea şi învierea Sa, puterea crucii lui Hristos încă triumfă prin frângerea blestemelor şi prin declanşarea binecuvântării. Bonnie şi cu mine ne rugăm să fii atins şi transformat prin învăţăturiledeosebite ale prietenului meu despre cum să recunoşti blestemele si cum sa fi eliberat de ele. Fie ca tu si familia ta să umblaţi întotdeauna în binecuvântări; si aceasta – după cum ar sublinia Derek Prince – datorită crucii.Mahesh Chavda Pastor senior, Biserica „All Nations”, Charlotte, Carolina de Nord, SUA
Introducere
În anii 70, Derek Prince a început să dezvăluie credincioşilor o învăţăturăuimitoare din Biblie, care schimbă întreaga viaţă, şi pe care puţini oameni o auziseră vreodată. Era un mesaj întru totul biblic şi binecuvântat de Dumnezeu, despre binecuvântări şi blesteme. Această revelaţie surprinzătoare – despre care avea să dobândească tot mai multă înţelegere spirituală şi pe care avea să o dezvolte în mod continuu în mai bine de trei decenii – a influenţat în mod profund câteva generaţii de teologi şi predicatori. Mai important este faptul că această învăţătură a oferit o cheie simplă pentru o viaţă mai bună pentru sute de mii de creştini din întreaga lume.Poate că nu ai auzit despre Derek Prince. Nu este un nume de seamă în cercurile creştine de astăzi. Cu toate acestea, el rămâne unul dintreextraordinarii teologi şi învăţători ai Bibliei din secolul douăzeci.Ca cetăţean britanic născut în India, Prince a fost educat la Eton, a fost instruit la Cambridge (acolo fiind contemporan cu C. S. Lewis, cei doi cunoscându-se). Pentru o perioadă de timp, anterioară experienţei sale dramatice de convertire, a fost un cercetător prestigios în domeniul filozofiei vechi şi moderne la Cambridge. Dar, odată ce intelectul său uimitor s-a supus lui Hristos şi a fost iluminat de Duhul Sfânt, el a devenit o forţă formidabilă în comunicarea adevărurilor Scripturii. In calitate de filozof pregătit în mod clasic,dar şi a unui carismatic îndrăzneţ, el avea acea rară confluenţă dintre rigoarea academică şi deschiderea spre supranatural. Cuvântul şi puterea. Adevărul şiDuhul. De-a lungul a mai bine de cinci decenii, în nenumărate oraşe de pe şase continente, Derek Prince a dat învăţătură, a predicat, încurajat, proclamat, împărtăşit şi inspirat. Şi, în tot acest timp, el a scris. Ar fi dificil să exagerăm impactul şi influenţa pe care acest învăţător smerit, care căuta să rămână în umbră, l-a avut în întreaga lume. În toamna anului 2003, Derek Prince a murit în mult iubitul său oraş,Ierusalim – căminul lui timp de aproape douăzeci de ani. Avea 88 de ani. A lăsat în urmă câteva daruri minunate. Pentru cei care au avut privilegiul să-l cunoască, el a lăsat un exemplu însufleţitor: de supunere faţă de Dumnezeu,de dragoste faţă de Biserică, o inimă pentru Israel şi o pasiune vie de a vedea poporul lui Dumnezeu umblând în plinătatea libertăţii şi autorităţii pe care Hristos a câştigat-o pentru el. Pentru fiecare dintre noi el a lăsat un volum uimitor de învăţătură prin cărţi, articole, predici şi scrisori. Acum ai în mâinile tale un fragment unic din acea comoară. In această nouă ediţie, revizuită şi extinsă, a cărţii Binecuvântare sau blestem: tu alegi vei găsi un ghid de studiu folositor la sfârşitul fiecărui capitol.Suntem încrezători că pe măsură cei vei absorbi şi aplica adevărurile găsite aici – fie că studiezi în mod individual, fie într-un grup – vei descoperi adevăruri care te vor ajuta să umbli într-o libertate, binecuvântare şi o eficienţă cerească mult mai mare decât înainte. Îţi dorim să experimentezi în mod real toată binecuvântarea pentru care Isus a murit ca să o câştige pentru tine.
Introducere la cursul de studio
Suntem încântaţi să includem în această nouă ediţie a cărţii Binecuvântare sau blestem: tu alegi un curs de studiu în vederea folosirii acestuia într-un grup de studiu sau în mod individual. Aceste lecţii, care apar la sfârşitul fiecărui capitol, includ întrebări recapitulative din acel capitol (cu răspunsuri la sfârşitul studiului), întrebări aplicative la viaţa de zi cu zi pentru meditaţie sau discuţie, un verset de memorat şi un răspuns al credinţei. De asemenea, la începutul fiecăreia din cele trei secţiuni ale cărţii am adăugat mărturii pentru a te încuraja.
Pregătirea
♦
Roagă-te la începutul fiecărui capitol, cerând Duhului Sfânt să te înveţe.
♦
Citeşte capitolul.
Odată ce l-ai terminat, abordează studiul. Scrie răspunsurile tale pe o foaie de hârtie separată. (Este important să scrii răspunsurile; le vei folosi în studiile de mai târziu.)
♦
Citeşte versetul de memorat cu voce tare, şi mai târziu învaţă-l pe de rost.
♦
Rosteşte cu voce tare răspunsul credinţei.
♦
Roagă-te la sfârşitul fiecărui studiu, cerând Duhului Sfânt să confirme ceea ce ai învăţat, şi aplică învăţătura la viaţa ta.
Ajutor pentru memorarea versetului
♦
Cel mai uşor se memorează un verset propoziţie cu propoziţie. Citeşte propoziţia de câteva ori; apoi încearcă să o spui din memorie. Fă asta până când ai memorat-o. Treci la propoziţia următoare şi adaug-o la cea anterioară.Citeşte ambele propoziţii împreună de câteva ori; apoi încearcă să le spui pe amândouă din memorie. Fă asta până când ai memorat ambele propoziţii.Continuă cu restul versetului, frază cu frază.
♦
Scrie versetul de memorat pe un cartonaş de mărimea 8 x 13 cm. Poartă cartonaşul cu tine sau pune-l într-un loc în care să-l vezi în fiecare zi.Rosteşte-l de câteva ori pe zi.
♦
Foloseşte versetul în rugăciune şi meditaţie.
Secţiunea Binecuvântări şi blesteme
Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şisămânţa ta. (Deuteronom 30:19)
Pentru a proteja intimitatea unora dintre persoanele menţionate, in anumite cazuri au fost schimbate atât nume de persoane, de locuri, cât şi unele detalii
Introducere la secţiunea întâi
Ai putea fi tu şi familia ta. sau familia din vecini. Sau persoana care lucrează cu tine. Oricine ar fi, viaţa lui sau a ei este o cronică a dezamăgirilor, afrustrărilor şi chiar a tragediilor. Pentru un motiv oarecare, povestea nu se mai termină.În schimb, cu toţii cunoaştem familii care se aseamănă în privinţa originii şi poziţiei sociale – şi totuşi, necazul pare să nu îi atingă. Este aproape „prea frumos ca să fie adevărat”. În ambele cazuri, forţe invizibile sunt la lucru şi determină destinul fiecărei persoane, fie în bine, fie în rău. Biblia identifică acestea ca fiind binecuvântări, respectiv blesteme. Ba mai mult, ne arată cum să ne raportăm la aceste forţe astfel încât să ne putem bucura de efectele benefice ale unora şi să ne protejăm de efectele dăunătoare ale celorlalte. 0 înţelegere biblică atât a binecuvântărilor, cât şi a blestemelor, precum şi a modului în care ele lucrează îţi va oferi o perspectivă cu totul nouă asupra vieţii tale şi îţi va da un răspuns la problemele care până în prezent te-au nedumerit şi te-au frustrat.
Această învăţătură mi-a schimbat viaţa. Privind in urmă, chiar nu cred că astăzi aş mai fi în viaţă dacă nu aş fi acordat atenţie învăţăturilor legate de blestemele cauzate de mine însumi şi de cele generaţionale.
1 Lupta cu umbrele
Pentru un observator superficial, viaţa umană prezintă un amestec confuz de lumină şi umbră, aranjate după un model neidentificabil, guvernat de legi nedesluşite. In acest scenariu, doi bărbaţi încep să umble unul lângă altul. Având origini şi abilităţi similare, ei se îndreaptă în aceeaşi direcţie. Şi totuşi, unul merge aproape întotdeauna în lumina succesului şi a împlinirii. Celălalt, aflându-se aproape de el, abia dacă zăreşte lumina. El este umbrit continuu de eşec şi frustrare, şi viaţa lui se stinge la o vârstă prematură. Niciunul dintre aceşti bărbaţi nu înţelege forţele care lucrează în viaţa lor. Sursele luminii şi ale umbrei sunt ascunse pentru amândoi. Probabil nu au luat niciodată înconsiderare posibilitatea că atât lumina, cât şi întunericul şi-ar putea avea sursa în generaţiile anterioare.Biblia vorbeşte desluşit despre aceste forţe. De fapt, ea are multe lucruri despus despre ele. Ea le numeşte binecuvântări, respectiv blesteme.Pentru un moment, să privim mai îndeaproape la bărbatul care se află sub influenţa umbrei. El face toate lucrurile cum trebuie: îşi schimbă slujba sau domiciliul; îşi însuşeşte noi abilităţi profesionale; studiază toate apariţiile recente din literatură privind gândirea pozitivă. Poate că merge la un curs despre cum să elibereze din „potenţialul” misterios aflat în el însuşi. Cu toate acestea, succesul îl ocoleşte. Copiii lui sunt rebeli, căsnicia lui este tensionată, accidentele şi bolile sunt o rutină. Obiectivele lui mult dorite îi alunecă printre degete ca apa printre degetele unui om care se îneacă. Este „urmărit” de un sentiment al falimentului inevitabil, pe care probabil că îl poate amâna, dar niciodată birui. Toată viaţa el are sentimentul că se luptă împotriva unui lucru pe care nu-l poate identifica, ceva nedefinit şi nedesluşit. Se simte uneori ca şi când ar lupta cu o umbră. Indiferent cât de tare se străduieşte, el nu poate indica cu precizie cauza problemei sale sau nu poate fi stăpân pe situaţie. Deseori simte că ar vrea să renunţe. „Ce folos?” exclamă el. „Nimic nu-mi merge bine! Tata a avut aceleaşi probleme. Şi el a fost un ratat!” Persoana aflată sub influenţa umbrei ar putea fi la fel de bine o femeie, desigur. S-a căsătorit de tânără şi a început căsnicia cu tot felul de planuri pentru o căsnicie reuşită şi un cămin fericit. Totuşi, ea se simte ca într-un balansoar invizibil: într-o zi e „sus”, iar în următoarea e „jos”. Din punct de vedere fizic, ea trece dintr-o problemă în alta, fiind întotdeauna la limită cu sănătatea, dar niciodată destul de aproape ca să o dobândească. Fiul ei începesă se drogheze, după care soţul ei o părăseşte. într-o zi se trezeşte la realitatea şocantă că ea însăşi a devenit alcoolică. La fel ca bărbatul aflat sub influenţa umbrei, şi această femeie a făcut toate lucrurile cum trebuie. A studiat cărţi legate de nutriţie şi de psihologia copilului. In căutarea ei după succes, s-a îmboldit de la un stadiu de efort la altul – fiecare revendicând toată puterea pe care ea o putea mobiliza. Şi totuşi, vedea alte femei, mai slab motivate şipregătite, realizând obiectivele pe care ea însăşi nu le-a putut atinge niciodată. În timp ce priveşti mai îndeaproape la persoana aflată sub influenţa umbrei, probabil vei observa ceva ce-ţi aminteşte de tine. Ai impresia că parcă te-ai uita la propria ta viaţă, dar dintr-un punct aflat în exteriorul tău. Şocat, începi să te întrebi dacă nu cumva cauza problemelor tale ar putea fi aceeaşi: un blestem care porneşte de la generaţiile precedente. Sau, s-ar putea să nu fi tu cel în cauză, ci o persoană foarte apropiată ţie -un partener de viaţă, sau un membru din familie, sau un prieten drag. Deseoriai suferit pentru această persoană şi ai tânjit după o rază de speranţă, dar întotdeauna în zadar.’ Acum eşti confruntat cu o posibilă explicaţie a umbrelor, care reprezintă o idee nouă pentru tine. Este posibil ca rădăcina problemei săfie într-adevăr un blestem? Mintea ta se întoarce înapoi la evenimente şi situaţii din viaţa ta sau a familiei tale care niciodată nu au avut vreun sens. Ai încercat de multe ori să ţi le scoţi din minte, dar nu ai reuşit în totalitate. Iţi dai seama că trebuie să ştii mai mult. Presupun că mă aflu sub un blestem, îţi spui. Ce pot face? Care ar putea fi sursa acestuia? Un blestem poate fi asemănat cu un braţ lung, rău, care se întinde spre tine din trecut. Se odihneşte pe umerii tăi cu o forţă întunecată, apăsătoare, care împiedică exprimarea personalităţii tale în toată plinătatea ei. Ştii că deţii un potenţial pe care niciodată nu l-ai dezvoltat pe deplin. Intotdeauna aştepţi mai mult de la tine decât eşti în stare să realizezi. Sau, acel braţ lung şi rău poate avea efectul să te facă să te împiedici în timp ce umbli. Drumul ţi se pare liber înaintea ta, dar din când în când te împiedici – şi totuşi nu poţi vedea de ce anume te-ai împiedicat. Dintr-un motiv misterios, momentele în care te împiedici sunt cele în care eşti pe cale să atingi un obiectiv urmărit de multă vreme. Cu toate acestea, obiectivul îţi scapă.
De fapt, cuvântul misterios ar putea fi comparat cu o lumină roşie de avertizare. Experimentezi evenimente şi situaţii cărora nu le găseşti vreo raţiune logică naturală. Se pare că o anumită forţă este la lucru, forţă care nu este complet supusă legilor obişnuite ale firii sau ale normalităţii. Există un cuvânt care rezumă efectele unui blestem: frustrare. Atingi un anumit nivel de realizare în viaţa ta şi totul pare a indica un viitor strălucit. Ai toate calificările evidente – şi, cu toate acestea, ceva nu merge! Aşa că o iei de la capăt şi atingi acelaşi nivel ca înainte, dar încă o dată lucrurile merg rău.După ce asta ţi se întâmplă de câteva ori, îţi dai seama că acesta este tiparul vieţii tale. Şi totuşi nu poţi vedea nici un motiv evident. Mulţi oameni mi-au împărtăşit povestea unei vieţi care are un tipar similar. Detaliile individuale se pot deosebi, dar tiparul există. Deseori, asemenea oameni spun ceva de genul: „Acelaşi lucru s-a întâmplat de fiecare dată şi tatălui meu. Mă simt de parcă aş retrăi frustrările lui.” Sau: „Parcă îl aud pe bunicul meu cum repeta mereu: «Lucrurile nu-mi merg niciodată bine.” Acest tipar poate apărea în diferite domenii din viaţa oamenilor: afaceri, carieră, sănătate sau finanţe. Aproape întotdeauna el are un efect negative asupra relaţiilor personale, mai ales asupra celor de căsătorie şi de familie. De asemenea, el afectează în mod frecvent nu numai un individ izolat, ci şi ungrup social mai larg. Deseori acesta ar putea fi o familie, dar se poate extinde la un cerc mai larg, cum ar fi o comunitate sau o naţiune. Totuşi, ar fi greşit să sugerez că un blestem determină întotdeauna o persoană să falimenteze. O persoană poate realiza ceea ce pare a fi un succes real, şi totuşi să fie chinuită de frustrare şi să nu se bucure niciodată de roadele succesului. Într-o călătorie de slujire în sud-estul Asiei am întâlnit o femeie inteligentă, judecător de profesie, bine educată şi care era o descendentă a familiei regale. Ea îl cunoştea pe Isus ca Mântuitor personal şi nu era conştientă de niciun păcat nemărturisit din viaţa ei. Cu toate acestea, mi-a spus că nu era cuadevărat satisfăcută. Cariera ei de succes şi poziţia ei socială înaltă nu îiaduseseră împlinirea personală. În timp ce vorbeam cu ea, am descoperit că se trăgea din mai multegeneraţii de închinători la idoli. I-am explicat că, în conformitate cu Exod 20:3-5, Dumnezeu a rostit un blestem la adresa închinătorilor la idoli până la a treia şi a patra generaţie. Apoi i-am arătat cum să primească eliberare din acest blestem prin Isus, Mântuitorul ei. Uneori se poate ca blestemele să nu-şi aibă originea în generaţiileanterioare. Ele pot fi rezultatul faptelor sau evenimentelor petrecute în timpul vieţii tale. Sau, s-ar putea ca un blestem al generaţiilor anterioare să fi fost amestecat cu lucruri pe care tu însuţi le-ai făcut. Oricare ar fi sursa problemei tale, totuşi un lucru este cert: te lupţi cu ceva ce nu poţi nici identifica, nici înţelege. La fel ca acea judecătoare, şi tu ai gustat probabil succesul. Cunoşti într-adevăr dulceaţa sa – dar nu durează niciodată! Dintr-odată, dintr-un motiv pe care nu-l poţi explica, eşti nesatisfăcut. Depresia se instalează asupra ta asemeni unui nor. Toate realizările tale par atât de iluzorii. Priveşti la alţii care par mulţumiţi în circumstanţe similare şi îţi pui întrebarea: Ce este greşit cu mine? De ce nu experimentez niciodată adevărata împlinire? Probabil că în acest moment reacţia ta este următoarea: Câteva din aceste descrieri într-adevăr mi se potrivesc. Să însemne oare că nu există nici o speranţă pentru mine? Trebuie să continui astfel tot restul vieţii mele?
Nu! Există speranţă pentru tine! Nu fi descurajat. Pe măsură ce vei citi în continuare, vei descoperi că Dumnezeu a prevăzut un remediu, şi ţi se vor da instrucţiuni simple, practice despre cum să aplici remediul în propria ta viaţă. Între timp, vei găsi încurajare în scrisorile următoare pe care le-am primit de Ia doi oameni care au ascultat la radio programul meu de învăţătură biblică cutema „De la blestem la binecuvântare”. Prima scrisoare este de la un bărbat, iar cea de a doua este de la o femeie.
Am ascultat mesajul tău referitor la blestem şi am aflat că mă aflam sub puterea unui blestem de ani de zile şi nu am ştiut niciodată aceasta. Nu am reuşit niciodată să am succes în viaţă, şi în mod constant am suferit din pricina pornirilor homosexuale, cu toate că niciodată nu am dat curs acestor impulsuri. Sunt creştin de zece ani, dar din pricina blestemului nu am fost niciodată în stare să mă apropii de Dumnezeu aşa cum îmi doream.Devenisem foarte deprimat. De când am fost eliberat din acest blestem mă simt atât de liber în Isus şi atât de viu în El. Nu m-am mai simţit niciodată atât de aproape deDumnezeu!
Mulţumesc pentru emisiunile tale recente referitoare la blesteme şi pentru broşura ta „De la blestem la binecuvântare”. Viaţa mea a fost schimbată uimitor prin ele. Aproape toată viaţa mea am fost tulburată de depresie repetată, şi timp de cinci ani m-am aflat în grija unui psihiatru. In această primăvară, o doamnă s-a rugat cu mine şi pentru mine, şi am renunţat la toată implicarea mea în ocult, cum ar fi cărţile de tarot şifrunzele de ceai. Slavă Domnului, iată începutul unei eliberări reale. Apoi am auzit emisiunile tale despre cum poţi fi sub blestem fără a şti lucrul acesta, şi m-am rugat cu tine în timp ce te rugai rugăciunea de eliberare din blesteme. Acum sunt liberă! Este ca şi cum un baraj s-ar fi surpat şi Dumnezeu S-a putut revărsa în duhul meu. Blocajul a dispărut, şi în câteva săptămâni am crescut atât demult din punct de vedere spiritual, încât nu pot decât să-i mulţumesc pentru binecuvântarea Sa. Uneori plâng când mă gândesc la tot ceea ce a făcut şi face El pentru mine, şi este o uşurare atât de mare să mă pot odihni în El. Într-adevăr, ne închinăm unui Dumnezeu minunat!
Întrebări pentru studio
- Care sunt cele două forţe despre care Biblia afirmă că pot determina rezultatul umblării unui individ în timpul vieţii lui?
- Poate succesul ocoli pe cineva care munceşte din greu, care are o educaţie avansată sau care gândeşte pozitiv? Dacă da, care este unul din motivele principale?
- Blestemele pot proveni din generaţiile precedente? Citeşte Deuteronom 28:45-46 şi Exod 20:3-5.4. Care este cuvântul care poate rezuma efectele unui blestem?
- Blestemul afectează numai persoana care trăieşte sub puterea lui?
- Poate o persoană aflată sub blestem să aibă totuşi parte de succes?
- Uneori blestemele ar putea să nu-şi aibă originea în generaţiileanterioare. Ce altceva le-ar mai putea cauza?
- Dacă consideri că te afli sub un blestem, înseamnă că nu există speranţă pentru tine?
Aplicaţie practică
- Consideri că tu (sau una din cunoştinţele tale) trăiţi în împrejurările descrise în acest capitol? Ce anume crezi că ar putea indica faptul că un blestem este în acţiune?
- Cum i-a afectat acest blestem pe cei din jurul tău (sau din jurul persoanei respective)?
- Crezi că în familia ta acţionează vreun blestem generaţional? Dacă da,care este acesta?
- Există vreun domeniu în viaţa ta în care frustrarea este o experienţă frecventă? Dacă da, care este domeniul acesta? 5. Există speranţă în Domnul. Citeşte cele două scrisori de încurajare de lapaginile 23-24.
Verset de memorat
Iată, pun astăzi înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul: binecuvân-tarea, dacă veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le dau în ziua aceasta. (Deuteronom 11:26-27)
Răspunsul credinţei
Doamne, pentru că doresc să fiu binecuvântat, aleg în această zi să ascult de Cuvântul Tău şi să-mi trăiesc viaţa urmând exemplul pe care L-ai lăsat pentru noi.
Răspunsuri
Binecuvântări şi blesteme.2. Da, pentru că există un blestem în viaţa acelei persoane.3. Da. 4. Frustrare. 5. Nu, ci poate afecta o familie, o comunitate sau o naţiune.6. Da, deşi persoana nu se poate bucura de el. 7. Fapte sau evenimente din propria ta viaţă.8. Nu, pentru că Dumnezeu a prevăzut un remediu.
Bariere invizibile
În anii precedenţi am petrecut mult timp sfătuind oameni ca cei descrişi în capitolele anterioare. Dar deseori era o slujbă frustrantă. Anumiţi oameni aveau să progreseze din punct de vedere spiritual până la un punct, după care parcă se ciocneau de o barieră invizibilă, şi asta nu pentru că le lipsea sinceritatea sau dedicarea. De fapt, deseori păreau mai sinceri şi mai dedicaţi decât alţii care progresaseră mai mult. Ei acceptau sfatul pe care li-l dădusem, încercând să-l pună în practică, dar rezultatele erau – ca să nu spunem mai mult – dezamăgitoare, atât pentru ei, cât şi pentru mine. După tratarea unui astfel de caz, obişnuiam să mă rog: „Doamne, de ce nupot ajuta mai mult această persoană? Este ceva ce nu înţeleg, ceva mai mult despre care ar trebui să ştiu?” După o vreme, mi-am dat seama că Dumnezeu îmi răspundea la rugăciune. El a început să dea la o parte un văl şi să-midescopere o lume a forţelor puternice care nu acţionează după legi naturale. Revelaţia nu a venit toată deodată, ci pas cu pas, în timp ce deosebeam un singur fir care se regăsea într-o serie de incidente aparent fără nicio legătură între ele. Un incident cheie a avut loc când am fost invitat ca vorbitor într-o biserică prezbiteriană. Am ajuns la sfârşitul mesajului pe care îl pregătisem, şi nu eram sigur cum să procedez. Rămas în picioare la amvon, am observat o familie – tata, mama şi fiica lor adolescentă – în rândul din faţă, în stânga mea. Mi-avenit un gând: există un blestem peste acea familie. Acest lucru nu era legat de tema mesajului meu, sau de orice altceva aveam în minte la momentu lacela. Totuşi, impresia aceasta nu-mi dădea pace: există un blestem peste acea familie. În final, după câteva momente de ezitare, am coborât de la amvon şi m-am dus la tată. I-am explicat ceea ce simţisem şi l-am întrebat dacă ar vrea să revoc blestemul şi să eliberez familia de el, în Numele lui Isus. El a răspuns imediat că ar vrea. Era pentru prima dată când făcusem vreodată ceva de genul acesta, şi am fost chiar surprins că bărbatul a acceptat cu promptitudine afirmaţia mea. Doar mai târziu am ajuns să înţeleg de ce. M-am întors la amvon şi am spus o rugăciune scurtă cu voce tare, şi am frânt blestemul sub care se afla familia. Nu am atins nici un membru al familiei în timpul rugăciunii, dar când am încheiat cu cuvintele „în Numele lui Isus”, a existat o reacţie fizică distinctă, vizibilă în întreaga familie. Un tremur de moment părea să fi trecut pe rând prin fiecare. În momentul acela am observat că fata, care avea aproximativ optsprezece ani, avea piciorul stâng în ghips de la coapsă până la talpă. M-am dus din nou la tatăl ei şi am întrebat dacă ar vrea să mă rog pentru ca piciorul fetei să fie vindecat. Din nou el a răspuns pozitiv, după care a adăugat: „Dar trebuie să ştii că ea şi-a rupt acelaşi picior de trei ori în optsprezece luni şi că doctorii au spus că nu se va vindeca.” Astăzi, o asemenea afirmaţie – aceea că o persoană îşi rupsese acelaşi picior de trei ori în optsprezece luni – ar declanşa în mine un semnal de alarmă, avertizându-mă că un blestem era în acţiune. Totuşi, la acea vreme nu vedeam nicio conexiune între un blestem şi o astfel de serie nefirească de accidente.Pur şi simplu am ridicat piciorul aflat în ghips, l-am ţinut în mâinile mele şi m-am rugat o rugăciune simplă de vindecare. Câteva săptămâni mai târziu am primit o scrisoare de la tatăl fetei, în care îmi mulţumea pentru ceea ce se întâmplase. El a spus că atunci când au dus-o pe fata lor înapoi la clinică, radiografia arătase că piciorul ei se vindecase. La scurt timp după aceea ghipsul fusese înlăturat. De asemenea, el a menţionat pe scurt o serie de incidente ciudate, nefericite, care afectaseră viaţa familiei lui, şi aceasta a explicat prompt atitudinea cu care a recunoscut nevoia ca întreaga familie să fie eliberată dintr-un blestem.În lunile care au urmat, mintea mea a continuat să revină la acel incident. Simţeam că era ceva semnificativ legat de ordinea în care Duhul Sfânt mă condusese. In primul rând, El a descoperit blestemul asupra întregii familii şi m-a îndemnat să-l revoc. Numai apoi El mi-a dat libertatea să mă rog pentru vindecarea piciorului fetei. Dacă m-aş fi rugat pentru vindecare fără ca mai întâi să revoc blestemul, oare piciorul ar fi fost vindecat? Cu cât cugetam mai mult asupra acestui lucru, cu atât eram mai convins că revocarea blestemului a precedat vindecarea piciorului fetei. Exista o barieră invizibilă care ar fi împiedicat vindecarea pe care Dumnezeu dorea ca ea să o primească. Toate acestea păreau a fi legate într-un fel de un incident din viaţa mea. In 1904, bunicul meu din partea mamei a condus un corp expediţionar britanic trimis să suprime Revolta Boxerilor din China. El se întorsese cu o varietate de obiecte de artă chinezeşti, care au devenit suvenirurile familiei. In 1970, la moartea mamei, unele dintre ele mi-au revenit mie prin moştenire. Unul dintre cele mai interesante obiecte era un set de patru dragoni splendid brodaţi, care şi-au găsit un loc de cinste pe pereţii din sufrageria noastră. Amestecul lor de culori – în principal violet şi roşu aprins – era tipic oriental. Aveau cinci gheare la fiecare picior, care – după cum mă informase un expert – indicau faptul că erau dragoni „imperiali”. Şi, pentru că bunicul meu îmi fusese foarte apropiat, aceştia îmi trezeau amintiri din primii mei ani deviaţă petrecuţi în casa lui. Aproximativ în această perioadă, am început să simt o anume opoziţie – pe care nu o puteam defini sau identifica – în calea succesului în slujirea mea. Aceasta se manifesta sub diferite forme de frustrare, aparent fără legătură, dar care produceau o presiune cumulativă asupra mea. Am întâlnit bariere de comunicare ce nu existaseră niciodată înainte între mine şi oamenii apropiaţi mie. Alte persoane, pe care mă bazasem, nu şi-au ţinut promisiunile. O parte de moştenire din averea mamei mele era amânată la nesfârşit datorită ineficientei unui avocat. Până la urmă am pus deoparte o perioadă intensivă de post şi rugăciune. Destul de curând am început să observ o schimbare în atitudinea mea faţă de dragoni. Din când în când, în timp ce-i priveam, în mintea mea se ridica o întrebare: cine este reprezentat în Biblie în chip de dragon? Nu aveam nici o îndoială în privinţa răspunsului: Satan (vezi Apocalipsa 12:1-2). Această întrebare era urmată de o alta: este potrivit pentru tine, ca slujitor al lui Hristos, să expui în casa ta obiecte care îl reprezintă pe marele adversaral lui Hristos, adică pe Satan? Din nou, răspunsul era clar: nu! Lupta mea interioară a continuat o vreme, dar până la urmă am scăpat de dragoni. Am făcut acest lucru ca un simplu act al ascultării, fără alte scopuri ascunse. La vremea aceea slujeam ca învăţător biblic al Bisericii oriunde eram chemat, vorbind diferitor grupuri de oameni de pe întreg teritoriul Statelor Unite. Venitul meu, care provenea din onorariul pe care-l primeam, era suficient doar cât să acopăr nevoile de bază ale familiei mele. Totuşi, la scurt timp după ce am scăpat de dragoni, situaţia mea financiară a suferit o îmbunătăţire dramatică. Fără nici o planificare specială din partea mea sau vreo schimbare semnificativă în natura sau zona slujirii mele, venitul meu a fost mai mult decât dublat. De asemenea, problema cu moştenirea mea amânată atâta vreme se rezolvase în sfârşit. Am început să mă întreb dacă nu cumva exista un principiu nedescoperit care lega această îmbunătăţire neaşteptată în finanţele mele personale de vindecarea fetei cu piciorul rupt. In cazul fetei, blestemul de peste familia ei fusese o barieră invizibilă în calea vindecării. Când bariera a fost îndepărtată, a urmat vindecarea. Probabil că şi în cazul meu existase o barieră invizibilă – nu în calea vindecării fizice, ci în calea prosperităţii financiare care s-a dovedit a fi un element important în planul lui Dumnezeu pentru viaţa mea. Cu cât reflectam mai mult asupra acestui lucru, cu atât deveneam mai sigur că acei dragoni brodaţi aduseseră un blestem în casa mea. Prin înlăturarea lor, mă eliberasem de un blestem şi mă deschisesem faţă de binecuvântarea pe care Dumnezeu o plănuise pentru mine.
Aceste schimbări mi-au dat posibilitatea să-mi cumpăr o casă, care avea să joace un rol decisiv în extinderea ulterioară a slujirii mele. Nouă ani mai târziu am vândut acea casă pentru o sumă de trei ori mai mare decât cea pe care oplătisem iniţial! Aceşti bani au venit exact în momentul în care Dumnezeu mă provoca la noi angajamente financiare. Acea experienţă cu dragonii mi-a dat o înţelegere nouă cu privire la pasajul din Deuteronom 7:25-26, în care Moise avertizează pe Israel împotriva oricărei asocieri cu naţiunile idolatre ale Canaanului:
Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi în foc. Să nu pofteşti şi să nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă; căci ele sunt o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
Să nu aduci nici un lucru urâcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvârşire, tu şi lucrul acela; să-ţi fie groază de el, să-ţi fie scârbă de el, căci este un lucru blestemat. (Deuteronom 7:25-26)
Dragonii mei brodaţi nu erau chipuri cioplite, dar cu siguranţă erau chipul unui dumnezeu fals care fusese adorat mii de ani în China. Prin aducerea lor în casa mea, m-am expus fără să ştiu – şi mi-am expus şi familia odată cu mine -unui blestem. Cât de recunoscător eram Duhului Sfânt pentru că mi-a deschis ochii faţă de ceea ce era în joc! Acest eveniment m-a determinat să fac un studiu sistematic al învăţăturii Bibliei atât cu privire la binecuvântări, cât şi la blesteme. Am fost surprins să constat cât de multe avea Biblia de spus în această privinţă. Cuvintele a binecuvânta sau binecuvântare apar de 410 ori, în afara exemplelor unde cuvântul în original are doar înţelesul de „fericit” sau „favorizat” (ca deexemplu, în Fericiri). Cuvântul blestem, în diferite forme, apare de 230 de ori. Aceasta m-a determinat să reflectez la cât de puţină învăţătură auzisem pe această temă în toţi anii mei de experienţă creştină. De fapt, nu-mi puteam aduce aminte nici măcar de un mesaj care să fi tratat sistematic acest subiect.Ca rezultat al studiului meu, am început să învăţ pe alţii despre blesteme în slujirea mea publică. De fiecare dată când făceam aceasta, eram surprins atât de impactul puternic pe care această învăţătură îl producea, cât şi de numărul de oameni care în mod evident aveau nevoie să o audă. Casete audio cu aceste întâlniri circulau spre alte grupuri, şi primeam veşti uimitoare. Deseoripărea că acest mesaj transformase nu numai vieţile la modul individual, ci chiar şi adunări întregi. Până la urmă am pus în circulaţie trei casete, intitulate „Blesteme: cauză şi remediu”. Mai târziu, într-o călătorie spre Africa de Sud, am întâlnit o doamnă evreică ce ajunsese să-L cunoască în mod personal pe Isus ca Mesia. Această doamnă, pe care o voi numi Miriam – ne-a descris în mod personal, mie si soţiei mele, Ruth minunea pe care o experimentase prin ascultarea acelor trei casete. Miriam lucrase ca secretară pentru un om de afaceri care fusese preşedintele propriei lui companii. Ea a descoperit că angajatorul ei şi toţi directorii din companie erau implicaţi într-o sectă ciudată, condusă de un „guru” feminin. Într-o zi, angajatorul lui Miriam i-a înmânat o casetă audio şi i-a spus: „Iată câteva binecuvântări pe care guru le-a rostit asupra noastră. Te rog să le dactilografiezi.” Când a început să le dactilografieze, Miriam şi-a dat seama că „binecuvântările” erau de fapt preziceri ale viitorului, cu puternice nuanţe oculte. Ea i-a explicat angajatorului ei că asemenea lucruri erau contrare credinţei ei în Domnul Isus şi în Biblie, şi a cerut să fie scutită de această sarcină. Angajatorul ei a fost amabil şi şi-a cerut scuze pentru că i-a cerut să facă ceva împotriva conştiinţei ei. Aproape imediat după aceea, Miriam a început să acuze o durere acută în ambele mâini. Degetele ei se încovoiaseră şi deveniseră absolut rigide. Nu a mai fost în stare să-şi îndeplinească îndatoririle ei de secretară. Durerea era atât de intensă încât nu putea să doarmă în acelaşi pat cu soţul ei, pentru că ori de câte ori el se întorcea în pat, mişcarea patului îi cauza o durere agonizantă, de nesuportat în degete. Radiografiile au dat un diagnostic: artrită reumatică. O creştină, prietenă cu Miriam, a auzit de suferinţa ei şi i-a dus casetele mele despre blesteme, ca să le asculte. Miriam era mai degrabă o doamnă sofisticată, sceptică cu privire la asemenea lucruri precum blestemele, pe care ea le asocia cu Evul Mediu. Totuşi, şi-a pus întrebarea dacă exista vreo legătură între refuzul ei de a dactilografía „binecuvântările” şi problema cu mâinile, care a urmat imediat după aceea. Era posibil ca acel guru să fi rostit un bluestem asupra ei? Aşa că a consimţit să asculte casetele, simţindu-se ca proverbialul om care se îneacă, ce „se agăţa de ultimul fir de pai”. Când au ajuns la caseta a treia, la momentul în care conduceam oamenii în rugăciunea de eliberare din orice blestem din viaţa lor, caseta s-a prins. Nu mai mergea nici înainte, nici înapoi, şi nici nu ieşea! „Atunci este evident că nu mă pot ruga rugăciunea!” a răspuns Miriam. Cu toate acestea, prietena lui Miriam dactilografiase dinainte rugăciunea de eliberare de la sfârşit, şi avea o copie la ea. Ea a insistat ca Miriam să rostească rugăciunea cu voce tare. Incă o dată scepticismul lui Miriam a ieşit la iveală. Nu reuşea să înţeleagă cum citirea cuvintelor de pe o foaie dactilografiată poate avea vreun efect asupra condiţiei mâinilor ei. Până la urmă Miriam a cedat totuşi la insistenţele prietenei ei şi a început să citească rugăciunea cu voce tare. In timp ce făcea aceasta, degetele ei s-au îndreptat şi a devenit liberă. Durerea a încetat, şi, pe când a terminat de citit rugăciunea, era complet vindecată. Intreaga experienţă durase numai câteva minute. Mai târziu, Miriam s-a întors la medicul ei, care îi făcuse primele radiografii. Un al doilea set de radiografii descoperise că nu mai era nici o urmă de artrită.O caracteristică a acestui incident este în mod particular semnificativă: rugăciunea de eliberare pe care Miriam a citit-o nu făcea nicio referire lavindecarea fizică. Mâinile ei fuseseră vindecate numai ca rezultat al rugăciunii de eliberare dintr-un blestem. Iată o altă dovadă dramatică a faptului că un blestem poate fi o barieră care îi împiedică pe oameni să primească vindecarea. Acelaşi lucru fusese adevărat cu privire la fata care avea piciorul rupt. In cazul meu, pe de altă parte, un blestem nebănuit mă ţinuse departe de nivelul de prosperitate pe care Dumnezeu îl intenţionase pentru mine. Dacă un blestem putea fi o barieră în calea binecuvântărilor cum ar fivindecarea şi prosperitatea, nu era posibil – sau chiar probabil – ca multe alte tipuri de binecuvântări să fie împiedicate în acelaşi fel din aceleaşi motive? Având aceasta la bază, m-am hotărât să caut răspunsurile la trei întrebări care au legătură între ele:
- Cum putem recunoaşte că în vieţile noastre acţionează un blestem?
- Ce trebuie să facem ca să revocăm blestemul şi să ne eliberăm deconsecinţele lui?
- Cum putem intra în binecuvântarea lui Dumnezeu?
Rezultatele cercetării mele sunt prezentate în paginile următoare.
Întrebări pentru studiu
- Adevărat sau fals: numai acei oameni cărora le lipseşte sinceritatea şi dedicarea înfruntă o barieră invizibilă în calea progresului.
- Căror legi nu se supun forţele spirituale puternice?
- Când Derek s-a rugat pentru familia aflată sub un blestem, ce cuvinte au fost folosite, cauzând o reacţie fizică distinctă printre ei?
- Adevărat sau fals: revocarea blestemului asupra acestei familii nu a fost esenţială pentru vindecarea piciorului fiicei lor.
- În viaţa personală a lui Derek, ce obiecte aduse în casa lui au cauzat un blestem financiar asupra lui şi a slujirii sale? Citeşte Deuteronom 7:25-26.6. De ce erau dragonii un lucru dezgustător pentru Domnul?
- În istorisirea despre vindecarea lui Miriam, care a fost trăsătura caracteristică în rugăciunea de eliberare pe care ea a citit-o?
Aplicaţie practică
- Te-ai simţit de parcă un zid invizibil te-a împiedicat să primeştibinecuvântările Domnului? După citirea capitolelor 1 şi 2, ai înţeles care ar putea fi zidul invizibil?
- Ai cunoştinţă despre vreun obiect din casa ta sau pe care îl porţi şi care ar fi putut aduce vreun blestem asupra ta sau a casei tale? Vrei să îl îndepărtezi? De ce da, sau de ce nu?
Verset de memorat
Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care caută pricepere. (Proverbe 3:13)
Răspunsul credinţei
Doamne, inima mea vrea să umble în adevăr. Dă-mi credinţa să aplic ceea ce învăţ.
Răspunsuri
- Fals. Deseori cei mai sinceri şi dedicaţi sunt cei care nu pot progresa.
- Legilor naturale.
- „În Numele lui Isus.”
- Fals. Blestemul a fost o barieră invizibilă în calea vindecării ei.
- Patru dragoni brodaţi.
- Pentru că ei înfăţişau un dumnezeu fals, adorat în China. De asemenea, înBiblie dragonul îl reprezintă pe Satan.
- Nu s-a făcut nicio referire la vindecarea fizică, ea s-a rugat doar pentru eliberare din blestem.
3 Cum acţionează binecuvântările şi blestemele
Forţele care determină istoria se împart în două categorii: vizibile şi invizibile. Interacţiunea acestor două domenii este cea care hotărăşte cursul istoriei. Dacă ne limităm atenţia la lucrurile care sunt vizibile şi materiale, ne vom confrunta din când în când cu evenimente şi situaţii pe care nu le putem explica sau controla pe deplin.
Domeniului vizibil îi aparţin toate obiectele şi evenimentele obişnuite ale universului material. Cu toţii suntem familiarizati cu acest domeniu, şi ne simţim ca acasă în el, chiar dacă deseori evenimentele nu urmează cursul pe care l-am fi dorit. Pentru mulţi oameni, limitele cunoaşterii lor nu se lărgesc. Totuşi, Biblia deschide o uşă unui alt domeniu, celui invizibil, care nu este material, cispiritual. Forţele care lucrează în acest domeniu exercită o influenţă continuă şi decisivă asupra evenimentelor din domeniul vizibil. Apostolul Pavel conturează aceste două domenii:
Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.
Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; că lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.
2 Corinteni 4:17-18 Lucrurile care aparţin domeniului vizibil sunt tranzitorii şi nepermanente. Numai în domeniul invizibil putem găsi realitatea adevărată şi trainică. Tot în acest domeniu descoperim forţele care până la urmă ne modelează destinul, chiar şi în domeniul vizibil. Pavel spune clar că succesul în viaţă se bazează pe capacitatea de a percepe şi a te raporta Ia ceea ce este invizibil şi spiritual. Atât binecuvântările, cât şi blestemele aparţin domeniului invizibil, spiritual. Ele sunt purtătoarele puterii supranaturale, spirituale. Binecuvântările produc rezultate bune şi folositoare; blestemele produc rezultate rele şi vătămătoare. Amândouă sunt teme majore ale Scripturii. După cum s-a subliniat deja, cele două cuvinte sunt menţionate în Biblie de mai bine de 640 de ori. Două trăsături importante sunt comune amândurora. Prima este aceea că efectul lor este rareori limitat la un singur individ. Se poate extinde asupra familiilor, rudelor, comunităţilor sau asupra unor naţiuni întregi. A doua este că odată ce sunt declanşate, ele tind să continue din generaţie în generaţie până când se întâmplă ceva care să le anuleze efectele. Un anumit număr de binecuvântări şi de blesteme menţionate în Biblie în legătură cu patriarhii au continuat să aibă efect aproape patru mii de ani şi se exercită şi astăzi. Această a doua trăsătură a binecuvântărilor şi blestemelor are implicaţii practice importante. In vieţile noastre pot acţiona forţe care îşi au originea în generaţiile anterioare. In consecinţă, putem fi confruntaţi cu situaţii periodice sau modele de comportament care nu pot fi explicate ţinând cont numai deceea ce s-a întâmplat în vieţile sau experienţele noastre personale. Cauza principală se poate regăsi cu mult timp în urmă, chiar şi cu mii de ani în urmă. Purtătorul principal atât al binecuvântărilor, cât şi al blestemelor îl reprezintă cuvintele. Asemenea cuvinte pot fi rostite, scrise sau pur şi simplu formulate în minte. Scriptura are multe de spus despre puterea cuvintelor. Cartea Proverbelor, în particular, conţine multe avertismente despre cum pot fi folosite cuvintele înspre bine sau înspre rău. Iată câteva exemple:
Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă. (Proverbe 11:9)
Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. (Proverbe 12:18)
Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. (Proverbe 15:4)
Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mâncaroadele. (Proverbe 18:21)
Apostolul Iacov are şi el multe de spus despre folosirea cuvintelor. El subliniază faptul că limba este un mădular mic al trupului, dar cel mai greu de controlat:
Tot aşa, limba este un mic mădular şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
Limba este şi ea un foc, este o lume denelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii când este aprinsă de focul gheenei.
Cu eabinecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea, şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!
Iacov 3:5-6, 9-10 Iacov foloseşte metafore puternice pentru a accentua puterea extraordinară pe care o au cuvintele, aceea de a afecta oameni şi situaţii, fie în bine, fie în rău. Este semnificativ faptul că el identifică atât binecuvântările, cât şiblestemele drept cuvinte care pot fi încărcate cu acest fel de putere aproape nelimitată. Totuşi, cuvintele nu sunt singurele canale prin care puterea spirituală a binecuvântărilor şi blestemelor poate fi transmisă. Există modalităţi variate prin care, uneori, obiectele fizice pot deveni purtătoare ale acestui fel de putere. În Exod 30:22-33, Domnul a dat lui Moise instrucţiuni legate de producerea uleiului care trebuia folosit exclusiv la ungerea Cortului, a mobilierului său şi apreoţilor care aveau să slujească în Cort. Putem citi în Levitic 8:1-12 cum era întrebuinţat acest ulei. In versetele 10-12, relatarea concluzionează:
Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns sfântul locaş şi toate lucrurile care erau în el şi le-a sfinţit.
A stropit cu el altarul de şapte ori şi a uns altarul şi toate uneltele lui, şi ligheanul cu piciorul Iui, ca să le sfinţească.
Din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron şi l-a uns, ca să-l sfinţească.
Levitic 8:10-12: Cuvântul sfinţit din acest pasaj înseamnă „a pune deoparte pentru Dumnezeu”. Astfel, uleiul pentru ungere a devenit un purtător în împărţire abinecuvântării sfinţeniei atât Cortului şi mobilierului său, cât şi preoţilor care slujeau în el. Mai târziu în istoria Israelului, uleiul de măsline a fost folosit pentru a da binecuvântarea împăraţilor care trebuiau să conducă poporul în numele lui Dumnezeu. 1 Samuel 16:13 relatează felul în care profetul Samuel l-a pus deoparte pe David ca împăratul ales de Dumnezeu: „Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea şi în cele următoare.”Uleiul turnat pe capul lui David de către Samuel a devenit instrumentul prin care binecuvântarea Duhului Sfânt avea să fie eliberată în viaţa Iui, pentru a-l echipa pentru îndatorirea sa de rege. În Noul Testament, simbolurile folosite la Cina Domnului devin în acelaşi mod purtătoare ale binecuvântării lui Dumnezeu pentru cei care se împărtăşesc din ele. In 1 Corinteni 10:16 Pavel spune: „Paharul binecuvântat, pe care-1 binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?” Pentru cei ce sunt părtaşi credinţei biblice, aceste simboluri transmit binecuvântarea luiDumnezeu. Pavel vorbeşte în mod specific despre „paharul binecuvântării” – adică de paharul care transmite binecuvântările Noului Legământ tuturor celor care beau din el. Totuşi, trebuie accentuat faptul că în toate ritualurile descries mai sus nu există loc pentru „magic”. Prin urmare, binecuvântările nu sunt inseparabile de obiectele fizice. Binecuvântările sunt date numai celor care înţeleg voia lui Dumnezeu aşa cum este ea revelată în Scriptură, şi celor care apoi, prin credinţa personală şi prin ascultare, primesc ceea ce le este oferit prin obiectele fizice. Fără credinţă şi ascultare nu există binecuvântare. Din contră, în 1 Corinteni 11:29, Pavel spune cu privire la simbolurile Cinei Domnului: „Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi. „Prin urmare, există alternativele. Credinţa şi ascultarea primesc binecuvântarea lui Dumnezeu prin simbolurile Cinei Domnului; necredinţa şi neascultarea provoacă judecata lui Dumnezeu. In ambele cazuri, prin obiectele fizice folosite la Cina Domnului este transmisă puterea spirituală, fie pentru binecuvântare, fie pentru judecată. Numeri 5:11-31 descrie un ritual care a fost folosit pentru a afla dacă soţia unui bărbat fusese sau nu necredincioasă acestuia. Sunt necesare rugăciunile şi jertfele corespunzătoare, dar punctul central al ritualului este un pahar cu apă, în care preotul amestecă praful de pe podeaua Cortului şi cerneala pe care o răzuieşte de pe blestemul scris pe un sul de hârtie. Femeii i se cere apoi să bea apa. Dacă este vinovată, rezultatul blestemului scris se va manifesta în trupul ei fizic: „Pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem în poporul ei” (Numeri 5:27). Aceasta va fi pedeapsa pentru păcatul ei. In acest caz, paharul cu apă este purtătorul prin care este transmis blestemul. Pe de altă parte, dacă femeia este nevinovată, ea nu vaexperimenta nici un efect vătămător. In acest fel, Dumnezeu îi va fi apărat nevinovăţia, şi soţul ei nu va fi liber să mai aducă nicio altă acuzaţie împotriva ei. Nevinovăţia ei a protejat-o împotriva blestemului. Exemplele diferite date mai sus stabilesc un adevăr biblic important: în anumite circumstanţe, atât binecuvântările, cât şi blestemele pot fi transmise prin obiecte fizice. Pe de altă parte, dacă ne îndreptăm atenţia de la practicile biblice la diferitele forme ale religiei false şi ale ocultului, practic nu există limită în ceea ce priveşte modalităţile prin care obiectele fizice pot deveni purtătoare ale blestemelor. În Exod 20:4-5, în a doua din cele zece porunci, Dumnezeu interzice în mod explicit facerea oricărui fel de idol sau chip cioplit în scopuri religioase, şi El avertizează că cei care încalcă această poruncă vor atrage judecata nu numai asupra lor înşişi, ci şi asupra a cel puţin trei din generaţiile următoare:
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
Să nu teînchini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc.
Exod 20:4-5: O varietate largă de obiecte intră în cadrul acestei interdicţii. In cazul meu, pe care l-am descris deja, dragonii chinezeşti brodaţi m-au expus influenţei invizibile a unui blestem. E adevărat că nu aveam nici o intenţie să mă închin lor. Cu toate acestea, ei reprezentau ceva ce fusese un obiect al închinării idolatre timp de mai multe secole. Ei deschiseseră un canal în casa mea pentru puterea răufăcătoare a închinării păgâne care fusese practicată mii de ani. Mai târziu, privind în urmă, am observat un efect specific pe care acei dragoni îl aveau asupra mea. Nu numai că fuseseră o barieră care mă împiedicase să intru în binecuvântarea prosperităţii. Ei chiar mă opriseră de la a vedea că binecuvântarea fusese de fapt acolo. Numai după ce am fos teliberat de influenţa lor am putut discerne prin credinţă ceea ce Dumnezeu pregătise pentru mine.
Din acel moment am observat acelaşi efect în vieţile multor oameni aflaţi sub blestem. Blestemul nu numai că îi împiedică să primească binecuvântarea pe care Dumnezeu le-o oferă. Dar îi împiedică şi să realizeze faptul că binecuvântarea este acolo, gata să fie primită. Numai când Duhul Sfânt aprinde lumina Scripturii în vieţile noastre începem să înţelegem cum ne-a amăgit şi ne-a înşelat diavolul.
Întrebări pentru studiu
- Care sunt cele două tipuri de forţe care determină istoria?
- Adevărat sau fals: lucrurile care aparţin domeniului invizibil sunt tranzitorii şi nepermanente.
- Care sunt două dintre trăsăturile importante obişnuite atât pentru binecuvântări, cât şi pentru blesteme?
- Care este purtătorul principal al binecuvântărilor şi blestemelor?
- Adevărat sau fals: numai cuvintele care sunt rostite au putere.
- Care carte a Bibliei conţine multe avertizări privind puterea cuvintelor fie în bine, fie în rău?
- Pe lângă cuvinte, un obiect fizic poate fi folosit în anumite circumstanţe ca purtător al binecuvântărilor. Numeşte un astfel de exemplu din Biblie.
- Adevărat sau fals: un blestem îi împiedică pe oameni nu numai să primească binecuvântarea lui Dumnezeu, ci şi să-şi dea seama că există obinecuvântare care poate fi primită.
Aplicaţie practică
- Binecuvântările şi blestemele, odată rostite, tind să continue din generaţie în generaţie până când ceva se întâmplă pentru a le anula efectele. Cere Duhului Sfânt să îţi descopere dacă există blesteme transmise din generaţie în generaţie şi care te afectează pe tine şi familia ta. Dacă există, care sunt ele?
- Parcurge versetele din Proverbe şi Iacov de Ia pagina 39, care tratează folosirea cuvintelor în bine sau în rău. Crezi că viaţa ta a fost afectată de cuvinte bune sau rele? Care anume au avut un impact specific asupra ta?
- Ai rostit vreodată cuvinte care au slujit morţii, în loc să slujească vieţii?
Dacă da, ia-ţi câteva momente şi cere Domnului să te ierte. Dacă eşticonştient de situaţii specifice, numeşte-le.4. Obiectele fizice sunt deseori folosite în domeniul ocult pentru a transmiteblestemele. Citeşte Exod 20:4-5 referitor la avertizarea lui Dumnezeu pentru noi privind acest tip de neascultare.
Verset de memorat
Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele. Proverbe 18:21
Răspunsul credinţei
Isuse, în această zi aleg să fiu un canal al binecuvântărilor, şi nu al blestemelor. Ajută-mă să rostesc cuvintele care aduc viaţa în locul cuvintelor care aduc moartea.
Răspunsuri
- Vizibile şi invizibile.
- Fals. Numai în domeniul invizibil putem afla realitatea adevărată şitrainică.
- Efectele lor sunt rareori limitate la un singur individ; şi ambele au aplicaţii practice importante.
- Cuvintele.
- Fals. Cuvintele care au putere pot fi rostite, scrise sau formulate în minte.
- Proverbe.
- Uleiul pentru ungere, pentru sfinţire şi elementele Cinei Domnului.
- Adevărat.
4 Lista lui Moise: binecuvântări şi blesteme
Unii oameni se mulţumesc să accepte faptul că binecuvântările sunt valide, dar sunt sceptici în privinţa blestemelor, pe care le asociază cu practicile superstiţioase din Evul Mediu. O asemenea gândire este nerealistă. Nu neputem concentra atenţia în mod exclusiv asupra unui aspect din cele două domenii opuse doar pentru că îl considerăm acceptabil, şi să-l ignorăm pur şi simplu pe celălalt pentru că este inacceptabil. Opusul lui fierbinte este rece; ambele sunt reale. Opusul binelui este răul; ambele sunt reale. Tot astfel,binecuvântările sunt reale, şi la fel sunt şi blestemele. Slujirea mea mă aduce în contact cu creştini din diferite ţări şi denominaţiuni. Constat că o mare parte din poporul lui Dumnezeu nu ştie să discearnă între binecuvântări şi blesteme. Mulţi creştini care ar trebui să se bucure de binecuvântări, îndură de fapt blesteme. Există două motive principale pentru aceasta: 1) pur şi simplu nu ştiu cum să recunoască ce este o binecuvântare şi ce este un blestem, sau cum să le discearnă; 2) dacă se află sub un blestem, ei nu înţeleg temeiul în baza căruia pot fi eliberaţi. Dumnezeu este sursa unică şi supremă a tuturor binecuvântărilor, deşi ele pot veni prin multe canale. Şi blestemele pot adesea proveni de la Dumnezeu, dar El nu este unica sursă a lor. Mai târziu ne vom ocupa şi de celelalte surse ale blestemelor. Blestemele care provin de la Dumnezeu reprezintă una din modalităţile Sale principale prin care aduce judecata asupra celor răzvrătiţi, a celor necredincioşi şi a celor lipsiţi de evlavie. Istoria rasei umane ne oferă o lungă, dar tristă consemnare a consecinţelor blestemelor lui Dumnezeu, care au fost rostite asupra unor asemenea oameni.De-a lungul anilor a devenit la modă obiceiul de a sugera că există o dihotomie între Vechiul şi Noul Testament. Conform acestei interpretări, Vechiul Testament îl descrie pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu al mâniei şi al judecăţii, iar Noul Testament îl descrie ca pe un Dumnezeu al dragostei şi al milei. Totuşi, cele două Testamente sunt compatibile. Amândouă îl descriu pe Dumnezeu ca fiind în acelaşi timp un Dumnezeu al milei şi al judecăţii. Istoria Ierihonului, relatată în cartea Iosua, capitolul 6, combină aceste două aspecte ale modului în care Dumnezeu acţionează, la fel de viu şi de dramatic ca oricare alt pasaj din Noul Testament. In timp ce cetatea Ierihonului pierea lar ostirea unei singure, dar cuprinzătoare judecăţi din partea lui Dumnezeu, prostituata Rahav, împreună cu întreaga ei familie, scăpau nevătămaţi. Relatarea indică ulterior faptul că Rahav a devenit soţia lui Salmon, unul dintre prinţii lui Iuda, şi şi-a ocupat locul în linia genealogică din care avea să vină Mântuitorul lui Israel, Isus (vezi Matei 1:5). În Romani 1:17-18, Pavel explică faptul că Evanghelia cuprinde revelaţia supremă a acestor două aspecte ale caracterului lui Dumnezeu – mila Sa şi
judecata Sa: „Deoarece în ea [Evanghelie] este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă … Mânia luiDumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor.”Pe de o parte, mila lui Dumnezeu oferă neprihănirea Sa, pe care El o împarte celor care primesc prin credinţă jertfa înlocuitoare a lui Isus în numele lor. Dar, în acelaşi timp, această jertfă reprezintă revelaţia fundamentală a mâniei Iui Dumnezeu care a fost revărsată asupra lui Isus atunci când Acesta S-aidentificat cu păcatul omului. Creştinii care pun la îndoială realitatea judecării păcatului de către Dumnezeu ar trebui să cugete din nou asupra semnificaţiei răstignirii. Nici măcar Isus nu a putut face ca păcatul să fie acceptabil înaintealui Dumnezeu, ci a trebuit să îndure revărsarea deplină a mâniei Sale.Mai departe, în Romani 11:22, Pavel prezintă din nou ambele aspecte ale modului în care acţionează Dumnezeu: „Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu.” Pentru a obţine o imagine corectă despre Dumnezeu, întotdeauna trebuie să avem în vedere ambele aspecte ale caracterului Său.Binecuvântările Sale provin din bunătatea Sa, dar judecăţile Sale provin din asprimea Sa. Ambele sunt la fel de reale. În Proverbe 26:2, Solomon spune clar că întotdeauna există un motiv pentru orice blestem: „Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat.” Acest principiu are o aplicaţie dublă. Pe de o parte, un blestem nu poate avea efect dacă nu există o cauză. Pe de altă parte, şi reciproca este valabilă. Oriunde acţionează un blestem, există şi o cauză. în încercarea mea de a-i ajuta pe oameni să fie eliberaţi din blestem, am învăţat din experienţă cădeseori este de folos să descopăr mai întâi cauza blestemului.Cele 68 de versete din Deuteronom 28, care sunt dedicate în exclusivitate temei binecuvântărilor şi blestemelor, ne descoperă cauzele lor principale. În versetele 1 şi 2, Moise tratează mai întâi cauzele binecuvântărilor: „Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind toate poruncile pe care ţi le dau astăzi … iată toate binecuvântările care vor veni peste tine şi de care vei avea parte dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău.” În mod literal, prima parte ar putea fi tradusă astfel: „Dacă veţi asculta ascultând de vocea Domnului, Dumnezeului vostru …” Repetarea verbului a asculta adaugă un surplus de intensitate. Formulate mai simplu, condiţiile pentru experimentarea binecuvântărilor sunt: 1) să asculţi de vocea luiDumnezeu; 2) să faci ceea ce spune El. În toate dispensaţiile, cerinţele pentru a trăi într-o relaţie bazată pelegământul cu Dumnezeu au rămas neschimbate. In Exod 19:5, atunci când Dumnezeu Se pregătea să intre în primul Său legământ cu Israelul la Sinai, El a spus: „Acum, dacă veţi asculta glasul Meu, şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele.” Cerinţele de bază erau să asculte de vocea lui Dumnezeu şi să se supună condiţiilor legământului Său. Sub Noul Legământ, în Ioan 10:27, Isus i-a descris în mod similar pe cei pecare El îi considera ca fiind „oile Sale” – adică, adevăraţii Săi ucenici: „Oile Mele ascultă glasul Meu, Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.” Cerinţele de bază sunt încă aceleaşi: auzirea glasului lui Dumnezeu şi urmarea Lui în ascultare. Auzirea glasului Domnului ne duce dincolo de simpla declaraţie religioasă sau de ritualurile formale. Nimic nu este mai aparte şi mai distinct decât glasul unei persoane. Auzirea glasului Domnului presupune o relaţie intimă cu El, încare El ne poate vorbi fiecăruia dintre noi în mod personal.
Domnul nu vorbeşte astfel urechilor noastre fizice sau minţilor noastre naturale. Comunicarea Lui se face Duh-către-duh – adică prin Duhul Său către duhul nostru. Astfel proiectat, glasul Său penetrează adâncimile cele mai profunde ale fiinţei noastre. De acolo, vibraţiile lui sunt resimţite în fiecare domeniu al personalităţii noastre. Domnul poate vorbi astfel prin Biblie, sau poate să îţi dea un cuvânt de descoperire în mod direct. Totuşi, numai citirea Bibliei în sine nu este suficientă dacă cuvintele de pe paginile ei nu sunt transformate de Duhul Sfânt într-un glas viu. Doar o relaţie de felul acesta cu Dumnezeu ne poate califica pentru binecuvântările pe care El le-a promis celor care aud şi ascultă de vocea Sa. Mai departe, Moise enunţă cauza principală a tuturor blestemelor:
Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile şi toate legile Lui, pe care ţi le dauastăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte. (Deuteronom 28:15)
Cauza blestemelor este exact opusă cauzei binecuvântărilor. Binecuvântările rezultă din auzirea glasului Domnului şi din a face ceea ce spune El. Blestemele sunt rezultatul neascultării de glasul Domnului şi al neîmplinirii a ceea ce spuneEl. Acest refuz de a auzi şi de a asculta glasul lui Dumnezeu poate fi rezumat într-un singur cuvânt: răzvrătire – nu împotriva omului, ci împotriva luiDumnezeu. De asemenea, în Deuteronom 28, Moise oferă liste cuprinzătoare cu diferite forme pe care le pot lua atât binecuvântările, cât şi blestemele. Binecuvântările sunt enumerate începând de la versetul 3 până la 13, iar blestemele de laversetele 16 până la 68. Oricine caută să înţeleagă acest subiect ar trebui să studieze acest capitol cu atenţie şi în întregime. În urma propriilor mele studii, am încercat să fac două liste care cuprind binecuvântările şi blestemele în ordinea în care sunt menţionate. Lista debinecuvântări pe care eu o sugerez este după cum urmează:
♦
înălţare
♦
sănătate
♦
reproductivitate
♦
prosperitate
♦
biruinţă
♦
favoarea lui Dumnezeu.
Termenul reproductivitate descrie starea în care fiecare domeniu din viaţa unei persoane este roditor şi reproductiv. Acesta ar include familia, animalele domestice din gospodărie, recoltele, afacerea şi exercitarea talentelor creative. Toate acestea ar trebui să reflecte binecuvântarea lui Dumnezeu în moduri corespunzătoare.În lista cu blesteme, începând cu versetele 16 până la 68, Moise intră în mai multe detalii decât în cazul binecuvântărilor. Totuşi, în esenţă, blestemele sunt opusul binecuvântărilor. lată aici rezumatul sugerat de mine:
♦
umilire
♦
sterilitate, lipsa rodniciei
♦
boli fizice şi mentale
♦
colapsul familial
♦
sărăcie
♦
înfrângere
♦
apăsare
♦
eşec
♦
lipsa favorii lui Dumnezeu.
Mai devreme, în versetul 13, Moise îşi încheie lista de binecuvântări cu două imagini verbale vii. Fiecare dintre noi ar face bine să ia în considerare modul încare aceste imagini se pot aplica la propriile noastre vieţi. Mai întâi, Moise spune: „Domnul te va face să fii, cap nu coadă…” I-am cerut o dată Domnului să-mi arate cum s-ar aplica aceasta în viaţa mea. Am avut impresia că El mi-a dat următorul răspuns: capul ia deciziile, iar coada este târâtă peste tot. Am fost lăsat să decid eu însumi ce rol jucam. Mă purtam ca un cap, controlând fiecare situaţie, luând deciziile potrivite şi ducându-le cu succes la bun sfârşit? Sau jucam doar rolul unei cozi, fiind târât peste tot de forţe şi împrejurări pe care nu le înţelegeam şi pe care nu le puteam controla? Pentru a se face mai bine înţeles, Moise foloseşte o a doua frază: „întotdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos.” Acest fapt ar putea fi ilustrat printr-o întâlnire între două cunoştinţe creştine.„Ce faci?” întreabă prima persoană: „Ţinând cont de împrejurările sub care mă aflu,” răspunde a doua: „nu-mi merge rău.”„Sunt bucuros să aud asta,” răspunde prima. „Dar oare ce cauţi sub împrejurări?” Ilustraţiile lui Moise ne confruntă cu oportunitatea de a ne evalua personal. Trăiesc eu asemeni unui cap sau ca o coadă? Trăiesc condus de împrejurări, sau mă aflu deasupra lor? Răspunsurile pe care le dăm ne vor ajuta să vedem de câtă binecuvântare din partea lui Dumnezeu ne bucurăm cu adevărat.
Întrebări pentru studiu
- Unul dintre motivele pentru care mulţi creştini îndură blesteme în loc de binecuvântări este că ei nu ştiu să le discearnă. Numeşte al doilea motiv.
- Adevărat sau fals: toate binecuvântările vin de la Dumnezeu, şi unele blesteme pot veni tot de la Dumnezeu.
- Vechiul Testament ne arată că Dumnezeu este un Dumnezeu atât al …, cât şi al …. Examinează Romani 11:22.
- Un blestem nu poate avea efect decât dacă există o ————— pentru acesta.
- Care este cauza principală a tuturor blestemelor?
- Enumera formele pe care le iau binecuvântările.
- Enumera categoriile în care se împart blestemele.
Aplicaţie practică
- Citeşte Deuteronom 28:1-6 şi Deuteronom 28:15-19. Parcurgând lista cu binecuvântări, pe care dintre ele o vezi ca fiind mai evidentă din viaţa ta?
- Parcurgând lista cu blesteme, recunoşti vreunul dintre ele care acţionează în viaţa ta? Dacă da, care este acesta?
- Ce anume stă în calea auzirii şi ascultării de glasul Domnului?
- Ce se poate face pentru a îndepărta aceste obstacole?
Verset de memorat
Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şisămânţa ta. Deuteronom 30:19
Răspunsul credinţei
Azi, Doamne, aleg viaţa, şi nu moartea; binecuvântările, şi nu blestemele. Aleg să aud şi să ascult de Cuvântul Tău. Mă supun Ţie, Dumnezeule, şi mă opun diavolului. Iacov 4:7
Răspunsuri
- Ei nu cunosc temeiul în baza căruia sunt eliberate binecuvântările.
- Adevărat.
- Milei, judecăţii.
- Cauză.
- A nu auzi şi a nu asculta de glasul Domnului, altfel spus: răzvrătire.
- Înălţare, sănătate, reproductivitate, prosperitate, biruinţă, favoarea luiDumnezeu.
- Umilire, sterilitate, boală mentală şi fizică, colapsul familial, sărăcie, înfrângere, apăsare, faliment, lipsa favorii lui Dumnezeu.
5 Şapte indicii ale existenţei unui blestem
Prin observare şi experienţă personală, am compilat următoarea listă cu şapte probleme care indică faptul că în viaţa cuiva acţionează un blestem. Când am comparat lista mea cu cea a lui Moise din Deuteronom 28, am fost impresionat de asemănarea mare dintre ele. 1. Epuizare mentală şi/sau emoţională. 2. îmbolnăvire repetată sau cronică (în special dacă este ereditară). 3. Sterilitate, tendinţa de avort spontan sau probleme feminine specifice. 4. Colapsul căsniciei şi relaţii de familie înstrăinate. 5. Insuficienţă financiară continuă. 6. „Predispoziţie” la accidente. 7. O istorie a suicidului şi a morţii nenaturale sau premature. Prezenţa a doar una sau două dintre aceste probleme nu ar fi în mod necesar suficiente pentru a deduce automat că un blestem este în acţiune. Dar atunci când sunt prezente câteva probleme, sau când una dintre ele tinde să revină în mod repetat, probabilitatea unui blestem creşte în mod proporţional. Totuşi, în ultimă instanţă, numai Duhul Sfânt poate oferi un „diagnostic” absolut precis.
- Epuizare mentală şi/sau emoţională
Expresiile corespunzătoare din Deuteronom 28 sunt: nebunie (28, 34);tulburare sau rătăcirea minţii (20, 28); inima fricoasă (65); sufletul îndurerat (65). (1 Cifrele din paranteze indică versetele din Deuteronom 28 care vorbescdespre stări similare. In unele cazuri sunt incluse cuvintele folosite în versiunea GBV, pe lângă cele din versiunea Comilescu.)
Domeniile descrise ca fiind afectate sunt inima, sufletul sau mintea. Cu alte cuvinte, forţe ostile au făcut breşe în citadela interioară a personalităţii umane.Oamenii aflaţi într-o asemenea stare nu mai deţin controlul asupra gândurilor, emoţiilor şi reacţiilor lor. Ei pot fi „bântuiţi” de către o voce interioară care îi chinuie continuu: „îţi pierzi controlul … Nu există speranţă pentru tine … Mama ta a sfârşit într-un spital de boli mentale, iar tu vei fi următorul!” Am fost uimit să descopăr cât de mulţi creştini trec prin aceste lupteinterioare. Deseori ei nu-şi recunosc problemele faţă de alţii – sau chiar faţă de ei înşişi – pentru că se tem că acesta ar fi un act de negare a credinţei lor. Două cuvinte cheie sunt: confuzie şi depresie. Acestea îşi au rădăcina, în mod invariabil, în unele forme de implicare ocultă. Deseori există o activitate demonică. Totuşi, în cele mai multe dintre cazuri, este necesar să tratăm implicarea ocultă şi să revocăm blestemul rezultat înainte ca demonii să poată fi scoşi afară.
- Îmbolnăvire repetată sau cronică (în special dacă este ereditară)
Expresiile corespunzătoare din Deuteronom 28 sunt numeroase: ciuma (21); lingoare sau tuberculoză (22); friguri sau febră (22); obrinteală sau inflamaţie(22); buba rea (27, 35); bube de care nu vei putea să te vindeci sau tumori(27); râie (27); pecingine sau mâncărime (27); orbire (28); răni mari şi îndelungate (59); boli grele şi necurmate sau boli grele şi persistente (59);toate felurile de boli şi de răni (61). Lista nu indică în mod necesar că fiecare formă de boală sau maladie este rezultatul direct al unui blestem. Totuşi, există anumite cuvinte cheie care apar: ciumă, bube de care nu vei putea să te vindeci, boli grele, persistente, îndelungate. Acestea slujesc ca semne de avertizare. Ele creează ceea ce se poate numi „atmosfera unui blestem”. Ele indică acţiunea forţelor rele şi ostile. Există un alt termen medical obişnuit care nu este folosit în mod explicit în Deuteronom 28, dar care are conotaţii similare. Acesta este malign sau caracter malign. Definiţia principală a lui malign din Dicţionarul explicativ allimbii române este „înclinat spre rău, care face rău, răutăcios, cu influenţă vătămătoare”. în mod evident, această definiţie descrie mai degrabă opersoană decât o simplă condiţie fizică. Chiar mai mult decât cuvintele din paragraful precedent, acest termen sugerează că o inteligenţă rea,duşmănoasă este în acţiune. Sensul în care folosim un asemenea termen indică o recunoaştere inconştientă a faptului că avem de-a face cu factori care nusunt numai fizici.Un alt termen semnificativ folosit cu referire la anumite tipuri de boli este ereditar. El descrie o condiţie care se transmite urmaşilor din generaţie în generaţie. Acesta este unul dintre cele mai obişnuite şi tipice semne ale acţiunii unui blestem. Din acest motiv, ori de câte ori mi se cere să mă rog pentru cineva care are o problemă fizică ereditară, sunt totdeauna deschis faţă de posibilitatea de a mă confrunta cu efectele unui blestem. În jurul vârstei de şaizeci de ani, un prieten de-al meu, care este pastor, amanifestat o boală, diagnosticată cu numele de hemocromatoză, în care pacientul produce prea mult fier în sânge şi-l stochează mai ales în organele vitale, adică în ficat şi inimă. Tatăl lui murise de aceeaşi boală la vârsta de 67de ani. Doctorul a declarat boala ca fiind ereditară, incurabilă şi o ameninţare la adresa vieţii. In fiecare săptămână prietenului meu trebuia să i se facă flebotomie (metoda binecunoscută prin care sângele este lăsat să curgă în afară).
Pag. 25 – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
După multă rugăciune, mai ales a unuia dintre grupurile de rugăciune, prietenul meu a venit înaintea adunării bisericii pe care o păstorea, într-un serviciu obişnuit de duminică dimineaţa, şi a făcut o afirmaţie simplă, fără urmă de emoţie: „In Numele lui Isus, mă eliberez de fiecare moştenire retransmisă prin tatăl meu.” El a fost vindecat imediat şi în totalitate. De atunci au trecut cinci ani. Nu a mai făcut nici un alt tratament şi problema lui nu a recidivat. În comentariile anterioare, m-am abţinut în mod deliberat să sugerez faptul că orice boală specifică este întotdeauna, sau în mod necesar, atribuită unui blestem. In multe din bolile menţionate ar fi extrem de probabil ca un blestem să fie în acţiune, dar, fără o dovadă suplimentară, ar fi greşit să presupunem că este neapărat aşa. Există numai un singur „expert” al cărui diagnostic este final, şi acela este Duhul Sfânt, întotdeauna trebuie să fim conştienţi dedependenţa noastră de El.
- Sterilitate, tendinţa de a pierde sarcina sau probleme feminine specifice
Expresia cheie din Deuteronom 28 este: pântecele tău sau „rodul trupului tău … toate vor fi blestemate” (18). Acest blestem poate afecta oricare din organele sau diferitele funcţii implicate în procreare. Ruth şi cu mine am slujit sute de femei ale căror infirmităţi erau incluse în categoria „probleme feminine”. Acestea includeau: incapacitatea de concepţie; tendinţă de pierdere a sarcinii; lipsa menstruaţiei; menstruaţie neregulată; crampe menstruale epuizante; frigiditate; chisturi, tumori sau alte excrescenţe; defecte structurale care afectează diferite organe legate de procesul de reproducere. Destul de des, acest gen de blestem afectează familii întregi, rezultatul fiind acela că toate sau aproape toate femeile din familie pot fi chinuite de probleme de felul acesta. Ruth şi cu mine am stabilit ca principiu să nu slujim unor asemenea persoane fără a le învăţa mai întâi despre natura şi cauzele blestemelor, şi numai după aceea să ne rugăm cu ele pentru eliberare. In multe cazuri,aceasta a produs vindecarea şi refacerea în întregime a zonelor sau funcţiilor afectate. Uneori revocarea blestemului se dovedeşte a fi suficientă, fără să mai fie nevoie de o altă rugăciune specifică pentru vindecare. Scrisoarea următoare ilustrează rezultatele care pot urma atunci când blestemul sterilităţii este revocat.
Soţul meu şi cu mine eram căsătoriţi de doisprezece ani şi nu puteam avea copii. Testele medicale au descoperit că. din punct de vedere fizic nu aveam niciunul nimic. În 7 iulie 1985 am participat la o întâlnire în Amsterdam, la care dumneavoastră eraţi vorbitorul. Aţi dat învăţătură despre vindecare, dar şidespre motivele pentru care oamenii nu sunt vindecaţi. Când aţi început să vorbiţi despre blestemele care acţionează asupra familiilor, Domnul a vorbit inimii mele că aceasta era problema şi în familia mea. In timp ce i-aţi condus pe toţi cei prezenţi în rugăciunea de eliberare de orice blestem care plana asupra vieţilor lor, am avut un sentiment de eliberare definitivă din robie.Când am venit pe platformă, mi-aţi cerut să-l aduc şi pe soţul meu, în vederea rugăciunii. Atunci când v-aţi rugat pentru noi, aţi afirmat că blestemul de peste viaţa mea a fost rupt, şi, în timp ce Ruth şi-a pus mâinile pe pântecele meu, ea a spus că nu voi mai fi „nici stearpă, nici neroditoare”. Intregii adunări i s-a cerut să se ridice în picioare şi să ni se alăture înrugăciune pentru noi. Ca urmare a acelei întâlniri, atât soţul meu, cât şi eu am simţit cu tărie că Domnul ne ascultase rugăciunile.
După aproximativ doi ani şi jumătate, într-o altă întâlnire publică din Anglia, acest cuplu a venit să ne arate băieţelul lor frumos, care era manifestarea binecuvântării ce înlocuise blestemul sterilităţii care fusese asupra vieţilor lor. Legătura dintre problemele menstruale şi blestem este prezentată într-o altă scrisoare, datată în 22 decembrie 1987, primită de la o doamnă creştină, care avea în jur de treizeci de ani şi care-L slujea pe Domnul în sud-estul Asiei:
În 1985 am împrumutat un set de casete audio care fuseseră înregistrate în Singapore, printre care era şi mesajul lui Derek Prince cu tema „Binecuvântări şi blesteme”. După ascultarea acestui mesaj într-o seară, în camera mea, am stat pe întuneric pentru a spune rugăciunea de la sfârşitul casetei, chiar dacă nu eram conştientă de vreo astfel de problemă. Pur şisimplu m-am gândit că dacă există ceva, vreau să fiu liberă de acel lucru. Nu am fost imediat conştientă de vreo schimbare, deşi ceva seîntâmplase, dar semnificaţia acestui lucru m-a izbit abia mai târziu. Domnul m-a îndemnat după aceea să-mi notez în jurnal când aveam ciclul menstrual. Acesta era un lucru pe care nu-l mai făcusem înainte, deoarece nu mai avusesem cicluri menstruale regulate de la vârsta de treisprezece ani, când au început pentru prima oară. De aceea nu prea a avut vreun sens consemnarea acestui lucru. Ciclurile mele fuseseră de fapt atât de neregulate, încât trecuseră şase, opt sau zece luni odată fără să fi avut nici măcar unul. Am fost la medic cu această problemă, pe la vârsta de douăzeci de ani, şi mi s-au dat medicamente (fără rezultat) şi multe sfaturi lipsite deînţelepciune şi evlavie. M-am rugat cu privire la starea mea, dar nu prea serios – probabil pentru că eram necăsătorită – dar mi se spusese că voi experimenta un anumit disconfort şi dereglări în metabolismul meu datorită dezechilibrului hormonal, până când această stare se va îndrepta. Ascultând din nou această casetă câteva luni mai târziu, am fost izbită de afirmaţia lui Derek Prince că,.aproape toate – dacă nu toate – dereglările menstruale sunt rezultatul unui blestem”. În timp ce luam jurnalul siverificam datele din el, am realizat că avusesem cicluri perfect regulate (de28 de zile) din momentul în care m-am rugat acea rugăciune în august 1985. Am fost uimită să realizez că fusesem vindecată şi că Domnul fusese Cel ce mă îndemnase să îmi notez datele ciclurilor menstruale, în timp ce reflectam la viaţa mea, întrebându-mă pe unde ar fi putut intra ,.blestemul”,din moment ce nici un blestem nu vine fără o cauză, mi-am adus aminte că în timpul anilor mei de liceu (la vârsta de 13-17 ani) atât eu, cât şi prietenele mele ne refeream la menstruaţie în general ca fiind un „blestem”. Cu siguranţă aceasta confirmă faptul că „moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21). Din acel moment din august 1985 am notat în mod regulat şi am văzut căciclul meu este regulat, la 27-29 de zile. De asemenea, greutatea mea care înainte fluctua a rămas stabilă.
Este important de observat că – la fel ca Miriam din capitolul 2 – această doamnă nu s-a rugat pentru vindecare fizică. Ea s-a eliberat pe ea însăşi de un blestem, şi vindecarea a urmat ca o consecinţă. În acest domeniu, al funcţiilor de procreare, există un alt indicator obişnuit al unui blestem care acţionează: un nou-născut cu cordonul ombilical înfăşurat în jurul gâtului – uneori de mai multe ori. Destul de des, acest fapt poate rezulta în naşterea unui copil mort – cauzând astfel moartea, unde ar trebui să existe o nouă viaţă.
- Colapsul căsniciei şi relaţii de familie înstrăinate
Un efect al blestemului în acest domeniu este descris în versetul dinDeuteronom 28:41: „Vei naşte fii şi fiice, dar nu vor fi ai tăi, căci se vor duce în robie.” Nenumăraţi părinţi ai acestei generaţii au experimentat acest blestem.Ei şi-au văzut fiii şi fiicele luaţi în robie de către o subcultură rebelă devotată drogurilor, sexului, muzicii satanice şi oricărei forme de ocultism. Profetul Maleahi zugrăveşte un tablou sumbru al condiţiilor sociale de lasfârşitul vremurilor:
Iată, vă voi trimite pe prorocul llie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva la venirea Mea să lovesc ţara cu blestem!
Maleahi 4:5-6 Maleahi descrie o forţă rea care se află în acţiune, înstrăinându-i pe părinţi de copii şi care produce colapsul în cadrul relaţiilor de familie. Dacă nu intervine Dumnezeu, avertizează el, acest blestem care distruge viaţa de familie se va extinde pe tot pământul, aducând dezastrul odată cu el. Maleahi a pus degetul pe problema socială cea mai stringentă a culturii noastre contemporane. Trebuie să o vedem ca rezultatul unui blestem, care este responsabil de agoniile căminelor sfâşiate din cauza conflictelor, decăsniciile distruse şi de familiile dezintegrate. Probabil cuvântul ce! mai corect pentru a descrie forţa responsabilă pentru aceste rezultate este înstrăinarea. Ea apare între soţ şi soţie, părinţi şi copii, fraţi şi surori, şi între toţi ceilalţi care ar trebui să fie uniţi prin legăturile de familie. Scopul acesteia este distrugerea familiei. Totuşi, pentru cei care vor accepta sfatul lui Dumnezeu, situaţia nu este fără speranţă. Există un remediu. In primul rând, trebuie să recunoaştem faptul că există un blestem care se află în acţiune. Apoi trebuie să facem paşii indicaţi deScriptură pentru a revoca blestemul şi pentru a elibera pe „prinşii săi derăzboi”. Am văzut familii transformate şi restaurate prin aceste mijloace.
- Insuficienţă financiară continuă
Două expresii legate de acest domeniu din Deuteronom 28 sunt: „Coşniţa şi postava (covată) ta vor fi blestemate” (17); „nu vei avea noroc în treburile tale”, sau „nu vei prospera în căile tale” (29). Totuşi, manifestarea deplină a acestui blestem este prezentată foarte plastic în următoarele versete:
Pentru că în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit Domnului,Dumnezeului tău, cu bucurie şi cu dragă inimă,
vei sluji în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate vrăjmaşilor tăi, pe care-i va trimite Domnul împotriva ta.
Deuteronom 28:47-48 Moise prezintă aici două alternative. Versetul 47 descrie voia lui Dumnezeu pentru poporul Său ascultător de El: aceea de a „sluji Domnului, Dumnezeului tău, cu bucurie şi cu dragă inimă” în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor.Versetul 48 descrie blestemul care va veni peste poporul lui Dumnezeu dacă este neascultător de El: acela că va „sluji în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate vrăjmaşilor tăi, pe care-i va trimite Domnul împotriva ta”. Să analizăm ce anume este descris în acest verset: foame, sete, goliciune şi lipsăde toate lucrurile. Dacă unim toate cele patru elemente într-o singură situaţie, rezultatul poate fi definit printr-o singură expresie: sărăcie absolută. Luate împreună, versetele 47 şi 48 ne arată o concluzie simplă:prosperitatea este o binecuvântare, iar sărăcia este un blestem. Cu toate acestea, de-a lungul secolelor s-a dezvoltat o tradiţie în cadrul bisericii creştine, şi anume că sărăcia este o binecuvântare. Fără îndoială, Dumnezeu are o mare compasiune faţă de săraci, iar creştinii ar trebui să aibă aceeaşi atitudine şi să dorească să facă mari sacrificii personale în folosul lor. Dar Scriptura nu sugerează niciodată că Dumnezeu dă sărăcia ca pe obinecuvântare poporului Său credincios. În privinţa aceasta, revelaţia Noului Testament este în armonie cu cea aVechiului Testament. In 2 Corinteni 9:8, Pavel rezumă abundenţa providenţei lui Dumnezeu pentru creştini: „Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având întotdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în oricefaptă bună.” In acest singur verset concis, Pavel repetă anumite cuvinte pentru a accentua generozitatea providenţei lui Dumnezeu faţă de poporul Său. Cuvântul umple sau din destul apare de două ori. Cuvântul toate – sau echivalentul său – apare de 4 ori: orice har … întotdeauna … toate lucrurile …orice faptă bună. Aceasta este măsura providenţei lui Dumnezeu. Ea transcende simpla suficienţă şi ne ridică la un nivel al abundenţei, unde avem mai mult şi în plus faţă de propriile noastre nevoi ca să putem sluji nevoilor altora. Cu toate acestea, ar fi nebiblic să interpretăm sărăcia şi abundenţa prin prisma standardelor materialiste ale civilizaţiei vestice contemporane. In Ioan 6:38, Isus descoperă motivaţia vieţii Sale pe pământ: „Căci M-am coborât din cer să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.” Motivaţia ucenicului trebuie să fie aceeaşi cu cea a învăţătorului: să facă voia Iui Dumnezeu. Aceasta este perspectiva din care trebuie definite „sărăcia” şi „abundenţa”. Sărăcia înseamnă să ai mai puţin decât ceea ce e nevoie pentru a face voia lui Dumnezeu în viaţa ta. Cu cât este mai mare prăpastia dintre ceea ce ai nevoie şi ceea ce ai, cu atât mai mare este gradul de sărăcie. Abundenţa, pe de altăparte, înseamnă să ai tot ceea ce e nevoie pentru a face voia lui Dumnezeu – şi ceva pe deasupra pentru a da altora. Abundenţa lui Dumnezeu nu ne este dată pentru ca noi să o risipim pe slăbiciuni fireşti, ci pentru orice faptă bună, adică să împărţim cu alţii binecuvântările harului care au îmbogăţit propriile noastre vieţi. Când sărăcia şi abundenţa sunt interpretate în felul acesta, înseamnă că nu există un standard absolut care să poată fi aplicat tuturor creştinilor.Standardul pentru fiecare credincios trebuie să fie determinat raportat la voia lui Dumnezeu pentru viaţa lui sau a ei. Aceste concluzii legate de sărăcie şi abundenţă trebuie definite mai departe în două direcţii. Prima este aceea că noi trebuie să recunoaştem faptul că credinţa de a ne însuşi abundenţa lui Dumnezeu va fi cu siguranţă testată. Ar putea exista perioade când trebuie să ne mulţumim doar cu ceea ce esteabsolut necesar. Totuşi, asemenea perioade ar trebuie să fie temporare. Odată ce motivaţiile noastre au fost purificate şi credinţa noastră a rezistat testului, Dumnezeu îşi va revărsa abundenţa Sa în măsura în care are El încredere că o vom folosi pentru gloria Lui. A doua este că noi trebuie să recunoaştem şi faptul că există un nivel mai ridicat de bunăstare decât cel material. Când Moise a întors spatele bunăstării şi luxului din Egipt şi a locuit într-un colţ îndepărtat al deşertului, scriitorul cărţii Evrei spune că el a socotit „ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului” (Evrei 11:26,sublinierea îmi aparţine). Moise nu s-a împăcat cu sărăcia. El a schimbat bogăţiile materiale cu bogăţii de un standard mult mai înalt. În acelaşi fel există şi azi o categorie de creştini care renunţă la bunăstarea materială în mod deliberat, cu scopul slujirii lui Dumnezeu, într-o situaţie încare bunăstarea ar fi un obstacol. Deseori acest lucru este o condiţie necesară pentru identificarea cu săracii şi oprimaţii lumii. In Proverbe 13:7, Solomon pune în contrast o asemenea persoană cu una a cărei avere este doar cea materială: „Unul face pe bogatul şi n-are nimic, altul face pe săracul şi are mari avuţii. „Există şi mulţi creştini în zilele noastre care suferă întristări şi persecuţie de dragul lui Hristos. Ei pot fi lipsiţi de orice lucru ce poate fi descris drept bogăţie materială, dar, în locul acesteia, ei sunt moştenitorii unei bogăţii de un nivel superior. Totuşi, aceasta nu schimbă natura de bază a sărăciei materiale persistente. Acolo unde ea nu este rezultatul direct al dedicării faţă de Hristos, în mod normal este un semn al unui blestem, fie că afectează un individ, o familie, fie un grup social mai larg.
- „Predispoziţie” la accidente
Această expresie descrie o persoană care în mod nenatural este predispusă la accidente personale. Deuteronom 28 nu conţine în mod specific acest lucru, deşi este sugerat în fraza „vei bâjbâi pe întuneric … ca orbul pe întuneric” (29). Un efect caracteristic al acestui blestem poate fi văzut în ceea ce numim accidente „ciudate”. Fata descrisă în capitolul 2, căreia i se rupsese acelaşi picior de trei ori în optsprezece luni, ar fi un exemplu evident. Luând în considerare un alt exemplu, unii oameni sunt buni şoferi, şi totuşi au un număr neobişnuit de mare de accidente rutiere. Probabil că în cele mai multe cazuri ar putea fi „vina celuilalt şofer”. Cu toate acestea, accidente se mai întâmplă. Un comentariu tipic care identifică acest tip de persoană ar fi: „De ce mi se întâmplă întotdeauna numai mie?” Iată mai multe exemple de tipuri de accidente, alese mai mult sau mai puţin la întâmplare, ce pot indica acţiunea unui blestem: ruperea gleznei princoborârea de pe bordură; ruperea unui dinte într-un fruct moale; prinderea unui deget la uşa maşinii (din nou, aici ar putea fi vinovată „cealaltă persoană”); alunecarea pe o treaptă şi căderea cu capul înainte pe scară,rezultând răni multiple; înghiţirea unui os de peşte şi sufocarea în urmaacestuia; o insectă intrată în ochi care cauzează o infecţie foarte rară; să fii lovit în faţă de o piatră aruncată de o maşină aflată în trecere; o eroare chirurgicală pe masa de operaţie din care rezultă o dizabilitate permanentă …lista ar putea continua la nesfârşit. Aproape că există impresia existenţei unei forţe invizibile, rău voitoare carelucrează împotriva unor asemenea oameni. In momente critice îi prinde în capcană, sau îi determină să se împiedice, sau îi impulsionează să facă omişcare pripită, necugetată. In mod tipic, o asemenea persoană va exclama: „Nu ştiu ce m-a împins să fac acel lucru!” O remarcă de acest fel este foarte relevantă. Ea indică faptul că persoana este conştientă că acţiunile sale nu se află complet sub controlul său, ci sunt afectate de o influenţă necunoscută pe care nu o poate identifica şi împotriva căreia nu se poate proteja în nici un fel. Recunoaşterea acestui tip de problemă nu este pur şi simplu subiectivă. Ea poate fi determinată de analiza statistică. Unele companii de asigurări folosesc acest tip de analiză pentru a identifica oamenii care ar reprezenta un risc neobişnuit de mare pentru asigurare. Ele îşi stabilesc primele de asigurare înconformitate cu rezultatul analizei.
- Un istoric al suicidului şi a morţii nenaturale sau premature
Referinţele la moartea nenaturală sau prematură din Deuteronom 28 sunt prea numeroase pentru a le exemplifica. Un blestem care ia această formă afectează nu numai un singur individ, ci o unitate socială mai largă, cum ar fi o familie sau un trib. In mod normal, şi blestemul acesta continuă din generaţie în generaţie. Culturi nenumărate şi variate au recunoscut acţiunea unei forţe în istoria umană care urmăreşte membrii unei familii sau a unei familii lărgite (clan) în mod necruţător până când, în final, îi distruge. Grecii antici i-au dat statutul de „zeiţă”, pe care au numit-o Nemesis. Alte culturi au folosit terminologii diferite.Dincolo de conotaţiile păgâne există o realitate obiectivă. Oamenii care sunt afectaţi de acest tip de blestem experimentează destul de des o presimţire puternică legată de ceva rău. Ei simt ceva întunecat şi rău în drumul care le stă înainte, dar nu ştiu cum să ocolească acel ceva. Un comentariu tipic ar putea fi: „Ei bine, i s-a întâmplat tatălui meu, şi presupun că eu sunt următorul pe listă. „Un simptom obişnuit al unui blestem de acest tip este că oamenii îşi fixează data la care vor muri: „Ştiu că nu voi ajunge la 45 de ani” ar putea spune. Sau: „Toţi bărbaţii din familia mea au murit de tineri.” Ei dau de înţeles, chiar dacă nu o spun în cuvinte, că soarta lor va fi aceeaşi. Ei au un fel de credinţănegativă care îmbrăţişează moartea, dar refuză viaţa. Lista de mai sus, cu cele şapte indicii ale unui blestem, nu este în niciun caz exhaustivă. Ar putea fi adăugate şi altele. In orice caz, probabil că ai citit destule până acum ca să iei aminte la situaţia ta. Diferite reacţii ar fi posibile. Ai putea, de exemplu, să nu mai ai nici o îndoială cu privire la natura problemei tale. Ai identificat în mod clar una sau mai multe indicii ale unui blestem care se aplică vieţii tale sau familiei tale. In schimb, ai putea avea un sentiment de nelinişte cauzat de faptul că un blestem se află în acţiune, dar nu poţi indica cu precizie forma pe care o ia. Te simţi ca persoana descrisă în capitolul 1. Ai simţit umbra întunecată a trecutului, dar nu îi cunoşti sursa. Sau ai văzut la lucru acel braţ lung şi rău, în diverse forme, dar care operează în spatele unui văl pe care nu ai fost în stare să-l îndepărtezi. In fiecare dintre cazuri, te vei întreba: Cum mi s-a putut întâmpla un asemenea lucru? Care este sursa problemei mele? Aceasta înseamnă că este momentul să treci la Secţiunea II: „Orice blestem are o cauză”. Această secţiune explică multe din nenumăratele surse ale unui blestem. Dacă poţi descoperi cauza problemei tale particulare, te vei afla într-o situaţie mult mai bună pentru a o trata în mod eficient.
Întrebări pentru studiu
- Adevărat sau fals: prezenţa a uneia sau două probleme care indică unblestem nu înseamnă neapărat că acea persoană se află sub blestem.
- Două cuvinte cheie pentru prăbuşire mentală şi/sau emoţională sunt————– şi —————. Acest tip de blestem îşi are rădăcinile de obicei în—————————.
- În domeniul îmbolnăvire repetată sau cronică, care sunt semnele cele mai obişnuite şi tipice ale unui blestem în acţiune?
- Adevărat sau fals: sterilitatea afectează de obicei un număr mic de femei dintr-o familie.
- În domeniul colapsul căsniciei şi relaţii de familie în străinate, care este cuvântul cel mai exact pentru a descrie forţa unor asemenea rezultate? Scopul lui este ————–familiei.
- În domeniul insuficienţă financiară continuă, descoperim că —————este o binecuvântare şi ————- este un blestem. Citeşte Deuteronom 28:47-48.7. Adevărat sau fals: sărăcia şi abundenţa ar trebui judecate prin prisma standardelor culturii vestice contemporane.
- O caracteristică a predispoziţiei la accidente este aceea de a avea accidente ————-.
- Adevărat sau fals: în domeniul o istorie a suicidului şi a morţii nenaturale sau premature, o persoană deseori experimentează un sentiment puternic de presimţire legat de ceva rău.
- Cei mai mulţi oameni aflaţi sub acest blestem au o credinţă care —————- moartea, dar …………………….viaţa.
Aplicaţie practică
- Scrie numele membrilor de familie cunoscuţi din partea ambilor părinţi care au experimentat unul din blestemele de mai sus.
- După completarea acestei liste, caută evenimentele care se repetă în fiecare generaţie din familia ta.
- Ai vreun indiciu că aceste blesteme acţionează în viaţa ta? Cum?
- Cere Duhului Sfânt să te ajute să descoperi cauza acestei probleme, astfel încât să fie tratată în mod eficient.
Verset de memorat
“Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având întotdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” 2 Corinteni 9:8
Răspunsul credinţei
Doamne, doresc să fiu eliberat(a) de orice blestem care este peste viaţa mea.Voi face orice ca să fiu eliberat(a) de ele şi să umblu în libertatea pe care Tu ai câştigat-o pentru mine.
Răspunsuri
- Adevărat. Numai Duhul Sfânt poate oferi un diagnostic precis.
- Confuzie, depresie, ocultism.
- Problemele ereditare.
- Fals. De obicei afectează toate sau aproape toate femeile din familie.
- înstrăinarea, distrugerea.
- Prosperitatea, sărăcia.
- Fals. Standardul este determinat în relaţie cu voia lui Dumnezeu pentru viaţa fiecărui credincios.
- Ciudate.
- Adevărat.
- Negativă, îmbrăţişează, refuză.
Secţiunea IIOrice blestem are o cauză
Introducere la secţiunea a doua
Modul de acţiune al binecuvântărilor şi al blestemelor în vieţile noastre nu este întâmplător sau imprevizibil. Din contră, ambele acţionează conform legilor eterne, neschimbătoare. Trebuie să cercetăm Biblia pentru a dobândi o înţelegere clară a acestor legi. În Proverbe 26:2, Solomon stabileşte un principiu cu privire la blesteme: „…aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat”. In spatele fiecărui blestem care vine asupra noastră există o cauză. Dacă ni se pare că ne aflăm sub un blestem, ar trebui să căutăm să aflăm cauza acestuia. Atunci ne vom afla în poziţia de a acţiona în mod potrivit împotriva lui. Aceasta va reduce la tăcere întrebarea sâcâitoare: „De ce mi se întâmplă întotdeauna lucruri ca acestea? „Această secţiune aduce la lumină cauzele principalelor blesteme care ne tulbură vieţile. După citirea acestei secţiuni, vei fi în stare să înţelegi mult mai bine şi să aplici remediul lui Dumnezeu, care este expus în secţiunea următoare.
Familia mea din partea tatălui meu s-a aflat sub un blestem groaznic care trebuia rupt. Blestemul ucisese trei copii în familia noastră. Copilul mai mare al fratelui meu mai mare a murit într-un accident de maşină. Al doilea dintre copiii mei a murit tot într-un accident de maşină. Al treilea copil al fratelui meu mai mic a căzut de pe cal şi a murit lovindu-şi capul de o piatră. Al patrulea copil al surorii mele mai mici a fost diagnosticat cu o tumoare malignă inoperabilă la creier. Pentru că tatăl ei era staţionat în cadrul Forţelor Aeriene, ea a venit să locuiască cu mine în timpul tratamentului medical. Am rupt blestemul de peste viaţa ei, şi azi ea trăieşte şi se simte bine. M-am rugat rugăciuni de eliberare până când nu a mai fost nici undemon destul de curajos care să se apropie la mai puţin de un cvartal decasa noastră!
6 Dumnezeii falşi
În capitolele anterioare am stabilit două lucruri importante în ceea cepriveşte blestemele care provin de la Dumnezeu:
1) ele sunt una din căile princare El aduce judecata asupra celor răzvrătiţi şi lipsiţi de evlavie;
2) cauza principală a acestor blesteme este falimentul de a auzi glasul lui Dumnezeu şi de a face ceea ce spune El – sau, într-un singur cuvânt, neascultare. Neascultarea poate lua diferite forme. De aceea este normal să punem întrebarea: care sunt câteva dintre formele principale de neascultare careprovoacă blestemul lui Dumnezeu în mod deosebit? Biblia nu lasă nicio îndoială cu privire la acest răspuns. Forma deneascultare care în mod sigur şi inevitabil provoacă blestemul lui Dumnezeueste încălcarea primelor două
din cele Zece Porunci care sunt menţionate înExod:
Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, şi a zis:
„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Să nu aialţi dumnezei afară de Mine.
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare alucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu,
Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc.”
Exod 20:1-5 Care sunt cele două păcate pe care Dumnezeu le menţionează aici? Primul este recunoaşterea oricărui alt dumnezeu mai presus (sau alături) de Domnul. Nu este îndeajuns să-L recunoaştem pe Domnul ca fiind primul sau cel mai mare dintre toţi dumnezeii. Noi trebuie să recunoaştem că El este singurul Dumnezeu adevărat. Nu există un altul în afară de El. În Isaia 45:21, Domnul declară cu multă putere: „Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este. „Al doilea păcat, descris în porunca următoare, este întocmirea oricărei reprezentări a lui Dumnezeu făcute de om şi închinarea înaintea acesteia. In Romani, Pavel analizează care sunt implicaţiile încălcării acestor două porunci:
În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la eleîn lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu i-au mulţumit; ci s-au dedat la gânduri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat; s-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. (Romani 1:20-23) Cei care socotesc că dumnezeii falşi sunt adevăraţi şi practică închinarea idolatră au respins în mod deliberat revelaţia clară a lui Dumnezeu, disponibilă pentru ei prin creaţie. Dimpotrivă, ei au ales să se închine idolilor, care au fost pervertiţi în mod progresiv. La început, ei iau forme omeneşti, dar de acolo ei se degradează într-atât încât ajung păsări, apoi animale, şi până la urmă reptile. Această prezentare descrie cu exactitate practicile din vremea Egiptului antic. Trei dintre zeii lor principali erau vulturul, şacalul şi cobra. Minţile noastre umane înţeleg cu greu răutatea îngrozitoare a închinării idolatre. Adevăratul Dumnezeu, revelat prima oară în creaţie şi apoi mai amplu în Scriptură, este sfânt, copleşitor, glorios, omnipotent. A-L reprezenta sub chip de orice altă fiinţă creată – fie umană, fie animală – înseamnă a-I aduce oinsultă în mod deliberat. Inseamnă o provocare premeditată a mâniei Sale. Dă-mi voie să ilustrez aceasta printr-un exemplu brutal. Să presupunem că cineva găseşte un gândac care se târăşte pe podea, îl fotografiază, şi apoi expune fotografia lui deasupra numelui Derek Prince. Cu siguranţă aş interpreta acest lucru ca fiind o insultă adresată mie în mod deliberat.Incomensurabil mai gravă este insulta adusă lui Dumnezeu de către cei care îi atribuie Numele nu numai celei mai nobile dintre creaturile Sale, dar chiar şi celor de cea mai joasă speţă! Judecata lui Dumnezeu datorată încălcării primelor două porunci poartă semnul caracteristic al unui blestem: el continuă din generaţie în generaţie, cel puţin până la a patra generaţie. In unele naţiuni şi în unele culturi, practicarea închinării la dumnezeii falşi merge înapoi cu sute şi chiar cu mii de ani în urmă, multiplicându-i efectele. O persoană care vine dintr-un asemenea mediu este moştenitoarea unui blestem care poate fi comparat cu o buruiană plantată în viaţa lui, care îl leagă de forţele satanice aflate în afara lui. Această buruiană are două feluri derădăcini: 1) o rădăcină lungă, pivotantă care merge direct în jos;
2) cealaltă este formată din rădăcini laterale, nu atât de puternice, dar care se întind în diferite direcţii. Rădăcina pivotantă reprezintă influenţa strămoşilor care s-au închinat dumnezeilor falşi. Rădăcinile laterale reprezintă alte influenţe la care persoana respectivă a fost expusă pe perioada vieţii sale, fie prin diferite păcate pe care le-a comis, fie prin propriul său ataşament faţă de dumnezeii falşi, fie în diferite alte moduri. Înainte ca persoana să se poată bucura de adevărata libertate şi de plinătatea noii creaţii în Hristos, această buruiană trebuie smulsă în întregime, cu toate rădăcinile ei. Cea mai importantă rădăcină, şi cel mai greu de tratat, este rădăcina pivotantă care leagă persoana respectivă de mulţimea de generaţii care s-au închinat dumnezeilor falşi. Numai harul supranatural al luiDumnezeu şi puterea Sa pot îndepărta toate aceste rădăcini în mod eficient. Dar mulţumesc lui Dumnezeu că există speranţă în promisiunea lui Isus dinMatei 15:13: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu ceresc va fi smuls din rădăcină.” Păcatele care atrag acest blestem generaţional nu se opresc doar la cele mai evidente forme de idolatrie. Ele includ o serie vastă şi secundară de practici care nu sunt neapărat idolatre sau religioase în mod făţiş. Pentru că natura lor este mascată de terminologii înşelătoare, ele sunt descrise în mod adecvat ca fiind oculte (derivat din cuvântul latin care înseamnă „ascuns” sau „acoperit peste”). Aceste practici oculte au manifestat o fascinaţie puternică pentru oamenii căzuţi, iar în generaţia noastră mai mult ca niciodată. Două dintre cele mai aprige dorinţe ale naturii umane sunt dorinţa după cunoaştere şi dorinţa după putere. Până într-un anumit punct, omul estecapabil să îşi satisfacă aceste dorinţe aprige cu ajutorul surselor naturale şi a mijloacelor naturale. Dacă nu este pe deplin satisfăcut în urma celor obţinute pe această cale, el se va întoarce în mod inevitabil la sursele supranaturale. Acesta este punctul în care el este prins cu uşurinţă în capcana ocultului. Motivul pentru acest fapt este că în realitate sunt disponibile în univers doar două surse supranaturale de cunoaştere şi de putere: fie Dumnezeu, fie satana. Prin urmare, orice formă de cunoaştere sau de putere supranaturală care nu provine de la Dumnezeu, provine în mod inevitabil de la Satan. Dacă provine de la Dumnezeu, ea este legitimă, dacă provine de la Satan, este ilegitimă. Din moment ce împărăţia lui Dumnezeu este împărăţia luminii, slujitorii Săi ştiu pe cine slujesc şi ce trebuie să facă. Pe de altă parte, din moment ce împărăţia satanei este o împărăţie a întunericului, cei mai mulţi dintre cei care sunt în împărăţia lui nu cunosc adevărata identitate a celui pe care îl slujesc sau adevărata natură a faptelor lor.(Este semnificativ faptul că termenul fascinaţie este derivat din verbul latin care înseamnă „a vrăji”.) Această dorinţă aprigă după cunoaştere ilegitimă a fost cea care l-a îndemnat pe om la prima sa nelegiuire din Grădina Eden. Dumnezeu stabilise o graniţă invizibilă între om şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. Când omul a încălcat această graniţă, el s-a aflat pe teritoriul lui Satan şi a devenit prizonierul lui Satan. Din momentul acela, acelaşi fel de dorinţă după cunoaştere sau putere ilegitimă i-a ademenit pe oameni într-un domeniu încare Satan este capabil să îi facă prizonieri după cum vrea (vezi Timotei 2:26). După cum am afirmat mai devreme, numele generic pentru acest domeniu este cel de ocult. Cei care pătrund în această zonă caută să obţină de la Satan cunoaştere sau putere supranaturală, pe care Dumnezeu nu le permite să le căutate în nici o altă sursă în afară de El însuşi. Dacă fac astfel, ei îl recunosc de fapt pe satana ca dumnezeu pe lângă adevăratul Dumnezeu, şi astfel ei încalcă prima din cele Zece Porunci. In felul acesta, ei se expun blestemului pe care Dumnezeu l-arostit asupra tuturor celor care încalcă această poruncă – un blestem care se extinde până la a patra generaţie. Această concluzie este atât de importantă, încât trebuie subliniată încă o dată: toţi cei care se implică în domeniul ocult se expun pe ei înşişi la blestemul pronunţat asupra celor care încalcă prima poruncă. În diferite pasaje, Biblia descrie actul prin care cineva se întoarce spre dumnezeii falşi ca fiind „adulter spiritual” şi îl condamnă ca pe un păcat mult mai grav decât adulterul fizic. Dacă-l înţelegem în felul acesta, avertizările date în cartea Proverbe împotriva implicării într-o relaţie cu o „femeie imorală”- sau adulteră – se aplică implicării în domeniul ocult. In Proverbe, aceastăfemeie imorală este zugrăvită ca fiind o femeie fermecătoare şi fascinantă în abordările ei iniţiale, dar care, în cele din urmă, aduce ruină celor pe care îi seduce:
Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; „dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
Picioarele ei coboară la moarte, paşii ei dau în Locuinţa Morţilor.
Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
(Proverbe 5:3-6) În mod special afirmaţia finală clarifică lucrurile: „Rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.” Formele de înşelătorie practicate în domeniul ocult nu au nici o limită. Odată ce o formă este expusă, o alta iese la iveală în locul ei. Deaceea este imposibil să se dea o listă completă sau definitivă a tipurilor variate de practici oculte. Cu toate acestea, este posibilă identificarea şi descrierea pe scurt a următoarelor trei ramuri principale: vrăjitoria, ghicirea şi magia. Vrăjitoria este ramura puterii în domeniul ocult. Rădăcina sa este expusă de o afirmaţie scurtă din 1 Samuel 15:23: „Căci neascultarea este tot atât devinovată ca ghicirea”
(sublinierea îmi aparţine). Vrăjitoria este o expresie a răzvrătirii omului împotriva Iui Dumnezeu. Ea reprezintă încercarea omului de a-şi atinge scopurile fără a se supuna legii lui Dumnezeu. Forţa matrice avrăjitoriei este dorinţa de a controla oamenii şi circumstanţele. Pentru a atinge acest scop, ea poate folosi fie presiunile psihologice, fie tehnicileparapsihologice, fie o combinaţie între cele două.
Cuvântul ebraic pentru „ghicire” este keh ‘sem, care înseamnă şi „vrăjitorie”, tradus astfel şi în versiunea engleză a Bibliei, King James Version, folosită şi de către autor – nota traducătorului. Există trei cuvinte cheie care expun activitatea vrăjitoriei: manipulare, intimidare, dominare. Dominarea este scopul ei final. Manipularea şi intimidarea sunt căi alternative de realizare a acestui scop. Ori de câte ori oamenii folosesc tactici verbale sau nonverbale pentru a manipula, intimida şi domina pe cei din jurul lor, înseamnă că vrăjitoria este la lucru. În forma sa cea mai simplă, vrăjitoria reprezintă mai mult o expresie a naturii corupte, răzvrătite a umanităţii decăzute. In Galateni 5:19-20, in versiunea Cornilescu, este enumerată împreună cu idolatria printre „faptele firii pământeşti”. Există probabil puţini oameni care nu au recurs într-un moment sau altul la vrăjitorie sub această formă. Totuşi, acesta este doar vârful aisbergului. Este caracteristic lui satana să exploateze această „faptă a firii” ca o deschidere către puterea demonică, supranaturală ce izvorăşte din împărăţia întunericului. Prin această deschidere, el intră şi preia controlul asupra oamenilor, făcându-i unelte în slujba scopurilor sale rele şi robi ai împărăţiei sale. Rezultatul este vrăjitoria practicată ca artă ocultă, care operează mai ales prin farmece şi blesteme. Celelalte două forme din domeniul ocultului – ghicirea şi magia – sunt motivate de aceeaşi dorinţă debază: de a controla oamenii şi circumstanţele. Ghicirea este ramura cunoaşterii din domeniul ocult, care oferă forme multiple şi variate ale cunoaşterii ce nu poate fi obţinută prin mijloace naturale. In forma sa cea mai obişnuită, ghicirea oferă cunoaşterea supranaturală a viitorului. De asemenea, ea include toate formele false de descoperiri religioase, ce susţin că au o sursă supranaturală. Magia operează prin obiecte materiale sau prin alte căi ce au impact asupra simţurilor fizice, cum ar fi drogurile sau muzica. In Apocalipsa 9:21, cuvântul folosit pentru vrăjitori este derivat direct din cuvântul grecesc pentru droguri. In 2 Timotei 3:13, Pavel avertizează că la sfârşitul veacului „oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi”. Cuvântul tradus prin înşelători înseamnă în mod literal „vrăjitori”. Cântarea monotonă – sau incantaţia – a fost dintotdeauna o tehnică a magiei.Cultura contemporană a drogurilor, acompaniată de muzica rock de tip „heavy metal”, este un exemplu viu în care cele două forme de magie lucrează împreună. Iată o listă scurtă de categorii diverse sub care pot fi clasificate„instrumentele” magiei:
♦
Orice obiect asociat cu închinarea idolatră, fie că este păgân, fie că se pretinde creştin. Binecuvântare sau blestem: tu alegi!
♦
Orice obiect care reprezintă orice tip de religie sau sectă falsă, sau practică satanică.
♦
Orice obiect asupra căruia un practicant al ocultismului a invocat puterea supranaturală. (Chiar dacă în aparenţă această putere estedirecţionată spre un scop „nobil”, cum ar fi vindecarea; sursa ei o face să fie canalul pentru un blestem.)
♦
Orice obiect care este expresia unei superstiţii, cum ar fi potcoave de cai, monede „norocoase”, imagini cu „sfinţi”, şi aşa mai departe. Iată câteva forme specifice ale domeniului ocult ce predomină în cultura noastră contemporană.
- Ramura puterii din domeniul ocult
Presopunctura, acupunctura, călătoriile astrale,
hipnoza, levitaţia, artele marţiale (cele care invocă puteri spirituale supranaturale), controlul minţii, dinamica minţii, parapsihologia, mişcarea mesei într-o şedinţă de spiritism, telekinezie, vindecarea prin „atingere”, vrăjitoria.
- Ramura cunoaşterii din domeniul ocult
Astrologia, scrierea automată, comunicarea cu spiritele, auzire de „voci”, clarviziune, sfere de cristal, diagnosticare prin terapia culorilor sau a pendulului, presimţire, percepţie extrasenzorială, analiza scrisului de mână, horoscoape, iridologie,
kabbala, numerologie, medium, telepatie, citireagândurilor, prezicerea, cititul în palmă, frenologie, şedinţe de spiritism, cărţi de tarot, cititul în frunzele de ceai, cititul în cafea, „farmecele”. De asemenea, aici sunt incluse toate cărţile care învaţă despre practicile oculte.
Călătoriile astrale sunt o interpretare paranormală a unei experienţe în afara trupului obţinută fie în stare trează, fie prin vise lucide sau meditaţii profunde.
Tehnicile din dinamica minţii includ perioade de tăcere, în care te concentrezi asupra elementelor pozitive şi a perceperii „vocii interioare intuitive”. Unele tehnici sunt comparate cu autohipnoza şi controlul minţii şi a fost comparată cu scientologia şi Amway.
Deplasarea obiectelor exterioare prin puterea minţii.
Metodă de diagnosticare prin cercetarea irisului şi a pupilei.
Ştiinţă a numerelor, care, apelând la complicate legi ale matematicii astrale, serveşte astrologilor pentru definirea destinului uman.
Teorie potrivit căreia caracterul şi facultăţile psihice şi intelectuale aleomului pot fi recunoscute după conformaţia craniului. Tot în această categorie se includ toate religiile false sau sectele care pretind revelaţia supranaturală, dar care contrazic Biblia. A face deosebirea între adevărat şi fals în acest domeniu este totuna cu a face deosebirea între drept şi strâmb în domeniul natural. Odată ce am stabilit un standard pentru ceea ce înseamnă drept, ştim că orice se abate de la acest standard este strâmb. Nu are nicio importanţă dacă variază cu un grad sau cu nouăzeci de grade. Este strâmb. În domeniul spiritual, Biblia este standardul a ceea ce este drept – adică adevărat. Orice se abate de la Biblie este fals. Fie că se abate mai puţin, fie mai mult este lipsit de importanţă. Unele dintre cele mai subtile înşelătorii sunt cele care par că diferă foarte puţin de Biblie. Deosebit de periculoase sunt religiile care interpretează greşit Persoana, natura sau lucrarea de răscumpărare a lui Isus Hristos. Noul Testament, de exemplu, îl prezintă pe Isus ca fiind „Dumnezeu care a luat trup”, dar martoriilui Iehova învaţă că El este o fiinţă creată. De asemenea, islamul respinge pretenţia lui Isus de a fi Fiul lui Dumnezeu şi neagă faptul că El ar fi murit pe cruce. Cu toate acestea, moartea ispăşitoare a lui Isus este singura bază încare omul poate cere iertarea de păcate. Următoarele sunt câteva din mulţimea de religii false sau secte care sunt active azi: antropozofia, liturghia neagră, copiii lui Dumnezeu, mişcarea „Christadelphos”, Ştiinţa Creştină, francmasoneria, mişcarea Inner Peace (paceinterioară), martorii lui Iehova (Studenţii Dawn Bible), mormonii (Biserica lui Hristos şi a sfinţilor de pe urmă), mişcarea New Age, Biserica Religious Science („ştiinţă religioasă” sau cunoscută ca „religia minţii”), ordinul Rosae Cruciş,Scientologia, Spiritual Frontiers Fellowship (SFF sau Frontierele Părtăşiei Spirituale), spiritualism, teozofie, Biserica Unificării (mişcările Moon şi OneWorld Crusade), Biserica Unitariană. De asemenea, religiile sau sectele estice, cum ar fi Baha’i, budismul, confucianismul, Divine Light Mission, cei ce sunt guru, Hare Krishna,hinduismul, şintoismul, meditaţia transcendentală, yoga.
- Ramura din domeniul ocult care acţionează prin obiecte fizice etc.
Amulete, ankh, pietrele zodiacale, talismane sau pandantive magice (deex. pentru îndepărtarea negilor), cristale folosite în vindecare, droguri halucinogene, discuri sau casete cu muzică rock „heavy metal”, simboluri „norocoase” (de exemplu potcoave de cai inversate), hexagrame, table de ouija, fetişuri păgâne sau artefacte religioase, table folosite în spiritism, talismane, semne zodiacale.
Ankh este o cruce cu un inel în vârf, simbol al vieţii veşnice la vechiiegipteni (cruce egipteana).
Pietre preţioase şi semipreţioase asociate cu o lună a anului sau cu semne zodiacale şi care ar aduce noroc dacă sunt purtate de o persoană născută în acea lună sau sub acel semn zodiacal.) Evaluarea lui Dumnezeu referitoare la cei care sunt implicaţi în genurile de practici enumerate mai sus este afirmată foarte clar în Deuteronom:
Să nu se găsească printre voi nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care foloseşte ghicirea, nici un prezicător al viitorului, sau care face farmece, sau cititor în stele, sau descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile, sau spiritist, nimeni care să întrebe pe cei morţi.
Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din cauza acestor urâciuni, Domnul, Dumnezeul tău îi va izgoni dinaintea ta.
Tu să fii desăvârşit înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
(Deuteronom 18:10-13) Observăm că cei care se angajează în aceste practici oculte sunt clasificaţi în aceeaşi categorie cu cei care îşi sacrifică copiii-în foc înaintea dumnezeilor păgâni. Sub Legea lui Moise, pedeapsa obligatorie pentru toate practicile de acest gen era moartea. Este important să recunoaştem că şi cărţile pot fi canale ale puterii oculte. Când creştinii din Efes au fost confruntaţi prin lucrarea lui Pavel cu realitatea puterii lui Satan, reacţia lor a fost dramatică:
MuIţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească şi să spună cefăcuseră.
Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.” (Fapte19:18-19)
Un argint constituia aproximativ plata unei zile de muncă. La tarifele actuale din Statele Unite, această sumă ar putea ajunge foarte uşor la 5.800.000 $.) Singura modalitate adecvată de a trata un asemenea material ocult este de a-l distruge în totalitate – prin foc sau prin orice alt mijloc care pare potrivit – chiar dacă valoarea materialului distrus poate fi foarte mare. Am subliniat deja faptul că domeniul ocult, la fel ca „femeile străine”, se află în permanentă schimbare. Nu se poate oferi vreodată o listă finală sau exhaustivă a practicilor oculte. De-a lungul multor ani am căutat să ajut oamenii care aveau probleme ce nu fuseseră rezolvate de genul de consiliere sau de lucrare oferit în mod normal de către majoritatea bisericilor de azi. După părerea mea, problemele oamenilor nu se datorau lipsei de sinceritate sau de zel. De fapt, aceştia păreau mai zeloşi şi mai sinceri decât mulţi dintre cei care frecventau biserica şi care nu manifestau probleme evidente. În cazurile în care am avut succes în ajutorarea unor asemenea oameni, am descoperit în trecutul acestora, aproape în mod invariabil, o rădăcină aimplicării în domeniul ocult. Adesea, aceştia nu considerau acest fapt ca fiind posibila cauză a problemelor lor. Insă, odată ce rădăcina ocultului era expusă şi tratată, de obicei devenea relativ uşoară rezolvarea celorlalte probleme, mult mai evidente.
Îmi revine în minte un exemplu simplu, dar viu. La o întâlnire de rugăciune în casa cuiva, eram aşezat lângă un tânăr în vârstă de aproximativ douăzeci de ani. Nu ne mai întâlnisem înainte, dar m-am simţit îndemnat să-l întreb: „Ai primit Duhul Sfânt?” „Da”, mi-a spus el, după care a adăugat şoptit: „Dar nu vorbesc în limbi.” Era limpede că simţea că ceva îi lipseşte. Fără a discuta mai departe despre subiectul vorbirii în limbi, l-am întrebat: „Ai fost vreodată la un ghicitor?” El a reflectat un moment, şi apoi a spus: „Da, o dată, când aveam aproximativ cincisprezece ani. Dar am făcut-o în glumă. Nu am luat-o înserios.” „Dar totuşi”, l-am presat eu, „ţi s-a prezis viitorul în mod personal?” „Da,” a recunoscut mai degrabă şovăind, şi apoi a adăugat în apărarea sa: „Dar n-am urmărit un scop anume prin asta.” „Ai vrea să mărturiseşti aceasta ca fiind un păcat”, am spus, „şi să-L rogi peDumnezeu să te ierte şi să te elibereze de consecinţele acestuia?” Când a căzut de acord să facă acest lucru, l-am condus într-o rugăciune simplă, prin care a mărturisit că vizita sa la ghicitor era un păcat, şi i-a cerut lui Dumnezeu să-l ierte şi să-l elibereze de consecinţele acestuia. Apoi, fără nici o altă explicaţie, mi-am pus mâna pe umărul lui şi I-am cerut lui Dumnezeu să elibereze Duhul Sfânt în el. Instantaneu, fără vreo ezitare sau bâlbâială, a început să vorbească în mod clar şi fluent într-o limbă necunoscută. In câteva momente era pierdut în prezenţa lui Dumnezeu, uitând de absolut orice sepetrecea în jurul lui. Bariera invizibilă din viaţa lui fusese îndepărtată! De atunci, am reflectat de multe ori la întâlnirea mea de scurtă durată cu tânărul acela. Problema lui nu era lipsa de zel sau de sinceritate. Era un faliment al recunoaşterii naturii faptelor sale prin vizitarea ghicitorului. El nu a înţeles că în ochii lui Dumnezeu el era vinovat de adulter spiritual.Să presupunem că l-aş fi întrebat: „Ai comis vreodată adulter cu o femeie căsătorită?” El n-ar fi spus niciodată: „Da, dar am făcut-o în glumă … nu a fost nimic serios.” Mari mulţimi de oameni din ziua de azi se află în situaţii similare. Mulţi dintre ei frecventează biserica. Şi totuşi, din ignoranţă, ei au trecut în domeniul ocultului şi s-au implicat într-un păcat care este mai grav decât adulterul fizic.Până nu vor recunoaşte adevărata natură a ceea ce au făcut, ei trebuie să-şi continue viaţa în umbra blestemului pe care Dumnezeu l-a pronunţat peste toţi cei ce se întorc de la El şi se îndreaptă spre dumnezei falşi. Mai mult, aceeaşi umbră poate continua să se odihnească peste vieţile următoarelor patru generaţii ale urmaşilor lor. Când sunt confruntaţi cu aceste probleme, creştinii răspund uneori: „Dar eu nu ştiam că fac ceva rău.” Replica mea constă în sublinierea modului în care Pavel se descrie pe sine însuşi în 1 Timotei 1:13-15, ca fiind „cel dintâi păcătos”, din cauza păcatelor pe care le-a făcut „din neştiinţă, în necredinţă”. Ignoranţa nu ne absolvă întotdeauna de vinovăţia păcatelor noastre, dar îl poate determina pe Dumnezeu să ne arate mila Sa dacă ne pocăim şi ne întoarcem la El. Fiecare dintre noi, fără excepţie, trebuie să luăm în considerare cu mare atenţie cum se aplică aceste principii Ia viaţa noastră. In primele două din cele Zece Porunci, Dumnezeu Şi-a pronunţat judecata cu privire la două păcate specifice: întoarcerea înspre oricare dintre dumnezeii falşi alături de unicul Dumnezeu adevărat şi închinarea la orice reprezentare a lui Dumnezeu făcută de om. Aceste două păcate includ întreg domeniul ocult. Judecata lui Dumnezeu asupra celor care Ie comit se extinde până la următoarele patrugeneraţii. În schimb, oricine din cele patru generaţii care ne preced şi care a comis aceste păcate, poate fi cauza unui blestem care vine asupra noastră în generaţia noastră. Fiecare dintre noi are doi părinţi, patru bunici, opt străbunici şi şaisprezece stră-străbunici. Acesta ar fi un total de treizeci de persoane, oricare din ele putând fi cauza unui blestem care există peste vieţilor noastre.Câţi dintre noi ar putea garanta că niciunul din strămoşii apropiaţi nouă nu a fost niciodată implicat în vreo formă de idolatrie sau ocult? Slavă Domnului că El a oferit o cale de eliberare de orice blestem care ar putea veni prin această sursă! Slavă Domnului că noi putem beneficia de grija Sa! în acea ultimă zi a socotelii, Dumnezeu nu ne va învinovăţi de faptul că strămoşii noştri au atras un blestem asupra noastră, dar El ne va învinovăţi dacă refuzăm să ne folosim de măsurile pe care El le-a luat ca să fim eliberaţi de un asemenea blestem.
Întrebări pentru studiu
- Conform Proverbe 26:2, în spatele fiecărui blestem care vine asupra noastră există o ___________.
- Adevărat sau fals: odată ce cunoaştem cauza unui blestem, nu suntem încă în stare să-l îndepărtăm.
- Forma de neascultare care va provoca în mod sigur un blestem de laDumnezeu este încălcarea_______________ din cele Zece Porunci.
- Adevărat sau fals: este îndeajuns să-L recunoaştem pe Domnul ca fiind cel mai mare dintre toţi dumnezeii.
- Al doilea păcat este să facem orice reprezentare a lui Dumnezeu şi să ___________________înaintea ei.
- Prin încălcarea acestor porunci, blestemul va continua timp de câtegeneraţii?
- Cuvântul ocult derivă din cuvântul latin care înseamnă ———sau _________________.
- Adevărat sau fals: două dintre cele mai puternice dorinţe ale naturii umane sunt dorinţa după cunoaştere şi dorinţa după dragoste.
- Biblia descrie întoarcerea înspre dumnezeii falşi ca fiind _____ şi îl descrieca pe un păcat mult mai grav decât ————-.
- Care sunt cele trei ramuri principale din domeniul ocultului? —————–este ramura cunoaşterii, ———————— acţionează prin obiecte materiale şi_________ este ramura puterii.
- Adevărat sau fals: dacă cineva comite un păcat, neştiind că a fost unpăcat, Dumnezeu nu-i va cere socoteală acelei persoane.
Aplicaţie practică
- V-aţi închinat vreodată, tu sau altcineva din familia ta, idolilor saudumnezeilor falşi? Dacă da, enumera numele dumnezeilor falşi.
- Citeşte listele cu diferitele forme de ocultism de la paginile 84-86. Aiparticipat vreodată la vreuna din ele? Dacă da, scrie-le pe cele în care ai fost implicat.
Verset de memorat
Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. Proverbe 26:2
41
Răspunsul credinţei
Doamne, declar că Tu eşti singurul Dumnezeu adevărat. Nu există nici un Dumnezeu în afară de Tine. Tu eşti sursa mea de putere si înţelepciune.
Răspunsuri
- Cauză.
- Fals.
- Primelor două.
- Fals. El este singurul Dumnezeu adevărat.
- Ne închinăm.
- Patru.
- Ascuns; acoperit peste.
- Fals. După cunoaştere şi putere.
- Adulter spiritual; adulterul fizic.
- Ghicirea (cunoaştere), magia (obiecte materiale), vrăjitoria (putere).
- Fals. Citeşte 1 Timotei 1:13-15.
7 Diferite păcate morale şi etice
Forma principală a neascultării care provoacă blestemul lui Dumnezeu este definită în Exod 20:3-5: acceptarea dumnezeilor falşi şi venerarea lor. In plus, şi Vechiul Testament descoperă un mare număr de forme secundare de neascultare asupra cărora Dumnezeu a pronunţat un blestem. In această categorie, Moise enumera douăsprezece păcate morale şi etice, fiecare din ele provocând blestemul lui Dumnezeu (Deuteronom 27:15-16). Mai devreme în acest capitol, Moise a instruit Israelul să îndeplinească o ceremonie solemnă după intrarea lor în ţara Canaan. Pe cei doi munţi învecinaţi, Ebal şi Garizim, poporul trebuia să aducă jertfe şi să ridice nişte pietre mari cu toate cuvintele Legii scrise pe ele. Cu aceste cuvinte în prim-plan, jumătate din seminţii aveau să invoce o binecuvântare asupra tuturor israeliţilor care erau ascultători, după care celelalte şase seminţii aveau săinvoce un blestem asupra tuturor celor care erau neascultători. Atât la rostirea binecuvântării, cât şi a blestemului, întreg poporul trebuia să răspundă prin„Amin!”
Iosua 8:32-35 consemnează modul în care această ceremonie a fost îndeplinită realmente după ce Israelul a intrat în ţara Canaan.) În felul acesta, Dumnezeu a hotărât ca în timpul ocupării ţării Canaan decătre Israel, acesta să fie confruntat cu două alternative diametral opuse: obinecuvântare pentru ascultare sau un blestem pentru neascultare. Intre acestea nu exista teren neutru. De atunci încolo, fiecare israelit care a intrat în Canaan avea să se bucure fie de binecuvântarea lui Dumnezeu, fie să îndure blestemul Său. Aceste două alternative sunt prezentate cu o claritate desăvârşită în istoria Israelului, şi relatările ulterioare confirmă manifestarea acestora. Totuşi, aceste alternative nu sunt limitate numai la Israel. Ele se aplică în mod egal tuturor celor ce vor intra într-o relaţie cu Dumnezeu bazată pe legământ. In NoulLegământ, la fel ca în cel Vechi, Dumnezeu oferă aceleaşi două alternative: fie binecuvântarea pentru ascultare, fie blestemul pentru neascultare. Una din marile iluzii ale creştinilor, pe care satana o cultivă cu mare grijă, este aceea că există o a treia posibilitate, care nu este nici ascultarea cu binecuvântările ei, nici neascultarea cu blestemele ei. Nici Vechiul Testament, şi nici Noul Testament nu oferă o asemenea opţiune. Cele douăsprezece blesteme pronunţate asupra israeliţilor pe muntele Garizim erau detaliate şi specifice. In continuare îţi propun un rezumat alprincipalelor tipuri de conduită care intră sub incidenţa blestemelor:
♦
acceptarea şi venerarea dumnezeilor falşi;
♦
lipsa respectului faţă de părinţi;
♦
toate formele de oprimare şi nedreptate, în special când sunt îndreptate împotriva celor slabi şi neajutoraţi;
♦
toate formele de sex ilicit şi nenatural. Ultimul blestem include toate formele de neascultare faţă de Lege. Ca întotdeauna, cauza principală a blestemului lui Dumnezeu o reprezintă orice formă de amestec cu dumnezeii falşi. Aceasta este urmată de lipsa respectului faţă de părinţi. Condiţia de a ne respecta părinţii este afirmată şi accentuată din nou în Noul Testament. In Efeseni, Pavel confirmă a cincea din cele Zece Porunci: ‘Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.
„Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – „ca să fii fericit, să trăieşti multă vreme pe pământ”. Efeseni 6:1-3 Nenumăraţi oameni din zilele noastre – inclusiv mulţi creştini – nu sunt conştienţi de faptul că lipsa respectului faţă de părinţi atrage blestemul luiDumnezeu asupra lor. Nu aş putea estima numărul de oameni de care m-am ocupat în mod personal cu privire la această problemă. Slavă Domnului că am văzut o schimbare minunată în bine în vieţile celor care au recunoscut acest păcat, s-au pocăit de el şi şi-au schimbat atitudinea faţă de părinţii lor! Referitor la această temă, este potrivit să cităm un pasaj din cartea meadespre căsătorie, Un partener de căsnicie ales de Dumnezeu:
Pavel subliniază faptul că cele patru porunci precedente nu aveau nici o promisiune ataşată în cazul în care erau respectate. Dar pentru această a cincea poruncă, referitoare la părinţi, Dumnezeu a adăugat o promisiune specială: „ca să fii fericit”. In acelaşi timp, promisiunea implică o condiţie:dacă vrei să fii fericit, trebuie să ai grijă să-ţi onorezi părinţii. Dimpotrivă, dacă nu-ţi onorezi părinţii, nu te poţi aştepta să Iii fericit. Ţine minte că este posibil să-ţi onorezi părinţii fără să fii de acord cu ei întoate privinţele sau să aprobi tot ceea ce fac ei. S-ar putea să nu fii de acordcu ei în unele probleme, şi totuşi să menţii o atitudine respectuoasă faţă de ei. Să-ţi onorezi părinţii în felul acesta înseamnă să-L onorezi pe Dumnezeu Însuşi, care a dat aceste porunci. Sunt convins că o atitudine potrivită faţă de părinţi este o cerinţă esenţială pentru prezenţa binecuvântării lui Dumnezeu în viaţa oricărei persoane. In toţi anii în care m-am ocupat de creştini prin învăţare, păstorire, consiliere şi alt gen de relaţii, nu am întâlnit pe nimeni care să aibă o atitudine greşită faţă de părinţii săi şi să se bucure de binecuvântarea lui Dumnezeu.O asemenea persoană ar putea fi plină de zel în multe domenii ale vieţii creştine, să fie activă în biserică şi energică în slujire. Se poate să aibă în cer un loc care să o aştepte. Şi totuşi, îi lipseşte întotdeauna ceva în viaţă:binecuvântarea şi favoarea lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, am văzut mulţi creştini a căror viaţă a fost revoluţionată atunci când au recunoscut o atitudine greşită faţă de părinţi, s-au pocăit de ea şi au făcut schimbările necesare, îmi amintesc de un bărbat care sefăcuse vinovat de o viaţă plină de amărăciune şi ură faţă de tatăl său. Deşi tatăl lui era deja mort, acest bărbat a călătorit sute de mile până la cimitirul unde acesta fusese îngropat. îngenunchind lângă mormânt, el şi-a vărsat inima înaintea lui Dumnezeu cu adâncă remuşcare şi pocăinţă. Nu s-a ridicat de pe genunchi până când nu a fost convins că păcatul Iui fusese iertat şi că fusese eliberat de efectele lui dăunătoare. Din acel moment, întregul curs al vieţii sale s-a schimbat din frustrare şi înfrângere în biruinţă şi împlinire.
Următoarea formă de conduită din lista din Deuteronom 27 este oprimarea şi nedreptatea, îndreptate mai ales împotriva celor slabi şi neajutoraţi. Există cu siguranţă multe exemple ale unui asemenea comportament în cultura noastră contemporană, dar probabil nic iunul nu provoacă blestemul luiDumnezeu în aceeaşi măsură ca uciderea deliberată a unui copil nenăscut.Cine este mai lipsit de ajutor şi mai incapabil de autoapărare decât un bebeluş în pântecele mamei lui, dacă proprii lui părinţi nu-l protejează? Cât de ciudat este că oamenii care sunt activi în lupta împotriva prejudecăţii şi nedreptăţii rasiale – şi pe bună dreptate – în realitate trec cu vederea şipromovează practica avortului! La fel de ciudat este că oamenilor care nu Ietrece niciodată prin minte să ridice mâna cu violenţă asupra unui copilaş, nu simt nicio compasiune faţă de un copil mult mai mic şi care se află în pântecele mamei sale. Intr-un fel, substituirea cuvântului copilaş cu fetus insensibilizează conştiinţa oamenilor. Cu toate acestea, schimbarea terminologiei nu afectează în nici un fel adevărata natură a unui asemenea act. Cineva a întrebat: „Ce speranţă mai rămâne pentru o societate în caremamele îşi ucid proprii bebeluşi?” Atitudinea lui Dumnezeu faţă de avort nu este afectată de o schimbare de terminologie. El îl clasifică foarte simplu ca fiind „crimă” – şi îl tratează ca atare. In naţiune după naţiune din întreaga lume milioane de vieţi sunt distruse de către blestemul care urmează acestei fapte. Forma finală a conduitei care provoacă blestemul lui Dumnezeu din lista luată din Deuteronom 27 este abuzul şi pervertirea relaţiei sexuale. Din păcate, unii creştini şi-au format impresia că sexul este oarecum necurat, ceva ce nu poate fi ocolit, dar care fără îndoială are nevoie de scuze. Totuşi, imaginea biblică este exact opusă. Sexul este parte din planul original al Creatorului pentru om, ceva sacru şi frumos. Din acest motiv, Dumnezeu a hotărât limite riguroase privind actul sexual, pentru a-l proteja de abuz şi pervertire. Aceste graniţe sunt delimitate prin blestemele pronunţate în versetele 20-23 dinDeuteronom 27. Faptele interzise enumerate aici se referă la relaţia sexuală cu diferite persoane înrudite fie prin sânge, fie prin căsătorie, precum şi orice formă de relaţie sexuală cu animale. Faptele interzise în Biblie includ de asemenea toate formele de exprimare a homosexualităţii, în Levitic 18:22, Dumnezeu declară: „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune” – tradusă şi prin detestabil. Este acelaşi cuvânt folosit în Deuteronom 18:12 pentru a descrie diferite forme de practici oculte. În zilele noastre, multe din aceste limite, desemnate pentru a proteja sanctitatea actului sexual, sunt eliminate în mod deliberat – uneori chiar şi în numele creştinismului. Cu toate acestea, nici un argument bazat pe „etica situaţională” sau „noua moralitate” (care nu este deloc nouă) nu poate afecta sau schimba legile lui Dumnezeu care guvernează comportamentul uman. Toţi cei ce se lasă în voia perversiunilor sexuale se expun pe ei înşişi blestemului luiDumnezeu. Este semnificativ faptul că această listă din Deuteronom 27, cu faptele care provoacă blestemul lui Dumnezeu, este urmată imediat de Deuteronom 28printr-o listă completă de binecuvântări pentru ascultare şi de blesteme pentru neascultare. E ca şi când Dumnezeu ar spune: „înainte de a decide dacă să ascultaţi sau nu, ar trebui să analizaţi cu grijă consecinţele. Aşadar, iată care sunt acestea!”
Întrebări pentru studiu
- În Deuteronom 27:15-26, Moise enumera douăsprezece păcate—————— şi ————– care provoacă blestemul lui Dumnezeu.
- Adevărat sau fals: condiţia pentru binecuvântări şi blesteme este diferită în Noul Testament faţă de cea din Vechiul Testament.
- „Cinsteşte pe mama ta şi pe tatăl tău este prima poruncă însoţită de o_____________.”
- Adevărat sau fals: poţi avea o atitudine greşită faţă de părinţii tăi şi totuşi să te bucuri de binecuvântările lui Dumnezeu.
- O altă formă de conduită greşită este —————— şi —————–, mai ales împotriva celor slabi şi neajutoraţi.
- Adevărat sau fals: pentru că trăim într-o societate modernă, noi nu ne mai aflăm sub influenţa legilor care guvernează imoralitatea sexuală.
Aplicaţie practică
- Ai fost vreodată lipsit de respect faţă de părinţii tăi? Dacă da, recunoaşte aceasta înaintea lui Dumnezeu şi Cere-I iertare.
- Ai profitat vreodată de cei slabi şi neajutoraţi? Dacă da, recunoaşte situaţia specifică înaintea lui Dumnezeu, cere-I iertare şi rosteşte un cuvânt de binecuvântare la adresa celui (celor) de care ai profitat.
- Ai avut vreodată vreo relaţie sexuală ilicită? Dacă da, pocăieşte-te deaceste relaţii şi roagă-L pe Dumnezeu să te ierte şi să te cureţe.
- Ai fost vreodată ţinta opresiunilor şi nedreptăţilor, sau a lipsei de respect din partea copiilor tăi sau a altora?
Verset de memorat
Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. (2 TlMOTEI 2:22)
Răspunsul credinţei
Doamne, nu voi face nici un compromis în legătură cu ceea ce spuneCuvântul Tău că este adevărat, şi nu îmi voi justifica faptele mele rele.Doresc să umblu în neprihănire.
Răspunsuri
- Morale şi etice.
- Fals: este aceeaşi condiţie. Ascultarea aduce cu sine binecuvântări şineascultarea aduce cu sine blesteme.
- Făgăduinţă.
- Fals.
- Oprimarea, nedreptatea.
- Fals.
- Antisemitismul
Cu patru mii de ani în urmă Dumnezeu a făcut o alegere care a influenţat întreaga perioadă istorică următoare. El a căutat un bărbat care avea să împlinească condiţiile Sale astfel încât, până la urmă, acesta să devină canalul binecuvântărilor lui Dumnezeu pentru toate naţiunile. Bărbatul pe care l-a ales se numea Avram (mai târziuAvraam). Scopul lui Dumnezeu în alegerea lui Avraam este descris în Geneza 12:2-3 în mod caracteristic, binecuvântarea şi blestemul sunt strâns legate între ele. Dumnezeu rosteşte peste Avraam patru promisiuni legate de binecuvântare:
„Te voi binecuvânta.”
„Vei fi o binecuvântare.”
„Voi binecuvânta pe cei ce te binecuvântează.”
Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”Totuşi, în mijlocul acestor binecuvântări se află şi un blestem: Voi blestema pe cei ce te vor blestema. „Adăugarea acestui blestem serveşte unui scop practic foarte important. Orice persoană asupra căreia Dumnezeu îşi rosteşte binecuvântarea este prin urmare expusă în mod automat urii şi opoziţiei. Cel de-al doilea verb, tradus aici cu „a blestema”, înseamnă şi „a aduce injurii”, „a ocări”.Binecuvântare sau blestem: tu alegi! Celui mai puternic inamic al lui Dumnezeu şi al poporului Său: Satan. în mod paradoxal, s-ar părea că binecuvântarea lui Dumnezeu provoacă blestemul lui Satan, canalizat prin buzele celor pe care Satan îi controlează. Din acest motiv, când Dumnezeu îl binecuvântează pe Avraam, El a adăugat blestemul Său asupra tuturor celor l-ar fi blestemat pe Avraam. Aceasta înseamnă că nimeni nu îl putea blestema pe Avraam fără a atrage în schimb blestemul lui Dumnezeu. In Geneza 27:29, când Isaac îl binecuvântează pe fiul său, lacov, el a extins şi asupra lui aceeaşi protecţie pe care Dumnezeu a oferit-o iniţial lui Avraam: „Blestemat să fie oricine te va blestema.” Mai târziu, sub constrângere divină, Balaam rosteşte o revelaţie profetică legată de destinul Israelului, exact opusă intenţiei sale de la început, aceea de a blestema Israelul. Unele părţi din această revelaţie, relatată în Numeri 24:9, au repetat cuvintele rostite deja cu referire la Avraam şi lacov: „Binecuvântat este cel ce te binecuvântează, şi blestemat este cel ce te blestemă.” Luate împreună, aceste versete arată cât se poate de clar că atât binecuvântarea, cât şi blestemul care au fost la început rostite pentru Avraam s-au transmis urmaşilor săi, Isaac şi lacov, şi apoi celor din generaţiilor următoare, care azi sunt cunoscuţi în mod colectiv ca poporul evreu. Dumnezeu nu a făcut ca vrăjmaşilor Săi să Ie fie imposibil să-i blesteme pe Avraam, Isaac şi lacov şi pe urmaşiilor, ci S-a asigurat ca nimeni să nu poată face acest lucru fără să se teamă de consecinţe. De atunci încolo, nimeni nu a blestemat vreodată poporul evreu fără a atrage asupra sa un blestem mult mai înspăimântător: acela al Dumnezeului Atotputernic. In limbaj contemporan, atitudinea care provoacă acest blestem al lui Dumnezeu este cuprins într-un singur cuvânt: antisemitism. Ar fi nevoie de o întreagă carte pentru a urmări manifestarea acestui blestem în istoria indivizilor şi a naţiunilor începând din vremea patriarhilor până în zilele noastre. Este suficient să spunem că timp de aproape patru mii de ani nici un individ şi nic io naţiune nu a blestemat vreodată poporul evreu fără a atrage în schimb asupra lor blestemul
Antisemitismul distrugător al lui Dumnezeu.Istoria lui Nabil Haddad oferă o ilustrare contemporană grăitoare a celor două aspecte ale promisiunii lui Dumnezeu faţă de Avraam: pe de o parte, blestemul asupra celor care ocărăsc poporul evreu; şi, pe de altă parte, binecuvântarea care rezultă în urma binecuvântării lui. Nabil este un arab palestinian, născut în Haifa, într-ofamilie binecunoscută. Ulterior, el a emigrat în Statele Unite, unde a devenit un om de afaceri de succes. De
asemenea, el a avut o întâlnire extraordinară cu Domnul Isus Hristos. Iată povestea Iui, descrisă cu propriile sale cuvinte: Numele meu este Nabil Haddad. Sunt arab palestinian şi m-am născut în Haifa, în 1938, având părinţi arabi creştini. îmi aduc aminte că din primii ani ai copilăriei, întotdeauna mergeam la culcare deprimat. Am luat hotărârea să aflu o cale de a fi fericit. Ştiam că părinţii mei mă iubeau, dar asta nu mi-a schimbat starea de nefericire. Eram convins că dacă aş putea deveni bogat şi plin de succes, aş fi fericit. Acesta a devenit obiectivul meu. In 1948 a început războiul dintre arabi şi evrei. Toată familia mea s-a mutat în Liban. La sfârşitul anilor 1950 am venit în Statele Unite la colegiu. Astfel, în America, am început să-mi realizez obiectivul de a acumula succes şi bogăţie prin intermediul educaţiei şi al afacerilor. In anii următori m-am căsătorit, am devenit cetăţean american, am avut primul copil şi am deschis francizia McDonald’s. La vârsta de treizeci de ani eram milionar. Totuşi, depresia nu mă părăsise. Am început să urmăresc lucrurile materiale – maşini, călătorii, agrement, tot ceea ce se putea. Franciza este un sistem de comercializare a produselor, serviciilor şi tehnologiilor, bazat pe o colaborare strânsă şi continuă între persoane fizice şi juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană acordă unei alte persoane dreptul de a exploata o afacere, un produs sau un serviciu cumpăra cu bani – ca să mă simt fericit. Nimic nu a funcţionat.In cele din urmă, am început să pun întrebări: Cine este acest Om, Isus? Cine este Acesta despre care oamenii încă vorbeau la 2000 mii de ani după moartea Sa? Cine este Acesta pe care unii oameni chiar il venerau?Am deschis Biblia, dorind să văd ce a spus acest Isus despre El însuşi, şi o Prezenţă mi-a umplut camera. Oarecum ştiam că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Am petrecut cea mai mare parte a anului care a urmat citind Biblia şi vorbindu-le prietenilor mei despre Isus. Dar încă eram depresiv. In acea perioadă mi-am vândut cele nouă restaurante McDonald’s pentru câteva milioane şi am început o nouă afacere. Lucrurile au început să meargă rău. Devenisem tot mai depresiv. Am început să-L întreb din nou pe Dumnezeu.,.De ce, Doamne? înainte să ştiu că Isus este Fiul Tău, eram bine. Acum totul îmi merge rău!” Dumnezeu a răspuns: „Ce ai făcut cu descoperirea că Isus este Fiul Meu? Nimic din viaţa ta nu s-a schimbat. Până şi Satan ştie că Isus este Fiul Meu.” „Ce vrei să fac, Doamne?” „Pocăieşte-te şi primeşte-L în viaţa ta.” Amgăsit pe cineva care a putut să-mi arate cum să mă rog. M-am pocăit şi L-am rugat pe Isus să intre în inima mea. Câteva luni mai târziu am fost botezat cu Duhul Sfânt. Acum deţineam răspunsul. Nu am mai mers la culcare deprimat. Dar viaţa mea nu era încă în ordine. Afacerea mea continua să meargă prost. Din nou m-am confruntat cu Domnul. „Doamne!” am spus. „Mi-ai jucat o farsă. Când nu ştiam nimic despre Fiul Tău, Isus, îmi mergea bine. Apoi mi-ai arătat că El este Fiul Tău, şi lucrurile au început să se înrăutăţească. Apoi L-am primit in viaţa mea, şi acum pierd totul!”
Eu sunt un Dumnezeu gelos, ” mi-a răspuns El. Afacerea este dumnezeul tău, Rolls Royce-ul este dumnezeul tău, poziţia ta este dumnezeul tău. Iţi voi lua toţi aceşti dumnezei’ falşi pentru a-ţi arăta cine este adevăratul Dumnezeu. Dar te voi ridica din nou.” In zece luni am ajuns la faliment.
La puţin timp după aceea m-am dus la Fort Lauderdale la un seminar numit „Blesteme: cauză şi remediu” prezentat de Derek Prince. Am aflat că multe domenii din viaţa mea se aflau sub un blestem: cel financiar, cel fizic, nu mă bucuram de copiii mei, etc. Mi-am adus aminte de aceleaşi probleme din viaţa tatălui meu şi din vieţile altor membri din familia mea. In a treia zi, când Derek a condus câteva sute de oameni într-o rugăciune pentru a fi eliberaţi de blesteme, m-am ridicat. Oamenii din faţa mea, de lângă mine şi din spatele meu au avut parte de manifestări fizice de eliberare.Dar eliberarea mea nu a avut loc la acea întâlnire. In ziua următoare, timp de opt ore întregi, prin stări de vomă dureroase, am fost eliberat de blesteme care erau în profunzimea fiinţei mele. Când L-am întrebat pe Domnul de ce anume fusesem eliberat, El mi-a arătat vrăjitoria şi multe alte probleme specifice.Timp de mai multe luni, Domnul a continuat să-mi arate domenii suplimentare de blesteme. De fiecare dată m-am pocăit şi am revendicat eliberarea mea în baza lui Isus, Care S-a făcut blestem pentru mine. Intr-o zi, în timp ce mă închinam, am spus: „Cât de măreţ eşti! Tu ai creat universul şi tot ceea ce este în el!” Domnul m-a întrebat dacă într-adevăr credeam acest lucru. Am spus: „Da, Doamne!” El a spus: „Cum este cu poporul Meu evreu?, încă păstrezi resentimente în inima ta împotriva lor.”Mi-am amintit că toată familia mea blestemase evreii. Din primii mei ani de viaţă am fost învăţat să îi urăsc. Acum, în prezenţa Domnului, am spus: „Renunţ la orice resentiment din inima mea faţă de poporul evreu, sa fiu iertat!” Imediat ceva s-a schimbat în interiorul meu.La scurt timp după aceea, am văzut că Dumnezeu îi spusese lui Avraam, tatăl evreilor: „Voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei care te vor blestema” (Geneza 12:3). Apoi mi-am dat seama că finanţele mele nu fuseseră sub binecuvântare, ci sub blestem – un blestem al insuficienţei. Nu mai eram în stare să fac suficienţi bani pentru a-mi împlini nevoile. Chiar dacă făceam 250.000 de dolari, aveam nevoie de 300.000. Mai târziu, când am făcut 500.000 de dolari, aveam nevoie de 700.000 de dolari pentru a-mi acoperi cheltuielile. Din 1982, de când am fost eliberat de blestemul antisemitismului şi de blestemul insuficienţei care îl însoţea,venitul meu a întrecut întotdeauna cheltuielile şi nevoile mele. Şi sunt în stare să dau din belşug pentru lucrarea împărăţiei Iui Dumnezeu.Dumnezeu mi-a vindecat în acelaşi timp şi trupul, şi sentimentele. Sunt total eliberat de depresie. Pot spune cuadevărat că umblu în biruinţă. Mărturia mea i-a ajutat pe mulţi alţii să fie eliberaţi din blestem şi să trăiască sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Lecţia de viaţă a lui Nabil este clară: nimeni nu-şi poate permite să urască sau să blesteme poporul evreu. Această lecţie este la fel de necesară astăzi cum a fost şi ieri. Atât din punct de vedere social, cât şi politic, antisemitismul este una dintre forţele cele mai puternice care lucrează în lumea noastră contemporană. Totuşi, în cele din urmă, antisemitismul înseamnă dezastru pentru toţi cei care se lasă controlaţi de el. Din păcate, de-a lungul multor secole, Biserica creştină practicantă s-a făcut deseori vinovată de propagarea antisemitismului flagrant. Şi totuşi, Biserica datorează fiecare binecuvântare spirituală pe care o revendică celor care au fost victimele ei: poporul evreu. Fără evrei, Biserica nu ar fi avut apostoli, Biblie sau Mântuitor.
lată unul din motivele principale pentru starea actuală de căldicel şi a lipsei de putere în multe adunări creştine – mai ales în Europa şi Orientul Mijlociu, unde antisemitismul este adânc înrădăcinat. Povestea lui Nabil Haddad arată o soluţie: recunoaşterea deschisă a antisemitismului ca fiind păcat, urmată de pocăinţă şi renunţare. Acest fapt va avea ca rezultat o schimbare interioară profundă a inimii faţă de poporul evreu şi o recunoaştere a binecuvântărilor spirituale nemăsurate pe care Biserica creştină a primit-o prin el. Pe această bază putem apoi să-L implorăm pe Dumnezeu să îndepărteze umbra blestemului care se odihneşte în prezent asupra unor secţiuni majore ale Bisericii şi să-L rugăm să o înlocuiască cu binecuvântarea Sa.
Intrebări pentru studiu
- Câte promisiuni legate de binecuvântare a rostit Dumnezeu peste Avraam, conform textului din Geneza 12:2-3?
- Adevărat sau fals: Dumnezeu i-a oferit lui Avraam protecţie de Satan prin rostirea unui blestem în mijlocul binecuvântărilor.
- Scripturile arată clar că binecuvântările şi blestemul rostite la început pentru Avraam au fost transmise mai apoi poporului.
- Adevărat sau fals: nimeni nu a blestemat vreodată pe Avraam, Isaac şi Iacov sau pe urmaşii lor fără a atrage asupra sa un blestem mult mai înspăimântător.
- Atât din punct de vedere social, cât şi politic este una dintre forţele cele mai puternice care lucrează în cultura noastră contemporană.
- Adevărat sau fals: Biserica creştină de-a lungul secolelor a protejat poporul evreu.
- Pentru a rupe blestemul antisemitismului, persoana trebuie să-1mărturisească drept___, după care trebuie să se __________________şi să______________la el.
Aplicaţie practică1.
Ce ai învăţat despre antisemitism şi nu ai ştiut înainte?
- A schimbat acest capitol modul în care gândeşti despre Israel şi evrei? în ce fel?
- Ai blestemat vreodată Israelul sau evreii? Dacă da, ia-ţi câteva momente pentru a te pocăi şi cere-I luiDumnezeu să te ierte.
Verset de memorat
Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc, vor prospera.
Psalmul 122:6 (traducerea GBV) Răspunsul credinţeiDoamne, binecuvântez Israelul în Numele Tău şi rostesc un cuvânt de pace peste Ierusalim.
Răspunsuri
- Patru
- Adevărat. „Voi blestema pe cel ce te va blestema.
- Evreu
4.Adevărat.
5.Antisemitismul.
6.Fals. Biserica a propagat deseori antisemitismul
7.Păcat, pocăiască, renunţe.
- Legalism, fire pământească, apostazie
In Ieremia 17:5, Dumnezeu rosteşte blestemul Său asupra altui gen de păcat care, asemeni antisemitismului, este prezent în multe domenii ale Bisericii: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!”
in acest context – ca în multe alte pasaje din Scriptură – cuvântul muritor nu se referă la trupul fizic. Mai degrabă, se referă la natura pe care fiecare dintre noi am primit-o prin moştenire de la stramoşul nostru comun, Adam. Adam nu a zămislit nici un copil. El însuşi nu a încălcat porunca lui Dumnezeu. Motivul nelegiuirii sale nu a fost atât de mult dorinţa de a face rău ci de a fi independent deDumnezeu. Această dorinţă lucrează în fiecare din urmaşii lui Adam”. Este semnul distinct al firii pământeşti. în domeniul religiei, ea ca ul.i :..i îndeplinească fapte neprihănite fără a depinde de harul supranatural al lui Dumnezeu. Indiferent cât de bune sunt intenţiile lui, produsul final va fi întotdeauna un „Ismael”, şi nu un „Isaac”. Adjectivul pe care Scriptura îl foloseşte de regulă cu privire la firea pământească este corupt Deşi poate produce o mare parte din lucrurile în versiunea NIV a Bibliei în limba engleză, cuvântul tradus în limba română cu muritor este flesh (carne); în următoarele versete alese de autor, acest cuvânt este tradus în Biblia Cornilescu cu firea pământească – destinate să impresioneze mintea şi simţurile, ea este infectată de corupţie. Rezultatul tuturor eforturilor ei este descris în Evrei 6:1 ca fiind „fapte moarte”, de care Dumnezeu ne cheamă să ne pocăim.Genul de om descris în Ieremia 17:5 nu este străin de harul Iui Dumnezeu. Acest lucru este arătat prin propoziţia de încheiere: „Îşi abate inima de la Domnul!” Dacă el nu L-ar fi cunoscut niciodată pe Domnul, nu s-ar fi spus despre el că se „abate” de la El. O persoană de acest fel a experimentat harul supranatural şi puterea lui Dumnezeu, dar apoi se întoarce înapoi, sprijinindu-se pe propria abilitate naturală. Comportamentul său descoperă că are mai multă încredere în ceea ce poate face pentru el însuşi decât în ceea ce poate face Dumnezeu pentru el. De fapt, el îl insultă în mod deliberat pe Dumnezeu. Această atitudine atrage după sine blestemul lui Dumnezeu.
Următorul verset descrie rezultatul blestemului pe care o asemenea persoană îl atrage asupra sa: „Căci este ca unnenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi fără locuitori” (Ieremia 17:6).Ce imagine vie a unui om aflat sub blestemul lui Dumnezeu! El se trezeşte trăind în „locuri arse” şi „într-un pământ sărat”. Tot ce îl înconjoară este sterp şi sumbru. înviorarea poate veni la toţi cei din jurul său, dar, în mod misterios, întotdeauna trece pe lângă el. El este condamnat la uscăciune şi frustrare. Blestemul din Ieremia 17:5-6 lucrează în vieţile multor persoane, dar se aplică şi unui domeniu mult mai larg. El reprezintă una din cauzele invizibile, dar reale ale uscăciunii şi ineficientei existentă în multe secţiuni ale Bisericii creştine contemporane. Aproape fiecare mişcare ce are o oarecare semnificaţie în creştinism îşi găseşte originea într-o lucrare puternică, supranaturală a harului lui Dumnezeu şi a Duhului lui Dumnezeu. Şi, mai presus de orice altceva, toate aceste mişcări datorează acestui fapt impactul pe care l-au avut asupra istoriei.Totuşi, astăzi multe – probabil cele mai multe – dintre aceste mişcări nu mai pun un accent atât de mare pe harul lui Dumnezeu şi pe puterea Duhului Sfânt. Ele s-au întors înapoi, bizuindu-se pe ceea Legalism, fire pământească, apostaziece pot realiza mai bine prin eforturi proprii. Ele „se încred în om” – adică în ele însele – şi „se sprijină pe unmuritor”. în mod sigur, dar imperceptibil, „inima lor se abate de la Domnul”. Poate că ele au câştigat „respectabilitate” religioasă şi intelectuală, dar prin aceasta au renunţat la favoarea lui Dumnezeu. în locul acesteia, au atras asupra lor umbra întunecată a blestemului pronunţat în Ieremia 17:5. A înlocui harul divin cu aptitudinile umane înseamnă a înălţa ceea ce este firesc mai presus de ceea ce este spiritual. Efectul se va manifesta în multe domenii diferite. De exemplu:
♦
teologia va fi înălţată mai presus de revelaţie;
♦
educaţia intelectuală mai presus de formarea caracterului;
♦
psihologia mai presus de discernământ;
♦
programul mai presus de călăuzirea Duhului Sfânt;
♦
elocvenţa mai presus de puterea supranaturală;
♦
raţionamentul mai presus de umblarea prin credinţă;
♦
legile mai presus de dragoste.Toate aceste erori reprezintă diferite manifestări ale unei grave şi fundamentale erori: aşezarea omului pe un loc pe care Dumnezeu l-a rezervat numai pentru Domnul Isus Hristos. Acesta a fost genul de situaţie pe care Pavel a încercat să o rezolve în bisericile din Galatia. în Galateni 3:1-10, el urmăreşte problema de la sursa ei până la punctul său culminant. Ce urmează este doar un rezumat. în versetul 1, Pavel identifică sursa ca fiind o influenţă satanică înşelătoare, pe care o numeşte vrăjitorie-. „O,galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat … înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?” (sublinierea îmi aparţine). O variantă alternativă redă astfel întrebarea lui Pavel: „Cine v-a vrăjit?” Această influenţă satanică a întunecat singura sursă a harului atotsuficient al lui Dumnezeu: /Isus Hristos răstignit. Despărţit în felul acesta de harul lui Dumnezeu, poporul Său se întoarce în mod inevitabil înapoi la un sistem de legi religioase. Aceasta îl conduce pe Pavel la următoarea întrebare, din versetul 2: „Prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?” (sublinierea îmi aparţine). Cuvântul folosit în mod obişnuit pentru a descrie acest lucru este legalism. Totuşi, deoarece acest cuvânt este folosit adesea într-un mod imprecis, este important să-l definim cât mai exact. Legalismul poate fi definit în două feluri înrudite. Prima definiţie este: încercarea de a câştiga neprihănirea înaintea lui Dumnezeu prin respectarea unui set de reguli. In Romani 3:20, Pavel elimină acest lucru cu o fermitate absolută: „Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.” Articolul hotărât aplicat substantivului lege este adăugat de către traducător. Ceea ce spune de fapt Pavel sună aşa: „Prin fapte ale Legii, nimeni nu va fi socotit neprihănit.” Se face referire în primul rând la Legea lui Moise, dar afirmaţia se aplică oricărui alt set de reguli religioase. Legea ne poate arăta că suntem păcătoşi, dar ea nu are puterea de a ne schimba. In mod alternativ, legalismul ar putea fi definit ca încercarea de a impune orice altă condiţie în vederea câştigării neprihănirii dincolo de ceea ce a lăsat Dumnezeu însuşi. Condiţia de bază a lui Dumnezeu este descrisă în felul următor: [Neprihănirea] ne va fi socotită, nouă, celor ce credem in Cel ce a inviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. Romani 4:24-25Aceasta este condiţia simplă, dar atotsuficientă a lui Dumnezeu pentru a obţine neprihănirea: să ne încredem în El, crezând că El a făcut pentru noi două lucruri: 1) El L-a dat pe Isus la moarte pentru păcatele noastre; 2) El L-a înviat pe Isus din morţi pentru ca noi să fim socotiţi neprihăniţi. Dumnezeu nu cere mai mult de atât, şi nimeni nu a fost vreodată autorizat să adauge ceva la condiţiile lui Dumnezeu. Apoi, odată ce am primit neprihănirea în felul acesta prin credinţă, faptele neprihănirii, care sunt corespunzătoare acesteia, vor rezulta din credinţa noastră. Dar dacă adăugăm orice altă condiţie pentru a obţine neprihănirea, Dumnezeu nu Se va întâlni cu noi pe acest temei, şi faptele neprihănirii nu vor urma. Niciodată nu vom fi în stare să depăşim cele mai bune realizări pe care le putem obţine prin eforturile umane. Aceasta este explicaţia pentru următoarea întrebare pusă de Pavel în Galateni 3:3: „Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?” (sublinierea îmi aparţine).Termenul are aici sensul de carnal, adică de „bizuire pe propria noastră natură firească”. Mai departe, în Galateni 5:19-21, Pavel enumera cel puţin 15 „fapte ale firii”. Niciuna dintre ele nu este bună sau acceptată înaintea lui Dumnezeu, pentru că firea nu este capabilă să producă vreun lucru pe care Dumnezeu să îl accepte. în Romani 8:8, Pavel rezumă lucrul acesta astfel: „Şi cei care sunt în firea păcătoasă, nu pot să placă lui Dumnezeu” (traducerea GBV, sublinierea îmi aparţine).în final, în Galateni 3:10, Pavel afirmă apogeul acestui proces descendent: un blestem. „Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem. „Astfel, prin logica Duhului Sfânt, Pavel analizează problema bisericilor galatene, care este şi problema multor biserici contemporane. Ea descinde dintr-o influenţă amăgitoare, satanică, ce se infiltrează în Biserică şi distrageatenţia poporului lui Dumnezeu de la unica sursă a harului Său: Isus Hristos răstignit. Pavel clasifică această influenţă ca fiind vrăjitorie sau fermecare.
Fiind despărţiţi în felul acesta de harul lui Dumnezeu, creştinii degenerează în mod inevitabil în legalism şi în a se bizui pe firea pământească. Rezultatul final al acestei tendinţe descendente este un blestem. Am subliniat deja în capitolul 6 ca farmecele sunt instrumentele principale ale vrăjitoriei. In felul acesta, adevărul din Ieremia 17:5-6 este regăsit şi în Noul Testament, şi îşi găseşte expresia în Galateni 3:1-10. Când ne încredem în faptele Legii (legalism) şi facem din firea pământească tăria noastră, acestea vor culmina într-un blestem. Ca rezultat, poporul lui Dumnezeu îşi va trăi viaţa în „locuri arse” şi „într-un pământ sărat”. Firea pământească se poate manifesta în multe forme. Deseori acestea sunt evidente şi neatrăgătoare pentru oamenii religioşi. Câteva exemple tipice ar fi: necurăţia sexuală sau imoralitatea; limbajul vulgar; excesul de mâncare sau băutură; urmărirea ambiţiilor personale; mânie necontrolată sau alte pasiuni rele. Ceea ce face ca legalismul să fie deosbit de periculos este că îi atrage pe bărbaţii şi femeile care sunt sinceri, dedicaţi şi care nuar fi uşor de prins în capcana acestor păcate mult mai evidente ale firii. Totuşi, în ceea ce priveşte consecinţele lui finale, legalismul este la fel de mortal ca şi alte păcate mai puţin „respectabile”. Este instrumentul favorit al lui Satan în abaterea creştinilor care altfel ar putea deveni o ameninţare serioasă pentru împărăţia lui. Pentru mine personal, analiza problemei galatene este mai mult decât un simplu exerciţiu de teologie abstractă. Din contră, este foarte reală, dar şi dureroasă. în 1970, în Fort Lauderdale, am fost „anexat” în mod suveran şi supranatural unui grup mic de slujitori care proveneau din medii diferite. Nici unul dintre noi nu am anticipat ceea ce avea să ni se întâmple, şi nici unul nu a înţeles ceea ce avea Domnul de gând cu noi. Fără îndoială, dacă am fi continuat să ne bizuim pe Duhul Sfânt care iniţiase relaţia noastră, El ne-ar fi descoperit în mod treptat scopul Lui pentru noi, dar nu aceasta a fost calea pe care am urmat-o noi. Mult prea curând, şi fără ca noi să ne dăm seama ce se întâmplă de fapt, au început să se manifeste diferitele trăsături ale „sindromului” din Galateni 3. Deciziile şi acţiunile noastre nu au mai fost iniţiate de Duhul Sfânt, ci s-au bazat pe un sistem elaborat de reguli şi concepte. Continuam să-L recunoaştem pe Duhul Sfânt, dar în modul în care clienţii unui restaurant ar recunoaşte un chelner. Dacă simţeam că aveam nevoie de ceva, îl chemam în treacăt. Dar, de cele mai multe ori, ne-am bizuit pe metodele şi planurile elaborate de noi. Privind înapoi, îmi dau seama acum că lucrarea Duhului Sfânt iniţiată printre noi fusese o ameninţare serioasă pentru Satan. în consecinţă, el a recurs la tactici care fuseseră atât de reuşite în Galatia şi în nenumărate alte situaţii de-a lungul istoriei Bisericii. Erau doi paşi decisivi: 1) el a înlocuit Crucea din centrul vieţilor şi lucrărilor noastre; 2) el L-a înlocuit pe Isus ca şi „Cap peste toate lucrurile” în acţiunile şi relaţiile noastre (vezi Efeseni T.22). Printr-un proces inevitabil, am degenerat în genul normal de organizaţie religioasă, care acţiona prin intermediul raţiunii şi aptitudinii naturale. în mod paradoxal, una din cauzele principale ale problemelor noastre consta tocmai în faptul că avuseserăm un început supranatural. Ca şi galatenii, noi „am început în Duhul”. Având acel început, calea prin care am devenit pur şi simplu o altă organizaţie religioasă, care funcţiona în plan natural, ocupându-ne astfel locul printre ne-număratele grupuri similare din cadrul creştinismului, nu a fost unul uşor sau nedureros. După cum le-a spus Pavel galatenilor, ceea ce a fost iniţiat de Duhul Sfânt nu poate fi dus la bun sfârşit prin firea omenească. Nu a trecut mult până să fim confruntaţi de manifestarea blestemului pe care îl adusesem astfel asupra noastră. Manifestările lui au fost cele caracteristice şi pentru alte evenimente similare de-a lungul istoriei Bisericii. Relaţiile personale au fost rupte; congregaţiile au fost dezbinate şi împrăştiate; lucrări promiţătoare au fost întrerupte sau altele au fost deviate de la scopul lui Dumnezeu; creştinii cândva entuziaşti au fost distruşi de frustrare şi deziluzie. Mulţi şi-au abandonat credinţa. Dacă am fi obligaţi să numim într-un cuvânt toate acestea, ar fi trebuit să-i spunem „Cabod, adică «nu mai e slavă»” (1 Samuel 4:21).
Rezultaul oricărei activităţi religioase care nu a fost iniţiată şi călăuzită de Duhul Sfânt este rezumat în Evrei 6:1, prin expresia fapte moarte. Pentru acestea, remediul este formulat în acelaşi verset: pocăinţa. Lucrul acesta mi-a fost dezvăluit mie personal. Nu puteam învinovăţi pe altcineva. Trebuia să accept responsabilitatea pentru lucrul în care eram implicat. Mai presus de orice, mi-am dat seama că am stins Duhul Sfânt şi L-am întristat .Mi-am dat seama că trebuia să îmi recunosc păcatele înaintea lui Dumnezeu şi să mă încred în El în privinţa iertării şi a restaurării. Aceasta a fost o decizie personală pe care numai eu o puteam lua. Nu o puteam lua în numele altora, dar dacă aş fi găsit o cale care să ducă la restaurare, atunci cei care îşi vedeau nevoia puteau urma aceeaşi cale. în 1983 m-am pocăit şi am pus capăt implicării mele în acel grup. în mila Sa, Dumnezeu mi-a arătat, pas cu pas, calea pe care o căutam. Am descoperit că există o cale de ieşire de sub blestem şi de a intra încă o dată în binecuvântare. Dacă nu aş fi făcut această descoperire, această carte nu ar fi fost scrisă. Pentru cei ce s-ar putea afla într-o situaţie similară, le ofer în Secţiunea 111: „De la blestem la binecuvântare” o explicare completă a paşilor ce trebuie urmaţi. în Galateni, Pavel expune o altă cale prin care blestemul poate veni asupra poporului lui Dumnezeu: apostazia. Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce va chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie, dar suni unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe carev-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! Galateni 1:6-9 Genul de persoană descrisă aici se prezintă pe sine ca fiind un slujitor al lui Hristos, dar el perverteşte adevărul central al Evangheliei. Pavel declară că o asemenea persoană atrage asupra ei un blestem. Cuvântul grecesc anatema înseamnă „blestemat”. El indică un lucru care provoacă mânia lui Dumnezeu şi este subiectul condamnării şi al respingerii Sale irevocabile. Evanghelia conţine un miez central al adevărului revelat care a fost acceptat şi susţinut de Biserică în întregul ei de-a lungul tuturor generaţiilor. Acesta ar putea fi rezumat după cum urmează: Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu divin şi etern, care a devenit un membru al rasei umane prin naşterea din fecioară. El a trăit o viaţă fără păcat, a murit pe cruce ca jertfă de ispăşire pentru păcatele omenirii, a fost îngropat şi a înviat a treia zi din mormânt, în trup. EI S-a înălţat la cer, de unde Se va întoarce pe pământ în persoană pentru a judeca viii şi morţii. Oricine se pocăieşte de păcat şi crede în jertfa lui Isus primeşte iertarea păcatelor şi darul vieţii veşnice. Este important să subliniem faptul că Evanghelia are în centru moartea şi învierea lui Isus. In 1 Corinteni 15:3-4, Pavel rezumă acest mesaj la trei evenimente istorice: „Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi … a fost îngropat … şi a înviat a treia zi, după Scripturi.” Prima autoritate pe care Pavel o citează ca sprijin pentru aceste evenimente este reprezentată de Scripturi – la vremea aceea, Scripturile însemnând Vechiul Testament. Ca o confirmare suplimentară a învierii, Pavel continuă să enumere diferiţi martori care L-au văzut pe Isus după ce El înviase din morţi. Totuşi, mărturia lor este secundară în raport cu cea a Vechiului Testament.
Prin două afirmaţii succesive, Pavel subliniază faptul că credinţa în învierea în trup a lui Isus este esenţială mântuirii: „Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţavoastră … Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre!” (vezi 1Corinteni 15:14 şi 17). în 2 Tesaloniceni 2:3, apostolul Pavel avertizeaza ca la sfarsitul vremii apostazia va fi larg răspândită. Există motive puternice să credem că noi ne aflăm acum în perioada de apostazie care a fost prevestită. în câteva denominaţii creştine majore, mulţi lideri creştini recunoscuţi au renunţat public la credinţa în Scripturi şi – în special -la învierea în trup a lui Hristos. Probabil că ei nu realizează că declaraţia lor de necredinţă este ea însăşi o împlinire a Scripturilor pe care ei o resping! Totuşi, ei nu pot schimba un lucru: în afară de cazul că se pocăiesc, cei care pervertesc în felul acesta Evanghelia atrag asupra lor mânia şi blestemul lui Dumnezeu.
întrebări pentru studiu
- Care este adjectivul pe care Scriptura îl aplică de regulă firii?
- Adevărat sau fals: genul de persoană descrisă în Ieremia 17:5-6 este străină de harul lui Dumnezeu.
- O persoană aflată sub genul de blestem citat în Ieremia 17:5-6 se află atât într-un_, cât şi în_.
- A pune aptitudinile umane în locul harului divin înseamnă a înălţa _____________mai presusde_____________.
- Adevărat sau fals: o definiţie a legalismului este încercarea de a obţine neprihănirea înaintea lui Dumnezeu prin respectarea unui set de reguli.
- Care sunt cele două lucruri pe care trebuie să le credem pentru a obţine neprihănirea înaintea lui Dumnezeu?
- A face din „carne” tăria noastră se numeşte _.
- în 2 Tesaloniceni 2:3, Pavel avertizează că la sfârşitul veacului ________________va fi larg răspândită.
Aplicaţie practică
- Firea pământească poate lua multe forme. Ai experimentat modul în care omul carnal se ridică deasupraomului spiritual? Cum?
- în Galateni 3:1-10, Pavel descrie oamenii care încep în Duhul şi sfârşesc în fire. Ce ai învăţat despre modul încare se întâmplă acest lucru?
- Ai căzut vreodată în legalism? Dacă da, cum?
- Evrei 6:1 numeşte întreaga activitate ce nu este călăuzită de Duhul Sfânt drept „fapte moarte”. Ai luat partevreodată la fapte moarte? Remediul este pocăinţa. Petrece un timp cu Domnul şi roagă-L să-ţi descopere oricefaptă moartă din viaţa ta, şi apoi rosteşte o rugăciune de pocăinţă şi cere-I iertare.
Verset de memorat: Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii.
Galateni 3:13 Răspunsul credinţei Isuse, dorinţa mea este să umblu în Duhul, şi nu în fire. îmi voi păstra privirea aţintită asupra Ta şi asupra harului Tău.
Răspunsuri
- Corupt.
- Fals. Această persoană a experimentat harul şi puterea lui Dumnezeu, dar 1-a întors spatele lui Dumnezeu pentru a se bizui pe propriile sale posibilităţi.
- Pământ sterp, frustrare.
- Firescul, spiritual.
- Adevărat.
- Că Tatăl L-a dat morţii pe Isus pentru păcatele noastre şi că Isus a înviat din morţi.
- Fire pământească.
- Apostazia sau alunecarea.
- Furtul, mărturia mincinoasă, jefuirea lui Dumnezeu
Ultimii trei profeţi ai Vechiului Testament – Hagai, Zaharia şi Maleahi – tratează cu toţii diferite domenii în care Israelul a experimentat manifestarea blestemului lui Dumnezeu. Este ca şi când acestor profeţi li s-ar fi dat sarcina de a rezuma istoria israeliţilor de când au intrat sub Legea lui Moise şi de a-i confrunta pe aceştia cumotivele pentru care anumite blesteme ale Legii veniseră asupra lor. Profetul Zaharia descrie o viziune pe care a avut-o referitoare la blestemul lui Dumnezeu care vine peste căminele oamenilor care fac parte din poporul Său:’Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat, şi iată că era un sul de carte care zbura. El m-a întrebat: „Ce vezi?” Euam răspuns: „Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coţi, şi o lăţime de zece coţi.” Şi El mi-a zis: „Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ şi oricine jură strâmb va fi nimicit cu desăvârşire de aici. „îl trimit – zice Domnul oştirilor – ca să intre în casa hoţului şi acelui ce jură strâmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea, şi s-o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.” Zaharia 5:1-4124
Blestemul descris de Zaharia intră în casa tuturor celor ce au comis două păcate specifice: furtul şi mărturia mincinoasă (termenul contemporan pentru cel din urmă este sperjur.) Odată intrat, blestemul rămâne până când distruge întreaga casă: lemnele, pietrele şi absolut totul.Aceasta este o imagine vie a modului în care lucrează un blestem odată ce l-am admis în viaţa noastră. Nu putem fixa limite după alegerea noastră în ceea ce priveşte domeniile care vor fi afectate de acesta. Dacă nu ne pocăim şi nu căutăm mila lui Dumnezeu care să ne elibereze, blestemul va distruge până la urmă întreaga casă. Răspândirea acestor două păcate – furtul şi sperjurul – în cultura noastră contemporană poate fi măsurată prin câteva statistici simple. Furtul este atât de adânc înrădăcinat astăzi în Statele Unite, încât aproape zece procente din valoarea bunurilor expuse în magazinele care vând cu amănuntul se datorează preţului asigurării împotriva furtului. Iată o cauză a inflaţiei mai puţin mediatizată! Pe de altă parte, sperjurul fraudează Trezoreria Statelor Unite cu miliarde de dolari în fiecare an prin declaraţii false de venituri. Onestitatea totală în acest domeniu ar putea probabil să şteargă întregul deficit bugetar! Conform viziunii lui Zaharia, blestemul care vine în urma acestor două păcate, al furtului şi al sperjurului, afectează nu numai individul, ci întreaga lui casă. In ebraica biblică, cuvântul casă se aplică nu numai structurii materiale, ci şi oamenilor care locuiesc în ea – adică unei familii. Mai mult decât pare Ia prima vedere, aceste două păcate, precum şi blestemul care le urmează au contribuit la distrugerea vieţii de familie, ceea ce reprezintăo trăsătură unică a perioadei în care trăim. Efectul lor final va fi similar cu cel al sulului pe care Zaharia l-a văzut în viziunea lui: distrugerea unor naţiuni şi chiar a unor civilizaţii întregi. Mai devreme, Hagai oferise o imagine la fel de vie a nenorocirii care afecta viaţa celor din poporul său: „Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiţi în case căptuşite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?” Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Semănaţi mult şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu , * vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie, o pune într-o pungă spartă!” Hagai 1:4-6 Blestemul descris de Hagai poate fi rezumat într-un singur cuvânt: insuficienţă. In toate aspectele exterioare, israeliţii aveau tot ceea ce le trebuia pentru a-şi satisface principalele nevoi materiale. Cu toate acestea, din anumite motive pe care ei nu le puteau înţelege, exista întotdeauna un deficit. Dumnezeu a trebuit să le trimită un profet pentru a le arăta că forţa invizibilă care le distrugea agoniseala era un blestem pe care îl aduseseră asupra lor prin punerea propriilor lor preocupări egoiste înaintea nevoilor Casei Domnului. Multe naţiuni contemporane bogate se confruntă cu o situaţie similară. Majoritatea oamenilor câştigă mult mai mult decât au câştigat vreodată părinţii sau bunicii lor. Şi totuşi, în timp ce generaţiile anterioare s-au bucurat de un sentiment de mulţumire şi siguranţă, generaţia actuală este chinuită de o lăcomie fără odihnă care nu este niciodată satisfăcută. In unele din aceste naţiuni, nivelul datoriilor personale este mai înalt decât a fost vreodată. Maleahi, ultimul dintre cei trei profeţi, combină învinuirile aduse deja Israelului prin cei doi predecesori ai săi. El îşi acuză poporul nu numai pentru atitudinea greşită faţă de Dumnezeu, dar şi de furt în cele mai serioaseforme: jefuirea nu numai a semenilor, ci chiar şi a lui Dumnezeu însuşi. „Se cade să insele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?” Dar voi Mă întrebaţi: «Cu ce Te-am înşelat?» Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime!” Maleahi 3:8-9
Binecuvântare sau blestem: tu alegi! Acest pasaj descoperă un principiu care guvernează atitudinea lui Dumnezeu faţă de fiecare generaţie şi în fiecare dispensaţie: El păstrează o consemnare cu ceea ce Ii dăruieşte poporul Său. Cu mai mult de o mie de ani înainte, Dumnezeu a hotărât ca Israelul să pună deoparte pentru El prima zecime din totalul venitului său, în bani sau în produse. Acesta a fost un semn important al relaţiei de legământ între poporul Israel şi Dumnezeu. Neascultarea în acest domeniu reprezenta o încălcare a legământul lor. Acum, prin Maleahi, Dumnezeu îşi prezintă consemnarea. Ţinând cont de tot ceea ce poporul Său a reţinut în mod ilegal, El îi învinovăţeşte de furt. El scoate în evidenţă faptul că aceasta a adus un blestem distrugător asupra întregii naţiuni şi chiar asupra fiecărui domeniu din vieţile lor.Dar Dumnezeu nu încheie pe un ton negativ. In acest text, El îşi instruieşte poporul cum să iasă de sub blestem şi să intre în binecuvântarea Lui„
Aduceţi însă la Casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană in Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, ziceDomnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. „Maleahi 3:10 Ca să treacă de la blestem la binecuvântare, Dumnezeu cere poporului Său două lucruri: pocăinţă şi restituire. În orice caz de jaf, aceste cerinţe nu se modifică niciodată, fie că cel jefuit a fost Dumnezeu, fie omul. In Noul Testament, Dumnezeu nu stabileşte nicăieri o lege specifică, asemeni celei din Vechiul Testament, prin care cere creştinilor să pună deoparte pentru El a zecea parte din venitul lor total. Legământul harului nu acţionează prin legi impuse din afară, ci prin legile scrise de Duhul Sfânt în inimile credincioşilor. In 2 Corinteni 9:7, Pavel îi – instruieşte pe creştini: „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau cu silă” (sublinierea îmi aparţine).Un lucru totuşi este sigur: Duhul Sfânt nu va determina niciodată pe un credincios să fie zgârcit. In Psalmul 51:12, David se roagă Domnului: „Sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!” (sublinierea îmi aparţine). O caracteristică distinctă a Duhului Sfânt este generozitatea. Dumnezeu însuşi este cel mai mare dintre toţi dătătorii. Când Dumnezeu mişcă inimile celor din poporul Său, El îi va face asemenea Lui: dătători generoşi. In Evrei 8:6, scriitorul pune în contrast vechile şi noile legăminte, şi reaminteşte creştinilor că ei eu intrat într-un „legământ mai bun, căci a fost aşezat pe făgăduinţe mai bune”. Este de neconceput ca poporul care se bucură deacest legământ mai bun să fie mai puţin generos în a dărui lui Dumnezeu decât cei care au fost sub un legământ inferior. Dacă poporul lui Dumnezeu aflat sub Lege I-a dat zeciuielile – şi mai mult decât atât – cum ar putea creştinii aflaţi sub har să justifice faptul că ei fac mai puţin? Standardele harului sunt mai înalte, nu mai joase decât cele ale Legii. De-a lungul tuturor dispensaţilor, un principiu fundamental continuă neschimbat: zgârcenia faţă de Dumnezeu provoacă blestemul Său, dar generozitatea eliberează binecuvântarea Sa.
Intrebări pentru studiu
- Ultimii trei profeţi ai Vechiului Testament tratează cu toţii diferite domenii în care Israelul a experimentat manifestarea blestemului lui Dumnezeu. Care sunt aceşti profeţi?
- Care sunt cele două păcate specifice care au determinat intrarea blestemului în toate casele celor care le-aucomis, conform cu Zaharia 5:1-4?
- Maleahi 3:8-9 descrie păcatul care atrage blestemul:_
- Care este fapta care descrie acest blestem, conform cu Hagai 1:4-6?
- Pentru a trece de la blestem la binecuvântare, Dumnezeu cere două lucruri de la poporul Său:_şi_.
- Zgârcenia faţă de Dumnezeu provoacă blestemul Lui, în timp ce ____________________provoacă binecuvântarea Lui.
Aplicaţie practică
- Ai comis vreuna din cele trei păcate discutate în acest capitol?
- Ai văzut dovada blestemului în viaţa ta?
- A trece de la blestem la binecuvântare presupune pocăinţă şi restituire. Vino înaintea Domnului şi pocăieşte-te de participarea la aceste păcate, şi apoi întreabă-L pe Dumnezeu ce ar vrea să faci în ceea ce priveşte restituirea.
Verset de memorat
Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă; „căci pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu”.
2 Corinten: 9:7Răspunsul credinţei Doamne, tot ceea ce am este al Tău. Mă dedic „să umblu pe calea oamenilor de bine, şi să ţin cărările celor neprihăniti .Proverbe 2:20
- Hagai, Zaharia, Maleahi.
- Furt şi sperjur.
- Jefuirea lui Dumnezeu.
- Insuficienţă.
- Pocăinţă, restituire.
- Generozitatea.
- Tipare de autoritate
Atât binecuvântările, cât şi blestemele fac parte dintr-un domeniu vast, invizibil, care afectează viaţa fiecăruia dintre noi. Un factor central şi decisiv în acest domeniu este autoritatea. Fără cunoaşterea principiilor autorităţii,este imposibil să înţelegi domeniul spiritual şi chiar să funcţionezi în cadrul său. Secolul XX a fost martorul unei revolte împotriva formelor de autoritate care au fost în mod general recunoscute de rasa umană timp de mii de ani, revoltă care a cuprins aproape întreaga lume. Principalele structuri sociale afectate au fost familia, biserica şi diferite ramuri ale conducerii seculare. Adesea oamenii presupun că această revoltă a schimbat sau a abolit aceste forme de autoritate, dar nu este aşa. Principiile care guvernează exercitarea autorităţii au acelaşi caracter obiectiv şi universal ca şi legea gravitaţiei.Omul cu o atitudine de revoltă poate decide să respingă legea gravitaţiei şi să se arunce de la o fereastră de la etajul zece. Dar respingerea acelei legi nu o va schimba sau invalida în niciun fel. Omul tot va cădea şi va muri pe trotuarul de jos. Acelaşi lucru se aplică legilor care guvernează exercitarea autorităţii. Oamenii le pot ignora sau respinge, dar cursul vieţii lor tot va fi hotărât de ele, fie că le recunosc, fie că nu le recunosc. In tot universul, există o singură sursă supremă de autoritate – şi numai una: Dumnezeu, Creatorul. Totuşi, Dumnezeu nu-Şi exercită în mod normal autoritatea în mod direct, ci o deleagă altora, la alegerea Lui. După ce Isus a înviat din morţi, El le-a spus ucenicilor Săi: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ” (Matei 28:18 – GBV). Din momentul acela, Dumnezeu a lăsat toată autoritatea în mâna lui Isus. Dar Isus, la rândul Său, deleagă altora autoritatea pe care El a primit-o de la Tatăl. Astfel, autoritatea din cadrul universului poate fi descrisă asemeni unui cablu deosebit de puternic, care coboară de la Dumnezeu Tatăl la Isus. In mâna lui Isus, cablul se separă în nenumărate cabluri mai mici care ajung la persoanele pe care le-a ales El – atât îngeri, cât şi oameni – din diferite părţi ale universului. Un termen folosit în Biblie pentru a descrie o persoană care îşi exercită autoritatea este cap. De exemplu, în 1Corinteni 11:3, Pavel scrie: „Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos.” Prin această analogie a capului, Pavel descrie un „cablu” al autorităţii care îşi are originea la Dumnezeu Tatăl, coboară la Hristos şi de la Hristos la bărbatul care împlineşte rolul de soţ şi tată în familie. In virtutea acestei relaţii, bărbatul reprezintă autoritatea desemnată în casa lui. In relaţiile sociale umane, soţul/tatăl este exemplul primordial al unei persoane desemnate pentru a-şi exercita autoritatea. Există totuşi multe alte tipare de autoritate recunoscute în mod obişnuit: un conducător peste poporul său; un comandant militar peste soldaţii săi; un profesor peste elevii săi; un pastor peste membrii congregaţiei sale. Numai Dumnezeu are autoritate absolută. Toate celelalte forme de autoritate sunt supuse limitărilor de diferite tipuri. Autoritatea delegată este validă numai în cadrul unei sfere date. De exemplu, autoritatea unui conducător este în mod normal limitată de legile naţiunii sale şi nu se extinde asupra zonelor „personale” din viaţa supuşilor săi. Autoritatea unui tată asupra familiei sale nu-i permite să încalce legile guvernului secular. Profesorul are autoritate asupra elevilor săi numai în cadrul limitelor vieţii şcolare. Pastorul are autoritate asupra congregaţiei sale numai în problemele care sunt guvernate deTipare de autoritate
forma religioasă acceptată de către congregaţie.
Toate exemplele de mai sus sunt generalităţi. Pentru o acurateţe deplină, ar fi necesar să adaug multe alte restricţii şi condiţionări. De asemenea, există cazuri în care două forme de autoritate se suprapun, generând conflicte. Cu toate acestea, exemplele prezentate sunt suficiente pentru a stabili principiile de bază care guvernează exercitarea autorităţii. De obicei, se presupune că ori de câte ori se face abuz de autoritate, ea este în mod automat anulată. Aceasta se poate întâmpla în cazuri extreme, dar în mod normal lucrurile nu stau aşa. O oarecare formă de autoritate reprezintă o necesitate fundamentală pentru orice tip de viaţă socială. Abuzul de autoritate poate genera multe greutăţi, dar, chiar şi aşa, este mai bine decât alternativa, care este anarhia. în multe aglomerări de populaţie de azi, aerul respirat de oameni a devenit atât de poluat încât este periculos pentru sănătate. Cu toate acestea, Dumnezeu nu înlătură din acest motiv tot aerul de pe suprafaţa pământului. Chiar şi aerul poluat este de preferat absenţei totale a aerului. în mod similar, chiar şi abuzul de autoritate este mai bun decât anarhia. O cale importantă de exercitare a autorităţii este binecuvântarea oferită celor care se află sub autoritate. Geneza27 relatează importanţa extraordinară pe care atât Iacov, cât şi Esau au ataşat-o binecuvântării date de tatăl lor, Isaac. Şi cu un motiv bine întemeiat, căci istoria urmaşilor lor a fost stabilită de atunci încoace de cuvintele rostite de către Isaac, peste fiecare dintre ei la vremea respectivă. Iar Isaac nu este un caz izolat. Dimpotrivă, înîntreaga Biblie, binecuvântarea unui tată nu este considerată a fi de importanţă secundară decât faţă de cea dată de Dumnezeu însuşi. Totuşi, în autoritatea de a binecuvânta, există implicit şi autoritatea de a blestema. Binecuvântarea şi blestemul nu pot fi separate niciodată, aşa cum nici căldura nu poate fi separată de frig sau ziua de noapte. Aceasta înseamnă că persoanele cu autoritate o poate exercita în unul din cele două sensuri: pentru a binecuvânta sau pentru a blestema. Aceeaşi autoritate care face ca o binecuvântare să aibă efect, face şi ca blestemul să fie la fel de eficient. Un exemplu dramatic este dat de viaţa de familie a lui lacov. Geneza 31 relatează modul în care lacov, împreună cu cele două soţii ale sale, cele două concubine şi cei unsprezece copii, au plecat pe furiş de la unchiul său, Laban, din Mesopotamia, şi au pornit înapoi înspre ţara Canaan. însă Laban, întovărăşit de câteva din rudele sale, a pornit în căutarea lui lacov şi i-a ajuns în munţii Galaad. Acolo a urmat o confruntare între ei, în careLaban l-a acuzat pe lacov de furtul terafimilor săi. Ceea ce lacov nu ştia era că Rahela, soţia pe care o iubea cel mai mult, luase pe ascuns idolii. In consecinţă, lacov a reacţionat indignat la acuzaţia lui Laban. L-a provocat pe Laban să caute între toate lucrurile familiei lui, şi apoi – pentru a-şi apăra nevinovăţia – el a adăugat ceea ce era de fapt un blestem: „Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi!” (Geneza 31:32). Laban a căutat într-adevăr între toate lucrurile care aparţineau familiei lui lacov, dar Rahela a reuşit să păstreze terafimii ascunşi. Cu toate acestea, cuvintele blestemului Iui lacov au fost încărcate cu autoritatea de soţ. Ele erau echivalente cu o sentinţă de condamnare la moarte a persoanei care furase idolii. Faptul că lacov nu şi-a dat seama că vorbele sale erau îndreptate împotriva Rahelei, nu a împiedicat împlinirea blestemului. La scurt timp după aceea, Rahela a murit Ia naşterea celui de-al doilea fiu al ei (vezi Geneza 35:16-19). Iată ce autoritate are un soţ, fie de a binecuvânta, fie de a blestema! Trebuie să adăugăm că, prin luarea în posesie a „zeilor” falşi, Rahela a păşit în domeniul idolatriei şi al ocultului. Astfel, prin propria ei acţiune, ea renunţase deja la protecţia lui Dumnezeu şi s-a expus blestemului care în mod inevitabil urmează implicării în domeniul ocult. Iată un exemplu clar că legile care guvernează binecuvântările’şi blestemele sunt – în propria lor sferă – la fel de reale şi de obiective ca legea gravitaţiei. Ele acţionează, fie că oamenii le recunosc, fie că nu le recunosc.
în planul lui Dumnezeu pentru căsătorie, soţul şi soţia devin „un singur trup”, unindu-şi astfel identităţile lor separate într-o unitate nouă. în baza acestui fapt, soţul îşi include soţia în mod natural în autoritatea pe care ei oîmpărtăşesc asupra copiilor lor. Dacă nu face lucrul acesta, soţul poate deveni arbitrar sau despotic. Cu toate acestea, astăzi este mult mai obişnuit ca soţul să se îndrepte înspre extrema opusă prin renegarea responsabilităţilor sale faţă de soţia sa şi copiii săi, şi chiar prin abandonarea lor completă, în asemenea circumstanţe, soţia rămâne să poarte singură o povară care ar fi trebuit împărtăşită de cei doi. Rezultatul este adesea o prăbuşire completă a întregii structuri familiale. Soţiile creştine care se găsesc în această situaţie, şi care, prin credinţă, rugăciune şi harul Iui Dumnezeu poartă cu succes această povară suplimentară care a fost aruncată asupra lor ar trebui să se bucure de încredere. în cazul lui lacov, el nu şi-a dat seama că vorbele pe care Ie-a rostit erau îndreptate împotriva Rahelei. în cultura noastră contemporană se întâmplă totuşi deseori ca un soţ să-i adreseze soţiei sale, cu bună ştiinţă şi în mod deliberat, cuvinte zdrobitoare şi pline de amărăciune. Iată un exemplu tipic: Mary, care nu fusese deloc instruită în ceea ce priveşte treburile casnice de către mama ei, se căsătoreşte cu Jack, un director executiv al unei companii, cu un temperament iute. Mary nu reuşeşte niciodată să servească mâncare gustoasă sau care să arate bine. Pentru un timp, Jack manifestă autocontrol şi îşi stăpâneşte nerăbdarea. Până la urmă, îşi exprimă frustrarea: „M-am săturat de felul în care serveşti mâncarea. Niciodată nu vei învăţa să găteşti!” El repetă acest lucru – în diferite moduri – în multe alte ocazii. De atunci înainte, mâinile lui Mary tremură ori de câte ori aduce mâncarea la masă. Mesele devin un chin de care doreşte cu ardoare să scape. După câţiva ani, căsnicia se destramă. Dar blestemul rostit de Jack o urmăreşte pe Mary toată viaţa ei. Deşi talentată şi plină de succes în alte domenii, ea nu învaţă niciodată să gătească. Ori de câte ori intră într-o bucătărie, este copleşită de ceva întunecat ce îi inhibă abilităţile naturale. Pentru ea există o singură soluţie: să recunoască faptul că soţul ei a pus un blestem peste ea şi să caute eliberarea pe care Dumnezeu a oferit-o. De asemenea, fără să-şi dea seama, Jack a rostit un blestem asupra lui însuşi. Din momentul în care aspus „mi-e silă de felul în care serveşti mâncarea”, el a început să experimenteze o indigestie cronică, pentru care medicul nu poate găsi nicio cauză naturală sau vreun tratament. La fel ca în cazul neputinţei lui Mary de agăti, şi indigestia lui Jack îl urmăreşte până la sfârşitul zilelor lui. (Capitolul 12 va trata acest domeniu importantal blestemelor cauzate de o persoană asupra ei însăşi). In mod evident, exista multe variaţiuni ale povestirii lui Jack şi Mary. Problema lui Mary ar putea fi supraponderabilitatea. Comentariul lui Jack ar putea lua această formă: ,,Pur şi simplu nu ai voinţa necesară pentru a slăbi. Vei fi grasă tot restul vieţii tale.” Sau din nou, Mary ar putea fi una din acele femei care nu ştiu cum să administreze banii. Suma alocată ei se termină înainte de sfârşitul săptămânii. Nu reuşeşte niciodată să păstreze echilibrul între venituri şi cheltuieli. Jack ar putea da curs frustrării sale, spunând: „Şi un copil de clasa a patra ar putea administra banii mai bine decât tine. Nu meriţi să prosperi. Toată viaţa ta te vei lupta cu problema.” Imaginează-ţi un alt cuplu: Jim şi Jane. Limbajul lui Jim este mult mai brutal decât al lui Jack. Deseori încheie certurile aprige, spunând: „Te urăsc!'” In anii de după inevitabilul divorţ, Jane are nevoie de operaţie în zona abdominală pentru trei boli succesive, fără nicio legătură directă între ele.
Diagnosticul corect pentru toate cele trei probleme ale lui Jane este enunţat în Proverbe 12:18: „Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare.” A fost nevoie de bisturiul chirurgului pentru a trata rănile invizibile pe care Jim le-a cauzat prin cuvintele sale pline de amărăciune.
Cuvinte ca cele folosite de Jack împotriva lui Mary – sau de Jim împotriva lui Jane – pornesc din stările sufleteşti care oscilează de la nerăbdare la mânie şi la ură. De obicei, în spatele lor există o presiune demonică. Ele sunt ca săgeţile ghimpate, înmuiate în otravă. Odată ce pătrund în carne, ghimpii fac foarte dificilă extragerea lor. Şi totuşi, dacă săgeţile sunt lăsate înăuntru, otrava se împrăştie în interior.Chiar mai mare decât autoritatea soţului peste soţia lui este cea a unui tată peste copiii lui. Aceasta este relaţia fundamentală de autoritate. Este de fapt o extensie a relaţiei veşnice dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul. După cum binecuvântarea rostită de un tată are un potenţial incomensurabil înspre bine, tot astfel, un blestem rostit de un tată are un potenţial corespunzător înspre rău. Uneori un asemenea blestem poate fi exprimat în mod deliberat. Probabil şi mai des – ca în relaţia dintre soţ şi soţie – un tată îi poate spune copilului său cuvinte care nu sunt în mod deliberat intenţionate ca blestem, dar care totuşi au exact acelaşi efect. Fiecare din exemplele următoare este un amestec de elemente pe care le-am întâlnit în situaţii din viaţa reală. Un tată are trei fii. Primul născut este binevenit tocmai din această cauză – pentru că este primul născut. Cel mai mic are un talent neobişnuit şi o personalitate extrovertită. Dar fiul mijlociu nu are nici unul din aceşti factori în favoarea sa. E măcinat de neînţelegeri, dar are tendinţa de a nu-şi exprima sentimentele. In plus, tatăl vede în acest fiu mijlociu aspecte ale propriului său caracter care nu-i plac, dar de care nu a vrut să se ocupe niciodată înviaţa sa personală. I se pare mai puţin dureros să le condamne în fiul său decât în el însuşi.
Prin urmare, fiul cel mijlociu nu are niciodată sentimentul acceptării din partea tatălui său. în cele din urmă, el nici nu mai încearcă să o câştige. Tatăl său interpretează asta ca încăpăţânare. Din ce în ce mai des, el îşi exprimă dezaprobarea prin cuvinte de felul: „Nici măcar nu încerci!”, „Eşti leneş!”, „Nu vei reuşi niciodată!” Prea puţin înţelege că declară un destin nefast care îl poate urmări foarte uşor pe fiul său pentru tot restul vieţii. N-aş putea număra bărbaţii pe care i-am întâlnit în mod personal şi a căror viaţă a fost nenorocită de cuvinte negative, critice, distructive rostite de un tată. Din aceste întâlniri am învăţat că asemenea cuvinte sunt în realitate un blestem. Trecerea timpului nu le diminuează efectul. Bărbaţii trecuţi de vârsta mijlocie încă îşi văd viaţa nenorocită de cuvintele adresate de tatăl lor în copilărie. Singura soluţie eficientă este de a le trata în mod specific ca blestem, şi de a aplica remediul oferit de Dumnezeu.Ca şi în cazul lui Jack şi Mary, sau al lui Jim şi Jane, o astfel de situaţie poate avea multe variaţiuni. De exemplu, un tată care este îndemânatic poate avea un fiu care este neobişnuit de încet în privinţa dezvoltării dexterităţii manuale. După ce fiul nu reuşeşte să ducă la îndeplinire câteva sarcini practice încredinţate, tatăl exclamă „eşti neîndemânatic!” sau „ai două mâini stângi!”.Poate că tatăl rosteşte aceste cuvinte în glumă, nu cu mânie. Cu toate acestea, ele au un impact permanent asupra fiului. Treizeci de ani mai târziu, el încă este jenat sau rezervat ori de câte ori o sarcină practică, chiar neînsemnată îi este pusă înainte. Acesta continuă să fie un domeniu din viaţa lui în care nu va reuşi niciodată.Totuşi, rădăcina problemei nu se datorează atât de mult lipsei de îndemânare cât lipsei de încredere. El nu şi-a ecăpătat niciodată încrederea pe care tatăl său a distrus-o în mod neintenţionat în copilăria sa. Asemenea fiilor, şi fiicele pot suferi de pe urma efectelor cuvintelor negative ale unui tată. De exemplu, o adolescentă, conştientă în mod dureros de acneea ei, petrece ore întregi în faţa oglinzii, făcând eforturi pentru a-şi acoperi bubele cu diferite soiuri de cremă de faţă. Tatăl ei, care aşteaptă să o ducă la şcoală cu maşina, este tot mai iritat de faptul că nu reuşeşte să fie gata la timp. într-ozi, când fiica întârzie mai mult ca de obicei, iritarea lui explodează. „îţi pierzi timpul în faţa oglinzii!” urlă el.„Nu vei scăpa niciodată de coşurile tale!” Douăzeci de ani mai târziu, fiica – acum femeie căsătorită cu copii larândul ei – încă se străduieşte în zadar să-şi acopere acneea.
Cuvinte pline de amărăciune şi mânie – fie că au fost adresate de către un soţ soţiei lui sau de un tată copilului său – sunt de obicei rezultatul unei perioade de tensiune interioară care creşte. Este ca un ceainic cu fluier pus să fiarbă pe sobă. La început, tensiunea creşte în interior, fără a exista vreun indiciu exterior, dar când apa din interior ajunge la punctul de fierbere, aburul este dat afară şi fluierul sună. După aceea, nu mai există nici o calede a opri fluierul. Singurul remediu este să iei ceainicul de pe sobă şi să răceşti apa.Pentru un creştin, aceasta înseamnă întoarcerea la Dumnezeu cu o rugăciune interioară urgentă: Doamne, încep să-mi pierd controlul, dar îţi predau Ţie duhul meu. Vrei, Te rog, să preiei controlul? Altfel, când iritarea şi mânia cresc în mod treptat în interiorul unei persoane, ele vor da în afară, ca aburul, subforma cuvintelor dureroase, care rănesc. Blestemul care le însoţeşte este asemenea fluierului. Odată ce a fost pornit, nu mai poate fi oprit. Atunci singura soluţie este recunoaşterea faptului că s-a rostit un blestem şi căutarea ajutorului lui Dumnezeu pentru a-l revoca.De asemenea, mama are autoritate asupra copiilor ei, care este fie împărţită cu soţul ei, fie delegată de către el.Totuşi, uneori, mama nu se mulţumeşte cu exercitarea legitimă a autorităţii ei. în schimb, ea exploatează afecţiunea şi loialitatea copiilor ei pentru a câştiga un control ilegitim asupra lor şi pentru a direcţiona cursul vieţilor lor. Iată un alt exemplu de „vrăjitorie”! Aceasta devine evidentă mai ales când copiii ei ajung să îşi aleagă partenerul de viaţă. Dacă mama aprobă alegerea lor, atunci e toată numai miere. Dar dacă o dezaprobă, apare o latură cu totul diferită a caracterului ei. în secţiunea care urmează, un soţ şi o soţie relatează fiecare experienţele lor, rezultate în urma unui blestem pronunţat de mama soţiei la momentul căsătoriei lor. Mai întâi ei descriu efectele pe care blestemul l-a avut asupra fiecăruia dintre ei; apoi despre cum au devenit conştienţi de blestem şi cum au urmat paşii biblici pentru a fi eliberaţi de el. A trăi sub blestem este ca şi când ai trăi într-o atmosferă plină cu vapori. Efectele sale pot fi văzute, deşi nu are formă şi substanţă. Chiar dacă experimentezi succesul, simţi numai frustrare şi deznădejde. Pentru mine, binecuvântările lui Dumnezeu întotdeauna păreau un lucru îndepărtat şi inaccesibil. Deseori experimentam prezenţa Domnului şi acţionam prin daruri spirituale, şi, cu toate acestea, satisfacţia în lucrare şi în viaţă părea un lucru de neatins. Soţia şi copiii mei aveau probleme sâcâitoare de sănătate, iar banii erau tot timpul prea puţini (chiar dacă practicam zeciuiala şi dărnicia cu regularitate şi trăiam cumpătat). Deşi cunoşteam în mod clar slujirea la care Dumnezeu mă chemase, nu reuşeam să intru în slujire. Cea mai mare parte a muncii mele părea că se sfârşeşte doar cu o oarecare măsură de rodnicie. Puteam începe lucruri, dar nu le puteam duce la bun sfârşit. Se părea că înfruntam un fel de rezistenţă invizibilă. Lupta aceasta a continuat ani de zile. Apoi, într-o zi am explicat situaţia unui grup de prieteni implicaţi în slujire, inclusiv lui Derek Prince. Ei au recunoscut un blestem care venea asupra familiei mele prin soacra mea. O las pe soţia mea să explice:.Soţia: In primii mei ani de căsnicie am petrecut două zile în post şi rugăciune. Am simţit că Domnul îmi arată că în familia mea era un blestem. Soţul meu şi cu mine eram proaspăt botezaţi în Duhul Sfânt şi nu auzisem niciodată despre un asemenea lucru cum ar fi blestemul. Experienţa noastră din drumul spre eliberare putea fi comparată cu decojirea unei cepe, strat cu strat.
Acest blestem gravitează în jurul unui duh de vrăjitorie care a acţionat prin femeile din familia mea, mai ales prin mama mea. Familia mea frecventa biserica, era morală şi destul de „normală”, dar vrăjitoria lucra pe ascuns pentru a submina autoritatea bărbaţilor din familia noastră, în timp ce manipula alţi membri din familie. Nu am fost conştientă de extinderea controlului mamei mele până nu m-am logodit. Pe măsură ce loialitatea mea începea să se îndrepte înspre viitorul meu soţ, am putut simţi în ea un resentiment crescând. Acela a fost momentul când mama mea a spus: „El nu va câştiga nici un ban şi tu va trebui să munceşti toată viaţa.” De-alungul anilor noştri de căsnicie am luptat împotriva acestui „blestem”. Eram hotărâtă „să-i demonstrez contrariul” prin faptul că nu munceam în afara casei, dar de fapt eram controlată de acest lucru pentru că nu eram liberă să am o slujbă! De asemenea, soţul meu şi cu mine nu ne puteam imagina ca nişte oameni prosperi, şi tot timpul am avut probleme financiare. Apoi, la scurt timp după ce ne-am căsătorit, mama mea a spus: „Ştii că nu eşti o persoană puternică din punct de vedere fizic.” M-am simţit de parcă cineva mă lovise în cap! Vorbele ei reprezentau un mare şoc pentru mine pentru că niciodată nu m-am perceput ca o persoană fără putere sau bolnavă. Din contră, întotdeauna fusesem sănătoasă şi atletică. Aşa că am început să cred că probabil eu greşisem, şi că în realitate nu eram o persoană puternică din punct de vedere fizic. In consecinţă, m-am confruntat cu o mulţime de dureri, unele de lungă durată.Mă luptam cu mine însămi şi pentru faptul că reactionam faţă de soţul meu şi copiii mei în moduri asemănătoare cu ale mamei mele. Aceasta mi-a lăsat un sentiment de deznădejde. Cum puteam să mă eliberez pe deplin de acest blestem? Vrăjitoria îşi exercitase controlul asupra familiei mele de-a lungul câtorva generaţii. Se părea că duhul asociat cu acesta credea într-adevăr că avea dreptul să mă domine şi că de fapt, chiar credea că mă stăpânea! Ori de câte ori eram ajutată în vederea eliberării, acest duh îmi şoptea că nu puteam fi complet liberă. O învinovăţeam pe mama mea. Printr-un proces lent – „strat cu strat” – de descoperire şi eliberare am ajuns să văd că vrăjmaşul meu nu era mama mea. Am iertat-o, şi am recunoscut blestemul de vrăjitorie care ne influenţase pe amândouă. De când am avut parte de slujirea specifică de îndepărtare a acestor blesteme, a trebuit să învăţ să lupt cu tiparele vechi de gândire şi comportament. Acum mărturisesc zilnic cu Încredere: „Prin darul de jertfă a luiHristos pe cruce am fost răscumpărată de sub blestem şi am intrat în binecuvântările lui Avraam, pe careDumnezeu l-a binecuvântat în toate lucrurile!” (Galateni 3:13-14). Hristos m-a răscumpărat din blestem! Soţul : După rugăciunea de rupere a blestemului a avut loc în mod desluşit o „purificare a aerului”. Schimbările nu au fost nici dramatice, nici imediate, dar au fost reale. Viaţa mea are o direcţie. Există progres. Simt că deţin un nivel biblic de control asupra vieţii mele şi că îmi pot ocupa locul de drept în familia mea. De asemenea pot vedea productivitate şi rodnicie ca rezultat al eforturilor mele.Cel mai important pentru mine: există speranţă. întunericul nebulos al viitorului a fost înlocuit cu exaltare şi bucurie referitor la ceea ce face Dumnezeu. „Ceaţa” se împrăştie!
Este important să observăm că mama soţiei nu era conştientă de toate efectele pe care cuvintele ei le-au avut asupra fiicei şi ginerelui ei. Ea însăşi fusese prizoniera unei forţe spirituale care provenea din trecutul propriei ei familii. Este foarte probabil ca aceasta să fi afectat toată familia vreme de mai multe generaţii. Mila luiDumnezeu a oferit o cale de eliberare de sub controlul ei.
Viaţa şcolară este un alt domeniu în care relaţiile de autoritate sunt importante, deşi autoritatea unui profesor asupra elevilor săi nu este atât de precisă ca cea a unui părinte. Cuvintele negative rostite de profesor unui elev pot avea acelaşi efect distrugător ca cele rostite de un părinte. De exemplu, un profesor poate fi exasperat din cauza unui elev care este. neatent şi încet la învăţătură, şi scapă cuvinte cum ar fi: „Niciodată nu vei fi în stare să citeşti cum se cuvine!” sau „întotdeauna faci lucrurile în modgreşit; niciodală nu vei avea succes!” Foarte probabil, profesorul este inconştient de pericolul unor asemenea cuvinte şi nu va vedea niciodată rezultatul pe care îl produc asupra elevilor în viaţa lor de după şcoală. Cu toate acestea, am întâlnit adulţi, bărbaţi şi femei, care s-au luptat tot restul vieţii lor cu efectul cuvintelor rostite de către un profesor la şcoală. îmi amintesc de o doamnă creştină dedicată care fusese urmărită timp de patruzeci de ani de un sentiment de inferioritate provocat de remarca unui profesor care îi spusese: „Eşti superficială!” De fapt, ar fi fost dificil să găseşti pe altcineva căruia să i se potrivească mai puţin aceste cuvinte. Am prezentat mai sus exemple ale efectului potenţial distrugător al cuvintelor rostite de către oamenii care au o autoritate provenită dintr-o relaţie. Relaţiile menţionate – alese doar ca exemple – au fost cele de soţ, tată, mamă şi profesor de şcoală. Există o trăsătură caracteristică pe care o regăsim în diferitele moduri de exprimare ale acestora, ce se regăseşte în diferite moduri în modul în care aceste persoane cu autoritate se exprimă. Ea poate fi rezumată pe scurt într-o singură propoziţie: „Nu vei prospera – sau nu vei reuşi – niciodată!” Desigur, este semnificativ faptul că Moise, atunci când descrie poporului Israel rezultatul „blestemului legii” foloseşte exact aceleaşi cuvinte: „nu vei prospera în căile tale”(Deuteronom 28:29 – GBV). în ceea ce mă priveşte, ori de câte ori aud o persoană folosind asemenea cuvinte, sunt întotdeauna în gardă împotriva posibilităţii rostirii vreunui blestem.Religia este un alt domeniu principal în care autoritatea este investită unor oameni care deţin anumite slujiri. În consecinţă, cuvintele lor au un potenţial de influenţare în bine sau în rău, în conformitate cu autoritatea slujiriilor. Timp de multe secole, în Europa, o arma importantă folosită de către papii Bisericii Romano-Catolice era „interdicţia” papală (adică blestemul), pe care îl proclamau asupra tuturor celor pe care îi considerau eretici. Ar fi imposibil să scrii o istorie corectă a Europei fără să iei în calcul efectele interdicţiei papale. Până şi conducătorii naţiunilor se temeau de ea mai mult decât de o declaraţie reală de război.In latura protestantă a Bisericii, nici o persoană nu a câştigat vreodată autoritate egală cu cea a papei. Cu toate acestea, oriunde există autoritate ecleziastică, există întotdeauna posibilitatea folosirii ei în mod greşit. Până şi pastorul unei biserici mici „independente”, cu numai o mână de membri, poate rosti cuvinte care, de fapt, sunt un blestem. îmi amintesc de un bărbat cu calificări excelente în domeniul afacerilor – să-i spunem Frank – care a venit pentru consiliere. El petrecuse zece ani plini de frustrare în care nimic nu a mers bine pentru el şi abia era în stare să-şi întreţină soţia şi familia. L-am întrebat pe Frank dacă se întâmplase ceva în viaţa lui în momentul în care lucrurile au început să-i meargă rău. Şi-a amintit de perioada în care el şi soţia lui frecventaseră o biserică mică independentă. După mai multe dezacorduri cu pastorul, şi-au retras membralitatea.Pentru că familia lui era una din resursele principale de venit ale bisericii, pastorul a reacţionat din teamă şi nesiguranţă. Schimbul final de cuvinte între Frank şi pastor a fost aspru – de ambele părţi. în final, pastorul a încheiat, spunând: „Dumnezeu te-a aşezat în biserica asta. Dacă pleci, vei fi în afara voii Sale. Nimic nu-ţi va mai merge vreodată bine!” Cum era de aşteptat, de atunci încolo, nimic nu a mai mers bine pentru Frank. Din fericire, când el a înţeles cauza frustrărilor lui, el a putut să se elibereze de acel blestem rostit de pastor. Dar mai întâi a trebuit să-l ierte pe pastor şi să îndrepte lucrurile între ei. După aceea, cursul vieţii lui Frank s-a schimbat în bine. Cazul lui Frank nu este o excepţie. Am întâlnit un număr uimitor de oameni care au trecut prin experienţe similare. Aproape invariabil, pastorul a urmat aceeaşi linie: „Dumnezeu te-a pus în această adunare. Dacă pleci,nu vei prospera niciodată!” (ia aminte la aceste cuvinte familiare!) Dar, mulţumită lui Dumnezeu, El a oferit osoluţie – pentru ambele părţi aflate în dispută.
In 1985, în timp ce slujeam în Australia, m-am confruntat cu efectele unui blestem ecleziastic care a persistat mai bine de trei secole. 0 doamnă – pe care o vom numi Margaret – m-a auzit predând pe tema binecuvântărilor şi blestemelor. La sfârşitul mesajului meu, recunoscând în mod clar dovada existenţei unui blestem în familia ei, Margaret s-a ridicat – împreună cu mulţi alţii – şi a repetat rugăciunea de eliberare. Mai târziu, mi-a trimis oscrisoare, oferind detalii despre cazul ei. Strămoşii ei erau din Scoţia, dintr-un clan pe nume Nyxon. In anii 1600, acest clan a fost implicat în războaiele de pe graniţă dintre scoţieni şi englezi. Prin urmare, episcopul Scoţiei (care era ales de englezi) a rostit un blestem asupra clanului Nyxon în întregime. Margaret a inclus o copie a blestemului, care decreta – printre alte lucruri -ca membrii clanului să fie spânzuraţi, târâţi şi tăiaţi în patru, iar măruntaiele lor să fie aruncate la câini şi porci. După ce clanul a fost înfrânt în bătălie, această sentinţă a fost împlinită corespunzător asupra acelor membri care au fost prinşi în viaţă. Mai întâi au fost spânzuraţi, apoi trupurile lor au fost târâte pe străzi de un cal sau un alt animal, iar în cele din urmă au fost tăiate în patru.
Doi ani mai târziu, la revenirea mea în Australia, am întâlnit-o pe Margaret timp de câteva momente. Mai târziu mi-a scris această scrisoare:Vă mulţumesc foarte mult pentru că v-aţi rugat pentru mine şi familia mea, şi pentru că ne-aţi adus cuvântul profetic al lui Dumnezeu cât aţi fost la Melbourne. Aţi întrebat dacă familia noastră s-a schimbat de la eliberarea de blestem. Nu am avut timp să vă spun când am vorbit, dar da, întreaga mea familie – soţul meu, cele două fiice ale mele, de 24 şi 23 de ani, şi fiul meu, de 21 de ani – au ajuns toţi să-L cunoască pe Domnul în ultimii doi ani şi acum ne-am alăturat Bisericii Full Gospel aici, în Melbourne. Ce mărturie uimitoare legată de puterea unui blestem! El urmărise clanul din care făcea parte Margaret, timp de trei secole, şi ramura clanului din care provenea Margaret de la o margine la cealaltă a lumii, din Marea Britanie în Australia. După ce blestemul a fost identificat şi revocat, bariera invizibilă care ţinea departe binecuvântarea lui Dumnezeu de familia lui Margaret a fost îndepărtată, şi întreaga ei casă a fost mântuită. Aceasta ridică în mod natural întrebarea: câte alte familii sunt ţinute departe de mântuire din cauza unui blestem neidentificat?
Intrebări pentru studiu 2.3.
Este imposibil să înţelegi domeniul spiritual sau să funcţionezi în el fără o cunoaştere a_____________________________. Dumnezeu singur are autoritate__________. întreaga Biblie consideră că binecuvântarea_. esteîntrecută doar de cea a lui Dumnezeu însuşi.
Adevărat sau fals: aceeaşi autoritate care face ca o binecuvântare să aibă efect, face ca şi blestemul să fie la fel de eficient. Care este relaţia fundamentală de autoritate dintre toate relaţiile umane? Adevărat sau fals: odată ce blestemul a fost rostit, există câteva moduri prin care îl putem retrage.
Te-ai aflat vreodată în poziţie de autoritate peste oameni? Dacă da, îţi aminteşti să fi rostit cuvinte rele sau negative? Ia-ţi câteva momente şi roagă-L pe Dumnezeu să te ierte şi apoi rosteşte un cuvânt de binecuvântare peste vieţile acelor oameni.
Te regăseşti în vreuna din povestirile din acest capitol? în ce fel?3. Vezi vreo situaţie sau condiţie din viaţa ta care ar putea fi rezultatul unui blestem rostit de cineva cu autoritate peste viaţa ta? în ce fel?
Verset de memorat
Şi lăuntrul meu se va veseli când buzele tale vor spune ce este bine.!
Răspunsul credinţei
Tată Ceresc, mă voi strădui întotdeauna să vorbesc cu har, să rostesc cuvinte care aduc viaţă, şi nu moarte, binecuvântări, şi nu blesteme.
Răspunsuri
- Principiilor de autoritate.
- Absolută.
- Unui tată.
- Adevărat.
- Cea a unui tată peste copiii lui.
- Fals. Nu există nicio cale de a opri blestemul. Persoana trebuie să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru a-l revoca.
- Prospera, izbuti.
- Blesteme autoimpuse
In unul din exemplele din capitolele anterioare, Jack i-a spus soţiei lui: „Mi-e silă de modul în care serveşti mâncarea.” Prin aceste cuvinte el a atras în mod inconştient asupra lui un blestem al indigestiei care a continuat să-l chinuiască tot restul vieţii lui. Cu acest exemplu în minte, este timpul acum să examinăm mai în amănunt acest întreg domeniu al blestemelor autoimpuse. Este de importanţă vitală pentru toţi cei preocupaţi de bunăstarea lor personală. Domeniul acesta descrie în mod unic puterea înfricoşătoare a cuvintelor pe care le spunem despre noi înşine. Deseori ele sunt asemenea unui bumerang, care vine înapoi în zbor pentru a-l lovi pe cel care le-a rostit .Isus rosteşte o avertizare solemnă despre pericolul cuvintelor rostite în mod nechibzuit:
“Vă spun că în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit”. (Matei 12:36-37) Isus se concentrează aici asupra „cuvintelor nefolositoare”, care sunt cuvinte rostite în mod nechibzuit, fără premeditare. Deseori când o persoană spune ceva caraghios sau negativ despre ea însăşi, se scuză mai apoi prin cuvintele: „Dar nu am vorbit serios.” Şi toiuşi, tocmai cu privire la cuvintele de acest gen, pe rare oamenii nu le rostesc „serios” ne avertizează Isus. Faptul că vorbitorul „nu vorbeşte serios” nu le reduce, şi nici nu le anulează efectul în vreun fel; dar nici nu îl eliberează de responsabilitate pe vorbitor. In Proverbe 6:2, Solomon avertizează o persoană care în mod neînţelept se oferă garant pentru aproapele său: „Dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale”. Acesta este unul din nenumăratele moduri în care oamenii sunt „prinşi de cuvintele gurii lor”. Putem fi prinşi foarte uşor într-o capcană de acest fel fără să ne dăm seama, dar pentru a scăpa din ea este nevoie de aplicarea conştientă a principiilor biblice. Trebuie să ne amintim că Dumnezeu ia cuvintele noastre în serios, chiar şi când noi înşine nu o facem. Marcu 14:66-72 relatează episodul în care, în curtea marelui preot, Petru a negat de trei ori faptul că era un ucenic al lui Isus. A treia oară, pentru a-şi întări lepădarea, el chiar „a început să blesteme şi să se jure”. Cu alte cuvinte, el a invocat un blestem asupra lui însuşi. Petru a fost imediat copleşit de remuşcare, dar chiar şi aşa, este îndoielnic faptul că el a înţeles deplina implicaţie a propriilor sale cuvinte. Trei zile mai târziu, la mormântul gol, îngerii le spun femeilor: „Dar duceţi-vă şi spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea” (Marcu 16:7, sublinierea îmiaparţine). Petru nu mai era considerat unul dintre ucenici. Prin propriile lui cuvinte, el renunţase la poziţia Iui de ucenic al lui Isus.
Mai târziu, loan 21:15-17 relatează episodul de Ia Marea Galileii, când Isus deschide cu bunătate calea pentru ca Petru să-şi recâştige poziţia de ucenic. L-a întrebat pe Petru de trei ori: „Mă iubeşti?” Petru a răspuns de fiecare dată afirmativ, dar era mâhnit pentru că Isus i-a pus întrebarea de trei ori. El nu şi-a dat seama că în felul acesta Isus îl conducea spre revocarea lepădării lui anterioare. Pentru fiecare mărturisire greşită pe care a făcut-o, acum făcea mărturisirea corectă. Pe această bază, el a fost restabilit ca ucenic .Modul în care Isus S-a ocupat de Petru stabileşte un model pentru toţi cei care au nevoie să fie eliberaţi din capcana unei mărturisiri greşite. Sunt trei paşi succesivi: pocăinţă – revocare – înlocuire. In primul rând, trebuie să recunoaştem că am făcut o mărturisire mincinoasă şi să ne pocăim de ea. Apoi trebuie să o revocăm – adică, trebuie să retractăm sau să anulăm orice am spus greşit. In al treilea rând, trebuie să înlocuim mărturisirea noastră greşită cu cea adevărată. Aceşti trei paşi, făcuţi cu credinţă, ne pot elibera din capcană. Geneza 27:12-13 ne oferă un alt exemplu de blestem autoimpus. Rebeca l-a convins pe fiul ei, Iacov, să-l înşele pe Isaac, tatăl lui, acum orb, pentru a obţine binecuvântarea lui (pe care Isaac intenţiona să o rostească asupra celuilalt fiul al său, Esau). Iacov îşi dorea binecuvântarea, dar se temea de consecinţe dacă Isaac ar fi descoperit înşelătoria sa.
“Poate că tata mă va pipăi”, a spus el, „şi voi trece drept mincinos înaintea lui; şi în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul”. Rebeca a răspuns imediat: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine!” Planul Rebecăi de a obţine binecuvântarea pentru Iacov a reuşit, dar propriile ei cuvinte au expus-o unui blestem care au împiedicat-o să se bucure de roadele succesului ei. Starea ei sufletească a devenit foarte repede una de pesimism şi cinism. Curând după aceea o vedem spunându-i lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din pricina fetelor lui Het… la ce-mi mai este bună viaţa?” (Geneza 27:46) Şi aproape imediat, Iacov a trebuit să plece de acasă pentru a scăpa de răzbunarea fratelui său, Esau, şi a fost plecat pentru douăzeci de ani. Biblia nu ne spune nimic despre restul vieţii Rebecăi sau despre momentul sau felul morţii ei. Totuşi, se pare că nu a avut niciodată plăcerea de a-l vedea pe Iacov bucurându-se de binecuvântarea obţinută pentru el prin uneltirea ei înşelătoare. De-a lungul anilor am auzit mulţi oameni vorbind despre ei înşişi în acelaşi fel ca Rebeca: „M-am săturat deviaţă … nimic nu merge bine … ce folos? … Renunţ! … Mai bine aş muri …” Am învăţat din experienţă că expresii ca acestea aproape întotdeauna indică un blestem autoimpus care acţionează în viaţa celui care le rosteşte. Un exemplu mult mai tragic şi mai cuprinzător al unui blestem autoimpus este descris în Matei 27:20-26. Impotriva propriei conştiinţe, guvernatorul roman, Pilat, consimte să elibereze mulţimii un ucigaş numit Barnaba şi să impună sentinţa la moarte a lui Isus, în locul lui. Totuşi, pentru a se separa de actul acesta, Pilat îşi spală mâinile în faţa mulţimii şi spune: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului Acestuia!” La aceasta, mulţimea răspunde: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” Aceste cuvinte combină două forme de blestem: un blestem autoimpus asupra lor înşişi; un blestem relaţional asupra descendenţilor lor. Relatarea obiectivă a istoriei confirmă lucrarea exterioară a ambelor blesteme, lntr-o singură generaţie armatele romane au distrus Ierusalimul, şi fie au ucis, fie au vândut ca robi întreaga populaţie.
Din acel moment, vreme de nouăsprezece secole, o dâră întunecată de sânge vărsat şi de tragedii a fost întreţesută în destinul poporului evreu. In repetate rânduri, în masacru după masacru, conducători dintre neamuri, oameni violenţi, depravaţi, de teapa lui Baraba – cel pe care ei îl aleseseră – s-au dezlănţuit împotriva evreilor lipsiţi de apărare. Dar slavă Domnului, nu acesta este sfârşitul! Dumnezeu a oferit o cale de reconciliere şi de restaurare. Prin înţelepciunea Lui de nepătruns şi prin mila Sa minunată, moartea Celui care a fost executat ca un criminal a asigurat o cale de scăpare de consecinţele blestemului. Capitolul 17 va explica asta în detaliu. Mai devreme, în capitolul 8, am văzut că atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam şi l-a binecuvântat, El a rostit şi un blestem asupra tuturor celor care îl vor blestema. Mai târziu, acest blestem a fost reafirmat când Isaac l -a binecuvântat pe Iacov, şi apoi din nou când Balaam a rostit o binecuvântare profetică asupra Israelului ca naţiune, în felul acesta Dumnezeu i-a asigurat lui Iacov şi urmaşilor lui – poporul evreu – protecţia faţă de toţi cei care ar căuta să pună un blestem asupra lor. Cu toate acestea, istoria ulterioară a arătat că a existat un fel de blestem de care nici Dumnezeu nu putea să-Şi protejeze poporul: blestemul pe care ei înşişi l-au rostit asupra lor. Acelaşi lucru se aplică creştinilor dintre neamuri care au devenit moştenitori ai binecuvântării lui Avraam prin Noul Legământ iniţiat de Isus. Intre prevederile Legământului se găseşte şi dreptul de a invoca protecţia împotriva blestemelor provenite din orice sursă exterioară. Dar există un singur gen de blestem împotriva căruia nici chiar Dumnezeu nu poate oferi protecţie: blestemele pe care creştinii le rostesc asupra lor înşişi. Există o cale prin care creştinii atrag în mod frecvent asupra lor înşişi diferite necazuri a căror sursă nu o înţeleg. Rostind cuvinte negative despre ei înşişi, ei se închid faţă de binecuvântări şi se expun blestemelor. Şi aici, istoria Israelului oferă un exemplu viu. Capitolele 13 şi 14 din Numeri vorbesc despre Moise care a trimis doisprezece lideri pentru a spiona ţara Canaan, pe care Dumnezeu o promisese Israelului ca moştenire. Doi dintre ei – losua şi Caleb – s-au întors cu un raport pozitiv: „Haidem să ne suim, şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!” (Numeri 13:30). Ceilalţi zece au dat un raport negativ care s-a concentrat asupra uriaşilor şi a cetăţilor întărite. Concluzia lor a fost: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi” (Numeri 13:31).La momentul potrivit, Domnul Şi-a pronunţat judecata. Tuturor israeliţilor care au dat crezare raportului negativEl le-a spus: „Vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele: trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta” (Numeri 14:28-29). Trupurile iscoadelor necredincioase au fost primele care au căzut. Lui losuaşi Caleb, pe de altă parte, Domnul le-a promis că ei vor intra în stăpânirea ţării despre care dăduseră un raport pozitiv. Toate acele iscoade – atât cei credincioşi, cât şi cei necredincioşi -şi-au hotărât propriul destin prin cuvintele pe care le-au spus despre ei. Cei care au spus „suntem în stare să luăm ţara în stăpânire” au intrat în ea. Cei care auspus „nu suntem în stare” nu au intrat. Dumnezeu le-a făcut după cuvântul lor. Dumnezeu nu S-a schimbat! Lafel ca israeliţilor, Dumnezeu le spune şi creştinilor: „Vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.”Mai devreme, în capitolul 5, am enumerat şapte condiţii caracteristice care pot fi semnul unui blestem. Deseori felul în care oamenii vorbesc despre ei înşişi este ceea ce îi expune la asemenea situaţii. Fără a recunoaşte acest lucru, astfel de oameni rostesc de fapt blesteme asupra lor înşişi. Pentru a se apăra împotriva acestor lucruri, ei
trebuie să recunoască formele greşite de exprimare pe care le-au folosit şi să cultive modele noi, pozitive de exprimare în locul lor. Lista de mai jos repetă cele şapte condiţii care pot indica prezenţa un blestem, dar conţine în plus, sub fiecare titlu, forme tipice de exprimare care îi expun pe oameni la condiţia descrisă. Aceste câteva exemple ar trebui să fie suficiente pentru a indica genurile de expresii care sunt periculoase şi domeniile în care este necesară schimbarea. Cât despre noi, Ruth şi cu mine am învăţat să exersăm continuu vigilenţa şi autocontrolul asupra modului în care vorbim despre noi înşine.
- Depresie mentală şi/sau emoţională
♦ „
Mă înnebuneşte!”
♦ „
Nu mai suport!”
♦ „
Mă înnebuneşte gândul că …”
- îmbolnăviri repetate sau cronice (mai ales dacă sunt ereditare)
♦ „
Ori de câte ori apare un virus, mă molipsesc şi eu.”
♦ „
Sunt bolnav şi obosit.”
♦ „
E din familie, aşa că probabil eu urmez.”
- Sterilitate, tendinţa de a pierde sarcina sau probleme feminine specifice
„Nu cred că voi rămâne vreodată însărcinată!”
„Iar am blestemul!” [Sau: „Iar am pacostea (ciclul)!”]
„Ştiu sigur că îl voi pierde şi pe acesta – ca întotdeauna!”
- Destrămarea căsniciei şi înstrăinarea în familie
Ghicitoarea mi-a citit în palmă că soţul mă va părăsi.”
“într-un fel, întotdeauna am ştiut că soţul meu îşi va găsi o altă femeie.”
“In familia noastră ne-am luptat mereu ca pisicile cu câinii.”
- Lipsuri financiare continue
Niciodată nu mă ajung cu banii – tatăl meu a fost la fel.”
“Nu-mi pot permite să dau zeciuială.”
Urăsc «bogătaşii» care obţin tot ce-şi doresc – mie nu mi se întâmplă niciodată asta!”
- „Predispoziţie” la accidente
„Mie mi se întâmplă întotdeauna.”
„Ştiam că mă aşteaptă o nenorocire.”
“Pur şi simplu sunt o persoană neîndemânatică.”
- O istorie a suicidului şi a morţii nenaturale sau premature
“Ce rost are să trăieşti!”
“Peste cadavrul meu!”
“Mai bine mor decât să continui în starea asta.”
Oamenii care folosesc acest gen de limbaj negativ invită în mod inconştient duhurile rele să îi ia în stăpânire. Genul de duhuri rele care răspund este determinat de limbajul folosit. Există soiuri de duhuri care corespund fiecăreia din cele şapte categorii enumerate mai sus.Un gen de duh care este adesea întâlnit este duhul „morţii”. Acesta răspunde genului de limbaj enumerat la categoria „0 istorie a suicidului şi a morţii nenaturale sau premature”. El produce sentimentul că viaţa este lipsită de sens şi de speranţă, şi o tendinţa morbidă de concentrare asupra gândurilor de moarte. Deseori se manifestă şi printr-o serie interminabilă de infirmităţi fizice, din care pentru multe nu există cauză medicală evidentă. în cele din urmă,duhul morţii fie va împinge persoana respectivă la sinucidere, fie îi va cauza moartea prematură în alt fel. In loan8:44, Isus ne-a avertizat că Satan este un ucigaş. Unul din agenţii pe care îi foloseşte pentru a ucide oamenii este duhul morţii, care ii face pe oameni să moară înainte de vreme. Când am împărtăşit acest lucru cu un prieten medic, el a confirmat că deseori a văzut oameni murind fără să existe o cauză medicală satisfăcătoare care să poată explica decesul. Se poate ca în una sau în alta din categoriile enumerate mai sus să fi recunoscut lucruri pe care tu însuţi le-ai spus. Dacă aşa stau lucrurile, nu descuraja! Există o cale de ieşire! Mai devreme în acest capitol, apostolul Petru ne-a oferit un exemplu al celor trei paşi necesari pentru a scăpa dintr-un blestem autoimpus-. pocăinţă – revocare-înlocuire. Mai întâi, trebuie să recunoaştem că am făcut o mărturisire negativă despre noi înşine şi trebuie să ne pocăim de ea. Apoi, trebuie să o revocăm – adică, să o retractăm sau să o anulăm. Iar mai apoi, trebuie să înlocuim mărturisirea anterioară care a fost greşită cu una adevărată. Toate acestea vor fi mai amplu explicate încapitolul 21.
O altă cale prin care oamenii pot aduce un blestem asupra lor înşişi este prin promisiuni şi legăminte care sunt cerute în vederea acceptării într-o organizaţie studenţească secretă, de băieţi sau de fete, sau într-o societate secretă. îmi aduc aminte despre o situaţie în care prima mea soţie, Lydia, şi cu mine căutam să ajutăm o tânără creştină să fie eliberată de legătura demonică. în ciuda multor rugăciuni şi lupte spirituale, nu a existat o eliberare. Deodată Lydia a fost îndemnată să spună tinerei femei să-şi scoată un inel pe care-l purta. De îndatăce a făcut aşa, ea a fost eliberată fără alte lupte spirituale.
Lydia a acţionat numai pe baza îndemnului Duhului Sfânt. Ea nu ştia nimic despre inel, care de fapt era un inel al unei organizaţii studenţeşti secrete pentru fete. Pentru a se alătura acestei organizaţii, tinerei femei i s-a cerut să facă anumite promisiuni care erau in Go’mpati-bile cu credinţa ei creştină. Prin îndepărtarea inelului, ea a anulat de fapt acele promisiuni şi şi-a recâştigat libertatea de copil de Dumnezeu. Cu altă ocazie, Lydia şi cu mine făceam parte dintr-un grup care slujeam unei tinere femei care a mărturisit că fusese o preoteasă a lui Satan. Ea purta un inel care simboliza „căsătoria” ei cu Satan. Când i-am spus că ar trebui să-şi scoată inelul, ea a ascultat – dar apoi, constrânsă de Satan, ea a înghiţit inelul. Un tânăr care era de faţă a primit o ungere specială în credinţă şi a poruncit femeii să regurgiteze inelul, ceea ce a şi făcut imediat! Apoi am aruncat inelul într-un lac din apropiere. Etapa finală în eliberarea tinerei femei a urmat când a ars în mod public toate hainele pe care le purtase în timp ce se închina lui Satan. Incidente ca acestea au făcut foarte reale îndrumări din Iuda 23: „Căutaţi să mântuiţi pe unii smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.” în ambele exemple de mai sus, robia satanică a fost asociată cu un inel. Semnificaţia unui inel este aceea că deseori el simbolizează o relaţie bazată pe legământ. în cultura apuseană, de exemplu, este normal ca un bărbat şi soţia lui să poarte fiecare un inel, simbolizând relaţia de căsătorie bazată pe legământ. Prin standarde biblice,un legământ este cea mai solemnă şi cea mai puternică formă de relaţie în care poate intra o persoană, fie că legământul este între Dumnezeu şi om, fie între om şi semenii săi. Satan este conştient de acest lucru, şi de aceea el foloseşte relaţii bazate pe legământ făurite de el pentru a obţine un control cât mai puternic asupra oamenilor.Din acest motiv, în Exod 23:32, Dumnezeu i-a instruit pe israeliţi cu privire la naţiunile idolatre ale Canaanului: ,.Să nu faci legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor.” Dumnezeu îşi avertiza poporul că dacă intrau într-un legământ cu canaaniţii care se închinau zeilor falşi, acel legământ i-ar fi legat nu numai de canaaniţi, dar şi de zeii lor. Ei s-ar fi adus astfel pe ei înşişi în robia acelor zei. O componentă a societăţii contemporane căreia i se aplică mai ales această avertizare este francomasoneria. Masonii pretind că natura asociaţiei lor este o taină, dar acest lucru nu este corect. Toate ritualurile şi formulele importante ale francmasoneriei au fost publicate cu diverse ocazii, atât de oamenii care fuseseră masoni(inclusiv de unii care au fost avansaţi în gradele cele mai înalte), cât şi de alţii care au examinat cu atenţie materialul care este disponibil oricărui cercetător competent. Pentru scopurile pe care le urmărim, este suficient să subliniem două lucruri despre francmasonerie. Primul, pentru a fi iniţiată, o persoană trebuie să se oblige prin cele mai crude şi barbare legăminte că nu va destăinui niciodată vreunul dintre secretele masoneriei. Este imposibil să găsim oriunde altundeva un exemplu mai înfricoşător de blesteme autoimpuse, decât aceste legăminte. Al doilea, masoneria este o religie falsă. Unii masoni neagă că este o religie, dar iată câteva dintre trăsăturile principale care în mod limpede o definesc în felul acesta: masoneria are propria ei revelaţie; propriile ei temple, propriile ei altare-, propriile ei simboluri şi embleme religioase (printre care şi un inel); propria ei mărturisire de credinţă; proprii ei preoţi; propriile ei ritualuri. In sfârşit, ea are propria ei divinitate, un dumnezeu fals, pe care îl numeşte un „Principiu Creator” sau „Marele Arhitect al Universului”. Masoneria este o religie falsă, pentru că ea recunoaşte un dumnezeu fals. Multe din obiectele şi simbolurile asociate cu creştinismul – inclusiv Biblia – sunt folosite de masonerie, dar aceasta este o înşelătorie deliberată.
Dumnezeul pe care îl recunoaşte masoneria nu este Dumnezeul Bibliei. Deşi numele sacru, bibic din patru litere – YHWH (care în mod obişnuit se citeşte „Iehova”) – este folosit în literatura masonică, el este interpretat cu referire la o entitate divină care combină atât principii feminine, cât şi masculine. Din nou, gradul de Arca Regală foloseşte o formă abreviată a numelui Iehova în combinaţie cu formele abreviate a două divinităţi păgâne, Baal şi Osiris, şi recunoaşte această „combinaţie” ca dumnezeu. Aceasta nu este nimic altceva decât o insultă deliberată la adresa Unicului şi Adevăratului Dumnezeu, revelat Biblie ca Iehova. în ceea ce mă priveşte, nu am fost interesat deloc de francmasonerie până nu am început să descopăr efectele nocive pe care le-a produs în vieţile oamenilor care veneau pentru rugăciune. Unele dintre cele mai înfricoşătoare exemple întâlnite de blesteme care acţionau în viaţa unor oameni erau asociate cu francomasoneria. Efectele se manifestau în generaţia a doua şi a treia a celor care avuseseră în familia lor un mason. Un caz specific a avut un impact deosebit asupra mea. La sfârşitul unui serviciu de închinare, într-o duminică dimineaţa, în Australia, Rut şi cu mine ne-am rugat pentru oamenii care aveau nevoie de vindecare. Una din persoanele venite în faţă era o tânără femeie ai cărei ochi lipsiţi de viaţă, păr nepieptănat şi voce nedesluşită sugerau existenţa unui trecut de subcultură. Avea în braţe un bebeluş micuţ.
“Pur şi simplu nu vrea să mănânce nimic”, a mormăit mama cu privirea abătută. „Doar 30 sau 60 de grame.”
„
“Câti ani are?” am întrebat noi.
Şase săptămâni” a spus mama, dar copilul arăta mai degrabă de şase zile decât de şase săptămâni. Când Rut şi cu mine ne-am pus mâinile peste mamă ca să ne rugăm pentru ea, ea a căzut pe spate sub puterea Duhului Sfânt. în timp ce cădea, Ruth i-a luat bebeluşul şi l-a ţinut în braţele ei. Doi slujitori ai bisericii au început să se roage pentru mama care era pe podea. Apoi Ruth a primit un cuvânt de descoperire de la DuhulSfânt. „Tatăl ei este francomason”, a spus ea celor doi slujitori. „Spuneţi-i să renunţe la acel duh. „Mama aflată pe podea se lupta să rostească cuvintele: „Renunţ … Ia acel duh … de francmasonerie.” De îndată cea rostit acele cuvinte, duhul rău a ieşit din ea cu un ţipăt prelungit. în acelaşi moment, bebeluşul din braţele lui Ruth a scos exact acelaşi ţipăt, şi după aceea a rămas fără vlagă. Slujitorii au ajutat mama să se ridice în picioare, şi Ruth i-a aşezat bebeluşul înapoi în braţe. Şase ore mai târziu ne-am întors din nou în aceeaşi biserică pentru un serviciu de închinare de seară. La final, acea tânără femeie a mai venit încă o dată cu bebeluşul ei. „Ce face fetiţa?” am întrebat.
„Este complet diferită,” a răspuns mama, „a mâncat trei sticle pline cu lapte de azi dimineaţă!” Nu mă puteam abţine să nu mă gândesc că şi mama suferise o schimbare dramatică, care se reflecta în privirea ei şi răsuna în claritatea vocii ei. Mai târziu mi-am dat seama că într-o singură întâlnire de scurtă durată văzusem dovada invizibilă a unui blestem datorat francomasoneriei care fusese purtat cel puţin de două generaţii: de la tatăl ei, care era mason, la fiica sa şi apoi la nepoata sa, un bebeluş de şase săptămâni. M-am hotărât ca de atunci înainte să mă străduiesc să îi avertizez pe oameni cu privire la răul pe care masonii îl aduc nu numai asupra lor, ci şi asupra membrilor familiilor lor, chiar şi asupra celor care nu sunt implicaţi în mod direct în francomasonerie.
Tuturor celor care au făcut o promisiune sau un legământ care i-a legat printr-o asociere demonică, asemenea celor menţionate mai sus, Solomon le oferă un sfat urgent în Proverbe 6:4-5: „Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale! Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului, şi ca pasărea din mâna păsărarului .”Două cerinţe minime sunt necesare pentru eliberare. In primul rând, trebuie să rosteşti o renunţare verbală la asocierea respectivă. Ceea ce ai spus cu gura ta, numai tu poţi revoca. Este mai bine să faci asta în prezenţa unor martori înţelegători care te vor sprijini cu credinţa lor. In al doilea rând, trebuie să arunci şi să distrugi toate emblemele, cărţile şi alte materiale legate de asocierea respectivă. în toate cele trei genuri de situaţii menţionate mai sus, inelul avea o semnificaţie specială, în cazul francomasoneriei, există şi alte obiecte – în special şorţul. Aminteşte-ţi cuvintele din luda 23: „… urând până şi cămaşa mânjită de carne.” Intrebări pentru studiu
- Adevărat sau fals: cuvintele negative sau nechibzuite pe care le spui despre tine însuţi nu contează dacă nu leiei în serios.
- Care sunt cei trei paşi succesivi care te eliberează de capcana unei mărturisiri rele?
- Care este blestemul de care Dumnezeu nu îşi protejează poporul?
- Adevărat sau fals: când oamenii folosesc limbajul negativ la adresa lor, ei invită în mod inconştient duhurilerele să îi stăpânească.
- Un alt mod de a invoca un blestem autoimpus este prin_ sau prin_faţă de o organizaţie studenţească secretă pentru băieţi sau fete, sau faţă de o societate secretă.
- Conform standardelor biblice, care este cea mai solemnă şi mai puternică formă de relaţie în care poate intra o persoană?
- Adevărat sau fals: francmasoneria nu este o religie.
- Există două cerinţe minime pentru eliberarea de legăturile cu societăţile secrete. Care sunt acestea?
Aplicaţie practică
- Există domenii ale vieţii tale în care experimentezi blesteme autoimpuse? Dacă da, care sunt acestea în modspecific?
- Pocăieşte-te de rostirea de cuvinte negative cu privire la tine însuţi. Revocă blestemul şi rosteşte o binecuvântare care este opusă blestemului.
- Ai făcut parte tu sau altcineva din familia ta dintr-o societate secretă sau sectă? Din care anume?
- Ai în posesie vreun articol asociat cu societăţi secrete sau secte? Te poţi debarasa de ele? Dacă nu, de ce nu?
Verset de memorat
Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.Psalmul 139:14
Răspunsul credinţei
Iţi mulţumesc, Doamne, că gândurile Tale faţă de mine sunt de mare preţ şi că ele sunt atât de multe! Eu sunt lucrarea mâinilor Tale. Psalmul 139:17; Efeseni 2:10
Răspunsuri
- Fals. Aceasta nu anulează efectul cuvintelor, şi nici nu te eliberează de responsabilitate.
- Pocăieşte-te – revocă – înlocuieşte.
- Blestemul pe care-1 rostim asupra noastră.
- Adevărat.
- Chezăşie, jurământ.
- Legământ.
- Fals. Ea are temple, altare, preoţi şi ritualuri.
- Renunţare verbală şi distrugerea tuturor emblemelor, cărţilor şi a altor materiale implicate
- Slujitorii lui Satan
In acest capitol vom descoperi o sursă complet diferită a blestemelor: slujitorii lui Satan. în rândul creştinilor, atitudinea faţă de Satan variază între două extreme. Unii îl ignoră pe Satan cu desăvârşire şi încearcă să acţioneze ca şi când el nu este real. Alţii se tem de el şi îi acordă o atenţie mult mai mare decât merită. între aceste două extreme există un echilibrul biblic. Satan este o fiinţă creată, un înger răzvrătit, care a fost alungat din cerul lui Dumnezeu. El domneşte peste împărăţia spirituală a răului, a îngerilor răi, împreună cu duhuri rele mai mici, care se numesc „demoni”. Numele Satan înseamnă „adversar” sau „oponent”. El este vrăjmaşul neschimbat, implacabil al lui Dumnezeu însuşi, al poporului şi al scopurilor lui Dumnezeu. Obiectivul lui este de a aduce întreaga rasă umană sub controlul său. Tactica sa principală este înşelătoria, în care este maestru. In Apocalipsa 12:9, el este descris ca „balaurul … şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşală lumea” (sublinierea îmi aparţine). Satan îşi exercită deja domnia peste marea majoritate a omenirii -peste toţi cei care se află într-o atitudine de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. In Efeseni 2:2, el este descris ca „duhul care lucrează acum în fiii neascultării”. Cei mai mulţi dintre cei răzvrătiţi nu au o imagine clară despre adevărata lor stare. Ei sunt pur şi simplu mânaţi încolo şi încoace de forţe pe care nu Ie înţeleg şi pe care nu le pot controla.
Totuşi, printre ei există şi cei care s-au deschis în mod deliberat înaintea lui Satan, chiar dacă s-ar putea ca ei să nu fie conştienţi de adevărata lui identitate. In căutarea puterii şia câştigului material, ei au cultivat în mod sistematic exercitarea forţelor supranaturale pe care Satan li le-a transmis. Astfel de slujitori ai lui Satan sunt recunoscuţi în aproape toate culturile şi li s-au acordat o varietate de denumiri: vraci, doctor vrăjitor, mchawi, şaman, tohanga, fermecător, vrăjitor, preot sau preoteasă a lui Satan şi aşa mai departe. In aproape toate culturile tribale din întreaga lume există un nume special pentru acest tip de persoană. Isus însuşi este sursa noastră principală de informare cu privire la Satan. Când El Şi-a trimis cei şaptezeci de ucenici ca să pregătească calea înaintea Lui, ei s-au întors cu bucurie, zicând: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.” La aceasta Isus a răspuns: „lată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va putea vătăma” (Luca 10:17-19). Isus nu a negat că Satan era real sau că el are putere. Dar El a promis ucenicilor Săi că autoritatea pe care El Ie-a conferit-o îi va face biruitori peste puterea lui Satan şi îi va proteja de toate încercările acestuia de a le face rău. Este important pentru toţi slujitorii Domnului să recunoască autoritatea pe care El le-a dat-o şi să înveţe să o exercite în mod eficient. Blestemele sunt una din principalele arme folosite de slujitorii Satanei împotriva poporului lui Dumnezeu. Aceasta este viu ilustrată de naraţiunea despre Balac şi Balaam în Numeri 22-24. Balac era împăratul ţinutului Moabului, Ia est de Iordan. In călătoria lor din Egipt spre Canaan, israeliţii şi-au aşezat tabăra la graniţa Moabului. Balac a simţit că împărăţia lui era ameninţată, dar îi lipsea tăria sau curajul de a lansa un atac deschis împotriva Israelului. In schimb, l-a angajat pe Balaam să rostească blesteme asupra lor, cu speranţa că Israelul va fi astfel slăbit în aşa măsură încât Moabul să-l poată înfrânge. Balaam era un „vraci”, cunoscut în toată regiunea, care pretindea un onorariu substanţial pentru serviciile sale. Mulţi creştini de azi ar respinge toate acestea ca pe o „absurditate” superstiţioasă, lipsită de orice putere reală. Totuşi, reacţia lui Dumnezeu a fost total diferită. El a considerat blestemele pe care Balaam le-ar fi putut rosti ca pe o ameninţare serioasă la adresa lui Israel. In consecinţă, El a intervenit în mod supranatural şi l-a avertizat pe Balaam să nu accepte sarcina. Dar Balaam era însetat după bogăţia pe care Balac i-a promis-o, aşa că a mers înainte cu intenţia de a face ceea ce Balac îi ceruse. Cu toate acestea, la momentul potrivit, de fiecare dată când Balaam a încercat să rostească blesteme asupra lui Israel, Dumnezeu a intervenit din nou şi a schimbat blestemele sugerate în binecuvântări! Mai târziu, în Deuteronom 23:5, Moise aminteşte lui Israel de acest incident ca o dovadă a dragostei lui Dumnezeu faţă de ei: „Dar Domnul Dumnezeul tău nu a vrut să asculte pe Balaam; şi Domnul Dumnezeul tău a schimbat blestemul acela în binecuvântare, pentru că tu eşti iubit de Domnul Dumnezeul tău.” Un lucru important trebuie subliniat: Dumnezeu nu a considerat blestemele propuse împotriva lui Israel ca pe nişte cuvinte goale fără nici o putere. El le-a considerat o ameninţare serioasă pentru Israel, şi din acest motiv a intervenit în mod personal pentru a zădărnici intenţia lui Balaam. Timpul nu a schimbat punctul de vedere al lui Dumnezeu. El nu ignoră şi nu minimalizează blestemele îndreptate împotriva poporului Său de către slujitoriilui Satan. Dimpotrivă, după cum a spus Isus, Dumnezeu recunoaşte puterea lui Satan, dar îşi echipează proprii Săi slujitori cu o putere superioară. Biblia prezintă imagini variate despre activităţile slujitorilor lui Satan. Acestea servesc pentru a-i avertiza pe slujitorii lui Dumnezeu, împotriva cărora sunt deseori îndreptate aceste activităţi satanice. In Ezechiel, de exemplu, Dumnezeu condamnă anumite preotese false sau vrăjitoare:
lar tu, fiul omului, intoarce-ţi privirile Împotriva fiicelor poporului tău, care prorocesc după gustul inimii lor, şi proroceşte împotriva lor! Spune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Vai de cele ce cos perniţe pentru subsuori şi fac mahrame pentru capetele oamenilor de orice mărime, ca să prindă suflete! Socotiţi că veţi prinde sufletele poporului Meu ca să vă păstraţi cu viaţă sufletele voastre? Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu, pentru câţiva pumni de orz şi câteva bucăţi de pâine, ucigând nişte suflete, care n-ar trebui să moară, şi făcând să trăiască nişte suflete care n-ar trebui să trăiască, înşelând astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre.» „De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, am necaz pe perniţele voastre pentru subsuori prin care prindeţi sufletele ca păsările.» (Ezechiel 13:17-20) Unele detalii nu sunt clare, dar se pare că aceste femei au jucat rolul tipic al unui vraci. Oricine avea o ceartă cu o altă persoană, le angaja să-şi folosească şiretlicurile lor magice împotriva acelei persoane. Una dintre metodele lor era ataşarea de perniţe fermecate la îmbrăcămintea oamenilor. In felul acesta, ele „prindeau suflete” şi omorau de fapt persoane nevinovate. In schimb, ele erau plătite cu pumni de orz sau cu bucăţi de pâine. Această practică nu este o acuzaţie exagerată, rămăşiţă a Evului Mediu. Este o învinuire adusă împotriva acestor femei de către Dumnezeu însuşi. în plus, slujitorii lui Satan au folosit metode similare cu acelaşi scop de-alungul veacurilor şi continuă să le folosească şi astăzi. In 1979-1980, în oraşul Bath, în vestul Angliei, arheologii au descoperit rămăşiţele unui templu al zeiţei Minerva, datând din perioada romană. Preoţii acestui templu aveau o lucrare similară cu cea a vrăjitoarelor din vremea lui Ezechiel. Oamenii care căutau să se răzbune pe cineva angajau preoţii să scrie un blestem potrivit împotriva acelei persoane. Scrierea blestemului necesita îndemânări speciale, posedate numai de preoţi. Odată ce blestemul era scris, se folosea un fel de ceremonie magică pentru a-l îndrepta împotriva persoanei căreia îi era destinat. Pentru toate acestea, desigur, preoţii primeau o plată potrivită. De asemenea, închinătorii îşi aruncau darurile închinate zeiţei în izvorul din preajma templului. Acest mod de folosire a blestemelor şi a şiretlicurilor lor magice reprezintă încă o parte familiară a vieţii zilnice printre majoritatea oamenilor din lumea noastră, mai ales din Asia, Africa, Oceania şi America Centrală şi de Sud. Următoarea relatare provine de la un prieten de-al meu, misionar, care a trăit toată viaţa lui în Zambia, în Africa Centrală, şi este foarte familiarizat cu limbajul şi obiceiurile oamenilor de acolo. La o Conferinţă Generală a Creştinilor din districtul nostru rural din Zambia, Duhul Sfânt a rostit un cuvânt profetic cu mare putere, care chema Biserica la sfinţire. Mulţi creştini au fost convinşi de păcat în viata lor şi sau pocăit cu sinceritate, mărturisindu-şi păcatele şi implorând iertarea lui Dumnezeu. După serviciul de închinare, un prezbiter din una din bisericile noastre dintr-un sat îndepărtat a venit la predicator plângând, tremurând din toate încheieturile, mărturisind îngrozitorul păcat al crimei prin vrăjitorie. Prezbiterul i-a spus că în urmă cu câţiva ani se certase cu colegul său, prezbiter şi el, dar care era mai în vârstă decât el. Situaţia se înrăutăţise atât de mult încât a decis să-l pedepsească, mergând la un vraci local şi plătind pentru a-l blestema pe acest prezbiter mai în vârstă. Vraciul fusese bucuros să facă acest lucru, mai ales că ştia că aceşti bărbaţi erau creştini. El a cerut un acont substanţial, şi după aceea i-a spus bărbatului să revină în ziua următoare.Când s-a întors, prezbiterul l-a găsit pe vraci şezând sub un copac, cu o oglindă în mână şi cu un bol de leacuri vrăjitoreşti pe pământ în faţa lui. Vraciul a început să împrăştie leacul cu un burete peste toată oglinda şi i-a cerut prezbiterului să privească cu atenţie în oglindă şi să-i spună ce vede.
Infiorat, prezbiterul a văzut foarte clar faţa colegului său prezbiter. După care, vraciul a luat o lamă şi a tăiat gâtul imaginii reflectată în oglindă. Imediat oglinda s-a acoperit de sânge. Prezbiterul a strigat: „L-ai ucis! Eu ţi-am cerut doar să-l blestemi!” Vraciul a replicat chicotind: „M-am gândit să-mi fac treaba bine dacă tot m-am apucat de ea!” Prezbiterul s-a grăbit spre casă. Spre oroarea lui a aflat că celălalt prezbiter era într-adevăr mort, murind în condiţii misterioase din cauza unei hemoragii subite. Prezbiterul era îngrozit de consecinţele faptei sale. aşa că a păstrat tăcerea cu privire la acest lucru. Acum Duhul Sfânt l-a convins cu putere de păcatul său. Din fericire pentru el, „unde păcatul se înmulţeşte, harul se înmulţeşte şi mai mult”. Prin mărturisire, pocăinţă şi credinţa înIsus Hristos, acest bărbat a fost adus nu numai la starea de iertare şi pace cu Dumnezeu, dar şi la realitatea naşterii din nou. Unii dintre cititorii apuseni ar putea avea tendinţa de a respinge toate acestea ca pe nişte practici primitive, superstiţioase din „Africa întunecată”. Dar adevărul este că până şi în naţiunile (aşa-numite) civilizate, practicile oculte care fuseseră în declin sunt acum în creşteri extraordinare. In Germania, de exemplu, mulţi oameni de afaceri, care nu ar cere niciodată sfatul unui slujitor creştin, fac o practică obişnuită din a consulta un ghicitor cu privire la afacerile lor. La mijlocul anilor 1980, un lider al Bisericii Satanice din America a fost intervievat de către o televiziune. A fost întrebat dacă este adevărat că sataniştii practică sacrificiul uman. El a răspuns: „Noi executăm sacrificii umane prin delegare, am putea spune – distrugerea fiinţelor umane care, să spunem, ar crea o situaţie antagonistă faţă de noi -sub formă de blesteme şi farmece. Aceasta nu a fost o învinuire adusă împotriva lui de vreun critic ostil; era o mărturisire pe care o făcea din proprie iniţiativă. In Israel, sub Legea lui Moise, această practică ar fi fost pedepsită cu moartea. Cu toate acestea, în cultura noastră contemporană,-practicile oculte nu sunt o crimă, şi de aceea nu li se ataşează o pedeapsă, chiar dacă ele sunt folosite pentru uciderea oamenilor. Această declaraţie a satanistului, citată mai sus, descoperă folosirea blestemelor şi a farmecelor pentru a ucide oameni, dar în niciun caz nu îi absolvă de învinuirea de efectuare de sacrificii umane. O dovadă înfiorătoare împotriva acestei afirmaţii este conţinută în următorul reportaj al ziarului New York Times, care a apărut în 12 aprilie 1989, locul desfăşurării acţiunii fiind în Matamaros, Mexic: Marţi … oficialii {mexicani şi nord-americani] au găsit trupurile a 12 persoane, printre care şi al unui student de la Universitatea Texas, in vârstă de 21 de ani, care dispăruseră în urmă cu o lună, în opt coşciuge neprelucrate (la o fermă izolată în apropiere de graniţă). Astăzi, la conferinţa de presă de aici şi din Bronsville, Texas, oficialii au spus că o bandă de drogaţi, care considera că sacrificiul uman era o „platoşă magică” care i-ar proteja de poliţie, era responsabilă de crime. Printre suspecţii aflaţi încă în libertate se află un traficant de droguri, identificat sub numele de Adolfo de Jesus Constanzo, din Cuba, pe care ceilalţi îl numesc El Padrino – naşul. Poliţia a afirmat că el a ordonat crimele, alegând la întâmplare bărbaţi tineri de pe străzile oraşului, pe care adepţii lui îi răpeau, apoi îi omorau şi îi mutilau la fermă. Oficialii au descris crimele ca pe un amestec înfiorător de practici sacrificiale şi de magie neagră din Haiti, Cuba şi Jamaica …
Au existat şi relatări din diverse locuri ale Statelor Unite despre sacrificarea bebeluşilor şi a copiilor mici, îndeplinite de satanişti ca parte a ritualurilor lor.Ţintele principale ale blestemelor satanice şi ale altor arme oculte sunt slujitorii Iui Dumnezeu şi ai lui Isus Hristos. Sataniştii recunosc imediat cine sunt inamicii lor principali, şi, prin urmare, îşi îndreaptă atacurile împotriva lor. Acest lucru este viu ilustrat de un incident pe care mi I-a relatat un slujitor care îmi este prieten. O doamnă creştină, cunoştinţă a prietenului meu, lua masa într-un restaurant împreună cu familia ei în oraşul New Orleans – despre care se spune că este centrul spiritual al vrăjitoriei din SUA. în timpul mesei, au fost abordaţi de satanişti care intraseră în restaurant pentru a „mărturisi” în acelaşi fel ca creştinii, mergând de la omasă la alta. Ei recrutau în mod activ oameni pentru satanism şi i-au arătat doamnei un prospect tipărit pentru anul 1988, care descria următorul program global în şase puncte care trebuia însoţit cu post şi rugăciune:1 ca Anticristul să se arate cât mai curând; 2. ca slujitorii, liderii şi misionarii creştini să cadă; 3. ca slujirile şi lucrările lui Dumnezeu să fie distruse; 4. ca creştinii să devină mulţumiţi de ei înşişi; să-şi dorească pacea mai mult ca orice şi să caute biserici care nu predică toată Evanghelia, cu pastori care îşi doresc pacea indiferent de păcat; 5. ca creştinii să înceteze să mai postească şi să se mai roage; 6. ca darurile Duhului Sfânt să fie ignorate. Aceasta este doar una din multele dovezi că Biserica lui Isus Hristos se află la ora actuală sub asediul intens, sistematic al forţelor lui Satan. Ce poate face Biserica? Hristos l-a învins pe Satan la cruce. Cum putem noi, mai înainte de toate, să ne apărăm; iar, în al doilea rând, să facem ca biruinţa lui Hristos să devină o realitatea zilnică în vieţile noastre personale şi în bisericile noastre? Câteva răspunsuri edificatoare ne sunt oferite de relatarea încercării lui Balaam de a aduce un blestem asupra lui Israel. Dumnezeu a intervenit de partea Israelului şi a transformat blestemul dorit într-o binecuvântare. Ce a văzut Dumnezeu atunci în comportamentul lui Israel, care L-a mişcat într-atât încât a luat poziţie împotriva lui Satan în favoarea lor? Iată câţiva factori importanţi care s-au combinat pentru a atrage favoarea lui Dumnezeu asupra poporului Său: 1. Poporul Israel acţiona în vederea împlinirii planului lui Dumnezeu pentru ei. 2. Ei erau călăuziţi în mod supranatural, zi şi noapte, de un nor şi de un stâlp de foc. Aceasta corespunde călăuzirii Duhului Sfânt pentru credincioşii Noului Testament (Romani 8:14).3. Ei erau o naţiune organizată, cu lideri aleşi de Dumnezeu şi cu legi date de Dumnezeu. 4. Relaţiile lor erau ordonate cu mare atenţie conform unui model divin. Acest model divin de relaţii a fost zugrăvit în mod minunat prin descrierea vizionară a lui Balaam:
Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuinţele tale, Israele! Ele se întind ca nişte văi, ca nişte grădini lângă un râu, ca nişte copaci de aloe pe care i-a sădit Domnul, ca nişte cedrii pe lângă ape. Numeri 24:5-6 în mod evident, aceasta nu a fost o imagine literală, din moment ce Israelul avea tabăra la vremea aceea într-o zonă de deşert. 5. O mare parte din cele de mai sus se datorau faptului că o întreagă generaţie de israeliţi necredincioşi şi neascultători fusese curăţită din mijlocul lor (vezi Numeri 26:63-65). Care sunt lecţiile pe care trebuie să le învăţăm din această imagine a Israelului? Trăsăturile sale principale pot fi rezumate astfel: Israelul era o comunitate organizată în mod divin, disciplinată şi călăuzită, în care oamenii trăiau în armonie unul cu altul. Formulată altfel, Israelul nu era doar o adunare de indivizi în care fiecare „făceace-i plăcea”. Dumnezeu nu S-a schimbat în privinţa a ceea ce caută la poporul Său; nici Satan nu şi-a schimbat tacticile folosite împotriva poporului lui Dumnezeu. Dacă Biserica nu îndeplineşte acum condiţiile pentru obţinerea favorii şi protecţiei lui Dumnezeu, există un singur remediu: Biserica trebuie să se schimbe. Din nefericire, cu toate acestea, relatarea strategiei lui Balaam împotriva lui Israel nu se sfârşeşte cu victoria finală a Israelului. Pentru că a eşuat în încercarea sa de a aduce un blestem asupra Israelului, Balaam recurge la o tactică secundară. El îl sfătuieşte pe Balac să folosească femei moabite ca o cursă, pentru a-i prinde pe bărbaţii din Israel, în primul rând în imoralitatea sexuală şi apoi în idolatrie. Acolo unde prima tactică a lui Balaam a eşuat, a doua a avut succes. După aceea nu a mai fost nevoie ca el să mai rostească vreun blestem asupra israeliţilor. Incălcând prima poruncă a lui Dumnezeu, ei au atras asupra lor blestemul lui Dumnezeu, şi dintre ei au pierit 24.000 de oameni (vezi Numeri 25). în Numeri 31:16, Moise afirmă în mod specific că aceasta s-a întâmplat prin sfatul direct al lui Balaam. In 1 Corinteni 10:8, Pavel foloseşte acest incident ca pe o avertizare a credincioşilor din Noul Testament.Tacticile înşelătoare ale lui Balaam sunt menţionate şi în alte trei pasaje din Noul Testament: Iuda 11, 2 Petru 2:15-16 şi Apocalipsa 2:14. în mod evident, strategia lui Balaam împotriva lui Israel conţine avertizări importante şi pentru credincioşii Noului Legământ. Lecţia centrală este simplă: creştinii care trăiesc într-oascultare disciplinată faţă de Dumnezeu şi în armonie unii cu alţii pot conta pe protecţia Lui împotriva lui Satan. Dar creştinii care sunt nedisciplinaţi, neascultători şi în relaţii lipsite de armonie renunţă la dreptul de a avea protecţia lui Dumnezeu. Intrebări pentru studiu
- Cele două atitudini extreme ale creştinilor faţă de Satan sunt: fie _________, fie ______________.
- Care este tactica principală a lui Satan?
- Adevărat sau fals: blestemele sunt una dintre armele principale folosite de slujitorii lui Satan împotriva poporului lui Dumnezeu.
- Care a fost cea de-a doua tactică a lui Balaam pentru a aduce Israelul sub blestem?
- Dumnezeu recunoaşte puterea lui Satan, dar El Şi-a echipat propriii Săi slujitori cu o putere____.
- Creştinii care trăiesc într-o_disciplinată faţă de Dumnezeu şi în_unii cu alţii pot conta pe protecţia lui Dumnezeu împotriva lui Satan.
Aplicaţie practică
- Crezi că există oameni care sunt slujitori ai Satanei şi care pot pune un blestem peste oameni? De ce da, sau de ce nu?
- Ce lecţii ai învăţat din relatarea despre Balaam şi Israel? Cum poţi folosi aceste lecţii în viaţa ta?
- Care domenii din viaţa ta au nevoie de schimbare pentru ca tu să te poţi bucura de protecţia lui Dumnezeuîntr-o măsură mai mare?
Verset de memorat
Să nu datoraţi nimănui nimic decât să vă iubiţi unii pe alţii; căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea. Romani 1 3:8
Răspunsul credinţei
Doamne Isuse, doresc să fiu ascultător faţă de Cuvântul Tău şi să umblu în unitate şi dragoste cu familia lui Dumnezeu.1 Petru 3:8-12
Răspunsuri
- II ignoră, se tem de el.
- înşelătoria.
- Adevărat.
- Să-i momească în păcat şi idolatrie, cauzând astfel aducerea blestem asupra lor înşişi.
- Superioară.
- Ascultare, armonie.
- Vorbirea firească
Nu este dificil pentru creştini să înţeleagă faptul că forţele spirituale îndreptate împotriva lor de către slujitorii lui Satan sunt periculoase şi dăunătoare. Totuşi, mulţi creştini ar fi surprinşi să afle că există situaţii în care forţele spirituale emise de fraţii lor credincioşi pot fi şi ele dăunătoare. Cu toate acestea, apostolul le scrie atât creştinilor, cât şi despre ei când îi avertizează:
Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Iacov 3:14-15 Pentru a descrie un anumit gen de „înţelepciune” Iacov foloseşte adjective aşezate pe trei nivele descrescătoare: primul, „pământească”; mai jos, „firească”; şi mai jos, „drăcească”. Cheia pentru înţelegerea procesului descendent se află în al doilea adjectiv, tradus aici cu cuvântul „firesc”. Cuvântul grecesc este psuchikos, format direct din psuche, care înseamnă „suflet”. Corespondentul în limba română ar fi „sufletesc”. Tradus în felul acesta, se potriveşte în mod natural cu imaginea Bibliei despre personalitatea umană. In 1 Tesaloniceni 5:23, Pavel se roagă: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană.” Pavel pune aici împreună trei elemente care formează o listă completă a personalităţii umane, enumerându-le în ordinea descendentă, de lacel mai înalt la cel mai de jos: 1) duhul, 2) sufletul şi 3) trupul. Duhul este acea parte a personalităţii umane care a fost insuflat în mod direct de către Dumnezeu la creaţie. De aceea el este capabil de legătura şi comuniunea directă cu Creatorul. In 1 Corinteni 6:17, Pavel spune.- „Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El” (sublinierea îmi aparţine). Nu ar fi corect să spunem „un singur suflet cu El”. Numai duhul omului este capabil de legătura directă cu Dumnezeu. în modelul original al creaţiei, duhul omului s-a raportat ascendent la Dumnezeu şi descendent la sufletul lui. Dumnezeu a comunicat în mod direct cu duhul omului, şi, prin duhul omului, cu sufletul Iui. împreună – duhul şi sufletul omului – se exprimă prin trup. La cădere, ca rezultat al neascultării omului, duhul lui a fost despărţit de Dumnezeu, şi, în acelaşi timp, sufletul lui a început să se exprime în mod independent de duhul lui. Această relaţie nouă, „disjunctivă”, a fost atât consecinţa, cât şi expresia răzvrătirii omului împotriva lui Dumnezeu. In altă parte în Noul Testament, cuvântul firesc denotă activitatea sufletului omului atunci când nu se află înrelaţia potrivită cu duhul său. El descrie de aceea o condiţie care este contrară celei mai înalte dorinţe a lui Dumnezeu. Putem stabili acest lucru prin analizarea pe scurt a altor două pasaje din Noul Testament unde apare cuvântul psuchikos – însemnând „firesc”.în 1 Corinteni 2:14-15, Pavel spune că „omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu … şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte”. Pe de altă parte, „omul spiritual poate să judece totul”. Este evident că „firesc” şi „spiritual” se află în antiteză. Omul „spiritual” funcţionează conform voii Iui Dumnezeu; omul „firesc” se află în afara relaţiei armonioase cu Dumnezeu. Omul „firesc” vrea să înţeleagă adevărul spiritual pe tărâmul sufletului lui, dar nu reuşeşte. Omul „spiritual” este unit cu Dumnezeu prin duhul său, şi astfel poate să primească revelaţie spirituală direct de la Dumnezeu. în Iuda 16-19, apostolul descrie un cerc de persoane care sunt asociate cu Biserica, dar care, cu toate acestea, sunt „cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor, trăiesc după poftele lor” (versetul 16). El concluzionează, spunând despre ei: „Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul” (versetul19).
Luate împreună, aceste pasaje din 1 Corinteni şi luda prezintă o imagine consistentă a unui om descris ca fiind „firesc”. El este în mod aparent o persoană care se asociază cu Biserica şi care poartă o spoială de spiritualitate. In acelaşi timp, sufletul său nu se relaţionează în mod corect la Dumnezeu prin duhul său. în ciuda credinţei pe care o mărturiseşte, în realitate el este răzvrătit şi nu are o relaţie armonioasă cu Dumnezeu şi cu poporul lui Dumnezeu. Nu este capabil să înţeleagă adevărul spiritual. Atitudinea şi comportamentul său răzvrătit întristează Duhul lui Dumnezeu şi aduc ofensă Trupului lui Hristos. Această analiză explică nivelele descendente ale înţelepciunii decăzute descrise în lacov 3:15 de la pământesc, la firesc, la drăcesc. Rădăcina problemei este răzvrătirea – o formă de neascultare faţă de Dumnezeu – o formă de respingere a autorităţii lui Dumnezeu. Această răzvrătire întrerupe legătura dintre duhul unui om şi Dumnezeu, dintre duhul unui om şi lucrurile cereşti. Acest om este de acum limitat la valorile şi motivele pământeşti. In acelaşi timp, sufletul omului -neavând o relaţie armonioasă cu Dumnezeu – este expus datorită răzvrătirii sale influenţei demonilor, pe care simţurile sale spirituale tocite nu le mai pot identifica. Rezultatul este o formă de înţelepciune care pare a fi „spirituală”, dar care de fapt este „drăcească”. Tot capitolul trei din cartea lacov se concentrează asupra unei singure probleme specifice: folosirea greşită a limbii. în plus, întreaga epistolă se adresează mai ales – dacă nu în mod exclusiv – celor care îşi mărturisesc credinţa în Hristos. De aceea, este clar că această înţelepciune decăzută, falsă, drăcească, despre care vorbeşte lacov, îşi găseşte expresia în cuvintele folosite de creştini. Cum apare o asemenea situaţie? Există două domenii principale în care creştinii se fac deseori vinovaţi astfel din pricina cuvintelor pe care le rostesc. Primul domeniu îl reprezintă cuvintele pe care creştinii le spun între ei; al doilea îl reprezintă cuvintele pe care le spun înaintea lui Dumnezeu – mai ales în rugăciune. Noul Testament dă avertizări foarte clare creştinilor despre cum ar trebui să vorbească despre alţi oameni, şi mai ales despre fraţii lor creştini. In Tit 3:2, Pavel spune că noi nu „trebuie să vorbim de rău pe nimeni”. Expresia pe nimeni se aplică tuturor oamenilor, fie credincioşi, fie necredincioşi. Verbul grecesc tradus cu „a vorbi de rău” este blasphemo – din care este derivat cuvântul blasfemie. Este important să înţelegem că păcatul „blasfemiei” include nu numai cuvinte rele rostite împotriva lui Dumnezeu, ci şi cuvinte rele rostite împotriva semenilor noştri. Fie că sunt rostite cu referire la Dumnezeu sau la alţi oameni, asemenea cuvinte le sunt interzise creştinilor. In Iacov 4:11, lacov tratează mult mai specific cuvintele pe care creştinii le spun unii despre alţii: „Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor!” Cuvântul tradus aici prin „a vorbi de rău” este katalalo, care înseamnă simplu „a vorbi împotrivă”. Mulţi creştini interpretează ceea ce spune Iacov spunând că nu ar trebui să spunem nimic neadevărat împotriva altor credincioşi. Cu toate acestea, ceea ce spune el este că noi nu ar trebui să vorbim deloc împotriva fraţilor noştri credincioşi -chiar dacă ceea ce spunem despre ei este adevărat. Păcatul de care se ocupă Iacov aici nu este a spune un neadevăr, ci a vorbi împotrivă. Unul dintre păcatele în care creştinii cad cel mai uşor este bârfa. In unele adunări creştine, dacă s-ar exclude bârfa, abia daca ar mai rămâne ceva de spus! Dicţionarul Englez Collins oferă următoarele două definiţii pentru „bârfă”:1. Discuţie ocazională şi nefolositoare. 2. Conversaţie care implică sporovăieli sau zvonuri răutăcioase despre alţi oameni.
Două dintre adjectivele aplicate aici bârfei sunt: nefolositoare şi răutăcioasă. Nu este suficient ca creştinii să se ferească de răutate în discuţiile lor. în Matei 12:36, Isus însuşi ne avertizează în mod explicit împotriva vorbirii nefolositoare: „Vă spun că în ziua judecăţii oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit” (sublinierea îmi aparţine). Deşi Noul Testament interzice în mod explicit bârfa, mulţi creştini o privesc ca pe un păcat relativ „inofensiv”. Totuşi, în mod categoric, Dumnezeu nu îl vede în felul acesta. In Romani 1:29-30, Pavel enumera câteva dinconsecinţele părăsirii lui Dumnezeu de către om. Iată o parte din lista lui: „Fiind plini de … invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelătorii, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, îngâmfaţi, lăudăroşi” (GBV).Poziţia bârfitorilor în listă este semnificativă. Câteva din atitudinile inimii asociate în mod direct cu bârfa sunt cearta, înşelătoria şi răutatea. Bârfitorii înşişi sunt catalogaţi ca oameni care sunt şoptitori, urători de Dumnezeu, obraznici, aroganţi şi lăudăroşi. Creştinii care se complac în bârfă cred despre ei înşişi că sunt „excepţii”, dar nu aşa îi vede Dumnezeu. Pericolul acestui gen de vorbire este prezentat prin ordinea descendentă a adjectivelor din Iacov 3:15: pământească, firească, drăcească. Creştinii care îşi permit să bârfească despre alţi oameni – mai ales despre fraţii lor creştini – sunt neascultători în mod direct faţă de Dumnezeu. Prin urmare, ei se află pe o pantă descendentă alunecoasă, înainte de a-şi da seama ce se întâmplă, au alunecat de la „pământesc” la „firesc”, şi apoi de la „firesc” la „drăcesc”. Cuvintele pe care aceşti oameni le spun despre alţii nu sunt descrise în mod normal ca „blesteme”, dar efectul lor este acelaşi. Ele sunt de fapt canale prin care forţele demonice sunt îndreptate împotriva altor membri din Trupul lui Hristos. Mai mult, nu doar persoanele despre care se vorbeşte sunt afectate. în Iacov 3:6. Apostolul spune: „Limba …este acela dintre mădularele noastre care întinează tot trupul.” Credinciosul care este vinovat de acest gen de vorbire se întinează de fapt, nu numai pe el însuşi, ci şi partea Trupului lui Hristos de care este legat. Cu câţiva ani în urmă, în timpul unei călătorii misionare prin Europa, m-am aflat într-o situaţie care mi-a oferit o perspectivă nouă cu privire la pericolul vorbirii fireşti. Mă pregăteam să vorbesc la o întâlnire foarte importantă, când am fost apucat de o durere în partea de jos a abdomenului, încât mă încovoiam din pricina ei. Temându-mă că s-ar putea să-mi anulez angajamentul de a vorbi în acea seară, L-am chemat pe Dumnezeu în ajutor. Imediat am avut în minte o imagine a doi prieteni creştini, aflaţi la şase mii de mile distanţă, în Statele Unite, care vorbeau despre mine. Aveam o relaţie personală foarte caldă, dar prietenii mei nu au fost deloc de acord în privinţa unei acţiuni căreia îi dădusem curs. Am simţit că în conversaţia lor ei mă criticau pentru acţiunea mea, iar cuvintele lor negative despre mine îmi produceau simptomele fizice cu care mă confruntam. în plus, aceastaa fost strategia lui Satan de a mă împiedica să slujesc în seara aceea. Am înţeles că trebuia să fac două lucruri. Primul, printr-o decizie a voinţei mele, mi-am iertat prietenii pentru cuvintele pe care le spuneau împotriva mea. Apoi am acţionat pe baza promisiunii lui lsus din Matei 18:18: „Orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer.” Cu autoritatea investită în Numele lui lsus, am legat forţele satanice care lucrau împotriva mea, şi apoi m-am eliberat de efectul cuvintelor rostite de prietenii mei despre mine. în cinci minute, durerea din abdomenul meu a încetat complet (şi nu a mai revenit niciodată!). Câteva ore mai târziu am reuşit să slujesc în mod eficient la întâlnire, şi am avut sentimentul că scopul lui Dumnezeu fusese atins. Mai târziu, la revenirea în Statele Unite, am avut o întâlnire cu cei doi prieteni ai mei şi tensiunea dintre noi a fost rezolvată. Astăzi relaţia dintre noi este mai apropiată decât înainte.
In Matei 7:1-2, lsus spune: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” Din verbul tradus prin „a judeca” derivă în mod direct cuvintele critic sau a critica. Când ne permitem să îi criticăm pe alţii – mai ales pe fraţii noştri credincioşi – astfel încât să rostim judecata asupra lor, noi suntem neascultători faţă de Scriptură şi astfel ne facem vinovaţi de o atitudine de răzvrătire faţă de Dumnezeu. Aceasta ne expune „sindromului” din lacov 3:15: pământesc, firesc, drăcesc. Dacă nu suntem de acord cu comportamentul unui creştin, este permis – şi uneori necesar – să urmăm modelul lui Pavel privind neînţelegerea lui cu Petru referitoare la practicile iudaice. In Galateni 2:11, Pavel spune: „l-am stat împotrivă [lui Petru] în faţă” (sublinierea îmi aparţine). Pavel nu a criticat comporlamentul lui Petru faţă de conlucrătorii săi, Barnaba şi Tit. în schimb, s-a dus direct la Petru şi şi-a rezolvat neînţelegerile cu el in persoană. Dacă Pavel s-ar fi făcut vinovat de criticarea pe la spale a lui Petru, relaţia dintre cei doi ar fi fost ruptă pentru totdeauna. Totuşi, aşa cum era, în 2 Petru 3:15 – epistolă scrisă aproape de sfârşitul vieţii lui Pavel – el vorbea cu o aprobare călduroasă despre înţelepciunea dată„ preaiubitului nostru frate, Pavel”. în Proverbe 27:5, Solomon enunţă acest lucru ca un principiu de comportament: „Mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă. „Un alt gen de situaţie în care ar trebui să vorbim despre greşeala unei alte persoane se ridică atunci când suntem obligaţi să slujim ca martori. In acest caz, avem datoria să spunem „adevărul, tot adevărul şi nimic altceva decât adevărul”. Totuşi, nimeni nu poate fi în acelaşi timp atât martor, cât şi judecător. In asemenea situaţie, noi nu îndeplinim rolul unui judecător, ci acela al unui martor. Noi lăsăm altcuiva responsabilitatea pronunţării judecăţii. Păcatul specific împotriva căruia ne avertizează lsus este să luăm poziţia de judecător atunci când Dumnezeu nu ne-a desemnat la aceasta. De asemenea, El ne avertizează că dacă cedăm şi îi criticăm pe alţii, la timpul cuvenit- dintr-o sursă sau alta – aceleaşi genuri de critică pe care le-am rostit împotriva altora vor fi îndreptate împotriva noastră, când ne va veni rândul. Analiza pătrunzătoare a Bibliei referitoare la daunele cauzate de folosirea greşită a limbii lasă probabil ca foarte puţini dintre noi să fie cei care ar putea pleda „nevinovat”. Dacă recunoaştem că ne-am făcut vinovaţi de rănirea altor oameni prin vorbirea noastră şi că astfel ne-am murdărit pe noi înşine şi Trupul lui Hristos, avem nevoie să ne pocăim şi să cerem iertarea şi curăţirea lui Dumnezeu. S-ar putea să avem nevoie să cerem iertare şi celor pe care i-am ofensat. Mai mult decât atât, avem nevoie să învăţăm cum să ne protejăm de cuvintele care rănesc şi dor, şi pe care alţii le-ar putea spune împotriva noastră. Subiectul protecţiei este tratat la Secţiunea 3.
Intrebări pentru studiu
- Care sunt cele trei elemente care formează personalitatea umană?
- Care parte a fost direct insuflată de Dumnezeu la creaţie?
- Care sunt cele două trăsături, bazate pe două din cele trei părţi, care sunt în opoziţie una faţă de alta?
- Adevărat sau fals: păcatul blasfemiei are loc numai când vorbim rău împotriva lui Dumnezeu.
- Care sunt cele două adjective care se aplică cuvântului bârfă?
- Criticarea fraţilor credincioşi astfel încât să pronunţăm judecataasupra lor ne face vinovaţi de o atitudine de_ împotriva lui Dumnezeu.
- Adevărat sau fals: acelaşi fel de critică pe care o rostim împotriva altora se va întoarce împotriva noastră.
Aplicaţie practică
- Descrie în cuvintele tale vorbirea „firească”.
- Care sunt câteva din modurile de folosire greşită a limbii?
- Ai participat vreodată la o discuţie firească sau ţi-ai folosit limba în mod greşit? Cum?
- Ia în considerare obţinerea iertării din partea celor pe care i-ai ofensat.
Verset de memorat
Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! Proverbe 15:23
Răspunsul credintei
Fie cuvintele gurii mele şi cugetarea inimii mele plăcute înaintea ochilor Tăi, o, Doamne, tăria mea şi Răscumpărătorul meu. Psalmul 19:14
Răspunsuri
- Duhul, sufletul şi trupul.
- Duhul.
- Firescul şi spiritualul.
- Fals. Blasfemia se referă şi la cuvintele rele rostite împotriva semenilor noştri.
- Nefolositoare, răutăcioasă.
- Răzvrătire.7. Adevărat.
- Rugăciuni fireşti
Mulţi creştini sunt şocaţi atunci când sunt confruntaţi cu răul pe care îl provoacă prin faptul că vorbesc între ei în mod ofensator la adresa altora. Cu toate acestea, sunt mult mai şocaţi atunci când sunt confruntaţi cu răul mult mai mare pe care îl pot provoca atunci când vorbesc ofensator despre alţii în rugăciunile lor înaintea lui Dumnezeu. Ei cred că rugăciunea este întotdeauna corectă şi că efectele ei sunt întotdeauna bune. Totuşi, acest punct de vedere nu este sprijinit de Biblie. De exemplu, în Proverbe 28:9 suntem avertizaţi: „Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă.” Dumnezeu a lăsat în Biblie principiile rugăciunii care este acceptată înaintea Lui. Oricine ignoră aceste principii şi face rugăciuni contrare lor, atrage indignarea lui Dumnezeu şi respingerea rugăciunii făcute. Descriind părerea lui Dumnezeu faţă de acest gen de rugăciune, Solomon foloseşte unul din cei mai puternici termeni de dezaprobare: scârbă. Pentru că este atât de important pentru noi să facem rugăciuni potrivite cu voia lui Dumnezeu, nu îndrăznim să depindem de propria noastră înţelepciune. Plin de îndurare, Dumnezeu nu ne-a lăsat să ne descurcăm singuri. EI ne-a pus la dispoziţie un Ajutor divin: Duhul Sfânt. Prin împuternicirea Sa, noi putem face rugăciuni care sunt acceptate de Dumnezeu. Pe de altă parte, despărţiţi de Duhul Sfânt, suntem incapabili să ne rugăm astfel încât săîi facă plăcere lui Dumnezeu şi să împlinim scopurile Lui. Pavel face referire la aceste subiecte foarte clar în pasajul următor: Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului: pentrucă El mijloceşte pentru sfinţi după voia Iui Dumnezeu. Romani 8:26-27în natura noastră firească, noi toţi avem anumite slăbiciuni. Acestea nu sunt slăbiciuni ale trupului, ci slăbiciuniale capacităţii noastre de înţelegere. Ele se manifestă pe două căi care au legătură între ele. în primul rând noi nu ştim pentru ce anume să ne rugăm. în al doilea rând, chiar şi atunci când ştim pentru ce să ne rugăm, nu ştim cum să ne rugăm pentru lucrul respectiv. De aceea suntem meniţi să ne aflăm într-o dependenţă totală de Duhul Sfânt. Numai El ne poate arăta ce anume şi cum să ne rugăm. în două pasaje din Efeseni, Pavel accentuează mai departe dependenţa noastră de Duhul Sfânt pentru a face rugăciuni corecte înaintea lui Dumnezeu. In Efeseni 2:18, el subliniază că numai Duhul Sfânt este Acela care ne poate deschide calea înaintea lui Dumnezeu: „Căci prin El [Isus] şi unii şi alţii [evrei şi neamuri] avem intrare laTatăl printr-un Duh” (sublinierea îmi aparţine). Două condiţii sunt combinate aici pentru ca rugăciunea să fie primită: prin Isus şi prin Duhul Sfânt. Amândouă sunt esenţiale. Nu există nici o forţă naturală care să poată purta vocile noastre umane plăpânde de la pământ până la urechileDumnezeului care stă pe tronul Lui în cer. Numai puterea supranaturală a Duhului Sfânt poate face acest lucru. Fără El, noi nu avem acces la Dumnezeu.
Mai apoi, în Efeseni 6:18, Pavel subliniază din nou cât de mare nevoie avem să fim ajutaţi de Duhului Sfânt, în special în rugăciunea pentru fraţii noştri în credinţă. El spune că noi ar trebui să facem „în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri … pentru toţi sfinţii” (sublinierea îmi aparţine). Numai rugăciunile făcute prin Duhul Sfânt pot fi invocate asupra celor pentru care cerem prin rugăciune ajutorul şi încurajarea de care au nevoie. Cum putem atunci să ne folosim de ajutorul Duhului Sfânt? Două cerinţe principale sunt smerenia şi puritatea motivaţiei. In primul rând, trebuie să ne smerim noi înşine înaintea Duhului Sfânt şi să recunoaştem că avem nevoie de El. Apoi trebuie să-L lăsăm să ne cureţe de toate motivele noastre greşite şi de toate atitudinile noastre egoiste, şi să ne inspire cu o grijă şi o dragoste sinceră pentru cei pentru care dorim să ne rugăm. Rugăciunile inspirate de Duhul Sfânt nu sunt neapărat lungi sau elocvente. Dumnezeu nu este impresionat în special de fraze alese sau de un ton solemn al vocii. Unele din cele mai eficiente rugăciuni din Biblie au fost uimitor de simple. Când Moise s-a rugat pentru sora sa, Măria, care fusese lovită cu lepră, el a spus în mod simplu: „Dumnezeule, Te rog, vindec-o!” (Numeri 12:13). Când vameşul s-a rugat în Templu, el a murmurat doar o singură propoziţie scurtă: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18:13). Cu toate acestea, ştim că Dumnezeu a auzit şi a răspuns la ambele rugăciuni. Dacă simţi nevoia să te rogi, dar nu şti cum să începi, cere-i simplu lui Dumnezeu ajutorul. Iată câteva cuvinte simple pe care le-ai putea folosi:Doamne, simt nevoia să mă rog, dar nu ştiu cum. Te rog, ajută-mă prin Duhul Tău cel Sfânt să mă rog rugăciunea pe care Tu vrei s-o auzi şi la care Tu vei răspunde. După aceea, acceptă răspunsul lui Dumnezeu prin credinţă, şi roagă-te ceea ce vine din inima ta. Isus ne-a asigurat că dacă îi cerem lui Dumnezeu pâine, niciodată El nu ne va da o piatră (vezi Matei 7:9).Să presupunem totuşi că noi nu ne supunem Duhului Sfânt şi nu căutăm călăuzirea Lui. în schimb, rugăciunilenoastre sunt motivate de invidie şi de propriile noastre interese (menţionate în Iacov 3:14) sau de atitudinile noastre fireşti, cum ar fi resentimentul, mânia, critica sau propria noastră neprihănire. Duhul Sfânt nu va întări rugăciunile care pornesc din asemenea atitudini, şi nici nu le va prezenta înaintea lui Dumnezeu Tatăl. De aceea, în mod inevitabil, felul nostru de a ne ruga degenerează în „sindromul” menţionat în Iacov 3:15: pământesc – firesc – drăcesc. Efectul unor asemenea rugăciuni fireşti este la fel cu cel al vorbirii fireşti: negativ,nu pozitiv. EI eliberează împotriva celor pentru care ne rugăm presiuni invizibile, de nedescris, care nu uşurează poverile acestora, ci mai degrabă adaugă la cele existente. In special, când ne rugăm pentru fraţii noştri în credinţă, există două atitudini fireşti împotriva cărora trebuie să ne păzim: noi nu trebuie să acuzăm, şi nu trebuie să încercăm să controlăm. Este mai Ia îndemână să vedem greşelile altor creştini. De fapt, aceasta ne motivează deseori să ne rugăm pentru ei. Este bine să ne rugăm, dar trebuie să fim atenţi cum ne rugăm. Noi nu avem libertatea de a veni înaintea lui Dumnezeu cu un catalog al greşelilor lor.Când începem să jucăm rolul de acuzatori, noi urmăm modelul lui Satan, nu al lui Hristos. Titulatura principală al lui Satan – diavolul -înseamnă „defăimător” sau „acuzator”. In Apocalipsa 12:10, el este descris ca unul care acuză creştinii, zi şi noapte, înaintea lui Dumnezeu. El este angajat în această slujbă din vremuri străvechi şi este un expert în această privinţă. El nu are nevoie de ajutor din partea creştinilor! Am observat că în aproape toate rugăciunile lui Pavel pentru fraţii lui în credinţă – fie că sunt pentru anumite persoane, fie pentru adunări – el începe prin a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru ei. Un exemplu remarcabil este oferit la începutul epistolei 1 Corinteni. In conformitate cu ceea ce scrie Pavel în continuare în această epistolă, în acea adunare existau multe genuri de păcat: ceartă între membrii ei; carnalitate; incest; beţie la Cina Domnului. Şi totuşi, Pavel îşi începe epistola prin cuvinte de mulţumire semnificative: Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. în felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru. Si vă va întări până la sfârşit, în aşa fel casă fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.1 Corinteni 1:4-6, 8 Mulţumirile aduse la începutul unei rugăciuni au un important efect psihologic. Ele creează o atitudine pozitivă în cel care se roagă. Cu un asemenea început este mult mai uşor să continui rugăciunea având o credinţă pozitivă, chiar dacă suntem conştienţi de greşelile serioase sau de problemele celor pentru care ne rugăm. În ceea ce mă priveşte, eu fac un principiu din a nu mă ruga niciodată pentru fraţii mei credincioşi fără a mulţumimai întâi lui Dumnezeu pentru ei. Dacă nu pot face acest lucru, atunci cred că este mai bine să nu mă mai rog deloc! Un misionar în India, care a trăit într-o altă generaţie, a dezvoltat o lucrare de rugăciune atât de eficientă încât a devenit cunoscut sub numele de „Hyde care se roagă”. Odată, se ruga pentru un evanghelist indian a cărui slujire era lipsită atât de foc, cât şi de rod. Era gata să spună: „Doamne, Tu ştii cât de rece este fratele acela.” A mai spus doar: „Doamne, Tu ştii cât de …” dar Duhul Sfânt nu i-a îngăduit să-şi ducă până la capăt propoziţia. Deodată şi-a dat seama că nu era treaba lui să-l acuze pe tovarăşul său de slujire. în loc să se concentreze asupra greşelilor acelui om, el a început să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru tot ceea ce găsise bun în el. în câteva luni, fratele indian a fost transformat în mod dramatic. El a ajuns să fie cunoscut în întreaga zonă drept un câştigător de suflete dedicat şi eficient. Aceasta este puterea rugăciunii izvorâte dintr-o apreciere pozitivă şi din atitudinea de mulţumire pentru tot ceeace este bun într-o anumită persoană. Dar să presupunem că Hyde nu ar fi fost sensibil faţă de Duhul Sfânt şi ar fi continuat să se roage într-un duh negativ, de condamnare. Oare rugăciunea lui nu ar fi fost eficientă, dar în sens opus? Oare nu ar fi putut aduce asupra prietenului său de slujire povara atât de grea, a condamnării, astfel încât acesta să nu fi fost în stare să se ridice niciodată deasupra ei? Din când în când, ca şi alţi creştini, experimentez perioade de „povară” spirituală. într-un fel nedefinit, încep să mă simt vinovat, necorespunzător sau nevrednic deşi s-ar putea să nu fiu conştient de nimic specific ce ţine deviaţa mea sau de comportamentul meu care să justifice aceste sentimente. în astfel de situaţii, am învăţat din experienţă că s-ar putea ca nu eu să fiu cauza unei asemenea stări. „Povara” mea s-ar putea datora altor creştini – bine intenţionaţi, dar lipsiţi de călăuzire – care mă acuză înaintea lui Dumnezeu. Mai ales sentimentul de vinovăţie este adesea un semnal de alarmă. La urma urmei, vinovăţia este rezultatul logic al acuzării. Odată ce mi-am diagnosticat în mod corect problema, mă pot întoarce spre Marele Preot, care îmi vede toate greşelile, şi, cu toate acestea, continuă să pledeze cazul meu înaintea Tatălui.
Rugăciunea ineficientă nu există. Problema nu este dacă rugăciunile noastre sunt eficiente. Problema este dacă efectul lor este pozitiv sau negativ. Lucrul acesta este determinat de puterea care lucrează prin ele. Sunt ele într-adevăr de la Duhul Sfânt? Sau sunt ele o imitaţie firească? Adevărata mijlocire se bazează pe modelul lui Isus, aşa cum este descris în Romani 8:33 Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi. Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta Iui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! Romani 8:33-34 Hristos vede în mod sigur greşelile noastre, ale credincioşilor, mult mai clar decât le vedem noi unii la alţii. Totuşi, mijlocirea Sa pentru noi nu are drept rezultat condamnarea noastră, ci justificarea noastră. El nu stabileşte condamnarea noastră, ci neprihănirea noastră. Mijlocirea noastră pentru fraţii noştri în credinţă ar trebui să urmeze acelaşi model. îndrăznim noi să aducem acuzaţii împotriva celor pe care Dumnezeu i-a ales? Sau să îi condamnăm noi pe aceia pe care Dumnezeu i-a îndreptăţit? Cu siguranţă aceasta ar însemna o îngâmfare de cel mai înalt nivel! Mesajul Scripturii este neechivoc. El nu lasă loc rugăciunilor noastre în care îi acuzăm pe fraţii noştri încredinţă. Totuşi, există o a doua ispită de a folosi greşit puterea rugăciunii, care este mai subtilă şi mai greu de detectat. Aceasta ia forma rugăciunii folosite pentru a-i controla pe cei pentru care ne rugăm. Există ceva anume în natura noastră adámica, decăzută, care ne hrăneşte dorinţa de a controla alţi oameni şi de a ne impune voinţa asupra lor. In capitolul 6 s-a scos în evidenţă faptul că această dorinţă de a-i controla pe alţii este rădăcina care produce vrăjitoria – mai întâi ca o lucrarea a firii, iar apoi ca o practică ocultă. Unul din cuvintele cheie care indică acţiunea acestei forţe este manipularea. Există numeroase domenii în care oamenii pot recurge la manipulare pentru a obţine ceea ce vor de la alţii. Soţii îşi manipulează soţiile, şi soţiile pe soţii lor; copiii îşi manipulează părinţii; predicatorii manipulează adunările pe care le conduc; şi publicitatea media manipulează publicul! Este o practică atât de comună încât de obicei oamenii nu o recunosc – în ei înşişi sau în alţii. Cu toate acestea, manipularea nu este voia lui Dumnezeu. Dumnezeu însuşi nu ne manipulează niciodată, şi El nu ne autorizează nici pe noi să manipulăm alţi oameni. Ori de câte ori recurgem la manipulare, am trecut din domeniul spiritual în cel firesc. Noi acţionăm într-o formă de înţelepciune care nu este de sus. Pentru că socotim că rugăciunea este ceva bun şi spiritual, noi presupunem că orice rezultate obţinem prinrugăciune, acestea sunt în mod necesar legitime şi că trebuie să reprezinte voia lui Dumnezeu. Acest lucru este adevărat dacă puterea care lucrează prin rugăciunile noastre este Duhul Sfânt. Dar dacă rugăciunile noastre sunt motivate de determinarea noastră firească, efectul lor va fi dăunător, şi nu benefic. In spatele acestei rugăciuni fireşti stă deseori o presupunere arogantă că noi avem dreptul „să ne jucăm de-a Dumnezeu” în vieţile altora. Totuşi, în realitate, orice influenţă care încearcă să înlăture suveranitatea lui Dumnezeu din viaţa unei persoane nu este de la Duhul Sfânt.
Există multe situaţii diferite în care creştinii sunt ispitiţi să se roage într-un mod care pare spiritual, dar care în realitate este firesc. Iată două exemple tipice:
- Rugăciunile acuzatoare şi de condamnare
„Ruperea” unei biserici va aduce cu siguranţă la suprafaţă elemente fireşti în toate părţile implicate. în acest caz, pastorul Jones, pastor al bisericii First Full Gospel, descoperă că soţia lui are o aventură cu fratele Williams, liderul de închinare din biserică. El divorţează de soţia lui şi îl concediază pe fratele Williams. Cu toate acestea, fratele Williams refuză să recunoască acuzaţia de adulter. El se plânge de „nedreptăţire”,câştigă jumătate de adunare de partea lui şi începe să formeze o nouă biserică. De acolo începe o dispută îndelungată între cele două grupuri privind împărţirea fondurilor bisericii. Un an mai târziu, pastorul Jones se recăsătoreşte. Fratele Williams şi grupul lui îl acuză, spunând că este nebiblic ca un slujitor divorţat să se recăsătorească. Ei încep o întâlnire de rugăciune specială, prin care să aducă „judecata” asupra lui. In următorii doi ani, noua soţie a pastorului Jones rămâne însărcinată de două ori, dar de fiecare dată sarcina ei se sfârşeşte printr-un avort spontan. Ginecologul nu poate găsi nici un motiv medical pentru aceste pierderi. Fratele Williams şi grupul lui consideră că aceste evenimente sunt răspunsuri la rugăciunile lor şi modul în careDumnezeu susţine cauza lor dreaptă. Cu prima parte a concluziei lor sunt de acord, şi anume că rugăciunile lor sunt responsabile pentru cele două pierderi de sarcină. Dar se pune întrebarea: care a fost puterea care a lucrat prin acele rugăciuni? Duhul Sfânt nu susţine rugăciuni făcute cu astfel de motivaţii. De aceea putem concluziona foarte clar că puterea care lucrează prin asemenea rugăciuni este pământească, firească, demonică, fapt susţinut şi de Iacov 3:16.2. Rugăciuni manipulatoare, dominante Pastorul Strong este obişnuit să-i domine pe cei din jurul lui. Este văduv şi are doi fii şi o fiică. El se aştepta cei doi fii ai săi să devină slujitori ai lui Dumnezeu, dar până la urmă amândoi aleg cariere seculare. Mary, fiica, rămâne acasă. Ea este devotată tatălui ei şi un ajutor activ în adunare.La o întrunire evanghelistică, Mary îl întâlneşte pe Bob, un lucrător creştin din altă denominaţie, care începe să o curteze. Pastorul Strong nu este de acord cu biserica de care aparţine Bob, şi se opune relaţiei încă de la început. De asemenea, se teme că va pierde ajutorul lui Mary, atât acasă, cât şi la biserică. Până la urmă, Mary se mută din casa tatălui ei pentru a împărţi un apartament cu o prietenă. Pastorul Strong numeşte această atitudine ca fiind „răzvrătire”. Când Mary îi spune că s-a logodit, el se hotărăşte să se roage împotriva căsătoriei deja planificate. Bob şi Mary merg înainte cu planurile lor, dar cu cât se cunosc mai bine unul pe altul, cu atât mai tensionată devine relaţia lor. Nici unul nu pare să se relaxeze în prezenţa celuilalt. Neînţelegeri minore degenerează în conflicte dureroase. Fiecare activitate pe care o planifică împreună sfârşeşte într-o frustrare inexplicabilă. Pânăla urmă Mary spune: „Bob, aceasta nu poate fi voia lui Dumnezeu pentru noi!” şi îi înapoiază inelul. Mary ajunge la concluzia că ieşirea din frustrarea ei este să rupă orice contact cu creştinii practicanţi. Înstrăinată de tatăl ei şi de biserică, ea îşi urmează fraţii în cariere seculare. Până la urmă întâlneşte un bărbat agnostic şi se căsătoreşte cu el. Cum ar trebui să evaluăm rugăciunile pastorului Strong? Cu siguranţă au fost eficiente, dar efectul lor a fost dăunător. Ele au fost expresia dorinţei lui de o viaţă de a-i domina pe cei care au fost aproape de el. Ele au fost îndeajuns de puternice ca să rupă o relaţie care i-ar fi putut aduce fiicei lui fericire şi împlinire. Totuşi, dincolo de aceasta, ele nu o pot aduce înapoi la credinţa ei, sau să o ţină departe de o căsătorie nebiblică ulterioară. Puterea rugăciunii care atrage asemenea rezultate negative nu porneşte de la Duhul Sfânt. Principiile ilustrate de aceste două exemple se aplică multor genuri de situaţii diferite din viaţa bisericii contemporane. Lecţia pe care ele o întăresc este foarte relevantă: puterea rugăciunii fireşti este atât reală, cât şi periculoasă. Rezultatul pe care îl produce nu este o binecuvântare, ci un blestem. Păcatul rugăciunii fireşti trebuie tratat la fel ca păcatul vorbirii fireşti, descris în capitolul precedent. Dacă suntem vinovaţi, trebuie să ne pocăim şi să-i cerem iertare lui Dumnezeu. S-ar putea să fie nevoie să le cerem iertare oamenilor pe care i-am afectat prin influenţa negativă a rugăciunilor noastre. In final, pentru viitor, trebuie să renunţăm cu fermitate la orice încercare, fie de a-i acuza pe alţi oameni, fie de a-i controla prin vorbele pe care le rostim în rugăciune.
Intrebări pentru studiu
- Numai Duhul Sfânt ne poate arăta_şi_să ne rugăm pentru o situaţie.
- Adevărat sau fals: fără Duhul Sfânt noi nu avem acces înaintea lui Dumnezeu.
- Care sunt cele două atitudini fireşti de care trebuie să ne păzim atunci când ne rugăm pentru fraţii noştri încredinţă?
- Ori de câte ori recurgem la manipulare, noi am trecut din domeniul ________________în cel____________.
- Rugăciunile fireşti au drept rezultat producerea de ______ în locul binecuvântărilor.
Aplicaţie practică
- Există două condiţii pentru o rugăciune acceptabilă: prin Isus şi prin Duhul Sfânt. Ce înseamnă acest lucru pentru tine? Ai împlinit aceste două condiţii?
- Ai folosit vreodată rugăciunea pentru a acuza sau pentru a controla pe cineva, aşa cum este descris în acestcapitol? Dacă da, cere-I Domnului să te ierte.
Verset de memorat: [Eu] nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. (Efeseni 1:16)
Răspunsul credinţei
Tată, eu depind de Duhul Sfânt pentru călăuzire în rugăciunile mele. Ajută-mă atunci când mă abat de la rugăciunea în Duhul.
Răspunsuri
- Ce, cum.
- Adevărat.
- Acuzare şi control
- Spiritual, firesc
- Blesteme
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – — – – – – – – – – – – – – – – –
- Rezumatul secţiunii a doua
Cele zece capitole precedente au tratat multe din cele mai importante cauze ale blestemelor aşa cum ne sunt descoperite în Biblie. Ne va fi de ajutor să încheiem secţiunea printr-un rezumat al acestor cauze:
♦
recunoaşterea şi/sau închinarea înaintea dumnezeilor falşi;
♦
orice implicare în ocult;
♦
lipsa respectului faţă de părinţi;
♦
toate formele de oprimare sau de nedreptate, în special îndreptate împotriva celor slabi şi neajutoraţi;
♦
toate formele de sex ilicit sau nenatural;
♦
antisemitismul;
♦
legalismul, firea pământească, apostazia;
♦
hoţia sau mărturia mincinoasă;
♦
reţinerea din banii lui Dumnezeu sau din alte resurse materiale care îi aparţin Lui de drept;
♦
cuvinte rostite de oamenii cu autoritate relaţională, cum ar fi tata, mama, soţul, soţia, profesorul, preotul sau pastorul;
♦
blesteme autoimpuse;
♦
jurăminte sau legăminte care leagă oamenii de asocieri lipsite de evlavie;
♦
blesteme rostite de slujitorii lui Satan;
♦
vorbirea firească îndreptată împotriva altor oameni;
♦
rugăciunile fireşti care acuză sau caută să controleze alţi oameni. In plus, există blesteme din alte cauze sau surse menţionate în Scriptură, dar care nu sunt incluse în lista de mai sus. Cele mai importante dintre acestea sunt enumerate mai jos în ordinea în care apar în Biblie. Diferite pasaje care doar reafirmă blestemele pronunţate în Deuteronom 27 şi 28 nu sunt incluse. Este demn de observat că cea mai largă categorie de oameni care atrag asupra lor blestemul lui Dumnezeu este formată din profeţi, preoţi şi învăţători necredincioşi. Aceştia au fost notaţi cu un asterisc.
♦
Un blestem asupra poporului din Meroza pentru că nu s-au alăturat lui Barac ca lider al armatei Domnului împotriva lui Sisera (Judecători 5:23).
♦
Un blestem din partea lui lotam asupra celor care i-au ucis pe fiii lui Ghedeon (Judecători 9:57).
♦
Un blestem asupra Izabelei pentru vrăjitorie şi imoralitate (vezi 2 împăraţi 9:34 – compară cu 2 împăraţi 9:22).
♦
Un blestem asupra celor care resping poruncile lui Dumnezeu din pricina mândriei (vezi Psalmul 119:21).
♦
Un blestem asupra casei celor răi (Proverbe 3:33).
♦
Un blestem asupra pământului pentru că locuitorii săi l-au întinat, prin schimbarea şi încălcarea legilor şi legământului lui Dumnezeu (vezi Isaia 24:5-6).
♦
Un blestem asupra poporului Edomului, pentru persistarea în duşmănie şi trădare faţă de Israel (vezi Isaia34:5).
♦
* Un blestem asupra profeţilor falşi care au promis pacea poporului care era neascultător de Dumnezeu (vezi Ieremia 29:18).
♦
* Un blestem asupra profeţilor falşi care au comis imoralitate (vezi Ieremia 29:22).
♦
Un blestem asupra israeliţilor care au coborât în Egipt, sfidând avertizarea lui Dumnezeu (vezi Ieremia 42:18- compară cu Ieremia 44:8,12).
♦
Un blestem asupra oricărui om care nu împlineşte judecata lui Dumnezeu asupra vrăjmaşilor Săi (vezi Ieremia 48:10).
* Un blestem asupra binecuvântărilor preoţilor care resping disciplinarea lui Dumnezeu (vezi Maleahi 2:2). Un blestem asupra naţiunilor gen „capre” [cei care vor fi puşi la stânga lui Dumnezeu – n. trad] care nu au arătat nici un fel de milă faţă de fraţii lui Isus (vezi Matei 25:41). Un blestem asupra oamenilor care sunt învăţaţi în mod regulat adevărul lui Dumnezeu, dar care nu produc rodul corespunzător (vezi Evrei 6:8). Un blestem asupra învăţătorilor falşi care sunt vinovaţi de lăcomie, înşelăciune şi imoralitate (vezi 2 Petru 2:14).
Secţiunea III
De la blestem la binecuvântare
Introducere Ia secţiunea a treia
Ai ajuns până acum să recunoşti că viaţa ta a fost în vreun fel vătămată de un blestem? Te întrebi dacă există o cale de ieşire din umbra întunecată care a oprit lumina soarelui binecuvântării lui Dumnezeu? Da, există o cale de ieşire! Dar există doar una singură: prin moartea jertfitoare a lui Isus pe cruce. Această secţiune va explica în termeni practici, simpli, modul în care poţi găsi şi urma calea lui Dumnezeu – din umbră la lumina soarelui, de la blestem la binecuvântare. Pentru încurajarea ta vei citi – în capitolul 20 – povestea unui bărbat care a găsit calea de ieşire din frustrare şi disperare spre împlinire şi rodire. Şi tu poţi face acelaşi lucru! La început, subiectul acesta a fost puţin prea împovărător pentru mine, dar apoi puterea lui Dumnezeu a venit peste mine şi m-am „lipit” de acest mesaj. După o vreme am simţit cum sudoarea îmi picura de pe frunte, pentru că această învăţătură descria exact ceea ce eu experimentasem. înainte de sfârşitul mesajului am început să simt un sentiment de libertate care îmi copleşea toată fiinţa. In momentul în care am spus „Amin!” la rugăciunea finală pentru ruperea blestemelor, mă simţeam de parcă tone de greutate fuseseră ridicate de peste mine. Slavă lui Dumnezeu! Acum sunt un slujitor cu normă întreagă şi Dumnezeu m-a dus în toată lumea. Oriunde călătoresc, am ajutat Ia eliberarea multor oameni din blesteme, iar acum ei umblă în binecuvântările lui Dumnezeu.
Schimbul divin de la cruce
Intregul mesaj al Evangheliei se concentrează în jurul unui eveniment istoric unic: moartea jertfitoare a lui Isus pe cruce. Cu privire la aceasta, scriitorul Epistolei către Evrei spune: „Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi” (Evrei 10:14). Aici sunt combinate două expresii foarte puternice: „desăvârşiţi” şi „pentru totdeauna”. împreună, ele descriu o jertfă care acoperă orice nevoie a întregii omeniri. Mai mult decât atât, rezultatele ei se extind de-a lungul timpului, până în veşnicie. Pe baza acestei jertfe, Pavel scrie în Filipeni 4:19: „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Hristos Isus” (sublinierea îmi aparţine). „Toate trebuinţele voastre” include în mod specific eliberarea din blestem pe care o cauţi. Dar mai întâi trebuie să vezi lucrul acesta ca parte a unui întreg mult mai mare – un act unic, suveran al lui Dumnezeu care a adunat laolaltă toată vina şi toată suferinţa omenirii într-un singur moment crucial al timpului. Dumnezeu nu a oferit mai multe soluţii pentru multitudinea de probleme ale omenirii, ci El ne oferă o singură soluţie atotsuficientă, acesta fiind răspunsul Său la orice problemă. Putem proveni din medii diferite, fiecare din noi fiind împovăraţi cu propria nevoie specială, dar pentru a primi soluţia lui Dumnezeu, noi toţi trebuie să ne croim propria cale spre acelaşi loc: crucea lui Isus.
Cea mai completă relatare despre ceea ce a fost realizat la cruce a fost dată prin prorocul Isaia, cu 700 de ani înainte ca acel eveniment să aibă loc. în Isaia 53:11, prorocul descrie un „Slujitor al Domnului”, al cărui suflet trebuia să fie oferit lui Dumnezeu ca jertfă pentru păcat. Scriitorii Noului Testament, în unanimitate, îl identifică pe acest slujitor fără nume ca fiind Isus Hristos. Scopul divin împlinit prin jertfa Sa este rezumat în Isaia 53:6: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nele-giuirea noastră, a tuturor.” Iată problema de bază, universală, a întregii omeniri: noi ne-am întors, fiecare dintre noi, la propriul nostru drum. Există multe păcate specifice, pe care mulţi dintre noi nu le-am comis niciodată, cum ar fi: crimă, adulter, furt şi aşa mai departe. Dar acest singur lucru îl avem cu toţii în comun: fiecare dintre noi a mers pe propriul său drum. Făcând astfel, noi i-am întors spatele lui Dumnezeu. Cuvântul ebraic care rezumă această atitudine este avon, tradus aici prin „nelegiuire”. Probabil cel mai apropiat echivalent în limba română contemporană ar fi„răzvrătire”, nu împotriva omului, ci împotriva lui Dumnezeu. în capitolul 4 am văzut că aceasta este cauza principală a blestemelor enunţate în Deuteronom 28. Totuşi, niciun cuvânt din limba noastră, fie că este nelegiuire, fie răzvrătire nu transmite înţelesul deplin al cuvântului avon. în uzanţa lui biblică, avon descrie nu numai nelegiuirea, ci şi pedeapsa – sau consecinţele rele – pe care nelegiuirea le aduce cu sine. De exemplu, în Geneza 4:13, după ce Dumnezeu a pronunţat judecata Lui asupra lui Cain pentru uciderea fratelui său, Cain a spus: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.” Cuvântul tradus aici prin „pedeapsă” este avon. Acesta acoperă nu numai „nelegiuirea” lui Cain, ci şi „pedeapsa” adusă asupra lui. în Levitic 16:22, Domnul spune cu privire la ţapul jertfit de Ziua Ispăşirii: „Ţapul acela va purta asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit.” în această imagine simbolică, ţapul a purtat nu numai nelegiuirile israeliţilor, ci şi toate consecinţele nelegiuirilor lor. Schimbul divin de la cruce în capitolul 4 din Plângerile lui Ieremia, avon apare de două ori, având acelaşi sens. în versetul 6, el este tradus astfel: „Pedeapsa -pentru vina fiicei poporului meu …” Din nou, în versetul 22: „Fiica Sionului, pedeapsa nelegiuirii tale …” (sublinierea îmi aparţine). în fiecare dintre aceste cazuri, acelaşi cuvânt, avon, este tradus printr-o expresie completă: „pedeapsa nelegiuirii”. Cu alte cuvinte, în sensul său cel mai deplin, cuvântul avon nu înseamnă numai „nelegiuire”, ci el include şi toate consecinţele rele, pe care judecata lui Dumnezeu le aduce asupra nelegiuirii. Acelaşi lucru se aplică şi jertfei lui Isus pe cruce. Isus Însuşi nu era vinovat de nici un păcat. în Isaia 53:9, prorocul spune: „Nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.” Dar în versetul 6, el spune: „Dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.” Isus nu a fost identificat numai cu nelegiuirea noastră, El a îndurat şi toate consecinţele rele ale acestei nelegiuiri. La fel ca ţapul ispăşitor care îl prefigura, El le-a purtat şi le-a luat, astfel încât ele să nu se mai poată întoarce asupra noastră. Acesta este înţelesul şi scopul adevărat al crucii. Pe ea a avut loc un schimb hotărât de Dumnezeu. Mai întâi, Isus a îndurat în locul nostru toate consecinţele rele, care se cuveneau prin judecata divină pentru nelegiuirile noastre. Acum, în schimb, Dumnezeu ne oferă tot binele care se cuvenea ascultării fără de păcat a lui Isus. Pe scurt, răul care ni se cuvenea nouă a venit asupra lui Isus, pentru ca, în schimb, binele care i se cuvenea lui Isus să ne poată fi oferit nouă. Dumnezeu poate să ne ofere asta fără să-Şi compromită dreptatea Lui veşnică, pentru că Isus a răbdat deja, în locul nostru, toată pedeapsa dreaptă, cuvenită pentru nelegiuirile noastre. Toate acestea provin numai din harul de nepătruns al lui Dumnezeu şi sunt primite numai prin credinţă. Nu există nici o explicaţie logică în termeni de „cauză şi efect”. Nici unul din noi nu a făcut vreodată ceva ca să merite o astfel de jertfă, şi niciunul din noi nu va putea face nimic vreodată ca să o poată câştiga. Biblia descoperă multe aspecte diferite ale schimbului şi multe domenii specifice în care acesta se aplică. Totuşi, în fiecare caz există acelaşi principiu: răul a venit asupra lui Isus, ca în schimb să ne poată fi oferit binele.
Primele două aspecte sunt descrise în Isaia 53:4 Desigur, El suferinţele [literal: bolile] noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui; şi noi am socotit că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. 5 Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.Isaia 53:4-5 Aici se întrepătrund două adevăruri. Aplicarea unuia este spirituală, iar a celuilalt este fizică. în plan spiritual, Isus a primit pedeapsa cuvenită fărădelegilor şi nelegiuirilor noastre, pentru ca noi, în schimb, să putem fi iertaţi şi astfel să putem avea pace cu Dumnezeu (vezi Romani 5:1). în plan natural, El a purtat bolile şi durerile noastre, astfel încât prin rănile Lui noi să fim vindecaţi. Aplicaţia fizică a acestui schimb este confirmată în două pasaje din Noul Testament. Matei 8:16-17 se referă la Isaia 53:4 şi relatează faptul că Isus „a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească tot ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: «El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.» „Din nou, în 1 Petru 2:24, apostolul se referă la pasajul din Isaia 53:5-6 când spune despre Isus: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. „Dublul schimb care este descris în versetele de mai sus ar putea fi rezumat în felul următor:
♦
Isus a fost pedepsit pentru ca noi să putem fi iertaţi.
♦
Isus a fost rănit pentru ca noi să putem fi vindecaţi. Un al treilea aspect al acestui schimb este descoperit în Isaia 53:10, care afirmă că Domnul a făcut din viaţa lui Isus o „jertfă pentru-păcat”. Acest lucru trebuie înţeles în lumina rânduielilor legii mozaice pentru diferitele forme de jertfe pentru păcat. Persoana care a păcătuit trebuia să i aducă preotului o jertfă: o oaie, un ţap, un taur sau un alt animal. Omul îşi mărturisea păcatul asupra jertfei, iar preotul transfera, în mod simbolic, păcatul mărturisit de la persoană asupra animalului. Apoi animalul era omorât, plătind astfel pedeapsa pentru păcatul care fusese transferat asupra lui.în preştiinţa lui Dumnezeu, toate acestea au avut menirea de a fi semne prevestitoare pentru ceea ce avea să fie împlinit prin unica jertfă atotsuficientă a lui Isus. Pe cruce, păcatul întregii lumi a fost transferat asupra sufletului lui Isus Hristos. Rezultatul este descris în Isaia 53:12: „S-a dat pe Sine însuşi la moarte.” Prin moartea Sa jertfitoare şi înlocuitoare, Isus a făcut ispăşire pentru păcatul întregii omeniri. în 2 Corinteni 5:21, Pavel se referă la Isaia 53:10, şi, în acelaşi timp, prezintă aspectul pozitiv al acestui schimb: „Pe Cel [Isus] care n-acunoscut nici un păcat, EI [Dumnezeu] L a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. „Pavel nu vorbeşte aici despre o neprihănire pe care am putea-o dobândi prin propriile eforturi, ci despre neprihănirea lui Dumnezeu – o neprihănire care nu a cunoscut niciodată păcat. Niciunul dintre noi nu ar putea să o câştige vreodată. Ea este la fel de departe de propria noastră neprihănire, ca cerul faţă de pământ. Ea poate fi primită numai prin credinţă. Acest al treilea aspect al schimbului poate fi rezumat în felul următor:
♦
Isus a fost făcut păcat cu păcătoşenia noastră, ca noi să putem fi făcuţi neprihăniţi cu neprihănirea Lui. Următorul aspect al schimbului este rezultatul logic al celui anterior, întreaga Biblie, atât Vechiul, cât şi Noul Testament accentuează faptul că rezultatul final al păcatului este moartea. în Ezechiel 18:4, Domnul afirmă: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.” în Iacov 1:15, apostolul spune: „Şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.” Atunci când Isus S-a identificat cu păcatul nostru, a fost inevitabil ca EI să experimenteze şi moartea, care este rezultatul păcatului. Ca o confirmare a acestui fapt, în Evrei 2:9 scriitorul spune că Isus a fost făcut „pentru puţin timp mai prejos decât îngerii … pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi”. Moartea de care a murit EI era urmarea inevitabilă a păcatului omenesc pe care l-a luat asupra Sa. El a purtat păcatul tuturor oamenilor, şi astfel a murit de moartea care se cuvenea tuturor oamenilor. In schimb, tuturor celor care acceptă jertfa Lui înlocuitoare, Isus le oferă acum darul vieţii veşnice. în Romani6:23, Pavel pune cele două alternative faţă în faţă: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru.” Acest al patrulea aspect al schimbului poate fi rezumat în felul următor:
♦
Isus a murit de moartea noastră pentru ca noi să putem primi viaţa Lui.Un alt aspect al schimbului este afirmat de Pavel în 2 Corinteni 8:9: „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi. „Schimbul este clar: de la sărăcie la bogăţie. Isus a devenit sărac pentru ca noi, în schimb, să putem deveni bogaţi. Când a devenit Isus sărac? Unii oameni îl prezintă ca fiind sărac în timpul slujirii Sale pământeşti, dar lucrul acesta nu este corect. El însuşi nu a avut mulţi bani, dar niciodată nu I-a lipsit nimic din ceea ce avea nevoie. Atunci când Şi-a trimis ucenicii singuri, nici lor nu le-a lipsit nimic (Luca 22:35). Deci, departe de a fi săraci, El şi ucenicii Săi au făcut din dărnicia pentru săraci o practică obişnuită (Ioan 12:4-8; loan 13:29). Este adevărat că metodele lui Isus de a obţine bani erau uneori neconvenţionale, dar banii au aceeaşi valoare, fie că sunt luaţi de la o bancă, fie că sunt luaţi din gura unui peşte(Matei 17:27)! Metodele Lui de a procura mâncare erau uneori, de asemenea, neconvenţionale, dar un om care putea să asigure un prânz substanţial pentru 5.000 de bărbaţi (plus femei şi copii), în mod sigur nu ar putea fi considerat sărac după standardele normale (Matei 14:15-21). De fapt, de-a lungul întregii Sale slujiri pământeşti, Isus a exemplificat chiar „abundenţa”, aşa cum este ea definită în capitolul 5. El a avut întotdeauna tot ceea ce era necesar pentru a împlini voia lui Dumnezeu în viaţa Lui. în plus, El a dat în mod continuu altora, iar resursele Sale nu s-au epuizat niciodată. Aşadar, când a devenit Isus sărac pentru noi? Răspunsul este: pe cruce. în Deuteronom 28:48, Moise rezumă sărăcia absolută în patru expresii: foame, sete, goliciune şi lipsa de toate. Isus a experimentat toate acestea pe deplin pe cuce. A fost flămând. Nu mâncase de aproape 24 de ore. A fost însetat. Printre ultimele Lui cuvinte au fost şi acestea: „Mi-e sete” (vezi Ioan 19:28). A fost dezbrăcat. Soldaţii îi luaseră toate hainele (Ioan 19:23).Se afla într-o lipsă totală. Nu mai avea nimic. După moartea Sa, a fost îngropat într-o haină împrumutată, într-un mormânt împrumutat (Luca 23:50 53). Astfel, Isus a suferit în locul nostru sărăcia absolută, în mod exact şi complet.
In 2 Corinteni 9:8, Pavel prezintă mai detaliat partea pozitivă a schimbului: „Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.”Pavel are grijă să accentueze în tot acest timp faptul că unica bază pentru acest schimb este harul lui Dumnezeu. El nu poate fi niciodată meritat. Poate fi doar primit prin credinţă. Foarte adesea, „abundenţa” noastră va fi asemănătoare cu cea a lui Isus din timpul vieţii Lui pe pământ. Nu vom avea cantităţi mari de bani sau conturi mari în bancă. Dar, de la o zi la alta, vom avea îndeajuns pentru propriile noastre nevoi şi ceva în plus, pentru nevoile altora. Un motiv important pentru acest nivel de purtare de grijă este indicat prin cuvintele lui Isus, citate în Faptele Apostolilor 20:35: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.” Scopul lui Dumnezeu este ca toţi copiii Săi să se bucure de binecuvântarea mai mare. De aceea, El Se îngrijeşte de noi îndeajuns ca să acopere propriile noastre nevoi şi să putem da şi altora. Acest al cincilea aspect al schimbului poate fi rezumat în felul următor:
♦
Isus a devenit sărac experimentând sărăcia noastră pentru ca noi să ne îmbogăţim cu bogăţiile Lui. Schimbul de la cruce acoperă şi formele de suferinţă emoţională, care provin din nelegiuirea omului. Şi aici Isus a răbdat răul pentru ca noi, în schimb, să ne putem bucura de bine. Două din cele mai crude răni care ne sunt provocate prin propria noastră nelegiuire sunt ruşinea şi respingerea. Pe amândouă le-a îndurat Isus la cruce. Ruşinea poate avea diferite grade de intensitate, de la starea de stânjeneală acută până la un sentiment de nevrednicie, care te îndepărtează atât de părtăşia cu Dumnezeu, cât şi cu oamenii. Una din cauzele cele mai obişnuite, care predomină din ce în ce mai mult în societatea contemporană, este abuzul sexual sau molestarea în copilărie. Adesea, acestea lasă cicatrici care pot fi vindecate numai prin harul lui Dumnezeu. Vorbind despre Isus pe cruce, scriitorul Epistolei către Evrei spune că El „a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea” (Evrei 12:2, sublinierea îmi aparţine). Execuţia pe cruce era cea mai ruşinoasă dintre formele de moarte, fiind rezervată pentru criminalii din speţa cea mai de jos. Cel care urma să fie executat era dezbrăcat în întregime şi era expus gol privirilor trecătorilor care îl ironizau şi îl batjocoreau. Iată ce ruşine a îndurat Isus în timp ce atârna pe cruce (Matei 27:35-44). Scopul lui Dumnezeu este să îi facă pe cei care se încred în El să împărtăşească slava Sa veşnică în schimbul ruşinii suferite de Isus. În Evrei 2:10, autorul spune: „Se cuvenea, în adevăr, ca Acela [Dumnezeu] … care voia să aducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor [Isus]” ( sublinierea îmi aparţine). Ruşinea pe care îndurat-o Isus pe cruce a deschis calea pentru ca toţi cei care se încred în El să fie eliberaţi de propria lor ruşine. Şi nu numai atât; El împărtăşeşte cu noi slava care îi aparţine prin dreptul Său veşnic! Există şi o altă rană care este adesea şi mai chinuitoare decât ruşinea, şi anume respingerea. De obicei, aceasta are ca rădăcină orice relaţie ruptă. în forma ei cea mai timpurie, ea este cauzată de părinţi care îşi resping proprii copii. Respingerea poate fi activă, exprimată prin forme aspre, negative; sau poate fi pur şi simplu eşecul de a arăta dragoste şi acceptare. Dacă o femeie însărcinată are sentimente negative cu privire la copilul din pântecele ei, acesta se va naşte probabil cu un sentiment de respingere, care poate continua până la vârsta de adult şi chiar până la moarte. Destrămarea căsniciei este o altă cauză frecventă a respingerii. Acest lucru este ilustrat în mod viu prin cuvintele Domnului: „«Căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată, ca pe o nevastă din tinereţe, care a fost izgonită,» zice Dumnezeul tău” (Isaia 54:6).
Grija lui Dumnezeu pentru vindecarea rănii de respingere este redată în Matei 27, care descrie punctul culminant al agoniei lui Isus: 49 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu,Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” 50Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.Matei 27:46 şi 50 Pentru prima dată în istoria universului, Fiul lui Dumnezeu L-a chemat pe Tatăl Său şi nu a primit nici un răspuns. Isus fusese identificat în atât de mare măsură cu nelegiuirile omului, încât sfinţenia de necompromis a lui Dumnezeu L-a făcut pe Acesta să-L respingă chiar pe propriul Său Fiu. Prin aceasta, Isus a îndurat respingerea în forma ei cea mai chinuitoare: respingerea din partea unui tată. Aproape imediat după aceasta El a murit nu din cauza rănilor răstignirii, ci din cauza unei inimi zdrobite de respingere. Astfel, El a împlinit imaginea profetică a lui Mesia din Psalmul 69:20: „Ocara îmi frânge inima!” Relatarea din Matei continuă imediat: „Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s a rupt în două, de sus până jos” (Matei 27:51). Aceasta demonstrează în mod simbolic faptul că omului păcătos îi fusese deschis drumul pentru a intra într-o părtăşie directă cu un Dumnezeu sfânt. Respingerea lui Isus a deschis drumul pentru ca noi să fim acceptaţi de Dumnezeu drept copii ai Săi. Acest lucru este rezumat de Pavel în Efeseni 1:5-6: „[Dumnezeu] ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, … spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui” [sau: prin care ne-a făcut să fim acceptaţi în Cel Preaiubit] (sublinierea îmiaparţine). Respingerea lui Isus a avut drept rezultat acceptarea noastră. Niciodată nu am avut mai mare nevoie de remediul lui Dumnezeu pentru ruşine şi respingere decât astăzi. După aprecierile mele, cel puţin un sfert din adulţii din prezent suferă de diferite forme de răni de respingere şi de ruşine. Am avut o bucurie nemăsurată să pot conduce astfel de oameni spre vindecarea care curge de la crucea lui Isus. Cele două aspecte emoţionale ale schimbului de la cruce, care au fost analizate mai sus, ar putea fi rezumate astfel:
♦
Isus a purtat ruşinea noastră pentru ca noi să putem împărtăşi slava Lui.
♦
Isus a îndurat respingerea noastră pentru ca noi să fim acceptaţi drept copii ai lui Dumnezeu. Aspectele schimbului analizat mai sus acoperă unele din nevoile fundamentale şi urgente ale omenirii, dar ele nu sunt exhaustive. De fapt, nu există nici o nevoie care să rezulte din răzvrătirea omului şi care să nu fie acoperită prin acelaşi principiu al schimbului: răul a venit asupra lui Isus pentru ca nouă să ne poată fi oferit binele. Odată ce am învăţat să aplicăm acest principiu în vieţile noastre, el eliberează providenţa lui Dumnezeu pentru fiecare nevoie. Acum trebuie să foloseşti acest principiu pentru a veni în întâmpinarea nevoii speciale din viaţa ta: eliberarea de sub blestem. Pavel descrie aspectul relevant al schimbului: Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” ‘”pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit. Galateni 3:13-14
Pavel îi aplică lui Isus, care atârna pe cruce, un paragraf al Legii lui Moise afirmat în Deuteronom 21:23, conform căruia o persoană executată prin spânzurarea de un lemn (pe o spânzurătoare din lemn), ajunge prin aceasta sub blestemul lui Dumnezeu. Apoi el indică rezultatul opus: binecuvântarea. Nu este nevoie să fii teolog ca să analizezi acest aspect al schimbului:
♦
Isus a devenit blestem pentru ca noi să putem primi binecuvântarea. Blestemul care a venit asupra lui Isus este definit ca „blestemul Legii”. El include fiecare din blestemele enumerate de Moise în Deuteronom 28, şi care au fost examinate în capitolul 4. Fiecare din aceste blesteme, întoată plinătatea lor, a venit asupra lui Isus. El a deschis astfel calea pentru ca noi să obţinem în egală măsură o eliberare deplină şi pentru ca noi să intrăm în binecuvântările corespunzătoare. încearcă un moment să ţi-L imaginezi pe Isus în timp ce era atârnat acolo, pe cruce. Atunci vei începe să înţelegi deplina oroare a blestemului. Isus a fost respins de compatrioţii Săi, trădat de unul din ucenicii Lui şi abandonat de ceilalţi (deşi unii s-au întors mai târziu pentru a-L urma în agonia Sa finală). El a fost atârnat gol între cer şi pământ. Trupul îi era distrus de durerea pricinuită de rănile nenumărate, sufletul îi era împovărat de vina întregii omeniri. Pământul L-a respins, şi cerul nu răspundea la strigătul Lui. Când soarele şi-a ascuns lumina, iar întunericul L-a acoperit, sângele care purta viaţa Lui a curs pe pământul pietros şi prăfuit. Cu toate acestea, din întuneric, chiar înainte de ultima suflare, a răzbătut un ultim strigăt, triumfător: „S-a sfârşit!” în limba greacă, acea expresie, „s-a sfârşit!”, este de fapt un singur cuvânt. Este timpul perfect alverbului care înseamnă „a face ceva complet sau perfect”. în limba română, ar putea fi redat astfel: „este completat complet” sau „este desăvârşit în mod desăvârşit”.Isus a luat asupra Lui orice consecinţă rea pe care răzvrătirea a adus-o asupra omenirii. El a cuprins fiecare blestem al Legii lui Dumnezeu care a fost încălcată. Toate acestea pentru ca, la rândul nostru, să putem avea parte de fiecare binecuvântare datorită ascultării Sale. Un asemenea sacrificiu este copleşitor în privinţa amplorii sale, şi totuşi uimitor în simplitatea Iui. Ai avut ocazia să accepţi cu credinţă această relatare despre jertfa lui Isus şi despre tot ceea ce a obţinut El pentru tine? Mai ales, dacă trăieşti sub umbra vreunui blestem, ai început să întrevezi că Isus, la un preţ infinit pentru El însuşi, a asigurat în mod deplin eliberarea ta? Dacă răspunsul este da, atunci trebuie să dai un răspuns imediat – un răspuns care este cea mai simplă şi mai pură exprimare a credinţei. Să spui: „Mulţumesc!” Fă asta chiar acum! Spune: „Mulţumesc! Mulţumesc, Doamne Isuse, pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine! Nu înţeleg pe deplin, dar cred şi sunt recunoscător!” Acum continuă să-I mulţumeşti cu cuvintele tale. Cu cât îi mulţumeşti mai mult, cu atât vei crede mai mult ceea ce a făcut El pentru tine. Şi cu cât vei crede mai mult, cu atât vei vrea să-I mulţumeşti mai mult. Mulţumirea este primul pas spre eliberare.
întrebări pentru studiu
- Care este singurul şi unicul eveniment istoric în jurul căruia se concentrează întregul mesaj al Bibliei?
- Adevărat sau fals: Dumnezeu oferă mai multe soluţii diferite pentru problemele omenirii.
- în Deuteronom 28:48, Moise rezumă patru expresii ale sărăciei absolute. Care sunt acestea?
- Două dintre cele mai crude răni cauzate de propria noastră nelegiuire sunt______________şi____________________•
- Enumera cele opt schimburi realizate la cruce şi care sunt menţionate în acest capitol. 6. Ca rezultat al schimbului de la cruce, Isus a devenit_ pentru ca noi să putem intra în__________________.
- Care este primul pas spre eliberarea?
Aplicaţie practică
- Crezi că Isus S-a dus la cruce pentru păcatele tale?
- Cum ai experimentat în mod personal sacrificiul Său în viaţa ta?
- Din cele opt schimburi de la cruce menţionate, este vreunul pe care nu l-ai experimentat încă? Dacă da, careeste acesta şi care crezi că este motivul?
Verset de memorat: Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa în slavă, în Isus Hristos. Filipeni 4:19
Răspunsul credintei
Isus, accept tot ceea ce ai făcut la cruce pentru mine. Cred că fiecare din nevoile mele este împlinită în Tine.
Răspunsuri
- Moartea sacrificială a lui Isus Hristos la cruce.
- Fals. EI ne oferă numai un singur lucru care este atotsuficient: crucea lui Isus.
- Foame, sete, goliciune şi lipsa de toate.
- Ruşinea, respingerea.
(1) Isus a fost pedepsit pentru ca noi să putem fi iertaţi.
(2) Isus a fost rănit pentru ca noi să fim vindecaţi.
(3)Isus a fost făcut păcat cu păcătoşenia noastră pentru ca noi să fim făcuţi neprihăniţi cu neprihănirea Lui.
(4) Isusa murit moartea noastră pentru ca noi să fim părtaşi vieţii Lui.
(5) Isus a devenit sărac, experimentând sărăcianoastră pentru ca noi să putem fi îmbogăţiţi cu bogăţiile Lui.
(6) Isus a îndurat ruşinea noastră pentru ca noi săfim părtaşi la gloria Lui.
(7) Isus a îndurat respingerea noastră pentru ca noi să fim acceptaţi drept copii ai luiDumnezeu.
(8) Isus a devenit blestem pentru ca noi să avem parte de binecuvântare.
- Mulţumirea.
Şapte paşi spre eliberare
Există doar o temelie – şi numai una – atotsuficientă pentru orice manifestare a milei lui Dumnezeu: schimbul care a avut loc la cruce. în capitolul precedent, au fost analizate opt aspecte principale ale acestui schimb:
♦
Isus a fost pedepsit pentru ca noi să putem fi iertaţi.
♦
Isus a fost rănit pentru ca noi să putem fi vindecaţi.
♦
Isus a fost făcut păcat cu păcătoşenia noastră pentru ca noi să putem deveni neprihăniţi cu neprihănirea Lui.
♦
Isus a murit moartea noastră pentru ca noi să putem fi părtaşi la viaţa Lui.
♦
Isus a devenit sărac, experimentând sărăcia noastră pentru ca noi să putem fi îmbogăţiţi cu bogăţiile Lui.
♦
Isus a îndurat ruşinea noastră pentru ca noi să putem fi părtaşi la gloria Lui.
♦
Isus a îndurat respingerea noastră pentru ca noi să fim acceptaţi drept copii ai lui Dumnezeu.
♦
Isus a devenit blestem pentru ca noi să putem avea parte de binecuvântare. Această listă nu este completă. Se mai pot adăuga şi alte aspecte ale schimbului. Dar toate reprezintă diferite faţete ale providenţei pe care Dumnezeu a pus-o la dispoziţia noastră prin jertfa lui Isus. Biblia le rezumă într-un cuvânt atotcuprinzător, măreţ: mântuire. Creştinii deseori limitează mântuirea la experienţa prin care păcatele cuiva sunt iertate şi la naşterea din nou. Totuşi, oricât de minunat este lucrul acesta, este doar prima parte din mântuirea completă carea fost revelată în Noul Testament. Sfera de acţiune a mântuirii, în plinătatea ei, este ascunsă – cel puţin, în parte – de problemele de traducere. În textul original al Noului Testament din greacă, verbul sozo, care în mod normal înseamnă „a salva”, este folosit de asemenea cu diferite semnificaţii, nu numai în sensul iertării de păcate. Este folosit, de exemplu, în multe cazuri în care oamenii au fost vindecaţi trupeşte. Este folosit de asemenea în cazul persoanei care a fost eliberată de demoni, şi a persoanei care murise şi apoi a fost adusă la viaţă. în cazul lui Lazăr, acest termen este folosit în sensul recuperării dintr-o boală fatală. în 2Timotei 4:18, Pavel foloseşte acelaşi verb pentru a descrie acţiunea Iui Dumnezeu de păstrare şi de protecţie continuă în faţa răului, acţiune care va dura pe durata întregii sale vieţi. Lucrarea completă a mântuirii include fiecare parte a fiinţei umane. Ea este minunat rezumată în rugăciunea lui Pavel din 1 Tesaloniceni 5:23: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin: şi duhul vostru, sufletul vostru şi duhul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” Mântuirea include totalitatea personalităţii umane – duhul, sufletul, trupul – şi ea este consumată numai prin învierea trupului la revenirea lui Hristos.Totuşi, nimeni nu intră în posesia tuturor aspectelor mântuirii în mod simultan sau printr-o singură tranzacţie. Este normal să progresăm în etape de la un aspect la altul. Mulţi creştini nu trec dincolo de 4 iertarea păcatelor lor. Ei nu sunt conştienţi de multe alte aspecte ale mântuirii lui Dumnezeu care le stau la dispoziţie în mod gratuit.-Ordinea în care o persoană experimentează diferitele aspecte ale mântuirii lui Dumnezeu este determinată de suveranitatea Lui, care se raportează la noi toţi în mod individual. în general, punctul de pornire este iertarea de păcate, dar nu întotdeauna. în timpul lucrării pământeşti a lui Isus, oamenii erau deseori mai întâi vindecaţi fizic şi apoi erau iertaţi de păcatele lor. Acest lucru se poate întâmpla şi azi. în 1968, soţia mea, Ruth, pe când era necăsătorită şi trăia ca evreică practicantă, a zăcut în pat mai multe săptămâni. Apoi a primit o vizită miraculoasă din partea lui Isus în camera ei şi a fost complet vindecată, în mod instantaneu. Dar au mai trecut doi ani înainte să-şi recunoască nevoia de a avea păcatele iertate. Numai atunci a fost născută din nou. Când venim la Dumnezeu pe baza jertfei lui Hristos pentru noi, trebuie să fim sensibili la călăuzirea Duhului Sfânt. Nu îi putem impune lui Dumnezeu propriile noastre priorităţi, ci trebuie să-L lăsăm să lucreze cu noi înordinea aleasă de El. De exemplu, se poate ca o persoană să fie hotărâtă să urmărească prosperitatea financiară, pe când prima prioritate a lui Dumnezeu pentru ea este neprihănirea. Dacă insistă cu încăpăţânare să ceară prosperitatea înaintea neprihănirii, s-ar putea să nu primească nici una, nici alta! Tot astfel, o persoană poate căuta vindecarea fizică, neştiind că rădăcina bolii fizice este o problemă emoţională interioară – cum ar fi respingerea, sau întristarea, sau nesiguranţa. Ca răspuns, Dumnezeu va mişca lucrurile înspre vindecarea emoţională de care este nevoie. Dacă persoana nu se deschide pentru aceasta, ci continuă să cerşească mai întâi vindecarea fizică, s-ar putea ca până la urmă să nu primească nici un fel de vindecare, fie fizică, fie emoţională. Uneori Dumnezeu caută să ne descopere un aspect al mântuirii care este nevoia noastră cea mai urgentă, şi totuşi noi nu suntem conştienţi de ea. Aceasta se aplică în special în cazul eliberării de sub blestem. Deseori un blestem care acţionează asupra vieţii unei persoane este o barieră nebănuită care o opreşte din experimentarea altui aspect al mântuirii. în mod normal, mai întâi trebuie tratată această barieră, înainte să fie împlinite alte nevoi. Acesta este aspectul asupra căruia ne vom concentra acum: schimbarea unui blestem cu o binecuvântare. În acest moment suntem confruntaţi cu exact aceleaşi probleme pe care Moise le-a pus înaintea israeliţilor, pe când aceştia se pregăteau să intre în ţara Canaan: „Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră, că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul; alege viaţa ca să trăieşti tu şi sămânţa ta” (Deuteronom30:19). Problemele erau atât de delicate şi consecinţele atât de cuprinzătoare, încât Moise a chemat cerul şi pământul pentru a fi martori la răspunsul Israelului. Alternativele erau clare: viaţa şi binecuvântările, pe de o parte; moartea şi blestemele, pe de altă parte. Dumnezeu le-a cerut israeliţilor să aleagă ei înşişi. El i-a îndemnat să facă alegerea corectă: viaţa şi binecuvântările. Dar El nu a ales în locul lor. De asemenea, El le-a reamintit că alegerea pe care o făceau le va afecta nu numai vieţile lor ci şi pe ale urmaşilor lor. Vedem că aceasta este trăsătura caracteristică atât a binecuvântărilor, cât şi a blestemelor: ele continuă din generaţie în generaţie. Alegerea pe care a făcut-o Israel la vremea aceea a determinat destinul lor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi astăzi. Dumnezeu ne pune înaintea exact aceleaşi alternative: viaţa şi binecuvântările sau moartea şi blestemele. El ne lasă pe noi să alegem. Ca şi Israelul, noi ne hotărâm destinul prin alegerea pe care o facem. Alegerea noastră poate afecta şi destinul urmaşilor noştri. Mi-aduc aminte când, pentru prima dată, am fost confruntat de cuvintele lui Moise. Când mi-am dat seama că Dumnezeu aşteaptă un răspuns din partea mea, am fost intimidat. Dumnezeu aştepta ca eu să aleg! Nu puteam scăpa de acest moment. Să nu aleg însemna să fac alegerea greşită!
Ii mulţumesc lui Dumnezeu că El mi-a dat harul de a face alegerea corectă. Niciodată, în anii care au urmat de atunci, nu am regretat această alegere. Totuşi, Dumnezeu a început să-mi arate curând implicaţiile alegerii mele. Trecusem printr-o uşă ce dădea într-o viaţă de umblare în credinţă şi ascultare, şi de unde nu mai era cale de întoarcere.Toţi cei care doresc să treacă de la blestem la binecuvântare trebuie să treacă prin aceeaşi uşă. în primul rând, trebuie să existe o recunoaştere clară a problemelor pe care Dumnezeu Ie-a pus înaintea noastră. După care trebuie să existe un răspuns simplu, pozitiv: „Doamne, pe baza Cuvântului Tău, iată răspunsul meu. Eu refuz moartea şi blestemele, şi aleg viaţa şi binecuvântările.” Odată ce am făcut această alegere, putem cere eliberarea de sub orice blestem care acţionează asupra vieţilor noastre. Care sunt paşii pe care trebuie să-i facem pentru aceasta? Nu există un model anume pe care toţi trebuie să-l urmeze. Cu toate acestea, în călăuzirea oamenilor înspre momentul eliberării, am găsit că este de ajutor să-i conduc prin şapte etape, descrise mai jos. S-ar putea să abordezi această problemă din perspectiva unuia care este preocupat să îi ajute sau să îi sfătuiască pe alţii. Totuşi, pentru a experimenta beneficiul complet al acestei învăţături, îţi recomand să te pui în locul persoanei care are nevoie de eliberare. Când faci lucrul acesta, s-ar putea să descoperi că de fapt acela este locul în care tu te afli în realitate! Mărturiseşte-ţi credinţa în Hristos şi în jertfa Lui pentru tine. în Romani 10:9-10, Pavel explică faptul că pentru a primi beneficiile jertfei lui Hristos trebuie să îndeplineşti două condiţii: să crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morţi şi să mărturiseşti cu gura ta că Isus este Domn. Credinţa din inimă nu este pe deplin eficientă până când nu a fost întregită prin mărturisirea cu gura. în mod literal, cuvântul „a mărturisi” înseamnă „a spune la fel cu”. în contextul credinţei biblice, „mărturisire” înseamnă să spunem cu gura noastră ceea ce Dumnezeu a spus deja în Cuvântul Său. în Evrei 3:1, Isus este numit „Marele Preot al mărturisirii noastre”. Când facem mărturisirea corectă în conformitate cu Biblia în legătură cu Persoana Lui, aceasta face disponibilă pentru noi slujirea Lui preoţească. Pentru a primi beneficiile jertfei lui Hristos, noi trebuie să facem o mărturisire specifică şi personală. De exemplu: Doamne Isus Hristoase, cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu şi singura Cale spre Dumnezeu; şi că Tu ai murit la cruce pentru păcatele mele şi ai inviat din nou din morţi. Pocăieşte-te de toată răzvrătirea ta şi de toate păcatele tale. Se poate să fi existat mulţi factori exteriori – care se regăsesc chiar şi în generaţiile anterioare – care au contribuit la blestemul existent asupra vieţii tale. Cu toate acestea, rădăcina tuturor problemelor tale stă în tine însuţi. Ea este rezumată într-un singur cuvânt, avon (nelegiuire): atitudinea ta de răzvrătire faţă de Dumnezeu şi păcatele care au rezultat din ea. De aceea, trebuie să accepţi responsabilitatea personală. De aceea, înainte de a primi mila lui Dumnezeu, El îţi cere să te pocăieşti. Aceasta trebuie să fie o decizie deliberată din partea ta: să renunţi la răzvrătirea ta şi să te supui fără rezervă la tot ceea ce îţi cere Dumnezeu. Omul care s-a pocăit cu adevărat nu se mai certe cu Dumnezeu! Noul Testament nu lasă loc pentru credinţa care ignoră pocăinţa. Când Ioan Botezătorul a venit să-I pregătească lui Isus calea, primul cuvânt din mesajul lui a fost: „Pocăiţi-vă!” (Matei 3:2, sublinierea îmi aparţine). Mai
târziu, când Isus Şi-a început slujirea publică, El a preluat mesajul de unde îl lăsase Ioan: „Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie!” (Marcu 1:15, sublinierea îmi aparţine). Fără pocăinţă nu este posibilă o credinţă eficientă. Mulţi creştini practicanţi se luptă în mod continuu pentru credinţă pentru că nu au împlinit condiţia precedentă, a po-căinţei. In consecinţă, ei nu primesc niciodată beneficiile depline ale jertfei lui Hristos. Iată o sugestie de o mărturisire care exprimă pocăinţa pe care o cere Dumnezeu: Renunţ la toată răzvrătirea mea şi la tot păcatul meu, şi mă supun Ţie, ca Domn al meu. Cere iertare de toate păcatele. Marea barieră care opreşte intrarea binecuvântării lui Dumnezeu în vieţile noastre este păcatul neiertat. Dumnezeu a oferit deja posibilitatea ca păcatele noastre să fie iertate, dar El nu va face aceasta până când nu le mărturisim. „Dacă ne mărturisim păcatele, EI este credincios şi drept să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9, sublinierea îmi aparţine). Dumnezeu este credincios să facă aceasta pentru că El ne-a dat promisiunea Lui, şi El întotdeauna îşi ţine promisiunile. De asemenea, El este drept pentru că toată pedeapsa pentru păcatele noastre a fost deja suportată de către Isus. S-ar putea ca Dumnezeu să-ţi fi arătat anumite păcate care te-au deschis spre un blestem. Dacă este aşa, atunci fă o mărturisire specifică a acelor păcate. De asemenea, este posibil ca blestemul să fi venit asupra ta din cauza păcatelor comise de strămoşii tăi (în special idolatria sau ocultul). Tu nu porţi vina păcatelor comise de strămoşii tăi, dar s-ar putea să fii afectat în diferite moduri de consecinţele păcatelor lor. Dacă eşti sigur de acest lucru,cere-I lui Dumnezeu eliberare de acele consecinţe. Iată o rugăciune potrivită care acoperă acest domeniu: Mărturisesc toate păcatele mele înaintea Ta şi Iţi cer să mă ierţi – mai ales pentru oricare din păcatele care m-au expus blestemelor. Eliberează-mă şi de consecinţele păcatelor strămoşilor mei. lartă-i pe toţi oamenii care te-au rănit sau care ţi-au greşit. 0 altă mare barieră care poate opri intrarea binecuvântării lui Dumnezeu în vieţile noastre este neiertarea pe care o purtăm în inimile noastre faţă de alţii. In Marcu 11:25, Isus pune degetul pe această problemă, arătându-ne că trebuie să o rezolvăm dacă vrem ca Dumnezeu să ne răspundă la rugăciuni: „Şi când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile.” Acelaşi principiu se regăseşte în tot Noul Testament, dacă vrem ca Dumnezeu să ne ierte, trebuie să fim gata să îi iertăm pe alţii. Iertarea unei alte persoane nu este înainte de toate o emoţie: este o decizie. Uneori ilustrez aceasta printr-o „mică” parabolă. Ai în mâna ta chitanţe prin care o altă persoană îţi datorează 10.000 USD. Totuşi, în cer, Dumnezeu are în mâna Lui chitanţe în valoare de 10.000.000 USD. Dumnezeu îţi face o ofertă: „Tu rupi chitanţele pe care le ţii în mână, şi eu rup chitanţele care sunt în mâna Mea. Pe de altă parte, dacă le vei păstra pe ale tale, şi Eu le voi păstra pe ale Mele!” Înţeleasă în felul acesta, iertarea altei persoane nu este un sacrificiu enorm. Ea însemnă pur şi simplu interes personal înţelept. Oricine nu doreşte să anuleze o datorie de 10.000 UDS pentru a i se anula propria datorie de10.000.000 USD, nu are un bun simţ al afacerilor! Poate Dumnezeu aduce chiar acum în mintea ta o persoană sau persoane pe care trebuie să le ierţi. Dacă da, poţi cere ajutorul Duhului Sfânt. El te va îndemna să iei deciziile potrivite, dar El nu le va lua în locul tău. Răspunde cât timp simţi îndemnul Lui. Ia decizia clară de a ierta. Apoi rosteşte cu voce tare decizia luată. Spune tare: „Doamne, îl/o iert pe …” şi numeşte persoana sau persoanele implicate. Cei al căror nume găseşti că sunt cel mai greu de rostit sunt cei pe care ai nevoie cel mai mult să-i ierţi! Aici sunt câteva cuvinte simple pe care le poţi folosi: Printr-o decizie a voinţei mele, îi iert pe toţi cei care m-au rănit sau mi-au greşit – la fel cum eu doresc ca Dumnezeu să mă ierte. în special, îi iert pe … [numeşte persoana sau persoanele]. Renunţă la toate contactele cu orice domeniu ocult sau satanic înainte de a ajunge la rugăciunea efectivă de eliberare, există un alt domeniu important de care trebuie să te ocupi: toate contactele cu orice domeniu ocult sau satanic. Aici este inclusă o gamă largă de activităţi şi practici. Poate va fi nevoie să te întorci la paginile din capitolul 6, unde există o listă care acoperă câteva, dar nu toate din formele pe care acestea le pot lua. Dacă îţi este neclar un domeniu care nu este menţionat în listă, roagă-L pe Dumnezeu să îţi clarifice lucrul acesta. Dacă ai fost implicat vreodată în oricare din activităţile sau practicile respective, ai trecut dincolo de graniţa invizibilă a împărăţiei lui Satan. Din momentul acela, fie că ai ştiut, fie nu, Satan te-a văzut ca pe unul dintre supuşii Lui. El consideră că are un drept legal asupra ta. Din moment ce împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţia lui Satan sunt în totală opoziţie una faţă de cealaltă, nu te poţi bucura de beneficiile şi de drepturile depline ale împărăţiei lui Dumnezeu până când nu ai întrerupt definitiv şi pentru totdeauna toate legăturile cu Satan şi până când nu ai anulat complet orice drept pe care el îl poate avea asupra ta. în 2 Corinteni 6:14-15, Pavel subliniază necesitatea de a rupe complet legătura cu împărăţia lui Satan: „Cum poate sta împreună întunericul cu lumina? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial [care este Satan]?” în versetul 17, el concluzionează cu o poruncă directă de la Domnul însuşi: „De aceea: «Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei,» zice Domnul. «Nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. „Pentru realizarea acestei ruperi trebuie să rezolvi problema „obiectelor de contact” – adică a obiectelor care te leagă încă de Satan. Aici pot fi incluse diferite obiecte. în cazul meu, aşa cum am relatat în capitolul 2, era vorba despre dragonii chinezeşti pe care îi moştenisem. Dacă ai îndoieli despre cum s-ar putea aplica aceasta în situaţia ta, cere-I lui Dumnezeu să pună degetul pe orice înseamnă ofensă la adresa Lui. Apoi descotoroseşte-te de el în modul cel mai eficient: arde-l, zdrobeşte-l, aruncă-l într-o apă adâncă – sau orice altceva! Dacă eşti pregătit să realizezi această rupere definitivă de Satan şi de împărăţia lui, iată un mod potrivit de a afirma lucrul acesta: Renunţ la toate contactele cu orice domeniu ocult sau satanic – dacă am vreunul din „obiectele de contact”, mă angajez să le distrug. Anulez toate drepturile lui Satan asupra mea. Acum eşti pregătit să te rogi pentru eliberare din orice blestem. Dacă ai fost dispus să faci fiecare din cei cinci paşi precedenţi, acum te afli în locul unde te poţi ruga rugăciunea reală de eliberare din orice blestem care este peste viaţa ta. Dar aminteşte-ţi, există o singură temelie pe baza căreia Dumnezeu îţi poate oferi mila Lui: schimbul care a avut loc când Isus a murit pe cruce. în acest schimb afost inclusă şi posibilitatea eliberării din orice blestem. Prin faptul că a fost atârnat pe o cruce, Isus a devenit blestem, purtând asupra Lui orice blestem care ar fi putut veni vreodată asupra ta, pentru ca, în schimb, să poţi fi eliberat din orice blestem şi să primeşli în locul acestuia binecuvântarea Iui Dumnezeu.
Este important să-ţi bazezi credinţa numai pe ceea ce Isus a obţinut pentru tine prin sacrificiul de la cruce. Nu trebuie să-ţi „câştigi” eliberarea. Nu trebuie să fii „vrednic” pentru asta. Dacă vii la Dumnezeu cu gânduri de genul acesta, atunci nu ai o bază solidă pentru credinţa ta. Dumnezeu ne răspunde numai pe baza a ceea ce afăcut Isus în numele nostru, şi nu a meritelor pe care ne închipuim că le avem în noi înşine. Dacă te rogi, având această temelie a credinţei, rugăciunea ta ar trebui să se sfârşească nu prin a cere, ci prin a primi. în Marcu 11:24, Isus stabileşte acest principiu: „De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” (sublinierea îmi aparţine). în acest gen de rugăciune există două etape distincte, relaţionate sub formă de cauză şi efect: să primeşti şi să ai. Să primeşti este cauza, din care urmează efectul să ai. Să primeşti este la timpul trecut; să ai este la viitor. Să primeşti are loc când ne rugăm. Apoi urmează să ai la timpul şi în modul hotărât prin suveranitatea lui Dumnezeu. Dar principiul subliniat de către Isus este acesta: dacă noi nu primim în momentul în care ne rugăm, nu avem nici o asigurare că vom avea vreodată. Iată o rugăciune potrivită. Mai întâi citeşte această rugăciune până la capăt, după care citeşte mai departe în vederea altor instrucţiuni. Doamne Isuse, cred că pe cruce ai luat asupra Ta fiecare blestem care ar putea veni vreodată asupra mea. De aceea, Te rog acum să mă eliberezi de orice blestem care acţionează asupra vieţii mele – in Numele Tău, Doamne Isus Hristoase! Prin credinţă primesc acum eliberarea mea şi Iţi mulţumesc pentru ea. Acum opreşte-te un moment! înainte de a te ruga această rugăciune de eliberare, ar fi înţelept să reafirmi fiecare din cele cinci mărturisiri anterioare, pe care le-ai parcurs deja. Pentru a face să îţi fie mai uşor, ele sunt repetate mai jos, dar fără alte comentarii sau explicaţii adăugate. Citeşte-le cu voce tare, încet şi fără grabă, fără ca atenţia să îţi fie distrasă. Dacă ai vreun sentiment de nesiguranţă legat de o anumită secţiune, ia-o de la capăt şi citeşte din nou. Identifică-te cu cuvintele pe care le rosteşti. Pe când vei fi terminat de citit, ar trebui să ai sentimentul că te-ai adus pe tine însuţi/însăţi în prezenţa lui Dumnezeu prin cuvintele pe care le-ai rostit. Apoi treci direct la rugăciunea de eliberare care este repetată la final. Iată deci o rugăciune completă: Doamne Isuse Hristoase, cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu şi singura Cale spre Dumnezeu; şi că Tu ai murit pe cruce pentru păcatele mele şi ai înviat din nou din morţi. Renunţ la răzvrătirea mea şi Ia tot păcatul meu, şi mă supun Ţie ca Domn al meu. îmi mărturisesc toate păcatele înaintea Ta şi îţi cer să mă ierţi – mai ales pentru oricare din păcatele care m-au expus fata de vreun blestem. Eliberează-mă şi de consecinţele păcatelor strămoşilor mei. Printr-o decizie a voinţei mele, îi iert pe toţi cei care m-au rănit sau mi-au greşit – la fel cum doresc ca Dumnezeu să mă ierte. In special, îi iert pe … [numeşte persoana sau persoanele].
Renunţ la toate contactele cu orice domeniu ocult sau satanic – si dacă am vreunul din „obiectele de contact”, mă angajez să le distrug. Anulez toate drepturile lui Satan asupra mea. Doamne Isuse, cred că pe cruce Tu ai luat asupra Ta fiecare blestem care ar putea veni vreodată asupra mea. Deci Te rog acum să mă eliberezi de orice blestem care acţionează asupra vieţii mele – în Numele Tău, Doamne Isuse Hristoase, prin credinţă primesc acum eliberarea mea şi Iţi mulţumesc pentru ea.
Acum nu te mulţumi să spui „mulţumesc” doar o dată sau de două ori. Mintea ta nu poate cuprinde nici măcar o fracţiune din ceea ce i-ai cerut lui Dumnezeu să facă pentru tine, ci răspunde-I lui Dumnezeu cu inima ta! Acesta poate fi momentul în care te eliberezi de răni, poveri, inhibiţii care s-au construit în interiorul tău de-alungul anilor. Dacă în interiorul tău se rupe un dig, nu încerca să-ţi stăpâneşti lacrimile care sunt revărsarea inimii tale. Nu te lăsa oprit de propria ta conştiinţă sau de stânjeneala ta! Dumnezeu cunoştea toate lucrurile pe care le-aiţinut îngropate în tine – şi El nu este deloc stânjenit de ele. Deci de ce ar trebui să fii tu? Spune-I lui Dumnezeu cât de mult II iubeşti. Cu cât îţi exprimi mai mult dragostea, cu atât mai reală va deveni ea pentru tine.Pe de altă parte, nu există un model anume, pe care fiecare ar trebui să-l urmeze în ceea ce priveşte modul în care Ii răspundem lui Dumnezeu. Cheia pentru eliberare nu este un anume gen de răspuns. Credinţa poate fi exprimată în multe feluri. Fii tu însuţi/însăţi înaintea lui Dumnezeu. Deschide-ţi întreaga fiinţă înaintea dragostei lui Dumnezeu, asemeni unei flori care îşi deschide petalele în faţa soarelui. 7. Acum crede că ai primit, şi continuă să umbli în binecuvântarea Lui! Nu încerca să analizezi în această etapă ce formă va lua binecuvântarea sau cum îţi va fi împărtăşită. Nu trebuiesă te preocupi cu asta. Partea ta este să fii deschis pur şi simplu, fără rezerve, la tot ceea ce vrea să facă Dumnezeu în tine şi pentru tine prin binecuvântarea Lui. Aminteşte-ţi că Dumnezeu „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Deci nu-L limita pe Dumnezeu, crezând că va face numai ceea ce crezi tu. Iată o formă simplă a cuvintelor pe care Ie poţi folosi: Doamne, mă deschid ca să primesc binecuvântarea Ta în orice mod ai vrea să mi-o împărtăşeşti. Va fi extraordinar să vezi cum îţi va răspunde Dumnezeu!
întrebări pentru studiu
- Care părţi ale personalităţii umane sunt incluse în mântuire?
- în lucrarea pământească a lui Isus oamenii erau deseori mai întâi ____________şi apoi erau iertaţide____________lor.
- Deseori un blestem care acţionează asupra vieţii unei persoaneeste ca o______care o împiedică să experimenteze alte aspecte ale mântuirii.
- Adevărat sau fals: credinţa din inimă nu este pe deplin eficientă până când nu a fost întregită prin mărturisireacu gura.
- Fără_nu este posibil să avem o credinţă eficientă.
- Care sunt cele trei bariere care împiedică intrarea binecuvântării lui Dumnezeu în vieţile noastre?
- Iertarea altei persoane nu este înainte de toate o emoţie; ea este o ___________.
- Adevărat sau fals: toate contactele cu orice domeniu ocult sau satanic trebuie tratat înainte de a te rugarugăciunea de eliberare.
- Enumera cei şapte paşi spre eliberare.
Aplicaţie practică
- Eşti pregătit să urmezi cei şapte paşi pentru a fi eliberat de blestemele care există peste viaţa ta? Dacă nu, dece nu?
- Urmează cei şapte paşi. Nu te grăbi; ia-ţi timp pentru fiecare pas. Recapitulează toate răspunsurile din aplicaţiile practice ale secţiunilor anterioare din acest studiu individual (de la sfârşitul fiecărui capitol) şi foloseşte rugăciunea data ca exemplu.
(1) Mărturiseşte-ţi credinţa în Hristos.
(2)Pocă-ieşte-te.
(3) Cere-ţi iertare în conformitate cu 1 Ioan 1:9.
(4) Iartă-i pe alţii (inclusiv pe toţi cei pe care i-aimenţionat în aplicaţiile practice din capitolele 7 şi 11 care ţi-au greşit).
(5) Renunţă la contactul pe care tu sau alţi membri din familia ta din generaţiile trecute l-au avut cu ocultul, religiile false, societăţi secrete sau idoli.
(6) Roagă-te rugăciunea de eliberare.
(7) Primeşte răspunsul prin credinţă.
Verset de memorat: Deci dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi. Ioan 8:36
Răspunsul credinţei: lsuse, voi rămâne tare în libertatea cu care Tu m-ai eliberat. Nu voi mai fi luat din nou în robie. Galateni 5:1
Răspunsuri
- Duhul, sufletul, trupul.
- Vindecaţi fizic, păcatele.
- Barieră nebănuită.
- Adevărat.
- Pocăinţă.
- Păcatul neiertat (pasul 3), neiertarea (pasul 4) şi contactul cu ocultul (pasul 5).
- Decizie.
- Adevărat.
- (1) Mărturiseşte-ţi credinţa în Hristos şi în jertfa Lui în locul tău. (2) Pocăieşte-te de toată răzvrătirea ta şi detoate păcatele tale. (3) Cere iertare. (4) Iartă pe oricine te-a rănit sau ţi-a greşit. (5) Renunţă la toate contactele cu orice domeniu ocult sau satanic. (6) Roagă-te rugăciunea de eliberare din orice blestem.(7) Crede că ai primit şi continuă să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu.
https://www.resursecrestine.ro/studii/96309/binecuvantare-sau-blestem
///////////////////////////////////////////
Marturie despre demoni si puteriile celui rau
Autor: Magda M.
Inainte de toate BINECUVANTAT SA FIE DOMNUL,
IMPARATULUI CERULUI SI AL PAMANTULUI ,
CEL CE ERA ,CEL CE ESTE,CEL CE VINE!
Am urmarit aceste video-uri
http://parereataconteaza1.wordpress.com/2011/06/25/marturisiri-socante-despre-demoni8-parti/
care sunt niste marturii clare despre imparatia celui rau si despre lucrarile lui rele
Aceasta marturie,cum se poate intelege foarte bine pentru cine are cunostinte in acest domeniu,vine de la o persoana care a lucrat vrajitoria.Ea spune ca avea revelatii si ca si dupa ce s-a pocait avea,zice ca le are de la D-zeu.Eu cred ca nu este totul de la D-zeu.Ci poate sa fie o inselaciune a satanei.In Fap.Apost.cap.16 vedem un asfel de ex.ghicitoarea vestea si ea un adevar,dar ap.Pvel avind si darul de a deosebii duhurile,a infranat-o…Eu am dedus urmatoarele:ca majoritatea invataturilor care astazi se afla in neoprotestantism,au si adevar si minciuna.
Pentru ca asta este tactica satanei acest amestec ca sa insele daca este cu putinta si pe cei alesi.
Este tactica ca sa ii obisnuiasca pe crestini la semne mincinoase,adevaruri mincinoase.Si ca sa descoperim ce e si ce nu adevar,ne trebuie acest dar,care este atat de important astazi intr-o lume crestina unde misuna invataturi de tot felul.
Aceasta marturie,este o marturie depusa de o ocultista.Ei pot avea o capacitate supranaturala in ei numai atunci cand vin in contact cu spritele intunericului.
Samanii,vrajitorii,mediumii,vindecatorii spiritisti si altii de soiul acesta recunosc de bunavoie ca fara ajutoarele acestea,spirite,nu sunt in stare sa faca lucrurile pe care le fac.
In Germania a trait un anume Dr.Koch,care a consiliat peste 11 mii de oameni,care au dat marturii despre practicile lor occultice,fiind ei insasi un mediu prin care lucrau spiritele demonice,mai mult sau mai putin.
Aceasta carte am avut-o si eu in maini si am citit-o ,dar nu as dori sa o mai in maini,pentru ca descrie exact marturiile ca si aceasta femeie…
Este suficient sa te duci la descantatoare sa iti faca o rugaciune de vindecare
(asta este practicarea magiei albe,ce frecvent se practica in biserici ca cea ortodoxa,catolica dar si in altele adunari..)
si deja devii un mediu in mana satanei.
Stiu ce spun,ca si eu am cunoscut citeceva din acest domeniu….atat la necrestini cat si crestini,la fel in viata mea personala.
Deci eu am observat ca cine se afla in robia pe linia asta a practicarii occultismului,ajunge sa aibe niste tulburari psihologice care au caracteristicile acestea:-Deformarea si pervertirea caracterului-aceste persoane sunt dure,egoiste,antipatice,ostile,singuratice,dorinta de a stapinii peste altii.Pasiuni extreme:sexualitate anormala,fire violenta,tendinte la toxicomanie,josnicie si cleptomanie.Tulburari emotionale:ginduri obsesive,melancolie,ginduri de sinucidere.Posedare:impulsuri care de fapt nu le doreste,de a distruge totul,crize maniace,tendinta la acte si crime violente.Boli mintale(cum cunosc un caz personal,o carismatica,care dupa punerea mainilor la carismatici a devenit anormala…s-a transmis ale duhuri in ea si nu D.Sf.cum se credea)
Apoi atitudine ateista fata de Christos:este un ateism constient,o pietate stimulata(cunosc si aici un caz cu o sora pe care am consiliat-o,la care am aflat inainte de a se sinucide ca era inglodata inca in occultism nemarturisit),ganduri blasfemice fata de cuvantul lui D-zeu si fata de rugaciune,iluzii religioase…
Majoritatea sinuciderilor au radacini occultice.
De aici vin si devierile spirituale,rataciri grosolane,excese si exaltari neblice,mai ales atunci cind niste persoane,LEGATE INCA DE SUPERSTITII SAU PRACTICARI OCCULTICE,DECI,MAGIA NEAGRA SI ALBA,CAUTA DUPA DARURILE DUHULUI SFaNT.ATUNCI;PUTERILE INTUNERICULUI CARE NU AU FOST RECUNOSCUTE,SE AFLA IN CONDITII BUNE PENTRU A ABATE SI ORBII ACESTE SUFLETE:
si primesc alte daruri de jos,o imitatia a acelora originale.
Sa nu ne miram de extazul care este astazi enorm de vazut in carismaticii neoprotestanti cit si in miscarea carismatica din catolicism.
Am in familie mea o asfel de persoana…trecutul lui a fost inglodat in superstitii,nu s-a cait de tot intunericul occultic si ce manifestari demonice are…ce purtare.
Nu doresc sa descriu mai multe.
Satana are tactica sa de a face ca cei care s-au intors la D-nul sa nu isi aduca aminte de pacatele occultice,
si asa le ia in adunare,si daca isi pune mainile peste unul care sincer s-a cait si de aceste pacate,starea acestuia devine ca si a aceluia care nu le-a cunoscut.
Biblia spune ca prin punerea mainilor, fratii pot avea parte de pacatele altora…Deacea ii spune Ap.Pavel lui Timotei sa nu isi puna prea repede mainile peste cineva ,ca sa nu fie partas la pacatele aceluia.
Ca nu poti sa stii ce mai are ascuns,nemarturisit celalalt.
Cunosc o sora in Ro.care mi-a marturisit ca mama ei se ocupa cu descantece si vrajitorii si ca ea accepta asa ceva ca zicea ca nu poate fii rau asa ceva,ca erau doar pentru insanatosirea ei .
I-am explicat multe,dar ea era atat de indaratnica nu putea crede si s-a dus la o adunare unde a staruit dupa Duhul Sfant,si i s-a pus mainile,pentru asta,si acum s-a indepartat de D-nul,are cosmaruri noaptea se simte tot timpul urmarita,mai ales la intuneric,si numai atit am marturii de la persoane ca acazut in c…de mine nu mai vrea sa stie…
As avea multe de scris la tema aceasta,dar doresc mai bine sa va recomand o carte care eu cu ani in urma am citit-o in germana,dar ea se gaseste acum si in limba romana.
Acolo sunt mai detailalte explicatii cu privire la DOMENIUL OCCULTIC.Ea se numeste in versiunea romana:
CU OCHII DESCHISI-Pericolele superstitiilor si occultismului.De Autorul EMILE KRÈMER.Editura Agape str.Podului 8,505200 Fagaras.Tel.0268214802.
Cercetati V.Testament si N.Testament cum am facut si eu,rugati pe D-nul sa va puna inaintea ochilor daca sunt asfel de pacate occultice.
Eu am intrebat-o cu ani in urma pe mama daca si peste mine s-au facut descantece ca si peste fratele meu?A spus ca da cand eram bebelas ca sa nu mai plang.
Am marturisit si acel pacat.
Am observat in viata mea dupa ce m-am convertit ca ceva mai este in mine ce nu pare normal–o rebeliune pronuntata cind cineva nu era de aceiasi parere cu mine.
Am cautat sa fiu eliberata de aceasta postura dar nu se intampla nimic.
Atunci dupa ce am aflat ce era ascuns in mine si am marturisit,am fost eliberata.
Un lucru doresc sa mai spun:cine s-a ocupat cu occultismul personal sau altcineva a facut asupra lui practici fara sa stie,toate pacatele ca ex.minciuna,inselaciunea,destrabalarea si altele ele sunt extrem de pronuntate,cine nu a practicat asfel de lucruri rele au si ei aceleasi poate mai mult sau mai putin,dar
la predarea vietii in mina D-lui,
marturisirea lor si o moarte zilnica de eul lor,dispare.
Practicile occultice si toate superstitiile sunt credinta care o ofera Satana,si el da manifestarile necesare daca omul le crede,deacea astazi in vremea de pe urma multi se leapada de credinta si se alipesc de duhurile inselatoare,vezi 1 Timotei 4;1-2.
El le da manisfestarile lui,care sunt o imitatie ale manifestarilor Duhului Sfant.Orice profetie din Biblia s-a implinit,se implineste si se va implinii ce inca nu s-a implinit.Si ca sa se implineasca si ce spune Matei 24;24,Versetele de mai sus numite,cat si 2 Tes.2;1-12 si alte versete din Biblie,trebuie sa fie pregatit ceva:
anume ca oamenii sa se obisnuiasca din timp la minciuna si semnele intunericului.
Ele nu vin deodata ca alfel ar speria crestinismul.
Ci treptat calea a fost pregatita si cand marea multime crede in cea ce este doar o imitatie,antincristul este aici…
Apoi lumea fara de Christos s-a obisnuit deja la lucrarile occultice ale satanei.
La Tv,in ziare,internet,cabinete deschise pentru vrajitori si vrajitoare,sunt sursele mari de unde isi iau oamenii invaturile demonizate.
Traim intr-o lume, putem zice demonizata.
Noi simtim intunericul acesta enorm de mult,atunci cind suntem in relatii cu persoane occultice,sau cu aceia care tin invaturile inselatoare,imitatii ale D.Sfant.
Se simte ca este ceva intre mine si acea persoana cu care vorbesc,un zid,este exact ce aceasta femeie a dovedit din experientele ei:o neliniste,o lupta contra a ceva ce nu vezi.Si cind te desparti de aceasta persoana reintra pacea in tine,parca ai scapat de o povara.
In Efeseni 6,ni se spune cu cine avem de lucru…cu puterile intunericului care lucreaza in aceste persoane si prin ele asupra ta.
D-nul sa ne ajute sa fim treji in vremurile de acum,sa nu alunecam din credinta si sa ne alipim de duhurile inselatoare.M.M.
By http://parereataconteaza1.wordpress.com/2011/06/27/marturii-si-experiente-personale-cu-lumea-ocultista/
https://www.resursecrestine.ro/marturii/75533/marturie-despre-demoni-si-puteriile-celui-rau
/////////////////////////////////////////
Seria fundamentelor
De: Derek Prince
„Seria fundamentelor” a avut un mare succes in momentul cand a fost tradusa si tiparita in limba romana si a fost o binecuvantare pentru multi crestini.
Descriere
„Seria fundamentelor”contine o serie de invataturi crestine fundamentale, scrise intr-un limbaj simplu, accesibil tuturor, incurajand pe cel care citeste sa ia in serios cu mare reverenta umblarea cu Domnul nostru Isus Hristos.
Aceasta serie de studii a fost inspirata din Evrei 6.1-2: „Sa lasam cuvintele incepatoare ale lui Hristos si sa mergem spre cele ce apartin oamenilor maturi, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte si a credintei in Dumnezeu, invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.”
Cuprins:
PARTEA I: TEMELIA CREDINTEI
- Temelia credintei crestine
- Cum sa cladesti pe temelie
- Autoritatea Cuvantului lui Dumnezeu
- Efectele initiale ale Cuvantului lui Dumnezeu
- Efectele fizice si mintale ale Cuvantului lui Dumnezeu
- Efecte care aduc biruinta ale Cuvantului lui Dumnezeu
- Efectele purificatoare ale Cuvantului lui Dumnezeu
- Puterea de revelatie a Cuvantului lui Dumnezeu
PARTEA II: POCAIESTE-TE SI CREDE!
- Pocainta
- Natura pocaintei
- Unicitatea pocaintei
- Credinta spre mantuire
- Credinta si fapte
- Lege si har
- Scopul Legii
- Adevarata neprihanire
PARTEA III: DE LA IORDAN LA RUSALII
- Verbul „a boteza”
- Deosebirea dintre botezul lui Ioan si botezul crestin
- Conditii pentru botezul crestin
- Semnificatia spirituala a botezului crestin
- Botezul in Duhul Sfant
- Primeste Duhul Sfant!
- Reactii fizice si emotionale
- Fagaduinta Duhului
- Cum sa primesti Duhul Sfant
- In nor si in mare
PARTEA IV: SCOPUL RUSALIILOR
- Introducere si avertizare
- CREDINCIOSUL UMPLUT CU DUH SFANT
- Putere si slava
- Pe plan supranatural
- Calauzire continua si viata din abundenta
- Revarsarea dragostei divine
- ADUNAREA UMPLUTA CU DUH SFANT
- Libertate dirijata
- Participarea tuturor membrilor
- PREDICATORUL UMPLUT CU DUH SFANT
- Convingere cu privire la lucrurile vesnice
- Confirmare supranaturala
PARTEA V: PUNEREA MAINILOR
- A imparti binecuvantare, autoritate si vindecare
- Impartasirea Duhului Sfant si a darurilor spirituale
- Ordinarea slujitorilor
PARTEA VI: INVIEREA DINTRE CEI MORTI
- La sfarsitul timpurilor
- Destine diferite la moarte
- Hristos modelul si dovada
- Invierea prezisa in Vechiul Testament
- Hristos cel dintai rod
- Cei care sunt ai lui Hristos la venirea Lui
- Dupa aceea va veni sfarsitul
- Ce se intampla cu trupul?
PARTEA VII: JUDECATA VESNICA
- Dumnezeu, Judecatorul tuturor
- Judecata lui Dumnezeu in istorie
- Scaunul de judecata al lui Hristos
- Judecata asupra slujirii crestine
- Trei judecati finale
https://alfaomega.tv/librarie/derek-prince/seria-fundamentelor-carte-produs
//////////////////////////////////////////
(Inainte de a pupa icoana FIAREI facatoare de grozavii APOCALIPTICE…)RUȘII CARE SE ÎNCHINĂ LA ICOANA “SF. STALIN”! Patriarhia rusă a editat un calendar biografic dedicat criminalului ateu STALIN
Reprezentantii Arhiepiscopiei Belgorod din cadrul Bisericii Rusiei au transmis un comunicat in care denunta reprezentarea lui Stalin si a unor generali din timpul celui de-al doilea razboi mondial in stilul icoanelor ortodoxe.
Anterior, un grup de oameni adunati pe campul Prokhorovka, locul unei batalii importante din al doilea razboi mondial, au tinut o ceremonie dedicata celor cazuti in lupte, afișând si pictura intitulata “Sfanta Maica Suverana”, in care Stalin apare in Piata Rosie, alaturi de maresalii sai, sub privirea Maicii Domnului.
Pictura a fost purtata de-a lungul campului de batalie, prin biserici si monumente; un preot calugar, Athonogenes, s-a rugat pentru eroii cazuti.
Batalia de la Prokhorovka a fost una din cele mai mari ciocniri intre tancuri din istorie, fiind parte a Bataliei de la Kursk din iulie-august 1943, care a frant ofensiva nazista si a dat fortelor sovietice initiativa strategica in razboi.Icoana a fost comandata de Izborsk Club, un think tank conservator condus de comentatorul si scriitorul Alexander Prokhanov, si a starnit controverse legate de reprezentarea lui Stalin, care a jucat un rol instrumental in distrugerea Bisericii in anii 1930, intr-o icoana. Prokhanov a descris tabloul ca un simbol al “victoriei luminii asupra intunericului”.
Arhiepiscopia din Belgorod a criticat pictura, spunand ca imaginea nu poate fi socotita drept icoana, frizand blasfemia:
“Desi pictura este făcuta in stilul unei icoane, din mai multe motive ea nu poate fi considerata astfel. In primul rand, niciuna din personalitatile reprezentate nu sunt considerate sfinte de Biserica Rusa. In al doilea rand, unii dintre cei reprezentanti in icoana au fost persecutori ai Bisericii.”
Arhiepiscopia a sugerat ca pictura “este un manifest si ilustrare a ideii de ‘religie civila’, opusa religiei revelate a Bisericii Ortodoxe.”
Aratand ca preotul calugar Athenogenes nu este membru al Arhiepiscopiei, in comunicatul oficial se mai puncteaza faptul ca participantii la ceremonie nu au apreciat pictura, “exprimandu-si confuzia si frustrarea cu privire la vederile pseudo-religioase ce le-au fost impuse”.
Nu este prima oara cand, in Rusia post-sovietica, figuri religioase izolate sau credinciosi au incercat sa foloseasca imaginea lui Stalin alaturi de cele crestin-ortodoxe. Un scandal a izbucnit in St. Petersburg in 2008, in jurul picturii intitulata “Sf. Matrona si Stalin”, in care liderul sovietic aparea alaturi de Sfanta Matrona. Prezenta “icoanei” intr-o biserica locala a dus la demiterea preotului, in ciuda protestelor acestuia.
Un jurnalist de la ziarul “Moskovski Komsomoleţ” a găsit într-o biserică de lângă Kremlin o icoana care-l înfăţişează pe Iosif Vissarionovici Giugaşvili.
Chipul lui Stalin – unul din cei mai sângeroşi conducători din istoria lumii – stă încă liniştit în icoane. Chiar şi în centrul Moscovei, la o aruncătură de băţ de Kremlin.
În 2008, icoana tiranului expusă într-o biserică din Sankt Petersburg. Atunci a fost un scandal teribil, preotul a fost răspopit. Dar, după cum a scris “Moskovski Komsomoleţ”, tentativele de a-l număra pe Stalin printre sfinţi nu au fost încă abandonate.
”Nu se ajunge uşor la Biserica Sfântul Nicolae. Stă pitită între corpurile clădirii Bibliotecii de Stat a Rusiei. În interiorul bisericuţei este pustiu şi cald. O femeie se roagă fierbinte la icoane, în timp ce doi slujitori adună lumânările. Nu mai este nimeni în afară de ei.
La vreo 10 metri de la intrare, este o icoană mare a Sfintei Matrona din Moscova. Este pictată în mărime naturală. Ţine în mâna stângă imaginea unei mici mânăstiri Pokrovska, unde se află acum moaştele ei.
În jurul sfintei, au fost pictate mici scene care prezintă momente importante din viaţa Matronei. Aici e naşterea sfintei, aici e apariţia Maicii Domnului, aici e întâlnirea cu Stalin…”, povesteşte ziaristul rus.
Patriarhia Rusiei neagă însuşi faptul că Matrona din Moscova ar fi vorbit cu Stalin. Atunci cum a ajuns el în icoană?
Imagini pentru icoana lui stalin photos
”La început, m-am adresat celor de la Biserica Sfântul Nicolae. Am întrebat dacă Matrona s-a întâlnit cu Iosif Vissarionovici şi o femeie mi-a răspuns că nu-şi aminteşte biografia acestei sfinte, aşa că nu poate să spună exact.
După care a adăugat: din moment ce acest episod este pictat în icoană, sigur că s-au întâlnit. Nu am reuşit să aflăm nici originea icoanei, nici numele pictorului nu ni l-a putut spune careva.
– Icoana a fost mai degrabă dăruită bisericii, spune părintele Vladimir, episcopul districtului central. La mânăstirea Pokrovska, unde odihnesc moaştele Sfintei Matrone, sunt mulţi pictori. Toţi lucrează, fac câte ceva, pictează icoane. Cineva l-a pictat pe Stalin, pornind de la zvonurile că s-au întâlnit, fără să cunoască adevărul”.
Icoana de la Moscova nu este un caz unic, în care imaginea “marelui conducător” atârnă la vedere în biserică.
În 2008, sfântul părinte Evstafii Jakov din Sankt Petersburg a pus şi el o icoană cu Stalin în parohia lui. Atunci s-a produs un adevărat scandal.
Sfânta Matronă îl binecuvintează pe satrap. Peste jumătate de an, icoana a fost scoasă, iar bătrânul preot a fost dat afară. “Rebelul” a luat icoana lui Stalin cu Matrona acasă, unde a şi spânzurat-o la vedere. Scandalul nu se mai cunoaşte, preotul “ruşinat” a fost uitat.
Ziaristul s-a dus să vadă cum mai trăieşte şi ce mai face părintele Evstafi. Părintele nu s-a dezis de stalinism. Acum a fost numit preot la biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Cetatea Oreşek, de la Schlusselburg.
E adevărat, clădirea este într-o stare jalnică, nu are acoperiş şi i-a căzut un perete.
Părintele Evstafii Jakov este o figură, un amestec de păgânism şi stranie devoţiune laicizată.
”Nu-i nimic, pun o masă şi voi sluji, explică preotul optimist. Mi-au dat patru consilieri, iar biserica o refacem cu timpul. Pentru mine, Schlusselburg nu este un loc oarecare. Acolo l-au spânzurat pe străbunicul meu, care a încercat să-l omoare pe ţarul Alexandru al III-lea, şi a fost prins împreună cu alţi revoluţionari. Bunicul meu era Alexandr Ilici Ulianov.
Bunica mea Evdokia Alexandrovna Ardaşeva a fost verişoara lui Ulianov pe linia lui Alexandr Blank. Vă puteţi imagina, toţi tovarăşii lui Alexandr au respins mâna preotului care le-a întins-o pentru ultimul sărut. Dar bunciul meu nu a făcut asta”.
Biografia preotului este foarte neobişnuită. Până să ajungă părinte, Jakov a lucrat ca medic în industria forestieră şi pe Salvare. Nu are familie, nici copii, deşi în tinereţe s-a îndrăgostit destul de des. Spune că a rămas burlac fiindcă mama lui nu s-a împăcat cu nicio logodnică.
A intrat în biserică atunci când a înţeles că activitatea medicală îl duce spre un fel de sadism sufletesc. “Am încetat să mă mai lamentez pentru bolnavi”, a recunoscut în sinea sa Jakov şi… s-a speriat.
În 1987, l-a hirotonit viitorul Patriarh Alexei al II-lea.
Părintele Evstafii a povestit că i-a trecut prin cap ideea să facă o icoană cu Stalin imediat ce a văzut imaginea de la Biserica Sfântul Nicolae din Moscova. Mai târziu, l-a rugat pe pictorul Ilia Pivnik să-i picteze o copie mărită. Bani a găsit la sponsori. Copia l-a costat 35.000 de ruble.
”Iar povestea cu Matrona este adevărată, a explicat părintele Evstafii. Eram familiarizat cu acele evenimente. Prin anii 1970, am stat de vorbă cu o oarecare Anastasia.
Bătrâna venise la Petersburg de la Moscova. M-a primit în preajma ei fiindcă eram medic şi am ajutat-o: îi luam tensiunea, îi recomandam medicamente etc. Odată, Anastasia mi-a povestit: “Ştii că Stalin a fost la Matrona Moscovei în timpul războiului?”
Am rămas teribil de surprins.
Bătrâna fusese cândva printre cei care o slujeau pe sfântă. Şi a văzut cum s-a apropiat de casa Matroanei o maşină, din ea a ieşit Stalin, însoţit de un singur om. Ei au intrat în locuinţa sfintei, au vorbit cu ea vreo 5 minute.
Matroana i-a spus generalissimului: “Chiar dacă pleacă toţi din Moscova, dar tu să rămâi aici!” Şi apoi: “Cocoşul roşu va învinge cocoşul negru”. Aceste vorbe circulă şi azi prin Rusia.
– Nu ştiu de ce s-a făcut atâta tam-tam în 2008?! Sfânta din icoană l-a binecuvântat pe conducător. Bucuraţi-vă, oameni buni! – se plânge părintele Evstafii.
Dar nu toţi oamenii s-au bucrat…S-au găsit şi popi activişti, care au declanşat o întreagă campanie contra părintelui Evstafii. Ei au scris plângeri la conducerea Bisericii, în presă, acuzându-l de obscurantism. E adevărat că aveau suport printre arhierei. De aceea, icoana a mai atârnat o vreme acolo, după care l-au exilat pe Stalin la bătrân acasă.
De atunci, în apartamentul preotului-stalinist a început pelerinajul. Vin şi de peste hotare să se uite la chipul conducătorului iubit de unii încă.
De exemplu, părintele Evstafii a cunoscut aşa un italian care îl respecta pe Stalin fiindcă a creat la una din universităţile Uniunii Sovietice o catedră de drept roman. În acel moment, era unică în Europa. Italianul era specialist în domeniu.
După care popa justifică până şi cea mai neagră epocă din istoria ruşilor şi a altor popoare.
– Eu am trăit 12 ani pe timpul lui Stalin. Era o ţară minunată!, mărturiseşte părintele Evstafii şi soarbe cafea dintr-o ceaşcă ciobită. Am copilărit la Ivanov. Eram şcolar.
În orăşelul nostru, nu am văzut crime, iar violenţele erau o raritate. Acolo fetele îşi păstrau încă fecioria.
Acest lucru este foarte important. Eu consider că orice căsătorie civilă este o ruşine. Aşa cum se face azi.
Mai mult, în 1947, s-a terminat foametea. În magazine au apărut tot felul de bunătăţi: somon, caviar, pâine delicioasă. Şi nici nu erau aşa scumpe. Tata era profesor. Cumpăra produse împreuenă cu vecinii – unul era şofer, altul pompier.
Şi ei aveau bani pentru delicatese. Sigur, era strict. Nu aveai voie să-l înjuri pe Stalin sau să spui bancuri despre el. Dar de ce trebuia să facem aşa – ca să distrugem autoritatea conducătorului şi a guvernului?…
Nici nu se gândeşte la represiunile în masă, la miile de oameni ucişi în timpul tătucului. Spune doar că la Ivanov au suferit doar câţiva oameni. Iar când vine vorba despre soarta clerului, care a încasat tot programul crudului conducător, părintele o dă pe filozofie.
– Da, Stalin a pus presiune pe biserică, dar popii se plimbau liniştiţi pe uliţă. Noi, băieţii, aruncam cu pietre după ei. Dar asta era prostia noastră, nu politică. Odată, preoţii ne-au dat bomboane şi noi nu i-am mai lovit.
Mai mult, Evstafii consideră că Stalin era un om credincios şi avea legături strânse cu patriarhii.
Părintele Evstafii nu e foarte bogat. Nu are pensie oficială, nu a păstrat nimic din ce se dă pentru preoţi şi nici bani de la înmormântări. Ceştile pe care le pune pe masă pentru musafiri le-a găsit la gunoi. Toţi banii pe care i-a primit îi dă la biserică sau la… prostituate. “Fluturii de noapte”, care vor să-l întoarcă pe drumul cel bun, au rămas singura lui slăbiciune.
– Îmi place foarte mult să le salvez, recunoaşte bătrânelul. Multe au ajuns aşa fiindcă nu au avut altă opţiune. Ca să meargă la facultate, taxa pe semestru este de 46.000 de ruble. De unde să iei atâţia bani?…
E adevărat, că, recent, părintele a suferit şi el o frustrare: una din fetişoare, pe care el a ajutat-o, l-a bătut la cap un an întreg să-i dea bani şi l-a păcălit. I-a spus că vrea să înveţe să se facă coafeză, i-a luat banii şi s-a dus, după care a recunoscut că a minţit şi ducea aceeaşi viaţă murdară.
Şi va fi mereu la fel fiindcă şi ea este om cu slăbiciuni. Dar părintele Evstafii a salvat cinci fetişoare şi se mândreşte cu asta.
În timpul liber, părintele cântă la orgă şi citeşte proză de Eduard Limonov.
Acum, părintele Evstafii este ocupat cu mutatul la noul loc de slujbă. Ziaristul l-a întrebat dacă va lua acolo şi icoana lui Stalin şi bătrânelul clatină încet din cap. Şi a spus că, atunci când toţi antistaliniştii vor pleca din ţară, va atârna din nou icoana undeva.
Ziaristul a surprins foarte bine personajul care atestă o anume stare de spirit în Rusia: există ruşi, care îl consideră erou naţional pe Stalin!
Deşi nu era rus şi a trimis milioane de ruşi pe lumea cealaltă.
O anumită mitomanie totalitară a perpetuat chiar şi această imagine: Stalin însuşi a venit la Sfânta Matrona ca s-o întrebe ce să facă în faţa falangelor lui Hitler. Iar el a făcut întocmai cum a spus sfânta de la Moscova: a rezistat şi a salvat patria!
Un adevăr este aici: fără mâna forte a lui Stalin şi fără ajutorul americanilor, ruşii erau pierduţi în faţa celei mai disciplinate armate din istorie. Iată de ce părintele Evstafii nu este o exemplar năuc prin ţara lui Putin.
Sfânta Matrona, ocrotitoarea Moscovei, s-a născut în 1881, în gubernia Tula, într-o familie de ţărani săraci. Mama se gândea s-o abandoneze la orfelinatul contelui Goliţin, dar copilul i s-a arătat în vis ca o pasăre albă cu chip de om şi cu ochii închişi. Şi, într-adevăr, fetiţa s-a născut oarbă.
Au botezat-o Matrona, după Cuvioasa Matrona a Constantinopolului. (A se vedea şi aici modelul celei de-a doua Rome pentru Moscova.). Avea darul clarviziunii, vindeca bolnavi şi făcea minuni. Matrona a prevăzut venirea bolşevicilor.
Pe 2 mai 1999, Patriarhul Alexei al II-lea a sanctificat-o.
Este însă cel puţin bizară această relaţie a lui Stalin cu Biserica Ortodoxă Rusă. El, care a distrus cele mai multe lăcaşe de cult din istorie sau le-a transformat în grajduri. Chiar dacă avea oarecare pregătire teologică.
Tradiţia spune că mama lui ar fi venit în vizită la un moment dat, să vadă unde roboteşte feciorul. A văzut ea Kremlinul, după care i-a spus gânditoare:
“Dragul mamei, tot mai bine era dacă te făceai popă…”
Sursa: Viorel Patrichi, Arena md.
Un “credincios”
«Мычат при свечах
под портретом Сталина.
Мундир с плеча
ищут в развалинах.
И как завещал великий Ильич,
каждый в анус вставляет кирпич».
В его руках была нерукотворная икона с ликом Иосифа Сталина. Освящение иконы состоялось в годовщину выноса тела Сталина из Мавзолея. Это судьбоносное событие произошло 31-го октября 1961 года.
«Этот день, – заявил художник, – начало триумфа Иосифа Сталина, который продолжался до вчерашнего дня. Мавзолей, на самом деле – не почётная усыпальница, а ловушка, приготовленная Сталиным для преданого им учителя. Вместо того, чтобы бродить по Европе и разжигать пожар мировой революции, призрак коммунизма оказался заточён на Красной Площади. Такую же судьбу приготовили для Сталина преемники, боявшиеся его посмертной мести, но Иосиф смог вырваться.
Затем художник под молитвенные песнопения православных прихожан, плачущих при виде иконы Сталина, освятил икону в храме и поставил свечи за упокой правителей России, Дмитрия и Владимира. После этого группа верующих художников с чудодейственной иконой в руках обошли святые Лаврские пещеры, «чтобы Сталин мог подружиться со святыми мощами».
Художников сопровождал православный люд, охотно присоединившийся к церемонии освящения лика Отца Всех Народов.
O “turma de credinciosi”
http://shiitman.net/?p=2324
Colac peste pupază, iată că Patriarhia rusă a editat calendarul biografic dedicat ateului criminal STALIN. Centrul editorial al patriarhiei ruse a tipărit un calendar biografic pentru 2014 dedicat lui „Stalin”, anunță site-ul rus echo.msk.ru.
Sursa: echo.msk.ru
///////////////////////////////
Poporule minţit, manipulat, exploatat în fel şi chip de preoţi, politruci, radio- televizii şi de alţi birjari- Dumnezeu nu are nevoie de Catedrală Mântuirii neamului, pentru că „În nimeni altul nu este mântuire, decât în Isus. Căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” F. A. 4:12 El s-a jertfit să locuiască în templul inimilor născute din nou, nu în biserici făcute din pietre seci şi fiare, întrucât „Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de Casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? F. A. 7/49 Poporule nenăscut din nou…, „Aşa vorbeşte Domnul: „Nu tu Îmi vei zidi o Casă de locuit…” (1 Cronici 17/4 b), căci Biserica lui Isuss este o „zidire” construită din mădulare Cristice- pietre vii- una cu El, înnoite, „cimentate” de Sângele Dumnezeiesc-liantul Duh Sfânt, Atothrănitor, care circulă nestingherit prin ai săi…
In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti
Ce te caracterizeaza?Faptele Apostolilor 4:12.
„In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.”De-alungul anului, celebram multe sarbatori religioase. Gasim ca omul firesc doreste sa fie religios, si din cand in cand, face multe lucruri crezand ca se inchina lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca a fi religios nu e acelasi lucru cu a fi salvat. E foarte posibil sa fii religios si sa n-ajungi in ceruri!Textul nostru ne-nvata ca nu este salvare sau mantuire in nici un alt nume decat Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu exista nici un alt nume sub ceruri prin care putem fi mantuiti. Ori esti mantuit prin Isus Hristos, ori nu esti mantuit si esti pierdut!Pur si simplu, nu trebuie sa fie nici confuzie, nici contradictie. Sub ceruri in multe nume putem gasi religie, dar mantuire putem gasi numai intr-unul singur: acela e Numele lui Isus Hristos.Preotii, proorocii, supunerea la autopedepse, si nici chiar rugaciunile nu te pot mantui, ci numai Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Serviciile religioasa, faptele bune, darniciile, si chiar lacrimile, nu au putere de a produce viata vesnica. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in I Ioan 5:11, 12, ca „Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata.”In general oamenii accepta a cunoaste despre viata de crestin, dar refuza sa accepte in inimile lor pe Hristos. Oamenii accepta sa lucreze pentru biserica, dar refuza sa se identifice cu pacatosul vinovat care are nevoie sa fie salvat. Oamenii accepta sa creada in principiile morale ale Cuvantului lui Dumnezeu bazate pe cele zece porunci dar refuza sa creada in lucrul Fiul lui Dumnezeu care prin moartea Sa le-a salvat sufletele. Deasemenea ii vine greu omului sa se odihneasca in aceasta credinta.RELIGIA este inbunatatirea naturii omului.
MANTUIREA este primirea naturii noi prin acceptarea lui Isus Hristos ca Domn si Mantuitor personal.
Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in Ioan 1:12 ca „tuturor celor ce L-au primit, adica celorce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.”
RELIGIA ne imbraca in haina propriei noastre neprihaniri (dreptati) dar proorocul Isaia ne spune ca neprihanirea noastra este ca o haina manjita inaintea lui Dumnezeu.
MANTUIREA ne imbraca in neprihanirea perfecta a lui Hristos care singura ne poate face acceptabili in fata lui Dumnezeu.
Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in Tit 3:5 ca „El ne-a mantuit nu prin faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfint.”
RELIGIA este lucrul omului pentru Dumnezeu.
MANTUIREA este lucrul lui Dumnezeu pentru om.
Isaia 53:6 ne spune ca: „Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.”
RELIGIA spune: Aduc ceva in mana mea.
MANTUIREA spune: Nu pot sa aduc nimic.
Efeseni 2:8, 9 spune: „Caci prin har ati fost mantuiti prin credinta. Si aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. „
RELIGIA este a ma increde in lucrul facut de mine.
MANTUIREA este a ma increde in lucrul facut pentru mine de Hristos.
Evrei 10:10 spune ca „prin aceasta voie am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna.”
RELIGIA depinde de purtarea mea.
MANTUIREA depinde de credinta mea.
Faptele Apostolilor 16:31 spune: „Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta.”
RELIGIA spune sa ne purtam cat se poate de bine.
MANTUIREA spune ca trebuie sa acceptam darul perfect al lui Dumnezeu.
Romani 6:23 spune ca „darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.”
RELIGIA depinde de suficienta caracterului.
MANTUIREA depinde de Jertfa de pe Cruce.
I Corinteni 1:18 spune ca „propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii; dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu.”
RELGIA se straduieste sa aduca o jertfa.
MANTUIREA se increde in Jertfa Adusa.
Ioan 19:30 spune „Cand a luat Isus otetul, a zis: „S-a ispravit! Apoi Si-a plecat capul, si Si-a dat duhul.”
RELIGIA se lupta sa te faca desavarsit.
MANTUIREA se reazama pe o rascumparare desavarsita.
I Petru 1:18, 19 spune „Stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati dela parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana.”
RELIGIA incearca sa ne aduca din intuneric la lumina.
MANTUIREA ne aduce din moarte la viata.
Ioan 5:24 spune ca „cine asculta cuvintele Mele, si crede in Celce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.
RELIGIA spune ca trebuie sa fim gasiti in casa lui Dumnezeu.
MANTUIREA spune ca trebuie „sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu prin credinta..” Filipeni 3:9
E bine deci sa ne amintim textul „In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.” Faptele Apostolilor 4:12
Dragul meu prieten, crezi ca esti un om religios sau unul mantuit? Daca esti doar religios, atunci vei pierde Cerurile si vei petrece eternitatea departe de Dumnezeu si de Fiul Sau, intr-un loc de chin. Daca tu esti mantuit, ai fagaduinta (promisiunea) vietii vesnice cu Dumnezeu si Fiul Sau.
Mântuire
Mântuirea nu poate fi câştigatâ, ea este un dar.
Este scris în Biblie: Efeseni 2:8-9. Datorită bunătăţii Sale aţi fost voi salvaţi, prin încrederea în Cristos. Dar până şi încrederea aceasta nu provine de la voi înşivă, ci este un dar de la Dumnezeu. Mântuirea nu este o răsplată pentru binele înfăptuit de noi, aşa că, nimeni nu-şi poate asuma vreun merit pentru ea (NT pe înţelesul tuturor).
Primirea mântuirii este un răspuns personal şi plin de putere la chemarea Evangheliei, incluzând pocăinta de păcate.
Este scris în Biblie: Faptele Apostolilor 2:37-38. Aceste cuvinte ale lui Petru i-au mişcat profund. Adresându-se lui şi celorlalţi apostoli, oamenii au întrebat: Fraţilor, ce trebuie să facem? Atunci Petru a răspuns: Fiecare din voi trebuie să se întoarcă de la păcat, să revină la Dumnezeu şi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor (NT pe înţelesul tuturor).
Primirea mântuirii este simplă, directă, personală şi publică.
Este scris în Biblie: Romani 10:8-10. Căci mântuirea care decurge din încrederea în Cristos adică ceea ce predicăm noi e deja la îndemâna fiecăruia dintre noi, numai să ne-o însuşim; de fapt ne este atât de aproape cum ne este inima şi gura. Fiindcă, dacă spui altora cu gura ta că Isus Cristos este Domnul tău şi crezi din inimă că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci un om ajunge să fie în ordine cu Dumnezeu prin credinţa din inima sa; iar cu gura spune altora despre credinţa sa, confirmându-şi astfel mântuirea (NT pe înţelesul tuturor).
Versete găsite pentru Mântuire
Scăparea celor neprihăniți vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, șterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!”
Iartă, dar, fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.”
A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti, când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.»
Acum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine, ca să mă închin până la pământ înaintea Domnului.”
David a simțit cum îi bătea inima, după ce făcuse numărătoarea poporului. Și a zis Domnului: „Am săvârșit un mare păcat, făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoiește și iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!”
„Duceți-vă și întrebați pe Domnul pentru mine, pentru popor și pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărții acesteia care s-a găsit; căci mare este mânia Domnului care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinții noștri n-au ascultat de cuvintele cărții acesteia și n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.”
Ziceți: „Mântuiește-ne, Dumnezeul mântuirii, strânge-ne și scoate-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt și să ne punem slava în a Te lăuda!
mi se sfârșește viața în durere, și anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele și-mi putrezesc oasele!
De aceea orice om evlavios să se roage Ție la vreme potrivită! Și, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele!
Da, El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău!
Căci El este Dumnezeul nostru, și noi suntem poporul pășunii Lui, turma pe care o povățuiește mâna Lui… O! de ați asculta azi glasul Lui!
Adu-Ți aminte de mine, Doamne, în bunăvoința Ta pentru poporul Tău! Adu-Ți aminte de mine și dă-i ajutorul Tău,
Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere și nu mă voi teme de nimic; căci Domnul Dumnezeu este tăria mea și pricina laudelor mele, și El m-a mântuit.”
În ziua aceea vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul în care ne încredeam; acum, să ne înveselim și să ne bucurăm de mântuirea Lui!”
Dar Israel va fi mântuit de Domnul, cu o mântuire veșnică. Voi nu veți fi nici rușinați, nici înfruntați, în veci.
Așa vorbește mai departe Domnul: „La vremea îndurării, Te voi asculta, și în ziua mântuirii, Te voi ajuta; Te voi păzi și Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici țara și să împarți moștenirile pustiite;
Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osândi? Într-adevăr se prefac cu toții în zdrențe ca o haină: molia îi va mânca.
Voi toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte fără bani și fără plată!
Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu obosește iertând.
În adevăr, zadarnic se așteaptă mântuire de la dealuri și de la mulțimea munților; în adevăr, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel.
Cutreierați ulițele Ierusalimului, uitați-vă, întrebați și căutați în piețe, dacă se găsește un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se țină de adevăr, și voi ierta Ierusalimul.
Niciunul nu va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său zicând: «Cunoaște pe Domnul!», ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”
Îi voi curăța de toate nelegiuirile pe care le-au săvârșit împotriva Mea, le voi ierta toate nelegiuirile prin care M-au supărat și prin care s-au răzvrătit împotriva Mea.
Dar, dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul.
Spune, dar, fiul omului, casei lui Israel: «Voi cu drept cuvânt ziceți: ‹Fărădelegile și păcatele noastre sunt asupra noastră și din pricina lor tânjim; cum am putea să trăim?›»
Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățați; vă voi curăța de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri.
Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!»”
Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? – El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!
Domnul este un Dumnezeu gelos și răzbunător; Domnul Se răzbună și este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui și ține mânie pe vrăjmașii Lui.
Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui și nu va mai putea de veselie pentru tine.”
Veți fi urâți de toți, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor.
Și Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului și propovăduia botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor,
Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta.
Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: «Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți.»
Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam.
Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.”
Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.
Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune.
„Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.
În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”
care-ți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta.»
Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.”
Pavel și Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit tu și casa ta.”
Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.”
Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor.
și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire.
Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus.
Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;
Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți, prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu.
Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala; căci, dacă prin greșeala unuia singur, cei mulți au fost loviți cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Cristos, s-au dat din belșug celor mulți.
Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Cristos, Domnul nostru.
Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.
El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
Cine-i va osândi? Cristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!
Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.
Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri; ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.
Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii.
Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunați spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni.
și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut.
Căci întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă.
Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Cristos (prin har sunteți mântuiți).
Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
Nimeni să nu vă înșele cu vorbe deșarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu!
Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos,
într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos.
care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului.
Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe și să cadă în osânda diavolului.
Noi muncim, în adevăr, și ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel Viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, și mai ales al celor credincioși.
din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Cristos Isus.
și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie,
pentru ca, odată socotiți neprihăniți prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moștenitori ai vieții veșnice.
căci știm că un astfel de om este un stricat și păcătuiește, de la sine fiind osândit.
cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o,
Și, după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut, pentru toți cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veșnice,
Pentru că le voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor.”
Și, după Lege, aproape totul este curățat cu sânge; și fără vărsare de sânge nu este iertare.
tot așa, Cristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă.
Căci știm cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, și în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
Luați seama ca nu cumva să nu voiți să ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri,
De aceea lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate, și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.
Mai presus de toate, frații mei, să nu vă jurați nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci „da” al vostru să fie „da”, și „nu” să fie „nu” ca să nu cădeți sub judecată.
De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră; căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată.
În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos.
Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.
El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.
„Doamne”, i-am răspuns eu, „tu știi.” Și el mi-a zis: „Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.
Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul Lui.
Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate!
Și Duhul și Mireasa zic: «Vino!», și cine aude să zică: «Vino!», și celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!
Dați cinste Fiului, ca să nu Se mânie, și să nu pieriți pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toți câți se încred în El!
Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele: de cine să-mi fie frică?
Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.
Eu îți șterg fărădelegile ca un nor, și păcatele, ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.
Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci.
Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”
i-a scos afară și le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”
…Astfel, dar, după cum printr-o singură greșeală a venit o osândă care a lovit pe toți oamenii, tot așa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viața.
Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.
El a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este în adevăr un popor încăpățânat, dar iartă-ne fărădelegile și păcatele noastre și ia-ne în stăpânirea Ta!”
Mă voi năpusti cu mare răzbunare asupra lor, pedepsindu-i cu urgie. Și vor ști că Eu sunt Domnul, când Mă voi răzbuna pe ei.»”
Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec.›»
Versete in care pulseaza Cristos- Mântuitorul nostru
Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
Totuși El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, și va împărți prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora și S-a rugat pentru cei vinovați.
El vede că nu este niciun om și Se miră că nimeni nu mijlocește. Atunci brațul Lui Îi vine în ajutor, și neprihănirea Lui Îl sprijină.
ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.”
astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul.
A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!
Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului,
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.
„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.
De aceea v-am spus că veți muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre.”
Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.
Isus, ducându-Și crucea, a ajuns la locul zis al „Căpățânii”, care în evreiește se cheamă „Golgota”.
În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”
Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor.
Din sămânța lui David, Dumnezeu, după făgăduința Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor, care este Isus.
Căci, pe când eram noi încă fără putere, Cristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți.
Căci Cristos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire și peste cei morți, și peste cei vii.
Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Cristos, și pe El răstignit.
Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă și care este Isus Cristos.
Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți, fără aluat; căci Cristos, Paștele nostru, a fost jertfit.
V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.
Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Cristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.
El S-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl.
Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”
Trăiți în dragoste, după cum și Cristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos și ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu.
prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină;
O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Cristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”, dintre care cel dintâi sunt eu.
Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Cristos,
dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Cristos Isus, care a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea, prin Evanghelie.
El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puțină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă și cu cinste” din pricina morții pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți.
De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururi ca să mijlocească pentru ei.
Dar, acum, Cristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este așezat pe făgăduințe mai bune.
Și tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemați să capete veșnica moștenire care le-a fost făgăduită.
Căci Cristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa.
tot așa, Cristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă.
de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, și de sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.
El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați.
Cristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh,
Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel Neprihănit.
Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi; și noi deci trebuie să ne dăm viața pentru frați.
Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.
și din partea lui Isus Cristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morți, Domnul împăraților pământului! A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său
Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pământul.
Și cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile: căci ai fost junghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam.
Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, m-am uitat și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino și vezi!”
După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;
Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor, și nu și-au iubit viața chiar până la moarte.
Și toți locuitorii pământului i se vor închina, toți aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în Cartea Vieții Mielului care a fost junghiat.
Apoi m-am uitat și iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său.
Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului. Și ziceau: „Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!
Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și cei chemați, aleși și credincioși, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.”
Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”
În cetate n-am văzut niciun Templu; pentru că Domnul Dumnezeul cel Atotputernic ca și Mielul sunt Templul ei.
Biserica lui Christos nu este o zidire construita din pietre seci si fiare…
Cei mai mulţi oameni când se gândesc la biserică au în vedere clădirea, sau instituţia. De exemplu în expresiile: s-au construit multe biserici, biserica ortodoxă, catolică, reformată, penticostală etc. Se ridică aici nişte întrebări: Ce este de fapt biserica? De ce sunt aşa multe diviziuni? Care este biserica lui Cristos? Cum se alege ea? Care este scopul alegerii ei?Acest cuvânt apare prima dată în Noul Testament în Matei 16:18, unde Domnul nostru se adresează lui Petru: „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (în greacă, Petros), şi pe această piatră (în greacă,petra) voi zidi Biserica Mea”. Apostolul Pavel scrie în epistolele sale adresându-se „către Biserica Laodiceenilor” (Coloseni 4:16), sau „către Biserica Tesalonicenilor” (1 Tesaloniceni 1:1). Desigur că el nu se adresa unei clădiri, nici unei instituţii, ci se adresa grupului de creştini din acea localitate. Deci acel grup de creştini erau numiţi biserică, şi nu purtau nume de sectă, cult, etc. Cuvântul vine din grecescul ecclesia, care înseamnă scos afară, separat, ales, prin mesajul Evengheliei lui Cristos. De unde este scos afară? Desigur din lume, dintre mulţimea oamenilor. Despre aceasta vom vorbi mai târziu. În 1 Corinteni 12:12 se spune: “Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, cu toate că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos”. Deci există un singur trup, o singură Biserică adevărată. Ce trebuie să înţelegem din expresia Domnului Isus, „pe această piatră (în greacă, petra) voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18)? Răspunsul Domnului a venit după o discuţie cu ucenicii, când i-a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din prooroci.” „Dar voi” le-a zis El „cine ziceţi că sunt?” Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”. Mulţimile erau confuze în privinţa Domnlui nostru, ei nu ştiau cine este şi Îl asociau cu diferiţi proroci. Atunci Petru a spus: „Tu eşti Hristosul”. Apoi ca răspuns la această afirmaţie a lui Petru Domnul a spus: „Pe această piatră voi zidi Biserica mea”. Deci Domnul spune că pe acest mare adevăr, că El este Fiul lui Dumnezeu, Îşi va zidi Biserica, „trupul”, cum zice Ap. Pavel în 1 Cor. 12:12. Prin urmare, Isus Cristos este acea piatră, El este temelia Bisericii. Ap. Pavel (1 Corinteni 3:11) mărturiseşte acest lucru astfel: „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos”. Spuneam că în Matei 16:18 sunt folosite două cuvinte greceşti diferite: Petros şi petra. Petros se referă la Petru, iar petra se referă la piatra de temelie a Bisericii, care după cum am văzut este Isus Cristos. În Matei 16:18, observăm că Isus spune „biserica Mea”, nu spune bisericile mele. Ca atare este numai o biserică adevărată, nu mai multe. De ce sunt aşa multe diviziuni astăzi? Să citim o scriptură care arată un fenomen din biserica timpurie. 1 Corinteni 3:3, 4: „Pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!” Şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume?” Ce vedem aici? Vedem că deja în timpul apostolilor unii au început să facă diviziuni, spunând ca aparţin de diferiţi creştini, sau sunt ai lui Apolo sau ai lui Pavel. Ap. Pavel condamnă acest lucru spunând că este lumesc. Oare nu se întâmplă aşa şi astăzi? Când doi creştini se întâlnesc şi vorbesc despre religie, una din primele întrebări este: la ce biserică mergi, sau de ce biserică aparţii? A fost aceasta o întrebare în biserica timpurile? Desigur că nu! Potrivit Bibliei, să vedem care este acea Biserică adevărată. Citim: Evrei 12:23: „De Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi.” Observăm? „Biserica celor întâi născuţi.”
Mai citim despre aceasta în Coloseni 1:18: „El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” „Trupul Lui”, unica biserică, nu este divizată, este numai una.
Numele lor sunt scrise în ceruri”, adică răsplata celor care vor face parte din biserică va fi natura spirituală. Dar cum ajungem acolo, cum ajungem să facem parte din acea biserică a căror nume este scris în ceruri? Ap. Ioan spune: Apocalipsa 17:14: „Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.” Ştim că Mielul Îl reprezintă pe Domnul Isus: „… Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29. Împreună cu Domnul Isus în ceruri trebuie să fie şi trupul Lui, biserica. Dar am observat că sunt trei lucruri importante pentru a face parte din acea biserică?
Chemat,Ales,Credincios
ACESTA este răspunsul la întrebarea noastră. DECI BISERICA LUI CRISTOS este compusă din acei creştini sinceri care sunt chemaţi, sunt aleşi şi rămân credincioşi până la moarte. Trei lucruri esenţiale. Această biserică nu este compusă din organizaţii omeneşti, adunări, congregaţii religioase, ci din persoane individuale, care împlinesc condiţiile cerute de Domnul.
Dar, va spune cineva, cum rămâne cu adunările, că doară nu putem sta separaţi. Trebuie să ne adunăm cu alţii de aceeaşi credinţă, fiindcă şi Ap. Pavel ne îndeamnă foarte serios să ne adunăm laolaltă pentru părtăsie spirituală, pentru zidire reciprocă în credinţă, spunând: „Să nu părăsim adunarea noastră” (Evrei 10:25). Deci, nu sunt toate acestea biserici? Sunt biserici într-adevar, din punctul de vedere uman, dar noi vorbim aici despre acel unic trup, acea unică biserică, pe care omul n-o poate vedea, care este cunoscută numai de Domnul.
Să vedem acum cele trei lucruri importante pentru a face parte din acea biserică:
Chemat
Vom menţiona câteva scripturi care ne lămuresc ce înseamnă a fi chemat.
Matei 22:14: „Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” Aici vedem cele două etape menţionate anterior: chemaţi apoi aleşi. Dar ce înseamnă a fi chemat, de unde sunt chemaţi aceştia?
1 Petru 2:9: „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” Deci aceştia sunt chemaţi din întuneric, din păcat, din lume. Domnul nostru ne spune acelaşi lucru: „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea”. Ioan 15:19.
Aceştia sunt cei care:
Recunosc că sunt păcătoşi Îl acceptă pe Isus ca salvatorul lor Dau dovadă de credinţă în Domnul Isus
Ni se spune că sunt mulţi chemaţi. Ce înseamnă că sunt mulţi chemaţi?
Uitându-ne în jurul nostru vedem că sunt mulţi oameni care merg la biserică, cred în Isus şi încearcă în măsura puterii lor să se ferească de păcat. Sunt oare chemaţi toţi aceştia? Credem că nu. Cuvântul mulţi nu înseamnă că sunt mulţi în comparaţie cu cei necredincioşi, ci în comparaţie cu cei aleşi, care au acceptat chemarea. Unii rămân la acest pas al credinţei în Domnul Isus şi al pocăinţei, nu merg mai departe spre dedicare completă.
Oamenii din lume în general sunt chemaţi la pocăinţă, să se cureţe de păcate mai întâi. Chiar şi Apostolul Pavel ne spune că pocăinţa şi credinţa în Dumnezeu sunt subiecte începătoare. Evrei 6:1.
Dintre aceştia credincioşi în Dumnezeu şi în jertfa răscumpărătoare a Domnului Isus, care se spală de păcate cât pot ei mai bine, Dumnezeu cheamă deci şi alege pe cei care primesc chemarea, dedicându-se complet lui Dumnezeu şi serviciului Său. „El ne cheamă să călcăm pe urmele Lui.” DA! Aceasta include mult mai mult decât numai o credinţă în El. Apostolul spune: „Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.” 1 Petru 2:21.
Credinţa în Dumnezeu trebuie să fie urmată de fapte, de schimbări în viaţa noastră. Ap. Iacov ne spune: „Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.” Iacov 2:17.
Ce fapte aşteaptă Domnul de la noi? Exact această întrebare a fost adresată Domnului Isus. Citim în Ioan 6:28: „Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” Acum să vedem ce a răspuns Învăţătorul nostru:
Ioan 6:29 „Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”
Aţi observat? Lucrarea şi faptele principale sunt „să credem în Isus Cristos”.
Cineva ar putea spune: „Eu cred în Isus de mult timp”. Da, e bine, e corect, dar Domnul nostru se referă la o credinţă adâncă, o credinţă care dezvoltă încredere, ascultare de poruncile Lui. Într-o împrejurare Isus le-a spus celor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, Sunteţi într-adevăr ucenicii Mei”. Ioan 8:31.
Apoi această credinţă va creşte şi va cuprinde încă mai mult. Ap Pavel ne spune:
„Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El” Filipeni 1:29. Asta va însemna lepădare de sine, sacrificiu.
Dar ce observăm când ne uităm la majoritatea creştinilor? Vedem că mulţi nu fac acest pas următor de a urma cu adevărat pe Domnul. Ei se opresc la primul pas, al pocăinţei şi al unei credinţe simple în Dumnezeu şi în Domnul Isus, fără faptele credinţei.
Domnul spune că „puţini sunt aleşi”. Matei 22:14.
Ce înseamnă a fi ales?
Aceştia sunt cei care, după cum am citit, „calcă pe urmele Domnului Isus”. 1 Petru 2:21.
Ce înseamnă a călca pe urmele Lui?
Avem un răspuns la întrebare: „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.” Matei 16:24.
Ce înseamnă a ne lepăda de noi înşine? Înseamnă a lepăda voinţa noastră veche şi a urma voinţa divină, exact cum a făcut Domnul nostru. „Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” Evrei 10:7.
Aceasta Domnul Isus a făcut-o de bună voie. El mărturiseşte acesta când spune: „…Pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.” Ioan 5:30.
Aceasta înseamnă un proces de transformare a minţii noastre. Ap Pavel exprimă acest proces foarte clar: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Romani 12:2. Ce frumos standard este pus înaintea noastră!
Deci, ne vom transforma treptat gândirea de la una naturală, la una spre spirituală (Coloseni 3:2). Ambiţiile noastre pământeşti vor fi schimbate spre cele eterne, ne vom aduna comori în cer (Matei 6:20). Vom realiza că nu suntem ai noştri, ci am fost cumpăraţi cu sângele scump al Domnului Isus, şi aceasta va inspira în noi o dorinţă a de proslăvi pe Dumnezeu. „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 6:20.
Astfel vom fi aleşi să fim ambasadorii lui Cristos în această lume (2 Cor. 5:20). Aceasta înseamnă că va trebui să reprezentăm o altă ţară, o altă împărăţie, vom fi reprezentanţii lui Dumnezeu în această lume. Vom deveni o seminţie aleasă, cum spune Ap. Petru: „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam Sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” 1 Petru 2:9.
Ap. Petru spune că vom deveni o preoţie împărătească. El face o coparaţie cu preoţii care erau aleşi din seminţia lui Levi ca să slujească în templu. Dar desigur ne vom întreba, ce trebuiau să facă acei preoţi pentru a fi în serviciul lui Dumnezeu?
Citim în Leviticul 8:33: „Timp de şapte zile, să nu ieşiţi deloc din uşa cortului întâlnirii, până se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului; căci şapte zile se vor întrebuinţa pentru închinarea voastră în slujba Domnului.”
Ce înseamnă a fi închinat în serviciul Domnului? În ebraică spune „Trebuiau să fie consacraţi în serviciul Domnului”.
Această „închinare” sau „consacrare” în serviciul Domnului este tocmai ce ne spune Domnul nostru în a doua parte a scripturii din Matei 16:24: „Să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.”
Această cruce nu se referă la o cruce literală. Ap. Pavel ne spune ce înseamnă aceasta: „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, Sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” Romani 12:1.
Desigur că Ap. Pavel nu îndemna pe creştini să fie sacrificaţi literal.
Această „jertfă vie” se referă la „trupurile noastre”, se referă la drepturile umane şi plăcerile trupului care sunt în lume, privilegiile pe care le avem pe drept în această lume. Toate acestea trebuie să fie jertfite pentru Dumnezeu. Aceasta va implica timp, efort, bani, talentele noastre, influenţa şi tot ce avem, fiindcă „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” Luca 12:48.
Într-o împrejurare un tânăr bogat s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Luca 18:18). Domnul nostru i-a spus că mai întâi trebuie să păzească poruncile, aşa cum am amintit anterior, că primul pas este credinţa şi ascultarea. Tănărul bogat a spus că a făcut aceasta din tinereaţa lui. Apoi Domnul Isus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” Luca 18:22.
Desigur că Domnul Isus n-a avut în vedere ca el să vândă literalmente tot ce are. El a vrut să spună că tot ce are să fie folosit penrtu alţii, nu numai în folosul lui, ca viaţa lui să fie spre a servi pe alţii cu tot ceea ce are.
Lucrul acesta ni-l spune Domnul şi nouă. El îi alege pe acei care au o dorinţă sinceră de a-şi trăi viaţa în servicul Domnului şi a cauzei Lui.
Ap. Pavel ne spune aceasta prin cuvintele: „Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.” 2 Corinteni 5:15.
La fel cum El a murit pentru noi toţi, murim şi noi faţă de păcat şi de lucrurile pământeşti trecătoare, „Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3). Şi numai atunci vom putea spune împreună cu Apostolul că „viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”.
Acesta este botezul adevărat, despre care spune Ap. Pavel în Romani 6:3: „Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?” Această viaţă de sacrificiu începe cu un legământ între noi şi Dumnezeu, un legământ că Îl vom urma până la moarte orice nu s-ar întâmpla în viaţa noastră. „Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.” Psalmi 25:14.
DA! Deci am văzut că aleşii sunt cei care au făcut pasul următor după credinţă – pasul de sacrificiu în urmele Domnului. Aceştia sunt aleşi de Dumnezeu pentru a fi poporul lui, „o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam Sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”.
Dar Ap. Ioan ne spune că şi după ce suntem aleşi mai avem o probă de trecut „de a fi găsiţi credincioşi” Apoc. 17:14.
După ce ne predăm în serviciul Domnului, un lucru important se întâmplă în viaţa noastră. Ap. Iacov (1:18) spune: „El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui.” Adică începe o viaţă nouă. De la acest punct începe o viaţă nouă: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). DA, este o nouă creatură, care are nevoie de lucruri spirituale pentru a se dezvolta. Ap. Pavel spune Galateni 2:20: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”.
Deci este important ca după ce am fost chemaţi şi apoi aleşi de Dumnezeu, să progresăm, să stăm în picioare. Ap. Pavel, care a fost chemat într-un mod special de Dumnezeu şi a îndeplinit aşa o mare misiune, se îngrijora ca nu cumva să fie lepădat, adică să fie găsit necredincios până la urmă. Citim 1 Corinteni 9:27: „Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”
Apoi în Efeseni 6:13 ne îndeamnă să luăm TOATĂ armătura lui Dumnezeu. De ce toată? El continuă: „Ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul”.
După cum am văzut, răsplata Bisericii va fi nemurirea, o înviere la natura spirituală, asemenea Domnului Isus Cristos. Ei vor fi înviaţi în trup spiritual „neputrezitor” – 1 Cor 15:53, 1 Ioan 3:2. Vor fi împăraţi şi preoţi împreună cu Domnul Isus (Apoc 20:6), şi vor şedea „pe scaune de Domnie” cu Domnul Isus (Luca 22:30).
Pe ei îi îndeamnă Despre Ap. Ioan, „Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii” (Ap 2:10). Ca atare este important ca înainte de a primi această cunună, „să fim credincioşi până la moarte”, să fim credincioşi legământului pe care l-am făcut cu Dumnezeu. Iar în Filipeni 2:12: „Astfel, deci, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur”.
Dacă vom fi credincioşi până la moarte, dacă ne vom duce până la capăt, vom putea spune şi noi asemenea Domnului Isus:
Ioan 17:4, 5: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.”
Domnul Isus a ştiut că a făcut voia Tatălui din ceruri. La fel Ap. Pavel care L-a urmat pe Domnul, spune la sfârşitul vieţii lui:
2 Timotei 4:7,8: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. Deacum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”
Mulţumim lui Dumnezeu că prin promisiunile Sale ne-a dat „o speranţă vie” şi putem înţelege cu adevărat care este adevărata Biserică despre care ne vorbeşte Biblia.
Deci, în lumina Scripturilor, să ne uităm fiecare la noi înşine şi să vedem unde ne aflăm, care este starea noastră, ce mai avem de făcut pentru a ne curăţi şi a trăi mai aproape de Tatăl Luminilor.
Numele Domnului Să fie slăvit în toate, AMIN!
Zidind Templul lui Dumezeu- Fr. David Stein, S. U. A.
- Începem cu privilegiul de a vă aduce iubirea şi rugăciunile fraţilor noştri şi ai voştri din biserica din Allentown, Pennsilvania, S. U. A.
- Ne-am gîndit întotdeuna că a fost potrivit ca Isus să fie tîmplar înainte de a-şi începe misiunea. În timpul acela era obiceiul ca fiul să înveţe meşteşugul tatălui şi să continue tradiţia familiei.
- Fără îndoială că Isus învăţînd meseria tatălui vitreg Iosif, ar fi devenit priceput în construcţia cu lemn. Întocmai cum un artizan talentat este apreciat astăzi, fără îndoială că lucrurile făcute de mîinile acestui om perfect ar fi fost căutate mult pentru frumuseţea şi utilitatea lor.
- Mă gîndesc cu plăcere la Isus creînd mereu noi modele în lemn întocmai cum ajută în timpul vîrstei evanghelice la aducereea în existenţă a noilor creaturi spirituale.
- Uitîndu-ne în paginile Bibliei vedem multe referiri la proiecte de construcţii iniţiale de providenţa divină. În aproape toate acestea sînt intenţionate să ne înveţe despre marele proiect de construcţie al planului divin al vîrstelor ale lui Iehova.
- Să nu le considerăm numai din punctul de vedere al unui observator. Este vital pentru noi să putem vedea nu numai invitaţia de a fi zidiţi de Dumnezeu în ceva ce El poate folosi, dar tot aşa de important este să vedem privilegiul ce-l avem în a ajuta în zidirea altora.
- Aceasta este o legătură specială ce o avem cu Isus în a fi colaboratori în adunarea Templului lui Dumnezeu. Construcţia definitivă va fi desigur Noul Isrusalim, un aranjament care va face lucruti minunate referitoare la restaurarea omenirii, la legătura cu Iehova.
- Succesul Noului Ierusalim este garantat, deoarece pietrele individuale sînt încercate şi cu asprime probate. Această clasă aleasă se maturizează atît ca indi-vizi cît şi ca corp în unitate, în asemănare lui Isus.
- Am vrea să scoatem cîteva lecţii din Scripturi care ne arată în tip această splendidă muncă de construcţie care se desfăşoară chiar şi acum în timp ce vorbim. Vrem de asemenea să scoatem cîteva aplicaţii practice din aceste lecţii.
Beţaleel şi Oholiab
- Pentru început să privim Exod 31 unde vedem chemarea şi munca a două persoane: Beţaleel şi Oholiab Beţaleel şi Oholiab erau israeliţi care, împreună cu restul poporului au fost eliberaţi din Egipt.
- Cînd poporul a ajuns în pustiu, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să înceapă construcţia a ceea ce numim tabernacol. Beţaleel şi Oholiab au fost aleşi şi însărcinaţi să facă construcţia.
- Ei erau special înzestraţi cu pricepere să facă ceeace cu singuranţă trebuie să fi fost unele din cele mai mari lucrări de artă realizate pe această planetă. Beţaleel este cel mai important din cei doi. Ne este prezentat în Exod 31:1-3.
- „Şi Domnul a vorbit lui Moise şi i-a zis: Să ştii că am ales pe Beţaleel fiul lui Uri, fiul lui Hur din seminţia lui Iuda. L-am umplut de duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări”.
- Noi credem că vedem în Beţaleel un tip al Domnului nostru Isus constructorul şef al planului Tatălui. Este interesant de văzut ce clar este marcată în Scripturi identificarea lui Beţaleel cu Isus. Să vedem paralela în limbajul folosit despre Isus în Isa. 11:1,2:
- „Apoi, o odraslă va ieşi din tulpina lui Isai şi un vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.”
- Aţi remarcat paralela cu chemarea lui Beţaleel? Amîndoi: Îsus şi Beţaleel sînt umpluţi de spiritul:
- „înţelepciunii”, „priceperii”, „cunoştinţei”, „ştiinţă de tot felul de lucrări” sau „de sfat şi de tărie”.
- Credem că paralela aceasta este intenţionată să ne facă să vedem sensul tipului. Dar identificarea providenţei divine este încă şi mai explicită.
- Însuşi sensul numelui „Beţaleel” este „umbra lui Dumnezeu”. Aceasta este o descriere minunată a lui Isus. Nu vorbeşte apostolul Pavel despre El ca despre „întipărirea fiinţei Lui”. Să vedem Evr. 1:1-3:
- „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu la sfîrşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. El care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea fiinţei Lui”.21.
- Nu mă pot gîndi la o expresie care să exprime mai bine asemănarea, decît „întipărirea fiinţei Lui”. „Întipărirea fiinţei Lui” face din Isus cea mai perfectă umbră a lui Dumnezeu, care poate fi. Într-adevăr o umbră clară!
- În text sînt numiţi cîţiva străbuni al lui Beţaleel. Dacă considerăm sensul numelui lor, identificarea lui Betaleel este încă şi mai clară.
- Moise scrie că Beţaleel a fost fiul lui Uri. Numele Uri înseamnă „lumină”. Ce semnificativ! Care din creaturile lui Iehova este cel mai mult asociat cu lumina?
- După cum însuşi Isus a declarat în Ioan 8:12: „Eu sînt lumina lumii”. Aceasta este ca şi cum ar spune: „Eu sînt „Uri” al lumii”.
- Am citat mai sus din Evrei, cum îl descrie Pavel pe Isus ca „întipărirea fiinţei” lui Dumnezeu. Dar de asemenea spune că este „oglindirea (strălucirea) slavei Lui”. Aplicarea la Isus a numelui Uri nu se poate evita.
- Următorul nume care ne apare este bunicul lui Beţaleel, Hur. Poate vă amintiţi că Hur şi Aaron au făcut ceva pentru Moise în timpul cînd Israel a avut o bătălie cu amaleciţii, cum aflăm în Ex. 17.
- În timpul bătăliei Moise şi-a ţinut sus toiagul ceeace a fost în folosul lui Israel. Dar obosindu-se trebui să-şi lase jos mîinile şi atunci amaleciţii erau mai tari. Aaron şi Hur au venit în ajutor ţinînd sus mîinile lui Moise, bătălia fiind în final cîştigată.
- Hur a lăsat un exemplu frumos de serviciu şi devotamentul faţă de Dumnezeu. Fără îndoială că el a avut o influenţă bună asupra întregii familii, cu rezultate binecuvîntate.
- Numele Hur înseamnă „nobil”. Aceasta ne dă o altă trăsătură distinctă a caracterului lui Isus. Nobleţea Lui este clar definită, îm renunţarea la poziţia Lui înaltă în ceruri, pentru a veni pe pămînt să moară de o moarte ruşinoasă pentru păcătoşi.
- În Rom. 5:6-8 Pavel ne arată iubirea nobilă care L-a animat pe Isus şi pe Tatăl Său ceresc.
- „Căci pe cînd eram noi încă fără putere Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu îşi arătă dragostea faţă de noi prin faptul că pe cînd eram noi încă păcătoşi Hristos a murit pentru noi.
- Ce nobleţe! Ce iubire! Să mori pentru păcătoşi este de neînţeles pentru lume. Jertfa lui Isus cu adevărat dovedeşte nobleţe. Pavel subliniază această trăsătură nobilă din nou în 2 Cor. 8:9.
- „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El măcar că era bogat s-a făcut sărac pentru noi, pentru ca prin sărăcia Lui voi să vă îmbogăţiţi”.
- Nobleţe înseamnă să pui binele altuia înaintea binelui tău. Nu avem în aceasta un exemplu mai mare decît a lui Isus.
- În sfîrşit vedem că Beţaleel a fost din seminţia lui Iuda. Iuda înseamnă „lăudat”. Ce bine se aplică aceasta la aprecierea lui Iehova pentru Fiul Său. Isus a avut cea mai înaltă poziţie în ceruri în existenţa Sa preumană.
- Dar ca rezultat al supunerii credincioase pînă la moarte, El a fost înălţat la natura divină. Remarcăm din nou acest adevăr în limbaj simbolic în Apoc. 5:9-14.
- „Şi cîntau o cîntare nouă şi ziceau: Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.
- Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pămînt. M-am uitat şi în jurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
- Ei ziceau cu glas tare: Vrednicc este Mielul care a fost junghiat, să primească putere, bogăţie, înţălăpciune, tărie, cinstea, slava şi lauda.
- Şi pe toate creaturile care sînt în cer, pe pămînt, sub pămînt, pe mare ţi tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicînd: A celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor”.
- Cred că sînteţi de acord că aceste versete ne dovedesc că Domnul Isus – este cel mai vrednic de laudă.
- Un alt text care arată vrednicia lui Isus este Filip. 2:9-11. Să notăm cuvintele remarcabile de aici:
- „De aceea şi Dumnezeu l-a înălţat nespus de mult şi i-a dat numele care este mai pe sus de orice nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece orice genunche, al celor din ceruri, de pe pămînt şi de sub pămînt. Şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus Hristos este Domnul”.
- Nu poate fi laudă mai mare decît a fi Domn spre slava lui Iehova! Desigur că numele Iuda sugerează că Isus este cel mai vrednic de laudă a lui Iehova.
- O ultimă abservaţia despre numele Iuda: Omul Isus a fost din seminţia lui Iuda şi poartă titlul de asemenea dat în Apocalips 5:5: „Leul din seminţia lui Iuda”, încă o verigă pentru înţelegerea nostră.
- Deci, în numele lui Beţaleel şi a părinţilor lui vedem caracterul şi acţiunile lui Isus. El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, „întipărirea fiinţei Lui”, o umbră a lui Dumnezeu, reflectînd toate faţetele minunate ale caracterului lui Iehova. 47. Isus a devenit lumina lumii şi a manifestat nobleţea sacrificiului iubitor pentru omenire şi a fost cinstit de Tatăl ceresc şi de către toţi cei ce recunosc marea Lui loialitate faţă de voinţa divină.
Oholiab în antitip
- Acum vrem să considerăm pe ajutorul lui Beţaleel în munca lui importantă, pe Oholiab. După cum vedem în Beţaleel un tip al lui Isus, tot aşa vedem în Oholiab un tip al bisericii, cu rolul de ajutoare şi de conlucrători cu Isus.
- Oholiab este identificat în Ex. 31:6; „Şi iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Abisamac din seminţia lui Dan”.
- Iarăşi ne uităm la sensul numelor ca să clarificăm aplicarea tipului. Sensul numelui Oholiab este „cortul Tatălui”. Nu corespunde aceasta. Numai în biserică în această vîrstă locuieşte Dumnzeu prin Spiritul Său.
- Această sfinţire colectivă defineşte de asemenea responsabilităţile şi privilegiile fiecărui membru al bisericii. Pavel a vrut să atragă atenţia tuturor credincioşilor concepuţi de spirit în această vîrstă asupra acestui fapt important în 1 Cor. 3:16: „Nu ştiţi că voi sînteţi templul lui Dumnezeu şi că spiritul lui Dumnezeu locuieşte în voi?”
- Faptul că Pavel întreabă, ne dă de înţeles că Fraţii din Corint nu se purtau întotdeuna ca şi cînd ar fi conştienţi de aceasta. Şi dacă studiem 1 Corinteni vedem că aşa este.
- Dar afirmaţia lui rămîne. Noi sîntem cortul lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu, „cortul Tatălui”. Sîntem Oholiab şi trebuie să acţionăm în armonie cu acest adevăr.
- Oholiab a fost fiul lui Abisamac ceeace înseamnă „fratele meu a ajutat”. Iarăşi, cît de potrivit este acest sens. Noi ca Biserică depindem vital de ajutorul şi sprijinul fratelui nostru mai mare, Isus.
- Poziţia şi acceptarea nostră de către Tatăl se bazează în totul pe Isus. Cum a scris Pavel în Efes. 1:6: „Spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în preaiubitul Lui” (ne-a acceptat în preaiubitul Lui).
- Nu este frumoasă expresia „ne-a acceptat în preaiubitul Lui? Isus este preaiubitul lui Iehova şi noi sîntem preaiubiţi de Isus. De dragul Lui sîntem noi acceptaţi de Dumnezeu cel atotputernic.
- Isus însuşi ne învaţă aceasta în Ioan 15:5 cînd spune: „Eu sînt via, voi sînteţi mlădiţele . . . fără Mine nu puteţi face nimic”.
- Aţi văzut vreodată ramuri productive tăiate din vie? Cînd tăiem o ramură din vie se usucă repede, se veştejeşte şi moare.
- Pentru ca o ramură să trăiască şi să producă trebuie să fie în vie întocmai cum noi trebuie să fim în Isus. Legătura aceasta trebuie să fie puternică altfel putem fi rupţi în condiţii adverse.
- Abisamac a fost din seminţia lui dan care are sensul de „judecător”. Aceasta este o indicaţie puternică a faptului că scopul chemării Bisericii este să fie judecători.
- Aceasta este adevărat pentru viitor după cum ne spune Pavel în 1 Cor. 6:2: „Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?” Dar spunînd aceasta, Pavel ne atrage de asemenea atenţia asupra cerinţelor prezente cînd scrie în continuare:
- „Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sînteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cît mai mult lucrurile vieţii acesteia?”
- Pregătirea noastră ca judecători înseamnă că noi trebuie să judecăm drept acum în trup. Pavel vrea să spună că este vital ca să creştem în capacitatea de a judeca drept pentru a fi găsiţi vrednici de a ni se încredinţa judecata dincolo de văl.
- În rezumat despre Oholiab şi părinţii lui, vedem o ilustraţie a bisericii în activitatea şi relaţia ei cu Isus. Noi sîntem cortul Tatălui, templul Lui.
- Viaţa noastră depinde de sprijinul fratelui nostru mai mare, Isus. Dezvoltarea noastră are ca prim scop de a fi judecători care, cu Isus vor binecuvînta lumea în Împărăţia lui glorioasă.
- Din cei doi meşteri, remarcăm în Ex. 31:2 că numai Beţaleel a fost special „numit” şi i s-a încredinţat construcţia tabernacolului.
- De asemenea remarcăm că i s-a dat iscusinţa specială pentru a face munca cerută. Aşa este cu antitipul Beţaleel, Isus Christos. I s-a dat aceeaşi întîietate. Citim în Col. 1:18:
- „El este capul trupului al Bisericii, El este începutul Cel întîi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întîietatea”.
- Întîietate înseamnă primul loc. Cum Beţaleel a fost avut întîietate faţă de Oholiab tot aşa are Isus faţă de biserică. El este capul nostru.
- Citim în Efeseni 4:15: „Ci vorbim adevărul în iubire să creştem în toate privinţele ca să ajungem în Cel ce este Capul, Christos”.
- Să vedem acum nişte lecţii legate de materialele de construcţie folosite de cei doi meşteri. Scopul alegerii lui Beţaleel şi Ohaliab a fost construirea Tabernacolului.
- În tip tabernacolul reprezintă pe Christoa şi Biserica sa care într-o zi vor fi sanctuarul lui Dumnezeu între oameni. Scriptura ne spune aceasta în Apoc. 21:3-5.
- „Iată cortul lui Dumnezeu (Biserica glorificată, locuinţa lui Dumnezeu) cu oamenii. Şi El va locui cu ei şi ei vor deveni poporul Lui şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
- El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere pentru că lucrurile dintîi au trecut, (adică domnia lui Satan, păcatul şi moartea).
- Cel ce şade pe scaunul de domnie a zis: iată, Eu fac toate lucrurile noi”.
- Aceasta este speranţa minunată ce ne stă înainte, să fim parte din acest aranjament glorios. Dar trebuie să clădim cu grijă acum.
Materialele de construcţie
- Toate materialele folosite la construcţia Tabernacolului conţin un mesaj pentru noi. Un rezumat al muncii lui Beţaleel îl găsim în Exod 31:4,5. Să citim ce trebuia fă facă:
- „. . . să născocească tot felul de lucrări meştejugite; să lucreze în aur, în argint şi aramă; să sape în aur, în argint şi aramă; să sape în pietre şi să le lege; să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări”.
- Isus, ca Beţaleel antitipic, trebuie să lucreze cu „materialele” din care se face marele Tabernacol antitipic al lui Dumnezeu. Astfel lucrează cu aur, argint şi aramă. Ce reprezintă aceste materiale?
80.Aurul: În timpurile trecute metalul cel mai valoros, rar şi care nu rugineşte, aurul se referă la natura divină.
- Argintul: Următorul ca valoare după aur. Credem că se referă la adevăr şi poate în special la adevărul legat de răscumpărare. Vă rog amintiţi-vă în legătură cu aceasta că scobiturile care susţineau Tabernacolul erau din argint.
- Şi nu orce argint, ci argint dintr-o sursă specială, şi anume din banii de răscumpărare plătiţi de israeliţi ca taxă „pe cap de locuitor” (vezi Ex. 30:12-16; 38:25-27). Tot aşa adevărul, în special adevărul despre sacrificiul lui Isus, este temelia scopului divin.
- Arama: Aceste metal seamănă mult cu aurul, dar cercetat mai aproape vedem că este inferior aurului. Natura umană este în unele privenţe asemănătoare cu cea divină. Omul a fost făcut în asemănarea lui Dumnezeu. Dar natura umană chiar şi în perfecţiunea ei este mai joasă decît îngerii, decît natura spirituală.
- Tot aşa arama pare că reprezintă natura umană perfectă a omului Isus Christos şi umanitatea justificată a bisericii. Această natură trebuie sacrificată lui Dumnezeu şi în final înlocuită cu natura spirituală.
- Beţaleel tipic a supravegheay „cioplirea pietrelor”. Pentru a ciopli un mărgăritar, se cerea o mînă sigură şi lovituri puternice. dar acest efort produce obiecte de o frumuseţe şi valoare neîntrecută..
- Antitipicul Beţaleel supraveghează cioplirea pietrelor antitipice. Voi şi cu mine, iubiţi fraţi, sînteţi acele pietre de cioplit şi de format pentru folosul divin.
- Isus ca şi cap al corpului, supraveghează toate încercările şi experienţele care „pregătesc” aceste „pietre” preţioase. Valoarea acestor „pietre” cioplite şi formate de Isus este mare. Remarcăm ce gîndeşte însuşi Iehova despre ele în Mal. 3:17.
- „Şi ei vor fi ai mei, spune Domnul oştirilor, îmi vor fi o comoară deosebită în ziua în care o pregătesc. Eu voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte.”
- Aceste pietre preţioase, aceste mărgăritare sînt tot atît de apreciate de Domnul nostru Isus ca şi „mărgăritarul de mare preţ” pentru care Isus a dat tot ce-a avut (Mat. 13:45,46).
90.Această valoare este sugerată de asemenea de faptul că acele pietre, terminate, au fost puse în aranjament frumos în „pieptarul judecăţii” marelui Preot.
- Metalul şi piatra ca materiale, ne aduc în minte comentariul lui Pavel despre zidirea creştinului, din 1 Cor. 3:11-15:
- „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă şi care este Isus Christos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie,
- lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă; ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
- Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămîne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cît despre el, va fi mîntuit dar ca prin foc”.
- Pavel pune aici în contrast ceeace rămîne permanent, cu ceeace se strică, cu ceeace este temporar. Focul curăţă unele lucruri şi le nimiceşte pe altele. Cu ce construim noi, dragi prieteni?
- Antitipicul Beţaleel răspunde de asemenea de cioplirea lemnului”. Foloseşte Beţeleel aici antitipic materiale de construcţie inferioare? Se pare că da, dar dacă vedem lecţia, folosirea lemnului este foarte potrivită.
- În tip lemnul la cer se referă a fost sittim, folosit exclusiv în Tabernacuol. Mobila, inclusiv Masa punerii pîinii, Altarul tămîierii, Lada legămîntului şi scîndurile erau toate din Sittin, dar acoperite cu aur.
- Sugerăm că sittimul, care este veşnic verde, reprezintă natura umană muritoare. Spunem muritoare pentru că lemnul putrezeşte.
- Nu înseamnă că este putred, dar poate putrezi. Dar ceeace putrezeşte, natura umană muritoare „se va îmbrăca ” în ceeace nu putrezeşte, nemurirea. Remarcăm aceasta în 1 Cor. 15:53,54:
- „Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îşmbrace în nemurire. Cînd trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire atunci se va împlini cuvîntul care este scris: „moartea a fost înghiţită de biruinţă”.
- Şi cît de frumos este iulustrat acest lucru prin faptul că lemnul a fost acoperit cu aur. Ce ar putea fi mai potrivit ca tip al explicaţiei lui Pavel?
- Cu acest muritor se lucrează acum „cioplindu-se” aici şi „cioplindu-se” dincolo făcîndu-se ceeace Scripturile numesc „tăierea împrejur a inimii” (Col. 2:11; Rom. 2:29).
- Oholiab a fost prim ajutorul lui Beţaleel. Astfel este Biserica pentru Christos Isus. Ea cooperează cu El Capul ei, Domnul ei, Învăţătorul ei în aducerea a totul ce a fost şi ce este în supunerea minţii, în Christos Isus.
- Am menţionat la început că succesul acestei construcţii este garantat. Din nou aici un tip profetic mărturiseşte cu tărie. În templul lui Solomon era un pridvor cu doi stîlpi (1 Regi 7:21).
- Curios, aceşti doi stîlpi aveau nume şi această curiozitate ne atrage atenţia. Stîlpul din dreapta (cum stai în faţa Templului) era numit Iachin, iar cel din stînga, Boaz.
- Jachin înseamnă „el va stabili” sau „el va stabili ferm”. Boaz înseamnă „în putere”. Punîndu-le acestea împreună şi citindu-le ca o propoziţie ebraică de la dreaaapta la stînga cu templul la mijloc, citim:
- „El va stabili ferm templul în putere”.
- Nu este aceasta magnific? Este făcut absolut, prin promisiunea lui Dumnezeu.
Gînduri conclusive
- Dorim să încheiem cu cîteva aplicaţii practice ale acestor lucruri: Să ne amintim din nou privilegiul nostru de a ne ajuta unii pe alţii. Petru spune că sîntem „pitre vii” zidite într-o casă spirituală.
- Cît efort depunem pentru a ne zidi unii pe alţii zi de zi. Pentru a ne face chemarea şi alegerea sigură este necesar să ne îngrijim de nevoile fraţilor noştri. Iată sfatul lui Pavel în Col. 3:16:
- „Cuvîntul lui Christos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţăţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră”.
- dar cum să facem aceasta? Nu prin a ne amesteca în treburile personale ale fraţilor noştri. Mai curînd printr-o observaţie plină de sensibilitate motivată de iubire şi fiind exemplu de credincios.
- În adunările şi conversaţiile noastre să nu ne mulţumim în a permite ca saluturile noastre să fie numai convenienţe sociale. Dimpotrivă, din inimă să căutăm binele fraţilor.
- Să căutăm noua creatură din fiecare şi s-o servim. Unii ar putea spune: „Nu ştiu dacă am ceva ce ar putea zidi pe fraţi”. Dar dragi fraţi, cu toţii avem.
- Fraţii din Roma în timpul lui Pavel aveau aceste trăsături ceeace l-a îndemnat pe Pavel să scrie în Rom. 15:14:
- „În ce vă priveşte pe voi fraţilor, eu însumi sînt încredinţat că sînteţi plini de bunătate, plini de orice fel de cunoştinţă şi astfel sînteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii”.
- Avem încredere, dragi prieteni, că prin harul Domnului vom putea termina munca de zidire, care ne stă în faţă încă. Pregătirea miresei lui Christos este cea mai importantă muncă astăzi.
- Fiecare din noi, ca membri ai lui Oholiab antitipic, să ajutăm cu zel şi energie pe Beţaleel antitipic, făcînd cu toată puterea ceeace mîinile noastre găsesc de ăfcut şi toate spre slava lui Iehova!
Când și cum a propovăduit Isus duhurilor din înshisoare?
1 Petru 3:18-20: „Hristos…fiind omorât în trup, dar făcut viu în duh, în care S-a dus şi a predicat duhurilor care sunt în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se pregătea corabia…”.
Ideea susţinută de unii că în cele trei zile cât a fost mort Domnul Isus S-a dus să le predice duhurilor păcătoşilor care au murit la potop şi care erau chinuiţi într-un loc numit iad, nu este suţinută scriptural din câteva motive: În Eclesiastul 9:5 şi 10 ni se spune că „morţii nu ştiu nimic” şi că „în locuinţa morţilor în care mergi nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune”. Domnul Isus cât a fost mort nu putea să predice, căci era în locuinţa morţilor, „nu ştia nimic”. Deci trebuie să fi propovăduit după ce a fost înviat de Tatăl (şi cum putea fi înviat dacă nu era mort!) ca fiinţă spirituală de cel mai înalt grad, nemuritor, asemenea Tatălui. Şi chiar aşa ne spune versetul: „…făcut viu în duh, în care S-a dus…”. Cine sunt duhurile din închisoare? 2 Petru 2:4 şi Iuda 6 ne spun că aceste duhuri sau fiinţe spirituale sunt îngerii care au păcătuit prin unire ilicită cu fetele oamenilor (Gen. 1:14), dând naştere unei rase hibride, de uriaşi, care au fost nimiciţi la potop, nefiind din spiţa adamică. La potop îngerii aceştia căzuţi şi-au reluat starea spirituală, dar au fost închişi, limitaţi sau legaţi cum zice sf. Petru „în lanţurile întunericului”, în Tartar, adică în atmosfera pământului, opriţi de la părtăşie cu îngerii sfinţi şi de la acces în sferele înalte ale Atotputernicului.
Cum să înțelegem scriptura din Ioan 20:22,23: „După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.”
Acest text din Ioan 20:22, 23 sunt cuvintele Domnului redate de apostolul Ioan, care sunt redate și de Matei, în capitolul 18:18: “Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer.”
Această putere temporară care le-a fost dată ucenicilor în această împrejurare este diferită de spiritul sfânt care a venit la Cincizecime. Ai au avut cuvântul și puterea lui Dumnezeu să scoată demoni, să vindece și să ajute pe oameni pentru ca prin Cuvântul lui Isus să li se ierte păcatele. Cei ce au primit cuvintele lor, au primit pe Domnul și păcatele le-au fost iertate, cei ce nu i-au primit au rămas în păcatele lor, deci păcatele lor au fost ținute. Exact aceasta citim și în Luca 10:10, 11: „Dar în oricare cetate veţi intra, şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei, şi să ziceţi: „Scuturăm împotriva voastră, chiar şi praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuşi să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” Deci aceștia nu au primit iertarea păcatelor atunci, păcatele „le-au fost ținute”. Referitor la ce se va întâmpla cu ei ar fi o altă întrebare.
Dar ar mai fi o aplicare și după învierea Sa, când Domnul voia să le transmită ce rol vor avea după ce El se va înălța la cer. Acesta a fost unul din acele lucruri menționate în Ioan 14:12: „Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl”.
Cuvintele „a suflat peste ei şi le-a zis, luaţi Duh sfânt” ar fi un fel de metaforă, prin care să arate că învățătura care iese din gura Sa este mijlocul prin care ei vor lua Duh sfânt. Aşa cum spune şi Ap. Iacov în 1:18: „Potrivit voii Sale, El ne-a născut (conceput) prin Cuvântul adevărului”. Apostolii urmau să înveţe, să îndrume, să boteze, să stabilească ordinea în adunările care se vor forma, pentru a fi un exemplu pentru toată Vârsta Creștină, pentru toți credincioșii adevărați. Așadar, ceea ce apostolii au stabilit a fost prin îngrijirea Domnului, prin Duhul Sfânt. Şi noi de acum, orice probleme se vor ivi, să căutam îndrumările Bibliei, cuvintele apostolilor şi să avem încredere că acele cuvinte sunt de la Domnul, sunt „suflarea gurii Sale”.
Care este vremea când va avea loc aplicarea semnului fiarei, din ce naţiune va face parte anticrist, şi însemnătatea cifrei 666 din Apocalipsa 13:18?
Înainte de a răspunde ce reprezintă cifra 666 şi din ce naţiune va face parte Anticristul, trebuie să avem o imagine corectă asupra cărţii Apocalipsei. Ea nu ese o carte de groază aşa cum pare a fi şi cum majoritatea dintre noi înclinăm să credem. Ea este o carte profetică şi profeţeşte în imagini alegorice (nu reale) istoria Noului Testament şi nu numai, ci ea ne duce chiar în mia de ani de domnie a lui Cristos (Apocalipsa 20:2-3-6-7), prima mie de ani din Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu.
Apocalipsa prezice ridicarea şi căderea sistemului Anticrist al lui Satan pe o perioadă de timp de două mii de ani, iar a treia mie (Apoc. 20-22) triumful lui Cristos asupra lui. Anticristul nu este o persoană numai, ci un sistem diabolic format din mii de persoane . El s-a ridicat în creştinism chiar din timpul apostolul Pavel, care scrie în 2 Tes. 2:7: „…Caci taina fărădelegii (Anticristul) a şi început să lucreze….”
Am spus că Anticristul este un sistem format din mii de oameni, dar aceasta nu înseamnă că toţi oamenii din acest sistem sunt Anticrişti cu voia. Unii, şi cei mai mulţi,susţin acest sistem neştiind că el este Anticristul, pentru că li s-a spălat creierul şi li s-a introdus în cap ideea ca acest sistem este al lui Cristos. Acesata este o taina, spune Pavel, o taină a fărădelegii. Din aceasta se vede marea artă a lui Satan de a amăgi. Apostolul Pavel mai scrie despre aceasta undeva urmatoarele: „…v-am logodit cu un bărbat (Isus) ca să vă înfăţişez înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată. Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Cristos…” 2 Corinteni 11:2-3.
Din păcate, temerile marelui apostol s-au adeverit, pentru că tot el scrie în Faptele Apostolilor cap. 20:29: „ Ştiu bine că după plecarea mea (după moartea mea) se vor vârî între voi lupi grozavi care nu vor cruţa turma.
Cu trecerea anilor şi mai ales a secolelor, turma lui Dumnezeu (creştinii sinceri) a ajuns să fie condusă de lupi îmbrăcaţi în piei de oaie. Lupii aceştia au legătură cu cifra 666, nu oile amăgite. Domnul Isus a ştiut bine acest lucru, de aceea a rostit pilda cu Grâul şi Neghina, pilda cu cele trei măsuri de făină şi aluatul pus acolo de către o femeie simbolică, Izabela din Apocalipsa 2:20, pilda cu copacul cel mare şi pilda cu năvodul. Toate acestea le găsim la un loc in Evanghelia după Matei cap. 13, precum şi în alte evanghelii.
Când vorbim despre Anticrist nu trebuie să-l aşteptăm în viitor, pentru că el a apărut în trecut, imediat după moartea apostolilor, dar nu a ajuns la supremaţie mondială decât prin secolul al 6-lea după Cristos. Anticristul există şi astăzi. şi nu numai unul ci mai mulţi, adică două sisteme. Fiara şi Prorocul Mincinos din Apoc. 19:20; dar cum am spus, aceasta este încă o taină pentru cei mai mulţi creştini.
Anticristul acesta este unul şi acelaşi cu fiara din Apocalipsa 13:1-10 şi cu cea din profeţia lui Daniel 7:7-8 şi 15-25. De asemenea este arătat tot în cartea lui Daniel cap. 8:9-12, iar în versetul 13 Anticristul este numit la fel cum îl numeşte Domnul Isus în Evanghelia după Matei 24:15: „Urâciunea pustiirii”
Acest sistem a avut perioada sa de domnie glorioasă 42 de luni (cu 30 de zile luna) cum este arătat în Apoc 13:5, adică 1260 de zile care sunt de fapt 1260 de ani, şi după cum este arătat în Apoc. 11:2-3, precum şi în Daniel 7:25, 12:7.
În Apocalipsa 13:11-18 îl vedem pe Anticrist într-o formă de alianţă, de unitate religioasă între fiara cu coarne de mieluşel şi fiara de dinaintea acesteia, descrisă în versetele 1-10. Acestea împreună vor forma o imagine a alianţei dintre catolici şi unele secte protestante. Dacă vom urmări istoria laică, istoria evului mediu, vom găsi imediat care a fost cea mai mare biserică a tuturor timpurilor, precum şi faptele ei. Şi că astăzi se urmăreşte de către aceasta o revenire a ei la conducerea globală, la New Age, care este de fapt Globalizarea, o nouă ordine mondială, bazată în mare parte pe revenirea la conducerea lumii a fostului imperiu roman, într-o formă modernă care să placă tuturor. Imperiul Roman, dar de astă dată nu numai catolic, ci şi protestant.
Cifra 666 are legătură numai cu sistemul papal; de fapt el este Anticristul cel mare. Am spus la început că un sistem este format din mai mulţi indivizi, şi că nu toţi cei care sunt cuprinşi în acest sistem sunt conştienţi de erorile acestui sistem.
Pentru a fi mai explicit, ne vom aminti de căderea comunismului, acel sistem totalitar care a comis puţine lucruri bune şi multe rele. Milioane de oameni au fost membri ai acelui partid in Europa de răsărit, dar nu toţi aveau puterea de a decide. Cei mai mulţi au fost simpli figuranţi, după cum şi în sistemul Anticrist mulţi îl susţin fără să ştie de fapt ce se întâmplă.
La drept vorbind, toţi creştinii de-a lungul veacurilor au făcut parte din asa-zisul Babilon apocaliptic. Toţi au trăit împreună ca grâul cu neghina din pilda Domnului, şi care, aşa cum i-a avertizat Domnul pe secerători, trebuia să le lase împreună pâna la seceriş (Matei 13:29-30). Acum suntem în seceriş şi grâul trebuie să părăseasca sistemul neghinei.
După cum ştim cu toţii, papa avea trei coroane puse una peste alta, Chiar şi Mihai Eminescu aminteşte în Scrisoarea a Treia, „papa cu a lui trei coroane, puse una peste alta”. La fel, după cum ştim cu toţii, pe coroana papală este scris: „Vicarivs Filii Dei”, care înseamnă, înlocuitorul Fiului lui Dumnezeu. Ceea ce, desigur, potrivit adevărului biblic este o profanare la adresa lui Dumnezeu, o uzurpare a tronului lui Isus, este marele Antihrist care acum se uneşte cu alţi Anticrişti mai mici ca să formeze Chipul Farei dintâi şi să fie pedepsiţi cei care nu vor aduce slujire cu fruntea (mintea) şi cu mâna dreaptă (putera) acelui vechi sistem căruia i s-a pus o firmă nouă, dar Dumnezeu nu se lasă înşelat, şi nici oamenii nu vor suporta acum ca în evul mediu acest sistem, ci il vor dărâma, la fel cum a dărâmat Samson acea căadire peste filisteni şi chiar şi peste el.
Numarul 666 se poate traduce prin cuvintele scrise pe coroana papei de la Roma (ştim că literele romane au valoare numerică). Deci să luăm cele trei cuvinte de pe coroana papală şi să vedem care este valoarea lor numerică:
Vicarivs Filii Dei
V—5
I—1
C—100
A—0
R—0
I—1
V—5
S—0
——
F—0
I—1
L—50
I—1
I—1
——
D —500
E—0
I—1
Total 666
“ÎN SFÂRŞIT, TOŢI SĂ FIŢI CU ACELEAŞI GÂNDURI”
“În sfârşit, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri (în armonie — de acord), suferind împreună cu alţii, plini de dragoste frăţească, miloşi, smeriţi. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici batjocură pentru batjocură; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.” 1 Petru 3:8, 9
Armonie nu înseamnă asemănare. Mai degrabă înseamnă unitate cu deosebiri; şi acesta este sensul cuvântului grecesc tradus prin expresia din textul nostru “cu aceleaşi gânduri”. Voinţa Domnului cu privire la poporul Său nu are în vedere ca ei să fie exact la fel, nesocotind complet caracteristicile şi particularităţile individuale; dimpotrivă, o armonie cu deosebiri este mai de dorit decât să fie toţi la fel; ca, de exemplu, ceea ce constituie frumuseţea curcubeului este unirea armonioasă a celor şapte culori. Tot aşa şi în muzică: atingerea clapelor unui pian sau a unei orgi dă armonie, unitate, unire — varietatea notelor dă o melodie care n-ar putea fi obţinută de la nici una din ele, sau de la mai multe de acelaşi fel şi volum. Aceasta este ideea pe care cuvintele apostolului ne-o dă cu privire la poporul lui Dumnezeu; ei sunt de diferite temperamente, dispoziţii şi particularităţi naturale, şi alchimia divină prin care umanul este schimbat în spiritual, mintea veche în minte nouă, nu distruge cu totul şi nu are intenţia să distrugă elementele caracterului şi dispoziţia; ci este intenţionată să ia de la fiecare zgura, imperfecţiunea şi discordanţa, şi astfel să permită tuturor în cele din urmă să se unească şi să se dezvolte într-un tot armonios.
Domnul însă nu aşteaptă ca această stare a completei armonii să fie atinsă de către poporul Său în momentul consacrării sale. Din contră, după cum arată apostolul în textul nostru, ajungerea la această armonie este rezultatul, sfârşitul slăvit — mai degrabă decât începutul lucrării harului în poporul Domnului. El spune: “în sfârşit”, şi nu “mai întâi”, trebuie să fim toţi cu aceleaşi gânduri — în armonie. Se cer, în general, ani mulţi în şcoala lui Cristos pentru ca ucenicii Lui să crească astfel în har, în cunoştinţă şi în iubire — înainte de a ajunge la starea slăvită arătată în textul de mai sus, chiar “în sfârşit”.
Apostolul Pavel dă de înţeles că aşa trebuie să continuăm să creştem în har, în cunoştinţă şi iubire, încât să ajungem la statura de om perfect în Cristos în inimă, în voinţă. “Copilul” în Cristos nu are statura unui “matur”, şi are nevoie mai întâi de laptele Cuvântului, iar după aceea de “hrană tare”, ca să poată creşte, şi în final să ajungă la ideala stare reprezentată în textul nostru — o stare de armonie cu Domnul şi unul cu altul, care arată că lucrarea harului a progresat bine — că ţinta iubirii desăvârşite a fost bine atinsă în inimă, chiar dacă n-ar fi posibil totuşi să fie exprimată, pe deplin, în fiecare cuvânt şi faptă a vieţii.
Apostolul Pavel descrie această transformare a vieţii, această creştere, spunând: “… să fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii voastre”; dar, deşi se cere numai puţin timp pentru a da această instrucţiune, şi nu se cere mult timp pentru a fi de acord să urmezi instrucţiunea, se cere însă stăruinţă răbdătoare în facerea de bine pentru a te conforma instrucţiunilor — pentru a ajunge pe deplin la stările transformate chiar şi în inimile noastre — aşa încât să vrem ceea ce este bine, oricât de dificil ar fi pentru noi să facem ceea ce este bine. Şi aici se ridică o dificultate: mulţi nu văd limpede care sunt cerinţele şi de aceea trec prin viaţă ca printr-un labirint, în încurcătură, în îndoială, în frică, lipsindu-le liniştea şi pacea şi binecuvântarea care le-ar veni dintr-o înţelegere corectă şi o străduinţă consecventă.
Fără îndoială că toţi au constatat faptul că aceia care manifestă cel mai adânc interes în planul divin nu întotdeauna sunt cei mai calmi şi mai agreabili oameni din lume: deseori ei sunt aşa de combativi încât se necăjesc continuu atât pe ei, cât şi pe prietenii lor prin neînţelepciunea sau prin dispoziţia lor de ceartă şi controversă. Tocmai calitatea pe care apostolul o menţionează în textul acesta, adică a fi cu aceleaşi gânduri sau a fi în armonie, lipseşte în mod special, din punct de vedere natural, din dispoziţia majorităţii celor care ajung să fie adânc interesaţi de adevărul prezent. Iar unii au fost înclinaţi să condamne, în grabă, doctrinele şi să spună: acesta nu este Spiritul paşnic al lui Cristos. Unde există Spiritul lui Cristos, acolo trebuie să fie iubire şi armonie. Aşa spune apostolul: “În sfârşit, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri”. Şi nu trebuie uitat că acesta este rezultatul final al disciplinării şi instruirii în şcoala lui Cristos; prin ajungerea la această dispoziţie de armonie (în timp ce suntem loiali şi curajoşi pentru adevăr), noi putem măsura sigur creşterea în har, cunoştinţă şi iubire.
Vrem să sugerăm o explicaţie în privinţa faptului că atât de mulţi din poporul Domnului sunt înclinaţi spre combativitate. O dispoziţie gâlcevitoare şi certăreaţă este rezultatul unei combativităţi mari — dirijată rău — exercitată neînţelept. Combativitatea în sine nu este o caracteristică rea. Dimpotrivă, este o calitate — o calitate, de fapt, indispensabilă pentru a ajunge la premiul pus înaintea noastră în Evanghelie. Celor ce le lipseşte combativitatea, le lipseşte fermitatea; le lipseşte capacitatea de a trăi o viaţă dreaptă în împrejurările de acum; sunt ca o barcă pe un râu care n-are nici vâsle, nici timonă, nici elice. Ei nu pot să facă nimic, decât să plutească duşi de curentul apei, pentru că le lipseşte aparatul necesar să-i reziste. În lume sunt mulţi oameni buni, ca bomboanele, cărora le lipseşte fermitatea, le lipseşte caracterul, le lipseşte combativitatea, şi care nu se pot gândi la altceva decât să plutească duşi de curentul popular; şi adesea aceştia sunt luaţi în mod greşit drept “sfinţi” când de fapt ei nu sunt aşa ceva. Ei nu sunt nici măcar felul de material pe care Domnul îl ia ca să facă “sfinţi”. Ei sunt nepotriviţi pentru scopul Său sub chemarea prezentă din acest Veac Evanghelic; căci toţi cei chemaţi, acum, ca să fie biserica aleasă sunt chemaţi să fie “biruitori”; chemaţi să fie victorioşi; chemaţi să reziste curentului popular; chemaţi să lupte lupta bună a credinţei şi ascultării; iar cei cărora le lipseşte în totalitate fermitatea, combativitatea, caracterul, nu se pot conforma acestor condiţii şi de aceea nu sunt în alergare.
Aşadar, dacă unii dintre aceia care au înţeles adevărul, şi care au fost prinşi şi atraşi de adevăr la o consacrare Domnului, au simţit ticăloşia dispoziţiilor lor naturale — combati-vitatea, dispoziţia de ceartă şi ciorovăială, şi s-au simţit descurajaţi din cauza aceasta, să mulţumească lui Dumnezeu şi să prindă curaj. Să-şi dea seama că tocmai această dispoziţie este o calificare pentru înrolare şi serviciu sub Căpetenia mântuirii noastre — deşi asemenea slujbă va însemna aducerea acestei dispoziţii contrare în acord cu spiritul iubirii, care, la sfârşit va însemna că dispoziţia de ciorovoială va fi supusă, şi combativitatea va fi îndreptată pe o bază bună în altă direcţie.
Dar, în timp ce primim tot curajul posibil din gândul că Domnul vrea, caută şi cheamă o clasă luptătoare de “biruitori”, care n-ar putea fi biruitori decât dacă ar avea ceva de biruit, şi care n-ar putea birui dacă n-ar avea ceva din dispoziţia de a birui sau dispoziţia combativă, să ne preocupăm de noi imediat, dându-ne seama că buna calitate a combativităţii a fost în fiecare caz rău îndreptată, şi că din momentul în care ne înrolăm ca soldaţi ai Crucii lui Cristos, combativitatea noastră trebuie să fie îndreptată în direcţii noi. Trebuie să învăţăm, înainte de toate, că ea nu trebuie să fie exercitată faţă de Domnul, să ne împotrivim voinţei Sale, ci din contră, să facem o deplină predare a cugetelor, a cuvintelor şi faptelor noastre Domnului. Să ne amintim că această combativitate nu trebuie să fie întrebuinţată faţă de fraţi; căci a lupta împotriva fraţilor înseamnă a lupta împotriva lui Dumnezeu, împotriva adevărului, împotriva membrilor brigadei noastre. În loc să luptăm împotriva fraţilor, trebuie să-i iubim şi să luptăm pentru ei, tot aşa cum trebuie să luptăm pentru Domnul şi pentru adevăr. Să ne amintim, de asemenea, că nu trebuie să ne exercităm combativitatea împotriva prietenilor noştri, a vecinilor noştri, sau a lumii în general. Nu; toţi aceştia au destul cu ce să se lupte fără a mai avea şi împotrivirea noastră. Din contră, ei au nevoie de simpatia noastră, au nevoie de ajutorul nostru, de încurajarea noastră, au nevoie de orice le-am putea da spre ridicarea lor.
Luptând lupta bună a credinţei —
1 Timotei 6:12
Cum, deci, şi împotriva cui trebuie să ne exercităm combativitatea, pentru ca aceasta să fie bine îndreptată pentru plăcerea Dom-nului şi în serviciul cauzei Sale? Răspundem că această combativitate a noastră trebuie să fie îndreptată împotriva păcatului şi că prima ei exercitare trebuie să înceapă cu noi: bătălia cu eul este cea mai mare bătălie, şi la aceasta avem Cuvântul Domnului că “cine este stăpân pe sine îmintea, voinţa saş preţuieşte mai mult decât cine cucereşte o cetate”, fiindcă în acea măsură el a învăţat să exercite combativitatea unui caracter adevărat în direcţia bună, în stăpânire de sine. După ce am avut o experienţă considerabilă în bătălia cu păcatul şi cu ego-ismul din noi, în scoaterea bârnei din ochii noştri, în supunerea mâniei, răutăţii, urii şi conflictului din inimile şi carnea noastră — numai atunci şi prin această bătălie şi experienţă severă vom fi pregătiţi să-i ajutăm pe fraţi şi să ajutăm pe semenii noştri în greutăţile lor — să-i ajutăm să învingă asalturile şi slăbiciunile.
Oricine începe prin a lupta cu păcatele altora înainte de a duce o campanie puternică împo-triva slăbiciunilor şi erorilor sale, face o greşeală. El are nevoie de smerenie şi compătimire ca să ajute pe alţii să-şi ducă luptele, şi acestea nu le poate câştiga fără ca mai întâi să lupte cu sine şi să înveţe să aprecieze cât de tare este vrăjmaşul cu care are de luptat şi cât de adânc sunt înrădăcinate păcatul şi egoismul în toate căile cărnii sale. Are chiar nevoie să fie înfrânt în unele din luptele sale cu sine însuşi pentru a avea o apreciere clară a incapacităţii sale de a birui, şi pentru a-l forţa să meargă la tronul harului ceresc ca să obţină milă şi să găsească har spre ajutor. El are nevoie de aceasta fiindcă, aşa cum spune apostolul, când suntem slabi, atunci suntem tari; şi când suntem tari în încrederea noastră în noi înşine, atunci suntem slabi şi expuşi la eşecuri în luptă şi să fim învinşi de inamic — Păcatul. Evr. 4:16; 2 Cor. 12:10.
Toţi cei care au avut vreo experienţă în această chestiune şi care au învăţat cum şi unde să-şi îndrepte energiile combative, află că există o sferă deplină pentru exercitarea fiecărei părticele de combativitate pe care o posedă. (1) În el însuşi, în mod continuu; aşa cum a spus apostolul: “… mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, să fie eu însumi dezaprobat.” (1 Cor. 9:27). O, câtă energie şi câtă stăruinţă în a lupta lupta bună a credinţei, şi câtă loialitate faţă de Domnul este necesară în cucerirea eului —”orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Cor. 10:5). Mult loc este aici pentru combativitate; mult loc pentru toată cearta şi lupta pe care le vrem — ceartă cu păcatul şi cu voinţa proprie, luptă cu voinţa cărnii şi împotrivire la ea la fiecare pas — omorârea ei, uciderea plăcerilor şi dorinţelor ei. Nu este de mirare că apostolul vorbeşte despre aceste experienţe actuale ca despre o luptă; nu este de mirare că ne spune că trebuie să fim pregătiţi să suferim asprimea, ca buni ostaşi ai Domnului Isus Cristos.
(2) Imediat ce victoria asupra eului este câştigată şi imediat ce mintea cea nouă pune o garnizoană în fiecare parte a corpului cucerit, pentru a-l păzi de răzvrătire, pentru a-l ţine în supunere Regelui regilor şi Domnului domnilor — imediat toate energiile rămase, care pot fi cruţate de la stăpânirea de sine, vor găsi largă ocazie de folosire în lupta pentru Domnul, lupta pentru fraţi, lupta pentru adevăr, lupta împotriva erorii, lupta împotriva uneltirilor diavolului, “căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui”, cum spune apostolul.
(3) Pe măsură ce ochii înţelegerii ni se deschid tot mai larg, observăm marele conflict care este în progres pe întregul pământ, între dreptate şi păcat, între Domnul nostru şi dumnezeul acestei lumi şi reprezentanţii săi orbiţi, care în ignoranţa lor gândesc că fac un serviciu lui Dumnezeu, şi adesea se constată că luptă împotriva adevă-rului şi împotriva ostaşilor adevăraţi ai Crucii, împotriva fraţilor lor, aşa cum a fost cazul lui Pavel. Ne amintim cum el, ca Saul din Tars, persecuta Biserica, folosindu-şi greşit combativitatea. Ne amintim cum i s-a adresat Domnul pe drum: “Saul, Saul, pentru ce Mă prigoneşti?” — De ce lupţi împotriva lui Dum-nezeu, împotrivindu-te adevărului şi cauzei Sale? În cazul lui Pavel observăm că imediat ce ochii înţelegerii sale s-au deschis, el a devenit un soldat foarte viteaz al Crucii, care n-a ezitat să-şi dea viaţa în serviciul Domnului şi al fraţilor, cărora odată din ignoranţă li se împotrivise.
Aceeaşi combativitate care a făcut din Pavel un persecutor violent, după aceea a făcut din el cel mai viteaz dintre apostoli pentru apărarea adevărului. La fel a fost şi cu ceilalţi apostoli. Cei care aveau, din punct de vedere natural, cea mai mare combativitate, când acea combativitate a fost dirijată în direcţii bune, au devenit prin ea cei mai puternici şi mai viteji pentru adevăr. Petru, de exemplu, plin de combativitate şi la început serios împiedicat de ea, gata pentru apărarea Domnului să taie urechea servitorului marelui preot, a fost apoi foarte viteaz în întrebuinţarea talentelor sale spre lauda Domnului. Iacov şi Ioan, alţi doi favorizaţi în mod special şi recunoscuţi de Domnul, şi în mod special folosiţi în serviciul adevărului, au avut o dispoziţie combativă, în aşa măsură încât au fost cunoscuţi ca “fiii tunetului”; şi aceştia doi au fost cei care s-au înfuriat pe samariteni când au refuzat să-L primească pe Domnul în cetatea lor, şi au fost atât de plini de iubire şi zel pentru Învăţătorul, încât L-au întrebat: “Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie”? Ei au avut combativitate, au avut curaj, au avut zel; dar încă nu învăţaseră cum să le folosească, şi astfel a sugerat Învăţătorul spunând: “Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi. Căci Fiul Omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască”. În final, când au fost unşi cu Spiritul sfânt, la Rusalii, şi au învăţat treptat de ce spirit erau (de ce Sprit era Domnul, şi de ce spirit trebuia să fie ei ca ucenici ai Săi), au înţeles mai bine cum trebuia să-şi întrebuinţeze combativitatea şi zelul. Şi, de aceea, îi găsim ostaşi loiali ai crucii, nee-vitând pericolul, îndurând greutăţi ca buni ostaşi ai Domnului Isus, chiar până la moarte.
Această combativitate naturală consacra-tă lui Dumnezeu şi îndrumată corect prin Spirit, a fost cea care l-a condus pe Petru şi pe unul dintre ceilalţi apostoli, când au fost ameninţaţi, şi li s-a pretins cu asprime de către Sanhedrin să nu mai predice în numele lui Isus, să se împotrivească curajos acestei restricţii ilegale asupra libertăţii şi drepturilor lor ca evrei sub Lege, şi să fie supuşi vocii chemării cereşti şi să declare: “Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre cele ce am văzut şi am auzit.” (Fapte. 4:19, 20). Domnul a ştiut pe cine a ales ca apostoli ai Săi, şi vedem clar că nişte oameni slabi, şovăielnici şi fără vigoare nu ar fi servit cauzei Sale, aşa cum au servit aceia pe care i-a ales Isus. Şi nu este decât înţelept să tragem concluzia că Domnul în acelaşi fel, de-a lungul Veacului acesta, caută şi alege caractere puternice, pe aceia care au curajul să facă ce este bine; care au curajul să suporte încruntarea lumii şi ofensele şi batjocurile şi persecuţia ei din pricina credincioşiei faţă de Domnul şi faţă de fraţi. Aceasta este biruinţă — şi în oricare măsură îşi dă seama cineva că este deficitar în aceste calităţi, să cultive această combativitate în această direcţie potrivită — să combată slăbiciunea, să combată păcatul, să combată aservirea la acele lucruri care sunt contrare Domnului şi Cuvântului Său.
Credinţa şi vestirea
sunt de asemenea esenţiale
Dar numai combativitatea nu ar fi suficientă. Este nevoie de o măsură proporţională de cre-dinţă, pentru a folosi combativitatea corect. Prin urmare, auzim Cuvântul Domnului: “… şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră”. Credinţa în Domnul trebuie să fie puterea care va mişca pe poporul Său şi-l va umple de energie. Nu credinţa în crezuri, nici credinţa în oameni, nici credinţa în noi înşine, ci credinţa în Domnul şi în făgăduinţele Sale nes-pus de mari şi scumpe. După cum roţile unui vapor cu aburi reprezintă combativitatea lui, cu care se luptă împotriva apei şi a presiunii ei, şi astfel poate merge contra curentului, tot aşa puterea aburului, prin motor, reprezintă credinţa care trebuie să fie în spatele combati-vităţii, să mişte combativitatea — să ne facă să suportăm greutăţile, să ne îndrume ca să luptăm lupta bună şi să sperăm să ajungem la răsplăţi.
La fel, combustibilul şi cazanul care produce aburul reprezintă Cuvântul şi providenţele lui Dumnezeu, care produc în noi temeiul, puterea credinţei care ne stimulează să rezistăm curentului. Făgăduinţele nespus de mari şi scumpe ale Cuvântului divin ne-au fost date ca bază a credinţei — ca un combustibil care produce în noi puterea să voim şi să facem buna plăcere a lui Dumnezeu. (Filipeni 2:13) Şi, prin urmare, aceste făgăduinţe îndurătoare nu trebuie să fie neglijate; trebuie să fie conti-nuu folosite şi trebuie să continue în noi ca să ne dea energie. Şi energia trebuie să fie aplicată şi trebuie să înaintăm proporţional împotriva mersului lumii acesteia, dacă vrem să ajungem la stările glorioase la care am fost chemaţi.
În timp ce trebuie să ne amintim (ca să nu fim descurajaţi), că ajungerea la stăpânirea spiritului nostru, a minţii noastre, şi aducerea acestora în deplină armonie cu Domnul şi cât este posibil în armonie cu toţi din poporul Domnului care sunt în armonie cu El este “în sfârşit”, totuşi noi să nu oprim străduinţa noastră de a ajunge la acea finală şi mare dezvoltare la care ne îndeamnă apostolul în textul nostru. Noi trebuie să avem aceasta continuu înaintea noastră ca standard, ca ideal, ca ţintă, şi cu toate că putem eşua tot mereu, dacă suntem corect antrenaţi în această chestiune vom ieşi mai tari după fiecare eşec; deoarece fiecare eşec ne va arăta mai clar, decât am înţeles înainte, punctele slabe ale caracterului nostru care rezultă în mod natural din cădere. Şi dacă vom observa cu grijă fiecare punct slab şi ne vom păzi cu grijă în privinţa lor pentru viitor, în final, prin harul lui Dumnezeu şi sub îndrumarea marelui nostru Învăţător, prin Cuvântul şi exemplul Său, precum şi prin conducerile Sale providenţiale, vom ajunge la acea stare de supunere, de armonie, care se va potrivi expresiei din text. Şi pentru aceştia, privind în urmă, chiar eşecurile care ulterior au recunoscut că i-au condus la o mai mare tărie împotriva vicleniilor Adversarului şi a slăbiciunilor corpului, pot fi văzute că au fost supravegheate de Domnul pentru binecuvân-tarea lor, potrivit promisiunii Sale că toate lucrurile vor lucra împreună spre binele celor care-L iubesc pe El.
Când noi în sfârşit, în măsură tot mai mare, ajungem la armonie — la subjugarea dispoziţiei noastre naturale spre dispută, punând treptat aceste tendinţe combative în acord cu Domnul şi cu Cuvântul şi Spiritul Său şi în acord cu cei care sunt ai Lui, confraţii noştri, soldaţi în această bătălie pentru dreptate, starea noastră va fi cea pe care o descrie apostolul aici; şi anu-me, vom avea compasiune unul pentru altul. Vom aştepta să vedem şi vom vedea pe “fraţi” străduindu-se să se stăpânească pe ei înşişi şi vom fi compătimitori, miloşi; aşa că dacă ei vor greşi din cauza slăbiciunilor cărnii, noi vom fi fericiţi să-i restabilim pe aceştia în spiritul blândeţii, amintindu-ne şi de noi, ca nu cumva să fim şi noi ispitiţi (Galateni 6:1). Îi vom iubi, aşa cum fraţii ar trebui să iubească — din inimă, fără rezerve — astfel de iubire şi astfel de simpatie, astfel de compasiune care ne-ar conduce să facem tot ce ne stă în putere pentru a-i ajuta — în special în ceea ce priveşte ajutorul spiritual, în învingerea păcatului şi în creşterea în har, cunoştinţă şi iubire — dar, cu toate acestea, şi în lucrurile naturale după cum avem ocazie, cum ar fi posibil pentru noi.
Această compasiune şi iubire frăţească printre fraţii spirituali, chiar şi în privinţa lucrurilor naturale, desigur nu poate fi mai pu-ţin decât ar fi printre fraţii naturali. Într-adevăr, deoarece legătura spirituală este mai mare, mai nobilă, mai importantă dintre cele două, fără a scădea ceva din iubirea şi afecţiunea şi obliga-ţiile faţă de fraţii după trup, ar sugera că legătura spirituală ne-ar atrage încă mai puternic, aşa încât am face pentru un frate în Cristos, din punct de vedere natural, tot ce am face pentru un frate pământesc — şi încă mai mult. Apostolul pune acest standard zicând: “… să facem bine la toţi, dar mai ales celor din casa credinţei”.
Aceasta, desigur, nu înseamnă că trebuie să fim neglijenţi faţă de cei din casa noastră şi faţă de responsabilităţile speciale în privinţa lor; ci înseamnă că pe lângă aceştia, fraţii spirituali trebuie să aibă primul loc în inimile noastre, în simpatiile şi în iubirea noastră, şi în toate câte ar implica aceasta, în privinţa împărtăşirii cu ei a lucrurilor bune de care ne bucurăm, atât spirituale cât şi naturale, în funcţie de nevoile lor. Cei care au ajuns această stare de armonie a inimii cu Domnul şi cu planul Său îndurător vor fi avut o asemenea experienţă în ajungerea la această poziţie, care îi va face miloşi cu alţii — compătimitori în greutăţile şi încercările altora; şi îi va face “amabili” (1 Petru 3:8 — traducerea K. J.; n. t.), politicoşi, “arătând blândeţe faţă de toţi”.
Într-un cuvânt, potrivit standardului scriptural, Biserica aleasă a lui Cristos trebuie să fie cea mai cizelată, cea mai rafinată, cea mai politicoasă, cea mai generoasă şi cea mai amabilă dintre toţi oamenii din lume; toate acestea în gradul cel mai înalt; nu numai ca formă exterioară şi ca aparenţă de amabilitate şi blândeţe etc., aşa de răspândită în lume; ci o blândeţe şi o amibilitate izvorâte din inimă, izvorâte din preţuirea Spiritului Domnului şi a spiritului adevărului, a spiritului iubirii şi de asemenea, a spiritului dreptăţii. Este o problemă mare ca noi să învăţăm să fim pe deplin drepţi, şi în toate afacerile noastre să facem altora ceea ce am dori ca alţii să ne facă nouă — să le acordăm aceleaşi libertăţi pe care noi înşine am dori să le primim. Într-adevăr, mare şi minunată este legea lui Dumnezeu, iar acei care sunt învăţaţi de Domnul şi educaţi în armonie cu această voinţă divină, trebuie, într-adevăr să fie un popor deosebit şi zelos spre lucruri bune.
Oamenii combativi sunt gata întotdeauna (cât timp sunt în trup) să se răzbune; dar cei care au învăţat, de la Domnul, lecţia stăpânirii de sine şi care au dezvoltat smerenia, amabilitatea frăţească şi mila, vor fi pregătiţi să îndeplinească cerinţele textului nostru — să nu întoarcă rău pentru rău sau insultă pentru insultă. Şi privind la Domnul ca model, ei vor vedea cum a făcut El, că atunci “Când era insultat, nu răspundea cu insulte”. Nu fiindcă vrăjmaşii Lui au găsit în El ceva ce putea fi potrivit şi just insultat şi vorbit de rău — nu fiindcă vrăjmaşii Săi au fost atât de aproape de perfecţiune încât El nu a putut găsi nimic la ei de insultat şi de vorbit de rău; ci fiindcă a fost atât de plin de supunere la voinţa divină, încât a putut să ia asupra Sa batjocurile şi ocările poporului, şi să le poarte cu umilinţă şi răbdare, şi să-Şi aducă aminte că tocmai pentru aceasta a fost chemat, să îndure cu răbdare, să înveţe lecţiile, să Se dovedească credincios şi să-Şi dezvolte şi demonstreze adevăratul caracter, şi să simtă şi să-Şi manifeste mila pentru popor, în orbirea şi ignoranţa lor, şi iubirea Sa faţă de ei.
Aşa trebuie să fie şi cu noi pe măsură ce creştem în asemănarea caracterului Domnului nostru. Şi noi vom fi mai puţin înclinaţi să ocă-râm pe cei care ne ocărăsc şi să insultăm pe cei care ne insultă. Şi noi vom fi gata să suferim pierderea tuturor lucrurilor, şi s-o facem cu bucurie, da, chiar să ne bucurăm în încercările şi dificultăţile de acum, ştiind, după cum declară apostolul, că acestea lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă. Observăm aici armonia între declaraţia lui Pavel şi aceea a Domnului nostru în legătură cu aceasta: “… binecuvântaţi pe cei care vă prigonesc; binecuvântaţi şi nu blestemaţi.” (Filipeni 3:8; 2 Cor. 4:17; Mat. 5:44; Rom. 12:14). Astfel apostolul spune că trebuie, mai degrabă, să dăm binecuvântări. Dacă n-am ajuns încă la acest standard înalt care este la sfârşitul alergării, ţinta iubirii desăvârşite, unde să iubim pe vrăjmaşii noştri şi să fim gata, dispuşi, doritori să-i binecuvântăm, să-i ajutăm, să dorim ridi-carea lor din întuneric şi degradare, să dorim şi să facem tot ce putem în armonie cu planul divin, să nu fim descurajaţi; ci să continuăm cu stăru-inţă, pentru a ajunge cât se poate de repede la acest punct, care este ţinta caracterului desăvârşit. Căci, aşa cum zice apostolul, “la aceas-ta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea”.
Fericita moştenire
pentru care suntem pregătiţi
Am fost chemaţi să fim membri în preoţia împărătească, subordonaţi lui Isus, marele Preot împărătesc al mărturisirii noastre. Suntem învăţaţi de Scripturi că această preoţie împărătească are să fie instrumentul lui Dumnezeu în decursul Veacului Milenar pentru a aduce binecuvântare neamului omenesc, şi “la aceasta am fost chemaţi”, ca să putem fi potriviţi pentru această preoţie. Apostolul ne spune că în pregătirea Domnului nostru Isus şi în încercarea Sa în privinţa potrivirii Sale pentru poziţia de Mare Preot a fost necesar ca El să fie ispitit, încercat şi făcut să sufere, ca să poată fi un preot milos şi credincios, atunci când va veni timpul să-Şi exercite autoritatea şi puterea funcţiei Sale. La fel este necesar ca toţi care vor fi din preoţia împărătească să aibă acum acele experienţe care să dezvolte şi în ei aceste principii ale adevărului, ale dreptăţii — experienţe care să-i facă să iubească dreptatea şi să urască nelegiuirea — acele experienţe în lupta cu ei înşişi şi în dobândirea stăpânirii (cel puţin în privinţa minţii, a voinţei), care să-i facă victorioşi şi să dezvolte în ei aceste haruri ale Spiritului menţionate de apostol, amabilitate frăţească, milă, compătimire. Toate aceste calităţi vor fi cerute în lucrarea cu lumea în timpul Veacului Milenar. Ei vor fi preoţi miloşi şi credincioşi, pentru că vor şti cum să simpatizeze cu biata lume în starea ei decăzută, şi cum să ţină seama de aceasta în diferitele lor eforturi pentru a redobândi standardul perfecţiunii care va fi stabilit atunci prin procesul de restabilire.
Vom fi atunci Regi şi Preoţi. Ca Regi, vom fi înzestraţi cu putere să stăpânim lumea. Aceasta va fi încă o întrebuinţare potrivită a combativităţii; dar noi nu suntem potriviţi şi pregătiţi să stăpânim lumea în timpul prezent; de aceea Domnul îndrumă poporul Său să aştepte, să dorească şi să se roage să vină Împărăţia Sa şi să se facă voia Sa — să fie întăriţi cu putere şi autoritate cerească. Aceşti regi şi preoţi, “cei aleşi”, vor fi pe deplin calificaţi pentru a-şi exercita puterea cu moderaţie, deoarece vor avea atunci corpuri noi, în deplin acord cu mintea nouă — mintea nouă care este acum în dezvoltare, disci-plinare şi aducere la standardul iubirii perfecte, care este plină de milă, compasiune, iubire frăţească şi armonie. Cât de necesar este, iubiţi fraţi, să învăţăm aceste lecţii, dacă dorim să fim pregătiţi pentru a fi folosiţi în slăvitul serviciu al Împărăţiei, care atât de curând are să fie stabilită.
Turnul de Veghere din 15. 09. 1901 î2877ş
MATURITATEA CREŞTINULUI SAU CREŞTEREA CREŞTINULUI ÎN CRISTOS
“Căci noi, care am crezut, intrăm în “odihnă”” — Evrei 4:3
Maturitatea vieţii creştinului, a înţelegerii şi a aprecierii voinţei lui Dumnezeu este desigur scopul pe care trebuie să-l urmărească fiecare urmaş al lui Cristos, deoarece numai o astfel de dezvoltare poate aduce toate acele rezultate binecuvântate, care sunt promise în Cuvântul divin. Alături de roadele Duhului, arătate de apostol în Galateni 5:22, 23, pacea inimii, liniştea fiinţei sunt printre cele mai importante daruri, care sunt în legătură cu experienţa matură a creştinului.
Este adevărat că în primul stadiu al vieţii creştineşti există o măsură de linişte şi pace în proporţie cu gradul de credinţă şi înţelegere spirituală. Dar, după cum fructul verde şi tare, ce se poate vedea imediat după căderea florilor, nu este mulţumitor şi nici bun de folosit, tot aşa nu este mulţumitoare în faţa lui Dumnezeu starea care se ajunge în prima fază a vieţii creştineşti. Apostolul spune: “Când eram copil, vorbeam ca un copil … gândeam ca un copil; când am devenit matur, am terminat cu ce era copilăresc.” (1 Cortinteni 13:11). El foloseşte aici ilustraţia progresului şi dezvoltării omului natural: este o perioadă a copilăriei, a tinereţii şi a omului matur. Tot aşa este creşterea şi dezvoltarea omului spiritual în Cristos. Credinţa, care la început a fost destul de puternică pentru a consacra întreaga viaţă cu tot ce îi aparţine, pe altarul de jertfă, trebuie să crească până când este cufundată în deplină şi continuă încredere în Dumnezeu. Liniştea incompletă şi pacea slabă, care au fost experimentate la începutul exercitării credinţei, trebuie să crească şi să devină “pacea dulce, darul iubirii lui Dumnezeu”, sau să devină pacea lui Dumnezeu care întrece orice înţelegere omenească, care aduce o linişte statornică, o încredere a inimii în Dumnezeu, pe care nici o suferinţă, nici o furtună şi nici o vijelie a vieţii nu le poate clinti sau lua de la noi.
Trăind în prezenţa lui Dumnezeu
Apostolul, adresându-se Bisericii, zice: “… viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3), sau după o altă traducere: “Viaţa voastră este ascunsă cu Cel uns de către Dumnezeu” (traducerea Diaglott; n. t.). Aceasta este o viaţă care se trăieşte în prezenţa lui Dumnezeu, în sensul că sufletul se hrăneşte şi se ocupă cu contemplarea acelor lucruri care ne sunt sugerate prin “Locul Sfânt” din Tabernacol. Aceia care trăiesc acolo se bucură de lumina sfeşnicului de aur; ei se hrănesc din pâinea punerii înainte şi aduc tămâie pe altarul de aur.
Aceasta este o viaţă de încredere continuă şi de ascultare corespunzătoare, care înseamnă cunoştinţă şi părtăşie personală cu Dumnezeu. O astfel de viaţă de intimitate sfântă, este cunoscută numai celor dinăuntrul Sanctuarului, numai celor ce sunt în Cel uns; de aceea pe drept se poate numi viaţa ,,ascunsă cu Hristos”.
La această viaţă suntem noi chemaţi iubiţilor; aceasta este viaţa care duce la maturitatea experienţei şi umblării cu Dumnezeu. Şi, deoarece acest privilegiu mare şi sfânt ne aparţine, putem pe drept întreba: care sunt trăsăturile lui principale, cum se deosebeşte acesta de cel al creştinului obişnuit şi cum putem noi ajunge plinătatea acestuia?
“Veniţi la Mine!”
Fără îndoială, unul dintre principiile de bază ale acestei vieţi, a comuniunii sfinte, este o deplină predare Domnului, o predare a voinţei noastre Lui, deoarece atâta timp cât există o reţinere egoistă a voinţei, nu poate exista acea unire a Spiritului, acea deplină legătură cu Domnul care este atât de vitală succesului creştinului. A fi deplin în “Unsul”, înseamnă renunţarea la persoana noastră şi botezul nostru în Cristos, cum spune apostolul: “… prin botezul pentru moarte am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat dintre cei morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să umblăm în înnoire de viaţă.” (Rom. 6:4) Noi înţelegem, acum, că interesele noastre sunt una cu ale Domnului, că noi nu avem nimic separat de El. Astfel suntem îndemnaţi să aruncăm toate sarcinile noastre — toate lucrurile care ne necăjesc, spirituale şi temporare, asupra Domnului şi să-I permitem ca toate afacerile noastre să fie conduse de El. Poate că una dintre cele mai mari poveri ale noastre, dacă nu cea mai mare, este persoana noastră — slăbiciunile noastre, nedumeririle şi neliniştile noastre, afacerile noastre lăuntrice de tot felul — sănătatea, reputaţia, serviciul nostru şi averea noastră — tot ce ne priveşte. Noi putem aprecia acum îndemnul apostolului: “Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6, 7) Încredinţându-le toate ale noastre Lui, ajungem la pacea desăvârşită, la o odihnă interioară a sufletului. Sufletul care a aflat acest secret al credinţei simple, al încrederii în Domnul, a aflat “cheia casei de comori a lui Dumnezeu”. Cu siguranţă aceasta este ceea ce aduce pacea lui Dumnezeu.
Dar pentru ce găsim noi aceasta atât de greu, să ne încredem în Cel care a binevoit să ne acorde atât de mult? Pe măsură ce ne amintim cât de îndurător ne-a tratat Domnul pe noi, cum “pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8), ne amintim de invitaţia Sa îndurătoare: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28), ne amintim de asigurarea iubirii Sale — că până şi perii capului ne sunt număraţi, că El “se îngrijeşte din plin de toate nevoile noastre, potrivit bogăţiilor Sale” (Filipeni 4:19), că El niciodată nu ne va părăsi, că El “este acelaşi ieri şi azi şi în veci” (Evrei 13:8) şi că noi avem iubirea Sa eternă. Ce putem noi dori mai mult decât atât? Încrezându-ne în El, rezultatul este măreţ. “Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Psalmul 34:8). “Tu vei ţine în pace deplină pe cel care se sprijină pe Tine, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3). Există un lucru care păstrează inima omului, în această viaţă, în pace desăvârşită, şi încrederea copilărească în Dumnezeu este cheia acestui lucru.
“Veniţi la sfântul Lui locaş”
Întocmai cum la jertfele tipice din Tabernacol, moartea animalului avea loc la uşa Tabernacolului, înainte ca Marele Preot să fi intrat în sfânta, tot aşa se întâmplă şi în antitip, “eul” nostru trebuie să moară, noi “alipindu-ne de El îde Domnulş” prin deplină consacrare, dacă vrem să ne bucurăm de viaţa din “locaşul” lui Dumnezeu. Această consacrare nu este pentru a cumpăra binecuvântările din sfânta şi nici pentru a le merita pe acestea, ci pentru a îndepărta toate piedicile, ca Dumnezeu să ne poată da darurile Sale. Domnul nostru a spus într-un anumit loc, că El acolo n-a putut lucra din cauza necredinţei lor. Aceasta s-a întâmplat, nu pentru că El n-a voit, ci pentru că n-a putut. (Marcu 6:5; 9:23) “În regula divină, lucrul lui Dumnezeu depinde de conlucrarea noastră. Noi, adeseori gândim despre Domnul nostru că El nu vrea, pe când adevărul este că El nu poate. Întocmai după cum olarul, oricât ar fi de iscusit, nu poate face un vas frumos din bulgărul de lut care niciodată nu a fost în mâinile sale, tot aşa şi Dumnezeu nu poate face din mine un vas spre onoarea Sa, dacă nu mă pun pe mine în mâinile Sale. Partea mea constă într-o conlucrare intimă cu Dumnezeu în afacerea mântuirii mele; şi, după cum este de sigur că Dumnezeu îşi face partea Sa, tot aşa, este pentru mine să descopăr care este partea mea de lucru şi s-o îndeplinesc.
Dacă dintr-un bulgăr de lut trebuie să se facă un vas frumos, atunci el trebuie să fie lăsat cu totul în mâinile olarului şi să rămână supus în mâinile Sale. Tot la fel este şi cu sufletul care trebuie să devină un vas spre onoarea lui Dumnezeu, sfinţit şi potrivit pentru întrebuinţarea Stăpânului şi pregătit pentru orice lucru bun, el trebuie să se lase cu totul în mâinile Sale”.
Prin cuvintele, “lăsarea cu totul în mâinile Sale”, se înţelege o deplină predare a întregii fiinţe lui Dumnezeu; el trebuie să fie pus sub controlul Său absolut, pentru ca El să poată face tocmai ceea ce Lui Îi place. Unora poate să li se pară greu acest lucru — acelora care nu-L cunosc pe Dumnezeu, dar celor ce-L cunosc, acesta este “cel mai fericit lucru al vieţii lor”.
Consacrarea noastră
Să ne oprim puţin aici pentru a ne gândi un moment asupra noastră, amintindu-ne că deşi este posibil să înşelăm pe semenii noştri, ba chiar să ne înşelăm pe noi înşine, totuşi pe Dumnezeu nu-L putem înşela. El cunoaşte inima cu toate gândurile şi intenţiile ei. De aceea, punându-ne câteva întrebări, să răspundem înaintea Aceluia care vede toate şi cercetează inimile.
Poate că de mai mulţi ani sau poate de câteva luni, noi am făcut un legământ cu Domnul. Noi am votat în mod solemn înaintea Lui să fim morţi faţă de lume, să renunţăm la păcat, la persoana noastră, la orice este lumesc; şi noi I-am spus din sinceritatea inimii noastre că voim să-I servim Lui şi să fim deplin consacraţi serviciului Său. În trecerea anilor sau a lunilor noi am fost conduşi prin diferite experienţe — unele au fost întunecate şi furtunoase; noi am trecut prin diferite ispite, probe şi încercări. Ce efect au avut aceste întâmplări asupra noastră? A devenit iubirea noastră mai mare? Este zelul şi puterea noastră de lucru mai însufleţită? A devenit Domnul mai scump pentru noi, şi comuniunea noastră cu El mai dulce? Ne-am umplut noi mai mult cu Spiritul Său, prin comuniunea noastră cu El? A devenit caracterul nostru mai blând? Sunt promisiunile Sale mai personale şi mai reale, astfel încât Cuvântul Său a devenit un “cuvânt viu” pentru noi? Îndeplineşte Domnul fiecare dorinţă a noastră, ca noi într-adevăr să putem cânta:
“Toate ce eu doresc eşti Tu o Cristoase;
Tot ce eu doresc aflu în Tine”.
Dacă este aşa, atunci ne putem bucura şi-I putem mulţumi lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa îmbelşugată, deoarece dacă inima noastră se află într-o astfel de atitudine, noi vom înţelege că toată onoarea şi recunoştinţa Îi aparţin Lui, că nimic din ce am putea face şi nici dreptatea noastră nu merită sau nu a îndeplinit această transformare, ci că sângele lui Isus vărsat pe Golgota, a fost şi continuă să fie singura noastră speranţă.
Pe de altă parte, ne-a făcut timpul şi experienţa prin care am trecut să devenim mai neglijenţi şi mai indiferenţi? Şi-a pierdut planul măreţ al răscumpărării, al milei şi al îndurării, primul său farmec şi dulceaţa sa asupra noastră, încât acum nu ne mai însufleţeşte, nu ne mai bucură, nu ne mai mângâie; aşa că acum nu mai simţim în inimile noastre acelaşi efect care-l simţeam cândva? Am pierdut noi “dragostea dintâi” (Apocalipsa 2:4), aşa că în timp ce adevărul ne este încă scump, Domnul Însuşi nu este aşa de aproape de noi? Se pare că suntem urmaşi ai Lui “de departe” şi nu este în rugăciunile şi în predarea noastră aceeaşi comuniune apropiată? Spunem noi:
“Unde este fericirea care am cunoscut-o
La începutul căii mele, când am aflat pe
Domnul”?
“Pe voi înşivă cercetaţi-vă”
Dacă aceasta este starea noastră, atunci să căutăm cu sârguinţă cauza. Nu cumva lumea s-a furişat cu ademenirile ei şi ne-a condus ca să compromitem într-un anumit grad legământul nostru? Am ascultat noi vocea omului natural şi am permis “eului” să-şi revendice drepturile sale? Ne-a influenţat Satan în aşa fel, încât am permis în vieţile noastre o lezare a conştiinţei noastre? “Trăim noi după principiile nestatornice, încât susţinem ca adevărat drumul vieţii noastre cu care noi înşine, în realitate, nu suntem mulţumiţi? Nu cumva am ajuns la o adormire a conştiinţei noastre faţă de lucrurile practice ale vieţii şi nu înlăturăm lucrurile păcătoase?” În mod vădit tocmai aici pot să fie înşelate inimile noastre. “Dacă eu iubesc păcatul în inima mea, Domnul nu mă va asculta”. Un lucru mic, ascuns, o mică lezare a conştiinţei, poate fi cea care strică viaţa noastră spirituală şi este cauza amorţirii noastre. Să ne întoarcem, din toată inima, din nou la Domnul şi să ne căim de căile noastre din trecut şi să reînnoim iubirea noastră cea dintâi, zelul şi legământul nostru de jertfă de a fi morţi cu El şi a trăi în înnoirea vieţii. “Să ne apropiem cu o inimă curată, cu o deplină siguranţă a credinţei, cu inimile stropite şi curăţite de o conştiinţă rea, şi cu trupul spălat cu o apă curată.” (Evrei 10:22). Să facem o nouă şi deplină consacrare a vieţii noastre voinţei şi slujbei lui Dumnezeu. Dacă ne vom ridica din această stare rece, de care am fost apucaţi, trebuie să facem ca Domnul să ne fie cel mai scump obiect al inimii noastre; noi trebuie să ne încredem în El, să-L aşteptăm, să ne uităm la El, să trăim pentru El şi numai pentru El; noi trebuie să ne eliberăm de zgura naturii vechi şi pământeşti ca să-L putem “cunoaşte pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, fiind făcuţi asemenea cu moartea Lui.” (Filip. 3:10).
Iubirea lui Dumnezeu
Dacă privim în jurul nostru asupra minunilor creaţiei — pământul cu splendoarea şi frumuseţea sa, cerurile cu miliardele de planete şi legile guvernând asupra tuturor aranjamentelor armonioase; şi în mod special dacă ne gândim asupra creării omului, înzestrat cu inteligenţă pentru a judeca şi alege între drept şi nedrept — ştim că Creatorul tuturor acestora trebuie să fie infinit în înţelepciune şi putere. Dar, foarte adesea noi rămânem aici fără cuvânt. Noi nu recunoaş-tem că iubirea Sa este tot atât de mare ca şi înţelepciunea şi puterea Sa. Şi este privilegiul fiecărui copil al lui Dumnezeu să cunoască ceva din această iubire în mod experimental, deoarece iubirea puternică a Tatălui nostru este cea care ne-a dăruit aceste experienţe. “Dacă numai un moment am putea arunca o privire în marea adâncime a iubirii Sale, inimile noastre ar sări în sus de bucurie pentru a se supune voinţei Sale şi ar primi-o ca pe cea mai scumpă comoară a noastră, şi ne-am preda Lui cu entuziasmul recunoştinţei şi bucuriei, că un astfel de privilegiu minunat poate fi al nostru … Voinţa adorabilă a Dumnezeului nostru este mai bună şi mai dulce decât sănătatea sau prietenii sau banii sau gloria sau comoditatea sau prosperitatea”. Dacă noi recunoaştem ceva din această iubire a lui Dumnezeu, atunci predarea noastră Lui va fi plină de bucurie, ea va fi considerată un privilegiu, şi atunci vom fi pregătiţi să primim deplin binecuvântarea, pacea şi bucuria pe care Domnul le păstrează pentru noi.
“Să apucăm nădejdea”
După o deplină predare este necesar un exerciţiu continuu al credinţei. Deşi un prieten ar putea să ne dea un lucru în mod deplin, totuşi acesta nu este al nostru până nu credem şi nu ni-l însuşim ca fiind al nostru. Numai atunci primim noi binefacerea acestui lucru. Cei mai mulţi dintre noi înţeleg acest principiu, când el este aplicat la iertarea păcatelor noastre. Învăţătura despre împăcare şi iertarea păcatelor a putut să ne fie predicată de-a lungul vieţii noastre, dar aceasta n-a fost a noastră până când nu am crezut în ea şi ne-am însuşit iertarea. Tocmai aşa este şi cu viaţa creştinească. După cum am primit pe Isus Cristos Domnul nostru, aşa să umblăm în El. Noi L-am primit prin credinţă; deci să continuăm în ea mai departe.
Domnul are de acordat multe binecuvântări, dar noi nu le putem primi din lipsă de credinţă, deoarece procedura în ce priveşte dăruirea binecuvântărilor Sale se face şi acum conform cuvintelor: “… facă-ţi-se după credinţa ta”. Întocmai după cum Israel în vechime n-a putut intra în ţara promisă din cauza necredinţei, tot aşa şi astăzi, mulţi creştini nu pot intra în odihna Sa din cauză că le lipseşte credinţa. Aceasta este arătat clar de apostol în epistola sa către Evrei, capitolul 3 şi 4. Acolo el spune: (3:12, 14): “Luaţi seama, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea a necredinţei îndepărtându-se de Dumnezeul Cel viu … Căci devenim părtaşi ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârşit siguranţa neclintită de la început”. “Deci să nu părăsiţi încrederea voastră, care are o mare răsplătire.” (Evrei 10:35).
Continuând, apostolul compară experienţa creştină cu cea a lui Israel şi zice, că ei au întristat pe Domnul prin necredinţa lor, şi ne îndeamnă ca noi să nu fim asemenea lor: “Vedem deci că n-au putut să intre din cauza necredinţei … fiind făcută o făgăduinţă pentru intrarea în odihna Lui, nici unul dintre voi să nu pară că a rămas în urmă. Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvântul care le-a fost spus nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei care l-au auzit”. Ce solemnă şi serioasă atenţionare! În aceste cuvinte ale apostolului avem secretul intrării în odihnă, secretul bucuriei şi păcii, pe care lumea nu o cunoaşte, a acelei păci, “care întrece orice pricepere” — pacea desăvârşită. Numai în măsura în care credinţa pune stăpânire pe promisiunile lui Dumnezeu, aceste promisiuni au efect asupra noastră, numai în măsura în care avem încredere în Domnul şi în Cuvântul Său, în aceeaşi măsură suntem în stare să intrăm în odihna Sa. “Căci noi, care am crezut, intrăm în “odihnă”.”
Lepădând lucrurile noastre
Conform dorinţei apostolului, noi trebuie să ştim că eforturile nostre, lupta noastră, nu pot să ne câştige această odihnă, deoarece el zice (versetul 10): “Fiindcă cine a intrat în odihna Lui, s-a odihnit şi el de lucrările lui, după cum S-a odihnit Dumnezeu de ale Sale”. O, da, cât este de necesar, dacă dorim să intrăm pe deplin în odihna credinţei, să înţelegem că toate lucrurile noastre sunt ca nişte zdrenţe murdare, că noi nu suntem în stare să facem ceva de valoare. Cele mai bune străduinţe ale noastre către dreptate, eforturile noastre, luptele noastre nu pot să merite ceea ce căutăm. Noi trebuie să ne plecăm la baza crucii şi să înţelegem, că numai aici vom fi primiţi de Dumnezeu, numai prin meritul sângelui preţios vom putea fi socotiţi în cele din urmă vrednici. Speranţa noastră se bazează numai pe Cristos şi pe opera Sa îndeplinită. “Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă, urmând acelaşi exemplu de neascultare de cuvânt”.
Într-adevăr, trebuie să existe străduinţe şi lupte, numai să băgăm de seamă ca acestea să fie îndreptate în direcţia potrivită. Acest exerciţiu al credinţei şi calea pe care intrăm în această odihnă, este o muncă grea. Aceasta cere la tot pasul călătoriei noastre exercitarea credinţei. Întâi ne-am încrezut în El pentru iertare şi am primit-o, apoi ne-am încrezut în El cu privire la îndreptăţire, şi ni s-a dăruit şi aceasta. El ne-a scos afară din groapă şi ne-a aşezat cu Sine în locuri cereşti. Toate acestea au devenit ale noastre în mod socotit la începutul cursului nostru creştinesc, dar în mod practic şi experimental nimic nu este al nostru până nu ni-l însuşim prin credinţă — “Facă-ţi-se după credinţa ta”.
“Să ne grăbim deci
să intrăm în odihna aceasta”
Dulci sunt binecuvântările Sale, bogate sunt promisiunile Sale, dacă avem credinţă să intrăm în ele, şi trebuie să fie o credinţă permanentă, o credinţă în opera Sa săvârşită pentru noi. Noi am fost cu totul neputincioşi a ne elibera de păcatele noastre şi suntem cu totul fără putere să îndeplinim, pentru noi, îndreptăţirea. Cristos şi numai Cristos, poate face aceste două lucruri pentru noi. Partea noastră este să ne încredem — să ne ţinem strâns legaţi de El ca la începutul credinţei noastre.
“Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceasta”, întâi printr-o deplină predare şi apoi printr-o credinţă necondiţionată. Indiferent care ar putea fi experienţele noastre, indiferent de greutăţile, de încurcăturile în care am putea ajunge, dacă noi rămânem statornici în aceşti doi paşi, Domnul ne va conduce pe păşuni verzi şi lângă ape liniştite, iar noi vom găsi odihnă pentru inimile noastre.
“Să dea Dumnezeu ca inimile noastre să cunoască tot mai mult acea credinţă binecuvântată a tăgăduirii de sine, credinţă care toate lucrurile le aranjează cu Dumnezeu şi care în nici un lucru nu se încrede în carne; credinţă care Îl ia pe Dumnezeu prin toate greutăţile şi care ne umple de adâncă recunoştinţă şi care pe noi ne ţine la locul nostru şi toată cinstea şi onoarea o dă lui Dumnezeu”.
Vestitorul Împărăţiei lui Cristos din 01.01.1927
“ADUCEŢI TRUPURILE VOASTRE CA O JERTFĂ VIE”
Oricine nu vede că Biserica, în calitate de “mădulare” ale lui Cristos, suferă cu El ca jertfă (după ce a fost “îndreptăţită prin credinţă” în sângele Său), va fi obligat în mod logic să interpreteze jertfa şi suferinţele în alt mod. Adversarii noştri fac deja aceasta. Ei spun că noi suferim numai ca “jertfă de mulţumire” (Psalmul 116:17), “jertfă de laudă” lui Dum-nezeu (Evrei 13:15).
Este adevărat, răspundem noi, cuvântul jertfă este folosit în acel sens larg, chiar dacă a lăuda pe Dumnezeu este mai degrabă o bucurie decât o jertfă, după cum este folosit acum cuvântul jertfă. Această jertfă sub Lege era reprezentată prin “jertfa de pace” şi “jertfa de mulţumire”. Dar sfântul apostol Pavel ne îndeamnă de asemenea: “Aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (Romani 12:1). Atât el cât şi Învăţătorul dau de înţeles că ne stă în faţă o jertfă mai grea decât jertfa de laudă, când părăsim toate şi luăm crucea pentru a-L urma pe Domnul pe calea îngustă. Sfântul Pavel ne îndeamnă: “Să ieşim deci afară din tabără, la El, purtând batjocorirea Lui”. El identifică aceste cuvinte cu jertfa pentru păcat, arătând că sângele viţelului şi al ţapului de jertfă pentru păcat era luat de preot dincolo de perdeaua a doua, în Sfânta Sfintelor. El le mai identifică prin referirea la arderea acestora “afară din tabără”. Compară Evrei 13:11-13 cu Leveticul 16:27. Dacă odată aţi văzut frumuseţea acestei aplicări a “jertfelor mai bune” şi acuma nu o vedeţi, mărturisiţi orbirea care a venit peste voi şi căutaţi alifia preţioasă pentru ochi din provizia divină.
Departe ca “suferinţele lui Hristos”, pe care le avem, să fie suferinţe pentru păcate, contrariul este adevărat. Nici chiar “marea mulţime” nu suferă pentru păcatele ei proprii, ci suferă “nimicirea cărnii” sale îndreptăţite (ca “ţapul izgonit”), deoarece ea nu reuşeşte să o jertfească.
Acesta este acel aspect deosebit şi distructiv al chemării evanghelice din acest Veac Evanghelic, care îl deosebeşte de Veacul anterior şi de cel următor! Unii din trecut, de la Enoh până la Ioan, au avut spiritul jertfirii şi şi-au depus vieţile în serviciul Domnului şi al dreptăţii, dar Dumnezeu nu i-a acceptat ca jertfe. Întâi a fost necesară marea jertfă a Domnului nostru pentru îndreptăţirea noastră reală în faţa lui Dumnezeu. De atunci există ocazia pentru credincioşii care au acelaşi spirit de jertfire — “Aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu”. “Acum este timpul potrivit” — “anul de îndurare al Domnului” — timpul în care Dumnezeu acceptă jertfele voastre, pentru că El vă acceptă ca “mădulare” ale corpului lui Cristos, marele Preot, marele Mijlocitor al Noului Legământ. Isaia 61:2; Luca 4:19; 2 Corinteni 6:2; 1 Petru 2:5; Efeseni 1:6; Romani 12:1.
În veacul viitor, “timpul potrivit” va fi trecut — ziua împăcării antitipice va fi sfârşită. Satan va fi legat şi nimeni nu va mai suferi pentru dreptate.
Să observăm acum importanţa acestui lucru. Vrednicii din vechime vor primi binecuvântările restatornicirii ca parte din lume. “Fiii tăi vor lua locul părinţilor tăi; îi vei pune prinţi în toată ţara.” (Psalmul 45:16). Ei vor fi copiii întâi-născuţi ai “Părintelui veşniciei”. Sub noua ordine de lucruri, vor deveni agenţii sau reprezentanţii pământeşti ai Împărăţiei. Şi lumea, de asemenea, va primi binecuvântările restatornicirii sub Noul Legă-mânt, dacă se va supune marelui Mijlocitor. Dar de ce? Este Dumnezeu părtinitor, ca din toată omenirea numai nouă, celor din Veacul Evanghelic, să ni se ofere o moştenire spirituală sau cerească?
Nu, răspundem noi! Darul în fiecare caz este acelaşi, adică restituirea drepturilor pământeşti asigurate prin sacrificarea de către Domnul nostru a drepturilor Sale pământeşti. Toată deosebirea este aceea, că noi trăim în “anul de îndurare al Domnului”, şi de bună voie ne folosim de privilegiul oferit. Acest privilegiu este restrâns la aceia care au urechea credinţei şi aud acuma “veştile bune”, şi fugind de păcat devin servitori ai dreptăţii şi “aduc trupurile lor ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu”. Noi primim de la Mântuitorul nostru, prin credinţă, drepturile la restabilire pământească şi acestea le jertfim împreună cu toate avantajele pământeşti. Toţi aceştia au fost acceptaţi ca “mădulare” ale Cristosului, sub Mântuitorul, Profetul, Preotul, Mijlocitorul şi Regele lumii.
Oricine vede aceasta, vede “taina ţinută ascunsă din veacuri şi din generaţii, dar arătată acum sfinţilor Săi … Hristos în voi îşi anume, că voi sunteţi “mădularele” Sale, şi că acest fapt este singura bază pentruş, nădejdea slavei”. Oricine ajută la orbirea acelora care odată au văzut această mare “taină a Domnului” (Psalmul 25:14 — traducerea K. J.; n. t.), acela îi ademeneşte de la premiu (2 Corinteni 11:3), fie că ştie ce face, fie că nu. Oricine pierde din vedere acest fapt, încetează a mai lupta pentru premiu. Şi faptul că Domnul ne-a condus în lumina “adevărului prezent” (2 Petru 1:12 — traducerea K. J.; n. t.) şi ne-a arătat “taina”, dă de înţeles că El nu ne va lăsa să fim smulşi din mâna Sa şi să fim abătuţi de la conducerea Sa, numai în cazul când inima este greşită.
Nu este necesar să condamnăm, în mod special, inimile acelora care pierd acum înţelegerea lucrurilor pe care odată au pretins că le văd la fel de clar ca noi. Unii dintre ei pot fi numai orbiţi de praf şi îşi pot reveni; şi îşi găsesc încercarea principală pe linia umilinţei prin recunoaşterea greşelii lor. Să nu facem şi să nu spunem nimic ce să le facă întoarcerea mai grea. Să aplicăm mai degrabă principiul la noi. Să aflăm mângâiere, pace şi bucurie, precum şi precauţie în asigurarea că, dacă inimile noastre sunt loiale, Dumnezeu, prin nenumăratele Sale mijloace, poate şi voieşte să păzească minţile noastre sărmane!
Turnul de Veghere din 15. 12. 1909 [4535]
DOMNUL VA DA PUTERE POPORULUI SĂU
„V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină.” „Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi văita, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.” — Ioan 15:11; 16:20
Cât de mulţumitori trebuie să fie sfinţii lui Dumnezeu pentru că li s-a păstrat o parte atât de mare din cel din urmă mesaj al lui Isus. Acesta vine la noi ca o cuvântare spusă în acel moment solemn, înainte de a fi vândut, şi poate fi foarte potrivit numit predica de rămas bun. În timp ce noi, cei de azi, citim acest mesaj deosebit de intim şi delicat să aruncăm o privire asupra veacurilor trecute şi să ne imaginăm că noi suntem adunaţi cu Domnul, fericiţi, ca cei mai apropiaţi ucenici ai Săi, ascultând cuvintele Sale mari şi pline de mângâiere, lăsând să pătrundă în noi tot ce putem înţelege din încurajările pe care ele ni le dau şi înţelegând ceva din spiritul şi energia conţinută în cuvintele Sale minunate. Dacă celor dintâi ucenici le-a fost scumpă această ocazie, cu cât mai scumpă ar trebui să ne fie nouă astăzi, de când Spiritul sfânt a venit pentru a lua din lucrurile lui Isus şi să ni le descoperă nouă. Ce însemnătăţi adânci ne sunt descoperite, care nici chiar iubitului Ioan care s-a rezemat de pieptul Domnului în camera de sus, nu i-au fost cunoscute, fiindcă Spiritul sfânt încă nu era dat.
Ca o parte a Scripturii „insuflată de Dum-nezeu”, acest mesaj a contribuit, cu siguranţă, în ceasurile întunecate, mult la bucuria şi fericirea noastră. Gândindu-ne asupra acestui lucru nu ne este greu să înţelegem de ce a spus Isus că El a vorbit în felul acesta până la sfârşit, ca bucuria noastră să fie deplină. Tocmai pentru setea şi dorinţa inimii noastre, de a ne simţi în apropierea Sa, a prevăzut Domnul „aceste lucruri” atât de minunate, încât să nu trebuiască să întrebăm niciodată de ce au fost acestea necesare pentru a face bucuria noastră deplină. Şi în timp ce creştem în capacitatea de a înţelege aceste cuvinte binecuvântate, cât de clare şi adevărate sunt influenţele exerci-tate de aceste cuvinte asupra noastră, în ceasurile cu cer senin sau în ceasurile întunecate. Când Isus a promis să trimită o măsură deplină de bucurie care „să fie” în noi, şi apoi a întărit acea promisiune mai mult, prin asigurarea că „nimeni nu va lua de la voi bucuria voastră”, ce putea El să ne spună mai mult? Sigur, ca şi credincioşi Cuvântului Său, noi trebuie să povestim despre starea inimii noastre, plini de încredere faţă de astfel de făgăduinţe, când ne întrunim în casa lui Dumnezeu pentru a cânta: „Viaţa mea e o cântare fără de sfârşit, prin toate necazurile de pe pământ”; şi cea mai mare dorinţă a noastră va fi să nu arătăm nici o frică înspăimântătoare faţă de ceea ce ar putea să vină asupra noastră pentru a ne întuneca cerul, ci să mărturisim „ceea ce a făcut Domnul” pentru noi.
Ce izvor de mângâiere şi încurajare au fost capitolele 14-17 din Evanghelia lui Ioan pentru întreaga Biserică. Pentru urmaşii credincioşi ai lui Isus, care umblă ca şi El în această lume rea, s-a observat o îndeplinire dureroasă literală a prevenirii Sale, că toţi care voiesc să rămână credincioşi în El, trebuie să sufere cum a suferit El. Toţi sfinţii adevăraţi au cunoscut într-o formă sau alta amărăciunea acestor persecuţii prezise; şi după cum este aceasta adevărat în ce priveşte necazurile, tot aşa este adevărat şi în ceea ce priveşte pacea şi bucuria. Aceste binecuvântări şi nenorociri au mers mână în mână în fiecare perioadă din istoria Bisericii. Nici unul care trăieşte o viaţă evlavioasă în Isus Cristos n-a găsit posibilitatea, pe calea îngustă, de a se odihni pe un pat de flori. Veacurile întunecate au putut să ofere o oarecare libertate religioasă şi lumina a putut să strălucească cu o mai mare strălucire pe cărarea generaţiilor următoare, dar un adversar rău, nu va înceta niciodată să-i urască şi să-i lovească pe sfinţii lui Dumnezeu. Dar nici unuia care rabdă şi suferă, în mod voluntar, nu i se va retrage moştenirea ajutorului mângâietor, care a fost prezisă tot atât de sigur ca şi suferinţele. Toţi au suferit la fel. Pentru unii suferinţele au fost atât de mari, încât acestea i-au aşezat în primul rând al martirilor. Iar pentru mulţi alţii, se poate că niciodată n-a fost cu putinţă aureola martirilor, şi totuşi s-au împărtăşit de suferinţele lui Cristos, şi tot aşa de sigur se vor împărtăşi de mărirea viitoare. Cel mai neînsemnat şi singuratic sfânt a avut destule ocazii de a cunoaşte că „zece mii de duşmani se ridică”, pentru a încerca şi a chinui pe cel drept, şi de aceea nici un copil adevărat al lui Dumnezeu nu este exclus din numărul acelora pentru care s-au scris aceste capitole. Aici, Isus vorbeşte tuturor fraţilor Săi dorind ca toţi care-L iubesc să poată cunoaşte că El pe toţi îi vede părtaşi ai încercărilor Sale, şi de aceea toţi să se aştepte să aibă parte şi de bucuria Sa, şi să experimenteze aceasta nu numai în mod trecător, ci bucuria să rămână în ei pe deplin şi permanent.
Fiţi atenţi cum auziţi
Este importanat însă, ca noi să observăm condiţiile în care se pot primi aceste cuvinte de har, dacă voim ca ele să producă în noi bucurie şi pace. Cât de clar şi cât de impresionant este gândul, că cineva ar putea sta chiar în prezenţa lui Isus şi ar asculta aceste făgăduinţe de pe buzele Sale; şi în acelaşi timp ar avea inima atât de plină de propriile sale idei despre cum această moştenire a păcii şi bucuriei ar putea fi cel mai bine asigurate, încât el ar pierde mult din adâncimea şi însemnătatea cuvintelor lui Isus. Pentru a simţi pe deplin forţa a ceea ce a vrut să spună când a repetat mângâierile conţinute în textele noastre de la început, va fi absolut necesar să ascultăm cu mare atenţie tot ce are El să ne spună, căci suntem învăţaţi că bucuria noastră este condiţionată de supunerea la toate poruncile Sale şi de plăcerea noastră activă în toate învăţăturile Sale. Trebuie să facem o cercetare foarte atentă pentru a ne asigura că nu există nici o ambiţie nedemnă sau egoistă, nici un motiv care ne-ar putea distrage, ca să ne slăbească auzul sau să ne întunece înţelegerea despre cum vine şi rămâne bucuria Lui. El de repetate ori ne spune că Cuvântul Său trebuie să rămână în noi, că Spiritului sfânt trebuie să i se dea o absolută libertate de a acţiona în viaţa noastră zilnică şi că reacţia noastră faţa de voinţa lui Dumnezeu trebuie să fie în această privinţă la fel cu bucuria Sa neprefăcută, dacă vrem să cunoaştem bucuria Sa. Întocmai ca orice altă comoară scumpă, vrednică de a fi căutată, această moştenire lăsată la îndemâna noastră să fie posibilă de obţinut prin iubirea divină, poate fi cunoscută experimental numai de către acei care sunt dispuşi să o caute până când o găsesc.
Tocmai aici, poate, este bine să ne oprim pentru a observa reacţia ucenicilor Domnului în timpul acestei cuvântări minunate. Se poate întâmpla, ca în timp ce noi facem aceasta, să ne vedem întocmai cum El ne vede adeseori. Cum s-a întâmplat cu aceşti ucenici, se poate întâmpla des şi cu noi, ca celor mai adânci şi mai importante trăsături ale Cuvântului Său să li se dea mai puţin respect şi mai puţină atenţie, în timp ce, aşa cum au făcut ei, sesizăm cu atenţie unele declaraţii de mai puţină importanţă, şi făcând aşa dăm pe faţă condiţia minţii noastre prea ocupată pentru a prinde cuvintele mai adânci şi de o mai mare importanţă, pe care El vrea să le observăm.
Cu această ocazie memorabilă, Isus a voit să atragă atenţia ucenicilor Săi asupra unităţii uimitoare cu El, conform intenţiei Tatălui, un subiect asupra căruia El a insistat aşa de iubitor. Marea Lui dorinţă a fost să-i încurajeze spunându-le despre pacea pe care ei de atunci înainte, în mod clar, trebuiau s-o cunoască, o pace atât de importantă încât este menţionată în mod special în această moştenire pe care iubirea Sa încearcă să o scrie în inimile lor.
El a vorbit mult despre Mângâietorul care va veni şi despre minunatele rezultate ale locuirii Mângâietorului în ei. El a tras învăţături frumoase din vie şi coardele ei şi le-a întrebuinţat pentru a arăta legătura directă dintre Tatăl, Fiul şi Biserică în cea mai sublimă şi minunată unitate pentru acum şi pentru eternitate. Şi, de la un capăt la altul, se pare că ei L-au ascultat în linişte. Dar, când urechile lor ascultau declaraţiile: ““Peste puţin timp nu Mă veţi mai vedea” şi “apoi iarăşi, peste puţin timp Mă veţi vedea””, toţi au fost atenţi şi curioşi întrebându-se: „Ce înseamnă cuvintele acestea: “Peste puţin timp …”?” de care se vorbeşte: ““Peste puţin timp nu Mă veţi mai vedea” şi “apoi iarăşi peste puţin şi Mă veţi vedea?”” (capitolul 16:17, 18). Este clar, că adevărurile mai adânci au provocat puţin comentariu între aceşti iubiţi ucenici, dar îndată ce Isus a atins ceea ce i-a privit pe ei în mod direct, au fost plini de interes şi gata să-L întrerupă pentru a le lămuri acest “puţin”.
Nu este aceasta la fel şi astăzi? Nu am văzut noi, oare, că trăsăturilor mai puţin însemnate ale adevărului li se dă cu mult mai multă atenţie, decât faptelor mai mari ale unităţii noastre cu Cristos, a umplerii cu Spirit, a curăţării de toată mânjitura trupului şi a spiritului şi a unei vieţi, cu adevărat, ascunse cu Cristos în Dumnezeu? Conducătorii spirituali, din fiecare altă perioadă a istoriei Bisericii, s-au plâns de faptul că poporul din timpul lor a fost mai puţin interesat faţă de adevărurile care conduc la desăvârşire. Este ceva diferit astăzi? O, cât de necesar este ca noi care mărturisim azi a fi urmaşi ai Domnului, să dăm o atenţie deosebită la toate cuvintele Învăţătoru-ui. Dacă trebuie să rămână în noi cuvintele Sale, pentru ca atât prevenirile cât şi făgădu-inţele Sale să poată avea influenţă asupra noastră, atunci cu siguranţă trebuie să acordăm cea mai mare atenţie felului în care auzim.
În afară necaz, înăuntru pace
Faptul că atât de mulţi se pare că experimentează dificultate în armonizarea aspectului dureros al încercărilor succesive cu realizarea bucuriei şi păcii permanente, promise de Isus, dovedeşte sigur, că noi trebuie să dăm o atenţie specială la “toate aceste lucruri” vorbite de El. Celor ce au urechi care par a fi deschise, în mod deosebit, pentru viitoarea Împărăţie şi bucuriile ei, dar închise pentru multe din afirmaţiile Lui adânci cu privire la posibilităţile prezente, multe din cuvintele Sale îndurătoare continuă, foarte probabil, să le fie foarte cunoscute ca declaraţii, dar vor fi regretabil zadarnice în ce priveşte schimbarea experienţelor actuale de la necaz la bucurie şi de la furtunile exterioare la pacea lăuntrică. Noi nu putem spicui şi alege din această predică, de pe urmă, a lui Isus numai anumite părţi, dacă voim să cunoaştem binecuvântările pe care El voieşte să ni le împărtăşească prin toate aceste cuvinte ale Sale. Ne-a vorbit El despre un pahar plin de bucurie? Da, într-adevăr, dar El ne-a vorbit şi despre un pahar al întristărilor, care este tot atât de adevărat şi adeseori tot aşa de plin ca şi cel de bucurie. Ne-a promis El pacea pe care lumea nu ne-o poate da, dar nici lua? Desigur, dar El a vorbit şi despre suferinţe destul de grele, la anumite timpuri, când „veţi plânge şi vă veţi văita” — care sunt declaraţii aparent contradictorii, deşi în realitate nu este aşa, dacă tot ce ne spune El se păstrează în minte. El tocmai aceasta a voit, ca noi să învăţăm că toate „aceste lucruri”, fără excepţie, sunt amintite în mod intenţionat cu scopul ca bucuria şi pacea să poată fi ale noastre pe deplin.
Privind înapoi, vom lăuda calea
În ciuda norilor strâmtorării care se aşează acum asupra lumii şi asupra Bisericii, fericiţi într-adevăr sunt aceia care au învăţat cât de adevărate sunt bogăţiile îndurării şi măririi ascunse în serviciul suferinţelor. Poate vreun creştin, într-adevăr, să pretindă că el cunoaşte „bucuria DOMNULUI” până nu a învăţat că este cu putinţă “să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări”? Această întrebare este una potrivită, deoarece consacrarea adevărată voinţei lui Dumnezeu nu este numai o supunere oarbă, ci o supunere bucuroasă acelei voinţe. Nici unul care susţine felul de vorbire: „Bucură-te şi suportă”, să nu se înşele crezând că el este în armonie cu aceste binecuvântări pe care ni le-a promis Isus, deoarece pacea şi bucuria pe care le-a experimentat El au fost cu putinţă numai pentru că El a putut spune: „desfătarea mea este să fac plăcerea Ta, Dumnezeul meu”. (Psalm 40:8) Deci, o minte care nu se poate ridica deasupra întristărilor “pentru puţin timp, prin felurite încercări”, din timpul prezent şi astfel este incapabilă să privească, cu adevărat, asupra lucrurilor nevăzute şi eterne din cer, niciodată nu poate cunoaşte bucuriile pe care Dumnezeu le-a hotărât, că pot fi cunoscute numai de acei care le-au câştigat prin strâmtorările deosebite de pe calea îngustă, care duce la glorie, onoare şi nemurire. Primeşte din mâna lui Isus paharul care a fost pregătit de Tatăl ceresc pentru El şi vei primi de la El o bucurie pe care El a considerat-o de o valoare foarte mare şi de asemenea vei primi de la El bucuriile puse înaintea Lui, ca şi bucuria şi plăcerea pe care El a avut-o suferind pentru noi. O, da, nu cuiele din mâinile şi picioarele Sale iubite l-au ţinut pe acea cruce nemiloasă a suferinţei. Dacă ceea ce l-a ţinut acolo pironit ar fi fost numai cuiele materiale, atunci El cu siguranţă ar fi putut să Se dea jos de pe cruce, pentru a răspunde batjocurii duşmanilor Săi. Şi ceea ce I-a legat mâinile şi picioarele a fost pur şi simplu supunerea. El a fost ţinut pe acea „cruce crudă” de iubirea Sa faţă de voia lui Dumnezeu şi faţă de noi, care nu are nimic de-a face cu felul de vorbire: „Bucură-te şi suportă”, ci aceasta a fost o legătură puternică care de mii de ori a fost mai tare decât lemnul şi cuiele. Şi aceasta trebuie să fie şi purtarea noastră, dacă voim să experimentăm pe deplin bucuria Sa? Cu siguranţă aşa este, pentru că numai aceasta este calea spre bucuria deplină.
Dacă tot timpul ne-am putea aduce aminte de siguranţa promisiunii, că toate lucrează spre binele nostru, atunci cu cât ar fi mai preţioase încercările noastre. Ne-ar fi oare greu de înţeles, vreo cruce pusă asupra noastră pe neaşteptate, dacă i-am cunoaşte cauza? O, ce bucurie şi fericire viitoare ar putea face posibile, tocmai acea încercare. Când Simon din Cirena a părăsit casa sa, într-o zi frumoasă de aprilie, el a fost un om necunoscut, dar când pe neaşteptate i-a fost pusă pe umeri crucea lui Isus, privilegiul său a fost deschis pentru o faptă nobilă care i-a câştigat o onoare nemuritoare; „mare cât lumea şi eternă ca vârstele fără de număr este gloria omului care a purtat crucea Mântuitorului”. Va fi cu tine altfel, iubite sfânt şi purtător de cruce, dacă tu porţi cu bucurie crucea care-i pusă asupra ta; când într-adevăr poţi spune: „bucuros vreau să sufăr orice numai lasă-mă să merg cu Tine”?
Lăsaţi-i pe acei care vor trage concluzia că „aceste lucruri”, care au fost spuse de Isus, au fost într-o mare măsură idealiste şi de aceea pot fi rar aşteptate în această viaţă; atâta vreme cât mai sunt pe acest pământ credincioşi adevăraţi, vor exista unii care vor mărturisi că cunosc o astfel de bucurie şi pace. Unde condiţiile sunt îndeplinite, întocmai cum a spus El, cu siguranţă va fi îndeplinită promisiunea, „aveţi pace în Mine”. Când credinţa noastră este puternică şi aducem în armonie toate cuno-ştinţele noastre despre îngrijirea continuă a lui Dumnezeu, în toate experienţele noastre de bunăstare şi suferinţă, cât de mângâiaţi şi întăriţi şi cât de fericiţi putem noi fi. Nimic să nu-i descurajeze pe aceia care cred cu adevărat că „firele închise la culoare, în mâinile Ţesăto-rului iscusit, sunt tot atât de necesare ca şi firele de aur şi de argint în opera plănuită de El”.
Noi nu exprimăm o linişte care nu înseamnă nimic, când zicem: „privind în urmă vom lăuda calea” pe care ne-a condus iubirea divină zi după zi. Noi ştim că vom fi foarte recunoscători când “Dumnezeu va desfăşura pânza cu tabloul şi va explica motivul” pentru fiecare încercare. Dar voieşte Isus să aşteptăm până când, în acea glorie a Împărăţiei, toate vor fi explicate, pentru a putea avea bucuria deplină? Nu! El spune că tocmai “aceste lucruri” să ne facă plini de bucurie acum. El doreşte ca noi să privim înainte ca şi El, şi să experienţăm o bucurie corespunzătoare prezentă, chiar dacă din cauza greutăţilor prezise trecem prin valea plângerii. Aceasta este moştenirea noastră prezentă în aceste umbre întunecate, care ne înconjoară din toate părţile. Dragi fraţi, cât de deplin trebuie să gustăm noi aceste lucruri, aceste roade ale credinţei. Desigur noi suntem fericiţi, fiindcă am ajuns această dimineaţă şi eliberarea este mai aproape ca oricând. „De aceea să răsune cântările şi să se şteargă lacrimile.”
Pacea şi bucuria Domnului au fost continue?
Citite superficial, aceste declaraţii a lui Isus, ne-ar părea în mod hotărât contradictorii şi nepractice. Aici, El vorbeşte despre pacea şi bucuria Sa, ca şi când toate acestea le cunoştea din experienţă. Dar numai cu puţin timp înainte El a mărturisit: „Acum sufletul Meu este tulburat”, şi puţin mai târziu, El le-a spus celor trei ucenici, mai apropiaţi, despre dorinţa Sa ca ei să vegheze cu El în încercarea Sa: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine”. Şi totuşi El le vorbeşte lor, cât şi nouă, despre o pace şi o bucurie lăuntrică, pe care nici o luptă dinafară nu le pot tulbura. Se poate ca El, care a promis această pace, să greşească în ce priveşte îndeplinirea ei în mod practic? Dacă este aşa, atunci cum putem noi nădăjdui să avem această pace, când deja ni s-a spus că drumul vieţii noastre v-a fi, de asemenea, un drum al crucii?
Văzut însă, acest lucru în mod corect, cuvintele Domnului nostru nu se contrazic. Fiecare creştin devotat a învăţat acele principii ale unei păci lăuntrice, a liniştii şi bucuriei, deşi dinafară totul este neliniştit. Şi astfel de creştini au gustat această bucurie continuă, deoarece cuvintele Sale către ei n-au fost numai nişte declaraţii trecătoare, care strălucesc cel mai tare în faţa razelor soarelui, ci au fost cuvinte care rămân în inima lor ca puternice şi folositoare. Aceasta a fost pacea lui Isus de care S-a bucurat în legătura Sa cu Tatăl şi astfel a suportat El tot timpul suferinţele îngrozitoare, până când faţa Tatălui a dispărut din ochii Săi, pentru că păcatele noastre erau asupra Sa. Aceasta a fost o vale întunecată prin care noi nu este necesar să trecem.
Să nu lăsăm să ne vorbească, acum, mărturia acelor sfinţi credincioşi, care din zilele lui Isus şi până astăzi au trăit viaţa într-o adevărată unitate cu El, despre siguranţa păcii Sale prin toate împrejurările? Desigur că printre cei mulţi care în decursul Veacului Evanghelic au suferit într-adevăr, trebuie să fie unii care pot să dea o mărturie despre deplina gustare a „acestor lucruri”. Astfel de mărturii sunt pentru aceia care au nevoie să fie stimulaţi în credinţa lor şovăielnică. Cât de bine ar fi dacă, astăzi, toţi urmaşii Domnului ar fi atenţi la aceste rapoarte, care arată îndeplinirea sigură a acestor bucurii din partea altora, fiindcă aceasta ar linişti orice frică posibilă pentru noi şi ar înlătura orice cuvânt de pe buzele noastre, care arată o credinţă slabă, şi ar exclude din viaţa noastră însuşirea numai cu jumătate de inimă a cuvintelor Domnului, care sunt aşa de pline de spirit şi viaţă. Să recunoaştem că mulţi sfinţi din veacul trecut, în zile mai puţin favorabile decât astăzi, s-au ridicat la cea mai mare înălţime de bucurie şi pace faţă de care, prea mulţi dintre noi sunt relativ străini chiar şi acum. Fie ca aceste fapte să ne ajute să arătăm o simpatie mai mare faţă de cunoştinţa lor limitată în ceea ce priveşte descoperirea unor doctrine, asupra cărora noi insistăm interpretându-le cu o precizie care nu era posibilă în zilele lor şi să ne amintim că, deşi noi nu putem acum contribui cu ceva pentru ca ei să aibă o mai mare cunoştinţă, ei totuşi pot fi încă prin exemplul lor de evlavie şi credincioşie în cele mai îngrozitoare persecuţii şi încercări, un ajutor de care noi avem foarte mare nevoie astăzi. Ca membri ai aceluiaşi Corp, care este clădit prin ceea ce fiecare contribuie, ei ne pot arăta calea pentru o experienţă mai mare a păstrării păcii şi bucuriei, deoarece drumul vieţii lor a fost de fapt o cale spinoasă. Bucuria lor nu a fost un lucru trecător, care să dispară la prima încercare, ci a fost o putere statornică în viaţa lor. Să fie aceasta şi cu noi, orice s-ar întâmpla, şi atunci “bucuria Domnului va fi” şi “puterea noastră”.
Întristarea voastră se va preface în bucurie
Este bine ca noi să învăţăm să spunem: „În orice timp, când îmi va fi frică, eu mă voi încrede în Tine”. Dar nu vom fi în stare, acum, să spunem: „Mă voi încrede şi nu-mi va fi frică”? Aceasta este făgăduinţa pe care ne-a făcut-o Isus, dacă o înţelegem bine. Asigurarea Sa nu este aceea că El doar ne va întări ca să purtăm greutăţile care sunt legate de relaţia noastră cu El, ci să observăm cum spune El: „întristarea voastră se va preface în bucurie”. Felul nostru de a proceda ar fi să înlocuim întristarea cu bucurie sau chiar să înlăturăm întristarea din calea noastră. Dar nu aceasta este metoda Lui extraordinară. Promisiunea Sa este că El ne va preface întristările noastre în bucurii. Se gândeşte Satan că ne învinge, când conform prezicerilor adevărate ale lui Isus, avem ocazia să ne plângem şi să ne văităm? O, el nu se poate lăuda cu aceasta, dacă noi rămânem în Cristos, deoarece Dumnezeu va schimba valurile neînsemnate şi repede trecătoare într-un ocean de bucurie care va dura, ca şi tronul Său atotputernic etern şi norii de care noi ne-am înspăimântat atât de mult, mai devreme sau mai târziu, se vor sparge deasupra capului nostru într-o ploaie de binecuvântări.
Într-adevăr, cât de neînvinşi sunt cei care trăiesc prin credinţa ascunsă în Cristos, şi care într-adevăr cred că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu”, şi pe care El, de asemenea, îi iubeşte foarte mult. Cum se adeveresc făgăduinţele minunate a lui Dumnezeu, care niciodată nu greşesc şi sunt permanente în vieţile acelora care le pot păstra în mod experimental! Aceştia sunt convinşi că „multă pace au cei ce iubesc legea Ta şi pentru ei nu este cădere.” (Psalmul 119:165). Ei ştiu că este, de asemenea, adevărat că: „Tu vei ţine în pace deplină pe cel care se spijină pe Tine”. Isaia 26:3.
Este dureros că aşa de multe dintre bucuriile învingătorilor sunt considerate ca fiind numai în ceea ce priveşte răsplăţile finale ale vieţii creştineşti. Expresia „mai mult decât biruitori” se întrebuinţează destul de des, dar rareori în sensul în care Scripturile întrebuinţează această expresie. Cuvintele: „Celui care va birui” sunt întrebuinţate cu privire la învingerea din urmă a soldatului crucii. Dar Pavel ne spune în epistola sa către Romani (capitolul 8) după înţelesul său, cum unele din lucrurile care ne necăjesc şi nu ni se par de dorit, sunt schimbate în împrejurări de bucurie. Ar părea ca şi cum el n-ar fi fost înzestrat cu o capacitate de exprimare mai convingătoare şi mai clară, prin care să prezinte eliberarea, plinătatea drepturilor noastre de fii, bastionul credinţei copiilor lui Dumnezeu şi totala neputinţă a vreunei forţe rele sau a tuturor forţelor rele să-i vatăme pe acei care sunt în Cristos.
Cu ce provocare şi cu ce încredere de învingere sigură îşi încheie Pavel expunerea sa: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”. Prin urmare, cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos? Cea mai înaltă curte de justiţie din Univers ne-a declarat eliberaţi de păcat şi ne-a numit fii ai lui Dumnezeu. Poziţia noastră este apărată în faţa condamnării şi în faţa tuturor puterilor rele; şi acesta este un fapt atât de îmbucurător pentru Pavel, încât el îşi declară convingerea fără teamă. Şi ce convingere îmbucurătoare a avut el! Credincioşii îndoielnici îi întreabă neîncetat pe toţi: „Ce convingere ai tu?” O, dacă toţi care pretind a fi urmaşi ai lui Cristos ar cunoaşte adevărul viu, în literă şi spirit, atât de bine ca răspunsul lor obişnuit să nu fie un cuvânt îndoielnic, ci totdeauna: „Eu sunt convins că pe mine nimic nu mă va despărţi de dragostea lui Dumnezeu”, fiindcă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau prigonire, sau foamete, sau lipsă de îmbrăcăminte, sau primejdie, sau sabie? … Totuşi, în toate acestea îaici şi acumş, noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit”. Da, noi putem nu numai să biruim, acum, prin credinţă asupra acestor lucruri, ci pe lângă ajungerea învingerii asupra lor în felul acesta, pentru că suntem în Cristos, toate împotrivirile trebuie să lucreze spre binele nostru cel mai înalt. Astfel, adesea, prin purtarea crucii suntem aduşi mai aproape de Dumnezeu. Nu este aceasta o schimbare din întristare în bucurie? Ceea ce nouă ne trebuie este mai mult din credinţa care nu va ezita să pretindă o asemenea victorie; o credinţă destul de activă, în aceste zile de aspre încercări, ca să-şi dea seama în mod constant, orice ar veni că „nici moarte, nici viaţă, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puteri, nici înălţime, nici adâncime, nici o altă creatură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnnul nostru.” Rom. 8:38, 39.
Niciodată nu Te voi părăsi
Printre „aceste lucruri” care se cuprind în acest mesaj de rămas bun, nu putem uita asigurarea repetată de Isus, că manifestarea prezenţei Sale va fi rezultatul sigur al legăturii noastre cu El. „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” (Ioan 14:21). Aceasta, desigur, nu este o manifestare pentru mintea naturală, ci este un lucru al credinţei în siguranţa puterii Sale nevăzute, care întotdeauna face tabără în jurul nostru. Cât de fericiţi ne poate face credinţa în această prezenţă şi manifestare. Pentru o credinţă activă niciodată nu este prea mult „a avea pe Domnul mai iubit şi mai intim decât şi cea mai dulce legătură pământească”. De fapt, aceasta este tocmai ceea ce El este îndreptăţit să aştepte de la noi şi sigur El va fi cel mai aproape şi mai scump pentru toţi aceia care apreciază şi păzesc poruncile Lui. Niciodată n-a fost intenţioant ca acest lucru să fie numai ocazional, sau o schimbare de lumini şi umbre, ci El ne-a asigurat după cum spune făgăduinţa Sa: „Iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. De aceea noi trebuie să credem, că în tot locul şi în tot timpul este cu noi.
Această manifestare trebuie să fie experimentată în continuu, şi tocmai în măsura în care ne aflăm în prezenţa lui Cristos vom experimenta această făgăduinţă îndeplinită în noi. Sunt mulţi aceia care nu au această bucurie ca un lucru permanent, din cauză că trăiesc prea mult în aşteptarea de a fi în stare să simtă prezenţa Sa înlăuntrul lor; şi deoarece sentimentele se schimbă în continuu, asemenea oameni nu se pot aştepta la o manifestare mulţumitoare. Alţii pot mărturisi cu siguranţă, că ei experimentează această manifestare continuu, deoarece ei au învăţat a-şi îndrepta cugetele asupra realităţii şi siguranţei făgăduinţei Lui.
De aceea, dacă noi nu simţim această manifestare trebuie să fim profund îngrijoraţi, să descoperim cauza, deoarece noi trebuie să ne amintim că Isus a promis această bucurie specială celor care păzesc poruncile Lui. Nu s-ar putea întâmpla ca acestă cauză să fie o lipsă de supunere, dacă prezenţa Sa familiară nu are loc? Dacă după o cercetare amănunţită, nu vedem o cauză de nesupunere pentru retragerea Sa de la noi, nu s-ar putea ca dificultatea noastră să fie o lipsă de credinţă? Aceasta ar arăta o stare de inimă care cere o corectare imediată deoarece „fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui îDumnezeuş” şi dacă întotdeauna a fost de lipsă ca sfinţii să fie conştienţi de prezenţa Sa neîntreruptă, cu atât mai mult astăzi, deoarece aceasta este singura dovadă că noi avem aprobarea lui Dumnezeu în această zi a inspecţiei finale. Să fim tari în principiile dreptăţii, să fim tari în credinţă şi vom şti „că suntem în El”. „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” Aceasta, aşadar, este o promisiune posibil de realizat în timpul prezent, iar noi trebuie s-o întrebuinţăm în continuu cercetânu-ne inimile astăzi, deoarece nu este un lucru de mică importanţă dacă avem dovada unei relaţii cu El sau nu. Noi trebuie să ştim că El rămâne în noi prin Spiritul pe care ni l-a dat. Noi trebuie să ştim că Dumnezeu este pentru noi şi că El este mai mult decât orice, ce poate fi împotriva noastră.
Aruncaţi toate grijile voastre asupra Lui
Cât de încurajator este a şti că Isus este cu noi în toate situaţiile schimbătoare şi compli-cate ale vieţii, acelaşi Stăpân binecuvântat care a trăit şi împărtăşit experienţele zilnice ale fraţilor Săi, cu mult timp înainte. El continuă a fi cu noi astăzi ca şi atunci, prin aceea că Se interesează, plin de simpatie, pentru toate nevoile iubiţilor Săi. Nu s-a spus oare bine că niciodată nu trebuie să citim Evangheliile “numai ca o mărturie a trecutului, ci ca o transcriere a ceea ce face El întotdeauna”? Multe întâmplări care conţin tocmai ceea ce a spus şi a făcut Isus atunci, nu sunt povestite numai pentru a ne informa de ceea ce a făcut El atunci, ci pentru a ne asigura despre ceea ce El voieşte să facă în continuu, atâta timp cât se mai află în trup vreunul din poporul Său şi are nevoie de ajutorul şi îngrijirea Sa. Toate rapoartele Sale sunt probe despre faptele eterne, ilustraţii ale operei Sale neîntrerupte, a unui Isus absent, dar totdeauna prezent, care „este acelaşi ieri şi azi şi în veci”.
Astăzi nu există nici o apă atât de adâncă deasupra căreia drumul datoriei noastre ne poate duce, peste care Isus n-ar putea să vină la noi, pentru a ne fi alături şi astfel să ne dea o nouă dovadă a puterii Sale, ca să facă în aşa fel ca să fie toate ale noastre. Şi dacă, pentru scurt timp, se pare că El este adormit, neinteresat fie că noi pierim sau nu, totuşi în momentul potrivit Se va ridica şi ne va învăţa că într-adevăr, nici un val violent nu poate pune în pericol vasul nostru slab “unde este Stăpânul mărilor, al pământului şi al cerului”. Mai devreme sau mai târziu va opri agitaţia prin cuvântul autorităţii Sale, iar pe noi ne va duce în portul liniştii. Acolo nu va fi lipsă de cele necesare vieţii, deoarece acele mâini care au fost ocupate cu frângerea şi înmulţirea pâinii, vor mulţumi toate nevoile noastre. Nici o groapă nu se poate deschide pentru a primi pe iubiţii noştri morţi sau să ne împiedice în oricare plan tainic, despre care am gândit că ne-ar încununa viaţa cu o bucurie şi răsplată supremă, fără să ne împărtăşim de compasi-unea Sa divină. Nici o greutate, fie aceasta mare sau mică, nu poate interveni în viaţa noastră de comuniune cu El, fără ca El să ne roage să aruncăm această grijă şi toate grijile asupra Sa. El vine la noi liniştit, când inimile noastre sunt dezamăgite din cauză că aşteptările noastre nu s-au împlinit, şi El umblă şi vorbeşte cu noi şi ne asigură că noi suntem ai Săi deschizânu-ne “mintea ca să înţelegem Scripturile”, făcând ca inimile noastre să ardă de bucurie, şi atunci noi ştim că El încă ni se descoperă aşa cum ne-a promis că va face.
„Cel care umblă plângând, purtând sămânţa de semănat, se întoarce cu cântec de veselie purtând snopii.” (Psalmul 126:6). Astfel a scris psalmistul în zilele din vechime şi Isus, în felul Lui, ne-a asigurat de aceleaşi rezultate finale. Când ostenelile noastre par a fi în zadar şi noi suntem aproape descurajaţi de rezulta-tele foarte slabe ale secerişului, şi poate că asemenea lui Ilie strigăm, că am rămas doar singuri şi că nu mai este nimeni care să aprecieze mesajul nostru sau să împărtă-şească împreună cu noi comuniunea cu sfinţii, atunci El va veni şi ne va învăţa o cale mai bună. Mrejele noastre pot fi aruncate în mare pe partea greşită a corăbiei şi El nu poate face să prospere eforturile noastre şi mrejele noastre nu se umplu cu rezultatele speciale, plăcute Lui; dar El ne va instrui răbdător, să aruncăm mreaja “în partea dreaptă a corăbiei”, astfel ca ele să se umple din abundenţă în faţa ochilor noştri şi noi să fim forţaţi a striga încă o dată; „Este Domnul!”. El toate le cunoaşte în ce priveşte timpul şi sezoanele în Planul Tatălui; şi El ştie unde trebuie să fie îndreptate eforturile noastre în fiecare perioadă a istoriei Bisericii şi fericit este acela care învaţă a-şi arunca mreaja în apă „în partea dreaptă”, unde „toate ce El face vor prospera.” (Psalmul 1:3; traducerea King James — n. t.). Apoi, din nou, ca odinioară aşa este şi acum, când vasele noastre au stat destul lângă ţărmuri, El într-o zi va repeta aceeaşi poruncă cunoscută ucenicilor legaţi de ţărm; „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire!” (Luca 5:4). Ape puţin adânci sunt destule, din care să se vorbească “muţimilor … în pilde”, dar apostolilor atunci şi acum El le-ar repeta acele cuvinte cu semnificaţie negreşită: „Cei care se coborâseră pe mare în corăbii, şi făceau comerţ pe apele cele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în adânc.” (Psalmul 107: 23, 24).
Cine ne poate despărţi de El
El niciodată nu dă greş! El niciodată nu l-a dezamăgit pe poporul Său credincios şi El niciodată nu ne va părăsi şi nu ne va dezamăgi, în aceste zile. El este cu noi în toate bucuriile şi necazurile noastre, în fiecare moment al peregrinării noastre, El este aici întotdeuna cu iubirea Sa nemuritoare să ne susţină şi cu prezenţa Sa evidentă să ne înveselească pe toţi care rămânem în El şi care credem că „aceste lucruri” sunt o veste personală pentru noi. Mulţumită fie lui Dumnezeu pentru bucuria Sa peste măsură, care este posibilă în viaţa creştină. Poate să fie un privilegiu mai mare, o moştenire mai minunată, o legătură mai plăcută şi o viaţă mai victorioasă şi mai de neînvins, dragi sfinţi ai lui Dumnezeu, decât aceasta de membru în familia lui Dumnezeu? Dacă timpul prezent este un timp de încercări speciale — „Binecuvântată să fie furtuna care ne aduce mai aproape de casă.” Cât de nevrednice de comparat sunt aceste puţine zile de necaz cu acea greutate veşnică de slavă care nu peste mult va fi a noastră! Lăudat fie numele Său pentru îndurarea Sa bogată care este destulă pentru orice timp de nevoie! Apele prin care avem să trecem pot fi adânci, dar ele niciodată nu ne pot acoperi. În foc nu vom fi arşi şi nici flăcările nu se vor aprinde peste noi. Cine sau ce ne poate despărţi de El? Desigur, noi nu ne putem permite să ne gândim că ceva ne-ar putea amăgi în a avea mai puţină căldură în iubirea noastră pentru El, prin care putem triumfa aşa de deplin în viaţă şi-n moarte. Într-adevăr noi putem spune: „Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne conduce totdeauna în carul lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireas-ma cunoştinţei Lui.” (2 Cor. 2:14). El ne ţine în mâna Sa dreaptă şi nicicând nu ne va părăsi. Zi de zi, El care ne-a dat făgăduinţa este credincios şi noi zi de zi putem trăi experimentând pacea şi bucuria promise de Învăţătorul nostru. O ce moştenire şi fericire deplină ne este destinată nouă de Dumnezeu!
Vestitorul Împărăţiei lui Cristos din 01. 05. 1933
“LA ADĂPOSTUL ARIPILOR SALE”
“El te va acoperi cu penele Lui şi vei avea un refugiu sub aripile Lui.” — Psalmul 91:4
În mijlocul “timpurilor grele” din această “zi rea” şi a vocilor de avertizare ale profeţilor şi ale apostolilor care indică spre capcanele şi molimele şi pericolele subtile care sunt peste tot, şi de asemenea în mijlocul înţelegerii existenţei reale a unor astfel de atacuri şi pericole — cât de preţioase sunt pentru sfinţi asigurările personale privind protecţia, îngrijirea şi iubirea divină.
Ne amintim îndurătoarele promisiuni ale lui Dumnezeu: “Tatăl Însuşi vă iubeşte”; “Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăţia”, şi “cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” “… şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi ne vom face locuinţa împreună cu el.” “… vă dau pacea Mea … Să nu vi se tulbure inima”. — Ioan 16:27; 14:21, 23, 27; Luca 12:32.
Dar vocile de avertizare şi sfaturile sănătoase sunt, de asemenea, necesare; şi nu este înţelept acela care rămâne surd la ele şi ia cunoştinţă doar de asigurările mângâietoare care sunt destinate numai acelora care cu credincioşie “veghează şi se roagă ca să nu intre în ispită”. Fiecare soldat al crucii trebuie să fie atent la prevenirile apostolului: “De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit toate”; şi: “Să ne temem deci ca nu cumva, fiind făcută o făgăduinţă pentru intrarea în odihna Lui, nici unul dintre voi să nu pară că a rămas în urmă”. “Dar mă tem ca nu cumva, după cum şarpele îSatanş a amăgit pe Eva cu viclenia lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la simplitatea şi curăţia faţă de Hristos”; “Ştiu că după plecarea mea se vor strecura între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici după ei.” Domnul mai zice: “Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar prudenţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.” Efeseni 6:13; Evrei 4:1; 2 Corinteni 11:3; Fapte 20:29, 30; Matei 10:16.
Pentru disciplinarea, încercarea şi probarea finală a Bisericii lui Dumnezeu este necesar ca ei să fie supuşi la aceste influenţe contrare, deoarece aceluia care le va birui îi este promisă marea răsplată. Dacă vrem să domnim cu Cristos, trebuie să ne dovedim vrednicia de a domni, prin aceleaşi încercări de loialitate faţă de Dumnezeu, de credinţă în Cuvântul Său, de zel pentru adevăr, de îndurare răbdătoare a ocărilor şi persecuţiei, chiar până la moarte, şi de încredere neclintită în puterea şi intenţia lui Dumnezeu de a elibera şi a glorifica Biserica Sa la timpul cuvenit. Pentru asemenea credincioşi sunt mângâierile binecuvântate ale Psalmului 91. Să ascultăm:
Versetul 1: “Cel ce stă în locuinţa tainică a Celui-Prea-Înalt îreprezentată de Sfânta Sfintelor sau de Sanctuarş se va odihni la umbra Celui-Atotputernic”. Ne punem astfel sub ocrotirea divină când, fiind ajunşi la o cunoştinţă a bunăvoinţei lui Dumnezeu de a ne accepta ca fii ai Săi, noi primim cu mulţumire această invitaţie şi ne apropiem pe calea stabilită de El, prin Cristos Răscumpărătorul nostru, şi ne consacrăm pe deplin serviciului Său. Aceştia se pot odihni plăcut în făgăduinţele scumpe ale lui Dumnezeu, care sunt toate “da şi … Amin” în Cristos Isus (2 Corinteni 1:20). Lumea nu vede aripile protectoare ale ocrotirii divine, dar credincioşii au o binecuvântată înţelegere secretă a acestui lucru. Laudă Domnului!
Versetul 2: “Eu îIsus Cristos reprezentat aici, ca şi în altă parte, prin David şi care Se adresează Corpului Său, Bisericii Saleş spun despre Domnul: “El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”” (Ioan 20:17).
Versetul 3: “Căci El te va scăpa de laţul vânătorului îde înşelările lui Satan, în care toţi cei care nu sunt apăraţi se vor poticni, fiindcă Domnul a zis că acestea vor fi atât de subtile şi înşelătoare încât, dacă ar fi posibil, ar înşela “chiar şi pe cei aleşi”. Dar aceasta nu este posibil pentru că aceia care îşi asigură chemarea şi alegerea, rămân sub protecţia Celui Atotputernicş, şi de ciuma distrugătoare”. (Nu de ciuma distrugătoare a bolii fizice, ci de ciuma morală şi spirituală distrugătoare — de tendinţele păcătoase ale vechii naturi, care, în clipele nepăzite, se străduiesc să-şi revendice stăpânirea şi să învingă sufletele celor care nu rămân sub protecţia secretă a Celui-Prea-Înalt; şi de ciuma spirituală a doctrinelor false care, cu sofisme subtile, distrug credinţa celor care nu veghează. Asemenea ciumă este deja peste tot sub forma aşa-numitei Ştiinţa Creştină, a Spiritismului şi a diferitelor teorii care neagă preţul de răscumpărare, care-şi iau numele Speranţei mai Largi şi care promit multe, atât din perspectiva actuală, cât şi din cea profetică, care în curând vor deveni epidemice. De toate aceste ciume, aleşii Domnului vor fi păziţi rămânând cu plăcere sub umbra Celui-Atotputernic).
Versetul 4: “El te va acoperi cu penele Lui şi vei avea un refugiu sub aripile Lui”. (Atât de aproape de inima Sa adună Iehova pe copiii Săi supuşi şi credincioşi, încât ei simt căldura iubirii Lui şi limbajul afectuos al inimii lor este: “Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău” — sub protecţia Ta — “să alerg la adăpostul aripilor Tale. … Căci Tu ai fost un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului … Căci Tu, Dumnezeule, ai auzit jurămintele mele” — consacrarea mea — “Tu mi-ai dat moştenirea celor ce se tem de Numele Tău” — Psalmul 61:4, 3, 5). “Căci scut şi pavăză este adevărul”, protecţia Ta. Da, adevărul Său — acel sistem mare al adevărului, cuprins în planul divin al veacurilor — este un scut şi o pavăză pentru toţi aceia care în simplitatea inimii îl primesc şi se dovedesc credincioşi lui. Este armătura lui Dumnezeu, pe care apostolul îi îndeamnă pe toţi credincioşii s-o îmbrace — să şi-o însuşească, să mediteze asupra ei şi să-şi înmagazineze adevărul în minte şi în inimă — pentru ca ei să poată, folosind-o, să se împotrivească erorii şi răului de orice fel, prezentat lor în această zi rea.
Versetul 5: “Nu trebuie să te temi nici de groaza nopţii înoaptea întunecată, despre care a vorbit atât profetul Isaia cât şi Domnul nostru: “vine dimineaţa — dimineaţa milenară — şi este tot noapte” — marele timp de strâmtorare, care va fi chiar înaintea nopţii în care “nimeni nu mai poate să lucreze”, în ce priveşte răspândirea adevărului divin; atât de mare va fi “groaza”, agitaţia şi necazul şi persecuţia acelei nopţi — Isaia 21:12; Ioan 9:4ş; nici de săgeata îchiar “vorbele … amare” ale duşmanilor adevărului — Psalmul 64:3ş care zboară ziua” (în prezent, care în comparaţie cu noaptea întunecată ce vine este numită zi).
Versetul 6: “Nici de ciuma îmorală şi spiritualăş care umblă în întuneric îcare se răspândeşte şi face victime printre cei care sunt ignoranţi în privinţa adevărului, sau sunt necredincioşi acestuia şi deci sunt nevrednici de el, şi cărora prin urmare le lipseşte protecţia divină şi sunt supuşi “lucrării de rătăcire” a erorii — 2 Tesaloniceni 2:11ş; nici de nenorocirea îcauzată de aceaste molimeş care pustieşte ziua în amiaza mare” (care subminează credinţa şi speranţa multora, tocmai când lumina adevărului divin luminează cel mai tare peste credincioşi, la fel cum străluceşte şi peste noi astăzi).
Versetul 7: “O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta îatât de mare va fi căderea de la adevăr, chiar şi printre aceia care, ca şi noi, l-au primit odată cu bucurie şi un timp au alergat bineş, dar de tine nu se va apropia” — Datorită loialtăţii şi credincioşiei tale necompromiţătoare şi datorită armăturii ample a adevărului şi a dreptăţii, vei sta şi nu vei cădea.
Versetul 8: “Doar vei privi cu ochii tăi şi vei vedea răsplătirea celor răi” — care resping ade-vărul sau se dovedesc necredincioşi acestuia.
Versetele 9, 10: “Pentru că zici: “Domnul este locul meu de adăpost” şi faci din Cel-Prea-Înalt locuinţa ta, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici un rău nu se va apropia de cortul tău” (nici un rău de felul celor amintite mai sus; şi oricare alte rele aparente, sub providenţa divină, vor lucra spre binele tău — Romani 8:28).
Versetul 11: “Căci El va porunci îngerilor îmesagerilorş Săi pentru tine, să te păzească în toate căile tale”. (Aceasta înseamnă că Dumnezeu va ridica păstori şi învăţători credincioşi care vor “veghea asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală”. Este adevărat, se vor ridica învăţători falşi, care vor strica Cuvântul Domnului şi vor căuta prin sofisme viclene să distrugă sufletele voastre; dar dacă în simplitatea inimii, copiii lui Dumnezeu cer un “aşa vorbeşte Domnul” pentru fiecare element al credinţei lor şi cu grijă dovedesc toate lucrurile prin Cuvântul lui Dumnezeu, vor fi în stare să deosebească imediat pe cei adevăraţi de cei falşi. Şi făcând aceasta, apostolul Pavel ne sfătuieşte să avem încredere (Evrei 13:17). Domnul, Păstorul nostru, va avea grijă de oile adevărate).
Versetul 12: “Şi ei te vor duce îpe toate membrele Corpului lui Cristos, individual şi colectivş pe mâini îfolosindu-şi putereaş, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră” — orice piatră de poticnire a doctrinei false, şi în special acea mare piatră-doctrină fundamentală a răscumpărării prin sângele scump a lui Cristos — acea “Piatră de poticnire” şi “Stâncă de cădere” pentru ambele case ale Israelului nominal (trupească şi spirituală). (Isaia 8:14) “Picioarele” corpului sunt ultimele sale membre; sfinţii care trăiesc acum sunt membrele “picioarelor Lui” (Cristos); acelea care sunt acum în pericol de a se poticni, aşa cum au fost în pericol picioarele casei iudee a servitorilor la sfârşitul sau în secerişul Veacului Iudeu.
Cum susţin aceşti mesageri ai Domnului picioarele lui Cristos? Ajutându-i să ajungă la o înţelegere clară a adevărului, şi învăţându-i şi încurajându-i prin cuvânt şi exemplu cum să fie credincioşi adevărului şi cum să alerge pentru a ajunge la ţinta premiului chemării noastre de sus.
Versetul 13: “Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi”. Astfel purtaţi pe mâinile mesagerilor credincioşi ai Domnului şi păziţi prin vegherea lor vigilentă şi sub protecţia continuă a Celui-Prea-Înalt, copiii încrezători, credincioşi ai lui Dumnezeu, vor triumfa asupra oricărei uneltiri a lui Satan, fie de a-i birui, fie de a-i amăgi — fie că el umblă ca un leu răgnind, sau ca un şarpe el stă furişat la pândă să-şi introducă veninul otrăvitor.
Versetul 14: “Fiindcă Mă iubeşte îzice Iehovaş, de aceea îl voi scăpa îde ciumă etc.ş, îl voi ocroti îîl voi ridica la moştenire împreună cu Hristos, îl voi face membru al “preoţiei împărăteşti” şi părtaş al naturii divineş, căci cunoaşte îapreciazăş Numele Meu”.
Versetul 15 şi 16: “Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi mântui şi-l voi onora. Îl voi sătura cu viaţă lungă îviaţă veşnică — Ioan 10:28, 29; Rom. 2:1ş şi-i voi arăta mântuirea Mea” — îl voi face să înţeleagă planul Meu.
Lăudat fie Domnul pentru astfel de asigurări ale îngrijirii Sale iubitoare! “Binecuvântează, suflete al meu pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!”
Turnul de Veghere din 01. 03. 1904 [3331]
şi Vestitorul Împărăţiei lui Cristos din 15. 04. 1922
Voi Sunteţi Opera Lui Dumnezeu
“Să nu vă conformaţi veacului acestuia, ci să fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi înţelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.” — Romani 12:2
Dacă cineva este în Cristos, atunci este o Creaţie Nouă, scrie apostolul şi cu mare grijă el arată în diferitele sale epistole treptele progresive pentru dezvoltarea Noii Creaţii. Expresia “Creaţie Nouă” este o expresie plină de semnificaţii. Prin expresia “Creaţie Nouă” se face o deosebire clară între toate procedurile de creare de mai înainte şi această activitate a puterii divine, care aduce acum în existenţă acest nou ordin de fiinţe. Aceasta este o nouă manifestare a înţelepciunii lui Dumnezeu, cea de multe feluri, prin care se descoperă lungimea şi lăţimea iubirii Sale, cum niciodată până acum n-a fost descoperită într-un mod atât de minunat, deoarece apostolul ne spune, că noi suntem pregătiţi “spre lauda slavei Sale”, şi “ca să arate în veacurile viitoare nemărginitele bogăţii ale harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi, în Hristos Isus.” (Efeseni 1:12; 2:7). Dacă opera de creaţie de dinainte a lui Dumnezeu, în varietatea fără sfârşit şi peste puterea noastră de înţelegere deplină, trezeşte în noi interes şi adâncă admiraţie, atunci cu cât mai admirabilă şi mai încântătoare trebuie să fie o adevărată înţelegere a iubirii şi puterii care se descoperă în această Creaţie Nouă a Sa!
Ce privilegiu minunat am fi avut noi, dacă am fi putut vedea opera creaţiei lui Dumnezeu, după cum fără îndoială a fost cazul cu îngerii lui Dumnezeu, din timpurile necunoscute. Dar Dumnezeu ne-a arătat în Cuvântul Său, că noi avem o favoare mai mare decât oştile îngereşti, prin aceea că posedăm multe din cele mai mari manifestări ale iubirii şi puterii Sale. Prin asocierea noastră cu Domnul, noi vom fi înălţaţi în viitorul fără sfârşit cu mult mai presus decât aceste fiinţe spirituale, în ce priveşte natura şi poziţia, deoarece El Şi-a pus iubirea Sa, în mod special asupra noastră. Când aflăm că noi nu suntem numai observatorii acesteia din urmă, care este cea mai uimitoare manifestare a puterii creatoare a lui Dumnezeu, ci chiar obiectul înaltelor Sale intenţii şi hotărâri, ce mare bucurie şi mulţumire simţim noi! Şi aceasta este tocmai ceea ce mărturiseşte Sfânta Scriptură că suntem: “Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Hristos Isus pentru fapte bune”, şi “Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după buna Sa plăcere, şi voinţa şi înfăptuirea.” — Efeseni 2:10; Filipeni 2:13.
Puterea prin care au fost făcute şi prin care se mişcă şi îşi au existenţa mii şi mii de feluri de vieţi, este descoperită în noi în chipul cel mai minunat. Deci, sigur, noi nu putem greşi în a fi recunoscători pentru marele privilegiu de a fi astfel transformaţi prin înnoirea minţii noastre în armonie cu voinţa divină, până vom cunoaşte sau experienţa deplin buna, plăcuta şi desăvârşita voinţă a lui Dumnezeu, a cărui ultim scop este asemănarea noastră cu ca-racterul şi natura Fiului iubit a lui Dumnezeu.
În toată opera creaţiei Dumnezeu Şi-a ales acele elemente, puteri şi substanţe, care au corespuns cu intenţiile Sale. Uneori întrebuin-ţează elementele şi puterile nevăzute şi aduce în existenţă obiectele ce sunt conform hotărârii Sale. El poate întrebuinţa materiile văzute, pulberea pământului, pentru formarea unei creaturi “din pământ, făcut din ţărână”. La formarea Noii Sale Creaţii şi-a ales materialul dintre oameni, luând nu mulţi bogaţi sau nobili sau înţelepţi, ci astfel de caractere care sunt potrivite cu intenţiile Sale speciale şi cu mila Sa neasemănat de mare, şi astfel să aducă în existenţă un ordin de fiinţe cu totul nou, prin care să arate în veacurile ce vin iubirea Sa peste măsură de mare. Din “gaura gropii” (Isaia 51:1) El Îşi adună materialul neprelucrat, atrăgându-i la Isus Cristos, prin care sunt iertaţi de păcate şi făcuţi fiii Săi şi le permite să se prezinte lui Dumnezeu, prin o deplină consacrare, ca în sfârşit El să poată lucra în ei, a voi şi a face buna Sa voinţă. Prin puterea Cuvântului şi a Spiritului Său, aceştia sunt “transformaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”, până când vor fi potriviţi pentru moştenirea sfinţilor în lumină. Înţelegând felul general al activităţii lui Dumnezeu, este foarte potrivit ca noi să fim adânc interesaţi în aceste posibilităţi, prin care suntem chemaţi a fi conlucrători cu Dumnezeu, şi care pentru noi sunt de cea mai mare însemnătate pentru toate eternităţile.
Mărturia Spiritului în creşterea noastră
Ca o mărturie clară a Spiritului sfânt, prin care putem cunoaşte că stăm în favoarea divină, nu poate exista ceva mai sigur şi mai de dorit decât asigurarea exprimată în textul de la început, când aceasta s-a adeverit în experienţele noastre. Această expunere a apostolului nu este o frază greu de înţeles, ci una practică, aceasta este o expunere a unui fapt evident şi foarte uşor de înţeles “deoarece aşa cum el gândeşte în inima sa aşa este el”. Oricine cunoaşte influenţa gândurilor, în formarea caracterului, va înţelege uşor şi felul cum putem fi transformaţi prin continua înnoire a minţii noastre sau mai bine zis, prin preocuparea continuă în ceea ce priveşte voinţa perfectă a lui Dumnezeu. În armonie cu toate textele Scripturii referitoare la acest subiect, acest text învaţă că scopul lui Dumnezeu cu privire la progresul treptat al dezvoltării noastre se va ajunge printr-o creştere, care prin iubirea lui Dumnezeu va fi posibilă tuturor celor ce simt o mare bucurie în împlinirea voinţei perfecte a lui Dumnezeu. După primele fapte ale credinţei noastre trebuie să urmeze o continuă înnoire sau o întoarcere a minţii noastre la lucrurile lui Dumnezeu, prin care înţelegem de ce şi pentru ce ne-a despărţit Dumnezeu de lucrurile acestui pământ. Atunci va veni fericita asigurare că, dacă gândurile noastre sunt astfel fixate şi idealurile noastre sunt centrate în lucrarea lui Dumnezeu în noi, şi dacă Spiritul dat nu este împiedicat să domine în vieţile noastre pentru a face aceste lucruri din ce în ce mai reale pentru noi, în cele din urmă vom înţelege că Cel care este Autorul credinţei noastre va fi de asemenea Desăvârşitorul, producând chiar acea sfinţenie fără care nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu.
În primele Sale declaraţii, cu privire la opera specială a Spiritului sfânt, Domnul a explicat că aceasta va fi o operă de convingere despre păcat, despre judecată şi despre dreptate. Aceasta este vrednică de o atenţie specială, deoarece ne învaţă în mod clar că acestea sunt faptele fundamentale de care atârnă progresul nostru mai departe. Dacă aceste lucruri nu au devenit o bază continuă a credinţei noastre, atunci orice suprastructură construită se va dovedi slabă, nedesăvârşită şi nemulţumitoare. De aceea, cât de important este ca noi să punem o mare însemnătate pe necesitatea de a avea mâinile şi inimile curate.
“Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” este un îndemn pe care îl aflăm adeseori într-o formă sau alta în Cuvântul lui Dumnezeu. Şi astfel de aduceri aminte, despre sfinţenia lui Dumnezeu, să ne ducă la o continuă înnoire a minţii în ceea ce priveşte separarea noastră de tot ce nu este în armonie cu voinţa Sa. Cât de uşor se poate întâmpla, că unii ani de-a rândul trecând prin diferite experienţe au făcut foarte puţin exerciţiu în ce priveşte înnoirea minţii. Cât de uşor se poate întâmpla a ne odihni mulţumiţi, în aprecierea milei lui Dumnezeu şi totuşi să dăm greş în ce priveşte umplerea inimii cu sfinţenia Sa, cu ura Sa faţă de păcat, cu dorinţa arzătoare a sufletului ca să fim asemenea Lui în acea sfinţenie. A medita la comuniunea noastră cu Dumnezeu şi a sta în strălucirea razelor favoarei Sale este într-adevăr un gând care înnobilează. De aceea să depunem toată silinţa să fortificăm şi să înnoim puterea minţii noastre, până când cugetul mai înalt şi mai bogat va putea cuprinde inima noastră, până când voinţa Sa va fi atât de stăpână asupra noastră încât într-o anumită zi să avem, pe deplin, propria Sa sfinţenie şi să fim cu El, fiindcă suntem asemenea Lui.
Un semn sigur că iubim dreptatea
Deoarece depinde atât de mult de aprecierea noastră în ce priveşte sfinţirea şi de dorinţa cu care o căutăm, devine un lucru de mare importanţă să ne analizăm purtarea în mod amănunţit faţă de cerinţele sfinţirii. Dacă am fi în contrazicere numai cu păcatele mai mari şi am înconjura numai greşelile mai grosolane, prin aceasta am dovedi că nu înţelegem cum se cuvine cerinţele sfinţirii. Dacă dorim să ajungem la o ancorare reală a credinţei şi a speranţei noastre, aceasta trebuie să se găsească cel mai mult în mărturia că iubim dreptatea şi urâm nedreptatea şi că suntem plini de dorinţa de a ne despărţi de orice lucru ce este în legătură cu nedreptatea. Ca un test al condiţiei adevărate al minţii noastre, ne-ar putea servi o examinare a sentimentelor în faţa următoarelor texte ale Sfintei Scripturi: “… după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi”. “Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.” “Să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, ducând până la capăt sfinţirea în frică de Dumnezeu”. “… Dumnezeul nostru este “un foc mistuitor””. Există încă o mulţime de texte ale Sfintei Scripturi care, de asemenea, nu încurajează pe cei nesupuşi să umble pe căile lor nedrepte, ci din contră ne îndeamnă a ne cerceta şi a ne examina până în adâncul inimii.
Pentru cei cu inima curată, aceste texte sunt mărgăritarele Cuvântului lui Dumnezeu, a căror influenţe sunt pline de încurajare pentru inimile lor. Dacă Isus a zis: “Voi fiţi deci desăvârşiţi după cum şi Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârşit”, şi dacă apostolul ne îndeamnă la despărţirea de toată mânjitura trupului şi a spiritului, se înţelege prin aceasta că toţi aceia care nu sunt sfinţi sunt excluşi din favoarea lui Dumnezeu? Da, într-adevăr! Şi mulţumită lui Dumnezeu, că această măsură rămâne neschimbată. Dacă eu sunt invitat a fi sfânt, atunci fără îndoială că pot fi sfânt, dacă vreau. Dacă Dumnezeu a lucrat în mine pentru a voi astfel, atunci El este în stare a lucra în mine ca să procedez în armonie cu cerinţa Sa, deoarece la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Celor cu inima curată, măsura dreptăţii niciodată nu le este prea înaltă. În timp ce aceştia, înnoindu-şi zilnic mintea, câştigă o înţelegere tot mai clară cu privire la sfinţenia Lui şi primesc o înţelegere corespunzătoare a condiţiilor lor proprii înafară de Cristos, aceasta îi face să se bucure tot mai mult de puterea lui Dumnezeu, care este în stare să facă cu mult mai mult pentru noi, decât am putea cere sau gândi. Noi iubim dreptatea pentru că ne place şi urâm răul, de orice formă ar fi, fiindcă este urâciune pentru noi. Şi având deplina asigurare, că Acela care a început în noi lucrul bun este în stare să-l ducă la îndeplinire, întreaga noastră viaţă arată că dreptatea perfectă este scopul gândului şi spernţei noastre şi ştim că într-o zi vom ajunge această dorinţă, pentru că ne vom deştepta în asemănarea Sa — opera lui Dumnezeu va fi îndeplinită în chipul cel mai glorios, fără constrângere şi fără piedică, fiindcă mintea noastră se înnoieşte zilnic fiind pătrunsă de influenţa perfectă a lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, reacţiile noastre pot fi de aşa fel, încât să se poată vedea lipsa noastră în dezvoltarea spirituală. Sunt unii care în loc să-şi înnoiască mintea în felul acesta, favorabil în mod progresiv, se pare că au obiceiul de a trăi tocmai contrar. Ei, de asemenea, sunt familiari cu textele Scripturii amintite mai sus, dar sunt dispuşi a le privi dintr-un punct de vedere cu totul diferit. Poate, dacă şi-ar exprima gândurile, ei ar zice tocmai ca servul care a primit numai un talant: “fiindcă eşti un om aspru”, deaceea nu m-am străduit să îndeplinesc cerinţele Tale. Oare nu ne punem noi în această poziţie când privim posibilităţile unei vieţi creştineşti, zicând: “Această cerere nu este pentru mine. Eu am prea multe slăbiciuni, prea multe influenţe dinlăuntru şi dinafară de învins, de aceea eu niciodată nu pot să fiu sau să devin aşa cum cer aceste texte scripturale”? Noi trebuie să fim cu cea mai mare băgare de seamă în această privinţă, deoarece nu numai că putem arăta o credinţă cu totul insuficientă, ci totodată şi o lipsă serioasă a iubirii de dreptate. În felul acesta ne putem pune o mare piedică, cu privire la lucrurile pe care Dumnezeu vrea ca noi să le dorim şi să le facem. Curentul nu se poate ridica mai sus decât izvorul său, şi dacă noi în felul acesta ne scuzăm decăderea şi lipsa de speranţă, atunci cum am putea noi ajunge vreodată la posibilităţile ce sunt arătate în textul nostru? Pentru astfel de oameni, cuvintele apostolului sunt o puternică dovadă că punctul lor de vedere este fals. Voi sunteţi opera lui Dumnezeu. Dumnezeu este Acela care lucrează în voi. Unde este iubire şi credinţă vie şi fierbinte, acolo, înainte de a se putea pune vreo piedică în drum, este înălţat strigătul: “Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti” şi imediat după această cerere Isus va răspunde: “… la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”, “crede numai!”.
Într-o măsură foarte mare, noi înşine ne clasăm unde aparţinem în aranjamentul lui Dumnezeu. Dacă prin fapte dovedim că inimile noastre sunt pline de dorinţă după o viaţă sfântă, aşa după cum ne este arătat în Cuvântul lui Dumnezeu, atunci va fi uşor de stabilit. Pe de altă parte, dacă aruncăm de-o parte aceste mari posibilităţi ca ireale pentru noi, sau le privim ca cerinţe care depăşesc puterile noastre, şi între timp totuşi sperăm că prin mila lui Dumnezeu vom ajunge undeva în Planul lui Dumnezeu, nu ne punem noi în cazul acesta de partea marii mulţimi, a căror gânduri sunt îndreptate mai mult pentru obţinerea milei în timpul vieţii prezente, şi care îşi primesc răsplata neglijenţei lor la poarta morţii, în loc de a se ţine de aceia care au dorinţa arzătoare ca la sfârşitul călătoriei lor să aibă sfinţenia lui Dumnezeu, o dorinţă care niciodată nu-şi pierde speranţa, o iubire şi o credinţă care niciodată nu va lăsa o speranţă atât de mare? Dezvoltându-şi Noua Sa Creaţie, scopul special a lui Dumnezeu nu este, în primul rând, exercitarea îndurării Sale iertătoare, ci mai degrabă îndeplinirea marelui scop final, la care astfel a deschis uşa îndurării Sale — sfinţirea noastră. Pentru aceia care în continuu se află într-o stare îndoielnică şi de decădere, în privinţa unei măsuri atât de mari a sfinţeniei divine, vrem să repetăm gândul care este accentuat în textul nostru: “să fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi înţelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită” pentru voi. Părăsiţi gândurile somnolente şi descurajatoare. Ridicaţi mintea, prin înnoirea zilnică, asupra lucrurilor care prin puterea lui Dumnezeu sunt posibile şi atunci veţi vedea lucruri mai mari — “crede numai!”
Creşterea în Cristos
A nu creşte trupeşte este o mare nenorocire. Noi putem fi fericiţi dacă am scăpat de această nenorocire. Dacă un copil al nostru, după o creştere naturală normală de mai mulţi ani, pe neaşteptate s-ar îmbolnăvi de ceva care i-ar opri creşterea, cât de îngrijoraţi am fi noi. Dacă în ceea ce priveşte dezvoltarea trupului şi a vieţii naturale este un lucru atât de trist, cu atât mai dureros ar fi în creşterea copiilor spirituali. Ce trebuie să simtă Dumnezeu când unii din copii Săi, pe neaşteptate, ajung într-o asemenea situaţie de imposibilitate a creşterii? Creşterea, este o expresie biblică foarte obişnuită şi de aceea ar trebui în continuu să fie păstrată în mintea noastră. “Întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic”. “Pruncii născuţi de curând” au nevoie de laptele curat al Cuvântului lui Dumnezeu. Caracterele mai dezvoltate au nevoie de “hrană tare”, pentru a cugeta drept asupra voinţei şi adâncimii lui Dumnezeu. Ca şi clădire a lui Dumnezeu “să creştem ca să fim un Templu sfânt în Domnul” şi în toată experienţa creştină, lucrarea începută în noi trebuie să înainteze până când Cel care a fost Autorul ei devine şi Desăvârşitorul ei. Ce însemnătate adâncă este, deci, în îndemnul apostolului, prin care suntem îndemnaţi să creştem în Cristos!
Acţiunile creşterii în viaţa tuturor animalelor şi plantelor sunt ascunse în taine prea adânci pentru mintea omenească, şi de aceea nu pot fi înţelese pe deplin. Dar, cu toate acestea noi putem înţelege legile ei ca să tragem lecţii folositoare. Aceasta este foarte frumos ilustrat în declaraţiile sublime ale lui Isus: “Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia”. Gloria lui Solomon a fost rezultatul acţiunilor omeneşti. Frumuseţea crinilor este datorită activităţii lui Dumnezeu. Această lecţie nu trebuie să ne înveţe inactivitate, ci trebuie să ne arate secretele fundamentale ale creşterii şi să ne întărească faptul că, prin gândurile şi străduinţele proprii nici un om nu poate adăuga la lungimea sa nici măcar un centimetru. Creşterea vine de la sine, şi după cum se întâmplă cu crinii aşa se întâmplă şi cu noi. În fond este faptul sustragerii puterilor din pământ şi din razele soarelui şi din atmosferă. Petru ne spune: “… prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti”. Aici este pământul în care caracterele noastre trebuie să prindă rădăcină; şi cum repetăm tot mereu în minte aceste făgăduinţe, suntem influenţaţi de condiţiile fixate în aceste făgăduinţe, şi fiind mişcaţi în mod favorabil de natura excepţională a privilegiilor pe care ele le cuprind, curând ele devin aşa parte din experienţa noastră, încât înţelegem declaraţia apostolului ca o realitate vie în vieţile noastre. Pavel ne îndeamnă să ne îndreptăm gândurile asupra lucrurilor care sunt curate, drepte, bune, vrednice de iubit, asupra lucrurilor care sunt vrednice de laudă, care sunt bune, şi în timp ce zi de zi facem aceasta, se va îdeplini în noi o operă de schimbare. “Dar noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem transformaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” În felul acesta ne însuşim acele puteri care ajută, dezvoltă şi pregătesc viaţa noastră spirituală. Ochiul natural nu observă lucrarea Spiritului sfânt în aceste consideraţii şi cugete sfinte, în această dorinţă arzătoare după sfinţenie, în această sete şi foame binecuvântată după dreptatea divină, şi Dumnezeu care tratează cu respect credinţa noastră va ţese aceste elemente în caracterul nostru prin acelaşi Spirit sfânt.
Împărţind drept Cuvântul adevărului
Cu privire la hrana noastră naturală, recunoaştem necesitatea combinării anumitor substanţe folositoare în proporţii corespunzătoare, ca să putem trage din ele cel mai mult pentru puterea fizică. Tot atât de important este acest principiu în viaţa spirituală. “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos”, şi de aceea este datoria fiecărui om a lui Dumnezeu, să recunoască proporţia şi importanţa combinării a tot felul de hrană conţinută în Biblie. Dacă suntem atenţi la ceea ce spune Spiritul Bisericii, atunci nu vom avea nici o dificultate în a recunoaşte, că cea mai mare parte a gândurilor noastre, trebuie să fie îndreptate la ajungerea unui caracter sfânt, despre care vrem să vorbim mai departe.
Viaţa evlavioasă, comuniunea intimă cu Dumnezeu, viaţa de rugăciune după cum ne este arătată de Isus, viaţa păcii şi a bucuriei în Spiritul sfânt, aceasta este viaţa asupra căreia apostolii au pus o mare însemnătate. Să cercetăm învăţăturile Noului Testament cu atenţie, şi atunci vom observa punctul asupra căruia se pune aşa de mult accent în ce priveşte importanţa unei clare cunoştinţe a iluminării lăuntrice, a transformării şi a relaţiei cereşti. Isus a recunoscut foarte bine, că lucrurile adânci ale vieţii spirituale nu le-a putut împărtăşi ucenicilor Săi, care trăiau în imediata Sa apropiere. Dacă trăsăturile speciale ale mesajului Său, ar fi fost numai o veste bună a unei mari bucurii pentru tot poporul, atunci fără îndoială că El încă înainte de moartea şi învierea Sa ar fi putut face cunoscut toate lucrurile ucenicilor Săi, deoarece o astfel de veste se poate înţelege uşor de omul natural. Dar nu mai înainte, decât atunci când Spiritul sfânt a fost dat şi mintea apostolilor a fost luminată, a fost posibil să li se facă cunoscute marile adevăruri, cu privire la “Hristos în voi, nădejdea slavei” şi “pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său”. Deci, dacă în expunerea Cuvântului adevărului, făcută de către noi, nu am identificat importanţa specială a creşterii noastre, în adevărata sfinţenie şi într-o adâncă viaţă spirituală, atunci noi am încetat de a mai lucra în armonie cu sfatul apostolului, şi astfel am împiedicat opera lui Dumnezeu în inimile noastre.
Importanţa vieţii de rugăciune
Am dori noi să experienţăm o bucurie şi o pace mai adâncă şi să dezvoltăm o credinţă mai puternică în puterea Cuvântului lui Dumnezeu, care să ne transforme? Să deschidem inimile şi viaţa noastră influenţei Sale creatoare şi activităţii Spiritului Său, şi atunci urmările binecuvântate vor umple inimile noastre de bucurie. Despre importanţa vieţii de rugăciune, aşa cum aceasta este învăţată în Biblie, nu există nici o îndoială. Deoarece nu este nevoie să continuăm punând din nou temelia principiilor, să mergem înainte spre desăvârşire. Să mergem aşa cum au făcut ucenicii şi să-L rugăm pe Învăţătorul să ne înveţe a ne ruga, să facem ca rugăciunea să fie viaţa noastră şi nu numai o datorie. Să studiemm subiectul rugăciunii, cerându-I lui Dumnezeu, în mod serios, să ne descopere posibilitatea de a ne adânci iubirea pentru comuniunea ascunsă, să ne crească credinţa noastră pentru a primi, şi astfel va creşte viaţa noastră spirituală. Această reînnoire a minţii noastre, producând o atmosferă prielnică în care Spiritul sfânt acţionează va asigura creşterea pe care o căutăm — opera lui Dumnezeu progresează spre desăvâşirea sa.
Gândindu-ne la adâncimea minţii spirituale a lui Pavel sau a lui Ioan sau a unui alt caracter demn de încredere, din trecut sau din prezent, nu ne simţim noi atraşi de o dorinţă arzătoare după o astfel de stare? Dacă acesta este cazul, atunci să-I permitem lui Dumnezeu să facă acest lucru pentru noi. Să ne petrecem timpul având în minte lucrurile spirituale, evlavioase, înălţătoare. Să deschidem minţile noastre influenţei şi conducerii Spiritului care ne vor face capabili să înţelegem împreună cu toţi sfinţii, din trecut şi din prezent, lungimea şi lăţimea, înălţimea şi adâncimea iubirii dumnezeieşti, şi atunci vom avea o creştere mai sigură şi o viaţă mai desăvârşită. Întocmai ca şi crinii, atunci ne vom putea însuşi unele puteri, care îndeplinesc creşterea nostră. Făcând aşa, nu va trebui să ne îngrijorăm în ce priveşte creşterea, ci ea se va îndeplini atunci cu totul de la sine. Dacă ne este dăruită o imagine a unei vieţi mai rodnice, fie prin Cuvântul lui Dumnezeu însuşi sau prin viaţa unui oarecare sfânt al lui Dumnezeu, şi inimile noastre doresc să se bucure de o astfel de stare, să ne amintim că o astfel de dorinţă repetată asupra căreia s-a meditat, adusă înaintea lui Dumnezeu cu recunoştinţă, în cele din urmă va aduce în inimile noastre fructele ei binecuvântate. Opera lui Dumnezeu va înainta atunci, în mod liniştit. Minţile noastre îndreptate în sus, însuşindu-şi Cuvântul Său, intrezărind scopul Său îndeplinit în vieţile noastre vor experienţa această binecuvântată transformare. Dacă-I permitem lui Dumnezeu să facă acest lucru, despre care suntem siguri că noi singuri niciodată nu-l putem face, cât de bogată va fi înţelegerea noastră că El este hotărât să lucreze în noi în conformitate cu buna Sa plăcere, chiar sfinţirea noastră şi de asemenea să lucreze în noi lucrurile care reprezintă deplina cooperare cu El în dezvoltarea Noii Sale Creaţii.
“Care este nivelul vieţii mele”
În concluzie, după ce gândurile noastre au fost ridicate la nivelul lor corespunzător, să cităm cuvintele unui om, care a înţeles frumuseţea metodelor lui Dumnezeu şi activitatea Sa în noi:
“Credinţa se foloseşte de atotputernicia lui Dumnezeu, de puterea care a sculat pe Isus din mormântul lui Iosif şi L-a aşezat de-a dreapta majestăţii Sale în cer, de puterea cu ajutorul căreia Isus a umblat peste valurile înfuriate şi S-a înălţat sus pe planul nevăzut, unde Îşi menţine locul pe tronul lui Dumnezeu, faţă de toţi agresorii întunericului. Este imposibil a trăi o viaţă înaltă sau o viaţă cerească, care este sigur a noastră, fără înălţarea şi fără puterea divină. Aceasta însă este prin ajungerea credinţei potrivite … Este foarte important pentru fiecare să se întrebe: “Care este nivelul vieţii mele”? Este acest nivel al meu sau al aproapelui meu sau a lui Dumnezeu? Trăiesc eu ca unul care m-am ridicat şi urc împotriva a ce este păcat şi moarte, în timp ce deasupra este neschimbata lumină a eternităţii? Vai! Atâţia dintre noi ne coborâm aprecierea poziţiei noastre la condiţia modestă a experienţelor noastre, în loc să căutăm să ne ridicăm nivelul experienţei şi practicii la înălţimea poziţiei noastre în Isus!
Credinţa, dacă este exercitată în mod drept, îndeplineşte două lucruri. Întâi, ea recunoaşte că i se cuvine o poziţie pe care de fapt noi nu o simţim, dar pe care îndrăzneşte să o susţină în baza autorităţii Cuvântului lui Dumnezeu. Al doilea, ea se bazează pe puterile dumnezeieşti, pentru a face acea poziţie o realitate în experienţa sa din fiecare zi şi din fiecare oră.
Şi numai dacă noi trăim astfel, viaţa va deveni fericită şi folositoare. Puterea sa de rezistenţă va fi concretizată într-un psalm, asemenea celui cântat de păstorul şi regele David, cu sute de ani în urmă. Acesta poate începe cu povestirea îngrijirii unui păstor faţă de o oaie pierdută şi rătăcită. Dar nu va rămânea pentru totdeauna în această poziţie; ea se va ridica sus, se va avânta şi va cânta aproape de porţile cerului; îşi va petrece zilele pe acel platou, unde Însuşi Dumnezeu este Soarele, şi în cele din urmă va trece în acea casă glorioasă în care fiecare locuitor poate adeveri, fără cea mai mică umbră de presupunere sau teamă: “… voi locui în casa Domnului pe vecie” (traducerea K. J. — n. t.).”
Vestitorul Împărăţiei lui Cristos din 01. 06. 1931
Iertarea Păcatelor Şi Vindecarea
“Binecuvântează, suflete al meu pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale; El îţi vindecă toate bolile tale.” — Psalmul 103:2, 3; Marcu 2:1-12
Mai târziu, când Mântuitorul S-a întors la Capernaum, acolo a fost mulţime de oameni pentru a-L asculta şi a-L vedea, şi I-au adus bolnavi să-i vindece prin cuvintele şi prin atingerea Lui. Minunile pe care Domnul nostru le făcea, erau mai cu seamă pentru a determina poporul să asculte vestea Sa — Evanghelia Împărăţiei — veştile bune ale privilegiului de a deveni fiii lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Isus în guvernarea Mesianică, care va binecuvânta pe Israel şi pe toate naţiunile Pământului cu lumină, cunoştinţă şi ridicându-i astfel din condiţiile de păcat şi moarte.
Pe când Domnul nostru predica, mai mulţi israeliţi serioşi, au adus la El un om paralizat pe patul său. Dar fiindcă poporul era atât de numeros încât le-a fost cu neputinţă să intre în casă, ei au spart acoperişul casei şi aşa au coborât pe bolnav înaintea Mântuitorului. O astfel de credinţă, arătată prin această sforţare eroică, nu se poate să nu fi fost apreciată de Răscumpărătorul.
Dar neprevăzutul s-a întâmplat. Isus, în loc să vindece pe paralizat de boala sa, El exclamă: “… păcatele îţi sunt iertate.” Sub aranjamentul lui Dumnezeu cu evreii, sub Legământul lor special al Legii, păcatul original era ispăşit în mod tipic prin jertfele tipice şi poporul era tras la răspundere pentru călcarea Legii. Astfel bolile mai grele ale poporului închipuiau păcatele mai grave. De aceea cu altă ocazie Isus a spus unei persoane pe care o vindecase: “Iată, te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”.
Dar să nu uităm, că aceste lucruri particulare erau numai pentru israeliţi şi niciodată nu se aplicau la Neamuri sau la Creştini, deşi este foarte adevărat că suferinţa şi boala urmează pe oricine care calcă legile Naturii, fie evreu, fie dintre Neamuri. Ceea ce vrem să scoatem în evidenţă este că Dumnezeu n-a făcut un astfel de legământ cu Biserica Sa şi nici cu lumea de astăzi în general. De aceea adeseori se poate vedea că cei drepţi sunt bolnavi, iar păcătoşii sunt sănătoşi.
“Cine poate să ierte păcatele?”
Când Isus a zis bolnavului: “… păcatele îţi sunt iertate”, unii dintre cei care erau acolo, credeau că Isus defaimă — pentru că, prin aceste cuvinte arăta că are puterea şi dreptul care aparţine numai lui Dumnezeu. Ei nu credeau că dacă El era într-adevăr Mesia, Răscumpărătorul, aceasta ar implica faptul că avea autoritatea să şteargă păcatele din care El răscumpăra oamenii. Dar Isus, înţelegându-le gândurile şi văzând că astfel s-ar putea împiedica în marele adevăr spre paguba lor, a clarificat chestiunea, zicând: Ce consideraţi a fi mai uşor: a spune omului că păcatele îi sunt iertate, sau a-l vindeca? El ştia bine că ei vor zice că vindecarea e mai grea, şi, de aceea dacă Isus era în stare să vindece omul, nu mai exista nici un motiv ca El să mai spună, “… păcatele îţi sunt iertate,” dacă El nu avea puterea să ierte păcatele. Pentru a dovedi aceasta, El a spus omului paralizat, ale cărui păcate le iertase: “Ţie îţi poruncesc, scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă!” În momentul acela omul s-a făcut sănătos şi-a luat patul, şi a plecat înaintea tuturor. Şi tot poporul făcându-i loc, s-a minunat şi toţi Îl măreau pe Dumnezeu, zicând că astfel de lucruri n-au mai văzut niciodată!
Autoritatea de a ierta păcatele
Sunt unele principii mari, de bază, în ceea ce priveşte relaţia lui Dumnezeu cu omenirea care trebuie să fie recunoscute. Temelia guvernării lui Iehova nu este mila, ci dreptatea; după cum citim, “Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie”. (Ps. 89:14) Într-un înţeles al Cuvântului lui Dumnezeu, dreptatea niciodată nu iartă, şi nici nu poate ierta, după cum vom arăta. Citim despre Dumnezeu: “… lucrarea Lui este perfectă” (Deuteronom 32:4). Hotărârea lui Dumnezeu este ca toate creaturile Sale să fie perfecte, şi de aceea n-au nevoie de iertare, şi nici nu vor avea scuze pentru păcatele lor. Apoi, îngerii au fost creaţi perfecţi, prin urmare nu a fost nevoie să se prevadă iertare pentru ei, pentru că nu există scuză pentru păcatul lor. Tot aşa şi omul creat perfect, în chipul şi asemănarea Creatorului, n-a avut iertare pentru păcatul său şi de aceea nu a fost nevoie să se ia măsuri de precauţie pentru milă atâta timp cât a fost în legătură cu Dumnezeul Său.
Când a venit ispita, omul a căzut din ascultare în păcat, din favoarea şi viaţa lui Dumnezeu în defavoare şi sub sentinţa morţii. Datorită faptului că el a fost creat desăvârşit, dreptatea lui Dumnezeu a fost fără milă faţă de el. Dar o altă trăsătură a caracterului divin, iubirea, nefiind limitată, a fost adusă în exerciţiul eliberării omului. Însă nici chiar iubirea divină, nici mila nu puteau călca dreptatea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu poate ierta o fiinţă inteligentă şi creată în chipul Său, după ce aceasta a păcătuit. Tot ceea ce El putea face şi a făcut, a fost să prevadă la timpul potrivit Răscumpărarea omului. De aceea toată mila lui Dumnezeu curge prin Canalul de Răscumpărare.
Fiindcă acest principiu se aplică la Mântuitorul nostru şi la învăţăturile Sale, noi întrebăm: Cum putea ierta El păcatele când dreptatea divină nu putea, nici nu putea anula pedeapsa păcatului? Răspunsul este, că Isus a fost reprezentantul milei divine şi la acel timp a venit pe Pământ pentru a-şi da viaţa ca un sacrificiu în contul omului şi de aceea El are onoarea deosebită de a ierta păcate. Dar unii răspund că Isus încă nu murise pentru păcatele omului, că El încă nu fusese înviat pentru îndreptăţirea omului, că încă El nici nu se prezentase înaintea lui Dumnezeu pentru “casa credinţei.”
Răspundem: Deşi este adevărat că Domnul nostru nu îndeplinise complet acest lucru şi El nu îndeplinise încă pe deplin lucrarea Sa (ca Răscumpărătorul şi Restauratorul oamenilor), totuşi El a început acest lucru atunci când S-a botezat în Iordan, prezentându-Se pe Sine ca preţul de Ispăşire pentru om. Conform Scripturilor şi a tipului, în momentul când s-a prezentat la Iordan, El Şi-a dat toate drepturile Sale pământeşti în favoarea omului.
Totuşi, această predare a Sa şi a tuturor drepturilor Sale pământeşti nu I-au dat dreptul de a ierta păcate. A fost acceptarea consacrării Sale de către Tatăl ceresc — acceptarea divină a jertfei lui Isus, cea care a contat. Acceptarea sacrificiului lui Isus de către Dumnezeu s-a manifestat prin acordarea Spiritului sfânt, care s-a revărsat peste Isus sub forma unui porumbel, după cum a mărturisit Ioan Botezătorul şi de asemenea prin puterea divină care a operat după aceea în şi prin Isus pentru vindecarea bolilor. Vedem apoi, că aceste cuvinte ale Domnului nostru rostite omului paralizat, “… păcatele îţi sunt iertate,” au fost justificate de faptul că El avea puterea de a ierta păcatele întregii lumi şi că Tatăl deja indicase acceptarea jertfei care era atunci în desfăşurare.
“Binecuvântează,
suflete al meu pe Domnul”
Textul acestui studiu provine din Psalmi şi este foarte interesant. Poate că profetul David şi-a însuşit lui cuvintele ca fiind evreu, şi poate că s-a gândit la vindecarea şi binecuvântarea fizică ca dovezi ale favorii Domnului sub Legământul Legii. Dar aplicarea profetică a acestui psalm la Israelul spiritual este încă şi mai interesantă. Israeliţii spirituali sunt Noi Creaturi, şi poartă această comoară în vase pământeşti.
Cu aceste vase de lut, mintea nouă este cea care recunoaşte vindecarea lui, iertarea lui, împăcarea lui cu Dumnezeu; şi, conform promisiunii lui Dumnezeu, toate lucrurile lucrează împreună spre binele lui, pentru că el Îl iubeşte pe Dumnezeu şi a fost chemat conform scopului divin. Noua Creatură are tot timpul motiv să exclame, “Binecuvântează suflete al meu pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale; El îţi vindecă toate bolile tale”! Sfântul Pavel ducând până la capăt această gândire, a declarat că marele Răscumpărător Îşi va prezenta în cele din urmă biserica Sa, fără vină şi în perfectă iubire înaintea Tatălui — “semănată în slăbiciune şi înviată în putere; semănată în necinste, înviată în slavă; semănată în trup natural, înviată în trup duhovnicesc”. Noi vom fi ca El, Îl vom vedea aşa cum este şi ne vom împărtăşi de slava Sa.
Turnul de Veghere din 15. 02. 1912 [4980]
Ce Zice Bisericilor Spiritul?
Discursul fratelui Isaac Hoskins, secretar în biroul Institutului Biblic Pastoral din Brooklyn, ţinută la conferinţa fraţilor de la 1-3 noembrie 1929, în Casa Bibliei T. W. cea veche din Pittsburg — Allegeny, Pa, S.U.A.
“Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul zice bisericilor.” — Apocalipsa 3:22
Iubiţi prieteni! Este o bucurie deosebită pentru mine, să fiu cu voi, şi consider o onoare rară şi un privilegiu a vorbi la această Convenţie. În trecut, de multe ori, am vorbit fraţilor de la acest anvon, ultima ocazie eu cred că a fost în urmă cam cu douăzeci de ani. Dar în anumite privinţe această ocazie o consider un privilegiu cu mult mai mare decât oricare alta de mai înainte. În seara aceasta încep să vorbesc cu un sentiment de bucurie şi tristeţe; într-adevăr de bucurie pentru că atât de mulţi din poporul Domnului au fost îndemnaţi, de acelaşi Spirit, să se adune acum în locul acesta, care cu mulţi ani înainte a fost sfinţit prin prezenţa Domnului şi prin serviciul admirabil al iubitului nostru frate Russell. Desigur, este un motiv de mulţumire că fraţii adunaţi la această Convenţie fac aşa, fiind conştienţi de privilegiul lor înalt de folosire a libertăţii lor pentru o gândire individuală şi o credinţă personală şi pentru a-L venera pe Dumnezeu în conformitate cu ceea ce le dictează propria lor conştiinţă. Dar, de asemenea, este o întristare iubiţi prieteni că ne adunăm aici şi într-o anumită măsură ne reamintim trecutul; încercările, experienţele cele mai critice care l-au luat pe neaşteptate pe poporul Domnului în ultimii ani şi le-au cauzat multă durere şi cercetarea inimii. Unii au răbdat şi aleargă bine, iar alţii nu. Totuşi, fiindcă ne dăm seama că Tatăl nostru ceresc este încă la cârmă, nu avem motiv să ne tulburăm sau să fim neliniştiţi, ci avem toate motivele pentru linişte, încredere şi pace.
Subiectul pe care încerc să-l dezvolt astăzi ar putea fi intitulat în două feluri: “Dacă Cristos ar veni astăzi în Biserică” sau “Ce zice Bisericilor Spiritul?” Putem fi siguri că dacă Mântuitorul ar apărea astăzi, vizibil, în mijlocul nostru pentru a vorbi Bisericii, El fără îndoială ne-ar explica şi ne-ar transmite hotărârea Spiritului; cu alte cuvinte, noi am auzi ce zice Bisericilor Spiritul.
Prieteni, haideţi cu mine şi să întoarcem arătătorul marelui ceasornic al Veacurilor cu nouăsprezece secole în urmă. Suntem acum, în viziune, luându-ne locul nostru în cea mai sfântă dintre toate ţările de pe pământ. Suntem la Iordan; o persoană însemnată trece pe dinaintea noastră, şi prezentându-Se lui Ioan Botezătorul este botezat, este îngropat în valurile Iordanului. Imediat după aceasta urmează o mărturie minunată a puterii din înălţime; o lumină din cer şi o manifestare în chipul unui porumbel, însoţită de o voce: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit desfătarea”. Acesta nu este altul decât Fiul lui Dumnezeu. El se depărtează de acolo liniştit şi se retrage în singurătate, în pustiu. Mai multe zile şi nopţi petrece în contemplarea lucrurilor cereşti. El locuieşte chiar în prezenţa Tatălui ceresc. El se străduieşte să cunoască voinţa lui Dumnezeu cu privire la marea Sa misiune, pe care a venit s-o îndeplinească. Au fost permise ispite dureroase să-I încerce cel mai adânc gând şi adâncimea supunerii şi credincioşiei Sale.
“Şi Isus, în puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul din jur. El învăţa pe oameni în sinagogile lor, fiind slăvit de toţi. A venit în Nazaret, unde fusese crescut şi, după obiceiul Său, în ziua sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis cartea, a găsit locul unde era scris: “Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc captivilor eliberarea şi orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” Şi înfăşurând cartea, când a dat-o înapoi îngrijitorului, S-a aşezat jos. Toţi cei care se aflau în sinagogă aveau privirile aţintite spre El. Şi El a început să le spună: “Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta, pe care aţi auzit-o.” Şi toţi mărturiseau pentru El, se mirau de cuvintele de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: “Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?” Şi El le-a zis: “Fără îndoială, Îmi veţi spune proverbul acesta: “Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Fă şi aici, în patria Ta, ce am auzit că ai făcut în Capernaum.”” “Dar”, a spus El, “adevărat vă spun că nici un proroc nu este primit bine în patria sa. Ba încă, adevărat vă spun că în zilele lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, încât a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel; şi totuşi Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, ci la o văduvă din Sarepta Sidonului. Şi mulţi leproşi erau în Israel pe timpul prorocului Elisei; şi nici unul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman Sirianul.” Toţi cei din sinagogă, auzind aceste lucruri, s-au umplut de mânie. Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până la sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos, în prăpastie. Dar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.” — Luca 4:14-30.
Aşa este descrierea sacră despre Acela, care a vorbit cum nici un om nu a vorbit, care S-a prezentat pe Sine oamenilor şi care pentru un moment a fost întâmpinat şi primit ca un om vestit şi înţelept. Dar, când El a vestit în mod deschis adevărul şi voinţa Tatălui, ei n-au mai văzut nimic bun în El, nimic de dorit, ci totul de condamnat şi de respins. Relatarea ne spune cum Fiul lui Dumnezeu a intrat în sinagogă, biserica de pe timpul Său, şi ce s-a întâmplat în urma acestui lucru.
În toate analele experienţei umane există o pagină cu o pată care iese în mod accentuat în relief, mai întunecată decât toate celelalte; şi când, în cele din urmă, cartea răului va fi terminată şi istoria păcatului sfârşită, acea pagină va depăşi, totuşi, pe toate celelalte în oroare şi nedreptate. Aceasta nu este alta, decât cea care arată respingerea şi omorârea Mântuitorului lumii.
El a fost trimis din curţile cereşti, ca Cel mai distins vizitator ce au văzut ochii omeneşti vreodată; El a venit ca Fiul iubit al lui Dum-nezeu, prietenul omului; El a venit cu o inimă plină de simpatie şi compătimire; El a venit să ajute şi să binecuvânteze; El a venit fără nici un fel de scop egoist ci numai cu dorinţa de a arăta iubirea lui Dumnezeu şi de a ridica omenirea. Din prezenţa lui Dumnezeu a venit acest Fiu preaiubit să îndeplinească această mare misiune. Dar “ei nu L-au recunoscut”. El a fost dispreţuit şi respins şi dat la moarte. Privind înapoi, la grozăvia păcatului şi la tragedia răului care umplu istoriile noastre, putem afla o posibilitate pentru a scuza starea păcătoasă a omului în general, dar pentru acea faptă, prin care au înlăturat şi au omorât pe Cristosul măririi care nu a cunoscut păcat şi nu a supărat pe nimeni, nu există scuză. Totuşi iubirea nemărginită a lui Dumnezeu a plănuit că şi aceasta va fi iertată.
Au trecut multe secole de când a intrat Mântuitorul în biserica din Nazaret, până la generaţia noastră, care pretinde evlavie, spunând: “Este o ruşine, ca Fiul lui Dumnezeu să fi fost maltratat şi respins!” Totuşi, se poate ca generaţia prezentă, cei ce pretind a fi aleşii lui Dumnezeu, să pretindă superioritate faţă de biserica evreiască din timpul Domnului nostru? Dacă Mântuitorul s-ar prezenta acum în poporul Său, ar fi mai bine tratat de cum a fost tratat acum nouăsprezece secole în Sinagoga din Nazaret? Caracteristica experienţei omeneşti este următoarea: istoria nu apare contemporanilor ei cum apare la o generaţie de mai târziu. Din această cauză este ceva foarte obişnuit, ca oamenii unei generaţii să privească la cei din trecut, când au fost unele crize, şi să se mire de ceea ce au făcut oamenii, de ce au ales un asemenea curs neînţelept. Explicaţia este că privind înapoi la faptele omenirii în perioadele timpurii nu avem toate amănuntele, faptele şi împrejurările, şi de aceea nu suntem în stare a judeca lucrurile în mod matur; şi aşa, câteodată ni se pare că noi nu am fi făcut greşelile pe care o generaţie timpurie le-a făcut, dacă noi am fi fost în locul lor. Dar istoria lumii arată că tendinţa naturii umane a fost în toate timpurile experienţei sale cam aceeaşi. De aceea adeseori auzim că istoria se repetă; şi aceasta înseamnă că purtarea omului în diferite generaţii din istoria omenirii sub aceleaşi condiţii s-a repetat din nou şi din nou.
Aceste observaţii, iubiţi prieteni, le facem în această seară şi ne străduim să aplicăm lecţiile trecutului şi să primim un ajutor spiritual şi să putem decide mai bine poziţia noastră faţă de Domnul ca membri ai Bisericii din timpurile de pe urmă. Noi avem încredere că celor aleşi în favoarea şi tovărăşia divină, ca membri în Biserica lui Cristos, în această dispensaţie, le este acordat un loc foarte proeminent în Biblie, în special în Testamentul Nou. Noi toţi suntem de acord că punctul principal în planul lui Dumnezeu, cu privire la acest Veac este pregătirea Bisericii pentru glorificarea ei împreună cu Domnul şi Învăţătorul ei. În tot serviciul Domnului aflăm multe şi minunate dovezi a interesului Său special pentru aceia care aveau să formeze nucleul Bisericii Sale. În rugăciunea Sa, pe care a rostit-o aproape de sfârşitul vieţii pământeşti, a spus Tatălui ceresc că cererile Sale au fost în special pentru aceia, pe care Tatăl i-a dat Lui şi pe care i-a chemat afară din lume. Apoi, după învierea Domnului nostru, când El a fost gata să-şi ia ultimul rămas bun de la ei, la timpul înălţării Sale, i-a asigurat, din nou, pe ucenicii Săi îngrijoraţi de iubirea şi îngrijirea Sa personală, spunându-le: “Şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”.
Puţin mai târziu, în istoria Bisericii primare, Învăţătorul a accentuat această făgăduinţă sfântă. În descoperirea dată sfântului Ioan aflăm acest adevăr măreţ într-o descriere vie. Preaiubitul Ioan ne spune că din cauza credincioşiei sale în serviciul Învăţătorului şi al adevărului Său se găsea în exil pe insula Patmos. El spune cum Domnul i-a schimbat situaţia în una de mare onoare şi privilegiu. Cu toate că Apocalipsa a fost dată pentru întreaga Biserică, totuşi noi putem fi siguri că mintea apostolului a fost întărită şi împrospătată. Apostolul ne spune că în ziua Domnului, în întâia zi a săptămânii, s-au întâmplat toate acestea. El a auzit un glas puternic de trâmbiţă înapoia sa; s-a întors să vadă cine şi ce era. Şi când s-a întors a văzut Biserica lui Cristos; el nu spune aceasta tocmai cu aceste cuvinte, dar vorbirea sa fără îndoială tocmai aceasta vrea să arate: “Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur”. Noi nu suntem lăsaţi să ghicim sau să teoretizăm în privinţa a ceea ce reprezintă această viziune. Opiniile noastre nu sunt necesare, deoarece avem explicarea Domnului Însuşi la această ilustraţie: “cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici”.
Aşa dar, tocmai la începutul Apocalipsei avem exprimată sugestia că tema de bază a acestei viziuni a Descoperitorului este Biserica lui Cristos, pentru că acesta a fost cel dintâi lucru pe care apostolul l-a văzut. Dar interesul nostru pentru acest subiect devine cu atât mai captivant, când citim: “… am văzut … în mijlocul sfeşnicelor, pe Cineva care semăna cu Fiul Omului”. Descrierea nu poate avea decât o singură semnificaţie — lecţia este aceea, a prezenţei continue a lui Cristos cu Biserica Sa în tot timpul Veacului Evanghelic. Simbolul ar părea să sugereze că cele şapte sfeşnice de aur ar fi şapte candelabre individuale şi deosebite, poate aşezate în formă de cerc, ca Fiul Omului să se poată vedea stând în mijlocul lor. El a fost îmbrăcat într-o haină de preot, fiind gata să exercite serviciul şi slujba preoţească în Biserica Sa. Rămânând în mijlocul sfeşnicelor înseamnă că Cristos stă cu Biserica Sa şi Îşi exercită serviciul Său preoţesc prin aceea că El supraveghează afacerile poporului Său, facând să strălucească lumina adevărului şi se îngrijeşte, în orice fel, de viaţa spirituală şi de interesele Bisericii Sale credincioase.
Îndeplinirea tuturor acestor simboluri uimitoare se află în slujba şi opera Spiritului sfânt de la Rusalii până în prezent şi până la terminarea Veacului Evanghelic. În ceasurile din urmă ale vieţii Sale pământeşti, Isus a prezis care a fost scopul Veacului: El le-a explicat ucenicilor Săi, că plecarea Sa nu înseamnă că ei vor fi părăsiţi, ci că El le va trimite un Mângâietor, Spiritul, să-i conducă în tot adevărul şi să le spună lucrurile ce au să vină, şi să rămână cu ei până la sfârşitul Veacului.
Cum, Însuşi marele Cap al Bisericii, Domnul nostru Isus a trebuit să primească ungerea din cer înainte de a fi pregătit pentru misiunea Sa (după cum citim: “Isus, în puterea Duhului, S-a întors în Galileea”), tot aşa şi membrii credincioşi ai corpului Său trebuie să se împărtăşească de aceeaşi ungere de sus; şi prin puterea Spiritului s-a înfiinţat Biserica şi şi-a început misiunea pământească.
Aflăm, deci, că în Biserica primară, cea dintâi şi cea mai însemnată grijă a fost ce voia să spună Spiritul; de ce spirit eşti; ai primit tu Spiritul sfânt şi ce zice bisericilor Spiritul. În Biserica primară nu au existat încercări în ce priveşte armonia sau subordonarea faţă de conducătorul sau învăţătorul care s-a pus singur conducător, sau faţă de un grup de conducători, sau faţă de orice fel de organizaţii, întocmiri sau sistem omenesc. Învăţăceii lui Cristos au fost învăţaţi clar că ei au numai un Cap, un Stăpân, un Învăţător, şi acesta a fost Însuşi Mântuitorul. Ei au fost învăţaţi că trebuie să fie în legătură personală cu El şi supuşi voinţei Sale; iar încercarea în acele zile era, dacă cineva a crezut sau nu în Cristos, predându-se pe deplin, urmându-I cu ajutorul Spiritului sfânt.
Într-un loc unde a călătorit apostolul Pavel s-a pus întrebarea, dacă s-a primit Spiritul sfânt sau nu. Răspunsul a fost: “Nici n-am auzit că există Duh Sfânt”. Observaţi bine, iubiţi prieteni, că aceştia cărora li s-a pus întrebarea n-au fost păgâni idolatri, nici evrei necredincioşi. Aceştia au fost creştini mărturisiţi, şi ei au primit într-o anumită măsură învăţături de la aceia care se dădeau pe sine ca învăţători ai religiei şi a învăţăturilor lui Cristos. Şi totuşi, aceşti credincioşi declaraţi au trebuit să depună această tristă mărturie, că ei n-au ştiut nimic despre un Spirit sfânt. Noi ne temem, că în tot timpul Veacului Evanghelic au existat astfel de creştini, şi mulţi în timpul nostru ar trebui să recunoască, dacă ei ar mărturisi faptele în mod sincer, că niciodată n-au experienţat puterea şi viaţa Spiritului sfânt, cu toate că ei sunt creştini mărturisiţi şi susţin că sunt învăţaţi de aceia care voiesc să fie învăţători. Şi fără acea putere sfântă nu există o adevărată viaţă spirituală ori legătură cu Cristos.
La începutul cărţii Apocalipsa sunt şapte mesaje adresate către şapte biserici. Aici, iar este vorba de imaginea unei Biserici, ca un întreg, împărţită în cele şapte epoci sau faze istorice diferite ale ei. Desigur, au fost şapte biserici locale numite după numele localităţilor lor în timpul apostolilor, dar ele trebuiau să prefigureze sau să reprezinte Biserica întreagă cu experienţele ei numeroase de la începutul şi până la sfârşitul Veacului. Aceste şapte epistole, trimise celor şapte biserici trebuiau, în mod evident, să descrie starea, tendinţa generală şi condiţia poporului mărturisit a lui Dumnezeu în tot timpul Veacului Evanghelic. În unele din aceste mesaje, Mântuitorul laudă şi aprobă lucrările urmaşilor Săi; în altele le dezaprobă şi mustră ceea ce vede rău, lumesc şi practicile rele. Mesajele, de la un capăt la altul, întotdeauna au o nuanţă de atenţionare îndemnând la credinţă şi ascultare şi spunând cuvinte de compătimire şi îmbărbătare — “… ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni”. Semnificativ, într-adevăr este faptul că fiecare din aceste şapte mesaje se termină cu îndemnul solemn: “Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul zice bisericilor”, ca şi cum ar vrea să ne spună, că cea mai însemnată şi mai folositoare grijă este de-a auzi şi a fi atent la vocea Spiritului, indiferent care ar fi costul, indiferent ce voce omenească sau orice combinaţie a vocilor omeneşti pot încerca să ne abată de la aceasta.
Iubiţi prieteni, să fie bine înţeles şi primit marele adevăr, marele fapt, că deoarece Biserica a fost instituită şi a pornit pe calea sa la începutul Veacului prin Spiritul sfânt, a fost intenţionat în mod evident ca acesta să fie singurul intermediar, singurul canal şi sursă a puterii şi conducerii ei până la sfârşitul peregrinajului pământesc. Dacă Biserica şi-a început existenţa ei prin puterea Spiritului, este sigur că ea îşi va sfârşi lucrarea şi călătoria pământească prin puterea aceluiaşi Spirit! Mai mult, oare nu vom lua în considerare că fiecare nereuşită şi fiecare înfrângere în Biserica mărturisită a lui Cristos, este datorită nereuşitei din partea credincioşilor mărturisiţi de a da atenţie vocii Spiritului şi a umbla în ascultare de aceasta? Noi nu putem, de fapt, rezolva toate greutăţile şi să găsim soluţii la toate problemele în Biserica de astăzi în ce priveşte serviciul şi opera Spiritului lui Dumnezeu? Întocmai cum în Biserica de pe timpul apostolilor, fraţii erau însoţiţi de o reuşită în spiritualitatea caracterului şi în lucrul şi serviciul lor, oriunde şi oricând au ascultat vocea Spiritului, tot aşa Biserica din ultimul timp va avea succese şi victorii, în serviciul şi slujba sa în măsura în care Spiritul lui Cristos este primit şi i se dă ascultare. În afară de aceasta, întocmai cum într-o epocă sau alta din istoria Bisericii s-a descoperit starea lumească, lucrurile cărnii şi decăderea generală din cauză că vocea Spiritului n-a fost auzită şi nu i s-a dat ascultare, tot aşa vom constata greşelile şi decăderea în mijlocul nostru, dacă vom neglija să auzim şi să dăm ascultare la ceea ce zice bisericilor Spiritul.
Iubiţi fraţi, ce zice Spiritul, credincioşilor din timpul acesta de pe urmă? Sau dacă Cristos ar umbla astăzi în mijlocul nostru, în mod literal şi vizibil, ce ar spune El, ce ar însemna aceasta pentru noi? Acestea desigur sunt cugetări şi întrebări asupra cărora trebuie să se îndrepte toată atenţia noastră în modul cel mai serios. Sfinţirea şi pregătirea noastră pentru comoştenirea cu Cristos în Împărăţia Sa sunt lucruri pe care noi toţi le căutăm; şi nici un gând nu este mai purificator sau mai sfinţitor în influenţa sa decât acela, că ne imaginăm sau ne vedem tocmai în prezenţa Aceluia, “care are ochii ca para focului” şi care este în stare să citească chiar gândurile şi intenţiile inimilor noastre.
Cam cu treizeci şi cinci de ani în urmă, un domn cu numele Howard, deputat în Congresul Statelor Unite, a scris o carte foarte interesantă, cu titlul: “Dacă Cristos ar veni în Congres”, care a avut un mare tiraj. Scriitorul a vrut să demaşte, în lumina creştinismului, stările rele şi corupţia ce ameninţa atunci corpurile legiuitoare. Desăvârşirea şi sfinţenia Mântuitorului au fost puse în contrast cu nelegiuirea oamenilor, cu scopul ca omul să primească o lecţie folositoare.
Tot în acel timp, un alt domn, cu numele Stead, a scris o carte despre al doilea oraş ca mărime din ţara noastră (S. U. A.; n. e.), cu titlul: “Dacă Cristos ar veni în Chicago”. Acest autor, evident a avut aceeaşi intenţie ca şi celălalt. El s-a străduit să dea un semnal de avertizare cu privire la nelegiuirea uimitoare care a ameninţat aşa de mulţi oameni din acest mare oraş. El, de asemenea, a arătat viaţa lui Cristos în cele mai strălucitoare culori, ca să accentueze şi să amplifice ororile răului şi ale crimei, şi astfel să imprime o mare lecţie necesară în minţile oamenilor.
Deşi se pare ciudat, cam cu treizeci şi cinci de ani în urmă, un oarecare om a lui Dumnezeu a trecut prin oraşul Boston. El a lăsat în urma sa un raport foarte frumos despre adevărata evlavie şi viaţa creştinească; şi serviciul său religios a exercitat o mare influenţă asupra multor oameni creştini. În, “Memoriile” acestui om a lui Dumnezeu există un capitol intitulat, “Când Cristos a venit la Biserică”, în care se povesteşte cum în anii de la începutul serviciului său a avut o experienţă care i-a influenţat restul vieţii. Se povesteşte că într-o sâmbătă seara, tocmai după ce şi-a pregătit discursul pentru ziua următoare, fiind obosit a adormit. El a avut un vis în care s-a văzut pe el în ziua următoare, duminica, stând în anvonul bisericii sale, pregătindu-şi toate lucrurile pentru serviciu. Tocmai după deschiderea serviciului, când toate locurile erau ocupate şi el era gata să înceapă discursul, pe uşa din spate a intrat un om cu o înfăţişare foarte curioasă şi uimitoare. El a venit încet printre scaune, ca şi cum ar căuta un loc unde să şadă, şi în sfârşit un om se scoală pentru a-i oferi locul străinului. Apoi, când serviciul a început, vorbitorul a văzut că ochii străinului sunt aţintiţi asupra sa şi aşa au rămas în tot timpul serviciului. Înfăţişarea acestui străin a fost descrisă ca a unuia cu mult interes şi având o mare responsabilitate. Preotul s-a hotărât, în timpul discursului său, să meargă la străin la sfârşitul serviciului. Când serviciul divin a fost terminat, preotul a mers să se întâlnească cu străinul, dar când a ajuns la locul unde şedea, a observat că el deja plecase. Domnul care şezuse lângă străin era acolo, şi preotul apropiindu-se de el l-a întrebat cu mare nerăbdare: “Ai putea să-mi spui, cine a fost străinul care a şezut lângă dumneata în această dimineaţă”? Ca şi cum aceasta ar fi fost de la sine înţeles, el a răspuns: “De ce, dumneata nu cunoşti pe omul acesta? Acesta a fost Isus din Nazaret”. Cu o dezamăgire profundă el a zis: “Iubite domn, pentru ce l-ai lăsat să plece, fără să mă fi recomandat Lui? Eu am dorit foarte mult să vorbesc cu El”. Dar celălalt i-a răspuns, cu acelaşi ton rece şi nepăsător: “O, nu te supăra pentru aceasta El a fost astăzi aici, şi fără îndoială, El va veni din nou”.
Apoi preotul povesteşte cum, în visul său a ajuns într-o iritare de nedescris. În sufletul său s-au născut o mulţime de întrebări arzătoare referitoare la el însuşi, aşa că şi-a zis: “Oare ce s-a gândit Mântuitorul despre biserica noastră, despre arcadele gotice, despre ferestrele ei scumpe, colorate, despre orga splendidă şi puternică? Eu mă întreb, ce impresie i-o fi făcut muzica şi aranjamentul serviciului divin?” Folosind felul de a se exprima al preotului, “Noi vorbim despre o împrejurare importantă. Aceasta, deşi în somn, a fost recunoscută aşa de cel ce a visat-o — o durată de o viaţă, aproape o eternitate a unor preocupări adunate într-un singur moment solemn. Cineva, care un ceas întreg, mi-ar fi putut spune tot ce am dorit să ştiu: unul care mi-ar fi putut arăta toate lipsurile în serviciul meu, care mi-a putut descoperi interesele personale căruia, poate, eu Îi sunt cel mai străin, care ar corecta erorile în serviciul nostru de adorare, faţă de care prin obişnuinţa îndelungată şi prin slujba acceptată, noi poate am devenit insensibili. În timp ce eu am predicat o jumătate de oră, Cel (El) care a fost aici şi a ascultat mi-ar fi putut spune toate acestea şi o mulţime altele — şi ochii mei au fost împiedicaţi încât nu L-am cunoscut şi acum El a plecat”.
Alte întrebări i-au venit preotului în vis; el a întrebat, oare ce a gândit Isus despre corul său pregătit în mod special, dintre a cărui membri unii nici nu pretind a fi creştini şi care sunt plătiţi pentru cântat. Apoi au mai fost în biserică unii care prosperau în ce priveşte bunurile acestei lumi şi care au plătit mari preţuri pentru scaunele lor în biserică, în timp ce Mântuitorul când a intrat n-a găsit loc rezervat pentru unul ca El.
Preotul s-a trezit, evident, din visul său cu o concepţie nouă şi mai fericită despre viaţa şi serviciul său. Noi hotărâri au fost puse în lucrare, care au condus la schimbări importante în felul său de a-I servi lui Cristos. El a desfiinţat corul său şi a făcut astfel de schimbări, care după cugetul său să corespundă mai bine cu concepţia şi voinţa Învăţătorului ceresc.
Iubiţi prieteni, mie mi se pare că noi toţi putem trage învăţături folositoare din povestirea acestui preot şi din visul său. Şi noi, la fel, adeseori ne găsim pierduţi în rutina şi mersul obişnuit al procedurilor noastre şi se pare că aşa de uşor uităm adevărul serios şi faptul că noi, dacă suntem adevăraţi ucenici ai lui Cristos, trăim şi servim în chiar prezenţa Sa. Noi trebuie să ne cercetăm credinţa şi judecata şi să ne punem pe noi înşine chiar în prezenţa lui Dumnezeu şi să-I permitem să ne examineze vieţile, să privească în adâncul inimilor noastre, pentru a vedea dacă acolo este vreun lucru care nu este curat sau un lucru necinstit sau practici incorecte în viaţa noastră, pentru ca într-adevăr să putem umbla cu Domnul în haine albe.
Din nou întreb, cum ar fi primit Isus Cristos de către noi în această sală, în această seară? Presupuneţi că eu am ştiut de undeva, sigur, că El ar umbla vizibil în prezenţa noastră, aici, şi că în timpul vorbirii m-aş întoarce către uşa prin care intră şi aş zice: “Prieteni, acum vine Isus. Chiar acum intră pe uşă”. Fiecare s-ar întoarce spre uşă cu cel mai emoţionant interes; şi în timp ce voi v-aţi întreba, dacă El şi-ar ocupa locul pe acest podium, eu desigur aş părăsi catedra şi toţi am insista ca Învăţătorul să ne vorbească, şi cât de minunat ar fi aceasta! Dar iubiţi prieteni, să presupunem că lucrul s-ar întâmpla altfel, şi că Isus din Nazaret ar intra în această sală, în această seară în mod necunoscut şi noi nu am şti cine este El, ce s-ar întâmpla atunci? De fapt, aţi merita voi şi eu vreo cinste pentru că Îl primim pe Mântuitorul aici, în această seară, dacă am ştiut că este El?
Presupuneţi că astăzi Isus ar urca pe treptele Catedralei Catolice şi că preotul şi oamenii şi-au dat seama că este chiar Isus Cristos; nu L-ar primi ei oare cu braţele deschise şi i-ar da cel mai onorabil scaun în mijlocul lor? Şi ar merita ei oare o onoare deosebită pentru un astfel de tratament, faţă de Învăţătorul, dacă au ştiut înainte că acesta a fost El? Dar imaginaţi-vă că Isus ar intra în catedrală ca necunoscut, fără ca preotul sau oamenii să ştie sau să aibă vreo idee că este El; şi imaginaţi-vă pe Isus mergând înaintea oamenilor în acea catedrală şi să înceapă să prezinte marile adevăruri şi imediat să arate corupţia societăţii catolice. Cât timp credeţi că ar rămâne Mântuitorul la acea catedrală? Nu mult timp după aceea, L-ar lua funcţionarii, sau cei cu autoritate să-L dea afară din mijlocul lor, în stradă.
Dar să ne amintim iubiţi fraţi, că prietenii noştri catolici nu sunt singurii oameni care l-ar înţelege greşit şi l-ar maltrata pe Fiul lui Dumnezeu, dacă El ar umbla printre ei deghizat. Ar primi într-adevăr acelaşi tratament, de la toate grupările protestante mari, pe care l-ar primi de la Biserica Catolică. Fiecare din ei ar saluta fericiţi prezenţa Sa, dacă un înger i-ar anunţa şi le-ar dovedi că de fapt este într-adevăr Isus. Dar dacă El S-ar prezenta între ei deghizat şi le-ar spune mesajul Său, rezultatul ar fi complet diferit.
Acum vom aduce această lecţie puţin mai aproape de noi. În cei cincizeci de ani trecuţi s-a adunat o mare grupă de urmaşi ai “adevărului prezent” (2 Petru 1:12 — Diaglott; n. e.) din toate colţurile creştinătăţii. Aceşti oameni, ajungând la o cunoştinţă a Planului Veacurilor şi primind o lumină mai clară decât alţii au avut mare avantaj în orice fel. Din nou întrebăm: dacă Domnul nostru Isus ar veni într-o mare grupă de prieteni ai adevărului în chip necunoscut şi ar sta înaintea lor şi ar începe să le explice Scripturile, aşa cum le-a explicat celor din oraşul Nazaret, cu mult timp în urmă, ar fi El oare primit şi recunoscut, sau ce s-ar întâmpla? Eu mă tem, dragi prieteni, că la această întrebare numai un singur răspuns se poate da: faptele, după cum le cunoaştem noi astăzi, vorbesc mai bine decât vorbele; şi eu sunt sigur, că Isus Cristos deghizat fiind, n-ar rezista mai mult astăzi, într-o mare adunare a aşa numiţilor fraţi în adevăr, decât dacă ar vizita Catedrala catolică. El ar primi acelaşi tratament.
Trebuie să vă reamintesc acele cuvinte sugestive ale Învăţătorului Însuşi: “… ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut”. Judecând lucrurile din acest punct de vedere divin, cât de adesea a fost Isus în cele nouăsprezece secole trecute, respins de către aceia care I-au purtat numele! Şi în mijlocul acestor scene emoţionante a acestor ani din urmă, de câte ori s-a întâmplat că Isus din Nazaret a fost respins şi dat afară din mijlocul fraţilor, care mărturisesc că înţeleg planul lui Dumnezeu şi care susţin că sunt chiar uneltele alese pentru răspândirea adevărului! Într-adevăr, istoria se repetă în zilele noastre!
Din nou, dragi prieteni, luăm această lecţie mai aproape de noi, pentru noi înşine, şi ne întrebăm: Ce s-ar întâmpla dacă Isus ar veni în această seară la noi, şi să nu fie cunoscut ca Fiul lui Dumnezeu; să presupunem că Şi-ar deschide gura şi ar începe să ne dezvăluie adevărul înaintea noastră în multe puncte; şi în decursul cuvântării Sale ne-ar arăta falsitatea unor teorii favorite, tradiţii şi idei pe care le-am primit şi le-am iubit; şi să presupunem că El, în mod deschis, ar mustra unele lucruri în legătură cu comportamentul sau obiceiurile noastre, marea întrebare este: acest mesaj l-am accepta şi am acţiona conform acestor recomandări? Cu alte cuvinte, avem noi acea măsură a Spiritului lui Dumnezeu, acea putere sfântă de judecată, avem noi destulă blândeţe, umilinţă, iubire de aproapele şi iubire de Dumnezeu, pentru a-I permite lui Isus Cristos să se uite în inimile noastre şi să ne spună tot ce nu este drept şi ce nu este plăcut în ochii Săi, şi apoi să ne supunem plini de recunoştinţă voinţei Sale? Las aceste sugestii şi întrebări fiecăruia şi pentru toţi din această sală, în această seară, să vă gândiţi asupra lor şi să vă răspundeţi cum gândeşte fiecare cel mai bine.
Dar ne-am oprit vreodată să ne gândim în mod serios, cum ar privi Mântuitorul lucrurile şi ce ne-ar spune, dacă El S-ar prezenta în aceste timpuri, în mod vizibil, în mijlocul nostru? Unii au zis: O, cum aş dori eu, ca Învăţătorul să ne viziteze, cum Şi-a vizitat cu mult timp în urmă ucenicii Săi! Cum L-aş putea întreba despre multe lucruri care m-au neliniştit! Eu sunt convins că dacă Învăţătorul ar fi fost în realitate în mijlocul nostru, aceste probleme care ne necăjesc şi care se publică, care au tulburat pe studenţii Bibliei, în cei câţiva ani de pe urmă, s-ar fi rezolvat repede. Dar iubiţi fraţi, există oare astăzi vreo întrebare, vreo problemă sau vreo situaţie dificilă în faţa noastră, la care Învăţătorul nu a răspuns deja prin multele Sale ziceri când a fost aici, cu mult timp în urmă? Şi prin Spiritul din mesajele apostolilor nu a tratat toate problemele care au apărut printre studenţii Bibliei şi care ne pun în nedumerire?
Dar, totuşi, poate cineva ar zice: dacă El ar fi aici, mi-ar plăcea să-L întreb la cine a dat în grijă astăzi Biserica Sa şi pe cine a pus peste poporul Său, pentru a avea controlul asupra lui şi să-l conducă cu putere şi autoritate? Ce răspuns ar da oare Isus la această întrebare? Eu cred, dragi prieteni, că noi avem deja răspunsul Său, şi răspunsul Său ar fi exact acelaşi cu adevărul pe care l-a prezentat când a fost aici. El, desigur ar răspunde următoarele: “iubiţii Mei ucenici, Eu niciodată nu Mi-am părăsit poziţia pe care Tatăl Mi-a dat-o la începutul Veacului. Aşa cum v-am spus atunci, unul este Învăţătorul vostru, Cristos, iar voi toţi sunteţi fraţi, tot aşa vă spun şi acum că numai Eu singur am responsabilitatea asupra Bisericii Mele, şi Eu niciodată nu am încredinţat această autoritate niciunui om sau niciunei societăţi ale oamenilor ca să domnească asupra Bisericii, sau să se amestece în libertatea individuală a fiecărui membru”. Nu acesta a fost felul în care Isus ne-a prezentat poziţia Sa cu privire la ordinea în Biserică, atunci când a instituit-o, în urmă cu nouăsprezece secole?
Un altul, poate ar mai întreba: Învăţătorule, spune-ne, ce fel de mişcare sau lucrare mare ai autorizat pe poporul Tău să facă astăzi pe pământ? Ce fel de vestire mare trebuie făcută îndeplinind voinţa Ta? Din nou putem fi siguri că Domnul ne-ar răspunde în armonie cu ceea ce a stabilit ca misiune a Bisericii când a fost insituită, şi răspunsul Său ar fi: “Eu nu am autorizat nici o mişcare sau lucrare mare să fie îndeplinită în timpul acestei dispensaţii, deoarece Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Vă aduc aminte, că Eu la începutul Veacului v-am spus, că poporul Meu va fi mic la număr şi va fi o turmă mică, şi aceştia vor fi împrăştiaţi ici şi colo peste tot pe pământ; şi Eu niciodată n-am împuternicit pe ucenicii Mei să organizeze o lucrare mare şi extraordinară, în timpul peregrinajului lor pământesc. Nu aceasta a fost oare esenţa învăţăturii lui Cristos şi a apostolilor Săi cu privire la ce a fost autorizată şi ce s-a aşteptat de la Biserica credincioasă de-a lungul secolelor, până la glorificarea ei?
Mai este o întrebare pe care unora le-ar plăcea să o pună. Ei I-ar spune Învăţătorului, Domnului: nu ne spui precis, cine este şi unde se găseşte poporul Tău, astăzi pe pământ? Noi am dori să ştim clar, care sunt ucenicii Tăi adevăraţi ca să ne putem număra printre ei şi astfel să ne bucurăm de tovărăşia adevăraţilor sfinţi. Din nou, credem că Domnul ar răspunde: “Urmaşii Mei sunt aceia care fac voia Tatălui Meu din cer; ei sunt aceia care au Spiritul Meu, acei care s-au consacrat şi s-au predat voinţei Mele; ei sunt aceia, care s-au tăgăduit pe ei înşişi, şi şi-au luat crucea şi-Mi urmează; de fapt, oricine va face voia Tatălui Meu, acela-Mi este frate, soră şi mamă”. Şi, dragi fraţi, acest răspuns al Învăţătorului nu ne-ar fi mulţumitor? Nu iubim noi pe toţi aceia, care iubesc pe Domnul Isus Cristos şi au Spiritul Său? Nu suntem de acord cu sfântul Pavel, că toţi care sunt conduşi de Spiritul lui Dumnezeu, aceştia sunt fiii lui Dumnezeu? Şi nu suntem noi de acord, de asemenea, cu acelaşi apostol când spune că, dacă cineva nu are Spiritul lui Cristos nu este al Lui? Toate problemele şi nedumeririle noastre, astăzi, iubiţi prieteni, pot fi rezolvate dacă noi le punem înaintea Domnului şi ne informăm ce a zis Spiritul Bisericii cu mult timp în urmă.
Noi toţi ne dăm seama, că în anii din urmă poporul Domnului a fost într-un timp de aspre încercări, şi că adesea am avut ocazia să întrebăm: “Cine va putea să stea în picioare?” Unii au întrebat: de unde au venit aceste încercări aspre şi care este cauza acestei situaţii atât de dureroase, care a venit de când a plecat preaiubitul frate Russell dintre noi? Iubiţi prieteni, aceste încercări critice şi aceste condiţii nefericite nu au venit peste noapte. Întocmai după cum la creşterea unui arbore, timpul şi fenomenele naturii îşi fac lucrul lor, tot aşa şi în dezvoltarea împrejurărilor dureroase în care ne aflăm acum, a fost nevoie de mai mulţi ani. Să nu ne fie frică să privim faptele în faţă. În rezumat, în decursul celor şase luni, după moartea fratelui Russell, s-a pus temelia la toate aceste stări rele. Fiecare principiu de cinste, de dreptate şi de adevăr a fost călcat în picioare, şi în locul acestora s-a instalat starea completă de decădere. Dragi prieteni, noi toţi am avut de învăţat lecţiile în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în cei treisprezece ani din urmă. Şi eu mă mir că acum pot să vorbesc în mod deschis ceea ce am în minte, fără să fiu rău înţeles de către voi. Eu cred că pot să spun aceste gânduri în mod deschis, fără a fi interpretate greşit. În anul 1917 pe când aceste stări se dezvoltau şi faptele nelegiuirii prindeau rădăcini, eu am fost unul care nu putea crede că marea organizaţie a poporului adevărat din toată lumea va privi şi va permite ca aceste stări să se dezvolte în aşa măsură; eu nu am putut crede că prietenii din această ţară, obişnuiţi prin serviciul fratelui Russell să gândească la principiile de dreptate, adevăr şi onestitate vor permite ca aceste decăderi atotînvingătoare, să înlocuiască lucrurile sfinte, cu care noi am fost obişnuiţi când fratele Russell era cu noi.
Dar vai, am avut de învăţat unele lecţii importante, lecţii de răbdare, de stăpânire de sine şi de supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu. Atunci nu a fost timpul lui Dumnezeu pentru ca toţi fraţii să-şi dea seama de răul pe care-l făcea acea lucrare. Într-adevăr, inima mea se bucură în această seară, văzând cum Domnul a lucrat cu poporul Său în diferite părţi ale lumii, în aceşti ani permiţând ca aceste stări de întristare profundă să servească, ca încercări şi să se arate care sunt într-adevăr ai Săi. Şi datorită acestor încercări, cât de mult am simţit lipsa să ne întoarcem şi să revedem marile lecţii date nouă în Biblie, cum ar fi cea a iubirii iertătoare a lui Iosif faţă de fraţii săi; cea a toleranţei exercitată de David faţă de Saul; cea a credincioşiei lui Daniel în mijlocul persecuţiilor; şi în sfârşit cea mai însemnată, minunatul exemplu de răbdare şi iubire lăsat nouă de Isus Cristos, care a suportat batjocurile păcătoşilor împotriva Sa şi când a fost insultat n-a răspuns cu insulte.
În timpurile moderne, Biserica lui Cristos a văzut exemplul unui mare om a lui Dumnezeu; noi toţi suntem siguri, că el şi-a îndeplinit în mod conştiincios datoria unui adevărat pastor. Nu de mult m-a întrebat cineva, cum am putea noi arăta, cel mai bine, recunoştinţa şi aprecierea noastră faţă de munca inspiratoare, de o viaţă întreagă, a fratelui Russell. Eu am răspuns: frate, eu nu pot face mai bine, decât să răspund acestei întrebări în conformitate cu sugestia sfântului Pavel. Ne amintim cum el a îndemnat pe fraţii din timpul său, că trebuie să-i stimeze foarte mult, pentru lucrarea lor, pe cei care au lucrat pentru Domnul în favoarea lor şi au făcut un serviciu iubitor şi credincios. Cu siguranţă, acesta este felul în care noi trebuie să-L considerăm pe preaiubitul nostru frate, care a servit Biserica; de fapt, calea şi metoda cea mai potrivită de a dovedi sinceritatea şi adânca apreciere faţă de fratele Russell este să trăim felul de viaţă şi să înfăptuim lucrurile pe care el ni le-a recomandat ca fiind dovezi ale adevăratului creştin. Dând atenţie sfaturilor fratelui Russell şi dând rezultate în vieţile noastre acele principii ale adevărului şi dreptăţii, pe care el le-a susţinut, noi sigur îl vom onora cel mai mult pe fratele Russell.
Pe mine nu mă priveşte, dragi prieteni, cât de mult poate călători un om prin ţară străduindu-se să arate ici şi colo prin Biblie pe fratele Russell; dacă acel om prin exemplul şi conduita sa arată un intolerant, îngust şi spirit anticreştin, dacă neglijează să arate iubirea lui Cristos, toate laudele pompoase pentru fratele Russell şi încercările să-l arate pe el în Biblie, nu valorează nimic. El nu urmează drumul care să-i onoreze într-adevăr memoria preaiubitului nostru frate.
Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit fraţilor, eu nu sunt mai prejos decât alţii când este vorba să respect şi să stimez mult pe fratele Russell. Eu am avut marea onoare să trăiesc cu fratele Russell, cei din urmă zece ani ai vieţii sale; zilnic l-am văzut mergând şi venind. Eu am avut privilegiul în decursul unui şir de ani să mă întâlnesc cu el ca membru al Comitetului Director; eu am avut convorbiri personale cu el şi am încredere deplină, dragi prieteni, în caracterul şi atitudinea fratelui Russell, tocmai aşa cum a fost. El nu a dorit ca cineva să-i dea vreo măsură sau grad de onoare care I-a aparţinut Domnului.
Cu câţiva ani înainte de moartea sa, fratele Russell a observat tendinţa din partea multora a arăta un fel de onoare omenească şi dispoziţia de a-l vedea pe el, mai degrabă, decât pe Domnul. Preaiubitul nostru frate a încercat să corecteze această atitudine incorectă şi a citat exemplul mesagerului care i-a dat Apocalipsa sfântului Ioan. Voi vă veţi aminti, că aproape de sfârşitul viziunilor, apostolul pare să simtă că îngerul a fost Domnul Însuşi, şi atât a fost de plin cu spiritul de respect, încât ne spune că a căzut la picioarele îngerului care-i arăta aceste lucruri; şi ca răspuns, mesagerul ceresc l-a împiedicat pe apostol să facă aceasta. El a refuzat să primească omagiul, zicând: eu sunt numai un servitor ca şi tine; eu nu sunt Domnul tău; eu sunt numai un confrate slujitor, dintre toţi cei care au mers înainte şi au anunţat mesajul divin; lui Dumnezeu să te închini. Şi aşa iubitul nostru frate Russell întotdeauna a căutat să descurajeze spiritul de venerare al oamenilor spunând prietenilor că pe el să-l privească numai ca pe un deget arătător în providenţa Domnului, străduindu-se să arate poporului lui Dumnezeu calea adevărată şi marile adevăruri, prin care ei pot să-şi cunoască datoriile lor de creştini.
Nu de mult, cineva mi-a zis: ce crezi, cine ocupă locul fratelui Russell în Biserică, de când a plecat el dintre noi? Răspunsul meu a fost: nimeni nu ocupă locul fratelui Russell. Fratele Russell nu are un succesor, nici Biserica nu are nevoie de cineva care să-i fie succesor. Aşadar, noi nu avem motiv să aşteptăm ca un oarecare om sau grupă de oameni să ia locul fratelui Russell. Dar s-a pus o altă întrebare: cine va termina opera fratelui Russell? La aceasta am răspuns, că fratele Russell nu a lăsat nimic neterminat, şi de aceea nu este nevoie ca cineva să termine vreun lucru pentru el. Eu sunt sigur, prieteni, că nici unul dintre noi nu va crede că fratele nostru a părăsit aceste scene pământeşti, fără să-şi termine misiunea şi munca sa. Eu cred că iubitul nostru frate şi-a îndeplinit, cu siguranţă, lucrarea sa ca ceilalţi mari servi ai Bisericii în decursul Veacului Evanghelic, înainte de a înceta viaţa lor pământească. Dar cel ce întreba, a insistat: n-a lăsat fratele Russell ceva lucrare în Biserică, care trebuie să fie îndeplinită? Mai mult decât sigur, am răspuns eu, dar orice lucrare a lăsat, aceasta n-a fost lucrarea sa deoarece sigur el a îndeplinit tot ce Dumnezeu i-a dat să facă. Voi şi eu, iubiţi prieteni, care mai suntem încă rămaşi aici, în această casă a peregrinajului nostru, avem să ne îndeplinim lucrarea noastră înainte de-a ne termina cursul nostru; şi ne aducem aminte, că misiunea noastră este aceeaşi care a fost a Bisericii în trecut, adică pregătirea ei de a fi Mireasă şi moştenitoare împreună cu Cristos. Şi nu este nici o autoritate asupra noastră decât aceea a lui Cristos şi a Spiritului sfânt; fiecare suntem îndemnaţi să ne facem sigură chemarea şi alegerea. Noi ne străduim să ne ajutăm şi să ne mângâiem unul pe altul, în orice fel posibil, nu-i aşa? Noi ne străduim să ne slujim unul pe altul în nevoile spirituale. La îndeplinirea acestei misiuni sfinte recunoaştem nevoia unei mari măsuri de Spirit sfânt, şi zilnic trebuie să ascultăm ce ne zice Spiritul pentru ca vieţile noastre să poată fi supuse planului cereasc.
Deplin conştienţi de nevoia de-a fi umpluţi cu Spiritul de sus, ne putem pe bună dreptate întreba, care este metoda Domnului de creştere a acestei puteri sfinte? Noi putem fi siguri, că nu stă în puterea unui om sau a unei grupe de oameni de a da această binecuvântare, nici Biserica însăşi nu poate transmite această putere altora. Dacă noi am convoca o adunare administrativă a Bisericii şi am lua o hotărâre în înţelesul ca toţi să aibă o mai mare măsură a Spiritului sfânt, astfel de procedeu ne-ar aduce, într-adevăr o mai mare măsură a acelei puteri? Răspunsul trebuie să fie nu, deoarece nu aceasta este calea Domnului de a împărţi cuiva Spiritul Său. Nu aceasta a fost metoda prin care s-a dăruit Spiritul sfânt Bisericii, la începutul Veacului; nici nu puteţi, voi sau eu, sau oricâţi din Biserică azi, să prescrie anumite legi prin care să se dăruiască Spiritul sfânt sau iubirea lui Cristos în Biserică sau unui individ. Acel, cel mai ales dintre toate darurile şi binecuvântările, trebuie să vină pe calea stabilită divin; înainte de toate dăruind lui Dumnezeu o inimă predată şi aşteptându-L pe El în spiritul resemnării, al implorării şi al rugăciunii. Să nu uităm cum este scris despre cei ce înainte de Rusalii au aşteptat pe Domnul. Citim în ceea ce priveşte ucenicii care aşteptau, că “toţi … stăruiau cu un gând în rugăciune”. Din nou trebuie să susţinem că pregătirea pentru primirea Spiritului sfânt este o afacere personală; este un lucru între fiecare credincios şi Însuşi Domnul. Aceasta este responsabilitatea fiecăruia dintre noi, care este chemat să umble în urmele lui Cristos şi să asculte ce zice Spiritul Bisericii, pentru a putea fi conduşi şi întăriţi în Cristos şi la sfârşit să primim un loc printre toţi cei ce sunt sfinţiţi.
Stăpânirea De Sine În Libertate…
“Fiecare dintre noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii” — Romani 15:2
Noi nu ştim în ce măsură necumpătarea şi alte vicii au predominat în zilele apostolilor. În general biserica este prevenită, avertizată împotriva fiecărei forme a viciului, a păcatului, a necumpătării. Acestea sunt probleme care s-ar fi putut discuta cu evreii şi cu păgânii, cu totul independent de religie. Nu acestea sunt problemele discutate în această lecţie. De fapt, Scripturile vorbesc puţin cu privire la viciile mari, fiindcă apostolul s-a adresat creştinilor, nu lumii. Să observăm felul de adresare al fiecărei epistole — Către cei credincioşi, “casei credinţei”, “sfinţilor”. După ce aceştia au părăsit lumea, după ce s-au întors de la păcat şi de la depravarea de orice fel, nu trebuie să fie îndemnaţi în mod special cu privire la vicii. Au fost alte probleme mai importante pentru sfinţi şi pe acestea le-a discutat apostolul.
Lecţia noastră este în legătură, în mod special, cu o dificultate religioasă din acel timp. Învăţătura Evangheliei era că idolii nu sunt nimic, şi ca atare jertfirea cărnii adusă acelor idoli n-ar putea dăuna cu nimic cărnii. În acelaşi timp era implicată o chestiune de principiu. Idolatria era aşa de generală în timpul acela, încât a devenit un obicei general să se ofere dumnezeilor lor pe altarul de jertfă anumite părţi din animale, şi ceea ce rămânea putea fi luat de către sacrificator pentru a fi mâncat acasă, sau putea fi dat preoţilor, sau putea fi vândut pe piaţă. De fapt, mare parte din ceea ce era dat preoţilor lua calea pieţelor. Publicul, în general, fiind pe deplin în acord cu acest obicei, era fericit să cumpere această carne şi era folosită în general. Când a apărut problema consumării acestei cărni, unii au avut o mare dificultate, în timp ce alţii nu au avut deloc; conştiinţa celor dintâi se răzvrătea împotriva consumării a ceea ce fusese jerfit idolilor.
Putem, desigur, simpatiza cu cei care aveau necazuri cu conştiinţa în felul acesta, chiar dacă vedem clar că idolii, fiind de piatră şi de lemn, n-ar putea face nici un rău cărnii. Totuşi, aceasta a fost o problemă arzătoare pe timpul acela. Discutarea ei de către apostol dă de înţeles acest lucru. Putem uşor înţelege că oricine şi-ar încălca conştiinţa, şi-ar dăuna prosperităţii şi intereselor sale spirituale, indiferent dacă lucrul ar fi corect sau greşit. Putem uşor vedea, de asemenea, cum o persoană ar putea influenţa-o pe alta. Fratele cu o minte puternică, înţelegând situaţia, ar putea mânca fără nici un risc; în timp ce aproapele său, mai slab în gândire, ar putea fi influenţat de exemplul său să mănânce, spre dauna conştiinţei sale el poate fi condus să iasă complet de pe cale. Acesta este gândul pe care apostolul l-a avut în minte scriind lecţia de astăzi.
Esenţa acestei lecţii este că creştinul, prin aranjament divin, este potrivit să facă orice nu i-ar dăuna lui sau unui frate sau aproapelui. Dar el nu are nici o libertate să facă rău — nici un drept să facă ceva ce i-ar dăuna lui sau fratelui sau aproapelui. Cu alte cuvinte, libertăţile noastre, în timp ce în aparenţă sunt absolute, sunt de fapt limitate. Toate să nu faci din Lege sunt înlăturate, dar esenţa Legii rămâne încă, cuprinsă pe scurt în declaraţia: Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Creştinul are libertatea să facă orice nu vine în conflict cu legea de bază a naturii noi — Legea Iubirii. La prima vedere aceasta pare a fi o mare libertate, dar la o examinare mai atentă se va găsi că ne dă mai puţină libertate decât au alţii, aşa cum în mod cuvenit gândesc ei. Nu numai că legea Iubirii astfel ne controlează, deoarece aceasta este standardul divin al dreptăţii, ci mai mult, Dumnezeu ne-a acceptat în relaţie de legământ cu El Însuşi, sub Legământul Avraamic sub Cristos, Capul nostru, Mijlocitorul Noului Legământ (al Legii). În acord cu acest Legământ cu Domnul suntem puternic angajaţi la mai mult decât cere Legea sau dreptatea; suntem obligaţi să sacrificăm drepturile şi privilegiile noastre în interesul altora.
Mai jos dăm o aranjare a diferitelor expresii ale sfântului Pavel, în legătură cu acest subiect general, adunate de către Profesorul Wells:
Cu ce arme şi în ce spirit trebuie să câştige creştinul victoria?
- RĂMÂNEŢI ÎN LIBERATEA VOASTRĂ PERSONALĂ
“Fraţilor voi aţi fost chemaţi la libertate” — Galateni 5:13.
“Căci de ce să fie judecată liberatea mea de conştiinţa altuia?” — 1 Corinteni 10:29.
“Să mâncaţi din tot ce se vinde în măcelărie, fără să cercetaţi ceva din cauza conştiinţei. Căci “al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.”” — 1 Corinteni 10: 25, 26.
- DAR CONTROLAŢI-VĂ LIBERTATEA DUPĂ LEGEA IUBIRII
“Toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.” — 1 Corinteni 10:23.
“Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!” — Romani 14:15.
“Nimeni să nu caute folosul său, ci al altuia.” — 1 Corinteni 10:24.
“Luaţi seama însă ca nu cumva această libertate a voastră să fie o piatră de poticnire pentru cei slabi.” — 1 Corinteni 8:9.
“Să nu nimiceşti, pentru o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Într-adevăr, toate sunt curate. Dar este rău pentru omul care mănâncă, fiind o piedică pentru altul.
Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să nu faci ceva care poate să fie pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.” — Romani 14:20, 21.
“Numai nu faceţi din libertate o pricină ca să trăiţi pentru carne, ci în dragoste slujiţi-vă unii altora. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”” — Galateni 5:13, 14.
3 PĂSRAŢI-VĂ CONŞTIINŢA CURATĂ
“Ferice de cine nu se judecă pe sine însuşi în ceea ce aprobă.” — Romani 14:22.
“Aşa că fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu” — Rom. 14:12.
4 GÂNDIŢI-VĂ LA EFECTUL ASUPRA ALTORA
“Dar dacă vă spune cineva: “Lucrul acesta a fost jertfit idolilor”, să nu mâncaţi din cauza celui care v-a înştiinţat şi din cauza conştiinţei. Vorbesc aici nu de conştiinţa ta, ci de conştiinţa altuia.” — 1 Corinteni 10: 28, 29.
“Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu puneţi înaintea fratelui vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.” — Romani 14:13.
5 CONCLUZIA PRACTICĂ
“De aceea, dacă o mâncare este pentru fratele meu o cursă, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să se poticnească.” — 1 Corinteni 8:13.
“… după cum şi eu plac tuturor în toate, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi.” — 1 Corinteni 10:33.
Problema cumpătării
Aşa cum am observat deja, apostolul nu discută o problemă lumească, ci una aplicabilă numai la Biserică. Totuşi, acelaşi principiu poate fi aplicat, şi nu în mod necorespunzător, încă mai larg, la lume şi la relaţia creştinului cu neamul omenesc, în general, în privinţa cumpătării. Nu este destul că apreciem libertăţile noastre proprii. Noi avem o responsabilitate încă mai departe faţă de aceia care nu sunt aşa de puternici, sau nu sunt aşa de informaţi ca noi — o responsabilitate pe care nu vom dori să o neglijăm, dacă inimile noastre sunt în armonie cu spiritul legii divine. Apostolul ne dă o lecţie, spunând că noi trebuie “să facem bine la toţi, dar mai ales celor din casa credinţei”. Acest gând poate fi bine aplicat la ultimul verset din lecţia noastră (33): “… după cum şi eu plac tuturor în toate, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi”.
Dacă fiecare creştin şi-ar putea aplica, cu adevărat, lui însuşi aceste cuvinte ale apostolului, atunci efectul acestor cuvinte asupra lumii ar fi magic — stimulând imediat. Ei ar vedea la creştini o renunţare la gusturile şi preferinţele lor în interesul altora, un principiu care lumii i-ar plăcea mult de tot şi l-ar înţelege foarte repede. Dacă toţi aceia care se bucură acum în adevărul prezent ar hotărî să trăiască de aici înainte, chiar în afacerile spirituale ale vieţii, la înălţimea standardului Domnului, ce influenţă ar avea aceasta, ce influenţă s-ar extinde de la cuvintele, gândurile şi faptele lor! Atunci Biserica ar deveni într-adevăr o lumină strălucitoare în lume! Noi trebuie să luăm atitudinea noastră respectând voinţa Domnul şi să aşteptăm cu răbdare ca El să ne aducă la timpul şi pe căile Sale binecuvântări mai mult decât compensatoare. Angajamentul îi ajută pe mulţi să facă aceasta. Cine nu învaţă să-şi sacrifice voinţa, preferinţele sale în interesul altora, ne temem că niciodată nu va avea acea pregătire a caracterului pe care o cere Domnul de la cei care vor fi comoştenitori cu El în Împărăţie.
Turnul de Veghere din 15. 09. 1909 [4478]
Maturitatea Creştinului Sau Creşterea Creştinului În Cristos
“Căci noi, care am crezut, intrăm în “odihnă”” — Evrei 4:3
Maturitatea vieţii creştinului, a înţelegerii şi a aprecierii voinţei lui Dumnezeu este desigur scopul pe care trebuie să-l urmărească fiecare urmaş al lui Cristos, deoarece numai o astfel de dezvoltare poate aduce toate acele rezultate binecuvântate, care sunt promise în Cuvântul divin. Alături de roadele Duhului, arătate de apostol în Galateni 5:22, 23, pacea inimii, liniştea fiinţei sunt printre cele mai importante daruri, care sunt în legătură cu experienţa matură a creştinului.
Este adevărat că în primul stadiu al vieţii creştineşti există o măsură de linişte şi pace în proporţie cu gradul de credinţă şi înţelegere spirituală. Dar, după cum fructul verde şi tare, ce se poate vedea imediat după căderea florilor, nu este mulţumitor şi nici bun de folosit, tot aşa nu este mulţumitoare în faţa lui Dumnezeu starea care se ajunge în prima fază a vieţii creştineşti. Apostolul spune: “Când eram copil, vorbeam ca un copil … gândeam ca un copil; când am devenit matur, am terminat cu ce era copilăresc.” (1 Cortinteni 13:11). El foloseşte aici ilustraţia progresului şi dezvoltării omului natural: este o perioadă a copilăriei, a tinereţii şi a omului matur. Tot aşa este creşterea şi dezvoltarea omului spiritual în Cristos. Credinţa, care la început a fost destul de puternică pentru a consacra întreaga viaţă cu tot ce îi aparţine, pe altarul de jertfă, trebuie să crească până când este cufundată în deplină şi continuă încredere în Dumnezeu. Liniştea incompletă şi pacea slabă, care au fost experimentate la începutul exercitării credinţei, trebuie să crească şi să devină “pacea dulce, darul iubirii lui Dumnezeu”, sau să devină pacea lui Dumnezeu care întrece orice înţelegere omenească, care aduce o linişte statornică, o încredere a inimii în Dumnezeu, pe care nici o suferinţă, nici o furtună şi nici o vijelie a vieţii nu le poate clinti sau lua de la noi.
Trăind în prezenţa lui Dumnezeu
Apostolul, adresându-se Bisericii, zice: “… viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3), sau după o altă traducere: “Viaţa voastră este ascunsă cu Cel uns de către Dumnezeu” (traducerea Diaglott; n. t.). Aceasta este o viaţă care se trăieşte în prezenţa lui Dumnezeu, în sensul că sufletul se hrăneşte şi se ocupă cu contemplarea acelor lucruri care ne sunt sugerate prin “Locul Sfânt” din Tabernacol. Aceia care trăiesc acolo se bucură de lumina sfeşnicului de aur; ei se hrănesc din pâinea punerii înainte şi aduc tămâie pe altarul de aur.
Aceasta este o viaţă de încredere continuă şi de ascultare corespunzătoare, care înseamnă cunoştinţă şi părtăşie personală cu Dumnezeu. O astfel de viaţă de intimitate sfântă, este cunoscută numai celor dinăuntrul Sanctuarului, numai celor ce sunt în Cel uns; de aceea pe drept se poate numi viaţa ,,ascunsă cu Hristos”.
La această viaţă suntem noi chemaţi iubiţilor; aceasta este viaţa care duce la maturitatea experienţei şi umblării cu Dumnezeu. Şi, deoarece acest privilegiu mare şi sfânt ne aparţine, putem pe drept întreba: care sunt trăsăturile lui principale, cum se deosebeşte acesta de cel al creştinului obişnuit şi cum putem noi ajunge plinătatea acestuia?
“Veniţi la Mine!”
Fără îndoială, unul dintre principiile de bază ale acestei vieţi, a comuniunii sfinte, este o deplină predare Domnului, o predare a voinţei noastre Lui, deoarece atâta timp cât există o reţinere egoistă a voinţei, nu poate exista acea unire a Spiritului, acea deplină legătură cu Domnul care este atât de vitală succesului creştinului. A fi deplin în “Unsul”, înseamnă renunţarea la persoana noastră şi botezul nostru în Cristos, cum spune apostolul: “… prin botezul pentru moarte am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat dintre cei morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să umblăm în înnoire de viaţă.” (Rom. 6:4) Noi înţelegem, acum, că interesele noastre sunt una cu ale Domnului, că noi nu avem nimic separat de El. Astfel suntem îndemnaţi să aruncăm toate sarcinile noastre — toate lucrurile care ne necăjesc, spirituale şi temporare, asupra Domnului şi să-I permitem ca toate afacerile noastre să fie conduse de El. Poate că una dintre cele mai mari poveri ale noastre, dacă nu cea mai mare, este persoana noastră — slăbiciunile noastre, nedumeririle şi neliniştile noastre, afacerile noastre lăuntrice de tot felul — sănătatea, reputaţia, serviciul nostru şi averea noastră — tot ce ne priveşte. Noi putem aprecia acum îndemnul apostolului: “Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6, 7) Încredinţându-le toate ale noastre Lui, ajungem la pacea desăvârşită, la o odihnă interioară a sufletului. Sufletul care a aflat acest secret al credinţei simple, al încrederii în Domnul, a aflat “cheia casei de comori a lui Dumnezeu”. Cu siguranţă aceasta este ceea ce aduce pacea lui Dumnezeu.
Dar pentru ce găsim noi aceasta atât de greu, să ne încredem în Cel care a binevoit să ne acorde atât de mult? Pe măsură ce ne amintim cât de îndurător ne-a tratat Domnul pe noi, cum “pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8), ne amintim de invitaţia Sa îndurătoare: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28), ne amintim de asigurarea iubirii Sale — că până şi perii capului ne sunt număraţi, că El “se îngrijeşte din plin de toate nevoile noastre, potrivit bogăţiilor Sale” (Filipeni 4:19), că El niciodată nu ne va părăsi, că El “este acelaşi ieri şi azi şi în veci” (Evrei 13:8) şi că noi avem iubirea Sa eternă. Ce putem noi dori mai mult decât atât? Încrezându-ne în El, rezultatul este măreţ. “Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Psalmul 34:8). “Tu vei ţine în pace deplină pe cel care se sprijină pe Tine, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3). Există un lucru care păstrează inima omului, în această viaţă, în pace desăvârşită, şi încrederea copilărească în Dumnezeu este cheia acestui lucru.
“Veniţi la sfântul Lui locaş”
Întocmai cum la jertfele tipice din Tabernacol, moartea animalului avea loc la uşa Tabernacolului, înainte ca Marele Preot să fi intrat în sfânta, tot aşa se întâmplă şi în antitip, “eul” nostru trebuie să moară, noi “alipindu-ne de El îde Domnulş” prin deplină consacrare, dacă vrem să ne bucurăm de viaţa din “locaşul” lui Dumnezeu. Această consacrare nu este pentru a cumpăra binecuvântările din sfânta şi nici pentru a le merita pe acestea, ci pentru a îndepărta toate piedicile, ca Dumnezeu să ne poată da darurile Sale. Domnul nostru a spus într-un anumit loc, că El acolo n-a putut lucra din cauza necredinţei lor. Aceasta s-a întâmplat, nu pentru că El n-a voit, ci pentru că n-a putut. (Marcu 6:5; 9:23) “În regula divină, lucrul lui Dumnezeu depinde de conlucrarea noastră. Noi, adeseori gândim despre Domnul nostru că El nu vrea, pe când adevărul este că El nu poate. Întocmai după cum olarul, oricât ar fi de iscusit, nu poate face un vas frumos din bulgărul de lut care niciodată nu a fost în mâinile sale, tot aşa şi Dumnezeu nu poate face din mine un vas spre onoarea Sa, dacă nu mă pun pe mine în mâinile Sale. Partea mea constă într-o conlucrare intimă cu Dumnezeu în afacerea mântuirii mele; şi, după cum este de sigur că Dumnezeu îşi face partea Sa, tot aşa, este pentru mine să descopăr care este partea mea de lucru şi s-o îndeplinesc.
Dacă dintr-un bulgăr de lut trebuie să se facă un vas frumos, atunci el trebuie să fie lăsat cu totul în mâinile olarului şi să rămână supus în mâinile Sale. Tot la fel este şi cu sufletul care trebuie să devină un vas spre onoarea lui Dumnezeu, sfinţit şi potrivit pentru întrebuinţarea Stăpânului şi pregătit pentru orice lucru bun, el trebuie să se lase cu totul în mâinile Sale”.
Prin cuvintele, “lăsarea cu totul în mâinile Sale”, se înţelege o deplină predare a întregii fiinţe lui Dumnezeu; el trebuie să fie pus sub controlul Său absolut, pentru ca El să poată face tocmai ceea ce Lui Îi place. Unora poate să li se pară greu acest lucru — acelora care nu-L cunosc pe Dumnezeu, dar celor ce-L cunosc, acesta este “cel mai fericit lucru al vieţii lor”.
Consacrarea noastră
Să ne oprim puţin aici pentru a ne gândi un moment asupra noastră, amintindu-ne că deşi este posibil să înşelăm pe semenii noştri, ba chiar să ne înşelăm pe noi înşine, totuşi pe Dumnezeu nu-L putem înşela. El cunoaşte inima cu toate gândurile şi intenţiile ei. De aceea, punându-ne câteva întrebări, să răspundem înaintea Aceluia care vede toate şi cercetează inimile.
Poate că de mai mulţi ani sau poate de câteva luni, noi am făcut un legământ cu Domnul. Noi am votat în mod solemn înaintea Lui să fim morţi faţă de lume, să renunţăm la păcat, la persoana noastră, la orice este lumesc; şi noi I-am spus din sinceritatea inimii noastre că voim să-I servim Lui şi să fim deplin consacraţi serviciului Său. În trecerea anilor sau a lunilor noi am fost conduşi prin diferite experienţe — unele au fost întunecate şi furtunoase; noi am trecut prin diferite ispite, probe şi încercări. Ce efect au avut aceste întâmplări asupra noastră? A devenit iubirea noastră mai mare? Este zelul şi puterea noastră de lucru mai însufleţită? A devenit Domnul mai scump pentru noi, şi comuniunea noastră cu El mai dulce? Ne-am umplut noi mai mult cu Spiritul Său, prin comuniunea noastră cu El? A devenit caracterul nostru mai blând? Sunt promisiunile Sale mai personale şi mai reale, astfel încât Cuvântul Său a devenit un “cuvânt viu” pentru noi? Îndeplineşte Domnul fiecare dorinţă a noastră, ca noi într-adevăr să putem cânta:
“Toate ce eu doresc eşti Tu o Cristoase;
Tot ce eu doresc aflu în Tine”.
Dacă este aşa, atunci ne putem bucura şi-I putem mulţumi lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa îmbelşugată, deoarece dacă inima noastră se află într-o astfel de atitudine, noi vom înţelege că toată onoarea şi recunoştinţa Îi aparţin Lui, că nimic din ce am putea face şi nici dreptatea noastră nu merită sau nu a îndeplinit această transformare, ci că sângele lui Isus vărsat pe Golgota, a fost şi continuă să fie singura noastră speranţă.
Pe de altă parte, ne-a făcut timpul şi experienţa prin care am trecut să devenim mai neglijenţi şi mai indiferenţi? Şi-a pierdut planul măreţ al răscumpărării, al milei şi al îndurării, primul său farmec şi dulceaţa sa asupra noastră, încât acum nu ne mai însufleţeşte, nu ne mai bucură, nu ne mai mângâie; aşa că acum nu mai simţim în inimile noastre acelaşi efect care-l simţeam cândva? Am pierdut noi “dragostea dintâi” (Apocalipsa 2:4), aşa că în timp ce adevărul ne este încă scump, Domnul Însuşi nu este aşa de aproape de noi? Se pare că suntem urmaşi ai Lui “de departe” şi nu este în rugăciunile şi în predarea noastră aceeaşi comuniune apropiată? Spunem noi:
“Unde este fericirea care am cunoscut-o
La începutul căii mele, când am aflat pe
Domnul”?
“Pe voi înşivă cercetaţi-vă”
Dacă aceasta este starea noastră, atunci să căutăm cu sârguinţă cauza. Nu cumva lumea s-a furişat cu ademenirile ei şi ne-a condus ca să compromitem într-un anumit grad legământul nostru? Am ascultat noi vocea omului natural şi am permis “eului” să-şi revendice drepturile sale? Ne-a influenţat Satan în aşa fel, încât am permis în vieţile noastre o lezare a conştiinţei noastre? “Trăim noi după principiile nestatornice, încât susţinem ca adevărat drumul vieţii noastre cu care noi înşine, în realitate, nu suntem mulţumiţi? Nu cumva am ajuns la o adormire a conştiinţei noastre faţă de lucrurile practice ale vieţii şi nu înlăturăm lucrurile păcătoase?” În mod vădit tocmai aici pot să fie înşelate inimile noastre. “Dacă eu iubesc păcatul în inima mea, Domnul nu mă va asculta”. Un lucru mic, ascuns, o mică lezare a conştiinţei, poate fi cea care strică viaţa noastră spirituală şi este cauza amorţirii noastre. Să ne întoarcem, din toată inima, din nou la Domnul şi să ne căim de căile noastre din trecut şi să reînnoim iubirea noastră cea dintâi, zelul şi legământul nostru de jertfă de a fi morţi cu El şi a trăi în înnoirea vieţii. “Să ne apropiem cu o inimă curată, cu o deplină siguranţă a credinţei, cu inimile stropite şi curăţite de o conştiinţă rea, şi cu trupul spălat cu o apă curată.” (Evrei 10:22). Să facem o nouă şi deplină consacrare a vieţii noastre voinţei şi slujbei lui Dumnezeu. Dacă ne vom ridica din această stare rece, de care am fost apucaţi, trebuie să facem ca Domnul să ne fie cel mai scump obiect al inimii noastre; noi trebuie să ne încredem în El, să-L aşteptăm, să ne uităm la El, să trăim pentru El şi numai pentru El; noi trebuie să ne eliberăm de zgura naturii vechi şi pământeşti ca să-L putem “cunoaşte pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, fiind făcuţi asemenea cu moartea Lui.” (Filip. 3:10).
Iubirea lui Dumnezeu
Dacă privim în jurul nostru asupra minunilor creaţiei — pământul cu splendoarea şi frumuseţea sa, cerurile cu miliardele de planete şi legile guvernând asupra tuturor aranjamentelor armonioase; şi în mod special dacă ne gândim asupra creării omului, înzestrat cu inteligenţă pentru a judeca şi alege între drept şi nedrept — ştim că Creatorul tuturor acestora trebuie să fie infinit în înţelepciune şi putere. Dar, foarte adesea noi rămânem aici fără cuvânt. Noi nu recunoaş-tem că iubirea Sa este tot atât de mare ca şi înţelepciunea şi puterea Sa. Şi este privilegiul fiecărui copil al lui Dumnezeu să cunoască ceva din această iubire în mod experimental, deoarece iubirea puternică a Tatălui nostru este cea care ne-a dăruit aceste experienţe. “Dacă numai un moment am putea arunca o privire în marea adâncime a iubirii Sale, inimile noastre ar sări în sus de bucurie pentru a se supune voinţei Sale şi ar primi-o ca pe cea mai scumpă comoară a noastră, şi ne-am preda Lui cu entuziasmul recunoştinţei şi bucuriei, că un astfel de privilegiu minunat poate fi al nostru … Voinţa adorabilă a Dumnezeului nostru este mai bună şi mai dulce decât sănătatea sau prietenii sau banii sau gloria sau comoditatea sau prosperitatea”. Dacă noi recunoaştem ceva din această iubire a lui Dumnezeu, atunci predarea noastră Lui va fi plină de bucurie, ea va fi considerată un privilegiu, şi atunci vom fi pregătiţi să primim deplin binecuvântarea, pacea şi bucuria pe care Domnul le păstrează pentru noi.
“Să apucăm nădejdea”
După o deplină predare este necesar un exerciţiu continuu al credinţei. Deşi un prieten ar putea să ne dea un lucru în mod deplin, totuşi acesta nu este al nostru până nu credem şi nu ni-l însuşim ca fiind al nostru. Numai atunci primim noi binefacerea acestui lucru. Cei mai mulţi dintre noi înţeleg acest principiu, când el este aplicat la iertarea păcatelor noastre. Învăţătura despre împăcare şi iertarea păcatelor a putut să ne fie predicată de-a lungul vieţii noastre, dar aceasta n-a fost a noastră până când nu am crezut în ea şi ne-am însuşit iertarea. Tocmai aşa este şi cu viaţa creştinească. După cum am primit pe Isus Cristos Domnul nostru, aşa să umblăm în El. Noi L-am primit prin credinţă; deci să continuăm în ea mai departe.
Domnul are de acordat multe binecuvântări, dar noi nu le putem primi din lipsă de credinţă, deoarece procedura în ce priveşte dăruirea binecuvântărilor Sale se face şi acum conform cuvintelor: “… facă-ţi-se după credinţa ta”. Întocmai după cum Israel în vechime n-a putut intra în ţara promisă din cauza necredinţei, tot aşa şi astăzi, mulţi creştini nu pot intra în odihna Sa din cauză că le lipseşte credinţa. Aceasta este arătat clar de apostol în epistola sa către Evrei, capitolul 3 şi 4. Acolo el spune: (3:12, 14): “Luaţi seama, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea a necredinţei îndepărtându-se de Dumnezeul Cel viu … Căci devenim părtaşi ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârşit siguranţa neclintită de la început”. “Deci să nu părăsiţi încrederea voastră, care are o mare răsplătire.” (Evrei 10:35).
Continuând, apostolul compară experienţa creştină cu cea a lui Israel şi zice, că ei au întristat pe Domnul prin necredinţa lor, şi ne îndeamnă ca noi să nu fim asemenea lor: “Vedem deci că n-au putut să intre din cauza necredinţei … fiind făcută o făgăduinţă pentru intrarea în odihna Lui, nici unul dintre voi să nu pară că a rămas în urmă. Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvântul care le-a fost spus nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei care l-au auzit”. Ce solemnă şi serioasă atenţionare! În aceste cuvinte ale apostolului avem secretul intrării în odihnă, secretul bucuriei şi păcii, pe care lumea nu o cunoaşte, a acelei păci, “care întrece orice pricepere” — pacea desăvârşită. Numai în măsura în care credinţa pune stăpânire pe promisiunile lui Dumnezeu, aceste promisiuni au efect asupra noastră, numai în măsura în care avem încredere în Domnul şi în Cuvântul Său, în aceeaşi măsură suntem în stare să intrăm în odihna Sa. “Căci noi, care am crezut, intrăm în “odihnă”.”
Lepădând lucrurile noastre
Conform dorinţei apostolului, noi trebuie să ştim că eforturile nostre, lupta noastră, nu pot să ne câştige această odihnă, deoarece el zice (versetul 10): “Fiindcă cine a intrat în odihna Lui, s-a odihnit şi el de lucrările lui, după cum S-a odihnit Dumnezeu de ale Sale”. O, da, cât este de necesar, dacă dorim să intrăm pe deplin în odihna credinţei, să înţelegem că toate lucrurile noastre sunt ca nişte zdrenţe murdare, că noi nu suntem în stare să facem ceva de valoare. Cele mai bune străduinţe ale noastre către dreptate, eforturile noastre, luptele noastre nu pot să merite ceea ce căutăm. Noi trebuie să ne plecăm la baza crucii şi să înţelegem, că numai aici vom fi primiţi de Dumnezeu, numai prin meritul sângelui preţios vom putea fi socotiţi în cele din urmă vrednici. Speranţa noastră se bazează numai pe Cristos şi pe opera Sa îndeplinită. “Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă, urmând acelaşi exemplu de neascultare de cuvânt”.
Într-adevăr, trebuie să existe străduinţe şi lupte, numai să băgăm de seamă ca acestea să fie îndreptate în direcţia potrivită. Acest exerciţiu al credinţei şi calea pe care intrăm în această odihnă, este o muncă grea. Aceasta cere la tot pasul călătoriei noastre exercitarea credinţei. Întâi ne-am încrezut în El pentru iertare şi am primit-o, apoi ne-am încrezut în El cu privire la îndreptăţire, şi ni s-a dăruit şi aceasta. El ne-a scos afară din groapă şi ne-a aşezat cu Sine în locuri cereşti. Toate acestea au devenit ale noastre în mod socotit la începutul cursului nostru creştinesc, dar în mod practic şi experimental nimic nu este al nostru până nu ni-l însuşim prin credinţă — “Facă-ţi-se după credinţa ta”.
“Să ne grăbim deci
să intrăm în odihna aceasta”
Dulci sunt binecuvântările Sale, bogate sunt promisiunile Sale, dacă avem credinţă să intrăm în ele, şi trebuie să fie o credinţă permanentă, o credinţă în opera Sa săvârşită pentru noi. Noi am fost cu totul neputincioşi a ne elibera de păcatele noastre şi suntem cu totul fără putere să îndeplinim, pentru noi, îndreptăţirea. Cristos şi numai Cristos, poate face aceste două lucruri pentru noi. Partea noastră este să ne încredem — să ne ţinem strâns legaţi de El ca la începutul credinţei noastre.
“Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceasta”, întâi printr-o deplină predare şi apoi printr-o credinţă necondiţionată. Indiferent care ar putea fi experienţele noastre, indiferent de greutăţile, de încurcăturile în care am putea ajunge, dacă noi rămânem statornici în aceşti doi paşi, Domnul ne va conduce pe păşuni verzi şi lângă ape liniştite, iar noi vom găsi odihnă pentru inimile noastre.
“Să dea Dumnezeu ca inimile noastre să cunoască tot mai mult acea credinţă binecuvântată a tăgăduirii de sine, credinţă care toate lucrurile le aranjează cu Dumnezeu şi care în nici un lucru nu se încrede în carne; credinţă care Îl ia pe Dumnezeu prin toate greutăţile şi care ne umple de adâncă recunoştinţă şi care pe noi ne ţine la locul nostru şi toată cinstea şi onoarea o dă lui Dumnezeu”
Numele in care trebuie sa fim mantuiti
„In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti” (Fapte 4:12).
In acest capitol vedem cum interesele Imparatiei lui Dumnezeu sunt raspandite cu succes si cum puterile intunerecului se ridica ca sa puna capat propovaduirii ucenicilor. Fie ca slujitorii lui Hristos sa fie totdeauna asa de neclintiti ca si apostolii atunci, chiar daca agentii lui Satan sunt si mai plini de ura. Apostolii, Petru si Ioan, au continuat mai departe lucrarea lor si ei nu s-au ostenit in zadar. Saducheii si capitanii Templului s-au necajit ca ei invatau pe norod si ca multi au crezut. De aceea ei au fost pusi la inchisoare.
Petru si Ioan sunt adusi in fata marilor preoti Ana si Caiafa si toti cei ce se trageau din neamul lor si trasi la raspundere pentru predicarea mortii si invierii lui Isus Hristos, cat si pentru minunea facuta in Numele Lui. Ei le-au imputat ucenicilor ce au facut ca si o crima, ceea ce era cel mai bun serviciu pe care l-au putut face pentru Dumnezeu si pentru oameni. Concluzia apararii lui Petru este formulata in v.12: „In nimeni altul nu este mantuire”. Isus Hristos a murit si a inviat. El este piatra din Capul unghiului de care vorbea profetul. Dar nu numai atat. El este singurul in care putem avea mantuirea. El citeaza Ps.118:22.
Scriptura este o arma incercata in conflictele spirituale, de aceea sa nu ne lipsim de ea atunci cand avem nevoie. Noi avem obligatia fata de Cuvantul Lui si pentru binele nostru propriu. Noi suntem anulati, desfiintati daca nu ne gasim adapostul in acest Nume si nu-L facem turnul nostru de adapost. Noi nu putem fi mantuiti decat prin Isus Hristos si daca noi nu suntem mantuiti pentru vesnicie, suntem vesnic desfiintati, caci „nu este mantuire in nimeni altul”. Asa cum nu este alt nume prin care un trup bolnav poate fi vindecat, asa nu este nici unul prin care sufletul pacatos poate fi mantuit. „Prin El si numai prin El, prin a primi si a imbratisa invatatura Lui, toti putem spera ca sa avem mantuire. Pentru ca nu este nici o alta religie in lume, nu, nici chiar cea data de Moise, prin care mantuirea poate fi castigata, pentru aceia care nu vin la ea atunci cand ea le este predicata” (Dr. Hammond).
Sa observam aici:
1. Mantuirea noastra trebuie sa fie grija principala si care trebuie sa fie dorinta inimii noastre ca sa scapam de mania lui Dumnezeu si de blestemul pacatului. Ea este necesara pentru restaurarea noastra pentru a putea intra in favoarea si binecuvantarea lui Dumnezeu.
2. Mantuirea noastra nu este prin noi insine si nu poate fi obtinuta prin vreun merit ori puterea noastra proprie; noi ne putem distruge singuri, dar nu ne putem mantui singuri.
3. Sunt multe nume printre oameni care au pretentia ca mantuiesc pe oameni, dar nu este asa in fapt; multe institutii in religie care pretind ca pot asigura impacare si relatia cu Dumnezeu, dar nu o pot face. Este numai prin Hristos si Numele Lui si care este singurul Nume in care noi trebuie sa fim mantuiti, singurul Nume pe care-L avem in care sa pledam toate adresarile fata de Dumnezeu. Acest Nume ne este dat. Dumnezeu L-a numit si este un beneficiu care nu se poate estima, dat noua pe de gratis. Numele Lui ne este dat sub cer. Hristos are un Nume mare in cer dar are un Nume mare si sub cer, pentru ca El are toata puterea in cer si pe pamant. El este dat oamenilor, acum, aici, care au nevoie de mantuire, oameni care altfel ar fi gata sa piara. Noi suntem mantuiti prin Numele Lui, „Domnul Neprihanirea noastra” si nu putem prin altcineva.
Cat de departe pot fi acei care nu au favoarea lui Dumnezeu pentru ca nu au cunostinta de Hristos si nici credinta efectiva in El si totusi traiesc potrivit cunostintei pe care o au, nu este treaba noastra ca sa decidem. Dar stim atat ca primind o asa favoare la mantuire, este datorita lui Hristos si numai din pricina Lui, asa ca „totusi nu este mantuire in nimeni altul”, pentru ca Dumnezeu vorbeste: „Te-am chemat pe nume, ti-am vorbit cu bunavointa, inainte ca tu sa Ma cunosti”” (Isaia 45:4).
Sa multumim lui Dumnezeu pentru Numele scump al lui Isus Hristos in care si nami prin care suntem mantuiti.
IN NIMENI ALTUL NU ESTE MINTUIRE
Acts 4:12 În nimeni altul nu este mântuire: cãci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sã fim mântuiþi.”
Acts 4:12 Neither is there salvation in any other: for there is none other name under heaven given among men, whereby we must be saved.
Mintuirea omului pacatos este lucrarea lui Dumnezeu. El ,la pregatit pe Fiul Sau ca sa infaptuiasca aceasta mintuire. Sunt unii care sustin ,ca omul , insusi se poate mintui. Daca ii intrebi cum se poate una ca asta? Ei iti raspund ca prin silinta, termenul limbi romine mai vechi este sa te casnesti .
Ei bine, in textul de mai sus citim ca nu este nimeni care sa se poata mintui sau cu alte cuvinte nu este interventie omeneasca. Daca ar fi fost cu putinta ,nu mai era nevoie ca Fiul lui Dumnezeu sa vina si sa moara aici.
Pentru a te bucura de mintuirea lui Dumnezeu, este mai intii necesar sa-ti vi in fire si sa te recunosti ca esti pacatos.Apoi El iti va da darul credintei, sa crezi ca Domnul Christos a murit pentru pacatosii. Aici apare o situatie pe care o vedem la cei mai multi din semenii nostril, si anume;domnule zic ei;eu nu sint pacatos, nu am spart casa nimanui si sint un om asezat la locul meu.
Ei bine, pentru un astfel de om mintuirea nu are valoare, ea nici ca nu egzista.Cu alte cuvinte nu se va putea bucura de ea.Altii spun ca acolo sus vom vedea ce va mai fi.Textul specifica destul de clar, ca aici pe pamint omul se poate bucura de aceasta mintuire,
Aici pe pamint se incheie socotelile.Aici pe pamint iti pui relatia la punct cu Dumnezeu.Un om care is pretuieste sufletul mai mult decit orice se gindeste la starea in care se afla.Ignorarea Cuvintului lui Dumnezeu (Biblia)te duce inevitabi la dezastru. Cu alte cuvinte la condamnarea vesnica.
John Balarie(Fischer)
Pilda bogatului nemilostiv, Rugăciunea, Evanghelia după Luca 16.19-31
„Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire ; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului ; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.
Cu vremea, săracul a murit ; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam.
A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat :
„Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba ; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele ; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.” Bogatul a zis : „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu ; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”
Avraam a răspuns : „Au pe Moise şi pe proroci ; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi”. (Luca 16 : 19 – 31)
Rugăciunea. Pentru ca un om să fie ascultat contează foarte mult :
- Când se roagă ? (pentru că există şi rugăciunea care este făcută prea târziu).
- După moarte, după decesul fizic, este prea târziu. „Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat …”. (Luca 16 : 23 – 24)
Fostul bogat era ajuns într-un loc din care nu mai putea ieşi … iar acolo era aşa de sărac că nu avea nici măcar un strop de apă ! Şi azi există oameni care îşi ridică ochii în sus şi se roagă lui Dumnezeu numai la greu, dar cât trăim putem beneficia de harul lui Dumnezeu !
În Evrei 4 : 1 scrie : „Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu”.
- Trebuie să mă rog la vremea potrivită, aşa scrie în Biblie. În Psalmul 32 : 6 scris : „De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită ! Şi, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc”.
Omul care se roagă la timp, beneficiază de protecţia lui Dumnezeu ! Când este vremea potrivită pentru a îi cere ajutorul lui Dumnezeu ? Ce trebuie să fac ?
- Să ÎL rog pe Dumnezeu azi … acum : „Căci El zice : „La vremea potrivită, te-am ascultat ; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită ; iată că acum este ziua mântuirii”. (II Corinteni 6 : 2)
- Cui se roagă ? (rugăciunea poate să fie adresată cui nu trebuie) !
„Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine”. (Luca 16 : 24) Singurul care poate mântui este Domnul Isus !
„În nimeni altul nu este mântuire : căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi”. (Faptele Apostolilor 4 : 12) Patriarhii nu pot mântui, (cumva Avraam este echivalentul sfinţilor credincioşilor dintre neamuri).
Cui se roagă oamenii … şi nu pot fi ajutaţi, (fiindcă caută la o adresă greşită, apelând la cine nu trebuie) ?
- Sfinţii nu pot mântui ! În Fapte 10 : 25 – 26 scrie că atunci : „Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat şi a zis : „Scoală-te, şi eu sunt om !”
- Nici idolii de orice fel, nu au putere : „Niciunul nu intră în sine însuşi, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică : „Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o : şi să fac din cealaltă parte o scârbă ? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn ?” (Isaia 44 : 19)
- Îngerii sunt duhuri slujitoare, nici ei nu pot mântui : „Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi, după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui”.(Apocalipsa 22 : 8)”.
III. Cum se roagă ? (cu căinţă sau fără pocăinţă, fără niciun regret pentru răul săvârşit) ?
Pot să aleg să-mi menţin părerile mele, (indiferent de ce mi se întâmplă), sau să fac voia Lui Dumnezeu ! Bogatul era omul care ţinea în continuare la ideile lui, deşi vedea bine unde l-au dus !
„ … trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba ; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta”. (Luca 16 : 24)
El gândea probabil aşa : „Cum cred eu este cel mai bine. Din ce pahar să beau, (voia să i se aducă apă pe vârful degetului) ! Să nu-mi pese de sărac, ci numai de mine. Lazăr poate să treacă prin prăpastie, să aibă parte de foc, numai ca să mă ajute pe mine” ! De fapt, Lazăr de ce ar fi trebuit să facă aşa ceva ?
Avraam a spus :
„Au pe Moise şi pe proroci ; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” (Luca 16 : 29 – 30)
Fostul bogat vorbea politicos, dar ţinea numai la părerile lui. Probabil că el nu era învăţat să asculte pe altul (şi de altul), ci era obişnuit să comande şi să fie ascultat.
El suporta consecinţele alegerilor lui … iar Lazăr (cel pe care : Dumnezeu îl ajută) se bucura de rodul credincioşia lui faţă de Dumnezeu, indiferent de problemele avute când trăia pe pământ / prin care a trebuit să treacă !
Care este baza corectă pentru o rugăciune ascultată ?
- Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să-mi trăiesc viaţa conform Bibliei, nu cum cred eu că este bine. Dumnezeu întreba prin proorocul Ieremia :
„ … cine ar îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine ? – zice Domnul”. (Ieremia 30 : 21)
- Pocăinţa.
„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu : cea bună, plăcută şi desăvârşită”. (Romani 12 : 2)
- Credinţa. În Fapte 16 : 30 – 32 scrie :
„Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit ?” Pavel şi Sila i-au răspuns : „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui”.
Un singur Nume
„În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Numedat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Faptele Apostolilor 4:12)
Numele cu care ne prezentăm face parte din mărturia noastră.
Desigur un nume poate fi o etichetă așezată greșit, dar nu despre acest lucru doresc să scriu aici, ci despre mărturia pe care o dăm prin numelecu care ne prezentăm sau ni-l acceptăm.
Acesta contează, mărturia contează, numele care ți-l dai sau pe care ți-l accepți, ”ce zici tu despre tine însuți?”
”Creștin” este un singur nume, ”creștin baptist” sunt două nume, ”creștin baptist carismatic” sunt trei nume, ”baptist carismatic” sunt iarăși două nume, ”creștin carismatic” sunt tot două nume,”carismatic” este un singur biet nume, numele lui Cristos a fost pierdut chiar la nivel declarativ.
Între Cluj și Oradea este o biserică baptistă în Topa de Criș, clădire frumoasă, firmă pe măsură, scrie destul de mic și subțirel(cam 15 cm) ”Biserica Creștină” și apoi cu litere groase cam de 50 de cm ”BAPTISTĂ”. Desigur, dacă suntem baptiști ne pâlpâie inima când auzim acest nume, sunt convins că și adventiștii au aceleași simțăminte, alții la fel. De câte ori trec prin Topa de Criș zâmbesc când văd firma, atâta e Cristos de mic și de subțirel și atâta e BAPTISMUL de mare și de dolofan cum scrie pe firmă. E incontestabil, altfel ar șterge, s-ar rușina de numele protezei dată de stat, de idolul de lângă care în mod sigur Domnul a plecat.
Am mai scris despre mersul pe două cărări, despre purtarea a două mărturii, despre oameni alcătuiți din două jumătăți diferite, citez:
”Mersul la adunare și la popă(de orice fel) în același timp e calea diavolului.Cei care cred că pot să-i împace, votează doar cu unul de fapt, cu cel care i-a înșelat că o astfel de coabitare este posibilă. Strângerile de casă paralel cu ”programul din biserică” au un viitor scurt. Autoritatea în aceste strângeri nu este cea a Domnului Isus, ci a lideruților desemnați de liderul plătit.
Consecința cea mai gravă a acestui fel de practică este generarea gândirii că o astfel de opțiune e viabilă. Că ar funcționa. E un cancer mental, acceptarea ideii că te hrănești din Cuvânt, dar mergi la ”ritual”, ca să nu suferi prigonire din pricina lui Cristos. Ori e albă, ori e neagră? Dacă Harul e Har și vine prin credință în urma auzirii, ritualul e zadarnic.
Dacă ritualul e viabil, dacă acesta dă Har, atunci ce rost mai are să vorbim? Recomand acestor închinători la oameni să facă bine să nu-L mai batjocorească pe Dumnezeu șchiopătând grațios de două picioare: un har pe care nu-l prețuiesc și un ritual în care nu cred.
Să se pocăiescă și să renunțe la tot eșafodajul religiei-marfă, închinării-fast-food, de luat la nevoie și de lepădat la interes.
Să se apropie de Dumnezeu pe calea Lui, nouă și vie, deschisă prin trupul Lui, Adunarea, prin această perdea sfâșiată, disprețuită.”
sursa: https://vesteabuna.wordpress.com/2010/10/31/umblarea-pe-doua-carari/
Acest adevăr al mărturisirii unui singur nume l-a înțeles fratele Niculiță și l-a cântat în temniță în ”…cel mai greu mormânt, cu trupu-n chin, cu Duhu-n bucurie…„ atunci când a compus ”Pe harfa inimii un singur Nume”.
AUDIO: http://www.tezaur-oasteadomnului.ro/date/har1/Pe_harfa_inimii.mp3
”Dar cine să priceapă lucrul acesta?”
