Cine cultiva in solar fasolea de gradina, face bani frumosi; Soluţii gratuite, sanatoase şi eficiente contra dăunătorilor; O CULTURĂ mai scumpa DECÂT AURUL

faaaFasolea de gradina se cultiva in sera de multa vreme de catre legumicultorii  inteligenti din Olanda, Anglia si Franta. La noi se prind  mai putini de fasolea agatatoare…dar se merita

 

Pregatirea serei pentru cultura
• curatirea solului de resturi vegetale;
• dezinfectia solului si a constructiei serei;
• administrarea ingrasamintelor chimice complexe;
• sapatul solului;
• maruntirea solului cu fraza;
• deschiderea de rigole pentru plantat, semanat.

Pregatirea rasadurilor
• rasadul se produce in ghivece cu diametrul de 8-10cm;
• amestecul este compus din 40% mranita, 30% turba si 30% pamant de telina;
• se insamanteaza cate doua seminte in fiecare ghiveci;
• cantitate de samanta necesara pentru infiintarea unui hectar de cultura este de 80-100 kg/ha;
• dupa semanat se fac lucrari de intretinere:
• reglare temperatura de rasarire la 22-24 grade C; umiditatea 70-75%;
• ciupitul asupra a doua frunze adevarate;
• defoliatul (inlaturarea frunzelor galbene si imbatranite)

Soiul

• se recomanda soiul Aurie de Bacau; soi cu pastaia galbena, lata, lunga de 18-20 cm, foarte productiv.

Infiintarea culturii
• In travee se planteaza doua benzi de cate doua randuri dupa schema 40 + 30 +180 + 30 + 40 cm, iar intre cuiburile pe rand intre 25 cm.
• plantare se face manual plantanduse doua plante la cuib ( varsta rasadului 18-25 zile).
• se poate infiinta culturi si prin semanat direct la cuib cate 2-3 boabe.
• perioada de infiintare a culturii este cuprinsa intre 15-25 ianuarie.

Lucrarile de ingrijire
• completarea golurilor;
• reglarea regimului de microclimat (asigurarea luminii, a temperaturii si umiditatii optime);
• fertilizarea suplimentara;
• palisatul care consta inn conducerea plantelor pe verticala cu ajutorul sforilor ( o sfoara la 4 plante); sforile se leaga la sarma de sus si se lasa liber in apropierea plantelor
• ciupitul de cel putin doua ori la 60-70 cm si apoi cand ajung la sarma de sus;
• defoliatul (eliminarea frunzelor ingalbenite si imbatratite)

Combaterea bolilor si daunatorilor
• antracnoza se combate cu; Orthocid, Merpan, Dithane in concetratie de 0,2%;
• arsura comuna se trateaza cu Oxiclorura de cupru in concentratie de 0,5%;
• musculita alba de sera se combate cu Lanate 0,03%, Aplaud 0,02%;
• paianjenul rosu se combate cu Omite 0,1%, Nisorun 0,03%, Plictran 0,1%

Recoltarea
• se executa manual cand pastaile au ajuns la maturitatea de consum i sunt fragede;
• se recolteaza de doua ori pe saptamana si se stimuleaza astfel formarea de noi pastai;
• se produc productii de peste 25 tone/ha
• beneficiul depaseste 10000 lei/ha

Soluţii gratuite,sanatoase  şi eficiente contra dăunătorilor;

Prezenţa tot mai agresivă pe pieţele fitosanitare a unui număr din ce în ce mai mare de produse de sinteză, care prezintă cu toatele o tendinţă clară de a se scumpi, este o realitate ce nu prea ne face cu ochiul, ca să spunem aşa.

Pe de altă parte, această chimizare cu tente de exces a culturilor numai bine nu face consumatorilor de legume şi fructe şi există situaţii în care chiar spălarea intensă a acestor produse se dovedeşte a fi doar o iluzie că se îndepărtează compuşii organici proveniţi din soluţiile de tratare.

Nu degeaba Vestul manifestă o opţiune din ce în ce mai accentuată de a trece la agricultura organică, în care tratamentele plantelor se fac prin mijloace sută la sută naturale.

Sigur, dăunătorii nu sunt o problemă neglijabilă şi nici ceva de glumit. Ei pot produce pagube însemnate dacă sunt ignoraţi.

Războiul contra lor e unul permanent, pe toate meridianele globului. Din păcate, la noi, imensa majoritate a agricultorilor şi a producătorilor agricoli îl poartă aproape exclusiv cu mijloace chimice. Cheltuiala nu este deloc neglijabilă, ea fiind inclusă ulterior şi în preţul recoltelor. În plus, siguranţa alimentaţiei este compromisă, iar solurile sunt într-o continuă degradare.

Se uită, din nefericire, însemnatul rol terapeutic al unor plante care pot fi folosite cu foarte mare succes în combaterea bolilor, atât la om cât şi la animale şi, de ce nu, la plante.

Fitoterapia a ajuns din păcate, sub expansivul imperiu al economiei de piaţă, o cenuşăreasă, deşi poate fi cea mai aleasă prinţesă.

Mama natură ne-a făcut un cadou minunat, punându-ne la dispoziţie o veritabilă fabrică de medicamente care ne oferă atâtea mijloace extraordinare de tratament absolut gratuit, iar lumea de azi dă cu piciorul acestei inestimabile comori care se numeşte terapia cu extracte din plante.

Atunci când vine vorba de mijloace curative naturiste, majoritatea dintre noi ne gândim la medicina umană, dar uităm că farmacia naturii poate fi aplicată tuturor formelor de viaţă.

 

Iată ce se poate face în grădina de legume, de exemplu, folosind numai plante.

 

1. Coada calului (Equisetum arvense)

Ce se recoltează: toată planta, fără rădăcină.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: macerat, infuzie, decoct (fierbere).

Reţeta: 1 kg de plantă proaspătă la 10 litri de apă sau 150 g plantă uscată la 10 litri de apă, la care se adaugă 0,3% săpun, macerat de urzici 30 de minute şi 1 sau 2% silicat de sodiu.

Folosire: diluat de 5 ori, prin stropire pe plantă şi pe sol.

Acţiune: afide, acarieni (păianjenul roşu), pentru fortificarea plantei.

 

2. Urzica (Urtica dioica şi Urtica ureas)

Ce se recoltează: toată planta, fără rădăcină.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: macerat

Reţeta: 1 kg plantă proaspătă la 10 litri apă sau 200 grame plantă uscată la 10 litri de apă.

Folosire: diluat de 10-20 de ori, prin stropire pe plantă, la încolţire sau pe teren.

Acţiune: tracheomicoze (furarioză). Prin udarea plantelor sau îmbăierea rădăcinilor şi seminţelor se favorizează creşterea.

 

3. Amestec de urzici cu coada calului

Ce se recoltează: toată planta, fără rădăcină.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: macerat la urzici, infuzie la coada calului.

Reţeta: 1 litru macerat de urzici în amestec cu 0,5 litri infuzie de coada calului.

Folosire: diluat sau chiar nediluat, la încolţire şi ulterior pe frunze.

Acţiune: contra afidelor.

 

 4. Vetrice (Tanacetum vulgare)

Ce se recoltează: frunze şi flori

Modalităţi de extragere a substanţelor active: infuzie, decoct.

Reţeta: 300 grame plantă proaspătă la 10 litri de apă, 30 grame plantă uscată la 10 litri de apă.

Folosire: iarna, pe plantă, concentrat, contra acarienilor. Pulverizare pe plantă, după înflorire, în diluţie 1/1,5 sau 1/2 , contra ruginii şi făinării. Toamna, pe plantă, contra unor boli pe frunze la tomate.

Acţiune: acarieni, făinare, rugină, boli tomate.

 

5. Feriga vulturului (Pteridium aquilinum) şi feriga de pădure (Dryopteris filix-mas)

 

Ce se recoltează: frunze.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: macerat, decoct.

Reţeta: 1 kg plantă proaspătă la 10 litri apă, 100 grame plantă uscată la 10 litri de apă (macerat), 5 grame pulbere mare la 0,5 litri apă de ploaie (decoct).

Folosire: Pe plantă şi pe sol, concentrat.

Acţiune: afide, melci, limacşi, efect repelant în compost. Contra păduchilor lânoşi – distruge coloniile de pe trunchiuri.

 

6. Revent sau rubarbă (Rheum rhabarbarum)

Ce se recoltează: limbul frunzei sau frunza întreagă.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: decoct.

Reţeta 1: 500 grame limb proaspăt la 3 litri de apă.

Reţeta 2: se face decoct de 20 minute din frunză întreagă, 1 kg frunze la 2 litri apă. Se adaugă 1/100 săpun de casă.

Folosire: Pe plantă, concentrat.

Acţiune: Reţeta 1 pentru tenii la praz, afide la fasole. Contra afidelor în general, reţeta 2. Acidul oxalic, mai concentrat în părţile subţiri ale frunzei, va pune capăt invaziei de afide.

 

7. Tomate (Lycopersicum esculentum)

Ce se recoltează: frunze.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: macerat.

Reţeta: doi pumni de frunze mărunţite se freacă bine şi se lasă la macerat în 2 litri de apă timp de 2 ore.

Folosire: Pe plantă şi pe sol, concentrat, în epoca zborului la fluturele verde sau tot timpul anului, la afide.

Acţiune: afide, fluturele verde.

 

8. Pelin (Artemisia absinthium)

Ce se recoltează: frunze şi flori.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: macerat, infuzie, decoct.

Reţeta: 300 grame plantă proaspătă la 10 litri de apă sau 30 grame plantă uscată la 10 litri de apă. Eventual se adaugă 1% silicat de sodiu.

Folosire: primăvara şi în iunie şi iulie, stropire pe plantă, în diluţie 1/3.

Acţiune: contra furnicilor, afidelor, contra ruginii la coacăz.

 

9. Măcriş (Rumex angustifolia)

Ce se recoltează: rădăcina.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: decoct.

Reţeta: 150 grame rădăcină proaspătă la 10 litri de apă.

Folosire: tot anul, pe teren sau pe plantă, concentrat.

Acţiune: previne făinarea la castraveţi.

 

10. Romaniţă sau muşeţel (Chamomilla chamomilla)

Ce se recoltează: flori.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: infuzie.

Reţeta: 50 grame flori uscate la 10 litri de apă.

Folosire: Vara, pe plantă şi pe sol, concentrat.

Acţiune: dezinfecţia seminţelor, prevenirea îmbolnăvirii răsadurilor, fortificarea plantelor. Favorizează creşterea. Se poate adăuga la compost.

 

11.  Păpădia (Taraxacum officinale)

Ce se recoltează: frunze şi rădăcini.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: decoct.

Reţeta: 2 kg plantă proaspătă la 10 litri de apă.

Folosire: primăvara, stropire pe plantă, concentrat.

Acţiune: ca şi la muşeţel, prevenirea îmbolnăvirii răsadurilor, fortificarea plantelor. Favorizează creşterea. Se poate adăuga la compost.

 

12.  Usturoi şi ceapă (Allium sativum şi respectiv Allium cepa)

Ce se recoltează: bulbii.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: zdrobire şi infuzie.

Reţeta: 75 sau 100 grame bulbi la 10 litri de apă.

Folosire: trei stropiri pe plantă şi pe sol în luna mai, repetate după recoltare. Soluţie nediluată.

Acţiune: contra acarienilor şi a fungilor la căpşuni şi castraveţi.

 

13.  Hrean (Armoracia rusticana)

Ce se recoltează: rădăcina.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: zdrobire şi macerare sau infuzie.

Reţeta: 100 rădăcină la 1 litru de apă.

Folosire: înainte de semănat, pe seminţe, soluţie nediluată.

Acţiune: în combaterea unor boli criptogamice.

 

14.  Tutun (Nicotiana tabacum)

Ce se recoltează: frunze uscate, cotoare.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: macerat la cald.

Reţeta 1: 200 grame tutun la 1 litru de apă fierbinte. Se lasă 24 de ore, se filtrează şi se adaugă 9 litri de apă, săpun de potasiu (lichid) 1% 100 ml şi spirt 2%.

Reţeta 2: 400 grame de tutun la 10 litri de apă. Se fierbe 3-4 ore. Se adaugă 12 litri de apă, 1 kg săpun de rufe, 1 litru spirt denaturat. Se fac în total 25 litri soluţie de stropit.

Folosire: tot anul, stropire pe plantă, nediluat.

Acţiune: contra gândacului de Colorado şi a omizilor.

 

15. Oţetarul sau sumacul (Rhus typhina)

Ce se recoltează: frunze.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: extract alcoolic.

Reţeta: 500 grame frunze zdrobite se pun la macerat în circa 1 litru alcool etilic industrial.

Folosire: se poate stropi din mai până în septembrie pe plantă, în diluţie 1/5.

Acţiune: frunzele de oţetar conţin peste 70 de substanţe bioactive. Ne interesează substanţa predominantă, hexahidrofarnesil-acetonă, substanţă insecticidă.

 

16.  Arenarinul (Helichrysum arenarium)

Arenarinul este o plantă ierboasă cu largă răspândire pe pajişti.

Ce se recoltează: floarea.

Modalităţi de extragere a substanţelor active: infuzie.

Reţeta: 100 ml infuzie concentrată la 5 litri de apă.

Folosire: se scufundă timp de 2 ore seminţele pregătite pentru plantat.

Acţiune: contra bacteriozelor. Reduce infecţiile de mozaic şi stolbur.

 

17.  Mahonia (Mahonia aquifolium) şi dracila (Berberis vulgaris)

 

Ambele conţin berberină. Cercetările sunt în curs. Se studiază capacitatea lor de a combate bacteriozele şi infecţiile de mozaic şi stolbur.

 

 

 

 

18. Ceapa de tuns (Allium schoenoprasum)

Se lasă la macerat frunze mărunţite, timp de 2-3 zile. Se filtrează, se adaugă săpun lichid, se diluează ¼ şi se foloseşte la stropit contra afidelor şi altor dăunători.

 

 

 

 

19.  Extract de narcise (Narcissus, gen.)

30 grame de flori se fierb 20 minute într-un litru de apă. Se lasă o zi şi se adaugă 1/100 săpun de casă. Se diluează ¼ înainte de a fi stropit împotriva mucegaiurilor.

 

 

 

20. Extract de soc (Sambucus nigra)

Se fierb 500 grame frunze timp de 30 minute într-un litru de apă, se filtrează şi se diluează moderat. Se foloseşte împotriva afidelor şi a omizilor.

 

O CULTURĂ mai scumpa DECÂT AURUL

Cele mai profitabile culturi agricole pe suprafețe mici rămân cele de nișă având în vedere că datorită subvențiilor mari acordate pentru plante precum cartoful de sămânță sau roșii, piața se va supraaglomera. Însă, pentru cei care dețin un teren mic, de un hectar, două sau trei, potențialul de câștig este consistent daca se urmărește și cererea de pe piața locală. Un exemplu de cultură profitabilă este cel al șofranului Cred că este foarte important ca producătorul român să înțeleagă niște lucruri esențiale. Producătorul mare este clar că se orientează către cultura mare dar pentru culturile mici, dar profitabile, ar trebui să se implice micii producători. Chiar recent discutam cu o doamnă care face condimente și se plângea că nu găsește materie primă românească deși spre exemplu pe fenicul și alte plante sunt plătite sume foarte mari și prin subvenții. Haideți să luăm lavanda care a devenit la modă și se iau sume fabuloase în Vest pe acest produs. Nu mai discut despre șofran care s-ar putea cultiva în România foarte bine iar în Franța, Cipru sau Austria este mai scump ca gramul de aur. Adică gramul de aur este undeva la 30-35 de dolari iar șofranul costă 40-45 de dolari. Deci este mai scump decât aurul.  Ideal este ca micii producătorii să se orienteze către culturi cu o valoare adăugată extraordinar de mare. Dec neavând suprafețe mari aceasta este soluția”, a explicat Achim Irimescu, prezent în studioul Agrointeligența -www.agrointel.ro într-un interviu LIVE difuzat pe pagina de Facebook a publicației noastre.

Șofranul (Crocus stativus) sau aurul roșu a fost întodeauna cel mai scump condiment din lume, având o arie de răspândire foarte vastă, putând fi cultivat din vestul Mediteranei (Spania) și până în India (Kashmir). Cei mai mari producători de șofran sunt Spania și India care produc împreună mai bine de 240 tone pe an, reprezentând 80% din producția mondială.

Cultură de… șofran!

Ce este șofranul?

În cazul în care nu știați, șofranul este cel mai scump aliment din lume. Prețul mediu de vânzare este între 2.000-10.000 lire/500g. Pentru a obține un kilogram de șofran este nevoie de 130.000-250.000 de flori. Însă partea interesantă abia acum urmează: fiecare floare produce doar 3 stamine, care trebuie culese doar într-o anumită perioadă a anului, cu o atenție extraordinară, pentru a nu le distruge. O săptămână pe an floarea de șofran este înflorită, timp în care trebuie culese staminele. După procesul migălos de cules manual, urmează uscarea. Aceasta trebuie făcute în condiții stricte de temperatură, pentru a nu afecta calitatea plantei.

Prețul ridicat al șofranului se explică prin munca titanică depusă la culegere și uscare, dar și prin aroma extraordinară și proprietățile medicinale. O singură stamină poate schimba total gustul mâncării, însă dacă se folosește mai mult, aceasta devine amară. Șofranul este un aliment scump, dar se folosește foarte puțin în rețete, astfel că este spornic.

Unde aș planta șofran?

Șofranul crește în proporție covârșitoare în Iran. Totuși, nici Europa nu se lasă mai prejos: Spania deține acum 70% din piața mondială de șofran. În România nu se cultivă șofran la scară largă, dar asta nu înseamnă că mediul nu este propice. Din contră. Am căutat foarte multe informații și am vorbit cu mulți oameni care, știind că șofranul are nevoie de un teren argilos sau silicos, dar și că șofranul are nevoie de temperaturi ridicate, au concluzionat că nu e o idee rea să plantăm și la noi în țară. Am descoperit că ar fi excelent dacă aș cultiva după cereale păioase, care asigură o ”pânză” fertilă pentru tabloul meu mov. Unde aș planta șofranul? Simplu: pe un teren de la țară, la 50 km de Craiova. Solul este favorabil, la fel și clima. Temperaturile sunt călduroase pe timp de vară, exact cum trebuie pentru a se coace bine floarea. Procesul de creștere al ”aurului roșu” nu este foarte greu, ci culegerea și uscarea.

Ajung 10.000 de euro pentru a pune bazele unei plantații de șofran?

Există foarte puține persoane în România care cultivă șofran. Le-am putea număra lejer pe degetele de la mâini. Așa că de ce să nu fiu și eu una dintre ele? Tânără sunt, ambiție am, iar dacă voi eșua nu e timpul pierdut pentru a o lua de la capăt cu alt plan.

Bulbii de șofran se găsesc pe piața europeană la prețuri foarte mari. Un bulb costă aproximativ un euro. Bulbii trebuie sădiți la distanță considerabilă unii de alți, astfel că eu aș începe cu 3.000 de bulbi, plantați pe o parcelă de pământ pe care trebuie să o cumpăr, preferabil unde a fost grâu vara trecută. Restul banilor trebuie investiți în pregătirea solului, dar și în mâna de lucru pentru plantare. Un număr de aproximativ 10 angajați ar fi suficient. O astfel de plantație cere construirea unui centru de uscare cu tehnologie aparte și de depozitare. În perioada de vară, când floarea se deschide și permite culegerea staminelor, culesul trebuie făcut rapid, dar cu atenție. Atunci va fi cel mai mult de muncă, dar în final rezultatul va merita.

Cultivarea Șofranului

Bulbii de crocus sativus din pepiniera noastră pot fi plantați cel mai bine de la jumătatea lui august până la sfârșitul lui septembrie.

Pentru a vă începe plantația, veți avea nevoie de un sol calcaros, bogat în humus și bine drenat.
Valoarea pH a solului ar trebui să fie între 6 și 8.
Este foarte important ca niciodată să nu fi fost crescuți în acel loc bulbi de flori din aceeași familie ca și crocus sativus, familia Iridaceae, pentru a se evita ca bulbii dumneavoastră să se îmbolnăvească din cauza eventualelor reziduuri patogene, fungice, bacteriene și nematode.
Și mai bine ar fi să creșteți bulbii în pământ în care nu s-au cultivat niciodată bulbi sau tuberculi.
Bulbii pot fi plantați în mai multe feluri. Modul în care îi puteți planta depinde de capacitatea de umiditate-permeabilitate a solului. În cazul în care în urma unei ploi puternice vor rămâne bălți pentru perioade mari de timp, atunci capacitatea de umiditate-permeabilitate este mai rea decât dacă bălțile dispar după o oră.

instrucţiuni de plantare

Plantarea bulbilor se face aproape mereu printr-un ‘sistem de rânduri’. Acest lucru înseamnă că întâi va fi săpată o fantă adâncă de 10-15 centimetri, în linie dreaptă. Lungimea fantei depinde de cantitatea disponibilă de bulbi și de dimensiunea ariei pe care vreți să îi plantați. Odată ce fanta a fost săpată, puteți începe să puneți în ea bulbii, cu panașul în sus.
Distanța dintre bulbi depinde de dimensiunea bulbului, însă despre aceasta o să vă spun mai multe mai târziu.
Distanța dintre rânduri o puteți alege de 15 centimetri.
Dacă ați plantat primul rând, marcați o altă linie la 15 centimetri distanță și săpați următoarea fantă de-a lungul acesteia, iar cu solul celei de-a doua fante o veți acoperi pe prima.
După ce ați plantat patru rânduri, ar fi bine să lăsați un spațiu de 25 de centimetri între rândul al patrulea și al cincilea, pentru a vă fi mai ușor să lucrați între bulbi atunci când pliviți și, bineînțeles, când recoltați șofranul. Puteți face o asemenea cărare după fiecare 4 rânduri plantate.
În cazul în care capacitatea de umiditate-permeabilitate a solului nu este foarte bună, ar fi bine să faceți cărările la distanțe de 15-20 de centimetri, pentru ca aceste cărări să fie folosite ca scurgeri pentru apa de ploaie.
În cazul în care capacitatea de umiditate-permeabilitate a solului este proastă, aș recomanda să păstrați cărări adanci de 15-20 de centimetri la fiecare două rânduri.

După cum v-am spus, distanța dintre bulbi depinde de dimensiunea acestora, dar și dacă îi veți lăsa acolo pentru câțiva ani sau dacă îi veți scoate în fiecare an.

În cazul cultivării comerciale de șofran, bulbii de crocus sativus rămân în pământ în jur de 5 ani, iar apoi sunt săpați din nou. Producția de șofran se află de obicei în punctul maxim în al doilea an, rămâne stabilă până în al patrulea an, iar apoi scade. Este adevărat că, în țările în care cultivarea comercială a șofranului este concentrată, climatul permite bulbilor din pământ să primească suficientă căldură pe parcursul verii și să își poate crea florile pentru următorul sezon de înflorire. În țări cu veri mai ‘răcoroase’, este recomandat ca bulbii să fie lăsați în pământ doi ani la rând, iar apoi să fie scoși și ținuți într-un loc răcoros la o temperatură de 23 de grade Celsius până când vor fi plantați din nou în pământ.

Dacă veți decide să scoateți bulbii după fiecare doi ani, un spațiu de 5-10 centimetri între aceștia va fi suficient, însă dacă vreți să îi lăsați în pământ pentru perioade mai mari, va fi necesară o distanță de plantare între 10-20 centimetri. În fiecare an plantele vor crește în mod considerabil, această creștere făcând ca distanța dintre plante să se reducă.
Astfel, bineînțeles, se va păstra o distanță mică pentru bulbii mici și o distanță mai mare pentru cei mai mari.

Dacă veți planta bulbii într-o zonă în care se găsesc mulți șoareci, șobolani sau alte rozătoare, este recomandat să acoperiți după plantare bulbii cu o plasă de sârmă, pentru ca rozătoarele să nu îi poată mânca. Bulbii Crocus Sativus sunt o adevărată delicatesă pentru rozătoare.

În primul an după plantare, bulbii de Crocus Sativus vor înflori la sfârșitul lui octombrie, mijlocul lui noiembrie. Bulbii de dimensiunea 9/10 vor da în medie 1,5 flori în primul an, cei de dimensiunea 8/9 în medie o floare și cei de dimensiunea 7/8 au în medie un procentaj de înflorire de 20% și sunt mai potriviți pentru recolte multianuale. Timpul exact de înflorire depinde în principal de momentul în care a fost plantat bulbul și de condițiile climatice de după plantare.

În cursul toamnei și iernii, bulbii de crocus vor face frunze verzi de culoarea ierbii ce vor ajunge la o lungime de 30 de centimetri în primăvară. Planta va fi verde și pe parcursul iernii și poate suporta îngheț până la aproximativ -10 grade Celsius. Ar fi înțelept să împrejmuiți cultura cu o pânză de lână sau niște paie dacă înghețul persistă, pentru că vântul rece și înghețat poate usca frunzele și omorî planta. Ar fi perfect dacă pe parcursul unei perioade de îngheț cultura este acoperită de o pătură de zăpadă. Zăpada este cel mai potrivit material ce poate acoperi bulbii pe parcursul unei ierni severe, deoarece ajută ca bulbii să nu înghețe în pământ și ține cultura suficient de umedă pentru a nu muri de îngheț.
Primăvara, când se face mai cald, puteți fertiliza recolta cu îngrășământ organic. Depinde de tipul de sol și de conținutul acestuia dacă este necesar să îl fertilizați mult sau numai puțin.

Pe timpul creșterii, Crocus Sativus nu are nevoie de irigații, doar în cazul secetei extreme ar fi binevenită niște apă. Acest lucru se recomanda sa fie făcut seara sau dimineața devreme.

În mai sau iunie, în funcție de climatul în care cresc bulbii voștri de șofran, frunzele de crocus se vor face treptat galbene și în final maro. Odată ce acestea sunt complet uscate și le puteți scoate din pământ cu ușurință, bulbii sunt gata și ei să fie scoși.
Dacă doriți să lăsați bulbii în pământ pentru câțiva ani, cel mai bine este să îndepărtați frunzele uscate, pentru a vă fi mai ușor să pliviți. Cât timp bulbii se află în ‘etapa de odihnă’, pământul poate să fie curățat de buruieni, săpându-le. O altă tehnică folosită este arderea buruienilor cu un arzător cu gaz.
În timpul cultivării, cel mai bine ar fi să luați buruienile cu mâna. Este necesar să controlați în special ‘buruienile cu rădăcină’, pentru ca acestea să nu mai aibă timp să se înmulțească. Buruienile cu rădăcină sunt foarte greu de controlat, pentru că au un sistem de rădăcini greu de eliminat, iar planta continuă să se dezvolte sub pământ.

Recolta De Șofran!

Cel mai bine este să culegeți floarea întreagă imediat ce aceasta s-a deschis. După ce ați adunat toate florile le puteți întinde pe o tavă sau, de exemplu, pe o masă. Apoi luați o floare și smulgeți cu grijă cele 3 stigmate ale acesteia.

Flori de Crocus Sativus

De multe ori, pistilele își au capetele lipite unele de celelalte. Deoarece cel mai bun șofran este obținut numai din partea roșie a pistilului, puteți să tăiați această parte cu unghia și să aruncați părțile galbene și albe. Adunați toate aceste părți roșii ale pistilelor într-un vas.

O farfurie cu șofran

După ce ați colectat toate pistilele, puteți începe procesul de uscare. Dacă vreți să faceți acest lucru într-o formă tradițională, puteți întinde pistilele pe un grilaj dens, iar apoi să le prăjiți la foc mic până când pistilele sunt suficient de uscate.

O modalitate mai modernă de a usca pistilele este de a le prăji într-un cuptor de bucătărie. Întindeți în mod proporțional pistilele pe grătarul cuptorului acoperit cu hârtie de copt, apoi puneți grilajul în mijlocul cuptorului și lăsați pistilele să se usuce la aproximativ 50 grade Celsius.
Verificați atent dacă pistilele sunt suficient de uscate, pentru că dacă acestea vor rămâne prea mult timp în cuptor, calitatea șofranului va fi mai puțin bună. Odată ce pistilele nu se mai lipesc unele de altele și sunt bine uscate, le puteți scoate din cuptor. Acest proces durează între 10 și 20 de minute, în funcție de cantitatea de pistile pe care o uscați în același timp. Pistilele uscate au deja aspectul de șofran, însă pentru a face șofran autentic, acestea ar trebui să mai stea cel puțin o lună într-un recipient ermetic, într-un loc întunecat. După o lună, când veți deschide ambalajul, mirosul de șofran va umple camera, iar șofranul va fi gata de folosire.

 

 

Sfaturi pentru obținerea răsadurilor de legume bine dezvoltate, de calitate

Calendaristic, în funcție de regiunea geografică producerea răsadurilor poate începe de la sfârșitul lunii ianuarie pentru zonele mai calde, începutul luni februarie pentru cele mai reci.

 

 

1. Alegerea semințelor de legume și a substratului de cultură

Este important de precizat că 50% din succesul unei culturi legumicole este datorat răsadurilor de înaltă calitate. O plantă sănătoasă încă din primele etape de dezvoltare îți poate asigura dezvoltare a 4-5 etaje de fructe, numai în cazul tomatelor.

”În primul rând fermierii trebuie să-și aleagă sămânța. Dacă în zonă există risc de apariție a bolii petelor de bronz trebuie să alegem un soi sau un hibrid care să prezinte rezistență la această boală. În a doua fază trebuie să alegem substratul de cultură folosit la obținerea răsadurilor, trebuie să avem garanția că este unul bun. Diferența de preț la turbă este dată de aportul de îngrășământ în substrat. Un substrat de turbă de bună calitate trebuie să aibă o perioadă de trei săptămâni care să nu necesite fertilizarea suplimentară. Trebuie să știți că, de exemplu, pentru tomate temperatura optimă pentru germinare este de 25⁰C, o temperatură prea scăzută duce la o germinare proastă, iar una prea ridicată determină obținerea unor plante cu creștere vegetativă care nu vor fructifica la fel de mult

2. Acoperiți semințele cu un strat fin de nisip de râu

”Adâncimea de semănat este de jumătate de centimetru maxim. Acoperirea semințelor se face cu nisip de râu, nisip fin, în strat de 2 mm. Nisipul îmi asigură oxigenare, menține umiditatea și dispare riscul de apariție a mătăsii verde. Sămânța se acoperă cu un strat fin de nisip și pentru a oferi un plus de luminozitate pentru o germinare mai rapidă. Este important să se folosească nisip spălat de râu” .

3. Momentul semănării legumelor se alege în funcție de perioadă plantării

De exemplu, dacă ați fixat momentul plantării în data de 20 aprilie, dați înapoi 40 de zile și am aflat momentul repicării. De la momentul repicării mai dați înapoi zece zile și ați aflat momentul semănatului. De exemplu, la tomate, la 6-7 săptămâni de la semănat are loc plantare.

 

”La plantare trebuie să am o plantă de 20-30 cm înălțime de la baza solului, cu un foliaj de culoarea verde închis și cu perișorii bine definiți și primul buton floral nedeschis dar diferențiat. Dacă plantez tomata cu butonul floral nediferențiat, având în vedere că terenul este rece și umed, planta riscă să se ducă în vegetativ, adică diferențierea primului buton florar întârzie să apară și crește masa vegetativă. Tot acest proces duce la întârzierea coacerii”

După plantare densitatea optimă în solar este de maxim 35.000 de vârfuri pe hectar, la tomate.

4. Răsadurile de legume se irigă atunci când planta dă primele semene de stres hidric

Potrivit specialistului, prima fertilizare o face cu un produs pe bază de fosfor sau un biostimulator de înrădăcinare, în timp ce udare se face cu apă călduță, în cantități moderate.

”Nu ud nici tomata, ardeiul sau vânata până când planta nu dă primele semene de stres hidric. Până la această fază planta trebuie să își dezvolte sistemul radicular. Se recomandă irigarea răsadului cu apă călduță, în cantități moderate, aplicate chiar înainte de a se usca substratul”

5. Temperatura optimă ce trebuie asigurată răsadurilor de tomate

Nivelul de temperatură la care planta se dezvoltă în mod normal diferă de stadiu de vegetație la care se află. Astfel că răsadurile au nevoie de:
– temperatura optimă în timpul fazei de cotiledon și până la apariția primei frunze adevărate este de 18⁰C, atât ziua, cât și noaptea;
– după apariția primei frunze adevărate, temperatura optimă în zilele însorite este de 23⁰C pe timp de zi și 17⁰C pe timp de noapte;
– după apariția primei frunze adevărate, pe vreme înnorată temperatura optimă este de 20⁰C, pe timp de zi și 15-16⁰C pe timp de noapte.

6. Cum arată un răsad de tomate de calitate

Sunt câțiva indicatori de calitate care vă arată dacă procesul de obținere a răsadului a fost unul reușit sau dacă, din contră ați greșit cu ceva și este posibil ca potențialul de producție al hibridului să nu fie valorificat la maxim. Iată care sunt elementele care vă indică un răsad de calitate:
– prezintă 9-11 frunze până la prima inflorescență. Dacă are mai puțin de nouă frunze atunci înseamnă că a fost prea frig, iar mai târziu, între inflorescența a treia și a cincea planta va produce cinci frunze în loc de trei între două etaje;
– răsadul are o inflorescență bine dezvoltată, cu primul boboc floral care începe să se desprindă;
– răsadul nu este nici prea compact, dar nici prea alungit, în cazul tomatelor nu trebuie să depășească 30 cm;
– frunzele sunt sănătoase și au o poziție aproape verticală;
– rădăcinile sunt de culoare albă și bine ramificate în substrat.

7. Alegerea momentului pentru transplantare

 

Acesta se face în funcție de specia pe care doriți să o puneți în solar, dar și de stadiu de dezvoltare al răsadului. De asemenea, momentul din zi ales pentru transplantare este la fel de important. Iată de ce trebuie să țineți cont:
– nu plantați răsadul în condiții de luminozitate slabă sau în sol umed, pentru că aceste condiții determină dezvoltarea vegetativă a răsadului și mai puțin la dezvoltarea fructificațiilor;
– în cazul tomatelor, densitatea recomandată este de 2,5-3 pl/mp. O densitate mai mare de plante conduce la obținerea unei culturi prea dese care aduce următoarele neajunsuri:
– prea multă umiditate în solar, ceea ce determină apariția unui număr mai ridicat de boli cauzate de fungi;
– cultura are o dezvoltare vegetativă, ceea ce va determina o întârziere a fructificării, fructe de mărime mică și o productivitate scăzută;
– aveți mai mult de muncă pentru întreținerea culturii.

 

Cercetatorii din Romania s-au crezut mai presus de Creatorul tuturora si au ajuns mai jos decat se asteptau;Insusi 

Victor Lacatus dezvaluie ca  99% din hibrizii de legume cultivati in Romania provin din strainatate

lacatusDr.Victor Lacatus, fost director stiintific al ICDLF Vidra si unul dintre fondatorii Cooperativei Legume de Vidra, spune ca 99% din hibrizii cultivati de legumicultorii din Romania provin din strainatate, in conditiile in care productia autohtona aproape ca nu exista. Sunt si cateva exceptii, ce-i drept, cum ar fi de exemplu Statiunea de Cercetare de la Buzau, insa nu se poate face abstractie de productivitatea redusa a hbrizilor romanesti, comparativ cu cei adusi din afara. Diferente sunt si in ceea ce priveste gusturile, una vor romanii si alta occidentalii. Cat despre obligatia legumicultorilor de a folosi 5% seminte romanesti, aceasta este cu adevarat o mare problema. Pai, de unde sa le iei, daca nu exista? Si nu este singura intrebare pe care si-o pun nedumeriti legumicultorii…

“Cultivam 99% hibrizi straini, care provin din afara. Este dureros pentru mine, cel putin, care ani de zile am lucrat in cercetare. Rezultatul il vedem, foarte multi hibrizi de tomate nu sunt pe gustul nostru. In Balcani exista o anumita preferinta in ce priveste gustul tomatei – sa fie suficient de dulce ca sa simti ca este acrisoara, in timp ce in Occident partea cu acrisorul este lasata mai moale. Unele corelatii care s-au facut intre incidenta unor boli digestive si aciditatea legumelor a dus la crearea unor hibrizi al caror continut de zahar este ceva mai ridicat. Raportul zahar-aciditate care este principalul parametru pe care noi il putem masura cu mare usurinta caracterizeaza gustul principal”, a declarat recent Victor Lacatus in cadrul unei conferinte organizate de OIPA Legume-Fructe si CATAR.

997.143 tone de legume, produse in spatii protejate

Necesarul de legume al Romaniei este de 3,2 milioane de tone, din care o treime reprezinta legume produse in spatii protejate, sustine Lacatus. Tara noastra importa 250.000 tone de legume, in timp ce livrarile la extern se ridica la doar 60.000 tone, spre deosebire de 600.000 de tone, in anul 1985, de exemplu.

Romania are circa 8.000 ha de sere si solarii, adica dublu fata de datele facute publice de catre Ministerul Agriculturii. In ceea ce priveste nivelul productiilor, acesta este cu mult mai mic fata de ceea ce se obtine in principalele state producatoare. La tomate, media la noi este de maximum 12 kg/mp/an, fata de 60-70 kg/mp/an in Olanda, unul din principalii producatori la nivel mondial.

“Este chiar curios de ce ne aflam in aceasta situatie, numai daca ne gandim ce solutii de sol avem noi si cum se descurca olandezii. Pe de alta parte, nici nu avem cum sa trecem cu vederea deficientele din sector – solarii prea joase, neventilate, irigare pe carari, fertilizare manuala, tehnica fitosanitara depasita, de unde si rezulta costuri mari pentru o oferta modesta”, a precizat Lacatus.

 

Legume de Vidra, cooperativa cu 18 membri si vanzari de 250.000 euro pe an

 Vidra este o importanta zona legumicola a tarii, care aprovizioneaza piata Capitalei. În urma cu patru ani, aici o fost infiintata Cooperativa Legume de Vidra, una dintre putinele organizatii de acest tip din sector care au reusit sa reziste in timp. Ca n-a fost deloc usor o dovedeste si faptul ca numarul membrilor s-a marit cu doar sase legimcultori in patru ani, in conditiile in care cinci dintre fondatori s-au pierdut pe drum. A fost destul de greu sa se gaseasca si cei 12 membri fondatori, povesteste dr. Victor Lacatus, fost director stiintific al ICDLF Vidra, unul dintre primii membri ai cooperativei. Si aceasta in ciuda faptului ca la un sondaj efectuat cu sase luni inainte de momentul infiintarii cooperativei, 45% dintre locuitorii comunei isi manifestasera interesul sa devină membri.

Ori cand a fost vorba sa faca pasul decisiv si sa plateasca cotizatie, multi au dat la intors si abia daca s-au strans 12 oameni. Iar dintre acestia s-au mai si pierdut pe drum vreo cativa, pentru ca nu s-au „incadrat” in organizatie…ca doar asa este la romani…..

Cooperativa Legume de Vidra a fost infiintata cu sprijinul fianciar al Fundatiei Romano Americana (RAF), care a sustinut acest proiect cu suma de 100.000 euro. Proiectul a fost implementat in perioada 2012-2015 de catre Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile (FDSC).

Cei 18 membri produc o gama larga de legume in spatii protejate printre care se numara rosii, vinete, telina, salata, ardei, sau conopida. Toti au contracte ferme cu retele de magazine, anul trecut fiind atinsa o cifra de afaceri de 250.000 de euro, din care 75.000 euro au revenit cooperativei, dupa cum spune profesorul Victor Lacatus.

 

El a povestit si despre modul cum decurge relatia cu Mega Image, une dintre retelele cu care satenii din Vidra lucreaza. Legumicultorii tin legatura cu un specialistul supermarketului care ii indruma catre ce soiuri sa se orienteze si ce tratamente sa fie efectuate. Cooperativa dispune si de doua autoturisme echipate cu frig pentru transportul legumelor, care au fost achizitionate la mana a doua. Ce noroc au avut locuitorii din Vidra ca au venit americanii…..

 

Marin Hagiu: Daca statul nu ne sustine, nu vom mai avea legume romanesti

hagiu2Marin Hagiu este un legumicultor cunoscut din Adunații Copaceni, care lucreaza de aproape 17 ani cu rețeaua Carrefour, fiind de altfel si unul din primii furnizori de legume al rețelei franceze in Romania. Produce legume – salata, usturoi, ceapa verde, toate verdețurile care sunt pe piața din Romania, dar si flori. In cei 17 ani de cand colaboreaza cu Carrefour a crescut mai mut decat spectaculos, ajungand de la un papuc la circa 20 de solarii acum, cu o productie de circa 150.000 salate pe an, si o cifra de afaceri de aproximativ 4 milioane de lei pe an. 
’’Daca nu ai dragoste de pamant si pentru legumele pe care le produci, este greu sa reusesti. Daca nu pierzi, nu ai cum sa castigi. Sunt zile in care pierzi, dar si zile in care castigi. Totul este sa mergi mai departe”, a declarat Hagiu la conferința Fructe si Legume, organizata de Modern Buyer, in parteneriat cu Agrostandard si TMT PR.

Din pacate, viitorul nu se arata prea luminos in acest sector, trage un semnal de alarma legumicutorul din Adunatii Copaceni. Motivele sunt lipsa sustinerii din parta statului, dar a interesului din partea tinerei generatii, care nu pare interesata sa munceasca in agricultura. Ori in aceste conditii, daca autoritatile nu iau masuri, nu ar fi de mirare ca intr-o zi sa mancam lege doar din import si nicidecum autohtone…..In loc de legume de la Adunatii Copaceni sau Vidra sa punem pe masa rosii din Turcia sau din Spania….fasole din Polonia si usturoi din China. Iar lista poate continua.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.