Mancăm surogat de miere, iar mierea noastră este vandută în alte țări; Citeva notiuni inedite despre polen si citeva tratamente cu acest „medicament”; Propolisul, un medicament miraculos, Prof. Univ. Constantin Milică; Medicamentul vietii – Mierea De Albine – tezaur de vitamine si minerale; Mierea De Albine …tratament naturist complet si complex

Albert Einstein spunea ca: „Daca ar disparea albina de pe suprafata globului, omul ar mai avea doar patru ani de trait”
 Polenizarea realizata de albine determina asemenea sporuri la recolte, incat valoarea acestei activitati exterioare stupului, ignorata oficial astazi, depaseste de 30 de ori valoarea mierii si a productiei de ceara inauntrul stupului. Prin viata lor, albinele sunt implicate covarsitor in existenta a sute de mii de specii din flora Terrei. Pe drept cuvant, Albert Einstein spunea ca: „Daca ar disparea albina de pe suprafata globului, omul ar mai avea doar patru ani de trait”.
Cum plantele produc cu multa generozitate polenul, iar albinele il folosesc ca hrana, o buna parte este transportata la stup. Intr-o familie de albine indatoririle sunt bine stabilite. Unele ingrijesc puietul, altele formeaza suita reginei, altele asigura paza stupului, unele recolteaza nectarul, altele polenul, iar cele mai experimentate culeg rasinile pentru propolis. Albinele care aduc polen, la plecarea din stup, isi incarca gusa cu nectar. Dupa trecerea pe la flori, ele amesteca pudra fina de polen cu acest nectar, spre a forma grauncioarele pe care le transporta in cosuletele de pe picioare. Atunci cand aterizeaza la urdinis, fiecare albina intra in stup incarcata cu cate doua grauncioare de polen.

Cate flori, atatea tipuri de polenwww

Fiecare tip de planta in parte are polenul sau specific, ca aroma, gust, culoare, forma, compozitie. Cum albinele viziteaza toate florile de primavara, vara sau toamna, grauncioarele de polen care ajung in stup vor reproduce diversitatea florala a anotimpului si locului unde traieste acea familie de albine. Ca atare, si polenul recoltat de apicultor are culori, gusturi si arome diferite si, totodata, si principii de vindecare deosebite. Ar fi ideal ca in perioada aceasta de vara, cand natura explodeaza in mii de flori, sa adaugam in hrana noastra cotidiana feluri de polen cat mai deosebite, adevarate daruri de sanatate.
Pe langa polenul poliflor, care provine de la mai multe tipuri de flori si care este si cel mai raspandit si comercializat in farmacii si magazinele naturiste, atunci cand albinele sunt duse intr-un loc unde predomina anumite plante (salcam, paducel, salvie) se obtine un polen predominant al acelei specii. Este greu de garantat ca polenul respectiv este monoflor, caci nimeni nu poate obliga albinele sa viziteze doar anumite flori. De regula, ele zboara la mai multe specii, insa florile care sunt mai abundente sunt si mai frecvent vizitate, deci polenul lor va fi cel mai mult adus la stup.

Polenul albinelor nu produce alergii

Este important de stiut diferenta intre polenul recoltat de albine (numit si entomofil) si polenul purtat de vant (anemofil). Albinele aduna doar polenul care este bun pentru hrana lor, fara a produce efecte nedorite. Ele nu recolteaza polenul care nu este nutritiv. Acele plante care produc polen nedorit nu sunt fertilizate de albine. De aceea, pentru a se putea realiza polenizarea lor, ele folosesc vantul care le poarta polenul de la o planta la alta. Aceste polenuri sunt de dimensiuni foarte mici, sunt usoare si au forme adaptate, incat sa poata fi duse de vant. Polenurile anemofile sunt cele care determina vestitele alergii, in timp ce polenurile recoltate de albine sunt buni nutrienti, fara sa determine alergii, mai mult decat orice alt aliment. In plus, polenul albinelor contine atat vitamina E cat si seleniu, cele doua elemente care actioneaza sinergic contra alergiilor. Asadar, la consumatorii de polen crud in doze de intretinere, reactiile alergice din sezonul febrelor scad cu 20 pana la 40%.

Un panaceu universal – polenul crud
Faptul ca albina amesteca pudra de polen cu nectar regurgitat, spre a forma granulele, este esential pentru sanatate. S-a descoperit prin cercetarile de laborator din ultimul timp ca polenul crud reechilibreaza flora bacteriana normala a intestinelor. Din acest punct de vedere, putem considera polenul crud similar cu iaurtul de cea mai buna calitate, protejeaza intestinele contra bacteriilor patogene, carora le inhiba dezvoltarea, scade absorbtia de colesterol din intestine, ofera protectie contra cancerelor hormonodependente (cancer de san, cancer de prostata).

Raiul albinelor – o pajiste inflorita
De asemenea, flavonoidele din polen contribuie la diminuarea pierderii de calciu din oase, prevenind osteoporoza, in vreme ce calciul si vitamina D, pe care le contine in cantitati importante, sunt implicate in intretinerea tesutului osos.
Polenul imbunatateste si activitatea creierului. Este foarte util pentru persoanele care desfasoara munca intelectuala, deoarece le creste capacitatea de lucru si scade fenomenele de oboseala, reduce efectele stresului, diminueaza depresia psiho-emotionala. Acei oameni care obisnuiesc sa ia polen sunt mai voiosi si mai optimisti.

Precautii de administrare

Polenul reprezinta una dintre cele mai importante surse de proteine vegetale, atat cantitativ, cat si calitativ. Toti aminoacizii esentiali sunt prezenti in polen. Mare parte dintre proteinele polenului sunt sub forma de aminoacizi, adica direct absorbabili in tubul digestiv, fara a mai necesita vreun efort digestiv. Continutul ridicat de proteine impune o mica precautie la administrare, necesara pentru confortul pacientului. Proteinele, odata ajunse in stomac, stimuleaza secretia gastrica. Din acest motiv, daca persoana nu a mancat nimic, daca are deja o sensibilitate gastrica si este incepatoare in folosirea polenului, poate aparea o senzatie de arsura; manifestarea este mai frecventa daca se foloseste polen uscat. Spre a evita aceasta neplacere, este indicat ca cei care nu au mai luat polen, atunci cand incep administrarea lui, pentru o vreme sa il ia dupa ce au mancat si sa inceapa cu doze mai mici. Daca a trecut o vreme si s-au obisnuit, pot trece la administrarea pe stomacul gol, adica asa cum el se absoarbe cel mai bine. Chiar si cei care au avut gastrite sau ulcere isi pot permite acest lucru, intrucat polenul crud hraneste si intretine mucoasa gastrica.
Un tezaur de vitamine si minerale

In polen se gasesc toti micronutrientii atat de importanti pentru sanatate care lipsesc, de regula, din alimentele moderne, datorita supraprocesarii lor. In polenul crud sunt prezente atat vitamine lipo-solubile (A, cu carotenoizi numerosi, D, E, K), cat si vitamine hidro-solubile (C, B1, B2, B3, B5, B6, B12). Toate mineralele prezente in corpul omenesc sunt prezente si in polen; intre ele sunt de mentionat fierul, calciul, zincul, magneziul, seleniul, fosforul. De asemenea, contine enzime si pro-enzime. Un organism care are orice carenta de micronutrienti si-o poate compensa din polen. Si diabeticii pot lua polen, desi acesta contine si glucide (in medie 20-30%). S-a demonstrat ca administrarea a 2-3 lingurite de polen pe zi, la diabetici, ajuta la obtinerea si intretinerea unui nivel glucidic mai bun, la reglarea tuturor functiilor corpului si obtinerea unei stari generale de bine.

Pasunile naturale ale Romaniei fac ca mierea noastra sa fie de exceptie

 

Prin continutul de proteine de calitate, fier si vitamina B12, polenul le este indicat si persoanelor cu anemie sau astenie, in special asociat cu laptisorul de matca. Este util in oboseala cronica (chiar si pentru reducerea nedoritelor cearcane), la persoane debilitate, copii hipotrofici, subponderali, la cei cu retarduri de la nastere.
Foarte importanta este prezenta in polen a rutinei, numita si rutozid sau vitamina P. Ea are rol de trofic al peretelui vascular si antiagregant plachetar. Astfel, polenul se face util persoanelor cu afectiuni cardio-vasculare, inclusiv accidente vasculare cerebrale, infarcte miocardice acute sau cronice, arteriopatii cronice obstructive, afectiuni diverse ale vaselor mici, cat si ale sistemului venos, cu risc de tromboze. Prin bogatia sa in proteine si vitamine, polenul este si un excelent trofic hepatic.
Din punct de vedere hormonal, unele persoane se tem de incarcatura polenului in hormoni masculini. De fapt, aceasta este o idee invechita, ce porneste de la faptul ca polenul reprezinta celula sexuala masculina a plantei. Practic, aceasta idee a fost infirmata de cercetarile biochimice asupra plantelor. In fapt, prin efectele sale nutritive profunde si complexitatea sa, stimularea este mai mult functionala decat hormonala. Polenul ajuta la intretinerea potentei si la recuperarea functiei reproducatoare masculine, fiind util in infertilitatea masculina. Dar se foloseste si la femeile cu infertilitate, deoarece hraneste bine toate tesuturile reproducatoare.

Polenul si laptisorul de matca: unde-s doi, puterea creste

Daca polenul este administrat impreuna cu laptisorul de matca crud, toate efectele polenului sunt amplificate, iar cele ale laptisorului sunt desavarsite. Polenul si laptisorul actioneaza sinergic, se sustin unul pe celalalt, completandu-se si imbunatatind intreaga lucrare asupra organismului aceluia care le consuma, orice problema ar avea acesta.
Pentru barbati, este foarte important efectul asupra prostatei. Sunt deja numeroase studii facute in laboratoare din multe parti ale lumii, prin care s-a dovedit eficienta lui in tratarea atat a adenoamelor de prostata, cat si a cancerelor de prostata. La barbatii sanatosi, care il iau in mod curent, polenul intretine buna functionare a prostatei, prevenind hipertrofierea si imbolnavirea acesteia.

Polen crud – polen uscat

Polenul crud este acela care imediat dupa ce a fost luat din recoltatorul atasat stupului este trecut in congelator, pentru pastrare.

 

Pana in ultimii ani, modalitatea uzuala de pastrare peste an era sa fie uscat. Nimeni nu pune la indoiala beneficiile pe care le aduce, dar atunci cand se usuca la caldura, se distrug lactobacilii, bifidobacilii, drojdiile, o mare parte din vitamine, enzime, pro-enzime, deci actiunile polenului sunt reduse. La polenul crud, tinut in congelator, aceste proprietati sunt conservate, iar gustul si aromele sunt mult mai placute. Scos din congelator, nu se degradeaza foarte repede, poate rezista aproximativ 10 zile.
Administrarea polenului este ideal sa se faca dimineata, dar uneori se poate imparti in mai multe portii. Cand sunt probleme de sanatate, se pot administra doze de 4-6 lingurite obisnuite pe zi sau mai mult, in functie de problemele fiecarei persoane. Este bine sa se inceapa cu 2 lingurite pe zi si sa se creasca progresiv, pana la doza optima, care se pastreaza constanta o vreme. Dupa ce s-au acoperit posibilele carente si s-au echilibrat functiile corpului, se poate trece la doza normala de intretinere a unei persoane sanatoase.
Cantitatea utila pentru cei sanatosi este considerata de 15 g/zi, adica aproximativ 3 lingurite obisnuite. La copiii mai mici, ajung 2 lingurite pe zi, iar la cei sub un an, 1/2-1 lingurita pe zi. Ar fi suficient sa se ia cate 5 zile, in fiecare saptamana. Barbatii pot lua chiar si zilnic, toata viata. E ideal ca polenul sa fie dublat de laptisorul de matca, mai ales pentru intretinere la femei, de exemplu, cate 1-3 ml/zi, 5-7 zile pe luna.
Ca modalitate de administrare, in general, polenul este bine sa fie dizolvat. Daca este luat simplu sau doar amestecat cu miere, tubul digestiv nu reuseste sa absoarba intregul continut nutritiv (mai ales in cazul polenului uscat) si o parte se elimina odata cu fecalele, ceea ce constituie o nefericita pierdere. Daca este pus la dizolvat, cu 20-30 minute inainte de administrare, el se va absorbi 100%. Se poate dizolva bine in mai multe feluri de fluide: apa cu suc proaspat de lamaie, iaurt (kefir, sana, lapte prins), bors, sucuri proaspete din fructe si/sau legume. Pentru placerea gustului poate fi adaugata miere.

Tratamentul tumorilor

In privinta pacientilor cu tumori, am mai amintit despre triada de aur propolis – zeolit – laptisor de matca, care are efecte terapeutice foarte puternice. Iar polenul in combinatie cu ele aduce suportul nutritiv cu micronutrienti si cu hranire functionala, asa de necesara intr-o afectiune atat de grea. La acesti pacienti, in special la cei care urmeaza chimioterapie, combinatia numita sustine ficatul greu incercat, moduleaza imunitatea, energizeaza.
Unele persoane se intreaba daca polenul nu hraneste si tumorile. Raspunsul e clar: nu, polenul nu hraneste tumora, la fel cum nici alimentele sanatoase nu o fac. Doar alimentele denaturate, superprocesate si aditivate chimic sunt surse de producere si de intretinere a tumorilor. Din teama exagerata de a nu hrani tumora, nu trebuie sa spoliem intreg corpul de principiile nutritive necesare, caci va fi slabit in fata bolii, care il poate dobori.
Polenul este un nutrient functional, ca si laptisorul de matca. Lipsit practic de toxicitate, el este deja recunoscut drept aliment in unele tari, precum Franta, Belgia, Uruguay. In apiterapia internationala, este deja faimos experimentul facut in 2009, pe propria persoana, de catre Antonio Couto, un apifitoterapeut experimentat din Portugalia. El a tinut o api-dieta, constand din polen si miere in principal, alaturi de putin laptisor de matca, propolis si sucuri proaspete de fructe. A mancat timp de 6 luni de zile cate 250 grame de polen crud pe zi, repartizat la cele 3 mese, impreuna cu cele mentionate mai sus. In acest timp, analizele de sange si functiile corpului au fost normale, greutatea a scazut cu 6-7 kg (de mentionat ca pornise de la o greutate normala), se simtea foarte bine din toate punctele de vedere, era energic si lucra normal. A oprit aceasta dieta nu fiindca nu ar mai fi rezistat, ci deoarece a considerat ca scopul a fost atins, anume – de a demonstra ca se poate trai la parametri normali chiar si numai cu produse apicole.
Eu insami, impreuna cu sotul meu, trecand in acest an printr-o lunga perioada de munca de mare intensitate, am luat din ianuarie si pana in iulie cate 50 grame de polen pe zi si cate 8-10 grame de laptisor de matca. Efectul a fost ca am reusit sa ne desfasuram normal activitatea, cu energie, fara probleme de sanatate sau oboseala. Si fara nici o reactie secundara.
La administrarea de durata a polenului si laptisorului am mai observat la pacientii nostri cum se normalizeaza, pas cu pas, aspecte care nu erau in prim-planul atentiei de la inceput. De exemplu, parul de pe cap s-a indesit si si-a recapatat vigoarea. Parul de pe corp, la femei, a crescut mai putin si mai rar, iar la barbati s-a fortifiat, in cazurile in care era necesar.
Din punct de vedere genetic, polenul, ca celula tanara reproducatoare, aduce acizi nucleici de cea mai buna calitate, integri in intreaga lor structura informationala, cat si la capete (numite telomeri). Degradarea telomerilor in orice organism viu este asociata cu procesele de imbatranire. Acelora care il consuma, polenul le aduce telomeri noi spre sustinerea celor depreciati din celulele proprii. Mai mult, aduce informatie naturala proaspata, nealterata, cat si energie vitala curata, regeneratoare. Pastreaza tineretea la cei sanatosi si ii ajuta pe cei care au afectiuni genetice.
Viata plantelor nu ar fi posibila fara polen. Viata omului nu ar fi posibila fara plante. Polenul genereaza viata in toate sensurile cuvantului, in ciclurile naturale ale globului terestru, cat si in randurile acelora care il consuma drept aliment. O albina viziteaza peste 300 de flori pentru a colecta o granula. Cata ravna le-a daruit Dumnezeu, ca sa ne daruiasca o singura lingurita de polen

Strigătul de disperare al unui apicultor român: Am ajuns să mancăm surogat de miere, iar mierea noastră să fie vandută în alte țări. Copiii noștri mănancă miere cu pesticide

miere contrafacuta

Dacă în 2015 s-a vorbit despre o producție record de miere în România, țara noastră fiind numărul unu în Europa, anul trecut a fost unul dezastruos.

2016 a fost cel mai slab an pentru apicultura româească din ultimii 35 de ani, sectorul confruntandu-se cu un nivel ridicat al ratei de mortalitate în randul familiilor de al­bine, datorită factorilor climaterici nefavorabili, dar și pe fondul tratării culturilor cu pes­ticide sau cu alte substanțe nocive albinelor, după cum a declarat Dănuț Puișoru, președintele sindicatului apicultorilor din România.

„În ultimii ani, la noi în țară au intervenit schimbări climaterice importante, iar fer­mierii a trebuit să adopte tehnologii de tratare a solului cu diferite substanțe, pentru a putea avea producție.  Acest lucru a avut însă un impact negativ asupra vieții albinelor și asupra calității produselor stupului”, a spus acesta pentru Ziarul financiar.

„Sectorul apicol se confruntă cu probleme deosebite. Nu mai putem continua așa. Am ajuns în situația ca noi să mancăm surogat de miere și mierea noastră să fie vandută în alte țări. Copiii noștri mănancă miere cu pesticide”, a mai adăugat Dănuț Puișoru.

În UE există la ora actuală aproximativ 16 milioane de stupi și 600.000 de apicultori. Cu 1,7 milioane de familii de albine, Romania deține 10% din stupii Uniunii Europene, nu­mărul apicultorilor din țară ridicandu-se la 45.000.

Medicamentul vietii – Mierea De Albine

Medicamentul vietii - Mierea De Albine (I)

Contine peste 400 de substante organice, care ii confera o valoare terapeutica uriasa.

Mergeti acum, in luna lui august, la marginea padurii, unde cresc milioane de flori salbatice. Inchideti ochii si ascultati: se aud fosnetul vantului printre frunze, cantecul cosasilor imbatati de soare si inca ceva: un zumzet greu, fara oprire, cu abia perceptibile schimbari de ton si de ritm. Este sunetul albinelor care strang fara odihna nectarul de pe flori, pentru a-l transforma in miere.
Cum incepe ziua pentru albine? Prin munca, asa cum se si termina, ati putea crede… Nici vorba! Ziua lor incepe cu un dans. Intai ies din stup albinele cercetase, care cauta florile cele mai incarcate de nectar, cu parfumul cel mai ademenitor. Dupa ce le gasesc, cercetasele se intorc in stup si le spun lucratoarelor unde se afla „comorile”. Poate de bucurie, aceasta comunicare se face printr-un fel de dans ritualic, pe care il fac albinele inainte de a pleca la cules. Apoi, ghidate de pozitia soarelui, harnicele culegatoare imbracate in uniforme „de firma” – dungi negre si aurii – pornesc la strans nectarul. Ce rezulta? Unul din cele mai gustoase alimente si, totodata, medicamente naturale de pe pamant: mierea.

Ce Este Mierea De Albine?

– Un medicament natural absolut –

Este rezultatul unei munci uriase a stupului, care transforma zaharurile gasite pe florile si pe frunzele plantelor intr-o pasta semilichida, cu o compozitie chimica extrem de complexa. O lingurita de miere contine peste 400 de substante organice, care nu ar putea fi reproduse cu aparatura sofisticata a secolului Xxi. Pe langa apa biologica si zaharuri (fructoza, glucoza, maltoza, zaharoza), mierea mai contine o serie de vitamine, de minerale, de ceruri, de enzime care-i dau o valoare terapeutica uriasa. Pe drept cuvant, putem spune ca mierea este alimentul vietii. Dintre vitamine, cele mai importante sunt cele din complexul B si, in cantitati ceva mai mici, vitaminele C, A, D si K. La randul lor, mineralele, prezente in miere intr-o forma usor asimilabila de catre organismul uman, sunt foarte numeroase, variind in functie de tipul de miere: potasiu, calciu, magneziu, fosfor, la care se adauga cantitati extrem de mici de seleniu, crom si iod. Extrem de important este laptisorul de matca, bogat in hormoni naturali, care favorizeaza regenerarea celulara si normalizarea activitatii unor glande endocrine (gonadele si suprarenalele, in special). Si numaratoarea continua: acizi organici (ajuta in procesul de digestie si asimilare), enzime (stimuleaza procesele de sinteza a vitaminelor in organism, ajuta la metabolismul grasimilor si al proteinelor ori favorizeaza neutralizarea unor toxine). Dar sa vedem la ce foloseste aceasta farmacie din borcanul cu miere.

Care Sunt Proprietatile Medicinale Ale Mierii De Albine?

– Cel mai puternic energizant cunoscut –

In primul rand, mierea este cel mai rapid si puternic energizant natural cunoscut. Substantele pe care le contine sunt extrem de usor de asimilat de catre organism, care primeste prin miere nu doar caloriile de care are nevoie, ci si mineralele, vitaminele si enzimele. Apoi, mierea este un puternic antiinfectios natural, care actioneaza asupra principalelor sisteme si aparate din organism, de la tubul digestiv si caile respiratorii pana la nivelul pielii si al mucoaselor. Acest produs al stupului este si un puternic stimulent al digestiei si al metabolismului, favorizeaza tranzitul intestinal, ajutand la eliminarea prompta a toxinelor din organism. Nu in ultimul rand mierea este utila in mentinerea echilibrului endocrin, ajutand la reglarea activitatii principalelor glande din corp producatoare de hormoni.

Principalele Tipuri De Miere

Pe langa efectele generale ale mierii, exista si proprietati particulare ale acesteia, in functie de provenienta sa:

Medicamentul vietii - Mierea De Albine (I)

mierea de mana – este obtinuta de pe frunzele de fag, de frasin si de stejar. Are proprietati laxative mult mai puternice decat celelalte tipuri de miere, are efect antiinflamator asupra tubului digestiv, favorizeaza eliminarea toxinelor din corp.

mierea de tei – are aroma cea mai placuta si cea mai puternica dintre toate tipurile de miere. Este recunoscuta drept calmant psihic, somnifer, anafrodiziac.

mierea de floarea-soarelui – este cumva la polul opus fata de cea de tei. Are proprietati tonice psihice si tonice generale, este afrodiziaca, stimuleaza imunitatea.

mierea de salcam – se pastreaza lichida in mod natural, fiind foarte bogata in fructoza. Are, ca si cea de tei, proprietati calmante psihice. Mai este recomandata drept calmant gastric, stimulent pentru activitatea cardiaca.

mierea de brad si de alte conifere – este foarte rara, randamentul de culegere al albinelor fiind mic. Are proprietati exceptionale asupra plamanilor si sistemului respirator, beneficiind de proprietati antiinfectioase, expectorante, antitusive si, atunci cand este consumata cu tot cu fagure, bronhodilatatoare.

mierea de zmeura – face parte dintre asa-numitele soiuri de padure. Are o culoare albicioasa, specifica, dupa care poate fi recunoscuta. Regleaza activitatea ovarelor, este reintineritoare, previne aparitia unor afectiuni ca osteoporoza, sclerodermia.

mierea de menta – este culeasa de albine din culturile de menta intinse pe zeci de hectare. Se foloseste ca antitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic, antispastic. Usureaza digestia, combate balonarea.

mierea de trifoi – este obtinuta de albine, atunci cand sunt tinute in pastorala, in preajma lanurilor cultivate cu soiurile furajere ale speciei Trifolium repens. Are o actiune diuretica foarte buna, ajutand la eliminarea apei in exces din tesuturi si, de asemenea, are o actiune estrogena, adica ajuta la fixarea calciului in oase, iar la femei favorizeaza accentuarea caracterelor feminine si are efect intineritor puternic.

mierea de mac – are un efect somnifer, antispastic si anafrodiziac (reduce excitabilitatea sexuala) puternic. Are adesea o nuanta mai inchisa, din cauza ca are in compozitie si mici granule de polen de mac, care este negru la culoare.

mierea poliflora – proprietatile sale difera foarte mult in functie de regiunea din care este recoltata. De exemplu, mierea de la campie are o actiune antiseptica si sedativa mai puternica, spre deosebire de mierea poliflora din regiunile muntoase inalte, la care efectul antiinfectios se adreseaza in special aparatului respirator, iar efectul sedativ este inlocuit cu unul tonic nervos. In general, mierea poliflora este considerata cel mai complex tip de miere ca actiune terapeutica, ea ingloband nectarul de la cateva zeci, daca nu sute, de specii de plante medicinale si imprumutand ceva din proprietatile terapeutice ale fiecareia dintre ele.

Mierea Ca Mijloc De Prevenire A Bolilor

Diabetul – studii recente, facute in mai multe tari ale lumii, arata ca inlocuirea totala a zaharului in alimentatie cu miere duce la o scadere cu 60-70% a ratei aparitiei diabetului. Mai ales in alimentatia copiilor si tinerilor este recomandata folosirea mierii ca unic indulcitor, deoarece ajuta la prevenirea diabetului juvenil, altfel imposibil de vindecat prin mijloacele actuale.

Obezitatea – se recomanda, de asemenea, inlocuirea totala a zaharului cu miere, care nu da aceeasi dependenta ca si zaharicalele obisnuite. Cercetari recente arata ca peste 60% din obezii din intreaga lume sunt, practic, dependenti de zahar si, mai ales, de produsele care il contin (ciocolata, prajituri, sucuri, bomboane, inghetata). La miere, aceasta dependenta nu apare.

Caria dentara – are drept cauza nu doar bacteriile fixate la nivelul smaltului dintilor, ci si anumite tulburari metabolice produse, conform mai multor studii, de catre consumul de zahar. De la aparitia zaharului in alimentatie, in urma cu 200 de ani, rata aparitiei unor boli cum ar fi caria dentara, diabetul, obezitatea a crescut exponential. In prezent, caria dentara este cea mai raspandita boala din lume, 98% din populatia planetei suferind de ea. Daca vreti sa franati fenomenul aparitiei acestei probleme, inlocuiti complet zaharul cu mierea de albine.

Constipatia – se previne foarte eficient prin consumul zilnic de miere. Doza care se ia in fiecare zi este de doua lingurite de miere, pe cat posibil lichida si proaspata (obtinuta in anul respectiv).

Medicamentul vietii - Mierea De Albine (I)

Osteoporoza – apare atunci cand in organism nu mai sunt sintetizati suficienti hormoni estrogeni, hormoni care au un rol crucial in fixarea calciului in oase. Toate tipurile de miere contin in cantitati mici laptisor de matca, cea mai bogata substanta naturala in acest tip de hormoni. Asadar, consumul zilnic de miere furnizeaza sistematic organismului acest ajutor hormonal, ajutand la prevenirea acestei boli.

Menopauza prematura – nu poate aparea la femeile care consuma zilnic miere, legume si fructe crude. Aceste alimente sunt un puternic reintineritor, stimuland in mod armonios activitatea ovarelor si intarziind aparitia menopauzei, cu pana la zece ani.

Lipsa de calciu si de magneziu – nu este combatuta direct de miere, care contine totusi cantitati destul de reduse din aceste minerale. In schimb, inlocuirea zaharului cu miere impiedica aparitia carentelor in aceste substante, deoarece spre deosebire de „otrava alba” (cum este denumit zaharul), mierea nu consuma si nu perturba asimilatia acestor doua minerale esentiale.

Tulburarile de crestere si de dezvoltare la copii – pot fi extrem de eficient prevenite prin consumul sistematic de miere de albine si de polen de albine. Ambele produse stimuleaza in mod armonios procesele de crestere si de dezvoltare, atat la nivel fizic, cat si psihic sau mental.

Cata Miere Trebuie Sa Consumam Zilnic

Copiilor sub un an nu li se administreaza deloc miere de albine, acestia fiind extrem de sensibili la anumite microorganisme care se pot dezvolta in miere – e drept, in cazuri extrem de rare – si care produc boli grave (la care adultii sunt imuni). l Copiilor intre 1 si 3 ani li se administreaza 2-4 lingurite de miere pe zi, iar celor intre 3 si 6 ani li se dau 4-6 lingurite de miere pe zi. l Copiii peste sase ani pot consuma pana la 8 lingurite de miere de albine, adolescentii pana la 15 lingurite de miere (echivalentul a 70 de grame), iar adultii – 20 de lingurite pe zi (echivalentul a 100 g)

Mierea polifloră, aliment şi medicament dulce

De la egiptenii antici şi babilonieni au rămas primele mărturii care descriu modul de recoltare şi de folosire al mierii, ca aliment, medicament şi element nelipsit în cadrul unor ritualuri.

Despre mierea de albine şi beneficiile ei pentru organismul uman s-au scris biblioteci întregi şi încă se vor mai scrie pentru că mierea continuă să ne uimească şi cercetătorii îi vor descoperi noi valenţe.

Istoria ne spune că mierea de albine a fost primul îndulcitor pe care l-a folosit omul pentru hrană, dar şi pentru producerea unor băuturi alcoolice rafinate.
După provenienţă, mierea este florală, obţinută din prelucrarea nectarului şi polenul florilor melifere, şi extraflorală, cum e mierea de mană obţinută din alte părţi ale plantei.
Cred că numai din lipsă de informaţie multe persoane îşi imaginează că mierea monofloră, din salcâm, tei, izmă, floarea-soarelui, ar fi cea mai bună. Mierea monofloră este adunata din nectarul unei singure flori, având în compoziţia sa principiile active ale unei singure plante.

Mierea poliflora este produsul multor plante de pe câmp şi are în compoziţia sa diverse minerale, vitamine şi principii active pe care plantele le transmit, prin albine, mierii şi, prin miere, omului.

Cu siguranţă că apicultorii care vând miere ştiu ca mierea polifloră este mult mai bogată în nutrienţii necesari omului, dar mizează pe lipsa de informare a clientului şi vând mierea monofloră mai scump, deşi preţul nu se justifică în compoziţie.

Un alt lucru pe care mulţi consumatori, fideli sau ocazionali, nu-l ştiu e că mierea polifloră se cristalizează tocmai pentru că este naturală, şi nu pentru că i s-ar fi adăugat zahăr în compoziţie. Trebuie să se ştie că zahărul adăugat artificial nu se mai cristalizează.

Mierea polifloră este un aliment complet, poate cel mai complet aliment natural din câte există. Este compusă din zaharuri simple, fructoză, glucoză, vitamine din complexul B, vitamina C, enzime şi minerale.

Mierea polifloră stimulează pofta de mâncare, îmbunătăţeşte digestia, ajută funcţiile ficatului şi creşte procentul de hemoglobină în sânge. Una-două linguriţe de miere luate dimineaţa, pe nemâncate, cu un pahar de apă la temperatura camerei, uşurează digestia.

În bolile ficatului, medicina populară recomandă un sirop din miere de albine şi lămâi. Se spală bine câteva lămâi, eventual cu o periuţă de dinţi nouă, se usucă într-un prosop de bucătărie şi se taie în cuburi mici, cu tot cu coajă. Se pun cuburile într-un borcan, fără să se îndese, şi se adaugă miere de albine care să acopere lămâia în întregime.

Din siropul care rezultă, după câteva ore sau o zi, depinde de căldura din încăpere, se ia câte o lingură de trei ori pe zi înainte cu o jumătate de oră de mesele principale.

Tot pentru bolile de ficat se face un amestec din miere şi grapefruit. Seara, se curăţă un grapefruit, se taie cuburi şi se pune într-un castron. Dacă este cristalizată, se adaugă o lingură de miere, dacă nu – două linguri, se amestecă bine, se acoperă vasul şi se lasă până dimineaţă.

Acest amestec poate fi şi un mic dejun delicios, puternic vitaminizat pentru oricine doreşte să-şi refacă stocul de minerale şi vitamine. Copiii ar adora să mănânce dimineaţa aşa un mic dejun – dulce, parfumat şi energizant.

Trebuie să se ştie că mierea de albine, ca medicament, nu are proprietăţi miraculoase, dar consumul constant ca aliment de sine stătător ori îndulcitor pentru cafea, ceai, sucuri preparate în casă are beneficii incontestabile asupra întregului organism.

Propolisul, un medicament miraculos

În zilele însorite de vară, dacă stăm în faţa unui stup de albine, putem observa, cu admiraţie, organizarea impecabilă a activităţii fiecărei albinuţe, cu călătorii febrile în căutarea florilor. După circa 12-16 minute de zbor din floare în floare, zburătoarele harnice se întorc la stup transportând încărcături masive de polen şi nectar pe care le depun, cu măiestrie, în celulele fagurelui. După o prelucrare de neegalată specializare, albinele lasă în stup o gamă largă de produse: miere, propolis, păstură, ceară, polen,

venin şi lăptişor de matcă.Astăzi încercăm să prezentăm propolisul ca un produs de o valoare terapeutică excepţională, fiind apreciat ca unul dintre cele mai eficiente medicamente găsite în natură.Propolisul, numit şi „clei de albine“ sau „penicilină rusească“, este un produs apicol extrem de preţios. Constă dintr-un amestec de substanţe răşinoase, lipicioase, de culoare verde-brună sau cafenie, cu aromă plăcută de răşină şi balsamuri. Este prelucrat de albinele lucrătoare după colectarea unor produse biologice din cel puţin 20 de specii de arbori care produc secreţii răşinoase şi anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacăn, arin, castan, fag, frasin, pin, brad), tulpini şi ramuri tinere, peţiolul frunzelor şi scoarţă (salcie, prun). La această materie răşinoasă, albina adaugă secreţiile glandelor salivare care conţin enzime, ceară şi alţi compuşi biochimici.Atât culoarea, cât şi aroma şi compoziţia chimică a propolisului diferă în funcţie de speciile vegetale de pe care s-au colectat materiile prime. Culesul se face în zile călduroase, cu temperaturi mai mari de 200C, când produsul finit devine plastic.De la un stup, apicultorii iscusiţi pot recolta o cantitate de 100-400 grame de propolis, în funcţie de zonă. Lucrarea constă din răzuirea de pe pereţii stupului a stratului de propolis care se păstrează, ulterior, sub forma unor bulgăraşi sau ca tinctură alcoolizată.Efectele tămăduitoare ale propolisului au fost cunoscute încă din cele mai vechi timpuri. În Egiptul antic, preoţii sacerdoţi îl foloseau la îmbălsămarea morţilor, asigurând păstrarea nealterată a mumiilor de-a lungul mileniilor.În Grecia, filosoful Aristotel considera că propolisul este o „purificare a cerii“ şi îl recomanda ca remediu pentru contuzii şi plăgi supurânde.Treptat, preparatul a intrat în folosinţa medicinii populare, deşi explicaţiile concrete asupra efectelor terapeutice au ajuns insuficient cunoscute de marele public, fiind păstrate în secret.Propolisul conţine un puternic bactericidCompoziţia chimică a fost studiată de multe instituţii ştiinţifice, care au căutat să explice proprietăţile terapeutice şi efectele manifestate într-o multitudine de afecţiuni maladive.Analizele biochimice au pus în evidenţă un amestec complex de substanţe provenite din sursele vegetale care au fost colectate de albine. În propolis ar exista 55% răşini şi balsamuri, 25-30% ceruri, 10% uleiuri eterice şi aromatice, 5% polen. În cantităţi mai mici există aminoacizi, enzime, vitamine (A, B, D, E, PP), hormoni naturali, flavone, flavonoizi, acizi organici (cinamic, cafeic, ferulic), precum şi un complex de săruri minerale în care predomină Fe, Zn, Cu, Co, Mn, Mo, Al, Ca, siliciu, bariu, vanadiu, elemente care sunt implicate în desfăşurarea optimă a proceselor fiziologice ale organismelor umane şi animale. Merită amintit faptul că acidul ferulic este un puternic bactericid, distrugând germenii Gram-pozitiv şi Gram-negativ.Cât priveşte efectele terapeutice ale propolisului, primele observaţii şi cercetări au urmărit să explice motivaţia pentru care albinele îl colectează din flora spontană.S-a constatat că acest preparat este utilizat de albine pentru căptuşirea pereţilor stupului cu un strat lucios şi etanş care evită formarea curenţilor de aer în interior. Astfel se astupă toate crăpăturile din stup, se dezinfectează ramele destinate creşterii puietului şi se acoperă, cu un strat aseptic, corpurile unor dăunători intraţi în stup şi ucişi prin injectarea veninului de la albine.Stratul de ceară care îmbălsămează cadavrele musafirilor nepoftiţi va feri stupul de infecţii şi va asigura o perfectă igienă a stupului datorită proprietăţilor antibiotice, antibacteriene şi cicatrizante. De altfel, cuvântul „propolis“ derivă din limba greacă şi înseamnă „partea din afara cetăţii“, legat de faptul că această substanţă are rol de pavăză împotriva agresorilor din afară, stupul fiind asemuit cu o adevărată cetate.Datorită componentelor chimice multiple, propolisul este considerat cel mai preţios produs apicol, cu o mare diversitate de acţiuni terapeutice: bactericide, antiseptice, antivirale, antitoxice, antiparazitare, epitelizante, cicatrizante, antiinflamatoare, diuretice, analgezice, antitumorale, anticanceroase, regeneratoare şi stimulatoare ale sistemului imunitar. Prin aceste proprietăţi intervine pozitiv în ameliorarea şi vindecarea multor afecţiuni maladive, fizice şi psihice.Acţiunea bactericidă şi bacteriostatică a fost dovedită prin culturi pe diferite bacterii (streptococi, stafilococi, Trichomonas, Klebsiella, Salmonella, Shigella, Proteus, Candida, Helicobacter pilori). Intervine şi în distrugerea unor paraziţi intestinali (Giardia). Prin studii moderne s-a testat sensibilitatea la propolis a circa 80 de microorganisme demonstrând că sunt distruse 21 specii de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite şi 30 tipuri de virusuri. Pentru aceste efecte, propolisul este apreciat ca cel mai puternic medicament antiinfecţios.De remarcat că propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană spre deosebire de antibioticele de sinteză faţă de care bacteriile dezvoltă o rezistenţă treptată ceea ce face necesară introducerea periodică a unor noi produse. Alte cercetări au dovedit efectele anestezice excepţionale, de 3,5 ori mai mari decât ale cocainei şi de 5,2 ori mai mari decât ale novocainei.Şedinţe de aerosoli cu tinctură de propolis pentru astmaticiDatorită proprietăţilor antibacteriene, antitoxice şi antiinflamatoare, propolisul s-a dovedit eficient în cel puţin 200 afecţiuni, fiind considerat ca cea mai puternică armă din arsenalul terapiei naturale. Prin efectele biostimulatoare şi bioregulatoare acţionează, în special, la nivelul nucleilor hipotalamici.În tratarea bronşitei acute, broşietaziei, a astmului infecţios şi abcesului pulmonar se utilizează tinctura de propolis (30%) din care se iau câte 15-30 picături de 3 ori pe zi, înainte de mese, într-un păhărel cu lapte sau apă călduţă, într-o cură care durează până la vindecare. În astmul bronşic sunt deosebit de benefice şedinţele de aerosoli cu tinctură de propolis (15%), diluată cu apă în proporţie de 1 : 1; zilnic se fac câte 2 şedinţe cu o durată de 5 minute, urmate de odihnă 20 minute, într-o cură de 15-30 de zile.În gripă, răceală, guturai, traheită şi laringită cronică se utilizează tinctura de propolis 20%, cu acţiune antivirală (20-30 picături diluate într-un păhărel cu apă sau lapte, de 2-3 ori pe zi, înainte de mese cu o oră). Cu această tinctură se face gargară, după care se înghite sau se fac inhalaţii dimineaţa şi seara.Efecte deosebite se obţin în tratamentul emfizemului pulmonar, pneumonie, silicoză, tuberculoză pulmonară şi extrapulmonară. Se foloseşte tinctura de propolis 20% (câte 30 picături de 3 ori pe zi), inhalaţii de 2 ori pe zi sau un extract alcoolic de propolis cu miere de salcâm şi macerat de usturoi (125 g căţei tocaţi în 125 ml alcool 900 şi maceraţi timp de 10-15 zile).Rol de reducere a colesterolului din sângeS-au constatat efecte remarcabile asupra sistemelor capilare prin reducerea fragilităţii şi refacerea elasticităţii vaselor sanguine periferice datorită acţiunii vasodilatatoare produsă de prezenţa flavonozidelor naturale.În cardiopatia ischemică şi angină pectorală, cu aritmii şi insuficienţă cardiacă, se recomandă tinctura de propolis (30%) luată intern de 2-3 ori pe zi, câte 10 picături, după mese, timp de 15 zile pe lună.În tratarea hipertensiunii arteriale şi a aterosclerozei, cu reducerea cantităţii de colesterol din sânge este eficientă tinctura de propolis (20% în alcool 800) din care se iau câte 30 picături în puţină apă, în fiecare dimineaţă pe nemâncate, până la completa ameliorare a bolii.Pâine cu propolis pentru tratarea ulceruluiLa gastrite hiperacide şi ulcere (gastric şi duodenal) se pun 30 picături tinctură de propolis (20%) pe o felie de pâine albă şi uscată care se mestecă bine în gură şi se înghite pe stomacul gol, de 4 ori pe zi, având efecte cicatrizante şi de reglare a secreţiei sucurilor acide (de aceea nu se consumă fără pâine).Efecte favorabile au fost menţionate în enterite, colite acute şi cronice, steatoză hepatică, colecistite cronice, hepatită, ciroze, boli virotice ale stomacului şi în stimularea secreţiei biliare. Se foloseşte tinctura de propolis (20%), dimineaţa pe stomacul gol, câte 30-40 picături. În durerile de stomac se iau câte 30 de picături tinctură în 100 ml lapte cald, dimineaţa pe stomacul gol. Se poate lua şi pulberea de propolis brut, măcinată fin, în doze de 10-20 g pe zi, cu o oră înainte de mese, până la vindecarea completă.Efecte bune în afecţiunile maligneÎn cancerul mamar, genital, hepatic, tiroidian, de colon şi în metastazele pulmonare se ia tinctura de propolis (20-30%) în doză de 30-50 picături înainte de mese, de 3-4 ori pe zi, într-o cură de lungă durată. Tratamentul cu propolis are efecte de blocare a celulelor maligne, măreşte capacitatea sistemului imunitar şi restabileşte echilibrul organic al bolnavilor de cancer. Tratamentul înlătură efectele nefaste ale aplicării radioterapiei în cancer.În cancerul de piele se aplică o compresă cu tinctură de propolis care se ţine 60 de minute pe locul afectat după care se lasă pielea la aer timp de 30 minute şi se completează cu un strat subţire de unguent, aplicat pe plăcile canceroase.În bolile reumatice, propolisul acţionează favorabil în reumatism acut, artroze, poliartrite reumatoide şi spondilită anchilozantă.Alte indicaţii terapeutice– În boli renale şi genitaleLa tratarea prostatei şi a adenomului de prostată se suge propolis brut (câte 5 grame pe zi), timp de 30 de zile.În uretrită cronică se utilizează tinctura de propolis (20%), luând câte 40 picături, de două ori pe zi, cu o oră înainte de mese.În tumori vezicale, infecţii urinare şi tulburări de menopauză se foloseşte tinctura de propolis (20%), câte 10 picături dimineaţa pe nemâncate, într-o cură de lungă durată, chiar un an de zile.În vaginite, leucoree, metrite ulceroase, eroziuni cervicale şi plăgi postoperatorii se foloseşte tinctura de propolis (20%) pentru tamponări zilnice, timp de 10-15 zile consecutiv.- În boli ale cavităţii bucale şi ORL (nas, gât, urechi)Propolisul este eficient în gingivite purulente şi sângerânde, stomatită, abcese paradontale, paradontoză incipientă, dureri de dinţi sau după extracţii, faringo-amigdalite, laringite, sinuzite, otită sclerozantă hipoacuzivă, rinite şi ozenă. Se recomandă propolis brut (5-20 g pe zi, mestecat în gură sau sugere), unguent în nas, spray-uri, aerosoli şi gargarisme.La otită se aplică tinctura (câte 10 picături de 3 ori pe zi) în urechea bolnavă.- În tratarea viermilor intestinaliPrezenţa protozoarului Giardia lamblia şi a altor paraziţi intestinali poate fi tratată cu tinctură de propolis (30%) timp de 20 de zile, luând câte 30 picături pe o felie de pâine, de 4 ori pe zi, înainte de mese. După o pauză de 10 zile se reia tratamentul pentru alte 20 de zile.- Boli glandulareGuşa tiroidiană endemică se vindecă cu propolis brut (25 g pe zi luat pe nemâncate).- În afecţiunile dermaticePropolisul s-a dovedit un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni vechi, eczeme, abcese, tăieturi, arsuri, acnee, coşuri, striviri, degerături, înţepături de insecte, răni provocate de arme de foc precum şi pentru cicatrizarea operaţiilor. Aceste efecte sunt datorate conţinutului bogat în flavonoizi. Se aplică tamponări locale sau comprese cu tincturi de propolis 20% (chiar dacă produce usturimi), precum şi unguent de propolis (20% în vaselină).La herpes, furuncule şi ulcere varicoase situate pe gambă se fac comprese zilnice cu tinctură de propolis 20%, folosind un tampon de vată sau pulverizare fină în zona ulcerată. Spre periferia rănii se aplică unguentul de propolis (20% în vaselină) timp de 4-12 săptămâni, până la cicatrizarea şi vindecarea completă.La bătături şi negi se aplică, sub formă de pansament, o bucată de propolis topită la foc mic, astfel ca după câteva zile să cadă atât scoarţa rănii, cât şi rădăcina.În alopecie se fac frecţii zilnice cu tinctură urmate de masaje energice cu unguent (30%) timp de 10-15 zile.În tratarea fisurilor anale şi hemoroizilor se utilizează unguent de propolis cu care se unge zona respectivă de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, astfel ca după circa două săptămâni să dispară durerea, mâncărimea sau sângerarea.Tuberculoza pielii se tratează cu alifie salicilată care conţine 50% propolis înlocuită, treptat, cu alifie pură de propolis, aplicată sub leucoplast sau sub hârtie cerată, astfel ca după 1-2 luni să aducă vindecarea.În legătură cu afecţiunile pielii s-a constatat că diferite forme de propolis protejează organismul uman împotriva radiaţiilor Roentgen şi a altor radiaţii.▲ Preparatele din propolisÎn funcţie de natura afecţiunilor maladive, propolisul se utilizează sub diverse forme:- tinctura de propolis: se iau 20-30 g propolis brut la 100 ml alcool 900, se lasă la macerat, în întuneric, cu agitare zilnică timp de 7 zile, se strecoară în sticluţe de culoare închisă şi se consumă câte 30-50 picături puse pe o felie de pâine sau în miere, de 2-4 ori pe zi, cu o oră înainte de mese. Nu se recomandă diluarea cu apă deoarece anumite substanţe din compoziţia propolisului precipită în contact cu apa devenind insolubile şi trec prin organism fără efect;- extract alcoolic de propolis: se iau 150 g propolis brut pulverizat fin care se pune la macerat, în întuneric, cu un litru alcool 900, agitând zilnic. După 7 zile se strecoară prin tifon şi se trece în sticluţe brune pentru păstrare timp îndelungat. Se consumă câte 20-40 picături în 100 ml lapte sau apă caldă, cu o oră înainte de mese. Are efecte în reglarea tensiunii arteriale. Pusă pe gingia dureroasă sau pe măseaua cariată alină durerea şi împiedică infecţia;- apa de propolis: se prepară din 5 linguriţe tinctură de propolis la 200 ml apă rece; are efecte excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (prin clătirea gurii) şi în tratarea unor afecţiuni genitale la femei (leucoree, cervicită);- spray de propolis: se pulverizează de la distanţa de 10-15 cm în tratarea unor afecţiuni externe (ulcer varicos de gambă, plăgi, eczeme, arsuri, leziuni cutanate, keratodermii, leziuni);- miere propolizată: se combină o linguriţă de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de miere. Se recomandă la copii câte ½ lingură de 3 ori pe zi pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale. Adulţii anemici vor lua câte o lingură de 3 ori pe zi ca biostimulator, mărind rezistenţa fizică şi înlăturând oboseala;- sirop de propolis: se prepară dintr-o linguriţă propolis brut mărunţit în 250 ml apă care se fierbe până când lichidul scade la jumătate; se strecoară, se îndulceşte cu 2 linguri de miere şi se consumă cu mare eficacitate în combaterea tusei (3 linguriţe pe zi);- unguent de propolis: peste 50 grame untură încinsă la foc mic se pun 3 linguri tinctură de propolis şi o bucată de ceară de mărimea unei alune; se amestecă bine timp de 10 minute, se ia de pe foc şi se amestecă în continuare până la întărire. Preparatul se păstrează în frigider şi se foloseşte în tratament extern pentru vindecarea unor răni uşoare, eczeme, arsuri şi contuzii;- propolis brut: o bucată de propolis de mărimea unei alune se suge în gură, ca pe o bomboană sau gumă de mestecat, astfel ca principiile active să aibă efect local. Se recomandă în infecţii la nivelul gurii, în faringite şi amigdalite. Faptul că aderă puternic pe dantură este un inconvenient şi necesită o spălare repetată;- pulberea de propolis: se obţine prin răzuirea propolisului brut şi se păstrează într-o cutie închisă ermetic pentru a fi utilizată în tratarea rănilor şi arsurilor mari.▲ Clei pentru lustruirea instrumentelor muzicaleSub forma unui clei se foloseşte la prepararea unor produse medicamentoase (unguente, paste, extracte, emulsii, tincturi) şi a unor lacuri superioare folosite pentru lustruirea instrumentelor muzicale din lemn (viori, violoncele) şi a mobilei. Domeniile de aplicare sunt foarte diverse: chirurgie, dermatologie, stomatologie şi ginecologie datorită proprietăţilor bactericide, bacteriostatice, anestezice, cicatrizante şi antiradiante.

Mierea De Albine …tratament naturist complet si complex

Dar al naturii cu gust divin, valoarea alimentara a mierii e mult depasita de calitatile ei medicale.

Remediu pentru o multime de boli, ea este si un aparator de nadejde al sanatatii, de la nastere si pana la moarte.

Afectiunile digestive

Constipatia, colita de putrefactie – cel mai bun remediu in cazul acestor doua afectiuni este mierea de mana, din care se consuma 2-6 linguri pe zi. Substantele active din acest tip de miere au efecte puternic laxative, favorizeaza normalizarea florei intestinale, neutralizeaza bacteriile de putrefactie. In cazurile de constipatie atona, se pun suplimentar, pe fiecare lingura de miere, 20 de picaturi de tinctura de pelin.

Arsuri la stomac (pirozis) – efectul mierii de albine in cazul acestei tulburari digestive este foarte diferit de la o persoana la alta. Asupra unor pacienti, mierea are un efect calmant gastric, in timp ce asupra altora, din contra, are efecte agravante. Singura metoda de a verifica daca vi se potriveste acest leac este sa-l incercati. Cand apar arsurile luati doua linguri de miere de tei sau de salcam, si imediat dupa aceea beti o cana de apa calduta.

Ulcere, gastrite, diaree – in toate aceste afectiuni, efecte foarte bune are mierea poliflora in care s-a dizolvat putina tinctura de propolis (5 picaturi la o lingurita de miere). Aceasta miere propolizata nu se administreaza niciodata pe stomacul gol, ci dupa ce s-a mancat putina paine si, eventual, s-a baut un pahar de apa. Se iau 4-6 lingurite pe zi, in cure de trei-sase saptamani. Efectul mierii in aceste afectiuni se explica prin puternica sa actiune antibacteriana (combate inclusiv bacteria Helicobacter pylori, care produce ulcerul). Apoi, mierea protejeaza mucoasa gastrica, datorita efectului sau antiinflamator si datorita faptului ca stimuleaza circulatia sanguina in zona si ajuta la regenerarea celulelor epiteliale.

Afectiunile cardiovasculare

Recuperare dupa infarct sau dupa accident vascular – se foloseste mierea ca aliment in primele zile. Ea contine nu doar vitamine, minerale si enzime, ci si calorii foarte usor asimilabile, care trec usor din tubul digestiv in circulatia sanguina, fara a mai lua, prin procesul digestiv, din energia organismului, si asa slabit. Pentru un bolnav ce a suferit un atac de cord recent ori a avut un accident vascular in urma caruia se confrunta cu o paralizie mai mult sau mai putin grava, mierea aduce o binefacere extraordinara. Se consuma zilnic 1-6 linguri (18-110 grame), in functie de gravitatea bolii si in functie de capacitatea de asimilare a pacientului.

Boli degenerative ale vaselor de sange, ischemie cardiaca – se cumpara de la apicultori asa-numita capaceala (un amestec de miere, ceara si propolis). Aceasta se mesteca indelung (intocmai ca guma de mestecat), chiar si dupa ce s-a terminat mierea din ea. Odata asimilata prin tubul digestiv, aceasta combinatie are un efect „lubrifiant” asupra vaselor de sange, ajutand la redobandirea elasticitatii si permeabilitatii lor. De asemenea, ajuta la normalizarea ritmului cardiac si are efect tonic cardiac.
Hipertensiune, insuficienta circulatorie – se achizitioneaza din magazinele apicole miere poliflora cu laptisor de matca 2%. Se administreaza cate doua lingurite pe zi, in cure de 1 luna, cu doua-trei saptamani de pauza. Acest tratament are, in timp, un excelent efect vasodilatator, ajutand la reglarea presiunii sanguine si deblocand circulatia periferica.

Ulcer varicos, arterita obliteranta – se foloseste, extern, miere de albine poliflora, care trebuie sa fie cat mai proaspata. Daca leziunile sunt infectate, se pot adauga la o suta de grame miere 5 grame de tinctura de propolis si 10 picaturi de ulei volatil de ienupar. Ungerile se fac pe zona afectata de doua ori pe zi, sub supraveghere medicala competenta. Experienta a aratat ca vindecarea apare cel mai adesea dupa 60 de zile, durata mai lunga sau mai scurta de vindecare depinzand si de alti factori (regim alimentar, tratamente interne cu plante medicinale luate in paralel etc.).

Afectiunile respiratorii

Guturai, dureri de gat – se consuma zilnic 6-12 lingurite de miere de floarea-soarelui cat mai proaspata. Mierea de floarea-soarelui are efecte imunostimulente, dar si antiinfectioase directe, pentru ca in nectarul acestei plante, la fel ca si in glandele albinelor care il culeg, sunt prezente substante cu efect antibiotic.

Mierea De Albine (II)

Sinuzita – se face un tratament intensiv pe parcursul unei zile, timp in care, la intervale de timp de 15-20 de minute, se mesteca, timp indelungat, cate o bucatica de fagure cu miere, de marimea unei lame de guma de mestecat. Nu s-a putut explica stiintific deocamdata acest efect, desi apare fara exceptie: caile respiratorii, inclusiv cele superioare, sunt decongestionate, infectiile se retrag, iar respiratia devine mai libera. Tratamentul se aplica vreme de cateva zile, nu doar impotriva sinuzitei si rinitei, ci si a bronsitelor, a astmului si chiar impotriva pneumoniei.

Tuse – se consuma zilnic 6-10 lingurite de miere de tei sau de salcam. Are efecte emoliente in tusea iritativa, efecte expectorante in tusea umeda, ajuta la refacerea epiteliilor lezate de infectiile respiratorii. Un remediu extrem de puternic impotriva tusei este o ceasca de cafea foarte concentrata (4 lingurite la 100 de ml), in care se pun 2-3 linguri de miere poliflora. Nu se bea, ci se administreaza cu lingurita, ca un medicament. La copiii pana la sase ani, se administreaza 1/2-1 lingurita mica din cafeaua cu miere, la cei pana la doisprezece ani, 1-2 lingurite, iar la adulti, o lingura mare (o lingura de supa). Doza se administreaza de sase ori pe zi. In trei-patru zile, accesele de tuse se estompeaza si apoi dispar. Este un tratament eficient mai ales in cazul persoanelor care de obicei nu consuma cafea, si la care organismul nu este desensibilizat, partial, la actiunea cofeinei.

Adjuvant in pneumonie, tuberculoza – se consuma zilnic sase linguri mari de miere de brad amestecate cu doua galbenusuri de ou. Mierea de brad, pe langa proprietatile sale energizante, este un excelent antiseptic pulmonar si stimulent al imunitatii la nivelul aparatului respirator.

Bronsita cronica (in special alergica) – se fac inhalatii cu vapori de apa cu miere. Pentru aceasta, vom pune la un litru de apa clocotita 4 linguri de miere de brad sau de tei, dupa care vom sta cu nasul deasupra vasului si vom inspira. Daca aveti posibilitatea sa va cumparati un aparat care produce aerosoli din comert, faceti inhalatii cu aerosoli cu apa de mare, in care a fost pusa miere de albine (4 linguri la litru).Eficienta este cu totul deosebita.

Afectiunile pielii

Acnee – se consuma zilnic sase lingurite de miere de trifoi sau de miere de mana. Mierea de trifoi are un excelent efect reglator asupra gonadelor, fiind foarte utila in tratarea acneei care apare pe fond hormonal. Mierea de mana este laxativa si depurativa, fiind indicata in acneea care apare la persoanele constipate sau care au acumulari masive de toxine in corp.

Arsuri de gravitate mica si medie – se acopera leziunea, imediat dupa producere, cu miere. Intr-o prima faza, mierea are efect calmant si impiedica aparitia basicilor. Aplicata in continuare pe arsura, ea impiedica infectarea, ajuta la o vindecare rapida si estetica. Cea mai eficienta in acest sens este mierea propolizata, pentru obtinerea careia se pun 5 ml de tinctura de propolis, la 50 de grame miere.

Rani – se aplica miere de albine curata pe rana dezinfectata in prealabil cu alcool sanitar. Peste mierea aplicata se pune un tifon steril. Mierea se foloseste pe ranile de gravitate mica si medie, pentru a asigura dezinfectia, pentru a stimula refacerea tesuturilor. Prin vascozitatea si aderenta ei la piele, mierea protejeaza ranile de microbi si grabeste vindecarea. Se utilizeaza mierea neprocesata, nediluata si pe cat posibil lichida (dar nu lichefiata prin incalzire la peste 50 de grade Celsius).

Afectiunile oftalmologice

Conjunctivite, inflamatii oculare – se fierbe, vreme de cinci minute, o lingurita de miere de albine poliflora in jumatate de pahar (100 ml) de apa. Se lasa apoi sa se raceasca, iar cateva picaturi din solutia rezultata se pun, cu ajutorul unei pipete, in colturile ochiului. Se face acest tratament vreme de 10-14 zile. Aceasta aplicatie produce pe moment o usoara iritatie urmata de lacrimare. Are efecte antiinflamatoare, antiseptice oculare.

Mierea De Albine (II)

Adjuvant in blefarita – se ung de una-doua ori pe zi pleoapele cu miere de salcam. Se lasa mierea astfel vreme de minimum 15 minute, dupa care se spala cu infuzie de albastrele sau de silur. Tratamentul are, de asemenea, efecte antiinflamatoare si antiinfectioase.

Afectiunile hormonale la femei

Infertilitate – se elimina complet zaharul din alimentatie si se consuma in schimb miere de floarea-soarelui (minimum 6 lingurite pe zi). Stimuleaza activitatea hormonala si are un misterios efect reglator al activitatii ovarelor. La femeile cu insuficienta ovariana, se recomanda mierea de floarea-soarelui sau poliflora cu laptisor de matca 2%, care se gaseste in magazinele apicole specializate.

Dismenoree – se consuma miere de zmeur lichida, cate patru lingurite pe zi. Ajuta la reglarea ritmului de aparitie a menstrelor, reduce simptomele sindromului premenstrual, diminueaza anumite fenomene neplacute din timpul menstrelor (stari de nervozitate, spasme, dureri de sani). In medicina populara, femeile care au dureri ovariene si abdominale puternice la ciclu se ung pe pielea abdomenului inferior cu miere de albine, pun deasupra o bucata de bumbac si pe ea o sticla cu apa cat mai calda. Se face aceasta aplicatie vreme de o ora, dupa care durerile dispar numaidecat.

Frigiditate – cel mai eficient remediu natural este hidromelul, o bautura slab alcoolizata pe baza de miere, pe care o vom prezenta pe larg la sfarsitul acestui articol.

Bolile nervoase

Insomnie – inainte de culcare, se iau 1-2 linguri mari de miere de tei sau de mac. Suplimentar, se poate bea si un pahar de lapte cald. Este un tratament simplist in aparenta, dar care in multe cazuri s-a dovedit a fi extrem de eficient. „De vina” – se pare – sunt anumite vitamine, minerale si enzime continute de miere, care favorizeaza secretia de serotonina si melatonina, doi neurotransmitatori care induc o stare de calm si de relaxare profunda, ce favorizeaza o regenerare nervoasa si psihica completa.

Epuizare nervoasa – se face un tratament de 12 zile cu miere cu laptisor de matca 2%. Are efecte tonice psihice miraculoase, favorizand refacerea capacitatilor psihice si intelectuale. Este si un foarte bun remediu contra depresiilor.
Hiperexcitabilitate nervoasa – se elimina pentru o perioada de 6 luni din alimentatie zaharul, faina alba, cafeaua si alimentele cu conservanti. Zaharul va fi complet substituit de mierea de tei si de salcam, din care se vor consuma minimum 6 lingurite pe zi. Acest regim, nu foarte usor de tinut pentru persoanele care nu au o vointa puternica, are in timp efecte miraculoase, acolo unde neurolepticele de sinteza au dat gres.

Frumusete

Mierea De Albine (II)

Ten cu pori – se aplica pe obraji, pe nas si pe frunte o solutie obtinuta din 6 linguri de miere de albine combinata cu 4 linguri de infuzie de coaja de salcie (se fierb 20 grame de coaja de salcie in 100 ml de apa vreme de 10 minute). Se obtine o solutie semilichida, care se intinde si se lasa sa actioneze vreme de jumatate de ora – o ora, dupa care se indeparteaza cu putina apa carbogazoasa. Tratamentul se reia 7 seri la rand, iar efectele – veti vedea – merita din plin efortul.
Ten ofilit, imbatranit prematur – se intinde pe tot tenul o masca simpla, din miere de salcam, care se tine vreme de o jumatate de ora – o ora. Apoi fata se curata cu lapte, dupa care se aplica o crema adecvata tipului dvs. de ten. Tratamentul extern se va face in fiecare seara, vreme de 30 de zile, in paralel fiind insotit de o cura interna cu miere poliflora cu laptisor de matca 2% (se administreaza conform prospec-tului). Efectele sunt cu adevarat spectaculoase.

Pletora – se rade coaja de la o lamaie si se amesteca bine cu 2 lingurite de miere de albine, pasta rezultata intinzandu-se in strat gros pe locurile afectate. Se tine amestecul vreme de o ora, dupa care se spala cu un tampon de vata inmuiat in suc proaspat de lamaie. In paralel, se face o cura interna cu miere de mana, din care se iau cate patru lingurite pe zi, seara.
Precautii si contraindicatii la tratamentele cu miere de albine Mierea nu va fi consumata de persoanele bolnave de diabet, decat dupa consultarea prealabila a medicului si sub indrumarea acestuia. De asemenea, copiilor sub un an le este contraindicata mierea. Acest produs al stupului poate contine germeni de Clostridium botulinum, o bacterie care nu imbolnaveste persoanele de varsta adulta, cu o flora intestinala normala, dar care poate declansa botulismul la copiii sub un an. Consumul mierii este interzis si persoanelor cu alergie la produse apicole.

Hidromelul – elixirul tineretii
si al bucuriei de viata

Este unul din cele mai vechi remedii stimulente, reintineritoare si afrodiziace cunoscute. Dupa unii cercetatori, licoarea isi are originea in Babilon, fiind cunoscuta de acum 4.000 de ani. In acele vremuri se spunea ca cei care beau acest elixir preparat din miere de albine intineresc si chiar devin… nemuritori. Se mai stia ca licoarea grabeste vindecarea ranilor, ajuta la redobandirea poftei de mancare si a poftei de viata in general, fiind un remediu si contra sterilitatii. Dupa alti cercetatori, hidromelul provine din India, fiind mai vechi de 6.000 de ani. In medicina Ayurveda, este unul din principalele remedii reintineritoare, facandu-se referiri chiar la o tinerete vesnica, obtinuta prin consumarea de hidromel combinat cu unele ierburi care cresteau la poalele muntilor Himalaya. In timpurile noastre aceasta bautura pe baza de miere a cunoscut o noua celebritate, datorata unor studii realizate de cercetatorii unui institut londonez, care au ajuns la concluzia ca hidromelul este mult mai mult decat o bautura slab alcoolizata. Este un adevarat cocktail de vitamine, enzime si hormoni naturali, care au ca efect relansarea activitatii hormonale si o actiune reintineritoare certa. Si daca v-am facut suficient de interesati de hidromel, sa va oferim si reteta.

Mierea De Albine (II)

Cum se prepara hidromelul

Intr-o sticla de un litru, se pun 6-8 linguri de miere poliflora (preferabil lichida), o jumatate (nu mai mult!) de lingurita de polen de albine si se completeaza restul cu apa plata sau de izvor. Se inchide sticla ermetic si se lasa la macerat timp de 2 zile, la temperatura camerei, agitandu-se de 3-4 ori pe zi. Rezulta o licoare cu un gust placut, acrisor si acidulat, slab alcoolizat, cu efecte stimulente nervoase, tonice si chiar euforizante, cu totul deosebite. Se consuma 2-3 pahare pe zi, de preferinta pe stomacul gol.

Cateva efecte si intrebuintari
terapeutice ale hidromelului

Frigiditate – se consuma 1-3 pahare de hidromel inaintea actului amoros. Ajuta la relaxare, favorizeaza aparitia unei stari de spirit vioaie, jucause, euforice. Este printre putinele afrodiziace feminine cu eficienta dovedita, avand in plus si un gust si o aroma agreabile, element extrem de important.

Impotenta – se aplica acelasi tratament ca la frigiditate. In cazul barbatilor, hidromelul are efecte usor vasodilatatoare (inclusiv in zona pelviana), de stimulent hormonal si, prin efectul sau tonic nervos, ajuta la depasirea anumitor bariere si blocaje psihice.

Menopauza prematura – se face o cura de 60 de zile cu hidromel. Se consuma pe stomacul gol, cate un pahar dimineata, la pranz si seara. In paralel, se tine un regim alimentar cu multe legume si fructe crude.

Inapetenta, digestie dificila – se bea o jumatate de pahar de hidromel, cu 15-20 de minute inainte de fiecare masa. Favorizeaza secretia de sucuri digestive, stimuleaza peristaltismul digestiv.

Carente de minerale si oligoelemente – se face o cura de 20 de zile, timp in care se bea jumatate de litru de hidromel pe zi. Pe langa faptul ca are in compozitia sa toate mineralele mierii si ale polenului, ajuta la o mult mai buna asimilare a acestor elemente si din alimentele obisnuite

Atentie la alimentele care-ti „mananca” din calciu! Ce boli risti?

Imagini pentru alimente care consuma calciul din organism


Probabil ai auzit si tu ca nessul sau cafeaua „mananca” din calciu, dar nu stii daca sa crezi sau nu asa ceva. Realitatea este ca exista alimente, ingrediente, dar si medicamente care micsoreaza absorbtia de calciu din organism sau care antreneaza eliminarea acestuia.

 
Dar sa o luam cu inceputul. Calciul este mineralul cel mai raspandit in organismul uman, intrand in compozitia oaselor si dintilor in proportie de 99%, restul de 1% gasindu-se sub forma de calciu liber ionizabil in fluidele corpului.
 
In afara formarii oaselor si a dintilor, calciul intervine in functionarea sistemului nervos, contractarea muschilor, coagularea sangelui si buna functionare a inimii. Este important in metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor si intr-o serie de mecanisme de eliberare si activare enzimatica, explica pentru ziare.com nutritionistul Camelia Olteanu.
 
Printre alimentele, bauturile sau medicamentele incriminate pentru pierderea calciului se afla:
 
– Cafeaua: consumatorii de cafea au observant efectul diuretic al acesteia, efect ce favorizeaza excretia calciului in defavoarea absorbtiei. Se pare ca la fiecare ceasca de cafea pierdem 6 mg de calciu, ceea ce nu ar fi o nenorocire, avand in vedere faptul ca necesarul zilnic pentru adulti este de 1000 mg, pentru femeile insarcinate si tineri 1200 mg/zi, iar pentru varstnici 1500 mg/zi. Nu se recomanda depasirea a 2500 mg/zi decat la recomandarea medicului. Folosirea ocazionala si in doze mici de cofeina nu reprezinta un pericol pentru sanatate. Din pacate, cafeaua duce la dependenta si, in cantitati mari, suprastimuleaza sistemul nervos, tulburand somnul si conducand la anxietate, depresie, iritabilitate.

De ce sa fierbi lamaie in fiecare seara

Imagini pentru lamai fierte


Fierbeti lamaie seara si beti lichidul imediat cum va treziti. Veti fi socati de efecte!

 
Lamaile sunt citrice bogate in vitamina C care iti sporesc frumusetea prin reintinerirea pielii dinauntru spre inafara, aducand stralucire fetei tale.
 
Valoarea nutritiva a lamailor
Un pahar cu suc de lamaie contine mai putin de 25 de calorii. Este o bogata sursa de nutrienti precum calciul, potasiul, vitamina C si fibra respectiv pectina. Pe deasupra mai are si valoare medicinala si proprietati antibacteriene si contine chiar fier si vitamina A.
 
Lamaia, un fruct popular pentru proprietatile sale terapeutice, ajuta la intretinerea sistemului imunitar, si te protejeaza astfel de inclestarile majoritatii tipurilor de infectii.
 
Reteta
Se fierb lamaile fara sa se stoarca sucul,deoarece in acest mod veti obtine toate substantele nutritive din lamai.Astazi, va prezentam un super elixir care va spori beneficiile oferite de apa cu lamaie.
 
Ingrediente:
– 6 lamai
– 2 litri de apa
 
Preparare:
Dati lamaile pe jumatate si adaugati-le in apa pe care o puneti la fiert. Lasati sa fiarba timp de 3 minute,apoi lasati sa se raceasca 10-15 minute.
 
Scoteti lamaile si pulpa din apa. Turnati lichidul fierbinte intr-o ceasca de ceai si beti-l ca atare. Puneti restul de apa cu lamaie intr-o sticla pentru o reutilizare ulteriora. Pentru un gust mai bun, adaugati miere in ceasca de ceai.
 
Avantaje :
– Imbunatateste sistemul imunitar
– Ajuta la raceala
– Va ofera un impuls incredibil de energie
– Ajuta digestia si controleaza metabolismul
– Va curata de numeroasele contaminatii
– Balanseaza nivelul ph-ului din organism
– Ajuta pielea sa arate mai frumos
– Imbunatateste respiratia
– Ajuta la pierderea in greutate
– Evita anxietatea
– Hidrateaza sistemul limfatic
– Are proprieteti de vindecare
 
Aceasta ceasca de ceai de lamaie va ajuta sa incepeti ziua cu bine,va hidrateaza,va mentine sanatosi si multumiti,plini de energie si bine dispusi.
 
Nu trebuie sa reincalzesti apa in fiecare diminetata. Puteti de asemenea,sa beti lichidul rece. Toate substantele nutritive sunt in interior lamailor atunci cand le fierbeti.
 
Cu toate acestea,asigurati-va ca lichidul nu este prea rece.Daca vreti il puteti incalzi putin in cuptorul cu microunde daca nu il puteti bea rece.

Ce substante nocive se ascund in miezul de paine

Imagini pentru miez de paine


Painea este un aliment de baza nu doar în Romania, ci peste tot în lume. Unii producatori recurg însa la tot fel de tertipuri pentru ca ea sa reziste mai mult pe piata, iar ingredientele pe care le folosesc pentru conservarea ei sunt nocive pentru sanatate. Tu stii ce poate contine cu adevarat painea?

 
Ce poti gasi în paine
În ultimii 5 ani, importul de produse de panificatie s-a dublat în tara noastra, cu toate ca producem suficienta faina de grau încat sa hranim jumatate din Europa. De la granarul Europei, Romania a ajuns tara care exporta grau, faina de grau si chiar si paine si covrigi. Painea proaspata din comert, în special cea din export, poate sa contine elemente care distrug încet si sigur organismul.
 
În multe magazine se vinde paine din aluat congelat de peste 6 luni, în special asa-zisa paine toast. Specialistii în boli metabolice si nutritie spun ca acest aluat congelat contine multe E-uri periculoase pentru organism.
 
În paine se pot gasi emulgatori si surfactant, esteri ai sorbitolului (E491, 492, 493, 494, 495), sucrogliceride, poliglicerinesteri, esteri ai propilenglicolului, guma garruba, amidonuri modificate genetic si carboximetilceluloza.
 
În paine se pot gasi si acidifianti care afecteaza creierul intervenind în modificarea substantelor chimice din scoarta cerebrala. E vorba despre acidul acetic, acidul fumaric, acidul tarctruc si enzime exogene amilaze, fungice ori batceriene, lipoxigenazp si amiloglucozitaze.

Ce beneficii pentru sanatate are vinul de soc

Imagini pentru vin de soc


Socul este una dintre putinele plante de la care putem utiliza atat florile, cat si frunzele sau radacina. Florile de suc puse în vinul fiert sunt recomandate pentru femeile care au dureri menstruale cumplite sau pentru persoanele care vor sa elimine toxinele într-un timp record.

 
Vin cu soc, boala ioc
Pune 30 de grame de flori si frunze de soc la macerat într-un litru de vin alb sau în timp ce fierbi vinul rosu. Strecoara amestecul de resturile de frunze si petale de soc si pune licoarea în frigider.
 
Se pot bea si doua cesti pe zi, asta daca ai rinichii bolnavi. Bautura este recomandata pentru persoanele care au probleme articulare, bronsita, constipatie, hemoroizi, furunculoza sau gripa severa.
 
Floarea de soc este denumita în termeni populari „farmacia naturala” întrucat are o serie de compusi chimici si alte substante naturale folosite în o serie de medicamente.
 
Fructele socului contin vitamina C, vitaminele din complexul vitaminic B, acid tanic si acid malic, aldehide glicolice, aminoacizi, zaharuri sanatoase. Ceaiul de soc este recomandat persoanelor care vor sa slabeasca. Este o bautura care tine de foame alungand pofta de mancare nesanatoasa.
 
Perioada în care se culeg florile de soc este aceasta. Din mai si pana iunie puteti culege aceste flori daca doriti sa preparati licorile descrise mai sus. Atat sub forma de ceai cat si împreuna cu vinul alb sau rosu, socul este un aliat de nadejde în lupta cu bolile.

Cum scapi de durerea in gat in cateva ore

Imagini pentru durere in gat


Unul dintre cele mai bune remedii contra durerii in gat este aspirina, dar si mierea si produsele care contin mentol, deasemenea au efecte calmante, conform unuei noi cercetari.

 
Durerea in gat poate fi redusa in doar cateva ore, daca se face gargara cu o solutie din cateva tablete de aspirina dizolvate in apa, arata un studiu realizat de cercetatorii de laUniversity of Cardiff Common Cold Centre.
 
Durerea in gat este ameliorata, prin aceasta metoda, timp de peste sase ore.
 
O alta metoda de calmare a durerii in gat este inhalarea de produse care contin mentol.
 
Durerea in gat poate fi ameliorata foarte bine si de miere, care poate trata infectiile la nivelul gatului, deoarece contine peroxid de hidrogen, care are proprietati antibacteriene, potrivit expertilor de la Universitatea Waikato din Noua Zeelanda.
 
Mierea administrata copiilor inainte de culcare a actionat mai bine in a calma tusea si durerea in gat pe parcursul noptii decat multe siropuri specifice, spun cercetatorii de la Universitatea din Maryland.
 
Un remediu mai putin obisnuit, dar care s-a dovedit a fi eficient pentru durerea in gat, este acupunctura la nivelul urechii. „S-ar putea sa fie un efect placebo, dar functioneaza”, spun cercetatorii.

Am putea scapa de gripa si raceala pentru totdeauna

Imagini pentru gripa si raceala


Oamenii de stiinta au reusit sa dezvolte un medicament care poate opri transmiterea virusului gripei sau raceala si ajuta in acelasi timp la vindecarea bolnavilor.

 
Acest medicament poate fi folosit si impotriva altor boli grave, care au simptome similare gripei sau racelii, de exemplu febra aftoasa umana si poliomielita.
 
Exista multe tratamente pentru gripa, dar niciunul din astea nu este eficient impotriva intregii game de virusi, sustine Profesorul Dave Stuart, de la Universitatea Oxford, care a condus echipa de cercetatori.
 
Acesta ar putea fi primul medicament cu adevarat eficient in cazul racelii sau a gripei.
 
Cu ajutorul acestui medicament, virusul EV71, cel care provoaca febra aftoasa la om, a fost paralizat si nu s-a mai putut raspandi, pentru a provoca alte imbolnaviri. Deci, tratamentul va fi util nu doar bolnavilor, ci si ca masura de preventie, pentru a opri transmiterea virusului.
 
Testele au fost extinse apoi pentru alti virusi asemanatori cu EV71, cum este virusul care provoca raceala. Concluzia cercetatorilor a fost ca medicamentul are efect si in cazul acestor virusi.
 
Chiar daca raceala sau gripa este considerata o boala banala si nu foarte grava, efectele ei sunt negative, pentru ca multe persoane sunt nevoite sa-si ia concediu medical. in plus, cei care sufera de alte boli, cum ar fi astmul, pot face complicatii daca racesc.
 
Deocamdata cercetarea este in faza initiala si inca nu au inceput testarile pe oameni. Medicamentul pentru gripa sau raceala va fi aprobat numai daca se va demonstra ca nu are efecte secundare.

Trei remedii pentru raceala

Imagini pentru extract din radacina de muscata


1. Extract din radacina de muscata (Pelargonium sidoides)

Este folosit de germani ca un remediu pentru probleme respiratorii. Efectele benefice și tolerabilitatea acestui extract au fost demonstrate prin studii clinice efectuate in Germania intre 1993-1994 de profesorii dr. Herbert Koodzwj si dr. Oliver Kayser de la Institutul farmaceutic de la Universitatea din Berlin. Aceste studii clinice insotite de studii farmacologice certifica efectul antimicrobian si imunomodulator fiind o alternativa la tratamentele cu antibiotice in cazul infectiilor respiratorii superioare si inferioare.
 
Pelargonium sidoides are efect antibacterian (creste activitatea macrofagelor si inhiba multiplicarea bacteriana prin atacul membranei celulare), antiviral, expectorant (se elimina mucusul creandu-se astfel conditii mai putin favorabile pentru multiplicarea bacteriilor si virusurilor).
 
2. Ceai de ghimbir
Este folosit in medicina traditionala chineza pentru a calma durerile gatului si a usura durerile de stomac. Se crede, de asemenea, ca ghimbirul poate actiona ca un decongestionant pentru a curata pasajele nazale.
 
3. Suc de coacaze negre
Poti vindeca mai repede o raceala daca te folosesti de puterea coacazelor negre. Sucul acestor fructe este un veritabil medicament folosit de catre finlandez pentru a opri stranutul si a calma tractul respirator. Coacazele negre sunt bogate in vitamina C si alti antioxidanti care ajuta la stimularea sistemului imunitar pentru combaterea infectiilor.

Cum se prepara tinctura de patlagina, leac pentru tuse, bronsita, enterocolite, hemoragii

Imagini pentru tinctura de patlagina


Patlagina creste spontan pe marginea drumurilor, pe langa garduri, in pasuni si luminisuri, pe campie, la deal si la munte. Nu este o planta pretentioasa si, daca ai nevoie de ea, o gasesti si iarna, cu frunza tot verde, sub stratul gros de zapada. In scop medicinal se folosesc frunzele bogate in vitamina A, C si K, in mucilagii si tannin, dar si in minerale: calciu, fier, zinc, magneziu.

 
Pentru a prepara tinctura de patlagina, ai nevoie de frunze tinere bine spalate si tuica naturala, preparata in casa.
 
Mod de preparare
Se pun frunzele intr-un borcan, fara sa le indesam, pana se umple borcanul. Peste ele se toarna tuica pana cand sunt acoperite total de alcool. Se inchide bine borcanul si se lasa la macerat timp de 15 zile. Zilnic, se agita borcanul din cand in cand. Dupa 15 zile, se strecoara continutul borcanului, printr-un tifon, iar lichidul obtinut se toarna in sticle mai mici, de culoare inchisa, care se vor pastra la rece si intuneric. Tinctura poate fi folosita timp de 2 ani de la preparare.

Mod de administrare:
Se dilueaza 10 picaturi, intr-un pahar cu apa.
Indicatii terapeutice: 
– intern – (se pun 10 picaturi intr-un pahar cu apa). Se foloseste, in combaterea tusei, bronsitei, diareei, enterocolitei, colitei, hemoragii, infectiilor urinare.
– extern – (se dilueaza o lingurita de tinctura intr-un pahar cu apa). Se foloseste ca spalaturi bucale, in cazul stomatitelor, aftelor si durerilor de dinti. De asemenea se utilizeaza sub forma de comprese in cazul furunculilor, hemoroizilor, acneeii, intepaturilor de insecte si ranilor superficiale.

 

 

 

 

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.