Publicat la:
Octombrie 5, 2021
Totul despre CIUPERCILE ALIMENT SI MEDICAMENT- Autor: Dr. ing. Ioana Tudor- www. totuldespreciuperci. blogspot. ro… B) CIUPERCILE DIN FLORA SPONTANA A ROMÂNIEI…C) TEHNICI INOVATIVE PENTRU OBTINEREA DE ALIMENTE CU MARE VALOARE NUTRITIVĂ ( Cultura ciupercilor Pleurotus spp.)… D ) Champignon sau Agaricus bisporus… Editura RAO a lansat -Ridică-te și ucide primul. Istoria secretă a asasinatelor planificate ale Israelului Ronen Bergman…DOCUMENTAR: Aventurile secrete ale lui Ernest Hemingway… DOCUMENTAR: James Joyce – un gigant al literaturii … DOCUMENTAR: Copiii-minune ai cinematografiei internaționale… Cinci asasinate politice misterioase… Asasinatul. O istorie a crimei politice…Tribuna Învățământului. Revista de educație și cultură Nr. 16/ Aprilie 2021, Anul II, Serie Nouă…
Tăierea împrejur-Daniel Branzei …“Bisturiul” lui Cristos… Personalități din VT… Pericolul legalismului… Începutul şi sfîrşitul Bibliei… Adam – țărâna cu suflare divină… O inimă tăiată împrejur-(Levitic 26:40-46, Romani 2:17-3:8), de dr. Kim Riddlebarger… Elemente ale interpretării: Limbajul figurativFigurile de stilPărţile de vorbire găsite în Biblie… Trei idei fundamentale ale Vechiului Testament… Folosirea noului testament în citirea vechiului testament… „Un om fără egal”Relaţia fiu-tată dintre Isus Hristos şi DumnezeuIoan 10:30-42… Mărturisire de credință- Biblia – Cuvantul lui Dumnezeu… Iată povestea câtorva bărbaţi şi femei care L-au luat în râs pe Domnul… Inima omului- INIMA OMULUI UN TEMPLU A LUI DUMNEZEU SAU UN ATELIER AL SATANEI- Conține 10 tablouri (imagini ) in care s-ar putea sa te regasești si tu… Putera învierii – Iosif Țon – o urare Pascala 
ACASĂ » PREZENTĂRI » TĂIEREA ÎMPREJUR
Tăierea împrejur-Daniel Branzei
» TĂIEREA ÎMPREJUR
„Tăierea împrejur” sau „Circumciziunea” este o operaţie chirurgicală prin care se îndepărtează parţial sau în întregime pielea care înfăşoară organul sexual al bărbatului. Dumnezeu a poruncit această practică lui Avraam, ca un semn al legămîntului (Gen. 17:9-14). Obiceiul mai este întîlnit şi la alte popoare, dar originalitatea actului practicat de evrei stă în faptul că trebuie îndeplinit exact în ziua a opta de la naştere, adică exact atunci cînd viteza de coagulare a sîngelui este cea mai ridicată din toată durata vieţii. Dumnezeu a rînduit lucrul acesta cu mult înainte ca ştiinţa medicală să-i descopere rostul.
Şovăiala lui Moise de a-şi tăia împrejur copilul era cît pe ce să-l coste viaţa (Exod 4:23-26). Toţi bărbaţii care se converteau la Iudaism trebuiau să fie tăiaţi împrejur (Gen. 34:8-17).
Cu toate că a devenit parte din Legea mozaică, tăierea împrejur a fost neglijată total în perioada celor 40 de ani de pribegie prin pustia Sinai. Lucrul acesta scoate şi mai mult în evidenţă îndepărtarea acelei generaţii de Dumnezeu şi justificarea lui Dumnezeu în pedepsirea lor cu moartea. Practicarea tăierii împrejur a fost reluată pe vremea lui Iosua (Iosua 5:1-8). Toţi bărbaţii care se născuseră în pustie au fost tăiaţi împrejur, după porunca Domnului.
Moise şi profeţii au explicat simbolul tăierii împrejur ca o atitudine de ascultare şi de supunere a inimii faţă de Domnul: „Şi atunci inima lor netăiată împrejur se va smeri şi vor plătidatoria fărădelegilor lor” (Lev. 26:41, 42; Deut. 10:16).
Profetul Ieremia îi descrie pe evreii timpului ca oameni „cu urechile netăiate împrejur” (Ier. 6:10) şi „cu inima netăiată împrejur” (Ier. 9:26).
În vremea Noului Testament, în biserica creştină a izbucnit o criză pe tema tăierii împrejur. Unii dintre creştinii care susţineau că neamurile convertite trebuiau să se facă mai întîi evrei şi numai apoi să beneficieze de mîntuirea adusă de Cristos s-au dus la Antiohia şi au cerut ca toţi cei din adunare să fie tăiaţi împrejur. Ei spuneau: „Dacă nu sînteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mîntuiţi” (Fapte 15:1, 2). Pavel şi Barnaba s-au împotrivit acestor oameni în public şi controversa iscată de ei a dus la convocarea unui consiliu al Bisericii la Ierusalim (Fapte 15:6-29).
În timpul dezbaterilor, Petru a spus că a insista asupra necesităţii tăierii împrejur pentru aceia ce-L primesc pe Cristos înseamnă a pune asupra lor „un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi, nu l-am putut purta” (Fapte 15:10-11). Concluzia presbiterilor şi apostolilor din Ierusalim a fost că, în Noul Legămînt, mîntuirea este oferită de Dumnezeu prin har şi prin credinţă.
Apostolul Pavel avea să întărească şi mai mult această învăţătură scriind despre Avraam, „tatăl tuturor celor tăiaţi împrejur”, că a fost socotit neprihănit de Dumnezeu prin credinţă, cu mult înainte ca să primească tăierea împrejur (Rom. 4:9-12).
Apostolul Pavel vorbeşte şi despre o „tăiere împrejur a lui Cristos” (Col. 2:10), Înţelegînd prin aceasta moartea ispăşitoare pe cruce, prin care Cristos „a osîndit păcatul în firea pămîntească” (Rom. 8:3) şi a nimicit vinovăţia noastră la Calvar (Col. 2:14). Singurele lucruri esenţiale în creştinism rămîn astfel: credinţa, pocăinţa şi naşterea din nou, prin care căpătăm o nouă fire dumnezeiască (Efes. 2:14-18).
Personalități din VT
GAZDA DUMNEAVOASTRĂ
În vechime, numele cuiva nu era ales ,,pentru că sună frumos“ sau pentru că așa se numea o ,,celebritate“ sau o rudă apropiată, ci pentru că avea o semnificație a-nume (scuzați aluzia!).
Foarte multe nume din Biblie sunt compuse cu particulele ,,-ia“ sau ,,-el“ la final. Cele două sunt prescurtăți ale numelui divinității la evrei, tot așa cum ,,baal“ a fost nume pentru divinitate canaanită, iar ,,bel“ pentru divinitate babiloniană.
Sufixul ,,-ia“ vine de la Iehova, Iahve (Domnul), iar,,-el“ vine de la Elohim (Dumnezeu). De exemplu, Isaia înseamnă ,,Dumnezeu care salvează“. Zaharia înseamnă ,,Dumnezeu își aduce aminte“, iar Daniel înseamnă ,,Dumnezeu este judecător“. Numele ,,Ilie“, în ebraică ,,Eliahu“, le însumează pe amândouă și înseamnă ,,Domnul este adevăratul Dumnezeu“. El a fost scandat de poporul lui Dumnezeu în confruntarea de pe Carmel, când focul coborât din cer a mistuit jertfa adusă de marele profet (1 Regi 18:39).
O altă particulă pentru numele compuse din Biblie este ,,ab-“ și identifică paternitatea. Ea apare în numele lui Avram, ,,tatăl multor neamuri“, schimbat apoi în Avraam, ,,tatăl înălțat, slăvit“. Aceeași particulă apare și în numele Abiel, ,,Dumnezeu îi este tată“, similar cu Eliab, ,,Dumnezeu este tatăl lui“. Abimelec înseamnă ,,tatăl meu este rege“. Cu toate că Vechiul testament îl numește arareori pe Dumnezeu ,,tată“ (de exemplu în Maleahi 1:6), este evident că acest concept le-a fost foarte cunoscut și drag celor din poporul Domnului. În Noul Testament, înfierea prin Christos ne-a făcut copii ai Celui Preaînalt:
„Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” (Ioan 20:17).
Nașterea din nou prin Duhul Sfânt ne face să-i spunem lui Dumnezeu ,,tăticule“:
,,Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava” (Aba, în original), adică „Tată!” (Gal. 4:6).
Vă invit să faceți cunoștință cu câteva personaje din Biblie și să descoperiți caracterul ascuns în numele pe care le-au purtat. N-am putea începe altfel decât cu ,,Abigail“, care înseamnă în traducere ,,tatăl bucuriei“ sau ,,bucuria tatălui“.
Abigail – Un simbol al credincioșului
Adam – Țărâna cu suflare divină
Ana – Mama lui Samuel
Avraam – Părintele credincioșilor
Balaam – Binecuvântare în loc de blestem
Baruc – Secretarul lui Ieremia
Barzilai – Un pseudonim pentru mine
David – Creșterea prin conflicte
Elisei – Confirmarea în slujbă
Enoh – Trecut, prezent și viitor + (John MacArthur video)
Iacov
Ietro – un socru model
Isaac
Iochebed – the mother of Moses.
Ioram – un om cu inima împărțită care are nevoie de har
Iosif – Precursorul Domnului Isus, Because God Meant It for Good (VIDEO John Mac Arthur)
Iosua – Un urmaș ,,simbolic“ pentru Moise
Ionatan – The Man Who Would Not Be King (John MacArthur video)
Ghedeon și Samson – Stories of Weakness and Strenght (John MacArthur video)
Moise
Lot – Un ,,drept“ într-un loc greșit
Maria – prima doamnă a Exodului (John MacArthur video)
Noe – Petru Popovici
Saul – Beția puterii
Solomon – Cel mai înțelept din istoria neînțelepților
Judecători, Samuel, Saul David:
Samuel – Chemarea ascultării
O carte care nu s-a tipărit, dar este tipăribilă.
Samuel – Chemare la ascultare
Introducers
1. Samuel și Ana
2. Samuel și casa lui Eli
3. Samuel, Judecători și Rut
4. Samuel și Saul (1)
Samuel și Saul (2)
Samuel și Saul (3)
5. Samuel și Domnul Isus
6. Samuel și David (1)
Samuel și David (2)
Samuel și David (3)
7. Samuel – cavalerul unei triste figuri
Judecători, Rut – Chemare la pocăință
Judecători – Introducere
Judecători – 1. Metoda lui Samuel
Judecători – 2. Otniel, Ehud, Șamgar
Judecători – 3. Debora și Barac
Judecători – 4. Ghedeon
Judecători – 5. Abimelec
Judecători – 6. Tola și Iair
Judecători – 7. Iefta
Judecători – 8. Ibțan, Elon, Abdon
Judecători – 9. Samson
Judecători – 10: Marea rătăcire din Mica
Judecători – 11. Sodomiții din seminția lui Beniamin
Regii evreilor:
2. Ieroboam – sluga fără stăpân (1 Regi 13:1 – 14:20)
3. Roboam – prea mic pentru o împărăția așa de mare – 1 Regi 14:21-31
4. Abiam, nepotul lui Absalom – 1 Regi 15:1-8
5. Asa da, dar nu așa! – 1 Regi 15:9-24
6. Ieroboam, Nadab, Baeșa, Ela și Zimri – 1 Regi 15:25 – 16:22
7. Omri – micimea unui om „mare“ – 1 Regi 16:23-28
8. Ahab – soțul Izabelei – 1 Regi 16:29-34
9. Un Profet pentru vremea lui Ahab – Ilie Tișbitul – 1 Regi 17
10. Cine nenorocește pe Israel? – 1 Regi 18
11. Cum se tratează o depresie? (I), (II), (III) – 1 regi 19
12. Un Elisei pentru Ilie – 2 Regi 19:19-21
13. Un omor pentru un ogor! – 1 Regi 21
14. O întâmplare neîntâmplătoare – 1 Regi 22
15. Iosafat o lecție pentru copiii robiei – 1 Regi 22; 2 Cron. 17-20
16. Ahazia – înapoi la Baal – 1 Regi 22:51 – 2 Regi 1:18
17. Înălțarea lui Ilie la cer (2 Regi 2:1-14)
18. Ioram – un anonim în umbra lui Elisei – 2 Regi 3:1 – 9:37
19. Patru binecuvântări într-o vreme blestemată – 2 Regi 4:1-44
20. Naaman – Argumente pentru credință – 2 Regi 5
21. Elisei – un om al credinței care face minuni – 2 Regi 6
22. Soarta celor ce nu mai nădăjduiesc în Domnul – 2 Regi 6:24 – 7:20
23. Amintiri sfinte din vremuri de idolatrie – 2 Regi 8
24. Iehu – uraganul divin venit să dezrădăcineze răul din Israel – 2 Regi 9
25. Iehu – uraganul care distruge, dar nu repară – 2 Regi 10
26. Atalia – scorpia cu mușcătura mortală – 2 Regi 11
27. Ioas – Providența salvează linia davidică – 2 Regi 11 – 12; 2 Cronici 22:10-24:27
28. Urmașii lui Iehu – 2 Regi 13 – rugina care mănâncă dinăuntru
29. Amația – un om cu inima împărțită – 2 Regi 14:1-20, 2 Cron. 25:1-28
30. Ieroboam al doilea – o copie trasă la indigou – 2 Regi 14:23-29
31. Onoarea și obrăznicia lui Ozia (Azaria) – 2 Regi 15:1-7
32, Zaharia, Șalum, Menahem, Pecahia, Pecah, rămășițe împărătețti – 2 Regi 15:8-31
33. Osea – cel din urmă împărat al regatului de nord – 2 Regi 17:1-6
34. Samaritenii – chiriașii lui Dumnezeu – 2 Regi 17:24-41
35. Ahaz – un rege care s-a rătăcit de tot – 2 Regi 16:1-20; 2 Cron. 28:1-27
36. Ezechia – un demn urmaș al lui David – 2 Regi 18-20; 2 Cron. 29-32; Isaia 36-39
37. Manase – Cel mai rău rege al lui Iuda – 2 Regi 21; 2 Cronici 33:1-20
38. Amon – un apendice la domnia tatălui său – 2 Regi 21:19-26
39. Iosia – ultima pocăință dinaintea prăbușirii
40. Regii agoniei regatului lui Iuda: Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin și Zedechia
41. Ioiachin – un rege blestemat
42. Zedechia – un rege zdrobit
43. Ghedalia – un dregător care nu poate drege
44. Viața de dincolo de moarte !
Text: Galateni
„Dar acum, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cim vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou? „ – Gal 4:9
Introducere: În primăvara anului 2002, una din temele de la Școala Duminicală a fost bazată pe texte din epistola lui Pavel către Galateni. La sfârșitul acestei serii am simțit că este de datoria mea să trag un fel de concluzie la sfârșitul studiului. Am intitulat-o: “Imposibila întoarcere“
Primul lucru pe care l-am spus a fost că „galatenii„ au fost una din problemele spinoase din biserica primară. ExistențaProblema din bisericile Galatiei a iscat o dezbatere aprinsă asupra autorității apostoliei lui Pavel și asupra conținutului Evangheliei predicate de el. Tot conflictul a pornit de la convingerea lui Pavel că toți creștinii trebuie să treacă dincolo de specificul rânduielilor evreiești pentru a se întâlni cu Christos la nivelul superior al harului. Cine citește cu atenție capitolele 1 și 2 ale epistolei observă foarte repede că în Biserica primară a existat o divizare a direcției de lucru prin care anumiți apostoli au stăruit să vestească Evanghelia printre „cei tăiați împrejur„, în timp ce alții au primit încredințarea de a lucra „printre Neamuri„:
„Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredințată Evanghelia pentru cei netăiați împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredințată Evanghelia pentru cei tăiați împrejur, – căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiați împrejur, făcuse și din mine apostolul Neamurilor – și când au cunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviți ca stâlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă de însițire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur„ (Gal. 2:7-9).
Libertatea față de ritualurile și reglementările Legii iudaice aparuse atunci ca o „noutate„ ciudată. O minoritate dintre Neamuri îl primise pe Christos și moștenise darul „făgăduinței„ făcute lui Avraam și seminței lui. În virtutea acestei „făgăduințe„ despre care Pavel vorbește pe larg în capitolul 3, oamenii care cred în „sămânța lui Avraam„ (la singular, ea îl identifică pe Christos, vezi Gal 3:16) devin „fii ai lui Dumnezeu„ (Gal. 3:26).
Apostolul Pavel este foarte categoric în această privință, majoritatea Bisericii primare, convertită la Christos din sânul iudaismului, trebuie să accepte poziția noii „minorități„ convertite din rândul Neamurilor. Aceasta este esența legământului celui nou, prevestit de legămintele iudaice, dar nerealizat prin ele:
„Toți care ați fost botezați pentru Christos, v-ați îmbrăcat cu Christos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, niic parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Christos Isus. Și dacă sunteți ai lui Christos, sunteți „sămânța„ lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.„ (Gal. 3:27-29).
Al doilea lucru pe care l-am spus a fost că acești „galateni„ n-au dispărut complet din istorie, nu numai la propriu, dar și la figurat. La propriu, existența orașului Galați, a Galiei medievale și a manastirii Galata din dealul Iașului ne vorbesc despre capacitatea de supraviețuire și de răspândire a acestui grup etnic. La figurat, oameni de soiul galatenilor există azi în toate ramurile familiei creștine. Sunt „legaliștii„ poruncilor omenești, rigizi moralizatori și închistați „doctrinari„ ai formelor și ai ritualurilor care „în adevăr, au o înfățișare de înțelepciune, într-o închinare voită, o smerenie și o asprime față de trup, dar nu sunt de nici un preț împotriva gâdilării firii pământești„ (Col. 2:23).
Problema spinoasă din primul secol este prezentă și astăzi în viața bisericii creștine. De data aceasta, o „minoritate„ a bisericii convertite dintre Neamuri încearcă să schimbe direcția „majorității„ care trăiește sub har, căutând s-o convingă de necesitatea ținerii întorcerii la prerogativele și limitările legii iudaice. Astazi nu mai există o Biserică „a celor tăiați împrejur„. Strădaniile lui Iacov, Chifa și Ioan s-au lovit de împietrirea evreilor, iar Evanghelia a fost trimisă „la Neamuri.„ În locul „iudeilor„ de altă dată, o fracțiune foarte mică a bisericii creștine contemporane continuă conflictul străvechi, încercând să răstălmăcească mesajul divin al harului și contestând esența mesajului propovăduit de Pavel. Este în joc libertatea creștină și viețuirea la nivelului harului adus și dăruit nouă prin Christos.
Dacă viața creștină este, în metaforele pauline, „o alergare înainte„, ceea ce se întâmplase în Galatia era o păguboasă și imposibilă „întoarcere„ prin care credincioșii de acolo erau în pericol de a fi declarați „descalificați„:
„Voi alergați bine: cine v-a tăiat calea ca să n-ascultați de adevăr?„ (Gal.5:7)
Scrisoarea lui Pavel trebuie văzută și citită ca o serie de cinci avertismente succesiv progresive pe care marele apostol, întemeietorul bisericii creștine din Galatia, îl dă neînțelepților și neinspiraților lui discipoli.
I. Tendința de a te întoarce înapoi de la Evanghelie este … de mirare! (1:6)
Fără nici o îndoială, este mai lesne să mergi de la ceva greu la ceva ușor și totuși, acești galateni aveau tendința acum să meargă de la ceva ușor, la ceva foarte greu, Lega lui Moise.
Harul adus prin Christos a simplificat extraordinar de mult îndatoririle noastre față de Dumnezeu. Faptul că avem acum libertatea Duhului care ne-a fost dăruit prin nașterea din nou, faptul că am fost ridicați de la nivelul poruncilor la ascultarea de principiile divine ale sfințeniei, ne-a eliberat de un „jug„ pe care l-au purtat o mulțime de oameni înaintea noastră. Nu-i de mirare că Pavel socoteșțe „de mirare„, tendința lor de a se întoarce la înrobitoarele rânduieli mozaice.
Vreau să vă fac aici o mărturisire personală. Toata viața mea mi-am petrecut-o în biserici creștine, printre frați și surori. Nu pot să nu vă spun că am remarcat și eu ceea ce a remarcat Pavel și am ajuns să mă mir și eu, ca și marele apostol. Am fost în adunări de toate nuanțele și pretutindeni am observat că există tendința aceasta păguboasă de a ne coborî de la înălțimea libertății spirituale pe care ne-a adus-o harul pentru a coborî în robia unor învățături începătoare, pentru a ne face iarăși robi unor porunci omenești și pentru a ne încadra și noi într-o „datină a bătrânilor„ confesională.
Pretutindeni pe unde te duci ți se va spune: „Dacă vii la noi, va trebui să faci cutare sau cutare lucru. Dacă vrei să fii membru la noi va trebui să te porți așa sau să te îmbraci așa.„
„Dacă deci ați murit împreună cu Christos față de învățăturile începătoare ale lumii, de ce, ca și cum ați trăi încă în lume, vă supuneți la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru! Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuințarea lor, și sunt întemeiate pe porunci omenești, au într-adevăr o înfățișare de înțelepciune, într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de nici un preț împotriva gâdilării firii pământești„ (Col. 2:20-23)
Foarte mulți încearcă și azi să „răstoarne Evanghelia„ și să instaureze în locul ei niște „porunci omenești„ legaliste care ne dau astăzi specificul „ortodox, catolic, baptist, pentecostal, creștin după evanghelie, etc.
Deosebirile dintre noi și specificul local nu sunt neapărat și inevitabil rele în ele însele. Pentru a nu le face însă rele să ne dăm seama de la înălțimea Evangheliei că „se poate și altfel„ și să nu căutăm să facem pe nimeni robii propriilor noastre gusturi și păreri.
Thoamas Jefferson scria pe la începuturile Americii: „În materii de stiluri, forme și preferințe schimbătoare, mergi cu mulțimea; în materii de principii fii însă neclintit ca o stâncă!„
În timp ce majoritatea creștinilor sunt de acord cu partea a doua a acestei maxime a lui Jefferson, foarte puțini sunt în acord cu prima ei jumătate. Trebuie însă să o spun apăsat, această primă jumătate, această „flexibilitate„ a celui gata să se adapteze la stiluri și forme schimbătoare, această mobilitate tolerantă a marelui om de stat este una din caracteristicile fundamentale care au format și garantat libertatea americană. Ea este o umbră a strategiei misionare a marelui misionar născut în Tarsul Ciliciei:
„Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, ca să câștig pe Iudei; cu cei ce sunt sub Lege, m-am făcut ca și când aș fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câștig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fără Lege, m-am făcut ca și cum aș fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Christos), ca să câștig pe cei fără lege. Am fost slab cu cei slabi, ca să câștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei„ (1 Corinthians 9:20-22).
II. Tendința de a te întoarce înapoi de la Evanghelie este … dea-ndoaselea !
„Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească? … Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Christos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință„ (Gal. 3:3, 24)
Nu este de mirare că în primul capitol, Pavel numește tendința Galatenilor de a se întorce la Legea lui Moise drept o „răsturnare„ a Evangheliei: „Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Christos„ (Gal.1:7).
III. Tendința de a te întoarce înapoi de la Evanghelie este … semn de imaturitate !
„Dar câtă vreme moștenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebește cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot„ (Gal. 4:1).
Părinții înțelepți i-au din mâna copiilor lucrurile periculoase momindu-i în schimb cu alte lucruri atrăgătoare. Primii exploratori ai Americii luau de la indienii baștinași podoabe de aur în schimbul unor cioburi de sticlă și de oglindă. Aceste două realități au fost și sunt posibile din cauza „copilăriei„ imature a unei anumite categorii. Ceva asemănător se întâmplase și în Galatia.
Credincioșii de acolo nu înțelegeau încă progresul revelației și progresul din scurgerea planului lui Dumnezeu cu lumea. Vechiul Testament și Legea fuseseră o etapă „pregătitoare„ pentru venirea lui Christos „la plinirea vremii„ ca să împlinească ceea ce fusese vestit până atunci doar în tip și simbol.
„Legea„ a fost un Pedagog (sclavul care ducea copilul la școala maestrului), un „îndrumător spre Christos:
„Înainte de venirea credinței, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Christos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință. După ce a venit credința, NU MAI SUNTEM SUB ÎNDRUMĂTORUL ACESTA„ (Gal.3:23-25)
Pavel definește tendința galatenilor de a se întoarce la Lege drept un semn de imaturitate:
„Dar cât moștenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebește cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot. Ci este sub epitropi și îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său.
Tot așa și noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învățăturilor începătoare ale lumii. Dar când a venit împlinirea vremiii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, ca să căpătăm înfierea. Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava„ adică: „Tată!„
Așa că nu mai ești rob, ci fiu; și dacă ești fiu, ești și moștenitor, prin Dumnezeu.
Odinioară, când nu cunoșteați pe Dumnezeu, erați robiți celor ce din firea lor, nu sunt dumnezei. Dar acum, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu sau mai bine zis, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou?
Voi păziți zile, luni, vremuri și ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.„ (Gal. 4:1-7)
IV. Tendința de a te întoarce înapoi de la Evanghelie este … fără profit !
Tendința de a se întoarce la Lege reprezenta o pierdere nu numai pentru eforturile lui Pavel, ci și o pierdere pentru cei din Galatia. Eșecul nu era atât al apostolului care suferea ca un tată pentru niște copii care au luat-o razna (Gal. 4:19-20), cât al celor care se îndepărtau acum de evanghelie:
„Iată , eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veți tăia împrejur, Christos nu vă va folosi la nimic. Și mărturisesc iară și încă o dacă oricărui om care primește tăierea împrejur că este dator să împlinească toată Legea. Voi, care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Christos; ați căzut din har„ (Gal. 5:2)
Există două adevăruri fundamentale în această afirmație a lui Pavel:
a. Întoarcerea la Lege nu se paote face doar parțial. Nu poți alege doar o anumită parte a Legii și să o neglijezi pe cealaltă. Nu există o împlinire „parțială„ a Legii. „Și mărturisesc iară și încă o dacă oricărui om care primește tăierea împrejur că este dator să împlinească toată Legea.„
b. Cei care vor să fie socotiți neprihăniți prin ascultare de un anumit fragment al Legii sunt la fel de vinovați ca și aceia care ar încerca să împlinească toată Legea: „Voi, care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Christos; ați căzut din har„.
Unii întreabă: Se poate pierde mântuirea? Iată aici o situație în care apostolul Pavel le spune unora: „v-ați despărțit de Christos; ați căzut din har„. Ce tragic! Cine sunt aceștia? Cei care au tendința de a se întoarce de la Evanghelie la o păgubitoare încercare de a trăi sub Lege.
V. Tendința de a te întoarce înapoi de la Evanghelie este … imposibilă !
Apostolul Pavel păstrează cel mai puternic argument pentru încheierea scrisorii. Acolo el le spune clar că o încercare de întoarcere la Lege este „o imposibilitate„, nimeni n-a putut vreodată să trăiască neprihănirea cerută de ea:
„Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, NU PĂZESC LEGEA; ci voiesc doar ca voi să primiți tăierea împrejur, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru (Gal. 6:13)
În toamna lui 1999, mă aflam împreună cu un grup de americani în studioul postului de radio „Vocea Evangheliei„ din București. Cei de acolo au avut amabilitatea să ne ia căteva interviuri despre activitatea noastră și despre impresiile pe care le aveau vizitatorii la sfârșitul acelei vizite. Ca un favor special, domnișoara Huțanu mi-a îngăduit să rămân încă o oră în emisie pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri cu ascultatorii. Una dintre ascultatoarele care au sunat atunci a fost o credincioasă adventistă, pusă mai mult pe predicat și convertit decât pe un dialog frățesc. M-am străduit din răsputeri să țin nivelul discuției la înălțimea familiei lui Christos. M-aș fi întristat dacă ascultătorii necreștini ar fi avut ocazia să asiste la o dispută în care amândoi „să ne dăm în spectacol.„ Am îndreptat-o mai ales spre textul din Romani 14: 1-14, care conține recomandarea apostolului Pavel la toleranță și îngăduință creștină:
1. „Primiți bine pe cel slab în credință, și nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoelnice.
2. Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdețuri.
3. Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine nu mănâncă; și cine nu mănâncă, să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4. Cine ești tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuș, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
5. Unul socotește o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.
6. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulțumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; și aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu.
7. În adevăr, nici unul din noi nu trăiește pentru sine, și nici unul din noi nu moare pentru sine.
8. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi Suntem ai Domnului.
9. Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat ca să aibă stăpânire și peste cei morți și peste cei vii.
10. Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
11. Fiindcă este scris: „Pe viața Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, și orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.„
12. Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
13. Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alții. Ci mai bine judecați să nu faceți nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
14. Eu știu și sunt încredințat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, și că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.„
Această recomandare a lui Pavel n-a mulțumit-o pe interlocuitoarea mea, care-i dădea înainte cu necesitatea ca toți creștinii să țină Legea veșnică a lui Dumnezeu. M-am grăbit să închei acest dialog „frățesc„, dar am rugat pe tehnicianul de studiou să-mi păstreze legătura telefonică cu sora noastră adventistă, cu care doream să am o lămurire „în particular.„
I-am spus: „Soră dragă, nu este frumos ce ai făcut. Acesta este un post de radio evanghelic, nu adventist, și matale ai sunat numai ca să-ți trâmbițezi superioritatea față de toți aceia care nu cred ca matale. Dă-mi voie să-ți spun ceva: „Nici matale și nici un adventist din lume nu țineți Legea și Sabatul. Nu există nici un președinte de comunitate adventistă, nici măcar un președinte de cult adventist care să țină Legea și Sabatul. Ți-o spun eu, care sunt evreu după mamă, care am trăit printre evrei și care m-am întors nu de mult dintr-o vizită în Israel, țara Legii„.
Dânsa a încercat să mă întrerupă, dar eu eram prea pornit ca să mă mai poată opri. I-am spus:
Ascultă-mă întâi și răspunde-mi numai după aceea. Nu există nimeni în viață și n-a existat nimeni vreodată care să poată ține Legea. Dumneavoastră vă îmbătați cu apă de ploaie și-i năuciți de cap și pe alții.
Uite ce mi s-a întâmplat în Israel. În prima noastră seară acolo, o seară de vineri, am lăsat bagajele la hotel și ne-am dus curioși să vedem orașul Tiberia. Erau puțini oameni pe stradă, iar cei pe care-i întâlneam erau îmbrăcați parcă de sărbătoare și mergeau solemn cu familia spre un loc de întâlnire. Am descoperit că se îndreptau spre o sinagogă, plasată foarte aproape de clădirea hotelului nostru. Noi, ca niște americani îmbrăcați dezordonat, ne uitam la bărbații îmbrăcați în haine negre și lungi pâna la pământ
și care purtau pe cap niște turbane de blană, foarte nepotrivite pentru temperatura și aspectul acelor zile toride de vară.
Ne-am luat curioși după ei și ne-am oprit la ușa sinagocii. Cel de la ușa nu ne-a lăsat să intrăm înăuntru: Ne-a făcut doar semn categoric cu mâna să plecăm mai departe. A fost un fel de : „Sinagoga noastră nu-i un loc pentru turiști și pentru gură cască …„ Doamnele noastre, mai șirete au apucat-o repede sus pe scara exterioară a clădirii și s-au suit la balcon, singurul loc de fapt în care aveau acces femeile care veneau la sinagogă. Le-am așteptat puțin, iar apoi am dat să plecăm resemnați mai departe la vale. Numai că ne-a oprit un tinerel, îmbrăcat și el în negru și ne-a rugat, într-o engleză foarte corectă, să-i dăm o mâna de ajutor. L-am lăsat pe Iosif Românu, conducătorul grupului nostru să se ducă după el în anexele sinagogii, iar noi am rămas în stradă să-l așteptăm. S-a întors după numai două minute, purtând pe față un zâmbet năuc și contrariat: „Să vedeți ce mi s-a îmtâmplat, zice el. M-am dus după el și l-am văzut că intră într-o sală întunecată de la demisol. Mi-a fost teamă să intru după el, fără lumină, dar el s-a întors după mine și m-a rugat să intru. Pe bâjbâite. am trecut și eu pragul și am așteptat în întuneric. Tinerelul mi-a spus: „Întinde, te rog, mâna și aprinde tu lumina.„ Așa am și facut și … am văzut așezați la o masă încă patru, cinci tineri care stăteau pe întunerec la masă în fața unor cărți din care aveau probabil de gând să citească. Mi-au zis: „Mulțumesc„ și m-au condus înapoi în stradă, nu înainte de a-mi spune că intraseră în Sabat și ei nu aveau voie să mai facă nici un fel de muncă fizică, de aceea avuseseră nevoie de un „păgân creștin„ care să le aprindă lumina.
Bineînțeles că am izbucnit toți într-un râs inocent și ilar. Fusese primul nostru contact cu „legalismul iudaic„ care-L condamnase pe Fiul lui Dumnezeu la moarte. Evreii de astăzi, evreii ortodocsi, au făcut o întoarcere de 360 de grade, un cerc complet și s-au întors la istoria lor acolo unde au întrerupt-o, la vremea în care „blestemul Legii„ și „năframa de pe ochii lor„ i-a făcut să n-aibă de loc parte de venirea și jertfirea lui Christos.
Ca și copil de evrei, mi-am adus aminte de atâtea alte „obiceiuri„ inventate de neamul meu în încercarea lor nebună de a continua să împlinească Legea. Există unii care lipesc un bețișor de butonul aparatului de radio si, în Sabat, trec pe acolo și, din „întâmplare„ îl lovesc cu cotul ca să pornească aparatul vedeți, ei n-au voie să facă astfel de lucruri în … Sabat.
Alții, care știu că n-au voie să meargă mai mult decât „un drum de Sabat„ în ziua de odihnă, au inventat o șmecherie. Rabinii au scris că singura excepție este o călătorie cu corabia, pe apă. Cei ce doreau să mergă în Sabat la mari departări, au cocoțat în căruță și un butoi cu apă și s-au așezat deasupra, ca să nu calce porunca Legii pentru Sabat, dar să-și poată și împlini dorințele.
Daca vreți să vedeți ce înseamnă „ținerea Sabatului„, nu mai dați telefoane la posturi de radio, ci duceți-vă direct la sursă, mergeți la neamul meu în Israel. Vă spun deschis însă, vă vor ucide cu pietre. Nimeni, nici dumneavoastră și nici un alt adventist care a trăit vreodată pe pământ nu ține nici Legea și nici Sabatul. Matale aprinzi lumina în Sabat ? Mergi cu tramvaiul? Pui mâna pe telefon ? Faci mâncare ? Te rog acuma să-mi răspunzi. E rândul matale.„
De la celalalt capat s-a auzit mai întâi un oftat, iar apoi un mormăit împiedicat: „Pai farte, nu-l țin chiar așa cum trebuie, dar … ne rămâne sângele Domnului Isus pentru ceea ce nu putem să facem …„
„Asta-i doamnă, m-am grăbit să-i răspund eu, tocmai asta este esența: sângele Domnului Isus. Eu zic să nu așteptăm până nu mai putem face nimic și numai după aceea să alergăm la sângele Domnului Isus, ci să începem chiar de la început cu El. Dacă Dumnezeu ar fi știut că există și o altă cale pentru mântuirea noastră, nu L-ar mai fi jertfit pe Domnul Isus. Nici un tată nu și-ar da fiul dacă ar mai exista încă și o altă cale! Să mergem dintr-o dată la sângele Domnului Isus și să nu mai încercăm să repetăm greșeala evreilor care nu I-au primit nici viața, nici moartea și nici mântuirea. Nu încercați să-i imitați pe evrei pentru că ei sunt încă în orbire și sub blestemul Legii. Și mai ales, nu mai dați telefoane ca să-i zăpăciți și pe alții de cap. Dacă ați fi în Israel, v-ar omorî evreii cu pietre.„
„De ce n-ai spus asta pe post ?! Trebuia s-o spui ca s-o audă toată lumea. Ăștia ne tot dau telefoane ca să ne tulbure programele și să-și facă lor publicitate. Trebuia să o spui pe post!„
„Nu trebuia să spun nimic pe post. Astea sunt probleme de discutat între frați, „frățește„ Și „ăștia„ sunt frați cu noi dacă și ei cred în jertfa Domnului Isus. Citiți și voi Romani 14. Și noi avem nevoie de toleranță.„
Apostolul Pavel păstrează ultimul și cel mai zdrobitor argument pentru finalul scrisorii. Este „IMPOSIBIL„ să te întorci la ținerea Legii. Nu poți să te întorci pentru că nu ai la ce. „Nici ei nu păzesc Legea.„ N-a putut s-o facă nimeni, nicăieri și niciodată.
Ar fi bine să înțelegem și să acceptăm toți această explicație apostolică .
Af fi bine și ar fi o mare eliberare și un semn de cuvenită maturitate duhovnicească să putem spune împreună cu marele apostol:
14. „În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume!
15. Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu Sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.
16. Și peste toți cei ce vor umbla după dreptarul acesta și peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace și îndurare!
18. Fraților, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin. (Galateni 6:14-18)
Începutul şi sfîrşitul Bibliei
| GENEZA 1 – 4 | APOCALIPSA 19 – 22 |
| Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul (1:1) | Dumnezeu face ceruri noi şi un pămînt nou (21:1) |
| Facerea luminii (1:3) | Mielul este lumina (21:23) |
| Domnul a făcut soarele şi luna (1:16) | Nu va mai fi nevoie de soare şi lună (21:23) |
| Sfîrşitul primei creaţii (2:1) | Sfîrşitul celei de a doua creaţii (21:6) |
| Omul a fost aşezat lîngă un rîu (2:10) | Omul va locui veşnic lîngă rîul cu apa vieţii (22:1) |
| Omul a mîncat din pom şi a murit (2:17) | Omul va mînca din pom şi va trăi (22:2) |
| Nunta lui Adam (2:18-23) | Nunta Mielului (19:6-9) |
| Eva, nevasta lui Adam (2:22-25) | Noul Ierusalim, nevasta Mielului ((21:9-10) |
| Şarpele a cauzat răul (3:1,13) | Şarpele împiedicat să mai facă rău (20:3) |
| Primul atac al lui Satan asupra omului (3:1-6) | Ultimul atac al lui Satan (20:7-10) |
| Satan se arată în grădină (3:1) | Satan dispare în iazul de foc (20:10) |
| O grădină care a putut fi întinată (3:6-7) | Un oraş care nu va putea fi întinat (21:27) |
| Ruperea părtăşiei cu Dumnezeu (3:8-10) | Reinstaurarea părtăşiei cu Dumnezeu (21:3) |
| Biruinţa iniţială a şarpelui (3:13) | Biruinţa finală a Mielului (20:10) |
| Făgăduinţa primei veniri a Domnului (3:15) | Făgăduinţa celei de-a doua veniri (22:20) |
| Durerea înmulţită nespus de mult (3:16) | Sfîrşitul tuturor suferinţelor (21:4) |
| Blestem asupra primei creaţii (3:14-19) | Înlăturarea veşnică a blestemului (22:3) |
| Omul pierde stăpînirea asupra naturii (3:19) | Omul recîstigă stăpînirea asupra naturii (22:5) |
| Cea dinţii ucidere (4:8) | Moartea nu va mai fi (21:4) |
| Primul miel ucis pentru oameni (3:21) | Ultimul Miel jertfit pentru oameni (21:14) |
| Închiderea primului rai (3:23) | Deschiderea celui de al doilea rai (21:25) |
| Îngerii se opun oamenilor (3:24) | Îngerii îi călăuzesc pe oameni (21:9-10) |
| Omul este oprit de la pomul vieţii (3:24) | Omul are din nou acces la pomul vieţii (22:14) |
| Semnul blestemului pe Cain (4:15) | Numele Domnului aşezat pe frunţile oamenilor (22:4) |
| Cain zideşte prima cetate (4:17) | Dumnezeu trimite cetatea zidită de El (21:2) |
Elemente ale interpretării: Limbajul figurativ
Figurile de stil
Părţile de vorbire găsite în Biblie
https://www.rcrwebsite.com/figures2.htm
Biblia se interpretează literar. Aceasta înseamnă a spune exact ce spune ea, dar fără a ignora genurile literare folosite în exprimare. Ea este într-adevăr o carte specială, în mod unic inspirată de Duhul Sfânt, însă această inspirare a ei nu transformă literele, cuvintele, propoziţiile şi frazele ei în formule magice. Chiar inspirat de Dumnezeu, un verb rămâne un verb, iar un substantiv este un substantiv. Întrebările nu devin exclamaţii, iar naraţiunile nu devin alegorii. Principiul interpretării literare necesită cel mai atent studiu al formelor de exprimare ale textului. Pentru a putea interpreta bine Biblia este nevoie să avem o idee despre genurilor literare sub care textul pe care-l studiem poate să apară.
În viaţa de zi cu zi facem o deosebire aproape neobservabilă între genurile literare pe care le întâlnim. De exemplul când citim ziarul nu spunem că citim un roman şi când ascultăm ştirile, bănuiesc că nu credem că ni se spun basme!! Adică, deosebim ce citim şi ce auzim şi putem recunoaşte o poezie sau o naraţiune. A nu face acelaşi lucru cu Biblia poate conduce la un eşec al interpretării ei. Cunoaşterea măcar generală a genurilor literare în care aceasta a fost scrisă este crucială pentru corecta ei interpretare.
Pentru a dovedi necesitatea cunoaşterii formelor literare prin care se exprimă Dumnezeu daţi-mi voie să vă amintesc că foarte mulţi oameni desconsideră realitatea istorică a unei întâmplări ca cea a înghiţirii lui Iona de către balenă şi o interpretează ca fiind doar o legendă şi un mit menit să descrie învierea lui Isus, şi că aceasta nu a avut loc în realitate. Din ce motiv? Din cauză că aceştia nu pot face deosebirea între felul de literatură care se găseşte în cea mai mare parte a cărţii, şi anume, un poem dramatic care se susţine că nu comunică o întâmplare reală ce a avut loc în istorie, astfel subminând infailibilitatea şi inspiraţia Scripturii. Cu toate acestea forma poetică în care Iona uneori se exprimă nu înseamnă că peripeţia lui nu a avut loc. Este un exemplu al eşecului de a înţelege corect genul literar conţinut în aceea carte. S-au „poticnit” de forma în care a fost scrisă!
În acelaşi fel alţii desconsideră Scriptura datorită exprimării hiperbolice (o afirmaţie exagerată intenţionat cu scopul de a produce un efect – cum o defineşte un dicţionar). De exemplu, indică criticii ei, se spune că Isus a străbătut toate satele şi cetăţile pentru a predica (Matei 9:35), ori lucrul acesta nu era posibil fără ca Isus să petreacă sute de ani de viaţă pământească! Înseamnă oare aceasta că Isus a luat fiecare localitate din Palestina la rând pentru a-i predica Evanghelia, sau doar că a trecut prin foarte multe cu acest scop?
În acelaşi fel se exprimă şi cu privire la afirmaţii ca, „tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan…(Marcu 1:5), spunând că Biblia este neserioasă exprimându-se în acest fel pentru că practic noi ştim că era imposibil ca „tot” ţinutul să „iasă” la El (la urma urmei cum poate veni un ţinut la un om?)!!
Dar oare nu ne exprimăm noi astăzi la fel când spunem că echipa de fotbal a oraşului Sibiu(!) câştigătoare a Cupei a fost întâmpinată la stadion de „toţi” locuitori oraşului? Este aceasta o dezinformare, o inexactitate, o ştire falsă? Nu este mai degrabă o exagerare nevinovată aruncată cu scopul de sublinia numărul nespus de mare de oameni care au venit să-i vadă pe campioni!!
Alţii mari cărturari/savanţi neagă istoricitatea şi inspiraţia Bibliei pentru că Isus a afirmat că grăuntele de muştar este cea mai mică dintre toate seminţele (Matei 13:32) iar lucrul acesta astăzi se ştie că nu este adevărat. Dar din păcate, nu se mai întreabă ce-a vrut Isus să spună folosind dimensiunea într-adevăr mică (dar, nu cea mai mică) a seminţei de muştar şi nici nu se uită la contrastul pe care El l-a trasat în acest fel. Aceste grave erori se săvârşesc din interpretarea greşită şi din negarea rolului pe care figurile de stil îl joacă în revelaţia Cuvântului lui Dumnezeu. Noi nu putem face aşa.
De aceea, doar o potrivită analiză a figurilor de stil poate descifra unele dintre confuziile şi percepţiile greşite ale Bibliei pe care şi noi le putem avea. Să încercăm să le cunoaştem.
Unul dintre cele mai relevante mijloace literare folosite în cuvântul lui Dumnezeu sunt figurile de stil, limbajul simbolic, sau figurativ. Acestea trebuiesc cunoscute şi definite pentru ca să poată fi interpretate bine. Încă odată, unele dintre cele mai grave erori de interpretare a Bibliei intervin ca şi consecinţă a necunoaşterii şi nerecunoaşterii acestor forme. Exemplul Martorilor lui Iehova care folosesc personificarea Înţelepciunii din Proverbul 8 este grăitor. Ignorând personificarea ei, aceştia folosesc în mod neautorizat pasajul pentru a susţine ca Isus este o fiinţă creată, şi nu Fiul necreat al lui Dumnezeu, ce mai degrabă a creat alături de Tatăl şi Duhul Sfânt, decât a fost creat.
Pe de altă parte, abuzul acestor forme de exprimare a dus la negarea unor realităţi biblice şi a unor doctrine străvechi ale credinţei creştine. Este vorba despre negarea modernă a iadului de către unii dintre teologii protestanţi ai deceniului trecut ce au apelat la aceste figuri de stil pentru a-şi susţine interpretarea lui simbolică. Aceste două exemple de interpretare greşita a figurilor de stil ar trebui să fie suficient de convingătoare încât să acordăm o deosebită atenţie cunoaşterii şi interpretării lor.
Milton Terry ne prezintă acest subiect cu mare măiestrie:
Tendinţa naturală a minţii omeneşti este de a trasa în permanenţă comparaţii şi a face asemănări. Astfel, prin utilizarea metaforelor şi asemănărilor emoţiile omului pot fi intensificate iar imaginaţia lui stimulată. Chiar dacă pentru a ne exprima ideile noastre, am fi în stare să folosim cel mai copios limbaj posibil, nespus de bogat în cuvinte şi expresii, mintea noastră încă ne-ar cere să ne comparăm şi să ne contrastăm ideile, o asemenea operaţie necesitând o varietate de expresii şi de figuri de stil. O atât de mare parte din cunoaşterea noastră a fost dobândită prin intermediul simţurilor încât toate ideile noastre abstracte şi toate conceptele spirituale au o bază doar materială. „Nu este greu de observat”, spune Max Muller, „că întreg vocabularul nostru religios străvechi este alcătuit din metafore”. În ce ne priveşte toate aceste metafore au fost uitate. Noi vorbim de duh fără să ne gândim la suflare, de ceruri, fără să ne mai gândim la cerul Terrei, de iertare fără să ne mai gândim la izbăvire, sau de revelaţie fără să mai gândim la dezvăluire. (sau, de inimă fără să ne gândim la organul fiziologic, de mântuire fără să ne mai gândim la scăpare, salvare, etc.; n.tr.) Însă în limbajul antic fiecare dintre aceste cuvinte, chiar fiecare cuvânt care nu se referea la un obiect material, se afla încă în starea de dezagregare, pe jumătate spiritual şi pe jumătate material, strălucind sau pălind, în funcţie de capacităţile utilizatorilor sau ale ascultătorilor săi.”
Milton S. Terry, Biblical Hermeneutics (Grand Rapids: Zondervan Publishing House, n.d.), p. 244.
Aşa cum deja am indicat, folosirea uzuală a unui cuvânt din Biblie s-ar putea să nu fie literală. Utilizarea figurativă a unora este ceea ce ne îngreunează nouă enorm înţelegerea Bibliei. Cu toate acestea toate formele de literatură folosesc limbajul figurativ şi figurile de stil. Le poţi găsi în articolele de ziar sau în Shakespeare. Sau, chiar dacă nu aţi realizat, şi d-voastră le folosiţi în vorbirea de zi cu zi: „iute ca săgeata”, „foame de lup”, etc.
Figurile de stil permit să se spună foarte mult folosind doar câteva cuvinte. Ele stimulează imagini mintale şi sentimente care întăresc sau îmbogăţesc afirmaţiile tale. Acestea adaugă claritate, frumuseţe, exactitate şi fac ideea să fie mult mai interesantă. Spre exemplu, poţi spune, „mi-e foame”, dar gândeşte-te cu cât mai expresiv ar fi să spui, „am o foame de lup”! Cu toate acestea figurile de stil nu sunt doar nişte ornamente (podoabe) alte vorbirii, ci constituie o formă de comunicare a unor înţelesuri. Noi le vom studia pentru a putea înţelege contribuţia pe care acestea o aduc textului biblic. Scopul nostru este să ajungem să înţelegem corect Scriptura nu doar să fim în stare să-i spunem pe nume unei figuri de stil.
Astfel, a fost odată o familie numită asemănarea. Unii dintre vecinii ei i-au înţeles greşit pe membrii ei. Vedeţi aceştia nu pricepeau că această familie este o familie de actori care-şi petreceau mai tot timpul jucând un rol. Familia asemanare cuprinde cinci membrii:
1) Similitudinea
2) Metafora
3) Tipul
4) Alegoria
5) Parabola (sau, pilda)
În această primă familie a figurilor de stil se regăseşte o singură trăsătură comună: toţi membrii ei se aseamănă într-un fel sau altul cu obiectul cu care se compară. În cele mai multe cazuri asemănarea aceasta se limitează doar la caracteristicile esenţiale şi de regulă acestea sunt definite în porţiunea care se studiază.
Tipurile, alegoriile şi parabolele, de obicei sunt puţin mai complete şi pot participa în mai multe comparaţii. Trebuie să atragem atenţia asupra pericolului ca imaginaţia omenească să le ducă în extreme sugerând interpretări bizare.
Ce potenţial uriaş se găseşte în limbajul figurativ! Să explorăm câteva dintre exemplarele folosite în Biblie. Mai jos aveţi enumerate câteva dintre acestea, cât şi situaţiile în care ele sunt utilizate.
Similitudinea
Similitudinea este „fiul cel mai mic” (mezinul) acestei familii. Rolul său este unul foarte simplu, el întotdeauna anunţând ce va face. Astfel el îţi spune, „acum mă voi purta asemenea unui uriaş” şi-l vei vedea intrând în cameră tropăind şi călcând apăsat ca un uriaş. El îşi joacă rolul. Alteori, îţi va explica, „sunt îmbrăcat ca şi un poliţist”. Micuţul similitudine va folosi întotdeauna cuvintele „ca”, „asemenea”, „ca şi”, pentru a explica ce va face.
Biblia foloseşte multe similitudini. Observaţi doar ce spune Isaia 53:6 : „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui…”. Astfel, profetul Isaia trasează o comparaţie directă între noi şi nişte oi. Evident, nu vrea să spună că şi noi avem patru picioare şi lână (unii, poate!!), ci că noi sunt asemenea oilor în această privinţă: ne-am rătăcit/pierdut de Creatorul nostru! Ne-am depărtat de Dumnezeul nostru!
Isaia 55:9 oferă o altă similitudine. „Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” Observaţi că în acest caz similitudinea apare sub o formă diferită. Întâi se spune „cât de”, apoi „atât de” realizând asemănarea. Aceasta este trăsătura de bază a similitudinii. Ea întotdeauna va face o asemănare folosind cuvinte de acest fel. În general o similitudine va fi scurtă, însă uneori poate fi foarte lungă întinzându-se pe cuprinsul a mai multor versete (vezi, Isaia 55:10-11).
Alte apariţii ale similitudinii: Rom.12:4, Ps.102:6, Judecători 13:6, 2 Samuel 22:34, Matei 28:3, Isaia 40:15.
Întâi, haideţi să comparăm similitudinea cu metafora. Efeseni 5:22-27 reprezintă o similitudine pentru că în acel pasaj se face o comparaţie formală, pe de-o parte între Hristos şi Biserică, şi de cealaltă parte, între soţii şi soţiile lor. Cuvintele „ca”, „tot aşa”, „ca şi”, „cum”, sunt cele ce o evidenţiază. Această figură de stil are rolul de a sublinia şi a înnobila relaţia căsătoriei. Acest lucru se poate vedea zugrăvit în tabelul de mai jos:
Un exemplu de dezvoltare a interpretării unei similitudini
|
Cum este Hristos şi biserica |
Tot aşa sunt soţii şi soţiile |
| Cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea …Efes.5:25 | Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica …Efes.5:25 |
| „Ca s-o sfinţească” (Efes.5:26), adică pentru a putea sa o folosească în scopul pentru care a creat-o: a) ca si o expresie a propriei sale vieti si caracter. b) pentru a ne împlini, ca şi mădulare ale Sale, slujbele şi darurile date nou de Dumnezeu. c) multe altele, adăugaţi d-voastră! | Tot aşa şi soţul să-şi sfinţească soţia lui dăruindu-şi viaţa lui ei, şi să o sprijine să-şi: a) exprime propria ei personalitate şi viaţa în Hristos. b) folosească darurile ei într-o lucrare spirituala. c) să se îngrijească de casa ei, împlinindu-şi menirea faţă de soţul şi copiii ei. |
| „Ca să înfătişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită” (Efes.5:27), adică, ca el să se poată bucura de beneficiile rezultate din dragostea Lui jertfitoare faţă de Mireasa Lui. Prin dragostea Lui, să ducă la desăvârşirea umanităţii noastre. | Ca soţul să poată căuta împlinirea soţiei sale, a se bucura de ea. Să se poată bucura de frumuseţea şi de gloria rolului ei de femeie în familia lui. Îndeplinindu-şi rolul său de cap al familiei să o conducă prin dragostea lui la împlinirea ei. |
| „fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană” (Efes.5:27). Ca lucrarea Lui în noi să continue şi să fie dusă la îndeplinire, şi ca noi să-i aparţinem în întregime Lui. | Tot aşa soţul să-i rămână credincios ei, prin devotament şi fidelitate, în ciuda problemelor. |
| „după ce a curăţit-o prin botezul cu apă, prin Cuvânt” (Efes.5:26). Prin comunicarea pe care, din dragoste, El a iniţiat-o, să ne apropie, şi să ne ţină în dragostea Lui. | Tot aşa şi soţii trebuie să-şi comunice dragostea lor soţiilor lor, amintindu-şi că dragostea se exprimă singură, că lui îi revine iniţiativa de a demonstra acest lucru, aşa cum şi Hristos a făcut-o. Doar atunci, şi el va iubi aşa cum Hristos a iubit. |
Cum se interpretează? Privind la trăsătura comună subliniată la părţile sau obiectele asemănate.
Metafora
„Domnişoara” metaforă este sora mai mică a micuţului similitudine. Ea este cu puţin mai în vârstă decât el, dar şi ea conţine părţi scurte. Şi ei îi place de asemenea să joace unele roluri, dar nu spune tuturora ce face. Uneori poate spune , „sunt o prinţesă”, iar unii s-ar putea să o creadă, dar prietenii şi familia ei ştiu că nu este. Alteori, s-ar putea să spună „sunt un fluture”, dar de data aceasta toţi să ştie că ea doar juca rolul unuia. Rolurile ei aduc foarte mult cu cele ale familiei ei, însă sunt mult mai scurte.
Prin contrast, metafora nu este atât de directă ca şi similitudinea. Ea comunică o impresie (exprimă o imagine) mai mult prin intermediul sugestiei. Prin expresiile, „Voi sunteţi sarea pământului…” (Mat.5:13) şi „Voi sunteţi lumina lumii” (Mat.5:14), Domnul nostru Isus apelează frecvent la metafore pentru a exprima adevărul incontestabil al faptului că creştinii se presupune să joace un rol hotărâtor în schimbarea lumii. În vremurile acelea, şi nu numai, sarea era principalul mijloc prin care se oprea descompunerea peştelui sau a cărnii, astfel încât folosirea acestei imagini de către Isus a avut efect asupra ascultătorilor Săi. La rândul ei, lumina ne permite să ne arătăm plini de încredere. Ea alungă întunericul. Dacă nu vedem înainte, ne pierdem şi ne rătăcim. Însă lumina luminează în întuneric. Cuvintele „sare” şi „lumină” sunt folosite pentru a sugera o comparaţie. Noi ar trebui să fim în lumea aceasta ca şi lumina şi să ne comportăm Ca ŞI sarea. Aceste metafore puternice ne conving de importanţa deosebită a rolul nostru în această lume.
În Biblie sunt folosite numeroase metafore. De regulă, metafora se bazează pe o anume trăsătură care este dorită să apară între cele două părţi. După cum am văzut mai sus, atât sarea cât şi creştinul joacă un rol comun, fiecare pe tărâmul lui, de conservare, de împiedicare a stricăciunii. Aceasta este trăsătura care se poate întâlni la obiectele asemănate, indiferent de cât diferite sunt în natura lor.
Interpretare
Pentru fiecare metaforă ar trebui să punem întrebarea, „în ce fel caracterizează sau explică obiectul cu care se face comparaţia?”, sau, „care este principala utilizare a obiectului din metaforă?” Isus a spus în Ioan 10:11 „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale”. După descrierea metaforei, El explică calitatea păstorului care i se potrivea şi Lui, şi anume faptul că El îşi va da viaţa pentru oile Sale. Astfel, Scriptura va explica singură figura care este folosită. Vezi, Ioan 6:51; 15:1; 10:9; 14:6; Matei 5:14; 1 Cor.3:9; Luca 13:32.
Tipul (umbra)
Cel mai vârstnic fiu al familiei asemănare este adolescentul tip. Lui îi place nespus de mult să imite, să mimeze şi să reconstituie mici scenete. Show-ul său preferat este parada de siluete. El aranjează ca lumina reflectorului să cadă asupra lui dintr-o parte pentru ca umbra lui să fie proiectată pe ecran. Atunci el îşi joacă diversele lui roluri. Audienţa lui este impresionată de jocul de umbre care se petrece în acelaşi timp cu derularea rolului său. Cu toate acestea rolul său este uneori greu de înţeles. Nu-ţi dai seama imediat ce joacă. De aceea, este nevoie ca cineva să ne explice.
Studiul tipurilor (umbrelor) biblice este unul foarte bogat şi care aduce foarte multe satisfacţii. În Coloseni 2:17 tipurile sunt denumite „umbra lucrurilor viitoare”. Dumnezeu a folosit umbrele în Cuvântul Său pentru a ilustra multe din adevărurile Sale esenţiale. Astfel jertfa lui Hristos a fost „jucată”, „imitată”, de jertfele de animale ale Vechiului Testament, sau templul este „umbra” locului ceresc unde se găseşte Dumnezeu. În acelaşi fel Biblia vorbeşte de Adam (Rom.5:14) spunând că este „o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină” (dacă, doriţi, „un prototip”), adică, a lui Hristos.
Diferitele forme sub care apare tipul (umbra) în Biblie
* Ca şi întâmplare (eveniment)
În cel de-al 10-lea capitol al primei epistole către Corinteni se descriu mai multe întâmplări care s-au petrecut în timpul rătăcirii prin pustie a israeliţilor. Aceste lucruri denumite în greceşte „typikos” (cuvânt ce se găseşte doar în acest loc!) se spune că au fost reţinute pentru învăţătura noastră:
„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfârsiturile veacurilor.” (1Cor.10:11)
Strong’s concordance: 5759 tupikos (toop-ee-kos’) – an adverb related to 5179; found only in 1 Cor. 10:11: as a warning, by way of example, typologically (i.e. figuratively, as a prophetic type, a typological interpretation of Scripture).
* Ca şi obiect (lucru)
În Evrei 10:20 vălul, sau perdeaua din interiorul Templului este obiectul cu care se compară trupul lui Isus Hristos, ce a fost răstignit pe cruce.
Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său…
Astfel, un obiect poate servi de tip (umbră; model; prototip) al unui adevăr spiritual. Folosirea prototipurilor (modelelor) este foarte comună în industrie când se lansează (inventează) ceva. Când eram adolescent m-am înscris la cercul de aeromodele şi navomodele al Casei Pionierilor din Petroşani. Acolo construiam „modele” ale unor aeronave sau nave ce au existat în trecut sau existau în prezent. Scopul unui model, este evident de a avea o imagine (a ştii cum arată), la o scară mai mică, a unei nave ce nu se putea vedea.
O utilizare asemănătoare a modelului se găseşte şi în arhitectură. În acest domeniu „modelul” se numeşte „machetă”.
* Ca şi clădire (construcţie)
Tot în Evrei (9:11, 24) suntem învăţaţi că cortul întâlnirii din pustie reprezintă o umbră („o machetă”) a cortului din ceruri. Acesta mai este un model şi al Domnului Isus Hristos.
„Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta…Căci Hristos n-a intrat într-un locaţ de închinare făcut de mâna omenească, după chipul adevăratului locaţ de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfătişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.”
* Ca şi ceremonie (ritual)
În Vechiul Testament sunt descrise multe ceremonii religioase. Una dintre cele mai importante dintre aceste ceremonii a fost Praznicul (sărbătoarea) Paştelui care celebra izbăvirea evreilor din Egipt şi de îngerul morţii. Astfel 1 Cor.5:7 ne subliniază că Isus Hristos este Paştele nostru.
Studiind Biblia vom descoperi aşadar că un tip (model, umbră, machetă, etc.) poate fi o persoană, o întâmplare, un obiect, o clădire sau o ceremonie. La rândul său Isus a folosit umbrele când a învăţat. Vorbindu-i lui Nicodim, Isus a folosit „şarpele din pustie” ca şi umbră a Sa şi a crucificării Sale apropiate (vezi, Ioan 3:14). De asemenea, Isus a pomenit şi experienţa lui Iona ca fiind un prototip al îngropării şi învierii Sale (vezi, Matei 12:40).
Avertisment în privinţa interpretării tipurilor
Un lucru pe care trebuie să-l evităm este ducerea în extremă a tipurilor. Trebuie să ne amintim că acestea nu sunt decât umbre. Dacă îl urmărim pe „tânărul” tip făcându-şi numărul său de siluete, nu vom putea să vedem decât umbrele pe care acesta le proiectează pe perete sau pe ecran fără să fim în stare să observăm detaliile. Nu vom putea să vedem ce culoare au ochii lui, sau nici măcar ce fel de haine poartă. De aceea, trebuie reţinut să întotdeauna o umbră, un tip, este inferior lucrului spre care indică (sau, pe care îl prefigurează). Întotdeauna realitatea (trupul) va avea mai multe detalii decât umbra.
Uneori, un tip poate prefigura mai multe lucruri. Cortul, de exemplu, nu este o umbră doar a cerurilor dar şi a Domnului Isus, şi a lucrării Sale de răscumpărare a noastră din păcat. Mai poate fi privit de asemenea şi ca o umbră a umblării şi părtăşiei creştinului cu El. Multe lucruri din Noul Testament sunt privite ca umbre. În plus, multe umbre din Vechiul Testament nu sunt deloc explicate în Noul. Luaţi de exemplu, viaţa lui Iosif. Deşi în multe feluri Iosif îl poate prefigura pe Hristos, Noul Testament nu specifică faptul că acesta este considerat o umbră a Lui.
Ţineţi minte acest avertisment! Tipurile, sau umbrele nu pot fi folosite ca bază pentru învăţarea sau formularea unor doctrine ci doar pentru ilustrarea şi clarificarea unor doctrine în timp ce le studiem.
Alegoria
„Mama” alegorie nu este doar o actriţă, dar şi o profesoară de actorie! Ea va juca un rol, brusc se va opri şi apoi va explica ce face. Ea este specializată în punerea în scenă a vieţii de zi cu zi şi în scenete simple pe care oricine le poate înţelege.
Definiţie: Biblia conţine multe alegorii. Adesea alegoria este definită ca fiind o metaforă prelungită, sau o metaforă continuă. În timp ce o metaforă de regulă apare sub forma unui singur cuvânt, sau a unei singure propoziţii, o alegorie este mai lungă de atât. De obicei, ea se desfăşoară sub forma unei naraţiuni.
În ce priveşte alegoria, este aproape o regulă că aceasta nu se poate interpreta literar. Astfel, alegoria uneori este însoţită de propria ei interpretare sau va fi explicată chiar de persoana ce oferă alegoria.
Cel de-al şaselea capitol al lui Ioan relatează miracolul hrănirii miraculoase de către Isus a 5 mii de oameni. În ziua care a urmat acestei întâmplări, El a folosit o alegorie în învăţătura pe care a dat-o. Atunci El le-a spus că părinţii lor din trecut au mâncat mana în pustie şi că acum sunt morţi dar, „Pâinea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii” (v.50-51). Iar vers. 54, „Cine manânca trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa vesnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi…” Însă în vers.60, El scoate în evidenţă faptul că ei spuneau că vorbirea aceasta este dificil de înţeles pentru ei şi insuportabilă: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s’o sufere?”
Una dintre caracteristicile alegoriei este faptul că dacă nu ai o inimă deschisă asemenea iudeilor poţi să te pierzi în înţelesurile ei şi să-ţi scape ideea principală. Interpretarea acestei alegorii este continuată în restul acestui pasaj până la vers.63 unde El personal interpretează pentru ucenici ceea ce a spus: „Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă”.
Unul dintre cele mai bune exemple ale unei alegorii se găseşte în Galateni 4:21-31. În acest pasaj Pavel le foloseşte pe Agar şi Sara pentru a ilustra cele două legăminte. Rom.7:1-6 ilustrează prin intermediul legii căsătoriei eliberarea credinciosului de sub lege prin unirea sa cu Hristos. Conform legii folosite drept ilustraţie femeia căsătorită este legată de soţul ei până la moartea lui. Doar în cazul intervenţie acesteia ea este liberă să se alăture altui bărbat.
După aceea, Efeseni 6 conţine alegoria armurii spirituale a creştinului. Primul lucru care ar trebui făcut atunci când studiem o alegorie este de a căuta ideea ei principală. De a afla ce vrea să spună. Astfel ar trebui să privim la context, la ceea ce este spus înaintea ei şi după ea, să aflăm care este scopul pentru care a fost folosită, să privim la împrejurările în care a fost folosită, şi la aplicaţia care i se face, sau interpretarea care i s-a adus de către autorul ei. Din nou, luaţi seama de a nu citi (subînţelege) prea multe într-o alegorie, sau chiar de a trece peste propria interpretare a autorului.
Parabola
„Papa” parabolă este povestitorul familiei. De regulă, acesta îşi spune poveştile cu un scop. Dar chiar dacă ascultătorilor lui îi plac poveştile pe care le spune, nu le înţeleg şi au nevoie să li se explice ce încearcă acesta să-i înveţe.
În Noul Testament se găsesc foarte multe parabole. Cuvântul parabolă provine de la verbul grecesc care înseamnă „a pune alături de”. El descrie ideea de a pune două lucruri alături pentru a le compara.
În mod normal parabola va privi lucruri din viaţa de zi cu zi, care vor fi folosite pentru a învăţa adevăruri spirituale foarte importante. În Matei 13:3-23, Isus descrie pilda (parabola) semănătorului. Începând de la vers.18, El Însuşi le interpretează ucenicilor Săi pilda. Ea însăşi învaţă mai multe adevăruri. Întâi de toate, sămânţa cade în locuri diferite prin care sunt reprezentate patru feluri de oameni. După aceea, El a explicat că sămânţa reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu şi că păsările care au venit şi au devorat seminţele îl reprezintă pe Cel rău. De asemenea, prin această parabolă Isus descrie felul în care este primit Cuvântul de diferiţi oameni.
În Mat.13:24 Isus a oferit pilda neghinei. După plecarea noroadelor Isus le interpretează ucenicilor Săi pilda, aşa cum vedem în vers.36-43.
Este important să se observe că pilda (parabola) nu este folosită doar pentru a învăţa ci uneori şi pentru a ascunde adevărul de cei ce nu vroiau să-l primească. În Mat.13:13-15 Isus spune că motivul pentru care El „învaţă în pilde” este fiindcă oamenii nu vor să înţeleagă, şi nu pentru că ei nu pot să înţeleagă. Pentru ei pilda era un mijloc care să le atragă atenţia asupra stării lor de împietrire faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.
„De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: ,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s’a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”
Învăţarea celor indiferenţi Isus a făcut-o prin stupefierea lor cu aceste pilde. Deoarece nu l-au primit ca Mesia, inimile lor s-au întunecat şi nu au fost în stare să înţeleagă, lucru profeţit de Isaia 6:9,10.
În interpretarea parabolelor (deci, a pildelor) există câteva reguli pe care trebuie să le urmăm:
1) Caută obiectul (sau, subiectul; adevărul) pe care pilda doreşte să-l ilustreze. Uneori, acesta este afirmat direct tocmai de la începutul pildei, sau, uneori chiar şi la sfârşitul ei.
2) Priveşte doar la ideile principale ale acesteia. De obicei sunt oferite multe detalii care nu sunt neapărat foarte semnificative pentru a completa povestirea.
3) Pildele nu sunt folosite pentru a fundamenta doctrine ci pentru a le ilustra în acelaşi fel cum o fac, umbrele (tipurile) precum şi alte figuri de stil.
4) O cunoaştere a obiceiurilor evreieşti este foarte utilă în interpretarea pildelor. Fără astfel de cunoştinţe capacitatea unui om din zilele noastre de a interpreta este grav afectată.
Miracolele
Între acestea şi pilde există o foarte strânsă legătură (aşa cum şi evanghelistul Ioan am văzut că s-a străduit să ne demonstreze!). Miracolele au fost uneori descrise ca fiind pilde în acţiune. Întâi de toate notaţi că acestea sunt evenimente reale. Autorii evangheliilor au spus că ei au indicat doar câteva dintre lucrurile pe care Isus le-a spus şi le-a făcut. Astfel, o mare binecuvântare spirituală poate fi obţinută prin studierea adevărurilor mai profunde pe care acestea le învaţă. În Ioan, cap.11, vedem că Isus l-a readus la viaţă pe prietenul lui Lazăr, mort de patru zile. Vedem că nici surorile lui nu au crezut că acest lucru era posibil, spunând că după patru zile trupul lui a început să intre în putrefacţie. Totuşi Isus a putut să-l reînvie şi a făcut-o pentru a demonstra că indiferent de cât de profund se afundă cineva în păcat, indiferent de cât de disperat pare situaţia unui om în ochii prietenilor, sau a rudelor, Isus Hristos poate să salveze şi cel mai ticălos păcătos! Reţineţi de asemenea că aceste întâmplări ne-au fost transmise pentru ca noi să-l cunoaştem pe Isus ca Mesia.
Pentru aducerea aminte a celor învăţate
Tocmai aţi cunoscut familia „asemănare”! Există mai multe modalităţi prin care puteţi ţine minte identitatea fiecărui membru al ei. Poate vă amintiţi că similitudine este „mezinul”, cel mai mic (scurt) din această familie. Apoi, am cunoscut-o pe „domnişoara” metaforă, următoarea în vârstă. Următorul membru al familiei a fost „adolescentul” tip. „Mama” alegorie este bineînţeles foarte uşor de amintit pentru „mărimea” şi „greutatea” ei. Dacă vă amintiţi ALEGORIA este compusă din mai multe metafore care alcătuiesc o unică formă de exprimare. Aceasta este o relaţie „mamă-fiică”.
Ultimul menţionat din această familie este „papa” parabolă. Cinci de toţi. Desigur aţi observat că pentru memorarea lor am folosit tot o figură de stil. Ghiciţi care?
Înainte de a o face, daţi-mi voie să vă prezint câteva rude ale acestei familii!! Nişte nepoţi, unchi şi verişori.
Câteva dintre figurile de stil întâlnite în Biblie
| Similitudinea (similis = ca şi) | O comparaţie formala ce foloseşte cuvinte ca, „tot aşa”, „ca si”, „cum”, pentru a exprima asemănare. „Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor …” (Efes. 5:28). |
| Metafora (Meta + phero = a carrying over) | O comparaţie sugerata, un cuvânt atribuit cuiva care nu este aşa pentru a sugera o asemănare. „Beniamin este un lup care sfâşie …” (Gen.49:27). |
| Ironia (Eiron = un vorbitor disimulat) | Vorbitorul sau autorul spune exact opusul a ceea ce de fapt doreşte să afirme. „S-ar putea zice, în adevăr, ca neamul omenesc sunteţi voi, şi ca odată cu voi va muri şi înţelepciunea!” (Iov 12:1). |
| Metonimia (Mesa + onoma = o schimbare de nume) | Un cuvânt este folosit în locul altuia pentru a zugrăvi o relaţie dintre lucrurile semnificate. „Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre, si junghiaţi Pastele” (Ex.12:21) unde de fapt se vorbeşte despre mielul de Paste. |
| Hiperbola (Huper + bole = o proiecţie) | O exagerare intenţionată cu efectuata cu scopul de a accentua sau a amplifica realitatea. „Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine…” (Mat.5:29). |
| Personificarea (Să se vorbească ca despre o persoana) | Obiectelor fără viaţă, impersonale, li se atribuie calităţile tipice unor persoane, ca şi cum ar avea viaţă. „Marea a văzut lucrul acesta şi a fugit…munţii au sărit ca nişte berbeci, şi dealurile ca nişte miei” (Ps.114:3,4). |
| Apostroful (apo + strepho = a întoarce de la) | A se întoarce de la ascultătorii prezenţi pentru a se adresa unei persoane absente si imaginare. Sau, unui obiect de asemenea imaginar. „Ah! Sabie a Domnului, când te vei odihni odată? Întoarce-te în teaca, opreşte-te si fii liniştită!” (Ier.47:6). |
| Sinedoha (sun + ekdechomai = a primi de la, si a asocia cu; sau, a lua de la si a atribui altcuiva) | Expresia prin care întregul vorbeşte pentru o parte, iar o parte pentru întreg. Un individ pentru un grup si un grup în locul unui individ.”În corabie eram de toţi: doua sute şaptezeci si sase de suflete…” (Fapte 27:37). În cazul acesta cuvântul suflet este folosit la descrierea tuturor părţilor oamenilor menţionaţi: trup, suflet si duh. |
Partea a doua
Hiperbola
„Mătuşa” hiperbolă când îţi vorbeşte întotdeauna exagerează. Nu fiindcă doreşte să te înşele ci pentru că vrea să sublinieze ce-ţi spune. Supraestimează situaţiile.
Definiţie: A descrie o imagine mai înfrumuseţată a realităţii, sau mai amplificată, folosind intenţionat o exagerare reprezintă o trăsătură comună a exprimării umane, de aceea hiperbola (o proiecţie dincolo de realitate) ar trebui să constituie o figură de stil binecunoscută nouă. În chinul şi necazul său Iov foloseşte frecvent această formă de exprimare pentru a accentua cât de teribilă este situaţia prin care trece, cât şi sentimentele ce-l încearcă în acelaşi timp.
1 Şi acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri de cât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre cânii turmei mele.
2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
3 Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
4 Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei, şi n’au ca pâine de cât rădăcina de bucsau (ienupăr; n.tr.).
5 Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
6 Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pamântului şi în stânci.
7 Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.
8 Fiinţe mârsave şi dispreţuite, -sunt izgoniţi din ţară.
9 Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
10 Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
11 Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au nici un frâu înaintea mea.
12 Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă.
13 Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14 Ca printr’o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul darâmaturilor.
15 Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
16 Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m’au apucat zilele suferinţei.
17 Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
18 De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
19 Dumnezeu m’a aruncat în noroi, şi am ajuns ca tarâna şi cenuşa.
20 Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
21 Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
22 Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
23 Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.
(Iov 30:1-23)
Sentimentele încercate de cineva ce trece printr-o nenorocire nu pot fi confundate şi nici înţelese greşit dacă cineva se exprimă în acest fel, şi folosind un limbaj atât de expresiv şi de extravagant ca cel utilizat de Iov.
În Noul Testament îl vedem pe apostolul Ioan folosind limbajul hiperbolic atunci când spune: „Mai sunt multe alte lucruri, pe cari le-a făcut Isus, cari, dacă s-ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile cari s-ar fi scris” (Ioan 21:25). Poate că dacă ne-am gândi la existenţa nesfârşită a Domnului Isus din veşnicie, o asemenea afirmaţie ar putea fi luată literar, însă dacă o limităm la faptele Sale pământeşti, din timpul încarnării Sale, (ceea ce şi cred că Ioan avea în minte!), este limpede că avem de-a face cu o hiperbolă.
Un alt exemplu semnificativ al utilizării unei hiperbole este expresia nefirească a lui Pavel din Fapte 9:35, „toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut, şi s-au întors la Domnul”. „Toţi” este folosit cu intenţia de a atrage atenţia asupra amploarei trezirii care s-a petrecut în acele cetăţi, ca urmare a predicării lui Pavel cât şi a vindecării ologului Enea.
Cum se interpretează? Se priveşte la ce vrea să spună. La ce se sugerează. Nu se interpretează literar în 90% dintre cazurile în care se foloseşte!
Personificarea
„Unchiul” personificare îşi joacă rolul de unul singur, fără parteneri umani. De regulă, acesta joacă rolul unui obiect natural, sau fenomen al naturii, al vântului, sau al dimineţii, fără să i se pară deloc ieşit din comun.
Definiţie: Prin aceasta se face referire la obiecte impersonale ca şi cum acestea ar avea viaţă şi personalitate. Li se atribuie calităţi şi comportamente caracteristice doar fiinţei umane.
Imaginaţia joacă un rol important în personificare. În Numeri 16:32 se spune că, „pamântul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor”. În acest exemplu, Pământul este personificat spunându-se că are o gură şi că înghite oameni, şi cu toate acestea evenimentul îngropării de vii a rebelilor având loc, totuşi fără ca pământul să aibe o gură!
Domnul Isus a folosit şi El personificarea când spune, „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii supt aripi, şi n-aţi vrut!” (Mat.23:37). Cetatea (oraşul) Ierusalim este personificat în exemplul de mai sus, când Domnul în dorinţa de a se adresa locuitorilor săi, se exprimă ca şi cum ei sunt reprezentaţi de cetate.
Cu o altă ocazie, Isus a personificat ziua de „mâine” spunând, „nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei” (Mat.6:34). Astfel, ziua de mâine este investită cu trăsăturile unei personalităţi omeneşti cuprinse de griji.
„Moartea” este personificată în 1 Cor.15:55.
Ironia
„Verişoara” ironie, rudă a „mătuşii” hiperbolă întotdeauna subestimează situaţiile şi scoate în evidenţă lipsurile.
Folosirea ironiei ca şi figură de stil care deşi este însoţită de o înţepătură, poartă adesea o formă umoristică. Domnul Isus a folosit ambele efecte ale ei, „…cum poţi să zici fratelui tău: ,Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’ şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău” (Luca 6:42).
În 1 Corinteni 4:8 apostolul Pavel foloseşte ironia cu foarte mare forţă: „O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar de aţi împărăţi cu adevărat ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi!” Citind mai departe, veţi vedea că Pavel contrastează starea apostolilor umiliţi şi prigoniţi, ultimii oameni în ochii lumii, cu corintenii plini de mândrie. Din nou el foloseşte ironia spunând, „Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puşi în cinste: noi, dispreţuiţi! (1Cor.4:10).Vă puteţi imagina ce au simţit creştinii corinteni văzând cum Pavel le-a dezvăluit valorile greşite şi sistemul de valori eronat pe care-l susţineau? Cum acest sarcasm le-a dezumflat balonul mândriei lor omeneşti? Din aceste ironii bine ţintite ale lui Pavel noi învăţăm astăzi că nu ne putem mândri şi lăuda decât cu ceea ce Domnul Isus Hristos a făcut pentru noi şi cu viaţa nouă pe care El ne-a dat-o!
Adesea această formă este folosită în Biblie pentru a administra mustrare şi a produce corectarea purtării.
O interesantă şi dificilă de interpretat utilizare a ironiei se găseşte în Fapte 23:1-5
The excuse that Paul made for what he had said, because he found it was a stumbling-block to his weak brethren, and might prejudice them against him in other things. These Jewish Christians, though weak, yet were brethren, so he calls them here, and, in consideration of that, is almost ready to recall his words; for who is offended, saith he, and I burn not? <2 Cor. 11:29>. His fixed resolution was rather to abridge himself in the use of his Christian liberty than give offence to a weak brother; rather than do this, he will eat no flesh while the world stands, <1 Cor. 8:13>. And so here though he had taken the liberty to tell the high priest his own, yet, when he found it gave offence, he cried Peccavi– I have done wrong. He wished he had not done it; and though he did not beg the high priest’s pardon, nor excuse it to him, yet he begs their pardon who took offence at it, because this was not a time to inform them better, nor to say what he could say to justify himself.
1. He excuses it with this, that he did not consider when he said it to whom he spoke (v. 5): I wist not, brethren, that he was the high priest– ouk edein. „I did not just then think of the dignity of his place, or else I would have spoken more respectfully to him.”
I see not how we can with any probability think that Paul did not know him to be the high priest, for Paul had been seven days in the temple at the time of the feast, where he could not miss of seeing the high priest; and his telling him that he sat to judge him after the law shows that he knew who he was; but, says he, I did not consider it. Dr. Whitby puts this sense upon it, that the prophetic impulse that was upon him, and inwardly moved him to say what he did, did not permit him to notice that it was the high priest, lest this law might have restrained him from complying with that impulse; but the Jews acknowledged that prophets might use a liberty in speaking of rulers which others might not, as <Isa. 1:10,23>.
Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!…Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n’ajunge pâna la ei. (v.10, 23)
Să nu uităm cine vorbeşte aici – Isaia!
Or (as he quotes the sense of Grotius and Lightfoot) Paul does not go about to excuse what he had said in the least, but rather to justify it; „I own that God’s high priest is not to be reviled, but I do not own this Ananias to be high priest. He is a usurper; he came to the office by bribery and corruption, and the Jewish rabbin say that he who does so is neither a judge nor to be honoured as such.” Yet,
2. He takes care that what he had said should not be drawn into a precedent, to the weakening of the obligation of that law in the least: For it is written, and it remains a law in full force, Thou shalt not speak evil of the ruler of thy people.
It is for the public good that the honour of magistracy should be supported, and not suffer for the miscarriages of those who are entrusted with it, and therefore that decorum be observed in speaking both of and to princes and judges. Even in Job’s time it was not thought fit to say to a king, Thou art wicked, or to princes, You are ungodly, Job 34:18.
Even when we do well, and suffer for it, we must take it patiently, <1 Pet. 2:20>.
Fiţi supuşi oricărei stapâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stapânitor, cât şi dregătorilor, ca unii cari sunt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. (1Petru 2:13-15)
Not as if great men may not hear of their faults, and public grievances be complained of by proper persons and in a decent manner, but there must be a particular tenderness for the honour and reputation of those in authority more than of other people, because the law of God requires a particular reverence to be paid to them, as God’s vicegerent; and it is of dangerous consequence to have those any way countenanced who despise dominions, and speak evil of dignities, <Jude 8 Totuş oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile>. Curse not the king, no not in thy thought, <Eccl. 10:20>. (from Matthew Henry’s Commentary)
Nu blestema pe împărat, nici chiar în gând, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s’ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.
Alte exemple:
– În 1 Regi 18:27 Ilie îi ridiculizează pe închinătorii lui Baal!! Merită citit!!
Metonimia
„Verişoară”
O altă figură de stil este metonimia (o schimbare de nume). Vorbindu-le Fariseilor despre Irod, Hristos spune, „Duceţi-vă”, le-a răspuns El, ,,şi spuneţi vulpii aceleia…” (Luca 13:32), caracterizându-l astfel printr-un cuvânt pe vicleanul şi crudul politician, împărat al Iudei.
„Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile” (Prov.12:15), „ochii” reprezentând felul de a vedea lucrurile, sau mentalitatea celui necredincios. Sau, „limba înţelepţilor aduce vindecare…” (Prov.12:18), unde „limba” reprezintă ceea ce înţelepţii spun, cuvintele lor, ideile lor, concepţiile lor, de pildă.
În Noul Testament se spune că, „nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor” (1 Cor.10:21), caz în care „paharul” şi „masa” sunt cuvinte folosite pentru a indica ce conţin acestea. După aceea, în Romani 3:30, circumcizia (tăierea împrejur) este folosită pentru a-i reprezenta pe iudei, în timp ce necircumcizia („netăiaţii împrejur”) se referă la Neamuri.
Din aceste câteva exemple se poate vedea cât de des este folosită în Biblie această formă numită metonimie. În acelaşi fel noi ne referim astăzi la o persoană spunându-i, „tigru” sau „pisică”!!
Apostroful
„Verişor”
Aceasta este o figură stranie dar pitorească care dă impresia că vorbitorul se adresează lui însuşi printr-un fel de dialog externalizat (grăit cu voce tare). De exemplu, „atunci împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porţii, şi a plâns. Pe când mergea, zicea: ,,Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!” (2 Sam.18:33). Iată ce expresie mişcătoare a tristeţii lui David este zugrăvită de această formă. Într-o asemenea împrejurare nu se putea găsi nici-o altă formă de exprimare atât de expresivă, plastică, ca aceasta.
O altă ocazie în care apare o asemenea figură de stil este exemplul în care împăraţii pământului se adresează cetăţii căzute a Babilonului: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!” (Apoc.18:10).
Această figură de stil pare cea mai potrivită exprimării simţămintelor celor mai profunde. În felul acesta atenţia noastră este repede atrasă asupra lor.
Sinedoha
„Verişoară”
Sunt convins că am tresărit cu toţii la auzul denumirii acestei figuri de stil biblice, dar este totuşi una pe care şi noi o folosim în exprimarea de zi cu zi. De exemplu, noi spunem despre un moment că, „acesta este ceasul”, fără să ne referim neapărat la durata unei ore.
Aceeaşi expresie folosită în viaţa lui Hristos pentru a exprima clipa Sa de suferinţă, sau de glorie, în funcţie de împrejurarea care se încearcă a fi descrisă. Astfel o parte substituie întregul. Sinedoha apare în Scripturi, de exemplu în pasaje ca, Judecători 12:7, unde ni se spune că Iefta a fost îngropat în „cetăţile Galaadului” deşi, evident este vorba doar de una singură în care a fost îngropat. În Luca 2:1 „toată lumea” se referă la Imperiul Roman. În Deuteronomul 32:41 expresia „fulgerul săbiei Mele” se referă la strălucirea lamei unei săbii lustruite.
Ebraismele
„Oaspete” al casei. Are probleme de exprimare deoarece este străin de noi. Lumea nu prea îl înţelege şi el adesea se bâlbâie. Încearcă din greu să se facă înţeles de gazdele sale. Însă cu cât aflăm mai multe despre ţara lui de origine şi obiceiurile neamului său ajungem să-l înţelegem mai bine.
Acestea sunt anumite expresii tipice doar limbii evreieşti care se repetă în limba noastră chiar în urma traducerii textului biblic.
Astfel cuvântul „fiu” uneori semnifică nu văr, sau chiar o rudă mai îndepărtată. Exemple:
– Mat.1:1 – Isus, fiul lui David? În ciuda numeroaselor generaţii ce s-au scurs între ei! Contradicţiile dispar! (Lot, era doar nepotul lui Avraam, dar este numit fratele lui în Gen.14:14, 16).
– Num.3:15 – preoţii sunt „fii lui Levi”.
– Fiul unui lucru: „copii ai mâniei” sau, „copii ai mâniei” indicând ce anume îi caracterizează.
Un aspect întâlnit şi la alte culturi. Vezi, cultura amero-indiană. Fiul lui „Zgârie Nori”!!??
Efes. 2:3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pamântesti, când făceam voile firii pamântesti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
Efes. 5:8 Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
Paralelismele
Apar îndeosebi în formele poetice ale Scripturii.
Psalmul 25:4 – Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale.
Cele trei forme ale paralelismelor:
1) Paralelism sinonim: Prov.1:20, 22, 28, 30-31 – ideea: importanţa/necesitatea înţelepciunii
2) Paralelism sintetic: Psalm 1 – autorul adaugă ideii iniţiale. Suprapune ideii asemănătoare. Construieşte o progresie, o scară.
3) Paralelism antitetic: autorul contrastează o idee cu alta: Prov.15:2
1) al doilea rând repetă sensul primului
2) al doilea rând adaugă sensuri sau explică primul rând
3) al doilea rând este opus, contrazice, contrastează primul rând.
Negaţiile duble:
Efes. 6:12 Noi nu ne luptăm împotriva cărnii şi a sângelui….
Concluzie
După ce am văzut importanţa şi frecvenţa utilizării figurilor de stil în Biblie putem să apreciem aerul pitoresc şi colorat pe care-l aduc Scripturii, sper acum că vom realiza cât de necesar este să le interpretăm în mod cuvenit pentru a înţelege ce a vrut Dumnezeu să ne comunice prin Biblie. Misterul acestora poate fi alungat, iar valoarea acestor expresii poate să ne facă să apreciem limbajul omenesc prin care ni s-a transmis revelaţia Cuvântului lui Dumnezeu, însă pentru aceasta trebuie să le observăm şi să le definim bine.
Temă:
I. Primul exerciţiu: Să se determine ce figuri de stil sunt indicate în următoarele 15 pasaje biblice:
1) 1 Corinteni 5:7
2) Luca 12:42-48
3) Luca 11:29
4) Ioan 8:12
5) Psalmul 31:3
6) Filipeni 2:15
7) Marcu 15:32
8) Psalmul 18:33
9) Fapte 26:24
10) Isaia 40:31
11) Luca 10:30-37
12) Psalmul 80:8-16
13) Romani 5:14
14) 1 Petru 2:6-7
15) Fapte 17:18-32
II. Al doilea exerciţiu:
Să se comenteze alegoria din Galateni 4:21-31.
Ce vrea să indice?
Care este mesajul ei principal?
Ce a vrut Pavel să spună apelând la ea?
Care este interpretarea pe care acesta o oferă?
Ce contrastează Pavel aici?
Care mare adevăr spiritual a dorit Pavel să-i comunice folosind această alegorie?
Pe cine reprezintă Isaac şi pe cine reprezintă Işmael?
Ce este simbolizat prin Agar şi Işmael?
Ce este simbolizat prin Sara şi Isaac?
Dar prin Muntele Sinai din Arabia?
Dar, Ierusalimul se sus?
Cine sunt copiii celei părăsite?
Textul se explică singur, de aceea, asistaţi la expunerea „maestrului” Pavel care trasează toate comparaţiile şi indică toate ideile importante ale lecţiei şi notaţi-le pe hârtie. Acordaţi atenţia cuvenită şi exerciţiul va însemna o utilă revelaţie a harului lui Dumnezeu.
Compilarea, traducerea si adaptarea materialului revine lui Teodor Macavei.
Surse folosite:
– „Seeking Bible Treasures”, by Ray E. Baughman, An Emaus Correspondence Course, Emmaus Bible School, Cartlett Boulevard, Eastham, Wirral, Merseyside, England L62 8BZ.
– „Knowing Scripture”, R.C.Sproul
– First published in book form in 1978 by Word Books, Waco, Texas. Copyright (C) 1997 Discovery Publishing, a ministry of Peninsula Bible Church. Part of this data file is the sole property of Discovery Publishing, a ministry of Peninsula Bible Church. It may be copied only in its entirety for circulation freely without charge. All copies of this data file must contain the above copyright notice. This data file may not be copied in part, edited, revised, copied for resale or incorporated in any commercial publications, recordings, broadcasts, performances, displays or other products offered for sale, without the written permission of Discovery Publishing. Requests for permission should be made in writing and addressed to Discovery Publishing, 3505 Middlefield Rd. Palo Alto, CA. 94306-3695.
„Un om fără egal”
Relaţia fiu-tată dintre Isus Hristos şi Dumnezeu
Ioan 10:30-42
* Cu acest studiu încheiem capitolul 10, capitolul „păstorului cel bun”, al „uşii”, cât şi al trăsăturilor principale ale urmaşilor adevăraţi ai lui Isus ilustrate prin metafora oii. Mai avem promisiunea siguranţei veşnice date tuturor celor ce şi-au pus vieţile în mâna Lui.
* O coincidenţă extraordinară! Aceste evenimente relatate aici de Ioan se presupune că s-au petrecut pe data de 25 Octombrie – luna evreiască Chişleu – considerată data adevărată a naşterii lui Isus, nu 25 decembrie! Cu ocazia sărbătorii Înnoirii Templului, ce avea loc la aceeaşi dată. Ce dată este astăzi? Nu am premeditat nimic. Cum de facem tocmai astăzi studiul lucrurilor petrecute pe aceea dată cu aprox.2000 de ani în urmă, nu ştiu!
În acest ultim pasaj al cap.10 asistăm la o nouă tentativă de linşare a lui Isus.
Afirmaţia lui Isus că ar fi una cu Tatăl era pentru Iudei o mare blasfemie, cea mai mare.
Era considerată invazia de către un om a locului care-i aparţinea doar lui Dumnezeu în minţile lor. Legea lor prevedea pedeapsa prin uciderea cu pietre pentru blasfemie: Lev.24:16. S-au pregătit să facă aceasta literar (greacă) punând mâna pe pietre.
Cazurile din Legea lui Moise în care era prevăzută uciderea cu pietre:
– Încălcarea Sabatului. (vai de Adventiştii care nu respectă Sabatul într-un totul!): Num.15:32-35
– Instigarea la idolatrie: Deut.13:6-10
– Refuzul de asculta de autorităţi, din mândrie: Deut.17:12
– Neascultarea de părinţi: Deut.21:20-21
– Jertfe idoleşti: Lev.20:2
– Chemarea duhurilor celor morţi, vrăjitorie, ghicit (spiritism, mediumism): Lev.20:27
– Pentru omor: Lev.24:17
– Pentru curvie şi adulter: Deut.22:21
– Pentru hulă/blasfemie: Lev.24:10-16
„Mişna” – o carte de comentarii rabinice asupra Legii lui Moise – a mai adăugat la cazurile prevăzute a se pedepsi cu moartea şi…
– furtul unui vas sfinţit din Templu
– sau intrarea la slujbă a unui preot necurat (avem relatarea unui preot târât afară de colegii lui şi omorât cu bâte!)
Deci, reacţia Iudeilor (cine sunt Iudeii?) în acest moment nu era lipsită de precedent. Au mai făcut aşa şi în alte ocazii. Cu toate acestea fapta lor rămâne ilegală din punctul de vedere al Legii lui Moise. Propria lor cunoştinţă a legii trebuia să-i oprească înainte să cerceteze cazul. În plus, sfidau autorităţile romane care au interzis ca evreii să-şi facă singuri dreptate.
Iudeii erau foarte „opăriţi” din cauza afirmaţiei Lui Isus. Totul ar fi fost satisfăcător pentru ei dacă în a-i asigura pe ucenicii Lui că nu vor pieri ar fi spus că nimeni nu-i poate smulge din mâna Lui, sau din mâna lui Dumnezeu, de unde El pretinde că a venit. Dar a afirma că El şi Dumnezeu sunt una şi că aceasta este baza siguranţei veşnice pe care o oferea ucenicilor Săi, era prea mult pentru ei. Astfel, ei au fost gata să-l omoare fără să-i dea şansa să se apere singur. Ei lăsau deoparte procedura şi luau Legea în mâinile lor. Se făceau singuri „judecători ai Legii”
OBSERVAŢIE: Aceasta este caracteristica comună a tuturor sistemelor spirituale abuzive: nu mai aplică Matei 18:15-17 („Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş”)
Elemente demne de observat:
– Ioan spune „iarăşi” în vers.31, arătând că au mai încercat înainte să-l omoare cu pietre: vezi, 8:59.
– „au luat pietre” : înseamnă că au adus din alt loc. Că au cărat acolo pietrele, din altă parte. În „pridvorul lui Solomon”, un loc adăpostit, nu se găseau pietre. Au trebuit să iasă din Templu şi să aducă pietrele de afară! Ce zel! Au dorit să-l omoare la locul faptei. Omor cu premeditare.
– „pietrele deja zburau în aer”(!?) : în vers.32 şi 33 se spune „aruncaţi” şi „aruncăm”, nu „vom arunca”. Este posibil ca ei să fi început să arunce deja cu pietre asupra Lui.
Isus îi întrerupe şi îi mustră pentru ce fac. Cu siguranţă, El nu a fost o victimă care a pierdut controlul asupra situaţiei.
Aceasta este ultima vizită a lui Isus la Ierusalim, înainte de răstignirea Lui (vezi, G.Campbell Morgan, comentariu asupra lui Ioan). Este începutul perioadei de ostilitate a lucrării Sale pământeşti. Se înmulţeau atentatele iudeilor la viaţa Lui, care în cele din urmă vor culmina cu crucificarea Lui. Cu toate acestea acum nu-i venise „ceasul” şi nu a fost o victimă neajutorată, lăsată în voia soartei:
Fapte 2:22-24 „Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe cari le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea…”
Totul era plănuit de Dumnezeu Tatăl pentru mântuirea noastră! Isus nu a fost un accident şi nici nu a murit ca o victimă ci Tatăl l-a dat pentru mântuirea noastră. Sper să apreciem aceasta, primindu-l pe Fiul şi încrezându-ne în El!
„Eu şi Tatăl una suntem” – Argumentul suplimentar al siguranţei oferite de Isus
După exprimarea celei mai mari promisiuni de asigurare enunţată vreodată („în veac nu vor pieri, nimeni nu le va smulge din mâna Mea,…şi nici din mâna Tatălui Meu, El este mai mare decât toţi” – v.28, 29) şi în continuarea idei Sale, Isus spune: „Eu şi Tatăl una suntem” (v.30). Acesta este un argument în plus pentru ca acea asigurare să aibă sens: nu doar că nimeni nu-i va smulge din mâna Lui, sau a Tatălui, pe cei ce-i aparţin, pentru că El este cel mai puternic, ci şi pentru că El şi Tatăl erau una.
Le răspunde amintindu-le că a făcut multe fapte bune, „pentru care dintre ele doreau acum să-l omoare?”
Ostilităţii lor Isus le răspunde cu trei argumente:
1. Argumentul faptelor Sale
2. Argumentul identităţii Sale
3. Argumentul scripturii
1. Argumentul faptelor sale – toate zilele vieţii Lui, Isus şi le-a petrecut făcând ce este bine. Fapte ce evident veneau de la Dumnezeu. Pentru aceste fapte doreau ei să-l omoare? Deşi ştia de ce vroiau ei să-l omoare, totuşi El doreşte să le amintească de faptele Sale şi să le atragă atenţia asupra lor, pentru că erau ieşite din comun. De aceea, dacă nu credeau că El vine de la Dumnezeu, măcar să-i cerceteze faptele şi să vadă că acestea dovedeau că El nu era un om obişnuit. Că era un om fără egal!
Lucrările Sale, o demonstraţie a uniunii Sale cu Tatăl
Acestea El le numeşte „lucrări”. De ce? Poate vrea să atragă atenţia asupra faptului că El a săvârşit fapte neobişnuite, ieşite din comun, ce nu stăteau în puterea oamenilor să le facă. Să dea vedere orbilor, să-i facă pe şchiopi şi ologi să umble, etc. Să omoare ei acum pe cineva care a făcut asemenea fapte miraculoase? Nu indicau aceste fapte că El era mai mult decât un om? Că acestea erau o demonstraţie a uniunii (a relaţiei Sale speciale) Sale cu Tatăl?
Parafrază: „Nu vă cer să-Mi acceptaţi cuvintele, ci faptele!”
Aplicaţie: Care dintre noi poate spune acelaşi lucru ca şi Isus? Nu ştiţi că popii au învăţat poporul să asculte de ce spun ei şi să nu se uite la ce fac? Pe când Isus spune că faptele Lui sunt cele care de fapt declară de unde vine El. La fel ar trebui să stea lucrurile şi pentru noi.
Ce fapte facem noi care să le amintească oamenilor că suntem creştini?
Trăim în aşa fel încât ei să-şi amintească de Tatăl nostru din cer şi să-l laude datorită nouă?
Viaţa lui Isus, lucrările sale, toate sunt cuprinse în enunţul fratelui de sânge al lui Isus, devenit apostol al cauzei Sale: „credinţa fără fapte – este moartă – este inutilă (zadarnică)” (Iacov 2:17, 20). Să fi dedus aceasta Iacov din cea văzut la fratele lui? Foarte probabil!
Autorul acestei evanghelii are grijă să ne arate că faptele neobişnuite ale lui Isus dezvăluie originea lui divină:
Ioan 5:20 Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.
Ioan 5:36 Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările, pe cari Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea, pe cari le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
Ca şi creştin faci „întocmai” ca Tatăl?
Ioan 10:32 Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, cari vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?
Posezi tu această „recomandare” convingătoare? Că ai fost trimis de Tatăl?
Ioan 10:36-37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.
Ai o purtare ireproşabilă?
Ioan 14:10 Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe cari vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.
Este purtarea ta cel mai convingător argument pentru ca alţii să ajungă să creadă în Isus?
Ioan 15:24-25 Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări, pe cari nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările, pe cari le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
Ai tu o astfel de mărturie clară şi incontestabilă?
Isus îi obliga pe aceştia să se confrunte cu lucrările Sale pentru că acestea arătau că între El şi Tatăl exista o relaţie naturală. Acestea demonstrau (mărturiseau) că erau ale Tatălui Său, şi fiindcă El le săvârşise, ei trebuiau să înţeleagă că El nu era doar un om. Era totuna cu Dumnezeu. Nu puteau să-l omoare cu pietre. Nu era vinovat de blasfemie. El era un om fără egal!
Sursa lucrărilor Sale
Observaţi atenţia cu care Isus afirmă că faptele Sale (vezi, Ioan 14:10) le-a făcut Tatăl. Cum El atribuie tot ceea ce a făcut Tatăl, şi nu îşi însuşeşte nimic din gloria Lui Dumnezeu. Ce putea să însemne acest lucru, pe lângă demonstraţia de umilinţă? Nu adeverirea Lui ca Fiul lui Dumnezeu, necreeat ci singurul născut de la Tatăl, singurul aflat în sânul Lui, care este Dumnezeu binecuvântat în veci?
Fapte 2:22 „Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe cari le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi…”
Prin cine a putut Dumnezeu Tatăl să săvârşească atât de nestingherit lucrările sale pline de putere, dacă nu doar printr-unul ca El, de fel, (natură) dar altul? Prin care dintre toţi oamenii care au trăit vreodată a putut Dumnezeu să facă tot ce vrea? („Marele” Sai Baba făcea cenuşă! El nu a vindecat vreodată un orb, sau un paralizat!) Nici unul! Doar prin Isus. El este mai mult decât un om!
„Lucrări” are şi un sens larg: 8:46 – poate privi toată viaţa Lui – „Cine dintre voi mă poate osândi de păcat?”
Din nou suntem puşi faţă-n faţă cu faptul că Iudeii l-au înţeles. Nu l-au crezut dar cu siguranţă l-au înţeles în ce-a vrut să spună. El le răspunde la cererea lor de a-şi dezvălui identitatea, dacă este Mesia, sau nu, iar lor nu le place deloc ceea ce spune. Prin ce-a spus El a depăşit nişte simple pretenţii mesianice. El susţine identitatea de natură cu Dumnezeu. Ceea ce Mesiei îi era caracteristic. Iar asta i-a înfuriat nespus. Astfel ei îi răspund că motivul ostilităţii lor nu era pretenţia lui mesianică, ci pretenţia Lui inconfundabilă la divinitate. Au înţeles foarte clar ce spunea. (Ioan 10:33)
Cu toate acestea au refuzat să accepte mărturia faptelor Lui care demonstrau fără tăgadă divinitatea Lui. Le-au ignorat. L-au ignorat pe omul ce nu umbla de 38 de ani dar acum o face. Pe cel ce nu vedea dar acum vede, doar din cauza orbirii lor cauzate de interpretarea îngustă a Sabatului. Orbiţi de tradiţii nefondate, încătuşaţi de concepţii false, şi de ideii deformate despre Dumnezeu, Iudeii îl acuză de hulă şi că se dă drept Dumnezeu.
2. argumentul identităţii sale – El afirmă că este într-adevăr Fiul Lui Dumnezeu. Ca şi răspuns la atacurile lor Isus spune că este Fiul Lui Dumnezeu.
Afirmaţia „Eu şi Tatăl, una suntem”, dezvăluie o relaţie de cea mai profundă esenţă, ce nu poate fi înţeleasă deplin de om.
Unitatea de esenţă dintre Isus şi Dumnezeu Tatăl este fundamentul multor doctrine ce-l privesc pe Isus: Trinitatea, dumnezeirea, eternitatea, etc.
Doctrina Dumnezeirii lui Hristos este întemeiată pe o astfel de afirmaţie pentru că El nu putea să împărtăşească toate atributele Dumnezeirii dacă nu exista această unitate de făptură sau natură cu Dumnezeu Tatăl. Fără ca să fie una cu Tatăl Isus nu putea să fie nici etern, nici egal cu Tatăl, nici atotputernic („toată puterea în cer şi pe pământ” Mat.28:18), nici Mântuitor înviat din morţi şi nici Dumnezeu binecuvântat în veci (Rom.9:5)!
„Una cu Tatăl”
Expresia „una”, folosită de Isus pentru a indica relaţia lui cu Tatăl are genul neutru, în limba greacă. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că relaţia lui cu Tatăl nu consta în uniunea persoanelor (unul şi acelaşi – o binecunoscută monstruozitate teologică: sabelianism, modalism, etc.), nici doar din unitatea voinţei, sau a lucrării (Martorii lui Iehova – arianism – etc.), ci din unirea naturilor. El era de aceeaşi esenţa ca şi Tatăl, adică Dumnezeu. Expresia a fost folosită pentru a se identifica în natură cu Tatăl. Era un fel de a spune că este Dumnezeu, nu Tatăl, ci Fiul.
v.36 cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: ,Sunt Fiul lui Dumnezeu!
Faptul că Iudeii au luat pietre arată că au înţeles limpede ce vrea să spună Isus. Că au înţeles afirmaţia Lui. Ce-a spus le-a fost destul de clar încât să înţeleagă că El a pretins uniunea cu Dumnezeu Tatăl şi că este de aceeaşi natură cu El.
Lucrul acesta a fost bine perceput „greşit” de iudei căci iată raţiunea pe care ei o oferă pentru încercarea lor de a-l ucide:
„Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, te faci Dumnezeu” (V.33)
De fapt, ce-a spus Isus? Că este Fiul, nu Tatăl!
„Sfinţit” are sensul de a fi pus deoparte pentru o slujbă, sau pentru un anume scop. Este ceea ce Dumnezeu a făcut cu Fiul înainte de venirea Lui în lume. El nu a avut nevoie de jertfe pentru „sfinţire”:
Evrei 10:5-9
De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat”, (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.”
I. Odată, să stabilim care este această relaţie: …
II. Apoi să vedem la ce concluzii ne conduce aceasta.
Doctrina relaţiei de Fiu dintre Isus şi Dumnezeu Tatăl implică următoarele:
– o distincţie atemporală de personalitate dintre Fiul şi Tatăl. El este Fiul etern aşa cum Tatăl este etern, dar nu totuna, ca persoană, cu Tatăl.
– o identitate de natură cu Tatăl: Dumnezeu
– o împărtăşire a tuturor atributelor Dumnezeirii
Deşi mulţi nu cred că mai este nevoie să se demonstreze biblic acest lucru, noi trebuie totuşi să cunoaştem ceea ce se spune în Biblie despre această relaţie deoarece modul în care lumea susţine această relaţie dintre Isus şi Dumnezeu îmbracă forme care nu au nimic în comun cu Biblia sau cu tradiţia creştină. Iată câteva dintre acestea:
– martorii lui Iehova: singurul Fiu
– mormonii
– religiile orientale: toţi guru sunt „fii ai lui Dumnezeu”?!
– yoga
– bahaismul
– budismul
etc. …
Relaţia Fiu Tată dintre Isus şi Dumnezeu indică faptul că „Isus îşi are baza existenţei Sale în Tatăl” (Care, din nou ne arată eternitatea, puterea, atotcunoaşterea, sfinţenia, etc. – deci El împărtăşeşte toate atributele Tatălui!)
Ioan 1:18 Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
Ioan 3:16-18 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Rom.1:3,4 Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru
Rom.8:3 Căci-lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e „firea pământească”.) o făcea fără putere-Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului
Rom.8:32 El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
Evrei 1:1,2 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.
Ce înseamnă să fii Fiul Dumnezeului celui viu? Mat.16:16 „Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu! „ Dacă spui că eşti fiul unui om nu vei mai fii unul în ziua când îţi moare părintele. Dacă Isus este Fiul Dumnezeului Celui Viu, atunci El a fost Fiu, este Fiu şi rămâne în veci Fiu.
Matei 11:27
Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
Fiul împărtăşeşte în modul cel mai complet natura Tatălui deoarece:
Are aceeaşi putere ca şi Tatăl:
Ioan 10:17, 18
Matei 28:18 „Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ”
Ioan 5:21,22, 26 În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea…Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului…Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.
săvârşeşte aceleaşi lucrări ca şi Tatăl:
Ioan 5:19 „Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai”
are aceeaşi cinste ca şi Tatăl:
Ioan 5:23 „pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis”
Împărtăşirea tuturor atributelor Dumnezeirii depinde de uniunea şi identitatea firii Celor Doi: Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Tatăl.
Subordonarea existentă
Deşi ca Fiu Isus îşi are baza existenţei Sale în Tatăl, totuşi El îi este într-un sens şi subordonat Tatălui. În starea Lui întrupată, El s-a subordonat şi mai mult Tatălui – kenosis – Filipeni 2:6-7 şi Ioan 14:28 „Tatăl este mai mare decât Mine”. Cu toate acestea El nu a pierdut nimic din natura lui dumnezeiască.
De aceea, înainte de întrupare El spune:
„măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” (Filip.2:6)
În slava Lui, spune:
„Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Col.2:9)
Modul de adresare
Deşi El îi învaţă pe credincioşi să se roage cu „Tatăl nostru”, El însuşi se roagă cu „Tată”. Această expresie poate convinge, mai mult decât orice, că între Isus şi Dumnezeul Tată, există o relaţie de unitate şi identitate esenţială. Iată cum s-a raportat Isus la Tatăl:
Luca 10:21 În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt, şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului; Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.”
Mat.26:39 Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”
Lu 23:34 Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
Lu 23:46 Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi când a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.
Ioan 11:41 Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.
Ioan 12:28 Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!”
Ioan 17:1,5,11,21,24,25
După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, …Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. …Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi… Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
Nici un impostor nu poate vorbi cu Dumnezeu aşa cum a făcut-o Isus. Felul în care El i s-a adresat arată intimitatea deosebită de care El se bucura la Tatăl. El era în El şi Tatăl era în El. Ei erau una.
Acest adevăr este extrem de important pentru credinţă. Doar în lumina acestei unităţi de natură a lui Isus cu Tatăl, noi putem să-l recunoaştem pe Hristos ca fiind revelaţia perfectă a lui Dumnezeu („exegesis” din Ioan 1:18) şi să realizăm eficacitatea lucrării Sale de mântuire.
3. Argumentul scripturii: Isus apelează la „scriptura lor”
Celălalt argument la care a apelat Domnul nostru este cel provenit din Scripturile evreieşti, şi anume a citat Psalmul 82, vers.6 : „Eu am zis: „Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Prea Înalt”. Acest psalm vorbeşte despre judecătorii nedrepţi din Israel care „judecau strâmb şi căutau la faţa celor răi (erau de partea lor)”. Vedem că nu se susţinea în acest pasaj divinitatea omului, căci în versetul imediat următor se spune: „Eu am zis: „Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Prea Înalt.” Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.” (v.6,7)
Deci Legea i-a numit „dumnezei” pe cei cărora le-a vorbit (sau a venit) Cuvântul lui Dumnezeu. Ce poate să însemne acest lucru şi de ce l-a folosit Isus? Ce a vrut să demonstreze?
Pretenţia lui Isus la dumnezeire era perfect justificabilă devreme ce spre deosebire de judecătorii sau profeţii din Vechiul Testament, El nu era un om păcătos. Dacă prin ei Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit şi Dumnezeu şi-a exercitat justiţia Sa pe pământ, cu cât mai mult îşi putea spune El că este Fiul lui Dumnezeu (care nu este cu nimic mai prejos decât a se numi egalul lui Dumnezeu), care a fost pus deoparte şi trimis de Dumnezeu în lume s-o mântuiască? Afirmaţia identităţii Lui de natură cu Tatăl este perfect justificată. Nu aveau temei pentru care să-l ucidă. Între cei la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu şi le-a vorbit şi Isus care este Cuvântul, exista o distanţă infinită. Acesta este raţionamentul pe care l-a folosit Isus.
Termenul „dumnezei” apare aplicat omului(?) în NT de 6 ori. Odată, în acest răspuns al lui Isus dat fariseilor. Într-o singură instanţă termenul îl priveşte pe Dumnezeul adevărat. În acesta. El susţine că dacă judecătorii care se aflau pe poziţia de reprezentanţi ai lui Dumnezeu în ţară, aveau o autoritate ca şi a lui Dumnezeu asupra vieţilor oamenilor, putând să dispună de ele, atunci de ce ar fi greşit ca El care avea toate creditele date de Dumnezeu, minunile Mesiei, sfinţirea Lui şi trimiterea Lui în lume, să-şi spună Fiul lui Dumnezeu.
Iacov 4:11-12 Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător. Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?
V. 35 – „Scriptura nu poate fi desfiinţată”. În trecere Isus afirmă acest important adevăr. Scriptura este arbitrul suprem. Criteriul final în chestiuni de credinţă şi spiritualitate. O puternică afirmaţie în favoarea credibilităţii Scripturii, care vine din gura lui Isus.
În Marcu 12:24 Isus i-a criticat pe ceilalţi lideri religioşi Iudei, saducheii, din pricină că nu cunoşteau învăţăturile Scripturii bine şi se abăteau. Iată ce le răspunde Isus după ce i-au pus o întrebare cu intenţia de a-l face să greşească:
„Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?”
v.39 La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.
Ce-a urmat la argumentele lui Isus? Necredinţa lor s-a transformat din nou în intenţii ucigaşe. Atunci Isus ne oferă din nou o revelaţie a maiestăţii Sale auguste. El a plecat dintre ei. Nu au putut să pună mâinile pe El. Deşi au fost atât de furioşi, atât de determinaţi să obţină un răspuns de la El, nu au putut să-l atingă.
v.40 Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.
Este interesant de observat că Isus a revenit dincolo de Iordan, probabil unde El însuşi fusese botezat şi de unde şi-a început lucrarea pământească. Cap.3, vers.28 numeşte locul acela Enon, lângă Salim. Isus a revenit la locul unde Ioan Botezătorul l-a identificat pentru prima oară norodului ca Mesia. Tot de aici a început şi Ioan ucenicul, să-l urmeze.
Punctul culminat al mărturiilor Sale
Acestea sunt declaraţiile pe care El le-a făcut public: El a fost sfinţit şi trimis special de Tatăl; se sugerează preexistenţa Sa; consacrarea Lui pentru lucrare s-a făcut mai dinainte de întruparea Sa. În plus, a mai declarat indirect, dar lămurit că El este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu. Şi că era aşa fiindcă între El şi Tatăl exista o identitate de natură: dumnezeirea. Din nou a fost foarte clar. Apoi, printr-o expresie greu de înţeles sugerează ipostaza dublă în care se găsea El în mijlocul lor: El era în Tatăl, şi Tatăl era în El. Asta este ceea ce El a declarat atunci când I s-a cerut să spună cine era.
Nimeni nu putea să pretindă că nu l-a înţeles. S-a identificat pe deplin tuturor celor ce i-au cerut-o. Nu s-a ascuns de nimeni.
Nu doar atât dar dincolo de Iordan s-a adeverit tot ceea ce Ioan Botezătorul a spus despre El: Ioan a spus despre El că vine de sus, din ceruri. S-a dovedit adevărat. Ioan a mai spus că El urma să fie Mirele tuturor credincioşilor. Din nou, s-a adeverit. Ioan a spus că Tatăl nu i-a dat acestuia Duhul cu măsură. Era adevărat. Ioan a spus că El va avea „lopata în mână; Îşi va curăţi aria cu desăvârşire, şi Îşi va strânge grâul în grânar” (Luca 3:17). Şi acest lucru s-a demonstrat. Ioan a spus că El va purta păcatele lumii. Lucrul acesta urma în curând să se adeverească. Din această cauză mulţi dintre cei ce l-au auzit pe Ioan Botezătorul au crezut în Isus, cu această ocazie.
Aplicaţie:
Fiindcă este Dumnezeu, el are dreptul şi poate ierta păcatele (Marcu 2:7).
Fiindcă este om, poate înţelege slăbiciunile omeneşti şi poate ajuta (Evrei 2:17; 4:15)
Fiindcă este şi Dumnezeu şi Om, este singurul mijlocitor adecvat între Dumnezeu şi om (Gal.3:20; 1 Tim.2:5)
Fiindcă El ca unic Fiu al lui Dumnezeu a murit, noi putem astăzi să fim mântuiţi (Ioan 3:16)
De aceea, Lui să-i cerem iertare.
El e Dumnezeu. Lui să-i cerem ajutor; a trăit ca om, înţelege şi ne poate ajuta.
Să venim la El, ca om doar El ne aduce în prezenţa lui Dumnezeu!
Aplicaţie: Dacă este Fiul lui Dumnezeu Isus are autoritate în ce ne-a poruncit şi trebuie ascultat? Îl asculţi? Îl urmezi? Faci ce cere El?
Aplicaţie:
Se va adeveri într-o bună zi tot ceea ce am mărturisit noi despre Hristos? În primul rând, s-a adeverit în viaţa noastră? Dacă spunem că El mântuieşte, iartă, mângâie, etc. s-au adeverit acestea mai întâi în vieţile noastre apoi, ale altora? Asta-i tot ce va conta. Nu ce am făcut şi cât de mult, ci dacă a fost adevărat.
Studiul Evangheliei După Ioan
Respingerea şi Primirea Lui Isus Hristos – Ioan 1:6-13 
RTF PDF EPUB 
Întruparea Cuvântului – Ioan 1:14 RTF PDF EPUB 
Încheierea Prologului la Evanghelie – Ioan 1:15-18 RTF PDF EPUB 
Mărturia Lui Ioan Botezătorul – Ioan 1:19-28 RTF PDF EPUB 
Isus, Pâinea Vieţii – Ioan 6:37-59 RTF PDF EPUB 
Relaţia Fiu – Tată Dintre Isus Hristos şi Dumnezeu – Ioan 10:30-42 RTF PDF EPUB
Folosirea noului testament în citirea vechiului testament
1. Ţine minte că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (2 Timotei 3:16).
2. Trebuie să înţelegi că Noul Testament continuă şi completează istorisirea ce-a fost începută în cel Vechi – „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rân-duri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul” (Evrei 1:1,2).
În Vechiul Testament este ascuns cel Nou, iar în Noul Testament este descoperit cel Vechi. Oricare din ele este incomplet fără celălalt.
3. Citeşte cu atenţie viaţa oamenilor din istorisirile Vechiului Testament şi caută cu atenţie acele „pilde scrise pentru învăţătura noastră” (1 Corinteni 10:11, Romani 15:4), pentru a şti ce să facem şi ce să nu facem.
4. Trebuie să înţelegi diferenţa dintre Vechiul şi Noul Testament – „căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos” (Ioan 1:17).
5. Să cunoşti scopurile legii:
a. să descopere păcatul -„deoarece prin Lege vine cunoştinţa păcatului” (Romani 3:20)
b. să ne conducă la Isus – „Legea ne-a fost îndrumătorul nostru spre Hristos” (Galateni 3:24)
c. să „cunoşti voia Lui, să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege” (Romani 2:18)
d. „Legea, negreşit, este sfântă şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună” (Romani 7:12, 3:31, Matei 5:17-20)
6. Câteva dintre legile Vechiului Testament sunt repetate şi pentru creştinii Noului Testament (de exemplu, Matei 5:20-6:18 repetă şi intensifică legea) iar altele sunt îndepărtate (a se studia cu atenţie Faptele Apostolilor 15:1-29).
7. Caută să descoperi „cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia” (Matei 23:23) şi, din nou, „dreptatea şi dragostea de Dumnezeu” (Luca 11:42). Vezi, de exemplu, 1 Timotei 5:18.
8. Caută să descoperi legea mai înaltă a dragostei -„În aceste două porunci (Deuteronomul 6:5 şi Leviticul 19:18) se cuprinde toată Legea şi proorocii” (Matei 22:37-40).
9. Ţine minte că în relaţia ta cu Dumnezeu tu nu eşti „sub Lege ci sub har” (Romani 6:14; 10:14) şi că te afli sub „legământul cel nou” (Luca 22:20, Evrei 8:13), ceea ce înseamnă că vechiul legământ nu este pentru tine.
10. Caută să-L descoperi pe Isus în fiecare pagină a Vechiului Testament – „tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi”(Luca 24:44-47) şi „dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5:39):
a. profeţii împlinite cu privire la prima venire a lui Isus (1 Petru 1:10-12, 2 Petru 1:19-21)
b. profeţii neîmplinite cu privire la a doua venire a lui Isus (Matei 24:15)
c. caută să găseşti „icoane preînchipuitoare” (Romani 5.14), „asemănări” (Evrei 9.9) „chipuri” (Evrei 9:23-24) şi „umbre” (Evrei 10:1, Coloseni 2:16-17) ale lui Isus.
Trei idei fundamentale ale Vechiului Testament
1. Promisiunea lui Dumnezeu faţă de Avraam:
În sămânţa lui, toate popoarele vor fi binecuvântate. Dumnezeu a înfiinţat poporul evreu cu scopul specific de-ai face o Naţiune Mesianică pentru lume, adică o naţiune prin care măreţe binecuvântări să vină asupra tuturor popoarelor.
2. Legământul lui Dumnezeu cu poporul evreu:
Dacă Îl vor servi cu credincioşie, vor prospera ca şi naţiune.
Dacă Îl vor părăsi şi se vor închina idolilor, vor fi distruşi ca şi naţiune.
Toate popoarele se închinau la idoli. Vechiul Testament este o relatare a îndelungatului efort depus de Dumnezeu pentru a stabili, într-o lume plină de popoare închinătoare la idoli, ideea că există un singur Dumnezeu. El va face acest lucru prin dezvoltarea unui popor în jurul acestei idei.
3. Promisiunea lui Dumnezeu faţă de David:
Familia lui să împărăţească peste poporul lui Dumnezeu pentru totdeauna.
Când naţiunea lui Dumnezeu devenise una măreaţă, Dumnezeu a ales o familie din această naţiune, familia lui David. Dumnezeu a început să-şi împlinească promisiunea concentrându-se asupra acestei familii. Promisiunea menţiona că din această familie se va ridica Un Rege, care va trăi pentru vecie, şi va stabili o împărăţie universală cu o durată nelimitată.
Trei paşi progresivi în Vechiul Testament:
1. Poporul evreu a fost înfiinţat ca prin ei întreaga lume să fie binecuvântată. Naţiune Mesianică.
2. Calea prin care poporul evreu va binecuvânta lumea va fi familia lui David. Familie Mesianică.
3. Calea prin care această familie va binecuvânta lumea va fi printr- Un Rege Măreţ care se va naşte în această familie mesianică.
Astfel:
Prin fondarea poporului evreu, obiectivul fundamental al lui Dumnezeu era de a aduce pe Hristos în lume. Obiectivul imediat al lui Dumnezeu a fost de a stabili, într-o lume a idolatriei, ca fundal pentru venirea lui Hristos, ideea că există un singur Dumnezeu viu şi adevărat.
O inimă tăiată împrejur-(Levitic 26:40-46, Romani 2:17-3:8), de dr. Kim Riddlebarger
https://www.rcrwebsite.com/studii.htm
În capitolele de început din Romani, Pavel zugrăveşte o imagine foarte sumbră a condiţiei umane. Apostolul a arătat deja că Neamurile se găsesc sub condamnarea lui Dumnezeu, pentru că ele încearcă să înăbuşe adevărul lui Dumnezeu prin fapte nelegiuite; au schimbat adevărul despre Dumnezeu pentru o minciună şi refuză să I se închine lui Dumnezeu, aşa cum ar trebui să o facă. Din acest motiv, Dumnezeu a lăsat Neamurile în voia lor, iar acestea au alunecat pe o spirală descendentă, din ce în ce mai abruptă, spre adâncimile păcatului omenesc descrise în Romani 1 versetele 18-32.
În Romani 2:1-16 Pavel îşi îndreptă acum privirea spre evreii care priveau cu dispreţ la felul de viaţă al Neamurilor, în tot acest timp făcând şi ei exact aceleaşi lucruri pentru care condamnau Neamurile.
Iar apoi, din a doua jumătate a lui Romani 2 şi până în Romani 3:8, Pavel continuă să se concentreze asupra evreilor care nu au reuşit să slujească drept ghid Neamurilor şi care cred că, fiindcă au Legea şi semnul tăierii împrejur, vor fi scutiţi de judecata viitoare a lui Dumnezeu. Dacă problemele cu care se confruntă Biserica din Roma au de-a face cu natura Evangheliei şi cu rolul pe care evreii şi Neamurile îl vor juca în viitorul istoriei răscumpărării, atunci Pavel trebuie să arate clar gravitatea păcatului omenesc ca un decor în faţa căruia să prezinte îndurarea lui Dumnezeu în Isus Hristos, aşa cum este ea descoperită în Evanghelie.
Astfel, îndreptându-se spre Neamuri în capitolul 1, Pavel arată că Neamurile înăbuşă adevărul despre Dumnezeu în nelegiuire. Drept consecinţă a refuzului lor de a-L recunoaşte pe Dumnezeu, în versetele 28-32 Pavel prezintă un catalog de păcate. Când a terminat, nimeni nu mai poate rămâne în picioare. Dar Neamurile nu stau singure sub condamnarea lui Dumnezeu; în aceeaşi situaţie se găseşte şi poporul lui Pavel, poporul evreu. În Romani 2:1 Pavel îşi schimbă direcţia şi îndreaptă reflectorul cerinţelor neprihănite ale lui Dumnezeu, prezentate în Lege, asupra lui Israel. Deşi evreii recunosc păcatele Neamurilor, ei nu reuşesc să recunoască faptul că şi ei fac exact aceleaşi lucruri de care acuză Neamurile. Pentru a demasca ipocrizia şi pentru a demonstra că evreii sunt la fel de păcătoşi ca Neamurile, în Romani 2:6 Pavel le aminteşte cititorilor săi unul din principiile fundamentale ale întregii revelaţii biblice, şi anume că Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele pe care le-a făcut. Apostolul arată clar acest lucru în versetele 7-10, unde ne spune că toţi cei ce stăruiesc în facerea binelui vor câştiga viaţa veşnică, în timp ce aceia care continuă să facă răul vor suferi o pierdere veşnică. Însă, privind înapoi la aceste cuvinte din Romani 2:6-10 prin perspectiva textului din Romani 3:9-20 unde Pavel rezumă tratarea subiectului păcătoşeniei umane, este clar că pentru Pavel nimeni nu a făcut binele, nici măcar unul. Toţi s-au îndepărtat, evrei sau Neamuri. Nimeni nu este neprihănit, nici măcar unul. Toţi s-au abătut. Dacă Dumnezeu trebuie să răsplătească fiecăruia după faptele lui, binecuvântare pentru ascultare şi blestem pentru neascultare, atunci întreaga rasă umană este condamnată. Noi toţi ne-am îndepărtat.
Pavel dezvoltă mai pe larg acest principiu binecuvântare-blestem în Romani 2:13, unde scrie: „Pentru că nu cei ce aud Legea, sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi.” Dacă evreii ascultă de Lege, vor fi socotiţi neprihăniţi. Prin urmare, dacă evreii nu ascultă de poruncile care le-au fost date, ei nu vor fi socotiţi cu nimic mai neprihăniţi decât Neamurile. Parcă auzim deja ascultătorii sau cititorii evrei ai lui Pavel întrebând: „Bine, dacă noi trebuie să ţinem Legea ca să fim neprihăniţi, cum rămâne cu Neamurile care nu au Legea? Cum vor fi ele îndreptăţite? Ce standard va aplica Dumnezeu în cazul lor?” Deşi Neamurile n-au făcut niciodată parte din legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu Israel pe Muntele Sinai, astfel că Neamurile n-au primit de la Dumnezeu tablele de piatră ale Legii, cu toate acestea Neamurile au totuşi Legea lui Dumnezeu scrisă pe inimile lor, şi asta din cauză că toţi bărbaţii şi toate femeile sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu, fiind astfel sub legământul faptelor pe care Dumnezeu l-a încheiat cu Adam în numele întregii rase umane. Chiar dacă unii oameni încearcă să înăbuşe adevărul despre Dumnezeu prin faptele lor nelegiuite, ei ştiu că faptele lor sunt rele şi că Dumnezeu are tot dreptul să-i condamne. Acesta e motivul pentru care Neamurile inventează tot felul de religii false care să-i ajute să înlăture din mintea lor faptul că vine o zi a judecăţii.
Ajungem astfel la ultima parte a capitolului 2 din Romani, versetele 17-29 şi primele 8 versete din Romani 3. După ce Pavel îşi încheie pledoaria împotriva evreilor, el continuă şi citează în următoarea secţiune o listă lungă de pasaje din Vechiul Testament, în Romani 3:9-20, care demonstrează în mod hotărâtor că atât evreii cât şi Neamurile se găsesc sub păcat. Dacă n-ar fi îndurarea lui Dumnezeu, nici unul dintre noi nu ar merita mântuirea. Cu toţii merităm condamnarea lui Dumnezeu. Dar, după ce vine cu vestea rea despre păcatul omenesc, începând cu Romani 3:21 el prezintă cu mare putere şi claritate vestea bună a Evangheliei, în care se descoperă o neprihănire de la Dumnezeu. Apostolul va demonstra că Dumnezeu salvează păcătoşii în Persoana Fiului Său prin predicarea Evangheliei, în care se descoperă puterea lui Dumnezeu şi prin care toţi cei ce se încred în Isus Hristos vor fi izbăviţi de ziua mâniei. Astfel, pentru a începe să parcurgem textul nostru din această dimineaţă, Romani 2 versetul 17 până la Romani 3:8, începem cu versetele 17-20 unde Pavel se ocupă de sentimentul fals de încredere pe care îl aveau evreii în Legea lui Dumnezeu, o încredere care în realitate nu era nimic altceva decât ipocrizie.
În versetul 17, Pavel îi identifică pentru prima dată specific pe evrei pe nume, deşi e clar că a vorbit despre ei încă de la începutul capitolului 2. E foarte probabil că în toate aceste versete Pavel să folosească referitor la pretenţiile evreilor exact acelaşi limbaj pe care aceştia îl foloseau atunci când se lăudau cu superioritatea lor faţă de Neamuri. Acest lucru e evident din felul în care Pavel îşi prezintă cazul începând cu versetul 17: „Tu, care te numeşti Iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău…”
Situaţia indicată de limbajul lui Pavel implică cel puţin faptul că evreii se laudă sau se mândresc înaintea Neamurilor că ei sunt poporul lui Dumnezeu, pentru că lor le-a dat Dumnezeu Legea Sa. Haideţi să clarificăm aici un lucru. Pavel nu spune că a fi poporul ales al lui Dumnezeu sau a avea Legea este un lucru rău. De fapt, nu e un lucru rău nici să te lauzi cu ce a făcut Dumnezeu. Dar e un lucru rău să te lauzi cu aceste lucruri bazându-te pe falsa presupunere că, deoarece evreii au fost aleşi de Dumnezeu şi au primit Legea, ei sunt scutiţi cumva de judecata lui Dumnezeu. Primirea Legii nu e acelaşi lucru cu ascultarea de Lege.
Această temă a demascării ipocriziei evreilor continuă în versetul 18, unde Pavel scrie: „… care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;…” Pavel adaugă acum încă două trăsături distinctive ale unui evreu, cu care evreii se mândreau înaintea Neamurilor. Prima dintre acestea este cunoaşterea voii lui Dumnezeu care, desigur, este descoperită în Lege. A doua trăsătură distinctivă este înrudită îndeaproape cu prima. Deoarece evreul cunoaşte poruncile lui Dumnezeu, prin urmare evreul trebuie să cunoască ce e superior, adică ce e cel mai bun. Iar Pavel prezintă cinci binecuvântări în versetele 17-18 de care evreii s-au bucurat în istoria lor şi cu care ei se laudă, însă în versetele 19-20 Pavel arată patru domenii în care evreii ar trebui să fie exemple pentru Neamuri, dar nu sunt. Astfel, Pavel întreabă: „…tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului…” Atunci, sugerează implicit Pavel, ar trebui să te mai gândeşti o dată.
Primul dintre aceste domenii se referă la faptul că evreii sunt convinşi că, deoarece ei au Legea, ei sunt o călăuză pentru cei orbi, adică pentru Neamurile care nu au Legea. Evreul este convins de acest lucru. Mai mult, evreul este convins că el oferă lumină pentru cei ce trăiesc în întuneric şi este capabil să-i înveţe pe cei neştiutori, a căror gândire este la nivelul unor copii, despre cunoaşterea voii lui Dumnezeu. În cuvinte simple, asta înseamnă că evreul posedă în poruncile primite însăşi întruchiparea voii lui Dumnezeu şi a adevărului despre aceste lucruri.
De aceea, dacă noi ca şi făpturi create vrem să ştim ce cere Dumnezeu de la noi, trebuie să privim pur şi simplu la Lege. Dumnezeu nu Şi-a ascuns voia Sa de noi. El a publicat-o pe table de piatră, dar a întipărit-o şi pe inimile noastre. Asta înseamnă că noi nu trebuie să depindem de cei care ne spun că ei cunosc care este voia lui Dumnezeu pentru vieţile noastre sau care pretind că au primit descoperiri secrete de la Dumnezeu. Dumnezeu ne-a spus în Cuvântul Său tot ce trebuie să cunoaştem.
În ciuda tuturor acestor privilegii pe care Dumnezeu le-a dat lui Israel, evreii au devenit mândri de faptul că ei posedă aceste lucruri, spre deosebire de Neamurile care nu le au. Evreul este mândru pentru că el nu trăieşte în întuneric, la fel ca Neamurile. E mândru pentru că el cunoaşte voia lui Dumnezeu şi pentru că această voie a fost descoperită lui Israel sub forma celor Zece Porunci. Evreul a fost cruţat într-adevăr de această spirală mereu descendentă înspre adâncimile din ce în ce mai mari ale păcatului, pe care alunecă Neamurile. Dar evreul a uitat că nu e meritul lui că are toate aceste lucruri. Evreul le are pentru că le-a primit în dar de la Dumnezeu, şi prin urmare Legea şi cunoaşterea voii lui Dumnezeu nu sunt lucruri cu care evreul se poate lăuda. Ele sunt binecuvântări de la Dumnezeu şi trebuie primite cu recunoştinţă, în smerenie. Mai mult, aceste lucruri sunt binecuvântări care aduc împreună cu ele o mai mare responsabilitate, aşa cum se vede din faptul că cei ce se laudă cu ele încalcă în realitate chiar poruncile pe care le-au primit de la Dumnezeu.
Din acest motiv, în versetele 21-24 Pavel renunţă la structura propoziţiei folosite anterior – această structură de tipul „dacă” „atunci” – ca să se ocupe acum de faptul că evreii au falimentat lamentabil să trăiască la nivelul poruncilor pe care Dumnezeu li le-a dat. Pavel pune acum o serie de întrebări foarte precise, începând cu versetele 21-22, care dezvăluie faptul că evreul nu a trăit la nivelul cerinţelor care le-au fost încredinţate.
Cum te poţi lăuda cu Legea, dacă tu însuţi n-o împlineşti? Pavel întreabă: „tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi” furi? Tu care zici: „Să nu preacurveşti” preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?”
Prima întrebare pe care o ridică Pavel aici ţinteşte chiar esenţa relaţiei pe care ar trebui Israel să o aibă cu Neamurile. Din moment ce evreilor li s-a încredinţat voia lui Dumnezeu sub forma celor Zece Porunci, Israel trebuie să slujească drept învăţător pentru popoarele dintre Neamuri. De aceea, Pavel îi întreabă direct pe evrei: „Voi, cei ce învăţaţi pe alţii, aţi învăţat voi oare aceste lucruri?” A doua întrebare se referă la furt. „Aceia dintre voi care predică împotriva hoţiei, voi înşivă furaţi?” Cuvântul „a fura” se referă la acţiunile unui hoţ sau bandit care se furişează. De aceea, referinţa la furt include probabil toate formele de necinste. Iar a treia întrebare are de-a face cu adulterul, care era interzis printre evrei dar era practicat pe scară largă în lumea greco-romană. De aceea, Pavel întreabă: „Voi, evreii îi condamnaţi pe cei dintre Neamuri care au amante, dar voi înşivă vă luaţi amante?” A patra întrebare vine într-un fel ca o mică surpriză. Cum rămâne cu idolatria, pe care Legea o condamnă şi care era lucrul cel mai condamnat de către evrei în felul de viaţă al Neamurilor? E interesant că Pavel nu îi întreabă pe evrei dacă şi ei se închină la idoli în felul Neamurilor. Evreii nu făceau acest lucru şi nu l-ar fi făcut niciodată. Însă Pavel îi întreabă pe evrei dacă jefuiesc temple. Se referă probabil la faptul că despre anumiţi evrei se ştia că produc şi vând Neamurilor obiecte de închinare la idoli, realizând astfel câştiguri destul de mari. Dar e în joc aici un principiu mult mai mare. A condamna practicile păgâne ale Neamurilor, câştigându-ţi în acelaşi timp existenţa sprijinind aceste practici era pentru Pavel un act de ipocrizie făţişă, la care se referă atunci când vorbeşte despre jefuirea templelor, în sensul neacordării închinării care I se cuvine de drept lui Dumnezeu.
Această lipsă de consecvenţă dintre cuvintele şi faptele evreilor este evidentă în versetul 23, unde Pavel întreabă simplu: „Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?” Ideea subliniată de Pavel aici e foarte simplă. Voi, evreii, vă lăudaţi că aveţi poruncile, încercând să vă demonstraţi astfel superioritatea faţă de Neamuri. Dar în tot acest timp voi încălcaţi poruncile şi dezonoraţi Dumnezeul despre care spuneţi că v-a ales pe voi, nu pe Neamuri. Spuneţi un lucru dar faceţi altceva. Iar consecinţa acestei ipocrizii este prezentată tragic în versetul 24, unde Pavel se plânge: „Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri” după cum este scris.” Această tendinţă a Neamurilor să hulească împotriva Dumnezeului lui Israel nu e evidentă doar din circumstanţele care existau între evrei şi Neamuri în mare parte din lumea primului secol, Pavel are chiar şi suport biblic pentru afirmaţiile sale, citând din Isaia 52:5. Starea curentă a evlaviei lui Israel (deplorabilă) a fost prezisă de profeţii lui Israel. Iar pe vremea lui Pavel, la fel ca în zilele noastre, orice formă de ipocrizie din partea poporului lui Dumnezeu constituie nu doar un obstacol în calea mărturiei Bisericii în faţa lumii şi în calea predicării Evangheliei, creştinii mai pierd şi orice poziţie de superioritate morală de pe care s-ar putea ocupa de problemele teologice şi etice ale zilei. Aceasta este starea bisericii evanghelice din America.
De aceea, ca să poată confrunta ipocrizia evreilor, e evident că Pavel trebuie să se ocupe de Lege. Însă Pavel n-a menţionat încă semnul apartenenţei în cadrul legământului, care e tăierea împrejur, sau circumcizia. De aceea, în versetele 25-29 Pavel vorbeşte acum despre semnificaţia tăierii împrejur, în special despre faptul că acest semn al legământului avraamic nu are nici o valoare despărţit de realitatea spre care indică. În versetul 25, Pavel scrie: „Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.”
Dacă evreii erau încrezători pentru că lor li s-a dat Legea, această încredere greşită era puternic susţinută de semnul legământului, şi anume tăierea împrejur. Din nou, răspunsul lui Pavel pentru evrei are perfectă logică. În lumina principiului binecuvântare-blestem, despre care am discutat în versetul 6, Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Ideea subliniată de Pavel în legătură cu tăierea împrejur este foarte simplă şi clară dacă privim la acel principiu din Romani 2:6. Dacă eşti evreu şi asculţi de Lege, atunci tăierea împrejur are o mare valoare. Este semnul care confirmă că ai respectat Legea, ai păzit poruncile lui Dumnezeu şi astfel eşti îndreptăţit. Eşti neprihănit înaintea lui Dumnezeu şi ai câştigat viaţa. Însă problema e că evreii n-au ascultat de Lege. La fel ca Neamurile, şi ei sunt păcătoşi, aşa cum se poate vedea din comportamentul lor făţarnic. În ciuda încrederii pe care şi-o pun evreii în tăierea împrejur, din moment ce evreii au încălcat Legea lui Dumnezeu, tăierea lor împrejur nu mai are acum nici o valoare. Şi astfel, marea ironie este că evreii se găsesc în aceeaşi situaţie cu Neamurile păgâne pe care le dispreţuiesc. Şi, din moment ce sunt păcătoşi, la fel ca Neamurile, Dumnezeu îi consideră ca şi cum n-ar fi fost niciodată tăiaţi împrejur.
Să nu uităm că şi opusul acestui lucru este de asemenea adevărat, pentru că întreaga problemă depinde de principiul binecuvântare-blestem din Romani 2:6. Aşa cum prezintă Pavel situaţia în versetul 26: „Dacă deci, cel netăiat împrejur (cel dintre Neamuri) păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?” Dumnezeu îi va binecuvânta cu adevărat pe cei ce stăruiesc în facerea binelui. Îi va binecuvânta cu viaţă veşnică, indiferent dacă au primit sau nu semnul apartenenţei la legământ. Găsim acest lucru prezentat clar în prima parte a versetului 27, unde Pavel spune: „Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea (cel dintre Neamuri), nu te va osândi el pe tine (evreul), care o calci, cu toate că ai slova Legii şi tăierea împrejur?”
Pavel nu are de gând să-l lase pe cititorul său evreu să scape prea uşor. Cel dintre Neamuri, care ascultă de Legea lui Dumnezeu scrisă pe inima lui, îl va condamna pe evreul care încalcă Legea, chiar dacă evreul a primit toate avantajele de care cel dintre Neamuri nu a avut parte: Legea, acest cod scris, şi tăierea împrejur. Deoarece este vorba de principiul de bază al legământului, acela că Dumnezeu binecuvântează ascultarea şi blestemă neascultarea, odată ce evreul este în ochii lui Dumnezeu un călcător de Lege, el este considerat de asemenea de către Dumnezeu ca şi cum n-ar fi fost niciodată tăiat împrejur. Poate că este un cetăţean al naţiunii Israel, dar el nu e membru al adevăratului Israel, o distincţie pe care Pavel o va face în Romani 9:6. De aceea, prin urmare, posedarea Legii şi trecerea printr-o operaţie chirurgicală (tăierea împrejur) nu îl poate scuti pe evreu de judecată, deoarece evreul a păcătuit, aşa cum nici păcătosul dintre Neamuri nu va fi scutit de judecata ce urmează să vină.
Dar, dacă nu posedarea Legii şi primirea semnului tăierii împrejur îl face pe cineva un adevărat evreu şi parte din poporul lui Dumnezeu, atunci care este acel lucru? Pavel se ocupă direct de această problemă în versetele 28-30, făcând o deosebire foarte importantă între actul sau semnul exterior, tăierea împrejur, şi realitatea interioară, ceea ce este cineva cu adevărat în inima lui. Astfel, Pavel spune în versetul 28, „Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.”
Această distincţie dintre semn şi realitate nu e ceva inventat de Pavel. În Levitic 26:40-46, lecţia noastră din Vechiul Testament, Moise a vorbit despre efortul lui Israel de a se pocăi ca fiind rezultatul direct al unei inimi netăiate împrejur, adică a lipsei de încredere în puterea şi promisiunea lui Dumnezeu de a mântui păcătoşii. Astfel, realitatea, tăierea împrejur a inimii, duce la răspunsul credinţei, acela promis în semnul exterior. Însă semnul legământului fără realitatea interioară, care este o inimă tăiată împrejur, aduce doar condamnarea. Iar tocmai acesta e lucrul pe care nu-l înţelege evreul. De fapt, tăierea împrejur este atât un semn al binecuvântării cât şi o avertizare a blestemului. Promisiunea ilustrată în tăierea împrejur este aceea că, prin credinţa în promisiune, Dumnezeu Îşi va mântui poporul în mijlocul vărsării de sânge care va însoţi venirea lui Mesia, Mijlocitorul legământului. Însă tăierea împrejur este de asemenea un semn al blestemului pentru toţi cei care acceptă acest semn dar nu cred promisiunea. Pentru că, mai mult decât orice altceva, tăierea împrejur este imaginea grafică a necredinciosului şi a tuturor urmaşilor lui care sunt tăiaţi din poporul lui Dumnezeu de-a lungul generaţiilor care vor urma. Pavel spune că Dumnezeu nu e deloc impresionat de actele religioase din exterior, de înlăturarea unei anumite părţi a pielii. Aceste lucruri nu sunt meritorii, nici nu ne vor scăpa de mânia lui Dumnezeu revărsată asupra păcatelor noastre, aşa cum presupuneau în mod greşit evreii. A fi un adevărat evreu şi un moştenitor al tuturor lucrurilor bune promise lui Avraam înseamnă să crezi promisiunea lui Dumnezeu, aceea că El Îşi va răscumpăra poporul de vina şi puterea păcatului.
Însă persoana care crede promisiunea face acest lucru pentru că beneficiază de lucrarea interioară a Duhului Sfânt, care, vorbind la modul figurat, îi taie împrejur inima astfel încât păcătosul crede promisiunea şi renunţă la propria lui neprihănire. Prin urmare, orice persoană care crede promisiunea lui Dumnezeu că va mântui păcătoşii nu urmăreşte lauda oamenilor prin faptele religioase exterioare pe care le face. Dimpotrivă, Dumnezeu binecuvântează răspunsul credinţei, adică lucrul pe care îl vede El în această inimă tăiată împrejur şi care este creat în acea inimă prin puterea Duhului Sfânt, folosindu-se de predicarea Evangheliei despre care Pavel ne-a spus că e puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor celor ce cred.
Acum că Pavel a dat în vileag ipocrizia evreilor în relaţia lor cu Neamurile şi că evreul îl judecă pe cel dintre Neamuri chiar dacă şi el face exact aceleaşi lucruri pe care le fac Neamurile, în versetele 1-8 din Romani 3 Pavel trebuie să se ocupe de întrebarea dacă există sau nu vreun avantaj în faptul că eşti evreu, precum şi de un număr de alte întrebări ridicate de această linie de gândire. Pentru că, ţinând cont de situaţia pe care Pavel tocmai a descris-o, cititorul evreu ar putea rămâne cu impresia că e mai bine să faci parte dintre Neamuri, dacă primirea Legii şi tăierea împrejur nu l-au ajutat pe Israel să scape de dreptatea lui Dumnezeu. De fapt, aceste lucruri l-au făcut pe evreu pasibil de o şi mai mare judecată. Aşa cum face adesea, Pavel îşi susţine ideea punând o întrebare retorică şi la care vine imediat cu răspunsul. După ce a arătat că posedarea Legii şi tăierea împrejur nu îl va scuti pe evreu de judecată, Pavel întreabă acum în versetul 1, „Care este, deci, întâietatea Iudeului sau care este folosul tăierii împrejur?” În alte cuvinte, dacă aceste daruri primite de la Dumnezeu l-au făcut pe Israel să fie cu atât mai vinovat înaintea lui Dumnezeu, nu ar fi mai bine să faci parte dintre Neamuri? Răspunsul accentuat al lui Pavel „Oricum, sunt mari”, indică faptul că Dumnezeu îşi ţine promisiunile făcute poporului Său. Posedarea atât a Legii cât şi a semnului legământului, teme majore în discuţia noastră din Vechiul Testament despre răscumpărare, sunt o mare binecuvântare de la Dumnezeu, în special pentru acel evreu care se încrede acum în Isus Hristos şi care vede aceste lucruri în lumina venirii lui Mesia. De aceea poate Pavel să confirme cel puţin un avantaj al faptului că eşti evreu, în versetul 2: „…mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.” Spre deosebire de Neamurile care au doar revelaţia generală prin lucrurile create, Dumnezeu i-a încredinţat lui Israel Cuvântul Său în formă scrisă. Aceasta e o afirmaţie uimitoare a lui Pavel pentru că inspiraţia Scripturii trece mai departe de gândurile şi ideile scriitorilor biblici, chiar până la cuvintele pe care le-au scris. Aşa cum va spune Pavel în 2Timotei 3:16 (verset pe care îl ştiţi cu toţii): „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire…” Cuvintele profeţilor sunt chiar cuvintele lui Dumnezeu, rostite de Dumnezeu şi care îi dau lui Israel o cunoaştere a voii lui Dumnezeu pe care nici o naţiune dintre Neamuri nu a avut-o vreodată. Aceasta e o mare binecuvântare şi l-a scăpat pe Israel de multe din consecinţele acestei spirale descendente a păcatului despre care a vorbit Pavel cu referire la Neamuri.
Ei bine, atunci cum se face că evreii nu au răspuns cu credinţă la promisiunile conţinute în acel Cuvânt? Demonstrează oare acest lucru păcătoşenia lui Israel sau înseamnă oare că Dumnezeu nu e credincios promisiunilor Sale? Şi astfel, în versetul 3 Pavel pune pentru prima dată acea întrebare critică pentru care va folosi trei capitole întregi, Romani 9-11, ca să răspundă. „Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?” De data asta răspunsul lui Pavel este unul puternic negativ: „Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.””
Pavel nici nu vrea să se gândească la faptul că această condiţie spirituală prezentă a lui Israel ar putea fi rezultatul încălcării de către Dumnezeu a promisiunilor Sale făcute poporului ales. Pavel neagă această idee cât de accentuat poate. El afirmă însă că judecăţile lui Dumnezeu sunt întotdeauna drepte. Judecata lui Dumnezeu prevalează. Şi pentru că aşa stau lucrurile, dacă cineva afirmă contrariul, este un mincinos. Evreul se găseşte sub judecata lui Dumnezeu pentru că şi el, la fel ca Neamurile, este un păcătos şi prin urmare intră sub incidenţa blestemului lui Dumnezeu.
Astfel, întrebările ridicate de linia argumentului lui Pavel continuă să vină în versetul 5. Deşi următoarea întrebare ar putea fi încă una ipotetică pe care Pavel simte că trebuie să o adreseze, cu toate acestea întrebarea pare a fi una pe care ar putea să o pună cineva din biserică. Am auzit şi noi această întrebare. „Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? Vorbesc în felul omului.”
Răspunsul lui Pavel din versetul 6 este din nou unul puternic negativ. „Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?” Găsim aici o obiecţie care era probabil des întâlnită pe vremea lui Pavel, la fel ca şi în zilele noastre. Dacă ne găsim în această condiţie din vina noastră şi ea demonstrează faptul că Dumnezeu trebuie să se îndure de păcătoşi, atunci de ce mai suntem consideraţi răspunzători pentru faptele noastre, dacă noi nu putem face nimic în privinţa asta? În răspunsul său, Pavel numeşte pur şi simplu acest argument unul „în felul omului” şi îl respinge ca pe o absurditate, reamintindu-i cititorului său că Dumnezeu va judeca locuitorii acestei lumi după cum au lucrat. Da, Dumnezeu este îndurător, dar asta nu înseamnă că harul elimină dreptatea, pentru că Dumnezeu este şi sfânt, El trebuie în mod necesar să pedepsească tot păcatul. Dacă Hristos nu este pedepsit în locul nostru, atunci trebuie să stăm înaintea lui Dumnezeu la judecată, unde vom fi judecaţi după binele sau răul pe care l-am făcut; ne aşteaptă pedeapsa.
Întrebarea finală este ridicată în versetul 7 şi îşi primeşte răspunsul în versetul 8. Numai că de această dată întrebarea nu mai e nici pe departe ipotetică. Cineva o pune şi îi răspunde într-un fel care îl provoacă pe Apostol la mânie. „Dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? (Răspunsul lui Pavel) Osânda acestor oameni este dreaptă.”
Această întrebare este din aceeaşi categorie cu întrebările pe care le-aţi auzit de la sceptici. „Poate Dumnezeu să facă o stâncă atât de mare încât nici El să n-o poată ridica?” Sau, şi mai bine, „Ai încetat să-ţi mai baţi soţia?” Oricum ai răspunde la această întrebare, ai căzut în capcană. Problema cu aceste lucruri este că premisa întrebării e greşită, la fel ca aici. Este harul lui Dumnezeu amplificat prin faptele noastre păcătoase? Dacă da, atunci ar trebui să păcătuim cu atât mai mult, sau să ne afundăm în şi mai mari adâncimi de depravare, ca să demonstrăm cât de îndurător este de fapt Dumnezeu. Ar trebui să facem răul, pentru ca binele să abunde. Premisa falsă e următoarea: doar pentru că Dumnezeu e îndurător, păcătoşenia umană poate fi scuzată. Însă harul lui Dumnezeu şi sfinţenia lui Dumnezeu nu pot fi stârnite una împotriva celeilalte. Acesta e genul de întrebări puse de cei ce urăsc faptul că mântuirea noastră de păcate depinde de îndurarea şi harul lui Dumnezeu, nu de bunătatea sau efortul omenesc. Pavel scrie despre cei ce îl acuză de astfel de lucruri: „Osânda acestor oameni este dreaptă.” Poate că lui Pavel i-ar place ideea unui evanghelic glumeţ, care spunea că în iad Dumnezeu îi pune pe cei care pun astfel de întrebări să scrie pe pereţii iadului de trei miliarde de ori: „A fost o întrebare prostească.”
Într-adevăr, înainte ca Pavel să termine, evreii şi Neamurile stau condamnaţi şi, ca şi cum n-ar fi arătat cititorului său acest lucru cu suficientă claritate, în Romani 3:9-20 (textul nostru pentru data viitoare) Pavel va deschide Vechiul Testament şi va dovedi cititorului său că nici un descendent din rasa lui Adam nu şi-a câştigat dreptul să rămână în picioare înaintea lui Dumnezeu. Ei bine, există o excepţie: Isus Hristos, care a împlinit în mod desăvârşit Legea lui Dumnezeu şi care nu a făcut absolut nici un păcat.
Acum, la încheiere, cu ce rămânem din această porţiune a cărţii Romani? Ar trebui să ne fie clar de-acum că întreaga rasă umană a falimentat în încercarea de a împlini poruncile lui Dumnezeu, aşa cum au fost ele revelate atât în natură cât şi în Scripturi. Şi, chiar dacă evreul are avantajul că a primit Cuvântul lui Dumnezeu, cele Zece Porunci, şi semnul legământului, tăierea împrejur, evreul a ajuns să creadă într-un mod greşit, tragic de greşit, că mântuirea vine prin posedarea acestor lucruri, nu prin ascultarea de Dumnezeul care le-a dat. De aceea, atunci când Isus Hristos a venit ca al doilea Adam să împlinească legământul faptelor şi să asculte de Legea lui Dumnezeu, evreii n-au reuşit să priceapă semnificaţia acestui lucru. Ei le spunea celor dintre Neamuri: „Vedeţi, noi avem Cuvântul lui Dumnezeu. Avem poruncile. Ne-am însemnat trupurile cu semnul legământului, tăierea împrejur. Evreul e superior neevreului.” Însă, aşa cum explică Pavel, doar cei ce împlinesc poruncile vor fi îndreptăţiţi. Posedarea Legii şi tăierea împrejur n-au nici o valoare pentru păcătoşi. Iar evreii sunt la fel de păcătoşi ca şi Neamurile. Aceste lucruri nu ne pot scăpa de păcatele noastre. Până când cititorii evrei ai lui Pavel nu vor înţelege faptul că sunt păcătoşi şi au nevoie de un Mântuitor, un Mântuitor care nu numai să moară pentru toate păcatele lor, dar care să le poată asigura şi o neprihănire desăvârşită prin care să împlinească cerinţele neprihănite ale lui Dumnezeu, până nu vor pricepe acest lucru ei sunt ca şi cum n-ar fi fost niciodată evrei, n-ar fi primit niciodată Legea, n-ar fi fost niciodată tăiaţi împrejur. Sunt la fel de vinovaţi ca Neamurile pe care au ajuns să le dispreţuiască. Lucrul de care au ei nevoie nu este o înlăturare a unei bucăţi de piele, ci o tăiere împrejur a inimii, prin care Dumnezeu le înlătură solzii de pe ochi şi îi face să înţeleagă adevărata lor condiţie înaintea Lui, ca să poată căuta neprihănirea de la Dumnezeu în Persoana lui Isus Hristos.
Împotrivindu-se acestei lucrări a Duhului Sfânt, ei vor continua să se încreadă în ce putem tăia cu cuţitul, în ce putem face cu mâinile noastre, şi în faptul că noi nu facem lucrurile îngrozitoare pe care le fac cei dintre Neamuri. Ei vor continua să speculeze. Vor continua să pună întrebări ridicole. Vor continua să îi privească de sus pe alţii, iar faptele lor îi vor condamna, în loc să-i mântuiască. Acesta e motivul pentru care nu poate exista vestea bună a Evangheliei fără vestea rea a păcatului omenesc. Până nu realizăm că stăm goi înaintea lui Dumnezeu şi că faptele noastre de pioşenie exterioară şi ceremoniile noastre religioase nu au nici o valoare în ce priveşte mântuirea noastră de păcat, nu vom privi niciodată la Isus Hristos pentru iertarea de păcatele noastre şi pentru darul neprihănirii desăvârşite. Însă, odată ce am înţeles adevărul despre păcatul nostru, unde altundeva putem privi decât la Fiul lui Dumnezeu care ne dăruieşte tot ce avem nevoie ca să putem sta înaintea lui Dumnezeu în ziua judecăţii şi să putem auzi acest cuvânt binecuvântat: „Nevinovat”.
Haideţi să ne rugăm.
Tată ceresc, ne amintim de cuvintele Apostolului despre gravitatea păcatului nostru şi cât de lipit este acesta de fiecare parte a fiinţei noastre. Cât de predispuşi suntem şi noi să facem la fel ca evreii, să privim cu superioritate la alţii în timp ce şi noi facem aceleaşi lucruri, dacă nu cu mâinile noastre atunci cu siguranţă în inimile noastre. De aceea mărturisim, o Doamne, că nu avem nimic cu care să venim înaintea Ta. Nu putem face nimic ca să-Ţi câştigăm bunăvoinţa. Însă Tu L-ai trimis pe Isus Hristos să facă toate acele lucruri pe care nu le putem face noi înşine pentru noi. În El avem iertarea pentru păcatele noastre şi avem acea desăvârşită neprihănire care ne face să fim ca şi cum n-am fi păcătuit niciodată şi ca şi cum am fi păzit poruncile Tale în fiecare clipă a vieţilor noastre. De aceea, atunci când auzim aceste cuvinte în ziua judecăţii, că Tu vei răsplăti fiecăruia după cum a lucrat, vom putea spune că noi am păzit Legea pentru că Isus Hristos a păzit poruncile Tale. În Numele Lui glorios şi binecuvântat îţi oferim acum lauda şi recunoştinţa. Dă-ne Duhul Tău Sfânt, o Doamne, ca să putem merge înainte cu recunoştinţă, trăind vieţi plăcute Ţie, ca să nu spună alţii despre Biserică: „Din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri.” Cerem toate aceste lucruri în Numele scumpului Tău Fiu, care a murit pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptăţirea noastră. Amin.
Tradus de Florin Vidu
Inima omului- INIMA OMULUI UN TEMPLU A LUI DUMNEZEU SAU UN ATELIER AL SATANEI- Conține 10 tablouri (imagini ) in care s-ar putea sa te regasești si tu…
Această carte nu este nouă. Ea a apărut acum vreo 200 de ani pentru prima dată în Franţa şi a fost o mare binecuvântare pentru mii de suflete. Acuma o lăsăm să apară într-o formă nouă, revizuită, corespunzătoare Cuvântului lui Dumnezeu. Este o oglindă duhovnicească în care oamenii îşi pot vedea starea sufletească, la fel cum o vede Însuşi Dumnezeu. Sunt nenumăraţi aceia care în această cărticică îşi recunosc propria lor inimă şi prin pocăinţă şi credinţă în Cristos, au putut primi o altă inimă şi un alt Duh. La citirea acestei cărţi, aminteşte-ţi că reprezintă o oglindă în care te poţi vedea tu însuţi. Păgân, creştin, necredincios sau decăzut, îţi poţi vedea chipul, aşa cum te vede Dumnezeu. La Dumnezeu nu există o privire la faţa omului, EL priveşte inima.
Satan este tatăl minciunii, voievodul întunericului şi dumnezeul acestei lumi. El se îmbracă într-un înger al luminii şi duce în eroare prin aceasta multe suflete. Toţi păcătoşii sunt duhovniceşte morţi şi orbi în faţa lui Dumnezeu, după mersul acestei lumi şi după voievodul care domneşte în văzduh, care în acest timp îşi are lucrarea în copii necredinţei (Efeseni 2:2). Dacă ochii lor nu se vor deschide pentru starea lor pierdută, atunci ei merg pe drumul osândirii. Cel care va spune că nu are păcate, se înşeală pe el însuşi (1 Ioan 1:8).
TABLOUL Nr. 1
INIMA PĂCĂTOSULUI
Acest tablou arată inima unui om din lume, ceea ce numeşte Biblia „păcătos”; asta înseamnă o inimă condusă de duhul lumii şi de dorinţele şi poftele cărnii. Ăsta este adevăratul tablou al inimii, aşa cum Dumnezeu îl vede. Ochii tulburaţi vorbesc de beţie, cum scrie în Proverbe 23:29-33: Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii”Pe acest prim tablou, vezi inima omului locuită de diferite animale, care reprezintă multe păcate. Pentru că inima este locuinţa păcatelor noastre. .Isus Însuşi confirmă spunând: „Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om“ (Marcu 7:21-23).
Păunul Fiecare admiră frumuseţea lui. Aici în inima omului reprezintă păcatul trufiei. Lucifer, un fost înger de lumină a lui Dumnezeu, a căzut prin mândria lui şi a devenit vrăşmaşul lui Dumnezeu, Satan (Isaia 14:9-17; Ezechiel 28:12-17). Mândria vine din adâncul iadului şi se manifestă în diferite feluri. Unii oameni sunt mândri de bogăţia lor, creşterea lor bună, înţel¬epciunea lor sau toaletele lor prin care îşi expun corpul lor fără ruşine. Alţii se împodobesc cu tot felul de podoabe cum scrie în Isaia 3:17-24. Alţii iarăşi se mândresc cu strămoşii lor, cu naţionalitatea lor, cultura lor, sportul lor, uită însă că în 1 Petru 5:5 scrie: „Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har”. Dumnezeu urăşte mândria şi trufia (Proverbe 8:13). „Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii“ (Proverbe 16:18).
Ţapul Un animal rău mirositor, plin de poftă şi râvnire. El repre¬zintă desfrâul, curvia şi preacurvia. Aceste păcate întrece orice măsură în vremurile noastre moderne.. Acest duh modern al lumii, nu a cuprins numai bărbaţi şi femei, ci a pătruns şi în familia creştină, în şcoli şi cercuri studenţeşti. Şi anume, această sâmânţă a răului este semănată draconic şi rafinat prin cinematrografe, teatre şi literatură pornografică etc. Şi aceea ce Dumnezeu clar numeşte „păcat” este pur şi simplu „moralitate modernă”. Mii de oameni tineri îşi iau ca exemple pentru viaţa lor personaje din filme sau romane; o sfârşesc însă cu suferinţă, ruşine şi căinţă. Artişti şi artiste care duc o viaţă desfrânată sunt eroii şi eroinele generaţiei de astăzi. Localurile de dans sunt locuri de imoralitate. Însă adevăraţii eroi sfinţi cum îi arată Dumnezeu pe Iosif (Geneza 39:9) nu mai sunt luaţi ca exemplu. Chiar şi cel mai rău păgân din tribul Zulu, nu ezită a condamna la moarte curvarii, iar civilizaţia noastră, chiar de la eilar putea să înveţe ceva, căci în ziua judecăţii el ne va acuza. Dumnezeu ne spune, să nu ne jucăm cu desfrâul, ci să-l evităm. „Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea?
Porcul El reprezintă aici beţia şi necumpătarea. Este un animal murdar care înghite tot ce găseşte în drumul său curat sau necurat. Aşa face şi o inimă păcătoasă. Ea primeşte tot ce e necurat, orice i se oferă, orice expresie atrăgătoare, orice gând rău, orice literatură sau tablou pornografic. Corpul ome¬nesc care e destinat a fi Templul Dumnezeului Viu, e murdărit cu hrană necurată, obiceuri proaste şi patimi. Fumatul stăpâneşte omenirea ca niciodată. Numai puterea lui Dumnezeu poate să elibereze aceste suflete robite de Satan. Oamenii religioşi niciodată nu şi-ar permite să fumeze într-o biserică în timpul serviciului divin; ar fi o profanare pentru Casa lui Dumnezeu. Ei nu se gândesc însă că-şi profanează trupul, care de fapt e Templul lui Dumnezeu.Noi mâncăm pentru a trăi, nu trăim pentru a mânca. Foamea poate fi potolită cu o hrană sănătoasă. Însă pofta nesătulă strigă mereu.Cei ce prepară băuturile tari şi cei ce le vând, sunt şi ei vinovaţi, pentru că Dumnezeu spune: „Vai de cei tari când este vorba de băut vin, şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari“ (Isaia 5:22). „Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spu¬moasă şi-l ameţeşti, ca să-i vezi goliciunea“ (Habacuc 2:15). Păcatele firii pământeşti ne sunt arătate în Galateni 5:19-21. „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.
Broasca ţestoasă Ea întruchipează lenevia, care amână cea ce trebuie făcut, de pe o zi pe alta, şi vrăjitoria. Căci necredinţa este un păcat al vrăjitoriei. „Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile“ (Proverbe 21:25-26).„ „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii,.uci¬gaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (Apocalipsa 22:15). „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vos¬tru“ (Levitic 19:31). Isus însă a apărut, pentru că prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavol şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor“ (Evrei 2:14-15). Acest duh care te împinge să-ţi amâni legămintul de pe o zi pe alta, îţi întăreşte inima în aşa fel, încât devine atât de tare, ca şi carapacea broaştei ţestoase.
Leopardul este un animal fioros. El reprezintă ura, mânia, proasta dis¬poziţie care conduce des inima omenească şi duce de multe ori la violenţă. Tu poţi să încerci să-ţi stăpâneşti proasta dispoziţie, şi îţi poate reuşi, până când, într-o bună zi, iar îţi explodează ca o bombă în tine. Cel mai bun lucru este atunci să o recunoşti şi să-L rogi pe Isus să te elibereze de această mânie diavolească. „Acum nu vă întristaţi!” (Geneza 45:5).„Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău“ (Psalmul 37:8). „Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăşmăşie. de răutate, de clevetire“ (Coloseni 3:8).Sunt mulţi oameni care încearcă să-şi potolească mânia prin băutură şi fumat sau prin a se răzbuna. De aceea Isus ne va dărui pacea adevărată în inima noastră, pentru întotdeauna, dacă vrem această pace. Dumnezeu eli¬berează de mânie.
Şarpelea ademenit-o pe Eva în paradis. El a distrus cea mai frumoasă legătură de armonie cu Dumnezeu. Satana, îngerul cel căzut a fost cuprins de gelozie împotriva lui Adam şi Eva, când i-a văzut în armonie deplină cu Dumnezeu şi nu cu Lucifer. Din gelozie. Satan, s-a hotărât să distrugă minunata ar¬monie şi viaţa lor cu Dumnezeu, cea ce i-a şi reuşit. Aceeaşi gelozie drăcească şi acelaşi chef locuieşte în multe inimi, când văd pe alţii fericiţi şi mulţumiţi. „Gelozia este neînduple¬cată ca locuinţa morţilor” (Cântarea Cântărilor 8:6).
Broasca se hrăneşte cu pământ şi reprezintă dragostea pentru bani şi zgârcenia. „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1 Timotei 6:10). Un om zgârcit nu este pregătit să-şi deschidă mâna pentru săraci şi nenorociţi, el încearcă prin mijloace cinstite şi necinstite, să-şi adune bogăţiile acestei lumi, care însă vor fi distruse prin molii şi rugină. Isus a spus: „Nu vă strângeţi comori pe pământ unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii“ (Matei 6:19). „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră“ (Matei 6:21) Dragostea de bani şi zgârcenia merg de multe ori împreună cu dorinţa de onoare, putere, de exemplu puterea politică, adică puterea de a stăpini peste alţii, sau puterea banului pentru a asupri pe cei săraci. Şi puterea religioasă care îi face pe oameni să râvnească organizaţiile bisericeşti, şi nu pe Dumnezeu. Cei ce fac aceste lucruri, au tupeul să-i condamne pe sfinţii lui Dumnezeu, care Îl urmează pe Cristos, dar fără să aparţină vreunei biserici oarecare (Marcu 9:38).
34).Satana Satana – tatăl minciunii este născocitorul tuturor păca¬telor. El stăpâneşte inima. Isus spune: „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr pentru că în el nu există adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:44). O minciună nevinovată este la fel de rea ca una grosolană. Există minciuni pe care le spui, le scrii sau le faci. Un făţarnic este un mincinos pentru că se vinde pentru lucruri care nu există. Dumnezeu nu poate minţi. „Dacă zicem că avem părtăşie cu EL, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul” (1 Ioan 1:6).
Steaua arată conştiinţa din fiecare inimă de om. În acest prim tablou conştiinţa este neagră, rea şi probabil pe adormite din cauza repetatelor şi conştientelor păcate. Este orbită şi stricată în aşa fel încât numai poate judeca nici propriile acţiuni. Această conştiinţă rea are câteodată linişte, dar este foarte împrăştiată. Ea acuză acolo unde trebuia să se scuze şi se scuză acolo unde trebuia să acuze. Duhul însă spune: „În vremurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţăr¬nicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor“ (1 Timotei 4:1-2). Conştiinţa rea este în aşa fel de parcă ar fi arsă cu un fier înroşit. Credinţa în Domnul Isus Cristos ne poate elibera de conştiinţa rea (Evrei 10:22).
Ochiul Domnului vede tot ce se întâmplă în inimă. Nimic nu scapă ochiului Său de foc. De aceea El vede şi toate gândurile ascunse şi toate inten¬ţiile inimii (În aceste tablouri achiul omului corespunde exact cu starea inimii lui).
Micile limbi de foc din jurul inimii reprezintă dragostea lui Dumnezeu, care înconjoară inima păcătosului. Este adevărat că Dumnezeu urăşte păcatul, dar El ne iubeşte şi El nu vrea moartea păcă¬tosului, ci să se pocăiască şi să trăiască. Isus a venit pentru a-i elibera pe păcătoşi. Bucurie mare este în cer, când un păcătos se căieşte. Micile limbi de foc vorbesc şi de sângele lui Isus Ghristos, care ne curăţă de toate păcatele. „Priveşte, acesta este Mielul lui Dumnezeu, care poartă păcatele lumii”.
Îngerul reprezintă vestitorul Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu do¬reşte să vorbească cu el care este descurajat de povara păcatului, pentru ca omul să se aplece şi să se căiască, apoi lumina şi dragostea lui Dumnezeu va putea pătrunde în inima lui.
Porumbelul este simbolul Duhului Sfânt, Duhul Adevărului, care dovedeşte lumea vinovată în ce priveşte păcatul. Porumbelul mai este şi simbolul dreptăţii şi a judecăţii. Duhul Sfânt se află aici în afara inimii omului. Nu poate locui în inimia unde mai locuieşte păca¬tul. Dacă acest tablou arată starea inimii tale, atunci nu mai rămâne altceva de făcut decât să strigi la Dumnezeu. Deschide¬-ţi inima şi lasă să pătrundă înăuntru lumina Cuvântului Său. „Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi mântuit”. Domnul vrea doar să te ajute şi să te salveze. El a promis să-ţi dea o inimă nouă, un duh nou.
TABLOUL Nr. 2
INIMA CONVINSĂ ŞI DESCHISĂ
Acest tablou reprezintă inima convinsă, care începe să-L caute pe Dumnezeu. Îngerul ţine sabia, Cuvântul lui Dumnezeu, „care este viu şi lucrător, mai tăios decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii“ (Evrei 4:12). „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”… „Moartea este răsplata păcatului”. „Necredincioşii şi păcătoşii, partea lor este iazul care arde cu foc şi cu pucioasă“ (Apocalipsa 21:8).
Îngerul ţine în mâna cealaltă un craniu. El aminteşte păcătosului că toţi trebuie să moară. Corpul nostru pe care-l iubim atât de mult, pe care-l îmbrăcăm, îl hrănim, îl înfrumuseţăm şi îl îngrijim până la idolatrie, moare şi se prăpădeşte, este mâncat de viermi. Dar sufletul şi duhul nostru vor trăi veşnic şi vor apare într-o zi în faţa scaunului judecăţii lui Dumnezeu.
Vedem aici păcătosul care începe să asculte vestea lui Dumnezeu şi să-şi deschidă inima la iubirea lui Dumnezeu. Duhul Sfânt începe să lumineze inima lui care a fost întunecată de păcat. Lumina lui Dumnezeu pătrunde în Templul Său şi goneşte toată întunecimea. Diferite animale care reprezintă păcatul sunt alungate. De aceea dragă cititorule, permite lui Isus care este Lumina Lumii să pătrundă în inima ta, pe care o va elibera de toată întunecimea, cum o arată tabloul. Isus spune: „Eu sunt Lumina Lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“ (Ioan 8:12).
TABLOUL Nr. 3
INIMA PREGĂTITĂ PENTRU CĂINŢĂ
Acest tablou ne arată starea unui păcătos care într-adevăr se supune şi se căieşte. Îşi aminteşte de multele şi groaznicele păcate pe care le-a săvârşit şi pentru care Isus a murit pe cruce. Când vede crucea pe care îngerul Cuvântului lui Dumnezeu i-o descoperă, i se rupe inima şi se căieşte din tot sufletul pentru numeroasele lui păcate, de aceea inima lui este tulburată. Când sufletul pregătit de căinţă îşi imaginează marea dragoste a lui Dumnezeu care s-a descoperit în Isus Cristos, deodată această dragoste pătrunde în inima lui. El începe să-L înţeleagă pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume să îndepărteze păcatele, fiindcă El Însuşi a acceptat să moară în locul nostru pe lemnul blestemului. Într-adevăr Isus Cristos a fost biciuit, a fost încoronat cu spini, mâinile şi picioarele Lui au fost găurite de cuie, El a murit pe cruce pentru păcatele noastre, şi aceasta mâhneşte adânc pe păcătosul căit. Inima este pregătită pentru căinţă. Când el citeşte Cuvântul lui Dumnezeu, se vede ca într-o oglindă, şi tot mai mult îşi dă seama cât de mult s-a îndepărtat de Dumnezeu, şi cât de mult a călcat sfaturile Lui. Este adine îndurerat, când se căleşte cu inima în timpul acela Isus se apropie de el. Dragostea şi pacea lui Dumnezeu îi umple inima, apoi începe să înţeleagă că: „Sângele lui Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu ne curăţeşte de orice păcat“ (1 Ioan 1:7). „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit“ (Psalm 34:19).
Lumina Duhului Sfânt umple inima care până acuma era pătată şi plină de întuneric. „De vor fi păcatele voastre roşii ca purpura, se vor face albe ca lâna“ (Isaia 1:18). „Umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului, este viaţă şi pace“ (Romani 8:6). Inima este deci sigură că oricine crede în El, nu va pieri ci va avea viaţă veşnică (Ioan 3:16); „căci în EL avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor după bogăţiile harului Său“ (Efeseni 1:7). În locul dorinţelor păcătoase, au luat loc faptele neprihănirii, dorinţa de a trăi numai pentru Dumnezeu şi de a-I sluji numai Lui „El, care ne-a iubit mai întâi”. Inima pregătită pentru căinţă în loc să iubească lumea, iubeşte pe Dumnezeu şi lucrurile lui Dumnezeu.
În acest tablou, animalele (păcatele) se află în afara inimii acestui om. Totuşi Satana nu şi-a părăsit bucuros locuinţa şi se uită mânios înapoi în speranţa că odată se va întoarce iarăşi acolo. De aceea Isus Cristos ne sfătuieşte să veghem şi să ne rugăm pentru a putea rezista diavolului, ca să plece de la noi.
TABLOUL Nr. 4
INIMA PĂCĂTOSULUI MÂNTUIT
Acest tablou arată pe păcătosul mântuit care a găsit pacea desăvârşită şi iertarea prin Mântuitorul nostru Isus Cristos. „Departe gândul să mă laud cu altceva, decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos în care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume“ (Galateni 6:14).
Isus a murit pe cruce pentru ca noi „fiind morţi faţă de păcat, să trăim pentru neprihănire“ (1 Petru 2:24). Eu însă spun: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti“ (Galateni 5:16). Iar în Galateni 5:25 ne spune: „Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul”. În acest tablou mai putem vedea şi stâlpul de care a fost legat Isus după ce a fost dezbrăcat. Mai departe putem vedea biciul şi nuielele cu care L-au bătut groaznic.
Există mulţi creştini, care sunt numai cu numele. Ei se roagă în biserică, iau cina, cântă cântece bisericeşti, iar în acelaşi timp răstignesc pe Mântuitorul tot mai mult prin răutatea lor. „Nu orişicine-Mi zice: Doamne, Doamnei va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri…” (Matei 7:21-27). În acest tablou mai găsim şi punga lui luda, care L-a trădat pe stăpânul său pentru 30 de arginţi, deoarece dragostea de bani i-a cuprins inima şi i-a întunecat mintea. Lanterne şi lanţurile ne arată cum în noaptea aceea Isus a fost prins de soldaţi. Zarurile ne arată că soldaţii au tras la sorţi pentru hainele Lui, ceea ce-a împlinit Scriptura după cum spune profetul: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi“ (Matei 27:35). I-au luat lui Isus totul. L-au lepădat şi I-au spus: „Nu vrem ca acest om să domnească peste noi”.
Oamenii doresc toate binecuvântările lui Dumnezeu, soare şi ploaie, dar nu vor să se pună sub unica autoritate a lui Dumnezeu. Sunt oameni pentru care Dumnezeu există numai în timp de nevoi şi suferinţe.
TABLOUL Nr. 5
TEMPLUL LUI DUMNEZEU
În tabloul al 5-lea vedem inima curăţită şi vindecată în harul şi mila lui Dumnezeu a păcătosului mântuit. Într-adevăr, această inimă a devenit Templul lui Dumnezeu, Locuinţa lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt după făgăduinţa lui Isus. „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el“ (Ioan 14:23).
Această inimă este deci Templul lui Dumnezeu. Toate animalele au fost izgonite. În locul lor vedem acolo Duhul Sfânt, Duhul Adevărului. Acolo unde îşi avea locul faptele firii pâmânteşti, acum se arată roadele Duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia”. El este acum într-adevăr o mlădiţă în via Isus Cristos şi această mlădiţă aduce fructe. Secretul acestui produs de roade este râmânerea în Cristos şi în Cuvântul Lui (Ioan 15:1-10). Deoarece este plin de Duh Sfânt, are puterea să învingă firea pământească şi dorinţele ei, are puterea să răstignească pe omul cel vechi. Acum el nu mai trăieşte după gusturile lumii, ci el trăieşte în nădejdea căci: „credinţa este victoria care a învins lumea”. Acum el trăieşte în speranţa vie a venirii Domnului Isus Cristos. Trăieşte în şi prin dragostea lui Dumnezeu care este nesfârşită. „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5:8).
În acest tablou vedem iarăşi că apare îngerul. Îngerii sunt fiinţele slujitoare pentru aceia de pe pământ care vor moşteni viaţa veşnică, sunt fiinţe cereşti care au porunca să se aşeze în jurul acelora care au frică de Dumnezeu (Psalmul 34:8; Psalmul 91; Daniel 6:22; Matei 2:13; Faptele apostolilor 5:19; 12:7-10).
Diavolul este vizibil şi în acest tablou. El stă aproape de inimă, stă la pândă şi aşteaptă momentul potrivit să se întoarcă iarăşi în locuinţa lui. De aceea apostolul ne îndeamnă: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită“
TABLOUL Nr. 6
INIMA ÎNCERCATĂ ŞI ÎMPĂRŢITĂ
Tabloul şase este tristul tablou al unui decăzut. Unul din ochii lui este închis, căci i-a adormit conştiinţa în viaţa lui. Celălalt ochi se uită obraznic şi face curte lumii. Interiorul lui s-a întunecat şi în ochii lui suferinţele comune cu Cristos, abia de mai sunt vizibile. El este înconjurat de încercări cărora nu le opune rezistenţă, în loc să lupte împotriva lor. În loc să asculte de glasul lui Dumnezeu îşi apleacă urechea, la propunerile şi promisiunile şirete ale corupătorului. Este posibil ca inima împărţită să se mai ducă şi la biserică ca să-şi ascundă dragostea pentru lume cu o haină religioasă, în timp ce dragostea lui Dumnezeu se răceşte. Mintea lui este împărţită în mai multe păreri, începe să simpatizeze cu lumea şi totuşi susţine că iubeşte pe Dumnezeu. Steaua (conştiinţa lui) e tulbure. El nu-şi mai duce crucea bucuros pentru că i-a devenit o povară nedorită. Credinţa lui se clatină, încetează să mai fie în comuniune cu Dumnezeu, în rugăciune, iar poziţia inimii lui faţă de Dumnezeu este nepăsătoare şi laşă. El face tot mai mult loc ispititorului care stă la pândă lângă inima lui. Inima împărţită se bucură mai mult de societatea lumii decât în cercul adevăraţilor credincioşi.
Mândria – duhul păunului, încearcă să pătrundă în inimă. Inima împărţită probabil că a uitat cum a fost salvat prin har, a uitat cum a fost pe drumul mântuirii şi cum astăzi a devenit un sfânt mândru. Beţia bate la uşă şi vrea să intre. Aceasta se întâmplă deseori (foarte nevinovat). De exemplu: dacă inima împărţită se întâlneşte cu prieteni lumeşti la o petrecere şi acolo se ruşinează să fie ţinut ca un om cuminte, timid şi nesociabil, atunci diavolul îi şopteşte la ureche că această unică ocazie în viaţa lui socială, nu trebuie s-o piardă. Dorinţele cărnii se fac observate, începe să facă observaţii (judecăţi) cu două înţelesuri, vizitează locuri de plăceri şi se lasă convins de adversar că aşa e firea omenească – „a gusta nu e păcat”. Este adevărat că nu putem face nimic când păsările necurăţeniei şi ale gândurilor rele se rotesc deasupra capetelor noastre, dar noi suntem de judecat dacă le dăm voie să-şi facă cuib în inimile noastre şi să-şi efectueze lucrurile rele acolo. Dacă dăm diavolului degetul mic, nu se va linişti până nu va stăpâni toată mâna în aşa fel, încât să ne tragă în focul iadului şi sufletul şi duhul.
Omul care în acest al 6-lea tablou înţeapă inima cu un cuţit reprezintă un batjocoritor şi un adversar al creştinismului. Mulţi oameni de acest fel cu buzele lor batjocoritoare şi limbile lor mincinoase, rănesc şi găuresc inimile credincioşilor, iar inima impărţită nu poate rezista la asemenea atacuri. Credinciosul cu inima împărţită începe să aibă frică mai mult de oameni decât de Dumnezeu. Frica de ce vor spune şi ce vor gândi oamenii despre el, rezultă sclavie şi îndepărtare de la Dumnezeu. Proasta dispoziţie şi mânia se descoperă când apar greutăţi şi dezamăgiri şi încerarcă să pătrundă în inimă. Respingătorul şarpe al geloziei apare când alţii sunt mai fericiţi şi au mai mult succes decât el. Dacă primeşte intrare în cea mai mică crăpătură a inimii, atunci uşa e deschisă pentru ură, mândrie şi pentru toate celelalte păcate.
6:11-18).
TABLOUL Nr. 7
INIMA DECĂZUTĂ ŞI ÎMPIETRITĂ
Acest tablou ne arată starea unui decăzut. Acest om a fost luminat, a gustat din harul lui Dumnezeu. A fost părtaş Duhului Sfânt, dar care s-a îndepărtat de calea cea bună. Tabloul mai arată şi starea unei persoane care nu s-a căit niciodată sau care nu s-a pocăit niciodată, cu toate că i s-a descoperit şi i s-a spus despre adevărul Evangheliei şi Vestea cea bună.
Un om care îşi împietreşte inima când Dumnezeu îl cheamă, devine tot mai rău, cu toate strădaniile lui de îmbunătăţire. Isus Însuşi a descris starea unui decăzut în Luca 11:24-26: „Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: ”Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit”. Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşează în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea ca cea dintâi”.
În 2 Petru 2:22 ni se spune: „Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: Câinele s-a întors la ce vărsare şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă”. Aceste locuri din Biblie arată clar starea inimii unui decăzut sau a unui suflet lipsit de căinţă. Păcatul, cu toată puterea lui de înşelătorie, s-a reîntors pentru a-şi face din nou cuib în această inimă să o stăpânească iarăşi. Chiar şi faţa acestui om este până la un anumit grad expresia inimii sale. Duhul Sfânt, acest blând porumbel, este silit să părăsească această inimă, căci Duhul Sfânt şi păcătosul nu pot trăi împreună. Inima nu poate fi în acelaşi timp Templul lui Dumnezeu şi locuinţa lui Satan. Îngerul, care simbolizează vestea cuvântului lui Dumnezeu, se îndepărtează şi el trist privind înapoi în speranţa că acest om se va mai pleca şi se va mai căi, cum a făcut-o fiul pierdut (Luca 15:16-18). „…
În acest tablou nu vedem nimic care exprimă o căinţă adâncă, adevărată. Acest om nu caută faţa lui Dumnezeu, iertarea la picioarele lui Isus. Această conştiinţă de om este tocită, adormită. Omul acesta are urechi, dar nu aude glasul stăruitor a lui Isus. El are ochi, dar nu poate să vadă adâncimea iadului care se deschide sub picioarele lui. Nici nu-i mai e ruşiae că persistă în păcat. Diavolul conduce în inima lui. El a pus stăpânire pe centrul inimi sale. S-ar putea ca acest om să mai aibă figura unui om religios, ca un mormânt văruit… „Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca nişte morminte văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sunt pline de oasele morţilor şi orice fel de necurăţenie“ (Matei 23:27).
Tatăl minciunii (diavolul) ia acum locul duhului adevărului. Fiecare animal, fiecare păcat este condus de un demon, de un duh necurat, care ţine în stăpânire inima. Deşi ar vrea să se elibereze de aceşti călăi „comuni”, ei îl ţin legat în lanţuri. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. „Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul Harului?” (Evrei 10:28-29). Citeşte şi 2 Petru 2:1-4.
TABLOUL Nr. 8
RĂSPLATA PĂCĂTOSULUI
Aici vedem decăzutul şi păcătosul apropiindu-se de moarte. El a amânat adevărata pocăinţă întotdeauna pe „mâine”. Corpul lui este acum plin de dureri şi sufletul lui plin de frica morţii care se apropie. Fantoma morţii vine pentru el la un timp nepotrivit. Înşelătoarele plăceri ale păcatului au pierit şi el se vede pus în faţa morţii ca răsplată a păcatului. Chinurile infernale îl stăpânesc, iar el recunoaşte că nu are nici o legătură cu Dumnezeu. În faza aceasta ar vrea să se roage, dar descoperă că nu mai poate veni în contact cu Dumnezeu, cu acel Dumnezeu pe care L-a tratat cu atâta indiferenţă. Prietenii lui de altă dată nu au curajul să se apropie de el şi cuvintele de consolare spuse fără rost nu-i sunt de nici un ajutor. Bogăţiile lui – probabil agonisite pe căi nedrepte – nu-i pot lungi viaţa, nici să-i salveze sufletul, şi nici nu-l liniştesc în lupta cu moartea. El simte imposibilitatea de a se întâlni cu Dumnezeu, deoarece diavolul îl împiedică.
Tot ceace el a iubit înainte sau pentru care el a trăit, acum i se pare că toate îşi bat joc de el. Chiar şi incomodul „paznic al sufletului” – pare că nu-l recunoaşte – nu-l poate ajuta. Decăzutul (păcătosul) începe să recunoască că: „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!” (Evrei 10:31).
El a nădăjduit că într-o zi va ajunge în rânduială cu Dumnezeu, poate pe patul de moarte, dar acum trebuie să constate: Prea târziu!
Mii de persoane mor de o moarte violentă fără ca să mai poată căuta pe Dumnezeu pe patul de moarte. De aceea este necesar să-L căutăm pe Dumnezeu atâta timp cât se poate găsi. În tabloul nostru, păcătosul vede în locul harului, legea sfântă şi dreaptă a lui Dumnezeu care-l acuză. Mântuitorul, Eliberatorul şi Salvatorul refuzat de el, a devenit acum Judecătorul lui. Groaznic este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu şi la ultima judecată să auzi ultima Lui sentinţă „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25:41). „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“ (Evrei 9:27).
TABLOUL Nr. 9
INIMA BIRUITORULUI
Acest tablou arată un creştin care luptă victorios în focul examenelor şi a încercărilor. Încercat în toate felurile, el rămâne tare şi îndură totul până la sfârşit, având multe biruinţe prin Isus Cristos. „Să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Isus, căpetenia şi desăvârşirea credinţei noastre“ (Evrei 12:1-2).
Satana şi întreaga lui bandă înconjoară inima credinciosului, dar încearcă fără succes pentru că nu-l poate abate de pe drumul cel drept. Mândria, dragostea de bani, duhul imoralităţii şi alte păcate sunt reprezentate aici. Păcatul se strecoară, luând forme diferite, aşezându-se de multe ori sub un alt chip şi nume.
Cu toate acestea, credinciosul care veghează simte păcatul chiar dacă se ascunde sub haina religiei, sau chiar dacă apare sub haina unui înger de lumină. Duhul Sfânt şi Cuvântul Adevărului îl călăuzesc pe credincios în tot adevărul. În tablou se vede un om dansând care ţine în mână un pahar de vin pentru a-l ispiti pe credincios adică pentru a-i arăta plăcerile iluzorii ale acestei lumi. Cu toate acestea, asupra credinciosului nu face nici o impresie, pentru că credinciosul a murit împreună cu Cristos, el este mort faţă de lume şi lumea faţă de el. Un alt om răneşte adânc inima credinciosului. Aici este vorba de aşa-zişii „credincioşi” care rănesc cu înşelătoriile, cu batjocurile şi ameninţările lor – ca duşmani ai lui Dumnezeu – inima adevăratului credincios.
Dar Slavă Domnului! Credinciosul este neclintit la tot ceea ce spun oamenii despre el, pentru că se ocupă numai cu ceea ce spune Dumnezeu. Credinciosul îşi aminteşte de cuvintele Domnului Isus: „Ferice va fi de voi, când din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri“ (Matei 5:11-12).
Păcatul, carnea, egoismul, întreprinde tot ce poate să rupă sufletul de dragostea lui Dumnezeu. Dar în cazul acesta putem spune fericiţi şi cu încredere totală ca apostolul Pavel: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit“ (Romani 8:35-37).
Biruitorul a îmbrăcat toată armura Duhului, urmând pe Cristos (Efeseni 6:13-17): „De aceea luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar avind mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu”.
Steaua conştiinţei este luminată şi strălucitoare. Inima acestui om revarsă multă dragoste prin Duhul Sfânt care locuieşte în el. Îngerul lui Dumnezeu care este deasupra lui (Cuvântul lui Dumnezeu), îi aminteşte de făgăduinţele preţioase pentru acel care învinge şi duce totul până la capăt… „Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte“ (Apocalipsa 2:11). „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii care este în raiul lui Dumnezeu“ (Apocalipsa 2:7). „Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui“ (Apocalipsa 3:5).
Punga cu bani deschisă arată că acest credincios a dat şi bani pentru Dumnezeu. În loc să-şi adune bunuri pământeşti, el ajută săracii pe lângă jertfe făcute de bună voie. Bucata de pâine şi peştele reprezintă viaţa cumpătată a omului. El nu se corupe cu băuturi alcoolice. El nu-şi cheltuieşte banii fără rost, nu-şi corupe trupul, care este un templu a lui Dumnezeu, şi nu se ameţeşte nici cu tutun sau alte mijloace narcotice, ci se hrăneşte cu mâncare simplă şi sănătoasă. Inima lui a devenit un locaş de rugăciune. El participă conştiincios la slujbele lui Dumnezeu din adunarea sa, după timp şi împrejurări. El iubeşte rugăciunea, fie în cercul familiar sau în ascuns, căci el ştie că, credincioşii nu pot trăi fără rugăciunea comună cu Dumnezeu.
Cartea deschisă, Biblia, o citeşte şi o studiază în fiecare zi pentru a descoperi în ea înţelepciune şi putere, viaţă şi lumină, bogăţii necunoscute. Ea este „lampa picioarelor sale” şi o sabie care invinge pe duşman. Biblia este scumpă, căci în ea el găseşte pâinea vieţii pentru sufletul său, apa vieţii care potoleşte setea lui. O scăldătoare în care se poate spăla şi o oglindă în care se poate privi. Îi este drag să-şi ducă crucea, căci el ştie că fără cruce nu este cunună. Deoarece ştie că a înviat odată cu Isus Cristos la o nouă viaţă credinciosul caută lucrurile de sus, lucrurile veşnice, nevăzute. Este pregătit să întâlnească pe Dumnezeul lui şi se aseamănă cu un pom sădit lângă izvor care poartă fructe, ca o mlădiţă în via cea adevărată. Acest om nu se sperie de moarte pentru că plinătatea Duhului Sfânt şi dragostea lui Dumnezeu îi umplu inima. Ferice de cel ce poate spune: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa, de acum mă aşteaptă cununa neprihănirii“ (2 Timotei 4:7-8).
TABLOUL Nr. 10
O MOARTE FERICITĂ
Isus a spus: „EU sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi“ (Ioan 11:25-26). „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimes, are viaţă veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă“ (Ioan 5:24).
Pe acela pe care sângele lui Isus Cristos l-a curăţit de toate păcatele şi care a fost călăuzit de Dumnezeu, care a trăit cu El – pe acela nu-l sperie moartea. Când îi bate ceasul morţii, se va duce cu bucurie aşa cum spune apostolul Pavel: „Aş dori să mă mut, să fiu împreună cu Cristos căci ar fi cu mult mai bine“ (Filipeni 1:23).
Nu există pe acest pământ o limbă potrivită să exprime splendoarea locurilor cereşti, pregătite pentru cei care merg pe urmele Domnului Isus. În locul scheletului morţii (moartea) vedem în acest ultim tablou, îngerul, mesagerul lui Dumnezeu. El aşteaptă ca să-l ridice la Dumnezeu pe păcătosul mântuit. Sufletul şi duhul sunt eliberate de cătuşele trupului muritor şi se înalţă spre Acela pe care L-a iubit sufletul şi pentru care a trăit. Spre slava veşnică i s-a deschis uşa pe care nu o poate închide nimeni. Dumnezeu îi pregăteşte o primire cu dragoste prin cuvintele Domnului şi Stăpânului său: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios din puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria Stăpânului tău!” (Matei 25:21).
Tu dar, acela care ai citit această oglindă a inimii, doreşti să dăruieşti inima celui pe care-L iubeşti? Dumnezeu să-ţi ajute! Căci în acest moment, El este cel mai aproape şi spune: „Fiule (fiica mea) dă-mi inima ta!” (Proverbe 23:26). Părăseşte păcatele tale şi ţine-te de dreptate „căci plata păcatului este moartea, dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru“ (Romani 6:23).
Iată povestea câtorva bărbaţi şi femei care L-au luat în râs pe Domnul:
J. Lenon si M. Monroe
Cu câţiva ani înainte de a muri, într-un interviu pentru o revistă americană, el a declarat: “Creştinătatea va lua sfârşit, va dispărea. Nu este nevoie să îmi susţin această idee. Sunt sigur. Nu am ce spune despre Iisus, însă cei ce-L urmau erau oameni prea simpli, astăzi noi suntem mai cunoscuţi decât El” (1966).
- Ea a declarat că Biblia (Cuvântul lui Dumnezeu) este cea mai proastă carte scrisă vreodată. În iunie 2006 a fost găsită arsă în maşina proprie.
Mulţi alţi oameni importanţi au uitat că nu există nici un alt nume căruia să i se fi acordat atâta autoritate, precum numele Domnului Nostru Iisus Hristos.
Mulţi dintre aceştia au murit, numai Domnul Nostru Iisus Hristos a murit şi a înviat şi este viu.
John Lennon , Michael Jakson , Serena in hell
Mărturisire de credință-Biblia – Cuvantul lui Dumnezeu
Noi credem si marturisim ca Sfintele Scripturi ale Vechiului si Noului Testament sunt inspirate de Duhul Sfant. Ele sunt Cuvantul lui Dumnezeu scris, o revelatie dumnezeiasca pentru neamul omenesc, sunt izvorul fara gres al constiintei de Dumnezeu. Galateni 1:11 “…Evanghelia…nu este de obarsie omeneasca…ci descoperirea lui Hristos”. 2Petru 1:21 “nici o proorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant”. 2Timotei 3:16 “Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu…” Ioan 10:35 “…Scriptura nu poate fi desfiintata…” Ioel 2:28 “…voi turna Duhul meu…si fiii si ficele vor prooroci…” Matei 10:20 “…Duhul Tatalui meu va vorbi in voi…” 1Cor. 2:10 “…Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau…” 11:23 “…am primit de la Domnul ce v-am invatat”…
Biblia-Cuvantul lui Dumnezeu scris prin inspiratia Duhului Sfant este singura regula si norma de credinciosie si purtare in viata aceasta.
Efeseni 1:13″…dupa ce ati auzit Cuvantul adevarului [Evanghelia mantuirii noastre] ati crezut…” 2Timotei 1:13 “Dreptarul invataturilor sanatoase…tine-l cu credinta” Rom.10: 17 “…credinta vine in urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvantul lui Dumnezeu” 2Tim. 3:17 “Scriptura …este de folos…pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna” Psalmul 119:105 “Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele”.
Biblia este singura autoritate in materie de religie; ea este suficienta pentru invatatura noastra. Astfel nu este nevoie de sprijinul traditiei.
Matei 15:6 “…ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu in folosul datinei voastre” Ioan 17:17 “Cuvantul Tau este adevarul” Ioan 5: 39 “…cercetati Scripturile…” Isaia 34:16 “Cautati in cartea Domnului si cititi…” Fapte 17:11 “cercetau Scripturile…” Ioan 20: 31 “…lucrarile acestea au fost scrise pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu si crezand sa aveti viata…”
II. Despre Dumnezeu
Noi credem si marturisim ca este un singur Dumnezeu, Creatorul, Sustinatorul si Stapanitorul tuturor lucrurilor.
Geneza 1:1 “La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamanul…” Efes. 4:6 “Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor care este mai presus de toti si care este in toti”. Maleahi 2: 10 “N-avem toti un singur Tata? Nu ne-a facut un singur Dumnezeu?” Iov 31:15 “Oare nu ne-a intocmit acelasi Dumnezeu…?” Romani 1: 19,20 “…ce se cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu…insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit de la facerea lumii cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El”. 11:36 ” Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile”. Ps. 94: 9 ” cel ce a sadit urechea…a intocmit ochiul…” Fapte 17:24 “Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului”.
In Biblie descoperim pe Dumnezeu ca Tatal, Fiul si Duhul Sfant, cu desavarsire una si nedespartiti in fiinta lor.
2Cor. 13:14 “Harul Domnului nostru Isus Hristos, si dragostea lui Dumnezeu, si impartasirea Duhului Sfant…” Matei 28:19 “…in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh…” 1 Ioan 5:7 “Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant si acestia trei sunt una”.
A) Dumnezeu Tatal
Ioan 6: 27 “caci Tatal, adica insusi Dumnezeu…” 1 Petru 1:2 “…Dumnezeu Tatal…” Matei 11: 25 “…Tata, Doamne al cerului si al pamantului…” Marcu 14: 36 “…Ava, adica Tata…” Luca 22: 42 “Tata, daca voiesti…” 23: 34 “Tata iarta-i…” 23: 46 “Tata, in mainile Tale…” Fapte 2:33″…Dumnezeule…Tatal…” Rom. 15:6 “…Dumnezeu, Tatal de la care vin toate lucrurile…”
B) Dumnezeu Fiul, Isus Hristos
Matei 16: 16″ Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu…” Ioan 1: 1 “…si Cuvantul era Dumnezeu” Luca 1: 32″…Fiul Celui Preainalt…” Fapte 8:37 “…Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu” 9: 20 “…Isus este Fiul lui Dumnezeu” 2 Cor.1: 19 “…Fiul lui Dumnezeu…” 1 Ioan 2: 24 “…veti ramanea in Fiul si in Tatal” 3: 23 “…sa credem in numele Fiului Sau Isus Hristos…” 4:15 “Cine va marturisi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu…” Ioan 20: 31″…ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu…”
C) Dumnezeu Duhul Sfant
Ioan 4: 24 “Dumnezeu este Duh…” 2 Cor.3: 3 “…Duhul Dumnezeului celui viu…” 3: 17 “Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului…” Iov 33: 4 “Duhul lui Dumnezeu m-a facut…” Isaia 48: 16 “…Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Sau…” 1 Cor. 2:10″…Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau…”2: 12 “Duhul care vine de la Dumnezeu…” Ioan 15: 26 “…Duhul adevarului, care purcede de la Tatal…” 14: 26 “…Duhul Sfant pe care-l va trimite Tatal…” Luca 11: 13″…Tatal vostru din ceruri va da Duhul Sfant celor ce il cer!” Fapte 5: 32 “…Duhul Sfant, pe care l-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El…”
III. Despre om
Noi credem si marturisim ca omul este creat de Dumnezeu. Trupul omului – partea materiala – este facut din tarana, iar natura spirituala a omului e din Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Gen. 1: 27 “Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.” Gen. 2:7 “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu”.
Dumnezeu a facut pe om fara prihana, perfect, dar nu desavarsit, cu vointa libera de a alege binele sau raul.
Gen. 1: 31″Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune” Ecl. 7:29 “Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana…” Gen. 2: 17 “Poti sa mananci dupa placere din orice pom…dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci” Ps.107: 17″…prin purtarea lor vinovata ajunsesera nenorociti”. Deut. 30:15 “Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul.”
Prin caderea in pacat omul a cazut sub blestem si a devenit incapabil de a trai voia lui Dumnezeu. Prin nasterea fireasca fiecare mosteneste samanta pacatului, inclinarea spre rau, firea pamanteasca.
Rom. 5:12 “printr-un singur om a intrat pacatul in lume…toti au pacatuit…” 5:19 “…prin neascultarea unui singur om cei multi au fost facuti pacatosi…” 7:17 “…pacatul locuieste in mine…” 7:18 “stiu ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-I drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac” 7:20 “…fac ce nu vreau sa fac…” 7:23 “…vad in madularele mele o alta lege care…ma tine rob legii pacatului.”
Omul fiind fiinta libera e raspunzator inaintea lui Dumnezeu de toate faptele, vorbele si gandurile sale. Toti oamenii trebuie sa moara, iar dupa moarte urmeaza judecata si rasplatirea vesnica.
Rom. 14:12 “Fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu” Mat. 12:36 “…oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit.” 2Cor. 5:10 “Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata pentru binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup.” Evrei 9:27 “oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea urmeaza judecata.”
IV. Despre pacat
Noi credem si marturisim ca omul este creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa, pentru preamarirea Sa si o viata fericita in El, a fost ademenit de diavol devenind neascultator de porunca lui Dumnezeu si astfel a intrat in lume pacatul si blestemul. Pacatul este lipsa de conformitate fata de legea morala a lui Dumnezeu fie intr-o actiune, dispozitie sau atitudine.
Gen. 3:16 ” femeia a raspuns:”Sarpele m-a amagit si am mancat din pom.” 1Ioan5:17 “orice nelegiuire este pacat.” Rom. 14:23 “Tot ce nu vine din incredintare este pacat.” Iacov 4:17 “cine stie sa faca binele si nu-l face, savarseste un pacat.” Ioan 8:34 “cine traieste in pacat este rob al pacatului.” Rom. 6:13 “sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre …” Ecles.7:29 “Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana, dar ei umbla cu multe siretenii.” Ps. 51:4 “Impotriva Ta am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta.” Efes. 2:1-3 “…morti in greselile si in pacatele voastre…intre ei eram si noi odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voia firii pamantesti…”Deut. 9:7 “…tot razvratiti impotriva Domnului ati fost!” 1 Ioan 3:4 “Oricine face pacat, face si faradelege; si pacatul este faradelege.”
Universalitatea pacatului: toti oamenii sunt pacatosi.
Rom. 3:23 “…toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” Ecles.7:20 “pe pamant nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele, fara sa pacatuiasca.” Iov 15:16 “…omul care bea nelegiuirea ca apa.” Rom. 5:12 “…si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor din pricina ca toti au pacatuit.” 1 Ioan 1:8 “daca zicem ca nu avem pacat ne inselam singuri si adevarul nu este in noi.” 1 Imp. 8:46″…caci nu este om care sa nu pacatuiasca.”
Consecinta pacatului: moartea spirituala.
Rom. 6:23″…plata pacatului este moartea…” 5:12 “prin pacat a intrat moartea…” Gen. 2:17″…vei muri negresit.” Iacov 1: 15 “…pacatul odata faptuit aduce moartea.”
V. Despre mantuire
Noi credem si marturisim ca mantuirea este absolvirea omului de urmarile calcarii legilor divine. Ea are de-a face cu natura omului si cu faptele facute de el.
Omul nu se poate mantui pe sine. El nu se poate spala de pacatele sale, nu se poate dezvinovati si nici nu se poate ascunde de pedeapsa pentru pacat.
Ier.2:22 “chiar daca te-ai spala cu silistra, chiar daca ai da cu multa soda, nelegiuirea ta tot ar ramanea scrisa inaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.” Rom. 1:20 “…nu se pot dezvinovati…” Amos 9:2,3 “De-ar patrunde chiar pana in locuinta mortilor, si de acolo ii va smulge mana Mea …de s-ar ascunde de privirile Mele chiar in fundul marii, si acolo ii voi porunci sarpelui sa ii muste.”
Omul nu-si poate crea merite, prin fapte bune ca sa-si acopere trecutul vinovat si sa-si dobandeasca mantuirea.
Rom. 3:20″…nimeni prin faptele legii.” Is.64:6 “toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita.” Ier.13:23″…ati putea voi sa faceti binele, voi, care sunteti deprinsi sa faceti raul?”
Mantuirea e prin harul lui Dumnezeu. Ea este un har care ni se da gratuit, fara sa o meritam. Faptele bune sunt roade ale mantuirii.
Tit 2:11 “harul lui Dumnezeu…aduce mantuire…” Efes.2:8,9 “prin har ati fost mantuiti…nu prin fapte.” Fapte 15:11 “…suntem mantuiti prin harul Domnului Isus.” Tit 3:5 “El ne-a mantuit, nu pentru faptele facute de noi.”
Mijlocul de mantuire este Domnul Isus, care a fost rastignit in locul nostru. Un alt mijloc de mantuire [cruce, taine, sfinti] nu exista.
Fapte 4:12 “in nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.” 1 Ioan2:2 “El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre…” Is. 53:5 “El era strapuns pentru pacatele noastre…”Efes.1:7 “In El avem rascumpararea, prin sangele Lui iertarea pacatelor…” 2 Cor. 5:18 “Dumnezeu…ne-a impacat cu El prin Isus Hristos.” Rom. 3:24,25 “…sunt socotiti neprihaniti…prin harul care este in Isus Hristos…Dumnezeu l-a randuit sa fie o jertfa de ispasire.”
Aceasta mantuire savarsita pe cruce, care se poate primi in mod gratuit, e pentru toti oamenii, indiferent de rasa, nationalitate sau clasa sociala.
1Ioan 2:2 “El este jertfa de rascumparare pentru pacatele… intregii lumi” Tit 2: 11 “harul aduce mantuirea pentru toti oamenii.” 1Tim.2:4 “Dumnezeu…voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti.”
Pentru ca omul pacatos sa se poata bucura de aceasta mantuire el trebuie sa indeplineasca doua conditii: pocainta si credinta. Ele sunt totdeauna nedespartite.
– pocainta inseamna recunoasterea pacatului, parere de rau pentru el, parasirea lui si marturisirea lui in fata Domnului, adica intoarcerea la Dumnezeu. [Luca 15:11-24]
– credinta inseamna primirea de catre pacatos a harului divin pe care il ofera Dumnezeu in Hristos, spre mantuire si viata vesnica.
Marcu 1:15 “El zicea:…pocaiti-va si credeti in Evanghelie.” Luca 13:5 “Daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.” Fapte 2:38 “Pocaiti-va , le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat.” Fapte 17:30 “Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiintasi porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca.” Fapte 16:31 “crede in Domnul Isus si vei fi mantuit.”
VI. Nasterea din nou
Noi credem si marturisim ca nasterea din nou este regenerarea vietii, inzestrandu-ne cu o dispozitie si o atitudine duhovniceasca sfanta; ea cuprinde intreg caracterul: intelectul, sentimentul si vointa. Astfel, fiecare pacatos, pentru a deveni credincios, trebuie sa fie nascut din nou.
Ioan 3:7 “trebuie sa va nasteti din nou.”
Prin puterea sa proprie omul nu se poate naste din nou, nu se poate schimba.
Ier. 13:23 “poate un etiopian sa-si schimbe pielea…? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele…?” Ioan 15:5 “Despartiti de Mine nu puteti face nimic.”
Fara nasterea din nou toate incercarile de a face fapte bune pe care sa le rasplateasca Dumnezeu in ziua judecatii, de a trai voia lui Dumnezeu, sunt falimentare, nu pot da nici un rezultat bun. Prin nasterea fireasca noi mostenim o fire pacatoasa, care da roadele pacatului.
Suntem ca si un paduret care nu poate aduce roade bune. Numai altoirea e ceea ce poate schimba firea.
Matei 7:16-18″…pomul rau nu face roade bune…” Rom. 8:7 “ea [firea pamanteascA) nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna.” Mat.12:34″…cum ati putea voi sa spuneti lucruri bune cand voi sunteti rai…?”
Nasterea din nou este lucrarea divina pe care o face Dumnezeu in viata pacatosului pentru a corespunde vointei Sale. Pentru ca un pacatos sa fie nascut din nou el trebuie sa se pocaiasca si sa creada, adica sa primeasca mantuirea prin har. Atunci Dumnezeu face lucrarea nasterii din nou prin Cuvantul Sau si prin Duhul Sfant.
1 Petru 1:23 „…ati fost nascuti din nou…prin Cuvantul lui Dumnezeu.” Iac. 1:18 „El…ne-a nascut…prin Cuvantul adevarului.” Ioan 3:5 „…daca ne se naste cineva din apa si din duh nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.” Efes.2:10 „noi suntem lucrarea Lui…”
Nasterea din nou nu este o imbunatatire a vietii, ci schimbarea radicala a vietii. Ea nu este schimbarea efectului, ci a cauzei determinante; nu e curatirea vietii exterioare, ci a vietii interioare.
2 Cor. 5:17 „caci daca este cineva in Hristos, este o faptura noua; cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi.” Rom. 6:4 „…sa traim o viata noua.” Col.3:9,10 „…v-ati dezbracat de omul cel vechi cu faptele lui si v-ati imbracat cu omul cel nou…”
Nasterea din nou ne da calitatea de copii ai lui Dumnezeu; ea ne face partasi firii dumnezeiesti, capabili de a trai voia lui Dumnezeu. Ea este a doua fire in viata noastra dupa cum, prin altoire paduretul nu este starpit, el continua sa existe insa fara sa i se dea posibilitatea de manifestare, tot asa e si cu nasterea din nou: firea veche e rastignita – pusa in imposibilitate de actiune – iar firea noua creste si aduce roada buna. Calitatea altoiului este cu totul deosebita de cea a paduretului: in esenta lemnului, in frunze si in fructe. Asa e si cu cel nascut din nou: toate lucrurile trebuie sa arate calitatea lui de copil al lui Dumnezeu.
Ioan 3:6 „ce e nascut din carne e carne, si ce e nascut din duh e duh.” Gal.5:22-23 „roada Duhului este…”Mat. 7:17 „pomul bun face roade bune.”
Prin nasterea din nou devenim mostenitori ai lui Dumnezeu. Dreptul la mostenire vesnica e pe baza inrudirii noastre cu Dumnezeu. Cine nu e nascut din nou nu este copil al lui Dumnezeu si nici nu are drept la mostenirea vesnica.
Rom. 8:17 „daca suntem copii, suntem si mostenitoriai lui Dumnezeu si impreuna mostenitori cu Hristos.” Ioan 3:3 „daca un om nu se naste din nou nu poate vedea imparatia lui Dumnezeu.”
VII. Despre Biserica
Noi credem si marturisim ca, dupa Noul Testament, totalitatea credinciosilor, fara deosebire de rasa, nationalitate sau clasa sociala, din toate timpurile, din cer si de pe pamant, formeaza Biserica lui Hristos; Biserica Universala. Aceasta Biserica nu este o organizatie pamanteasca vizibila, ci este organismul viu, spiritual, al celor mantuiti, adica al celor ce au crezut in Hristos si au fost nascuti din nou.
Evr.12:23 „…Biserica celor intai nascuti, care sunt in ceruri.” Fapte 20:28″…Biserica Dimnului pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau.” Mat.16:18 „…pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea.” Efes. 1:22,23″…Bisericii, care este trupul Lui.”
In limba greaca, cuvantul pentru Biserica [ekklesiA) a insemnat o adunare a celor chemati de acasa si de la afacerile lor ca sa se ocupe cu chestiuni de interes public. Acest cuvant a fost adaptat pentru a numi nu numai Biserica Universala, ci si o Biserica Locala, organizata si independenta, a urmasilor lui Hristos dintr-o localitate, care se intruneau pentru inchinaciune.
Biserica locala, dupa invatatura Noului Testament, este unitateavoluntara a unui grup credinciosi dintr-o localitate, nascuti din nou si botezati pe baza marturisirii personale a credintei lor in Domnul Isus Hristos, ca Mantuitorul lor. Ei se unesc impreuna cu scopul de a se inchina lui Dumnezeu, de a se zidi sufleteste, de a se pastra curata credinta si invatatura crestina – potrivit cu invatatura Noului Testament – si de a colabora la propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu.
La inceput Biserica se intrunea in case particulare.
Mat. 18:20 „Acolo unde sunt 2 sau 3 adunati in numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor.” Rom.16:5 „Spuneti sanatate Bisericii care se aduna in casa lor.” 1 Cor.16:19 „Aquila si Priscila impreuna cu Biserica din casa lor.” Col.4:15 „Spuneti sanatate lui Nimfa si Bisericii din casa lor.” Fapte 8:1 „Bisericii din Ierusalim…” Gal.1:22 „Bisericilor lui Hristos care sunt in Iudeea.” 1 Cor. 1:2 „Biserica lui Dumnezeu care este in Corint.”
Conducerea directa a Bisericii o are Hristos prin Duhul Sfant. Nu recunoastem grade ierarhice. Cei ce primesc anumite insarcinari sunt slujitori ai Bisericii, nu stapani care sa porunceasca.
Col.1:18 „El [Hristos] este Capul trupului, al Bisericii.” Efes.1:22,23 “L-a dat Capetenie…Bisericii, care este trupul Lui.” 5:23 “Hristos este capul Bisericii.” 1 Petru 5:3 “Pastoriti…nu ca si cum ati stapani.”
Dreptul de membru al Bisericii nu se mosteneste, ci se primeste in mod individual prin nasterea din nou. Acceptarea in randurile membrilor unei Biserici locale se face in chip voluntar si personal in urma botezului, pe baza marturisirii credintei in Domnul Isus. Membrii, intre ei, se numesc frati si sunt egali in drepturi si indatoriri indiferent de rasa, nationalitate, clasa sociala sau pregatire educationala.
Mat.23:8 “Voi toti sunteti frati.” Efes.5:30 “Noi suntem madulare ale trupului Lui.” Fapte 2:41″…au primit propovaduirea, au fost botezati si…la numarul ucenicilor s-au adaos aproape trei mii de suflete.”
Organizatia Bisericii locale e facuta pe principiul democratiei autonome.
Programul dumnezeiesc are ca scop stabilirea Imparatiei lui Dumnezeu in inimile oamenilor, iar Bisericile sunt mijloacele alese de Dumnezeu pentru atingerea acestui scop. Bisericile au menirea de a proslavi pe Dumnezeu, de a raspandi Evanghelia si prin partasia frateasca de a da cresterea spirituala necesara fiecarui mambru in parte.
Mc.16:15 “Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia.” Efes.4:11,12 “El a dat pe unii…pentru zidirea trupului lui Hristos.” 1 Cor.14:4″…cine prooroceste zideste sufleteste Biserica.” 1 Cor.14:5,12″…in vederea zidirii sufletesti a Bisericii.”
VIII. Despre slujitorii Bisericii
Noi credem si marturisim ca in Bisericile din Noul Testament au fost diferite categorii de lucratori speciali, dar ele au avut numai doua clase de slujire care au condus demersurile spirituale si materiale ale Bisericii: batranii [prezbiteri, pastori, episcopi] si diaconi.
Filipeni 1:1 “catre toti sfintii…care sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si diaconii.”
1. Titlul de episcop, prezbiter si pastor au fost date celui mai inalt slujitor al Bisericii in Noul Testament. Toate aceste numiri sunt pentru una si aceeasi slujba: supravegherea, pastorirea si carmuirea spirituala a Bisericii.
Fapte 20:17,28 “Pavel a trimis la Efes si a chemat prezbiterii Bisericii…si le-a zis: Luati seama dar la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfant episcopi, ca sa pastoriti Biserica Domnului.”
Pentru ca cineva sa fie in slujba aceasta trebuie sa aiba calitatile descrise de Pavel in 1 Timotei 3:1-7 si Tit 1:5-9.
Metoda alegerii este aratata prin cuvantul grec xeirotonia [randuit] care inseamna si a vota cu ridicare de mana. Aceasta alegere se face de Biserica adunata in acest scop.
Fapte 14:23 “Au randuit prezbiteri ni fiecare Biserica.”
Pastorul este supus si el disciplinei Bisericii, cand invinuirea este bine intemeiata.
1 Tim.5:19 “impotriva unui prezbiter sa nu primesti invinuirea decat din gura a doi sau trei martori.”
2. Diaconii sunt chemati a ajuta pe pastor in administrarea bunurilor materiale ale bisericii. Ei au menirea sa cultive darnicia membrilor, sa inspire actiunile filantropice. Ei trebuie sa aiba calitatile aratate la 1 Tim.3:8-13.
Insarcinarea atat a pastorilor cat si a diaconilor se face prin punerea mainilor.
Fapte 6:6, 13:3 “…si-au pus mainile peste ei.” 1 Tim.4:14″…cu punerea mainilor de catre ceata prezbiterilor.
Noi credem si marturisim ca preotia in conformitate cu Noul Testament nu formeaza o clasa speciala, ci o calitate pe care o are fiecare credincios; ea este universala. Fiecare credincios este un preot. Fiecare are dreptul de a se apropia de Dumnezeu direct prin Domnul Isus, fara alt mijlocitor. Fiecare are dreptul de a oferi jertfe bisericesti.
1 Petru 2:5 “Voi…sunteti…o preotie sfantasa aduceti jertfe duhovnicesti placute lui Dumnezeu prin Isus Hristos.” 2:9 “voi sunteti …o preotie imparateasca.” Apoc.1:6 “a facut din noi…preoti pentru Dumnezeu.”
IX. SimbolurileBisericii [Nou-Testamentale]
Noi credem si marturisim ca Biserica Nou-Testamentala are doua simboluri: Botezul si Cina. Ele nu sunt taine.
1. Botezul. Cuvantul grec pentru botez este baptizo si inseamna afundare. Deci, insasi traducerea arata forma botezului ca e prin afundare si nu prin stropire. Afundarea se face o singura data, in numele Sfintei Treimi.
Mat. 28:19 “Duceti-va si faceti uncenici din toate neamurile botezandu-i in numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant.”
Botezul este simbolul inmormantarii omului vechi si a invierii omului celui nou, a firii noi pentru o alta viata.
Rom.6:4 “Noi deci prin botezul in moartea Lui am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua.”
Botezul nu are calitatea de a curati pacatele; curatirea pacatelor o face numai sangele Domnului Isus. Botezul insusi este marturia publica a individului ca a primit deja aceasta curatire.
Fapte 8:13,21 “Chiar Simon a fost botezat…Dar Petru I-a zis:…inima ta nu este curata inaintea lui Dumnezeu…esti plin de fiere amara.” 1 Petru3:21 “…botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu.”
Pentru ca cineva sa fie botezat el trebuie sa primeasca mai intai mantuirea, ca sa aiba un cuget curat; trebuie deci sa fi indeplinit conditia mantuirii: pocainta si credinta. Copiii, intrucat nu pot marturisi ca au indeplinit aceste conditii nu pot fi admisi pentru botez.
Marcu 16:16 “cine va crede si se va boteza va fi mantuit.” Fapte2:38 “pocaiti-va si fiecare din voi sa fie botezat.” 8:36,37 “Uite apa, ce ma impiedica sa fiu botezat? Filip a zis: Daca crezi din toata inima se poate.”
2. Cina Domnului este simbolul mortii Domnului Isus in locul nostru. Ea se compune din paine si vin neamestecate. Painea franta ne aminteste de trupul Lui frant pentru noi, inr vinul ne aminteste de sangele Sau varsat pentru spalarea pacatelor noastre.
Mat. 26:26-28 “Isus a luat o paine si, dupa ce a binecuvantat-o, a frant-o si a dat0o ucenicilor zicand: Luati mancati, acesta este trupul Meu. Apoi a luat un pahar, si dupa ce a multumit lui Dumnezeu, li l-a dat zicand: Beti toti din el; acesta este sangele Meu…”
Cina Domnului nu are calitatea de a ierta pacatele. Ea are doar menirea de a ne aminti ca pentru iertarea pacatelor noastre a trebuit ca trului Lui sa fie frant si sangele Lui sa fie varsat. Pentru acest scop El a poruncit ca noi sa facem Cina.
Lc. 22:19″…sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 1 Cor. 11:24,25″…sa faceti…spre pomenirea Mea…”
Cina se poate lua de catre toti cei ce si-au marturisit credinta in Domnul Isus si au fost botezati.
Fapte 2:41,42″…au fost botezati si staruiau in frangerea painii…”
De fiecare data, la Cina, credinciosul trebuie sa-si faca cercetarea de sine.
1 Cor.11:28 “Fiecare, dar, sa se cerceteze pe sine insusi si asa sa manance din painea aceasta.”
X. Ziua Domnului
Noi credem si marturisim ca ziua Domnlui este o randuiala crestina care trebuie tinuta continuu, petrecuta in inchinaciune si cugetare spirituala, atat in public cat si acasa. Spre deosebire de vechiul legamant mozaic, cand se tinea ziua a saptea, crestinii, ca membri ai noului legamant trebuie sa tina ziua intai a saptamanii [DuminicA) care a fost sfintita de Dumnezeu prin invierea din morti a Fiului Sau si prin trimiterea Duhului Sfant.
Primii crestini au tinut-o ca zi de inchinaciune. In ea trebuie sa ne odihnim de lucrurile si distractiile trupesti, facem faptele milei si cele care sunt absolut necesare.
Sarbatori inchinate sfintilor nu avem.
Mc. 16:9 „Isus, dupa ce a inviat in dimineata zilei intai a saptamanii…” Lc.24:1-6 „In ziua intai a saptamanii, femeile…au venit la mormant…n-au gasit trupul Domnului Isus…doi barbati, imbracati in haine stralucitoare…le-a zis:…a inviat.” Ioan 20:1 „In ziua intai a saptamanii…” Fapte 2:1-4 „In ziua Cincizecimii [DuminicA) erau toti impreuna in acelasi loc…si toti s-au umplut de Duhul Sfant…”Apoc.1:10 „In ziua Domnului eram in Duhul…” Fapte 20:7 „In ziua intai a saptamanii eram adunati laolalta ca sa frangem painea.” 1 Cor.16:2 „In ziua intai a saptamanii fiecare din voi sa puna deoparte…”Ps.118:24 „Aceasta e ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne veselim in ea.” Levitic 23:15,16 „de a doua zi dupa Sabat…sa numarati cincizeci de zile pana in ziua care vine dupa al saptelea Sabat; atunci sa aduceti Domnului un nou dar de mancare.”
XI. Disciplina in Biserica
Noi credem si marturisim ca Biserica are dreptul de a exercita disciplina frateasca asupra membrilor care s-au abatut de la invatatura crestina a Cuvantului lui Dumnezeu prin atitudine, invatatura sau faptele vietii. Disciplina consta in mustrare, ridicarea drepturilor si excluderea din Biserica. Reprimirea unui exclus se va face la fel, pe baza marturisirii si indreptarii in urma pocaintei.
Mat.18:15-17 „Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el. Daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei spune-l Bisericii, si daca nu vrea sa asculte nici de Biserica sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames.” Tit 3:10 „Dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te de cel ce aduce dezbinari…” 2Tes.3:6 „In numele Domnului nostru Isus Hristos va poruncesc fratilor sa va departati de orice frate ce traieste in neoranduiala…” 1 Cor.5:11″…sa n-aveti nici un fel de legaturi cu vreunul care, macar ca iti zice frate, este curvar, lacom de bani, inchinator la idoli, defaimator, betiv sau hraparet…” 1 Cor.5:12,13 „…nu este datoria voastra sa judecati pe cei dinauntru? …Dati afara pe raul acela.”
XII. Despre rugaciune
Noi credem si marturisim ca rugaciunea este starea de partasie intima cu Dumnezeu. Ea este exprimarea sincera a launtrului nostru in fata Domnului. Din aceasta cauza nu avem carti de rugaciuni si nu indemnam pe altii sa invete rugaciuni pe de rost.
Ps. 62:8 „…varsati-va inimile inaintea Lui!” Ps.142:2 „ma rog catre Domnul. Imi vars necazul inaintea Lui, si-mi povestesc stramtorarea inaintea Lui.”Filip.4:6″…in orice lucru aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu prin rugaciuni si cereri cu multumiri.”
Dupa starea inimii, rugaciunea poate fi de multumire, cerere sau mijlocire.
1 Tim.2:1″…sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri…” Efes.5:20 „multumiti totdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.”
Rugaciunea trebuie adresata Tatalui in Numele Domnului Isus. El este singurul Mijlocitor intre om si Dumnezeu. Rugaciunile adresate sfintilor credem ca nu sunt in conformitate cu Sfintele Scripturi.
Ioan 16:23″…orice veti cere de la Tatal in Numele Meu, va va da.” 1 Tim.2:5″…este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos.”
Rugaciunea este absolut necesara vietii spirituale pentru cresterea, intarirea, ferirea de ispite si biruinta asupra vrajmasului.
Lc. 18:1 „Isus le-a spus o pilda ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat si sa nu se lase.” 1 Tes.5:17 „Rugati-va neincetat.” Mat.26:41 „…va rugati ca sa nu cadeti in ispita.” Efes.3:16″…si-L rog…sa va faca sa va intariti in putere.”
Rugaciunea privata se poate face oriunde, iar rugaciunea comuna se face in partasie cu ceilalti credinciosi din Biserica.
Mat.6:6 „tu cand te rogi intra in odaita ta…si roaga-te Tatalui tau care este in ascuns…” Mat.14:23″…s-a suit pe munte sa se roage.” Mat.26:36,39″…Isus a venit…in Ghetsimani…si s-a rugat.” Fapte 2:42 „Ei staruiau…in rugaciuni.” Fapte 12:5 „Biserica nu inceta sa inalte rugaciuni.”
Rugaciunile pentru cei morti nu au fost practicate in Biserica crestina. Noi credem ca ele nu au nici o valoare, deoarece cel mort a ajuns la locul lui imediat dupa moarte, fara sa mai fie posibilitatea de schimbare de la un loc la altul.
Lc.16:26 „…intre noi si intre voi este o prapastie mare asa ca cei ce ar vrea sa treaca …de acolo la noi sa nu poata.”
XIII. Despre sfintenie
Noi credem si marturisim ca sfintirea este lucrarea progresiva pe care o face Dumnezeu prin Duhul Sfant in viata pacatosului mantuit. Ea incepe la nasterea din nou si prin ea suntem facuti potriviti voii Lui.
1 Tes.4:3 „voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra.” 1 Petru 1:16 „Fiti sfinti caci Eu sunt sfant.” 1 Tes.4:7 „caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la sfintenie.”
Ea inseamna curatirea de pacat si punerea deoparte a vietii pentru Dumnezeu, prin despartirea de lume. Curatirea de pacat este facuta de sangele Domnului Isus.
1 Ioan 1:7 „…sangele lui Isus, Fiul Sau, ne curateste de orice pacat.” 1 Cor.6:11″…ati fost spalati, ati fost sfintiti…” Evr.13:12″…Isus ca sa sfinteasca norodul cu insusi sangele Sau…”
Despartirea de lume si punerea la o parte pentru Dumnezeu se face prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin Duhul Sfant, care ne da putere sa ne impotrivim ispitelor si sa traim voia Lui.
Ioan 17:17 „sfinteste-I prin Cuvantul Tau: Cuvantul Tau este adevarul.” Fapte 2:40 „Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos.” 2 Cor.6:17″ Despartiti-va de ei, zice Domnul.” 1 Pet.1:2″…prin sfintirea lucrata de Duhul, spre ascultare” 2 Cor.3:18 „…suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava prin Duhul Domnului.”
Sfintirea este o lucrare la care Dumnezeu isi are partea Lui, iar omul pe a lui. Dumnezeu, prin Duhul Sfant influenteaza vointa noastra si ne da puterea, iar omul accepta pentru sine, in totul, voia si puterea lui Dumnezeu.
Filip.2:13 „Caci Dumnezeu…va da, dupa placerea Lui si vointa si infaptuirea.” Evr.13:20,21 „Dumnezeul pacii…sa va faca desavarsiti in orice lucru bun, ca sa faceti voia Lui Col. 4:12″…pentru ca desavarsiti…sa staruiti in voia lui Dumnezeu.” Col.1:22,23, 2 Tes.1:11, etc.
XIV. Despre casatorie
Noi credem si marturisim ca, in conformitate cu Sfintele Scripturi, casatoria este oranduita de Dumnezeu.
Gen.1:27,28 „Dumnezeu a facut pe om…parte barbateasca si parte femeiasca. Dumnezeu I-a binecuvantat si le-a zis:,,cresteti si inmultiti-va, umpleti pamantul si stapaniti-l.”
Casatoria este actul de buna voie prin care un barbat si o femeie consimt sa traiasca impreuna toata viata. Barbatului ii este ingaduit sa aiba o singura femeie, ca sotie; la fel si femeii ii este ingaduit sa aiba un singur barbat, ca sot. Dupa moartea unuia din soti, cel ramas se poate casatori.
1 Cor.7:39, Rom.7:2 „O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul; dar daca-I moarebarbatul, este sloboda sa se marite…”
Intrucat si casatoria este o oranduiala cetateneasca, ea trebuie intai incheiata cu acte dupa legile statului, apoi urmeaza binecuvantarea Bisericii. Noi tinem ca cei ce sunt crestini sa incheie o casatorie numai in Domnul, adica numai cu credinciosi.
2 Cor.6:14 „Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi.” 1 Cor.7:39 „…este sloboda sa se marite cu cine vrea, numai in Domnul.”
Casatoria nu trebuie desfacuta prin divort. Divortul este un lucru oprit pentru cei credinciosi.
Mal.2:16 „Caci Eu urasc despartirea in casatorie.” Mat.19:6 „Deci, ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta.”
In cazul de adulter dovedit sau a unei parasiri rautacioase a caminului, credem ca Sfanta Scriptura admite divortul.
Mat.19:9 „Isus le-a raspuns:,,…oricine is lasa nevasta, afara din pricina de curvie, si ia pe alta, preacurveste.” 1 Cor.7:15 „Daca cel necredincios vrea sa se desparta, sa se desparta; in imprejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legati.”
XV. Darnicia crestina
Noi credem si marturisim ca, potrivit cu invatatura Sfintei Scripturi si practica primilor crestini, membrii Bisericii sunt datori, in chip moral, sa contribuie din bunurile lor pamantesti de buna voie si dupa putinta la sustinerea cauzei Evangheliei.
2 Cor.9:6,7 „Sa stiti: cine seamana putin, putin va secera; iar cine seamana mult, mult va secera. Fiecare sa dea dupa cum a hotarat in inima lui, nu cu parere de rau sau de sila, caci pe cine da cu bucurie il iubeste Dumnezeu.” Exod 25:2″…sa-Mi aduca dar; sa-l primiti pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inima.” 35:5″…fiecare sa aduca prinos Domnului ce-l lasa inima.” 1 Cron.29:5 „cine vrea, sa-si aduca de buna voie darurile inaintea Domnului.”Rom. 12:8 „cine da sa dea cu inima larga.”
1. Sustinerea persoanelor ce se afla in slujba Evangheliei pentru a nu duce lipsa.
Filipeni 4:16,18 „Caci mi-ati trimis in Tesalonic…pentru nevoile mele. Am de toate si sunt in belsug…” Tit 3:13 „Ai grija de legiuitorul Zena si Apolo sa nu duca lipsa de nimic din ce le trebuie pentru calatoria lor.” 3 Ioan 6 „vei face bine sa ingrijesti de calatoria lor intr-un chip vrednic de Dumnezeu.” 1 Cor.9:14 „Domnul a randuit ca cei ce propovaduiesc Evanghelia sa traiasca din Evanghelie.” Mat.10:10″…vrednic este lucratorul de hrana lui.” 1 Tim.5:18 „Caci Scriptura zice: sa nu legi gura boului cand treiera bucate, si vrednic este lucratorul de plata lui.”
2. Ajutorarea saracilor, orfanilor si vaduvelor.
Fapte 11:29 „Ucenicii au hotarat sa trimita fiecare dupa puterea lui un ajutor fratilor care locuiau in Iudeea.” Rom.15:26 „caci cei din Macedonia si Ahaia au avut bunatatea sa faca o starngere de ajutoare pentru saracii dintre sfintii care sunt in Ierusalim.” 1 Cor.16:1 „cat priveste strangerea de ajutoare pentru sfinti…” Ioan 12:7,8 „Isus a zis: …pe saraci ii aveti totdeauna cu voi…” Mat.25:40 „Adevarat va spun ca oridecateori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut.” Deut.14:29 „…orfanul si vaduva…sa manance si sa se sature pentru ca Domnul Dumnezeul Tau sa te binecuvinteze…” Iacov 1:27 „Religiunea curata…este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor…”
3. Construirea de locasuri de inchinaciune.
Exod 35:21 „Toti cei cu tragere de inima si bunavointa au venit si au adus prinos Domnului pentru lucrarea cortului…” 1 Cron.29:1,9 „…lucrarea este insemnata, caci casa aceasta nu este pentru om, ci pentru Dumnezeu. Poporul s-a bucurat de darurile de buna voie, caci le dadeau cu draga inima Domnului…” Ezra 2:68,69″…au adus daruri de buna voie pentru Casa lui Dumnezeu…au dat la visteria lucrarii, dupa mijloacele lor…”
XVI. Mijlocitorul nostru in fata lui Dumnezeu
Noi credem si marturisim ca Isus Hristos este mijlocitorul nostru randuit in mod divin intre Dumnezeu si om. Luand asupra Sa natura omeneasca, totusi fara pacat, El a suferit si a murit pe cruce pentru mantuirea pacatosilor. El a fost ingropat, a inviat a treia zi si s-a inaltat la Tatal, la dreapta Caruia traieste pururea ca sa mijloceasca pentru poporul Sau. El este singurul mijlocitor, Profet, Preot si Imparat al Bisericii Sale.
1 Tim.2:5″…este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, Omul Isus Hristos.” Evrei 8:6 „…Hristos a capatat o slujba atat de inalta cu cat legamantul al carui mijlocitor este El e mai bun.” 9:15 „…El este Mijlocitorul pentru ca prin moartea Lui sa capete vesnicia…” 9:24 „Hristos…a intrat chiar in cer, ca sa se infatiseze acum pentru noi, inaintea lui Dumnezeu.” 12:24 „…de Isus, Mijlocitorul…” 7:25 „…traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei…” Fapte 7:56″…vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Ps. 110:1 „Domnul a zis Domnului meu ,,sezi la dreapta Mea…” 1 Pet.3:22″…Isus Hristos, care sta la dreapta lui Dumnezeu, dupa ce s-a inaltat la cer…” Rom.8:34 „Hristos…sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi.” 1 Ioan 2:1 „Dar daca cineva a pacatuit avem la Tatal un mijlocitor, pe Isus Hristos…”
XVII. Pastrarea sfintilor in har
Noi credem si marturisim ca un credincios mantuit prin jertfa salvatoare a Domnului Isus Hristos in urma pocaintei persoanle si a credintei, este pastrat in aceasta stare de har prin puterea lui Dumnezeu pana in clipa de necredinciosie [cand de buna voie paraseste aceasta pastrare]. In acest scop a daruit credinciosilor Duhul Sfant sa-I mangaie, lumineze, calauzeasca si sa-I desavarseasca. Aceasta conlucrare intre Duhul Sfant si om se vede in toate laturile vietii. In ramanerea in har, se implineste vointa omului cu vointa divina, lupta lui, care e sprijinita de puterea lui Dumnezeu, pentru a birui ispitele si incercarile pacatului.
Isaia 41: 10-13 “…Eu sunt cu tine…eu iti vin in ajutor.” Iuda 24 “Iar a Aceluia care poate sa va pazeasca de orice cadere…” 1 Pet.1:5 “Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuire…” 2 Pet.2:9″…Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici.” 1 Cor.10:13 “Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre…” Filipeni 1:6″…Acela care a inceput in voi aceasta lucrare, o vaispravi pana in ziua lui Isus Hristos.” Ioan 10:28 “Eu le voi da viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea.” Rom. 8:26 “Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra.”
XIX. Biserica si statul
Noi credem si marturisim ca autoritatea statului este de la Dumnezeu, fiind imbracata cu putere pentru pastrarea dreptului, ordinii si pedepsirea raufacatorilor, potrivit cu invatatura Cuvantului lui Dumnezeu suntem datori de a ne supune legilor, a ne indeplini indatoririle cetatenesti si a ne ruga pentru toate autoritatile statului.
Tit 3:1 “Adu-le aminte sa fie supusi stapanirilor si dregatorilor…” Rom. 13:1-7 ” Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte caci nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapanirile care au fost randuite de Dumnezeu…” 1 Pet.2:13,14 “Fiti supusi oricarei stapaniri omenesti si dregatorilor…” 1 Tim.2:1-3 “…rugaciuni…pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii.”
XX. Lucrarile vietii de apoi
1. Starea intermediara
[starea sufletului intre viata si moarte]
Noi credem si marturisim ca la moarte fizica trupul, care e din tarana este coborat in mormant, iar sufletul care este de la Dumnezeu se duce la cer. In acea lume sunt doua stari diferite si complet despartite: una de fericire, odihna si desfatare, numita rai, sanul lui Avraam, casa din cer, etc. si alta de pedeapsa, de chin si suferinta, numita iad, loc de chin, intunericul de afara, adancul, etc.
Dupa moarte sufletele celor mantuiti si impacati cu Dumnezeu se duc in rai, iar ale celor nemantuiti se duc in iad. In ambele din aceste stari sufletesti sunt pe deplin constiente si in asteptarea judecatii. Ele sunt fara trupuri.
A) starea celor mantuiti
Luca 16:22 “Cu vremea, saracul a murit si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam.” 23:43 “adevarat iti spun ca azi vei fi cu mine in rai.” 2 Cor.5:1,7,8 “…ca sa fim acasa la Domnul…” Apoc.6:9,10 “…am vazut sub altar sufletele celor ce fusesera jungheati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu…fiecaruia I s-a spus sa se mai odihneasca…” 7:9,14″…m-am uitat si era o mare gloata pe care nu putea s-o numere nimeni…si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului.”
B) starea celor namantuiti
Luca 16:23 “a murit si bogatul…era in locuinta mortilor, in chinuri…2 Pet.2:9 “…Dumnezeu stie…sa pastreze pe cei nelegiuiti ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii.” Mat.8:12 “iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor.” 13:49,50 “…vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni si-I vor arunca in cuptorul aprins…” 2 Petru 2:17 “…lor le este pastrata negura intunericului.”
2. Venirea Domnului
Noi credem si marturisim ca, potrivit invataturii Noului Testament, Domnul nostru Isus Hristos care s-a inaltat la cer, va veni cu slava si stralucire pentru a face judecata celor vii si a celor morti. Venirea Sa va fi vazuta de totisi se va petrece in clipa pe care o stie numai Dumnezeu Tatal. La venirea Sa, mortii vor invia, iar cei credinciosi, care au ramas in viata, vor fi schimbati intr-o clipa si rapiti in intampinarea Mirelui.
Fapte 1:11 “Acest Isus, care s-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veniin acelasi fel cum l-ati vazut mergand la cer.” Mat.24:30, Mc.13:26, Lc.21:27″…vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava.” Ioan 14:3″…Ma voi intoarce si va voi lua cu mine, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi.”1 Tes.1:10 “…si sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau…” 4:16 “Caci insusi Domnul…se va pogori din cer…sa intampinam pe Domnul in vazduh…” Apoc.1:7 “Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi il va vedea…” Mat.24:36 “Despre ziua aceea si despre ceasul acela nu stie nimeni: nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.”
3. Invierea mortilor
Noi credem si marturisim ca la venirea Domnului mortii vor invia pentru a se infatisa inaintea scaunului de judecata; trupurile inviate vor fi schimbate in nemurire, vor fi asemenea trupului inviat al Mantuitorului. Cu acest trup se va mosteni viata de veci, cei mantuiti in fericirea vesnica, iar cei nemantuiti in pedeapsa vesnica.
Ioan 5:28,29 “…cei ce au facut binele vor invia pentru viata, iar cei ce au facut raul vor invia pentru judecata.” Fapte 24:15″…va fi o inviere a celor drepti si a celor nedrepti.” 1 Cor.15:42 “asa este si invierea mortilor…” 15:52,53″…la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii si noi toti vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.” Filip.3:21 “…El va schimba trupul starii noastre smerite si-l va face asemenea trupului slavei Sale.” Apoc.20:13 “Marea va da inapoi pe mortii care erau in ea; Moartea si locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele…”
4. Judecata de apoi
Noi credem si marturisim ca fiecare om va fi judecat in mod drept de Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos, pentru a primi rasplata sau pedeapsa, dupa felul de vietuire in viata pamanteasca.
Fapte 17:30,31 “Dumnezeu…a randuit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin omul pe care l-a randuit pentru aceasta, si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada de netagaduit prin faptul ca L-a inviat din morti.” Rom.2:16 “Si faptul acesta se va vedea cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor. 2 Cor.5:10 “Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup.” Apoc.20:12″…si am vazut pe morti mari si mici stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise si a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea.” Fapte 24:25″…pe cand vorbea Pavel…despre judecata viitoare…”
5. Starea de dupa judecata
Noi credem si marturisim ca dupa judecata, potrivit Noului Testament, cei mantuiti vor mosteni viata de veci in fericirea cereasca, iar cei nemantuiti vor fi lepadati de la fata lui Dumnezeu in chinul vesnic spre pedeapsa vesnica. In aceste stari va fi fiinta intreaga, atat trupul inviat schimbat in nemurire, cat si sufletul.
A) starea celor mantuiti
Mat.25:46″…cei neprihaniti vor merge in viata vesnica.” Apoc.21:3,4 “Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii. El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va fi. Nu va fi nici o tanguire, nici tipat, nici durere pentru ca lucrurile dintai au trecut.” Apoc.22:3-5 “Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in ea. Robii Lui ii vor sluji. Ei vor vedea fata Lui si numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va fi noapte, si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina, si vor imparati in vecii vecilor…” Mat.25:34 “Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii.”
B) starea celor nemantuiti
Mat.25:46 “…acestia vor merge in pedeapsa vesnica.” 25:41 “Duceti-va de la Mine blestematilor in focul cel vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui.” Apoc.14:10,11 “…va bea…din vinul maniei lui Dumnezeu…si va chinuit in foc si pucioasa…si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor.” 21:8 “Dar cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatori la idoli si toti mincinosii, partea lor este iadul, care arde cu foc si pucioasa, adica moartea a doua. 20:15 “Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii a fost aruncat in iazul cu foc.”
—————————————————————————————————————————————————————–
Cărti on line
INIMA OMULUI
TEMPLU A LUI DUMNEZEU SAU ATELIER AL SATANEI
Contine 10 tablouri (imagini)
.
1 Ioan 4:4-10
Această cărticică nu este nouă. Ea a apărut acum vreo 200 de ani pentru prima dată în Franţa şi a fost o mare binecuvântare pentru mii de suflete. Acuma o lăsăm să apară într-o formă nouă, revizuită, corespunzătoare Cuvântului lui Dumnezeu. Este o oglindă duhovnicească în care oamenii îşi pot vedea starea sufletească, la fel cum o vede Însuşi Dumnezeu. Sunt nenumăraţi aceia care în această cărticică îşi recunosc propria lor inimă şi prin pocăinţă şi credinţă în Cristos, au putut primi o altă inimă şi un alt Duh. La citirea acestei cărţi, aminteşte-ţi că reprezintă o oglindă în care te poţi vedea tu însuţi. Păgân, creştin, necredincios sau decăzut, îţi poţi vedea chipul, aşa cum te vede Dumnezeu. La Dumnezeu nu există o privire la faţa omului, EL priveşte inima.
Satan este tatăl minciunii, voievodul întunericului şi dumnezeul acestei lumi. El se îmbracă într-un înger al luminii şi duce în eroare prin aceasta multe suflete. Dar el nu este un înger al luminii, chipul lui este denaturat şi mulţi nu vor să recunoască adevăratul chip al Satanei. Aşa ca în trecut, şi astăzi există mulţi apostoli şi profeţi mincinoşi care se prefac în apostolii lui Cristos. Aceasta nu e de mirare când însuşi Satan s-a prefăcut într-un înger de lumină (2 Corinteni 11:13-14). Diavolul, dumnezeul acestei lumi a orbit simţurile necredincioşilor, aşa încât ei nu văd minunăţia Evangheliei şi claritatea lui Cristos (2 Corinteni 4:4). Toţi păcătoşii sunt duhovniceşte morţi şi orbi în faţa lui Dumnezeu, după mersul acestei lumi şi după voievodul care domneşte în văzduh, care în acest timp îşi are lucrarea în copii necredinţei (Efeseni 2:2). Dacă ochii lor nu se vor deschide pentru starea lor pierdută, atunci ei merg pe drumul osândirii. Cel care va spune că nu are păcate, se înşeală pe el însuşi (1 Ioan 1:8).
Dacă vei citi aceste rânduri şi vei studia imaginile, poţi vedea propria ta inimă. Nu interzice luminii lui Dumnezeu să-ţi arate adevărata stare a inimii tale. Recunoaşte-ţi păcatele şi nu încerca să ascunzi existenţa lor, căci Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire“ (1 Ioan 1:8-10). „Sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat“ (1 Ioan 1:7b). Ori asculţi de Diavol, ori asculţi de Dumnezeu. Ori eşti un ucenic al păcatului, ori eşti un slujitor a lui Dumnezeu. Dacă păcatul guvernează viaţa ta, nu o ascunde. Strigă la Dumnezeu care e pregătit să te elibereze prin Isus Cristos care a venit în lume pentru a elibera pe păcătoşi şi pentru a rupe puterea lui Satan pe care acesta o are asupra noastră din cauza păcatelor noastre. EL este Salvatorul nostru. Te afli în faţa lui Dumnezeu care îţi cunoaşte toate secretele, toate gândurile şi faptele ascunse. Este imposibil să te ascunzi de Dumnezeu, să Îi ascunzi faptele tale. Căci EL, care a creat urechea noastră, EL să nu audă? Cel care a făcut ochii, El să nu vadă? „Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui“ (2 Cronici 16:9). „Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia. Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea“ (Iov 34:21-22).
„Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi“ (Ioan 2:24).
„Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!” (Psalm 32:1-2). Citeşte şi Psalmul 51.
„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11:28).
J. R. Gschwend
TABLOUL NR. 1
INIMA PĂCĂTOSULUI
Acest tablou arată inima unui om din lume, ceea ce numeşte Biblia „păcătos”; asta înseamnă o inimă condusă de duhul lumii şi de dorinţele şi poftele cărnii. Ăsta este adevăratul tablou al inimii, aşa cum Dumnezeu îl vede. Ochii tulburaţi vorbesc de beţie, cum scrie în Proverbe 23:29-33: „Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii? Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin cind curge roş’ şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilic. Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii”Pe acest prim tablou, vezi inima omului locuită de diferite animale, care reprezintă multe păcate. Pentru că inima este locuinţa păcatelor noastre. Prin gura profetului Ieremia, Dum¬nezeu ne spune: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9). Isus Însuşi confirmă spunând: „Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om“ (Marcu 7:21-23).
Păunul Fiecare admiră frumuseţea lui. Aici în inima omului repre¬zintă păcatul trufiei. Lucifer, un fost înger de lumină a lui Dumnezeu, a căzut prin mândria lui şi a devenit vrăşmaşul lui Dumnezeu, Satan (Isaia 14:9-17; Ezechiel 28:12-17). Mân¬dria vine din adâncul iadului şi se manifestă în diferite feluri. Unii oameni sunt mândri de bogăţia lor, creşterea lor bună, înţel¬epciunea lor sau toaletele lor prin care îşi expun corpul lor fără ruşine. Alţii se împodobesc cu tot felul de podoabe cum scrie în Isaia 3:17-24. Alţii iarăşi se mândresc cu strămoşii lor, cu naţionalitatea lor, cultura lor, sportul lor, uită însă că în 1 Petru 5:5 scrie: „Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har”. Dumnezeu urăşte mândria şi trufia (Proverbe 8:13). „Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii“ (Proverbe 16:18).
Ţapul Un animal rău mirositor, plin de poftă şi râvnire. El repre¬zintă desfrâul, curvia şi preacurvia. Aceste păcate întrece orice măsură în vremurile noastre moderne. Este timpul de pe urmă. Trebuie să fim conştienţi de adevărul cuvintelor lui Isus, când a spus cu 2000 de ani în urmă: …”Timpul de pe urmă va fi ca zilele Sodomei şi Gomorei”. Acest duh modern al lumii, nu a cuprins numai bărbaţi şi femei, ci a pătruns şi în familia creştină, în şcoli şi cercuri studenţeşti. Şi anume, această sâmânţă a răului este semănată draconic şi rafinat prin cinematrografe, teatre şi literatură pornografică etc. Şi aceea ce Dumnezeu clar numeşte „păcat” este pur şi simplu „moralitate modernă”. Mii de oameni tineri îşi iau ca exemple pentru viaţa lor personaje din filme sau romane; o sfârşesc însă cu suferinţă, ruşine şi căinţă. Artişti şi artiste care duc o viaţă desfrânată sunt eroii şi eroinele generaţiei de astăzi. Localurile de dans sunt locuri de imoralitate. Însă adevăraţii eroi sfinţi cum îi arată Dumnezeu pe Iosif (Geneza 39:9) nu mai sunt luaţi ca exemplu. Chiar şi cel mai rău păgân din tribul Zulu, nu ezită a condamna la moarte curvarii, iar civilizaţia noastră, chiar de la eilar putea să înveţe ceva, căci în ziua judecăţii el ne va acuza. Dumnezeu ne spune, să nu ne jucăm cu desfrâul, ci să-l evităm. „Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Căci cei doi se vor face un singur trup. Dar cine se lipeşte de Dom¬nul, este un singur duh cu EL. Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care l-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Corinteni 6:16-19). „Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt şi aşa sunteţi voi“ (1 Corinteni 3:17).
Porcul El reprezintă aici beţia şi necumpătarea. Este un animal murdar care înghite tot ce găseşte în drumul său curat sau necurat. Aşa face şi o inimă păcătoasă. Ea primeşte tot ce e necurat, orice i se oferă, orice expresie atrăgătoare, orice gând rău, orice literatură sau tablou pornografic. Corpul ome¬nesc care e destinat a fi Templul Dumnezeului Viu, e murdărit cu hrană necurată, obiceuri proaste şi patimi. Fumatul stăpâneşte omenirea ca niciodată. Numai puterea lui Dumnezeu poate să elibereze aceste suflete robite de Satan. Oamenii religioşi niciodată nu şi-ar permite să fumeze într-o biserică în timpul serviciului divin; ar fi o profanare pentru Casa lui Dumnezeu. Ei nu se gândesc însă că-şi profanează trupul, care de fapt e Templul lui Dumnezeu. „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu“ (1 Corinteni 3:16-17; 1 Corinteni 6:18-19).Îmbuibarea este de asemenea o urâciune înaintea lui Dum¬nezeu. Noi mâncăm pentru a trăi, nu trăim pentru a mânca. Foamea poate fi potolită cu o hrană sănătoasă. Însă pofta nesătulă strigă mereu: „Mai mult, mai mult, dă-mi, dă-mi!” Pofta niciodată nu e sătulă, ea niciodată nu are destul. După Vechiul Testament, beţivii şi destrăbălaţii au fost omorâţi cu pietre (Deuteronom 18:21). „Căci beţivul şi cel ce se dedă la îm¬buibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe“ (Proverbe 23:21). „…cel ce umblă cu cei desfrânaţi, face ruşine tatălui său“ (Proverbe 28:7). Aminteşte-ţi că un anumit om bogat, un destrăbălat, rob al acestei patimi a murit, şi şi-a ridicat ochii din iad, unde a fost chinuit groaznic. Nu cred că este nevoie să amintesc ce mizerie aduce beţia. Este o realitate prea mare ca să se vorbească doar superficial despre ea. Dumnezeu ne spune foarte clar că un beţiv nu va moşteni niciodată Împărăţia cerului. Cei ce prepară băuturile tari şi cei ce le vând, sunt şi ei vinovaţi, pentru că Dumnezeu spune: „Vai de cei tari când este vorba de băut vin, şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari“ (Isaia 5:22). „Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spu¬moasă şi-l ameţeşti, ca să-i vezi goliciunea“ (Habacuc 2:15). „…Arfa şi alăuta, timpanul, flautul şi vinul le înveselesc ospeţele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, şi nu văd lucrul mâinilor Lui“ (Isaia 5:12). „Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahi, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:9-10).Păcatele firii pământeşti ne sunt arătate în Galateni 5:19-21. „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum v-am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”. Şi „nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă fiţi plini de Duh” (Efeseni 5:18).Invitaţia lui Isus spune: „Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!” (Isaia 55:1). „Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da EU, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va pre¬face în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică“ (Ioan 4:14).
Broasca ţestoasă Ea întruchipează lenevia, care amână cea ce trebuie făcut, de pe o zi pe alta, şi vrăjitoria. Căci necredinţa este un păcat al vrăjitoriei. „Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile“ (Proverbe 21:25-26). Iosua a trebuit să spună copiilor lui Israel: „Nu fiţi leneşi în recoltarea pământului”. Fiinţa omenească este foarte nepăsătoare şi leneşă pentru moştenirea lucrurilor Dumnezeieşti. Isus spune: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă“ (Luca 13:24). „Cine caută găseşte“ (Luca 11:9). „Împărăţia cerurilor se ia cu năvală şi ceice dau năvală, pun mâna pe ea“ (Matei 11:12). Lenea duce în spatele ei osândirea şi ruina sufletului nostru în privinţa vindecării. Ne împiedică la rugăciune, ne împiedică să cercetăm conştiincios tainele lui Dumnezeu, şi la apucare în stăpânire a bogatelor promisiuni ale lui Dumnezeu. Ea duce la distrugere. Când Dumnezeu îţi vorbeşte şi stăruieşte să-I dai AZI inima ta, atunci diavolul spune: „Dăi-o numai MÂINE sau în altă zi” care poate nu mai vine de loc. Iar tu mori fără să fi salvat, fără Isus Cristos. Dumnezeu spune: „Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile“ (Evrei 3:7-8). Câţi oameni s-au prăpădit deja, deoarece au amânat ziua când se puteau vindeca în Isus, zi care însă nu a mai venit. Ziua de „MÂINE” nu îţi aparţine ţie.Carapacea broaştei ţestoase serveşte multor vrăjitori pen¬tru vrăjile lor şi arată în acest chip păcatul vrăjitoriei. Fie că e credinţa în puterile vrajei, sau practica în ghicire, în loc să ne punem toată încrederea în viul Dumnezeu. Mai ales în timpul încercărilor, bolilor sau sărăciei, Sfânta Scriptură ne spune să-L chemăm pe Dumnezeul cel viu. care este pregătit să ne ajute, nu să ne lase în voia unei întâmplări bune sau rele. „Domnul întăreşte paşii omului, când îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână“ (Psalmul 37:23-24). „Ci Dumnezeu este Cel ce judecă. El scoboară pe unul şi înalţă pe altul“ (Psalmul 75:7-S). Dumnezeu a dat copiilor lui Israel porunci, cu urmă¬toarele cuvinte: „Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşte¬şugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul. Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta“ (Deuteronom 18:10-12). „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii,.uci¬gaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (Apocalipsa 22:15). „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vos¬tru“ (Levitic 19:31). „Dacă vi se zice însă: Întrebaţi pe ceice cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, cari şoptesc şi bol¬borosesc, răspundeţi: Nu va întreba oare un popor pe Dum¬nezeul său? Va întreba el pe cei rnorţi pentru cei vii? La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta“ (Isaia 8:19-20).În timp ce citeşti această cărticică, Dumnezeu vorbeşte cu tine şi te cheamă la căinţă şi să părăseşti drumul tău. Dar duhul broaştei ţestoase care se află în inima ta îţi şopteşte în toate felurile să-ţi părăseşti hotărârea pentru Cristos şi se osteneşte să-ţi umple inima ta cu neîncredere. „Ce vor spune ai mei, prietenii mei, lumea, dacă mă pocăiesc? Ce se va întâmpla dacă nu voi mai putea dansa şi dacă nu voi mai participa la distracţiile lumeşti?” În locul bogăţiei de nepătruns pe care o avem în Isus; a păcii Lui minunate, a bucuriei Sale de negrăit, minunăţia Lui, viaţa veşnică umplută cu fericire; tu vezi doar lucrurile pe care le-ai părăsit, pe care trebuie să le părăseşti dacă Îl primeşti pe Isus în inima ta. Atunci frica ta de oameni şi de moarte te va face un ucenic al Satanei. Isus însă a apărut, pentru că prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavol şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor“ (Evrei 2:14-15). Acest duh care te împinge să-ţi amâni legămintul de pe o zi pe alta, îţi întăreşte inima în aşa fel, încât devine atât de tare, ca şi carapacea broaştei ţestoase.
Leopardul este un animal fioros. El reprezintă ura, mânia, proasta dis¬poziţie care conduce des inima omenească şi duce de multe ori la violenţă. Tu poţi să încerci să-ţi stăpâneşti proasta dispoziţie, şi îţi poate reuşi, până când, într-o bună zi, iar îţi explodează ca o bombă în tine. Cel mai bun lucru este atunci să o recunoşti şi să-L rogi pe Isus să te elibereze de această mânie diavolească. „Acum nu vă întristaţi!” (Geneza 45:5).„Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău“ (Psalmul 37:8). „Furia este fără milă şi mânia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei“ (Proverbe 27:4). „Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăşmăşie. de răutate, de clevetire“ (Coloseni 3:8).Sunt mulţi oameni care încearcă să-şi potolească mânia prin băutură şi fumat sau prin a se răzbuna. „Vinul lor este venin de şarpe, este otravă cumplită de aspidă” (Deuteronom 32:33). Răzbunarea este dulce pentru inima păcătoasă, dar Domnul spune: „A Mea este răzbunarea!” Isus spune: „Iubeşte pe aproapele tău, ca pe tine însuţi! Iubeşte şi pe duşmanul tău!” Dumnezeu a promis că ne iartă păcatele, dacă iertăm şi noi pe acei care ne-au jignit. Grija excesivă şi sensibilitatea ne despart de asemeni de Dumnezeu. Cheful de a începe cearta şi de a pune sângele în mişcare se găseşte în inima omului. De aceea Isus ne va dărui pacea adevărată în inima noastră, pentru întotdeauna, dacă vrem această pace. Dumnezeu eli¬berează de mânie.
Şarpelea ademenit-o pe Eva în paradis. El a distrus cea mai frumoasă legătură de armonie cu Dumnezeu. Satana, îngerul cel căzut a fost cuprins de gelozie împotriva lui Adam şi Eva, când i-a văzut în armonie deplină cu Dumnezeu şi nu cu Lucifer. Din gelozie. Satan, s-a hotărât să distrugă minunata ar¬monie şi viaţa lor cu Dumnezeu, cea ce i-a şi reuşit. Aceeaşi gelozie drăcească şi acelaşi chef locuieşte în multe inimi, când văd pe alţii fericiţi şi mulţumiţi. „Gelozia este neînduple¬cată ca locuinţa morţilor” (Cântarea Cântărilor 8:6). Ea aduce gânduri rele în inimă şi distruge fericirea altora, ea poate duce şi la crimă. Acesta este cazul în anumite căsnicii. Este izvorul multor suferinţe şi invidiei în viaţa comercială şi în alte laturi ale vieţii. Chiar şi lucrătorii pentru Împărăţia lui Dumnezeu, pre¬dicatori şi preoţi, nu sunt imuni la asemenea atacuri. Să facă bine să vegheze, pentru a fi plini de înţelepciune, astfel ca funcţia lor să nu fie tulburată de un duh drăcesc, de invidie, dacă Dumnezeu foloseşte cumva un alt slujitor al Său.
Broasca se hrăneşte cu pământ şi reprezintă dragostea pentru bani şi zgârcenia. „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1 Timotei 6:10). Un om zgârcit nu este pregătit să-şi deschidă mâna pentru săraci şi nenorociţi, el încearcă prin mijloace cinstite şi necinstite, să-şi adune bogăţiile acestei lumi, care însă vor fi distruse prin molii şi rugină. Isus a spus: „Nu vă strângeţi comori pe pământ unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii“ (Matei 6:19). „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră“ (Matei 6:21). Acan şi ai săi s-au prăpădit fiindcă au iubit aur, argint, pietre preţioase şi haine frumoase (Iosua 7). Iuda Iscarioteanul, ucenicul lui Cristos s-a spânzurat findcă dragostea de bani l-a făcut să-şi trădeze stăpânul. Aurul şi argintul nu sunt lucruri propriu-zis rele, dar dragostea de bani este peri¬culoasă pentru inima omului. Mii de bărbaţi şi femei îşi ruinează viaţa prin faptul că dau sume mari de bani în săli de joc sau la curse de cai pentru a se îmbogăţi, ca la urmă să piardă tot. Dorinţa de a se îmbogăţi fără multă trudă, duce de multe ori la crimă şi sinucidere. Dragostea de bani şi zgârcenia merg de multe ori împreună cu dorinţa de onoare, putere, de exemplu puterea politică, adică puterea de a stăpini peste alţii, sau puterea banului pentru a asupri pe cei săraci. Şi puterea religioasă care îi face pe oameni să râvnească organizaţiile bisericeşti, şi nu pe Dumnezeu. Cei ce fac aceste lucruri, au tupeul să-i condamne pe sfinţii lui Dumnezeu, care Îl urmează pe Cristos, dar fără să aparţină vreunei biserici oarecare (Marcu 9:38). Isus a spus: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui“ (Luca 12:15). Şi povestea omului bo¬gat: „Ţarina unui om bogat rodise. Şi el se gândea în sine, şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile”. „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile şi toate bunătăţile mele. şi voi zice sufletului meu: „Suflete ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani: odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule, chiar în noaptea asta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu” (Luca 12:17-21). Şi „Ce i-ar folosi unui om să câştige toată lumea dacă îşi pierde sufletul său“ (Marcu 8:36). Isus spune: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea… nu este viaţa mai mult decât mâncarea?… Fiindcă toate aceste lucruri neamu¬rile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Pentru că unde este comoara voastră acolo este şi inima voastră (Matei 6:19-
34).Satana Satana – tatăl minciunii este născocitorul tuturor păca¬telor. El stăpâneşte inima. Isus spune: „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr pentru că în el nu există adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:44). O minciună nevinovată este la fel de rea ca una grosolană. Există minciuni pe care le spui, le scrii sau le faci. Un făţarnic este un mincinos pentru că se vinde pentru lucruri care nu există. Dumnezeu nu poate minţi. „Dacă zicem că avem părtăşie cu EL, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul” (1 Ioan 1:6). „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, uci¬gaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună“ (Apocalipsa 22:15). „Şase lucruri urăşte Domnul: ochi trufaşi, limbă mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevi¬novat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău şi martorul mincinos care spune min¬ciuni“ (Proverbe 6:16-19).
Steaua arată conştiinţa din fiecare inimă de om. În acest prim tablou conştiinţa este neagră, rea şi probabil pe adormite din cauza repetatelor şi conştientelor păcate. Este orbită şi stricată în aşa fel încât numai poate judeca nici propriile acţiuni. Această conştiinţă rea are câteodată linişte, dar este foarte împrăştiată. Ea acuză acolo unde trebuia să se scuze şi se scuză acolo unde trebuia să acuze. Duhul însă spune: „În vremurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţăr¬nicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor“ (1 Timotei 4:1-2). Conştiinţa rea este în aşa fel de parcă ar fi arsă cu un fier înroşit. Credinţa în Domnul Isus Cristos ne poate elibera de conştiinţa rea (Evrei 10:22).
Ochiul Domnului vede tot ce se întâmplă în inimă. Nimic nu scapă ochiului Său de foc. De aceea El vede şi toate gândurile ascunse şi toate inten¬ţiile inimii (În aceste tablouri achiul omului corespunde exact cu starea inimii lui).
Micile limbi de foc din jurul inimii reprezintă dragostea lui Dumnezeu, care înconjoară inima păcătosului. Este adevărat că Dumnezeu urăşte păcatul, dar El ne iubeşte şi El nu vrea moartea păcă¬tosului, ci să se pocăiască şi să trăiască. Isus a venit pentru a-i elibera pe păcătoşi. Bucurie mare este în cer, când un păcătos se căieşte. Micile limbi de foc vorbesc şi de sângele lui Isus Ghristos, care ne curăţă de toate păcatele. „Priveşte, acesta este Mielul lui Dumnezeu, care poartă păcatele lumii”.
Îngerul reprezintă vestitorul Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu do¬reşte să vorbească cu el care este descurajat de povara păcatului, pentru ca omul să se aplece şi să se căiască, apoi lumina şi dragostea lui Dumnezeu va putea pătrunde în inima lui.
Porumbelul este simbolul Duhului Sfânt, Duhul Adevărului, care dovedeşte lumea vinovată în ce priveşte păcatul. Porumbelul mai este şi simbolul dreptăţii şi a judecăţii. Duhul Sfânt se află aici în afara inimii omului. Nu poate locui în inimia unde mai locuieşte păca¬tul. Dacă acest tablou arată starea inimii tale, atunci nu mai rămâne altceva de făcut decât să strigi la Dumnezeu. Deschide¬-ţi inima şi lasă să pătrundă înăuntru lumina Cuvântului Său. „Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi mântuit”. Domnul vrea doar să te ajute şi să te salveze. El a promis să-ţi dea o inimă nouă, un duh nou.
TABLOUL NR. 2
INIMA CONVINSĂ ŞI DESCHISĂ
Acest tablou reprezintă inima convinsă, care începe să-L caute pe Dumnezeu. Îngerul ţine sabia, Cuvântul lui Dumnezeu, „care este viu şi lucrător, mai tăios decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii“ (Evrei 4:12). „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”… „Moartea este răsplata păcatului”. „Necredincioşii şi păcătoşii, partea lor este iazul care arde cu foc şi cu pucioasă“ (Apocalipsa 21:8).
Îngerul ţine în mâna cealaltă un craniu. El aminteşte păcătosului că toţi trebuie să moară. Corpul nostru pe care-l iubim atât de mult, pe care-l îmbrăcăm, îl hrănim, îl înfrumuseţăm şi îl îngrijim până la idolatrie, moare şi se prăpădeşte, este mâncat de viermi. Dar sufletul şi duhul nostru vor trăi veşnic şi vor apare într-o zi în faţa scaunului judecăţii lui Dumnezeu.
Vedem aici păcătosul care începe să asculte vestea lui Dumnezeu şi să-şi deschidă inima la iubirea lui Dumnezeu. Duhul Sfânt începe să lumineze inima lui care a fost întunecată de păcat. Lumina lui Dumnezeu pătrunde în Templul Său şi goneşte toată întunecimea. Diferite animale care reprezintă păcatul sunt alungate. De aceea dragă cititorule, permite lui Isus care este Lumina Lumii să pătrundă în inima ta, pe care o va elibera de toată întunecimea, cum o arată tabloul. Isus spune: „Eu sunt Lumina Lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“ (Ioan 8:12).
Niciodată nu vei putea izgoni întunericul prin propria ta putere şi înţelepciune. Modul cel mai simplu, mai sigur şi mai repede, dar şi unicul, pentru a izgoni întunericul este acela de a lăsa lumina să pătrundă în inimă. Luna şi stelele luminează puţin întunericul nopţii, dar dacă apare soarele atunci dispare întunericul, cât şi micile luminiţe. Isus este „Soarele dreptăţii”. Când Isus a intrat în Templul din Ierusalim, atunci El a izgonit pe toţi aceia care vindeau acolo: oi, boi, porumbei şi a răsturnat masa cămătarilor zicindu-le: „Este scris: Casa Mea se va numi o casă de rugăciune”. „Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari“ (Matei 21:13). Inima ta trebuie să fie un templu a lui Dumnezeu, o casă a Sa. El doreşte să locuiască în ea, s-o înfrumuseţeze, s-o umple cu Duhul Sfânt, cu dragostea Sa şi bucuria Sa. Isus nu a venit doar pentru a ne ierta păcatele, ci El a venit şi pentru a ne elibera din puterea şi stăpânirea păcatului. „Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi adevărat slobozi“ (Ioan 8:36).
TABLOUL NR. 3
INIMA PREGĂTITĂ PENTRU CĂINŢĂ
Acest tablou ne arată starea unui păcătos care într-adevăr se supune şi se căieşte. Îşi aminteşte de multele şi groaznicele păcate pe care le-a săvârşit şi pentru care Isus a murit pe cruce. Când vede crucea pe care îngerul Cuvântului lui Dumnezeu i-o descoperă, i se rupe inima şi se căieşte din tot sufletul pentru numeroasele lui păcate, de aceea inima lui este tulburată. Când sufletul pregătit de căinţă îşi imaginează marea dragoste a lui Dumnezeu care s-a descoperit în Isus Cristos, deodată această dragoste pătrunde în inima lui. El începe să-L înţeleagă pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume să îndepărteze păcatele, fiindcă El Însuşi a acceptat să moară în locul nostru pe lemnul blestemului. Într-adevăr Isus Cristos a fost biciuit, a fost încoronat cu spini, mâinile şi picioarele Lui au fost găurite de cuie, El a murit pe cruce pentru păcatele noastre, şi aceasta mâhneşte adânc pe păcătosul căit. Inima este pregătită pentru căinţă. Când el citeşte Cuvântul lui Dumnezeu, se vede ca într-o oglindă, şi tot mai mult îşi dă seama cât de mult s-a îndepărtat de Dumnezeu, şi cât de mult a călcat sfaturile Lui. Este adine îndurerat, când se căleşte cu inima în timpul acela Isus se apropie de el. Dragostea şi pacea lui Dumnezeu îi umple inima, apoi începe să înţeleagă că: „Sângele lui Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu ne curăţeşte de orice păcat“ (1 Ioan 1:7). „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit“ (Psalm 34:19).
Mai departe Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu“ (Isaia 66:2). Duhul Sfânt îi repetă în şoaptă cuvintele lui Isus: „Fiul meu (fiica mea) du-te în pace, păcatele tale sunt iertate”. Tot privind la cruce, inima pregătită pentru căinţă vede sângele vărsat de Isus şi crede că acesta a fost vărsat personal pentru el. El se simte tot mai mult uşurat de povara păcatelor sale. El recunoaşte că Isus a fost bătut pentru păcatele noastre şi că a fost rănit pentru faptele noastre. EL a purtat durerile şi bolile noastre. Domnul a aruncat toate păcatele noastre asupra LUI (Isaia 53:3).
Lumina Duhului Sfânt umple inima care până acuma era pătată şi plină de întuneric. „De vor fi păcatele voastre roşii ca purpura, se vor face albe ca lâna“ (Isaia 1:18). „Umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului, este viaţă şi pace“ (Romani 8:6). Inima este deci sigură că oricine crede în El, nu va pieri ci va avea viaţă veşnică (Ioan 3:16); „căci în EL avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor după bogăţiile harului Său“ (Efeseni 1:7). În locul dorinţelor păcătoase, au luat loc faptele neprihănirii, dorinţa de a trăi numai pentru Dumnezeu şi de a-I sluji numai Lui „El, care ne-a iubit mai întâi”. Inima pregătită pentru căinţă în loc să iubească lumea, iubeşte pe Dumnezeu şi lucrurile lui Dumnezeu.
În acest tablou, animalele (păcatele) se află în afara inimii acestui om. Totuşi Satana nu şi-a părăsit bucuros locuinţa şi se uită mânios înapoi în speranţa că odată se va întoarce iarăşi acolo. De aceea Isus Cristos ne sfătuieşte să veghem şi să ne rugăm pentru a putea rezista diavolului, ca să plece de la noi.
TABLOUL NR. 4
INIMA PĂCĂTOSULUI MÂNTUIT
Acest tablou arată pe păcătosul mântuit care a găsit pacea desăvârşită şi iertarea prin Mântuitorul nostru Isus Cristos. „Departe gândul să mă laud cu altceva, decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos în care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume“ (Galateni 6:14).
Isus a murit pe cruce pentru ca noi „fiind morţi faţă de păcat, să trăim pentru neprihănire“ (1 Petru 2:24). Eu însă spun: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti“ (Galateni 5:16). Iar în Galateni 5:25 ne spune: „Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul”. În acest tablou mai putem vedea şi stâlpul de care a fost legat Isus după ce a fost dezbrăcat. Mai departe putem vedea biciul şi nuielele cu care L-au bătut groaznic. „Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi”. Irod şi oamenii lui L-au badjocorit, L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. „Au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie de bambus în mâna dreaptă. Apoi îngenunchiau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Plecăciune, împăratul iudeilor! Şi scuipau asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau în cap. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească”.
Există mulţi creştini, care sunt numai cu numele. Ei se roagă în biserică, iau cina, cântă cântece bisericeşti, iar în acelaşi timp răstignesc pe Mântuitorul tot mai mult prin răutatea lor. „Nu orişicine-Mi zice: Doamne, Doamnei va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri…” (Matei 7:21-27). În acest tablou mai găsim şi punga lui luda, care L-a trădat pe stăpânul său pentru 30 de arginţi, deoarece dragostea de bani i-a cuprins inima şi i-a întunecat mintea. Lanterne şi lanţurile ne arată cum în noaptea aceea Isus a fost prins de soldaţi. Zarurile ne arată că soldaţii au tras la sorţi pentru hainele Lui, ceea ce-a împlinit Scriptura după cum spune profetul: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi“ (Matei 27:35). I-au luat lui Isus totul. L-au lepădat şi I-au spus: „Nu vrem ca acest om să domnească peste noi”.
Oamenii doresc toate binecuvântările lui Dumnezeu, soare şi ploaie, dar nu vor să se pună sub unica autoritate a lui Dumnezeu. Sunt oameni pentru care Dumnezeu există numai în timp de nevoi şi suferinţe.
Soldaţii I-au străpuns coasta cu o suliţă şi imediat a ţâşnit sânge şi apă. Înainte de cânta cocoşul, Petru s-a lepădat de trei ori de Isus, înaintea unei slujnice; mai târziu însă s-a căit şi a plâns cu amar. Recunoşti tu pe Isus în cuvânt şi în purtarea ta? Ai tu frică de oameni, gândeşte-te la cuvântul Domnului: „De aceea pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri, dar orişicine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri“ (Matei 10:32-33). Isus a mai spus: „Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după mine, nu este vrednic de mine“ (Matei 10:38).
Fericit este acela care stă pe stânca „ISUS”
TABLOUL NR. 5
TEMPLUL LUI DUMNEZEU
În tabloul al 5-lea vedem inima curăţită şi vindecată în harul şi mila lui Dumnezeu a păcătosului mântuit. Într-adevăr, această inimă a devenit Templul lui Dumnezeu, Locuinţa lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt după făgăduinţa lui Isus. „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el“ (Ioan 14:23). Prin Isus Cristos, Dumnezeu Tatăl ne iubeşte şi ne binecuvântează îndreptându-ne.
Această inimă este deci Templul lui Dumnezeu. Toate animalele au fost izgonite. În locul lor vedem acolo Duhul Sfânt, Duhul Adevărului. Acolo unde îşi avea locul faptele firii pâmânteşti, acum se arată roadele Duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia”. El este acum într-adevăr o mlădiţă în via Isus Cristos şi această mlădiţă aduce fructe. Secretul acestui produs de roade este râmânerea în Cristos şi în Cuvântul Lui (Ioan 15:1-10). Deoarece este plin de Duh Sfânt, are puterea să învingă firea pământească şi dorinţele ei, are puterea să răstignească pe omul cel vechi. Acum el nu mai trăieşte după gusturile lumii, ci el trăieşte în nădejdea căci: „credinţa este victoria care a învins lumea”. Acum el trăieşte în speranţa vie a venirii Domnului Isus Cristos. Trăieşte în şi prin dragostea lui Dumnezeu care este nesfârşită. „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5:8). Împăratul David, cu toate victoriile externe asupra duşmanilor săi, ştia că cea mai mare bătălie se dă în inima lui. În faţa slăbiciunii sale interne, el se ruga: „Dă-mi Doamne iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă“ (Psalmul 51:12). Nimeni nu poate să-şi cureţe singur inima, nimeni nu-şi poate face în interior o inimă curată. Dacă cineva se pleacă serios în faţa lui Dumnezeu – ca David -şi Îl roagă pe EL să-i dea o inimă nouă, atunci Dumnezeu într-adevăr îi dă o nouă înfăţişare. Dumnezeu nu vrea să lipească propriile noastre zdrenţe şi haine rupte de dreptate El nu doreşte nici promisiunea noastră zadarnică, cum că vom face din inima noastră o locuinţă bună pentru Dumnezeu. – NU! El, vrea să ne ajute pentru că a dat El Însuşi o bună făgăduinţă: „Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi; vă voi curaţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un Duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne”. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele” (Ezechiel 36:25-27). Dumnezeu a confirmat această promisiune în Noul Testament şi l-a pecetluit cu sângele lui Isus Cristos.
În acest tablou vedem iarăşi că apare îngerul. Îngerii sunt fiinţele slujitoare pentru aceia de pe pământ care vor moşteni viaţa veşnică, sunt fiinţe cereşti care au porunca să se aşeze în jurul acelora care au frică de Dumnezeu (Psalmul 34:8; Psalmul 91; Daniel 6:22; Matei 2:13; Faptele apostolilor 5:19; 12:7-10).
Diavolul este vizibil şi în acest tablou. El stă aproape de inimă, stă la pândă şi aşteaptă momentul potrivit să se întoarcă iarăşi în locuinţa lui. De aceea apostolul ne îndeamnă: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită“ (1 Petru 5:8). Satana de multe ori se preface într-un înger de lumină „până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi“ (Matei 24:24). „Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi“ (Iacov 4:7).
TABLOUL NR. 6
INIMA ÎNCERCATĂ ŞI ÎMPĂRŢITĂ
Tabloul şase este tristul tablou al unui decăzut. Unul din ochii lui este închis, căci i-a adormit conştiinţa în viaţa lui. Celălalt ochi se uită obraznic şi face curte lumii. Interiorul lui s-a întunecat şi în ochii lui suferinţele comune cu Cristos, abia de mai sunt vizibile. El este înconjurat de încercări cărora nu le opune rezistenţă, în loc să lupte împotriva lor. În loc să asculte de glasul lui Dumnezeu îşi apleacă urechea, la propunerile şi promisiunile şirete ale corupătorului. Este posibil ca inima împărţită să se mai ducă şi la biserică ca să-şi ascundă dragostea pentru lume cu o haină religioasă, în timp ce dragostea lui Dumnezeu se răceşte. Mintea lui este împărţită în mai multe păreri, începe să simpatizeze cu lumea şi totuşi susţine că iubeşte pe Dumnezeu. Steaua (conştiinţa lui) e tulbure. El nu-şi mai duce crucea bucuros pentru că i-a devenit o povară nedorită. Credinţa lui se clatină, încetează să mai fie în comuniune cu Dumnezeu, în rugăciune, iar poziţia inimii lui faţă de Dumnezeu este nepăsătoare şi laşă. El face tot mai mult loc ispititorului care stă la pândă lângă inima lui. Inima împărţită se bucură mai mult de societatea lumii decât în cercul adevăraţilor credincioşi.
Mândria – duhul păunului, încearcă să pătrundă în inimă. Inima împărţită probabil că a uitat cum a fost salvat prin har, a uitat cum a fost pe drumul mântuirii şi cum astăzi a devenit un sfânt mândru. Beţia bate la uşă şi vrea să intre. Aceasta se întâmplă deseori (foarte nevinovat). De exemplu: dacă inima împărţită se întâlneşte cu prieteni lumeşti la o petrecere şi acolo se ruşinează să fie ţinut ca un om cuminte, timid şi nesociabil, atunci diavolul îi şopteşte la ureche că această unică ocazie în viaţa lui socială, nu trebuie s-o piardă. Dorinţele cărnii se fac observate, începe să facă observaţii (judecăţi) cu două înţelesuri, vizitează locuri de plăceri şi se lasă convins de adversar că aşa e firea omenească – „a gusta nu e păcat”. Este adevărat că nu putem face nimic când păsările necurăţeniei şi ale gândurilor rele se rotesc deasupra capetelor noastre, dar noi suntem de judecat dacă le dăm voie să-şi facă cuib în inimile noastre şi să-şi efectueze lucrurile rele acolo. Dacă dăm diavolului degetul mic, nu se va linişti până nu va stăpâni toată mâna în aşa fel, încât să ne tragă în focul iadului şi sufletul şi duhul. De aceea Dumnezeu ne avertizează frumos să ocolim poftele tinereţii şi să nu ne jucăm cu păcatul ori de unde ar veni el. Trebuie să ne refugiem în Isus.
Omul care în acest al 6-lea tablou înţeapă inima cu un cuţit reprezintă un batjocoritor şi un adversar al creştinismului. Mulţi oameni de acest fel cu buzele lor batjocoritoare şi limbile lor mincinoase, rănesc şi găuresc inimile credincioşilor, iar inima impărţită nu poate rezista la asemenea atacuri. Credinciosul cu inima împărţită începe să aibă frică mai mult de oameni decât de Dumnezeu. Frica de ce vor spune şi ce vor gândi oamenii despre el, rezultă sclavie şi îndepărtare de la Dumnezeu. Proasta dispoziţie şi mânia se descoperă când apar greutăţi şi dezamăgiri şi încerarcă să pătrundă în inimă. Respingătorul şarpe al geloziei apare când alţii sunt mai fericiţi şi au mai mult succes decât el. Dacă primeşte intrare în cea mai mică crăpătură a inimii, atunci uşa e deschisă pentru ură, mândrie şi pentru toate celelalte păcate.
Este atât de uşor să lăsăm în inima noastră duhul banului, dacă nu ascultăm de sfatul Domnului nostru Isus Cristos. El spune: „Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită“ (Matei 26:41). În 1 Corinteni 10:12 ne spune: „Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă”. „Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului“ (Efeseni 6:11-18).
TABLOUL NR. 7
INIMA DECĂZUTĂ ŞI ÎMPIETRITĂ
Acest tablou ne arată starea unui decăzut. Acest om a fost luminat, a gustat din harul lui Dumnezeu. A fost părtaş Duhului Sfânt, dar care s-a îndepărtat de calea cea bună. Tabloul mai arată şi starea unei persoane care nu s-a căit niciodată sau care nu s-a pocăit niciodată, cu toate că i s-a descoperit şi i s-a spus despre adevărul Evangheliei şi Vestea cea bună.
Un om care îşi împietreşte inima când Dumnezeu îl cheamă, devine tot mai rău, cu toate strădaniile lui de îmbunătăţire. Isus Însuşi a descris starea unui decăzut în Luca 11:24-26: „Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: ”Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit”. Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşează în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea ca cea dintâi”.
În 2 Petru 2:22 ni se spune: „Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: Câinele s-a întors la ce vărsare şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă”. Aceste locuri din Biblie arată clar starea inimii unui decăzut sau a unui suflet lipsit de căinţă. Păcatul, cu toată puterea lui de înşelătorie, s-a reîntors pentru a-şi face din nou cuib în această inimă să o stăpânească iarăşi. Chiar şi faţa acestui om este până la un anumit grad expresia inimii sale. Duhul Sfânt, acest blând porumbel, este silit să părăsească această inimă, căci Duhul Sfânt şi păcătosul nu pot trăi împreună. Inima nu poate fi în acelaşi timp Templul lui Dumnezeu şi locuinţa lui Satan. Îngerul, care simbolizează vestea cuvântului lui Dumnezeu, se îndepărtează şi el trist privind înapoi în speranţa că acest om se va mai pleca şi se va mai căi, cum a făcut-o fiul pierdut (Luca 15:16-18). „….mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni. Şi-a venit în fire şi-a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău”… Tatăl, care şi-a văzut fiul căit, l-a iertat şi l-a primit, apoi l-a îmbrăcat şi l-a hrănit.
În acest tablou nu vedem nimic care exprimă o căinţă adâncă, adevărată. Acest om nu caută faţa lui Dumnezeu, iertarea la picioarele lui Isus. Această conştiinţă de om este tocită, adormită. Omul acesta are urechi, dar nu aude glasul stăruitor a lui Isus. El are ochi, dar nu poate să vadă adâncimea iadului care se deschide sub picioarele lui. Nici nu-i mai e ruşiae că persistă în păcat. Diavolul conduce în inima lui. El a pus stăpânire pe centrul inimi sale. S-ar putea ca acest om să mai aibă figura unui om religios, ca un mormânt văruit… „Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca nişte morminte văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sunt pline de oasele morţilor şi orice fel de necurăţenie“ (Matei 23:27).
Tatăl minciunii (diavolul) ia acum locul duhului adevărului. Fiecare animal, fiecare păcat este condus de un demon, de un duh necurat, care ţine în stăpânire inima. Deşi ar vrea să se elibereze de aceşti călăi „comuni”, ei îl ţin legat în lanţuri. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. „Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul Harului?” (Evrei 10:28-29). Citeşte şi 2 Petru 2:1-4.
Dacă acest tablou corespunde cumva cu starea inima tale, atunci dragă prietene, strigă fără şovăire către Dumnezeu. EL poate şi vrea să-ţi ierte toate păcatele tale, dacă tu vii cinstit la El şi te căieşti. Vino la El, cum a venit şi leprosul care i-a spus: „Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti”. Isus i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit“ (Marcu 1:40-41). Dar dacă continui să-ţi împietreşti inima şi dacă mai accepţi întunericul în locul luminii, atunci nu mai este speranţă pentru tine, nici ajutor, deoarece tu alegi moartea în locul vieţii. „Fiindcă plata păcatului este moartea“ (Romani 6:23).
TABLOUL NR. 8
RĂSPLATA PĂCĂTOSULUI
Aici vedem decăzutul şi păcătosul apropiindu-se de moarte. El a amânat adevărata pocăinţă întotdeauna pe „mâine”. Corpul lui este acum plin de dureri şi sufletul lui plin de frica morţii care se apropie. Fantoma morţii vine pentru el la un timp nepotrivit. Înşelătoarele plăceri ale păcatului au pierit şi el se vede pus în faţa morţii ca răsplată a păcatului. Chinurile infernale îl stăpânesc, iar el recunoaşte că nu are nici o legătură cu Dumnezeu. În faza aceasta ar vrea să se roage, dar descoperă că nu mai poate veni în contact cu Dumnezeu, cu acel Dumnezeu pe care L-a tratat cu atâta indiferenţă. Prietenii lui de altă dată nu au curajul să se apropie de el şi cuvintele de consolare spuse fără rost nu-i sunt de nici un ajutor. Bogăţiile lui – probabil agonisite pe căi nedrepte – nu-i pot lungi viaţa, nici să-i salveze sufletul, şi nici nu-l liniştesc în lupta cu moartea. El simte imposibilitatea de a se întâlni cu Dumnezeu, deoarece diavolul îl împiedică.
Tot ceace el a iubit înainte sau pentru care el a trăit, acum i se pare că toate îşi bat joc de el. Chiar şi incomodul „paznic al sufletului” – pare că nu-l recunoaşte – nu-l poate ajuta. Decăzutul (păcătosul) începe să recunoască că: „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!” (Evrei 10:31).
El a nădăjduit că într-o zi va ajunge în rânduială cu Dumnezeu, poate pe patul de moarte, dar acum trebuie să constate: Prea târziu!
Mii de persoane mor de o moarte violentă fără ca să mai poată căuta pe Dumnezeu pe patul de moarte. De aceea este necesar să-L căutăm pe Dumnezeu atâta timp cât se poate găsi. În tabloul nostru, păcătosul vede în locul harului, legea sfântă şi dreaptă a lui Dumnezeu care-l acuză. Mântuitorul, Eliberatorul şi Salvatorul refuzat de el, a devenit acum Judecătorul lui. Groaznic este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu şi la ultima judecată să auzi ultima Lui sentinţă „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25:41). „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“ (Evrei 9:27).
TABLOUL NR. 9
INIMA BIRUITORULUI
Acest tablou arată un creştin care luptă victorios în focul examenelor şi a încercărilor. Încercat în toate felurile, el rămâne tare şi îndură totul până la sfârşit, având multe biruinţe prin Isus Cristos. „Să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Isus, căpetenia şi desăvârşirea credinţei noastre“ (Evrei 12:1-2).
Satana şi întreaga lui bandă înconjoară inima credinciosului, dar încearcă fără succes pentru că nu-l poate abate de pe drumul cel drept. Mândria, dragostea de bani, duhul imoralităţii şi alte păcate sunt reprezentate aici. Păcatul se strecoară, luând forme diferite, aşezându-se de multe ori sub un alt chip şi nume.
Cu toate acestea, credinciosul care veghează simte păcatul chiar dacă se ascunde sub haina religiei, sau chiar dacă apare sub haina unui înger de lumină. Duhul Sfânt şi Cuvântul Adevărului îl călăuzesc pe credincios în tot adevărul. În tablou se vede un om dansând care ţine în mână un pahar de vin pentru a-l ispiti pe credincios adică pentru a-i arăta plăcerile iluzorii ale acestei lumi. Cu toate acestea, asupra credinciosului nu face nici o impresie, pentru că credinciosul a murit împreună cu Cristos, el este mort faţă de lume şi lumea faţă de el. Un alt om răneşte adânc inima credinciosului. Aici este vorba de aşa-zişii „credincioşi” care rănesc cu înşelătoriile, cu batjocurile şi ameninţările lor – ca duşmani ai lui Dumnezeu – inima adevăratului credincios.
Dar Slavă Domnului! Credinciosul este neclintit la tot ceea ce spun oamenii despre el, pentru că se ocupă numai cu ceea ce spune Dumnezeu. Credinciosul îşi aminteşte de cuvintele Domnului Isus: „Ferice va fi de voi, când din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri“ (Matei 5:11-12).
Păcatul, carnea, egoismul, întreprinde tot ce poate să rupă sufletul de dragostea lui Dumnezeu. Dar în cazul acesta putem spune fericiţi şi cu încredere totală ca apostolul Pavel: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit“ (Romani 8:35-37).
Biruitorul a îmbrăcat toată armura Duhului, urmând pe Cristos (Efeseni 6:13-17): „De aceea luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar avind mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu”.
Steaua conştiinţei este luminată şi strălucitoare. Inima acestui om revarsă multă dragoste prin Duhul Sfânt care locuieşte în el. Îngerul lui Dumnezeu care este deasupra lui (Cuvântul lui Dumnezeu), îi aminteşte de făgăduinţele preţioase pentru acel care învinge şi duce totul până la capăt… „Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte“ (Apocalipsa 2:11). „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii care este în raiul lui Dumnezeu“ (Apocalipsa 2:7). „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou…“ (Apocalipsa 2:17). „Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste neamuri“ (Apocalipsa 2:26). „Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui“ (Apocalipsa 3:5). „Cel ce va birui îi voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi afară din el“ (Apocalipsa 3:12). „Cel ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie“ (Apocalipsa 3:21).
Punga cu bani deschisă arată că acest credincios a dat şi bani pentru Dumnezeu. În loc să-şi adune bunuri pământeşti, el ajută săracii, dă zeciuială (a zecea parte a bunurilor sale) pe lângă jertfe făcute de bună voie. Bucata de pâine şi peştele reprezintă viaţa cumpătată a omului. El nu se corupe cu băuturi alcoolice. El nu-şi cheltuieşte banii fără rost, nu-şi corupe trupul, care este un templu a lui Dumnezeu, şi nu se ameţeşte nici cu tutun sau alte mijloace narcotice, ci se hrăneşte cu mâncare simplă şi sănătoasă. Inima lui a devenit un locaş de rugăciune. El participă conştiincios la slujbele lui Dumnezeu din adunarea sa, după timp şi împrejurări. El iubeşte rugăciunea, fie în cercul familiar sau în ascuns, căci el ştie că, credincioşii nu pot trăi fără rugăciunea comună cu Dumnezeu.
Cartea deschisă, Biblia, o citeşte şi o studiază în fiecare zi pentru a descoperi în ea înţelepciune şi putere, viaţă şi lumină, bogăţii necunoscute. Ea este „lampa picioarelor sale” şi o sabie care invinge pe duşman. Biblia este scumpă, căci în ea el găseşte pâinea vieţii pentru sufletul său, apa vieţii care potoleşte setea lui. O scăldătoare în care se poate spăla şi o oglindă în care se poate privi. Îi este drag să-şi ducă crucea, căci el ştie că fără cruce nu este cunună. Deoarece ştie că a înviat odată cu Isus Cristos la o nouă viaţă credinciosul caută lucrurile de sus, lucrurile veşnice, nevăzute. Este pregătit să întâlnească pe Dumnezeul lui şi se aseamănă cu un pom sădit lângă izvor care poartă fructe, ca o mlădiţă în via cea adevărată. Acest om nu se sperie de moarte pentru că plinătatea Duhului Sfânt şi dragostea lui Dumnezeu îi umplu inima. Ferice de cel ce poate spune: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa, de acum mă aşteaptă cununa neprihănirii“ (2 Timotei 4:7-8).
TABLOUL NR. 10
O MOARTE FERICITĂ
Isus a spus: „EU sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi“ (Ioan 11:25-26). „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimes, are viaţă veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă“ (Ioan 5:24). Moartea nu-l poate speria şi nici înspăiminta pe credincios, căci: „când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul moarte? Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa în Domnul nostru Isus Cristos!” (1 Corinteni 15:54-57).
Pe acela pe care sângele lui Isus Cristos l-a curăţit de toate păcatele şi care a fost călăuzit de Dumnezeu, care a trăit cu El – pe acela nu-l sperie moartea. Când îi bate ceasul morţii, se va duce cu bucurie aşa cum spune apostolul Pavel: „Aş dori să mă mut, să fiu împreună cu Cristos căci ar fi cu mult mai bine“ (Filipeni 1:23). Credinciosul are dorinţa să-L vadă pe Isus faţă în faţă. Are dorinţa arzătoare să-L vadă pe Acela, care a murit pentru el pe cruce pentru a-l salva. Duhul Sfânt îi aminteşte la fel cuvintele lui Cristos: „Să nu vi se tulbure inima! Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine“ (Ioan 14:1-4). „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc“ (1 Corinteni 2:9).
Nu există pe acest pământ o limbă potrivită să exprime splendoarea locurilor cereşti, pregătite pentru cei care merg pe urmele Domnului Isus. În locul scheletului morţii (moartea) vedem în acest ultim tablou, îngerul, mesagerul lui Dumnezeu. El aşteaptă ca să-l ridice la Dumnezeu pe păcătosul mântuit. Sufletul şi duhul sunt eliberate de cătuşele trupului muritor şi se înalţă spre Acela pe care L-a iubit sufletul şi pentru care a trăit. Spre slava veşnică i s-a deschis uşa pe care nu o poate închide nimeni. Dumnezeu îi pregăteşte o primire cu dragoste prin cuvintele Domnului şi Stăpânului său: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios din puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria Stăpânului tău!” (Matei 25:21). Diavolul nu-i mai poate face nimic, căci „scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El“ (Psalm 116:15). „Şi am auzit un glas din cer care a spus: „Scrie! Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” Da, zice Duhul: „Ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Apocalipsa 14:13).
Şi când se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa slavei care nu se poate veşteji (1 Petru 5:4).
Tu dar, acela care ai citit această oglindă a inimii, doreşti să dăruieşti inima celui pe care-L iubeşti? Dumnezeu să-ţi ajute! Căci în acest moment, El este cel mai aproape şi spune: „Fiule (fiica mea) dă-mi inima ta!” (Proverbe 23:26). Părăseşte păcatele tale şi ţine-te de dreptate „căci plata păcatului este moartea, dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru“ (Romani 6:23).
„Ferice de cel ce rabdă ispita, căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc“ (Iacov 1:12). „Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii“ (Apocalipsa 2:10).
ULTIMUL SFAT
Şi tu, acela care ţi-ai predat inima lui Dumnezeu, ţine cu tărie ceea ce-ai primit prin credinţă căci apostolul Pavel face o asigurare în 2 Timotei 1:12: „Căci ştiu în cine am crezut şi sunt încredinţat că El are puterea să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea”. „Dar voi prea iubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Cristos pentru viaţa veşnică… care vine curând să-Şi adune pe ai Săi… Împăratul împăraţilor, Domnul Domnilor”. „Iar Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Cristos, Domnul nostru să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire şi mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci! AMIN” (Iuda 24-25)
Adam – țărâna cu suflare divină
Adam – țărâna cu suflare divină
Adam (Adamah = „Om”) este singura numire pe care bărbatul o împarte cu femeia. Nu putem spune că „bărbatul este „om”, iar femeia este „oamă”! Amândoi sunt oameni cu drepturi, privilegii și responsabilități identice înaintea Creatorului lor. Împărtășim aceleași dimenisuni ale creației cu partenerele noastre de existență. Celelalte numiri biblice pentru bărbat sunt: Zakar (mascul), Ghibor (războinic), Enoș (suferind), Iș (bărbat) și Zaken (înțelept).
Adam – puțină semantică
,,Adam“ este termenul fundamental pentru „om”. El reprezintă procesul de creație și a devenit numirea generică pentru această creatură așezată de Dumnezeu în grădina Edenului:
„Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om (Adamah) după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ” (Gen. 1:26).
Ce înseamnă însă „Adamah”? Cum se traduce această numire în limbajul nostru contemporan?
Din felul în care a fost folosit termenul în străvechiul Orient Mijlociu reiese că „Adam” cuprinde în sine noțiunea de „pământ roșiatic și sânge”. În limba acadiană au existat doi termeni cu sonoritate asemănătoare: „adamatu”, care înseamnă pământ de culoarea roșu-închis și „adamu” care înseamnă „sângeriu” (Theological Dictionary of The Old Testament, vol. I, G. Johannes Botteryick și Helmer Ringgren), editura Eerdmans).
Idea de om ca produs al lucrării altcuiva presupune subordonarea lui la planurile Celui care l-a adus la viață. Profetul Ieremia declară:
„Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-și îndrepte pașii spre țintă” … „Așa vorbește Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor și își abate inima de la Domnul!” (Ieremia 10:23; 17:5).
Suntem făcuți de Dumnezeu și destinați să avem o anumită relație cu El. Suntem dependenți de El și nu ne putem împlini potențialul deplin doar în lumea materială:
„Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, și te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoșteai, nici părinții tăi n-o cunoscuseră, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăiește omul” (Deut. 8:3).
Suntem făcuți de Dumnezeu și destinați să-L reprezentăm în creația actuală. Biblia ne precizează că am fost făcuți „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Oare de ce a vrut Dumnezeu să riște imaginea Lui în lume prin evoluția noastră? În spatele acestei întrebări sunt răspunsuri adânci care aruncă o lumină extraordinară asupra a ceea ce am fost, ceea ce suntem și mai ales asupra a ceea ce vom fi împreună cu Christos în noua creație!
Suntem făcuți de Dumnezeu pe planeta pământ să ilustrăm grija pe care o are El față de creație. Stăpânirea care i-a fost încredințată omului asupra tuturor viețuitoarelor (Gen. 1:28) implică o relație de responsabilitate manifestată prin muncă și grijă („Ca s-o lucreze și s-o păzească” (Gen. 2:15).
Deși am fost făcuți „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, suntem alcătuiți din țărâna acestei planete păcătoase. Dualitatea aceasta ne face în stare de înfăptuiri divine, dar și de înfăptuiri dictate de „carnea și sângele” care nu poate moșteni împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:5-6; 6:36; 1 Corinteni 15:50).
„Adam” cuprinde în sine mesajul neputințelor noastre:
„Ce este omul, se cunoaște după numele care i s-a dat de mult: se știe că este din pământ, și nu poate să se judece cu cel ce este mai tare decât el” (Eclesiastul 6:10).
Apartenența la lumea „țărânei” ne poate face oricând în stare de cele mai urâte și decadente porniri. Biblia ne vorbește despre „Adam” în contextul căderii, explicând handicapurile prezente prin abaterea omului de la ascultarea și părtășia binefăcătoare cu Dumnezeu-Creatorul său. Omul „Adam” s-a sălbăticit ajungând o făptură dominată de propriile ambiții, pasiuni și pofte. Concomitent, în om se manifestă și melancolia după Dumnezeu și încăpățânarea de a rămâne departe de divinitate într-o iluzorie și luciferică „independență”.
Margaret Meade, un antropolog plecat să studieze triburile izolate din Polinezia și Micronezia, a fost prima care a fasonat expresia „sălbatic nobil”. Cuvintele care o compun sunt contrare și se exclud reciproc, dar apropierea lor a fost necesasră pentru a descrie impresia pe care i-au făcut-o oamenii locului. Departe de a fi „animalici și feroce”, baștinașii trăiau în structuri familiale și sociale stabile, cu reguli bine stabilite și cu un sistem de valori apropiat de cel activ în lumea civilizată. Istoria Europei și Americii arată că și reversul este posibil. Au existat destui „nobili sălbatici”, iar ultimii canibali n-au apărut prin satele Africii, ci prin marile metropole moderne.
Adamul la superlativ, Solomon
Omul „Adam” este o creatură complexă, capabilă de cele mai înalte, dar și de cele mai josnice înfăptuiri. Cel mai potrivit portret din Biblie pentru a-l ilustra pe „Adam” ca și creatură cu potențial mare este Solomon, creatura care a avut din partea lui Dumnezeu tot ce și-ar fi putut dori un muritor, dar care a eșuat jalnic în experimentarea pornirilor lui cele mai decadente. Înțelept și nebun în același timp, bogat în afară și sărac înăuntru, sofisticat și simplist, temător de Dumnezeu și sfidător față de Dumnezeu, constructor ul marelui templu, dar și altor numeroase temple păgâne, rege neîntrecut și rege despotic, capabil de iubirea la superlativ și incapabil de o iubire statornică, dorit și urât, om al păcii și militarist pasionat, Solomon ilustrează cum nu se poate mai bine și mai evident dimensiunile contradictorii ale acestei creaturi numite „om”.
Probabil că în Solomon, Dumnezeu ne-a arătat ceva din ,,înțelepciunea“ pe care a pierdut-o omenirea după căderea lui Adam, ceva din extraordinara capacitate a lui Adam din Eden, cel care nu numai că a numit toate viețuitoarele pe care Dumnezeu le-a trecut prin fața lui, dar a avut și memoria fenomenală de a le ține apoi minte ca-ntr-o exaustivă enciclopedie. Memoria lui fantastică n-a fost decât o latură a înțelepciunii extraordinare cu care l-a înzestrat Dumnezeu.
Ce știm despre această înțelepciune deosebită a lui Solomon? Aș vrea să vă atrag atenția la alte două caracteristici. În primul rând, înțelepciunea lui n-a fost rațională, ca a noastră, a tuturor, ci revelațională. Este una să ai o înțelepciune „dobândită”, și cu totul alta să ai una „dăruită” de Dumnezeu. În al doilea rând, înțelepciunea lui a fost un caz unic în care un bărbat, limitat de obicei la domeniul gândirii deductive, a trecut granița spre cunoașterea intuitivă, mai degrabă specifică sexului … feminin.
Dați-mi voie să mă explic.
Cunoașterea noastră este limitată în mod normal de cantitatea și calitatea „informațiilor” pe care ni le pun la dispoziție simțurile noastre. Mintea nu poate „prelucra” decât datele care i-au fost furnizate pe calea experienței. Ca și cu un calculator, și cu noi este valabil postulatul „Garbage in, garbage out!” („daca pui înăuntru gunoi, tot gunoi va ieși afară”). De exemplu, dacă vă voi spune că am văzut un „crocodozaur”, această informație nu vă folosește l-a nimic. În „memoria dumneavoastră de date”, nu există nimic sub numele acesta. Dacă voi adăuga: „Crocodozaurul este ca un elefant”, asemănarea aceasta vă va ajuta să mergeți repede în „banca de date” , să scoateți de acolo imaginea unui elefant și să o așezați pe ecranul imaginației. „Dar acest crocodozaur are și aripi” …” Veți merge imediat în banca de date la categoria „aripi” și veți aștepta instrucțiuni. Ce fel de aripi? „… aripi ca de vultur”. Imediat, din banca experienței personale acumulate veți scoate imaginea aripilor de vultur și le veți atașa imaginii elefantului de pe ecranul imaginației. „Are și ghiare”. Mintea dumneavoastră va apela din nou la banca de date a memoriei furnizată de experiențele acumulate de-a lungul anilor … și așa mai departe. Nu putem cunoaște decât bazați pe experiența personală dobândită prin cele cinci simțuri pe care le are ființa noastră. Acesta este motivul pentru care și apostolul Pavel ne spune că ar putea să ne vorbească despre „lucrurile văzute” de el în cel de al treilea cer, dar … n-are cum. El știe „intraductibil” pentru limbajul rațiunii noastre:
„Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9).
Se pare că Dumnezeu i-a dat lui Solomon acces la o cale de cunoaștere străină nouă, la cunoașterea intuitivă, prin revelație. Fără să meargă la școală și fără să experimenteze în mod personal, Solomon a fost în stare să vorbească celor din jur despre lucruri nemaiînțelese până la el și a adus Ierusalimul la un nivel de cultură și inovații nemaiauzite în celelalte împărății:
„Solomon mai stăpânea și toate împărățiile de la Râu până în țara Filistenilor și până la hotarul Egiptului. Ei îi aduceau daruri și au fost supuși lui Solomon tot timpul vieții lui. În fiecare zi Solomon mânca: treizeci de cori de floare de făină, și șaizeci de cori de altă făină; zece boi grași, douăzeci de boi de păscut, și o sută de oi, afară de cerbi, căprioare, ciute și păsări îngrășate. Stăpânea peste toată țara de dincoace de Râu, de la Tifsah până la Gaza, peste toți împărații de dincoace de Râu. Și avea pace pretutindeni de jur împrejur. Iuda și Israel, de la Dan până la Beer-Șeba, au locuit în liniște fiecare sub via lui și sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon. Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carăle lui și douăsprezece mii de călăreți. Îngrijitorii îngrijeau de hrana împăratului Solomon și a tuturor celor ce se apropiau de masa lui, fiecare în luna lui; și nu lăsau să fie vreo lipsă. Aduceau și orz și paie pentru armăsari și fugari, în locul unde se afla împăratul, fiecare după poruncile pe care le primise.
Dumnezeu a dat lui Solomon înțelepciune, foarte mare pricepere, și cunoștințe multe ca nisipul de pe țărmul mării. Înțelepciunea lui Solomon întrecea înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și toată înțelepciunea Egiptenilor. El era mai înțelept decât orice om, mai mult decât Etan Ezrahitul, mai mult decât Heman, Calcol și Darda, fiii lui Mahol; și faima lui se răspândise printre toate neamurile, de primprejur. A rostit trei mii de pilde, și a alcătuit o mie cinci cântări. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care crește pe zid, a vorbit de asemenea despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare și despre pești. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înțelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraților pământului care auziseră vorbindu-se de înțelepciunea lui” (1 Regi 4:20-34).
Fară să aibă o experiență personală care să-i explice cunoștiințele, Solomon a putut vorbi cu elocvență „despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care crește pe zid, a vorbit de asemenea despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare și despre pești”! N-a fost vorba despre o înțelepciune „dobândită”, ci de una „dăruită” în mod supranatural de Dumnezeu. Cei care-i puneau întrebări, primeau răspunsuri ca pe vremea când trăia Ahitofel, „ca și când ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu”.
Aceasta este ceea ce ni se spune în rezumat la sfârșitul cărții Eclesiastul:
„Pe lângă că Eclesiastul a fost înțelept, el a mai învățat și știința pe popor, a cercetat, a adâncit și a întocmit un mare număr de zicători” (Eclesiastul 12:9).
Înțelepciunea cuiva nu iese la iveală decât atunci când este pusă la încercare! Ceea ce este semnificativ în cazul lui Solomon este că cele două „încercări” date ca exemple de manifestare ale unei înțelepciuni ieșite din comun sunt amândouă confruntări cu probleme ridicate de … femei. Și în cazul judecății între cele două femei curve (1 Regi 3:16-28) și în cazul întâlnirii cu împărăteasa din Seba (1 Împărați 10:1-13), înțelepciunea lui Solomon este socotită „deosebită” pentru că poate răspunde vicleniei și curiozității unor femei.
„Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, în ce privește slava Domnului, și a venit să-l încerce prin întrebări grele. … Solomon i-a răspuns la toate întrebările, și n-a fost nimic pe care împăratul să nu fi știut să i-l lămurească. Împărăteasa din Seba a văzut toată înțelepciunea lui Solomon, și casa pe care o zidise și bucatele de la masa lui, și locuința slujitorilor lui, și slujbele și hainele celor ce-i slujeau, și paharnicii lui și arderile de tot pe care le aducea în Casa Domnului. Uimită, a zis împăratului:
„Deci era adevărat ce am auzit în țara mea despre faptele și înțelepciunea ta! Dar nu credeam, până n-am venit și n-am văzut cu ochii mei. Și iată că nici pe jumătate nu mi s-a spus. Tu ai mai multă înțelepciune și propășire decât am auzit mergându-ți faima. Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, care sunt necurmat înaintea ta, care aud înțelepciunea ta! Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a binevoit să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentru că Domnul iubește pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a pus împărat, ca să judeci și să faci dreptate” (1 Împărați 10:1-9).
Faima înțelepciunii lui Solomon s-a răspândit în toate țările dimprejur:
„Hiram, împăratul Tirului, a răspuns astfel, printr-o scrisoare, pe care a trimis-o lui Solomon: „Pentru că Domnul iubește pe poporul Său, de aceea te-a pus împărat peste ei”. Hiram a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a făcut cerurile și pământul, că a dat împăratului David un fiu înțelept, priceput și cuminte, care va zidi o casă Domnului și o casă împărătească pentru el!” (2 Cronici 2:11-12).
„Împăratul Solomon a întrecut toți împărații pământului prin bogățiile și înțelepciunea lui. Toți împărații pământului căutau să vadă pe Solomon, ca să audă înțelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. Și fiecare din ei își aducea darul lui, lucruri de argint și lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai și catâri; așa era în fiecare an. Solomon avea patru mii de iesle pentru caii de la carăle lui, și douăsprezece mii de călăreți pe care i-a așezat în cetățile unde își ținea carăle și la Ierusalim lângă împărat. El stăpânea peste toți împărații de la Râu până la țara Filistenilor și până la hotarul Egiptului. Împăratul a făcut argintul așa de obișnuit la Ierusalim ca pietrele, și cedrii tot atât de mulți ca smochinii sălbatici, care cresc pe câmpie” (2 Cronici 9:22-27).
Cum se poate explica eșecul lui Solomon pe termen lung și decadența lui socială și spirituală? Providențial, cazul lui Solomon trebuie privit ca o demonstrație a faptului că până și cel mai strălucit exemplar al lui ,,Adam“, al întregii rasei umane, nu rezistă la tensiunile și tentațiile pe care poziția de suveran absolut le implică. Singurul în stare să reziste la asemenea presiuni ale păcatului este un alt „Adam“, numit de apostolul Pavel ,,Al doilea Adam“ venit să repare ceea ce a stricat Adamul dintâi. Primul Adam a adus lumea dintr-o grădină a vieții într-un pustiu al vieții, într-un cimitir al creației.
,,Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină“ (Romani 5:14)
,,Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos, …“ (1 Corinteni 15:22).
Adamul limitărilor
Pentru că este o „creatură”, Adam nu se poate cunoaște și defini din interior, prin sine însuși. Existența lui se împlinește doar prin scopul pentru care a fost adus la viață. Înstrăinat de Dumnezeu și separat de destinul lui etern, Adam se autocondamnă să „pribegească la răsărit de Eden” (Gen. 4:16). Ilustrat de evoluția lui Solomon, Adam este o intersecție între „animal” și ,,dumnezeiesc”, având de ales direcția pe care vrea să o urmeze. Ca și în cazul lui Solomon, „Adam”-ul din fiecare dintre noi nu se poate împlini nici în viața aceasta și nici în veșnicie decât dacă „își aduce aminte de Făcătorul său” și-și aliniază existența la parametrii prescriși în voia Domnului pentru el (Eclesiastul 12).
„Adamah“-ul dintâi a căzut în robia cărnii păcătoase și nu mai este nimic de făcut cu el. Decăderea lui este deplină și definitivă. Dumnezeu a rânduit o nouă creație adusă în existență prin puterea învierii lui Christos (Efeseni 1:15-22). El a fost „cel întâi născut dintre mai mulți frați” (Romani 8:29) în familia noii societăți a lui Dumnezeu. Ceea ce s-a stricat în primul „Adam” a fost reparat în „Adamul” de la urmă sau ,,al doilea Adam“:
„De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viață. Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. Și după cum am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc” (1 Corinteni 15:45-49).
„De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit… Căci înainte de Lege, păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege. Totuși, moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preânchipuitoare a Celui ce avea să vină. Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala; căci, dacă prin greșeala unuia singur, cei mulți au fost loviți cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul, pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belșug celor mulți. Și darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul, a adus osânda; dar darul fără plată venit în urma multor greșeli a adus o hotărâre de iertare. Dacă deci, prin greșeala unuia, singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul și darul neprihănirii vor domni în viață prin acel unul singur, care este Isus Hristos!” (Romani 5:12-17).
Adam în conflictul cu Șarpele cel vechi
Unul din cele mai clar-obscure versete din Biblie se găsește în cartea Genezei și este o ,,lămurire“ a relației dintre ,,șarpele“ edenic și omenire.
Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. (Geneza 3:14)
Există ,,vestigii“ anatomice care sugerează că șarpele ar avea niște picioare atrofiate. Asta ar confirma prima parte a blestemului din versetul de mai sus. Marea problemă o avem însă cu partea a doua a blestemului: ,,să mănânci țărână“. Nu există șarpe care, ,,literalmente“ să se hrănească cu țărână. Discrepanța aceasta dintre vestire și realitatea zoologică ne împinge către căutarea unui conținut profetic al blestemului.
Unul posibil ar fi că Dumnezeu i-a restrâns aria de activitate a ,,ispititorului“ la planeta pământ, iar altul, la fel de interesant ar fi că împlinirile personale ale ,,ispititorului“, viața și rațiunea lui de a exista sunt legate de ,,cel făcut din țărână“. În sensul luptei dintre Satana și Dumnezeu, ,,ispititorul“ este mâncător de oameni.
Aceste aformații pot fi mai bine înțelese în contextul mai larg al altui studiu, numit ,,conflictul angelic“.
Biblia începe de la realitatea „problemei” care există în universul lui Dumnezeu, schizma între lumea lui desăvârșită și domeniul căderii produse de păcat.
Lucifer, lumină devenită întunerec
Scriptura ne sugerează că păcatul a apărut în lumea lui Dumnezeu prin atitudinea și activitatea lui Lucifer. Mișcarea inițiată de el împotriva suveranității lui Dumnezeu a contaminat, se pare, a treia parte din mulțimea îngerilor (Apoc. 12:4). Textele care ne vorbesc despre aceasta sunt voalate și aparent incomplete. Dumnezeu nu ne spune deocamdată decât ce trebuie să știm în starea în care ne aflăm. Apostolul Pavel ne spune că nu cunoaștem decât parțial, dar suficient pentru ceea ce trebuie să facem acum:
„Căci cunoaștem în parte, și proorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin” (1 Cor. 13:9-12).
Adam – marea demonstrație divină
Omul a fost creat de Dumnezeu în interiorul acestui conflict angelic, ca material didactic, cu scopul de a servi drept ilustrație a dreptății divine. În loc să lase ca păcătoasa contaminare să cuprindă toată creația, Dumnezeu a hotărât să facă o creatură nouă, omul, și să-l plaseze între El și Satan. Înfruntarea dintre cei doi avea să se desfășoare astfel pe planeta pământ, iar demonstrația divină va dovedi că principiile oferite de Satan nu pot susține bunăstarea și nu pot da fericire creaturilor.
Nu putea Dumnezeu să-l ferească pe Adam de apropierea dușmanului? Firește că da. N-ar fi putut Dumnezeu să-i facă pe oameni după ce-și rezolva problema cosmică creată de Satan sau să-l plaseze într-un loc în care acesta să nu poată ajunge la el? Bineînțeles că da. Singura explicație posibilă a realității din cartea Genezei este că Dumnezeu a vrut ca omul să fie parte din rezolvarea problemelor lui Dumnezeu, chiar agentul prin care El va veni pe pământ și va zdrobi „capul șarpelui”. Întreaga evoluție a înfruntării dintre Dumnezeu și Satan, precum și soluția lui finală a fost anticipată de Dumnezeu. Mielul a fost jertfit înainte de întemeierea lumii (1 Petru 1:18-21; Apoc. 13:8).
Creat și plasat de Dumnezeu în interiorul conflictului angelic, omul a avut și a ales posibilitatea să asculte în Eden sau de Dumnezeu sau de Lucifer. Prima scenă a înfruntării dintre Dumnezeu și Satan s-a desfășurat în grădina Edenului. Dumnezeu i-a plasat pe primii oameni acolo și le-a făcut cunoscută voia Sa. Apoi, Dumnezeu a făcut un pas înapoi, dându-i posibilitatea lui Satan să le propună primilor oameni alternativa lui.
Adam și Eva au ales să nu-L creadă pe Dumnezeu și să creadă minciuna oferită de șarpele luciferic. Prin această complicitate, lumea oamenilor a intrat sub sfera de autoritate a lui Lucifer, care a avut astfel posibilitatea să realizeze aici, la scară mică, ceea ce ar fi realizat în universul angelic, dacă Dumnezeu l-ar fi lăsat să o facă.
Ascultarea de Lucifer nu i-a adus însă omului nici împlinire și nici fericire. Trăim într-o lume „bolnavă”. Biblia spune că toată lumea „zace în cel rău” (1 Ioan 5:19). Stricăciunea și nefericirea lumii este demonstrația necesară că „mincinosul”, „ucigașul” și „dușmanul sufletelor” nu poate să ofere o alternativă viabilă fericită la suveranitatea și providența divină. Starea jalnică a lumii de azi nu este „vina” lui Dumnezeu, ci dovada incontestabilă că El are dreptate în controversa stărnită de Lucifer.
Istoria lui Adam răscumpără universul
Contaminarea luciferică a dus păcatul în sferele cerești. Activitatea lui nu se reduce doar la ceea ce se întâmplă acum pe pământ. Planul profetic revelat în Biblie face aluzii clare asupra pângăririi care s-a produs în sferele cerului. Lucrarea ispășitoare a lui Hristos a avut implicații mult mai vaste decât umanitatea:
„Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri, au trebuit curățite în felul acesta, trebuia ca înseși lucrurile cerești să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea” (Evrei 9:23).
Cartea lui Iov ne spune că Satan avea acces în cer și că el se plimba liber pe planeta noastră:
„Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfățișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Și Satana a răspuns Domnului: „De la cutreerarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el”(Iov 1:6-7; 2:1-2).
Obrăznicia acestei creaturi căzute, pornită deliberat să-L contrazică pe Dumnezeu și dispusă oricând să-i facă pe oameni să sufere sunt descrise foarte clar în această carte. Nădejdea ieșirii de sub autoritatea Satanei este și ea prezentă în cartea lui Iov. Din adâncul durerii lui, patriarhul strigă:
„Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu, și că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu. Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia. Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu” (Iov 19:25-27).
Al doilea Adam, instrumentul răscumpărării
În înțelepciunea Sa, Dumnezeu a ales să ofere oamenilor nefericiți o nouă ocazie să aleagă prin trimiterea lui Hristos în lume. El nu numai că a ispășit vinovăția noastră, dar ni L-a și arătat pe Tatăl și a ilustrat printre noi caracterul dumnezeirii. Ori de câte ori un păcătos se întoarce cu pocăință din lume la Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, îngerii din cer saltă și strigă de bucurie. Entuziasmul lor nu este doar dovada simpatiei pentru oameni, ci mai ales, bucuria că „Dumnezeu a avut dreptate” în conflictul angelic. Îngerii nu ne aplaudă pe noi, ci Îl aplaudă pe Dumnezeu!
Același lucru îl fac și psalmii și cântările de laudă din Biblie. Sunt expresii ale bucuriei celor care s-au întors din stricăciunea lumii la „legea lui Dumnezeu”, în care-și găsesc acum bucuria și desfătarea (Psalm 119).
Acesta este contextul în care trebuie înțeles și destinul de „împărăție mărturie” al urmășilor lui Avraam, cei din poporul credinței. Dumnezeu i-a așezat ca avanposturi ale împărăției cerurilor, care marchează posibilitatea întoarcerii în lumea binecuvântărilor rezultate din ascultarea de Dumnezeu. Chiar dacă Israelul nu și-a îndeplinit decamdată decât parțial acest destin, în perioada de aur a regatului sub David și Solomon, Biblia ne spune că va veni și vremea împlinirii depline:
„Așa vorbește Domnul oștirilor: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, și-i vor zice: …Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!” (Zecharia 8:23 ).
Instrumentul împlinirii acestui plan de recuperare a celor pierduți prin iertare și reintegrare în familia divină a creaturilor este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Prin ceea ce a făcut la Cruce, El a devenit „ușa” sau „portalul” prin care cineva poate trece din sfera lumii în sfera împărăției lui Dumnezeu (Ioan 10:9). Cel ce se întoarce la Dumnezeu prin Hristos este „născut din nou”, sau „născut de sus”, ca să poată face parte dintr-o creație nouă (2 Cor. 5:17).
La prima creație, Dumnezeu a lucrat prin Cuvântul vorbit („să fie!”). La creația nouă, Dumnezeu a lucrat prin Hristos – Cuvântul (Ioan 1:1-23). Prima creație a fost neprihănită. Pentru cea de a doua creație, Dumnezeu a trebuit să verse sângele lui Hristos, pentru ca să o curățească (1 Petru 1:18).
Pentru a înțelege mai bine această trecere este bine să comparăm istoria primei creații cu istoria celei de a doua, pe cea veche cu cea nouă, spre a arăta legătura celei din urmă cu „trupul lui Hristos.”
Prima creație a început prin crearea cerurilor și a pământului. Ele împreună (cerurile și pământul) au constituit parțial marea și întinsa bază (scena) pe care s-au desfășurat evenimentele ulterioare. Prin crearea lui Adam și a Evei, Dumnezeu a încheiat prima creație. Textul Bibliei ne spune că, după ce a terminat de lucrat „Dumnezeu S-a odihnit de toată lucrarea Sa” (Gen. 2:3).
Cea de a doua creație nu începe cu ceruri noi și cu un pământ nou. Acestea nu mai constituie baza pentru următoarele evenimente ale creației. Mai bine zis, creația nouă începe în ordinea inversă. Ea începe cu Omul Isus Hristos (1 Tim. 2:5). Acesta este al doilea Adam, Omul din cer (1 Cor. 15:45,47). El este „piatra din capul unghiului” aleasă pentru creația cea nouă (Isa. 28:16; 1 Petru 2:7). Din El se naște și crește noua creație.
Pentru început se spune: „ … dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă” (2 Cor. 5:17). Orice om care îi aparține lui Hristos, devine o creație („zidire” – ctisis) nouă. Aceasta își găsește prima ei formă în „trupul spiritual al lui Hristos”, în Biserica oamenilor înoiți (Efes. 2:15). Apoi, ea se extinde în toată natura înconjurătoare, care așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu (Rom. 8:19-22). Această creație se va încheia prin realizarea unui cer nou și a unui pământ nou. După aceea, Dumnezeu se va odihni iarăși, dar de data aceasta „împreună cu oamenii”.
În desenul următor vedem cele două triunghiuri așezate unul deasupra celuilalt. Baza triunghiului de jos reprezintă întinderea primei creații. Baza triunghiului de sus reprezintă cerul și pământul nou din noua creație. Punctul central și de contact al celor două triunghiuri este Hristos, întrupat în chipul celui dintâi Adam. Imaginea ne prezintă o dezvoltare diametral opusă și confluentă a celor două creații, veche și nouă, care se întâlnesc „în Hristos.” Cea veche culminează prin crearea lui Adam, cea nouă începe cu Hristos, ultimul Adam. La formarea creației noi, „trupul lui Hristos” va fi Organismul ceresc-pământesc, care, respins de creația veche, o va zgudui din temelii și va deveni „unealta” oricărei înoiri, conform lui Apoc. 2:15: „Iată că Eu fac toate lucrurile noi!”
.
.
Psalmul 8 vorbește despre această coborâre și ridicare a ,,omului Adam“ sub nivelul îngerilor și apoi deasupra nivelului lor:
,,Ce este omul, ca să te gândești la el? (ṯip̄qəḏennū kî Adam ūḇenṯizkərennū kienounos mah) L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
6 I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui … “ (Ps. 8:4)
„Ce este omul ca să-Ţi aduci aminte de el sau fiul omului ca să-l cercetezi? L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui” (Evrei 2:6-8).
În noua creație, Christos ne va reașeza deasupra tuturor lucrurilor. Mai este însă mult până la ,,înoirea tuturor lucrurilor“ …
Adam și ,,firea pământească“
,,Adamah“ este prezent în fiecare dintre noi. Fie că vrem, fie că nu vrem, suntem toți copii ai lui Adam. Apartenența la cel de al doilea Adam, Isus Christos, este voluntară, se face prin credință și naștere din nou. Chiar și după ce ne facem ,,una cu Christos“ însă nu scăpăm de moștenirea noastră ,,Adamică“. În original, ea se numește ,,carnea“ (sarks), iar în traducerea românească i se spune simplu și semnificativ ,,firea pământească“. Numirea aleasă de Cornilescu este bună pentru că ea conține numele lui Adam, cel făcut din ,,țărâna“ pământului. Un sinonim al acestei numiri ar fi deci ,,firea adamică“.
John Knox (c. 1510–1572) liderul Reformei Protestante din Scoția și întemeietorul denominației ,,presbiteriene“ s-a luptat toată viața cu ispitele și slăbiciunile lui din ,,firea pământească“, moștenită de la Adam (Rom. 5:12). Toată viața, acest om a militat neînfricat pentru adevăr și credință. A fost personificarea zelului și subiect de admirației pentru teologii din jur. Totuși, când s-a apropiat de ultimele zile, el a spus: ,,Știu din proprie experiență cât de grea este bătălia dintre carne (firea pământească) și duh, sub crucea grea a încercărilor, când nu mai ai speranță în izbăviri venite de pe pământ, ci stai singur în fața morții. Cunosc cârtelile și preotestele firii pământești …“
Martin Luther, în prefața scrisă la studiul său despre epistola către Romani, a scris că ,,nu trebuie să înțelegem termenul ,,carne“ (fire pământească) doar în sensul ei primar, trupesc, pentru că atunci apostolul Pavel s-ar fi referit doar la păcatele curviei. În teologia apostolului Pavel, ,,carnea“ (firea adamică) cuprinde omul în întregime, trupul său, gândirea sa, sufletul său, rațiunea și toate posibilitățile lui mentale, împreună cu toate realizările lui, oricât de bune ar părea ele, pentru că toate sunt pornite spre independență și împotrivire față de Dumnezeu“.
Teologul Strong ne spune că:
,,Termenul ,,carne“ (fire adamică) este în general negativ, referindu-se la deciziile (acțiunile) ,,eului“, adică despărțiți de credință și de îndemnurile lăuntrice ale Duhului lui Dumnezeu. Prin urmare, ,,a trăi în firea pământească (adamică)“ este contrar voiei lui Dumnezeu și nu-i poate produce nici o plăcere lui Dumnezeu, oricât de bun ar fi ceea ce facem. Învățătura despre ,,firea pământească“ este expusă de apostolul Pavel în capitolele 7 și 8 ale epistolei către Romani și poate semăna confuzie deoarece îl găsim folosit în cel puțin patru feluri distincte. Primele trei sunt ,,neutre“ din punct de vedere moral:
- Materia fizică din care este alcătuit corpul uman.
- Trupul uman propriuzis.
- O ființă umană, rasa umană.
Cel de al patrulea fel în care este folosit termenul are însă puternice conotații morale, fiind …
- Natura umană rebelă, sistemul de valori al omenirii care se opune sistemului de valori al lui Dumnezeu. În acest sens, ,,trupul se află în stăpânirea păcatului“ … ,,în natura lui nenăscută din nou, în natura păcătoasă“.
Iată cum definește apostolul Pavel această stare a omului:
,,Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!“ (Rom. 6:19)
,,Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte. …
,,Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac“ …
… Astfel dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului“ (Rom. 7:5, 18,25).
În capitolul 8, care vorbește despre biruința din lupta interioară a creștinului pentru sfințire, apostolul Pavel folosește termenul ,,firea pământească, adamică“ de 13 ori în primele 13 versete:
,,Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nutrăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.
Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi“ (Rom. 8:1-13).
Apostolul Pavel reia subiectul în epistola către Galateni. În capitolul 5 el vorbește despre faptele firii pământești și faptele Duhului care ,,poftesc unele împotriva celorlalte“. Cât vom trăi pe acest pământ aflat sub blestem vom purta în noi câte ceva din natura lui păcătoasă. Adamah este din țărână, oricât de mult am vrea noi să fie altfel!
,,Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.
Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. 17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti; sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că ceice fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul“ (Gal. 5:13-25).
Apostolul Pavel nu ne-a spus o noutate. Încă din vechime, profetul Ieremia a făcut această observație:
„Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” (Ier. 17:19).
Noutatea vestită de apostolul Pavel și de creștinii de pretutindeni este că Dumnezeu ne-a scos de sub tirania păcatului din firea adamică și ne-a dat puterea de a trăi în biruința adusă de prezența de ,,al doilea Adam“, Isus Christos, prin care am primit nașterea de sus și ghioceii unei noi creații:
,, … cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejde aslavei“ (Col. 1:27).
,,Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi“ (2 Cor. 5:17)
Primăvara sfințeniei pe care o trăim acum vestește venirea marii transformări, când Adamul dintâi va dispare și vom fi integrați deplin în natura celui de al doilea Adam:
,,Trupul este semănat în putrezire şi învie în neputrezire;
este semănat în ocară şi învie în slavă;
este semănat în neputinţă şi învie în putere.
Este semănat trup firesc şi învie trup duhovnicesc.Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu”. Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este dincer.
Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, 52 într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris:
„Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”
Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică“ (1 Cor. 15:42-57)
,,Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru“ (Rom. 8:18-23).
Putera învierii – Iosif Țon – o urare Pascala
Apostolul Pavel vorbeste despre „valoarea nespus de mare a cunoasterii lui Hristos Isus” si adauga ca el personal are ca tel suprem „sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui” (Fil.3:7 si 10). Intre telurile acestea vedem stand la loc central telul de a cunoaste „puterea invierii Lui”.
Ce este aceasta, cum o putem cunoaste si, mai ales, cum ne-o putem insusi, ca sa beneficiem de ea in mod practic? Fiindca Scriprura se explica cu Sciptura, trebuie sa ne uitam la celalalt loc unde Pavel vorbeste despre puterea invierii, si anume, in epistola catre Efeseni. Discutia despre puterea invierii incepe in cap.1 (v.17) si se incheie abia la sfarsitul cap.3. De multe ori noi nu intelegem un text fiinca nu urmarim dezvoltarea unei idei pe tot parcursul textului. Veniti sa o urmarim impreuna.
Pavel incepe prin a se ruga ca Dumnezeu sa ne dea „un duh de descoperire si de pricepere” si sa ne „lumineze ochii inimii” ca sa putem pricepe „care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui, pe care a desfasurat-o in Hristos, prin faptul ca L-a inviat din morti”.
Sunt doua lucruri esentiale pe care incepe Pavel sa le discute aici, si anume, intai, nemarginita marime a puterii pe care a desfasurat-o Dumnezeu atunci cand L-a inviat pe Isus Cristos din morti” (aceasta este „puterea invierii”) si al doilea, modul in care aceasta uriasa putere a invierii lucreaza sau actioneaza acum catre, spre, si in noi cei credinciosi.
Sa le analizam pe rand.
I. Nemariginita marime a puterii invierii
De ce trebuia o atat de imensa putere pentru invierea lui Isus?
1. Pentru ca invierea Lui nu a fost numai o „resuscitare”, o reintoarcere a sufletului in trup. Acolo a avut loc o transformare uriase, radicala, a unui trup uman, in asa fel incat acel trup uman sa fie dus cu Cristos „in locurile ceresti”, asa incat la dreapta lui Dumnezeu sa stea „omul Isus Cristos” (I Tim.2:5). Acolo putem spune ca Dumnezeu a creat un nou tip de materie, cum n-a mai existat inainte; a creat un „trup al slavei sale” (Fil.3:21), adica un trup glorificat, un „trup spiritual” (I Cor.15:44), un
„trup imbracat in neputrezire” si „trup imbracat in nemurire” (I Cor.15:54).
Dar nu numai transformarea aceasta formidabila a fost realizata de nemaipomenita marime a puterii invierii. Trebuie sa stim ca in original fraza continua pe toata durata acelui capitol intai din Efeseni. Sa citim deci in continuare ce a realizat puterea invierii in Isus Cristos: Intai, „L-a inviat din morti” (trasnformandu-I trupul pamantesc in trup ceresc), apoi „L-a pus sa sada la dreapta Sa in locurile ceresti”, apoi I-a dat autoritate suprema „mai presus de orice domnie, de orice stapanire, de orice autoritate, de orice dregatorie”, cu alte cuvinte „I-a pus totul sub picioare” si, deasupra tuturor acestor lucruri formidabile, L-a facut Cap al Bisericii si a constituit Biserica in asa mod incat ea sa fie trupul Lui, intr-o unire cosmica atat de profunda incat El o implineste pe ea si ea Il implineste pe El.
Toate aceste lucruri cosmice formidabile le-a realizat nemaipomenita marime a puterii lui Dumnezeu care este puterea invierii.
II. Lucrarea puterii invierii in noi
Dar sa privim acum cu atentie la lucrul al doilea pe care il realizeaza puterea invierii, adica ceea ce realizeaza ea in noi, cand Dumnezeu o indreapta spre noi, cei ce credem in Cristos. Vorbind cu anticipatie, putem spune ca aceasta putere a invierii ne uneste cu Cristos intr-un mod asa de
strans incat tot ce a realizat aceasta putere in Cristos realizeaza si in noi! Sa urmarim textul in continuare. Am vazut deja afirmatia generalizatoare ca aceasta putere a invierii ne-a constituit ca trup al lui Cristos ca sa devenim parte a plinatatii Lui. Cu aceasta se incheie in Bibliile noastre capitolui 1. Dar Pavel n-a scris pe capitole! In ceea ce la noi este capitolul doi si ne creiaza impresia ca Pavel incepe o tema noua, la Pavel era doar o continuare a discutiei despre ce face „catre noi credinciosii”
nemaipomenita marime a puterii prin care Dumnezeu L-a inviat pe Cristos.
1. El incepe prin a ne spune ce am fost noi inainte de actiunea acestei formidabile puteri a invierii: am fost morti in pacatele noastre si traiam sub autoritatea si stapanirea Diavolului. Dar uriasa putere a dragostei lui Dumnezeu „ne-a adus la viata impreuna cu Cristos” adica „ne-a inviat impreuna” cu El, si mai mult, „ne-a pus sa sedem impreuna cu El in locurile ceresti, in Cristos Isus” (2:1-6).
2. Dar tratarea ideii nu se opreste nici aici. Pavel face doar o paranteza (versetele 7-9) ca sa ne spuna ca aceasta uriasa putere a lui Dumnezeu se mai numeste si „har” (lucru indicat mai intai in paranteza din v.5) si ca atunci cand vorbim de mantuire trebuie sa intelegem tot procesul acesta al actului prin care Dumnezeu ne-a unit cu Cristos si a facut cu noi ceea ce a facut cu Cristos. Apoi isi reia ideea in v.10 si spune tot ce a spus inainte, doar ca acum o spune in mod rezumativ, sau cu alte cuvinte: Noi suntem capodopera lui Dumnezeu („poema” Lui) prin faptul ca am fost „creati (termenul original pentru „ziditi”!) in Cristos Isus” in vederea faptelor bune pe care tot Dumnezeu le-a pregatit pentru noi, doar noi „sa umblam in ele” adica sa le realizam in practica vietii.
3. Dar Pavel nu termina discutia nici aici. El o reia printr-o noua explicatie. Intai ne-a spus ca eram morti si ne spune cum, prin unirea cu Cristos, realizata de uriasa putere a lui Dumnezeu, am devenit o noua creatie (asa cum si trupul inviat al Domnului Isus a fost o noua creatie). Acum (incepand cu 2:11) ne re-explica fenomenul prin conceptul de instrainare. Prin jertfa Sa de pe cruce, Domnul Isus a distrus instrainarea, ne-a adus la pace cu Dumnezeu, ne-a deschis intrare libera la Dumnezeu prin Duhul Sfant si ne-a facut membri ai familiei lui Dumnezeu, ne-a pus pe temelie dumnezeiasca, ne-a facut „un templu sfant in Domnul”, „un locas al lui Dumnezeu prin Duhul”.
4. Discutia nu se termina nici aici. Ea se incheie prin minunata si profunda rugaciune lui Pavel pentru noi, din 3:14-21. Observati cum aproape de incheierea acestei rugaciuni el mentioneaza „puterea care lucreaza in noi”, puterea prin care Dumnezeu „poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi”. Pavel a inceput sa vorbeasca despre aceasta putere in 1:17-20, unde a numit-o „nemarginita marime a puterii Saleâ pe care a desfasurat-o in Cristos prin faptul ca L-a inviat din morti” si care actioneaza acum „fata de noi credinciosii”.
5. Sa observam ca in rugaciunea din cap.3 ni se arata ca aceasta putere actioneaza in noi prin Duhul Sfant (v.16). In 2:5, si 8-9, aceasta putere a fost identificata cu harul. Harul este nemaipomenita marime a puterii lui Dumnezeu care ne-a unit cu Cristos si realizeaza in noi tot ce a realizat si realizeaza in Cristos si puterea aceast o manuieste in noi Duhul Sfant al lui Dumnezeu. Aceasta este puterea invierii. Duhul Sfant ne indreapta totdeauna privirile spre Domnul Isus. Isus trebuie sa fie in inima noastra (v.17), adica El trebuie sa fie dragostea noastra, viata noastra, modelul nostru, iubitul nostru, partenerul nostru de viata, stapanul nostru, Domnul nostrru si Dumnezeul nostru. Daca este El asa in noi, atunci suntem plini de toata plinatatea lui Dumnezeu (v.19).
Asa cunoastem puterea invierii. Asa actioneaza in noi si prin noi puterea invierii.
Va doresc la toti sa o aveti din belsug. Cristos a inviat!
Ce înseamnă să fii tăiat împrejur?
Inima este centrul omului. Ea este mintea omului. Ea este voinţa omului. Ea este sentimentul omului. Ea este centrul de control al vieţii de om. Dacă Dumnezeu vrea să vadă cum arătăm noi se uită la inimă. Nu se uită la înfăţişarea exterioară a persoanei ci se uită înlăuntrul, la inimă. Dacă inima ta funcţionează corect, atunci la o investigaţie a lui Dumnezeu, mă gândesc că ea ar trebui să fie declarată “bună”. O inimă bună este o inimă darnică, o inimă evlacioasă, neprihănită, curată, fără răutate, plină de bucurie, de pace, de îndelungă răbdare. Cum este inima ta?
Ieremia cere poporului să acţioneze la nivelul inimii. Ea, spune Ieremia, trebuie tăiată împrejur. Tăierea împrejur nu în carne ci tăierea împrejur a caracterului, a acţiunilor, a felului de a fi. Din chemarea la tăierea împrejur trag concluzia că Dumnezeu vrea să vadă dacă renunţ la ce îmi afectează funcţionarea corectă a inimii. Se uită să vadă dacă “bate” pentru Domnul, se uită să vadă dacă acţionează pentru slava Domnului. Se uită să vadă dacă are frică de Domnul. Caracter sfânt înseamnă să porţi aceste “haine” înlăuntrul tău, să trăieşti după îndemnurile Duhului lui Dumnezeu şi nu după îndemnurile firii pământeşti.
1. Cum pot să îmi tai împrejur inima?
Prin naştere din nou. Când vorbim despre tăiere împrejur a inimii vorbim despre schimbarea radicală a vieţii. E practic despărţirea de păcat şi trăirea în sfinţenia cerută de Dumnezeu. Aceasta este naşterea din nou. Dar nu este vorba despre un act văzut chirurgical ci este un act al voinţei, al alegerii şi al Duhului Sfânt care lucrează tainic convertirea caracterului nostru firesc şi păcătos spre a ne “naşte” sau a ne oferi o altă identitate în Cristos Isus. Tăierea împrejur pentru mine înseamnă a mă lăsa tăiat deliberat şi conştient de lucrurile pământeşti care s-au lipit de inima mea şi de a-mi proteja zilnic acel loc (tăiat împrejur la nivelul inimii). Iată ce spune Pavel în Coloseni 2:11 În El (Cristos) aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Cristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii nostre pământeşti.
Aşadar cum poţi să fii tăiat împrejur? Cristos este Singurul care poate să facă acest lucru prin exprimarea activă a voinţei tale de a-I ceda locul în viaţa ta şi de a-L lăsa să opereze la nivelul minţii tale. În momentul în care L-am lăsat pe Cristos (prin Duhul Său cel Sfânt) să facă parte din viaţa mea, tainic, şi nebănuit am fost tăiat împrejur prin faptul că am fost dezbrăcat de trupul poftelor firii mele păcătoase: nu le mai doresc, nu le săvârşesc şi le privesc ca rele pentru că noua mea viaţă îmi şopteşte prin Duhul că acelea sunt păcate.
Domnul să mă ajute să imi păstrez inima împrejur, pentru că numai cedând în faţa Domnului tăierea mea împrejur va avea efect în viaţa de zi cu zi. Tăierea împrejur începe cu o analiză clară a inimii. Cum e inima mea? Dar a ta? Oare e dezbrăcată de trupul poftelor firii pământeşti? Mai sunt lucruri care trebuie tăiate împrejur în viaţa mea… şi îi mulţumesc Domnului pentru şansa pe care mi-o oferă de a-mi pune inima la dispoziţia Sa.
Poporul Israel nu avea inima tăiată împrejur, bărbaţii erau tăiaţi împrejur dar nu le servea decât la identificarea bărbaţilor lui Israel, însă caracterul lor era infectat de păcate. Caracter….. Doamne, ajută-mă să te las să îndepărtezi de pe inima mea tot ce nu este după caracterul cerut de Tine.
“Bisturiul” lui Cristos
Coloseni 2:11-12 “În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi.”
Ce ai face dacă pentru viaţa ta ar fi doar o şansă de supravieţuire? Pentru boala păcatului există un singur “chirurg” care te poate salva: Cristos. Unica şansă este Cristos.
1. Tăierea păcatului – identificarea păcatului.
Păcatul este o maladie care face parte din trupul şi firea pământească. Operaţia de separare de păcat o face Cristos prin tăierea împrejur a inimii. Ea constă în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti. Îndepărtarea păcatului din viaţa mea înseamnă o tăiere în carne vie. Însemnă o durere fizică, morală, psihică. Ea necesită o identificare clară a păcatului. Fiecare creştin trebuie separat de păcat.
2. Omorârea păcatului – condamnarea păcatului.
…fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez. În apa botezului fiecare mărturiseşte simbolic că a murit faţă de păcat şi că şi-a schimbat orientarea. Cel mai greu lucru uneori este să recunoşti că eşti păcătos în faţa altora. Cel mai frumos lucru este să spui în faţa altora că eşti născut din nou. Botezul pecetluieşte hotărârea de a-L urma pe Cristos. Eu meritam să mor dar Cristos m-a curăţit prin tăierea, separarea de păcat.
3. Aducerea la viaţă – dependenţa de Cristos
… şi înviaţi în El, şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu… Cristos e în centrul mântuirii. Eu am înviat împreună cu El, prin credinţă. Nu sunt lăsat pe masa de operaţie, ci sunt deconectat de la aparate, sunt lăsat liber, dar liber în Cristos. Pot să fac tot ce vreau atâta timp cât sunt liber în Cristos, dar această libertate trebuie să o folosesc lucrând prin dragoste şi credinţă. Trebuie să înţeleg că dacă eu mai trăiesc este harul celui care a murit pentru mine. Această viaţă este dependentă de Cristos. Sansele supravieţuirii sunt egale cu dorinţa omului de a trăi în dependenţă de Cristos.
Nu trebuie să uit că am fost tăiat în carne vie. Să nu las ca cicatricea să lase urme de infecţie. Zilnic trebuie să mă pocăiesc, zilnic trebuie să am grijă de trupul cel nou dobândit prin credinţă. Azi mă gândesc că trăiesc datorită lui Cristos, azi mă gândesc că sunt mort faţă de păcatele vechi care mi-au fost îndepărtate.
Noua “boală”: Sufăr de dragoste pentru Cristos.
Tribuna Învățământului. Revista de educație și cultură Nr. 16/ Aprilie 2021, Anul II, Serie Nouă
- Publicată în martie 2021
- paperback
- Domeniul: Reviste și Antologii ART
- Colecţie: Periodice. Tribuna Învățământului. ANPRO
Tribuna Învățământului: mijloc de informație calificată, spațiu al exprimării, mediu de elită al ideilor și al dialogului, sprijin în carieră, partener în educație.
Domenii și arii de interes: educația în România, Uniunea Europeană și în lume, științele educației, pedagogie, didactică, psihologie, management, formare continuă, conversie profesională, consiliere, comunitate, administrație publică, societate, știință, tehnologie, cultură, spiritualitate, civilizație, sănătate, mediu, sport.
Cuprinsul numărului 16:
SENSURI
EDITORIAL Reforma morală a Educației … 3
SISTEM
FOCUS Educația, prioritate națională? …….. 6
Siguranță în școala civilizată …………………… 10
EVOLUȚII
PROGRAME&PROIECTE Proiectul PULCHRA ………………………………………………….. 14
VALORI
PERFORMANȚĂ Ca nuca-n perete ……… 18
DIALOG
ELITE Interviu cu acad. Eugen Simion: „Îmi e greu să admit că omul postmodern poate renunța la valorile umanismului european transmise de la o generație la alta prin cultura scrisă“ ………………………… 28
DOCUMENTAR
DOSAR Academia Română la 155 de ani de la înființare …………………….. 38
Academia Română și rolul ei în unitatea și prosperitatea românilor ………………………. 40
Academia Română: expresia culturii și vocația creației națiunii ……………………….. 46
UNIVERSUL CULTURII Scriitorul și lumea …………………………………………………….. 54
REPERE
RADIOGRAFII Profesorii – prioritatea zero ……………………………………………………………. 56
#art26LEN. Cec în alb …………………………………. 60
AGORA Dialog, demonstrație, argumentare …………………………………………….. 64
Singur acasă? Împreună la școală ……………. 70
Jocurile video sunt nocive sau educative? ……………………………………………… 74
IDEI
PAIDEIA Cercetarea și învățământul în condiție postmodernă (II) …………………….. 78
DIDACTICA Nevoia de istorie în planurile-cadru de liceu …………………………. 88
EVALUARE Evaluarea cadrelor didactice în funcție de performanță? ………………………… 90
Fals eseu despre evaluare …………………………. 98
PEDAGOGIE Rezolvăm probleme sau învățăm să rezolvăm probleme? …….. 100
EU & LUMEA
PSIHOLOGIE Arta de a supraviețui …….. 102
CREAȚIE ȘI IMAGINAȚIE Moartea pe uliță …………………………………………………………. 108
CERCETARE Arhitectura de mâine, în Bucureștii de azi ………………………………………. 112
https://www.editura-art.ro/info/carte/tribuna-invatamantului-revista-de-educatie-si-cultura-nr-16
Asasinatul. O istorie a crimei politice
Lindsay Porter, traducere de Dana Zămosteanu
Asasinatul. O istorie a crimei politice
Editura ART
traducere din engleză de Dana Zămosteanu
Citiţi introducerea acestei cărţi.
https://atelier.liternet.ro/articol/8730/Lindsay-Porter-Dana-Zamosteanu/Asasinatul-O-istorie-a-crimei-politice.html
Asasinatele discutate până acum au fost în marea lor majoritate opera unor indivizi sau a unor grupuri mici aflate în marginea puterii. Scopurile lor erau să perturbe statu-quo-ul, să îndrepte presupuse erori, să răstoarne un tiran sau să atragă atenţia asupra anumitor nedreptăţi, reale sau imaginate. Cu toţii erau convinşi că acţiunile lor aveau să determine într-un fel sau altul atingerea scopurilor vizate: o conducere dreaptă şi legitimă, atenţia publică pentru situaţia sau cauza lor; sau, în cazul anarhiştilor, distrugerea statu-quo-ului. Validitatea acestei convingeri a fost constant pusă sub semnul întrebării: „Tirania trăieşte, deşi tiranul a murit!”, scria Cicero; „Asasinatele n-au schimbat niciodată istoria lumii”, încuviinţa Benjamin Disraeli, la aproape două milenii distanţă. De cele mai multe ori, asasinatul pare să reprezinte mai degrabă actul ultim al unui individ disperat decât o strategie politică coerentă. Dar dacă guvernul foloseşte asasinatul ca parte activă a politicii sale externe?
Adoptarea unor astfel de tactici trimite un semnal clar nu doar că asasinatul poate fi justificat, dar şi că el funcţionează; că prin eliminarea unui personaj-cheie întregul edificiu al statului se va prăbuşi. Nicăieri nu este mai evidentă această credinţă în eficacitatea asasinatului ca în activităţile Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA din timpul Războiului rece. CIA a fost înfiinţată sub administraţia preşedintelui Truman, în 1947, în primele zile ale Războiului rece. Misiunea sa era să adune, să analizeze şi să transmită informaţii externe care ar fi putut afecta securitatea naţională. Conform dispoziţiei Actului de Securitate Naţională din 1947, CIA era subordonată preşedintelui SUA şi Consiliului Naţional de Securitate, fiindu-i interzis să desfăşoare activităţi poliţieneşti. Totuşi, pe măsură ce Războiul rece avansa, politicile Agenţiei deveneau tot mai intervenţioniste, iar organizaţia în sine acţiona din ce în ce mai mult ca o unitate autonomă, părând să nu mai răspundă în faţa nimănui. Tacticile sale dure erau comparabile cu cele ale echivalentului ei sovietic, KGB, fondat cu scopul iniţial de a se concentra asupra afacerilor interne, dar care pe la sfârşitul anilor 1950 era, ca şi CIA, din ce în ce mai activ în domeniul problemelor externe. Predecesorul KGB-ului, NKVD-ul, se aflase în spatele asasinării în 1940 a lui Leon Troţki, exilat în Mexic. În timpul Războiului rece, KGB-ul a executat asasinate în străinătate, însă ele vizau fugari sovietici. În pofida teoriilor conspiraţiei care îl legau pe Lee Harvey Oswald de KGB sau a zvonurilor despre un complot sovietic pentru asasinarea Papei Ioan Paul al II-lea în 1981, nu s-au găsit dovezi care să le confirme. Se cunoaşte, în schimb, că, în această perioadă, CIA a complotat la asasinarea mai multor lideri străini şi, chiar dacă nu a fost direct responsabilă pentru apăsarea proverbialului trăgaci, a sprijinit lovituri politice despre care se ştia cu certitudine că se vor sfârşi cu moartea şefilor de stat îndepărtaţi de la putere. În anii 1960 şi la începutul anilor 1970, în timpul administraţiilor preşedinţilor Kennedy, Johnson şi Nixon, lanţul de comandă a devenit şi mai încâlcit – trăsătură devenită ea însăşi parte a politicii CIA, care avea să ridice întrebări privind măsura în care preşedintele avea cunoştinţă de activităţile Agenţiei. CIA a menţinut o politică a „negării plauzibile”, în care derutarea, eufemismul, insinuarea şi ambiguitatea erau utilizate ca tactici în operaţiunile sale sub acoperire împotriva unor lideri străini consideraţi duşmani ai intereselor SUA. O asemenea abordare lăsa mai mult decât suficient loc de manevră, în caz de necesitate, pentru a nega implicarea preşedintelui sau faptul că ar fi avut măcar cunoştinţă despre o anumită acţiune. Aşa cum conchidea în 1975 o investigaţie a Senatului ce viza comploturile din spatele asasinatelor presupuse a fi fost organizate în acea perioadă, indiferent dacă ordinele de asasinare veneau direct de la preşedinte, dacă acesta nu avea deloc cunoştinţă despre ele sau dacă adevărul rămânea undeva la mijloc, folosirea asasinatului ca instrument de politică externă nu putea decât să dăuneze imens reputaţiei mondiale a Americii.
După cum nota un comentator, cea mai mare greşeală a Agenţiei a fost să treacă de la informaţie la intervenţie – aşa cum a demonstrat-o prin campania împotriva lui Fidel Castro din anii 1960. Sosirea lui Fidel Castro şi a armatei sale la Havana pe 1 ianuarie 1959 a pus capăt dictaturii de dreapta a lui Fulgencio Batista. La mijlocul lui februarie, Castro a devenit noul prim-ministru al Cubei, atrăgând privirile cercetătoare ale CIA. Alarmată atât de posibilitatea ca socialismul lui Castro să se propage din Cuba în restul Americii Latine, cât şi de faptul că această ţară avea să devină un satelit al Uniunii Sovietice, CIA a iniţiat un program oficial împotriva premierului cubanez. Tacticile sale au variat de la a-i submina credibilitatea printre susţinători până la recomandarea „eliminării” lui, cu tot ce încape între aceste extreme. Ca o ilustrare pentru cât de departe – adesea absurd şi fantastic de departe – era pregătită să meargă CIA pentru a-şi atinge scopurile, campania împotriva lui Castro este un studiu de caz perfect. Aceasta a mai arătat şi cât de nepătrunse erau căile de comunicare dintre Agenţie şi preşedintele Statelor Unite.
Între 1960 şi 1965,CIA s-a străduit din greu să pună la cale comploturi pentru a-l răsturna pe Castro. După tentativa eşuată de a invada Cuba prin Golful Porcilor în aprilie 1961, cu ajutorul unui grup de exilaţi cubanezi, prin care se viza înlăturarea lui Castro, preşedintele John F. Kennedy a autorizat o campanie CIA agresivă împotriva acestuia, sub numele de cod Operaţiunea Mangusta. Eliminarea lui Castro devenise, după cum observau mai mulţi comentatori, aproape o obsesie pentru preşedinte şi fratele său, senatorul Robert F. Kennedy. Dacă e adevărat, aceasta ar putea cu siguranţă explica natura fantastică – şi totodată foarte personală – a unora dintre comploturile împotriva premierului cubanez.
Un raport american independent asupra activităţilor CIA admite existenţa a cel puţin opt comploturi pentru asasinarea lui Castro, cu toate că susţinătorii săi pretind că au fost peste şase sute, ale CIA sau ale exilaţilor cubanezi din Statele Unite. Indiferent dacă scopul principal era să-l discrediteze pe Castro sau să-l ucidă, unele comploturi au fost cât se poate de bizare în detalii. Una dintre strategiile de bază era să fie atacat mai degrabă simbolul Castro decât omul Castro. Într-o manieră ce a fost descrisă ca tipic americană pentru concentrarea ei pe imaginea de suprafaţă, CIA a plănuit să-l submineze pe Castro ca şi când credibilitatea de conducător ar fi fost doar o chestiune de aparenţă. Metodele propuse includeau pulverizarea în pantofi a unui depilator foarte puternic în speranţa că-i va distruge barba şi, odată cu ea, machismul lui latin. O altă idee a fost să i se pună LSD în ţigări chiar înaintea unei apariţii în public, în aşa fel încât dezorientarea vizibilă a premierului să distrugă încrederea naţiunii în abilităţile lui. (Utilizarea ţigărilor a reapărut într-unul dintre comploturi, în care s-a sugerat ca o cutie de trabucuri umplute cu explozive să fie lăsată lângă Castro la o recepţie oficială. Lăsând la o parte aspectul de desen animat al exploziei unui trabuc, ideea a fost abandonată din cauza temerilor că le-ar fi putut fuma altcineva, şi nu Castro.) Un atac mai indirect asupra liderului cubanez a fost propus într-un complot ce implica nişte şalupe rapide pe coasta Havanei, cu tunuri de artificii care să împrăştie în aer pamflete vestind A Doua Venire şi purtând un mesaj de la noul Mesia care-i avertizează pe oameni să se ferească de omul cu barbă. În mod clar, astfel de scheme groteşti n-au făcut decât să discrediteze CIA acasă şi, prin extensie, Statele Unite în străinătate, atunci când au fost făcute publice, la mijlocul anilor 1970.
Mai serioase ca intenţie, dar prea puţin ca metodă, au fost comploturile ce au urmărit asasinarea lui Castro. CIA părea să oscileze între fabricarea unor scenarii scoase parcă direct dintr-o poveste de aventuri pentru băieţaşi şi brutalitatea angajării unor ucigaşi mafioţi care să-l atace pe lider cu un veritabil tir de artilerie. (Aceşti asasini plătiţi au fost, se spune, dezamăgiţi că nu pot beneficia de metodele de înaltă tehnologie de care dispunea CIA.) Multe dintre aceste planuri nu au trecut dincolo de pereţii laboratoarelor de testare, însă ele au relevat o imaginaţie barocă operantă ce se baza pe o cunoaştere intimă a obiceiurilor lui Castro. Se ştia că-i place să facă scufundări, aşa că s-au gândit să planteze în locul lui preferat o scoică pictată în culori foarte vii şi plină cu exploziv, care să detoneze când era ridicată de pe fundul mării. O altă idee a fost să i se împrăştie în costumul de scafandru spori ce provocau o boală de piele cronică sau să i se infecteze aparatul de respirat cu bacterii de tuberculoză. Deloc surprinzător, dată fiind impresia copleşitoare că aceste comploturi erau puse la cale de un grup de băieţi mari în ascunzătoarea lor secretă, ele nu au trecut de stadiul teoretic. Cele care treceau erau în general de modă veche, adică implicând arme şi gangsteri – proverbialele manevre murdare făcute de oameni pătaţi.
La sfârşitul verii lui 1963, Castro a anunţat public faptul că ştia despre comploturile CIA împotriva lui. Ultimul atentat la viaţa sa din timpul administraţiei Kennedy a avut loc la 22 noiembrie în acelaşi an, ziua în care a fost asasinat preşedintele american. Legăturile lui Oswald cu Partidul Comunist American şi confirmarea publică de către Castro a faptului că era la curent cu Operaţiunea Mangusta l-au determinat pe preşedintele Lyndon B. Johnson să înfiinţeze Comisia Specială pentru Studierea Asasinatelor ca să investigheze moartea lui Kennedy. În ciuda constatărilor exhaustive ale Comisiei Warren şi a concluziei sale că Lee Harvey Oswald a acţionat singur, Johnson a continuat să-l suspecteze pe Castro de implicare în asasinarea lui Kennedy, crezând că utilizarea de către CIA a asasinatului împotriva liderilor străini provocase o crimă din răzbunare.
Bănuielile preşedintelui Johnson subliniază una dintre problemele fundamentale ale asasinatului ca politică externă: posibilitatea extrem de reală de a provoca o lovitură similară potrivit legii talionului. Când preocupările CIA au progresat de la culegerea informaţiilor la intervenţie, natura acoperită a activităţilor sale a devenit din ce în ce mai suspectă, aruncând o umbră asupra reputaţiei Statelor Unite în întreaga lume. Dar, lăsând la o parte potenţialele consecinţe pentru Statele Unite dacă asasinii erau prinşi, asasinatul era o tactică fundamental defectuoasă, ce pornea de la ideea că şeful statului este statul. Urmând acest raţionament, dacă era înlăturat Castro, n-ar mai fi existat nici Cuba socialistă. America trebuia doar să se uite înapoi în propria istorie a asasinatelor prezidenţiale ca să ştie că lucrurile nu stăteau aşa; cu toate acestea, campania manevrelor murdare a continuat, iar Castro nu a fost singurul lider străin luat în vizor de CIA.
La începutul anilor 1960, la scurt timp după ce şefii CIA începuseră să recomande „eliminarea” lui Castro, preşedintele Eisenhower a cerut o extindere a misiunii lor. Generalul Batista, înlăturat de la conducerea Cubei, se afla acum în Republica Dominicană, dar consilierii lui Eisenhower şi-au concentrat atenţia asupra dictatorului de dreapta al ţării, Rafael Leónidas Trujillo. Deşi Trujillo era un vehement anti-Castro, trecutul înspăimântător al regimului său, încărcat de corupţie, crimă şi terorism, nu era unul cu care Statele Unite să-şi fi dorit să fie asociate; în cazul de faţă, în mod clar „duşmanul duşmanului” nu era un prieten. Un consilier pe problemele Americii Latine i-a spus preşedintelui Eisenhower, la o întrevedere în mai 1960, că „Trujillo este implicat în toată emisfera, în tot felul de eforturi de a crea dezordine. „O transcriere a discuţiei a arătat că preşedintele îl considera şi pe Castro un zurbagiu şi că ar fi vrut să-i vadă „pe amândoi retezaţi”. Aşa cum avea să arate mai târziu Comisia Church, folosirea de către CIA a insinuărilor a lăsat deseori sub semnul întrebării măsura în care preşedintele cunoştea sau era implicat în programul de asasinate al CIA. În cazul lui Trujillo însă, există suficiente dovezi care să ateste aprobarea preşedintelui Eisenhower. Faptele concrete din jurul morţii lui Trujillo sunt neclare. Acesta a fost ucis într-o rafală de mitraliere de şapte atacatori – un modus operandi neobişnuit pentru tiranicidul latino-american, potrivit unui expert. Descoperirile Comisiei Church, care a examinat acest asasinat şi altele din anii 1970, au fost neconcludente; s-a stabilit că, deşi Statele Unite se angajaseră în comploturi împotriva lui Trujillo, nu existau destule probe pentru a demonstra o legătură directă cu ucigaşii lui. Dar, indiferent dacă Statele Unite erau sau nu răspunzătoare în acest caz, asasinatul era acum o tactică CIA recunoscută şi acceptabilă”.
Cunoaşterea şi / sau aprobarea de către Eisenhower a programului urmat în Congo sunt şi mai ambigue. În august 1960, o telegramă primită la Washington de la şeful CIA din Leopoldville atenţiona că proaspăta Republică Democrată Congo era în pericol să devină „o nouă Cuba”. În luna ce a urmat după cucerirea independenţei faţă de Belgia, la 30 iunie 1960, ţara asistase la mari frământări. Armata naţională, Force Publique, s-a răzvrătit, omorându-şi ofiţerii belgieni, după care a urmat o perioadă de anarhie totală, marcată de jafuri şi pericole tot mai mari pentru populaţie. Belgienii care mai rămăseseră în ţară au plecat până la ultimul, iar la 14 iulie 1960 Consiliul de Securitate al ONU a luat decizia de a interveni.
Statele Unite, îngrijorate că Uniunea Sovietică va încerca să întoarcă haosul în avantajul său, au căutat o cale de a restabili o ordine aparentă şi, curând, şi-au găsit ţinta: noul prim-ministru ales, Patrice Lumumba, a cărui politică de activism proafrican şi anticolonial era văzută de Occident ca fiind vulnerabilă la o intervenţie comunistă. Cincisprezece ani mai târziu, Comisia Church va investiga gradul de responsabilitate americană pentru moartea lui Lumumba, dar la 18 august 1960, când Consiliul de Securitate Naţională al SUA s-a reunit la Washington pentru a discuta situaţia care se degrada, directorul de atunci al CIA, Allen Dulles, a plecat de la reuniune cu concluzia că avea autorizaţia lui Eisenhower de a-l asasina pe prim-ministru. Preşedintele ceruse „să se acţioneze în forţă” şi recomandase ca unicul mod de acţiune să fie „scoaterea din scenă” a lui Lumumba cu prima ocazie. Multe ore şi mulţi dolari aveau să fie cheltuiţi mai târziu în încercarea de a interpreta cuvintele preşedintelui, însă atunci CIA începuse deja să pună în aplicare un plan. În scurt timp, şeful CIA din Leopoldville a primit din Statele Unite un colet cu obiecte, între care ace hipodermice, măşti chirurgicale, mănuşi de cauciuc şi o toxină mortală ce trebuia strecurată în mâncarea sau în pasta de dinţi a lui Lumumba. La fel ca în cazul comploturilor împotriva lui Castro, asasinii angajaţi în acest scop proveneau din lumea interlopă – oameni a căror loialitate putea fi cumpărată şi a căror moralitate era destul de elastică. Concluziile Comisiei Church fac referire la un agent anume recomandat de divizia africană a CIA pentru că:
Are pe deplin noţiunea binelui şi a răului, dar, dacă i se dă o
misiune care poate fi rea din punct de vedere moral în ochii lumii,
însă necesară pentru că ofiţerul lui de caz i-a ordonat să o ducă la
îndeplinire, atunci ea este bună, iar el va acţiona fără procese de
conştiinţă. Într-un cuvânt, poate raţionaliza orice acţiune.
Raportul conchide scurt că „această raţionalizare nu corespunde idealurilor naţiunii noastre”. Dar, la vremea respectivă, calea alunecoasă de comunicare între diversele departamente ale Casei Albe a permis unele interpretări creative ale semnificaţiilor, de la cea mai înaltă autoritate în jos. Complotul în stil 007 cu pasta de dinţi otrăvită n-a mai fost pus în practică, deoarece evenimentele din Congo au luat amploare înainte de a se trece la acţiune. La 17 ianuarie 1961, Lumumba a fost prins de un grup de soldaţi şi dus în provincia Katanga, regiune minieră care îşi declarase recent independenţa de restul ţării, al cărei preşedinte, Moise Tombe, era duşmanul de moarte al lui Lumumba. Arestarea prim-ministrului era de fapt un ordin de execuţie. Când au fost debarcaţi în Katanga, el şi cele două ajutoare împreună cu care fusese arestat au fost bătuţi de soldaţi cu pistoalele, târâţi o vreme într-un convoi militar şi ulterior omorâţi. În pofida zvonurilor că Lumumba fusese ucis, CIA şi-a menţinut agentul in situ până când s-a convins că nu mai era nevoie de el. Moartea lui Lumumba a fost anunţată oficial abia în luna februarie.
Istoria asasinatelor politice poate prezenta o listă lungă a personalităţilor care nu au apucat să moară din cauze naturale, ci au fost ucise de cele mai multe ori de adversari, însă uneori chiar de apropiaţi.
Nimeni nu poate fi în siguranţă deplină. Nu este o interpretare a celebrei vorbe a lui Stalin „duşmanul este printre noi”, ci o simplă constatare dacă ne gândim că oameni consideraţi cândva puternicii zilei au putut fi ţintele unor atacuri letale.
Printre personalităţile politice selectate sunt oameni care au influenţat într-o mai mare sau mai mică măsură istoria ultimelor două secole şi jumătate.
1.Jean Paul Marat
Jean Paul Marat unul din oamenii importanţi care au participat la Revoluţia franceză din 1789. A fost una din vocile radicale ale celor sărăci şi unul din principalii gânditori ai iacobinilor radicali.
Moartea lui Marat ridică multe semne de întrebare. La 13 iulie 1793 a fost înjunghiat în baia sa de către Charlotte Corday, o susţinătoare a girondinilor, adversari ai filosofului radical. Una dintre întrebările care au fost puse este cum a ajuns aceasta în preajma lui Marat, dar mai ales faptul că în momentul reţinerii a susţinut a fost decizia ei
2.Abraham Lincoln
Abraham Lincoln (1861-1865) a fost al şaisprezecelea preşedinte american. Liderul ţării de peste ocean aflate în plină ascensiune a fost împuşcat la 14 aprilie 1865, în Teatrul Ford din Washington. Lincoln a murit din cauza rănilor a doua zi.
Autorul asasinatului a fost actorul John Wilkes Booth, cel care a fost găsit ascunzându-se la o fermă de lângă Port Royal. Cu toate că a fost vizată prinderea, unul dintre sergenţii Uniunii l-au ucis în momentul în care ar fi ieşit să se predea.
Teoriile conspiraţioniste susţin că Booth ar fi fost plătit de vicepreşedintele american Andrew Johnson pentru a-l ucide pe Lincoln, iar apoi s-a asigurat că unul din soldaţi va avea grijă să-i închidă acestuia gura.
3.Leon Troţki
Lev Davidovici Bronstein, cunoscut drept Troţki, a fost unul dintre liderii revoluţiei bolşevice din 25 octombrie 1917, organizatorul forţelor de luptă comuniste în primii ani. După ce este izolat de alţi lideri comunişti, Stalin, Kamenev şi Zinoviev, Troţki este trimis în exil în 1928.
Conştient că doar plecat departe de Stalin poate fi în siguranţă, Troţki pleacă în Mexic. La 20 august 1940, fostul revoluţionar rus este ucis în casa sa din capitala Mexicului.. Asasinul se numea Ramon Mercader şi a folosit pentru uciderea lui Troţki un cuţit de spart gheaţă.
4.John F. Kennedy
John F. Kennedy a devenit preşedintele Statelor Unite în 1961. Este considerat unul dintre cei mai carismatici lideri de stat din istorie, precum şi un om care nu se sfia să apară mereu în public la evenimente mondene.
De asemenea, de numele său se leagă, mai ales, de Criza rachetelor din Cuba (1962), moment crucial în evoluţia relaţiei în URSS şi Statele Unite. La 22 noiembrie 1963, Kennedy a fost împuşcat în timpul unei vizite efectuate în oraşul Dallas din statul Texas. Asasinul se numea Lee Harvey Oswald. Asasinul preşedintelui american a fost ucis la câteva zile după atentat de către Jack Ruby. Întrebarea care este pusă şi în prezent este de ce a fost redus la tăcere Oswald.
5.Uwe Barschel
Uwe Barschel este un nume mai puţin cunoscut. Acest a fost un politician al partidului Uniunea Creştin Democrată din Republica Federală Germania. În 1987, Baschel era aproape de a fi reales în funcţia de premier al statului Scheswig-Holstein, dar un scandal a izbucnit. Creştin-democratul era acuzat că ar fi dispus interceptarea telefonului principalului opozant.
Barschel câştigă alegerile, dar este forţat să-şi dea demisia. Pentru a-şi dovedi nevinovăţia pleacă la Geneva unde trebuia să se vadă cu o persoană numită Rudolf. Acesta, i-ar fi adus probe care îi putea susţine nevinovăţia, dar scurt timp de la sosirea la Geneva, Barschel este găsit mort într-o cameră de hotel.
Prima ipoteză a fost cea a unei sinucideri deoarece a fost găsit în baie, în cadă, acoperit de apă. Analizele iniţiale au arătat că acesta luase medicamente. Totuşi, continuarea cercetărilor a putut arăta o altă concluzie. Medicamentele au ajuns în stomacul politicianului german după ce murise.
Sursa:Adevarul
Asasinate politice…
https://www.digi24.ro/eticheta/asasinate-politice
DOCUMENTAR: James Joyce – un gigant al literaturii
DOCUMENTAR: Cum încearcă China să devină un lider în spațiul cosmic
La finalul lunii trecute, China a făcut primul pas pentru crearea propriei stații spațiale. Guvernul de la Beijing a lansat pe orbită primul modul al acestei stații care ar urma să fie inaugurată anul viitor. Deși lansarea a fost umbrită de revenirea necontrolată pe pământ a resturilor rachetei, China speră să facă pași rapizi pentru a sparge duopolul creat în spațiu de Rusia și Statele Unite. Mai multe despre ambițiile spațiale ale Chinei aflăm de la Dan Vasiliu:
https://www.radioromaniacultural.ro/documentar-china-a-facut-primul-pas-pentru-crearea-propriei-statii-spatiale/
DOCUMENTAR: Aventurile secrete ale lui Ernest Hemingway
Câștigător al premiului Pulitzer și al premiului Nobel pentru Literatură, Ernest Hemingway este considerat unul dintre cei mai importanți și influenți prozatori ai secolului XX. Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la moartea sa.
Viața scriitorului american a fost una tumultoasă, plină de evenimente care i-au marcat existența și i-au influențat scriitura. Hemingway a participat la ambele conflagrații mondiale și la Războiul Civil din Spania. A supraviețuit malariei, pneumoniei, cancerului de piele, diabetului și accidentelor de avion. A călătorit mult și a cunoscut numeroși oameni, care i-au influențat destinul.
În ultimii ani din viață, Hemingway devenise paranoic și considera că Biroul Federal de Investigații îl supraveghează, pentru că ar fi fost spion pentru ruși. Deși scriitorul american nu a vorbit cu nimeni despre întâlnirile sale cu agenții ruși, în cele din urmă a ieșit la iveală faptul că a colaborat cu NKVD, organul de represiune al Uniunii Sovietice.
Nicholas Reynolds, istoric al serviciilor secrete și fost ofițer CIA, a căutat să afle povestea completă despre Hemingway și spionaj în cel de-Al Doilea Război Mondial. Cartea „Scriitor, marinar, soldat, spion. Aventurile secrete ale lui Ernest Hemingway 1935-1961“ a fost publicată în America în 2017, iar recent a fost tradusă în limba română la editura Humanitas. În acest volum, cititorii descoperă o altă față a scriitorului american: cea de spion.
DOCUMENTAR: Copiii-minune ai cinematografiei internaționale
Editura RAO a lansat -Ridică-te și ucide primul. Istoria secretă a asasinatelor planificate ale Israelului Ronen Bergman
„Prima privire cuprinzătoare asupra asasinatelor sponsorizate de statul Israel.“
Ethan Bronner, senior editor Bloomberg News
„Cartea lui Bergman este inteligentă și echilibrată.“
Kenneth M. Pollack, fost analist CIA
Structurile israeliene de informații își apără cu gelozie secretele. Opacitatea aproape totală este protejată de un melanj complex de legi și protocoale, cenzură militară strictă și intimidarea, interogarea și acuzarea jurnaliștilor și surselor lor. Această carte încearcă să arunce lumină asupra unor operațiuni importante, reușite sau nereușite, care au modelat istoria Mossadului, dar și a altor organisme din comunitatea israeliană de informații.
RONEN BERGMAN este senior analist pe probleme de politică și apărare la Yedioth Ahronoth, cel mai citit ziar din Israel, dar a scris și pentru New York Times, Wall Street Journal sau Newsweek. Susține frecvent conferințe pe teme
de politică sau apărare la prestigioase universități din SUA și Europa. În cărțile lui de non-ficțiune tratează subiecte precum Războiul de Yom Kippur, corupția din cadrul Autorității Palestiniene sau conflictul cu Iranul.
https://www.radioromaniacultural.ro/editura-rao-lanseaza-ridica-te-si-ucide-primul-istoria-secreta-a-asasinatelor-planificate-ale-israelului-ronen-bergman/
Totul despre CIUPERCILE ALIMENT SI MEDICAMENT- Autor: Dr. ing. Ioana Tudor- www. totuldespreciuperci. blogspot. ro… B) CIUPERCILE DIN FLORA SPONTANA A ROMÂNIEI…C) TEHNICI INOVATIVE PENTRU OBTINEREA DE ALIMENTE CU MARE VALOARE NUTRITIVĂ ( Cultura ciupercilor Pleurotus spp.)… D ) Champignon sau Agaricus bisporus…
Una dintre personalitatile de referinta ale cercetarii agricole din Romania este doamna dr ing TUDOR IOANA, născută în comuna Buturugeni, jud. Giurgiu.După absolvirea Liceului Agricol Dragomireşti Vale si a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, Bucureşti, Facultatea de Horticultură,a parcurs aproape toate treptele specific e afirmarii profesionale, specifice vremurilor trecute… Acum in calitate de Cercetător ştiinţific gradul II şi lector -curs de ciupercar,poate fi considerata -„mama ciupercarilor” din Romania . După ce a obţinut titlul ştiinţific –dr.in ştiinţe agronomice, specializarea Legumicultură, 1998, cu teză: “Optimizarea factorilor biologici şi Tehnologici la Pleurotus spp. -in vederea obţinerii unor producţii ridicate cu un consum minim de energie”, şi după activitatea de cercetare în cadrul Institutului de Cercetări pentru Protecţia Plantelor Bucureşti, Institutul de Cercetări pentru Legumicultură Şi Floricultură –Vidra (Ilfov), inginer şi cercetător ştiinţific gradul II; inspector aprobator în certificarea loturilor semincere de Legume, inspector de specialitate gr. ll la Oficiul Judeţean de Consultantă Agricolă Ilfov, s-a concentrat spre “dragostea” dintii – lector al cursului pentru Specializarea în meseria de ciupercar. Fără a mai vorbi despre funcţiile de Director tehnic la… S.C. Milenium S.R.L. Fierbinţi, jud Ialomiţa, inginer consultant şi lector al cursului pentru Specializarea în meseria de ciupercar la S.C. Carmen’s, S.R.L.din Com. Hotarele, jud. Giurgiu, la S.C. Divers Piteşti S.R.L. jud. Argeş, ori despre activitatea desfăşurată la o sumedenie de Proiecte, Redacţia Revistei Informaţii Agrorurale îi acorda Diploma de Excelenta si ii rămâne recunoscătoare pentru acest model de OM ,de Cercetator,de Profesionist.De aceea ,vă invităm să adulmecaţi mireasma unei munci responsabile şi durabile a doamnei dr.ing. Tudor Ioana (Detalii puteti citi la finalul acestui material-CURRICULUM VITAE
( Nelipsite din acest material sunt,printre altele, si :MICELIUL DE CIUPERCI. SUŞE ŞI HIBRIZI –Ghid de producere a miceliului-în sistem intensiv şi clasic…CULTURA CIUPERCILOR PENTRU ÎNCEPATORI…CULTURA CIUPERCILOR PLEUROTUS SPP.).. TRUFE – Tuber spp, ciuperci etc…..POEZIE de Paul Corneliu Bodiu)
Ciupercile sunt talofite formate din celule nucleate, lipsite de pigmenţi asimilatori şi de plastide, din această cauză având o nutriţie heterotrofă.
Studii întreprinse de-a lungul timpului menţionează că ciupercile, pe lângă caracteristicile ce ţin de lumea plantelor, au şi unele proprietăţi ce le apropie de regnul animal.
Faraonii considerau ciupercile hrană de la Dumnezeu sau mâncare pentru zei. Într-un mormânt al faraonului Amenemhet de la anul 1450 î.Hr. s-au găsit şi desene cu ciuperci. Egiptenii considerau că cei ce consumă ciuperci devin nemuritori. Vechii egipteni credeau, în conformitate cu hieroglifele de acum 4600 ani , că ciupercile contribuie la prelungirea vieții și chiar la nemurire. Aroma delicioasă a ciupercilor a intrigat faraoniit atât de mult încât aceștia au decretat că ciupercile aparțin numai regilor şi nici un om de rând nu avea voie să le atingă vreodată.
Legendele ca în orice alt domeniu au însoţit şi ciupercile. Se credea despre ele că sunt produsul întâlnirii unei raze de soare cu o picătură de rouă. Chinezii sunt deţinătorii cunoştinţelor despre ciuperci încă din anul 533 î.Hr. Primele consemnări scrise despre ciuperci, ajunse la noi se referă la ciupercile Agaricus spp. şi datează din secolul I î.Hr.
Primele culturi de ciuperci în ţara noastră au fost tot de Agaricus spp. începând cu anul 1950 iar în anul 1962 s-a produs pentru prima dată miceliu, pe suport clasic, renunţându-se la import.
Repartitia speciilor de ciuperci pe Terra
După datele oferite de FAOSTAT din anul 2009, ţara noastră s-a clasat pe locul 27 în rândul ţărilor producătoare de ciuperci, după producţia totală obţinută.
CIUPERCILE în general sunt singurele organisme ce consumă celuloză şi o transformă în hrană umană. Ele au şi un rol vital în menţinerea sănătăţii ecosistemelor. Sunt un fel de fabrici de enzime ce descompun majoritatea tipurilor de deşeuri organice. Alături de bacterii, ciupercile aduc deşeurile la carbon, hidrogen şi azot şi diferite minerale ce intră în circuitul biologic al plantelor, insectelor şi altor organisme. Fiecare specie de ciuperci are setul ei specific de enzime ce pot face o descompunere primară, secundară sau terţiară fiind considerate gunoierii regnului vegetal.
După erupţia vulcanului Sf. Elena în 1980, ciupercile au fost primele organisme care au recolonizat vulcanul.
Ciupercile sunt plante inferioare, fără clorofilă, uni sau pluricelulare, de mărimi şi forme foarte variate, răspândite pe tot globul, în diferite medii de cultură. Ciupercile, pe lângă caracteristicile ce ţin de lumea plantelor, au şi unele proprietăţi ce le apropie de regnul animal. Aceste deosebiri sunt concentrate în următoarele 5 puncte:
- Membrana celulelor conţine chitină, caloză, compuşi pectici şi, în rare cazuri – celuloză. Chitina este o substanţă asemănătoare, din punct de vedere chimic cu celuloza, însă caracteristică regnului animal, intrând în alcătuirea unor insecte, a carapacei broaştelor ţestoase, a unor crustacee etc.
b. Produsele de rezervă din celulă sunt reprezentate prin glicogen şi uleiuri grase, dar niciodată nu se găseşte amidon. Glicogenul este caracteristic de asemenea, celulei animale, fiind prezent în muşchi, ficat etc., constituind rezerva de glucide a organismului. Prezenţa glicogenului în ciuperci, substanţă caracteristică regnului animal, face ca acestea să fie numite ,,carne vegetală”. Ciupercile sunt sărace în grăsimi (1-2,2%), iar acestea sunt numai sub formă nesaturată şi combinată (agaricine, lecitine, ergosterine, fosfatide). Ciupercile conţin puţin sodiu, nu conţin colesterol. - c. Lipsesc pigmenţii clorofilieni, din care cauză ciupercile sunt heterotrofe (saprofite şi parazite). Şi animalele folosesc drept hrană substanţe organice preparate de alte organisme. Plantele superioare sunt autotrofe, adică îşi prepară singure hrana prin cunoscutul proces de fotosinteză.
- Ciupercile sunt în general descompunători de materie organică.
- Au o creştere nelimitată şi sunt imobile.
Ciupercile au fost apreciate în toată lumea atât ca aliment cât şi ca medicament, timp de mii de ani, dar până nu de curând în Occident ciupercile erau asociate cu otrava.
Dar recentul interes asupra ciupercilor dat de către asiatici arată că această atitudine poate fi schimbată. Mulţi specialişti în zilele noastre au început să studieze plantele, ierburile şi astfel sursele de suplimente alimentare au fost sporite.
Ciupercile au unele însuşiri ce le recomandă în dietă precum :
– conţin puţine calorii , 13 kcal/kj în 100 g ciuperci proaspete ;
– conţinut scăzut de sodiu, grăsimi şi nu conţin colesterol;
– constituie o bună sursă de minerale printre care în special potasiul;
– conţin o bună sursă de vitamine, printre care se remarcă cele din grupa B; vitamina D este un grup de substanţe prezente în organismele animale, iar dintre plante numai în ciuperci – din acest grup, cea mai importantă este vitamina D2 – calciferol, al cărui rol esenţial este resorbţia calciului şi fosforului alimentar.
– Proteinele din ciuperci sunt superioare multor proteine din alte vegetale, având în vedere conţinutul în aminoacizi esenţiali. Proteinele din ciuperci sunt uşor digerabile. —– Proteinele din ciuperci au o structură asemănătoare cu cea din cazeina laptelui, albumina din ou, gliadina din grâu, fiind alcătuite din aceiaşi aminoacizi esenţiali precum leucina, isoleucina, treonina, arginina, valina, metionina, fenilalanina, histidina, lizina, triptofanul. De asemenea, proteinele din ciuperci sunt comparabile cu cele din carne şi chiar dacă, din punct de vedere cantitativ, ciupercile conţin mai puţine proteine decât carnea, ele sunt suficiente pentru organismul uman, fapt pentru care pot fi considerate un aliment complet.
Conţinutul în proteină la ciupercile proaspete este de 3-5% în funcţie de specie şi hibrid. – În structura proteinelor complexe sunt prezenţi 18 aminoacizi din care 8 esenţiali.
– Uleiurile eterice sunt substanţe cu aspect uleios, volatile, cu miros pronunţat caracteristic fiecărei specii de plante, inclusiv ciupercilor. Prin conţinutul unor astfel de substanţe, ciupercile împrumută mirosul specific mâncărurilor pregătite din ele, contribuind la ridicarea valorii lor alimentare.
În urma unor analize s–a stabilit că 100-200 g ciuperci uscate consumate de către om într-o zi, pot înlocui consumul de carne şi-i asigură un echilibru azotat normal.
Substanţele minerale (0,5-1,5%) din ciuperci reprezintă acea parte dintr-un organism (viu sau mort) care rezultă după eliminarea apei prin evaporare şi arderea substanţelor organice;
Substanţele minerale determinate în cenuşă sunt: potasiul, fosforul, siliciul şi calciul în cantităţi mai mari, apoi fierul, cuprul, magneziul, sodiul, clorul ş.a. în cantităţi mai reduse. Dar cel mai semnificativ este seleniul, care nu se găseşte în prea multe fructe sau legume. Cu mai mult de 90% conţinut de apă, adăugarea ciupercilor la mesele tale zilnice te poate face să te simţi sătul fără să creşti conţinutul caloric.
Seleniu şi Zn – un alt element ce ajută contra stresului, au fost găsite în 190 de specii de ciuperci din 21 familii şi 56 genuri. În organism, seleniul are rolul de a neutraliza radicalii liberi.
În prezent oamenii trăiesc într-un stres continuu, în condiţii de poluare fără precedent, consumă alimente artificiale cu multe ingrediente chimice, ceea ce duc la slăbirea sistemului imunitar. În aceste condiţii a scăzut rezistenţa naturală a organismului şi a crescut predispoziţia la boli. Alimentaţia tradiţională din ţara noastră bazată pe consum de carne de porc adică proteină animală şi grăsimi saturate face ca numărul afecţiunilor cardiace şi de metabolism să fie în continuă creştere. Dacă luăm în calcul unele boli ce au apărut în ultima perioadă la animalele domestice, precum boala vacii nebune, gripa aviară, ne face să ne orientăm tot mai mult către proteina vegatală. Produsele obţinute din ciuperci numite nutraceutical sau nutriceutice au o toxicitate scăzută, şi pot fi administrate ca suplimente alimentare în diferite diete sau chiar ca medicamente.
Ciupercile medicinale au fost folosite pentru anumite afecţiuni, de către chinezi de peste 2000 de ani.
În ultimii cca 100 de ani, s-au făcut multe progrese în medicină prin utilizarea organismelor inferioare cum sunt mucegaiurile, drojdiile şi ciupercile. Primele antibiotice se cunoaşte că au fost extrase din mucegaiurile produse de ciuperci. Penicilina, tetraciclina şi euromicina au provenit din mucegaiuri produse de unele specii de ciuperci.
Mai aproape de zilele noastre, s-a reuşit nerespingerea de organe în cazul transplanturile cu ajutorul medicamentului CYCLOSPORINA, extras dintr-o insectă ce creşte în simbioză cu o specie de ciupercă Macromyceta.
Din studii recente se poate afirma că ciupercile sunt probiotice, adică ajută organismul să se întărească şi să lupte împotriva bolilor până îşi recapătă rezistenţa naturală. Ciupercile de asemenea mai pot fi folosite ca potenţiatori ai apărării organismului ce stimulează sistemul imunitar să se apere.
Din miceliu se extrag diferite polizaharide ce intră în componenţa diferitelor suplimente fie sub formă uscată, deshidratate sau ca extracte în alcool. Aceste produse au o largă utilizare în alte ţări ca : suplimente alimentare, energizante, anticancerigene, de stimulare a proceselor neuronale, imunomodulatoare, antimicrobiene, antivirale şi nu în ultimul rând de diminuare a proceselor de îmbătrânire.
Compuşii extractibili din ciuperci care în prezent constituie obiectul a numeroase cercetări: s-a stabilit că B-glucanii potenţează însuşirile imunomodulatoare având puternice proprietăţi antitumoarele.
Derivaţii ergosterolilor, sunt un foarte puternic antioxidant natural cu o capacitate antioxidantă ridicată. Extractele de ciuperci constituie în prezent o bază de obţinere nu numai pentru medicaţia anticancerigenă, dar şi pentru acţiuni antiinflamatoare, antivirale, hipoglicemice şi antitrombotice.
Chitina, polimer al N-acetilaminei cu însuşiri certe de inhibare antitumorală.
Se preconizează ca în prezent să se combine terapia cu polizaharide din ciuperci cu antibiotice ca alternativă la vaccinuri. Polizaharidele din ciuperci sunt lipsite de modificatori ai răspunsului biologic. S-a mai evidenţiat de asemenea că polizaharidele din ciuperci nu atacă direct celulele canceroase, dar produc un efect antitumoral propriu.
Cu extracte din Pl.ostreatus şi Pl. eryngii s-a produs PROVASTIN care are proprietăţile de a preveni infarctul de miocard, previne ateroscleroza, scade colesterolul şi este şi un supliment alimentar. Din altă specie de ciuperci Tremella mesenterica s-a obţinut TREMELLASTIN ce se administrează ca adaptogen pentru o sănătate bună şi vitalitatea organismului.
În anul 2005 un grup de cercetători din S.U.A. statul Pensilvania, au descoperit că ciupercile conţin antioxidantul ergotioneină. S-a constatat că ciupercile Agaricus bisporus şi cele exotice printre care şi Pleurotus conţin acest antioxidant. În Pleurotus există aproximativ 13 mg de antioxidant la 100 g proteină adică de 40 de ori mai mult decât cantitatea conţinută de germenii de grâu, consideraţi până acum un puternic antioxidant. Şi un alt aspect este acela că prin fierberea ciupercilor, nu scade cantitatea de antioxidant. În diferite ţări, şi ajunse chiar şi în ţara noastră se vând capsule din Fomitopsis officinalis sub denumirea de Agarikon, capsule din Ganoderma lucidum numite reishi, capsule din Grifola frondosa numite maitake, capsule din Hericium erinaceus numite Lion,s mane, capsule din Inonotus obliquus numite Chaga, capsule din Phellinus linteus numite Mesima, capsule din Trametes versicolor numite Turkey Tail, capsule din Cordiceps sinensis cu Ganoderma lucidum numite CordyChi, Capsule obţinute cu ajutorul a 7 specii de ciuperci medicinale obţinute de Stamets, numite Mushroom Blend, capsule obţinute din 17 specii de ciuperci numite My Community. Din unele specii se vinde şi extract sub formă lichidă. Nu au fost neglijate nici animalele, s-au produs şi pentru ele suplimente nutritive numite Muttrooms şi MUSH- Mushroom Blend For Pets.
- Agaricus bisporus-champignon
Champignon sau Agaricus bisporus, cea mai cultivată şi consumată specie de ciuperci de pe Terra, prin conţinutul de aminoacizi din proteine, de săruri minerale, vitamine, fără colesterol, grăsimi, sare şi zaharuri, ciupercile sunt considerate un aliment complet. Proteina vegetală obţinută din ciuperci se află pe locul doi, pe plan mondial după cea din soia.
Cu un consum de 1000 g ciuperci/locuitor în România faţă de media de 2,2 kg în Europa, spune multe despre ponderea acestei culturi în prezent.
Ciupercile au gust şi savoare aparte, ceea ce a făcut să atragă şi diferite aprecieri încă în Antichitate, precum cea a lui Aristotel 384 Î.Hr. care le considera mâncarea zeilor iar împăratul roman Claudius spunea că o farfurie de ciuperci valorează mai mult decât orice glorie a unui general. Oare gloria unui general pe acele vremuri de expansiune a Imperiului Roman, valora puţin ? sau ciupercile erau foarte apreciate ?
Ciupercile comestibile, în general sunt considerate alimente cu o valoare nutritivă ridicată.
Ciupercile contin Vitamina B 12 necesara vegetarienilor
Un studiu din anul 2012 facut de grupul Watanabe a constatat prezenta vitaminei B12 în următoarele ciuperci (la 100 g de substanță uscată):
2,9-3,9 g- la trompeta neagra ( Craterellus cornucopioides )
1,3-2,1 g – în gălbiori ( Cantharellus cibarius )
1,3 micrograme- buretele şerpesc ( Macrolepiota procera )
3-0,4 micrograme -în hribi ( Boletus sp. )
0,2 micrograme – în bureti sau pastravul de fag ( Pleurotus ostreatus )
0,1 micrograme – în morel negru sau zbârciog ( Morchella conica )
Ciupercile produc vitamina D
Majoritatea oamenilor sunt conştienţi de faptul că organismul uman produce vitamina D la lumina soarelui. Mai puţin cunoscut este faptul că ciupercile produc vitamina D daca sunt expuse cateva ore la soare sau la UV (ultravioleta). Cum pot ciupercile sa ajute la salvarea lumii, micologul american Stamets P. a concluzionat in urma cercetarilor ca in cazul populaţiile în care vitamina D este grav deficitară, ciupercile uscate, expuse la soare pot ajuta la deficitul de Vitamina D.
- Agaricus brasiliensis (Agaricus blazei
MURILL, CIUPERCA LUI DUMNEZEU SAU CIUPERCA
ZEULUI), ABM SAU MILENA
Denumiri populare: ciuperca Piedade, ciuperca regalã
Aceastã specie, prin continutul sãu ridicat de polisaharide precum alfa si
alfa – D – glucan, beta si beta – D-glucan, de proteoglucani, riboglucani, compusi
anti angiogenici si ergosterol este folositã ca anti tumoral, anti cancer, anti
viral, împotriva arteriosclerozei, în diabet, hepatite, hiperlipidemie, îmbogãţeste
sistemul imunitar si este stimulent pentru întregul organism. Prin conţinutul în proteine, vitamine si sãruri minerale, cu sase tipuri de steroizi cu rol de stopare a cresterii numãrului de celule canceroase, aceastã specie de ciuperci diminueazã efectele secundare ale chimioterapiei si radioterapiei, determinând o creştere considerabilã a imunitãţii organismului.
Prin urmare, sunt eliminate stãrile de vomã, lipsa poftei de mâncare, oboseala,
lipsa energiei si, ce este mai important, terapiile, sub influenta ciupercii-minune,
devin mai eficiente de 3 pânã la 7 ori.
Ciuperca este consideratã un aliment functional datoritã continutului de
beta-glucani, fuco-manoglucan, fibre, triterpene, vitamine, 9 aminoacizi si sãruri
minerale. Pentru tratament sau supliment nutritiv se foloseste crudã, deshidratatã
sub formã de pudrã, granule, sub formã de ceai, extract lichid etc. Este
consideratã bioregulator, imunomodulator, mentine homeostazia, regleazã
bioritmul, previne cancerul, scade colesterolul, ca agent antitrombotic, agent
antidiabetic, previne hipertensiunea, are efect în probleme de prostatã s.a.
Agaricus blazei- ciuperca lui Dumnezeu
Agaricus blazei este una dintre cele mai uimitoare specii de ciuperci
medicinale descoperite pânã în prezent. Se presupune sigur cã va revolutiona
lumea medicalã, în urmãtorii câtiva ani. Este la fel de importantã precum
descoperirea penicilinei în anul 1920. Se preconizeazã cã va avea acelasi
impact asupra tratamentului de imuno-deficientã cum ar fi cancerul si SIDA,
precum a avut descoperirea antibioticelor, în infectii.
- PLEUROTUS SPP: OSTREATUS, FLORIDA, SAJIR CAJU, CORNUCOPIE ERYNGII S.A.
Pleurotus ostreatus -pastravul de fag 
—
PLEUROTUS CORNUCOPIAE- buretele cornet sau cornul abundentei
PLEUROTUS SAJOR CAJU- buretele brun
PLEUROTUS djamor- buretele feonix
Conţinutul în săruri minerale la două specii de Pleurotus
| Elemente minerale mg x kg-1 s.u. | Pl.ostreatus | Pl.sajor-caju |
| K-potasiu | 29.900-37.930 | 21.000-25.800 |
| Mg-magneziu | 5900 | 1360-1880 |
| P-fosfor | 4956-18.000 | 5870-16.200 |
| Ca-calciu | 80-330 | 189-400 |
| Na-natriu | 300-8370 | 1580-2560 |
| Cu-cupru | 192-219 | – |
| Fe-fier | 152-334 | 50-116 |
| Zn-zinc | 37,3 | – |
| Mn-mangan | 44,7-55,2 | – |
| Pb-plumb | 7,4 | – |
| Cd-cadmiu | 3,9 | – |
| Co-cobalt | 2,1-3,7 | – |
| Al-aluminiu | 44,3 | – |
| Cr-crom | 63,0 | – |
| Ni-nichel | 31,5 | – |
Substanţa uscată. În ceea ce priveşte conţinutul în substanţă uscată, ciupercile de cultură ocupă o poziţie medie.
Ciupercile medicinale au fost folosite pentru anumite afecţiuni, de către chinezi de peste 2000 de ani.
În ultimii cca 100 de ani, s-au făcut multe progrese în medicină prin utilizarea organismelor inferioare cum sunt mucegaiurile, drojdiile şi ciupercile. Primele antibiotice se cunoaşte că au fost extrase din mucegaiurile produse de ciuperci. Penicilina, tetraciclina şi euromicina au provenit din mucegaiuri produse de unele specii de ciuperci.
Mai aproape de zilele noastre, s-a reuşit nerespingerea de organe în cazul transplanturilor cu ajutorul medicamentului CYCLOSPORINA, extras dintr-o insectă ce creşte în simbioză cu o specie de ciupercă Macromyceta.
Din studii recente se poate afirma că ciupercile sunt probiotice, adică ajută organismul să se întărească şi să lupte împotriva bolilor până îşi recapătă rezistenţa naturală. Ciupercile de asemenea mai pot fi folosite ca potenţiatori ai apărării organismului ce stimulează sistemul imunitar să se apere.
Deoarece 90% din ciclul lor de viaţă ciupercile îl petrec în stadiul de miceliu sau vegetativ, cercetătorii s-au orientat spre a obţine biomasă miceliană pentru ciuperci cultivate aseptic. Din acest miceliu se extrag apoi diferite polizaharide ce intră în componenţa diferitelor suplimente fie sub formă uscată, deshidratate sau ca extracte în alcool. Aceste produse au o largă utilizare în alte ţări ca : suplimente alimentare, energizante, anticancerigene, de stimulare a proceselor neuronale, imunomodulatoare, antimicrobiene, antivirale şi nu în ultimul rând de diminuare a proceselor de îmbătrânire.
- Extractele de ciuperci constituie în prezent o bază de obţinere nu numai pentru medicaţia anticancerigenă, dar şi pentru acţiuni antiinflamatoare, antivirale, hipoglicemice şi antitrombotice.
- proteoglicanii şi proteinele legate de polizaharide cu o greutate moleculară mică, ca stimulatori specifici ai imunităţii ;
Dintre speciile de ciuperci din care se extrag diferite substanţe active se află şi cele de Pleurotus spp., Agaricus bisporus si Lentinula edodes care se cultivă în ţara noastră.
Cu extracte din Pl.ostreatus şi Pl. eryngii s-a produs PROVASTIN care are proprietăţile de a preveni infarctul de miocard, previne ateroscleroza, scade colesterolul şi este şi un supliment alimentar. Din altă specie de ciuperci Tremella mesenterica s-a obţinut TREMELLASTIN ce se administrează ca adaptogen pentru o sănătate bună şi vitalitatea organismului.
Pleurotus eryngii pot conține în mod natural substante active care stimuleaza sistemul imunitar. Aportul alimentar de Pleurotus eryngii poate funcționa natural impotriva colesterolului. Pleurotus contine beta-D-glucan, vitamine din grupul B, lectina ce mentine in limite normale colesterolul si buna funtionare a colonului.
În anul 2005 un grup de cercetători din S.U.A. statul Pensilvania, au descoperit că ciupercile conţin antioxidantul ergotioneină. Cu ajutorul cromatografiei lichide de înaltă performanţă şi alte metode folosite în chimia analitică au constatat că ciupercile Agaricus bisporus şi cele exotice printre care şi Pleurotus conţin acest antioxidant. În Pleurotus există aproximativ 13 mg de antioxidant la 100 g proteină adică de 40 de ori mai mult decât cantitatea conţinută de germenii de grâu, consideraţi până acum un puternic antioxidant. Şi un alt aspect este acela că prin fierberea ciupercilor, nu scade cantitatea de antioxidant.
CULTURA DE PLEUROTUS OSTREATUS- păstrăvul de fag
PLEUROTUS ERYNGII IN BORCANE DE POLIPROPILENA- regele Pleurotus
- SHIITAKE CIUPERCA PARFUMATA SAU LENTINULA EDODES
Conţinutul de proteine din shiitake uscate este comparabil cu al cărnii de pui, carne de porc şi de vită, dar numărul de unităţi de grăsime este mult mai mic iar numărul de fibre dietetice este considerabil mai mare decât cele din carne. Shiitake conţine aproape toţi aminoacizii esenţiali, ca lizină şi arginină în concentraţii deosebit de mari.
Lentinula edodes- shiitake, ciuperca parfumata
SHIITAKE ESTE CUNOSCUTA DE 2000 DE ANI IN CHINA.
Ele sunt încadrate în cele mai bune 100 produse după un studiu făcut recent în Germania, apoi între cele mai bune 10 superproduse după un studiu făcut în SUA iar asiaticii le consideră printre cele mai bune 5 produse alături de tofu- brânză sau carne din soia, miso-supă tradiţională, agar sau alge şi konjac – o plantă asiatică cu bulb ce se cultivă ca legumă dar care este interzisă în U.E.
Shiitake pe butuci de lemn
Shiitake sunt printre alimentele SUPER pentru întărirea sistemului cardiovascular, la fel cum ar fi ovăzul şi uleiul de măsline. Iată cum arată caracterizarea acestor ciuperci comparativ cu alte specii de ciuperci şi cu fructe şi legume:
Pentru dietă:
- au puţine calorii (numai 20 calorii la 5 ciuperci medii);
- conţinut scăzut în carbohidraţi;
- conţinut scăzut în grăsimi, fără grăsimi saturate.
Ca nutrient:
- fără colesterol;
- excelentă sursă de vatamina B:
– excelentă sursă de Riboflavină-vit. B2;
– bună sursă de Niacin – vit. B3;
– bună sursă de Acid Pantothenic – vit. B5;
- conţinut scăzut în sodiu;
- bună sursă de potasiu;
- bună şi excelentă sursă de cupru;
- bună sursă de seleniu;
- conţinut ridicat de minerale.
Consumul de shiitake creşte vigoarea şi vitalitatea şi permit organismului de a rezista mai bine agresiunilor externe, de a se apăra împotriva diferitelor boli. Prin urmare, shiitake în China a avut de secole reputaţia de „elixir al vieţii”. Cunoscutul vindecător din China antică, Wu Rui susţinea că ciupercile cresc „spiritul de energie de viaţă”, satisfac foamea, vindecă răcelile, îmbunătăţesc circulaţia sângelui şi purifică sângele. Wu Rui de asemenea, credea că ciuperca este utilă impotriva tumorilor şi neutralizează efectul veninului de şarpe.
Constituenţii primari din shiitake sunt: polizaharidele, eritadenina, proteinele, acizii graşi şi vitaminele D, B-2 , B-12 . Proteinele conţin toţi aminoacizii esenţiali şi cel mai frecvent apar şi aminoacizi neesenţiali şi amide.
Iată mai jos câteva efecte medicinale aduse organismului uman prin consumul de shiitake de către componentele active conţinute:
– Lentinanul din ciuperci are efect anticancerigen la intestine, esofag, ovare etc. Lentinan, este un beta-1,3-glucan legat de polizaharidie cu o greutate moleculară mare. Lentinan este un modulator, acţionează prin stimularea sistemului imunitar, mai degrabă decât prin acţiunea directă asupra tumorii .
Eritadenina este singurul amino-acid ce scade colesterolul şi este întâlnit în shiitake.
Lentionina cu funcţie antibacteriană, care a fost testată in vitro împotriva bacteriilor patogene.
– Ergotioneina, un antioxidant natural este conţinută de aceste ciuperci. Antioxidanţii nu sunt distruşi sau dezactivaţi prin gătit, spre deosebire de cele mai multe alte alimente.
– Interferonul – este produs de aceste ciuperci, cu rol în controlul cancerului cu acţiune antivirală, antiinflamatoare, în tratamentul hepatitelor B şi C.
– Ergosterolul, când organismul este expus la razele ultraviolete ajută corpul pentru a produce vitamina D cu rol în absorbţia Ca şi P, cu efecte pozitive în tratamentul cancerului de colon.
– LEM sau MRL extract de miceliu, din pudră miceliană de L. edodes şi din ciuperci recoltate înainte de a creşte piciorul.
Seleniul din shiitake este găsit în concentraţie mai mare decât în orice alte legume şi fructe, cu excepţia usturoiului. Seleniul este un mineral care funcţionează ca un antioxidant pentru a preveni formarea de radicali liberi din organism, a bolilor de inimă, anumite tipuri de cancer şi boli asociate cu înaintarea în vârstă.
Shiitake conţine mai multe proteine decât majoritatea legumelor.
Shiitake sunt o sursă bună de cupru, care este necesar pentru formarea hemoglobinei şi colagenului (proteina utilizată pentru structura şi repararea ţesuturilor), în organism. Cuprul şi anumite enzime, contribuie la apărarea organismului împotriva radicalilor liberi.
Anti-rid: prin prezenţa cuprului în formarea hemoglobinei şi colagenului, se intervine pentru hrănirea subcutanată şi prin urmare pentru prevenirea sau reducerea ridurilor.
Shiitake deshidratate si pudra, Romania
Conţine cantităţi semnificative de:
- Riboflavina (vitamina B2) – menţine celulele roşii din sânge sănătoase;
- Niacina (vitamina B3) – protejează pielea şi funcţionarea eficientă a sistemului digestiv şi nervos;
- Acidul pantotenic (vitamina B5) – ajută producerea de hormoni şi este important pentru funcţionarea sistemului nervos. Shiitake fierte sau uscate sunt surse excelente de acid pantotenic. De asemenea acidul pantotenic este parte a coenzimei cheie care să ne permită să utilizăm în mod adecvat energia din alimentele pe care le consumăm. El participă, de asemenea în mai multe etape în producerea de hormoni steroizi, neurotransmiţători (mesagerii din impulsurile nervoase) şi a hemoglobinei;
- Biotina – ajută la metabolizarea alimentelor;
- Sursă minoră de vitamina B6 (ajută la metabolismul aminoacizilor şi a producţiei şi circulaţiei de anticorpi).
Shiitake uscate (expuse la lumina UV în timpul procesului de uscare) au mult mai multă vitamina D decât cele neexpuse. Vitamina D ajută îndeaproape sănătatea oaselor şi a dinţilor prin calciu pus la dispoziţie şi fosforul din sânge aducând un beneficu la creşterea structurii osoase. Vitamina D joaca un rol în maturarea celulelor, inclusiv a celor din sistemul imunitar. Extractul de shiitake a fost folosit în locul chimioterapiei moderne pentru a diminua efectele toxice asupra ţesuturilor sănătoase şi a proteja sistemul imunitar.
- REISHI – Ganoderma lucidum- LINGURITA ZANEI
Cuvantul latin lucidum inseamna strălucitor sau lucitor si se referă la suprafata lustruita a palariei ciupercii reishii care este portocaliu rosietic spre negru. Reishi care creste in flora spontana se gaseste pe copaci batrani de prun, dar reishi salbatic este rar intalnit. Ganoderma lucidum este cea mai frumoasã ciuperca din lume. Când este tânãrã are o nuantã de rosu chinezesc, galben deschis si alb. Mai târziu dispar nuantele de alb si galben si se transformã în rosu închis spre maro; dar si asa rãmâne la fel de frumoasã si unicã. Ganoderma lucidum apare în 6 culori diferite, dar cea mai rãspânditã este cea rosie. Aceasta este cultivatã în America de Nord, China, Taiwan, Japonia si Coreea. Existã aproximativ 2500 de specii de Ganoderma în lume iar numãrul acestora creste pe mãsurã ce oamenii de stiintã descoperã noi specii. Tãranii care gãseau ciuperci în sãlbãticie le puteau
schimba pentru greutatea lor în aur.
Ganoderma lucidum
UTILIZARI MEDICINALE
Timp de 4000 de ani chinezii si japonezii au apelat la reishii pentru a trata tulburarile de ficat, hipertensiunea, artrita si alte afectiuni. Studii pe om si de laborator au demonstrat efectele antialergice, antiinflamatorii, antibacteriene si antioxidante. Cand la mai mult de 2000 de pacienti chinezi cu bronsite cornice li s-a administrat sirop de reishi in forma de tablete in timpul anilor 1970, 60 pana la 90% au manifestat o imbunatatire pronuntata a sanatatii cu includerea unui apetit sporit in decurs de doua saptamani. Din 200 de specii de Ganoderma studiate, doar sase au o mare valoare terapeuticã. Ca urmare, din acestea sase este produsã Ganoderma Gano Excel.
Nu întâmplãtor, cele sase specii superioare (în formã de creier, plãmân, inima, ficat, pancreas si rinichi) actioneazã holistic asupra întregului corp, pornind de la sistemul osos, la sânge, inimã, zona muscularã.
Ele au o acoperire totalã asupra corpului. Ciuperca Ganoderma lucidum contine hidrati de carbon, albumine în proportie redusã, grãsimi, alcaloizi, vitamine si sãruri minerale. De asemenea conţine si un numãr de 17 aminoacizi. Albuminele prezintã o valoare biologicã mult superioarã în raport cu orice alte albumine de origine vegetalã, atingând valorile specifice albuminelor de origine animalã. Ganoderma contine mai mult de 200 de elemente active care pot fi împãrtite în 3 categorii: 30% elemente solubile în apã, 65% elemente solubile organic, 5% elemente volatile.
Polizaharidele si germaniul organic îmbunãtãtesc capacitatea naturalã de
vindecare a organismului si fortificã sistemul imunitar. Ele au proprietãti
antitumorale împiedicând degenerarea organelor interne si întãrind celulele
din tesuturi. Aceste elemente determinã cresterea nivelului de oxigen din sânge si faciliteazã eliminarea celulelor moarte si a toxinelor solubile în apã.
Adenozina împiedicã formarea de cheaguri în sânge, îmbunãtãteste circulatia
sanguinã, scade nivelul de colesterol, reduce grãsimile, îmbunãtãteste functionarea cortexului si a glandelor interne determinând mentinerea echilibrului endocrin, regleazã metabolismul, aduce starea de tinerete si de energie în corp si mentine echilibrul pH-ului din sânge. Adenozina întãreste sistemul digestiv, împiedicã alergiile datorate antigenilor, reduce colesterolul. Triterpenoidele fortificã sistemul digestiv si construieste protectia împotriva alergiilor cauzate de antigene. Reduce colesterolul si continutul de substanţe grase, activeazã nucleele celulelor.
Linguriţa zânei românească
Esenta ganodermicã întinereste tesuturile organismului, conservã functiile organismului, mentine starea de tinerete, vindecã problemele pielii si înfrumuseîeazã pielea. Este totodatã eficientã pentru uzul extern în tratarea rãnilor, a ulceratiilor mucoasei bucale si pentru oprirea sângerãrii.
Plantatie de Ganoderma lucidum
Conform cercetãrilor efectuate de medicul japonez Dr. Kazuhiko Asai,
Ganoderma contine 800-2000 ppm de germaniu, ceea ce reprezintã de 4-6 ori mai mult decat continutul de germaniu din Ginseng.
ADMINISTRAREA DE REISHI
Reishi poate fi consumată ca sirop, supă, ceaiuri, tincturi, tablete si injectii.
- MAITAKE – GRIFOLA FRONDOSA
MAITAKE inseamna in japoneza“ ciuperca dansatoare”, regele ciupercilor. In timpuri stravechi despre oamenii care gaseau aceasta ciuperca se spunea ca dansau de bucurie deoarece ea putea fi schimbata pe echivalentul greutatii sale in argint.
Grifola frondosa-maitake
In mod alternativ numele poate deriva din felul in care corpii de fructificare mici in forma de evantai se suprapun partial, amintind de fluturi in dans salbatic. In SUA ele sunt cunoscute ca “ cloşca de padure” din cauza masei de ciuperci asemanatoare penelor cu puful in sus. Piciorusele ciupercii sunt adesea cotropite, masate la baza bustenilor sau pe radacini. Ele sunt comune in rasaritul Americii de N, Europa si Asia. Culegatorii de maitake intotdeauna umbla singuri si niciodata nu divulga locul comorii lor chiar pentru familia lor. In Japonia culegatorii in mod traditional isi inseamnau terenul de vanatoare cu insemne scrijelite pe copacii care marginesc “comoara “ si indepartau pe alti culegatori din zona lor de vanatoare. Pana in anul 1979 cand au fost imaginate tehnicile de cultura, maitake a fost recoltata din flora spontana. In 1990, cultivatorii din Japonia au produs aproape 8000 tone de maitake iar productia se aşteaptă să crească prin extinderea exporturilor spre Occident.
UTILIZARI MEDICINALE
Studiile de laborator au aratat ca extractul de maitake poate inhiba cresterea tumorilor si stimula sistemul imunitar al soarecilor bolnavi de cancer. Studiile clinice pe pacientii cu cancer de san sau colorectal sunt in desfasurare in Statele Unite. Institutul de Urologie potrivit unui studiu a utilizat pe scară largă extraxtr de maitake în combinaţie cu interferon-alfa, si a obtinut o blocare a cresterii celulelor canceroase cu 75%.
Aceasta ciuperca poate fi gasita in restaurantele experte in arta culinara sau impachetata sau uscata in magazinele de delicatese dar in mod curent in produse preparate in SUA, Asia si Europa. Ca un supliment pentru sanatatea generala se recomanda a se lua 3 pana la 7 grame pe zi sub forma de ceai, supe sau alte feluri de preparate.
Tratament anti-cancer
Multe studii sugereaza ca ciupercile maitake pot proteja impotriva diferitelor tipuri de cancer, gratie unui compus special. Cunoscuta sub numele de D-Fraction, aceasta polizaharida are capacitatea de a imbunatati anumite celule ale sistemului imunitar, cum ar fi macrofagele, celulele T helper si celule T citotoxice, care lucreaza impreuna pentru a ataca celulele tumorale.
Prevenirea diabetului
Maitake previn diabetul prin controlul nivelului de zahar din sange. Potrivit unui studiu, o polizaharida din Maitake numita MT-alfa-glucan a scazut nivelul zaharului din sange, al insulinei si al glicogenului. De asemenea, a crescut capacitatea insulinei de a se lega la celulele hepatice si a imbunatatit functionarea pancreasului. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca Maitake pot fi utile pentru prevenirea si controlul diabetului zaharat, prin scaderea rezistentei la insulina.
Stimularea imunitatii
Un studiu publicat in Journal of Medicinal Food in 2004 a constatat ca D-fraction activeaza celulele ale sistemului imunitar si ar putea ajuta la lupta impotriva infectiilor.
Cultura de Grifola frondosa-maitake
- TRUFELE, Tuber spp.
Un mare micolog francez spunea : “această vieţuitoare secretoasă, recoltă domnească sau cadou Dumnezeiesc, un organism nedefinit între animal şi plantă, fiica razelor lunii şi al sevei pământului “.
Plante mitice, trufele se credea că au luat naştere din combinarea apei cu căldura şi lumina din fulger.
Sunt considerate alimente de lux, fiind folosite numai la prepararea celor mai rafinate mâncaruri, în cele mai extravagante restaurante. Există şi o Bursă a trufelor în Italia, ca şi un muzeu. Se organizează Congrese, Simpozioane, mese rotunde, cursuri şi excursii tematice pentru căutarea de trufe în sezonul optim de recoltare, s-au organizat sindicate ş.a.
O trufa alba de 750 de g fost vânduta in cadrul unei licitatii din nordul Italiei (Grinzane Cavour).
Trufa, cea mai mare cu o valoare totala de 250.000 euro, a a fost achiziţionată de un amator bogat din Hong Kong. Acesta a urmarit licitatia prin satelit.
Ştiaţi că o trufă albă se poate vinde cu un preţ între 3000-6500 euro/kg ?
In Europa se recoltateaza 50% din cantitatea mondiala de trufe.
Tuber magnatum sau trufa albă, conţine feromoni care atrage femelele de porci, pentru împerechere. Deci se crede că este afrodisiacă. De aici s-a tras concluzia că nu numai că este afrodisiacă, dar cu certitudine ea face femeile mai afectuoase, iar pe bărbaţi mai amabili. Trufele pot fi adorate şi venerate dar nu şi idolatrizate, dacă nu ai suficient credit.
- Coriolus versicolor (Trametes versicolor) coadă de curcan” Yun Zhi
Aceasta este una dintre cele mai cercetate ciuperci medicinale din lume.Este un modulator al răspunsului biologic.Coada de curcan a fost folosită in medicina chineza ca tonic, de secole.Studiile arata ca aceasta imbunatateste durata de viată si actioneaza ca un modulator si anti-tumoral.Unele studii arată că se poate îmbunătăți efectele chimioterapie cancerului chimioterapie și poate reduce efectele secundare ale radioterapiei.
Trametes versicolor
- Cordyceps sinensis în chineză Caterpillar ciuperca Dong Chong Xia Cao, vara plantă, iarna insectă.
Cordyceps actioneaza ca un stimulator imunitar prin stoparea cancerului si prelungeste durata de viata a celulelor albe din sange, imbunatateste rezistenta la infecții.Ea a demonstrat proprietăți anti-tumorale si protejeaza, de asemenea, rinichii de efectele secundare ale chimioterapiei.Este una dintre cele mai utilizate ciuperci in formulele tonice anti-cancer în medicina chineză.
Cordyceps sinensis
- Inonotus Obliquus – ciuperca neagra de copac, Chaga
A fost folosită ca o ciupercă medicinală în medicina tradițională rusă și în Europa de Est. Chaga a fost studiată ca un potențial agent anti-cancer. Chaga conține betulină, un precursor al acidului betulinic, care s-a dovedit a inhiba cancerul prin enzima topoizomeraza.Acidul betulinic poate fi activ pe piele, creier, ovarian și cancerul capului si gatului prin promovarea apoptozei, sau progresia naturală de moartea celulelor programate. Adat bune rezultate in gastrite, TBC si psoriazis.Astăzi, betulina și acidul betulinic nu sunt doar studiate pentru a ajuta la lupta impotriva cancerului, dar și ca agenți în lupta împotriva HIV.Ciuperca este de culoare neagră, deoarece are un nivel ridicat de melanina, pigmentul de culoare închisă.
Chaga
Si lista poate continua si cu alte specii precum : Poria cocos, Hericium erinaceum, Flammulina velutipes, Tremella fuciformis Stropharia rubra rugosa etc.
—
-
-
CURRICULUM VITAENumele şi prenumele: TUDOR IOANALocul şi data naşterii : com. Buturugeni, jud. Giurgiu, 1950Starea civilă : căsatorită.Adresa domiciliu: Bucureşti, Sect.3, tel. 0745 420 536 e-mail:tudorioana2007@gmail.com, site :http://www.totuldespreciuperci.blogspot.rotudor.ioana.735@facebook.comStudii medii : Liceul Agricl Dragomiresti Vale, sectiaHorticultura, 1966-1971.Studii universitare : absolventă a Universităţii de ŞtiinţeAgronomice şi Medicină Veterinară, Bucureşti, Facultatea deHorticultură, 1981.Profesia si ocupaţia actuală : cercetător ştiinţific gradul II, lectorcurs de ciupercar incepand cu anul 2000.Titluri ştiinţifice : dr.în ştiinţe agronomice, specializareaLegumicultură,1998, cu teza: “Optimizarea factorilor biologici şitehnologici la Pleurotus spp. în vederea obţinerii unor producţiiridicate cu consum minim de energie”.Activitate profesională : activitate în cercetare în cadrulInstitutului de Cercetări pentru Protecţia Plantelor Bucureşti ,laborant, 1971-1982 ; Institutul de Cercetări pentru Legumiculturăşi Floricultură –Vidra (Ilfov), inginer şi cercetător ştiinţific gradulII; inspector aprobator în certificarea loturilor semincere delegume,1982-1999; inspector de specialitate gr.II la OficiulJudeţean de Consultantă Agricolă Ilfov şi lector al cursului pentruspecializarea în meseria de ciupercar,1999-2000; inginer consultantşi Director tehnic la S.C. Milenium S.R.L. Fierbinţi, jud Ialomiţa,2000-2001; inginer consultant şi lector al cursului pentruspecializarea în meseria de ciupercar la S.C. Carmen’s, S.R.L.dincom. Hotarele, jud. Giurgiu, 2001-2002; inginer consultant la S.C.Divers Piteşti S.R.L. jud. Argeş, 2002-2003;Am lucrat la urmatoarece Proiecte :
-
-
-
LEGRAFORTE, CEEX 36/2005 MEC, 1.10.2005- 13.09.2008, Cercetatorstiintific, Angajator I.C.A Bucuresti, Calea Plevnei nr.45;ENERGOFORT, CEEX 69/2006 MEC, 2006-2008, Cercetator stiintific,Angajator I.C.A Bucuresti, Calea Plevnei nr.45Proiect START-up, 2.05.-2012- 2.05.2013, Cercetator stiintific, AngajatorS.C. Beta Mark Actual SRL, Bucuresti, B-dul Timisoara nr. 149.In prezent – pensionara, colaborez din anul 2011cu SSM ProtectTraining SRL din Bucuresti si predau cursul de ciupercar, singurulcurs acreditat din tara. Pe un proiect POSDRU social in anul 2015am predat programa pentru cursul de ciupercar.Din noiembrie 2015 sunt Director tehnic la East Champion UnionC.A. din loc. Axintele, jud. Ialomita, singura fabrica de compostpentru champignon din tara noastra.Activitate ştiinţifică -domenii de cercetare: obţinerea plantelorlibere de virusuri prin termoterapie şi culturi de meristeme ;tehnologii de producerea a miceliului si a unor specii de ciupercicomestibile, identificarea şi introducerea în cultură de noi specii deciuperci comestibile precum : Pleurotus sajor-caju, Pleurotuscornucopiae, Lentinus edodes şi hibrizi între Pleurotus ostreatus şiPleurotus florida care nu mai necesită şoc termic negativobligatoriu ; obţinere de noi reţete de substraturi ligno-celulozicepentru cultura ciupercilor Pleurotus spp ., combaterea bolilor şidăunătorilor specifici ciupercilor prin metode chimice şi ecologice,coautor la 5 brevete.Am predat cursul de scurtă durată pentru calificare în meseria deciupercar în cadrul Agentiei Naţionale de Consultanţă Agricolă laO.J.C.A.Ilfov, Constanţa şi Dâmboviţa şi în cadrul AgenţieiMunicipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă-Bucureşti şiAgenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă –Giurgiu.Carti publicate :1. Sfaturi practice pentru cultivatorii de ciuperci, 1996, Ed. Ştiinţă şiTehnică, Bucureşti, 152 pag.2. Ciuperci şi preparate culinare cu ciuperci, 1996, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti,230 pag.
-
-
-
3. 475 Reţete culinare cu ciuperci, 1996, Ed.Tehnică, Bucureşti , 188 pag.4. Preparate şi conserve vegetariene din ciuperci, Ediţia I-a, 1999, Ediţiaa-II-a, 2001, Ed.Tehnică, 158 pag. şi respectiv 208 pag.5. Cultura ciupercilor comestibile şi producerea miceliului, 2000, Ed.ExPonto Constanţa, 280 pag.6. Cultura şi protecţia ciupercilor comestibile, 2001, Ed.ŞtiinţelorAgricole, Bucureşti, 320 pag.7. Ciuperci comestibile – agaricus şi pleurotus, 2001,Ed. Alex- Alex, Bucureşti, 126 pag.8. Cultura ciupercilor în gospodăriile populaţiei, 2001, Ed. Ceres,Bucureşti, 156 pag.9. Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile, Ediţia I-a 2002,Editia a-II-a 2006, Ed.Lucman, Bucureşti, 233 şi respectiv 246 pag.10.Ciuperci şi miceliu, 2004, 2006, Ed.Lucman, Bucureşti, 266 pag.11.Reţete culinare şi conserve cu ciuperci, 2005, Ed.Lucman, Bucureşti,208 pag.12.Preparate din ciuperci, 2005, Editura Cartea de buzunar, Bucureşti,92 pag.13. Ciuperci comestibile şi medicinale, 2007, Editura Lucman,Bucureşti, 270 pag.14. Tehnici inovative pentru obţinerea de alimente cu mare valoarenutritivă, 2007, Editura CHIMINFORM DATA, Bucureşti, 150 pag.15. Champignon, 2010, Editura Lucman, Bucuresti, 285 pag.16. Trufele- o afacere profitabilă pe termen lung, 2010, Editura NominaLex, Bucureşti , 166 pag.17. Cultura ciupercilor Pleurotus, 2010, Editura Nomina Lex,Bucureşti, 226 pag.18. Cultura ciupercilor pentru începători, 2010, Editura Nomina Lex,Bucureşti, 254 pag.19. Sănătatea la îndemâna oricui, 194 Remedii fitoterapeutice, 2010,Editura Lucman, Bucureşti , 378 pag.20. Ciupercile din flora spontană a Romaniei, Microenciclopedie Ilustrată,2010, Editura Gramen, Bucureşti, 279 pag.21. Reţete culinare şi conserve cu ciuperci, 2010, Editura Nominal Lex,Bucureşti, 243 pag .22. Miceliu de ciuperci, Suşe şi hibrizi, 2012, Editura Gramen,Bucuresti,218 pag.23. Preparate vegetariene si conserve din ciuperci, 2013, EdituraUniversitara, Bucuresti, 158 pag.
-
-
-
24. Ghid de cultura ciupercilor, în gospodăriile individuale, Vol. I, 2013Editura Universitară, Bucureşti, 248 pag.25. Cultura shiitake – Lentinus edodes, ciuperca longevităţii, Ghid practicpentru începători şi avansaţi, 2014, Editura Gramen, Bucureşti, 194 pag.26. Ghid de cultura pentru champignon, în sistem intensiv, Vol. II, 2014,Editura Universitară, Bucureşti, 216 pag.27. Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile, Editia a III-a Revazutasi adaugita, Editura BLASSCO, Bucuresti 251 pag.28. Ciuperca de paie, ciuperca cu văl, Specie nouă de ciuperci comestibile,Editura Universitară, Bucuresti 2015, 122 pag.29. Sub tipar: Cultura ciupercilor cu costuri minime.La dorinta unor Edituri am publicat carti si din alte domenii precum :1. Melci- Totul despre înmulţirea, creşterea, recoltarea, valorificareaintensivă, 2006, Ed. Lucman, Bucureşti, 189 pag.2. Sănătatea la îndemâna oricui, 194 Remedii fitoterapeutice, 2010,Editura Lucman, Bucureşti , 378 pag.3. Rase de câini – morfologie, anatomie, alimentaţie, îngrijire, sănătate,reproducere, 2010, Editura Lucman, Bucureşti, 348 pag.4. Albinele si albinaritul pentru incepatori, 2011, Editura Gramen, Bucu-resti, 296 pag.5. Mierea, alimentul complet, 2013, Editura Gramen, Bucureşti, 127 pag.Am publicat peste 200 articole ştiinţifice şi de popularizare înreviste de specialitate din ţară şi din Republica Moldova precum sipentru diferite site-uri de specialitate pe Internet şi am participat lanumeroase manifestari ştiinţifice naţionale.Brevete:1. Tulpina de ciuperci de cultură (Agaricus campestrisL.var.bisporus Lange (Moller et Schhaeffer) – Bulgăre de zăpadă5, nr. Brevet RO 120208 OSIM, 19862. Metodă de cultură a ciupercilor ( bureţilor )Pleurotussp. Nr. Brevet RO 100787 OSIM 19913. Substrat de cultură pentru Pleurotus, nr. Brevet RO107076 C l OSIM, 19964. Instalaţie şi procedeu pentru dezinfecţia unui substrat decultură ‘’ , Brevet de inventie Nr. 123395, OSIM 2012.
-
-
-
5. Instalatie si procedeu pentru producere de miceliu de ciupercicu ajutorul microundelor, 2012.Distincţii:1.In 1997 – Diploma de merit, cu ocazia Aniversării a 30 de ani deactivitate a Institutului de Cercetări pentru Legumicultură şiFloricultură – Vidra2.In anul 1998- Diploma Societăţii Române a Horticultorilor, cuprilejul a 85 de ani de la fondare.3. In anul 2000- Diploma- Dicţionarul Specialiştilor în Ştiinţa şiTehnica Românească si a aniversarii a 50 ani de existenta a EdituriiTehnice.4.2002- Diploma de onoare- Festivalul Munţilor, Viitor in Carpatipentru rezultatele deosebite obtinute in activitatea de cercetare indomeniul cultivarii si valorificarii superioare a ciupercilorcomestibile, oferita de catre AGENTIA NATIONALA A ZONEIMONTANE-MAAP.5. 2003- Diploma de excelenţă – Salonul Casa ECO, Editia I,World Trade Center, 26-27 mai.6. 2005- Certificate of Aprreciation – Federaţia Naţională Deagricultură Ecologică – România, a 10-a ediţie INDAGRA.7. 2006- Certificate of Award- Enciclopedia Personalitaţilor dinRomânia.8. 2006/ Diploma de merit pentru CEL MAI SOCIABILCERCETATOR STIINTIFIC, acordata de echipa www.ele.ro.9. 2007- Diploma de merit, cu ocazia Aniversării a 40 de ani deactivitate a Institutului de Cercetări pentru Legumicultură şiFloricultură – Vidra10. În anul 2012 pentru cartea apărută “Ciupercile din floraspontană a României” am primit Premiul Ion Popescu –Zeletin.11. Premiul “Ion Popescu-Zeletin”/2010 pentru Ştiinţe Agricoleacordat de Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, pentrucartea “Ciupercile din flora spontana a Romaniei” Editura Gramen,Bucuresti.
-
-
-
12. 2013 – DIPLOMA de excelenta , “Parintele ciupercariilor dinRomania” pentru rezultate deosebite si pentru contributia adusa inslujba comunitatii si a semenilor acordata de Revista Nationala deDocumentare si Publicitate “Informatii Agrorurale”.13. 2015- Diploma pentru merite deosebite in dezvoltarea stiintei sicercetarii in domeniul horticol, acordata de Cercul stiintificHORTUS MAGICUS al Univertitatii de Stiinte Agronomice siMedicina Veterinara Bucuresti, Facultatea de Horticultura .Societăţi şi asociaţii ştiinţifice din care face parte:Medicina Veterinara Bucuresti, Facultatea de Horticultura .Enciclopedii si dicţionare în care a fost menţionată :1.Dicţionarul Specialiştilor în Ştiinţa şi Tehnica Românească,Ed.Tehnică, 2000 ;2. Who is who ? Enciclopedia Personalităţilor din România, primaEdiţie, 2006 si a doua Editie 2007.CITARI IN ALTE LUCRARI1. Arsenie Horgos, Cultura ciupercilor de consum, 1999,Ed.Mirton Timisoara, 5 citari Mateescu ,N., Ioana Tudor, 1983, Aspecte privindproducerea inoculului si a miceliului de ciuperci, RevistaHorticultura nr.5 Mateescu ,N., Tudor Ioana, l987,Rezultate privindcultura ciupercilor in saci de polietilena, RevistaHorticultura nr.10– Asociaţia Naţională a Cultivatorilor de Ciuperci din România-membru în comitetul director şi membru fondator, 2002,-AsociaţiaGenerală de Sprijin pentru Dezvoltare Rurală-membru,2000,– Societatea Română a Horticultorilor-membru, 1998.
-
-
-
Tudor Ioana, 1996, Ciuperci si preparate culinare, Ed.Stiintifica, Bucuresti Tudor Ioana, 1995, 475 Retete culinare cu ciuperci, Ed.Tehnica, Bucuresti Tudor Ioana, 1996, Sfaturi practice pentru cultivatorii deciuperci, Ed. Stiinta si Tehnica, Bucuresti2. Tatiana Sesan, Catalin Tanase, Ghid de recunoastere aciupercilor comestibile si toxice, 2004, GEEA, Bucuresti– o citare Tudor Ioana, 1996, Ciuperci si preparate culinare cuciuperci, Ed. Stiintifica, Buc, pag. 78-1253. Daniela Iosefina Milosescu, Ciupercile otravitoare sicele cu risc din flora spontana a Romaniei, 2004, EdituraCarol Davila – o citare Tudor Ioana, 1996, Ciuperci si preparate culinare cuciuperci, Ed. Stiintifica, Buc.4. Ruxandra Ciofu si col., Tratat de Legumicultura, 2003,Editura CERES, – 7 citari Mateescu N., Tudor Ioana, Aspecte privind producereainoculului si a miceliului de ciuperci, Rev. Horticultura,Buc., 1986 Mateescu N., Tudor Ioana, Rezultate privind culturaciupercilor in saci de polietilena, Rev. Horticultura,nr.10, 1987 Tudor Ioana, Ciupercile Pleurotus- substratul decultura, Rev. Fermierul, nr. 3/25, iulie, 1994 Tudor Ioana, Ciuperci si preparate culinare, Ed.Stiintifica, Buc. 1996. Tudor Ioana, Sfaturi practice pentru cultivatorii deciuperci, Ed. Stiinta si Tehnica, Buc., 1996 Tudor Ioana- Cercetari privind utilizarea unor noisubstraturi pentru cultura ciupercilor Pleurotus sp.,Analele I.C.L.F. Vidra, vol. XV, Buc., 1998
-
-
Tudor Ioana, Producerea miceliului de ciuperci pediferiti inlocuitori ai cerealelor, Analele I.C.L.F. Vidra,vol. XIV, Buc. 19985. Nistor T. STAN, Neculai C. MUNTEANU Prof. univ. dr.Prof. univ. dr. (coordonator) Teodor N.STAN Şef. lucr. drd.LEGUMICULTURĂ Volumul III Editura „Ion Ionescu de la Brad”IASI – 2003, o citare, Ed. Ceres, Bucureşti.6. Curs Ciupercarie, Scribd., Razvan Constantin Pascal, ocitareTudor Ioana, Ciuperci si miceliu, Editura Lucman Buc, 20077. Ciuperci, Gonta Vasile, ro.scribd.com, o citareTudor Ioana, Ciuperci comestibile, agaricus si pleurotas, Ghidpractic pentru incepatori si avansati, Editura ALEX-ALEX, 2001.8. Cresterea ciupercilor, de Florin Voicila sau Culturaciupercilor de balegar sau de strat, o citareTudor Ioana, Ciuperci comestibile, agaricus si pleurotus, Ghidpractic pentru incepatori si avansati, Editura ALEX-ALEX, 2001.9. http://www.gombaforum.hu/wp–content/uploads/2010/09/cresterea_ciupercilor, o citareTudor Ioana, Ciuperci comestibile, agaricus si pleurotas, Ghidpractic pentru incepatori si avansati, Editura ALEX-ALEX, 2001.10. Teza de doctorat– Cercetari privind optimizarea energetica alucrarilor in sistemele intensive de crestere a ciupercilor, Ing.Schiau Gh. Horia, Brasov, 2014, o citare.Tudor Ioana, Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile Ed.Lucman 2009, ISBN : 978-973-8372-32-1.Limbi străine : lb.franceză şi lb. engleză, ambele nivel mediu.Hobbyuri: colecţionarea de timbre şi reproduceri de artă,literatură, călătorii.
-
Lista de carti la vanzare, de la autori
Ciuperca de paie, ciuperci cu văl, 15 leiAlbinele si albinaritul pt. incepatori – 43 leiCultura ciupercilor pentru incepatori 25 ronGhid de cultura ciupercilor, Vol. 1 -30 lei,Ghid de cultura champignon, in sistem intensiv, Vol. 2, 30 lei,SHIITAKE – ciuperca longevitatii, 40 leiBolile si daunatorii legumelor solanacee-55 lei,Mierea aliment complet 23 ronProducerea miceliului- 39 ronCrescatoria de prepelite, 27 ronCresterea curcanilor, 29 lei,Cultura trandafirilor, 37 ronCafeaua, enciclopedie 49 ronGhidul culegatorului de ciuperci, 30 ron- unele ca si aceasta nu sunt scrise de mineManualul cultivatorului de ciuperci comestibile, Editia a III-a revazuta si adaugita – 23 leiCiuperci comestibile si medicinale- 17 leiCrescatoria de crap, 31 leiPreparate vegetariene si conserve cu ciuperci, 20 leiOrganizam curs de CIUPERCAR, acreditat, la Bucuresti si in 2016, taxa 700 ron.www.totuldespreciuperci. blogspot.ro, tel. 0745 420 536e.mail:tudorioana2007@gmail.com
tudor.ioana.735@facebook.com
tel. 0745420536
B) CIUPERCILE DIN FLORA SPONTANA A ROMÂNIEI
CUVÂNT INTRODUCTIV
Această lucrare se doreşte a veni în sprijinul celor ce recoltează ciuperci din flora spontană pentru a putea evita greşelile şi confuziile inerente. Nu este o lucrare pentru micologii specializaţi, nu abordează detaliile ce ţin de expunerea la microscopul optic, electronic sau cu baleaj a unor părţi componente ale ciupercilor. Se face referire la părţile componente ce se pot observa cu ochiul liber, formă, culoare, gust, consistenţă, miros, reacţie la atingere, rupere sau tăiere etc.
În librării au aparut lucrări cu prezentarea de specii de ciuperci, însă acestea nu erau specii ce cresc în ţara noastră, deci erau lucrări traduse iar prezenta carte se doreşte a veni în sprijinul culegătorului şi consumatorului autohton. De aceea am încercat să prezint cele mai importante specii de ciuperci comestibile, toxice şi fără valoare alimentară din ţara noastră şi cu marea diversitate de denumiri populare în funcţie de zona geografică.
Scriu despre ciuperci de aproape 30 de ani şi întotdeauna am crezut că n-am să prezint ciuperci din flora spontană deoarece este mai sigur să recomanzi consumul ciupercilor de cultură. Este foarte adevărată şi acum această convingere, dar în toţi aceşti ani m-am confruntat şi cu dorinţa oamenilor de a învăţa să recunoască şi să recolteze ciuperci din mediul natural. Pădurile de la munte sau câmpiile, Delta, că doar ţara noastră are toate formele de relief, sunt un nesecat şi diversificat izvor şi de ciuperci. În Europa, aceste bogăţii au fost epuizate. În prezent specialiştii lor vin la noi şi recoltează ciuperci cu tot cu pământul pe care cresc şi le duc în pădurile lor.
Am sperat şi urmărit în toţi aceşti ani că va apare şi la noi un albun, un ghid al ciupercilor din România sau chiar a unei părţi din acestea. Au apărut însă traduceri iar lucrările autohtone au prezentat numai câte un sfert sau mai puţin, din numărul speciilor prezentate în actuala lucrare.
Desigur nici în prezenta lucrare nu sunt cuprinse decât o parte din bogăţia de specii din ţara noastră, adică cele mai importante, 310 din cele peste 400 macromicete. Şi sunt convinsă că acest lucru s-a întâmplat din cauza resurselor băneşti pentru a susţine o asemenea lucrare.
Ţin să mulţumesc colectivului de la Editura Nomina Lex pentru publicarea acestei lucrări în condiţii grafice deosebite. Şi sper că datorită cititorilor mei această lucrare să se menţină cât mai mult timp în actualitate.
Autoarea
Dr. Ing. Ioana TudorC) TEHNICI INOVATIVE PENTRU OBTINEREA DE ALIMENTE CU MARE VALOARE NUTRITIVĂ ( Cultura ciupercilor Pleurotus spp.)
PREFAŢĂ
Structurată pe 7 capitole prezenta lucrare este o monografie a culturii ciupercilor Pleurotus spp. în ţara noastră, cu actualizare la zi, ce va răspunde problemelor cultivatorilor cu suprafeţe restrânse, în sistem clasic sau celor cu ciupercării intensive.
După o caracterizare generală morfo-fiziologică din Cap.1, este descrisă cultura clasică a acestor ciuperci ce cuprinde amenajarea spaţiului de cultură, pregătirea şi dezvoltarea substratului precum şi însămânţarea, incubarea miceliului şi condiţiile de microclimat, recoltarea, ambalarea şi evacuarea substratului uzat. Tot în sistem clasic este descrisă cultura pe butuci din diferite esenţe lignicole şi pe substrat de rumeguş.
În Cap.4 sunt aduse elemente noi de tehnologie privind cultura intensiv-industrială, în spaţii cu condiţii de microclimat controlate de computer, cu producţie garantată de 270-300 kg ciuperci/tona de substrat într-o perioadă de 35-40 zile.
Deşi ciupercile Pleurotus spp. sunt rezistente la boli şi dăunători, aşa denumite “rustice”, cu mai puţine pretenţii faţă de ciupercileAgaricus bisporus, în Cap.5 sunt descrise principalele boli şi dăunători ce pot apare precum şi prevenirea sau combaterea acestora.
Cultura ciupercilor Pleurotus spp. poate fi uşor transformată în cultură ecologică dacă celelalte condiţii privind substratul lignocelulozic, miceliul şi folosirea produselor biologice de dezinfecţie şi de combatere a bolilor şi dăunătorilor sunt îndeplinite. Prin păstrarea igienei stricte în ciupercărie, prin utilizarea unui substrat de cultură dezinfectat optim pe bază de abur sau apă fierbinte, se pot obţine ciuperci fără tratamente cu pesticide.
Cap.7 aduce un plus de noutate pentru ţara noastră prin abordarea pentru prima dată a tehnologiei de cultură pentru 7 noi specii de Pleurotus. Unele din aceste specii cresc în zone tropicale şi subtropicale şi se pretează foarte bine pentru a fi introduse în cultură pe perioada verilor toride din ţara noastră.
Ciupercile Pleurotus spp. au reale şi dovedite virtuţi medicinale având rol antioxidant, antibacterian, antiviral, antiinflamator, scad tensiunea arterială, protejează sistemul cardiovascular, reduc colesterolul rău din sânge, întăresc sistemul imunitar al organismului precum şi pe cel nervos. Pot înlocui cu succes carnea animală, fiind bogate în proteină, carbihidraţi, minerale şi vitamine, fără conţinut de colesterol, sare şi zahăr. Şi dacă toate cele menţionate nu v-au convins, atunci ca afacere pot fi foarte rentabile obţinându-se un kg de ciuperci dintr-un kg de paie.
Pentru consultanţă privind infiinţarea de ciupercării, telefoane pentru procurare miceliu autoarea poate fi contactată la tel. 0745420536
Dr. Ing. Ioana TudorD ) Champignon sau Agaricus bisporus, cea mai cultivată şi consumată specie de ciuperci de pe Terra, face subiectul acestei lucrări, când pentru prima dată este prezentată ca o afacere sigură şi rentabilă.
Prin conţinutul de aminoacizi din proteine, de săruri minerale, vitamine, fără colesterol, grăsimi, sare şi zaharuri, ciupercile sunt considerate un aliment complet. Proteina vegetală obţinută din ciuperci se află pe locul doi, pe plan mondial după cea din soia.
Cu un consum de 1 kg ciuperci/locuitor în România faţă de media de 2,2 kg în Europa, spune multe despre ponderea acestei culturi în prezent.
Lucrarea va veni în sprijinul începătorilor şi avansaţilor în această cultură, studenţilor şi doctoranzilor precum şi tuturor celor ce ar dori sa înceapă o afacere şi sunt nehotărâţi. De la cultura în sistem clasic, la cea intensiv industrială sunt prezentate aspecte de producere a compostului, cultura ecologică, boli şi dăunători, pesticide, calitatea ciupercilor şi valorificarea lor precum şi tehnologia de cultură a speciei Agaricus bitorquis alături de Agaricus bisporus.
Fondurile structurale europene îi vor ajuta pe cei din mediul rural să-şi doteze, modernizeze şi extindă ciupercăriile actuale iar pe alţii să se orienteze către o afacere profitabilă şi sigură. Afirm aceste lucruri deoarece au apărut şi la noi furnizori de echipamente, miceliu de calitate, compost însămânţat, adus din afară şi care asigură producţii ridicate şi rentabile.
Desigur poate se putea şi mai bine, şi mai complet dar sper să pot să o fac an de an, atâta timp cât dvs. veţi avea nevoie de aceste informaţii. Sper să vin mereu cu noutăţi şi să vă pot sprijini cu noi informaţii la zi în acest domeniu. Scrieţi-mi despre problemele întâmpinate de dvs., greutăţi, eşecuri, succese, cu fotografii reprezentative, la adresa de e-mail: tudorvioana14@yahoo.co.uk sau sunati la nr. 0745 420 536. Vă pot oferi informaţii despre solarii cu termoizolaţie şi microclimat automatizat şi pus pe computer, miceliu de calitate, compost însămânţat adus din import, proiecte pentru a obţine fonduri sau curs de calificare în meseria de ciupercar.
Autoarea
MICELIUL DE CIUPERCI. SUŞE ŞI HIBRIZI
Ghid de producere a miceliului-în sistem intensiv şi clasic
Prefaţă
Miceliul de ciuperci este un preparat biologic ce se obţine în condiţii sterile de laborator şi care, plasat într-un microclimat optim, poate reproduce ciuperca din care a provenit: specia, tulpina sau hibridul respectiv.
Încă din anul 1588 ne-au rămas referinţe scrise despre specialişti ce şi-au pus întrebări asupra ciupercilor şi mai ales a modului lor de înmulţire. În anul 1925 în Olanda, Haarten este specialistul ce a introdus noţiunea de miceliu.
În ţara noastră primul miceliu s-a produs în sistem clasic pe gunoi de cabaline sau pe compost, în cilindri de sticlă de unde, după incubare, era scos sub formă de role, ambalat şi expediat în vederea însămânţării. Pentru a fi însămânţat se mărunţea şi se amesteca cu compostul. După anul 1977 s-a trecut şi în ţara noastră la producerea industrială a miceliului pe seminţe de cereale (orz, grâu) sau aşa-zisul miceliu granulat.
Această carte este prima lucrare integrală de acest fel din ţara noastră, cu referire directă la producerea miceliului comercial de ciuperci comestibile şi medicinale dar şi cu descrierea şi a celorlalte etape intermediare până la obţinerea acestuia: prelevare de ţesut, recoltare de spori, factorii care influenţează creşterea miceliului, preparare de medii de cultură sau de laborator,inocularea şi transferul miceliului pe mediul de cultură, obţinere de culturi pure, de inocul ş.a. In cadrul tehnologiei de producere a miceliului exista doua faze distincte de lucru, una nesterila si alta sterila. În ultimii 80 ani tehnologia de producere a miceliului s-a perfecţionat continuu, trecând de la utilizarea cerealelor, la suport lignicol, artificial şi până la miceliu lichid.
Miceliul se obţine într-un laborator, unde se lucrează în condiţii foarte stricte de igienă şi de aici a decurs şi înlocuirea lucrărilor manuale cu automatizare şi intervenţie umană minimă. Sunt prezentate şi consecinţele unei igiene precare, adică apariţia unor ciuperci facultativ parazite şi saprofite cele mai răspândite pe suportul de creştere al miceliului comercial, ce produc mucegaiuri de diverse culori: verde, roşu, galben, negru, alb, carmin, orange, precum şi prevenirea şi combaterea acestora.
Alături de tehnologia de obţinere a miceliului în sistem intensiv este abordată pentru prima dată şi metoda obţinerii miceliului în sistem gospodăresc sau casnic, pentru amatorii şi iubitorii de ciuperci.
Prezenta lucrare se doreşte a trage şi un semnal de alarmă ce s-ar putea să ajungă la cunoştinţa investitorilor, precum că în ţara noastră nu există o Staţie de produs miceliu comercial cu tehnologie de ultimă generaţie.
Lucrarea cuprinde 7 capitole, ultimul fiind dedicat descrierii şi prezentării principalelor tulpini şi hibrizi de ciuperci cultivate ca specii comestibile şi/sau medicinale. S-au prezentat hibrizi din 5 specii de Agaricus, din 10 specii de Pleurotus, alături deLentinus edodes sau shiitake şi din alte aproape 20 de specii de ciuperci, cu provenienţă din diferite ţări europene, asiatice sau americane.
Pentru consultanţă privind înfiinţarea de ciupercării, staţii de miceliu, cursuri de ciupercar acreditat sau procurare de cărţi privind tenhologia de cultură a ciupercilor, autoarea poate fi contactată la tel. 0745.420.536 sau prin e-mail de pe pagina blog www.totuldespreciuperci.blogspot.ro.
CULTURA CIUPERCILOR PENTRU ÎNCEPATORI
Pentru a nu vă expune la unele riscuri, chiar ireversibile, vă recomand să cultivaţi dvs. în propria gospodărie, în spaţii dezafectate, nefolosite, asigurând minime condiţii de microclimat, fără consumuri energetice, utilizând materii prime ce sunt considerate în gospodării, auxiliare, deşeuri, gunoaie agricole, rezidii etc.
Desigur acest lucru este mult mai uşor de pus în practică în mediu rural dar atunci când se doreşte, materialele pot fi procurate din mediul rural, pregătit acolo compostul sau substratul de cultură, repartizat în saci şi transportat la oraş. Şi la oraş există spaţii goale, diferite beciuri, subsoluri, magazii, debarale, locuinţe neutilizate, anexe, care de două ori pe an sau chiar mai mult pot fi ocupate cu saci însămânţaţi cu ciuperci.
Ciupercăria poate fi o afacere mai mică sau mai extinsă în funcţie de ceea ce se doreşte. În prezenta lucrare voi veni cu soluţii pentru cultivatorii mici, pentru cei ce vor să cultive în sistem clasic-gospodăresc cu investiţii minime. Diferenţa dintre ciupercariile clasice şi cele intensive fiind reprezentată de suma fondurilor investile şi care determină amploarea şi tehnologizarea.
Înainte de a porni o asemenea cultură, mai întâi trebuie să vă documentaţi, dar nu de pe Net din lucrări postate acolo şi care sunt vechi chiar şi de 30 ani. Citiţi o lucrare actuală, deoarece tehnologiile suferă noi îmbunătăţiri şi adaptări. Nu pot eu să public, să ţin pasul cu noutăţile care apar.
Nu cumpăraţi miceliu decât de la o Staţie de produs miceliu, acredidată, cu factură şi un certificat de calitate sau de garanţie.Păstraţi aceste documente deoarece pe baza lor veţi obţine şi un certificat de calitate cu ajutorul căruia să puteţi dovedi că ciupercile sunt comestibile şi veţi avea voie să le comercializaţi. Certificatul de calitate se obţine de la un laborator Fitosanitar din zona dvs.
Suprafaţa ciupercăriei va fi decisă de dvs. în funcţie de spaţiul pe care îl aveţi deja construit, de suma ce doriţi s-o investiţi, de modul de încălzire al ciupercăriei, dar vă recomand să aveţi peste 50 mp de cultură efectiv, sau şi mai bine 100 mp.
– Cultura practicată în pivniţe, în funcţie de înălţimea acestora poate fi pe jos, pe 2 sau maximum 3 nivele. Şi pivniţele ca spaţii de cultură pot da rezultate foarte bune dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii. În Franţa cultura în pivniţe este foarte răspândită iar la Budapesta în subterane.
– Vă puteţi construi singuri un solar bine izolat termic şi cu instalaţii de microclimat de mâna a 2-a, puteţi avea o ciupercărie modernă. Dar mai întâi cereţi relaţii despre suprafaţa solarului.
– Amplasaţi ciupercărie unde să aveţi toate utilităţile adică drum de acces practicabil tot anul, apă- deşi se poate fora un puţ propriu, curent electric, canalizare – sau se va construi o fosă septică. Cultura ciupercilor nu este interzisă de anumite norme de mediu, deoarece nu poluează, nu produce deşeuri în cantitate mare. Compostul uzat va fi transportat pe câmp şi utilizat ca îngrăşământ natural la alte culturi agricole. Aplicând tehnologia chiar şi pe un compost produs şi însămânţat de dvs. puteti obţine 20-25 kg ciuperci/mp/ciclu de cultură şi înmulţiţi cel puţin cu 2 cicluri/an , ce spuneţi ? nu merită ? Şi nu uitaţi că ciupercile prin conţinutul în proteine sunt denumite şi carne vegetală.
—
Dr. Ing. Ioana TudorDr. ing. Ioana Tudor
CULTURA CIUPERCILOR PLEUROTUS SPP.)
PREFAŢĂ
Structurată pe 7 capitole prezenta lucrare este o monografie a culturii ciupercilor Pleurotus spp. în ţara noastră, cu actualizare la zi, ce va răspunde problemelor cultivatorilor cu suprafeţe restrânse, în sistem clasic sau celor cu ciupercării intensive.
După o caracterizare generală morfo-fiziologică din Cap.1, este descrisă cultura clasică a acestor ciuperci ce cuprinde amenajarea spaţiului de cultură, pregătirea şi dezvoltarea substratului precum şi însămânţarea, incubarea miceliului şi condiţiile de microclimat, recoltarea, ambalarea şi evacuarea substratului uzat. Tot în sistem clasic este descrisă cultura pe butuci din diferite esenţe lignicole şi pe substrat de rumeguş.
În Cap.4 sunt aduse elemente noi de tehnologie privind cultura intensiv-industrială, în spaţii cu condiţii de microclimat controlate de computer, cu producţie garantată de 270-300 kg ciuperci/tona de substrat într-o perioadă de 35-40 zile.
Deşi ciupercile Pleurotus spp. sunt rezistente la boli şi dăunători, aşa denumite “rustice”, cu mai puţine pretenţii faţă de ciupercileAgaricus bisporus, în Cap.5 sunt descrise principalele boli şi dăunători ce pot apare precum şi prevenirea sau combaterea acestora.
Cultura ciupercilor Pleurotus spp. poate fi uşor transformată în cultură ecologică dacă celelalte condiţii privind substratul lignocelulozic, miceliul şi folosirea produselor biologice de dezinfecţie şi de combatere a bolilor şi dăunătorilor sunt îndeplinite. Prin păstrarea igienei stricte în ciupercărie, prin utilizarea unui substrat de cultură dezinfectat optim pe bază de abur sau apă fierbinte, se pot obţine ciuperci fără tratamente cu pesticide.
Cap.7 aduce un plus de noutate pentru ţara noastră prin abordarea pentru prima dată a tehnologiei de cultură pentru 7 noi specii de Pleurotus. Unele din aceste specii cresc în zone tropicale şi subtropicale şi se pretează foarte bine pentru a fi introduse în cultură pe perioada verilor toride din ţara noastră.
Ciupercile Pleurotus spp. au reale şi dovedite virtuţi medicinale având rol antioxidant, antibacterian, antiviral, antiinflamator, scad tensiunea arterială, protejează sistemul cardiovascular, reduc colesterolul rău din sânge, întăresc sistemul imunitar al organismului precum şi pe cel nervos. Pot înlocui cu succes carnea animală, fiind bogate în proteină, carbihidraţi, minerale şi vitamine, fără conţinut de colesterol, sare şi zahăr. Şi dacă toate cele menţionate nu v-au convins, atunci ca afacere pot fi foarte rentabile obţinându-se un kg de ciuperci dintr-un kg de paie.
Pentru consultanţă privind infiinţarea de ciupercării, telefoane pentru procurare miceliu autoarea poate fi contactată la tel. 0745420536
Dr. Ing. Ioana TudorTRUFE – Tuber spp, ciuperci
Numite şi diamantele negre ale pământului sau diamantele gastronomiei, perle rare, delicatese de neegalat acestea sunt Ciupercicare cresc în pământ, la adâncime de 10-40 cm, unele chiar la suprafaţă sau mai în profunzime.
Începeţi prin a face o comparaţie: dacă dintre produsele alimentare de origine animală, icrele negre se plasează pe primul loc – de bună seamă şi cu îndreptăţită motivaţie, printre produsele de origine vegetală, folosite în alimentaţie, trufele pot ocupa cu cinste, acelaşi loc.
Trufele ( Tuber spp.) sunt ciuperci comestibile cu un gust şi o aromă excepţionale, bogate în substanţe nutritive, minerale, vitamine şi cu steroizi care sunt feromoni sexuali.
Dacă un restaurant nu are în meniu mâncăruri cu trufe, nu este select. O porţie de trufe cu paste, la restaurantul unui hotel din Bucureşti, costă 30 de euro.
Sunt considerate alimente de lux, fiind folosite numai la prepararea celor mai rafinate mâncaruri, în cele mai extravagante restaurante.
În carte se face descrierea a 15 specii, se menţionează locaţiile în păduri de unde pot fi recoltate precum şi tehnologia de cultură, ce poate fi o afacere pe 50 ani.
Ştiaţi că trufele se recoltează cu câni dresaţi?
Ştiaţi că o trufă albă se poate vinde cu un preţ între 3000-6500 euro/kg ?
În Europa se recoltează 50% din cantitatea mondială de trufe.
În România, trufe de calitate se recoltează în Ardeal. La noi se întâlnesc trei specii de trufe: trufe de vară, trufe de iarna şi trufe comune. Preţul unui kilogram de trufe româneşti variază între 50 şi 150 de euro.
În trecut, se foloseau porcii, sau se observau anumite specii de muşte, pentru găsirea trufelor. Astăzi se folosesc câini special dresaţi şi în curând va fi folosită aparatură electronică, un fel de GPS pentru trufe.
Trufele sunt ciuperci micorizante (gr.mykes – ciupercă şi rhiza-rădăcină).
Termenul desemnează plantele ale căror rădăcini trăiesc în simbioză cu hifele unor ciuperci.
În lume, cererea de trufe e din ce în ce mai mare, şi cantităţile culese din ce în ce mai mici, iar din culesul spontan cantităţile sunt variabile, influenţate 80% de vreme (în special de precipitaţii), iar în aceste condiţii unele trufe sunt chiar în curs de dispariţie (trufa franceză) şi de aceea, unele state au intervenit prin înfiinţarea de culturi. (Franţa – 200 ha, parteneriat public + privat, Spania – 500 ha, Italia – 400 ha).
—
Dr. Ing. Ioana Tudore.mail:tudorioana2007@gmail.com/ tudor.ioana.735@facebook.com/ tel. 0745420536
POEZIE
de Paul Corneliu Bodiu
Nori de ploaie se adună
Dinspre Cluj spre Odorhei.
Unii vor să ne impună
Să jucăm cum cântă ei.
Minţile au luat-o razna;
Umblă zvonul deşănţat
Că-n Harghita şi Covasna
Vor să facă „stat” în Stat !
S-a udat de lacrimi pragul;
În Cristuru e prăpăd!
Imnul românesc şi steagul
Nu se-aud şi nu se văd !
Crişul, Mureşul, Târnava
Poartă jalea în aval.
Nesfârşită e gâlceava;
Nu e linişte-n Ardeal.
Munţii stau să răbufnească;
Fierbe galbenul podiş!
Vatra sfântă strămoşească
E tăiată-n curmeziş.
Se anunţă o furtună
Cu efect devastator:
Impostorii vor să punăPe cultură sigla lor.
Atmosfera prevesteşte
Un pericol iminent!
Tot ce sună româneşte
Capătă un alt accent.
Graiul nostru plâns pe vetre,
Legănat de cărărui,
E lovit mereu cu pietre
Ca un pom al nimănui…
Nu lăsaţi ca vorbitorii
Altor limbi pe-acest pământ,
Să ne umble prin istorii
Şi să muşte din cuvânt!Neamul Românesc nu piere;
Dacii încă mai trăiesc!
Scoateţi steagul la vedere
Şi-n Ţinutul Secuiesc!
De pe stâncile străbune
Decebal ne dă curaj!
Faceţi imnul să răsune
Peste Mureş, pân-la Blaj!
Nu permitem celor care
Se pretind aici stăpâni,
Să ne calce în picioare
Demnitatea de romani.