Dacă Patriarhul României s-ar pocăi ca Iov (Cartea Iov, cap.42), sau ca Patriarhul, Nicodim, n-ar mai minţi, manipula, exploata, idolatriza şi alunga printre străini milioane de oameni, alergici la prostire şi sărăcire cu radio-tele-iconatorul de făcut bani şi sărăntoci… Dacă ne-am pocăi, noi, TOŢI, care l-am răstignit pe Hristos, nu l-am ţine pe Duhul Sfânt la uşă, în ploaie, în vânt şi în ger… (Ap.3/20), ci l-am primi în „grajdul inimii”, inimă deznădăjduit de rea, transformată de satan cu preoţii lui într-o toaletă (Marcu 7/14-23); Doar dacă ne naştem din nou (Ioan, cap.3) şi-l căutăm cu ardoare (Mat.7/7), Duhul Adevărului vine să locuiască, să domnească, să rodească în inima înnoită şi rămâne încoronat, dacă-i acordăm întâietate şi suveranitate în toate, în totalitate, pentru că numai El face totul Dumnezeieşte (Gen.1/31) şi-i pulsează veşnicia în tot ce face el (Ecl. 3/11-14); De ce nu-l primim pe Duhul Sfânt ca Şef, nu ca preş, trimis ca să ne ajute, căci este Una cu Tatăl şi Fiul, fără de care nu putem lucra nimic bun (Ioan, cap.15) Astfel câştigăm Totul Totului TOT, dar pierdem şi veşnicia dacă ne luăm după POPISME globalii- iconate, aurite, dar mute, surde, şchioape, surde şi toxice (Ps.115 şi 135) „Idolii lor sunt argint şi aur, făcuţi de mâini omeneşti. Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miros, au mâini, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gâtlejul lor. Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.”

Sfârșitul Ocultei Globale SATANISTE este aproape…O CARTE IMPOTRIVA FRANCMASONERIEI DECLANSEAZA UN SCANDAL…Smerirea si cainta lui Iov …IOV, CEI TREI PRIETENI AI SĂI ȘI IERTAREA… NEIERTAREA NE COSTĂ (si sanatatea) SCUMP … ÎNNOIREA MINȚII- Ce spune biblia și știința despre creier și minte … ( Sa ne blindam cu…) TOATĂ ARMURA LUI DUMNEZEU… Persecuția creștinilor din China la cel mai grav nivel de la Mao… Trump: China trebuie să plătească despăgubiri pentru daunele produse de pandemia COVID-19… Un dezertor chinez de rang înalt are „cunoștințe directe“ despre programul chinez de arme biologice…APOCALIPSA BATE LA USA: Chinezii au facut primul transplant de cap din lume…Marx si Satan Patriarhul Daniel a fost impus in Romania de catre Masonerie, pentru a putea fi implementat Ecumenismul?… (Amintiri macabre despre…) Telegrama trimisa de Patriarhul Teoctist lui Nicolae Ceausescu in decembrie 1989: „Vom sprijini, cu toata hotarirea, infaptuirea maretului program de dezvoltare multilaterala a patriei”… Ce este pocăinţa şi de ce este necesară pentru mântuire? A.W.TOZER – Fragment din cartea „Oameni care s-au întâlnit cu Dumnezeu”… JOEL BEEKE & DIANA KLEYN – Johan Brentz… … JONATHAN EDWARDS- Valoarea timpului și importanța răscumpărării acestuia…Pocăinţa … la control…  Câţiva Fermieri campioni- şcoliţi de Liderul Mondial al Performanţelor- PIONEER la cultura de porumb, soia, floarea soarelui şi… etc! Boli şi dăunători la principalele culturi… Biostimulatori de creştere şi alte inputuri oferite online prin Covera- magazinul o nline pentru fermă, casa şi grădina; Cum combatem principalele boli la castraveți, dovleci, tomate și cartofi; Tehnologia de cultură pentru pătrunjel de rădăcina, usturoi, fasolea, mazăre, dovleci, dovlecei, castravetele țepos, legumă de origine tropicală care poate fi cultivată cu succes pe pământ românesc etcRichard Wurmbrand și cei 14 ani în închisorile comunismului… Cum s-a „răzbunat“ Richard Wurmbrand pe torţionarii săi… “Torturat pentru Hristos”: povestea pastorului Richard Wurmbrand a devenit film… John Bunyan- Autorul cartii „Călătoria pelerinului”… Cum poți folosi armura lui Dumnezeu în căsnicia ta?

 Tehnologia culturii ardeiului

 Ardeiul se poate cultiva bine după lucernă, trifoi, mazăre, fasole, dar se poate cultiva şi după rădăcinoase, bulboase şi bostănoase. Tehnologia culturii este asemănătoare și pentru alte culturi cum ar fi: ardeiul gras, gogoşar, lung şi iute.

Prima etapă constă în îngrășarea terenului

Toamna se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd, 300 kg./ha superfosfat şi 100 kg sulfat de potasiu, iar primăvara 150-200 kg/ha azotat de amoniu.

Pregătireaterenului se face din toamnă. După eliberarea terenului de resturi vegetale, se aplică îngrăşăminte organice şi chimice, apoi se efectuează arătura de bază la adâncimea de 28-30cm. Primăvara înainte de plantare are loc prelucrarea terenului cu grapa cu colţi reglabili sau cu freza.

Semănatul și plantatul

Ardeiul se cultivă prin producerea prealabilă a răsadurilor. Semănatul se realizează după 15  februarie.

Înainte de semănat sămânţa se tratează cu TMTD (TOPSIN AL 70 PU) 3g/1 kg de sămânţă, sau alte produse pentru a preveni căderea răsadurilor.

Sămânţa tratată se seamănă în rânduri distanţate la 8-10 cm şi la 2-3 cm/rând. Atunci când se produce un număr redus de răsaduri, seminţele se seamănă în lădiţe din lemn, care, în prealabil, au fost umplute cu mraniţă (amestec de pământ  – 60%, nisip -10% şi gunoi de grajd fermentat -30%).

La începutul formării primelor două frunze adevărate, după 10-15  zile de la răsărire, răsadul se poate repica în pahare de unică folosinţă, care au fost umplute în prealabil cu mraniţă. Adâncimea de repicateste de 2-2,5 cm.

rasad

Pentru reuşita lucrării de repicat trebuie respectate câteva reguli generale: nu se repică în zilele prea reci sau prea însorite, pentru a proteja răsadurile de frig sau insolaţie puternică; răsadurile se scot din patul cald în cantităţi mici, prin dislocare şi se ţin acoperite până la repicat. După repicare plăntuţele se udă imediat cu stropitoarea cu sită, apoi se umbresc timp de 1-3 zile şi se aerisesc mai puţin, pentru a se asigura prinderea.

La început, când răsadurile sunt mici şi timpul friguros, se udă rar şi cu apă puţină deoarece stratul de pământ se usucă doar la suprafaţă. Apa trebuie să fie la temperatura ambientului pentru a nu răci substratul, cu urmări negative asupra răsadurilor. Pe măsură ce timpul se încălzeşte, udările se fac mai des şi cu cantităţi mai mari de apă. Se urmăreşte ca apa să pătrundă mai adânc şi să umezească stratul de pământ pe toată grosimea.. Distribuirea apei se face cu stropitori sau furtun cu sită.

Cu câteva zile înainte de plantare răsadurile se călesc printr-o aerisire mai puternică ziua şi noaptea, iar cu câteva ore înainte de scoaterea răsadurilor se udă abundent. Vârsta răsadurilor este de 60-65 zile.

Cum se face plantarea

Plantarea se începe când în sol se realizează temperaturi de 15 grade C. Se plantează mai întâi ardeiul gras timpuriu, apoi ardeiul gras, gogoşar şi lung.

Răsadurile se plantează pe strat înălţat, plantându-se câte două rânduri la 70 cm. Între plante pe rând distanţele diferă cu varietatea:la ardeiul gras se lasă pe rând 15-20 cm, la ardeiul gogoşar distanţele pe rând sunt de 20-25 cm, la ardeiul lung distanţa pe rând este de 15 cm, iar la ardeiul iute distanţa pe rând este de 10 cm.

În ce constă lucrările de îngrijire

La 4-5 zile de la plantare se face completarea golurilor, se aplică 3-4 praşile între rânduri şi 2 praşile /rând.

Udarea se face după plantare pentru asigurarea prinderii. După aceea nu se mai udă 2-3 săptămâni pentru a favoriza o înrădăcinare mai profundă. Apoi, până la fructificare se udă la interval de 7-10 zile cu norme de 250-300 metri cubi/ha. În timpul apariţiei masive a fructelor, când plantele de ardei au cea mai mare nevoie de apă, udările se fac mai des, la intervale de 5-6 zile cu norme de 300-350 metri cubi/ha. Se evită pe cât posibil udarea în timpul înfloririi masive. În mod obişnuit se aplică 10-12 udări.

În cursul perioadei de vegetaţie se pot aplica 2-3 fertilizări cu îngrăşăminte chimice sau 4-5 fertilizări, alternându-le pe cele făcute cu îngrăşăminte minerale, cu cele cu îngrăşăminte organice. Prima îngrăşare se aplică la 12-15 zile de la plantare, cu 80-100 kg/ha azotat de amoniu, 100 kg/ha superfosfat şi 50 kg/ha sare potasică. Îngrăşarea a doua şi a patra se fac cu gunoi de grajd, 4000 -500 kg/ha, administrat odată cu apa de irigat. Îngrăşarea a treia se realizează cu 100-150 kg/ha superfosfat şi 70-80 kg/ha sare potasică (în perioada de înflorire maximă) iar a cincea cu 100 kg/ha azotat de amoniu, 250 kg/ha superfosfat şi 70 kg/ha sare potasică (în perioada de creştere maximă a fructelor).

Pe suprafeţe mici se poate face copilitul (ruperea frunzuliţelor de la subsuoara lăstarilor) şi cârnirea plantelor (ruperea vârfului de creştere a plantei), în scopul obţinerii unor fructe mai mari, mai timpurii pe de o parte, sau pentru a asigura ajungerea la maturitatea de consum a unui număr mai mare de fructe până la venirea brumelor de toamnă.

Cum se face combaterea bolilor și dăunătorilor

Se acordă atenţie combaterii bolilor şi dăunătorilor.

Dintre boli, pagube însemnate produc: pătarea frunzelor şi băşicarea fructelor, pătarea pustulară, putrezirea receptaculului şi a seminţelor, putregaiul cenuşiu, făinarea, iar dintre dăunători: păduchele verde al piersicului, omida capsulelor, păianjenul roşu comun.

Produsele folosite pentru combatere chimică sunt:

  • SULPHUR 80 WG (0,3%) – 3 kg/ha – pentru făinarea ardeiului;
  • WINNER M80 (0,2%) – 2 kg/ha – pentru mana ardeiului, alternarioză;
  • FASTER 10 CE (0,03%) – păduchele piersicului;
  • ENVIDOR 240  SC  (0,04%),  NISSORUN  10  WP  (0,04%)  –  pentru păianjenul roşu comun.

Combatereaecologică constă în:

  • revenirea culturii pe acelaşi teren după o perioadă de 4-5 ani pentru prevenirea atacului de fuzarioză şi verticiloză care produce ofilirea bruscă a plantelor de
  • dezinfectarea seminţelor înainte de semănat cu:
    • sulfat de cupru (piatră vânătă). Într-un vas smălţuit sau de sticlă se face o soluţie în concentraţie de 0,5% (5g piatră vânătă la 1l de apă) în care se introduc seminţele puse într-un săculeţ din pânză timp de 15 După tratare seminţele se scot din săculeţi si se zvântă fără să se spele.
    • apă caldă la temperatura de 50ºC. Seminţele puse în săculeţ se tin 30 de minute după care se scot şi se întind pentru a se răci.
  • tratarea făinării la apariţia bolii cu sulf muiabil 0,3 -0,4 %;
  • în cazul  atacului  de  afide  se  utilizează  rotenonă  0,1%  iar  pentru păianjenul roşu sulf muiabil 0,3 -0,7%.

Când se face recoltarea

Recoltarea la ardeiul gras se face la maturitatea tehnică, la ardeiul iute şi lung atât la maturitatea tehnică, cât şi la cea fiziologică, iar la ardeiul gogoşar şi iute numai la maturitatea fiziologică

Cum se cultivă castraveții, alimentul ce nu are nici o contraindicație în alimentație

Castravetele este una dintre cele mai îndrăgite legume si nici nu este de mirare, de vreme ce are proprietăți nutritive importante pentru organism si o mulțime de beneficii pentru sănătate.

Sărac in calorii, dar plin de vitamine si minerale, castravetele este un aliment excelent in orice anotimp si unul dintre putinele alimente care nu au contraindicații.

Cum se face pregătirea terenului

Bune premergătoare pentru castraveți sunt lucerna, fasolea, cartoful, tomatele, ardeiul, varza, usturoiul.

Pregătirea terenului şi solului începe toamna prin efectuarea următoarelor lucrări: nivelarea de întreținere, discuirea, fertilizarea de bază cu îngrășăminte organice, 30-60 t/ha gunoi de grajd, 50-70 kg/ha superfosfat, 70- 90 kg/ha sare potasică, încorporându-se în sol odată cu arătura adâncă, la 25- 28cm. Primăvara se pregăteşte terenul cu grapa cu colți reglabili şi cu, cultivatorul.

Cum se face semănatul

Semănatul are loc la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai, când în sol la o adâncime de 8-10cm se realizează o temperatură de 10-120C, folosinduse la 100 mp 0,05kg sămânță. Adâncimea de semănat este de 3-4 cm. La cultura pe sol, pentru soiurile tip cornişon schema de semănat este 70-80 cm între rânduri şi 9-10cm pe rând.

Ce presupune lucrările de întreținere

Lucrările de întreținere presupune o serie de activități precum:

  • optimizarea desimii plantelor se face cu semințe, uneori umectate şi preîncolțite;
  • răritul se aplică la apariția primei frunze adevărate, prin ruperea tulpinii şi nu prin smulgere, lăsându-se câte o plantă la distanțele menționate, sau se lasă câte 2-3 plante în cazul semănatului în cuiburi;
  • udarea culturilor se face cu norme de 300-400m3 /ha repartizate într-un număr de 7-10;
  • fertilizarea fazială se aplică în momentul apariției florilor, repetându-se de 3-4 ori, (50-60 kg/ha azot şi 40-60 kg kg/ha potasiu substanță activă).

Bolile des întâlnite la castraveți sunt: pătarea unghiulară, mana, alternarioza, antracnoza, făinarea, putregaiul alb al tulpinii şi fructelor etc. Dăunătorii frecvenți sunt: păduchele cucurbitaceelor, tripsul tutunului, viermii sârmă, musculița albă, etc

Ce produse sunt folosite pentru combaterea chimică a bolilor și dăunătorilor

Produsele folosite pentru combaterea chimică sunt:

  • ACROBAT MZ -2,0 kg/ha – pentru mana cucurbitaceelor;
  • SUPER CHAMP 250 SC – 2,5 l/ha – pentru mana cucurbitaceelor, pătarea unghiulară;
  • ALCUPRAL 50 PU (0,5%) -4-5 kg/ha – pentru mana cucurbitaceelor, pătarea unghiulară
  • TELDOR 500 SC (0,08%) – 0,8 l/ha – pentru putregaiul cenuşiu;
  • FASTER 10 CE (0,03%) – pentru tripsul tutunului;
  • ACTARA 25 WG -0,2 kg/ha – pentru păduchele castraveților;
  • MOSPILAN 20 SP (0,025%) – pentru musculița albă de seră.

Ce produse sunt folosite pentru combaterea ecologică a bolilor și dăunătorilor

Combaterea ecologică presupune măsuri preventive cum ar fi:

  • revenirea culturii pe aceeaşi parcelă după 4-5 ani;
  • dezinfecția semințelor, înainte de semănat, cu soluție de piatră vânătă în concentrație de 5% timp de 15 minute;
  • respectarea densităților recomandate;
  • semănatul în cultură asociată cu porumbul zaharat;
  • efectuarea de tratamente preventive sau curative la primele simptome de apariție a bolilor cu zeamă bordoleză 0,3-0,5 %, Funguran 0,2-0,3 %;
  • tratarea cu sulf micronizat a făinării plantelor.

Cum se face recoltarea castraveților

Recoltarea fructelor se face în general manual, la maturitate tehnică şi la intervale de 2-4 zile în funcție de soi. Recoltarea are loc dimineața, când temperatura este mai scăzută, dar după ce s-a zvântat roua. Fructele se detaşează de la nivelul pedunculului, prin rupere cu mâna sau folosind un cuțit.

Cum combatem principalele boli la castraveți

Plantele din Familia Cucurbitaceae sunt plante anuale, ierboase, prevăzute cu peri aspri și rigizi. Tulpina este culcată, adesea agățătoare, prin cârcei. Din aceasta familie fac parte castraveții, dovlecii și pepeni.

Cum combatem făinarea

Fainarea curcubitaceelor este o boală foarte des întâlnită în culturile de castraveți, pepeni și dovleci din câmp și din solarii care provoacă pagube însemnate cantitativ și calitativ. Ciuperca atacă toate organele aeriene ale plantelor. Pe organele afectate apar pete albicioase, care în timp se brunifică și se usucă. Sporii ciupercii sunt plimbați de vânt și de insecte, de aceea boala se transmite foarte ușor.

Măsurile de prevenire recomandate sunt:

  • distrugerea în totalitate a resturilor vegetale din toamnă,
  • respectarea asolamentului specific culturii cucurbitaceaelor
  • Pentru combatere sunt recomandate soluții de Ortiva, Topas, Bravo, Afugan.

Cum combatem mana

Mana curcubitaceelor este poate cea mai întâlnită și mai păguboasă boală care afectează plantele din acesată familie. Pe organele afectate de ciupercă apar pete galben-verzui care încet capătă culoarea brun-deschis. Frunzele afectate se usucă și cad iar fructele răman mici. Apariția ciupercii este favorizată de igenizarea precară a terenului și de umiditatea excesiva.

Printre masurile de prevenire recomandate se specialisti sunt:

  • respectarea unui asolament de 4-5 ani pentru culturi
  • distrugerea resturilor vegetale din cultura de toamna
  • irigarea prin rigole
  • cultivarea unor soiuri ameliorate, rezistente la mana

patarea-unghiularaCum combatem pătarea unghiulară

Pătarea unghiulară, este provocată de bacteria Pseudomonas syringae pv. lachymans și provoacă pagube importante, în special în culturile din solarii și sere. Sunt afectate toate organele plantelor, frunze, tuplini, cotiledoane, s.a. Pe părțile afectate se observă pete umede, colțuroase, de culoare verde închis, care în timp se brunifică și provoacă moartea organului afectat. Infecția este favorizată de umiditatea ridicată.

Cele mai frecvente masuri de combatere sunt:

  • irigarea prin rigole,
  • folosirea unor soiuri rezistente, utilizarea de sămânța neafectată.
  • Cum se cultivă fasolea

    Valoarea proteinelor din seminţele de leguminoase este apropiată de cea a proteinelor de origine animală. De asemenea, proteina din seminţele de leguminoase are o digestibilitate ridicată (circa 90%) şi nu formează acizi urici (ca în cazul proteinelor animale) a căror acumulare în organism este dăunătoare.
    Pentru o alimentaţie raţională, omul are nevoie de toţi cei 10 aminoacizi esenţiali (lizină, metionină, treonină, histidină, valină, izoleucină, leucină. fenilalanină, triptofan şi arginină) aflaţi în proteina de origine animală, leguminoasele pentru boabe putând asigura o bună parte din acest necesar.
    Pe lângă conţinutul ridicat de proteină, seminţele de leguminoase conţin şi cantităţi mari de hidraţi de carbon, grăsimi, vitamine, săruri minerale etc., care le întregesc valoarea alimentară.

    Cum se face pregătirea terenului

    Toamna, după eliberarea terenului de resturi vegetale, se realizează o arătură adâncă de 28-32 cm. Este indicat ca înainte de efectuarea acestei lucrări să se încorporeze în sol 75 kg s.a./ha P2O5 şi 75 s.a./ha K2O urmând ca în primăvară concomitent cu pregătirea patului germinativ să se aplice 45 kg s.a./ha azot.

    Pentru ca solul să fie fără buruieni se realizează o erbicidare preemergentă cu DUAL GOLD 960 EC 1,0-1,5l/ha. Primăvara, la începutul lunii aprilie se aplică o lucrare de discuit + grăpat în vederea pregătirii patului germinativ.

    Dat fiind faptul ca fasolea este o specie sensibilă la atacul bolilor şi dăunătorilor se recomandă o rotaţie anuală. Bune premergătoare sunt culturile de tomate, ardei, vinete, ţelină.

    Semănatul

    Pentru prevenirea răspândirii atacului gărgăriţei fasolei seminţele ce urmează să fie semănate se vor trata chimic prin gazare cu Phostoxin de către personal autorizat sau termic timp de 5-6 zile cu temperaturi de -3ºC. Semănatul se face pe teren bine mărunţit, când în sol se realizează temperaturi de 14-160 C, frecvent în perioada 20 aprilie – 10 mai.

    Fasolea pitică se seamănă în rânduri distanţate la 40 cm şi la 4-5 cm distanţă între plante/rând, iar cea urcătoare, se seamănă în cuiburi (2-3 seminţe la cuib), la 90 cm între rândurile de cuiburi şi 40-50 cm între cuiburi pe rând.

    Adâncimea de semănat este de 3-4 cm. Se foloseşte 1-1,4 kg sămânţă la 100 m2 pentru fasolea pitică şi 0,6-0,8 kg/100 m2 pentru fasolea urcătoare.

    Cum se realizează lucrările de întreținere

    Se aplică 2-3 praşile mecanice sau manuale pentru distrugerea buruienilor. Ultima praşilă se efectuează înainte de înflorit şi legarea păstăilor.

    La fasolea urcătoare se face răritul plantelor pe rând, lăsând la cuib câte 2-3 plante. Fertilizarea fazială se aplică la începutul înfloririi, administrând 25 kg/ha azot, 50 kg/ha fosfor şi 30 kg/ha potasiu. În zonele secetoase se recomandă aplicarea a 3-4 udări cu norme de 300-400m³/ha, în perioada de înflorit şi cea corespunzătoare legatului păstăilor. Se recomandă ca udările să se facă seara sau dimineaţa pentru a nu provoca arsuri ale plantelor. Cultivarele de fasole urcătoare necesită susţinerea plantelor.

    Pe suprafeţe mici, acestea se arăcesc, folosind araci de 2-2,5 m. La cultura fasolei, pagube importante sunt produse de boli ca: mozaicul galben, arsura bacteriană, antracnoza, rugina fasolei etc.

    Pagube importante produce dăunătorul gărgăriţa fasolei care înţeapă florile şi depune ouă ce vor ajunge în boabele de fasole

    Ce folosim pentru combaterea chimică

    Produsele folosite pentru combatere chimică sunt:

    • ALCUPRAL 50 PU (0,5%) -4-5 kg/ha
    • pentru arsura bacteriană;
    • SUPER CHAMP 250 SC (produs ecologic) 2,5 l/ha
    • pentru antracnoza fasolei; – MOSPILAN 20 SP (0,025%)
    • pentru gărgăriţa fasolei; – RELDAN -2,5l/ha
    • pentru gărgăriţa fasolei.

    Ce folosim pentru combaterea ecologică

    Combaterea ecologică presupune măsuri preventive ca:

    • revenirea culturii pe aceeaşi parcelă după 4 ani pentru evitarea atacului de bacterioză;
    • cultivarea fasolei în benzi alternative cu porumb cu rândurile orientate perpendicular pe direcţia vântului dominant;
    •  se recomandă semănatul după data de 15 mai pentru a se evita temperaturile scăzute care pot surveni în timpul răsăririi şi care sensibilizează planta la atacul principalelor boli foliare.
    • evitarea efectuării de lucrări mecanice sau manuale când plantele sunt umede (rouă, ploaie, după irigat).
    • tratamente de acoperire cu produse cuprice (zeamă bordeleză 0,5%, Funguran 0,2%) la apariţia primelor frunze adevărate şi înainte de înflorit

    Cum se face recoltarea

    Recoltarea pentru consumul sub formă de păstăi se face manual, la 2-3 zile, pe măsură ce se formează păstăile. Lucrarea de recoltat se face dimineaţa sau seara, deoarece păstăile se deshidratează uşor.

    Recoltarea sub formă de fasole uscată se realizează când plantele şi păstăile sunt uscate. Pentru evitarea pierderilor se poate face o recoltare eşalonată, începând cu păstăile de la baza plantei.

Cum cultivăm dovlecii și dovleceii

Majoritatea speciilor de dovleac și dovlecel se cultivă pentru fructele lor, care se consumă fie tinere (imature la dovlecel), fie la maturitatea fiziologică.

Fructele sunt utilizate atât pentru pregătirea unor mâncăruri apreciate, cât și pentru deserturi dietetice ușor de pregătit. Se consumă și semințele, crude sau prăjite, care sunt utile pentru efectul lor laxativ sau în prevenirea cancerului de prostată.

Din semințele de dovleac se extrage și un ulei comestibil foarte apreciat de cunoscători.

Originea dovleacului și dovlecelului

Dovleacul a fost identificat în hrana populației indigene din Mexic, încă de acum 7-8000 de ani. Faptul că are calități antiscorbutice, că se conservă foarte bine în timp și constituie o hrană foarte bună l-a făcut foarte apreciat de primii coloniști, care l-au  adus pe vapoarele lor în Europa, unde s-a răspândit destul de rapid.

Tipuri de dovleci cu fructul mare

Cucurbita maxima cuprinde dovleacul alb mare de copt sau furajer, dovleacul turban, dovleacul roșu sau cel verde închis, care se consumă la maturitate, pulpa fiind fină, dulce și aromată. Fructele pot ajunge frecvent la dimensiuni și greutăți foarte mari de 40-50 kg.

Cucurbita moschata cuprinde dovleacul plăcintar, cu fructul de formă cilindrică umflat la un capăt sau piriformă, cu pulpa de culoare portocalie, fină , dulce, aromată, foarte apreciat pentru copt și pentru plăcinte. Are o lungime de 30-40 cm și o grosime de 10-15 cm.

dscf5283

Exigențele dovleacului

Toate curcubitaceele sunt specii adaptate zonelor calde sau temperate, având cerințe deosebite față de căldură, temperaturile optime pentru creștere și funcționare fiind de 18-24 de grade C. curcubitaceele sunt foarte sensibile la temperaturi scăzute.

Dovlecelul și dovleacul preferă solurile profunde, ușoare, bine aprovizionate cu materie organică, cu o bună capacitate de reținere a apei.

Locul în asolament

Premergătoare favorabile pentru dovleci sunt solanaceele și rădăcinoasele, dar și leguminoasele sau verdețurile, și este indicat să revină pe aceiași solă după 3-4 ani.

Cum se cultivă

Atât dovlecelul cât și dovleacul se cultivă prin semănat direct în câmp. Perioada de semănat variază de la soi la soi, astfel că perioada de semănat este la sfârșitul lunii aprilie. Pentru producțiile timpurii și extra timpurii, dovlecelul este o legumă bine apreciată de consumatori, poate fi cultivat prin răsad produs la cuburi nutritive sau la ghivece nutritive.

În această situație, semănatul se efectuează la 15-25 martie în spații încălzite, astfel încât plantarea în câmp să se poată realiza în perioada 25 aprilie – 5 mai.

Pentru dovlecel distanța între plante pe rând este de 40-50 cm în timp ce pentru dovleac este de 100 cm.

Lucrările de întreținere

O atenție deosebită trebuie acordată combaterii buruienilor în prima parte a perioadei de vegetație, faptul că plantele la maturitate acoperă toata suprafața face imposiiblă această lucrare mai târziu. La dovleacul semănat la cuib se efectuează rărirea lăsându-se o singură plantă în faza când plantele au 2-3 frunze adevărate.

Și la dovlecel se realizează o rărire a plantelor asigurându-se o distanță de 35-45 cm între plante pe rând.

În cazul unei secete accentuate, trebuie acordată atenție deosebită irigării, mai ales până ce plantele acoperă terenul. Excesul de apă este însă dăunător. Dacă se respectă asolamentul și recomandările privind schemele de înființare a culturilor, bolilor și dăunătorilor, nu ridică probleme majore, atât culturile de dovlecel cât și cele de dovleac nu necesită tratamente.

Cum se face recoltarea

La dovlecel și la patison se consumă fructele imature, care se recoltează pe măsura atingerii unor dimensiuni convenabile. De asemenea trebuie avută grijă să se efectueze cât mai puține manipulări ale fructelor tinere, întrucât prin loviri repetate se depreciază calitativ. Dovlecelul se recoltează și în floare sau numai floarea ca o delicatesă pentru consumatorii avizați.

Dovleacul se recoltează la maturitate fiziologică, când are dimensiunile și culoarea specifică solului și se apreciază că acest moment intervine imediat după căderea primei brume de toamnă.

Pătrunjelul care se cultivă pentru rădăcină (pătrunjel de rădăcină)

Pătrunjelul se cultivă pentru rădăcinile sale tuberizate cu conţinut ridicat de vitamine, săruri şi principii biologic active, precum şi pentru frunzele aromate, folosite în bucătăria multor popoare la condimentarea mâncărurilor.

Există şi un „pătrunjel de frunză” cu o rozetă mare, abundentă, cu frunze creţe (gofrate) sau netede.

Pătrunjelul este o legumă-medicament precum usturoiul, ceapa, morcovul etc., fiind considerat de unii specialişti ca „unul din cele mai preţioase alimente de securitate pe care natura 1-a pus cu generozitate Ia dispoziţia speciei umane”.

Conţinutul ridicat de apiol (ulei eteric), vitaminele A, B, C, fier, calciu, fosfor, magneziu, natriu, potasiu, iod, cupru, mangan, sulf şi uleiuri esenţiale fac din pătrunjel o adevărată mină de sănătate.

Pătrunjelul este de 4 ori mai bogat în vitamina C decât portocalele. Cu 20 g de pătrunjel, se asimilează 48 mg vitamina C (necesar 75 mg/zi) şi 12 mg provitamina A (de 4 ori mai mult decât necesarul de 3-4 mg).

Originile pătrunjelului

Pătrunjelul îşi are originea în Sudul Europei şi în Africa meridională, unde creşte în stare spontană. Folosirea pătrunjelului („petroselinon”) este semnalată de Dioscoride, Plinius şi alţi agronomi antici.

Pătrunjelul se poate cultiva în toate zonele agricole ale ţării noastre.

Caracteristicile pătrunjelului de rădăcină

Pătrunjelul este o plantă bienală; în primul an formează o rozetă bogată de frunze şi o rădăcină albă-gălbuie, fusiformă, tuberizată, specifică. Rădăcina de pătrunjel este mai puţin dezvoltată decât cea de morcov.

Seminţele îşi menţin germinaţia 2-3 ani. La un gram, intră 700-850 de seminţe. Seminţele de pătrunjel germinează greu, numai după o perioadă de post-maturare şi după 25-30 de zile de la semănatul în câmp.

Exigențele pe care le manifestă

Pătrunjelul nu prezintă exigenţe deosebite faţă de condiţiile pedoclimatice. La amplasarea culturii trebuie să se tină cont de următoarele aspecte:

  • pătrunjelul de rădăcini preferă soluri permeabile, uşoare, cu textură nisipo-lutoasă sau luto-nisipoasă, numai în aceste condiţii formând o rădăcină normală neramificată şi nedeformată;
  • pătrunjelul de frunză, mai ales cel cu frunza gofrată (creaţă), trebuie amplasat pe terenuri mai grele, luto¬argiloase, deoarece pe soluri nisipoase particulele de nisip sunt reţinute în frunze şi depreciază calitatea culinară a acestora

Pătrunjelul este o specie foarte bine adaptată condiţilior climatice din zona temperată, rădăcinile rezistând foarte bine peste iarnă în câmp.

La noi se cultivă practic un singur soi de pătrunjel de rădăcină, soiul „Zaharat”, care formează în primul an şi o rozetă de frunze destul de abundentă şi dezvoltată ca habitus (45-50 cm înălţime).

Înființarea culturii

În principiu, cultura de pâtrunjel se înfiinţează primăvara, cât mai devreme posibil, fiind folosită o normă de semănat de 3-5 kg/ha.

Semănatul extra timpuriu este obligatoriu cel puţin din două motive:

  • să se profite de apa din sol, eventuala secetă putând afecta grav germinaţia, iar irigatul poate realiza „o crustă a solului” care deranjează germinaţia;
  • datorită perioadei mari de germinaţie a seminţei, se evită răsărirea simultană cu buruienile care pot compromite cultura.

În funcţie de tradiţia locală, semănatul se mai poate realiza şi târziu toamna (în pragul iernii) astfel încât răsăritul să aibă loc primăvara devreme. Norma de sămânţă: 5-7 kg/ha.

Combaterea burulenilor se face numai mecanic sau manual, de câte ori se consideră că este nevoie (3-4 ori). Important este ca această lucrare să se înceapă devreme pentru a evita invazia culturii de către primul val de buruieni.

În condiţii normale nu este cazul să se facă tratamente de combatere a bolilor sau dăunătorilor

Cum se face recoltarea

Recoltarea pătrunjelului pentru rădăcini poate începe în luna septembrie, când producţia este destinată consumului imediat, sau în lunile octombrie — noiembrie, când producţia este destinată păstrării.

Recoltarea se realizează cu dizlocatorul de rădăcinoase, sau manual cu un hârleţ.

Rădăcinile de pătrunjel se pot păstra în depozite climatizate (2-4°C) sau în silozuri semiîngropate.

De asemenea, rădăcinile se pot menţine în câmp peste iarnă, urmând să se recolteze primăvara, imediat ce timpui permite această ţucrare.

Nu se recomandă recoltarea frunzelor la culturile destinate producţiei de rădăcini.

Se poate delimita o suprafaţă de pe care să se recolteze frunze eşalonat, rădăcinile fără frunze nu mai au o dezvoltare normală.

Află cum poți combate mana tomatelor și a cartofilor

Una din cele mai întâlnite boli la cartofi și roșii, este determinată de putregaiul brun provocat de ciupericile parazite, care iernează în interiorul tuberculilor, iar contaminarea se face prin sporii trasmiși de vânt.

Un prim semn al acestei boli este apariția petelor verzi-cenușiu pe frunze, cât și pe fructele plantei, având drept consecință putrezirea și întărirea pulpei fructului.

Cum combatem mana?

Din păcate această boală este extrem de greu de combătut, de aceea se recomandă prevenirea infestării, prin cumpărarea de soiuri rezistente. Plantele trebuiesc cultivate la distanțe mari între ele și expuse la soare, ca după ploaie acestea să se usuce și să cadă.

Frunzele, fructele și tuberculi contaminați trebuiesc îndepărtați și arși, apoi stropiți în repetate rânduri cu bordelează sau oxiclorură de cupru, iar în cazul tomatelor se poate folosi lapte degresat sau zer.

Recomandări pentru prevenire

Nu plantați lângă cartofi, tomate, astfel că lângă roșii se recomandată cultivarea țelinei, salatei sau guliilor. La plantare roșiilor lăsați distanțe mai mari între plante pentru a permite zvântarea mai rapidă a frunzelor după ploaie.

Folosiți un asolament și încercați să nu reveniți pe aceiași parcelă mai devreme de 4 ani.

Preventiv puteți să stropiți plantele cu extract de alge sau coada calului sau să acoperiți plantele cu folie, protejându-le de umeazeală și favorizând o coacere mai rapidă a fructelor.

De asemenea, este recomandat să fie evitată udarea frunzelor tomatelor și a cartofilor, iar după recoltare ardeți frunzele plantelor contaminate, precum și fructele și tuberculi bolnavi, pentru a preveni răspândirea sau trasmiterea boli.

Mazărea

Chiar şi un aliment atât de banal ca mazărea are beneficii medicinale. Tibetanii au rămas în acelaşi loc pentru 200 de ani din cauza dietei lor, bogate în orz şi mazăre. Boabele verzi de mazăre au în compoziția lor acid folic, vitamina A, vitamina B6, vitamina C, vitamina K, fitosteroli, fibre, luteină, calciu, fier, fosfor, magneziu, cupru, zinc și luteină.

Această legumă este foarte bogată în proteine inhibitoare, care previn o serie de viruşi şi reacţii chimice care favorizează cancerul. Mazărea este una dintre cele mai mari surse cunoscute de fibre naturale solubile şi insolubile, iar Institutul Naţional al Cancerului din SUA recomandă introducerea acestei legume mai frecvent în alimentaţie.

Pregătirea terenului

După eliberarea terenului de resturi vegetale, toamna se realizează o arătură adâncă de 28-32 cm. Este indicat ca înainte de efectuarea acestei lucrări să se încorporeze în sol 50-75 kg s.a./ha P2O5 şi 50-75 s.a./ha K2O urmând ca în primăvară concomitent cu pregătirea patului germinativ să se aplice 45 kg s.a./ha azot.

Pentru ca solul să fie fără buruieni se realizează o erbicidare preemergentă cu Glyphos 5-7 l/ha si una postemergentă cu Butaxone M40-2,5-3 l/ha sau Basagran CS-2-3 l/ha.

Primăvara, la începutul lunii martie se aplică o lucrare de discuit + grăpat în vederea pregătirii patului germinativ. Dat fiind faptul ca mazărea este o specie sensibilă la atacul bolilor şi dăunătorilor se recomandă o rotaţie anuală. Bune premergătoare sunt culturile de castraveţi, tomate, ardei, cartof, care părăsesc terenul devreme şi-l lasă curat de buruieni.

Semănatul

Pentru prevenirea răspândirii atacului gărgăriţei mazării seminţele ce urmează să fie semănate se vor trata chimic prin gazare cu Phostoxin de către personal autorizat sau termic timp de 5-6 zile cu temperaturi de -3ºC.

Mazărea germinează la temperaturi de 4-5ºC. La aceste valori răsărirea are loc in 10-12 zile. Epoca optimă de semănat aparţine perioadei 1 – 10 martie. Se seamănă în rânduri echidistante, cu distanta între rânduri de 15-20 cm şi între plante/rând de 5 cm. Adâncimea de semănat este de 4-5 cm în condiţiile unei bune pregătiri a patului germinativ. Cantitatea de sămânţă necesară pentru 100 m2 este de 1,8-2 kg.

Lucrări de întreţinere

Prăşitul mecanic şi manual se realizează ori de câte ori se impune. Ultima praşilă mecanică se realizează înainte de înflorit şi la legarea păstăilor. În anii secetoşi se recomandă aplicarea a 3-4 udări cu norme de 250m³/ha la răsărit, pentru o răsărire uniformă, la înflorit, şi în faza legatului păstăilor. Se recomandă ca udările să se efectueze seara sau dimineaţa pentru a nu provoca arsuri ale plantelor. Fazele critice pentru apă sunt: creşterea intensă a plantelor, înflorit, formarea păstăilor.

La cultura mazărei de grădină, pagube importante sunt produse de boli ca: antracnoza, fuzarioza, rugina mazărei, mana, făinare. Dintre dăunători prezintă importanţă practică gărgăriţa mazării şi păduchele verde al mazării.

Produsele folosite pentru combatere sunt:

– ACROBAT MZ (produs ecologic) -2,0 kg/ha – pentru mană;

– SUPER CHAMP 250 SC (produs ecologic) 2,5 l/ha – pentru mană;

– FASTER 10 CE (0,03%) – pentru păduchele verde al mazării;

– ACTARA 25 WG -0,2 kg/ha – pentru păduchele verde;

– MOSPILAN 20 SP (0,025%) – pentru gărgăriţa mazării;

– RELDAN -2,5l/ha – pentru gărgăriţa mazării.

Pentru combaterea ecologică se au în vedere măsurile preventive de igienă culturală, arăturile adânci, amplasarea corectă a culturii, distrugerea plantelor gazdă ale diferitelor boli iar pentru prevenirea atacului de antracnoză ce apare frecvent în anii ploioşi se stropeşte cu zeamă bordoleză 0,5-0,7 %.

Recoltarea începe când 70% din păstăi au ajuns la dezvoltarea normală, iar boabele la maturitatea de consum. Pe suprafeţe mici, recoltarea se face manual, în 3-4 etape la 2-3 zile.

Producerea seminţelor

Cultura pentru producere de sămânţă se înfiinţează asemănător celei de consum, asigurând un spaţiu de izolare între soiuri de 50 m (vezi fişierul „distanţe minime de izolare la culturile semincere de legume”).

Lucrările de întreţinere sunt aceleaşi ca la cultura pentru consum. Momentul de recoltare se stabileşte în funcţie de gradul de maturare a păstăilor de la baza plantelor.

Obligatoriu se execută 2-3 purificări, eliminând toate plantele ce se deosebesc prin talie, culoarea frunzelor şi forma păstăilor. Pe suprafeţe mici recoltarea se face manual, când plantele sunt îngălbenite şi păstăile sunt uscate.

Este indicat ca recoltatul păstăilor să se realizeze în perioade însorite. După recoltare, păstăile se vor depozita în camere de uscare pentru prevenirea mucegăirii seminţelor.

INFORMAȚII UTILE:

Preț estimativ de vânzare: 3 lei/kg (acesta poate varia, in funcție de sezon, cerere, etc.)

Producție la ha: 3.000 kg boabe/ha

Producție secundară (vreji): 1,5 – 3 t vreji/ha

Usturoiul – o plantă minune

Usturoiul este recunoscut la nivel mondial pentru diversele sale beneficii. Totodată, acesta este folosit ca produs alimentar în marile bucătării ale lumii. Acesta este folosit ca tratament pentru mai multe probleme de stomac, stimulează digestia şi creşte pofta de mâncare.

Pe de altă parte, multe persoane care suferă de hipertensiune arterială folosesc usturoiul pentru reglarea tensiunii.  Pe lângă faptul că ajută circulația, condimentul previne, de asemenea, problemele cardiace şi are un rol important în buna funcţionare a ficatului și a vezicii urinare.

Unii oameni susțin că prin consumarea usturoiului pe stomacul gol, pot scăpa de stările de nervozitate. Acesta are efect în reducerea stresului, deoarece previne acidul din stomac, care este, de obicei, produs atunci când eşti nervoasă.

În medicina alternativă, usturoiul este considerat a fi unul dintre cele mai puternice alimente care ajută la detoxifierea organismului.

Bune premergătoare pentru usturoi sunt culturile fertilizate cu îngrăşăminte organice care lasă terenul curat de buruieni, cum ar fi ardeiul, tomatele, vinetele, varza, castraveţii, dovleceii, pepenii. Nu sunt bune premergătoare mazărea şi fasolea. Usturoiul nu trebuie cultivat după el însuşi mai mulţi ani consecutivi şi nici la intervale de timp mai mici de 3-4 ani, pe acelaşi teren, întrucât este atacat de nematozi şi producţia poate fi compromisă.

Pregătirea terenului se realizează pe terenuri mai uşoare, care nu formează crustă. Odată cu arătura de bază din toamnă se încorporează şi îngrăşămintele chimice (80 kg/ha superfosfat şi 130 kg/ha sare potasică).

Primăvara timpuriu când are loc pregătirea terenului se aplică şi 80 kg/ha azotat de amoniu. Modelarea terenului se face în straturi înălţate de 104cm lăţime.

Plantarea de toamnă se face în lunile septembrie-octombrie, iar cea de primăvară în prima jumătate a lunii martie. Se plantează 4 rânduri pe stratul înălţat, la distanţe de 28 cm între rânduri şi de 3-4 cm pe rând. Adâncimea de plantare este de 4-5 cm toamna şi de 2-3cm. primăvara.

Lucrări de îngrijire

După răsărirea plantelor se aplică prima îngrăşare fazială cu doze de aproximativ 170-200 kg superfosfat, 100 kg sulfat de potasiu şi 100 kg azotat de amoniu la hectar. Dacă plantele au creştere vegetativă slabă, se face a doua fertilizare, când începe formarea bulbilor. Se aplică praşile şi irigări de câte ori este nevoie, pentru a menţine solul afânat şi cu umiditate optimă.

Combaterea agenţilor patogeni şi a dăunătorilor specifici se face cu atenţie deosebită. Nematodul bulbilor produce pagube deosebit de mari, până la compromiterea recoltelor de usturoi, ceea ce explică necesitatea cultivării unor soiuri rezistente, cât şi tratamentul preventiv cu Formalină 40%.

Înainte de plantare căţeii de usturoi se dezinfectează cu Rovral 50 PU 600 g/ 100 kg.În perioada de vegetaţie la apariţia simptomelor de putregai cenuşiu se aplică tratamente cu Bravo 500 SC 1,5 l/ha, Topsin M 70 0,2 %.

Combaterea ecologică cuprinde următoarele măsuri:

  • cultivarea usturoiului în terenuri bine aerate;
  • revenirea culturii pe acelaşi teren după minim trei ani;
  • folosirea la plantat de bulbi neinfectaţi;
  • fertilizare echilibrată fără bălegar;
  • evitarea rănirii plantelor în timpul lucrărilor de întreţinere;
  • efectuarea unui tratament repetat la sol cu decoct de Coada calului
  • pentru combaterea putregaiului cenuşiu.

Recoltarea se face în lunile iulie-august, când tulpina falsă se înmoaie la bază, iar frunzele se usucă. Se recoltează cu grijă, pentru a nu exfolia căpăţânile, întrucât tunicile protejează usturoiul în timpul iernii.

Castravetele țepos, leguma de origine tropicală care poate fi cultivată cu succes pe pământ românesc

Fructul de castravete cu ţepi (metulon), este bine apreciat de amatorii de arome exotice şi mai ales de cei obligaţi la o dietă hipocalorică.

Sărac în calorii şi sodiu, dar bogat în potasiu (302 mg/100 g), calciu şi magneziu (peste 16 mg/100 g). metulonul este un fruct sănătos şi foarte nutritiv.

Se poate utiliza în salate de fructe sau ca atare.Se găseşte şi la noi în comerţ în supermarket-urile alimentare.

De unde provine castravetele țepos

Este origiar din Africa tropicală şi australă, unde creşte în stare sălbatică. A fost luat în cultură prima dată în Noua Zeelandă, unde este înscris sub numele de „Kiwano”.

În Europa, a fost experimentat în ultima perioadă, s-a cultivat pe suprafeţe restrânse în seră sau sub adăpostun din folie de polietilenă în Olanda şi în Franţa.

La noi în ţară se cultivă din 1997 la S.C.L. Bacău, stabilindu-se o tehnică de cultură ecologică în spaţii protejate (solarii tunel).

Particularităţi biologice

Kiwano este o specie anuală, monoică cu tulpinile foarte lungi, ramificate (7-10 cu frunzele medii, mai mult sau mai puțin lobate. Ansamblul de tulpini şi frunze au un aspect extrem de luxuriant, ceea ce necesită un spaţiu de cultură mare pentru fiecare plantă.

Fructele, numeroase şi bine protejate in desişul de tulpini şi frunze, sunt la tinerete verzi şi acoperite cu proturberențe spinoase evidente și agresive. Ele au o formă ovală sau oval-alungită, sunt lungi de 10-18 cm şi cu un diametru de 6-8 cm, cu o greutate de 100-350 g.

La maturitatea fiziologică şi de consum fructul are o culoare portocalie cu iritaţii roşii. Pulpa este verde strălucitoare, translucidă şi contine foarte multe seminţe.

Exigențele castravetelui țepos

Originea africană face clară exigenţa acestei specii pentru căldură, temperaturile optime de creştere şi fructificare situându-se peste 25°C, cu un optim în jurul a 30-32°C. Din acest motiv, cultura in cămp deschis este riscantă, neîntrunindu-se la noi condiţiiie necesare realizării unui ciciu complet de vegetaţie.

Cultura în solarii tip tunel s-a dovedit insă posibilă, producţiile obţinute făcând-o foarte eficientă pe măsura asigurării unei desfaceri corespunzătoare. Un sol bogat, humifer, permeabil, pe care înainte de plantare s-au administrat 20-25 t/ha compost bine descompus, poate asigura vegetația luxuriantă și numărul impresionant de fructe care se produc.

Ca la toate curcubitaceele, terenul trebuie să fie bine drenat, percolul de asfixie a sistemului radicular fiind evident. Nu există restricții pentru cultura ecologică, bolile și dăunătorii nu fac pagube economice.

Cum se plantează în solarii

În solarii tunel se plantează în rânduri dispuse la 1,2 – 1,4 m între ele, iar distanța între plante pe rând este de 80-90 cm. Densitatea astfel realizată va fi de 8.500-9200 plante la hectar.

Nu sunt încă soiuri sau hibrizi omologați, iar cultura se realizează prin răsaduri produse în spații încălzite.

Se seamănă direct în ghivece nutritive, cuiburi nutritive sau palete alveolare, în perioada 25 martie – 5 aprilie, răsadurile fiind apte plantării după 40-45 zile – 5 – 10 mai.

Ce lucrări de întreținere se fac

Completarea golurilor se face după o săptămână de la plantare, iar pe măsură ce plantele cresc, se leagă lăstarii la sistemul de susținere din solarii.

Se irigă pe brazde sau cu picătura la intervale mici (săptămânal) și cu cantități mici de apă (150-200 mc/ha). De asemenea este foarte important să se susțină pe sistemul de palisare întreaga masă vegetativă realizată. Lăstarii căzuți la sol nu produc și îngreunează lucrările de întreținere și recoltare. Totodată nu necesită tratamente fito-sanitare și nici alte lucrări speciale.

Cum se recoltează

Recoltarea se face pe măsură ce fructele ajung la dimensiunea normală și culoarea variază de la alb-verzui la galben.

Trebuie să fiți atenți la recoltarea și depozitarea producției care implică câteva măsuri de care trebuie să țineți cont.

Nu se valorifică în comerț fructele recoltate direct de pe plantă. După recoltare post maturarea se face în depozite sau încăperi cu temperaturi de 18-20 grade C. pentru păstrare pe timp mai îndelungat (2-3 luni), fructele se pot depozita la temperaturi de 3-4 grade C și umiditate atmosferică de 85-90%.

Faptul că fructele au protuberanțe terminate cu spini (țepi) necesită ca, pentru recoltare, să se utilizeze mănuși protectoare.

Prezența țepilor face imposibilă depozitarea fructelor prin suprapunere atât la recoltare cât și la depozitare sau comercializare. Încă de la recoltare fructele se pun într-o cutiuță de carton sau din material de plastic, corespunzătoare dimensiunilor acestuia, unde vor rămâne atât pe parcrusul depozitării cât și la comercializare.

Maturitatea de consum se atinge atunci când culoarea exterioară devine galben strălucitoare cu irizații roșii.

Pioneer

Adresa: Afumaţi D.N. 2, Km. 19,7, O.P. Afumaţi, jud. llfov llfov Romania
Telefon: 0040 21 312.77.78
Fax: 0040 21 312.87.08
E-mail: Maria.Cirja@Pioneer.com
Website: http://public.pioneer.com/portal/site/Public/?locale=ro_RO

Cele trei obiective-cheie de cercetare şi dezvoltare ale companiei sunt:
1. Creşterea producţiei pe unitatea de suprafaţă.
2. Reducerea pierderilor de recoltă, a costurilor şi a riscurilor fermierilor.
3. Crearea valorii în recoltă.

Hibrizii de porumb recomandați de Pioneer pentru producții-record 

Hibrizii de porumb cu potențial de producție de 20 de tone la hectar au fost vedetele prezentării susținute de directorul general al Pioneer în România, Jean Ionescu, la evenimentul organizat de compania DuPont Pioneer și DuPont Crop Protection in 26 ianuarie în Poiana Brașov.

Jean Ionescu le-a prezentat celor peste 400 de fermieri și specialiști din agricultură recomandările de hibrizi de porumb care au un potențial excelent de producție și care, în condiții de irigare, pot reuși să depășească pragul de producție de 20 de tone de boabe la hectar.

 
Ionescu Jean- Commercial Unit Manager Pioneer Romania & Rep Moldova
Iată care sunt hibrizii recomandați de Pioneer pentru producții-record la hectar:

P8567 FAO 275

P8567 este un hibrid de porumb recomandat pentru semănatul timpuriu, cu o excelentă capacitate de producție și care pierde apa rapid la maturitate. Ceea ce îl deosebește de alți hibrizi este că este o recomandare ideală pentru cultura dublă din toate zonele țării, dar și faptul că se pretează pe soluri acide și nisipoase.
”Cea mai puternică recomandare sub 300 FAO pe care v-o facem în 2017 este P8567, potrivit și pentru cultura dublă – cine recoltează orzul sau rapița și are o răsărire în partea de sud în prima săptămână din luna iulie, poate considera acest hibrid ca o variantă foarte bună în ferma sa”, a explicat Jean Ionescu avantajul major al hibridului P8567.

Densități recomandate:
Neirigat: 67.000 – 75.000 plante recoltabile/ha
Irigat: 75.000 – 85.000 plante recoltabile/ha

P9074 FAO 300

P9074 este un hibrid semitimpuriu care, deși a intrat pe piață abia anul trecut, și-a fidelizat deja ferme mari. Acest porumb este recomandat pentru toate zonele de cultură, în special zonele aride și semi-aride. Totodată, este recomandat și pentru industria berii.
”Cel mai performant hibrid 300 FAO – P9074, este hibridul cu cea mai ridicată toleranță la secetă existent la acest moment în România la această maturitate. Cel mai mare client la acest hibrid sunt colegii din Transilvania, de la Transavia care cultivă 3.000 de hectare în 2017, după rezultatele obținute în anul precedent. Este al doilea an de comercializare – va fi un hibrid matur în 2018, când va depăși 40.000-50.000 de hectare”, apreciază dl. Jean Ionescu.

Densități recomandate:
Neirigat: 66.000 – 75.000 plante recoltabile/ha
Irigat: 75.000 – 85.000 plante recoltabile/ha

P9537 FAO 350

Hibrid semitimpuriu, cu o productivitate extraordinară, hibridul Pioneer P9537 a fost creat pentru condițiile climatice din România, are capacitatea de a tolera arșița în perioada de înflorire și se remarcă prin cea mai mare viabilitate a polenului, chiar și la peste 36 de grade Celsius.
”În rezultatele oficiale, inclusiv în Republica Moldova, are o cotă foarte bună de piață. În 2017 va sări de 70.000 de hectare”, a vorbit Jean Ionescu despre acest hibrid care se pretează la toate tipurile de tehnologii agricole – de la simple la complexe și reușește să dezvolte un sistem radicular foarte puternic, care ajută planta să treacă pentru cele mai dificile perioade ale culturii.

Densități recomandate:
Neirigat: 65.000 – 75.000 plante recoltabile/ha
Irigat: 75.000 – 85.000 plante recoltabile/ha

P9721 FAO 370

Un hibrid prezentat ca fiind ”rustic”, P9721 este recomandat pe solurile sărace, chiar la un nivel de humus de 1%, pe soluri care pot fi chiar și puțin bazice. Este o genetică dedicată celor care nu doresc să investească foarte mult în cultura de porumb, care doresc să obțină totuși o recoltă mulțumitoare. Zonele de cultură recomandate pentru acest hibrid sunt cele semi-aride și semi-umede din vestul și sud-estul țării, spun tehnologii de la Pioneer.

Densități recomandate:
Neirigat: 65.000 – 75.000 plante recoltabile/ha
Irigat: 75.000 – 85.000 plante recoltabile/ha

P9900 FAO 360

Pentru acei fermieri care irigă porumbul, recomandarea de forță pentru anul 2017 este hibridul P9900 FAO 370, un hibrid semitimpuriu, cu o excelentă capacitate de producție. Acest hibrid poate fi semănat și de acei fermieri care fac agricultură în zonele cu pluviometrie ridicată, așa cum sunt sunt părți din vestul țării sau chiar din Transilvania.

Densități recomandate:
Irigat: 75.000 – 85.000 plante recoltabile/ha

P0937 FAO 550

Este un hibrid de porumb dedicat fermierilor din sudul țării, acelor fermieri care cultivă porumbul ”sub apă”. ”Va fi produsul-amiral peste 500 FAO. Este un hibrid fabulos – primul an comercial în România, al doilea an în Europa. În țările unde s-a vândut acest hibrid – Italia, Spania, Turcia – în condiții de irigat este hibridul care domină prin performanțele lui. În România nu ne dorim să îl vindem decât în condiții de irigat, este o soluție și pentru cei care dezvoltă acea irigare prin picurare de care mulți vorbim și este un proces pe care fermierii îl vor asimila tot mai mult”, a vorbit Jean Ionescu despre hibridul tardiv de la Pioneer, hibrid recomandat pentru tehnologii ridicate și NUMAI în sistem de irigare.

Productii obtinute cu hibridul marca Pioneer® P9074

 Hibridul de porumb P9074 a intrat anul trecut pe piața din România și i-a convins pe toți agricultorii care l-au cultivat. Rezultatele excelente cu acest porumb au făcut ca Pioneer să declare acest hibrid ca HIBRIDUL ANULUI.
Sc Agromams SRL, ing. Dragotesc Mircea, loc Peșteana, Județul Hunedoara
 „Colaborăm  cu firma Pioneer încă de la înființarea societății noastre, iar hibrizi Pioneer dețin o pondere mare la noi în fermă. Hibridul P9074 s-a remarcat cu producții de peste 12500 kg /ha, dar nici producțiile celorlalți  hibrizi nu ne-au dezamăgit. Cu siguranță vom cultiva hibrizii Pioneer în campania agricolă următoare.”
Hibridul P9074 a avut anul trecut rezultate bune în toate regiunile țării, chiar și acolo unde a fost secetă.
Janosi Levente I.F.- 12500 Kg- Cechesti, Județul Harghita
 
SC TALPASESTI 7 SRL- Marinescu Cristi- 11200 kg- localitatea Talpășești, Județul Gorj
 
Hibridul de porumb Pioneer P9074

P9074 este un hibrid semitimpuriu care, deși a intrat pe piață abia anul trecut și-a fidelizat deja ferme mari. Acest porumb este recomandat pentru toate zonele de cultură, în special zonele aride și semi-aride. Totodată, este recomandat și pentru industria berii.

P9074 este foarte productiv, stabil și adaptabil în diferite medii de cultură, creat să tolereze foarte bine seceta și temperaturile ridicate în toate fazele de vegetație.

Tolerează foarte bine solurile acide cu care se confruntă tot mai mulți fermieri români, dar și solurile erodate, cu conținut redus de humus. Este recomandat de specialiștii companiei pentru semănatul timpuriu întrucât are o toleranță deosebită la temperaturile scăzute din perioada de răsărire.

Cel mai performant hibrid 300 FAO – P9074, este hibridul cu cea mai ridicată toleranță la secetă existent la acest moment în România la această maturitate. Cel mai mare client la acest hibrid sunt colegii din Transilvania, de la Transavia care cultivă 3.000 de hectare în 2017, după rezultatele obținute în anul precedent. Este al doilea an de comercializare – va fi un hibrid matur în 2018, când va depăși 40.000-50.000 de hectare”, a vorbit recent despre acest hibrid Jean Ionescu, Commercial Unit Manager DuPont Pioneer România și Republica Moldova.

Densitățile de semănat recomandate sunt de 66.000-75.000 de plante recoltabile la hectarul de teren neirigat și între 75.000 și 85.000 de plante recoltabile la hectar pentru suprafețele irigate.

De precizat că fermierii care l-au cultivat anul trecut au remarcat la acest hibrid Pioneer o creștere explozivă în primele faze de vegetație

Fermierii campioni la cultura de porumb

Ca în fiecare an, atăt hibrizii clasici de porumb căt si hibrizii din grupa Optimum® AQUAmax® și-au demonstrat potențialul extraordinar de producție, atăt în cele mai bune condiții de climă și tehnologii avansate de cultură,  căt și în medii mai puțin prielnice.

Dovada producțiilor remarcabile o fac fermierii mândri să-și declare producțiile obținute.

 P9241
 
 P9903
 
 P9537
 
 P0216
 
 P0412
 
 P0023
 
 P9911
 
 P9900
 
 P9074
 
 P9578
 

Fermierii campioni la cultura de floarea soarelui

Datorită nivelului lor ridicat de toleranță sau rezistență la principalii agenți patogeni și Lupoaie, hibrizii marca Pioneer Protector® de floarea soarelui reduc în mod semnificativ pierderile provocate de acești factori .

Cultivând acești hibrizi, fermierii pot obține un nivel de siguranță care poate fi atins doar prin genetica excepțională din prezent.

Reducând riscurile pierderilor de producție, hibrizii marca Pioneer Protector® contribuie în mod semnificativ la succesul fermierilor prin:

  • Potențialul extraordinar și stabil de producție
  • Rezistența la erbicidul Express®
  • Rezistență excepțională la secetă și arșiță
  • Cel mai mare procent de autopolenizare (minim 85%)
  • Rezistență la rasele de Orobanche mai agresive decât rasa E (P64LE25, P64LE 99)

Dovada productiilor remarcabile o fac fermierii mândri să-și declare producțiile obținute.

 P64LE25
 
 P64LE99
 
 P64LC108

AN RECORD pentru hibrizii de rapiță DuPont Pioneer!

Peste 30% dintre fermieri – recolte peste 4 tone/ha

Din ce în ce mai mult cultivată în România, rapița a devenit o cultură importantă in portofoliul DuPont Pioneer, prin hibrizi apreciați pentru stabilitate, adaptabilitate si performațe productive ridicate. Acest lucru este posibil prin importanța excepțională acordată programelor locale de cercetare, menite să dezvolte și să lanseze hibrizi adaptați pentru această zonă geografică.

Performanțele din acest an ale portofoliului nostru de rapiță atestă valoarea geneticii în care am investit și pe ale cărei performanțe am mizat”, a declarat Jean Ionescu, director operațiuni comerciale la Pioneer Hi Bred România si Moldova. Din totalul suprafeței ocupate de această cultură în 2016, circa 20% a fost cu hibrizi DuPont Pioneer (precum vârfurile de gamă PT234, PR44W29 și PR46W14, dar și hibridul PT200CL), care si-au depășit în majoritatea cazurilor competitorii, datorită, în principal, a două caracteristici agromomice: toleranța superioară la atacul de Sclerotinia și gradul ridicat de autofertilitate în silicvă.

“Astfel, un număr record de 753 de ferme au recoltat producții cu hibrizi Pioneer ce au depășit 4000 kg/ha. Acest lucru contribuie la creșterea profitabilității agricultorilor din țara noastră și ne facem să privim încrezători spre viitor, către noua campanie pe care tocmai am lansat-o”, a mai declarat seful operațiunilor comerciale din România.

Într-o piață cu concurență acerbă ca cea românească, în care clienții sunt deschiși la nou și solicita permanent produse și tehnologii inovatoare, firma intenționează să se concentreze strategic pe lărgirea ofertei de culturi cu valoare adăugată mai mare și se străduiește să dezvolte sisteme agricole durabile. Un exemplu îl constituie lansarea, în acest an, a hibridului de rapiță PT225, pe care echipa Pioneer contează că va ajunge în următorii ani liderul de vânzări în Europa, considerat a fi foarte bine adaptat condițiilor din sud-estul României.

Conștientă de provocările complexe pe care le au de înfruntat agricultorii, DuPont Pioneer oferă, și în acest an, un program de protecție cultivatorilor de rapiță. Aceștia au posibilitatea de a fi compensați de compania de semințe cu de 240 de lei/sac, în cazul în care cultura nu răsare din cauza secetei. Dacă iarna aspră afectează cultura până sub pragul de rentabilitate, fermierii pot primi în primăvară câte un sac de semințe de floarea-soarelui pentru fiecare sac de rapiță implicat pe suprafata afectată de înghet. “Avem încredere deplină în valoarea geneticii noastre, dar totodată dorim să oferim partenerilor noștri, fermierilor, confortul mental că ne asumăm o parte din riscurile inerente acestei activități atât de importante pentru societate”, a conchis directorul DuPont Pionner.

Topul fermierilor care au înregistrat cele mai ridicate producții cu hibrizi Pioneer este următorul:

 1. Radu Jolta (Vestagrar SRL – Marghita, jud. Bihor)
Suprafață cu rapiță: 438 hectare, din care 125 hectare rapiță Pioneer
Producția maximă: 6.200 kg/ha cu hibridul PR46W14
 2. Fenyies Szabolcs (Minipan SRL – Tauteu, jud. Bihor)
Suprafață cu rapiță: 142 hectare, din care 102 hectare cu rapiță Pionner
Producția maximă: 6.000 kg/ha cu hibridul PT200CL

 3. Aedin Celzin (Micul Agriculturo SRL – Osmancea, jud. Constanța)
Suprafață: 500 de hectare, din care 200 de hectare cu hibrizii PR46W14 și, în testare, PT234
Producția maximă: 5.690 kg/ha

 4. Toader Dobie (I.I. – Poiana Mare, jud. Dolj)
Suprafață cu rapiță: 130 de hectare din care 80 de hectare cu hibrizi Pioneer
Producția maximă: 5.400 kg/ha cu hibridul PT234

 5. Biță Racman (Racman SRL – Hodivoaia, jud. Giurgiu)
Suprafață cu rapiță: 530 de hectare, din care 500 de hectare cu hibrizi Pioneer
Producția maximă: 5.300 kg/ha cu hibridul PT200CL

 6. Marian Clejanu (Clejanu 2009 SRL – Vedea, jud. Giurgiu)
Suprafață cu rapiță: 100 de hectare, din care 80 de hectare cu hibrizi Pioneer
Producția maximă: 5.200 kg/ha cu hibridul PT200CL

 7. Pavel Anghel (Agroramian SRL – Plopșoru, jud. Giurgiu)
Suprafață cu rapiță: 80 de hectare, din care 70 de hectare cu hibrizi Pioneer
Producția maximă: 5.200 kg/ha cu hibridul PT200CL

 

 8. Agrofortex SRL – Dranic, jud. Dolj
Suprafață cu rapiță: 250 de hectare, din care 185 de hectare cu hibrizi Pioneer
Producția maximă: 5,100 kg/ha cu hibridul PT234

 9. Ionuț Buzuriu (Cosden Agro SRL – Dîrvari, jud. Mehedinți)
Suprafață cu rapiță: 432 de hectare, din care 410 hectare cu hibrizi Pioneer
Producție maximă: 5.000 kg/ha cu hibridul PR46W14

 10. Vasile Iacob (Grupul de firme TCE 3 Brazi – Zănești, jud. Neamț)
Suprafață cu rapiță: 300 de hectare, toate cultivate cu hibrizi Pioneer
Producția maximă (până acum): 4.990 kg/ha cu hibridul PR46W14

 11. CGC Agria SRL – Girov, jud. Neamț
Suprafață cu rapiță: 150 de hectare, din care 120 de hectare cu hibrizi Pioneer
Producția maximă obținută: 4.965 kg/ha cu hibridul PR46W14

Fermierii campioni la cultura de soia pentru anul 2016

Soia este o cultură care nu ar trebui să lipsească dintr-un asolament. Astăzi această cultură revine în atenția fermierilor, chiar dacă nevoia de apă a plantelor de soia fac posibilă cultura numai pe terenuri irigate sau în areale cu pluviometrie ridicată.

Pentru toți fermierii care își doresc profit de la această cultură, Pioneer le pune la dispoziție cele mai performante soiuri si bactericidul aferent.

Faptul că această cultură poate fi profitabilă este confirmat de următorii fermieri:

 PR92B63
 
 PR91M10
 
 

Boli la porumb-Vasile Iacob (Grupul de firme TCE 3 Brazi – Zănești, jud. Neamț)

   Putregaiul tulpinilor şi ştiuleţilor de porumb – Gibberella zeae

Simptome. Plantele de porumb sunt atacate, în toate fazele de vegetaţie. Atacul se manifestă frecvent pe tulpini şi ştiuleţi. Tulpinile ataca-te au internodiile colorate iniţial în galben, apoi în brun. Măduva tulpinii este descompusă şi, de regulă, capătă o culoare roşiatică. Pe ştiuleţi apare un mucegai roşiatic, care începe de la vârf. Facultatea germinativă a boabelor de porumb atacate este redusă. Porumbul atacat este toxic.

   Pătarea cenuşie a frunzelor de porumb – Setosphaeria turcicaSimptome.

Pe frunzele plantelor atacate apar pete mari (4 -10 cm), galbene-cenuşii, înconjurate de o margine mai închisă. Petele sunt izolate sau confluente şi acoperă uneori întreaga suprafaţă a limbului. În dreptul petelor, se formează sporulaţia brună-cenuşie, alcătuită din conidioforii şi conidiile ciupercii. Ţesuturile atacate se necrozează şi frunzele se sfâşie

Taciunele prafos – Sorosporium holci-sorghi

Simptome: boala se manifestă pe inflorescenţele femele (ştiuleţi), pe cele mascule (panicule), cât şi pe mugurii axilari. Primele simptome devin evidente la apariţia inflorescenţelor, care pot fi atacate parţial sau total, în locul lor formându-se pungi-negricioase pline de fructificaţiile ciupercii. La ştiuleţii total atacaţi masa de spori este îmbrăcată în pănuşi, ştiuleţi căpătând o formă ovoidă sau globuloasă.

Putregaiul uscat al stiuletilor –  Nigrospora oryzae (Khuskia oryzae) Simptome: Ciperca atacă în câmp, știuleeții care nu sunt bine înveliti în pănuși în fazade maturare a acestora, sau pe cei mai dezveliți de către ciori. Știuleții atacați prezintă un putregai uscat al rahisului ceea ce îl face să fie sfărâmicioși. Boabele de pe știulete „joacă” în alveole, nu pot fi separate mecanic, iar la baza lor și in rahis se observă o colorație cenușie produsă de spori negri, ca sunt în numar foarte mare.
   Rugina porumbuluiEste o boală frecventă şi la noi în ţară.

Simptome.
Începând din luna august, pe frunzele de porumb (Zea mays) apar uredosori dispersaţi epifil şi hipofil, în direcţia nervurilor, având culoare brună-deschis.giţi şi sunt aşezaţi pe ambele feţe foliare. Iniţial, teleutosorii sunt acoperiţi de epidermă.
Tăciunele comun – Ustilago maydisSimptome. Pe suprafaţa organelor supraterane (ştiuleţi, panicul, tulpină, frunze) ale plantelor, uneori şi pe rădăcinile adventive, se formează pungi pline cu teliospori. Aceste pungi sunt iniţial acoperite cu o membrană argintie-albicioasă. Atacul pe ştiuleţi determină scăderea considerabilă a producţiei de ştiuleţi

Boli la Floarea Soarelui


Putregaiul alb
(Sclerotinia sclerotiorum), afecteaza toate organele plantei, in toate fazele de dezvoltare. Plantele infectate raman mici, cu portiunea bazala a tulpinii brunificata si se acopera cu un strat gros, paslos, alb. Pe vreme uscata, pasla nu se mai dezvolta. In interiorul tulpinii se dezvolta scleroti de culoare inchisa. Pe calatidii, pe fata inferioara apare o pigmentare bruna iar pe partea superioara fertila, se dezvolta un miceliu alb, ce se transforma in scleroti negri care se interpun achenelor si iau forma de grilaj. Ciuperca se transmite prin sclerotii acumulati in sol sau amestecati cu seminte si care rezista in sol 6-8 ani.

Mana (Plasmopara halstedii). Plantele cu infectie primara, sistemica, se recunosc usor in lan, deoarece raman pitice, pana la 40-60 cm inaltime, cu frunze inghesuite, adunate sub forma de buchet in partea din varf a tulpinii. Frunzele au o culoare verde-galbuie pe fata superioara, iar pe fata inferioara un puf albicios. In cazul infectiilor secundare, pe frunze bine dezvoltate apar pete de decolorare acoperite pe fata inferioara de o eflorescenta alba. Calatidele, inainte de inflorire sunt orientate spre cer si au unele portiuni sterile. Ciuperca ierneaza in resturile plantelor bolnave.
Plante pitice – Infectie primara, sistemica – Plasmopara halstedii
Frunze: fata superioara: pete de decolorare; fata inferioara: puf alb – Plasmopara halstedii

Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea) ataca calatidiile, pe partea inferioara a acestora aparand pete brune, asemanatoare cu cele ale putregaiului alb, dar mai bine delimitate. Mai tarziu, in dreptul acestor pete se dezvolta un mucegai cenusiu-verzui, iar tesuturile afectate se inmoaie si putrezesc. Mucegaiul se extinde si pe fata fertila a calatidei, acoperind semintele, iar printre achene apar scleroti mici, negriciosi. Transmiterea patogenului se realizeaza prin resturile plantelor ramase dupa recoltare si prin samanta infectata.
Calatidiu: Partea inferioara: pete brune, bine delimitate + mucegai cenusiu (care se intinde si pe partea fertila) –  Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea)
Patarea bruna si frangerea tulpinii (Diaporthe helianthi f.c. Phomopsis helianthi). Sunt atacate tulpinile, frunzele, mai rar calatidiile. Pe organele atacate apar pete brune, cu margini difuze, care se extind. Pe tulpini, mai frecvent pe partea inferioara, in jurul punctului de insertie al petiolului frunzelor, se dezvolta pete brune care au pana la 20 cm lungime si 3 cm latime. Extinzanduse, petele pot inconjura tulpina. In dreptul tesuturilor afectate acestea putrezesc, slabind rezistente tulpinii care se frange. La suprafata tesuturilor afectate apar numeroase punctisoare brune, fructificatiile ciupercii.
Innegrirea tulpinilor (Leptosphaeria lindquistii f.c. Phoma macdonaldi). Pot fi atacate toate organele aeriene ale plantei, pe care se dezvolta leziuni brunenegricioase sau negre cu luciu metalic, bine delimitate de restul zonelor verzi. Pe calatide se formeaza zone negricioase. Pe toate tesuturile infectate, se formeaza punctisoare negricioase, fructificatiile ciupercii. In sol, samanta este infectata in timpul germinatiei de catre fructificatiile ciupercii ramase dupa recoltare.
Rugina (Puccinia helianthi). Pe fata inferioara a frunzelor apar pustule prafoase, galbene, castanii sau negricioase.
Septorioza (Septoria helianthi). Pe frunze se formeaza pete galbui-brunii, circulare sau unghiulare, de 3-15 mm diametru, cu punctisoare negricioase.

Arsura bacteriana (Pseudomonas syringae pv. helianthi). Pe frunze, pete unghiulare, brune, limitate de nervuri, iar pe partea inferioara exsudat. Uneori frunzele se incretesc.

Boli la Rapiță

Leptosphaeria maculans / Phoma lingam – Putregaiul negru sau fomoza

Factori care favorizează boala: soluri lutoase, toamne calde şi umede, răsărirea târzie, biomasă abundentă în toamnă, alungirea tulpinii în toamnă, resturile vegetale ce rămân la suprafaţă pe solele vecine unde s-a cultivat rapiţa, semănatul întârziat, aport de materie organică.

  Simptome: Atacul se manifestă pe frunze şi pe tulpini. Un indiciu sigur de diagnosticare îl constituie prezenţa unor punctişoare negre (picnidii-fructificaţiile ciupercii) care nu dispar prin ştergerea zonei afectate. Aceste fructificaţii conţin milioane de spori care sunt diseminaţi pe timp umed, putând fi transportaţi la distanţe de peste 8 km. Petele de pe frunze nu au efect direct asupra randamentului şi nici legătură cu necroza coletului. În schimb, necrozele de pe colet limitează alimentarea părţi aeriene de către rădăcini, putând provoca chiar căderea plantelor. La plantele mai vârstnice leziunile pot să apară pe tulpină (uneori la locul de prindere a frunzelor bazale). Pe tulpini petele sunt ovale şi mărginite de o bordură neagră. Atacul pe tulpină se recunoaşte prin prezenţa ulceraţiilor crăpăturilor) la baza plantelor şi prin subţierea bazei tulpinii, care are aspectul unui fir de sârmă.

Necroza coletului, considerată a fi extrem de păgubitoare, limitează alimentarea plantelor de către rădăcini, determină slăbirea ţesuturilor şi frângerea tulpinilor. Putregaiul negru este o boală care evoluează în plantă. În parcelele infestate trebuie întrerupt ciclul de dezvoltare a ciupercii. Peritecile se conservă pe resturi vegetale. Ele eliberează scosporii care produc contaminarea primară în timpul toamnei. După contaminare apar primele simptome: petele pe frunze. Acestea nu sunt dăunătoare. În urma dezvoltării ciupercii în plantă, apar necrozele de pe colet de culoare gri, maro, sau neagră. Deoarece peritecile nu se dezvoltă în absenţa luminii, se recomandă mărunţirea şi încorporarea paielor, pentru a nu infecta parcelele vecine. Arderea miriştii nu este o soluţie sigură, deoarece nu se distrug toate coletele infectate. Trebuie evitată aplicarea azotului în cantităţi mari la semănat, deoarece determină creşterea rapidă a biomasei, sensibilizând astfel plantele la atacul ciupercii pe frunze şi pe colete. De asemenea, o atenţie deosebită trebuie acordată pregătirii patului germinativ. Dacă prin lucrările superficiale de pregătire a patului germinativ nu se încorporează bine resturile vegetale de la cultura precedentă, la plantulele de rapiţă este stimulată alungirea hipocotilului, apărând pericolul de cădere şi de atac de Phoma.

Control. Alegerea unor cultivare tolerante este mijlocul cel mai eficace de protecţie împotriva bolii. Hibrizii Pioneer sunt rezistenţi la această boală. Trebuie exclusă utilizarea cultivarelor sensibile. În ceea ce priveşte protecţia chimică, experţii francezi consideră că nu are rost să se aplice fungicide cultivarelor foarte puţin sensibile. La cultivarele puţin sensibile, se poate aplica un fungicid toamna. Pentru a fi eficient, fungicidul trebuie aplicat în momentul infecţiei, la avertizarea făcută de serviciile specializate.

Planta afectata – Leptosphaeria maculans / Phoma lingam
Sclerotinia sclerotiorum – Putregaiul alb

  Factori care favorizează boala: primăveri calde şi umede, densitatea mare a plantelor după ieşirea din iarnă, prezenţa în rotaţie a unor specii sensibile (mazăre, soia, lucernă, floareasoarelui, muştarul), amplasarea lângă parcelele cultivate cu rapiţă a unor culturi irigate sensibile la acest patogen.

  Simptome: Ciuperca rezistă în sol sub formă de scleroţi. Primăvara din scleroţi apar apotecile (discuri de culoare bej de forma unor ciuperci care apar la suprafaţa solului care eliberează sporii în atmosferă). Cu 10 zile înainte de înflorire se pot observa în lan apotecile. Sporii produşi de apoteci nu pot infecta direct frunzele sau tulpinile. Au nevoie de un substrat alcătuit din petale moarte sau altă sursă de materie organică pentru a germina, creşte şi penetra ţesuturile plantelor de rapiţă. Sporii sunt viabili 21 de zile şi pentru a infecta plantele au nevoie de umiditate provenită din ploi sau rouă care să menţină umede frunzele sau tulpinile timp de 2-3 zile. La 8-10 zile de la înflorire, când petalele încep să cadă, se produce şi infecţia frunzelor: petalele cad pe frunze şi rămân la suprafaţa acestora, de unde miceliul ciupercii colonizează limbul frunzei, apoi peţiolul şi în final tulpina, unde formează un manşon alb.

De cele mai multe ori se observă la baza tulpinii, imediat deasupra solului, zone cu aspect de „opărit” (ţesut decolorat care pare a fi îmbibat cu apă) care se acoperă, pe vreme umedă sau la densităţi mari, când baza plantelor se usucă mai greu, cu o pâslă albă, cu aspect vătos – miceliul ciupercii. În această pâslă se formează corpuri mici, negre, tari – scleroţii ciupercii. Scleroţii pot fi găsiţi şi în interiorul tulpinii, dacă se efectuează o secţiune longitudinală la nivelul zonei atacate. După formarea manşonului de pâslă ţesuturile tulpinii sunt distruse, iar planta nu mai este aprovizionată cu apă deasupra locului în care s-a manifestat atacul pe tulpină. Boala trece uşor de la o plantă la alta prin miceliul albvătos. Din această cauză, plantele atacate se îngălbenesc şi se ofilesc. Pe silicvele formate, atacul se manifestă prin prezenţa manşonului alb, caracteristic. În urma atacului, silicvele se decolorează şi se pot deschide prematur.

  Control. Lipsa cultivarelor rezistente la putregaiul alb creşte importanţa rotaţiei culturii şi a tratamentelor chimice. Astfel, pe solele infestate puternic trebuie respectat un timp de revenire de 7-8 ani (timpul în care scleroţii rezistă în sol). De asemenea, trebuie eliminate din rotaţie plantele sensibile, fiind indicată cultura cerealelor (grâu, porumb, sorg) care nu sunt atacate de Sclerotinia. Fungicidele se aplică la căderea primelor petale. Produsele sunt eficiente şi pentru controlul altor boli precum alternarioza, putregaiul cenuşiu etc.

Sclerotinia sclerotiorum

Erysiphe communis – Făinarea

   Factori care favorizează boala: toamne şi primăveri secetoase cu temperaturi ridicate (20-300 C), umiditate relativă mare, soluri argiloase. Simptome: Este o boală care poate apărea încă din toamnă. Pe ambele feţe ale frunzei se formează o pâslă albicioasă („cristale de gheaţă”), care apoi devine pulverulentă, datorită apariţiei fructificaţiilor. În condiţii favorabile agentului patogen, petele pot creşte, se unesc şi acoperă în întregime organele atacate: frunzele, tulpinile şi silicvele. Când atacul este foarte puternic, plantele pierd frunzele afectate.
Control. Controlul bolii depinde aproape în totalitate de tratamentele chimice. Nu există cultivare tolerantă şi nici mijloace agrotehnice care reduc incidenţa bolii. În unele cazuri, trebuie făcut un tratament şi toamna. Primăvara se recomandă tratarea plantelor imediat după apariţia pâslei caracteristice acestei boli. În zonele de risc se poate trata preventiv. Se recomandă observarea atentă a simptomelor, mai ales începând cu înflorirea. Dacă simptomele apar la începutul înfloririi, produsele aplicate au efect şi asupra putregaiului alb şi alternariozei. Dacă infecţia apare mai târziu, trebuie tratat pentru a împiedica dezvoltarea infecţiei pe silicve. Cele mai bune rezultate se obţin dacă fungicidele se aplică în fenofaza G1 (cad primele petale; primele 10 silicve formate au lungimea mai mică de 2 cm; începe înflorirea inflorescenţelor secundare). Nu trebuie depăşită fenofaza G4 (la primele 10 silicve formate au apărut umflăturile care atestă prezenţa seminţelor).


Erysiphe communis

   Alternarioza – pătarea neagră
Este produsă de patogenii Alternaria brassicae şi A. brassicicola. Factori care favorizează boala: Atacul este exploziv în perioadele umede şi calde (succesiuni rapide de ploi şi temperaturi mai mari de 180 C). Plantele căzute sau afectate de factori de vegetaţie limitativi sunt mai expuse atacului. Când boala se manifestă târziu, pagubele sunt mari.
Simptome: Boala se recunoaşte uşor după simptomele ce apar pe frunze: pete galbenbrune, cu zonalităţi (inele) concentrice, care imprimă acestora un aspect de „ţintă de tragere”. Petele devin catifelate la apariţia fructificaţiilor patogenilor, vizibile sub forma unui gazon negricios. Aceleaşi pete, alungite, negricioase, apar şi pe tulpini. Pe linia de sudură a silicvei pot apărea pete negricioase, uşor adâncite, cu un aspect catifelat. Zonele atacate se înnegresc, silicvele crapă, iar producţia scade cu cel puţin 25%, datorită pierderii boabelor.
   Control. Boala poate fi controlată chimic prin unul sau două tratamente. Cel mai important dintre ele este primul, aplicat la căderea primelor petale. În acest moment se aplică şi cel împotriva putregaiului alb, produs de Sclerotinia sclerotiorum, fiind de preferat să se folosească produse care controlează ambele boli. Al doilea tratament se face numai dacă au apărut pete pe silicve.


Alternarioza
– pătarea neagră
 
 

Dăunatori la Porumb

COLEOPTERA-CURCULIONIDAE

 

Tanymecus dilaticollis Gyll. – Gărgăriţa frunzelor de porumb

Descriere. Specie aseamănătoare cu T. palliatus (raţişoara sfeclei), însă este puţin mai mică, de 6,5‑8,0 mm lungime. Culoarea corpului este brun-cenuşiu, mai deschisă ventral. Adultul este de formă oval alungit, caracterizat prin prezenţa unui cioc evident denumit rostru, care este mai lung decât capul. Scapul antenelor nu depăşeşte marginea posterioară a ochiului. Pronotul este mai lat decât lung, cu marginile laterale dilatate post­median. Elitrele sunt cafeniu deschise, adesea cu dungi longitudinale mai deschise sau mai în­chise, iar solzii şi perişorii acestora sunt ca nişte dungi dispuse longitudinal. Sexele se recunosc după capsula genitală sau pigidiu, însă talia femelelor este mai mare decât a masculilor. Aripile posterioare sunt reduse, din care cauza gărgăriţa nu poate zbura după datele lui Paulian (1973) în care adulţii se deplasează numai prin mers cu circa 11,7 m în cursul vieţii lor. După cercetări recente (Roşca şi Voinescu, 1986), în situaţii speciale, adulţii pot zbura până la 250 m. Larva este apodă, iar la maturitate ajunge la 8-9 mm, de culoare alb strălucitoare şi prezintă o pubescenţă gălbuie. Pupa este de culoare albă, de 5-9 mm lungime.

Planta atacata – Tanymecus dilaticollis Gyll. – Gărgăriţa frunzelor de porumb
CHRYSOMELIDAE

Diabrotica virgifera virgifera Le Conte-Viermele vestic al rădăcinilor de porumb

Descriere. Adultul are corpul de culoare galbenă spre verde, şi prezintă dimorfism sexual (femela se poate deosebii de mascul prin aspectul exterior). Femela are corpul de 4,2-6,8 mm lungime, de culoare galbenă până la verde, iar pe elitre prezintă trei benzi longitudinale care se pot contopi. Antenele sunt mai scurte decât corpul reprezentând circa 3/4 din lungimea acestuia. Abdomenul este ascuţit la extremitatea sa. Masculul are corpul de 4,4-6,6 mm lungime cu antene mai lungi decât corpul. Elitrele au culoare neagră sau cel puţin mai întunecată, în jumătatea anterioară, iar abdomenul este rotunjit terminal. Oul are lungimea de 0,5 mm, de formă ovală, şi culoarea gălbuie. Larva este subţire, alungită, de culoare albă cu capul negru, iar la maturitate lungimea corpului ajunge la 13 mm. Pe ultimul segment se găseşte o placă anală mai închisă la culoare, cu marginea anterioară adâncită în forma literei V. Pupa este liberă, de culoare albicioasă.

Atac Diabrotica virgifera virgifera – Jimbolia

Larva de Diabrotica virgifera virgifera

Diabrotica virgifera virgifera: larva & pupa, adult

Atac Diabrotica virgifera virgifera – Jimbolia

COLEOPTERA – SCARABEIDAE

Pentodon idiota Hb.-Gândacul negru al porumbului

Descriere. Adultul are corpul robust şi convex, de 14‑22 mm, cu partea dorsală lucioasă, fără perişori şi de culoare neagră, uneori cu nuanţe maronii. Clipeul este rotunjit şi prezintă pe marginea anterioară 2 dinţişori mici obtuzi. Protoracele este puţin curbat ventral, şi acoperit cu o serie de peri fini. Fruntea prezintă un mic tubercul ascuţit, iar elitrele sunt netede, cu carene aplatizate şi punctuaţie fină, şi au câte o ridicătură proximală şi una distală. Tibiile anterioare sunt adaptate pentru săpat, fiind prevăzute cu dinţi puternici. Larva are capul puternic chitinizat, iar corpul este de culoare albă cu nuanţe gălbui. Segmentul anal este rotunjit posterior şi divizat prin 2 cute, iar în partea ventrală sunt dispuse neregulat o serie de apendice setiforme, încovoiate distal.

LEPIDOPTERA-PYRAUSTIDAE

Ostrinia nubilalis Hb.-Sfredelitorul porumbului

Descriere. Adultul are corpul de 13-15 mm, cu anvergura aripilor de 25-30 mm lungime şi prezintă dimorfism sexual. Feme­la este mai mare, cu abdomenul rotunjit terminal şi de culoare gălbuie deschisă, iar aripile anterioare sunt de culoare galbenă deschisă, cu 3 dungi trans­versale dispuse în zig-zag. Aripile posterioare sunt uniform colorate, galben‑cenuşiu, prezentând în zona centrală o dungă mai deschisă. Masculul este mai mic, abdomenul terminal este mai ascuţit, având culoarea mai închisă, de nuanţe maronii, cu femurele celei de-a doua pereche de picioare îngroşate şi lăţite. Aripile posterioare sunt galbene‑deschise, prezentând în zona centrală o dungă mai închisă. Oul este de culoare albă sidefie, turtit, neted şi grupat în ponte depuse pe partea inferioară a frunzelor, în treimea superioară a plantelor, fiecare pontă având în medie 22 ouă. Larva este o omidă, de 2-3 mm, iar la completa dezvoltare, are 15-25 mm lungime, de culoare albă-cenuşie, uneori cu o nuanţă roşcată. Pe partea dorsală, în regiunea mediană prezintă o dungă mai închisă la culoare, iar capsula cefalică, placa pronotală şi segmentul anal sunt puternic chitinizate. Segmentele abdominale prezintă dorsal 4 plăci (sclerite), cenuşii, prevăzute cu peri lungi, iar în spatele acestor plăci sunt alte 2 plăci, mai mici, asemănătoare. Pupa este de culoare brună, cu 4 spini uşor curbaţi în zona terminală a abdomenului.

Atac fungi și Ostrinia nubilalis Hb.
Ostrinia nubilalis Hb. – mascul și femelă

Ostrinia nubilalis Hb.
Atac Ostrinia nubilalis la pedunculul stiuletelui
LEPIDOPTERA – NOCTUIDAE

Helicoverpa armigera Hb.– Omida fructificaţiilor

(sinonime: Chloridea obsoleta, Heliothis armigera, H. obsoleta)

Descriere. Adulţii sunt diferiţi din punct de vedere al coloraţiei, fiind de culoare brună cu nuanţe de gri, cu numeroase pete întunecate şi neregulate, şi linii transversale pe aripa anterioară. Pe aripa anterioară există o zonă închisă către vârful aripii şi o pată orbiculară spre centrul aripii, fiind înconjurate de o coloraţie mai deschisă. Aripile posterioare sunt mai deschise la culoare spre bază şi mai închise la culoare spre jumătatea distală iar în treimea terminală prezintă o dungă transversală de culoare brună zimţată. Anvergura aripilor este de circa 35-40 mm. În stare de repaus aripile sunt repliate sub forma unui acoperiş. Ouăle sunt relativ mici (0,5 mm), hemisferice, de culoare albă gălbuie. Culoarea larvelor este variată, chiar pe aceiaşi plantă gazdă, de la diferite nuanţe de verde până la roziu, brun sau chiar negru. Se poate deosebii de alte specii asemănătoare prin prezenţa unei linii duble care se desfăşoară pe mijlocul spatelui şi prin striuri deschise ce există pe fiecare parte a corpului. Există 5 stadii larvare, iar la completa dezvoltare larva atinge 35-40 mm lungime. Pupele sunt de culoare brun închis.

Atac Helicoverpa armigera Hb.
Atac Helicoverpa armigera Hb.
Atac Helicoverpa armigera Hb.

Dăunători la Floarea Soarelui

HOMOPTERA-APHIDIDAE

Brachycaudus helichrysi Kalt. – Păduchele mic al prunului

Descriere: Formele virginogene aptere sunt de culoare verde gălbui, de 1,1-2 mm, cu vârfurile antenelor, tibiilor şi tarselor de culoare neagră. Corniculele sunt brune cu partea distală de culoare neagră, iar coadă este galbenă cu 3 peri laterali. Formele virginogene aripate au capul şi corpul de culoare neagră, de 1,2-1,7 mm, cu abdomenul galben, şi prezintă o pată brună pe tergitul al patrulea, având totodată tuberculii bruni. Antenele au lungimea aproximativ egală cu jumătate din corp, având 25-28 de senzorii situate pe articolul al treilea antenal.

Planta atacată – Brachycaudus helichrysi Kalt.

Homoeosoma nebulella Hbn. – Molia florii soarelui         

            Descriere. Fluturii au corpul de culoare albă-cenuşie, cu aripile anteri­oare alungite şi cenuşii, prevăzute distal cu o zonă mai deschisă la culoare, şi patru pete mai închise în regiunea mediană. Aripi­le posterioare sunt franjurate apical şi dorsal, mai late decât cele anterioare, şi mai deschise la culoare cu tentă albă, cu ner­vurile şi marginile mai închise. Anvergura aripilor este de 20‑27 mm. Larva este oligopodă, de 9‑16 mm, de culoare cenuşie‑verzuie, cu capul brun şi pronotul gălbui. Pe partea dorsală prezintă trei dungi longitudinale roşietice, iar pe partea laterală (în regiunea stigmelor), pete negre.

Opatrum sabulosumGandacul pamantiu
Descriere: Traieste in Europa Centrala si de Vest. La noi in tara apare in regiunile din sudul Moldovei si in Campia Romana, unde produce mari pagube in culturile de plante medicinale si nu numai.Poate fi recunoscut usor dupa corpul de culoare neagra, pe partea dorsala avand mereu resturi de pamant, fapt ce i-a adus si denumirea de ,,pamantiu”. Are corpul lung de 7-10 mm, aripile anterioare prevazute cu striuri intrerupte, pe margini cu tuberculi lati si luciosi, asezati longitudinal.Aceasta specie ierneaza in stadiul de adult, in stratul de suprafata al solului. Primavara, la mijlocul lunii aprilie adultii apar pe plantele spontane sau pe plantele care abia cresc. La cateva zile incepe copulatia si apoi ponta, fiecare femela depune in sol un umar de 100-150 de oua, chiar in apropierea radacinilor plantelor. Dupa eclozare apar larvele care au corpul acoperit cu un tegument destul de tare, de culoare castanie pe partea dorsala si galbuie pe partea ventrala. Ultimul segment al abdomenului are varful ascutit si este prevazut cu perisori. Larvele se dezvolta in stratul superior al solului, se hranesc cu radacinile plantelor ierboase, iar cand ajung la maturitate au lungimea de 1,5-1,7 cm. In luna iunie larvele isi formeaza in sol o crisalida, in interiorul careia se transforma in nimfa. In luna septembrie apar adultii care ierneaza in acelasi loc in pamant.Gandacul pamantiu are o singura generatie pe an si este considerat un daunator periculos deoarece ataca plante importante cum ar fi: sfecla, lucerna, porumbul, tutunul, floarea-soarelui etc. In urma atacului plantele se usuca si mor, astfel recolta este distrusa.
Opatrum sabulosumGandacul pamantiu

Planta atacată – Opatrum sabulosum

Dăunatori la rapiță

   COLEOPTERA ‑ NITIDULIDAEMeligethes aeneus F. Gândacul lucios al florilor de rapiţei

Descriere. Adultul are corpul oval, de culoare neagră cu reflexe metalice verde-albăstruie, de 1,5‑2,7 mm lungime, convex dorsal, şi plan ventral. Antenele sunt formate din 11 articole, măciucate, cu măciuca com­pusă din 3 articole, de culoare închisă. Pronotul şi elitrele prezintă o punctuaţie fină şi deasă. Picioarele sunt de culoare închisă, cu tibiile anterioare de culoare brun‑roşcată sau gălbui. Elitrele sunt trun­chiate la vârf şi nu acoperă pigidiul. Larva este oligopodă, cu corpul de culoare albă, acoperit cu negi negri, prevăzuţi fiecare cu câte o setă. La completa dezvoltare este de 3,5-4 mm lungime.


Meligethes aeneus F.
Gândacul lucios al florilor de rapiţei
COLEOPTERA-CHRYSOMELIDAE

Entomoscelis adonidis Pall. – Gândacul roşu al rapiţei

Descriere. Adultul are corpul oval, de 6 – 11 mm lungime, de culoare roşie-cărămizie pe partea dorsală şi neagră pe partea ventrală. Capul este globulos cu clipeul de culoare neagră, iar antenele sunt filiforme, formate din 11 articole. Protoracele este îngustat anterior (aproa­pe de 2 ori mai lat decât lung), prevăzut cu o pată mediană lată şi două pete punctiforme, dispuse lateral, de culoare neagră. Scutelul este de culoare neagră. Elitrele prezintă longitudinal câte o bandă discoidală şi una suturală comună, de culoare neagră. Partea ventrală a corpului, picioarele şi antenele sunt de culoare neagră. Larva este de tip oligopod, şi în primele vârste are corpul de culoare galbenă‑portocalie, apoi brun spre negru. La completa dezvoltare are corpul de 10‑15 mm lungime şi de culoare neagră. Pe partea dorsală a fiecărui segment corporal prezintă negi cu perişori inseraţi şi dispuşi în trei rânduri transversale. Pupa este de tip liberă, şi are corpul de 6,5‑9,0 mm lungime, de culoare galbenă‑portocalie.


Entomoscelis adonidis Pall.
– Gândacul roşu al rapiţei
CURCULIONIDAE

Ceutorhynchus napi  Gyll. – Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă

Descriere. Adultul are corpul de 3,6‑4,0 mm lungime, de culoarea neagră cenuşie. Protoracele este puţin mai lat decât lung, fără tuberculi laterali. Femurele mijlocii şi posterioare poartă câte un pinten, iar ghearele sunt ascuţite. Elitrele prezintă striuri longitudinale înguste, iar spaţiile dintre striuri, conţin 3‑4 rânduri de perişori scurţi şi fini. Larva este de culoare gălbuie, de tip apodă şi eucefală. La completa dezvoltare (de 3‑4 mm), are capsula cefalică chitinizată de culoare brun-gălbuie, şi protuberanţe prevăzute cu perişori.


Ceutorhynchus napi  Gyll
. – Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă
Lepidoptera-plutellidae

Plutella maculipennis Curt. -Molia cruciferelor

Descriere. Adultul are aripile îngustate, cele ante­rioare de culoare brună, cu marginea posterioară mai deschisă, care prezintă pe marginea costală o dungă sinuoasă, caracteristică. Aripile posterioare sunt de culoare cenuşie, iar marginal sunt prevăzute cu franjuri de perişori lungi An­vergura aripilor este de 12‑17 mm. Larva este fusiformă, iniţial de culoare alb-cenuşie, apoi de culoare de culoare verde‑gălbuie, cu capsula cefalică brună şi pete roşcate. Fiecare segment toracic şi abdominal prezintă câte două rânduri transversale de pete mici (sclerite), de culoare mai deschisă, prevăzute cu câte un punct negru. La completa dezvoltare larva atinge l0‑12 mm. Pupele sunt de culoare verzi-gălbui, acoperite într-o ţesătură rară de mătase, reticulată.

HYMENOPTERA-THENTHREDINIDAE

Athalia rosae L. – Viespea rapiţei

Descriere. Adultul are corpul de 5,2‑9,0 mm lungime, cu capsula cefalică de culoare neagră, toracele roşcat, pronotul galben‑roşcat, mezonotul median şi scutelul galbene. Părţile laterale ale  mezonotul sunt de culoare neagră, mezopleurele, picioarele şi abdomenul sunt galbene şi abdomenul roşu‑gălbui. Antenele sunt formate din 9 articole de culoare neagră, cu cel de-al treilea evident mai lung. Picioarele sunt roşcate‑gălbui, iar partea distală a tibiilor şi tarselor inelate sunt negre. Aripile sunt gălbui, pterostigma şi nervurile costală şi subcostală de culoare neagră. Lama fierăstrăului de la ovipozitor prezintă 12‑14 dinţi fini. Larva este polipodă, iar la completa dezvoltare are corpul de 15‑18 mm lungime, glabru, dorsal de culoare cenuşie, iar lateral şi ventral cenuşiu‑verzui. Capul este mic, rotund şi negru. Picioarele toracice sunt formate din cinci articole de culoare neagră, iar cele abdominale sunt cenuşii.


Athalia rosae L.
– Viespea rapiţei


Ceutorhynchus assimilis
– Gărgăriţa semincerilor de varză

  Descriere: Adultul (3-3,5 mm) este de culoare cenuşie, având corpul acoperit cu păr des. Larvele au corpul de culoare albicioasă, de 4-5 mm, capul brun, fără picioare. Mod de dăunare. Poate produce pagube importante, şi, în plus, favorizează şi atacul altor insecte (diptere). Pierderile apar spre sfârşitul înfloritului.

Gărgăriţele sosesc în lanuri în valuri succesive, de aceea lanurile trebuie monitorizate permanent (prin capcanele galbene). Atenţie deosebită în primele 10-15 zile de la începutul înfloritului! Pagubele nu sunt foarte mari. Larva de gărgăriţă poate distruge 4-6 seminţe, dar se consideră că de multe ori aceste pierderi pot fi compensate de către plantele de rapiţă. Mai grav este atunci când în silicvele atacate de gărgăriţă depun ouă alţi dăunători. Larvele ţânţarului galicol determină crăparea silicvelor, fapt ce antrenează pierderea boabelor.

Ceutorhynchus assimilis – adult

Ceutorhynchus assimilis – larva in silicva

Ceutorhynchus assimilis larva iese din silicva

Pioneer Hi-Bred Romania

 
D.N. 2, Km. 19,7, O.P. Afumaţi, jud. llfov,
Cod poştal 077010, România

Tel.: 0040 21 303.53.00
0040 21 312.77.78

Fax.:0040 21 303.53.01
0040 21 312.87.08

( Sa ne blindam cu…) TOATĂ ARMURA LUI DUMNEZEU

https://www.thetruthstandsforever.com/toat258-armura-lui-dumnezeu.html

Picture

În fiecare zi ne luptăm pe mai multe fronturi, dar lupta cu natura decăzută este cea mai importantă dintre toate. Trebuie să luptăm zilnic cu firea noastră veche, cu care ne-am născut. Chiar dacă suntem născuți din nou, trebuie să ne luăm zilnic crucea și să-L urmăm pe Isus. Pe urmă, mai avem de luptat și cu natura „căzută” a celor din jur. Imaginați-vă cum ar fi o zi, fără să ne supere sau fără să supărăm pe nimeni. Peste toate, suntem în război continuu și cu un inamic invizibil, care vine doar să fure, să ucidă și să distrugă, și care e condus de dorința puternică de a uzurpa planurile Lui Dumnezeu, prin tot ce poate. Slăvit să fie Domnul, că nu ne-a lăsat fără apărare! Dumnezeu ne-a pus la dispoziție armura spirituală. Toată armura Lui Dumnezeu e pregătită pentru noi. Dumnezeu Tatăl ne vrea în siguranță, ne vrea puternici și capabili să-i ajutăm pe alții.

Fiecare creștin e în război în fiecare zi! În Galateni, Pavel scrie:

  • Galateni 5:16-17 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.

Trebuie să ne luăm crucea în fiecare zi și ne supunem conducerii Duhului Sfânt!

Mulți cred că atunci când devenim creștini, toate lucrurile devin noi, bazându-se pe un anumit verset din Biblie. Dar, de fapt, acel verset se referă la „duhul” creștinului, care se naște din nou și devine cu adevărat nou. Ieșim din întunericul spiritual și devenim vii în Lumina Duhului.

Dacă o persoană avea 70 de kilograme înainte să se nască din nou și poartă ochelari, va avea aceeași greutate și va continua să aibă nevoie de ochelari și după ce Duhul Sfânt a transformat-o. Este interesant, că unii totuși cred că imediat după convertire, avem mintea Lui Cristos. Adevărul este că dacă ne-am născut din nou cu adevărat atunci duhul nostru a devenit pur și nu mai vrea să păcătuiască, ci dorește doar să-i facă pe plac Lui Dumnezeu. Este trist că pe lângă trupul de 70 de kg, rămânem și cu creierul fizic păcătos, căruia să-i facem față. Și așa începe războiul.

  • Romani 12:1-2 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Avem Duhul Lui Cristos în noi și trebuie să urmăm ghidarea Lui, 100%. Dar creierul fizic a fost programat ani de zile să gândească într-un anumit fel, ceea ce în mare parte (dacă nu aproape integral) era contrar la ceea ce ne conduce Duhul Sfânt. Ceea ce înseamnă că avem nevoie să ne reînnoim mințile cu ajutorul Lui Dumnezeu și a Cuvântului Său. Duhul născut din nou, are de asemenea creier, care est pur și plin de Lumină. Când trupul moare fizic, (sau este în moarte clinică) creierul duhului va însoți persoana în drumul către rai, în timp ce trupul fizic, va rămâne aici pe Pământ. Persoana duhovnicească născută din nou, trebuie să-L lase pe Dumnezeu să-i reinstruiască mintea fizică și să supună natura firească care ține de aceasta.

O altă mare provocare sunt oamenii și interacțiunile cu ei.

Totdeauna sunt și vor fi probleme și neînțelegeri între oameni. E adevărat că Satan poate fi în spatele celui care cauzează probleme, dar eu cred că de cele mai multe ori, firea umană e suficientă pentru a crea divergențele și neînțelegerile dintre semeni. Diavolul este un mare manipulator și încearcă să folosească orice neînțelegere ca s-o transforme în ceva mai mare și mai grav decât este în realitate. Uneori reușește să manipuleze chiar începutul unei divergențe și să stârnească cearta. Dar prin a crede că el e cauza oricăror divergențe și neînțelegeri, îi acordăm mult mai mult credit decât e cazul.

Ați auzit vreodată zicala americană: „ca să învingi focul trebuie să lupți tot cu foc”?

Nu putem lupta în lumea spirituală folosind trupul fizic. Acesta e strâns legat de duh, dar împotriva unui dușman spiritual trebuie să luptăm în duhul.

Ani de zile, în biserică, a predominat învățătura că Efeseni 6 este răspunsul pentru toate luptele spirituale.

De asemenea în minte aveam soldatul roman, îmbrăcat cu armura pentru luptă, ca ilustrație a acestor versete. Azi părerea mea e diferită. Pavel s-a străduit să ne avertizeze și să ne învețe cum să luptăm în duhul. El a folosit metafore specifice războiului, ca și ilustrație, dar a ne îmbrăca cu armura Lui Dumnezeu nu înseamnă nicidecum să intrăm fizic în luptă și nici să luptăm cum făceau romanii.

Vă rog să recitiți cu atenție versetele următoare, chiar dacă le-ați citit de multe oriSă remarcăm că e vorba despre „războiul spiritual” care „se luptă cu puterea și armele Lui Dumnezeu”, iar termenii care sunt comparabili cu armura soldatului roman, sunt doar atât, terminologie.

  • Efeseni 6:10-18 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii

Să remarcăm ca Pavel scrie:„toată” armura Lui Dumnezeu. Noi trebuie să fim războinici înțelepți, ascultători de Dumnezeu și puternici. Toate acestea ne fac victorioși în fața strategiilor diavolului. Asta înseamnă să rămânem în picioare în ziua atacului și să nu fim doar parțial pregătiți și echipați! Să fim înarmați cu armele Lui Dumnezeu de atac și apărare, fiind tari în El și în puterea tăriei Lui, să avem în noi adevărul și neprihănirea Lui, gata oricând să predicăm altora Vestea Bună a Evangheliei, plini de credință, fiind într-o relație corectă cu Isus, înarmați cu sabia Duhului, care este Cuvântul Lui Dumnezeu, rugându-ne pentru toate lucrurile prin Duhul și gata să împlinim tot ce ne arată Duhul Sfânt că trebuie să împlinim.

Trebuie să recunoaștem cine ne sunt dușmanii cu care trebuie să luptăm.

Uneori luptăm cu firea noastră, alteori cu a celor din jur. Pavel ne arată cum „putem ţine piept împotriva uneltirilor diavolului”. Luptăm contra focului cu foc și luptăm cu armele spirituale, în luptele spirituale. Războiul spiritual îl luptăm atât pentru noi, cât și pentru alții. Din păcate, unii creștini foarte spirituali spun că toate luptele noastre sunt de fapt spirituale, contra diavolului, dar nu asta spune Pavel. El spune că luptele spirituale contra diavolului le luptăm îmbrăcați cu armura Lui Dumnezeu.

Ne vom învinge firea supunându-ne Cuvântului Lui Dumnezeu și implicit Duhului Sfânt. Vom învinge problemele cauzate de firea carnală a celor din jur, trăind prin roadele Duhului Sfânt și prin credință, nu prin ceea ce vedem cu ochii fizici. Ne vom învinge ura, prin dragoste și rugăciune. Toate roadele care cresc din faptul că Isus este viu în noi, ne vor ajuta să învingem răul care ne atacă prin cei din jur. De exemplu, un răspuns calm, liniștit, va calma furia. Un zâmbet va ucide o privire încruntată. Când cineva răspunde cu bine celui care îi face rău, „va îngrămădi cărbuni aprinși” pe capul celui rău. Înțelepciunea domnește peste prostie. Roada Duhului Sfânt are putere să biruiască răul din ceilalți și când răspundem răului cu bine, împuternicim Cerul să intervină rezolvând situația. Când facem alegeri greșite, dăm putere diavolului să-și împlinească planurile lui rele.

Dar cum ne opunem planurilor distrugătoare ale diavolului?

Trebuie să luptăm cum a luptat Isus, nu cum luptau soldații romani. Pavel vorbește despre armura Lui Dumnezeu, nu armura soldatului fizic. El scrie:

  • Efeseni 6:10-11 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.

Noi trebuie să ne întărim în Domnul și „în puterea tăriei Lui”. Isus Cristos este ce mai bun exemplu pentru felul în care ne punem armura Domnului și o folosim. El ne-a arătat prin exemplul personal prezentat în Noul Testament ce avem de făcut. Vă amintiți că în Ioan 15,  Isus spune că El este vița, noi mlădițele și trebuie să rămânem „în El” și „El în noi”? Isus a trăit și acționat într-o relație perfectă pe verticală cu Dumnezeu, ceea ce L-a împuternicit să aibă relații perfecte pe orizontală cu ceilalți. Noi, în schimb, greșim și este esențial să ne pocăim repede de greșelile noastre și să căutăm să fim tot timpul pe aceeași lungime de undă cu Domnul, ca să auzim ce ne spune să facem, așa cum a făcut Isus.

Aici nu e vorba despre o formă de religie umană, este vorba de o relație vie cu Dumnezeu, și când trăim în ascultare de Dumnezeu, diavolul va prefera să plece din fața noastră. Dacă umblăm cu adevărat în Duhul, stând aproape de Dumnezeu, atunci puterea Lui va fi totdeauna la îndemâna noastră.

Domnul Isus știa că fiind în trup uman, nevoile oamenilor care veneau la el, îl secătuiau de putere. De aceea, deseori se retrăgea departe de ceilalți ca să se re-umple, să-și recapete puterea și să-și curețe inima și mintea, ca sa poată fi în legătură continuă cu Tatăl Ceresc. Dacă Isus făcea așa, cu cât mai mult noi avem nevoie să facem la fel? Noi trebuie să ne întărim în Domnul și în puterea tăriei Lui. Nu putem lupta cu demonii cu propria noastră putere! Prin rugăciune, închinare și meditație la Cuvântul Lui, ne vom întări și vom fi în formă ca să putem lupta și să învingem.

Acest capitol din Efeseni, este despre lupta spirituală; „ca să putem ţine piept împotriva uneltirilor (strategiilor)  diavolului”. Citind acest capitol să încercăm să ne gândim cum lupta Isus lupta spirituală. În Evanghelia după Ioan, capitolele 14 la 17, în ultimele sale discuții cu ucenicii, înainte de răstignire, Domnul Isus ne-a arătat calea spre Tatăl și cum putem trăi pentru Dumnezeu.

Isus este Armura Lui Dumnezeu. Toate aspectele armurii sunt relaționate cu El! El a plecat ca să fie cu Tatăl, dar ni l-a trimis pe Duhul Sfânt și ne-a lăsat Cuvântul Său pe paginile Scripturii.

Lupta cu diavolul este clar explicată în versetul,

  • Efeseni 6:12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

Este multă urâțenie în atmosfera spirituală. Ce citim mai sus arată că sunt demoni, grupări de demoni, comandanți și chiar armate de demoni.

Este un dușman care nu poate fi ignorat. Știm că caută să tragă săgeți arzătoare, să amăgească, să înșele, să ispitească, să fure, să devoreze, să rănească, să distrugă , să ucidă, să pervertească adevărul și tot ce este sfânt. Diavolul este malefic și toți supușii lui sunt la fel. O zicală veche spune: ”e important să-ți cunoști dușmanul.” Nimeni nu a câștigat vreodată o bătălie contra unui inamic redutabil, fără să caute să înțeleagă cum gândea acesta, ce arme folosea, câtă putere avea, înainte de a lupta cu el.

Să remarcăm ce spune Pavel: „ca să rămânem în picioare”. Ce vrea să zică de fapt? Tocmai ceea ce scrie, adică bătălia să nu ne epuizeze, ci să rămânem în picioare și după victorie. De asemenea înseamnă și să nu pierdem sau să nu abandonăm lupta. Câte războaie nu ar fi putut fi câștigate dacă cei învinși ar mai fi luptat încă puțin?

Să nu renunțăm niciodată! Să avem întotdeauna în minte și versetele următoare:

  • 2 Corinteni 4:7-9 Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.

Același autor, aceeași speranță! Rămânem în picioare, chiar dacă suntem încolțiți din toate părțile, în grea cumpănă sau trântiți jos, ne ridicăm și rămânem în picioare! Cum facem asta? Prin puterea Lui Dumnezeu, nu a noastră! Duhul Sfânt este puterea noastră!

Alte versete foarte importante sunt:

  • Iacov 4:7-8 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!

Ce minunat! Cine este Tatăl nostru? Dacă știm cine este, atunci ne putem refugia în El și putem avea în noi puterea Lui. Suntem în siguranță în Domnul nostru, suntem tari în Domnul nostru. Suntem în siguranță în Domnul. A încerca să luptăm cu diavolul prin puterea noastră e o mare nebunie. El râde de cei care încearcă s-o facă. Dar pentru cei care-și găsesc tăria în Domnul, victoria e asigurată!

  • Efeseni 6:13-14 De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul.

Adevărul învinge! Minciunile dispar în lumina adevărului! Isus a ascultat toate întrebările capcană, puse de cei care erau contra Lui și a răspuns cu înțelepciune, spunând adevărul. Oamenii și dușmanul vor totdeauna să sucească adevărul și să-l schimbe spre folosul lor, după cum le convine. Dar Isus vrea ca esența și adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu să fie onorate. Diavolul, folosindu-se de Marele preot, l-a lovit pe Isus peste obraz, acuzându-L de blasfemie. Atât diavolul cât și Marele preot au crezut că au învins în acea zi. Dar nu se puteau înșela mai mult! Isus a fost învingătorul, pentru că a rămas ferm în împlinirea misiunii pentru care s-a întrupat, fără să comită nici un păcat, indiferent cât de rău a fost tratat și cât de mult a fost ispitit, și făcând așa, a ajuns să-i mântuiască pe toți cei ce vor crede în El. Va veni ziua când atât Marele preot cât și diavolul, vor trebui să se plece înaintea Lui Isus, să-L onoreze și să-L numească Domn. Adevărul învinge întotdeauna, indiferent cum pare situația privită cu ochii firești.

  • Efeseni 6:14 platoșa neprihănirii…

Ce ne acopere inima și pieptul în duh? Trebuie să fie Isus cu neprihănirea Lui! Dacă nu e așa, suntem în mare pericol! Trebuie să fim curați înaintea Lui Dumnezeu, pentru că în caz contrar, devenim vulnerabili! Când suntem în Cristos și Cristos este în noi, când rămânem în El și El rămâne în noi – atunci suntem unde ne este cel mai bine! Acolo suntem în siguranță! Acolo putem ”sta în picioare”. A fi acoperiți cu neprihănirea Lui Isus și nu a noastră este tot ce avem nevoie!

  • Efeseni 6:15 „având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.”

A avea ”picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii” este ceva extraordinar! Avem Evanghelia pentru a o împărtăși cu alții. Evanghelia trebuie primită și apoi dată altora! Marea Moartă este una din apele care miros cel mai urât de pe Pământ! De ce? Pentru că apa intră în această mare, dar nu mai iese! Noi nu suntem creați doar să primim, noi trebuie să primim dragostea Lui Dumnezeu și apoi s-o dăm mai departe, ca să putem răspândi mireasma Lui Cristos!

  • Isaia 52:7 Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!”

Noi suntem ambasadori ai Lui Isus Cristos! Haideți să trăim și să răspândim întotdeauna lumina Lui, călcând pe urmele pașilor Lui, pentru că El este CALEA!

  • Efeseni 6:16 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. 

Acest verset spune putem „stinge toate săgețile” din trecut, ale căror efecte se mai fac simțite și în prezent, cele din prezent și cele din viitor, dacă folosim scutul credinței.

Ați fost vreodată atacați la nivelul sufletului cu săgeți arzătoare de către cel rău? Ați simțit vreodată cum vi se macină sufletul, din cauza răutăților vieții? V-ați simțit sufletul făcut fărâme? Toate aceste emoții au loc în ființa noastră spirituală, nu în trupul fizic. Rezolvarea acestor probleme pentru noi credincioșii, este tot spirituală; vindecarea este doar în Cristos! Cum? Prin accesarea și apoi rămânerea Cuvântului Său, a puterii sale, a dragostei, a înțelepciunii și a bunătății Sale în noi. Toate roadele Duhului Sfânt, ne aduc vindecarea și ne fac bine. Roadele răului ne dărâmă, ne rănesc, ne distrug, dar roadele Duhului, Slăvit să fie Domnul, aduc viață! Tot ce este și reprezintă Isus, este dătător de viață și restaurare!

Scutul credinței este de fapt „încrederea pe care o avem în Dumnezeu.” Încrederea că în El avem putere, tărie, vindecare, restaurare și tot ce avem nevoie; că putem să stingem toate săgețile arzătoare trimise de dușman contra noastră; că ne va vindeca de rănile spirituale ale trecutului și că în Isus avem protecție pentru prezent și viitor. Cel drept va umbla prin credință nu prin vedere! Credința ne asigură că ȘTIM și avem totală încredere că Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, al celor care-L iubim pe Dumnezeu și suntem chemați după planul Său (Romani 8:28). Credința noastră se bazează pe promisiunile Lui Dumnezeu!

  • Iov 1:9-10 Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara.

Dacă Domnul a făcut asta pentru Iov, oare nu va face la fel și pentru noi? Nu spunem că noi nu vom trece prin încercări, cum au trecut Iov, Isus sau apostolii, ce spunem de fapt, este că nici un rău nu ne poate atinge, decât dacă Dumnezeu permite sau dacă păcătuim, luăm decizii greșite sau ne expunem răului, „deschizând ușa” dușmanului. Iov a ajuns în cel mai bun loc în care se putea afla: munca mâinilor lui era binecuvântată și prospera! Dumnezeu a pus un gard de protecție în jurul lui și la tot ce îi aparținea; Iov era protejat de jur împrejur!

Iov trăia curat! Și era binecuvântat! Cu toate acestea a trebuit să facă față bolii, pierderii familiei și a averilor sale. S-a simțit frustrat când a cerut vindecare și nu a primit atât de repede, cum s-ar fi așteptat. Dar avea o relație cu Dumnezeu și Dumnezeu Își găsea plăcerea în El. Dumnezeu a fost acolo când a căzut. Iar când Iov s-a pocăit, Dumnezeu a fost acolo ca să-L ridice.

Iov era înconjurat de un „zid de protecție”! Toți avem nevoie de așa ceva! Un „zid” care să ne înconjoare, care să ne acopere și care să fie chiar și sub noi. Cred că asta avem în Isus Cristos! Isus ne asigură protecția totală, prin faptul că El este scutul și neprihănirea noastră. Având credință în El avem acces la promisiunile Sale. Această protecție este pentru cei care trăiesc în adevărul și în dragostea Lui, înțeleg cât de mult sunt iubiți și sunt gata să dăruiască dragoste celor din jurul lor.

  • Efeseni 6:17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Coiful mântuirii, este fără îndoială, mintea lui Cristos! Să gândim ca El! Soluția la problemele noastre este să luptăm la fel cum a luptat El!

  • Romani 12:1-2 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. 

Vreau să vă arăt ceva: Ați remarcat vreodată cât de mult seamănă crucea cu o sabie?

Picture


Ați remarcat vreodată unde a fost crucificat Isus?
 Pe dealul Golgotei, al Căpățănii. Nu cred că a fost o coincidență. Golgota există și acum și se numește așa, pentru că, văzut dintr-o parte, seamănă cu un cap de om.

De unde vine natura rea, din noi? Vine din minte, din felul în care gândim și la ce ne gândim. Din minte izvorăsc poftele, lăcomia, egoismul, etc. Noi trebuie să ne crucificăm firea/natura carnală, în fiecare zi! Noi trebuie să ne îmbrăcăm zilnic cu gândirea, cu felul de gândire al lui Cristos!

Imaginați-vă dealul Golgotei, cu crucea pe care era Isus, sus pe acest deal. Imaginați-vă sângele curgând din trupul Lui în jos,  spălându-ne mintea și implicit transformându-ne… El a venit ca să ne elibereze de natura noastră rea.

Picture

Isus este Cuvântul Lui Dumnezeu către noi, la fel este și Biblia. Isus este Cuvântul, Calea, Adevărul și Viața. În Cristos avem toată armura Lui Dumnezeu. Nu trebuie să fim ca un soldat roman, ci ca un soldat creștin, care luptă în războiul spiritual, cu un dușman spiritual, adică cu Satan și slujitorii lui.

Cum îi elibera Isus pe oamenii pentru care se ruga? Cum, îi vindeca, cum îi salva? Isus a spus să-L urmăm pe El și să facem lucrările pe care le-a făcut El. Isus a spus că vom face lucrări chiar mai mari decât cele pe care le-a făcut El, pentru că El s-a dus la Tatăl și a putut să-L trimită pe Duhul Sfânt, ca să fie cu noi și să lucreze prin noi!

Când copiii lui Israel, erau încă în pustie, după ieșirea din Egipt, au început să se plângă și să cârtească. Dumnezeu a trimis niște șerpi veninoși care i-au mușcat pe mulți, cauzându-le moartea (Numeri 21). După ce în sfârșit și-au recunoscut păcatul, au venit la Moise să ceară ajutor. Dumnezeu s-a îndurat de ei și i-a spus lui Moise să facă un șarpe din aramă pe care să-l înalțe pe o prăjină. Cei care priveau la șarpele din vârful prăjinii după ce erau mușcați, trăiau, veninul nu mai avea efect asupra lor. Isus menționează acel șarpe în:

  • Ioan 3: 14-15 „Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Dacă privim la păcatul țintuit pe cruce, înseamnă că admitem că avem nevoie de ajutor. Trebuie să realizăm că noi am păcătuit împotriva Domnului, cu mult înainte ca El să ajungă să fie Mântuitorul nostru.

Isus este Cuvântul. El a luat păcatul nostru. Când privim la El, recunoscând că am păcătuit și că avem nevoie de un Salvator, suntem mântuiți, așa cum doar evreii care s-au supus la ce le-a spus Moise, și au privit la șarpele înălțat, au trăit după ce au fost mușcați de șerpii înfocați.

Cuvântul Lui Dumnezeu este ca o sabie, pe care o folosim și în apărare și pentru atac.

Dar pentru a putea folosi sabia Cuvântului Lui Dumnezeu, trebuie ca acesta să fie viu în inimile noastre și să lucreze în viețile noastre. Trebuie să cunoaștem Cuvântul Lui Dumnezeu. Cunoscând Adevărul, vom ajunge liberi și ca să-l cunoaștem, trebuie să-l învățăm. După ce Cuvântul rămâne în noi, îi vom putea ajuta și pe alții să-l cunoască.

Ne putem apăra de atacurile dușmanului, dacă știm versetele specifice situației date, le înțelegem, le credem și le proclamăm peste viața noastră. Putem lupta împotriva minciunilor și a atacurilor de îndoială și descurajare; putem ajuta și  alte persoane,  să fie eliberate de sub puterea celui rău, dacă știm versetul potrivit și-l proclamăm cu credință. Folosirea corectă a Scripturii, aplicată conform ghidării Duhului Sfânt, va face ceea ce este necesar pentru obținerea victoriei.

  • Evrei 4:12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.

Cuvântul lui Dumnezeu este viuÎn primul capitol din cartea Apocalipsa, Ioan relatează cum arăta Isus, când a venit să-i dea mesajul pentru cele șapte biserici: „…Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri…”(Apocalipsa 1:16). Mai târziu, când vine călare pe calul Său alb, (Apocalipsa capitolul 19), ca să lupte bătălia de la sfârșitul veacului, va avea din nou o sabie în gura Sa.

Cuvântul rostit în duhul, poate fi rostit și cu voce tare. Așa cum auzim în duhul, putem și vorbi în duhul. Verbalizarea versetelor este secundară! În duh Îl putem auzi pe Dumnezeu, sau pe diavolul, că ne vorbește, iar cei de lângă noi nu aud nimic. Putem răspunde cu voce tare, sau tot în duhul. Oricum răspundem, e important să o facem. Când replicăm cu voce tare, aud și cei din preajma noastră.

Cum a reacționat Isus, când era ispitit de diavolul în pustie după patruzeci de zile de post? Din primele versete din Matei 4 aflăm despre felul în care diavolul a încercat să-L ispitească pe Domnul, răstălmăcind Cuvântul Lui Dumnezeu, dar Isus i-a replicat ferm de fiecare dată folosind versetul corect. Dacă Isus a răspuns atacurilor celui rău, folosind Scritura, cu atât mai mult avem noi nevoie să facem la fel, pentru că Isus este cel mai bun exemplu pentru noi. Ar fi putut zice doar: „Pleacă-te înaintea mea, Satane!” sau: „Înapoia mea Satane, Tu nu ai nimic în Mine!” Dar Isus a vrut să ne învețe ce avem de făcut când suntem ispitiți. Isus ne-a învățat și cum să-i ajutăm pe cei legați de diavolul sau bolnavi. Diferența constă doar în faptul că noi ne rugăm Tatălui în Numele Lui Isus și Duhul Sfânt este cel care lucrează prin noi.

  • Marcu 16:15-20 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.”

Aceste semne nu-i urmează pe cei care nu cred. Nimic nu se face prin puterea credinciosului; de fapt este puterea Lui Dumnezeu, care lucrează prin creștin. Isus s-a dus să fie cu Tatăl și ne-a trimis Duhul Sfânt care să fie tot timpul cu noi. Duhul Sfânt este cel care împlinește Cuvântul Lui Dumnezeu. El este puterea Lui Dumnezeu care face minuni, împlinind Cuvântul Scripturii.

  • Isaia 55:11 „tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.”
  • Efeseni 6:18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.

Cum ar putea funcționa ceva fără putere? Mașina are nevoie de combustibil, la fel și trupurile noastre au nevoie să fie alimentate ca să funcționăm normal. Oare duhurile noastre nu au nevoie să fie alimentate? Umplerea rezervoarelor duhului nostru se face căutându-L pe Domnul, prin rugăciune, laudă și închinare, meditând la Cuvântul Lui Dumnezeu și rugăciune prin Duhul Sfânt!

Trebuie să perseverăm rugându-ne pentru noi și pentru ceilalți. Fiecare creștin este dependent de rugăciunile fraților și surorilor în Cristos. Dumnezeu a pus această interdependență între copiii Săi, pentru ca trupul Lui Cristos, Biserica, să funcționeze unitar. Este important să fim exemple bune de urmat pentru ceilalți. Cu adevărat putem totul în Cristos care ne întărește! (Filipeni 4:13)

Trebuie să fim tari în credința în Domnul ca să rămânem verticali, să putem trece peste tot ce vine peste noi, să fim victorioși și să putem face față atacurilor prin puterea Domnului. Avem un dușman nevăzut care continuă să ne facă rău. Trebuie să fim alerți, să rămânem în Cristos și Cristos să rămână în noi, fără întrerupere. Așa cum Domnul Isus căuta în permanență să afle și să împlinească voia Tatălui Ceresc, tot așa trebuie să facem și noi, să trăim dându-i glorie, slavă și onoare Lui Dumnezeu.

Dacă Isus este Domn în viețile noastre, prin El avem toată armura Lui Dumnezeu. Depinde de noi s-o acceptăm și s-o folosim în lupta spirituală pe care o dăm zilnic.

Copyright © 2014 E. Cockrell, Poate fi folosit pentru studiu biblic, dar nu poate fi copiat în întregime și folosit pentru a obține profit financiar.

ALTE ARTICOLE DESPRE „PERSEVERENȚĂ ȘI TĂRIE SPIRITUALĂ”:

CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Biblia conține învățăturile cheie pentru a trăi sub domnia Lui Isus și a rămâne lângă El, până la sfârșit.
DE UNDE VINE TĂRIA CREȘTINULUI?
Suntem noi conștienți câtă putere ne pune Dumnezeu la dispoziție și care sunt căile prin care o activăm?
ÎNCHINAREA ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU – VERSETE BIBLICE
Versete Biblice care explică închinarea condusă de Duhul Sfânt care vine dintr-o inimă sinceră.
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL
„Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.”
Psalmii 62:5
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL ȘI NU RENUNȚA – VERSETE BIBLICE
„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra”
Psalmii 37:5
NU DĂM ÎNAPOI!
„Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”” Ce îi spunea de fapt Isus lui Saul/Pavel în Faptele Apostolilor 9:12?
PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE
Prin răbdarea noastră, sufletele noastre vor fi mântuite. Acest adevăr este plin de putere pentru veșnicie dar și pentru ce trăim aici, acum.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce efecte are Cuvântul Scripturii în viața credinciosului.
SĂ ÎNȚELEGEM CE ESTE LAUDA ȘI ÎNCHINAREA ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU
Lauda Îl descrie pe Dumnezeu, iar închinarea sinceră vine dintr-o inimă iubitoare, devotată și predată Domnului.

ARTICOLE DESPRE RĂZBOIUL SPIRITUAL:

​AUTORITATEA  CREDINCIOSULUI
Doar în Isus avem autoritatea, adică puterea de a acționa împotriva forțelor răului și a oricăror atacuri ale acestora la un nivel pe care nici nu ni l-am putea imagina.
AUTORITATEA CREDINCIOSULUI – VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre autoritatea creștinului, identitatea în Isus și războiul spitiual.
RĂZBOIUL SPIRITUAL
Cum luptăm ca să învingem în lupta continuă cu propria fire, cu diavolul și slujitorii lui?
RĂZBOIUL SPIRITUAL – VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre lupta spirituală pentru studiu și analiză.

MENIU PRINCIPAL

ÎNNOIREA MINȚII- Ce spune biblia și știința despre creier și minte 
https://www.thetruthstandsforever.com/icircnnoirea-min538ii.html

Picture

Dumnezeu a creat mintea umană atât de perfect și atât de complex, încât oamenii de știință, n-au reușit să înțeleagă până în zilele noastre, mai mult de 8% din tot ce este și ce poate face creierul uman și mintea, care de fapt este sistemul nostru de gândire. Pentru ca omul căzut în păcat să revină la ceea ce a intenționat Dumnezeu să fie, are nevoie să se întoarcă la Dumnezeu, să dorească ca Isus să fie Domnul vieții sale, să-și ceară iertare pentru păcatele comise și să fie născut din nou prin Duhul Sfânt. (Puteți citi mai multe aici: Mântuirea)

Promisiunile Bibliei, sunt valabile și funcționale în viața celor care sunt copiii Lui Dumnezeu, înfiați prin jertfa Lui Isus Cristos și care trăiesc în ascultare de Dumnezeu.

Acest articol dorește să arate ce spune Scriptura și ceea ce a descoperit știința în ce privește creierul uman și activitatea cerebrală. Nu este un tratat de știință, dar ascultând prelegerile neurologului creștin Dr. Caroline Leaf, care a studiat creierul, gândirea și implicațiile ei, pe parcursul a trei decenii, cred că este important ca aceste informații să ajungă la cât mai mulți creștini, interpretate și într-un limbaj mai accesibil. Este foarte dureros, că sunt atât de mulți creștini care suferă de depresie și de alte afecțiuni catalogate drept „boli mintale” (sunt peste 200 listate în cărțile de specialitate), când Isus prin jertfa și prin Cuvântul Scripturii ne oferă rezolvarea acestor probleme.

Mintea conștientă, adică acea parte a activității cerebrale de care suntem conștienți, reprezintă doar între 5 și 10% din activitatea creierului, restul ține de mintea subconștientă. Asta înseamnă, că în marea Sa înțelepciune, Dumnezeu nu-i permite omului decât în mică măsură să aibă controlul asupra creierului propriu. De ce? Pentru că prin alegerea modului de gândire care este opusul dragostei și a întregii roade a Duhului Sfânt, omul ajunge să-și distrugă creierul și în cele din urmă, să fie catalogat drept bolnav mintal.

Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Lui, (Geneza 1:26) pentru a trăi în dragoste și a gândi frumos, curat, benefic. Toate organele, funcționează perfect , la parametrii optimi, când omul recunoaște dragostea Lui Dumnezeu, o acceptă ca fiind pentru el și la rândul său Îl iubește pe Dumnezeu și pe semeni. Trăind în armonie cu Creatorul nostru, ne raportăm cu sentimente pozitive și la mediul în care trăim. Gândirea pozitivă este de fapt rezultatul manifestării roadei Duhului Sfânt în viața noastră.

  • Galateni 5:22-23 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Toate gândurile pozitive, se materializează prin crearea de proteine sănătoase, viguroase (dendrite), care stochează gândul care le-a format, formând memoria temporară. Aceasta va deveni memorie permanentă, dacă continuăm să regândim același gând. Și acest adevăr este valabil și pentru gândurile negative, toxice. Diferența este că memoria creată de aceste gânduri fac rău creierului și mai apoi întregului organism. Gândim cu o viteză extraordinară, atât conștient cât și subconștient, în creier au loc peste 400 de miliarde de acțiuni/ secundă.

Când alegem gândirea negativă, toxică, monopolizată de frică, anxietate, frustrare, supărare, tristețe, răutate, violență și tot ce reprezintă opusul roadei Duhului Sfânt, creierul nostru va produce proteine deformate, disfuncționale, care conduc la degradarea întregului organism. Știința demonstrează că nu există în creierul uman nici un circuit pentru frică și tot ceea ce rezultă din frică, suntem născuți pentru dragoste și învățăm să ne temem. (Copilul mic nu se teme că se arde dacă atinge plita fierbinte, decât după ce s-a ars prima dată.)

  • Galateni 5:19-21 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

O minte nedisciplinată, care continuă să gândească după vechile standarde, lumești, umane, contrare scripturii, nu poate auzi vocea Lui Dumnezeu. Mintea educată după principiile lumii, nu poate înțelege și nici accepta ce spune Biblia și cu atât mai puțin va dori să renunțe la vechile plăceri, pofte, obiceiuri și prietenii distructive. Înnoirea minții este un proces zilnic, riguros, dedicat și indispensabil vieții de credință. Schimbarea minții, a modului de gândire, este esențial pentru a putea trăi pe placul Lui Dumnezeu, așa cum scrie Pavel în epistola către romani,

  • Romani 12:2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţiprin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită (VDCC)

Sau traducerea în varianta actualizată (BVA) „Să nu vă conformaţi modelului oferit de lumea acestui secol; ci să vă transformaţi prin înnoirea modului vostru de gândire, ca să puteţi avea abilitatea de a înţelege ce doreşte Dumnezeu de la voi. Iar dorinţa Sa este bună, plăcută şi perfectă.”

Este esențial să înțelegem și să acceptăm că Dumnezeu ne-a creat perfecți, dar prin deciziile și alegerile greșite ne-am îndepărtat de ce a intenționat Dumnezeu pentru noi.

Vestea bună, este că suntem neuro-plasticieni, adică, ne putem modifica propriul creier, dacă învățăm să gândim corect, așa cum ne-a creat Dumnezeu s-o facem.

Noi comunicăm cu Dumnezeu prin rugăciune. Suntem chemați și creați ca să ne rugăm neîntrerupt. Prin rugăciune, suntem în legătură cu Duhul Sfânt, îi cerem sfatul și El ni-l oferă. Doar așa putem lua decizii corecte, să gândim biblic, să ne transformăm mintea, să ne vindecăm creierul și să ne sfârșim alergarea în brațele Lui Isus. Lumea științei aprobă tot mai mult adevărul că omul este creat ca să comunice non-stop cu „sursa” (adică Creatorul) lui. Chiar dacă studiile nu admit tot adevărul, noi știm că sursa este Dumnezeu.

Pavel ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat, la orice oră, fără deosebire și s-o facem cu toată insistența! Și ne mai îndeamnă ceva foarte important: – să trăim într-o stare de bucurie. Bucuria și rugăciunea sunt prieteni foarte buni. Adevărata bucurie, sinceră, deplină, de durată o experimentăm doar prin Duhul Sfânt, când intrăm în prezența Domnului. Nu putem intra în prezența Domnului decât prin rugăciune și închinare. Rugăciunea sinceră, insistentă, de laudă la adresa Domnului și mulțumire pentru tot ce este și face în viețile noastre, ne aduce în prezența Domnului.

  • Efeseni 6:18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereriVegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.
  • 1 Tesaloniceni 5:16,17 Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat.
  • Filipeni 4:4,6 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!… Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.

Putem gândi altfel decât ne-a modelat lumea în care trăim, pentru că:

  • 2 Timotei 1:7 Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.

sau traducerea Biblia versiunea actualizată (BVA): „Dumnezeu nu ne-a dat un spirit de timiditate, ci unul care ne oferă curaj, dragoste şi autodisciplină.

Termenul în original, în limba greacă:„sóphronismos” înseamnă, autodisciplină, sau mai pe larg, o minte cu gândire sigură, care va conduce la un comportament prudent, potrivit fiecărei situații.

Dumnezeu ne-a creat puternici, iubitori și chibzuiți. Frica nu ne-a dat-o Domnul. Nu ne-a creat pentru a trăi în frică și nici fără să ne auto-disciplinăm. Moderația, cumpătarea, auto-controlul sunt posibile prin puterea Duhului Sfânt pe care Dumnezeu l-a pus în duhul nostru, când L-am invitat pe Isus Cristos să fie Domnul vieții noastre.

Transformarea minții nu este un eveniment unic, este un proces de durată. E nevoie de dorință și determinare ca să ne formăm gândirea sănătoasă, care va începe să refacă creierul, reparându-ne celulele nervoase deteriorate de gândurile toxice. Știința a demonstrat că mintea, adică totalitatea gândurilor noastre, a deciziilor și acțiunilor noastre poate regenera creierul. Dar adevărata restaurare o produce doar Duhul Sfânt. Fără ghidarea Lui, nu putem gândi pe placul Lui Dumnezeu, nici nu ne putem schimba cu adevărat.

Studiile arată că avem nevoie de trei cicluri de câte 21 de zile, 63 de zile în total, pentru a schimba un obicei rău sau fel de gândire toxic, specific pe o anumită problemă, cu unul corect, biblic, care să regenereze neuronii distruși, prin creerea altora noi, sănătoși și prin refacerea ADN-ului. Aceste procese de restaurare vor conduce implicit la refacerea sistemului imunitar și îmbunătățirea stării generale de sănătate a persoanei care s-a schimbat.

S-a demonstrat clinic, că sunt suficiente 7 minute pe zi, în care să ne concentrăm pe ceva anume, pentru a ne schimba. Dacă-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne arate ce trebuie să schimbăm în noi și să ne ajute s-o facem, iar apoi suntem disciplinați în a ne ruga cu credință zilnic, proclamând versetele biblice care susțin rezolvarea problemei noastre și mulțumindu-i Domnului că ne ajută și este de partea noastră, vom reuși să ne restaurăm creierului, înnoindu-ne mintea și astfel caracterul nostru va deveni tot mai asemănător cu caracterul Lui Isus.

În copilărie, prin repetiție și îndrumați de părinți sau alte persoane, fiecare am memorat anumite acțiuni, care acum au etapele clar stocate în subconștient și le facem automat, pentru că subconștientul preia controlul conducându-ne acțiunile, fără să fie nevoie să ne concentrăm asupra lor. Nu vi s-a întâmplat să doriți să vă spălați din nou pe dinți, pentru că prima dată ați executat totul atât de automat, încât nu mai sunteți siguri că s-a întâmplat deja?

Când organele noastre senzoriale, prin receptorii lor, inclusiv organele de simț (ochiul, nasul, urechea, gura și pielea) percep diferiți excitanți din mediul înconjurător, îi transformă în impulsuri nervoase, care se propagă prin nervi, la sistemul nervos central reprezentat de creier și măduva spinării. Aceste informații ajung stocate în subconștientul nostru, prin proteinele care cresc pe celulele nervoase (axoni).

În timpul nopții, creierul procesează informațiile externe primite peste zi, precum și toate gândurile care ne-au trecut prin cap. De aceea este atât de important în ce mediu trăim, ce vedem, ce auzim, ce discuții purtăm, cum ne comportăm, cu cine alegem să petrecem timp. Nimic nu trece pe lângă noi, fără să lase urme, bune sau rele.

  • 1 Corinteni 15:33 „Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune””

Informațiile bune, pozitive, devin dendrite, care vor continua să crească și să se dezvolte. Iar dacă informația respectivă este repetată suficient de mult, va deveni parte din sistemul de gândire al persoanei în cauză, și va contribui la reînnoirea minții acesteia. 

Pe de altă parte, gândurile toxice vor produce anumite proteine în exces, care vor conduce la distrugerea neuronilor implicați în acele gânduri și la creșterea nivelului de toxine din întregul organism. Efectele gândurilor negative pe termen lung pot fi chiar mai grave, pentru că vor putea provoca și boli fizice. Gândirea toxică este cauza comună a tuturor bolilor mintale, dar și cauza principală a oricărei boli.

Din păcate nu stocăm în subconștient doar lucrurile bune, benefice pentru noi. Lucruri care ne-au rănit, care ne-au speriat sau ne-au ofensat, mintea noastră le-a repetat transformându-le din gând toxic în traumă.

Păcatul, este comis voluntar, pe când traumele sunt involuntare.

Ne pocăim de păcate, le regretăm, cerem iertare și ne rugăm Domnului să ne ajute să nu le mai repetăm. Cu traumele e mai complicat. Biblia le numește „întărituri” sau „fortărețe”. Pentru fiecare dintre noi, adevărul despre o anumită problemă este relativ și este ceea ce am interpretat la un moment dat ca adevăr. De aceea studierea Scripturii este esențială, pentru că doar acolo găsim Adevărul absolut! Isus Cristos este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6); El este singura cale către Tatăl; El este Cuvântul; doar prin El avem viață. Dumnezeu a pus în noi duhul de viață, iar viața veșnică în Rai, vine tot numai prin El. Despărțiți de Isus, putem avea parte doar de condamnarea și chinul veșnic. Fiecare alegem unde vrem să ne petrecem veșnicia și este o alegere continuă, până vom părăsi acest trup de carne.

Nu este suficient să aflăm care este Adevărul Biblic despre ceea ce ne chinuie, ca să devenim liberi. Isus ne-a spus:„Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Meiveţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31,32)

Primul pas, este rămânerea în Cuvânt, adică studierea zilnică, serioasă a ceea ce spune Scriptura, descoperind ce spune despre problema noastră. Apoi, repetăm în mod constant, zilnic, versetele respective, măcar 7 minute pe zi (conform științei), rugându-L pe Duhul Sfânt să ne reveleze adevărul acelor versete. Cuvântul revelat de Duhul Sfânt devine cuvântul „viu și lucrător, mai tăietor decât o sabie cu două tăișuri” (Evrei 4:12). Acesta este Cuvântul care taie și îndepărtează trauma, prejudecata, convingerea falsă, adică orice fortăreață a dușmanului din mintea noastră și care va regenera celulele nervoase, dându-ne eliberarea reală și de durată.

  • 2 Corinteni 10:4,5 Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Cristos

Deci, care sunt armele noastre? Pavel arată clar că NU sunt ceea ce considerăm noi că ar fi arme, dimpotrivă, avem la dispoziție arme, puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile”. Continuarea arată că întăriturile sunt de fapt concepute în minte și tot acolo se ridică gândurile care să ne depărteze de Dumnezeu.

Armele sunt rugăciunea, lauda și închinarea, proclamarea Scripturii, și disciplina gândirii. Noi trebuie să vrem să recunoaștem ce fel de gânduri ne trec prin creier și să le supunem ascultării de Cristos. Cum facem asta? Refuzăm să gândim orice gând care aduce îndoială sau ne induce teamă, teroare, răutate, ură și tot ce vine din această zonă și le înlocuim cu ce spune Biblia și cu laudă la adresa Lui Dumnezeu. Îmi amintesc cum la începutul vieții mele de credință, repetam aceste versete ale lui Pavel de multe ori, până când gândul rău, sau duhul de îndoială se plictisea și pleca… Fiecare victorie mă umplea de fericire și-mi întărea credința și dragostea pentru Isus. Cred că nu mai e nevoie să spun că victoriile veneau tot mai repede și bucuria era tot mai mare, pe măsură ce mintea mea se reînnoia și Cuvântul Lui Dumnezeu devenea tot mai mult parte integrantă din mine.

Libertatea care vine din cunoașterea Scripturii și din a fi umpluți tot mai mult cu Duhul Sfânt, merită orice efort. Domnul Isus a venit să ne facă liberi. Singura dependență care conduce la libertate este dependența totală de Dumnezeu. Cu cât depindem mai mult de El, recunoaștem că nu putem realiza nimic prin noi înșine și tot ce avem este de la El. Este un sentiment de infinită pace, să știi că poți lăsa totul în mâna Domnului și El se îngrijește de toate, în cel mai bun mod cu putință.

Să nu uităm încă ceva foarte important. Moștenirea spirituală, primită prin părinții care ne-au conceput. Nu suntem legați de greșeli și nici de păcatele generaționale. În sfârșit știința a ajuns Biblia din urmă și admite că gândurile toxice modifică ADN-ul celui care le gândește. Aceste modificări se transmit copilului, până la a patra generație. În Vechiul Testament citim de mai multe ori că Dumnezeu pedepsește nelegiuirea până la al patrulea neam… Dar, în dragostea Sa, Dumnezeu face ca aceste păcate generaționale (dependențe, patimi) să fie transmise în stare adormită. Omul alege dacă le aduce la viața sau le anihilează, prin modul său de gândire și prin stilul de viață. Cu ajutorul Duhului Sfânt și strângând Cuvântul în inimă ca să nu păcătuim împotriva Domnului (Cum spune psalmistul în Psalmii 119:11), putem distruge aceste întărituri din ADN-ul nostru, regenerându-l.

  • Exodul 20:5 „Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc”

Chiar Pavel scria despre știința pe nedrept numită astfel. Lucrurile stau la fel și azi. Adevărata știință vine să confirme și să explice minunile creației Lui Dumnezeu. Știința manipulată, distorsionează adevărul, ca să fie pe placul majorității și anume a celor care Îl neagă pe Dumnezeul cel viu și adevărat, Creatorul întregului univers.

  • 1 Timotei 6:20,21 Timoteie, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii, şi au rătăcit cu privire la credinţă.

Toți avem aceeași structură a creierului, aceiași neurotransmițători, aceleași circuite, totuși fiecare om este unic. Dumnezeu a creat miliarde de modele de oameni și modele de gândire, care dictează caracterul fiecărui individ. Acest Dumnezeu magnific și Atotputernic, merită toată închinarea și ascultarea noastră. Legea Bio-diversității n-a inventat-o omul, ci Dumnezeu. De aceea este esențial ca fiecare să fim ce ne-a creat Dumnezeu să fim și să nu mai căutăm să-i schimbăm pe cei de lângă noi ca să devină copii ale noastre, precum nici noi să nu mai căutăm să-i copiem pe cei pe care îi admirăm. Putem excela și fii împliniți doar fiind ceea ce ne-a creat Dumnezeu să fim și împlinind planul Lui pentru viața noastră.

Nu putem controla circumstanțele, nici acțiunile altora și ce fac contra noastră, dar putem controla cum răspundem și cum ne raportăm la ce fac ceilalți.

Când reacționăm greșit, plângându-ne de milă, îngrijorându-ne, vom produce gânduri toxice, care vor influența negativ întregul nostru organism. Când ascultăm minciuna diavolului și ne punem de acord cu el, creăm răul în propria minte. După ce l-a învins pe Satan, înviind din morți, Domnul Isus ne spune că Lui i-a fost dată „toată puterea în cer și pe Pământ” (Matei 28:18). Deci câtă putere mai are diavolul? Doar atâta câtă îi dăm noi, crezând minciunile lui și cedând ce ne aparține.

Dacă reacționăm corect, privind lucrurile din perspectiva Lui Dumnezeu, punându-ne încrederea în El, că va schimba tot ce este rău, în ceva bun pentru noi, vom putea intra în dragostea Lui și Îi vom da libertatea să intervină spre binele nostru.

  • Geneza 50:20 „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.”

Dumnezeu a schimbat tragedia lui Iosif, care a ajuns vândut ca sclav de frații lui, în salvarea poporului Său. Dumnezeu i-a purtat lui Iosif de grijă în toată perioada în care diavolul credea că-l va nimici, și a folosit fiecare circumstanță negativă, pentru a-l apropia și mai mult de cea mai mare înălțare posibilă. Doar Faraon era deasupra lui în ierarhie. Așa de mare este puterea Dumnezeului nostru!

Deci ce ne salvează? Ce ne poate vindeca și restaura creierul? Ce ne poate reseta sistemul de gândire? Ce ne poate face liberi? Unde găsim toate instrucțiunile de care avem nevoie ca să trăim pe placul Lui Dumnezeu? Care este cea mai puternică armă care ne este pusă la dispoziție? DA, este Cuvântul Lui Dumnezeu!

  • Iacov 1:21,22 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.

Condiția pentru ca Scriptura să funcționeze în viețile noastre este s-o trăim, s-o împlinim. Dacă avem Cuvântul sădit doar în mintea noastră și-l folosim doar ca să părem inteligenți și culți, ne înșelăm singuri. De fapt nu avem nimic. Doar Cuvântul care este viu în noi și ne conduce la ascultarea de Dumnezeu, transformându-ne și reînnoindu-ne mințile ne poate mântui sufletele. Și așa cum ne îndeamnă Pavel în versetele următoare:

  • Filipeni 4:6-8 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primitorice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

Trăind așa, suntem cu adevărat liberi, avem inimi pline de pace și credința care mută munții. Căutând dragostea, bunătatea, sfințenia, facerea de bine, vom rămâne în prezența Tatălui Ceresc, care „are puterea să ne păzească de orice cădere și să ne facă să ne înfățișăm fără păcat și plini de bucurie înaintea slavei Sale” (Iuda 1:24)

  • Iuda 1:20-21 Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică.

De noi depinde să avem o credință fermă, prin care să fim tari. Noi trebuie să vrem să ne rugăm în continuu, pentru că am fost creați ca să comunicăm prin rugăciune cu Domnul nostru, permanent. Suntem îndemnați să nu ne rugăm doar cu mintea, fără să fim conduși de Duhul Sfânt, pentru că doar Duhul Sfânt ne poate conduce în rugăciunea care să fie pe placul Lui Dumnezeu și să primească răspuns. Tot noi trebuie să decidem să rămânem în dragostea Lui Dumnezeu așteptând veșnicia cu Isus, Domnul nostru.

Putem totul în Cristos, care ne întărește! (Filipeni 4:13) Înnoirea minții este esențială pentru a înțelege și a deveni ce vrea Dumnezeu să fim și pentru a trăi pe placul Lui. Viața trăită cu Isus este singura care are cu adevărat sens și semnificație pentru eternitate. Mulțumim Doamne Isuse pentru jertfa Ta prin care ne-ai deschis calea spre Cer!

GRĂDINA INIMII

https://www.thetruthstandsforever.com/gr258dina-inimii.html

Picture

Isus a spus că sămânța Cuvântului Lui Dumnezeu va ajunge în „inima” omului și acolo începe să crească. Credeți că inima dumneavoastră este o „grădină bine udată și roditoare” sau dimpotrivă? Acest articol își propune să încurajeze o auto-examinare a stării inimii, pe baza învățăturilor date de Domnul în pilda semănătorului.

Din prisosul inimii vorbeşte gura” , sunt cuvinte care se aud des în mediile creștine. 

  • Matei12:34b-35„…Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.”

Ulterior, când ucenicii au fost acuzați că mănâncă fără să-și spele mâinile, Isus a spus că nu ceea ce intră în om îl spurcă, ci ceea ce iese din gura lui.

Ucenicii L-au întrebat ce vroia să spună și iată ce le-a răspuns:

  • Matei 15:16-20Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară, în hazna? Dar ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”

Și Solomon, fiul Lui David, a înțeles importanța condiției inimii și a păstrării unei inimi curate.

  • Proverbe 4:23Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii!
  • Proverbe 23:7căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet! „Mănâncă şi bea”, îţi va zice el, dar inima lui nu este cu tine.

Să analizăm mai în detaliu subiectul „grădinii inimii”.

Cum este grădina inimii tale? Poate părea o întrebare ciudată, dar trebuie să recunoaștem că este descriptivă. Domnul Isus spune în pilda semănătorului că Cuvântul Lui Dumnezeu este sămânța (Marcu 4:14Luca 8:11) iar inima este solul (Marcu 4:15)adică grădina și ne prezintă patru cazuri posibile. Considerăm că aceste comparații sunt valabile doar în cazul primirii Evangheliei. Dar, de fapt sunt foarte reale și în felul în care primim și aplicăm tot ceea ce ne dă Domnul, de-a lungul vieții trăite cu El.

Nimeni nu poate fi mântuit dacă solul inimii nu este un sol fertil, propice creșterii. Dacă inima este împietrită, sămânța nu poate da rădăcini. Acestea sunt primele două scenarii prezentate de Isus, prin sămânța căzută lângă drum și cea căzută în locuri stâncoase. Prima nici nu răsare, pentru că diavolul o fură imediat. În cazul celei de-a doua, solul nu este adânc și nu poate păstra umezeala, de aceea planta nu se poate dezvolta, și când vine căldura zilei, lăstarul se ofilește și moare.

În al treilea scenariu, sămânța dă un lăstar frumos, dar spinii (poftele și grijile acestei lumi), îl sufocă și îl fac să moară. Ultima este prezentată sămânța care ajunge în solul unei inimi fertile. Spinii și căldura acestei lumi nu pot omorî lăstarul care dă din ea. Această sămânță va crește și chiar se va multiplica. Va crește datorită apei vii din ceruri și a nutrienților din Cuvântul Lui Dumnezeu care vor conduce la menținerea unui sol fertil.

Acest lăstar se va dezvolta într-o plantă frumoasă și va produce un rod de același fel cu sămânța din care a răsărit. Nu va fi orice plantă, ci va fi ”un răsad al Domnului (Isaia 61:3), care va fi din Dumnezeu și va produce roade dătătoare de viață, roadele cerului, pentru că vin din Împărăția Cerului. Nu va fi o plantă firavă, demnă de milă, pe care s-o sufoce spinii vieții, ci o plantă viguroasă, puternică, fericită care poate fi identificată ușor. Va produce roada Duhului Sfânt și anume: dragostea, bucuria, pacea, facerea de bine, credincioșia, răbdarea, autocontrolul, blândețea, bunătatea. (Galateni 5:22,23)

Ca urmare, cum crezi că este solul inimii tale?

Dumnezeu este cel mai priceput grădinar. La urma urmelor, El a creat grădinăritul și principiul creșterii. Domnul își lucrează grădina și are mare grijă de plantele sale. El sapă pământul, smulge buruienile, udă cu apa vie și fertilizează solul cu nutrienții din Cuvântul Său.

Pantele prosperă într-un sol afânat! Dumnezeu m-a învățat acest concept prețios și multe altele, în timp ce lucram în gradina de legume. Un sol afânat, îi permite plantei să-și dezvolte rădăcinile, devenind o bază solidă pentru întreaga plantă și va permite smulgerea buruienilor cu ușurință, fără să afecteze planta, mai ales când buruienile sunt mici. Cu cât buruienile sunt lăsate să crească mai mult, cu atât vor fi mai greu de smuls. Sămânța semănată într-un sol tare, uscat, va încolți greu, după mult timp și noii plante îi va fi greu să-și dezvolte rădăcinile și să crească. Solul inimilor noastre, trebuie să fie flexibil și maleabil, fiind udat cu „apa vieții”, care este Duhul Sfânt, printr-o viață de închinare sinceră, de rugăciune și meditație la Cuvântul Lui Dumnezeu.

Este bine cunoscut faptul că buruienile, spinii și mărăcinii nu au nevoie să fie invitați sau semănați în grădinile noastre, ci pot răsări oricând. Ele apar natural pe orice teren. Ca și păcatul, care este ceva natural pentru firea umană. Orice mediu viu nu poate evita buruienile și nici păcatul. și după nașterea din nou, firea trebuie crucificată zilnic. Solul inimii, trebuie să stea moale și afânat, pentru ca buruienile să poată fi înlăturate ușor și planta să poată crește, dezvoltându-și rădăcini puternice.

Ce se întâmplă când buruiana este lăsată să crească nestingherită, mult timp în pământ? Solul bun din jurul ei devine sărac, pentru că buruiana consumă toate substanțele nutritive la care îi ajung rădăcinile. Solul fertil care ar fi putut da o recoltă bogată, se irosește, hrănind buruiana, ale cărei rădăcini se îndesesc și distrug solul. Cu cât stă mai mult, cu atât va fi smulsă mai greu. În timp ce sămânța și răsadul necesită multă muncă, pentru buruieni supraviețuirea e foarte simplă. Cu cât buruiana are o mai mare vechime în sol, cu atât va acapara mai mult din spațiul, apa și nutrienții care ar trebui să fie ale plantelor folositoare. Dacă nu sunt înlăturate, în unele cazuri, buruienile vor conduce la moartea plantelor bune, definitivându-și efectul distrugător.

Iată un adevăr ignorat de larga majoritate. Când vedem un pom sau orice plantă știm din ce provine. S-a înmulțit dintr-o sămânță sau dintr-un butaș. Oricare ar fi cazul, acestea trebuie plantate în sol ca să crească. Substanțele nutritive din solul fertil, vor fi transformate în celulele plantei în ceea ce aceasta are nevoie și să producă creșterea acesteia. Noi și tot ce este viu, am fost de fapt creați din țărâna Pământului!

Ne luăm vitaminele, minerale și substanțele nutritive de care corpul nostru fizic are nevoie ca să rămână în viață, din plantele pe care le consumăm și care la rândul lor le-au asimilat din solul în care au crescut. Hrana noastră este produsul solului în care a crescut. Când solul este sănătos, fertil, organic, plantele sunt cu adevărat nutritive și la fel animalele hrănite cu aceste plante, a căror carne o consumăm. Hrana produsă la fermele care nu lucrează solul în mod corespunzător și care folosesc multe chimicale, nu doar că nu conține nutrienții pe care ar trebui să îi conțină, dar nu are nici gustul pe care ar trebui să îl aibă.

Din păcate, agricultura zilelor noastre, folosește îngrășăminte artificiale care produc legume și fructe foarte mari, aspectuoase, dar puțin hrănitoare. Este similar cu mâncarea de la localurile fast-food. Produsele arată minunat, poate au și gust foarte bun, dar nu vor hrăni corect trupul și nici nu-l vor face puternic. Sistemul imunitar și puterea fizică vor avea de suferit, putând conduce la boli și anemie.

Hrana sănătoasă trebuie să conțină doar produse sănătoase! Un sol fertilizat organic va produce hrană bogată în vitamine și nutrienți. Îngrășămintele instant care produc fructe mai repede, nu pot induce în eroare organismul care le consumă, chiar dacă par frumoase și hrănitoare. Organismul hrănit mai mult timp cu astfel de produse, va fi slăbit, fără rezistență la boli, cu reflexe slabe, depresiv, stresat și cu alte probleme. La fel se întâmplă și în lumea spirituală.

Deci, cum suntem? Avem un sol fertil al inimii, afânat, care să lase rădăcinile omului nostru interior, născut din nou să crească și să se înfigă adânc, ca să fim puternici? Ce vedem deasupra solului este rezultatul a ceea ce este în sol. Cum stăm la capitolul buruieni? Îi permitem Domnului să le smulgă de câte ori apar? Oare putem crește buruieni de tip bonsai? Adică acel tip de copăcei, la care li se taie constant doar vârful pentru ca rădăcinile să se îngroașe, să devină puternice. Dacă nu smulgem rădăcinile buruienilor, ci doar le rupem, vom avea buruieni mai puternice!

Asimilăm bogăția Cuvântului Lui Dumnezeu direct, sau încercăm să supraviețuim cu mesaje scurte, digerate de alții? Dacă nu citim și nu medităm la Cuvântul Său din Scriptură, cerând ajutorul Duhului Sfânt care locuiește în noi, nu vom ajunge niciodată ce vrea Domnul să fim. Cât de puternici spiritual vom putea fi, fără tăria care vine din primirea directă a Cuvântului Lui Dumnezeu și aplicarea acestuia în viața de zi cu zi?

Primim roua Cerului și ploaia Duhului Sfânt ca să fim grădina bine udată a Domnului? O plantă ofilită, nu poate fi puternică. De exemplu, am plante de mazăre, pe care încerc să le cultiv de-a lungul gardului grădinii, ghidându-le lăstarii să se agațe de gard, ca să le susțină. Ca să le pot înfășura în jurul sârmelor, trebuie să fie bine hidratate, altfel se rup. O plantă bine udată este flexibilă!

O plantă uscată nu merită să fie culeasăAceasta se ofilește rapid și nu e deloc apetisantă. Dar dacă recoltez plantele după ce au fost udate și sunt pline se sevă, fructele vor fi de asemenea minunate. De asemenea, o plantă bine hidratată va face față mult mai bine unei zile toride, pe când una neudată, se va ofili, ceea ce va compromite și roadele sau florile ei și va sfârși prin a se usca, dacă rămâne neudată mai mult timp. Rugăciunea și laudele la adresa Domnului ne hidratează duhul și ne dă putere și flexibilitate ca să facem față încercărilor de peste zi. Hidratarea ne ajută să aducem roade bune, sănătoase care să ne binecuvinteze pe noi și pe alții; care să-L onoreze pe Domnul și să deschidă ușa binecuvântărilor Lui, pentru noi.

Deci, suntem bine hidratați? Ne scufundăm în roua cerului? Îl lăudăm pe Domnul și bem din ploaia Duhului Sfânt?

Suntem flexibili în mâna Grădinarului? Îl lăsăm să prășească solul minților și inimilor noastre, ca să înlăture buruienile? Ne păzim noi ochii, urechile și inimile de răutatea și păcatul acestei lumi în care trăim? Fugim noi de ce nu Îi place Domnului? Îi permitem Duhului Sfânt să ne ajute să ne întărim rădăcinile ca să fim bine înrădăcinați în Cuvântul și în căile Domnului? Ne păstrăm noi inimile deschise la apa vie care vine doar din ceruri, petrecând timp de calitate, ascultând și având comuniune cu Domnul lăudându-l, rugându-ne și meditând la Cuvântul Lui?

NEIERTAREA NE COSTĂ (si sanatatea) SCUMP 

https://www.thetruthstandsforever.com/neiertarea-ne-cost258-scump.html

Sunteți iertați de păcate, în măsura în care iertăm la rândul nostru.
Picture

Neiertarea poate costa enorm atât acum cât și întreaga eternitate. În neiertarea pentru o altă persoană, începe să crească rădăcina amărăciunii. Odată cu trecerea timpului, rădăcina continuă să crească, „să dea lăstari” și va cauza mai mult rău vasului în care crește decât persoanei față de care se nutrește sentimentul de amărăciune. Efectele vor fi negative atât de plan fizic cât și mental.

În ce privește relația cu Dumnezeu, lucrurile stau și mai grav. În rugăciunea „Tatăl nostru”, ne rugăm Domnului să ne ierte, așa cum și noi iertăm greșiților noștri, ceea ce tocmai asta înseamnă: suntem iertați în măsura în care iertăm la rândul nostru. Mulți creștini, se roagă această rugăciune, automat, fără să se gândească la ceea ce se roagă. Nu realizează că atunci când au neiertare în inima lor, nici ei nu sunt iertați de Dumnezeu. I-am auzit pe mulți semeni (chiar și pe unii creștini) că dacă cineva le-a greșit grav și nu-și cere iertare de la ei, nu sunt obligați să-i ierte. Dacă veți continua să citiți acest mesaj, veți vedea că sunt mai multe versete în care Domnul ne poruncește să iertăm necondiționat pe cei care ne-au greșit, indiferent dacă ne cer iertare sau nu. Când nu iertăm, păcătuim și ne periclităm propria relație cu Dumnezeu. Când refuzăm să ne supunem Domnului, indiferent în ce arie a vieții noastre, Îl întristăm pe Duhul Sfânt, ca urmare a neascultării de legile și principiile Lui Dumnezeu. Când continuăm să ignorăm ce ne cere Domnul și nu ne pocăim, începem „să ridicăm un zid” între noi și Dumnezeu, fie că ne dăm seama, fie că nu. Încet, încet, pe măsură ce zidul e tot mai mare, chiar dacă avem o „formă de religie” și pentru cei din jur părem în regulă, relația reală cu Dumnezeu (trăirea sub conducerea Duhului Sfânt), continuă să se deterioreze până acolo unde suntem în pericolul de a ne pierde mântuirea. Versetele următoare, adeveresc cele spuse mai sus.

  • Matei 6:12-15„şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!” Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

Mesajul este clar. Trebuie să iertăm. În nici unul dintre versetele de mai sus nu ni se spune că iertarea pe care trebuie s-o acordăm celorlalți depinde de faptul că și-au cerut iertare și regretă ce ne-au făcut. Sunt alte versete care ne spun să-i iertăm pe cei care ne cer iertare, dar asta nu ne absolvă de a-i ierta și pe cei care nu recunosc că ne-au greșit.

  • Matei 18:21-22 Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”

Nici aici, Isus nu ne spune să iertăm pe cei cărora le pare rău. Noi trebuie să-i eliberăm pe cei care ne-au greșit, în inimile noastre și înaintea Lui Dumnezeu. Când facem asta, Domnul poate lucra și rezolva situația. Dumnezeu ne-a creat cu voință liberă și nu trece peste voința noastră, deci nu ne forțează să iertăm. Când insistăm să nu iertăm, dăm putere diavolului să ne atace și să ne facă rău, pentru că are dreptul legal s-o facă, atunci când alegem cu bună știință să nu ne supunem Lui Dumnezeu. Când nu ascultăm de Dumnezeu, suntem pe teritoriul dușmanului.

Isus s-a folosit de multe parabole ca să ne învețe care sunt principiile Împărăției Cerești. Robului din parabola următoare, stăpânul i-a iertat o datorie imensă, după ce acesta a implorat milă și iertare. După ce a primit mult mai mult decât a implorat, și anume ștergerea completă a datoriei, devine intransigent cu cel care-i datora lui infinit mai puțin. Pentru că a refuzat să acorde milă și iertare la rândul lui, după ce el deja le primise din plin, a ajuns să piardă iertarea care-i fusese acordată. 

  • Matei 18:23-35De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.” Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.” Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.” Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?” Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

Sunt multe lecții valoroase în această pildă. Dintre toate, cea mai importantă este că dacă primim harul Lui Dumnezeu și noi trebuie să acordăm har celor din jur. Domnul ne iartă toate păcatele pe care le-am comis, cine suntem noi să nu le iertăm celorlalți semeni ai noștri ofensele care ni le aduc? Este ceva similar practicii juridice numite „amânarea sentinței”. În sistemul juridic american și chiar și românesc, când se judecă o persoană care a încălcat legea, sentința poate fi de „condamnare cu suspendare”. Aceasta înseamnă că inculpatul va fi scutit de pedeapsa pentru fapta comisă, cu condiția să n-o mai repete și nici să nu mai încalce legea în vreun fel. Dacă nu respectă condițiile sentinței, va ajunge să execute pedeapsa de care a fost scutit inițial precum și condamnarea pentru noua culpă, dacă este cazul. Chiar dacă Dumnezeu nu se comportă identic, există suficiente similitudini pentru ca acest exemplu să fie elocvent. Iertarea pe care trebuie s-o acordăm celorlalți, face parte din condițiile primirii iertării noastre de păcate. Prețul pentru vina păcatelor noastre a fost plătit de Isus și ni l-a acordat gratuit, dar „iertarea” noastră este revocată când refuzăm să iertăm pe cei care ne greșesc. În pilda de mai sus, Isus spune că celui căruia i s-a iertat mult, a refuzat să ierte o datorie mică tovarășului lui. Ca urmare, a ajuns dat pe „mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora”. La fel va face Domnul cu noi, dacă nu iertăm din toată inima greșelile semenilor noștri. Este o problemă foarte serioasă cu implicații pentru prezent dar și pentru veșnicie.

  • Marcu 11:25-26Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.”

Isus ne spune suficient de mult că suntem iertați, dacă iertăm. Dacă nu iertăm, nici nouă nu ni se iartă păcatele. Nici în versetul de mai sus nu ni se spune să iertăm doar pe cei care ne cer iertare.

A fi creștini înseamnă și a întoarce celălalt obraz și a-i iubi pe ceilalți, chiar pe cei răi și pe cei care ne-au greșit. Nu este partea cea mai ușoară a vieții de creștin. Slavă Domnului, că pe măsură ce exersăm aplicarea acestor principii, devine normal să trăim iubind și iertând și nu mai vrem să ne întoarcem la neiertarea și ura din trecut. Nu putem trăi altfel dacă suntem predați complet și total Domnului Isus. Renunțarea la „dreptul” de a lovi când suntem loviți sau de a-i iubi doar pe cei care ne plac, este posibilă doar cu ajutorul Duhului Sfânt și dacă dorim mai mult decât orice, să-i facem Domnului pe plac. Tuturor ni s-a părut dificil de împlinit aceste porunci, la început. Dar, nu după mult timp nu mai puteam concepe să revenim la „ură pentru ură”, iar pacea și bucuria care însoțesc „domnia dragostei agape” în inimile noastre merită orice efort.

Versetele următoare au același mesaj:

  • Ioan 13:34 „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.”
  • Ioan 15:12 „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.

Isus i-a iubit pe ucenici (la fel ne iubește și pe noi) cu dragostea agape, care este cea mai înaltă formă de dragoste. Dragostea Lui nu se sfârșește niciodată și nu putem face nimic ca să ne iubească mai mult sau mai puțin, pentru simplul motiv că este independentă de noi, dacă suntem buni sau răi și nu ține cont de cât suntem de vrednici. Noi trebuie să-i iubim pe ceilalți cum a iubit, și continuă să iubească, Isus. Este o dragoste puternică și o poruncă fermă.

Să analizăm puțin cât de puternică și nelimitată este dragostea Lui Isus. El l-a iubit pe marele preot, pe liderii religioși iudei, pe soldații romani, pe toți cei care l-au judecat, condamnat și ucis pe nedrept. Isus n-a încetat nici o clipă să-i iubească. A venit să moară pentru ei la fel de mult ca și pentru noi. A făcut tot ce trebuia făcut pentru iertarea păcatelor lor și a întregii omeniri, înainte ca vreunul dintre noi să se pocăiască de propriile păcate. Ce s-a rugat Isus pe cruce?

  • Luca 23:34 Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

Isus ne-a dat cea mai măreață lecție de dragoste și iertare a tuturor timpurilor: Dumnezeu întrupat în trup uman, n-a venit să-i judece (la acel moment) ci a venit ca să arate dragostea și iertarea Tatălui Ceresc. Când Isus s-a rugat această rugăciune, i-a iertat de toți și pe de altă parte Îl ruga pe Dumnezeu Tatăl să nu le țină în seamă acel păcat. Isus i-a iertat și i-a eliberat de ofensa contra Sa, rugându-se Tatălui să acorde milă celor care i-au greșit. Și a făcut aceeași rugăciune pentru noi toți care credem în El, dar care în trecut L-am rănit, trăind în păcat.

Tocmai de aceea trebuie să iertăm pe cei care ne greșesc și să-L rugăm pe Dumnezeu să-i ierte. Făcând așa, vom gusta adevărata pace. 

Mulți se folosesc de următorul verset ca să-și justifice comportamentul.

  • Ioan 20:23„Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”

Eu cred că dacă cineva își dorește să ajungă să fie judecat de Dumnezeu, atunci poate să ceară ca cei care i-au greșit să fie judecați. Dumnezeu îi va judeca cu dreptate, pentru că este dreptatea însăși, iar verdictul Lui Dumnezeu precum și relația Sa cu acea persoană, nu va fi influențat de amărăciunea și dorința de răzbunare a celui care dorește „dreptate” cu orice preț. În schimb neiertarea și efectele ei vor afecta negativ relația cu Dumnezeu a celui care nu iartă și dorește răzbunare. Dacă „ținem păcatele”, acestea vor fi ținute… dar pentru cine?Dacă cineva vrea cu orice preț ca Dumnezeu să judece pe cel care i-a greșit, atunci și păcatele lui vor fi judecate. Dacă dorim milă, trebuie să acordăm milă. Dacă vrem judecată, atunci vom avea și noi parte de ea. Nu poate fi milă pentru unul și judecată pentru ceilalți.
Trebuie să iertăm și să ne rugăm pentru milă pentru ceilalți, așa cum a făcut Isus. Domnul Isus nu avea nevoie de milă, pentru că nu a păcătuit niciodată, în schimb noi avem mare nevoie!

Isus avea tot dreptul să-i judece. El era Dumnezeu întrupat. În El nu era păcat, dar a venit ca să ne arate dragostea Tatălui. Doar prin Isus putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să fim cu El pentru eternitate.

Sunt multe predici și mesaje bazate pe versetele de mai jos, dar să încercăm să vedem în ele inima Domnului și motivul venirii Lui în trup. Noi trebuie să-L urmăm pe Isus și să ascultăm de conducerea Lui, pentru că El ne arată cum vrea Tatăl să trăim și care este calea spre Rai.

  • Ioan 12:46-48„Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.”

Dacă are cineva dreptul să judece pe oricine nu crede în El și nu i se supune, atunci Isus este acela. Dar pentru timpul cât a venit să fie la fel cu noi oamenii, a renunțat la dreptul de a judeca și a lăsat „Cuvântul” pe care l-a „rostit” să fie judecătorul. Avea tot dreptul să fie Judecătorul și totuși a ales să vină „să caute oile pierdute” și să le mântuiască. Isus a renunțat la tot pentru a face posibilă mântuirea noastră. Tot așa a făcut cel care a vândut tot ce avea pentru a putea cumpăra terenul pe care a găsit comoara (care simboliza Împărăția Lui Dumnezeu Matei 13:44) sau cum tatăl fiului risipitor n-a încetat să-l iubească și să se roage pentru el ca să se pocăiască și să se întoarcă acasă.

Oare de ce a spus Isus ceea ce găsim consemnat în versetele următoare? 

  • Luca 6:36Fiţi, dar, milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv.”

După care a continuat spunând că ni se va măsura cu aceeași măsură pe care o avem în inimile noastre și pe care o folosim în raport cu ceilalți.

  • Luca 6:38Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”

Versiunea Biblia Amplificată este mult mai detaliată și iată cum apar acolo primele versete din Matei capitolul 7:

  • Matei 7:1-2„Nu judecaţi și nu criticați pe nimeni, ca să nu fiţi criticați și judecaţi. Căci cu ce judecată, critică și condamnare judecaţi pe alții veţi fi și voi criticați, judecaţi și condamnați; şi cu măsura pe care o folosiți pentru ceilalți, vi se va măsura și vouă.”

Domnul ne-a spus toate acestea pentru că ne iubește. Vrea să-L cunoaștem pe Tatăl și să rămânem în El, așa cum a făcut și face El. Noi nu putem fi „judecătorul” nimănui în ce privește destinația veșnică. Acesta este dreptul și rolul Lui Dumnezeu. Când credem că putem da sentința finală pentru cineva, de fapt ni se pare că știm mai bine decât Dumnezeu. Suntem într-un loc periculos și ar trebui să oprim și să ne cerem iertare de la Dumnezeu.

Dacă îi dăm Domnului ceea ce ne-a rănit sau ofensat și chiar legiuitorilor legitimi, ne păstrăm inimile curate și libere. Când cerem ca Domnul să aibă milă de persoana care ne-a făcut rău, deschidem ușa Duhului Sfânt să lucreze în inima lor și implicit, deschidem drumul reconcilierii și al păcii. Nu putem găsi pace în dorința ca Dumnezeu sau justiția să ne răzbune.

Suntem chemați nu doar să-i iertăm pe ceilalți, dar și să ne pocăim de propriile noastre greșeli și ofense aduse altora.

  • Matei 5:23-24„Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.”

Domnul ne cheamă să trăim în pace unii cu alții. Dar pentru a face asta, trebuie să lăsăm pacea să conducă. Dacă am rănit pe cineva (Isus nu ne spune dacă n-am avut dreptate în ce le-am spus și i-a ofensat, spune doar dacă are cineva ceva împotriva noastră) atunci ar trebui să ne pese că suferă și să căutăm să reparăm lucrurile. Este destul de rușinos că Domnul trebuie să ne spună să facem asta, dar din păcate, este necesar.

  • Coloseni 3:15Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
  • Romani 12:18-21 Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.

Pavel a scris că: „dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi” . Ne putem face doar partea noastră. Întotdeauna vor fi oameni încăpățânați, nemiloși și neiertători. Nu putem trăi în locul nimănui și nici nu putem schimba inima nimănui. Suntem chemați „să facem tot ce este posibil ca să trăim în pace…” Isus este Domn al păcii (Isaia 9:6), suntem mântuiți de Evanghelia păcii (Efeseni 6:15), Dumnezeul nostru este Dumnezeul păcii (Filipeni 4:9). Pacea este atât de valoroasă încât nimeni nu i-a putut calcula prețul.

  • Evrei 12:14-17Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea. Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.
  • Iacov 3:17-18 Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnicăblândăuşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire,nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.

Diavolul este un ucigaș și un mincinos.

  • Ioan 8:44„Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

Diavolul nu are în el nici o urmă de adevăr, de dragoste, de pace și de nimic bun. Începând din grădina Edenului, a făcut tot ce a putut pentru a-L blasfemia pe Dumnezeu și pentru a cauza suferință, urâțenie și amărăciune de câte ori oamenii i-au permis s-o facă. A fost sincer în a-și arăta intențiile și motivele vreodată? Nici vorbă, atacurile lui vin camuflate sub forma propriilor noastre gânduri sau prin ce ne spun sau cum se comportă cu noi unii profesori, colegi de scoală sau servici, cunoștințe, prieteni, rude sau chiar persoane din biserică. 

Dacă ascultăm minciunile diavolului, indiferent prin ce canal ajung la noi, nu avem nimic de câștigat, dimpotrivă putem pierde totul. Recunoaștem minciunile lui, pentru că sunt contrare la ceea ce spune Scriptura. Pot fi ceva de genul: „dar uite ce mult rău ne-au făcut… sau trebuie să plătească pentru ce au făcut… sau este un loc special de chin pentru oameni de acest gen… sau nu-i pot ierta, orice ar fi, pentru că dacă-i iert, nu vor plăti pentru ce mi-au făcut”. Dumnezeu este drept și nimeni nu rămâne nepedepsit pentru păcatele sale, dacă nu se pocăiește sincer. Răul pe care-l pot cauza diavolul și demonii lui este enorm și poate avea implicații veșnice. 

Diavolul și slujitorii lui sunt condamnați la iad și au reușit să păcălească pe mulți să nu ierte ca să ajungă acolo unde vor ajunge ei. Este foarte trist pentru că nici un rău pe care ni-l poate face cineva, nu merită să ne facă să ne pierdem relația cu Dumnezeu și să ne petrecem veșnicia în iad.

În concluzie, haideți să lăsăm pacea și dragostea Lui Dumnezeu să ne conducă inimile ca să putem rămâne în Domnul acum și pentru veșnicie. Haideți să-L urmăm pe Isus și exemplele pe care ni le-a dat. Pentru că suntem iertați cu măsura cu care iertăm, haideți să iertăm așa cum ne cere Isus. Noi creștinii am primit harul, favoarea nemeritată a Lui Dumnezeu,. El ne-a iubit înainte ca noi să-L iubim și înainte să ne întoarcem la El.
​​

Ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Cristos.

Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.

Iată, dar, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.

Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Cristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi.

Efeseni 3:14-21

Smerirea si cainta lui Iov

https://www.resursecrestine.ro/predici/92553/smerirea-si-cainta-lui-iov 

„Iov a luat cuvantul si a zis: „Stiu ca Tu poti totul,si ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Tale”(Iov 42:1-2).

„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa”(Iov 42:5-6).

*

„Iov a luat cuvantul si a zis.” Omul este o faptura vorbitoare,care-si poate comunica gandurile si sentimentele. El ia mereu cuvantul in diferite imprejurari si din diferite pricini. Cu limba binecuvanteaza si tot cu ea blestema; cu ea incurajeaza si bucura fiinte si tot cu ea le descurajeaza si le umple de spaima (vezi Iac.3:9). Si noi luam cuvantul de multe ori,fratii si prietenii mei. Sa fim cu multa bagare de seama cand deschidem gura,”ca sa nu pacatuim cu buzele”(Ps.39:1; Prov.12:13),producand intuneric si desnadejde in jurul nostru. Duhul Sfant ne indeamna limpede si puternic: „Daca vorbeste cineva,sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu…”(1 Petru 4:11). Ca sa vorbim cuvintele lui Dumnezeu,trebuie sa fim plini de Cuvantul lui Dumnezeu (vezi Col.3:16). Sau cum zice proorocul Ieremia: „Daca ar fi fost de fata la sfatul Meu,zice Domnul,ar fi trebuit sa spuna cuvintele Mele poporului Meu,si sa-l intoarca din calea lui rea…”(Ier.23:22). Inainte ca Iov sa se smereasca si sa spuna cuvintele de mai sus,a vorbit Dumnezeu. Si Dumnezeu ii pune o multime de intrebari la care Iov raspunde: „Iata,eu sunt prea mic; ce sa-Ti raspund ? Imi pun mana la gura.”(Iov 40:4). Una din intrebarile pe care i le pune Dumnezeu lui Iov,este urmatoarea: „Cunosti tu legile cerului ? Sau ii oranduiesti stapanirea pe pamant ?”(Iov 38:33). Ca sa cunosti ceva,trebuie sa cauti sa cercetezi cu deamanuntul tot ce se poate cerceta,sa cheltuiesti timp si oboseala,sa renunti la alte lucruri. Domnul Isus a spus: „Cine cauta gaseste…”(Mat.7:7). In Sfanta Scriptura sunt lucruri pe care trebuie sa le caute omul,sa le cerceteze adanc,ca sa le poata cunoaste,si prin cunoasterea lor,sa-si schimbe felul de a gandi,si,apoi,felul de a trai si de a lucra,cum zice ap.Petru: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia,prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui”(2 Petru 1:3). Dumnezeu il intreaba pe Iov: „Cunosti tu legile cerului ? Imparatia cerurilor are legile ei,pe care cei credinciosi trebuie sa le cunoasca,ca sa poata trai dupa ele,pentru ca aceasta sunt chemati (Efes.2:6; Evrei 3:1).

Iata cateva din legile cerului:

–      In cer nu este pacat;

–      In cer nu sunt alte interese decat voia lui Dumnezeu,iar fapturile ceresti se hranesc cu aceasta voie (Ioan 4:34).

–      In cer este unutate desavarsita si partasie intre fapturi,pentru ca acolo nu mai sunt roadele pacatului; acolo nu mai sunt popoare,fiecare cu interesele lor,nu mai sunt religii,nici partide politice („nici grec,nici iudeu..” – Col.3:10-11).

Biserica lui Hristos,ca Trup al Lui,prin nasterea din nou,este de natura cereasca si are o lucrare cereasca de implinit pe pamant. Biserica – toti care sunt in Biserica – se sileste sa cunoasca legile cerului (ale Imparatiei cerului) si sa traiasca dupa ele. Peste acest mare om al credintei din tara Ut,patriarhul Iov,au trecut ca un tavalug,necazurile si suferintele. Cand toate au trecut,Iov se apropie de Dumnezeu cu aceste cuvinte de admiratie: „Stiu ca Tu poti totul,si ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Tale.” Daca oamenii de azi ar intelege aceasta,multe din relele care bantuie omenirea ar fi inlaturate. Daca tu,prietenul meu,cititorule,poti spune din toata inima aceste cuvinte,multe din ezitarile tale,din starile de nesiguranta si zbucium sufletesc ar disparea si ai avea pace,pace trainica si dulce. „Stiu ca Tu poti totul.” El poate sa creeze si sa distruga (Rom.4:17; Mat.3:9; Is.44:24,27). El poate mantui pe pacatosul care se pocaieste (Evrei 7:25). El poate sa ne pazeasca de cadere (Iuda: 24). El poate sa ajute (Evrei 2:18). El poate sa-Si supuna toate lucrurile (Filipeni 3:21). El poate pedepsi si distruge totul ce Ii este impotriva (Is.10:4). Si El poate judeca,a randuit o zi pentru aceasta, cum spunea Pavel in Atena: „Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta,si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca; pentru ca a randuit o zi,in care va judeca lumea dupa dreptate…”(Fapt.Ap.17:30-31).

Iov a mai spus: „Urechea mea auzise despre Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa.” Ochiul stabileste adevarul mai bine decat urechea. Cel ce a vazut poate sa depuna o marturie adevarata. Cel ce a auzit doar,nu poate fi luat in consideratie,nu este un martor credibil. Ap.Ioan spune ca „viata a fost aratata,si noi am vazut-o,si marturisim despre ea (1 Ioan 1:2). Natanael s-a convins de adevarul mantuitor,s-a convins de Mesia numai atunci cand a venit si L-a vazut.(Ioan 1:46-48). „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa.” Adevarata pocainta se petrece in suflet numai cand ajunge la starea de a vedea. Iov a ajuns sa-L vada pe Dumnezeu cu ochiul credintei si abia atunci si-a vazut starea lui nenorocita,si-a vazut goliciunea lui,murdaria pacatului sau,si in urma convingerii prin aceasta cunoastere,s-a smerit si s-a pocait cu adevarat. A vazut si stralucirea sfinteniei lui Dumnezeu, si si-a vazut si intunecimea pacatului in care zacea el. Numai prin comparatie se poate stabili adevarul. Inainte de a-L vedea pe Dumnezeu prin credinta,Iov avea pareri bune despre el. Iata ce zicea: „Tin sa-mi scot dreptatea si nu voi slabi; inima nu ma mustra pentru niciuna din zilele mele”(Iov 27:6). Pana nu s-a intalnit cu Domnul Isus si L-a vazut,Saul din Tars avea pareri foarte bune despre sine. Era unul din cei mai zelosi aparatori ai religiei in care se nascuse. Domnul Isus l-a adus la realitatea adevarului,facandu-l sa-si vada starea de pacatos pierdut,si atunci s-a pocait cu adevarat.(1 Tim.1:15). Domnul Isus vestea Evanghelia mantuirii nu numai cu cuvantul,ci si cu pilda vietii Sale,cu lucrarile Sale (Ioan 10:38). Daca nu se pocaiesc sufletele in jurul nostru,vina e ca nu depunem o marturie cu viata,n-au ce vedea in noi,si atunci nici cuvintele noastre n-au greutatea de a convinge. Numai pocainta poate aduce pe altii la pocainta. Sa nu uitam: ochiul este mai credincios decat urechea. Ceea ce se vede in noi,valoreaza mai mult decat ce spunem noi,sau ce se aude despre noi. Sa luam aminte la adevarul acesta,la felul nostru de vietuire,caci viata noastra este prima Evanghelie citita de oameni. Apoi sa fim cu bagare de seama si la cuvintele ce le rostim. Ap.Pavel,in sensul acesta ii scrie tanarului Timotei: „Fii cu luare aminte asupra ta insuti si asupra invataturii pe care o dai altora: staruieste in aceste lucruri,caci daca vei face asa,te vei mantui pe tine insuti si pe cei ce te asculta.”(1 Tim.4:16). Slavit sa fie Domnul !

https://www.resursecrestine.ro/predici/92553/smerirea-si-cainta-lui-iov

IOV, CEI TREI PRIETENI AI SĂI ȘI IERTAREA

 Isus ne-a învățat ce avem de făcut, când era țintuit pe cruce. El s-a rugat: „„Tată iartă-i, că nu știu ce fac””
Picture

Cartea Iov are un final neașteptat. Dumnezeu le cere, atât lui Iov, cât și celor trei prieteni ai săi să se pocăiască, să-și ceară iertare înaintea Sa și să-și rezolve neînțelegerile care s-au iscat pe parcursul încercărilor prin care a trecut Iov. Cei mai mulți, când studiază această carte, sunt interesați să afle de unde au început necazurile lui Iov, cum au evoluat și care a fost finalul. Din păcate, cei mai mulți cititori, parcurg această carte fără să observe ce se întâmplă la final cu cei trei prieteni ai săi. 

Ca să înțelegem mai bine evoluția evenimentelor, haideți să începem cu următoarele versete:

  • Iov 42:7-10După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. 8 Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.” 9 Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov. 10 Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.

Aceste versete descriu ce a urmat imediat după ce Iov s-a pocăit și Dumnezeu l-a iertat (Iov 42:1-6). După cum putem observa în versetul 7, Dumnezeu nu doar că i-a vorbit lui Iov, dar s-a adresat direct și celor trei prieteni ai lui, cerându-le să se pocăiască. Putem concluziona că la conversația dintre Dumnezeu și Iov au mai fost prezenți și Elihu (prietenul mai tânăr al lui Iov, cel care a prorocit când Dumnezeu a venit și a vorbit din mijlocul furtunii), Elifaz din Teman și probabil mai erau și Bildad și Țofar. Să mai citim o dată, ce i-a spus Dumnezeu lui Elifaz, în versetul 7,

  • „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”

Apoi, în versetul următor, Dumnezeu repetă:

  • „pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”

Iov deja se pocăise și Dumnezeu l-a iertat, și nu mai avea nimic contra lui (Iov 40:1-2Iov 40:8). Dar cei trei prieteni, „n-au vorbit drept despre Dumnezeu”. În capitolele precedente, citim cât de convinși erau că Iov era pedepsit pentru un păcat ascuns sau uitat. În realitate, încercarea teribilă prin care a trecut Iov nu a fost din cauză că a păcătuit, ci pentru că Dumnezeu a îngăduit să fie testat, cu un anumit scop (Iov 1:6-12).

Să revedem versetele care descriu pocăința lui Iov: 

  • Iov 42:1-6 Iov a răspuns Domnului şi a zis: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” – 3 „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţelegde minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” – 4 „Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” – 5 „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.6De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.

Cei trei prieteni au greșit mult înaintea lui Iov, acuzându-l și insistând în acuzația că păcatul lui este cauza suferințelor și pierderilor suferite. Pe parcursul teribilelor necazuri prin care trecea Iov, cei trei prieteni erau foarte convinși și insistau la unison, că Dumnezeu a adus toate acele suferințe peste Iov, din cauza unui păcat și că el trebuia să afle ce păcat a comis și să se pocăiască (Iov 4-23). Judecându-l pe Iov că „a păcătuit și de aceea a adus Dumnezeu pedeapsa peste el” – ei nu-l judecau greșit doar pe Iov, ci și pe Dumnezeu. Și Dumnezeu nu tratează cu indiferență pe nimeni care-L judecă pe El sau felul în care se ocupă de fiecare dintre noi când păcătuim sau nu.

Lui Iov îi era greu să înțeleagă pentru ce trecea prin toate acele suferințe, pentru că știa cât de mult s-a străduit să fie drept și să nu păcătuiască. Cu toate acestea, Iov nu a spus și nici nu a făcut ceea ce a spus diavolul că va face.

În Iov 1:11, diavolul i-a spus Lui Dumnezeu: 

  • „Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” 

Pe parcursul întregii perioade de încercări și suferințe, Iov nu l-a blestemat niciodată pe Dumnezeu nici pe ascuns, nici în față, așa cum a spus diavolul că va face.

Să revenim la Iov și cei trei prieteni. La începutul capitolului 42, citim că Dumnezeu l-a iertat pe Iov, după ce s-a pocăit. Dar acum prietenii lui aveau nevoie să fie iertați de Iov și de Dumnezeu, așa cum le-a vorbit Domnul din mijlocul furtunii, că trebuie să facă.

Faptul că Dumnezeu le cere celor trei să-și ceară iertare, trece des neobservat. Domnul le-a spus să aducă jertfa pentru a primi iertarea, asistați de Iov și Iov să se roage pentru iertarea lor. Să recitim versetul 8:

  • „Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”

Oare de ce nu erau suficiente „jerftele și pocăința”? De ce a cerut Dumnezeu ca Iov să-i ajute și să se roage pentru ei? Un motiv demn de luat în considerare este faptul că niciodată nu este suficient doar să-i cerem Lui Dumnezeu să ne ierte. Domnul vrea să ne iertăm și unii pe alții. Domnul Isus ne învață în rugăciunea Tatăl nostru cât de important este să iertăm:

  • Matei 6:12 „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”

Șdupă ce încheie rugăciunea, Isus continuă cu:

  • Matei 6:14-15„Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

Trebuie să-i iertăm pe ceilalți ca să fim iertați la rândul nostru de Tatăl Ceresc.

Nu este suficient să ne pocăim „pentru noi înșine” înaintea Domnului. Trebuie să-i și iertăm pe cei care ne-au greșit până acolo încât să ne rugăm pentru ei. Dumnezeu Însuși le-a poruncit celor trei prieteni ai lui Iov să se pocăiască să meargă la Iov să aducă arderea de tot pentru iertare și acesta să se roage pentru ei. Dumnezeu vroia ca Iov să-i ierte și să se roage pentru ei. În Noul Testament avem următorul verset cu același mesaj:

  • Matei 5:23-24 „Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.”

Prietenii lui Iov s-au împăcat cu Dumnezeu și cu Iov, iar Iov s-a împăcat cu ei la nivelul așteptat de Domnul.

După ce cei trei au adus arderea de tot pentru iertare și Iov s-a rugat pentru ei și i-a iertat, ceea ce le-a cerut Dumnezeu a fost împlinit. Toți s-au pocăit înaintea Lui Dumnezeu și cei care și-au greșit unii altora de asemenea s-au pocăit. Deci procesul iertării a fost complet doar când cel căruia i s-a greșit s-a rugat pentru cei care i-au greșit.

Sunt atât de multe mesaje despre iertare în zilele noastre, care ne învață să iertăm pentru că neiertarea ne poate îmbolnăvi. Și este adevărat că amărăciunea și neiertarea sunt foarte nesănătoase și pot avea efecte grave pentru cei care le nutresc. Dar Dumnezeu ne cere mai mult. El ne cere să-i iertăm pe ceilalți așa cum suntem noi iertați. De asemenea ne cere să ne iubim dușmanii și să ne rugăm pentru cei care ne greșesc și chiar pentru „cei ce vă (ne) asupresc şi vă (ne) prigonesc” (Matei 5:44Luca 6:28). Isus ne-a învățat ce avem de făcut, când era țintuit pe cruce. El s-a rugat: „Tată iartă-i, că nu știu ce fac”. Isus de fapt spunea că i-a iertat pe cei care l-au condamnat și crucificat pe nedrept și vroia ca nici Tatăl să nu le ia în considerare păcatul comis contra Lui. A făcut tot ce trebuia făcut pentru iertarea păcatelor lor și a întregii omeniri, înainte ca vreunul dintre noi să se pocăiască de propriile păcate. Isus ne-a eliberat înaintea Lui Dumnezeu Tatăl, pentru ca atunci când fiecare persoană a ales sau va alege, să se pocăiască, să poată fi iertată. Vai cât de ignorat este acest fapt! Iertarea altora este esențială nu doar pentru sănătatea celui căruia i s-a greșit dar și pentru a permite puterii Lui Dumnezeu să se manifeste în viața sa!

Domnul le-a spus celor trei prieteni ai lui Iov că dacă nu se vor pocăi cum le-a poruncit și Iov nu se roagă pentru ei, atunci va trebui să-i judece după nebunia lor.

  • Iov 42:8 „Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”

Care era nebunia lor? Era faptul că erau convinși „că știau și declarau sus și tare” că Iov a păcătuit și că Dumnezeu îl pedepsea pentru păcatul lui. Și cât de amarnic se înșelau. Nu doar că L-au judecat pe Dumnezeu, dar l-au judecat greșit, nedrept. De câte ori nu am făcut și noi aceeași greșeală, același păcat? Oh Doamne, iartă-ne, Te rugăm. Cine credem că suntem ca să spunem că Dumnezeu a adus nenorocirea peste o persoană ca s-o pedepsească pentru păcatele ei? Și cine știe de câte ori și în câte feluri nu am greșit înaintea Domnului în moduri similare? Doamne. Te rugăm ajută-ne să nu ne grăbim să tragem concluzii și să ne păstrăm inimile și gândurile curate.

Ce ar fi trebuit Dumnezeu să facă ca „să le răspundă după nebunia lor”? Dumnezeu spune clar că mânia Sa „s-a aprins” (Iov 42:7). Și-ar dori oricare dintre noi să aprindă mânia Lui Dumnezeu contra lui? Cea mai insignifiantă consecință a acestui fapt, ar fi, cum se pare că era în cazul lor, că Dumnezeu nu le mai asculta rugăciunile. A fost nevoie să se roage Iov pentru ei, ca să fie iertați și relația lor cu Domnul să fie refăcută.

Trupul lui Cristos, biserica suferă mult în prezent, tocmai pentru că mulți creștini nu se supun Lui Dumnezeu și nu-i iartă pe cei care le-au greșit. Sunt și mai puțini cei care se roagă Lui Dumnezeu să-i ierte pe cei care i-au rănit.

Atunci când ascultăm de Dumnezeu și facem ce ne cere, Îi deschidem ușa ca să poată lucra în numele nostru și al celor pentru care ne rugăm. Când nu ne pasă ce vrea Dumnezeu să facem și cum să ne comportăm cu ceilalți, respingem înțelepciunea Lui și deschidem larg ușa consecințelor neascultării. Din păcate, neascultarea îi dă dreptul diavolului să ne facă rău, să semene discordie și ură. Ce a pățit Iov, a avut loc în timpul Vechiului Testament, dar Dumnezeu este același ieri azi și în veci. El este Domnul Păcii care ne dă din plin harul Său, dar așteaptă ca și noi să acordăm har celorlalți, la rândul nostru. Nu este suficient să avem o relație corectă pe verticală cu Dumnezeu, trebuie să avem o relație corectă și pe orizontală cu semenii noștri.

  • Romani 12:18 Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

Ce facem când L-am rugat pe Dumnezeu să ierte pe cineva care ne-a greșit și acea persoană nu vrea să se împace cu noi? Sau, dacă ne-am cerut iertare de la cineva căruia i-am greșit și persoana nu vrea să ne ierte? Nu putem face mai mult decât ceea ce ține de noi înșine și să lăsăm restul în seama Domnului. Fiecare dintre noi este responsabil de sine însuși și de acțiunile sale dar nu răspundem de ce fac sau nu fac ceilalți. Dacă ei aleg să ne ierte, atunci e minunat, pentru că aceasta va începe procesul de vindecare. Dacă nu ne iartă, cel puțin știm că ne-am făcut partea și putem lăsa restul în mâna Lui Dumnezeu. Când alegem să nu ținem „cu dinții” de răul pe care ni l-a făcut cineva și alegem iertarea în locul amărăciunii și urii, Duhul Sfânt poate lucra în noi vindecarea și restaurarea și ne vom putea ruga cu tot mai mare ușurință pentru ca voia Domnului să se facă în situația prin care trecem.

Restaurarea lui Iov pare să fi fost legată de iertarea celor trei prieteni ai săi și de dorința lui de a se ruga Domnului, pentru ei.

  • Iov 42:9-10aElifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov. Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi.

Oare câți au fost privați de restaurare și împăcare cu Dumnezeu, pentru că nu ne-am rugat pentru ei când ne-au greșit? Poate credem să este suficient să-i cerem Lui Dumnezeu să-i binecuvinteze pe cei care ne-au făcut rău. Dar dacă ne dorim să fim tratați bine, tot așa trebuie să-i tratăm și noi pe ceilalți. Isus ne spune: „tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel…” (Matei 7:12). Și ce tratament mai bun ne-am dori decât să se roage pentru noi, sincer, dintr-o inimă curată și poate chiar cum s-a rugat Isus pe cruce: „Tată iartă-i, că nu știu ce fac.”

Iov a ascultat de Dumnezeu și i-a iertat pe prietenii lui care i-au greșit și s-a rugat pentru ei. Ascultarea lui Iov, a deschis ușa Lui Dumnezeu să lucreze nu doar în numele prietenilor lui ci și pentru el. Dumnezeu l-a vindecat pe Iov și a restaurat tot ce a pierdut și chiar i-a dat înapoi dublu decât a avut. Binecuvântările și beneficiile urmează ascultarea și supunerea înaintea Domnului. Nouă ar trebui să ne fie mai ușor decât i-a fost lui Iov, pentru că datorită jertfei Lui Isus pe cruce, putem fi născuți din nou și Îl avem pe Duhul Sfânt care locuiește în noi și ne învață, ne conduce, ne întărește și ne ajută ca să facem tot ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi.

Rugăciune de încheiere: Doamne Tată Ceresc, Te rugăm iartă-ne că nu am făcut tot ce ar fi trebuit să facem în ce privește iertarea. Iartă-ne că am primit harul tău și nu l-am dat mai departe. Iartă-ne că nu ne-am supus cum ar fi trebuit ca să ne iubim dușmanii și uneori chiar prietenii, așa cum am vrea noi să fim iubiți și iertați. Ajută-ne o Doamne să îți dăm libertatea să lucrezi în viețile noastre și ale celor care ne-au făcut rău. Te rugăm să-i ierți și pe ei și pe noi pentru multele instanțe în care nu ne dădeam seama ce facem… în Numele Lui Isus, amin!

O CARTE IMPOTRIVA FRANCMASONERIEI DECLANSEAZA UN SCANDAL

https://prosistemhaha.wordpress.com/2013/10/01/strategia-diabolica-a-fortelor-oculte-pentru-instaurarea-noii-ordini-mondiale/

CONTROLUL ABSOLUT

  Lansarea cartii “strategia diabolica a fortelor oculte pentru instaurarea noii ordini mondiale” .Autorul acesteia se numeste Nicolae Trofin are 27 de ani si este proaspat absolvent, cu nota 10, al Facultatii de Teologie din Cluj. desi mai sunt aproape 8 zile pana la lansarea oficiala a cartii, ea a declansat un adevarat scandal, clujenii, in ciuda pretului.
Trofin afirma ca din cauza acestei carti a fost batut in luna octombrie 1996 in plina strada si ca a fost convocat la sediul SRI Cluj, unde a fost amenintat si i s-a spus ca in Germania ar fi fost arestat pentru atitudine revizionista si antisemita. “Am fost anchetat de mai multe ori dar am refuzat sa dau o declaratie. apoi am fost la Arhiepiscopul Bartolomeu Anania care mi-a spus : -Da cine esti tu sa scrii asa ceva ? Cine te crezi ? Te crezi scriitor?”. Nicolae Trofin considera ca Bartolomeu Anania merge pe linia francmasonica, in predicile lui putand fi lesne intuit acest lucru.

Cert este ca datorita acestui scandal, cartea lui Nicolae Trofin a devenit un best-seller la Cluj, fiind cumparata pe sub mana.(…)

Publicam in exclusivitate titlurile catorva capitole: “Evreii nu mai sunt popor ales”, “Francmasoneria, creatia evreilor”, “Comunismul – creatia francmasoneriei”, ” Comunismul – un pas catre noua ordine mondiala”, “New Age – Satanizarea (creatia francmasoneriei)”, “Rusia si noua ordine”, ” Anul francmasonic ’89 – planuirea caderii lui Ceausescu”, “Comunism -satanism”. http://www.dezvaluiri.go.ro/trofin.htm

1.

Definitia francmasoneriei

Francmasoneria este o organizatie secreta, o perfida conspiratie mondiala cu scopuri malefice ascunse (singura organizatie politica ce foloseste în rau energiile naturii, prin ritualuri de magie neagra si prin invocarea fortei Satanei), care urmareste sa stapâneasca într-un mod tiranic oamenii acestei planete (considerati simple animale cu fata umana), prin instaurarea pâna la sfârsitul secolului a unei asa zise Noi Ordini Mondiale, în realitate noul haos al Satanei. Francmasoneria este de fapt condusa din umbra de miscarea Sionista prin intermediul asa-zisului Guvern ultrasecret “invizibil” al Terrei numit si Majestic 12 si prin Marea Loja Mama si Consiliul Suprem (formate numai din membri sionisti) B’NAI B’RITH. Miscarea sionista este formata din magnati evrei, adevaratii bogatasi ai Pamântului, care controleaza la ora actuala într-un mod diabolic finantele si aurul lumii. Membrii miscarii Sioniste utilizeaza tehnici subtile de magie neagra, se închina Satanei si cu o inteligenta diabolica stabilesc ierarhii ale raului între state si puteri militare, organizeaza blocade economice si de orice alt tip asupra tarilor care îsi apara independenta amenintata, adesea ocupa teritorii si tari, creeaza conflicte interetnice în urma carora farâmiteaza tari (vezi tragedia din Yugoslavia pe care vor sa o realizeze si în România prin conflicte interetnice si interreligioase în Transilvania, sa nu uitam evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mures); francmasonii folosesc metode foarte perverse: santaj economic, politic, militar, informational, manipularea unor întregi natiuni prin metode clasice (propaganda deschisa, coruptie, santaj si prin tehnici de razboi psihologic: intoxicarea cu informatii false, pervertirea constiintelor omenesti, dirijarea intereselor unor natiuni si popoare în directii contrare intereselor proprii, semanarea urii si dezbinarii între cetatenii aceleiasi natiuni sau între popoare diferite). Pentru a realiza acest plan diabolic, miscarea Sionista a elaborat în 1897 la Congresul masonic mondial din Elvetia, 24 de procese verbale cunoscute sub numele de “Protocoalele înteleptilor Sionului”. Desi francmasonii sustin în mod pervers ca aceste protocoale sunt false si au fost facute de cei care vor sa denigreze francmasoneria, totusi este evident pentru orice om inteligent ca ele sunt reale pentru simplul motiv ca tot haosul actual al omenirii confirma în mod izbitor în cele mai mici amanunte ideile Protocoalelor, care constituie chiar planul fundamental de actiune al Francmasoneriei, elaborat cu o inteligenta diabolica de “înteleptii Sionului” în aceste 24 de protocoale înca din 1897. Este evident ca nu este vorba de o simpla coincidenta si ca aceste protocoale stau la baza actiunilor miscarii Sioniste care conduce si coordoneaza în realitate toate lojile masonice si reprezinta de fapt ce vrea sa spuna sloganul masonic “Prin haos la ordine”.

Ideile fundamentale ale protocoalelor sunt:

 1. Francmasonii nu admit alt drept decât cel al fortei; “liberalismul” propagat de ei printre crestini a distrus religia crestina si autoritatea statului.

 2. Aurul a intrat în mâinile miscarii Sioniste si cu ajutorul lui aceasta a acaparat presa, dominând opinia publica ce comanda guvernele în statele asa-zis democrate.

Membrii miscarii Sioniste sunt numiti în cercurile lor: “iluminati”, “întelepti”, “eminente cenusii”, “big-Brother”, “guvern ultra-secret din umbra”. Datorita faptului ca francmasoneria actioneaza ca o societate secreta (desi francmasonii sustin ca francmasoneria nu este secreta ci doar “discreta”) manipulând din umbra masele de oameni prin guvernele marioneta pe care le instaleaza la conducerea tuturor tarilor, pentru ca în spatele tuturor lojilor masonice se afla membrii miscarii Sioniste (necunoscuti de marile mase), pentru ca în fata oamenilor sunt împinsi oameni politici care respecta numai conditiile impuse din umbra de membrii miscarii Sioniste infiltrati sub nume adaptate poporului respectiv în toate partidele politice (indiferent de culoare si orientare) si pentru ca se folosesc de sloganuri ca: “democratie, libertate, fermitate, egalitate” în spatele carora se ascund cele mai mari crime si faradelegi W. Churchill a definit miscarea Sionista si francmasoneria “Fiara fara chip”.

Membrii miscarii Sioniste pentru a ramâne în umbra înfiinteaza în toate tarile din lume loji masonice, le maresc neîncetat numarul, atrag în ele personalitati ce pot urca sau sunt deja în functii publice folosindu-se de setea de putere si de bani a acestora sau de naivitatea lor. Aceste loji sunt dirijate cu o inteligenta diabolica din umbra de o administratie centrala, pe care numai membrii Sionisti o cunosc. Ei merg pe principiul ca nimeni nu se poate lupta cu o “putere necunoscuta”. Masonii nesionisti, indiferent de rasa, nationalitate si functie folosesc drept paravan si sunt pionii de sacrificiu (asa cum a fost masonul Ceausescu si alti lideri politici sacrificati) pentru masonii Sionisti si scopurile lor malefice ascunse. Planul de actiune al celor 13 lideri Sionisti care se închina diavolului este pentru toti ceilalti “frati masoni” un secret.

2.
Originea francmasoneriei

Masoneria este una dintre cele mai vechi organizatii malefice care exista pâna în zilele noastre. În urma unor sapaturi facute în 1888, în Libia, s-au gasit foi de papirus în care se mentioneaza date despre întruniri secrete de tip masonic, înainte de Cristos. Masonii, organizati în bresle, au ajutat la construirea templului lui Solomon. De asemeni, s-au gasit informatii despre masoni si în scrierile necrologice din Egipt. Masonii, înca de pe atunci, foloseau limbaje secrete pentru a comunica unii cu altii, embleme, cifre (3, 6, 13, 33, 666). Cel mai important simbol era un sort scurt care a fost înlocuit cu o blanita alba de miel în timpul preotilor din Melchisedec.

Stramosii miscarii Sioniste de astazi sunt fariseii care l-au rastignit pe Iisus.

Mod de organizare

Francmasoneria este organizata în loji care au diferite denumiri si aparent se lupta între ele. Astfel putem întâlni denumiri ca Francmasonii fara sort, Lojile albastre, Grand Orient, Ritul Scotian Antic si Acceptat, Loja Nationala Româna, Loja militara Cairo, loji parlamentare, loja italiana Propaganda Due, Rotary Club, Lions Club, Ritul York, Clubul celor 500, Clubul de la Roma, B’NAI B’RITH, Consiliul celor 33, Consiliul celor 13, Majestic 12, etc.

În realitate toate aceste loji si grupari masonice sunt conduse la vârf de elita miscarii Sioniste într-un mod atât de diabolic încât nimeni din aceste loji masonice nu cunoaste adevaratul plan satanic al celor care-i conduc din umbra.

4.

Scopuri

Scopul declarat al francmasoneriei este de a ajuta umanitatea, de a face fapte caritabile, filantropice.

Scopul ascuns cunoscut doar de liderii miscarii Sioniste este de a omorî 5 miliarde de oameni pentru a-i putea controla pe cei care ramân si pentru a-i exploata dupa cum doresc acesti lideri Sionisti. Asta înseamna de fapt sloganul “Noua Ordine Mondiala”!

Întelegerea acestor aspecte cutremuratoare va va ajuta sa deveniti lucizi, sa va exprimati liber si total neconditionat optiunile, sa deveniti stapâni pe propriile dumneavoastra vieti si sisteme de valori. Daca veti deveni lucizi, va veti putea opune printr-o rezistenta pasiva refuzând sa faceti jocurile satanice care servesc scopurilor monstruoase urmarite de Francmasonerie în aceasta tara.

Putini sunt la ora actuala aceia care stiu ca mai mereu în spatele oricaror guverne oficiale se gasesc si actioneaza, nebanuite, din umbra, grupari francmasonice secrete care le dubleaza si le manipuleaza în scopurile lor planetare îngrozitoare. Tacerea francmasonilor si ignoranta noastra, ambele la fel de vinovate, îi ajuta din plin pe francmasoni sa ne scufunde si mai mult într-o infernala prapastie.

Scopul ascuns al Francmasoneriei este dominatia asupra întregii planete, întemeierea unei republici mondiale cu desavârsire laica, condusa de francmasoni cu o omenire îndobitocita de mizerie si de patimile inferioare dezlantuite. Scopurile principale pe care ei intentioneaza sa le realizeze pâna în anul 2050, sub numele generic de Noua Ordine Mondiala, sunt:
1) Stabilirea unei Noi “Ordini” Economice Internationale, sub directul control al unui organism francmasonic mondial.
2) Stabilirea si impunerea neconditionata a unui guvern mondial francmasonic care va fi manipulat din umbra de Noua Ordine Mondiala.
3) Stabilirea viitoarelor State Unite ale Europei ca asa-zisa natiune dominanta, guvernata de guvernul mondial.
4) Alegerea si impunerea unui rege planetar unic, initiat de maestrii francmasoni, pentru a conduce guvernul mondial.
5) Crearea si promovarea unei asa-zise “religii mondiale” care va coordona toate religiile pamântului (“religia” satanica) care va avea în frunte un fel de pontif mondial.

Fragmente din Protocoalele maestrilor francmasoni:
1. Aurul este o putere irezistibila. Mânuit de experti va fi totdeauna cel mai util instrument pentru cei care îl au si obiectul invidiei celor care nu-l au. Cu aur poti cumpara cele mai nestapânite constiinte, poti fixa valoarea tuturor lucrurilor, pretul tuturor produselor, poti finanta împrumuturi catre state si apoi ai statele la dispozitie.
2. Deja principalele banci, bursele întregii lumi, creditele tuturor guvernelor sunt în mâinile noastre.
3. Cealalta mare forta este presa, repetând fara încetare anumite idei, presa reuseste ca în cele din urma sa le impuna de parca ar fi fapte reale. Televiziunea, arta, învatamântul, toate aflate în mâinile noastre ne aduc servicii asemanatoare ajutându-ne sa inoculam în mintea oamenilor ceea ce noi dorim.
4. Laudând într-una democratia, îi vom diviza pe crestini în partide politice, le vom distruge unitatea nationala, vom semana peste tot discordie. Redusi la neputinta, se vor prosterna în fata LEGII BĂNCILOR NOASTRE.
5. Îi vom împinge pe crestini la razboi, exploatând mândria si prostia lor, iar noi vom trage profite. Se vor masacra reciproc si vor face loc unde sa ne puna oamenii nostri.
6. Mosia totdeauna a însemnat influenta si putere. Von farâmita marile domenii teritoriale în numele dreptatii sociale si al fraternitatii. Vom împarti fragmentele la tarani, care le doresc din tot sufletul, si care curând ne vor fi datornici, ca urmare a costului de productie. Capitalul nostru ne va face stapânii lor. Atunci noi vom deveni marii latifundiari si stapânirea asupra pamântului ne va consolida puterea.
7. Cu aur si linguseli vom câstiga proletariatul care se va angaja singur sa distruga capitalismul crestin. Le vom promite muncitorilor salarii pe care nici nu le-au visat, dar vom ridica si pretul celor necesare pentru trai, astfel încât profitul nostru va fi si mai mare. Astfel vom pregati revolutii pe care le vor face crestinii inconstienti si al caror fructe le vom culege noi.
8. Vom ataca si le vom batjocori preotii, facându-i ridicoli, apoi odiosi, distrugându-le religia si atunci vom fi stapâni pe sufletul lor.
9. Monopolizând învatamântul, vom avea în mâna noastra mijlocul prin care vom forma mintile copiilor dupa cum ne convine noua.
10. Umflati de ambitie si vanitate, conducatorii politici se înconjoara cu lux si armate. Le vom pune la dispozitie toti banii de care are nevoie nebunia lor, si astfel îi vom conduce de capastru.
11. Nevoia zilnica de pâine îi va face pe oameni sa taca, iar prin diferitele concursuri de Loto, sport, arta, frumusete etc., adormiti si hipnotizati de cuvântul magic progres, acestia vor fi astfel distrasi si îndepartati de la problemele grave launtrice sau politice consumându-si zi de zi în mod haotic si inutil un imens si pretios capital de energie psihomentala pe care îl vor investi, spre exemplu, în frenezia unui steril meci de fotbal.
12. Baroul trebuie sa fie demoralizat, institutiile publice trebuiesc compromise iar spionajul si turnatoria trebuie sa fie cultivate în mod sistematic.
13. Prestigiul persoanelor publice care sunt orientate în mod benefic si divin trebuie sa fie în mod sistematic desfiintat ca si propria lor fiinta prin atentate, calomnii, denigrare sau folosind alte cai ascunse.
14. Crizele economice mondiale sunt în mod intentionat întretinute de catre miscarea Sionista cu scopul de a retrage banii din circulatie, determinând astfel guvernele sa faca împrumuturi externe uriase cu dobânzi mari pentru a fi pe deplin la discretia elitei Sioniste.

* * *

Acestea sunt câteva elemente sintetizate din Protocoalele Maestrilor Francmasoni stabilite în cel mai mare secret în 1897 la Bassel cu ocazia Congresului Mondial al Francmasoneriei. Ele au strapuns cortina misterului si secretului, fiind dezvaluite chiar de catre unii masoni care, pe patul de moarte, îngroziti de faradelegile facute si de iminenta Judecatii Divine, si-au marturisit crimele înainte de a muri. Odata dezvaluite, francmasonii au urmarit sa inoculeze ideea ca acestea ar fi false, fiind o investitie menita sa discrediteze francmasoneria mondiala. Însa, argumentul zdrobitor în favoarea autenticitatii protocoalelor, la îndemâna oricarui om inteligent care gândeste si stie sa priveasca în jurul sau, este cumplita realitate pe care o traim astfel cu totii în tara noastra si pe întreaga planeta. O simpla coincidenta?! Poate pentru cei ce doresc sa ramâna în obscuritatea ignorantei. Pentru oamenii treji este de fapt o realitate zguduitoare pe care trebuie sa o oprim neîntârziat prin forta cunoasterii, fermitatea deciziei si curajul actiunii.

INFORMAŢI-VĂ, REFLECTAŢI,
ALEGEŢI sI ACŢIONAŢI!
ÎNCĂ MAI ESTE TIMP!

5.
Sloganuri francmasonice

“Prin haos la ordine”

“Politica si morala nu trebuie sa aiba nimic comun”

“Dreptul consta în forta”

“Toti pentru unul si unul pentru toti”

“Scopul francmasonic justifica întotdeauna mijloacele”

“Democratie, libertate, egalitate, fraternitate”

“Dreptul trebuie sa fie al celui mai tare”

“Multimea este oarba si de aceea poate sa fie usor manipulata de francmasoni”

“Crestinii sunt în general naivi, prosti si mici”

“Libertatea este o idee himerica”

“Oamenii politici crestini sunt niste papusi de paie în mâinile maestrilor sionisti”

“Nevoia pâinii zilnice îi dreseaza gradat pe oameni”

6.
Modalitati de realizare a scopurilor ascunse în urmatoarele domenii:

ECONOMIC

Miscarea Sionista care conduce din umbra toate lojile masonice (chiar daca aparent acestea se lupta între ele pentru suprematie) actioneaza prin sistemul bancar mondial sionist Rotschild/Rockeffeller pentru îmbogatirea fara limite si fara scrupule a membrilor sionisti si saracirea celorlalti oameni, indiferent de rasa si nationalitate. Iata ce spune în acest sens unul din liderii masoni sionisti David Rockeffeller: “Suntem în pragul unei transformari globale. Trebuie sa declansam o criza majora (economica, militara, politica, sociala, educativa, religioasa) si toate natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala.” Miscarea Sionista prin lojile masonice infiltrate în toate tarile lumii sub diferite nume si masti urmareste sa aiba controlul total asupra finantelor lumii. Pentru aceasta creeaza mari monopoluri particulare (Rotschild, Rockeffeller) care sa fie rezervoarele imenselor bogatii ale lumii, provoaca crize economice ca sa destabilizeze statele lumii sustragând banii depusi acolo, acumuleaza mari capitaluri private care au fost sustrase din circuitul bancar al statelor silind astfel aceste state sa ia bani de la Banca Mondiala, F.M.I. (institutii create organizate si coordonate de miscarea Sionista) sub forma de credit si sa accepte conditii aberante care duc statele respective la haos. Creditele impuse de F.M.I. împovareaza statele cu procente imense care le transforma în sclavi fara vointa.

Nu întâmplator, pe cladirea FMI este asezat simbolul satanic, 666! Acest aspect demonstreaza o data în plus ca planurile satanice inspira si sustin activitatea FMI.

În ziarul “Jurnalul National” din 27.02.1997 profesorul universitar Ilie Badescu, presedintele Asociatiei Sociologilor din România afirma: “Dupa stiinta mea nu exista nici o tara care aflata în Criza economica sa fi reusit relansarea cu ajutorul FMI si Bancii Mondiale! În conditiile în care Guvernul va face cum a anuntat, o privatizare prin vânzare neconditionata de întreprinderi se va produce în momentul respectiv o foarte rapida si primejdioasa înstrainare a unei parti din averea nationala fara posibilitatea ca vreodata sa se mai poata interveni pentru recuperarea acestei parti înstrainate. Noi vom fi debitori pentru ca împrumutam, cautam capitaluri si altii vor fi creditorii nostri. Deci se creeaza o situatie de dependenta prin decalaj nou, suntem din nou la periferia metropolei. Solutia trebuie cautata înauntru în fortele proprii, prin noi însine.”

Tot în ziarul “Jurnalul National” din 21.05.1997, profesorul universitar Dr. Gheorghe Ciulbea, specialist în gândire politica si istorie a gândirii economice afirma: “FMI, Banca Mondiala, BIRD si BERD vor sa transforme România într-o neocolonie. Actuala conducere a tarii nu are habar de doctrinele economice, decide si actioneaza dupa cum o taie capul, dupa interesul zilei si al fortei sociale pe care o reprezinta. USD-istii lui Roman si UDMR-istii asteapta ordinele strainatatii pentru a le aplica în România, iar România se îndreapta irevocabil spre economia de piata tipica unei tari arabe sau africane. Cu alte cuvinte situatia de neocolonie a Occidentului. Economia libera de piata este astazi un nonsens în America si aiurea pentru ca cei care grabesc fara discernamânt reîntoarcerea la piata libera de tip Smith gresesc în asa masura încât starea lor mintala dovedeste un caz clinic. Ei vor ceva ce nu mai exista în Occident, ceva ce nici nu ar putea fi tolerat si care nu are puterea de a supravietui. Aceste orientari se transpun la noi în tara în domeniul privatizarii, politicii industriale, agrare si terminând cu acelea ale inflatiei si ale nivelului de trai. Este vorba de “reforma” româneasca!”

În ziarul “Jurnalul National” din 3.04.1997 profesorul universitar, Dr. Ioan Radu, parintele informatiei manageriale afirma: “Criza manageriala promoveaza în România o economie de Piata Obor. Recent a aparut o carte numita <<Jocul Pietii>> scrisa de trei mari economisti ai lumii, editata în 1995. Aceasta carte critica si prezinta greselile ce se fac într-un program de guvernare în tarile Europei Centrale si de Est. În aceasta carte se critica tocmai obiectivele principale ale programului Ciorbea. Doresc sa atrag acest semnal de alarma: Trei masuri forte – liberalizarea totala a preturilor, eliminarea subventiilor si atragerea cu orice pret a capitalului strain sunt eficiente doar în situatia în care piata interna este stabila si în al doilea rând managementul microeconomic este bine înregistrat. În caz contrar, spun cei trei specialisti, riscam sa cumparam produse fara alternativa. Alta problema: Cum se justifica cresterea preturilor din domeniul transportului? Nu a crescut calitatea serviciilor, nu au crescut nici lefurile salariatilor. Atunci unde sunt banii? Alta problema: Eu ca profesionist în management nu accept ideea domnului ministru al Telecomunicatiilor conform careia, daca în Occident cheltuielile pentru un abonat sunt de 2,8 dolari trebuie sa ajungem si noi la acest nivel. De ce?! Poate ca noi putem sa avem aceleasi servicii la un pret mai mic. Sau daca nu putem, explica! Dar asta nu este explicatie trebuie sa ajungem la acelasi pret cu ei! E ca si când ai spune: Asa vreau eu!”

În ziarul “Jurnalul National” din 16.05.1997 profesorul universitar, Dr. Paul Bran, rectorul ASE afirma: “La nivelul Guvernului nu se cunoaste suficient situatia din economie. FMI practica metoda asta, repet, si în alte zone. Este ca si când un om bolnav nu vrea sa se opereze, îl iei de pe strada si îl operezi cu forta. Nu stii daca scapa, dar operatia trebuia, dupa parerea ta facuta. Asa s-a procedat si cu noi: eu nu spun ca ne-au bagat într-un experiment ci hai sa o numim etuva.”

În ziarul “Jurnalul National” din 11.06.1997 se afirma: “Dinu Patriciu nu crede în politicile FMI si ale Bancii Mondiale. Peste tot pe unde au fost aplicate, aceste politici au fost falimentare si au împiedicat dezvoltarea capitalului autohton. Ele nu sunt o solutie pentru România. Un program de guvernare bazat pe politicile impuse de aceste organisme internationale nu poate da rezultate în România. Potentialul tarii precum si masurile liberale ce pot fi luate pentru a stimula politica autohtona spre a deveni partenera a capitalului strain pot fi mult mai eficiente decât o astfel de abordare. România nu se poate descurca fara infuzia de capital strain dar se poate descurca fara semnalul dat de FMI si Banca Mondiala.”

În ziarul “Jurnalul National” din 26.02.1997 profesorul universitar Ilie Badescu, presedintele Asociatiei Sociologilor din România afirma: “Guvernul Ciorbea va rezista atâta vreme cât se va mentine starea de confuzie. Unul dintre instrumentele cele mai eficiente de a guverna populatii aflate în situatii limita este sa le arunci în dezordine, în haos, în confuzie totala. Experienta terapiei de soc izvorâta tot dintr-o conceptie monetarista de reformare în Brazilia a facut un dezastru. Adica, noi sa fim tari, sa reusim sa controlam totul, noi facem reforma, voi acceptati-o! – este gândirea pe care o are la ora actuala Guvernul Ciorbea. Se lauda ca sunt implicati specialisti români iar pe de alta parte se lauda ca au facut conceptul de reforma cu specialisti straini. Sa spui ca “reforma noastra este ultima salvare a României” este inadmisibil. Este o conceptie soteriologica de tip parareligios înspaimântatoare. Asta este o gândire de tip apocaliptic. Cum adica?! Sa ma convingi tu pe mine ca tu, guvern, vii sa ma salvezi! Tu guvern si clasa politica vii sa ma salvezi pe mine, natiune, popor cu 2000 de ani de istorie?! Este o conceptie mesianica, de tip neoleninist, si foarte periculoasa.”

În “Jurnalul National” din 22 aprilie 1997 Presedintele Comisiei de agricultura din Senat, Trita Fanita afirma ca: “Subarendarea pamântului de catre straini poate face iobagi din taranii români. Ei (strainii) pot arenda suprafete mari de teren pe care apoi îl pot subarenda taranilor, facând din acestia iobagi.”

Este evident ca se urmareste ca prin conditiile aberante impuse de FMI, Banca Mondiala, Uniunea Europeana si NATO sa se creeze haos în aceasta tara! Ne întrebam de ce sunt acceptate aceste conditii de cei care au jurat ca vor apara interesele si integritatea României?

Ceea ce se urmareste sa se realizeze la ora actuala în România de catre miscarea Sionista prin oamenii politici cooptati în francmasonerie s-a realizat în anii trecuti în Grecia. La ora actuala, întreprinderile grecesti care au fost cumparate de investitori straini (manipulati de miscarea Sionista) sunt închise si Grecia a devenit piata de desfacere pentru produsele realizate în exteriorul tarii!

Pentru a se îmbogati membrii miscarii Sioniste actioneaza dupa principiile urmatorului sistem:
1. creeaza conflicte si chiar razboaie (razboiul de secesiune din America, primul razboi mondial, al doilea razboi mondial, razboiul din Vietnam, razboiul din Golful Persic, razboiul din Iugoslavia) în care crestinii (goimii sau “dobitoacele crestine” cum îi numesc membrii miscarii Sioniste pe crestini) lupta unii contra altora, generând suferinta, foamete, saracie, mizerie, boli, moarte, haos;
2. nu apar la vedere ca autori ai conflictului respectiv;
3. bancile sioniste sustin cu bani toate partile beligerante pentru ca apoi sa ceara dobânzi imense celor care au fost împrumutati, îmbogatindu-i astfel pe membrii miscarii Sioniste;
4. apar apoi ca o instanta împaciuitoare, care doreste terminarea conflictului;
5. în urma haosului astfel format de ei din umbra, impun conditii statelor care au participat la respectivul conflict, emit pretentii asupra unor teritorii ale statelor respective (în ce priveste România vezi “Ultimatumul rusilor” si Dictatul de la Viena).

Un exemplu în aceasta privinta este razboiul de secesiune american 1861-1865. Înainte de razboi, agentii familiei sioniste Rotschild au dus o mare propaganda “pentru uniune” în statele din Nord. În acelasi timp, alti agenti ai aceleiasi familii sioniste Rotschild duceau o campanie “contra uniunii” în statele din Sud. La izbucnirea razboiului, Banca Rotschild din Londra a finantat razboiul în statele din Nord, Banca Rotschild din Paris a finantat statele din Sud. În final, singurii care au câstigat foarte multi bani de pe urma împrumuturilor si “razboiul” au fost numai membrii familiei Sioniste Rotschild.

Un alt exemplu este al doilea razboi mondial, care a fost realizat de miscarea Sionista si care l-a sustinut cu bani ai Bancilor Sioniste din Elvetia pe Hitler, preferând sa sacrifice reprezentanti ai poporului evreu pentru ca apoi, dupa razboi, sa ceara pamântul pe care se afla acum Israelul si daune imense care i-au îmbogatit pe membrii miscarii Sioniste. Al doilea razboi mondial a fost o înscenare odioasa a miscarii Sioniste care s-a folosit de caracterul paranoic al lui Hitler manipulându-l fara ca acesta sa-si dea seama.

Al doilea razboi mondial demonstreaza ca liderii miscarii Sioniste actioneaza fara scrupule omorând oamenii poporului din care provin.
SOCIAL – DEMOGRAFIC

Miscarea Sionista internationala genereaza haos finantând, sustinând si raspândind: drogurile, alcoolul, tutunul, pornografia, prostitutia, homosexualitatea, desfrâul, virusi mortali (SIDA, Ebola), violenta, crimele, terorismul, conflictele interetnice. O carte publicata în S.U.A. de eminentul savant doctorul Horowitz “Emerging Viruses” demonstreaza faptul ca virusul SIDA a fost fabricat intentionat în laboratoarele americane, începând cu experimentele asupra virusilor de cancer spre sfârsitul anilor ’60. Analizând documentele “declasificate” si contractele semnate de National Cancer Institute, dr. Horowitz este profund convins ca SIDA a fost raspândita în mod intentionat prin vaccinurile contra poliomielitei si hepatitei. Aceasta carte incrimineaza cele mai mari institutii medicale americane si pe cei mai mari cercetatori care au fost manipulati pentru a crea agenti biologici capabili sa distruga sistemul imunitar în contul NCI si a Ministerului de aparare la sfârsitul anilor ’60. Pretentiile conform carora acesti virusi creati în laborator ar fi evoluat în mod natural si ar fi trecut apoi de la maimuta la om apare ca o manipulare grosolana în lumina informatiilor coplesitoare reunite în aceasta carte extraordinara. Cartea demonstreaza rolul important jucat de anumiti lideri politici (si francmasoni în acelasi timp): dr. Henry Kissinger, consilier pentru securitatea nationala, Frank Carlucci si Joseph Califano, secretari la Departamentul de Sanatate, de Educatie si protectie sociala, presedintii Richard Nixon si Gerald Ford, Nelson si Laurence Rockfeller, personalitati din lumea economica si membri ai miscarii Sioniste. Dr. Horowitz demonstreaza ca virusul SIDA a aparut subit si simultan în timpul campaniilor de vaccinare în cadrul unor populatii bine determinate, în zone geografice si culturale atât de diferite precum SUA (vaccinarile contra hepatitei la homosexuali) si Zair sau Haiti (campania contra variolei). În România s-a constatat acelasi fenomen si anume harta cu copiii care au fost infectati cu SIDA se suprapune exact peste harta vaccinarii copiilor împotriva hepatitei de tip B! Trebuie precizat faptul ca România este pe primul loc în lume în ceea ce priveste numarul de copii bolnavi de SIDA! De asemeni s-a constatat ca vaccinul împotriva hepatitei B care a fost refuzat de Ministerul Sanatatii din Franta (pe motiv ca nu sunt bani pentru campania de vaccinare) a fost acceptat de fostul ministru al sanatatii I. Mincu si campania de vaccinare din România a fost sponsorizata de organizatia masonica Rotary Club. Din cercetarile facute pâna acum reiese ca toti copiii din România au fost infestati cu aceeasi tulpina de virus HIV! Acest lucru demonstreaza ca a fost o sursa unica de virus HIV pentru toti copii infestati din toata tara. Datorita faptului ca virusul HIV se modifica si devine specific persoanei infestate rezulta ca este imposibil ca acesti copii sa fi fost infestati datorita neglijentei personalului medical prin nesterilizarea corespunzatoare a seringilor ar fi transmis virusul HIV de la diferite persoane la copii. Acest lucru demonstreaza ca copiii din România au fost infestati în mod voit în timpul campaniei de vaccinari sponsorizate si sustinute de masoni.

Activitatea Mafiei este ghidata si controlata tot de membrii miscarii Sioniste. De asemenea, tot ei manipuleaza mass-media (presa, radio, televiziunea), generând printr-un anumit gen de reclame, publicitate, articole si emisiuni diabolic concepute, dezinformarea si manipularea marilor mase de oameni. Prin sisteme de tip Mind Control (controlul mintii) se induc în mintile oamenilor idei eronate, psihoze, obsesii, devieri psihice, amplificându-se astfel numarul celor care comit fapte antisociale, crime sau se sinucid. La ora actuala în Suedia, spre exemplu, au fost descoperite cipuri electromagnetice de tip Mind Control (care au rol de interfata între un calculator central si creierul uman generând astfel anumite stari si gânduri negative celor care le au în corpul lor) la sute de mii de oameni. Acestor oameni li s-au introdus respectivele cipuri când erau în stare inconstienta (în spitale, în puscarii) din ordinul Guvernului Suedez manipulat de membrii miscarii Sioniste internationale. La ora actuala se realizeaza de catre aceeasi miscare Sionista o diabolica monitorizare a oamenilor acestei planete prin buletine si pasapoarte sub forma de carti de credit. Din tot ce se petrece la ora actuala în România reiese ca aceasta tara este supusa unui cumplit razboi economic si psihologic. Din pacate, datorita ignorantei, românii nu-si dau seama de modul în care sunt atacati psihologic si din aceasta cauza nu se pot apara lasându-se astfel manipulati si condusi ca o turma. Miscarea Sionista urmareste constant sa actioneze în România în conformitate cu secretele sale “Protocoale”. Cei care vor lectura cu atentie cartea lui Ioan Costin Grigore “Cucuveaua cu pene rosii” vor descoperi stupefiati transcrierea fidela a unor înregistrari secrete facute de fosta securitate, în care unii francmasoni si membri Sionisti, care deja actionau în România înainte de revolutie, spun adevaruri cutremuratoare pe care deja acest popor le traieste acum. Pentru edificarea celor ignoranti vom cita din aceste înregistrari câteva afirmatii pline de cinism pe care le rostesc francmasonii si membrii miscarii Sioniste: “sa nu uitati ca pamântul României a fost ales ca loc de pace pentru neamul lui Dumnezeu (care sunt românii). Nimic nu este mai rau decât împlinirea acestei profetii pentru copiii lui Israel. Tocmai de aceea trebuie sa luptam si sa cucerim pamântul fagaduintei (România)”.

“Noi (Sionistii) sedem acum în umbra cu organizatia noastra secreta. Marile puteri nu mai pot hotarî acum nici cel mai neînsemnat acord fara ca noi sa nu luam parte. Autoritatea va trece în strada adica într-un loc public si noi ne vom însusi!… Pentru a pune mâna pe opinia publica trebuie sa o derutam cu zvonuri contradictorii astfel încât crestinii obositi, sa renunte la a mai face politica! Acesta este primul secret. Al doilea secret consta în a înmulti asa de tare defectele poporului (alcoolismul, homosexualitatea, coruptia, dezbinarea, dependenta de droguri, obiceiurile rele, pasiunile) încât sa ajunga sa nu se înteleaga unii cu altii!… Atunci vom avea puterea.”

În protocoale se vorbeste despre fabricarea si raspândirea (de catre francmasoni) unei boli asemanatoare virusului SIDA. “Astfel neamul ales (Sionistii) si-a împlinit fagaduinta! Înmultirea dobitoacelor crestine trebuie stopata.”

“Cel mai bine aperi un adevar declarându-l fals. Procedând astfel în timp ce ei se cearta noi ne vedem de treaba!”

“Noi am ordonat uciderea informatiei”

“Asa vom supune si presa, care va fi o forta!… Mai întâi ea va cadea în mâinile celor îmbogatiti si prin ei în mâinile puterii noastre (Sionistii). Imbecilii care vor crede ca repeta opinia unui ziar independent vor repeta parerea noastra (a Sionistilor) sau pe aceea care ne place noua.”

“Nevoia pâinii zilnice îi va face pe crestini sa taca si îi va transforma în servitori umili!”.

“Dobitoacele crestine vor fi atrase în armata vizibila a lojilor masonice pentru a deruta încrederea fratilor lor!”.

“Daca strica o parte din masinaria Statului, Statul se va îmbolnavi ca si corpul uman si va muri!”.

Aproape tot haosul care exista la ora actuala în România si în general pe aceasta planeta a fost si este în continuare dirijat într-un mod diabolic de miscarea Sionista. Întrebarea fireasca pe care si-o poate pune orice om cu bun simt este de ce provoaca ei atâta mizerie si suferinta? Raspunsul e simplu: datorita faptului ca membrii miscarii Sioniste se închina diavolului, sunt sustinuti în actiunile lor de diavol, iar acesta urmareste prin ei sa distruga, sa înraiasca, sa subjuge, sa exploateze, sa se hraneasca cu energia oamenilor de pe aceasta planeta care permit prin comportamentul lor negativ sa fie vampirizati si folositi pâna la distrugere de catre planurile satanice (vezi cartea lui FRANZ BARDON – “FRABATO MAGICIANUL”, Ed. Esoteria & Ed. VOX, 1995). Diavolul si exponentii sai în planul fizic (cei 13 conducatori Sionisti) folosesc cu multa abilitate suprema înselatorie (minciuna), a raului, care este: sa-i faca pe oameni sa creada ca el, raul, diavolul sau cei 13 nu exista! În România mai mult decât în oricare alta tara urmareste sa înrobeasca poporul român (initiatii Sionisti în magie neagra fac chiar ritualuri satanice pentru a adormi (înnabusi) sufletul national român), deoarece ei stiu ca pamântul României va fi centrul spiritual al planetei. Conducatorii Sionisti considera (în mediocritatea lor) ca daca vor stapâni aceasta tara si se vor stabili ei aici (pamântul ales) vor deveni astfel poporul ales! Pentru aceasta ei se folosesc de unii oameni politici si de metodele specifice razboiului psihologic ca sa genereze haosul si mizeria care la ora actuala exista din plin în România. Din pacate miscarea Sionista se bazeaza si pe ignoranta si delasarea multor români care pot fi astfel foarte usor manipulati prin presa, radio, televiziune actionând conform proverbului românesc: “s-a întâlnit hotul cu prostul”.

Datorita impactului deosebit de mare pe care televiziunea îl are asupra marilor mase de oameni francmasoneria foloseste emisiunile TV (abil si malefic realizate) pentru a-i manipula si “programa” pe cei ignoranti. Omul modern, “homo televisiens”, a devenit dependent de televizor si pierde cel putin 3-4 ore pe zi în fata micului ecran. La întocmirea programelor TV, alaturi de specialisti din cele mai diverse domenii de activitate, lucreaza si psihologi care în conformitate cu planurile malefice ale masoneriei manipuleaza prin sugestie constiinte, creeaza opinii de masa, influenteaza politic si educational telespectatorii. Prin repetare, prin prezentare în forme atractive imagine-muzica-sunet, prin sugestie, apar în subconstientul telespectatorilor germenii autosugestiei, care actioneaza insidios, permanent si distructiv.

Astfel, fara sa-si dea seama, telespectatorul se lasa condus, manipulat. Comoditatea preluarii mesajului audio-vizual a facut ca telespectatorii sa accepte bucurosi informatii prefabricate subtil malefic, aranjate si decupate, care le capteaza toata atentia, transformându-i astfel, din fiinte care ar trebui sa gândeasca în fiinte gândite.

Francmasoneria urmareste ca prin diverse si atractive jocuri si concursuri sa abata atentia oamenilor de la modul pervers în care urmaresc sa instaureze noua “ordine mondiala” prin care vor sa exploateze oamenii acestei planete.

În timpul emisiunilor TV abil si atractiv concepute, atunci când este captata atentia constientului (care ar trebui sa cenzureze informatiile care ajung în subconstient) prin fraze, cuvinte, sunete si mai ales prin imagini special alese, se va produce implantarea în subconstient a mesajului urmarit a fi transmis, iar apoi oamenii vor reactiona conform modului în care le-a fost programat subconstientul!

În fata micului ecran, vrând-nevrând, fiinta umana îsi formeaza psihologia de consumator, devine receptiv, iar televizorul va deveni o necesitate (generând boli psihice), asa cum este alcoolul pentru un betiv sau cum sunt tigarile pentru un fumator.

Libertatea telespectatorului de a alege este limitata, lui i se propun emisiuni special create, având scopuri prestabilite, fiecare din ele având un mesaj subtil ales. Un om care vine obosit de la servici este receptiv (pasiv) în fata televizorului, iar psihologia lui este de a prelua fara nici un discernamânt mesajul primit.

Francmasoneria urmareste ca majoritatea filmelor prezentate la televizor sa aiba scene violente, de groaza, care sa genereze perturbari psihice celor care vizioneaza aceste filme. Reputatul psiholog japonez din Tokio, Seichi Tomojo, a facut un studiu timp de 7 ani, observând 46 de femei însarcinate având vârste între 18 si 40 de ani. Concluziile cercetatorilor sale sunt:
– Femeile însarcinate care privesc filme de groaza si politiste nasc prunci subponderali si lipsiti de farmec, pe când femeile care se delecteaza cu filme de dragoste sau spectacole muzicale vor avea bebelusi grasuti, simpatici si bine dispusi.
– Femeile însarcinate care vizioneaza la televizor imagini violente, muzica metalic rock, au statistic sansa de a naste copii nervosi, perturbati psihic, scuturati de spasme musculare.
– Femeile gravide care urmaresc evenimente sportive, nasc copii mai bine dezvoltati fizic, bebelusii lor fiind mai agresivi decât ai femeilor care nu privesc deloc la televizor.
– Copii femeilor care privesc emisiuni educative sunt mult mai armoniosi.

“Evitarea televizorului nu-i o solutie”, spune reputatul psiholog japonez, “caci copiii mamelor care nu privesc la micul ecran sunt mult mai prosti si mai inerti decât orice alt grup de copii studiat”.

Mesajul audio-vizual al filmelor de groaza, politiste, violente, spectacolele de metalic rock încurajate si sustinute (sponsorizate) de masonerie, muzica rock în general, dar în special cea din ultimii ani (care de fapt nu este muzica ci doar niste strigate animalice ce pun fiinta umana în rezonanta cu ceea ce este malefic), genereaza grave dezechilibre psihice si mentale.

Statistic s-a constatat ca în urma spectacolelor metalic rock foarte multi fani devin violenti, provoaca scandaluri si batai violente, violuri, fapte antisociale, crime. Recent, în urma unor astfel de manifestari satanice ale fanilor formatiilor rock, guvernul german a interzis patrunderea în Germania a oricarei formatii rock din afara tarii.

În cazul “trairii televizate”, mesajul transmis copiilor si adolescentilor provoaca o contagiune emotionala imediata, propice pentru mimetism, si chiar îndemnul de a trece imediat la fapte antisociale cum ar fi: furturi, tâlharii, spargeri de masini, crime, actiuni violente, etc. În acest sens putem da exemplul celor 29 de tineri din S.U.A. care si-au tras câte un glont în cap, dupa vizionarea la TV a filmului “Voiaj la capatul infernului”. Acesta este doar unul din miile de exemple despre modul în care un film satanic perturba psihicul oamenilor si-i determina sa se auto-distruga.

În urma studiilor si statisticilor facute a reiesit clar ca televiziunea poate realiza prin mesaje induse la copiii si la adolescentii care au structuri psihice mai fragile, stari de violenta si de agresivitate, tendinte de teribilism, dar si lucruri extrem de periculoase: dorinta de sacrificiu suprem, tendinta catre terorism sau sinucidere.

În ziarul “Jurnalul National” din 10.04.1997 se afirma: “Karl Poper, autorul lucrarii “Societatea deschisa si dusmanii sai” avertiza în eseul “Un patent pentru a face TV” asupra relatiei TV-democratie. El spunea ca <<s-a ajuns la situatia ca televiziunea a devenit o putere politica potential colosala, s-ar putea spune, cea mai mare. Ca si cum ar fi fost cuvântului Dumnezeu. si asa va fi daca vom continua sa acceptam folosirea abuziva a puterii televiziunii. Ea a devenit o puterea prea mare pentru democratie. Nici o putere nu va putea supravietui daca nu se pune capat acestui abuz. Cred ca un nou Hitler ar avea, cu televiziunea, o putere infinita. O democratie nu poate exista daca nu se tine sub control televiziunea sau, mai precis nu poate exista mult timp daca nu se da la iveala complet puterea televiziunii>>.”

Mircea Moldovan, presedintele Consiliului National al Audio-Vizualului, cu privire la oribila crima realizata de un tânar de 15 ani care si-a ucis prietenul inspirându-se dintr-un film dat pe TV afirma: “Autorii morali ai crimei sunt televiziunile care transmit filme cu violenta.”

Cu ajutorul televiziunii poti dezinforma, forma opinii gresite, sau chiar impune puncte de vedere politice, economice, sociale etc, despre un grup de oameni, o societate sau un popor.

Un astfel de exemplu l-a dat televiziunea britanica, B.B.C., (care este dirijata si controlata de Francmasonerie) prezentând maltratarea lui Mihail Cofariu la Târgu-Mures ca fiind o actiune de purificare etnica a românilor împotriva minoritarilor unguri. Acesta a fost o actiune mascata a Francmasoneriei, de “manipulare ordinara” a opiniei telespectatorilor englezi în favoarea Ungariei, pentru a farâmita teritoriul României. Francmasonii urmaresc prin tot felul de actiuni politice sa slabeasca forta poporului român, ce consta tocmai în unitatea sa.

În ziarul “Jurnalul National” din 30.05.1997 se afirma: “În judetul Covasna, unul din sloganurile anilor 90-91 începe sa prinda contur: “Vom studia si limba româna în limba maghiara!” În acele vremuri, profesori ca Gyrgy Ianos îsi începea orele de fizica facând urmatorul apel: “Elevii români nu au ce cauta la ora mea.” Profesorii români erau întâmpinati de elevii maghiari astfel: “Când pleci de-aici?” sau erau pur si simplu dati afara pe motiv ca “Vom studia si limba româna în limba maghiara.” Profesoara Maria Oprea a notat tezele la româna, foarte slabe de altfel, cu note de 4. Unul dintre elevi, cu acordul total al colegilor sai a scuipat pe caiet, l-a aruncat pe jos facându-l ferfenita cu picioarele. <<Ne era frica sa vorbim si pe strada româneste. Multi elevi români, dar în special eleve erau batjocoriti(te) în fel si chip.>>”.

În ziarul “Jurnalul National” din 19.05.197 se afirma: “În judetul Harghita legile si Constitutia României sunt calcate în picioare.” În ziarul “Jurnalul National” din 17.05.1997 Prea Sfintia Sa Episcopul Ion Salajan afirma: “În Harghita si Covasna sunt locuitori care au constiinta de români dar nu mai stiu româneste.”

În ziarul “Jurnalul National” din 13.05.1997 se afirma: “Presedintele Fundatiei pentru Satul Secuiesc, Kiraly Karoly considera ca <<Maghiarii si secuii au nevoie de autonomie teritoriala si autoguvernare pentru a-si pastra identitatea nationala.>>”!!!

În ziarul “Jurnalul National” din 5.03.1997 se afirma: “<<Drept între popoare>> al statului Israel, profesorul universitar Raoul serban afirma: <<Maghiarimea a avut si are un program – “recâstigarea” Transilvaniei>>.”!!! Miscarea Sionista urmareste prin francmasoni si prin anumiti lideri ai UDMR-ului sa-i pacaleasca pe maghiarii din România ca daca vor lupta pentru federalizarea Transilvaniei vor avea autonomie si vor trai mult mai bine. În acelasi timp aceeasi miscare Sionista a actionat într-un mod perfid în Ungaria determinând din partea ungurilor din aceasta tara o atitudine rece, indiferenta si uneori chiar ostila fata de ungurii din Transilvania. De asemenea, Sionistii urmaresc sa creeze conflicte artificiale în Transilvania, între români si maghiari, între ortodocsi si catolici. În felul acesta se urmareste sa se farâmiteze teritoriul României. Ceea ce va rezulta în urma acestei farâmitari va putea fi mult mai usor controlat si manipulat de catre miscarea Sionista. Atât românii cât si maghiarii stiu ca s-au înteles de veacuri unii cu altii, ca pot trai împreuna pe pamântul Transilvaniei si ca uniti, alaturi de poporul român pot rezista mult mai usor în fata atacurilor perverse ale miscarii Sioniste. De aceea, atât românii cât si maghiarii trebuie sa realizeze faptul ca ar fi o mare prostie sa se lupte între ei sa fie victime omenesti (ca în Iugoslavia) facând astfel jocul diabolic al miscarii Sioniste. Locuitorii de nationalitate maghiara din Transilvania trebuie sa fie constienti ca membrilor miscarii Sioniste si francmasoneriei nu le pasa de maghiari si ca îi folosesc acum pentru a farâmita România pentru ca apoi sa-i exploateze si pe ei (maghiarii) cum fac de altfel cu toate popoarele lumii inclusiv cu poporul evreu din care ei (Sionistii) provin.
POLITIC

Miscarea Sionista urmareste sa conduca oamenii acestei planete manipulând guvernele tuturor tarilor lumii si toate partidele politice. De asemenea, tot ei sunt autorii unor sisteme unice si absolute de control mondial (O.N.U., UNESCO, Uniunea Europeana, N.A.T.O., F.M.I., Banca Mondiala) prin care impun conditii aberante popoarelor lumii pentru a crea haosul ce va duce la asa-zisa Noua Ordine Mondiala (de exemplu României i s-a impus sa legifereze homosexualitatea pentru a intra în Uniunea Europeana!). Desi francmasonii sustin ca nu se amesteca în politica exista nenumarate dovezi ca ei manipuleaza guvernele tuturor tarilor lumii. În ceea ce priveste România va facem cunoscut urmatoarele:

 în “Evenimentul zilei” nr. 1466 din 22 aprilie 1997 senatorul Radu Timofte avertizeaza: “masoneria are tendinta sa ocupe toate functiile importante în Stat din România.” Vicepresedintele Comisiei de aparare a Senatului Radu Timofte ne-a declarat ieri ca tendinta masoneriei din ce în ce mai vizibila de a acapara toate functiile mai importante în Stat reprezinta un mare pericol pentru România.
“Este de remarcat ca atât presedintele Comisiei Senatoriale de Aparare cât si ministrul apararii Victor Babiuc sunt masoni si probabil ca sunt multi altii nu doar în ministerul respectiv ci si în celelalte. Mi-e teama însa ca acesti asa-zis “frati” nu urmaresc altceva decât de a pune mâna pe tot ceea ce înseamna putere în Stat asa cum au reusit în alte tari. Mi-e teama ca vom ajunge într-o zi sa fim condusi numai de catre cei care fac parte din organizatii si atunci s-a dus naibii si identitatea noastra nationala si tot ce înseamna cultura si traditie româneasca.” – a afirmat senatorul Radu Timofte.
Deputatul Vasile Matei spune de asemenea ca ministrii Victor Babiuc si Adrian Severin sunt masoni.
“Din punctul meu de vedere cred ca nu este firesc si normal ca dintr-o comisie ce controleaza activitatea SRI care este prin excelenta un serviciu secret sa faca parte un om care în acelasi timp apartine unei organizatii masonice internationale cu scopuri oculte care intra în contradictie cu interesele României. si daca ne gândim bine conform legii Mârzescu, partidul comunist din acea vreme a fost scos în afara legii exact din cauza apartenentei la o organizatie internationala, Internationala comunista, care era de esenta masonica. Deci voi cere sa dea explicatii în legatura cu prezenta lui Corneliu Ruse în comisia SRI si într-o loja masonica ca si examinarea aspectului referitor la o asemenea posibilitate conform legii sigurantei nationale si Constitutiei. Daca facem paralela între ceea ce a însemnat masoneria pentru Italia loja masonica “Propaganda due” si ce complicatii politice a avut activitatea lui Ligio Geli putem sa ne gândim ca apartenenta la masonerie si implicarea în activitatea politica executiva în România poate fi extrem de periculoasa.” – a declarat deputatul PUNR Vasile Matei.

 în Adevarul din 22 aprilie 1997 liderul Alternativei României Varujan Vosganian declara ca acest partid recomanda oamenilor politici sa se abtina sa faca parte din lojile masonice. Vosganian sustine ca lojile masonice se orienteaza spre “zonele strategice” precum Guvernul sau Banca Nationala si a relatat ca el personal a refuzat sa faca parte dintr-o loja masonica atunci când i s-a propus acest lucru. Senatorul PD Alexandru Nicolae si deputatul PD Corneliu Ruse au fost înaintati în grad de loja masonica de Rit Scotian Antic si Acceptat.

 Radu Chesaru, fondatorul “Vulturului Brâncovenesc afirma: “m-am retras din Partidul Alianta Civica datorita orientarii sale masonice.”

Alexandru Paleologu, francmason de dinainte de razboi, om politic a declarat în presa: “De când m-am apropiat mai mult de Dumnezeu nu ma mai consider francmason.”

 În ziarul “Libertatea” din 22.04.1997 se spune “Paul Ghitiu, secretarul general al partidului Alternativa României a criticat implicarea anumitor parlamentari în masonerie. La sfârsitul saptamânii trecute, trei parlamentari din comisii strategice – de externe, de aparare si de control a S.R.I. au urcat în ierarhia lojii masonice Ritul Scotian Antic si Acceptat. Liderii A.R. au remarcat o apetenta a organizatiilor masonice spre sectoare strategice. Se constata si un asalt asupra membrilor din guvern si mai ales asupra angajatilor B.N.R., indiferent de nivel.”

 În ziarul “Jurnalul National” de vineri 14.02.1997 se afirma: “Costel Iancu, Suveranul Mare Comandor, declara: <<Statul român ne-a recunoscut înca din 1990. Masoneria trebuie sa devina politica de stat, asa cum s-a întâmplat în S.U.A., de exemplu.>>”

Într-un buletin informativ international se afirma: “Conflictele etnice sunt planuite, finantate si organizate de masoni. Combatantii folosesc armament, munitii, echipament si alimente pe care le furnizeaza plutocratia financiara masonica, organizând maceluri. Gorbaciov afirma ca aceste conflicte etnice sunt planuite de “Consiliul Înteleptilor” si ca toti membrii consiliului au subliniat urmatoarea idee: “Crestinismul trebuie sa dispara si sa fie înlocuit cu o religie mai cuprinzatoare (New Age) si de asemenea natiunile trebuie sa dispara”. Masonul Sam Keen specialist în mediul înconjurator a explicat ca “pentru buna functionare a Noii Ordini Mondiale din fiecare 10 oameni 9 trebuie sa moara”. El a cerut secondat fiind de Carl Segan reducerea populatiei globului cu 90%. Misiunea lui Gorbaciov în cadrul masoneriei internationale Sioniste a fost de a distruge sistemul comunist (creat tot de ei) care nu le mai era de folos. Analizând activitatea pe care o desfasoara acum Gorbaciov se poate trage concluzia ca el are sarcina de a distruge crestinismul si de a crea toate premizele de înfeudare a lumii masoneriei internationale Sioniste. De asemenea este dovedit faptul ca cei doi “mari” masoni care la vremea aceea “conduceau” destinele lumii, Gorbaciov si Bush au urmarit ca în decembrie ’89 sa dezmembreze România printr-un razboi civil dar nu au reusit acest lucru deoarece prin comportamentul sau poporul român si oameni patrioti si curajosi care au platit cu viata opozitia lor (de exemplu generalul Guse) n-au permis aceasta.

De-a lungul istoriei miscarea masonica Sionista a urmarit sa instaureze si sa rastoarne sisteme politice cum a fost de exemplu Comunismul. Datorita faptului ca membrii miscarii Sioniste au actionat din umbra folosindu-se de caracterul paranoic al lui Ceausescu si, în acelasi timp, de ignoranta, lasitatea si inertia unor români în momentul în care comunismul, în frunte cu Ceausescu au picat, marea majoritate a românilor au fost pacaliti ca au scapat de suferinta. Ei neputând sa-si dea seama ca, de fapt, atât timp cât miscarea masonica Sionista va continua sa actioneze în România si, în general, pe întreaga planeta, vor avea de suferit chiar daca, aparent, vor vota un asa-zis guvern democrat. Deocamdata, datorita ignorantei si lipsei de curaj, oamenii nu realizeaza faptul ca trebuie sa-i depisteze si sa-i demaste prin toate mijloacele pe membrii miscarii Sioniste care sunt de fapt adevaratii vinovati pentru toate crimele si faradelegile realizate împotriva umanitatii. Atât timp cât nu este înlaturata cauza, efectele negative vor continua sa existe chiar daca, aparent, ele se vor manifesta sub alta forma. Deci nu are rost sa ne mai “îmbatam cu apa rece” considerând ca daca vine alt partid politic la putere viata noastra va fi mai buna, atât timp cât guvernantii si cei care sunt guvernati nu au luciditatea si taria morala de a demasca si de a se opune actiunilor extrem de perverse si diabolice ale francmasoneriei si miscarii Sioniste.

În ziarul “Jurnalul National” din 13.05.1997 referindu-se la tratatul cu Ucraina, academicianul Dan Berindei considera: “În anul 1997, România a renuntat la o parte din istoria sa.”

În ziarul “Jurnalul National” din 21.05.1997 se afirma: “Controversele privind Tratatul româno-ucrainean se amplifica – Mai multi intelectuali si cercetatori români se opun semnarii unui document care ar compromite reîntregirea României.”

În tratatul de aderare la Uniunea Europeana (semnat si de autoritatile române în 1995) se pun explicit urmatoarele doua conditii:
– orice tara o data intrata în Uniunea Europeana îsi cedeaza suveranitatea nationala Centrului de la Strasbourg;
– legislatia Comunitara este deasupra legislatiei nationale;

În aceste conditii ne întrebam ce se urmareste prin semnarea acestor tratate? Ce motive îi determina pe oamenii politici sa accepte orice conditii oricât de aberante ar fi ele în privinta României?

În “Jurnalul National” din 23 mai 1997, vicepresedintele Comisiei de Aparare a Senatului, Radu Timofte declara ca: “Masoneria are ca scop sa detina controlul în domeniul economic, politic, cultural si mai nou militar. Masoneria îsi propune sa finanteze si sa controleze principalele institutii de decizie, nationale si internationale […] si chiar reuseste sa detina controlul în domeniul economic, politic, cultural si mai nou militar. si, mai mult decât atât, juramântul masonic are în continutul sau pedepse foarte severe pentru membrii care divulga secretele, organizatia având caracter secret. Protocoalele masoneriei, care au fost publicate, reprezinta pentru majoritatea celor care le citesc, motive foarte serioase de reflectie, de retinere, de tacere si de teama. Nici macar membrii suspusi nu stiu mare lucru. Banuiesc ca activitatile secrete nu sunt cunoscute decât de un grup foarte restrâns, iar celorlalti mai mici si mai multi nu le sunt prezentate adevaratele intentii ale masoneriei, acestia fiind simple unelte care doar îsi imagineaza ca stiu ceva.”

Pentru a exemplifica ce spune senatorul Radu Timofte în legatura cu juramântul masonic vom prezenta în continuare continutul acestui juramânt:
<<Jur, în numele Arhitectului Suprem al tuturor lumilor (Satana) sa nu descopar niciodata secretele, semnele, cuvintele, învataturile sau practicile francmasoneriei si sa pastrez tacere vesnica asupra lor. Fagaduiesc si jur sa nu tradez niciodata nimic din acestea nici prin scris, nici prin grai, nici prin gesturi, nici sa pun altcineva sa scrie, sa litografieze, sa graveze, sa tipareasca ceva, sa nu dau în vileag în vreun fel ceea ce mi s-a descoperit pâna în aceasta clipa sau mi se va descoperi în viitor. Daca ni ma voi tine de cuvânt, ma oblig sa ma supun la urmatoarea pedeapsa:
– sa mi se arda buzele cu fier înrosit
– sa mi se taie o mâna
– sa mi se smulga limba din gura
– sa mi se reteze gâtul
– cadavrul meu sa fie spânzurat în loja în timpul primirii unui nou frate, iar dupa aceea sa fie ars si cenusa aruncata în vânt>>

Teribila si criminala siluire a constiintei sa juri ca nu vei destainui ceea ce înca nu ti s-a spus!
MILITAR

În ziarul “Cronica Româna” din 14.02.1997 noteaza: “Masonii români afirma ca au intrat în lojile masonice ale bazelor NATO, înca din 1993!”

Blocul NATO este format din doua structuri masonice: una militara si alta politica, coordonate de Marea Loja suprema din New York, B’NAI B’RITH, formata numai din membrii Sionisti.

Baza militara din Frankfurt gazduieste “filiala europeana” a lojei Sioniste B’NAI B’RITH. Emisari ai acestei filiare europene au fost trimisi în România pentru actiuni ostile poporului român în perioada 1990-1991 si acestora li s-a pus la dispozitie pentru întâlnirile lor oculte secrete tocmai Cercul Militar National! Oare de ce autoritatile române au facut acest lucru?

Din punct de vedere militar miscarea Sionista internationala actioneaza în special prin razboiul economic, psihologic si prin arme biologice. Toata mascarada cu blocul NATO este realizata pentru a distruge capacitatea nationala de aparare a tarilor care adera la acest bloc militar, pentru a folosi oameni si echipament militar (cumparat cu eforturi financiare imense de tarile respective) în interesul miscarii Sioniste internationale si straine intereselor popoarelor care fac sacrificii imense pentru a trimite soldati si echipament militar în acele zone.

La ora actuala nu se mai pune problema unei agresiuni militare cu armament clasic sau nuclear deoarece acum se actioneaza numai printr-un razboi economic si psihologic. Este aberant sa ne mai pacalim ca integrarea în blocul NATO ar asigura o protectie militara în cazul unei agresiuni cu arme clasice sau nucleare pentru simplul motiv ca cei care au declansat pâna acum razboaiele clasice (miscarea Sionista internationala) nu mai actioneaza în acest fel si folosesc povestea cu blocul NATO pentru a impune conditii economice aberante tarilor pe care vor sa le subjuge în acest fel.

Membrii miscarii Sioniste cunosc faptul ca în urmatorii ani dupa realizarea unei armate unice în cadrul Uniunii Europene, blocul NATO nu va mai avea nici un rol în Europa. Blocul NATO va deveni atunci o politie intercontinentala si un organ de represiune international. În aceste conditii ne întrebam oare de ce oamenii politici români se straduiesc atât de mult sa integreze România în NATO, acceptând pentru aceasta conditii aberante care se impun României pentru distrugerea acesteia. În conditiile în care integrarea în NATO ar costa România peste 24 miliarde de dolari (bugetul României pe 5-6 ani), iar actiunile militare pe care România va fi obligata sa le întreprinda în alte tari (vezi actiunea din Albania) în scopuri straine intereselor poporului român, vor costa sute si sute de milioane de dolari ar trebui ca guvernantii si poporul român sa se gândeasca mai bine daca este în interesul României sa intram în NATO!
JUSTIŢIE

În cadrul justitiei francmasoneria a urmarit sa coopteze avocati, judecatori, procurori în lojele masonice si de asemenea în cadrul Ministerului de Justitie, a urmarit sa infiltreze cât mai multi francmasoni pentru a genera haosul care exista la ora actuala în justitie. Astfel, nu întâmplator, judecatorii sunt foarte prost platiti, au sute de dosare de rezolvat, procesele se întind pe ani de zile datorita birocratiei judiciare, dreptul juridic este utilizat în mod intentionat echivoc, legile, prin modul în care sunt formulate, permit interpretarea lor în functie de anumite interese etc.
ÎNVĂŢĂMÂNT

La ora actuala în Statele Unite învatamântul a fost atât de eficient degradat de miscarea Sionista, încât la aproape toate concursurile internationale studentii si elevii americani se califica pe ultimile locuri. Violenta în clase a atins culmi greu de imaginat. Profesorii sunt batuti de elevii nemultumiti, utilizarea stupefiantelor este în floare, iar profesorii beau alcool si fumeaza cot la cot cu elevii. În Franta elevii din clasele mici stiu sa scrie numai pe calculator urmarindu-se sa se formeze generatii de tineri care sa nu mai stie sa faca calcule (sa nu cunoasca tabla înmultirii), sa nu mai stie sa scrie. La ora actuala în România se constata o degradare din ce în ce mai evidenta a învatamântului, elevii beau alcool si fumeaza cot la cot cu profesorii, se drogheaza (dupa unele statistici 50% din elevi în anumite scoli si licee folosesc stupefiante), au loc batai violente care nu pot fi oprite de profesori pentru ca le este frica de “mafia” liceana, tinerii sunt preocupati în special de muzica satanica metalic-rock, adera la grupari satanice care fac magie neagra si apar din ce în ce mai multe cazuri de sinucideri în rândul elevilor care participa din inconstienta la ritualuri satanice.

Ne întrebam oare de ce politia si organele abilitate ale statului (care sunt controlate de francmasonerie) nu iau masuri pentru a opri raspândirea drogurilor si depistarea retelelor de tip mafiot din licee?

Ne întrebam oare de ce mass-media (care este controlata de francmasonerie) nu realizeaza o campanie concentrata de prezentare a pericolelor majore pe care le reprezinta drogurile, retelele de tip mafiot din licee si gruparile sataniste în rândul tinerilor din scoli si licee?

În luna mai 1997 un grup de tineri satanisti a plecat din Suceava la Neptun cu trenul si în timpul calatoriei au devastat vagoane întregi dându-i jos din tren pe calatorii care au îndraznit sa le atraga atentia ca nu este bine ce fac.

Pe parcursul a 15-16 ore cât a durat calatoria din Suceava pâna la Neptun politia C.F.R. si nici alte forte de politie specializate nu au intervenit pentru a aresta pe cei care au devastat trenul respectiv! O data ajunsi la Neptun, acelasi grup de tineri satanisti au facut ritualuri de magie neagra într-un hotel al statiunii respective si au organizat un concurs satanic: “Cine devasteaza mai repede o camera de hotel”! În urma acestei actiuni demente un întreg hotel a fost distrus (geamuri smulse, usi distruse, pereti deteriorati, mochete sfâsiate, mobilier distrus, ars si aruncat pe geam, etc.). Nici în aceasta situatie politia nu a intervenit pentru a opri aceste manifestari demente si nici nu a luat masuri pentru a-i prinde si ancheta pe cei care au procedat în felul acesta.

Raspunsul politiei a fost ca nu a putut interveni în cazul respectiv pentru ca tinerii satanisti erau prea violenti! Este hilar argumentul adus de politie dar în acelasi timp este si extrem de îngrijorator. Atitudinea politiei cât si a mass-mediei în acest caz demonstreaza o data în plus ca atât politia cât si mass-media sunt controlate de francmasonerie care urmareste sa încurajeze si sa sustina astfel de actiuni satanice.

În Marea Britanie, tara în care exista peste 8500 de loji masonice, însumând peste 350000 de membri (multi dintre ei sunt infiltrati în guvern, politie, servicii secrete) a fost publicata o carte (cu concursul francmasoneriei) ce a stârnit imediat controverse fara precedent în rândul oamenilor, relateaza cotidianul “Daily Mail”. Este vorba despre un asa-zis manual de “sexologie” care se ocupa strict de domeniu homosexualilor si lesbienelor, manual destinat scolarilor de peste 5 ani! si mai socant este faptul ca acest manual destinat scolarilor între 5 si 16 ani este prevazut si cu imagini edificatoare, pentru mai buna întelegere a ceea ce reprezinta fenomenul de homosexualitate!

În Statele Unite, de asemenea, copiii din clasa I au în manuale imagini si informatii despre homosexuali, fiind obisnuiti cu ideea ca este absolut firesc sa ai doi tatici sau doua mamici!

Datorita faptului ca guvernele Statelor Unite si ale Marii Britanii sunt în totalitate controlate de miscarea Sionista, datorita faptului ca Uniunea Europeana este un produs al aceleiasi miscari Sioniste si datorita faptului ca una din conditiile acceptarii României în Uniunea Europeana este sa se legifereze homosexualitatea la noi în tara, este evident ca aceasta organizatie oculta, satanica, care este miscarea Sionista promoveaza într-un mod diabolic homosexualitatea si urmareste sa realizeze si în învatamântul din România ceea ce se petrece la ora actuala în Statele Unite, Anglia, Franta si alte tari ale lumii.

Ne întrebam pâna când vor mai dormi românii si vor mai accepta actiunile satanice de distrugere a acestui popor? Vor oare românii sa-si vada copii învatând despre homosexualitate si sa-i vada cum devin homosexuali? Oare când se vor trezi oamenii acestei tari si vor lua atitudine împotriva francmasoneriei si miscarii sioniste?
CULTURAL – ARTISTIC

Miscarea Sionista internationala urmareste prin orice mijloace distrugerea traditiilor cultural-nationale si a identitatii nationale de neam. Modifica traditia poporului respectiv si ierarhia valorilor.

Finanteaza, promoveaza si sustine muzica, pictura, sculptura satanica, generând astfel în oameni rezonante malefice, demoniace. Miscarea Sionista prin reprezentantii sai masoni masluieste istoria si dovezile lingvistice, îndoctrineaza tineretul în spirit Satanic, folosind pentru aceasta în special muzica satanica de tip metalic rock.
IDEOLOGIE – FILOZOFIE

Baza ideologica a miscarii Sioniste este urmatoarea:
“Studiul zilnic al Talmudului la evrei începea de la zece ani pentru a se sfârsi odata cu viata.” (A. Dormesteter, L. cit. pag. 393)

“Cei ce se magulesc ca prin ajutorul Bibliei vor cunoaste religia noastra sunt într-o desavârsita ignoranta… Cartile talmudice sunt acelea dupa care se organizeaza viata religioasa a evreului, de la prima respiratie pâna la ultimul suspin.” (Singer, citat de Mislin în Les Saints Lieux, T.III pag.549 si de A. Soubin în Le Talmud, pag.5)

Iata ce afirma acum despre Talmud un alt evreu, haham convertit la crestinism: “Talmudul este codul complet, civil si religios al Sinagogii… El este codul care reglementeaza, pâna în momentul actual comportamentul evreilor” si pentru care ei au un respect religios, ce merge pâna la fanatism. (Drach, L. cit. T.I., pag.164 – vezi Mousseaux, Le juif, c.IV, pag.87)

Talmudul harazeste numai evreilor întreg pamântul cu toate bunurile din lume: “Dumnezeu a masurat pamântul si a dat evreilor pe goimi (adica pe cei care nu sunt evrei) cu tot ceea ce ei poseda.” (Talmud Babli, Tratatul Baba – Kamuna, F.32, c.2 – vezi Rohling, L. cit. pag.63 – cuvântul goi (la plural: goimi) este echivalent cu ghiaur al mahomedanilor si reprezinta un apelativ de ura si despret.)

“Dumnezeu a dat evreilor putere asupra averii si vietii tuturor popoarelor.” (Albo, Sepher. i.k., f.3 – c.25 – Jakuth – ChimeoniAd – Tab, f.83 – c.3, n.563 – Rohling, L. cit., pag.63)

“Israel este ca stapâna casei careia barbatul îi aduce bani. Într-adevar, fara sa îndure greutatea muncii el trebuie sa primeasca bani de la toate popoarele lumii.” (Talmud Babli – Traité Pes., f.119 siTraité Souhérdin, f.110 – Rohling, L. cit., pag.55)

În consecinta Talmudul da evreilor dreptul de a fura de la goimi (crestinii):
“Este permis sa despui un goi“. (crestin) (Talmud Babli – Tratatul Baba – Metzia, f.3 – c.2, Rohling, pag.64)

Dupa Maimonide, perceptul biblic: “Sa nu furi” semnifica “sa nu furi pe nici un om, adica pe nici un evreu” (Maimonade, Sepher, miz, f.105 – c.2 – vezi Rohling, L cit., pag.64), goimii nefiind oameni. De altfel, când un evreu fura pe un goi el nu face decât sa-si reia avutul sau.

Dupa Talmud, “proprietatea unui ne-evreu e ca un lucru parasit, ca un desert, ca nisipul marii; adevaratul proprietar legitim este primul evreu care pune mâna pe ea.” (Pfefferoku (rabin convertit)Talmud Babli – Tratatul Baba Batra Dissert, psiholog., pag.11 – vezi Rupert, L. cit. pag. 19 si Baba Metzia, f.114 (edit. Amsterd 1645) citat de G. de Mousseaux – Le Juif, pag.127,128)

Dupa rabinul Solomon Iarchi sau Rachi “averile goimilor sunt ca niste lucruri fara stapân si apartin primului evreu care pune mâna pe ele”. (Rupert, L. cit., pag.19)

De asemenea Talmudul interzice evreului sa dea înapoi goi-ului un lucru pe care acesta l-a pierdut.

“Este oprit sa dai goi-ului un lucru pe care acesta l-a pierdut… Cel ce da unui goi obiectul pierdut, nu va gasi iertare înaintea lui Dumnezeu.” (Talmud BabliTraité Souhérdin, f.76 – c.2 si Tratatul Baba Komuna, f.113 – c.2 – Rohling, L. cit., pag.67).

– Talmud, rugaciunea de dimineata: O, Doamne, dezradacineaza, surpa, darâma si nimiceste pe toti neevreii.

– Abarbanei Ad, Isaia V: Numai iudeii înseamna ceva în lumea aceasta, ei sunt asemanatori cu grâul; goimii (dobitoacele crestine) sunt pleava.

– Scheftal Horviz: Sufletul fiecarui iudeu în parte are valoare mai mare înaintea lui Dumnezeu decât sufletul unui întreg popor crestin.

– Abadath Lepkodes (Pasosa Cheleg chajiuchud V, 11b): Fiecare barbat iudeu este fiu de rege, iar celelalte neamuri sunt sclave.

– Rabi Scheftel (sefatul): Iudeilor li se cuvine numele de om, dar cei nelegiuiti cum sunt crestinii idolatri îsi atrag originea de la spiritul spurcat si se numesc porci iar sotiile lor vite încaltate.

– Abarbanel (Benachoth 25b): Poporul ales este demn de viata eterna. Celelalte neamuri sunt identice magarilor. Casele goimilor (dobitoacelor crestine) sunt niste grajduri de vite.

– Maimonides zis Vulturul Sinagogii (Grittin 57): Poruncit este catre datorii lui Israel si eretici cum este Iisus Nazarineanul si urmasii lui sa fie omorâti si zvârliti în vâltoarea osândei vesnice.

– Rabbi Salman: Celui mai blând dintre serpi scoate-i ochii, pe cel mai bun dintre crestini ucide-l.

– John Clayton în The Chicago Tribune: Trotki conduce pe radicalii jidovi spre stapânirea lumii. Bolsevismul este numai un instrument spre acest plan.
RELIGIA

Reprezentantii miscarii Sioniste genereaza conflicte între diferite religii, sustin financiar diferite secte religioase. Se infiltreaza în religia crestina pentru coruperea preotilor, îi trimit la studii în strainatate pe banii francmasoneriei, îi coopteaza în francmasonerie determinând astfel tacerea totala (explicabila doar în felul acesta) a Bisericii Ortodoxe fata de actiunile criminale ale miscarii sioniste si ale francmasoneriei. În ziarul “Evenimentul zilei” din 1.07.1997 se afirma: “o carte împotriva francmasoneriei declanseaza un scandal de proportii la Cluj. Autorul cartii “Strategia diabolica a fortelor oculte pentru instaurarea noii ordini mondiale” se numeste Nicolae Trofin, are 27 de ani si este proaspat absolvent, cu nota 10, al Facultatii de Teologie din Cluj. Aceasta carte a declansat un adevarat scandal, înca înainte de lansarea oficiala a cartii. Nicolae Trofin a declarat ca este prima lucrare de acest gen publicata de un reprezentant al Bisericii Ortodoxe, dupa lucrarea mitropolitului Ardealului Nicolae Balan din anul 1937. Nicolae Trofin afirma ca din cauza acestei carti a fost batut în luna octombrie 1996 în plina strada si ca înainte cu trei saptamâni de lansarea cartii a fost convocat la sediul SRI Cluj, unde a fost amenintat si i s-a spus ca în Germania ar fi fost arestat pentru atitudine revizionista si antisemita. “Am fost anchetat de mai multe ori dar am refuzat sa dau o declaratie. Apoi am fost la Arhiepiscopul Bartolomeu Anania care mi-a spus: <<Da’ cine esti tu sa scrii asa ceva? Cine te crezi? Te crezi scriitor?>>”. Nicolae Trofin considera ca Bartolomeu Anania merge pe linia francmasonica, în predicile lui fiind lesne intuit acest lucru.

Ne întrebam retoric din ce cauza oare din anul 1937 si pâna în 1997, timp de 40 de ani, preotii (în special din România) nu au luat atitudine împotriva francmasoneriei asa cum au facut preotii greci de pe Muntele Athos care au mobilizat mase întrebi de oameni si au facut mitinguri împotriva miscarii Sioniste si a francmasoneriei?

7.
Solutii pentru contracararea actiunilor malefice ale francmasoneriei

Pentru a învinge raul trebuie sa stim ca binele este absenta raului iar raul este absenta binelui deci ideea de baza pentru contracararea actiunilor diabolice ale francmasoneriei este aceea a înlocuirii raului cu binele, sau altfel spus, a raului cultivat de ei cu binele în care noi ne ancoram cu fermitate.

Astfel:
– viclenei lor dezinformari prin presa îi om raspunde prin urmarirea cu inteligenta, luciditate si atentie a informatiilor din presa pentru a putea delimita falsul de adevar. Astfel sa ne punem mereu întrebarea “Qui prodest?” – urmarind apoi sa vedem fata ascunsa a lucrurilor intuind perfida manipulare care se realizeaza la ora actuala prin mass-media. Vizionând programele de televiziune, sa o facem în mod constient, lucid, urmarind sa identificam elementele manipularii.
– declansarii si amplificarii conflictelor între ortodoxie si catolicism îi vom opune o întelegere profunda a adevarurilor sacre revelate de Iisus care ne ajuta sa trecem peste aceasta falsa dihotomie apelând la ceea ce ne uneste – iubirea crestineasca a aproapelui.
– impunerii unor programe aberante de învatamânt i se va opune protestul ferm al profesorilor si cadrelor didactice împotriva acestor masuri antieducative.
– decimarii populatiei prin boli create în laborator i se va raspunde prin mentinerea cu fermitate si vointa a starii de sanatate în mod profilactic prin masuri dietetice adecvate si regim de viata ordonat.
– lasitatea, orgoliul, avaritia, setea de putere pot fi înlaturate prin transformarea launtrica a tuturor oamenilor în sensul structurarii unor personalitati ancorate în valorile morale crestine.
– satanismului cultivat prin asa-zisa muzica metalic-rock si prin ritualuri satanice i se vor raspunde prin cultivarea credintei în dumnezeu, prin rugaciuni colective (vezi aparitiile Fecioarei Maria de la Fatima si Metjugorge). Tineretul trebuie reorientat catre muzica clasica si moderna, armonioasa si elevata. Trebuie sa li se ofere cu rabdare tinerilor informatia si cunoasterea necesara pentru a vedea fata adevarata a miscarilor metalic-rock si sataniste.

Francmasonii au o initiere secreta ce le permite sa-si dezvolte o vointa dizarmonioasa, malefica, ei dispunând de puternice mijloace în plan material si social pentru a subjuga vointa celorlalti oameni. Sufletele lor sunt întunecate de orgoliu, egoism, ambitii desarte, dorinta de a parveni, de setea de putere cu orice pret, de dorinta de a acumula bani si putere politica, de a-i înrobi pe ceilalti, etc.. Ei pot fi înfrânti doar de fiinte cu credinta în Dumnezeu, care rezoneaza mai mereu cu binele si adevarul, care sunt la unison cu vointa divina.

De aceea orice om lucid si credincios ar trebui sa se mobilizeze cu toata forta ca sa rezoneze numai cu binele (sa gândeasca, sa vorbeasca, sa actioneze preponderent benefic), sa se roage cât mai des la Dumnezeu, sa evolueze spiritual si daca are forta necesara sa practice Yoga sau/si anumite cai spirituale autentice (ceea ce l-ar ajuta considerabil sa devina o fiinta benefica exceptionala).

Francmasonii se tem de unitatea planetara benefica. Ei se tem de unitatea oricarui popor, a oricarei natiuni, urmarind dezbinarea tuturor natiunilor pentru a le putea înrobi.

Toti românii trebuie sa fim uniti în bine pentru ca în felul acesta francmasonii sa nu ne mai poata dezbina.

Adevaratii români ar trebui sa desconspire actiunile de tip masonic, sa scrie articole si carti despre aceste actiuni malefice, sa organizeze mitinguri de protest împotriva francmasoneriei, sa strânga semnaturi de la oameni pentru scoaterea în afara legii a acestei organizatii satanice internationale.

Francmasonii urmaresc sa-i dezbine pe oameni si tocmai de aceea, noi românii trebuie sa fim uniti si cu totii la unison sa luam atitudine împotriva francmasoneriei.

Francmasonerie urmareste distrugerea unitatii nationale românesti, tocmai de aceea trebuie sa mentinem cu fervoare si curaj patrimoniul culturii si limbii nationale.

Francmasoneria urmareste sa realizeze conflicte interetnice iar noi românii pentru a contracara aceasta tendinta a francmasoneriei trebuie sa avem sentimente de bunavointa, iubire fata de toti oamenii alaturi de care traim în acest teritoriu.

Actiunile malefice ale francmasoneriei sunt posibile datorita ignorantei si necunoasterii. Din aceasta cauza trebuie sa fim cât mai informati, sa cunoastem cât mai mult, sa avem discernamânt si sa-i ajutam si pe ceilalti sa înteleaga si sa cunoasca.

Din aceasta cauza este bine ca aceasta carte sa fie data la cât mai multi oameni.

Francmasonii îsi acopera faptele mârsave prin juraminte de pastrare a secretului, prin amenintari la adresa celor care vor sa-i demaste, demonstrând astfel ca le este teama ca opinia publica ar putea sa afle adevarul despre ei. Tocmai de aceea, noi, românii, trebuie sa urmarim permanent sa-i demascam, sa dezvaluim planurile criminale ale francmasoneriei.

ROMÂNI, ACŢIONAŢI, PENTRU CĂ ÎNCĂ MAI ESTE TIMP SĂ NE SALVĂM!

Fiecare îsi spune “Ce pot eu sa fac? pentru ca sunt mic, slab si singur.” În realitate însa suntem multi si puternici. Forta noastra sta în unitatea noastra! În aceasta privinta Iisus a spus: “Unde se aduna doi oameni în numele Meu, acolo sunt si Eu.”
Trebuie doar sa devenim constienti de forta noastra si sa actionam!
Iisus a spus: “Cine are credinta cât un bob de mustar va muta si muntii din loc!” http://www.scritube.com/literatura-romana/carti/DEZVLUIRI-CUTREMURTOARE-despre1913141122.php

Oculta mondiala contra Romaniei

Oculta mondiala contra Romaniei – Victor Duta

…in anul 1773, doisprezece bancheri bogaţi au o întâlnire secretă la Frankfurt şi hotărăsc în mare secret să utilizeze pârghii financiare bancare ca să cucerească puterea asupra întregii lumi.

Ei se vor alătura masoneriei şi împreună vor conspira şi vor provoca mari schimbări politice, sociale, economice etc.

Astfel, finanţând acţiuni politice, economice, conspiraţii, revolte şi revoluţii vor înlătura structurile orânduirii feudale, vor sprijini formarea statelor naţionale, vor finanţa Revoluţia Bolşevică din Rusia, vor sprijini U.R.S.S. să fondeze Blocul Comunist Mondial şi apoi vor lua măsuri ca în perioada Războiului Rece să câştige profituri uriaşe.

Cunoscutul anarhist şi revoluţionar Bakumn declară: „Adepţii lui Karl Marx stau cu un picior în bancă, iar cu celălalt în mişcarea socialistă.”

Constatând că etapa comunismului este ineficientă din punct de vedere economic, Noua Ordine Mondială hotărăşte la Malta trecerea într-o altă etapă istorică, mondializarea.

Marcuse, cunoscutul filosof de la Frankfurt, arată că, în esenţă capitalismul (societate pe care o construiesc astăzi şi românii după comunism) este transformarea în marfa a oricărei realităţi experimentabile, reducerea la simpla dimensiune economică, pierderea rădăcinilor umaniste.

„Conspiraţia bancherilor, configurată astăzi sub forma mondializării, urmăreşte strict formarea unui imperiu masonic mondial în care societatea să fie împărţită în stăpâni, puţini şi foarte, foarte bogaţi şi supuşi, numeroşi, săraci şi uşor de exploatat.

Aceşti supuşi vor fi uşor de condus, uşor de manipulat şi vor munci din răsputeri ca bancherii să adune cât mai mulţi bani. în această etapă, România se află în faza Apocalipsei statului naţional.

CUPRINS

Capitolul 1. Puterea
1.1.Structura puterii
1.2.Stăpâni şi supuşi
1.3.Democraţia, egalitatea, libertatea în raport cu puterea.
1.4.Banul, combustibilul luptei pentru putere

Capitolul 2. Puterea. Adevăruri trucate 
2-1.Ordinul Templului
2-2.Francmasoneria
2-3.Adam Weishaupt
2-4.Familia Rothschild
2-5.Protocoalele înţelepţilor Sionului
2-6.Liga celor drepţi

Capitolul 3. O realitate pe care nu poţi s-o ignori
3-1.Destinul secret al Americii
3-2.O baie de sânge pentru democraţie
3-3.Şi-a urmărit steaua
3-4.Dolarul american
3-5 .Primăvara popoarelor –
3-6.Planul pentru un guvern mondial
3-7.Albert Pike
3-8.Noi suntem părinţii tuturor revoluţiilor

Capitolul 4. Masoneria la români 
4-1.Tăiat cu săbiile şi aruncat intr-o fântână
4-2.Dreptate-frăţie!
4-3.Primăvara popoarelor în Ţările Române
4-4.Unirea Principatelor
4-5.Ion C.Brătianu

Capitolul 5. Conspiraţia bancherilor
5-1.Guvernul invizibil al SUA
5-2.Puterea din spatele bolşevicilor
5-3.Primul Război Mondial
5-4.Bani, sânge şi putere
5-5.Al Doilea Război Mondial
5-6.Marele compromis
5-7.Războiul Rece

Capitolul 6. Noua Ordine Mondială
6.1.Instituţii care impun globalizarea
1-Consiliul pentru Relaţii Externe
2-Comisia Trilaterală
3-Grupul Bilderberg
4-Comitetul celor 300
5-Cavalerii de la Malta
6-Clubul de la Roma
7-Fondul Monetar Internaţional
8-Banca Mondială
9-Organizaţia Naţiunilor Unite
l0-Opus Dei

6-2. Anul revoluţionar 1989
6-3.Orizontul Noii Ordini Mondiale este aproape
6-4.Armata umanitară a Unchiului Sam
6-5.Băncile internaţionale provoacă marile crize
6-6.Osama Bin-Laden şi Al-Qaeda
6-7.Afaceri între Bin-Laden şi familia Bush

Capitolul 7. Spre Statele Unite ale Europei 
7-1.Dictatura europeană
7-2.Moneda europeană .
7-3.România după aderarea la Uniunea Europeană
7-4.Colaborare economică sau jaf organizat?
7-5.Zodia haosului

Capitolul 8. Comunism şi masonerie 
8-1.Ceauşescu, a fost mason?
8-2.Gogu Rădulescu, o căpuşă a Moscovei
8-3.Complici la falimentarea României
8-4.Falsificatorii istoriei
8-5.T6kes Laszlo-până când?
8-6.„Ungaria Mare”, himera care bântuie revizionismul maghiar
8-7.Pribeag în propria ţară

Capitolul 9. Mondializarea 
9-1.Fenomenul globalizării nu trebuie şi nu poate fi oprit
9-2.România pe drumul globalizării
9-3.Pulverizarea statelor europene
9-4.Dezintegrarea României
9-5.Capcana euro
9-6.Faţă-n faţă
9-7.Arma meteorologică

Capitolul 10. Gaz pe foc 
10-1.Controlul total asupra individului
10-2.Giobalizarea
10-3.Americanofobie
10-4.La ce mai serveşte NATO?
10-5.Complotul mondial împotriva sănătăţii
10-6.Codex Alimentarius, un instrument al globalizarii
10-7.Fereşte-ma Doamne de prieteni
10-8.Ticăloşia nu se prescrie. http://www.cartifrumoase.ro/carte/oculta-mondiala-contra-romaniei–i34797

Armaghedonul Templului lui Solomon

  Armaghedonul Templului lui Solomon. Conjuratia Masoneriei, a Cluburilor mondiale si a Ordinelor Illuminati – Cornel Dan Niculae

…seful celui mai mare rit, cel scoţian antic şi acceptat, din cea mai mare centrală masonică de la noi – Marea Lojă Naţională din România „Suveranul Comandor” Constantin Iancu, declara:

„In masoneria română se regăseşte – şi în prezent – elita românească! Cei mai importanţi politicieni din aproape toate partidele, bancheri, funcţionari de stat, oameni de afaceri, doctori, profesori şi avocaţi, artişti. Practic, aşa cum spuneam, majoritatea elitei româneşti.”

Şi „Maestrul Venerabil” Florin Ghiulbenghian, exclus la un moment dat din MLNR, spunea – în noiembrie 2010 – că „Ordinul nostru [Marea Lojă Naţională din România] concentrează cel puţin o treime din parlamentarii români, peste 1.000 de ofiţeri, în special de rang superior, câteva sute de procurori şi judecători, numeroşi membri din conducerea partidelor politice, sute de primari, viceprimari, consilieri judeţeni sau locali şi prefecţi”.

Pe de altă parte, acelaşi şef al masonilor români de rit scoţian din MLNR, C-tin Iancu, clama într-un cadru festiv, care este scopul masonilor din întreaga lume şi din România:

„Suntem aproape de a unifica – în zona profană a uniunii mondiale -, la punctul de a restabili şi de a instala noua ordine a Templului lui Solomon. Pentru aceasta noi toţi am jurat, aceasta este ambiţia noastră şi, pentru aceasta, România şi masoneria română este în poziţia potrivită… Suntem convinşi că masoneria, ritul scoţian, reprezintă elita ce conduce şi va conduce omenirea…” .

Dar ce este Templul lui Solomon decât principalul element al iudaizării masoneriei între 1675 şi 1723 de către rabinul sionist Jacob Jehudah Leon?

Afirmaţia lui Costel Iancu era făcută în 30 mai 2003, în uriaşul Palat al Parlamentului, transformat în „cel mai mare Templu Masonic al Lumii pentru 2 zile”, în prezenţa lui Robert Woodward, şeful Lojelor Bazelor NATO, ca şi a lui Fred Kleinknecht, şeful „Supremului Consiliu Mamă a Lumii” din SUA referindu-se la faptul că organizaţiile de tip oculto-masonic vor să ne conducă într-o nouă ordine mondială (amănunte în capitolul „Elita masoneriei mondiale la Bucureşti”, la pag. 221).

Il aflăm mai recent, în iunie 2012, la Bucureşti, pe marele maestru italian Giuliano Di Bernardo, care în 1990 a fost deplin implicat în „reaprinderea luminilor” masoneriei române şi care, din 2002, s-a angajat în redeşteptarea mondială a Ordinului Illuminati.

El a venit în 2012 să îşi lanseze printre prietenii săi masoni români, mesajul privind „nevoia urgentă a omenirii de o conducere diferită, nevoia pentru un tiran Illuminat… care să conducă omenirea spre crearea omului nou…

Mergem – conchidea Di Bernardo – către o guvernare mondială, iar democraţia nu este o formă care poate susţine sosirea unui tiran illuminat… Din cele mai vechi timpuri, umanitatea a fost susţinută de societăţi ezoterice, iar aceste societăţi pot ajuta tiranul illuminat să guverneze cu înţelepciune…

Fragmente din carte:

…singurul român care a beneficiat de întrunirea Comisiei Trilaterale la Bucureşti, în 2010, este Mugur Isărescu, care este unul din cei 36 de membri care compun comitetul executiv al acestei Trilaterale şi care şi-a întărit astfel poziţia personală la vârful lumii think-tank-urilor corporatisto-financiaro-bancare.

La nivelul României, aşa cum am văzut, el conduce şi o asociaţie zis „naţională” menită să sprijine, ca şi altele asemenea din întreaga lume, aplicarea planurilor globale ale Clubului de la Roma, folosindu-se în acest scop de importante personalităţi, mai ales politice.

Printre cei 80 de membri români ai Asociaţiei Române pentru Club Of Rome (The Romanian Association for the Club Of Rome), prezidat de Mugur Isărescu, îi găsim pe Emil Constantinescu (fost preşedinte al României), Ion lliescu (fost preşedinte „revoluţionar” al României), Petre Roman (fost premier „revoluţionar” al Românei, după 1989), Teodor Meleşcanu (fost ministru de Externe şi al Apărării, şef al SIE acum), Ion Ţiriac (magnat care şi-a pus baza averii din România în timpul guvernării Petre Roman), loan Mircea Paşcu ministru al apărării, numit de analiştii francezi ca unul dintre “miniştrii ClA-ului în România”).

Daniel Dăianu (preşedintele Societăţii Române de Economie, fost ministru liberal de finanţe), Mircea Coşea (economist-politician, profesor la ASE, fost ofiţer de Securitate – parlamentar european), Nicolae Dănilă (economist din zona bancară, a început prin a lucra la Bucureşti ca reprezentant al unor bănci americane ce orbitează în jurul clanului Rockefeller, precum Chase Manhattan; şef al Băncii Comerciale Române când aceasta a fost privatizată în favoarea Erste Bank, vice-guvemator al Băncii Naţionale a României), Eugen Dijmărescu (vice-guvernator al Băncii Naţionale a României; a început în 1990 ca membru al guvernului Petre Roman, ajungând ministru economiei şi finanţelor; peste ani ajunge şi în guvernul Adrian Năstase), Radu Gheţea (preşedinte al Asociaţiei Române a Băncilor şi şef al CEC Bank), Mişu Negriţoiu (şef ai ING Bank Romania, după ce în 1990 a fost în SUA, cam în aceeaşi perioadă cu Isărescu, apoi a fost viceprim-ministru în guvernul Văcăroiu), Valentin Lazea (economist-şef la Banca Naţională a României; instrucţia specială şi-a făcut-o la Institutul Giordano dell’Amore din Milano şi la Institutul F.M.I. din Washington), loan Rus (fost ministru de Interne şi vice-prim-ministru în guvernul Năstase, politician PSD, liderul aşa-zisului „grup de la Cluj”, văzut ca manipulând politic şi economic nord-vestul ţarii; din acelaşi „grup” provine şi şeful S.R.I., G.C. Maior; Rus este cunoscut şi ca mâna dreaptă şi asociat în Ardeal al magnatului Ion Ţiriac), llie Şerbănescu (economist de prestigiu, fost ministru), Adrian Vasilescu (purtătorul de cuvânt al BNR şi consilier al lui Mugur Isărescu), Dan Voiculescu (magnat şi şeful din umbră al Partidului Conservator), Sergiu Celac (etnic evreu, ministru de externe în guvernul „revoluţionar” al iui Petre Roman – 28. 12.1989, apoi ambasador ai României în Marea Britanie), Traian Chebeleu (diplomat de carieră, fost purtător de cuvânt al preşedintelui Ion lliescu, fost ambasador în Austria ş.a.), Mircea Maliţa (academician octogenar, eseist, fost ambasador în SUA şi director al Bibliotecii române din New York), Dinu Giurescu (istoric de marcă), Ecaterina Andronescu (fost ministru al Educaţiei), Andrei Marga (ministru de Externe şi ex la Educaţie), Daniel Barbu (filozof şi politolog de valoare), Cornel Codiţă (general, fost consilier al preşedintelui Ion lliescu şi al ministrului apărării Victor Babiuc, conduce un aşa-zis „Centru de Studii NATO”), Ionel Haiduc (preşedinte al Academiei Române), Emil Hurezeanu (celebru jurnalist care conduce cotidianul România Liberă) Solomon Marcus (matematician evreu), Alexandru Solomon (regizor evreu, producătorul filmului Kapitalism, ce denigrează capitaliştii românii de după ’89), Gh. Buliga (preşedinte la diferite agenţii economice ale statului din petrol, gaze şi minerale), Florian Colgeac (preşedintele Edu-Gate, „Consorţiul Român pentru Educaţia Copiilor şi Tinerilor Supradotaţi şi Talentaţi”), Aureliu Leca (profesor, fost senator şi şef al Renel, aliniat P.D.L., conferenţiar pe teme ecologiste şi de „managementul energiei”), Marius losifescu, C. Hera şi Marius Sala (vice-preşedinţi ai Academiei Române) şi alţii.

Vicepreşedinte al organizaţiei româneşti a Clubului de la Roma este Virgil Stoenescu, important mason şi coleg cu Isărescu (a se vedea capitolul Isărescu şi masoneria)…

CUPRINS:

Prezentare

♦ De la Ordo Illuminati la Mano Cornuto – un excurs de la ocultism la politic

Necronomicon
Cartea Arabului Nebun
Ritul Memphis-Misraîm, Ordo Templi Orientis şi llluminatii
Illuminati • Baphomet – Mano Cornuto
Bohemian Club, elita SUA; mano cornuto şi satanism clandestin?!
Ritualuri bahico-sacrificiale
De la zeiţa Tanit-Lilith la Zeiţa-Bufniţă
Bufniţa zeiţei Athena-Minerva şi Ord’o Illuminati
Bohemian Club ca grad II în Ordinul Illuminati
„Code of the Illuminati”
Bufniţele Zeiţei demonice Lilith (prima soţie a lui Adam)
Marea Bufniţă Bohemiană = Palladium-ul Masonic
Palladiumul – de la mitologie la masonerie
Un ritual păgân al elitei mondiale la Bohemian Grove

♦ Illuminati, Puterea şi Controlul Mintal

Elita planetară se auto-numeşte „Illuminati”
Illuminati reorganizaţi în secolul XXI

♦ Reconquista masoneriei asupra UE

Birouri masonice la Bruxelles pentru combaterea… religiei
Summit Uniunea Europeană – Francmasonerie.
„O nouă manipulare masonică”

♦CLUBUL DE LA ROMA, LE CERCLE, Comisia Trilaterală
şi Rezervele României

Clubul de la Roma
Neo-dictatura „imperiului global”
„Revoluţia din 1989″ şi Comisia Trilaterală
Club of Rome şi Trilaterala la Bucureşti
România pentru Clubul de la Roma
Faţa necunoscută a „globalistului” Mugur Isărescu
Unchiul din America
In fruntea Băncii Naţionale a României.
Pierzând urma banilor lui Ceauşescu
Clubul secret, clanul şi camarila (I)
Le Cercle şi România
Clubul secret, clanul şi camarila (II)
Odată ce s-a văzut premier, Isărescu mai vrea doar preşedinţia ţării
Clubul secret, clanul şi camarila (III)
Cheltuielile şi sponsorizările Băncii Naţionale ale României sunt secrete
Tezaurul de aur şi valută, scos din ţară de Isărescu
Isărescu şi masoneria
Isărescu şi Grupul Bilderberg
Intrunirea Clubului de la Roma la Bucureşti, în 2012

♦Conventul lojelor europene ale ale B’nai B’rith la Bucuresti

Pregătirile
Conventul B’nai B’rith
Conferinţa „Durban 2009″ a ONU, problema nr.1 a B’nai B’rith la Conventul de la Bucureşti
Epilogul la Geneva

♦ROTARY si LIONS, mega-cluburi mondiale

Rotary Club şi Rotary District 2241 – secţiunea din România şi Moldova
Lions Club, o internaţională a “Leilor” Puterii
Relatia Lions – masonerie
“Lions Club-District 124 România”
Cel mai celebru şef al „lionşilor” români e un mason evreu
Politicienii la conducerea Lions Clubs Romania
Noi suntem elita societăţii!

♦Aspen Institute, un super-think-tank ultra-elitist

Preşedintele Aspen-România pentru Preşedinţia României
Un atentat la Aspen-Colorado
Aspen Institute Romania

♦Lojele NATO, “American Military Scottish Rites Bodies”, „Lodge of NATO Bases” sau „Orient of NATO Bases”… 
Infiinţate în 1949, în Germania
Lojele Nato în România

♦Structurile masonice în România de azi
– Marile Loji, centrale masonice –

1. Marea Lojă Naţională din România

„Societatea Pinto”, Mafia, Costel lancu şi masoneria română
Şi totuşi… „evreo-româno-francezul” Schapira conta
„Elita masoneriei mondiale la Bucureşti”
La braţ cu SRI-ul
– Templul din cartierul Mătăsari
Traian Băsescu „salvat” de masonii M.L.N.R. în 2007 şi 2012!!!??
Aniversarea cu politicieni
Puterea politică şi alegerea Marelui Maestru
„Diabolica strategie”: controlul „masoneriei SRL”
Conventul
– De ce Bălănescu?
– Epilogul

2. Marea Lojă a României

„Masoneria română a energiei”
Think-tank-urile mondiale şi Buzăianu
Marele Maestru Bogdan Buzăianu şi preşedinţia României
pentru ex-prim-ministrul, ex-şef SIE Mihai Răzvan Ungureanu
M. M. mason Bogdan Buzăianu, susţinătorul lui Sorin Oprescu

3. Marea Lojă Naţională a României

Rescrierea (sau răstălmăcirea?!) istoriei
Lovitură la Maestru
„Marea Lojă Naţională a României • Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice”

4. Marea Lojă Naţională Unită din România

Episodul Szakvary şi „Districtul Transilvania”
Războaie şi sciziuni
Sciziunea: două Mari Loji paralele

5. Marea Loja Naţională Română „1880″
REMEMBER: PROPAGANDA DUE ca “tentacul masonico-mafiot mondial”

Licio Gelli şi România!
Militarii masoni ai generalului Săvoiu
Alianţa cu „fraţii” italieni

6. Marele Ordin Feminin Român
O prezidenţiabila printre masoni

7. „MLNUR-ul Mecet- (Szakvary-Mânecan-Trofin)
(„Marea Lojă Naţională Unită din România” după 2009)
Agenţia’ masonică de informaţii
“Apelul de la Strasbourg”

8. Marele Orient al României

9. Marele Orient de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din România

10. Marea Lojă Naţională Mixtă din România
(sau „masoneria spiritualistă a la Sauciuc, Oreste & comp.)

Biserica masonilor
Despre „fratele” Oreste Teodorescu

11. Marea Lojă Simbolică Română
(masoneria condusă de Bogdan Gamalet + Lucian Cornescu-Ring)

12. Marea Lojă Regulară a României (Marea Lojă Naţională Dacia)

13. Marea Lojă Feminină a României

„Ladiesin black”
La Uniunea Europeană
„Reuniunea Masonică Internaţională” • Bucureşti 2012

14. Ordinul Masonic Mixt Internaţional Dreptul Uman
-Jurisdicţia Română

15. Uniunea Masonică de Strictă Observanţă Iniţiatică în România
•Marea Lojă Română U.M.S.O.I.,
– Marele Orient al Românei U.M.S.O.I.,
•Marea Lojă Histria.

♦Politică, Afaceri şi Corupţie în Masoneria Română – dezvăluiri interne
Trafic de influenţă şi afaceri
„Mulgerea fraţilor”
Ofiţerii români deveniţi masoni
Ex-Marele Secretar mason rus Alexandr Kondiakov
„llluminati conduc lumea!” – g-ralul mason Olimpian Ungherea
Piramida Masonică, la Adrian Năstase… acasă!!
Semnalele masonice ale „sacrificatului ritualic” Năstase
Cum se întrunesc masonii români ?
Cu „fetiţe” la banchetul masonic
R.L.Forum – „loja bancherilor de la Bucureşti
Post scriptum la „Masoneria Energiei”

http://www.cartifrumoase.ro/carte/armaghedonul-templului-lui-solomon–i34411

Sfârșitul Ocultei Globale SATANISTE este aproape

Este acum evident pentru toți oamenii inteligenți că asistăm pe plan global la o ofensivă ce se vrea decisivă a structurilor sataniste de factură masonică ce uneltesc de sute de ani pentru a obține controlul total al omenirii.

Așa-zisa „pandemie” este un atac „sub steag fals” prin care de data aceasta Oculta dorește să prostească întreaga planetă. La o scară mai mică au făcut-o de nenumărate ori prin intermediul politicienilor vânduți, a grupărilor paramilitare și a presei aservite.

Citeste si: CONEXIUNI APOCALIPTICE: Strategiea ocultă a SATANEI

În acest context general orientarea spre Bine și Bun Simț este mai dificil să vină în mod concret de la nivelul poporului. Pentru că populația a fost paralizată efectiv prin intermediul carantinei aberante și a știrilor fals-panicarde difuzate de presa centrală. Sataniștii care conduc din umbră majoritatea guvernelor lumii se folosesc în contextul „pandemiei” de câteva pârghii principale pentru a-și exercita controlul:

1. Forurile de așa-ziși „specialiști” în domeniul medical le aparțin. Un exemplu clar este Organizația Mondială a Sănătății, actualmente condusă informal de Bill Gates. Un exemplu din România este penibilul Streinu Cercel, „marele expert” virusolog, în realitate un instrument al mega-corporației criminale Big Pharma;
2. Prin algoritmul artificial creat „problemă-reacție-soluție” Guvernul masonic Mondial din umbră a impus deja legi dictatoriale pe care populația nu le poate contesta. Este legea „pumnului în gură”. Orice opinie diferită devine pe zi ce trece interzisă. Protestele sunt mult mai dificile, iar cenzura internetului a intrat într-o fază mult mai agresivă.
3. Ca rod al efortului de inginerie socială și intoxicare a populației (fizic și mental), o mare parte a oamenilor au coborât la un nivel intelectual deplorabil. Sunt extrem de ușor de manipulat, nu mai sunt capabili de o gândire critică sau să realizeze conexiuni inteligente care să îi conducă la o perspectivă de ansamblu. De aceea este greu de atins o „masă critică” pe baza căreia populația să se ridice spre revoltă.

Din fericire există și un ajutor providențial, pe care maleficii „Iluminați” nu îl pot opri. Trasformarea societății poate veni de sus în jos, dar dacă și numai dacă măcar o semnificativă parte a populației se trezește din somnul rațiunii. Este de asemenea imperios necesară o trezire spirituală, pe baza căreia să aspirăm să fim ajutați. Să ne gândim puțin mai atent:de ce urăște atât de mult Oculta Satanică spiritualitatea autentică? De ce vrea să distrugă creștinismul, morala sănătoasă și bunul simț? Pentru că știe că oamenii pot fi controlați doar dacă sunt rupți de sufletul lor și mai ales de Dumnezeu. Și că dacă oamenii ies din hipnoza perversă indusă constant de mass-media (deja satanizată) atunci vrăjitoria malefică se rupe. Cabaliștii sunt conștienți că dacă oamenii își folosesc liberul arbitru și îl apelează pe Dumnezeu atunci Întunericul va dispare instantaneu risipit de Puterea invincibilă a Luminii.
Așa cum a fost și profețit, iată că Fiara a apărut în plină vedere. Numărul malefic 666 se referă exact la tehnologiile prin care sataniști ca Bill Gates, Rockefeller, Rothschild, Clinton sau Soros vor să supună lumea prin vaccinare cu nanocipuri, rețeaua dublă 5G (cu circuite la sol și în spațiu), camere de supraveghere omniprezente, internetul lucrurilor, „orașe inteligente” (construite special pentru a furniza controlul total al cetățenilor), etc.

Citește și:  Un fost satanist avertizează creștinii cu privire la pericolele Halloween-ului

Citeste si: Video: PANDEMIE sau INSCENARE GLOBALA? Vaccinul miraculos.

Dar Fiara va fi învinsă. Mai devreme sau mai târziu, în funcție de cât de mare este credința și aspirația noastră. Dumnezeu nu va lăsa lumea să piară. Iar ajutorul divin deja a început să se manifeste. Cabala masonică va fi spulberată exact din vârful piramidei. Există numeroase indicii concrete că destructurarea va începe în Statele Unite, țara unde cabaliștii au înființat cele mai mari sedii prin care plănuiau să instituie și să coordoneze „Noua Ordine Mondială”.

În pofida unui comportament ce a apărut adeseori ca fiind contradictoriu, Donald Trump se dovedește tot mai mult a fi un adversar redutabil al caracatiței Deep State, ale cărei tentacule sunt întinse în întreaga lume. În această luptă președintele Trump nu este singur, ci este ajutat de servicii puternice de informații și de departamente ale armatei. Însă aceste forțe, din motive ușor de înțeles, nu trebuie încă să se arate public. Un argument concludent al existenței acestor forțe și a activității lor îl reprezintă mesajele extraordinar de complexe și vizionare transmise de gruparea Q. Un singur om nu ar fi putut programa evenimente atât de precise așa cum au fost ele anticipat anunțate de postările respective, care sunt postate sistematic de mai mult de trei ani.

Citește și:  O secta satanica din SUA a propus construirea unei statui a Satanei in Oklahoma.

Cine va face următorul pas în această luptă?

Va îndrăzni Cabala masonică să impună vaccinarea obligatorie a întregii populații mondiale? Greu de crezut pentru că întreaga lor falsă realitate s-a năruit sub potopul minciunilor demascate: falsificarea numărului de victime, spitale goale ce erau declarate la știri ca gemând de infectați, nesimțirea de a avansa tehnologia 5G fără niciun studiu oficial privind riscurile pentru sănătate și multe altele… În aceste condiții nici măcar masele largi de populație (așa manipulate cum sunt) nu pot fi suficient prostite și ca urmare un astfel de pas ar fi catastrofal pentru planul ocult.

Citeste si: Tinerii cer Semnul Diavolului: A început moda implanturilor cu CIP-uri pentru aplicații pe smartphone. CIP-urile se injectează în mână sau frunte şi costă 110 dolari. VIDEO

Pasul alianței care îl sprijină pe Trump este însă mult mai logic și mai probabil. Iar acest pas va consta fără îndoială în declanșarea unei campanii concertate de arestări a capilor rețelei cabaliste. Aceste arestări trebuie să fie simultane și ne-anunțate pentru a nu putea fi contracarate. De aceea, nu vă așteptați la previzionări exacte. Însă putem fi siguri că aceste arestări vor avea loc pentru că situația (nu doar din SUA, ci din întreaga lume) a ajuns ireconciliabilă. Pe de o parte Oculta nu își mai poate ascunde planurile criminale în fața unei părți crescânde (și tot mai nervoasă!) a opiniei publice și de aceea este grăbită să forțeze Dictatura Globală. Pe de cealaltă parte, Trump și Alianța sunt realmente obligați de situație să declanșeze arestările pentru că altfel vor fi ei înșiși linșați de sataniștii care, așa cum ei înșiși o mărturisesc, „nu uită și nu iartă”.

Balanța a început să se încline tot mai tare spre iminența arestărilor. Ceasul ticăie!

Marvin Atudorei

Un dezertor chinez de rang înalt are „cunoștințe directe“ despre programul chinez de arme biologice

Un dezertor chinez de rang înalt are „cunoștințe directe“ despre programul chinez de arme biologice

https://tribuna.us/un-dezertor-chinez-de-rang-inalt-are-cunostinte-directe-despre-programul-chinez-de-arme-biologice/

Într-o știre exclusivă pe blogul Red State, Jen Van Laar relatează că surse din cadrul comunității de informații afirmă că un dezertor de rang înalt din China cooperează de luni de zile cu U.S. Defense Intelligence Agency (DIA).

Potrivit surselor confidențiale ale lui Van Laar, acel dezertor de rang înalt susține că are informații despre programele speciale de armament din China – care includ și arme biologice, informează Paula Bolyard într-un articol PJ Media.

Adam Housley a relatat inițial pe Twitter că „intensificarea presiunilor asupra Chinei din ultimele zile se datorează unui dezertor care cunoaște bine“ programul. Potrivit lui Housley, directorul FBI, Christopher Wray, „nu a fost informat în prima fază pentru că doreau să se asigure că află tot ce au nevoie înainte să-l anunțe.“

De fapt, Wray a fost „luat prin surprindere“ de informații, potrivit surselor lui Van Laar, la fel și CIA.

„Sursele spun că liderii DIA au ascuns dezertorul cu ajutorul rețelei lor de Servicii Clandestine, pentru a-l împiedica pe Langley și Departamentul de Stat să ajungă la persoana respectivă, a cărei existență a fost păstrată secretă față de alte instituții, deoarece conducerea DIA consideră că există spioni sau informatori chinezi în interiorul FBI, CIA și mai multe alte agenții federale“, potrivit raportului.

De ce era atât de important dezertorul încât trebuia ținut în secret total?

Housley afirmă că lucrul acesta se datorează faptului că respectivul deține informații despre originile virusului Wuhan: „China încearcă să producă variante care sugerează că s-a transmis de la lilieci, pentru a mușamaliza proveniența originală a coronavirusului – dintr-un laborator“.

Ulterior, el a clarificat: „Serviciile Secrete americane se ocupă de un dezertor chinez care deține informații despre Wuhan. Iar China încearcă să producă variante care să sugereze că a provenit de la lilieci, pentru a mușamaliza faptul că virusul COVID a fost produs inițial într-un laborator.“

Potrivit surselor RedState, „informatorul este în custodia DIA de trei luni“ și a oferit „oficialilor americani un raport extins, cu multe detalii tehnice“.

„Conform evaluării DIA, informațiile furnizate de dezertor sunt legitime“, a scris Van Laar. „Sursele afirmă că nivelul de încredere în informațiile dezertorului este ceea ce a provocat criza bruscă de încredere în Dr. Anthony Fauci, adăugând că personalul U.S. Army Medical Research Institute of Infectious Diseases (USAMRIID) detașat la DIA au coroborat detalii foarte tehnice ale informațiilor furnizate de dezertor.“

Citește și Fauci în 2012: Avantajul cercetării virusurilor liliecilor merită asumarea unei pandemii

Toate acestea ridică multe semne de întrebare. De ce, „dintr-o dată“, mass-media din SUA și-a schimbat în masă poziția și au început să arate cu degetul spre China și să se îndoiască de Fauci?

De ce canale de știri de Stânga, cum ar fi Washington Post și BuzzFeed, au decis „brusc“ că este momentul potrivit pentru a publica e-mailurile lui Fauci – la doar câteva zile după ce povestea despre proveniența dintr-un laborator nu mai era „subit“ interzisă pe social media?

E-mailurile lui Fauci au dezvăluit ceea ce s-a relatat la PJ Media de luni de zile (în cea mai mare parte către abonații VIP, pentru a evita cenzura social-media): că Fauci colabora cu un om de știință chinez de la laboratorul din Wuhan; că le-a cerut lui Bill Gates și Mark Zuckerberg să ajute cu promovarea mesajelor COVID; și că a aprobat finanțarea pentru cercetări gain-of-function periculoase în Wuhan.

Se pare că un baraj de mărimea celui de pe râul Yangtze – Three Gorges, este pe cale să cedeze. Întrebarea va fi, așa cum se întâmplă aproape întotdeauna când personajele politice sunt prinse că au mușamalizat ceva: ce au știut și de când au știu lucrurile respective? Și cine știa ce se întâmplă cu adevărat?

Dacă povestea acestea se dovedește a fi adevărată – în special afirmația că China e posibil să fi  împrăștiat intenționat cea mai letală armă biologică din istoria lumii – s-ar putea să fie timpul să începeți să vă gândiți unde vă veți petrece războiul dintre SUA și chinezi.

Dacă, așa cum susține Housley, FBI, CIA și alte agenții federale roiesc de spioni chinezi, asta ar constitui cel mai mare eșec de securitate națională din istoria SUA – și cel mai letal.

Implicațiile sunt terifiante.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

Patriarhul Daniel a fost impus in Romania de catre Masonerie, pentru a putea fi implementat Ecumenismul?

Un articol deosebit de interesant semnalat de cititorul Radu Iacoboaie

Patriarhul Daniel a fost impus in Romania de catre Masonerie, pentru a putea fi implementat Ecumenismul?

După un studiu mai îndelungat a surselor antisistem și pro sistem atât de pe internet, cât și din presa scrisă și audio-vizuală, putem reuni toate piesele la un loc, ca la un joc de puzzle, pentru a avea imaginea de ansamblu, clară și neviciată de partizanate inutile și irelevante.

Daniel

În România, observăm că apărătorii Patriarhului sunt în primul rând: cei care au dobândit funcții și avantaje îndeosebi materiale (preoți, episcopi, personalul Patriarhiei Române etc.), cei de la postul de televiziune Trinitas și radioul Trinitas (care sunt vocea Patriarhiei) precum și mare parte dintre ,,invitații de marcă” la aceste emisiuni, și nu în ultimul rând (poate cu ei trebuia să încep) masonii (evreii sioniști, care îl așteaptă încă pe Mesia, adică pe antihrist, potrivit profețiilor) și francmasonii (cetățeni de etnie română sau alta, exceptând-o pe cea evreiască). În total, este vorba de câteva mii de oameni, înstăriți dar și fără iubire de neam și de țară, slugi obediente care pot înghiți pe nemestecate ecumenismul și multe altele.

În România, cei care îl contestă pe Patriarh pentru acțiunile sale îndeosebi ecumeniste, ca fiind apologetul cel mai de seamă al acestei doctrine masonice și pan-erezii a ECUMENISMULUI, sunt însă cu mult mai mulți, de ordinul sutelor de mii de români, poate chiar peste un milion. Aceștia reprezintă în fapt fibra morală a poporului român drept măritor creștin, având credință lucrătoare.

Constatăm cu durere că, în multe biserici și chiar mănăstiri (!), foarte mulți preoți efectiv tremură de frică dacă se aduce vorba de Patriarh. Dacă au ajuns să le fie teamă, să îi pomenească la Sfânta Liturghie (când ies cu Sfintele Daruri și rostesc Pomenirile), cum este firesc și se cuvine, pe cei care s-au jertfit ,,în lagăre și în închisori, pentru apărarea patriei și a credinței (ortodoxe) strămoșești, pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea poporului român” (text redat ad litteram din Liturghierul actual, Ed. Institutului biblic și de misiune ortodoxă, București, 2012, pag. 163-164).

Le este frică de Patriarh dar nu le este frică de Dumnezeu? Acceptă orice ce le spun Patriarhul și episcopii săi foarte fideli și ascultători, chiar dacă se încalcă flagrant învățătura Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe și canoanele apostolice referitoare la ecumenism?

De ce le mai este frică unor preoți? Pentru că Patriarhului nu îi plac mucenicii din închisorile și lagărele comuniste și nu dorește nicidecum să îi canonizeze în Sfântul Sinod măcar pe unii dintre sfinții închisorilor, invocând acel pretext al apartenenței lor la mișcarea naționalist-creștină din perioada interbelică – Mișcarea Legionară. Există mai multe mărturii, unele venind chiar din partea sa în acest sens. De fapt, se respectă dorința evreilor sioniști (masoni), cei care îi urăsc de moarte de atâtea decenii, inclusiv sau mai ales pe timpul comunismului, când le-au demonizat imaginea și le-au ascuns cu grijă posteritatea lor adevărată multor generații, atât în cadrul învățământului de stat, cât și în mass media.

Și cum masonii l-au ales și impus în România pe actualul Patriarh Daniel, se subînțelege așadar că le este dator. Nimic nu e pe lumea asta gratis… La fel se întâmplă și în Sfântul Munte Athos, care este supus în prezent unei presiuni din ce în ce mai mari pentru a permite intrarea femeilor și transformarea mănăstirilor și schiturilor (potrivit unor declarații de la oficiali greci și europeni) în obiective turistice, ba chiar și cazinouri! Pentru milioanele de euro alocate pentru restaurarea acestora… Restaurare așadar în alt scop decât cel declarat inițial… (a se citi articolul recent scris de mine pe această temă).

DAR CINE ESTE PATRIARHUL DANIEL? Studiindu-i atent biografia și faptele, vedem că provine din zona Banatului, că inițial a dus-o greu, a fost chiar întreținut de fratele său mai mare Gheorghe Ciobotea, atât în timpul pregătirii pentru admiterea sa la teologie, cât și în timpul facultății, după care i-a smuls moștenirea legală primită de la bunica lor, întabulând-o toată pe numele său, frate care și în ziua de astăzi trăiește cu familia sa numeroasă într-o sărăcie extremă, în fostul C.A.P.

În timpul comunismului, devine profesor de teologie la Institutul Ecumenic de la Bossey (Elveția!), unde predă timp de 10 ani la catolici și protestanți, și desigur avansează la poziția de director adjunct. Tocmai pentru aceasta și pentru deplasările sale în România, credem că poate fi suspectat de relații strânse cu organele Securității statului român. Putem deduce așadar că FUSESE PREGĂTIT DE MASONERIA COMUNISTĂ PENTRU APROFUNDAREA ECUMENISMULUI…

În 1988, Securitatea îl trimite în MISIUNE. Este rechemat de urgență în țară, trimis la Mănăstirea Sihăstria, unde din frate ajunge peste noapte monah (tuns călugăr de către Părintele Ilie Cleopa) și hirotonit rapid chiar protosinghel. Ascensiunea sa este fulminantă. În anul următor, era deja responsabil cu Sectorul Relații Externe din Biserica Ortodoxă Română.

În decembrie 1989, vine și lovitura de stat masonică, pe filieră sovietică, și dosarul său de la Securitate (credem că destul de voluminos) este ARS ÎN ÎNTREGIME. Credem că alt exemplar se află în prezent la evreii sioniști, care îl păstrează ca obiect de șantaj. Este singurul ierarh (în anul 1992 devine Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, adică în trei ani!…) căruia i-a dispărut complet dosarul, neputând fi consultat la CNSAS. De ce oare? Nu pentru a fi ales viitorul Patriarh, neputând fi acuzat de legături cu Securitatea precum alți ierarhi? Credem că o copie a dosarului a ajuns la Gelu Voican Voiculescu (prim vice-prim ministru în guvernul evreului sionist Petre Roman), deoarece el gestionase nu numai înhumarea soților Ceaușescu, ci și arhivele importante ale fostei Securități.

CUM DEDUCEM APARTENENȚA PATRIARHULUI DANIEL LA ORGANIZAȚIA RELIGIOASĂ ANTICREȘTINĂ – FRANCMASONERIA?

Sunt multe argumente în acest sens.

În primul rând, nu a negat niciodată personal în mod public, că nu are legături cu masoneria. Nici nu a negat. Nici nu a confirmat. Doar la un moment dat, purtătorul său de cuvânt, părintele Costel Stoica a ieșit cu un foarte scurt Comunicat de presă, precizând că Patriarhul Daniel nu este mason, pentru a liniști apele în mass media…
Alte argumente pe care le enumerăm exhaustiv, deoarece pot fi găsite noi dovezi:
– Incidentul extrem de grav petrecut la Mănăstirea Antim din București, când pe vremea PFP Teoctist Arăpașu, când avea nevoie de pregătire posibil pentru viitoarea funcție de Mitropolit, la slujba Sfintei Liturghii, a adăugat câteva cuvinte la Cuvintele Mântuitorului (în pilda cu tânărul bogat care voia să moștenească Împărăția Cerurilor) ,,DAR DACĂ MĂ ROG EU PENTRU TÂNĂR, ATUNCEA…”, la care neputând răbda, părintele Adrian Făgețeanu (trecut prin calvarul temnițelor comuniste și vândut Securității de răposatul episcop din Vâlcea) i-a strigat în față: ,,Ereticule! N-ai voie nici să tai, nici să adaugi la ce vorbește Mântuitorul!”. Urmarea a fost că actualul Patriarh Daniel l-a lovit în cap cu cârja metalică încât a fost chemată salvarea, dus la spital la neurochirurgie și operat. După mai multe luni, trece la Domnul pe 1 octombrie 2011, ca martir creștin care a avut curajul mărturisirii adevărului cu orice preț. Presa a relatat cu mare întârziere și fragmentar, pentru că nu este nici ea chiar așa de liberă cum cred unii. Incidentul a fost trecut cu totul cu vederea de către mass media aservită masoneriei (trusturile lui Dan Voiculescu, Adrian Sârbu din Banat, Sorin Ovidiu Vântu la Iași și Dinu Patriciu) și dat uitării, nici nu l-a împiedicat să devină Mitropolit și apoi Patriarh…;

– Alegerea sa în Scaunul Patriarhal prin aportul considerabil și mobilizat al masoneriei, în special din zona sa de baștină Banatul. În ciuda avertizărilor lansate de Cozmin Gușă, liderul Partidului Inițiativa Națională (sprijinit de foști securiști care regretau epoca lui Ceaușescu și pierderea subordonării Bisericii Ortodoxe), ca masoneria să nu se implice în alegerea Patriarhului României, mai ales după moartea în condiții foarte suspecte a lui Teoctist Arăpașu și neelucidată complet nici până în ziua de astăzi, datorită lipsei probelor și declanșării unui proces, Daniel Ciobotea este propulsat de influentul mason Sorin Frunzăverde (fost președinte a CJ Caraș-Severin și membru al Adunării Naționale Bisericești a BOR) care ,,profețește” alegerea lui ca Patriarh, asta înainte de alegeri. De remarcat că, Colegiul Electoral Bisericesc avea 180 de membri, din care 70 de laici, chiar și oameni politici! Peste 13 membri erau chiar masoni, în frunte cu dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici, care după alegeri ies la rampă pentru a se lăuda cu victoria și cu influența lor…;

Un alt important sprijin a venit din partea ÎPS Nicolae al Banatului (care mai târziu s-a rugat cu ereticii!), ÎPS Laurențiu Streza (un apropiat al lui Sorin Frunzăverde). S-a comentat în presă mai puțin că a fost o campanie de alegere a Patriarhului României foarte murdară, uzând de toate metodele: ajutorul fraților săi masoni, șantaj cu dosare a membrilor electori, șantaj cu înregistrări audio-vizuale compromițătoare și prefabricate, mita, promisiuni, reclamă mascată…;
– Ecumenismul masonic (mulți părinți l-au apreciat ca invenție a ocultei mondiale) promovat în special la postul de televiziune Trinitas și la radioul cu același nume, prin elogiile aduse ,,UNIRII” dintre credincioșii din toată lumea, dar și masonului reformist Alexandru Ioan Cuza, care are bustul său chiar în fața Patriarhiei Române! Apoi, această ,,UNITATE SPIRITUALĂ A LUMII” de care a pomenit mereu Patriarhul Daniel este identic cu obiectivul masoneriei!;
– Prezența Patriarhului Daniel la diverse întruniri ecumeniste interne (simpozioane) și internaționale ecumeniste în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), precum și la importante întâlniri cu masonii din Europa, inclusiv în octombrie 2013 cu șeful Grupului Bilderberg, la care credem că nu era obligatorie prezența sa, decât dacă era mason…;
– Măsura abuzivă și suspectă a interzicerii Moliftelor Sfântului Vasile cel Mare, care se citesc pe 1 ianuarie și în slujbele de exorcizare (alungarea demonilor). Oare pe cine deranja, în afara masonilor și francmasonilor?;
– Atitudinea fățișă de prietenie față de masonul Ion Iliescu încă dinaintea alegerilor din 1996, când, ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei l-a invitat la Iași, în timp ce Patriarhul Teoctist (fost simpatizant legionar în tinerețe) cerea românilor ,,NU-L VOTAȚI PE ANTI-HRIST!”;
– Ajutorul acordat în politică altui mare mason, Adrian Năstase;
– Decorarea masonului de grad 33, Mugur Isărescu cu cea mai mare distincție a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei ,,CRUCEA MOLDOVA” și a masonului de grad 32, doctorul Irinel Popescu cu ,,CRUCEA PATRIARALĂ”;
– Atitudinea iresponsabilă de acceptare a cipurilor biometrice din pașapoarte și buletine electronice! Poziția sa a fost exprimată tot prin părintele Costel Stoica;
– Atitudinea ostilă față de părintele Iustin Pârvu, arhimandrit și stareț al Mănăstirii Petru Vodă, opusul său am putea spune, devenit un simbol național al românismului, deși a stat 21 de ani în închisorile comuniste și a pornit de la zero în ctitorirea mănăstirii (ajungând să fie ctitorul și mănăstirii alăturate de maici Paltin, și a Schitului de la Aiud și a mănăstirii de la Poarta Albă). A existat chiar și o tentativă de asasinat, dar agresorul fiind drogat l-a confundat pe părintele Iustin cu un altul, precum și o încercare de otrăvire…;
– Impunerea ca stareț și succesor al părintelui Iustin Pârvu, a părintelui Hariton Negrea, fostul stareț de la Mănăstirea Durău, care în prima fază s-a declarat împotriva actelor biometrice iar apoi a retractat poziția exprimată public față de acestea (amintim că Durău este un loc frecventat nu numai de yoghini, ci și vestit CENTRU ECUMENIST, ÎNFIINȚAT DE ACTUALUL PATRIARH DANIEL, unde de pildă, în 1998 s-a organizat smintitorul Simpozion Iudeo-Creștin ,,SPIRITUALITATEA PSALMILOR ȘI MORALA SOCIALĂ A PROFEȚILOR”, totul în cheie socialistă și ecumenistă…);
– Atitudinea neonorantă de primire de mită la investirea unor preoți, de numiri și destituiri abuzive a preoților, mai ales când ocupa funcția de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei (potrivit unor comentarii făcute p e blogurile antisistem);

Separat de aceste motive expuse deja, remarcăm implicarea masoneriei prin doctorul militar Ioan Sinescu (racolat de Securitate) în moartea prematură a fostului Patriarh al României, Teoctist Arăpașu, care a murit cu zile în timpul ,,operației”. Au fost găsite mari nereguli ulterior prin anchetă, nerespectarea procedurilor legale (lipsa consultării medicului personal al sfinției sale Nicolae Ursea, lipsa convocării unui grup de specialiști pentru un consult medical, netratarea cu antibiotice a infecției urinare recidivante – mai înainte de a se lua decizia operației, neacordarea familiei sale a Fișei de Observație sau Buletinului de intrare în spital, care să precizeze diagnosticul), dar și operarea în ascuns, minciuna față de dr. Nicolae Ursea precum că nu a fost operat, când de fapt fusese operat și era și decedat).
Mai constatăm că imediat după moartea Patriarhului Teoctist a demarat în forță și proiectul grandios al construirii Catedralei Mântuirii Neamului. Deja mi-am exprimat ideea că această construcție faraonică, ce nu este specifică ortodoxiei, va servi intereselor ecumeniste, va fi locul unde se vor ruga împreună credincioși din mai multe culte. Mulți bani au fost primiți de la masoni, de la Vatican etc. Ba chiar și celelalte Catedrale construite în ultimul deceniu, credem că se subscriu aceleiași politici perfide a ecumenismului. Nu ar fi fost oare mai înțelept, ca aceste sume enorme să fi fost orientate spre sprijinirea familiilor defavorizate, pentru subvenționarea măcar parțială a cărților și revistelor bisericești, pentru luminarea poporului român care trăiește într-o criză materială și spirituală tot mai accentuată datorită secularizării și implicării masonilor în viața economică, socială și politică?

Sunt absolut convins, că aceste aspecte prezentate sunt tratate foarte pe scurt și că există și multe alte mărturii ale celor care l-au cunoscut și îl cunosc pe Patriarhul României, Daniel Ciobotea. Poate voi mai veni cu alte precizări ulterioare, într-un viitor articol.
Doamne ajută-ne și ne luminează, întoarce-i la dreapta credință pe cei care au rătăcit drumul către Tine. Amin

Cu multă dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie, 13 iulie 2014.

Cititi va rog si: Are Patriarhul Daniel deschidere față de subiectul generic popularizat ca ”sfinții închisorilor”?  

(Amintiri macabre despre…) Telegrama trimisa de Patriarhul Teoctist lui Nicolae Ceausescu in decembrie 1989: „Vom sprijini, cu toata hotarirea, infaptuirea maretului program de dezvoltare multilaterala a patriei”

Telegrama trimisa de Patriarhul Teoctist lui Nicolae Ceausescu in decembrie 1989: "Vom sprijini, cu toata hotarirea, infaptuirea maretului program de dezvoltare multilaterala a patriei"
 Patriarhul Daniel a insinuat, marti, 27 octombrie 2020, ca regimul comunist a cazut in Romania dupa ce autoritatile de atunci au interzis inchinarea la moastele Sfantului Dimitrie. O telegrama adresata lui Nicolae Ceausescu de catre Patriarhie, pe 19 decembrie 1989, dovedeste insa cum conducatorii Bisericii Ortodoxe ii jurau credinta dictatorului chiar in ultimul ceas si ignorau complet faptul ca Revolutia incepuse de patru zile.
Adevarul a prezentat dovada incontestabila care contrazice proaspetele declaratii ale patriarhului Daniel, cum ca biserica ar fi avut vreo implicare in revolta impotriva dictatorului Ceausescu: o telegrama adresata lui Nicolae Ceausescu, in 19 decembrie 1989, la patru zile dupa inceperea Revolutiei de la Timisoara, in care Biserica Ortodoxa Romana ii ura la multi ani dictatorului si il asigura „din adincul inimii” ca inaltii prelati, in frunte cu Patriarhul Teoctist, ii sunt alaturi si ii vor sprijini „cu rivna” planurile pentru „infaptuirea maretului program dedezvoltare multilaterala a patriei”.

Patriarhul Daniel a declarat marti, 27 octombrie 2020, la cermoniile organizate cu ocazia sarbatorii Cuviosului Dimitrie cel Nou, ca in toamna anului 1989 autoritatile comuniste au interzis inchinarea la sfintele moaste, pe motiv ca in cladirea de alaturi, unde era sediul Marii Adunari Nationale, ar avea loc o sedinta importanta, iar „aceasta umilire a Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou a fost rasplatita, in sensul ca peste cateva luni regimul comunist a cazut”, cladirea devenind sediul Patriarhiei.

Adevarul a reactionat imediat la aceasta declaratie, cu un articol in care a prezentat in facsimil telegrama trimisa de Patriarhul Teoctist lui Nicolae Ceausescu, in data de 19 decembrie 1989, la patru zile de la inceperea Revolutiei de la Timisoara, unde deja romanii plateau cu viata pentru indrazneala de a striga in strada „Jos comunismul!”.

Pe 20 decembrie, Nicolae Ceausescu avea sa livreze celebrul discurs insotit de huiduieli, de la balconul Comitetului Central, marcand momentul de debut al Revolutiei si la Bucuresti.

Din randurile pline de epitete laudative, adresate lui Nicolae Ceausescu de catre Patriarhul Teoctist, reiese limpede ca Biserica Ordodoxa Romana se facea ca nu vede evenimentele sangeroase care aveau loc in tara.

Adevarul a reprodus intergral continutul telegramei:

Telegrama de felicitare
Adresata tovarasului Nicolae Ceausescu, presedintele Republicii Socialiste Romania, de membrii sfintului sinod, impreuna cu reprezentantii clerului si credinciosilor bisericii ortodoxe romane, intruniti in sesiune anuala de lucru a adunarii nationale bisericesti, prin care isi exprima profunda bucurie si deplina satisfactie pentru realegerea in inalta functie politica de conducere a poporului

Excelentei Sale Domnului Nicolae Ceausescu,
Presedintele Repubicii Socialiste Romania

Membrii sfintului sinod, impreuna cu reprezentantii clerului si credinciosilor bisericii ortodoxe romane, intruniti in sesiune anuala de lucru a adunarii nationale bisericesti, impartasind entuziasmul tuturor fiilor patriei pentru optiunea istorica de realegere a excelentei voastre in suprema functie politica de conducere a poporului, isi exprima profunda bucurie si deplina satisfactie fata de acest mare act patriotic, expresie a vointei unanime a intregii noastre natiuni si va roaga sa primiti, si cu acest prilej, cele mai calduroase felicitari, impreunate cu un respectuos omagiu pentru activitatea stralucita pe care o desfasurati in fruntea tarii, pentru binelesi fericirea intregului popor.

Analizind cu deplina responsabilitate activitatea desfasurata in anul 1989 de biserica ortodoxa romana pe diferite planuri, ierarhii sfintului sinod si reprezentantii clerului si credinciosilor din cuprinsul patriarhiei romane au luat act cu satifactie ca, actionind cu mijloace proprii si in forme specifice, lucrarea lor sa se integreze firesc si armonios in eforturile pe care intreaga noastra natiune, sub inteleapta si clarvazatoarea calauzire a excelentei voastre, le depune pentru o viata tot mai luminoasa si mai prosper.

Adinc recunoscatori pentru climatul de reala si deplina libertate religioasa in care biserica noastra si celelalte culte din tara isi desfasoara nestingherit activitatea, precum si larga intelegere si binevoitoarea apreciere pe care excelenta voastra, personal, le aratati lucrarii noastre, de sprijinire a eforturilor si muncii creatoare a poporului roman, va incredintam, stimate domnule presedinte, ca impreuna cu toti fiii acestui pamint strabun vom ramine neclintiti in hotarirea de a actiona cu tot ce avem mai scump pentru inaltarea patriei noastre dragi, Republica Socialista Romania, suverana si independenta, pe trepte tot mai inalte de progres si de lumina.

Simtindu-ne martori si participanti directi la rodnicile impliniri ale harnicului nostru popor, faurite sub cutezatoarea dumneavoastra gindire si indrumare, intr-o epoca de aur ce va poarta intr-un mod firesc si justificat numele, impliniri ce vor dainui peste milenii, ca repere de necontestat ale acestui timp eroic, va asiguram ca vom sprijini, cu toata hotarirea, infaptuirea maretului program de dezvoltare multilaterala a patriei, prezentat de excelenta voastra la marele forum politic al poporului roman, desfasurat recent in Capitala, slujind in acelasi timp, cu sporita rivna, stralucitele actiuni si initiative de politica externa, elaborate de domnia voastra, precum si nobilele idealuri de intelegere si colaborare intre oameni si popoare, de dezarmare si pace pe pamint.

Ne exprimam aceleasi sentimente fata de mult stimata doamna Elena Ceausescu, savant de larga recunoastere internationala, luminat om de stiinta, care vegheaza ca in tara sa se desfasoare o intensa si densa activitate culturala si stiintifica, spre binele poporului si patriei noastre.

In aceste momente de insufletire romaneasca in prag de An Nou, va rugam sa primiti, mult stimate domnule presedinte, ca simbol al pretuirii ce va pastram, urarile noastre calde si sincere, izvorite din adincul inimii, de sanatate, fericire si de noi puteri de munca, pentru a conduce in acelasi mod stralucit natiunea romana spre noi si marete realizari pentru propasirea necontenita a patriei si bunastarea poporului roman, pentru pace, apropiere si bunavoire intre oamenii si popoarele de pretutindeni.

Intru multi si fericiti ani,
presedintele adunarii nationale bisericesti,
patriarhul bisericii ortodoxe romane
19.XII.1989

Fotografiile telegramei originale le gasiti in articolul Adevarul.

Ce este pocăinţa şi de ce este necesară pentru mântuire?

Mulţi înţeleg termenul de pocăinţă ca fiind “întoarcere de la păcat”. Însă aceasta nu este definiţia biblică a pocăinţei. În Biblie cuvântul “pocăinţa” înseamnă “schimbarea minţii”. De asemenea, Biblia ne vorbeşte că pocăinţa autentică va avea ca rezultat schimbarea faptelor (Luca 3:8-14; Faptele Apostolilor 3:19). Faptele Apostolilor 26:20 declară: “Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.” Definiţia biblică completă a “pocăinţei” este schimbarea minţii care rezultă în schimbarea faptelor.

Care este atunci legătura între pocăinţă şi mântuire? Cartea Faptele Apostolilor se focalizează în mod special pe pocăinţa pentru mântuire (Faptele Apostolilor 2:38; 3:19; 11:18; 17:30; 20:21; 26:20). Pocăinţa – în vederea mântuirii, înseamnă schimbarea minţii, a gândirii faţă de Iisus Hristos. În predica lui Petru de Rusalii (Faptele Apostolilor capitolul 2), el încheie cu chemarea oamenilor la pocăinţa (Faptele Apostolilor 2:38). Pocăinţă de ce? Petru îi cheamă pe oamenii care L-au respins pe Iisus (Faptele Apostolilor 2:36) să-şi schimbe atitudinea faţă de El şi să recunoască faptul că El este cu adevărat “Domn şi Cristos” (Faptele Apostolilor 2:36). Petru îi îndeamnă să-şi schimbe mintea şi gândirea, şi să treacă de la respingerea lui Hristos ca Mesia la credinţa în El ca Mesia şi Mântuitor.

Pocăinţa şi credinţa pot fi înţelese ca “două părţi ale aceleiaşi monede”. Este imposibil să-ţi pui credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor fără a-ţi schimba mai întâi mintea şi gândirea cu privire la cine este El şi ceea ce a făcut. Indiferent dacă este vorba de pocăinţa de respingere conştientă sau de pocăinţa de ignoranţă şi dezinteres, aceasta este o schimbare a minţii. Pocăinţa biblică în privinţa mântuirii este schimbarea minţii de la respingerea lui Hristos la credinţa în El.

Este extrem de important să înţelegem că pocăinţa nu este o lucrare pe care o facem pentru a câştiga mântuirea. Nimeni nu se poate pocăi şi nu poate veni la Dumnezeu dacă El nu atrage persoana respectivă spre Sine (Ioan 6:44). Faptele Apostolilor 5:31 şi 11:18 indică faptul că pocăinţa este ceva pe care îl dă Dumnezeu – este posibilă doar prin harul Lui. Nimeni nu se poate pocăi decât dacă Dumnezeu îi dă pocăinţa. Întreaga mântuire, inclusiv pocăinţa şi credinţa, este rezultatul faptului că Dumnezeu ne atrage spre Sine, ne deschide ochii şi ne schimbă minţile. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu ne conduce spre pocăinţa (2 Petru 3:9), la fel şi bunătatea Lui (Romani 2:4).

În timp ce pocăinţa nu este o lucrare prin care se câştigă mântuirea, pocăinţa pentru mântuire rezultă în fapte. Este imposibilă o schimbare autentică şi deplină a minţii fără ca aceasta să ducă la schimbarea faptelor. În Biblie pocăinţa rezultă în schimbarea comportamentului. Acesta era motivul pentru care Ioan Botezatorul îi chema pe oameni: “ Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţa voastră” (Matei 3:8). O persoană care s-a pocăit cu adevărat de respingerea lui Hristos, pentru a crede în Hristos va da dovadă de o viaţă schimbată (2 Corinteni 5:17; Galateni 5:19-23; Iacov 2:14-16). Pocăinţa, definită corespunzător, este necesară pentru mântuire. Pocăinţa biblică este schimbarea minţii cu privire la Iisus Hristos şi întoarcerea la Dumnezeu cu credinţă pentru mântuire (Faptele Apostolilor 3:19). Întoarcerea de la păcat nu este definiţia pocăinţei, însă este unul din rezultatele pocăinţei autentice, bazată pe credinţa în Domnul Iisus Hristos.

JONATHAN EDWARDS- Valoarea timpului și importanța răscumpărării acestuia

http://www.perlasuferintei.ro/editorial/216
Big_antique-old-clock-golden„Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.” Efeseni 5:16

Creștinii ar trebui să caute să profite de oportunitățile pe care le au, nu doar pentru beneficiul lor, ca cei ce vor să facă o afacere bună, dar și pentru a se strădui să recupereze pe alții de pe căile lor rele; pentru ca astfel Dumnezeu să amâne revărsarea mâniei Sale și timpul să poată fi răscumpărat de la acea nimicire cumplită care, atunci când va veni, va pune capăt timpului răbdării divine. Și probabil că de aceea este adăugat motivul acesta: „căci zilele sunt rele”. Ca și cum apostolul ar fi spus că stricăciunea vremurilor tinde să grăbească judecata prevestită; dar umblarea voastră sfântă și precaută va tinde să răscumpere vremea din ghearele devoratoare ale acestor calamități. Totuși, prin cuvintele acestea ni se transmite cu siguranță faptul că ar trebui să dăm o importanță foarte mare timpului și să fim extrem de atenți să nu se piardă nimic din acesta. Așadar suntem îndemnați să fim înțelepți și prudenți pentru a-l putea răscumpăra. De aici tragem concluzia că timpul este extrem de prețios.
 PARTEA I – De ce este timpul prețios
 TIMPUL este prețios din următoarele motive:
1. Pentru că o veșnicie fericită sau nefericită depinde de utilizarea bună sau rea a acestuia. Lucrurile sunt prețioase proporțional cu importanța lor sau în măsura în care ele ne afectează bunăstarea. Oamenii s-au deprins să prețuiască cel mai mult lucrurile de care ei socotesc că depinde în cea mai mare măsură interesul lor. Timpul este extrem de prețios pentru că bunăstarea noastră veșnică depinde de valorificarea lui. Chiar și bunăstarea noastră din lumea aceasta depinde de felul în care îl folosim. Dacă nu îl valorificăm, vom fi în pericolul de a ajunge săraci și de a ne face de rușine. Dar, printr-o utilizare bună a acestuia, putem obține lucruri care ne sunt folositoare și bune. Însă timpul este mai presus de toate prețios datorită faptului că starea noastră din veșnicie depinde de acesta. Importanța valorificării timpului din alte motive se subordonează acestuia din urmă.
 Aurul și argintul sunt considerate prețioase de către oameni, dar acestea nu au nici o valoare decât dacă, cu ajutorul lor, omul are oportunitatea de a evita sau de a îndepărta ceva rău sau de a obține pentru sine ceva bun. Și cu cât este mai mare răul de care omul are ocazia să scape printr un lucru pe care îl deține, cu atât este mai mare valoarea acelui lucru pentru el, oricare ar fi acesta. Astfel, dacă un om poate să își salveze viața printr-un lucru pe care îl are și care, dacă nu l ar avea și-ar pierde viața, el va considera acel lucru, prin care are oportunitatea de a scăpa de un rău atât de mare precum moartea, ca fiind foarte prețios. Așadar timpul este extrem de prețios deoarece prin el avem șansa de a scăpa de chinul veșnic și de a căpăta fericire veșnică și slavă. De el depinde scăparea noastră de un rău infinit și câștigarea unui bine infinit.
2. Timpul este foarte scurt, ceea ce este un alt motiv care îl face să fie foarte prețios. Insuficiența unui bun îi determină pe oameni să pună un preț mai mare pe acel lucru, în special dacă acesta este necesar și oamenii nu pot fără el. Când Samaria a fost împresurată de către sirieni și proviziile erau extrem de puține, „un cap de măgar prețuia optzeci de sicli de argint și un sfert de cab de găinaț de porumbel, cinci sicli de argint”, 2 Împărați 6:25. Astfel timpul ar trebui prețuit cu atât mai mult de către oameni, pentru că o eternitate întreagă depinde de acesta; și totuși, nu avem decât puțin timp. „Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit, și mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.” Iov 16:22. „Zilele mele aleargă mai iuți decât un alergător; trec ca și corăbiile cele iuți, ca vulturul care se repede asupra prăzii.” Iov 9:25, 26. „Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel, și apoi piere.” Iacov 4:14. Nu este decât o clipă în comparație cu veșnicia. Timpul este atât de scurt și lucrarea pe care o avem de făcut este atât de mare, încât nu ne mai rămâne nimic de pierdut. Ceea ce avem de făcut ca să ne pregătim pentru eternitate trebuie să fie făcut în timp, sau nu va putea fi făcut niciodată; și se pare că este o lucrare foarte dificilă, care necesită multă trudă și de aceea timpul este cu atât mai indispensabil.
3. Ar trebui să considerăm timpul ca fiind foarte prețios, fiindcă suntem nesiguri de continuitatea acestuia. Știm că este foarte scurt, dar nu știm cât este de scurt. Nu știm cât de puțin ne mai rămâne, fie un an, fie câțiva ani, sau doar o lună, o săptămână ori o zi. În fiecare zi suntem nesiguri dacă acea zi va fi ultima sau dacă vom avea întreaga zi. Nimic altceva nu este mai bine adeverit de experiență. Dacă un om ar avea puține provizii adunate pentru o călătorie pe mare sau pe uscat și în același timp ar ști că, dacă proviziile lui s-ar termina, ar trebui să moară pe drum, el ar mânca cu grijă din ele. Cu cât mai mult și-ar prețui timpul mai mulți oameni, dacă ar ști că nu mai au decât câteva luni sau câteva zile de trăit! Și, cu siguranță, un om înțelept va prețui timpul mai mult, întrucât el știe că aceasta i se va întâmpla și lui. Acesta este cazul celor mai mulți oameni din lume, care acum se bucură de sănătate și nu văd nici un semn al apropierii morții. Fără îndoială, mulți din aceștia vor muri luna următoare, mulți vor muri săptămâna următoare și, într-adevăr, probabil că mulți vor muri mâine și unii chiar în noaptea aceasta; cu toate acestea, persoanele în cauză nu știu nimic din ce se va întâmpla și probabil că nici nu se gândesc la asta și nici ei, nici apropiații lor nu pot spune că există o probabilitate mai mare pentru ei să plece mai devreme din lume decât alții. Asta ne învață cum ar trebui să ne prețuim timpul și cât de atenți ar trebui să fim ca să nu pierdem nimic din el.
4. Timpul este foarte prețios pentru că, după ce a trecut, nu mai poate fi recuperat. Sunt multe lucruri pe care le au oamenii și care, dacă le pierd, le pot obține din nou. Dacă cineva a pierdut un lucru pe care îl avea, necunoscând valoarea acestuia sau necesitatea lui, el îl poate de cele mai multe ori recăpăta, chiar dacă va fi nevoie de suferință ori de un preț de plătit. Dacă un om a participat la o negociere supravegheată și a renunțat la un lucru ușor sau a vândut ceva, iar apoi i a părut rău, el poate, de cele mai multe ori, să obțină o dispensă și să recupereze ceea ce a dat. Însă nu așa stau lucrurile cu privire la timp; când acesta trece, trece pentru totdeauna; nicio suferință, niciun preț nu îl va recupera. Chiar dacă ne pare foarte rău că l-am lăsat să treacă și nu l-am valorificat când l-am avut, nu va fi de niciun folos. Fiecare parte din el ne este oferită succesiv, pentru ca noi să putem alege dacă vom beneficia de el sau nu. Dar nu există întârzieri; nu ne va aștepta să vadă dacă noi vom accepta oferta sau nu; ci, dacă refuzăm, ne este luat imediat și niciodată nu ni se oferă mai mult. Iar în ceea ce privește acea parte a timpului care a trecut, indiferent de cât am neglijat-o sau am valorificat-o, ea nu ne mai este accesibilă și nici nu o mai putem avea.
Dacă am trăit cincizeci, șaizeci sau șaptezeci de ani și nu am valorificat timpul acesta, acum nu mai putem face nimic; a plecat de la noi pentru veșnicie. Tot ceea ce putem face este să valorificăm puținul care ne mai rămâne. Cu adevărat, dacă un om nu și-a valorificat decât câteva clipe din toată viața sa, tot restul timpului care a trecut este pierdut și doar acele puține clipe care îi mai rămân pot să fie ale lui; iar dacă tot timpul trecut este pierdut, acesta este irecuperabil. Eternitatea depinde de valorificarea timpului. Dar odată ce timpul vieții se scurge, când vine moartea, nu mai avem de-a face cu timpul; nu există nicio posibilitate de a-l recupera și niciun alt spațiu în care să ne pregătim pentru eternitate. Dacă un om și-ar pierde tot ceea ce are aici pe pământ și ar ajunge un om ruinat, este posibil ca el să recâștige totul înapoi. Poate la fel de bine să facă din nou avere. Însă când timpul vieții s-a scurs, este imposibil să căpătăm vreodată o altă măsură de timp ca aceea care a trecut. Toate oportunitățile de a obține o bunăstare veșnică s-au dus complet și pentru totdeauna.
 PARTEA II – Reflecții asupra timpului trecut
Acum ați auzit despre valoarea timpului. Voi sunteți cei interesați de lucrul acesta, cărora Dumnezeu v-a dat acest har prețios. Aveți o veșnicie înaintea voastră. Când Dumnezeu v-a creat și v-a dat suflete înțelepte, El le-a făcut să trăiască veșnic. El v-a dat timp aici pentru a vă pregăti pentru eternitate, iar veșnicia voastră viitoare depinde de valorificarea timpului. Așadar, gândiți vă la ceea ce ați făcut cu timpul trecut. Voi nu sunteți la începutul timpului vostru, ci o mare parte din el deja a trecut și s-a dus; și toată înțelepciunea, puterea și comorile universului, nu îl pot recupera. Mulți dintre voi puteți deduce că mai mult de jumătate din viață a trecut. Chiar dacă ați trăi până la o vârstă obișnuită la care mor oamenii, nisipul din clepsidra voastră s-a scurs pe jumătate; și poate nu au mai rămas decât câteva fire de nisip. Soarele vostru a trecut de meridian și probabil tocmai apune sau intră într-o eclipsă veșnică. Prin urmare, gândește te, ce poți spune despre felul în care ți-ai valorificat timpul din trecut. Cum ți-ai lăsat să treacă prețiosul nisip de aur din clepsidra ta?
 Fiecare zi de care v-ați bucurat a fost prețioasă; mai mult decât atât, clipele voastre au fost prețioase. Dar nu v-ați risipit voi clipele voastre prețioase, zilele voastre prețioase, ba mai mult, anii voștri prețioși? Dacă ați socoti câte zile ați trăit, ce sumă ar fi! Și cât de prețioasă a fost fiecare din acele zile! Așadar, gândiți-vă, ce ați făcut cu ele? Ce s-a ales din ele? Cum puteți dovedi că ați valorificat cumva tot timpul acesta pe care l-ați trăit sau că ați făcut vreun bine ori că ați câștigat ceva? Când vă uitați în urmă și căutați, nu vedeți că acest timp trecut din viețile voastre este în mare măsură gol, că nu a fost umplut cu nimic folositor? Și dacă Dumnezeu, care ți-a dat timpul, te ar chema acum să dai socoteală, ce I-ai spune?
Cât de multe se pot face într-un an! Câte oportunități de a face bine sunt într-un interval așa de mare de timp! Cât de mult Îl pot sluji oamenii pe Dumnezeu și cât de mult ar putea face pentru sufletele lor, dacă îl valorifică la maxim! Cât de multe se pot face într-o zi! Dar voi ce ați făcut în așa multe zile și ani pe care i-ați trăit? Ce ați făcut cu toată tinerețea voastră, voi care ați trecut de vârsta aceasta? Ce s-a ales din toată această perioadă valoroasă a vieții? Nu a fost toată în zadar pentru voi? Nu ar fi fost la fel de bine sau chiar mai bine pentru voi dacă în tot timpul acesta ați fi dormit sau dacă ați fi fost într-o stare de inexistență?
 Ați avut mult timp liber în care nu ați avut treburi de rezolvat; gândiți-vă cum l-ați petrecut. Nu ați avut doar timp obișnuit, ci destul de mult timp sfânt. Ce ați făcut cu toate zilele de sabat de care v-ați bucurat? Gândiți-vă la aceste lucruri într-un mod serios și lăsați conștiințele voastre să răspundă.
 PARTEA III – Cine are nevoie mai cu seamă de mustrare în ceea ce privește valoarea timpului
 Cât de puțin este luată în considerare valoarea timpului și cât de puțin par să sesizeze lucrul acesta majoritatea oamenilor! Și ce eficiență mică în modul în care își petrec ei timpul! Nu este nimic mai prețios, și totuși nimic cu care oamenii să fie mai risipitori. Pentru mulți timpul este ca argintul din zilele lui Solomon, ca pietrele de pe drum, nu avea nicio trecere. Ei se comportă ca și cum timpul ar fi de prisos, așa cum era argintul pe atunci, ca și cum ar avea mult mai mult decât au nevoie și nu știu ce să facă cu el. Dacă oamenii ar fi la fel de cheltuitori cu banii lor cum sunt cu timpul lor; dacă ar fi la fel de normal pentru ei să își irosească banii, cum este să își irosească timpul, am spune despre ei că sunt depășiți și nu au mintea întreagă. Cu toate acestea, timpul este de o mie de ori mai prețios decât banii; iar când se duce, nu poate fi cumpărat cu bani, nu poate fi răscumpărat cu aur sau cu argint. Sunt câteva feluri de oameni care sunt osândiți de această doctrină și pe care îi voi aminti în mod particular.
1. Cei care își petrec o mare parte din viață în lenevie, sau nefăcând ceva semnificativ fie pentru binele sufletelor lor, fie al trupurilor lor; nimic pentru folosul lor, al aproapelui lor, al familiei sau al țării din care fac parte. Sunt unii oameni în a căror mâini timpul pare să fie greu; în loc să fie preocupați să îl valorifice pe măsură ce trece și să aibă grijă să nu treacă fără a și-l însuși, aceștia se comportă ca și cum preocuparea lor ar fi cum să găsească moduri în care să îl irosească și să îl consume; de parcă timpul ar fi o povară pentru ei, nu ceva prețios. Mâinile lor refuză să muncească și, în loc să se apuce de lucru, vor suferi ei înșiși și își vor lăsa și familiile să sufere. „Sufletul molatic suferă de foame” (Prov. 19:15). „Ațipirea te face să porți zdrențe” (Prov. 23:21).
Unii petrec mult timp la cârciumă cu paharele lor și umblând din casă în casă, irosindu-și ceasurile cu vorbării goale și nefolositoare, care nu au niciun rost. „Oriunde se muncește este și câștig, dar oriunde numai se vorbește este lipsă” (Prov. 14:23). Îndemnul apostolului din Efeseni 4:28 este că noi ar trebui să „lucrăm cu mâinile noastre la ceva bun, ca să avem ce să dăm celui lipsit.” Dar oamenii leneși, în loc să câștige ceva să dea celui lipsit, nu fac decât să risipească ceea ce au deja. „Cine se lenevește în lucrul lui este frate cu cel ce nimicește” (Prov. 18:9).
2. Sunt osândiți de această doctrină cei care își petrec timpul făcând ceea ce este rău, care nu doar își petrec timpul nefăcând ceva folositor, ci făcând ceva rău. Asemenea oameni nu doar își pierd timpul, ci fac ceva mult mai rău – ei își provoacă singuri suferință, dar și altora. După cum am auzit, timpul este prețios deoarece eternitatea depinde de acesta. Valorificând timpul, avem oportunitatea de a scăpa de chinul veșnic și de a dobândi fericire veșnică. Însă cei care își petrec timpul făcând fapte rele, nu doar neglijează valorificarea timpului pentru a dobândi fericire veșnică sau să scape de osândă, ci își petrec timpul cu intenții total contrare, adică să-și mărească chinul veșnic sau să contribuie la greutatea osândei lor, ca aceasta să fie tot mai apăsătoare și mai intolerabilă.
Unii își petrec mult timp în chefuri și în obiceiuri și convorbiri păcătoase, fiind o companie rea pentru alții, stricând și ademenind mințile altora, fiind exemple negative și făcându-i pe alții să păcătuiască, ruinându-și astfel nu doar propriile suflete, ci și sufletele altora. Unii își petrec mult din timpul lor prețios în defăimări și bârfe; vorbind împotriva altora; în dispute, nu doar prin faptul că ei înșiși se ceartă, ci prin faptul că ațâță și instigă la ceartă și controverse. Ar fi fost bine pentru unii oameni, dar și pentru apropiații lor dacă nu ar fi făcut niciodată nimic; pentru că astfel nu ar fi făcut nici bine, nici rău. Dar acum ei au făcut mult mai mult rău decât au făcut bine sau vor face vreodată. Sunt unele persoane față de care ar fi mai bine ca orașele în care locuiesc să aibă această însărcinare de a-i susține, astfel încât ei să nu facă nimic, dacă acest lucru i-ar putea ține într-o stare de inactivitate.
Cei care și-au petrecut mult din timpul lor făcând fapte rele, dacă își vor îndrepta vreodată purtarea și vor începe un stil diferit de viață, vor afla nu doar că și-au irosit trecutul, ci și faptul că și-au făcut de lucru pentru timpul care le-a rămas, ca să repare ceea ce au făcut. Cât de mulți oameni, când vor ajunge la sfârșitul timpului lor și se vor uita în urmă la trecut, își vor dori să nu li se fi dat timp deloc! Timpul pe care ei l-au petrecut pe pământ va avea consecințe mai rele pentru ei, decât dacă ar fi petrecut tot atâta timp în iad; pentru că roada timpului lor de pe pământ, potrivit cu felul în care îl folosesc, va fi o eternitate de mai mult chin groaznic.
3. Sunt osândiți de această doctrină cei ce își petrec timpul numai în preocupări lumești, neglijându-și sufletele lor. Asemenea oameni își pierd timpul, chiar dacă sunt așa de harnici în treburile lor de pe pământ; și chiar dacă poate că sunt atenți să nu lase timpul să treacă fără să le aducă vreun profit pământesc într-un fel sau altul. Cei care își valorifică timpul doar pentru beneficiile din viața aceasta, îl pierd; fiindcă timpul nu a fost dat pentru perioada cât ține el, ci pentru veșnicia care îl succede. Așadar, cei care își petrec timpul frământându-se și muncind doar pentru lumea aceasta, gândindu-se la ce vor mânca sau la ce vor bea sau cu ce se vor îmbrăca; făcându-și planuri cum să adune comori pe pământ, cum să se îmbogățească, cum să ajungă mari în lumea aceasta sau cum să trăiască în circumstanțe plăcute și confortabile aici pe pământ, care își preocupă mințile și își folosesc puterea doar cu aceste lucruri și a cărui flux de afecțiuni sunt îndreptate înspre astfel de lucruri – aceștia își pierd timpul prețios.
 Așadar, fie ca cei care se fac vinovați că petrec astfel timpul să se gândească la lucrurile acestea. Ați petrecut o mare parte a timpului vostru, o mare parte din energia voastră ca să câștigați puțin din lumea aceasta și puținul pe care vi-l poate oferi, acum îl aveți! Ce fericire sau satisfacție puteți avea din acesta? Vă va da pace în cugetele voastre sau orice altă liniște sau odihnă lăuntrică? Cu ce este mai bun bietul tău suflet lipsit, supus pieirii? Și ce perspective mai bune ți-a dat cu privire la apropiata eternitate? Și la ce îți va folosi tot ceea ce ai câștigat când timpul nu va mai fi?
 PARTEA IV – Un îndemn de a valorifica timpul
 Gândiți-vă la tot ceea ce s-a spus despre valoarea timpului, cât de multe depind de el, cât de scurt și nesigur este, cât de irecuperabil va fi când va trece. Dacă veți avea o perspectivă corectă asupra acestor lucruri, veți fi mai atenți cu timpul vostru decât cu cel mai scump aur. Fiecare ceas și fiecare clipă vi se va părea prețioasă. Dar, pe lângă aceste observații care v-au fost deja prezentate, gândiți-vă de asemenea și la următoarele.
1. Că sunteți răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru timpul vostru. Timpul este un talant pe care ni l-a dat Dumnezeu nouă; El ne-a pregătit ziua nu ca să stăm degeaba, ci El a rânduit ca noi să lucrăm în timpul zilei. Prin urmare, la sfârșitul zilei, El ne va trage la răspundere. Trebuie să Îi dăm socoteală de felul în care am valorificat tot timpul nostru. Noi suntem slujitorii lui Dumnezeu; așa cum un rob este responsabil față de stăpânul său de felul în care își petrece timpul când este trimis să muncească, așa suntem și noi responsabili față de Dumnezeu. Dacă oamenii ar lua în considerare așa cum trebuie lucrul acesta și l-ar păstra în minte, oare nu și-ar petrece altfel timpul lor? Oare nu v-ați comporta altfel decât de obicei, dacă v-ați gândi în fiecare dimineață că trebuie să dați socoteală lui Dumnezeu de felul în care vă veți petrece ziua? Și dacă v-ați gândi la începutul fiecărei seri, că va trebui să răspundeți înaintea lui Dumnezeu cu privire la felul în care vă veți petrece seara respectivă? Hristos ne-a spus că „în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care l vor fi rostit” (Mat. 12:36). Cât de ușor putem trage concluzia că va trebui să dăm socoteală de tot timpul irosit!
 2. Gândiți-vă la cât de mult timp ați pierdut deja. Fiindcă ați irosit atât de mult timp, cu atât mai mare este nevoia de a valorifica cu sârguință ceea ce mai rămâne. Ar trebui să regretați și să plângeți pentru timpul vostru pierdut; dar nu doar atât, ci și să vă focalizați pe a pune în valoare cu mai multă râvnă ceea ce vă rămâne, ca să puteți răscumpăra timpul pierdut. Cei ce sunteți foarte în vârstă și până acum v-ați petrecut timpul cu preocupări deșarte și grijuri lumești și ați trăit în mare parte, neglijând binele sufletelor voastre, aveți toate motivele să fiți îngroziți și uimiți, când vă gândiți la cât de mult timp ați irosit. Sunt trei motive pentru care cei ce ați pierdut așa de mult timp trebuie, cu atât mai mult, să fiți plini de râvnă în a-l răscumpăra:
(1) Deoarece oportunitatea voastră este mult mai scurtă. Timpul vostru, la lungimea lui completă, este scurt. Dar dați deoparte ceea ce ați pierdut deja și veți vedea cu cât este mai scurt! În ceea ce privește acea parte a timpului vostru pe care ați pierdut-o deja nu se consideră a fi oportunitate, deoarece aceasta nu se va mai întoarce niciodată; și nu este mai bine pentru voi, ci mai rău decât dacă nu ar fi fost niciodată.
(2) Aveți aceeași slujbă de făcut ca la început, dar cu mai mari dificultăți. Până acum nu ați făcut nimic din sarcinile voastre și toate v-au rămas de făcut și asta cu greutăți și piedici mult mai mari, decât ar fi fost dacă v-ați fi apucat la timp. Așadar, pe lângă faptul că timpul de lucru vi s-a scurtat, sarcinile voastre vi s-au mărit. Nu aveți doar aceeași muncă de făcut, ci mai multă muncă; fiindcă atunci când v-ați pierdut timpul, nu doar l-ați scurtat, ci v-ați făcut singuri de lucru. Cât de bine vă pot trezi aceste argumente la o grijă mai mare de a nu lăsa lucrurile așa și vă pot însufleți să vă apucați imediat de treabă cu toată puterea!
(3) Ați pierdut cel mai bun timp al vostru. Prima parte a timpului unui om, când începe să își folosească rațiunea din plin și este capabil de a-și îndeplini slujba, este cel mai bun timp. Voi, cei care ați trăit în păcat perioada de după tinerețe, ați pierdut ce era mai bun. Astfel, iată toate lucrurile care trebuie luate în considerare împreună: că întreaga durată a timpului tău este scurtă, nu rămâne nimic de pierdut; o mare parte din el a trecut, așa că s-a scurtat și mai mult; timpul care a trecut este cel mai bun; cu toate acestea, munca ta rămâne aceeași și nu doar atât, ci cu mai mari greutăți decât dacă ai fi făcut-o înainte; și cu cât este timpul tău mai scurt, cu atât mai multă muncă vei avea de făcut.
Ce te va conștientiza de necesitatea valorificării sârguincioase a timpului rămas, dacă toate acestea nu o vor face? Uneori asemenea observații au un alt efect și anume, să descurajeze oamenii și să îi facă să creadă că, deoarece au pierdut așa de mult timp, nu se mai merită să încerce să mai facă ceva acum. Diavolul își bate joc de ei, pentru că atunci când sunt tineri le spune că este suficient timp după, că nu trebuie să se grăbească, că este mai bine să caute mântuirea mai târziu; și ei îl cred. După aceea, când tinerețea lor a trecut, el le spune că acum au pierdut atât de mult și încă cel mai bun timp, încât nu se mai merită să încerce să mai facă ceva; iar ei îl cred și de data aceasta. Prin urmare, nici un timp nu este potrivit pentru ei. Perioada tinereții nu este un timp bun, pentru că aceasta este mai potrivită pentru petreceri și plăceri și va fi suficient timp după; iar după aceea nu este un timp bun, fiindcă cea mai bună parte a timpului a trecut deja. Astfel le sunt sucite mințile oamenilor și sunt ruinați.
 Dar ce nebunie este ca oamenii să se lase cuprinși de descurajare în așa fel încât să își neglijeze lucrarea deoarece timpul lor este scurt! Câtă nevoie au ca mai degrabă să se trezească din somn, să se ridice cu totul de jos, să ia în serios lucrurile ca, dacă este posibil, să dobândească totuși viața veșnică. Poate că Dumnezeu le va da pocăința ca să ajungă la cunoștința adevărului și să fie mântuiți. Chiar dacă ceasul este târziu în zi, totuși Dumnezeu vă cheamă să vă sculați și să vă apucați de treabă; nu vreți să ascultați îndemnul Lui în această chestiune extrem de importantă, mai degrabă decât sfatul vrăjmașului vostru de moarte?
3. Gândiți-vă cum este prețuit uneori timpul de către aceia care au ajuns aproape la sfârșitul vieții lor. Ce simț al valorii acestuia au bieții păcătoși câteodată, când se află pe paturilor lor de moarte! Unii au strigat: „O, o mie de lumi pentru o bucățică de timp!” Atunci timpul este pentru ei cu adevărat prețios. Puțin timp nu le poate face mai mult bine decât înainte, când erau sănătoși, presupunând că au un imbold de a-l valorifica, și nici mai mult; pentru că timpul unui om pe un pat de moarte este însoțit de mult mai multe dezavantaje în a l valorifica pentru binele sufletului lui, decât atunci când este sănătos. Însă apropierea morții îi face pe oameni sensibili față de inestimabila valoare a timpului. Probabil că, pe când erau sănătoși, erau la fel de insensibili față de valoarea lui așa cum sunteți și voi astăzi și la fel de neglijenți cu acesta. Dar cât de schimbate sunt gândurile lor acum! Nu pentru că sunt înșelați cred ei că timpul are așa o valoare, ci deoarece ochii lor sunt deschiși; și voi nu gândiți ca ei, fiindcă sunteți înșelați și orbi.
4. În concluzie, gândiți-vă cât de prețios este timpul pentru cei care nu îl mai au. Ce gândesc despre valoarea acestuia cei care și-au pierdut toate șansele de a căpăta viața veșnică și sunt în iad? Chiar dacă au fost foarte risipitori cu timpul lor cât au trăit și nu au dat mare importanță valorii acestuia, totuși cum și-au schimbat ei gândirea acum! Cum ar prețui oportunitatea pe care o aveți voi, numai dacă li s-ar da lor! Ce nu ar da ei pentru una din zilele voastre sub mijloacele harului! Astfel veți fi voi, cei dintâi sau cei de pe urmă, convinși. Însă, dacă nu veți fi convinși decât în felul în care sunt ei acum, va fi prea târziu.
Există două moduri de a-i face pe oameni să conștientizeze valoarea timpului. Unul este de a le arăta motivul pentru care trebuie să fie prețios, spunându-le cât de mult depinde de el, cât de scurt este, cât de nesigur, etc. Celălalt este experiența, prin care oamenii sunt convinși de cât de multe atârnă de valorificarea timpului. Cel din urmă este cel mai eficient, pentru că acesta convinge întotdeauna, dacă nimic altceva nu o va face. Însă dacă oamenii nu sunt convinși prin cea dintâi modalitate, cea din urmă nu le va fi de niciun folos. Dacă prima este ineficientă, ultima, chiar dacă e sigură, este întotdeauna prea târziu. Experiența reușește întotdeauna să deschidă ochii oamenilor, chiar dacă niciodată nu au fost deschiși. Dar dacă aceștia sunt deschiși pentru prima dată de experiență, nu poate fi spre folosul lor. Așadar, fie ca toți să se convingă că trebuie să își valorifice la maxim timpul lor.
 PARTEA V – Sfaturi referitoare la valorificarea timpului
 Voi concluziona dând câteva sfaturi cu privire la trei lucruri în special.
1. Valorifică timpul prezent fără întârziere. Dacă amâni și întârzii valorificarea acestuia, vei pierde și mai mult timp; și va fi o dovadă că nu ești conștient de valoarea acestuia. Nu vorbi despre vremuri viitoare mai convenabile, ci folosește-ți timpul pe care îl ai, după exemplul psalmistului: „Mă grăbesc și nu preget să păzesc poruncile Tale” (Psalmul 119:60).
2. Fii atent în special să valorifici acele părți de timp care sunt cele mai prețioase. Deși tot timpul este foarte prețios, totuși unele părți sunt mai prețioase decât altele; în mod deosebit, timpul sfânt este mai prețios decât timpul obișnuit. Un astfel de timp este un avantaj extraordinar pentru binele nostru veșnic; prin urmare, mai presus de toate, valorificați sabatele voastre și în special timpul de închinare în public, care este partea cea mai prețioasă. Nu o pierdeți dormind, în indiferență sau nepăsare și în gânduri rătăcitoare. Cât de buimaci sunt cei care își risipesc nu doar timpul lor obișnuit, ci și cel sfânt, da, tocmai partea aceea din zi în care participă la rânduielile sfinte ale lui Dumnezeu!
 Perioada tinereții este prețioasă din multe motive. Așadar, dacă ești în perioada aceasta, ai grijă să o valorifici. Nu lăsa ca anii și zilele scumpe ale tinereții tale să se scurgă fără folos. Un timp în care Duhul lui Dumnezeu mișcă într-un mod deosebit este mult mai prețios decât orice alt timp. Atunci Dumnezeu este aproape; și noi suntem îndemnați în Isaia 55:6: „Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape.” Aceasta este în mod special o vreme potrivită și o zi a mântuirii: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii” (2 Cor. 6:2).
3. Valorificați bine timpul liber pe care îl aveți. Mulți oameni au destul de mult timp de felul acesta și toți au măcar puțin. Numai dacă oamenii ar vrea, un astfel de timp ar putea aduce multe beneficii. Când suntem cei mai liberi de grijile trupești și de treburile de altă natură pe care le avem, sufletului i se dă un prilej minunat. Astfel dar, nu folosiți asemenea oportunități într-un mod nefolositor sau în așa fel încât să nu puteți da o socoteală bună de el înaintea lui Dumnezeu. Nu le risipiți de tot cu vizite inutile sau cu distracții și plăceri nefolositoare. Plăcerea ar trebui să fie îmbinată doar cu munca pe care o avem de făcut. Atât ar trebui să o întrebuințăm, cât corespunde minții și trupului pentru lucrarea noastră generală și particulară și nu mai mult de atât.
 Trebuie să valorificați fiecare talent, beneficiu și oportunitate la maxim, atât cât mai ține timpul, căci în curând se va spune despre voi, potrivit cu jurământul îngerului din Apocalipsa 10:5, 6: „Și îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna dreaptă spre cer și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă.”

OEL BEEKE & DIANA KLEYN- Un adevărat slujitor al lui Dumnezeu

Big_cum_a_oprit_dumnezeu_pira_iiPastorul Hans Egede a simțit că Dumnezeu l-a chemat să predice Cuvântul Lui eschimoșilor păgâni care locuiau în Groenlanda. Acest lucru nu a fost posibil câțiva ani, dar, în cele din urmă, Dumnezeu a deschis o cale. Pastorul Egede a ajuns acolo împreună cu un grup de negustori danezi, în anul 1721.

Eschimoșii din Groenlanda nu auziseră niciodată până atunci despre adevăratul Dumnezeu sau despre Cuvântul Lui. Ei erau un popor feroce. Dacă, în urma unei furtuni vreo corabie era purtată de vânt spre țărmul lor, ei de multe ori omorau oamenii și le luau toate bunurile de pe corabie. O viață omenească nu valora prea mult pentru ei.
Aici a debarcat pastorul Egede. În această țară foarte rece, mai întâi a construit o colibă mică din pământ, pietre și scânduri pentru familia lui. Apoi a încercat să învețe limba eschimosă. El vizita oamenii în igluurile lor, care erau încălzite prin arderea grăsimii de balenă. Mirosul era aproape insuportabil pentru pastorul Egede, dar a continuat. A încercat să le vorbească despre Dumnezeu, despre păcat și despre mântuirea în Isus Hristos, dar oamenii râdeau de el.
Negustorii aceia au ajuns la concluzia că nu puteau lucra cu oamenii de acolo. Ei i-au spus pastorului Egede să își împacheteze lucrurile pentru că trebuiau să plece. A lucrat acolo timp de doi ani, dar nimeni nu l-a ascultat. Cu toate acestea, nu putea pleca, așa că a rămas împreună cu familia sa.
Au trecut mai mulți ani și tot nu se vedea nicio schimbare. Apoi a izbucnit o epidemie de variolă. Câțiva eschimoși au murit din cauza acestei boli grave. Variola era așa de contagioasă, încât nimeni nu îndrăznea să intre într un iglu unde cineva era bolnav. Totuși, pastorul Egede vizita oamenii și încerca să ajute fiecare persoană bolnavă. Acest lucru i-a impresionat profund pe eschimoși. Ei au înțeles că mesajul pe care li-l aducea el trebuie să fi fost unul important și că el era cu adevărat un om deosebit dacă își risca viața în felul acesta. După epidemie, câțiva eschimoși au venit să îl asculte. După aceea au venit mai mulți și mai mulți. Dumnezeu a binecuvântat predicarea lui și oamenii au ajuns să Îl cunoască pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. Vă puteți imagina bucuria pastorului Egede după atâția ani de lucrare? El a stat cu eschimoșii timp de cincisprezece ani și a văzut o schimbare totală în mulți oameni.
Întrebare: Această istorioară este despre dragostea și dorința puternică din inima unui adevărat slujitor de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu. Ești tu interesat de mesajul lui Dumnezeu pe care pastorul ți-l vestește?
Pasaj biblic de citit: 1 Corinteni 9:16-23
(O povestire din Cum a oprit Dumnezeu pirații)

JOEL BEEKE & DIANA KLEYN – Johan Brentz

Big_cum_a_trimis_dumnezeu_un_c_ine_s__salveze_o_familie

O povestire din cartea Cum a trimis Dumnezeu un câine să salveze o familie (Vol V)

Johan Brentz avea aproape optsprezece ani când Martin Luther a bătut în cuie în 1517 cele nouăzeci și cinci de teze pe ușa bisericii Wittenburg. El locuia în Halle, un oraș din Germania. Era un om care se temea de Dumnezeu, iar influența sa în biserica și statul Wurttemberg era mare. Romano-catolicilor nu le-a plăcut deloc acest fapt, bineînțeles. Ei îl urau.

În anul 1546, locuitorii din Halle au primit o veste înspăimântătoare. Împăratul Charles al V-lea l-a trimis pe ducele de Alva cu o armată să captureze orașul și să îi persecute pe protestanți. Ducele de Alva avea în vedere o anumită persoană – pe Johan Brentz. Când orașul a fost cucerit, ducele de Alva le-a comandat soldaților să îl găsească pe Brentz și să aducă acest „eretic” la el fie viu, fie mort. Soldații nemiloși s-au năpustit asupra casei predicatorului. Brentz s-a înfiorat când i-a auzit bătând puternic la ușa din față, însă a decis rapid să fugă. În momentul în care ieșea pe ușa din spate a auzit toporul unui soldat care spărgea ușa din față. Dar Brentz era în siguranță. Soldații au verificat casa, însă nu l-au găsit. Când ducele de Alva și-a luat soldații și a plecat, Brentz s-a întors în Halle și a predicat din nou Evanghelia lui Isus Hristos.
Când a auzit acest lucru, Charles al V-lea s-a înfuriat și a hotărât încă o dată să îl captureze pe Brentz indiferent de cost.
Pe 14 iunie, de ziua lui de naștere, Brentz se bucura de o cină festivă cu familia lui. Habar nu avea că era în mare pericol.
Granvelle, un ofițer trimis de Charles al V-lea, a intrat în oraș împreună cu armata lui cu scopul de a-l aresta pe Brentz. Granvelle s-a dus direct la primărie și, imediat ce consilierii s-au așezat, le-a spus că împăratul are un mesaj secret pentru ei. Aceștia au fost, bineînțeles, nerăbdători să afle acest mesaj.
– În primul rând trebuie să promiteți solemn că nu veți spune nimănui ceea ce urmează să vă zic, a spus Granvelle. Bărbații au jurat că nu vor spune nimănui. Cu un zâmbet șiret, Granvelle a scos din buzunar scrisoarea împăratului și a citit-o cu voce tare. Johan Brentz trebuie să fie luat ca prizonier. Dacă acești domni vor ajuta la capturarea „ereticului”, împăratul îi va răsplăti, dar dacă nu vor coopera, întregul oraș va avea de suferit.
Înspăimântați, membrii consiliului și-au dat seama că au fost trași pe sfoară. Vicleanul Granvelle știa că Brentz are mulți prieteni printre aceștia și i-a pus, deci, să facă acel jurământ. În acest fel ei nu aveau cum să îl avertizeze pe pastor. Consilierii se simțeau prinși în capcană. Nu voiau să își trădeze predicatorul iubit, dar în același timp le era teamă de răzbunarea împăratului. Frica a învins, iar ei au decis să îl ajute pe Granvelle.
Granvelle era sigur acum că Brentz nu va reuși să scape și a trimis imediat un soldat să îl aducă.
Dar Granvelle nu a luat în considerare faptul că ochiul de tată al lui Dumnezeu veghea asupra lui Brentz. Când consilierii au făcut acel jurământ, Granvelle nu a observat că unul dintre ei lipsea și că a intrat mai târziu. Imediat ce acest bărbat a aflat că Brentz urmează să fie arestat, a scris un bilețel.
Brentz se bucura încă de cină când mesagerul i-a adus bilețelul. L-a deschis și a citit: „Fugi! Fugi! Fugi!”
Brentz și-a schimbat rapid hainele și a fugit. Pe stradă, predicatorul l-a întâlnit pe soldatul care urma să îl aresteze. Acesta l-a oprit pe Brentz și l-a întrebat:
– Știi unde locuiește Johan Brentz?
– Da, știu. Îți voi arăta, a răspuns calm Brentz.
S-a întors și a mers puțin cu soldatul, arătându-i casa parohială de la capătul străzii, apoi fiecare și-a văzut de drumul lui – soldatul s-a îndreptat spre casa parohială, iar Brentz spre poarta orașului care dădea în altă localitate, Stuttgart.
Ducele Ulrich din Stuttgart l-a primit cu brațele deschise pe Brentz și l-a ascuns în palatul lui. Nu după mult timp, însă, un trădător i-a spus împăratului unde s-a ascuns Brentz. Împăratul a trimis imediat o trupă de soldați spanioli călare pentru a-l aduce pe Brentz înaintea lui. Soldații și-au început călătoria și au oprit peste noapte la principele elector al Bavariei care le-a servit o masă delicioasă și le-a oferit paturi în care să doarmă. La masă, ofițerul responsabil pentru această acțiune a explicat scopul călătoriei lor.
– Avem ordine de la Charles al V-lea să i-l ducem pe ereticul Johan Brentz fie viu, fie mort. Am aflat că se ascunde la palatul ducelui Ulrich din Stuttgart. Plănuim să îl luăm prin surprindere. Nici nu bănuiește că venim!
În următoarea zi, soldații au călărit până în Stuttgart. Ofițerul a mers îndată la ducele Ulrich și i-a zis:
– Scoateți-l imediat afară pe Johan Brentz! Știu că se ascunde în palatul dumneavoatră. Acestea sunt ordinele împăratului Charles al V-lea.
Era evident faptul că ofițerul era sigur de succes. Dar dacă credea că îl va surprinde pe duce, se înșela. Ducele a fost cel care l-a surprins când a răspuns:
– Nu este aici.
– Atunci unde e? Știu că este aici!
– Sincer, nu știu unde este, a răspuns ducele.
Când ofițerul l-a privit suspicios, el a adăugat:
– Este adevărat, domnule. Nu am idee unde e. Pot să jur asta.
Nervos, ofițerul a plecat întrebându-se cum de Brentz a putut afla intențiile lor.
Dar Dumnezeu, Cel care conduce peste toate, Și-a protejat copilul în timpul acestei încercări de capturare. Noaptea precedentă, când soldații luau cina la principele elector al Bavariei, ofițerul i-a spus mândru misiunea lui. Soția principelui a auzit și ea acest lucru. Ofițerul nu a realizat faptul că această doamnă era prietenă cu predicatorul. De vreme ce ofițerul a afirmat clar că Brentz se ascundea în palatul din Stuttgart, ea a trimis un mesaj ducelui Ulrich.
Seara târziu ducele a primit mesajul. El l-a trezit în liniște pe Brentz și i-a spus:
– Mi-e teamă că trebuie să fugi din nou. Un trădător l-a informat pe împărat unde te ascunzi. Mâine vin soldații lui să te aresteze. Trebuie să pleci imediat. Nu-mi spune încotro apuci, astfel nu voi putea să le spun nimic soldaților. Fie ca Dumnezeu să călătorească împreună cu tine și să te binecuvânteze din plin, Brentz.
Brentz l-a îmbrățișat pe duce și a părăsit palatul luând doar o franzelă cu el. Brentz era mulțumitor pentru noaptea caldă și pentru lumina blândă a lunii. În apropiere cânta o bufniță și un animăluț fugea să se adăpostească în tufișurile dense. Brentz a trecut neobservat dincolo de porțile grele ale palatului, apoi s-a oprit. Încotro să meargă? Dintr-o dată, copleșit de tristețe și de confuzie a căzut în genunchi și L-a implorat pe Domnul să îl călăuzească. Apoi a apucat pe drumul care părea că îl duce printr-o pădure nesfârșită de fag. Ici și colo se ivea câte o căsuță, însă toate ușile erau încuiate, cu excepția ultimei. A fost ca și cum a auzit o voce șoptindu-i: „Intră în ea.”
Îndrumat de lună, el s-a strecurat ușor pe scările spre pod fără ca ocupanții casei să observe. Brentz I-a mulțumit Domnului în timp ce s-a așezat pe podea. S-a pus la culcare chiar în momentul în care se iveau zorii.
Când s-a trezit după câteva ore s-a uitat în jur pentru a vedea unde se află. La câțiva metri de el se afla un morman mare de crengi. Brentz a decis că ar fi mai bine să meargă de cealaltă parte a acestei grămezi. El și-a croit drum până dincolo de crengi și a observat o bârnă solidă într-un colț îndepărtat al podului. „Ce ascunzătoare excelentă!” se gândi el. S-a așezat în spatele bârnei, a mâncat un pic din pâinea lui și apoi a ascultat să audă vreun sunet care să îi spună unde se află și ce se întâmplă.
Ceva mai târziu a auzit sunetul de neconfundat al tropăitului de copite. Inima i-a bătut ceva mai tare. Probabil că erau trupele împăratului care veneau să îl captureze. Oameni din vecinătate stăteau afară vorbind despre asta, iar Brentz putea înțelege fiecare cuvânt. Apoi vocile au devenit din ce în ce mai slabe iar oamenii și-au continuat drumul.
După câteva ore, predicatorul a auzit niște oameni vorbind sub el.
– Este adevărat că se vor închide porțile orașului? a întrebat femeia.
– Da, e adevărat, a răspuns bărbatul. Soldații vor percheziționa fiecare casă din satul acesta. Sunt foarte hotărâți să îl prindă pe eretic!
În după amiaza aceea Brentz a auzit un zgomot în grămada de crengi. S-a lăsat în jos în spatele grinzii și și-a ținut respirația. Sunetul se auzea din ce în ce mai aproape până când a ajuns chiar lângă el. Încetișor el a întors capul ca să vadă ce este. Apoi a zâmbit gândindu-se că i-a fost teamă. Era doar o găină! Curând, însă, a fost copleșit din nou de frică atunci când găina a făcut un ou. „Acum găina va cotcodăci, cineva o să vină să ia oul și astfel voi fi descoperit.”
Găina nu a cotcodăcit, iar teama predicatorului s-a transformat în mulțumire pentru bunătatea Domnului. Găina a plecat în liniște la fel cum a venit. Brentz și-a amintit de profetul Ilie căruia corbii îi aduceau pâine și carne la porunca lui Dumnezeu. El a mâncat oul cu o bucată de pâine, fiind încredințat că Domnul va îngriji de el.
Și Dumnezeu chiar a avut grijă de el. Găina s-a întors în fiecare zi și, fără să cotcodăcească, a făcut câte un ou.
Dar trupele spaniole se apropiau. Brentz i-a auzit pe oamenii de jos spunând: „Astăzi soldații vor percheziționa zona noastră.” Într-adevăr, soldații au ajuns la această casă și au intrat fără să ciocăne măcar. Predicatorul s-a încredințat în grija Salvatorului credincios și s-a tras cât mai adânc în ascunzătoarea lui.
Soldații au ajuns și în pod, ca să vadă dacă ereticul se ascundea acolo. Au căutat peste tot. Unul dintre ei și-a vârât sabia de mai multe ori în grămada cu crengi, iar un altul a împuns de mai multe ori acoperișul de paie.
– Nu este aici, a mormăit unul.
– Mergeți mai departe! a comandat altul, și trupa de soldați a părăsit casa.
Trecuseră cincisprezece zile de când Brentz se afla în ascunzătoarea sa. În fiecare zi, găina făcea un ou lângă el. În a șaisprezecea zi, găina nu a mai venit. De asemenea, trupele soldaților au plecat din oraș în aceeași zi. Brentz a auzit acest lucru de la oamenii de jos. A așteptat să se întunece afară, apoi a părăsit în liniște ascunzătoarea-i remarcabilă.
Brentz s-a întors înapoi la palatul Ducelui Ulrich. Cât de surprins a fost Ducele să își revadă prietenul drag încă o dată! Cât de mare a fost admirația sa pentru modul minunat în care Domnul a ales să îl protejeze și să îl hrănească pe Johan Brentz!
Nu putere umană sau gazde puternice,
Nici armăsari echipați sau fapte de război demne de laudă
Pot salva de la înfrângere;
Dar Dumnezeu va salva de la moarte și rușine
Pe toți care se tem și se încred în Numele Lui;
Și ei nu vor cunoaște nicio lipsă.

A.W.TOZER – Fragment din cartea „Oameni care s-au întâlnit cu Dumnezeu”

Big_paths2Cum îi putem determina pe creştinii noştri căldicei să înţeleagă că nici un lucru din lume nu este atât de important ca dragostea lui Dumnezeu şi voia lui Dumnezeu?

Nu e nevoie de o mare înţelepciune pentru a înţelege că trăim într-o generaţie de oameni total încrezători în ei înşişi. Ne merge atât de bine şi prosperăm în atâtea feluri, încât simţim o mică nevoie de Dumnezeu. În ciuda a ceea ce ne-a spus Dumnezeu despre pericolele mândriei, noi suntem mândri, mândri, şi iar mândri! Suntem mândri de civilizaţia pe care am creat-o. Suntem mândri de invenţiile noastre, de confortul nostru, de înlesnirile şi de realizările noastre educaţionale. Suntem mândri că putem călători atât de departe şi atât de repede.

Ne petrecem timpul grăbindu-ne dintr-un loc în altul, urmărind afaceri şi plăceri. Ne asigurăm că cel mai important lucru din viaţă este să ne câştigăm existenţa. Şi de-abia ştim ce înseamnă lucrul acesta!

În mijlocul agitaţiei noastre, încercăm să uităm că îmbătrânim cu fiecare zi ce trece. Numai din când în când, câte un bărbat sau o femeie are bunul simţ să observe că ziua judecăţii se apropie din ce în ce mai mult.

În timpul slujirii Sale pământeşti, Domnul Isus Hristos cunoştea toată apatia şi materialismul care aveau să domine vieţile noastre. Cuvintele Sale de avertizare sunt înregistrate de Matei: „Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (16:26).

Cuvintele lui Isus citate de Luca vin ca un semnal de alarmă pentru zilele şi vremea în care trăim: „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului Omului” (21:34-36).

Mi-e foarte greu să înţeleg ce s-a întâmplat cu învăţătura biblică sănătoasă. Ce s-a întâmplat cu predicile despre ucenicia creştină şi despre comportamentul zilnic în viaţa spirituală? Am făcut un compromis. Oferim oamenilor o cale de acces super-optimistă, uşoară, o cale care nu a auzit niciodată de consacrare totală faţă de Acela care este Domnul şi Mântuitorul nostru.

Regret faptul că din ce în ce mai mulţi credincioşi creştini sunt atraşi într-o învăţătură neclară şi confuză care asigură pe orice om care „L-a acceptat pe Hristos” că el sau ea nu mai are de ce să se îngrijoreze. Este OK şi va fi mereu OK deoarece Hristos Se va întoarce înainte ca lucrurile să se înrăutăţească prea mult. Atunci toţi ne vom purta cununile, iar Dumnezeu va avea grijă să ne dea câteva cetăţi peste care să stăpânim!

Dacă această concepţie este adevărată, atunci de ce Domnul nostru a luat poziţia serioasă şi nepopulară conform căreia creştinii trebuie să vegheze şi să se roage? Dacă există o izbăvire automată pentru toată lumea, atunci de ce ne-a avertizat Isus în mod clar să veghem şi să ne rugăm pentru a avea puterea să scăpăm de toate lucrurile care se vor întâmpla?

Părerea mea este că fiecare dintre noi ar trebui să fie sigur că a avut acea întâlnire cu Dumnezeu mai importantă decât orice altceva. Este o experienţă care ne lasă desfătaţi în dragostea noastră pentru El. Asemenea lui Avraam, devenim satisfăcuţi de descoperirea faptului că numai Dumnezeu contează.

Dacă trăieşti doar pentru a cumpăra, a vinde şi a avea câştig, nu este suficient. Dacă trăieşti doar pentru a dormi şi a munci, nu este suficient. Dacă trăieşti doar pentru a prospera, a te căsători şi a-ţi întemeia o familie, nu este suficient.

Dacă trăieşti doar pentru a îmbătrâni şi a muri, şi nu găseşti iertarea şi simţul zilnic al prezenţei lui Dumnezeu în viaţa ta, ai ratat scopul suprem al lui Dumnezeu pentru tine.

Un mare număr de credincioşi au pus o limită la ceea ce sunt dispuşi să facă pentru Domnul, pentru biserica Lui şi pentru poporul Lui. O asemenea atitudine nu face decât să întărească lipsa dorinţei creştinilor contemporani de a lua Cuvântul lui Dumnezeu în serios. Dificultatea pe care o au nu stă în înţelegerea Bibliei, ci în a-şi convinge inimile nesupuse să accepte învăţăturile ei clare.

Prin urmare, întrebarea cu care avem de a face nu este de natură teologică. Ştim ce învaţă Scripturile. Însă problema noastră este de natură morală: avem curajul să susţinem ceea ce ştim că este adevărat şi corect? Ne putem aduce în punctul în care să luăm crucea cu sângele ei, cu moartea şi ocara ei?

Din vremea lui Avraam şi până astăzi, Dumnezeu a aşteptat totdeauna din partea poporului Său credincios să fie un popor separat. Dragostea pentru Dumnezeu şi ascultarea faţă de El au însemnat întotdeauna dispreţ şi batjocură din partea lumii.

De ce aşa?

Deoarece Avraam, în vremea lui, şi ucenicii lui Hristos din dispensaţia actuală, au fost prieteni ai lui Dumnezeu. Aceasta nu poate să însemne altceva decât că erau străini şi călători în această lume şi în societatea acestei lumi.

DANIEL GRIGORICIUC

Pocăinţa … la control

Big_man_praying1.Pocăinţa mimată
„Pocăit”, un termen devenit un invectiv în spaţiul românesc. Apelativul „pocăitule” are, în general, o conotaţie vădit dispreţuitoare. „Pocăiţi” sunt consideraţi a fi cei care aparţin denominaţiilor evanghelice. Şi totuşi, astăzi, însuşirea acestei titulaturi nu mai comportă semnificaţia reală pe care o poartă termenul în sine. Mulţi pocăiţi nu mai sunt pocăiţi. Asta se vede limpede. Chiar şi de către cei din afara tronsonului evanghelic. Pocăinţa este mult subdimensionată. Totuşi nu e dispărută încă. Dar o reevaluare se impune în mod cert.

A te pocăi, în termenii contemporani, nu este mare lucru. Pentru mulţi, pocăinţa implică doar o schimbare a etichetei religioase. Dacă până mai ieri cineva era membru practicant sau nepracticant al unei confesiuni istorice, prin schimbarea membralităţii într-o biserică neoprotestantă, respectivul devine astfel pocăit. Omul, nesatisfăcut cu ce oferea climatul religios anterior, este convins că învăţătura pocăiţilor este mult mai apropiată de revelaţia scripturală. Mai mult, consideră că adoptarea acestei învăţături îi asigură şi o mai mare certitudine în privinţa eternităţii. Şi atunci, schimbarea macazului se face cu destul de multă uşurinţă, eventual cu câteva zgârieturi din partea celor care au fost coreligionarii respectivului. Dar efectele în viaţa spirituală a celor pocăiţi în asemenea manieră sunt subţiri sau inexistente.

Ce să mai vorbim de cei cu o moştenire evanghelică? Pocăinţa copiilor din familii cu tradiţie neoprotestantă este uneori atât de inconsistentă încât trece efectiv neobservată. Având o educaţie evanghelică, unii adolescenţi sau tineri sunt atât de suprasaturaţi de informaţie biblică încât nici măcar ei înşişi nu realizează dacă şi când au trecut de la statutul de nepocăit la cel de pocăit. Unii, ca să îngroaşe gluma, afirmă prostesc faptul că „s-au născut în pocăinţă”. Atunci să nu ne mirăm că un procent covârşitor de români s-a născut creştin. Săracii de ei şi săracii de noi dacă ne mulţumim cu astfel de start în viaţa spirituală!

Oameni plini de sine, lipsiţi de patos pentru slujire, cu tendinţe lumeşti şi materialiste umplu astăzi bisericile evanghelice. Nu ne putem măguli cu numărul membrilor. Calitatea vieţii creştine a multora lasă de dorit. Iar dacă unii chiar încep să trăiască diferit de restul societăţii, faptul acesta nu schimbă realitatea că un număr alarmant de membri ai bisericilor noastre doar au adulmecat pocăinţa. Cu toate negaţiile posibile şi cu eventualele explicaţii sofisticate teologic ale unora că respectivii sunt încă prunci spiritual, refuz să admit că pocăinţa a avut loc în dreptul unora. Ştiu bineînţeles că pruncia spirituală se caracterizează încă prin alunecări în păcat, dar ce ne facem cu o trăire conştientă, perpetuă şi durabilă în păcat? Cum explicăm indiferenţa crasă a membrilor noştri pentru rugăciune, pentru citirea Bibliei sau chiar pentru simpla prezenţă la serviciile de cult, ca să nu mai pomenim de o implicare semnificativă?

2.Pocăinţa subminată
Pocăinţa este percepută în vremurile noastre în termeni foarte vagi şi lipsiţi de radicalism. Lipsa dovezilor pocăinţei l-a intrigat şi pe Ioan Botezătorul. Oare de ce nu ne-ar tulbura şi pe noi? Dacă „puii de năpârci” din vremea noastră sunt acceptaţi cu uşurinţă ca membri şi asiguraţi că viaţa lor cu Dumnezeu este pe coordonate bune, asta înseamnă că nici măcar noi, liderii, nu mai ştim să cântărim experienţa religioasă măcar la nivelul la care o făcea profetul pustiei. Ori, sinceri să fim, pocăinţa implică mult mai mult decât se mai solicită astăzi. Dacă teologul german Dietrich Bonhoeffer insista, în secolul trecut, că nu putem accepta noţiunea de har ieftin sau de credinţă comodă, de ce noi, astăzi, am îndulci sau suprasimplifica Evanghelia? Să nu mă înţelegeţi greşit! Eu nu spun că nu se mai propovăduieşte pocăinţa în mediul evanghelic românesc, ci doar că este promovată o pocăinţă lipsită de valenţe scripturale sau neconformă cu exigenţele divine!

De fapt, influenţa este una subtilă şi de natură doctrinară. Cunosc existenţa opiniilor unor reputaţi teologi care au catalogat pocăinţa doar ca o schimbare a minţii, fără părere de rău sau întoarcere de la păcat. Lewis Sperry Chafer şi Zane C. Hodges au opinat că pocăinţa nu este necesară pentru mântuire, ci doar credinţa. Aceşti învăţaţi au considerat că încercarea de a te pocăi ar reprezenta o îmbunare a lui Dumnezeu prin strădanii proprii şi de aceea au respins pocăinţa în termenii unei renunţări la păcat, catalogând-o drept mântuire prin fapte. A-l primi pe Hristos doar ca Mântuitor ca urmare a unui exerciţiu mental, fundamentat pe credinţa în adevărul revelat este, spun ei, un pas obligatoriu, dar a-L primi şi ca Domn, reprezintă, în accepţiunea lor, o opţiune.

În acest punct sunt de acord cu John MacArthur care susţinea că mântuirea nu este posibilă fără domnia lui Hristos. De fapt, ca să crezi în Hristos, mai întâi trebuie să realizezi starea deplorabilă în care te găseşti, să deteşti acea stare şi să faci ceva pentru a o elimina. Pocăinţa faţă de Dumnezeu precede credinţa în lucrarea lui Hristos. Recunoaşterea, regretarea şi renunţarea la păcat se plasează în mod logic înaintea credinţei în Cel care aduce remediul pentru păcat. Iar fără o pocăinţă veritabilă nu se poate vorbi de o credinţă mântuitoare. Dacă un om nu conştientizează realmente că este un păcătos incurabil, nu va căuta cu disperare o soluţie mântuitoare. O inimă este pregătită să creadă doar dacă în prealabil s-a pocăit aşa cum trebuie. Nu se grăbeşte nimeni să se dea pe mâna medicilor chirurgi dacă nu a realizat că boala respectivă este gravă. Nimeni nu repară o maşină dacă nu constată în prealabil o defecţiune. Nimeni nu face curăţenie dacă nu observă mai întâi mizeria. Nu are sens să crezi şi să accepţi soluţia cerului dacă nu te vezi un păcătos.

3.Pocăinţa concretizată
Pocăinţa este cea care zdrobeşte pretenţiile umane. Dacă nu vezi păcatul din viaţa ta la fel de negru precum îl vede Dumnezeu, dacă mai consideri că ai anumite merite, că eşti cineva, că ai o reputaţie religioasă, atunci pocăinţa nu s-a produs în măsura necesară în viaţa ta! Sunt consternat când aud prin biserici rugăciuni de genul: „Doamne, dacă te-am întristat cu ceva, te rog frumos să mă ierţi”. Această generalizare indică o inimă lipsită de dorinţa unei pocăinţe autentice. Pocăinţa se exprimă specific, nominal. Enumerarea păcatelor, identificarea lor precisă, exprimarea lor concretă arată că eşti convins pe deplin că acele stări, atitudini sau fapte l-au întristat pe Dumnezeu şi că te doare şi pe tine de ele.

Iar dacă este să mai continuăm radiografierea întoarcerii la Dumnezeu, ea se manifestă întotdeauna prin durere sufletească. Termenii ebraici care desemnează pocăinţa de traduc prin a geme sau a gâfâi. Colegul de rugăciune al vameşului arogant se bătea cu pumnul în piept şi invoca mila divină, iar femeia păcătoasă avea lacrimi suficiente ca să ude picioarele Mântuitorului. Ce să spunem de zilele noastre? Batistele au cam ieşit din uz, făcând excepţie perioadele în care oamenii mai contractează vreo gripă. Ca să nu mai spunem că pocăinţa în termeni iudaici era asociată pe lângă plâns, cu post, cenuşă, saci şi ţărână presărată pe cap. Probabil ne vine să râdem de asemenea gesturi. Le cotăm drept prea deplasate, prea dure. Dar ar trebui să plângem. Să plângem lipsa noastră de sensibilitate la păcat.

Atât de împietriţi suntem încât nici nu mai vedem necesar să vărsăm lacrimi. Convertirile inconsistente, acompaniate de explicaţii seci precum: „nu trebuie să simţi nimic. Nu trebuie să te bazezi pe sentimente”, fac din bisericile noastre o adunătură de oameni insensibili la propriul păcat. Este adevărat că nu ne fundamentăm siguranţa pe lacrimile pocăinţei, dar nici nu anulăm plânsul pentru păcat. Petru a plâns cu amar când a realizat ce a înfăptuit. Psalmistul spunea că îl doare de păcatul lui (Ps. 38:18). Unii, de durere, şi-au sfâşiat chiar hainele. Ştiu că asemenea stări nu sunt în armonie cu ordinea, pioşenia şi chiar rigiditatea din unele biserici, dar vă reamintesc faptul că marile treziri au început prin pocăinţă. Atât de mari erau strigătele oamenilor după Dumnezeu încât se auzeau de la mari distanţe. Astăzi, dacă suntem prea mândri ca să ne pocăim, nu vom înregistra nici rezultatele spirituale la care visăm! Ne este ruşine de oameni, ne este ruşine cu păcatul nostru şi de aceea îl mascăm. Dar vine o zi când ceea ce am făcut la întuneric se va vesti de pe acoperişul caselor! Mai bine le scoatem astăzi la lumină printr-o pocăinţă concretă şi sfâşietoare.

4.Pocăinţa validată
Am analizat ani la rând modul în care se convertesc diverşi oameni. Sunt sigur că au făcut-o şi alţii. Constatarea mea este că se înregistrează uneori doar un uşor regret, manifestat poate prin niscaiva lacrimi. Dar o exprimare reală a pocăinţei se face prin renunţare, nu doar prin remuşcare. Cain, Esau şi Iuda s-au căit, dar nu s-au pocăit. A fost doar o agonie a disperării care nu s-a finalizat într-o îndreptare a situaţiei. A fost, în termeni paulini, o întristare a lumii care nu duce la pocăinţă (2 Cor. 7:10). „Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare” (Prov. 28:13). Cocoloşirea unor practici, menţinerea lor, arată că mulţi încă nu au rupt-o cu păcatul, nu au fugit de stricăciunea care este în lume şi că nu şi-au răstignit firea pământească cu patimile şi poftele ei.

Efesenii ne dau o lecţie zdrobitoare prin faptul că au ars cărţile de vrăjitorie care valorau enorm. O inimă lipită de idolii de odinioară este o inimă nepocăită. Ca să-l dau ca exemplu pozitiv şi pe Zacheu, el a fost atât de marcat de puritatea lui Hristos încât a fost dispus să dea jumătatea din averea sa înapoi şi să restituie împătrit celor nedreptăţiţi. Cât ne-a costat pe noi pocăinţa? Cât te-a costat pe tine? Ţi-ai asumat consecinţele trăirii tale în neascultare? Ţi-ai reparat relaţiile? Ţi-ai reglat conturile? Sau eşti atât de iubitor de tine însuţi încât eşti dispus să faci orice doar pentru aţi apăra imaginea? Ai aruncat sticlele cu băutura care te-a robit? Ai eliminat cărţile care te-au întunecat? Ai decis ferm să nu mai vizionezi ceea ce te seducea odinioară? Ai recunoscut ilegalităţile din afacerile tale? Ai renunţat la garderoba din trecut prin care te etalai şi aţâţai pe alţii? Ai distrus orice ingredient de păgânătate din viaţa ta? Fără a fi făcut acestea şi multe altele, pocăinţa cuiva este de doi bani.

Un aspect final, este acela că pocăinţa trebuie să culmineze cu o experienţă conştientă a prezenţei lui Dumnezeu. Lipsa bucuriei mântuirii, absenţa dorinţei după rugăciune, inexistenţa vieţii îmbelşugate din Hristos trebuie să ne dea serios de gândit. Noi nu ne bazăm siguranţa mântuirii pe faptul că ne-am pocăit, ci pe experienţa concretă cu Dumnezeu care derivă din pocăinţă. Dacă pocăinţa este aspectul negativ al convertirii, credinţa fiind aspectul pozitiv al acesteia, atunci convertirea trebuie să se consume într-o experimentare a mântuirii la modul cel mai evident posibil. Doar o presupunere vagă a unei pocăinţe şi asumarea unei credinţe intelectuale cu care se laudă chiar şi credinţele tradiţionale, ca să nu spun că şi dracii şi-o revendică, nu ne garantează un start bun în relaţia cu Dumnezeu. Dar pocăinţa autentică, acompaniată de credinţă sinceră, conduce la o percepere incontestabilă a prezenţei Duhului Sfânt. Aşadar pocăinţa produce sau cauzează iniţierea în creştinism. Pocăinţa este primul pas spre Dumnezeu. Fără de ea, nici măcar nu s-a pus temelia vieţii spirituale.

Pocăinţa, conform relatărilor biblice, trebuie să fie urmată de revărsarea perceptibilă a darului Duhului lui Dumnezeu. Prin aceasta creştinii din biserica primară au constat că Dumnezeu a dat şi respectivilor pocăinţa ca să aibă viaţa! Pocăinţa nu s-a produs la modul plenar dacă nu a adus după sine o confirmare divină. Validarea pocăinţei o face Dumnezeu şi nu oamenii. Noi putem doar să punctăm modul în care oamenii trebuie să se întoarcă la Dumnezeu. Replica divină pentru pocăinţa cuiva este însă observată şi de noi. De aceea, o evaluare a pocăinţei este absolut indispensabilă. Chiar dacă este un adevăr care ţine de debut şi unii ar fi preferat să se fi discutat despre aspecte profunde ale vieţii creştine, consider că fără un început bun, nu are sens să abordăm chestiuni mai avansate. De aceea, vă îndemn cu toată dragostea, verificaţi-vă pocăinţa. Dacă nu aţi început bine, tot ceea ce s-a zidit ulterior se va nărui. Dar sper din toată inima ca măcar cineva să-şi măsoare întoarcerea la Dumnezeu după standardele biblice şi nicidecum după cele ale vremii.

Trump: China trebuie să plătească despăgubiri pentru daunele produse de pandemia COVID-19

https://tribuna.us/trump-china-trebuie-sa-plateasca-despagubiri-pentru-daunele-produse-de-pandemia-covid-19/

La recenta cină a Convenției Republicane din Carolina de Nord, fostul președinte Donald Trump a cerut ca Partidul Comunist Chinez să plătească cel puțin 10 trilioane de dolari ca despăgubiri pentru a compensa daunele produse de pandemia COVID-19, informează Haley Strack într-un articol The Federalist.

„A sosit timpul ca America și lumea întreagă să solicite despăgubiri și asumarea răspunderii de către Partidul Comunist din China“, a spus Trump.

„Ar trebui să declarăm cu toții, într-un singur glas, că China trebuie să plătească. Ei trebuie să plătească.“

De la debutul pandemiei, în ianuarie 2020, COVID-19 a infectat aproximativ 60 de milioane de americani și milioane de decese au fost atribuite bolii. Molima a infectat peste 150 de milioane de persoane la nivel mondial, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.

Industriile, țările și cetățenii din întreaga lume au suferit profunde pierderi financiare, emoționale și fizice datorită lockdown-urilor obligatorii, scăderii veniturilor, restricțiilor comerciale și multor altele – și, după părerea lui Trump, 10 trilioane de dolari nu acoperă nici pe departe costurile totale.

„Toate națiunile ar trebui să colaboreze pentru a înmâna Chinei o factură de minimum 10 trilioane de dolari, pentru a compensa daunele pe care le-au cauzat. Este o sumă foarte mică. Pagubele sunt mult, mult mai mari decât atât“, a spus Trump.

„Ca prim pas, toate țările ar trebui să anuleze în mod colectiv orice datorie pe care o au față de China – ca avans al despăgubirilor. Națiunile lumii nu ar trebui să mai datoreze bani Chinei.“

Citește și Jurnaliștii americani au protejat China și au eliminat teoria apariției virusului din laboratorul Wuhan

După ce mii de e-mailuri au fost făcute publice recent, dovedind că directorul Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase din SUA, Anthony Fauci, a ignorat posibilitatea ca virusul să provină din Institutul de Virologie din Wuhan al Chinei, Trump l-a criticat pe medic pentru lipsa de acuratețe și reticența sa de a confrunta China .

„Probabil că Fauci nu a greșit niciodată mai mult ca atunci când a negat virusul și proveniența lui“, a spus Trump.

Deși Trump a lăudat SUA pentru că și-a revenit după gravele pierderi economice, el a declarat că americanii tot ar trebui să tragă la răspundere China.

„Nimeni nu și-a revenit la fel de bine ca noi, suntem așa datorită lucrurilor pe care le-am făcut, pentru că am creat o bază economică excelentă și datorită a ceea ce am făcut cu vaccinurile și, de asemenea, cu distribuția lor“, a spus Trump.

„Dar China ar trebui să fie datoare națiunilor lumii. Acestea au fost distruse. Aceste națiuni au fost distruse.“

Traducere și adaptare
Tribuna.US

Persecuția creștinilor din China la cel mai grav nivel de la Mao

Persecuția creștinilor din China la cel mai grav nivel de la Mao

Bisericile au fost închise sau demolate complet, Bibliile confiscate și credincioșii trimiși în taberele de „reeducare”

Grupurile de observatori spun că persecuția creștinilor și a altor minorități religioase din China este la cel mai intens nivel de la Revoluția Culturală, bisericile fiind închise, Bibliile confiscate, iar credincioșii arestați în procente nemaiîntâlnite de zeci de ani.

Dovezile opresiunii au fost arătate când poliția a făcut un raid la Biserica Early Rain Covenant, o parohie subterană în provincia Sichuan, pentru a împiedica comemorarea celei de-a 29-a aniversare a masacrului protestatarilor antiguvernamentali din Piața Tienanmen.

Potrivit ChinaAid, un grup care documentează încălcările drepturilor omului în China comunistă, 17 persoane au fost violent reținute, inclusiv pastorul Wang Yi și soția lui, care au încercat să blocheze ușa.

Pastorul Bob Fu, fondator și președinte al ChinaAid, a declarat că numărul persoanelor arestate în China pentru exercitarea libertății lor religioase „a atins cel mai înalt nivel de la sfârșitul Revoluției Culturale”. Acesta a citat datele interne care indică o creștere de aproape cinci ori a numărului creștinilor care au fost persecutați de guvern anul trecut.

„Anul trecut am documentat persecuția împotriva a 1.265 de biserici, numărul persoanelor persecutate fiind de peste 223.000. Și acesta este doar vârful icebergului”, a declarat Fu. „În 2016, s-au înregistrat 762 cazuri de persecuție, potrivit datelor noastre, cu un număr total de 48.000 de creștini persecutați”.

Acesta a mai spus că organizația lui are informații despre 3.700 de creștini care au fost arestați în 2017, în creștere de la 3.500 în 2016. Unii disidenți religioși și activiști pentru drepturile omului a fost reținuți ani de zile, familiilor lor neștiind dacă aceștia mai sunt sau nu în viață.

Vârful persecuției creștine se desfășoară exact în perioada în care criticii spun că libertățile politice și religioase au fost reduse sub conducerea președintelui Xi Jinping, despre care Fu a spus că va rămâne în istorie ca „un fel de președinte Mao Jr”, care a realizat o „mică Revoluție Culturală”.

În aprilie, Departamentul de Stat american a prezentat un raport prin care reafirmă că statul chinez este un abuzator flagrant al drepturilor cetățenilor chinezi la libertate religioasă. Raportul a constatat că guvernul chinez a demarat o „strategie vastă pentru a controla, guverna și manipula toate aspectele care țin de credință”, inclusiv prin folosirea torturii pentru a „forța confesiuni și pentru a constrânge creștinii să renunțe la credința lor”.

Într-o conferință de presă, Secretarul de Stat, Mike Pompeo, a declarat că Statele Unite nu vor „sta ca spectatori” la aceste atrocități.

„Vom intra în ring și vom fi solidari cu fiecare om care încearcă să se bucure de cele mai fundamentale drepturile ale omului”, a declarat Pompeo.

Bradford Richardson
Washington Times

Richard Wurmbrand și cei 14 ani în închisorile comunismului

Richard Wurmbrand
Foto: Screenshot „Richard Wurmbrand – Con Dio Dumnezeu nel sottosuolo | Parte_3 | Audio Dan Bercian” dal canale di YouTube „Sii li!!!”

Acum câțiva ani am descoperit o carte care mi-a marcat existența. Este vorba despre cartea scrisă de Richard WurmbrandCu Dumnezeu în subterană, care, cred eu, merită citită de cât mai multe persoane, mai ales pentru că ea conține mărturii din celula comunismului. Suntem puși în fața unui stil de viață josnic, crunt, pe care comunismul l-a impus poporului român și nu numai.

Cartea Cu Dumnezeu în subterană este scrisă pe fondul unui comunism acerb din România, concentrând în ea mărturii prețioase din închisoare ale pastorului Richard Wurmbrand. Acesta a fost un martir al credinței, care a suportat timp de paisprezece ani torturile inumane aplicate de politica comunistă condusă și ghidată de Stalin.

Scopul cărții nu este reclamarea comunismului, ci acela de a servi drept mărturie pentru lumea evanghelică protestantă, căci pastorul făcea parte din comunitatea minoritară a evreilor mesianici. În scrierea aceasta se construiește foarte bine scheletul vieții supuse unui partid care pretindea că valorizează omul. Ne vom opri cu predilecție la ceea ce a semnalat autorul cu privire la închisorile comuniste. El notează detalii care constituie un material de valoare pentru a descifra viața din spatele gratiilor.

Ajungând în Occident, Richard Wurmbrand mărturisește cum este adevărata Românie comunistă, spulberând miturile și imaginile care glorificau acest regim politic. Astfel, apariția cărții Cu Dumnezeu în subterană în anul 1968 în Regatul Unit și SUA – două țări libere la acel moment – avea să șocheze cititorii care nu se confruntaseră vreodată cu un asemenea sistem și să schimbe total viziunea despre fațeta comunismului care pretindea egalitatearmonie și drepturi respectate, când de fapt era vorba despre tortură, moarte și sadism.

Ulterior, cartea apare și în limba română în 1994, scrisă în nouă părți, fiind citită de o mulțime de protestanți ale căror vieți au fost influențate de Richard Wurmbrand de-a lungul anilor, mai ales datorită rezistenței lui în fața opresiunii „cârmuitorilor roșii”.

În Prefață, autorul ne semnalează că motivul principal al scrierii cărții este să aducă un omagiu pentru „martirii creștini care și-au jertfit viața în slujba Domnului și au murit cu curaj torturați de comuniști” (p. 6). Totodată, autorul ține să precizeze că, deși mărturia este bazată pe adevăr, numele date sunt fictive deoarece în cazul în care ar fi oferit nume și date exacte „despre oameni care au făcut bine, ei ar fi fost prigoniți” (p.12).

Aceste aspecte ale comunismului ne introduc într-o lume subiectivă, judecată prin ochii lui Richard Wurmbrand care a acumulat experiențe pe care le-a găsit potrivite pentru a le așeza pe paginile unei cărți, ca să evidențieze noblețea suferinței, văzută atunci ca suferință pentru Hristos.

Ajuns în închisoare după ce a fost răpit de către angajați ai Securității, Wurmbrand povestește cu oroare prin ce a trecut din acea zi și până în al paisprezecelea an, când a fost eliberat („Înăuntru, mi s-au luat actele, obiectele personale, cravata și șireturile de la pantofi și, în cele din urmă, numele. De acum înainte, a zis funcționarul de serviciu, ești Vasile Georgescu.” (p. 13).

Din acest punct, povestirea ia amploare și se ajunge la relatări de neînchipuit despre metodele comuniste prin care se dorea reeducarea prizonierilor, asupritorii făcându-i să-și însușească fapte necomise. Mă opresc doar la câteva dintre ele, la acelea care mi-au rămas întipărite în memorie și pe care le-am considerat a fi cele mai relevante.

  • O metodă este tehnica magnetofonului, de care comuniștii se foloseau ca să înspăimânte deținutul și să-l determine să accepte ceva ce nu a făcut. Erau puse pe fundal înregistrări cu țipete, urlete care păreau a fi reale și care-l amenințau pe cel anchetat („În timp ce omul își stoarce creierii ca să ghicească motivul arestării sale, tensiunea se instalează prin alte șiretenii: aude împușcături sau țipetele altor deținuți înregistrate pe bandă de magnetofon”, p. 37).
  • Tehnica manejului este cea prin care deținuții erau ținuți în picioare ore întregi fără hrană, uitându-se doar la zid, după care erau siliți dintr-odată să meargă la comanda gardianului, iar dacă refuzau să se mai miște, erau supuși la bătăi crunte sub pretextul că nu au ascultat ordinele („Cel mai rău dintre toate era să trebuiască să-ți reiei mersul după ce ți se îngăduia să te odihnești câteva minute”, p. 48).
  • Așteptarea este considerată de autorul nostru drept „cea mai grea tortură”, pentru că nimeni nu știa ce se va întâmpla apoi. Era martor la bătăile altora, la torturile lor, știind că din moment în moment urma să fie el cel în cauză. Gardienii nu anunțau, îi luau prin surprindere, mergând pe principiul că suferința este calea cea mai bună pentru a forma o mentalitate dedicată întru totul comunismului.
  • Drogarea, o altă metodă utilizată în închisorile comuniste, ducea la pierderea minților („doctorii mi-au prescris un nou medicament: o capsulă galbenă care îmi dădea un somn lung, plin de vise foarte plăcute”, p. 69) și chiar la uitare, cu obiectivul clar de a-i face pe deținuți să dea uitării trecutul și să accepte situația prezentă, odată cu îmbrățișarea noului regim. Se cerea dedicare totală regimului, iar dragostea de Dumnezeu era văzută ca rivală și se dorea a fi înlăturată.

Aceste câteva momente ne fac martorii unor scene parcă rupte din scenarii SF, dar a căror realitate ne este confirmată în cărțile de istorie. Sunt parte a națiunii noastre care, fiind orbită de putere și de legile comuniste, a uitat cele mai mari valori ale omenirii: dragostea, dreptatea și adevărul. Prin mărturia lui Richard Wurmbrand, care prezintă mult mai multe metode de tortură în cartea lui de peste două sute de pagini, rămânem profund afectați de existența unei generații atât de mult chinuite de un partid setos de putere absolută în stat – Partidul Comunist.

Ne imaginăm cu greutate ce a fost  cândva adevărat, de multe ori crezându-ne pe platoul de filmare al unei pelicule pe care istoria vine și mai scrie câte un scenariu la care noi, spectatorii altui veac, nu putem decât să asistăm.

Am jucat șah cu mine însumi, folosind piese făcute din pâine: negru contra mai puțin negru, obținut din varul din perete. Puteam să-mi despart mintea în așa fel încât negrul să nu știe mișcarea următoare a celui mai puțin negru și viceversa și, întrucât nu am pierdut nicio partidă în doi ani, am conchis că aș putea să mă declar maestru în șah. (p.56)

Acest citat ne transmite profunda agățare de normalitate a omului privat de libertate, care pentru a-și păstra conștiința vie practică activități ce îi solicită creierul. Pe o notă umoristică, ne este povestită una din metodele de a-și distra atenția de la viața cruntă cu ajutorul materialelor improvizate din nimic, dar care constituie un tot pentru un om ce nu mai are contact cu  lumina zilei. M-a impresionat atitudinea deținutului pentru că, în mod normal, situația în care se afla nu putea să aibă decât o finalitate de depresie, de moarte, dar în momentele cele mai crunte a reușit să se folosească de rațiune si să evadeze din realitatea în care era captiv.

Cuvintele singure n-au fost în stare niciodată să exprime ce simte omul când se apropie de Dumnezeu. Uneori eram atât de plin de bucurie, că n-aș fi rezistat dacă n-o exprimam prin dans. (p. 57) 

Acesta exprimă din nou o modalitate de a se dezlipi din ghearele singurătății pricinuite de închisoare și de a-și induce o bucurie proprie în Dumnezeu. Vedem că împlinirea spirituală salvează omul de la moartea spiritului și implicit a morții fizice, oferind satisfacția proiectării în altă dimensiune, unde omul este capabil de a sări în sus de bucurie chiar și în momente de grea încercare și necaz. Se pare că durerea fizică nu își mai spunea cuvântul în favoarea bucuriei prin credință, care crește și îl eliberează pe om din subterană, încă viu.

Se spunea atunci în România că viața era alcătuită din patru „auto” : autocritica, făcută cu regularitate în birouri și fabrici, autoduba, care te ducea la Securitate, autobiografia, pe care te puneau s-o scrii, și autopsia. (p.42)

În această frază este concentrat adevărul complet despre ceea ce însemna comunismul și cum acționau partizanii acestuia. Prin autocritică urmăreau oamenii din umbră pentru a le găsi motive de  sancționare, prin autodubăcei urmăriți erau răpiți și duși la Securitate, unde trebuiau să scrie autobiografia, recunoscând și fapte pe care nu le-au comis niciodată. În final urma autopsia, adică moartea și dispariția fără urmă a victimelor torturate în cele mai negre condiții posibile.

Concluzionând, afirm plină de siguranță că această carte a lui Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, concentrează pe paginile ei mărturii cutremurătoare, demne de a fi așezate lângă tratate de istorie a comunismului, întrucât ne este prezentat tot ceea ce a însemnat o viață trăită în alt secol, unde iubirea pentru Dumnezeu se plătea cu închisoarea și chiar cu moartea, iar libertatea era sinonim cu teama, teroarea.

Cartea Cu Dumnezeu în subterană, dar și alte mărturii ale lui Richard Wurmbrand se găsește și în format audio pe YouTube:

https://magazine.holistic-edu.ro/richard-wurmbrand-14-anu-teroare-comunism/

Mărturii de spiritualitate creştină în temniţa comunistă: convertirea lui Richard Wurmbrand

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu

Pastorul Richard Wurmbrand a rămas cunoscut în trecutul recent al României ca unul dintre cei care s-au opus comunismului prin credinţa creştină. El se trăgea dintr-o familie de evrei stabilită la Bucureşti. Deşi fusese un militant bolşevic în perioada interbelică, şcolit politic la Moscova, el a cunoscut botezul creştin în confesiunea lutherană, ajungând să propovăduiască credinţa creştină în rândurile evreilor din România, mai întâi sub egida Misiunii anglicane pentru evrei, iar în vremea celui de-al Doilea Război Mondial în cadrul Bisericii lutherane norvegiene. Totodată, relaţiile sale cu înalţi reprezentanţi ai Bisericilor protestante din Occident aveau să-l situeze într-o poziţie specială în raporturile cu autorităţile antonesciene dornice să găsească un canal diplomatic în vederea încheierii unei păci separate. Apoi gestul său din octombrie 1945, de la Congresul clericilor „democraţi” de la Bucureşti, când a ţinut un discurs prin care îl combătea pe rabinul Alexandru Şafran, a rămas în mentalul colectiv românesc postbelic.

În februarie 1948, a fost arestat de autorităţile comuniste. Ilegaliştii de altădată şi politicienii de acum nu-l puteau uita pe cel care îi trădase în militantismul bolşevic şi care acum cocheta cu legaţiile occidentale. După anchete în beciurile Securităţii din Bucureşti, R. Wurmbrand a fost mutat în penitenciarul tebeciştilor de la Târgu Ocna. Aici l-a cunoscut pe Valeriu Gafencu. Supravieţuitori ai gulagului românesc relatează despre discuţiile dintre cei doi, mai ales de ordin teologic. Unii dintre aceştia, precum Mihai Lungeanu și Ioan Ianolide, vorbesc chiar şi de o convertire a lui Richard Wurmbrand la Ortodoxie.

La prima vedere ar părea neconvingător, ştiind că pastorul evreu şi-a continuat activitatea misionară de confesiune protestantă şi mai ales că în memoriile sale de detenţie nu aminteşte nimic în acest sens. Şi totuşi mărturiile foştilor deţinuţi politici şi documente de arhivă confirmă această ipoteză. Dar să vedem ce spun sursele.

În ancheta din 25 iunie 1959 în care era supus preotul Viorel Todea la Securitatea din Oradea, el spunea: „În Penitenciarul Tg. Ocna, în timp ce eu mă aflam acolo, se purtau dese discuţii de ordin teologic la care am participat şi eu. Discuţiile purtate de deţinuţi [priveau] deosebirile dintre cultele neoprotestante pe de o parte şi cultele ortodox şi romano-catolic pe de altă parte. În aceste discuţii îmi dădeam şi eu cu părerea privind deosebirile dintre cultele de mai sus”.

Important este că Todea aminteşte despre discuţiile de ordin teologic ţinute evident cu pastorul lutheran Richard Wurmbrand chiar în ancheta de la Securitate. Însă pastorul nu aminteşte în memoriile sale de vreo discuţie purtată cu Todea la Tg. Ocna. În schimb, avem mărturia preotului Diodor Todea (fratele lui Viorel Todea) în ancheta din 14 septembrie 1959, de la Oradea, în care spunea despre fratele său că „a stat mult timp de vorbă cu un evreu foarte cult, care a umblat prin mai multe ţări şi cu care a discutat despre doctrina creştinismului în mod perseverent; având fratele meu ferma convingere că l-a convertit pe acest evreu, făcând prin aceasta un titlu de mândrie. Mi-a spus că despre această convertire a vorbit şi Episcopului [Nicolae, n.n.] Colan de la Cluj, cu ocazia audienţei”.
Afirmaţia lui Diodor Todea este întărită de o scrisoare a lui Viorel Todea trimisă în octombrie 1987 către un român din Statele Unite cu prilejul cununiei unei nepoate a preotului Lazăr Cârja din Turda, un apropiat al său. În acest sens, părintele Todea spunea: „Am rugat-o pe Evelina [nepoata preotului Cârja, n.n.] să transmită pastorului Richard Wurmbrand (am zis vechiului meu amic) că-i doresc multă sănătate şi că-l rog să nu uite că ţara noastră i-a fost tată şi mamă şi ar merita mai multă condescendenţă din partea dânsului… Nu ştiu precis ce cunoaşteţi din viaţa acestui om, dar noi doi ne-am aflat bine şi după ani de discuţii (nu numai cu mine) l-am determinat să recunoască faptul că Biserica Ortodoxă e religia cu cel mai mult adevăr după cuvântul Sfintei Scripturi şi mi-a cerut să-l botez întru legea ortodoxă, ceea ce am şi făcut prin aprilie 1953. El la acea oră era conducătorul sectei scandinave pentru încreştinarea evreilor din România”. (Va urma)

Cum s-a „răzbunat“ Richard Wurmbrand pe torţionarii săi

Întors după un îndelungat exil în SUA, care a venit după 14 ani în temniţele comuniste, pastorul luteran Richard Wurmbrand a pus flori pe mormintele torţionarilor săi.

În contextul în care torţionari securişti, precum Alexandru Vişinescu, înjură de Cristos şi încearcă să îi lovească pe jurnaliştii care încearcă să-l filmeze, iar alţi ofiţeri de Securitate mint şi încearcă să acrediteze ideea că deţinuţii politici ar fi avut parte de un tratament sever.

Dar corect în temniţele bolşevice, „România liberă“ continuă să prezinte mărturii cutremurătoare ale unor mari figuri ale creştinismului secolului XX. După mărturiile monseniorului greco-catolic Tertulian Langa şi cele ale călugărului ortodox Nicolae Steinhardt, azi publicăm mărturia pastorului lutheran Richard Wurmbrand.

Biografia unui martir

Richard Wurmbrand a avut o viaţă demnă de un roman. El s-a născut în anul 1909, la Bucureşti, într-o familie de evrei săraci. La scurtă vreme, familia sa s-a mutat la Istanbul, unde tatăl său şi-a deschis un cabinet stomatologic.

Însă Richard Wurmbrand a rămas orfan la 9 ani. După alţi 6 ani, familia sa s-a întors în ţară. Lipsit de îndrumarea tatălui său, Richard Wurmbrand a aderat la Partidul Comunist Român. Între 1927 şi 1929, el a urmat cursurile unei şcoli politice la Moscova.

Întors în ţară, el a fost arestat pentru propagandă bolşevică şi închis la Doftana, alături de alţi lideri comunişti. În închisoare, el s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Pus în libertate, Richard Wurmbrand a primit misiunea de a organiza filiala clandestină a PCR din Deva. Însă, în 1936, el a cunoscut-o pe Sabina Oster, o tânără evreică ce studiase chimia la Sorbona.

Richard Wurmbrand a descoperit, tot în aceeaşi perioadă, creştinismul, după ce un tâmplar i-a dat o Biblie, pe când tânărul comunist evreu se trata de turberculoză în zona Braşovului. Viaţa i s-a schimbat radical.

Richard Wurmbrand s-a alăturat Misiunii Anglicane pentru Evrei şi a devenit un predicator ascultat. Datorită predicilor sale, zeci de evrei au devenit creştini. În anul 1941, când România a intrat în război împotriva Marii Britanii, iar Misiunea Anglicană de la Bucureşti a fost nevoită să îşi închidă porţile, Richard Wurmbrand s-a alăturat unei misiuni a Bisericii Luterane a Norvegiei, care a continuat să activeze în timpul celui de-al doilea război mondial.

Richard Wurmbrand a fost persecutat din cauza originii sale evreieşti, în timpul regimului legionar şi apoi în timpul dictaturii militare a mareşalului Ion Antonescu. Rudele Sabinei Wurmbrand au fost deportate în lagărele morţii din Transnistria, unde au pierit din cauza odiosului regim de exterminare organizat de unii criminali români, asistaţi de ”specialiştii” de la SS.

Persecuţia lui Richard Wurmbrandt nu a luat sfârşit o dată cu răsturnarea lui Ion Antonescu. El a avut curajul să i se opună deschis lui Petru Groza, premierul instalat de comunişti, care dorea să subordoneze cultele religioase statului comunist. Richard Wurmbrand a intrat din nou în închisoare.

El a petrecut 14 ani în temni­ţele bolşevice. Pastorul luteran a lăsat mărturii dure despre experienţele trăite în temniţele comuniste.

O mărturie zguduitoare

Una dintre aceste mărturii este relatată în volumul său, ”Dacă zidurile ar putea vorbi”. Richard Wurmbrandt relatează o confruntare cu securiştii. “Anchetatorul s-a arătat astăzi mai bine dispus, iar lucrul acesta putea fi constatat, cu uşurinţă, chiar de la început. Nu avea intenţia de a mă bate, ci tot ce voia el era să se amuze printr-o conversaţie agreabilă.

– Crezi că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Lui? m-a întrebat el.

– Cu siguranţă, i-am răspuns eu.

– Şi crezi că dumneata porţi chipul lui Dumnezeu?

– Bineînţeles.

Atunci el a scos din buzunar o oglindă şi, întinzându-mi-o, a zis:

– Priveşte-ţi chipul în oglinda aceasta şi vezi cât eşti de urât. Vezi, la ochi ai cearcăne negre. Nu eşti decât piele şi oase şi ai expresia rătăcită a unui om nebun. Dacă dumneata porţi chipul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie să fie la fel de urât. Astfel că mă întreb: de ce-L mai adori pe un asemenea Dumnezeu atât de urât ?

De când mă aflam în închisoare, eu am mai avut prilejul să-mi văd chipul odată într-o oglindă şi ştiam că eram îns­păimântător de urât, deşi altădată eram considerat un om plăcut şi cu o înfăţişare atrăgătoare. Mă îngrozisem să mă văd într-o asemenea stare şi iată că sluţenia mea se transformase acum într-o chestiune teologică. Din fericire, creştinii nu au nevoie să gândească mai dinainte ce vor răspunde. Cuvintele trebuincioase le sunt date la momentul potrivit.

– Da, zic eu, Dumnezeul meu are un chip urât ca al meu, o faţă lipsită de frumuseţe ca a mea. În ebraică, nu există cuvântul faţă; nu se poate spune decât „feţe” = panim. Cuvântul respectiv nu are formă pentru singular, iar asta are o semnificaţie aparte: nici un om nu are o singură faţă. Cineva ­adoptă o anumită înfăţişare când vorbeşte unui superior şi are o altă alură când se adresează unui subordonat; tot aşa expresia feţei noastre este diferită când suntem cuprinşi de o anumită bucurie de momentul când trecem printr-o durere sufletească.

Şi Dumnezeu prezintă atitudini diverse: o dată, Faţa Lui reflectă o seninătate deplină, exprimând liniştea unei ­Fiinţe care a rânduit mai dinainte toate lucrurile şi care poate ­vedea, din capul locului, o ­ieşire corespunzătoare ­dintr-o situaţie confuză.

El are o faţă strălucitoare, participând la bucuria celor care se bucură, inclusiv la bucuria unei fetiţe care a primit o păpuşă nouă. El adoptă şi o altă înfăţişare, care exprimă o suferinţă mai profundă ca a mea, sub imaginea unei feţe mai umbrite de mâhnire, mai urâtă decât faţa mea. Or, această faţă noi am văzut-o pe Golgota. Părul capului Său era răvăşit, fruntea desfigurată din pricina rănilor sângerânde.

Scuipatul batjocoritorilor şi propriul Său sânge se amestecau pe faţa Lui, împrejurul ochilor aflându-se cearcăne negre. „Nu avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile” (Isaia 53:2).

Chipul meu este, aşadar, oglindirea uneia dintre feţele lui Dumnezeu şi lui Cristos ­nu-i este ruşine să mă numească fratele Lui”, scria pastorul luteran.

Răscumpărat precum un sclav

Richard Wurmbrandt a fost răscumpărat, în anul 1965, de către o organizaţie creştină norvegiană, care a plătit comu­niştilor suma de 10.000 de dolari americani ca să permită pastorului luteran să iasă din ţară. Richard Wurmbrand s-a stabilit, din 1966, în Statele Unite ale Americii.

Acolo, el a întemeiat organizaţia ”Vocea martirilor” pentru a-i ajuta pe cei persecutaţi în ţările comuniste. După căderea comunismului, Richard Wurmbrand s-a întors în ţară. Unul dintre gesturile şocante ale pastorului creştin a fost acela de a merge la mormintele torţionarilor săi, unde a depus flori. Richard Wurmbrand a trecut la Domnul în anul 2001, în Statele Unite ale Americii.

de Claudiu Padurean

Citește și Richard Wumbrand – Predici din celula singuratică

sursa: Romania Libera

“Torturat pentru Hristos”: povestea pastorului Richard Wurmbrand a devenit film

Un film american despre viaţa pastorului luteran Richard Wurmbrand a avut premiera în peste 700 de cinematografe din Statele Unite și urmează să fie difuzat și în România începând din 15 martie.

Intitulat „Torturat pentru Hristos”, filmul marchează împlinirea a 50 de ani de la apariţia, în 1967, a cărţii omonime. A fost turnat integral în România, anul trecut, fiind finanţat de organizația religioasă „The Voice of the Martyrs” (Vocea Martirilor), înființată de Wurmbrand după emigrarea sa în America.

Distribuţia este formată aproape exclusiv din actori români. Protagonişti sunt Emil Măndănac (40 ani), în rolul lui Richard Wurmbrand, şi Raluca Botez (37 ani), care o interpretează pe soția acestuia, Sabina Wurmbrand.

Născut în 1909 într-o familie de evrei din Bucureşti, Richard Wurmbrand a fost atras de comunism în adolescență, dar s-a convertit la creștinism și a devenit predicator înainte de a împlini 30 de ani.

Din cauza convingerilor și a activității sale misionare, a făcut peste 14 ani de pușcărie (1948-1956 și 1959-1964). Și soția sa, Sabina, a petrecut trei ani de zile după gratii și în lagărul de muncă forţată de la Canal.

În 1965 a fost răscumpărat de o organizaţie creştină din Norvegia, iar un an mai târziu s-a stabilit, împreună cu familia, în Statele Unite, unde s-a străduit să facă publice atrocitățile comunismului.

A rămas legendară audierea sa din comisia pentru securitate internă a Senatului american, în fața căreia și-a arătat cele 18 cicatrici rămase de la torturile din detenție.

Până la sfârșitul vieții sale, în 2001, a luptat pentru drepturile creștinilor persecutați din întreaga lume. În 2006, a fost una dintre personalitățile care au strâns cele mai multe voturi la concursul „Mari români”, organizat de TVR.

„Nu eşti decât piele şi oase şi ai expresia rătăcită a unui om nebun”

Anchetatorul s-a arătat astăzi mai bine dispus, iar lucrul acesta putea fi constatat, cu uşurinţă, chiar de la început. Nu avea intenţia de a mă bate, ci tot ce voia el era să se amuze printr-o conversaţie agreabilă.

Citiți mai mult accesând:

https://pressone.ro/torturat-pentru-hristos-povestea-pastorului-richard-wurmbrand-a-devenit-film/

Richard Wurmbrand – o viata de om

Unul din cei care l-au cunoscut cel mai bine a fost, fara indoiala, Mihai Wurmbrand, fiul lui. Iata ce a scris acesta in necrologul rostit cu ocazia serviciului de inmormantare tinut Vineri 23 Februarie, la Sky Chapel- Rose Hills:

“Richard Wurmbrand (1909-2001)

Rev. Richard Wurmbrand, 91 de ani, autorul a 18 carti religioase de mare succes mondial, traduse in peste 70 de limbi, descriind viata sa si 14 ani in inchisori comuniste, a fost fiul cel mai mic din cei patru copii ai unei familii de evrei din Bucuresti, Romania. Intre anii 1913-1919, familia sa a locuit in Istambul, Turcia. Tatal, de profesie dentist, a decedat in 1919, in urma unei epidemii de gripa. Vaduva saraca s-a intors cu cei patru fii la Bucuresti.

Richard, care devenise un tanar intelectual deosebit de dotat, cunoscator a patru limbi, a avut o tinerete furtunoasa, fiind activ politic ca extremist de stanga, si lucrand ca si agent de bursa. In acea perioada, a cunoscut-o si s-a casatorit cu Sabina in 1936. In acelasi an, tanarul cuplu de evrei, plecat intr-o vacanta prin muntii Romaniei, l-a cunoscut pe domnul {olf\es, un tamplar german, care le-a pus in mana o Biblie.

Acest domn i-a implorat pe cei doi tineri intelectuali evrei cu inalta educatie sa citesca macar una din evanghelii, care nu era altceva decat o scurta biografie a celei mai imporante personalitati ale poporului evreu, Isus Hristos. Sabina si Richard, care s-au intalnit ulterior si cu alti crestini evrei, s-au convertit si au fost botezati. Ei au inceput sa frecventeze Misiunea Anglicana pentru evrei din Bucuresti, Romania. Mai tarziu, dupa incheierea unor studii, Richard, un orator carismatic, a fost ordinat intai ca si anglican, apoi, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a fost reordinat ca si pastor luteran. Unicul fiu al celor doi, Michael, s-a nascut in 1939.

Datorita faptului ca Romania a declarat razboi Angliei si celorlalte puteri occidentale, la incpeutul celui de-al doilea razboi mondial, pastorul englez anglican a trebuit sa paraseasca Romania. Rev. Richard Wurmbrand si sotia sa Sabina, plini de curaj si fara nici un resentiment, au continuat sa desfasoare o activitate misionara crestina ilegala, fara sa se gandeasca la bunurile pe care le aveau sau la familie. Au inceput sa scoata numerosi copii evrei din ghetto-uri, au predicat zilnic in nenumarate adaposturi si au ajuns sa fie arestati de mai multe ori pentru activitate religioasa interzisa intr-un stat aflat in stare de razboi. Cel putin o data, daca nu de mai multe ori, au fost gata sa fie condamnati la moarte de catre tribunalul militar, care nu avea nici un pic de rabdare cu, sau intelegere pentru doi evrei deveniti crestini, impreuna cu alti evrei, si care desfasurau activitati religioase interzise, in timp ce Romania se afla in razboi.
Familia Wurmbrand, iubita si respecata de multe personalitati romane ortodoxe, a reusit sa fuga prin intermediul unui domn Lungulescu, editorul sef al celui mai raspandit ziar roman, Universul. Parintii Sabinei, doua surori si un frate au pierit in lagarele naziste. Isaac Feinstein, un misionar crestin evreu deosebit de eficient printre evreii romani, si cel care a jucat un rol important in convertirea sotilor Wurmbrand, a fost si el ucis de catre legionarii nazisti romani. Viata cuplului in acea perioada este descrisa in cartea lui Richard Wurmbrand numita Hristos pe calea evreilor. In scurta perioada cuprinsa intre sfarsitul celui de-al doilea razboi si tranzitia Romaniei spre comunism (1945-1947), Richard Wurmbrand a tiparit si organizat distribuirea ilegala a unui numar de un milion de evanghelii in limba rusa soldatilor rusi care ocupau Romania. A fost pastorul unei biserici compuse din 1000 de evrei convertiti la crestinism.

In februarie 1948, desi aflat sub protectia diplomatica a suedezilor, Richard Wurmbrand a fost rapit de pe strada de catre guvernul comunist si a disparut in reteaua de inchisori comuniste. In vederea unei judecati formale, el a fost intemnitat sub un nume secret, timp de trei ani, singur intr-o celula. Acolo, a fost torturat si ulterior condamnat la 25 de ani de inchisoare ca inamic al statului comunist. Procesul formal n-a avut loc niciodata, datorita faptului ca el a rezistat torturilor. El a petrecut 14 ani in temnitele comuniste, in doua etape: 1948-1956 si 1959-1964. Sotia sa, Sabina, a fost arestata si trimisa la munca silnica intre anii 1950-1953. Richard a reusit sa convinga cativa ofiteri securisti sa devina crestini.

In 1956, unul dintre acestia, domnul Sandu Franco, a obtinut in mod clandestin eliberarea sa din temnita, convingand unul din capii distrati ai Securitatii sa-si puna semnatura pe ordinul de eliberare. In 1964, crestinii luterani norvegieni impreuna cu crestinii evrei britanici au platit suma de $ 10.000 pentru rascumpararea sa si a familiei sale din Romania comunista. Doi dintre fratii sai si Iser Harel, un fost cap al serviciilor secrete din Israel, au avut o substantiala contributie in eliberarea sotilor Wurmbrand. Cartile sale, Torturat pentru Hristos si Subteranele lui Dumnezeu, descriu unele din detaliile de mai sus. Evenimentele care i-au adus recunoastere mondiala in lumea occidentala n-au fost culese si publicate in nici o carte si, de aceea, sunt prezentate aici. Ele releva minunata imbinare a credintei sale cu curajul si perspicacitatea sa cu care a fost inzestrat.

Familia Wurmbrand a sosit in decembrie 1965 in Oslo, Norvegia, si, fiindca nu intelegeau norvegiana, au vizitat, in prima lor duminica, Biserica Luterana Americana. Impresionati de libertatea de inchinaciune la care au asistat, au plans intreg serviciul. Rev. Myrus Knutson, pastorul bisericii, profund impresionat de aceasta familie de refugiati, si-a deschis usa casei sale pentru a-i adaposti. in acelasi timp, acest pastor a verificat, prin ambasada SUA, veridicitatea relatarilor incredibile ale familiei Wurmbrand. “Demni de toata increderea!” a venit raspunsul. Ca urmare, Rev. Wurmbrand a fost invitat sa vorbeasca in fata membrilor bazei NATO adunati in cea mai mare capela din Oslo.

Pentru ca se puteau pune intrebari, capelanul, colonel Cassius Sturdy, l-a intrebat pe Pastorul Wurmbrand de ce occidentul nu ar trebui sa incerce sa coexiste impreuna cu comunismul.

Wurmbrand, intotdeauna dramatic in actiunile sale, s-a dat repede jos de pe podium, i-a smucit colonelului portofelul din buzunar si a zis: “Ti-am luat banii, banii tai sunt in buzunarul meu. Hai acum sa coexistam pasnic!” Apoi, a continuat, spunand:

“N-ar fi o problema pentru comunism sa coexiste, acum, dupa ce a ocupat jumatate de glob. Adevarul este ca, dupa cum nu exista leac impotriva cancerului, nu exista nici o solutie impotriva comunismului. Si tot asa, dupa cum nu ne putem multumi cu ideia ca trebuie sa ne resemnam in fata cancerului, n-ar trebui sa ne resemnam si cu ideia ca acest comunism n-are leac.”

Colonelul Sturdy s-a ridicat imediat in picioare si a zis:

“Domnilor, Wurmbrand este omul care ne trebuie! Hai sa-l trimitem in America ca sa le sterpeleasca portofelele tuturor simpatizantilor de stanga si sa le deschida ochii.”

S-a trecut de indata la colectarea unor fonduri si s-a stabilit un itinerariu pentru ca, peste o luna, Rev. Wurmbrand sa tina discursuri, in special in estul Statelor Unite.

Ajuns la New York, a constatat ca audienta era compusa din pacate numai din cativa militari adunati intr-o micuta capela. Dezamagit, Wurmbrand si-a programat biletul de plecare inapoi in Europa, considerand toata actiunea lipsita de orice succes. Inainte de a pleca insa, a fost invitat la Philadelphia, unde urma sa-si viziteze unicul prieten american pe care-l cunostea, un pastor evreu crestin. Acesta nu l-a incurajat de loc, in ceea ce privea ramanerea definitiva in SUA, considerandu-l mult prea in varsta si prea slabit pentru a fi in stare sa pastoreasca o biserica.

“Nu vei fi in stare sa-ti castigi existenta”, au fost ultimele cuvinte ale prietenului sau. Richard l-a rugat sa-l plimbe putin prin centrul din Philadelphia si “s-a intamplat” ca tocmai atunci sa aiba loc acolo cea mai mare demonstratie impotriva razboiului din Vietnam, eveniment la care urma sa vorbeasca un pastor presbiterian, un partizan al miscarii de stanga. Oprindu-se sa asculte din curiozitate, Wurmbrand, indignat de ceea ce se spunea s-a repezit in fata, a pus mana pe microfon si, de la inaltimea staturii lui de aproape doi metrii , a urlat cat il tineau puterile:

“N-ai nici o idee ce inseamna comunismul! Uita-te la mine, eu sunt doctor in comunism. Ca pastor crestin, locul tau ar trebui sa fie alaturi de victimele comunismului si nu alaturi de calaii care-i tortureaza.”

“Cum poti fi doctor in comunism?” i s-a replicat sarcastic.

“Uite diploma mea,” a raspuns Wurmbrand, si, desfacandu-si pana la brau camasa, le-a aratat tuturor cicatricele adanci de pe torace. Multimea a vuit uimita. A venit politia. L-au dat jos si l-au rugat politicos sa-si incheie camasa la loc.

Incidentul, desi petrecut foarte repede, a fost suficient pentru ca niste fotografi priceputi sa poata poza intamplarea dramatica si sa-l roage sa le dea niste interviuri.

A doua zi, toate ziarele importante din SUA aveau pe prima pagina imaginea pastorului care cu pieptul gol acoperit de cicatrice. A urmat o serie de interviuri si solicitari de discursuri. Wurmbrand si-a amanat plecarea si si-a mai prelungit sederea cu inca aproape doua luni in SUA. Din cauza solicitarilor, a urmat inca o prelungire de alte trei luni, timp in care a facut turnee si a tinut peste tot discursuri si conferinte.

Marturia sa din mai 1966, inaintea Subcomitetului de Securitate Interna a Senatului SUA, a devenit publicatia cea mai bine vanduta a Guvernului SUA pentru urmatorii trei ani. In noiembrie 1966, Richard, Sabina si Michael, care intre timp s-au stabilit in SUA, au inceput infiintarea misiunilor crestine pentru tarile comuniste. In 1990, misiunea a fost denumita Vocea Martirilor Inc., cu sediul in Bartlesville, O|., director general actual Tom {hite, o organizatie mondiala care are ca tinta ajutorarea crestinilor persecutati de catre regimurile comuniste si evanghelizarea simpatizantilor de stanga. O atentie deosebita este acordata, acum cand regimurile comuniste au cazut, tarilor musulmane. Misiunea are filiale in peste 35 de tari din lumea libera. Rev. Wurmbrand a calatorit in toata lumea si a dat numeroase intervieuri spectaculoase televizate. De exemplu, el a lasat-o pe Madeleine O^Hare, o ateista notorie, fara grai, atunci cand a intrebat-o, intr-un intervieu televizat in direct, daca cunoaste adresa vreunei societati de caritate ateiste, in timp ce lumea este plina de tot felul de societati caritabile religioase. Activitatea misiunii “Vocea Martirilor,” cat si discursurile reverendului Wurmbrand, au atras atentia lumii intregi asupra sortii triste si uitate a fratilor crestini de pe tot pamantul.

Mesajul lui Wurmbrand a fost intotdeauna: “Urati sistemul rau, dar iubiti pe cei ce persecuta si cautati sa-i convertiti la crestinism.” O credinta profunda, o minte ascutita si agerimea sa il prezinta pe Wurmbrand ca pe o persoana deosebit de placuta si calda. Principiul sau a fost: “Ajuta pe oricine si daruieste oricui iti cere.” Conducatori crestini din lumea intreaga au scris carti si au depus marturie despre el, numindu-l “martirul viu” si “Pavel al cortinei de fier.” Cateva din predicile sale au fost publicate in cartile “Predicile izolarii solitudinii” sau “Atingand inaltimile.”

Pana si dupa varsta de 85 de ani a continuat sa calatoreasca si sa tina discursuri. Dar in ultimii cinci ani a fost retinut la pat, datorita comotiilor numeroase si neuropatiilor de la picioare contractate in timpul inchisorilor, unde era nevoit sa stea mai mult in picioare si sa sufere de foame. A decedat in Torrance, CA, pe data de 17 februarie 2001, din pricina unei insuficiente respiratorii. Sotia sa, Sabina a decedat pe data de 11 august 2000. A ramas in urma fiul lor, Michael.

Cateva Carti de Richard Wurmbrand

https://www.kerigma.ro/catalogsearch/result/?q=richard+wurmbrand

  • Dacă zidurile ar putea vorbi

    Dacă zidurile ar putea vorbi

    Richard Wurmbrand

    23,00 Lei
  • Cele 7 cuvinte de pe cruce

    Cele 7 cuvinte de pe cruce

    Richard Wurmbrand

    28,00 Lei
  • In sfera tacerii. Richard Wurmbrand in dosarele Securitatii

    In sfera tacerii. Richard Wurmbrand in dosarele…

    Maria Hulber (ed.)

    65,00 Lei
  • Richard & Sabina Wurmbrand. Documentar

    Richard & Sabina Wurmbrand. Documentar

    Christian History Institute & The Voice of the Martyrs

    26,00 Lei

    Indisponibil

  • Povestea lui Richard Wurmbrand. Seria Eroii Luminii

    Povestea lui Richard Wurmbrand. Seria Eroii…

    Christian History Institute & The Voice of the Martyrs

    20,00 Lei

    Indisponibil

  • Dovezi ale existentei lui Dumnezeu. 35 de dovezi, motive temeinice ale existentei lui Dumnezeu

    Dovezi ale existentei lui Dumnezeu. 35 de dovezi,…

    Richard Wurmbrand

    2 COMENTARII

    25,00 Lei
  • Isus, prietenul teroristilor

    Isus, prietenul teroristilor

    Richard Wurmbrand

    1 COMENTARIU

    7,00 Lei
  • Mai mult decat biruitori

    Mai mult decat biruitori

    Richard Wurmbrand

    2 COMENTARII

    25,00 Lei
  • Perle duhovnicesti

    Perle duhovnicesti

    Richard Wurmbrand

    3 COMENTARII

    13,00 Lei
  • De la suferinta la biruinta

    De la suferinta la biruinta

    Richard Wurmbrand

    1 COMENTARIU

    14,00 Lei

    Indisponibil

  • Oglinda sufletului omenesc

    Oglinda sufletului omenesc

    Richard Wurmbrand

    1 COMENTARIU

    5,00 Lei

    Indisponibil

  • Daca zidurile ar putea vorbi

    Daca zidurile ar putea vorbi

    Richard Wurmbrand

    2 COMENTARII

    15,00 Lei

    Indisponibil

  • Oracolele Lui Dumnezeu. Explorand intelepciunea lui Dumnezeu cu privire la viata: nefamiliar si spiritual

    Oracolele Lui Dumnezeu. Explorand intelepciunea…

    Richard Wurmbrand

    1 COMENTARIU

    21,00 Lei
  • Predici in celula singuratica

    Predici in celula singuratica

    Richard Wurmbrand

    1 COMENTARIU

    14,00 Lei

    Indisponibil

  • Imbatat de dragoste

    Imbatat de dragoste

    Richard Wurmbrand

    1 COMENTARIU

    20,00 Lei
  • Marx si Satan

    Marx si Satan

    Richard Wurmbrand

    3 COMENTARII

    5,50 Lei

    Indisponibil

  • Umpleti vidul!

    Umpleti vidul!

    Richard Wurmbrand

    1 COMENTARIU

    25,00 Lei
  • Cristos pe ulita evreiasca

    Cristos pe ulita evreiasca

    Richard Wurmbrand

    6 COMENTARII

    25,00 Lei
  • Strigătul bisericii prigonite

    Strigătul bisericii prigonite

    Richard Wurmbrand

    15,00 Lei
  • Cu Dumnezeu in subterana

    Cu Dumnezeu in subterana

    Richard Wurmbrand

    19 COMENTARII

    32,00 Lei
  • 100 de meditatii din inchisoare. O colectie de reflectii profunde asupra adevarurilor biblice

    100 de meditatii din inchisoare. O colectie de…

    Richard Wurmbrand

    6 COMENTARII

    23,00 Lei
  • Avraam, tatal tuturor credinciosilor

    Avraam, tatal tuturor credinciosilor

    Richard Wurmbrand

    1 COMENTARIU

    23,00 Lei
  • Adu-ti aminte de fratii tai

    Adu-ti aminte de fratii tai

    Richard Wurmbrand

    5,50 Lei

    Indisponibil

    John Bunyan- Autorul cartii „Călătoria pelerinului”

    blogger-image-653843144

    Când auzim numele John Bunyan ne gândim imediat la cunoscuta lui carte „Călătoria pelerinului”. Dar cine a fost acest om din spatele acestei cărți excepționale care este citită și apreciată de mulți până în zilele noastre? John Bunyan s-a născut în 1628 în Elstow, un sat lângă Badford, în Anglia, într-o familie foarte simplă și obișnuită, care însă nu L-a cunoscut pe Dumnezeu. Precum alții din vremea aceea, el nu a fost mult mai mult de doi ani la școală.

    La vârsta de nouă ani, a început să practice și el meseria tatălui său, aceea de căldărar. Căldărarul era omul care repara oale și tigăi. Acești oameni erau un grup disprețuit în societate. Ei munceau din greu și câștigau puțin. Pe o scală de la unu la zece, zece fiind o meserie foarte bine văzută în societate, căldărarul ar primi aproximativ un doi. Ei mergeau din sat în sat și strigau „Are cineva nevoie de un căldărar? Are cineva nevoie de un căldărar?” Ne putem imagina că acești oameni nu au fost foarte populari. La 16 ani a fost chemat în armată ca să lupte în războiul civil, unde avea să petreacă următorii doi ani și jumătate. În acest timp a avut niște experiențe care l-au marcat profund. Una dintre acestea s-a întâmplat chiar la predarea gărzii unui alt soldat. În timpul schimbului acela de gardă camaradul său a fost împușcat. La 18 ani s-a întors înapoi în Elstow și a reluat munca de căldărar. În vremea aceea a fost un rebel și chiar conducător în gașca lui, care făcea tot felul de prostii. Nu știm foarte multe despre vremea aceea, dar mai târziu el s-a descris – privind în urmă ca fiind „cel mai mare dintre păcătoși”.

    La 19 ani s-a căsătorit cu o fată despre care se presupune că se numea Mary. Împreună au avut două fete și doi băieți, însă fata cea mai mare a fost născută oarbă. În această vreme Bunyan a trecut printr-o profundă criză spirituală. A început să simtă povara păcatului.

    Împreună cu soția a început să citească două cărți pe care le-au primit de la tatăl ei cu ocazia nunții: „Cărarea omului simplu spre cer” și „Practicarea evlaviei”. Aceste cărți l-au făcut să devină ceea ce noi am numi în ziua de azi un creștin doar cu numele. S-a străduit să trăiască după scriptură în măsura puterii și a înțelegerii lui.

    Într-o zi, când era în drum spre Badford, a trecut pe lângă o poartă unde stăteau niște femei sărace care discutau despre Dumnezeu. El văzându-se creștin s-a alăturat acestei discuți. Ele discutau despre nașterea din nou, despre felul în care Dumnezeu le-a convins de starea lor păcătoasă și despre alte lucruri care țin de viața creștină. Spre uimirea sa, el nu a înțeles și nu a cunoscut aceste experiențe spirituale în viața lui. Ceea ce a auzit l-a făcut foarte curios, astfel încât a început să frecventeze biserica din care făceau parte aceste femei, păstorită de John Gifford.

    După ceva timp, la vârsta de 25 de ani, a depus mărturia cugetului său curat intrând în apa botezului. Doi ani mai târziu pastorul bisericii a murit. Atunci a fost solicitat Bunyan să aducă un îndemn la un serviciu divin. Imediat biserica a observat darul său de a vorbi și a predica. Acesta a fost începutul activității sale de predicator.

    Impactul pe care l-a avut prin slujba aceasta a fost atât de mare încât i s-a permis să predice și în alte biserici, ceea ce nu le era permis decât teologilor.

    Tot în vremea aceea și-a descoperit și darul de a scrie, care era probabil cel mai mare pe care îl primise. Primele scrieri ale sale au fost niște tractate și broșuri care tratau subiecte teologice și obiecții la adresa învățăturii „Quakerilor’’, o sectă protestantă din vremea aceea.

    La vârsta de 28 de ani, Bunyan a fost din nou îngăduit să treacă printr-un necaz. După 8 ani de căsătorie i-a murit soția și a rămas singur cu 4 copii. La 31 de ani s-a recăsătorit cu Elizabeth, despre care spunea că este un dar de la Dumnezeu. Pe când Bunyan a împlinit 32 de ani au avut loc niște schimbări politice în Anglia. Regele Charles al doilea a dat unele legi împotriva Puritanilor și Nonconformiștilor. Toți trebuiau să facă parte din biserică și să se supună bisericii anglicane.
    Pentru Bunyan aceasta însemna să nu mai predice, ceea ce nu a era o opțiune pentru el. Datorită faptului că nu a încetat să predice ci a ținut adunări în ascuns, a fost arestat și închis. I s-a oferit libertatea cu condiția să nu mai predice, însă el a refuzat. Pentru că nu era cine să îngrijească de familia lui din punct de vedere financiar, a început să facă sfori în celula lui, pe care le vindea de acolo.

    Totuși el nu a disperat în această vreme cumplită și nici nu a lenevit. A studiat Scriptura, a predicat oamenilor de acolo și scris multe cărți și alte scrieri, în total peste 40 de titluri în cursul vieții lui. La vârsta de 44 de ani a fost eliberat, și-a reluat munca de pastor și predicator, prin care mulți au ajuns la mântuire.

    Datorită instabilității politice din vremea aceea, la vârsta de 47 de ani, a fost din nou arestat și dus în închisoare. Acolo Dumnezeu avea încă ceva de făcut pentru el. Într-o noapte Bunyan a avut un vis care nu l-a mai lăsat în pace. A început să scrie acest vis pe hârtie, ceea ce a devenit baza cărții datorită căreia este cunoscut până în zilele noastre, „Călătoria Pelerinului”. Această carte este numită de mulți „a doua după Scriptură’’ s-a vândut în primii 10 ani în 100.000 de exemplare și a fost tradusă în 200 de limbi.

    La 60 de ani a mers la Londra ca să rezolve o problemă de familie. După ce a ținut un serviciu Divin, a făcut mare febră, și a murit după 12 zile.

    Ce putem învăța noi de la el?
    Trecutul nostru nu îl împiedică pe Dumnezeu să se folosească de noi. Nu a avut decât circa 2 ani de școală, a fost un căldărar disprețuit și totuși Dumnezeu l-a folosit ca pastor, autor și predicator. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari 1Cor.1:27.
    Suferința este una dintre uneltele principale în formarea omului lui Dumnezeu. Viața lui a fost marcată de suferință. Când avea 15 ani i-a murit mama, iar în aceeași lună a murit și sora lui de 13 ani. Tatăl lor s-a recăsătorit spre durerea lui după doar o lună. La 16 ani a fost chemat în războiul civil. Primul său copil s-a născut orb. A suferit o depresie profundă în primii ani de căsătorie. Prima lui soție a murit și a rămas singur cu 4 copii. A fost 12 ani în închisoare, despărțit de familie și biserică. A trăit într-o teamă permanentă de a fi executat. Și moare departe de casă și de familie. Toate acestea pe lângă greutățile și frământările normale ale vieții și ale slujirii.

    De ce îngăduie oare Dumnezeu așa?
    Richard Wurmbrand spunea: „La copii și la nebuni, să nu le arăți niciodată lucruri de jumătate gata. Stai o dată lângă un pictor când pictează un tablou. La început este doar o mâzgăleală cu tot felul de culori. Dar dacă stai și taci și aștepți până este gata, vei vedea frumusețea tabloului.”
    Prin închisoare și prin suferința prin care a trecut s-a format ca să devină omul care a fost. Dumnezeu lucrează în copiii lui asemănarea cu Hristos (Rom.8:29) în toate aspectele vieții, ca să devenim asemănători cu El, chiar și în suferința Lui. Viața altor urmași ai lui Hristos din istorie confirmă acest adevăr nepopular. Să fim oameni ai scripturii! Cei care l-au cunoscut au spus că toată ființa și vorbirea lui era îmbibată de scriptură. Alții au spus că dacă ai putea să storci cartea „Călătoria Pelerinului’’ ca pe un burete, ar curge doar scriptură din ea, verset cu verset.

    Modestie și smerenie – virtuțile creștinului
    Bunyan a avut un dar deosebit de a predica. John Owen, considerat cel mai mare teolog al puritanilor, un om cu multă școală și contemporan cu John Bunyan, a venit ca să asculte predicile lui. Când a fost întrebat de ce vine ca să îl asculte pe un căldărar needucat, a răspuns că ar da toată școala lui ca să poată să predice cu așa un impact cu care ajungea Bunyan la inima oamenilor. Acesta a fost văzut de toți. Așa că i s-a oferit posibilitatea de a fi angajat în Londra unde ar fi putut să devină un mare predicator cu o viață mai confortabilă. Bunyan însă a renunțat și a rămas să păstorească biserica aceea mică de la țară.

    Cum poți folosi armura lui Dumnezeu în căsnicia ta

    Armura lui Dumnezeu este modul în care fiecare creștin ar trebui să se echipeze pentru a lupta cea buna a credinței în fiecare zi. Cunoastem din scriptura  în Efeseni și un subiect foarte popular al studiului biblic , acest “armură” are o aplicație foarte practică nu numai în viața spirituală individuală, ci și în alte domenii ale vieții. Aplicarea armurii lui Dumnezeu este o practică bazată pe intenție sau scop. Când ne trezim cu scop, înțelegem că este necesară o protecție. Ca un bărbat căsătorit de aproape zece ani, vă pot asigura că nu va mai fi niciodată un moment în care să nu vă treziți și să vă stabiliți intenția de a vă servi căsnicia. Cel mai bun este cu adevărat întotdeauna “încă să vină” când considerați căsnicia ta un scop.

    Știm cu toții că obiceiurile sunt dificil de format și dificil de rupt în funcție de sfârșitul spectrului din care lucrați. În mod obișnuit, lucrurile, cum ar fi a merge la biserică, a lovi sala de gimnastică sau a ajunge la prieteni, devin mai dificile în timp. Același lucru este valabil și pentru relațiile noastre. Este ușor să vă bucurați după un timp, dar cât de mult am putea ieși din relațiile noastre dacă am fi mai intenționați? Vestea bună este că poți începe chiar acum cu noi eforturi.

    Cred că, dacă ne putem conecta la beneficiile potențiale pe care le putem folosi în căsnicia noastră, vom fi mai abil să aplicăm obiceiuri mai bune pentru a le atinge. Dacă știm potențialul pe care îl avem în acest proces, ar fi mai bine să îl protejăm. Să trecem prin armura lui Dumnezeu și să vorbim despre relații în timp ce croitorim armura lui Dumnezeu la căsătorie pe măsură ce mergem.

    Ce este Armura lui Dumnezeu?

    “Armura lui Dumnezeu” este un citat din partea lui Pavel către Efeseni găsit în Efeseni 6: 10-18 . Scriptura completă citește astfel (NLT):

    “Un cuvânt final: Fii tare în Domnul și în puterea Lui puternică, pune-ți armura lui Dumnezeu, ca să poți fi ferm împotriva tuturor strategiilor diavolului, căci nu luptăm împotriva dușmanilor carnii și sângelui , ci împotriva conducătorilor răi și a autorităților lumii nevăzute, împotriva puterilor puternice din această lume întunecată și împotriva duhurilor rele în locurile cerești. Prin urmare, puneți pe fiecare bucată din armura lui Dumnezeu, astfel încât să puteți rezista inamicului în timp de rău, iar după bătălie vei rămâne în continuare ferm.

    Puneți-vă pământul, puneți centura adevărului și pieptarul neprihănirii lui Dumnezeu . Pentru încălțăminte, puneți-vă pacea care vine de la Bună Veste, astfel încât să fiți pe deplin pregătiți. În afară de toate acestea, țineți scutul credinței pentru a opri săgețile de foc ale diavolului. Puneți casca mântuirii și luați sabia Duhului , care este cuvântul lui Dumnezeu. Rugați-vă în spirit în orice moment și cu orice ocazie. Rămâi vigilent și fii persistent în rugăciunile tale pentru toți credincioșii de pretutindeni. “(Accentul pus accentuat)

    Pavel vorbește din experiență, văzând soldații pregătindu-se astfel pentru război. Ei purtau literalmente această armură în pregătirea pentru luptă cu intenția de a se proteja. El vorbește publicului aici metaforic, dar cu intenția de ai ajuta să se pregătească mental pentru a lupta împotriva luptei bune a credinței, care este de a rezista dorințelor noastre păcătoase naturale. În Romani 13:14 , aceeași intenție este împărtășită atunci când spune: “Îmbrăcați-vă cu prezența Domnului Isus Hristos”. În lupta noastră personală cu moralitatea și continuarea lucrării dezinteresate a lui Isus, fiecare bucată de armură de mai sus servește ca o cheie instrument în asigurarea victoriei noastre. Începe cu intenție și pregătire.

    Scopul mare în căsătorie

    Se înțelege că o parte a scopului nostru aici în lume este “să fii roditor și să se înmulțească” astfel încât Dumnezeu să poată fi glorificat. În mod natural, găsim o mare bucurie în familiile noastre. Isus ne spune în Matei 22: 37-40 că cele două cele mai mari porunci ale noastre sunt să-L iubim pe Dumnezeu și să-i iubim pe alții. 1 Corinteni 13: 2-8 ne dau o definitie frumoasa a dragostei care poate actiona ca o lista de verificare pentru maximizarea relatiilor noastre. Soții noștri joacă un rol esențial în dorința noastră de companie și dragoste, dar ele servesc de asemenea ca o experiență zilnică de a ne pune jos.

    În Romani 5: 3-5 , primim o viziune inspirată în ceea ce ne dezvoltă omul nostru interior, adică partea din noi cea mai apropiată de Hristos. Se spune: “Când ne confruntăm cu probleme și încercări, știm că ne ajută să dezvoltăm rezistența . Și rezistența dezvoltă forța caracterului , iar caracterul întărește speranța noastră de mântuire încrezătoare . Și această speranță nu va duce la dezamăgire. Căci știm cât de mult ne iubește Dumnezeu pentru că El ne-a dat Duhul Sfânt să ne umple inima cu dragostea lui “. Prin convingerea noastră constantă, împreună cu munca noastră constantă, ne găsim noi.

    Nu există un exercițiu mai bun pentru dezvoltarea spirituală decât căsătoria cu cineva și lucrul constant pentru a servi unii pe alții. Aceasta nu înseamnă că ne căsătorim pur și simplu să lucrăm egoist împreună pentru o creștere personală. Există o împlinire profundă într-o căsătorie consecventă. Cu cât lucrăm mai mult pentru relațiile noastre, cu atât mai mult investim noi în ele și cu atât mai frumoși toți cei implicați devin pentru voi. Ar trebui să ne iubim să lucrăm împreună prin chestiuni, deoarece ne conduce mai aproape de acea speranță încrezătoare în Dumnezeu, așa cum am spus mai sus. Nu pot numi mult mai multe momente magice decât cea în care ați lucrat prin ceva cu soțul / soția, crezând că lucrați prin voi, rugându-vă să vă extindeți inima pentru un rezultat care duce la o creștere reciprocă.

    Casa Domnului pentru căsătorie

    Acum vedem că armura lui Dumnezeu poate fi aplicată în luptele noastre personale, devenind din ce în ce mai mult ca Hristos. Vedem că inimile noastre merită protejate, deoarece există un scop acolo. Prin intenție, armura ne echipează pentru a proteja speranța pe care am încorporat-o pentru a ne atinge scopul în Hristos.

    Vreau să folosesc temelia armelor scripturilor lui Dumnezeu și să o aplic pe ceea ce vom numi Casa Domnului când vine vorba de căsătorie. Deși există cu siguranță un element individual necesar în toate căsătoriile sănătoase, o parte egală de a avea o căsnicie sănătoasă este modul în care lucrăm și luptăm împreună și înțelegem cum ne influențeazăm reciproc. Dacă ne-am imagina o casă care să-l invite pe Dumnezeu și să ne dea direcția în căsnicia noastră, s-ar putea să pară așa.

    Fundația credinței

    Evrei 11: 1 spune că credința este încrederea că ceea ce sperăm va avea loc. Fiecare relație intenționată începe cu credința, convingerea că este ceva valoros în căsătorie. Acest lucru nu poate fi dificil pentru cuplurile nou-casatorite, dar pentru cei care au luptat prin lucruri impreuna si au cateva cicatrici, este mai greu. Reflectați pe dragostea pentru soțul / soția. Ce te-a condus la această persoană? În mod specific, ce credeați că ați putea realiza cu această persoană? Faceți-vă timp împreună și reconectați-vă acolo ca punct de plecare, dacă este necesar. Este bine să testați ce este această credință, așa cum 1 Tesaloniceni 5:21 ne amintește să “testați toate lucrurile” cu intenția de a găsi ceea ce este bun și de a ține strâns pe el.

    Cadrul speranței

    Odată ce o fundație este stabilită, putem pune ceva pe ea crezând că fundația o va susține. Speranța ne aduce aminte de credința noastră, care este ceea ce credem despre căsnicia noastră și despre ce scop are, și care acționează asupra acesteia. Au fost momente în căsnicia mea în care am pierdut speranța și că rădăcina începe de multe ori cu noi să credem cel mai rău în soțul nostru. Poate că am mărit una din neajunsurile lor sau am lăsat să crească în inimile noastre gândul unei nepotriviri. În acest loc, adesea începem să ne certăm cu soții noștri din cauza frustrării. În aceste vremuri, să ne concentrăm asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Per Proverbe 15: 1, este un răspuns moale întoarce mânia și un cuvânt aspru care sporește furia. Este harul care distruge un argument și o iubire care permite refacerea speranței. Trebuie să sperăm și să vedem cele mai bune dintre soții noștri și în noi înșine cu ei. 1 Corinteni 13: 7 spune că “dragostea speră toate lucrurile”. Dacă credem că mariajul nostru are un scop, speranța va urma în mod firesc.

    Acoperișul deschiderii

    Adesea folosim termenul “acoperiș peste cap” ca semn de securitate, în special în timpul unei furtuni. Cu toții ne confruntăm cu furtuni în căsnicia noastră. Unii dintre voi vă gândiți “Da, în fiecare zi!” Indiferent de frecvență, îl recunoașteți ca o furtună, deoarece într-o anumită adâncime în interiorul vostru, credeți în ea și sperați că este mai bine pentru ea. În caz contrar, ați merge mai departe. Cel mai bun “acoperiș” pe care îl putem oferi soților noștri este siguranța deschiderii. Proverbe 28:13spune: “Cine ascunde fărădelegile lui, nu va prospera, dar cel care mărturisește și le părăseste va avea milă”. Am mărturisit părinților cel mai întunecat și cel mai rănit al inimii mele soției mele și mi-a arătat harul lui Dumnezeu prin grija ei . Ca rezultat, am crescut ca un bărbat și prin urmare, un soț. S-ar putea să nu înțelegem inimile soților noștri, și asta ar putea fi motivul pentru care există o distanță sau o resentimente în creștere. Nu te pot încuraja suficient pentru a fi îndrăzneț aici. Lăsați soțul / soția să știe că trebuie să vorbiți și să setați tonul pentru ca acesta să fie bine primit. Dacă intenția din inimă crește împreună, trebuie să fiți siguri că va fi bine primit. Dă-i soției tale o șansă să aibă grijă de inima ta înainte să le scrii. Fiți răbdători cu asta dacă acest lucru este nou pentru dvs., dar deschiderea ar putea doar să vă schimbe căsnicia și viața.

    Fereastra de încredere

    Încrederea este un acord bidirecțional. Trebuie să fim capabili să vedem afară și soțul / soția să vadă. Este groaznic, dacă nu chiar imposibil, să susțin o căsătorie care să opereze cu încredere de 50%, să nu mai vorbim de nimic mai puțin. La fel ca atunci când dorim să ne bucurăm de o vedere frumoasă a curții noastre din bucătăria sau camera de zi, nu putem face asta dacă fereastra are un miros mare pe ea. Același lucru este valabil și pentru căsnicia noastră. Dacă încercăm să surprindem scopul și speranța căsătoriei noastre, vom fi opriți acolo chiar dacă avem probleme de încredere. S-ar putea să existe infidelitate în căsnicia ta, sau poate o frică irațională față de cea bazată pe experiențe dureroase legate de trecuturile noastre. Este posibil să existe o lipsă de credință în faptul că soțul / soția noastră este capabil să se ocupe de lucrurile pentru care ne bazăm. Indiferent care este rădăcina încrederei, este important să o testați, așa cum am vorbit în piesa de fundație.Matei 7: 7 , dacă continuăm să cercetăm, o vom găsi și, dacă o găsim, o putem rezolva. În cele din urmă, scopul nostru este să ne mișcăm în pace.

    Închisoarea păcii

    Deși este important să găsim rădăcina problemei de încredere și apoi să folosim această îndrăzneală pentru o conversație deschisă, remedierea se găsește în 1 Ioan 4:19 . “Ne iubim pentru că ne-a iubit mai întâi.” Aceasta ne amintește de Romani 3:23care spune: “Noi toți am păcătuit și ne descurcăm de slava lui Dumnezeu”. Conectând cu harul pe care Dumnezeu ne-a dat-o în mod liber, ne mută în mod natural într-un loc de iertare pentru soțul / soția. Putem să fim prinși în infracțiunile pe care le strângem unul împotriva celuilalt, dar îți pot aminti un adevăr? Așa cum dragostea speră toate lucrurile și crede toate lucrurile, dragostea nu înregistrează greșelile. Vă încurajez să lucrați pentru a găsi rădăcina oricăror probleme cu care vă confruntați în căsătoria voastră, să discutați despre aceasta, să o abordați, dar apoi să mergeți, împreună cu soțul sau cu soția dvs., să loviți murdăria de pe aceste cizme și să le lăsați la închidere . Fiți în pace unul cu altul și permiteți-vă iubirea să trăiască în inimile voastre și acasă.

    Complet de Spirit

    Dintre toate lucrările pe care le putem face în noi înșine sau împreună cu soții noștri, cel mai fructuos lucru pe care îl putem face este să rămânem plini de Duhul. Căsătoria este un lucru mare. Există un scop în ea și oriunde este scopul, poți să pariezi că dușmanii se ascund. Starea deplină în Cuvânt ne va ține aproape de direcția divină a lui Dumnezeu pentru viețile și căsătoria noastră. În timp ce soții sunt considerați, în general, ca șeful gospodăriei și conducătorul familiei, soțiile au o influență incredibilă a Duhului în casele noastre. Pe acest Focus asupra resurselor familiei, suntem desemnați în mod natural să lucrăm împreună . Începe să fie conectat cu vița de vie din Ioan 15: 5 .

    Veți cunoaște soțul mai bine decât oricine și ceea ce este cu adevărat necesar pentru a face o relație sănătoasă cu ei, așa că asigurați-vă că ajustați acest lucru după cum este necesar. De asemenea, rețineți că, pe măsură ce ajungeți la noi locuri mai adânci împreună, este posibil să fie necesar să vă reglați împreună sau este posibil să fie nevoie să vă ajustați individual intrarea. Scopul final este de a păstra în fiecare zi Dumnezeu și acea unitate intenționată în căsătoria voastră. Galateni 6: 2 ne amintește că ne iubim unii pe alții, pe măsură ce “ne purtăm unul altuia” și facem asta pentru că merită .

APOCALIPSA BATE LA USA: Chinezii au facut primul transplant de cap din lume

APOCALIPSA BATE LA USA: Chinezii au facut primul transplant de cap din lume

Specialiști de la Universitatea medicală din Harbin (China), conduși de profesorul Xiao Ping Ren, susțin că au realizat cu succes un transplant de cap la o maimuță, după ce anterior au reușit să efectueze grefe de cap la șoareci.

La operație a colaborat neurochirurgul italian Sergio Canavero, care și-a fixat, în 2013, ambițiosul obiectiv de a reuși în doi ani primul transplant de cap la om.

Citeste si: ”Apocalipsa” Covid-19: secțiile ATI sunt goale!

Este o adevărată victorie pentru omenire”, afirmă Sergio Canavero, referindu-se la reușita din China, citat de 7sur7.be, care preia un articol din Sciences et Avenir. Acest experiment, scrie Sciences et Avenir, ar putea fi crucial pentru persoanele tetraplegice (paralizate de toate membrele).

Potrivit echipei de medici, maimuța grefată a fost menținută în viață timp de 20 de ore.

Am menținut maimuța în viață 20 de ore. Obiectivul nostru era să dovedim că putem proteja creierul. Strategia de protecție a creierului a constat într-o hipotermie și în stabilirea unei circulații sanguine încrucișate între donator și primitor printr-un sistem de canule”, a adăugat profesorul XiaoPing Ren.

Maimuța nu a fost menținută în viață mai mult „din cauza legilor etice care nu permit păstrarea dincolo de o anumită perioadă a unui animal în aceste condiții de experimentare”, a mai precizat el.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.