Cativa Fermieri campioni -scoliti de Liderul Mondial al Performantelor- PIONEER la cultura de porumb,soia,floarea soarelui si…etc! Boli si daunatori la principalele culturi…Biostimulatori de crestere si alte inputuri oferite online prin Covera- magazinul o nline pentru ferma, casa si gradina; Cum combatem principalele boli la castraveți, dovleci , tomate și cartofi; Tehnologia de cultura pentru patrunjel de radacina, usturoi, fasolea, mazare, dovleci, dovlecei, castravetele țepos, leguma de origine tropicală care poate fi cultivată cu succes pe pământ românesc etc

OFERTA GRATUITĂ a Revistei Informaţii Agrorurale (http://www.informatii-agrorurale.ro/)- pentru publicat texte şi anunţuri pe http://informatii-agrorurale.ro/anunturi-agricole/şi pe http://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/: VĂ INVITĂM să postaţi noi anunţuri, alături de mai vechii furnizori de INPUTURI din Tară şi din Străinătate
Boli la porumb-Vasile Iacob,prezent in Topul Premiantilor PIONEER- (Grupul de firme TCE 3 Brazi – Zănești, jud. Neamț)
Ardei gras

 Ardeiul se poate cultiva bine după lucernă, trifoi, mazăre, fasole, dar se poate cultiva şi după rădăcinoase, bulboase şi bostănoase. Tehnologia culturii este asemănătoare și pentru alte culturi cum ar fi: ardeiul gras, gogoşar, lung şi iute.

Prima etapă constă în îngrășarea terenului

Toamna se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd, 300 kg./ha superfosfat şi 100 kg sulfat de potasiu, iar primăvara 150-200 kg/ha azotat de amoniu.

Pregătireaterenului se face din toamnă. După eliberarea terenului de resturi vegetale, se aplică îngrăşăminte organice şi chimice, apoi se efectuează arătura de bază la adâncimea de 28-30cm. Primăvara înainte de plantare are loc prelucrarea terenului cu grapa cu colţi reglabili sau cu freza.

Semănatul și plantatul

Ardeiul se cultivă prin producerea prealabilă a răsadurilor. Semănatul se realizează după 15  februarie.

Înainte de semănat sămânţa se tratează cu TMTD (TOPSIN AL 70 PU) 3g/1 kg de sămânţă, sau alte produse pentru a preveni căderea răsadurilor.

Sămânţa tratată se seamănă în rânduri distanţate la 8-10 cm şi la 2-3 cm/rând. Atunci când se produce un număr redus de răsaduri, seminţele se seamănă în lădiţe din lemn, care, în prealabil, au fost umplute cu mraniţă (amestec de pământ  – 60%, nisip -10% şi gunoi de grajd fermentat -30%).

La începutul formării primelor două frunze adevărate, după 10-15  zile de la răsărire, răsadul se poate repica în pahare de unică folosinţă, care au fost umplute în prealabil cu mraniţă. Adâncimea de repicateste de 2-2,5 cm.

rasad

Pentru reuşita lucrării de repicat trebuie respectate câteva reguli generale: nu se repică în zilele prea reci sau prea însorite, pentru a proteja răsadurile de frig sau insolaţie puternică; răsadurile se scot din patul cald în cantităţi mici, prin dislocare şi se ţin acoperite până la repicat. După repicare plăntuţele se udă imediat cu stropitoarea cu sită, apoi se umbresc timp de 1-3 zile şi se aerisesc mai puţin, pentru a se asigura prinderea.

La început, când răsadurile sunt mici şi timpul friguros, se udă rar şi cu apă puţină deoarece stratul de pământ se usucă doar la suprafaţă. Apa trebuie să fie la temperatura ambientului pentru a nu răci substratul, cu urmări negative asupra răsadurilor. Pe măsură ce timpul se încălzeşte, udările se fac mai des şi cu cantităţi mai mari de apă. Se urmăreşte ca apa să pătrundă mai adânc şi să umezească stratul de pământ pe toată grosimea.. Distribuirea apei se face cu stropitori sau furtun cu sită.

Cu câteva zile înainte de plantare răsadurile se călesc printr-o aerisire mai puternică ziua şi noaptea, iar cu câteva ore înainte de scoaterea răsadurilor se udă abundent. Vârsta răsadurilor este de 60-65 zile.

Cum se face plantarea

Plantarea se începe când în sol se realizează temperaturi de 15 grade C. Se plantează mai întâi ardeiul gras timpuriu, apoi ardeiul gras, gogoşar şi lung.

Răsadurile se plantează pe strat înălţat, plantându-se câte două rânduri la 70 cm. Între plante pe rând distanţele diferă cu varietatea:la ardeiul gras se lasă pe rând 15-20 cm, la ardeiul gogoşar distanţele pe rând sunt de 20-25 cm, la ardeiul lung distanţa pe rând este de 15 cm, iar la ardeiul iute distanţa pe rând este de 10 cm.

 

În ce constă lucrările de îngrijire

La 4-5 zile de la plantare se face completarea golurilor, se aplică 3-4 praşile între rânduri şi 2 praşile /rând.

Udarea se face după plantare pentru asigurarea prinderii. După aceea nu se mai udă 2-3 săptămâni pentru a favoriza o înrădăcinare mai profundă. Apoi, până la fructificare se udă la interval de 7-10 zile cu norme de 250-300 metri cubi/ha. În timpul apariţiei masive a fructelor, când plantele de ardei au cea mai mare nevoie de apă, udările se fac mai des, la intervale de 5-6 zile cu norme de 300-350 metri cubi/ha. Se evită pe cât posibil udarea în timpul înfloririi masive. În mod obişnuit se aplică 10-12 udări.

În cursul perioadei de vegetaţie se pot aplica 2-3 fertilizări cu îngrăşăminte chimice sau 4-5 fertilizări, alternându-le pe cele făcute cu îngrăşăminte minerale, cu cele cu îngrăşăminte organice. Prima îngrăşare se aplică la 12-15 zile de la plantare, cu 80-100 kg/ha azotat de amoniu, 100 kg/ha superfosfat şi 50 kg/ha sare potasică. Îngrăşarea a doua şi a patra se fac cu gunoi de grajd, 4000 -500 kg/ha, administrat odată cu apa de irigat. Îngrăşarea a treia se realizează cu 100-150 kg/ha superfosfat şi 70-80 kg/ha sare potasică (în perioada de înflorire maximă) iar a cincea cu 100 kg/ha azotat de amoniu, 250 kg/ha superfosfat şi 70 kg/ha sare potasică (în perioada de creştere maximă a fructelor).

seminte-de-legume-ardei-gras-claudius-f1

Pe suprafeţe mici se poate face copilitul (ruperea frunzuliţelor de la subsuoara lăstarilor) şi cârnirea plantelor (ruperea vârfului de creştere a plantei), în scopul obţinerii unor fructe mai mari, mai timpurii pe de o parte, sau pentru a asigura ajungerea la maturitatea de consum a unui număr mai mare de fructe până la venirea brumelor de toamnă.

Cum se face combaterea bolilor și dăunătorilor

Se acordă atenţie combaterii bolilor şi dăunătorilor.

Dintre boli, pagube însemnate produc: pătarea frunzelor şi băşicarea fructelor, pătarea pustulară, putrezirea receptaculului şi a seminţelor, putregaiul cenuşiu, făinarea, iar dintre dăunători: păduchele verde al piersicului, omida capsulelor, păianjenul roşu comun.

Produsele folosite pentru combatere chimică sunt:

  • SULPHUR 80 WG (0,3%) – 3 kg/ha – pentru făinarea ardeiului;
  • WINNER M80 (0,2%) – 2 kg/ha – pentru mana ardeiului, alternarioză;
  • FASTER 10 CE (0,03%) – păduchele piersicului;
  • ENVIDOR 240  SC  (0,04%),  NISSORUN  10  WP  (0,04%)  –  pentru păianjenul roşu comun.

 

Combatereaecologică constă în:

  • revenirea culturii pe acelaşi teren după o perioadă de 4-5 ani pentru prevenirea atacului de fuzarioză şi verticiloză care produce ofilirea bruscă a plantelor de
  • dezinfectarea seminţelor înainte de semănat cu:
    • sulfat de cupru (piatră vânătă). Într-un vas smălţuit sau de sticlă se face o soluţie în concentraţie de 0,5% (5g piatră vânătă la 1l de apă) în care se introduc seminţele puse într-un săculeţ din pânză timp de 15 După tratare seminţele se scot din săculeţi si se zvântă fără să se spele.
    • apă caldă la temperatura de 50ºC. Seminţele puse în săculeţ se tin 30 de minute după care se scot şi se întind pentru a se răci.
  • tratarea făinării la apariţia bolii cu sulf muiabil 0,3 -0,4 %;
  • în cazul  atacului  de  afide  se  utilizează  rotenonă  0,1%  iar  pentru păianjenul roşu sulf muiabil 0,3 -0,7%.

recoltat

Când se face recoltarea

Recoltarea la ardeiul gras se face la maturitatea tehnică, la ardeiul iute şi lung atât la maturitatea tehnică, cât şi la cea fiziologică, iar la ardeiul gogoşar şi iute numai la maturitatea fiziologică

Cum se cultivă castraveții, alimentul ce nu are nici o contraindicație în alimentație

castraveti-1

Castravetele este una dintre cele mai îndrăgite legume si nici nu este de mirare, de vreme ce are proprietăți nutritive importante pentru organism si o mulțime de beneficii pentru sănătate.

Sărac in calorii, dar plin de vitamine si minerale, castravetele este un aliment excelent in orice anotimp si unul dintre putinele alimente care nu au contraindicații.

Cum se face pregătirea terenului

Bune premergătoare pentru castraveți sunt lucerna, fasolea, cartoful, tomatele, ardeiul, varza, usturoiul.

Pregătirea terenului şi solului începe toamna prin efectuarea următoarelor lucrări: nivelarea de întreținere, discuirea, fertilizarea de bază cu îngrășăminte organice, 30-60 t/ha gunoi de grajd, 50-70 kg/ha superfosfat, 70- 90 kg/ha sare potasică, încorporându-se în sol odată cu arătura adâncă, la 25- 28cm. Primăvara se pregăteşte terenul cu grapa cu colți reglabili şi cu, cultivatorul.

Cum se face semănatul

Semănatul are loc la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai, când în sol la o adâncime de 8-10cm se realizează o temperatură de 10-120C, folosinduse la 100 mp 0,05kg sămânță. Adâncimea de semănat este de 3-4 cm. La cultura pe sol, pentru soiurile tip cornişon schema de semănat este 70-80 cm între rânduri şi 9-10cm pe rând.

Ce presupune lucrările de întreținere

Lucrările de întreținere presupune o serie de activități precum:

  • optimizarea desimii plantelor se face cu semințe, uneori umectate şi preîncolțite;
  • răritul se aplică la apariția primei frunze adevărate, prin ruperea tulpinii şi nu prin smulgere, lăsându-se câte o plantă la distanțele menționate, sau se lasă câte 2-3 plante în cazul semănatului în cuiburi;
  • udarea culturilor se face cu norme de 300-400m3 /ha repartizate într-un număr de 7-10;
  • fertilizarea fazială se aplică în momentul apariției florilor, repetându-se de 3-4 ori, (50-60 kg/ha azot şi 40-60 kg kg/ha potasiu substanță activă).

Bolile des întâlnite la castraveți sunt: pătarea unghiulară, mana, alternarioza, antracnoza, făinarea, putregaiul alb al tulpinii şi fructelor etc. Dăunătorii frecvenți sunt: păduchele cucurbitaceelor, tripsul tutunului, viermii sârmă, musculița albă, etc

castraveti-2

Ce produse sunt folosite pentru combaterea chimică a bolilor și dăunătorilor

Produsele folosite pentru combaterea chimică sunt:

  • ACROBAT MZ -2,0 kg/ha – pentru mana cucurbitaceelor;
  • SUPER CHAMP 250 SC – 2,5 l/ha – pentru mana cucurbitaceelor, pătarea unghiulară;
  • ALCUPRAL 50 PU (0,5%) -4-5 kg/ha – pentru mana cucurbitaceelor, pătarea unghiulară
  • TELDOR 500 SC (0,08%) – 0,8 l/ha – pentru putregaiul cenuşiu;
  • FASTER 10 CE (0,03%) – pentru tripsul tutunului;
  • ACTARA 25 WG -0,2 kg/ha – pentru păduchele castraveților;
  • MOSPILAN 20 SP (0,025%) – pentru musculița albă de seră.

 

castravetiCe produse sunt folosite pentru combaterea ecologică a bolilor și dăunătorilor

Combaterea ecologică presupune măsuri preventive cum ar fi:

  • revenirea culturii pe aceeaşi parcelă după 4-5 ani;
  • dezinfecția semințelor, înainte de semănat, cu soluție de piatră vânătă în concentrație de 5% timp de 15 minute;
  • respectarea densităților recomandate;
  • semănatul în cultură asociată cu porumbul zaharat;
  • efectuarea de tratamente preventive sau curative la primele simptome de apariție a bolilor cu zeamă bordoleză 0,3-0,5 %, Funguran 0,2-0,3 %;
  • tratarea cu sulf micronizat a făinării plantelor.

Cum se face recoltarea castraveților

Recoltarea fructelor se face în general manual, la maturitate tehnică şi la intervale de 2-4 zile în funcție de soi. Recoltarea are loc dimineața, când temperatura este mai scăzută, dar după ce s-a zvântat roua. Fructele se detaşează de la nivelul pedunculului, prin rupere cu mâna sau folosind un cuțit.

Cum combatem principalele boli la castraveți

fainarea-la-castraveti

Plantele din Familia Cucurbitaceae sunt plante anuale, ierboase, prevăzute cu peri aspri și rigizi. Tulpina este culcată, adesea agățătoare, prin cârcei. Din aceasta familie fac parte castraveții, dovlecii și pepeni.

Cum combatem făinarea

Fainarea curcubitaceelor este o boală foarte des întâlnită în culturile de castraveți, pepeni și dovleci din câmp și din solarii care provoacă pagube însemnate cantitativ și calitativ. Ciuperca atacă toate organele aeriene ale plantelor. Pe organele afectate apar pete albicioase, care în timp se brunifică și se usucă. Sporii ciupercii sunt plimbați de vânt și de insecte, de aceea boala se transmite foarte ușor.

Măsurile de prevenire recomandate sunt:

  • distrugerea în totalitate a resturilor vegetale din toamnă,
  • respectarea asolamentului specific culturii cucurbitaceaelor
  • Pentru combatere sunt recomandate soluții de Ortiva, Topas, Bravo, Afugan.

mana la castravetiCum combatem mana

Mana curcubitaceelor este poate cea mai întâlnită și mai păguboasă boală care afectează plantele din acesată familie. Pe organele afectate de ciupercă apar pete galben-verzui care încet capătă culoarea brun-deschis. Frunzele afectate se usucă și cad iar fructele răman mici. Apariția ciupercii este favorizată de igenizarea precară a terenului și de umiditatea excesiva.

Printre masurile de prevenire recomandate se specialisti sunt:

  • respectarea unui asolament de 4-5 ani pentru culturi
  • distrugerea resturilor vegetale din cultura de toamna
  • irigarea prin rigole
  • cultivarea unor soiuri ameliorate, rezistente la mana

 

 

patarea-unghiularaCum combatem pătarea unghiulară

Pătarea unghiulară, este provocată de bacteria Pseudomonas syringae pv. lachymans și provoacă pagube importante, în special în culturile din solarii și sere. Sunt afectate toate organele plantelor, frunze, tuplini, cotiledoane, s.a. Pe părțile afectate se observă pete umede, colțuroase, de culoare verde închis, care în timp se brunifică și provoacă moartea organului afectat. Infecția este favorizată de umiditatea ridicată.

Cele mai frecvente masuri de combatere sunt:

  • irigarea prin rigole,
  • folosirea unor soiuri rezistente, utilizarea de sămânța neafectată.
  • Cum se cultivă fasolea

    fasole-cultivare

    Valoarea proteinelor din seminţele de leguminoase este apropiată de cea a proteinelor de origine animală. De asemenea, proteina din seminţele de leguminoase are o digestibilitate ridicată (circa 90%) şi nu formează acizi urici (ca în cazul proteinelor animale) a căror acumulare în organism este dăunătoare.
    Pentru o alimentaţie raţională, omul are nevoie de toţi cei 10 aminoacizi esenţiali (lizină, metionină, treonină, histidină, valină, izoleucină, leucină. fenilalanină, triptofan şi arginină) aflaţi în proteina de origine animală, leguminoasele pentru boabe putând asigura o bună parte din acest necesar.
    Pe lângă conţinutul ridicat de proteină, seminţele de leguminoase conţin şi cantităţi mari de hidraţi de carbon, grăsimi, vitamine, săruri minerale etc., care le întregesc valoarea alimentară.

    Cum se face pregătirea terenului

    Toamna, după eliberarea terenului de resturi vegetale, se realizează o arătură adâncă de 28-32 cm. Este indicat ca înainte de efectuarea acestei lucrări să se încorporeze în sol 75 kg s.a./ha P2O5 şi 75 s.a./ha K2O urmând ca în primăvară concomitent cu pregătirea patului germinativ să se aplice 45 kg s.a./ha azot.

    Pentru ca solul să fie fără buruieni se realizează o erbicidare preemergentă cu DUAL GOLD 960 EC 1,0-1,5l/ha. Primăvara, la începutul lunii aprilie se aplică o lucrare de discuit + grăpat în vederea pregătirii patului germinativ.

    Dat fiind faptul ca fasolea este o specie sensibilă la atacul bolilor şi dăunătorilor se recomandă o rotaţie anuală. Bune premergătoare sunt culturile de tomate, ardei, vinete, ţelină.

    Semănatul

    Pentru prevenirea răspândirii atacului gărgăriţei fasolei seminţele ce urmează să fie semănate se vor trata chimic prin gazare cu Phostoxin de către personal autorizat sau termic timp de 5-6 zile cu temperaturi de -3ºC. Semănatul se face pe teren bine mărunţit, când în sol se realizează temperaturi de 14-160 C, frecvent în perioada 20 aprilie – 10 mai.

    Fasolea pitică se seamănă în rânduri distanţate la 40 cm şi la 4-5 cm distanţă între plante/rând, iar cea urcătoare, se seamănă în cuiburi (2-3 seminţe la cuib), la 90 cm între rândurile de cuiburi şi 40-50 cm între cuiburi pe rând.

    Adâncimea de semănat este de 3-4 cm. Se foloseşte 1-1,4 kg sămânţă la 100 m2 pentru fasolea pitică şi 0,6-0,8 kg/100 m2 pentru fasolea urcătoare.

    recoltare-fasole

    Cum se realizează lucrările de întreținere

    Se aplică 2-3 praşile mecanice sau manuale pentru distrugerea buruienilor. Ultima praşilă se efectuează înainte de înflorit şi legarea păstăilor.

    La fasolea urcătoare se face răritul plantelor pe rând, lăsând la cuib câte 2-3 plante. Fertilizarea fazială se aplică la începutul înfloririi, administrând 25 kg/ha azot, 50 kg/ha fosfor şi 30 kg/ha potasiu. În zonele secetoase se recomandă aplicarea a 3-4 udări cu norme de 300-400m³/ha, în perioada de înflorit şi cea corespunzătoare legatului păstăilor. Se recomandă ca udările să se facă seara sau dimineaţa pentru a nu provoca arsuri ale plantelor. Cultivarele de fasole urcătoare necesită susţinerea plantelor.

    Pe suprafeţe mici, acestea se arăcesc, folosind araci de 2-2,5 m. La cultura fasolei, pagube importante sunt produse de boli ca: mozaicul galben, arsura bacteriană, antracnoza, rugina fasolei etc.

    Pagube importante produce dăunătorul gărgăriţa fasolei care înţeapă florile şi depune ouă ce vor ajunge în boabele de fasole

    Ce folosim pentru combaterea chimică

    Produsele folosite pentru combatere chimică sunt:

    • ALCUPRAL 50 PU (0,5%) -4-5 kg/ha
    • pentru arsura bacteriană;
    • SUPER CHAMP 250 SC (produs ecologic) 2,5 l/ha
    • pentru antracnoza fasolei; – MOSPILAN 20 SP (0,025%)
    • pentru gărgăriţa fasolei; – RELDAN -2,5l/ha
    • pentru gărgăriţa fasolei.

    Ce folosim pentru combaterea ecologică

    Combaterea ecologică presupune măsuri preventive ca:

    • revenirea culturii pe aceeaşi parcelă după 4 ani pentru evitarea atacului de bacterioză;
    • cultivarea fasolei în benzi alternative cu porumb cu rândurile orientate perpendicular pe direcţia vântului dominant;
    •  se recomandă semănatul după data de 15 mai pentru a se evita temperaturile scăzute care pot surveni în timpul răsăririi şi care sensibilizează planta la atacul principalelor boli foliare.
    • evitarea efectuării de lucrări mecanice sau manuale când plantele sunt umede (rouă, ploaie, după irigat).
    • tratamente de acoperire cu produse cuprice (zeamă bordeleză 0,5%, Funguran 0,2%) la apariţia primelor frunze adevărate şi înainte de înflorit

    inflorire-fasoleCum se face recoltarea

    Recoltarea pentru consumul sub formă de păstăi se face manual, la 2-3 zile, pe măsură ce se formează păstăile. Lucrarea de recoltat se face dimineaţa sau seara, deoarece păstăile se deshidratează uşor.

    Recoltarea sub formă de fasole uscată se realizează când plantele şi păstăile sunt uscate. Pentru evitarea pierderilor se poate face o recoltare eşalonată, începând cu păstăile de la baza plantei.

     

Cum cultivăm dovlecii și dovleceii

Pumpkin Patch

Majoritatea speciilor de dovleac și dovlecel se cultivă pentru fructele lor, care se consumă fie tinere (imature la dovlecel), fie la maturitatea fiziologică.

Fructele sunt utilizate atât pentru pregătirea unor mâncăruri apreciate, cât și pentru deserturi dietetice ușor de pregătit. Se consumă și semințele, crude sau prăjite, care sunt utile pentru efectul lor laxativ sau în prevenirea cancerului de prostată.

Din semințele de dovleac se extrage și un ulei comestibil foarte apreciat de cunoscători.

Originea dovleacului și dovlecelului

Dovleacul a fost identificat în hrana populației indigene din Mexic, încă de acum 7-8000 de ani. Faptul că are calități antiscorbutice, că se conservă foarte bine în timp și constituie o hrană foarte bună l-a făcut foarte apreciat de primii coloniști, care l-au  adus pe vapoarele lor în Europa, unde s-a răspândit destul de rapid.

Tipuri de dovleci cu fructul mare

Cucurbita maxima cuprinde dovleacul alb mare de copt sau furajer, dovleacul turban, dovleacul roșu sau cel verde închis, care se consumă la maturitate, pulpa fiind fină, dulce și aromată. Fructele pot ajunge frecvent la dimensiuni și greutăți foarte mari de 40-50 kg.

Cucurbita moschata cuprinde dovleacul plăcintar, cu fructul de formă cilindrică umflat la un capăt sau piriformă, cu pulpa de culoare portocalie, fină , dulce, aromată, foarte apreciat pentru copt și pentru plăcinte. Are o lungime de 30-40 cm și o grosime de 10-15 cm.

dscf5283

Exigențele dovleacului

Toate curcubitaceele sunt specii adaptate zonelor calde sau temperate, având cerințe deosebite față de căldură, temperaturile optime pentru creștere și funcționare fiind de 18-24 de grade C. curcubitaceele sunt foarte sensibile la temperaturi scăzute.

Dovlecelul și dovleacul preferă solurile profunde, ușoare, bine aprovizionate cu materie organică, cu o bună capacitate de reținere a apei.

Locul în asolament

Premergătoare favorabile pentru dovleci sunt solanaceele și rădăcinoasele, dar și leguminoasele sau verdețurile, și este indicat să revină pe aceiași solă după 3-4 ani.

Cum se cultivă

Atât dovlecelul cât și dovleacul se cultivă prin semănat direct în câmp. Perioada de semănat variază de la soi la soi, astfel că perioada de semănat este la sfârșitul lunii aprilie. Pentru producțiile timpurii și extra timpurii, dovlecelul este o legumă bine apreciată de consumatori, poate fi cultivat prin răsad produs la cuburi nutritive sau la ghivece nutritive.

În această situație, semănatul se efectuează la 15-25 martie în spații încălzite, astfel încât plantarea în câmp să se poată realiza în perioada 25 aprilie – 5 mai.

Pentru dovlecel distanța între plante pe rând este de 40-50 cm în timp ce pentru dovleac este de 100 cm.

Lucrările de întreținere

O atenție deosebită trebuie acordată combaterii buruienilor în prima parte a perioadei de vegetație, faptul că plantele la maturitate acoperă toata suprafața face imposiiblă această lucrare mai târziu. La dovleacul semănat la cuib se efectuează rărirea lăsându-se o singură plantă în faza când plantele au 2-3 frunze adevărate.

Și la dovlecel se realizează o rărire a plantelor asigurându-se o distanță de 35-45 cm între plante pe rând.

În cazul unei secete accentuate, trebuie acordată atenție deosebită irigării, mai ales până ce plantele acoperă terenul. Excesul de apă este însă dăunător. Dacă se respectă asolamentul și recomandările privind schemele de înființare a culturilor, bolilor și dăunătorilor, nu ridică probleme majore, atât culturile de dovlecel cât și cele de dovleac nu necesită tratamente.

Cum se face recoltarea

La dovlecel și la patison se consumă fructele imature, care se recoltează pe măsura atingerii unor dimensiuni convenabile. De asemenea trebuie avută grijă să se efectueze cât mai puține manipulări ale fructelor tinere, întrucât prin loviri repetate se depreciază calitativ. Dovlecelul se recoltează și în floare sau numai floarea ca o delicatesă pentru consumatorii avizați.

Dovleacul se recoltează la maturitate fiziologică, când are dimensiunile și culoarea specifică solului și se apreciază că acest moment intervine imediat după căderea primei brume de toamnă.

Pătrunjelul care se cultivă pentru rădăcină (pătrunjel de rădăcină)

wurzelpetersilie_wurzel

Pătrunjelul se cultivă pentru rădăcinile sale tuberizate cu conţinut ridicat de vitamine, săruri şi principii biologic active, precum şi pentru frunzele aromate, folosite în bucătăria multor popoare la condimentarea mâncărurilor.

Există şi un „pătrunjel de frunză” cu o rozetă mare, abundentă, cu frunze creţe (gofrate) sau netede.

Pătrunjelul este o legumă-medicament precum usturoiul, ceapa, morcovul etc., fiind considerat de unii specialişti ca „unul din cele mai preţioase alimente de securitate pe care natura 1-a pus cu generozitate Ia dispoziţia speciei umane”.

Conţinutul ridicat de apiol (ulei eteric), vitaminele A, B, C, fier, calciu, fosfor, magneziu, natriu, potasiu, iod, cupru, mangan, sulf şi uleiuri esenţiale fac din pătrunjel o adevărată mină de sănătate.

Pătrunjelul este de 4 ori mai bogat în vitamina C decât portocalele. Cu 20 g de pătrunjel, se asimilează 48 mg vitamina C (necesar 75 mg/zi) şi 12 mg provitamina A (de 4 ori mai mult decât necesarul de 3-4 mg).

th_patrunjel_bubka_3_

Originile pătrunjelului

Pătrunjelul îşi are originea în Sudul Europei şi în Africa meridională, unde creşte în stare spontană. Folosirea pătrunjelului („petroselinon”) este semnalată de Dioscoride, Plinius şi alţi agronomi antici.

Pătrunjelul se poate cultiva în toate zonele agricole ale ţării noastre.

Caracteristicile pătrunjelului de rădăcină

Pătrunjelul este o plantă bienală; în primul an formează o rozetă bogată de frunze şi o rădăcină albă-gălbuie, fusiformă, tuberizată, specifică. Rădăcina de pătrunjel este mai puţin dezvoltată decât cea de morcov.

Seminţele îşi menţin germinaţia 2-3 ani. La un gram, intră 700-850 de seminţe. Seminţele de pătrunjel germinează greu, numai după o perioadă de post-maturare şi după 25-30 de zile de la semănatul în câmp.

Exigențele pe care le manifestă

Pătrunjelul nu prezintă exigenţe deosebite faţă de condiţiile pedoclimatice. La amplasarea culturii trebuie să se tină cont de următoarele aspecte:

  • pătrunjelul de rădăcini preferă soluri permeabile, uşoare, cu textură nisipo-lutoasă sau luto-nisipoasă, numai în aceste condiţii formând o rădăcină normală neramificată şi nedeformată;
  • pătrunjelul de frunză, mai ales cel cu frunza gofrată (creaţă), trebuie amplasat pe terenuri mai grele, luto¬argiloase, deoarece pe soluri nisipoase particulele de nisip sunt reţinute în frunze şi depreciază calitatea culinară a acestora

Pătrunjelul este o specie foarte bine adaptată condiţilior climatice din zona temperată, rădăcinile rezistând foarte bine peste iarnă în câmp.

La noi se cultivă practic un singur soi de pătrunjel de rădăcină, soiul „Zaharat”, care formează în primul an şi o rozetă de frunze destul de abundentă şi dezvoltată ca habitus (45-50 cm înălţime).

patrunjel-radacina

Înființarea culturii

În principiu, cultura de pâtrunjel se înfiinţează primăvara, cât mai devreme posibil, fiind folosită o normă de semănat de 3-5 kg/ha.

Semănatul extra timpuriu este obligatoriu cel puţin din două motive:

  • să se profite de apa din sol, eventuala secetă putând afecta grav germinaţia, iar irigatul poate realiza „o crustă a solului” care deranjează germinaţia;
  • datorită perioadei mari de germinaţie a seminţei, se evită răsărirea simultană cu buruienile care pot compromite cultura.

În funcţie de tradiţia locală, semănatul se mai poate realiza şi târziu toamna (în pragul iernii) astfel încât răsăritul să aibă loc primăvara devreme. Norma de sămânţă: 5-7 kg/ha.

Combaterea burulenilor se face numai mecanic sau manual, de câte ori se consideră că este nevoie (3-4 ori). Important este ca această lucrare să se înceapă devreme pentru a evita invazia culturii de către primul val de buruieni.

În condiţii normale nu este cazul să se facă tratamente de combatere a bolilor sau dăunătorilor

640x480_000662-radacini-de-patrunjel

Cum se face recoltarea

Recoltarea pătrunjelului pentru rădăcini poate începe în luna septembrie, când producţia este destinată consumului imediat, sau în lunile octombrie — noiembrie, când producţia este destinată păstrării.

Recoltarea se realizează cu dizlocatorul de rădăcinoase, sau manual cu un hârleţ.

Rădăcinile de pătrunjel se pot păstra în depozite climatizate (2-4°C) sau în silozuri semiîngropate.

De asemenea, rădăcinile se pot menţine în câmp peste iarnă, urmând să se recolteze primăvara, imediat ce timpui permite această ţucrare.

Nu se recomandă recoltarea frunzelor la culturile destinate producţiei de rădăcini.

Se poate delimita o suprafaţă de pe care să se recolteze frunze eşalonat, rădăcinile fără frunze nu mai au o dezvoltare normală.

Află cum poți combate mana tomatelor și a cartofilor

Una din cele mai întâlnite boli la cartofi și roșii, este determinată de putregaiul brun provocat de ciupericile parazite, care iernează în interiorul tuberculilor, iar contaminarea se face prin sporii trasmiși de vânt.

Un prim semn al acestei boli este apariția petelor verzi-cenușiu pe frunze, cât și pe fructele plantei, având drept consecință putrezirea și întărirea pulpei fructului.

Cum combatem mana?

Din păcate această boală este extrem de greu de combătut, de aceea se recomandă prevenirea infestării, prin cumpărarea de soiuri rezistente. Plantele trebuiesc cultivate la distanțe mari între ele și expuse la soare, ca după ploaie acestea să se usuce și să cadă.

Frunzele, fructele și tuberculi contaminați trebuiesc îndepărtați și arși, apoi stropiți în repetate rânduri cu bordelează sau oxiclorură de cupru, iar în cazul tomatelor se poate folosi lapte degresat sau zer.

mana-cartofului

Recomandări pentru prevenire

Nu plantați lângă cartofi, tomate, astfel că lângă roșii se recomandată cultivarea țelinei, salatei sau guliilor. La plantare roșiilor lăsați distanțe mai mari între plante pentru a permite zvântarea mai rapidă a frunzelor după ploaie.

Folosiți un asolament și încercați să nu reveniți pe aceiași parcelă mai devreme de 4 ani.

Preventiv puteți să stropiți plantele cu extract de alge sau coada calului sau să acoperiți plantele cu folie, protejându-le de umeazeală și favorizând o coacere mai rapidă a fructelor.

De asemenea, este recomandat să fie evitată udarea frunzelor tomatelor și a cartofilor, iar după recoltare ardeți frunzele plantelor contaminate, precum și fructele și tuberculi bolnavi, pentru a preveni răspândirea sau trasmiterea boli.

 

Mazărea

mazare

Chiar şi un aliment atât de banal ca mazărea are beneficii medicinale. Tibetanii au rămas în acelaşi loc pentru 200 de ani din cauza dietei lor, bogate în orz şi mazăre. Boabele verzi de mazăre au în compoziția lor acid folic, vitamina A, vitamina B6, vitamina C, vitamina K, fitosteroli, fibre, luteină, calciu, fier, fosfor, magneziu, cupru, zinc și luteină.

Această legumă este foarte bogată în proteine inhibitoare, care previn o serie de viruşi şi reacţii chimice care favorizează cancerul. Mazărea este una dintre cele mai mari surse cunoscute de fibre naturale solubile şi insolubile, iar Institutul Naţional al Cancerului din SUA recomandă introducerea acestei legume mai frecvent în alimentaţie.

Pregătirea terenului

După eliberarea terenului de resturi vegetale, toamna se realizează o arătură adâncă de 28-32 cm. Este indicat ca înainte de efectuarea acestei lucrări să se încorporeze în sol 50-75 kg s.a./ha P2O5 şi 50-75 s.a./ha K2O urmând ca în primăvară concomitent cu pregătirea patului germinativ să se aplice 45 kg s.a./ha azot.

Pentru ca solul să fie fără buruieni se realizează o erbicidare preemergentă cu Glyphos 5-7 l/ha si una postemergentă cu Butaxone M40-2,5-3 l/ha sau Basagran CS-2-3 l/ha.

Primăvara, la începutul lunii martie se aplică o lucrare de discuit + grăpat în vederea pregătirii patului germinativ. Dat fiind faptul ca mazărea este o specie sensibilă la atacul bolilor şi dăunătorilor se recomandă o rotaţie anuală. Bune premergătoare sunt culturile de castraveţi, tomate, ardei, cartof, care părăsesc terenul devreme şi-l lasă curat de buruieni.

Semănatul

Pentru prevenirea răspândirii atacului gărgăriţei mazării seminţele ce urmează să fie semănate se vor trata chimic prin gazare cu Phostoxin de către personal autorizat sau termic timp de 5-6 zile cu temperaturi de -3ºC.

2

Mazărea germinează la temperaturi de 4-5ºC. La aceste valori răsărirea are loc in 10-12 zile. Epoca optimă de semănat aparţine perioadei 1 – 10 martie. Se seamănă în rânduri echidistante, cu distanta între rânduri de 15-20 cm şi între plante/rând de 5 cm. Adâncimea de semănat este de 4-5 cm în condiţiile unei bune pregătiri a patului germinativ. Cantitatea de sămânţă necesară pentru 100 m2 este de 1,8-2 kg.

Lucrări de întreţinere

Prăşitul mecanic şi manual se realizează ori de câte ori se impune. Ultima praşilă mecanică se realizează înainte de înflorit şi la legarea păstăilor. În anii secetoşi se recomandă aplicarea a 3-4 udări cu norme de 250m³/ha la răsărit, pentru o răsărire uniformă, la înflorit, şi în faza legatului păstăilor. Se recomandă ca udările să se efectueze seara sau dimineaţa pentru a nu provoca arsuri ale plantelor. Fazele critice pentru apă sunt: creşterea intensă a plantelor, înflorit, formarea păstăilor.

La cultura mazărei de grădină, pagube importante sunt produse de boli ca: antracnoza, fuzarioza, rugina mazărei, mana, făinare. Dintre dăunători prezintă importanţă practică gărgăriţa mazării şi păduchele verde al mazării.

Produsele folosite pentru combatere sunt:

– ACROBAT MZ (produs ecologic) -2,0 kg/ha – pentru mană;

– SUPER CHAMP 250 SC (produs ecologic) 2,5 l/ha – pentru mană;

– FASTER 10 CE (0,03%) – pentru păduchele verde al mazării;

– ACTARA 25 WG -0,2 kg/ha – pentru păduchele verde;

– MOSPILAN 20 SP (0,025%) – pentru gărgăriţa mazării;

– RELDAN -2,5l/ha – pentru gărgăriţa mazării.

Pentru combaterea ecologică se au în vedere măsurile preventive de igienă culturală, arăturile adânci, amplasarea corectă a culturii, distrugerea plantelor gazdă ale diferitelor boli iar pentru prevenirea atacului de antracnoză ce apare frecvent în anii ploioşi se stropeşte cu zeamă bordoleză 0,5-0,7 %.

3

Recoltarea începe când 70% din păstăi au ajuns la dezvoltarea normală, iar boabele la maturitatea de consum. Pe suprafeţe mici, recoltarea se face manual, în 3-4 etape la 2-3 zile.

Producerea seminţelor

Cultura pentru producere de sămânţă se înfiinţează asemănător celei de consum, asigurând un spaţiu de izolare între soiuri de 50 m (vezi fişierul „distanţe minime de izolare la culturile semincere de legume”).

Lucrările de întreţinere sunt aceleaşi ca la cultura pentru consum. Momentul de recoltare se stabileşte în funcţie de gradul de maturare a păstăilor de la baza plantelor.

Obligatoriu se execută 2-3 purificări, eliminând toate plantele ce se deosebesc prin talie, culoarea frunzelor şi forma păstăilor. Pe suprafeţe mici recoltarea se face manual, când plantele sunt îngălbenite şi păstăile sunt uscate.

Este indicat ca recoltatul păstăilor să se realizeze în perioade însorite. După recoltare, păstăile se vor depozita în camere de uscare pentru prevenirea mucegăirii seminţelor.

 

INFORMAȚII UTILE:

Preț estimativ de vânzare: 3 lei/kg (acesta poate varia, in funcție de sezon, cerere, etc.)

Producție la ha: 3.000 kg boabe/ha

Producție secundară (vreji): 1,5 – 3 t vreji/ha

Usturoiul – o plantă minune

Usturoiul este recunoscut la nivel mondial pentru diversele sale beneficii. Totodată, acesta este folosit ca produs alimentar în marile bucătării ale lumii. Acesta este folosit ca tratament pentru mai multe probleme de stomac, stimulează digestia şi creşte pofta de mâncare.

Pe de altă parte, multe persoane care suferă de hipertensiune arterială folosesc usturoiul pentru reglarea tensiunii.  Pe lângă faptul că ajută circulația, condimentul previne, de asemenea, problemele cardiace şi are un rol important în buna funcţionare a ficatului și a vezicii urinare.

Unii oameni susțin că prin consumarea usturoiului pe stomacul gol, pot scăpa de stările de nervozitate. Acesta are efect în reducerea stresului, deoarece previne acidul din stomac, care este, de obicei, produs atunci când eşti nervoasă.

În medicina alternativă, usturoiul este considerat a fi unul dintre cele mai puternice alimente care ajută la detoxifierea organismului.

Bune premergătoare pentru usturoi sunt culturile fertilizate cu îngrăşăminte organice care lasă terenul curat de buruieni, cum ar fi ardeiul, tomatele, vinetele, varza, castraveţii, dovleceii, pepenii. Nu sunt bune premergătoare mazărea şi fasolea. Usturoiul nu trebuie cultivat după el însuşi mai mulţi ani consecutivi şi nici la intervale de timp mai mici de 3-4 ani, pe acelaşi teren, întrucât este atacat de nematozi şi producţia poate fi compromisă.

plantat-usturoi-e1469179130754

Pregătirea terenului se realizează pe terenuri mai uşoare, care nu formează crustă. Odată cu arătura de bază din toamnă se încorporează şi îngrăşămintele chimice (80 kg/ha superfosfat şi 130 kg/ha sare potasică).

Primăvara timpuriu când are loc pregătirea terenului se aplică şi 80 kg/ha azotat de amoniu. Modelarea terenului se face în straturi înălţate de 104cm lăţime.

Plantarea de toamnă se face în lunile septembrie-octombrie, iar cea de primăvară în prima jumătate a lunii martie. Se plantează 4 rânduri pe stratul înălţat, la distanţe de 28 cm între rânduri şi de 3-4 cm pe rând. Adâncimea de plantare este de 4-5 cm toamna şi de 2-3cm. primăvara.

Lucrări de îngrijire

După răsărirea plantelor se aplică prima îngrăşare fazială cu doze de aproximativ 170-200 kg superfosfat, 100 kg sulfat de potasiu şi 100 kg azotat de amoniu la hectar. Dacă plantele au creştere vegetativă slabă, se face a doua fertilizare, când începe formarea bulbilor. Se aplică praşile şi irigări de câte ori este nevoie, pentru a menţine solul afânat şi cu umiditate optimă.

Combaterea agenţilor patogeni şi a dăunătorilor specifici se face cu atenţie deosebită. Nematodul bulbilor produce pagube deosebit de mari, până la compromiterea recoltelor de usturoi, ceea ce explică necesitatea cultivării unor soiuri rezistente, cât şi tratamentul preventiv cu Formalină 40%.

Înainte de plantare căţeii de usturoi se dezinfectează cu Rovral 50 PU 600 g/ 100 kg.În perioada de vegetaţie la apariţia simptomelor de putregai cenuşiu se aplică tratamente cu Bravo 500 SC 1,5 l/ha, Topsin M 70 0,2 %.

Combaterea ecologică cuprinde următoarele măsuri:

  • cultivarea usturoiului în terenuri bine aerate;
  • revenirea culturii pe acelaşi teren după minim trei ani;
  • folosirea la plantat de bulbi neinfectaţi;
  • fertilizare echilibrată fără bălegar;
  • evitarea rănirii plantelor în timpul lucrărilor de întreţinere;
  • efectuarea unui tratament repetat la sol cu decoct de Coada calului
  • pentru combaterea putregaiului cenuşiu.

usturoi

Recoltarea se face în lunile iulie-august, când tulpina falsă se înmoaie la bază, iar frunzele se usucă. Se recoltează cu grijă, pentru a nu exfolia căpăţânile, întrucât tunicile protejează usturoiul în timpul iernii.

Castravetele țepos, leguma de origine tropicală care poate fi cultivată cu succes pe pământ românesc

Fructul de castravete cu ţepi (metulon), este bine apreciat de amatorii de arome exotice şi mai ales de cei obligaţi la o dietă hipocalorică.

Sărac în calorii şi sodiu, dar bogat în potasiu (302 mg/100 g), calciu şi magneziu (peste 16 mg/100 g). metulonul este un fruct sănătos şi foarte nutritiv.

Se poate utiliza în salate de fructe sau ca atare.Se găseşte şi la noi în comerţ în supermarket-urile alimentare.

De unde provine castravetele țepos

Este origiar din Africa tropicală şi australă, unde creşte în stare sălbatică. A fost luat în cultură prima dată în Noua Zeelandă, unde este înscris sub numele de „Kiwano”.

În Europa, a fost experimentat în ultima perioadă, s-a cultivat pe suprafeţe restrânse în seră sau sub adăpostun din folie de polietilenă în Olanda şi în Franţa.

La noi în ţară se cultivă din 1997 la S.C.L. Bacău, stabilindu-se o tehnică de cultură ecologică în spaţii protejate (solarii tunel).

Particularităţi biologice

Kiwano este o specie anuală, monoică cu tulpinile foarte lungi, ramificate (7-10 cu frunzele medii, mai mult sau mai puțin lobate. Ansamblul de tulpini şi frunze au un aspect extrem de luxuriant, ceea ce necesită un spaţiu de cultură mare pentru fiecare plantă.

Fructele, numeroase şi bine protejate in desişul de tulpini şi frunze, sunt la tinerete verzi şi acoperite cu proturberențe spinoase evidente și agresive. Ele au o formă ovală sau oval-alungită, sunt lungi de 10-18 cm şi cu un diametru de 6-8 cm, cu o greutate de 100-350 g.

La maturitatea fiziologică şi de consum fructul are o culoare portocalie cu iritaţii roşii. Pulpa este verde strălucitoare, translucidă şi contine foarte multe seminţe.

Exigențele castravetelui țepos

Originea africană face clară exigenţa acestei specii pentru căldură, temperaturile optime de creştere şi fructificare situându-se peste 25°C, cu un optim în jurul a 30-32°C. Din acest motiv, cultura in cămp deschis este riscantă, neîntrunindu-se la noi condiţiiie necesare realizării unui ciciu complet de vegetaţie.

Cultura în solarii tip tunel s-a dovedit insă posibilă, producţiile obţinute făcând-o foarte eficientă pe măsura asigurării unei desfaceri corespunzătoare. Un sol bogat, humifer, permeabil, pe care înainte de plantare s-au administrat 20-25 t/ha compost bine descompus, poate asigura vegetația luxuriantă și numărul impresionant de fructe care se produc.

Ca la toate curcubitaceele, terenul trebuie să fie bine drenat, percolul de asfixie a sistemului radicular fiind evident. Nu există restricții pentru cultura ecologică, bolile și dăunătorii nu fac pagube economice.

Cum se plantează în solarii

În solarii tunel se plantează în rânduri dispuse la 1,2 – 1,4 m între ele, iar distanța între plante pe rând este de 80-90 cm. Densitatea astfel realizată va fi de 8.500-9200 plante la hectar.

Nu sunt încă soiuri sau hibrizi omologați, iar cultura se realizează prin răsaduri produse în spații încălzite.

Se seamănă direct în ghivece nutritive, cuiburi nutritive sau palete alveolare, în perioada 25 martie – 5 aprilie, răsadurile fiind apte plantării după 40-45 zile – 5 – 10 mai.

kiwano

Ce lucrări de întreținere se fac

Completarea golurilor se face după o săptămână de la plantare, iar pe măsură ce plantele cresc, se leagă lăstarii la sistemul de susținere din solarii.

Se irigă pe brazde sau cu picătura la intervale mici (săptămânal) și cu cantități mici de apă (150-200 mc/ha). De asemenea este foarte important să se susțină pe sistemul de palisare întreaga masă vegetativă realizată. Lăstarii căzuți la sol nu produc și îngreunează lucrările de întreținere și recoltare. Totodată nu necesită tratamente fito-sanitare și nici alte lucrări speciale.

Cum se recoltează

Recoltarea se face pe măsură ce fructele ajung la dimensiunea normală și culoarea variază de la alb-verzui la galben.

Trebuie să fiți atenți la recoltarea și depozitarea producției care implică câteva măsuri de care trebuie să țineți cont.

Nu se valorifică în comerț fructele recoltate direct de pe plantă. După recoltare post maturarea se face în depozite sau încăperi cu temperaturi de 18-20 grade C. pentru păstrare pe timp mai îndelungat (2-3 luni), fructele se pot depozita la temperaturi de 3-4 grade C și umiditate atmosferică de 85-90%.

Faptul că fructele au protuberanțe terminate cu spini (țepi) necesită ca, pentru recoltare, să se utilizeze mănuși protectoare.

huocanguo02

Prezența țepilor face imposibilă depozitarea fructelor prin suprapunere atât la recoltare cât și la depozitare sau comercializare. Încă de la recoltare fructele se pun într-o cutiuță de carton sau din material de plastic, corespunzătoare dimensiunilor acestuia, unde vor rămâne atât pe parcrusul depozitării cât și la comercializare.

Maturitatea de consum se atinge atunci când culoarea exterioară devine galben strălucitoare cu irizații roșii.

Pioneer

Adresa: Afumaţi D.N. 2, Km. 19,7, O.P. Afumaţi, jud. llfov llfov Romania
Telefon: 0040 21 312.77.78
Fax: 0040 21 312.87.08
E-mail: Maria.Cirja@Pioneer.com
Website: http://public.pioneer.com/portal/site/Public/?locale=ro_RO

Cele trei obiective-cheie de cercetare şi dezvoltare ale companiei sunt:
1. Creşterea producţiei pe unitatea de suprafaţă.
2. Reducerea pierderilor de recoltă, a costurilor şi a riscurilor fermierilor.
3. Crearea valorii în recoltă.

Hibrizii de porumb recomandați de Pioneer pentru producții-record în 2017

Hibrizii de porumb cu potențial de producție de 20 de tone la hectar au fost vedetele prezentării susținute de directorul general al Pioneer în România, Jean Ionescu, la evenimentul organizat de compania DuPont Pioneer și DuPont Crop Protection in 26 ianuarie în Poiana Brașov.

Jean Ionescu le-a prezentat celor peste 400 de fermieri și specialiști din agricultură recomandările de hibrizi de porumb care au un potențial excelent de producție și care, în condiții de irigare, pot reuși să depășească pragul de producție de 20 de tone de boabe la hectar.

 

 
Ionescu Jean- Commercial Unit Manager Pioneer Romania & Rep Moldova

 

Iată care sunt hibrizii recomandați de Pioneer pentru producții-record la hectar:

P8567 FAO 275

P8567 este un hibrid de porumb recomandat pentru semănatul timpuriu, cu o excelentă capacitate de producție și care pierde apa rapid la maturitate. Ceea ce îl deosebește de alți hibrizi este că este o recomandare ideală pentru cultura dublă din toate zonele țării, dar și faptul că se pretează pe soluri acide și nisipoase.
”Cea mai puternică recomandare sub 300 FAO pe care v-o facem în 2017 este P8567, potrivit și pentru cultura dublă – cine recoltează orzul sau rapița și are o răsărire în partea de sud în prima săptămână din luna iulie, poate considera acest hibrid ca o variantă foarte bună în ferma sa”, a explicat Jean Ionescu avantajul major al hibridului P8567.

Densități recomandate:
Neirigat: 67.000 – 75.000 plante recoltabile/ha
Irigat: 75.000 – 85.000 plante recoltabile/ha

P9074 FAO 300

P9074 este un hibrid semitimpuriu care, deși a intrat pe piață abia anul trecut, și-a fidelizat deja ferme mari. Acest porumb este recomandat pentru toate zonele de cultură, în special zonele aride și semi-aride. Totodată, este recomandat și pentru industria berii.
”Cel mai performant hibrid 300 FAO – P9074, este hibridul cu cea mai ridicată toleranță la secetă existent la acest moment în România la această maturitate. Cel mai mare client la acest hibrid sunt colegii din Transilvania, de la Transavia care cultivă 3.000 de hectare în 2017, după rezultatele obținute în anul precedent. Este al doilea an de comercializare – va fi un hibrid matur în 2018, când va depăși 40.000-50.000 de hectare”, apreciază dl. Jean Ionescu.

Densități recomandate:
Neirigat: 66.000 – 75.000 plante recoltabile/ha
Irigat: 75.000 – 85.000 plante recoltabile/ha

P9537 FAO 350

Hibrid semitimpuriu, cu o productivitate extraordinară, hibridul Pioneer P9537 a fost creat pentru condițiile climatice din România, are capacitatea de a tolera arșița în perioada de înflorire și se remarcă prin cea mai mare viabilitate a polenului, chiar și la peste 36 de grade Celsius.
”În rezultatele oficiale, inclusiv în Republica Moldova, are o cotă foarte bună de piață. În 2017 va sări de 70.000 de hectare”, a vorbit Jean Ionescu despre acest hibrid care se pretează la toate tipurile de tehnologii agricole – de la simple la complexe și reușește să dezvolte un sistem radicular foarte puternic, care ajută planta să treacă pentru cele mai dificile perioade ale culturii.

Densități recomandate:
Neirigat: 65.000 – 75.000 plante recoltabile/ha
Irigat: 75.000 – 85.000 plante recoltabile/ha

P9721 FAO 370

Un hibrid prezentat ca fiind ”rustic”, P9721 este recomandat pe solurile sărace, chiar la un nivel de humus de 1%, pe soluri care pot fi chiar și puțin bazice. Este o genetică dedicată celor care nu doresc să investească foarte mult în cultura de porumb, care doresc să obțină totuși o recoltă mulțumitoare. Zonele de cultură recomandate pentru acest hibrid sunt cele semi-aride și semi-umede din vestul și sud-estul țării, spun tehnologii de la Pioneer.

Densități recomandate:
Neirigat: 65.000 – 75.000 plante recoltabile/ha
Irigat: 75.000 – 85.000 plante recoltabile/ha

P9900 FAO 360

Pentru acei fermieri care irigă porumbul, recomandarea de forță pentru anul 2017 este hibridul P9900 FAO 370, un hibrid semitimpuriu, cu o excelentă capacitate de producție. Acest hibrid poate fi semănat și de acei fermieri care fac agricultură în zonele cu pluviometrie ridicată, așa cum sunt sunt părți din vestul țării sau chiar din Transilvania.

Densități recomandate:
Irigat: 75.000 – 85.000 plante recoltabile/ha

P0937 FAO 550

Este un hibrid de porumb dedicat fermierilor din sudul țării, acelor fermieri care cultivă porumbul ”sub apă”. ”Va fi produsul-amiral peste 500 FAO. Este un hibrid fabulos – primul an comercial în România, al doilea an în Europa. În țările unde s-a vândut acest hibrid – Italia, Spania, Turcia – în condiții de irigat este hibridul care domină prin performanțele lui. În România nu ne dorim să îl vindem decât în condiții de irigat, este o soluție și pentru cei care dezvoltă acea irigare prin picurare de care mulți vorbim și este un proces pe care fermierii îl vor asimila tot mai mult”, a vorbit Jean Ionescu despre hibridul tardiv de la Pioneer, hibrid recomandat pentru tehnologii ridicate și NUMAI în sistem de irigare.

 

 

Productii obtinute cu hibridul marca Pioneer® P9074

 Hibridul de porumb P9074 a intrat anul trecut pe piața din România și i-a convins pe toți agricultorii care l-au cultivat. Rezultatele excelente cu acest porumb au făcut ca Pioneer să declare acest hibrid ca HIBRIDUL ANULUI.
Sc Agromams SRL, ing. Dragotesc Mircea, loc Peșteana, Județul Hunedoara
 

 

 

 

 „Colaborăm  cu firma Pioneer încă de la înființarea societății noastre, iar hibrizi Pioneer dețin o pondere mare la noi în fermă. Hibridul P9074 s-a remarcat cu producții de peste 12500 kg /ha, dar nici producțiile celorlalți  hibrizi nu ne-au dezamăgit. Cu siguranță vom cultiva hibrizii Pioneer în campania agricolă următoare.”
 

 

 

 

 

Hibridul P9074 a avut anul trecut rezultate bune în toate regiunile țării, chiar și acolo unde a fost secetă.

 

Janosi Levente I.F.- 12500 Kg- Cechesti, Județul Harghita

 
 

SC TALPASESTI 7 SRL- Marinescu Cristi- 11200 kg- localitatea Talpășești, Județul Gorj

 
Hibridul de porumb Pioneer P9074

P9074 este un hibrid semitimpuriu care, deși a intrat pe piață abia anul trecut și-a fidelizat deja ferme mari. Acest porumb este recomandat pentru toate zonele de cultură, în special zonele aride și semi-aride. Totodată, este recomandat și pentru industria berii.

P9074 este foarte productiv, stabil și adaptabil în diferite medii de cultură, creat să tolereze foarte bine seceta și temperaturile ridicate în toate fazele de vegetație.

Tolerează foarte bine solurile acide cu care se confruntă tot mai mulți fermieri români, dar și solurile erodate, cu conținut redus de humus. Este recomandat de specialiștii companiei pentru semănatul timpuriu întrucât are o toleranță deosebită la temperaturile scăzute din perioada de răsărire.

Cel mai performant hibrid 300 FAO – P9074, este hibridul cu cea mai ridicată toleranță la secetă existent la acest moment în România la această maturitate. Cel mai mare client la acest hibrid sunt colegii din Transilvania, de la Transavia care cultivă 3.000 de hectare în 2017, după rezultatele obținute în anul precedent. Este al doilea an de comercializare – va fi un hibrid matur în 2018, când va depăși 40.000-50.000 de hectare”, a vorbit recent despre acest hibrid Jean Ionescu, Commercial Unit Manager DuPont Pioneer România și Republica Moldova.

Densitățile de semănat recomandate sunt de 66.000-75.000 de plante recoltabile la hectarul de teren neirigat și între 75.000 și 85.000 de plante recoltabile la hectar pentru suprafețele irigate.

De precizat că fermierii care l-au cultivat anul trecut au remarcat la acest hibrid Pioneer o creștere explozivă în primele faze de vegetație

 

Fermierii campioni la cultura de porumb

Ca în fiecare an, atăt hibrizii clasici de porumb căt si hibrizii din grupa Optimum® AQUAmax® și-au demonstrat potențialul extraordinar de producție, atăt în cele mai bune condiții de climă și tehnologii avansate de cultură,  căt și în medii mai puțin prielnice.

Dovada producțiilor remarcabile o fac fermierii mândri să-și declare producțiile obținute.

 P9241
 

 

 P9903
 

 

 P9537
 

 

 P0216
 

 

 P0412
 

 

 P0023
 

 

 P9911
 

 

 P9900
 

 

 P9074
 

 

 P9578
 

Fermierii campioni la cultura de floarea soarelui

Datorită nivelului lor ridicat de toleranță sau rezistență la principalii agenți patogeni și Lupoaie, hibrizii marca Pioneer Protector® de floarea soarelui reduc în mod semnificativ pierderile provocate de acești factori .

Cultivând acești hibrizi, fermierii pot obține un nivel de siguranță care poate fi atins doar prin genetica excepțională din prezent.

Reducând riscurile pierderilor de producție, hibrizii marca Pioneer Protector® contribuie în mod semnificativ la succesul fermierilor prin:

  • Potențialul extraordinar și stabil de producție
  • Rezistența la erbicidul Express®
  • Rezistență excepțională la secetă și arșiță
  • Cel mai mare procent de autopolenizare (minim 85%)
  • Rezistență la rasele de Orobanche mai agresive decât rasa E (P64LE25, P64LE 99)

Dovada productiilor remarcabile o fac fermierii mândri să-și declare producțiile obținute.

 

 P64LE25
 

 

 P64LE99
 

 

 P64LC108

AN RECORD pentru hibrizii de rapiță DuPont Pioneer!

Peste 30% dintre fermieri – recolte peste 4 tone/ha

Din ce în ce mai mult cultivată în România, rapița a devenit o cultură importantă in portofoliul DuPont Pioneer, prin hibrizi apreciați pentru stabilitate, adaptabilitate si performațe productive ridicate. Acest lucru este posibil prin importanța excepțională acordată programelor locale de cercetare, menite să dezvolte și să lanseze hibrizi adaptați pentru această zonă geografică.

Performanțele din acest an ale portofoliului nostru de rapiță atestă valoarea geneticii în care am investit și pe ale cărei performanțe am mizat”, a declarat Jean Ionescu, director operațiuni comerciale la Pioneer Hi Bred România si Moldova. Din totalul suprafeței ocupate de această cultură în 2016, circa 20% a fost cu hibrizi DuPont Pioneer (precum vârfurile de gamă PT234, PR44W29 și PR46W14, dar și hibridul PT200CL), care si-au depășit în majoritatea cazurilor competitorii, datorită, în principal, a două caracteristici agromomice: toleranța superioară la atacul de Sclerotinia și gradul ridicat de autofertilitate în silicvă.

“Astfel, un număr record de 753 de ferme au recoltat producții cu hibrizi Pioneer ce au depășit 4000 kg/ha. Acest lucru contribuie la creșterea profitabilității agricultorilor din țara noastră și ne facem să privim încrezători spre viitor, către noua campanie pe care tocmai am lansat-o”, a mai declarat seful operațiunilor comerciale din România.

Într-o piață cu concurență acerbă ca cea românească, în care clienții sunt deschiși la nou și solicita permanent produse și tehnologii inovatoare, firma intenționează să se concentreze strategic pe lărgirea ofertei de culturi cu valoare adăugată mai mare și se străduiește să dezvolte sisteme agricole durabile. Un exemplu îl constituie lansarea, în acest an, a hibridului de rapiță PT225, pe care echipa Pioneer contează că va ajunge în următorii ani liderul de vânzări în Europa, considerat a fi foarte bine adaptat condițiilor din sud-estul României.

Conștientă de provocările complexe pe care le au de înfruntat agricultorii, DuPont Pioneer oferă, și în acest an, un program de protecție cultivatorilor de rapiță. Aceștia au posibilitatea de a fi compensați de compania de semințe cu de 240 de lei/sac, în cazul în care cultura nu răsare din cauza secetei. Dacă iarna aspră afectează cultura până sub pragul de rentabilitate, fermierii pot primi în primăvară câte un sac de semințe de floarea-soarelui pentru fiecare sac de rapiță implicat pe suprafata afectată de înghet. “Avem încredere deplină în valoarea geneticii noastre, dar totodată dorim să oferim partenerilor noștri, fermierilor, confortul mental că ne asumăm o parte din riscurile inerente acestei activități atât de importante pentru societate”, a conchis directorul DuPont Pionner.

Topul fermierilor care au înregistrat cele mai ridicate producții cu hibrizi Pioneer este următorul:

 1. Radu Jolta (Vestagrar SRL – Marghita, jud. Bihor)
Suprafață cu rapiță: 438 hectare, din care 125 hectare rapiță Pioneer
Producția maximă: 6.200 kg/ha cu hibridul PR46W14
 

 2. Fenyies Szabolcs (Minipan SRL – Tauteu, jud. Bihor)
Suprafață cu rapiță: 142 hectare, din care 102 hectare cu rapiță Pionner
Producția maximă: 6.000 kg/ha cu hibridul PT200CL

 

 

 3. Aedin Celzin (Micul Agriculturo SRL – Osmancea, jud. Constanța)
Suprafață: 500 de hectare, din care 200 de hectare cu hibrizii PR46W14 și, în testare, PT234
Producția maximă: 5.690 kg/ha

 

 

 4. Toader Dobie (I.I. – Poiana Mare, jud. Dolj)
Suprafață cu rapiță: 130 de hectare din care 80 de hectare cu hibrizi Pioneer
Producția maximă: 5.400 kg/ha cu hibridul PT234

 

 

 5. Biță Racman (Racman SRL – Hodivoaia, jud. Giurgiu)
Suprafață cu rapiță: 530 de hectare, din care 500 de hectare cu hibrizi Pioneer
Producția maximă: 5.300 kg/ha cu hibridul PT200CL

 

 

 6. Marian Clejanu (Clejanu 2009 SRL – Vedea, jud. Giurgiu)
Suprafață cu rapiță: 100 de hectare, din care 80 de hectare cu hibrizi Pioneer
Producția maximă: 5.200 kg/ha cu hibridul PT200CL

 

 

 7. Pavel Anghel (Agroramian SRL – Plopșoru, jud. Giurgiu)
Suprafață cu rapiță: 80 de hectare, din care 70 de hectare cu hibrizi Pioneer
Producția maximă: 5.200 kg/ha cu hibridul PT200CL

 

 

 8. Agrofortex SRL – Dranic, jud. Dolj
Suprafață cu rapiță: 250 de hectare, din care 185 de hectare cu hibrizi Pioneer
Producția maximă: 5,100 kg/ha cu hibridul PT234

 

 9. Ionuț Buzuriu (Cosden Agro SRL – Dîrvari, jud. Mehedinți)
Suprafață cu rapiță: 432 de hectare, din care 410 hectare cu hibrizi Pioneer
Producție maximă: 5.000 kg/ha cu hibridul PR46W14

 

 

 10. Vasile Iacob (Grupul de firme TCE 3 Brazi – Zănești, jud. Neamț)
Suprafață cu rapiță: 300 de hectare, toate cultivate cu hibrizi Pioneer
Producția maximă (până acum): 4.990 kg/ha cu hibridul PR46W14

 

 

 11. CGC Agria SRL – Girov, jud. Neamț
Suprafață cu rapiță: 150 de hectare, din care 120 de hectare cu hibrizi Pioneer
Producția maximă obținută: 4.965 kg/ha cu hibridul PR46W14

 

 

 

Fermierii campioni la cultura de soia pentru anul 2016

Soia este o cultură care nu ar trebui să lipsească dintr-un asolament. Astăzi această cultură revine în atenția fermierilor, chiar dacă nevoia de apă a plantelor de soia fac posibilă cultura numai pe terenuri irigate sau în areale cu pluviometrie ridicată.

Pentru toți fermierii care își doresc profit de la această cultură, Pioneer le pune la dispoziție cele mai performante soiuri si bactericidul aferent.

Faptul că această cultură poate fi profitabilă este confirmat de următorii fermieri:

 

 PR92B63
 

 

 PR91M10
 

 

 

Boli la porumb-Vasile Iacob (Grupul de firme TCE 3 Brazi – Zănești, jud. Neamț)

 

   Putregaiul tulpinilor şi ştiuleţilor de porumb – Gibberella zeae

Simptome. Plantele de porumb sunt atacate, în toate fazele de vegetaţie. Atacul se manifestă frecvent pe tulpini şi ştiuleţi. Tulpinile ataca-te au internodiile colorate iniţial în galben, apoi în brun. Măduva tulpinii este descompusă şi, de regulă, capătă o culoare roşiatică. Pe ştiuleţi apare un mucegai roşiatic, care începe de la vârf. Facultatea germinativă a boabelor de porumb atacate este redusă. Porumbul atacat este toxic.

   Pătarea cenuşie a frunzelor de porumb – Setosphaeria turcicaSimptome.

Pe frunzele plantelor atacate apar pete mari (4 -10 cm), galbene-cenuşii, înconjurate de o margine mai închisă. Petele sunt izolate sau confluente şi acoperă uneori întreaga suprafaţă a limbului. În dreptul petelor, se formează sporulaţia brună-cenuşie, alcătuită din conidioforii şi conidiile ciupercii. Ţesuturile atacate se necrozează şi frunzele se sfâşie

Taciunele prafos – Sorosporium holci-sorghi

Simptome: boala se manifestă pe inflorescenţele femele (ştiuleţi), pe cele mascule (panicule), cât şi pe mugurii axilari. Primele simptome devin evidente la apariţia inflorescenţelor, care pot fi atacate parţial sau total, în locul lor formându-se pungi-negricioase pline de fructificaţiile ciupercii. La ştiuleţii total atacaţi masa de spori este îmbrăcată în pănuşi, ştiuleţi căpătând o formă ovoidă sau globuloasă.

Putregaiul uscat al stiuletilor –  Nigrospora oryzae (Khuskia oryzae) Simptome: Ciperca atacă în câmp, știuleeții care nu sunt bine înveliti în pănuși în fazade maturare a acestora, sau pe cei mai dezveliți de către ciori. Știuleții atacați prezintă un putregai uscat al rahisului ceea ce îl face să fie sfărâmicioși. Boabele de pe știulete „joacă” în alveole, nu pot fi separate mecanic, iar la baza lor și in rahis se observă o colorație cenușie produsă de spori negri, ca sunt în numar foarte mare.
   Rugina porumbuluiEste o boală frecventă şi la noi în ţară.

Simptome.
Începând din luna august, pe frunzele de porumb (Zea mays) apar uredosori dispersaţi epifil şi hipofil, în direcţia nervurilor, având culoare brună-deschis.giţi şi sunt aşezaţi pe ambele feţe foliare. Iniţial, teleutosorii sunt acoperiţi de epidermă.
Tăciunele comun – Ustilago maydisSimptome. Pe suprafaţa organelor supraterane (ştiuleţi, panicul, tulpină, frunze) ale plantelor, uneori şi pe rădăcinile adventive, se formează pungi pline cu teliospori. Aceste pungi sunt iniţial acoperite cu o membrană argintie-albicioasă. Atacul pe ştiuleţi determină scăderea considerabilă a producţiei de ştiuleţi

Boli la Floarea Soarelui


Putregaiul alb
(Sclerotinia sclerotiorum), afecteaza toate organele plantei, in toate fazele de dezvoltare. Plantele infectate raman mici, cu portiunea bazala a tulpinii brunificata si se acopera cu un strat gros, paslos, alb. Pe vreme uscata, pasla nu se mai dezvolta. In interiorul tulpinii se dezvolta scleroti de culoare inchisa. Pe calatidii, pe fata inferioara apare o pigmentare bruna iar pe partea superioara fertila, se dezvolta un miceliu alb, ce se transforma in scleroti negri care se interpun achenelor si iau forma de grilaj. Ciuperca se transmite prin sclerotii acumulati in sol sau amestecati cu seminte si care rezista in sol 6-8 ani.

Mana (Plasmopara halstedii). Plantele cu infectie primara, sistemica, se recunosc usor in lan, deoarece raman pitice, pana la 40-60 cm inaltime, cu frunze inghesuite, adunate sub forma de buchet in partea din varf a tulpinii. Frunzele au o culoare verde-galbuie pe fata superioara, iar pe fata inferioara un puf albicios. In cazul infectiilor secundare, pe frunze bine dezvoltate apar pete de decolorare acoperite pe fata inferioara de o eflorescenta alba. Calatidele, inainte de inflorire sunt orientate spre cer si au unele portiuni sterile. Ciuperca ierneaza in resturile plantelor bolnave.
Plante pitice – Infectie primara, sistemica – Plasmopara halstedii
Frunze: fata superioara: pete de decolorare; fata inferioara: puf alb – Plasmopara halstedii

Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea) ataca calatidiile, pe partea inferioara a acestora aparand pete brune, asemanatoare cu cele ale putregaiului alb, dar mai bine delimitate. Mai tarziu, in dreptul acestor pete se dezvolta un mucegai cenusiu-verzui, iar tesuturile afectate se inmoaie si putrezesc. Mucegaiul se extinde si pe fata fertila a calatidei, acoperind semintele, iar printre achene apar scleroti mici, negriciosi. Transmiterea patogenului se realizeaza prin resturile plantelor ramase dupa recoltare si prin samanta infectata.
Calatidiu: Partea inferioara: pete brune, bine delimitate + mucegai cenusiu (care se intinde si pe partea fertila) –  Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea)
Patarea bruna si frangerea tulpinii (Diaporthe helianthi f.c. Phomopsis helianthi). Sunt atacate tulpinile, frunzele, mai rar calatidiile. Pe organele atacate apar pete brune, cu margini difuze, care se extind. Pe tulpini, mai frecvent pe partea inferioara, in jurul punctului de insertie al petiolului frunzelor, se dezvolta pete brune care au pana la 20 cm lungime si 3 cm latime. Extinzanduse, petele pot inconjura tulpina. In dreptul tesuturilor afectate acestea putrezesc, slabind rezistente tulpinii care se frange. La suprafata tesuturilor afectate apar numeroase punctisoare brune, fructificatiile ciupercii.
Innegrirea tulpinilor (Leptosphaeria lindquistii f.c. Phoma macdonaldi). Pot fi atacate toate organele aeriene ale plantei, pe care se dezvolta leziuni brunenegricioase sau negre cu luciu metalic, bine delimitate de restul zonelor verzi. Pe calatide se formeaza zone negricioase. Pe toate tesuturile infectate, se formeaza punctisoare negricioase, fructificatiile ciupercii. In sol, samanta este infectata in timpul germinatiei de catre fructificatiile ciupercii ramase dupa recoltare.
Rugina (Puccinia helianthi). Pe fata inferioara a frunzelor apar pustule prafoase, galbene, castanii sau negricioase.
Septorioza (Septoria helianthi). Pe frunze se formeaza pete galbui-brunii, circulare sau unghiulare, de 3-15 mm diametru, cu punctisoare negricioase.

Arsura bacteriana (Pseudomonas syringae pv. helianthi). Pe frunze, pete unghiulare, brune, limitate de nervuri, iar pe partea inferioara exsudat. Uneori frunzele se incretesc.

Boli la Rapiță

Leptosphaeria maculans / Phoma lingam – Putregaiul negru sau fomoza

Factori care favorizează boala: soluri lutoase, toamne calde şi umede, răsărirea târzie, biomasă abundentă în toamnă, alungirea tulpinii în toamnă, resturile vegetale ce rămân la suprafaţă pe solele vecine unde s-a cultivat rapiţa, semănatul întârziat, aport de materie organică.

  Simptome: Atacul se manifestă pe frunze şi pe tulpini. Un indiciu sigur de diagnosticare îl constituie prezenţa unor punctişoare negre (picnidii-fructificaţiile ciupercii) care nu dispar prin ştergerea zonei afectate. Aceste fructificaţii conţin milioane de spori care sunt diseminaţi pe timp umed, putând fi transportaţi la distanţe de peste 8 km. Petele de pe frunze nu au efect direct asupra randamentului şi nici legătură cu necroza coletului. În schimb, necrozele de pe colet limitează alimentarea părţi aeriene de către rădăcini, putând provoca chiar căderea plantelor. La plantele mai vârstnice leziunile pot să apară pe tulpină (uneori la locul de prindere a frunzelor bazale). Pe tulpini petele sunt ovale şi mărginite de o bordură neagră. Atacul pe tulpină se recunoaşte prin prezenţa ulceraţiilor crăpăturilor) la baza plantelor şi prin subţierea bazei tulpinii, care are aspectul unui fir de sârmă.

Necroza coletului, considerată a fi extrem de păgubitoare, limitează alimentarea plantelor de către rădăcini, determină slăbirea ţesuturilor şi frângerea tulpinilor. Putregaiul negru este o boală care evoluează în plantă. În parcelele infestate trebuie întrerupt ciclul de dezvoltare a ciupercii. Peritecile se conservă pe resturi vegetale. Ele eliberează scosporii care produc contaminarea primară în timpul toamnei. După contaminare apar primele simptome: petele pe frunze. Acestea nu sunt dăunătoare. În urma dezvoltării ciupercii în plantă, apar necrozele de pe colet de culoare gri, maro, sau neagră. Deoarece peritecile nu se dezvoltă în absenţa luminii, se recomandă mărunţirea şi încorporarea paielor, pentru a nu infecta parcelele vecine. Arderea miriştii nu este o soluţie sigură, deoarece nu se distrug toate coletele infectate. Trebuie evitată aplicarea azotului în cantităţi mari la semănat, deoarece determină creşterea rapidă a biomasei, sensibilizând astfel plantele la atacul ciupercii pe frunze şi pe colete. De asemenea, o atenţie deosebită trebuie acordată pregătirii patului germinativ. Dacă prin lucrările superficiale de pregătire a patului germinativ nu se încorporează bine resturile vegetale de la cultura precedentă, la plantulele de rapiţă este stimulată alungirea hipocotilului, apărând pericolul de cădere şi de atac de Phoma.

Control. Alegerea unor cultivare tolerante este mijlocul cel mai eficace de protecţie împotriva bolii. Hibrizii Pioneer sunt rezistenţi la această boală. Trebuie exclusă utilizarea cultivarelor sensibile. În ceea ce priveşte protecţia chimică, experţii francezi consideră că nu are rost să se aplice fungicide cultivarelor foarte puţin sensibile. La cultivarele puţin sensibile, se poate aplica un fungicid toamna. Pentru a fi eficient, fungicidul trebuie aplicat în momentul infecţiei, la avertizarea făcută de serviciile specializate.

Planta afectata – Leptosphaeria maculans / Phoma lingam
Sclerotinia sclerotiorum – Putregaiul alb

  Factori care favorizează boala: primăveri calde şi umede, densitatea mare a plantelor după ieşirea din iarnă, prezenţa în rotaţie a unor specii sensibile (mazăre, soia, lucernă, floareasoarelui, muştarul), amplasarea lângă parcelele cultivate cu rapiţă a unor culturi irigate sensibile la acest patogen.

  Simptome: Ciuperca rezistă în sol sub formă de scleroţi. Primăvara din scleroţi apar apotecile (discuri de culoare bej de forma unor ciuperci care apar la suprafaţa solului care eliberează sporii în atmosferă). Cu 10 zile înainte de înflorire se pot observa în lan apotecile. Sporii produşi de apoteci nu pot infecta direct frunzele sau tulpinile. Au nevoie de un substrat alcătuit din petale moarte sau altă sursă de materie organică pentru a germina, creşte şi penetra ţesuturile plantelor de rapiţă. Sporii sunt viabili 21 de zile şi pentru a infecta plantele au nevoie de umiditate provenită din ploi sau rouă care să menţină umede frunzele sau tulpinile timp de 2-3 zile. La 8-10 zile de la înflorire, când petalele încep să cadă, se produce şi infecţia frunzelor: petalele cad pe frunze şi rămân la suprafaţa acestora, de unde miceliul ciupercii colonizează limbul frunzei, apoi peţiolul şi în final tulpina, unde formează un manşon alb.

De cele mai multe ori se observă la baza tulpinii, imediat deasupra solului, zone cu aspect de „opărit” (ţesut decolorat care pare a fi îmbibat cu apă) care se acoperă, pe vreme umedă sau la densităţi mari, când baza plantelor se usucă mai greu, cu o pâslă albă, cu aspect vătos – miceliul ciupercii. În această pâslă se formează corpuri mici, negre, tari – scleroţii ciupercii. Scleroţii pot fi găsiţi şi în interiorul tulpinii, dacă se efectuează o secţiune longitudinală la nivelul zonei atacate. După formarea manşonului de pâslă ţesuturile tulpinii sunt distruse, iar planta nu mai este aprovizionată cu apă deasupra locului în care s-a manifestat atacul pe tulpină. Boala trece uşor de la o plantă la alta prin miceliul albvătos. Din această cauză, plantele atacate se îngălbenesc şi se ofilesc. Pe silicvele formate, atacul se manifestă prin prezenţa manşonului alb, caracteristic. În urma atacului, silicvele se decolorează şi se pot deschide prematur.

  Control. Lipsa cultivarelor rezistente la putregaiul alb creşte importanţa rotaţiei culturii şi a tratamentelor chimice. Astfel, pe solele infestate puternic trebuie respectat un timp de revenire de 7-8 ani (timpul în care scleroţii rezistă în sol). De asemenea, trebuie eliminate din rotaţie plantele sensibile, fiind indicată cultura cerealelor (grâu, porumb, sorg) care nu sunt atacate de Sclerotinia. Fungicidele se aplică la căderea primelor petale. Produsele sunt eficiente şi pentru controlul altor boli precum alternarioza, putregaiul cenuşiu etc.

Sclerotinia sclerotiorum

Erysiphe communis – Făinarea

   Factori care favorizează boala: toamne şi primăveri secetoase cu temperaturi ridicate (20-300 C), umiditate relativă mare, soluri argiloase. Simptome: Este o boală care poate apărea încă din toamnă. Pe ambele feţe ale frunzei se formează o pâslă albicioasă („cristale de gheaţă”), care apoi devine pulverulentă, datorită apariţiei fructificaţiilor. În condiţii favorabile agentului patogen, petele pot creşte, se unesc şi acoperă în întregime organele atacate: frunzele, tulpinile şi silicvele. Când atacul este foarte puternic, plantele pierd frunzele afectate.
Control. Controlul bolii depinde aproape în totalitate de tratamentele chimice. Nu există cultivare tolerantă şi nici mijloace agrotehnice care reduc incidenţa bolii. În unele cazuri, trebuie făcut un tratament şi toamna. Primăvara se recomandă tratarea plantelor imediat după apariţia pâslei caracteristice acestei boli. În zonele de risc se poate trata preventiv. Se recomandă observarea atentă a simptomelor, mai ales începând cu înflorirea. Dacă simptomele apar la începutul înfloririi, produsele aplicate au efect şi asupra putregaiului alb şi alternariozei. Dacă infecţia apare mai târziu, trebuie tratat pentru a împiedica dezvoltarea infecţiei pe silicve. Cele mai bune rezultate se obţin dacă fungicidele se aplică în fenofaza G1 (cad primele petale; primele 10 silicve formate au lungimea mai mică de 2 cm; începe înflorirea inflorescenţelor secundare). Nu trebuie depăşită fenofaza G4 (la primele 10 silicve formate au apărut umflăturile care atestă prezenţa seminţelor).


Erysiphe communis

   Alternarioza – pătarea neagră
Este produsă de patogenii Alternaria brassicae şi A. brassicicola. Factori care favorizează boala: Atacul este exploziv în perioadele umede şi calde (succesiuni rapide de ploi şi temperaturi mai mari de 180 C). Plantele căzute sau afectate de factori de vegetaţie limitativi sunt mai expuse atacului. Când boala se manifestă târziu, pagubele sunt mari.
Simptome: Boala se recunoaşte uşor după simptomele ce apar pe frunze: pete galbenbrune, cu zonalităţi (inele) concentrice, care imprimă acestora un aspect de „ţintă de tragere”. Petele devin catifelate la apariţia fructificaţiilor patogenilor, vizibile sub forma unui gazon negricios. Aceleaşi pete, alungite, negricioase, apar şi pe tulpini. Pe linia de sudură a silicvei pot apărea pete negricioase, uşor adâncite, cu un aspect catifelat. Zonele atacate se înnegresc, silicvele crapă, iar producţia scade cu cel puţin 25%, datorită pierderii boabelor.
   Control. Boala poate fi controlată chimic prin unul sau două tratamente. Cel mai important dintre ele este primul, aplicat la căderea primelor petale. În acest moment se aplică şi cel împotriva putregaiului alb, produs de Sclerotinia sclerotiorum, fiind de preferat să se folosească produse care controlează ambele boli. Al doilea tratament se face numai dacă au apărut pete pe silicve.


Alternarioza
– pătarea neagră
 
 

Dăunatori la Porumb

COLEOPTERA-CURCULIONIDAE

 

Tanymecus dilaticollis Gyll. – Gărgăriţa frunzelor de porumb

Descriere. Specie aseamănătoare cu T. palliatus (raţişoara sfeclei), însă este puţin mai mică, de 6,5‑8,0 mm lungime. Culoarea corpului este brun-cenuşiu, mai deschisă ventral. Adultul este de formă oval alungit, caracterizat prin prezenţa unui cioc evident denumit rostru, care este mai lung decât capul. Scapul antenelor nu depăşeşte marginea posterioară a ochiului. Pronotul este mai lat decât lung, cu marginile laterale dilatate post­median. Elitrele sunt cafeniu deschise, adesea cu dungi longitudinale mai deschise sau mai în­chise, iar solzii şi perişorii acestora sunt ca nişte dungi dispuse longitudinal. Sexele se recunosc după capsula genitală sau pigidiu, însă talia femelelor este mai mare decât a masculilor. Aripile posterioare sunt reduse, din care cauza gărgăriţa nu poate zbura după datele lui Paulian (1973) în care adulţii se deplasează numai prin mers cu circa 11,7 m în cursul vieţii lor. După cercetări recente (Roşca şi Voinescu, 1986), în situaţii speciale, adulţii pot zbura până la 250 m. Larva este apodă, iar la maturitate ajunge la 8-9 mm, de culoare alb strălucitoare şi prezintă o pubescenţă gălbuie. Pupa este de culoare albă, de 5-9 mm lungime.

Planta atacata – Tanymecus dilaticollis Gyll. – Gărgăriţa frunzelor de porumb
CHRYSOMELIDAE

Diabrotica virgifera virgifera Le Conte-Viermele vestic al rădăcinilor de porumb

 

Descriere. Adultul are corpul de culoare galbenă spre verde, şi prezintă dimorfism sexual (femela se poate deosebii de mascul prin aspectul exterior). Femela are corpul de 4,2-6,8 mm lungime, de culoare galbenă până la verde, iar pe elitre prezintă trei benzi longitudinale care se pot contopi. Antenele sunt mai scurte decât corpul reprezentând circa 3/4 din lungimea acestuia. Abdomenul este ascuţit la extremitatea sa. Masculul are corpul de 4,4-6,6 mm lungime cu antene mai lungi decât corpul. Elitrele au culoare neagră sau cel puţin mai întunecată, în jumătatea anterioară, iar abdomenul este rotunjit terminal. Oul are lungimea de 0,5 mm, de formă ovală, şi culoarea gălbuie. Larva este subţire, alungită, de culoare albă cu capul negru, iar la maturitate lungimea corpului ajunge la 13 mm. Pe ultimul segment se găseşte o placă anală mai închisă la culoare, cu marginea anterioară adâncită în forma literei V. Pupa este liberă, de culoare albicioasă.

 

Atac Diabrotica virgifera virgifera – Jimbolia

 

Larva de Diabrotica virgifera virgifera

 

Diabrotica virgifera virgifera: larva & pupa, adult

Atac Diabrotica virgifera virgifera – Jimbolia

COLEOPTERA – SCARABEIDAE

 

Pentodon idiota Hb.-Gândacul negru al porumbului

 

Descriere. Adultul are corpul robust şi convex, de 14‑22 mm, cu partea dorsală lucioasă, fără perişori şi de culoare neagră, uneori cu nuanţe maronii. Clipeul este rotunjit şi prezintă pe marginea anterioară 2 dinţişori mici obtuzi. Protoracele este puţin curbat ventral, şi acoperit cu o serie de peri fini. Fruntea prezintă un mic tubercul ascuţit, iar elitrele sunt netede, cu carene aplatizate şi punctuaţie fină, şi au câte o ridicătură proximală şi una distală. Tibiile anterioare sunt adaptate pentru săpat, fiind prevăzute cu dinţi puternici. Larva are capul puternic chitinizat, iar corpul este de culoare albă cu nuanţe gălbui. Segmentul anal este rotunjit posterior şi divizat prin 2 cute, iar în partea ventrală sunt dispuse neregulat o serie de apendice setiforme, încovoiate distal.

LEPIDOPTERA-PYRAUSTIDAE

Ostrinia nubilalis Hb.-Sfredelitorul porumbului

 

Descriere. Adultul are corpul de 13-15 mm, cu anvergura aripilor de 25-30 mm lungime şi prezintă dimorfism sexual. Feme­la este mai mare, cu abdomenul rotunjit terminal şi de culoare gălbuie deschisă, iar aripile anterioare sunt de culoare galbenă deschisă, cu 3 dungi trans­versale dispuse în zig-zag. Aripile posterioare sunt uniform colorate, galben‑cenuşiu, prezentând în zona centrală o dungă mai deschisă. Masculul este mai mic, abdomenul terminal este mai ascuţit, având culoarea mai închisă, de nuanţe maronii, cu femurele celei de-a doua pereche de picioare îngroşate şi lăţite. Aripile posterioare sunt galbene‑deschise, prezentând în zona centrală o dungă mai închisă. Oul este de culoare albă sidefie, turtit, neted şi grupat în ponte depuse pe partea inferioară a frunzelor, în treimea superioară a plantelor, fiecare pontă având în medie 22 ouă. Larva este o omidă, de 2-3 mm, iar la completa dezvoltare, are 15-25 mm lungime, de culoare albă-cenuşie, uneori cu o nuanţă roşcată. Pe partea dorsală, în regiunea mediană prezintă o dungă mai închisă la culoare, iar capsula cefalică, placa pronotală şi segmentul anal sunt puternic chitinizate. Segmentele abdominale prezintă dorsal 4 plăci (sclerite), cenuşii, prevăzute cu peri lungi, iar în spatele acestor plăci sunt alte 2 plăci, mai mici, asemănătoare. Pupa este de culoare brună, cu 4 spini uşor curbaţi în zona terminală a abdomenului.

Atac fungi și Ostrinia nubilalis Hb.
 

Ostrinia nubilalis Hb. – mascul și femelă

 

Ostrinia nubilalis Hb.
Atac Ostrinia nubilalis la pedunculul stiuletelui
LEPIDOPTERA – NOCTUIDAE

Helicoverpa armigera Hb.– Omida fructificaţiilor

(sinonime: Chloridea obsoleta, Heliothis armigera, H. obsoleta)

 

Descriere. Adulţii sunt diferiţi din punct de vedere al coloraţiei, fiind de culoare brună cu nuanţe de gri, cu numeroase pete întunecate şi neregulate, şi linii transversale pe aripa anterioară. Pe aripa anterioară există o zonă închisă către vârful aripii şi o pată orbiculară spre centrul aripii, fiind înconjurate de o coloraţie mai deschisă. Aripile posterioare sunt mai deschise la culoare spre bază şi mai închise la culoare spre jumătatea distală iar în treimea terminală prezintă o dungă transversală de culoare brună zimţată. Anvergura aripilor este de circa 35-40 mm. În stare de repaus aripile sunt repliate sub forma unui acoperiş. Ouăle sunt relativ mici (0,5 mm), hemisferice, de culoare albă gălbuie. Culoarea larvelor este variată, chiar pe aceiaşi plantă gazdă, de la diferite nuanţe de verde până la roziu, brun sau chiar negru. Se poate deosebii de alte specii asemănătoare prin prezenţa unei linii duble care se desfăşoară pe mijlocul spatelui şi prin striuri deschise ce există pe fiecare parte a corpului. Există 5 stadii larvare, iar la completa dezvoltare larva atinge 35-40 mm lungime. Pupele sunt de culoare brun închis.

Atac Helicoverpa armigera Hb.
Atac Helicoverpa armigera Hb.
Atac Helicoverpa armigera Hb.

Dăunători la Floarea Soarelui

HOMOPTERA-APHIDIDAE

Brachycaudus helichrysi Kalt. – Păduchele mic al prunului

 

Descriere: Formele virginogene aptere sunt de culoare verde gălbui, de 1,1-2 mm, cu vârfurile antenelor, tibiilor şi tarselor de culoare neagră. Corniculele sunt brune cu partea distală de culoare neagră, iar coadă este galbenă cu 3 peri laterali. Formele virginogene aripate au capul şi corpul de culoare neagră, de 1,2-1,7 mm, cu abdomenul galben, şi prezintă o pată brună pe tergitul al patrulea, având totodată tuberculii bruni. Antenele au lungimea aproximativ egală cu jumătate din corp, având 25-28 de senzorii situate pe articolul al treilea antenal.

Planta atacată – Brachycaudus helichrysi Kalt.

Homoeosoma nebulella Hbn. – Molia florii soarelui         

            Descriere. Fluturii au corpul de culoare albă-cenuşie, cu aripile anteri­oare alungite şi cenuşii, prevăzute distal cu o zonă mai deschisă la culoare, şi patru pete mai închise în regiunea mediană. Aripi­le posterioare sunt franjurate apical şi dorsal, mai late decât cele anterioare, şi mai deschise la culoare cu tentă albă, cu ner­vurile şi marginile mai închise. Anvergura aripilor este de 20‑27 mm. Larva este oligopodă, de 9‑16 mm, de culoare cenuşie‑verzuie, cu capul brun şi pronotul gălbui. Pe partea dorsală prezintă trei dungi longitudinale roşietice, iar pe partea laterală (în regiunea stigmelor), pete negre.

 

Opatrum sabulosumGandacul pamantiu
Descriere: Traieste in Europa Centrala si de Vest. La noi in tara apare in regiunile din sudul Moldovei si in Campia Romana, unde produce mari pagube in culturile de plante medicinale si nu numai.Poate fi recunoscut usor dupa corpul de culoare neagra, pe partea dorsala avand mereu resturi de pamant, fapt ce i-a adus si denumirea de ,,pamantiu”. Are corpul lung de 7-10 mm, aripile anterioare prevazute cu striuri intrerupte, pe margini cu tuberculi lati si luciosi, asezati longitudinal.Aceasta specie ierneaza in stadiul de adult, in stratul de suprafata al solului. Primavara, la mijlocul lunii aprilie adultii apar pe plantele spontane sau pe plantele care abia cresc. La cateva zile incepe copulatia si apoi ponta, fiecare femela depune in sol un umar de 100-150 de oua, chiar in apropierea radacinilor plantelor. Dupa eclozare apar larvele care au corpul acoperit cu un tegument destul de tare, de culoare castanie pe partea dorsala si galbuie pe partea ventrala. Ultimul segment al abdomenului are varful ascutit si este prevazut cu perisori. Larvele se dezvolta in stratul superior al solului, se hranesc cu radacinile plantelor ierboase, iar cand ajung la maturitate au lungimea de 1,5-1,7 cm. In luna iunie larvele isi formeaza in sol o crisalida, in interiorul careia se transforma in nimfa. In luna septembrie apar adultii care ierneaza in acelasi loc in pamant.Gandacul pamantiu are o singura generatie pe an si este considerat un daunator periculos deoarece ataca plante importante cum ar fi: sfecla, lucerna, porumbul, tutunul, floarea-soarelui etc. In urma atacului plantele se usuca si mor, astfel recolta este distrusa.
 

Opatrum sabulosumGandacul pamantiu

 

Planta atacată – Opatrum sabulosum

 

Dăunatori la rapiță

   COLEOPTERA ‑ NITIDULIDAEMeligethes aeneus F. Gândacul lucios al florilor de rapiţei

 

Descriere. Adultul are corpul oval, de culoare neagră cu reflexe metalice verde-albăstruie, de 1,5‑2,7 mm lungime, convex dorsal, şi plan ventral. Antenele sunt formate din 11 articole, măciucate, cu măciuca com­pusă din 3 articole, de culoare închisă. Pronotul şi elitrele prezintă o punctuaţie fină şi deasă. Picioarele sunt de culoare închisă, cu tibiile anterioare de culoare brun‑roşcată sau gălbui. Elitrele sunt trun­chiate la vârf şi nu acoperă pigidiul. Larva este oligopodă, cu corpul de culoare albă, acoperit cu negi negri, prevăzuţi fiecare cu câte o setă. La completa dezvoltare este de 3,5-4 mm lungime.


Meligethes aeneus F.
Gândacul lucios al florilor de rapiţei
 

COLEOPTERA-CHRYSOMELIDAE

Entomoscelis adonidis Pall. – Gândacul roşu al rapiţei

Descriere. Adultul are corpul oval, de 6 – 11 mm lungime, de culoare roşie-cărămizie pe partea dorsală şi neagră pe partea ventrală. Capul este globulos cu clipeul de culoare neagră, iar antenele sunt filiforme, formate din 11 articole. Protoracele este îngustat anterior (aproa­pe de 2 ori mai lat decât lung), prevăzut cu o pată mediană lată şi două pete punctiforme, dispuse lateral, de culoare neagră. Scutelul este de culoare neagră. Elitrele prezintă longitudinal câte o bandă discoidală şi una suturală comună, de culoare neagră. Partea ventrală a corpului, picioarele şi antenele sunt de culoare neagră. Larva este de tip oligopod, şi în primele vârste are corpul de culoare galbenă‑portocalie, apoi brun spre negru. La completa dezvoltare are corpul de 10‑15 mm lungime şi de culoare neagră. Pe partea dorsală a fiecărui segment corporal prezintă negi cu perişori inseraţi şi dispuşi în trei rânduri transversale. Pupa este de tip liberă, şi are corpul de 6,5‑9,0 mm lungime, de culoare galbenă‑portocalie.


Entomoscelis adonidis Pall.
– Gândacul roşu al rapiţei
CURCULIONIDAE

Ceutorhynchus napi  Gyll. – Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă

Descriere. Adultul are corpul de 3,6‑4,0 mm lungime, de culoarea neagră cenuşie. Protoracele este puţin mai lat decât lung, fără tuberculi laterali. Femurele mijlocii şi posterioare poartă câte un pinten, iar ghearele sunt ascuţite. Elitrele prezintă striuri longitudinale înguste, iar spaţiile dintre striuri, conţin 3‑4 rânduri de perişori scurţi şi fini. Larva este de culoare gălbuie, de tip apodă şi eucefală. La completa dezvoltare (de 3‑4 mm), are capsula cefalică chitinizată de culoare brun-gălbuie, şi protuberanţe prevăzute cu perişori.


Ceutorhynchus napi  Gyll
. – Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă
Lepidoptera-plutellidae

Plutella maculipennis Curt. -Molia cruciferelor

 

Descriere. Adultul are aripile îngustate, cele ante­rioare de culoare brună, cu marginea posterioară mai deschisă, care prezintă pe marginea costală o dungă sinuoasă, caracteristică. Aripile posterioare sunt de culoare cenuşie, iar marginal sunt prevăzute cu franjuri de perişori lungi An­vergura aripilor este de 12‑17 mm. Larva este fusiformă, iniţial de culoare alb-cenuşie, apoi de culoare de culoare verde‑gălbuie, cu capsula cefalică brună şi pete roşcate. Fiecare segment toracic şi abdominal prezintă câte două rânduri transversale de pete mici (sclerite), de culoare mai deschisă, prevăzute cu câte un punct negru. La completa dezvoltare larva atinge l0‑12 mm. Pupele sunt de culoare verzi-gălbui, acoperite într-o ţesătură rară de mătase, reticulată.

HYMENOPTERA-THENTHREDINIDAE

Athalia rosae L. – Viespea rapiţei

 

Descriere. Adultul are corpul de 5,2‑9,0 mm lungime, cu capsula cefalică de culoare neagră, toracele roşcat, pronotul galben‑roşcat, mezonotul median şi scutelul galbene. Părţile laterale ale  mezonotul sunt de culoare neagră, mezopleurele, picioarele şi abdomenul sunt galbene şi abdomenul roşu‑gălbui. Antenele sunt formate din 9 articole de culoare neagră, cu cel de-al treilea evident mai lung. Picioarele sunt roşcate‑gălbui, iar partea distală a tibiilor şi tarselor inelate sunt negre. Aripile sunt gălbui, pterostigma şi nervurile costală şi subcostală de culoare neagră. Lama fierăstrăului de la ovipozitor prezintă 12‑14 dinţi fini. Larva este polipodă, iar la completa dezvoltare are corpul de 15‑18 mm lungime, glabru, dorsal de culoare cenuşie, iar lateral şi ventral cenuşiu‑verzui. Capul este mic, rotund şi negru. Picioarele toracice sunt formate din cinci articole de culoare neagră, iar cele abdominale sunt cenuşii.


Athalia rosae L.
– Viespea rapiţei


Ceutorhynchus assimilis
– Gărgăriţa semincerilor de varză

  Descriere: Adultul (3-3,5 mm) este de culoare cenuşie, având corpul acoperit cu păr des. Larvele au corpul de culoare albicioasă, de 4-5 mm, capul brun, fără picioare. Mod de dăunare. Poate produce pagube importante, şi, în plus, favorizează şi atacul altor insecte (diptere). Pierderile apar spre sfârşitul înfloritului.

Gărgăriţele sosesc în lanuri în valuri succesive, de aceea lanurile trebuie monitorizate permanent (prin capcanele galbene). Atenţie deosebită în primele 10-15 zile de la începutul înfloritului! Pagubele nu sunt foarte mari. Larva de gărgăriţă poate distruge 4-6 seminţe, dar se consideră că de multe ori aceste pierderi pot fi compensate de către plantele de rapiţă. Mai grav este atunci când în silicvele atacate de gărgăriţă depun ouă alţi dăunători. Larvele ţânţarului galicol determină crăparea silicvelor, fapt ce antrenează pierderea boabelor.

 

Ceutorhynchus assimilis – adult

 

Ceutorhynchus assimilis – larva in silicva

 

 

Ceutorhynchus assimilis larva iese din silicva

 

 

Pioneer Hi-Bred Romania

 
 

D.N. 2, Km. 19,7, O.P. Afumaţi, jud. llfov,
Cod poştal 077010, România

Tel.: 0040 21 303.53.00
0040 21 312.77.78

Fax.:0040 21 303.53.01
0040 21 312.87.08

 

Managementul Pioneer România

 Jean Ionescu – Commercial Unit Manager RO&MD  (Jean.Ionescu@Pioneer.com)
 Maria Cîrja – Marketing Manager RO&MD  (Maria.Cirja@Pioneer.com)
 Valentin Mihai – Product Manager Romania  (Valentin.Mihai@Pioneer.com)
 Sevastian Proca – Sales Effectiveness Manager Romania  (Sevastian.Proca@Pioneer.com)
 Cristina Cionga – Public Affairs Manager Europa Centrala  (Cristina.Cionga@Pioneer.com)
 Marian Antoniu – Production Manager Romania  (Marian.Antoniu@Pioneer.com)
 Severus Mihai – Plant Manager Romania  (Severus.Mihai@Pioneer.com)
 Daniela Panutescu – Quality Supply Supervisor Romania  (Daniela.Panutescu@Pioneer.com)
 Elena Nunca – Controller Romania  (Elena.Nunca@Pioneer.com)

 

 

Share

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.