Publicat la:
Septembrie 20, 2022
Voi, dimpreună cu tot neamul vostru de hoţi, borfaşi, curvari, mincinoşi- globalişti, lecuiţi-vă, prin naşterea din nou (Ioan, cap.3),ca să nu rămâneţi pe dinafară, unde arde focul gheenei veşnice-Ap.21/8 şi 22/15! Grăbiţi-vă, nu prin îmbăierea popeasca, inconştientă, pe bani ci, prin botezul în moartea lui Iisus, (Rom. cap. 6) să intraţi în Templul Cristic, la adăpost, descălţaţi de certuri, bârfe, datini, idolatrii şi de alte încălţări înnămolite prin mizeriile gunoierului! Dezbrăcaţi-vă de caracter, de proaste obicee şi de celelalte zdrenţe, descrise în Gal. 5/20, pentru a vă îmbrăca doar cu Hristos căci nimica bun nu locuieste in omul nenăscut din nou-zdrentuit (Rom,cap.7); Prin liantul Duh Sfânt inziditi-vă în Catedrala Duhovnicească, precum pietrele vii, având temelie şi Piatră Unghiulară- pe Hristos, ca să revărsaţi Miresmele Dumnezeieşti până la marginea cosmosului, (spurcat de satan-care este „matricea” comunismului, globalismului, capitalismului), pentru a-l extermina.. ….Cărți despre Putin și Rusia – ca să înțelegem cum s-a ajuns la războiul din Ucraina…IMPERIUL RUS… ”Măsurile active”(aktivnîie meropriyatiya) și „înșelăciunea strategică”(strategicheskaya maskirovka ), arme folosite de Rusia în războiul informational; EXPERȚI RUȘI: colapsul Rusiei se va accelera în cazul în care Rusia va fi atrasa într-un ”mare” război împotriva Ucrainei sau în Orientul Mijlociu; REMEMBER: 19 februarie/3 martie 1878, ziua în care rușii au demonstrat încă odată năravul lor de a cotropi pământuri românești care nu le aparțineau;
…
Un Ultimatum si un Avertisment…Lucrurile dracesti, firesti si lumesti precum curvia, preacurvia, pornografia, autosatisfacerea, homosexualitatea sau altceva de felul acesta…Totul despre Botezul Biblic in Apa…Pastele si Adevarata Credinta in HRISTOS DOMNUL…“IA-TI CRUCEA SI URMEAZA-MA!” FENOMENUL PREVĂZUT AL „PRINȚULUI RUSIEI” – VEDERE ALTERNATIVĂ… Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara, Icoana Fiarei si Semnul Fiarei; Identificarea Icoanei ; Semnul Fiarei; “ IADUL VESNIC “…Idolatria si Uraciunea oamenilor despre mos Nicolae si mos Craciun, precum si paganismul din spatele Craciunului si al bradului de Craciun…De unde stie un crestin ca merge 100% in Rai si care sunt evidentele? De ce Biblia este practică mai ales pentru zilele noastre?Suntem gata si dispusi sa platim Pretul de a-L urma pe DOMNUL ISUS HRISTOS ? Lucrurile nebiblice precum traditia si religiile idolatro-pagane…M-am saturat de scuze ca sa nu pazim Cuvantul Lui Dumnezeu…Traiti Fara Compromis si NU dati prilej diavolului in niciun fel 
DOMNUL VINE! „CEL CE VINE, VA VENI, SI NU VA ZABOVI.”; Ce fac până vine Domnul? De şapte ori “Altul” despre Domnul Isus, de Bob Costen; Izgonind frica; Apocalipsa 13, de Evelyn Mangiru; Capitolul 7. Apostazia şi Antihristul, de Edward Dennett; Închinîndu-se fiarei; Timpul sfârșitului, de Werner Mücher- Cum va arăta Uniunea Sovietică în viitor? … Cât va mai dura războiul civil din Iugoslavia? Cât timp vor mai putea comuniştii din China să ţină puterea în mâinile lor? Semnul fiarei: Ce este și cum să-l evităm! Comentarii la Apocalipsa, CAPITOLUL 12 – Cele şapte semne. Primul: Femeia şi Balaurul ;
Globalistul Klaus Schwab într-un videoclip din 2017: „Îţi poţi imagina că în 10 ani toţi vom avea câte un implant în creierele noastre şi-ţi vom putea măsura toate undele creierului”? Averea hotomanului,pe cand era elev in acapararea avutiei obstesti… Averea lui Adrian Nastase; Rusii nu pleaca din Romania nici peste o suta de ani, chiar daca… Guvernul interzice achiziționarea de programe antivirus din Rusia; Sfintii komunismului s-au ales cu aurul tarii si noi cu spectacole de 2 bani-Rompetrol 2 | Un dosar de 770 de milioane de dolari și cu 14 suspecți; Asa au devenit boieri sarantocii komunisti de ieri…Turnură neaşteptată în ancheta Rompetrol. Miniştrii care l-au ajutat pe D. Patriciu să devină mai bogat cu trei miliarde de dolari; Legăturile lui Dughin cu România: întâlniri cu Adrian Năstase și fețe bisericești. „Se fac primii pași spre o civilizație comună România-Rusia”; De la Imperiul raului la Imperiu eurasiatic -Ideologul lui Putin, Aleksandr Dughin, si-a lansat cartea in sediul Universitatii Dalles, aflata in subordinea Primariei Bucuresti – Ciprian Ciucu; Rusii continua sa se joace …Aleksandr Gelievici Dughin, adeptul doctrinei neo-imperialiste a Eurasianismului : „Noi ruşii… Pentru ca Rusia s-a format prin cotropiri nesfarsitte…Analiză: Putin vrea restaurarea Imperiului Rus; Obsesia bolnavului rus…Testamentul lui Petru cel Mare sau Rusia şi obsesia Mării Negre; Reacția Ucrainei după unirea Basarabiei cu România: Guvernul de la Kiev cere anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru;
Care este adevăratul motiv al invadării Ucrainei? De ce s-a opus Angela Merkel intrării accelerate a Ucrainei în NATO în 2008? Serviciile speciale – instrument al expansiunii imperiului Rus şi U.R.S.S.; Hărți istorice care explică structura URSS și modul în care istoria ei se leagă de forțele actuale ale Rusiei pentru expansiunea teritorială; Istoria oficială a Rusiei(cotropitoare) e o enciclopedie de falsuri! Eminescu şi rădăcinile ontologice ale expansionismului rusesc – de Theodor Codreanu; RUSIA A FOST UN STAT AGRESOR ÎN TOATĂ ISTORIA SA; Rusificarea României în documente istoricep; Naţional-comunismul şi spălarea creierelor în România; POLITICĂ DE RUSIFICARE (русификация); Noi nu uităm: 28 iunie 1940 – ocupație sovietică! DW: DIN GREŞEALĂ ÎN GREŞEALĂ SPRE RUSIFICAREA FINALĂ? O”închisoare a popoarelor”… Români în Gulagul sovietic din Siberia- Autor: Valentin Hossu-Longin; Reinventarea Gulagului. Andrei Kolesnikov: Sistemul rusesc de lagăre corecționale de muncă ar putea înlocui IKEA; Gulagul – Premiul Pulitzer, 2004 – o carte monument; Tezaurul României: un veac de surghiun în gulagul rusesc… Un preot catolic homosexual spune ca 98% din preoţii pe care îi cunoaşte sunt gay; Retea de 100 de „preoti” catolici homosexuali … Parlamentari britanici, acuzaţi de agresiuni sexuale’; Cand te lasi prostit… Lux pe spinarea credincioşilor: Patriarhul Kirill, acuzat că zboară cu un avion privat folosit de amanta unui bancher rus. Cât ar costa aeronava?Patriarhul Kirill a mai fost acuzat că este un iubitor al luxului… Patriarhul Kirill al Rusiei a declanșat o revoltă fără precedent în Biserica Ortodoxă după ce s-a transformat în portavocea lui Putin pentru războiul din Ucraina;Patriarhul Rusiei, membru al KGB-ului odios si criminal, mai criminal si mai odios decat toate mafiile din lume la un loc; Academicieni in porno-hotie/golanie PeSeDie-Mafia Bisericii Ortodoxe este sora buna a mafiei siciliene ; Ce a naţionalizat dictatura comunistă ieri, azi, după 1989, este furat de Biserica Ortodoxă Română; S-A AFLAT TOT! AVEREA secretă a PATRIARHULUI făcută din vânzări de TUTUN şi ALCOOL;
Momit ca va face Ungaria mijlocie… Ungaria falsifică istoria în manualele școlare: din noua ediție e ștearsă informația că Rusia a anexat Crimeea în 2014, iar invazia e prezentată ca o luptă a Rusiei cu SUA și UE; Rusia despre Pactul Ribbentrop – Molotov: „A ajutat la extinderea graniței de vest a URSS cu circa 350 de kilometri. Nu era în dezacord cu legile internaționale”; DNA anchetează contractele prin care PSD a cumpărat televiziunile! Procurorii au cerut de la partid documentele legate de această uriașă escrocherie; (De prea multa democratie…)Declarații iresponsabile ale lui Andrei Marga, fost ministru de Externe: Ucraina trebuie dezmembrată, iar Rusia, Polonia, Ungaria și România să-i ia din teritorii! de Grigore Cartianu; O istorie mondiala a comunismului. Vol.I: Calaii,de (autor): Thierry Wolton; Crema Securităţii – de pe cizma dictaturii pe pantoful democraţiei; Mărturii de la Gherla: bătuți cu ciocanul în tălpi… Octavian Bjoza trăieşte acum dintr-o pensie de 1.200 de lei, de şase ori mai mică decât a torţionarilor săi… . Cercetarea crimelor comunismului, sprijinirea victimelor si inculparea responsabililor; Vaccinul împotriva frigului; Nichifor Crainic – teolog, om politic, poet, ideolog și publicist; Petre Țuțea – Hristostomul filosofiei creștin-ortodoxe (2); Nicolae Țurcanu, arestat și condamnat pentru o poezie; Nicolae Iorga – Românul universal ; Aforismele lui Talleyrand şi o scurtă privire în istorie; Octavian Goga – „poetul pătimirii noastre”; Personalităţi române şi faptele lor – Gheorghe Buzatu’; CTP: Ce fac rușii în Ucraina nu e război, ci cruzime sadică și omor cu jaf. Cum pot fi numiți acei români care vor continua să fie putiniști, neutraliști și relativiști în fața Iadului adus în lume de ruși? (Mini)ADEVARATA LISTA A MARILOR PUTINISTI; O nouă glorificare a Securității: pușcăriașul Adrian Năstase îi ridică statuie generalului securist Vasile Mălureanu, vânătorul de scriitori anticomuniști. Cotețul ”Vitralii” și urmașii criminalului Iulian Vlad; ‘Lista Statului Paralel’, cu așa -ziși activiști pro Rusia, făcută publică: Încep vânătoarea vrăjitoarelor; Andrei Marga, urmărit penal pentru declarația despre Ucraina? Consilierul lui Zelenki îl numește ‘naftalină politică’; Contemporanul » Editorial » Dostoievski – un scriitor dubios?Mesajul lui Putin: m-aţi exclus din G8, lasă că-mi fac un G8 al meu!Putin şi mesianismul rus: temelia edificiului imperial al crimei;Prinţul Philip al Marii Britanii: „Dacă mă voi reîncarna, aş vrea să mă reîntorc ca un virus ucigaş, pentru a contribui la rezolvarea suprapopulării lumii”. Macabră „glumă”…
DOMNUL VINE! „CEL CE VINE, VA VENI, SI NU VA ZABOVI.”; Ce fac până vine Domnul? De şapte ori “Altul” despre Domnul Isus, de Bob Costen; Izgonind frica; Apocalipsa 13, de Evelyn Mangiru; Capitolul 7. Apostazia şi Antihristul, de Edward Dennett; Închinîndu-se fiarei; Timpul sfârșitului, de Werner Mücher- Cum va arăta Uniunea Sovietică în viitor? … Cât va mai dura războiul civil din Iugoslavia? Cât timp vor mai putea comuniştii din China să ţină puterea în mâinile lor? Semnul fiarei: Ce este și cum să-l evităm! Comentarii la Apocalipsa, CAPITOLUL 12 – Cele şapte semne. Primul: Femeia şi Balaurul ;
Comentarii la Apocalipsa, CAPITOLUL 12 – Cele şapte semne. Primul: Femeia şi Balaurul
1: Şi-un mare semn s-a arătat în cer: O femeie înveşmântată cu soarele; şi sub picioarele ei, luna; şi pe capul său, o cunună din douăsprezece stele.
Femeia este „identificată cu Fecioara Maria, Eva cea Nouă”[1]. În plus, cum se va arăta şi mai jos, „această Femeie este, în acelaşi timp, întruchiparea Mariei, mama lui Mesia (v. 5), şi a Bisericii (v. 17)”[2]. Cunună din douăsprezece stele: „cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, neam căruia îi aparţine Femeia, dar şi cei doisprezece apostoli ai Bisericii (noul Israel)”[3]. În ce ne priveşte, credem ca mai potrivit, în contextul întregii cărţi ioaneice, să vedem în Femeie chipul Bisericii, mai ales întrucât, în versetul următor, se vorbeşte despre chinurile naşterii, ceea ce ar fi nepotrivit să aplicăm Fecioarei.
„Femeia înveşmântată în soare indică limpede Biserica, îmbrăcată în Cuvântul Tatălui, Care este mai strălucitor decât soarele însuşi. Şi luna sub picioarele ei, zice, adică [Biserica] este împodobită cu lumină cerească, precum luna. Iar pe capul ei o cunună de douăsprezece stele îi arată pe cei doisprezece apostoli pe care se ţine Biserica”[4].
2: Şi era însărcinată; şi striga chinuindu-se şi muncindu-se să nască.
„Zicem că Biserica pătimeşte durere pentru fiecare din cei ce se nasc din apă şi din Duh, până când – aşa cum spune dumnezeiescul Apostol [Pavel] – Hristos va lua chip întru ei (Galateni 4, 19)”[5]. „Şi avea în pântece prunc şi ţipa de durere şi se chinuia să nască, deoarece Biserica nu pridideşte să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigoneşte”[6].
Versetul e folosit în descrierea lucrării celor ce stăruie în rugăciunea inimii: „Semnele începutului sunt acestea: în unii se arată ca o lumină ce răsare; în alţii ca veselie plină de cutremur; în alţii iarăşi ca bucurie; iar în alţii, ca bucurie amestecată cu frică; în alţii ca un cutremur şi bucurie; uneori, la alţii, ca lacrimi şi frică. Fiindcă sufletul se bucură de cercetarea şi de mila lui Dumnezeu, dar se teme şi tremură de venirea Lui, ca un vinovat de păcate multe. Altora li se iveşte la început o zdrobire negrăită a inimii şi o durere nespusă a sufletului, care suferă dureri ca o femeie ce naşte, cum zice Scriptura”[7].
3: Şi-un alt semn s-a arătat în cer: Iată, un Balaur mare, roşu ca focul, având şapte capete şi zece coarne; şi pe capete, şapte cununi împărăteşti.
Balaur: „= Diavolul; duşmanul din vechime al Femeii (Facerea 3, 15)”[8]. Coarnele sunt simboluri ale forţei, iar cele şapte cununi împărăteşti închipuie „puterea regală a diavolului, stăpânitorul lumii acesteia (Ioan 12, 31)”[9].
„Cer înţelegem că este văzduhul, iar balaurul roşu [este diavolul]. Iar roşul arată că este pornit spre ucidere şi bucuros de vărsare de sânge, sau că are fire de foc îngerească, deşi a căzut dintre îngeri. Iar prin şapte capete se înţeleg şapte puteri viclene dintr-ale lui, potrivnice lucrurilor duhovniceşti [darurilor Duhului Sfânt – n. trad.]”[10].
4: Şi coada lui târa o treime din stelele cerului; şi le-a aruncat pe pământ. Şi Balaurul a stat înaintea Femeii care era să nască, pentru ca să-i înghită copilul când îl va naşte.
O treime din stelele cerului: „oastea diavolului: îngerii căzuţi. Balaurul îşi pregăteşte forţele pentru lupta ce urmează să înceapă”[11]. Prin stelele trase de diavol se pot închipui şi creştinii căzuţi, aşa cum se închipuie şi în fresca de la mănăstirea Suceviţa, redând Scara virtuţilor, după scrierea Sfântului Ioan Scărarul. Evident, e vorba despre creştini asemenea stelelor, aşadar despre aceia care ar fi trebuit să aibă un rol călăuzitor în Biserică. Cum arată şi Dante în Infernul, nu e ceva neobişnuit ca la caznele cele veşnice să se afle şi (înalte) feţe bisericeşti[12].
Înghiţirea copilului încă de la naştere arată că diavolul pândeşte pe cei de curând născuţi în credinţă, pentru a nu ajunge aceştia la vârsta şi măsura lui Hristos.
Imaginea e folosită de către Sfântul Pioniu, ce deplângea pe creştinii care, de teama chinurilor, au apostaziat: „Au intrat şi dintre fraţii creştini care de nevoie au fost siliţi (să se lepede), făcând plânset mare, încât în fiecare oră se auzea plângerea lor, mai ales din partea celor ce erau evlavioşi şi cu vieţuire frumoasă. Iar Pioniu, plângând, le-a spus: – Sunt pedepsit cu o nouă pedeapsă şi sfâşiat în bucăţi, văzând mărgăritarele Bisericii călcate în picioare de porci (cf. Matei 7, 8) şi stelele cerului trase spre pământ de coada balaurului, iar via pe care a sădit-o dreapta lui Dumnezeu, pustiită de mistreţi (cf. Psalmi 9, 9.13-14); iar acum o culeg cei ce merg alături de calea (vieţii)”[13].
5: Şi ea a născut un Copil de parte bărbătească, Cel ce cu toiag de fier va să păstorească toate neamurile. Şi Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Său,
Copilul ce va păstori toate neamurile: „= Iisus Hristos; Mielul devenit Păstor (7, 17); citat din Psalmi 2, 9 (profeţie mesianică). [În viziune,] Copilul a fost răpit la Dumnezeu: trecere directă de la naştere la înălţarea întru slavă; diavolul nu se poate atinge de El”[14].
„Prin cei ce se botează, Biserica Îl naşte pururea pe Hristos, ca pe Cel ce ia formă într-înşii […]. Deci copilul de parte bărbătească este poporul bisericesc cel neslăvit prin dezmierdări. Şi s-a răpit copilul ei: şi acum se răpesc[15] sfinţii aflaţi întru ispite, ca să nu fie biruiţi de cele rele care sunt peste puterile lor”[16]. „Şi a născut femeia, zice, un copil de parte bărbătească, menit să păstorească toate neamurile, adică, L-a născut pe Hristos, de parte bărbătească şi desăvârşit, copil al lui Dumnezeu, Dumnezeu şi om, pe Care Îl anunţaseră profeţii şi pe Care Biserica, născându-L mereu, Îl arată tuturor neamurilor. Pruncul acesta al ei a fost răpit şi dus în faţa lui Dumnezeu şi a tronului Său, adică, Cel născut veşnic de Biserică este împărat ceresc, nu pământesc”[17].
6: iar Femeia a fugit în pustie, acolo unde are ea loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo s-o hrănească timp de o mie două sute şi şaizeci de zile.
În pustie: „Pustie: în limbajul biblic, locul de refugiu al celor prigoniţi”[18]. Ca şi la 11, 3, e vorba de trei ani şi jumătate. Pustia are dublă conotaţie: „ambivalenţa simbolului este izbitoare dacă îl considerăm plecând doar de la imaginea solitudinii: este sterilitatea, fără Dumnezeu; este fecunditatea, cu Dumnezeu, dar datorată numai lui Dumnezeu. Deşertul revelează supremaţia harului: în ordinea spirituală, nimic nu există fără el [fără har]; totul există prin el şi numai prin el”[19].
„Femeia care apare în cer îmbrăcată în soare, purtând o cunună cu 12 stele, având luna aşternut picioarelor ei, aflându-se în chinurile naşterii, reprezintă […] pe Mama noastră, o putere care există prin sine, deosebită de fiii ei […]. Aceasta este Biserica; fiii ei, pe care i-a născut prin botez, vor alerga către ea din toate părţile pământului după înviere, privind lumina cea neînserată, îmbrăcând ca pe o haină strălucirea Cuvântului, ea este cuprinsă de o mare bucurie. Căci cu ce altă podoabă mai de preţ ar putea să se împodobească împărăteasa pentru a se prezenta la Domnul ca mireasă, dacă nu cu lumina? […] Luna îi este aşternut picioarelor. Cred că prin lună înţelege simbolic credinţa celor ce s-au curăţit de stricăciune prin baia botezului, pentru că lumina ei molcomă este asemenea apei călduţe. Biserica, deci, care are aşternut picioarelor credinţa şi ataşamentul nostru – după acest mod de a înfăţişa luna – se află în durerile naşterii până ce toate neamurile vor intra (Romani 11, 25) în ea, până ce va transforma pe cei psihici în pnevmatici. Ea este şi mamă, pentru că întocmai ca femeia care concepe şi, la plinirea vremii, aduce pe lume un om desăvârşit, se poate spune că Biserica îi concepe pe cei care îmbrăţişează cuvântul (lui Dumnezeu), îi formează după chipul şi asemănarea lui Hristos şi, în cele din urmă, îi face (prin botez) cetăţeni ai acelor fericite veacuri. Prin urmare, Biserica este prezentă în mod necesar la botez, pentru că ea este aceea care naşte pe cei care se botează. Ea are luna aşternut picioarelor ei pentru că cei renăscuţi capătă o anume strălucire; de aceea se şi zice că sunt luminaţi. În săptămâna Patimilor[20], (Biserica) face să le strălucească mereu în gând luna plină duhovnicească[21], până când vor apărea zorile şi lumina cea desăvârşită a zilei celei mari. […] Socotesc că despre Biserică s-a zis că naşte prunc de parte bărbătească pentru că cei luminaţi primesc însuşirile şi trăsăturile bărbăteşti ale lui Iisus. Realizarea asemănării lor cu Cuvântul este o urmare firească a cunoaşterii exacte (a dogmelor creştine) şi a credinţei; astfel, prin botez, în fiecare dintre ei se naşte în chip spiritual Hristos”[22]. „Deşertul în care vine ea şi este hrănită timp de 1260 de zile, locul care nu rodeşte stricăciune şi răutate şi este inaccesibil celor mulţi; locul, însă, care rodeşte înţelepciune şi pulsează de viaţă, locul accesibil sfinţilor, este de bună seamă ogorul prea frumos, cu pomi plăcuţi la vedere şi parfumaţi ai Virtuţii […]. Cât despre cele 1260 de zile, cât durează şederea femeii în pustiu, acestea reprezintă […] zăbava noastră aici, pentru cunoaşterea perfectă a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, timpul ce ţine până la inaugurarea vremurilor de apoi, atunci când noi nu vom mai contempla doar cu raţiunea pe Cel ce este, ci mergând la El Îl vom contempla direct[23]”[24].
7: Şi război s-a făcut în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu Balaurul. Şi se războia Balaurul, şi îngerii lui;
Mihail: „= Arhanghelul Mihail, comandantul oştilor cereşti (Daniel 10, 13.21; 12, 1)”[25].
8: şi el n-a răzbit, nici că locul lor s-a mai găsit în cer.
„Balaurul cel mare, de culoarea focului, încornoratul cu 7 capete, cel ce târăşte (după sine) a treia parte din stele, cel ce pândeşte să mănânce pruncul celei din durerile naşterii, este însuşi diavolul, cel ce întinde curse celor de curând iluminaţi, pentru a le întina cugetul, chipul şi strălucirea adusă în sufletul lor de Cuvântul. Însă nu-şi ajunge ţinta, pentru că cei renăscuţi sunt răpiţi în sus către tronul lui Dumnezeu, adică este ridicat cugetul celor reînnoiţi sus[26], la scaunul dumnezeiesc şi la temelia adevărului; se deprinde să vadă şi să-şi închipuie lucrurile de acolo, încât să nu mai fie înşelat de balaur, care îl trage în jos; căci diavolului nu-i este permis să nimicească pe cei care tind şi privesc în sus. Stelele pe care, atingându-le cu vârful cozii, le trage pe pământ, sunt grupurile ereticilor. Stelele întunecoase care cad reprezintă într-adevăr adunarea ereticilor, pentru că aceştia vor să cunoască lucrurile cereşti, vor să creadă în Hristos, vor ca sufletul lor să sălăşluiască în ceruri şi să se apropie de stele ca fii ai luminii, dar sunt zdruncinaţi şi traşi în jos de încolăcirile balaurului, pentru că s-au făcut vinovaţi faţă de dreapta credinţă. Ei au fost numiţi a treia parte dintre stele pentru că au greşit faţă de una din Persoanele Treimii”[27].
9: Şi aruncat a fost Balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi Satana, cel ce pe toată lumea o înşeală – aruncat a fost pe pământ; şi îngerii săi aruncaţi au fost cu el.
Şarpele cel de demult: „acela care a dus la păcat părinţii neamului omenesc, pe Adam şi Eva (Facerea 3; II Corinteni 11, 3)”[28]. Toată lumea: „nu universul (kosmos), ci oamenii ca lume (ikumeni[29])”[30]. Şarpelui, „Sfântul Ioan nu îi pune la îndoială anterioritatea, ci îi prevesteşte înfrângerea […]. Înşelătorul devine astfel respingător. Puterilor şi iscusinţei lui, incontestabile ca atare, le este contestată originea. Ele [puterile sale – n. n.] sunt socotite rodul unui furt, devenind astfel nelegitime faţă de spirit: ştiinţa şarpelui va deveni ştiinţa blestemată. Iar şarpele din noi nu va mai zămisli decât vicii aducătoare nu de viaţă, ci de moarte”[31].
Dacă, încă de la început, şarpele a înşelat pe protopărinţi, lucrând apoi şi pierzania urmaşilor acelora, Hristos a adus „jertfa pentru toţi, dând templul Său spre moarte (Evrei 9, 12.24), ca să facă pe toţi nevinovaţi şi iertaţi de neascultarea de la început şi să Se arate totodată pe Sine mai înalt decât moartea, arătând trupul Său nestricăcios drept pârga învierii tuturor”[32]. Iar cei ce Se unesc cu Hristos dobândesc şi puterea Sa de a birui şarpele: „Aşa cum Acela are putere peste toate, tot aşa şi el împărăţeşte peste patimi […], supune pe demonii (Luca 10, 17) care meşteresc răutatea, calcă în picioare balaurul cel vechi şi mare ca pe o vrabie umilă”[33].
10: Şi am auzit un glas mare-n cer, zicând: „Acum s-a făcut mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâşul fraţilor noştri, cel ce ziua şi noaptea-i pâra în faţa Dumnezeului nostru.
Pârâşul: „şatan, în ebraică, înseamnă învinuitor”[34]. „Balaurul sau şarpele, protagonistul povestirii, este identificat în imn cu acuzatorul creştinilor înaintea lui Dumnezeu, în curtea cerească. În acel tribunal, creştinii sunt eliberaţi prin mijlocirea morţii lui Iisus. Răzbunarea în tribunalul ceresc este răsturnarea ironică a condamnărilor impuse de tribunalele pământeşti (romane)”[35].
11: Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi prin aceea că viaţa până la moarte nu şi-au iubit-o.
„Şi-au dispreţuit viaţa până într-acolo încât au acceptat să moară (ca martori-martiri ai Mielului); vezi Ioan 12, 25”[36].
12: Pentru aceasta bucuraţi-vă, ceruri, şi voi, cei ce locuiţi în ele! Vai vouă, pământule şi mare, căci diavolul a coborât la voi având mare mânie, fiindcă el ştie că puţină vreme are”.
Diavolul mai poate activa cât mai există timp. Aici, un cuvânt despre neschimbabilitate: „Neschimbabilitatea lui Dumnezeu, de care El face parte şi celor ce cresc în iubire, este neschimbabilitatea în plinătatea vieţii de iubire, deasupra căreia nu mai poate fi altceva. Neschimbabilitatea iadului este vidul total al vieţii. Cei ce sunt în această stare s-au rupt total din dialogul iubirii, care-i ţinea atârnaţi de eternitate. Viaţa lor nu mai este propriu zis o viaţă, existenţa lor nu mai e propriu zis o existenţă. Timpul coincide cu devenirea, pentru că el tinde spre deplina comuniune cu Dumnezeu, spre eternitate. Devenirea nu este în Dumnezeu, nici în iad. A admite o devenire în Dumnezeu înseamnă a nu-L mai vedea în plenitudinea vieţii şi a nu mai recunoaşte plenitudinea nici în Creator. Timpul nu va fi nici în cer, nici în iad. În cer nu va mai fi pentru că cei de acolo Îl au pe Dumnezeu ca plenitudine; în iad nu va mai fi, pentru că nu se mai poate tinde spre Dumnezeu. Dar aceasta [existenţa din iad – n. n.] nu va fi o odihnă. Pentru că vidul fără speranţă este un chin”[37].
Vai vouă, pământule şi mare: „înseamnă: Amar celor ce locuiesc pe pământ şi pe mare! – adică celor care n-au petrecerea în ceruri, ci pe pământ. Pentru că mulţi din cei ce locuiesc pe pământ îl biruiesc pe diavol şi-l vor birui […]. Dar cei ce gândesc cele pământeşti şi se învăluie în marea lumească este cu neputinţă să nu fie nevoiaşi şi ticăloşi şi umiliţi”[38].
13: Şi când Balaurul a văzut c-a fost aruncat pe pământ, a prigonit-o pe Femeia care născuse Pruncul.
„În prelungirea şi completarea simbolului, Femeia (Fecioara Maria) e însăşi Biserica, supusă-n istorie duşmăniei diavolului, atât în persecuţii cât şi-n timp de pace”[39]. Cum s-a văzut, opţiunea noastră e pentru Biserică, referirea la Fecioara Maria trimiţând-o în plan secundar.
14: Şi i s-au dat Femeii cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare-n pustie la locul ei, acolo unde, departe de faţa şarpelui, este hrănită o vreme şi vremi şi-o jumătate de vreme.
Aripile vulturului celui mare: „Simbol ascuns[40]. E foarte probabil însă ca acest text să fi inspirat icoana-frescă a Maicii Domnului înaripate, din biserica mânăstirii Govora. ♦ O vreme şi vremi şi-o jumătate de vreme: „expresie preluată din Daniel 7, 25; 12, 7 spre a indica o perioadă limitată a suferinţei”[41]. NTEP traduce: un timp, două timpuri şi o jumătate de timp: „un timp înseamnă un an; două timpuri sunt doi ani; o jumătate de timp sunt şase luni. Suma acestora este trei ani şi jumătate (vezi 11, 3; Daniel 7, 25)”[42].
Pentru acest loc, ca şi pentru altele similare, o atenţionare: „Toate calculele care, pornind de la numere arbitrar interpretate, fixează zilele, lunile, vremile, ca date precise, trec peste graniţa ce a pus-o Dumnezeu putinţei de previziune a omului[43] şi de stabilire a sensului adevărat al simbolurilor Revelaţiei, care sunt profeţii ce se vor lumina deplin după împlinirea lor. Dată fiind graniţa pusă de Mântuitorul, se pot face doar conjecturi asupra condiţiilor generale ale momentului istoric care ar putea justifica sfârşitul lumii”[44].
„Aripile vulturului închipuie cele două legi, Vechiul şi Noul Testament ca, zburând cu acestea în pustie, Biserica să se hrănească din belşug cu viaţa duhovnicească”[45]. Mai amănunţit şi, în final, cu o propunere complementară pentru aripi: „Acestea sunt cele o mie două sute şaizeci de zile (12, 6), jumătatea de săptămână (Daniel 9, 27) cât tiranul va ţine puterea şi va prigoni Biserica fugărind-o din cetate în cetate (Matei 23, 24). Se va ascunde în munţi şi în pustie fără să aibă cu ea decât două aripi ale Vulturului cel mare, adică credinţa în Iisus Hristos, Care întinzându-Şi sfintele braţe pe cruce formează două aripi, una în dreapta, alta în stânga. Astfel îi cheamă la Sine pe toţi cei care cred într-Însul, acoperindu-i aşa cum o pasăre îşi acoperă puii (Matei 23, 37)”[46].
15: Şi şarpele a aruncat după Femeie din gură-i apă ca un râu, ca s-o ia puhoiul.
16: Şi pământul i-a venit Femeii într-ajutor; că şi-a deschis pământul gura şi a-nghiţit râul pe care Balaurul îl aruncase din gura sa.
Apa aruncată de Balaur ar fi ispitele, iar uscăciunea pământului, înfrânarea[47].
17: Şi Balaurul s-a aprins de mânie asupra Femeii şi a pornit să facă război cu ceilalţi din seminţia ei, cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Iisus.
A pornit să facă război cu ceilalţi din seminţia ei: „vezi Facerea 3, 15; descendenţii spirituali ai Evei celei noi”[48]. „Mărturia lui Iisus este atât aceea pe care credincioşii o dau despre Iisus Hristos, cât şi aceea pe care Mântuitorul o dă în faţa Tatălui Său despre cei care Îi ţin poruncile şi Îi urmează calea (vezi Matei 10, 32; Luca 10, 8; Apocalipsa 19, 10)”[49].
18: Şi a stat pe nisipul mării.
A stat pe nisipul mării, „de unde va continua lupta, cu ajutorul celor două Fiare”[50]. „Balaurul se opreşte pe malul mării în aşteptarea Fiarei care va ieşi din mare (13, 1)”[51].
[1] BBVA, p. 1763
[2] NTEP, p. 754
[3] BBVA, p. 1763
[4] Sf. Ipolit, Demonstraţie din Sfintele Scripturi despre Hrist şi Antihrist, 61, 1
[5] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XII
[6] Sf. Ipolit, Demonstraţie din Sfintele Scripturi despre Hrist şi Antihrist, 61, 1
[7] Sf. Grigorie Sinaitul, Învăţătură cu de-amănuntul despre liniştire şi rugăciune, 4
[8] BBVA, p. 1763 – Prin balaur roşu suntem tentaţi să vedem azi şi ceea ce a fost Uniunea Sovietică, imperiu ce a avut 7 conducători (capete), dacă-l socotim şi pe Vladimir Ilici Lenin (1917 – 1924), ca întemeietor: Iosif Visarionovici Stalin (1924 – 1953), Nikita Hruşciov (1953 – 1964), Leonid Ilici Brejnev (1964 – 1982), Iuri Vladimirovici Andropov (1982 – 1983), Konstantin Cernenko (1983 – 1984), Mihail Sergheevici Gorbaciov (1985 – 1990) – Datele trecute între paranteze indică perioada cât a fost deţinută puterea, cu oarecari aproximări, întrucât trecerile de la o conducere la alta aveau permanent un caracter de interimat, marcat de lupte în interiorul P. C. U. S. Care ar fi fost cele 10 coarne ale U. R. S. S., nu ne-am gândit, dar iubitorii de speculaţii pot găsi oricând o potrivire (10 republici mai însemnate, 10 state comuniste – numărând aşa fel încât să iasă socoteala – etc.). În două dintre cazuri (Hruşciov şi Cernenko) nu ne e cunoscut patronimul, iar în Rusia de azi se pare că s-a şi renunţat la el.
[9] BBVA, p. 1763
[10] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XII
[11] BBVA, p. 1763
[12] A se vedea: Dante Alighieri, Divina Comedie – Infernul, text bilingv cu versiune românească, note, comentarii, postfaţă şi repere bibliografice de Răzvan Codrescu, Editura Christiana, Bucureşti, 2006.
[13] Martiriul Sfântului Pioniu, XII, 2-3 – Sfântul Pioniu a fost martirizat, împreună cu alţi creştini, la Smirna, în anul 250, în timpul împăratului roman Deciu (249 – 251).
[14] BBVA, p. 1763
[15] Răpirea nu e mutarea lor trupească în alt loc (deşi nu excludem nici aceasta, în mod excepţional), ci răpirea minţii la cele de sus, astfel ca ispitele lumii să devină inofensive (dar, pentru aceasta, trebuie să ne străduim, altfel urmează căderea!).
[16] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XII
[17] Sf. Ipolit, Demonstraţie din Sfintele Scripturi despre Hrist şi Antihrist, 61, 1-2
[18] BBVA, p. 1763
[19] DS III, art. Pustiu, Deşert, p. 140
[20] Sub al cărei chip putem vedea veacul acesta, sau timpul.
[21] Sărbătoarea Învierii urmează primei luni pline de după echinocţiul de primăvară: de aici, apropierea creştinilor de strălucirea lunii pline, în aşteptarea strălucirii depline de după înviere.
[22] Metodiu de Olimp, Banchetul sau Despre castitate, VIII, 5-6.8
[23] Cuvântul urmează cu desfacerea numărului 1260 în 1000+200+60, arătând simbolismul acestor numere. În Comentariul nostru, însă, acestea s-au arătat, în diferite locuri, astfel că oprim aici citatul.
[24] Metodiu de Olimp, Banchetul sau Despre castitate, VIII, 11
[25] BBVA, p. 1763
[26] Nu, însă, în mod automat, ci doar cu participarea acelora! Mulţi, în schimb, sunt şi cei ce pier, aceştia devenind un fel de avortoni ai Bisericii, cărora le-ar fi fost mai bine să nu cunoască iluminarea Botezului.
[27] Metodiu de Olimp, Banchetul sau Despre castitate, VIII, 10
[28] NTEP, p. 754
[29] οικουμένη
[30] BBVA, p. 1763
[31] DS III, art. Şarpe, pp. 309-310
[32] Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului, XX
[33] Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, XXXIII
[34] NTEP, p. 755
[35] ICSS IX, p. 184
[36] BBVA, p. 1763
[37] Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, I, pp. 195-196
[38] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XII
[39] BBVA, p. 1763
[40] Mai jos, se va încerca o tâlcuire a acestor aripi.
[41] BBVA, p. 1763
[42] NTEP, p. 755
[43] Mântuitorul a declarat că singur Tatăl ştie ceasul venirii Lui (Matei 24, 36; Marcu 13, 32). Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ceasul în care vine Fiul omului (Matei 25, 13; Marcu 13, 33; Luca 12, 40). În pofida acestor avertismente, sunt numeroşi cei care iscodesc cele oprite, căutând să stabilească termene exacte. Şi azi, o scriere senzaţionalistă, prevăzând dezastre, date şi locuri, are o audienţă mult mai mare decât una ce îndeamnă la priveghere şi la nevoirea pentru dobândirea mântuirii. (Cei care s-au gândit la anumite scrieri în circulaţie, vizate aici, s-au gândit bine…).
[44] Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, III, pp. 377-378
[45] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XII
[46] Sf. Ipolit, Demonstraţie din Sfintele Scripturi despre Hrist şi Antihrist, 61, 3
[47] Cf. Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XII
[48] BBVA, p. 1763
[49] NTEP, p. 755
[50] BBVA, p. 1764
[51] NTEP, p. 755
///////////////////////////////////////////
Semnul fiarei: Ce este și cum să-l evităm!
Inima plină de iubire a lui Yahuwah tânjește după copiii Săi pământești. În înțelepciunea Sa infinită și în preștiința Sa, El a oferit crâmpeie interesante din viitorul apropiat, prin utilizarea simbolurilor. Acestea sunt date ca să-l pregătească pe poporul Său, astfel încât nimeni să nu poată fi înșelat în zilele finale ale istoriei pământului. Unul dintre cele mai puțin înțelese, dar cel mai interesant simbol folosit în profeție este „semnul fiarei.”
„El face ca toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul sau numele fiarei, sau numărul numelui ei. Aici este înțelepciunea. Cel care are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este numărul unui om: numărul Lui este 666.” (Apocalipsa 13: 16-18, NKJV)
Avertizările cumplite împotriva tuturor celor care primesc acest semn de temut, au inspirat atât frică, cât și speculații în inimile multora.
„Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui [Yahuwah], turnat neamestecat în paharul mâniei Lui . El va fi chinuit în foc și pucioasă, în prezența sfinților îngeri și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor se suie în vecii vecilor; și nici zi nici noapte nu au odihnă cei care se închină fiarei și icoanei ei, și oricine primește semnul numelui ei” (Apocalipsa 14: 9-11).
Există un consens cum că semnul fiarei va fi un cip de computer, implantat chirurgical sub piele, de un guvern totalitar care dorește să-și exercite un control total asupra cetățenilor săi. Unii au speculat că semnul era legat de codurile de bare sau chiar de numerele de securitate socială folosite în Statele Unite ale Americii. De fapt, semnul fiarei este mult mai cuprinzător și mult mai amenințător decât codurile de bare, coduri numerice personale sau chips-uri RFID implantate.
Este foarte important ca toți să avem o înțelegere clară a ceea ce înseamnă exact semnul fiarei și cum să evităm primirea lui, deoarece toți cei care-l primesc, vor primi sentința divină a morții veșnice. Ca să înțelegem semnul fiarei, este mai întâi necesar să se înțeleagă cine, sau ce, este fiara. Foarte mulți cercetători ai Bibliei, sunt de acord că animalele sînt simboluri profetice ale puterilor politice la nivel mondial:
„Aceste fiare mari, care sunt patru, sunt patru împărați, care se vor ridica din pământ.” (Daniel 7:17, KJV)
Nu chiar orice putere geo-politică este simbolizată în Scriptură ca o fiară, cu toate acestea. Profeția se concentrează asupra acelor puteri care au dus război împotriva lui Yahuwah în persoana sfinților Săi. Astfel, fiara care impune un „semn”, este, de asemenea, o putere la nivel mondial, care va purta război împotriva împărăției cerurilor, chiar înainte ca Yahushua să se întoarcă.
Așa cum este prezentat în Fiarele din Apocalipsa 13, seria de videoclipuri, prima fiară din Apocalipsa 13 simbolizează papalitatea care, timp de 1260 de ani, a condus creștinătatea cu un pumn de fier.
Cea de a doua fiară din Apocalipsa 13 este Statele Unite, care, prin cuvântul sigur al profeției, în viitorul apropiat, va pune în aplicare un „semn” al unei imagini a primei fiare.
Apocalipsa 13: Fiara Dintâi (Roma) și a Doua Fiară (SUA)
„Semnul” supremației papale, prin propriul lor acces, este închinarea la Duminică:
„Duminica este semnul autorității noastre ….” (Înregistrarea Catolică, Londra, Ontario, 1 septembrie 1923.)
Toate luptele împotriva împărăției cerurilor s-au concentrat întotdeauna asupra închinării. De la bun început, scopul de lungă durată al lui Lucifer a fost să uzurpe închinarea datorată Creatorului. Scriptura înregistrează planurile sale lăudăroase:
„Cum ai căzut din cer, Lucifer, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Căci ai spus în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui [Elohim]; Voi ședea pe muntele adunării în adâncimile miazănoaptei; mă voi ridica pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt „(Isaia 14: 12-14, NKJV)
Semnul fiarei se învârte în jurul problemei închinării, deoarece întreaga mare controversă dintre Yahuwah și Satana se învârte în jurul închinării. Acest lucru este subliniat de faptul că cei care primesc ultimele șapte plăgi sunt aceia care au primit semnul fiarei și care se închină imaginii acesteia:
„Apoi am auzit un glas puternic care venea din templu spunând celor șapte îngeri:” Duceți-vă și vărsați pe pământ potirele mâniei lui [Yahuwah]. „Deci, primul s-a dus și a vărsat potirul lui pe pământ, și o rană rea și dureroasă a venit peste oamenii care aveau semnul fiarei și care s-au închinat icoanei ei.”(Apocalipsa 16: 1, 2)
În încercarea Satanei de a fura închinarea datorată numai Creatorului, el a unit lumea în utilizarea unui calendar solar papal, întemeiat pe o metodă păgână de păstrare a timpului.
În încercarea Satanei de a fura închinarea datorată numai Creatorului, el a unit lumea în utilizarea unui calendar solar papal, întemeiat pe o metodă păgână de păstrare a timpului. Fără calendarul corect, este imposibil să se stabilească ziua corectă a închinării. Astfel, toți cei care caută să se închine lui Yahuwah, dar care calculează ziua lor de închinare cu un calendar fals sunt, în ignoranță, de fapt, acordând omagiu dușmanului lui Yahuwah.
Semnul fiarei este primit atunci când o persoană, cu deplină cunoștință de adevăr, se agață de zile false de închinare, acest lucru fiind mai convenabil în societatea modernă decât să se închine Creatorului în Sabatul Său sfânt, calculat prin metoda Lui originală de timp, calendarul luni-solar. Unii sabatarieni de Sâmbătă au nivelat acuzația, afirmând că închinarea de Duminică este semnul fiarei. Este. Dar, la fel este și închinarea de Sâmbătă, sau mersul la Moschee Vineri. Orice efort de a aduce închinarea într-o zi stabilită de Satan, dă onoare numai lui Satan.
Aici se vede cum este primit semnul. Zilele sfinte ale lui Yahuwah nu pot fi găsite prin orice metodă contrafăcută de păstrare a timpului.
Calendarul Gregorian comparat cu Calendarul Luni-solar; Semnul Fiarei reprezintă Calendarul Contrafăcut al Romei
Dacă calendarul gregorian actual este universal acceptat și pus în aplicare, sau o modificare ulterioară a acestuia, semnul papalității (fiarei) este primit atunci când cineva cunoaște adevăratul Sabat și încă se cramponează să se închine în zilele calculate prin metodele false de măsurare a timpului, ale lui Satana.
Din anii 1920-1950, a existat o mare agitație pentru o reformă a calendarului gregorian. În ultimii ani, propunerea de a restructura calendarul a fost ridicată din nou. Nu are importanță dacă Satana impune semnul prin intermediul calendarului actual sau printr-o anumită formă modificată. Semnul fiarei este primit atunci când zilele sacre ale lui Yahuwah sunt calculate prin orice altă metodă decât cea a calendarului Luni-solar stabilit de la Creație. În fiecare cultură și în fiecare țară, semnul poate fi ușor diferit. Dar va fi ceva ce obligă conștiința să se revolte împotriva legii lui Yahuwah. Este simplist să credem că o putere dominantă mondială va avea doar un singur mod de a exercita controlul de-a lungul culturilor largi și variate ale pământului.
În contrast cu semnul îngrozitoarei fiare stă sigiliul lui Yahuwah.
„Apoi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsărit, având pecetea Viului [Elohim]. El a strigat cu glas tare celor patru îngeri. . . spunând: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor [Eloah]-lui nostru.” (Apocalipsa 7: 2-3)
Sigiliul lui Yahuwah este primit atunci când o persoană, face o predare deplină și completă către Creatorul său. Această transformare a caracterului se poate vedea în disponibilitatea de a asculta de TOATE cerințele lui Yahuwah. Numai cei care au făcut această predare vor primi sigiliul lui Yahuwah care-i protejează de primirea semnului fiarei. Sfânta Scriptură îndeamnă pe toți: „Să aveți în voi gândul, care era și, în [unsul, Yahushua].” (Filipeni 2: 5, KJV) Gândul lui Yahushua era unul de predare totală la voia Tatălui Său. În Ghetsimani El s-a rugat: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la mine paharul acesta: Totuși, nu voia Mea, ci voia Ta să se facă” (Luca 22:42)
Semnul fiarei și sigiliul lui Yahuwah stau în contrast puternic unul cu altul. Unul dintre ele este un simbol al loialității totale față de Satan și poate fi primit în frunte sau pe mână, arătând că unii se vor conforma de dragul conveniențelor. Sigiliul lui Yahuwah, însă, este primit numai în frunte, reprezentând predarea totală, loialitatea și supunerea față de Creator. Cei care primesc sigiliul lui Yahuwah vor avea gândul lui Yahushua deplin format în interiorul lor. Sigiliul lui Yahuwah este revelat în ascultare față de toate cerințele Sale, inclusiv închinarea în a șaptea zi a săptămânii, calculată după calendarul lui luni-solar original.
Calendarul este mai mult decât o metodă de măsurare a timpului. Calendarul Luni-solar al Creației este o parte integrantă a legii divine, deoarece fără ea, este imposibil să se calculeze zilele sfinte ale lui Yahuwah. Toți aceia care își trăiesc viața în ascultare față de legea divină și primesc sigiliul lui Yahuwah își vor reglementa viața lor după calendarul original, închinându-se Creatorului la vremea desemnată de El. Nici o metodă contrafăcută de păstrare a timpului nu poate fi folosită pentru a stabili zilele sfinte ale Cerului. Astfel, toți cei care se închină în zilele calculate de sistemele contrafăcute de păstrare a timpului, vor primi semnul fiarei. Marcajul este primit de oricare dintre cei care resping predarea deplină către Yahuwah și au refuzat ascultarea de El. Acest lucru este gândul lui Satan deplin format în interior care înseamnă rebeliune.
Toți cei care primesc sigiliul lui Yahuwah, vor fi feriți de distrugerea care vine peste cei care primesc semnul fiarei.om așezat pe stâncă cu brațele întinse
„Și El a chemat pe om. . . care avea călimara la brâu; . . . „Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă semn pe fruntea oamenilor care suspină și gem din cauza tuturor urâciunilor care sunt făcute în ea.”
„Celorlalți le-a spus. . ., „Trece-ți după el în cetate și loviți; ochiul vostru să fie fără milă, și să nu vă îndurați. Ucideți pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copiii mici și pe femei; dar să nu vă atingeți deloc de cei care au semnul pe frunte; .. Începeți însă cu locașul Meu”.. Așa că au început cu bătrânii care erau înaintea templului” (Ezechiel 9: 3-6, NKJV)
Ar trebui să fie studiul fiecărei persoane care dorește viața veșnică, cunoașterea cerințelor lui Yahuwah. Dacă inima este încăpățânată și vrea să se agațe de păcat, există un Mântuitor dispus și capabil să transforme chiar și cea mai împietrită inimă.
Acum, câtă vreme timpul de probă încă persistă, alege să predai voința ta lui Yahuwah și să asculți de El, indiferent de cost. El va transforma în mod minunat gândul tuturor celor care vin la El în credință.O viață veșnică, plăceri dincolo de capacitatea noastră de a înțelege, îi așteaptă pe toți cei care primesc sigiliul lui Yahuwah și obțin victoria asupra fiarei, chipului ei și semnului ei:
„Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc, iar cei care biruiseră asupra fiarei, asupra chipului, asupra semnului ei și asupra numărului numelui său, stăteau în picioare pe marea de sticlă, cu alăutele lui [Yahuwah]. Ei cântau cântarea lui Moise. . . și cântare Mielului, zicând: „Mari și minunate sunt lucrările Tale, [Yahuwah Elohim] Cel Atotputernic! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al sfinților ‘”! (Apocalipsa 15: 2, 3)
Continut Asemanator:
Fiara din Mare: Biserica romano-catolică din Profeție
Fiara de pe Pământ: Statele Unite ale Americii în Profeție
Noua Ordine Mondială: Sculptând Chipul Fiarei
/////////////////////////////////////////
Timpul sfârșitului, de Werner Mücher
„În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde. Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina. În ziua aceea vor izvorî ape vii din Ierusalim… Şi Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume“ (Zaharia 14.6-9).
Introducere
În decurs de numai câţiva ani, lumea s-a schimbat decisiv. În Europa de Est au avut loc schimbări radicale. Cortina de fier împreună cu Zidul Berlinului au căzut. A avut loc reunificarea Germaniei. Nimeni nu ar fi îndrăznit acum doi ani şi jumătate să se gândească la aceasta. De aproape doi ani, dictatorul român Ceauşescu nu mai trăieşte… În ultimul timp, multe conflicte au fost rezolvate în mod paşnic… Toţi au respirat uşuraţi… Dar apoi, deodată, au apărut nori negri la orizont: Irakul a atacat Kuweitul. Nu după mult timp, câţiva tineri arabi au aruncat cu pietre în evreii care se rugau la Zidul Plângerii. Este adevărat, aşa cum afirmă unii, că acolo urmează să se pună temelia unui nou templu? Şaptesprezece arabi au fost împuşcaţi de evrei… Organizaţia Naţiunilor Unite a dispus sancţiuni după sancţiuni pentru Irak şi i-a dat un ultimatum, ca până la 15 ianuarie 1991 să se retragă din Kuweit. Pentru puţin timp lumea şi-a ţinut respiraţia. Va fi Israelul atras într-un conflict?
Între timp am fost martorii unui război îngrozitor. Sadam Hussein nu s-a dat înapoi să distrugă mediul înconjurător în chip îngrozitor şi să omoare zeci de mii de oameni.
Apoi lumea a fost din nou pentru câteva ore cu respiraţia tăiată, când în luna august a acestui an s-a răspândit vestea că Gorbaciov a fost înlăturat printr-un puci. Evenimente politice mondiale de cele mai mari proporţii se precipită unele după altele. Atunci s-au ridicat multe întrebări: Cum va arăta Uniunea Sovietică în viitor? … Cât va mai dura războiul civil din Iugoslavia? Cât timp vor mai putea comuniştii din China să ţină puterea în mâinile lor?
A fost acest război din Orientul Apropiat o expresie a evenimentelor viitoare? Este iminentă venirea Domnului Isus, aşa cum cred mulţi creştini credincioşi? Cum vor arăta reglementările pentru menţinerea păcii în Orientul Apropiat? Pot ele garanta o pace durabilă? Cum vor decurge în continuare lucrurile? Când vor începe de fapt ultimele evenimente decisive, despre care Biblia vorbeşte foarte clar, aproape cu minuţiozitate, cu privire la timpul sfârşitului? Toate acestea sunt întrebări, care peste noapte au apărut noi în focarul intereselor.
Cu siguranţă, mulţi au citit deja o carte sau alta cu privire la profeţie, însă unora li s-a părut prea complicată sau au uitat detaliile. în această carte mică doresc să prezint o privire de ansamblu a evenimentelor viitoare esenţiale şi succesiunea lor posibilă, şi prin aceasta, nu în ultimul rând, să trezesc la tinerii cititori interesul pentru profeţia biblică. Pentru aceasta voi cita o serie de locuri din Biblie şi voi încerca să le comentez ţinând seama de contextul lor, şi în felul acesta să las Biblia să vorbească ea însăşi. De aceea rugămintea mea este, ca fiecare, care ia această cărticică în mână, să o citească împreună cu Biblia.
Însă prima mea dorinţă este, ca toţi aceia care cred din inimă în Domnul şi Mântuitorul nostru, să-L aştepte cu bucurie.
Marienheide, Septembrie 1991 Werner Mucher
Prefaţă la ediţia în limba română
De la prima ediţie a acestei cărţi în limba germană, în anul 1991, au trecut aproape douăzeci de ani. în acel timp aveau loc în lume mari evenimente politice: cortina de fier a fost înlăturată, iar ca urmare au avut loc schimbări importante în ţările comuniste. Astfel, tensiunile dintre SUA şi Rusia s-au diminuat. A apărut o nouă orientare. Între timp suntem martori la ceea ce aspiră China şi la puternica ei dezvoltare economică.
Din punct de vedere tehnico-financiar, lumea a devenit foarte nesigură şi se mişcă pe marginea unei prăpastii. Criza declanşată de falimentul băncii Lehman Brothers din SUA, în toamna anului 2008, a zdruncinat lumea financiară şi a dus la mari pierderi economice în multe ţări. Există teama că următorul val de criză va avea efecte mult mai puternice.
Nici ţările din Europa nu sunt una. De câteva luni, lumea arabă este zguduită de cutremure politice. În momentul de faţă, războiul civil din Libia, în care au intervenit statele din Vest, continuă. Cum vor decurge evenimentele în Siria şi Egipt? Vor obţine supremaţia puterile islamice? Va recunoaşte Organizaţia Naţiunilor Unite, în această toamnă, un stat palestinian? Va dispune Iranul în curând de bomba atomică şi îşi va face regimul de acolo simţită ameninţarea de a şterge Israelul de pe hartă? Toate acestea sunt întrebări, de care oamenii se interesează în general, dar de care suntem interesaţi şi noi ca cititori ai Bibliei. Nu vrem să intrăm pe terenul speculaţiilor, mai degrabă să căutăm temelia tare în Cuvântul lui Dumnezeu.
Textul acestei ediţii a fost puţin prelucrat. Mă bucur că acum conţinutul acestei cărţi este accesibil şi cititorilor în limba română. Doresc să mulţumesc traducătorului şi tuturor fraţilor şi surorilor care au contribuit la realizarea acestei lucrări.
Marienheide, Mai 2011 Werner Mucher
Momente
„Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea.“
(Marcu 13.32-33)
Dintotdeauna, oamenii, care s-au ocupat cu profeţiile biblice privind timpul sfârşitului, şi-au pus întrebarea, când oare se vor întâmpla toate acestea. Răspunsul este simplu: nu ştim exact. Se poate întâmpla mâine; dar pot trece ani de zile. De aceea prima şi cea mai importantă întrebare pentru noi nu este când se vor împlini toate profeţiile biblice, ci dacă noi suntem oricând dispuşi să ne bizuim pe împlinirea lor.
Să nu uităm un lucru: Dumnezeu strânge în momentul de faţă o recoltă bogată. în Uniunea Sovietică se întorc[1] la Dumnezeu mii de oameni. Credincioşii de acolo nu pot să facă faţă la cererile de Biblii şi literatură creştină. Dumnezeu face o lucrare măreaţă. Să ne rugăm stăruitor, ca şi în China, India şi în celelalte ţări, să se mai deschidă încă o dată uşile pentru Evanghelie.
Împlinirea profeţiilor sfârşitului a început deja – Statul Israel
„De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul Omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.“ (Matei 24.32-34)
Din mai 1948, după o întrerupere de aproape 1900 de ani, există din nou statul Israel. Cu acest eveniment a început împlinirea profeţiei Bibliei cu privire la sfârşitul vremurilor. Unul dintre locurile cele mai clare cu privire la aceasta este fără îndoială Matei 24, unde Domnul Isus Hristos Însuşi, în ultimele zile ale vieţii Sale pe pământ, a vorbit despre viitorul poporului Israel.
Ucenicii L-au întrebat pe Domnul, după ce ar putea ei recunoaşte, când va reveni El. Însă Domnul Isus nu le-a numit niciun moment exact, ci le-a vorbit printre altele despre smochin ca un semn. Cine citeşte cu atenţie Evanghelia după Matei, va vedea că smochinul este o imagine a poporului Israel (a se vedea capitolul 21.18-21; a se compara cu Ioel 1.7). Aceasta rezultă foarte clar din expresia: „nu va trece neamul[2] acesta până…“ (Matei 24.34), care se referă cu claritate la poporul Israel. Două mii de ani de istorie dovedesc adevărul acestor cuvinte. Cât de multe popoare au încercat deja să extermine acest popor! Unul din cele mai odioase exemple în acest sens este ce a făcut poporul german evreilor în secolul al XX-lea. Acest lucru ne face să roşim de ruşine.
Ramurile smochinului vor frăgezi şi vor înfrunzi. Da, ramurile au frăgezit deja şi au dat frunze, pentru că această imagine se referă la reabilitarea naţională a poporului Israel. Va veni însă momentul, când smochinul va aduce roade coapte pentru Dumnezeu, când Israel va fi reabilitat şi spiritual. Nici acest timp nu este departe, pentru că vedem clar „că vara este aproape“.
În cartea prorocului Ezechiel, în capitolul 37, găsim o descriere ilustrativă detaliată a reabilitării naţionale şi în final a reabilitării spirituale a poporului Israel. Acolo, profetul descrie, în tabloul osemintelor, strângerea lor, iar în acoperirea osemintelor cu tendoane, carne şi piele descrie în primul rând reabilitarea naţională (versetele 1-8). Reabilitarea spirituală are loc când Duhul (Suflarea) lui Dumnezeu va sufla asupra poporului şi astfel va fi trezit la viaţă (versetele 9-14).
Există multe alte locuri în Cuvântul lui Dumnezeu, care descriu acest grandios eveniment al restabilirii poporului Israel. Pe cât este de sigur că s-a împlinit deja o parte din aceste prorocii, pe atât de sigur este că se vor împlini şi toate celelalte prorocii. Dacă există în decursul timpului ceva care este demn de încredere, atunci acesta este Cuvântul lui Dumnezeu.
Poporul Israel este şi rămâne poporul lui Dumnezeu, chiar dacă Dumnezeu trebuie să conducă acest popor pentru un timp pe un drum greu. Împăratul Friedrich cel Mare al Prusiei a cerut odată unui mareşal de la curtea sa, să-i aducă o dovadă care să ateste existenţa lui Dumnezeu. Răspunsul a fost scurt: „Evreii, Majestate!“
Întrebarea arzătoare este acum: Ce urmează să aibă loc?
Răpirea tuturor credincioşilor adevăraţi
„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. lată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.“ (1 Tesaloniceni 4.13-18)
Răpirea celor credincioşi, pe care o va face Domnul Isus Însuşi, este următorul eveniment care va avea loc, şi cu aceasta dorim să ne ocupăm acum. După părerea mea, nu există niciun alt eveniment care ar trebui să aibă mai înainte loc[3].
Motivul pentru care apostolul Pavel a scris aceste rânduri, a fost o neclaritate a credincioşilor din Tesalonic. Ei auziseră cu ceva timp înainte de la apostol (când acesta a fost pentru un timp între ei) că Domnul Isus ar reveni. Aceasta era speranţa credincioşilor atunci, chiar şi a apostolului Pavel, căci el scrie: „noi cei vii“. Venirea lui Hristos ar trebui să fie aşteptarea permanentă a tuturor credincioşilor. Atunci, această speranţă devine un izvor de putere şi de bucurie.
De la şederea apostolului în Tesalonic, unii credincioşi de acolo au adormit, iar cei rămaşi erau întristaţi, că cei adormiţi nu vor fi prezenţi la venirea lui Hristos. Ca răspuns la întrebarea cu privire la ce se va întâmpla cu cei adormiţi, Pavel le scrie, că Dumnezeu va aduce pe cei adormiţi în Isus împreună cu El. Când Hristos va reveni din cer, pentru a instaura Împărăţia, vor veni împreună cu El şi toţi cei care au adormit în El. De aceasta Se va îngriji Dumnezeu. Aceasta înseamnă că aceşti credincioşi care au adormit, pentru ca să poată veni apoi împreună cu El, mai înainte vor trebui să fie înviaţi şi să fie cu El. Cum va avea loc aceasta, este explicat în textul citat din 1 Tesaloniceni 4.
Mai întâi, apostolul spune că în privinţa aceasta el a primit o revelaţie deosebită, un cuvânt din partea Domnului. Studiind mai atent, observăm că aici este vorba de două ori despre o venire: Isus va reveni, şi cu această ocazie Dumnezeu va aduce împreună cu El pe cei adormiţi în El (în Domnul Isus). Însă Domnul Isus va veni mai înainte, pentru ca „să-i răpească“, aceasta înseamnă, deci, mai întâi să-i ia la Sine (versetul 17); apoi, mai târziu, va apărea cu ei (a se compara cu 2 Tesaloniceni 1.10; Zaharia 14.5).
La această venire pentru răpire, Domnul va lua la El în cer două grupe de credincioşi: pe de o parte credincioşii adormiţi şi pe care îi înviază (prima grupă), iar pe de altă parte credincioşii care sunt în acel moment în viaţă pe pământ, care mai înainte au fost transformaţi (a doua grupă).[4]
Credincioşii care vor trăi încă atunci pe pământ, nu vor lua-o înaintea celor care au adormit, pentrucă Domnul Isus, când va coborî din cer, mai întâi va porunci cu un strigăt puternic credincioşilor care au adormit, să iasă afară din morminte. O mulţime mare, nenumărată de oameni vor învia, şi anume toţi credincioşii adevăraţi, de la începutul omenirii până la ultimul care a adormit înainte de răpire. Aceasta este desăvârşirea tuturor credincioşilor, atât din timpul Vechiului, cât şi din timpul Noului Testament, despre care se spune în Evrei 11.40: aceşti credincioşi din Vechiul Testament nu vor fi făcuţi desăvârşiţi fără „noi“ (credincioşii din Noul Testament).
După învierea tuturor celor adormiţi, va avea loc – aproape în acelaşi timp – într-o clipă[5] transformarea credincioşilor care sunt în viaţă în acel moment, şi imediat după aceasta va avea loc răpirea tuturor acestora.
Întâlnirea cu Domnul Isus Hristos va avea loc în văzduh, în mod invizibil pentru ochii tuturor celorlalţi oameni, care nu au crezut în Hristos şi care atunci rămân pe pământ. Despre această luare acasă a vorbit şi Domnul Isus Însuşi, când a fost încă pe pământ.
LOCUINŢELE DIN CASA TATĂLUI
„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.“
(Ioan 14.1-3)
Aceste cuvinte le-a spus Fiul lui Dumnezeu ucenicilor Săi, în ultima noapte, înainte ca în ziua următoare să moară[6] pe cruce. Sunt cuvintele Lui de despărţire, adresate ucenicilor care L-au însoţit pe parcursul mai multor ani. El urma să moară, să învie-ze şi să Se întoarcă la Tatăl Său în cer, de unde venise. După înălţarea Domnului la cer, El nu va mai fi vizibil pentru ei, ci ei vor trebui să creadă în El, aşa cum credeau în Dumnezeu, pe care nu-L văzuseră niciodată. Apoi El le-a spus ca o mângâiere deosebită – fără să dea amănunte sau să vorbească despre un anume timp -, că El va veni din nou ca să-i ia la Sine (pe ei şi pe toţi care vor mai crede în Hristos) în Casa Tatălui Său.
Să ne imaginăm: într-o clipă, deodată, milioane de oameni nu vor mai fi aici pe pământ. Şi cu siguranţă nu erau dintre cei mai răi, chiar dacă aveau „idei ciudate“, după cum se spunea.
Aveţi certitudinea că faceţi parte dintre aceia care vor fi răpiţi, când vine Domnul nostru Isus Hristos, pentru a împlini aceste cuvinte ale Lui şi cuvintele apostolilor Săi?
Vom urmări acum mai departe alte locuri din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a vedea ce se va întâmpla după acest eveniment atât de decisiv. În locurile următoare din Scriptură găsim totodată o dovadă a faptului că răpirea va avea loc[7] înaintea venirii pe neaşteptate a judecăţilor îngrozitoare ale lui Dumnezeu asupra acestui pământ.
CEASUL ÎNCERCĂRII
„Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând… “
(Apocalipsa 3.10-11)
Să ne întrebăm acum în ce context este scris acest verset. Acesta este unul dintre cele mai importante principii al unei interpretări sănătoase a Scripturii.
Apocalipsa este singura carte din Noul Testament, care este în exclusivitate o carte profetică. Capitolul 1 este înainte de toate, după o scurtă introducere, o descriere a Persoanei Domnului Isus Hristos ca Judecător. Capitolele 2 şi 3 conţin şapte scrisori scurte, dar cu conţinut deosebit de bogat către şapte adunări, care existau, în timpul scrierii cărţii Apocalipsa, în Asia Mică (una dintre provinciile romane de atunci). În spatele semnificaţiei istorice a acestor şapte scrisori se ascunde un sens profund: ele sunt o „miniatură a istoriei Bisericii“, care ne descrie în şapte pasaje liniile principale ale dezvoltării Bisericii (a se vedea Anexa II). O preocupare amănunţită cu această temă ar ieşi din cadrul acestei cărţi, de altfel o carte mică; pentru aceasta există literatură bună, prezentată în Anexa VII.
Din scrisoarea a şasea, adresată bisericii din Filadelfia, aflăm că Domnul Isus va păzi pe credincioşi de o încercare mondială (sau: încercare din partea
lui Dumnezeu) foarte grea.[8] Acest timp de încercare sau de judecată este descris amănunţit în capitolele următoare ale Apocalipsei. La unele pasaje din acestea vom reveni şi noi deseori.
Judecăţile vor lovi pe „locuitorii pământului“. Această expresie apare frecvent în cartea Apocalipsei şi îi denumeşte pe oamenii care au reşedinţa aici pe pământ.[9] Interesele lor sunt în exclusivitate îndreptate spre pământ. Ei nu ştiu nimic despre o chemare cerească a Bisericii lui Dumnezeu. O promisiune a răpirii, cum a descris-o Pavel, sau o luare în Casa Tatălui, despre care a vorbit Domnul nostru, le este necunoscută sau îi face doar să zâmbească dispreţuitor.
Însă, pentru toţi cei care aşteaptă răpirea credincioşilor, şi chiar mai mult, aşteaptă pe Domnul lor, care va veni atunci, acest loc din Scriptură este un alt indiciu, că nu există niciun eveniment, care ar trebui să aibă loc înainte de răpire, cu atât
mai puţin că credincioşii ar trebui să treacă prin perioada de judecăţi.
Dar acum să vedem ce se întâmplă mai departe pe pământ după răpire. Pentru aceasta citim un pasaj din Scriptură din cartea profetului Daniel, care a trăit în întreaga perioadă a celor 70 de ani de captivitate babiloniană (ca. 606 – 536 î.H.).
Ultima săptămână-an a lui Daniel
„Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.“ (Daniel 9.24-27)
Să cercetăm acum acest text, care cu siguranţă nu este uşor de înţeles. El este de o importanţă decisivă pentru înţelegerea tuturor profeţiilor care se referă la perioada scurtă de timp dintre răpirea credincioşilor şi începutul împărăţiei de o mie de ani. Acest fragment ne pune la îndemână cheia pentru înţelegerea acestei perioade de timp supraîncărcate de evenimente.
Prefer ca în locul explicaţiilor detaliate să redau liber textul cu propriile cuvinte şi completările necesare:
Versetul 24: „şaptezeci de săptămâni (săptămâni-ani)[10], aşadar încă 490 de ani vor mai dura în ceea ce priveşte poporul Israel şi cetatea Ierusalim. După aceea va înceta desconsiderarea permanentă a Legii lui Dumnezeu de către poporul Israel şi se va termina cu păcătuirea permanentă a poporului. Poporul va găsi acceptare la Dumnezeu (la fel ca toţi adevăraţii creştini astăzi) pe baza morţii lui Hristos pe cruce. În acelaşi timp Dumnezeu va institui o Împărăţie veşnică (aici este vorba de Împărăţia de o mie de ani), în care va domni neprihănirea (dreptatea). Toate profeţiile de mai înainte se vor împlini. Templul (din Ezechiel 40-48) va fi construit şi va fi din nou casa lui Dumnezeu pe pământ.“
Versetul 25: „Observă cu atenţie următoarele: aceşti 490 de ani încep cu momentul, în care intervine planul de a zidi din nou Ierusalimul (ceea ce s-a întâmplat de fapt în anul 445 înainte de Hristos, pe când Neemia şi-a exprimat înaintea împăratului Artaxerxe – cunoscut în istorie ca Artaxerxe Longimanus – dorinţa de a rezidi Ierusalimul; a se vedea Neemia 2). Din acest moment până la timpul lui Mesia (aceasta înseamnă Unsul, în limba greacă: Hristos) sunt 7 săp-tămâni-ani şi 62 de săptămâni-ani, deci 69 de săptămâni-ani sau 483 de ani. Ierusalimul va fi reconstruit într-un timp de mare necaz.“
Versetul 26: „După cele 62 de săptămâni-ani, Hristos va fi omorât (răstignit) şi nu va avea nimic. După aceea, cetatea Ierusalimului şi templul vor fi distruse printr-un domnitor al unui popor, care va juca un rol însemnat şi în timpul de pe urmă. Nimicirea va fi asemenea unui potop. Ierusalimul va fi făcut una cu pământul (ceea ce s-a şi întâmplat în anul 70 după Hristos, când comandantul trupelor romane Titus a cucerit cetatea şi templul a fost distrus). Dumnezeu va împrăştia poporul, care se va găsi în acel timp în ţara Israel, în toate punctele cardinale. Apoi va fi o lungă perioadă intermediară de timp care nu este amintită aici. Totuşi, în timpul sfârşitului va izbucni din nou un război crâncen; este hotărât din partea lui Dumnezeu să aibă loc pustiiri năpraznice.“
Versetul 27: „Imperiul Roman va reapărea în forma unei „Europe Unite“ şi va avea un domnitor puternic. Acest domnitor va încheia o confederaţie de prietenie (sau: un tratat de apărare) pentru şapte ani cu mulţi (cu majoritatea poporului iudeu care va fi atunci complet decăzut de la Dumnezeu), care de asemenea vor avea un domnitor deosebit de remarcabil în mijlocul lor, respectiv: antihristul. Antihristul va fi un aliat apropiat al „stăpânitorului roman“. Totuşi la mijlocul ultimei săptămâni-an (anii care lipsesc celei de-a 70-a săptămâni-an, aşadar după trei ani şi jumătate), se va desfiinţa rapid jertfa necurmată introdusă de iudeii credincioşi în Ierusalim. (Acesta este momentul în care satan este aruncat din cer şi antihristul se aşază în templu şi impune să i se aducă închinare; a se compara cu Apocalipsa 12 şi 2 Tesaloniceni 2.) Deoarece această îngrozitoare slujbă de închinare la idoli se va introduce în locul jertfelor din templu, Dumnezeu va aduce un pustiitor în Israel, care va aduce judecata lui Dumnezeu peste iudeii necredincioşi, şi astfel ei vor fi nimiciţi. Din partea lui Dumnezeu totul este deja ferm hotărât, astfel că nu va mai fi nicio scăpare.“
Rezumăm încă o dată acest capitol în următoarele puncte esenţiale:
- Pentru poporul Israel este profeţită o perioadă de timp de 490 de ani. După această perioadă începe împărăţia de o mie de ani a păcii.
- După 483 de ani se interpune o întrerupere a acestei perioade de timp, şi anume după moartea lui Mesia.
- După omorârea lui Mesia prin crucificare, cetatea Ierusalimului şi templul vor fi distruse de către romani.
- După această întrerupere, având o durată neprecizată, se încheie o alianţă de 7 ani între o „Europă unită“ şi Israel (probabil deja sub conducerea lui antihrist).
- După scurgerea a trei ani şi jumătate, jertfa de la Ierusalim se suspendă prin instaurarea urâciunii pustiirii în templu.
- Mai departe urmează nimicirea şi pustiirea datorită instaurării urâciunii pustiirii.
Întrebarea decisivă însă, la care vrem să mai rămânem un moment, este: Când are loc această alianţă de şapte ani? Am văzut că timpul de 490 de ani se scurge ajungând în Împărăţia păcii. Prin aceasta este suficient de clar, că profeţiile referitoare la această alianţă nu s-au împlinit încă, pentru că Împărăţia păcii de asemenea nu a fost încă instaurată.
S-ar putea ca această alianţă să înceapă în timpul când are loc şi răpirea? Cu toate că în acest sens nu se dau în Scriptură date exacte ca timp, se poate însă presupune, că odată cu încheierea existenţei Bisericii lui Dumnezeu pe pământ, deci odată cu răpirea ei, Dumnezeu va relua imediat legătura cu poporul Său pământesc, şi anume Duhul lui Dumnezeu va conduce oameni din acest popor Israel la credinţa vie în Dumnezeu. Dacă în zilele noastre sunt iudei care se întorc cu sinceritate la Dumnezeu, aceştia sunt adăugaţi de El la Biserică. Aceasta face imposibilă o suprapunere a perioadei de timp în care sunt adăugaţi oameni Bisericii cu perioada când vin la credinţa vie în Hristos iudei, cu toate că rămân iudei (a se compara cu Galateni 3.28 şi Coloseni 3.11).
S-ar putea de asemenea ca răpirea să aibă loc cu câtva timp înainte de ultima săptămână-an. Este de remarcat faptul că venirea Domnului Isus pentru răpirea Bisericii şi venirea încă o dată pentru instaurarea Împărăţiei este văzută în Sfânta Scriptură ca o venire, deşi are loc în perioade de timp diferite. Noi nu putem şi nu vrem să stabilim un moment al răpirii, chiar dacă credem că ea va avea loc înainte de judecăţi.
SUIE-TE AICl!
„După aceste lucruri, m-am uitat, şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe şi care vorbea cu mine, mi-a zis: «Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!»“ (Apocalipsa 4.1)
Ne-am ocupat deja cu „istoria în miniatură a Bisericii“ în Apocalipsa 2 şi 3. Această istorie se termină cu ultima adunare denumită acolo „Laodiceea“. Imediat după ce apostolul Ioan a primit textul scrisorilor adresate celor şapte adunări, i se cere să se suie în cer.
Ioan vede apoi în cer pe Dumnezeu şezând pe un tron, înconjurat de 24 de bătrâni (capitolul 4), şi apoi vede cum un Miel înjunghiat (o imagine a Domnului nostru Isus Hristos; a se compara cu Ioan 1.29) ia cartea pecetluită cu şapte peceţi, care cuprinde planurile şi căile lui Dumnezeu cu acest pământ, din mâna Celui ce şade pe tron (capitolul 5), pentru ca să rupă peceţile una după alta. De fiecare dată au loc evenimente deosebite pe pământ (a se vedea Anexa III). Într-o intercalare (capitolul 7) sunt descrişi cei 144.000 de iudei pecetluiţi (un număr simbolic) şi o mare mulţime de oameni – a nu se confunda cu credincioşii, care au fost deja răpiţi – din toate naţiunile. Ambele grupe vor fi păzite în perioada de judecată şi vor intra fiind în viaţă în Împărăţia păcii. După ce Mielul rupe pecetea a şaptea, încep cele şapte judecăţi anunţate prin trâmbiţe (capitolul 8). Încheierea judecăţilor o formează apoi judecăţile grele anunţate prin vărsarea potirelor în Apocalipsa 16, care vor avea loc nemijlocit înainte de venirea lui Hristos pentru instaurarea Împărăţiei păcii, şi ele vor lovi pământul cu mare intensitate.
O comparaţie a acestor capitole cu Matei 24 duce la concluzia că evenimentele descrise în Apocalipsa 6 au loc în prima jumătate a ultimei săptămâni-an din Daniel, iar evenimentele descrise de la capitolul 8 până la 16 vor avea loc în a doua jumătate a acestei săptămâni.
În „răpirea“ lui Ioan în cer putem desigur să vedem un indiciu referitor la răpirea credincioşilor. Istoria Bisericii lui Dumnezeu pe pământ se încheie cu Apocalipsa 3, şi cu capitolul 6 ne găsim ca timp deja la începutul ultimei săptămâni-an din Daniel. Aceasta este pentru noi o altă dovadă că răpirea Adunării va avea loc înainte de judecăţi.
Domnul Isus face de fapt deosebirea între „începutul durerilor“ şi „sfârşit“ (Matei 24.1-14). De aici deducem că întregul timp al celor şapte ani este identic cu „ceasul încercării“, pe când timpul necazului se referă în principal la ultimii trei ani şi jumătate. Cu perioada „necazul cel mare“ ne vom ocupa într-un capitol special.
Înainte de a ne ocupa cu una din cele mai importante persoane, care va juca un rol principal în timpul sfârşitului – antihristul -, trebuie să privim un eveniment, care marchează mai mult decât toate celelalte evenimentele din ultimii trei ani şi jumătate şi care în acelaşi timp conduce la necazul cel mare: aruncarea lui satan din cer. Pentru aceasta deschidem la Apocalipsa 12.
ARUNCAREA LUI SATAN DIN CER
„Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi satan, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui… De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi, cuprins de mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.“
(Apocalipsa 12.7-9, 12)
Contextul acestor versete este următorul: la începutul acestui capitol, poporul Israel este văzut în imaginea unei femei, care este aproape să nască. Ea primeşte un Fiu, despre care se spune că va cârmui popoarele cu un toiag de fier, însă apoi El va fi răpit la Dumnezeu şi la tronul Său. Nu este greu să recunoaştem din Psalmul 2, că acest Fiu este Hristos, care a provenit din poporul Israel şi care, după moartea Sa pe cruce, prin înălţarea Lui la cer, S-a reîntors la Dumnezeu. Despre femeie se spune, că a fugit în pustiu, unde a fost păzită de Dumnezeu 1260 de zile, adică trei ani şi jumătate (a se vedea mai târziu capitolul „Necazul cel mare“). Motivul pentru fuga femeii, aşa cum aflăm din versetele 13-17 ale acestui capitol, este prigonirea ei de către balaurul care fusese aruncat pe pământ. Deci odată cu
aruncarea lui satan şi a demonilor lui (aceştia sunt îngerii decăzuţi, care s-au dat de partea lui) începe necazul cel mare.
Îngerul Mihail este amintit în patru locuri în Biblie: în Daniel capitolul 10, în capitolul 12, în Epistola lui Iuda şi aici. Aceste locuri scot în evidenţă că el intervine în mod special pentru poporul Israel. Mihail şi îngerii lui sunt cei care luptă cu balaurul şi demonii lui.
Balaurul este numit aici cu câteva din numele lui diferite:
- a) balaur: văzut ca stăpânitor despotic şi ca distrugător; înainte de toate, în vrăjmăşia lui împotriva poporului Israel (de altfel, el este numit balaur numai în Apocalipsa);
- b) şarpele cel vechi: înşelătorul viclean începând cu Geneza 3;
- c) diavolul: literal „cel ce produce dezordine“, cel care vrea să distrugă ordinea lui Dumnezeu; şi în final
- d) satan: împotrivitorul lui Dumnezeu.
Până în acest moment, satan avea acces în cer, unde putea merge chiar înaintea lui Dumnezeu, pentru ca acolo să-i acuze pe aleşii lui Dumnezeu. În primele două capitole din cartea Iov este descris foarte expresiv un dialog între Dumnezeu şi satan: aceste capitole ne dezvăluie modul în care lucrează satan cu omul, dar şi modul în care lucrează Dumnezeu, în cele din urmă Dumnezeu fiind cel care ţine în mâna Sa toată soarta pământului şi a oamenilor care locuiesc pe el.
Aşadar, de acum încolo, lui satan îi este interzis accesul în cer la tronul lui Dumnezeu. Din acest moment, singura lui reşedinţă este pe pământ. Este strigat un vai pământului şi mării, căci diavolul a fost aruncat jos pe pământ şi el îşi va manifesta furia lui îngrozitoare. El ştie că în definitiv poate acţiona liber încă trei ani şi jumătate, înainte de a fi legat şi aruncat în adânc pentru o mie de ani (Apocalipsa 20.1-3). De aceea el va încerca împreună cu demonii lui, printr-o înşelătorie fără precedent, să-i facă pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu.
Întreaga sa vrăjmăşie este îndreptată înainte de toate împotriva unui popor mic: poporul Israel. Aşa cum a încercat, înainte cu aproape două mii de ani, să înlăture pe Hristos prin uciderea pruncilor, folosindu-se de Irod, va încerca să distrugă acest popor, aceasta însemnând mai exact: vrăjmăşia lui se va îndrepta împotriva iudeilor, care vor crede în Dumnezeu, căci cea mai mare parte a acestui popor se va subordona de bunăvoie domniei antihristului. În acest moment va începe astfel o persecuţie îngrozitoare a acestor credincioşi.
ANTIHRISTUL
„Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte «Dumnezeu», sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea lui satan, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună; pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.“ (2 Tesaloniceni 2.3-12)
În Daniel 9, suntem informaţi deja pe scurt despre antihrist. El va juca în timpul sfârşitului un rol central. Unul dintre locurile cele mai clare în privinţa aceasta îl găsim în 2 Tesaloniceni.
În Tesalonic existau credincioşi, care auziseră că perioada judecăţii (numită aici „ziua Domnului“) ar fi venit deja. Pavel respinge hotărât această părere şi arată că acest timp nu putea să vină, pentru că nu avusese loc decăderea deplină. Caracteristica deosebită a acestei decăderi este tocmai descoperirea antihristului, pe care el îl numeşte în această scrisoare „omul fărădelegii, fiul pierzării“ şi câteva versete mai departe „acel nelegiuit“ (sau: „omul fărădelegii“).
Antihristul se va aşeza în templu şi va impune să i se aducă închinare ca lui Dumnezeu. Decăderea va începe prin aceea, că antihristul va apărea. Dar el nu poate să apară până când ceva nu va fi luat din calea sa, şi anume „cel ce opreşte“. Sunt de aceeaşi părere cu mulţi comentatori, că prezenţa Bisericii lui Dumnezeu, în care locuieşte Duhul Sfânt, este aceea care împiedică apariţia antihristului. După răpirea Bisericii, răul va năvăli ca torentul vijelios după ruperea unui baraj, şi aceasta nu în ultimul rând prin acţiunea neobişnuită a antihristului. El va lucra în puterea lui satan cu toată forţa şi cu toate semnele şi minunile mincinoase, şi astfel va atrage o mulţime de oameni în lepădarea totală de Dumnezeu.
Sfârşitul său este de asemenea descris aici: Domnul Isus îl va mistui cu suflarea gurii Sale, aşa cum vom vedea amănunţit mai târziu în comentariul la Apocalipsa 19.19-21.
Aici ni se mai spune încă un amănunt deosebit de important, peste care nu vrem să trecem cu vederea. Versetele 10-12 ne arată clar, că oamenii, care în timpul harului nu acceptă Evanghelia despre Domnul Isus – numită aici „dragostea adevărului“ -, în această perioadă îngrozitoare a decăderii nu vor mai avea nicio ocazie de a se întoarce la Dumnezeu. Dumnezeu însuşi le va împietri inimile printr-o „lucrare de rătăcire“, astfel că ei nu vor mai fi în stare să creadă altceva decât minciuni. Ei vor fi victime ale unei rătăciri îngrozitoare.
În aceasta constă avertizarea serioasă, că un om nu se poate întoarce la Dumnezeu când vrea el, ci atunci când Dumnezeu îi oferă această ocazie.
Am arătat deja pe scurt faptul că antihristul va fi împărat în Israel şi un aliat al domnitorului „Europei Unite“. În mod eronat, în trecut, mulţi au văzut în viitorul domnitor al Europei şi în antihrist una şi aceeaşi persoană. Prin aceasta, multe prorociri au fost tratate foarte superficial. Din Apocalipsa 13 reiese foarte clar, că este vorba de două persoane diferite. Vom vorbi mai târziu în mod deosebit despre domnitorul Europei, care este numit în Apocalipsa în general „fiara“.
Antihristul este persoana despre care Domnul Isus a spus: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi“ (Ioan 5.43). Aşteptarea unui Mesia pentru Israel joacă în prezent pentru iudeii tradiţionali un mare rol. Poporul evreu a respins acum două mii de ani pe adevăratul Mesia al lor, însă la sfârşitul vremurilor cea mai mare parte a poporului Israel va accepta pe antihrist ca mesia al său.
Să ne ocupăm acum pe scurt de pasajul despre antihrist din Apocalipsa 13.11-16. Acolo Ioan îl vede pe antihrist în imaginea unei fiare cu două coarne ca ale unui miel – el vine aşadar sub masca lui Mesia, adevăratul Miel al lui Dumnezeu -, însă acesta vorbeşte ca un balaur: este purtătorul de cuvânt al lui satan.
Antihristul stă în strânsă legătură cu prima fiară din Apocalipsa 13.1-8, care este o imagine a viitorului domnitor al Europei. El va reprezenta în Israel puterea acestui domnitor. El va face semne şi minuni mari, aşa cum am văzut deja în 2 Tesaloniceni 2, şi prin aceste semne oculte îi va înşela pe oameni. În afară de aceasta, el va face o icoană a primei fiare, îi va da chiar suflare de viaţă şi îi va constrânge pe oameni să se închine acestei icoane. Oamenii care vor refuza să se închine icoanei vor trebui să plătească aceasta cu viaţa. Păcatul, stricăciunea şi nesocotirea premeditată a legilor date de Dumnezeu îşi vor găsi punctul culminant absolut în el.
Aşadar, antihristul nu va exercita numai puterea politică, ci el va fi totodată capul religios al unui iudaism anticreştin al ultimelor zile. Prin învăţături satanice, el va atrage de partea lui oameni din afara iudaismului şi lucrul acesta explică de ce antihristul este denumit mai departe pe parcursul Apocalipsei „prorocul mincinos“. El va folosi toată puterea şi influenţa sa pentru a-L necinsti pe Dumnezeu şi a-L discredita pe Hristosul Său.
Aici prezint un rezumat al numelor:
- Antihristul: aşa îl numeşte apostolul Ioan în prima sa epistolă, capitolul 2.18 şi 22. Literar antihrist înseamnă „împotriva lui Hristos“ sau „în locul lui Hristos“.
- Împăratul: aşa este denumit în Daniel 11.36-39. El va fi în timpul sfârşitului capul guvernării în Israel şi va fi recunoscut de masele poporului ca Mesia cel făgăduit.
- Omul păcatului, fiul pierzării, nelegiuitul: aşa îl numeşte Pavel în 2 Tesaloniceni 2.3, 8 şi ne spune acolo că el se va ridica peste tot ceea ce se numeşte Dumnezeu sau peste tot ceea ce este vrednic de închinare. El va permite să i se aducă închinare ca lui Dumnezeu şi se va aşeza în templu.
- Fiara: Aşa este numit în Apocalipsa 13.11-18. Fiara are coarne ca ale unui miel.
- Prorocul mincinos: acesta este numele lui începând cu Apocalipsa 13 şi pe parcursul acestei cărţi: capitolul 16.13; 19.20; 20.10.
După ce am ajuns deja să vorbim de mai multe ori despre timpul „necazului cel mare“, este momentul să vedem ce spune Scriptura cu privire la acest subiect.
NECAZUL CEL MARE
„De aceea, când veţi vedea «urâciunea pustiirii», despre care a vorbit prorocul Daniel, «aşezată în locul sfânt» – cine citeşte să înţeleagă! – atunci, cei ce vor fi în ludeea, să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei, să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile, care vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.“ (Matei 24.15-22)
Domnul Isus vorbeşte deci aici despre urâciunea pustiirii (acesta este un idol, care va fi cinstit), despre care am citit deja în Vechiul Testament în Daniel 9.27. Acum aflăm că acest idol al urâciunii va fi aşezat în locul sfânt. Acest idol este icoana primei fiare, făcută la iniţiativa lui antihrist, şi căreia antihristul îi dă suflare de viaţă, aşa că icoana poate chiar să vorbească (Apocalipsa 13.15). Acest idol va fi aşezat în templu şi i se va aduce închinare.
Dintr-o comparaţie între Daniel 9 şi Matei 24 putem trage concluzia, că aceasta va avea loc la mijlocul ultimei săptămâni-an, când slujba jertfelor se încheie brusc, din cauză că această icoană a idolului
va fi aşezată în templu. Aceasta este confirmat în Daniel 12.11: „…şi de când se va aşeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci[11] de zile“.
Din acest moment începe necazul cel mare. Pentru această perioadă de timp de trei ani şi jumătate există în Apocalipsa denumiri diferite:
- 1260 de zile (acestea sunt trei ani şi jumătate, calculând o lună cu 30 de zile)[12]
- 42 de luni (la fel trei ani şi jumătate)[13] şi în sfârşit
- un timp, timpuri şi jumătate de timp (aplicând formula Timp = An, obţinem din nou trei ani şi jumătate)[14].
Cuvintele Domnului Isus din Matei 24.15-18 pot fi înţelese şi ca o chemare adresată oamenilor, care locuiesc atunci în Iudeea, şi astfel trăiesc începutul necazului cel mare, să se grăbească şi să fugă din Iudeea în munţii din împrejurimi. Fuga trebuie să fie fără nicio întârziere: cine se găseşte pe acoperişul casei sale în acel moment şi ajunge la el ştirea că în templu a fost instaurată urâciunea pustiirii, trebuie să fugă pe treptele exterioare, fără să meargă în casă pentru a lua ceva cu sine. Cine lucrează la câmp şi de exemplu şi-a dezbrăcat o haină la marginea câmpului, nu trebuie să se întoarcă să o ia. Se rosteşte un vai pentru femeile gravide şi mamele cu sugari, pentru că ele sunt defavorizate privind fuga. În afară de aceasta, oamenii trebuie să se roage pentru ca fuga lor să nu fie în sabat sau pe timp de iarnă. Greutatea necazului care începe atunci, depăşeşte tot ce au trăit oamenii vreodată în cazul catastrofelor de pe pământ.
Cine sunt oamenii cărora le sunt adresate aici cuvintele: „Cine citeşte să înţeleagă“? Trebuie să fie acei iudei din Israel, care în acel timp citesc nu numai Vechiul Testament, ci şi Noul Testament şi se întorc la Dumnezeu din toată inima; ei vor fi numiţi mai târziu cei aleşi.[15] Lor le este adresat îndemnul să fugă.
Dar de ce trebuie să părăsească în grabă ţara, şi unde trebuie să fugă? În acelaşi moment, în care idolul urâciunii va fi aşezat în templu, începe o prigoană brutală împotriva celor care au dat dovadă până atunci că se tem de Dumnezeu. Există deja martiri din timpul primilor trei ani şi jumătate, cum ştim din Apocalipsa 6.9-11, dar evenimentele ce se vor desfăşura la începutul necazului cel mare nu se pot compara cu toate prigoanele din perioada precedentă. Cine refuză să se închine icoanei şi să se supună acestei slujbe idoleşti, trebuie să plătească cu viaţa (Apocalipsa 13.15-17). Bineînţeles, cea mai mare parte a poporului Israel care îl va primi pe antihrist ca şi Mesia va accepta să exercite închinarea la idoli introdusă de antihrist. Să nu uităm că tocmai în acest timp satan şi îngerii lui sunt aruncaţi pe pământ.
Acesta este motivul pentru care Domnul Isus cere aleşilor să părăsească fără întârziere ţara. Aici este vorba de ore. În acest mod, Dumnezeu va separa pe ai Săi de „cei mulţi“, respectiv de iudeii fără Dumnezeu aflaţi sub conducerea lui antihrist. Astfel, Dumnezeu va aduce o mare parte a aleşilor Săi în siguranţă. Locuri din Scriptură care ne descriu clar aceasta sunt mai ales Apocalipsa 12.6, 13-17; Psalm 60.9 şi Isaia 16.4.
Majoritatea poporului nu va fugi, pentru că aceşti oameni se simt în siguranţă sub dominaţia lui antihrist, şi nu în ultimul rând din cauză că a fost încheiat un tratat de şapte ani între „domnul care va veni“, domnitorul „Europei unite“, şi Israel (Daniel 9.26-27). La acest tratat se referă şi Isaia 28.15: „Pentru că ziceţi: «Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu locuinţa morţilor (moartea şi locuinţa morţilor semnifică puterile demonice, care sunt implicate în aceste evenimente): când va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge…»“
Dumnezeu va păstra totuşi şi în acest timp de întuneric o mărturie a drepturilor Sale în Ierusalim. El va ridica doi martori şi îi va dota cu puteri deosebite. Ei vor proroci în perioada întregului interval de timp din necazul cel mare. Ei vor mistui cu foc pe vrăjmaşii lor, în afară de aceasta vor putea să închidă cerul, ca să nu dea ploaie, şi de asemenea vor transforma apa în sânge. Până la urmă, aceşti martori vor fi totuşi omorâţi, dar după trei zile şi jumătate vor învia şi vor fi luaţi în cer (Apocalipsa 11.1-12).
Totuşi, şi acest timp al necazului cel mare, care este aşadar înainte de toate un timp îngrozitor al slujirii idolilor şi al prigoanei celor aleşi ai lui Dumnezeu, se va termina odată. El va fi limitat din cauza
celor aleşi, la trei ani şi jumătate. Dumnezeu a hotărât aceasta mai dinainte. În profeţiile Cuvântului lui Dumnezeu este hotărât şi în ce mod se va termina această perioadă de timp.
Dumnezeu va introduce un vrăjmaş în ţară, care este denumit în Isaia 28.15 „urgia apelor năvălitoare“, care va trece prin ţară şi o va lovi cu o violenţă fără precedent (a se compara cu Isaia 28.18-22). Să observăm în mod deosebit expresia „nimicirea hotărâtă“ (versetul 22), pe care am întâlnit-o deja în Daniel 9.27. Această expresie o găsim de asemenea în Isaia 10.23, şi acolo se află în legătură cu descrierea unui vrăjmaş străvechi al poporului Israel: asirianul. Dumnezeu va permite acestui vrăjmaş, în timpul sfârşitului, să năvălească încă o dată asupra lui Israel. Prin aceasta va începe desfăşurarea ultimelor evenimente.
ClNE ESTE ASIRIANUL?
„Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis împotriva unui popor pe care sunt mâniat… Dar, după ce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului şi la Ierusalim, voi pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirilor lui semeţe, … căci nimicirea este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. Şi nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la îndeplinire în toată ţara.“ (Isaia 10.5-6, 12, 22-23)
Cine este deci de fapt în profeţii acest pustiitor, această nuia de disciplinare a lui Dumnezeu, care va exercita judecata lui Dumnezeu asupra iudeilor decăzuţi, fără Dumnezeu?
Găsim răspunsul în Isaia 10: În trecut acesta nu a fost altceva decât Imperiul Asirian mondial, care a precedat Imperiul Babilonian mondial. Isaia a trăit şi a fost activ în Israel aproximativ în perioada de timp dintre anii 760 – 700 înainte de Hristos. El a fost cel ce a anunţat pe poporul Israel, şi în mod special pe cele zece seminţii din nord cu capitala în Samaria, judecata, pentru că poporul a păcătuit foarte mult împotriva lui Dumnezeu. Şi aşa, cum a profeţit el, s-au întâmplat lucrurile: asirianul a năvălit în Imperiul de Nord şi a deportat pe locuitorii acestuia după trei ani de asediu, în anul 722 sau 721 înainte de Hristos, în captivitate, de unde cele zece seminţii nu s-au mai întors niciodată (a se vedea 2 Împăraţi 17).
Totuşi, profeţiile despre asirian s-au împlinit doar în parte, pentru că Dumnezeu în marea Sa îndurare a cruţat poporul de loviturile celor mai grele judecăţi. În timpul sfârşitului, aceste profeţii însă se vor împlini complet.
Dacă cercetăm amănunţit cărţile profetice în care este anunţată judecata poporului pământesc al lui
Dumnezeu prin marele vrăjmaş al lui Israel în vremea sfârşitului, ajungem la următoarea concluzie: la profeţii care au profeţit înainte de ultimul asediu al Ierusalimului, în anul 588 înainte de Hristos[16] (ei au fost denumiţi şi profeţi Ami, aceasta înseamnă profeţi „poporul Meu“), acest vrăjmaş se numeşte asirianul; la profeţii care au profeţit în timpul prizonieratului, respectiv în timpul naţiunilor[17] (ei sunt denumiţi profeţi Lo-Ami, aceasta înseamnă profeţi „nu este poporul Meu“), acest vrăjmaş este numit înainte de toate „împăratul nordului“ (Daniel 11.40-45), iar în Ezechiel „împăratul nordului îndepărtat“ (capitolul 38 şi 39). De aici reiese clar că, privit din punct de vedere profetic, asirianul profeţilor Ami este acelaşi cu aceşti doi împăraţi din nord şi din nordul îndepărtat, pe care îi găsim în profeţii Lo-Ami. De altfel, în Ioel 2.20 asirianul este denumit „vrăjmaşul de la miazănoapte (nord)“.
Chiar dacă împăratul nordului şi împăratul nordului îndepărtat sunt două puteri diferite, ambii au trăsăturile de caracter ale asirianului, acest vechi duşman al poporului Israel.
Teritoriul Imperiului Asirian de atunci cuprindea ţările de azi, Siria, Irak, Iordania, Liban, şi părţi ale Turciei şi Iranului. Capitala Asiriei era în acel timp Ninive, în nordul Irakului de azi, nu departe de oraşul Mosul.
După această explicaţie privind asirianul ne aflăm încă în perioada necazului cel mare. Însă când împăratul nordului va năvăli în Israel, acest timp se va apropia de sfârşit. Consider că asedierea prin împăratul nordului va dura cinci luni, căci în Apocalipsa 9.1-11 găsim o descriere a acestui atac. În versetul 4, se spune că oamenii care nu vor avea pecetea lui Dumnezeu pe frunte – şi aceştia sunt iudeii necredincioşi -, sunt ţinta acestei judecăţi. Acolo găsim şi menţionarea timpului, că aceşti oameni vor fi chinuiţi cinci luni (versetul 5). Aceasta înseamnă aşadar că, în acel moment, au trecut deja mai mult de trei ani din necazul cel mare şi că suntem deja înaintea marilor evenimente, care încheie timpul sfârşitului.
Să ne ocupăm acum detaliat cu acest atac al împăratului nordului (Daniel 11.40-45).
ÎMPĂRATUL DE LA MIAZĂNOAPTE (ÎMPĂRATUL NORDULUI)
„La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca. Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui. Îşi va întinde mâna peste felurite ţări, şi nici ţara Egiptului nu va scăpa. Ci se va face stăpân pe vistieriile de aur şi de argint şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi etiopienii vor veni în alai după el. Dar nişte zvonuri, venite de la răsărit şi de la miazănoapte, îl vor înspăimânta, şi atunci va porni cu o mare mânie, ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi. Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor.“ (Daniel 11.40-45)
În acest capitol ne este relatată mai întâi confruntarea dintre împăratul sudului (acesta este Egiptul) şi „el“, acesta este antihristul, care este împărat în Israel şi care este descris nemijlocit înaintea acestui pasaj (Daniel 11.36-39). Însă curând după aceasta sau chiar în acelaşi timp, în aceste controverse se va implica împăratul nordului (acesta este înainte de toate Siria, probabil în alianţă cu alte state arabe[18]), şi anume într-un atac foarte violent, comparat aici cu un râu care dă peste maluri (compară cu Isaia 8.7-8; 10.22; 28.17; Daniel 9.27), care înfrânge totul. Acest atac va fi desfăşurat atât de pe pământ, cât şi de pe mare. Râul va inunda în final nu numai Israelul, care aici este denumit „ţara cea minunată“, ci va pătrunde şi în alte ţări. Împăratul nordului va juca aşadar în aceste ultime lupte un rol dominant.
Trei ţări se vor putea sustrage furiei cotropitoare a acestui împărat: Edomul, Moabul şi o parte din Amon. Aceste trei ţări se găseau în teritoriul Iordaniei de azi. Va fi oare acesta teritoriul, unde Dumnezeu va adăposti rămăşiţa care se refugiază dinaintea pieirii ameninţătoare? S-ar putea de asemenea ca Edomul să fie numele profetic al Arabiei Saudite, dar nu vrem să facem astfel de speculaţii.
După ce împăratul nordului (de la miazănoapte) va năvăli în Israel şi va face ţara aproape una cu pământul, va înainta mai departe şi va năvăli şi în Egipt. În această campanie de cucerire, împăratul nordului va fi sprijinit de Libia şi Etiopia, două ţări din Africa de Nord, respectiv Africa de Nord-Est. Însă deodată, în timpul campaniei de cucerire, îi vor veni veşti „de la răsărit şi de la nord“ care îl vor speria foarte tare.
Însă înainte de a ne preocupa cu întrebarea, ce veşti sunt acelea pe care le va primi, încheiem pentru moment studiul acestui fragment scurt din Daniel 11: împăratul nordului întrerupe campania lui victorioasă în Egipt şi se retrage plin de furie, ca să nimicească şi să distrugă pe mulţi. Însă înainte ca el să dea un nou atac, îşi întinde „corturile palatului său“ (un fel de cartier general) între mare (Marea Mediterană) şi muntele cel slăvit şi sfânt (pe care este construit Ierusalimul). El se va aşeza nu departe de Ierusalim, desigur cu scopul să atace din nou Ierusalimul, pe care mai înainte îl cucerise numai parţial (a se compara cu Zaharia 14.2), ca să-l distrugă definitiv. Însă el va fi nimicit deodată, fără ca cineva să intervină pentru a-l ajuta.
În continuare ne ocupăm pe scurt încă o dată cu „domnul care va veni“, despre care am citit în Daniel 9.26 şi pe care Ioan îl numeşte în Apocalipsa 13.1-8, fiara.
Fiara sau o „Europă unită“
„Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: «Cine se poate asemăna cu fiara şi cine poate lupta cu ea?» I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice popor, peste orice limbă şi peste orice naţiune. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat.“ (Apocalipsa 13.1-8)
Ioan stă la marginea mării şi vede o fiară care iese din mare. Marea este deseori în Cuvântul lui Dumnezeu o imagine a popoarelor neliniştite (a se compara cu Psalm 65.7; Isaia 17.12-13; Ezechiel 26.3; Luca 21.25-26; Apocalipsa 17.15). În Apocalipsa 11.7 se vorbeşte despre această fiară că se ridică din adânc: este aşadar de obârşie satanică.
Această fiară are zece coarne, o imagine despre zece împăraţi, care în faza finală vor primi putere împreună cu fiara (Apocalipsa 17.12 şi 14). În spate este satan, numit aici balaurul, care dă acestei fiare putere nemaipomenită. În afară de aceasta, această fiară are şapte capete, ceea ce arată în primul rând o inteligenţă extraordinară. Acest domnitor puternic va folosi puterea sa, capacitatea sa spirituală şi forţele sale oculte, în primul rând, pentru a huli pe Dumnezeu şi pentru a atrage pe mulţi oameni în cădere de la Dumnezeu, constrângându-i la aceasta în modul cel mai brutal.
Fiara reuneşte în sine caracteristicile a trei animale: este asemenea unui leopard, are labe ca de urs şi o gură ca o gură de leu. Aceste simboluri sunt în legătură cu cele patru fiare pe le-a văzut şi le-a descris Daniel (capitolul 7). Ele sunt acolo imagini ale celor patru imperii mondiale, care s-au succedat unul după altul: Imperiul Babilonian, Imperiul Medo-Persan, Imperiul Grec şi Imperiul Roman. La ultima fiară din Daniel nu sunt amintite capetele, dar sunt amintite cele zece coarne.
Ioan vede că unul din capete are o rană de moarte, care spre marea mirare a întregii omeniri este vindecată. Aceasta are ca urmare faptul că majoritatea oamenilor devin închinători ai balaurului şi închinători ai fiarei.
Această fiară nu este numai o imagine a unui imperiu, ci şi a persoanei care va deţine puterea acestui imperiu. Este vorba de domnitorul peste un teritoriu care corespunde aproximativ teritoriului principal al fostului Imperiu Roman de Apus. Ce poate fi aceasta altceva decât o „Europă unită“, care în faza finală va fi compusă din zece domenii de stăpânire?[19]
Fiarei îi este permis să acţioneze nestingherită timp de 42 de luni. Aceasta este din nou perioada de timp a necazului cel mare. În acest timp, fiara va purta un război împotriva sfinţilor. Mulţi dintre cei care vor rămâne în acest timp credincioşi lui Dumnezeu, vor plăti aceasta cu viaţa. Dumnezeu va îngădui fiarei să învingă pe mulţi sfinţi, deci să-i omoare. Aceşti sfinţi însă vor învia la începutul împărăţiei de o mie de ani (Apocalipsa 20.4; a se vedea capitolul respectiv).
Europa va fi, fără îndoială, în perioada unificării sale, cea mai puternică putere a pământului. Vom vedea de fapt cum acest puternic imperiu se va revolta împotriva lui Dumnezeu, va lupta chiar împotriva Domnului Isus.
Exact aceasta este tema Psalmului 2. Este locul potrivit să cităm aici acest psalm. El este deosebit de animat, dacă luăm seama la diverşii vorbitori, sau la diversele grupe:
Versetele 1 şi 2: Psalmistul începe psalmul cu cuvintele: „Pentru ce se întărâtă naţiunile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte? Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său…“
Versetul 3: Acum psalmistul îi citează pe aceşti conspiratori: „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!“
Versetele 4 şi 5: Psalmistul descrie reacţia lui Dumnezeu la aceasta: „Cel ce şade în ceruri râde, Domnul îşi bate joc de ei. Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa… „
Versetul 6: Acum Dumnezeu Însuşi vorbeşte despre planul Său cu privire la Mesia: „Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.“
Versetele 7-9: Mesia ia Cuvântul şi vorbeşte despre ce I-a spus Dumnezeu: „Eu voi vesti hotărârea Lui, – zice Unsul – Domnul Mi-a zis: «Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi şi-Ţi voi da naţiunile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.»„
Versetele 10-12: În final, psalmistul cere împăraţilor să se supună de bunăvoie domniei lui Hristos: „Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă tremurând! Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!“
BĂTĂLIA DE LA ARMAGHEDON
„Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor, care au să vină din răsărit. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui atotputernic. …i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.“ (Apocalipsa 16.12-16)
Când al şaselea înger îşi varsă potirul mâniei, ne găsim aproape la sfârşitul necazului cel mare. În primii trei ani şi jumătate au avut loc deja judecăţile vestite prin peceţi şi pe parcursul celorlalţi trei ani şi jumătate au avut loc judecăţile vestite prin trâmbiţe. Vărsarea potirelor mâniei are loc direct înaintea venirii lui Hristos.
În timpul noii judecăţi a lui Dumnezeu prin cel de-al şaselea şi cu acesta penultimul potir al mâniei are loc o concentrare de trupe fără egal la Armaghedon. Armaghedon este forma greco-latină a numelui muntelui Meghido, care este în sud-vestul câmpiei Izreel, ce se întinde în nordul Israelului între ţinutul muntos al Galileii şi Samariei până la Marea Mediterană. În localitatea Meghido este cunoscutul câmp de luptă, unde în vremea Vechiului Testament şi-au găsit moartea mulţi împăraţi (a se compara în privinţa aceasta cu Judecători 4; 5.19; 6.33; 7.1; 1 Samuel 31.1-7; 2 împăraţi 9.27; 23.29). Meghido a fost pe vremea lui Solomon unul dintre cele mai importante puncte strategice de apărare (1 împăraţi 9.15-19).
Al şaselea potir este vărsat peste Eufrat care seacă, şi astfel drumul devine liber pentru împăraţii care vor veni din răsărit, adică vor intra din partea de răsărit în Israel. Eufratul este compus din doi afluenţi în estul Turciei de azi, curge prin Siria, traversează apoi Irakul şi se uneşte apoi cu Tigrul la Schatt al Arab, care în final se varsă în Golful Persic în apropierea oraşului persan Abadan.
Faptul că acestor împăraţi din est nu li se spune numele, complică mult o explicaţie. Cine depune efortul de a citi comentariile biblice la această întrebare, va constata că asupra acestei probleme există înţelegeri diferite. De aceea lăsăm întrebarea deschisă, dacă aceşti împăraţi sunt alte popoare arabe sau chiar popoare care locuiesc mult mai departe spre est, cum este Pakistan, India şi China. Un lucru este în orice caz clar: la această judecată vestită prin al şaselea potir este vorba despre o înaintare masivă în marş a numeroase trupe în direcţia Israelului.
În versetele 13-16 citim despre modul în care, sub influenţa balaurului (satan), fiara (domnitorul „Europei unite“) şi profetul mincinos (antihristul) reacţionează la atacul prin surprindere al împăratului nordului şi la acest marş al trupelor. Ioan vede cum din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos ies trei duhuri necurate care semănau cu nişte broaşte. Aceste duhuri sunt duhuri ale demonilor, care fac semne (a se compara cu a doua plagă din Egipt în Exod 8.1-7) şi strâng pe împăraţii întregului pământ la Armaghedon. Aici se desfăşoară toată acţiunea răului.
Cine sunt deci aceşti împăraţi ai întregului pământ? Expresia „întregului pământ“ înseamnă textual „a tot ce este locuit“. Aceasta este o expresie pe care o găsim şi în Luca 2.1, unde este vorba despre locuitorii Imperiului Roman de atunci. Din aceasta se poate deduce, că atunci când vorbim despre aceşti împăraţi, trebuie să ne gândim la cei zece domnitori ai viitoarei Europe unite (Apocalipsa 17.12-14).
Versetul 15 face o legătură clară între perioada dintre acest război şi apariţia lui Hristos sau ziua Domnului (1 Tesaloniceni 5.2; Apocalipsa 3.3). Ferice de cei care aşteaptă venirea lui Hristos şi vor fi găsiţi veghind! O comparaţie cu Apocalipsa 19.19-20 arată că Armaghedonul este în cele din urmă locul unde forţele armate europene vor fi nimicite de Hristos. Aceasta este tema capitolului următor.
HRISTOS LICHIDEAZĂ CELE DOUĂ FIARE ŞI PE VASALII ACESTORA
„Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: «Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, liberi şi robi, mici şi mari!» Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.“
(Apocalipsa 19.17-21)
Aceste versete ne dau informaţii despre sfârşitul fiarei, al domnitorului puternic al Europei şi despre sfârşitul lui antihrist şi al celor zece împăraţi cu marile lor forţe de război. După ce a avut loc nunta Mielului cu Mireasa Sa, Biserica (capitolul 19.6-10), Ioan vede cum Hristos coboară cu oastea cerească din cer, ca să facă judecată (capitolul 19.11-16).
După aceea el vede un înger stând în soare, simbolul celei mai mari autorităţi, care acum intră în acţiune. În limbajul simbolic al Apocalipsei sunt chemate păsările cerului, pentru a se strânge la marele ospăţ al lui Dumnezeu, care are loc în ziua cea mare a lui Dumnezeu, a Celui atotputernic (a se compara cu Apocalipsa 16.14).
În Armaghedon sunt adunate armate uriaşe, ca în fond să facă război cu Cel ce şade pe cal, acesta fiind Mielul (a se vedea capitolul 17.13-14). Este posibil ca oamenii să considere în aroganţa lor că pot lupta împotriva Fiului lui Dumnezeu? Satan şi demonii lui ştiu că această bătălie de la Armaghedon va conduce în final la un război împotriva lui Hristos Însuşi, chiar dacă motivul exterior este că ei vor să elibereze Israelul şi oraşul Ierusalim de asediul împăratului nordului.
Fiara şi prorocul mincinos vor fi prinşi deodată de Domnul Isus şi vor fi aruncaţi de vii în iazul de foc, fără ca mai înainte să fie judecaţi (versetul 20). Încă înaintea începutului Împărăţiei de o mie de ani îi va surprinde această judecată. Satan însuşi şi îngerii lui (demonii), pentru care este pregătit iazul de foc (Matei 25.41), vor ajunge acolo o mie de ani mai târziu, şi anume cu puţin timp înainte de începerea stării veşnice (Apocalipsa 20.10).
După ce se exercită judecata asupra fiarei şi asupra prorocului mincinos, împăraţii pământului vor fi omorâţi împreună cu armatele europene. Aceste armate puternice sunt compuse din oamenii care au primit semnul fiarei şi astfel au sprijinit răutatea
ei demonică. Ei vor împărtăşi cândva soarta fiarei, dar nu imediat. Ei vor muri prin sabia care iese din gura Domnului Isus, fără ca altcineva să contribuie la căderea acestor trupe (a se compara cu Apocalipsa 19.15). Trupurile lor vor fi întinse pe pământ. În Isaia 11.4 se spune cu privire la această judecată: „…va lovi pământul (armatele europene) cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău (acesta este antihristul).“
Am impresia că judecata celor două fiare, precum şi a celor zece împăraţi şi a oştirilor lor va avea loc înainte de nimicirea împăratului nordului. Hristos nu a apărut încă pe muntele Măslinilor, ci judecata de la Armaghedon o va exercita din cer.
ÎMPĂRATUL DE LA MIAZĂNOAPTE ÎNCĂ O DATĂ
„Dar nişte zvonuri, venite de la răsărit şi de la miazănoapte, îl vor înspăimânta, şi atunci va porni cu o mare mânie, ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi. Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul şi nimeni nu-i va fi într-ajutor.“ (Daniel 11.44-45)
În continuare are loc nimicirea împăratului nordului. Am văzut mai înainte că împăratul nordului va năvăli în Israel puţin înainte de sfârşitul necazului cel mare, iar după aceea va înainta mai departe spre Egipt. Însă deodată el se va reîntoarce din Egipt, ca să se aşeze între Marea Mediterană şi Ierusalim. În mod vizibil, el intenţionează să asedieze din nou Ierusalimul, pentru a-l cuceri definitiv.
Această întoarcere din Egipt are loc din cauza zvonurilor din est şi din nord şi este foarte posibil ca aici să fie vorba de ştirea privind apropierea marilor forţe de război, despre care am citit în Apocalipsa
16.12-16:
- împăratul de la răsărit, al cărui drum se eliberează prin secarea Eufratului şi
- armatele europene, care se îndreaptă spre Armaghedon pentru a elibera Israelul şi Ierusalimul. Acesta ar putea să fie motivul pentru această întoarcere neaşteptată a împăratului nordului.
Însă în ce mod este lichidat împăratul nordului cu oştirea lui fără să-i vină cineva în ajutor? Eu cred că între timp a avut loc un alt eveniment de cele mai mari dimensiuni: Hristos A revenit şi a apărut pe muntele Măslinilor. Acest eveniment nu apare nicăieri mai clar descris, ca în Zaharia 14.3-5.
HRISTOS APARE PE MUNTELE MĂSLINILOR
„Ci Domnul Se va arăta şi va lupta împotriva acestor naţiuni, cum S-a luptat în ziua bătăliei. Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate spre miazăzi. Veţi fugi atunci în valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde până la Aţel; şi veţi fugi cum aţi fugit de cutremurul de pământ de pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda. Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii împreună cu El!“ (Zaharia 14.3-5)
Acest eveniment va determina mai mult decât toate celelalte evenimente desfăşurarea în continuare a lucrurilor. Acum se împlineşte o promisiune anunţată de mult timp: într-un moment anume, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi, Isus Hristos, va reveni în chip vizibil.
Au trecut două mii de ani de când El a fost pe pământ şi a trăit puţin mai mult de 30 de ani în Israel. Acolo a împlinit în mod inegalabil, în ultimii trei ani ai vieţii Sale pe pământ, slujba Sa unică, pe care I-a încredinţat-o Dumnezeu. În final El a murit pe crucea de la Golgota, pentru că poporul iudeu a lepădat pe Mesia al lui. În acelaşi timp, El a suferit pe cruce, ca Locţiitor, judecata lui Dumnezeu asupra păcatului şi a satisfăcut pe Dumnezeu în cerinţele Lui îndreptăţite faţă de om. Dumnezeu a fost glorificat prin lucrarea Fiului Său, şi ca dovadă a acestui fapt El L-a înviat pe Hristos după trei zile. Timp de 40 de zile după învierea Sa, Isus Hristos S-a arătat de mai multe ori, pe lângă multor altora, ucenicilor Săi, apostolilor (a se compara cu 1 Corinteni 15.5-8), şi apoi, cu zece zile înainte de sărbătoarea Rusaliilor, a fost înălţat la cer.
Despre revenirea Sa au vorbit cei doi îngeri, care s-au arătat ucenicilor imediat după înălţarea la cer a Domnului Isus pe muntele Măslinilor: „Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel, cum L-aţi văzut mergând la cer“ (Faptele Apostolilor 1.11). Cine se mai îndoieşte acum că Fiul lui Dumnezeu devenit Om este Domnul din Vechiul Testament, o comparaţie între Faptele Apostolilor 1 şi Zaharia 14 îl poate convinge pe deplin. Picioarele Fiului lui Dumnezeu vor sta pe muntele Măslinilor!
În momentul apariţiei Sale va avea loc un cutremur de pământ, prin care muntele Măslinilor se va desface în două jumătăţi în direcţia est-vest. Una din jumătăţile muntelui se va deplasa spre nord şi cealaltă jumătate spre sud. Valea, care ia naştere în acest mod, este numită aici „valea munţilor Mei“. Ea va oferi locuitorilor din Ierusalim posibilitatea să fugă din cetate. Ei vor fugi prima dată până la „Aţel“, o localitate, care este amintită încă o dată în Mica 1.11 (Bet-Haeţel) şi care nu se află departe de Ierusalim.
Domnul Isus va apărea împreună cu toţi sfinţii Săi din cer şi cu toţi îngerii Săi pe muntele Măslinilor.
În Apocalipsa 19.11-16 ei sunt văzuţi în imaginea oştilor de război care îl însoţesc, când El va prinde fiara şi pe împăraţii Europei de Vest cu oştile lor şi îi va omorî.
Hristos apare în momentul când locuitorii Ierusalimului ajung în cel mai mare necaz şi pericol. Împreună cu ei, El dă o lovitură nimicitoare împăratului nordului. Atunci locuitorii din Ierusalim vor fi ajutaţi de locuitorii din Iudeea, care au fugit la începutul necazului cel mare şi care acum s-au întors (Zaharia 10.3-5; 12.1-6).
JUDECATA POPOARELOR VECINE ISRAELULUI
„Iată, voi preface Ierusalimul într-un potir de ameţire pentru toate popoarele de primprejur, şi chiar pentru Iuda, la împresurarea Ierusalimului. În ziua aceea voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica, vor fi vătămaţi, şi toate naţiunile pământului se vor strânge împotriva lui… În ziua aceea voi face pe căpeteniile lui Iuda ca o vatră de foc sub lemn, ca o făclie aprinsă sub snopi; vor mistui în dreapta şi în stânga pe toate popoarele… “ (Zaharia 12.2-6).
Dar ce se întâmplă cu celelalte popoare, care, în afara împăratului nordului, se strâng la Ierusalim, ca să lupte împotriva acestui oraş? Şi la această întrebare găsim un răspuns clar în cartea profetului Zaharia. Am văzut deja, că oastea europeană cu fiara şi prorocul mincinos şi-au găsit sfârşitul, că Hristos a revenit şi S-a arătat poporului Său pe muntele Măslinilor şi că împăratul nordului a fost bătut. În unele locuri din Vechiul Testament citim despre multe alte popoare sau naţiuni[20], care de asemenea se vor strânge în jurul Ierusalimului. Câteva locuri importante cu privire la aceasta sunt: Maleahi 4.1-3; Ioel 3.1-2, 11-16; Psalm 83.2-8 şi în final Zaharia 12.1-6.
Este clar că toate aceste popoare nu sunt identice cu cei zece împăraţi şi oştirile lor. În Maleahi 4 aflăm, înainte de toate, că aceste popoare vor fi judecate după apariţia lui Hristos. Ioel ne face cunoscut că locul acestor acţiuni este valea lui Iosafat[21]. În Psalmul 83, aceste popoare sunt denumite cu numele lor profetic: Edom, ismaeliţii, Moabul şi hagareniţii, Ghebal, Amon, Amalec, filistenii cu locuitorii Tirului şi Asiria. Din Zaharia 12.1-6 aflăm că Dumnezeu va judeca aceste popoare, prin aceea că locuitorii cetăţii Ierusalim şi ai Iudeii vor bate aceste popoare (a se compara şi cu Zaharia 10.3-5).
Pentru informaţii mai detaliate, referitoare la anunţarea judecării acestor popoare vrăjmaşe poporului Israel, a se vedea versetele din Isaia 13-27; 34 şi din Ieremia 46-50.
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU RUSIA?
„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre Gog, din ţara lui Magog, spre domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului, şi proroceşte împotriva lui! Şi spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului! Te voi târî şi-ţi voi pune un cârlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, … Persia, Etiopia şi Put, … popoare multe împreună cu tine! … După multe zile vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi vei merge împotriva ţării, … strânşi dintre mai multe popoare … tu te vei sui, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor negru care va acoperi ţara, tu cu toate oştile tale, şi multe popoare cu tine.»“ (Ezechiel 38.1-9)
Este recomandabil ca mai întâi să citim în context Ezechiel 38 şi 39. Aceste două capitole tratează aceeaşi temă unică: nimicirea uriaşelor puteri militare. Mai întâi aflăm că aceste puteri militare, neţinând seama de multele popoare care le însoţesc (printre altele Persia şi Etiopia), sunt stabilite în nordul extrem. Denumirea locului „nordul îndepărtat“ apare de trei ori în aceste capitole (38.6, 15; 39.2) şi trebuie văzut în raport cu Israel. Cine are o hartă la îndemână poate vedea că nu este vorba decât despre Rusia cu capitala ei Moscova. Putem face o deosebire clară între „împăratul nordului“ şi aceste oşti din „nordul îndepărtat“, deşi ele vor deveni una în vrăjmăşia lor împotriva poporului Israel.
Trupe puternice ruseşti vor năvăli într-un anume timp în Israel, când această ţară mică se va afla atunci deja într-o relativă linişte şi siguranţă (capitolul 38.14) – ea se va numi „ţara deschisă“ (capitolul 38.11) -, la începutul Împărăţiei păcii. Acest moment pare trupelor ruseşti foarte potrivit de a ocupa ţara Israel, cu siguranţă nu în ultimul rând pentru că armatele europene au fost nimicite, împăratul nordului a fost deja înfrânt, iar judecata asupra ţărilor vecine lui Israel a fost deja exercitată. Până în acest moment, Rusia nu s-a amestecat în evenimentele războiului. Să nu fie oare acum uşor să ia prada de la Israelul slăbit din cauza războiului (să ne gândim numai la zăcămintele uriaşe de petrol din ţările cucerite atunci de Israel)?
Dar un lucru nu îl ştiu conducătorii acestor forţe militare: Dumnezeu Însuşi este Cel ce conduce oştirile lor încoace şi încolo, asemenea unui cal, în ale cărui fălci sunt cârlige, şi îi va duce la munţii lui Israel. Acolo Dumnezeu va nimici atunci această oştire puternică: „Atunci voi chema groaza împotriva lui pe toţi munţii Mei, zice Domnul Dumnezeu; sabia fiecăruia se va întoarce împotriva fratelui său. Îl voi judeca prin ciumă şi sânge, printr-o ploaie năpraznică şi prin pietre de grindină; voi ploua foc şi pucioasă peste el, peste oştile lui şi peste popoarele cele multe, care vor fi cu el. Îmi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii naţiunilor şi vor şti că Eu sunt Domnul“ (Ezechiel 38.21-23).
Acesta va fi sfârşitul acestei puteri militare, pe care Dumnezeu o va zdrobi prin aceea că, pe de o parte, va face să se omoare unii pe alţii, iar, pe de altă parte, să fie omorâţi prin catastrofe naturale. Sub această judecată vor muri atât de mulţi oameni, încât locuitorii ţării Israel vor trebui să îngroape cadavrele acestora timp de şapte luni (Ezechiel 39.12-16).
JUDECATA CELOR VII
„Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate naţiunile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.» … «Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.» Apoi va zice celor de la stânga Lui: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă şi n-aţi venit pe la Mine.» … «Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.» Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.“ (Matei 25.31-46)
La începutul Împărăţiei păcii, când Fiul Omului apare în slava Sa, toate popoarele pământului vor fi adunate înaintea Lui.[22] Aceste popoare sunt văzute aici în două grupe: ca oi şi capre. Aceste popoare vor fi despărţite unele de altele. Oile intră în Împărăţia pe care Dumnezeu le-a pregătit-o, iar caprele merg în pierzarea veşnică. Criteriul pentru judecată, respectiv pentru binecuvântare se bazează numai pe modul în care s-au comportat aceşti oameni cu fraţii Împăratului.
Cine sunt fraţii Împăratului? În primul rând sunt solii din poporul Israel, care după răpirea Bisericii şi în mod deosebit în prima jumătate a ultimei săptămâni-an a lui Daniel, vor propovădui Evanghelia împărăţiei pretutindeni tuturor popoarelor (Matei 24.14). Ei fac acest lucru cu o energie nemaipomenită, dar sub multă vrăjmăşie şi cu preţul vieţii lor.
La judecată, când toate popoarele sunt adunate înaintea Lui, Domnul priveşte la ceea ce ele au făcut fraţilor Lui în timpul acestor timpuri grele ca fiind făcut Lui. La întrebarea surprinzătoare a celor două grupe, când s-au comportat ele astfel cu împăratul, El le spune, că este vorba de comportarea lor faţă de fraţii Lui. „Oile“ au primit Evanghelia şi aceasta au dovedit-o nu în ultimul rând prin aceea că au primit pe solii Împăratului, fraţii Lui. Însă „caprele“ au exprimat refuzul lor prin faptul că nu au dat solilor să mănânce, să bea, nici nu i-au îmbrăcat şi nici nu i-au vizitat în închisoare.
Nu cred că trebuie să ne imaginăm această judecată în aşa fel că fiecare persoană a acestor popoare va veni în mod personal în Ierusalim, ci că sentinţa acestei judecăţi va fi pronunţată în Ierusalim – posibil în prezenţa trimişilor acestor popoare, aşa cum în timpul Împărăţiei păcii se vor sui în fiecare an la Ierusalim -, dar care apoi va fi executată în ţările respective. Locuri din Scriptură precum Matei 13.38-43; 49-50 indică spre acest înţeles.
ÎMPĂRĂŢIA DE O MIE DE ANI A PĂCII
Cu evenimentul de care ne-am ocupat ultima dată s-a încheiat în adevăratul sens timpul sfârşitului. Ne aflăm acum în timpul minunat al Împărăţiei păcii, subiectul multor profeţii ale Bibliei. Pentru început vom cita un pasaj din Isaia 65:
„Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie şi pe poporul lui în bucurie. Eu Însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr, şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos. Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii şi le vor mânca rodul. …căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor. Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei. Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.“ (versetele 17-25)
Singurul loc din care ştim că Împărăţia milenară va dura exact o mie de ani, îl găsim în Apocalipsa 20.2-7, unde citim de şase ori despre aceşti „o mie de ani“.
Alte versete, în care citim despre această Împărăţie, sunt în primul rând în Psalm 22.26-31; Psalm 45; 72; 110; 111; 132; 133; 145, Isaia 2.24; 9.7; 11.6-16; 25.6-8; 32.1-5, 15-18; 33.17-20; 35.1-10; 54.13; 66.10-14, 18-24; Ieremia 31.3140; apoi în Ezechiel 40-48, unde găsim descrierea amănunţită a noului templu, care va fi construit în Împărăţia de o mie de ani; Daniel 7.27; Osea 14.48; Ioel 3.17; Amos 9.11-15; Ţefania 3.5, 9-20; Hagai 2.7-9; Zaharia 6.13 şi 14.6-21.
Acum Împăratul dreptăţii a intrat în Ierusalim şi şade pe tronul Lui de glorie. El a bătut, parţial împreună cu poporul Său, pe toţi vrăjmaşii lui Israel. Toate judecăţile îngrozitoare, despre care este vorba în mod deosebit în cartea Apocalipsa, au lovit popoarele pământului. În teritoriul „ţărilor creştine din apus“, unde Dumnezeu cândva în timpul creştinismului putuse să dăruiască binecuvântări minunate şi unde oamenii sub domnia fiarei I-au întors spatele lui Dumnezeu, au murit mulţi oameni. Oamenii, care vor trăi atunci acolo, sunt aceia care mai înainte nu au auzit Evanghelia harului şi astfel au încă posibilitatea să se întoarcă la Dumnezeu.
Toţi iudeii, care l-au acceptat pe antihrist ca Mesia, au murit de asemenea în războaie. Niciun iudeu necredincios lui Dumnezeu nu va intra în împărăţie: „Nu vor mai fi decât oameni neprihăniţi în poporul tău“ (Isaia 60.21). Popoarele arabe vecine au fost bătute şi în final şi puterile armate ruseşti au căzut pe munţii Israelului.
Pe cât de îngrozitoare sunt pe de o parte aceste judecăţi, cu atât mai mult pe de altă parte Dumnezeu va fi glorificat prin ele, căci dreptatea Lui nu s-a impus niciodată mai înainte cu o asemenea amploare mondială. Isaia scrie cu privire la judecăţile lui Dumnezeu: „Dar Domnul oştirilor va fi înălţat prin judecată, şi Dumnezeul cel sfânt va fi sfinţit prin dreptate“ (capitolul 5.16). Ca urmare a acestui fapt, pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, precum apa acoperă fundul mării (Isaia 11.9). În afară de aceasta, locuitorii pământului vor învăţa dreptatea, când Dumnezeu aduce judecata peste acest pământ (Isaia 26.9). Da, pământul trebuie să fie curăţit prin judecată. Dumnezeu va da deoparte pe toţi vrăjmaşii Săi şi astfel va crea premisa pentru o Împărăţie în care va domni pacea şi dreptatea. Pe cât de mult ne îngrozeşte gândul cu privire la judecăţi (deşi Biserica adevărată nu va trăi acest timp pe pământ), pe atât de mult ne bucurăm că prin intermediul judecăţilor se netezeşte drumul spre această Împărăţie.
Ne întoarcem acum la Isaia 65. Pasajul citat începe cu constatarea că Dumnezeu va crea un cer nou şi un pământ nou. Dacă citim aceasta superficial şi comparăm cu Apocalipsa 20.11 şi 21.1, am putea
ajunge la concluzia că această nouă creare a cerului şi pământului se referă la starea veşnică (cu aceasta ne vom ocupa în capitolul respectiv). Însă Isaia arată clar în capitolul 65.20 că pe „noul pământ“ descris de el va mai exista încă judecată şi moarte. Dacă ne gândim apoi, că profeţiile din Vechiul Testament nu ies în afara Împărăţiei milenare a păcii, atunci devine clar că „cerul nou“ şi „pământul nou“ din Isaia 65 se referă la cerul curăţit şi la pământul curăţit din Împărăţia de o mie de ani.
Această creare nouă se referă deci la începutul Împărăţiei păcii. În acest sens a vorbit Domnul Isus cu privire la acest timp şi despre o înnoire a tuturor lucrurilor (Matei 19.28). Dumnezeu va face Ierusalimul o bucurie şi pe poporul lui o desfătare (versetul 18). Dumnezeu Însuşi Se va bucura de Ierusalim şi de poporul Său (versetul 19). În acest timp, moartea va fi o excepţie, şi anume ca judecată a păcatelor descoperite, ca decădere de la Dumnezeu. Nu va mai exista moartea sugarilor. Bătrânul cu perii albi îşi va împlini zilele. După câte ştim, niciun om nu a depăşit în vechime, nici chiar în timpul dinaintea potopului, vârsta de 1000 de ani, lucrul acesta va fi posibil însă în viitor pentru oamenii care vor fi în viaţă pe pământ şi vor intra în împărăţie. Lui Metusala, cel mai bătrân om din Biblie, i-au lipsit 31 de ani ca să ajungă la vârsta de 1000 de ani (Geneza 5.27). Cine va muri la vârsta de o sută de ani, şi anume atunci când el va fi judecat de Dumnezeu din cauză că a păcătuit, va fi încă tânăr.
Dumnezeu va împlini toate promisiunile, pe care le-a făcut poporului Său Israel. Poporul va contribui la reconstruirea treptată, la modificările prin binecuvântările minunate ale acestei Împărăţii. Ei vor contribui la crearea stării de „paradis“; vor construi şi vor planta vii, aşa cum se spune aici.
Vor avea loc modificări fundamentale în lumea animalelor: lupul şi mielul vor paşte împreună, ceea ce astăzi este de neconceput. Leul va mânca paie ca boul. Devorarea reciprocă şi uciderea nu va mai exista în lumea animală, aşa cum este acum. Blestemul, care s-a extins şi asupra animalelor prin căderea în păcat, va fi ridicat în cea mai mare parte: şarpele însă se va târî mai departe pe pântece şi va mânca ţărână (a se vedea Geneza 3.14).
Aceasta ne oferă o imagine despre modificările enorme din acest timp. Să concluzionăm acum în câteva puncte caracteristicile principale ale Împărăţiei păcii:
- Hristos va fi la Ierusalim Împărat peste tot pământul (Isaia 24.23; Zaharia 14.9).
- Va exista o guvernare centrală mondială la Ierusalim.
- Ierusalimul cu templul Său va fi singurul loc unde se va exercita adevărata închinare. Toate naţiunile (prin reprezentanţii respectivi) trebuie să vină o dată pe an la Ierusalim, ca să serbeze sărbătoarea corturilor, în caz contrar peste ţara respectivă nu va mai ploua (Zaharia 14.16-19).
- Satan şi demonii lui vor fi ţinuţi legaţi pentru o mie de ani (Apocalipsa 20.2, 7; Isaia 24.21-22).
- Oamenii nu vor muri, cu excepţia celor care se vor revolta împotriva guvernării drepte, exercitate de Hristos.
- Păcatele înfăptuite din greşeală (prin omisiune) vor fi iertate pe baza jertfei de ispăşire cu privire la căile de guvernare ale lui Dumnezeu, căci se va reintroduce slujba jertfelor (Ezechiel 40-48).
- Bolile vor fi numai o urmare directă a exercitării disciplinării din partea lui Dumnezeu, pentru această situaţie există însă un mijloc de vindecare (Ezechiel 47.12; a se compara cu Psalm 103.3 şi Exod 15.26).
- Vor avea loc modificări esenţiale în natură: pelângă modificările din lumea animală se va modifica şi structura suprafeţei pământului (Zaharia 14.10).
În final, la sfârşitul Împărăţiei păcii, satan va fi eliberat din închisoarea sa şi va avea posibilitatea să corupă naţiunile. El se va sluji atunci în mod deosebit de popoarele care locuiesc cel mai departe de Ierusalim. Menţionarea lui „Gog“ şi „Magog“ ar putea fi un indiciu privind rolul important al Rusiei în acest eveniment. Această ţară, chiar şi după o domnie de o mie de ani a lui Hristos, va reveni la trecutul ei ateist şi va juca un rol conducător în ultima revoltă împotriva lui Dumnezeu, când popoarele se vor urca încă o dată să lupte împotriva Ierusalimului. Dumnezeu le va mistui cu foc căzut din cer (a se vedea Apocalipsa 20.7-9). În aceste trei versete găsim relatări cuprinzătoare privind sfârşitul Împărăţiei păcii.
După aceea în Apocalipsa 20.10 ne este descrisă într-un singur verset judecata definitivă a lui satan: „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă.“ Acolo satan va fi din nou împreună cu cele două mari „instrumente“ ale lui, respectiv cu fiara şi cu prorocul mincinos, care sunt deja acolo de o mie de ani. „Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor“ (versetul 10). Judecata lor nu se va sfârşi niciodată.
Nu este îngrozitor să citeşti apoi în versetele următoare despre persoane care vor ajunge de asemenea în acest loc de condamnare veşnică? Mai înainte însă, ele vor sta înaintea marelui tron alb şi vor fi judecate.
Marele tron alb – Judecata celor morţi
„Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe cei morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. … Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.“ (Apocalipsa 20.11-15)
Cine este Cel care şade pe acest tron, al Cărui Nume nu este dat? Nu este altul decât Domnul nostru Isus Hristos, căci în timpul vieţii Lui pe pământ El a vorbit despre faptul că Dumnezeu I-a încredinţat Lui ca Fiu al Omului toată judecata (Ioan 5.22, 27). Dumnezeu a vrut ca în final toţi oamenii să dea cinste Fiului, chiar dacă ei numai vor cădea în genunchi înaintea Lui ca Judecătorul cel drept al tuturor oamenilor (a se compara cu Filipeni 2.9-11).
Îmi permiteţi să vă întreb în acest moment, dacă dumneavoastră daţi deja cinste Fiului lui Dumnezeu? Aceasta este întrebarea decisivă în viaţa dumneavoastră. Este vorba de relaţia dumneavoastră personală cu El, Cel care odată Şi-a dat viaţa Sa pe cruce la Golgota pentru păcătoşi ca dumneavoastră şi ca mine. În timpul de acum Îl puteţi onora pe Fiul lui Dumnezeu numai crezând în El şi mărturisindu-vă sincer păcatele înaintea lui Dumnezeu. Îl cunoaşteţi deja ca Mântuitor al dumneavoastră? Dacă nu, atunci faceţi acum cunoştinţă cu El. Nu vă pot recomanda ceva mai bun, decât să citiţi Evanghelia după Ioan, şi anume cu rugăciune serioasă către Dumnezeu, ca El să vă descopere pe Fiul Său.
Cerul şi pământul vor fugi dinaintea Celui care şade pe tron. Ele trebuie să facă loc unei creaţii noi şi definitive. După aceea Ioan îi vede pe morţi stând în picioare înaintea tronului. Cu toate că aceşti oameni au înviat, ei sunt numiţi totuşi „morţi“. Ei sunt din punct de vedere spiritual despărţiţi de Dumnezeu. Acolo sunt toţi: mari şi mici – această deosebire se referă la importanţa pe care au avut-o cândva
în viaţa lor. Acolo stau oameni, al căror nume a fost sute sau mii de ani pe buzele tuturor, acolo stau oameni, la care aproape nimeni nu s-a gândit după ce au murit. Acolo stau domnitori şi cerşetori, acolo stau bogaţi şi săraci, mari şi mici, acolo stau soţul şi soţia, pe care tu i-ai întâlnit în viaţa ta, prietenul meu credincios, şi cărora nu le-ai transmis mesajul Evangheliei.
Se deschid cărţi, cărţi în care sunt scrise toate păcatele acestei mulţimi de oameni, care stau acolo în picioare. Judecata celor morţi corespunde exact cu ceea ce este scris în cărţi. Ei vor fi judecaţi după faptele lor. Greutatea judecăţii lor corespunde mărimii abaterii lor. Acolo însă este şi o altă carte, şi anume cartea vieţii. Şi cine nu este scris în cartea vieţii, acela va fi aruncat în iazul de foc.
Toţi aceşti morţi nu experimentează numai moartea trupească, prima moarte, ci ei sunt acum trimişi în a doua moarte, cea veşnică, moartea care nu încetează, aceasta este iazul de foc. Partea îngrozitoare este că această a doua moarte nu reprezintă ştergerea personalităţii lor, a existenţei lor. Nu! Dimpotrivă, aceşti morţi, pe deplin conştienţi, vor fi chinuiţi zi şi noapte. Cu toate că acest loc de chin, pe care Domnul Isus îl denumeşte în Matei 25.41 „focul cel veşnic“, a fost pregătit pentru diavol şi îngerii lui, toţi oamenii, care l-au urmat, vor avea parte de aceeaşi soartă veşnică cu aceştia.
Cine nu se întoarce din inimă la Dumnezeu, adică nu-şi mărturiseşte sincer păcatele, Dumnezeu nu poate să-i scrie numele în cartea vieţii. Un astfel de
om va fi aruncat în iazul de foc. Acesta este ultimul lucru pe care Dumnezeu îl va face, înainte să ia fiinţă un cer nou şi un pământ nou.
Cu aceasta am ajuns la starea veşnică viitoare.
Starea veşnică viitoare
„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. … Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: «Iată, cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.» Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: «Iată, Eu fac toate lucrurile noi.» Şi a adăugat: «Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.» Apoi mi-a zis: «S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu. Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.»“
(Apocalipsa 21.1-8)
Aici avem descrierea stării veşnice în doar opt versete: Ioan vede un cer nou şi un pământ nou. Primul cer şi primul pământ au fugit din faţa Judecătorului de pe tronul mare şi alb.
În starea veşnică, Dumnezeu va fi într-o relaţie cordială cu oamenii de pe pământ. El va locui cu oamenii într-un mod în care azi noi nu ni-l putem imagina. Toţi oamenii de pe pământ vor fi[23] împreună poporul Său. Nu vor mai exista popoare diferite.
Dumnezeu Se va ocupa cu grijă de fiecare om în parte: El le va şterge lacrimile, precum o mamă copilului ei, şi astfel le va îndepărta amintirile evenimentelor grele pe care le-au traversat. Nu va mai fi nici moarte, nici tristeţe, nici ţipete, nici durere. Lucrurile dintâi au trecut. Dumnezeu face totul nou.
Dumnezeu va fi Dumnezeul celui ce va birui, iar el va fi fiul Său. Nu este o binecuvântare minunată, veşnică, să cunoşti pe Dumnezeu în modul acesta?
Ca încheiere a acestui capitol sunt enumerate încă opt grupe de păcătoşi. Dumnezeu avertizează astfel încă o dată şi dă totodată un răspuns la întrebarea, care oameni nu au parte de binecuvântările veşnice pe noul pământ, ci vor fi pentru totdeauna în iazul de foc şi pucioasă:
- Toţi laşii (fricoşii): Aceştia sunt oamenii, care au fost prea laşi şi prea fricoşi, pentru a se întoarce la Dumnezeu.
- Necredincioşii: Aceştia sunt oamenii care nu au crezut în Dumnezeu. Sau ar trebui să spunem: cei care nu au vrut să asculte de Dumnezeu? Rădăcina cuvântului semnifică şi necredincioşie.
- Oamenii care sunt pătaţi cu urâciuni nu sunt în ultimul rând cei care s-au închinat icoanei făcută de antihrist. Sunt toţi care s-au murdărit prin închinarea înaintea urâciunii.
- Ucigaşii: Primul om care s-a născut pe acest pământ, Cain, primul fiu al lui Adam şi al Evei, a fost în acelaşi timp şi primul criminal. Acesta a ucis pe fratele său Abel, şi aceasta din motive religioase. Cea mai înfiorătoare crimă, care s-a petrecut vreodată pe pământ, este fără îndoială aceea pe care a făcut-o omul cu Fiul lui Dumnezeu.
- Curvarii: Aceştia sunt oamenii care exercită relaţii sexuale nepermise. Curvia nu era numai păcatul din cauza căruia cetăţile Sodoma şi Gomora au fost distruse, ci şi păcatul din cauza căruia omenirea de azi se distruge din punct de vedere moral.
- Vrăjitorii: Aceştia sunt oamenii care într-un fel sau altul s-au preocupat cu ocultismul, ajungând astfel la legături satanice.
- Închinătorii la idoli: Aceştia sunt oamenii care în loc să dea cinste lui Dumnezeu, au slujit unui alt dumnezeu. Sunt şi aceia care s-au închinat fiarei şi prorocului mincinos. Nu rareori eul propriu a fost dumnezeul lor, căruia i-au slujit.
- Mincinoşii: Minciuna nu este în niciun caz un păcat mic în ochii lui Dumnezeu. Există vreun om care să nu fi minţit niciodată?
Partea tuturor acestor oameni este iazul care arde cu foc şi cu pucioasă. Noi susţinem cu tărie că nu există nicio posibilitate de a scăpa de această judecată, de moartea a doua, decât numai dacă cineva deja în timpul vieţii lui pe pământ I-a mărturisit lui Dumnezeu păcatele sale şi a acceptat lucrarea Domnului Isus.
Sfânta Scriptură nu ne spune că Dumnezeu va nimici în final pe aceşti oameni. Afirmaţia clară este că toţi cei care vor fi aruncaţi în iazul de foc şi de pucioasă, vor fi expuşi acolo unui chin fără sfârşit.
Final
Cum putem judeca evoluţia lucrurilor actuale în lumina acestor evenimente?
Cu puţin timp în urmă, fiind împreună la masa de prânz, am avut un dialog cu un partener de afaceri. Ajunsesem să discutăm despre războiul din Golful Persic şi despre posibilele efecte economice. Ne-am întrebat reciproc cum ar putea fi rezolvate durabil problemele. Partenerul meu de afaceri spuse: „Vedeţi şi dumneavoastră, de fapt totdeauna acestea sunt războaie religioase.“ Această constatare m-a pus pe gânduri. După un moment de gândire am spus: „Cred că aveţi dreptate.“ Am luat o coală de hârtie din mapă şi am întrebat dacă pot desena ceva cu privire la ce spune Biblia despre această problemă.
Am pus foaia de hârtie pe masă şi am făcut următoarea schiţă:
Am privit împreună foaia de hârtie, iar eu am reluat întrebarea: „Cum poate fi soluţionată durabil problema din Orientul Apropiat?“ Partenerul meu a tăcut un moment, apoi a spus: „Israel trebuie să dispară.“ Exact aceasta este intenţia arabilor.
Apoi i-am explicat în câteva cuvinte ce se va întâmpla: mai întâi atacul Egiptului împotriva Israelului, apoi năvala înspăimântătoare a împăratului nordului în Israel, care va merge mai departe în Egipt, după aceea marşul armatelor europene spre Armaghedon, care vor fi nimicite acolo de Hristos, apoi sfârşitul împăratului nordului, judecata statelor arabe vecine şi în final atacul armatelor ruseşti şi sfârşitul lor pe munţii lui Israel. Am anulat unul după altul cercurile: mai întâi cercul ţărilor creştine din Occident, apoi cercul statelor arabe şi în final cercul Rusiei. Şi ce a rămas? Suprafaţa minusculă Israel.
Am spus: „Dumnezeu Se va îngriji să rezolve problema Orientului Apropiat, dar altfel decât îşi imaginează majoritatea oamenilor de azi.“
Am citat în timpul explicaţiilor mai multe locuri din Biblie. Partenerul meu m-a rugat să-i scriu aceste locuri din Biblie pe o bucată de hârtie, pe care mi-a dat-o el. Am făcut acest lucru. El a adăugat: „în seara aceasta voi citi aceste locuri în Biblia mea.“
„Dar“, spuse el, „ce se întâmplă cu America?“ -“Nu ştiu“, am răspuns. „Din câte înţeleg eu, Biblia nu face nicio afirmaţie directă cu privire la America. America rămâne în afara cercului istoriei profetice. Dacă America este văzută ca o «anexă» a «Europei unite», sau dacă se va cufunda în lipsa de însemnătate politică, nu pot să spun.“
„Încă un lucru“, am spus eu, „nu trebuie să-l ţin ascuns de dumneavoastră. Ştiţi ceva despre răpire?“ – „Nu“, răspunse el, „despre acest lucru nu am auzit încă nimic.“ Mi-a dat înapoi foaia lui de hârtie cu locurile din Biblie şi am notat ca ultim loc: 1 Tesaloniceni 4.15-18. Am încercat să-i explic mai aprofundat detalii cu privire la răpire, dar am avut impresia că nu accepta să gândească la aşa ceva. La ce se gândea el oare? A fost oare trezit în el interesul după Cuvântul lui Dumnezeu? Mi-ar plăcea la următoarea ocazie să continui să vorbesc cu el despre aceste lucruri. Sau poate vine între timp Domnul?
CUVÂNT DE ÎNCHEIERE
Titlul cărţii „Timpul sfârşitului“ a apărut abia după terminarea manuscrisului şi nu în ultimul rând pentru că Daniel foloseşte această expresie în capitolul 11.40, iar Domnul Isus Însuşi a vorbit de trei ori în Matei 24 despre „sfârşit“. Însă acest sfârşit este de fapt uşa spre un început minunat, şi anume spre minunata Împărăţie a păcii.
Dacă ne gândim pe de o parte cu spaimă şi groază la acest timp al judecăţilor îngrozitoare, ştim totuşi pe de altă parte că această perioadă a judecăţilor este un timp clar limitat, pe care Dumnezeu îl va scurta din pricina aleşilor Săi. Este un timp asemenea durerilor care preced o naştere. De aceea este total nepotrivit ca noi ca creştini să ne plecăm astăzi capetele cu privire la acest timp şi să ne lăsăm copleşiţi de atmosfera referitoare la „sfârşitul lumii“. Dimpotrivă, nu numai că răscumpărarea noastră se apropie (Luca 21.28), dar Dumnezeu va face ca pământul acesta să devină prin judecăţi un vas nou pentru desfăşurarea slavei Sale.
După acest „sfârşit“ urmează un nou început măreţ şi Dumnezeu va spune din nou poporului Său: „Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie şi râuri în locuri secetoase“ (Isaia 43.19). Aceluia care ţine sfârşitul şi începutul în mâna Sa, care El Însuşi este Începutul şi Sfârşitul (Apocalipsa 21.6; 22.13), a Lui să fie slava, cinstea, puterea şi autoritatea, înainte de orice timp, şi acum, şi în toată veşnicia! Amin.
Cuprins
Introducere……………………………………………………
Prefaţă la ediţia în limba română …………………
Momente ……………………………………………………..
Împlinirea profeţiilor sfârşitului a început
deja – Statul Israel …………………………………….
Răpirea tuturor credincioşilor adevăraţi ……….
Locuinţele din Casa Tatălui …………………………….
Ceasul încercării ……………………………………….
Ultima săptămână-an a lui Daniel …………………….
Suie-te aici! ……………………………………………..
Aruncarea lui satan din cer ……………………….
Antihristul……………………………………………………..
Necazul cel mare……………………………………….
Cine este asirianul? ………………………………………
Împăratul de la miazănoapte
(împăratul nordului) …………………………………
Fiara sau o „Europă unită“ …………………………….
Bătălia de la Armaghedon ……………………………….
Hristos lichidează cele două fiare şi
pe vasalii acestora ………………………………………….
Împăratul de la miazănoapte încă o dată ……….
Hristos apare pe muntele Măslinilor ……………
Judecata popoarelor vecine Israelului …………
Ce se întâmplă cu Rusia? ………………………….
Judecata celor vii …………………………………………..
împărăţia de o mie de ani a păcii…………………
Marele tron alb – Judecata celor morţi …………
Starea veşnică viitoare……………………………….
Final ……………………………………………………………
Cuvânt de încheiere ………………………………….
1 Prin întoarcere la Dumnezeu, în această carte, nu înţelegem o schimbare a unei religii cu alta, ci acceptarea conştientă a Evangheliei Domnului Isus Hristos, însoţită de o recunoaştere a vinovăţiei înaintea lui Dumnezeu, şi acceptarea prin credinţă a lucrării de ispăşire a Domnului Isus Hristos pe crucea de la Golgota.
[2] Expresia „neam“ se poate într-adevăr traduce şi cu „generaţie“, dar cu siguranţă aici nu acesta este înţelesul. A se compara de exemplu cu Deuteronom 32.5, 20; Psalm 12.7; Matei 11.16; 12.39-45 şi 23.36; Faptele Apostolilor 2.40.
3 Mulţi creştini credincioşi aşteaptă de fapt construirea unui templu în Ierusalim, unde în curând iudeii tradiţionali vor jertfi din nou. Este de asemenea posibil ca acest templu să fie doar o clădire, unde se vor aduce temporar jertfe. În orice caz, Pavel vorbeşte despre un templu în care se va aşeza antihristul, care va pretinde să fie glorificat ca Dumnezeu (2 Tesaloniceni 2.4). Chiar dacă s-ar construi un templu nou, acesta nu va fi în niciun caz templul definitiv, care urmează să fie construit în Împărăţia de o mie de ani, conform descrierii din Ezechiel 40-48.
[4] Atât învierea, cât şi transformarea se referă la trupul celor credincioşi. La înviere, respectiv la transformare, credincioşii vor primi un trup nou, de slavă, al cărui „bob de sămânţă“ este trupul pământesc. Sufletul şi duhul, care au fost despărţite de trup la moarte şi care între timp au fost în Paradis, se unesc în acest moment cu trupul de slavă.
[5] Traducerea engleză a Bibliei făcută de J. N. Darby are aici următoarea expresie: „in the twinkling of an eye“ (într-o clipeală din ochi). Toate acestea vor avea loc într-o fracţiune de secundă.
6 După calculul de timp al evreilor a fost chiar una şi aceeaşi zi.
7 Este foarte regretabil, că tot mai mulţi creştini adevăraţi nu mai stăruie în adevărul că răpirea tuturor copiilor lui Dumnezeu va avea loc înaintea perioadei judecăţilor. Sper ca pe parcurs să arăt, că Cuvântul lui Dumnezeu are indicaţii clare cu privire la răpire înainte de acest timp.
În acest context amintesc studiul deosebit al lui Walter A. Lickley asupra cărţii Maleahi, în care el, printre altele, redă paisprezece motive, care dovedesc că Biserica nu va trece prin necazul cel mare.
8 Să observăm expresia „de ceasul încercării“ (ek tes horas tou peirasmou). Adepţii învăţăturii, conform căreia credincioşii vor trece prin necazul cel mare (sau printr-o parte a acestuia), vor să traducă aici prepoziţia „ek“ cu „din“, ceea ce în general este redarea corectă a prepoziţiei „ek“, dar în acest loc nu redă nicidecum sensul acesta. Atunci ne-am aştepta aici mai degrabă să fie prepoziţia „în“ sau „prin“. Dacă se vrea să se traducă prin „din“, atunci sensul este „din (pericole)“, dar în acest caz mai bine s-ar traduce prin „de (dinaintea)“. A se compara în privinţa aceasta versetele următoare: „Isus, care ne scapă de (ek) mânia viitoare“ (1 Tesaloniceni 1.10); „ci să-i păzeşti de (ek) cel rău“ (Ioan 17.15); „să vă feriţi de (ek)“ (Faptele Apostolilor 15.29).
9 Tradus literal aceasta înseamnă: „locuitorii pământului“ (a se vedea capitolele 6.10; 8.13; 11.10; 13.8, 12, 14; 17.2, 8).
[10] Faptul că aici este vorba de săptămâni-ani şi nu de zile, este susţinut de Cuvântul lui Dumnezeu în Levitic 25.8, şi nu în ultimul rând de semnificaţia celor 69 de săptămâni trecute din versetul 26.
[11] De ce sunt aici 1290 de zile şi nu 1260? Sunt 30 de zile mai mult decât timpul de necaz, care pătrund deci în Împărăţia păcii. În Daniel 12.12 este numită chiar o perioadă de 1335 de zile, deci 75 de zile mai mult. Aceste 30 respectiv 75 de zile s-ar putea să fie în legătură cu judecata asupra popoarelor învecinate.
[12] Apocalipsa 11.3; 12.6; a se compara cu Daniel 12.11-12
[13] Apocalipsa 11.2; 13.5
[14] Apocalipsa 12.14; Daniel 7.25; 12.7
15 Deci în acest timp, în Israel vor fi iudei temători de Dumnezeu, care cred în Dumnezeu, cu toate că pe pământ nu se va mai afla niciun creştin, deoarece în momentul acela creştinii sunt deja răpiţi. Începând cu ziua de Rusalii, în care Duhul Sfânt a venit pe pământ, ca să locuiască în fiecare credincios în parte, a fost vestită în multe moduri Evanghelia minunată, că acela care se întoarce din toată inima la Dumnezeu, prin faptul că îşi mărturiseşte păcatele şi crede în lucrarea de ispăşire a lui Hristos, obţine iertarea păcatelor. El poate şti, că prin primirea cu credinţă a Evangheliei aparţine Bisericii lui Dumnezeu, al cărei loc de destinaţie veşnică este Casa Tatălui.
Această Evanghelie a mai fost numită şi „Evanghelia harului“, ca s-o deosebească de cealaltă Evanghelie, „Evanghelia Împărăţiei“ (Matei 24.14). Vestirea acestei Evanghelii a harului va înceta odată cu încheierea timpului existenţei Bisericii lui Dumnezeu pe pământ, însă imediat după aceea Dumnezeu va trezi martori credincioşi în vechiul Său popor Israel, care în foarte scurt timp vor vesti pe plan mondial Evanghelia Împărăţiei.
Conţinutul principal al acestei Evanghelii va fi: pocăiţi-vă, mărturisiţi-vă păcatele şi întoarceţi-vă din toată inima la Dumnezeu, ca să fiţi gata să întâmpinaţi pe Hristos ca Împărat, când El va intra în Israel şi Îşi va începe domnia. Aceasta este de fapt Evanghelia pe care a propovăduit-o Ioan Botezătorul (a se vedea Matei 3.1-12), cu toate că mărturia lui a fost după scurt timp respinsă şi Ioan a fost decapitat. Şi Hristos Însuşi a vestit această Evanghelie (Matei 4.23) şi a consolidat vestirea Sa prin semne şi minuni.
16 Ierusalimul a fost de trei ori asediat: (1) în anul 606, când, printre alţii, Daniel şi prietenii lui au fost deportaţi în Babilon (Daniel 1). Din acest moment este socotită captivitatea babiloniană; (2) în anul 599, când, printre alţii, împăratul Ioiachin şi mama lui au fost duşi în Babilon; printre aceşti exilaţi se afla şi Ezechiel (2 Împăraţi 24.8-17), şi în sfârşit (3) în anul 588, când împăratul Zedechia după 11 ani de guvernare a fost dus la Babilon (2 Împăraţi 25.1-7).
17 Aceasta este perioada care a început cu Imperiul Babilonian, după care a urmat Imperiul Medo-Persan, apoi Imperiul Grec şi în cele din urmă Imperiul Roman, şi care în cele din urmă se va încheia cu venirea Domnului.
[18] Este foarte remarcabil, că la ora actuală între Siria şi Irak este aproape o ură de moarte. Acesta este motivul pentru care în războiul din Golf, Siria a luptat de partea forţelor aliate împotriva Irakului. Siria procedează de mulţi ani cu îndemânare tactică şi urmăreşte o poziţie de frunte în lumea arabă.
[19] Eu nu mă îndoiesc că Uniunea Europeană este precursorul acestei Europe unite. Este prematur să se spună care ţări vor aparţine în cele din urmă acesteia şi unde vor fi graniţele, chiar dacă este vorba aproximativ de teritoriul Imperiului Roman de Apus, din care nu vor face parte Siria şi Egiptul, fapt ce reiese clar din Daniel 11. Acest imperiu va prelua moştenirea spirituală a Imperiului Roman de odinioară. Din Apocalipsa 17.9 ştim că cele şapte capete indică spre Roma, care este aşezată pe cele şapte coline, capitala Imperiului Roman.
20 În Zaharia 12.2, 6 este vorba de „popoarele de primprejur“ şi în capitolul 12.3 este vorba de „toate naţiunile pământului“. Nu este clar unde se află această vale. Unii presupun că ar fi în imediata apropiere a Ierusalimului.
22 Aceasta este aşadar a cincea grupă de popoare, pe care trebuie să o diferenţiem privind evenimentele timpului sfârşitului. Vrem să ne amintim încă o dată de fiecare grupă în parte: armatele Europei, împăratul nordului, popoarele vecine Israelului, Rusia cu aliaţii ei şi apoi toate celelalte popoare care au mai rămas. Nu este improbabil ca apoi să fie judecate definitiv şi popoarele, ale căror oşti au pierit deja mai înainte în Israel.
[23] Credincioşii, Biserica, vor avea atunci locuinţa lor în Casa Tatălui. Ea este văzută aici ca şi „cortul lui Dumnezeu“ pe noul pământ; aceasta arată că Dumnezeu, când va locui cu oamenii pe noul pământ, nu va face aceasta fără Adunare, care este în veşnicie „locuinţa“ Sa.
http://www.mesagerul-crestin.net/carti/HTM/Timpul_sfarsitului.htm
//////////////////////////////////////////
Închinîndu-se fiarei
Fr. Roman Rorata, Polonia
Iubiţilor în Mîntuitorul nostru! Dumnezeu în providenţa Sa ne permite să trăim în aceste timpuri în care are loc împlinirea profeţiei apocaliptice. Închinarea la “fiara” apocaliptică se petrece sub ochii noştri.
Vedeţi cum se umilesc naţiunile în faţa ei? Poate că nu remarcaţi sau nu vă daţi seama că aceste evenimente sînt un semn al sfîrşitului timpurilor?
În Apoc. 13:11-15 citim: “Apoi am văzut ridicîndu-se din pămînt o altă fiară care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.
Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei şi făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintîi. . . Săvîrşea semne mari. . . în faţa oamenilor.
Şi amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pămîntului să facă o icoană a fiarei. I s-a dat putere să dea suflare, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorîţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei”.
Versetele precedente conţin cîteva componente sau elemente pentru studiul nostru. Trăim în timpul cînd puterea acestor două fiare lucrînd împreună influenţează mult naţiunile astăzi.
Ele nu numai că inspiră pe oameni, dar într-un sens influenţează unele guverne. Problemele economice şi politice depind în mare măsură de puterile clericale.
În ţara noastră, Polonia, acest lucru este foarte clar. Nu se poate nega că clerul catolic încearcă prin toate măsurile posibile legale şi ilegale să aibă controlul tuturor domeniilor sociale.
Mulţi cetăţeni au remarcat acţiunile clerului şi au comentat amestecul evident al clerului declărînd că aceasta nu este în armonie cu Evanghelia. Aceasta se referă cel mai mult la amestecul în domeniul guvernamental.
Se scrie mult despre aceasta. “Polonezilor nu le place nici o presiune în ce priveşte libertatea lor şi se vor îndepărta de biserică dacă aceasta încearcă să exercite prea multă putere”.
Clerul încearcă din răsuteri să-şi ascundă străduinţele de a obţine putere. Răspunzînd acuzaţiilor, conducătorii religioşi încearcă să explice poporului că biserica în Polonia nu vrea să se amestece în politică, acest amestec vine numai din dorinţa bisericii de a servi naţiunea cu care ea este atît de strîns unită.
Ei pretind că ajută doar la plănuirea unei case poloneze şi că, în privinţa activităţii politice, biserica stă la o parte.
O revistă săptămînală populară concluziona: “Nerăbdarea bisericii de a-şi folosi anvoanele în scop de propagandă politică nu arată un efort de a sta la o parte de politică”.
În mod sigur servirea societăţii de către biserică nu necesită acest fel de amestec. Are nevoie societatea poloneză de conducere spirituală în materie de politică?
Pe 27 august a avut loc o şedinţă plenară episcopală, la care episcopii au insistat că toţi credincioşii să participe la alegerea parlamentară.
S-a spus: “Alegerea reprezentanţilor de către oameni corecţi şi bine informaţi, care recunosc sistemul de valori evanghelic şi tradiţia creştină poloneză, dă credincioşilor ocazia adecvată de a influenţa chipul ţării”.
Episcopatul a declarat: “Trebuie să examinăm candidaţii şi să-i votăm pe aceia care corespund criteriilor cerute”.
Îngrijoraţi de credinţa patriei, părinţii spirituali s-au rugat pentru o campanie electorală paşnică.
Citim în declaraţie: “Construirea unui stat suveran fără Dumnezeu nu va rezista încercării timpului”. Aceasta este exact distanţa între religie şi politică.
În viaţa zilnică dăm peste fapte similare care au legături importante cu trăsăturile biblice ale ultimelor zile. Daţi-mi voie, dragi fraţi, să vă sugerez cîteva gînduri cu privire la simbolurile despre care am vorbit mai sus, care par să explice corect vederea Sfintelor Scripturi..
“Apoi am văzut o altă fiară – versiunea milenială catolică a Bibliei spune: “Am văzut o fiară diferită”.
Urmărind istoria creştinătăţii, pare logic să acceptăm gîndul că Biserica de Răsărit cu ritul ei bizantin a devenit această a doua fiară. Ca rezultat al lărgirii diferenţelor ideologice în impul Evului Mediu între Răsăritul Grec şi Apusul Latin şi de asemenea ca rezultat al bătăliei între Roma şi Constantinopol pentru proeminenţă în creştinătate, dezbinarea în biserică a survenit în 1054 e. n.
Această fiară era diferită de prima. Dacă prima este prezentată ca o creatură grozavă, care se luptă cu sfinţii, vorbind blasfenii împotriva lui Dumnezeu şi împotriva credincioşilor, atunci cea de a doua avea ” două coarne ca ale unui miel”
Noi filosofii de viaţă sînt oferite de către cele două coarne reprezentînd superioritatea spirituală a autorităţilor religioase – Ortodoxia şi Protestantismul – doi patriarhi – ţarul Rusiei ca şi cap al bisericii ortodoxe ruse şi regel Angliei ca şi cap al bisericii anglicane.
Coarnele “ca ale unui miel” indică tinereţe, inocenţă şi blîndeţe. Ea a ieşit “din pămînt” şi s-a ridicat dintr-o societate paşnică într-o regiune slab populată mai curînd decît “din mare” care reprezintă naţiunile turbulente.
De la început s-a caracterizat prin toleranţă şi umanitarism şi a respectat poporul şi demnitatea lui. Caracterul ei a fost mai curînd paşnic decît răpitor.
Caracteristica comună celor 2 fiare era că ambele au fost autorizate de balaur. Dar se deosebeau în aceea că balaurul a dat putere primei fiare, care reprezenta guvernele civile, în timp ce a doua fiară vorbea ca un balaur.
Coarnele mielului şi vocea balaurului
Aceastea ne indică o diferenţă vie între starea reală şi declaraţiile ei. Istoria a dovedit că toate bisericile devenind populare au început să strice principiile de pace şi toleranţă pe care înainte le învăţau.
Un exemplu pentru aceasta este Biserica anglicană care în sec. 16 şi 17 s-a caracterizat prin persecutarea inumană a creştinilor adevăraţi. Nici celelalte biserici protestante n-au procedat altfel.
Este cunoscut că Michael Servetus, o victimă a intoleranţei religioase a murit ars pe rug în 1553 la ordinul lui John Calvin.
Astfel a fost istoria, dar pe noi ne interesează evenimentele actuale, care fără îndoială sînt exprimate în viziunea apocaliptică.
După cum vedem aceasta a doua fiară trebuia să facă fapte mari: “Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei”. Această citaţie este demnă de remarcat pentru că arată că activitatea celei de a doua fiare trebuia să aibă loc în timp ce prima fiară exista.
Prima fiară, după cum ştim este sistemul papal. Eforturile şi străduinţele de unire nu vin de la prima fiară, ci de la a doua, adică de la bisericile protestante şi acum de la biserica greco-catolică.
Acum, ca niciodată înainte această problemă devine clară. Bisericile protestante admiră organizaţia papală şi caută legături mai stînse.
Ca rezultat al restaurării libertăţii religioase de către Gorbaciov, liderii religioşi ortodocşi încep să vorbească asemenea unui “balaur”, reprezentînd puterile civile şi vorbesc de pe o poziţie de putere. Toţi se străduiesc după unitate sub steagul mişcării ecumenice.
În acest scop bisericile îmblînzesc puterile civile şi în cooperare organizează vizite papale în timpul cărora “făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintîi”.
Închinarea înseamnă adorare, a adora, a măguli, a aproba, a sprijini material şi mintal sau a participa activ la serviciile de cult.
Actualul papă este foarte activ, Niciunul din predecesori n-au demonstrat acest grad de activitate. Nu cu atît de mult timp în urmă, predecesorii lui se numeau “prizonieri ai Vaticanului”. Acesta este în permanenţă în peregrinaj.
“Papamobilul” lui călătoreşte pe străzile oraşelor, prin colonii, stadioane, aeropoarte. Este prezent pretutindeni. A vizitat multe ţări din diferite continente şi îşi anunţă încă noi călătorii. Deja face planul unei vizite în Rusia în 1992.
Înţelegem că ecumenismul are nevoie de o astfel de persoană. Influenţa lui după căderea comunismului şi în acelaşi timp, după renaşterea democraţiei nu este ascunsă. În plus, totul a început în ţara natală a papei.
În ziarul din Roma “Tempo” citim: “Karol Woityla se identifică cu universalitatea bisericii, care n-are nici o graniţă geografică şi nu cunoaşte nici o barieră politică.
Dar în acelaşi timp, papa polonez este convins că ţara sa va juca un rol special pe scena europeană şi pînă acum istoria este de acord cu el”.
Papa a dat o mărturie pentru aceasta la întîlnirea lui cu tinerii care au venit la Jasna Gora în Czestochowa (Polonia) unde a spus: “În sfîrşit astăzi a sosit ceasul vostru şi a solicita participanţii lor la întîlnire să fie “vestitori ai speranţei”.
“După o lungă perioadă în care graniţele au fost închise, biserica în Europa poate în sfîrşit respira liber cu ambii plămîni, Răsăritul şi Apusul”, a spus papa.
Această remarcă îşi are semnificaţia ei deoarece astfel de circumstanţe confortabile fiind create, biserica astăzi n-are obstacole în calea realizării obiectivelor ei.
Cît priveşte Polonia, el a numit-o “copacul european”, care rezistă şi creşte. Papa a spus: “Nu este destul doar să ne amintim adevărul istoric al începuturilor Europei.
Vorbind despre rădăcini – rădăcinile fac să crească şi să trăiască un copac. Avem o nevoie constantă să ne convingem dacă copacul nostru european – fiinţa poloneză – n-a fost în realitate smulsă din aceste rădăcini”.
Preşedintele nostru polonez, Walesa, a remarcat aceste cuvinte ale papei şi a spus: “Europa se ridică în faţa ochilor noştri. Noi polonezii vrem să contribuim la acest proces cu ceeace avem, ceeace este cel mai preţios: întreaga noastră moştenire împreună cu o generaţie tînără”.
Preşedintele comitetului bisericii, preotul şi doctorul Marian Duda, care pregăteşte a şasea ediţie a Zilei mondiale a tineretului, a spus la începutul conferinţei de presă: “Czestochowa este astăzi un loc strategic al Europei şi al lumii.
Şi adcă cineva ar scrie o catre despre unificarea Europei, prima propoziţie din acea carte ar trebui să fie: August 1991 – Czestochowa”.
Ziarul La Stampa are o opinie similară: “Guvernul reprezentat aum prin Walesa nu poate fără conducători spirituali şi de asemenea nu poate rezista farmecelor regelui secret al Poloniei – Papa”.
El nu este numai regele secret al Poloniei ci şi al altor naţiuni. Oriunde merge, în orice ţară capătă tribut. Se pleacă înaintea lui întocmai cum au făcut odată egipenii în faţa zeiţei Isis, sau efesenii în faţa zeiţei Diana.
Un exemplu bun al acestei închinări sînt cuvintele “Legămîntului iubirii” rostit de tineri la Jasna Gora: “Vă salutăm cu cuventele lui Isus, tu eşti Petru, da sfinte părinte, tu eşti Petru – stînca.
Vă salutăm cu mare bucurie, bucurie nouă, neaşteptată, surprinzătoare. Vă salutăm cu o bucurie originală şi exclusivă”. Primatul polonez (arhiepiscopul) Glemp în cuvîntul lui de bun-venit a adăugat: “dumneavoastră mergeţi în capul bisericii care peregrinează”â
Domeavoastră staţi în capul peregrinajelor tineretului. Cel mai vrednic peregrin care se opreşte la diferite sanctuare, care ne-a adus într-un loc unde în liniştea amurgului este prezentă Madona neagră şi veghează împreună cu noi”.
Revista de ştiri Time a scris: “ziarele americane, radio şi televiziunea se ocupă de papa cînd vine în vizită mai mult decît de oricare alt om de stat. Popularitatea sfîntului părinte creşte în proporţii aproape gigantice.
Această popularitate neobişnuită pe care o cîştigă oriunde se duce, este un subiect de dezbateri pentru cei mai mari filozofi ai timpului nostru. Întocmai cum acum două mii de ani mulţimi nenumărate l-au urmat pe Isus Christos, tot aşa îl urmează pe Ioan Paul II.
Şi pare că un har special curge de la el, spre mulţimi. Prezenţa lui crează în oameni sentimente de fericire de nedescris”.
Filadelfia l-a întîmpinat cu strălucirea soarelui şi cu o mulţime de aproximativ două milioane de oameni. Din nou au fost mii de flori, ghirlande, confeti ţi imnuri corale de Aleluia, aleluia!”
Unul din comentatorii americani ai televiziunii, s-a exprimat: “după urmărirea misiunii lui Ioan Paul II în toată lumea pot spune că toată lumea este în mîinile lui!”
Nu este acesta împlinirea cuvintelor profetice din Apo. 13:3,12? “Şi am văzut o fiară. . . şi rana ei de moarte fusese vindecată; şi tot pămîntul se mira după fiară.
. . .Şi au început să se închine fiarei zicînd: Cine se poate asemăna fiarei şi cine se poate lupta cu ea?”
Se ridică întrebarea: ce încearcă Papa să realizeze prin vizitele lui? Care-i este scopul? Putem răspunde: succesul! . . . Succesul ideologic, succes în unificare şi succes politic. Acestea au însemnătate în ţelurile bisericii catolice. Ei ştiu că lumea prezentă are nevoie de vre-un anume fel de element moral.
Cercuri ideologice diferite au nevoie de factori diferiţi, de un anume sprijin moral în situaţiile complicate în care în care se află naţiunile datorită pericolului de cădere economică, politică şi religioasă. Papa realizează acel scop fără ezitare şi cu stăruinţă.
Întîi, îi creşte prestigiul bisericii pe care o conduce. Al doilea se străduieşte să obţină stăpînire şi superioritate în Consiliul Ecumenic Creştin. Al treilea este conştient de dictatura predecesorilor săi şi de faptul că conducătorii acestei lumi au trebuit să-i ia în considerare.
Tutuşi există locuri în care acest tip de activitate nu este binevenită. De exemplu Eorupa de Vest. Ei spun că Papa este fosrte conservator în privinţa stilului de viaţă din lume şi nu-i acceptă ideologia.
Papa totuşi nu dă atenţie acestor rezerve şi se străluieşte cu încăpăţinare să-şi atingă scopurile.
Fiecare călătorie devine încă o piatră de hotar pe drumul spre obiectivele Papei, pe drumul spre o creştinătate reînoită prin unirea tuturor creştinilor în spiritul ecumenismului sub steagul bisericii catolice. Acesta este scopul pincipal la care el ţinteşte cu inteligenţă şi persistenţă.
Acelaşi Papă caracterizat de opoziţie ca şi conservator şi care închide biserica în propriile ei structuri, pe de altă parte este deschis la contacte externe şi acceptă sub influenţa saaaa pe cei care erau departe de el.
Prin aceasta le spune că ar putea fi aproape. Aceasta este o acţiune delicată şi inteligentă folosită acolo unde nu sînt mulţi catolici. Acolo unde catolicii sînt în majoritate nu foloseşte această metodă înţeleaptă şi blîndă.
Polonia este un exemplu în acest sens. Nouăzeci, din o sută de polonezi sînt catolici. religia catolică se poate vedea în toată brutalitatea ei acolo unde sectorul public este integrat în biserică.
Conducerea religioasă controlează toate aspectele vieţii, toate structurile naţionale şi toate depaaartamentele guvernamentale. Chiar şi unde se învaţă războiul se pot găsi preoţi împreună cu “Sfintul Părinte”.
Remarcăm acest exemplu luat dintr-un nou duscurs ţinut de episcopul armatei poloneze în Koszalin: “trebuie să se facă mari schimbări în conştiinţa polonezilor şi să survină întîmplări semnificative în viaţa naţiunii, pentru ca oamenii în uniformă militară, soldaţii armatei poloneze să vină să se întîlnească cu succesorul sfîntului Petru.
Stau în faţa ta, sfinte Părinte, orînduit de tine ca (Feld)episcop şi trimis de tine la staulul militar. Îţi mulţumesc pentru darul restabilirii serviciilor bisericii în armata poloneză după cincizeci de ani de întrerupere.
Există aici prezenţi episcopi capelani care în sfîrşit pot propovădui învăţăturile lui Christos şi pot realiza cea mai sfîntă jertfă în cazărmi, spitale, instituţii militare şi în focul luptei.
Ei stau în faţa ta, sfinte Părinte, ca soldaţii ofiţeri, stegari, ca persoane particulare, ca angajaţi civili în armată, reprezentînd unităţi ale armatei ca şi toate tipurile puterii militare.
Toţi, ca număr şi însufleţire doresc să-ţi spună: “sîntem cavaleri sub stindardul Mariei şi stăm aici să te servim din nou; noi Polonia, noi naţiunea, poporul tău”.
Îţi oferim, sfinte Părinte, iubirea inimilor noastre răbdătoare şi credincioase de soldaţi ai armatei. Întocmai cum comandanţii supremi din trecut străbunii şi regii noştri au stat în faţa bătăliilor şi evenimentelor şi noi sîntem ordonanţele lui Christos şi servii Mariei.
Să se întărească binele care se trezeşte şi creşte în armata poloneză prin cuvintele şi binecuvîntările voastre apostolice”. Nimic nu s-ar putea adăuga sau scoate din aceste cuvinte. Religia, armata şi politica sînt unite.
Este greu de înţeles cum a putut să se întrunească la sfîntul Părinte o astfel de colecţie tridimensională şi să fie expusă în faţa întregii lumi prin mass media.
Mulţi politicieni la putere, incluzînd generali, miniştri, amirali, preşedinţi etc. se apleacă adesea şi încă cu o atitudine servilă în timpul vizitelor păstorului Karol Wojtyla.
Ceeace se întîmplă aici este asemănător incidentului din împărăţia Babiloneană în cîmpia Dura. Mari mase de oameni sînt cuprine de o psihoză religioasă crezînd că acest drum duce la mîntuire.
Mulţi observatori declară că s-au organizat manifestaţii asemănătoare cu mase de oameni; cu chitare, cîntece, artificii, urale şi strigăte de “Trăiască!” Astăzi aceste elemente nu mai sînt şi nimeni nu mai vrea să facă aşa.
S-a stabilit că aceia erau cei care au urmat pe profeţii mincinoşi, ideologii false care i-au rătacit. Şi de această dată acelaşi lucru s=a putut întîmpla din nou cu o diferenţă, steagul era diferit.
“Ca să înşele pe cei care locuiesc pe pămînt prin acele minuni”.
Cea mai mare minune a timpului nostru este lucrarea ecumenismului. Cine ar fi putut prevedea că bisericile care au fost duşmani de sute de ani, în cele din urmă vor încerca să vorbească aceeaşi limbă? Ele încearcă să îndepărteze barierele care le-au despărţit de veacuri.
De-a lungul veacurilor s-au combătut una pe alta cu hotărîre nechibzuită şi fiecare a refuzat celeilalte harul lui Dumnezeu. Fiecare a gîndit că nu există mîntuire în afara ei.
Dogmele au stabilit atît de multe prejudecăţi încît nici chiar cele mai bune hotărîri ale conciliului Ecumenic nu le pot elimina.
Va uni mişcarea ecumenică într-adevăr pe toţi creştinii? Vor dicuta şi vor trăi împreună în spiritul iubirii şi toleranţei lui Christos? Aceasta este o întrebare importantă şi răspunsul la ea este excepţional de greu.
Pare rezonabil să ne aşteptăm că această strîngere laolaltă va afecta numai aranjamentele şi organizarea sau cu alte cuvinte, va fi numai pe hîrtie. Unirea inimilor, membrilor diferitelor grupări bisericeşti nu va avea loc deoarece le desparte o foarte adîncă prăpastie de fanatism religios.
Aceasta îi înşeală pe cei ce trăiesc pe pămînt. Vocea toleranţei care este auzită astăzi foarte adesea, este numai o perdea de fum. ea induce în eroare opinia publică pentru a pregăti drumul pentru urmaşi.
Acestea sînt metodele folosite astăzi deoarece istoria a dovedit că arderea pe rug, inchiziţia, anatemele şi blestemele n-au reuşit să aducă rezultatele aşteptate. Astăzi se discută despre toleranţă în ciuda diferenţelor de dogmă.
Este posibil ca o persoană să tolereze pe alta care are altă vedere asupra vieţii după ce sute de ani a fost hrănită cu fierea urii? Cu cîteva duscursuri despre toleranţă se vor îndepărta prejudecăţile adînc înrădăcinate?
Avem mari îndoieli în privinţa aceasta! Motivul este că concepte de dogmă minoră au pătruns în conştiinţa umană aşa de adînc încît viaţa la nivelul legii lui Dumnezeu de iubire este departe în viitor.
Singura posibilitate a omului de a obţine aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu cu ajutorul Marelui mijlocitor Isus Christos.
Să remarcăm ura între cele două părţi ale bisericilor. Biserica Greco catolică şi Romano catolică au aproape aceleaşi ceremonii liturgice dar sub autorităţi diferite. Cît de fioroase şi de pline de ură sînt relaţiile între membrii acestei biserici.
Au avut conducătorii bisericii cu secole în urmă vreo influenţă asupra stării prezente de lucruri? Nu vedem (o armonie între) continuarea a ceeace a învăţat biserica şi misiunea ecumenică a Papei.
Deodată, le-ar plăcea să îndepărteze toate barierele care le despart. Dar adversitatea uneia împotriva celeilalte este greşeala bisericii. Acestea sînt consecinţele învăţăturilor rele.
Biserica a pierdut mult din autoritate şi nu mai este singura putere, ceeace bisericii i-ar plăcea (să restaureze) prin unificare. Să remarcăm aceasta prin exemplul a ceeace s-a întîmplat în oraşul polonez Przemysl.
Vechile conflicte între membrii bisericii Greco catolice şi Romano catolice pentru drepturile de proprietate asupra unei catedrale, s-au transformat în răscoală. Papa s-a folosit de vizita din iunie (1991) ca să facă pace între ei.
S-au rugat împreună şi s-a făcut o slujbă pentru pacea între cele două părţi şi a transferat oficial catedrala în mîinile ortodocşilor s-o păstreze ca posesiune. Dar imediat ce Papa a plecat situaţia a revenit la starea dinainte şi s-au reluat luptele religioase fioroase.
Oamenii care protestează o fac în numele păstrării valorilor lor mai degrabă decît din pur egoism. Ei gîndesc că acţiunile lor sînt bune şi nu-şi dau seama că sînt rele.
Ei cred că sînt corecţi şi nu-i putem judeca pentru aceasta. Ar fi o rezolvare prea simplă să-i judecăm. Problema este că oamenii ştiu atît de puţin unii despre alţii şi despre credinţa lor. Aceasta este greşală în învăţătură. Biserica trebuia să-i fi pregătit.
Această greşeală a bisericii a prejudiciat mult prestigiul Papei pentru că ei n-au apreciat decizia lui referitoare la o coexistenţă paşnică.
Acest conflict nu este o surpriză. Această lipsă de realizări şi neglijenţă a bisericii duc la urmări păgubitoare. Aceasta este o consecinţă a caracteristicilor Ortodoxe şi Romano cotolice.
Există nvoia de a cîntări bine dacă urmaşii de rînd – cu unele excepţii – au o mai mare încredere în Dumnezeu sau în biserică.
Există preocuparea că ei cred mai mult în biserică pentru că este mai atrăgătoare, mai solemnă şi înălţătoare. Aceasta este o bază a dărîmării fundamentului creştinătăţii care deja este fărîmiţat şi duce la o cădere morală completă.
Conducătorii bisericii văzînd pericolele viitoare încearcă prin toate mijloacele să întărească structurile bisericii în descompunere. Ei înalţă un chip mare a unei fortăreţe ecumenice.
Ei cred că prin această metodă vor salva sistemele creştine nominale de la nimicirea finală.
Încearcă să facă o minune de prelungire a succesiunii lor apostolice uzurpate prin care se înşeală pe ei şi turma lor.
Chipul este deja ridicat în cîmpia Dura (Dan. 3). Scheletul Consiliului mondial al bisericilor stabilit în 1965 se vede în gloria lui în cîmpia activităţilor bisericilor.
Două fiare s-au tîrît pe pămînt să facă minuni – ele se sprijină pe imperfecţiunile umane şi oferă împăcarea sub steagul unităţii creştine. Acesta este timpul înşelării şi ele vor fi atît de puternice încît să poată “înşela chiar şi pe cei aleşi”.
Aşteaptă ca “chipul fiarei” să-şi primească spiritul, să prindă viaţă, cînd bisericile protestante şi răsăritene îşi întăresc legătura organizatorică cu biserica Papei şi cînd vor primi putere legală ca să lucreze “împreună şi să capete sprijin de la “balaur” – puterea civilă.
Aceste evenimente ar putea fi accelerate prin viitoarea vizită a Papei în Rusia în 1992.
Totul ne indică apropierea timpului cînd credincioşii vor fi încercaţi în privinţa acceptării “semnului fiarei” pe frunte sau pe mînă (Apoc. 13:16).
Pare că aceasta s-ar putea face fie prin sprijin deschis izvorît din recpect fie prin frică.
Să ne stărduim să înlocuim semnul fiarei cu pecetea Spiritului Sfînt care ne va întări mintea trează şi ne va creşte zelul de a servi numai Domnului!
Dumnezeu va permite astfel de experienţe ca să separe pe învingătorii Lui de toţi cei care se vor supune puterilor înşelătoare de rătăcire şi se vor închina “Chipului Fiarei”. Dumnezeu ne asigură că aleşii vor fi feriţi de cădere.
Fie ca atitudinea adoptată de cei trei tineri, înregistrată în Daniel (3:17,18), să ne servească de sprijin: “Iată, Dumnezeul nostru căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mîna ta împărate.
Şi chiar dacă nu ne va scoate, să ştii împărate că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat”.
Preaiubiţi în Domnul! Cît este de important pentru noi să ne “păstrăm în iubirea Domnului”, să cunoaştem evenimentele viitoare, faptele la timp şi să încercăm să dezvoltăm spiritul lui Christos pentru că aceasta ne va permite să fim credincioşi pînă la sfîrşit.
Amin.
https://adevarprezent.org/inchinindu-se-fiare/
///////////////////////////////////////////
Capitolul 7. Apostazia şi Antihristul, de Edward Dennett
În intervalul dintre răpirea sfinţilor şi apariţia lui Hristos, pământul va fi scena unora dintre cele mai groaznice evenimente pe care le-a văzut vreodată lumea. Printre acestea va fi apostazia – abandonarea deschisă a oricărei mărturii creştine, negarea atât a Tatălui cât şi a Fiului (1. Ioan 2:22 ) şi apariţia omului păcatului (Antihristul).
Apostolul Pavel ne-a dat cele mai precise şi mai clare învăţături cu privire la acest subiect. Falşi învăţători au căutat să tulbure gândurile credincioşilor tesaloniceni, afirmând că ziua Domnului a venit deja. Şi, ca să preîntâmpine această greşeală, el a scris: „Vă rugăm dar, fraţilor, pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră împreună la El, ca voi să nu vă lăsaţi repede clătinaţi în gândire, nici să nu vă tulburaţi, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolă,ca fiind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi prezentă acum. Nimeni să nu vă înşele în nici un fel, pentru că această zi nu va fi dacă nu va veni întâi lepădarea de credinţă şi nu va fi descoperit omul păcatului, fiul pieirii, care se împotriveşte şi se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau de ce este vrednic de închinare, încât el însuşi se aşază în templul lui Dumnezeu, prezentându- se pe sine că este Dumnezeu“ (2. Tesaloniceni 2:1-4 ).
Suntem în mod limpede avertizaţi că „lepădarea de credinţă“ (apostazia) şi „omul păcatului“ vor fi văzuţi în intervalul dintre răpirea sfinţilor şi venirea Domnului, fiindcă apostolul îşi bazează îndemnul către aceşti credincioşi pe venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră împreună la El. Strângerea lor împreună la Hristos a fost o demonstraţie a imposibilităţii ca ziua Domnului să fi venit deja. Întâi, pentru că nu erau încă strânşi creştinii la Domnul, ei trebuind să vină cu El; în al doilea rând, cel rău, care trebuia să fie judecat, nu apăruse încă, aşa că judecata nu putea să fie exercitată.
Apostolul ne arată că, până ca Adunarea să fie ridicată, această împlinire şi întrupare a răutăţii nu poate avea loc: „Şi acum ştiţi ce-l opreşte ca să fie descoperit la timpul său. Pentru că taina fărădelegii lucrează deja, numai până când cel care o opreşte acum va fi luat din cale; şi atunci va fi descoperit cel fărădelege – pe care Domnul Isus îl va mistui cu suflarea gurii Sale şi-l va desfiinţa prin arătarea venirii Sale“ (2. Tesaloniceni 2:6-8 ).
Apostazia
Aceasta a fost prevăzută şi prezisă din primele zile ale creştinismului. Domnul nostru Însuşi o arată în unele din parabole şi niciodată nu vorbeşte de răspândirea treptată a adevărului până când toată lumea va fi ajuns să-L mărturisească pe El ca Domn. Pe de altă parte, El compară Împărăţia cerurilor, cum este văzută în lume, cu „un aluat“ (aluatul în Scriptură are în general semnificaţia stricăciunii) „pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până s-a dospit tot“ (Matei 13:33 ; vezi şi parabola neghinei şi a grăuntelui de muştar în acelaşi capitol).
Apostolul Pavel le spune bătrânilor adunării din Efes: „Eu ştiu aceasta, că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu cruţă turma; şi dintre voi înşivă se vor ridica oameni vorbind lucruri stricate, ca să-i tragă pe ucenici după ei“ (Fapte 20:29-30 ). Iar în cele două epistole către Timotei (1. Timotei 4 şi 2. Timotei 3 ) întâlnim descrieri specifice răului „timpurilor din urmă“. Ce poate fi mai direct şi mai accentuat decât aceasta? Sfinţii cărora li se scria erau preveniţi că taina fărădelegii lucra deja şi, deşi deocamdată împiedicată, când piedica nu va mai fi, se va ridica repede şi puternic, depăşind orice limite şi în final se va împlini în acea fiinţă înspăimântătoare care se va împotrivi şi se va înălţa mai presus de orice este numit Dumnezeu şi va cere să i se aducă închinarea care I se cuvine numai lui Dumnezeu.
Petru vorbeşte despre răul „zilelor din urmă“, de asemenea şi Iuda, în special în forma apostaziei. În Apocalipsa ne este dat să vedem forma ei finală în „Taină, Babilonul cel mare, mama curvelor şi a urâciunilor pământului“ (Apocalipsa 17:5 ). Ca să înţelegem bine aceasta, trebuie să ne amintim că, după ce sfinţii sunt luaţi, Adunarea în forma ei exterioară (mărturia creştină) va rămâne. Numai adevăraţii creştini vor fi luaţi sus ca să-L întâlnească pe Domnul în văzduh. Vor fi lăsaţi în urmă milioane de aşa-numiţi credincioşi. Şi, fără îndoială, această mărturie de faţadă va fi menţinută; şi bisericile şi capelele şi alte locuri unde creştinii de nume se întâlneau îşi vor continua serviciile lor religioase ca şi înainte. Clopotele vor suna şi adunările se vor ţine, chiar cu un număr mai mic, prin absenţa copiilor lui Dumnezeu. De asemenea se vor intona cântări, se vor face sau se vor repeta rugăciuni şi se vor rosti predici. Dar când Duhul lui Dumnezeu, Cel care împiedica desfăşurarea „tainei fărădelegii“ în Adunare, nu va mai fi, răul va fi fără frâu, iar inimile necredincioase în caracterul lor, care se dădeau înapoi ca să primească învăţături şi care desconsiderau autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu şi doctrinele lui fundamentale, vor cădea în curând cu totul sub stăpânirea lui.
„Şi de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca ei să creadă minciuna, ca să fie judecaţi toţi cei care nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nedreptate“ (2. Tesaloniceni 2:11-12 ). Aşa vor fi, treptat, pregătiţi să cadă sub influenţa şi puterea lui Antihrist şi deci să abandoneze cu desăvârşire chiar şi forma creştinismului. Şi nu este greu de remarcat că apostazia se va dezvolta sub cele trei forme în care omul a fost în relaţie cu Dumnezeu: firea (păcatul neînfrânat care se înalţă); iudaismul (cel care stă în templul lui Dumnezeu) şi creştinismul (cel căruia i se aplică termenul de apostazie în pasajul din 2. Tesaloniceni 2 ).
Ce perspectivă înspăimântătoare! Şi cât de trist este să observăm această „taină a fărădelegii“ lucrând atât de clar în ziua de azi, ridicându-şi curajos capul în amvoanele creştinătăţii şi proclamând nestânjenit doctrine care răstoarnă chiar temeliile adevărului descoperit, pregătind drumul, îndată ce Adunarea va fi luată, pentru venirea omului păcatului!
Antihristul
El este numit: „împărat“ (Daniel 11:36 ), „păstorul cel netrebnic“ (Zaharia 11:17 ), „omul păcatului“, „fiul pieirii“ (2. Tesalonicei 2:3), „Antihrist“ (1. Ioan 2 ; 2. Ioan 7 ), „fiara“ (Apocalipsa). Antihristul nu este o figură de stil folosită pentru a ilustra un principiu rău sau un sistem rău, ci indică o persoană reală. Oricine va face efortul să citească diferitele texte unde el este amintit va vedea aceasta imediat. Mai mult chiar, sunt motive să credem că el nu va fi dintre naţiuni, ci un evreu.
Astfel, Domnul nostru, fără a lăsa loc la îndoieli când Se referă la această încarnare a răului, spune: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi“ (Ioan 5:43 ); şi aceasta ar fi de neconceput dacă n-ar fi din neamul lor. Într-adevăr, el se va prezenta ca Mesia, în antagonism cu Hristos; în Daniel se spune că el „nu va ţine seama de dumnezeii părinţilor săi“ (Daniel 11:37 ), arătând clar descendenţa lui evreiască, la fel de bine ca şi caracterul lui apostat. Şi „se va înălţa şi se va mări mai presus de orice dumnezeu şi va rosti lucruri uimitoare împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va reuşi, până când se va împlini mânia; pentru că ce este hotărât se va face“ (Daniel 11:36 ).
În Apocalipsa 13 avem descrise atât ridicarea lui, cât şi caracterul faptelor lui. După cum i s-a descoperit lui Daniel, şi prin el a fost anunţat Nebucadneţar, patru împărăţii vor fi până la sfârşit: cea a Babilonului, cea medo-persană şi cea greacă au apărut şi au trecut; a patra, simbolizată prin picioarele de fier şi labele picioarelor parte din fier şi parte din lut, este ultima: „o piatră s-a desprins, fără mâini, şi a lovit chipul peste picioarele lui de fier şi de lut şi le-a sfărâmat … Şi piatra care a lovit chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul“ (Daniel 2:34-35 ). Acesta este imperiul roman – întâi în energia lui primară şi în forţa irezistibilă, cum este înfăţişat sub simbolul fierului, apoi în forma lui finală, cele zece împărăţii, înfăţişate ca zece degete, unite într-o confederaţie sub un şef suprem. În Apocalipsa 13:1 , Ioan descrie întâi înălţarea puterii imperiului roman în forma lui finală: „Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară având zece coarne şi şapte capete; şi pe coarne, zece diademe, şi pe capete, nume de hulă“ (Apocalipsa 13:1 ).
Marea ilustrează masa informă de oameni într-o stare tulbure a lumii: popoare în mare agitaţie, precum valurile fără odihnă ale adâncului. Şi din masa în anarhie şi confuzie se ridică o putere imperială. Fiara care apare astfel este caracterizată prin aceea că are şapte capete şi zece coarne, căreia „balaurul i-a dat puterea lui şi tronul lui şi autoritate mare“ (Apocalipsa 13:2 ), în aceeaşi măsură în care balaurul însuşi le avea atât de distinct în capitolul anterior (Apocalipsa 12:3 ).
Şi este de remarcat că acest transfer de caracteristici, care arată sursa puterii fiarei, urmează izgonirii lui Satan din cer (Apocalipsa 12:9 ). Cununile erau pe capetele balaurului, dar la fiară erau pe coarnele ei, ceea ce înseamnă că în imperiul roman avem exercitarea puterii ca o stare de fapt, în timp ce în cazul lui Satan avem principiul în sine, rădăcina faptului. Este o chestiune de sursă şi caracter, nu de istorie. Avem deci înaintea noastră forma finală a puterii naţiunilor, animată şi umplută de energia lui Satan şi posedând în ea toate trăsăturile care i-au marcat pe predecesorii ei (v. 2; Daniel 7:4-6 ).
Cele şapte capete reprezintă forme succesive ale puterii, care au existat, dar care acum sunt concentrate în fiară; cele zece coarne sunt împăraţi şi aceşti zece în final se vor uni sub un şef suprem. „Aici … cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia. Şi sunt şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt nu a venit încă; iar când va veni, trebuie să rămână puţin. Şi cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţie, ci primesc autoritate, ca împăraţi, un ceas împreună cu fiara“ (Apocalipsa 17:9, 10, 12 ).
Va fi o asemenea demonstraţie de forţă cum lumea nu a mai văzut niciodată; şi, cum şi sursa şi energia sunt satanice, ea va fi îndreptată împotriva lui Dumnezeu şi a poporului Său: „Şi şi-a deschis gura pentru hule împotriva lui Dumnezeu, ca să hulească Numele Lui şi cortul Lui şi pe cei care locuiesc în cer. Şi i s-a dat să lupte împotriva sfinţilor şi să-i învingă; şi i s-a dat autoritate peste orice seminţie şi popor şi limbă şi naţiune; şi i se vor închina toţi aceia care locuiesc pe pământ, al căror nume nu a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat“ (Apocalipsa 13:6-8 ). Va fi o vreme de împotrivire făţişă împotriva lui Dumnezeu şi de aceea va fi un necaz înspăimântător pentru sfinţi.
În legătură cu toate acestea se ridică o altă „fiară“; nu din mare, ca predecesoarea ei, ci din pământ, într-un timp când este o guvernare stabilită sub ordinele şi stăpânirea primei fiare. Acesta este Antihristul. El „avea două coarne asemenea unui miel şi vorbea ca un balaur“ (v. 11). El este un imitator al lui Hristos, deşi este împotriva Lui; dar glasul îi descoperă adevăratul caracter. El acţionează ca un fel de reprezentant al primei fiare, exercitându-şi puterea şi făcând ca „pământul şi cei care locuiesc pe el să se închine primei fiare, a cărei rană de moarte fusese vindecată“ (Apocalipsa 13:12 ). El, mai mult, face minuni, sau aparente minuni, şi de aceea înşală pe locuitorii pământului, determinându-i să facă o icoană primei fiare şi să se închine ei. Şi cel mai eficace mijloc de a-şi atinge scopul este: „să dea suflare chipului fiarei, încât chipul fiarei să şi vorbească şi să facă să fie ucişi toţi cei care nu se vor închina chipului fiarei. Şi face ca tuturor, celor mici şi celor mari, şi celor bogaţi şi celor săraci, şi celor liberi şi celor robi, să li se dea un semn pe mâna lor dreaptă sau pe fruntea lor; şi ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, dacă nu are semnul, numele fiarei sau numărul numelui ei“ (Apocalipsa 13:15-17 ).
Va fi astfel o trinitate înşelătoare, compusă din Satan, prima fiară şi profetul mincinos; şi obiectul strădaniilor lor va fi să-L excludă pe Dumnezeu de pe pământ şi să-I uzurpe locul în minţile oamenilor.
- prima fiară este puterea supremă seculară;
- cea de-a doua, Antihrist, acţionând sub prima, avându-şi domeniul în sfera religioasă;
- Satan este inspiratorul şi sursa de energie. Toate lucrările înşelăciunii şi activităţile mentale ale oamenilor, despărţite de Hristos, nu au decât un singur scop, fiindcă toate ţintesc şi se vor întrupa în împotrivitorul plin de ură faţă de Dumnezeu şi Hristosul Său. Apostolul Ioan îi previne pe credincioşii din zilele lui că spiritul lui Antihrist era deja răspândit (1. Ioan 4:3 ); şi de aceea este necesar, în special când necredinţa creşte mai îndrăzneaţă ca niciodată, să fim în gardă şi să cântărim bine aceste trăsături schiţate ale omului păcatului care va veni, pentru ca să fim feriţi, în harul Dumnezeului nostru, de orice asociere care, fiind sămânţă a lui Satan, este şi un semn de ostilitate faţă de Hristos.
În clipa de faţă este mai ales necesar să fim vigilenţi, pentru că sunt multe indicii că Satan este angajat din plin în strângerea şi antrenarea forţelor pentru conflictul viitor. Dar, ca întotdeauna, mişcările lui sunt subtile. El încă nu îndrăzneşte să mărturisească deschis împotrivirea faţă de Hristos; dar el poate influenţa şi influenţează minţile oamenilor împotriva doctrinelor fundamentale ale creştinismului; şi el îi foloseşte în acest scop pe cei care sunt învăţători recunoscuţi ai creştinismului.
Duşmanii noştri sunt cei din însăşi casa noastră! Dar atâta timp cât suntem strâns lipiţi de Cuvântul lui Dumnezeu – refuzând înţelepciunea şi raţionamentele omeneşti – şi căutăm să fim călăuziţi numai de Duhul Sfânt, vom scăpa din cursă şi vom fi ţinuţi credincioşi lui Hristos.
https://comori.org/viata-de-credinta/speranta-binecuvantata/capitolul-7-apostazia-si-antihristul/
//////////////////////////////////////////
Apocalipsa 13, de Evelyn Mangiru
Pentru explicaţiile de mai jos, am extras informaţii din Daniel şi Apocalipsa, de Uriah Smith, şi Comentarii biblice AZŞ.
Apocalipsa, cap. 13:
13:1-4
Marea
= „noroade, gloate, neamuri şi limbi” (Apoc. 17:15).
Fiara
= o fiară este simbolul biblic pentru o naţiune sau o putere. Uneori ea repreziintă puterea civilă, iar alteori putererea eclesiastică în legătură cu cea civilă.
Am văzut ridicându-se din mare o fiară
– Ori de câte ori este văzută o fiară care iese din mare, aceasta semnifică faptul că puterea se ridică într-un teritoriu dens populat. Dacă sunt prezentate vânturile care bat pe mare, aşa ca în Daniel 7:2-3, aceasta indică tulburări politice, lupte civile şi revoluţie.
Balaurul din cap. 12 şi fiara din cap. 13 = puterea romană ca întreg, în cele două faze ale ei: păgână şi papală. De aceea aceste două simboluri au fiecare şapte capete şi zece coarne. (Vezi comentariile la Apoc. 17:10).
Notă:
Guvernările pământeşti
Apoc.
12:1 – 14:5
– Simbolurile guvernărilor pământeşti cuprinse în profeţie sunt:
Balaurul – Apoc. 12 = Imperiul Roman în forma sa păgână; Roma păgână; un sistem religios păgân.
Fiara leopard – Apoc. 13 = Imperiul Roman, în forma lui mărturisită creştină; Roma papală; un sistem religios schimbat, mărturisit creştin; papalitatea.
Fiara cu două coarne – Apoc. 13 = America; un sistem religios protestant.
Aceeaşi linie profetică se continuă şi în capitolul 14. De aceea, începând cu Apoc. 12:1 şi până la Apoc. 14:5 noi avem o linie profetică distinctă şi completă în ea însăşi.
Fiecare din aceste puteri sunt prezentate ca fiind nişte persecutoare severe ale bisericii lui Dumnezeu.
Desfăşurarea evenimentelor:
A.
- Biserica (femeia) aşteaptă ca Sămânţa, Domnul, să apară între oameni.
- Balaurul stă în faţa femeii pentru a-i mânca copilul.
- Planul balaurului este zădărnicit, iar copilul este luat la Dumnezeu.
- Urmează o perioadă în care biserica suferă o persecuţie severă din partea puterii balaurului.
- În această parte a scenei, ocazional, profetul aruncă o privire înainte, odată chiar către sfârşit, din cauză că toţi vrăjmaşii bisericii urmau să fie puşi în mişcare de spiritul balaurului.
B.
- În Apoc. 13:1 suntem aduşi înapoi la vremea când îşi începe cariera fiara leopard, succesorul balaurului.
- Din partea puterii fiarei leopard biserica suferă război şi persecuţie 1260 de ani.
C.
- După cei 1260 de ani de asuprire, biserica are un conflict scurt, dar sever, cu fiara cu două coarne.
- Apoi vine eliberarea.
- Profeţia se încheie prezentând biserica pusă în siguranţă faţă de toate persecuţiile şi stând biruitoare cu Mielul pe muntele Sion.
Fiara leopard
= Imperiul Roman, sub forma lui mărturisită creştină; Roma papală; un sistem religios păgân; papalitatea.
Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare
– Roma păgână a dat puterea ei Romei papale, influenţa ei stăpânitoare fiind eclesiastică.
– Atât fiara leopard, cât şi cornul cel mic din Daniel 7:8, 20, 24-25 simbolizează aceeaşi putere. Sunt şase puncte prin care stabilim identitatea lor:
O putere hulitoare:
Cornul cel mic: Dan. 7:25
Fiara leopard: Apoc. 13:6
A făcut război sfinţilor şi i-a biruit:
Cornul cel mic: Dan. 7:21
Fiara leopard: Apoc. 13:7
Avea o gură care vorbea lucruri mari:
Cornul cel mic: Dan. 7:8, 20
Fiara leopard: Apoc. 13:15
I-a fost dată puterea, scaunul de domnie şi mare stăpânire:
Cornul cel mic s-a ridicat prin încetarea formei păgâne a Imperiului Roman.
Fiara leopard se înalţă în acelaşi timp pentru că balaurul, Roma păgână, îi dă puterea sa: Apoc. 13:2
I-a fost dată puterea pentru o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme sau 1260 de ani:
Cornul cel mic: Dan. 7:25
Fiara leopard: Apoc. 13:5
La sfârşitul celor 1260 de ani urma să-i fie luată puterea:
Cornul cel mic: Dan. 7:25
Fiara leopard: Apoc. 13:10
Aceste specificaţii s-au împlinit prin luarea prizonier a papei (Papa Pius al VI-lea) şi exilul său şi nimicirea temporală a papalităţii de către Franţa (generalul Berthier) la 20 februarie 1798.
Unul din capetele ei părea rănit de moarte
– Capul care a fost rănit de moarte a fost capul papal (Imperiul Roman după schimbarea sa de la păgânism la creştinism).
Acest lucru s-a produs atunci când papa a fost luat prizonier de generalul francez Berthier şi guvernarea papală a fost abolită pentru un timp la 20 februarie 1798. Dezbrăcat de puterea sa, atât civilă, cât şi eclesiastică, papa Pius al VI-lea a murit în exil la Valence, în Franţa, la 29 august 1799. Dar rana de moarte a început să se vindece, când papalitatea a fost restabilită, deşi cu mai mică putere decât înainte prin alegerea unui nou papă la 14 martie 1800.
13:5-10
Rostea vorbe mari şi hule
– Ce constituie hulă? În Evanghelii găsim două indicii: Ioan 10:33; Luca 5:21. Ca un om să-şi asume prerogativele lui Dumnezeu şi să-şi ia titlurile divinităţii – aceasta este o hulă.
Preoţii au pretenţia de a avea prerogativele lui Dumnezeu.
Ei pretind că pot ierta păcatele: ego te absolvo a peccatis tuis (eu te iert de păcatele tale).
Ei pretind că în ascultare de cuvintele lor – hoc est corpus meum (acesta este trupul Meu) – „Dumnezeu Însuşi se pogoară pe altar căci El vine oriunde îl cheamă ei şi ori de câte ori Îl cheamă ei, şi Se aşează în mâinile lor chiar dacă ei ar fi vrăjmaşii Săi. Şi după ce a venit, El rămâne în întregime la dispoziţia lor; ei Îl poartă aşa cum le place dintr-un loc într-altul; ei pot dacă doresc să-L închidă într-un sanctuar sau să-L pună pe un altar sau să-L scoată din biserică; ei pot dacă doresc să mănânce trupul Său şi să-L dea ca hrană pentru alţii. ‘O, cât de mare este puterealor,’ spune St. Laurence Justinian, vorbind despre preoţi. ‘Un cuvânt iese de pe buzele lor şi trupul lui Hristos se formează în realitate din pâine, iar cuvântul încarnat coboară din cer fiind prezent în realitate pe masa altarului’” (Alphonsus de Ligouri – Demnitatea şi datoriile preotului, pag. 34-36).
„Astfel, preotul poate fi numit într-o anumită măsură creatorul Creatorului său… ‘Puterea preotului,’ spune St. Bernardine de Sienna, ‘este puterea persoanei divine; căci trans-substanţiunea pâinii cere tot atâta putere ca şi creaţiunea lumii’” (idem, pag. 32, 33).
Va merge şi el în robie
– În versetul 10 ni se prezintă din nou evenimentele din 1798, când acea putere care a dus în robie pe sfinţii lui Dumnezeu timp de 1260 de ani, a fost ea însăşi dusă în robie.
13:11
Fiara cu două coarne
– America; protestantismul.
– Aşa cum celelalte două fiare au reprezentat două sisteme religioase – balaurul = Roma păgână; fiara leopard = Roma papală – şi fiara cu două coarne are o aplicaţie similară şi îşi găseşte împlinirea într-o naţiune care este reprezentativă pentru un alt mare sistem de religie. Unicul sistem care a rămas şi care exercită o influenţă stăpânitoare în lume astăzi este protestantismul.
Am văzut ridicându-se
– Fiara cu două coarne se ridică în timpul în care fiara leopard este dusă în robie. Dacă fiara leopard semnifică papalitatea, iar ducerea ei în robie şi-a găsit împlinirea în 1798, atunci avem un timp precis specificat când trebuie să căutăm ridicarea acestei puteri.
1775 – începe lupta coloniilor americane pentru independenţă.
1776 – coloniile americane se declară o naţiunile liberă.
1777 – delegaţii a 13 state (New Hampshire, Massachusetts, Rhode Island, Connecticut, New York, New Jersey, Pennsylvania, Delaware, Maryland, Virginia, North Carolina, South Carolina şi Georgia) adunaţi în congres adoptă Codul Confederaţiei.
1783 – războiul revoluţiei se încheie cu un tratat de pace cu Marea Britanie prin care este recunoscută independenţa Statelor Unite.
1787 – este elaborată constituţia.
1788, 26 iulie – constituţia este ratificată de 11 din cele 13 state iniţiale.
1889, 1 martie – constituţia intră în vigoare.
Astfel, noi ajungem în anul 1798, când această naţiune este introdusă în profeţie.
2 coarne ca ale unui miel
– Fiara cu două coarne este introdusă în prima parte a carierei sale, adică în perioada în care era o putere tânără. Faptul că cele două coarne sunt asemănate cu ale unui miel arată că fiara are nu numai o comportare inocentă şi inofensivă, ci şi că este o putere tânără; căci coarnele unui miel sunt coarne ce abia au început să crească.
În 1798 puterea simbolizată era tânără.
Nici o altă putere nu corespunde descrierii profeţiei cu excepţia Statelor Unite ale Americii.
– Cele 2 coarne simbolizează şi faptul că aceasta urma să fie o guvernare în care puterea eclesiastică (unul dintre coarne) să fie separată de puterea civilă (celălalt corn) şi să fie caracterizat prin libertate civilă şi religioasă.
O altă fiară
– Această expresie demonstrează că ea nu este o parte a primei fiare, iar puterea simbolizată prin ea nu este o parte a aceleia simbolizate prin prima fiară. Aceasta demonstreză indubitabil că acest simbol nu semnifică o oarecare fază a papalităţii, căci într-un astfel de caz aceasta ar fi o parte a fiarei precedete – fiara leopard.
–
Care iese din pământ
– Întrucât aceasta este „o altă fiară” „care iese din pământ,” ea trebuie să ocupe un teritoriu care nu a fost acoperit de alte simboluri.
Babilonul şi Medo-Persia au acoperit întreaga parte civilizată din Asia.
Grecia a acoperit Europa de Est, inclusiv Rusia.
Roma, cu cele 10 regate în care a fost împărţită (cele 10 degete de la picioarele chipului din Dan. 2, de cele 10 coarne ale fiarei a patra din Dan. 7, de cele 10 coarne ale balaurului din Apoc. 12 şi de cele 10 coarne ale fiarei leopard din Apoc. 13) a acoperit întreaga Europă de vest.
Cu alte cuvinte, întreaga emisferă estică cunoscută istoriei şi civilizaţiei este acoperită de simboluri profetice care respectă aplicaţia despre care nu este nici o umbră de îndoială.
Dintre toate simbolurile menţionate a rămas unul singur şi anume fiara cu două coarne din Apoc. 13. dintre toate ţările de pe pământ pentru care există vreun motiv ca ele să fie menţionate în profeţie, rămâne una singură: S.U.A.
Dacă marea din care a ieşit fiara leopard semnifică popoare, neamuri, gloate, pământul ar sugera prin contrast un teritoriu nou şi neocupat aterior. Prin excludere de la continentele din est şi căutând un teritoriu care n-a fost cunoscut anterior civilizaţiei ne îndreptăm în mod necesar către emisfera vestică.
Info:
Columb a văzut ţara (America);
Spania a început formarea Imperiului său de Apus strălucitor, dar ucigător;
de acolo Cortez a plecat spre Mexico,
De Soto către Mississippi,
Balboa către Pacific,
Pizzaro către Peru.
Istoria Statelor Unite a fost despărţită printr-o providenţă binefăcătoare departe de istoria sălbatică şi crudă a restului continentului, şi asemenea unei seminţe a crescut şi a devenit un imperiu, în timp ce imperiul însuşi, începând din sud a fost destrămat de o furtună fără sfârşit a cărei istorie putem constata că este indicată chiar prin fulgerele care l-au devastat.
Cu scurt timp înainte de marea reformaţiune din zilelel lui Martin Luther a fost descoperită emisfera vestică. Reformaţiunea a trezit naţiunile la marele adevăr că este dreptul fiecărui om să se închine lui Dumnezeu conform cu îndemnurile propriei conştiinţe. Dar stăpâni nu puteau suferi să piardă puterea iar intoleranţa religioasă a continuat să asuprească oamenii. În aceste împrejurări…
un grup de eroi religioşi au fost determinaţi să caute în sălbăticia Americii acea măsură de libertate civilă şi religioasă pe care o doreau atât de mult. Pentru realizarea scopului lor, 100 din aceşti exilaţi voluntari au debarcat pe vasul „May Flower” pe coasta noii Anglii la 21 decembrie 1620.
o altă aşezare engleză permanentă a fost stabilită la James Town, Virginia, în 1607.
în cursul timpului s-au stabilit şi alte aşezări şi s-au organizat colonii care erau toate supuse coroanei Angliei până la declaraţia de independenţă din 4 iulie 1776.
Vorbea ca un balaur
– Într-un anumit moment natura acestei fiare se schimbă de la cea a unui miel la cea a unui balaur, încât el vorbeşte ca un balaur şi face acelaşi fel de lucrare ca şi balaurul dinaintea sa.
Rezultă că Statele Unite vor elabora legi nedrepte şi opresive împotriva credinţei şi practicii religioase a cetăţenilor ei, astfel încât să poată fi numită pe drept o putere persecutoare.
13:12
Ea lucra cu toată puterea fiare dintâi înaintea ei
– Fiara dintâi de dinaintea ei = leopardul, simbolul papalităţii.
O naţiune, aşa numită protestantă va exercita puterea persecutoare a papalităţii şi prin aceasta va deveni pseudo-protestantă, adică „profetul fals” menţionat în Apoc. 19:20.
Şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi
– Exercitând puterea fiarei dintâi, ea face ca poporul de sub jurisdicţia să se închide fiarei dintâi, papalităţii.
13:13-14
Săvârşea semne mari
– Vezi Apoc. 16:13-14; Mat. 24:24.
Este vorba despre minunile produse prin puterea lui Satana şi care sunt menite să amăgească oamenii (comunicarea cu spiritele, transportarea unor obiecte fără ajutorul unor instrumente vizibile, vindecări….).
– Spiritismul modern răspunde de asemenea profeţiei prin aceea că şi-a avut originea în SUA. Începând în Hydesville, NY, în familia lui D. Fox, în ultima parte a lui martie 1848, el s-a răspândit cu o rapiditate incredibilă în lumea întreagă.
Să facă o icoană fiarei
= o icoană a papalităţii = o altă instituţie eclesiastică îmbrăcată cu putere civilă, cu alte cuvine o unire a bisericii cu statul.
Cum se poate face o astfel de icoană în Statele Unite? Lăsaţi bisericile protestante să fie investite cu puterea de a defini şi a pedepsi erezia, de a introduce cu forţa dogmelelor prin pedepsele legii civile şi nu vom avea noi o reprezentare exactă a papalităţii din perioada zilelor supremaţiei sale?
Amăgirea realizată prin facerea de minuni pregăteşte calea pentru consimţământul la cererea de a face o icoană fiarei.
– Fiara „care avea rana de sabie şi trăia” este papalitatea. Aceasta a fost o biserică care a dominat puterea civilă. Cu alte cuvinte aceasta era o unire a bisericii cu statul care impunea dogmele ei religioase prin puterea civilă sub pedeapsa confiscării bunurilor, a închisorii şi a morţii. O icoană (chip) a acestei fiare va fi o altă organizaţie eclesiastică investită cu puterea civilă de către fiara cu două coarne – o altă unire a bisericii cu statul – pentru a impune cu forţa dogmele religioase prin lege.
Notă:
– „Ea a zis locuitorilor pământului că ei trebuie să facă o icoană fiarei” (engl.) = Naţiunea despre care se vorbeşte aici are o formă de guvernare republicană (forma de guvernare a SUA), întrucât atunci când trebuie realizată o acţiune naţională este făcut un apel către popor.
Aşadar aici este profetizată până şi forma de guvernare a puterii simbolizate de fiara cu două coarne – republicană.
13:15-17
Semnul fiarei
= semnul fiarei papale = schimbarea poruncii a patra = schimbarea zilei sabatului din sâmbătă în duminică.
Schimbările făcute de papalitate Legii lui Dumnezeu:
- schimbarea zilei sabatului din sâmbătă în duminică;
- omiterea poruncii a doua sub pretext că ea este inclusă în prima poruncă şi deci nu trebuie numărată ca o poruncă separată;
- cu privire la a zecea poruncă, catolicii pretind că este o distincţie atât de lămurită a iudeilor încât este necesar a fi două porunci; astfel ei fac poftirea soţiei aproapelui ca fiind porunca a noua, şi poftirea bunurilor sale ca fiind porunca a zecea.
– Fiara cu două coarne impune supuşilor ei semnul primei fiare.
– Într-un „Rezumat al doctrinei creştine” (Henry Tuberville; pag. 58 ) găsim această mărturie:
– Cum dovedim că biserica are putere de a institui praznice şi zile sfinte?
– Chiar prin faptul schimbării sabatului în duminică, cu care protestanţii sunt de acord; de aceea ei se contrazic când respectă cu stricteţe duminica şi desconsideră cele mai multe alte sărbători poruncite de aceeaşi biserică.
– Cum dovediţi aceasta?
– Pentru că prin păzirea duminicii ei recunosc puterea bisericii de a sfinţi sărbători şi de a porunci păzirea lor, iar nerespectarea lor fiind considerată păcat.
Pe mâna dreaptă sau pe frunte
– Faptul că acest semn se pune pe mână sau pe frunte poate indica ideea că este afectată nu numai munca omului (mâna), ci şi credinţa acestuia. Expresia poate indica de asemenea şi două clase – cei ce ascultă de decretul fiarei numai din interes, şi cei care o fac din convingere personală.
Notă:
– Noi avem acum introduşi în profeţie trei agenţi pe care trebuie să-i distingem cu grijă unul de altul pentru a evita confuzia:
Fiara papală este puterea desemnată ca:
- „fiara,”
- „prima fiară,”
- „fiara care avea rană de sabie şi trăia,”
- „fiara a cărei rană de moarte a fost vindecată.”
Fiara cu două coarne (SUA) este puterea introdusă în Apoc. 13:11 şi este reprezentată prin pronumele „ea.”
Icoana fiarei este numită în mod obişnuit în capitolele următoare din Apocalips „icoana” (chipul); astfel nu este pericolul de a face confuzie cu vreun alt agent.
Cine primeşte semnul fiarei?
– Semnul şi închinarea la fiară sunt impuse cu forţa de fiara cu două coarne. Primirea semnului fiarei este un act specific pe care îl determină să fie făcut fiara cu două coarne. Solia îngerului al treilea din Apocalipsa 14 este un avertisment plin de har trimis înainte pentru a pregăti poporul pentru primejdia viitoare. De aceea nu poate exista închinare la fiară, nici primirea semnului ei aşa cum preconizează profeţia până când aceasta nu este impusă cu forţa de fiara cu două coarne şi acceptată în mod conştient de individ…. Cu alte cuvinte o persoană trebuie să adopte schimbarea, cunoscând fapul că această lucrare este lucrarea fiarei şi să primească aceasta pe baza autorităţii acelei puteri în opoziţie cu cerinţele lui Dumnezeu, înainte ca să se poată spune că ea a primit semnul fiarei.
– Îngerul al treilea din Apocalipsa 14 vesteşte poruncile lui Dumnezeu îndreptând pe oameni către adevăratul sabat în locul celui contrafăcut.
13:18
Numărul numelui ei
= „Un număr de om.”
– Dacă acesta urmează să derive dintr-un nume sau un titlu concluzia firească ar fi că el trebuie să fie numele sau titlul unui om particular sau reprezentativ. Cea mai plauzibilă expresie care ni s-a sugerat că ar conţine numărul fiarei este unul din titlurile aplicate papei de la Roma. Acest titlu este VICARIUS FILII DEI (Locţiitorul Fiului lui Dumnezeu). Merită de notat că versiunea Douay a Bibliei are următorul comentariu la Apoc. 13:18: „Numerele literelor numelui său însumează acest număr.” Luând literele acestui titlu şi folosindu-le ca numerele romane noi avem:
V
I
C
I
U
I
L
I
I
D
I
=
=
=
=
=
=
=
=
=
=
=
5
1
100
1
5 (în trecut „U” era echivalent cu „V”)
1
50
1
1
500
1
Adunând aceste numere împreună avem 666.
(Pentru explicaţii suplimentare cu privire la modul în care a apărut acest titlu, vezi comentariile din carte, cap. 13, pag. 621, 622).
/////////////////////////////////////////
Pentru că se apropie închinarea la Icoana Fiarei (Ap.13) şi puparea masca-riciului Anticrist, să învăţăm din suferinţa Poporului Evreu, care în robia Babiloniană a acceptat mai degrabă să fie aruncat în cuptorul cu foc (încins de 7 ori mai tare- Daniel, cap.3), decât să-şi îndoaie genunchii în faţa moaştelor aurite, dar oarbe, mute, surde, şchioape, microboase-Ps.115 şi 135; Aşa cum Daniel a fost „gâdilat” să renunţe la viaţa de rugăciune, dar n-a acceptat formalismul, idolatria, tradiţia, ritualurile şi alte popisme, chiar dacă-l pândeau leii din groapă, să-l urmăm şi să ne rugăm în Duh şi în Adevăr, nu… (Ioan, cap.4/23,24)…” Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.” (Ap.13)
http://informatii-agrorurale.ro/a-inviat-hitleriata-ca-vicecancelarul-germaniei-ordona-tarile-care-nu-ajuta-in-problema-refugiatilor-nu-primesc-bani-comunitari-pregatirea-a-inceput-eliminarea-incomozilor-din/
///////////////////////////////////////////
Izgonind frica
„În dragoste nu este frică (nu există groază), ci dragostea desăvârşită (completă, perfectă) izgoneşte frica.” – 1 Ioan 4:18
Vreau să vorbesc cu tine despre un cuvânt format din cinci litere: FRICA!
Mulți dintre noi ne amintim probabil că atunci când eram copii, dacă rosteam un cuvânt urât, mama ne amenința că ne spală gura cu săpun. Ei bine, dacă „frica” este un cuvânt murdar din cinci litere, atunci credința în dragostea lui Dumnezeu este săpunul!
Nu vorbesc despre credința copilăroasă. Vorbesc despre o credință puternică în dragostea necondiționată, nelimitată, neclintită și perfectă a lui Dumnezeu pentru noi.
1 Ioan 4:18 ne învață că înțelegerea dragostei lui Dumnezeu pentru noi ne va elibera de temerile pe care le avem. Asta nu înseamnă că nu ne va mai fi frică vreodată, ci credința în Dumnezeu și în dragostea Lui ne vor permite să acționăm chiar dacă ne este frică, pentru că trebuie.
Dumnezeu vrea să știi că El este cu tine. El te va conduce și te va călăuzi, astfel încât să-ți poți pune încrederea și credința în El! Nu uita, dragostea Lui este perfectă, chiar și atunci când noi nu suntem. El nu ne va iubi mai mult sau mai puțin din cauza greșelilor noastre. Nu este bine să știi că Dumnezeu te iubește exact cum ești? Nu crezi că acest lucru îți întărește credința și izgonește frica?
Vom fi cuprinși de teamă din când în când. Când va fi cazul, ne putem concentra din nou pe Dumnezeu și vom ști că El ne va conduce prin orice situație cu care ne confruntăm.
Dragostea desăvârșită a lui Dumnezeu – nu un eu desăvârșit – izgonește frica, de fiecare dată.
Rugăciune
Doamne, doar dragostea Ta poate izgoni frica, așa că mă încred în Tine. Știu că prezența Ta este cu mine și că Tu mă vei conduce prin orice situație care va apărea în viața mea. Primesc dragostea Ta.
- În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste. (1 Ioan 4:18)
Plan biblic – Promisiuni pentru fiecare zi – Joyce Meyer – Ziua 14
//////////////////////////////////////////
De şapte ori “Altul” despre Domnul Isus, de Bob Costen
Vreau să vorbim despre şapte locuri unde apare expresia “Altul” referitor la Domnul Isus, deoarece prin slujitorii şi lucrările Sale printre oameni, Dumnezeu a avut întotdeauna în vedere pe un altul, pe Domnul Isus Hristos.
1.Alt Profet
2.Alt Preot
3.Alt Om
4.Alt Împărat
5.Altă Cale
6.Alt Altar
7.Altă Cetate
- Alt Profet
„Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica un Profet din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, de El să ascultaţi!”(Deuteronom 18:15 ).
Moise era din seminţia lui Levi, iar Domnul Isus din Iuda, deci cum a putut Dumnezeu să ridice un alt profet ca Moise? Ei bine, a putut din punct de vedere al slujbei de mijlocire. Un proroc este unul care prezintă gândul lui Dumnezeu şi Dumnezeu a spus prin Moise tot ce a avut de spus în vremea lui. Moise a avut o poziţie unică, “Şi Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul său” (Exod 33:11a ). Chiar şi în Apocalipsa cei răscumpăraţi cântă “cântarea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului” (Apocalipsa 15:3 ).
Cred că atunci când Moise s-a născut, Diavolul a crezut că el era Isus, de aceea l-a îndemnat pe faraon să omoare toţi copii de parte bărbătească, pentru că ştia că “sămânţa femeii” urma să-i zdrobească capul (Geneza 3:15 ), ştia că un mare salvator urma să vină în lume, dar nu ştia totul, deoarece nu este omniscient. Moise era din seminţia lui Levi, dar conform profeţiei lui Iacov, Mesia trebuia să vină din seminţia lui Iuda “Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre coapsele lui, până va veni Şilo, şi a Lui va fi ascultarea popoarelor” (Geneza 49:10 ). Diavolul a încercat să ia viaţa acestui mare salvator, acestui mediator care venise în lume, copilul de parte bărbătească, prin care Dumnezeu a spus tot ce a avut de spus către poporul Său în acea vreme. În aceste două aspecte, Domnul a fost un alt profet decât Moise.
Nu tot ceea ce a fost scris în Vechiul Testament a fost scris pentru sfinţii din acele vremuri, “Deoarece toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi încurajarea Scripturilor să avem speranţă” (Romani 15:4 ). Probabil că ei nu au pătruns niciodată adevărurile Vechiului Testament atât de adânc cum o putem face noi astazi.
Moise s-a căsătorit cu o femeie etiopiană şi Miriam, instigatoarea, şi Aaron au vorbit împotriva lui (Numeri 12 ), dar nu faptul că el se căsătorise cu o femeie etiopiană era motivul, ci adevăratul motiv îl vedem în cuvintele lor “Cu adevărat numai prin Moise a vorbit Domnul? N-a vorbit El şi prin noi? “(v.2). Ei voiau sa uzurpe autoritatea lui Moise. Observaţi ce răspunde Dumnezeu, “Ascultaţi acum cuvintele Mele! Dacă va fi un profet printre voi, Eu, Domnul, Mă voi arăta lui într-o viziune, voi vorbi cu el într-un vis. Nu aşa este cu robul Meu Moise; el este credincios în toată casa Mea. Eu vorbesc cu el gură către gură, deschis, şi nu în vorbiri întunecoase, şi el vede asemănarea Domnului.”(Numeri 12:6-8 ). Deci Moise era un mediator şi Profet, vorbind gândul lui Dumnezeu, dar noi avem un alt Profet.
În Ioan 4 Îl avem pe cel ca Moise, binecuvântatul Domn Isus, Hristosul lui Dumnezeu. Ce Profet! Doar pe scurt, uitaţi-vă la versetul 19, “Femeia I-a spus, Doamne văd că Tu eşti profet”; şi într-adevăr era. Un profet descoperă gândul lui Dumnezeu şi “Dumnezeu, după ce le-a vorbit odinioară în multe rânduri şi în multe feluri părinţilor prin profeţi, la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul – pe care L-a rânduit moştenitor a toate, prin care a făcut şi lumile” (Evrei 1:1-2a ). Aici, vorbeşte Singurul Dumnezeu şi tot ce a avut de spus a spus prin Profetul Său. Când Domnul Isus vorbea, cuvintele pe care le spunea nu erau ale Sale şi lucrările pe care le făcea nu erau lucrările Sale, ci ale celui care Îl trimisese, erau cuvintele şi lucrările Tatălui.
Apoi în Ioan 6:14 , „Acesta este cu adevărat Profetul care vine în lume”, era Cel despre care îi vorbise Dumnezeu lui Moise, Purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu. Adesea cităm versetul “Pentru că este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos”(1. Timotei 2:5 ) şi spunem “Hristos este Mijlocitorul nostru”, dar versetul acesta spune altceva, El este Mijlocitorul lui Dumnezeu. Singurul mod în care Dumnezeu poate binecuvânta pe om este prin Mijlocitorul Său, Omul Isus Hristos. Domnul Isus îndeplineşte cel puţin opt slujbe de mijlocire diferite, acum că este înălţat şi glorificat, fiind Mijlocitorul lui Dumnezeu.
După aceea, în Ioan 7:37-40 , „Şi, în cea din urmă zi, ziua cea mare a sărbătorii, Isus stătea şi striga, spunând: “Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, după cum a spus Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie.” Dar a spus aceasta despre Duhul pe care urmau să-L primească cei care au crezut în El; pentru că nu era încă Duh Sfânt, deoarece Isus nu fusese încă glorificat. Deci, unii din mulţime, auzind cuvântul acesta spuneau: “Acesta este cu adevărat Profetul”. Slujitorii preoţilor au încercat să-L ia, dar nu au putut şi au spus “Niciodată nu a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta.” (Ioan 7:46 ). El vorbea cuvintele Tatălui (Ioan 14:10 ). Tot ceea ce Dumnezeu are de spus a fost spus prin Profetul Său, Domnul Isus. Acum, în numitele strângeri pentru “profeţie”, dacă vrem să vorbim, să fim siguri că avem gândul lui Dumnezeu şi vorbim cuvinte ale lui Dumnezeu (1. Petru 4:11 ).
Dacă Dumnezeu îţi dă un cuvânt, frate tânăr sau în vârstă, dă-l mai departe; dacă Dumnezeu ţi l-a pus pe inimă, spune-l. S-ar putea să nu fii elocvent, dar aceasta nu are importanţă; dacă Dumnezeu ţi-a dat un cuvânt, oricât de scurt, spune-l. O singură afirmaţie poate fi îndeajuns: un frate s-a ridicat odată şi a citat Coloseni 3:19 spunând:”Soţilor iubiţi-vă soţiile, soţilor iubiti-vă soţiile, soţilor iubiţi-vă soţiile”. Ar fi trebuit să vedeţi soţi şi soţii ţinându-se de mână. A fost cuvântul lui Dumnezeu pentru acel moment.
- Alt Preot
„Şi acesta va fi semnul pentru tine – ce li se va întâmpla celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas: vor muri amândoi într-o singură zi. Şi Îmi voi ridica un preot credincios, care va face potrivit cu ceea ce este în inima Mea şi în sufletul Meu; şi Îi voi zidi o casă trainică şi va umbla înaintea unsului Meu în toate zilele.” (1. Samuel 2:34-35 )
Dumnezeu a spus “Preoţia a dat greş, dar voi ridica un alt preot”, nimeni altul decât Domnul Isus Hristos. Nadab şi Abihu au adus “foc străin” (Numeri 3:4 ) şi au fost omorâţi imediat, Hofni şi Fineas luau grăsimea jertfelor, care aparţinea lui Dumnezeu (era partea Lui, vorbind despre trăirile interioare ale Domnului Isus Hristos) şi nu doar atât, ci comiteau şi adulter. Dumnezeu nu le-a luat vieţile în mod evident, pe loc, ci au fost omorâţi în luptă, şi mai mult, una din soţiile lor a murit dând naştere unui fiu atunci când a auzit veştile – Eli, tatăl lor, a murit şi el, iar ceea ce este cel mai important, chivotul lui Dumnezeu a fost capturat (1. Samuel 4 ). Ce stare tristă în Israel. Aceasta fiind situaţia, Dumnezeu a spus “Îmi voi ridica un preot credincios” (1. Samuel 2:25 ).
De asemenea, trebuia în toate să fie făcut asemenea fraţilor Săi, ca să fie un Mare Preot milos şi credincios în cele privitoare la Dumnezeu, spre a face ispăşire pentru păcatele poporului; pentru că, în ceea ce El Însuşi a suferit, fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiţi” (Evrei 2:17-18 ). Domnul Isus nu putea fi preot pe pământ deoarece nu era din seminţia lui Iuda, dar, chemându-l la Preoţie, Dumnezeu L-a aşezat centrul universului, L-a încoronat cu glorie şi onoare şi stăpânire şi splendoare. El a umplut inima Tatălui cât a fost pe pământ, a fost Pâinea lui Dumnezeu; Dumnezeu se hrănea zilnic cu Hristos (noi cu ce ne hrănim?), iar acum El umple cerul şi se întoarce curând să umple întregul Univers cu gloria lui Dumnezeu. Acesta este cel care a fost chemat Preot.
Ce ajutor şi sprijin este Acesta! El a mers pe această cale înaintea noastra, El a plâns la mormântul lui Lazăr (Ioan 11:35 ), Lui I-a fost foame (Luca 4:2 ) şi sete (Ioan 4:7 ), a fost “ispitit în toate asemenea nouă, afară de păcat“ (Evrei 4:15 ), nu a avut o casă, un loc unde să-şi plece capul (Luca 9:58 ). Fiind încercat în toate în afară de păcat, el ne poate susţine. Şi nu doar că ne susţine, ci în Evrei 4:14-16 vedem că are parte cu noi în slăbiciunile noastre, “Având deci un mare preot însemnat, care a străbătut cerurile pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea noastră. Pentru că nu avem un mare preot care să nu aibă parte în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în acelaşi fel, afară de păcat. Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la momentul potrivit.” Deci Domnul Isus în slujba Sa de Mare Preot mijloceşte pentru noi, ne întăreşte şi are parte cu noi în slăbiciunile noastre. Cine poate avea parte cu noi mai mult decât Isus (umanitate), Fiul lui Dumnezeu (divinitate). Cum este posibil ca El, un Om, să fie “mai presus de toate, Dumnezeu binecuvântat în veci”(Romani 9:5 ) depăşeşte înţelegerea omenească, dar este cu siguranţă adevărat. Deci El este uman, este Divin, este îndurător, plin de milă şi accesibil (poţi vorbi cu El în maşină, pe drum către serviciu, în baie, în pat, sau venind la adunare, de fapt în orice împrejurare, zi şi noapte).
El este de asemenea plin de har, de aceea El spune în versetul 16 “să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului”. Sfinţii Vechiului Testament nu aveau un tron de har de care să se poată apropia, ci aveau un tron de frică şi mânie, sub legea dată pe un munte în flăcări, cu tunete şi fulgere (Exod 19:16 ). Un singur om se putea apropia de acest tron, şi aceasta doar o dată pe an când trebuia să jertfească mai întâi pentru păcatele sale şi apoi pentru ale poporului (Evrei 9:7 ). Dar noi ne putem apropia de tronul harului şi acolo primim “îndurare şi găsim har, pentru ajutor la momentul protrivit”. Care este diferenţa între îndurare şi har? Îndurarea este puterea să ne ridicăm deasupra încercărilor şi harul este încurajarea pentru a trece prin încercare.
Erau într-o adunare două doamne, amândouă bolnave de cancer. Uneia dintre ele i s-au făcut nişte teste şi rezultatele au ieşit negative, Domnul o izbăvise de acea boală. Cealaltă a făcut aceleaşi investigaţii şi rezultatele au fost pozitive şi a trebuit să se opereze. Amândouă erau credincioase, amândouă Îl iubeau pe Domnul, deci care era diferenţa? Dumnezeu nu creeazaăprecedente, cuvintele cântării “ce a făcut pentru alţii va face şi pentru tine” se aplică în unele cazuri, dar nu întotdeauna. Sora a primit îndurare şi, în timp ce ceilalţi din spital erau demoralizaţi, ea a intrat strălucitoare, veselă, cu o geantă plină cu tractate şi Dumnezeu a folosit-o astfel. Dumnezeu nu ne izbăveşte întotdeauna din încercări, El poate spune “Harul Meu îţi este îndeajuns” (2. Corinteni 12:9 ) şi aceasta a fost situaţia surorii aceleia, dar orice împrejurări ar fi în viaţa noastră, Dumnezeu “poate face mult mai mult decât cerem sau gândim” (Efeseni 3:20 ). Domnul Isus are parte cu noi şi ne întăreşte plin de har.
Apoi în Evrei 7:25-25 avem un Preot-Mântuitor “dar El, datorită dăinuirii Sale pentru eternitate, are o preoţie care nu se transmite. De aceea şi poate să mântuiască până la desăvârşire pe aceia care se apropie de Dumnezeu prin El, trăind pururea ca să mijlocească pentru ei.” Sensul de aici nu se referă la oameni nemântuiţi ci Domnul Isus este un Preot-Mântuitor pentru mine şi tine, pentru a ne mântui în chip desăvârşit. Ce fel de mântuire este aceasta? Ei bine, s-ar putea să avem nişte sentimente rele faţă de cineva, sau un spirit neiertător, şi dacă este aşa, El ne poate izbăvi de aceasta, El trăieşte în veci ca să mijlocească pentru noi în sensul acesta. El ştia de exemplu că astăzi o să avem o strângere pentru rugăciune, ştia că trebuie să venim înaintea Lui la tronul harului şi poate te-a izbăvit de nişte gânduri rele pe care le-ai avut azi, sau de ceva ce ai văzut şi care ţi-ar fi putut distrage atenţia de la Domnul Isus Hristos. El ştie în ziua Domnului că te vei apropia de El şi de Dumnezeu Tatăl la frângerea pâinii şi astfel avem un Preot Mântuitor care trăieşte în veci pentru a-l izbăvi complet pe credincios. Ce cetate de refugiu este El! Ce Mântuitor pentru întreaga cale! El ne izbăveşte deplin.
Apoi în Evrei 9:24 vedem slujba sa preoţească “Pentru că Hristos nu a intrat în locuri sfinte făcute de mâini, imagini ale celor adevărate, ci chiar în cer, ca să Se arate acum, pentru noi, înaintea feţei lui Dumnezeu”. El nu doar că ne întăreşte şi ia parte cu noi în încercările şi greutăţile noastre sau ne izbăveşte în mod desăvârşit, ci El ne slujeşte. Aceasta este o lucrare în care nu ne angajăm foarte des. Adesea în întâlnirile noastre suntem atât de preocupaţi cu noi înşine că nu ajungem la acest punct, dar dacă avem ochi să vedem şi urechi să auzim atunci poate că ne vom angaja la aceasta mai des (nu încerc să găsesc pe nimeni vinovat). Această lucrare nu este mijlocirea pentru noi, nu are nimic de a face cu slăbiciunile şi încercările, ci este slujba Sa ca Slujitor al Locului Sfânt. Domnul Isus Îl laudă pe Dumnezeu Tatăl în Adunare, El conduce cântarea, dacă avem urechi de auzit. Uneori cântăm şi noi în strângerile noastre “Alătură-te cântării pe care El o conduce”. Ca Slujitor al Locului Sfânt, El are întotdeauna ceva de adus, de oferit. Bine, veţi spune, El S-a adus pe sine, da, S-a adus dar El aduce aici ceea ce ni se spune în Evrei 8:1-3 , El aduce laudele noastre, toate rugăciunile noastre, laudele noastre în concordanţă cu voia Sa. S-ar putea să propun cântarea greşită, s-ar putea să mă apropii de tronul harului într-un mod nepotrivit, dar acolo este Cel care face totul potrivit şi care adaugă partea Sa la toate acestea. Ce minunată este această lucrare preoţească a binecuvântatului nostru Domn Isus Hristos. Cei mai mulţi dintre noi ştiu despre lucrarea sa ca preot şi mijlocitor, dar să profităm de toate slujbele pe care El le îndeplineşte. Mult mai mult ar putea fi spus aici, dar trebuie să merg mai departe.
- Alt Om
„Şi locul din Scriptură din care citea era acesta: “El a fost dus ca o oaie la înjunghiere; şi, fără glas, ca un miel înaintea celui care-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura; în smerirea Lui, judecata I-a fost luată, şi cine va descrie generaţia Lui? Pentru că viaţa I-a fost luată de pe pământ.” Şi famenul răspunzând lui Filip, a spus: “Te rog, despre cine spune profetul aceasta? Despre sine sau despre un altul?” Şi Filip deschizând gura şi începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia lui Isus.” (Fapte 8:32-35 )
Famenul şi-a continuat drumul bucuros pentru că a cunoscut pe un alt om, binecuvântatul Domn Isus. Ceea ce acest famen a spus auzind mesajul din Isaia 53 a fost, de fapt, “Vrei să spui că acest Om minunat nu a meritat să trăiască? Atunci nici eu nu merit să trăiesc, deci coboară-mă în moarte în această apă”. Aceasta este ceea ce recunoşti atunci când eşti botezat, spui că nu meriţi să trăieşti şi îţi iei locul în moarte cu Hristos, eşti “îngropat în botez” (Coloseni 2:12 ). Mulţumim lui Dumnezeu că nu suntem lăsaţi acolo jos, pentru că ne-am îneca, ci suntem ridcaţi şi umblăm în “înnoirea vieţii” (Romani 6:4 ).
Deci famenul a fost botezat ca păcătos mort (deşi era mântuit) şi a fost ridicat şi şi-a continuat drumul în timp ce Filip a fost luat de acolo. Famenul şi-a continuat drumul către Etiopia şi mulţumim lui Dumnezeu pentru toţi credincioşii care sunt astăzi în acea parte a Africii (deşi se poate să fi fost vorba despre ceea ce astăzi este Sudan), probabil datorită mărturiei acestui om şi deoarece Filip i-a predicat un alt Om, Omul binecuvântat, uns, sfânt. Da, El a fost şi Omul durerii, obişnuit cu suferinţa, dar aceasta nu mai este valabil acum, El nu mai plânge sau suferă. Acum este Omul bucuriei, care Îi umple inima şi “prin Acesta vi se vesteşte iertarea păcatelor” (Fapte 13:38 ). Dumnezeu a “rânduit o zi în care va judeca pământul locuit după dreptate prin omul pe care l-a rânduit” (Fapte 17:31 ), Isus Hristos. Sper că toţi cei prezenţi Îl cunosc pe acest alt Om.
- Alt Împărat
“Dar iudeii fiind plini de invidie şi luând cu ei pe nişte oameni răi din rândul celor de jos şi strângând o mulţime tulburau cetatea. Şi, venind la casa lui Iason, căutau să-I aducă afară la popor. Şi, negăsindu-i, îi târau pe Iason şi pe unii fraţi înaintea magistraţilor, strigând: „Aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici. Pe aceştia Iason i-a primit, şi toţi aceştia lucrează împotriva decretelor Cezarului, spunând că este un alt împărat: Isus.” (Fapte 17:5-7 )
Domnul Isus nu este împăratul Bisericii, nu este nici măcar Domn al Bisericii, este Cap al Bisericii, dar într-un anumit sens putem cânta “Împărat al vieţii mele, Te încoronez acum”, însemnând doar că El are primul loc. El este Împăratul care va veni, va fi Domn al domnilor şi Împărat al împăraţilor (Apocalipsa 19:16 ).
Ce lucrare mare s-a făcut aici în inimile oamenilor în cele 3 zile de Sabat în care Pavel a vestit Evanghelia în Tesalonic. Pavel le spune “voi v-aţi întors de la idoli la Dumnezeu ca să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său” (1. Tesaloniceni 1:9-10a ). Ei auziseră despre a doua venire a lui Hristos şi fiecare capitol din 1 şi 2 Tesaloniceni se ocupă cu aceasta. Erau o adunare model. Uneori se spune că cei din Bereea erau mai aleşi decât credincioşii din Tesalonic, dar aceasta este gresit, cei din Bereea erau mai aleşi decât iudeii necredincioşi din sinagoga din Tesalonic, nu decât credincioşii din Tesalonic, prin aceea că “cercetau zilnic Scripturile să vadă dacă aceste lucruri erau aşa” (Fapte 17:11 ). Ce mărturie dăduseră aceşti tesaloniceni, întorcându-se la Dumnezeu! Mărturia lor se răspândise în toată Asia pentru că aceşti oameni răsturnaseră lumea spunând că este un alt Împărat, Isus.
- Altă Cale
„Dar tot aşa şi curva Rahav, n-a fost ea îndreptăţită din fapte când a primit solii şi i-a scos afară pe altă cale?” (Iacov 2:25 )
Această altă cale este calea credinţei. Rahav era deja mântuită, ar fi mers în cer chiar dacă nu ar fi făcut aceste fapte, dar ele au dovedit că era mântuită, că era cu adevărat un copil al lui Dumnezeu. Ea auzise cum, cu ani înainte, Dumnezeu eliberase pe poporul Său din Egipt (Iosua 2:9-11 ). Ea auzise, ca şi întreaga cetate, despre Marea Roşie şi toată istoria poporului Israel. Întreaga cetate avea şansa să se pocăiască, dar doar această femeie a avut credinţa şi a devenit o femeie din Israel. Cum s-a întâmplat aceasta? Deoarece ea a acţionat prin credinţă, a pus un fir stacojiu la fereastră şi părinţii şi fraţii şi toată casa ei au fost salvaţi. Cea mai mare victorie în Ierihon a fost prostituata Rahav, şi ea este menţionată în genealogia lui Hristos (Matei 1:5 ). Ea i-a trimis pe mesageri pe altă cale. “Este o cale care pare dreaptă omului, dar la sfârşitul ei sunt căile morţii” (Proverbe 14:12, 16 :25). Toţi cei din Ierihon au crezut că au dreptate, dar o singură femeie a avut cu adevărat dreptate, deci să nu credeţi că dacă mulţimea spune ceva are întotdeauna dreptate, deoarece, în general, mulţimea greşeşte. Este calea lui Dumnezeu. Nu contează ce zic ceilalţi, noi vrem să mergem pe calea lui Dumnezeu. Deci este o cale a credinţei, calea lui Dumnezeu, o altă cale.
- Alt Altar
„Noi avem un altar de la care n-au dreptul să mănânce cei care slujesc în cort. Prin El deci să-I aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor noastre care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13:10, 15 )
Noi nu vorbim despre un altar material, ci aceasta este doar o figură de stil. Când ne gândim la altar, ne gândim la jertfă; Domnul Isus a fost adus ca jertfă pe altar. Când ne gândim la altar, ne gândim şi la apropiere de Dumnezeu, şi aceasta este de fapt altarul, deci noi creştinii avem un altar despre care iudeii, cei de sub lege, nu ştiau nimic. Ce altar minunat avem şi fiecare credincios îl are. Cât de trist este însă că unii credincioşi nici nu au auzit de el.
Să privim la altarul de bronz. Venim la adunare, ne amintim de Domnul Isus şi, făcând aceasta, “vestim moartea Domnului, până vine El” (1. Corinteni 11:26 ), dar aceasta este legat de altarul de bronz şi trebuie ca noi să nu rămânem aici, pentru că dacă o facem Dumnezeu este lipsit de partea Sa. Tatăl este izvorul oricărei binecuvântări “Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit coboară de sus, de la Tatăl luminilor” (Iacov 1:17 ), deci dacă El nu îşi primeşte partea Sa, noi nu ajungem la izvor. După cum vedem în versetul 15 din Evrei 13 , ca şi credincioşi nu îndeplinim slujba doar la acest altar, ci mai este şi altarul tămâierii. Cât de preţios este să ne aducem aminte de Domnul Isus la altarul de bronz când frângem pâinea şi bem din pahar, dar când aceasta se întâmplă întâlnirea abia începe, dacă mă pot exprima astfel. În unele locuri acesta este finalul strângerii şi nu caut să acuz, pentru că nu putem construi un tipar pentru strângeri, dar dacă se întâmplă ca pâinea să fie frântă în prima parte a întâlnirii, şi apoi Duhul Sfânt ne călăuzeşte astfel, putem să trecem la altarul tămâierii şi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru părtăşia cu noi în Hristos. Adesea cântăm “Doamne tu ne-ai logodit cu Hristos, Fiul tău preaiubit”. Dumnezeu Tatăl caută închinători (Ioan 4:23-24 ), „Vine un ceas, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr”. Deci faptul că simbolurile sunt frânte nu înseamnă că strângerea trebuie să se termine, uneori este aşa, dar odată ce pâinea este frântă, Îi putem mulţumi lui Dumnezeu, Îl putem lăuda şi putem să ne închinăm Tatălui care a dat pe Fiul Său preaiubit pentru noi! Putem face aceasta înainte? Da, se poate, dar cât de minunat că putem sluji atât la altarul de bronz amintindu-ne de Domnul Isus, cât şi la altarul tămâierii.
Fiecare credincios are un altar unde poate sluji lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă a împărţi tractate, nici a vesti evanghelia, nici slujba levitică, ci slujba în locul Sfânt. Suntem lăsaţi aici să slujim lui Dumnezeu; de aceea suntem preoţi. Domnul Isus este Preot şi noi suntem preoţi ai lui Dumnezeu, pentru a-I aduce jertfe plăcute prin Domnul Isus la un altar la care credincioşii din trecut nu aveau acces, un alt altar.
- Altă cetate
„pentru că nu avem aici o cetate statornică, ci o căutăm pe cea viitoare” (Evrei 13:14 )
Aceasta este o cetate cerească, nu este Londra, Chesapeake sau New York, sau Chicago, este o cetate cerească. Dacă privim în Apocalipsa 21 vedem o descriere minunată, despre care am putea vorbi câteva nopţi pentru a o privi în detaliu. Slava lui Dumnezeu este în această cetate, apa vieţii, Duhul Sfânt este acolo, pomul vieţii, care este Hristos, este acolo şi este o singură stradă (deşi oamenii vorbesc de străzi de aur, este una singură) şi de-o parte şi de alta a ei este Pomul vieţii – deci Domnul Isus este accesibil pentru toţi ai Săi. Această cetate este mireasa lui Hristos, biserica. Vor fi şi alte familii acolo, vor fi prieteni ai Mirelui, dar cetatea sfântă, cerească este în fapt mireasa, soţia Mielului. Gândiţi-vă la aceasta! Facem parte din această cetate. Nu pot să înţeleg aceasta, deoarece este ceva mult prea vast pentru a fi înţeles, dar este adevărat. Noi aşteptăm această altă cetate. Nu avem aici o cetate statornică, dar căutăm una care va veni. Nu merită să ne ancorăm cortul prea adânc aici, pentru că dacă va veni un uragan îl va smulge, ci noi aşteptăm o altă cetate, cea pe care o căuta şi Avraam, “al cărei Meşter şi Ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10 ).
Avraam nu face parte din această cetate, el va fi un prieten al Mirelui. Ioan Botezătorul nu va face parte din ea, şi el va fi un prieten, dar biserica, adunarea, toţi credincioşii de la Cinzecime şi până la răpire vor face parte din această cetate slăvită, cerească, altă cetate.
Ce minunat să avem un alt profet, un alt preot, un alt om, o altă cale, un alt altar şi o altă cetate înaintea noastră! Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze Cuvântul Său, astfel încât noi să fim tot mai preocupaţi cu acest Om minunat care umple cerul şi în curând se va întoarce să umple întreg Universul cu gloria lui Dumnezeu!
https://comori.org/dumnezeu/de-sapte-ori-altul-despre-domnul-isus/
////////////////////////////////////////
Ce fac până vine Domnul?
Titus Colțea
Domnul vine, dar ești tu gata? Sunt eu gata? Cum să mă pregătesc?
- Cred în Dumnezeu și ascult de Evanghelie
Acesta e primul mod în care mă pregătesc pentru venirea Domnului. Conform Tesaloniceni, cei care nu cred în Dumnezeu și nu ascultă de Evanghelie vor avea parte de pedeapsă.
Evanghelia ne învață să credem în Isus Hristos ca singura jertfă pentru păcatele noastre, să ne pocăim, să fim botezați în apă și apoi să fii în Duhul Sfânt. Mai învățăm să respectăm legile și perceptele Împărăției lui Dumnezeu, care ne transformă și ne ajută să ne pregătim pentru cer.
Ruth Graham a fost întrebată ce face pentru Domnul când soțul ei, Billy Graham, este la campanii de evanghelizare în lungul și latul lumii. Slujba pe care a făcut-o ea, având grijă de copii și ținând casa curată era la fel de importantă ca slujba de evanghelizare a soțului ei.
Dumnezeu nu ne cheamă pe toți să fim evangheliști, apologeți sau pastori, dar trebuie să fim credincioși în lucrul care ni s-a încredințat.
- Mă sfințesc
Isus Hristos vine. Cum îl așteptăm? Care sunt hainele pe care le îmbrăcăm la întoarcerea Lui?
Știm un lucru: Mireasa Lui e îmbrăcată în haine albe, subțiri, strălucitoare, de in curat. Hainele reprezintă faptele bune ale sfinților. O viață trăită în perfectă sfințenie, într-o așteptare plină de pasiune a inimii fiindcă vrem să-I fim pe plac Mirelui.
Vă puteți imagina o nuntă la care mireasa să se prezinte cu părul nearanjat, cu hainele rupte și murdare? Este nunta Fiului de Împărat, iar Dumnezeu, Tatăl, veghează să fie cel mai mare succes din univers. Să ne amintim că, în pilda biblică, Dumnezeu investighează pe cineva care a intrat în sala de nuntă și avea haine nepotrivite pentru nuntă. E imperativ să fim curați, sfinți, și inima noastră să-i fie consacrată în totalitate, fără „iubiri îndurerate”, cum spune Traian Dorz.
- Rămân în comunitatea sfinților
În cer, vom fi împreună. „… Ce plăcut și ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” citim în Psalmul 133:1.
Unitatea noastră este atât de importantă încât Isus, în rugăciunea de pe munte, înainte de a fi prins și dus la judecată, rostește cuvintele următoare: „Mă rog ca toți să fie una,” (Ioan 17:21).
La rândul lui, apostolul Pavel are aceeași dorință: „Îndemn pe Evodia și îndemn pe Sintichia să fie cu un gând în Domnul.” (Filipeni 4:2)
Dacă ne separăm, ne împărțim pe bisericuțe și nu comunicăm unii cu alții, nu vom putea rezista în fața Anticristului, care are drept motto divide et impera.
În aceste vremuri, trebuie să fim uniți, cum n-am fost niciodată. E crucial să dăm la o parte gardurile pe care le-am creat în mintea noastră ca să controlăm diferite grupe de oameni și să n-avem părtășie unii cu ceilalți.
Cred că una dintre cele mai teribile răni din inima lui Dumnezeu este când fiii Lui nu pot să stea împreună la masă.
- Răspândesc Evanghelia și fac ucenici
Este nevoie să împlinim Marea Trimitere, aceea de a face ucenici din toate neamurile. Trebuie să știm pentru ce trăim în această lume. Dumnezeu ne spune: „Cere-Mi și-Ţi voi da neamurile de moștenire și marginile pământului în stăpânire!” (Psalmul 2:8). Acest lucru trebuie să fie pasiunea Bisericii: să împlinească ce a început Domnul Isus și ne-a lăsat nouă să terminăm – evanghelizarea lumii.
Când va fi împlinită această îndatorire și Evanghelia va fi predicată tuturor neamurilor, atunci va veni sfârșitul. Hristos nu poate veni până nu ne împlinim trimiterea.
- Mă implic în societate
Isus Hristos ne spune că, la judecata de apoi, va despărți oile de capre, și celor de la dreapta le va spune: „‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moșteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-aţi dat de băut; am fost străin și M-aţi primit; am fost gol și M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav și aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă și aţi venit pe la Mine.’”
Sfinții vor răspunde cu o întrebare: „‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete și Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă și am venit pe la Tine?’
Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.’” (Matei 25:31-40)
Mântuirea este prin credință, dar demonstrația credinței sincere o reprezintă faptele de bunătate altruistă pe care le facem pentru oameni și care Îl onorează pe Domnul nostru. Lumea este flămândă după oameni care să vină în întâmpinarea nevoilor lor.
Oamenii nu au nevoie doar de bani. E ușor să-i dai niște bani cuiva care cerșește, e mai greu să te apropii de el și să îl întrebi cum a ajuns în acea situație, apoi să faci ceva mai mult pentru a scoate persoana din acea situație, să te implici cu adevărat.
Să nu fim leneși, nici neroditori. Să unim credința cu fapta.
- Rămân credincios
Când se va dezlănțui persecuția, noi să rămânem credincioși până la moarte. Dumnezeu le face mai multe promisiuni celor care vor birui: „Nu-i voi șterge numele din cartea vieții”, „Îi voi da cununa vieții”, „îi voi da o piatră albă; și pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l primește”, „îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu și nu va mai ieși din el”, „va intra în cetatea Noului Ierusalim”.
Ce facem până vine Domnul? Credem în Dumnezeu, ascultăm de Evanghelie, rămânem credincioși în slujirea primită, ne sfințim constant, împărtășim Vestea Bună, facem ucenici, ne implicăm în societate și rămânem credincioși indiferent de circumstanțe.
Materiale asemănătoare găsești în secțiunea „Viața spirituală” de pe site-ul alfaomega.tv.
Vrei să afli mai multe despre Dumnezeu și despre cum poți deveni un copil al Lui? Intră aici: https://alfaomega.tv/viata-spirituala/mantuire
Citește mai multe despre cultivarea relației personale cu Dumnezeu: https://alfaomega.tv/viata-spirituala
Cum să-L reprezinți pe Domnul în viața de zi cu zi? Află mai multe aici: https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea
https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/escatologie/15101-ce-fac-pana-vine-domnul-titus-coltea
/////////////////////////////////////////
„CEL CE VINE, VA VENI, SI NU VA ZABOVI.”
Publicat de Cezar Câmpeanu
„Barbati galilieni, de ce stati si va uitati la cer? Acest Isus care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum l-ati vazut mergand la cer.”(Fapt.Ap.1:11).
El vine iar. Aceasta este incredintarea noastra a tuturor crestinilor. Despre stapanitorii acestei lumi, fara exceptie, ultimul lucru care se poate spune, este ca ei „se duc.” Dar despre Domnul nostru Isus Hristos s-a spus si se spune ca El vine iar. Biblia spune: „Acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa”(Evrei 9:26). Atunci cand S-a aratat ca sa stearga pacatul, El „S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-se asemenea oamenilor”(Filip.2:7). Dar El, „dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, nu in vederea pacatului, ca sa aduca mantuirea celor ce-L asteapta”(Evrei 9:28). Cand a venit ca sa poarte pacatele, S-a aratat in smerenie deplina. Cand va reveni, Se va arata in toata slava. Ingerii intreaba pe apostoli: „De ce stati si va uitati spre cer?” Raspunsul era simplu: „Pentru ca Domnul nostru S-a inaltat la cer din mijlocul nostru.” Si noi facem la fel, atunci cand cineva care ne este drag, pleaca din mijlocul nostru in calatorie. Trenul porneste ducand cu el persoana draga noua. Noi ramanem pe peron pana cand trenul se departeaza si persoana draga noua nu se mai vede la fereastra. Inaltarea la cer a Domnului Isus nu-i o legenda, ci o realitate. Dar nu se incheie aici. Ingerii mai spun: „Acest Isus care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni iarasi…” Nimic in viata Domnului Isus nu s-a petrecut la voia intamplarii, ci totul a fost randuit de Dumnezeu si prezis mai dinainte de prooroci. Domnul Isus Hristos avea o slava divina inca inainte de a se fi intrupat si de a fi venit pe pamant in chip de om. In gradina Ghetsimani, Domnul Isus S-a rugat si a zis printre altele: „Si acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine Insuti, cu slava pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea”(Ioan 17:5). Acest Hristos, care a avut la Dumnezeu slava singurului nascut din Tatal si anume inca inainte de a fi lumea, acest Hristos S-a smerit, si a murit rastignit pe cruce, si va reveni in slava si stralucire divina. Isus va reveni cu ingerii. Ingerii au fost mereu prezenti in viata Domnului Isus. La nasterea Lui, la ispitirea in pustie, in gradina Ghetsimani, la inviere si la inaltarea Lui la cer. Ei Il vor insoti si cand va reveni in slava. Domnul Isus spunea: „Fiul omului are sa vina in slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai.”(Mat.16:7). Ingerii au trebuit sa fie martori la prinderea Lui Isus fara sa intervina. Ei, care au fost martori atunci cand Hristos S-a smerit pana la moarte, vor fi martori si ai slavei Lui, insotindu-L atunci cand El va veni cu putere si slava mare. Primul scop al revenirii Domnului nostru Isus Hristos este acela de a-i aduna si rapi pe alesii Lui, pe Biserica Lui – Mireasa Lui. El a spus ucenicilor: „Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi”(Ioan 13:33-14:3). Un alt scop al revenirii Mantuitorului va fi judecata lumii. Atunci se va vedea clar deosebirea dintre cei ce L-au urmat pe Hristos si cei care au refuzat sa-L primesca in viata lor ca Mantuitor si Domn. Pentru ucenici sunt valabile cuvintele Lui care spun: „Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata”(Ioan 5:24). Lumea insa va trai judecata lui Hristos: „Cand va veni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri, va sedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate inaintea Lui. El ii va desparti pe unii de altii, cum desparte pastorul oile de capre; si va pune oile la dreapta, iar caprele la stanga Lui. Apoi va zice celor de la stanga Lui: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui..! Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica”(Mat.25:31-33,41,46). Un alt scop al revenirii Domnului Isus este ca sa rasplateasca credinciosia celor credinciosi: „Fiul omului are sa vina in slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui”(Mat.16:27). Sa fie bine lamurit un lucru. Aici nu-i vorba de mantuire, ci de rasplatirea celor mantuiti, caci mantuirea nu se capata prin fapte. Rasplatirea, da. Cat despre ziua revenirii Dom,nului Isus, aceasta ramane o taina ascunsa nu numai tuturor oamenilor, ci pana si ingerilor, si chiar Domnului Isus. Iata ce zice El: „Despre ziua aceea si despre ceasul acela, nu stie nimeni; nici ingerii din ceruri, nici Fiul ci numai Tatal”(Mat.24:36). In decursul veacurilor unii au incercat sa prezica ziua revenirii Domnului Isus, dar spusele acestora s-au dovedit a fi neintemeiate. Ceea ce stim noi este ceea ce a spus Domnul Isus in legatura cu revenirea Sa: „Vegheati dar, pentru ca nu stiti in ce zi va veni Domnul vostru”(Mat.24:42). Un cuvant de imbarbatare: „Inca putina, foarte putina vreme, si Cel ce vine va veni, si nu va zabovi”(Evrei 10:37). „Cine citeste, sa inteleaga.”(Mat 24:15). Amin. Slavit sa fie Domnul !
„CEL CE VINE, VA VENI, SI NU VA ZABOVI.”
///////////////////////////////////////////
DOMNUL VINE!
de J.L.Tucker
Traducere: Valeriu Burciu
Aceste subiecte se înnoiesc periodic. Reveniti pe pagina noastrã pentru a gãsi noi cuvinte de încurajare pentru viata dvs.! Puteti verifica textele biblice dand un click pe trimiterile respective. Textul biblic va apãrea în fereastra de dialog din partea de jos. Este folositã traducerea biblicã Cornilescu online.
Cea mai importanta ora a întregii istorii este aproape. Ziua cea minunata este aproape. Apogeul veacurilor este aproape. Isus Hristos, Imparatul împaratilor si Domnul domnilor va veni curand. Adoua Sa venire va fi împlinirea planului lui Dumnezeu pentru mantuirea omenirii. Ochii profetilor si apostolilor erau îndreptati asupra acestei perioadei din istoria lumii. In relatia lui Dumnezeu cu oamenii în vremurile trecute, au fost manifestari ale puterii si slavei, dar aceasta generatie va fi martora a manifestarii maririi divine care va depasi tot ce s- a putut vedea vreodata. Aceasta este generatia care va putea sa aiba glorioasa experienta a ridicarii la cer. Scriptura spune ca schimbarea spre nemurire va veni “într-o clipa, într-o clipeala din ochi” si cei mantuiti vor fi înaltati sa întampine pe Domnul în vazduh. 1 Corinteni 15:51-53; 1 Tesaloniceni 4:15-17.
Este aproape ora cand se va face divina proclamatie: “S-a ispravit!” (Apocalips 21:6) si atunci se vor împlini cuvintele Domnului Hristos: “Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.” Apocalips 22:12.
Marele adevar despre revenirea Domnului Hristos în curand a cuprins gandirea celor mai studiosi cercetatori ai Bibliei. Oriunde exista credinta deplina în Cuvantul lui Dumnezeu, acolo speranta revenirii Sale în curand umple orizontul.
Ca Domnull Hristos Se va reîntoarce în curand nu este strigatul unor fanatici. Planul mantuirii include aceasta; cuvintele scriitorilor Bibliei declara aceasta; si o lume car piere cere aceasta. Insasi promisiunea lui Hristos este: “Ma voi întoarce.” Ioan 14:3.
Intregul plan al lui Dumnezeu pentru mantuirea omului ar fi în zadar daca nu ar exista a doua venire al lui Hristos.” Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, nu în vederea pacatului, ca sa aduca mantuirea celor ce-L asteapta.” Evrei 9:28.
Acum 2000 de ani, El a venit în aceasta lume. El era Dumnezeu în carne omeneasca – “taina evlaviei” – 1 Timotei 3:16. El a trait, a lucrat, a murit.
El Si-a dat viata ca pret de rascumparare. El a platit marele pret pentru datoria omenirii vinovate. El a facut posibil ca “oricine vrea” sa poata fi mantuit. El a semanat samanta care va produce un seceris bogat pentru viata vesnica si, cu nerabdare, El este gata sa vina sa adune secerisul jertfei Sale, sa stranga snopii Sai, ca sa poata “vedea rodul muncii sufletului Lui.” Isaia 53:11
1.Tema predominanta a Bibliei
Scriitorii Bibliei, de la Moise la visionarul Ioan, se întrec unul pe altul în prezentarea scopului, slavei si a urmarilor celei de a doua veniri a lui Hristos. Dupa nenumarate detalii ale primului advent ( a primei veniri a lui Isus) s-au împlinit dupa cum fusesera prezise, tot asa profetiile despre al doilea advent (a doua venire) nu vor da gres.
Din toate textele care vorbesc despre a doua venire, cele mai cunoscute si mai iubite sunt cele care contin cuvintele lui Hristos Insusi: “Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta în Dumnezeu si aveti credinta în Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi
întoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi.” Ioan 14:1-3.
O mare parte a învataturilor lui Hristos sunt axate pe a doua Sa venire. Unii cercetatori ai Bibliei declara ca unul din fiecare 25 de versete din Noul Testament se refera la reîntoarcerea Domnului nostru. Este tema predominanta a Noului Testament. Este “fericita noastra nadejde”. Tit 2:13.
2.Salvarea este necesara
Isus Hristos trebuie sa se reîntoarca în curand spre a împiedica omenirea de a se autodistruge. Noi mergem spre haos din punct de vedere politic, spiritual si moral. Cu ani în urma, multi erau încrezatori ca prin reforme, prin raspandirea civilizatiei si a fraternitatii între oameni, noi vom cladi o Utopie. Dar acest vis minunat a disparut ca un miraj si oamenii de stat ai
lumii de astazi îsi dau seama ca au lucrat în zadar pentru aceste idealuri în epocile de aur. Impreuna ei striga ca rasa umana nu are nevoie de o reforma, ci de salvare.
Asa cum a prezis Hristos în Luca 21:26, inimile oamenilor sunt pline “de groaza, în asteptarea lucrurilor, care se vor întampla pe pamant.” Tempo-ul epocii noastre moderne a devenit asa de rapid, ca milioane de oameni sunt doborati de încordare. Potopul urii si luptei este gata sa ne cuprinda. “Razboaie si vesti de razboaie” (Matei 24:6) ameninta lumea ca un înger al maniei. Lumea noastra este într- o stare de distrugere si daca Imparatul împaratilor nu va interveni în curand, va fi o ruina universala. Multumiri lui Dumnezeu pentru fagaduinta venirii Sale!
Curand, nimeni nu stie cat de curand, Marele Eliberator va veni. Marile linii profetice se concentreaza asupra zilelor noastre, caci evenimentul “este chiar la usi”. Matei 24:33. Prezicerile Bibliei pot fi împlinite într-un timp scurt. Desi nu putem spune ziua sau ceasul, totusi putem sti cand “este aproape, chiar la usi.” Matei 24:36.
3.Vizibil – Literal – Personal
Toti vom cunoaste cand acel eveniment va avea loc. Imparatul împaratilor va veni într-o maiestate sublima. Evenimentul va fi vestit prin sunete de trompete. “Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, se va pogorî din cer.” 1 Tesaloniceni 4:16. “Dumnezeul nostru vine si nu tace. Inaintea Lui merge un foc mistuitor si împrejurul lui
o furtuna puternica”. Psalmul 50:3.
In acea zi întreaga natura îsi va parasi cursul; cerurile se vor strange ca o carte. Va fi un puternic cutremur de pamant, “asa de tare, cum de cand este omul pe pamant, n-a fost un cutremur asa de mare.” Apocalips 16:18.
Hristos Se va coborî ca un mare biruitor. Milioane de îngeri Il vor însoti cu cantari de lauda. Toti locuitori pamantului Il vor vedea “venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava.” Matei 24:30. Isus personal descrie acest eveniment: “Cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi venirea Fiului Omului.” Matei 24:27.
Maestrul Invatator ne – a avertizat sa nu fim înselati cu privire la felul venirii Lui. El stia ca învatatori falsi vor cauta sa explice acest important eveniment ca fiind ceva secret, în taina. “Vor veni multi în Numele Meu si vor zice: “Eu sunt Hristosul!” Si vor însela pe multi.” “Daca va va spune cineva: “Iata, Hristosul este aici, sau acolo”, sa nu-l credeti. Caci se vor scula Hristosi mincinosi si prooroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo încat sa însele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi. Iata ca v%!, spus mai dinainte..Deci, daca va vor zIce: “Iata-L în pustie”, sa nu va duceti acolo! “Iata-L în odaite ascunse”, sa nu credeti. Caci, cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi si venirea Fiului Omului. Matei 24:23-27.
Dusmanul dreptatii s-a straduit sa contrafaca toate adevarurile pretioase ale Cuvantului lui Dumnezeu; si în aceste zile, cand cea de a doua venire a lui Hristos este un eveniment apropiat, înselarea si eroarea cu privire la venirea Sa s-a raspandit oriunde. Dar Hristos ne avertizeaza cu privire la doctrina falsa a rapirii secrete. Daca cineva spune ca venirea Sa va fi în
taina “sa nu-l credeti” chiar daca ar fi capabil sa faca “semne mari si minuni” pentru a-si sustine mesajul. Orice învatatura care nu înfatiseaza adoua venire a lui Hristos ca o aparitie literala, personala si visibila este o învatatura ireala, înselatoare si distructiva. Dupa cum fulgerul lumineaza tot cerul într- o splendoare uimitoare, tot asa va fi si venirea Lui.
Cei rai si cei drepti asteapta venirea Sa, dar cu emotii diferite. Pentru cei drepti va fi timpul eliberarii, împlinirea sperantelor si raspunsul final la toate rugaciunile lor; strigatul de adorare izbucneste din inima si de pe buzele lor: “Iata, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere ca ne va mantui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum sa ne veselim si
sa ne bucuram de mantuirea Lui!” Isaia 25:9.
Dar pentru cei rai si cei nepregatiti în inima lor, cea de adoua venire este o zi de întuneric, tanguire, disperare si manie, un timp cand în zadar ei cauta un loc sa se ascunda de gloria care – L înconjoara pe Regele care vine.
Matei 24:30; Apocalips 6:15-17; 2 Tesaloniceni 2:8; 1:7, 8.
Da, toti vor vedea cea de a doua venire a lui Hristos. “Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea.” Apocalips 1:7. Aceasta declaratie a apostolului Ioan este în deplin acord cu garantia celor doi îngeri data ucenicilor în ziua înaltarii Sale. “Si cum stateau ei cu ochii pironiti spre cer, pe cand Se suia El, iata ca li s-au aratat doi barbati îmbracati în alb si au zis: “Barbati Galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S- a înaltat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer.” Fapte 1:10-11.
4.Scopul venirii Sale
De ce va veni Isus iarasi? Cei credinciosi din toate veacurile vor fi condusi acasa. Cei mai multi vor dormi somnul mortii cand Isus va veni. Deaceea, scopul principal al celui de a doua veniri al lui Hristos este sa învieze pe sfinti si sa le dea viata vesnica. Apostolul Pavel afirma aceasta cu fermitate în 1 Tesaloniceni 4:16. “Caci Insusi, Domnul, cu un strigat, cu
glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer si întai vor învia cei morti în Hristos.” In acelasi timp, El aduna pe sfintii cei fii si cele doua grupuri, cei înviati si cei care vor fi schimbati, se vor uni împreuna sa salute pe Domnul. “Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti împreuna cu ei, în nori, ca sa întampinam pe Domnul în
vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” 1 Tesaloniceni 4:17.
Aceasta multime nu va mai muri niciodata, caci toti vor fi glorificati si încoronati cu nemurirea. “Intr-o clipa, într-o clipeala din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor învia ne supusi putrezirii si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii sa se îmbrace în neputrezire si trupul acesta muritor sa se îmbrace în nemurire.” 1 Corinteni 15:52 – 53. Atunci tot poporul Lui va fi cu El si vor fi ca El.
“Stim ca atunci cand Se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Il vom vedea asa cum este.” 1 Ioan 3:2.
Aceste corpuri slabe si bolnave vor fi schimbate în chip minunat. “Dar cetatenia noastra este în ceruri, de unde si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul starii noastre smerite si- l va face asemenea trupului slavei Sale.” Filipeni 3:20-21.
5.Cat de mult ne iubeste El
Invierea credinciosilor Sai era o zi la cale Hristos privea înainte cu nerabdare. Cu dor, El astepta sa culeaga secerisul semintei pe care a semanat- o cu 2000 de ani în urma. In Iov 14:15, ni se spune ca El are un dor pentru faptura mainilor Sale. Imi place sa gandesc ca de cate ori Isus priveste mainile Sale care au semnele cuielor, El sopteste: “Cat de mult Imi iubesc copiii Mei! Ei sunt ai Mei. I-am cumparat cu sangele Meu. Mi-am dat viata sa-i mantuiesc. Doresc ca ei sa fie cu Mine în slava.”
In imaginatie, Il aud repetand rugaciunea din Ioan 17:24. “Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie împreuna cu Mine si aceia pe care Mi i- ai dat Tu, ca sa vada slava Mea.”
Cat de dragi inimii Sale sunt credinciosii Sai. El a facut o investitie mare în omenire. Toti cei care L- au primit pe El sunt ca lumina ochiului Sau.
Prin veacuri a rasunat promisiunea Lui. “Si voi rascumpara din mana Locuintei Mortilor (“din puterea mormantului” – trd. engleza), îi voi izbavi de la moarte. Moarte, unde îti este ciuma? Locuinta a mortilor, unde îti este nimicirea?” Osea 13:14. Hristos nu numai ca va distruge moartea, dar jertfa de pe Calvar a facut posibila distrugerea autorului mortii. “Astfel dar,
deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El Insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul.” Evrei 2:14.
Cu încredere în puterea învierii lui Hristos, barbati si femei au adormit somnul mortii, nu asemenea sclavilor fricosi, ci cu o credinta triumfatoare, care striga: “Unde îti este biruinta, moarte? Unde îti este boldul, moarte?”
1 Corinteni 15:55. “Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine.” Psalmul 23:4. “Stiu în Cine am crezut. Si sunt încredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am încredintat pana în ziua aceea.” 2 Timotei 1:12.
6.Timpul reîntalnirii si reuniunii
A doua venire a lui Hristos înseamna reuniurea cu cei iubiti care au fost despartiti de noi prin moarte. Fara a doua venire nu ar exista scapare din legaturile mortii, nici viata dincolo de mormant. Toata speranta pentru o viata viitoare este legata de a doua venire a Domnului nostru. Cuvintele omului nu pot descrie bucuria din dimineata învierii. La chemarea lui Isus, care este “Invierea si viata” (Ioan 11:25), ei vin afara, o multime pe care nimeni n – o poate numara. Un strigat de lauda strabate cerul: “Vrednic este Mielul care a fost junghiat.” Apocalips 5:12. Parintii îmbratiseaza mult doritzii lor copii. Prietenii, despartiti de mult se îmbratiseaza. Am avut parte de despartire; cunoastem suferinta separarii cauzata de moarte. Dar, cititorule, exista o vreme a reunificarii.Toti cei credinciosi vor fi acolo. Toti cei vrednici de salvat, vor fi salvati din distrugerea acestei lumi. Isus a venit sa caute si sa mantuiasca. El va avea succes. Fiecare coltz al creatiunii va fi cercetat; chiar si marea va da înapoi pe mortii din ea. Ce glorioasa va fi învierea! In imaginatie, vad procesiunea venind – o multime nenumarata de oameni veseli. Ii vad
venind cu coroane de bucurie pe capetele lor si ramuri de palmieri ale victoriei în mainile lor. Ce dulce va fi reîntalnirea! Nu- i de mirare ca vizionarul, cand a auzit fagaduinta: “Da, Eu vin curand”, a raspuns nerabdator: “Amin. Vino, Doamne Isuse!” Apocalips 22:20.
Desi astazi este întuneric, desi noaptea tristetii si necazului îsi întinde mantia peste tine, desi se pare ca toate planurile si sperantele pentru o fericire viitoare s- au spulberat, totusi exista un viitor luminos. Viitorul este stralucitor cu o nadejde glorioasa. Ziua de maine a lui Dumnezeu va fi mai buna decat cele mai îndraznete visuri de bucurie ale noastre pentru astazi.
7.Fii gata
Esti gata pentru venirea lui Hristos? Ai îmbracat haina îndreptatirii Sale? Dragostea ta este pentru lucrurile de sus? “Stim ca atunci cand Se va arata El, vom fi ca El… Oricine are nadejdea aceasta în El, se curateste, dupa cum El este curat.” 1 Ioan 3:2-3. Lucrarea de pregatire pentru a întalni pe Regele care vine curand trebuie sa fie prima noastra lucrare. Timpul e scurt si standardul este înalt. Nimeni nu trebuie sa fie disperat, caci Isus “poate sa mantuiasca în chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.” Evrei 7:25. “De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana. De veti voi si veti asculta, veti manca cele mai bune roade ale tarii.” Isaia 1:18-19.
Notati expresie: “De veti voi.” Prin noi însine, nu ne putem schimba firea noastra rea; dar El poate sa ne – o schimbe. “Si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale.” Matei 1:21.
Pentru a castiga batalia împotriva raului trebuie sa ne supunem Spiritului lui Dumnezeu.
https://intercer.net/blogs/studiibiblice/crestinism-practic-intrebari-pentru-viata-de-j-l-tucker/25-domnul-vine.html
////////////////////////////////////////////////
Globalistul Klaus Schwab într-un videoclip din 2017: „Îţi poţi imagina că în 10 ani toţi vom avea câte un implant în creierele noastre şi-ţi vom putea măsura toate undele creierului”? Averea hotomanului,pe cand era elev in acapararea avutiei obstesti… Averea lui Adrian Nastase; Rusii nu pleaca din Romania nici peste o suta de ani, chiar daca… Guvernul interzice achiziționarea de programe antivirus din Rusia; Sfintii komunismului s-au ales cu aurul tarii si noi cu spectacole de 2 bani-Rompetrol 2 | Un dosar de 770 de milioane de dolari și cu 14 suspecți; Asa au devenit boieri sarantocii komunisti de ieri…Turnură neaşteptată în ancheta Rompetrol. Miniştrii care l-au ajutat pe D. Patriciu să devină mai bogat cu trei miliarde de dolari; Legăturile lui Dughin cu România: întâlniri cu Adrian Năstase și fețe bisericești. „Se fac primii pași spre o civilizație comună România-Rusia”; De la Imperiul raului la Imperiu eurasiatic -Ideologul lui Putin, Aleksandr Dughin, si-a lansat cartea in sediul Universitatii Dalles, aflata in subordinea Primariei Bucuresti – Ciprian Ciucu; Rusii continua sa se joace …Aleksandr Gelievici Dughin, adeptul doctrinei neo-imperialiste a Eurasianismului : „Noi ruşii… Pentru ca Rusia s-a format prin cotropiri nesfarsitte…Analiză: Putin vrea restaurarea Imperiului Rus; Obsesia bolnavului rus…Testamentul lui Petru cel Mare sau Rusia şi obsesia Mării Negre; Reacția Ucrainei după unirea Basarabiei cu România: Guvernul de la Kiev cere anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru;
Care este adevăratul motiv al invadării Ucrainei? De ce s-a opus Angela Merkel intrării accelerate a Ucrainei în NATO în 2008? Serviciile speciale – instrument al expansiunii imperiului Rus şi U.R.S.S.; Hărți istorice care explică structura URSS și modul în care istoria ei se leagă de forțele actuale ale Rusiei pentru expansiunea teritorială; Istoria oficială a Rusiei(cotropitoare) e o enciclopedie de falsuri! Eminescu şi rădăcinile ontologice ale expansionismului rusesc – de Theodor Codreanu; RUSIA A FOST UN STAT AGRESOR ÎN TOATĂ ISTORIA SA; Rusificarea României în documente istoricep; Naţional-comunismul şi spălarea creierelor în România; POLITICĂ DE RUSIFICARE (русификация); Noi nu uităm: 28 iunie 1940 – ocupație sovietică! DW: DIN GREŞEALĂ ÎN GREŞEALĂ SPRE RUSIFICAREA FINALĂ? O”închisoare a popoarelor”… Români în Gulagul sovietic din Siberia- Autor: Valentin Hossu-Longin; Reinventarea Gulagului. Andrei Kolesnikov: Sistemul rusesc de lagăre corecționale de muncă ar putea înlocui IKEA; Gulagul – Premiul Pulitzer, 2004 – o carte monument; Tezaurul României: un veac de surghiun în gulagul rusesc… Un preot catolic homosexual spune ca 98% din preoţii pe care îi cunoaşte sunt gay; Retea de 100 de „preoti” catolici homosexuali … Parlamentari britanici, acuzaţi de agresiuni sexuale’; Cand te lasi prostit… Lux pe spinarea credincioşilor: Patriarhul Kirill, acuzat că zboară cu un avion privat folosit de amanta unui bancher rus. Cât ar costa aeronava?Patriarhul Kirill a mai fost acuzat că este un iubitor al luxului… Patriarhul Kirill al Rusiei a declanșat o revoltă fără precedent în Biserica Ortodoxă după ce s-a transformat în portavocea lui Putin pentru războiul din Ucraina;Patriarhul Rusiei, membru al KGB-ului odios si criminal, mai criminal si mai odios decat toate mafiile din lume la un loc; Academicieni in porno-hotie/golanie PeSeDie-Mafia Bisericii Ortodoxe este sora buna a mafiei siciliene ; Ce a naţionalizat dictatura comunistă ieri, azi, după 1989, este furat de Biserica Ortodoxă Română; S-A AFLAT TOT! AVEREA secretă a PATRIARHULUI făcută din vânzări de TUTUN şi ALCOOL; Momit ca va face Ungaria mijlocie… Ungaria falsifică istoria în manualele școlare: din noua ediție e ștearsă informația că Rusia a anexat Crimeea în 2014, iar invazia e prezentată ca o luptă a Rusiei cu SUA și UE; Rusia despre Pactul Ribbentrop – Molotov: „A ajutat la extinderea graniței de vest a URSS cu circa 350 de kilometri. Nu era în dezacord cu legile internaționale”; DNA anchetează contractele prin care PSD a cumpărat televiziunile! Procurorii au cerut de la partid documentele legate de această uriașă escrocherie; (De prea multa democratie…)Declarații iresponsabile ale lui Andrei Marga, fost ministru de Externe: Ucraina trebuie dezmembrată, iar Rusia, Polonia, Ungaria și România să-i ia din teritorii! de Grigore Cartianu; O istorie mondiala a comunismului. Vol.I: Calaii,de (autor): Thierry Wolton; Crema Securităţii – de pe cizma dictaturii pe pantoful democraţiei; Mărturii de la Gherla: bătuți cu ciocanul în tălpi… Octavian Bjoza trăieşte acum dintr-o pensie de 1.200 de lei, de şase ori mai mică decât a torţionarilor săi… . Cercetarea crimelor comunismului, sprijinirea victimelor si inculparea responsabililor; Vaccinul împotriva frigului; Nichifor Crainic – teolog, om politic, poet, ideolog și publicist; Petre Țuțea – Hristostomul filosofiei creștin-ortodoxe (2); Nicolae Țurcanu, arestat și condamnat pentru o poezie; Nicolae Iorga – Românul universal ; Aforismele lui Talleyrand şi o scurtă privire în istorie; Octavian Goga – „poetul pătimirii noastre”; Personalităţi române şi faptele lor – Gheorghe Buzatu’; CTP: Ce fac rușii în Ucraina nu e război, ci cruzime sadică și omor cu jaf. Cum pot fi numiți acei români care vor continua să fie putiniști, neutraliști și relativiști în fața Iadului adus în lume de ruși? (Mini)ADEVARATA LISTA A MARILOR PUTINISTI; O nouă glorificare a Securității: pușcăriașul Adrian Năstase îi ridică statuie generalului securist Vasile Mălureanu, vânătorul de scriitori anticomuniști. Cotețul ”Vitralii” și urmașii criminalului Iulian Vlad; ‘Lista Statului Paralel’, cu așa -ziși activiști pro Rusia, făcută publică: Încep vânătoarea vrăjitoarelor; Andrei Marga, urmărit penal pentru declarația despre Ucraina? Consilierul lui Zelenki îl numește ‘naftalină politică’;
/////////////////////////////////////////////
Andrei Marga, urmărit penal pentru declarația despre Ucraina? Consilierul lui Zelenki îl numește ‘naftalină politică’
Autor: Florin Pușcaș, Redactor
Fostul ministru de externe al României, Andrei Marga, trebuie să înțeleagă perspectiva răspunderii penale pentru apelurile sale de divizare a Ucrainei, informează Agenţia RBC-Ucraina, citind mesajul consilierului șefului biroului președintelui ucrainean, Mihailo Podoliak, publicat pe Twitter.
„”Criza agenților” determină Rusia să scoată din dulap chiar și cea mai uitată naftalină politică. Dacă românul domn Marga își face declarațiile „cu toată responsabilitatea”, atunci trebuie să înțeleagă și perspectiva răspunderii penale pentru încălcarea integrității și suveranității unui alt stat”, a scris acesta, potrivit Rador.
Amintim că, sâmbătă, Andrei Marga a îndemnat Ucraina să cedeze o parte din teritoriile sale Rusiei, Poloniei, României și Ungariei.
„Spun cu toată responsabilitatea că Ucraina se află în frontiere nefireşti. Ea trebuie să cedeze Transcarpatia – Ungariei, Galiția – Poloniei, Bucovina – României și Donbasul și Crimeea – Rusiei. Acestea sunt teritorii ale altor țări, altfel vor fi conflicte”, a spus Marga.
Ministerul de Externe român a calificat apelul lui Marga ca fiind contrar poziției oficiale a țării și principiilor de bază ale dreptului internațional.
https://www.stiripesurse.ro/andrei-marga-urmarit-penal-pentru-declaratia-despre-ucraina-consilierul-lui-zelenki-il-numeste-naftalina-politica_2561440.html
/////////////////////////////////////////////
‘Lista Statului Paralel’, cu așa -ziși activiști pro Rusia, făcută publică: Încep vânătoarea vrăjitoarelor
Autor: Loredana Codruț
Deputatul PSD Daniel Ghiță a făcut publică o așa-zisă listă făcută de ceea ce el numește Statul Paralel, listă pe care apar oameni suspectați că ar fi activiști pro Rusia. Pe ea se află politcieni și jurnaliști. Ghiță spune că la mijloc e vorba de o vânătoare de vrăjitoare.
„Știam ca sunt pe lista neagră a “Statului Paralel” , dar credeam totuși că sunt in top ten! Am fost dezamăgit să fiu pe locul 12!
“Paralelii” încep #Vânatoarea de vrăjitoare! N-o să aibă noroc …
O prietenă din presă mi-a trimis o listă de “prieteni ai lui Putin”, întocmită de către acoperiții Statului Paralel, agenții Factorului Extern. Devine limpede acțiunea de intimidare a celor cu expertiză, ce mai îndrăznesc să gândească și să se exprime obiectiv.
Mă refer pe moment doar la cei din presă, jurnaliști și analiști aflați pe listă, pe care-i caracterizez în mod generic ca fiind “crema jurnalismului” din România, oameni de mare valoare profesională. Deci, de denigrat de către agenții paralelilor, aflați în slujba Factorului Extern! Vai de capul lor de complexați …
O să revin odată cu extinderea operațiunii!
“Proputiniștii din România. Ordine aleatorie, listă deschisă, se vor adăuga și alte nume în funcție de sugestii:
- Teodosie al Tomisului
- Adrian Severin
- Cozmin Gușă
- Dan Chitic
- Oana Lovin
- Iulian Capsali
- Bogdan Duca
- Diana Șoșoacă
- Dan Puric
- Olivia Steer
- Orlando Teodorovici
- Daniel Ghiță
- George Simion
- Marius Ghilezean
- Dana Budeanu
- Călin Georgescu
- Valer Dorneanu
- Sebi Ghiță
- Dan Andronic
- Alexandru Petria
- Liviu Pleșoianu
- Codruța Cerva
- Florin Bichir
- Cătălin Berenghi
- fam. Gelu Voican-Voiculescu ????
- Sorin Rosca Stanescu
- Iosefina Pascal
- Silviu Dancu
- Cătălin Ivan
- Ioan Talpeș
- Mircea Chelaru
- Ninel Peia
- Iulian Iancu
- Anca Alexandrescu
- Răzvan Dumitrescu
- H.D. Hartmann
- Mădălin Ionescu
- Adrian Năstase
- Iulian Urban
- Ilie Bădescu
- Radu Baltasiu
- Ovidiu Hurdezeu
- Ion Cristoiu
- Răzvan Savaliuc”
Nu sunt “putinist”, nu sunt pro Rusia ( nu am fost niciodată!) , nu sunt pro Putin ( eu am susținut Maidanul in 2014!) Nu sunt cu nicio națiune străină, decât cu națiunea ROMÂNĂ!
Pentru unii e greu să accepte că eu îmi iubesc țara si poporul?
Nu sunt de acord cu acest război!
Nicio ființa umană nu merită să moară in război.
Da, de când am intrat in politică sunt vânat. Da, să vâneze, că sunt bine antrenat și îl am pe Dumnezeu!
Mă iertați că deranjez slugile?
Nihil Sine Deo”, scrie Daniel Ghiță pe Facebook.
https://www.stiripesurse.ro/lista-statului-paralel-cu-asa-zisi-activisti-pro-rusia-facuta-publica-incep-vanatoarea-vrajitoarelor_2268470.html
/////////////////////////////////////////////
Personalităţi române şi faptele lor – Gheorghe Buzatu
Constantin Toni Dârţu
Personalităţi române şi faptele lor – vol. 56
Editura StudIS – Iaşi a avut onoarea de a publica aspecte din viaţa şi opera marelui istoric Gheorghe Buzatu, în „Personalităţi române şi faptele lor”, Iaşi, Ed. Venus, vol VIII, 2004, p.35-43. După câţiva ani, cunoscuta jurnalistă Maria Diana Popescu a realizat un interviu edificator cu Maestrul, publicat iniţial în vol. Dialoguri privilegiate, vol. III, Râmnicu Vâlcea, Conphys, 2009, dar şi în volumul menţionat.
Prof. Univ. dr. D.H.C. Gheorghe Buzatu
Autor şi coordonator de cărţi care prezintă adevărul istoric, publicist, editor, coordonator de colecţii, cercetător ştiinţific, profesorul univ. dr. s-a născut la 6 iunie 1939, în comuna Sihlea, judeţul Vrancea.
– Urmează Liceul „Regele Ferdinand” din Râmnicu Sărat (1953-1956), facultatea de Istorie, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, (1956-1961)
– 1971 – Doctor în şttinţe istorice;
– 1992-2002 – Cercetător ştiinţific principal I, director al Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană al filialei iaşi a Academiei Române;
1951-1992 – Cercetător ştiinţific al Institutului de Arheologie „A.D. Xenopol” al Filialei iaşi a Academiei Române;
– din 1997 – Prof. univ. dr – Specialitatea Istoria Contemporană a României, Universitatea Craiova;
din 1995 – Vicepreşedinteal Comitetului Român pentru Istoria celui de-Al Doilea Război Mondial;
– din 2000 – Clubul Istoricilor N. Iorga;
– Comisia Română de istorie Militară;
– Comisia Internaţională pentru Istoria Relaţiilor Internaţionale (cu sediul în Italia), din 1985;
– Asociaţia Americană de Istorie (1986-1990);
– „Liga Mareşalii României” (denumirea iniţială „Liga Mareşal Ion Antonescu” – denumire modificată după apariţia OUG 31/2002). Preşedinte din 1990;
– Senator în Parlamentul României;
– Doctor Honoris causa al Universitpţii Ovidius – Constanţa
Suntem prea aproape de Rusia, şi prea departe de Dumnezeu!
Maria Diana Popescu: Revistele Agero-Stuttgart şi ART-EMIS sînt interesate de personalităţile care au marcat cultura şi istoria poporului român, în speţă şi domnia voastră, stimate prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu. Fiţi bine venit! Dar de unde veniţi cu fruntea plină de lauri? Care sînt treptele pe care le-a străluminat trecerea personalităţii dumneavoastră prin timp?
Prof. univ. dr. D.H.C. Gheorghe Buzatu: În primul rând, stimată Doamnă Maria Diana Popescu, vă mulţumesc pentru iniţiativa de a-mi lua acest interviu, vă solicit scuze pentru prea îndelunga întârziere … dar au fost, vă asigur, obligaţiile rezultate din angajamentele luate în privinţa proiectelor mele ştiinţifice. Vă rog să-mi îngăduiţi a vă felicita pentru chestionarul expediat, pentru sagacitatea întrebărilor formulate, ca şi pentru realismul şi actualitatea lor stringentă. Vă rog să admiteţi valabilitatea clasicului adagiu că, schimbând ce-i de schimbat, nu numaidecât stilul e omul, ci, nu mai puţin, seria întrebărilor Dv. Nu-mi rămâne, de aceea, decât să-mi doresc ca şi replicile mele să fie pe măsura aşteptărilor Dv.
Pentru a ajunge, cum se spune, la … chestiune, vă mărturisesc dintru început că nu-s/nici n-am fost obişnuit cu laurii, dar, oricum, sunt convins că aţi recurs la o frumoasă figură de stil, pentru care vă mulţumesc. Ceea ce înseamnă că-mi place, deşi e … periculoasă, dacă, Doamne, fereşte!, aş începe să cred în ea. Ajungând, acum, la treptele afirmării, trebuie să precizez că ele au fost precise şi de fel fabuloase, dimpotrivă, mai precis:
- în 1953-1956, studiile liceale la Râmnicu Sărat, cu profesori (de română, istorie şi geografie) cu totul deosebiţi;
- apoi, în 1956-1961, studiile la Universitatea din Iaşi, în domeniul istoriei, cu profesori şi modele extraordinare;
- iar din 1962 şi până astăzi, stagiul necontenit în cercetare la Filiala din Iaşi a Academiei Române, în cursul căruia am aflat toate condiţiile de studiu şi de afirmare, dar şi Oameni, aşa precum Academicienii Cristofor Simionescu, Mihnea Gheorghiu, Constantin C. Giurescu, M. Petrescu-Dâmboviţa, Dan Berindei, Florin Constantiniu, Profesorii Janeta Benditer, Vasile Neamţu, D. Ciurea, N. Grigoraş, Constantin Cihodaru, Leonid Boicu, V. F. Dobrinescu, Emil Emandi ş.a., mulţi dintre ei, din nefericire, trecuţi de-acum în lumea umbrelor. A nu se înţelege că, pe parcurs, n-am „beneficiat” şi de oprelişti, dar – privind acum în urmă – ce-au contat ele în raport cu faptul că am ajuns expert în anume probleme ale istoriei contemporane, ori că studiile şi cărţile mele n-au încetat să apară, iar unele cu mare succes la cititori, mai precis cu tiraje între 100.000 şi 200.000 de exemplare, ceea ce în prezent ar putea părea incredibil… Dar, nu insist…Prof. univ. dr. DHC, Gheorghe Buzatu, art-emis
M.D.P.: Dacă istoria ne este ascunsă în parte, dacă ea ar dispărea în atacul colonizării lumii, al globalizării, ce ar mai rămâne din identitatea poporul român în plan fiinţial? – căci, evident, sînt multe încercări de această natură…
Gh.B.: Iată o întrebare foarte bună, mai ales în contextul actual. Câţi nu vorbesc despre sfârşitul istoriei, mai cu seamă prin S.U.A. sau Anglia? Vor să şocheze sau vor să se înscrie în tradiţia lui Nostradamus? De reţinut, că unii vorbesc chiar la modul serios, în vreme ce alţii, cei mai numeroşi, se gândesc doar la posibilităţi, la variante, la scenarii. Dar, atenţie, aşa ceva a mai fost! După Războiul Mondial din 1914-1918, de pildă, se vorbea insistent despre „declinul civilizaţiei”, iar azi, după Războiul Rece, în plină „epocă a haosului planetar”, de ce n-am discuta despre ireparabil? Dv. faceţi o conexiune logică între asemenea… discuţii, care, dacă sunt fără efect în planul real, totuşi nu-s lipsite de anume consecinţe, ajungându-se – cum sugeraţi – la „ascunderea istoriei, a trecutului, a tradiţiilor unor popoare” etc., etc.… Şi, aici, aveţi perfectă dreptate, întrucât, făţiş ori nu, chiar se urmăreşte aşa ceva, în unele locuri cu o agresivitate sporită. În ţară, de exemplu, în emisiunile TV au dispărut temele de istorie, iar în şcoli se preconizează reducerea la limita de jos (o oră pe săptămână) a disciplinei, în vreme ce Facultăţile de Istorie intră în agonie, iar la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti, Istoria, pur şi simplu, a dispărut, fiind „înghiţită” de Geopolitică, Geostrategie ş.a., deşi lucrurile trebuie să stea exact pe dos! Toate acestea, desigur, pe moment, în sensul tendinţelor actuale integratoare, globalizatoare, dar nu numai atât. Se va reveni la cursul firesc, întrucât din istorie nu pot dispărea, nu pot fi desfiinţate popoare şi, deopotrivă, nici cel român. Domnii care se gândesc la aşa ceva, în fond, au viziuni „de laborator”, şi aşa ceva, vai!, au mai practicat Hitler sau Stalin, Truman la Hiroşima şi Nagasaki, Gorbaciov la Cernobîl ş.a.m.d. Dar e cazul să mă opresc… Dv. m-aţi provocat …
M.D.P.: Stimate domnule profesor Gheorghe Buzatu, dacă una din marile puteri ale lumii ar fi procedat la o reîmpărţire a zonelor de influenţă (dacă nu cumva s-a şi petrecut), cărui stat european credeţi că i-ar fi trasat ordinul: „Ocupă-te de Europa!, cu restul lumii mă descurc eu !”…
Gh.B.: Din nou, excelent pusă problema şi în concordanţă cu adevărurile rezultate din aprofundarea studiilor istorice! Dacă nu mă înşel, Lordul Palmerston – şi, după el, câţi alţii nu l-au imitat – s-a exprimat cât se poate de franc şi de… nuanţat: Marile Puteri au numai interese, sentimente – nu! Sfârşitul mileniului trecut, (dar nici cu debutul celui actual nu trebuie să ne fie ruşine !) a fost plin de împărţiri/reîmpărţiri ale aşa-ziselor zone de influenţă pe mapamond, detaliile şi actorii fiind, graţie istoricilor, bine cunoscuţi azi de mai toată lumea – Bismarck şi Wilhelm II, Churchill şi Roosevelt, Hitler şi Stalin, Bush şi Gorbaciov. Acţiunile lor au fost şi sunt, evident, blamate de opinia publică, căci cine se mai poate îndoi de faptul că toate „târgurile” au condus sau conduc lumea la război, de regulă la conflicte mondiale. Dv. îmi propuneţi un „scenariu” precis şi lapidar formulat. Aşa ceva a survenit în ultima vreme: cineva (?) a dat, iar altcineva (?) a primit. Voi fi obligat, aşadar, să vă răspund la fel: Târgul (şubred din toate punctele de vedere) a intervenit în ultimii 2-3 ani: SUA au avut iniţiativa şi, dacă-i aşa, ele nu concep să transmită ceva altcuiva ci decât Marii Britanii. Aşadar, „în familie”, nicidecum Uniunii Europene, Japoniei ş.a. Numai că, în perspectivă istorică, ce contează, din cel puţin două puncte de vedere:
- China deja este dincoace de limitele orizontului;
- Regretatul mare istoric francez Jean-Baptiste Duroselle a dovedit în chip strălucit că orice Imperiu este menit să dispară!
M.D.P.: Care ar fi, pe scurt, istoria organizaţiilor non-româneşti (eventual, secrete) care, din interiorul statului, au influenţat, de-a lungul timpului sau într-un moment anume, soarta naţiunii noastre?
Gh.B.:Este de la sine înţeles că nu voi intra în detalii. De altfel, observ că Dv. personal aţi formulat o parte din răspuns, întrucât mă chestionaţi în privinţa Grupului Bilderberg. Mă voi referi, în rest, la organisme şi instituţii ale căror intervenţii şi rosturi s-au desprins cu exactitate în urma investigaţiilor istorice şi vă rog să aveţi în vedere că am făcut cercetări asupra perioadei de după 1918 în toate marile biblioteci şi arhive din lume, mai precis din S.U.A., Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia şi Rusia, iar rezultatele le-am valorificat în bună măsură. În atare condiţii, răspunsul meu are în vedere, în ordinea lor strict cronologică şi dezordinele provocate: Masoneria, B´nai B´rith-ul, Cominternul şi Cominformul, Coloana a 5-a nazistă, Alianţa nocivă ultra-secretă Washington-Moscova. Despre rest, trimit la o carte ce se bucură de mare succes chiar în aceste zile în ţară: „Istoria societăţilor secrete a lui Michael Streeler” (traducere, Bucureşti, Editura Litera Internaţional, 2009, 240 p.).
M.D.P.: Ce nu ştie prea bine cetăţeanul român sau ce nu ştie deloc despre istoria noastră?
Gh.B.: Foarte multe lucruri şi realităţi. Dintre acestea, voi reţine, în acest context, numai două. În prima ordine, mă gândesc la faimosul „American dream” neîmplinit, cât timp românii tot visează de peste o jumătate de veac să vină americanii, dar ei doar s-au arătat, manevrează politica Bucureştilor, România e în N.A.T.O. şi luptă în Irak sau în Afganistan, dar yankei – not yet! În cel de-al doilea rând, după aproape 300 de ani de la vizita lui Petru cel Mare la Iaşi în 1711, succedată de nu mai puţin de 13 invazii şi ocupaţii (?!), cetăţeanul român încă nu realizează semnificaţia unei butade celebre în sensul că: „Suntem prea aproape de Rusia, şi prea departe de Dumnezeu!” Cât priveşte situaţia prezentă, după prăbuşirea comunismului şi revoluţie, după intrarea în N.A.T.O. şi în UE, după evenimentele recente din Basarabia, ce mai – în urma unor atâţia de după, cred că epigramistul (George Zarafu) a surprins cel mai bine esenţa faptelor şi fenomenelor: „Pe soldatu-acela rus,/ Ridicat atât de sus,/ L-am mutat şi-a doua oară/ Însă… nu l-am scos din ţară!”
M.D.P.: Au habar naţiunile lumii ce le pregătesc interesele oculte din zona invizibilă a politicii mondiale? Sau e numai exerciţiul meu de imaginaţie?
Gh.B.: Nu, cu siguranţă, nu vă înşelaţi! Este cu totul adevărat că, în domeniul politicii mondiale, interacţiunea forţelor oculte rezervă umanităţii un viitor nesigur. Certitudinile nu se mai află, din păcate, în raza speranţelor noastre. Faptul reprezintă o probă esenţială în sensul că am intrat – aşa cum am mai subliniat – în epoca haosului. Criza actuală îi aparţine… De altfel, în urmă cu mai mulţi ani, am tipărit volumul „România sub Imperiul Haosului, 1939-1945” (Bucureşti, Editura RAO, 2007, 700 p.). Menţionez că a fost vorba de primul volum dintr-o serie, străduindu-mă acolo să justific că, în fapt, de la 1914, o dată cu declanşarea Primului Război Mondial, omenirea a intrat în era haosului, căreia îi sunt proprii mai multe faze, adică: 1914-1939; 1939-1945; 1945-1989; după 1989, astfel că ciclul complet se încheie peste 4-5 ani, deci la împlinirea unui secol de la debutul celei dintâi conflagraţii mondiale din 1914-1918. Sub acest raport, argumentam eu, vom consemna (dacă va fi cazul!) sfârşitul celui de al doilea război de o sută de ani, desfăşurat integral sub zodia haosului planetar. La urma urmelor, nu este aşa, suntem în deplin acord cu domnull Alain Joxe, profesor la Şcoala de înalte Studii de Ştiinţe Sociale din Paris şi fiul fostului ministru al lui Charles de Gaulle, în privinţa faptului că – după cum am mai precizat – trăim sub Imperiul Haosului, factor decisiv ce semnifică cum, în raport cu „barbaria” conflictelor anterioare, „se poate şi mai rău, totul este posibil”; comparativ cu epoca actuală, însăşi lumea Războiului Rece ne apare drept una… „ordonată”, astfel că, din ea, mai mult decât sigur, „va muşca Istoria cu poftă”. [1]
M.D.P.: Ce probleme grave pentru omenire ar mai putea fi stopate?
Gh.B.: În situaţia existentă, nici una. Fiind o nenorocire că s-au acumulat atâtea surse esenţiale de conflict, agravate de problema terorismului mondial, care – pusă prost şi fără şanse de soluţionare corespunzător – conduce la un război al tuturor împotriva tuturor… Ce se poate rezolva într-un atare context? Nu mai vorbesc de fapt că, spre deosebire categorică de alte momente decisive din trecut, în prezent lipsesc liderii mondiali, cei de veritabilă capacitate şi autoritate. Aşa că soluţionarea problemelor rămâne în atenţia tuturora, mai precis a nici unui factor responsabil.
M.D.P.: Stimate domnule profesor univ.dr. Gheorghe Buzatu, á propos de intrarea în U.E. (de parcă nu am fi fost de istorii stat în Europa şi am fi luat România în spate să intrăm cu ea pe poarta Europei), ce implicaţii pe termen lung are pentru ţara noastră mult trîmbiţata aderare?
Gh.B.: Înainte de-a ne gândi la consecinţele „pe termen lung” ale primirii României în U.E., trebuie să avem în vedere soliditatea pe viitor a organismului, seriozitatea abordării integrării de către ambele părţi, eliminarea multor bariere (reale şi ireale). Aşa după cum a dovedit-o Charles de Gaulle, unul dintre marii fondatori, Europa Unită, (posibil) de la Atlantic şi până la Urali, s-a făurit greu şi, evident, se va menţine şi mai greu… Abia după aceea vom putea vorbi de fapte, de realizări, de consecinţe… Nici nu îndrăznim a ne gândi şi la o cale întoarsă… Fără discuţie, tragedia Europei!
M.D.P.: U.E., „patria naţiunilor” sau toţi o apă şi-un pămînt?
Gh.B.: Aşa ar trebui să fie, cum s-a negociat şi s-a stabilit din prima şi până în ultima clipă. Altfel, tocmai ce-am vorbit despre tragedia Europei… Să-nţelegem că nu va fi un nou sacrificiu al bătrânului continent?
Maria Diana Popescu, art-3misM.D.P.: Ce ne poate învăţa istoria despre eventualitatea instaurării unei noi ordini mondiale unice, pe care de exemplu, o avansează grupul Bilderberg?
Gh.B.: Nu am încredere. După exact 55 de ani de la fondarea Clubului, dar având în seamă şi experienţele anterioare, am putea consemna că trecutul în ansamblu a atestat pilduitor cum că, pretutindeni şi oricând, Marii Luminaţi au dovedit suficientă fantezie, penurie de forţă în acţiune şi lipsă de imaginaţie în practică; de unde şi realizările… Ca să răspund precis la întrebare, de ce v-aş ascunde că mă gândesc uneori la „eventualitatea” – vorba Dv. – a unei instalări a „ordinii unice”, da, cum să nu, dar numai atunci când, pe planetă, va rămâne… un singur om! O, nu!
M.D.P.: Întorcîndu-mi atenţia spre biografia de plumb a personalităţii dumneavoastră, ştiu că vă poartă cu onoare numele un impresionant număr de titluri: peste 55 de cărţi în nume propriu; 70 de volume coordonate sau în colaborare; sînteţi autor a peste 500 de studii şi micromonografii, articole, eseuri, prefeţe, note et caetera. Coordonaţi de mulţi ani prestigioasa colecţie „Românii în istoria universală”, ediţie ajunsă la volumul cu numărul 138. Aşadar, stimate domnule Gheorghe Buzatu, o viaţă dedicată ştiinţei, cercetării, catedrei, poporului roman şi valorilor istorice care l-au consacrat ca naţiune în universal. Cum aţi reuşit aceste performanţe de prestigiu?
Gh.B.: Vă mărturisesc, iarăşi, cu sinceritate şi admiraţie: Să ştiţi că-mi place expresia Dv. – „biografie de plumb”… N-am folosit-o niciodată, deşi m-am ocupat de biografiile unor lideri „grei” ai istoriei noastre – N. Iorga, N. Titulescu, Ion Antonescu, Vintilă I. C. Brătianu, Iuliu Maniu, N. Ceauşescu ş.a. Cât priveşte raţiunile performanţei, voi fi cât se poate de sincer şi concis: muncă şi consecvenţă în studiul istoriei, plus aceea ce (dar cine ştie, precis, cât?) am primit de la natură.
M.D.P.: Ce trebuie să cunoască naţiunea română la ceas de cumpănă mondială?
Gh.B.: … Să se acomodeze condiţiilor iar nu să îngenunche în faţa împrejurărilor, să valorifice la maximum lecţiile desprinse din trecut, să impună şi să-şi urmeze liderii politici veritabili, să abjure trădările, să lupte pentru cauzele proprii, să nu se epuizeze de dragul unor proiecte ambiţioase sau ireale …
M.D.P.: Vă rog, în final o întrebare la care aţi dori să răspundeţi şi nu am fost inspirată să o formulez…
Gh.B.: Aţi fost, dimpotrivă, extrem de inspirată … Voi preciza, totuşi, în final că, în prezent, după editarea primului tom (1940-1941) în 2008, lucrez la definitivarea pentru tipar a volumelor II (1942-1943) şi III (1943-1944) din Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu, incontestabil unul dintre Marii Români cârmuitori ai destinelor lor permanente, cum l-a calificat definitiv un sondaj naţional de acum trei ani.
Mult Stimată Doamnă Maria Diana Popescu, Vă asigur că am fost onorat să răspund chestionarului Dv., pentru prestigioasele publicaţii pe care le reprezentaţi. Trebuie să ştiţi că am fost sincer, mulţumindu-vă şi în cadrul interviului acordat, după cum, din nou, vă prezint scuze pentru întârziere. Cu alt prilej, îmi voi lua… „revanşa”.
Cu mulţumiri, cu urări de sănătate şi fericire şi asigurări de deosebită consideraţie,
Gh. Buzatu
Iaşi, 18 mai 2009
Cu profund regret, pentru dispariţia istoricului Gheorghe Buzatu, la 20 mai 2013 viaţa sa a luat sfârşit. Rămâne însă opera sa, o prezentare a operei adevărate, cum, de la Nicolae Iorga nu a fost un alt mare geniu.
[1] vezi Alain Joxe, Imperiul Haosului, Bucureşti, Editura Corint, 2003, passim traducere după ediţiile apărute simultan în Franţa şi SUA: L´Empire du Chaos/ Empire of Disorder, 2002
https://www.art-emis.ro/personalitati/personalitati-romane-si-faptele-lor-gheorghe-buzatu
////////////////////////////////////////////
/////////////////////////////////////////////////
CTP: Ce fac rușii în Ucraina nu e război, ci cruzime sadică și omor cu jaf. Cum pot fi numiți acei români care vor continua să fie putiniști, neutraliști și relativiști în fața Iadului adus în lume de ruși?
Ce fac rușii în Ucraina nu e război, ci omor cu jaf și cruzime sadică, susține Cristian Tudor Popescu, după numeroasele relatări și imagini absolut cutremurătoare din Bucha, Irpin și alte orașe ucrainene recent eliberate. „Dacă aș crede în Dumnezeu, Rusia lui Putin ar fi pentru mine Diavolul”, a mai spus gazetarul. Și, date fiind atrocitățile comise de ruși în Ucraina, el are o ”curiozitate”: „cum pot fi numiți acei români care vor continua să fie putiniști, neutraliști și relativiști în fața Iadului adus în lume de ruși?”.
Cristian Tudor Popescu și-a început o postare pe Facebook citând din doi scriistori ruși:
Mihail Bulgakov: „Nu suntem un popor, ci vite, șobolani, hoardă sălbatică de ticăloși și ucigași”.
Statul Major ucrainean susține că rușii își pregătesc retragerea din Herson
Statul Major ucrainean susține că rușii își pregătesc retragerea din Herson
Maxim Gorki: „Cel mai important semn de izbândă al poporului rus este cruzimea sa plină de sadism”.
Imaginile și relatările din orașele ucrainene devastate de soldații ruși demnstrează că citatele nu sunt doar literatură. Ci realitatea.
„Civili omorâți în plină stradă și lăsați acolo, cu biciclete, cu ce aveau în mână, împușcați, arși, striviți, ca niște câini călcați de mașini. Oameni fără apărare, cu mâinile legate la spate, torturați și asasinați în casele lor sau în beciuri, cu un glonț în ceafă: metoda cu care NKVD-ul sovietic a executat, tot în aprilie, în 1940, 22.500 de prizonieri polonezi în masacrul de la Katyn. Femei violate și ucise, copii uciși. Iar criminalii care poartă uniforma rusească trimit acum în patrie pachete cu ce au tâlhărit din magazine, din casele și din curțile amărâților”, a scris CTP, pe Facebook.
Prin urmare, ce fac rușii în Ucraina nu e război, ci „omorul cu jaf și cruzime sadică, de care vorbește Gorki, al hoardei lui Bulgakov”.
„Dacă aș crede în Dumnezeu, Rusia lui Putin ar fi pentru mine Diavolul.
Dar nu cred. Așa că spuneți dumneavoastră cum pot fi numiți acei români care vor continua să fie putiniști, neutraliști și relativiști în fața Iadului adus în lume de ruși?”, a mai scris Cristian Tudor Popescu, pe Facebook.
Președintele ucrainean Zelenski, despre iadul dezlănțuit de ruși în țara sa
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avut cel mai dur discurs al său de la începutul invaziei, după descoperirea ororilor în regiunea Kiev: „Vreau ca fiecare mamă a fiecărui soldat rus să vadă cadavrele oamenilor uciși în Bucha, în Irpin, în Hostomel. (…) De ce au fost omorâți? Ce a făcut omul care doar se plimba pe stradă cu bicicleta? (…) Cum au putut fi violate și ucise femei în fața copiilor? Cum au putut fi profanate cadavrele lor? De ce au strivit trupurile oamenilor cu tancurile? Ce a făcut orașul Bucha Rusiei? Cum a putut fi posibil așa ceva? Chiar dacă ați crescut jefuitori, cum de au devenit și măcelari? Nu puteați să nu fiți conștienți de ce zace în copiii voștri”.
El a mai spus că invadatorii ruși nu sunt soldați, ci niște criminali și violatori care merită să moară pentru ce au făcut. Totodată, Zelenski a vorbit și despre greșelile făcute de liderii occidentali, care au dus la această cumplită tragedie: „Îi invit pe doamna Merkel și pe domnul Sarkozy să viziteze Bucha și să vadă la ce a dus politica de 14 ani de concesii față de Rusia. Să vadă cu ochii lor femeile și bărbații torturați”.
CTP: Ce fac rușii în Ucraina nu e război, ci cruzime sadică și omor cu jaf. Cum pot fi numiți acei români care vor continua să fie putiniști, neutraliști și relativiști în fața Iadului adus în lume de ruși?
/////////////////////////////////////////
Octavian Goga – „poetul pătimirii noastre”
Ioan Galdea
Mama poetului, Aurelia Bratu, născută la 2 octombrie 1856, învăţătoare şi scriitoare, s-a căsătorit cu preotul Iosif Goga la 27 ianuarie 1880. Iosif Goga, născut în 1851, fiul lui Natanail Goga din Crăciunelul de Sus, fostul judeţ Târnava Mică, unde bunicul poetului după tată „a fost, în 1848, revoluţionar în tabăra lui Axente Sever”. Aurelia, mama poetului, a publicat versuri în Familia şi cunoaşte bine, pe lângă limba română, maghiara şi germana. O. Goga îşi trăieşte anii copilăriei la Răşinari, pe Uliţa Popilor. A crescut efectiv în umbra Mausoleului lui Şaguna, înconjurat de mormintele strămoşilor. Cu ajutorul mamei, Goga învaţă primele slove încă înainte de a merge la şcoală. Octavian Ioan Goga a mai avut patru fraţi: Victor Iosif (1882-1883), Victoria (1883-1904), Claudia (1886-1961) şi Eugen (1888-1935). O. Goga va cunoaşte de timpuriu viaţa şi munca oamenilor, le va şti universul lor spiritual aşa cum se afirmă el în folclor şi în toiul şezătorilor, în cadrul cărora a trăit aievea, căci ecouri din duhul şi atmosfera lor vor răzbate puternic în poeziile sale, în care se încheagă toată lumea basmelor de la noi. Din copilărie, Goga se identifică cu universul rural, îmbrăţişându-i aspiraţiile: „De la început m-am pomenit într-un mediu pe care am căutat să-l pătrund dus de mână de părinţii mei cărturari. Eu n-am fost ţăran, dar am priceput păsurile satului şi m-am contopit cu toate durerile lui”, avea să scrie mai târziu în „Mărturisiri”.
După ce urmează primele clase la Răşinari, trece la gimnaziul şi liceul unguresc din Sibiu în anii 1890-1899. referitor la anii petrecuţi la Sibiu, la liceul unguresc, mai târziu, O. Goga este obligat să se apere în faţa curţii cu juraţi din Cluj pentru articolul „Generaţia nouă”, în care descrie spititul detestabil al sistemului de educaţie pe care l-a trăit când era elev. Goga arăta că un bun şi cinstit profesor maghiar, l-a lămurit că „noi trebuie să învăţăm carte şi să vă facem unguri: pe tine trebuie să te învăţ matematicile şi tot prin rostul meu să te maghiarizez”, arătând care era esenţa nenorocitului dualism. În clasa a VIII-a e silit să părăsească Sibiul în urma unui conflict cu profesorul de istorie Tompa Arpad, care îi umilea pe elevii majoritari români şi istoria românilor şi ţinea cu tot dinadinsul să-i deznaţionalizeze pe elevii români. Nemaiputând răbda această situaţie umilitoare, împreună cu Ion Lupaş, O. Goga, cu sufletul răscolit, se mută la liceul românesc de la Braşov.
În cadrul societăţii de lectură se aud cu ecouri prelungi versurile sale îndrăzneţe în care pătrunde spiritul protestatar al lui George Bariţiu, Andrei Mureşanu, Vasile Goldiş, Gavril Munteanu, figuri strălucite ce au ilustrat de-a lungul vremii viaţa culturală a Braşovului. În 1899, Goga înfruntă energic în coloanele ziarului Tribuna pe calomniatorii marelui revoluţionar de la 1848, Avram Iancu. După terminarea liceului se înscrie ca student la Universitatea din Budapesta, în urma examenelor pe care le-a trecut cu succes. O. Goga făcea eforturi susţinute pentru a repatria de la Budapesta arhive, documente, bunuri de artă, valori culturale şi spirituale aparţinând Transilvaniei româneşti care, de-a lungul secolelor fuseseră înstrăinate din patrimoniul autohton, luând calea străinătăţii. Cu toate eforturile şi cu toate intervenţiile făcute de O. Goga, autorităţile maghiare au refuzat să predea românilor patrimoniul ce i se cuvenea de drept. Toate acestea se întâmplau când încă Armata Română era în Budapesta iar după plecarea ei nimic nu s-a mai rezolvat. În aceste luni de intensă frământare şi autoritate politică, pe plan familial, afectiv, O. Goga are de înfruntat unele probleme de maximă importanţă pentru viitorul său, întemeierea unui nou cămin. Pentru aceasta a trebuit să rezolve problema divorţului dintre el şi Hortensia, dar şi cea a divorţului dintre Veturia şi Lazăr Triteanu. La 15 ianuarie 1921 O. Goga s-a căsătorit cu Veturia şi s-au stabilit la castelul Ciucea, lângă Cluj, ce a aparţinut poetului Ady Endre, bun prieten cu poetul, aici trăind adevărate clipe de fericire.
- Goga „figură reprezentativă a generaţiei sale”, având în mâinile sale tot ce îşi dorea pentru a putea rămâne mare poet, dramaturg, publicist şi orator nepereche, toate acestea a început să le preschimbe într-un loc de deputat, fotoliu ministerial, apoi prezidenţial de partid şi de guvern, ajungând în vârful piramidei dar să vedem cu ce preţ. A dorit foarte mult ca un ardelean să se impună şi să ajungă un politician respectat pe meleagurile dâmboviţene. În calitate de membru al Academiei Române participă în perioada 15-17 octombrie 1922 la Alba Iulia la încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, eveniment care trebuia „să consfinţească pentru vecie unirea tuturor românilor sub sceptrul Regelui Ferdinand”. În ultimele zile ale lunii noiembrie 1922, la Satu-Mare, se stingea din viaţă părintele Vasile Lucaciu. La înmormântarea sa O. Goga a rostit o tulburătoare cuvântare. Tot în această perioadă, când era în Guvern, se confruntă cu unele critici. Liviu Rebreanu declara: E absurd şi nemaipomenit ca abia la trei ani după Unire, un guvern român să se îngrijească mai mult de propăşirea culturală şi naţională a minorităţilor decât a românilor.
În august 1924, O. Goga participă alături de personalităţile vremii la centenarul naşterii lui Avram Iancu pregătind un număr special al revistei „Ţara noastră”. A avut o bogată corespondenţă cu Petru Groza, Mihail Sadoveanu, Silviu Dragomir, Onisifor Ghibu, Iuliu Maniu şi avocatul Zaharia Munteanu din Alba Iulia. Referitor la colaborarea cu Iuliu Maniu, O. Goga a declarat: „Ne desparte o prăpastie şi ca suflet şi ca judecată politică. Iuliu Maniu nu se poate încadra în resurecţia morală a tranşeelor româneşti, iar politiceşte D-sa rămâne încercuit în găoacea unui regionalism îngust cu toate consecinţele”.
În mai 1931 Universitatea din Cluj, la propunerea prof. Sextil Puşcariu, îi acordă titlu de „Doctor honoris causa”, iar în 1932 devine, Cetăţean de onoare al Clujului, primind felicitări de la Rege, toţi colegii şi colaboratorii săi, inclusiv de la răşinăreanul Emil Cioran. La începutul lunii februarie 1934, la Arad se sfârşea din viaţă unul dintre fruntaşii luptei naţionale a românilor din Transilvania, făuritor al Marii Uniri, Vasile Goldiş. Fost profesor al lui O. Goga mai târziu prieten şi coleg de luptă politică naţională, poetul a fost prezent la funeraliile de la Arad. Vasile Goldiş fusese cel ce-l numise pe O. Goga „poetul pătimirii noastre”.
La începutul lunii iunie 1935, o nenorocire s-a abătut asupra familiei Goga, moartea lui Eugen Goga, fratele poetului. Eugen Goga, prozator, ziarist şi politician, autor al lucrării „Două Siberii”, în 1916 şi romanul „Cartea facerii”, în anii 1928-1931, inspirat din luptele duse de ardeleni pentru realizarea unităţii naţionale. Activitatea politică din Partidul Poporului al mareşalului Averescu a continuat-o la Partidul Naţional Agrar, iar la 14 iulie 1935 la Partidul Naţional Creştin al căror preşedinte a fost, dar îi apar şi unele semne neplăcute de sănătate. În această perioadă colaborează intens cu Al. I. Cuza şi face mai multe vizite în Austria, Italia şi Germania, având întâlniri cu ducele Mussolini şi cu Adolf Hitler.
În ziua de 29 decembrie 1937 începe guvernarea Goga-Cuza – în care O. Goga a fost prim-ministru. La după 43 de zile, la 10 februarie 1938, guvernarea s-a prăbuşit şi a început dictatura regală, apoi cea militară şi cea comunistă. Guvernarea Goga-Cuza n-a funcţionat de la început datorită frecuşurilor şi a neînţelegerilor, componenţa fiind neomogenă, având pe Armand Călinescu la Interne, I. Micescu la Externe, I. Lupaş la Culte şi Arte, I. Antonescu la Apărare, mai erau Silviu Dragomir, Lucian Blaga, Al. Hodoş, E Savu şi alţii. Petru Groza i-a scris lui O. Goga „vremurile sunt atât de tulburi şi mari, încât prevăd răsturnarea tuturor itinerariilor”. La orizont au apărut zorii celui De-al Doilea Război Mondial.
La 1 aprilie 1938, O. Goga îşi rosteşte ultimul discurs la Academie sub titlul „Prăbuşirea Austriei”, atunci împlinea 57 de ani. Starea sănătăţii sale se înrăutăţeşte, iar la 7 mai 1938, ora 14.20 a încetat din viaţă la Clinica Medicală din Cluj. Ştirea morţii lui Goga a lovit ca un trăznet opinia publică din ţară şi toţi cei care l-au născut au rămas consternaţi. A fost decretat doliu naţional, corpul neînsufleţit a fost transportat cu un tren mortuar la Bucureşti, i s-au organizat funeralii naţionale, iar în ziua de 14 mai 1938 este înmormântat în cripta umedă din Cimitirul Bellu din capitală. Genialul poet a adăstat la Bellu, la ceas de taină şi de sfat cu prietenii de o viaţă ce-şi dormeau somnul de veci aici: Caragiale, Coşbuc, Delavrancea, Vlahuţă, I. Chendi, Şt. O. Iosif, Aurel Vlaicu, precum şi înaintaşul său pe care mult l-a apreciat şi iubit, Eminescu. La 26 august 1938 corpul regretatului Goga a fost transportat şi depus şi depus în cimitirul de la Ciucea, lăsând în urmă amintirea celui mai torturat, a celui mai clocotitor şi pătimaş ardelean.
Misterul în care a fost învelită moartea „poetului cu ochii de azur” s-a dovedit a fi extrem de prielnic suspiciunilor de „asasinat politic”. Aşa s-a mai stins o stea, a lui Goga, „după o viaţă plină de goană şi de chinuri în slujba altora”, după cum însuşi poetul afirma. Această ultimă perioadă a vieţii lui Goga, pe plan politic, a fost marcată de jocul diabolic de culise al Regelui Carol al II-lea, care l-a sacrificat pe poet, în folosul propriilor interese meschine, sacrificând în acelaşi timp şi ţara, care a avut cel mai mult de suferit. O influenţă nefastă asupra poetului şi ţării a avut-o şi Elena Lupescu. Temperament vulcanic şi pasionat, de o uimitoare disponibilitate, Goga nu s-a închis niciodată în perimetrul culturii naţionale, a cunoscut de mic literaturile maghiară, germană, apoi pe cea latină, franceză, engleză, spaniolă, rusă, a făcut numeroase călătorii în ţările respective. Şi ca politician Goga a fost echilibrat şi apreciat de toţi liderii politici ai vremii din ţară şi de afară, inclusiv de Regele Carol al II-lea, mai puţin de Elena Lupescu.
Sute, mii de pagini scrise, n-ar putea să strângă şi să exprime la un loc toată risipirea de geniu şi de patriotism fierbinte a aceluia care este O. Goga, un adevărat simbol naţional. Nicolae Iorga spunea despre O. Goga „S-a ars pe sine prin flacăra nestinsă care ardea în el”. Mama poetului, Aurelia, a suferit foarte mult, iar după trei săptămâni, la 28 mai 1938, a încetat din viaţă. Se spune că în momentul congestiei celebrale a lui Goga, la 4 mai 1938, ora 19.00 a leşinat. Într-o discuţie între N. Iorga şi Mircea Goga, N. Iorga a întrebat „Al cui rând va fi acum?”. Destinul marelui istoric avea să fie crud, căci cel dintâi dispărut, după Octavian Goga, a fost, din nefericire, chiar el, N. Iorga în 27 noiembrie 1940. Aşa s-a dorit, eliminarea lui Octavian Goga, Nicolae Iorga şi Nicolae Titulescu, genii care puteau schimba şi destinul României în anii tulburi ce au urmat.
Speculaţii privind moartea lui O. Goga au apărut imediat. O mărturie interesantă o aflăm de la Corneliu Blaga (nepot al lui Lucian Blaga), fost şef de cabinet în timpul guvernului Goga-Cuza. Acesta, discutând cu dr. Iuliu Haţiegana, a spus „Tavia a fost otrăvit”, mai multe detalii a aflat de la Veturia Goga privind otrăvirea. Dan Brudaşcu în articolul „Otrăvit din ordinul lui Carol al II-lea”, scrie că misiunea a fost încredinţată lui M. Maruzov, şeful Serviciilor Secrete. Multe detalii nu se cunosc întrucât M. Maruzov va muri ulterior în condiţii suspecte. De curând s-a descoperit în arhivele germane privind cel de-Al Treilea Reich un memoriu depus personal, în anul 1938, la Bertechsgaden de către Veturia Goga. Textul redactat în limba germană cuprinde dovezile privind otrăvirea lui O. Goga (între altele şi constatările renumitului dr. Iuliu Haţieganu, medicul sosit prea târziu şi inutil la căpătâiul victimei, declaraţiile făcute de Simion Socaciu ca şi „aranjarea” ca Veturia să sosească la Ciucea abia după ce poetul decedase). Memoriul a fost citit de Hitler şi l-a însărcinat pe dr. Geebels să verifice pe teren faptele reclamate. Aşadar, memoriul Veturiei, ca şi concluziile cercetărilor, confirmă faptul că O. Goga a fost otrăvit la cererea şi din dispoziţia Regelui Carol al II-lea.
Studiind arhiva personală a lui Carol al II-lea s-a constatat că tocmai însemnările şi notele suveranului privind moartea lui O. Goga lipsesc. Doar prin găsirea acestor însemnări pot apărea multe clarificări privind moartea poetului. Iată că la întrebarea „a murit otrăvit O. Goga?” nu s-a găsit răspunsul cert până azi, cu toate că s-au emis diferite teorii, ipoteze, legende.
Moştenirea ce ne-a rămas de la O. Goga este de o valoare culturală, materială, spirituală inestimabilă. Despre O. Goga s-au scris atâtea lucrări, poezii, articole, şi acum după 75 de ani de la moartea poetului, această activitate continuă cu acelaşi interes. În acest context se înscrie şi lucrarea distinsului istoric clujean, dr. Gheorghe I. Bodea, care ne-a dăruit după vaste investigaţii documentare o monumentală apariţie „Octavian Goga – o viaţă, un destin”.
https://www.art-emis.ro/personalitati/octavian-goga-poetul-patimirii-noastre
///////////////////////////////////////////
O nouă glorificare a Securității: pușcăriașul Adrian Năstase îi ridică statuie generalului securist Vasile Mălureanu, vânătorul de scriitori anticomuniști. Cotețul ”Vitralii” și urmașii criminalului Iulian Vlad
Alex Miclovan Jan
Fostul pușcăriaș de drept comun Adrian Năstase și sinecura sa – am numit dubioasa Fundație Titulescu – își încep anul în forță și în nota deja cunoscută: mai exact, Bombonel va găzdui, miercuri, o ”dezbatere științifică” pe marginea unei cărți a generalului Vasile Mălureanu, fost maior în Direcția I de Informații Interne din cadrul temutului Departament al Securității Statului, misiunile numitului (pentru care e îndopat acum cu ditai pensia specială) constând, printre altele, în coordonarea activității informative din Ministerul Culturii și din cadrul întreprinderii de comerț exterior Artexim.
De notat că, în ’85, prolificul securist Mălureanu coordona urmărirea și hărțuirea intelectualilor, în special a scriitorilor, poliția politică fiind obsedată de ”problema înscrisuri” și de legăturile cultivate cu Europa Liberă sau alte zone ale Exilului. Printre țintele lui Mălureanu s-a numărat și regretata Monica Lovinescu.
După ’89, Vasile Mălureanu avansează cu viteza luminii pe culmile SRI și, după ieșirea la pensie (specială) se numără printre securiștii care înființează toxica revistă caraghios intitulată ”Vitralii. Lumini și umbre”, al cărei unic scop a fost și este spălarea destrăbălată a Securității genocidare și rescrierea istoriei prin manipulări și fake news-uri de cea mai joasă speță publicate sub formă de ”cărți” sau ”articole”, uneori în colaborare cu așa-ziși jurnaliști și intelectuali.
La cotețul ”Vitralii”, generalul criminal Iulian Vlad (actualmente sucombat) și bufonul acestuia – generalul Aurel Rogojan, cultivat ca profet de o parte a presei mainstream – au revărsat ani de zile tezele mincinoase ale ”Securității patriotice”.
Fostul pușcăriaș Adrian Năstase organizează, așadar, o nouă sesiune de spălare în grup a Securității, prezentată drept ”dezbatere științifică”, aceasta fiind doar una dintre numeroasele destrăbălări similare, unele cu o agendă exclusiv putinistoidă, care i-au avut ca protagoniști ba pe măscăriciul Dughin, ori oficiali ruși neaoși (printre care ambasadorul Valeri Kuzmin), notorii pentru derapajele antiromânești, ba pe securistul spion KGB Mihai Caraman (laolaltă cu toți satrapii coordonați în jurul lui Aurel Rogojan), ba pe cei mai virulenți putiniști autohtoni, pe care doar Năstase și aplaudacii Fundației Titulescu îi mai bagă în seamă.
Potrivit anunțului emis de Bombonel, invitați și vorbitori la această ”dezbatere științifică” sunt:
Dr. Ana-Maria Cătănuș – istoric
Prof. univ. dr. Nicolae Georgescu – critic literar
Mirel Curea – jurnalist
Ovidiu Enculescu – directorul Editurii RAO
Vasile Mălureanu – autor
https://www.podul.ro/articol/8855/o-noua-glorificare-a-securitatii-puscariasul-adrian-nastase-ii-ridica-statuie-generalului-securist-vasile-malureanu-vanatorul-de-scriitori-anticomunisti-cotetul-vitralii-si-urmasii-criminalului-iulian-vlad
//////////////////////////////////////////////
Aforismele lui Talleyrand şi o scurtă privire în istorie
Petru Romoşan
Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord (1754-1838, născut şi mort la Paris), pe scurt, Talleyrand a fost unul dintre cei mai mari (şi longevivi) politicieni ai Franţei din toată istoria sa bogată în mari oameni de stat : Ludovic al XIV-lea, Richelieu, Napoleon I, Charles de Gaulle etc. De-a lungul a opt ani, Talleyrand a fost al doilea om al imperiului napoleonian şi, de departe, principalul său diplomat. Fusese deja o mare figură în două regimuri anterioare, l-a sprijinit pe Napoleon în ascensiunea sa şi tot el a fost cel care l-a scos din istorie. Despre Talleyrand s-au scris sute de cărţi. Omul rămâne un subiect aparte în toate studiile de politologie, administraţie şi, mai ales, diplomaţie. Vorbele lui de spirit despre secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, femei, Napoleon, conversaţie, revoluţie, morală, guvernare etc. au făcut deliciul contemporanilor şi continuă să încânte şi astăzi prin luciditate, realism, inteligenţă, umor, paradox şi pur cinism uneori. Talleyrand e şi azi un fel de „tată” sau „bunic” al diplomaţilor de pretutindeni.
Am mai tradus câteva aforisme ale lui Talleyrand despre America de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, unde a fost refugiat (1794-1796). Dar opera sa „de spirit”, orală (colportată) şi scrisă, este imensă. Iată acele aforisme :
– „Nu-mi mai vorbiţi despre o ţară (S.U.A. – n.n.) în care fiecare om pe care l-am întâlnit era dispus să-mi vândă câinele lui.”
– „Faţă de America, Europa trebuie să fie mereu foarte atentă şi să nu furnizeze nici un pretext de acuze sau de represalii. America creşte în fiecare zi. Ea va deveni o putere colosală şi va veni un moment în care, având cu Europa comunicaţii mai uşoare graţie unor noi descoperiri, ea va dori să-şi spună cuvântul în treburile noastre şi să se amestece în ele”.
– „Există aici mai multe mijloace de a face avere decât oriunde altundeva”.
– „Statele Americii fac o ţară în care, dacă există 32 de religii, găseşti doar un singur fel de mâncare, şi acela prost” (Talleyrand en verve – mots, propos, aphorismes, Horay, Paris, 2002).
Francezii au avut mari regi, împăraţi, comandanţi de oşti : Clovis I (domnie 481-511), care cucereşte cea mai mare parte a Galiei şi se converteşte la creştinism ; Carol cel Mare (Charlemagne – domnie 768-814), fiu al lui Pepin cel Scurt, măreşte considerabil regatul francilor şi este încoronat de Papa Leon al III-lea la Roma, la 25 decembrie 800, împărat al Occidentului ; Ludovic al IX-lea, zis Ludovic cel Sfânt (Saint Louis – domnie 1226-1270), canonizat în 1297 ; Francisc I, „părintele şi restauratorul literelor” (domnie 1515-1547), îi aduce în Franţa pe Andrea del Sarto, Benvenuto Cellini şi Leonardo da Vinci, pe care-l numeşte „tatăl meu”, şi este considerat regele emblematic al Renaşterii franceze ; Henric al IV-lea (domnie 1589-1610), primul rege al Franţei din casa capeţiană de Bourbon, pune capăt Războaielor Religioase de 30 de ani prin Edictul de Pacificare de la Nantes, care autorizează cultul protestant ; Ludovic al XIV-lea („Regele Soare”, domnie 1643-1715) ridică Franţa la rangul de mare putere ; Napoleon I (primul împărat al francezilor, domnie 1804-1814, după ce fusese prim consul 1799-1804, „Micul caporal”, „Marele general”) ; Napoleon III (preşedinte şi împărat 1848-1870 – primul preşedinte al Republicii ales prin vot universal masculin şi ultimul împărat al francezilor 1852-1970) ; Charles de Gaulle („Salvatorul Franţei” în timpul celui de-al doilea război mondial) conduce Franţa între 1944 şi 1946, între 1985 şi 1959, şi este preşedinte între 1959 şi 1969 – ultimul mare om de stat francez. În secolul XX, Franţa i-a mai avut pe Georges Clemenceau, Léon Blum, François Mitterrand şi Philippe Séguin.
Francezii au avut şi mari prim-miniştri, miniştri de Finanţe, mari diplomaţi. Talleyrand, de mai multe ori prim-ministru şi ministru de Externe, este, alături de Richelieu, Mazarin sau Colbert, unul dintre cei mai mari şi mai cunoscuţi. Cardinalul Richelieu (Armand Jean du Plessis de Richelieu, 1585-1642) a fost principalul ministru (nu se inventase încă titulatura de prim-ministru) al regelui Ludovic al XIII-lea între 1624 şi 1642 şi este considerat fondatorul statului francez modern. Cardinalul Richelieu a fost urmat direct de cardinalul Mazarin (Jules Raymond Mazarin – Giulio Raimondo Mazzarino 1602-1661), care a fost principalul ministru (1643-1651) al Anei de Austria, mama şi regenta regelui Ludovic al XIV-lea şi, în continuare, până la moartea sa, principalul ministru al lui Ludovic al XIV-lea. Jean-Baptiste Colbert (1619-1683), secretar de stat al Casei Regale, controlor general de Finanţe şi al treilea ministru principal al lui Ludovic al XIV-lea între 1661 şi 1683, a fost creatorul „intervenţionismului” şi al „mercantilismului” în politica economică a statului, transformând Franţa într-o mare putere politică, economică şi militară.
Dar să revenim la opera „aforistică” a lui Talleyrand din care cităm în continuare :
– „Există trei feluri de a şti : a şti propriu-zis, a şti să trăieşti şi a şti să faci. Ultimele două te dispensează, în general, de primul.”
– „Cuvintele Republică, Libertate, Egalitate, Fraternitate erau scrise pe toate zidurile, dar lucrurile pe care le exprimă ele nu erau nicăieri.”
– „Toată tinereţea mea a fost orientată către o profesiune (clericală – n.n.) pentru care nu aveam nici o chemare.”
– „L-am iubit pe Napoleon. M-am ataşat chiar de persoana lui, în ciuda defectelor pe care le avea. La început, m-am apropiat de el graţie acelei atracţii irezistibile pe care o exercită orice adevărat geniu. Faptele lui bune au născut în mine o sinceră recunoştinţă. De ce m-aş teme s-o spun ? M-am bucurat de gloria lui şi de reflexele pe care le aruncă ea asupra celor care îl ajutau în nobila sa minsiune. Pot şi să mărturisesc că l-am slujit cu devotament şi, atât cât a depins de mine, cu un devotament luminat. Pe vremea în care putea să audă adevărul, i-l spuneam cu toată loialitatea mea. I l-am spus şi mai târziu, atunci când trebuia să te foloseşti de menajamente pentru a-l face să-i parvină. Dizgraţia pe care mi-a cauzat-o francheţea justifică, în faţa conştiinţei mele, faptul că m-am despărţit de politica lui mai întâi şi apoi de persoana lui, atunci când ajunsese în punctul în care punea în pericol destinul patriei mele.”
– „O spun şi o repet cu fruntea sus : n-a existat niciodată vreun conspirator primejdios împotriva lui (Napoleon – n.n.) altul decât el însuşi. Cu toate astea, a făcut să se exercite asupra mea cea mai odioasă supraveghere în ultimii ani ai domniei sale. Aproape că aş putea aduce această supraveghere ca probă a imposibilităţii în care m-aş fi găsit de a conspira chiar dacă mi-aş fi dorit s-o fac”.
– „Sunt întotdeauna vorbit ori prea de bine, ori prea de rău : mă bucur de onoarea exagerării.”
– „N-am conspirat în viaţă decât în epocile în care aveam complice majoritatea Franţei şi în care încercam, dimpreună cu ea, să-mi salvez patria”.
– „Am ieşit din treburile statului numai atunci când ele nu mai existau”.
– „O bibliotecă bună e de ajutor la toate stările sufleteşti”.
– „Fericirea unui bărbat îndrăgostit e extremă pentru că se bazează pe o realitate aflată în domeniul imaginaţiei”.
– „Am în mine ceva inexplicabil care poartă ghinion guvernelor care mă neglijează”.
– „O monarhie trebuie să fie guvernată cu democraţi, iar o republică, cu aristocraţi”.
– „Oamenii merituoşi au adesea nenorocul de a nu găsi ocazia de a se face cunoscuţi. Dar proştii sunt mult mai nefericiţi, căci ocazia nu le lipseşte niciodată”.
– „Mijlocul cel mai onest de a-ţi repara greşelile este să ai curajul de a le recunoaşte”.
– „Fără libertatea presei nu există regim reprezentativ”.
– „Financiarii nu-şi fac bine afacerile decât atunci când statul le face prost pe ale lui”.
– „E mai rău decât o crimă, e o greşeală”. (În legătură cu asasinarea ducelui d’Enghien)
– „Politicii îi va fi foarte greu să devină o ştiinţă”.
– „Domnilor, sunt poate singurul care nu cere nimic. Un mare respect, iată tot ce vreau eu pentru Franţa. Ea e destul de puternică prin resursele ei, prin întinderea ei, prin numărul şi mintea locuitorilor ei, prin provinciile ei care se continuă, prin administraţia ei unitară, prin mijloacele de apărare cu care natura şi meşteşugul i-au garantat frontierele. Eu nu vreau nimic, vă repet. Şi vă aduc imens”. (Cuvântul de deschidere la Congresul de la Viena din 1815)(op. cit.)
Cândva, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea, România a fost francofonă şi francofilă. Marea dinastie românească a Brătienilor şi prietenul ei, celebrul Eugeniu Carada, au avut neîntrerupt sprijinul Franţei. În a doua jumătate a secolului al XX-lea am fost vrând-nevrând aliaţii sovieticilor. Astăzi, românii au devenit anglofoni şi americanofili, şi nu jură decât pe economia germană. Convieţuirea cu Imperiul Otoman ne-a învăţat să fim mereu cu cei mai puternici. Tabloul politic planetar e în aşteptarea unui mare cutremur, cu războaie şi catastrofe de tot felul. Pe cine se vor sprijini mâine oamenii politici români şi România ?
https://www.art-emis.ro/personalitati/aforismele-lui-talleyrand-si-o-scurta-privire-in-istorie
///////////////////////////////////////////
(Mini)ADEVARATA LISTA A MARILOR PUTINISTI
Materialul care urmează își propune să facă dreptate în privința unei imposturi strigătoare la cer: mai zilele trecute, unii vectori de imagine s-au proțăpit ori au fost proțăpiți de alții pe o așa-zisă listă de rusofili și putiniști, care a circulat prin media și pe rețelele sociale. Nici pomeneală! Fake-fake-fake. Se laudă doar! Respectivii, de la Ion Cristoiu și Sorin Roșca Stănescu la Adrian Severin, Cozmin Gușă ori Anca Alexandrescu nu sunt decît niște uzurpatori, cum spuneam. Putinist e un titlu de anvergură, care se cucerește greu, cu muncă multă, ani de-a rîndul, nu e suficient să scrii o dată ”agresiune” în loc de ”război”, cu referire la Ucraina, și gata, ai căpătat blazonul. Cei pomeniți nu sunt putiniști. Sunt doar niște copii palide ale adevăraților putiniști, dintre care noi prezentăm mai jos o mică selecție. Vorbim aici de oameni care l-au susținut de-a lungul anilor prin vorbe și fapte pe liderul de la Kremlin, de la înălțimea unor funcții de prim rang, care i-au suflat vînt în pînze inclusiv în momentele grele pentru acesta, chiar și după samavolnica anexare a Crimeei din 2014.
Adevărata listă a susținătorilor lui Vladimir Putin. Cei care contează:
Angela Merkel, fost cancelar al Germaniei: 20 de vizite în Rusia în 16 ani de cancelarie. Inclusiv unele în care a fost umilită cu bancuri porcoase și cîini fioroși. Dar și în care primea, emoționată, buchete de flori de la dictator. Vizite în urma cărora investițiile germane în Rusia creșteau și tot creșteau, cu precădere după anexarea Crimeei. ”Stimate domnule președinte, vă felicit din toată inima pentru realegerea dumneavoastră ca președinte al Rusiei. Astăzi, este de o importanță vitală să continuăm dialogul și să menținem relațiile dintre țările și națiunile noastre. Vă doresc succes în munca dumneavoastră pentru a rezolva sarcinile cu care vă confruntați.” (2018)
Jean Claude Junckers – președintele C.E., 2015: ”Rusia trebuie tratată decent. Nu putem lăsa relația noastră cu Rusia să fie dictată de Washington. Știu din conversațiile mele cu Vladimir Putin că el nu acceptă fraze precum cea prin care Barack Obama a spus că Rusia este o putere regională. Ce inseamna asta? Nu poți vorbi așa despre Rusia.”
Frans Timmermans, fost prim-vicepreședinte al C.E., 2008: ”Aceia dintre noi, care au văzut haosul și lipsa de securitate în Rusia din anii 1990, ar trebui să înțeleagă dorința poporului rus de stabilitate și securitate și, prin urmare, opțiunea puternică pentru un politician ca Putin, care a oferit această securitate și stabilitate, indiferent de efectele secundare. Un alt lucru important pe care Putin l-a făcut, din perspectivă europeană, este schimbarea mentalității conform căreia Uniunea Sovietică / Rusia ar trebui să aibă doar un partener de stat egal, adică Statele Unite. El a prezentat ideea că Rusia ar putea și ar trebui să fie un partener strategic al Europei. Acesta este un element important al schimbării politicii externe rusești, un element care este uneori subevaluat și subapreciat în UE(…) Să fim recunoscători pentru oameni ca Elțîn și într-un fel pentru un om ca Vladimir Putin. Dincolo de toate greșelile sale, el a adus stabilitatea necesară care va permite Rusiei să se transforme într-o democrație capabilă a da oamenilor șansa de a lucra pentru propria lor prosperitate”.
Francois Hollande, președintele Franței, imediat după anexarea Crimeei: „L-am invitat pe presedintele Putin la ceremoniile pentru marcarea Debarcarii, pe 6 iunie, si mentin aceasta invitatie. Rusia a fost solidara cu Franta si a platit un tribut greu în lupta împotriva nazismului”.
George Bush, fost președinte al SUA, 2001, după întîlnirea cu Putin: „L-am privit în ochi pe acest om. L-am găsit foarte sincer și demn de încredere. Am avut un dialog foarte bun. I-am simțit sufletul: un om profund dedicat țării sale și intereselor ei.”
George W.Bush, președinte al SUA, 2005, după întîlnirea cu Putin la Moscova: „A fi prezent în Piaţa Roşie şi a-i vedea defilînd pe veteranii din al Doilea Război Mondial a fost formidabil. M-am întîlnit cu un prieten. Rusia nu este inamicul Statelor Unite. Rusia ne este prietenă. Trebuie să lucrăm împreună în favoarea păcii”.
Benjamin Netanyahu, premier israelian, 2018, despre Putin: „Apreciez profund dialogul personal dintre noi și aștept cu nerăbdare să continuăm să lucrăm strâns împreună, în spiritul încrederii și înțelegerii dintre noi, pentru a promova interesele vitale ale țărilor noastre.”
Nicholas Sarkozy, fost președinte al Franței, 2015: ”Avem o civilizatie in comun cu Rusia. Interesele americanilor cu rusii nu sunt interesele Europei cu Rusia. Crimeea a ales Rusia si asta nu i se poate reprosa. Ucraina trebuie sa-si pastreze vocatia de punte intre Europa si Rusia. Ea nu are vocatia sa intre in Uniunea Europeana”.
Joe Kaeser, CEO Siemens, dialog cu Putin imediat după anexarea Crimeei: „Noi dorim să avem un parteneriat valoros, pe termen lung. Guvernul german a fost informat în legătură cu prezenţa mea la Moscova. Siemens nu îşi va schimba strategiile pe termen lung din cauza unor turbulenţe apărute peste noapte”.
Traian Băsescu, 2009: ”Vladimir Putin este un om ca lumea”.
Gerhard Schroeder, fost cancelar german-2012: ”Putin e un democrat veritabil”
Silvio Berlusconi, fost premier al Italiei, după anexarea Crimeei: „Ar fi foarte regretabil ca Rusia să fie izolată din nou. Pe mine şi pe Putin ne leagă o prietenie personală adevărată. Deseori, ni s-a întâmplat să petrecem weekend-uri împreună fără să vorbim despre politică. Copiii lui Putin m-au vizitat deja în vacanţă, iar soţia sa a venit în Italia. Am o relaţie solidă cu el şi îl apreciez mult”.
Donald Trump, fost președinte al SUA, 2014: ”Când am fost în Rusia cu concursul Miss Univers, Putin m-a contactat și a fost atât de drăguț. Adică, poporul rus a fost atât de fantastic pentru noi. Voi spune doar atît, ei ne depășesc la mai multe capitole, după cum înțelegem cu toții. Adică, liderii lor sunt mai deștepți ca noi.”
Jens Stoltenberg, secretar general al NATO – Agence France-Presse despre numirea sa, 2014: ”Noul secretar general al NATO, norvegianul Jens Stoltenberg, a avut relaţii strânse cu Rusia în timpul îndelungatei sale cariere politice, un avantaj care va ajuta probabil redresarea relaţiilor reci dintre Alianţa Nord-Atlantică şi Moscova. Primul secretar general al NATO provenit dintr-o ţară având frontieră cu Rusia, politicianul laburist a avut relaţii bune cu Vladimir Putin şi Dmitri Medvedev”.
Mircea Geoană, actual nr.2 în NATO, decembrie 2009, după o vizită secretă la Moscova: ”Dacă liderii europeni merg şi încearcă să dezvolte relaţii de parteneriat cu Rusia, nu văd motive ca România sau Polonia sau Bulgaria sau Cehia sau Slovacia – care au trăit sub jugul sovietic şi au un reflex antirusesc istoric – să nu procedeze în consecinţă”.
Emil Constantinescu, președintele României, 2000: ”Victoria lui Vladimir Putin în alegerile prezidenţiale din Federaţia Rusă era previzibilă şi reprezintă un semn bun pentru România. Un semn de stabilitate al acestei mari ţări care joacă şi va juca întotdeauna un rol important în politica mondială, un semn că reformele începute în Rusia vor continua, ca şi politica de deschidere a Rusiei spre lume, care a fost promovată în timpul mandatului preşedintelui Elţîn. Pentru România este un semn bun şi cred că va fi un moment important în relansarea şi dezvoltarea relaţiilor între ţările noastre”. (pamflet de Bogdan Tiberiu Iacob. Sau poate nu…)
https://inpolitics.ro/adevarata-lista-a-marilor-putinisti_1821356463.html
///////////////////////////////////////////
Nicolae Iorga – Românul universal
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.Ş.R.
Nicolae Iorga a fost un „fenomen al naturii”, un om dăruit cu o capacitate intelectuală şi o putere de muncă absolut excepţionale. În cartea intitulată „Orizonturile mele”. O viaţă de om aşa cum a fost, publicată în 1934, N. Iorga afirma: „Eu nu am învăţat a ceti şi scrie: sunt lucruri care mi-au venit de la sine. Nu-mi aduc aminte de nici un ceas de pregătire « pedagogică » pentru a descoperi litere şi a le îmbina în silabe, care pe urmă să-mi dea cuvântul”[1]. În acceaşi lucrare, N.Iorga scria că limba franceză „nu-mi prezenta greutăţi la cinci ani”, pe care o exersa fără dicţionar, citind „cartea întreagă, cartea pe care un om o scrie pentru oameni, iar nu îngânarea cu glas subţire a învăţătorului sistematic pentru copii”[2].
Născut în 1871, N. Iorga a absolvit în timp record cursurile şcolii primare din Botoşani, liceului şi Universităţii din Iaşi, după care şi-a continuat studiile la Paris şi Berlin, iar în 1893 şi-a susţinut doctoratul la Leipzig. Revenit în ţară, a ocupat funcţia de profesor la Universitatea din Bucureşti, unde, în lecţia inaugurală, susţinută la 1 septembrie 1894, a abordat un subiect extrem de complicat, la care se putea angaja doar un om cu o bogată experienţă ştiinţifică: „Despre concepţia actuală a istoriei şi geneza ei”.
Iorga şi-a câştigat de la început simpatia şi încrederea studenţilor, datorită informaţiei extrem de bogate şi precise, precum şi talentului oratoric. Lecţiile sale erau audiate nu numai de studenţi, ci şi de un public foarte larg – profesori, ingineri, avocaţi, ofiţeri, pensionari etc. – astfel că amfiteatrul era neîncăpător, iar mulţi se înghesuiau pe culoar, să fie cât mai aproape de uşă, care rămânea întotdeauna deschisă, pentru a-l auzi pe magistru.
George Călinescu a descris, în monumentala sa lucrare „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, cum decurgea o lecţie ţinută de profesor: „N. Iorga avea multe afinităţi cu zmeul din poveste. După cum buzduganul acestuia îşi preceda stăpânul izbind în poartă, în uşă, spre a se aşeza apoi singur în cui, tot astfel glasul profesorului Iorga se auzea indistinct pe scări şi pe culoare, înainta intensificându-se viforos, apoi intra adus de un val de studenţi retardatari [întârziaţi] în mijlocul sălii cucernice. La sfârşit apărea şi N. Iorga, identificându-se cu autorul glasului. Marele istoric îşi potolea respiraţia accelerată cu câteva spirite, căuta neliniştit prin sală, fulgera uşa cutremurată de spatele staţionarilor pe culoar, se aprindea, vocifera, decapita cu degetul prin aer un duşman nevăzut. Apoi devenea vesel! Găsise legături spirituale, pe care însă deseori uita să le comunice şi auditoriului. Vorbea cu graţia leneşă a femeii căreia i se face o dulce violenţă. Avea în priviri vanităţi mărunte, îşi culca urechea pe sonoritatea moale a cuvintelor, stabilea cu ascultătorul mici corespondenţe delicate, prin zâmbete galeşe sau sclipiri confidenţiale […]
Câteodată, privea cu îngrijorare spre uşi şi ferestre ca spre a se sustrage unor spioni ascunşi. Vocea sa se cobora, se prefăcea într-o şoaptă prudentă, cu aerul de a face auditoriului destăinuiri grave. Respiraţia tuturor rămânea tăiată de curiozitate şi teamă, o nelinişte încordată apăsa pretutindeni, iar toamna ai fi putut auzi ritmul lent al ploaiei lovind pe acoperişuri, sau bolboroseala monotonă a straşinilor. Deodată, N. Iorga devenea mânios. Simţise în freamătul lanului de capete trădarea, ostilitatea. Vindicativ, oratorul supunea publicul unui rechizitor zgomotos. Sala se umplea de grindină, de ceaţă şi de tunete. Străpunşi de degetul răzbunător al lui N. Iorga, duşmanii invizibili se prăbuşeau surd pe duşumele, în timp ce cuvintele cădeau ca trăznetele într-un copac noduros. Apoi furtuna se potolea. După cum copiii, după un gest de violenţă, îşi descarcă inima grea de hohote de plâns, tot astfel oratorul extenuat se făcea supus, implorator: cerşea protecţie, bunăvoinţă, puţină iubire. Căuta printre ascultători un chip prietenos, un zâmbet de speranţă, un elogiu consolant […] Repede însă N. Iorga devenea nemulţumit. Pacientul era dispreţuit, mustrat, împuns cu degetul în direcţia coastelor, apoi, printr-un proces clamorous, consemnat vindictei publice. În cele din urmă, conferenţiarul, urmărit, dădea semenele unei decepţiuni universale. În sentinţe biblice se ridica deasupra patimilor mărunte, se închidea în negura de fum a unei înălţimi inaccesibile şi întocmai ca Moise, spărgând tablele legii aduse unui popor netrebnic, tunând asupra sălii profeţii grozave, fugea întunecat de o justă mânie, în aplauzele ropotitoare ale auditoriului” [3].
De-a lungul timpului, mii de tineri şi mai puţin tineri au evocat aceste cursuri, cu mândria de a fi fost studenţii lui N. Iorga.
S-a impus de foarte tânăr în elita intelectuală a ţării şi a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1897, la vârsta de 26 de ani [4]. Nu a semnat niciodată ”academician N. Iorga”, deoarece până în 1948 nu exista titulatura de academician, ci de membru al Academiei Române. N. Iorga a ţinut cel mai mult la titlul de profesor, considerându-se un dascăl al naţiunii sale.
Iorga este românul universal. Opera sa ştiinţifică este copleşitoare. A publicat sute de volume: culegeri de documente depistate de el în arhivele româneşti şi străine; sinteze privind istoria românilor şi istoria universală; istorii ale comerţului, industriei, bisericii, armatei, literaturii, presei; monografii despre Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Alexandru Ioan Cuza, Carol I; a redactat cărţi privind istoria Bizanţului, a Imperiului Otoman, a Franţei, Albaniei, Bulgariei, Greciei etc etc. A plublicat „Istoria Românilor” în 10 volume, „Essai de syntheese de l’Histoire de l’Humanite”, patru volume, a lucrat până în ultima zi a vieţii la o istorie completă a lumii, intitulată „Istoriologia umană”.
În 1911, la împlinirea vârstei de 40 de ani, N Iorga a fost săbătorit de Academia Română. Luând cuvântul cu acest prilej, fostul său profesor, A. D. Xenopol îşi mărturisea uimirea: „te întrebi, cu înminunare, cum a putut un creier să conceapă atâtea lucrări şi o mână să le scrie”. O asemenea apreciere era făcută după mai puţin de două decenii de creaţie, dar N. Iorga avea să publice, cu aceeaşi intensitate, încă timp de aproape trei decenii.
O evaluare statistică (incompletă) arată că N. Iorga a publicat 1 003 volume, 12 775 articole şi studii, 4 693 recenzii [5]. Nu există – după cunoştinţa mea – în istoria omenirii o personalitate care să-l egaleze în privinţa prolificităţii. Sociologul Dimitrie Gusti avea să scrie că, parcurgând lista lucrărilor semnate de N. Iorga, “ai crede că este vorba de o muncă de secole şi nu de produsul unei singure vieţi, ci al unei sume de personalităţi diferite, cu activităţi, gânduri şi simţiri diferite. N. Iorga a fost personalitatea cea mai reprezentativă şi sintetică a neamului românesc” [6].
Iorga nu a fost doar profesor şi cercetător al istoriei, ci şi un “om al cetăţii”, un constructor de institiţii, întemeietor de reviste şi ziare, autor al unor volume de teatru şi de poezie, animator cultural, militant politic şi neîntrecut orator.
A înfiinţat Institutul de Studii Sud-Est Europene (1914), Institutul de Istorie Universală (1937), Şcoala românească de la Fonteney aux Rosse, aflată la 10 km de Paris (1921), Institutul Istorico – Artistic (cunoscut sub numele de Casa Română) din Veneţia (1930).
A iniţiat, în 1908, Cursurile de vară de la Vălenii de Munte, la care au participat mai ales tineri din teritoriile româneşti aflate sub ocupaţie străină (Transilvania, Bucovina, Basarabia). În 1922 a fost înfiinţată la Vălenii de Munte Universitatea Populară “N. Iorga”. A fost preşedintele Ligii Culturale – devenită Liga pentru Unitatea tuturor Românilor – pentru care a reuşit să ridice în anii 1926 – 1929 un impresionant Palat centrul capitalei, la parterul căruia se afla Teatrul Popular al Ligii Culturale (astăzi Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”).
A condus prestigioase reviste ştiinţifice: „Revue Historique des Etudes Sud-Est Europeenne”, „Revista Istorică”, ziare şi gazete, precum „Neamul Românesc”, „Neamul Românesc pentru Popor”, „Cuget clar”, „Semănătorul”, „Ramuri”, „Floarea Darurilor”.
A avut un rol extrem de important în promovarea valorilor şi conştiinţei naţionale, fiind socotit, încă în timpul vieţii, „apostolul neamului”. A susţinut, timp de nouă ani (1931-1940), săptămânal, o emisiune la Radio, transmisă în direct, sub genericul „Sfaturi pe întuneric”.
Iorga a înfiinţat şi condus Partidul Naţionalist-Democrat (1910 – 1938), a fost parlamentar mai mult de trei decenii (1907-1940, cu o întrerupere în timpul ocupaţiei străine din 1918), preşedinte al Adunării Deputaţilor (1919-1920) şi al Senatului (1939), preşedintele Consiliului de Miniştri (1931-1932), ministru de stat (1938) şi consilier regal (1938-1940).
În planul relaţiilor internaţionale, N. Iorga a promovat ideea „egalităţii dintre naţiuni” şi a unor „principii morale” între statre. Este o realitate că N. Iorga a sesizat, de la început, pericolul pe care-l reprezenta Adolf Hitler pentru pacea Europei. Dictatorul german acţiona pentru anularea tratatelor de pace din 1919-1920, care aveau o importanţă deosebită pentru România, deoarece confirmaseră actele de Unire cu patria mamă a Bucovinei, Transivaniei şi Basarabiei.
A condamnat Mişcarea Legionară şi activitatea liderului ei, Corneliu Zelea Codreanu, cel care a declarat, în noiembrie 1937, că „în 48 de ore după biruinţa Mişcării Legionare, România va avea o alianţă cu Roma şi Berlinul” [7]. La 14 septembrie 1940, Mişcarea Legionară a ajuns la putere, iar la 27 noiembrie 1940, N, Iorga a fost asasinat de legionari [8].
Românii, şi nu numai ei, au aflat despre moartea lui N. Iorga dintr-un simplu Comunicat al Consiliului de Miniştri, în care se anunţa : „În dimineaţa zilei de 28 noiembrie a.c. Legiunea de Jandarmi Prahova a găsit corpul neînsufleţit al profesorului Nicolae Iorga în comuna Strejnic (jud. Prahova) străpuns de 6 gloanţe de revolver”[9]. Guvernul prezidat de generalul Antonescu – Conducătorul statului – a interzis orice comentariu în presă sau la radio, nu a admis nici măcar publicarea anunţului privind locul, ziua şi ora înmormântării. Nu numai că nu s-au organizat funeralii naţionale pentru un fost prim-ministru, dar s-a interzis rostirea vreunui discurs la catafalcul celui care a fost românul universal N. Iorga.
Marele cărturar a intrat în istorie prin opera sa, prin generaţiile de studenţi pe care i-a format şi prin verticalitatea sa morală. Puţine personalităţi din lume au beneficiat de recunoaşterea valorii românului N. Iorga. Mărturie este faptul că a fost invitat şi a susţinut prelegeri la unele dintre cele mai prestigioase Universităţi din lume, a primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universităţilor din Paris, Oxford, Roma, Varşovia, Cracovia, Bratislava, Vilnius, Stockholm, Strasbourg, Geneva, Alger, Santiago de Chile ş.a. A fost membru al Institutului Franţei, Academiei din Cracovia, Academiei de Istorie din Santiago de Chile, Academiei Sârbe, Academiei din Stockholm, Societăţii de Geografie din Lisabona, Academiei dei Lincei (Roma), Academiei Cehe, Institutului de Studii Bizantine din Atena, Academiei San Lazzaro din Veneţia, Academiei Poloneze ş.a. [10]. A condus numeroase sesiuni ştiinţifice internaţionale, iar în 1938 a fost ales vicepreşedinte al Comitetului Internaţional al Istoricilor. Aceste date concrete atestă faptul că N. Iorga a fost un român cu adevărat universal.
——————————————
[1] N. Iorga, O viaţă de om. Aşa cum a fost. Ediţie Valeriu şi Sanda Râpeanu, Bucureşti, Editura Minerva, 1972, p. 9
[2] Ibidem, pp. 9-10
[3] G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Ediţie Alexandru Piru, Bucureşti, Editura Minerva, 1982, p.615
[4] Dorina N. Rusu, Române Membrii Academiei. Dicţionar.1866-2003, Bucureşti, Editura Enciclopedică şi Editura Academiei Române, 2003, pp. 413-414
[5] Enciclopedia istoriografiei româneşti. Coordonator Ştefan Ştefănescu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978, pp. 183-184
[6] Dimitrie Gusti, Ethosul lui Nicolae Iorga, în “Revista Fundaţiilor Regale”, nr.12 din decembrie 1944
[7] “Buna Vestire” din 30 noiembrie 1937
[8] Pe marginea prăpastiei. 21-23 ianuarie 1941. Anronescu şi Mişcarea Legionată. Ediţie Nicolae Rauş, Bucureşti, Editura Scripta, 2014, pp. 175-176
[9] “Timpul” din 30 noiembrie 1940
[10] Enciclopedia istoriografiei româneşti, pp.183-184; Dorina N. Rusu, op. cit., p. 413-414
https://www.art-emis.ro/personalitati/nicolae-iorga-romanul-universal
//////////////////////////////////////////////
Nicolae Țurcanu, arestat și condamnat pentru o poezie
Veronica Boldișor, Dr. în istorie, Chişinău
Poetul transnistrean Nicolae Țurcanu este exponentul generației de intelectuali români din stânga Nistrului, care au cunoscut de timpuriu ororile regimului sovietic opresor. Locuind în R.A.S.S.M., aceștia au trecut prin „holodomorul” din anii 1932-1933, iar o bună parte din ei, în anul 1937, în timpul celei mai mari epurări staliniste, au fost împușcați sau condamnați la ani grei de Gulag. Voi aminti aici de Toader Mălai, Pavel Chioru, Nichita Marcov, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Nistor Cabac, Samuil Lehtțir, Dumitru Milev, Filimon Săteanu, Petre Sănduță…
Deși au proslăvit în opera lor literară orânduirea sovietică și n-au făcut disidență (nici n-o puteau face în U.R.S.S.-ul acelor ani!), în 1937 au fost învinuiți de naționalism, de propagarea românismului, de troțkism, de colaboraționism cu structurile antisovietice din Occident, și de multe alte „păcate” care reieșeau din teza stalinistă despre „intensificarea luptei de clasă pe măsura înaintării spre comunism”. În realitate, scopul acestor represalii era perpetuarea regimului totalitar comunist și a dictaturii prin crearea unei atmosfere de frică și suspiciune.
Și Nicolae Țurcanu, în operele sale literare timpurii, a cântat orânduirea socialistă, crezând sincer în ideologia comunistă, care promova în vorbe dreptatea, egalitatea, fraternitatea. Astfel, în anul 1939 la Tiraspol îi apare prima plachetă de versuri, intitulată „Întâiul păhar”, iar în 1941 – a doua, intitulată „Cântece din tinerețe”, în care vom găsi, pe lângă versuri lirice de certă valoare artistică, și poezii dedicate partidului comunist, ideologiei acestuia, lui Stalin, „fericitului” popor sovietic etc. A urmat o pauză de tocmai 22 de ani până la publicarea următorului volum de poezii – „Rod”, apărut la Chișinău în anul 1963.
Ce s-a întâmplat în aceste mai bine de două decenii de tăcere? Privite din perspectiva vremurilor de azi de către un reprezentant al civilizației homo sapiens, indiferent de pe care meridiane ale lumii, cele întâmplate par a fi niște fantasmagorii. Într-adevăr, cum să crezi că un om poate îndura chinuri și suferințe inimaginabile, provocate de o arestare, o condamnare și o deportare la „marginea lumii”, dincolo de Cercul Polar (regiunea Norilsk, Siberia), pentru un… sentiment? Căci asta reprezintă poezia „Salutarea noastră” de Nicolae Țurcanu – exprimarea în vers a unui sentiment nobil, cel al dragostei de patrie!
Și n-avea nici o vină poetul că Patria lui era alta decât Uniunea Sovietică, doar Patria este un dat, nu ți-o alegi, cum nu-ți poți alege părinții! În sentința de condamnare este specificat: „În poezia antisovietică « Salutarea noastră » Țurcan își exprimă concepțiile denigratoare la adresa Armatei Roșii și elogiază forța armatei Germaniei naziste”. Pentru ce le trebuia autorităților judiciare sovietice această mistificare? Răspunsul e simplu: pentru a-i da poetului cât mai mulți ani de Gulag, tocmai zece! Acolo urma să i se piardă urma acestui „dușman latent” al U.R.S.S.! Chiar dacă nu săvârșise nicio infracțiune și nu-și exprimase în niciun fel vreun sentiment antisovietic, ar fi putut face asta în viitor, pentru că era un intelectual, pentru că gândea, iar imperiul sovietic nu avea nevoie de ființe gânditoare, ci de spirite gregare, de turmă! Voi ilustra cele menționate supra prin reproducerea poeziei
„Salutarea noastră” de Nicolae Țurcanu:
„Bună ziua, deal și vale,/ Salut, netedă câmpie,/ Bună ziua, frați și neamuri,/ Salut, dulce Românie.// Care-mbătrânind în urmă/ Înainte-ntinerești,/ Care slava ți se nalță/ Din morminte strămoșești.// Azi poetul mic îți vede/ Preaseninul chip al tău/ Cum l-au luminat strămoșii,/ Cum ți-l are Dumnezeu.// Aici doine mult se cântă/ De-o grădină de poeți,/ Aici păsările zboară,/ Aici soare mult aveți.// Eu de unde vin, doar norii/ Las amurguri pe ruine,/ După douăzeci de ierni/ Azi doar primăvara vine.// Salut, dulce Românie,/ Mamă, soră, frate, tată,/ Noi vă zicem bună ziua,/ Iar adio, niciodată!”.
Această poezie a fost scrisă de Nicolae Țurcanu în martie 1942, pe timpul administrației române în Basarabia și Transnistria. Poetul din Nezavertailovca transnistreană se afla la tratament în București și a fost invitat de prietenul său Alexandru Smochină, fiul marelui cărturar Nichita Smochină, originar din Mahala, o suburbie a orașului Dubăsari, la un concert care s-a desfășurat în sala de festivități a Ministerului Educației. Acolo Nicolae Țurcanu și-a recitat poezia, care l-a costat scump după revenirea bolșevicilor pe meleagurile noastre. Dar atunci, în primă audiție, „Salutarea noastră” a plăcut mult, a fost ovaționată, a fost difuzată la radio și publicată în revista „Moldova nouă”.
Cine știe, poate că poezia rămânea neobservată după revenirea satrapilor, dacă nu se găsea un denunțător. Nicolae Țurcanu afirmă în corespondența cu prietenul său Grigore Ciugut că acest denunțător a fost Emilian Bucov, cel care, ca o piază rea, îl va urmări întreaga viață, îngrădindu-i toate drumurile spre editurile din Moldova Sovietică. În așa fel, la 27 iunie 1944, el este arestat de către N.K.V.D. și condamnat la 10 ani de Gulag, dintre care va ispăși opt ani, fiind eliberat în 1952, cu doi ani înainte de termen, pentru comportament și muncă exemplare.
În ultimul cuvânt înainte de proclamarea sentinței din 18 iunie 1945, după ce timp de un an a fost purtat prin ședințe de judecată, Nicolae Țurcanu cere clemența gâdelui: „Sunt tânăr, mă voi corija, oricum, pe calea trădării n-am pășit. Rog să-mi redați soarele, libertatea, să mă întoarceți la activitatea literară”. Sancta simplicitas! Încă nu bănuia poetul că gâdele sovietic nu știa de milă. Urma să afle mai târziu!
https://www.art-emis.ro/personalitati/nicolae-turcanu-arestat-si-condamnat-pentru-o-poezie
//////////////////////////////////////////////
Petre Țuțea – Hristostomul filosofiei creștin-ortodoxe (2)
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, Cavaler de Clio
„Este în puterea noastră de a descoperi viaţa şi sensul ei. Este în puterea noastră de a împodobi sufletul şi a ne bucura!” (Ernest Bernea)
Mântuitorul Iisus Hristos, izvor de nemurire din stirpea noastră ancestrală pelasgo-getă, ne-a înfiiat întru Dragostea Sa dumnezeiească prin Voinţa Înomenirii Sale din Fecioara Maria-Vlaherna-Carpatina, întru Voinţa Duhului Sfânt, prin Evanghelia Sa – Cuvântul dătător de Viaţă, răscumpărându-ne prin Jertfa pe Cruce – Învierea Sa şi oferindu-ne Libertatea iubirii întru comuniune – cuminecare cu frumosul, pentru a ne împlini şi desăvârşi viața întru dimensiunea ei hristico-spirituală.
„Eu sunt calea-adevărul-viața !”, a grăit viu logosul iubirii.
Calea – credinţa cea adevărată prin care ni se revelează adevărul absolut – Dumnezeu – Sfânta Treime, întru întruparea noastră în viața veşnică. Petre Ţuţea a cunoscut şi a urmat această cale, ajungând la adevărul revelat, punându-şi viaţa în slujba cuvântului pe care l-a slăvit prin toată dragostea sa. Sensul vieții i-a fost Cuvântul şi splendoarea Cuvântului i-a înfrumuseţat Viaţa!
„Viaţa, mărturiseşte filosoful creştin ortodox Ernest Bernea, ne dăruieşte o seamă de frumuseţi de care, dacă le ştim culege, ne încântă fiinţa… Cine a văzut un răsărit de soare în Piatra Craiului vrea să trăiască, descoperă sensul vieţii. Doamne, şi când se lasă noaptea de basm a lui August: cântă tainele prin frunziş şi plânge luna o dragoste neîmpărtăşită. Câtă frumuseţe e în lumea aceasta! Cum să nu merite viaţa s’o trăieşti, cum să n’aibă sens, dacă există florile? Iată rodul câmpului şi al pomilor, iată copiii. Câte făpturi atâtea minuni, atâtea îndemnuri. Cine nu a iubit o floare, o fată, un copil, un răsărit de soare sau un amurg, cine n’a înţeles cântecul trist al apelor nestatornice şi n’a cunoscut bucuria propriilor sale depăşiri, nu găseşte sens vieţii, nici nu merită s’o trăiască. Este în puterea noastră de a descoperi viaţa şi sensul ei” (Ernest Bernea, Îndemn la Simplitate, Predania, p. 91).
Viaţa şi sensul ei religios se trăieşte doar în comuniunea cu Dumnezeu, în comuniunea cu Patria, în comuniunea cu neamul aflat într-o perpetuă asumare, cinstire şi slăvire a naționalismului ce sălăşluieşte în sânul tradiției sacre.
„Înţelegem prin tradiţie, mărturisea marele literat-cercetător, scriitor de profundă erudiţie spirituală Mugur Vasiliu, icoana sufletului unui neam, materializată în efortul de a proteja fiinţa spirituală a acelui neam. Poporul român şi-a pus sufletul şi nădejdea, prin credinţa în Iisus Hristos, în iubirea lui Dumnezeu. Trăsătura definitorie a românescului este aceea a Ortodoxiei… Luptătorii împotriva Ortodoxiei (eu nu i-aşi numi luptători, fiindcă luptătorii luptă doar pentru Dumnezeu, Dreptate, Adevăr, Neam, Patrie. I-aşi numi mercenari. n.a.), sunt luptătorii împotriva românilor, împotriva lui Dumnezeu din sufletul românesc… Astfel că nu poate exista la români naţionalism în afara credinţei ortodoxe, naţionalismul fiind tocmai lupta strâns legată de Sfânta Tradiţie” (Mugur Vasiliu, Refuzul Sfinţeniei, Ed. Scara-2014, p. 138-139).
Bunul meu prieten, Omul de Cultură și Condeierul de Aur, Generalul-locotenent, dr. Grigore Stamate, un apologet și un luptător activ întru Dragostea de Dumnezeu și Iubirea de Neam, ține aprins Rugul Tradiției strămilenare și cea creștin – ortodoxă.
„Dintotdeauna – în zbuciumata sa istorie – poporul român și-a păstrat neîntinată tradiția, chezășie a trecutului său glorios și parte integrantă a bogăției spirituale a neamului. Pentru că mai presus de orice motivație, datinile și obiceiurile reprezintă bijuteriile de suflet, decorațiile care împodobesc aparte pieptul oricărui popor. Îndeosebi, a celor cu sorginte multimilenară” (Grigore Stamate, Tradiția Creștină la Urdari, Total Publishing, p.7).
Gena şi Vocaţia Eroismului la dacoromâni vine din ancestral şi este însăşi măduva istoriei noastre naţionale, iar Martiriul-Axa, care leagă permanentul de transcendent.
Istoria noastră dintru începuturi a pulsat permanent de genii, eroi, martiri și sfinți, dar în Veacul al XX-lea au izvorât râuri de jertfe și de profeți, care s-au revărsat pe calea martirajului şi a mărturisirii, sfinţindu-ne memoria.
Prin faţa unor astfel de Eroi-Martiri-Mărturisitori şi Sfinţi trebuie să treci în genunchi.
Nu a fost şi nu este ceva mai groaznic în lume, nici războiul, nici ciuma, nici holera, nici cutremurele, nici inundaţiile, nici seceta prelungită, nici foametea de durată, nici prăbuşirea economică, nici trădările politice interne, precum s-a întâmplat premeditat în ţara noastră, de câţiva ani, prin renunțarea la Dumnezeu, la Fecioara Maria, la tradiție, la Patrie, la Neam, la școală, la educație, la demnitate, la onoare, la Eroii, Martirii şi Sfinţii noştri şi acceptarea, chiar cu bucurie ca duşmanii lui Dumnezeu şi vrăjmaşii Neamului din afară şi din lăuntru să ne profaneze Pantheonul spiritual, să ne interzică să ne numim români.
„Din capul locului trebuie să spunem că noi credem, cu toată convingerea, că Sfinții Martiri Mărturisitori ai închisorilor din secolul al XX-lea constituie un subiect vital pentru mântuirea noastră… Este vorba, fără îndoială, despre un fenomen. Un număr mare de mănăstiri şi biserici de mir au fost ridicate pe moaştele sfinţilor de la Aiud (moaştele deţinuţilor politici creştini din puşcăria Aiudului)” (Mugur Vasiliu, Raportul Orbului, Ed. Scara-2013, p. 201-202)
Vastitatea culturii Filosofului Petre Ţuţea, părea o întindere verde, infinită care se topeşte în zare şi se face una cu cerul albastru, în care mirajul erudiţiei răsfânge realul pământului strămoşesc într-o viziune tainică de nemărginire moral-religioasă.
Renumele lui Petre Ţuţea era inspirația divină – cea de Profet al logosului! El poate fi numit pe drept cuvânt un hrisostom al filosofiei creştin-ortodoxe.
Filosoful era o pururea Zi de primăvară-vară! O pururea Zi de sărbătoare!
O binecuvântare cu cerul albastru senin reflectat pe veşmântul de brocart verde al pământului pelasgo-get, brodat pe poale cu o paletă cromatică, înmiresmată a diverselor flori şi fluturi, peste care se pogorau mirific ciripitul celest al Simfoniei măiastrelor păsărele. Totul era o adevărată Dumbravă. O Oază minunată, carpatină!
Apoi, se lăsa o adiere a cugetului, ca o perdea de borangic lirică, lăsând simetriile inspiraţiei să cadă ritmic din spontaneitatea geniului său, ca o adevărată splendoare muzicală a spiritului îndrăgostit de Dor, Cântare, Libertate, Frumos, Adevăr şi Iubire.
Andrei Marcu Pandrea, fiul lui Petre Pandrea, dr. în etnologie şi antropologie socială a Universităţii Sorbona, care îl vedea pe filosoful Ţuţea, ca pe un Socrate-călugăr carpato-danubian, i-a făcut o elevată evocare la Paris, apărută în săptămânalul „Medic-Medicină-Cultură”, nr. 1/ 2005, după ce în anul 2004, medicul psihiatru, Alexandru Popescu, dr. în Filosofie al Universităţii Oxford, i-a făcut prima exegeză în Occident, „Petre Ţuţea between sacrifice and suicide”, Ashgate, Great British, 2004, mărturisea cuprins de fascinaţie:
„Îl fixez intens şi mă las prins cu deliciu în mrejele magiei lui. Spectacolul devine fascinant: Petre Ţuţea intră în transa monologului continuu… Farmecul şi vraja, învăluitoare şi aromitoare, se iscă din vorbă şi gest. Cuvântul făurit cu migală de artist ca un juvaer este trimis în lume şlefuit de rostirea Crisostomului, căpătând sensuri neaşteptate, imprecizii lămuritoare şi poezie. Vorba îşi îngreunează miezul, devine incandescentă şi sclipitoare. Însoţirea cuvântului cu gestul este uluitoare. Fraza, rostită cu eleganţă, legănată şi gâlgâită de râsul sonor, explorează suverană toate domeniile permise minţii omeneşti: creatorii speciei şi operele lor unice îşi pierd tainele şi dobândesc o aură neaşteptată. Gestul însoţitor şi indispensabil, expresie paralelă, complementară, obligatorie a discursului, este larg, expresiv şi subtil; cu eleganţă şi catifelare el întăreşte gândul, în care bărbatul se implică total şi pe care îl adoră, turnându-l în matricea insolită, neaşteptată şi polimorfă a frazei, fie nervoasă şi abruptă, fie amplă, unduitoare, încântătoare…” (Andrei Pandrea, O Evocare Petre Ţuţea)
Avocatul Petre Pandrea care a împărţit celula o vreme cu Socratele carpato-danubian, ateu fiind a înghiţit forţat din Darurile Ortodoxiei româneşti, oferite de elocinţa Călugărului Alb – Petre Ţuţea. Iată cum ne relatează episodul Ocnele Mari.
Penitenciarul Ocnele Mari – Vâlcea era ca o fortăreaţă sinistră, în pântecele căreia se zvârcoleau 1.200 de cetăţeni întemniţaţi, dintre care se înălţau 60 de „Vârfuri.”
Singurul element mai uman, era Turnul Alb de la mijlocul fortăreţii care contrasta cu restul. Din cele 60 de vârfuri, Pandrea i-a menţionat alături de el, pe Vasile Hanu de la Alba Iulia, Stoian de la Bacău, Mihail Manoilescu, Victor Vojen, Decebal Z. Codreanu, generalul Emilian Ionescu şi Corifeul pledoariei ortodoxe Petre Ţuţea, care au pus bazele unui forum spiritual-ştiinţific numit Academia de sub pământ.
Prima temă propusă a fost Filosofia istoriei.
„Manoilescu care era o comoară de informaţii precise, contemporane şi avea o memorie proaspătă…, a făcut o lamentabilă lecţie de filosofia istoriei. Eu am indicat sumar tematica, problemele, controversele. Şi am dat drumul leului din cuşcă: Petre Ţuţea. Circa 16 ore a dezbătut, cu o amploare, cu un elan, cu o informaţie şi cu o oratorie divină, câteva din problemele ridicate de disciplina filosofiei istoriei, ridicate atât de pedestru de Manoilescu. Era deosebirea dintre un poştalion şi un avion. Atunci şi-au dat seama şi restul celor 60 de intelectuali (profesori, ingineri, medici etc.) de ceea ce însemna un vârf de Everest al gândirii creştin-ortodoxe.” (Petre Pandrea, Memoriile Mandarinului Valah)
Avocatul Petre Pandrea, deşi era un om de cultură, deşi a trecut prin chinurile iadului prin închisorile puse la dispoziţie cu mărinimie de confraţii săi comunişti, adierea serafică a suferinţei nu l-a atins. Nu i-a conferit iubirea. A rămas tot ateu deşi, spunea că l-a fascinat Spiritul de la Vladimireşti – Fenomenul de trăire creştin-ortodoxă al Mănăstirii Vladimireşti, în frunte cu Maica Stareţă Veronica, Maicile Mihaela Iordache, Mihaela Portase, Părintele Ioan Iovan, Maica poetă – mistică Teodosia Zorica Lațcu ş.a.
A rămas tot de stânga, deşi se lăuda cu strălucirea lui Petre Ţuţea, cu încântarea lui Sorin Pavel şi cu amiciţia prinţului Alecu Ghica – un Senior al dreptei şi un cavaleral Demnităţii din nobleţea milenară a stirpei traco-geto-dace.
O înţelegere, o conlucrare, o comuniune între Stânga şi Dreapta pot coexista doar în braţele fireşti ale unui Om integru, cu inimă şi suflet frumos. Măsură a măsurii!
Într-una dintre dimineţile ocnaşe de la Ocnele Mari s-a întâlnit Filosoful naţionalist căruia i se paralizase puţin mâna stângă cu bravul general patriot, fost comandant de blindate Emilian Ionescu, aflat în stare avansată de boală, graţie regimului roşu.
– „Domnule Ţuţea, sunteţi deprimat?
– Nu sunt deprimat, domnule general. Eu sunt disperat.
– Care-i deosebirea?
– Când eşti deprimat eşti demoralizat, adică ţi-ai pierdut moralul. Eu sunt disperat, fiindcă mă aflu pe liziera morţii. Arcul voinţei mele este permanent încordat. Nu-s demoralizat. Cum pot fi? Aici zăcem în năpastă şi prigoană cei mai buni fii ai naţiunii, ai unei mari şi nobile naţiuni. Ni s-a făcut onoarea să fim aleşi ca reprezentanţi ai ei. Cum să nu primim această onoare, onoarea de a suferi pentru neam?
Încântat, Generalul Ionescu a replicat cu mândrie de brav Ostaş valah:
– Când filosofii neamului vorbesc aşa, eu, ca general, sunt gata să ordon: „Generali, ascultaţi comanda la filosofi.”
Evident şi Filosoful a adăugat bucuros:
– Pentru această scenă, am primit recompensa suferinţelor anilor de temniţă.”
Arta sa oratorică pendula între incantaţia primară, edemică şi izgonirea din Paradis.
Sorin Pavel îl surprinde pe Ţuţea în oratorul năpraznic şi irezistibil, asemuindu-l cu Bătălia de la Rovine: „tempo şi presiune colosală: uragan, vijelie, ploaie, grindină, inundaţie, potop, mare tulburată, ger şi crivăţ.” (Sorin Pavel, Petre Ţuţea)
Gânditorul creştin surprindea în orice moment al vieţii sale profetice, fiind luminat de harul mistic al trăirii lui religioase ce copleşea şi mistuia cu aura sa totul în jurul lui.
„Demersul lui Ţuţea nu era sub semnul filosofiei care are ca temei neutralitatea fenomenului ce variază prin noutate, ci al teologiei, în care orice are consistenţa realului şi se articulează cu altul. Ca legiferator, jocul lui Ţuţea între filosofie şi teologie avea în vedere ridicarea omului din fenomenalitatea filosofiei în realitatea pe care numai teologia o induce. Punerea omului sub semnul lui Dumnezeu; omul nu e numai fiinţă socială şi nici fiinţă către moarte, ci e o fiinţă către judecare, iar moartea e numai vamă de trecere către real, pe măsura trăirii sale.” (Constantin Noica, Creaţie şi frumos în rostirea românească)
Filosoful-teolog rostea-rostuind elocinţa sa înveşmâtată într-un verde-bleumarin, ce se reflecta din sufletul lui plin de lumină, grăind Adevărul revelat, pe care-L lăsa apoi să pogoare serafic pe coardele diafane ale inimii auditorului, electrizându-l în extaz.
Acest admirabil fenomen agoral, îmbrăcat de Filosoful-teolog în ţinută academică se putea petrece oriunde, în piaţă, cafenea, salon, aulă, amfitetru, amvon sau celulă.
„Deopotrivă erudit şi genial a făcut rechizitoriul « maieutic » al lumii noastre, raportându-se la omul Revelaţiei depline, la cel ce trăieşte în Hristos şi pentru Hristos” (Răzvan Codrescu, Eşecul „Omului Autonom”)
„Un om ca Petre Ţuţea este ca vinul bun: nu-l poţi bea de unul singur. Ai nevoie să te însoţeşti cu oameni de ispravă ca să te bucuri împreună cu ei de vinul din pahare şi de nestematele rostite de Petre Ţuţea… Sentimentul solidarităţii de neam a ştiut să-l stârnească în jurul său ca nimeni altul. Oriunde s-a aflat.”(Ion Coja, Amintiri)
„Filosofia lui Petre Ţuţea, desprinsă dintr-o conştiinţă naţională originală se întemeiază pe viziunea religioasă creştină asupra naturii şi societăţii umane, fixând locul şi rolul omului în cosmos într-o dimensiune axiologică dominantă de o ierarhie proprie de valori şi sensuri universale concentrată în formula triadică: Dumnezeu-Natură-Om, în care Dumnezeu este autorul creaţiei, Natura – creaţia însăşi, iar Omul – fiu, partener şi interpret al Naturii… Petre Ţuţea şi opera lui s-au identificat cu eternitatea neamului!” (Mircea Coloşenco, Lumea ca Teatru. Teatrul Seminar)
Spiritualitatea profetică a Filosofului-teolog Petre Ţuţea s-a înălţat continuu întru Frumosul metafizic şi Sublimul mistic, pendulând fie între o unduire ordonată, surâzătoare, fie între o copleşitoare măreţie şi uluitoare putere de reflecţie.
Mintea sa orbitor de strălucitoare, Inima cuprinzătoare cât Patria dacică şi Sufletul aureolat de frumuseţe, care erau fără pereche la Petre Ţuţea, îi erau egale cu sine.
Tradiţia înțelepților geți hărăziţi de Dumnezeu să susţină ca nişte stâlpiI ai spiritului lumea întreagă prin simpla lor existenţă şi profunda lor înţelepciune, a culminat cu cel mai mare Profet Zamolxe şi cu Profetul absolut Iisus Hristos, continuând neîntrerupt până la/ şi dincolo de Eminescu, până la Petre Ţuţea şi după.
„Petre Ţuţea a fost unul dintre aceştia; căci nu-i e dat decât arareori minţii omului să ghicească şi să vadă în profunzime iconomia tainică a lucrării lui Dumnezeu. Forţa cuvintelor sale, în faţa cărora au amuţit până şi torţionarii dintre cei mai înrăiţi, erau menite într-adevăr a întreţine credinţa, speranţa şi memoria unei lumi încercate şi alienate, ce intrase la un moment dat într-un lung tunel istoric…
Pe acest Om care a traversat dramatic şi cu o demnitate aristocratică acest strălucit? Mizerabil? – Secol 20 l-am văzut dintotdeauna înainte de toate, ca un mare spirit neliniştit”. (Aurelian Crăiuţu, Petre Ţuţea)
Neliniştea metafizică a gânditorului creştin ortodox dacoromân care zideşte temeinic prin cuvinte, ctitoreşte propria Filocalie, reflectată sofianic, ce devine devenire mistică, înălţare isihastă, zbor serafic, vocaţie mesianică, misiune hristică.
„Petre Ţuţea întotdeauna dialoga socratic cu cineva. Uneori se aprindea împotriva lui Huxley (propagator darvinist). Alteori îl contrazicea pe Cioran sau avea o dispută impetuoasă cu Kant. Deseori îi aducea în discuţie, cu mare admiraţie, pe Vlad Ţepeş sau pe Ştefan cel Mare: « Ce ar fi istoria noastră fără ei? O pajişte cu miei cuminţi…»…Era un orator formidabil. Era o sărbătoare să-l asculţi” (Carmen Dragomir, „Petre Ţuţea şi Alţii”, Capodopera Securităţii)
Gabriel Gheorghe i-a fost alături, intermitent 34 de ani, din 20 Decembrie 1957 la 3 Decembrie 1991. L-a cunoscut pe Socratele nostru în boxa Tribunalului Militar Bucureşti, alături de dr. Gabriel Popescu-Năruja, Gh. Caftangioglu, văr cu Horia Vintilă, av. Iacobescu, ş.a., un lot de 20 de uneltitori contra ordinii sociale…
Preşedintele completului de judecată era „teroristul Adrian Dumitriu, zis colonel, uns ulterior ministru, pentru că în calitate de judecător al nostru, dar şi al lotului Noica, Dinu Pilat, N. Steinhardt, Sergiu Al. George, Marieta Sadova, Al. Paleologu, vedea în marxism singura soluţie…, teroriza martorii care nu acuzau acuzaţii…
La dr. Matuşu, renumit reumatolog, acuzatorul legii s-a blocat în insuficienţa sa.
– L-ai cunoscut pe numitul Petre Ţuţea?
– Da, l-am cunoscut şi l-am ascultat cu plăcere.
– Ce discuţii aţi purtat cu Petre Ţuţea?
– Discuţii? P. Ţuţea vorbea, iar noi acultam uimiţi. Petre Ţuţea este Everestul gândirii româneşti, nu are pentru ce şi nu poate fi judecat de nimeni”. (Gabriel Gheorghe, Petre Ţuţea, între Legendă şi Adevăr).
Când a fost arestat Filosoful Cetăţii, s-a stârnit o serie de indignări, de reproşuri, de nemulţumiri. Patruzeci de scriitori şi profesori universitari între care şi ateul iudeu Oscar Lemnaru au întocmit un memoriu către Petru Groza, spre a-l elibera pe Ţuţea. Memoriul a făcut ecou, dar fără rezultat. (Revista Origini – Romanian Roots, nr. 11-12, 2008)
Petre Țuțea s-a bucurat de prețuirea și prietenia Prințului Alexandru Ghika, dar și de cea a marelui Filosof socratic Nae Ionescu, contemporanul său, pe care l-a onorat cu serafică și profetică strălucire sofianică.
Cel mai mare Orator al Cetăţii lui Bucur, cel care rostea şi rostuia întru frumos Cetatea botezată de marele Domn Vlad Ţepeş, nu mai avea loc în ea, fiind proscris, „nu de forurile conducătoare ale statului, nici chiar de securitate, ca instituţie, ci de puzderia de mentalităţi inchizitoriale prezente peste tot în sectoarele de presă şi propagandă ale regimului, de micii şefi sau şefuleţi, dictatori şi torţionari, prezenţi în toate formele de mass-media, care vieţuiau sub lozinca decât să moară mama…
Ruşinea lor şi a istoriei recente. Mulţi dintre aceşti inchizitori, funcţionari mărunţi ai securităţii, bolnavi de tiranie, şi-au pus ulterior măşti de dizidenţi, de persecutaţi.
Dosarul informativ redeschis în Ianuarie 1989, i-a conturat fără voia celor care sunt puşi să scornească bazaconii şi minciuni, un portret pe măsura lui Nea Petrache.
„Este preocupat de redactarea unor lucrări filosofice idealiste…Este nemulţumit de faptul că scrierile sale filosofice nu sunt apreciate şi publicate…Este o persoană cu o solidă cultură filosofică idealist mistică, stârnind interesul auditoriului, considerându-se una dintre cele mai luminate minţi… Sublinia importanţa naţionalismului, a tradiţiei, a ortodoxiei. Ecourile prelegerilor sale pătrundeau adânc în sferele înalte.”
Securitatea tuna turbată să ştie cine îi dactilografiază lucrările şi cine îl vizitează.
Curajoşii au fost părinţii profesori universitari Stăniloae, Galeriu, Ioan Alexandru, Ion Coja, Marcel Petrişor, Gabriel Gheorghe, fratele magistrat Ion Ţuţea, nepotul Viorel, Pan Izverna, Simion Ghinea, N. Tăutu, Radu Preda, Marian Munteanu, cineastul Nicolae Mărgineanu, studenţi din A.S.C.O.R. şi evident securişti…
Supravegherea iudelor roşii era constantă, iar filajul fariseic rula în permanenţă. A fost unul dintre cele mai îndrăgite personaje de către securitatea comunistă.
Filosoful-teolog Ţuţea s-a împlinit veacului său depăşindu-şi Generaţia de Aur.
Oratorul şi-a proiectat pe Cer, Corola de daruri revărsate, ca un falnic stejar.
Stejarul
„A mai rămas de vorbă cu păstorii,/ Pe câmpul gol, stejarul solitar,/ Bătrânii spun că poartă-n el istorii/ Şi că-i demult stăpân pe-acel hotar.// S-a năpustit asupra lui furtuna/ Şi-l scutură cu sete de păgân,/ Îl bombardează trăznetele-ntruna/ Şi răni adânci pe trupul lui rămân.// Îl bate crunt cu bice lungi de ploaie/ Şi urlă peste el văzduhul tot,/ Iar vânturile-l rup, dar nu-l îndoaie/ Şi-i muşcă de mânie câte-un ciot.// Se pare a fi acum la o răscruce/ Dar norii sparţi aleargă şi s-adun,/ Iar cerul îi trimite să-l usuce,/ Buchetul lui de raze cald şi bun” (Virgil Mateiaş, Drumeţule, opreşte-te şi vezi… Poeme din închisoare, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1999. 12 septembrie 1954, Securitatea Braşov, celula 12) .
https://www.art-emis.ro/personalitati/petre-tutea-hristostomul-filosofiei-crestin-ortodoxe-2
//////////////////////////////////////////
Nichifor Crainic – teolog, om politic, poet, ideolog și publicist
Prof. dr. Gheorghe Dumitraşcu
Nichifor Crainic (s-a născut la 2 decembrie, 1889, Bulbucata, Vlașca – a decedat la 21 august 1972, Mogoșoaia, Ilfov) face parte din galeria celor mai cunoscuţi universitari ai perioadei interbelice, teolog şi om politic, poet şi publicist, sociolog şi ideolog, este cel dintâi teolog român, în epoca modernă a istoriei noastre, care scoate teologia din cercul strâmt al specialiştilor prezentând-o într-o formă impunătoare atenţiunii generale a lumii intelectuale. Pe bună dreptate, ilustrul teolog Dumitru Stăniloaie spunea că gândirea şi apostolatul lui Nichifor Crainic sunt ca o lumină şi ca o adiere revărsate neîmpărţit pe toate planurile principale ale vieţii spirituale româneşti, aducând fiecăreia dintre ele o îndrumare, o limpezime şi o creştere proprie şi de însemnătate epocală[1]. El lega în mod strâns spiritualitatea românească de Ortodoxie, pe care o vedea ca pe o componentă esenţială a acesteia.
Nichifor Crainic a fost socotit de Lucian Blaga drept cel mai responsabil de renaşterea spiritului ortodox în spaţiul românesc interbelic, având în anii ’30 cea mai fertilă epocă a scrisului său alcătuit atât din proză cât şi din poezie. Lucrarea cea mai reprezentativă şi apreciată a sa rămâne „Nostalgia Paradisului” în care este prezentată o concepţie generală asupra culturii şi o doctrină politică de dreapta, cea care s-a numit „naţionalismul constructiv” şi care a avut un mare ecou în societatea românească.
Privită cu ochii adevărului, când vremurile s-au mai aşezat în alte raţiuni analitice, echilibrate, fără ură şi fără patimi, constatăm că Nichifor Crainic era un scriitor viguros şi penetrant, avea mulţi simpatizanţi în ţară şi peste hotare, în lumea presei şi a universitarilor, articolele sale fiind adesea reproduse în mari cotidiene europene iar poeziile sale s-au publicat în mai multe limbi. Tudor Vianu îl aşează pe Nichifor Crainic în vecinătatea celui mai înalt pisc al publicisticii vremii.
Fiind o fire curajoasă, hotărâtă, îşi exprima opiniile direct şi deschis, într-o perioadă istorică tulbure pentru ţară, de aceea se formase în jurul său o armată de adversari îndârjiţi şi periculoşi, însă el a avut puterea de a-şi construi, prin propriile eforturi, drumul său de credinţă în românism. Aceasta rezultă din propria sa stare de spirit din anul 1939, când se pregătea pentru aniversarea celor 50 de ani de existenţă. A fi naţionalist în România, adică a-ţi închina viaţa ridicării neamului şi ţării tale, înseamnă a te aşeza pe un pisc în bătaia tuturor furtunilor urii şi trăznetelor răzbunării. Nimic nu e mai urât, mai prigonit şi mai lovit decât dragostea supremă de românism. O viaţă întreagă de luptă înseamnă o viaţă întreagă de sângerări. Nu s-a închis bine o rană şi alta se cască mai adânc în înfăptuirea ta morală. A cui este această ţară şi care este destinul său, că românii care se ridică până la conştiinţa superioară a unei misiuni româneşti sunt izolaţi ca nişte nelegiuiţi şi arătaţi cu degetul ca nişte năuci[2].
Ioan Nichifor Dobre, devenit Crainic mai târziu, s-a născut într-o familie modestă de oameni nevoiaşi. A văzut lumina zilei (cum afirma el în lucrarea autobiografică „Zile albe, zile negre” – apărută postum), „în anul de jale, când a picat din cer Luceafărul cântecului românesc”[3]. El s-a considerat pe sine „un simplu mânuitor de cuvinte, un copil desfăcut din cea mai anonimă umilinţă rurală şi intrat în altă lume, în care nu puteam să am nici rude şi nici ocrotitori”[4].
Formarea intelectuală
Din copilărie a cunoscut viaţa, truda şi creaţia artistică a ţăranului, mentalitatea satului, limbajul proaspăt al ţăranilor, credinţa ortodoxă pură a neamului românesc. Urmează cursurile primare în localitatea natală, avându-l ca reper pe învăţătorul ce i-a marcat sublim copilăria, Constantin Spâneşteanu, purtător de „geniu didactic”. Studiile secundare le face la Bucureşti, ca bursier la Seminarul Central din Capitală, unde deşi era interzisă lectura presei, ia cunoştinţă de revista „Semănătorul”, al cărei conţinut l-a atras foarte mult: m-am dus atunci pe la anticari şi mi-am procurat colecţiile anilor din urmă. Le-am citit cu atâta pasiune încât făceam prinsoare cu prietenii şi spuneam exact în ce an, în ce număr şi pe ce pagină se găseşte cutare bucată[5].
Cu aceeaşi pasiune va citi şi „Neamul românesc” care apărea la Vălenii de Munte, iar pentru Nicolae Iorga, Crainic avea o profundă admiraţie.
Tot în anii de Seminar ia cunoştinţă de revistele din Ardeal „Luceafărul” şi „Ţara noastră” ale lui O. Goga, „Revista teologică” de la Sibiu, „Drapelul” de la Lugoj şi „Tribuna” de la Arad.
Îşi continuă studiile la Facultatea de Teologie – în paralel cu cele ale Facultăţii de Litere – ajungând profesor universitar ilustru, impunându-se ca un strălucit gazetar şi eseist, ca director al uneia dintre cele mai frumoase şi elevate reviste interbelice „Gândirea”, ca mentor de conştiinţe, ca unul dintre cei mai mari poeţi creştini ortodocşi de limbă română.
Activitatea publicistică şi opera
Încă de pe băncile seminarului Nichifor Crainic manifesta înclinaţii literare şi publica propriile creaţii în diverse reviste: „Viaţa Românească”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Neamul românesc”. De timpuriu se afirmă ca poet prin volumele „Şesuri natale”(1916), „Icoanele vremii”(1919) şi „Dorurile pământului”(1920). În 1930 i se decernează Premiul Naţional de Poezie, ceea ce îl va determina să-şi tipărească versurile scrise după 1920 sub titlul „Ţara de peste veac”(1931).
În timpul războiului va funcţiona ca redactor permanent la „Neamul românesc” condus de Nicolae Iorga, iar imediat după război, dornic de a cunoaşte în profunzime sensurile vieţii noastre, în toamna anului 1920, pleacă la Viena şi se înscrie la Facultatea de Filosofie unde îl cunoaşte pe Lucian Blaga cu care va lega o trainică prietenie. Aici, contactul său cu specificul cultural şi literatura germană îl va influenţa în mare măsură în opiniile sale viitoare, atât în cultură cât şi în viaţa politică.
Venind în ţară, preia şi conduce doctrinar revista „Gândirea” (1922) şi va deveni mentorul ei creând curentul „tradiționalist gândirist” sau „ortodoxist”. Colaborează la „Cuvântul” şi „Curierul” iar activitatea de la aceste publicaţii este sintetizată în volumele „Puncte cardinale în haos” (1931) şi „Ortodoxie şi etnocraţie”. A colaborat, pentru scurtă vreme, cu Pamfil Şeicaru la ziarul „Curentul”. Tot în această perioadă îşi începe cariera universitară.
Privită în conţinut, opera lui Nichifor Crainic este amplă şi variată, înscriindu-se pe direcţia naţionalistă şi creştină, impunând în cultura românească interbelică așa cum menționam, curentul cu numele de „gândirism”. Ţinând cont de condiţiile istorice şi de atmosfera în care a trăit şi scris Crainic, se impune ca opera acestuia să fie analizată cu discernământ, nuanţând anumite direcţii din gândirea acestuia.
Cine pătrunde în concepţia sa filosofică constată că aceasta este de natură spiritualistă, delimitându-se astfel de materialism şi idealism, iar doctrina sociologică a lui Nichifor Crainic este de factură corporatistă, concepe societatea ca pe un organism viu ale cărui funcţiuni creatoare nu sunt clasele sociale ci profesiile. Cât priveşte doctrina politică a lui Crainic, aceasta are în esenţă naţionalismul sau românismul integral. În concepţia sa, nu demosul alcătuieşte statul, ci etnosul, adică neamul sau naţiunea ce îşi crează statul în care îşi exprimă propria voinţă politică. Statul trebuie să fie expresia specificului permanent al neamului respectiv, etnocraţia fiind creaţia sa originală, care la noi exprimată sintetic înseamnă „România e a românilor”.
Printr-o serie de eseuri clarifică raportul de inerenţă dintre naţional, tradiţional şi ortodox. Pentru Nichifor Crainic, tradiţionalism înseamnă în cele din urmă „disciplina lăuntrică ce călăuzeşte creşterea unui neam”, care, în cazul românilor, nu poate fi decât ortodoxia. Având acest orizont el va combate vehement îndrumările de „europenizare” , ce postulau esenţa unei „tradiţii” naţionale, precum şi ireligiozitatea poporului român. Pe parcurs Crainic se distanţează de teoriile izolaţioniste, remarcând „consumul „culturilor străine” şi în plan creator, asimularea lor[6].
Cât priveşte lirica românească – legată organic de satul natal – Nichifor Crainic aduce o viziune nobil-ţărănească asupra acesteia şi o interpretare creştină a lumii.
Naţionalismul său este întemeiat în autohtonia şi străvechimea neamului românesc, cu continuitate de stăpânire a teritoriului de-a lungul timpului. Statul, după opinia sa, este conştiinţa autohtonă. De aici, doctrina politică a lui Nichifor Crainic a servit ca ideologie mişcării legionare, iar autorul ei a urmărit, în plan politic, unificarea tuturor mişcărilor naţionaliste spre binele şi folosul neamului românesc. Numai că iedologia sa n-a fost înţeleasă, iar curentul care a îmbrăţişat-o s-a îndepărtat de esenţa ei.
Vremuri tulburi şi contradictorii
Personalitate de prim ordin a spiritualităţii româneşti, Nichifor Crainic a avut vocaţie de tribun şi apostol, s-a implicat cu toată priceperea şi energia, de pe poziţii naţionale, în viaţa politică a ţării. El scoate, în ianuarie 1932, ziarul „Calendarul” în care îi atacă virulent pe fruntaşii liberali şi camarila regală a regelui Carol al II-lea şi a Elenei Lupescu, ceea ce l-a făcut să intre în dizgraţia regelui, fapt ce a condus la desfiinţarea ziarului „tuturor categoriilor sociale” întemeiat de el. Acuzat pe nedrept ca fiind unul dintre asasinii morali ai lui I.G. Duca, va fi arestat şi eliberat după trei luni de închisoare, fiind găsit nevinovat.
Pe parcursul anilor exercită importante demnităţi, bucurându-se de o mare reputaţie individuală: secretar general al Ministerului Cultelor şi Artelor (1926), delegat la diverse congrese şi manifestări culturale internaţionale (Franţa, Italia, Germania, Bulgaria, Serbia); în vremurile tulburi ale perioadei 1940-1942, în guvernul lui Ion Antonescu va fi, patru luni, ministrul Propagandei Naţionale iar în 1941 va fi ales membru titular al Academiei Române pe locul rămas vacant după moartea, în 1938, a lui Octavian Goga.
Activitatea desfăşurată în guvernul antonescian şi apropierea sa de legionari îi vor aduce marile necazuri de după război, odată cu ocuparea ţării de armatele sovietice şi introducerea noului regim „democrat popular” de tip bolşevic. Va fi exclus de la catedra universitară pe care o onorase în chip strălucit şi este condamnat în contumacie (4 iulie 1945) la detenţiune grea pe viaţă, 10 ani degradare civică şi confiscarea averii (sic!) pentru activitate contra clasei muncitoare, pentru dezastrul ţării, pentru opiniile sale social-politice de dreapta, pentru opţiunile lui estetice socotite naţionaliste şi mistice etc.
În astfel de împrejurări, Nichifor Crainic se refugiază şi pribegeşte în satele ardelene, sub numele de Ion Vladimir Spânu, negustor de cherestea, timp în care stă ascuns, între anii 1944-1947, cu sprijinul foştilor săi studenţi sau a preoţilor din sate… Considerând că toate drumurile îi sunt închise, punând în pericol şi situaţia persoanelor amice, s-a predat singur autorităţilor (24 mai 1947). Este arestat şi încarcerat la Aiud, apoi cunoaşte calvarul puşcăriilor timp de 15 ani, fără nicio hotărâre judecătorească.
După ani grei de suferinţă şi cumplite umilinţe, la 24 aprilie 1962 este pus în libertate, fiindu-i graţiată pedeapsa. Urmărit fiind, iar scrisul cenzurat, i se oferă postul de redactor la revista destinată exilului românesc „Glasul Patriei” unde lucrau şi alţi eminenţi foşti deţinuţi politici.
Drama lui Nichifor Crainic nu se sfârşeşte odată cu punerea sa în libertate, dimpotrivă, deşi sperase să fie, ca alţii, reabilitat, fostul demnitar interbelic constată că i se refuză categoric orice posibilitate de a-şi publica scrierile. Nu putea încă să-şi reia deschis această activitate în publicistica din ţară.
La vremea aceea, de mare cumpănă, existenţa lui Nichifor Crainic se petrecea în zile albe dar mai ales zile negre, aşa cum i-a fost întreaga viaţă. Indiferent de asprimea vremurilor, Crainic a ştiut să-şi păstreze fiinţa, în durere cu trupul, în învăţare cu gândul credinţei. Cărţile sale au fost scoase din circuitul public şi interzise, aşa după cum autorul avea să mărturisească: Cărţile mele, se scriu în zile albe şi zile negre, au fost puse la index cu ale celorlalţi eliminaţi. E una din crimele de neiertat ale regimului.
Au fost scoase din circulaţie opere ce reprezentau ramura românismului şi, în schimb, s-a dat frâu liber pornografiei iudo-române, să se hrănească astfel sufletul poporului nimicindu-i ideea de frumuseţe, de nobleţe şi moralitate. Invertiţii şi libertinii de tot felul, semidocţii şi agramaţii, veneticii şi corciturile sunt ridicaţi la rangul de scriitori ai maselor. Uciderea spiritului românesc în literatură şi artă se numeşte libertate democratică. De peste hotare sunt introduşi scriitori de duzină ai proletariatului, pe care presa îi înfăţişează zilnic ca genii… Evacuarea cărţilor româneşti din circulaţia publică e tot una cu eclipsa culturii naţionale. Regimului îi trebuie un popor fără deosebire de rasă şi de credinţă, imbecilizat, care să nu vadă că a devenit un instrument al feţelor pistruiate, care au pus din nou laba pe ţară[7].
În acele zile de aşteptare, Nichifor Crainic era la curent cu reabilitarea istoricului Constantin Giurescu, reintegrat la catedra de istorie a Universităţii din București, dar şi cu situaţia scriitorului Radu Gyr, care, în urma unei audienţe la scriitorul agreat de noul regim – Mihai Beniuc – primise un ajutor lunar de 690 de lei din partea Uniunii Scriitorilor, urmând a fi primit printre mentorii „Fondului Literar”.
Starea de nemulţumire a lui Crainic se accentua şi pentru faptul că exista o campanie contra sa dusă de unii critici şi scriitori români. În cele din urmă, Gheorghe Gheorghiu-Dej răspunde demersurilor sale printr-o rezoluţie clară: E păcat că nu se înţelege importanţa utilizării lui Nichifor Crainic pentru cauza noastră[8]. O astfel de indicaţie era limpede pentru reabilitarea celui în cauză, însă mersul evenimentelor politice din ţară, îndeosebi la vârful politicii româneşti din primăvara anului 1965 – odată cu promovarea lui Nicolae Ceauşescu – a amânat orice soluţie favorabilă pentru fostul demnitar. În astfel de împrejurări incerte, resemnat şi măcinat de suferinţe, Nichifor Crainic se retrage (1968) din activitatea sa de redactor la „Glasul Patriei” şi se pensionează la vârsta de 79 de ani. În cele din urmă, cu mari eforturi, îşi termină memoriile pe care însă nu mai apucă să le vadă publicate.
Nichifor Crainic se stinge din viaţă la 20 august 1972, la vârsta de 83 de ani, la Casa Scriitorilor de la palatul Mogoşoaia. Cu puţin timp înainte de a trece la cele veşnice, a făcut o mărturisire, ca o spovedanie, ginerelui său – Alexandru Cojan – prin care îşi exprima ultima sa dorinţă, ca, pe crucea sa să fie scris doar numele, pentru ca acei care vor şti cine am fost, să mă caute în scrierile mele, în revista «Gândirea» al cărei mentor am fost, în cursurile de la Facultatea de Teologie, la Academia Română, printre membrii căreia m-am numărat. Acolo sunt eu; sub cruce un pumn de ţărână[9].
Bibliografie:
– M. Constantinescu, O. Bădină, E. Gall, Gândirea sociologică din România, București, 1973.
– Ştefan Costea (coordonator), Sociologi români – Mică enciclopedie, Editura Expert, București, 2001, pp. 135-138.
– D. N. Dumitrescu, Sociologia elitist-etnocratică a lui A.C. Cuza, N. Paulescu, N. Crainic, Tr. Brăileanu, în: vol. „Istoria sociologiei româneşti” (coord. Ştefan Costea), 1998.
– Z. Ornea, Tradiţionalism şi modernitate în deceniul al treilea, București, 1980.
– C. Schifirneţ, Cultură şi noţiunea de gândire a lui Nichifor Crainic, studiu introductiv la vol. „Puncte cardinale în haos”, București, 1998.
Notă – Apărut cu titlul: Nichifor Crainic (2 decembrie1889 – 21 august 1972), în: „Cultura vâlceană”, Anul XII, nr. 161, octombrie, 2019, pp.14-15 și în volumul „Oameni și fapte di istorie (Studii și articole), Gheorghe Dumitraşcu. –
Râmnicu Vâlcea : Intol Press, 2021, p. 52-58)
————————————–
[1] Nichifor Crainic, Nostalgia Paradisului, ediţie cu un studiu introductiv de Dumitru Stăniloaie, postfaţă şi note de Magda Ursache şi Petru Ursache, Editura Moldovei, Iaşi, 1994, pp. V-VI.
[2] Nichifor Crainic, op. cit., p. 293.
[3] Ion Dodu Bălan, Nichifor Crainic, în: “Opinia naţională” nr. 194 din 22 noiembrie 1997, p. 8 şi nr. 195 din 1 decembrie 1997, p. 3.
[4] Irina Stroe, Nichifor Crainic…” în: „Evenimentul zilei”, vineri, 21 decembrie 2018, p.14.
[5] Ion Dodu Bălan, op. cit.
[6] Academia Română, Dicţionarul literaturii române (A-L), Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2012, pp. 405-409.
[7] Nichifor Crainic, op. cit., pp. 294-295.
[8] Liviu Ţăranu, Ajutorul nesperat primit de Nichifor Crainic de la securitate, în: „Evenimentul istoric”, nr. 18, 26 iulie – 23 august 2019, p. 64.
[9] Irina Stroe, Nichifor Crainic: „Cum sunt, ce-am fost, voi fi ce sunt. Sunt interzis în ţara mea şi a strămoşilor mei”, în: „Evenimentul zilei”, vineri 21 decembrie 2018, p. 14.
https://www.art-emis.ro/personalitati/nichifor-crainic-teolog-om-politic-poet-ideolog-si-publicist-2
//////////////////////////////////////////
Vaccinul împotriva frigului
Maria Diana Popescu
Vin vremuri şi mai „interesante”! Pînă azi, cam toate teoriile conspiraţiei s-au adeverit, altele fierbinţi urmînd să devină realitate. Nu ştiu dacă mulţi înţeleg ce trăiesc astăzi, dar, vorba lui Cioran: „acesta este începutul involuţiei evoluţiei noastre” ca specie, un sfîrşit sever al libertăţii şi intimităţii individuale. Puterea, supremaţia şi banii cer, inevitabil, pandemii, războaie, crize, control, eugenie în masă, ca etape ale unei sclavii planetare. Ni se ia cu forţa latura spirituală, iar societatea tradiţională, aşa cum o ştiam cu toţii, va fi îngropată curînd, dacă ne acceptăm condiţia de sclav ca pe o favoare. E logica rece a vremii! Niciun sclav nu poate dezlega nodul gordian.
Neomarxiştii cer să nu ne mai spălăm şi să răbdăm în frig lîngă farfuria cu gîndaci. Ne aşteaptă restricţii mult mai dure decît în perioada Covid! Încă e liniştea dinaintea furtunii de la orizont! E vizibil că Europa nu se simte bine, fiind deliberat sărăcită. Iarna aceasta va fi una fierbinte ca gheaţa pentru români. Cariera lui Iohannis de călcător de Constituţie continuă! Prin terfelirea Constituţiei, România este colonizată pe ascuns! De la stăpînire a venit ordin să coborîm gradele Celsius în case! Vom stinge de nevoie sau ni se va stinge lumina, vom sigila sau ne vor fi sigilate aragazurile. Vom fi obligaţi să scoatem şi becurile din frigider! Popescu Virgil, care scrie cu pixul lui Ciucă, în loc să fie după gratii pentru că a vîndut Mintia, călăreşte ministerul şi ne va stinge lumina definitiv! A vîndut Mintia ca să importăm gaze toxice de la interlopul Zelenski!
Pregătiţi-vă şubele, mănuşile şi căciulile! Nici sacii de dormit nu ar strica! Propagandiştii ne îndeamnă să dîrdîim în case, ca să-i facem în necaz lui Putin! Ba chiar să-l învingem. Probabil, Usula va cere fabricarea unui vaccin împotriva frigului, că doar e interesată direct, mai scoate şi ea un ban neimpozitat, nu? Criminalii care au prostit planeta cu vaccinurile Covid au tupeu uriaş, pentru că au găsit teren slab! Trăim cea mai mare criză a gazului şi energiei! Propaganda „prin frig şi întuneric îl vom învinge pe Putin” nu va ţine de cald românilor. De reţinut că primele facturi uriaşe la energie au venit înainte cu cîteva luni de începerea războiului din Ucraina.
Planurile mondialiştilor au pus buldozerele în mişcare înainte de război. Fostele trompete „Covid” din ţară ţin acum lecţii despre război şi beneficiile frigului. Sînt pricepuţi la toate! Nici securiştii nu mai sînt ce-au fost sau ce-ar trebui să fie! La vîrfurl puterii de stat, baremul şi standardul de inteligenţă sînt atît de scăzute, încît pentru preşedinţie şi ministere s-ar califica cu brio şi vestitul Bulă. Chiar şi Ceauşescu ălă, blondul, care urlă din toţi rărunchii după fiecare corupt băgat la dubă! Noii securişti deştepţi lucrează după draperii. Sînt oameni de afaceri cu firme la secret. Cum naiba să facă politică pentru ţară?
În antecamera slugărniciei şi prostiei monumentale de la Bucureşti, Comisia Europeană a Abuzurilor şi-a arogat competenţe dictatoriale, cum ar fi politica energetică a Românei şi a fiecărui stat membru UE. Bruxellesul a făcut recomandarea de a reduce cu 15% consumul de energie, gaze şi căldură la iarnă. Oficialităţile de le Bucureşti, care poartă dovleci în loc de capete, au luat recomandările CE drept obligaţii, în loc să le respingă cum au procedat Ungaria, Polonia, Serbia, Spania. Că d-aia sîntem colonie!
Potrivit informaţiilor colportate în spaţiul media de oficialii Bruxellesului, în curînd vom cina la lumînare, ne vom spăla în lighean şi vom dormi sub şapte pături groase cu căciuli în cap şi trei perechi de ciorapi din lînă în picioare. Vînzările de candele, lumînări, felinare, lămpi şi alte surse primitive de lumină vor exploda. Ca să fiu sinceră, am primit în dar de la un român cu inimă bună un felinar uriaş şi o sticlă cu gaz lampant. Un felinar din acela pe care îl agăţau căruţaşii în satele de altădată. Un dar mai potrivit pentru timpurile tulburi pe care le trăim nu se putea. Pînă nu e prea tîrziu, montaţi-vă sobe în apartament, cumpăraţi-vă lemne şi pături groase, pregătiţi-vă o geantă cu obiecte necesare unui caz de criză majoră! Da de unde lemne, cînd trădătorul de serviciu de la Cotroceni a exportat copacii patriei la austrieci şi nemţi?
Românii sînt o naţiune unică pe planetă în tot şi în toate! Singurii care au permis vînzarea resurselor, vînzarea distribuţiei lor şi, chiar producţia de energie. Mintia reprezintă starul unui jaf de proporţii catastrofale în energie! Ştiţi care ar fi soluţia acestei crize? Naţionalizarea prin răscumpărare! Trezirea noastră la realitate va crea o realitate normală.
https://www.art-emis.ro/editoriale/vaccinul-impotriva-frigului
////////////////////////////////////////
- 1. Cercetarea crimelor comunismului, sprijinirea victimelor si inculparea responsabililor
Cosmin Budeanca
Ne mor torţionarii, doamnă Kövesi! – Numarul 583 – Iulie – 2011 – Arhiva – Observatorcultural.ro
www.observatorcultural.ro
Ioan Rosca Semnalez si cercetarea mea : http://www.ioanrosca.com/eseuri/justitiarism_criminalitatea_justitiei.htm
………
Ioan Rosca 1.03.2012 in mai multe grupuri
Astăzi a plecat dintre noi şi vulturul Gavril Vatamaniuc.
Îi mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru adevăr, dreptate si ţară. Cu gîndul, cu vorba, cu fapta, cu arma, cu viaţa. Pentru uluitoarea lui vitalitate, vrednicie si consecvenţă, combinată cu un curaj şi o luciditate fără egal.
Îi mulţumesc pentru tot ce mi-a povestit, pentru tot ce m-a sfătuit, pentru tot ce a făcut ca să sprijine firavele mele încercări justiţiare, inclusiv pentru cercetările de la procuratura de pe lîngă ICCJ, închise cu NUP.
Iată că au reuşit complicii criminalilor comunişti să-l bage şi pe el in mormînt, otrăvit de spectacolul năpîrlirii vinovaţilor în baroni de tranziţie, nemîngîiat de reparaţia pe care a cerut-o, cu demnitate. Nici măcar sentinţa definitivă pronunţată anul trecut, prin care i se recunoştea dreptul la nişte despăgubiri derizorii (faţă de ce a suferit, pentru că şi-a apărat ţara) nu a fost pusă în execuţie! Nu i s-au recunoscut pentru pensie anii în care a luptat singur în munţi, înfruntînd nenumărate asalturi ale securităţii- deşi faptul era recunoscut de justiţie, din 1990. Tratat ca un „bandit”, pînă la capăt.
A supravieţuit cultivînd roşii în mica lui seră din curtea casei de la Frasin (judeţul Suceava)…
Priviţi-l vă rog depunînd mărturie (lui Iustin Lazăr) despre cum a fost :
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/vatamaniucg/filme/
sau explicînd la TVR farsa condamnării comunismului:
sau citiţi-i amintirile :
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/vatamaniucg/muntele_marturisitor/
Şi gîndiţi-vă dacă l-am meritat….
Ioan Roşca, 1 martie 2012
Valeriu M.Ciuca ………………………….
http://www.piatauniversitatii.com/paer/facebook_aer/01_genocidul_ocultat.htm
///////////////////////////////////////
Mărturii de la Gherla: bătuți cu ciocanul în tălpi… Octavian Bjoza trăieşte acum dintr-o pensie de 1.200 de lei, de şase ori mai mică decât a torţionarilor săi…
Cristian Blănuţă
Octavian Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, a făcut mărturisiri de un tragism ieşit din comun. Acesta a povestit la România TV un episod în care a fost torturat de un gardian de la Penitenciarul Gherla. Deşi a fost supus unor torturi greu de imaginat, Bjoza şi-a iertat călăii.
„Stăteam câte 42 de deţinuţi în 12 paturi. Asta se întâmpla în anul 1959, anul de maximă mortalitate din toata istoria Gherlei. Pentru că nu aveam ciorapi, un locotenent ne-a oprit pe mine şi pe încă un deţinut şi ne-a spus: „Măi, vouă nu vă este milă de mine? Vreţi să ne arunce ăştia după gratii alături de voi? Dacă voi vă pierdeţi sănătatea aici? Haideţi să vă dau eu ciorapi”. Ne-a culcat pe burtă, ne-a pus să ne ridicăm picioarele de la genunchi în sus, cu tălpile apropiate. Se dădea în spate şi asa cum dai cu toporul când tai lemne, aşa dădea în picioare, cu un ciocan cu care se bătea în gratii”, a povestit Octavian Bjoza.
Acesta şi-a pierdut tinereţea în lagăre şi la muncă silnică. A fost în 14 lagăre, dar nu a uitat niciodată torturile din Penitenciarul Gherla.
„Pentru că eu nu am ţipat şi el obosise, mi-a mai tras încă 25 de lovituri, deci câte 25 în două tranşe, în interval de nici 20 de minute. Martorii îşi amintesc că 40 de zile m-am târăt în genunchi şi coate, pentru că nu puteam merge. Foarte mulţi sunt cei care au păţit ce am păţit eu”, a mai spus Octavian Bjoza.
Fostul deţinut politic susţine că a reuşit să îşi ierte torţionarii. „Sunt unii colegi care îmi impută ca i-am iertat, dar aşa am fost educat de preoţii din temniţă. Să îi iert”, a mai precizat acesta.
Octavian Bjoza trăieşte acum dintr-o pensie de 1.200 de lei, de şase ori mai mică decât a torţionarilor săi.
http://www.ziarulatac.ro/dezvaluiri/marturii-de-la-gherla-batu-i-cu-ciocanul-in-talpi-33771
///////////////////////////////////////////
Crema Securităţii – de pe cizma dictaturii pe pantoful democraţiei
Un fost colonel din fostul Departament al Securităţii Statului (DSS) spunea: “Cei care au crezut după 22 decembrie 1989 că vor înlătura Securitatea şi-au făcut iluzii. Securitatea din România, la fel ca toate instituţiile similare din fostele ţări socialiste, este organizată în aşa fel încât, chiar dacă unii dintre şefii ei dispar, funcţionează în continuare fără ei. Ierarhia este organizată pe principiul şirului indian. Când unul dintre şefi dispare, şirul face un pas în faţă şi locurile sunt ocupate automat. Organizarea are totuşi o hibă, care a distrus unitatea aparatului: dacă şeful din capul şirului o ia în altă direcţie, toţi îl urmează.”
La 22 decembrie 1989, Departamentul Securităţii Statului avea un efectiv total de 15.312 angajaţi, dintre care 10.114 ofiţeri, 791 maiştri militari, 3179 subofiţeri şi 1.228 personal civil.
În unităţile centrale ale Securităţii lucrau 6.602 persoane, în cele teritoriale şi la Securitatea Municipiului Bucureşti 6.059, în şcolile de pregătire şi perfecţionare a cadrelor 225, iar în unităţile speciale acoperite 2.426, dintre care 1.892 ofiţeri.
Lor li se adăugau 23.370 ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi din trupele de Securitate, un munte de arhive, o reţea de peste 400.000 de informatori şi o puzderie de afaceri dubioase. Toate acestea nu puteau fi lăsate de izbelişte.
Securitatea a avut o soartă aidoma Partidului Comunist pe care l-a servit: ea a dispărut de la sine, fără ca această dispariţie să fie prevăzută într-un text de lege.
În ambele cazuri, miza a fost privatizarea regimului comunist, după modelul care se pregătea în acele momente şi în URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, adică lagărul comunist condus de Rusia – n.m.), trecerea de la cizma bolşevică la pantoful capitalist – chit că ciorapii poartă în ambele cazuri, aceeaşi duhoare cazonă.
“Schimbarea la faţă” a Securităţii, camuflarea epoleţilor albaştri sub costumul Armani al parlamentarului, ofiţerului din serviciile speciale, funcţionarului public, al omului de afaceri de succes şi chiar sub roba magistratului a fost un proces discret. Abia acum, reconstituind cu greu şi în pofida ostilităţilor manifestate oficial faţă de deconspirarea ei, imaginea a ceea ce a fost Securitatea în 1989, începem să îl înţelegem.
De ce este nocivă această reţea? Ce rău mai pot face ei? Ion Mihai Pacepa, proscris până astăzi (era februarie 2004 – n.m.) în faţa autorităţilor din România, a explicat cât se poate de sugestiv pericolul conservării reţelelor Securităţii:
“Ele au jucat rolul primordial în consolidarea comunismului de tip sovietic în România şi în crearea unuia dintre cei mai detestaţi tirani din istoria ţării şi a lumii. Ele l-au menţinut pe Ceauşescu la putere 24 de ani. Ele au fost principalele lui instrumente de guvernare. Ele pot oricând crea un alt Ceauşescu.”
Procesul e în plină desfăşurare. Aparatul de propagandă comunist a fost înlocuit de cel pesedist (era 2004 – n.m.), poliţia se remiliţienizează, justiţia e de partid şi de stat, opinia publică este manipulată şi manelizată, informaţia este secretizată, legi sau dispoziţii judecătoreşti sunt aplicate după bunul plac, avuţia statului s-a privatizat discret în folosul noii oligarhii post-comuniste, tot mai arogantă şi mai pasionată de vânătoare.
Mai lipseşte un congres o dată la patru ani, după consfinţirea acestei realităţi prin alegeri libere. Ca-n 1946. (Marius Oprea)
Citeste si articolele:
Un caz emblematic şi simptomatic
Ora zero n-a venit
Aerul din subterane
Despre securiştii comunişti, călăii românilor înainte de decembrie 1989, şi victimele lor
În România, Securitatea comunistă nu s-a desfiinţat niciodată
https://asapteadimensiune.ro/crema-securitatii-de-pe-cizma-dictaturii-pe-pantoful-democratiei.html
/////////////////////////////////////////
O istorie mondiala a comunismului. Vol.I: Calaii,de (autor): Thierry Wolton
Cu o prefata a autorului la editia romaneascã
Traducere de Adina Cobuz, Wilhelm Tauwinkl, Emanoil Marcu, Vlad Russo, Mariana Piroteala, Marieva-Catalina Ionescu, Georgeta-Anca Ionescu si Elena Ciocoiu
Carte recompensata cu Premiul Jan Michalski (Elvetia, 2017)
si Premiul Aujourd’hui (Franta, 2018)
„Avem dictatura proletariatului, avem o putere care face uz de teroare.“ – Lenin
„Nu s-a ucis la scara suficient de mare. Noi trebuie sa ucidem, si afirmam ca a ucide este un lucru bun.ׅ“ – Mao
„Comunismul este constiinta vinovata mondiala. Nici o alta ideologie, intr-un interval de timp comparabil, nu a cucerit atat de multe tari, atat de multe minti si nu a distrus atatea vieti omenesti. Si tocmai omul se afla in inima cartii mele.
Nu inventez nimic in aceasta istorie a comunismului, nu exista dialoguri fabricate, toate situatiile despre care vorbesc sunt atestate, in general sunt cunoscute, nu sunt eu cel dintai care le descopera. Meritul meu, singurul pe care il am in raport cu aceasta naratiune, este acela de a fi adus laolalta sute de elemente disparate, pentru a vedea lucrurile in ansamblu.
Am vrut sa-l iau pe cititor de mana si sa-l insotesc de-a lungul istoriei dramatice a comunismului. Sper ca am reusit; in aceasta carte exista carne si viata.“ – Thierry Wolton
„O intreprindere extraordinara. Thierry Wolton sfasie valul care inca acopera crimele regimului comunist si sfideaza imperativele care-au impiedicat condamnarea lui chiar din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.“ – Alain Besançon
„Thierry Wolton propune o maniera inedita de a sublinia «caracterul universal malign» al ideii comuniste. Volumul 1 al trilogiei, al carui subiect central sunt «calaii», arata cum, din URSS si pana in Etiopia, fiecare generatie de conducatori preia de la precedenta metodele prin care «constrang realitatea sa se supuna canoanelor utopiei», cu pretul exterminarii unor populatii intregi. Avem de-a face aici cu un sfasietor si intunecat tablou al unei himere din care cu greu izbutim sa ne desprindem.“ – Philosophie Magazine
„N-ai cum sa nu te-ntrebi, citind aceste pagini care valoreaza greutatea lor in sange, cum de, in numele fericirii si al libertatii, unii oameni au putut sa dea dovada, si inca in mod sistematic, de o asemenea cruzime fata de alti oameni. Dupa caderea Zidului Berlinului, dupa caderea regimurilor comuniste din Europa si implozia Uniunii Sovietice, ai crede ca ne-am eliberat de «spectrul comunismului». Si totusi, in lipsa unei condamnari internationale efective, nici crimele comunismului nu pot fi judecate in adevarata lor lumina.“ – Le Figaro
https://www.libris.ro/o-istorie-mondiala-a-comunismului-vol-i-calaii-HUM978-973-50-6267-5–p10867681.html
//////////////////////////////////////
(De prea multa democratie…)Declarații iresponsabile ale lui Andrei Marga, fost ministru de Externe: Ucraina trebuie dezmembrată, iar Rusia, Polonia, Ungaria și România să-i ia din teritorii!
de Grigore Cartianu
Andrei Marga, fost ministru al Educației (1997-2000) și de Externe (2012), a făcut vineri declarații scandaloase, într-o conferință desfășurată la Alba Iulia, unde și-a prezentat volumul „Soarta democrației”. Fostul turnător al Securității, mare admirator al lui Putin, a spus explicit că Ucraina trebuie dezmembrată, iar România, Ungaria, Polonia și mai ales Rusia trebuie să-i ia teritorii.
Andrei Marga (76 de ani), care a fost și rector al Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, a făcut declarațiile iresponsabile în cadrul Târgului de Carte ”Alba Transilvana”, relatează Alba24.
Ministru de Externe timp de trei luni (mai – august 2012) în Guvernul Ponta, Andrei Marga a declarat la Alba Iulia că Ucraina are „frontiere nefirești”. El susține că statul invadat de hoardele putiniste ar trebui să cedeze mai multe teritorii Rusiei, Ungariei, Poloniei și României.
Andrei Marga: „Ea trebuie să cedeze teritorii: Ungariei – Transcarpatia; Poloniei – Galiția; României – Bucovina; Rusiei – Donbass-ul și Crimeea. Sunt teritoriile altor țări. Ne cramponăm, asta este! Va fi conflict. Ca să fim foarte limpezi: cât timp nu se rezolvă situația printr-o discuție și cu America, Rusia, Germania, Ucraina și China și nu se ajunge la un acord, nu va fi liniște în Europa. Nefiind liniște, democrația va suferi”.
VIDEO: Declarațiile scandaloase ale lui Andrei Marga, de la minutul 51:45
POZIȚIA ZIARISTII.COM. Unele teritorii ale Ucrainei au aparținut altor state, precum România și Polonia, fiind anexate cu forța de fosta Uniune Sovietică și repartizate Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene. După dezmembrarea URSS, ele au rămas în componența Ucrainei. Adevărul istoric e una și revendicarea de teritorii este însă cu totul altceva. Între timp s-au semnat tratate care prevăd că frontierele rămân așa cum sunt, altfel s-ar deschide o periculoasă „cutie a Pandorei”. A încerca să speculezi situația dramatică a Ucrainei, în acest moment, ar fi o mișcare catastrofală, dezavuată de toată planeta, în primul rând de Marile Puteri. Șansele de succes ar fi zero, în condițiile în care nimeni nu ar recunoaște asemenea „cuceriri” sau „recuperări”.
Turnătorii și nepotism
Andrei Marga a fost ministru al Educației în guvernele conduse de Victor Ciorbea (1996-1998), Radu Vasile (1998-1999) și Mugur Isărescu (1999-2000), precum și ministru de Externe în Guvernul Ponta 1 (mai – august 2012).
Marga a fost și cel mai longeviv rector al Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, pe care a condus-o timp de 15 ani: 1993-2004 și 2008-2012.
Andrei Marga a condus și Institutul Cultural Român (2012-2013), de unde a plecat cu scandal. El și-a numit nepoata (Eunicia Maria Trif) în funcția de secretar general adjunct al ICR, după ce o angajase și la Ministerul de Externe, într-o funcție de consilier.
Atât Andrei Marga (agentul „Horia”), cât și soția sa, Delia-Felicia Marga, au fost informatori ai Securității comuniste, fapt confirmat de raportul CNSAS.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
CITIȚI ȘI:
* VIDEO. Rusia cere agresiv ieșirea României din UE, prin gura lui Șoșoacă: „De când suntem în UE, ne-am distrus! RoExit!”
* DNA anchetează contractele prin care PSD a cumpărat televiziunile! Procurorii au cerut de la partid documentele legate de această uriașă escrocherie
* Epilog la „nunta” unui extremist. Eforturile disperate ale lui George Simion de a evita declinul AUR
* Se strânge lațul pentru regimul Iohannis-PSD! Consiliul Europei somează România să „repare” legile Justiției conform rigorilor UE, iar partidele să facă publice contractele cu presa pentru „știri favorabile”
* Primarul PNL din Otopeni, tatăl deputatului Daniel Gheorghe, a fost reținut de DNA. A plătit din bugetul orașului 8 milioane de euro pentru lucrări care nu existau!
* SUA dezvăluie: Rusia a investit cel puțin 300 de milioane de dolari, după 2014, în coruperea partidelor și a politicienilor din peste 20 de țări! Milioane au ajuns și la diverși candidați la Președinție
* Putin pierde ultimul atu: prețul gazului va scădea la jumătate în Europa! Măsurile luate de UE au rezolvat problema aprovizionării, estimează o analiză Goldman Sachs
* Guvernul de la Sofia: Bulgaria este ținta unui atac concertat al Rusiei, care folosește spionajul, diplomația, pârghii economice și operațiuni de influență pentru a o controla
* Marea desprindere a UE de China. Von der Leyen: „În curând, două treimi din bateriile noastre vor fi produse în Europa. În următoarele luni începe să funcționeze prima giga-fabrică de cipuri”
* Lovitură nimicitoare pentru Ungaria putinistului Viktor Orban: UE îi taie fondurile PNRR și 70% din finanțarea europeană pentru că fură bani europeni și încalcă independența Justiției
//////////////////////////////////////////
DNA anchetează contractele prin care PSD a cumpărat televiziunile! Procurorii au cerut de la partid documentele legate de această uriașă escrocherie
Ciolacu, Dăncilă și Stănescu i-au furat partidul lui Dragnea după ce acesta a intrat la pușcărie. Apoi, Ciolacu și Stănescu au ejectat-o și pe Dăncilă. Dar toți au avut în comun cumpărarea presei cu bani publici
DNA a început anchetarea contractelor prin care PSD a cumpărat presa folosind în acest scop zeci de milioane de euro din bani publici, anunță jurnalistul de investigații Mihai Munteanu în publicația Captura.ro. Procurorii le-au cerut social-democraților, pe 30 august, toate facturile, chitanțele, contractele și celelalte înscrisuri de pe parcursul relației comerciale cu 8 firme prin care s-a pus la cale uriașa operațiune de manipulare a poporului român.
În ordonanța DNA de la sfârșitul lunii trecute se menționează: „Faptele cu privire la care se efectuează cercetări vizează și utilizarea subvențiilor acordate de la bugetul de stat în anul 2019 Partidului Social Democrat“.
Acuzațiile aduse sunt de natură penală și deosebit de grave: spălarea banilor și folosirea influenței de lider politic în vederea obținerii de foloase necuvenite.
Trei din cele opt companii vizate de DNA sunt controlate, prin interpuși, de oligarhul fugar Sebastian Ghiță, firele ducând – în mod evident – la România TV. E vorba de companiile Ridzone Computers, Ridzone Creative, Euromedia Group.
Ițele poveștii sunt foarte încurcate. Sunt verificate și contracte pe care institutul sociologic al lui Marius Pieleanu, cel care livrează la comandă sondaje pentru PSD și Dan Voiculescu, le-a făcut cu o firmă acționară la compania de salubritate Rompres. În acel moment, firma era deținută de Radu Budeanu, actualul proprietar al Cancan. Între timp, a fost cumpărată de Andrei Drăcea.
Ancheta vizează întâmplări din anul 2019, când Dragnea a intrat la pușcărie și Viorica Dăncilă a devenit șefa PSD, ulterior candidând la președinția României.
Este interesant că DNA n-a deschis și alte dosare pe același subiect, deși PSD și, ulterior, PNL au extins masiv această practică.
În ultimii ani, Europa Liberă a prezentat sistematic sumele uriașe pe care partidele – în principal PSD și PNL – și le-au acordat singure de la bugetul de stat, zecile de milioane de euro încasați fiind direcționați pentru „presă și propagandă”. USR a folosit sume infime (100-200.000 de euro) și a făcut publice contractele din proprie inițiativă, pe site-ul său, în mod regulat.
PSD, în schimb, a plătit zeci de milioane de euro, refuzând sistematic să anunțe public unde s-au dus banii. Acest lucru e relativ ușor de intuit urmărind comportamentul televiziunilor de știri din ultimii ani. Dar documentele care să certifice bănuielile au fost ascunse de PSD.
PNL a plătit milioane de euro – dar mult mai puțin decât PSD – și a făcut publice contractele, chiar dacă după unele ezitări și doar la cererea presei.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
CITIȚI ȘI:
* SUA dezvăluie: Rusia a investit cel puțin 300 de milioane de dolari, după 2014, în coruperea partidelor și a politicienilor din peste 20 de țări! Milioane au ajuns și la diverși candidați la Președinție
* VIDEO. Rusia cere agresiv ieșirea României din UE, prin gura lui Șoșoacă: „De când suntem în UE, ne-am distrus! RoExit!”
* Se strânge lațul pentru regimul Iohannis-PSD! Consiliul Europei somează România să „repare” legile Justiției conform rigorilor UE, iar partidele să facă publice contractele cu presa pentru „știri favorabile”
* Primarul PNL din Otopeni, tatăl deputatului Daniel Gheorghe, a fost reținut de DNA. A plătit din bugetul orașului 8 milioane de euro pentru lucrări care nu existau!
* Oportunitate uriașă: compania Nokian, mare producător finlandez de anvelope, vrea să-și relocheze în România fabricile închise în Rusia! Discuțiile se poartă la Guvern, cu premierul Ciucă
* Marea desprindere a UE de China. Von der Leyen: „În curând, două treimi din bateriile noastre vor fi produse în Europa. În următoarele luni începe să funcționeze prima giga-fabrică de cipuri”
* Lovitură nimicitoare pentru Ungaria putinistului Viktor Orban: UE îi taie fondurile PNRR și 70% din finanțarea europeană pentru că fură bani europeni și încalcă independența Justiției
* VIDEO. Atac terorist al Rusiei: a bombardat barajul de la Krivoi Rog, încercând să scufunde orașul sub apă! Propagandiștii Moscovei sunt în delir
* Rușii au fugit din Harkov pe biciclete, deghizați în localnici! Ofițerii FSB își evacuează familiile din Crimeea și caută să-și vândă proprietățile
* Putin pierde ultimul atu: prețul gazului va scădea la jumătate în Europa! Măsurile luate de UE au rezolvat problema aprovizionării, estimează o analiză Goldman Sachs
https://ziaristii.com/captura-ro-dna-ancheteaza-contractele-prin-care-psd-cumparat-presa-procurorii-au-cerut-de-la-partidul-lui-ciolacu-contractele-facturile-chitantele-si-alte-documente-legate-de-aceasta-uriasa-inse/
///////////////////////////////////////////
Rusia despre Pactul Ribbentrop – Molotov: „A ajutat la extinderea graniței de vest a URSS cu circa 350 de kilometri. Nu era în dezacord cu legile internaționale”
de Matei Udrea
La împlinirea a 83 de ani de la semnarea odiosului pact Ribbentrop – Molotov, Ministerul de Externe de la Moscova a prezentat viziunea scandaloasă, revizionistă și cinică pe care Rusia de azi o are față de acel tratat care a făcut posibilă izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Înțelegerea dintre Hitler și Stalin, prin care Germania și URSS se aliau și-și împărțeau sferele de influență în Europa de Est și Centrală, este considerată azi de regimul Putin una care „nu era în dezacord cu normele internaționale” și care „a ajutat la extinderea graniței de vest a URSS cu 350 de kilometri”.
Pe 23 august 1939, Germania nazistă și Rusia sovietică semnau un tratat de alianță prin care se angajau să coopereze militar și economic, dar mai ales își împărțeau Europa printr-o anexă secretă. Hitler a eliminat astfel marea sa temere, aceea că, dacă atacă Polonia, s-ar putea confrunta la vest cu aliații anglo-francezi, iar la est cu sovieticii.
Pactul Ribbentrop – Molotov în istorie: a dus la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial și a stabilit o alianță între Germania nazistă și URSS, care și-au împărțit Europa centrală și de Est
La o săptămână după semnarea acordului, pe 1 septembrie 1939, Germania a invadat Polonia. Două săptămâni mai târziu, pe 16 septembrie 1939, Uniunea Sovietică făcea același lucru dinspre est. Polonia a fost împărțită în două: partea de vest, mai mică dar mai populată, a revenit Germaniei; partea de est, mai mare dar mai săracă, a revenit URSS.
În baza aceluiași acord, între Germania și Uniunea Sovietică s-au intensificat masiv relațiile comerciale. Rușii le-au trimis nemților cantități uriașe de materii prime de care aceștia aveau nevoie ca de aer pentru a fabrica armament. La rândul lor, sovieticii au primit acces la tehnologii militare de vârf, achiziționând schițe, specificații tehnice, licențe și echipamente pentru producerea de submarine, avioane de vânătoare, sisteme optice pentru tunuri și tancuri etc.
În 1940, cooperarea dintre Germania și URSS a mers mai departe. Nemții, cu spatele asigurat de ruși, au atacat și ocupat în primăvară Danemarca și Norvegia, apoi Franța, Olanda, Belgia și Luxemburg. Sovieticii au invadat Finlanda și au anexat țările baltice, precum și Basarabia și Bucovina de la România.
Cei doi aliați se pregăteau însă, în secret, de război unul împotriva celuilalt, în ultimele decenii ieșind la iveală numeroase dovezi că invazia Germaniei din URSS, petrecută pe 22 iunie 1941, a devansat nu cu mult invazia pe care Stalin o pregătea în teritoriile ocupate de Germania.
Timp de 50 de ani, Rusia a negat existența tratatului. Acum îl consideră perfect legal și foarte oportun pentru Moscova
Pactul Ribbentrop – Molotov a fost negat timp de 50 de ani de Uniunea Sovietică, între 1940 și 1990. În ultimii ani ai regimului comunist, în perioada de perestroika a lui Gorbaciov, Moscova a recunoscut, în sfârșit, documentul.
Perioada de dezgheț de la Kremlin a fost relativ scurtă, după venirea lui Putin la putere (în 2000) istoriografia rusă revenind la linia dogmatică din perioada sovietică.
Marți, la împlinirea a 83 de ani de la semnarea pactului Ribbentrop – Molotov, Rusia a difuzat pe YouTube, Facebook, Twitter și Telegram un film scandalos, plin de minciuni și afirmații cinice, în care încearcă să acrediteze ideea că n-a fost nimic rău sau greșit în ceea ce s-a întâmplat pe 23 august 1939.
Ministerul de Externe al Rusiei pretinde că URSS ar fi încercat să pună pe picioare un sistem de securitate colectiv în Europa, în anii 1930, dar țările occidentale s-au opus. E o afirmație falsă, ministrul de externe Maxim Litvinov, din acea perioadă, a încercat într-adevăr o apropiere față de Europa, dar discuțiile s-au blocat din cauza lui Stalin. Acesta urmărea doar să „spargă” blocul statelor europene de la granița de vest a URSS, pentru a putea să pătrundă spre centrul continentului. În 1939, delegațiile franceză și engleză au încercat până în ultima clipă să semneze un tratat cu Moscova, dar Stalin l-a preferat pe Hitler pentru că aliații occidentali refuzau să-i satisfacă pretențiile teritoriale în Europa, pe când Germania s-a arătat deschisă la acest lucru.
Valuri de minciuni și dezinformări: Kremlinul rescrie istoria într-o manieră grosieră și cinică
O altă minciună spusă de ruși: „Este important de menționat că URSS a fost printre ultimele state care au semnat un astfel de tratat cu Germania”. Franța, Marea Britanie și majoritatea țărilor europene n-au semnat niciun astfel de pact de alianță cu naziștii, din contră.
Filmul continuă cu altă minciună, încă și mai sfruntată. Rușii pretind că pactul Ribbentrop – Molotov a fost foarte în regulă din punct de vedere juridic, iar istoricii ar fi de acord cu așa ceva!
Clauzele secrete de împărțire a sferelor de influență erau total respinse de americani, care din acest motiv blocaseră la un moment dat, cu 20 de ani în urmă, și tratativele de pace de la Paris, de după Primul Război Mondial. În plus, legile internaționale nu acceptă sub nicio formă ca două state să-și împartă teritorii și influență pe seama altor țări independente.
Ministerul de Externe al Rusiei pretinde însă: „Un pact a fost semnat de miniștrii de Externe ai URSS și Germaniei, Viaceslav Molotov și Joachim von Ribbentrop, la Kremlin. Potrivit istoricilor, acest pact nu era în dezacord cu normele legilor internaționale și nici cu practica statelor care acceptau înțelegeri de acest fel. Împreună cu pactul, părțile au semnat un protocol adițional secret, delimitând sferele de influență între URSS și Germania. Sfera de influență a Uniunii Sovieticecuprindea statele baltice, estul Poloniei (inclusiv vestul Belarusului și vestul Ucrainei) și Basarabia”.
După ce, vreme de 50 de ani, a pretins că URSS era o țară pașnică și care a fost luată prin surprindere de agresiunea germană în 1941, Moscova recunoaște acum că, din contră, Stalin nu-și făcea iluzii, știa că urmează războiul și că se pregătea intens pentru el. Cu cinism, rușii afirmă acum că pactul „a ajutat” imperiul sovietic să-și extindă granițele spre vest, fără să menționeze că acest lucru s-a făcut pe spinarea unor popoare și al unor țări prin a căror sprijinire, în acel moment, ar fi putut salva Europa de la războiul devastator.
Iată opinia Rusiei despre acest moment: „Istoricii spun că liderii Uniunii Sovietice nu-și făceau iluzii despre perspectivele pactului pe care îl semnaseră cu Germania și au înțeles că războiul era inevitabil. Era o chestiune de a câștiga timp. Pactul a ajutat la extinderea graniței de vest a URSS cu circa 350 de kilometri. Având în vedere circumstanțele, decizia guvernului sovietic de a semna un pact de neagresiune cu Germania a fost un pas forțat, deși natural și justificat, din moment ce nu a reușit crearea unei coaliții anglo-franco-sovietice“.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
CITIȚI ȘI:
* FSB pretinde că a și găsit vinovatul pentru uciderea Dariei Dughina: Natalia Vovk, o ucraineancă de 43 de ani, membră a regimentului Azov, intrată în Rusia împreună cu fetița sa de 12 ani
* Cum ar fi fost fabricată „asasina” Dariei Dughina. „Rusia a încercat să netezească pixelii neuniformi din imagine și să insereze o altă fotografie în certificat”
* „Daria Dughina e victima propriilor idei și a propriului tată”, care „de 30 de ani predică ură, violență, extremism” / „Pe Daria a ucis-o tocmai doctrina tatălui ei”
* DOCUMENT. 17 înalți oficiali americani, scrisoare către Joe Biden: „SUA trebuie să înarmeze Ucraina ACUM, înainte să fie prea târziu. Războiul e într-un punct decisiv. Dacă Putin câștigă în Ucraina, aliații noștri estici sunt în pericol”
* Trădare la vârf: un general ucrainean din GRU a trimis Rusiei informații secrete. Încolțit, a încercat să-i împuște pe anchetatori
* VIDEO. Principalul propagandist al lui Putin recunoaște, în premieră, că Rusia are mari probleme cu producția de armament și cu mobilizarea populației
* Încă un disident anti-Putin „s-a aruncat de la etaj”! Dan Rapoport avea 52 de ani și se refugiase în SUA pentru că-l sprijinise pe Navalnîi
* „Segmente prietenoase ale elitei”, aproape exclusiv din PSD, sunt sub controlul Chinei, care vizează să-și sporească „influența malignă” în România, atrage atenția un important think-tank
* De ce refuză coaliția PSD-PNL-UDMR să ia măsuri reale împotriva scumpirii energiei: Guvernul va încasa 8,6 miliarde de euro în plus de pe urma creșterii prețurilor
* Nunta lui George Simion – amestec de erezie și populism ieftin. Va reacționa Biserica Ortodoxă Română?
Rusia despre Pactul Ribbentrop – Molotov: „A ajutat la extinderea graniței de vest a URSS cu circa 350 de kilometri. Nu era în dezacord cu legile internaționale”
///////////////////////////////////////////
Momit ca va face Ungaria mijlocie… Ungaria falsifică istoria în manualele școlare: din noua ediție e ștearsă informația că Rusia a anexat Crimeea în 2014, iar invazia e prezentată ca o luptă a Rusiei cu SUA și UE
În manualele maghiare este publicată o caricatură care reia propaganda Kremlinului: Rusia ar lupta nu ucrainenii, ci cu SUA ș UE
Un nou scandal diplomatic a izbucnit între Ungaria și Ucraina după ce Guvernul de la Budapesta a modificat manualele de geografie pentru clasa a VIII-a, eliminând din capitolul destinat țării vecine informația privind anexarea Crimeei de Rusia, în 2014. Diplomați de la Ambasada Ucrainei au mers la Ministerul de Externe al Ungariei și au cerut corectarea urgentă a datelor false.
Conform site-ului Hvg.hu, noul text din capitolul rezervat Ucrainei în manual descrie invazia Rusiei în Ucraina drept un război civil! Mai mult, vechiul text, care scria despre anexarea Crimeei în 2014, a fost eliminat. Întregul capitol redă versiunea Moscovei în privința conflictului.
Oleg Nikolenko, purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe din Ucraina, a cerut corectarea imediată a falsurilor publicate de puterea de la Budapesta în manuale.
Lecția din manual menționează: „În populata Ucraina, distribuția naționalităților este foarte inegală. Majoritatea sunt de naționalitate ucraineană, dar în partea de est a țării există o proporție semnificativă de ruși, iar în peninsula Crimeea aceștia formează majoritatea. Cele două limbi slave orientale (rusă, ucraineană) sunt similare. În părțile țării locuite de ruși, o cincime din populație vorbește o limbă mixtă ruso-ucraineană. În ciuda acestui fapt, cele două grupuri etnice sunt deseori în dezacord unul cu celălalt. Acest antagonism a declanșat, de asemenea, un conflict armat pentru peninsula Crimeea”.
În realitate, n-a existat niciun „conflict armat” între locuitorii din Crimeea. În 2014, Rusia a invadat peninsula cu trupe care nu purtau însemnele naționale – celebrii „omuleți verzi”. Apoi, cu armata rusă pe străzi, a fost organizat un așa-zis referendum care a stabilit că locuitorii vor să adere la Federația Rusă. Nimeni în lume n-a recunoscut această mascaradă.
Conform oficialului ucrainean Oleg Nikolenko, diplomații ucraineni au negociat la Ministerul Afacerilor Externe maghiar textul din manual, pe parcusul discuțiilor convenindu-se că partea despre Ucraina e inacceptabilă și prezintă faptele distorsionat.
Site-ul maghiar Hvg.hu notează: „Nu este pentru prima dată când autorii au inclus narațiunea rusă într-un manual despre situația din Ucraina. În 2017 s-a menționat, în conformitate cu faptele, că Rusia a anexat Crimeea și s-a scris și despre nașterea celor două regiuni separatiste. După 2018, războiul din estul Ucrainei, care se desfășoară aproape continuu din 2014 încoace, precum și cele două regiuni separatiste, au fost omise din carte”.
Mai mult decât atât, în manualul maghiar de geografie a fost publicată o caricatură care sugerează că, de fapt, în Ucraina este un conflict între Rusia, SUA și UE, și nu ar fi o invazie a Rusiei împotriva căreia luptă poporul ucrainean! Și această mistificare a realității este tot un narativ al propagandei oficiale rusești, care repetă zi de zi la posturile TV din Moscova că de fapt în Ucraina armata rusă luptă contra NATO.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
CITIȚI ȘI:
* Cazul Blue Air: dezastrul provocat de tandemul PSD-UDMR din Guvernul Ciucă. Legătura dintre poprirea conturilor, oprirea zborurilor, politicieni și beneficiara directă a haosului, firma maghiară Wizz Air
* VIDEO. Rusia cere agresiv ieșirea României din UE, prin gura lui Șoșoacă: „De când suntem în UE, ne-am distrus! RoExit!”
* „Este absolut revoltător că directoarea liceului «Lazăr» propune ca model elevilor un golan de cea mai joasă speță, incult și scandalagiu, pe George Simion”
* Turcescu are și susținători. Grobianul Dan Tănasă, deputat AUR: „Absolut superb! Bravo, Robert!”
* Gândacii din gura lui Simion și greierii din capul lui Daea – despre un „fake” din galeria propagandei RoExit
* VIDEO. Polițiști și interlopi terorizează Giarmata de doi ani cu chefuri nocturne în care muzica bubuie în tot cartierul. Sutele de reclamații rămân nesoluționate
* PSD-istul Adrian Țuțuianu este noul secretar general adjunct al Guvernului! În 2017 acuza multinaționalele că au scos oamenii la protestele anticorupție, acum este promovat de regimul Iohannis-PSD
* „Putin va fi judecat ca Miloșevici sau executat ca Ceaușescu”. O spune un rus, nu un ucrainean
* Ce înseamnă „lumea rusă”, noua doctrină de politică externă a Rusiei? Armand Goșu: „Conform definiției lor, și o țară din Africa sau un cartier din New York pot fi lumea rusă”
* Un senator putinist și-a persecutat fiica de 25 de ani pentru că s-a opus invaziei din Ucraina. Fata a fugit din Rusia în Georgia
Ungaria falsifică istoria în manualele școlare: din noua ediție e ștearsă informația că Rusia a anexat Crimeea în 2014, iar invazia e prezentată ca o luptă a Rusiei cu SUA și UE
///////////////////////////////////////
„BOR și-a folosit influența în străinătate pentru a ajuta interesele rusești. Ea s-a opus aspirațiilor Moldovei de a adera la UE pe motiv că aceasta ar necesita toleranță față de homosexualitate“
Kiril, patriarhul KGB cu avere de 4 miliarde de dolari, într-o țară unde preoții au salarii de 450 de dolari. Biserica Rusă face bișniță cu țigări, alcool, pietre prețioase, funcționează ca un clan mafiot și exportă intoleranță
de Matei Udrea
Patriarhul Kiril este unul dintre cei mai bogați ruși, cu o avere personală estimată de 4-9 miliarde dolari. Printre bunurile sale se numără iahturi și avioane de lux, foste reședințe ale țarului, ansambluri rezidențiale etc. Biserica Ortodoxă Rusă însăși trăiește paradoxul de a fi opulent de bogată în timp ce preoții săi se zbat în sărăcie lucie
De ce susține patriarhul Kiril al Bisericii Ortodoxe Ruse războiul declanșat de Putin în Ucraina într-un asemenea mod fățiș și dezonorant pentru o biserică a unei religii tolerante și pacifiste? La întrebare încearcă să ofere răspuns, într-o amplă și foarte documentată analiză, scriitorul și istoricul britanic Chris Owen, autorul mai multor studii foarte interesante și aprofundate despre organizarea și structura societății, armatei și puterii din Rusia. Descoperim astfel o biserică în fruntea căreia tronează un fost agent KGB, organizată după reguli medievale sau, poate, de clan mafiot și care exportă violență, intoleranță și ură alimentând mișcări de extremă dreapta în lume, în timp ce pe plan intern face bișniță cu țigări, pietre prețioase, haine, băuturi alcoolice și petrol.
Întrepătrunderea dintre statul mafiot rus condus de locotenent-colonelul Vladimir Putin, fost ofițer KGB, și Biserica Ortodoxă Rusă condusă de patriarhul Kiril, fost agent KGB cunoscut sub indicativul Mihailov, este totală.
Sistemul bisericii rusești este unul piramidal, în care toată lumea plătește un fel de taxă „la negru”, de 15% din veniturile lunare, și care merge de la preotul din cea mai săracă localitate până sus, la patriarh. Averea lui Kiril este estimată (în funcție de sursă) la 4-9 miliarde de dolari, asta într-o țară în care preoții de rând au salariu de 450 de dolari/lună.
Preafericitul patronează, de fapt, o imensă afacere. Biserica nu-și face publice veniturile, conturile, donațiile primite, proprietățile și, de asemenea, nu plătește taxe. Se zvonește că nici măcar Guvernul de la Moscova nu are cunoștință de toate bunurile.
Putin: „N-am pierdut și nu vom pierde nimic în acțiunea din Ucraina”. Rusia are cel puțin 80.000 de morți și răniți, de la începutul invaziei
Prind echipele din SuperLiga un debut verde în grupele Conference League?
Federovski Godorok, fosta resedinta a tarului Nicolae al II-lea, a fost renovată pe cheltuiala statului și a fost „retrocedată” bisericii, deși n-a aparținut niciodată acesteia. Acum, ansamblul este reședința personală a patriarhului Kiril
Biserica a pus mâna, în ultimele decenii, pe nenumărate proprietăți „retrocedate” de autorități deși, anterior, n-au fost niciodată proprietara acestora. Inclusiv o reședință a ultimului țar al Rusiei, Nicolae al II-lea, a fost „retrocedată”, iar acum e renovată pe cheltuiala statului, 47 de milioane de dolari, înainte de a deveni reședința oficială a patriarhului Kiril.
Capul Bisericii Ortodoxe Ruse are propria sa avere personală, separată de cea a instituției pe care o păstorește, și care cuprinde iahturi de lux, avioane, proprietăți, ansambluri rezidențiale (atât pe numele lui, cât și ale rudelor), obiecte foarte scumpe.
Actualul patriarh era cunoscut, încă de pe vremea când era doar mitropolit al Smolenskului, ca un mare afacerist. A implicat biserica în scandaluri absolut stânjenitoare, precum acela al importului de tutun. Biserica Ortodoxă Rusă ajunsese, la mijlocul anilor 1990, principalul dealer de țigări din Rusia, motiv pentru care Kiril s-a ales cu porecla „Mitropolitul tutunului”. Guvernul acordă privilegii bisericii, o scutește de taxe, închide ochii la afacerile cu petrol, băuturi, țesături etc, iar la schimb Kiril sprijină Puterea.
Pe plan extern, Biserica Ortodoxă Rusă joacă un foarte important rol de „soft power”. Este în legătură cu mișcările de extremă dreapta din Europa și SUA, pozează într-o apărătoare a „valorilor tradiționale” (pe care ea însăși nu le respectă acasă), instigă la intoleranță și violență, încurajează mișcările împotriva minorităților sexuale, dar și de alte feluri. În Africa duce o intensă campanie de prozelitism care merge, de asemenea, mână-n mână cu intervenția „hard power” a Guvernului Rusiei. În timp ce Putin duce în Africa mercenarii Wagner, armament, consilieri, corupe politicieni și instituții, biserica lui Kiril trimite misionari care îi încurajează pe oameni să treacă la ortodoxia rusă.
Mai jos, ampla analiză a Bisericii Ortodoxe Ruse și a acțiunii capului său, patriarhul Kiril, realizată de istoricul britanic Chris Owen.
„BOR și-a folosit influența în străinătate pentru a ajuta interesele rusești. Ea s-a opus aspirațiilor Moldovei de a adera la UE pe motiv că aceasta ar necesita toleranță față de homosexualitate“
Ce au în comun două iahturi, un ceas de 30.000 de dolari și fosta reședință a țarului? Toate sunt bunuri ale Patriarhului Kiril al Bisericii Ortodoxe Ruse (BOR). O poveste despre modul în care rolul bisericii în războiul din Ucraina este legat de finanțele sale și de rolul său ca instrument de „soft power”.
Biserica Ortodoxă Rusă s-a confruntat în ultimii 30 de ani cu numeroase scandaluri legate de afacerile sale financiare. Dar povestea începe cu adevărat cu cei 40.000 de preoți și decani ai Rusiei, dintre care majoritatea lucrează în mii de orașe și sate mici din întreaga țară.
A fi preot nu este o cale spre bogăție în Rusia. În Moscova, preoții sunt plătiți cu aproximativ 450-650 de dolari lunar. În regiunile rurale, este posibil ca aceștia să primească doar salariul minim (aproximativ 200 de dolari lunar) sau mai puțin. Acest lucru nu este nici pe departe suficient pentru a menține o biserică în funcțiune sau pentru a plăti cheltuielile de bază ale gospodăriei.
Așadar, cum reușesc preoții să se descurce? Solicitând donații pentru orice fel de ritual – spunând rugăciuni, sfințind mașini și apartamente noi, botezuri, vânzând lumânări. Unii preoți câștigă bani și prin mijloace laice, cum ar fi agricultura, cofetăria, conducerea de taxiuri și așa mai departe.
O parte din valoarea donațiilor este reținută de preot pentru a-i permite să supraviețuiască și să își întrețină biserica, dar restul (se pare că până la 50%) merge „sus”, la decanul local – superiorul direct al preotului – și la eparhie, care la rândul său trimite până la 15% la Moscova.
Așadar, cheia pentru a fi un preot de succes din BOR este găsirea unui donator bogat, cum ar fi un om de afaceri local sau un oligarh. Preoții din mediul rural au adesea doar o populație mică și săracă de la care să solicite donații. Astfel, bisericile proliferează în orașe și stagnează în sate.
Cu toate acestea, biserica este foarte secretoasă în ceea ce privește finanțele sale. Conturile sale nu sunt publicate și se pare că nu dezvăluie donațiile nici măcar Guvernului: „Când dai cuiva aflat în nevoie, nu lăsa ca mâna ta stângă să știe ce face mâna ta dreaptă” (Matei 6:3).
Acest lucru înseamnă că operațiunile BOR sunt strâns legate de producătorii de bogăție, într-o țară clasată pe locul 136 în topul celor mai corupte din lume (din 180). Acest lucru ne aduce înapoi la faimosul ceas de mână Breguet al lui Kiril, la iahturi și la reședințe.
Ceasul de 30.000 de dolari, donat de un binefăcător anonim, a stârnit controverse după o încercare stângace de a-l îndepărta dintr-o fotografie – a fost îndepărtat cu ajutorul airbrush-ului, dar editorul foto a uitat să înlăture reflexia acestuia în blatul lustruit al unei mese. Mai mulți clerici importanți din BOR au avut scandaluri similare. (POZĂ)
Un alt binefăcător, compania petrolieră rusă Lukoil, a donat iahtul Pallada, în valoare de 4-6 milioane de dolari, pentru uzul lui Kiril. De asemenea, se pare că acesta ar avea propriul iaht de lux personal, Azimuth, în Marea Mediterană, în valoare de aproximativ 700.000 de euro – posibil donat tot de un binefăcător.
Oameni de afaceri i-au oferit lui Kiril transport aerian gratuit, cum ar fi utilizarea unui avion Gulfstream G450 de 43 de milioane de dolari pentru a călători în Rusia. De asemenea, statul rus l-a transportat pe Kiril la destinații atât de îndepărtate precum Antarctica la bordul unui avion guvernamental Il-96-300.
Federovski Godorok, proprietate de stat, un complex rezidențial masiv construit pentru țarul Nicolae al II-lea în apropiere de Sankt Petersburg, este în prezent în curs de renovare pe cheltuială publică – costând în total aproximativ 47 de milioane de dolari – pentru a fi folosit ca reședință oficială a patriarhului.
Kiril și rudele sale ar deține, de asemenea, mai multe apartamente și proprietăți în jurul Moscovei și Sankt Petersburg, pe care publicația Project le-a evaluat la aproximativ 316 milioane de ruble (sau aproximativ 5 milioane de dolari). Nu este clar de unde au provenit banii pentru acestea.
Începând din 2010, Guvernul rus a „restituit” mii de proprietăți de stat către BOR, deși multe dintre acestea, precum Federovski Godorok, nu au fost niciodată proprietatea bisericii. Proprietarii privați de terenuri au construit și deținut multe lăcașuri de cult în perioada țaristă.
Aceste relații au făcut ca BOR să fie puternic dependentă de oligarhi și de stat, iar aceasta este o legătură care merge în ambele sensuri. Dar biserica este ea însăși o afacere mare, datorită în parte activității actualului patriarh, Kiril.
În 1989, Kiril – în timp ce slujea ca episcop mitropolit de Smolensk și Kaliningrad – a condus Departamentul pentru Relații Externe ale Bisericii (DECR) al BOR, responsabil de relațiile bisericii cu străinătatea. Kiril avea deja o experiență îndelungată în acest domeniu, în calitate de reprezentant al bisericii.
Este aproape sigur că DECR avea legături strânse cu regimul sovietic. Kiril însuși ar fi fost un agent KGB cu numele de cod MIHAILOV, conform dosarelor KGB. Dar prăbușirea URSS în 1991 a dus la asumarea de către DECR a unor noi roluri comerciale.
Statul rus post-comunist a acordat BOR privilegii ca „ajutor umanitar”. Din 1994 până în 1997, BOR a fost autorizată să importe tutun fără taxe vamale. Biserica a importat 8 miliarde de țigări pe care le-a vândut la prețuri sub cele ale pieței, devenind astfel unul dintre cei mai mari furnizori ai Rusiei.
Expunerea acestui aranjament a dus la un scandal major, în care Kiril a fost poreclit „Mitropolitul tutunului” pentru rolul său în gestionarea acestuia. Aranjamentul de import a fost reziliat de către patriarhul de atunci, Alexei al II-lea, când a devenit prea controversat pentru a fi confortabil.
BOR a fost, de asemenea, autorizată să importe și să vândă vin. Mănăstirea Nikolo-Ugreșki, care este subordonată direct patriarhatului, a câștigat 350 de milioane de dolari din vânzarea de alcool numai în 1995. De asemenea, se pare că biserica avea afaceri în petrol, pietre prețioase și în vânzarea de apă îmbuteliată.
Mănăstirea Nikolo-Ugreșki a câștigat din exportul de vin, într-un singur an, 350 de milioane de dolari. Respectiva mănăstire e subordonată direct patriarhului
Una dintre cele mai mari surse de bani ale bisericii este fabrica sa Sofrino. Aceasta produce și vinde articole ecleziastice precum veșminte, mobilier, icoane și lumânări preoților și credincioșilor din întreaga Rusie – cerând prețuri mari pentru produsele sale.
Potrivit rapoartelor din presa rusă, veniturile bisericii au ajuns, numai în 2014, la 5,6 miliarde de ruble (aproximativ 150 de milioane de dolari la momentul respectiv). Veniturile sale nu sunt impozitate. De asemenea, statul a oferit 14 miliarde de ruble ca finanțare pentru BOR între 2012 și 2015.
Rapoartele mass-media susțin că Kiril a devenit extrem de bogat în timpul mandatului său. Forbes a estimat averea sa la 4 miliarde de dolari, iar Novaia Gazeta a sugerat o avere cuprinsă între 4 și 8 miliarde de dolari în 2019. Oricum ar fi, Kiril s-ar califica drept unul dintre cei mai bogați oameni din Rusia.
BOR sub conducerea lui Kiril și-a folosit bogăția și influența în mod strategic pentru a stimula „soft power” a Rusiei pe plan internațional, inclusiv prin poziționarea sa ca viitor lider al Ortodoxiei mondiale și prin încercarea de a înlocui Biserica de la Constantinopol în acest rol tradițional.
Aceasta este în mare măsură inițiativa personală a lui Kiril. În calitate de mitropolit de Smolensk, el a spus că BOR ar trebui să ocupe primul loc în rândul patriarhatelor ortodoxe. „Noi suntem moștenitorii de drept ai Bizanțului”, a spus Kiril. Acest lucru ar da Rusiei o influență uriașă asupra credincioșilor ortodocși.
BOR și-a folosit influența în străinătate pentru a ajuta interesele rusești. Ea s-a opus aspirațiilor Moldovei de a adera la UE pe motiv că aceasta ar necesita toleranță față de homosexualitate. Filiala moldovenească a bisericii a organizat proteste publice anti-LGBT.
În Muntenegru, BOR a jucat un rol major în încercarea de a submina eforturile țării de a se desprinde de Serbia. Biserica Ortodoxă Sârbă pro-rusă se opune cu tărie integrării Muntenegrului în NATO și UE, iar Rusia a sponsorizat o tentativă de lovitură de stat în această țară în 2016.
Biserica Ortodoxa Sârbă, aflată în strânse legături cu cea rusească, s-a opus din răsputeri aderării Muntenegrului la UE și NATO, iar acum luptă împotriva apropierii Serbiei de structurile europene. Preoțimea organizează inclusiv marșuri și mitinguri de protest
De asemenea, BOR este un canal vital pentru comunicarea Rusiei cu Iranul, cu care a co-organizat un dialog islam-ortodoxie care se întâlnește alternativ la Moscova și Teheran la fiecare câțiva ani. Rusia are cea mai mare populație musulmană din Europa, deci se află într-o poziție unică.
În Africa, BOR a demarat un program ambițios de construire de școli și facilități medicale. Aceasta oferă ajutor material, alături de ajutorul militar oferit de statul rus. Aceasta încurajează membrii altor confesiuni să își schimbe apartenența la ortodoxie.
BOR a influențat, de asemenea, extrema dreaptă americană și europeană. Aceasta sprijină organizații precum Congresul Mondial al Familiilor pentru a coordona opoziția față de căsătoriile între persoane de același sex și toleranța față de homosexualitate. BOR promovează Rusia ca fiind un apărător al „valorilor tradiționale”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
CITIȚI ȘI:
* O apropiată a lui Dan Voiculescu a pus mâna pe Domeniul Știrbey din Buftea la un preț derizoriu, cu complicitatea regimului Iohannis-PSD. Proprietatea are 24 de hectare și construcții istorice
* Pariul meu cu Peter Imre, tăiat de Patriciu. Olimpiada lui Oprescu
* Roxana, românca sfâșiată de rechin, era inspector la ANAF Suceava. Dăduse 1.900 de euro pe excursia în Egipt
* Putin e tot mai singur: chinezul Xi Jinping ar fi refuzat invitația de a vizita Rusia, kazahul Tokaev a promis că va ajuta Europa să facă față crizei energetice
* VIDEO. Occidentul începe să pompeze cu adevărat armament în Ucraina. Biden: vom livra 140.000 de sisteme antitanc, 600 de tancuri, 500 de tunuri, lansatoare de rachete avansate, sisteme antiaeriene
* Incredibilul colaps economic al Rusiei. Primele date: producția de mașini a scăzut cu 97,6%, frigidere – 58,1%, mașini de spălat – 59,2%, vagoane de tren – 59,8%
* VIDEO. O rachetă trimisă de ruși, în Lugansk, s-a întors și a lovit punctul de lansare, provocând o explozie catastrofală!
* Regimul Putin l-a arestat ca „dezertor” pe portarul naționalei de hochei a Rusiei, vicecampion olimpic în acest an. Legitimat la un club din SUA, Ivan Fedotov va fi dus cu forța la recrutare și, posibil, trimis pe frontul din Ucraina
https://ziaristii.com/naucitoarea-poveste-lui-kiril-patriarhul-kgb-cu-avere-de-4-miliarde-de-dolari-intr-o-tara-unde-preotii-au-salarii-de-450-dolari-biserica-rusa-face-bisnita-cu-tigari-alcool-pietre-pretioase-func/
///////////////////////////////////////////
S-A AFLAT TOT! AVEREA secretă a PATRIARHULUI făcută din vânzări de TUTUN şi ALCOOL
Acuzaţii incredibile au fost lansate de către un politician la adresa unui conducător al Bisericii Ortodoxe.
Vicepremierul bulgar Valeri Simeonov a criticat recent în termeni duri averea pe care patriarhul bisericii ortodoxe ruse, Kiril a acumulat-o de-a lungul timpului.
“Omul ăsta nu a coborât din cer, nu a venit din rai și nu este mesagerul lui Isus Hristos. Este cunoscut ca mitropolitul rus al tutunului. Din 1996, el a exportat țigări fără accize de 14 miliarde de dolari. De atâția bani – 14 miliarde de dolari, a vândut acest șmecher, și de 4 miliarde de dolari – vin pentru nevoile bisericii. Și încă mai are tupeul ca în prezența președintelui să vorbească despre „adevăr”? Are avion privat. Ceasul lui costă 30.000. Cine e el? Ăsta nu e preot ortodox, e agentul Mihailov – agent al KGB-ului sovietic. Iar acest agent KGB vine și ne povestește nouă ce este adevărul și ce nu este? Nu se poate așa ceva”, a spus Simeonov despre Kiril, potrivit ild.net.
Dorian Popa, după ce a fost criticat pentru că-și cumpără mașină de 300.000 de euro: „Fratele vostru a muncit draconic! Nu am mai fost în concediu de 6 ani!” (VIDEO)
Dorian Popa, după ce a fost criticat pentru că-și cumpără mașină de 300.000 de euro: „Fratele vostru a muncit draconic! Nu am mai fost în concediu de 6 ani!” (VIDEO)
Acestea nu sunt singurele critici care planează asupra conducătorului bisericii ortodoxe ruse. În anul 2013 presa din Republica Moldova scria că patriarhul Kiril a acumulat averea uriaşă din coordonarea unor afaceri care vizau comercializarea tutunului şi a alcoolului.
“Totuși, foarte puțini știu că Patriarhul (Vladimir Gundyaev în pașaport), un miliardar și un fost agent KGB, a făcut avere din vânzări de tutun, alcool și carburanți. Din cauza activităților sale organizațiile non-profit au fost scutite de plata taxelor la stat. Noul lider ortodox este pasionat de jocuri cu stocuri, curse auto, schi alpin și de reproducerea a rase exclusive de câini. El deține vile în Elveția și un penthouse, cu vedere la Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova”, scria timpul.md în septembrie 2013.
S-A AFLAT TOT! AVEREA secretă a PATRIARHULUI făcută din vânzări de TUTUN şi ALCOOL
//////////////////////////////////////////
Ce a naţionalizat dictatura comunistă ieri, azi, după 1989, este furat de Biserica Ortodoxă Română
Gândiţi-vă că o firmă consacrată pe piaţă ca fiind producătorul celor mai comozi pantofi sport din lume ar avea în regulamentul de ordine interioară o normă ciudată care îi obligă pe toţi angajaţii să poarte la lucru un gen de pantofi care dau bătături şi au piuneze înfipte în talpă. Cam aşa e şi cu Biserica Ortodoxă Română (BOR). Ca brand, BOR propovăduieşte cinstea, face marketing toleranţei, dar de fapt o parte dintre angajaţii ei sunt hoţomani şi intoleranţi exemplari. Se observă asta în modul în care se comportă angajaţii BOR vizavi de imobilele confiscate de comunişti Bisericii Catolice. O mare parte dintre ele au fost date, după confiscare, Bisericii Ortodoxe.
Spre exemplu, în 1949, la Ocna Mureş, judeţul Alba, BOR s-a ales cu patru construcţii confiscate de la greco-catolici. Două dintre ele, situate pe strada Axente Sever, la numerele 2 şi 6, sunt în picioare şi astăzi. Parohia greco-catolică le-a revendicat în 2003 şi, timp de patru ani, Comisia de retrocedare nu a catadicsit să le dea vreun răspuns. Având complice tăcera Comisiei, angajaţii BOR îmbrăcaţi în salopete de lucru, care se cheamă în cazul lor sutane, au făcut o lucrătură ca să anuleze intenţia Bisericii surori (soră după tată, Tatăl ceresc comun).
Mai întâi, în 2007, angajaţii ortodocşi au vândut imobilul de la numărul 2 şi în 2008 l-au închiriat pe cel de la numărul 6, deşi ştiau că nu le aparţine de drept. Au vândul ceea ce nu era al lor. Prin acest gest făcut de amploaiaţii ei în sutană, BOR a binecuvântat hoţia făcută de comunişti la naţionalizare şi a sfinţit-o să rămână aşa în vecii vecilor. În aceeaşi linie, aşteptăm ca BOR să laude acţiunile de tortură aplicate de Securitate clerului catolic, să dea acatiste în cinstea călăilor care i-au zdrobit pe monseniorul Ghika, pe părintele Tertulian Langa şi – de ce nu? – să-l ridice în slăvi pe teroristul bulgar care a încercat să-l asasineze pe Papă.
Preluat din “Academia Caţavencu”, nr.38/2008 (autor Alexandru Căutiş).
P.S. Deşi CNSAS aduce în atenţie tot mai mulţi clerici ortodocşi care au colaborat cu Securitatea bolşevică, adică au făcut un rău imens altor oameni, BOR vine cu textul conform căruia “Biserica are alte criterii de evaluare … bla, bla, bla”. Şi care ar fi aceste criterii? Nivelul şpăgii oferite de viitorii preoţi pentru a obţine o parohie mai bună. BOR este una din cele mai corupte organizaţii din România, iar statul român ar trebui să înceteze finanţarea BOR, aceasta putându-se foarte bine autofinanţa, la fel ca şi celelalte culte religioase.
Până una alta, deşi BOR nu se ocupă deloc de oamenii nevoiaşi, averile clerului ortodox sunt impresionante, BOR devenind un loc de îmbogăţire rapidă. Ultimii 20 de ani au arătat ineficienţa, pe plan moral, a BOR – singurul organism din această ţară unde nu s-a produs nici o reformă. Stau mărturie numărul tot mai mic de oameni care frecventează bisericile ortodoxe şi îndepărtarea tinerilor de o biserică ce se ocupă mai mult de cei morţi decât de cei vii. Ne întreabă cineva şi pe noi, plătitorii de impozite, dacă suntem de acord să finanţăm în continuare programul de îmbogăţire rapidă a preoţilor, în condiţiile unei decăderi totale în păcat a societăţii româneşti?
Citeste si articolele:
1989 – 2009, 20 de ani de faliment moral pentru România
Orbi care călăuzesc alţi orbi
Cum se cheltuieşte neortodox bugetul
Condamnat la puşcărie de comunisti fiindcă îi plăcea muzica
Şi fără UTC, vom avea în şcoală comunism ca la carte
Ce a naţionalizat dictatura comunistă ieri, azi, după 1989, este furat de Biserica Ortodoxă Română
//////////////////////////////////////////
Academicieni in porno-hotie/golanie PeSeDie-Mafia Bisericii Ortodoxe este sora buna a mafiei siciliene
Apărută recent pe piaţă (se întâmpla în primăvara lui 1998 – n.m.), cartea preotului timişorean Liviu Negoiţă, Biserica şi puterea, pe care o semnalam încă din primăvară, a produs, în sfârşit, mult aşteptata reformă a bisericii ortodoxe. Astfel, în prima fază, geamurile casei preotului Liviu Negoiţă au fost sparte într-o noapte de mâini cucernice. În faza a doua, cartea n-a mai fost difuzată la Bucureşti de teologul Nicolae Ghincea, managerul firmei “Super-Graph”, care a cedat la presiunile mitropolitului Banatului. În fine, în faza a treia, vlădica Nicolae Corneanu al Banatului (mitropolitul Banatului – n.m.) i-a întrunit, pe 25 iunie 1998, pe fruntaşii locali ai ortodoxiei, Maier, Miculescu, Popeţi şi Sechereş, care au încercat, fără succesul scontat, să anatemizeze lucrarea şi pe autorul ei. Pentru ca, în faza a patra, preotul Negoiţă să fie dublat, peste noapte, de oficiile preotului Drăgan Ion, dat afară de credincioşi din două parohii şi cercetat penal, pentru grave nereguli financiare. Or, cu asta, cartea lui Negoiţă a demonstrat ceea ce era de demonstrat, şi anume că, atunci când e acuzată de cârdăşie cu Securitatea, bisericii îi vine, efectiv, să pună mâna pe pistol. (“Academia Caţavencu”, nr. 353/1998)
Şi, ca bonus, iată şi un articol scris de Corina Băcanu.
BOR-îtule, taxe și impozite când plătești pentru aur, aroganță, clopote și nesimțire?
Nu mai e la modă chipul cioplit, chipul cioplit e pentru sărăciile de popi care nu au reușit în viață. Neah, acu la modă e chipul în basorelief pe clopot de 425 0000 de euroi. Păi, băi săracilor, nu fățăul oricărui prost care plătește taxe în țara asta ajunge pe clopot de juma de milion de euro! Doar chipurile cocleșilor care nu plătesc impozite merită să stea pe clopote, pentru posteritate, ca să ne amintim pe veci cât de tâmpiți am fost că am tolerat niște limacși evazioniști. Adevărul este că unii cocalari merită poleiala nemuririi. Păi, voi știți cât muncește, mă, un popă, ca să se ajungă și el cu banii de la lună la lună?
Vai de rochițica lor de duminică, sunt ca furnicile cu flacără la cur: nunți, botezuri, dans pe mese, vin, șanțuri, o mână pe cur, o șpagă, o anafură, dar mai ales moartea. Nuntile si botezurile sunt pentru semințe, adevărații bani se fac din moarte iar cimitirul e pentru ei cea mai mare sursă de venit: cei mai mulți popi sunt patroni de afaceri de servicii funerare, un loc de veci costă în jur de 13.000 mii de lei, o parohie produce într-un an bun numai din înmormântări până la 200 000 de mii de Euro. Moarte + popă egal LOVE.
Peste 18500 de popi din toată țara, care lălăie a pagubă în cele peste 13600 de parohii din România, muncesc doar pentru visteria Patriarhiei, adică pentru Daniel. Niciun ban din acești, să zicem, 200 000 de Euro per parohie nu se duce la Stat. Dar de la Stat se duce către Daniel, care câștigă 14 700 de lei net pe lună Adică de la noi.
Cu alte cuvinte, noi mergem la muncă ca să-și cumpere borâtul Daniel mașini, terenuri, lingouri și, mai nou, clopot de juma de milion, ca să își facă pe el chip de manelist, în basorelief. Bo$$, ești belea! Bravo! Foarte bine! Fă-ți! Dar știi ce mă deranjează pe mine, Danieluș? Mă deranjează că tu nu contribui la bunăstarea cetățenilor din această țară, ba dimpotrivă, în numele Domnului faci evaziune fiscală. Ce înseamnă evaziune fiscală? Înseamnă că îți bagi mâinile până la coate în bugetul de stat iar banii de cumpărat, de exemplu, aparatură pentru un neurochirug ca să diagnosticheze corect un schizofrenic care îți pupă mâinile, merg în buzunarele tale.
Bine, mă, Danieluș, e lumea rea și nu pricepe de ce nu îți plac chitanțele și de ce fiscul nu vă execută, de ce BOR e un Stat în Stat. E lumea satanistă și nu pricepe de ce voi sunteți deasupra legii într-o țară membră UE, o țară unde există încă un sistem feudal de funcționare a unei instituții care sfidează bunul simț al oricărui cetățean cinstit care își aduce contribuția la o Românie mai bună.
Dacă îți spun, Danieluș, că Biserica ar trebui controlată fiscal iar cheltuielile și veniturile ei ar trebui să fie transparente, ai zice că sunt eu un om rău și fără credință.
Știi care e problema, măi Prea Cocalarule? Tu pe mine și pe alții ca mine nu ne poți amenința cu iadul tău și cu inepțiile pe care le debitezi. Pentru că eu și alții ca mine am fost la școală și chiar dacă suntem credincioși, nu dăm doi bani pe religia ta de indobitocire.
Tu crezi că noi nu știm cine ești?
Ești un Nimeni îmbrăcat în aur care a batjocorit și s-a rățoit la familiile și la supraviețuitorii Colectiv. Ești un amestec de ţaţă cu iz de izbăvire falsă şi de opinie de toaletă publică: “Lumea să vină la biserică, nu la club. Noi ne rugăm la biserică. Să nu mai judecăm pe nimeni, să ne rugăm” ai spus la 4 zile de la Colectiv când nu ai catadicsit să îți miști curul să spui o rugăciune. Pentru copiii celor care îți plătesc salariul, evident. Ești un schimonosit, o victimă a sataniștilor care nu vă mai suportă aroganța, ești un umanoid ratat care nu cunoaște limita. Danieluș, oprește-te, lasă-ți poalele-n jos și lasă România în pace! Eşti vaca nesimțită care căpușează cu aroganță sărmanii, ești o soacră la menopauză iar Sapoca plânge după tine! Mai eşti om? Ai fost vreodată?
Cică ai avut relații foarte apropiate cu Securitatea, dar și cu diverși oameni de afaceri care te-au ajutat să întărești și să lungești tentaculele mafiei. Te-ai implicat activ în campanii electorale de când ai văzut cât de bine e să fii aliatul unui regim. Ți-ai făcut studiile în occident, în plin communism, într-o perioadă când cei care doar visau la o excursie în afara țării erau trimiși la canal. Ți-a plăcut să ai relaţii apropiate cu ofiţeri de rang înalt din fosta Securitate, care s-au infiltrat, de altfel, în Biserica Ortodoxă Română la toate nivelurile. În campania electorală din 2014 pentru desemnarea preşedintelui României l-ai promovat pe Victor Ponta și ai tinut slujbe cu tentă naţionalistă. Credincioşilor care au venit la Mănăstirea Cozia le-ai dat bileţele cu mesajul „Stimate alegător creştin-ortodox, când votezi, nu îţi trăda credinţa şi neamul! Votează Victor Ponta, român şi creştin-ortodox!“.
Fostul tău şofer a devenit şef la Trinitas TV după ce l-ai mazilit pe fostul director al staţiei și ți-ai numit sclavul de încredere în postul de conducere. Ai sfințit studiourile Trinitas TV şi Radio Trinitas cu trafaletul fără să poți explica care era rostul trafaletului şi a devenit penibil încerând să arăți cât ești de inteligent: “Care trafalet? Era un trafalet… Nu ştim noi. Nu ştiu despre ce e vorba… Nu ne interesează trecutul. Noi vorbim numai de astăzi. Nu ne interesează dacă ne critică sau nu. Noi nu avem timp să citim reacţii. Noi ne angajăm în acţiuni, nu în reacţiuni”.
Mda, cam ăsta ești: o curvă bătrână care suge și de la enoriași, și de la Stat, fără să dea socoteală nimănui, în afară de Dumnezeu, evident. Problema e că Dumnezeul tău nu e Dumnezeul nostru. Danieluș, ești o jignire pentru orice antreprenor din țara asta care nu poartă rochii cusute cu aur sau coroane cu pietre prețioase dar pune caramizi de bani la buget, contribuind astfel la luxul tau. Când te vedem pe tine și pe clica ta, luăm antivomitive știind că atâtea firme sunt somate de ANAF să-și plătească datoriile iar orice cetățean care a întârziat cu plăți de 10 lei e notificat și super notificat de stat până i se blochează conturile.
Este nedrept ca Statul Român să țină în spate o râmă umedă ca tine și este al dracu de nedrept ca instituția unde dispar milioane de euro în fiecare an să nu fie controlată de inspectorii anti fraudă.
Danieluș, prin opulența dezgustatoare pe care o afișezi, prin lipsa conștiinței și a bunului simț, ești ca o vomă în friptură. Fă-ți chip în basorelief unde și pe ce vrei tu, dar nu pe banii mei, jigodie! Dar dacă tot te plătesc, imi permit sa îți dau și un feedback cinstit: esti urât ca dracu’, păcat de clopotul ăla!
Citeste si articolele:
Fundamentalismul ortodox şi ruptura sa evidentă de Scriptură
Cu ce se mai ocupă Biserica Ortodoxă, de când o parte din slujitorii ei nu mai toarnă la securitate
Clasa turnatorilor la Securitate merge in Paradis
Oastea cu grade a Domnului ne costa doua milioane de euro pe an
Ce a naţionalizat dictatura comunistă ieri, azi, după 1989, este furat de Biserica Ortodoxă Română
///////////////////////////////////////////
Patriarhul Rusiei, membru al KGB-ului odios si criminal, mai criminal si mai odios decat toate mafiile din lume la un loc
Biografia neglazurata a Patriarhului Kiril al Rusiei. Relatiile lui cu KGB si ale Patriarhului Daniel cu Securitatea.
Cu ocazia anuntatei vizite a Patriarhului Kiril la Bucuresti, am aflat din cateva articole glazurate ca este un mare orator, un filosof, un mare prieten al lui Putin si gazda unei foarte spirituale emisiuni de televiziune, „Cuvantul pastorului”, ca are o profunda viziune integralista si ca este deschis valorilor culturale ale Occidentului. Insa cele mai relevante aspecte din biografia sa au fost foarte discret eludate si credem ca este foarte important sa-l cunoastem in profunzime pe cel care se autointituleaza „Pastorul Ortodoxiei”.
In pasaport, se numeste Vladimir Gundyaev si in ciuda juramantului de castitate si saracie intru Hristos, este miliardar, provine din temutul KGB, s-a ocupat dupa 1990 cu vanzări de tutun, alcool și carburanti si, din cauza activitatilor sale, organizatiile non-profit au fost scutite de plata taxelor la stat.
Kiril este pasionat de jocuri la Bursa, curse auto, schi alpin și de reproducerea a rase exclusive de caini, detine vile in Elveția si este proprietarul unui penthouse, cu vedere la Catedrala Hristos Mantuitorul din Moscova.
Patriarhul Rusiei a absolvit cu onoruri Academia spirituala de la Leningrad in 1969. Un an mai tarziu, a obtinut diploma de master, devenind secretar personal al Mitropolitului Nicodim, Directorul de Relatii Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse.
In 1972, este racolat de KGB si primeste numele de cod „Mihailov”. Din acel moment, Kiril a devenit fata Bisericii Ortodoxe in toate calatoriile din Occident. Kirill/Gundyaev/Mihailov a devenit apoi mult mai implicat in relatiile BOR cu tarile din Orientul Mijlociu, iar in 1975, la un forum in Nairobi, a aparat Uniunea Sovietica si a blamat scrisorile disidentilor, facand declaratii istorice precum aceea ca oamenii de credinta nu au fost niciodata persecutati si nu au existat abuzuri ale drepturilor omului bazate pe religie in URSS (?).
In 1991, anul în care Uniunea Sovietica s-a destramat, Kiril devine mitropolit si incepe sa dezvolte afaceri, mai degraba profane, decat lucrari duhovnicesti. In 1996 a devenit membru al Consiliului de administrație al bancii „Peresvet”, responsabil pentru deservirea intereselor financiare ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Infiinteaza organizatia non-profit „Nikita” prin care deruleaza importuri de tutun si alcool, ajungand sa detina o avere de peste 4 miliarde de dolari.
Patriarhul Kiril s-a implicat activ si in conflictul din Ucraina, sustinand necesitatea salvarii rușilor din afara graniților Rusiei in aceeași termeni in care vorbea Hitler in 1938 despre necesitatea salvarii nemților. Apologia razboiului promovată de Patriarhia Moscovei s-a facut in temeiurile asa-numitului Sobor Rusesc Popular Mondial (SRPM), o entitate stranie din punct de vedere bisericesc, dar pe care o prezideaza Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Kiril.
La Bucuresti s-a anunțat ca urmează sa vina in vizită patriarhul rus Kiril. Va fi prima vizită a unui cap al bisericii ortodoxe ruse în Romania dupa caderea comunismului, la invitatia Patriarhului Daniel.
Cei doi au biografii aproape identice si un parcurs asemanator in perioada regimului comunist. Kiril, la fel ca patriarhul Daniel, a petrecut timp îndelungat in afara tării, a calatorit mult, a stabilit numeroase contacte cu prelati ortodocsi stabiliti în Occident si a urcat rapid ierarhiile din interiorul bisericii. Din cauza acestor succesiuni de fapte, Kiril a fost acuzat ca este ofiter acoperit al KGB/FSB, iar Daniel ca ar fi avut legaturi cu Securitatea. Inainte sa fi împlinit 30 de ani, Kiril a fost trimis de Moscova la Consiliul Mondial al Bisericilor de la Geneva. In aceeași perioada, Daniel preda la Institutul Ecumenic din Elvetia, unde ajunsese director adjunct.
De la caderea comunismului, patriarhii celor mai mari doua biserici ortodoxe din lume, cea rusa si cea romana, nu s-au mai intalnit niciodata. Patriarhul Kiril al Rusiei are 70 de ani, iar Daniel 66. Kiril este șeful bisericii ruse din 2009, iar Daniel al Bisericii Ortodoxe Române din 2007. Nu au existat întâlniri oficiale între cei doi, dar bisericile sunt în contact permanent. (Sursa)
Citeste si articolele:
Prin miliardele de euro alocate Catedralei Neamului Prostit si Furat de catre Mafia PSD, pesedistii creeaza noi locuri de munca: pentru cersetori si hotii de buzunare
Pentru neocomu(n)istii ce au guvernat Romania dupa 1989, n-a fost valabila porunca „Nu ravni la casa aproapelui tau!”
Fete KGBisericesti
Cum au devenit fostii securisti intemeietori de cuiburi religioase
Mafia Bisericii Ortodoxe este sora buna a mafiei siciliene
Patriarhul Rusiei, membru al KGB-ului odios si criminal, mai criminal si mai odios decat toate mafiile din lume la un loc
///////////////////////////////////////////
Patriarhul Kirill al Rusiei a declanșat o revoltă fără precedent în Biserica Ortodoxă după ce s-a transformat în portavocea lui Putin pentru războiul din Ucraina
Sebastian Jucan • HotNews.ro
Binecuvântarea dată fără menajamente de patriarhul Kirill al Moscovei invaziei rusești din Ucraina a scindat Biserica Ortodoxă mondială, declanșând o rebeliune internă despre care experții spun că este fără precedent, scrie Reuters.
Patriarhul Kiril al Rusiei alaturi de ministrul apararii Serghei Soigu
\
Kirill, în vârstă de 75 de ani, un aliat apropiat al președintelui rus Vladimir Putin, vede războiul ca un parapet de apărare față de Occidentul despre care afirmă că e decadent, mai ales în ceea ce privește acceptarea homosexualității.
Mai mulți experți au declarat pentru Putin că el și putin împărtășesc viziunea asupra „Russkiy Mir” sau „lumea rusească”, o idee care leagă unitatea spirituală de expansiunile teritoriale ce vizează anumite teritorii ce au făcut parte din Uniunea Sovietică.
Ceea ce Putin vede ca o restaurație, Kirill vede drept o cruciadă. Însă patriarhul a declanșat nemulțumiri atât acasă în Rusia cât și în rândul unora dintre bisericile din străinătate afiliate Patriarhiei din Moscova.
În Rusia, aproape 300 de membri ai unui grup numit Preoți Ruși pentru Pace au semnat o scrisoare în care condamnă „ordinele criminale” puse în aplicare în Ucraina.
„Oamenii din Ucraina ar trebui să aibă propria alegere, nu să facă una cu pistolul la tâmplă, fără presiuni din partea Occidentului sau a Estului”, notează preoții în scrisoare.
Din cei 260 de milioane de creștini ortodocși din lume, în jur de 100 de milioane trăiesc în Rusia și o parte a celor din străinătate sunt în unitate cu Moscova. Însă războiul a dus acum la tensionarea acestor relații.
Fără rugăciuni pentru patriarhul Kirill
În Amsterdam, războiul i-a convins pe preoții parohiei Sfântul Nicolae să nu îi mai pomenească numele în timpul rugăciunilor. Un episcop rusc care a fost în vizită în Europa de Vest a încercat să îi facă să se răzgândească dar parohia a anunțat luni ruperea legăturilor cu Patriarhia din Moscova.
Decizia a fost „un pas foarte dificil de urmat, luat cu durere în inimile noastre”, au anunțat preoții ortodocși din Amsterdam, unde se află una dintre cele mai importante comunități ortodoxe din Olanda.
„Kirill pur și simplu a discreditat Biserica”, afirmă rev. Taras Komici, profesor de teologie la Universitatea Hope din Liverpool și membru al Bisericii greco-catolice din Ucraina. „Mai mulți oameni vor să ia atitudine în Rusia dar le este teamă”, le-a spus el jurnaliștilor de la Reuters în timpul unui interviu la telefon.
Ucraina are în jur de 30 de milioane de credincioși ortodocși, divizați între Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei) și alte două Biserici Ortodoxe din țară. Patriarhul ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului a recunoscut autocefalia (independenția) uneia dintre cele două, Biserica Ortodoxă din Ucraina.
Biserica Ortodoxă a Rusiei consideră Ucraina ca având o importanță crucială întrucât o vede ca leagănul civilizației ruse, misionarii ortodocși bizantini convertindu-l aici în secolul X pe prințul păgân Vladimir I.
Kirill, criticat inclusiv de Biserica Ortodoxă Ucraineană ce ține de Moscova
Mitropolitul Onufrie al Kievului, întâistătătorul bisericii ucrainene ce aparține de Patriarhia Moscovei, a făcut apel la Vladimir Putin „să pună imediat capăt războiului fratricid” în timp ce arhiepiscopul Evloghie din Sumî, un alt membru al bisericii legate de Rusia, le-a spus preoților să nu se mai roage pentru Kirill.
Kirill, care pretinde că Ucraina este o parte indivizibilă a jurisdicției sale spirituale, a rupt deja legăturile cu patriarhul ecumenic Bartolomeu, considerat succesorul spiritual al apostolului Andrei și „primul între egalii săi” în raport cu ceilalți conducători ai Bisericilor Ortodoxe.
„Unele Biserici sunt atât de furioase pe Kirill din cauza poziției sale față de război încât vedem o revoltă în lumea ortodoxă”, afirmă Tamara Grdzelidze, profesoară de Studii Religioase la Universitatea de Stat Ilia din Georgia și fost ambasador al Georgiei la Vatican.
Teologi ortodocși din mai multe instituții prestigioase printre care și Centrul de Studii Creștin Ortodoxe al Universității Fordham din New York și Academia de Studii Teologice din Volos, Grecia, i-au condamnat într-un comunicat comun pe „acei lideri ai Bisericii care își îndeamnă comunitățile să se roage în moduri care încurajează activ ostilitatea”.
Printre liderii ortodocși care au criticat războiul din Ucraina se numără patriarhul Daniel, Patriarhul Teodor al II-lea al Alexandriei și Africii și arhiepiscopul Leo al Finlandei.
Prăpastie între ortodocșii ruși și ceilalți creștini
Poziția lui Kirill a creat o prăpastie între Biserica Ortodoxă Rusă și celelalte biserici creștine.
Secretarul general al Consiliului Mondial al Bisericilor, rev. Ian Sauca, i-a scris lui Kirill pentru a-i cere să „intervină și medieze cu autoritățile oprirea acestui război”.
Kirill a refuzat, răspunzând că NATO că îşi extinde prezenţa militară la graniţele Rusiei şi ignoră temerile Moscovei privind un posibil atac. Liderul Bisericii Ortodoxe Ruse a acuzat forţele străine că au creat în mod deliberat o prăpastie între ruşi şi ucraineni şi că încearcă să „reeduce” oamenii din Ucraina pentru a deveni duşmani ai Rusiei.
„Acest conflict tragic a devenit parte a unei strategii geopolitice la scară largă care vizează, în primul rând, slăbirea Rusiei”, a afirmat Kirill în scrisoare.
După Revoluția Bolșevică din 1917, liderii comuniști au început să dezmembreze Biserica Ortodoxă a Rusiei. Însă Stalin a readus-o în prim plan pentru a motiva populația după invadarea Uniunii Sovietice de către Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
„Aceeași idee este acum reînviată de către Putin”, afirmă Olenka Pevni, profesor de studii slavone și ucrainene la Universitatea Cambridge din Londra.
„În condițiile în care poziția Rusiei în lume și identitatea rusească au început să se șubrezească, Putin a apelat din nou la Biserică pentru a-l ajuta să-i strângă pe ruși sub controlul său și a încercat să îi lege pe oamenii unor țări independente precum Ucraina de Rusia prin promovarea ideii unei Biserici Ortodoxe Ruse unificate”, explică aceasta.
https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25433735-revolta-fara-precedent-biserica-ortodoxa-dupa-patriarhul-kirill-transformat-gornistul-lui-putin-razboiul-ucraina.htm
/////////////////////////////////////////
Cand te lasi prostit… Lux pe spinarea credincioşilor: Patriarhul Kirill, acuzat că zboară cu un avion privat folosit de amanta unui bancher rus. Cât ar costa aeronavaPatriarhul Kirill a mai fost acuzat că este un iubitor al luxului.
Capul Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Kirill, dar şi mai mulţi oficiali ai Kremlinului se numără printre cei care au folosit un avion privat în valoare de 43 de milioane de dolari aparţinând unei companii care lucrează în strânsă colaborare cu statul rus.
Aparatul, marca Gulfstream G450, a fost folosit de Patriarhul Kirill în 2017, dar şi de trei foşti sau actuali oficiali de la Kremlin în ultimii trei ani, scrie The Bell.
Reporterii publicaţiei au studiat istoricul de zbor al avionului privat Gulfstream G450, care din 2013 până în 2016 a aparţinut companiei Helter Management Ltd offshore (Isle of Man), care făcea parte din grupul firmelor care controlau VTB Bank.
La sfârşitul anului 2016, aeronava a fost înregistrată din Maine în San Marino sub numărul T7-ZZZ, sub care zboară acum. Ulterior, serviciul european Eurocontrol a indicat operatorul Skyline Aviation din San Marino, devenită proprietar al aeronavei.
În trecut, Patriarhul Kirill a mai fost acuzat că este un iubitor al luxului. El ar fi deţinut un iaht, un ceas de lux de 30.000 USD şi o proprietate în centrul Moscovei.
Dezvăluirile despre avionul privat de lux au fost făcute anterior de Aleksei Navalnîi, cea mai cunoscută figură din rândul opozanţilor regimului de la Kremlin.
Navalnîi susţine că iubita directorului general al băncii de stat VTB, Nailia Asker-Zade, şi soţia prim-ministrului Dmitri Medvedev au zburat şi ele cu acest avion privat aflat în proprietatea unei companii off-shore având legături cu VTB.
Citește și: Vladimir Putin îşi resuscitează banca abia mutată la Budapesta, unde şi România este acţionar
Citește și: Zelenski îşi vizitează soldaţii pe câmpul de luptă înainte să dea ochii cu Putin la Paris. Planul B pentru Donbas
Citește și: VIDEO Valiza nucleară a lui Vladimir Putin, prezentată la un post rus de televiziune
https://adevarul.ro/stiri-externe/rusia/lux-pe-spinarea-credinciosilor-patriarhul-kirill-1988410.html
//////////////////////////////////////////
Parlamentari britanici, acuzaţi de agresiuni sexuale
După Hollywood, scandalurile sexuale ajung şi în Parlamentul de la Londra. Jurnaliştii au descoperit că femeile care lucrează la Westminster se sprijină reciproc pentru a se apăra de prădătorii sexuali. Volume 90% embed Caii Reginei Elisabeta a II-a Cum va arăta domnia Regelui Charles al III-lea Cum a fost întâmpinat de public noul rege Charles al III-lea Prințul Charles, sărutat de o femeie în timpul unei băi de mulțime Regele Charles al III-lea, primul discurs public Se schimbă banii în Marea Britanie Legăturile cu România ale lui Charles, noul rege al Marii Britanii Irlanda de Nord: O societate divizată Truss îi critică pe britanici Ele vorbesc pe un grup secret de Whats App despre parlamentarii şi miniştrii care au avut un comportament neadecvat, îşi spun cu cine nu e bine să urci în lift, să mergi cu taxiul sau să participi la conferinţe. Totul cu speranţa că, astfel, alte angajate să nu le mai cadă victime. Dezvăluirile merg mai departe şi vorbesc despre partide de sex în birourile parlamentare şi şefi care le cer deschis favoruri sexuale subalternelor sau li se adresează cu apelative considerate pornografice. Reprezentanţii Westminster spun că îi sfătuiesc pe toţi cei care sunt victime ale unui astfel de comportament să facă reclamaţie la poliţie.
Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/parlamentari-britanici-acuzati-de-agresiuni-sexuale-818606
Informaţiile publicate pe site-ul Digi24.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația aplicabilă, doar în limita a 120 de caractere.
https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/parlamentari-britanici-acuzati-de-agresiuni-sexuale-818606
///////////////////////////////////////////
Retea de 100 de „preoti” catolici homosexuali …
Citez din articolul 100 de preoţi homosexuali prinşi într-o reţea a perversiunii:
Până la 100 de preoţi din Italia au fost şantajaţi de doi bărbaţi care au folosit Facebook şi Messenger pentru a le întinde o capcană şi, ulterior, le-au cerut bani pentru a păstra tăcerea în privinţa relaţiilor sexuale pe care le-au avut cu aceştia, potrivit unei investigaţii a poliţiei, citată de revista italiană Panorama.
Bărbaţii, care au fost arestaţi sub suspiciunea de şantaj pe 26 iulie, au cerut până la 10.000 de euro unor preoţi pentru a păstra tăcerea în privinţa sesiunilor lor erotice virtuale şi a partidelor de sex. După ce a confiscat lista de contacte şi înregistările sesiunilor erotice prin webcam din casa în care locuiau cei doi bărbaţi, Diego Maria Caggiano, în vârstă de 35 de ani, şi Giuseppe Trementino, în vârstă de 30 de ani, poliţia crede că preoţii vizaţi au împărtăşit între ei detalii despre potenţialii parteneri sexuali printr-un forum privat.
Trementino le-a spus anchetatorilor că a început să întreţină relaţii sexuale cu un preot după o întâlnire întâmplătoare, anul trecut, în timp ce lucra pentru o companie de curierat din sudul regiunii Molisano. Preotul îl plătea în mod regulat pe Trementino şi i-a cumpărat chiar şi o maşină, dar în cele din urmă l-a denunţat poliţiei. Între timp, Trementino a declarat că un al doilea preot l-a contactat pe Facebook şi l-a invitat să petreacă trei zile cu el la un hotel din Roma, oferindu-i un bilet de tren şi 300 de euro pentru a cumpăra canabis, alcool şi prezervative. Trementino susţine că a început să primească cereri pentru sesiuni erotice prin webcam de la „zeci” de preoţi. „Ajunsesem să primesc până la cinci cereri pe zi din toată Italia şi chiar una din Franţa. Aveam impresia că nimerisem în mijlocul unei reţele perverse”. Un alt preot a mărturisit că i-a dat lui Caggiano 7.000 de euro obţinuţi din donaţiile credincioşilor şi din banii destinaţi săracilor.
Anul trecut în Italia a apărut o carte, intitulată Sexul şi Vaticanul, în care acuză Sfântul Scaun că tolerează preoţii care frecventează barurile gay din Roma. Începând din luna iulie, revista Panorama a declanşat o campanie de dezvăluiri despre reţelele de preoţi homosexuali.
Retea de 100 de „preoti” catolici homosexuali …
//////////////////////////////////////////
Un preot catolic homosexual spune ca 98% din preoţii pe care îi cunoaşte sunt gay
Citez din articolul FOTO/VIDEO Scandal sexual în sânul Bisericii Catolice, la Roma:
Un jurnalist italian, însoţiti de un complice “gay”, s-a infiltrat într-un grup de preoţi suspectaţi a fi homosexuali. Timp de 20 de zile, au investigat viaţa de noapte a clericilor din Roma şi au înregistrat cu o cameră video petrecerile şi actele de perversiune ale feţelor bisericeşti.
Publicaţia italiană “Panorama”, prin intermediul jurnalistului Carmelo Abbate, a dezvăluit viaţa dublă a preoţilor din Roma, împărţiţi între slujbele bisericeşti zilnice şi relaţiile sexuale întreţinute cu alţi bărbaţi.
În baza dovezilor obţinute, compuse din înregistrări video ce prezintă “distracţiile” preoţilor, o serie de investigaţii au fost demarate de Vicariatul Catolic, scandalizat de imaginile publicate în presă.
Reportajul identifică numeroase feţe bisericeşti cu viaţă dublă, publicaţia “Panorama” prezentând trei dintre cazurile investigate: cel al lui “Paul”, “Carlo” şi “Luca”, numele atribuite fiind fictive, însă, pentru a proteja identitatea preoţilor.
Scandalul din sânul Bisericii începe prin mărturia lui “Paul”, un preot franciscan de 35 de ani, pe care jurnalistul de la “Panorama” l-a întâlnit pe 2 iulie, la o petrecere de homosexuali dintr-un bar din cartierul Testaccio, din Roma. La eveniment era prezent şi “Carlo”, al doilea preot, de aproximativ 45-50 de ani.
Bărbaţii aflaţi în local, printre care şi reprezentanţii Bisericii, erau semi-nuzi, petrecerea transformându-se treptat într-o orgie în care vicarii şi celilalţi homosexuali întreţineau relaţii sexuale, fără reţineri. Dezmăţul a continuat acasă la “Paul”, unde complicele gay al jurnalistului i-a cerut preotului să poarte sutana în timp ce făceau sex. Actul sexual a fost filmat cu o cameră ascunsă.
După prima seară, în care jurnalistul şi complicele său au câştigat încrederea clericilor, “Paul” şi “Carlo” i-a invitat pe cei doi la “Gay Village”, din Roma. Întâlnirea din data de 3 iulie a avut acelaşi final ca cea din ziua precendentă.
Pe “Carlo”, jurnalistul şi complicele său l-au întâlnit într-un restaurant din centrul Romei, cunoscut ca loc de întâlnire pentru preoţii ce duc vieţi duble.
Totodată, “Carlo” a mărturisit că aproximativ 98% din preoţii pe care îi cunoaşte sunt gay şi că există o fracţiune intransigentă a Bisericii care, în loc să recunoască fenomenul homosexualităţii, neagă realitatea. La finalul mesei, “Carlo” a părăsit restaurantul alături de complicele gay şi a avut relaţii sexuale cu acesta, filmate, de asemenea, cu o cameră video ascunsă.
Comentariu saccsiv:
Iata si filmuletul postat la articolul de mai sus. Mentionez ca este gretos, chiar daca nu-i arata complet dezbracati. De la minutul 1:30 il puteti vedea cum se imbraca in straiele preotilor catolici, sarutand echivalentul epitrahilului si inchinandu-se.
Nu stiu daca totul este real sau nu-i decat o facatura. Vom stii mai multe dupa ce isi spune parerea si Vaticanul. Nu stiu nici daca procentul acela de 98% este adevarat, insa cert este ca de la o vreme tot aflam de scarbosenii la catolici:
Scandal homosexual la Vatican
VATICANUL este forţat să se apere impotriva cazurilor de ABUZ SEXUAL
Afirmatia unui cardinal despre legatura dintre HOMOSEXUALITATE si PEDOFILIE este aprig atacata de organizatiile gay
Noi stim ca papistasii sunt in mare ratacire. Dar ei probabil ca nu stiu si se considera crestini adevarati. In aceste conditii, cum pot sa slujeasca dupa un dezmat homosexual sau pedofil? Chiar nu le pasa? Chiar fac pe preotii doar din motive financiare?
Cititi va rog si:
Controlare prin SODOMIZARE si umilire sexuala
VIDEO: Un preot catolic homosexual spune ca 98% din preoţii pe care îi cunoaşte sunt gay
/////////////////////////////////////////
http://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/
///////////////////////////////////////////
Tezaurul României: un veac de surghiun în gulagul rusesc
Vasile Surcel Reportaj,
„Nu îmi imaginez că o conducere a Rusiei să returneze ceva României, nici acum, nici în viitor”, declara, cu niște ani în urmă, Alexander Konovalov, directorul Institutului pentru Evaluări Strategice din Moscova. Fără să o spună explicit, demnitarul moscovit făcea referire la returnarea Tezaurului României, furat de URSS cu peste un secol în urmă. Încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare, românii nu au avut și nu au nici în ziua de azi, încredere în ruși, pe care, de obicei, îi înjură ori de câte ori au ocazia. Iar în ultimele decenii, unul dintre motivele cel mai des invocate pentru a explica această atitudine este furtul Tezaurului României. Dar, în ultimele decenii, s-a anunțat, periodic, înființarea unor ,,comitete și comiții” care s-au lăudat că vor anula efectele acelui jaf național, iar Tezaurul va reveni în România. Dar, toate acele promisiuni au fost, și au rămas, vorbe în vânt. Iar acum, la peste un veac de la acel jaf național, prea puțini sunt cei care mai știu despre este vorba: ce a fost acel ,,Tezaur” și mai ales cum de a ajuns el pe mâna rușilor.
Regatul României a întrat în Primul Război Mondial, în vara anului 1916, după doi ani de neutralitate. A fost o decizie dramatică, care a fost luată la scurt timp după ce i se ceruse, ultimativ, să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Până la urmă sub presiunea acestei cereri categorice, dar și într-o situație militară catastrofală, Guvernul Român a acceptat să intre în război de partea Antantei. Primul episod militar în care s-a angajat armata noastră a început în seara de 27 august 1916, prin lupta de la Fundata. Este vorba de o localitate amplasată în mijlocul culoarului Rucăr-Bran, un sat prin care trecea granița dintre România și Austro-Ungaria. Acolo și-a pierdut viața primul militar român implicat în prima conflagrație mondială: locotenent-colonelul Gheorghe Poenaru Bordea, împușcat de unguri chiar în seara zilei în care România a intrat în război. Inițial, implicarea României în război a luat pe nepregătite Puterile Centrale, iar milionul de militari aduși pe front de țara noastră părea că va înclina balanța în avantajul Antantei. Dar, acel avantaj a durat puțin căci aliații României nu și-au respectat angajamentele militare asumate prin convenții. În plus, câteva decizii de strategie militară neinspirate ale acelorași aliați au modificat raportul de forțe dintre cele două tabere combatante: trupele inactive din Italia și Balcani au fost aruncate în luptă pe frontul românesc. În plus, s-a dovedit rapid că armata noastră nu era pregătită, din punct de vedere strict militar: tehnica de luptă era învechită și de proastă calitate, iar soldații slab instruiți. Astfel că rezultatele negative s-au văzut rapid. În circa patru luni, cea mai mare parte a teritoriului nostru, inclusiv Capitala, au fost ocupate de trupele inamice. Au fost luni cumplite, în care România părea să fi ajuns la un pas de a fi ștearsă de pe harta lumii. Atunci, cu puțin timp înainte ca și Bucureștiul să fie ocupat, Guvernul, Casa Regală și cele mai importante instituții ale statului s-au retras în Moldova, într-un refugiu despre care nimeni n-avea habar cât va dura. Atunci Iașiul a căpătat statutul de capitală provizorie a Regatului României. Iar odată cu acest statut, ce-i drept tranzitoriu, l-a căpătat și pe cel de centru financiar al țării. Astfel se face că, pe 15 noiembrie 1916, Banca Națională s-a mutat, și ea, tot acolo. Iar odată cu ea au fost mutate și rezervele sale, aur și alte metale prețioase care garantau acoperirea financiară a monedei naționale. Executată în mare grabă, acest mutare avea să fie doar primul pas din odiseea fără sfârșit a Tezaurului național. Din păcate, situația de pe front s-a agravat de la o zi la alta, iar în decembrie 1916 s-a luat în calcul chiar și posibilitatea ca întregul teritoriu național să cadă sub ocupația inamică. Erau momente de cumpănă pentru însăși existența noastră ca stat, fapt care a obligat autoritățile politice ale vremii să ia o serie de măsuri excepționale. Iar una dintre aceste măsuri a fost punerea tezaurului național la adăpost, undeva dincolo de granițele care păreau din ce în ce mai greu de apărat. Din păcate, atunci, în acea situație disperată, oficialii români au decis că locul cel mai apropiat și cel mai sigur unde putea fi trimis tezaurul erau seifurile „Tezaurului Imperial” de la Kremlin, din capitala Rusiei țariste.
Decizia lui Brătianu
Cum de s-a ajuns în această situație? Printr-o decizie politică! Atunci, cu peste un secol în urmă, după o analiză a situației politico-militare, puternicii vremii au decis că răspunderea pentru averea Băncii Naționale și implicit pentru soarta Tezaurului, revenea Consiliului de Miniștri. Astfel se face că, înainte de a lua o decizie, marele om de stat Ioan I.C. Brătianu, în calitatea lui de șef al Guvernului, a examinat mai multe variante de salvare a tezaurului țării, care ar fi urmat să fie dus în străinătate. Mult mai târziu, Mihail Gr. Romașcanu a relatat că atunci, în noiembrie-decembrie 1916, Brătianu s-a consultat cu cei mai importanți bancheri ai vremii. Mauriciu Blank, unul dintre aceștia, a propus mutarea tezaurului la Londra. Dar Brătianu s-a opus acestei idei, sub motiv că drumul pe mare ar fi fost deosebit de periculos, din cauza submarinelor germane. Din același motiv a fost respinsă și ideea trimiterii tezaurului în SUA. Tot Blank a mai propus trimiterea averii Băncii Naționale în Elveția ori Danemarca, țări neutre, neimplicate în război. Dar Brătianu n-a acceptat nici aceste variante. Și, de parcă nu ar fi înțeles nimic din lecțiile istoriei, Ioan I.C. Brătianu a fost cel care a propus și apoi a susținut trimiterea tezaurului la Moscova. Argumentul său, la fel de greu de înțeles, și atunci la fel ca și acum, a fost că „Rușii s-ar putea simți jigniți dacă am prefera puternica Anglie în locul țării lor”. Mult mai lucid decât liderul politic, bancherul Mauriciu Blank i-a atras atenția lui Brătianu: ,,Cunosc Rusia, cunosc mobilitatea spiritelor de acolo si nesiguranța terenului pe care se calcă în acest vast imperiu. Un asemenea depozit în mâna Moscovei nu e sigur în clipele actuale și vom avea deziluzii amarnice.” Din păcate, timpul i-a dat dreptate bancherului și nu politicianului. Dar, nici acum nu este prea clar ce a avut Brătianu în vedere atunci când a vorbit despre ,,supărarea rușilor” și nici cât ar fi contat aceasta în condițiile în care, peste doar câteva luni, regimul țarist avea să fie eliminat în mod violent de bolșevicii lui Lenin. Cert este un lucru: Rusia țaristă, devenită aproape peste noapte Uniunea Sovietică, nu s-a simțit niciodată jignită de postura morală în care s-a pus odată cu refuzul de a ne restitui tezaurul.
Două ,,transporturi”
Cantitatea de obiecte trimise la Moscova, precum și condițiile speciale din acea perioadă au impus organizarea a două transporturi diferite.
PRIMUL TRANSPORT.14 Decembrie 1916, gara Iași: O parte a Tezaurului României, concret 1.738 de lăzi pline cu lingouri de aur, bijuteriile Reginei Maria și obiecte de patrimoniu cultural extrem de prețioase, toate estimate la peste 320 milioane lei-aur au fost încărcate în 17 vagoane. Semnat într-o situație deosebit de dramatică pentru țara noastră, Protocolul româno-rus de garantare a tezaurului pe perioada transportului și depozitării, semnat la 14 decembrie 1916, între generalul Mosolov, împuternicitul Rusiei, și ministrul de finanțe Victor Antonescu, a fost primul pas care a pecetluit soarta tezaurului României. Citând izvoare istorice ale vremii, istoricul Ioan Ioan Scurtu menționează, în lucrarea „Tezaurul României de la Moscova”: ,,Tezaurul Băncii Naționale a României, precum și celelalte lăzi se găsesc, începând din ziua în care au fost încredințate delegatului Guvernului Imperial și încărcate în vagoane, sub garanția Guvernului Imperial al Rusiei în ceea ce privește securitatea transportului, securitatea depozitării, precum și a înapoierii în România”.
AL DOILEA TRANSPORT. Peste doar câteva luni, în vara anului 1917, pe fondul temerilor că armata română va fi învinsă pe frontul din Moldova, autoritățile române au luat decizia să mai trimită un tren cu valori la Moscova. De această dată, a fost vorba despre 24 de vagoane în care au fost încărcate valori de circa 1,6 miliarde lei aur aparținând Băncii Naționale şi 7,5 miliarde de lei aur, bijuterii, tablouri şi multe alte obiecte prețioase aflate în seifurile Casei de Depuneri și Consemnațiuni. Documentele oficiale semnate înaintea acestui transport, menționează că toate bunurile „trec sub garanția guvernului Rusiei în ceea ce privește securitatea transportului, depozitării, precum și a înapoierii în România”. Omul însărcinat de Guvernul român să supravegheze al doilea transport până la Moscova cu ceea ce a fost numit „Trenul băncilor“, și depozitarea Tezaurului României a fost Alexandru Lapedatu. Din jurnalul său aflăm că drumul spre Moscova a fost plin de peripeții: ,,În ziua plecării, însoțitorii au aflat că au un vagon mai puțin, de era să rămână peste noapte cu lăzile pline de documente sub cerul liber, în ploaie. Călătoria a fost amânată. Vagoanele de clasa I fuseseră deja rezervate pentru rude, prieteni și chiar metrese ale mai-marilor vremii. Rușii, care nu asistaseră la îmbarcare, n-au vrut să ia în primire vagoanele, până când încărcătura n-a fost descărcată, reîncărcată și inventariată în fața lor. Trenul a plecat cu trei zile întârziere. Dincolo de graniță, soldații ruși dădeau năvală în vagoane. Au fost împiedicați să urce acolo de cazacii care păzeau cu arma în mână trenul ce le fusese încredințat”. Iar pe 6 august 1917, Lapedatu menționează: ,,La ora trei am ajuns la Kremlin, unde am depus lăzile într-o sală mică și umedă, sală care a fost acceptată, negreșit, fără să fi fost văzută” (…) „9 august 1917. Ocupați cu aranjamentul de la Casa de Depuneri, pe care l-am terminat. În subsolul acestei case avem 48 de lăzi, deasupra 26, iar la Kremlin 99” (…) „23 august 1917. Azi noapte am început mutarea lăzilor de la Kremlin la Casa de Lombard. Am dus, în 11 camioane, cam jumătate din ele, cele mai multe ale Ministerului de Externe și Interne, restul ale noastre, ale Ministerului Cultelor și ale Domeniilor”.
Un inventar fabulos
În total, cele două transporturi au transferat în Rusia un inventar fabulos: 91 de tone în monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care reprezentau Tezaurul Băncii Naționale a României. Acestora li s-a adăugat o bună parte a tezaurului nostru cultural, compus din comorile antice descoperite pe teritoriul României, inclusiv celebra „Cloșcă cu puii de aur”. În plus, au fost acțiuni, obligațiuni, titluri de credit; arhiva și colecția numismatică a Academiei Române, tablouri semnate de Grigorescu, Amann şi Luchian, cărți rare, odoarele mănăstirilor din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, precum și colecții ale multor alte instituții publice și particulare. Tot în Rusia au ajuns atunci și majoritatea hârtiilor de valoare aflate în gestiunea și visteria Casei de Economii și Consemnațiuni. Dacă lingourile din metal prețios și valuta-aur din primul transport a fost evaluate la circa 2,7 miliarde de lei-aur, bunurile din cel de al doilea transport au valorat peste 7,5 miliarde. Iar aceasta a fost doar valoarea strict contabilă, așa cum a fost ea consemnată în actele care au fost aduse și la cunoștiința autorităților de la Moscova. Așadar un total de peste zece miliarde de lei-aur. În urmă cu cinci ani, Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului BNR Mugur Isărescu, a declarat pentru presă că ,,valoarea tezaurului Băncii Naționale a României, depozitat, în 1916 și 1917, la Moscova este, potrivit unei estimări contemporane de câteva miliarde de euro. Este vorba despre 93,4 tone de aur fin în monede și lingouri.”
Istorie potrivnică
Din păcate, atunci când au decis trimiterea tezaurului în Rusia, politicienii români n-au evaluat corect realitățile de acolo și nici evoluția ulterioară a evenimentelor. Pe 3 noiembrie Alexandru Lapedatu scria în jurnalul său: ,,S-a isprăvit! Bolșevicii sunt victorioși pretutindeni. Paza militară s-a retras de pe străzi. Guvernul bolșevic e stăpân. Ceea ce lumea tot mai spera să nu se întâmple s-a întâmplat. Soarta noastră e pecetluită.” Și avea perfectă dreptate: la începutul anului 1918, noul conducător al puterii de la Răsărit, V.I. Lenin, a rupt relațiile diplomatice cu România. Fondul român de aur a fost declarat intangibil pentru autoritățile de la București. În limbaj diplomatic, bolșevicii au declarat că își asumă răspunderea de a-l „conserva” și de a-l înapoia poporului român cândva, la o dată neprecizată. Practic, era vorba de sechestrarea Tezaurului. După încheierea Primului Război Mondial, România a încercat în mai multe rânduri să obțină tezaurul de la ruși, însă negociatorii sovietici au lansat ideea că „ar fi dispuși să-l înapoieze doar la schimb cu Basarabia”.
Kakoi tezaur?”
Primele tentative de recuperare a Tezaurului au început imediat după încheierea primei conflagrații mondiale și s-au efectuat direct cu URSS, în calitatea sa de moștenitor politic al Rusiei țariste. Tratative încheiate, după cum era de așteptat, cu o serie de eșecuri repetate. Există informații conform cărora, în iunie 1935, URSS ar fi restituit României o parte din bunurile culturale ce făcuseră parte din Tezaur. În ciuda faptului că până atunci se afirmase că acele comori românești s-au pierdut în cursul războiului civil din Rusia post-țaristă, în 1958, pe vremea lui Hrusciov, „Marele frate de la Răsărit” a mai făcut un gest de bunăvoință: a restituit încă o mică parte a tezaurului. A fost vorba doar de bunurile cu valoare istorică, cea mai mare parte a vestigiilor arheologice, inclusiv celebra ,,Cloșcă cu puii de aur”. Acestora li s-au adăugat și o serie de tablouri și alte obiecte de artă care fac parte din patrimoniul cultural național. O altă tentativă de recuperare a rezervei de aur trimise în Rusia odată cu Tezaurul s-a produs prin 1965 când, abia venit la putere, Ceaușescu a trimis la Moscova o delegație care ar fi urmat să negocieze restituirea Tezaurului.
Tezaurul de la Pietroasele (Closca cu puii de aur)
,,Comitete și Comiții”
De-a lungul timpului, liderii sovietici de la Kremlin s-au prefăcut că nu știu mare lucru despre Tezaurul românesc. În 1965, Leonid Brejnev i-a spus lui Nicolae Ceaușescu: ,,Eu nu știu nimic! Ce tezaur? Hai să facem o comisie!”. După 26 de ani, în 1991, Mihail Gorbaciov i-a spus, și el, lui Ion Iliescu: ,,Nu sunt la curent cu problema Tezaurului. Hai să facem o comisie!” Ceea ce până la urmă, într-un alt context, s-a și întâmplat. Dar asta a fost după anul 2000, când problema Tezaurului a intrat în ,,zodia” birocrației. Pe 4 iulie 2003, atunci când s-a încheiat Tratatul privind relațiile prietenești și de cooperare dintre România și Federație Rusă, partea rusă a refuzat să discute despre problema Tezaurului. Totuși, a fost de acord cu înființarea unei comisii de istorici români și ruși care să studieze chestiunea. Dar înființarea acelei comisii a fost o simplă formalitate. Prima întrunire a acesteia a avut loc între 18 și 21 octombrie 2002. Următoarea a fost între 19 și 21 octombrie 2004, urmată de o alta, care a avut loc în toamna anului 2006. A urmat o ,,pauză” de zece ani și, abia pe 28 martie 2016, Ministerul român al Afacerilor Externe a anunțat că ,,În perioada 25-26 martie 2016 a avut loc, la Sinaia, cea de-a IV-a sesiune a Comisiei comune româno-ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relațiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial. (…) întâlnirea s-a desfășurat într-o atmosferă deschisă și constructivă, marcând un nou și important pas în direcția studierii problemelor care intră în competența Comisiei. Părțile au continuat schimbul de opinii privind diferite aspecte referitoare la Tezaurul României, inclusiv la valorile Băncii Naționale a României depuse la Moscova în timpul Primului Război Mondial…”, Cu aceea ocazie s-a convenit ca următoarea întâlnire să aibă loc în Rusia, în a doua parte a anului 2017. Apoi, întâlnirea a fost amânată pentru prima parte a anului 2018. Dar, anul trecut negociatorii români au fost anunțați că și această ședință a fost revocată. Motivul invocat a fost că ,,factorul politic”, mai precis Kremlinul, nu a agreat evenimentul. De fapt, anul trecut, reprezentanții Rusiei s-au retras definitiv din această comisie comună. Iar odată cu această decizie s-a pus capăt, definitiv, oricărei discuții privitoare la retrocedarea Tezaurului. Iată cum Istoria este cu adevărat implacabilă: Primul Război Mondial s-a încheiat de peste un secol, la fel ca și cel de al Doilea Război Mondial. Rusia țaristă s-a preschimbat în URSS iar apoi, și aceasta a părăsit scena istoriei. Fața politică a lumii s-a schimbat și s-a preschimbat de mai multe ori. Dar, un lucru a rămas neschimbat: Tezaurul României este, și acum, prizonier în gulagul rusesc.
Tezaurul României: un veac de surghiun în gulagul rusesc
//////////////////////////////////////////
Gulagul – Premiul Pulitzer, 2004 – o carte monument
Autor: Stelian Turlea
O carte monument, de proporţii impunătoare (677 pagini) a fost lansată spre sfârşitul anului trecut, la Institutul Cultural Român, în prezenţa autoarei, care declara : „De când a fost publicată cartea mea, în 2003, există o mai bună cunoaştere în Occident a destinului Europei de Est, pentru că ţările est-europene fac acum parte din Uniunea Europeana şi pentru că, din 1989 încoace, au fost scrise multe cărţi de istorie.” Este vorba de Gulagul. O istorie semnată de Anne Appelbaum, volum pentru care, în 2004, a obţinut Premiul Pulitzer.
„Această carte este o istorie a vastei reţele de lagăre de muncă răspândite cândva de-al lungul şi de-a latul Uniunii Sovietice… Cu timpul, cuvântul Gulag a ajuns să însemne nu numai administraţia lagărelor de concentrare, dar şi sistemul sovietic de muncă forţată în sine, sub toate formele şi varietăţile sale – lagăre de muncă, lagăre de pedeapsă, lagăre pentru deţinuţi de drept comun şi pentru deţinuţi politici, lagăre de femei, lagăre de copii, lagăre de tranzit. Într-o şi mai largă accepţiune, Gulag a ajuns să semnifice însuşi sistemul sovietic de represiune, cu întregul său şir de metode ; deţinuţii l-au numit cândva maşina de tocat : arestările, interogatoriile, transportul în vagoane neîncălzite pentru vite, munca silnică, destrămarea familiilor, anii petrecuţi în exil, morţile inutile şi premature.”
Anne Applebaum este jurnalistă, a publicat articole şi în New York Review of Books, Foreign Affairs şi Wall Street Journal, a studiat la Yale şi la London School of Economics, specializându-se în istorie şi în relaţii internaţionale, fapt care a contribuit la alegerea subiectelor cărţilor sale: Between East and West şi Gulag. A History. Trăieşte în Polonia şi este căsătorită cu Radosław Sikorski, de asemenea jurnalist, cunoscut mai ales ca ministru al apărării şi ministru de externe în ultimele guverne polone.
La baza lucrării lui Anne Applebaum se află o bibliografie care acoperă 20 de pagini, nu mai puţin de 19 arhive istorice din Uniunea Sovietică şi 700 de titluri de cărţi, studii, articole şi interviuri; dintre acestea, aproape jumătate sunt lucrări de memorialistică, publicate sau încă în stadiu de manuscris, interviuri de tip istorie orală, luate de autoarea însăşi în peregrinările ei prin regiunile unde au funcţionat colonii de muncă sovietice. Intervievaţi au fost şi victime şi călăi. Aflăm în amănunt cum erau arestaţi şi interogaţi prizonierii. Partea centrală a volumului se ocupă cu descrierea vieţii şi muncii în lagăre.
Cartea este impresionantă datorită faptului că analizează toate aspectele sistemului concentraţionar, de la modul şi scopul pentru care a fost creat, până la desfiinţarea lui şi mentalitatea post-GULAG a celor de ambele părţi ale gardului de sârmă ghimpată. Şi încearcă să explice de ce cei care au lucrat activ în sistemul concentraţionar sovietic nu au fost judecaţi şi condamnaţi, aşa cum s-a întâmplat cu capii nazişti după război.
Cifrele sunt greu de calculat. Dar între 1929, când lagărele au devenit un fenomen, şi până în 1953, când Stalin a murit, în jur de 18 milioane de oameni au trecut prin lagare. Dincolo de aceştia, alte 6 sau 7 milioane de persoane au fost deportate, nu în lagăre, dar au fost exilaţi. Asta înseamnă că, în total, peste 25 de milioane de oameni au trăit experienţa arestării înUniunea Sovieticădin timpul lui Stalin, adică 15% din totalul populaţiei.
În cei 60 de ani de existenţă ai Gulagului, 30 de milioane de oameni au trecut prin experienţa de zek (deţinut politic). Foarte mulţi dintre cei care au populat Gulagul nu s-au mai întors niciodată acasă, dar şi cei care au avut şansa de a se întoarcă au purtat până târziu stigmatul moral, politic şi civil de duşmani ai poporului. Nici măcar Soljeniţîn, care a descris în detaliu viaţa de lagăr, nu a reuşit întru totul să-i convingă pe occidentali şi chiar pe sovieticii „liberi” de existenţa acestei absurde şi diabolice trăsături a culturii sovietice: munca forţată. Anne Applebaum acţionează însă ca un anchetator conştiincios şi corect care se luptă nu doar cu dificultăţile administrării unei cantităţi imense de probe, adeseori contradictorii şi inexacte, ci şi cu inapetenţa paradoxală a victimelor pentru dreptate, cu tăcerea criminală a foştilor călăi şi cu indiferenţa societăţii. De aceea cartea sa va fi imposibil de ignorat în orice istorie a secolului al XX-lea.
„Anne Applebaum este nu numai o jurnalistă de mare talent, dar şi un istoric al fenomenului comunist în deplina sa complexitate, ca incarnare a unui demonism utopic, ori, altfel spus, a unei utopii demonice. Superb documentată, scrisă cu compasiune şi rigoare, cartea aceasta este comparabilă cu lucrările clasice din domeniu, inclusiv Arhipelagul Gulag al lui Soljeniţîn. Se constituie ea însăşi într-un monument pentru milioanele de victime ale totalitarismului comunist, pentru toţi cei care au fost supuşi unui experiment maniacal de distrugere a fiinţei morale şi a individului în genere. Recomand acest volum tuturor celor care vor să înţeleagă tragicele lecţii ale unui veac mai sângeros decat oricare altul.” (Vladimir Tismăneanu)
De ce socotim această lucrare o carte-monument? Este pentru prima oară când un număr impresionant, copleşitor de informaţii sunt adunate la un loc şi analizate. În al doilea rând, autoarea are o privire obiectivă. În al treilea rând, faptul poate cel mai important, o asemenea carte demonstrează că nu au fost cu nimic mai prejos crimele sovietice decât cele naziste, ba dimpotrivă, ultimii s-au inspirat din predecesorii lor. O carte care ar trebui citită de toţi tinerii şi toţi nostalgicii unui regim sperăm apus.
Anne Appelbaum – Gulagul. O istorie. Editura Humanitas. Traducere din engleză de Simona-Gabriela Vărzan şi Vlad Octavian Palcu.
https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/gulagul-premiul-pulitzer-2004-o-carte-monument-9377301
///////////////////////////////////
Reinventarea Gulagului. Andrei Kolesnikov: Sistemul rusesc de lagăre corecționale de muncă ar putea înlocui IKEA
La o expoziție de produse realizate de deținuții Serviciului Federal de Penitenciare din Ekaterinburg, Ivan Șarkov, șeful departamentului de adaptare la muncă a deținuților din Regiunea Sverdlovsk al Serviciului Penitenciar de Stat rus, a declarat că sistemul rusesc de lagăre corecționale de muncă ar putea înlocui IKEA. Deținuții lucrează mai bine, a spus el, și sunt mai ieftini, scrie Andrei Kolesnikov, expert Carnegie.
Alexander Fiodorov, șeful Serviciului Central al Penitenciarelor, din regiune, a susținut că lagărele de muncă penitenciare ar putea înlocui alte companii străine care au părăsit piața, notează Kolesnikov într-un editorial din The Moscow Times.
Deficitul de resurse și forța de muncă liberă
„Arhipelagul Gulag revine ca una dintre principalele unități de producție ale țării. Așa cum merg lucrurile, în curând FSB-ul se va sătura să acuze fizicienii profesioniști de trădare și spionaj și îi va trimite în „șarașki” pentru a inventa tehnologii avansate. În aceste tabere, vor aduce acea „suveranitate tehnologică” promisă de conducerea de vârf. Cam așa ar putea arăta „substituția importurilor” – pe care nimeni nu a văzut-o de fapt – în Rusia”, scrie expertul.
Rusia e „închisă ca o scoică”, iar autoizolarea și autarhia „au fost ridicate la nivelul de valoare managerială și virtute umană”. Dar Rusia nu are suficiente resurse pentru autosuficiență. „Așa că suntem forțați să ne întoarcem la metodele trecutului autarhic îndepărtat și să ne bazăm pe capacitățile unei forțe de muncă aproape libere, adică Gulagul”, subliniază Andrei Kolesnikov.
În acest context, sunt ușor de crezut zvonurile conform cărora prizonierii își pot „răscumpăra vinovăția” în fața patriei, servind în armată, în Ucraina. Autoritățile neagă, ceea ce face ca un astfel de lucru cu atât mai probabil.
Poate că este o lipsă de forță de muncă, dar nu există lipsă de prizonieri. Și astfel, „vedem o întoarcere la rădăcinile statului imperial sovieto-rus.”
„Gulagul avea odată o mare valoare economică. Dar asta a venit întâmplător, ceea ce ne face să ne gândim la rolul individului în istorie”, mai scrie Kolesnikov.
Frenkel-ul Frenkelizării
Andrei Kolesnikov amintește că „pentru a transforma închisoarea Solovki într-un lagăr de muncă aveai nevoie de un prizonier ca Naftali Frenkel, o persoană atât de versatilă încât este greu să îl definești profesional și personal. Era ca un personaj dintr-o nuvelă a lui Isaac Babel sau poate o combinație dintre gangsterul lui Babel din Odesa, Benia Krik, și un oligarh modern din timpul primei etape a acumulării de capital.”
Frenkel a fost un contrabandist celebru care a condus peste jumătate din Odesa, un tip priceput să se adapteze la circumstanțe externe, inclusiv la autoritățile sovietice și gardienii închisorii la care a fost mutat în cele din urmă. Dar, odată prins, a fost aproape executat și a ajuns la Solovki. Acolo și-a continuat cariera ca omul care rezolvă probleme și ca organizator de diverse tranzacții profitabile, devenind în 1925 șeful Departamentului de exploatare și comerț al Administrației Lagărului Special Solovețki (USLON), departament pe care îl crease. Săptămânalul Novîe Solovki, ziarul USLON și celula Solovețki a Partidului Bolșevic au publicat chiar un articol de Frenkel. „Pasiunea lui ar stârni invidia părintelui monetarismului, Milton Friedman, ca să nu mai vorbim de a părintelui reformei lui Kosîghin, Evsei Liberman”, scrie Andrei Kolesnikov.
De exemplu, Frenkel a remarcat că „modul în care funcționează fiecare unitate de producție necesită un calcul precis al tuturor cheltuielilor pe care le necesită și o determinare atentă a valorii produselor pe care le produce”. Nu este nevoie, susținea Frenkel, să se producă ceea ce nu este solicitat și neprofitabil: „…toată munca productivă trebuie, în toate părțile ei, să fie coordonată cu un singur criteriu principal al muncii economice — principiul autofinanțării”. El a fost tocmai un precursor al socialismului cu profit, din epoca perestroika, dar numai pe șinele șinelor Gulagului – la propriu și la figurat.
Principalul drum al dezvoltării
„Eforturile lui Frenkel nu au trecut neobservate de poliția secretă, iar mai târziu de conducerea țării. Și-a început cariera strălucitoare făcându-și mai întâi departamentul autosuficient. Apoi a transformat întregul lagăr într-un singur magazin mare, care era profitabil în virtutea muncii ieftine a prizonierilor. Frenkel îi vedea ca pe o biomasă productivă. Datorită lui Frenkel, lagărele de prizonieri ale țării au fost transformate în lagăre de muncă corecțională, cu accent pe al doilea cuvânt. Belomorkanal a fost creația lui. Linia principală Baikal-Amur a început sub el. Frenkel a devenit general locotenent când a fost numit șef al construcției căilor ferate Gulag și a așezat șinele eficient și rapid. Trei ordine ale lui Lenin au încununat activitatea acestui personaj unic, care a pășit din „Poveștile Odesei” a lui Babel direct în inima – sau mai degrabă în creierul și mușchiul – iadului lui Stalin.
Scepticii au numit reformele lui Kosîghin „libermanizare”, după profesorul Evsei Liberman, de la Harkov, care a susținut o mai mare independență pentru întreprinderi. Procesul de formare a ordinii economice autarhice actuale, conceput să folosească forța de muncă din închisoare pentru a înlocui munca întreprinderilor străine avansate, ar putea fi numit „Frenkelizare”. Alături de „importurile paralele” – sau contrafacerea legalizată, o idee care lui Frenkel i-ar fi plăcut – poate că Frenkelizarea va fi principala cale pentru dezvoltarea producției industriale în Federația Rusă de după 24 februarie 2022.
Munca – în special munca forțată – te face liber!”, conchide expertul.
http://stiri.tvr.ro/reinventarea-gulagului-andrei-kolesnikov-sistemul-rusesc-de-lagare-corec-ionale-de-munca-ar-putea-inlocui-ikea_911075.html#view
/////////////////////////////////////////
O”închisoare a popoarelor”… Români în Gulagul sovietic din Siberia- Autor: Valentin Hossu-Longin
Dintotdeauna, imperiul rus-fie că se numea ţarist, fie sovietic-a însemnat o”închisoare a popoarelor”, o închisoare în care erau mutaţi cu forţa dintr-o celulă în alta, după bunul plac al gardienilor;celulele erau gubernii şi mai târziu republici, iar gardienii deveniseră reprezentanţi ai poporului… prin NKVD.
Mişcările de populaţie aveau ca scop, pe de o parte, smulgerea oamenilor din pământul strămoşesc, pentru a-i slaviza, iar pe de alta, colonizarea unor imense teritorii nelocuite, deşertice, de tundră şi zăpezi, din centrul asiatic până dincolo de Cercul Polar. În locul celor dislocaţi, din localităţi cu un anumit grad de civilizaţie, erau împământeniţi ruşi sau rusofoni;desţăraţii erau meniţi să trăiască în lagăre de bordeie şi sârmă ghimpată-sau să moară de frig, foame, boli şi chiar glonţ!-, în vreme ce noii ocupanţi găseau case sănătoase şi ogoare cultivate. Cine nu rezista regimului din marele Gulag era sortit cimitirelor comune…
Recensământul din 1989Conform datelor recensământului oficial al URSS, din 1989, acolo trăiau 3.352.352 de moldoveni şi 146.071 de români. Iată repartizarea lor în principalele „Tări” sovietice:Moldova=2.794.749+2.477;Ucraina=324.525+134.825 şi Rusia=172.671+5.996. Pe lângă cele 15 republici unionale, sunt numărate 88 de republici, regiuni, districte, ţinuturi autonome şi oraşe din Federaţia Rusă, care în 1979 aveau 102.137 de moldoveni, pentru ca, după un deceniu, moldo-românii să fie cu aproape 170% mai mulţi. Numai din comparaţia cifrelor dintre cele două recensăminte se poate constata că politica de deznaţionalizare a regimului comunist avea să continue şi după stalinism, sub alte forme, în epocile hrusciovisto-gorbacioviste. Iată câteva exemple, care nu mai pot fi puse pe seama deportărilor staliniste, ci sunt datorate acelei politici imperiale de”împrăştiere”a populaţiilor conlocuitoare, începând cu serviciul militar şi terminând cu industrializarea şi desţelenirea pământurilor virgine.
Prezentând un tabel comparativ 1979/1989 al „moldovenilor”din Federaţia Rusă, scriitorul bucovinean-basarabean Mihai Prepeliţă, cu studii la Moscova, avea să afirme că”românii aşa cum i-a dispersat fostul regim totalitar, într-un spaţiu uriaş, preponderent de dincolo de Moscova, până la Murmansk şi până în Sahalin, Kamciatka sau Ciukotca, toţi sunt ai noştri, pentru toţi şi pentru fiecare ne doare depărtarea şi izolarea la care au fost împinşi, dorind ca această memorare să fie pentru ei un semn de solidaritate, de mângâiere şi de întărire”…Asta arată intensificarea măsurilor luate de autorităţile sovietice pentru”transportarea”românilor din locurile lor de baştină (Basarabia, Bucovina de Nord-Cernăuţi, Transcarpatia Maramureşului istoric, Transnistria, sudul Basarabiei-Odessa) a continuat şi după marea deportare/ expulzare din anii 1940, 1945, 1949. Toţi aceştia sunt, actualmente, peste un milion (din cele 5 milioane aflate dincolo de Prut)!
Trenuri oprite în pustiuVoi exemplifica cele de mai sus, pentru înţelegerea fenomenului deportării/ desţărării românilor în spaţiul sovietic, prin destinul celor ajunşi în Kazahstan, un imens teritoriu asiatic, o ţară eminamente deşertică, dar cu resurse colosale, de care puterea sovietică începuse să-şi dea seama încă din primele decenii ale instaurării bolşevismului. Numai că acolo trăia o populaţie redusă ca număr şi la nivel medieval. Ruşii nu se prea încumetau să ajungă aici, chiar dacă Stalin şi propaganda sovietică declanşaseră, în anii ă30, lupta pentru cucerirea pământurilor înţelenite! Băştinaşii trăiau în iurte, păşteau turmele până se epuiza hrana dată de Dumnezeu şi plecau zeci şi sute de kilometri, pentru un nou repaus, de câtăva vreme.
Noroc cu războiul şi consecinţele lui. Din lungile trenuri cu bou-vagoane, trimise spre Siberia, în „gări” de nimeni ştiute, erau aruncaţi cei sortiţi pieirii. Era Karaganda, ţinutul nimănui, intrarea într-un deşert al pierzaniei. Mii de basarabeni, bucovineni şi ostaşi ai Armatei Regale Române au fost abandonaţi în acest perimetru inospitalier. Deportările fuseseră făcute după un plan diabolic, însemnând despărţirea familiilor şi condamnarea, din capul locului, a copiilor, bătrânilor şi bolnavilor, care nu puteau munci, la înfometare. Era pusă în practică „marea deportare” din 6 iulie 1949, când 13 mii de familii au fost trimise sub pază înarmată în Siberia, Kazahstan şi alte regiuni îndepărtate ale imperiului. În iunie 2000, s-au comemorat 60 de ani de când primii basarabeni, nord-bucovineni şi herţeni fuseseră obligaţi să-şi părăsească pământurile pe care s-au născut şi au trăit strămoşii lor.
Cu acest prilej, a fost amintit că sovieticii au organizat, între 1944 şi 1950, deportarea şi trimiterea în lagăre a peste 250.000 de români, pentru ca în următorul deceniu să fie strămutaţi alţi 300.000;mai mult în 1965, 380.000 de români au fost constrânşi să părăsească Basarabia, în locul lor fiind aduşi peste o jumătate de milion de colonişti de origine slavă. Astfel, holocaustul românesc se ridică, în teritoriile răpite, la peste două milioane de oameni, adică la aproape 60% din populaţia aflată în stânga Prutului, la începutul războiului. Din zecile de convoaie trimise spre Siberia, aproape jumătate din „călători” ajungeau la destinaţie;transsiberianul făcea escale unde voia el, fie pentru a arunca morţii din vagoane, fie pentru a-i depozita pe cei sortiţi să desţelenească pământurile virgine. Din lună în lună, în imensa Karagandă rămâneau să muncească şi să supravieţuiească sute de români, adică moldoveni şi bucovineni.
Basarabia-pământ românesc-între cer si nisipLa recensământul din 1989, în RSS Kazahă nu s-a înregistrat nici un român;în cel peste un deceniu, în independenta Republică Kazahstan s-au declarat 596 români şi 19.458 moldoveni, din totalul de 15 milioane de locuitori, într-o ţară uriaşă, de peste 2, 7 milioane de kilometri pătraţi (de vreo zece ori mai întinsă decât România), cu două capitale, Alma-Ata (cea veche, în sud)şi Astana (cea nouă, în zona central-nordică). Aici trăiesc reprezentate 120 de naţionalităţi şi 45 de confesiuni religioase, într-un amalgam multietnic şi multicultural, pentru care actualul stat suveran a creat un organism al concordiei social-naţionale intitulat Adunarea Popoarelor din Kazahstan (APK).
Despre existenţa unei populaţii de etnie română, nici nu se punea problema înainte de 1990, deşi se ştia că primii moldoveni veniseră, în câteva zone, la cumpăna veacurilor XIX-XX, pe timpul foametei din guberniile ruseşti Basarabia şi Herson, în căutarea hranei. Despre deportaţii deceniului cinci, nici vorbă. Şi totuşi, tânărul ambasador Vasile Soare, numit la Alma-Ata în februarie 2002 (specialist în limbi mongolo-turanice, din care face parte şi kazaha), s-a hotărât să afle ce-i cu cetăţenii întâlniţi într-o zi în piaţa oraşului, mirându-se că se înţeleg, ei vorbind „moldovineşte”, el, româneşte! Aşa a început un lung proces de cunoaştere şi coagulare a celor cărora le era frică să-şi spună români, doar ei între ei glăsuind „moldovineşte”, în relaţiile diurne folosind rusa sau kazaha. Pus pe studiu şi călătorind foarte mult în întinderile asire, el avea să afle că înaintea destrămării Uniunii Sovietice, pe această imensă hartă deşertică trăiau cam 33.000 de moldoveni, prin anii ă60-70, unii basarabeni şi bucovineni întorcându-se ulterior în ţinuturile natale. I-a fost de mare folos studiul unui lingvist, cercetător al spaţiului centr-asiatic, scris în 1990, care relata despre populaţiile din perioada hrusciovistă, de la sfârşitul anilor ă50, când se ducea lupta pentru desţelenirea pământurilor din Kazahstan, pentru dezvoltarea agriculturii socialiste.
Trecuse un deceniu de la marile deportări sovietice şi el ajunsese în nordul Kazahstanului, unde moldovenii îşi creaseră propriile aşezări, în plin deşert, spre deosebire de locurile autohtonilor. La sosirea lui, în satul Basarabca, plin de verdeaţă, cu pomi fructiferi, grădini de zarzavat şi muşcate în ferestre, viţă-de-vie şi fântâni la răspântii, s-a adresat în ruseşte, primului bărbat întâlnit, cerându-i o cană cu apă. Omul de lângă fântână s-a adresat în româneşte, vecinului de peste drum:”Hai, măi, moş Niculaie, că ai vint în ospeţie!”.Şi l-au poftit la masă şi el a înnoptat în „casa mare”, adică odaia de musafiri, cu ştergare, blide şi icoane pe pereţi, cum avea să vadă şi în alte cinci sate din pustietate şi să afle că ei şi părinţii lor fuseseră aruncaţi din bou-vagoane, între cer şi nisip. Mulţi dintre ei n-au rezistat, şi i-au mâncat ciorile, până să-i poată pune într-o groapă fără cruce, cum dispunea NKVD-ul…
Prima „Asociaţie moldo-română” din KazahstanÎntr-un interviu publicat în urmă cu doi ani (Ziua, 2 noiembrie 2004), când E.S. Vasile Soare se afla în concediu, aveam să aflu eforturile pentru înfiinţarea unei organizaţii a etnicilor români, deoarece numai aceştia nu aveau o asociaţie proprie-în cadrul Adunării Popoarelor din Kazahstan-să-şi susţină drepturile, precum celelalte minorităţi (tătari, ucrainieni, polonezi, nemţi, armeni, unguri, coreeni ş.a.). A trebuit, mai întâi să-i descopere, în Karaganda, regiune din extremul nord, cât o ţară, la peste 1000 km Alma-Ata, după o călătorie de-o noapte, cu trenul. A dat de satele moldovenilor, acolo unde fuseseră îngropaţi mii de români, într-unul din lagărele staliniste, în urmă cu o jumătate de secol. Trebuie spus că în acea zonă, de 1000 km/600 km, era o reţea de 24 de lagăre de prizonieri, desfiinţate la sfârşitul anilor ă50, ale căror documente fuseseră arse, rămânând, printr-o minune, cele ale lagărului „Spask 99”, cu 67.000 de prizonieri de război, dintre care o zecime era formată din români, soldaţi şi civili. Ambasadorul a identificat locul detenţiei şi dispariţiei acestora, punându-le o piatră de mormânt creştinesc şi stabilind lista cu numele eroilor din zonă.
Aşa i-a cunoscut şi pe urmaşii acestora, supravieţuitori ai holocaustului bolşevic, câţiva trăind şi în capitală:pe Nicolae Toma, octogenarul care le-a recitat „Peneş Curcanul” şi „Codrule, codruţule”, pe învăţătorul Mihai Groza, un fel de rapsod al etniei noastre, cu ajutorul căruia a fost înfiinţat Ansamblul ROMÂNAŞUL, punând bazele”Asociaţiei româno-moldovene din Kazahstan”(ARMK), înregistrată juridic în 27 mai 2003. Denumirea poate contraria! Realitatea locului a impus-o:dacă cei ce se declaraseră români ştiau ce sunt şi de unde provin, moldovenii cu greu conştientizau că nu sunt slavi! Era urmarea firească a politicii de deznaţionalizare, începută încă de pe vremea deportărilor şi continuată până azi, în Republica Moldova, unde basarabenilor încearcă să li se impună ideea că sunt cu totul altceva decât români! Prin acţiuni susţinute de ambasada noastră (spectacole la televiziune, conferinţe publice şi întruniri particulare la sediu) s-a ajuns să se ştie, pe de o parte, ce au comun românii cu moldovenii, iar pe de alta, s-a vorbit, pentru prima oară, despre faimosul tratat Ribbentrop-Molotov şi consecinţele lui, tinerilor moldoveni-kazahi li se spusese că părinţii lor au venit acolo în căutarea libertăţii şi bunăstării sovietice, după ce fuseseră supuşi regimului burghezo-moşieresc românesc…
Pregătind acest articol-documentar, i-am telefonat tânărului nostru ambasador, pentru a afla noutăţi despre cei pe care cu adevărat îi păstoreşte, el fiind trimisul României şi în republicile Kîrgîstan şi Tadjikistan, din acelaşi spaţiu geografic şi etnolingvistic. Am primit o fişă despre înfiinţarea celei de-a doua asociaţii a românilor din Kazahstan-„Societatea Culturală Română DACIA”, la Karaganda, unde trăieşte o comunitate importantă de români, deschisă la 29 aprilie 2005. Şi, în premieră pentru presa din ţară, relatarea despre o comunitate mică de români din Kîrgîstan, deportaţi şi urmaşii acestora, în 1949 din Basarabia şi Bucovina în Siberia, de unde, în 1965, au fost eliberaţi. Culmea este că acestora nu li s-a comunicat, că după moartea lui Stalin, fuseseră scoşi din captivitate, decât după un deceniu şi ceva, permiţându-le să se stabilească oriunde în URSS, numai în Basarabia şi Bucovina nu!
„Premieră” în Karaganda şi Kîrgîstan
Din miile de români deportaţi în Karaganda, acum mai vieţuiesc acolo peste 3500 de personae. De subliniat că „DACIA”a fost creată în jurul unui grup de tineri originari din Basarabia, cu legături de rudenie în România (bunici care au luptat în Armata Regală Română, în anii ă40, ca urmare a anexării Basarabiei la URSS). Referitor la cifra de 3.500, adevărul este că sunt mult mai mulţi, însă în perioada sovietică numeroşi români s-au declarat bulgari, ruşi, ucrainieni etc, pentru a nu fi persecutaţi că provin din ţara duşmană sovietelor…
Prin constituirea acestei Societăţi în Karaganda s-a realizat eliminarea disjuncţiei români/ moldoveni şi în alte regiuni ale Kazahstanului, unde trăiesc peste 20.000 de etnici români. Prin apariţia sa, promovând limba, cultura şi tradiţiile româneşti autentice, prin amintirea atrocităţilor la care au fost supuşi deportaţii, prin acţiunile iniţiate de ambasadă, etnicii români au posibilitatea să se manifeste ca entitate culturală distinctă, alături de alte naţionalităţi din regiune. Totodată se poate contracara şi elimina, în timp, teoria care persista din perioada sovietică, potrivit căreia „moldovenii sunt de origine rromă”, adică ţigani fără patrie!
Acreditat ca ambasador şi în Kîrgîstan, Vasile Soare a descoperit, în vara anului 2005, existenţa unei comunităţi de circa o mie de persoane de origine „moldovenească” şi 46 de români. Premieră absolută. Au ajuns acolo, venind din Siberia, unde fuseseră deportaţi în 1949 şi 1952 (regiunile Tomsk, Kurgan, Irkuţsk ş.a.), până în 1965, deşi fuseseră „eliberaţi” în perioada 1956-1958. La eliberare, majorităţii basarabenilor li s-a interzis să se întoarcă în RSS Moldovenească şi au fost forţaţi să semneze declaraţii că nu au pretenţii şi revendicări de la statul sovietic, pentru ceea ce li s-a confiscat în momentul deportării. Câteva mii de basarabeni au hotărât să se stabilească în Kîrgîstan, având în vedere climatul blând şi pământul roditor, asemănătoare Moldovei. După destrămarea URSS, mulţi români basarabeni şi bucovineni s-au întors în locurile natale, însă peste o mie de persoane au rămas să trăiască în Kîrgîstan, pentru că în Republica Moldova şi nordul Bucovinei (Ucraina) nu mai aveau pe nimeni şi nici mijloace de a se strămuta. Aşa se explică faptul că în câteva localităţi de aici (Bishkek, Belovodskoe, Sukuluk, Gheorghievka-fostă Moldovanovka-şi altele) trăiesc compact zeci de familii de etnici români.
Acum un an, ambasadorul nostru s-a deplasat în localitatea Belovodskoe, situată la circa 40 km de capitala Bishkek, căutându-i pe români:”Am fost plăcut surprins, zice el, să găsesc pe o stradă cinci familii Gorciuc – tata (94 ani) şi patru fraţi (între 55 şi 70 de ani). Locuiesc în case mari, impunătoare, care se deosebesc de cele ale kîrgîzilor, au viţă-de-vie şi nuci la poartă, pomi fructiferi pe lângă case, grădini îngrijit lucrate, stupi de albine – semne după care am ştiut că sunt basarabeni. Am constatat că ei vorbesc o frumoasă limbă română în grai moldovenesc, după aproape şase decenii de trai atât de departe de ţinuturile natale. Este impresionant, că se are în vedere că majoritatea celor de vârstă medie (50 ani) s-au născut în Siberia, pe timpul marilor deportări, şi au învăţat româneşte în familie, deşi urmau şcoli ruseşti”.Scriitorul Vasile Tărâţeanu, din Bucovina de Nord, a amintit, la recenta Conferinţă a comunităţilor româneşti din Europa (13-15 octombrie 2006) din Bucureşti, despre deportaţii din jurul Cercului Polar, unde iarna, morţii erau „îngropaţi” în nămeţii de zăpadă, la minus 50 de grade Celsius. Primăvara, trupurile acestora erau devorate de animalele sălbatice şi păsările de pradă, rămânând acolo o Siberie albă, dar nu de zăpadă, ci de oasele împrăştiate ale românilor desţăraţi…
Acum, când se împlinesc 65 de ani de la primele mari deportări din Basarabia şi Bucovina de Nord, este necesar să ne amintim şi de urmaşii celor rămaşi în viaţă.
https://historia.ro/sectiune/general/romani-in-gulagul-sovietic-din-siberia-583514.html
/////////////////////////////////////////
/ DW: DIN GREŞEALĂ ÎN GREŞEALĂ SPRE RUSIFICAREA FINALĂ?
Este România în pericol? Dar Republica Moldova? Ce va mai face Putin şi ce anume l-a încurajat? Şi cum se va raporta vestul la Rusia după raptul teritorial comis în Crimeea?
Anexarea Crimeei e o palmă pe obrazul multora. Pe al putinofililor din politica şi ziaristica românească, în frunte cu Victor Ponta şi adulatorii săi mai vechi şi mai noi. Pe al antiamericanilor care au înteţit artificial conflictul dintre Washington şi o Europă dezarmată, mizînd pe SUA pentru a fi apărată, ce s-a trezit, după ţicneala deceniilor de nesocotite reduceri de bugete militare, că dîrdîie de frica Rusiei şi speră sincer ca Unchiul Sam să-şi regăsească potenţa şi să nu o pedepsească.
Dar şi pe-al lui Barack Obama. Ca şi pe al unora din aliaţii săi care semnalizează, mai nou, indirect, că vestul va tolera, tacit şi vinovat, alipirea la Rusia a peninsulei ucrainene şi nu va trece la sancţiuni economice decît după o eventuală nouă aplicare a scenariului Crimeei, de pildă în estul Ucrainei sau Republica Moldova. Anterior, Obama şi varii demnitari germani au cochetat abundent cu un Vladimir Putin impredictibil, deşi faptele sale indicau, de ani buni, că nu i se poate acorda nici o fărîmă de încredere.
Anexarea Crimeei ar fi „un semn de slăbiciune a Rusiei”, a afirmat, într-un tîrziu, Obama, înaintea summitului americano-european de la Bruxelles. România n-ar fi „în pericol” a susţinut la rîndul său, nu de mult, Traian Băsescu. Ulterior, preşedintele avea să-şi nuanţeze poziţia şi să ceară redesfăşurarea forţelor NATO la frontierele de răsărit ale alianţei nord-atlantice.
E în primejdie România? Da sau nu?
Ce înseamnă toate acestea pentru România? Nimica bun. Fiindcă e clar că Putin a dinamitat, odată cu dreptul internaţional, întreaga ordine mondială, iar vestul se pregăteşte totuşi să accepte cacialmaua, admiţînd impunerea dreptului celui mai tare, despre care afirmă însă că e cel mai slab.
Or, e logic ca slăbiciunea Moscovei, evocată de Obama, care va spori inevitabil prin fuga capitalului şi a investitorilor din Rusia, să se manifeste iar, nu se ştie cînd, nu se ştie unde, precum în Crimeea. Prin urmare, a susţine că România n-ar fi (mai devreme sau mai tîrziu) în pericol şi că a avertiza faţă de riscuri înseamnă a face jocul Kremlinului constituie mostre de iresponsabilitate.
Conform înţelepciunii convenţionale, spre deosebire de estul Ucrainei sau de Republica Moldova, statele ex-comuniste din NATO ar fi la adăpost de ameninţarea Moscovei. Fiindcă ele beneficiază de protecţia mutuală promisă prin articolul 5 al pactului defensiv nord-atlantic.
Aceeaşi înţelepciune admite primejdia acută care planează asupra Transnistrei şi a basarabenilor. E vorba de ţinuturi ex-sovietice cu largi segmente rusofone, ţinuturi vulnerabile, în consecinţă, în conformitate cu doctrina Putin, la politica anexării de teritorii, în bază de imaginare chemări în ajutor lansate de minoritarii ruşi. Dar cît de consistentă e această înţelepciune? Cîtă inconştienţă zace în ea?
O simplă recapitulare a erorilor, gafelor şi greşelilor comise în ultimii 25 de ani în raporturile Occidentului faţă de Rusia demonstrează că o serie întreagă de ipoteze nechestionate multă vreme se cer grabnic revizuite. Între ele e şi supoziţia potrivit căreia apartenenţa la alianţa nord-atlantică i-ar pune pe foştii sateliţi ai Moscovei la adăpost de foamea de teritorii a Kremlinului.
Inadecvările apusene
Seria de sminteli occidentale n-a debutat recent. În anii 90, Europa s-a dovedit incapabilă să pună capăt crimelor de război din fosta Iugoslavie. Abia cînd spectacolul masacrelor a devenit insuportabil pentru opiniile publice occidentale, iar europenii au cerut ajutorul american, SUA s-au văzut nevoite să intervină şi să oprească diversele forme de măcel. Dar defensiv, Europa tot la mîna Statelor Unite a rămas.
Sub Obama, SUA s-au crezut în măsură să-şi oblojească rănile şi oboseala unui deceniu de război anti-terorist prin decizii strategice extrem de pernicioase. S-au repliat în cochilie, şi-au redus propriile forţe armate, s-au reorientat spre „multilateralism”, „securitate colectivă”, război secret, informaţional, electronic, tehnologic şi de la distanţă, precum şi pe soft-power şi diplomaţie.
S-a constatat însă că, în afara dronelor, n-a funcţionat mai nimic. Retragerea din Europa i-a încurajat pe antiamericani, antidemocraţi şi antioccidentali de felul lui Putin. Irakul s-a prăbuşit într-un război sectar. Talibanii se pregătesc să revină în forţă la Kabul. Multilateralismul gen Naţiunile Unite a dat chix nu doar în Siria. Diplomaţia americană a capotat la rîndul ei în varii ţări, nu numai magrebiene. Iar cu dronele nu e posibil să aperi teritorii cotropite de divizii de blindate. Încît bilanţul lui Obama justifică post factum temerile din debutul său de mandat exprimate de cei mai pesimişti dintre observatori.
În fine, europenii au continuat ei înşişi să agraveze sensibil consecinţele erorilor strategice ale Washingtonului. Fiindcă, în loc să suplinească absenţa americană şi-au continuat alintul postbelic, reducînd-şi sistematic, an de an şi fără jenă, capacitatea defensivă. Au făcut-o în ciuda semnalelor repetate şi clare de reşută în dictatură a Rusiei şi în pofida retragerii de pe Bătrînul Continent a unei Americi tot mai obsesiv concentrate asupra spaţiului asiatico-pacific.
Ce-ar mai putea fi
În aceste condiţii a miza, pe moment, numai pe alianţa nord-atlantică şi pe credinţa că ea ar constitui un panaceu, ori pe iluzia caracterului raţional al politicii externe a Moscovei nu pare mai mult decît a acţiona în temeiul unor speranţe pioase. La limită ar putea fi chiar echivalentul unei politici a struţului sinucigaşe.
Pe viitor se va reveni probabil la politica de containment, de stăvilire a Moscovei propusă în 1946 de George Kennan. Se va ridica un nou zăgaz, un nou zid îndiguind Rusia lui Putin. Întrebarea e de ce parte a zidului se va afla atunci Republica Moldova.
Extrem de urgentă ar fi elaborarea unei strategii de refacere a capacităţilor militare ale statelor NATO. Concomitent, e imperativ ca România să depună sistematice eforturi spre a convinge principalele puteri să accepte rapida „vaccinare” a Republicii Moldova, a Georgiei şi a Ucrainei. Doar integrarea lor grabnică în alianţele occidentale le mai poate oferi o şansă, chiar precară, de a se apăra de piromani înveteraţi cu obsesii rusificatoare.
Petre M. IANCU,
Capital.ro
https://moldova-suverana.md/article/dw-din-greeal-n-greeal-spre-rusificarea-final_5337
///////////////////////////////////////
Noi nu uităm: 28 iunie 1940 – ocupație sovietică!
La 28 iunie 1940, ca urmare a ultimatumului înaintat României de către Uniunea Sovietică, hoardele roșii invadează Basarabia și nordul Bucovinei. Începe calvarul românilor din Basarabia: comunizarea teritoriului, cruntul proces de rusificare, ani și ani de depersonalizare forțată, deportările, foametea organizată, genocidul etno-cultural. Sute de mii de victime se vor adăuga în timp, mii de români nevinovați vor fi împușcați, torturați, exterminați. Cruzimea comunistă nu a avut limite, recurgându-se la cele mai cumplite și distrugătoare acțiuni pentru sufletul unui popor; s-au produs jafuri, violuri, incendii, masacre, bestialități înspăimântătoare.
Astăzi, Partidul unionist DREAPTA a organizat un Flashmob consacrat comemorării victimelor ocupației sovietice. Evenimentul a avut loc pe strada Alexandru cel Bun, 19 din Chișinău, în fața locațiilor în beciurile cărora în perioada anilor 1940-1941 NKVD-ul a împușcat românii din Basarabia care pledau și luptau pentru o Românie liberă și reîntregită.
Noi nu uităm raptul teritorial al Basarabiei și Bucovinei de Nord, nu uităm chinul la care au fost supuși străbunii noștri! Nu putem uita umilirea, tortura, rusificarea, deznaționalizarea și sfâșierea destinelor românești!
Blestemat fie pactul Ribbentrop-Molotov, care a avut urmări grele și chinuitoare pentru români!
Cine nu își cunoaște istoria, cine își uită trecutul, își pierde identitatea! Noi ne cunoaștem istoria, suntem ROMÂNI și purtăm cu mândrie tricolorul în piept!
28 iunie 1940 este o zi neagră în istoria poporului român, ce marchează începutul Holocaustului Roșu.
NOI NU UITĂM…
Vezi știrea pe Tribuna.md
http://www.rabacov.net/noi-nu-uitam-28-iunie-1940-ocupatie-sovietica/
//////////////////////////////////////////
POLITICĂ DE RUSIFICARE (русификация)
POLITICĂ DE RUSIFICARE (русификация) – politică promovată de Administraţia imperială rusă în teritoriile nou-anexate în vederea deznaţionalizării popoarelor neruse, prin impunerea forţată a valorilor naţionale şi spirituale ruse în detrimentul celor locale ale autohtonilor[1].
Pentru a înţelege adecvat acele schimbări ce vor interveni în urma politicii de rusificare, să constatăm, la început, starea românităţii basarabene până la anexarea ei la Imperiul Rus în 1812.
În ajunul anexării la Rusia teritoriul dintre Prut şi Nistru constituia parte integrantă a Principatului Moldova şi prezenta:
- un sistem economic şi social constituit în decursul secolelor pe baza bogăţiilor naturale ale ţării, raionării economice, comerţului sau schimbului de valori materiale stabilite în cadrul aceluiaşi teritoriu sau între statele româneşti;
- un sistem de relaţii spirituale, sufleteşti, duhovniceşti şi de rudenie statornicite în acest spaţiu de mii de ani;
- un sistem de relaţii legate de tradiţie, cultură, învăţământ şi educaţie specifice anume acestui şi nu altui neam;
- un sistem de raporturi juridice, axate pe sfera administraţiei de stat şi pe relaţiile dintre diferite stări sociale, încetăţenite de sute de ani, în temeiul legilor nescrise („obiceiul pământului”) sau scrise;
- un sistem religios format pe fundalul ideologiei ortodoxismului bazat pe o organizare unitară a bisericii româneşti;
- un sistem de securitate format în decursul secolelor şi bazat atât pe organizarea apărării integrităţii teritoriale, cât şi pe sistemul de fortificaţii ridicat pe frontiera naturală, geografică a Nistrului etc.
Toate acestea au fost distruse, parţial sau cu desăvârşire, odată cu anexarea Basarabiei la Rusia.
Încorporarea forţată a Basarabiei în sistemul economic şi politic al Imperiului Rus a marcat începutul declinului economic şi politic atât pentru Principatul Moldova, care a pierdut cele mai mănoase pământuri, cât şi pentru teritoriul dintre Prut şi Nistru. Pentru a-şi păstra dominaţia în Basarabia, ţarismul a folosit metodele şi practicile deja cunoscute de dezlocuire a naţiunii titulare şi de purificare a teritoriului, folosite pe larg la periferiile naţionale ale Imperiului Rus:
- schimbarea structurii demografice prin colonizarea pământurilor cu neamuri străine – ruşi, ucraineni, bulgari, găgăuzi, germani, greci, armeni, evrei, elveţieni etc.;
- asimilarea – politică ce urmăreşte contopirea unor comunităţi etnice, diferite prin origine etnică, limbă, religie etc., în masa populaţiei majoritare, prin măsuri de impunere, fiind astfel expresia unei politici de deznaţionalizare;
- deznaţionalizarea – rusificare prin învăţământ, administraţie de stat, politică a populaţiei dispersate;
- înstrăinarea valorilor spirituale ale neamului şi pregătirea unei elite cosmopolite, bazate pe alt sistem de valori decât cel românesc etc.[2];
- anularea autonomiei Basarabiei, a legilor şi a obiceiului pământului;
- transformarea Basarabiei într-o gubernie rusă, introducerea legislaţiei ruse şi a limbii ruse în administraţie, şcoală şi biserică;
- anularea drepturilor şi libertăţilor naţionale şi interzicerea utilizării limbii române şi a limbilor altor grupuri etnice în toate domeniile vieţii sociale;
- denaturarea numelor de familie, a denumirilor localităţilor, străzilor, prin lipsirea românilor basarabeni de propriile valori spirituale şi impunere a valorilor spirituale ruse[3].
[1] Dicţionar de Istoria Românilor. – Chişinău, 2005, p. 244.
[2] Valentin Tomuleţ. Influenţa regimului de dominaţie ţarist asupra genezei şi evoluţiei burgheziei comerciale din Basarabia (1812-1868). – În: In memoriam professoris. Mihail Muntean. Studii de istorie modernă. – Chişinău, 2003, p. 157-158.
[3] Dicţionar de Istoria Românilor. – Chişinău, 2005, p. 245.
http://nmuseum.blogspot.com/p/blog-page_6327.html
//////////////////////////////////////////
Naţional-comunismul şi spălarea creierelor în România
Una din marile crime ale dictaturii comuniste a fost educaţia întregului ‘bobor’ în spiritul minciunii ce trebuie luată ca adevăr. De la minciunile de la tembelizor (recolte halucinante la hectar în agricultura comunistă, traiul îmbelşugat din acea perioadă) până la minciunile de la cursurile de istorie, economie politică, filozofie sau socialism ştiinţific, ei bine, aceste metode de îndoctrinare au avut ca efect transformarea românilor într-o naţie formată din persoane cu dublă personalitate: într-un fel te manifestai în familie şi cu totul altfel în societate, unde erai foarte atent la ceea ce spui sau ce faci, în orice moment riscând să ai probleme, dacă te lua gura pe dinainte.
Această politică i-a înstrăinat pe români de spaţiul public, acesta devenind un teritoriu care nu le aparţinea, plin de oamenii partidului bolşevic, cei care, cu ajutorul securiştilor, nu acceptau decât ‘adevărul oficial’, orice alte opinii ducându-te după gratii. Înstrăinarea românilor de spaţiul public a avut ca efect ceea ce vedem azi: strada este locul nimănui, oricine putând face orice. Spălarea creierelor în comunism a fost cea mai antipedagogică metodă de a face educaţie unui popor. Italienii, de exemplu, nu aruncă gunoiul oriunde, nu fură sau nu comit infracţiuni din convingere, aşa au fost educaţi.
La români, în dictatura comunistă a funcţionat frica. Regulile erau respectate de frică, nu din convingere. Oricum, totul se făcea alandala. De la agricultura ‘socialistă’ unde era o adevărată risipă (maşini cu cereale din care curgeau boabele, amimale care mureau cu zecile, ţinute în cele mai improprii condiţii) şi până la ‘marea industrie comunistă’, acolo unde piesele niciodată nu aveau dimensiuni precise, iar tractoarele, de exemplu, se făceau din aliaje total nepotrivite, adică foarte scumpe, toată economia comunistă era un exemplu de ineficienţă, lucrări de proastă calitate, ‘mult şi prost, ca la ruşi’ cum spuneau bătrânii. Iar acest heirupism ieftin şi păgubos era folosit şi în spălarea creierelor, acolo unde partidul era în toate, datorită bolşevicilor răsărea soarele şi venea primăvara.
Revenind la educaţie, marea crimă a bolşevicilor a fost amestecarea noţiunii sfinte de ţară cu un partid minuscul în anii ’30, cu partidul care a fost de acord cu cedarea teritoriilor româneşti ruşilor, adică cu grupuleţul trădătorilor de neam şi ţară din partidul bolşevic (acesta a fost mărit prin teroare). Acest amestec a făcut din naţional-comunismul perioadei 1965-1989 cel mai mare tăvălug de spălat creiere din România. Pe anumite domenii, nimic nu se discuta sau cerceta. Dacă partidul spunea că Vlad Tepeş a domnit bine, normal că nimeni nu putea să conteste acest ‘adevăr’. Şi dacă tot veni vorba de Vlad Ţepeş, iată ce scrie “Academia Caţavencu” (nr.43/2008) despre acest subiect:
“Pentru cei care încă mai aşteaptă ţepele din Piaţa Victoriei, venim azi cu un reportaj istoric deosebit, care încearcă să se ocupe de imaginea lui Vlad Ţepeş în istoriografia românească. O să pornim de la ce-şi aminteşte orice absolvent de şcoală primară, anume portretul lui Vlad Tepeş, ăla mustăcios, cu o pălărie în vârful căreia se afla un fel de diamant uriaş. Cei care, luaţi de farmecul poveştii cu trasul în ţeapă, n-au remarcat privirea un pic dusă a domnitorului ar trebui să afle acum că celebrul portret este depozitat în castelul Ambras din Innsbruck, mai precis într-o galerie a ororilor, alături de tot felul de maşinării şi documente referitoare la tăiatul unghiilor de la picioare cu femur cu tot.
Pe undeva, chestia asta e corectă, dacă ne gândim că pe vremea lui Ţepeş, prin seculul al XV-lea, nu prea existau manuale româneşti de istorie şi că majoritatea cronicilor din care aflăm despre cruzimile lui Ţepeş ies fie de sub tastatura istoricilor bizantini, fie de sub a celor germani. Doar una e slavonă şi nici aia nu-i e favorabilă. În orice caz, povestea despre cât de sadic, dar drept era gagiul a început odată cu Hasdeu, care l-a smuls pe Ţepeş din lada cu jucării stricate a istoriei, i-a şters sângele de pe mâini şi la scos la produs ideologie naţionalistă. Da, a zis Hasdeu, era pasionat de scene ‘horror live’ cu boieri, târgoveţi şi cu ce-i pica-n ţeapă, dar pasiunea lui cea mai mare era dreptatea.
Singurul care s-a luat serios în gură cu Hasdeu pe tema asta a fost Ioan Bogdan, un slavist de clasă, dar prea puţin folositor naţionalismului împănat cu modele feudale. Bogdan o ţinea una şi bună: Ţepeş a fost sadic, nu justiţiar, şi interpreta portretul de la castelul Ambras cam aşa: «Ochii pierduţi şi înholbaţi par obosiţi de o lungă iritaţie nervoasă; faţa cea suptă pare palidă şi bolnavă; disproporţia buzei de jos trădează un tremor nervos şi nestăpânit, dacă nu cumva este obişnuitul stigmat al degeneraţilor». Eeee, parcă seamănă mai bine cu Dracula, nu? Disputa a durat puţin, iar pe la sfârşitul veacului al XIX-lea Hasdeu a cam învins. Fără prea multe dovezi, dar luaţi de valul ideii că noi, ca popor, n-am fost niciodată bulangii şi c-am avut parte de conducători cam duri, e-adevărat, dar chitiţi pe dreptate, Ţepeş a devenit modelul şefului criminal, dar care ucide cu un scop nobil.”
Citeste si articolele:
Memoria românilor ucişi de dictatura comunistă este terfelită zilnic
Dosarele de la CNSAS ar trebui introduse în biblioteci
Când ţi se amputează 23 de ani din viaţă nici nu doare
Antologia ruşinii
Infractorii PSD-isti in libertate, vile si functii
https://asapteadimensiune.ro/national-comunismul-si-spalarea-creierelor-in-romania.html
/////////////////////////////////////////
Rusificarea României în documente istorice
Atunci când mitomanul plagiator Ponta se duce la Moscova și se declară un fan al Rusiei nu face altceva decât să murdăreasca memoria eroilor români uciși de ruși, deportați în Siberia etc. Elitele românești torturate și ucise în închisorile comuniste create la ordinul Moscovei nu par a-l deranja pe gunoiul bolșevic Ponta. Președintele partidului creat de KGB-istul criminal Ilici Iliescu, Viorel Ponta, este fie de o prostie imensă și nu face asocieri minimale cu trecutul recent plin de lacrimi și sânge, în care străbunii nostri au fost măcelăriți de rușii criminali sau, de ce nu, înțelege exact ce rău face, dar vrea cu orice preț să fie sprijinit de structurile rusești încă extrem de active în această parte a lumii.
Pentru cei care au uitat cum a acaparat Rusia Sovietică jumătate din Europa, iată mai jos directiva temutului NKVD, din care reiese clar cum s-a rusificat România, și nu numai, și cum rușii barbari a înlăturat orice urmă de rezistență națională și orice urmă de patriotism din gulagul comunist. Păcat că posturile de căcat Antena 3 și Romania TV, care se ocupă toată ziua de împroșcarea cu noroi a Președintelui României, nu încearcă să vadă imensa diferență între sutele de mii de români trimiși la moarte de ruși și așa-zisele gorile ale unuia sau altuia ce, ca să vezi, nu lasă bătrânii să se îndobitocească privind la Antena 3. Dacă aceste două posturi de rahat ar înceta să mai emită, România ar fi mai curată, iar rușii criminali ceva mai departe de România europeană.
DIRECTIVELE DE BAZĂ ALE NKVD PENTRU ŢĂRILE DIN ORBITA SOVIETICĂ
MOSCOVA 2-6-1947 (STRICT SECRET) K-AA/CC 113. INDICAŢIA NK/003/47
Este interzisă primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor contactaţi de noi ca informatori. întâlnirea cu aceşti oameni este organizată de serviciul special desemnat în acest scop, iar întâlnirile pot avea loc doar în locuri publice. Informaţiile sunt preluate de către ambasadă, prin organele serviciilor speciale, în speţă cu predarea lor ofiţerului nostru cu cel mai mare grad în ambasadă.
Se va urmări ca între soldaţii noştri şi populaţia civilă să nu se producă legături de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiţerii noştri să viziteze autohtoni la locuinţele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simpli soldaţi să stabilească relaţii cu femei din rândul băştinaşelor. Nu se admite stabilirea de relaţii între soldaţii noştri şi populaţia civilă, respectiv soldaţii autohtoni.
Se va accelera lichidarea cetăţenilor care întreţin legături neiniţiate de către noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez, cu interbrigadiştii, cu Organizaţia Tineretului Comunist Polonez, cu Armata de Acasă şi alte asociaţii. în acest scop trebuie folosite elementele opoziţiei militare.
La acţiunile militare vor lua parte acei soldaţi care au stat pe teritoriul ţării noastre (se are în vedere Uniunea Sovietică n.red. „Memoriei’) înainte de a intra în Armata Kosciuzsko (Armata poloneză ce lupta de partea Armatei Sovietice pe teritoriul U.R.S.S. n.red. „Memoria”). Se va ajunge la distrugerea ei totală.
Trebuie realizată în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un singur partid, având grijă ca toate rolurile cheie să revină acelor oameni care aparţin serviciilor noastre secrete.
Unificarea organizaţiilor de tineret trebuie făcută rapid. De la conducători de organizaţii locale în sus, în poziţii de conducere se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile noastre speciale.
Se organizează şi se urmăreşte ca funcţionarii aleşi ca deputaţi la congrese să nu-şi poată păstra mandatul pe întreaga perioadă ce le stă în faţă. Deputaţii nu pot convoca în nici un caz şedinţe între întreprinderi. Dacă nu există altă soluţie şi o asemenea şedinţă trebuie convocată, se vor îndepărta acei oameni care au activitate în legătură cu proiectarea concepţiilor şi avansarea revendicărilor. Iniţiativele particulare trebuie eliminate cu desăvârşire. Pentru fiecare congres se vor pregăti oameni noi şi doar cei vizaţi de serviciile noastre secrete.
Se va acorda o atenţie deosebită persoanelor cu capacităţi organizatorice şi cu şanse sigure de popularitate. Aceşti oameni trebuie cooptaţi, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare.
Se va urmări ca funcţionarii de stat (exclusiv organele de securitate şi din industria minelor) să aibă retribuţii mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere (documentul găsit în Cehoslovacia adaugă: mai puţin cadrele de conducere alese pe baza lealităţii faţă de regimul socialist).
In toate organele de guvernământ, respectiv în majoritatea uzinelor, trebuie să avem oameni care conlucrează cu serviciile noastre speciale, fără ştirea organelor administrative locale.
Se va urmări cu stricteţe ca presa autohtonă să nu transmită date privind calitatea şi sortimentul mărfurilor ce ni se transportă. Nu este voie ca această activitate să se numească comerţ. Trebuie neapărat menţionat faptul că e vorba de schimburi de mărfuri.
Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul ca acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietăţii asupra pământului; actele vor arăta doar calitatea de lot dat în folosinţă, dar niciodată pe aceea de proprietate a deţinătorului.
Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea trebuie începută colectivizarea. In cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie repartizate lor, concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit prin import.
Trebuie făcut totul ca hotărârile şi ordinele – fie acestea cu caracter juridic, economic sau organizatoric – să fie nepunctuale.
Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte (fac excepţie cazurile ce vizează industria minelor).
Sindicatele din uzină nu pot exercita nici o influenţă asupra activităţii din uzină. Ele pot lucra doar la punerea în practică a hotărârilor şi atât.
Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi conducerii în nici o problemă. Sindicatele trebuie să fie ocupate cu alte probleme minore, ca de exemplu: organizarea odihnei în concedii, discutarea cererilor de pensii şi împrumuturi, programe culturale şi distractive, organizarea de excursii, repartizarea mărfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere şi decizii ale conducerii politice.
Trebuie organizat ca numai acei conducători să fie avansaţi care execută impecabil problemele cu care au fost însărcinaţi şi care nu le analizează depăşind cadrul activităţii lor.
In legătură cu activitatea băştinaşilor care sunt purtători ai unor funcţii de partid, de stat cu administrative trebuie create asemenea condiţii, ca aceştia să fie compromişi în faţa angajaţilor, astfel încât să devină imposibilă întoarcerea lor în anturajul iniţial.
Cadrelor militare autohtone li se pot încredinţa poziţii de răspundere în locuri unde deja sunt plasaţi oamenii serviciului special.
In cazul fiecărei acţiuni armate şi cu ocazia tragerilor cantitatea muniţiei va fi controlată permanent şi cu seriozitate, indiferent de tipul de armă.
Trebuie ţinut sub observaţie fiecare institut de cercetare şi laborator, consemnându-se orice cercetare valoroasă.
Trebuie acordată o mare atenţie inventatorilor, inovatorilor, respectiv dezvoltată şi sprijinită activitatea lor, dar fiecare invenţie trebuie, înregistrată cu consecvenţă la centru. Este permisă doar realizarea acelor invenţii care cu aplicabilitate în industria minelor sau cele care au indicaţiile noastre speciale. Nu este permisă realizarea acelor invenţii care ar asigura creşterea producţiei de produse finite şi, paralel cu aceasta, scăderea producţiei şi a extragerii de materii prime sau ar împiedica îndeplinirea deciziilor. Dacă o invenţie a devenit cunoscută, trebuie organizată vânzarea acesteia în străinătate pe valută vest, pe motiv că e prea costisitoare în ţară. Documentele cuprinzând datele cu privire la valoarea şi descrierea invenţiei nu se publică. Toate datele şi documentele privitoare la valoarea şi descrierea amănunţită a invenţiei vor intra în posesia noastră.
Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată (mai
puţin cele cuprinse în îndrumările din N.K. – 552-46).
In uzine trebuie iniţiate diferite şedinţe şi conferinţe profesionale, trebuie notate propunerile, observaţiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora.
Trebuie popularizate discuţiile cu muncitorii care se ocupă de probleme actuale legate de producţie, respectiv cele care critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor înlătura cauzele fenomenelor în discuţie.
Luările de poziţie ale conducerilor băştinaşe pot avea coloratura naţională sau istorică, dar acestea nu pot duce la unitate naţională.
Trebuie acordată o mare atenţie ca nu cumva în oraşe să existe reţele de apă nelegate la reţeaua principală în cartierele în curs de reconstrucţie sau nou construite. Canalizările vechi neracordate şi fântânile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.
Reconstrucţia obiectivelor industriale şi construcţia celor noi se va face având în vedere ca materialele reziduale să fie dirijate în depozitele de apă ce ar putea folosi drept rezerve de apă potabilă.
In oraşele reconstruite sau nou construite nu se mai admit în locuinţe spaţii excedentare, care ar putea folosi la adăpostirea pe o perioadă mai lungă a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente.
întreprinderile proprietate personală, micii meseriaşi şi micii industriaşi să primească doar astfel de materii prime şi utilaje inferioare şi depăşite care să împiedice producţia de calitate. Preţul acestor mărfuri să fie mai mare decât preţul produselor similare ale întreprinderilor de stat.
Trebuie extinsă birocraţia statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica activităţii organelor administrative, însă nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic.
Trebuie avut o mare grijă de toate proiectele de fabricaţie în industria minieră, respectiv în întreprinderile indicate în mod special. A se împiedica aprovizionarea bună a pieţii interne.
Trebuie acordată o atenţie deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observaţie tipografiile bisericeşti, arhivele, conţinutul predicilor, cântecelor, al educaţiei religioase, dar şi cel al ceremoniilor de înmormântare.
Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni numiţi de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru. Să se analizeze diferenţele dintre materii, să fie redusă cantitatea de material documentar, iar la licee să se oprească predarea limbilor latină şi greacă veche, a filosofiei generale, a logicii şi geneticii. în manualele de istorie nu trebue amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut să servească binele ţării. Se va insista pe lăcomia şi răutatea oricărui rege, pe efectul nefast al monarhiei, şi pe lupta poporului asuprit. în şcolile de specialitate trebuie introdusă specialitatea îngustă.
Trebuie să fie iniţiată organizarea unor acţiuni cu caracter artistic sau sportiv care să sărbătorească lupta băştinaşilor împotriva cotropitorilor (exclusiv ruşii, îndeosebi nemţii) şi care să popularizeze lupta pentru socialism.
Pe plan local este interzisă apariţia unor opere despre acei băştinaşi care înainte de revoluţie şi în perioada celui de-al doilea război mondial au trăit la noi (în U.R.S.S., n.red. „Memoria!’) sau au luptat alături de noi în timpul războiului.
Dacă nu se constituie o organizaţie care ar sprijini alianţa cu noi, dar totodată ar stărui asupra controlului activităţii economice a conducerii oficiale, imediat trebuie pornită împotriva ei o campanie de acuzare a naţionalismului şi şovinismului. Aceasta trebuie făcută în felul următor: profanarea monumentelor ce ne aparţin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care să rezulte ponegrirea naţiunii şi culturii noastre şi îndoiala faţă de înţelesul contractelor încheiate cu noi. în munca de propagandă trebuie implicaţi şi băştinaşii, folosindu-ne de ura care există împotriva acelor organizaţii.
Se va da o atenţie deosebită construcţiei şi reconstrucţiei drumurilor, podurilor, a căilor şi reţelelor de legătură, indiferent cât de îndepărtate sau inaccesibile ar fi, ca, în cazul în care este nevoie de o intervenţie armată, locul rezistenţei sau al concentrării forţelor reacţionare să fie accesibil din toate părţile.
Trebuie ca reprezentanţii opoziţiei să fie închişi. Se va încerca prin toate mijloacele racolarea acelor opozanţi care se bucură de stima populaţiei băştinaşe. Dacă nu cedează, trebuie compromişi prin campanie de denigrare. înainte ca ei să se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lichidaţi prin aşa-numite „întâmplări neprevăzute” sau închişi sub acuzaţia de crimă de drept comun. Numai în cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi ţinute sub acuzaţia de „înaltă trădare”.
Trebuie împiedicată cu orice preţ reabilitarea celor condamnaţi în procese politice. Dacă această reabilitare devine inevitabilă, se admite doar cu condiţia ca acel caz să fie considerat o greşeală judecătorească;’ condamnatul nu va fi judecat, ci doar graţiat: nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecăţii greşite nu vor fi convocaţi.
Se interzice judecarea sau chiar criticarea publică a acelor conducători numiţi de către partid, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemulţumirea angajaţilor. In cazuri drastice se recheamă din funcţie, fiind numiţi în poziţii similare sau superioare. La sfârşit, trebuie puşi în funcţii de conducere şi ţinuţi în evidenţă drept cadre de rezervă pentru perioada schimbărilor ulterioare.
Se aduc la cunoştinţă publicului procesele acelor persoane cu poziţie de conducere (în primul rând din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt învinuite de atitudine împotriva poporului, socialismului, industrializării. E o acţiune ce atrage atenţia maselor populare.
Se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii indiferent cât de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.
Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă.
Se vede si azi ca o parte din prevederile Directivei NKVD se aplica in Romania de catre PSD, Antena 3, Romania TV. Cine nu cedeaza este prelucrat la Antena 3 de nu se vede. Fostii comunisti au infiintat Spiru Haret, locul unde ajung cei care, vorba documentului, vor doar sa obtina o diploma. Si se mai pot gasi alte asemanari. Doar nu degeaba Romania PSD-ista este colhoz rusesc.
Citeste si articolele:
Ponta și poporul rus prosperitate ne-au adus
Naţional-comunismul şi spălarea creierelor în România
Societatea “Timişoara” propune înfiinţarea unui tribunal internaţional pentru judecarea crimelor comunismului
Toţi torţionarii comunişti din România se reduc la cei doi executaţi în decembrie 1989
Ion Mihai Pacepa: Securitatea a fost importată din Moscova
https://asapteadimensiune.ro/rusificarea-romaniei-in-documente-istorice.html
/////////////////////////////////////////
RUSIA A FOST UN STAT AGRESOR ÎN TOATĂ ISTORIA SA
https://thraxusares.wordpress.com/2020/08/14/rusia-a-fost-un-stat-agresor-in-toata-istoria-sa/
Publicat de Thraxus Ares
De la dimensiunile unui județ de statura unuia rumînesc obișnuit de azi care cuprindea Moscova și ceva împrejurimi, azi se întinde ca un colos peste 2 continente înghițind peste 160 de grupuri etnice și popoare autohtone, crescînd continuu prin cuceriri succesive peste toate națiile înconjurătoare.
De aceea se poate spune că Rusia a fost un stat agresor ÎN TOATĂ ISTORIA SA, încă de la nașterea Moscovei de acum peste 900 de ani.
Prima referință este de prin 1147, cînd era un orășel obscur într’o mică provincie, cu populație predominant fino-ugrică numită Merya.
Să creadă cineva că a cucerit o șesime din suprafata planetei numai ca urmare a războaielor ”de apărare”, poate doar un om complet lipsit de orice cunoaștere a istoriei, sau care si’a pierdut complet capacitatea de a gîndi, după o doză zdravănă administrată de propaganda Kremlinului.
Și asta o spune editorialistul Ivan Lenski, pe site-ul rusesc ru.krymr.com.
În realitate totul este complet pe dos.
Dacă ne întoarcem la istorie totul este consemnat acolo.
Iată ce spune Mihai Eminescu despre tendinţele de cucerire ale Rusiei acum 150 de ani în ”Tendinţe de cucerire”, pe 7 aprilie 1878 în prag de Proclamare a Independenței Rumîniei:
”Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, aşezate pe stepe întinse a căror monotonie are înrîurire asupra inteligenţei omeneşti, lipsind’o de mlădioşie şi dîndu’i instincte fanatice pentru idei de’o vagă măreţie, Rusia e în mod egal muma mîndriei şi a lipsei de cultură, a fanatismului şi a despotismului.
Frumosul e înlocuit prin măreţ, precum colinele undoiate şi munţii cu dumbrăvi a ţărilor apusene sînt acolo înlocuite prin şesuri fără de capăt.
În tendinţele de cucerire, în aşa-numitele misiuni istorice care’şi caută marginile naturale nu e nimic dedesupt decît pur şi simplu neştiinţa şi gustul de spoliare.
În zadar caută un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în războaie ceea ce’i lipseşte în chiar sufletul lui; sub nici o zonă din lume nu va găsi ceea ce Dumnezeu i’a refuzat, sau mai bine zicînd ceea ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a multe generaţii dedate la lucru.
Căci stă oare destoinicia unei naţii în vreun raport cu întinderea teritoriului pe care ea îl ocupă?
Mica Veneţie era odată o putere mare europeană prin cultura ei intensivă, prin arte, prin industrie, prin judecata sănătoasă a aristocraţiei ei.
Dar toate aceste condiţii de mărire erau cîştigate prin muncă îndelungată – deprinderea şi priceperea se moştenea apoi din neam în neam, încît chiar astăzi ciceronii veneţieni au păstrat mai mult gust în judecarea tablourilor de cum au mulţi profesori de estetică.
Un rol analog l’a avut Olanda în istorie şi astăzi încă sînt state mici, care se bucură de’o înflorire extraordinară; pe un pămînt de mică întindere se află mai multe averi decît în Rusia întreagă.
Astfel sîntem aproape siguri că în cumpăna economică Rusia, cîtu’i de mare, trage mai uşor decît mica Belgie.
De aceea, ni se pare că, din nefericire, ruşii sînt sub dominarea unui deşert sufletesc, a unui urît, care’i face să caute în cuceriri ceea ce n’au înlăuntrul lor.
Nouă ni se pare că cercurile culte în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a’l umple prin muncă şi cultură, îl sumuţă contra Europei pe care o numesc îmbătrînită şi enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominaţie rusească.
Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanţul la apariţia unui neam asemenea mongolic, a turcilor.
În locul civilizaţiei greceşti, înflorit’a în Bizanţ o cultură turcească?
Deloc.
Tocmai aşa nu va înflori o cultură moscovită pe pămînturile supuse ruşilor, pentru că lipseşte rădăcina subiectivă a unei asemenea culturi.
În Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanland şi în cele trei provincii baltice, în mîinile şi capetele a poate două sute de mii de oameni de origine germană, pe cînd populaţiile străvechi a acelor provincii, leţii, levii, crevinii şi cum îi mai cheamă nu se vor fi aflînd cu mult mai sus, de cum îi va fi găsit episcopul Albrecht la anul 1200.
Astfel misiunea istorică de care se face atîta vorbă nu’i o misiune care’şi are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac şi mănuşi, a unui deşert care de’ar stăpîni pămîntul, tot nu s’ar umple.
Cerul de’asupră’l schimbi, nu sufletul marea trecînd’o.
Pot să treacă şi Dunărea şi Carpaţii şi Adrianopol, să ia Roma veche, precum ameninţă pe cea nouă, pot să presure Europa întreagă cu cenuşă şi cadavre, nu se va naşte din milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Beethoven, nici un Kant, ba tocmai lipsa unor asemenea spirite de adîncă înţelepciune şi de un adînc sentiment pentru bunurile ce înnobilează omenirea este cauza acelui gol sufletesc, care’şi caută compensaţie în glorii sîngeroase şi în cuceriri.
De mult, dar mai cu seamă de o sută cincizeci de ani încoace ţinta cuceririlor ruseşti sînt ţările răsăritene ale Europei.
Nu mai vorbim despre cuvîntul lui Aksakof, care vede întinzîndu’se panslavismul în miezul Europei, în ţările coroanei habsburgice pînă la Marea Adriatică.
C’un cuvînt, în loc de’a desfăşura activitatea înlăuntru, ochii vecinului nostru sînt pironiţi cu flămîngiune asupra apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir pînă sub zidurile Veneţiei şi apoi mai departe… tot mai departe. Şi această misiune tainică o împlinesc apoi diplomaţii şi baionetele.
Existe testamentul lui Petru cel Mare sau nu existe, el există în capetele a mii de oameni visători, care dau tonul în Rusia. Războiul a fost declarat Porţii pentru a elibera pe creştini – în formă – în fond însă pentru a cuceri întreg imperiul otoman într’un mod care să poată fi înghiţit mai de voie, mai de nevoie de Europa.
După Turcia urmează imperiul habsburgic, după dînsul cine mai ştie cine.
Scopul fictiv al războiului şi scopul adevărat sînt diametral opuse.
Se stabileşte principiul ca Basarabia să fie cedată prin liberă învoială – ceea ce presupune că suntem în drept de a o ceda sau de a n’o ceda.
Ne hotărîm de a n’o ceda şi Rusia a ocupat’o astăzi pe deplin. În fine, susţinînd dreptul nostru, vedem ivindu’se colţii prieteşugului: Bucureştii sînt împresuraţi de trupe, în Vlaşca cazacii îşi bat joc de populaţie, dînd oamenii afară din case, trenurile noastre cu muniţii sînt oprite în drum, c’un cuvînt Rusia a început a întrebuinţa mijloacele ei civilizatrice pentru a ne intimida.
Nu deprindem frica şi pace bună. Teamă ne e numai ca imperiul habsburgic să nu cadă la învoială cu Rusia, căci despre Anglia nu e vorbă.
Ea este în stare a ţine războiul, pînă ce Rusia’şi va fi zvîrlit în vînt cea din urmă rublă metalică.
Dar contele Andrassy a făcut propuneri de împărţeală şi aceste propuneri prefac înţelegerea în complicitate şi complicitatea cu Rusia e totdeauna fatală.
Oamenii fără simţ istoric, liberalii cosmopoliţi c’un foarte incolor sentiment de patrie s’au dat în apele Rusiei şi au declarat un război care ne’a costat mii de suflete viteze, zeci de milioane şi poate o provincie.
Zicem poate, pentru că Europa e interesată ca şi noi în chestiune.
Se poate ca Rusiei să i se întîmple soarta pe care ne’o pregăteşte nouă.
Deşi nu s’a născut încă rusul care să fie în stare a ne insufla frică, grijă tot ne inspiră, ba putem zice siguranţă că ne aşteaptă vremi grele.
Despre biruinţa cauzei drepte nu ne îndoim, precum nu ne îndoim că oricare ar fi curentul ce se mişcă în contra civilizaţiei, el trebuie să fie nimicit cu vremea. Dar acea vreme e adesea foarte departe. Deviza noastră este: a nu spera nimic şi a nu ne teme de nimic.
Nesperînd nimic, n’avem nevoie de a ne mai încrede în alţii precum ne’am încrezut, ci numai în noi înşine şi în aceia care sînt nevoiţi să ţie cu noi; netemîndu’ne de nimic, n’avem nevoie de a implora generozitatea în locuri unde ea e plantă exotică. (”Tendinţe de cucerire”, 7 aprilie 1878)
Faimosul general rus Kuropatkin, în memorandumul său trimis împăratului în anul 1900, spunea că:
”În ultimii 200 de ani, Rusia a fost în război 128 de ani și a avut pace 72 de ani. Din cei 128 de ani de război – doar 5 ani au fost războaie de apărare și 123 de cucerire.”
Practic, în toata istoria sa, Rusia a dus o politică agresivă față de statele vecine.
Citește și: IMPERIUL ȚARIST DESPRE ROMÂNI ÎN 1840: ”MOLDOVA ȘI VALAHIA SUNT ȚĂRI LOCUITE DE UN POPOR CARE ARE O SINGURĂ ORIGINE”
Să dăm cîteva exemple de războaie de cucerire duse de Rusia:
Anul 1558. Războiul Livonian.
A fost un război pentru teritoriile actualelor țări baltice si Belarus. Defensiv acest război nu poate fi numit nici chiar și de cei mai înrăiți patrioti, a fost o agresiune pură împotriva unui stat vecin.
Rusia a cîștigat atunci un impuls în urma cuceririi hanatelor Kazan și Astrahan, Bashkiria, Marea Hoarda a Nogailor, a cazacilor și Kabarda și şi’a dorit foarte mult teritoriile Livoniei.
Istoricii sovietici spun că războiul s’a dus pentru acces la Marea Baltică, de fapt, motivele pentru acesta au fost complet diferite.
Rusia nu a primit tributul şi, din cauza asta, a atacat Livonia. Ca urmare a războiului, Rusia a fost învinsă, a renunțat la pretențiile asupra Belarus, dar, cu toate acestea, a primit ceva teritorii in zona de frontieră.
Anul 1654. Războiul cu Polonia și ”unirea” cu Ucraina.
Această poveste este plina de pete negre.
Ucrainenii se întreabă și astăzi cine l’a autorizat pe hatmanul zaporojenilor Hmelnițki să decidă pentru întreaga Ucraina?
Părintele istoriografiei ucrainene Mihai Hrushevsky, care a scris ”Istoria poporului ucrainean”, se indoieste că el (Bogdan Hmelnițki) s’a gîndit la crearea unui stat comun cu Moscova.
Da, a cerut ajutor de la țarul rus, dar de aici pîna la dorința de ”unire”…
Documentul istoric original privind ”unirea” Ucrainei cu Rusia a fost pierdut și cel mai probabil nu întîmplător.
Curtea Moscovei a profitat pur si simplu de turbulențele din Ucraina și s’a grăbit să’și alipească întreaga țară.
Asta nu vă amintește despre nimic?
Numeroasele campanii asipra Constantinopolului au fost, iarăși, agresiuni deghizate.
La început, Rusia le’a motivat de apărarea comercianților rusi oprimati de otomani, apoi și’a amintit de creștinii din Balcani.
Anii 1695-1696. Campania de la Azov a lui Petru cel Mare.
Rusia avea nevoie de acces la mare, așa că trebuia să ocupe cetatea turcească Azov.
Aici, chiar si cel mai mare patriot rus cu greu ar putea numi război de apărare agresiunea asupra Azovului.
Cu Turcia rușii au avut aproximativ 10 războaie, în urma carora au rupt bucăți mari de pămînt.
Anul 1700. Marele război cu Suedia.
Temeiul – Rusia avea nevoie neaparată de acces la mare, deși rușii nu au fost niciodată văzuți la Marea Baltică.
Pretextul tradițional cu apărarea populației vorbitoare de limbă rusă nu putea fi folosit – pur și simplu ei nu erau acolo.
Au găsit un alt pretext – au nevoie de acces la mare. Și aşa teritoriul a devenit ”pămînt rusesc strămoșesc”.
Apoi au fost alipite alte teritorii ”strămoșești” – Finlanda, Țările Baltice, Ingermanlandia, în ciuda faptului că ruși nu se găseau acolo nici pomină.
Anii 1772-1775. Au fost trei împărțiri ale Poloniei.
Prusia a propus împărătesei Ekaterina să împartă Polonia. Ea evident că nu a refuzat.
Numeroasele revolte poloneze împotriva ocupației ruse au fost denumite mai tîrziu de istoricii rusi războaie ruso-poloneze.
De fapt, nu era nimic mai mult decît rezistența populației la invazia unui agresor străin.
Anul 1783. Anexarea Crimeei.
Numai un nebun ar putea numi momentul acesta istoric drept apărare.
A fost agresiune pură, justificată de preîntîmpinarea unor raiduri ale Hanilor de Crimeea.
Justificarea anexării cu apărarea ortodocșilor nu poate fi luată de bună, pentru că în Crimeea aceștia erau o minoritate absolută.
Și, de fapt, nimeni nu îi asuprea – armenii, de exemplu, care au trăit în Crimeea pînă la anexarea ruseasca, au fost alungați de acolo după capturarea peninsulei, deși aceștia erau ortodocși.
Iată adevărata ”grijă față de frații crestini”.
Anul 1783. Regatul Kartli-Kakheti, situat în estul Georgiei, a intrat sub protectoratul Imperiului rus.
Se pare că a fost un succes al diplomației ruse, zona a intrat sub influența Moscovei nu ca urmare a războiului, ci de bună voie. Doar că se pastrează tăcerea cu privire la Imereti.
Ce s’a întîmplat de fapt?
De cînd regatul independent georgian a devenit dintr’o dată o parte a Imperiului Rus?
Sau anexarea Georgiei pe bucăți este o altă tradiție rusească în regiune?
Anul 1812. Jumătate din MOLDOVA lui Ștefan a fost ANEXATĂ de Imperiul rus (țarist).
”Turcia nu putea ceda ceea ce nu’i aparţinea, pentru că Poarta otomană n’a fost niciodată suverană asupra ţărilor rumîne. Poarta însăşi recunoscuse acest lucru, cînd la Carlovitz, presată de poloni să cedeze Moldo-Valachia, ea răspunse că nu are dreptul de a face vreo cesiune teritorială, deoarece capitulaţiile nu’i confereau decît un drept de suzeranitate”. Karl Marx, 1856
Înainte de a trece la o analiză privind impasul diplomatic în care se află astăzi Republica Moldova, propunem să facem o scurtă incursiune în istorie pentru a reaminti tuturor că pentru Republica Moldova această etapă istorică va fi una decisivă din punct de vedere (geo)politic.
E timpul să spunem lucrurilor pe nume.
E timpul să scăpăm de complexul servilismului politic (rusofilismului) şi să ne decidem singuri soarta pornind de la propria experienţă istorică.
Or, ceea ce nu pare să se înţeleagă nici la București, nici la Chişinău este că vom fi dependenţi de Rusia atît timp cît vom fi şantajaţi cu dosarul transnitrean.
Vom face abstracţie de faptul că din punct de vedere juridic, între Republica Moldova de astăzi şi Voievodatul Moldovei, întemeiat în 1359, nu există o legătură de succesiune.
Relaţiile diplomatice ale Moldovei cu Rusia datează din 1711, cînd Petru I încheie un tratat cu Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei.
Acesta stipula clar că:
”Art. 1. Moldova va dobîndi întreg teritoriul dintre Nistru şi Bugeac. Toate cetăţile aşezate pe malul stîng al Prutului vor aparţine de drept Moldovei;
Art. 2. Moldova nu va plăti nici un tribut Rusiei;
Art. 3. Domnul se obligă să ţină 10.000 de oşteni, plata cărora va fi acoperită de Rusia;
Art. 4. Rusia nu se va amesteca în afacerile ţării, şi nici unui rus nu’i va fi permis să se căsătorească şi să dobîndească moşii în Moldova;
Art. 5. Titlul domnului va fi Alteţa Sa domn şi singur stăpînitor al Moldovei, aliata Rusiei.”
Semnarea acestui tratat intră în contradicţie cu vectorii de expansiune ai Rusiei Ţariste formulate în ”Testamentul” aceluiaşi ţar.
Şi dacă pentru ruşi, cucerirea peninsulei Crimeea însemna stăpînirea Mării Negre, Basarabia (teritoriul Moldovei dintre Prut şi Nistru) reprezenta controlul asupra deltei Dunării – un pas înainte spre Constantinopol.
Pe tot parcursul războaielor ruso-austro-turce din 1736-1739, 1768-1774 şi 1788-1791 Moldova a fost transformat într’un obiect al disputelor teritoriale dintre cele trei puteri.
Pe tot parcursul acestei perioade eforturile Rusiei s’au îndreptat spre cucerirea teritoriului Moldovei pînă la Siret şi gurile Dunării.
Caracterul duplicitar al diplomaţiei ruse se manifestă prin ocuparea în 1806-1812 a Principatelor Rumîne şi intervenţia abuzivă în afacerile interne ale acestor două ţări.
Savantul rus L. S. Berg aminteşte şi despre împrejurările în care diplomaţii ruşi au falsificat sensul noţiunii geografice Basarabia:
”În conformitate cu una din clauzele Tratatului de la Tilzit, încheiat între Napoleon şi Alexandru I, Rusia se obliga să’şi evacueze, pînă la încheierea păcii, trupele din Moldova şi Muntenia. În decursul tratativelor ulterioare de la Paris, la sfîrşitul anului 1807, împuternicitul rus arăta că în tratat nu se vorbeşte nimic despre Basarabia, fapt pentru care a insistat ca ea să rămînă Rusiei, interpretînd noţiunea de Basarabia mai larg, incluzînd în ea nu numai Bugeacul, dar şi întregul teritoriu dintre Nistru şi Prut”, astfel ţarul Alexandru I a ştiu cum să’şi menţină trupele în Principate prevenind ocupaţia turcească, fără ca Napoleon să bage de seamă.
Pacea de la Bucureşti, semnată la 16/18 mai 1812 între Rusia şi Imperiul otoman, a încălcat flagrant acordul semnat între Moldova şi Rusia cu mai bine de 102 de ani în urmă, prin care statul rus recunoştea graniţa Moldovei ce cuprindea şi Basarabia.
Anume începînd cu anul 1812 acest teritoriu, rupt din trupul Moldovei, intră în orbita intereselor (geo)politice ale Imperiului Țarist.
Fiind totodată rupt de procesul unificării celor două principate într’un singur stat – Rumînia.
Consecinţa acestui eveniment istoric este resimţit din păcate şi astăzi.
Boierii moldoveni au protestat în cadrul şedinţei Divanului din 26 octombrie 1812, scriind că le’a fost răpit ”tot pămîntul şi inima ţării […], sursa de vite […], grînarul ţării, încurajarea şi refugiul locuitorilor”, ”boierii” noştri, din păcate, manifestă servilism şi nu au o viziune politică pe termen lung.
Astăzi, la începutul mileniului III, interesele Federaţiei Ruse sînt evident de altă natură, însă putem constata că moştenirea caracterului diplomatic duplicitar al liderilor ruşi s’a manifestat atît în perioada Uniunii Sovietice, cît şi în prezent, atunci cînd oficialii Kremlinului discută despre conflictul transnistrean şi Armata a 14-a.
Rusia promite că se retrage din estul Republicii Moldova, şi uită…şi atunci cum poate evolua reglementarea acestui dosar?
În primul rînd trebuie să înţelegem că Transnistria este o miză mult mai importantă pentru Rusia decît întreaga Republică Moldova, aici sînt puse în joc interesele sale (geo)politice la Marea Neagră.
Iar Rusia când negociază, nu face politică, ci geopolitică.
Cartea integrării europene a Republicii Moldova, şi implicit a Transnistriei, pe care mizează Chişinăul la negocieri, nu este altceva decît o butadă, atît în ochii Tiraspolului, cît şi a Kremlinului.
Rolul Republicii Moldova este momentan de a legaliza prezenţa internaţională a acestei regiuni, care nestingherit, întreţine legături comerciale cu Europa.
Acest Disney Land comunist reprezintă o zonă off-shore a corupţiei, traficului de armament, terorismului şi spălării de bani.
Conflictul transnistrean, este, indiscutabil, ”cheia dificultăţilor” statului moldovenesc – o pîrghie de şantaj a Rusiei de a menţine Republica Moldova în zona neutralităţii (geo)politice.
Dar, analizînd mai atent rolul şi poziţionarea geostrategică a republicii, ajungem uşor la concluzia că Transnistria este foarte importantă din punct de vedere strategic pentru Moscova în perspectiva divizării Ucrainei în două părţi, de est (sub controlul Rusiei) şi de vest (sub controlul Occidentului).
Provocările ulterioare la adresa Republicii Moldova se vor manifesta, în primul rînd, prin presiunile asupra localităţilor din stînga Nistrului aflate sub controlul guvernului de la Chişinău.
De aceea, negocierea privind statutul acestor localităţi şi obţinerea unor garanţii este vitală pentru asigurarea securităţii cetăţenilor de acolo.
Semnalele din partea Rusiei sunt din ce în ce mai ”îndrăzneţe” şi ne indică doar o singură tendinţă: ”recunoaşterea oficială a regimului de la Tiraspol”.
Preţul acestei ”recunoaşteri” oficiale va fi negociat mai devreme, sau mai tîrziu de Chişinău şi Moscova – depinde acum care va fi configuraţia politică internă a republicii şi dacă basarabenii vor fi buni negociatori.
Iar pentru asta trebuie ca diplomaţii să pună capăt caracterului umil atunci cînd se află în faţa reprezentanţilor de la Kremlin şi să negocieze avînd pe masă Tratatul de la 13 aprilie 1711.
Referitor la Războiul între Rusia şi Imperiul otoman amintim că s’a desfăşurat între anii 1806-1812 și s’a încheiat cu semnarea Păcii de la Bucureşti la 16/18 mai 1812.
Ţarul Alexandru I, reprezentat de generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov, comandantul trupelor ruse pe teatrul de operaţiuni dunărean, a cerut ca Poarta să accepte cedarea teritoriului Moldovei pînă la Siret şi gurile Dunării.
Turcii nu au acceptat şi au avansat propunerea ca teritoriul cedat să fie cel al Moldovei dintre Prut şi Nistru, mai puţin sudul lui, Bugeacul, care să rămînă în stăpînirea Porţii. Tratativele au continuat mai multe luni.
Între timp, contextul politico-militar internaţional, favorabil Rusiei, s’a deteriorat, existînd pericolul unui conflict cu Franţa. Deoarece tratativele se prelungeau şi pentru Rusia războiul devenise iminent, ţarul Alexandru I a trimis spre Bucureşti o delegaţie condusă de amiralul Ciceagov, care avea împuternicirea să încheie pacea cu Turcia în orice condiţii.
Aflînd aceasta, pînă la sosirea delegaţiei, generalul M.I. Kutuzov a acţionat în grabă, profitînd de trădarea fraţilor Dumitrache şi Panaiotachi Moruzi, primul şef al departamentului de externe otoman şi translatorul Porţii otomane, cel de’al doilea funcţionar în acelaşi departament.
Prin intermediul celor doi M.I. Kutuzov a aflat conţinutul unei scrisori a lui Napoleon către sultanul Mahmud al II-lea, pe care Panaiotachi a ascuns’o sultanului şi a trimis’o fratelui său.
Scrisoarea împăratului francez anunţa războiul cu Rusia şi sfătuia pe turci să nu cedeze pretenţiilor ruse.
Cedînd turcilor gurile Dunării, M.I. Kutuzov i’a ademenit pe aceştia să semneze pacea prin care Moldova pierdea teritoriul dintre Prut şi Nistru.
Trădarea fraţilor Moruzi a fost descoperită curînd după aceea. În iunie 1812 cei doi frați au fost executaţi la Constantinopol.
Războiul Crimeii 1853-1856.
Ei bine, aici pare a fi un război de apărare.
Mișeii de francezi, turci și britanici au asediat Sevastopolul. Atunci cînd vorbesc despre acest război, istoricii ruși uită să menționeze că, în paralel, Rusia derula campanii de cuceriri în Balcani.
Cîteva puteri și’au unit forțele pentru a ține piept agresorului. Judecarea războiul din Crimeea, fără a lua în considerare războaiele Rusiei în Balcani, este o mare greseala.
Rusia își făcuse un obicei. Era suficient ca vecinii să se certe între ei, ca Moscova să efectueze o alipire ”pașnică”.
Așa au decurs alipirile din secolul al XIX-lea.
Secolul XIX. Anexarea Asiei Centrale. Hanatul Kokand, Emiratul Bukhara, Hanatul Khiva, Turkmenistan, toate au devenit parte a Imperiului Rus în spiritul strategiei ”apărării active”.
Războaiele caucaziene din secolul al XIX-lea.
Oricine l’a citit pe Hadji Murat știe că a fost un război murdar, de agresiune, însoțit de genocidul populațiilor locale. Rebeliunile muntenilor se succedau una dupa alta, așa că despre ce fel de alipire pașnică a Caucazului poate fi vorba?
În 1920-1921, începutul primului război sovieto-polonez.
Despre acest război istoricilor sovietici nu le place să vorbească. Acesta a fost complet pierdut și șters din cărțile de istorie. Rusiei nu’i place să vorbească despre înfrîngeri.
Armata muncitoresc-țărănească a URSS începe operațiunile militare în regiunile estice ale Poloniei.
Desigur, totul în scop de pace.
Nici despre aceste pagini de istorie rușilor nu le place să’și amintească.
Anul 1939. Războiul sovieto-finlandez.
Agresiva armata finlandeză, cu 60 de tancuri, a atacat în pașnica URSS, care întîmplător avea la granița cu Finlanda 2.300 de tancuri.
Evident că lumea nu a crezut așa ceva. Liga Națiunilor a declarat URSS stat agresor și l’a exclus din rîndul membrilor săi.
Acest lucru, de asemenea, este trecut cu tăcere de istoriografia sovietică și rusească.
Anul 1940. Absolut ”pașnica” anexare a Țărilor Baltice.
28 iunie 1940: Anexarea Basarabiei de către URSS
Potrivit istoriei sovietice, estonienii, letonii şi lituanienii visau cu ochii deschiși intrarea în frățeasca Uniune Sovietică.
Marele Război pentru Apărarea Patriei.
Aici, aparent, războiul este defensiv. Dar povestea e mai complicată.
Conform istoricului Victor Suvorov, cauza principală a Marelui Război pentru Apararea Patriei a fost politica externa a lui Stalin, care viza capturarea de state europene și proliferarea ”revoluției proletare” cu instaurarea dictaturii socialiste.
Potrivit lui Suvorov, Armata Roșie se pregătea în mod activ pentru un atac surpiză împotriva Germaniei.
Pentru Uniunea Sovietică, atacul german a fost unul mișelesc. Și cum altfel – URSS se pregătea pentru ofensivă și şi’a luat’o în dinți.
Istoricii ruși tac atunci cînd este vorba despre dovezile privind pregatirea agresiunii sovietice împotriva Europei.
Lipsa de amenajări defensive și concentrarea unui număr mare de trupe la frontierele de vest confirma acest fapt istoric.
Următorii pași de politică ”pașnică” a URSS?
Ungaria în 1956, și Cehoslovacia în 1968.
Anul 1979. Afganistan.
Aproximativ un milion de afgani au fost uciși în timpul agresiunii URSS. Rusia de astăzi ar trebui să’şi ceară iertare pentru afganii uciși.
Anul 2008. Anexarea Abhaziei și Osetiei de Sud.
Anul 2014. Anexarea Crimeei și războiul din estul Ucrainei.
Ca și altă dată în istorie, Rusia a atacat o țară vecină în momentele de slăbiciune internă.
Noi teritorii
De ce Crimeea? De ce nu Alaska.
Ultima, în conștiința imperial rusa este, de asemenea, ”pămînt rusesc strămoșesc”.
Răspunsul este simplu: America este o superputere, iar aparitia ”omuleților verzi” la Anchorage ar fi un act sinucigas.
Rusia atacă numai tarile în mod clar mai slabe, de preferat devorate de haos, cu puterea statului destructurata etc.
Și totusi, de ce Rusia nu se poate opri?
La urma urmei, ea nu a fost niciodată capabila să dezvolte teritoriile deținute deja, și cu toate acestea continuă expansiunea.
De ce Yakuția, una dintre cele mai bogate regiuni ale lumii, chiar mai bogată decît Emiratele Arabe Unite, este împotmolita în sărăcie?
Răspunsul este simplu: Rusia este un imperiu al cuceririlor, nu un imperiu al gospodăririi.
De amenajarea teritoriului sa se ocupe state precum Elveția, a cărei granite sînt neschimbate de aproape 800 de ani.
Rusia se comporta în teritoriile sale recente ca un ocupant clasic.
Pompează resursele în avantajul unei duzine de ”imperialiști”.
Toți aceștia se bucură de avantajele civilizației occidentale, in Occident, iar Rusia o folosec ca pe o exploatație colonială. Cetățeanul de rînd al Imperiului trebuie să se mulțumească cu vodcă și locuințe de urgență; drumuri sparte, ecologie moartă, alimentație surogat pe bază de ulei de palmier și o mulțime de propagandă ieftină.
Un ”dumnezeu” inamovibil la Kremlin, orașe plictisitor de cenușii.
Scări de bloc jegoase – locatari care nu se îngrijesc de nimic, nici chiar de propriile lor apartamente, ca să nu mai vorbim despre cartiere, orașe, țară…
Dar să revenim la ceea ce spunea Eminescu ceea ce va fi rezonabil de actual și mîine:
*[…] După documentele consultate şi după faptele istorice, vedem că altele sînt cuvintele ce împing pe ruşi spre miazăzi şi răsărit.
Împărăţia rusească nu este un stat, nu este un popor, este o lume întreagă care, negăsind în sine nimic de o măreţie intensivă, caută mîngîierea propriei măriri în dimensiunile mari.
Lupta între turci şi ruşi este o consecvenţă firească a deosebirilor de credinţe; dar mai mult decît din această deosebire, luptele au urmat din prisosul de putere omenească ce s’a produs totdeauna în Rusia.
Ţarul e puternic şi nu ştie ce să facă cu puterile de care dispune.
Chiar înlăuntrul împărăţiei sale nici prin muncă pacinică, nici prin lucrare sufletească, aceste puteri nu se pot consuma; pentru aceea ele dau mereu năvală în afară, altfel ar trebui să se mistuiască în lupte interne.
Este o lume săracă şi pentru aceea cuprinsă de un neastîmpăr statornic.
Încă ţarul Petru îşi întemeiază chiar capitala pe pămînt cucerit şi pune astfel marca deosebitoare pe noua împărăţie.
De atunci pînă în ziua de astăzi ruşii înaintează mereu atît spre răsărit cît şi spre miazăzi.
Popoare puternice odinioară au căzut şi s’au sfărîmat sub pasul lor. Leşii au pierit ca ”neam hotărîtor” de pe faţa pămîntului; cetele de cazaci, care încă la 1711 luptau alăturea cu turcii, au căzut sub stăpînirea ţarului; Kievul a ajuns a fi un oraş rusesc; tătarii neastîmpăraţi sînt supuşi poruncilor ţarului; pînă la Nistru, ruşii nu găsesc nici o stavilă destul de puternică.
Aci însă, la Nistru, ei se opresc.
Dar nu se opresc decît spre a se pregăti pentru înaintare.
Documentele istorice, relatînd fapte netăgăduite, ne dovedesc că ruşii sînt o putere mistuitoare, mistuitoare nu numai prin puterea braţului, ci şi prin urmările demoralizatoare ale înrîuririi lor.
Polonia nu a fost nimicită prin puterea braţului; Crimeea, înainte de a fi fost cucerită, a fost eliberată.
Ca orice putere mare, ruşii, acolo unde văd că vor întîmpina rezistenţă mare, se opresc şi lucrează cu o răbdare seculară spre a surpa încet, încet, temeliile puterilor ce li se pun împotrivă.
Puterea lor în ţările ocupate e blîndă, dar plină de o dulceaţă demoralizatoare; şi tot astfel, în ţările cucerite, la început sînt plini de îngrijire pentru binele cuceriţilor, încetul cu încetul însă ei se înăspresc pînă ajung de cer, nu averea, ci sufletul cuceriţilor.
Urmările ocupaţiunilor ruseşti în ţările rumîneşti le sînt tuturora cunoscute; viciile sociale ce rumînii au contractat de la binevoitorii lor nici pînă astăzi nu sînt cu desăvârşire stîrpite.
Ei nu sunt poporul plin de îndărătnică mîndrie, ce provoacă pe alte popoare la luptă dreaptă şi întăritoare; sînt poporul ce’şi dă mereu silinţa să dezarmeze pe celelalte popoare, pentru ca apoi să şi le supună.
Pentru aceea ocuparea pe cît se poate de îndelungată a ţărilor străine este unul dintre semnele deosebitoare ale politicii ruseşti; e peste putinţă ca o ţară să fie timp mai îndelungat ocupată de oştiri străine şi mai ales de oştiri ce au în purtarea lor dulceaţa omorîtoare, fără ca în populaţia ţării să nu scadă energia vitală, fără ca ocupaţia să nu devină o deprindere şi încetul cu încetul o trebuinţă din ce în ce tot mai viu simţită…
În mai multe rînduri, Austria a ocupat ţările rumîneşti, pentru ca ruşii să nu le poată ocupa.
În mai multe rînduri le’au ocupat ruşii; dar peste puţin Austria le’a făcut somaţia obişnuită şi ei s’au retras.
Astfel ocuparea în toate formele cerute de dreptul internaţional a teritoriului cuprins între Nistru, Prut şi Dunăre are pentru Rusia mai mult decît importanţa unei simple cuceriri: prin aceasta ruşii cîştigă poziţii care dominează ţările rumîneşti şi Dunărea, cîştigă Hotinul, de unde dominează intrările despre miazănoapte ale Carpaţilor, cîştigă în sfîrşit o înrîurire mai directă asupra poporului rumîn.*
”Politica Rusiei în secolul al XVIII-lea”, 6 mai 1878, Mihai Eminescu
Citește și: GEN. ION COSTAȘ: S’AR PUTEA REALIZA UN SCHIMB DE TERITORII, DACĂ UCRAINA IA TRANSNISTRIA ȘI NE DĂ BUCOVINA ȘI BUGEACUL
sau: RUSIA ARE DE ÎNAPOIAT ȘI CELE 200 TONE AUR ALE PERIOADEI ANTONESCU, FURATE DUPĂ 1947
RUSIA A FOST UN STAT AGRESOR ÎN TOATĂ ISTORIA SA
///////////////////////////////////////
Eminescu şi rădăcinile ontologice ale expansionismului rusesc – de Theodor Codreanu
Opera Politică a lui Mihai Eminescu
Theodor Codreanu
Eminescu a înţeles, înainte de verdictul Congresului de la Berlin (1/13 iulie 1878), că dreptul invocat de el, privitor la Basarabia, nu va avea cîştig de cauză într-o Europă tot mai secularizată, nepregătită să abandoneze ea însăşi grundurile semibarbariei, cu atît mai puţin să facă faţă celei asiatice. Nu-şi mai rezervă nici o iluzie şi caută semnele genunii care determină comportamentul Rusiei dincolo de spoiala unui pretins misionarism istoric. Le găseşte începînd cu articolul Tendenţe de cucerire, publicat la 7 aprilie 1878. Se prefigurează intuiţii ale filosofiei lui Lucian Blaga din Trilogia culturii, configurate în teoria matricei stilistice. Obsesia alergării după „graniţe naturale” la o seminţie condamnată să nu le găsească i se prezintă ca un destin nefericit, deformator de inteligenţe, în stare să trezească o nesfîrşită compătimire: „Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, aşezate pe stepe întinse a căror mon[o]tonie are înrîurire asupra inteligenţei omeneşti, lipsind-o de mlădoşenie şi dîndu-i instincte fanatice pentru idei de o vagă măreţie, Rusia e în mod egal muma mîndriei şi a lipsei de cultură, a fanatismului şi a despotiei. Frumosul e înlocuit prin măreţ, precum colinele undoiate şi munţii cu dumbrăvi a ţărilor apusene sînt acolo înlocuite prin şesuri fără de capăt. În tendenţele de cucerire, în aşa-numitele misiuni istorice care-şi caută marginile naturale nu e nimic dedesubt decît pur şi simplu neştiinţa şi gustul de spoliare. În zadar caută un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în războaie ceea ce-i lipseşte în chiar sufletul lui; sub nici o zonă din lume nu va găsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat sau mai bine zicînd ceea ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a multe generaţii dedate la lucru.”[1]
Această concentrată şi pătrunzătoare caracterizare a jurnalistului de la „Timpul” este confirmată de întreaga istorie a expansiunilor ruseşti. Fondul genetic însuşi, cercetat în ultima vreme[2], trimite nu la slavii propriu-zişi, prezenţi mai degrabă în partea Rusiei Kievene, a fostului Mare Ducat Lituanian şi Rus, a Poloniei şi Ucrainei vestice, ci la Sfînta Rusie, Moscovia, moştenitoare a genofondului Hoardei de Aur (care a stăpînit vastul spaţiu al viitorului imperiu timp de 300 de ani), dar şi la fino-ugrici (marijcami, nepsami, mordvini), moşteniţi şi de finlandezi şi de unguri. Falsa măreţie, în fond anticreştină, despotică, se perpetuează pînă în zilele noastre şi prin teorii de o grandoare fantasmagorică, în cîmpul ştiinţelor, ca istoria şi etnologia. De mare răsunet în Federaţia Rusă putiniană se bucură istoricul, etnologul şi antropologul Lev Nikolaievici Gumiliov (1912-1992), fiul Annei Ahmatova şi al lui Nikolai Gumiliov, Lev devenind creatorul unei noi filosofii a istoriei, fundată pe „erupţiile biosferei”şi orientată, polemic, împotriva lui Max Weber şi Arnold Toynbee (Etnogeneza şi Biosfera, 1978). În rîndurile unei mari părţi a actualei intelighenţii ruseşti, Gumiliov este cotat ca unul dintre „cei mai mari gînditori ruşi”, respectiv – doctrinarul oficial al integrării euroasiatice promovate de regimul lui Vladimir Putin, spre care aspiră şi Republica Moldova sub preşedinţia lui Igor Dodon, în contrapondere cu „decăzuta” Europă Occidentală. Interesant că acest Gumiliov a fost reprimat de regimul sovietic, considerîndu-se ca aprţinător mulţimiităcute, reprezentînd „libertatea secretă”. Simultan însă, se considera ca adevăratul discipol al lui Marx, convins că a creat filosofia marxismului universal prin sinteza cu antiteza marxismului, cum era considerat euroasianismul, prin excelenţă antioccidental. Gumiliov pleacă de la ipoteza că, la nivelul biosferei, se produc „erupţii energetice” de felul erupţiilor vulcanice, imposibil de prevăzut ştiinţific. El şi-a pus întrebarea cum de e posibil ca, la un moment dat, o comunitate mică, precum cea mongolă, sălbatică, a „explodat” în secolul al XIII-lea, făurind un uriaş imperiu, sub aureola „Hoarda de Aur”. Îi vine în ajutor conceptul de biosferă, creat în secolul al XIX-lea de către austriacul Eduard Suess. În 1926, Vladimir Vernadsky observă că biosfera poate afecta planeta prin fenomenul încălzirii globale. De aici, Gumiliov a dedus că biosfera are oscilaţii energetice, energie pe care a „umanizat-o”, numind-o passionarity. Aceste oscilaţii energetice la nivel biosferic, aleatorii, creează grupări etnice care pot deveni super-ethnos, creînd, din prea-plinul lor enegetic, civilizaţii şi imperii, parcurgînd toate vîrstele naturale de la naştere pînă la fazele inerţială şi întunecată, ultima însemnănd dispariţia. Este ceea ce el numeşte o etnogeneză. Fiecare vîrstă ar dura în jur de două-trei sute de ani, o civilizaţie dăinuind între 1500 şi 2000 de ani. După cum Hegel şi-a desfăşurat dialectica spiritului absolut spre a ajunge la împlinirea în civilizaţia şi filosofia germană, la fel Gumiliov ţinteşte către fundarea glorioasă a expansiunii ruseşti ajunsă super-ethnos. Să fie vreo diferenţă de „super-ethnos-ul arian” al lui Hitler?
De-aici încolo urmează „spelndida” construcţie a filosofiei istoriei ruseşti. Cu „Hoarda de Aur”, s-a născut un super-ethnos. Dacă s-ar fi restrîns doar la existenţa pe parcursul a 200-300 de ani, cît a dominat peste ruşi Hoarda, teoria lui Gumiliov s-ar fi năruit. Aşa că el o adecvează la real (şi asta nu e glumă!), considerînd că mongolismul a fost doar începutul etnogenezei ruseşti (arheul etnic, în limbaj eminescian), vîrsta tinereţii explozive. Altfel spus, Gumiliov confirmă, avant la lettre, ceea ce ştia deja şi Eminescu, anume că Rusia a răsărit din rasa turco-mongolă, prea puţin „slavă”. Optează însă pentru o sinteză de tip hegelian, între elementul slav şi cel mongol. Momentul crucial este încercarea Cruciadei catolice de a pătrunde în Ţările Baltice, eveniment care, de-ar fi reuşit, ar fi însemnat colonizarea Euroasiei şi secerarea din faşă a istoriei patriotice a Rusiei viitoare. Ordinul Fraţilor Sword a pătruns în Lituania păgînă spre a o converti la catolicism. Bătălia decisivă s-a dat în 1236, la Siauliai, cînd prinţul Alexander Nevski a cerut ajutorul mongolilor, aflaţi sub Batu Han, spulberîndu-i pe cruciaţii germani şi germanofili. Batu Han nu numai că l-a salvat pe Alexander Nevski, dar l-a adoptat ca fiu, încît, argumentează Gumiliov, este o totală aberaţie istorică să se vorbească de perioada „jugului mongol” (ca în istoriografia oficială), fiindcă stăpînirea mongolă a însemnat desăvîrşirea etnogenezei ruseşti prin sinteza slavilor cu mongolii: a existat nu „jugul mongol”, ci doar „un schimb reciproc de servicii”, timp în care slavii „au fuzionat în mod voluntar cu Hoarda”, graţie geniului lui Alexander Nevski, care „a devenit fiul adoptiv al lui Batu”, favorizînd o fericită „simbioză etnică”, împlinirea noului super-ethnos al Sfintei Rusii. Este ceea ce Gumiliov numeşte o răsucire patriotică a istoriei, coroborată cu pătrunderea spiritului creştin dinspre Palestina şi Bizanţ. Astfel s-a născut poporul rus prin explozia energiei biosferice mongole pe fond slav. Dacă trecerea la creştinism s-ar fi petrecut prin catolicism, Rusia ar fi trecut prin îmbătrînirea Occidentului. Acum are enormul avantaj de a fi mai tînără cu 500 de ani decît Occidentul intrat în faza întunecării ultime[3]. Altfel spus, în acest mod s-a pus temelia imperială a celei de a treia Rome.
Deşi uriaşă ca întindere, comparativ cu Europa civilizată, Rusia e ca un Flămînzilă veşnic neostoit, mîncător de brazde de pămînt, fără şansa de a se îndestula vreodată şi a-şi găsi liniştea, lăsîndu-şi vecinii în pacea lor: „Căci stă oare destoinicia unei naţii în vrun raport cu întinderea teritoriului pe care ea-l ocupă? / Mica Veneţie era odată o putere mare europeană prin cultura ei intensivă, prin arte, prin industrie, prin judecata sănătoasă a aristocraţiei ei. Dar toate aceste condiţii de mărire erau cîştigate prin muncă îndelungată, deprinderea şi priceperea se moştenea apoi din neam în neam, încît chiar astăzi ciceronii veneţieni au păstrat mai mult gust în judecarea tablourilor decum au mulţi profesori de estetică.” Eminescu găseşte alte exemple în Olanda şi în Belgia, avînd prilejul să le judece nu cu ajutorul simplistei balanţe, ci tot cu al cîntarului: „Un rol analog l-a avut Olanda în istorie, şi astăzi încă sînt state mici care se bucură de-o înflorire estraordinară; pe un pămînt de mică întindere se află mai multe averi decît în Rusia întreagă. Astfel sîntem aproape siguri că în cumpăna economică Rusia, cîtu-i de mare, trage mai uşor decît mica Belgie.”[4]
În spatele grandorii spaţiale, Eminescu zăreşte nimicul: „De aceea ni se pare că din nefericire ruşii sînt sub dominarea unui deşert sufletesc, a unui urît care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l împlea prin muncă şi cultură, îl sumuţă contra Europei, pe care o numesc îmbătrînită şi enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominaţia rusească.” Este exact ideologia antioccidentală promovată de Lev Gumiliov şi de discipolul său Vladimir Putin. Eminescu vrea să remarce că între intelighenţia rusească şi clasa politică ori există o prăpastie, ori o regretabilă consimţire „ideologică”, nemaivorbind de abisul dintre acestea două şi uriaşa masă a iobăgimii.
Din nefericire, strălucita intelighenţie din a doua jumătate a secolului al XIX-lea n-a reuşit să europenizeze suficient Rusia, perioada sovietică fiind continuarea expansiunii deşertului sufletesc care a ameninţat să se întindă peste toată Europa, resuscitînd, pentru România vechile rapturi din Basarabia şi Bucovina. Eminescu atrage atenţia Europei că nu este ferită de primejdia asiatică: „Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanţul la apariţiunea un[ui] neam asemenea mongolic, a turcilor. / În locul civilizaţiei grece înflorit-au în Bizanţ o cultură turcească? Deloc. Tocmai aşa nu va înflori o cultură moscovită pe pămînturile supuse ruşilor, pentru că lipseşte rădăcina subiectivă a unei asemenea culturi. În Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanland şi în cele trei provinţii baltice, în mînele şi capetele a poate două sute de mii de oameni de origine germană, pe cînd populaţiile străvechi a acelor provinţii, leţii, livii, crevinii şi cum [î]i mai cheamă, nu vor fi aflînd cu mult mai sus decum îi va fi găsit episcopul Albrecht la a[nul] 1200.” Poetul, aşadar, nu mai cade în capcana mult învăţatului Dimitrie Cantemir să considere ţarismul un alt tip de imperiu decît cel otoman.
Mimarea Europei occidentale, începînd cu Petru I, n-a dus la o veritabilă aculturaţie, căci tendinţele expansioniste s-au acutizat sub masca unui misionarism creştin: „Astfel misiunea istorică de care se face atîta vorbă nu-i o misiune care-şi are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac şi mănuşi, a unui deşert care, de-ar stăpîni pămîntul, tot nu s-ar umple. Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o.” Semnele deşertului sufletesc se arată în aceea că marea Rusie n-a dat, de timpuriu, un Rafael, un Beethoven, un Kant, încît „tocmai lipsa unor asemenea spirite de adîncă înţelepciune şi de un adînc sentiment pentru bunurile ce înnobilează omenirea este cauza acelui gol sufletesc care-şi caută compensaţie în glorii sîngeroase şi în cuceriri”.
Eminescu sugerează că nici gloriile ruseşti ale veacului său n-au ieşit din promiscuitatea semibarbariei, consimţind la expansiunea deşertului sufletesc al politicii oficiale. Deja în epocă românii erau scandalizaţi de comportamentul răsfăţatului Alexandr Puşkin, care, primit cu ospitalitate în Basarabia, s-a dezis lamentabil de prestigiul de intelectual al libertăţii, fiind considerat de unii un Byron rus. Puşkin, care are şi azi un bust în parcul gloriilor din Chişinău, nu-i mai scotea pe basarabeni din „ţigani”, „proşti”, oraşul fiind pentru el o Sodomă etc. Delicatul Vasile Alecsandri a fost consternat de şovinismul puşkinian, dîndu-i o replică pe măsură:
Fiind mai negru ca ţiganii,
Ce-ai tot cerşit la noi cu anii?
Tu, cel primit cu dor de sus,
Nici bogdaproste nu ne-ai spus.
Cu dar de pîine şi de sare,
Cu vin din valea noastră mare
Te-am ospătat, dar tu în zori,
Rîzînd, te-ai scîrnăvit în flori.
Apoi prin codri de milenii
Ai tot umblat, rîzînd alene,
Ei, vezi, atunci pun mîna-n foc:
Tu n-ai fost cal arab, ci porc!
Din păcate nici un geniu ca Dostoievski n-a reuşit să iasă din prostituţia ideologică a şovinismului rusesc. Prozatorul basarabean Ion Iachim scria dezamăgit în cartea citată: „Şovinismul este o straşnică maladie în măduva intelectualilor ruşi, o iarbă rea ce-a slobozit rădăcini adînci în inimile lor. Cu excepţia a cîtorva minţi lucide (de exemplu filosoful Piotr Ceaadaev, scriitorul şi filosoful Alexandr Herţen, care a susţinut moral răscoala polonezilor de la 1863-1864, poetul şi publicistul Nicolai Ogariov), oamenii de cultură ruşi, ca şi generalii ruşi, ca şi politicienii ruşi, sînt bolnavi de febra cuceririlor pămînturilor străine, de asuprirea altor popoare.”[5]
Aşa-zisa „cestiune orientală”, confirmă Eminescu, nu-i pentru Rusia decît poftă de deşertificare şi a popoarelor răsăritene: „De mult, dar mai cu seamă de o sută cincizeci de ani încoace, ţinta cuceririlor ruseşti sînt ţările răsăritene ale Europei. Nu mai vorbim de cuvîntul d-lui Aksakof, care vede întinzîndu-se panslavismul în miezul Europei, în ţările coroanei habsburgice pînă la Marea Adriatică. C-un cuvînt în loc de-a desfăşura activitatea înlăuntru, ochii vecinului nostru sînt pironiţi cu flămîngiune asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir pînă sub zidurile Veneţiei şi apoi mai departe… tot mai departe.”[6] Lăcomie care va trece intactă în visurile „revoluţiei mondiale” bolşevice, cum se va vedea. Chestiune de mistică mitologică, departe o orice creştinism, a prezis poetul, ruşii făcînd, din mistica unui presupus testament al lui Petru cel Mare, o misiune istorică: „Şi această misiune tainică o împlinesc apoi diplomaţii şi baionetele. Existe testamentul lui Petru cel Mare sau nu existe, el există în capetele a mii de oameni cari dau tonul în Rusia. / Războiul a fost declarat Porţii pentru a elibera pe creştini – în formă – în fond însă pentru a cuceri întreg Imperiul otoman într-un mod care să poată fi înghiţit, mai de voie, mai de nevoie, de Europa. După Turcia urmează Imperiul habsburgic, după dînsul cine mai ştie. Scopul fictiv al războiului şi scopul adevărat sînt diametral opuse.”[7] De altfel, Rusia ţarilor, chiar agonizînd a înlocuit rapid motivaţia misionară a creştinismului pravoslavnic cu ideologia marxist-leninistă a „revoluţiei mondiale”. Sînt dovezi clare că, după înfrîngerea Germaniei naziste, Stalin voia să pună stăpînire pe întreaga Europă. Şi a ajuns, dejucîndu-i-se planurile, nu doar pînă în inima Imperiului Habsburgic, decedat, între timp, ci chiar pînă în cea a Germaniei. La 5 martie 1937, şeful Direcţiei politice a Armatei Roşii, Ian Homarnik, declarase: „Armata Roşie va considera misiunea bolşevică îndeplinită atunci cînd vom stăpîni globul pămîntesc.” De ce nu şi universul întreg, cum zice, ironic, Eminescu? În cărţile sale, cum am mai amintit, Viktor Suvorov[8] arăta că Stalin nu a fost satisfăcut că pacea din 1945 nu i-a adus la picioare întreaga Europă, în pofida faptului că Franklin Delano Roosevelt fusese dispus să i-o ofere.
Este o eroare să se susţină că Rusia a importat doctrina comunismului de la Europa civilizată, chiar dacă acolo s-a cristalizat teoria marxistă, preluată însă pe calapod leninist şi stalinist. La 1878, Eminescu simte că stafia despotismului comunist vine chiar din „deşertul sufletesc” care bîntuie spaţiul slav. La 6 august, comentînd atentatul asupra generalului Mezenzov, şeful secţiunii a treia a înaltei poliţii, Eminescu atrage atenţia că generalul a fost, de fapt, victima tendinţelor comuniste: „În Rusia, comunismul are o mulţime de adepţi, şi unora dintr-aceştia pare a fi căzut jertfă şi generalul Metzentzow.”[9]
Dar profeţii nu sînt niciodată ascultaţi. Iar întreaga lui strădanie de a deschide ochii măcar contemporanilor săi a eşuat. O spune el însuşi, la 9 august 1878: „E o adevărată nenorocire de-a prevedea tot şi de-a nu putea împiedica nimic. Tot ce s-a întîmplat în urmă am prevăzut şi, încărcaţi cu hulă şi cu ocară din partea presei liberale, ne duceam păsul liniştiţi, ştiind că vremea ne va da dreptate şi cuprinşi de durerea că, puşi afară din cercul vieţii publice, nu putem mişca nici degetul cel mic pentru a opri dezastrul.”[10] Aşadar, Eminescu înţelege că în 1878 a fost pus afară din cercul vieţii publice, punere în afară care se va desăvîrşi la 28 iunie 1883!
Iar aceste dezvăluiri şi previziuni ale lui Eminescu vor fi confirmate de cel mai important scriitor rus din secolul al XX-lea, Alexandr Soljeniţîn. Marele disident vedea faptele într-un sens eminescian, confirmîndu-l pe S. E. Kryzanowski, o strălucită minte politică de la începutul secolului al XX-lea, care îl „plagia” parcă pe Eminescu: „Rusia originară nu are rezerve şi forţe culturale şi morale pentru asimilarea tuturor periferiilor. Acest lucru istoveşte nucleul naţional rus.” Soljeniţîn aducea adevărul la zi, în 1990: „Astăzi această previziune a lui Kryzanowski are semnificaţii înmiite: nu avem forţe pentru periferie, nici economice, nici sufleteşti. Nu avem suflu pentru a fi un Imperiu! – şi nici nu ne trebuie, dărîma-s-ar de pe grumazul nostru! Imperiul ne striveşte şi ne suge puterile şi ne grăbeşte pieirea. / Văd însă cu adîncă nelinişte cum conştiinţa de sine a naţiunii ruse, care ne trezeşte în multiplele ei destine, nu se poate nicidecum elibera de gîndirea statului enorm, de înşelătoria imperiului; gîndirea aceasta a preluat de la comunişti acel găunos «patriotism sovietic» şi se mîndreşte cu «marea putere statală sovietică», care în timpul măscăriciului de Ilici al II-lea n-a făcut decît să secătuiască ultima forţă productivă a deceniilor trecute pentru înarmări nemărginite, nimănui necesare (acum distruse pe apucate), făcîndu-ne de ruşine, prezentîndu-ne întregii planete ca pe nişte cotropitori cruzi şi lacomi – cînd în realitate genunchii noştri tremură şi iacă-iacă ne prăbuşim vlăguiţi.”[11]
Soljeniţîn credea că toate nenorocirile Rusiei au început în 1917, odată cu abolirea monarhiei. Dar el nu s-a arătat simpatizant nici al imperialismului ţarist şi avea speranţe în înţelepciunea creştină a ţarului Nicolae al II-lea, care ar fi putut stopa expansionismul rusesc pentru a da şansă înfloririi europene a Rusiei. El dădea exemplul Japoniei, care a ajuns o mare putere economică şi culturală abia după ce a renunţat la veleităţile imperiale. Asemenea, Germania a ajuns prosperă abia după ce a trecut prin puterea catharsis-ului din 1945, purificîndu-se moral de spiritul războinic. La fel, după căderea comunismului, Rusia trebuia să condamne, ritualic, imperialismul sovietic şi toate crimele şi cuceririle armate. Referindu-se la Basarabia, Soljeniţîn considera că e dreptul ei să se unească cu România, dacă doreşte. Asta o spunea înainte de războiul transnistrean din 1992. Dar nu revenea atunci Rusia la vechile ei apucături mînate de „deşertul sufletesc” despre care a făcut vorbire Eminescu?
Are astăzi Rusia lui Vladimir Putin forţa spirituală de a asculta glasul ultimului ei mare profet, pe deplin europenizat, dar tocmai de aceea şi rus creştin adevărat? Nu are, din nefericire, iar toate analizele şi prognozele eminesciene se văd reiterate de cartea, deja amintită, a unui grup de istorici şi analişti politici germani, coordonaţi de Uwe Klußman şi Dietmar Pieper, şi intitulată sugestiv Domnia ţarilor. De la Ivan cel Groaznic la Vladimir Putin (2012), trad. din germană, la noi, în 2014[12]. Dacă Sfîntul Imperiu Romano-German s-a vrut continuatorul Imperiului Roman de Apus, ţarismul, care n-a izvorît din rădăcini proprii, a fost o contaminare mimetică, pe filieră germanică, după Bizanţ, considerîndu-se o „a treia Romă”. Ingermanlandul, despre care vorbea Eminescu, este premisa de la care pleacă şi coordonatorii amintitului volum, grefa istorică a germanismului pe slavism fiind vizibilă de la Ivan cel Groaznic pînă la Nicolae al II-lea, cu prelungiri pînă la Stalin şi Vladimir Putin: „Rusia ţaristă nu a avut cu nici o altă ţară legături atît de strînse cum a avut cu Germania. Ivan al IV-lea, poreclit de ruşi «cel Sever», şi mai cunoscut în Occident drept «Ivan cel Groaznic», îl numise pe germanul Heinrich von Staden organizator al serviciului său de securitate, «Opricinina». Două secole mai tîrziu, în vara lui 1762, o nemţoaică a urcat chiar pe tron ca ţarină; fosta prinţesă Sophie von Anhalt-Zerbst şi-a luat, cu această ocazie, numele de Ecaterina a II-a şi a devenit o conducătoare pe cît de venerată, pe atît de temută. Germanii au ocupat în Imperiul Rus poziţii de funcţionari superiori şi şefi de servicii secrete, de miniştri de Externe şi de cancelari ai ţarilor. Ba mai mult, de la fiul Ecaterinei, Pavel I, admirator al Prusiei, şi pînă la ultimul ţar, Nicolae al II-lea, împăraţii ruşi s-au căsătorit de preferinţă cu prinţese germane.”[13]
În pofida acestei masive inserţii germane, Rusia a evoluat fără organicitatea din Imperiul German (962-1250). Politologul Alexander Rahr a surprins, între alţii, imaginea ţarismului ca formă fără fond, care nu i-a permis să fie un imperiu civilizator: „Ecaterina a II-a a întruchipat aparent punctul culminant al influenţei germane, care, începînd de la Petru cel Mare, s-a simţit în mod clar. Dacă privim mai cu atenţie, ea nu mai era nemţoaică, devenise rusoaică pătrunsă de bizantinism.”[14] Rahr se înşală: nici bizantinismul n-a fost asimilat organic, ca să devină „rusesc”, panslavismul dovedindu-se tot o formă eşuată de imperiu. Bizanţul a fost în primul mileniu principala formă de civilizaţie şi de cultură a lumii, în vremea cînd Europa occidentală nici nu exista, aceasta fiind, la rîndu-i, creaţia organică a tot ce-a fost mai bun în creştinism. Germanii adoptaţi de Petersburg şi Moscova, observă acelaşi Alexander Rahr, „s-au dovedit adesea mai ruşi decît ruşii”[15].
În aceeaşi ecuaţie stranie intră şi afinităţile dintre Stalin şi Hitler, finalizate cu faimosul Pact Ribbentrop-Molotov (23 august 1939), dar şi cu invazia germană în Rusia, în Al Doilea Război Mondial. Tratatul Ribbentrop-Molotov se voia unul al „păcii”, de neagresiune, fiind, în realitate, unul de program imperial agresiv, urmat, între altele, de criminalul 28 iunie 1940, prin care Basarabia, Ţinutul Herţa şi Bucovina nordică erau rupte, brutal, de la statul român. Se repeta, altfel spus, 28 mai 1812, extins şi la alte teritorii româneşti, cu acută viclenie chiar şi faţă de aliatul Hitler, căci în protocolul adiţional nici nu se pomenea măcar de Herţa şi Bucovina. Cu alte cuvinte, Stalin cumula, acum, dintr-o lovitură, vînzările din 1775 şi 1812, vizînd o Moldovă nu aflată la cheremul vechii Porţi Otomane, ci la acela al unei „Porţi” create chiar în sînul României Mari, prin dezmăţ, corupţie, afaceri de tipul Škoda[16], care doar mimau înzestrarea armatei, considerată, acum, incapabilă să apere pămînturile strămoşeşti, Consiliul de Coroană optînd să le cedeze fără luptă. Pînă şi dezmăţatul rege Carol al II-lea, vinovat de starea precară a armatei, a notat în urma Consiliului de Coroană de la 27 iunie 1940: „Consiliul are loc şi am ieşit din el amărît şi dezgustat, toţi acei care făceau pe eroii la prînz s-au dezumflat. Numai 6 voturi, din cei 26 prezenţi, am fost pentru rezistenţă. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu.”
Afinităţile germanice ale „păturii superpuse” ţariste aveau rădăcini asiatice barbare, în pofida creştinării slavilor la 988, prin cneazul Vladimir al Kievului, o creştinare hibridă, „amestecînd practica administrativă mongolă cu ideologia de stat bizantină”[17]. Pecetea rasei mongolice asupra slavismului politic şi cvasicreştin, la care se adaugă influenţele bizantină şi germanică neasimilate organic, a fost remarcată şi de Eminescu. Caracteristica formelor fără fond, sublinia poetul român, stă în apariţia antitezelor monstruoase. La 16 ianuarie 1547, Ivan cel Groaznic punea bazele imperiului, pe fundament aparent creştin, după model bizantin, faimoasa „A Treia Romă” de după căderea Împeriului Bizantin, la 1453. Domnia lui este plină de antiteze monstruase. Se crede foarte credincios, dar la vîrsta de 15 ani începe cu executarea mai multor prinţi, încarnînd o monarhie absolută. Din această postură, vrea să instituie o justiţie divină, numită pravda, cuvînt care, la ruşii pravoslavnici, înseamnă o codificare a justiţiei ca adevăr, pe urmele Mîntuitorului: Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa. Credincioşia lui pare a culmina în 1552, în urma victoriei de la Kazan, cînd este întîmpinat ca erou al poporului şi cînd poruncise să se ridice cunoscuta Catedrală Vasile Blajenîi din Piaţa Roşie, terminată în 1554. Legenda spune că a poruncit ca arhitecţii să fie orbiţi spre a nu mai face o alta. Dar el împlineşte „justiţia”/pravda cu „Opricinina”, un soi de stat în stat, strămoaşa KGB-ului şi mai mult decît atît, cumulînd proprietăţile lui vaste, opuse zemşcinei, cu proprietăţile împărţite între boierii Dumei, restul uriaş al populaţiei fiind iobagă. „Opricinina” a comis opresiuni barbare împotriva cărora s-a ridicat pînă şi Biserica Ortodoxă, în frunte cu mitropolitul Filip II, care va fi sugrumat de o căpetenie a opricinicilor. După ce au fost asasinaţi vreo 4000 de oameni, îngrozit el însuşi, Ivan cel Groaznic desfiinţează „Opricinina”. Va muri la 18 martie 1584, la numai 53 de ani. Ruşii îl venerează şi astăzi. Stalin, la rîndu-i, se recunoştea în figura înaintaşului, poruncind marelui regizor Sergei M. Eisenstein să facă un film monumental. În partea a doua, Eisenstein n-a rezistat ispitei de a spune adevărul, de a face aluzii la satrapismul lui Stalin, prin cel al lui Ivan, această parte fiind, desigur, interzisă. O cu totul altă imagine a lui Ivan cel Groaznic va produce, în filmul Ţarul, regizorul Pavel Lunghin (2008-2009): „El prezintă un ţinut al groazei, plin de cadavre atîrnînd de spînzurători, un imperiu sumbru, dominat de un despot psihopat.”[18] Finanţatorul Andrei Borodin, dar şi primarul Moscovei, Iuri Lujkov, susţinător al proiectului, şi alţi implicaţi vor lua calea exilului, „de teama securiştilor Kremlinului”, care, desigur, au interzis filmul sub domnia lui Putin.
Matricea ţarismului ivanian este o constantă a imperiului „creştin” moscovit, avînd echivalent, în Occident, medievala Inchiziţie, cea care a încălcat Tabla Legilor prin persecuţii şi condamnări la moarte, cu odioasa ardere pe rug. Împotriva iubirii hristice, inchizitorii „creştini” din Occident şi din Imperiul Ţarist au semănat moarte şi groază care au dus la subminarea gravă a creştinismului, provocînd secularizarea Europei. În poemul dramatic Andrei Mureşanu, Eminescu arată grozăvia urii barbare, în antiteză cu iubirea creştină, transformată în condiţie a istoriei:
Rău şi ură
Dacă nu sînt, nu este istorie. Sperjură,
Invidios-avară, de sînge însetată
E omenirea-ntreagă – o rasă blăstămată,
Făcută numai bine spre-a domina pămîntul,
Căci răutăţii numai îi datoreşte-avîntul
Ce l-a luat pe scara fiinţelor naturii,
Cine-a văzut vreodată popor de oameni buni
Să fie mare? Dacă e rău, e egoist,
Vrea toate pentru sine, nimica pentru alţii;
Dacă trăieşte bine, dar fără ca să lase
Ca şi-alţii să trăiască – e mare. Cînd un popol
Începe a fi nobil şi generos în cuget,
Atunci a lui cădere şi moarte sînt aproape,
Căci numai răul are puterea de-a trăi.
Eroul lui Eminescu vizează atît barbaria „creştină” maghiară exercitată împotriva românilor ardeleni, în Imperiul Austro-Ungar, cît şi condiţia Basarabiei în raport cu ţarismul lacom după „frontiere naturale”, sub blazonul justiţiei „onoarei”, încifrată pompos în conceptul pravda, trecut intact, după 1917, în „Pravda” sovietică, înfiinţată de Lenin încă din 1912, la Petersburg, transformat de ţarul Nicolae al II-lea în Petrograd. Mureşanu pare să condamne omenia creştină (care îndeamnă la a nu răspunde la violenţă cu violenţă) a poporului său în faţa barbarilor, dar ştie, în acelaşi timp, să surprindă diferenţa ontologicădintre creştinism şi faţada lui de formă fără fond. O conturează, în chip impresionant, deşi prea puţin remarcat pînă acum, şi Ion Druţă (chiar în pofida alegerii sale de a trăi la Moscova), în romanul Biserica albă[19]. Este vorba de creştinismul celor două Ecaterine: cea Mică şi „caraghioasă”, din Basarabia, şi cea Mare, din imperiu, scăldată în aur şi glorie. Sînt puse în balanţă, deopotrivă, cele două Biserici: cea Albă, sărmană, de pe malurile Nistrului (consonantă cu cea de la Neamţ, unde se ruga sihastrul Paisie Velicicovschi, descoperitorul Filocaliei şi isihasmului, odată „românizat”), şi cea Neagră (în adîncuri), maiestoasă, la suprafaţă, din inima Petersburgului şi a Moscovei, întruchipată de campionii „creştini” Ecaterina cea Mare şi Potiomkin, „fire brutală, aproape sălbatică”[20], încît fusese poreclit „cneazul Beznei”. Sub aripa lor „creştină” gemea ciornîi narod („neamul negru”), răsculat la îndemnul lui Emilian Pugaciov. Despre un astfel de creştinism al grandorii, culminat în faimosul mistic Rasputin, de la curtea ultimului ţar, francezul Astolphe de Custine, spunea văzînd Catedrala Vasili Blajenîi, „sprijinitoarea” zidurilor sumbre al Kremlinului: „ţara în care o astfel de clădire se numeşte Casa Domnului nu este Europa, ci India, Persia, China, iar oamenii care se roagă Domnului în această chisea nu pot fi creştini.”[21] Basarabia luată cu japca antihristică şi mutilată sufleteşte stă mărturie. La fel s-au purtat ţarii cu alte popoare subjugate. Scriitoarea georgiană Naira Gelashwili cita dintr-o scrisoare a guvernului rus către comandantul de armată Eduard von Totleben: „Trupul trebuie să fie georgian, sufletul însă, rus.” Fireşte, cum e astăzi preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon: trup de român, dar suflet rusesc. Este o formă diavolească de conştiinţă sfîşiată sau de schizofrenie etnică[22]. Fenomenul s-a insinuat chiar şi în sînul Bisericii din Basarabia prin măsuri politice, cu efecte de lungă durată, ţinta principală fiind deznaţionalizarea moldovenilor şi asimilarea lor lingvistică şi religioasă, violîndu-se grav canonul rezultat din Duminica Cincizecimii, acela al dreptului fiecărui popor de a asculta Cuvîntul lui Dumnezeu în propria limbă. Limba, spiritualitatea şi cultura fiind datele fundamentale pentru specificul unei naţiuni, acestea s-a încercat să fie deturnate din matca lor pentru devenirea nonromânească a basarabenilor.
Ruşii au gîndit cu mult înainte de Pacea de la Bucureşti că trebuie început cu spiritualitatea creştină, considerînd că ortodoxia, fiind punctul comun dintre Ţările Române şi Rusia, de aici trebuie început pentru stategia rusificării. Au crezut că nu există misiune mai uşoară, dat fiind că Biserica e Una, trup al lui Hristos. Numai că de îndată ce transformi instituţia bisericii în instrument politic aceasta intră în zona tenebroasă a ereziei, pe care adevărata Biserică a lui Hristos o respinge, căci nu poate fi ruptă de dogma Sfintei Treimi, cu paradoxul ei de neînţeles prin care trupul hristic e totuna cu Tatăl şi Sfîntul Duh, iubirea creştină însemnînd implicit a respecta diversitatea de limbă, ethnos, cultură, credinţă, aceasta din urmă unificîndu-le pe toate, la modul hristocentric. Ceea ce au încercat politicienii şi ierarhii ruşi cu populaţia din Basarabia contravenea brutal canoanelor Bisericii, încît bătălia rusificării s-a dat între ortodoxismul eretic pravoslavnic (fundamentalist) şi Biserica lui Hristos în care trăiau românii basarabeni.
Autorităţile ţariste au crezut însă că Dumnezeu poate fi înşelat şi au recurs la vechea stratagemă păgînă a Calului Troian: trebuia găsit un ierarh român de prestigiu care să împlinească marea devenire nonromânească a românilor. Şi s-au oprit la un ierarh autohton foarte înzestrat, originar din Bistriţa, Gavriil Bănulescu-Bodoni (1746-1821)[23]. Începutul războiului ruso-turc, îl găsea pe acesta la Dubăsari, pensionat cu 3000 de ruble anual. La 27 martie 1808, primea ucazul împărătesc prin care era numit din nou membru al Sinodului, dar şi exarh al Moldovei, Valahiei şi Basarabiei, ca semn că războiul avea drept ţintă înstăpînirea peste Principate. Numirea aparte a Basarabiei arăta limpede potenţiala soluţie de avarie în raport cu pretenţiile faţă de Poartă. Din această clipă, Gavriil Bănulescu-Bodoni devine prizonierul conştiinţei sfîşiate care se va înstăpîni, peste ani, în Basarabia. Ocupantul exploata la maximum vrednicia creştinească şi sentimentele rusofile ale pensionarului de la Dubăsari. Preotul N.N. Topologeanu, de la Ocnele Mari (Vîlcea), într-o broşură din 1933, sesiza această ruptură între ierarhul merituos, pus în slujba Bisericii strămoşeşti, şi „activitatea sa de rusificator”[24].
Încă înainte de a ajunge la Iaşi şi la Bucureşti, în 1808, nepoftitul exarh începe cu traducerea din ruseşte în româneşte a ecteniilor de rugăciuni pentru ţar şi familia lui. Cum mitropoliţii Veniamin Costache (Moldova) şi Dositei Filitti (Ţara Românească) s-au arătat consternaţi, Bănulescu-Bodoni a început o campanie necreştinească de denigrare a acestora, pornind morişca grupurilor de boieri rusofili şi împărţind Principatele în două tabere ostile. Tensiunea şi murdăria atacurilor a atins un asemnea grad, încît Veniamin Costache, în pofida enormului său prestigiu păstoresc şi cultural, scîrbit, şi-a dat demisia în 1808, iar Dositei, care a încercat să reziste, a fost înlăturat din scaun de chiar Alexandru I (15 ianuarie 1810), pentru ca în decembrie 1812 să se retragă la Braşov, pînă la sfîrşitul vieţii. „Astfel, – comentează părintele Topologeanu – păstorii cei nemitarnici ai românismului, înlăturaţi fiind, fu înlăturată şi piedica cea mai mare din calea planurilor Ruseşti. Coada de topor îşi avea de-acum mînă liberă.”[25] Drumul era pregătit pentru rusificarea, prin Biserică, a ambelor Principate. Ţarul, considerîndu-se „şef religios al Bisericii din principate”, a numit, prin ucaz, încălcînd cutuma alegerii, ca mitropolit al Ungro-Vlahiei pe Ignatie, un grec aciuat la Curtea ţaristă, iar în Moldova, ca exarh ce era, Gavriil Bănulescu-Bodoni l-a adus pe un protoiereu rus, Petru Conitzky, să „reorganizeze” Biserica. După încheierea păcii, la 28 mai 1812, a fost însă alungat din partea liberă a Moldovei, revenind în scaun Veniamin Costache, iar el mulţumindu-se, la 21 august 1813, cu numirea în fruntea noii Arhiepiscopii a Chişinăului şi Hotinului, unde a păstorit pînă la moarte.
Conştiinţa sfîşiată însă, prin natura ei dramatică, trebuie să se privească în oglindă, iar acolo Gavriil Bănulescu-Bodoni a citit că lucra împotriva adevăratei Biserici a lui Hristos şi, deci, şi a poporului său. El a intuit că misiunea lui avea rosturi ontologice, existenţiale, Basarabia devenind, cum va spune Eminescu, cestiune de existenţă pentru poporul român. Creştinismul de adîncime i-a poruncit să eşueze în tentativa de rusificare prin Biserică a basarabenilor. Iar Duhul Cincizecimii[26] l-a ajutat să nu se atingă de slujirea Cuvîntului lui Dumnezeu în limba română. S-a străduit, dedublat fiind, să fie un bun păstor, să administreze şi să zidească Mitropolia din Chişinău, să se îngrijească de bunăstarea şi pregătirea preoţilor, înfiinţînd un seminar, şcoli cu predare în limba rusă (după obligaţie), dar şi în româneşte. În 1814, a pus temelia unei tipografii, aducînd un meşter călugăr de la Neamţ, Ignatie, cu ajutorul căruia a tipărit căţi religioase şi didactice în ambele limbi. Încerca, totodată, să nu rupă legăturile cu Ţara, cu care face schimb de cărţi. Astfel, cît timp a trăit Gavriil Bănulescu-Bodoni, Basarabia şi-a conservat cvasioficial caracterul românesc, mitropolitul apelînd la promisiunile „creştineşti” ale ţarului Alexandru I din Manifestul adresat în 1806 românilor din Principate. Moartea ţarului însă a îndreptat rapid evoluţia provinciei către condiţia de gubernie. Totuşi, sub următorii mitropoliţi (Dimitrie Sulima, Irinarh Popov) încă se îngăduie liturghia în limba română. Începînd cu Antonie Şocotov condiţiile se înăspresc, pentru ca sub Pavel Lebedev (1871-1882) să asistăm la lovitura de graţie, întrucît, de bunăvoie, basarabenii nu renunţau la identitatea lor lingvistică şi culturală.
S-a trecut la metodele opresive: fără limbă română în biserică, în şcoală, fără carte românească (toate au fost adunate la reşedinţa episcopală şi au fost arse), rupîndu-se orice legătură cu malui drept al Prutului. Drept răspuns, majoritatea basarabenilor n-a mai mers la biserică. Anticreştinismul bisericii „creştine” pravoslavnice şi antiapostolice a atins punctul culminant, cum observă părintele Topologeanu: „Împrăştiindu-se Apostolii în toată lumea la propovăduire, nu au predicat în vre’o limbă favorită, ci în limba acelora pe care-i învăţa, interesul fiind ca aceştia să înţeleagă tot ce li se predica. Din punct de vedere creştin nu exista motivul pentru ca Basarabenii să fie siliţi a asculta serviciul divin într’o limbă neînţeleasă. Iar unui ierarh ortodox nu-i era iertat, ca el însuşi să aducă această silnicie unui popor, deoarece lucra tocmai contrar îndatoririlor sale.”[27]
Violenţa rusificării a trezit, pe de o parte, admiraţia superiorilor mitropolitului pe linie ierarhică şi politică, iar pe de altă parte, revolta basarabenilor i-a determinat să-l avanseze la o arhiepiscopie superioară, în Georgia, unde rezistenţa la rusificare era foarte puternică. În locul lui Lebedev, a fost adus arhiepiscopul de Kazan, pentru a mai potoli spiritele. Însă „reeducarea” preoţilor se făcuse deja după model antiromânesc lebedevian, încît, la sfîrşitul secolului al XIX-lea rusificarea avansase masiv, mulţi dintre slujitorii bisericii fiind ruşi. În asemenea condiţii, ţăranii basarabeni au fost împinşi să răspundă la erezia pravoslavnică tacită printr-o altă erezie, care însă asigura oficierea în limba română. Este vorba de straniul fenomen al inochentismului, fondat de călugărul român Ioan Levizor, cu numele monahal Inochentie, care a întemeiat, la Balta, Mănăstirea Noul Ierusalim, bucurîndu-se de un prozelitism impresionant[28]. A fost un răspuns la brutalitatea rusificării, în primul rînd, observă părintele Topologeanu.
Cum în momentele de criză, supusă încercărilor, Biserica nu poate fi biruită de diavol, Dumnezeu le-a trimis basarabenilor, la 1900, un ierarh cu adevărat creştin ortodox: Iacob Piatniţki. Acesta a pus capăt acţiunii de rusificare a predecesorilor, înţelegînd realitatea naţională a băştinaşilor. În consecinţă, a făcut demersuri pe lîngă Sfîntul Sinod să redea moldovenilor condiţia de creştini îndrituiţi de Dumnezeu să aibă biserică românească. Succesorul său, Vladimir, l-a continuat în chip fericit, încît începutul secolului al XX-lea a adus marea enegie spirituală a renaşterii naţionale. Dezmeticindu-se, Sfîntul Sinod nu l-a tolerat pe mitropolitul Vladimir decît patru ani, mutîndu-l din 1908, la Arhiepiscopia din Rostov. Dar renaşterea n-a mai putut fi oprită. Era vremea noilor intelectuali, a „Luminătorului” lui Alexe Mateevici. Împotriva noii generaţii s-a pus stavilă un fost ofiţer rus, Serafim, care a încercat să reintroducă metoda opresivă a lui Lebedev. Toate au dus însă la izbăvirea de la 27 martie 1918, cînd Sfatul Ţării a votat Unirea cu Ţara. Un secol de rusificare a fost înfrînt, neputînd să înţeleagă şi să pătrundă legile tainice ale rezistenţei arheului românesc, cel păzit de Mihai Eminescu. Trădînd creştinismul, Imperiul lucrase cu antiteze monstruoase care nasc conştiinţe sfîşiate şi care-l vor duce, în cele din urmă, la pieire.
Antinomia insolubilă dintre creştinism şi expansionismul ţarilor se reflectă, altminteri, şi-n dualismul intelighenţie / ciornîi narod. Primul termen s-a conturat în mediul tinerilor nobili care foiau în jurul lui Puşkin, fiind inventat, în 1836, de traducătorul Vasilii Şukovski (1783-1852). Pe de o parte, intelighenţia apare ca o pătură separată de majoritatea ruşilor, contrastînd cu „barbaria rusească”, devenind categoria faimoşilor „oameni de prisos”, începînd cu eroul puşkinian Evgheni Oneghin (1832) şi sfîrşind cu Oblomov (1859), personajul lui Ivan Alexandrovici Goncearov (1812-1891). În 1856, sub Alexandru al II-lea, „neamul negru” număra 60 de milioane de iobagi, iar o jumătate de milion erau cei avuţi, mulţi dintre ei alimentînd pătura „oamenilor de prisos”. Şukovski făcea distincţie între intelighenţie (aducătoare de parfum estetic oriental şi slav) şi intelectualitate. Cea din urmă era considerată primejdioasă, luînd forme turbulente precum mişcarea decembristă, dur reprimată la 1825. Mai înainte, atrage atenţia Rainer Traub, ministrul educaţiei sub ţarul Nicolae I, decretase absolutismul şi iobăgia drept dogme ale „religiei politice”, avertizînd că „va dormi liniştit numai după ce literatura va înceta să mai existe”[29]. Ceea ce nu e departe de mărturia lui Joseph Goebbels, ministrul propagandei naziste, care spunea că îi vine să scoată pistolul ori de cîte ori aude de cultură. Traub citează şi o mărturie înfiorată a lui Joseph de Maistre din vremea refugiului diplomatic de la Sankt-Petersburg: „Rusia este ca un hoit îngheţat, care va puţi cumplit cînd se va dezgheţa.” Aşadar, nici vorbă de super-ethnos civilizator, cum se iluziona Lev Gumiliov.
Lipsa osmozei dintre cultură şi puterea imperială, în ciuda pretenţiilor umaniste şi creştine ale ţarilor, a dus, bunăoară, la declararea publică a „nebuniei” lui Piotr Ceaadaev (1794-1856), revista „Teleskop” care îl publicase fiind rapid suprimată, iar editorul exilat. Din cauza filosofiei lui Ceaadaev, această materie a fost scoasă din universităţi, după cum logica fusese eliminată din gimnazii. Să mai spun despre trimiterea în „casa morţilor” din Siberia a lui Dostoievski, despre declararea lui Tolstoi drept „eretic”, fiindcă milita pentru întoarcerea la adevărata credinţă, despre groaza lui Aleksandr Herzen (1812-1870) în faţa executării rebelilor ruşi, despre scenele de torturare şi ucidere a ţăranilor[30], descrise de prinţul Piotr Kropotkin (1842-1921) etc. Nu mai vorbesc de progromurile antievreieşti, experimentate, la început, în Basarabia, la 19 aprilie 1903, după care au fost organizate, în alte părţi, cu zecile. Ziarul „Besarabets” a resuscitat legenda jertfelor ritualice, acuzîndu-i pe evrei că au ucis un copil în Săptămîna Mare, spre a ridiculiza patimile Mîntuitorului. S-a publicat un articol cu titlul Moarte evreilor, care a ridicat o gloată ce a atacat cartierul evreiesc, comiţînd jafuri, violuri, asasinate, timp de două zile, bilanţul fiind de 47 de morţi şi 424 de răniţi (Karen Andersen)[31]. Ţarul însuşi a fost membru de onoare al organizaţiei antisemite „Sutele negre”, protejată şi de Biserică, incitat, un timp, de lectura falsului numit Protocoalele înţelepţilor Sionului. Cît despre deportări (numite în Codul penal katorga şi ssylka), o carte zguduitoare a scris Anton Pavlovici Cehov, Insula Sahalin, publicată în 1895, insulă unde a stat trei luni, în 1890, carte mai puţin cunoscută decît Amintiri din casa morţilor, oferind, între altele, imaginea coloniei de copii scheletici, prefigurînd lagărele naziste, după aprecierea lui Joachim Mohr. Dar oricît de infernală ar fi fost Siberia ţarilor, ea nu a întrecut niciodată Gulagul stalinist, cu milioane de morţi.
Eminescu aprecia că golul sufletesc (horror vacui) care-i împinge pe ţari şi cercurile nobile către expansiune megalomană se datorează divorţului dintre cultură şi putere: „Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l împlea prin muncă şi cultură, îl sumuţă contra Europei, pe care o numesc îmbătrînită şi enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominaţia rusească.” Observaţia este valabilă pentru narcisismul încremenitor în pasivitate al intelighenţiei, dar şi pentru izbucnirile naţionaliste, şovine, care nu i-au ocolit nici pe Aleksandr Puşkin sau pe Dostoievski. Răsfăţatul Puşkin, beneficiar al unui exil „aproape luxos la Chişinău şi Odessa”, n-a ezitat să devină poet de curte, „nevoit să ia 30 000 de ruble din rezerva privată a ţarului. Odată cu libertatea materială, Puşkin a părut să-şi sacrifice şi independenţa spirituală.”[32] Rainer Traub, aidoma lui Eminescu, spune că, în anii aceia, în Germania, atît de dragă ţarilor, trăiau Hegel şi Schelling, în osmoză cu viaţa publică: „exact în acei ani filosofia dialectică a lui Hegel a cunoscut cel mai mare triumf în universităţile germane”[33], pe cînd în universităţile din Rusia filosofia era scoasă din programe. În faţa acestor opresiuni, şi-au făcut tot mai mult loc ideile socialiste şi comuniste. Autorii germani amintiţi îl confirmă pe Eminescu: prima traducere a Capitalului lui Marx s-a produs în Rusia, în 1872, cînd Lenin împlinea doi ani.
Cît despre megalomania rusească despre care a scris şi Eminescu, expresie a golului dinăuntru răbufnit în expansiune în afară şi în maladia luxului, autorii germani aduc numeroase probe, începînd cu Kremlinul care deformează sufletul de îndată ce zăboveşti în el. Miliardarul rus Mihail Prokhorov, consilier politic la Kremlin, citat de Mathias Schepp: „Are o influenţă negativă a oamenilor care ajung în el.”[34]Între cele patru constante ale Kremlinului, zice Schepp, „preferinţa ruşilor pentru monumental este la graniţa megalomaniei şi ascunde un sentiment de inferioritate”[35], supunîndu-se următoarei reguli: „dacă tot construieşti ceva, măcar să fie mare. Şi dacă e mare, atunci e bine să fie mai mare decît tot ce a existat înainte.”[36] Doar un exemplu: Celebrul Tun al Ţarului este cel mai mare mortier din lume: 5,30 m lungime şi 40 de tone. Fireşte, n-a fost folosit niciodată, ca în poema lui Mihai Ursachi: Un om din Tecuci avea un motor / Şi nu i-a folosit la nimic.
Şi concluzia lui Mathias Schepp: „Ţara cu cea mai mare suprafaţă din lume nu se poate decide dacă doreşte să aparţină în primul rînd Asiei sau Europei.”[37] Pasămite, grandomania ţarilor, moştenită cu asupra de măsură de cea a lui Stalin şi a urmaşilor săi, este maladia ontologică centrală a Rusiei, augmentată, la rîndu-i, de ceea René Guénon considera a fi boala societăţilor contemporane: un règne de la quantité, boală ajunsă devastatoare în regimurile totalitare ale secolului al XX-lea: măreţia cantităţii, cum o va numi Vintilă Horia[38].
Paradoxal, va sesiza Constantin Stere, Rusia va fi cutremurată din vastul vis al omogenizării entropice tocmai de ideile revoluţionare, care, la rîndu-le, vor retrezi la viaţă conştiinţa românească a Basarabiei împotriva revoluţiei bolşevice, deschizînd drumul către unirea cu Ţara.
Theodor Codreanu
[1] M. Eminescu, Opere, X, Editura Academiei, 1989, pp. 73-74.
[2] În revista „Vlasti”, Vadim Rostov scria recent: „Cercetătorii ruşi se pregătesc să publice primul studiu major despre genofondul poporului rus. Rezultatele pot avea consecinţe imprevizibile atît pentru Rusia, cît şi pentru ordinea mondială.” (Vezi şi Lev Gumiliov, De la Rusia Kieveană pînă la Federaţia Rusă, 1992, gumilev-center.ru).
[3] A se vedea şi Alexander Yanov, Despre „naţionalismul iluminist” al lui Lev Gumiliov, eseu postat la 2 decembrie 2013, sub egida Institutului Rusia Modernă, https://imrussia.org/analysis/nation/613-split-science
[4] M. Eminescu, Opere, X, p. 74.
[5] Ion Iachim, op. cit., p. 96.
[6] M. Eminescu, op. cit., p. 74.
[7] Ibidem.
[8] Victor Suvorov, Ultima republică, Ed. Polirom, Iaşi, 1997.
[9] M. Eminescu, op. cit., p. 91.
[10] Ibidem, p. 92.
[11] Alexandr Soljeniţîn, Căderea imperiului comunist sau Cum să reformăm Rusia, în „Literaturnaia gazeta”, nr. 38 din 18 septembrie 1990, trad. rom. de Natalia Cantemir.
[12] Iată lista completă a autorilor: Uwe Klußman, Dietmar Pieper, Karen Andersen, Benjamin Bidder, Georg Bönisch, Christine von Brühl, Annette Bruhns, Carmen Eller, Christoph Gunkel, Nils Klawitter,, Walter Mayr, Jörg R. Mettke, Joachim Mohr, Christian Neff, Jan Puhl, Norbert F. Pötzl, Johannes Saltzwedwl, Mathias Schepp, Eva-Maria Schnurr, Mathias Schreiber, Michael Sontheimer, Rainer Traub.
[13] Uwe Klußman, Dietmar Pieper, Domnia ţarilor. De la Ivan cel Groaznic la Vladimir Putin, trad. din germană de Valentina Georgescu, Editura Litera, Bucureşti, 2014, p. 7.
[14] Ibidem, p. 222.
[15] Ibidem.
[16] Citez un fragment din Enciclopedia on-line a României: „Afacerea Škoda a fost un puternic scandal politico-financiar care a zguduit viaţa politică din România interbelică. La baza lui a stat un contract pentru înzestrarea armatei române cu armament, în valoare de aproximativ 7 miliarde lei, semnat în 1930 de guvernul Maniu cu Uzinele de armament Škoda din Cehoslovacia. Stipulat în netă defavoare faţă de Statul Român, contractul a provocat o puternică criză politică, scoţînd la iveală corupţia generalizată din aparatul administrativ al Statului, starea extrem de precară a Armatei Române, violarea secretelor de stat, implicarea politicienilor pînă la nivelele cele mai înalte şi culminînd cu implicarea regelui Carol al II-lea şi a camarilei regale. Cazul a scandalizat opinia publică şi a fost cap de afiş pentru mai mulţi ani de la izbucnirea lui. A fost pe larg instrumentalizat de partidele şi oamenii politici, avînd în final un efect devastator asupra încrederii populaţiei în instituţiile statului democratic, în contextul în care Europa se afla în plin proces de înarmare şi în pragul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial.”
[17] Uwe Klußman, Dietmar Pieper, op. cit., p. 15.
[18] Ibidem, p. 23.
[19] Ion Druţă, Biserica Albă, în Scrieri, 3, ediţie îngrijită de V. Guţu şi E. Lungu, Editura Hyperion, Chişinău, 1990.
[20] Ibidem, p. 223.
[21] Mathias Schepp, „Doar Dumnezeu este mai mare”, în Uwe Klußman, Dietmar Pieper, op. cit., pp. 210-211.
[22] Vezi Theodor Codreanu, Basarabia sau drama sfîşierii, Editura Flux, Chişinău, 2003.
[23] Poliglot, cu studii în Ungaria, apoi la Kiev, în Grecia la Patmos, Smirna, ucenic la Sfîntul Munte Athos, profesor în Transilvania (Năsăud), la Iaşi, la Poltava, la Ecaterinoslav, călugărit la Constantinopol (1779), hirotonisit arhimandrit (1786), episcop-vicar de Akerman şi Bender, mitropolit al Moldovei prin Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse (1792), arestat de domnitorul Alexandru Moruzi (fiindcă „se arătase prea zelos către Ruşi”) şi trimis la Istanbul, de unde este eliberat la intervenţia ruşilor, după care e mitropolit de Poltava (1793-1799) şi de Kiev (1799-1803), cînd este pensionat, la cerere, pe motiv de boală. Pentru serviciile aduse, Biserica Ortodoxă Rusă îl va canoniza la 15 iulie 2016.
[24] N.N. Topologeanu, Încercarea ruşilor de a desnaţionaliza Basarabia prin Biserică, Tipografia „Cozia” a Sfintei Episcopii Rîmnicu Vîlcea, 1933, p. 19.
[25] Ibidem, pp. 21-22.
[26] Eminescu aduce în sprijin canonul Cincizecimii în legătură nu numai cu Basarabia, ci şi cu Dobrogea. (A se vedea cap. XI. Compensaţii?).
[27] Ibidem, p. 28.
[28] Inochentie şi-a creat aura unui făcător de minuni. Alarmat, guvernul rus şi patriarhia de la Moscova l-au trimis, în 1912, la o mănăstire din nordul Sankt-Petersburgului, în Murmansk. Cum ţăranii de la Bălţi şi din împrejurimi voiau să-l urmeze, a fost arestat şi condamnat, în 1913, de Sfîntul Sinod, rămînînd închis pînă s-a pocăit, fiind apoi trimis în exil, în 1915, la Mănăstirea Solovetski de la Marea Albă. A revenit la Balta, în 1917, stabilindu-se, în cele din urmă, în Ucraina, în comuna Ananiev, unde a construit o grădină, numită Raiul şi unde a şi murit. Inochentismul a avut adepţi şi-n România, fiind interzis în 1925.
[29] Uwe Klußman, Dietmar Pieper, op. cit., p. 111.
[30] Ibidem, p. 115.
[31] Ibidem, pp. 202-203.
[32] Ibidem, p. 109.
[33] Ibidem, p. 114.
[34] Apud ibidem, p. 217.
[35] Ibidem, p. 211.
[36] Ibidem, p. 213.
[37] Ibidem, p. 211.
[38] Vintilă Horia, Un scriitor împotriva veacului, „Revista Scriitorilor Români”, München, nr. 14/1977.
Convorbiri literare
Mihai-Eminescu.Ro
Eminescu şi rădăcinile ontologice ale expansionismului rusesc – de Theodor Codreanu
//////////////////////////////////////
Istoria oficială a Rusiei(cotropitoare) e o enciclopedie de falsuri!
Scris de: ZIUA NEWS
Dacă studiați istoria Rusiei scrisă de autori ruși, mai ales după 1946, veți găsi niște neconcordante flagrante fata de istoria scrisă de autori străini. Mitul rusesc spune ca numele de Rusia a existat dintotdeauna in conștiința populară.
Însă din sinteza istoriilor scrise de autori străini faptele sunt cu totul diferite. Țarul Petru cel Mare în secolul al XVII-lea numește Rusia, pământurile Moscovei si ruși pe locuitorii țării. Dar in evul mediu, grecii (bizantinii) numeau teritoriile unde domnea Ivan cel Groaznic, Rusi si Moscovie. Petru își justifica numele preluat de la greci rebotezandu-le Rusia mică si Rusia mare, pentru a pretinde dreptul suveran asupra Principatelor vecine. Au urmat războaie, jafuri, anexări teritoriale.
Deci nu din totdeauna rusii au fost conștienți ca ei aparțin Maicii Rusia. Acesta este mitul oficial, realitatea este cu totul alta. Petru cel Mare este cel care a anexat teritorii din jur, cu etnii diferite și a articulat începutul imperiului tarist. Abia cu vreo 450 de ani in urma. Pana atunci doar grecii numeau acea populație rusi, in rest erau Kieveni, Moscoviți, parte din marea familie slava. O alta vrăjeala fără fundament istoric, care însă devine mit fondator al istoriei oficiale ruse, este epică Bătălie de la Kulikovo. Prima pagina de glorie eroica dintr-o istorie măreață! Rusii spun ca după ce au învins trupele mongolo-tatare, Cnezatul Moscovei si-a dobândit independenta!
Realitatea este iar profund diferită: independenta Moscovei a fost proclamata abia in secolul XVI, iar locuitorii cnezatului au plătit tribut Hoardei de Aur, pana la prabusirea hanatelor… aproape trei secole mai târziu. Este ca și cum noi, romanii am fi invocat istoric ca am căpătat independenta fata de otomani la 1578 și nu la 1878… Inima istoriei oficiale rusești și totodata mitul ei cu pretenții europene este ca statalitatea începe cu primul mare oraș Kiev. Dar, din nou varianta nu corespunde cronicilor clasice. Kiev era un teritoriu care se întindea in Belarusul de astăzi și Ucraina, și era un Cnezat, ca și Moscova.
Mulți istorici considera că istoria Rusiei începe cu secolele XIII – XIV cu formarea cnezatului Moscoviei și mai târziu în secolele XIV – XV se formează naționalitatea rusă. Ce s-a întâmplati însă, in restul imensului teritoriul al Rusiei moderne până la apariția cnezatului Moscoviei, abia prin anii 1200? Ucrainienii, bielorușii, populațiile Asiei centrale nu erau ruși… aveau propriile lor etnii cu mituri fondatoare și tradiții diferite, multe mult mai vechi decât cele rusești. Abia după expansiunea Romanovilor in imperiul rus, toți cetățenii erau declarați ruși, chiar dacă nu erau…
Elevii din Rusia învață istoria Uralului, Siberiei, Altaiului și Extremului Orient începând cu perioada cuceririi de către Ermakovi și Dezhneva, care au avut loc in secolul al XVII-lea. Poate crede cineva ca înainte de anii 1600 acolo nu a existat nimeni și nimic? Nu erau rușii – deci nu existau nici ei? Da, pentru că nu există loc în istoria Rusiei pentru nimic ce nu este rus, nu este loc pentru istoria reală a popoarelor care formează astăzi această Rusie. La fel cum nu a existat loc în Rusia țaristă și în URSS pentru istoria reală a Ucrainei și Belarusului, pentru cultura și limba popoarelor din Asia Centrală, nu exista nici in istoria de azi. Și dacă era ceva menționat, fie era minimizată valoarea, fie numai cu privire la rolul nativilor din aceste popoare în statul rus, care imediat se grăbeau să-i declare ruși.
Cu toate acestea, ei nu aveau dreptul să scrie în limba lor maternă sau să învețe și, de multe ori, chiar să se numească cu numele poporului său. Istoria consemnata de occidentali prezintă existența unor populații omogene, organizate care aveau propriile tradiții și vorbeau limbi sistemice diferite care trăiau pana la 1600 pe teritoriul de astăzi al Federatiei Ruse după cum urmează:
◦ Slavii estici, grupul etnic din care se trag popoarele rus, ucrainean și belarus.
◦ Rusia Kieveană poate fi considerată ca unul și primul dintre statele predecesoare a celor trei națiuni slave răsăritene din zilele noastre: Bielorușii, Ucrainenii și Rușii.
Un alt abuz istoric grav este propagarea mitului ca Ucraina este Rusia și ca termenul provine din rusescuk Krai care înseamnă margine. Termenul apare pentru prima oară abia in secolul al XIX-lea. Însă, de exemplu, istoricul și cartograful francez, Guillame V de Beauplan, care a călătorit in secolul al XVII-lea in regiune a notat atât pe hărți cât și in scrierile sale despre Ucraina-pământul cazacilor. Iar Moscoviții erau descriși ca locuitorii din Marea Tătarie, întrucât plăteau tribut Hoardelor de Aur. O alta inadvertența istorica este mitul ca Volga este un rău rusesc dintotdeauna. Ei bine, nu-i așa. Abia intre secolele XVIII-XIX, Romanovii integrează teritoriile in imperiu. Pana atunci era raul tătarilor și al bulgarilor.
Apropos, pana la rusificarea forțată, care culminează in secolul al XIX-lea, și continuata apoi după 1946, pe pământurile vaste ale țării erau populații de sine stătătoare: meria, vesi, mordvini, vepsi, komi, udmurți, permi, ciudi și alte grupuri . Întrebarea, după ce citim și alte izvoare istorice decât cele rusești, este: unde era Rusia canonica, tărâmul ortodoxiei pravoslavnice, mileniul de statalitate rus? Poate doar in jurul cnezatului Moscovei… Republicile Ucraina, Belarus, Iakutia, Buriatia, Komi care ocupa 70 % din teritoriul de azi al Federatiei Ruse nu sunt rusești…
Dacă studiem cronicile istoriografice bizantine și latine aflam ca popoarele meria, vesi, muroma, vepsi etc, nu au făcut parte din vechea Rusie – ele au trăit în sec. VIII – X, le găsim și în sec. XII – XIV, dar deja între XV – XVI și mai târziu au devenit deja popoare „ruse”. Popoarele krivici, dregovici, siverți, poliani au format vechea Rusie (Rusi), vorbeau limba rusă veche, se considerau rusini și cum trăiau pe pământurile lor în sec. IX și X așa trăiesc și în sec. XXI, dar se consideră ucraineni și belaruși. Orașele Novgorod și Suzdali au fost acaparate și distruse, libertățile și ordinea de care se bucurau locuitorii acestora au fost anulate prin atacurile cnezilor moscoviți. Nobilii și negustorii fie că erau uciși, fie că erau obligați să se mute la Moscova. Așadar, putem înțelege de ce pentru ruși, istoria nu este universala, ci o suma de mituri construite cu atentie de vreo 500 de ani incoace…
Oreste Teodorescu
https://m.ziuanews.ro/editorial/istoria-oficial-a-rusiei-e-o-enciclopedie-de-falsuri-1569422
////////////////////////////////////
Hărți istorice care explică structura URSS și modul în care istoria ei se leagă de forțele actuale ale Rusiei pentru expansiunea teritorială
Ochii lumii sunt acum ațintiți asupra invaziei rusești a Ucrainei.
Motivațiile președintelui Rusiei, Vladimir Putin, sunt acum cea mai mare întrebare fără răspuns a acestui eveniment geopolitic. O linie de gândire proeminentă este că Putin caută să recupereze teritoriul pierdut după dizolvarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), iar propriile cuvinte ale liderului rus par să susțină această afirmație:
Ucraina nu este doar o țară vecină pentru noi. Este o parte inalienabilă a propriei noastre istorii, cultură și spațiu spiritual. Din timpuri imemoriale, oamenii care trăiesc în sud-vestul a ceea ce a fost istoric ținutul rusesc s-au numit ruși. Dezintegrarea țării noastre unite a fost cauzată de greșelile istorice, strategice ale liderilor bolșevici și sovietici […] prăbușirea Rusiei istorice cunoscută sub numele de URSS este asupra conștiinței lor.
Pentru oricine născut după anii 1970, amintirile acelei epoci variază de la neclar la inexistent, așa că merită să răspunzi la întrebarea: Ce a fost URSS?
Mai jos, vom folosi hărți istorice din trei epoci specifice pentru a construi contextul modului în care a fost structurată URSS, care țări moderne făceau parte din această țară întinsă și modul în care istoria ei se leagă de forțele actuale ale Rusiei pentru expansiunea teritorială.
Primele zile ale Uniunii Sovietice
URSS s-a născut pentru prima dată în 1922, în urma căzurii Imperiului Rus. Un război civil între Armata Roșie Bolșevică și forțele anti-bolșevice din regiune s-a încheiat cu cele dintâi ieșind învingătoare. Acest lucru a dus la unificarea unui număr de republici pentru a forma Uniunea Sovietică. După o serie de ani tumultuosi din timpul domniei lui Iosif Stalin, care includ o foamete devastatoare care a ucis milioane de oameni, ajungem la primul nostru instantaneu în timp: sfârșitul anilor 1930.
URSS a fost înființată ca o federație a republicilor unionale constitutive, care erau fie state unitare, precum Ucraina, fie federații, precum Rusia. Mai jos, putem vedea cum a fost structurată această structură organizatorică.
Deși în mod nominal era o uniune a egalilor, în practică Uniunea Sovietică a fost dominată de Republica Rusă (RSFSR). Această republică masivă conținea cea mai mare parte a puterii economice și politice a țării, precum și cea mai mare populație și masă de pământ.
Istoria geopolitică a URSS este inexorabil legată de disputele teritoriale cu regiunile învecinate. În harta de mai sus, din 1938, putem observa că trupele sovietice se ciocnesc cu Japonia la marginea de est a țării. La celălalt capăt, Stalin anexase jumătate din Polonia, cele trei state baltice și porțiuni din România, în urma pactului cu Adolf Hitler. Această succesiune de evenimente a pregătit scena celui de-al Doilea Război Mondial.
Imperiul Sovietic
URSS a obținut victoria în al Doilea Război Mondial, dar cu un mare preț. Se estimează că 14% din populația dinainte de război a murit în conflict. Până la sfârșitul anilor 1950, totuși, Uniunea Sovietică avea o serie de realizări impresionante pe scena mondială, de la lansarea primului satelit în spațiu până la dezvoltarea de rachete care reprezentau o amenințare credibilă pentru orașele americane. De asemenea, creșterea PIB-ului țării depășea rivalul său din Războiul Rece.
Această hartă este un instantaneu al URSS chiar înainte de construcția Zidului Berlinului în 1962.
Deasupra, în portocaliu, vedem cât teritoriu a ajuns URSS după război. Această hartă este deosebit de informativă, deoarece enumeră populațiile teritoriilor la acea vreme. Porțiuni mari din Europa de Est – inclusiv peste 22 de milioane de oameni – au fost rostogolite în spatele cortinei de fier.
Zilele în scădere ale URSS
După o perioadă prelungită de stagnare, Mihail Gorbaciov a încercat să reformeze sistemul politic și economic sovietic cu perestroika, care se traduce literal prin „reconstrucție”. Această mișcare a început un proces lent de democratizare care, în cele din urmă, a destabilizat controlul comunist până la sfârșitul anilor 1980, grăbind prăbușirea Uniunii Sovietice.
Harta de mai jos este un instantaneu al URSS cu doi ani înainte de dizolvarea sa oficială în 1991.
Multe dintre republici, prezentate în diferite culori mai sus, deja înregistrau mișcări de independență și tulburări și, în cele din urmă, își vor declara independența una câte una.
Iată o listă a regiunilor majore care s-au separat de URSS:
Deoarece aceste regiuni s-au separat cu granițele lor în mare parte intacte, o hartă actuală a acestei părți a lumii nu arată prea diferită de cea de mai sus.
Acestea fiind spuse, chiar dacă granițele rămân statice, războiul din Ucraina demonstrează că dinamica puterii în această regiune este încă foarte în schimbare.
///////////////////////////////////////////
Serviciile speciale – instrument al expansiunii imperiului Rus şi U.R.S.S.
Col. (r) Dr. Alexandru Ganenco, Chişinău
Col. (r) Alexandru Ganenco Imperiile în toate timpurile au dus o geopolitică expansionistă, îndreptată spre alte teritorii şi formaţii statale limitrofe. Imperiul Ţarist (format după Petru cel Mare în sec. XVII-XVIII), cum precizează Nicolae Iorga, a fost un imperiu de substiţie sau imitaţie faţă de prototipul lor european – Imperiul Roman şi cel Bizantin. Numai că el având experienţa lui Ginghis Han a acaparat şi subjugat zeci de popoare. Multe din care şi aveau statalitate un teritoriu pe care dăinuiai de secole. Cum tătarii Crimeiei, uzbecii, cazahii şi popoarele altaice. De fapt, a fost un imperiu colonial cu cea mai numeroasă colecţie de naţiuni subjugate cuprinzând spre sfârşitul secolului XIX continentul euro-asiatic (aproape 20 mln km2). Neoimperiul sovietic bazat pe ideologia lui Marx, Lenin, Stalin, Troţkii, a devenit cel mai agresiv şi sângeros. În numele comunismului au fost săvârşite crime apocaliptice. După datele istoricilor ruşi şi cercetătorilor apuseni Stalin şi acoliţii lui au omorât zeci de milioane (unii estimează la 100 de milioane) de „duşmani” ai U.R.S.S. Au fost suprimate biserica ortodoxă şi cea musulmană. A apărut o nouă pseudo-religie ideologia marxist-leninistă. Enunţurile susnumite confirmă activitatea antiumană a ideologiei comuniste.
Pentru politica externă a Rusiei au fost antrenate două instituţii ale Statului â serviciul diplomatic şi poliţia politică. Pe timpul lui Petru I şi urmaşilor lui Preobrajenski Prikaz (Conducătorii Goliţân, Matveev, Tolstoi, Hilcov). La doar câteva luni de la întronare Nicolai I a creat serviciul său secret aşa-numita Secţia a Treia a cancelariei imperiale în frunte cu contele A. Benkendorf. După pierderea războiului din Crimeea, ţarismul (Alexandru II) şi-a constituit Departamentul Poliţiei de Stat şi general Kvartirmeistvo (Serviciul militar de informaţie) care trimitea în ţările Europei agenţii militari (de regulă, aceştia erau ofiţeri ai Statului Major instruiţi pentru spionare şi în acest sens obligaţi să-şi constituie filiere de informatori). Pe timpul împăratului Alexandru III poliţia politică se numea Ohranka care era „legea legilor”. Până la urmă, nici poliţia secretă, nici serviciul de informare a Statului Major n-a apărat ţarismul. Nicolae II a fost detronat de cadeţii lui Kerenskii, iar mai târziu puterea, cu ajutorul serviciilor secrete germane, au preluat-o bolşevicii lui Lenin, Troţkii. Aceştia au păstrat cu sfinţenie tradiţia rusească seculară. Fiecare conducător a U.R.S.S. şi-a creat propriul serviciu special, poliţia politică.
Lenin şi Dzerjinskii au numit noua organizaţie C.E.K.A. (Всероссийская Чрезвычайная Комиссия – Comisia Extraordinară pentru combaterea contrarevoluţiei, sabotajului şi a speculaţiei). Prin decretul semnat de Lenin acest monstru a primit puteri nelimitate (arestări, omucideri fără judecată etc.). De la început CEKA avea câteva zeci de angajaţi, spre 1940 erau peste 250 de mii. De remarcat că Cominternul format de sovietici era o filială docilă a C.E.K.A., mai apoi a. (Государственное политическое управление Н.К.В.Д. Р.С.Ф.С.Р. sau Direcţia politică de Stat). Stalin, în 1934, a arestat întreaga conducere a GPU pentru a şterge urmele crimelor comise de bolşevici din ordinele lui Lenin şi ale lui. Apoi a format un nou serviciu – N.K.V.D. (Народный комиссариат внутренних дел – Comisariatul poporului pentru afacerile interne). De remarcat că a lansat această structură într-o iepurare, genocid sângeros, în urma căreia au pierit după diferite date (Hruşciov, Volkogonov) de la 7 până la 9 milioane de oameni. N. Hruşciov a rebotizat poliţia politică a U.R.S.S. în K.G.B. (Комите́т госуда́рственной безопа́сности (КГБ), – Comitetul securităţii de Stat) şi a declarat că „noua” instituţie nu are nimic comun cu crimele lui Stalin.
În anul 1642 ţarul Mihail Romanov l-a trimis în cercetare la Iaşi pe Afanasii Ordân Naşciochin, unde cu daruri şi pocloane şi-a câştigat încrederea domnitorului N. Lupu şi a boierilor moldoveni. Timp mai mult de un an în suita voievodului a cules informaţii despre situaţia militară şi planurile Porţii Otomane, a Poloniei. Şi-a constituit o vastă filieră de informatori (agenţi) din Moldova, Valahia, Stambul, Podolia ş.a. Acest Ordân Naşcichin cunoştea limbile turcă, polonă, slavona veche. El a stabilit contacte cu episcopii români, greci, monahii pelerini şi cu mulţi boieri negustori care plecau în Stambul, Varşovia, Valahia, Serbia. Aceştia îi furnizau informaţii despre planurile militare ce vizau Rusia ţaristă, care a suferit un atac devastator al polonezilor nu demult (1606-1612). Ei ocupaseră şi Moscova. Mai târziu acest iscusit spion a fost trimis şi în Ţările Baltice pentru a estima forţa militară a Suediei ce domina Baltica.
În anii ’60 Afanasii Nasetocin a devenit sfetnicul ţarului şi primul conducător a Posolskii prikaz (Departamentul ce se ocupa cu politica externă a Rusiei). Cu venirea ţarului Petru la cârma Rusiei lucrurile s-au schimbat radical. Ţara a devenit un actor de vază în câmpul de luptă al Europei. Duşmanii ei erau la nordul Suediei şi la sudul Imperiului Otoman. Ţarul care abia îşi înfiripa armata regulată şi o flotă avea nevoie de un răgaz şi, desigur, de informaţie despre pregătirile militare a Suediei şi Turciei.
În 1702 ambasador al Rusiei la Poarta Otomană a fost numit Petru Tolstoi. El a primit de la ţar instrucţiuni de a afla starea politică şi militară a turcilor, posibila pregătire pentru un război cu Rusia. Ce armată şi flotă în Marea Neagră are otomanii, care este armamentul lor, artileria, cavaleria, cam câte forţe pasibile pentru un război pot mobiliza paşalele sultanului. Un rol deosebit în misiunea de spionaj politic în Balcani şi în Imperiul otoman l-a jucat ambasadorul Rusiei la Stambul Petru Tolstoi (1700-1712). Petru I l-a instruit personal şi i-a cerut să-şi facă o filieră de informaţie din cercul sultanului, domnitorii principatelor şi popoarele vasale ale turcilor. Numitul Tolstoi, având sume considerabile, blănuri de samur, nevestuică, pietre scumpe a mituit paşale, dregători de la curte şi, de asemenea, pe bei-zadelele din teritoriile vasale printre care fiii domnitorilor ţărilor romane Brâncoveanu şi Cantemir, prin care a făcut cunoştinţă cu demnitarii Valahiei şi Moldovei.
De remarcat că în misiunea lui un ajutor consistent (considerabil) l-au avut ierarhii şi enoriaşii bisericilor ortodoxe a Greciei, Ierusalimului, Bulgariei, Serbiei, Ţărilor Româneşti, dat fiind că situaţia geopolitică impunea unirea eforturilor popoarelor ortodoxe împotriva ofensivei turceşti musulmane. Un pilon important în misiunea lui Tolstoi a fost patriarhul Ierusalimului, Dosoftei. El a mobilizat mulţi monahi şi preoţi din Turcia, Grecia pentru a culege informaţie militară pentru ruşi.
După misiunile de succes ale lui Ordân-Nasciochin, ţarul Alexei Romanov, în 1654, a instituit aşa-numitul „Pricaz tainâh del” – un departament de cercetare în care erau antrenaţi diplomaţi, militari, negustori, monahi-pelerini. Dar numai în timpul lui Petru cel Mare spionajul devine un instrument al politicii expansive. În statutul militar cercetarea şi culegerea informaţiei capătă legalitate. S-a format un aşa-numit „General – kvartimeiskaia slujba”, ce se supune ţarului. În corespondenţa sa a introdus cifrarea. În acest organ al ţarului lucrau maeştrii spionajului ca A. Matveev, P. Tolstoi, A. Hîlcov şi străinii care jurau credinţă Patriei. Ca exemplu pot servi grecii D, Castrioti, Panait, românii fraţii David şi Tudor Corbea, Danilă Apostol, Bour, D. Cantemir (pe când era la Stambul, marele cărturar şi diplomat Nicolae Milescu-Spătaru). Oamenii aceştia de o inteligenţă deosebită, cunoscători a câtorva limbi (greaca, turca, slava, sârba şi, desigur, româna) aveau posibilitatea de a călători şi a cerceta tot arealul Europei de Răsărit, Balcanii, Polonia ş.a. David Corbea, după cum afirma istoricul A. Moraru (Labirintul Documentelor Secrete, pag. 162-165), boier de la curtea lui Constantin Brâncoveanu a îndeplinit misiuni importante pentru Ţara Românească şi pentru Rusia fiind oficial angajat de Petru I. A avut misiuni diplomatice informative în Polonia, Transilvania de unde a adus ţarului date despre intenţiile voievodului Transilvaniei Racoti al II-lea de a se alia cu Rusia împotriva Turciei. Scopul misiunii a fost realizat. La Varşovia Racoti şi D. Corbea, ca reprezentant plenipotenţiar al lui Petru I au semnat un tratat de alianţă militară şi prietenie.
Un agent de forţă al serviciului secret rus (General – Kvartirmeistvo) a fost comerciantul Manuc Bei (numele său armenesc fiind cel de Emanuel Mârzaian) (1769-1817). Negustor de succes în Stambul, avea trecere la curtea vizirului şi a sultanului ca furnizor de nestemate pe care le primea („cumpăra”) de la ruşi. În schimb culegea informaţie despre politica turcilor, forţele militare care i-au servit lui Kutuzov în războiul de la începutul sex. XIX (1806-1812). Ca agent al politicii imperiului Rus, împreună cu D. Moruzi, a participat la negocierile din 1812 pentru încheierea Tratatului de la Bucureşti dintre imperiul Rus şi cel Otoman, desfăşurat în hanul lui din capitala României. El a fost intermediarul mituirii oficialilor turci pentru cedarea Basarabiei către ruşi. După această „reuşită” a plecat în Sibiu şi Viena unde, în 1815, a fost primit de împăratul Alexandru I. Pentru servicii aduse Rusiei a fost răsplătit cu dărnicie, a primit de la ruşi câteva sute de mii de ruble-aur, moşii întinse în Basarabia (Hânceşti, unde şi astăzi stau edificiile palatului lui), a defrişat de stejari seculari codrii Tigheciului pe care i-a vândut cu bani grei în Austria. A avut un sfârşit tragic. În 1817, după o cafea preparată de un bucătar turc, a murit.
La începutul secolului XX contradicţiile imperiilor au căpătat agresivitate sporită. Imperiul Rus ce avea influenţă asupra slavilor balcanici – Serbia, Bulgaria, Muntenegru avea nevoie de informaţii despre planurile Imperiului Austro-Maghiar (Ungar). Un succes în această perioadă a fost racolarea ofiţerului cartierului-general din Viena Alfred Riedl, cunoscător al limbii ruse (în 1900 a urmat stagierea în şcoala militară din Kazani). După cum afirma ediţia „Очерки истории Российской внешней разведки” („Eseuri despre istoria serviciului de informaţie militară a Rusiei”) – (Moscova, 1996, v. 2, p. 215-218) peste câtva timp a fost contactat de colonelul I. Batiuşin, care i-a propus contra unei sume ce era de zece ori mai mare decât salariul anual al proaspătului căpitan… să colaboreze cu serviciul secret militar al ruşilor. Riedl a fost de acord. A urmat zece ani de colaborare în care colonelul a furnizat ruşilor planurile secrete de mobilizare a armatei, numărul efectiv al ostaşilor, armamentul şi echipamentul lor, planurile de atacare a Rusiei, Serbiei, Muntenegrului ş.a. Dar neglijenţa sa şi a ruşilor l-a adus la sinucidere. Pe numele unui oarecare Nicetas au fost trimise 7 mii de coroane. Cei care lustrau corespondenţa au deschis-o. Finalul este melodramatic. A. Riedl a fost prins când a ridicat banii şi, probabil, fiind constrâns, s-a sinucis în cabinetul lui. Cartierul general vienez a muşamalizat cazul, rufele se spălau în familie.
Odată cu venirea la putere absolută a lui Stalin s-a procedat la formarea unui nou instrument de spionaj şi influenţă externă (I.N.O. al G.P.U.) controlat personal de el. Conducătorii acestui departament Mihail Abramovici Trilisser (născut în Elveţia), Artur Artuzov, Abrani Sluţki, prin Comintern controlat de I.N.O. aveau sarcina să creeze „armate subterane” în fiecare ţară capitalistă. De obicei, acestea erau comunişti-revoluţionari locali sau cei trimişi de I.N.O. în misiune de spionaj. După eşecul „revoluţiei” şi războiului civil din Spania, ofiţerii sovietici au racolat sute de agenţi din rândurile „Brigăzilor Roşii Internaţionale” care, mai târziu, au fost plasaţi în fruntea partidelor comuniste din Europa. După biruinţa U.R.S.S. asupra lui Hitler toate serviciile de spionaj a Bulgariei, Cehoslovaciei, Germaniei, Poloniei, României, Ungariei erau formate din foşti ofiţeri şi agenţi ai I.N.O.. Aşa s-a derulat expansiunea imperiului sovietic cu suportul serviciilor secrete, diplomaţilor acoperiţi şi a Cominternului format expres pentru revoluţie.
Ilegali în perioade interbelice în România după Mitrohin au fost peste 200 de persoane printre care Pantiuşa Bondarenko, Todres Cruteanschii (alias Carin Tudor), Pavel Tcacenco ş.a.
Un spion sovietic, ilegal trimis de I.N.O. (Иностранный Отдел) al temutului serviciu secret C.E.K.A., condus de Dzerjinskii. În 1922-1924, ca rezident a lucrat în România, Austria, Bulgaria cu nume de cod Alexandru Koritnîi. A îndeplinit cu succes misiunea de a forma filiere de agentură în România şi instalarea conducerii partidului comunist din România.
Mai târziu a plecat rezident în China. După câteva operaţiuni în SUA şi în Franţa, unde a structurat rezidentura O.G.P.U. (fosta C.E.K.A.) a fost numit şeful Departamentului 1 al Serviciului de Informaţii Externe O.G.P.U., care opera în SUA şi Europa. După 1935 a lucrat în grupul de spionaj şi agent sovietic din China şi Japonia. Conducătorul filierei de spionaj „Ramsau” din Japonia a fost vestitul spion sovietic, Rihard Sorge. Cel care l-a informat pe Stalin că Germania va ataca U.R.S.S. la 22 iunie 1941 (planul „Barabrosa”).
Imperiul Rus şi succesoarea sa U.R.S.S. prin forţa lor politico-militară şi cu potenţia de penetrare a serviciilor de acapararea a ţărilor limitrofe (Polonia, România, Finlanda, Ţările Baltice, a Europei de Est ş.a.). Dacă ţarismul culegea informaţia cu „mănuşi” albe, apoi sovieticii au impus noi reguli, ca de exemplu exportul revoluţiilor (China, Ungaria, Germania ş.a.)teroarea roşie, îndreptată împotriva oponenţilor politici (L. Troţlii, Raik) agenţi sovietici detectori.
Istoria civilizaţiei demonstrează că bătălia surdă a serviciilor secrete, dusă pentru asigurarea politicilor imperiilor a adus schimbări spectaculoase în Europa şi în lumea întreagă.
Notă: Textul face parte din comunicarea prezentată în cadrul Sesiunii de comunicări și dezbateri ştiințifice „2017 – 140 de ani de la Războiul de Independenţă, 100 de ani de la bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului – Stalingrad”, organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.
Bibliografie selectivă:
- Boldur, Alexandru: Basarabia şi relaţiunile româno-ruse. Chestiunea Basarabiei şi dreptul internaţional. Bucureşti, 1927.
- Buzatu, George, Istorie interzisă. Editura Curierul doljean, Craiova, 1990.
- Cojocaru, George, Cominternul şi originile moldovenismului. Studii şi documente. Editura Civitas. Chişinău, 2000.
- Colesnic, Iurie, Basarabia necunoscută. Editura Universitas, vol. 17, editura Leuseum (vol. 2-7) 1993-2010.
- Очерки истории Российской внешней разведки. Е.М. Примаков. «Международные отношения», Москва, 1996, том I-II. (Eseuri din Istoria Serviciului de informaţie externă a Rusiei).
https://www.art-emis.ro/istorie/serviciile-speciale-instrument-al-expansiunii-imperiului-rus-si-urss
///////////////////
De ce s-a opus Angela Merkel intrării accelerate a Ucrainei în NATO în 2008?
Autor: Redacția
Fostul cancelar al Germaniei, Angela Merkel, discutând marți cu reporterii la Berlin, și-a amintit de summitul NATO de la București din 2008, la care s-a opus aderării accelerate a Ucrainei la alianță.
Angela Merkel s-a declarat convinsă că orice plan de a face din Ucraina un candidat la aderarea la NATO în timpul mandatului său ar fi fost echivalent cu o declarație de război, din perspectiva lui Putin. Ucraina era atunci „o altă țară, puternic divizată în domeniul politicii interne”, potrivit fostului cancelar al Germaniei.
Acesta a fost primul ei contact cu presa de la plecarea din funcție. Ea a vorbit anterior despre situația din Ucraina. Pe 1 iunie, fostul șef al guvernului a ținut un discurs la un eveniment al Asociației Sindicatelor Germane (DGB), abordând în premieră public conflictul din Ucraina, dar evenimentul nu a fost televizat.
Potrivit lui Merkel, „Ucraina era atunci [în 2008] o țară diferită, era foarte divizată în domeniul politicii interne”. În plus, Merkel a sugerat că Rusia ar fi interveni atunci dacă ar fi existat intrarea accelerată și „nu ar fi fost bine”.
Fostul cancelar a remarcat și acțiunile actualului președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski, în lupta împotriva corupției.
„Dar atunci Ucraina era o țară cu o mare influență a oligarhilor”, a spus Merkel.
Fostul cancelar german Angela Merkel a declarat că nu există nicio justificare pentru „disprețul brutal” al Rusiei față de dreptul internațional atunci când a lansat invazia în Ucraina, transmite CNN.
„Atacul asupra Ucrainei a fost o mare greșeală din partea Rusiei și o încălcare obiectivă a tuturor regulilor dreptului internațional și a tot ceea ce ne permite să trăim împreună în pace în Europa”, a declarat Merkel într-un interviu acordat jurnalistului german Alexander Osang.
„Dacă trecem prin secole și spunem ce bucată de teritoriu aparține cui, atunci vom avea doar război, iar acest lucru este absolut inacceptabil”, a adăugat ea.
Merkel a declarat că nu își reproșează că „nu a încercat suficient de mult” să împiedice acțiunile Rusiei în anii care au precedat invazia din 24 februarie.
Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro
/////////////////////////////////////
Care este adevăratul motiv al invadării Ucrainei?
Autor: Ionel-Claudiu Dumitrescu
Se discută mult despre cauzele conflictului ce opune Rusia statului mai mic din vest și varianta oficială susținută de Moscova este că luptă împotriva politicii de exterminare a neamului rus din regiunile Luhansk și Donețk dusă de conducerea nazistă de la Kiev.
Cum termenul de nazist în spațiul fost sovietic poate să justifice orice, a fost absolut normal ca poporul slav să accepte ideea organizării unei operațiuni militare speciale împotriva vecinilor, mai ales că aceștia n-au opus rezistență atunci când a fost invadată Crimeea. Urma să fie o simplă plimbare până în capitala Ucrainei, deplasarea fiind făcută, normal, cu tancul. Expediția a eșuat și a fost însoțită de răzbunarea împotriva civililor, ceva obișnuit într-o armată ce folosește militari neinstruiți în ceea ce privește caracterul.
Explicația pentru invazie este însă prea simplistă și trebuie să încercăm să intrăm în creierul liderului suprem de la Kremlin. Nu este foarte greu pentru că ideile i-au fost sugerate de către Iosif Stalin încă din ianuarie 1924. Misiunea supremă a oricărui dictatori de la Moscova constă în cucerirea de teritorii sub diferite pretexte pentru a juca rolul de putere mondială și nu contează câte victime sunt făcute pentru atingerea țelului măreț. Ucraina era un obiectiv de importanță deosebită pentru că subsolul ascunde materii prime interesante pentru complexul militaro – industrial. Minereu de fier, minereu de mangan, uraniu și cărbune sunt doar câteva din bogățiile din adâncuri. Mai mult. Existau capacități deosebite de prelucrare prin oțelării și un imens combinat de obținere a aluminiului folosea energia electrică pentru rafinarea metalului destinat aviației și echipamentelor electrice și electronice. Nu erau de disprețuit resursele alimentare oferite de solul mănos, orașul Moscova având nevoie de cantități enorme de mâncare.
Totuși, nu acesta era obiectivul liderului suprem rus. Dorea o altă bogăție care începe să-i cam lipsească: omul. Nu poți să duci o politică imperială, mondială, numai cu 145.000.000 de locuitori. Forța umană a Rusiei este absolut insuficientă pentru a domina întreaga planetă și pentru a înfrunta alte puteri demografice. Colosul rus este dominat de umbra roșie a Chinei, stat care are peste 1,4 miliarde de suflete între granițe. Federația rusă este surclasară fără drept de apel și de populația Statelor Unite ale Americii, mare putere ce dispune și de o forță economică net superioară. Grav este că populația Rusiei mai cunoaște un fenomen interesant: îmbătrânirea accelerată.
După estimările americane din 2018, peste 20 de milioane de persoane aveau vârsta de peste 65 de ani și nu mai erau interesante pentru armată. Alte 20 de milioane erau în etate de peste 55 de ani și numai parțial mai prezentau importanță militară. Dacă sunt excluse vârstele fragede cu vârsta sub 14 ani, populația activă a Federației Ruse ajungea în jur de 80 de milioane, ceea ce este foarte puțin pentru a emite pretenții planetare fără a amenința în stânga și în dreapta cu folosirea armelor nucleare. A mai sosit și infecția cu temutul coronavirus și datele statistice ce mai scapă dinspre est spun că peste un milion de persoane au dispărut în 2021. Mortalitatea a copleșit natalitatea, ceea ce nu se potrivește cu visul de putere mondială. Surse oficiale ruse susțin că se pierde un om la fiecare 30 de secunde.
Situația ar fi fost cu totul alta dacă Ucraina ar fi fost integrată în gigantul întins pe două continente în două variante: fie prin intermediul unui conducător vasal absolut, fie prin integrare completă. Ar fi crescut populația la peste 180 de milioane de locuitori și altfel se discută la masa celor puternici, mai ales dacă mai pui în ecuație și un munte de focoase nucleare, de la cele tactice la cele ce pot contamina un continent întreg. Dacă este luat în calcul și zisul stat independent Belarus, se tinde spre 200.000.000 de persoane interesante pentru a sublinia slava unei mari puteri. Se mai putea adăuga Moldova în acest conglomerat important strategic.
Acesta ar fi fost un obiectiv minimal al planificatorilor de la Moscova pentru a compensa scăderea demografică din Rusia. O spălare a creierului prin teroare și presă ar fi dezvoltat o masă de manevră utilă după pofta inimii liderilor ajunși cumva în fotoliile de la Kremlin. Nu contează viețile oamenilor, importantă este slava unei forțe militare. Orice conducător politic trăiește într-o iluzie, dar cei din lumea contemporană au obiceiul să planifice totul după presupuse calcule științifice.
https://historia.ro/sectiune/general/care-este-adevaratul-motiv-al-invadarii-ucrainei-639999.html
////////////////////////////////////////////
Reacția Ucrainei după unirea Basarabiei cu România: Guvernul de la Kiev cere anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru
Autor: Alexandru Ionescu
Unirea Basarabiei cu România, votată cu o largă majoritate de Sfatul Țării de la Chișinău pe 9 aprilie (27 martie stil vechi – n.r.) 1918 a fost contestată de Ucraina. Autoritățile de la Kiev au respins actul unirii și au ridicat pretenții asupra teritoriului dintre Prut și Nistru. Guvernul României a fost nevoit să dea un răspuns amplu și argumentat acestor revendicări pe care le-a respins hotărât.
Teritoriul delimitat de râurile Prut (la vest), Nistru (la est) și de Dunăre și Marea Neagră la sud a reprezentat partea de est a Moldovei medievale. Acest teritoriu, denumit Basarabia în secolul al XIX-lea a fost ocupat de Imperiul Țarist în 1812, în urma unui tratat de pace cu Imperiul Otoman. Țara Românească și Moldova, aflate sub suzeranitate otomană au fost scena unui război între Rusia și Turcia, declanșat în 1806. Deși au obținut mai multe succese militare și au ocupat cele două provincii, rușii s-au văzut nevoiți să negocieze pacea cu turcii, pe fondul deteriorării relațiilor cu Franța.
În noiembrie 1811, o delegație rusă și una otomană s-au întâlnit la Giurgiu pentru negocieri.
Rușii, care inițial au cerut teritoriul până la Prut, au plusat, solicitând granița pe Dunăre, adică stăpânirea celor două țări române. Turcii au respins pretențiile rușilor, fiind dispuși să accepte numai cedarea teritoriului dintre Prut și Nistru. Negocierile au continuat la București, însă nu așa rapid cum sperau rușii. Amenințați de pericolul invaziei napoleoniene, rușii au acceptat oferta otomană.
Pe 16 mai 1812, s-a semnat tratatul, care arăta că, „hotarul dintre cele două state să fie râul Prut, de la intrarea acestuia în Ţara Moldovei și până la locul unde se întâlnește cu fluviul Dunărea, iar de acolo să urmeze partea stângă a fluviului Dunărea, până la Gura Chiliei și până la mare…”. Imperiul Țarist a intrat astfel în posesia unui teritoriu de 43.630 km (mai mare cu 7.400 km decât al Moldovei de la vest de Prut), cuprinzând cinci cetăți, 17 târguri, 685 sate și o populație de 482.630 de oameni.
În ciuda unui intens proces de rusificare și de deznaționalizare, desfășurat în următorul secol, în momentul declanșării Primului Război Mondial, populația Basarabiei a rămas majoritar românească. În contextul disoluției Imperiului Rus, după revoluția bolșevică din 1917, Sfatul Țării de la Chișinău a votat în unanimitate pentru proclamarea independenței Republicii Democratice Moldovenești, pe 24 ianuarie 1918. Relativ redus inițial, curentul în favoarea unirii cu România a crescut după proclamarea independenței Basarabiei. Tânărul și fragilul stat moldovenesc nu avea cum să reziste singur în fața acțiunilor bolșevicilor și pretențiilor emise de autoritățile ucrainene. În acest context a fost votat actul unirii Basarabiei cu România la 9 aprilie (27 martie stil vechi – n.r.) 1918.
La trei zile după votarea unirii, guvernul de la Kiev trimitea o notă guvernului român prin care îl informa ca Rada Centrală (Parlamentul Ucrainei – n.r.) „nu admite decizia ‘Sfatului Țării’ referitoare la încorporarea Basarabiei la România să fie un act care exprimă voința tuturor popoarelor care locuiesc pe teritoriul Basarabiei; de aceea Republica Democrată Ucraina cere ca regiunile din Basarabia unde populația s-a declarat s-au se va declara ucraineană să fie adăugate Republicii Ucraina”.
Pe 22 aprilie 1918, guvernul român răspundea notei primite de la guvernul de la Kiev amintind părții ucrainene că „Basarabia s-a unit de bunăvoie cu Patria-mamă, în virtutea unui vot aproape unanim exprimat al Sfatului Țării, adunarea națională legislativă a Republicii Moldovenești a Basarabiei. Această adunare este expresia voinței Națiunii, având deci aceeași origine ca și Rada Centrală ucraineană, reprezentând deci, ca și Rada, puterea suverană, ceea ce îi dă dreptul să ia decizii definitive și de aceeași importanță pentru populația Basarabiei ca și deciziile luate de Rada în legătură cu locuitorii Ucrainei. […] Trebuie, de altfel, remarcat că Sfatul Țării a fost ales în mod liber, într-o perioadă în care nici nu se putea problema unirii cu România”.
De asemenea, guvernul român atrăgea atenția că, după cunoștințele sale, „nu există nicio reuniune din Basarabia în care populația să se fi declarat ucraineană și să fi cerut alipirea la Ucraina”.
Ucraina a cerut anexarea Basarabiei
Guvernul de la Kiev a revenit cu o notă extinsă, trimisă guvernului român pe 5 mai 1918, prin care încerca să demonstreze necesitatea anexării Basarabiei de către Ucraina:
„Timp de mai mult de un secol Basarabia a făcut parte din Imperiul Rus și s-a găsit în relații politice și economice cu cea mai apropiată vecină a sa, Ucraina. În perioada constituirii Republicii Ucraina, în luna noiembrie 1917, guvernul ucrainean considera ca, în favoarea legăturii federative care lega din nou Republica Ucraineană de toate celelalte părți ale Imperiului Rus, Ucraina să păstreze această legătură în raport cu Basarabia. După proclamarea independenței Ucrainei, guvernul ucrainean, neadmițând deloc ruptura definitivă dintre Ucraina și Basarabia și luând în considerarea aspirațiile unei minorități notorii din populația Basarabiei și-a propus să stabilească relații mai strânse cu Republica Moldovenească, conferindu-i dreptul autonomiei politice”.
Guvernul Ucrainei „și-a propus, conform expresiei formale a voinței poporului Basarabiei, și își propune același lucru și astăzi, să dea la toată populația Basarabiei o autonomie politică ce i-ar garanta cele mai largi drepturi în domeniul social, politic și intelectual. Este evident că interesele vitale ale Ucrainei – strategice și economice – cer ca Guvernul Ucrainei să insiste pe încorporarea Basarabiei, care își păstrează autonomia politică față de Ucraina…” se arăta în nota trimisă guvernului român.
Această notă a primit un răspuns vast pe 19 iunie 1918, prin care guvernul român argumenta că Ucraina nu are niciun drept asupra Basarabiei. Guvernul român a amintit părții ucrainene istoria Basarabiei și modul în care această provincie a fost ocupată de Imperiul Rus.
„Geografic, etnografic, istoric, așa-zisa provincie a Basarabiei a fost deci tot timpul un pământ românesc și a format o parte integrantă și indivizibilă a Principatului Moldovei. Doar numele de ‘Basarabia’ nu este absolut moldav; și totuși acest nume, rezervat până în 1812 exclusiv extremității meridionale a acestui teritoriu, este de asemenea român, comemorând cucerirea lui Basarab, domn de Valahia, care în prima parte a secolului al XIV-lea a supus prin arme ținuturile situate între brațele Dunării, cursul inferior al Prutului și Nistrului și Marea Neagră. Acesta este trecutul; pentru prezent este important să se constate că, deși a fost smulsă Moldovei acum 106 ani, și de atunci sustrasă cu precauții inchizitoriale de la orice influență a patriei-mamă, aspectul românesc al pământului Basarabiei aproape că nu s-a schimbat”.
Bibliografie:
Mihail E. Ionescu (coord), Românii în „Marele Război”. Anul 1918, Editura Militară, 2019.
Ion Calafeteanu, Unirea Basarabiei și a Bucovinei cu România 1917-1918, editura Hyperion, 1995.
https://historia.ro/sectiune/general/reactia-ucrainei-dupa-unirea-basarabiei-cu-566363.html
///////////////////////////////////////////////
Obsesia bolnavului rus…Testamentul lui Petru cel Mare sau Rusia şi obsesia Mării Negre
Autor: Dorel Buse
Importanta economica si geostrategica a axei Dunare – Marea Neagra a trezit, de-a lungul vremii, interesele tuturor statelor din aceasta regiune si a marilor puteri europene, interese care uneori s-au acutizat generând vii dispute. Referindu-se la acest aspect marele istoric Nicolae Iorga afirma: „Când orientul a pornit spre occident, când rasaritul si-a dat mâna cu apusul, când nordul a vrut sa se întâlneasca cu sudul, aici s-au întâlnit”. Însa, cu toate eforturile depuse, doar trei imperii au reusit subordonarea totala a litoralului Marii Negre si transformarea acesteia într-un „lac interior”: Imperiul Roman, Imperiul Bizantin si Imperiul Otoman.
O împărăție cât o lume
Profitând de declinul Imperiului Otoman dupa asediul Vienei din 1683, Petru cel Mare, care fixase principalele linii de forta ale expansionismului tarist (în nord în directia Marii Baltice, în est în Asia Centrala, dar cu precadere spre apus în regiunea Marii Negre si a Dunarii de Jos) initiaza primele actiuni serioase de creare a unei brese sigure Imperiului Otoman la Marea Neagra. De aici înainte, prioritatea tuturor tarilor rusi s-a îndreptat spre o singura directie-cucerirea pe rând a teritoriilor stapânite de turci si întinderea Imperiului Rus pâna la Dardanele.
În numele crucii si sub masca luptei pentru apararea popoarelor ortodoxe supuse Imperiului Otoman, Rusia a întreprins lupta cea seculara împotriva închinatorilor lui Mahomed si la umbra ei a putut sa dezvolte cu deplina îndrazneala politica sa de cucerire. Împaratia ruseasca – afirma poetul national Mihai Eminescu:
„nu este un stat, nu este un popor, este o lume întreaga, care, negasind în sine nimic de o maretie intensiva, cauta mângâierea propriei mariri în dimensiunile mari. Lupta între turci si rusi este o consecinta fireasca a deosebirilor de credinte; dar mai mult decât din aceasta deosebire, luptele au urmat din prisosul de putere omeneasca, ce s-a produs totdeauna în Rusia. Tarul este puternic si nu stie ce sa faca cu puterile de care dispune. Chiar în launtrul împaratiei sale, nici prin munca pacinica, nici prin lucrare sufleteasca aceste puteri nu se pot consuma; pentru aceea, ei redau mereu navala în afara – astfel ar trebui sa se mistuiasca în lupte interne […]”.
„Ei nu sunt poporul plin de îndaratnica mândrie, ce provoaca pe alte popoare la lupta dreapta si întaritoare; sunt poporul ce-si da mereu silinta sa dezarmeze pe celelalte popoare, pentru ca apoi sa si le supuna. Pentru aceia ocuparea pe cât se poate de îndelungata a tarilor straine este unul dintre semnele deosebitoare ale politicei rusesti; e peste putinta ca o tara sa fie timp mai îndelungat ocupata de ostiri straine, si mai ales de ostiri ce au în purtatea lor dulceata omorâtoare, fara ca în populatia tarii sa nu scada energia vitala, fara ca ocupatia sa nu devie o deprindere si încetul cu încetul o trebuinta din ce în ce tot mai viu simtita”.
Refacerea Imperiului Bizantin prin panortodoxie
Nereusita petroviana, prin dezastrul de la Stanilesti pe Prut din 1711 a amplificat si îmbogatit în forma, sub aspect teoretic, expansiunea rusa în timpul Ecaterinei cea Mare (1761-1796), care si-a dorit cu insistenta reînvierea Imperiului Bizantin ce avea ca suport ideologic ortodoxia crestina. Practic apare o noua faza în dezvoltarea Imperiului uzitându-se ideea de mostenire si refacere a Imperiului Bizantin, care ulterior ar fi fost înglobat în Imperiul Rus ;bineînteles, aceasta teorie avea un suport ideologic-ideea panortodoxa.
„În drumul ei pe tarmul european spre Bosfor, afara de români, Rusia întâlneste numai slavi. Comunitatea de origine si de religie, dibacia Rusiei în mânuirea intrigii, în arta de a semana discordia, de a provoca competitiuni, de a se servi de dihoniile dintre partide, de a face uz când de dezmierdari si de daruri, când de amenintari, nestând la îndoiala pentru a atâta revolte militare si a alcatui societati secrete, nedându-se înapoi nici de la mijloace si mai drastice, îi permit a se servi de popoarele slave din peninsula balcanica ca de niste auxiliari adesea pretiosi. În caz de izbânda a Rusiei, nu încape îndoiala ca ele se vor trezi pe neasteptate si fara a fi fost întrebate, supuse ale tarului drept-credincios, iar pâna atunci vor fi fost oarbele lui unelte”.
La doi ani de la urcarea pe tronul Rusiei a tarinei Ecaterina a II-a, în anarhia în care cazuse Polonia, Rusia a reusit usor a face ca prin banii si armatele sale sa fie ales ca rege fostul ei favorit Stanislaus Poniatowsky. Cu toate strigatele de ajutor ale confederatilor patrioti, Turcia a ramas nepasatoare, cu atât mai mult cu cât rusii nu au crutat deloc banii pentru a face Poarta sa închida ochii asupra încalcarilor lor. Vazând polonezii ca fara bani nu pot dobândi nimic de la dregatorii turci, au trimis si ei juvaerurile femeilor lor la sultanele din harem opunând astfel coruptia coruptiei si cautând macar prin acest mijloc extrem sa izbuteasca în cererile lor.
Țarul își lărgește granițele
Luarea Cracoviei cu asalt de catre rusi în ziua de 18 august, a determinat rasturnarea marelui vizir Muhsinsade si înlocuirea lui cu Hamsa Pasa, care a declarat razboi Rusiei în octombrie 1768. Imediat Rusia a ocupat Moldova si a ordonat „sub amenintarea de mari pedepse a se da pe fata toata zahareaua turceasca, precum si a se opri exportarea din tara a orice fel de bucate, care ar putea fi de folos armatei rusesti, si, în sfârsit, cere de la toata tara ca sa se „aleaga un obraz din clerosul bisericii, si doi din boierii care s-ar socoti, ca sa mearga la luminatele picioare a preaputernicii împaratese sa caza si sa-i multumeasca pentru mila ce au aratat Maria Sa cu trimiterea ostirilor, cu care i-au scos din jugul robiei”. Apoi trupele rusesti au trecut în Tara Româneasca, de unde, pentru ca au fost bine primite, l-au luat pe domnitorul Grigore Ghica si l-au dus la Petersburg „cu toate onorurile”.
„Împarateasa îi daruieste o tabatiera împodobita cu briante si primeste pe fiul sau în corpul cadetilor; apoi ea da lui Ghica si deputatilor munteni o suma de bani pentru calatorie si, în sfârsit, însarcineaza pe acela a merge la armata spre a începe negocierile cu turcii si a cerca ce ar fi dispusi sa conceada Rusiei pentru încheierea pacii”.
Între timp au loc primele doua împartiri ale Poloniei (1772 si 1773) la care Rusia, în pofta ei nebuna de cucerire si de sugrumare a unei natiuni constiente si civilizate, a luat parte alaturi de Austria si Prusia. Multumita de succesul sau în Polonia, Rusia, obosita de razboi, a încheiat pacea cu Turcia, la Kuciuk-Kainargi (1774), în urma careia a obtinut întregul teritoriu dintre Nistru si Bug. Prin dreptul pe care si l-au rezervat rusii „de a vorbi în favoarea Principatelor”, s-a îngaduit amestecul Rusiei în treburile interne ale tarilor noastre. Tot acum rusii au obtinut eliberarea tatarilor din Crimeea de sub suprematia Portii.
… si pierderea Bucovinei
Prima consecinta a împartirii Poloniei a fost rapirea Bucovinei (1775) de catre Austria care s-a folosit de Razboiul ruso-turc, pretextând ca are neaparata nevoie de o cale de comunicatie între Galitia si Ardealul românesc.
„Cumparati cu multi bani, oamenii Portii satisfacura cererea Austriei cu tot protestul pe care-l ridicara domnii si boierii moldoveni împotriva înstrainarii celui mai clasic pamânt istoric al Moldovei. Rusia fiind satisfacuta de câstigurile teritoriale pe care le facuse, închidea siret ochiul la târgul odios ce se facea la Constantinopol pe socoteala Moldovei gândindu-se probabil în ascuns la prada teritoriala ce avea sa o faca curând ea însasi în Moldova”.
În 1783 Ecaterina a II-a sfidând independenta hanatului tataresc din Crimeea, prin diferite înselaciuni, l-a alipit la statul rus. Patru ani mai târziu a izbucnit un nou Razboi ruso-turc ce a avut ca teatru de operatiuni tot Principatele Române în urma caruia Rusia obtine teritoriul dintre Bug si Nistru, prin pacea de la Iasi (1792). Articolul trei al acestui tratat stipula:
„Nistrul va forma linia de demarcatie între sublima Poarta [adica Moldova] si Imperiul Rusiei, astfel încât întregul teritoriu care se afla pe malul drept al Nistrului va fi restituit sublimei Porti [adica Moldoveis si va ramâne pe veci sub stapânirea sa, absoluta si incontestabila; dimpotriva, tot teritoriul care se afla pe malul stâng al aceluiasi fluviu va ramâne sub stapânirea absoluta si incontestabila a Imperiului Rus”.
Secolul XIX – Marea Rusie
Începutul secolului XIX gaseste Rusia în plina expansiune:celei de-a treia împartiri a Poloniei (1795) i-a urmat ocuparea Georgiei (1801);a Principatelor Migrelia, Gurűsk si regatului Imeretinsk (1803-1804) si încorporarea Finlandei (1808-1809). Însa nereusita planului de refacere a Imperiul Bizantin si cucerirea Constantinopolului a dus la aparitia ideii panslavismului care raspundea mult mai bine tendintelor universaliste si imperialiste.
Popor de stepa, cu o puternica atractie, aproape obsesiva catre deschiderea la mare, rusii s-au considerat îndreptatiti a fi principalii beneficiari la împartirea mostenirii „omului bolnav al Europei”. Legând panortodoxia si panslavismul de „problema orientala”, ei au cautat astfel nu numai sa-si creeze o deschidere cât mai mare la Marea Neagra, dar sa se si instaleze în strâmtorile Bosfor si Dardanele si de aici prin Marea Mediterana sa aiba iesire la Oceanul Atlantic. În acest sens, un teoretician rus, Fadeev, declara ca, „chestiunea orientala” este o „chestiune slavica”, dar nu este însa o chestiune proprie a slavilor meridionali, ci a tuturor slavilor si prin urmare a rusilor.
Principatele și Marea Rusie
Prin asezarea lor „ca o lacrima latina într-un imens ocean slav”, „românii au stat mereu în calea expansiunii panslaviste si au încurcat totdeauna planurile cancelariei tariste”. În acest sens, din rapoartele adresate Comitetului de Salvare Public de catre C. Stamati, întâiul agent francez acreditat în Tarile Române aflam ca „în cursul negocierilor pentru încetarea razboiului început la 1787, rusii începura prin a cere Moldova si numai la urma se multumira cu fruntaria Nistrului”. Tot din însemnarile demnitarului francez aflam ca „Principatele Moldovei si Tarii Românesti au devenit obiectul ambitiunii cotropitoare” si ca „dupa extensiunea limitelor sale pâna la tarmurile Nistrului, (rusii) proiecteaza în chip vadit cotropirea Moldovei si aceea a Basarabiei, spre a se apropia pas cu pas de Dunare”.
În urma Razboiului ruso-turc din 1768-1774, încheiat prin pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774), harta politica a bazinului Marii Negre cunostea primele importante prefaceri de câteva secole.
Rusia tarista, care înca de la Petru cel Mare îsi manifestase tendintele expansioniste, reuseste acum sa încheie o etapa din istoria Marii Negre, în care aceasta era un simplu „lac turcesc”, si sa îsi faca simtita propria prezenta în regiune. În mai putin de o jumatate de secol, Rusia reuseste, gratie a doua paci succesive:Iasi (1792) si Bucuresti (1812) sa ajunga si la Dunare, în zona unde aceasta îsi varsa apele în Marea Neagra.
https://historia.ro/sectiune/general/testamentul-lui-petru-cel-mare-sau-rusia-si-584592.html
///////////////////////////////////////////
Pentru ca Rusia s-a format prin cotropiri nesfarsitte…Analiză: Putin vrea restaurarea Imperiului Rus
Putin, Xi şi Trump sunt nostalgici după 2018, după vremea când dominau planeta, iar acum provoacă anarhie împotriva democraţiei pentru a instaura o autocraţie globală. Administraţia lui Joe Biden pare să fie copleşită de foarte multe probleme, fiind cea mai suprasolicitată administraţie prezidenţială de la cea a lui Franklin Delano Roosevelt, care a condus Statele Unite în anii teribili ai Marii Depresiuni, ai ascensiunii fascismului în Europa şi ai celui de-al Doilea Război Mondial.
Salariul minim european: Când ar putea fi aplicat în România
Citirea gândurilor preşedintelui rus Vladimir Putin este rareori o sarcină simplă, dar uneori liderul de la Kremlin o face mai uşoară.
Când s-a întâlnit cu un grup de tineri antreprenori ruşi joia trecută, Putin şi-a exprimat dorinţa de restaurarea Rusiei ca putere imperială. Putin chiar se compară cu Petru cel Mare, ţarul care a modernizat Rusia şi a fondat Sankt Petersburg, locul de naştere al lui Putin.
„Petru cel Mare a purtat Marele Război Nordic timp de 21 de ani”, a spus Putin aparent relaxat şi mulţumit de sine. „La prima vedere, era în război cu Suedia. Nu fura nimic, ci doar recupera teritorii. Aşa a fost”.
„Nu a contat că marile puteri europene nu au recunoscut anexările teritoriale ale ţarului Petru cel Mare”, a adăugat Putin.
„Când a fondat noua capitală, niciuna dintre ţările europene nu a recunoscut acest teritoriu ca parte a Rusiei; toată lumea l-a recunoscut ca parte a Suediei”, a spus Putin.
„Totuşi, din timpuri imemoriale, slavii au trăit acolo împreună cu popoarele finno-ugrice, iar acest teritoriu era sub controlul Rusiei. Acelaşi lucru este valabil şi pentru direcţia vestică, Narva şi primele sale campanii. De ce s-ar duce acolo? A fost revenirea şi întărirea, asta făcea el”.
Făcând aluzie directă la propria sa invazie a Ucrainei, Putin a adăugat: „În mod clar, e timpul să ne întoarcem şi să ne consolidăm”.
Acele remarci au fost condamnate rapid de ucraineni, care le-au văzut ca pe o recunoaştere evidentă a ambiţiilor imperiale ale lui Putin.
„Mărturisirea confiscării teritoriale a lui Putin şi compararea sa cu Petru cel Mare demonstrează: nu a existat niciun conflict, ci doar confiscarea sângeroasă a ţării sub pretexte inventate de genocid popular”, a declarat consilierul prezidenţial ucrainean Mykhailo Podolyak pe Twitter.
„Nu ar trebui să vorbim despre salvarea Rusiei, ci despre deimperializarea imediată a acesteia”.
Putin a susţinut de mult că ucrainenii nu au o identitate naţională legitimă şi că statul lor este, în esenţă, o marionetă a Occidentului. Cu alte cuvinte, el crede că „ucrainenii nu au o ţară şi sunt un popor supus de occidentali”.
Invocând memoria lui Petru cel Mare, devine, de asemenea, clar că scopurile lui Putin sunt conduse de un anumit simţ al destinului istoric. Iar proiectul lui Putin de restaurare imperială s-ar putea, teoretic, să se extindă şi la alte teritorii care au aparţinut cândva Imperiului Rus sau Uniunii Sovietice, lucru care ar trebui să tragă semnal de alarmă în toate ţările apărute în urma prăbuşirii URSS, mai ales în ţările baltice, Moldova şi alte state din Asia Centrală.
La începutul acestei săptămâni, un deputat al partidului Rusia Unită a înaintat un proiect de lege Dumei de Stat, camera inferioară a parlamentului Rusiei, prin care cerea abolirea unei rezoluţii care recunoaşte independenţa Lituaniei.
Lituania poate fi acum membră NATO şi parte a Uniunii Europene, dar în Rusia lui Putin, este considerată o colonie pierdută.
Putin mizează pe faptul că pentru ca Rusia să supravieţuiască, trebuie să rămână un imperiu, indiferent de costul uman, transmite CNN.
„Împăratul proletar” al dinastiei Xi vrea să formeze o „talasocraţie” în Marea Chinei de Sud
Avioane de război chineze vizează aliaţii americani într-un „joc de-a prinselea”, cu mize mari asupra regiunii Asia-Pacific, care riscă să scape de sub control. Creşte riscul unui incident care ar putea declanşa un război sino-american nemaivăzut din anii 1940, la scară mult mai mare decât ce s-a întâmplat în Vietnam sau Coreea.
Aceasta este opinia analiştilor care avertizează că manevrele din ce în ce mai agresive ale avioanelor de luptă chineze, acuzate că pun în pericol atât aeronavele canadiene, cât şi cele australiene, sunt un semn că Beijingul îşi revendică teritoriile la un nou nivel periculos, în special Taiwan şi insulele din Marea Chinei de Sud.
Şi ameninţarea pare să se transforme într-un conflict, posibil ca urmare a doborârii a unei aeronave militare, o chestiune tot mai dezbătută la cel mai mare summit al apărării din Asia, Dialogul Shangri-La, a început vineri la Singapore.
Toate privirile sunt îndreptate spre secretarul american al Apărării, Lloyd Austin şi omologul său chinez, Wei Fenghe.
Înalţi oficiali americani ai apărării au spus că Washingtonul se va concentra parţial pe „stabilirea unor balustrade în relaţie”, a spus un oficial, pentru a se asigura că această competiţia în creştere între cele două puteri mondiale preeminente nu escaladează într-un conflict sângeros.
„Una dintre regulile de bază pe care ne propunem să le stabilim împreună cu China este că ne vom caracteriza poziţia şi ei îşi pot caracteriza poziţia”, a spus oficialul. „Cred că depunem toate eforturile pentru a ne asigura că aceasta este o întâlnire profesională”.
Analiştii vor urmări o perspectivă asupra motivului pentru care China şi-a intensificat agresiunea şi dacă acesta reprezintă un nou front în ceea ce mulţi se referă deja ca un conflict din „zona gri”.
Peter Layton, membru al Institutului Griffith Asia din Australia, se numără printre cei mulţi care spun că acţiunile recente ale Chinei sunt o escaladare „periculoasă” a unor astfel de tactici.
„Este timpul să fii alarmat, nu doar alert”, spune el.
Mulţi analişti folosesc termenul de zona gri pentru a descrie acţiunile Beijingului în Marea Chinei de Sud. China a petrecut ani de zile transformând insule îndepărtate şi recife obscure ale mării în baze militare fortificate şi piste de aterizare şi a fost, de asemenea, acuzată că foloseşte nave de pescuit pentru a roi teritoriul pe care îl pretinde ca fiind al său.
China continuă să revendice marea de 1,3 milioane de mile pătrate, unde are dispute teritoriale cu diverse alte ţări, în ciuda eforturilor unui tribunal internaţional care a spus „NU” pretenţiilor sale teritoriale în 2016.
În mai, un avion de luptă chinezesc J-16 ar fi tăiat calea unui avion de recunoaştere australian P-8 lângă Marea Chinei de Sud. Acest incident, catalogat drept „foarte periculos” de Canberra, a fost succedat de un alt incident în care avioanele chineze au alertat ambarcaţiunile de recunoaştere care operau din Japonia, punând în pericol aviatorii canadieni.
În timp ce aceste incidente au alarmat SUA şi aliaţii săi, Beijingul insistă că naţiunile străine sunt de vină şi a reacţionat furios atât faţă de Australia, cât şi faţă de Canada.
„Ţintirea aliaţilor SUA precum Canada şi Australia ar putea fi o modalitate de a investiga slăbiciunile unor astfel de coaliţii şi de a creşte gradul de conştientizare a publicului naţional al acestor ţări cu privire la pericolele cooperării militare cu SUA împotriva Chinei”, a spus Timothy Heath, cercetător şi autor specializat pe apărare.
„China nu trebuie să meargă împotriva Statelor Unite pentru a submina poziţia SUA în Asia. Trebuie doar să-şi retragă aliaţii”, mai adaugă Timothy Heath pentru CNN.
„Şi este probabil că China va juca o partidă lungă”, au spus analiştii, „folosind tacticile sale din zona gri pentru a ciuguli treptat influenţa SUA din regiunea Asia-Pacific”.
Trump vrea să redevină preşedinte printr-o „nouă revoluţie americană”….sau printr-un „nou război civil”
Jonathan Freedland, editorialist la The Guardian, spune că pericolul pentru democraţia americană nu s-a încheiat pe 6 ianuarie 2021!
Editorialistul crede că eşecul gestionării inflaţiei de către Biden va pricinui pierderi pentru democraţi în alegerile din noiembrie, dar şi în cele din 2024.
„Pe măsură ce se apropie alegerile intermediare din toamnă, americanii vor fi mai preocupaţi de eşecurile lui Biden de a controla inflaţia decât de instigarea lui Trump la o insurecţie.
Benzina la 10 dolari galonul de astăzi va conta mai mult decât benzina pe care preşedintele republican a aruncat-o în focul furiei susţinătorilor săi acum un an şi jumătate”.
Autorul mai spune că dacă Trump vrea să fie candidatul republican la preşedinţie în 2024, el va fi.
„Chiar dacă Trump nu va recâştiga preşedinţia, el este totuşi parte din viitorul SUA”, afirmă Freedland.
„Trumpismul este acum crezul definitoriu al tribului republican.
Sondajele arată că majoritatea republicanilor cred în minciună, convinşi că Trump a fost adevăratul câştigător în 2020. Indiferent dacă candidatul este fostul preşedinte însuşi sau un politician mai disciplinat – precum guvernatorul Floridei, Ron DeSantis – Trumpismul, cu angajamentul său pentru permanentul război cultural şi dispreţul său faţă de normele democratice, este acum o trăsătură centrală a peisajului american”.
Dezvăluirile a ceea ce s-a întâmplat exact când o mulţime violentă a pătruns în holurile Congresului SUA, încercând să răstoarne alegerile democratice, împiedicând certificarea oficială a victoriei lui Joe Biden, alcătuiesc un eveniment şocant, un record în istoria democraţiei americane.
Comisia Camerei a investigat tentativa de insurecţie din 2021, adunând peste 140.000 de documente şi vorbind cu peste 1.000 de martori.
Filmări nevăzute anterior şi mărturii proaspete au fost denaturate de un congresman republican, care spune că participanţii de la insurecţia din 6 ianuarie doar au efectuat o „vizită turistică normală” în Capitoliu.
Gazda cea mai urmărită de la Fox News, Tucker Carlson,a spus că este decât un „foc uitat, un act minor de violenţă”. În schimb, un ofiţer de poliţie, Caroline Edwards, care a suferit o leziune traumatică cerebrală în timp ce Capitoliul a fost vandalizat, a descris că a fost lovită cu ştampila, a căzut în stare de inconştienţă, a fost stropită cu piper şi cu gaze lacrimogene. Era atât de mult sânge pe podea încât că ea a alunecat. „A fost un măcel”, a spus ea. „A fost haos”.
Mai mult, cei din jurul lui Trump ştiau că Biden a câştigat alegerile din 2020 şi Trump a pierdut. Procurorul general al lui Trump, William Barr, a mărturisit că a considerat afirmaţia că alegerile din 2020 au fost furate drept „o prostie”.
Fiica lui Trump, Ivanka, a fost de acord.
„Mulţi dintre acei republicani din Congres care au fost de acord cu minciuna ştiau că este o mizerie”, afirmă editorialistul, „şi ştiau că îşi încălcau jurământul prin a îngădui această răzmeriţă. Anchetatorii au dezvăluit că mai mulţi membri ai congresului republican au solicitat în grabă graţierea prezidenţială de la Trump pentru ceea ce au făcut, şi anume, încercarea de a răsturna rezultatul alegerilor legitime”.
Editorialistul transmite că numai în 2021, cel puţin 19 state conduse de republicani au adoptat măsuri al căror scop oficial a fost combaterea fraudei (inexistente) a alegerilor, dar al căror efect practic va fi suprimarea alegătorilor democraţi, făcând mai greu pentru americanii cu venituri mici şi minoritari să voteze.
2024 nu va fi la fel ca 2020″, avertizează editorialistul.
Analiză: Putin vrea restaurarea Imperiului Rus
//////////////////////////////////////////
Rusii continua sa se joace …Aleksandr Gelievici Dughin, adeptul doctrinei neo-imperialiste a Eurasianismului : „Noi ruşii, am comis multe greşeli în relaţia cu România”. VIDEO
Aleksandr Gelievici Dughin (n. 7 ianuarie 1962- …) este un specialist în geopolitică, filosof, sociolog şi politician rus, preşedinte al Partidului Eurasiatic – mişcare ce pledează pentru edificarea unui suprastat eurasiatic capabil să se opună hegemoniei americane.
A scris mai multe cărţi de geopolitică, printre care şi „Bazele geopoliticii” (1997).
Conceptual, Dughin caută să îmbine tradiţia geopoliticii clasice germane cu cea a gîndirii panslaviste şi cu mistica teosofică rusească.
Se spune filosoful Aleksandr Dughin ar fi sfătuitorul de taină al președintelui rus, Vladimir Putin, şi că a avut și are o influență incontestabilă în mediile politice rusești prin contribuția sa la dezvoltarea neo-euroasianismului, o doctrină politică ce fundamentează un aşa zis rol conducător al rușilor pe teritoriiile care odinioară aparțineau URSS şi nu numai.
Un reportaj BBC arăta că Dughin este unul dintre initiatorii doctrinei neo-imperialiste a Eurasianismului şi ca, în opinia sa, Rusia ortodoxa nu este nici Estul si nici Occidentul, ci o civilizaţie distinctă şi unică, angajata într-o lupta pentru locul pe care îl merită in rândul celorlalte puteri mondiale.
El vizează la înlocuirea atlantismului (NATO) cu un imperiu Euroasiatic, în care forța conducătoare să fie poporul rus şi şochează cu ideile şi planurile sale despre reorganizarea lumii în general, şi a Occidentului, în special.
„Obiectivul Moscovei este să scoată Europa de sub controlul Statelor Unite (NATO) și să ajute la unificarea Europei sub scutul protector al axei Moscova- Berlin”.
„Cred că Alianţa Nord-Atlantică ar trebui distrusă şi să înceteze să mai existe într-o lume multipolară”.
Filosofia sa nu respinge numai atlantismul, ci toate tezele societății liberale şi susține că eșecul acestei misiuni istorice „ar semnifica pentru poporul rus sfârșitul ca fenomen de civilizație. O astfel de înfrângere ar fi similară cu o sinucidere națională”.
El amesteca mesianismul rus cu creștinismul și credințele slave păgâne, dar şi pan-slavismul cu doctrinele neo-fasciste, într-un mod foarte riscant.
Chiar dacă e discutabilă din punct de vedere teoretic, doctrina sa oferă însă Rusiei vocația universală pe care a pierdut-o când a abandonat comunismul.
Vestul, pe care Dugin îl numește „Atlantis” „l-a abandonat pe Dumnezeu și slujește acum Antihristului…”
„Adevarul este o chestiune de credinţă”, i-a spus Dughin unui reporter BBC.
„Post-modernitatea arată ca fiecare asa numit adevar este o chestiune de credinta. Asa ca noi credem in ce facem, credem in ce spunem. Si acesta este unicul mod de a defini adevarul. Avem propriul nostru adevar special rusesc pe care trebuie sa-l acceptati”.
Acum în locul steagului roșu, Rusia ar putea să pornească o cruciadă de apărare a patrimoniului european împotriva experimentelor democrației liberale.
Dughin are interdicție de intrare în Statele Unite ale Americii și în Canada. În 2014, i-a fost refuzată și intrarea în Ungaria, iar în 2016, același lucru s-a petrecut și când a încercat să ajungă în Grecia.
În România, Dughin nu a întâmpinat niciun obstacol, iar în data de 5 aprilie 2017, a fost prezent la Bucureşti, pentru lansarea volumului său „Destin eurasianist” – o antologie de texte traduse în română de Iurie Roșca, fost vicepremier al Republicii Moldova.
Întrebat unde se află România în acest conflict între Eurasianişti şi Atlantişti, Aleksandr Dughin crede că aceasta s-a poziţionat la mijloc, exact la graniţa, pentru că există două atitudini diferite faţă de viitorul Europei.
Europa fie va fi integrată în tabăra atlantistă, fie va fi divizată la fel ca înainte între Est şi Vest.
„Ideea eurasianiştilor, nu se referă doar la rezistenţă în faţa expansiunii atlatismului. Iar România, ca ţară care face parte din NATO, este membră a acestei tabere atlantiste. Şi regret mult acest lucru. Pentru că a creat o nouă situaţie de bipolaritate.
Dar, viziunea noastră eurasianistă nu este doar rezistenţa în faţa NATO, ci propune şi un nou sistem de apărare colectivă, de securitate colectivă.
De exemplu, preşedintele nostru, domnul Putin, propune un sistem continental de securitate, nu unul atlantist îndreptat împotriva eurasianismului, ci crearea unei Europe mari de la Lisabona la Vladivostok.
Este posibil, dacă de exemplu în loc de doi poli, atlantism împotriva eurasianism – cum se întâmplă astăzi, vom avea cel puţin trei poli.
În emisfera de nord, polul american, iar Trump sprijină o astfel de idee.
Deci, polul american în nord, polul european şi polul rus. În această viziune, Europa ar putea fi liberă, nu doar de noi, dar şi de americani.
Dacă Europa se va elibera de noi, dar şi de americani, Europa îşi poate alege strategiile, obiectivele, interesele mult mai uşor.
Iar noi, imediat ne vom transforma dintr-o potenţială ameninţare pentru securitatea europeană într-un contributor important la această securitate.
„Noi ruşii, am comis multe greşeli în relaţia cu România. Noi am avut o politică reală, nu una ideală. Dialogul profund între noi ne va face să reparăm dialogul istoric, nu foarte bun mereu.“
În viziunea noastră, într-o lume multipolară, România ar trebui să fie o punte între Vest şi Est.
Nu avem nicio intenţie să invadăm sau să comitem vreo agresiune împotriva României. Niciodată.
Avem nevoie de o Românie prietenoasă, suverană şi puternică, de o Românie independentă. O Românie a românilor.
La fel şi în cazul Europei, ca parte a continentului european, ca o entitate complet independentă, ca un pol geopolitic european.
„Daca Statele Unite nu vor să înceapa un razboi, trebuie să recunoasteţi că SUA nu mai sunt unicul stapân. Si, cu situatia din Siria şi din Ucraina, Rusia spune „Acum nu mai esti şeful”.
Aceasta este intrebarea despre cine conduce lumea. Doar un razboi poate raspunde intr-adevar”.
Prognoza lui Alexandr Dughin pentru viitorul Ucrainei este rezumată astfel:
„Logic, Ucraina aşa cum o ştiam de-a lungul celor 23 de ani de istorie a ţării, a încetat să existe. Rusia a integrat Crimea şi s-a declarat garant al libertăţii de alegere al Estului şi Sudului Ucrainei.
În viitorul apropiat se vor forma cel puţin două entităţi politice în Ucraina, care vor corespunde celor două identităţi ale ţării: spre Est şi spre Vest.
De o parte, Ucraina pro-Vest şi pro-NATO, cu ideologia sa ultra-naţionalistă, iar pe de alta Novorossia cu o abordare pro-Rusia şi pro-Eurasia, fără o ideologie clară, aparent urmând ideologia prezentă a Rusiei.
Vestul Ucrainei va încerca să menţină controlul asupra Estului, dar asta va fi imposibil folosind mijloacele democratice, aşa că Kievul va apela la violenţă şi forţă.
După o perioadă de rezistenţă a Novorossiei, în cazul în care conflictul va creşte, Rusia va interveni.
Statele Unite şi NATO vor susţine puternic Vestul Ucrainei şi junta de la Kiev, dar în realitate această strategie va duce doar la înrăutăţirea situaţiei, la sporirea violenţelor în ceea ce se poate numi acum războiul civil din Ucraina”.
Prezent pe 5 aprilie 2017 la București la lansarea cărţii sale, Dughin a vorbit printre altele și despre daci, Soros și greșelile Rusiei față de România.
Fără a comenta în vreun fel motivele venirii lui în România și fără a face o analiză a spuselor sale, iată câteva extrase din discursul ţinut cu acel prilej, lăsându-vă să trageți concluzii după ce veți vedea filmarea integrală a evenimentului, postată mai jos.
„Viziunea asupra lumii coincide la Vladimir Putin şi Donald Trump. Aceasta se deosebeşte de UE, nu de a europenilor. Deosebirea e între ceea ce gândesc elitele şi popoarele.
Ce vedem acum e un proiect de lichidare a identităţilor colective. De exemplu: are loc pierderea identităţii religioase şi dispariţia religiei. Ori, aşa ceva nu cred că trebuie să aibă loc.
Oamenii au dreptul să creadă în ce vor. Globalizarea înseamnă sfârşitul statelor naţionale.
Nimicind religia, popoarele, statele, globalizarea mai are în final două sarcini: nimicirea identităţii de gen şi umilirea omului. E o teză absolut globalistă cea a sprijinirii LGBT.
Lupta împotriva familiei tradiţionale e alimentată prin fonduri venite de la George Soros. E o reţea care caută să se infiltrează în fiecare societate. Dacă nu vrei să fii gay înseamnă că nu eşti suficient de progresist.
În Rusia, Putin e susţinut pentru că nu a vrut acest trend. Acelaşi fenomen e şi în SUA. Trump a dus globalizarea în mlaştină. Globalizarea e peste tot, dar voi sunteţi cei care puteţi spune da sau nu.“
Cunoscutul ziarist rus Alexander Nevzvorov e categoric:
„Dacă l-am fi avut pe Dughin în locul lui Putin, ar fi fost iadul pentru noi toți, ar fi pornit un război european sau chiar mondial fără nicio umbră de îndoială, fără să se gândească deloc la consecințe. (…)”
Rămâne totuși întrebarea , cât din ceea ce spune este făcut cu sinceritate? E greu de spus. Ceea ce este cert e faptul că aproape niciun popor, în istorie, nu ne-a făcut atât de mult rău precum rușii în ultimele două secole, începând cu perioada țaristă și până în zilele noastre.
E greu de spus ce ar trebui să facă rușii pentru a compensa vreodată toate crimele și abuzurile, tot jaful la care s-au dedat de-a lungul timpului în țara noastră!!!
CITIŢI ŞI :
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/04/26/marele-razboi-al-continentelor/
Surse:
http://evz.ro/creierul-putin-imperiu-dublin.html?utm_source=interior_articol&utm_medium=articol
https://pressone.ro/dughin-la-bucuresti-noi-rusii-am-comis-multe-nedreptati-in-raport-cu-romania/
http://www.cunoastelumea.ro/ce-a-spus-ieri-la-bucuresti-alexandr-dughin-ideologul-lui-putin-despre-daci-soros-si-greselile-rusiei-fata-de-romania/
////////////////////////////////////////
De la Imperiul raului la Imperiu eurasiatic -Ideologul lui Putin, Aleksandr Dughin, si-a lansat cartea in sediul Universitatii Dalles, aflata in subordinea Primariei Bucuresti – Ciprian Ciucu
HotNews.ro
Ideologul lui Vladimir Putin, Aleksandr Dughin, si-a lansat cartea „de propaganda anti-occidentala si anti-democractica” „Destin eurasianist” la Universitatea Populara Ioan I. Dalles, institutie aflata in subordinea Primariei Bucuresti, atrage atentia consilierul liberal Ciprian Ciucu. Reamintim ca o alta instituie din subordinea Primariei, Teatrul Excelsior, a cenzurat pe motive politice un eveniment al revistei Decat o Revista dedicat protestelor din Piata Victoriei.
Dughin si Iurie Rosca la Sala Dalles
„Universitatea Populara „Ioan I. Dalles” ii organizeaza o lansare de carte de propaganda anti-occidentala si anti-democractica. Acest om a militat pe fata pentru razboi impotriva Occidentului. Universitatea Populara „Ioan I. Dalles” este in subordinea CGMB. Consider ca democratia liberala trebuie aparata impotriva dusmanilor ei si acest fascist nu este bine-venit nici in Romania si cu atat mai putin intr-o institutia publica a Bucurestiului”, scrie liberalul, pe contul lui de Facebook.
Acesta a remarcat faptul ca revista DOR nu a gasit spatiu la Teatrul Excelsior, aflat tot in subordinea Primariei Bucuresti, pentru un eveniment dedicat protestelor impotriva OUG13, „dar repede, pentru putinistul Dughin, ‘se organizeaza’ (a se remarca implicarea) o conferinta”.
Dughin vrea un imperiu eurasiatic din care sa faca parte si Romania
Dugin este unul dintre initiatorii doctrinei neo-imperialiste a Eurasianismului si, in opinia sa, Rusia ortodoxa nu este nici Estul si nici Occidentul, ci o civilizatie distincta si unica, care este angajata intr-o lupta pentru locul pe care il merita in cadrul celorlalte puteri mondiale.
„Daca Statele Unite nu vor sa inceapa un razboi, trebuie sa recunoasteti ca SUA nu mai sunt unicul stapan. Si, cu situatia din Siria si din Ucraina, Rusia spune ‘Acum nu mai esti seful’. Aceasta este intrebarea despre cine conduce lumea. Doar un razboi poate raspunde intr-adevar”.
Dughin considera necesara crearea unui „imperiu eurasiatic” dominat de Rusia din care sa faca parte inclusiv Romania, Ungaria, Serbia, Slovacia si Austria.
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-21700982-cristian-ciucu-ideologul-lui-putin-aleksandr-dughin-lansat-cartea-sediul-universitatii-dalles-aflata-subordinea-primariei-bucuresti.htm
/////////////////////////////////////
Legăturile lui Dughin cu România: întâlniri cu Adrian Năstase și fețe bisericești. „Se fac primii pași spre o civilizație comună România-Rusia”
De Ada Constanda
Aleksander Dughin, pe care presa internațională îl consideră „creierul lui Putin” și artizanul invaziei Ucrainei și a cărui fiică a fost asasinată sâmbătă noaptea în Moscova, a fost adesea legat de România și de nume importante de pe scena politică, printre care fostul premier Adrian Năstase și fostul președinte Ion Iliescu. CUPRINS: Năstase: „Dughin e un personaj interesant” Eurasianismul, visul lui Putin promovat și în România „România se află la periferia UE” Întâlniri cu fețe bisericești Ion Iliescu și Dan Puric, pe lista „prietenilor Rusiei” „E clar că Ucraina e manipulată de occidentali, dar noi ne-am purtat brutal cu ucrainenii” Despre o vizită în România a lui Aleksander Dughin s-a scris prima dată în 2013, când ideologul rus s-a întâlnit cu fostul premier al României Adrian Năstase. Întrevederea a avut loc la Fundaţia Europeană Titulescu, fondată și condusă de Năstase. Năstase: „Dughin e un personaj interesant” Pe blogul său, Năstase și-a împărtășit impresiile acelei întâlniri, descriindu-l pe filosoful rus drept „un personaj interesant”. „Mi-a mărturisit admiraţia sa pentru cultura românească şi mi-a împărtăşit câteva dintre ideile care, în viziunea sa, constituie punţi de legătură cu spaţiul eurasiatic, cea mai importantă dintre acestea fiind filonul ortodox profund al identităţii şi spiritualităţii româneşti. Desigur, discuţia a fost mult mai amplă, fiind abordate atât evoluţiile actuale în plan internaţional, cât şi posibile scenarii legate de viitoarea configuraţie geostrategică a lumii”, nota Năstase pe 17 septembrie 2013, ziua în care a avut loc întâlnirea. Tot atunci, Dughin s-a întâlnit şi cu Mircea Dogaru, istoric și colonel în rezervă, şi cu Eugen Mihăescu, fost membru PRM şi ambasador UNESCO. Eurasianismul, visul lui Putin promovat și în România Înainte de prima vizită oficială în țara noastră, Dughin a vorbit despre includerea României în spațiul eurasiatic. RECOMANDĂRI În cazul unui război atomic, cu care amenință chiar Kremlinul, rușii se vor adăposti în baruri sau în saloane de înfrumusețare, căci adăposturile speciale ”s-au privatizat” „Cred că integrarea României în spațiul eurasiatic poate avea loc sub zodia identității culturale ortodoxe. În cadrul Comunității Eurasiatice această țară își va putea rezolva problemele economice și teritoriale”, spunea Dughin într-un interviu pentru Vocea Rusiei, organ de presă al Kremlinului. Alianța eurasiatică – menită să lupte cu Occidentul cu orice mijloace – este considerată un vis al președintelui Vladimir Putin. „România se află la periferia UE” Într-un alt interviu, tot din 2013, citat de HotNews, Aleksander Dughin avansa ipoteza unirii României cu Republica Moldova și includerea lor în alianța eurasiatică. „Veți vedea că a treia verigă a lanțului regional al apropierii de noua alianță va fi România. Mai mult, intrând în aceasta uniune, România s-ar putea uni cu Moldova în care s-ar reintegra și Transnistria. Toată lumea ar avea de câștigat!”. Ideologul rus a încercat să inducă și ideea că România nu este tratată de la egal la egal în cadrul Uniunii Europene: „România se află la periferia UE, este un oaspete nepoftit, tratat mai rău decât țările care se află în dificultate, precum Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Irlanda. În Uniunea Europeană, aceste țări sunt catalogate peiorativ drept «Grupul PIIGS», adică «grupul porcilor». Înseamnă că în acest context România este o țară de mâna a zecea? În Europa există o percepție negativă și injustă a românilor”. RECOMANDĂRI Întrebat ce face Digi TV pentru banii primiți de la partide, Mihai Dinei, șeful postului, a spus: „Sunt în concediu”. Ce a răspuns Mihai Gâdea Rusia și România au prea multe în comun! Pe noi ne așteaptă o reîntâlnire și o redescoperire reciprocă în contextul unei civilizații comune. Deja se fac primii pași în această direcție. Aleksander Dughin: Întâlniri cu fețe bisericești La mai puțin de un an de la prima vizită, în vara lui 2014, Dughin a revenit în România, dar discret. Timp de patru zile, a avut întâlniri cu stareți de mănăstiri din zonele Neamț și Suceava, după cum a relatat ulterior HotNews. „S-a întâlnit cu mai multe fețe bisericești, pentru că are proiectul eurasiatic, deci pe dânsul îl interesează foarte mult fețele bisericești”, declara pentru sursa citată scriitorul Mircea Popa, secretar general al Fundației România-Rusia. Patriarhia Română a negat categoric că vreun reprezentant al său s-a întâlnit cu Dughin. De la stânga la dreapta: Eugen Mihăescu (fost ambasador UNESCO), soția lui Eugen Mihăescu, publicistul Mircea Popa, Aleksander Dughin și Călin Mihăescu, editor și inițiatorul Mișcării Eurasia în Romania. Foto: Blogul lui Robert Turcescu Ion Iliescu și Dan Puric, pe lista „prietenilor Rusiei” La finalul anului 2014, după mitingurile proeuropene din Ucraina, cunoscute sub numele de EuroMaidan, jurnaliștii site-ului de investigații ucrainean Texy au făcut publice mai multe documente ce ar fi aparținut lui George Gavrisha, asistentul personal al lui Aleksander Dughin. RECOMANDĂRI „Ni s-a spus că Rusia e aici pentru totdeauna”. Pro-rușii din Harkov, șocați de graba cu care Kremlinul și-a abandonat promisiunea Printre documente era și o listă cu „prieteni ai Rusiei”. Cei mai mulţi oameni care apăreau ca fiind în sfera de influenţă a Kremlinului erau din România, Polonia şi Turcia. 24 de români din diverse domenii, profesori, scriitori, politicieni, chiar preoţi, se regăseau pe acea listă.
Cele mai sonore nume: Ion Iliescu, Adrian Năstase și Dan Puric.
Unii au negat veridicitatea informațiilor, în timp ce alții s-au abținut de la comentarii. Adrian Năstase a dat vina pe „jocurile dintre serviciile de informații ruso-ucrainene” și a comentat ironic situația: „Fiind cunoscut faptul că am încheiat operaţiunile de influenţă în NATO, UE şi China, se ştie că am pornit o acţiune de influenţă şi în Rusia“. Năstase a revenit asupra subiectului și în 2020, când a precizat că la întâlnirea din 2013 cu Dughin nu a avut loc „o discuție punctuală privind strategii/planuri concrete de acțiune și au existat divergențe de opinie în anumite chestiuni”. „O discuție civilizată nu înseamnă prietenie. Înseamnă doar înțelepciunea de a menține un dialog de bună-vecinătate”, a scris fostul premier pe blog. Dan Puric, un cunoscut promotor al valorilor ortodoxe, care nu s-a ferit să-și declare public simpatia față de Kremlin, a transmis că „a citit amuzat speculațiile presei”. Și scriitorul şi publicistul Vasile Ernu, precum și Marius Văcărelu, profesor la SNSPA, au negat legăturile cu Rusia și cu Dughin, potrivit site-ului Adevărul. „E clar că Ucraina e manipulată de occidentali, dar noi ne-am purtat brutal cu ucrainenii” Ultima vizită a lui Aleksander Dughin în România consemnată de presă a avut loc în aprilie 2017, cu ocazia lansării la București a volumului „Destin eurasianist” – o antologie de texte traduse în română de Iurie Roșca, fost vicepremier al Republicii Moldova. Lansarea de carte a fost, de fapt, o conferință de trei ore, în cadrul căreia Dughin și-a prezentat viziunea politică și a vorbit despre relația dintre România și Federația Rusă, potrivit reporterilor PressOne prezenți la eveniment. În amfiteatrul Universității Populare „Ioan Dalles”, ideologul rus i-a criticat pe liderii europeni care promovează o globalizare agresivă, care „va nimici religia, popoarele, statele”. În ce privește trecutul comun al Rusiei și României, Dughin a afirmat: „În anumite cazuri, eram de aceeași parte a baricadei, în alte cazuri eram pe baricade diferite. Am comis multe greșeli noi, rușii, am comis multe nedreptăți în raport cu România”. Întrebat ce părere are despre conflictele din trecutul relației româno-ruse, Dughin aduce în discuție Ucraina: „Rusia, trebuie să recunoaștem, dispune de o anumită forță. Suntem deseori prea brutali, acționăm ca în colonialism cu propriii frați. Asta ține de toți, inclusiv de Ucraina.
Citeşte întreaga ştire: Legăturile lui Dughin cu România: întâlniri cu Adrian Năstase și fețe bisericești. „Se fac primii pași spre o civilizație comună România-Rusia”
https://www.libertatea.ro/stiri/dughin-legaturi-romania-intalniri-adrian-nastase-fete-bisericesti-4250388
/////////////////////////////////////////
Asa au devenit boieri sarantocii komunisti de ieri…Turnură neaşteptată în ancheta Rompetrol. Miniştrii care l-au ajutat pe D. Patriciu să devină mai bogat cu trei miliarde de dolari
Zilele trecute, Rodica Stănoiu, fost ministru al Justiţiei, le-a spus anchetatorilor că în octombrie 2003, pe biroul său, la minister, a apărut o notă de fundamentare – un document de trei pagini pe care l-a semnat. Pe masa Guvernului însă a ajuns un document de cinci pagini, fiind vorba despre cel care a scăpat Rompetrol de datorie. Acel act nu era semnat de ministrul Justiţiei. Anchetatorii i-au arătat Rodicăi Stănoiu aceste documente, iar ea l-a recunoscut pe cel pe care l-a semnat. În declaraţia dată la DIICOT, Rodica Stănoiu îi menţionează pe Mihai Tănăsescu – fost ministru al Finanţelor la vremea respectivă – şi pe Dan Ioan Popescu – fost ministru al Industriilor. Cei doi ar fi săvârşit această ilegalitate prin care datoriile Rompetrol au fost stinse, astfel că toate acele restanţe bugetare au fost transformate în obligaţiuni de plată. Prin această inginerie, spun anchetatorii, Rompetrol a fost listată la bursă, a câştigat capital pe piaţa din străinătate şi astfel, Dinu Patriciu a ajuns să vândă firma cu trei miliarde de dolari către societatea KazMunayGaz. Citiţi şi: ”Anonimul” Sorin Marin, audiat la DIICOT în dosarul Petromidia ANCHETA ROMPETROL. Pe firul unui dosar cu greutate Prima confruntare a reprezentanţilor KazMunayGaz cu procurorii DIICOT. Principalele declarații
Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/turnura-neasteptata-in-ancheta-rompetrol-ministrii-care-l-au-ajutat-pe-d-patriciu-sa-devina-mai-bogat-cu-trei-miliarde-de-dolari-516624
////////////////////////////////////////
Sfintii komunismului s-au ales cu aurul tarii si noi cu spectacole de 2 bani-Rompetrol 2 | Un dosar de 770 de milioane de dolari și cu 14 suspecți
Kelemen Hunor explică de ce Ungaria a putut plafona prețurile la carburanți și România nu
Călin Popescu Tăriceanu, la DNA: Mi s-a adus la cunoștință calitatea de suspect. Acest dosar pleacă de la premise false
Alegeri locale 2020. Tăriceanu a votat: Bucureștenii au trăit un sentiment de frustrare
Eșecul din Ucraina devine realitate și la televiziunile ruse
Sicriul Reginei Elisabeta a II-a a fost depus la Catedrala St. Giles
Rareș Bogdan: Nu mâncați făină de gândaci
Copil lovit de mașină într-un loc de joacă
Cum va arăta domnia Regelui Charles al III-lea Charles al III-lea, primul discurs în Parlament
Prejudiciul pentru care s-a pus luni sechestru pe bunurile rafinăriilor Petromidia şi Vega, pe benzinăriile Rompetrol şi pe conturile unor foşti sau actuali directori din grup, se apropie de 770 de milioane de dolari. Procurorii investighează 14 suspecţi. Acuzaţiile merg de la abuz în serviciu la înşelăciune, delapidare, evaziune fiscală până la spălare de bani. Printre cei care ar avea conturile puse sub sechestru se numără Adrian Volintiru, Eric Chiş, Sorin Marin şi Alexandru Nicolcioiu, toţi foşti directori în Rompetrol în perioada 2000-2003. Primii audiaţi au fost kazahii de la KazMunayGaz International, compania care a cumpărat în 2007 Grupul Rompetrol de la Dinu Patriciu şi care se pregătea să vândă pachetul majoritar chinezilor de la compania de stat CEFC. Controversele unei ordonanţe cu dedicaţie În accepţiunea procurorilor, activitatea grupului infracţional ar fi culminat cu aprobarea în Guvern a unei ordonanțe de urgență cu dedicaţie, inițiată în 2003 de Dan Ioan Popescu. 2001 – 2003 Ministru al Industriei şi Resurselor; 2003 – 2004 Ministru al Economiei şi Comerţului; Octombrie 2003 – a semnat, în calitate de iniţiator, OUG 118/2003 privind măsuri pentru reglementarea unor obligaţii bugetare ale Societăţii Comerciale Rompetrol Rafinare SA Constanţa. El deţinea, la acea dată, portofoliul Economiei şi Comerţului în Cabinetul Adrian Năstase. Actul normativ pe care îl înaintează în Guvern îi rezolvă lui Dinu Patriciu problema celor peste 600 de milioane de dolari pe care le avea de plătit la stat până în 2005. O parte erau datorii asumate în momentul privatizării Petromidia. Altele se acumulaseră între timp. Astfel, Guvernul Năstase transformă, în premieră, întreaga datorie în obligaţiuni de câte 25 de euro, subscrise de stat. Ministerul Finanţelor se alege cu peste 22 de milioane de obligaţiuni, pe care compania se angajează să le răscumpere în maximum 20 de ani, plătind dobândă. În realitate, Rompetrol Rafinare, proprietarului rafinăriei Petromidia, n-ar fi avut niciodată intenţia să vireze banii, susţin procurorii. Planul a fost de la început acela de a reda statului, la momentul scadenţei, doar un pachet minoritar de acţiuni. O dovedeşte o decizie internă din noiembrie 2003, semnată de Dinu Patriciu şi de Alexandru Nicolcioiu, preşedinte al Consiliului de Administraţie la acea dată. Radu Sârbu, fost preşedinte al FPS: „Din păcate, grupul acesta, care îl avea ca exponent pe Dinu Patriciu, a profitat de corupţia îngrozitoare a guvernării respective şi a schimbat datele contractului de aşa manieră încât au făcut ce au vrut.” Al doilea ministru pe care procurorii îl văd parte a mecanismului este Mihai Tănăsescu. 2000 – 2004 – Ministrul Finanţelor Publice; Octombrie 2003 – a contrasemnat OUG 118/2003 privind măsuri pentru reglementarea unor obligaţii bugetare ale Societăţii Comerciale Rompetrol Rafinare SA Constanţa; Decembrie 2003 – a semnat alături de Dinu Patriciu Convenţia de Emisiune a obligaţiunilor. Ministrul de Finanţe semnează, alături de Dinu Patriciu, Convenţia de Emisiune a obligaţiunilor pe 5 decembrie 2003. Mandatul pentru parafare îl primeşte de la Guvern abia o săptămână mai târziu. Convenţia de Emisiune reduce scadenţa de la 20 la 7 ani. Executivul acceptă, în rest, toate cerinţele Rompetrol Rafinare. Dinu Patriciu, în documentarul „Kapitalism – rețeta noastră secretă”: „N-a fost deloc imorală, a fost o operaţiune comercială.” În Parlament, Ordonanţa PSD e îmbrăţişată de noua majoritate PNL-PD-PC din jurul Guvernului Tăriceanu şi adoptată cu cvasi-unanimitate. Preşedintele Traian Băsescu promulgă legea pe 6 aprilie 2005, fără obiecţii. Un detaliu esenţial trece neobservat: Guvernul nu transformase datoria într-o singură obligaţiune în valoare de 760 de milioane de dolari, ci în peste 22 de milioane, fragmentând-o. Subterfugiul permite astfel achitarea, în 2010, a doar 70 de milioane de dolari din întreaga sumă. Pentru diferenţă, statul primeşte un pachet minoritar de acţiuni. La preţul pieţei, valoarea lor este de cel puţin trei ori mai mică decât creanţa de 690 de milioane de dolari. Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei: „Ce n-a analizat nimeni a fost combinaţia: ce faci dacă ei plătesc o parte din datorie, dar nu toată, în aşa fel încât statul nu preia controlul întregii companii. Eu, în ziua de astăzi, nu aş fi de acord cu analiza aia din 2003. Repet: România. 2003.” Suveica listării la bursă Pe 7 aprilie 2004, Petromidia e listată la Bursă. Dinu Patriciu pierde astfel intenţionat aproape 9 milioane de dolari în doar câteva ore. Alţii câştigă. Printre ei, Verestoy Attila, Camela Voiculescu ori Sorin Roşca Stănescu. Sorin Roşca Stănescu, prieten şi fost partener de afaceri al lui Dinu Patriciu: „O mare societate românească a fost listată pentru prima dată la Bursă şi era previzibil că acţiunile vor creşte foarte repede. Şi asta m-a făcut să mă număr printre cei vreo 3.000 de cetăţeni care au cumpărat acţiuni în speranţa că vor câştiga.” Acolo unde cei implicaţi au văzut o afacere, procurorii acuză ca a existat, de fapt, un plan de spălare de bani, investigat doar parţial în primul dosar Rompetrol. Vânzare sub ochii Guvernului Tăriceanu Ancheta DIICOT vizează, de asemenea, modul în care autorităţile au închis ochii la încălcarea contractului de privatizare a rafinăriei Petromidia. În 2007, Dinu Patriciu primeşte de la Guvernul Tăriceanu permisiunea de a vinde rafinăria fără oprelişti. Responsabilă să urmărească dacă investitorul s-a achitat sau nu de toate obligaţiile din momentul privatizării, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului acceptă încheierea monitorizării post-privatizare, deşi datoria nu era plătită. Radu Sârbu, fost preşedinte al FPS: „În contractul pe care FPS l-a semnat în toamna lui 2000 cu grupul Rompetrol, am inclus nu numai obligaţia de a plăti aceste datorii în întregime, ci şi garanţii pentru plata lor: pe pachetul de acţiuni.” Preşedintele de atunci al AVAS, Teodor Atanasiu, fost administrator al uneia dintre firmele lui Dinu Patriciu – PALPLAST Sibiu – pasează, la rândul lui, responsabilitatea. Teodor Atanasiu, fost președinte al AVAS: „Nu țin minte exact. Știu că s-a încheiat monitorizarea fiindcă aceea era perioada maximă de monitorizare prevăzută în contract și dacă tot ce a fost prins acolo a fost realizat, atunci Direcția de Monitorizare Post-privatizare prezenta Consiliului un raport în care cerea încheierea monitorizării.” Câteva luni mai târziu, Dinu Patriciu începe negocierile pentru vânzarea Rafinăriei Rompetrol. În vara lui 2007, face anunţul: afacerea e preluată de compania de stat kazahă, KazMunayGas. Preţul oficial al tranzacţiei rămâne necunoscut, dar este estimat în piaţă la un miliard şi jumătate de dolari. De 30 de ori mai mult decât plătise statului Dinu Patriciu, la privatizare. Astăzi, Petromidia este pe cale a fi preluată de compania chineză CEFC China. Acordul prin care asiaticii ar urma să devină acţionari majoritari la KazMunayGaz International şi, implicit, să aibă un cuvânt greu de spus la Petromidia, a fost semnat luna trecută la Astana. Tranzacţia este condiţionată, însă, de aprobarea mai multor autorităţi europene şi chineze şi are ca termen estimat luna octombrie 2016. Citiți și Turnură neaşteptată în ancheta Rompetrol. Miniştrii care l-au ajutat pe Dinu Patriciu să devină mai bogat cu trei miliarde de dolari
Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/rompetrol-2-un-dosar-de-770-de-milioane-de-dolari-si-cu-14-suspecti-516680
Informaţiile publicate pe site-ul Digi24.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația aplicabilă, doar în limita a 120 de caractere.
https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/rompetrol-2-un-dosar-de-770-de-milioane-de-dolari-si-cu-14-suspecti-516680
////////////////////////////////////////////
Averea hotomanului,pe cand era elev in acapararea avutiei obstesti… Averea lui Adrian Nastase
Scandalurile generate in jurul afacerii Zambaccian si al mostenirii lasate familiei Nastase de Tamara Cernasov au tinut, vreme de cateva luni, prima pagina a ziarelor.
La mijlocul lunii trecute, fostul premier Adrian Nastase, si presedintele in exercitiu al Camerei Deputatilor, a fost obligat sa demisioneze din aceasta functie, dupa ce parlamentarii refuzasera sa le permita procurorilor anticoruptie sa-i perchezitioneze locuintele din Zambaccian si de la Cornu.
Nastase este cercetat de PNA pentru luare de mita, el fiind acuzat ca ar fi primit termopane in valoare de aproximativ 400.000 de dolari si obiecte provenite din China in valoare de 100.000 de dolari, in schimbul numirii si mentinerii in functia de sef al Inspectoratului de Stat in Constructii a Irinei Jianu, fost vicepresedinte la societatea Conimpuls SA din Bacau.
Irina Jianu este persoana care a supravegheat lucrarile de constructie la imobilul lui Adrian Nastase din strada Zambaccian nr. 16.
Pe de alta parte, dezvaluirile privind averea mostenita de familia Nastase de la matusa Tamara Cernasov, o fosta profesoara care, la o varsta de peste 90 de ani, s-ar fi implicat in afaceri imobiliare cu vile, apartamente si terenuri au parut din start o manevra menita sa pastreze in umbra afacerile fostului premier.
Nimeni nu a crezut povestea lansata de sotii Nastase, cu atat mai mult cu cat printre intermediarii afacerilor initiate, chipurile, de nonagenara Tamara Cernasov, s-au aflat personaje precum Sorin Tesu, Alexandru Bittner, Roxana Bichel sau Paul Opris, toti apropiati si oameni de incredere ai lui Adrian Nastase.
Ceea ce a pus capac insa, cel putin pentru o vreme, carierei politice a lui Adrian Nastase, dar si credibilitatii sale, a fost imaginea de „pestera a lui Ali Baba” din apartamentul acestuia situat in Zambaccian.
Sticla televizoarelor a reprodus atunci imaginea unui personaj care s-a inconjurat de mii de obiecte achizitionate dupa criterii ce tin mai degraba de snobism decat de gust artistic sau de vreun criteriu estetic. Despre Adrian Nastase s-a spus, de-a lungul anilor, ca a acumulat sume uriase in urma controversatelor privatizari din Romania.
Au circulat zvonuri potrivit carora diverse comisioane ar fi ajuns in conturile familiei Nastase, via Dana Nastase, de pe urma tranzactiilor comerciale. S-a avansat chiar si suma de un miliard de euro, ca dimensiune a averii sale, insa nimeni n-a putut proba veridicitatea acesteia.
Ceea ce s-a putut constata, in schimb, a fost imbogatirea suspect de rapida a familiei Nastase, in conditiile in care, la vedere, nici el si nici sotia lui n-au derulat afaceri de anvergura. S-au putut observa, de asemenea, acumularile uriase din curtile prietenilor si apropiatilor fostului prim-ministru, averi care sfideaza bunul-simt.
In acest context, ne-am propus sa privim mai atent in trecutul lui Adrian Nastase si sa incercam o estimare a averii acestuia precum si a veniturilor si cheltuielilor familiei, pentru a vedea daca poate fi gasita o justificare a bogatiei. Concluzia provizorie la care am ajuns este ca averea lui Adrian Nastase, estimata la 15,5 milioane de euro, este de zece ori mai mare decat veniturile.
Daca la capitolul venituri luam in calcul si mostenirea matusii Tamara, cheltuielile familiei depasesc cu putin posibilitatile financiare. Cu alte cuvinte, mostenirea matusii Tamara acopera aproape la milimetru „lipsa din gestiunea” justificativa a luxului familiei Nastase. Carte de vizita Adrian Nastase s-a nascut pe 22 iunie 1950 in Bucuresti.
S-a casatorit in iulie 1985 cu Dana Nastase, fiica fostului ministru al agriculturii, Angelo Miculescu, la cativa ani dupa ce a divortat de fiica fostului ministru de externe din perioada comunista, Grigorie Preoteasa. Sotii Nastase au doi copii, Andrei si Mihnea.
A absolvit, in 1973, Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti, iar in 1978 Facultatea de Istorie-Filosofie, sectia Sociologie, din cadrul aceleiasi universitati. In 1987, si-a luat doctoratul in drept, specialitatea Drept international public.
Dupa absolvirea primei facultati, Nastase a fost jurist si cercetator la Institutul de Cercetari Juridice din Bucuresti, iar apoi, sporadic (’77-’79, ’84-’85), profesor asociat la ASE. Pana in 1990, Nastase s-a implicat si in cateva organizatii pentru care avea nevoie, obligatoriu, de acordul tacit al serviciilor secrete romanesti.
Astfel, in 1977 a fost numit vicepresedinte al Asociatiei de Drept International si Relatii Internationale (ADIRI), iar in 1984 a devenit membru al Societatii Franceze de Drept International si director de studii la Institutul International pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. Dupa 1990, Nastase a devenit un adevarat colectionar de titluri, harti, case, terenuri, tablouri etc.
Astfel, in 1990, a devenit, pentru doi ani, presedinte al Fundatiei Europene „Nicolae Titulescu” si profesor la Facultatea de Drept din Universitatea Bucuresti, specialitatea drept international public.
In 1992, s-a titularizat, ca profesor, la inca trei facultati de drept bucurestene din cadrul universitatilor „Titu Maiorescu” si „Dimitrie Cantemir”, precum si la Institutul de Drept si Relatii Internationale „Nicolae Titulescu”. In perioada 1991-1996, a fost membru al Comitetului Director al Institutului pentru Studii de Securitate Est-Vest din New York.
In aceeasi perioada, Nastase a mai colectionat patru functii: vicepresedinte al Consiliului Mondial al fostilor ministri ai afacerilor externe (1993), director de cercetare la Institutul Roman pentru Studii Internationale (1994), profesor asociat la Universitatea Sorbona Paris (1994) si membru al Societatii Americane de Drept International.
In mediul politic, Adrian Nastase s-a facut remarcat imediat dupa decembrie 1989, cand a fost ales deputat pe listele FSN la alegerile din 1990, iar din 28 iunie 1990 a devenit ministru al afacerilor externe in guvernele Roman si Stolojan. In legislatura 1992-1996, Nastase a fost presedintele Camerei Deputatilor.
In perioada 1996-2000, a fost vicepresedinte al Camerei Deputatilor, iar in 28 decembrie 2001 a devenit prim-ministru, functie pe care a detinut-o pana la sfarsitul anului 2004.
Dupa alegerile din 2004, Adrian Nastase ocupa din nou functia de presedinte al Camerei Deputatilor, pozitie la care este fortat sa renunte, oficial, pe 16 martie 2006, in urma scandalului mediatic legat de afacerea Zambaccian si de mostenirea „matusii Tamara”. In partid, ascensiunea lui Nastase a inceput in 1993, cand a devenit, pentru patru ani, presedinte executiv al PDSR.
In 1997, a fost ales prim-vicepresedinte al acestui partid, iar in anul 2001 a devenit presedinte al PDSR (actualul PSD). Din 2005, dupa ce presedintia PSD a fost preluata de Mircea Geoana, Adrian Nastase a trecut din nou in planul secund, pe pozitia de presedinte executiv, functie pe care a pierdut-o la inceputul anului 2006, ca urmare a aceluiasi scandal „Zambaccian & matusa Tamara”.
Inainte de 1989, Adrian Nastase a fost un comunist din esalonul secund al PCR. Partea omisa de Adrian Nastase din biografia oficiala este activitatea depusa in slujba regimului comunist pana in decembrie 1989.
Nici nu se putea altfel, avand in vedere aspiratiile acestuia de a parveni prin orice mijloace, o dovada in acest sens fiind abilitatea cu care a cautat, si a reusit, sa-si gaseasca perechea in fieful nomenclaturii comuniste.
Casatorit pentru prima oara, in vremea studentiei, cu fiica unui veteran al partidului comunist din anii ’50, dupa divort, Nastase a cautat, si a gasit, o alta fiica de nomenclaturist, pe Dana Miculescu.
Aceasta era fiica lui Angelo Miculescu, fost membru al CC al PCR in perioada 1969-1983, fost ministru si ministru secretar de stat al agriculturii in perioadele 1969-1972 si 1975-1981, fost viceprim-ministru al guvernului in perioada 1975-1981 si fost ambasador in Republica Populara Chineza in perioada 1983-1990.
Pe de alta parte, tanarul Adrian Nastase a reusit sa castige increderea reprezentantilor partidului comunist si a fost trimis ca exponent al politicii de partid si de stat in diverse comitete si comitii internationale de la Strasbourg, Oslo sau Phenian.
Desi, in biografia oficiala, Nastase a consemnat ca in perioada 1973-1990 a lucrat ca „jurist, cercetator la Institutul de Cercetari Juridice din Bucuresti” si, sporadic, profesor asociat la ASE Bucuresti, in realitate, el a desfasurat „activitati mult mai complexe”.
Intr-o adresa trimisa pe 25 iunie 1988 minstrului comertului interior de la acea vreme, Ana Muresan, prin care solicita obtinerea aprobarii pentru cumpararea „cu prioritate” a unui autoturism „Trabant 601”, Adrian Nastase insira o parte din aceste activitati in care era direct implicat.
„Acest autoturism mi-ar fi deosebit de util pentru numeroasele deplasari pe care le presupun activitatile ce le desfasor in cadrul ADIRI (ca presedinte al sectiei de drept international), in cadrul Academiei de Stiinte Sociale si Politice (Stefan Gheorghiu – n.r.), al Universitatii Bucuresti, ca lector al CC al PCR, ca membru al Consiliului juridic al MAE, ca secretar de redactie al publicatiei
„Revue roumaine des sciences sociales. Serie des sciences juridique” etc.”, scria Adrian Nastase in adresa trimisa ministrului Ana Muresan. Asadar, dincolo de institutul de cercetari juridice, Adrian Nastase lucra si pentru Academia Stefan Gheorghiu, era si lector al CC al PCR, precum si membru in consiliul juridic al Ministerului Afacerilor Externe.
Ferma din Cornu si salariile au sustinut familia pana in 2005 Venituri din salarii: 347.923 euro In perioada 1990-2006, Adrian Nastase si-a castigat oficial existenta din salariul de parlamentar sau de prim-ministru si din activitatea de cadru didactic la cateva facultati de drept din Capitala.
In perioada 1990-1992, la un salariu de 500 de euro/lunar el a castigat, ca parlamentar, 15.000 de euro. Din activitatile didactice, ca profesor la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti el putea castiga, la foc continuu, 10.800 euro, iar de la celelalte facultati alti 5.000 de euro.
In perioada 1993-1996, castigurile lui Nastase ca parlamentar sunt estimate la 28.600 euro si la 40.000 de euro din activitatile didactice. In legislatura 1997-2000, castigurile salariale ale lui Adrian Nastase au fost de 30.000 euro, ca parlamentar, si de 40.000 euro ca profesor.
Castigurile din perioada 2001-2004 au fost, pentru Nastase, cele mai mari, avand in vedere ca a detinut atunci si functia de prim-ministru. Astfel, veniturile din salariul de demnitar sunt estimate la 51.000 de euro, iar cele obtinute ca profesor universitar, cu norme la trei facultati, la 56.000 de euro.
Presupunand ca in acesti ani a incasat si diurne anuale, in medie de 3.500 euro, la aceste sume se mai adauga inca 14.000 euro. Anul trecut, castigurile sale salariale au fost de 10.571 euro, ca deputat, si de 23.467 euro ca profesor si presedinte al Fundatiei N. Titulescu. Nastase a mai incasat, in plus, 6.400 euro cu titlu de diurna deplasari.
Pe de alta parte, Dana Nastase a declarat si ea castiguri salariale din activitatea de director al societatii Datis Consulting & Management SRL, o firma care i-a apartinut si ale carei actiuni le-a vandut dupa ce sotul ei a devenit prim-ministru. Astfel, in 2004, Dana Nastase a declarat castiguri de la firma Datis de 11.400 euro, iar in 2005 de 5.685 euro.
Venituri din activitati agricole: 175.000 euro Nastase a declarat ca ferma de la Cornu i-a adus, anul trecut, venituri de 38.690 euro, iar in 2004 de 54.398 euro. Nu se cunosc veniturile fermei de la Cornu in perioada 2000-2003, dar, presupunand ca gainile lui Nastase au fost extrem de rentabile, estimam castiguri de 20.000 de euro anual, deci un total de 80.000 euro in cei patru ani.
Venituri din chirii: 140.000 euro O problema extrem de neclara si fara corespondent in declaratia de avere a lui Adrian Nastase este aceea a veniturilor din chirii. Conform propriei sale declaratii de avere, singurele imobile care ar fi putut fi inchiriate sunt cel din Zambaccian si resedinta de la Cornu.
Sotii Nastase n-au declarat ca sunt proprietarii altor imobile, prin urmare declararea unor venituri din chirii pare absurda. E greu de crezut ca ei ar fi inchiriat terenurile de la Corbeanca sau Balotesti. Asadar, singura explicatie plauzibila este ca Adrian Nastase detine si alte imobile pe care le-a inchiriat.
Sumele provenite din chirii si inscrise de Nastase in declaratia de avere sunt imense: 74.000 euro (3.000.000.000 lei vechi) in 2004 si 66.000 euro (2.389.650.000 lei vechi) in 2005. Daca in 2005, in proprietatea familiei Nastase au intrat niste imobile de la matusa Tamara, care au fost inchiriate, in 2004 nu exista nici o explicatie din partea lui Nastase pentru suma declarata.
In 2004, chiria lunara incasata de Adrian Nastase, nu se stie pe ce, a fost de aproximativ 6.176 de euro. Acesti bani s-ar putea obtine din inchirierea a patru sau cinci apartamente de lux in zona zero a Capitalei. Spre exemplu, chiria pentru un apartament de trei camere, superfinisat si mobilat, din Bd. Unirii, este de 650 de euro lunar.
Prin urmare, ca sa obtii 6.176 de euro ar trebui sa inchiriezi noua astfel de apartamente. Are Nastase, in proprietate, inca noua locuinte? Este o intrebare la care doar procurorul general Ilie Botos poate gasi raspunsul.
Alte venituri: 1.107.000 euro Adrian Nastase a consemnat, anul trecut, incasarea a 16.000 de euro din vanzarea unui contract de leasing, catre }iriac Leasing SA, pentru un autoturism.
In ultima declaratie de avere, la capitolul venituri incasate de sotie, in 2005, Nastase a consemnat urmatoarele sume provenite din mostenire conform „certificatului de mostenitor nr, 59 din 31.05.2005”: 281.669,59 RON, 60.000 euro, 602,735 dolari si 110.000 euro (avansul pentru vanzarea celor trei apartamente mostenite). Aceasta inseamna aproximativ 250.000 de euro.
De asemenea, intr-o anexa a declaratiei de avere, Nastase a mai consemnat si alte sume incasate dupa decesul Tamarei Cernasov: 125.000 euro – bijuterii si picturi/grafica -, 300.000 euro – pretul a trei apartamente vandute – si 241.830 euro, suma pe care i-a dat-o fiului sau, Andrei.
In plus, Dana Nastase a mai obtinut 25.000 de euro ca urmare a vanzarii, catre sora sa, Rodica Miculescu, a unei cote indivize dintr-un apartament. Economiile in banci, totalizeaza 125.300 euro. Cheltuielile cu cosul zilnic: 400.000 euro Cheltuielile familiei Nastase sunt extrem de greu de estimat.
La luxul afisat de fostul premier si lider al PSD, apreciem ca suma de 2.500 de euro/lunar reprezinta o palida reflectare a cheltuielilor casnice ale familiei acestuia in perioada 2001-2005. Cu un asemenea reper, in aceasta perioada, cheltuielile casnice se ridica la 150.000 de euro.
Pentru perioada 1992-2000, cheltuielile lunare sunt estimate la 2.000 de euro/lunar, ceea ce reprezinta 216.000 euro, iar pentru perioada 1990-1991, cheltuielile se ridica la 1.500 euro/lunar, ceea ce totalizeaza 36.000 de euro. Prin urmare, totalul cheltuielilor casnice se ridica, in cei 16 ani, la aproximativ 400.000 de euro.
Scolarizarea copiilor: 140.000 euro Cei doi copii ai familiei Nastase, Mihnea si Andrei, au urmat cativa ani cursurile la o scoala de lux – Scoala Americana.
Cum taxele anuale la aceasta institutie se ridicau la aproximativ 20.000 de euro (numai pentru cel mai mare dintre baieti, care urma cursuri echivalente liceului, mai scumpe, familia Nastase platea anual 17.000 – 18.000 de dolari) daca am socoti doar patru ani petrecuti aici de cei doi frati Nastase, suma achitata s-ar ridica la 80.000 de euro.
Presupunand cheltuieli lunare de 200 de euro pentru echivalentul programului „cornul si laptele” zilnic, se mai adauga la acesti bani inca 60.000 de euro pentru anii de scoala ai fratilor Nastase. Colectii de arta: 90.000 euro Nastase este un recunoscut colectionar de harti si carti vechi, de timbre, de tablouri.
In ultima sa declaratie de avere, el a cuantificat la aproximativ 90.000 de euro cheltuielile efectuate in perioada 1990-2005, pentru achizitionarea acestor bunuri. Casa din Zambaccian: 599.830 euro Cheltuielile pentru ridicarea imobilului din Zambaccian s-au ridicat, conform lui Sergiu Sechelariu, la 34 miliarde de lei vechi, din care s-au achitat 29 de miliarde de lei.
Cum suma despre care aminteste Sechelariu nu apare consemnata in declaratia de avere a lui Adrian Nastase, inseamna ca acesti bani au fost achitati „la negru”.
Considerand ca jumatate din suma invocata de Sechelariu a fost acoperita de Ion }iriac, coproprietarul din Zambaccian, inseamna ca Adrian Nastase a scos din buzunarul propriu 358.000 euro (14,5 miliarde lei vechi) pe care i-a achitat patronului de la Conimpuls, Sergiu Sechelariu.
Tot la acest capitol trebuie inscrisa si suma de 241.830 euro pe care Nastase i-a dat-o fiului sau Andrei, banii provenind, conform declaratiei lui Nastase, din mostenirea matusii Tamara. Achizitii imobiliare: 588.547 euro Familia Nastase a investit, de-a lungul anilor, in achizitionarea mai multor imobile.
In 1996, a cumparat cu 18 milioane lei vechi un teren de 2,62 hectare in comuna Balotesti. Suma oficiala a tranzactiei a fost de 20 de milioane lei, adica 5.177 euro. De asemenea, Nastase a cumparat 1,77 ha teren la Cornu, teren a carui valoare era, in 1999, de aproximativ 150.000 euro. Cheltuielile legate de constructia fermei si a vilei rezidentiale de la Cornu pot fi estimate la 250.000 euro.
Terenul de la Corbeanca, achizitionat de Dana Nastase in 1999, de la Roxana Bichel a costat 139.000 dolari, adica 130.790 euro. Terenul din str. Zambaccian nr. 16, provenit prin interpusi de la Gabriel Bivolaru, a costat 10.000 euro. In sfarsit, achizitia apartamentului din str. Moliere nr. 10, in 2001, de catre Elena Nastase, mama fostului premier, a costat 65.000 dolari, adica 72.580 de euro.
Cheltuieli de zile negre: 21.000 euro Cele patru decese din familia Nastase (matusa Ciolan, socrul Angelo Miculescu, matusa Tamara si matusa Aurelia) au presupus si ele cheltuieli de inmormantare. Daca in cazul celor trei matusi costurile pot fi aproximate la 6.000 de euro, in cazul socrului Miculescu acestea s-ar putea ridica la 15.000 de euro.
Balanta familiei Nastase Venituri: 1.746.053 euro Cheltuieli: 1.839.377 euro Sold: 93.324 euro Din estimarile noastre, rezulta un sold negativ al bugetului de venituri si cheltuieli al familiei Nastase, de aproximativ 93.000 de euro.
Adica, aproape de suma de 3.000.000.000 de lei vechi pe care, potrivit ultimelor informatii publicate in presa, familia Nastase ar fi primit-o de la matusa Tamara pentru dotarile necesare finalizarii imobilului din Zambaccian. Averea oficiala a familiei Nastase: 15.459.300 euro 15 case – 9,2 milioane de euro Pana in 1990, Adrian Nastase locuia pe str. Av. Jean Texier nr.
4, sector 1 Bucuresti, imobil pe care l-a cumparat ulterior. Vila este estimata, astazi, la aproximativ 500.000 de euro. In 1991, pentru a beneficia de o locuinta in plus, de la RAAPPS (Regia Protocolului de Stat), Nastase a donat socrului sau, Angelo Miculescu, apartamentul duplex din str. Av. Jean Texier. Miculescu insa avea deja o locuinta de lux in centrul Capitalei, pe str.
Pictor Negulici nr. 18, etaj 1, ap. 2, sector 1, locuinta estimata la 300.000 de euro. In aceste conditii, este de presupus ca asa-zisa instrainare a imobilului de catre Adrian Nastase a fost, in realitate, o manevra prin care acesta si-a putut justifica primirea locuintei de protocol din str. Maresal Prezan nr. 4, et. 1, ap. 2, sector 1 Bucuresti.
Ferma si casa de vacanta la Cornu Imobilul din str. Jean Texier a fost folosit de Nastase ca sediu pentru unele din afacerile sale si ale sotiei, aici figurand, pana in 2001, „Cabinetul de avocatura Adrian Nastase”, dar si sedii pentru firma Datis Consulting & Management SRL si Fundatia pentru Romania Mileniului III, conduse de Dana Nastase.
De asemenea, tot aici a fost si sediul firmei Onda Trading SRL (ap. 1), societate radiata cu ceva timp in urma si ai carei actionari au fost Roxana Bichel, omul de casa al familiei Nastase, si Didi Marius Crisan Mircea. Cei doi au fost, de altfel, si administratorii firmei Danei Nastase, Datis Consulting.
Tot la inceputul anilor 1990, Adrian Nastase si-a construit in comuna prahoveana Cornu, pe un teren cumparat in mai multe etape, o vila rezidentiala si o ferma de pasari cu o capacitate de peste 1.500 de capete. In declaratia de avere din 2004, Adrian Nastase a consemnat mostenirea, de catre Dana Nastase, ca urmare a decesului lui Angelo Miculescu, a unei case de vacanta cu o suprafata de 540 mp.
Desi nu se precizeaza locatia acestui imobil, este de presupus ca referirea se face la vila de la Cornu. Mama lui Adrian, Elena Nastase, detine un apartament pe str. Naum Rimniceanu nr. 2, bl. 5, ap. 130 sector 1 Bucuresti. Locuinta a apartinut, la inceputul anilor ’80, lui Adrian Nastase. Apartamentul este evaluat la aproximativ 70.000 de euro.
O a doua locuinta a fost obtinuta de Elena Nastase in 1994, dupa ce a revendicat-o in numele unei matuse decedate, Elena Ciolan. Valoarea imobilului este estimata la aproximativ 450.000 de euro. O alta locuinta a intrat in posesia Elenei Nastase in aprilie 2001, cand aceasta a cumparat, cu 65.000 de dolari un apartament de 130 mp situat intr-un imobil din cartierul Primaverii, str.
Jean Baptiste Moliere nr. 10. Vanzatorul apartamentului este Cristian Sindie, patron al clubului bucurestean Flamingo, un personaj din lumea interlopa aflat in relatii de afaceri cu Gheorghe Gheara si Fernando Enciu. Astazi, in imobilul din Moliere nr. 10 figureaza, ca locatari, alaturi de Elena Nastase, Yoav Stern si societatea Comfstill Star SRL.
Valoarea apartamentului detinut de mama lui Nastase se ridica la peste 350.000 de euro. Singura locuinta recunoscuta oficial de Adrian Nastase este apartamentul de 378,89 mp situat in imobilul din Zambaccian nr. 16, a carui valoare de impozitare este de 440.812,49 RON (121.657 euro).
Conform lui Sergiu Sechelariu, valoarea constructiei s-a ridicat la 34 miliarde lei, adica aproximativ 850.000 de euro. Cu toate acestea, conform analistilor imobiliari, valoarea unui metru patrat de constructie finisata in acest imobil este de 2.000-2.500 euro. Prin urmare, valoarea reala a apartamentului sotilor Nastase ar fi cuprinsa intre 758.000 si 947.000 de euro.
In acelasi bloc insa, fiul cel mare al lui Nastase, Andrei, detine si el un apartament asemanator la etajul 1, cumparat de la Ion Alexandru }iriac cu suma de 208.000 euro. Cele doua apartamente valoreaza, pe piata imobiliara, 1,6 milioane de euro.
Criticul de arta si scriitorul Petru Romosan declara ca valoarea imobiliara a apartamentului lui Adrian Nastase este cu mult depasita de valoarea obiectelor depozitate in interiorul acestuia.
Conform lui Romosan, valoarea bunurilor (tablouri, mobile, carti, statuete etc.) detinute de Adrian Nastase in apartamentul din Zambaccian se ridica la 4-5 milioane de euro si aceasta in conditiile in care tabloul de Rafael, observat pe unul din peretii apartamentului, este un fals. Altfel, spune Petru Romosan, la aceasta suma ar mai trebui adaugate minimum 60 de milioane de euro.
La toate acestea, se adauga cele trei apartamente mostenite anul trecut de la matusa Tamara, a caror valoare depaseste 400.000 de euro, plus alte doua imobile aflate in curs de mostenire de la matusa Aurelia Zachir, unul in Bucuresti, estimat la 70.000 de euro, si un altul in celebrul hotel din str. Muncii nr. 1 Predeal, estimat la 130.000 de euro.
Economii in banci – 125.300 euro Adrian Nastase a declarat ca detine opt conturi, la trei banci romanesti, in suma totala de 125.300 euro.
Bijuterii, tablouri, icoane, obiecte de arta decorativa – 284.000 euro Familia Nastase detine, oficial, timbre romanesti si straine in valoare de 450 de dolari, diverse obiecte din argint – 1.000 dolari, icoane si obiecte de cult 8.340 RON, obiecte de arta decorativa 20.760 RON, pictura moderna si contemporana – 16.062 euro si bijuterii diverse in valoare de 6.300 dolari, bunuri ce totalizeaza
30.823 euro. In plus, detine pictura moderna si contemporana (uleiuri pe panza) in valoare de 18.287 RON (obtinute pana in 1989 ) si 56.629 euro (in perioada 1990-2004), precum si uleiuri pe lemn in valoare de 12.900 RON si 14.700 dolari, ce totalizeaza 77.800 euro.
De asemenea, are in proprietate bunuri mostenite de Dana Nastase: bijuterii diverse – mostenire ascendent decedat in 1999; obiecte din argint, icoane, obiecte de cult, tapiserii, obiecte din portelan, ceramica, sticla, lemn, piatra, metal (40.000 euro) – mostenire ascendent decedat in 2003; bijuterii diverse (9.400 euro) – mostenire ascendent decedat in 2003; bunuri sub forma de metale pretioase,
monede, obiecte de arta si cult (40.000 euro) – mostenire 2005 (matusa Tamara) si lucrari de pictura si grafica (86.000 euro) – mostenire 2005 (matusa Tamara). Toate aceste bunuri mostenite totalizeaza 175.168 euro.
Terenuri in valoare de 5,85 milioane de euro In ultima declaratie de avere, din 30 decembrie 2005, Adrian Nastase a consemnat ca detine sapte terenuri, patru fiind cumparate, iar trei mostenite. Terenul din Cornu – 350.000 euro. Primul dintre terenurile achizitionate este situat in comuna prahoveana Cornu, unde se afla conacul si celebra ferma de pasari a lui Adrian Nastase.
Cumparat in perioada 1991-2001, terenul familiei Nastase are o suprafata de 17.700 mp si o valoare de impozitare de 860.000 lei vechi. Valoarea acestuia se ridica la aproximativ 350.000 de euro, metrul patrat de teren fiind de aproximativ 20 de euro.
In august 1996, familia Nastase i-a vandut Irinei Miculescu, cumnata Danei Nastase, 3.593 mp teren intravilan in comuna Cornu cu numai 2 milioane lei vechi. Terenul fusese cumparat de sotii Nastase in perioada 1991-1995. De asemenea, Dana Nastase a mostenit, la Cornu, dupa decesul tatalui ei, doua terenuri.
Primul, un intravilan in suprafata de 3.600 mp, este evaluat la 54.000 de euro, iar celalalt, de 2.500 mp, valoreaza 50.000 euro. Terenul din Balotesti – 2,623 milioane euro. Dana Nastase a cumparat, in 1996, de la Roxana Bichel, trei terenuri in suprafata totala de 2,623 hectare in intravilanul comunei Balotesti – Ilfov. Suma oficiala a tranzactiei a fost de 18 milioane lei vechi.
Conform lui Aurel Sergiu Marinescu, unchiul din SUA al lui Adrian Nastase, atat vanzarea terenului din Cornu, cat si cumpararea celui din Balotesti au fost facute la acelasi notar, Eugenia Cutaru. Valoarea acestui teren se ridica astazi la 2,623 milioane euro, considerand un pret mediu de 100 euro/mp. Terenul din Corbeanca – 2,3 milioane euro.
Familia Nastase a cumparat, in 1999, de la aceeasi Roxana Bichel, un teren forestier de 2,35 hectare situat in comuna Corbeanca. Pretul tranzactiei a fost de 139.000 de dolari (130.789 euro), de cateva ori mai mic decat pretul pietei. Astazi, terenul valoreaza, conform expertilor imobiliari, aproximativ 2,3 milioane de euro.
Terenul, aflat in proprietatea Ocolului Silvic Bucuresti, fusese obtinut de protejatul si partenerul de afaceri al sotilor Nastase in 1996, printr-un schimb cu un teren din Sacele Brasov, afacerea fiind perfectata de secretarul de stat PDSR Marian Ianculescu, in ultimele saptamani ale guvernului Vacaroiu.
Terenul dat la schimb de Roxana Bichel, in Sacele, era cu mult mai ieftin decat cel primit la Corbeanca. Tranzactia a fost ulterior contestata de reprezentantii Ministerului Agriculturii, dar instanta brasoveana i-a dat castig de cauza Roxanei Bichel, care a putut apoi sa-i vanda Danei Nastase terenul. Terenul din Voluntari – 250.000 euro.
In comuna Voluntari, Dana Nastase a mostenit de la matusa Tamara un teren de 2.500 mp situat in apropiere de Prisma. Terenul fusese cumparat in 1999 cu 2,5 milioane lei (153,4 euro) si valoreaza 250.000 de euro. Terenul din Bucuresti – 200.000 de euro.
In ultima declaratie de avere, Adrian Nastase a consemnat un teren in Bucuresti, fara a preciza insa ce suprafata ocupa acesta sau unde este situat. Intr-o declaratie anterioara insa, din mai 2005, Nastase a inscris un teren intravilan in Bucuresti cu o suprafata de 700 mp si o valoare de impozitare de 2,34 milioane lei. Dupa toate probabilitatile este vorba despre controversatul teren din str.
Zambaccian nr.16. Valoarea acestui teren este de aproximativ 200.000 de euro. Operatiunile „Termopanul” si „Mostenirea” Nastase isi justifica cheltuielile mari prin mostenirile de familie. Dupa ce a agonisit o avere importanta, fostul premier este astazi anchetat de procurori. Semnalata de presa cu mai multi ani in urma, afacerea terenului si cea a blocului din strada Zambaccian nr. 16 au intrat, recent, in atentia procurorilor anticoruptie.
Nastase este cercetat de PNA, pentru ca ar fi primit mita sub forma unor bunuri importate din China in valoare de peste 100.000 de dolari si „tamplarie de aluminiu si lemn cu geam termopan” in valoare de 1.200.000 RON, pentru imobilele din Zambaccian si Cornu, de la Irina Jianu, vicepresedinte al societatii Conimpuls SA din Bacau si coordonator al lucrarilor de constructie ale imobilului din
Zambaccian. Jianu a fost numita sef al Inspectoratului de Stat in Constructii (ISC), la un an de la demararea constructiei, iar mita ar fi avut scopul obtinerii functiei din fruntea ISC. Afacerea Zambaccian a inceput in momentul in care Gabriel Bivolaru i-a vandut lui Adrian Nastase, prin cativa interpusi, un teren de 700 mp situat in strada cu acelasi nume.
Asadar, in 1996, Gabriel Bivolaru i-a „vandut” lui Elena Sotec, soacra sa, terenul din Zambaccian. La inceputul anului 1998, Elena Sotec a vandut acelasi teren cu 20 de milioane de lei vechi, lui Athena Marianthi Theodoru, mama lui Roxana Bichel – agentul imobiliar si partenerul de afaceri al Danei Nastase.
Athena Theodoru a plasat, terenul, Casei de avocatura Nastase, contra sumei de 100 milioane lei vechi (10.000 de euro). In 1999, terenul ajunge, in sfarsit, in posesia lui Adrian Nastase, care il achizitioneaza cu aceeasi suma. Reprezentantul Casei de avocatura Nastase era, la acea data, insasi Roxana Bichel, omul bun la toate.
Bichel avea sa fie rasplatita, ulterior, pentru toate aceste servicii, cu importante functii in APAPS, de unde a participat la privatizari strategice, precum SIDEX Galati, ALRO Slatina, Combinatul Siderurgic Resita, BCR, sau in consiliile de administratie de la Neptun Olimp SA, SIDEX si Tarom.
Dupa ce a intrat in posesia terenului a carui valoare de piata era de cel putin zece ori mai mare decat cea de achizitie, Adrian Nastase a demarat lucrarile de constructie pentru imobilul cu patru nivele. Pentru aceasta, s-a asociat cu Sergiu Sechelariu, patronul firmei de constructii Conimpuls SA.
Conform declaratiilor acestora, intelegerea initiala prevedea ca, dupa terminarea imobilului, jumatate sa-i revina lui Sechelariu, iar cealalta jumatate lui Adrian Nastase. Intelegerea n-a mai fost insa respectata. Sergiu Sechelariu a devenit, in 2001, secretar de stat la Ministerul Transporturilor, iar vicepresedinta firmei de constructii, Irina Jianu, a fost numita inspector general la ISC.
De mentionat ca, in aceeasi perioada cu ridicarea imobilului din Zambaccian, firma secretarului de stat Sergiu Sechelariu s-a ocupat si de lucrarile de renovare ale unui alt imobil, din str. Cristian Tell nr. 15, trecut in contul lui Nastase, dar aflat, oficial, in proprietatea lui Paul Opris.
Blocul din Zambaccian a fost finalizat in martie 2004, cand situatia proprietarilor era urmatoarea: parterul si etajul 1 erau ale lui Ion Alexandru }iriac (45,6%), etajul 2 apartinea firmei lui Sergiu Sechelariu, Vertcon SA (34,31%), iar etajul 3 lui Adrian Nastase (20,09%).
Un an mai tarziu, }iriac junior ii vinde cele doua etaje detinute grecului Xenophon Xenakis (parter) si lui Andrei Nastase (etajul 1). Preturile fixate de }iriac au fost de 169.000 euro, respectiv 208.000 euro.
Apartamentul detinut de firma Vertcon a intrat si el in posesia unui alt proprietar, avocatul Marieta Anastasescu, un apropiat al lui Alexandru Bittner, dar si un personaj implicat in mai multe privatizari importante din mandatul Adrian Nastase.
Costul lucrarilor de constructie pentru acest imobil ar fi fost de 34 de miliarde de lei vechi, bani din care Nastase ar fi achitat, conform lui Sechelariu, 29 de miliarde lei, dintre care 24 de miliarde lei anul trecut. Elena Ciolan deschide seria controversatelor mosteniri Mama lui Nastase a deschis, in 1994, traditia controversatelor mosteniri tip „matusa” ale familiei Nastase.
Cu cativa ani mai devreme, in 1990, Elena Ciolan, matusa, dar si nasa de botez a Elenei Nastase, decedase la varsta de 92 de ani, si din cei cinci nepoti ai acesteia o preferase, prin testament, pe mama lui Adrian Nastase. Matusa Ciolan era sora tatalui Elenei Nastase si, impreuna cu sotul decedat cu mai multi ani in urma, detinuse un imobil nationalizat in anii ’50, pe str. Av. Petre Cretu nr.
60, undeva in apropierea Bisericii Casin si a Arcului de Triumf din centrul Capitalei. Vila, compusa din subsol, parter si etaj, fusese construita pe o suprafata de aproximativ 570 mp. In 1994, Elena Nastase revendica, in instanta, la Judecatoria Sectorului 1, imobilul din str. Av.
Petre Cretu si este pusa rapid in posesia acestuia, chiar daca, ulterior, hotararea avea sa fie anulata, provizoriu, doi ani mai tarziu, de catre procurorul general la ordinul lui Ion Iliescu.
In 1996, procurorul general Nicolae Cochinescu a declarat recurs in anulare impotriva tututor hotararilor din instanta, favorabile fostilor proprietari, anuland, astfel, si dreptul reconstituit pentru vila din str. Av. Petre Cretu.
Ulterior, in 1998, procurorul general Sorin Moisescu a desfiintat recursurile in anulare formulate de predecesorul sau si a repus-o in drepturi pe Elena Nastase, care a intrat definitiv in posesia vilei din cartierul Domenii. Imobilul a fost apoi vandut cu 650 milioane lei vechi, in 1999, Danei Marina Barb, sora lui Adrian Nastase.
Tamara Cernasov si milionul de euro Scandalul legat de fabuloasa mostenire lasata de matusa Tamara Cernasov si scandalul Zambaccian sunt principalele motive pentru care Adrian Nastase a intrat in colaps politic, el fiind debarcat recent din importantele functii detinute in PSD.
Tamara Cernasov, matusa Danei Nastase, a murit pe 15 aprilie 2005 la varsta de 97 de ani si a lasat familiei Nastase o avere evaluata la aproximativ un million de euro. Mostenirea consta in trei apartamente in blocul M27 de pe bd. Mircea Voda din Bucuresti, un teren in comuna Voluntari si mai multe bijuterii.
Provenienta banilor si a bunurilor lasate mostenire de Tamara Cernasov ridica mari semne de intrebare. E greu de admis ca o fosta profesoara care, conform celor care au cunoscut-o, a avut o viata modesta, era dispusa sa deruleze afaceri imobiliare la peste 85 de ani. Potrivit documentelor insa, matusa Tamara a intrat in afaceri la 90 de ani.
Debutul si l-ar fi facut in noiembrie 1999, cand, cunoscandu-l pe Alexandru Bittner, i-ar fi vandut acestuia bijuterii in valoare de 400.000 de dolari. De ce pastrase ea atatia ani acele bijuterii si preferase pana atunci sa traiasca dintr-o pensie mizera nu se stie.
Cert este ca, daca ne luam dupa documente, pe 19 noiembrie 1999, Tamara Cernasov a incasat cei 400.000 de dolari de la Alexandru Bittner, un apropiat al lui Adrian Nastase, bani pe care, sase zile mai tarziu, i-a depus in contul Danei Nastase, cont deschis la banca Creditanstalt pe 25 noiembrie 1999.
Pentru ca povestea sa fie si mai incalcita, banii n-au fost depusi in contul Danei Nastase de matusa Tamara sau de Bittner, ci de un alt apropiat al lui Nastase, Sorin Tesu.
Operatiunea a fost sesizata de catre functionarii bancii, la vremea respectiva, dar, dupa o mica ancheta a Oficiului National pentru Combaterea Spalarii Banilor (ONCSB), s-ar fi ajuns la concluzia ca Alexandru Bittner n-ar fi putut justifica provenienta banilor care au ajuns in contul Danei Nastase.
Prin urmare, s-ar fi facut propunerea ca dosarul sa mearga la Parchet, pentru continuarea cercetarilor, s-ar fi supus la vot si dosarul a fost clasat. Recent insa, s-a descoperit ca raportul de investigare cu privire la circuitul acestor bani a disparut din dosar, cel responsabil de aceasta fiind seful Oficiului, Ioan Melinescu.
Melinescu a fost, de altfel, un alt apropiat al lui Nastase si a devenit, in 2004, consilier in Cancelaria primului-ministru. O alta tranzactie suspecta a fost facuta de nonagenara Tamara Cernasov o luna mai tarziu, in decembrie 1999, cand a cumparat un lot de teren de 2.500 mp in comuna Voluntari-Ilfov, cu numai 2,5 milioane de lei vechi, adica 153,4 euro.
De ce-i trebuia un lot de pamant in Voluntari nu va putea nimeni sa afle si, de aceea, este de presupus ca batrana habar n-avea despre o asemenea tranzactie. Este iarasi greu de crezut ca, la varsta ei, s-a urcat intr-un autobuz si s-a dus in Voluntari sa negocieze cu proprietarii terenului.
Cu toate acestea, conform martorilor, pe 20 decembrie 1999, Tamara Cernasov a cumparat de la un taximetrist, Silviu Podolan, 2.500 mp in comuna ilfoveana. Pretul platit de nonagenara Tamara este si el o alta ciudatenie, pentru ca e absurd sa crezi ca un metru patrat de teren in Voluntari putea fi vandut cu 6 eurocenti. Afacerile Tamarei Cernasov au continuat.
Alexandru Bittner se pare ca ar fi sfatuit-o pe aceasta sa investeasca in imobiliare si, cateva luni mai tarziu, i-ar fi vandut chiar el trei apartamente in Bucuresti. Cum am aratat deja, cele trei apartamente sunt situate in bd. Mircea Voda, blocul M27, etaj 6. Povestea imaginata de cei ascunsi in spatele batranei Tamara nu se incheie aici.
Ea mai reuseste sa dea un adevarat tun imobiliar in 2001 cand, la sfaturile lui Paul Opris, fostul patron al postului de televiziune „Tele7 abc” si un apropiat al lui Adrian Nastase, cumpara, cu numai opt miliarde de lei vechi (307.374 euro, la valoarea din 2001), un imobil cu 26 de camere a carui valoare ajunge azi la doua milioane de euro.
Este vorba despre un „conac brancovenesc” situat pe str. Cristian Tell nr. 15 din Capitala. Conform declaratiei lui Paul Opris, in 2002, matusa Tamara s-a decis sa vanda „conacul” si i l-a plasat acestuia cu un asa-zis „profit de un miliard si jumatate lei”.
Opris ar fi achizitionat imobilul din Cristian Tell cu 9,5 miliarde lei, adica cu 303.948 de euro, desi presa a avansat o suma de aproape patru ori mai mare, adica de 1,1 milioane euro.
Daca l-am crede pe Opris, ar inseamna ca Tamara Cernasov a pierdut la aceasta afacere 4.000 de euro, ceea ce e greu de crezut in conditiile in care, de la an la an, valoarea imobilelor a fost in crestere, iar in septembrie 2001, incepuse deja renovarea vilei.
Presupunand insa ca lucrurile au stat asa, mai ramane fara raspuns intrebarea: de unde a avut matusa Tamara cei 300.000 de euro ca sa cumpere conacul brancovenesc? Daca, asa cum a declarat Bittner, ea s-ar fi speriat cand a primit cei 400.000 de euro pe bijuterii, intrebandu-se ce ar putea face cu atata banet, si a fost sfatuita sa-i investeasca in cele trei apartamente din bd.
Mircea Voda, atunci de unde au aparut inca 300.000 de euro in posesia matusii Tamara? Sa-i fi vandut Bittner apartamentele cu doar 100.000 de euro? Greu de admis.
Mai mult chiar, conform martorilor din Cristian Tell, reamenajarea vilei, facuta de firma lui Sergiu Sechelariu, aceeasi care a construit si blocul din Zambaccian, a fost urmarita indeaproape de catre Adrian si Dana Nastase, ei fiind vazuti vizitand locuinta in mai multe randuri, in perioada 2001-2004.
Desi a negat ca ar fi proprietarul conacului brancovenesc, Adrian Nastase are o problema si aici, deoarece toate itele afacerii conduc spre el. Oricum, tranzactia din Cristian Tell pare cea mai suspecta dintre toate, miza fiind aici de doua milioane de euro. Cazul se afla deja in atentia PNA si e de asteptat ca afacerea sa fie clarificata.
Aurelia Zachir si ultima mostenire Aurelia Zachir este cea de-a treia „matusa” din imperiul imobiliar al lui Adrian Nastase. Ea este sora bunicii Irinei Miculescu, soacra lui Adrian Nastase.
Din pacate insa, aceasta matusa a decedat pe 17 martie 2006, la venerabila varsta de 95 de ani, intr-un moment destul de neprielnic pentru Adrian Nastase, in conditiile in care scandalul generat de mostenirea lasata de cealalta matusa, Tamara Cernasov, era in plina desfasurare.
Fosta profesoara, ca si matusa Tamara, Aurelia Zachir a locuit, la fel de modest, intr-un apartament cu trei camere situat in str. Aleea Bucsenesti nr. 8 din Drumul Taberei. Ea era vizitata, uneori, de Dana Nastase si de Irina Miculescu si ultimele luni de viata si le-a petrecut la resedinta familiei Nastase de la Cornu.
A trait dintr-o pensie de aproximativ patru milioane de lei si, stranie coincidenta, s-a apucat de afaceri imobiliare dupa varsta de 90 de ani. Astfel, la inceputul anilor 2000, Aurelia Zachir a cumparat un apartament intr-o vila din Predeal, apartament evaluat la aproximativ 130.000 de euro.
Imobilul fusese construit pe un teren concesionat de Roxana Bichel, unul dintre oamenii de casa ai familiei Dana si Adrian Nastase. Cu exceptia celor doua apartamente evaluate la aproximativ 200.000 de euro, mostenirea lasata de Aurelia Zachir n-a fost inca pe deplin clarificata.
Controversata vila de lux din Predeal In contul lui Adrian Nastase a fost trecuta si o controversata vila de lux cu mai multe apartamente, situata pe strada Muncii nr. 1 din Predeal.
Desi autoritatile au fost sesizate in mai multe randuri, pentru a clarifica statutul acestui imobil, precum si care sunt proprietarii reali ai apartamentelor din acesta, nici pana astazi situatia n-a fost clarificata. Istoria imobilului din Predeal spune destul de multe despre proprietarul real al acestuia.
Toate indiciile duc spre Adrian Nastase, desi el n-a recunoscut niciodata vreo implicare in aceasta afacere. In primul rand, toti cei implicati sunt prieteni, rude sau subordonati pe linie de partid. Astfel, terenul pe care s-a construit vila a fost concesionat, in 1995, de Roxana Bichel, samsarul imobiliar al familiei Nastase, impreuna cu Dana Marina Barb, sora lui Adrian.
Constructia vilei a inceput in anul 2000 si lucrarea a fost facuta de firma Edilconst SRL, firma printre actionarii careia se afla si liderul de atunci al PSD Campina, Radu Florea.
Vila a fost finalizata in 2002, si, conform informatiilor aparute deja in presa, proprietarii apartamentelor de aici ar fi Dana Marina Barb, Roxana Bichel (fost consilier al lui Ovidiu Musetescu, dar si secretar de stat la APAPS), Ristea Priboi, Daciana Octavia Sarbu (fiica fostului ministru al agriculturii Ilie Sarbu), Mircea Ruianu (apropiat si partener de afaceri al lui Alexandru Bittner) si
Aurelia Zachir (matusa Danei Nastase, decedata pe 17 martie a.c.). Pana in prezent, trei dintre aceste persoane au negat ca ar fi proprietarii apartamentelor din vila de la Predeal: Ristea Priboi, Daciana Sarbu si Roxana Bichel. Imobilul din Predeal este evaluat la aproximativ un milion de euro.
Cumnata lui Nastase, sefa la TAROM Rodica Miculescu, cumnata lui Adrian Nastase, s-a aflat vreme de cativa ani (2001-2003) in fruntea companiei Tarom ca director adjunct, iar apoi ca director general (2003-2005) al companiei aeriene.
Numirea ei in aceste functii a fost extrem de controversata, atat ca urmare a pierderilor consemnate de Tarom sub mandatul acesteia, cat si a felului in care a inteles sa se agate de functie prin orice mijloace.
Demisa in ianuarie 2005, Rodica Odobescu (fosta Miculescu) a intrat intr-un concediu medical prelungit de 198 de zile lucratoare si nu s-a facut bine decat dupa ce o instanta a repus-o in functie. In aceeasi zi, insa, ea a fost demisa din nou de catre ministrul Gheorghe Dobre si pusa la dispozitia conducerii.
Bolile consemnate in cele 14 certificate ale cumnatei ex-premierului Nastase, de la cardiopatie ischemica la TBC, daca nu erau inventate, erau suficiente pentru o pensionare pe caz de boala.
In vremea in care era director adjunct la Tarom, Rodica Miculescu a fost implicata in celebrul scandal EDF Asro legat de magazinele duty-free din incinta aeroportului, fiind acuzata de presiuni pentru indepartarea societatii Sky Services din afacerea duty-free.
Pe 16 noiembrie 2002, in cotidianul german „Die Welt” a aparut un material referitor la afacerea magazinelor duty-free si la spagile care ar fi fost cerute de catre un reprezentant al guvernului roman pentru continuarea acestei afaceri pe Aeroportul Otopeni.
In declaratia lui Rick Weil, patronul firmei EDF, preluata si de „Financial Times” si „Los Angeles Times” se afirma ca seful de cabinet al lui Adrian Nastase, Sorin Tesu, i-ar fi cerut acestuia 2,5 milioane de dolari pentru a putea sa-si continue nestingherit activitatea din incinta aeroportului.
„In 2001, potrivit lui Rick Weil, proprietarul EDF, seful staff-ului lui Nastase a cerut 2,5 milioane de dolari mita pentru a pastra acordul in vigoare. Weil a spus ca a refuzat mita. Nastase a negat acuzatiile”, se consemna in „Financial Times”.
Weil a reprodus in presa straina replica pe care ar fi primit-o de la Sorin Tesu, in timpul unei intalniri de la Hotelul Hilton din Capitala: „Acum, eu nu pot sa spun cu exactitate daca primul-ministru este seful meu, insa seful meu mi-a cerut sa vin aici si, atata vreme cat eu primesc 2,5 milioane de dolari, vom considera ca va putem permite sa va continuati activitatea”.
Cum se stie, in septembrie 2002, activitatea de duty-free a fost blocata, printr-o ordonanta de urgenta, pentru o lunga perioada. Ulterior, EDF, prin societatea Appleton & Associates, a chemat statul roman in instanta la Centrul International pentru Reglementarea Disputelor Relative la Investitii (ICSID) de pe langa Banca Mondiala.
Mosteniri de familie ¥ Matusa sotiei Tamara Cernasov a lasat familiei Nastase o mostenire evaluata la aproximativ un milion de euro, constand in trei imobile, un teren si bijuterii ¥ Matusa mamei Elena Ciolan a lasat Elenei Nastase, mama ex-premierului roman, drept mostenire un imobil in cartierul Domenii.
¥ Matusa soacrei Mostenirea lasata de Aurelia Zachir, matusa soacrei lui Adrian Nastase, este in curs de clarificare. Pana in prezent au fost identificate doua apartamente in valoare de aproximativ 200.000 de euro. Firme de familie Firmele in care s-au implicat direct, de-a lungul anilor, rudele apropiate ale lui Adrian Nastase sunt numeroase.
Ele nu reprezinta insa un reper pentru afacerile derulate de acesta, deoarece, la vedere, nu au adus prea mari beneficii familiei. Dana Marina Barb, sora fostului premier, a avut, de departe, cel mai mare succes in afaceri, infiintind nu mai putin de opt firme intr-o perioada in care si-a schimbat de trei ori domiciliul, trecand pe la urmatoarele adrese din Bucuresti: str. Aurel Vlaicu nr.
147, bl. 20, sc. A, ap. 25, str. George Calinescu nr. 24, bl. 20B, sc. A, ap. 11 si bd. Decebal nr. 2, bl. H3, sc. 2, et. 3, ap. 43.. Pana in 2001, Dana Barb a detinut si functia de director general al filialei din RomInia a cabinetului de avocatura „Hertzfeld & Rubin”. Timp de cativa ani, mai tarziu, a fost membru in Consiliul de administratie al SIF Muntenia.
Rodica Miculescu, cumnata fostului premier, a participat la infiintarea a trei firme: M.B.M. General Consulting SRL, MIGBA Eximp SA, Amingo SRL.
Petru Romosan, critic de arta, estimeaza valoarea obiectelor din Zambaccian la 4 – 5 milioane de euro „Dupa imaginile transmise din apartamentul lui Nastase, de posturile de televiziune, s-a putut observa ca el nu are competente speciale in zona artei, ci a cumparat doar in functie de valoarea obiectelor.
E o relatie financiara cu aceste obiecte, oarecum morbida, deoarece adevaratii colectionari isi fac colectii urmand o idee, si nu o ingramadire de cecuri sau bancnote. La el nu se vede nici un fir rosu al colectiei, cu exceptia celui reprezentat de bani.
Estimarile date de mine in viteza, imediat dupa ce am vazut la televizor interiorul apartamentului din Zambaccian, au fost de aproximativ 4-5 milioane de euro. Sunt estimari de tip ansamblu, pentru o eventuala licitatie, care, evident, pot duce la rezultate diferite dupa organizarea unei astfel licitatii.
Am tinut cont, in aceasta evaluare, de relatia dintre cantitatea de tablouri, mobile, obiecte decorative si sculpturi, de calitatea finisajelor si a materialelor folosite in apartament, incepand de la lemnul pentru biblioteca si sfarsind cu luminatoarele, fara a include aici si valoarea imobiliara a apartamentului.
Ce-am vazut in imaginile filmate este, fara indoiala, doar o mica parte din averea lui Nastase, dupa cum spun toti cei care i-au vandut, de-a lungul anilor, diverse obiecte de arta. Vechea teorie cu „Nastase patru case” are legatura cu colectia acestuia, este nevoia sa de a adaposti tablourile care sunt mai scumpe decat casele in care sunt expuse.
Spre exemplu, alaturi de tablouri, am putut observa si o colectie foarte valoroasa de obiecte orientale chinezesti, japoneze, coreene, cambodgiene sau indiene. In ultimii 15 ani, el a fost principalul cumparator de carti vechi, tablouri, harti vechi, mobila veche, de pe piata romaneasca, asta o stiu toti profesionistii din Bucuresti.
Estimarile date de mine sunt insa depasite, daca opiniile celor care au fost in apartamentul din Zambaccian vor fi confirmate de experti. Astfel, conform acestor opinii, in apartamentul lui Nastase ar fi fost vazut un Rafael autentic, opera care nu se mai gaseste pe piata mondiala si a carei valoare se ridica la 60-80 de milioane de euro.
Acest tablou nu poate fi cumparat decat de marile muzee ale lumii sau de Bill Gates. Interesant este faptul ca, in Bucuresti, a existat, la un moment dat, un Rafael care astazi a disparut. De asemenea, ar mai fi de semnalat si un tablou valoros de Frans Francken. Se ridica totusi doua mari probleme.
Prima dintre ele se refera la faptul ca sunt foarte multe obiecte de arta care s-au vandut fortat, in conditii neclare, provenind de la marile familii evreiesti, in anii 1940-1944, si de la vechile familii boieresti in perioada 1948-1960, cand oamenii au fost expropriati de catre comunisti. Aparitia unei piese din aceste colectii, in casa unui actual demnitar, nu este deloc exclusa.
Pe de alta parte, exista liste cu obiecte furate in dosarele diferitelor politii din Europa, obiecte care se confisca daca se descopera si se dovedesc a fi in proprietatea unui astfel de demnitar. In cazul lui Adrian Nastase, am aflat ca politia confrunta azi imaginile obiectelor din apartamentul din Zambaccian cu imaginile din arhiva de obiecte furate din diferite colectii in ultimii 15 ani”.
Articol de Dan Badea
https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1183105-averea-lui-adrian-nastase.htm
//////////////////////////////
Rusii nu pleaca din Romania nici peste o suta de ani, chiar daca… Guvernul interzice achiziționarea de programe antivirus din Rusia
Guvernul a adoptat miercuri un proiect de lege pentru interzicerea achiziționării de către autoritățile publice a programelor antivirus din Rusia.
Proiectul, inițiat de Ministerul Digitalizării, stabilește cadrul juridic și instituțional în vederea interzicerii achiziționării și utilizării de către autoritățile și instituțiile publice a produselor și serviciilor software de tip antivirus provenind direct sau indirect din Rusia sau de la un operator economic aflat sub controlul direct sau indirect al unei persoane fizice sau juridice din Federația Rusă.
Legea prevede și sancțiuni pentru autoritățile publice și locale care nu respectă prevederile. Amenzile vor fi cuprinse între 50.000 și 200.000 de lei.
Ministrul Digitalizării, Sebastian Burduja, a declarat la debutul ședinței de Guvern că, în ceea ce privește produsele și serviciile actuale, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii, acestea vor trebui deconectate, dezinstalate de la rețelele și sistemele informatice ale autorităților și instituțiilor publice de la nivel central și local.
////////////////////////////////////////////
Globalistul Klaus Schwab într-un videoclip din 2017: „Îţi poţi imagina că în 10 ani toţi vom avea câte un implant în creierele noastre şi-ţi vom putea măsura toate undele creierului”?
În anul 2017, la o întâlnire a organizaţiei globaliste Forumul Economic Mondial (World Economic Forum), directorul acestei organizaţii, Klaus Schwab, a participat la o întâlnire faţă în faţă cu Serge Brin. La un moment dat, Schwab se lăuda că, în decurs de 10 ani (deci, până în 2027), oamenii vor purta „implanturi cerebrale”, astfel încât globaliştii să vă poată măsura undele cerebrale și să vă citească gândurile.
Schwab îl întreabă pe Brin: „Îţi poţi imagina că în 10 ani, când vom sta aici, toţi vom avea câte un implant în creierele noastre şi-ţi vom putea măsura toate undele creierului, şi-ţi vom putea spune cum vor reacţiona oamenii sau voi putea simţi cum vor reacţiona oamenii la răspunsurile tale? Îţi poţi imagina asta?” Vedeţi acest mic videoclip cu afirmaţiile halucinante ale lui Klaus Schwab, care apare într-o postare pe Twitter al lui James Melville.
Klaus Schwab numeşte această tehnologie drept „cea de-a patra revoluţie industrială”. Şeful Forumului Economic Mondial, globalistul Klaus Schwab, amintea în 2020 că pandemia de Covid-19 este „oportunitatea perfectă” de a împinge mai departe planurile globaliste pentru o resetare totală a economiei și a societății umane.
Globalistul Klaus Schwab într-un videoclip din 2017: „Îţi poţi imagina că în 10 ani toţi vom avea câte un implant în creierele noastre şi-ţi vom putea măsura toate undele creierului”?
//////////////////////////////////////////////////////
Prinţul Philip al Marii Britanii: „Dacă mă voi reîncarna, aş vrea să mă reîntorc ca un virus ucigaş, pentru a contribui la rezolvarea suprapopulării lumii”. Macabră „glumă”…
De ce unii oameni bogaţi şi foarte influenţi ai lumii sunt atât de obsedaţi de ideea reducerii populaţiei? De frică ca ei şi moştenitorii lor să-şi poată controla în continuare avuţiile? Sau sunt şi alte motive mai ascunse?
Oricât ar vrea negaţioniştii teoriilor conspiraţiei să combată această idee, n-au cum. Căci mărturie stau chiar declaraţiile publice ale acestor bogaţi / personalităţi, care, câteodată, în aroganţa lor, nu se pot abţine să nu spună ceea ce gândesc cu adevărat. Şi atunci, le cade jos de pe faţă „masca de fier”.
Un exemplu binecunoscut este declaraţia prinţului Philip, duce de Edinburgh, soţul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Acesta, în 1988, a făcut o declaraţie şocantă dată agenţiei de presă germane DPA (deşi era vorba de reîncarnare): „In the event that I am reincarnated, I would like to return as a deadly virus, to contribute something to solving overpopulation”, adică „În caz că mă voi reîncarna, aş vrea să mă reîntorc ca un virus ucigaş, pentru a contribui la rezolvarea suprapopulării lumii”.
Deşi această declaraţie este una autentică, mass-media mainstream o ridiculizează, văzând-o doar ca pe o glumă. Ce să spun, a dracului glumă să vorbeşti despre uciderea unei părţi din populaţia lumii… De fapt, prinţul Philip nu a spus decât ceea ce el şi elita lumii gândesc despre populaţia Terrei.
https://www.lovendal.ro/wp52/printul-philip-al-marii-britanii-daca-ma-voi-reincarna-as-vrea-sa-ma-reintorc-ca-un-virus-ucigas-pentru-a-contribui-la-rezolvarea-suprapopularii-lumii-macabra-gluma/
///////////////////////////////
Putin şi mesianismul rus: temelia edificiului imperial al crimei
Ioan Stanomir • Contributors.ro
Mesianismul rus îşi află, astăzi, în Putin imaginea sa tragică şi criminală. Războiul din Ucraina este ocazia de a reafirma, prin bombardamente şi jafuri, excepţionalismul unui stat al şi al unui popor. Sarcina Rusiei este, acum, ca şi în urmă cu secole, aceea de a elibera şi de a indica drumul către viitor. Rachetele nucleare devin, în această elaborată punere în scenă, expresia tehnologică de teroare a destinului Rusiei înseşi.
Ioan Stanomir
Putinismul, ca ideologie şi practică politică, este înrădăcinat în solul tulbure al resentimentului naţional. Atenţia cu care sunt organizate coregrafiile Zilei Victoriei traduce mai mult decât un sentiment al nostalgiei: continuitatea cu stalinismul învingător la 1945 este soclul pe care se ridică statuia Rusiei de astăzi. Sindromul cetăţii asediate, neîncrederea în Occident, paranoia provocată de trădare, toate aceste elemente mitologice ale stalinismului trec în putinism, ca parte a unei viziuni despre autocraţie ca garant al măreţiei naţionale.
Ipocrizia regimului de la Moscova este un ecou al ipocriziei care a dominat politica rusă vreme de secole. Înainte ca marxism-leninismul să ofere o mantie ideologică universală Rusiei imperiale, ţarismul a recurs la brutalitatea agresiunii ca la unica sa justificare de a fi.
Dincolo de edificiul elegant al unei societăţi occidentalizate s-a aflat apetitul nestăvilit pentru expansiunea teritorială. Neliniştea istorică a Rusiei a fost folosită de ţarism ca argument pentru ferocitatea imperialistă. Flirtul intelectual cu Europa Luminilor i-a dăruit Ecaterinei gloria de reformator : creşterea Imperiului şi lichidarea mişelească a Poloniei sunt adevărata ei moştenire. Câmpul de luptă a fost pentru conducătorii Rusiei adevăratul test al misiunii lor. Războiul şi agresiunea sunt încrise în codul de adâncime al statului rus.
Iar atunci când Putin şi portavocea sa clericală, Patriarhul Kirill, reafirmă natura defensivă a “acţiunii militare speciale” din Ucraina, mesianismul rus îşi etalează una dintre temele sale fondatoare: ruşii nu sunt niciodată agresori, ei sunt, mereu, cei care îşi apără pământul strămoşesc, în faţa atacurilor celorlalţi. Mobilizarea putinistă face apel constant la credinţa ruşilor în natura unică a identităţii şi destinului lor. Dincolo de represiune, dincolo de frică, adeziunea la putinism este explicabilă prin convergenţa de sensibilitate şi de viziune. Autocraţia şi măreţia statului sunt îngemănate, iar putinismul este revenirea la izvoarele unei tradiţii care a nu a încetat să fascineze.
Războiul din Ucraina ar fi fost imposibil de imaginat în absenţa acestui elan mesianic. Teoria inexistenţei unei naţiuni ucrainene este legitimată de visul reunirii pământurilor vechii Rusii Kievene. Ceea ce regimul Putin propune azi este o variantă reciclată a ideologiei panslaviste, cu accent pe rolul ruşilor de garant al viitorului fraţilor cândva dezuniţi. Istoria acţionează ca un catalizator al energiilor criminale. Masacrele şi jaful sunt justificate prin invocarea destinului Rusiei.Citeste intregul articol pe Contributors.ro
https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-25551320-putin-mesianismul-rus-temelia-edificiului-imperial-crimei.htm
////////////////////////////////
Mesajul lui Putin: m-aţi exclus din G8, lasă că-mi fac un G8 al meu!
Poate să fie logica unei frustrări profunde. Dar, la fel de bine, poate să fie semnul că într-adevăr am trecut în cu totul altă etapă, cea în care fiecare dintre super-puteri îşi numără aliaţii şi ţările subordonate şi, apoi, în funcţie de rezultatul statistic, calculează cu oarecare exactitate raportul de forţe şi şansele unei sau unor viitoare ofensive.
DE ACELASI AUTOR Propunerea lui Macron care sigur că nu va umili Rusia Putin a terminat-o cu ameninţările. Acum justifică doctrina invaziei p… Decizie exemplară sau scandal de marii proporţii în perspectivă? Deciz… Dacă este vorba doar de o frustrare, ar fi extrem de uşor explicabilă deoarece în 2014 Rusia a suferit o mare înfrângere pe plan diplomatic fiind exclusă din G8, organizaţie internaţională relevantă pentru ceea ce este vârful piramidei puterii şi influenţei globale creată în 1975. Atunci membrii grupului erau SUA, Franţa, Germania federală, Italia, Canada, Japonia şi Marea Britanie, în 1977 adăugându-se discuţiilor şi preşedintele Comisiei Europene, cu statut de membru permanent. Rusia s-a alăturat discuţiilor încă din 1994, dar a primit statut de membru în 1997. Ca răspuns la invadarea Crimeii, membrii G8 au decis suspendarea Rusiei pe o perioadă nedeterminată, ceea ce a scos Rusia din circuitul în care, atunci ca şi acum, sunt decise marile orientări politice şi economice, prezentate mai apoi în organizaţiile internaţionale ca poziţie comună de care se ţine întotdeauna seama. Facă asta a fost situaţia până acum, în acest moment lucrurile s-au tensionat extrem de mult, ar fi greu sau chiar imposibil să mai existe vreo speranţă ca procesul excluderii să fie inversat, aşa cum sugeraseră în trecut fostul preşedinte Trump sau preşedintele francez Macron. Dimpotrivă, sunt din ce în ce mai numeroase cazurile eliminării rapide a Rusiei din alte forumuri internaţionale, ultima acţiune de acest gen fiind expulzarea Rusiei din Organizaţia Mondială a Turismului. Situaţi în care reacţia Moscovei este, urmare a frustrării, o decizie de tipul „îmi fac un pod de piatră mai trainic şi mai frumos”, aşa cum spune cântecelul de copii de la noi? Se prea poate. Atunci aşa s-ar explica, simplu şi omeneşte de înţeles că Viaceslav Volodin preşedintele Dumei de Stat de la Moscova a anunţat ieri că ţara sa a decis să creeze o organizaţie de schimb, în oglindă, la concurenţă cu fostul G8, cu China, India, Indonezia, Brazilia, Mexic, Iran şi Turcia. Cu precizarea că GDP-ul combinat al ţărilor membre, evident plus Rusia, ar fi superior cu 24,4% celui al ţărilor din actualul G7. E atât de simplu şi cursiv raţionamentul, încât e chiar tentant să crezi într-o relaţie elementară cauză-efect şi să aştepţi mutarea jucăriilor în curtea alăturată şi să vedem apoi ce iese. Nu cred că e aşa. Dimpotrivă. Mişcarea rusească este una foarte bine pregătită de mai mult timp şi în orice caz nu este un punct final, ci doar o etapă intermediară a proiectului care vizează construcţia unei arhitecturi complexe care să fie deschisă tuturor ţărilor care, dintr-un motiv sau altul, au intrat pe un curs de coliziune cu cele din spaţiul occidental şi instituţiile sale. Ţări din categoria „refuznik”, dacă-mi permiteţi o extensie generalizantă a unui termen care desemna e adevărat tot un refuz, dar în cu totul alte circumstanţe. Dar tot la un statut de paria se ajungea, iar acum ce fac strategii Kremlinului este ca, pe baza acestui statut de paria pe care-l au unele state refuzate de arhitectura tradiţională a puterilor Occidentului reunit, să lanseze chemare la unitate care, în final, să ajungă să fie cristalizată într-o formulă realmente globală. Deocamdată avem această încercare de a crea un G8, va urma tot în această lume un Summit al BRICS în care este posibil să se lanseze invitaţii pentru extinderea organizaţiei, posibil cu Argentina prima ţară pe listă, este de aşteptat formularea în perioada imediat următoare a unor noi cereri de intrare în Organizaţia de Cooperare de la Shanghai. Logica mişcării globale nu este una preponderent militară, ci răspunde, pas cu pas, etapă cu etapă, unei viziuni politice care este aceea de refacere a unui imperiu şi restaurării unor zone de influenţă. În acest sens, iată cum se aplică, evident demonstrativ, principiul recuperării teritoriale: forţele de ocupaţie au început deja să elibereze paşapoarte ruseşti populaţiei rămase în Herson, oraşul preluat prin forţă şi – iată dovada – revendicat ca parte a administraţiei ruse. Oare câte ţări vor asculta într-adevăr cântecul de sirenă cântat acum pe două voci principale de către Rusia şi China şi vor accepta – şi nu numai declarativ-diplomatic – să se integreze politic, economic şi militar într-o structură alternativă cu ambiţii de ofensivă globală? Dramatic este că s-a ajuns aici, iar tragedia de-abia acum ar putea să înceapă.
https://adevarul.ro/international/rusia/mesajul-putin-m-ati-exclus-g8-lasa-ca-mi-fac-g8-meu-1_62a5844e5163ec42717dcf2f/index.html
///////////////////////////////////
Contemporanul » Editorial » Dostoievski – un scriitor dubios?
Dostoievski – un scriitor dubios?
Scris de Nicolae Breban în Editorial Din numărul: Nr. 05 / Mai 2022 1 mai 2022
Avem scriitori care excelează prin psihologie?
Caragiale, în nuvele. El arată ceea ce admirăm atât de mult la Proust, la marele Proust: are acea nepărtinire, ca a lui Dumnezeu, care nu numai că îşi creează fiii, dar îi iubeşte pe toţi la fel. Şi dacă lui Dumnezeu îi este greu să‑şi înţeleagă uneori fiii recalcitranţi, autorului îi este şi mai greu. De aceea, observăm la foarte mulţi scriitori importanţi această tremurare a mâinii. Înaintând în ţesătura cărţii, la un moment dat, ei cad mai mult sau mai puţin în maniheism, devin cumva moralişti, ceea ce în viaţa adevărată nu se întâmplă, şi ceea ce nu se întâmplă la Dostoievski, marele revoluţionar în tipologie… Sau la Shakespeare!
Când l‑aţi descoperit cu aceşti ochi pe Dostoievski?
Chiar în timpul liceului… Şi pe Dostoievski l‑am descoperit tot din întâmplare. Eram la o mătuşă de‑a mea, la ţară, la care mergeam în vacanţă. Mătuşa mea, sora bunicii mele, Wilhelmine Böhmler, avea o prăvălie în satul Vărădia‑Caraş, unde, cu 2000 de ani înainte, se afla Arcedava, cetatea lui Burebista, şi unde se vorbeşte o limbă foarte apropiată de limba latină. Acolo era notar Paul Nica. Avea cea mai frumoasă bibliotecă din sat şi mi‑a permis să împrumut cărţi. Am sorbit această bibliotecă cu o savoare fără margini, încât Paul Nica, sărmanul, îi spunea bunicii mele că eu nu‑i citesc cărţile. I le înapoiam prea repede. La un moment dat chiar m‑a întrebat din cele patru volume ale Contelui de Monte Cristo. Atunci i le‑am povestit pe toate, cu amănunte incredibile. Acolo, printre alte multe cărţi, am găsit o broşură, de un format mai mare decât cartea normală, cu coperţi de hârtie de ziar. Era un roman‑gazetă, scos de o editură care voia să facă bani, al cărei autor era Dostoievski. Eu nu ştiam cine e Dostoievski. Am bănuit eu că e un slav. Pe copertă era desenat un fel de mujic cu cizme, cu părul lung şi cu cravaşă în mână, care biciuia o femeie. Probabil că era un fragment din Fraţii Karamazov. Era un mic rezumat făcut de un editor mărunt, ca să vândă cartea. Aşa am intrat prima oară în contact cu Dostoievski, care m‑a năucit. A fost ca o vedenie, ca un coşmar. Cei din jurul meu nu ştiau de el. Tatăl meu nu ştia cine‑i Dostoievski. De altfel, ruşii nu erau aşa de cunoscuţi în România. Mai târziu, când eram la Bucureşti, pe la 18 ani, am găsit o cărţulie verde în Biblioteca Arlus, pe care scria: Lermontov, Un erou al timpului nostru. Am luat‑o şi am rămas şocat de cartea asta, care până azi mă urmăreşte. Lermontov, care înaintea lui Stendhal şi a lui Dostoievski a ilustrat motivul dublului. Am întrebat pe cei pe care îi vizitam aici, la Bucureşti, de Lermontov. Nu ştia nimeni de acest prozator. Unii mi‑au spus că e un sovietic… Dostoievski a devenit cu adevărat cunoscut în România abia după al Doilea Război, când apar ediţii integrale, când face şcoală reală. Ca şi în Franţa, unde abia în ultimii douăzeci de ani au început să se facă ediţii autentice din Dostoievski. Nu‑l prizau, cum nu‑l prizau nici românii. Uită‑te la toţi criticii noştri mari dintre cele două războaie cât de des vorbesc de Tolstoi sau Turghenev. Tolstoi era un model viu, dominant. Se zice că Garabet Ibrăileanu, patronul Vieţii Româneşti de la Iaşi, a vorbit o noapte întreagă de rochia de bal a Annei Karenina. Dar despre Dostoievski aproape nimeni nu a scris, nimeni nu vorbea, cu excepţia unui succint studiu al lui T. Vianu despre personajele dostoievskiene. Cred că era înţeles ca un fel de scriitor barbar, sălbatic. Ca Shakespeare, cu două‑trei secole înainte, în ochii lui Voltaire. Voltaire spunea că acest individ, Shakespeare, are o psihologie de cocher ivre pentru că Shakespeare călca în picioare toate regulile clasice. Aici pot fi comparate raţiunile franceze cu cele române. Ca şi la ei, în roman domina fraza scurtă. Iar stilul orientează întreaga construcţie a unei culturi naţionale. Fraza lui Dostoievski i‑a bulversat pe mulţi. Probabil că, în Franţa şi în România, era văzut ca un scriitor dubios. Vezi ce asemănătoare sunt reacţiile celor două culturi… I se bănuiau anumite înălţimi, dar era socotit dubios, deloc academic. Dovadă că n‑a făcut şcoală. Vezi ce greu se impune o mare literatură! Câteva decenii şi Proust a fost tratat à rebours. Secolul al XIX‑lea era concis, direct şi economic. Până la Proust, forma şi fondul se armonizau perfect. Uite, Manolescu a înţeles Bunavestire, dar la Drumul la zid mi‑a făcut o critică negativă. L‑am întrebat şi mi‑a răspuns că, spre deosebire de Bunavestire, unde exista o armonie între fond şi formă, în Drumul la zid am scăpat hăţurile. Şi Manolescu vrea să regăsească modelele mari ale secolului al XIX‑lea în proza secolului al XX‑lea, dar iată, pe mine nu m‑a înţeles… Proza secolului al XX‑lea nu e excesivă, ci e descoperitoarea unui alt conţinut. E proustiană sau dostoievskiană.
Aţi afirmat totdeauna că vreţi să învăţaţi doar de la Dostoievski.
Declaraţiile mele vin dintr‑o prelungită bucurie a descoperirii lui Dostoievski şi o stimă enormă faţă de marile ateliere de creaţie. Eu am simţit un lucru pe care puţină lume l‑a simţit – noutatea psihologică enormă a lui Dostoievski. În tinereţea mea, am avut doi mentori posibili: Nietzsche şi Dostoievski, care, de altfel, se şi ating în anumite zone. Nietzsche a citit Amintiri din casa morţilor şi, cred, Crimă şi pedeapsă. Aceste două spirite m‑au urmărit şi mă urmăresc şi astăzi. Am avut îndrăzneala să pun ca motto deja la a doua carte, în 1966, o frază fundamentală din Nietzsche. La Îngerul de gips, a patra mea carte, la fel. Iar Dostoievski este răspândit aproape în toate cărţile mele. Vă dau un element de recunoaştere: învierea lui Lazăr în câteva locuri. Învierea lui Lazăr l‑a obsedat pe Dostoievski. În altă parte vorbesc de Madona Sixtină, tabloul preferat al lui Dostoievski.
Pe care roman al lui Dostoievski v‑aţi concentrat mai mult?
Pe Crimă şi pedeapsă. Spre deosebire de majoritatea exegeţilor, care se ocupă de Karamazovi sau de Idiotul, pe mine m‑a marcat de la început Crimă şi pedeapsă. Într‑un roman în şapte părţi pe care‑l scriu acum la Paris, Heptameron, am câteva zeci de pagini în care mă ocup de ceea ce‑i nou în Crimă şi pedeapsă – ideologul Dostoievski. La începutul cărţii Crimă şi pedeapsă se pregăteşte ideologia întregului secol al XX‑lea: crima politică. Crima ideatică. La nivelul ideii, iar la nivelul psihologic mă interesează un personaj secundar de acolo, Svidrigailov. La Svidrigailov apare o noutate psihologică senzaţională. E un personaj care este şi înger, şi demon, în acelaşi timp. În trei pagini e un cinic şi un criminal, iar în a patra pagină devine un sfânt. Acolo apare modelul psihologic al lui Grobei. Această structură bipolară, acest oximoron psihologic se găseşte şi la Franz Kafka. Şi romanele lui sunt împărţite în două, ca la mine. Eu le‑am împărţit ca să pun în evidenţă „artificialitatea”, noutatea personajului. Dar foarte mulţi cititori inteligenţi au şi căzut în plasa aceasta, reproşându‑mi artificiozitatea. Criticii noştri sunt împregnaţi de proza secolului trecut. E o vorbă la francezi, care spune că generalii vor să câştige un război cu armele războiului trecut. Şi majoritatea criticilor literari de la noi judecă după canoanele secolului trecut, nu înţeleg modernul. Iată, Călinescu nu gusta nici un scriitor contemporan lui. Nici pe Faulkner, nici pe Kafka…
Susţineţi, deci, că artificiosul din construcţiile româneşti nu a fost înţeles.
În primul rând, trebuie să constatăm că există două tipuri de artificios. Artificiosul din viaţa curentă, care nu‑i decât o palidă imitaţie a naturii şi a romanului. Dar artificiosul din tehnica romanescă indică limpede că ne aflăm într‑o altă zonă decât cea a socialului, ne aflăm într‑o zonă a esteticii. Deja în secolul trecut post‑romanticii defineau omul sau cultura ca pe o zonă artificială a naturii. Şi pe om, ca pe un produs al unei zone artificiale, culturale… Noi înşine, ca specie, suntem artificioşi. Specia noastră este extrem de suspectă, raportată la natural… Acesta e artificiosul superior, artificiosul de creaţie. Or, dacă acceptăm cotitura, dacă îl raportăm la cele câteva zeci de mii de mamifere, omul însuşi, în esenţa sa – e artificios. Atunci, cultura însăşi e un produs artificios al unui specimen biologic artificios. Şi e firesc ca în acest dublu artificiu să apară al treilea artificiu, care e tehnica creaţiei. În tehnica creaţiei, artificiul e posibil şi chiar necesar. Estetismul englez de tipul Oscar Wilde şi alţii este o legitimare a artificiosului. Şi mie îmi place să regăsesc atificiosul în creaţie. Cu atât mai mult cu cât la noi s‑a impus naturalismul. Naturalismul are oroare de artificios. Şi întotdeauna scriitorii şi criticii naturalişti români au respins şi au etichetat ca false toate creaţiile care nu se asemănau cu formula naturalistă. Adică, toată literatura pe care o visa cercul „Sburătorul”. Toată literatura intelectualistă, aşa‑zis snoabă sau literatura nelegată de pământ, nelegată de tradiţiile României. Eminescu a întors spatele la toată tradiţia tipologiei basmului şi a literaturii orale româneşti. Când îi umileşte pe Făt‑Frumos şi pe Ileana Cosânzeana şi‑l ridică în slăvi pe Hyperion sau pe Zmeu, face loc, în literatura română atât de cuminte, în sensul de înţeleaptă şi de bun‑simţ, face loc motivului demonului de tipul german, de tipul nordic. Asta arată artificios. Nimic mai artificios decât să introduci în cultura română, în conştiinţa românească aceşti moduli, aceste tipare. Şi, spre uimirea mea, aceste noi tipare nu au învins definitiv. Şi astăzi acel Eminescu e contestat. E înţeles doar acel Eminescu inspirat de pământ, Eminescu din Scrisori. Dar nu cel care vrea să implanteze în simţul şi în chipul culturii române artificiosul, motivele străine, care par neorganice culturii române, cum e motivul demonului. În poezia modernă se vede foarte bine acest artificios. Faţă de Coşbuc îl avem pe Ion Pillat, care multora le‑a părut artificios. Şi este, într‑un anumit fel. Spre deosebire de poezia legată de pământ a lui Goga sau a lui Coşbuc, Ion Pillat, aristocratul Ion Pillat, cântă o lume care aproape că nu mai există. Atât de separat de „aspiraţiile naţionale” – cum le numeau ardelenii sau Iorga. Iată artificiosul! Nu mai vorbesc de Blecher, de tot suprarealismul acestui secol care e artificios. Toată revolta suprarealistă e artificiosă.
■ Fragment din Confesiuni violente. Convorbiri, realizate de Constantin Iftime, Ediţia a II‑a, definitivă, Editura Ideea Europeană, 2021
■ Scriitor, romancier, eseist, dramaturg, membru al Academiei Române
Nicolae Breban
https://www.contemporanul.ro/editorial/dostoievski-un-scriitor-dubios.html
//////////////////////////////////////
REMEMBER: 19 februarie/3 martie 1878, ziua în care rușii au demonstrat încă odată năravul lor de a cotropi pământuri românești care nu le aparțineau
Chiar dacă și-a plătit independența cu sângele vărsat de soldații români în bătăliile de la Plevna, Opanez și Rahova, după victorie, România nu a fost tratată de Imperiul Rus ca un aliat.
De altfel, încă dinainte de începerea ostilităților, rușii își luaseră toate măsurile de precauție că vor avea mâinile libere în cazul unei victorii. Cu toate insistențele Domnului Carol și ale lui Ion C. Brătianu, Imperiul Țarist a refuzat să încheie un tratat general care să asigure cunoașterea independenței României și să garanteze integritatea frontierelor țării.
În loc de asta, rușii au insistat să se semneze un tratat limitat care să permită armatei țariste să traverseze teritoriul României. În Convenția din 4/16 aprilie 1877, guvernul imperial se obliga să respecte „integritatea existentă” și „drepturile politice” ale României.
Chiar dacă necesitățile războiului au impus armatei țariste să apeleze la ajutorul românilor, un tratat de alianță militară nu s-a semnat.
Ca urmare, după victorie, delegatului guvernului român, colonelul Arion, nu i s-a permis să participe la negocierile de armistițiu și de pace, care s-au încheiat prin semnarea la 19 februarie 1878 a Tratatului ruso-turc de la San Stefano, (azi Yeșilkoy, oraș din Turcia europeană, în apropiere de Istanbul), care a pus capăt Războiului ruso-româno-turc din 1877-1878.
Mai mult, Rusia a ciuntit din nou România, după anexarea samavolnică a Moldovei dintre Prut și Nistru din 1812.
La 19 februarie/3 martie 1878, la San-Stefano (foto), a fost încheiat fără participarea reprezentanților Romaniei, tratatul de pace ruso-turc,
Potrivit clauzelor tratatului, se recunoștea independența României, alături de cea a Serbiei și Muntenegrului, autonomia Bulgariei Mari, autonomia Bosniei și Herțegovinei și se prevedea un drept al Rusiei de intervenție în trebuirile popoarelor creștine din Imperiul Otoman.
Totodată, Turcia urma să plătească Rusiei despăgubiri de război și se cedau patru regiuni din Caucaz.
Independența României a fost recunoscută de Imperiul Otoman (articolul 5), însă România a fost obligată să cedeze Rusiei Basarabia istorică (Bugeacul), dar a primit drept compensație Dobrogea (articolul 19).
Totuși, Rusia, deranjată de reacțiile românești privind pierderea Basarabiei, a impus ca orașul Silistra să-i fie acordat Bulgariei.
În ciuda contribuției remarcabile a armatei române la victoria finală, alături de trupele ruse, delegatul României nu a fost admis la tratative. Maniera Rusiei de a încheia pacea și condițiile impuse de aceasta României a adus relațiile bilaterale în pragul rupturii. Rusia a fost acuzată de către Prințul Carol că și-a încălcat angajamentul de a respecta integritatea României.
Rușii au replicat că granița fusese îndreptată împotriva Turciei, iar că districtele sudice ale Basarabiei fuseseră cedate Moldovei și nu României în 1856. Să subliniem boala rusească de a cotropi pământurile altora pentru oribii care susțin că numai sovieticii „neruși” au atacat România.
Foto: https://ro.wikipedia.org – Clădirea în care s-a semnat Tratatul de pace de la San Stefano (Yeşilköy).
Prin urmare, România s-a alăturat celorlalte puteri europene și a cerut revizuirea tratatului de pace de la San Stefano, fapt care a avut loc la Berlin în 1/13 iunie 1878.
E drept, tratatul recunoștea independența României (alături de cea a Serbiei și a Muntenegrului), dar aici se încheiau veștile bune pentru guvernul român. Nici vorbă de respectarea „integrității existente” și a „drepturilor politice” ale României.
Pentru o parte a despăgubirilor de război pe care trebuia să le plătească, Imperiul Otoman ceda Rusiei Dobrogea, pe care Imperiul Țarist își rezerva dreptul de a o schimba cu partea de sud a Basarabiei.
Prevederile tratatului de la San Stefano nu au fost, însă, pe placul marilor puteri europene. Toată lumea considera că în Europa de Sud-Est s-ar naște un „dezechilibru strategic” în beneficiul Imperiul Țarist, din cauza apariției unui puternic stat al Bulgariei, care urma să înglobeze cea mai mare parte a fostelor teritorii otomane din Balcani.
Ca urmare, s-a impus reluarea negocierilor de pace.
În iunie 1878 are loc la Berlin un al doilea congres (foto). Nici de această dată, delegații români nu au fost primiți la negocieri. Alături de bulgari și sârbi, românii au primit doar un rol consultativ, pe motiv că independența țărilor lor nu fusese încă recunoscută „de jure”.
Noul tratat de la Berlin recunoștea independența României, în a cărei componență intrau Delta Dunării, Insula Șerpilor și Dobrogea de Nord, frontiera cu Bulgaria urmând a fi stabilită ulterior (1880) de către o comisie internațională.
Cele trei județe românești din sudul Basarabiei – Cahul, Bolgrad și Ismail- reveneau Rusiei, însă Tratatul nu punea cedarea celor trei județe în legătură cu anexarea Dobrogei. În România, însă, pierderea celor trei județe din sudul Basarabiei nu a fost suportată prea ușor.
Mulți au considerat „schimbul” o samavolnicie. Principele, sfătuit şi de tatăl său, a înclinat să accepte Dobrogea la schimb, convins fiind de avantajele economice şi strategice ale deschiderii Regatului la Marea Neagră. Primul ministru Mihail Kogălniceanu a înclinat către acest compromis, mai ales că rușii nu voiau cu niciun preț să renunțe la sudul Basarabiei.
Ca urmare, poziţia oficială a României s-a îndreptat în această direcţie.
În toamna anului 1878 autorităţile române s-au retras din cele trei judeţe Ismail, Cahul şi Bolgrad, iar la 1 octombrie 1878, Rusia a ocupat teritoriul.
Harta modificărilor frontierelor statelor Europene în urma tratatului de la Berlin 1878
La rândul lor, autoritățile române au început să pregătească alipirea Dobrogei. Pe 15 octombrie s-au alocat fondurile necesare și s-a stabilit componența delegaţiei la comisia europeană care se ocupa de fixarea frontierei româno-bulgare.
Domnitorul și reprezentanții armatei au stabilit strategia de preluare militară a regiunii. Comisia pentru stabilirea graniței de sud a Dobrogei avea în componența sa delegați ai Franței, Marii Britanii, Rusiei, Germaniei, Austro-Ungariei, Italiei și ai Imperiului Otoman.
Dornici să mai atenueze resentimentele românilor față de pierderea celor trei județe din sudul Basarabiei, rușii s-au declarat inițial de acord cu trecerea Dobrogei in componența României. Ulterior s-a decis însă ca Silistra și fortificațiile sale să rămână Bulgariei.
Guvernul român a fost reprezentat de un grup de ofițeri comandat de colonelul Ștefan Fălcoianu și de deputatul liberal Mihail Phekeride. Delegații români au asistat la prima ședință desfășurată în noiembrie la Silistra.
La cea de a treia ședință au fost admiși, dar numai cu rol consultativ, și delegații bulgari. Singura mare problemă a delimitării era faptul că România și-ar fi dorit ca și Silistra să intre între granițele sale.Chiar dacă cele șapte mari puteri europene și-au pus semnătura pe documentul convenit pe 17 decembrie la Constantinopol, delegații României au continuat să aducă problema Silistrei în discuție și în anii 1879, 1884 și 1886.
”Măsurile active”(aktivnîie meropriyatiya) și „înșelăciunea strategică”(strategicheskaya maskirovka ), arme folosite de Rusia în războiul informațional
În contextul teriminologiei folosite de Rusia, noțiunea de dezinformare ( dezinformatsiya ) este adesea folosită pentru a desemna o serie de alte concepte: „înșelăciune strategică” (strategicheskaya maskirovka ), „măsuri active” ( aktivnye meropriyatiya ), operațiuni de informare, operațiuni psihologice, ascundere și negare.
Factorul comun caracteristic este utilizarea diferitelor instrumente de informare – unii analiști se referă la „arma informațională” – pentru a transmite mesaje selective, incomplete și/sau distorsionate și pentru a influența gândirea unui adversar.
Dezinformarea este adesea împletită în diplomația tradițională, „puterea blândă” sau soft power, sub formă de legături comerciale și culturale sau promovarea „narațiunilor strategice” de către surse oficiale, care acționează ca un „multiplicator de forță” în modelarea opiniilor publicului țintă.
De asemenea, aceasta poate avea ca scop subminarea credibilității sau încrederii adversarilori prin perturbarea propriilor lor narațiuni, semănând confuzie și neîncredere și – conform unor studii – prin promovarea „rețelelor de influență” (politice, de afaceri, de securitate, mass-media) care urmăresc să submineze coeziunea statului sau chiar realizează captarea statului.
Activitățile de dezinformare sunt adesea dificil de urmărit. Ideile și opiniile atent selectate pot fi împletite cu narațiunile faptice, ceea ce face dificilă evaluarea veridicității informațiilor empirice open-source.
Măsurile active fac parte din războiul politic condus de sovietici încă din anii 1920, continuat de Rusia contemporană.
Încă din 1923, Iosif Stalin a ordonat crearea unui Biroul special de dezinformare. Există o teorie conform căreia însuși Iosif Stalin a inventat termenul „dezinformare”, dându-i un nume sonor francez pentru a face alte națiuni să creadă că este o practică inventată în Franța. Substantivul „dezinformare” nu provine din limba rusă, el fiind o traducere a cuvântului francez désinformation.
Aceaste ”măsuri active” includ programe precum dezinformarea, propaganda mincinoasă, înșelăciunea, sabotajul destabilizarea și spionajul. Programele s-au bazat pe prioritățile politicii externe ale Uniunii Sovietice.
Măsurile active au fost efectuate de Serviciile de securitate sovietice și rusești (Cheka, OGPU, NKVD, KGB, FSB) și au ca scop influențarea cursului evenimentelor mondiale, pe lângă culegerea de informații și efectuarea unor evaluări revizuite ale acestora. Măsurile active variază de la manipularea mass mediei, la acțiuni speciale care implică diferite grade de violență „.
Gherile Promovarea organizațiilor de gherilă la nivel mondial
Serviciile secrete sovietice au fost descrise ca „primii instructori ai gherilelor din întreaga lume”.)
Conform declarațiilor faimosului defector din Securitatea ceușistă Ion Mihai Pacepa), General KGB Aleksandr Saharovski ar fi spus odată:
„În lumea de astăzi, când armele nucleare au făcut forța militară învechită, terorismul ar trebui să devină arma noastră principală”.El a mai susținut că „deturnarea de avioane este propria mea invenție”.
Numai în 1969 au fost deturnate de către OEP, cu finanțare KGB, un număr de 82 de avioane de pasageri în întreaga lume. Lt. General Ion Mihai Pacepa a descris operațiunea „SIG” (”Guvernele sioniste ”) concepută în 1972 pentru a întoarce întreaga lume islamică împotriva Israelului si Statelor Unite.
Președinte KGB Iuri Andropov i-a explicat lui Pacepa că ”un miliard de adversari ar putea provoca daune mult mai mari Americii decât câteva milioane. Trebuia să insuflăm o ură în stil nazist pentru evrei din întreaga lume islamică și să transformăm această armă a emoțiilor într-o baie de sânge teroristă împotriva Israelului și a principalului său susținător, Statele Unite ”.
Următoarele organizații de eliberare ar fi fost înființate sau susținute de KGB: Facțiunea Armatei Roșii, PLO, Armata de Eliberare Națională din Bolivia (creat în 1964 cu ajutorul Ernesto Che Guevara); Armata de Eliberare Națională din Columbia (creat în 1965 cu ajutorul Cuba), Frontul Democrat pentru Eliberarea Palestinei în 1969 și Armata secretă pentru eliberarea Armeniei în 1975
„Maskirovka” este o strategie militară rusă cu o istorie lungă, care implică tehnici de camuflare a adevăratelor intenții, surprindere și înșelare a inamicului, fiind utilizată la respingerea invadatorilor mongoli în evul mediu și mai recent pentru a deruta naziștii în al Doilea Război Mondial, sau în conflictul actual din Ucraina.
Știm din istorie că încă din 1380, prințul Dmitri Donskoi și 50.000 de soldați ruși au învins o armată a Hoarde de Aur având 150.000 de războinici mongoli în bătălia de la Kulikovo. Oamenii lui Donskoi au repurtat victoria datorită atacului surpriză al unui corp de oaste ascuns într-o pădure din apropiere.
De atunci, pentru ruși, Maskirovka s-a transformat într-o strategie geopolitică, dar cele trei elemente implicate rămân aceleași: distragerea atenției adversarului, deghizarea adevăratelor scopuri și răspândirea dezinformărilor pentru a semăna confuzie și a întârzia un răspuns eficient din partea celor vizați.
Tradusă literal, maskirovka înseamnă „ mică mascaradă”, dar și duplicitate strategică, operațională și tactică.
Când luptătorii – etichetați „omuleții verzi” – puternic înarmați și mascați, au preluat clădirile guvernamentale din Crimeea, acesta a fost un exemplu clasic de maskirovka în secolul 21.
Toate națiunile folosesc înșelăciunea ca strategie în război, dar am putea să ne întrebăm dacă există vreo altă națiune care a apelat la viclenie ca instrument politic atât de mult timp și cu atâta ardoare, așa cum a făcut-o Rusia.
Este o strategie insidioasă, pe care mulți lideri ruși, inclusiv președintele Vladimir Putin, au folosit-o de-a lungul anilor pentru a-i induce în eroare pe oponenți , ea fiind concepută pur și simplu, pentru a menține adversarii într-o stare de permanentă dezorientare și a-i pune în siuația de a încerca să ghicească ce intenționează cu adevărat Moscova.
Înainte de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, președintele Putin a spus în repetate rânduri că nu are de gând să invadeze această țară vecină.
De fapt, Kremlinul a spus că președintele rus a glumit că oficialii occidentali știu chiar și ora atacului, în timp ce l-a asigurat pe președintele francez Macron că Rusia nu are de gând să atace Ucraina.
Cu toate acestea, Putin a ordonat o așa numită „operațiune militarîă specială” împotriva Ucrainei, în timp ce rachetele Rusiei au început să explodeze la Kiev, distrugând infrastructura acestei capitalei pe fondul masivelor atacuri terestre ale forțelor armate ruse.
Experții spun că președintele rus a folosit vechea tehnica militară rusă numită „maskirovka”.
Brijesh Singh, un expert în procedeele războiul informațional și securitatea cibernetică, dezinformare și înșelăciune utilizate pentru direcționarea greșită a inamicului, spune că maskirovka face parte din operațiunile serviciilor de informații rusești de secole, chiar înainte de epoca comunistă.
De fapt, aceasta tehnică se preda la școala militară fondată de țarul Nicolae. II”, informează Singh.
Câteva zile înainte de invazie, Kremlinul spunea că trupele sale se întorc la cazarmă după exercițiile desfășurate în comun cu forțele belaruse și apoi câteva zile mai târziu a adăugat că soldații implicați în exercițiul din Crimeea se vor întoarce și ei la bazele lor.
Secretarul de stat al SUA, Anthony Blinken, a avertizat că Rusia va folosi pentru a-și justifica atacul asupra Ucrainei, tehnica „steagul fals ”iar Casa Albă a declarat că forțele lui Putin vor ataca Ucraina între mijlocul lunii ianuarie și jumătatea lunii februarie cu mii de soldați dislocați la frontiera cu această țară.
„Agențiile de informații din întreaga lume folosesc așa numitele „măsuri active” sau operațiuni psihologice pentru a-și impune voința asupra inamicului”, dar, „cu toate acestea, conceptul strategic rusesc de maskirovka încearcă să manipuleze preventiv procesul decizional al inamicului și să-l împingă către rezultatele dorite”, a adăugat expertul Brijesh Singh.
Președintele rus a luat prin surprindere întreaga lume când a anunțat „operațiunea militară specială” împotriva Ucrainei, evitând să admită că de fapt în Ucraina a declanșat pur și sim plu un război de agresiune.
„Prin folosirea teoriei „controlului reflexiv”, inamicul este manipulat să ia decizii care au fost pre-hotărâte de manipulator.
O astfel de „confruntare informațională” este folosită pentru a câștiga opinia publică globală și, de asemenea, pentru a galvaniza populația internă prin utilizarea direcționării greșite strategice, ” a explicat Singh.
Nu trebuie să privim mai departe de acțiunile recente ale Rusiei în Crimeea, Siria, Marea Britanie sau la alegerile prezidențiale din SUA, pentru a vedea cât de eficient poate influența Kremlinul alte puteri mondiale, negând tot timpul implicarea sa.
„Oamenii din vestul Europei și de pretutindeni în Occident au mai puțină încredere în guvernele lor decât probabil că au avut odată”, a spus Lindley-French, membru al think tank-ului Canadian Global Affairs Institute.
„Aceasta deschide o oportunitate pentru oamenii calificați în arta întunecată a maskirovkăi de a-și desfășura meseria.”
De asemenea, de regulă rușii nu revendică aproape niciodată public responsabilitatea pentru acțiunile lor.
Acestea fiind spuse, iată câteva exemple recente care ilustrează clar utilizarea de către Rusia a tehnicilor maskirovka în ciuda refuzului rușilor de a-și recunoaște implicarea directă în aceste cazuri.
Imixtiunea electorală
Presupusa ingerință a Rusiei în alegerile prezidențiale din SUA din 2016 este un exemplu de manual al maskirovka la lucru.
Anchetatorii americani spun că agenții ruși sponsorizați de stat au încercat să influențeze alegerile prin piratarea e-mailurilor și răspândind în mod deliberat știri false pe rețelele sociale despre candidata democrată Hillary Clinton, în beneficiul actualului președinte american Donald Trump.
Treisprezece cetățeni ruși și trei grupuri au fost inculpați ca hackeri de către Robert Mueller, consilierul special american desemnat să investigheze ingerința Rusiei.
Dosarele lui Mueller susțin că hackerii au distras și au informat greșit alegătorii ridicând probleme false, apoi și-au deghizat acțiunile pretinzând că sunt activiști.
Kremlinul a negat implicarea directă în mai multe rânduri, arătând cu degetul în altă parte.
„Nu îmi pasă deloc, pentru că ei nu reprezintă guvernul”, a spus Putin în martie, după ce acei 13 cetățeni ruși au fost inculpați pentru rolul lor în acea operațiune.
„Poate că nu sunt nici măcar ruși, ci ucraineni, tătari sau evrei, dar cu cetățenie rusă, care ar trebui să fie verificată”, a spus Putin.
El a continuat sugerând că hackerii ar putea avea dublă cetățenie sau chiar ar fi fost plătiți de Statele Unite.„De unde se poate ști asta? Nici eu nu stiu.”
Studii de caz: Statele baltice și Siria
Au fost identificate mai multe elemente ale narațiunilor strategice ale Rusiei, înscrise în campania care vizează statele baltice și executate cu mijloace de dezinformare digitală, și are menirea să slăbească aceste state din interior (a se vedea Serviciul canadian de informații de securitate, 2018; Lucas și Pomeranzev, 2016; și pentru un studiu de caz mai detaliat al implicării Rusiei în Ucraina, a se vedea raportul CREST Rusia și dezinformarea: cazul ucrainei).
Această campanie de dezinformare are loc în contextul deteriorării mediului de securitate în regiunea Mării Baltice:
- Rusia este înfățișată ca o „fortăreață asediată”, înconjurată de state ostile și cuprinsă de extinderea NATO; mobilizarea internă a societății ruse în jurul actualului regim are scopul de a influența populația rusofonă din țările baltice.
- În același timp, prezența militară a Rusiei în districtul său militar de vest dă impresia că NATO este neputincioasă să protejeze suveranitatea și integritatea teritorială a statelor baltice în cazul unui conflict.
- A existat o campanie susținută care vizează renașterea sentimentelor antiamericane și anti-NATO în Europa.
- Rusia este prezentată ca o alternativă la modelul liberal occidental, ca custode al valorilor conservatoare „tradiționale” creștine și oponent al drepturilor individuale „universale”.
- Se proclamă spectrul fragmentării UE.
- Legăturile istorice ale statelor baltice cu Rusia ca eliberatoare a lor de nazism sunt evidențiate în campaniile de informare care susțin că există încă elemente fasciste acolo (vezi demonstrațiile orchestrate de actori ruși cu privire la înlăturarea „Soldatului de Bronz” la Tallinn în 2007, care a implicat un campanie de informare adresată cetățenilor rusofoni din Estonia).
Alte utilizări ale Maskirovka
Maskirovka rusă a jucat un rol major în anexarea Crimeei în 2014 și în apărarea Siriei în urma unui atac chimic într-un oraș controlat de rebeli.
Se știe că Rusia a desfășurat trupe în 2014 pentru a ajuta separatiștii pro-ruși din Crimeea, dar a negat tot timpul că a avut vreun rol în această criză.
Rușii au susținut că acei așa ziși „omuleții verzi” bine înarmați și camuflati, care au apărut în Peninsula Crimeea din Marea Neagră în timpul conflictului, erau doar voluntari aflați în vacanță și nu o forță de luptă a Kremlinului.
În cazul Siriei, Rusia a folosit o armată de troli online pentru a dezinforma și mai ales pentru a pune la îndoială informațiile potrivit cărora aliații săi sirieni ar fi folosit arme chimice împotriva unui întreg oraș de rebeli.
Ministerul rus al Apărării s-a alăturat și el la această campanie de dezinformare, susținând că este vorba de o știre falsă lansată de „Caștile Albe”, un grup britanic de activiști medicali.
„S-au exercitat presiuni puternice din partea Londrei asupra reprezentanților așa-ziselor Căști Albe pentru a organiza rapid provocarea premeditată”, a declarat în aprilie, generalul-maior Igor Konașenkov, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus al Apărării.
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov, a ridicat de asemenea îndoieli cu privire la incident, susținând că un stat pe care nu l-a numit a „fabricat” atacul, ca parte a unei „campanii rusofobe”.
Când și cum se va dezintegra Rusia?
Potrivit unui studiu publicat de sociologii dela „Levada-Țentr“, 50% dintre ruși cred că separatismul este o problemă gravă a Federației Ruse, relateaza site-ul „PolitVesti“.
Elitele politice au înțeles acest pericol mult mai devreme. Putin i-a acuzat pe „instigatorii teroristilor“ că urmăresc dezintegrarea țării încă din 2004, după dezastrul teribil de la Beslan, când odata cu cei 28 de teroriști au fost uciși 314 de ostatici, printre ei – 186 copii.
Există opinia experților că clivajul Rusiei se va produce pe linia de divizare a culturilor slavilor rasariteni de cea islamica (Caucazul de Nord și regiunea Volga) și budista (Kalmikia, Tuva, Buryatia).
Potrivit altor previziuni, colapsul Rusiei se va întâmpla odata cu despărtirea Siberiei și a Orientul Îndepărtat, a teritoriior care graviteaza in jurul Marii Baltice precum și odata cu autonomizarea sudului Rusiei și a regiunii Volga.
Este interesant faptul că atât expertii pro-Kremlinul, cât și cei independenți consideră că această perspectivă este reală.
De exemplu, Andrei Movchan, directorul programului „Politica economică“ a Centrului Carnegie din Moscova, consideră că „pana la sfarsitul secolului XXI nu va mai exista o țara cu numele de ”Rusia” pe actualul teritoriu al Federatiei Ruse”.
Experții cred ca criza puterii centrale este o condiție suficientă pentru începutul prăbușirii Federației Ruse, care se va produce ca urmare a protestelor de masă din Moscova, Sankt-Petersburg, Ekaterinburg, Krasnoiarsk, Kazan …
Această dezvoltare se va accelera în cazul în care Rusia este atrasa într-un ”mare” război împotriva Ucrainei sau in Orientul Mijlociu.
Criza economică și, odată cu aceasta, reducerea subvențiilor bugetare, activizeaza sentimentele separatiste în Caucazul de Nord.
Taierea alocațiilor bugetare va reduce la zero interesul elitelelor locale de a rămâne în Federația Rusă.
Potrivit istoricului rus Mihail Iampolski, când Putin va rămane fara bani, prima care se va dezlipi va fi Cecenia. Demersul lui Kadîrov va produce o „schimbare” tectonică în regiune.
Dagestanul, mai mare și mai puțin omogen decât Cecenia, riscă să se sparga în mai multe părți simultan.
Următoarea la coada de așteptare „pe drumul spre ieșire” va fi Siberia și regiunea Volga. Separatistii sunt activi în Urali, Extremul Orient, în regiunea Volga, Sahp (Yakutia), Kaliningrad și Karelia.
În unele regiuni ale Federației Ruse – Daghestan, Cecenia, Ingușetia, Tatarstan, Bașkortostan, Tuva – cauza separatismului va fi factorul național. În altele – Komi, Yakutia, Yamal-Nenets, Khanty-Mansiysk și districtul Taimyr – acest lucru se datorează dorinței elitelor locale de a pune stapanare pe resursele minerale locale.
De exemplu, organizația de tineret „Cuck bure” (”Lupul cerurilor”) are drept scop deschis suveranitatea Baskortostanului.
Activitățile sale sunt susținute tacit de conducerea republicii, care respinge cererile FSB de interzicere a organizatiei.
Populația din Orientul Îndepărtat, Insulele Kurile și Kaliningrad este atrasa mai mult de China, respectiv Japonia și Germania/Polonia decât de Rusia.
În același timp, și Orientul Îndepărtat și Kaliningradul (fostul Königsberg) – sunt zone de sine stătătoare, care se pot dezvolta în afara Federației Ruse.
În ambele cazuri, elitele locale și populația sunt nemulțumite de politicile sociale și economice ale centrului. De exemplu, Orientul Îndepărtat este cea mai puțin populată regiune a Federației Ruse. În regiunile de frontieră de aici locuiesc până la 6 milioane de persoane.
În țara vecină, China, în cele trei provincii de frontieră sunt peste 100 milioane de oameni. Astfel, ca nimeni și nimic nu va împiedica China și Japonia sa ocupe rapid și cu încredere teritoriile disputate.
Printre variantele discutate de experti se estimeaza ca pe locul actualei federatii Ruse vor aparea 10-20 de noi state independente, iar o parte din teritoriu va trece sub controlul unor țari invecinate.
Dmitri Sincenko, analist Radio Liberty, crede că prăbușirea Rusiei va duce la absorbția unei parti din Siberia și Orientul Îndepărtat de catre China, regiunea de nord-vest și Sankt Petersburg vor fi transferate Finlandei, Crimeea și sudul Rusiei, în afara de republicile musulmane, se vor alipi la Ucraina.
Alipirea resturilor Rusiei la țări civilizate vecine le va permite să-și mențină stabilitatea politică și identitaea naționala, iar lumea va evita un scenariu radical. Cel mai probabil, o astfel de opțiune va fi susținută de centrele geopolitice mondiale – SUA, UE, China, Marea Britanie, Japonia.
Mai mult, ele vor deveni principalii investitori ai asimilării forțate a popoarelor fostei Federații Ruse. La urma urmei, dacă va există o întărire a sentimentelor centrifuge, jucătorii-cheie vor trebui să rezolve problema armelor nucleare rusești.
De aceea, va fi in interesul lor să atașeze teritoriile abandonate unor state puternice, înainte ca tot felul de „Ghirkini“ sa declare acolo „republici populare“, cu toate consecințele care decurg de aici.
ADDENDA:
Centrul Levada este o organizație rusă independentă, neguvernamentală , care efectuează studii și cercetări sociologice. Numit după fondatorul său, profesorul Yuri Levada (1930-2006). Centrul își urmărește istoria în 1987, când a fost înființat Centrul de Cercetare a Opiniei Publice din întreaga Uniune (VTsIOM) sub conducerea academicianului Tatyana Zaslavskaya.Centrul Levada este membru al asociațiilor internaționale ESOMAR și ОIRОМ.
Experții Centrului Levada sunt adesea membri ai unor organizații precum Fundația Liberală a Misiunii, Carnegie Endowment for International Peace , Fundația Gorbaciov, Memorial , Prelegeri publice ale Proiectului Polit.ru, Școala Superioară de Științe Sociale și economice din Moscova, Centrul public AD Saharov și lecturi Chodorkovskij .
Articolele, interviurile și opiniile experților publicate de Levada-Center apar în mod regulat în mass-media internă și străină, precum Kommersant , Vedomosti , The Economist , The Wall Street Journal , The New York Times etc.
Alte publicații din presa științifică și politică socială din Rusia includ Pro et Contra , Otechestvenie zapiski , Social Studies and the Present , The New Times , Novaya Gazeta și Ogoniok . Centrul Levada este inclus în lista centrelor analitice independente din Europa publicată de Freedom House .
Datele publicate de Levada-Center au fost utilizate pentru Raportul special al economistului asupra Rusiei. Radio Free Europe / Radio Liberty colaborează, de asemenea, cu Levada-Center, care transmite săptămânal programul Opinie publică .
În Federația Rusă această organizatie a fost declarată ”agent străin”, în temeiul Legii agenților străini din 2012.
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/imperiul-rus/
IMPERIUL RUS
Imperiul Rus , imperiu istoric fondat la 2 noiembrie (22 octombrie, Old Style), 1721, când Senatul rus a conferit titlul de împărat (imperator) al toate rusii peste Petru I . abdicare al lui Nicolae al II-lea la 15 martie 1917, a marcat sfârșitul imperiului și conducerea acestuia Dinastia Romanov 
Aflați despre stăpânirea țaristă puternică a vastului Imperiu Rus care acoperă o șesime din suprafața Pământului Prezentare generală a stăpânirii țariste din Rusia. Contunico ZDF Enterprises GmbH, Mainz Vedeți toate videoclipurile acestui articol
Imperiul a avut geneza sa când nobilimea rusă a căutat o nouă linie de sânge pentru monarhia sa. L-au găsit la Michael Romanov, un tânăr boier (nobil), care a fost ales țar în 1613. Primii Romanov erau monarhi slabi. Încoronat la vârsta de 17 ani, Mihai a împărțit tronul în anii cruciști ai domniei sale cu tatăl său, patriarhul Philaret. Fiul lui Michael, Alexis, a ajuns pe tron în 1645 la vârsta de 16 ani; a fost mult sub influența mai întâi Boris Ivanovici Morozov și apoi al patriarhului Nikon. Fiodor al III-lea, un băiat de doar 14 ani în momentul aderării sale în 1676, a cedat, de asemenea, multă putere favoriților. În ciuda acestui fapt, toți trei au fost țari populari care au lăsat în urmă o bună reputație în rândul poporului și pe care slavofilii din secolul al XIX-lea i-au idealizat ca monarhi ruși model. Guvernul în această perioadă a rămas de obicei în mâinile indivizilor care, dintr-un motiv sau altul, au exercitat o influență personală asupra țarilor. Nemulțumirea populară s-a întors de obicei împotriva acestor favoriți mai degrabă decât a țarului însuși, cum ar fi în timpul răscoalelor urbane (1648–50) care au dus la exilul lui Morozov și la marea rebeliune țărănească (1670–71) condusă de cazac Stenka Razin.
Michael Michael, detaliu al unei litografii colorate de la mijlocul secolului al XIX-lea de Peter Borel bazată pe o pictură din secolul al XVII-lea. Agenția de presă Novosti
În teorie, monarhia rusă era nelimitată și, într-adevăr, nu existau garanții, nici legale, nici economice, împotriva puterii arbitrare a țarului. Cu toate acestea, în practică, gradul de control pe care l-ar putea exercita asupra imperiului a fost efectiv limitat de mărimea țării, de inadecvarea administrației și de o proiecta a politicii. În consecință, marea majoritate a locuitorilor simțea rareori mâna grea a statului, care își limita propria autoritate la menținerea ordinii și colectarea impozitelor. Unii dintre țari aparent subiecți, cum ar fi locuitorii din Siberia și cazacii, au trăit complet autonom comunitățile , numai nominal sub autoritatea țarului.
Imperiul rus Expansiunea rusă în Asia. Encyclopædia Britannica, Inc.
det. aici..
https://ro.gov-civ-guarda.pt/russian-empire
Cărți despre Putin și Rusia – ca să înțelegem cum s-a ajuns la războiul din Ucraina
LaPunkt
Françoise Thom
Putin și putinismul
Traducere de Adina Arvatu
Françoise Thom —una dintre cele mai cunoscute specialiste în istoria Uniunii Sovietice și a Rusiei postcomuniste — analizează politica externă a Rusiei pe baza evoluțiilor din politica sa internă. Astfel apare paradoxul acestei țări: afirmarea unei „civilizații ruse“ care întoarce spatele Occidentului ascunde pasiunea nihilistă a Kremlinului și influența ei nefastă în Rusia și în lume.
„Potrivit lui Françoise Thom, Rusia postsovietică este structurată, ca în timpul țarilor, de un vast „imperiu“ teritorial controlat de o putere centralizatoare și abuzivă, care confiscă arbitrar și sistematic… bogățiile acestei țări enorme, în beneficiul unei oligarhii supuse unui clan și conducătorului său, Vladimir Putin.“ — Esprit
„Trei obstacole fundamentale stau în calea înțelegerii fenomenului putinist. Primul ține de perceperea greșită a postcomunismului rus în termeni de «tranziție»; ne concentrăm asupra presupusului punct terminus (democrația liberală), fără să ne întrebăm dacă substratul social permite o astfel de evoluție. A doua eroare de perspectivă e să credem că fenomenul putinist coincide cronologic cu venirea la putere a lui Putin în 1999‒2000 și că sistemul putinist reprezintă antiteza regimului lui Boris Elțin, când de fapt bazele acestui sistem sunt puse încă din 1992‒1993, iar rădăcinile lui sunt cu mult mai vechi. A treia greșeală este să ne imaginăm că acest regim e specific rusesc, în timp ce el s-a născut prin conectarea societății postcomuniste arhaice la tendințe cât se poate de recente și foarte puțin înțelese, care acționează în societățile noastre occidentale postmoderne. Tocmai această originalitate a fenomenului putinist îl face greu de definit.“ — FRANÇOISE THOM
Mark Galeotti
O scurtă istorie a Rusiei
De la cneazul Rurik la Vladimir Putin
Traducere și note de Lia Decei
„Rusia este o țară fără granițe naturale, nu are un singur neam sau popor, nici o adevărată identitate centrală. Dimensiunile sale sunt uluitoare – se întinde pe 11 fusuri orare, de la regiunea europeană Kaliningrad până la Strâmtoarea Bering, aflată la doar 82 de kilometri de Alaska. Dacă ne mai gândim și că multe dintre regiunile sale sunt greu accesibile, iar populația este izolată, toate acestea ne ajută să explicăm de ce menținerea controlului central a fost o adevărată provocare și de ce pierderea acestui control asupra țării i-a obsedat pe conducătorii ei. Am întâlnit odată un ofițer KGB (în rezervă) care mi-a spus așa: «Am crezut întotdeauna că e vorba despre totul sau nimic: fie ținem țara cu pumn de fier, fie se va destrăma». Presupun că predecesorii lui, de la ofițerii țariști la primii cneji medievali, aveau cam aceleași îngrijorări – iar demnitarii lui Putin, cu toate progresele comunicațiilor moderne, le au cu siguranță în ziua de azi.“ — MARK GALEOTTI
„O sinteză accesibilă și edificatoare despre devenirea modernă a Rusiei.“ — Publishers Weekly
„O lucrare extraordinară…, foarte pătrunzătoare și care îi deschide cititorului curiozitatea.“ — Diplomatic Courier
Mark Galeotti
Hai să vorbim despre Putin!
Ce nu înțelege Occidentul
Traducere de Irina Manea şi Andreea Niţă
ÎN TOPUL THE TIMES AL CELOR MAI BUNE CĂRŢI DIN 2019
Cine e de fapt Vladimir Putin? Ce vrea? Ce planuri are? S-a scris enorm despre Rusia de azi, însă Occidentul încă nu-l înțelege pe acest politician a cărui sferă de influență cuprinde întreaga planetă și ale cărui relații de putere pătrund până în cele mai intime sfere ale vieții noastre de zi cu zi. Mark Galeotti ne arată cine e omul din spatele mitului, analizează cele mai frecvente prejudecăți despre Putin și îi descifrează motivațiile. Urmărindu-i cariera de la începuturi, de când era un simplu ofițer KGB, până în prezent, cartea aceasta ne oferă o viziune inedita și realistă asupra omului care înclină, de multe ori decisiv, balanța politicii internaționale.
„O carte extrem de pertinentă, genială, captivantă, uimitor de pătrunzătoare. O lectură esențială.“ — SIMON SEBAG MONTEFIORE
„Mark Galeotti a sintetizat o cantitate imensă de cercetări în acest volum pasionant, ce le poate servi drept manual tuturor celor care ar putea avea de-a face cu președintele Rusiei.“ — Guardian
„De departe cea mai inteligentă analiză a politicii lui Putin.“ — Affairs
Benjamin Bidder
Generația Putin
Să înțelegem noua Rusie
Traducere de Wilhelm Tauwinkl
Nici o generație de ruși nu a crescut mai liberă decât aceasta, care nu cunoaște socialismul decât din manualele școlare. „Generația Putin“. Această carte spune povestea ei.
„Benjamin Bidder surprinde fațetele multiple ale tinerilor din Generația Putin, care au mai multe în comun cu congenerii lor din Vest decât cu propriii părinți.“ – Neue Zürcher Zeitung
Edward Lucas
Joc dublu
Spionii, minciunile și mistificările Rusiei în Occident
Cu o prefaţă a autorului la ediţia românească Traducere de Adina Avramescu
„Adunând laolaltă firele trecutului și prezentului, această carte descrie modul în care vechile tehnici de inducere în eroare și subversiune ale KGB-ului sunt puse astăzi în slujba unor obiective noi. Liniile frontului erau mult mai clar trasate în zilele Războiului Rece, când amenințarea consta în triumful comunismului. Autocrația coruptă care conduce Rusia acum joacă după regulile capitalismului – iar amenințarea este și mai corozivă. Însă unele lucruri au rămas la fel. Noii spioni ai Rusiei, la fel ca predecesorii lor sovietici, desfășoară activități de subversiune, manipulare și penetrare a Occidentului. Și apără un regim care este tiranic, infracțional și criminal.“ – Edward Lucas
„Lucas pune în contrast complezența și iluziile noastre cu ingeniozitatea nemiloasă a Rusiei.“ – Mail on Sunday
Bill Browder
Alertă roșie
Cum am devenit inamicul numărul unu al lui Putin
Traducere de Dana Georgescu
„O lectură obligatorie pentru oricine vrea să înțeleagă cultura corupției și impunității în Rusia lui Putin.“ – John McCain
„O poveste față de care combinațiile murdare din House of Cards sună ca Albă ca Zăpada.“ – Toronto Star
„Cartea se citește ca un thriller clasic despre eroismul unui om obișnuit care înfruntă de unul singur primejdia, într-un oraș străin și ostil… Numai că aici totul este adevărat, și e o poveste care trebuie spusă.“ – Lee Child
Alertă roșie, exactă ca un rechizitoriu și palpitantă ca un roman polițist, este o mărturie esențială pentru epoca noastră.
Marian Voicu
Matrioșka mincinoșilor
Fake news, manipulare, populism
„Cartea de față vine în momentul potrivit. Țările europene și societățile lor trec printr-o fază de dezorientare, uneori chiar de dezbinare. Fake news reprezintă termenul-cheie, o unealtă puternică în mâna celor care râvnesc să slăbească sistemele democratice de tip occidental. Matrioșka mincinoșilor propune cititorului o interpretare critică a unei epoci tulburi și îi înlesnește înțelegerea mecanismelor mediatice și politice care stăpânesc lumea de astăzi. Cartea se bazează pe o vastă bibliografie internațională și ajută cititorul român să plaseze dezvoltările politice din România într-un context mai larg. Interpretarea impresionează mai ales prin anvergura analizei și prin spiritul civic – cel mai bun antidot împotriva forțelor iliberale.“ — OLIVER JENS SCHMITT
„Cartea lui Marian Voicu este o demonstraţie impecabilă, pasionantă şi minuţioasă. Ea oferă imaginea unui moment istoric şi reconstituie modul în care Rusia lui Putin poartă un război împotriva Occidentului şi valorilor sale, exercitând totodată un control totalitar şi asupra propriei societăţi. Nimic nu este inocent sau întâmplător în această elaborată operaţiune de manipulare globală. România este, la rândul ei, parte din acest nou război subteran, în care luciditatea devine o formă de patriotism. Textul lui Marian Voicu reactivează, în acest univers de clone şi minciuni, busola simţului critic.“ — IOAN STANOMIR
Fake news au devenit motorul unei noi realităţi, expresia unei noi epoci – cea a postadevărului. Campaniile de fake news sunt gândite pentru a semăna neîncredere şi confuzie, pentru a adânci faliile socio-culturale folosind tensiunile etnice, rasiale şi religioase. Studiile ştiinţifice demonstrează că expunerea la fake news, dezinformare sau teorii ale conspiraţiei duce la alterarea percepţiei şi luarea unor decizii în consecinţă. Dieta informaţională zilnică este din ce în ce mai dificilă – ce e adevărat şi ce e fals în jur? Cine e arbitrul adevărului? Fiecare poate crede ce vrea, îşi poate construi realitatea pe care o doreşte, din informaţiile pe care le selectează. Suntem alimentaţi cu fake news care ne sunt livrate de motoare informaţionale uriaşe. Reţelele sociale au devenit reţele ale radicalizării sociale, iar știrile fake se răspândesc asemenea unei bacterii sau unui virus, infestând corpul social sănătos. — MARIAN VOICU
Marian Voicu, Ioan Stanomir, Valentin Naumescu, Sabina Fati, Vitalie Ciobanu
Vin rușii! 5 perspective asupra unei vecinătăți primejdioase
Cărți despre Putin și Rusia – ca să înțelegem cum s-a ajuns la războiul din Ucraina
FENOMENUL PREVĂZUT AL „PRINȚULUI RUSIEI” – VEDERE ALTERNATIVĂ
- „Gazda lui Dumnezeu”
- Armatele lui Armageddon
- Invidia creste revolta
- De ce a permis Domnul să se întâmple această revoltă? Motivul este evident
- De ce Domnul este atât de supărat pe Israel – poporul american și cel britanic?
- Cine va fi înmormântat?
- Cuvântul lui Dumnezeu
- Restaurarea Imperiului Rus
- De ce președintele ucrainean a făcut o tură atât de bruscă?
- Umilirea Americii
- Mentalitatea KGB
- Acceptă Putin – Negă Domnul
- Sfârșitul războiului
FENOMENUL PREVĂZUT AL „PRINȚULUI RUSIEI” – VEDERE ALTERNATIVĂ
Rusia este cea mai periculoasă și agresivă superputere nucleară din lumea modernă. Desigur, aceasta înseamnă că ea trebuie menționată în profeția biblică. Dacă știți numele său biblic antic, predicții despre acest popor pot fi găsite în Vechiul și Noul Testament.
În versetul al 8-lea al capitolului 38 din cartea lui Ezechiel se vorbește despre „ultimii ani” – acestea sunt cele pe care le trăim acum. Acest capitol conține veștile care zguduie lumea despre puternicul imperiu rus și „prințul” său, care inspiră frică universală.
„Și cuvântul Domnului mi-a venit: Fiul omului! Întoarceți-vă fața spre Gog în țara lui Magog, prințul lui Roș, Meșec și Tubal și profeți împotriva lui”(Ezechiel 38: 1-2).
„Fiul omului”, mesagerul lui Dumnezeu din neamul uman, îl recunoaște pe acest prinț. Fără să-l recunoască pe prinț, trimisul lui Dumnezeu nu poate vorbi împotriva lui.
Acest pasaj vorbește despre doi indivizi specifici. Domnul numește titlul de prinț, astfel încât să-l putem recunoaște. Cu toate acestea, chiar și așa, Domnul rămâne să-și dezvăluie fața în ultimii ani. De asemenea, este posibil să recunoaștem „fiul omului” care va aduce cuvântul lui Dumnezeu despre prinț. În viitor, Domnul își va dezvălui fața și multe altele. În plus, fiul omului cunoaște numele pe care Gog și Magog le poartă în ultimii ani care au venit acum – altfel nu ar fi fost în stare să le recunoască.
Păzitorul lui Dumnezeu avertizează în special popoarele Israelului asupra amenințării rusești și chinezești și asupra sfârșitului care urmează a avea loc în aceste popoare. Domnul avertizează în special cele trei popoare din Israel – America, popoarele britanice și statul evreiesc din Orientul Mijlociu (cartea noastră gratuită „Statele Unite și Marea Britanie în profeții” examinează în detaliu care dintre națiunile moderne sunt Israel, bazate pe istorie și Biblie. Toată literatura noastră distribuit gratuit).
Versetele 2 și 3 încep să devină realitate înaintea Marii Necazuri, a Zilei Domnului și a Doua Venire a lui Hristos.
Majoritatea savanților sunt de acord că „Gog” înseamnă Rusia, iar „țara Magogului” include China. Urmașii lui Meșec și Tubal au fost apropiați unul de altul de-a lungul istoriei. În înregistrările asiriene și grecești, Meshech apare sub numele de „Musku”, „Muski” sau „Mushki” – toate aceste nume sunt asociate cu pronunția rusă a cuvântului „Moscova”, pe care îl puteți învăța din enciclopedia standard biblică internațională. Dar Tubala? Pe versanții estici ai Munților Ural se află orașul Tobolsk, numit după râul Tobol, un derivat al Fuval. Siberia a fost cândva condusă de autoritățile provinciale ruse din Tobolsk și a fost considerată capitala asiatică a Rusiei.
În al doilea verset al capitolului 38 din cartea lui Ezechiel există și un nume pentru toate popoarele rusești. Există controverse cu privire la modul în care cuvântul ebraic „rosh” folosit în acest verset ar trebui tradus. În Biblia King James, este folosit ca adjectiv „suprem”. Cu toate acestea, în interpretarea corectă (Moffatt, NPBKI și alții), acest cuvânt este folosit nu ca adjectiv, ci ca substantiv: Rosh. Astfel, acest verset ar trebui să fie citit astfel: „Prințul Roșiei, Meșec și Tubal”.
Rosh este numele vechi pentru Rusia, care a fost numit cândva Rus. Acest lucru este recunoscut de multe enciclopedii și comentarii (cum ar fi Comentariul lui Jamieson, Fossett și Brown), deci cine este acest „prinț” al Rusiei, Moscova și Tobolsk? Utilizarea tuturor acestor trei nume indică faptul că el este conducătorul autocratic al tuturor popoarelor Rusiei, de la vest la est. Referirea la Moscova și Tobolsk ne permite să realizăm cât de mare este pământul aparținând Rusiei în ultimii ani.
Aceste vaste întinderi indică probabilitatea ca prințul să cucerească restul popoarelor din fosta Uniune Sovietică.
Dacă se examinează aceste scrieri în lumina evenimentelor actuale, care indică intențiile prădătoare ale Moscovei, devine clar că președintele rus Vladimir Putin poate fi prințul Roșiei. Suntem convinși că acesta este cazul.
Ezechiel transmite cererea lui Dumnezeu de a „vorbi profeția împotriva lui”, adică o singură persoană. Acest verset devine realitate chiar în acest moment! Cineva ca Ezechiel trebuie să apară în zilele noastre pentru a rosti acest mesaj.
„GAZDA LUI DUMNEZEU”
În jurul anului 90 d.Hr., apostolul Ioan a scris o minunată profeție: „Numărul armatei de cavalerie a fost de două zeci de mii; și am auzit numărul lui”(Apocalipsa 9:16). Aceasta înseamnă o gazdă de 200 de milioane de oameni! Acest număr depășește numărul de oameni care trăiesc în întreaga lume la momentul înregistrării profeției. Aceasta este o profeție despre vremurile de sfârșit, care se vor realiza fără îndoială în curând.
Biblia ne oferă detalii importante despre această cea mai mare armată adunată pe pământ. Ea vorbește despre care popoare vor fi recrutați soldații săi. Acesta indică faptul că această armată va include forțele mai multor popoare asiatice. Ea numește această alianță asiatică „regii de la răsăritul soarelui” (Apocalipsa 16:12).
Cred că al doilea verset 38 al cărții lui Ezechiel este dedicat prințului, care a condus o armată de două sute de milioane, care va include China și alte popoare. Totuși, Rusia și China vor deveni națiunile cheie.
În Biblie, Domnul ne vorbește despre marea influență pe care un prinț o are în lume. El posedă faimă și instigă frică tuturor celorlalți.
Doar Rusia are suficient petrol pentru a sprijini o armată atât de uriașă.
Detalii despre această armată sunt dezvăluite în pasaje ca Apocalipsa 9: 13-21; Apocalipsa 16; Daniel 11 Ieremia 50 și Ioel 2. În versetul al 11-lea al celui de-al doilea capitol al cărții profetului Ioel, această oră asiatică de două sute de milioane este numită „armata lui Dumnezeu”. Aceasta înseamnă că în mijlocul războiului continuu, Domnul își îndeplinește propriul plan.
Domnul folosește această colosală hoardă asiatică, punându-l împotriva armatei Europei, unită sub conducerea Germaniei, care va participa și la evenimentele viitoare. Va distruge Europa, dar nu coloana vertebrală a armatei europene. Ambele armate se vor întâlni pentru o luptă apocaliptică, dar Hristos le va atrage spre Ierusalim. Vor fi învinși împotriva lui Isus Hristos. Aceasta va fi pedeapsa lui Dumnezeu pentru europeni pentru păcatele lor – în special pentru tratamentul crud al poporului Său din Israel (Apocalipsa 18: 5-6; Ieremia 50; 29-31).
Evenimentele actuale indică faptul că această armată asiatică începe deja să apară. Acest lucru se poate observa în regula din ce în ce mai autoritară a lui Putin și în adresarea sa către restul statelor asiatice. În ultimul deceniu, Rusia a furnizat Chinei o abundență de arme; de asemenea, a ajutat China să achiziționeze arme nucleare. Timp de mulți ani, Rusia a fost aliatul Chinei într-o măsură sau alta.
Cu toate acestea, alte state vor participa și la aceste evenimente. Profeția lui Ezekiel mărturisește că armata condusă de Rusia va include „perși, etiopieni și libieni … Homer cu toate trupele sale, casa lui Phoharma, de la granițele nordului, cu toate trupele sale, multe națiuni …” (Ezechiel 38: 5-6). Homer se referă la Japonia cu cea mai avansată tehnologie și arme din lume. „Etiopia” și „Libia” ar trebui traduse în „Kush” și „Put”. Unii reprezentanți ai popoarelor Kush și Put s-au mutat în Africa, dar restul s-au stabilit în India. Contextul acestui pasaj sugerează că se referă la indieni moderni (și, eventual, pakistani), nu la africani.
Acest lucru este important deoarece India are o populație de 1,2 miliarde și un arsenal nuclear dezvoltat. Dacă uniți India și Japonia cu Rusia și China, devine clar de unde este recrutată armata de 200 de milioane de soldați. Dacă adăugați restul popoarelor din Asia, populația lor totală ajunge de la 3,5 la 4 miliarde de oameni! În circumstanțe extreme, cum ar fi cele descrise în aceste profeții de timp final, nu este greu de imaginat un război la care va trece unul din zece sau douăzeci.
ARMATELE LUI ARMAGEDDON
Un război incredibil între forțele Europei și Asiei se va încheia odată cu întoarcerea lui Isus Hristos! Cu toate acestea, există ceva uimitor aici: chiar și după ce cea mai mare parte a populației lumii a fost afectată de războiul nuclear și distrugerea pură, supraviețuitorii nu vor dori totuși să apeleze la Domnul! Apocalipsa 11: 15-18 mărturisește faptul că odată cu coborârea lui Hristos pe pământ, statele vor întoarce arme împotriva Lui. În nebunia lor, rămășițele armatelor europene și asiatice se vor uni pentru a lupta împotriva lui Hristos întors.
Apocalipsa 17: 12-14 și Daniel 8:25 prezic distrugerea acestor state. Sfârșitul acestei bătălii va marca începutul unei noi ere a păcii și a prosperității pe întregul Pământ!
Poporul lui Dumnezeu trebuie să avertizeze lumea despre acest viitor teribil. Domnul poruncește: „Suflă trâmbița în Sion și sună alarma pe muntele Meu sfânt; lăsați toți locuitorii pământului să tremure, pentru că ziua Domnului vine, căci este aproape – ziua întunericului și a întunericului”(Ioel 2: 1). Acest mesaj este „adresat tuturor locuitorilor lumii”, spune Biblia explicativă. Alarma trebuie să sune! Nu este timp să pierzi.
Al doilea verset indică faptul că această profeție vorbește despre Gog și hochmenii săi, precum și despre cea mai gravă catastrofă din istoria omenirii: „o zi de întuneric și întunecare, o zi tulbure și ceață: ca zorii dimineții se răspândesc peste munți, un popor numeros și puternic, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată de la vârstă și după aceea nu vor mai exista generații de generații „.
Al treilea verset scrie: „Focul devorează înaintea lui”. Ce este acest foc? Uitați-vă la restul liniilor: „iar în spatele lui se află o flacără; înaintea lui, pământul este ca o grădină a Edenului, iar în spatele lui va fi o stepă pustie și nimeni nu va fi salvat de ea. ” Nici o lamă de iarbă nu va fi salvată. Este clar că o grevă nucleară este menită!
Înaintea lor se află Grădina Edenului, dar o transformă într-un deșert gol. Vă puteți imagina ceva de genul acesta întâmplându-se pe Pământ? Unul trebuie doar să privească înapoi și să privească comportamentul statelor din jur și vă așteptați la evenimente similare! Uitați-vă la cât de repede se răspândesc armele nucleare! Popoarele păgâne din Rusia, China, Coreea de Nord, India și Pakistan sunt înarmate cu bombe nucleare. Iranul le va avea în curând, cel mai probabil în lunile următoare (vă recomandăm să citiți broșura noastră însoțitoare: „Rusia și China în profeții”).
Suntem conștienți de coșmarul nuclear care urmează? Doar Domnul ne poate salva de la distrugerea întregii vieți omenești de pe planetă!
Al șaselea verset scrie: „Toate fețele vor deveni palide”. Acesta este un moment întunecat și plictisitor. „Pământul se va agita înaintea lor, cerul se va clătina; soarele și luna se vor întuneca, iar stelele își vor pierde lumina”(versetul zece). Aceste linii descriu o iarnă nucleară. Oamenii nu vor vedea stelele din cauza căderii radioactive.
Îți dai seama cât de uimitoare este abilitatea de a îndeplini aceste profeții cruciale în mediul de azi? Domnul a prezis aceste evenimente prin gura profetului Său Ezechiel acum aproximativ 2.500 de ani. În acel moment, nimeni nu și-ar fi putut imagina o distrugere atât de rapidă și extinsă. Cu toate acestea, în aceste zile, bombele nucleare și armele chimice pot distruge cu ușurință toată viața de pe planetă. Domnul a știut despre dezvoltarea viitoare a tehnologiei, a povestit despre Ezechiel și a împărtășit cu el înțelegerea evenimentelor viitoare.
INVIDIA CRESTE REVOLTA
Dacă te uiți atent la capitolele 38 și 39 din cartea lui Ezechiel, vei observa câte dintre profețiile sale apar după a doua venire a lui Hristos. Aceste capitole arată clar că „regii de la răsăritul soarelui” din ultimii ani vor juca un rol în cel de-al doilea război apocaliptic! Prima apare în timpul întoarcerii lui Isus Hristos, a doua – la câțiva ani după coborârea sa.
Dacă citiți capitolul 38 din cartea lui Ezechiel, devine evident că după înfrângerea aplicată de Isus Hristos armatelor europene și asiatice în lupta pentru Ierusalim, el va permite forțelor asiatice supraviețuitoare să se întoarcă în patria lor. Conform Ezekiel 38: 4, Domnul îi va „transforma” în prima luptă pentru Ierusalim (totuși, în a doua, va distruge toate oștile lor, așa cum vom vedea mai târziu). Atunci Hristos, Regele Regilor și Domnul Lorzilor, își va aduna la Ierusalim poporul său împrăștiat, urmașii lui Israel din ultimii ani. El va începe restaurarea Lui cu purificarea și cultivarea zonei înconjurătoare.
Pe măsură ce anii trec, statele asiatice vor râvni bogățiile pe care le văd în Ierusalim. Vor considera un pământ prosper și fără apărare, iar într-o nouă rundă de revolte vor decide să o cucerească. Astfel, ei vor aduna puteri pentru o ultimă încercare de a răsturna autoritatea lui Hristos asupra orașului sfânt. Domnul le va permite să vină în Țara Sfântă. Dar planul lor este sortit!
„După multe zile veți avea nevoie; în ultimii ani veți ajunge într-o țară eliberată din sabie, adunată din mai multe națiuni, în munții lui Israel, care erau într-o pustie constantă, dar acum locuitorii săi se vor întoarce din națiuni și toți vor trăi în siguranță”(versetul opt). „După multe zile” (câțiva ani mai târziu), Gog și moșii săi vor începe un nou asalt asupra Ierusalimului. Acest lucru se va întâmpla după ce Israelul va fi „izbăvit de sabie” și Hristos, care stă în Ierusalim, va începe să stăpânească asupra lor.
Probabil că armata lui Gog care efectuează acest asalt va număra mai puțini soldați decât armata anterioară de 200 de milioane. Cu toate acestea, populația acestor state asiatice este atât de mare, încât chiar și după înfrângerea din prima luptă pentru Ierusalim, ei pot compensa rapid pierderile și se pot întoarce la numărul apropiat de 200 de milioane.
DE CE A PERMIS DOMNUL SĂ SE ÎNTÂMPLE ACEASTĂ REVOLTĂ? MOTIVUL ESTE EVIDENT
Profeția continuă cu porunca Domnului către Ezechiel: „rostiți profeția, fiul omului și spuneți lui Gog: veți pleca de la locul vostru, de la granițele nordului, voi și multe națiuni sunteți cu voi, toți stând pe cai, o mare adunare și o armată mare” (versetele 14-15). Versetul 16 oferă motivul pentru care Domnul a permis ca acest atac să aibă loc: „și te voi aduce în țara mea, astfel încât națiunile să mă recunoască”.
Cum folosește Domnul ceea ce se întâmplă pentru a forța națiunile răzvrătite ale lumii să se recunoască? El va vorbi în singura limbă pe care o cunosc: limba puterii. Aceste popoare vor învăța adevărul datorită victoriei complete a Domnului asupra Asiei răzvrătite.
Națiunile lui Israel vor fi, de asemenea, învățate printr-o experiență amară: „Și națiunile vor ști că casa lui Israel a fost exilată pentru nelegiuirea lor” (Ezechiel 39:23, de asemenea versetele 27-28). Tot Israelul trebuie să-L cunoască pe Dumnezeu, fiind cucerit după un război nuclear!
DE CE DOMNUL ESTE ATÂT DE SUPĂRAT PE ISRAEL – POPORUL AMERICAN ȘI CEL BRITANIC?
„Și mi-a spus: Fiul omului! mâncați ce este în fața voastră, mâncați acest sul și mergeți să vorbiți la casa lui Israel. Apoi am deschis gura și El mi-a dat acest sul pentru a mânca; Și mi-a spus: Fiul omului! hrănește-ți burtica și umple-ți părțile interioare cu acest sul pe care ți-l ofer; și am mâncat-o și era la fel de dulce ca mierea în gură. Și El mi-a spus: Fiul omului! ridicați-vă și mergeți la casa lui Israel și vorbiți-le în cuvintele mele; căci nu ești trimis la un popor cu un discurs nearticulat și cu un limbaj de neînțeles, ci la casa lui Israel, nu la multe națiuni cu un discurs nearticulat și cu un limbaj de neînțeles, pe care cuvinte nu le-ai înțelege; dacă te-aș fi trimis la ei, ei te-ar fi ascultat”(Ezechiel 3: 1-6)
Ce spune Domnul Israelului – în special popoarelor americane și britanice? De peste 80 de zile Domnul vorbește cu Israel în ultimii ani. El spune că „dacă v-aș fi trimis și la ei”, adică mai ales națiuni păgâne care vorbesc în limbi, cu siguranță ar asculta cuvintele Lui!
Cât de profund Domnul condamnă popoarele americane și britanice pentru această neascultare dureroasă!
Vorbim aici despre „defilare”, care înseamnă „cartea” de la capitolul 10 din Apocalipsa (în broșura mea „Cartea mică”, se dovedește că acesta este Mesajul lui Malachi, o altă carte pe care o puteți citi gratuit). Aceasta înseamnă că aceste rânduri se referă la ultima perioadă a existenței Bisericii lui Dumnezeu – epoca laodiceană.
Domnul numește acest mesager un „profet” (Ezechiel 2: 5) și „un paznic” (Ezechiel 3:17). Astfel, Domnul vorbește pazitorului și profetului Său – aceeași persoană – în ultima epocă a bisericii Sale. Voi repeta cuvintele lui Dumnezeu din nou: „Dacă te-aș fi trimis la ei, ei te-ar fi ascultat”.
Domnul vorbește despre un mesager specific dintr-o perioadă specifică a existenței bisericii – era laodiceană. Neamurile ar fi ascultat cu siguranță singur mesajul acestui profet!
„Dar casa lui Israel nu te va asculta; căci ei nu vor să mă asculte, căci întreaga casă a lui Israel este cu fruntea puternică și cu inima dură. Iată, ți-am făcut fața puternică împotriva fețelor lor și fruntea ta puternică împotriva frunții lor. Ca un diamant mai greu decât o piatră, v-am făcut fruntea; nu vă temeți de ei și nu vă temeți de fața lor, pentru că sunt o casă răzvrătită”(Ezechiel 3: 7-9).
De ce Domnul îi permite lui Vladimir Putin să asprime popoarele lui Israel? Pentru păcatele noastre (Levitic 26: 18-19). Ostilitatea noastră față de Domnul împiedică oamenii noștri să audă mesajul Lui.
Spre deosebire de neamuri, poporul lui Israel are o istorie lungă de relație cu Domnul. Și totuși, „fruntea lui puternică” și „inima tare” sunt mai rele decât cele păgâne, motiv pentru care cuvintele lui Dumnezeu nu le ating. Va fi nevoie de bombe nucleare pentru a le face să asculte!
Nu este nimic surprinzător în mânia lui Dumnezeu împotriva poporului ales! Israel a fost ales drept modelul drept pentru întreaga lume. În schimb, a devenit o „casă rebelă” fără precedent – mai ales în ultimii ani. A devenit mai rebel decât restul lumii!
Desigur, în mesajul său, profetul repetă și cele spuse în epoca bisericească trecută – era Philadelphia, condusă de Herbert W. Armstrong.
Domnul spune: „dacă te-am trimis” – o persoană. Cine este acest barbat? Trebuie să știm acest lucru pentru a înțelege profeția.
Citiți cuvintele acestei persoane în acest moment? Puteți găsi suficiente dovezi despre noua revelație pe care Domnul mi-a oferit-o în propria copie a Bibliei!
CINE VA FI ÎNMORMÂNTAT?
În timpul Războiului Rece, Nikita Hrușciov, liderul Uniunii Sovietice, a declarat faimosul său „Te vom îngropa”. Cu toate acestea, profeția biblică mărturisește că, de fapt, marea armată a Rusiei, a Chinei și a altor popoare vor fi înmormântate! Și această armată va fi înmormântată într-un loc special și la un moment special, la care nu se așteptau deloc.
În versetul al 11-lea al capitolului 39 din cartea lui Ezechiel, Domnul spune: „Și va fi în ziua aceea: voi da lui Gog un loc pentru un mormânt în Israel”.
Vorbim despre al doilea atac asupra Ierusalimului, la câțiva ani de la instituirea autorității lui Hristos (este foarte posibil să credem că în acest moment Vladimir Putin va conduce în continuare această armată).
Aici Domnul va îngropa această hoardă uriașă! Doar fiecare șase din această imensă gazdă va supraviețui și va putea reveni în patria lor (versetul doi). Restul va fi îngropat la est de Marea Moartă (versetul unsprezece). Acest lucru va da un nou sens denumirii „Marea Moartă”! Și numărul celor căzuți va fi atât de mare încât înmormântarea lor va dura șapte luni (versetul doisprezece)! Ce eveniment incredibil!
Acesta va fi un avertisment uimitor pentru restul lumii și începutul domniei milenare a lui Isus Hristos! Aceasta va fi o lecție pe care Domnul nu va permite niciodată umanității să o uite. Lumea va fi făcută de rușine prin acest eveniment, care îi va permite să renaște în familia eternă a lui Dumnezeu.
Domnul permite ca această invazie sângeroasă să se întâmple, pentru că numai în acest fel el poate forța popoarele să se recunoască! Acest lucru poate fi înțeles din rândurile în care El spune: Și vor ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.
În versetele 16-17 din capitolul al 14-lea al cărții profetului Zaharia se spune că în timpul Mileniului Domnul va învăța întreaga lume. El va conduce toate națiunile la Ierusalim, unde va avea loc Sărbătoarea anuală a Corturilor. Această sărbătoare va fi sărbătorită atât de popoarele lui Israel, cât și de neamurile din întreaga lume și cât de bucuroasă va fi acea vreme! Pentru a introduce această Sărbătoare a Corturilor, puteți citi broșura noastră Ce – Sărbătorile păgâne – sau Sfintele Zile ale lui Dumnezeu? (care este, de asemenea, oferit gratuit). El îți va arăta planul lui Dumnezeu pentru umanitate și îți va atinge inima ca nimic altceva.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
Al 12-lea verset al celui de-al doilea capitol al cărții lui Ioel explică mai detaliat scopul acestor evenimente incredibile: „Dar chiar și acum Domnul spune: întoarceți-vă la Mine din toată inima voastră, plângând și plângând”. Acesta este mesajul lui Dumnezeu către națiunile lumii. El vrea să ne întoarcem la El. Toate acestea sunt făcute pentru a converti soții și soțiile de pe tot pământul în Domnul. Dumnezeu este iubire. El va ploua milă și har asupra celor care se întorc spre El!
„Este bun și milostiv, îndelung răbdător și milostiv și regretă calamitatea” (versetul treisprezece). Domnul milostiv, bun, magnific, dorește să ne întoarcem spre el din golirea și suferința pe care am adus-o asupra noastră. În momentul prezent, El ne permite să mergem pe drumul nostru, pentru că am ales singuri această cale. „Ei bine”, spune Domnul. „Încearcă și te voi lăsa să vezi pentru tine că nu ești în stare să te domini”.
„Suflați trompeta în Sion, faceți o postare rapidă și declarați o adunare solemnă” (versetul cincisprezece). Aceste linii porunc să sune alarma și să anunțe profeția lui Dumnezeu lumii! Câte mesaje similare ați auzit de la alte organizații religioase? Nu le-am auzit în niciun colț al Pământului!
În cel de-al 38-lea capitol al cărții lui Ezechiel, Domnul apelează la profeția împotriva Rusiei și a prințului ei în ultimii ani, pentru că produce o catastrofă! STATUL ASIAN RAPID ÎNTÂRZIȚI va aduce lumea întreagă, cum ar fi fost înainte.
Trebuie să-l urmărim îndeaproape pe Vladimir Putin. În plus, ar trebui să știm mult mai multe despre acest prinț puternic și faptele sale actuale.
RESTAURAREA IMPERIULUI RUS
În 2005, președintele rus a numit căderea imperiului sovietic „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX”. Având în vedere zeci de milioane de cetățeni sovietici persecutați, arestați și distruși de sistemul autoritar, cei mai mulți dintre noi suntem de părere opusă! Putin nu numai că plânge căderea URSS – ci este hotărât să-l refacă la toată gloria Imperiului rus!
Și-a făcut clar obiectivele în august 2008, când Rusia a invadat fosta republică sovietică Georgia. În ediția noastră din octombrie 2008 a Trumpetului, am scris: „Invazia rusă a Georgiei în august marchează începutul unei noi ere periculoase în istorie. Aceasta a fost prima grevă a creșterii superputerii asiatice – și mai mult pentru a veni! Unitatea europeană va începe o lovitură împotriva Georgiei? Va exista o criză în Ucraina? Acest pământ este pachetul de paine al Rusiei și, fără îndoială, Rusia este gata să ducă un război pentru aceasta.”
Aveam cu siguranță dreptate cu privire la dorința Rusiei de a prelua puterea asupra Ucrainei! Știam asta pentru că trecutul lui Putin era marcat de un rău diabolic comparabil cu cel al lui Joseph Stalin. Acest lucru este demonstrat de abundența de fructe. Se spune în Scripturi: „Prin roadele lor le vei cunoaște” (Matei 7:20). Majoritatea politicienilor noștri nu vor învăța niciodată această lecție. Ei continuă să creadă în stilul de viață înșelător al domnului Putin!
Putin a alungat America din Orientul Mijlociu. Acum Rusia este singura putere mondială care poate influența cu adevărat regiunea. Și acum China împinge America din Asia. ACESTE PROCESURI TREBUIE SĂ FIE EXECUTATE ÎN TIMP DE SUPERPOWERUL AMERICAN.
Analizând istoria recentă a Rusiei, se poate prezice viitorul imediat. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu sunt ghidați de realitate, dar se prefac a fi ceea ce își doresc.
Când adăugați împreună profeția biblică și o bună înțelegere a istoriei, puteți vedea viitorul cu o claritate uimitoare.
De câțiva ani, Ucraina se străduiește să adere la Uniunea Europeană. În 2009, ea s-a alăturat programului european de cooperare estică, pe care speră să îl folosească ca pas tranzitoriu către UE. Președintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, intenționează să semneze un acord de asociere pe 29 noiembrie, care ar marca un nou grad de integrare în UE. Cu toate acestea, pe 21 noiembrie, Ianukovici și-a anunțat brusc REFUZUL de a semna acordul.
Mulți analiști și jurnaliști au fost șocați. Ei se așteptau ca Ucraina să semneze acordul și să adere la UE, sau cel puțin să devină aliatul său într-un fel sau altul.
DE CE PREȘEDINTELE UCRAINEAN A FĂCUT O TURĂ ATÂT DE BRUSCĂ?
La sfârșitul lunii noiembrie, a rezultat că președintele Ianukovici a plecat în secret la Moscova la începutul acestei luni pentru a se întâlni cu președintele Putin. Niciun jurnalist sau analist nu a fost conștient de această întâlnire până pe 21 noiembrie, când Ianukovici a anunțat această respingere pivotă.
De-a lungul anilor, domnul Putin a amenințat și hărțuit Ucraina. Ucraina are nevoie de gaz rusesc, iar Moscova a întrerupt fluxul de gaze în Ucraina de trei ori în timpul iernilor dure. Putin a strâns șuruburile, a întrerupt furnizarea de bunuri ucrainene și a făcut presiuni asupra Ucrainei, care depinde de piața rusă.
Această strategie pe termen lung a adus Ucraina periculos de aproape de colapsul financiar.
Într-o întâlnire secretă la începutul lunii noiembrie 2013, Putin a acceptat să ușureze aceste măsuri ucigătoare. De asemenea, i-a oferit lui Ianukovici o recompensă monetară substanțială, care trebuia să-l ajute să-și păstreze puterea – cu condiția ca președintele ucrainean să renunțe la acordul cu UE.
Experții sunt de acord că ACESTE MĂSURI au condus la respingerea acordului de către Ucraina! „Factorul decisiv a fost presiunea fără precedent din partea Rusiei”, a declarat fostul președinte polonez și mediator Aleksander Kwasniewski. „Rușii au folosit fiecare armă în arsenalul lor.”
„Aceasta este o întrebare de peste cap”, a scris columnistul Charles Krauthammer. „Ucraina nu este doar cea mai mare țară din Europa, ci este piatra de temelie a DREAMULUI DE RESTAURARE A IMPIRULUI RUSS, a puterii asupra vecinilor și a răsplătirii răspândirii de 25 de ani a libertății și unității în Europa care a urmat victoriei Americii în Războiul Rece” (5 decembrie 2013); toate selecțiile sunt făcute de mine).
După anunțarea lui Ianukovici, jumătate de milion de oameni au ieșit pe străzile Kievului. Acești oameni s-au simțit trădați și asupriți. Se temeau de umbra adunătoare a Rusiei autoritare. Nu voiau să se întoarcă la mama Rusiei și nu voiau să facă parte din imperiul lui Vladimir Putin. De câteva săptămâni au protestat și au cerut demisia lui Ianukovici; au folosit chiar forța. Protestatarii s-au descurcat bine – Ianukovici a fost eliminat în februarie 2014.
Putin știa de multă vreme că o alianță între Ucraina și Europa i-ar limita sever puterea. Scopul său este restabilirea imperiului sovietic. Acest imperiu a fost construit ținând cont de prezența Ucrainei în componența sa. Ucraina este coșul de paine al Rusiei. Până în zilele noastre, cea mai mare bază militară din afara Rusiei se află în Ucraina.
Putin a exercitat atât de multă presiune asupra Ucrainei, deoarece acest stat este piatra de temelie a visului său de a reconstrui Imperiul Rus! Piatra de temelie este piatra care împiedică prăbușirea arcului. Domnul Putin a făcut tot ce a stat la dispoziție pentru a-și menține visul în noul imperiu sovietic de la prăbușire. Și asta a însemnat să punem presiune semnificativă asupra Ucrainei.
ACELA O PERSOANĂ – O PERSOANĂ – ESTE RESPONSABILĂ PENTRU UNUI MARE SHIFT GEOPOLITIC ESTE DE O SEMNIFICARE DEPĂRĂTOR. Acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi avut voința de a-și folosi puterea și de a MULTA TREBURILE REGATULUI, pentru a folosi cuvintele lui Haggai (puteți comanda o copie gratuită a broșurii noastre Haggai: Domnul a început să zguduie Tronurile Regatelor pentru a înțelege mai bine sensul acestor cuvinte).
Acesta este Prințul Rusiei în afaceri.
Unii dintre cei mai importanți savanți și jurnaliști au numit invazia lui Putin a Ucrainei o criză INCREDIBILĂ. Despre acest lucru nu se vorbește prea mult în presa americană, dar a schimbat cursul istoriei mondiale. A adus lumea UNU MAI MARE PAS mai aproape de Al Doilea Război Mondial!
Cunoscând intențiile și roadele lor, ar fi trebuit să-i fi prevăzut disponibilitatea de a prelua puterea asupra Ucrainei – „piatra de temelie a … Imperiului rus reînviat”. Aceasta este cheia planurilor lui Putin pentru viitorul Rusiei. I-a revenit să corecteze ceea ce el consideră „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului”.
În anii 90, Germania a preluat conducerea în Europa, Statele Unite și Națiunile Unite pentru a-i scoate pe Balcani din fosta Uniune Sovietică. Este probabil că, la un moment dat, Germania a încheiat un acord cu Rusia și a refuzat să intervină asupra cuceririi lui Putin a Ucrainei.
Germanii au semnat deja un acord cu Rusia înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. O trădare similară se va repeta în viitorul apropiat.
Deci, ei fac afaceri!
Germania s-a confruntat literalmente cu întreaga lume pentru a prelua controlul asupra Balcanilor (citiți broșura noastră „Cucerirea Germană a Balcanilor”). Cu toate acestea, Germania nu a făcut nimic pentru a ajuta Ucraina, care a devenit aproape membră a Uniunii Europene! Nu vi se pare complet inutil?
Există multe semne că apare o nouă alianță între Germania și Rusia. Ce fac Germania și Rusia în umbrele din culise?
UMILIREA AMERICII
Unii politicieni americani au numit Germania cea mai apropiată prietenă a noastră în Europa. Profeția biblică mărturisește că Germania va trăda America, Marea Britanie și poporul evreu, așa cum nicio altă națiune nu o făcuse înainte (toate acestea sunt explicate în cartea noastră despre Ezechiel)!
Biblia prezice că „iubiții” noștri vor comite cea mai grea trădare. Acesta este gradul de naivitate și autoamăgire a superputerii americane și a aliaților acesteia în politica externă.
Invazia Ucrainei a fost o mișcare foarte îndrăzneață pentru Rusia! America nu a făcut nimic. WASHINGTON ESTE ATÂT DE CE N-A FOST GESTIONAT PENTRU A FURNIZI SUPORTUL FIRMEI ÎN PROTESTAREA UCRAINĂ!
În 1994, America i-a convins pe ucraineni să scape de armele nucleare sovietice. Le-am promis protecția noastră. Cu toate acestea, nu am fost nici măcar suficienți pentru a le trimite arme convenționale, pentru a putea respinge invazia rusească! Aceasta este atitudinea noastră trădătoare față de aliații noștri!
Puțini americani înțeleg dezastrul asta înseamnă pentru viitorul Americii. Pe măsură ce Europa condusă de Rusia, China, Iran și Germania câștigă putere și influență, politica externă a Americii a devenit un stoc de râs!
Cu toate acestea, unii europeni își dau seama că acțiunile lui Putin în Ucraina nu sunt un incident izolat. Putin face tot posibilul pentru a împiedica Georgia, Ucraina și restul fostei Uniuni Sovietice să dezvolte relații strânse cu Europa.
În 2014, domnul Putin a eliminat Statele Unite din ușa sa, împingând Kirgazistanul să alunge America din Manas. A fost ultima bază militară americană din Asia Centrală. Ea a fost principala bază de transbordare a operațiunii militare americane din Afganistan. Putin a oferit Kârgâzstanului o afacere importantă privind armele în schimbul refuzului de a reînnoi contractul de închiriere din America de Manas, încheiat în iulie 2014 – și a obținut ceea ce și-a dorit. De asemenea, el a convins administrația Obama să retragă programul de apărare împotriva rachetelor pe care America intenționa să îl implementeze în Europa.
Intervenția rusă în Orientul Mijlociu a permis brutalului regim sirian să dețină puterea. În plus, tocmai acest lucru a permis Iranului să se apropie de obținerea de arme nucleare.
În propria țară, Putin a transformat presa în aparatul său personal de propagandă. El a slăbit semnificativ democrația și a scos ghearele Dumei.
Putin și hoții săi din Kremlin și-au folosit puterea politică pentru a prelua controlul celor mai profitabile companii din Rusia, cum ar fi gigantul petrolului Yukos. În 2003, Grupul de informații Jaina a scris despre aceste preluări ale statului: „Este clar că Rusia trece printr-o tulburare politică masivă. Aceasta poate fi numită doar NAȘTEREA unei noi republici rusești … Această nouă republică va continua să reprezinte un amestec de economii de piață și de stat. Cu toate acestea, va deveni o țară în care pârghiile puterii politice și economice rămân în mâinile președintelui Vladimir Putin. PREȘEDINTELE RUSE A ORGANIZAT DECIZIA SA PROPRIE „. Aceste procese au câștigat impuls doar în anii de la redactarea raportului.
Iată ce am postat pe TheTrumpet.com pe 20 februarie 2014: „Vladimir Putin a fost în spatele războiului Rusiei împotriva Ceceniei, care a dus la peste 160.000 de morți. Se știe că Vladimir Putin este responsabil pentru încercarea de asasinat din 2004 pe șeful opoziției ucrainene, Viktor Iușcenko. Vladimir Putin și China sunt responsabili pentru vetoarea unui șir de sancțiuni ale ONU împotriva unora dintre cele mai temătoare regimuri ale lumii „.
„Acțiunile lui Putin în Rusia sunt deranjante și dezgustătoare. Este suspectat de moartea a peste 130 de jurnaliști de la inaugurarea sa ca președinte. El a distrus afacerile private, a zdrobit presa independentă, a pus infrastructura energetică a Rusiei sub controlul total al statului și a călcat pe Constituția rusă. În decembrie 2013, Putin a demis cea mai mare agenție de știri din țară, înlocuind-o cu Rusia Segodnya, care este, de fapt, un instrument pentru promovarea imaginii dorite a Rusiei în afara granițelor sale. În ianuarie 2014, singura organizație independentă de știri televizate, Dozhd TV, a fost amenințată în urma publicării unui sondaj care a supărat Kremlinul la un moment dat.
Occidentul a refuzat în cea mai mare parte să observe profunzimea răului pe care acest om îl întruchipează. Sub domnia sa, Rusia a devenit cea mai periculoasă superputere din lume. Puterea militară a Americii este în scădere rapidă, iar voința sa este complet ruptă.
PRIMUL TOAT CRIZEI ÎN UCRAINA ÎN BAZA CONCURENȚEI SUA. A DEMONSTRAT că SUPERPOWERUL AMERICAN ESTE ÎNTOTDEAGĂ DE LA ETAPA MONDIALĂ! Unde mai este America un exemplu pentru lume? Tot ce vedem este retragerea ei rușinoasă.
Aceasta înseamnă că unul dintre aceste imperii prădătoare și agresive va cădea în curând asupra Statelor Unite și le va devora. Aceasta este o lecție de istorie. Mai important, însă, profeția biblică prezice acest lucru.
Președintele Putin are o putere militară pe care nu se va teme să o folosească. America este puternică, dar îi lipsește voința de a-și folosi puterea. Acesta este motivul pentru care ne temem de acest „imperiu malefic”, așa cum l-a numit odată președintele Ronald Reagan. Niciun conducător rus nu a fost comparat cu Putin în gradul de rău diabolic din zilele lui Iosif Stalin.
Criza ucraineană continuă, iar America este latentă. Cu toate acestea, EUROPA este preocupată de profunzime! Schimbările pe care le-a provocat în Germania și Europa vor transforma TREBURILE REGELE!
Sub guvernarea lui Putin, Rusia înarmată cu bombe nucleare își transformă mașina de război într-o armată modernă, avansată din punct de vedere tehnologic din secolul 21 (armata americană se confruntă cu o lipsă periculoasă de resurse, iar o parte semnificativă a acesteia este depășită).
Prin metodele sale dure, președintele Putin nu numai că a readus Rusia la rolul său de putere mondială, dar și-a cimentat locul la cârma sa.
Există mulți conducători autoritari pe această lume. Totuși, Vladimir Putin trebuie să privim cu atenție specială. LISTA SERVICIULUI, NAȚIONALITATEA ȘI IDEOLOGIA CERTIFICĂ CE ESTE EL CARE EXECUTĂ PROFEȚIA BIBLICALĂ PRINCIPALĂ. Intervalul de timp al domniei sale indică, de asemenea, că nimeni în afară de el nu va îndeplini profeția din capitolele 38 și 39 din Ezechiel.
MENTALITATEA KGB
Pe 23 ianuarie 2016, Washington Post a publicat un articol al lui Peter Holia intitulat „Moartea unui fost operator KGB amintește de trecutul lui Vladimir Putin ca spion”. Citat: „În calitate de copil pufos pe stradă care și-a petrecut copilăria într-o clădire de apartamente sovietice aglomerată, Vladimir Putin a visat la ceva mai mare.”
„Când a devenit adolescent, a ajuns la concluzia că ceva a fost o carieră ca ofițer de informații.”
„Chiar înainte de a absolvi școala, am avut dorința de a lucra în inteligență. – citează biografia lui Putin postată pe site-ul Kremlinului. – Adevărat, mi-am dorit curând să devin marinar. Dar apoi din nou un cercetaș”.
„Biografia remarcă faptul că tânărul și ambițiosul Putin a vizitat chiar sala de recepție publică a KGB și a întrebat cum să devină ofițer de informații. I-au spus că poate începe prin a servi în armată sau a merge la facultate, de preferință la școala de drept.
„De atunci”, a citat site-ul Putin, „am început să mă pregătesc să intru în facultatea de drept la Universitatea de Stat din Leningrad”.
„PUTINUL I-A PUS BIOGRAFERILOR CARE ATRIBUIREA UNUI VIAȚE SPY A FOST INTERESATĂ ÎN MAI MAI MULTE DE CELE MAI MULTE DE IDEALE”.
„Ceea ce m-a uimit cel mai mult a fost modul în care forțele mici, literalmente forțele unei persoane, pot realiza ceea ce armatele întregi nu au putut face. – citat de The Telegraph. – Un cercetaș a decis soarta a mii de oameni ‘
„Putin și serviciul de informații externe KGB au fost în știri după ce a raportat că a fost foarte probabil să aprobe asasinarea unui alt fost operator KGB, Alexander Litvinenko, potrivit unui studiu publicat joi (21 ianuarie 2016) de Trezoreria Britanică. Litvinenko, un ofițer KGB transformat agent de informații britanic, a fost ucis în urmă cu aproape un deceniu după ce a băut poloniu radioactiv cu o ceașcă de ceai verde.
„Asasinarea în stil KGB, pe care o comisie parlamentară a numit-o„ grevă nucleară în miniatură pe străzile Londrei „, va atrage atenția asupra altor morți suspecte în rândul adversarilor lui Putin”, au scris Griff Witte și Michael Birnbaum în Washington Post.
„Pe patul său de moarte, Litvinenko l-a acuzat personal pe Putin că i-a aranjat atât moartea, cât și o serie de alte crime, inclusiv terorism și pedofilie.”
„La câțiva ani de la creșterea bruscă a puterii, rămâne întrebarea: CUM AFECTEAZĂ SERVICIUL KGB al PUTINULUI VIZIONAREA LUMII ȘI CUM CONTINUĂ INFLUENȚA REGULUL său?”
Aceasta este o întrebare importantă la care majoritatea politicienilor – inclusiv președintele Statelor Unite, Donald Trump – nu au reușit să răspundă corect.
„Criticii ardenți cred că obiceiurile sale autoritare sunt o moștenire a serviciului nemilos de informații care l-a transformat într-un spion priceput. „PUTIN”, a spus jurnalista rusă Maria Gessen pentru The Telegraph în 2012, „PRESTATURI KGB RESTAURATE PE SCALA DE STAT”.
” IDEOLOGIA COMUNISMULUI A FĂCUT, dar gândirea și metodele serviciilor sale secrete nu au plecat nicăieri „, a spus Alexei Kondaurov, un fost general KGB, care a intrat în politică, într-un interviu cu The Economist în 2007.”
Ideologia comunismului a dispărut cu adevărat? Solicitați o copie gratuită a broșurii mele Great Again și citiți capitolul doi: The Root of America’s Dangerous Turn Turn to Left. Vei vedea că nu este!
„[Potrivit lui Gessen, Putin] este„ un aparatchik obișnuit sovietic, cu emoții neobișnuit de puternice și cu o vindecare extraordinară”.
„[Jim] Hoagland a ajuns la concluzia că” Putin exprimă disprețul deschis față de opinia publică rusă și nu ține cont de consecințele economice și internaționale ale aventurii sale ucrainene – trăsăturile potrivite unui jucător de ebrietate.”
„Gessen a declarat pentru The Telegraph că ultimele etape ale carierei KGB a lui Putin au lăsat un operator patriot cu deziluzie și confuzie în timp ce privește din rândurile frontului frontului geopolitic prăbușirea Uniunii Sovietice și mii de ofițeri KGB umiliți aruncați înapoi de propriul stat.”
„Cred că multe dintre nemulțumirile sale se întorc direct în această perioadă”, a spus Gessen. – Să se regăsească în KGB într-o perioadă dificilă, să stea în afara țării, când totul s-a schimbat … ESTE UN OM FĂRĂ VENITOR – ACEASTA ESTE UNE DIN CARACTERELE CARACTERULUI SA. Și a păstrat această răzbunare. El caută să ramburseze pe toți cei care s-au opus vreodată Uniunii Sovietice „. Potrivit soției lui Litvinenko, Marina, această răspundere a depășit-o și pe soțul ei.
„În timp ce a ieșit joi în curtea supremă a Regatului Unit, ea a spus că este„ foarte fericită că acuzația de sinucidere a soțului său pentru Putin a fost CONFIRMATĂ DE CURTEA DIN ANGLIA.”
ACCEPTĂ PUTIN – NEGĂ DOMNUL
La 31 iulie 2015, candidatul la președinție Trump a declarat public: „Cred că voi putea să relaționez excelent cu Vladimir Putin”.
Pe 11 octombrie 2015, Trump a răsunat din nou, adresându-se CNN: „Cred că mă înțeleg foarte bine cu el. Și nu cred că în acest caz veți avea aceleași probleme ca acum.”
Iisus Hristos este spus: „Prin roadele lor le vei cunoaște”. În acest sens, președintele Trump pare să nu fie de acord cu Scriptura. Și va regreta! Este periculos de naiv în legătură cu Putin.
Niciun președinte american nu a încercat să mențină relații bune cu Rusia așa cum a făcut Barack Obama. Niciun guvern american nu s-a târât atât de umilitor în fața Rusiei!
La ce a dus asta? Prostul prinț rus a călcat pe administrația Obama!
Aparent, Trump se mișcă în aceeași direcție. Dacă da, vă garantez că va răni această țară mult.
Putin pare atât de nevinovat. E greu chiar să-l imaginezi furios. Cu toate acestea, Scriptura profetizează că el ar putea duce la mai multe morți decât orice alt conducător din istorie!
Războaiele dezlănțuite de domnul Putin vor duce direct la a Doua Venire a lui Hristos. Iisus Hristos știe foarte bine ce să facă cu conducătorii precum prevestitul prinț rus!
Acum să vă spun ce se întâmplă cu cei care se apropie de aprecierile lui Vladimir Putin și „se înțeleg bine cu ei”. Domnul are o părere puternică despre acest păcat grav comis de Israel. Cu toții trebuie să înțelegem părerea lui Dumnezeu. Altceva nu contează.
Cartea din Osea este o profeție despre Efrem și Israel; aceste două nume sunt interschimbabile. Efrem este numele vechi al popoarelor britanice; Statele din Regatul Unit, care includ Canada, Australia, Noua Zeelandă și Africa de Sud. Israelul aici înseamnă Statele Unite. Israelul biblic este mult mai mult decât un stat mic în Orientul Mijlociu; aceasta din urmă este starea biblică a lui Iuda (și din nou, pentru a vedea cine este înțeles de Israel în profeții, citiți cartea noastră gratuită, Statele Unite și Marea Britanie în profeții).
Observați ce se spune aici despre Efraim: „Toate sunt fierbinți ca un cuptor [ceea ce înseamnă că sunt împerecheate în corupție] și își devorează judecătorii; toți regii lor cad, ȘI NICIUNI dintre ei nu Îmi sună. Efraim s-a amestecat cu națiunile, Efraim a devenit ca o pâine neîntoarsă”(Osea 7: 7-8). „Unturned” înseamnă pâine care este arsă din interior. Este gata să se prăbușească, dar încă pare comestibil la exterior. Domnul spune că dacă Marea Britanie și America nu învață unele lecții, națiunile noastre se vor prăbuși ca pâinea arsă!
Nu ne putem lipsi de cea mai gravă dintre aceste acuzații: „NIMENI DE LA MĂ APELĂ!” Nimeni! Cu excepția celui ales al lui Dumnezeu, care a transmis acest mesaj.
În momentul cel mai groaznic din istoria pământului, popoarele lui Israel se bazează pe sine și pe aliații lor în loc să se întoarcă la Dumnezeu. NICIUNUL nu strigă Domnului. Toți au uitat de Domnul. Acești conducători nu strigă Domnului, așa cum au făcut-o mulți dintre conducătorii noștri în trecut. Acesta este INCREDIBLE – SPACE EVEN – SIN! Cea mai mare mânie a lui Satan este adusă împotriva Americii și Marii Britanii (Apocalipsa 12:12). Domnul Însuși S-a întors împotriva lor.
Ce se întâmplă CÂND ÎNCEPĂM ÎNCHIDERE CU PUTIN – ȘI ÎNTÂLNĂTORII NOASTRE LICĂ GERMANIA? VĂ RĂMÂNTĂM MAI ÎNCEPUT DE LA DOMNUL! Aici este vorba despre aceste linii! Acest lucru este mortal!
Fii atent la versetul al 9-lea al capitolului al 7-lea al cărții lui Osea în traducerea lui Moffat: „ALIENS a devorat puterea [lui Israel] … – străini precum Rusia, China, Iran și Germania, – părul cenușiu l-a acoperit, dar nu știe.” Politica externă a statelor noastre îi conduce la catastrofe și nu o cunosc complet!
„Iar mândria lui Israel este smerită în ochii lor și totuși nu s-au întors către Domnul, Dumnezeul lor și nu L-au căutat” (versetul zece, Moffat). Israelul este ca un porumbel prost și naiv. Se întoarce spre Rusia; se întoarce în Egipt; el se referă la Asiria – care se referă la Germania modernă. Când apelăm la aceste state pentru ajutor și intrăm într-o alianță cu ele, UITĂ DUMNEZEU! Cu toate acestea, numai Domnul ne poate salva în aceste vremuri groaznice!
În ciuda tuturor acestor necazuri și crize, nu apelăm la Domnul biblic! Căutăm ajutor și protecție de la puteri străine, nu de la Domnul!
Domnul răspunde: „Când vor merge, îmi voi arunca plasa peste ei; ca păsările văzduhului, le voi da jos; Îi voi pedepsi după cum a auzit congregația lor. Vai de ei, căci s-au retras din Mine; distrugerea lor, că au căzut departe de Mine! ” (versetele 12-13). În fața celei mai grave crize din istoria planetei Pământ, popoarele lui Israel încă refuză să strige Domnului! America și Marea Britanie trebuie să audă avertismentul lui Dumnezeu; cu toții suntem în pericol muritor!
Domnul spune că mesajul lui Osea a fost spus către națiunile lui Israel. Vedeți unde este mesajul acesta puternic proclamat popoarelor Israelului – în special popoarelor americane și britanice? Biserica lui Dumnezeu din Philadelphia transmite la televizor în toată America, precum și Canada, Marea Britanie, Australia și Noua Zeelandă. Domnul spune că adunarea voastră ÎNCEPTE mesajul său. Acest lucru este menționat direct în cartea Osea.
Unde este Domnul? Popoarele noastre se îndepărtează mai departe de Domnul. Pe măsură ce ne apropiem de Vladimir Putin, acesta îi permite să ne chinuie, iar acesta este exact ceea ce va face!
„Trâmbiță la buze!” – spune Domnul poporului Său în primul verset al capitolului 8 din cartea Osea. SCURTĂ ALARMA! Aduceți acest mesaj oamenilor!
Unde este această conductă? Adevărata Biserică a lui Dumnezeu a ridicat această trompetă pe buze și continuă să proclame acest mesaj despre ceea ce fac națiunile Israelului – America, Marea Britanie și poporul evreu -.
„Israel a uitat de Creatorul său și a construit temple, iar Iuda a construit multe orașe fortificate” (versetul paisprezece). Cu alte cuvinte, se bazează pe propriile forțe. Ei și-au pierdut credința în Domnul. Acest verset se încheie cu următorul text: „dar voi trimite foc [nuclear] asupra orașelor sale și acesta îi va devora palatele”.
Gog și Magog câștigă putere – iar calea lor duce în inima celui de-al treilea război mondial!
SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI
Aceeași scriptură care a prezis cu exactitate apariția puternicului prinț rus, profetizează și despre o superputere asiatică care va lupta pe câmpurile ultimului război mondial – în principal împotriva Europei condusă de Germania. Până atunci, popoarele americane, britanice și evreiești au căzut deja (Osea 5: 5). Se apropie un război între Rusia, China și Europa, condusă de Germania – un război la scară greu de imaginat! Milioane, chiar și miliarde de oameni vor muri. Bombele nucleare și alte arme de distrugere în masă vor afecta fiecare popor de pe Pământ!
Cu toate acestea, Scriptura prezice, de asemenea, că la sfârșitul tuturor acestor războaie, lumea va vedea cel mai mare eveniment din întregul univers: a doua venire a lui Mesia, Isus Hristos! După cum a spus Hristos însuși, dacă El nu s-ar fi întors, nicio carne nu ar fi fost salvată (Matei 24:22). Cu toate acestea, înainte de autodistrugerea umanității, El se va întoarce pentru a opri această nebunie!
VLADIMIR PUTIN ESTE O SEMNĂ, LITERALĂ SEMNUL REVENITULUI ÎNTÂRZIT AL IISUS CRISTĂ! Acesta este unul dintre cele mai înălțătoare mesaje din Scriptură. Ceea ce se întâmplă acum în Rusia va duce în cele din urmă la o trecere de la stăpânirea omului asupra omului la stăpânirea lui Dumnezeu asupra omului. Și de data asta aproape că a venit! Au mai rămas doar câțiva ani.
Ar trebui să avem o atenție atentă asupra lui Vladimir Putin. Sunt aproape sigur că el este „prințul lui Roș”, pe care Domnul l-a îndemnat pe Ezechiel să scrie acum două mii de ani și jumătate! Ar trebui să urmărim ce se întâmplă în Rusia și reacția la ea din Europa. Daniel capitolul 11 versetul 44 vorbește despre „zvonuri din est” care au deranjat Europa. Acțiunile lui Putin în Georgia, Ucraina, Orientul Mijlociu și în alte părți sunt deja îngrijorătoare pentru Europa și restul lumii. Învierea Rusiei – pe care o citim adesea în titluri – atestă împlinirea rapidă a profețiilor biblice despre vremurile de sfârșit!
În versetul al 23-lea al capitolului 38 din cartea lui Ezechiel se spune: „Și îmi voi arăta maiestatea și sfințenia Mea și mă voi descoperi în fața ochilor multor națiuni, ȘI ȘTIU CĂ SUNT DOMNUL”. Evident, această profeție nu a devenit încă realitate. Majoritatea oamenilor încă nu știu că Dumnezeu este Domnul. O schimbare mare se apropie.
Trebuie să înțelegem că aceasta este TIMPUL GLAD, deoarece Iisus Hristos se va întoarce pe acest Pământ chiar la sfârșitul războiului mondial care vine. Statele care luptă în ea vor fi distruse de Însuși Iisus Hristos!
Revenirea lui Isus Hristos se apropie – acest lucru este evident din profețiile biblice. Desigur, trebuie să studiem Scripturile pentru a înțelege aceste profeții. Au o semnificație atât de profundă și o asemenea importanță PENTRU TINE!
Gerald Flurry
https://ro.greatplainsparanormal.com/6465211-the-predicted-phenomenon-of-the-prince-of-russia-alternative-view#menu-8
Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara, Icoana Fiarei si Semnul Fiarei
Apoc. 13:11-13. Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata. Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant in fata oamenilor.
Apoc. 13:14-15. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie, si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.
Apoc. 13:16-18 Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.
Profeţia prezice că Statele Unite vor face ca întreaga lume să se închine Papalităţii prin acţiuni politice şi înşelăciune. Biblia spune: “[A doua fiară] săvârşea semne mai până acolo că făcea să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zi locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei [dintâi], care avea rană de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:13-14.
America protestantă va înşela lumea punând-o să facă “o icoană fiarei [dintâi]”, Papalitatea, prin intermediul miracolelor şi legislaţiei. A doua fiară va fi în stare să facă să “se coboare foc din cer”. Cu alte cuvinte Satana va fi în spatele unei mişcări religioase naţionale apostaziate din America ce-şi va exercita influenţa nu numai asupra politicii americane, ci şi asupra întregii lumi.
Apostolul Pavel ne-a avertizat spunând: “Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.” 1 Tim. 4:1. Vor fi făcute minuni pentru a-i rătăci pe oameni de la calea adevărului. Vezi 2 Tes. 2:8-10. Toate aceste minuni înşelătoare vor fi făcute pentru a rătăci lumea în închinarea adusă primei fiare şi în realizarea uni icoane primei fiare.
“Icoana fiarei” este o icoană, o asemănare a Papalităţii. Ea va fi o imagine în oglindă a supremaţiei papale din perioada Evului Întunecat, atunci când biserica domina atât chestiunile civile, dar şi pe cele religioase. În timpul Evului Întunecat Biserica de la Roma a devenit coruptă depărtându-se de simplitatea şi puritatea Evangheliei, prin acceptarea în practicile sale şi înălţând credinţe şi obiceiuri din religiile păgâne. Făcând astfel ea a pierdut Duhul şi puterea lui Dumnezeu.
Pentru a câştiga controlul asupra conştiinţei oamenilor, ea a căutat sprijinul puterii seculare. Rezultatul a fost Papalitatea, o biserică ce a controlat statul angajându-l mai departe în promovarea propriilor ei interese.
În aceste ultime zile, când bisericile de frunte din Statele Unite, unindu-se asupra unor anumite puncte de doctrină, vor face presiuni asupra legiuitorilor de a impune credinţele lor şi de a susţine instituţiile lor, atunci America protestantă va fi făcut o icoană sau o asemănare Papalităţii, iar ameninţările pedepselor civile asupra disidenţilor vor rezulta inevitabil.
Pedeapsa pentru refuzul de a aduce închinare fiarei
Care este pedeapsa pentru cei care nu se vor închina fiarei şi icoanei ei? Biblia spune: “I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească [legislativ], şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte. Şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” Apocalipsa 13:15-17.
Ce criză religioasă! Cei care nu se vor închina fiarei sau icoanei ei, sau care nu vor primi semnul fiarei, nu vor putea cumpăra sau vinde, şi în cele din urmă vor trebui să facă faţă unui decret de condamnare la moarte. “Icoana fiarei”, unirea bisericii cu statul, conduce la naşterea unei legislaţii religioase şi la o persecuţie religioasă.
Semnul fiarei
Ce se înţelege prin “semnul fiarei”? În primul rând “semnul fiarei” este semnul primei fiare, Papalitatea. Este deci un semn al stăpânirii papale. În al doilea rând “semnul fiarei” are de-a face cu “închinarea fiarei”. De aceea acest semn al stăpânirii papale are de-a face cu închinarea. În al treilea rând “semnul fiarei” are de-a face cu “icoana fiarei”, unirea dintre biserică şi stat. Ca atare primirea “semnului fiarei” începe atunci când statul va trece prin legislativ o serie de legi religioase care să oblige oamenii să se închine într-un anumit mod.
Ce declară Papalitatea a fi semnul puterii ei eclesiastice?
“Duminica este semnul stăpânirii noastre. … Biserica este deasupra Bibliei, şi această transferare este dovada acelui fapt.” The Catholic Record, September 1, 1923.
“Bineînţeles, Biserica Catolică pretinde că schimbarea [de la Sabat la Duminică] a fost lucrarea ei. Nu ar fi putut fi astfel, căci nimeni din acele zile nu ar fi visat să facă ceva în chestiuni spirituale şi religioase fără ea, şi lucrarea este semnul puterii ei eclesiastice şi al stăpânirii în chestiunile religioase.” The Catholic Mirror, September 23, 1893.
Are de-a face semnul stăpânirii papale cu închinarea? Da, într-adevăr! Are de-a face acest semn cu unirea bisericii cu statul? Cu siguranţă! O lege duminicală naţională în America va lovi exact împotriva libertăţii religiei. Va lovi de asemenea împotriva poruncii Sabatului găsită în Legea lui Dumnezeu. Vezi Exod. 20:8-11.
Ziua aproape uitată
Atunci când lumea noastră a ieşit din mâinile Creatorului era cu totul deosebită. Se puteau vedea dealuri şi câmpii, văi şi munţi. Peisajele erau împodobite cu flori care umpleau văzduhul cu parfumul lor plăcut, copacii maiestuoşi care se ridicau deasupra pământului erau cu mult mai mari şi mai splendizi decât cei de astăzi; împărăţia vegetaţiei era pur şi simplu magnific în varietatea ei de forme, culori şi mărimi.
Mai era apoi o împărăţie a regnului animal care cuprindea vietăţi de la furnică la elefant, de la leu la miel, de la peştele care înoată în apa mării la pasărea care umple văzduhul cu cântec. Toate aceste lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut au fost desăvârşite—o expresie a gândurilor şi planurilor lui Dumnezeu.
Ca un memorial al lucrării Sale creative, Dumnezeu a întemeiat Sabatul zilei a şaptea. Biblia spune: “Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse, şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.” Gen. 2:1-3.
Chiar din grădina Edenului Dumnezeu a prevăzut nevoia lui Adam şi a Evei de a lăsa deoparte propriile lor interese şi planuri într-o anumită zi a săptămânii, astfel încât ei să poată contempla mai pe deplin lucrarea Sa creată. Atât de importanta este păzirea Sabatului zilei a şaptea încât Dumnezeu a făcut din acest aspect o parte a celor Zece Porunci. “Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” Exod. 20:8-11.
De la vremea creaţiunii până la Hristos, oamenii lui Dumnezeu au păzit cu bucurie a patra poruncă privitoare la ziua de Sâmbătă, Sabatul zilei a şaptea. Hristos Însuşi “prin care au fost făcute toat lucrurile” (Col. 1:16), cu siguranţă că nu a uitat de Sabat. Biblia spune: “A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi după obiceiul Său în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească.” Luca 4:16. Ucenicii au continuat “obiceiul” şi exemplul lui Isus în păzirea Sabatului zilei a şaptea ca sfânt. Vezi Fapte 13:42-44.
Timp de secole majoritatea bisericilor creştine au păzit Sabatul zilei a şaptea. Abia în secolul IV găsim Biserica din Roma înlocuind Sabatul zilei a şaptea cu închinarea de Duminică. Aşa după cum notează un catehism catolic: “Noi păzim Duminica în locul Sâmbetei pentru că Biserica Catolică în Conciliul de la Laodicea (anul 364) a transferat solemnitatea de la Sabat la Duminică.” Peter Geirmann, The Convert’s Catechism, 50.
Biserica din Roma a învăţat cu claritate că transferarea de la Sabat la Duminică nu este bazată pe Biblie, afirmând: “Duminica este o instituţie catolică şi pretenţiile sale pentru păzirea ei poate fi apărată numai cu principiile catolice. … De la începutul la sfârşitul Scripturii nu se găseşte nici măcar un pasaj biblic care să garanteze transferul închinării publice săptămânale de la ultima la prima azi a săptămânii.” Catholic Press, Sydney, Australia, August, 1900.
Pentru a facilita convertirea păgânilor din Imperiul Roman la catolicism, Biserica din Roma a instituit ritualuri păgâne ca închinarea la soare, arderea de tămâie, icoane, sărbători, şi multe altele. Aşa cum notează istoria: “Biserica [din Roma] a făcut din Duminică o zi sfântă… în mare parte pentru că era sărbătoarea săptămânală a soarelui; pentru că era o politică creştină aceea de a prelua sărbătorile păgâne apreciate de oameni prin tradiţie, şi să le dea o semnificaţie creştină.” Arthur Weigall, The Paganism in Our Hristosianity, 1928, 145.
Când Biserica din Roma a înlocuit păzirea Duminicii, majoritatea celorlalte grupări creştine au continuat să păzească Sabatul zilei a şaptea. Chiar şi în secolul XI problema Sabatului a continuat să fie “subiectul unor aprige dispute între greci şi latini.” Neale, A History of the Holy Eastern Church, vol. 1, 731.
Însă astăzi Sabatul zilei a şaptea este ziua aproape uitată, chiar dacă în mai mult de o sută de limbi ale globului “Sâmbăta” este denumită “Sabat.” Spre exemplu: spaniolă/“Sabado”; rusă/“Subbata”; bulgară/“Shubbuta”; arabă/“As-Sabt”.
Totuşi există o veste bună! Peste tot în lume milioane de creştini din diferitele denominaţiuni creştine refac “spărtura” apărută în Legea lui Dumnezeu prin păzirea Sabatului zilei a şaptea. Vezi Isaia 58:12-14. Ei au ajuns să-şi dea seama că voia lui Dumnezeu pentru noi este aceea de a păzi toate poruncile Sale, inclusiv cea de-a patra referitoare la Sabatul zilei a şaptea. Vezi Evr. 10:16; Ioan 14:15; 1 Ioan 5:2,3.
Ultima chemare a Evangheliei către lume, descrisă simbolic de cei trei îngeri care zboară în mijlocul cerului, aduce laolaltă predicarea Evangheliei veşnice, sosirea ceasului judecăţii, închinarea adusă lui Dumnezeu ca fiind Creatorul nostru [prin păzirea Sabatului] şi avertizarea cu privire la închinarea adusă fiarei şi icoanei ei. Vezi Apocalipsa 14:6-12.
Această întreită solie care va ajunge la toţi oamenii înainte de a doua venire a lui Hristos ne învaţă să ne închinăm “Celui ce a făcut cerurile şi pământul, marea şi izvoarele apelor.” Apocalipsa 14:7. Descrie de asemenea biserica lui Dumnezeu a ultimelor zile sunt cei ce “păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Apocalipsa 14:12. Porunca ce ne învaţă despre închinarea adusă lui Dumnezeu ca şi Creatorul nostru este a patra poruncă, referitoare la Sabatul zilei a şaptea.
În mod tragic “închinarea adusă fiarei” este în directă opoziţie cu “închinarea adusă Celui ce a făcut cerurile şi pământul, marea şi izvoarele apelor.” Sfinţenia Duminicii, semnul stăpânirii papale, este în directă opoziţie cu Sabatul zilei a şaptea, semnul lui Dumnezeu. Problema de aici este mai mult decât o simplă chestiune privitoare la o zi diferită de închinare, în realitate este o problemă referitoare la stăpânire. De cine vom asculta?
Evident aceasta este o chestiune foarte importantă pentru Dumnezeu pentru că pedeapsa pentru închinarea adusă fiarei este condamnarea veşnică. Biblia spune: “Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe mână sau pe frunte, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu.” Apocalipsa 14:9,10.
De notat acest foarte important aspect; nimeni nu a primit încă “semnul fiarei”. Nimeni nu va suferi mânia lui Dumnezeu atâta vreme cât nu a primit suficientă lumină pentru a putea lua o decizie informată referitoare la Sabatul Domnului şi Duminica papală. Unii nu au auzit niciodată de cerinţele celei de-a patra porunci. Şi totuşi, majoritatea poporului lui Dumnezeu se află în bisericile care păzesc ziua de Duminică. Însă în aceste ultime zile Dumnezeu cheamă pentru o reformaţiune finală. Apelul de a păzi ziua aproape uitată va fi aspectul central în reforma bisericilor catolică şi protestante, pentru că a fost porunca cea mai călcată în picioare în timpul erei creştine.
Sursa: Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos
Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara, Icoana Fiarei si Semnul Fiarei
Identificarea Icoanei / Semnului Fiarei
Apoc. 13:11-13. Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata. Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant in fata oamenilor.
Apoc. 13:14-15. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie, si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.
Apoc. 13:16-18 Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.
Care este icoana fiarei, careia Dumnezeu ne avertizeaza sa nu ne inchinam? Pentru a identifica icoana fiarei, trebuie mai intai sa identificam fiara cu doua coarne care ajuta la formarea icoanei fiarei. Aceasta fiara cu doua coarne are urmatoarele semne de identificare:
1. Aceasta fiara s-a nascut in perioada in care papalitatea a primit rana de moarte, in 1798. Apoc. 13:11
2. Aceasta fiara s-a ridicat din pamant, spre deosebire de fiara dintai care s-a ridicat din mare. Daca marea reprezinta multe popoare si natiuni, atunci pamantul reprezinta o regiune mai slab populata. Astfel, aceasta natiune se va impune intr-o regiune cu putini locuitori.
3. Aceasta fiara are doua coarne ca de miel. Conform Bibliei, cornul reprezinta puterea. ,,Avea coarne… si acolo este ascunsa taria lui” Habacuc 3:4. Prin urmare, aceasta natiune are doua puteri separate, distincte una de cealalta. De asemenea, mielul este simbolul lui Hristos; deci, putem deduce ca aceasta natiune s-a intemeiat pe principiile crestine pure si nobile.
4. Totusi, aceasta fiara vorbeste ca un balaur; o ,natiune ,,vorbeste” prin autoritatile sale legislative si judiciare. ,,Coarnele ca de miel” si ,,vocea de balaur” indica un contrast izbitor intre declaratiile pacifiste si practicile acestei natiuni.
Care natiune corespunde acestor semne de identificare? Nu exista decat un singur raspuns: Statele Unite ale Americii.
1. SUA s-au infiintat in jurul anului 1798: O singura natiune era in formare in perioada in care papalitatea isi pierdea puterea, in anul 1798. Deci, aceasta profetie indica direct Statele Unite. SUA s-au organizat ca republica federala, pe baza adoptarii Constitutiei, in anul 1787.
2. SUA au fost create intr-o zona slab populata: SUA nu s-au dezvoltat in Lumea Veche, care era o aglomeratie de multimi super-numeroase, ci in Lumea Noua, unde traiau relativ putini locuitori.
3. In SUA exista doua puteri separate bazate pe principii crestine: SUA au o forma unica de guvernamant, unde Biserica si Statul se bucura de libertati garantate de Constitutie. Datorita acestui sistem de guvernamant, SUA sunt o adevarata republica (o imparatie fara imparat) unde functioneaza Biserica Protestanta (Biserica fara Papa), ambele puteri fiind complet separate. De asemenea, calitatile sale similare celor ale mielului au facut din SUA un refugiu pentru persecutatii si oprimatii mai multor natiuni.
4. SUA vorbesc ca un balaur: Legea fundamentala a SUA, inscrisa in Constitutie, garanteaza libertatea de constiinta a individului. Nici un alt drept nu este mai de pret sau mai fundamental. Totusi, SUA au inceput deja si in curand vor ajunge sa repudieze complet fiecare principiu al Constitutiei. Iar ceea ce confera o si mai mare semnificatie acestei miscari este faptul ca principalul tel este generalizarea respectarii duminicii ca zi de inchinare. O astfel de actiune este direct contrara principiilor acestui sistem de guvernare, spiritului institutiilor sale libere, Declaratiei de Independenta si Constitutiei. Constitutia prevede ca ,,Congresul nu va adopta nici o lege privitoare la infiintarea unei religii sau interzicerea practicarii libere a unei religii” si ca ,,nici o proba religioasa nu va fi impusa niciodata pentru calificarea pentru orice post intr-o institutie publica din cadrul Statelor Unite.”
Incompatibilitatea unei astfel de actiuni nu este mai mare decat incompatibilitatea reprezentata in simbol. Este fiara cu doua coarne ca de miel – pura si nevinovata, potrivit marturiei – care vorbeste ca un balaur. Chiar si simpla observare la stiri a ceea ce se petrece in prezent ca si in ultima vreme confirma aceasta descriere biblica.
,,Sustin cu tarie initiativa bazata pe credinta pe care o propunem, pentru ca nu cred ca incalca linia de separatie dintre Biserica si Stat si mai cred ca va face ca America sa devina o tara mai buna.” George W. Bush, facand o referire stangace la Clauza de Infiintare a unei Religii, citat din Conrad Goeringer, AANEWS #889 (28 februarie 2001), din publicatia Ateisti Americani. Aceasta declaratie ataca Declaratia Drepturilor din Constitutie, care interzice guvernului ,,referirea la infiintarea unei religii.”
,,Prioritatile noastre sunt credinta noastra.” George W. Bush, Greensboro, Carolina de Nord. 10 octombrie 2000, citat din Iacob Weinberg, ,,Bush-ism complet”
Mesajul clar transmis de noua administratie este ca America lui George W. Bush este o natiune crestina si ca ne-crestinii sunt bineveniti in ,,casa SUA” atata vreme cat sunt de acord sa accepte statutul de minoritate tolerata, mai degraba decat cel de cetateni pe deplin egali.” Alan M. Dershowitz, in ,,Bush isi incepe mandatul sfidand Constitutia” , Los Angeles Times, 24 ianuarie 2001
Profetia se va implini curand Este evident ca fiara cu doua coarne reprezinta SUA. Dar care este relatia dintre SUA si icoana fiarei? Desi SUA au fost create pe principii opuse papalitatii, in prezent observam cum SUA si Vaticanul conclucreaza mai strans pentru a-si spori influenta. Biblia ne spune ca intr-o zi, in viitorul nu prea indepartat, SUA vor pune in aplicare o lege care va impune cetatenilor sai, si apoi intregii lumi, sa se inchine fiarei, respectiv, papalitatii. ,,Ea [SUA] lucreaza cu toata autoritatea fiarei dintai [papalitatea] inaintea ei si face ca pamantul [mai intai SUA si apoi la nivel mondial] si cei care locuiesc pe el sa se inchine fiarei dintai [prin respectarea duminicii, impusa de papalitate], a carei rana de moarte [1798] fusese vindecata [1929]… Ea a zis celor care locuiesc pe pamant sa faca o icoana fiarei [imitand papalitatea atunci cand a folosit puterea civila pentru a pune in aplicare dogma religioasa] care avea o rana de sabie si traia.” Apocalipsa 13:14,14
In curand SUA vor renunta la libertatea religioasa pentru a impune respectarea Duminicii (semnul fiarei). Aceasta inseamna ca Biserica Protestanta va controla guvernul in indeplinirea programului sau. Cand se va intampla acest lucru, SUA vor fi realizat o icoana a Bisericii Romano-Catolice, unind Biserica cu Statul. Apoi SUA vor vorbi ,,ca un balaur” si isi vor exercita ,,intreaga autoritate a fiarei dintai” Apoc. 13:11,12; si vor demonstra acelasi spirit de intoleranta si persecutie manifestat de fiara dintai, papalitatea.
Prin urmare, intrucat libertatea religioasa se va pierde, persecutia minoritatilor dizidente va fi inevitabila si va urma o repetare a intolerantei religioase din Evul Mediu. ,,I s-a dat sa dea suflare icoanei fiarei [adoptarea legii respectarii duminicii]…, ca sa faca sa fie omorati toti cei care nu se vor inchina fiarei [care respecta sambata ca zi de inchinare si nu duminica]. Si face ca toti, mici si mari, bogati si saraci, liberi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte: Si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara sa aiba semnul acesta [celor ce respecta adevaratul Sabat li se va interzice sa cumpere sau sa vanda], sau numarul numelui ei…” Apocalipsa 13:15-17
Unii vor primi semnul ,,pe frunte” pentru ca au ales sa ,,creada o minciuna” 2 Tesaloniceni 2:11. Altii, desi convinsi ca duminica nu este adevaratul Sabat, se vor supune pentru a-si salva agoniseala si vor primi semnul ,,pe mana dreapta” , care este simbol al muncii. Pentru ca toate acestea sa fie adevarate, trebuie sa existe dovada ca papalitatea urmareste in prezent ca SUA sa instituie ca zi de inchinare duminica, si ca Protestantii din SUA, (dusmani istorici ai Romei), si-au schimbat atitudinea si isi exprima disponibilitatea de a colabora la adoptarea legilor privind respectarea duminicii. Exista o astfel de dovada? In prezent, multi Protestanti sunt favorabili papalitatii, ceea ce incurajeaza papalitatea sa incerce cu agresivitate sa impuna legislatia privind respectarea duminicii:
,,Toti americanii ar trebui sa ceara Presedintelui si Congresului sa adopte o lege federala – un amendament la Constitutie, daca va fi cazul – pentru ca (falsul) Sabat sa fie instituit ca Zi Nationala de Odihna.” Publicatia CATHOLIC TWIN CIRCLE, 25 august 1985, Articolul ,,Duminica zi libera”
,,In acest sens predecesorul meu, Papa Leon al XIII-lea… vorbea despre repausul duminical ca despre un drept al muncitorilor pe care Statul trebuie sa-l garanteze.” Papa Ioan Paul al II-lea, DIES DOMINI, 31 mai 1998
,,Ca urmare… crestinii vor lupta in mod firesc pentru a se asigura ca legislatia civila le respecta regimul de lucru cu tinerea duminicii ca zi sfanta. In orice caz, este o obligatie de constiinta sa le asigure repausul duminical astfel incat sa le permita sa ia parte la Euharistie, abtinandu-se de la lucrari si activitati incompatibile cu sanctificarea Zilei Domnului…” Papa Ioan Paul al II-lea, DIES DOMINI, 31 mai 1998
,,Crestinii [de pretutindeni] trebuie sa ceara recunoasterea duminicilor si zilelor de sarbatori religioase drept sarbatori legale.” Catehismul Bisericii Catolice, editia populara finala, 2000, par. 2188 Majoritatea liderilor Protestanti din SUA sunt gata sa ingroape securea disensiunilor cu catolicii:
,,Conducatorii bisericilor Protestante Americane si ai celor Ortodoxe de Rasarit care s-au intalnit cu Papa Paul al II-lea vineri au salutat prima lor discutie larg reprezentativa drept un punct de reper pe calea realizarii marii uniri… Reverendul Donald Jones, adept al Bisericii Metodiste Unite si presedinte ale facultatii de studii religioase din cadrul Universitatii Carolina de Sud, a denumit aceasta intalnire ca ,,cea mai importanta intalnire ecumenica a secolului.” Reverendul Paul A. Crow Jr. din Indianapolis, reprezentant ecumenic al Bisericii lui Hristos (Discipolii lui Hristos), a numit evenimentul ,, o noua zi a ecumenismului”, deschizand un viitor in care Dumnezeu <<ne aduna impreuna>>” The Montogomery Advertiser, 12 septembrie 1987
Billy Graham: ,,Am constatat ca toate convingerile mele sunt, in esenta, aceleasi cu ale drept-credinciosilor Romano-Catolici” McCall, ianuarie 1978. El l-a numit de asemenea pe Papa Ioan Paul al II-lea: ,,cel mai mare lider religios al lumii moderne.” The Saturday Evening Post, ianuarie -februarie 1980
Paul Crouch: ,,Voi eradica cuvantul Protestant chiar si din vocabularul meu… nu mai protestez impotriva a nimic… [a sosit] timpul pentru ca atat catolicii cat si ne-catolicii sa devina unul in Spirit si unul in Domnul.” Programul ,,Praise the Lord”, Reteaua de radiodifuziune Trinity, 17 octombrie 1989
Robert Schuller: ,,A sosit timpul ca Protestantii sa mearga la pastor [papa] si sa-i spuna ,,Ce trebuie sa facem pentru a ne intoarce acasa?” Los Angeles Herald Examiner, 19 septembrie 1987, pagina religioasa
David Wells: ,,Daca Catolicismul va deveni si mai catolic in viitor, ceea ce ma astept sa se intample sub actualul Papa, atunci diferentele teologice vor deveni mai evidente, dar aliantele noastre cu catolicii, impotriva culturii seculare, vor fi mai temeinice. In ceea ce ma priveste, sunt pregatit pentru acest compromis.” Eternity Magazine, sept. 1987
J. L. Packer: ,,Invatatura charismatica protestanta si catolica asupra vietii crestine este identica atat ca intentii cat si ca sens. Oare acest lucru nu este semnificativ pentru viitorul crestinismului?” L. I. Packer, Crestinismul astazi, 22 iunie 1992
https://andrerox.wordpress.com/2012/03/30/identificarea-icoanei-fiarei/
Voi, dimpreună cu tot neamul vostru de hoţi, borfaşi, curvari, mincinoşi- globalişti, lecuiţi-vă, prin naşterea din nou (Ioan, cap.3),ca să nu rămâneţi pe dinafară, unde arde focul gheenei veşnice-Ap.21/8 şi 22/15! Grăbiţi-vă, nu prin îmbăierea popeasca, inconştientă, pe bani ci, prin botezul în moartea lui Iisus, (Rom. cap. 6) să intraţi în Templul Cristic, la adăpost, descălţaţi de certuri, bârfe, datini, idolatrii şi de alte încălţări înnămolite prin mizeriile gunoierului! Dezbrăcaţi-vă de caracter, de proaste obicee şi de celelalte zdrenţe, descrise în Gal. 5/20, pentru a vă îmbrăca doar cu Hristos căci nimica bun nu locuieste in omul nenăscut din nou-zdrentuit (Rom,cap.7); Prin liantul Duh Sfânt inziditi-vă în Catedrala Duhovnicească, precum pietrele vii, având temelie şi Piatră Unghiulară- pe Hristos, ca să revărsaţi Miresmele Dumnezeieşti până la marginea cosmosului, (spurcat de satan-care este „matricea” comunismului, globalismului, capitalismului), pentru a-l extermina.. .
“IA-TI CRUCEA SI URMEAZA-MA!”
“Nu te teme nicidecum de ce ai sa suferi. Iata ca diavolul are sa arunce în temnita pe unii dintre voi, ca sa va încerce. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii.” [Apocalipsa 2:10]
Pastorul William Hinson a povestit despre discutia pe care a avut-o la un mic dejun cu un membru al bisericii sale, ce era un om de afaceri foarte prosper. Omul de afaceri îl cunoscuse pe Domnul Isus, de curand. N-a trecut mult timp de la aceasta decizie si el a trebuit sa cunoasca cat de mare este uneori pretul uceniciei. În timpul micului dejun, omul de afaceri a povestit pastorului marea dilema cu care se confrunta. În slujba mea eu dictam preturile produselor împreuna cu alte companii cu care colaboram. În timpul licitatiilor eu aranjam cu acei prieteni care sa fie pretul de vanzare a produselor, profitand pe rand din acest joc. În acest fel am scos multe companii de pe piata, împiedicandu-le pentru a cumpara produse cu un pret bun. Acum dupa ce am devenit crestin nu mai pot proceda la fel si le-am spus si colegilor mei ca nu ma mai pot asocia cu ei la aceasta înselaciune. Acestia mi-au zis, spunea omul de afaceri, daca nu voi continua în acelasi fel, ma vor scoate din jocul lor si voi pierde afacerea. De aceea am ajuns într-o mare dilema: Ce sa fac: sa-mi schimb modul necinstit în care am facut afaceri pana acum, sau sa continui sa fac acelasi lucru stiind ca este gresit? Omul de afaceri a fost onest si a marturisit ca practicele lui in afaceri nu erau potrivite cu principiile crestine. De aceea nu s-a mai asociat cu vechii parteneri. Acestia s-au tinut de cuvant si l-au scos afara din jocul lor. In acest fel omul de afaceri, prosper de altadata, a ramas fara obiectul afacerilor sale, iar compania lui a dat faliment. Grea decizie, nu-i asa?
Ia-ti crucea si lucreaza fara sa faci vreun compromis. Nu e suficient sa fii crestn doar cu numele ci fi un adevarat urmas al Domnului Isus.
Suntem gata si dispusi sa platim Pretul de a-L urma pe DOMNUL ISUS HRISTOS ?
-
Ioan 8:36. “Deci dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi.”
Din nou va scriu expresia inimii mele si tot ce vreau este ca cei care ma cred nebun sa stie ca mai bine nebun pentru HRISTOS DOMNUL decat pentru putregaiurile si putreziciunile lumii…
SOLDATII TATALUI MEU, luptati !!! Nu sunteti singuri in lupta, El a promis, va fi cu noi pana la sfarsit!!!…
Acum vreau sa impartasesc cu voi durerea mea… Multi se numesc crestini, nascuti din nou, dar nu sunt gata sa plateasca pretul… Si poate ziceti : ce pret ? Ca pretul a fost platit de HRISTOS la cruce… Da, asa este, dar nu vorbesc de pretul acela, ci de pretul de a-L urma, de a muri fata de tine si de a lepada tot ceea ce HRISTOS a spus sa lepezi si sa iti pliezi haina nu dupa lume, ci dupa Cel ce ti-a dat haina…
Vreau sa intelegeti ceva: HRISTOS este Cel revelat prin Biblie, nu cum cred multi. Multi zic ca sunt ai Lui, dar nu sunt gata sa renunte la atitudinile prin care arata ca au doar o forma de evlavie…Cu fetele care sustin ca sunt schimbate si IL urmeaza pe HRISTOS, daca ne aprofundam intr-o discutie vedem ca nu sunt gata sa isi acopere corpul, sa poarte o fusta sau o rochie de care sa nu fie nevoite sa traga de ele in incercarea de a le lungi pe parcursul predicilor sau cand stau in cor, ci pur si simplu sa fie lungi si punct. Fetelor si doamnelor… chiar nu va este rusine sa mergeti la mare sau la piscina in bikini si sutien ? Oare trupul vostru nu este Templul DUHULUI SFANT ? Oare voi sunteti excluse de la preacurvie ? Oare cati barbati v-au poftit pana acum ?
Barbati si tineri, nu va este rusine sa va dezbracati la bustul gol ? Voi care trebuie sa fiti preoti ? Dupa cum am zis, nu sunteti gata sa platiti pretul…Stiti de ce in casatoriile multora, sotiile ii santajeaza pe sotii lor cu tot felul de lucruri, chiar si cu cele intime ? Oare nu este clar 1Corinteni 7:4-5 ? “Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.
5. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.” Pentru ca acolo nu este lepadare de sine si HRISTOS DOMNUL nu poate veni acolo unde este santaj…Pretul… oamenilor, cei care inca sunteti cu inima impartita si sustineti ca sunteti nascuti din nou, ce intelegeti prin versetele acestea ?
1 Corinteni 6:19: “Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?” 20. Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”Galateni 5:17. “Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.”
Nu mai sunteti ai vostri…Pretul… Nu sunteti gata sa platiti pretul, voi cei care ziceti ca v-ati intalnit cu HRISTOS si va este frica sa IL propovaduiti sau va este teama de oameni… Aduceti-va aminte ce spune DOMNUL VIETII – Luca 12:4. “Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. 5. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. 6. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7. Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. 8. Eu vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu; 9. dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.”
Pretul… multi cand dau de greu, de prigonire, fug… Oamenilor cu inima impartita, ce spune DOMNUL VIETII ?
IOAN 15:18. “Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. 19. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. 20. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.”
Parerea mea este ca cei care nu sunt gata sa plateasca pretul de a-L urma pe HRISTOS, nu au murit fata de ei… si daca nu au murit fata de ei, au doar o forma de evlavie. Pentru ca Biblia spune: 1 Timotei 3:12. “De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.” Nu esti prigonit, nu traiesti in evlavie.
Dragilor, HRISTOS DOMNUL omoara firea, nu o mangaie.(Romani 6:4-7; Galateni 2:20).
“Crucea intersecteaza lumea, nu este paralela cu lumea”. A.W. Tozer
Crestinismul nu va fi niciodata prieten cu lumea, ci mereu va protesta impotriva obiceiurilor ei…Ne numim crestini si semenii nostri sunt ucisi in maternitati iar putini sunt cei care ies in strada sa predice, mai ales impotriva avortului…
Fetelor si baietilor, tinerilor, cum sa va ceara voua Biblia sa luati o fusta lunga sau sa fiti preoti cand voi nu sunteti gata sa va rugati pentru mancarea voastra cand o mancati la munca, la scoala sau pe o terasa ? Va este frica sa plecati capul inaintea DOMNULUI DUMNEZEU, pentru ca cine stie ce zic altii daca va vad ?… Vai de mine…Predicatorilor, e usor sa predicati numai dupa amvoane ? Dar de ce nu sunteti gata sa iesiti afara si sa spuneti aceleasi lucruri, exact aceleasi lucruri si in public ? Va este frica ? Uitati-va la marele nor de martori care ne inconjoara, Richard Wumbrand, George Whitefield, Leonard Ravenhill, Charles Spurgeon, Paul Washer, Jeff Rose etc. Oare ei sunt nebuni ? Scrieti numele lor pe YouTube si veti vedea, ori ca sunt extremisti, ca asa ii catalogheaza multi, ori va va fi rusine ca atunci cand alimentati masina, nu va deschideti gura sa predicati, sau la paine, sau la coada undeva. Predicarea in public nu este o forma de predicare, ci este un principiu, convingeti-va…
1. Paul Washer http://www.youtube.com/watch?v=Yzko1JpqmWw
2. Daca eu sunt nebun, pe acestia cum ii numiti? http://www.youtube.com/watch?v=rTgE5GRGdtcFormati predicatori care sa fie dedicati total pentru DOMNUL si sa nu va fie teama daca va vor lua locul in Biserica… Vai de mine… Imi ziceti ca ei au o chemare speciala ? Cititi VA ROG 2 Timotei 4:5. “…fa lucrul unui evanghelist si implineste-ti bine slujba.” Oare ce inseamna aceasta?
Sufar cand vad ca EVANGHELIA, MESAJUL GLORIOS al lui Dumnezeu care schimba vieti, este inchis intre cei patru pereti… Oare oamenii trebuie sa ajunga la noi in Biserici ? Asa a spus DOMNUL HRISTOS ? Oamenii sa ajunga in adunari sau Biserica sa mearga la oameni ? (Matei 28:19-20).Nevestelor, greu, greu tare cu supunerea fata de barbati, asa-i ? De ce puneti conditii ca daca ar fi asa sau asa, v-ati supune ? Oare HRISTOS DOMNUL nu v-a aratat supunerea ? Oare Efeseni capitolul 5 nu este clar ? Barbatilor, greu tare cu iubirea pentru neveste, asa-i ? De ce puneti conditii ca daca ar fi asa sau asa, v-ati iubi nevestele ? HRISTOS DOMNUL oare nu ne-a iubit pe cand eram noi inca pacatosi ? (Romani 5:8).
Logodnicilor, daca fetele nu va sunt supuse acum, in tot, nu vor fi supuse nici dupa casatorie. Fetelor daca baietii nu va iubesc de acum, nu va vor oferi nici dupa casatorie o iubire pura…Apropo… daca Dumnezeu nu impiedica facerea de copii, multi dintre voi care ziceti ca v-ati intalnit cu DOMNUL SLAVEI, de ce opriti nasterea de copii in sensul ca acum nu ii omorati ca cei din lume, ci ii programati ? Oare cine face sa ramana insarcinata sau sa nasca femeia, barbatul sau Dumnezeu ? Cine deschide si inchide pantecul, omul sau Dumnezeu ?
Luca 12:26. “Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?”Stiti ce fac cei mai multi ? Ei cred intr-un Dumnezeu SUVERAN, dar ei singuri isi programeaza copiii sa ii faca cand vor ei. Nu ma refer la cei care chiar au probleme medicale, ci la cei care chiar pot sa faca copii si afirma ca ne trebuie intelepciune, ca in zilele noastre e greu sa faci un copil. Oameni trecatori ce sunteti !!! Un suflet vesnic nu sunteti gata sa-l luati ca o binecuvantare din mana DOMNULUI DUMNEZEU, dar un lucru material precum o casa sau o masina care sunt trecatoare, abia asteptati sa va raspunda Dumnezeu la rugaciuni, asa-i ? Vai de mine… Bine a zis apostolul PAVEL, ca lucrarea fiecaruia va fi data pe fata si va fi testata prin foc (1Corinteni 3:10-15). Nu va este frica ca va pierdeti rasplata ?
Pacea lui HRISTOS Domnul Dumnezeu in om trebuie sa fie de cand omul este mantuit. Atunci daca asa este… cei care sustin ca sunt nascuti din nou si se cearta cu partenera de viata, cu logodnicul/a sau cu alti frati si surori, cum de zic ca au Pace cand au inima tulburata ? Ce ne-a zis DOMNUL ISUS ? “ SA NU VI SE TULBURE INIMA” si “ VA LAS PACEA MEA”…(Ioan 14:1,27).
Vedeti dragii mei, Biblia este clara, iar cei mai multi imi ziceti ca va judec… Imi pasa de voi si vreau ca in ziua DOMNULUI ISUS HRISTOS toti care ziceti ca ati fost schimbati de EL sa stati in picioare si sa nu plecati capul de rusine…
1 Ioan 2:28. “Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El.”E HAR sa stiti… Haideti pe genunchi, suflete dragi rascumparate prin Sangele DOMNULUI ISUS HRISTOS, sa cerem lumina in lucrurile acestea, ca multi traim in nestiinta, iar cei mai multi in razvratire…
Suntem gata sa platim pretul de a-L urma pe HRISTOS DOMNUL ? …
Apocalipsa 14:12. “Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”In HRISTOS DOMNUL este libertate fata de tot ceea ce am mentionat. Nu este ingrijorare, ci este libertatea pe care numai si numai EL o da, prin spalarea nasterii din nou si prin innoirea facuta de DUHUL SAU CEL SFANT in fiecare dintre noi care cu adevarat ascultam de TATAL si venim la EL…
Alin Lolos
M-am saturat de scuze ca sa nu pazim Cuvantul Lui Dumnezeu
Va rog, va rog intelegeti, cu Dumnezeu nu ne jucam… EL este un foc mistuitor, care nu Se lasa sa fie batjocorit… Mania Lui vine, mania Lui se descopera, mania Lui este anuntata de blandul ISUS HRISTOS…
Multi ne-am adancit in lanturile lenevirii si in lanturile inselaciunii, crezand ca suntem bine… Multi ne plangem ca suntem slabi, dar niciodata nu am trecut prin luptele celor care ne inconjoara ca un mare nor de martori ai lui HRISTOS DOMNUL si nu ne-am impotrivit pacatului pana la sange… Ce ne facem cand vine prigoana ? Adevarata prigoana… Iubita Biserica a lui HRISTOS DOMNUL… pregateste-te de selectarea celor care zic ca sunt ai Lui si nu sunt; de cei care sunt manjiti pana in maduva oaselor de intinaciunea lumii.
Acum e vara si multi care se numesc crestini alearga la acelasi potop de desfrau cu lumea. Trupurile noastre sunt numite “Temple ale DUHULUI SFANT” ( 1 Corinteni 3 si 6 ) dar multi merg la mare sau la piscina si nu numai ca ei sunt expusi la preacurvie, dar sunt si pricina de poticnire sau pacatuire atat pentru cei din Biserica cat si pentru cei nelegiuiti. Imbracaminte indecenta, muzica si obiceiuri lumesti, unde este chipul DOMNULUI HRISTOS ?M-am saturat de scuze ca sa nu pazim Cuvantul lui Dumnezeu, m-am saturat sa chem la pocainta doar pe cei intinati, trebuie sa chemam la pocainta mai intai pe pocaiti, trebuie sa chemam la sfintenie pe cei care zic ca sunt nascuti din nou.
Oare cati dintre noi pangarim si calcam Sangele DOMNULUI ISUS HRISTOS in picioare ? Oare cati dintre noi batjocorim pe DUHUL HARULUI ? Oare cati dintre noi trebuia sa fim omorati ca Anania si Safira ? Oare cati dintre noi facem afaceri necurate, bani la negru si bani nedeclarati la stat ? Oare cati dintre noi ne inselam cu pretextul ca vrem sfintenia, dar ne petrecem timpul in fata idolului numit televizor ? Cati platim cablul la stat degeaba pentru programe si emisiuni de divertisment ? Cati ne uitam la lucruri pe care Dumnezeu le dispretuieste ? Domnul zice: “lepadati-va de tot ce este spurcat si va voi primi.” 2 Corinteni 6:17. De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. 18. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”
“Intelepciunea striga pe ulite” – Proverbe 1:20, unde sunt fiii lui Dumnezeu care propovaduiesc neinfricati pe strazi, piete si in locurile nelegiuite ? Unde sunt cei invatati cu facultati si teologii carora le este rusine sa-si deschida gura in public sa-L propovaduiasca pe DOMNUL ISUS HRISTOS fara sa se rusineze de EL ?
Ma gandesc ca daca ar iesi toti alesii Celui Prea Inalt sa-L propovaduiasca pe HRISTOSUL Cel Inviat, nu ar mai fi loc de eretici sau de cei care zic ca sunt crestini dar nu sunt…Pentru multi eu sunt nebun, dar stiu un lucru si ma rog pentru aceasta: Doamne, adu trezire in ROMANIA !!! Daca ma intrebati: se poate ? Da, bineinteles ca se poate, dar trezirea incepe cu mine si cu tine ! De aceea, pocaieste-te si crede in DOMNUL ISUS HRISTOS DUMNEZEUL CEL VIU SI ADEVARAT, cere DUHUL SFANT sa vina peste tine si fa voia TATALUI CERESC…
Sunt ingandurat si trist pentru semenii mei, sunt trist pentru cei care zic ca sunt nascuti din nou si nu sunt, sunt trist pentru cei care zic ca IL au dar nu IL au pe EL, dar mai trist sunt pentru cei care sustin ca s-au intalnit cu EL, dar trairea lor lasa de dorit…
As vrea sa plang, dar mai bine va las cateva versete din Biblie care exprima ceea ce simt :
Ieremia 9:1. “O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!
2. O! dac-aş avea un han de călători în pustiu, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş depărta de el! Căci toţi sunt nişte preacurvari şi o ceată de mişei.
3. Au limba întinsă ca un arc şi aruncă minciuna; şi nu prin adevăr sunt ei puternici în ţară; căci merg din răutate în răutate, şi nu Mă cunosc, zice Domnul.
4. Fiecare să se păzească de prietenul lui şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi; căci orice frate caută să înşele şi orice prieten umblă cu bârfe.
5. Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău.
6. Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei, şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască – zice Domnul.”
7. De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, îi voi topi în cuptor şi îi voi încerca. Căci cum aş putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu?
8. Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse.
9. Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?
10. Munţii vreau să-i plâng şi să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite vreau să fac o jelanie; căci sunt arse de tot şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele au fugit şi au pierit.
13. Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu şi nu l-au urmat;
14. ci au umblat după aplecările inimii lor şi au mers după Baali cum i-au învăţat părinţii lor.”Frati si surori, amici si prieteni, familie si rude, vecini si straini:
POCAITI-VA SI INTOARCETI-VA LA DUMNEZEUL CEL VIU, intoarceti-va la Creatorul si Facatorul vostru, care nu oboseste iertand (Isaia 55:7). Acceptati dragostea Lui Dumnezeu in HRISTOS ISUS si dati-I Lui pacatele voastre. Simtiti-va ticalosia si tanguiti-va, oameni cu inima impartita ( Iacov 4:9) caci cine stie daca Domnul Dumnezeu nu Se va intoarce de la mania Lui si va lasa in urma Lui belsug de binecuvantare ( Ioel 2:14)… EL a spus, singurul mod prin care ne poate ierta este cum cere EL, prin DOMNUL ISUS HRISTOS care a platit pacatele noastre si care ne-a dat indrumari atat de clare… Pocaiti-va, pocaiti-va, pocaiti-va si credeti in DOMNUL ISUS HRISTOS !!!…
Ezechiel 33:30. “Fiul omului! Copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor şi zic unul altuia, fiecare fratelui său: „Veniţi, dar, şi ascultaţi care este cuvântul ieşit de la Domnul!
31. Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al Meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor.
32. Iată că tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut cu un glas frumos şi iscusit la cântare pe corzi. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc.
33. Când se vor întâmpla însă aceste lucruri – şi iată că se întâmplă! – vor şti că era un proroc în mijlocul lor.”
Lucrurile nebiblice precum traditia si religiile idolatro-pagane
Nu-ti impietri inima, ci vezi daca ceea ce am spus este din Biblie. Cerceteaza Scriptura !
Un lucru este clar si simplu, DOMNUL ISUS HRISTOS a dat o singura Invatatura si aceasta Invatatura nu se contrazice. Nu sunt mai multe Invataturi si nu este scrisa in alta parte decat in Biblie, care este formata din Vechiul si Noul Testament. Acum daca asa este, de ce unii oameni pun traditia pe acelasi grad cu Biblia, adica de ce pun traditia la aceeasi egalitate cu Scriptura ? Daca traditia ar fi adevarata, atunci Biblia ar spune asta, dar tot ceea ce spune Biblia, adica Cuvantul lui Dumnezeu, care este infailibil si care vorbeste impotriva traditiei si a oricarui manuscris care este diferit de Invatatura lui, contrazice traditia. In plus, Biblia contrazice traditia si traditia contrazice Biblia, ceea ce acestea doua sunt intr-o totala si continua contrazicere, care nu se imbina una cu alta. In alte cuvinte, traditia a fost facuta de om, dar Biblia este scrisa de insusi Dumnezeu.
Repet si imi doresc sa fie mult mai clar pentru unii, Dumnezeu nu se contrazice si nu a dat o invatatura ca sa il innebunesca pe om, sa nu stie ce sa mai creada, ci a dat o invatatura clara care sa fie calauza in trairea omului.
Acum vreau sa va intreb ceva si acest lucru imi intarata duhul in mine, asa cum si lui Pavel i se intarata in Fapte 17:16, vreau sa va intreb: nu este adevarat ca crestinul trebuie sa creada Biblia exact asa cum este ? Cu siguranta da. Acum daca asa este, inseamna ca omul care se declara crestin crede Biblia 100 % exact cum este scrisa. Dar ceea ce am realizat este ca cei mai multi care se declara crestini, dar trairea lor lasa de dorit, nu isi citesc Biblia, ba mai mult, nu cred Biblia, ci traiesc dupa o traditie sau o religie, traiesc chiar dupa parerile lor, care nu au deloc de-a face cu Dumnezeu sau cu Invatatura LUI HRISTOS DOMNUL. Este ca si cu otrava de sobolani. Pentru ca sobolanii sa manance acea otrava, aceasta trebuie imbinata 95 % cu mancare buna, iar 5 % otrava, altfel cum ar putea s-o manance si sa moara ? Tot asa este si cu traditia si religiile, au otrava in ele, iar conform Bibliei in Galateni 1:6-9 orice invatatura straina sa fie anatema. Atunci cand vorbesc cu oamenii religiosi, mai ales din religia ortodoxa, va dati seama ca de multe ori imi scot Biblia si le arat clar scris negru pe alb, ca majoritatea lucrurilor pe care cultul ortodox le practica si le cred, nu se bazeaza pe Scriptura, ci pe alte scrieri, mai ales se bazeaza pe o traditie nesustinuta de Scriptura, iar tot ce este in afara Scripturii, este fals si erezie. Tineti minte vorba: Sola Scriptura !
Vreau sa va scriu mai jos cam tot ceea ce religia ordodoxa practica si crede, lucruri care nu se bazeaza pe Scriptura.
Una dintre cele mai mari erezii este ca se inchina la fecioara Maria, aducand tot felul de argumente, lucruri care nu sunt sustinute de Biblie. De obicei imi place sa intreb: Credeti ca Dumnezeu TATAL, FIUL SI DUHUL SFANT este Atotputernic, Atotprezent, Atotstiutor, Sfant, Drept, Dragoste ? Unii zic ca ei cred asta si imediat ii intreb, atunci de ce va inchinati fecioarei Maria si ii atribuiti ei acest statut ca al lui Dumnezeu ? Conform Bibliei, Dumnezeu este singura persoana care detine aceste atribute, iar inchinarea trebuie adusa numai si numai Lui, dar multi din religia ortodoxa, se inchina fecioarei Maria, ca si cum ea este la fel de infailibila ca Dumnezeu insusi si multi prin faptul ca se inchina ei, o ridica pe ea la acelasi statut cu al lui Dumnezeu Creatorul. Unii zic ca Maria este mijlocitorul dintre noi si Dumnezeu, ceea ce este fals, pentru ca Biblia spune clar in 2 Timotei 2:5 “Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.” Asa ca prin faptul ca te inchini unui om, prin faptul ca te inchini fecioarei Maria, prin faptul ca te inchini Apostolilor, in alte cuvinte, prin faptul ca te inchini unei creaturi, aceasta este blasfemie si erezie. Nicaieri nu gasim in Scriptura asa ceva, iar argumentele unde scrie sa nu te inchini decat lui Dumnezeu, le vedeti in video-ul “De ce invatatura ortodoxa este falsa si nebiblica ?”
Vreau sa va scriu mai jos tot ceea ce se practica in unele religii, care nu sunt biblice, nu sunt sustinute de Dumnezeu si nu veti gasi niciodata asa ceva in Biblie. VA ROG NU MAI TINETI DE O RELIGIE, si nu mai continuati sa va dati argumente din afara Bibliei, ci credeti in EVANGHELIE si pocaiti-va crezand cu adevarat in DOMNUL ISUS HRISTOS ! Durerea mare este ca cei mai multi zic ca ei cred in Invierea DOMNULUI ISUS HRISTOS, iar atunci cand incep sa le zic planul lui Dumnezeu cum iarta omul, ei imi zic: “pai ce a inviat cineva sau s-a intors cineva din morti ? ” E nebunie iar cu aceste vorbe ale lor, ne dam seama clar ca ei nu cred in HRISTOS si nici in invierea Lui, altfel n-ar intreba asa ceva. Dar totusi, sa zicem ca unii chiar cred in invierea DOMNULUI ISUS HRISTOS, dar priviti care este durerea. Pai daca crezi in Invierea lui Isus Hristos si crezi in faptul ca HRISTOS inainte sa fie rastignit a zis: “Voi invia a treia zi”, atunci inseamna ca trebuie sa crezi tot ceea ce HRISTOS a zis despre EL si despre Invatatura pe care o cere de la noi, nu-i asa ? Ei bine, daca ei zic ca, cred in Invierea lui HRISTOS, de ce nu se pocaiesc de pacate, pentru ca Hristos a zis ”pocati-va si credeti in Evanghelie” Marcu 1:15, iar in alt loc a zis clar, “EU sunt Calea, Adevarul si Viata, nimeni nu vine la TATAL decat prin Mine.” Ioan 14:6.
EL nu a zis ca este o cale, sau un adevar, sau o viata, ci a zis clar, ca EL este Calea, Adevarul si Viata. Ceea ce vad in tara si nu numai, cei care se declara crestini ortodocsi, nu cred in HRISTOS, nu asculta de vorbele lui HRISTOS, ci tin de o religie de parca ar scrie in Biblie ca religia ortodoxa este de la Dumnezeu !
Am o intrebare pentru cei care tin de religia ortodoxa si care in loc sa creada Cuvintele lui HRISTOS scrise in Biblie, cred si practica total altceva, numai voia lui Dumnezeu nu. Intrebarea este urmatoarea: daca va nasteati in India, sau intr-o insula, tot religia ortodoxa va era in cap ? Voi nu vedeti ca de mici si eu si voi am fost manipulati si fara ca noi sa vrem, ne-au botezat fara sa credem in HRISTOS si fara sa acceptam membralitatea in cultul ortodox ? Ganditi-va si nu mai tineti de religie, ca nu religia ne duce in rai, ci HRISTOS, daca ascultam si credem ce ne zice. De ce credeti ca si la televiziune si pe strazi si oriunde vorbesc cu oamenii, nu ii chem la un cult sau la o religie, ci ii trimit la casele lor sa-si ia Bibliile in serios, sa se pocaiasca de pacatele lor, sa creada cu adevarat Evanghelia, iar dupa aceea, ei singuri vor veni la adunare si-L vor urma pe HRISTOS in Invatatura Lui pana la capat.
Marcu 1:15 El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”
Urmatoarele lucruri sunt nebiblice, lucruri care se practica in religia ortodoxa: botezul de mici, inchinarea la icoane, inchinarea la tot felul de sfinti sau apostoli, inchinarea la moaste, inchinarea la ingeri, apa sfintita, pomeni si rugaciunile pentru morti , altare si spovedania la popi, iertarea prin fapte bune sau prin efortul omului, inchinarea la fecioara Maria , traditia , combinarea intre Vechiul Legamant si Noul Legamant, etc, nu sunt biblice, iar toti cei care inca practica aceste lucruri nu isi cunosc nici Biblia si sunt si rataciti, pentru ca se bazeaza pe total altceva decat pe Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia. Daca doriti sa ascultati sau sa vedeti o descreiere mai mare a acestor lucruri, ca rog sa dati clic aici, iar dupa ce dati clic mai jos aveti toate subiectele ce tin de aceste lucruri. Clic aici:
De ce invatatura ortodoxa este falsa si nebiblica ?
Nu esti in Invatatura lui HRISTOS, nu esti al lui HRISTOS.
Vorbind cu foarte multi oameni ortodocsi, unii din ei aduc acest argument in favoarea lor, bineinteles ca au facut dintr-un verset o invatatura, ceea ce nu este Biblic sa faci o invatatura dintr-un singur verset, ci trebuie sa vezi toata Biblia ca sa intelegi Adevarata Invatatura. Ei ca sa continue sa se bazeze pe traditie sau pe alte manuscrise, pe care ei le au, amintesc de acest verset : Ioan 21:25 “Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.”
Odata cu acest verset, ei zic, vezi, mai sunt si alte scrieri, traditia, acatistele, canoane etc . Stop, stop, stop ! Versetul nu zice ca s-ar mai fi scris si alte scrieri, ci zice clar ca “dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul”, ceea ce inseamna ca nu s-au scris, punct. Iar cei care sustin ca ar fi mai multe manuscrise pe care trebuie sa le credem, va intreb, de ce contrazice Biblia, sau de ce Biblia contrazice aceste manuscrise sau traditii pe care ei le tin ? Daca ar fi adevarate, n-ar trebui sa fie una cu Cuvantul lui Dumnezeu si aceeasi invatatura ? Si inca un lucru, imaginati-va ca tot in aceeasi Evanghelie zice clar in Ioan 20:30 “Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta.
31. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.”
Versetul 30 se refera ca mai sunt evenimente din trairea DOMNULUI ISUS HRISTOS scrise de Apostoli, dar tot in Biblie scrise nu in traditii sau alte manuscrise. Sunt Matei, Marcu, Luca, Faptele Apostolilor, etc. Iar unele relatari despre apostoli si unele relatari din Biblie, sunt scrise si pe paginile istoriei, dar tot ceea ce este demn de crezare 100%, este numai si numai Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, pentru ca in istorie unele lucruri oamenii le-au inteles gresit si le-au scris gresit, dar Biblia este scrisa sub inspiratia Duhului Sfant si totodata pastrata ca sa fie demna de crezare.
Iar versetul 31 spune clar ca ceea ce avem scris, ne este scris ca sa credem si ne este indeajuns. Ceea ce vreau sa zic este ca Biblia este scrisa de insusi Dumnezeu prin oameni, iar Dumnezeu nu omitea sa scrie ceva in Scriptura, daca era necesar pentru noi, ci a fost scris exact totul perfect ca noi sa avem si sa credem. Deci nu sunt alte scrieri pe care trebuie sa le credem, decat Biblia, punct. Cand veti crede asta, veti vedea cine este cu adevarat HRISTOS si veti vedea totodata si plata pacatelor noastre care este iadul vesnic, daca nu ne pocaim crezand in HRISTOS DOMNUL.
Astfel ajungem la concluzia ca cei mai multi se regasesc in aceste versete:
Tit 1:15 Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.
16. Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.
Sunt trist pentru ca cei care nu stiu Biblia le dau dreptate ortodocsilor sau celor care nu au nicio treaba cu Invatatura Domnului Isus Hristos, de aceea va indemn fierbinte sa va cititi Bibliile si sa credeti ceea ce este scris acolo, nu alte invataturi, nu alte erezii. Astfel putem spune clar si realist ca religia ortodoxa nu se bazeaza pe Biblie, iar noi am fost si multi altii inca sunt manipulati, ramanand in aceasta minciuna a diavolului, ca “ortodox m-am nascut si ortodox mor.” Aceasta expresie este spusa pentru ca multi se simt bine in religia lor, practicand pacatul, iar altii inselandu-se amarnic, aceasta rezultand judecata lui Dumnezeu impotriva idolatriei si Evangheliei straine. Ma intreb, daca cei din India spun: “ hindus m-am nascut, hindus mor ” ? Ce inselare sa crezi ca religia in care te-ai nascut este cea care duce in IMPARATIA LUI DUMNEZEU. Omul nu se naste in ortodoxie sau in alta religie, ci se naste in pacat, iar daca cu adevarat vedeti asta, atunci veti realiza ca intrarea intr-o religie, de cele mai multe ori ne este manipulata de ceilalti care cred ca fac bine, botezandu-ne fara sa vrem, inscriindu-ne fara sa ne dam acordul intr-un cult, ca apoi noi sa tinem de aceste religii pagane, crezand ca avem adevarul. Ce nebunie, ce tragic, ce ridicol !
Ca sa vezi cu adevarat originalul, ca sa vezi cu adevarat Adevarul, mai intai trebuie sa ai Adevarul. Imaginati-va daca vin la voi cu o bacnota de 50 de euro, dar este trasa la xerox, probabil o iei, te uiti la ea si zici “pleaca de aici, este falsa”. Intrebarea este urmatoarea: de unde stii ca este falsa ? Bineinteles ca stii de unde este falsa, pentru ca ai avut originalul. Odata in timp ai avut 50 de euro originali 100%, de aceea pentru ca ai avut originalul iti dai seama de fals. Ei bine dragii mei, tot asa este si cu Invatatura lui HRISTOS, luati Biblia, cititi Noul Testament, cititi Vechiul Testament si va veti da seama ce este Adevarul, care este Adevarul, va veti da seama de bazele Scripturii, va veti da seama de Cuvintele Vii ale lui Isus HRISTOS, iar dupa ce veti sti Adevarul, ori de cate ori va veni o minciuna, ori de cate ori va veni o erezie in viata dumneavoastra, veti sti ca este ceva strain, pentru ca voi aveti ADEVARUL. Domnul sa ne ajute la aceasta! Amin.
In concluzie, tot ce face traditia este sa linisteasca constiinta pentru o vreme; faci inconjurul bisericii la Paste de cateva ori si crezi ca esti absolvit de pacat, dar in tine, de fapt nu s-a produs nicio schimbare conform Bibliei, te tot tii de unele sarbatori, legi si ritualuri, bineinteles toate prin efortul omului, ceea ce Biblia spune clar ca nu prin efortul omului se capata mantuirea, ca daca ar fi asa degeaba a murit HRISTOS DOMNUL. DECI TRADITIA PE CARE MULTI O PRACTICA SI O RIDICA IN SLAVI, NICIODATA NU O SA DUCA PE NIMENI LA DESAVARSIREA CUGETULUI, pentru ca mereu si mereu, indiferent de ceea ce practici din traditie, ritualuri, icoane, inchinari la Maria sau Apostoli, moaste, sarbatori, pomeni, spovedanii, cotizatii sau rugaciunile eretice din diferite carticele la diferiti sfinti, pacatul tot nu este biruit si nu poti sa fii iertat in felul acesta, pentru ca in primul rand Mantuirea si iertarea pacatelor se capata doar prin DOMNUL ISUS HRISTOS, iar in al doilea rand, toate aceste lucruri din adunarile pagane si idolatre sunt erezii, minciuni ale diavolului, care orbesc omul si-l fac sa creada ca ceea ce practica este cerut de Dumnezeu Creatorul, cand de fapt toate sunt impotriva lui Dumnezeu si pe langa faptul ca nu sunt sustinute de Biblie si sunt interzise de Dumnezeu insusi, toti care le practica si nu se vor pocai dupa invatatura Bibliei, nu pot sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu. De aceea pocaiti-va si credeti cu adevarat in Domnul Isus Hristos in care este Mila, Har, Indurare, Bunatate, Iertare si DRAGOSTE !
Inca un subiect care trebuie spus este ca Maria dupa nasterea Domnului Hristos a mai avut copii si inchinarea la ea, la apostoli, la ingeri este idolatrie. Pentru o descriere mai mare a acestor lucruri va rog sa dai clic aici:
Maria a mai avut copii dupa nasterea Domnului Hristos si inchinarea la ea este idolatrie
Mai este practică îndrumarea Bibliei?
UNII OAMENI SPUN CĂ NU. Un medic a comparat folosirea Bibliei ca îndrumător în viață cu folosirea în prezent la ora de chimie a unui manual din 1920. În opinia scepticilor, e ca și cum s-ar folosi manualul de utilizare al unui calculator scos din uz pentru a pune în funcțiune un calculator de ultimă generație. Cu alte cuvinte, unii oameni consideră că Biblia este o carte depășită.
Cine ar folosi un ghid atât de vechi într-o lume a tehnologiei avansate? În prezent, nenumărate site-uri și bloguri conțin o gamă largă de sfaturi și îndrumări. Multe emisiuni de lifestyle și talk-show-uri aduc în atenția publicului larg opiniile a numeroși psihologi atotștiutori, mentori sau autori de cărți. Pe rafturile librăriilor se găsesc o mulțime de ghiduri de dezvoltare personală, promovând astfel o industrie cu profituri de miliarde de dolari.
Probabil te gândești: De ce să consult Biblia, o carte scrisă cu aproape 2 000 de ani în urmă, când pot să accesez rapid informații recente? Ai putea înclina să le dai dreptate scepticilor, care spun că urmând îndrumarea unei astfel de cărți vechi este ca și cum ai folosi un manual depășit. În realitate însă, raționamentul este greșit. Deși știința și tehnologia progresează încontinuu, necesitățile oamenilor nu s-au schimbat. Chiar și în prezent, oamenii își doresc să aibă o viață plină de sens, să fie fericiți, să trăiască în siguranță, să se bucure de relații bune cu membrii familiei și să aibă prieteni adevărați.
Deși e o carte veche, Biblia abordează subiecte care vizează aceste necesități. Biblia afirmă că este inspirată de Creatorul nostru. De asemenea, ea afirmă că ne poate oferi îndrumare în orice aspect al vieții și că ne poate ajuta să facem față oricărei probleme. (2 Timotei 3:16, 17) Mai mult decât atât, Biblia afirmă că sfaturile ei sunt mereu actuale. Da, că nu se demodează niciodată! Biblia însăși spune: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu”. (Evrei 4:12)
Sunt adevărate aceste afirmații? Este Biblia o carte depășită sau este ea practică pentru zilele noastre, adică o carte vie? Acest număr al revistei Turnul de veghe, primul dintr-o serie de ediții speciale, te va ajuta să găsești răspuns la aceste întrebări.
Cele 12 teze despre Israel
Un grup de lideri crestini europeni din organizatia Christians for Israel a elaborat 12 teze despre poporul evreu. Materialul a fost lansat recent in Romania, la Timisoara, si ofera argumente despre locul Israelului in planul de mantuire al lui Dumnezeu.
De-a lungul timpului crestinii au promovat teoria inlocuirii si anume, ca Biserica este cea care conteaza inaintea lui Dumnezeu, iar Israelul mai putin.
Liderii bisericilor crestine sunt indemnati sa recunoasca locul si rolul poporului evreu din perspectiva Bibliei.
Alfa Omega TV s-a alaturat acestui efort de a prezenta adevarul despre poporul ales prin realizarea unei serii de emisiuni sub genericul „De ce Israel?”, avand ca tema „Biserica si Israelul – cele 12 teze.”
Intreaga documentatie referitoare la modul in care Biserica ar trebui sa se raporteze la Israel poate fi descarcata de pe site-ul alfaomega.tv.
Stire difuzata in emisiunea Mapamond crestin 724 – 3 iunie 2018. Ultimele stiri crestine – http://alfaomega.tv/stiri
Manuscrisele de la Marea Moarta ne dezvaluie secrete de acum 2000 de ani
Au trecut 70 de ani de la descoperirea Manuscriselor de la Marea Moarta de niste pastori beduini si arheologi. Conform lui Chris Mitchell, expertii mai afla noutati in urma acelei descoperiri.
Desi aceste ramasite par doar niste scoarte pentru gunoi, acestea fac parte dintr-o comoara din antichitate.
Oren Ableman de la Autoritatea pentru Antichitati din Israel le-a gasit. A digitalizat si a publicat Manuscrisele de la Marea Moarta.
„Parea gunoi. Cu ochii liberi nu se putea vedea nimic pe aceste fragmente.” a spus Oren.
Acesta este laboratorul unde expertii examineaza fragmente din Manuscrisele de la Marea Moarta, descoperite acum 70 de ani. Aici am impresia ca aud ecoul vremurilor biblice de acum 2.000 de ani.
„Munca mea consta in compararea scrisului de pe aceste fragmente cu alte manuscrise. Am descoperit chiar la inceput ca scrisul e acelasi la toate manuscrisele examinate.” a mai spus expertul.
Ableman a folosit tehnologie avansata in imagistica pentru a reexamina 82 de fragmente pe care nu le-a putut citi inainte. 12 dintre fragmente au avut suficient text pentru a putea fi examinate.
„Cel mai bun exemplu pe care il am este acest fragment. Cuvantul pe care l-am citit acolo este cuvantul ebraic „zimrah” care inseamna „cantec”. Pe baza scrisului de mana al scribului pot spune ca acest fragment apartine Manuscriselor Psalmilor.” a declarat Oren.
Un alt fragment indica faptul ca poate exista inca un manuscris. Pnina Shor conduce unitatea care se ocupa de Manuscrisele de la Marea Moarta. Ea vede o legatura deosebita intre manuscrise si celebrarea a 70 de ani de la fondarea Israelului.
Era ajunul zilei de 29 noiembrie cand s-a votat la ONU pentru partitionarea Palestinei. Fiul profesorului Sukenik numara voturile la radio, in timp ce profesorul Sukenik era la birou cu unul dintre primele manuscrise, cand a descoperit ca tinea in mana un manuscris de pe vremea celui de-al doilea Templu. El a spus: „Ce poate fi mai simbolic decat faptul ca, in timp ce votam pentru fondarea Israelului, eu tin in mana un manuscris vechi de 2.000 de ani?”
70 de ani mai tarziu, manuscrisele de la Marea Moarta inca mai dezvaluie noi informatii din trecutul lor antic.
Stire difuzata in emisiunea Mapamond crestin 724 – 3 iunie 2018. Ultimele stiri crestine – http://alfaomega.tv/stiri
De ce Biblia este practică mai ales pentru zilele noastre?
 Când se menționează despre Armaghedon și faptul că noi trăim în zilele din urmă ale acestui sistem de lucruri, mulți se ridică să ia în bătaie de joc și să spună că este cea mai nepractică parte din întreaga Biblie, să crezi că Dumnezeu are de gând să lupte într-o bătălie a Armaghedonului pentru a-i distruge pe cei răi și să anunțe o împărăție perfectă care va transforma pământul într-un paradis global. Și mai nepractic și mai lipsit de rațiune, spun ei, este mesajul care declară că noi trăim în zilele din urmă.Scripturile arată că Isus Cristos, la cea de-a doua prezență a Sa, nu vine în carne și sânge într-o formă vizibilă pentru oameni. (Ioan 14:19; 1 Corinteni 14:45) Împărăția Lui este în ceruri. El este întronat acolo. Dar El își întoarce atenția spre pământ pentru a face să fie dată o avertizare înainte de Armaghedon, bătălia Dumnezeului Cel Atotputernic, în care cei răi vor fi șterși complet de pe fața pământului la fel cum au fost cei din zilele lui Noe. Armaghedonul nu este o luptă între națiuni ci este bătălia lui Iehova, dusă prin Cristos și îngerii Săi, împotriva lui Satan, a demonilor lui și a reprezentanților lor vizibili de pe pământ. (Apocalipsa 16:14-16; 19:11-21; 20:1-3) Avertismentul este dat înainte în așa fel încât persoanele sincere care iubesc dreptatea, care vor să își folosească mintea, care nu sunt orbite de strălucirea amăgitoare și de fastul acestei civilizații, să poată discerne apropierea Armaghedonului și să facă pașii necesari pentru salvare. |
AVERTISMENT PENTRU APROPIEREA IERNII
În Scripturi, această bătălie a Armaghedonului este ilustrată ca un timp de iarnă. Isus Cristos, vorbind despre ea ca despre cel mai mare necaz care va veni peste pământ, a asemănat-o cu asprimea iernii. – Matei 24:20, 21.
Să luăm în considerare că anumite semne vizibile indică apropierea iernii. Cerul albastru al verii face loc cerului gri mohorât al toamnei târzii. Temperaturile scad, vânturile se întorc din sud și vin dinspre nord, cu un frig care ajunge până la oase, aducând cu ele viscole. Seva copacilor se retrage în pământ, fluxul vieții încetinește, frunzele cad, zilele devin foarte scurte. Ajungem pe calendar la timpul care arată că este vremea pentru anotimpul iernii. Din instinct, animalele apreciază însemnătatea acestor schimbări. Păsările se adună în stoluri pentru zborul spre sud. De asemenea, unele animale de uscat și de apă și anumite insecte migrează. Alte insecte fac rezerve de hrană, așa cum este albina care îngrămădește miere în stupi de-a lungul sezonului favorabil al verii și se retrage înăuntrul adăposturilor ei aprovizionate cu hrană pentru a trăi până la sfârșitul iernii. Multe alte animale se pregătesc atunci când văd semnul apropierii iernii, nu migrând sau făcând provizii de hrană în vizuini, ci schimbându-și obiceiurile de hrănire pentru a depune grăsime în propriile corpuri și îngoșându-și blana pentru a se feri de frigul care se apropie.
Nu ar fi foarte practic pentru animale, insecte și păsări să refuze să se pregătească pentru migrație, izolare sau hibernare pentru supraviețuirea lor față de asprimea iernii. Ignorarea semnului care arată apropierea iernii ar însemna moarte. Aceste animale, păsări și insecte nu au o asemenea inteligență încât să aprecieze semnul apropierii iernii, dar Iehova Dumnezeu le-a înzestrat cu instincte care le face să acționeze pentru pregătire și autoconservare. Ar fi și mai nepractic, însă sinucigaș pentru ele, să ignore sau să refuze să asculte de stimulii lor instinctivi care-i mișcă să facă pregătirile caracteristice speciei lor.
Omul poate citi semnele vremii, poate observa de pe calendarul său că după cronologia anotimpurilor, se apropie iarna. El poate vedea fața schimbată a cerului, frunzele care cad, zilele care se scurtează, temperaturile care scad, vânturile care se schimbă, viscolele, păsările care migrează și animalele care se îngrașă pentru hibernarea din timpul iernii. Datorită inteligenței sale, omul este capabil să înțeleagă că iarna este la ușă. Datorită inteligenței sale, omul nu are nevoie să se bizuiască pe instinct și el nu posedă nici un astfel de instinct care să-l ghideze. Isus s-a referit la abilitatea omului de a citi semnele vremii pe cer, apoi a adăugat ca un fel de mustrare că mulți oameni nu erau capabili să citească semnele timpurilor, semnul prezenței Sale și al sfârșitului lumii. Prin intermediul inteligenței, omul își dă seama de apropierea literală a iernii. Prin intermediul aceleiași inteligențe, el ar trebui să fie capabil să observe apropierea iernii Armaghedonului. (Matei 16:1-4) La fel de sigur este dat un semn al venirii Armaghedonului, un semn vizibil omului, pentru ca acesta să fie întemeiat pe baza inteligenței și nu pentru a fi simțit prin intermediul vreunui instinct, al unei intuiții sau al unei presimțiri. Ce este prin urmare, acest semn dat?
Discipolii lui Isus i-au pus aceeași întrebare: „Spune-ne, când vor fi aceste lucruri, și care va fi semnul prezenței Tale și al sfârșitului acestui sistem de lucruri?” Ca răspuns la întrebare, Isus a spus că o națiune se va ridica împotriva altei națiuni și o împărăție împotriva altei împărății într-un război mondial, în urma cărora vor veni epidemii, lipsă de hrană și cutremure în multe locuri. Urmașii Săi vor fi urâți de toate națiunile, persecutați, unii uciși, și chiar dintre urmașii Săi mulți se vor poticni, iar unii vor urî și vor trăda pe cei care vor rămâne statornici. În ciuda opoziției, acești credincioși vor îndura până la sfârșit, propovăduind veștile bune ale împărăției stabilite, tuturor locuitorilor pământului pentru o mărturie înainte ca să vină sfârșitul la Armaghedon. Pe durata acestor întâmplări, va fi „durere printre națiuni, neștiind ce să facă din cauza urletului mării și al agitației ei, în timp ce oamenii vor leșina de frica în așteptarea lucrurilor care vor veni peste pământul locuit”. Mările agitate ale umanității se vor năpusti și vor spumega chiar împotriva lor și într-un efort inutil de a calma agitația furtunoasă, oamenii vor constitui corpuri de guvernare internaționale și le vor ridica în locul sfânt rezervat împărăției lui Cristos, pretinzând că acești înlocuitori politici vor aduce pacea și prosperitatea despre care Biblia prezice că vor veni doar prin intermediul Împărăției. Când acest lucru este văzut, Isus a spus că este timpul pentru a fugi la locul de scăpare al lui Iehova. – Matei 24; Marcu 13; Luca 21.
Cristos a declarat de asemenea că propovăduirea evangheliei împărăției îi va separa pe oamenii de pe pământ, despărțindu-i cum desparte un păstor oile de capre, cei asemenea oilor luând poziție pentru Împărăție și câștigând viață veșnică, iar cei asemenea caprelor care se opun, fiind mânați în distrugere la Armaghedon. (Matei 25:31-46) Alte profeții arată și alte părți ale semnului apropierii Armaghedonului. Petru a vorbit batjocoritorilor care vor umbla după poftele lor, vor rânji batjocoritor la auzul avertismentului, și vor întreba: „Unde este prezența promisă a Lui? De ce, de când părinții noștri au adormit în moarte, toate lucrurile continuă să fie exact ca la începutul creației?” (2 Petru 3:3, 4). Iacov a profețit că vor fi cei foarte bogați care își vor strânge averea pentru zilele din urmă, că ei nu vor da plata muncitorilor, dar că nimic din toate acestea nu le va folosi în zilele mâniei Sale la Armaghedon (Iacov 5:1-6). Să lăsăm ca 2 Timotei 3:1-5, 12, 13 să întregească tabloul împrejurărilor din zilele din urmă:
„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi. Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.”
Profețiile Bibliei arată că în decursul acestui timp al necazurilor fără precedent, al lucrării de predicare și al divizării oamenilor, Cristos va începe să domnească în mijlocul dușmanilor Săi, iar la punctul culminant al acestei perioade, va izbucni Armaghedonul. (Psalmii 110:1, 2; Apocalipsa 11:15-18) Apoi, cu privire la aceste serii de întâmplări vizibile, Isus a concluzionat: „De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” (Matei 24:32-34) Începând din 1914, nu a văzut generația noastră războaie mondiale, foamete, epidemii, cutremure, persecuția și uciderea martorilor lui Iehova, și încă propovăduirea în lumea întreagă a veștilor bune că Isus Cristos este întronat în puterea Împărăției în ceruri? Nu vedem noi de asemenea, suferința națiunilor, oameni cu frică pentru ceea ce văd că urmează să se întâmple, cele mai rele situații de delincvență atât adultă cât și juvenilă, milioane de iubitori de plăceri mai degrabă decât de Dumnezeu dar care îmbracă o formă ipocrită de devotament evlavios, și în sfârșit, Liga Națiunilor și acum Națiunile Unite care caută să conducă lumea și pe care liderii lumii, religioși și politici, au ridicat-o în slăvi ca pe singura speranță pentru pace și ca „expresia politică a împărăției lui Dumnezeu pe pământ”? Mai mult decât atât, aceste lucruri au început să se întâmple la timp, pentru că întocmai cum calendarul nostru ne spune când trebuie să sosească iarna, la fel cronologia Bibliei ne-a spus că aceste evenimete urmau să înceapă în anul 1914 A.D. Prin urmare, generația noastră este generația care va vedea începutul și sfârșitul acestor lucruri, inlcusiv Armaghedonul.
SEMNUL COMPLEX
Și acesta este un punct care nu trebuie trecut cu vederea. Toate aceste întâmplări combinate constituie un semn. Fiecare în parte nu este un semn propriu-zis. Este doar o parte din acest semn complex. Este ca în cazul iernilor literale. Simplul fapt că zilele se scurtează nu dovedește iminența iernii. Zilele devin mai scurte din luna iulie. Doar căderea frunzelor nu dovedește nimic. Din unii copaci cad frunze în timpul anului iar altora le cad frunze din cauza bolii sau secetei. Chiar cerul de vară poate deveni gri pentru un timp și se pot stârni furtuni neregulate sau perioade de frig pot veni în toamna târzie; dar nici una dintre acestea luate separat nu dovedesc sosirea iernii. Dar când toate situațiile menționate mai înainte sunt prezente, atunci ele împreună indică în mod cert apropierea iernii.
Așa stau lucrurile cu evenimentele din zilele din urmă. Când aceste evenimente sunt menționate ca indicând zilele din urmă, multe persoane spun că astfel de lucruri s-au întâmplat în trecut, că istoria se repetă, că părinții noștri au spus că aceste evenimente s-au întâmplat în zilele lor și că lor li se spusese că zilele din urmă vor fi în timpul lor. Ideea este că oamenii au interpretat în mod greșit evenimentele. Ei nu au apreciat că nu doar unul, două sau o jumătate din aceste lucruri trebuie să fie văzute, ci toate. Semnul nu înseamnă doar războaie, sau foamete, sau epidemii, sau cutremure, sau persecuții, sau predicare a evangheliei sau situații de teamă, dezorientare și delincvență. Nici unul din aceste evenimente luate separat nu semnifică faptul că ne aflăm în zilele din urmă. Dar când TOATE aceste întâmplări vor trece peste o generație, în ordinea sau seriile prezise, fără nici una lipsă, atunci TOATE ACESTE LUCRURI ÎMPREUNĂ VOR CONSTITUI UN SEMN.
Când vedem acest semn complex, este timpul să luăm în seamă avertismentul lui Isus de a fugi la organizația lui Dumnezeu pentru salvare în timpul Armaghedonului. Amânarea ar fi fatală pentru noi, și din acest motiv Isus, având în minte timpul iernii Armaghedonului, a spus: „Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.” (Matei 24:20, 21) Este prea frig pentru a fugi în acel timp de iarnă și prea târziu pentru salvare în perioada sabatului. Cu acea ocazie, Iehova va fi cel care va lucra prin intermediul lui Cristos la Armaghedon, pentru a-Și justifica Numele. Dacă vrem să facem ceea ce este necesar și să fugim pentru a ne pregăti să supraviețuim Armaghedonului, trebuie acum să discernem semnul, să îl recunoaștem, să aflăm cerințele lui Iehova pentru noi și să ne luăm precauțiile elementare ascultând exact acum sfatul Său despre cum putem rezista furtunii Armaghedonului.
Pentru noi, a ignora acum semnul complex al apropierii Armaghedonului ar fi fatal pentru noi exact cum ar fi pentru rândunică să refuze să zboare în sud, sau pentru marmotă să hiberneze, ori pentru albină să-și facă provizii de mâncare pentru iarnă. Ni s-ar întâmpla așa cum este declarat la Ieremia 8:20: „Secerișul a trecut, vara s-a terminat iar noi nu suntem salvați.”
CEA MAI PRACTICĂ ACUM, ÎNAINTE DE ARMAGHEDON
Cu Armaghedonul prevăzut pentru această generație, putem aprecia de ce Biblia este practică în special pentru zilele noastre. Nu numai că rezistă acuzațiilor nechibzuite aruncate asupra ei de oameni de știință și de atei; nu numai că îl dovedește pe Dumnezeu adevărat și pe oameni mincinoși, pe aceia care ar face-o ridicolă și inutilă; nu doar că aplicarea principiilor sale drepte ar elimina majoritatea necazurilor care torturează sferele sociale, economice, politice și militare ale acestei lumi; nu numai că preceptele ei aplicate în relațiile umane de fiecare zi ar îndepărta tensiunea nervoasă și ar așeza tovărășia plăcută la locul ei; nu doar pentru toate aceste motive copleșitoare este Biblia atât de practică pentru noi acum, dar în primul rând este practică, deoarece ea ne va trasa drumul prin furtuna periculoasă a iernii Armaghedonului și ne va ghida pe porțile unei lumi noi mult mai înviorătoare și durabilă decât oricare primăvară literală ar putea exista vreodată. – Isaia 2:2-4; 11:6-9; Apocalipsa 21:1, 4.
Dacă acceptăm și urmăm acum Biblia ca pe ghidul nostru practic, după Armaghedon vom privi peste distrugerea realizată de mânia dezlănțuită a lui Iehova Dumnezeu. Vom vedea dărâmăturile acestei civilizații care a fost prea mândră și îngâmfată. Împrăștiate pe fața pământului vor zace cadavrele acelor oameni practici, realiștii încăpățânați ai acestei lumi, deștepții care au considerat Biblia neștiințifică, cei nelegiuiți care au considerat Biblia contradictorie, filozofii religioși care au considerat Biblia legendară, fanaticii înguști la minte care au făcut Cuvântul Său ridicol și fără valoare, și masele celor orbi care au urmat aceste călăuze oarbe și care au considerat Biblia nepractică pentru viață în era atomică a lumii. Toți sunt orbiți de Satan Diavolul, care este el însuși cea mai mare călăuză oarbă a acestui sistem rău de lucruri. (Matei 15:14; 23:16-26; 2 Corinteni 4:4) Noi nu vrem să culegem roadele unei astfel de orbiri. Nu vrem să fim orbi ca unii ca aceștia, până când albul arată negru și negrul arată alb, până când ceea ce este practic arată nepractic și ce este nepractic arată practic. Să lăsăm această lume veche să ne batjocorească și să ne facă proști și ignoranți. Nu este o surpriză, deoarece aceasta a fost de asemenea prezisă:
„Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi. Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. … Înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor. Şi iarăşi: Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.” – 1 Corinteni 1:18-29; 3:18-21.
În cuvântul lui Dumnezeu există înțelepciune pentru cei îndeajuns de înțelepți să țină seama de ea, și totuși făcând aceasta ei apar ca nebuni în ochii acestei lumi vechi. De asemenea, semnul sigur al zilelelor din urmă și al apropierii timpului de iarnă distructiv al Armaghedonului poate fi discernut acum. Deoarece acesta este ca o nebunie și este nepractic pentru această lume, noi nu avem nici un motiv să-l privim astfel și să fie atât de nepractic încât să murim împreună cu lumea. Nu permite Bibliei tale să se umple de praf! Studiaz-o! Beneficiază de înțelepciunea ei! Apreciază-i caracterul practic! Conformează-te principiilor ei, supune-te poruncilor ei și ai protecția divină pe care ea o promite celor ascultători. Vei avea speranța supraviețuirii iernii Armaghedonului care va lua prin surprindere și va îngheța în gheara rece a mormântului pe majoritatea oamenilor. Nu ignora semnul apropierii Armaghedonului, nu mai mult decât ignoră animalele venirea iernii. La fel cum ele țin seama de stimulii lor instinctivi pe care Dumnezeu le-a sădit în ele pentru a se pregăti, la fel și tu acționează cu ajutorul inteligenței primite de la Dumnezeu în timp ce privești în jurul tău, vezi semnul complex al sfârșitului acestui sistem rău de lucruri și pregătește-te să treci prin el în conformitate cu proviziile lui Iehova. Intră în viața veșnică într-o lume nouă, liberă de păcat și suferință, necazuri și moarte. Este singura cale practică acum, în mijlocul acestei lumi vechi muribunde. Și de vreme ce Biblia este singura carte care face clară această cale, ea este Cartea Practică, în special pentru zilele noastre.
Ca si IOV,fiecare ESTE PUS LA ÎNCERCARE
Satan 1-a supus imediat pe Iov la diverse încercări. Maiîntâi, i-au fost furate sau omorâte animalele. Majoritatea servitorilor i-au fost ucişi. Aceste pierderi i-au cauzat probleme
economice. Apoi, toţi cei zece copii ai lui Iov au murit în
mod tragic într-o furtună. în pofida acestor încercări cum-
plite, „Iov n-a păcătuit şi n-a vorbit nimic necuviincios îm-
potriva lui Dumnezeu”. — Iov 1:22.
Dar Satan nu s-a oprit aici. Cu siguranţă, el s-a gândit
că Iov putea să facă faţă pierderii averii, a servitorilor şi a copiilor, dar că s-ar întoarce împotriva lui Dumnezeu dacă s-ar îmbolnăvi chiar el. lehova i-a permis lui Satan să-1 lovească pe Iov cu o boală dureroasă şi dezgustătoare. însă nici chiar boala nu l-a făcut pe Iov să-şi piardă credinţa în Dumnezeu. Dimpotrivă, „în toate acestea, Iov n-a păcătuit cu buzele lui”, sau nu a vorbit împotriva lui Dumnezeu. — Iov 2:10.
Iov nu ştia că toate problemele lui erau cauzate de Sa-
tan. Necunoscând detaliile legate de controversa ridicată
de Diavol privitor la suveranitatea lui lehova, Iov s-a temut
că Dumnezeu a trimis asupra lui acele necazuri (Iov 6:4;
16:11-14). Cu toate acestea, Iov i-a rămas integru lui leho-
va, dovedind că insinuarea lui Satan, potrivit căreia îi slujea
lui Dumnezeu din motive egoiste, era neîntemeiată!
Rămânând fidel, Iov i-a oferit lui lehova posibilitatea de
a da un răspuns zdrobitor,la acuzaţia calomniatoare a lui Sa-
tan. Iov a fost într-adevăr prietenul lui lehova, iar Dumne-
zeu l-a răsplătit pentru fidelitatea lui. — Iov 42:12-17.
ACUZAŢIA LUI SATAN
în capitolul 11, am văzut cum a pus la îndoială Satan Diavolul suveranitatea lui Dumnezeu. Satan 1-a acuzat pe Dumnezeu că minte şi a insinuat că Iehova a fost nedrept când nu le-a permis lui Adam şi Evei să decidă singuri ce era bine şi ce era rău. După păcatul acestora şi pe măsură ce pământul se umplea de urmaşii lor, Satan a pus la îndoială motivaţia tuturor oamenilor. „Oamenii nu-i slujesc lui Dumnezeu din iubire”, a susţinut Satan. „Dacă mi s-ar da ocazia, i-aş putea întoarce pe toţi împotriva lui Dumnezeu.” Relatarea despre Iov arată că aşa a gândit Satan. Dar cine a fost Iov şi cum a fost el implicat în controversa ridicată de Satan?
Iov a trăit cu circa 3 600 de ani în urmă. Iov a fost un om bun, întrucât Iehova a spus despre el: „Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om integru şi drept, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău” (Iov 1:8). Iov era plăcut în ochii lui Dumnezeu.
Satan a pus la îndoială motivaţia cu care Iov îi slujea lui Dumnezeu. El i-a spus lui Iehova: „Nu l-ai înconjurat Tu cu un gard de protecţie, pe el [Iov], casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi averile lui acoperă ţara. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt în¬credinţat că Te va blestema în faţă”. — Iov 1:10,11.
Prin aceste cuvinte, Satan a susţinut că Iov îi slujea lui Dumnezeu din interes. El a mai spus că Iov s-ar răzvrăti împotriva lui Dumnezeu dacă ar fi pus la încercare. Cum a reacţionat Iehova la acuzaţia lui Satan? întrucât era pusă la îndoială motivaţia lui Iov, Iehova i-a permis lui Satan să-1 încerce pe Iov. Acest test avea să demonstreze dacă Iov îl iubea sau nu pe Dumnezeu.
CINE ESTE CONDUCĂTORUL ACESTEI LUMI
Isus nu a pus niciodată la îndoială faptul că Satan este conducătorul acestei lumi. Odată, Satan i-a arătat lui Isus — într-un mod miraculos — „toate regatele lumii şi gloria lor” şi i-a promis: „Toate aceste lucruri ţi le voi da ţie dacă te vei prosterna şi vei înfăptui un act de închinare înaintea mea” (Matei 4:8, 9; Luca 4:5, 6). Gândeşte-te: Ar fi fost aceasta o ispită pentru Isus dacă Satan nu era conducătorul tuturor regatelor lumii? Isus nu a negat faptul că guvernele lumii îi aparţineau lui Satan. Şi cu siguranţă, ar fi făcut-o, dacă Satan n-ar fi fost conducătorul lor.
l
ehova este Atotputernicul Dumnezeu, Creatorul impresionantului univers (Revelaţia 4:11). Totuşi, Biblia nu menţionează nicăieri că lehova Dumnezeu sau Isus Cristos ar conduce această lume. De fapt, Isus a spus în mod clar că Satan este „conducătorul acestei lumi” (Ioan 12:31; 14:30; 16:11). Biblia chiar afirmă despre Satan Diavolul că este „dumnezeul acestui sistem de lucruri” (2 Corinteni 4:3, 4). Referindu-se la Satan, adversarul lui Dumnezeu, apostolul Ioan a scris: „întreaga lume zace în puterea ce-lui rău”. – 1 Ioan 5:19.
„Trebuie să se împlinească tot”
În diferitele Sale apariţii de după înviere, spre ce anume a îndreptat Domnul Isus atenţia ucenicilor, ca să-i ajute să înţeleagă ce s-a întâm- plat cu El? De ce este lucrul acesta semnifi ativ pentru noi, în mărturia pe care o dăm oamenilor?
Luca 24:13-49
13. În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
14. şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
15. Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.
16. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
17. El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
18. Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”
19. „Ce?”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
20. Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?
21. Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
22. Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
23. nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri care ziceau că El este viu.
24. Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
25. Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!
26. Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”
27. Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
28. Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29. Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.
30. Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.
31. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32. Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”
33. S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc
34. şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon.”
35. Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.
36. Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
37. Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
38. Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?
39. Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”
40. (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)
41. Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”
42. I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.
43. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor.
44. Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.”
45. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
46. Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi.
47. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
48. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.
49. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
Învierea Domnului Isus ar fi trebuit să fie o dovadă îndestulătoare cu privire la mesianitatea Sa. După ce a fost bătut cu biciul şi brutalizat, a fost ţintuit pe cruce, străpuns în coastă cu o suliţă, înfăşurat într-o pânză şi, în final, aşezat într-un mormânt. Chiar dacă am accepta ideea absurdă că ar fi supravieţuit crucificării şi înmormântării, nu ne putem imagina cum ar fi putut ucenicii să vadă în El un Mesia triumfător în condiţiile în care ar fi venit înaintea lor plin de sânge şi vânătăi, slăbit şi clătinându-Se pe picioare!
Dimpotrivă, Isus li S-a arătat viu şi în stare să meargă pe jos câţiva kilometri pe drumul spre Emaus, de exemplu. Merită subliniat faptul că, în această ocazie, înainte de a le dezvălui identitatea Sa, El le-a îndreptat atenţia spre Scripturi, oferindu-le un fundament biblic solid pentru a crede în El.
Mai târziu, când a venit în mijlocul ucenicilor, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale, a mâncat împreună cu ei, dar, mai presus de toate, le-a îndreptat atenţia spre Cuvântul lui Dumnezeu: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri” (Luca 24:46-48).
Şi de data aceasta, Isus a apelat la Scripturi pentru a-i ajuta să înţeleagă exact ce se întâmplase cu El. De asemenea, El a pus învierea Sa într-o relaţie directă cu misiunea de predicare a Evangheliei la toate popoarele.
Aşadar, observăm că, deşi le-a dat şi alte dovezi puternice despre faptul că era viu, El i-a trimis întotdeauna la Cuvântul lui Dumnezeu. De altfel, dacă nu ar fi fost Cuvântul acesta, cum am mai fi aflat despre chemarea şi misiunea noastră de a vesti lumii Evanghelia? Cum am mai fi aflat Vestea Bună? Biblia a rămas la fel de importantă pentru noi, cum a fost şi pentru Domnul Isus şi pentru ucenici.
Cât timp acorzi citirii Bibliei? Ce impact are ea asupra vieţii tale, asupra deciziilor tale şi asupra modului în care te porţi cu alţii? Gândeşte-te cum îţi influenţează Biblia viaţa, deciziile şi relaţiile cu oamenii!
Biblia se împlineşte sau este împlinită de cineva anume?
Întrebare:
De unde poţi şti că Biblia se împlineşte şi nu este împlinită de cineva anume?
Mă bucur că aţi adresat această întrebare. De fapt, sunt foarte mulţi duşmani care pe parcursul istoriei au încercat să ne convingă că Biblia nu este o carte divină sau nu mai este valabilă în forma ei originară. Toate aceste învinuiri şi atacuri, încetul cu încetul au fost spulberate de puterea adevărului lui Dumnezeu.
Sunt o mulţime de dovezi care atestă că Biblia s-a împlinit şi continuă să se împlinească întocmai, pentru că „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini, zice Domnul Dumnezeu” (Ezechiel 12:28). Şi aceasta este valabil cu privire la tot ce este scris în această carte divină pe nume Biblia.
Dumnezeu urmăreşte ca ceea ce a spus să se împlinească. Faptul că anumite proorocii s-au împlinit de anumiţi oameni, conştient sau inconştient, nu cred că aceasta contează prea mult, ba dimpotrivă atestă şi mai apăsat că ceea ce a fost scris s-a împlinit şi va continua să se împlinească până la cea din urmă iotă. Domnul Isus a spus aşa:
“Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.” (Matei 5:17-18)
Cu privire la naşterea, viaţa, moartea şi învierea Domnului Isus există în jur de 333 de proorocii. Toate acestea s-au împlinit. Multe din ele, atunci când Domnul Isus le împlinea spunea: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.”(Luca 4:21) Dar tot cu privire la El sunt multe proorocii care era imposibil pentru un om să le împlinească singur. Ca de exemplu, spiţa neamului din care S-a născut, locul unde s-a născut, copilăria Lui etc, lucruri pe care un copil nu le putea împlini singur cu privire la sine.
Ba mai mult, sunt proorocii pe care le-au împlinit oameni necredincioşi care nici nu ştiau şi nici nu credeau în cele scrise în Biblie. Exemple sunt multe, dar vă dau doar câteva din ele.
Împărăţiile din cartea Daniel: această carte vorbeşte despre împărăţii cu privire la care şi istoria le confirmă. Diferenţa între istorie şi Biblie este că istoria s-a scris după ce ele s-au întâmplat, pe când Biblia a vorbit despre ele înainte ca să aibă loc. Imperiul Babilonian, Medo-Persan, Grec şi Roman, toate aceste imperii au existat şi nimeni nu pune la îndoială existenţa lor. Totuşi despre ele, Daniel, condus de Duhul lui Dumnezeu a scris cu mulţi ani înainte. Şi toate aceste lucruri nu au fost împlinite conştient, ci atunci când a venit timpul hotărât de Dumnezeu, ele s-au împlinit. Împăraţi care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu au împlinit ceea ce a fost spus cu mult înainte cu privire la ei.
Soldaţii de lângă crucea lui Isus: după ce şi-au bătut joc de Domnul Isus şi L-au atârnat pe cruce, soldaţii romani au hotărât să nu rupă cămaşa, ci să tragă la sorţi a cui să fie ea. Dar până şi aceasta Dumnezeu a prevestit prin gura împăratului David cu sute de ani înainte. Ştiau soldaţii despre aceasta ? Nu, dar totul s-a împlinit aşa cum a fost scris.
Tot aceşti soldaţi, au dorit să zdrobească fluierele picioarelor lui Isus, dar nu au făcut-o. De ce? Pentru că aşa a fost scris cu sute de ani înainte: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.”(Psalmul 34:20, Ioan 19:36). Când soldatul a străpuns coasta lui Isus cu suliţa, s-ar părea că şi aceasta a fost o coincidenţă. Totuşi nu a fost aşa. Soldatul roman, care nu ştia ce este scris în Scriptură, a împlinit Scriptura cu privire la Isus, pentru că aşa a fost scris şi aşa trebuia să se împlinească totul!
Exemple ca şi acestea sunt foarte multe. Vă recomand cartea de studiu biblic inductiv “Ioan partea II”, scrisă de Kay Arthur. În lecţia a 3-ea se explică foarte frumos cum proorociile cu privire la Isus s-au împlinit întocmai. La încheiere aş vrea să o citez pe autoarea acestei cărţi care a spus aşa:
“Dacă s-ar fi împlinit doar o parte din proorocii, probabil atunci am fi putut spune că este vorba de o coincidenţă, însă nu atunci când este vorba de împlinirea a 333 de proorocii! Aceasta este de neexplicat şi din punct de vedere matematic! Dacă ar fi existat doar 50 de proorocii cu privire la prima venire a lui Hristos în Vechiul Testament, probabilitatea unei împliniri întâmplătoare ar fi fost mai puţin de 1 la 1 125 000 000 000 000. Este de ajuns ca la aceste 50 de proorocii să mai adăugăm încă 50 şi putem vorbi despre o imposibilitate matematică! Dar atunci când noi avem 333 de proorocii, legate de diferite detalii cu privire la timp şi loc, nu ne rămâne decât una din două – sau cădem cu faţa la pământ şi spunem “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” sau “Eu refuz să recunosc autenticitatea Cuvântului lui Dumnezeu”.
Botezul Domnului Isus
Matei 3:13-17
„Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.
Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „Am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?”
Drept răspuns Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa trebuie să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat.
De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-se în chip de porumbel şi venind peste El.
Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
Astăzi sărbătorim un eveniment unic petrecut acum două mii de ani în universul acesta în care trăim şi anume sărbătorim cu mare bucurie, Botezul Fiului lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos, Mântuitorul lumii în râul Iordan.
De multe ori am citit pasajele Biblice cu privire la Botezul Domnului Isus dar nu am înţeles însemnătatea, nu am înţeles importanţa acestei lucrări pe care Domnul Isus o făcea pentru noi şi nu pentru El.
Dar dacă privim încă de la început istoria omenirii vom descoperi că atunci când Diavolul a ispitit pe om să păcătuiască, el nădăjduia faptul că prin păcat va despărţi omul de Dumnezeu şi va rupe definitiv legătura dintre cer şi pământ.
Pentru că Satan voia să distrugă, cu orice preţ frumuseţea lucrării lui Dumnezeu.
Diavolul voia să distrugă „coroana creaţiunii lui Dumnezeu”, adică pe omul creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Însă într-o zi ca aceasta când cerul s-a deschis şi a auzit glasul lui Dumnezeu adresându-se omului cu cuvintele: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit…”, Satan s-a cutremurat pentru că în urechile lui sunau clopotele morţii.
Scriptura ne spune că din pricina păcatului, Dumnezeu a întrerupt legătura cu pământul timp de peste patrusute de ani.
Şi poate că în toată perioada aceasta Satan dansa de bucurie.
De la ultimul prooroc al Vechiului Testament, Maleahi şi până la naşterea Domnului Isus trecuseră patru sute de ani, timp în care Dumnezeu nu a mai vorbit cu omul, lăsându-l în pornirea voii lui.
Vreau să vă spun că de o bucată bună de timp ne-am unit în familie să ne rugăm zi şi noapte pentru o cauză pe care o avem înaintea Domnului. În tot acest timp şi sunt câteva luni de atunci, numai două sau trei zile au fost acelea în care Domnul nu ne-a vorbit.
Şi nu vă pot spune cât de greu ne-a fost.
Mă gândesc la poporul lui Israel care nu auzise glasul lui Dumnezeu patrusute de ani.
Generaţii de oameni nu au auzit glasul lui Dumnezeu.
Spuneam că sărbătoarea aceasta este un eveniment unic petrecut, deoarece atunci când Domnul se Boteza în Iordan, s-a deschis cerul şi s-a unit cu pământul.
Acolo la Iordan, Domnul Isus a luat asupra Sa păcatele lumii şi s-a căit în locul nostru înaintea Tatălui cerând iertare pentru fiecare dintre noi.
Acolo la Iordan, Domnul Isus a luat mâna omului şi a pus-o în mâna Tatălui şi de atunci şi până astăzi, Dumnezeu vorbeşte necontenit prin Duhul Sfânt chemând oameni de pretutindeni la pocăinţă.
Acolo, Domnul Isus şi-a început lucrarea de mijlocire pentru mine şi pentru tine.
Ziua aceasta este cunoscută în popor cu denumirea de Bobotează, care înseamnă a boteza în apă, sau este cunoscută cu numele de Teofanie ceea ce înseamnă descoperire, pentru că aici Domnul a fost descoperit ca Fiu al lui Dumnezeu.
Defapt aici la Iordan Domnul Dumnezeu S-a descoperit lumii în toată splendoarea Sa.
Aici s-a descoperit Trinitatea.
În primele secole, spune istoria, că Boboteaza era sărbătorită împreună cu Naşterea Mântuitorului pe data de 6 Ianuarie.
Însă Începând cu secolul IV, cele două sărbători au fost despărţite şi s-a stabilit ca Naşterea Domnului Isus să fie sărbătorită pe 25 Decembrie iar Boboteaza a rămas pe 6 Ianuarie până în zilele noastre.
Despre Ioan Botezătorul Cuvântul Domnului vorbeşte foarte puţin şi anume într-un singur verset din Luca 1:8, unde se spune că: „Pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.”
Dar Ioan a fost înştiinţat din copilărie de faptul că va fi glasul celui ce strigă în pustie şi că va fi parte la evenimentul intrării Mântuitorului în lume.
Pentru că îngerul Domnului l-a înştiinţat pe Zaharia tatăl său în Luca 1:17, de faptul că: „Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”
Prin urmare, Ioan ştia că el va fi Ilie din profeţie, dar nu Ilie în persoană, ci va fi în duhul lui Ilie.
Poate tocmai de aceea I-a copiat obiceiurile de viaţă ale lui Ilie trăind în pustie şi mâncând lăcuste şi miere sălbatică.
Cuvântul pe care l-am citit ne relatează începutul lucrării de pregătire a intrării lui Mesia în lucrarea de mântuire.
Iar atunci când Iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe, în Ioan 1:19-27: „Tu cine eşti? El a mărturisit şi nu a tăgăduit: a mărturisit că nu este Cristosul.
Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu sunt!” „Eşti proorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!”
Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?” „Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Neteziţi calea Domnului”, cum a zis proorocul Isaia.”
Trimişii erau din partea fariseilor. Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Cristosul, nici Ilie, nici proorocul?”
Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L cunoaşteţi.
El este Acela care vine după mine, şi care este înaintea mea; acum ascultaţi cuvinte deosebite ale lui Ioan: „eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureua încălţămintelor lui.”
Ioan nu a îndrăznit să se ridice mai presus de încălţămintele Lui Mesia.
El a rămas smerit la picioarele lui Isus.
După cum şi noi trebuie să rămânem smeriţi la picioarele Sale.
Tocmai de aceea se spune în Matei cap.3:13-14.
„Atunci, pe când Ioan propovăduia cuvintele acestea, a venit Isus din Galileia la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.
Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?”
După acest eveniment al botezului Domnului Isus, după ce calea Domnului a fost netezită, sau intrarea Domnului în lume a fost pregătită, Ioan a mai predicat pocăinţa şi a mai botezat doar câteva luni undeva înspre nordul Israelului, iar după aproximativ un an de zile a fost aruncat în temniţă pentru că Irodiada, soţia împăratului Irod nu-l putea suferi.
Acolo, în închisoare, tot la porunca Irodiadei, lui Ioan i se taie capul.
Revenind la botezul Domnului Isus pot spune că Matei este singurul evanghelist care relatează dialogul Mântuitorului cu Ioan pe când era în Iordan.
Însă nici nu ar fi putut avea loc botezul acesta fără un dialog, pentru că Ioan se considera nevrednic să-L boteze pe Fiul lui Dumnezeu. Spunea el: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?”
Adică, Tu eşti din Dumnezeu.
Tu eşti mai mare decât mine.
Răspunsul Domnului a fost acesta: „Lasă-Mă acum.”
Adică: este adevărat ce spui Ioane şi totuşi trebuie să Mă botezi.
Şi apoi continuuă Domnul şi-i spune: „Căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.”
Adică: aceasta este voia lui Dumnezeu.
Atunci spune Cuvântul Domnului, că Ioan L-a lăsat să vină la el şi L-a botezat, cu botezul pocăinţei, dar nu era vorba de pocăinţa Domnului, pentru că El nu avea nevoie de pocăinţă fiindcă că El era fără păcat, ci Domnul Isus a luat păcatele lumii întregi asupra Lui dar aici ne dă un exemplu de împlinire a voii lui Dumnezeu, îngropând acolo în apa botezului omul vechi.
Aceasta este voia lui Dumnezeu: să credem şi să ne botezăm.
Marcu 16:16 „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit…”
Marcu nu vorbeşte aici numai de credinţa în Dumnezeu, pentru că spune Scriptura prin Iacov, „că şi dracii cred şi se înfioară”, ci vorbeşte de credinţa în Fiul, adică, credinţa în moartea, învierea, înălţarea şi aşezarea Sa la dreapta lui Dumnezeu, ca Mare Preot şi Mijlocitor.
Pe de altă parte, aici la apa Iordanului, în locul unde Ioan boteza şi unde Domnul Isus a venit să împlinească voia Tatălui şi să-Şi înceapă lucrarea de Mântuire a lumii, aici ni se arată cel mai frumos tablou pe care un om poate să-l admire.
Şi mă rog ca Duhul Sfânt să ne deschidă ochii inimii ca să putem vedea măreţia şi splendoarea acestui tablou divin:
Închipuiţi-vă, în faţă valea Iordanului şi mai încolo puţin muntele Nebo, de pe înălţimea căruia Moise a văzut Ţara Sfântă pe care urma să o ia în stăpânire poporul său.
Tot de undeva de aici un car ceresc l-au dus pe Ilie alături de Moise în gloria cerească.
Undeva nu departe se afla Ierusalimul, cetatea lui Melhisedec şi apoi a lui David, iar aici la Iordan Domnul Isus Cristos Mântuitorul lumii ieşind din apa botezului.
Deasupra, erau cerurile deschise şi Duhul Sfânt cobora peste El ca un porumbel, iar de acolo, de sus, din cer, Tatăl glăsuia cu mândrie dar şi cu gingăşie în acelaşi timp: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găseac toată plăcerea; de El să ascultaţi.”
Aici la apa Iordanului Domnul Isus Cristos este uns, dacă vreţi, în mod public, Fiul lui Dumnezeu, Mesia poporului Evreu şi Mântuitorul lumii.”
Iar astăzi, acum şi aici declarăm în mod public, că Domnul Isus este şi Mântuitorul nostru.
Pentru că Domnul Isus a venit la noi pe pământ tocmai ca să ne împace cu Tatăl şi să ne mântuiască prin jertfa de la Calvar.
Începând cu actul botezului şi continuând cu jertfa de pe Golgota, Domnul Isus deschidea o cale dreaptă care duce în cer.
Calea aceasta este pregătită şi pentru tine suflete drag.
Vino de grabă, intră pe ea şi urmează-L pe Cel ce a zis: „Mă duc să vă pregătesc un loc lângă Tatăl Meu.”
Fiti împlinitori ai cuvantului
Unul care s-a obişnuit să meargă la biserică, în fiecare duminică, să asculte predica, dar nu împlinea nimic din ce spune Evanghelia, într-o noapte a avut un vis cu tâlc. Se făcea că a ajuns la poarta Raiului. Acolo a fost oprit, nu i s-a dat voie să intre. El a spus că mereu a mers să asculte Evanghelia în fiecare duminică, de ce nu-i dau voie să intre? Îngerul paznic i-a spus: „Urechile tale intră, căci ele au ascultat, dar tu nu intri că n-ai fost gata să împlineşti Cuvântul”. Şi dincolo de poartă a zărit o mare grămadă de urechi care au intrat în Rai, dar nu au intrat persoanele.
În clipa următoare, s-a trezit. A pipăit şi şi-a dat seama că e în pat şi că totul a fost doar un vis. Îndată a coborât şi a îngenuncheat lângă pat, a cerut iertare Domnului că până atunci nu a fost un împlinitor al Cuvântului şi a promis că din acea clipă vrea să trăiască voia Lui. El nu voia să-i intre în cer doar urechile, iar el să meargă în iad.
Biblia spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători înşelându-vă singuri” (lacov 1. 22).Traiti Fara Compromis si NU dati prilej diavolului in niciun fel
Una dintre dorintele mele cele mai mari, este ca toti oamenii sa stea in Invatatura Sanatoasa revelata prin Biblie, data de Tatal Ceresc, prin Duhul Sfant in Numele Domnului Dumnezeu Isus Hristos. Am o fierbinte cerere si un apel catre toti care zic ca sunt ai DOMNULUI HRISTOS, sa NU se potriveasca chipului veacului acestuia, sa NU se potriveasca ecumenismului evanghelicilor cu metodele lor, nici poftelor trupului care se razboiesc cu Duhul Sfant; sa fie morti fata de ceea ce ei sustin ca sunt morti: de firea pamanteasca, de pofte, patimi si de tot ce nu este dupa voia lui Dumnezeu (Galateni 5:24), sa-si arate lor si sa dovedeasca tuturor ca daca au inceput prin DUHUL SFANT sa NU continue dupa poftele lor, ci tot prin DUHUL SFANT…
Traiti FARA COMPROMIS si NU dati prilej diavolului in niciun fel…Acum celor care nu sunteti mantuiti, care nu aveti siguranta ca sunteti iertati sau nu sunteti siguri daca aveti viata vesnica, celor care inca sunteti robi ai lucrurilor lumesti, celor care nu sunteti schimbati de EL, va spun ca Dumnezeu este DREPT – SFANT – DRAGOSTE…
DREPT – pentru ca nu negociaza cu nimeni si toti care vin la EL sa fie iertati de pacate si schimbati, trebuie sa vina PRIN CALEA Lui, prin DOMNUL ISUS HRISTOS. Unul dintre atributele lui Dumnezeu este Dreptatea Lui. EL Se arata si Se dovedeste ca natura Lui este Dreapta si acest lucru ar trebui sa ne constientizeze ca EL va judeca Drept, iar oamenii fiind toti pacatosi – nascuti in pacat si practicand pacatul, biblic vorbind, plata pacatelor lor este iadul vesnic care exprima flacara apriga si pura a Dreptatii Lui Dumnezeu… daca nu se pocaiesc si daca nu cred in DOMNUL ISUS HRISTOS…
SFANT – pentru ca locuieste intr-o lumina in care nimeni nu poate pasi. Fara pacat, fara pata, Pur, Unic, fara urma si fara umbra de intinare, care nu poate locui cu pacatosii, Sfant si Preasfant astfel ca nici cerurile cerurilor nu sunt curate inaintea Lui (Iov 15:15)… Acest lucru ar trebui sa ne ingrozeasca si sa ne atentioneze prin faptul ca EL CEL CE ESTE ne porunceste noua ca sa fim sfinti ( 1 Petru 1:16 ) si ca nimic intinat nu va intra in Imparatia Lui ( Apocalipsa 21:27 ). Unul din atributele lui Dumnezeu este SFINTENIA Lui. EL Se arata si Se dovedeste ca natura Lui este Sfanta.
DRAGOSTE – deoarece noi fiind pacatosi si morti in pacatele noastre ( Efeseni 2:1-3 ), EL a trimis in lume pe Fiul Sau, Domnul ISUS HRISTOS care S-a dovedit fiind Dumnezeu intrupat in om, traind printre noi plin de Har si Adevar ( Ioan 1:17 ), iertand pacatele, vindecand orice boala, traind fara pacat, pazind toate poruncile perfect, porunci pe care noi le-am incalcat, EL Domnul domnilor si Rege al regilor, Creator a tot ce se vede si nu se vede, urcat pe cruce, unde TATAL Ceresc L-a adus jertfa de Ispasire, suportand ceea ce noi meritam, Mania si potirul fierbinte al lui Dumnezeu care exprima repulsia Lui fata de noi pacatosii, fiind zdrobit de Dreptatea Tatalui ceresc ( Isaia 53:10), ca noi toti sa avem Usa larg deschisa care este DOMNUL ISUS HRISTOS ( Ioan 10:7,9 ). Astfel pacatele celor care se pocaiesc si cred in DOMNUL ISUS HRISTOS sunt transferate Lui, iar Curatia, Dreptatea si Sfintenia Lui transferand-o celor care vin la EL… Prin acest lucru Dumnezeu Se dovedeste ca fiind DRAGOSTE, plin de indurare si mila, maretie si glorie, Vrednic si Atotputernic de toata inchinarea si slava. Unul din atributele lui Dumnezeu este DRAGOSTEA Lui. EL Se arata si Se dovedeste ca fiind DRAGOSTE si prin acest lucru ne spune ca toti cei ce aud Cuvantul Lui sa se pocaiasca si sa creada in DOMNUL ISUS HRISTOS, pentru iertarea pacatelor si pentru a-si implini scopul trairii lor pe acest pamant…
A.W.TOZER: “EL nu mangaie firea pamanteasca cu poftele ei, ci o omoara rastignind-o pe cruce”. EL nu mangaie pacatosul, lasandu-l sa traiasca cum vrea, ci il omoara ca mai apoi sa-l invie la o noua viata dupa voia lui Dumnezeu ( Romani 6:4, 2 Corinteni 5:17 )… Astfel crucea nu este paralela cu lumea, ci crucea se intersecteaza cu lumea dand total omului o traire dupa voia lui Dumnezeu…
DOMNUL ISUS HRISTOS sa ne ajute sa ne cercetam… AMIN
Matei 7.21-27 Împlinirea voiei lui Dumnezeu
Martie 23, 2012 de Calea Domnului
Fiecare dintre noi am căzut de multe ori în ispita de a nu aplica sau de a nu face în viaţa noastră ceea ce ştim că Dumnezeu ne spune prin Biblie să facem. De multe ori am confundat „a şti” cu „a face” uitând cât de mare este diferenţa dintre ele. Alteori am crezut că a face lucruri bune pentru Dumnezeu este tot una cu a face ceea ce cere Dumnezeu de la noi. Cât de grav este lucrul acesta? Cât de important este să facem ce cere Dumnezeu şi nu ce credem noi că I-ar place Lui? Ce înseamnă cu adevărat împlinirea voiei lui Dumnezeu şi care este valoarea ei, sunt doar câteva din întrebările la care vom încerca să găsim răspuns chiar în Sfânta Scriptură Biblia.
Textul de bază de la care vom porni în căutarea răspunsurilor se găseşte în Sfânta Evanghelie după Matei 7.21-27
1. Avertizarea Domnului Isus
Saul a fost primul împărat al lui Israel. Datoria lui era să fie ascultător de Dumnezeu şi în felul acesta Dumnezeu promitea că ţara va fi ocrotită iar domnia sa va fi în siguranţă. Începutul lui Saul, ca şi începutul nostru în relaţie cu Dumnezeu, a fost bun. Cu timpul însă, Saul a început să facă de capul lui. Ştia foarte bine ce trebuie să facă dar a ales să ignore. Este adevărat că făcea multe lucruri bune pentru Dumnezeu dar nu făcea ceea ce cerea Dunezeu. De aceea, a venit şi ziua când Dumnezeu trimite pe proorocul său la Saul…
1Samuel 15.22-23 Samuel a zis:”Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat!
Acestea au fost cuvintele cele mai grele pe care împăratul Saul le-a auzit vreodată. Erau rostite în auzul urechilor lui de către un om, de un profet, dar veneau de la Dumnezeu. De aici înainte a venit jalea peste sufletul lui. N-a mai avut linişte căci Domnul se depărtase de el şi duhurile rele îl chinuiau cumplit. A căutat să îndrepte ceva dar orice efort era venit prea târziu. Venise vremea când neascultarea de glasul Domnului avea să-şi primească răsplata cuvenită- lepădarea!
Durerea şi amărăciunea din sufletul lui Saul precum şi tragedia sfârşitului său prematur în mijlocul unor imagini macabre sunt doar o palidă umbră a suferinţei pe care fiecare dintre noi am putea s-o experimentăm dacă nu înţelegem la timp cât de important este nu doar să ştim ci să şi împlinim Cuvântul Domnului.
Ca şi atunci şi acum; de la Adam şi Eva chiar, la Saul, şi până la noi şi după noi, dintotdeauna şi pentru totdeauna, neascultarea de Dumnezeu a fost, este şi va fi pedepsită aspru.
Matei 7.21 Nu ori şi cine Îmi zice:”Doamne! Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri!- a spus Domnul Isus
Avertizarea este clară: Doar cei ce împlinesc Cuvântul Domnului au dreptul de a intra în Rai!
A şti nu este tot una cu a împlini. Nici a auzi, nici a ştii sau a cunoaşte nu trebuie confundat cu a împlini. Nici a auzi, nici a ştii sau a cunoaşte, şi nici măcar a fi capabil şi dornic să spunem altora învăţăturile Domnului, nici toate acestea împreună nu egalează ca importanţă împlinirea; toate cele enumerate nu ne scuteşte de împlinirea voiei lui Dumnezeu. Pare atât de simplu dar cu toate astea, fiecare dintre noi adesea uităm acest adevăr.
Ce Îl interesează pe Dumnezeu de la noi în legătură cu învăţăturile Sale? Să Îl ascultăm când ni le transmite? Să Îl lăudăm pentru înţelepciunea învăţăturilor Lui? Să le învăţăm bine? Să le spunem şi altora? Toate acestea la un loc sunt dorite de Dumnezeu …dar nu neapărat. Scopul este împlinirea lor!
De ce vrea Dumnezu de la noi împlinirea şi nu doar cunoaşterea învăţăturilor Lui?
Matei 7.21 Nu orişicine Îmi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.- a spus Domnul Isus
În primul rând Domnul aşteaptă împlinirea întrucât aceasta este singura modalitate prin care ne arătăm cu adevărat respectul şi cinstirea faţă de Sine. Singurul mod prin care ne arătăm credinţa în El- pentru că, credina este de fapt ascultarea de El. Doar împlinind arătăm că El este vrednic de încredere iar noi suntem datori să ascultăm de El.
În Matei 21.28-31 Domnului Isus prezintă o altă pildă. Un tată avea doi fii. Amândoi sunt rugaţi să meargă să lucreze în via lui. Primul refuză şi spune că nu vrea să meargă dar mai apoi, îi pare rău şi în final se duce. Al doilea, se adresează frumos, cu respect în vorbire, primite că se va duce… şi nu se duce. Care dintre aceştia a dovedit respect faţă de tatăl lor? Concluzia pildei era că cel ce a împlinit dorinţa tatălui l-a onorat cu adevărat şi nu cel care doar a vorbit frumos şi a făcut promisiuni plăcute la auz.
Un al doilea motiv pentru care Domnul vrea să împlinim voia lui este datorită faptului că doar împlinirea ne aduce beneficii şi nu doar cunoaşterea. Nu toţi sunt convinşi de asta dar, toate poruncile Lui ne sunt date nu pentru informare sau pentru a ne îmbogăţii cultura generală. Toate au un scop practic: fericirea noastră.
De curând mă aflam cu citirea Bibliei în cartea Deuteronom şi de multe ori mi-a atras atenţia refrenul „ca să fii fericit” cu toate că se afirma lucrul acesta în contextul în care Dumnezeu cere ascultare de poruncile Lui.
Deuteronom 12.28 Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe care ţi le poruncesc, ca să fii fericit tu şi copiii tăi după tine, pe vecie, făcând ce este bine şi ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
Observ aici că noi trebuie să facem ce este bine nu în ochii noştri, nu ce credem noi că este bine ci ceea ce este bine şi plăcut înaintea lui Dumnezeu. Făcând aşa, Dumnezeu promite nu doar fericirea noastră dar şi a urmaşilor noştri.
Ioan 13.17 Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi– a spus Domnul Isus. Iată deci că trebuie să mergem mai departe, la împlinirea a ceea ce ştim. Iar împlinirea aduce fericirea.
Neemia 9. 29 I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta, dar ei au stăruit în îngâmfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orânduirilor Tale care fac viu pe cel ce le împlineşte. Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie, şi-au înţepenit grumazul şi n-au ascultat.
Împlinirea aduce viaţă spirituală, relaţie vie cu Dumnezeu şi sănătate sufletului. Neîmplinirea este îngâmfare şi dispret la adresa lui Dumnezeu, este ca şi cum ţi-ai întoarce spatele la Dumnezeu.
Motivele pentru care Domnul aşteaptă ca noi să împlinim voia lui sunt multe. Eu voi mai aminti doar încă unul: al treilea motiv este acela că cei care nu ămplinesc ci doar ştiu voia Domnului, nu doar că nu vor fi fericiţi ci vor fi pedepsiţi. Cu cât cunoşti mai mult şi nu împlineşti cu atât pedeapsa va fi mai mare pentru că, aşa cum spunea Domnului Isus: „cui i s-a dat mult i se va cere mult.” De aceea, faptul că ştim multe, n-ar trebui nicidecum să fie un motiv de laudă ci de smerenie întrucât aşteptările lui Dumnezeu de la noi sunt mai mari.
În Matei 11.20-24 Domnul Isus mustră cetăţile în care făcuse cele mai multe din minunile sale. Mustră pe cei care cunoşteau cel mai mult din învăţăturile Sale şi le spune: „în Ziua judecăţii va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.”(11.24)
2. Pericolul autoînşelării este mare
În ciuda faptului că ştim şi suntem chiar convinşi că împlinirea aduce fericirea pe cât neîmplinirea aduce pedeapsa, totuşi trebuie să recunoaştem că de multe ori suntem inconştienţi de marele pericol al autoînşelării aşa cum Însuşi Domnul Isus îl semnalează:
Matei 7.22 Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: „”Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut! Depărtaţi-vă de la Mine voi toţi care lucraţi fărădelege!”
Domnul Isus ne spune că va veni o zi când mulţi oameni vor rămâne uluiţi când vor afla din gura Domnului Isus faptul că n-au fost găsiţi vrednici să între în Rai ci vor fi izgoniţi din prezenţa Sa. Atunci vor realiza că toată viaţa lor de credinţă a fost o mare amăgire, s-au autoînşelat. Cum?! Prin faptul că n-au împlinit în viaţa lor ceea ce ştiau că trebuia împlinit.
Iacov 1.22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu doar ascultători înşelându-vă singuri! 23 Căci dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă 24 şi după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. 25 Dar cine îşi va adânci privirile în Legea desăvârşită care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea nu ca un ascultătăr uituc ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
De ce este mare pericolul autoînşelării?
Pericolul autoînşelării este mare întrucât autorul înselării suntem chiar noi înşine- ne autoînşelăm. Tocmai de aceea este foarte probabil să nu sesizăm pericolul.
Nimeni nu ne-a spus nimeni vreodată că nu trebuie să împlinim Cuvântul Domnului. Dacă ne-ar spune altul, imediat ne-am da seama că vrea să ne înşele. Dar când noi înşine ne măgulim că ştim suficient de bine voia lui Dumnezeu şi neglijăm împlinirea ei… atunci nu sesizăm uşor că ne-am depărtat de voia lui Dumnezeu. De ce? Pentru că avem mai multă încredere în noi. De aceea este mai uşor să cădem în capcana autoînşelării. Nu doar că posibilitatea să cădem în capcană este mai mare dar şi durerea va fi mai mare când vom afla că singuri ne-am adus tragedia asupra sufletului nostru trăind o viaţă de credinţă doar la nivel de teorie şi nu în practică.
În al doilea rând, vedem că pericolul autoînşelării este mare tocmai din faptul că mulţi au căzut în capcana lui. Aşa a spus şi Domnul Isus: „Matei 7.22 Mulţi îmi vor zice în ziua aceea…” Se pare că această capcană a autoînşelării prin neîmplinirea Cuvântului sfânt este foarte atractivă şi nu puţini cad în ea.
În al treilea rând, pericolul autoînşelării este mare şi pentru că cei mulţi care cad în această capcană sunt tocmai oameni din categoria celor religioşi, din categoria oamenilor la care nu te aştepţi să ajungă în iad.
Matei 7.22 …”Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
Domnul Isus nu le spune acestora că nu este aşa. Da, erau foarte activi şi pricepuţi în lucrarile spirituale (probabil la început). Există totuşi un DAR… Erau oameni care ştiau să spună altora să facă ceea ce aştepta Dumnezeu de la ei…, dar ei nu făceau. Erau oameni care eliberau pe alţii de vicii şi legăturile păcatului şi ale satanei…, dar ei rămâneau nedezlegaţi. Foloseau puterea lui Dumnezeu să atragă privirile oamenilor dar ei nu-şi întorceau faţa spre Dumnezeu.
Autoînşelarea acestor oameni uluieşte pe toţi cei care vor afla pentru că astăzi, nici unuia dintre noi nu ne vine să credem că vreun păstor, sau vreun membru din comitet, sau vreun evanghelist sau învăţător al Scripturilor… sau vreun membru botezat şi cuminte din biserică va ajunge vreodată să fie izgonit de Domnul Isus. Totuşi …se va întâmpla! Numărul teologilor creştini în iad va fi surprinzător de mare!
Domnul Isus ilustrează foarte bine acest aspect într-o altă pildă:
Matei 21.28 Un om avea doi feciori. S-a dus la cel dintâi şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!”29 „Nu vreau” i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.30 S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: „Mă duc, Doamne!” Şi nu s-a dus.31 „Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi” au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu…”
Poate ne şochează: Cum?! Este adevărat că cel dintâi a făcut voia tatălui său?!!! Cel care i-a zis: „Nu vreau!”? Da, dar apoi i-a părut rău şi s-a dus. Acest fiu reprezintă pe mulţi dintre vameşi şi curve care, la început au spus „Nu vreau!” lui Dumnezeu dar apoi, s-au pocăit şi au făcut voia lui Dumnezeu, au adus bucurie Tatălui, s-au pocăit de păcatele lor. Acest fiu reprezintă pe cei păcătoţi din afara bisericilor care acum se bălăcesc încă în mizeria păcatului dar, mulţi se vor pocăi şi vor ajunge în rai, în timp ce mulţi care şi-au tocit încălţămintea pe drumul spre biserică vor gusta chinurile eterne ale focului iadului.
N-ar trebui oare să ne şocheze faptul că cel care a vorbit aşa de respectuos tatălui (…Doamne) şi care cu atâta bunăvoinţă a promis că se duce, totuşi şi-a încălcat cuvântul şi n-a făcut voia tatălui?!
Luca 6.46 De ce-Mi ziceţi: „Doamne! Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?- a zis Domnul Isus
În al treilea rând, pericolul autoînşelării este mare şi pentru că preţul sau pedeapsa lui este infinit de mare.
Matei 7.23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut! Depărtaţi-vă de la Mine voi toţi care lucraţi fărădelege!”
Ce pierd cei care se autoînşeală neîmplinind Cuvantul Domnului? Pierd viaţa eternă în Rai, pierd părtăţia cu Domnul Dumnezeu şi vor fi izgoniţi în iad.
„Niciodată nu v-am cunoscut…”- le va spune Domnul Isus. Vedeţi, eu pot spune că îl cunosc pe preşedintele Americii: l-am văzut la televizor, l-am auzit vorbind, am poze cu el…ştiu multe despre el. Cu toate astea, dacă mă duc la Casa Albă, cu siguranţă nu voi avea acces acolo. De ce? Cu toate că eu „îl cunosc” totuşi, el nu mă cunoaşte. Ce contează nu este dacă eu îl cunosc ci dacă el mă cunoaşte.
Aşa este şi cu Dumnezeu. Toată lumea are pretenţie că Îl cunoaşte pe Dumnezeu doar pentru simplul fapt că a auzit ceva despre El sau pentru că a citit două file din Biblie. Totuşi, cei mai mulţi se înşeală. Important este să ne cunoască El pe noi, să fi fost o relaţie mai apropiată între El şi noi. Una este să cunoşti DESPRE Dumnezeu şi alta să cunpaştem PE Dumnezeu. Una este ca Dumnezeu să cunoască DESPRE noi şi alta să ne cunoasc PE noi. Diferenţa dintre acestea o face relaţia. Fără relaţie personală nu există cunoaştere reală.
Sigur te cunoaşte Dumnezeu? Sigur nu te autoînşeli? Eşti sigur că vei intra în Împărăţia lui Dumnezeu? Eşti sigur că nu te va respinge? Nu uita! Pericolul este mare şi amâgirea este subtilă! Mulţi se vor fi înşelat!
3. Ilustrare: Care este diferenţa între
„doar a şti voia Domnului” şi „a face voia Domnului”?
Pildele Domnului Isus sunt povestiri pământeşti obişnuite ce ne transmit înţelesuri cereşti, spirituale. Domnul Isus le foloseşte adesea pentru a ne ajuta să înţelegem mai bine adevărurile Împărăţiei lui Dumnezeu. Iată pilda:
Matei 7.24 Pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.25 Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.26 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea. Ea s-a prăbuşit şi prăbuşirea i-a fost mare.
Diferenţa. Observăm că diferenţa între cei doi oameni pe care Domnul vrea să-i reprezinte prin această pildă este aceea că unul, nu doar că aude, dar „şi face.” Unul „aude… şi le face” iar celălalt „aude…şi nu le face.”
La începutul pildei, diferenţa este aşa de mică şi de nebăgat în seamă. În final însă, această mică diferenţă vedem că duce la o diferenţă extremă: primul rămâne în siguranţă fericit iar celălalt are parte de o mare tragedie (…prăbuşirea i-a fost mare.v.26)
Lucrul acesta de fapt vrea să ne spună că acum, diferenţa între cei ce împlinesc în viaţa lor cuvintele Bibliei şi cei care le ştiu dar nu le împlinesc este nesemnificativă. Da, aşa este acum, dar cândva, în viitor, în ziua necazului şi încercărilor, şi în mod sigur în Ziua Judecăţii, diferenţa va fi copleşitor de mare.
Asemănările. Sunt şi asemănări. Amândoi aud, amândoi ştiu cuvintele Domnului Isus. Amândoi îşi zidesc o casă.
Aud adesea oameni care îmi spun „nu e mare diferenţă între noi şi voi…”. Prin asta de fapt vor să spună că există multe asemănări. Totuşi, din pilda aceasta înţeleg că nu contează ce asemănări şi cât de multe sunt între culte şi religii, nu contează în ce te asemeneni, cât de mult şi cu cine te asemeni. Nu te consola cu lucrul acesta. Şi omul a cărui casă s-a prăbuşit se asemăna foarte mult cu celălalt. Asta nu l-a ajutat să evite tragedia vieşii lui. Ce contează este Implinirea cuvintelor Domnului Hristos în viaţa ta!
În ciuda asemănărilor, unul este numit de Domnul Isus „om cu judecată ”(înţelept) iar celălalt „nechibzuit” (lipsit de înţelepciune).
Vrem nu vrem, pildele Domnului Isus ne confruntă direct. Este vorba despre mine şi despre tine aici. Nu ne putem ascunde. Domnul ne întreabă: ce faci cu ce şti? Împlininim sau ne mulţumim doar cu „a şti”? Pilda aceasta ne arată cum ne vede pe noi Dumnezeu şi care va fi viitorul în faţa Judecăţii lui Dumnezeu.
Pilda aceasta ne răspunde la căteva întrebări:
1. Ce este de fapt „împlinirea învăţăturilor lui Dumnezeu?”
În pildă, ce a făcut omul cu judecată mai mult decât omul nechibzuit? Omul cu judecată şi-a zidit casa pe stâncă (v.24). Şi a mai făcut ceva: a făcut şi temelie (v.25…avea temelia zidită pe stâncă). Sunt două lucruri care contează şi cred că ambele împreună au contat ca zidirea să rămână în picioare. Degeaba ai casa pe stâncă dacă nu are temelie (fundaţie) sau degeaba ai temelie dacă ai pus-o în nisip. Temelia, fundaţia este liantul sau legătura care uneşte casa (adăpostul fragil) cu stânca cea neclintită.
În Biblie „Stânca” de multe ori Îl reprezintă pe Dumnezeu. De multe ori oamenii sfinţi spuneau în rugăciunile lor: „Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu” (Psalmul 19.14) sau „Tu eşti Stânca mea. Cetăţuia mea” (Psalmul 31.3) sau „Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost” (Psalmul 94.22). Moise spune: „El este Stânca… Stânca mântuirii…”(Deuteronom 32.4, 15)
Da, Dumnezeu şi Cuvântul Lui sunt ca o Stâncă pentru noi. De ce? Pentru că învăţăturile Lui sunt sigure precum stânca, ele nu pot fi clătinate, sunt încercate şi toţi cei care se încred în poruncile Lui nu vor cădea de ruşine.
Ce este atunci „nisipul” pe care celălalt şi-a zidit casa? Nisipul reprezintă învăţăturile oamenilor, înţelepciunea noastră după care ne călăuzim viaţa (relaţiile, familia, copiii, viitorul). Adesea luăm de bun ce auzim la televizor, ce am citit în cărţi, ce vedem la alţii sau ceea ce ne place nouă. Da, acestea sunt nisipul. Pentru că te ajută să zideşti imediat dar nu are durabilitate, nu rezistă în timp. Învăţăturile oamenilor şi înţelepciunea omului este un nisip mişcător care înşeală. De aceea atâţia şi-au ruinat familiile, de aceea mulţi divortează, mulţi caută fericirea şi împlinirea acolo unde bănuiesc că o vor găsi dar n-o vor afla niciodată. Mulţi îşi uită părinţii şi nu puţini îşi urăsc viaţa.
Stânca este deci Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ce este temelia? Temelia reprezintă dorinţa omului de a se adânci tot mai mult în Dumnezeu, de a se uni tot mai mult cu Stânca Dumnezeu prin împlinirea învăţăturilor lui Dumnezeu. Temelia este acea arte din casă care se adânceşte şi se ascunde în pământ- tot aşa, împlinirea cuvântului lui Dumnezeu este singurul mod prin care viaţa mea şi viaţa ta se poate adânci în Dumnezeu căpătând astfel ceva din tatornicia şi tăria Stâncii Dumnezeu. Astfel, când furtunile sau cutremurul vin, tăria casei rămâne stânca şi asta, datorită temeliei căci prin ea, prin temelie, casa este „sudată” în stâncă. Tot aşa, prin ascultare, sufletul nostru este „sudat” în Dumnezeu. Cu cât temelia este mai adâncă, cu cât ascultarea este mai profundă cu atât mai sigură este viaţa noastră în Dumnezeu.
Nu ştim sigur dacă celălalt a avut sau nu temelie. Dar asta nu mai contează. Chiar dacă ar fi avut, temelia pe nisip, nu conferă siguranţă cladirii. Asta înseamnă că, indiferent cât de mult şi atent ai asculta de învăţăturile şi înţelepciunea omenească (a ta sau a altora), mai devreme sau mai târziu vei fi dezamăgit.
Deci, ce este de fapt „împlinirea învăţăturilor lui Dumnezeu”? Împlinirea este unica metodă prin care adăpostul vieţii si sufletului nostru se împlântează, se „sudează” în Stânca neclintită Dumnezeu căpătând astfel stabilitate şi siguraţă în Dumnezeu. Mai simplu- Împlinirea este adăpostirea, siguranţa noastră în Dumnezeu. Împlinirea este modalitatea prin care noi cei slabi devenim de neclintit prin Dumnezeu.
Practic, asta îneamnă că: ascultând de Dumnezeu vom avea familii puternice care nu se destramă, vom avea pace chiar şi în încercări şi necazuri, vom trăi încrezători chiar dacă vremurile descurajează pe mulţi în jurul nostru, vom găsi puterea să trăim mulţumitori cu bucurie când tot mai mari sunt neajunsurile şi tot mai mulţi nemulţumiţii iar ura şi amărăciunea macină şi seceră mulţimi de suflete în jurul nostru. Ascultând de Dumnezeu, noi rămânem pe Stâncă!
2. De ce trebuie să împlinim voia lui Dumnezeu?
Ca să aflăm răspunsul trebuie să vedem de ce a trebuit omul cu judecată să facă o temelie în stâncă. În evanghelia după Luca găsim ceva care ne ajută să înţelegem mai mult despre asta:
Luca 6.48 …când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă.
Vom vedea întâi nişte adevăruri care, la prima vedere ar fi tocmai motive pentru a nu împlini voia lui Dumnezeu:
a) Temelia este partea care nu se vede a clădirii. De ce să mai faci temelie când oricum nu o vede nimeni?
Faptul că temelia este ascunsă, faptul că nu se vede asta nu înseamnă că nu este importantă. Importanţa unui lucru nu se vede după cât de mult se expunde ochiului, după cât este de apreciată de oameni. (Majoritatea oamenilor nu se laudă cu temelia casei ci cu interiorul sau mărimea a ceea ce este deasupra şi care se vede.)
Tot aşa este şi cu împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu. Orice om care i-a înţeles cu adevărat importanţa nu face din faptele lui o expoziţie pentru oameni întrucât oamenii fireşti nu au ochii necesari să poată aprecia calitatea şi importanţa împlinirii Cuvintelor lui Dumnezeu.
Atunci întreb din nou: De ce trebuie să împlinim voia lui Dumnezeu? Pentru oameni? De ochii oamenilor? Nu! Împlinirea voiei lui Dumnezeu nu este apreciată de oameni. Ei nu-i înţeleg valoarea!
b) Temelia cere un efort mai mare. De ce să mai muncim atâta? Asta îneamnă că o să ne ia şi timp mai mult până terminăm…
Poate unii se gândesc: „ce rost are să mai sap aşa de adânc când oricum nu se vede? Este aşa de greu de dat cu târnăcopul…”
Pilda ne arată că omul cu judecată a avut mult de lucru. Lucrul lui a fost îngreunat în mod special prin faptul că terenul în care săpa nu era nisip, nici pământ ci stâncă. Mai mult de atât, textul din Luca 6.48 ne spune că a săpat adânc; nu la suprafaţă, nu superficial. Faptul că era greu nu l-a determinat să sape mai puţin.
Da, sunt unii care zic: „Ce rost mai are să ascult de Biblie şi să aştept până la căsătorie…? De ce să mai aştept atâta? De ce să mai sufăr când alţii se distrează?!!!” Iar alţii spun: „Ce rost mai are să luptăm să ne împăcăm? Chiar dacă Dumnezeu cere împăcare…asta e cam greu. Este mai uşor să ne despărţim. Sunt atâţia care o fac…”. Omul caută confortul personal şi plăcerea imediată. Împlinirea voiei lui Dumnezeu însă, este adevrat, nu aduce confort imediat şi nici plăcere imediată dar aduce fericire şi împlinire mai apoi dar care durează şi rămâne în orice împrejurare a vieţii.
Cu ajutorul lui Dumnezeu am aşteptat până la 29 de ani fără să ating vreo fată, fără să sărut vreo fată. E-adevărat, de multe ori plângeam şi mă rugam pentru o tânără împreună cu care să trăiesc pentru Dumnezeu…n-a fost uşor când vedeam prieteni care trăiau deja în concubinaj, în curvie şi se lăudau cu câte fete au schimbat iar alţi prieteni de-ai mei erau căsătoriţi şi aveau şi copii… Eu nu aveam nici soţie. Căutând să ascult de învăţăturile lui Dumnezeu, cu ajutorul Lui am aşteptat. Pe data de 2 august 2009 am sărutat prima dată o fată. Aceea este soţia mea. Am sărutat-o în ziua când ne-am căsătorit, doar după ce, la altar, în biserică am fost binecuvântaţi înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. N-a fost uşor dar am aşteptat, pentru că am dorit ca familia noastră să fie binecuvântată de Dumnezeu, El să fie Stăpânul familiei noastre. El este şi acum! El este Şeful nostru! Nu ne pare rău că am aşteptat, nu ne pare rău că am răbdat, nu ne pare rău că n-am gustat plăcerile înşelătoare de o clipă ale păcatului. De aceea, pentru invitaţiile de nuntă am putut scrie ca moto: „Dumnezeu nu dezamăgeşte, nu ămplineşte ci totdeauna depăşeşte aşteptările celor iubiţi de El!” Dragă cititorule, dacă eşti căsătorit, îţi doresc să ai cel puţin fericirea şi pacea pe care noi o avem. Dacă nu eşti, îţi dorim cel puţin fericirea şi pacea pe care noi am avut-o când eram în aşteptarea răspunsului Domnului.
Concluzia este una singură: chiar dacă este mai greu, chiar dacă trebuie să amâi plăcerile, chiar dacă ia timp mai mult….dacă trebuie să faci toate astea doar pentru a împlini învăţăturile lui Dumnezeu din Biblie- Se merită!
A-ţi zidi casa pe nisip este mult mai uşor. Nisipul este mai uşor de săpat şi îl poţi folosi şi pentru mortar. Simplu şi uşor şi rapid! (dar fatal!) Aşa este când asculţi de învăţăturile oamenilor: ele sunt uşor de împlinit întrucât au vedere împlinirea poftelor, chiar ceea ce îţi place (chiar dacă nu este ceea ce ai nevoie), sunt simple întrucât însăşi firea păcătoasă din noi le cere. Pe lângă toate astea, nici nu trebuie să aştepţi prea mult pentru a gusta distracţia. …..Da, e adevărat, dar cine mai apoi gustă dezamăgirea, neîmplinirea, tragedia?!!!
Chiar dacă munceşti mai mult şi ia mai mult timp, fă-ţi temelie la casă! Chiar daca ai de suferit şi treuie să aştepţi, împlinelte poruncile Domnului pentru tine!
c) Temelia pe stâncă nu este neapărat necesară. Văd că şi celălalt şi-a fcut casă pe nisip şi arată chiar mai bine ca a mea…
Da, de multe ori sunt ispitiţi credincioşii să gândească aşa: ce rost mai are să ascult de Dumnezeu când văd că prietena s-a căsătorit cu un băiat mai bogat, iar colegul meu cu o fată mai frumoasă… văd că alţii care înşeală au de toate….şi văd că o duc bine.
Mai are rost să împlineşti cuvintele lui Dumnezeu ..??? Da!
Pentru că vine o zi a Judecăţii lui Dumnezeu!
Îmi vine în minte aici un film de desene animate foarte îndrăgit în vremea copilăriei. Cred că şi astăzi l-aş urmări cu plăcere. Era vorba despre despre trei purceluşi care îşi construia fiecare câte o casă. Cel dintâi şi-a construit o căsuţă frumoasă din paie. Al doila din beţe iar al treilea din piatră, din material dur. Care dintre cei trei credeţi că a terminat primul casa? Da, aţi ghicit, cel care a construit cu paie sau cel cu beţele. În nici un caz cel cu piatrele nu a terminat primul. În timp ce acesta încă mai lucra şi transpira, ceilalţi doi stăteu întinşi la soare şi râdeau de el. În cele din urmă toţi au finalizat lucrările de construcţie. Vine însă şi ziua când pericolul se abate asupra vieţilor lor- lupul. Acum era vremea încercării. Lupul vine la cel cu casa de paie. Purceluşul se grăbeşte, se ascunde după uşă, trage zăvorul crezând că este la adăpost şi răsuflă uşurat. Lupul însă, dintr-o suflare spulberă toată siguranţa lui. Descoperit, purceluşul aleargă la cel cu casa din beţe şi este primit imediat înăuntru. Foarte curând, lupul face acelaşi lucru şi căsuţa din beţe nu opune nici un fel de rezistenţă. Se prăbuşeşte! Cei doi acum alargă la cel ce şi-a făcut casa din material solid. Lupul se apropie şi, ca la început începe şi suflă…şi suflă până se face roşu ca racu dar nimic nu se clinteşte. Apoi începe să forţeze uşa şi să bată cu pumnii dar fără nici un rezultat. Construcţia era una puternică şi datorită acestui fapt, toţi cei dinăuntru erau în siguranţă.
Ilustraţia aceasta se aseamănă cu pilda Domnului Isus. Are însă şi câteva diferenţe esenţiale. Care sunt acelea vă las pe dumneavpastră să le aflaţi. Totuşi o voi aminti pe cea mai importantă: sfârşitul celor ce n-au zidit cum se cuvine. În desenele animate şi ceilalţi purceluşi au scăpat cu bine însă în pilda Domnului Isus, cel ce şi-a zidit casa pe nisip a sfârşit tragic. În desenele animate, pentru că sunt adresate copiilor, trebuia ca sfârşitul să fie fericit şi personajul negativ trebuia să piardă. Viaţa însă nu este un film de desene animate de aceea, în Ziua Judecăţii nu toţi vor scăpa. Atunci, neascultarea va costa totul!
Revenind la pilda din evanghelie, Domnul Isus ne spune că, până la urmă, amândoi au terminat de zidit casele. Nu ştim care a fost mai frumoasă sau mai mare pentru că de fapt, scopul casei nu este nici pentru frumuseţe şi nici pentru a crea spaţiu de depozitare ci pentru adăpost şi siguranţă, pentru a proteja viaţa şi sănătatea de intemperiile naturii. Nu ştim la cât timp, dar ştim sigur că în zonă s-a abătut o mare furtună, un vânt puternic şi ploi torenţiale au lovit pământul şi apele au crescut pe pământ. Textul ne spune că ambele case s-au confruntat cu aceleaşi condiţii. Nici una n-a fost ocolită. Totuşi, după ce a trecut furtuna, doar una a rămas în picioare şi doar omul cu judecată a rămas cu viaţă întrucât era la adăpostul unei case care, la rândul ei era „înrădăcinată” adânc în stâncă. Uitându-ne în vale, casa omului nechibzuit este acum un morman de moloz şi curând, el şi familia lui care s-au adăpostit într-o casă ce n-avea temelie vor trebui să fie înmormântaţi.
Dragul meu, dacă cele trei motive amintite anterior îi determină pe mulţi să nu împlinească ceea ce ştiu că Dumnezeu le cere spre binele lor, atunci trebuie să ştii că acesta este motivul pentru care ar trebui să împlinim cu toţii poruncile Domnului Hristos. Acum încă nu este aşa evidentă diferenţa dintre cei ce împlinesc voia Domnului şi cei ce o ignoră. Cu siguranţă va veni o zi când judecata lui Dumnezeu va încerca din temelii şi adăpostul sufletului tău şi adăpostul sufletului meu. Nici unul nu vom scăpa de ziua încercării. Acum se pare că se distrează aşa de bine cei care nu ascultă de Dumnezeu (da, se distrează dar nu se bucură!). Ziua aceea va veni! Se apropie! Vuietul valurilor ei se resimt în frământările economice, mişcările maselor de oameni, cataclismelor naturale, sărăciei… a confuziei şi mizeriei morale. Vine ziua când gunoiul lumii acesteia va trebui aruncat acolo unde îi este locul- în Iad. Şi Dumnezeu o va face!
Matei 7.22 Mulţi Îmi vor zice în Ziua aceea…
Zilele de judecată sunt multe, sunt zile care testează siguranţa şi trăinicia a ceea ce ai zidit în viaţă: relaţii, familie, idealuri, ţeluri. Cea mai grea însă va fi Ziua cea din urmă când va fi testată siguranţa şi adăpostul a ceea ce este cel mai important: sfletul tău!
Biblia spune că, datorită păcatului, mânia lui Dumnezeu se va abate asupra noastră a tuturor pentru că toţi am păcătuit şi prin păcatul nostru am adus cea mai mare ofensă măreţiei Suveranului Universului întrucât orice păcat este o sfidare la adresa a tot ceea ce Dumnezeu este. Vinovăţia păcatului nostru o purtăm în sufletele noastre. Nu toţi recunosc pentru că nu toţi au curajul şi nici nu vor să-şi dea răgaz să-şi asculte suspinul sufletului. Totuşi, vinovăţia aceasta este o povară confirmată chiar de faptul că omul care trăieşte încă o viaţă de păcat (adică de neascultare de Dumnezeu) nu are nici sensibilitatea necesară să audă glasul lui Dumnezeu pentru el şi nici puterea şi curajul să i se adreseze în mod eficient lui Dumnezeu prin rugăciune. Relaţia este distrusă! De aceea, datorită dreptăţii şi sfinţeniei Sale care stau de fapt şi la baza guvernării lumilor create, trebuie să fie făcută o judecată şi vinovatul (eu şi tu) trebuie să plătim. Pentru că paguba este imensă şi infinită datorită măreţiei Persoanei împotriva Căreia am păcătuit, pedeapsa o ştim de acum- amândoi merităm iadul (pedeapsa eternă). În dragostea Sa însă, Dumnezeu a vrut să ne mai dea o şansă. Există doar una singură- altcineva să plătească paguba pe care noi am făcut-o în lumea creată împotriva guvernării perfecte a lui Dumnezeu. Biblia spune că „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23). Deci, dreptatea lui Dumnezeu cere moarte. Cineva trebuie să moară. Dreptatea şi justiţia lui Dumnezeu trebuie satisfăcută! Dumnezeu nu face compromisuri şi nu negociază sfinţenia Sa. El nu poate fi cumpărat sau mituit. Noi trebuie să plătim cu moartea… Dar Dumnezeu în dragostea şi înţelepciunea Sa fără margini, El Judecătorul, după ce a dat verdictul, S-a dezbrăcat de haina de Judecător, a coborât pe acest pământ întrupat ca om (Domnul Isus Hristos). A venit lângă mine şi lângă tine să ia asupra Lui povara păcatelor noastre, să sufere El moartea şi chinurile despărţirii de Tatăl în locul meu şi în locul tău, în locul tuturor celor ce, cu smerenie vor fi recunoscut că sunt vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Da, El Isus Hristos a venit să plătească pedeapsa eternă prin moarte pentru toţi aceia care vin cu pocăinţă la El, pentru toţi aceia care Il iubesc. Il ascultă şi în felul acesta îşi pun sufletul la adăpostul şi siguranţa Jertfei lui Hristos- Stânca noastră. El, Hristos Domnul este Stânca şi singura cale acceptată de Dreptatea divină să asigure răscumpărarea oamenilor întrucât El a trăit ca om dar fără păcat -de aceea poate să ne ia locul. El este infinit în fiinţa Sa – de aceea poate prin moartea Sa să plătească datoria întregii lumi. Şi tot datorită infinităţii fiinţei Sale, în moartea Sa poate plăti infinitatea de pedeapsă pe care noi toţi ar fi trebuit s-o ispăşim în iad.
Eşti tu la adăpost în Dumnezeu? Citeşte din Biblie şi află voia lui Dumnezeu pentru tine. Apoi împlineşte ceea ce vei găsi că trebuie să împlineşti. Doar aşa, vei ajunge să ştii şi să înţelegi ce înseamnă să fii la adăpost. Aşa te vei bucură şi vei fi fericit să ai casa pe stâncă!
Iată câteva lucruri pe care, cel puţin începând de acum, vei şti că trebuie să le împlineşti:
1) mărturiseşte-ţi în rugăciune lui Dumnezeu păcatul tău dar cu părere de rău, urându-le. Dacă încă nu le urăşti, spune chiar şi lucrul acesta lui Dumnezeu şi cere-I Lui sfinţenie şi sensibilitatea spirituală necesară ca să le poţi urî.
2) apoi, ca dovadă de credinţă, cere-I să fie El conducătorul vieţii tale. Predă „frâiele” vieţii tale lui Dumnezeu. Lasă-L pe El „la volan”. Treci în dreapta şi nu mai încerca să pui mâna pe volan. Stai liniştit! De fapt, asta înseamnă a fi creştin- prin ascultare de Biblie, să-L laşi pe Dumnezeu să-ţi conducă viaţa.
3) primeşte botezul credinţei. Încheie astfel legământ cu Dumnezeu la maturitate, fiind deplin conştient de ceea ce faci. Începând de acum, trăieşte ca un adevărat ucenic al lui Hristos Domnul.
4)Roagă-te! Posteşte! Spune altora despre Domnul Isus! Şi întotdeauna caută să cunoşti mai mult voia lui Dumnezeu citând şi meditând la învăţăturile lui Lui din Biblie cu dorinţa de a fi un împlinitor al învăţăturilor sfinte.
De unde stie un crestin ca merge 100% in Rai si care sunt evidentele?
Pe unde merg mereu aud chiar si intre cei evanghelici, ca nu stiu unde ajung dupa ce mor. Atunci cand ii intreb pe oameni “daca azi mori stii unde ajungi?”, ei nu stiu si imi raspund ori ca “Dumnezeu stie” ori ca este o buna intrebare. Totodata multi imi spun atunci cand le predicam Evanghelia, ca un om nu poate sa stie sigur unde merge dupa ce moare. Mai grav este ca in multe din adunarile evanghelice sunt oameni care desi sunt deja botezati in apa sau fac parte frecvent la partasia cu fratii, totusi ei la intrebarea “unde ajungi daca mori?”, raspund la fel ca cei din lume, ceea ce asta ne arata ca ei nu sunt mantuiti si nu sunt pe calea lui Hristos. Nu au nicio siguranta. Spun acest lucru pentru ca atunci cand un om este mantuit de Dumnezeu, cand un om este iertat de Dumnezeu, Dumnezeu ii da si siguranta omului ca este iertat si ca merge in Rai dupa moarte. Dumnezeu ii da siguranta care nu insala si aceasta siguranta se manifesta prin faptul ca stii 100% sigur ca esti iertat si ca mergi in Rai dupa moarte. Si chiar daca cineva ar invata un raspuns biblic la intrebarea “unde ajungi dupa ce mori?”, daca acesta ar raspunde ca in Rai si ar si spune din cuvintele lui lucruri Biblice, cu toate ca acesta aduce un raspuns Biblic precum el merge in Rai, daca nu raspunde si cu trairea lui la aceasta intrebare si daca nu traieste dupa evidentele clare ale Bibliei, tot ce a raspuns este doar un raspuns si nu o realitate. 1 Corinteni 12:3 ”De aceea va spun ca nimeni, daca vorbeste prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: “Isus sa fie anatema!” Si nimeni nu poate zice: “Isus este Domnul” decat prin Duhul Sfant”.
Asta nu inseamna ca toti ateii sau ereticii care spun “Isus este Domnul” au si Duhul Sfant. Ca toti pot cu gura sa spuna asa, dar daca cu viata lor nu spun la fel, daca viata lor este o contradictie la ceea ce rostesc, atunci ei nu sunt ai Domnului Hristos.
Vreau sa ne uitam in Biblie si sa vedem ca siguranta mantuirii este reala si crestinul stie 100% sigur ca atunci cand moare ajunge in Imparatia lui Dumnezeu.
In urma iertarii de catre Dumnezeu, pentru ca numai Dumnezeu poate sa ierte pacatele, omul este si schimbat de Dumnezeu si asigurat ca el este iertat si ca dupa moarte ajunge in Rai. Vreau sa ne uitam la un text care arata ca omul iertat de Dumnezeu este automat si schimbat de Dumnezeu. Marcu 2:5 ”Cand le-a vazut Isus credinta, a zis slabanogului: “Fiule, pacatele iti sunt iertate!”
6. Unii din carturari, care erau de fata, se gandeau in inimile lor:
7. “Cum vorbeste Omul acesta astfel? Huleste! Cine poate sa ierte pacatele decat numai Dumnezeu?”
8. Indata, Isus a cunoscut, prin duhul Sau, ca ei gandeau astfel in ei si le-a zis: “Pentru ce aveti astfel de ganduri in inimile voastre?
9. Ce este mai lesne: a zice slabanogului: “Pacatele iti sunt iertate”, ori a zice: “Scoala-te, ridica-ti patul si umbla”?
10. Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele,
11. “Tie iti poruncesc”, a zis El slabanogului, “scoala-te, ridica-ti patul si du-te acasa.”
12. Si indata, slabanogul s-a sculat, si-a ridicat patul si a iesit afara in fata tuturor; asa ca toti au ramas uimiti si slaveau pe Dumnezeu si ziceau: “Niciodata n-am vazut asa ceva!”Vedem aici ca Isus Hristos este Dumnezeu si ca atunci cand El ierta un om il si schimba, motiv pentru care ii spune slabanogului, “ridica-ti patul si du-te acasa.” Atunci cand Hristos te iarta nu te trimite la plimbare ca si popa, neasigurandu-te ca esti iertat si schimbat, ci iti da si certitudinea ca esti iertat si schimbat. Priviti cum:
Sunt multe religii astazi si multe culte care au tot felul de invataturi. Aproape toti spun ca ei au invatatura adevarata si majoritatea au la baza invataturii lor carti care descriu crezul acestora. In religiile lumii sau cultele pe care le stim, majoritatea nu stiu unde merg dupa moarte sau daca ei sustin ca merg in Rai dupa ce mor, veti putea vedea bazat pe ceea ce ei cred si ceea ce practica ca se insala amarnic, pentru ca accentul se pune pe eforturile personale ale omului, prin fapte bune si nu au o baza in Domnul Hristos, ci cred tot felul de aberatii. Intrebarea este, cum pot sa stiu daca ceea ce cred este adevarat?Biblia este singura carte care vorbeste ca omul este pacatos, ca merita pedeapsa lui Dumnezeu, ca Dumnezeu a facut un plan de iertare a omului in Domnul Isus Hristos, astfel mantuirea se capata prin credinta si nu prin eforturi personale. In multe religii din lume, daca vrei sa obtii iertarea de pacate vei vedea ca acolo la ei se crede ca iertarea de pacate vine prin eforturi persoanale, prin fapte, prin ceea ce face omul, pe cand crestinismul se bazeaza si sustine ca iertarea de pacate vine prin credinta si prin meritele altcuiva, adica ale Domnului Hristos si nu ale omului. Deci in crestinism accentul nu se pune pe om, ci pe Hristos Domnul, de aceea iertarea de pacate vine in urma credintei tale in Hristos, pe cand in multe religii accentul se pune pe ceea ce face omul si cat de mult sau bine a facut, ceea ce este falsa aceasta credinta. Mantuirea vine de la Domnul Dumnezeu si este a Domnului Dumnezeu si a Domnului Hristos (Iona 2:9, Apocalipsa 7:10). Niciun om nu intra in Rai cu pieptul sus spunand ca el are slava, precum prin eforturile lui a ajuns in Rai, ci toti care ajung in Rai sunt cei care se incred in meritele Domnului Hristos si atat. Biblia, care este Cuvantul Domnului este singura carte care schimba omul si nu oricum, ci prin Duhul Sfant. Ca sa stii ca ceea ce crezi tu este adevarat, testeaza-te dupa Biblie, dupa cuvintele Creatorului tau si vezi daca esti cu adevarat mantuit sau daca ceea ce se practica la tine la adunare este de la Dumnezeu. Crestinul spre deosebire de altii care tin de o religie sau un cult, el are la baza crezului sau doar Biblia si atat, pe cand altii mai au la baza si alte scrieri care nu sunt inspirate biblic. Deci tot ceea ce este in afara Bibliei cu privire la obtinerea iertarii pacatelor sau inchinarea inaintea lui Dumnezeu si tot ceea ce nu este de acord cu Biblia, nu este de la Dumnezeu si este fals.
De exemplu, martorii lui Iehova au la baza revistele “Turnul de veghe”, mormonii au la baza “Cartea lui Mormon”, adventistii au la baza scrierile si interpretarile lui “William Miller si Ellen G White”, ortodocsii din intreaga lume au la baza “traditia”, budistii au la baza “scrierile lui Buda”, islamistii au la baza scrierile si revelatiile lui Mohamed, urmasii lui Confucius au la baza scrierile acestuia, hindusii au la baza inchinarea la lucrurile palpabile. Chiar daca unii din acestia spun ca au la baza crezului lor doar Biblia, in scurt timp veti descoperi ca nu este asa, ci ei au facut un cocktail intre invataturile lor si Biblia, au facut o adunatura de idei si doctrine care nu sunt Biblice. Multi au facut un cocktail intre vechiul legamant si noul legamant asa incat omul este atat de confuz si gol incat este clar ca nu are cum sa stie unde ajunge dupa ce moare sau daca spune ca merge in Rai, ne putem da seama ca se insala amarnic, pentru ca crezul lui nu il ia doar din Biblie si atat, ci dupa cum am mai spus si-l ia si din scrierile si doctrinele cultelor, religiilor sau profetilor care nu sunt Biblici. Tocmai de aceea putini vin la pocainta pentru ca acestia sunt confuzi de atatea religii si invataturi, iar cei care sunteti membri acestor culte, decideti-va voi care cititi daca vreti sa iesiti din aceste culte cu lacunele lor si sa slujiti Dumnezeului celui viu dupa o singura invatatura a Bibliei si atat.
Oricat de sincere ar parea aceste religii si oricat de dedicati ar fi adeptii lor, ei tot in minciuna traiesc si tot nu sunt adevaratii ucenici ai Domnului Hristos, pentru ca un urmas al Lui iL urmeaza pe El prin Duhul Sfant in Invatatura Lui, nu prin cartile, interpretarile sau doctrinele lor.Dupa cum vedeti, multi din acestia se inchina la ceva palpabil, la ceea ce se vede facut de mana omeneasca sau este parte din creatie, aceasta inchinare fiind idolatrie pentru ca Creatorul nu este inaltat, au invatatura nebiblica. Dar ori de cate ori cineva dintre acestia se intoarce la Dumnezeu cu adevarat, acestia primesc Duhul Sfant si vor fi si schimbati in invatatura si in traire (2Corinteni 3:14-18).
Aici incerc sa spun lucrul cel mai important din toata Evanghelia, cel mai clar si cel mai sigur din viata crestinului. Cand zic crestinism ma refer la cei care cred doar Biblia si sunt urmasii Domnului Hristos, si cand zic crestin ma refer la un om nascut din nou, pocait care are Duhul Sfant prin credinta in Domnul Isus Hristos. O alta definitie pentru crestinism sau crestin este falsa, pentru ca Biblia ne arata foarte clar ce inseamna crestinism si ce inseamna crestin. Atata timp cat un om sau o religie isi are invatatura si din Biblie si din alte scrieri, interpretari sau traditii, acesta nu este crestinism. Doar cei care cred EVANGHELIA si cei care cred in Domnul Isus Hristos au Duhul Sfant si nu cei care se incred in eforturile personale si in fapte bune. Acesta este motivul cel mai mare prin care crestinismul 100% din Biblie se deosebeste de toti, pentru ca crestinii au Duhul Sfant, iar ceilalti au doar reguli si scrupulozitati, de aceea crestinul are o nadejde care nu insala.
Atunci cand un om crede in Evanghelia Domnului Isus Hristos, atunci cand omul se increde in Hristos ca Domn si Mantuitor si intelege acuratetea Evangheliei si Invataturii Sanatoase data de Domnul Isus prin apostoli, atunci acest om primeste prin credinta de la Domnul Isus o arvuna, o asigurare, ceva sigur, primeste ceva real si practic in trairea lui, intr-un cuvant primeste de la Domnul Isus Hristos, Duhul Sfant. Domnul Isus nu da Duhul Sfant decat acelora care se incred in El ca Domn si Mantuitor, doar acelora care cred in El ca fiind Dumnezeu intrupat in om, fiind Cel ce se numeste EU SUNT, celor care cred adevarata Evanghelie a Lui precum Dumnezeu iarta pacatosul daca acesta vine in termenii Lui.
La nasterea din nou a omului, acesta primeste Duhul Sfant prin credinta in Domnul Dumnezeu intrupat in om, Isus Hristos. Atunci cand cineva ori de cate ori intelege adevarata EVANGHELIE si se increde in Hristos Domnul, de fapt intelege invatatura Bibliei exact asa cum este si aceasta se face prin Duhul Sfant.
Sunt niste evidente foarte clare care ne arata ca un om are Duhul Sfant, ca daca nu le are, ne arata conform Bibliei ca acesta nu este mantuit sau iertat si nu ajunge in Rai dupa ce moare. Mentionez ca atunci cand Duhul Sfant vine intr-un om, acest om nu ramane nestiutor si nu ramane in dubii precum a primit sau nu a primit Duhul Sfant, ci acest om stie 100% ca are Duhul Sfant, iar crestinul de atunci are o siguranta fantastica si o puternica nadejde care nu insala (Romani 5:5).
Ceea ce il face diferit pe crestinul adevarat de toate cultele, religiile, dominatiunile si de tot restul lumii este ca acest crestin care este al Domnului Hristos are Duhul Sfant. Degeaba esti intr-un cult sau intr-o religie daca Duhul lui Dumnezeu nu este in tine, esti pe o cale rea care duce spre pedeapsa si nu esti un ucenic al Domnului Isus. Desi multi pot sa sustina ca au Duhul Sfant, asta nu inseamna ca ei au Duhul Sfant, pentru ca Duhul Sfant are niste evidente clare, vizibile si neclintite care nu insala. Multi sunt insufletiti de duhurile celui rau prin manifestari ciudate si nebiblice care insala oamenii precum ei cred ca au Duhul Sfant cand de fapt acestia traiasc o minciuna.
Au fost si sunt multi lideri si fondatori ale unor miscari sau religii, care au inceput pe baza unor invataturi ale lor sa aiba adepti si ucenici ai lor pe care i-au instruit dupa modul moral al cunostintei lor si dupa cum ei au crezut ca omul este iertat.
Spre exemplu in Fapte 5:34 ”Dar un fariseu, numit Gamaliel, un invatator al Legii pretuit de tot norodul, s-a sculat in picioare in sobor si a poruncit sa scoata putin afara pe apostoli.
35. Apoi le-a zis: “Barbati israeliti, luati seama bine ce aveti de gand sa faceti oamenilor acestora.
36. Caci nu demult s-a ivit Teuda, care zicea ca el este ceva, si la care s-au alipit aproape patru sute de barbati. El a fost omorat, si toti cei ce il urmasera au fost risipiti si nimiciti.
37. Dupa el s-a ivit Iuda galileeanul, pe vremea inscrierii, si a tras mult norod de partea lui: a pierit si el, si toti cei ce-l urmasera au fost risipiti.
38. Si acum eu va spun: “Nu mai necajiti pe oamenii acestia, si lasati-i in pace! Daca incercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;
39. dar daca este de la Dumnezeu, n-o veti putea nimici. Sa nu va pomeniti ca luptati impotriva lui Dumnezeu.”Ceea ce vedem aici este ca in timpul Bisericii Primare unul din farisei a spus celorlalti referitor la Domnul Isus Hristos, ca au mai fost si alti lideri care au atras norodul la ei, dar in cele din urma acesti lideri au murit iar urmasii lor au fost risipiti. Ceea ce vreau sa scot in evidenta este ca astazi dupa 2000 de ani inca sunt ucenici ai Domnului Hristos care il urmeaza pe El in tot si in toate netinand cont de nimic, pentru ca Domnul Isus Hristos este viu. Cu toate ca au fost, sunt si vor veni multi lideri falsi care atrag lumea la ei, acesti urmasi care nu stiu ce urmeaza se vor risipi ca si ceilalti.
Domnul Isus Hristos nu este orice lider, ci este Cel care a pretins ca are niste atribute si standarde ca si Dumnezeu, de fapt Isus Hristos a spus ca El este Dumnezeu si puteti gasi acest lucru in tot Noul Testament. Pentru o intelegere mai clara precum Hristos este insusi Dumnezeul cel Atotputernic intrupat in om, una cu Tatal, puteti da clic aici “Cine este Isus Hristos conform Scripturilor ?”Liderii si fondatorii falsi care au fost sau care vor mai veni au dat oamenilor doar invataturi morale si doctrine care sa-i faca pe acestia sa ii urmeze crezand ca vor obtine iertarea de pacate, iar tot ceea ce au devenit acesti eretici prin religiile si cultele lor, au devenit doar oameni morali care se incred in ei insisi si in ce pot face ei. Ceea ce este foarte clar este ca acestia nu au rezolvat ceea ce numai Domnul Isus Hristos a rezolvat, adica problema pacatului. De cand este omul, acesta are o constiinta care apasa asupra lui, spunandu-i ca este pacatos si ca trebuie sa fie iertat, astfel oamenii au ajuns sa practice tot felul de invataturi, ritualuri si traditii urmand pe unii lideri si fondatori eretici, crezand ca daca fac asa ei vor fi scapati de pacate. Ceea ce este foarte clar este ca prin ceea ce acestia practica este doar un pansament al constiintei lor, precum ca au facut ceva in privinta aceasta. Astfel ei au devenit oameni morali si cu pareri bune despre ei, crezand ca iertarea de pacate se realizeaza prin fapte sau prin religia sau cultul lor, nestiind ca multi dintre liderii lor s-au imbogatit de pe urma adeptilor, fiind straini si vrajmasi cu Dumnezeu.
Acesta este si motivul pentru care acesti lideri si fondatori precum si urmasii lor sunt numiti falsi, pentru ca nu au nicio treaba cu Biblia, iar daca unii au tangente cu Biblia nu au doar cu ea, ci si cu scrierile lor. Periculos este ca sa imbini invatatura Domnului Hristos cu parerile, interpetarile si scrierile oamenilor.Dar acum poate unii se intreaba, de unde stim ca Biblia ne spune ceea ce trebuie si de unde stim ca ea este adevarata si ca este Cuvantul lui Dumnezeu? Raspunsul este unul foarte clar. Faptul ca ea este scrisa de Apostoli si proroci manati, calauziti de Duhul Sfant, ea este inspirata de Duhul Sfant (2 Petru 1:20,21). Biblia este singura carte care vorbeste impotriva pacatului si cea care ne si spune solutia pentru pacat, dar solutia pentru pacatul personal al omului nu pune accentul pe om sau pe ceea ce poate face omul pentru a-si castiga iertarea, ci accentul se pune pe Dumnezeu, astfel Dumnezeu este inaltat iar omul smerit, pe cand la aceste religii, omul este inaltat prin eforturile lui proprii si nu Dumnezeu e inaltat. Ca sa te inchini lui Dumnezeu trebuie sa te inchini cum doreste EL, in duh si adevar, nu oricum (Ioan 4:20,21). Biblia face ceea ce sustine, schimba vieti. Este o carte profetica si istorica care spune lucrurile adanci ale lui Dumnezeu, punand accentul pe El. Pentru toti care o cred nu vor ramane la fel. In Biblie ne este descrisa persoana Domnului Isus Hristos. Prezentarea Domnului Hristos in Biblie este departe de inventarea omului. Multi au spus ca Acest Isus Hristos a vorbit cum nimeni nu a putut vorbi (Ioan 7:46), iar in El nu exista pacat si nimeni nu a putut dovedi ca El are pacat (Ioan 8:46). Nimeni nu putea sa-l inventeze pe Hristos. Fariseii ramaneau uimiti de El si alti fruntasi IL acceptau (Ioan 12:42). Domnul Isus ii invata ca unul care avea putere (Matei 7:29). Cum va explicati invierea Lui pe care Biblia o sustine cu 500 de martori care nu se asteptau ca EL sa invie (1 Corinteni 15:6). Cum va explicati frica apostolilor care au fugit si s-au inchis in casa atunci cand Hristos a murit, dar cand El a inviat acestia au avut curajul sa infrunte orice si pe oricine pana la moarte? Cum explicati cele 350 de profetii spuse in Vechiul Testament, jumatate din ele au fost implinite de Hristos atunci cand El a fost pe pamant, iar cealalta jumatate vor fi implinite la cea de-a doua venire a Lui? Este o puternica aparare apologetica a Bibliei. Inca un lucru care ne arata ca Biblia este adevarata este ca atunci cand oamenii spuneau ca pamantul este plat, Biblia sustinea si sustine ca pamantul este rotund, o sfera (Isaia 40:22). Biblia sustine ca pamantul este suspendat pe nimic (Iov 26:7). Biblia spune ca stelele nu pot fi numarate (Ieremia 33:22). Daca ne uitam la arheologie, stiinta sau istorie vedem lucruri descoperite pe care Biblia le sustine cu exactitate. Deci Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu si una din cele mai mari dovezi este ca ea face ceea ce sustine, schimba vieti.
Ei bine toti acesti lideri si toate aceste religii au ceva la baza lor. Toti sustin ca sunt cei adevarati, iar cei care sustin ca isi iau invatatura doar din Biblie, acestia au si alte carti, scrieri si interpretari dupa care ei isi iau crezul si practica de zi cu zi.
Daca va intrebati, de unde ne putem da seama daca cineva este eretic sau nu, Biblia ne descopera clar aceste lucruri. Orice om care a dat o invatatura, o carte sau o traditie, daca aceste lucruri sunt impotriva Invataturii Bibliei si daca Biblia combate si confrunta scrierile lor, atunci ei cu toate scrierile lor si cu toata moralitatea lor sau sinceritatea lor, tot eretici si falsi sunt. Originalul de la Dumnezeu este BIBLIA, adica Vechiul si Noul Testament, iar dupa Biblie putem testa si verifica pe oricine sa vedem daca este fals sau nu. Iar dupa Biblie si dupa trairea lor vedem si daca ei au Duhul Sfant sau nu. Inca din Vechiul Testament, Hristos Domnul a fost profetit si avem clar scris ca trebuia sa vina Mesia care trebuia sa sufere pentru pacatele oamenilor fiind zdrobit de insusi Dumnezeu, ca apoi sa invie si sa se aseze la dreapta Tatalui, ca va da Duhul Sfant credinciosilor Lui si ca va reveni dupa Biserica Sa. Pe ceea ce se bazeaza crestinul este pe vechea Evanghelie si nu pe noile invataturi aduse de aceste curente si vanturi ratacite. Crestinul se bazeasca pe ceea ce este vechi. Priviti Romani 3:21 ”Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege – despre ea marturisesc Legea si Prorocii –
22. si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire”.
Aceasta Evanghelie si iertare pe care o da insusi Dumnezeu, in termenii lui Dumnezeu si cum cere Dumnezeu, nu cum sustin oamenii cu religiile lor, in aceasta Evanghelie in care se increde crestinul nu este din anii acestia asa cum multe dominatiuni au iesit ca ciupercile dupa ploaie, ci este scrisa inca din vechime in Lege si Proroci.Duhul Sfant cand este dat omului de catre Domnul Isus Hristos, Acesta il pune pe om in invatatura SANATOASA A LUI HRISTOS, schimbandu-l dupa chipul si asemanarea Domnului Hristos.
Deci, daca vedeti pe internet sau poate ati vazut sau veti vedea oameni care se tavalesc pe jos sau altii care se manifesta prin cuvinte sau manifestari pe care Biblia nu le prezinta, acestia sustinand ca au Duhul Sfant, sa nu-i credeti, pentru ca atunci cand Duhul Sfant intra intr-un om nu il face carpa si nu ii ia mintile facandu-l pe acesta inconstient sau punandu-l intr-o transa, ci atunci cand vine Duhul Sfant esti calculat, traiesti departe de pacat si de aceste manifestari nebiblice si ai de la El invatatura Sanatoasa a Domnului Hristos. Atunci cand auziti ca un proroc sustine ca este de la Dumnezeu, dar aceste prorocii nu se implinesc si ceea ce spune si traieste nu este bazat clar pe Invatatura Bibliei, sa stiti ca acest proroc este fals si a vorbiti din indrazneala, vedeti (Deuteronomul 18:20-22). Daca cineva a scris o carte sau o invatatura care nu se bazeaza pe Invatatura Bibliei, acele lucruri nu vin de la Dumnezeu si sa nu le credeti. Atunci cand vezi un om moral cu principii care nu are legatura cu Invatatura Bibliei, cu toata moralitatea lui, tot eretic este si tot mort in pacatele lui este. Atunci cand veti vedea un om religios care se tine de scrupulozitatile lui si de cultul sau, daca acest om nu are la baza doar Invatatura Biblie si atat, este eretic si fals, acesta traind in minciuna.
Este important sa iti cunosti Biblia, este important sa stii pasaje din ea si daca se poate sa stii chiar toate pasajele din ea. Este frumos si usor sa raspunzi la fiecare care intreaba ceva atunci cand tu deja stii pasajele Bibliei si ceea ce spune ea. Duhul Sfant iti aduce aminte de ceea ce este scris. Mereu sustin in articolele si predicile mele sau pe oriunde merg, ii indemn pe toti sa citim Biblia ca s-o cunoastem si sa putem face conexiuni intre evanghelii si epistole, sa putem vedea diferenta dintre Vechiul Legamant si Noul Legamant, sa vedem Evanghelia Domnului Hristos ca sa putem aduce un argument solid celor eretici si sa putem da cu Sabia Duhului in aceasta armura a celui rau. Tit 1:9 “…sa se tina de Cuvantul adevarat, care este potrivit cu invatatura, pentru ca sa fie in stare sa sfatuiasca in invatatura sanatoasa si sa infrunte pe potrivnici.” Cititi cartile 1, 2 Timotei si Tit si veti vedea cum Pavel ne indeamna mereu si mereu, verset dupa verset sa stam in Invatatura Sanatoasa a Domnului Hristos.
Nu poti sa confrunti pe cineva sau sa vezi daca unii sunt in Invatatura Sanatoasa a Domnului Hristos daca nu ai Duhul Sfant si daca nu iti cunosti Scriptura. Apolo, daca putea sa fie unul tare in Scripturi putem si noi. Priviti texte care ne arata cum trebuie sa fie un ucenic al Domnului Hristos: Fapte 18:24 ”La Efes, a venit un iudeu, numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii si era tare in Scripturi. (daca Apolo era tare in Scripturi putem si noi prin Domnul Hristos sa fim tari in Scripturi)”.
Luca 24:45 ”Atunci le-a deschis mintea, ca sa inteleaga Scripturile. (daca Apostolilor, Domnul Hristos le-a deschis mintea ca sa inteleaga Scripturile si Evanghelia atunci si noi putem sa ii cerem Domnului Hristos ca sa ne deschida mintile prin Duhul Sfant sa intelegem Scripturie. De aceasta trebuie sa ne punem la dispozitia Lui in tot si in toate).
2 Timotei 3:16 ”Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire,
17. pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna. (daca ne este clar scris ca toata Scriptura ne este de folos, inseamna s-o stim).Sunt multe pasaje in Biblie care ne starnesc si ne indeamna ca sa cunoastem si sa ne aprofundam in Invataturile ei. Spre exemplu inca un pasaj este in 2 Timotei 4:1 “Te rog fierbinte, inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Hristos Isus, care are sa judece viii si mortii, si pentru aratarea si Imparatia Sa:
2. propovaduieste Cuvantul, staruie asupra lui la timp si nelatimp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura”. (la timp si nelatimp).Ei bine acesti lideri cu invataturile lor, pot fi verificati numai prin Cuvantul lui Dumnezeu si atat. Nu Biblia plus alte scrieri, ci Biblia si atat. Daca atunci cand veti vorbi cu oamenii ei va abordeaza si cu alte scrieri in afara Bibliei, cu profetii lor, cu interpretarile, scrierile sau cu traditiile lor, voi urgent si simplu reveniti la ceea ce ne este clar scris in Biblie si spuneti-le ca asa ceva nu ne este scris, ba dimpotriva ne este scris opusul. Si astfel voi ramaneti curati in invatatura lui Hristos si puteti sa aduceti un argument solid, asa cum trebuie.
De ce mereu spun ca Biblia este infailibila? Pentru ca ea este scrisa de Duhul Sfant prin oameni (2 Timitei 3:16-17, 2 Petru 1:20-21), de prorocii si apostolii Domnului Dumnezeu care au fost calauziti de Duhul Sfant, manati de Duhul Sfant pentru a scrie aceasta Biblie care este Cuvantul lui Dumnezeu. Duhul Sfant a vrut ca noi sa avem Biblia compusa din aceste 66 de carti. Daca El voia mai mult cu siguranta ca El ne dadea mai mult, dar numai aceste scrieri sunt infailibile si sunt demne de crezare pentru ca sunt inspirate direct din Duhul Sfant. Restul, tot ce auziti si vedeti scris pe langa Biblie, nu sunt demne de crezare daca aceste lucruri contrazic Invatatura Bibliei. Daca scrierile, cartile si traditiile lumii au o alta invatatura diferita de Biblie atunci nu sunt de la Dumnezeu si nu sunt demne de crezare. Dumnezeu nu se contrazice, ci Dumnezeu este un Dumnezeu al oranduielii (1 Corinteni 14:33).
Atentie, daca un om spune ca are Duhul Sfant sa nu uitati ca Duhul Sfant care a scris Biblia il va pune pe acest om in Invatatura Lui, nu in manifestari straine sau invataturi diferite de Biblie. Nu uitati asta!
1Timotei 6:3 ”Daca invata cineva pe oameni invatatura deosebita, si nu se tine de cuvintele sanatoase ale Domnului nostru Isus Hristos si de invatatura care duce la evlavie,
4. este plin de mandrie si nu stie nimic; ba inca are boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte, din care se naste pizma, certurile, clevetirile, banuielile rele,
5. zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricati la minte, lipsiti de adevar si care cred ca evlavia este un izvor de castig. Fereste-te de astfel de oameni.Vreau sa va spun ceva interesant si vreau sa fiti atenti. Otrava de sobolani nu este doar otrava, ci este si mancare buna pentru ca altcumva cum ar putea s-o manance si sa moara daca ar fi doar otrava? Ceea ce mananca sobolanii si mor este cam 95 % mancare buna si 5 % otrava. Ei bine tot asa este si cu acesti lideri falsi si cu multi altii pe care nu i-am mentionat impreuna cu religiile si cultele care nu isi iau invatatura doar din Biblie. Multi dintre ei au si din invatatura Domnului Hristos dar au si otrava. Ceea ce il diferentiaza pe adevaratul crestin de acesti lideri si urmasi ai lor falsi, este ca crestinul are la baza numai mancare buna, adica el are numai invatatura lui Hristos a Bibliei si imediat vede si isi da seama daca cineva este un adevarat crestin 100% sau este unul care are otrava in el. Acesta este motivul pentru care crestini sunt persecutati in lume, pentru ca crestinul sustine ca este doar o singura cale spre Rai si spre iertarea pacatelor si este o singura invatatura a Domnului Isus Hristos Ioan 14:6 “Isus i-a zis: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine”.
2 Ioan 1:9 “Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul”.Crestinul isi da seama prin mai multe lucruri daca cineva este ca si el sau nu. De aceea Ioan Apostolul ne spune in 1 Ioan 4 ca sa cercetam duhurile sa vedem daca vin de la Dumnezeu. Asta ii indemn pe toti, nu numai sa ne cercetam pe noi asa cum Biblia ne spune sa vadem daca suntem in adevarata credinta, ci sa cercetam si pe cei care predica si aduc invataturi sa vedem daca acestia vin de la Dumnezeu manati de Duhul Sfant in Numele Domnului Isus Hristos. Multi predica si aduc invataturi noi si invataturi dupa cultul lor sau inima lor, dar sa nu uitam ca este o singura invatatura a Domnului Hristos si aceasta Invatatura este calauzita de Duhul Sfant bazata pe Biblie. Crestinul vede un om ca este iertat de Hristos si ca acesta este ucenic al Domnului Hristos daca:
1. Are invatatura Sanatoasa a lui Hristos data prin Apostoli si atat.
2. Isi da seama dupa rodul oamenilor daca cineva este cu adevarat ucenic al lui Hristos. Iar rodul este sfintenia, Romani 6:22.
3. Isi da seama pentru ca in om este DUHUL SFANT.Pe multi lideri cu invataturile lor, daca ii cercetam cu de-amanuntul vedem ca au din invatatura lui Hristos dar rastalmacita, adica au luat din invatatura Domnului Hristos si impreuna cu scrierile si cartile lor au facut un cult sau o religie pe care oamenii nestiutori o urmeaza crezand ca este cea adevarata. De fapt aceasta este lucrarea diavolului care insala oamenii numai ca sa nu vada adevarata invatatura a lui Hristos si adevarata Evanghelie, dandu-le oamenilor otrava.
Falsii lideri si fondatori ai marilor culte sau religii de astazi niciodata nu au pretins lucrurile pe care Hristos Domnul le-a spus despre EL, faptul ca Hristos este Dumnezeu si niciodata ei nu au putut invia din morti. Ei au sustinut multe si au miscat pe multi dupa invatatura lor, dar totusi, toti acestia au fost oameni, iar noi stim ca toti oamenii sunt pacatosi si punct. Hristos Domnul este Dumnezeu intrupat in om, nascut dintr-o mama pamanteasca dar nu si dintr-un tata pamantesc ca toti ceilalti lideri si fondatori, ci El a fost nascut din femeie si din Duhul Sfant, din Dumnezeu. Astazi Hristos este viu pentru ca a inviat din morti iar crestinul stie si crede asta. Astazi Hristos prin invierea Lui spune intregii lumi ca tot ceea ce a spus El despre noi si despre El si tot ceea ce a facut EL este Adevarat prin faptul ca El a inviat din morti. Daca El nu invia din morti nimeni nu mai putea sa-L urmeze, chiar si apostolii atunci cand Hristos murise, ei erau toti deznadajduiti si fricosi, dar odata cu invierea Domnului Isus Hristos toti au inviat la o noua viata si la o noua traire. Asa ca ceea ce IL face pe Hristos diferit si deosebit este ca indentitatea Lui este total diferita fata de toti, este ca El a facut lucruri pe care nimeni altul nu le poate face, este ca a facut ceea ce EL a spus, ca va invia din morti dandu-ne iertarea de pacate, este ca El este Marele EU SUNT (Ioan 8:24,58). Din nou ne arata Dumnezeirea Lui. Desi este unul din cele mai superbe subiecte, invierea Domnului Hristos, vreau sa raman la subiectul nostru “de unde stie un crestin 100% ca merge in Rai dupa moarte?”Domnul Isus Hristos pe langa faptul ca a inviat din morti si El este acum la dreapta TATALUI CERESC, El in timpul cand a fost aici pe pamant a promis ceva, a promis ca El va fi mereu cu crestinul adevarat care se increde in El, pentru ca ii va da un alt Mangaietor, adica Duhul Sfant care sa raman cu el in veac. Priviti textele care arata ca Domnul Dumnezeu Isus Hristos a promis Duhul Sfant peste cel credincios:
Ioan 14:16 ”Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mangaietor, care sa ramana cu voi in veac;
17. si anume Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi si va fi in voi.
20. In ziua aceea, veti cunoaste ca Eu sunt in Tatal Meu, ca voi sunteti in Mine si ca Eu sunt in voi.
25. V-am spus aceste lucruri cat mai sunt cu voi.
26. Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
Ioan 15:26 ”Cand va veni Mangaietorul, pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul adevarului, care purcede de la Tatal, El va marturisi despre Mine”.
Ioan 16:7 ”Totusi va spun adevarul: va este de folos sa Ma duc; caci, daca nu Ma duc Eu, Mangaietorul nu va veni la voi; dar, daca Ma duc, vi-L voi trimite.
8. Si cand va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata.
13. Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare”.Sunt multe versete care ne arata ca Domnul Isus Hristos a dat DUHUL SFANT celor care cred in El. Duhul Sfant a fost dat in credincios pentru multe motive. Desi multi pot sa sustina ca au Duhul Sfant, asta nu inseamna ca ei si au Duhul Sfant, pentru ca Duhul Sfant are niste evindete clare, vizibile si neclintite care nu insala. Multi sunt insufletiti de duhul diavolului prin manifestari ciudate si nebiblice care insala oamenii precum ei poseda Duhul Sfant cand de fapt ei traiesc o minciuna. Priviti urmatoarele evidente care arata ce face Duhul Sfant, care este scopul Lui si cum pune omul in voia lui Dumnezeu:
1. Duhul Sfant a fost dat ca ucenicii lui Hristos sa fie diferiti (Ioan 14:17, 1 Ioan 3:24).
2. Duhul Sfant a fost dat ca sa le aduca aminte ucenicilor de tot ce tine de Domnul Hristos si invatatura Lui (Ioan 14:26, Luca 12:12).
3. Duhul Sfant a fost dat ca sa convinga lumea de pacat (Ioan 16:8).
4. Duhul Sfant a fost dat ca sa confrunte lumea (Ioan 16:8-15).
5. Duhul Sfant a fost dat ca sa nasca oameni din Duhul Sfant (Ioan 3:3-8).
6. Duhul Sfant a fost dat in ucenici ca sa-i fie martori Domnului Hristos (Fapte 1:8).
7. Duhul Sfant a fost dat ca sa-i protejeze pe ucenici de diavol si de erezii (1 Ioan 4:1-4).
8. Duhul Sfant a fost dat pentru siguranta ucenicilor ca ei sunt ai lui Hristos (Ioan 14:16).
9. Duhul Sfant a fost dat ca Dumnezeu sa-i invie pe ucenici lui Hristos (Romani 8:11).
10. Duhul Sfant a fost dat ca o arvuna (2 Corinteni 5:5).
11. Duhul Sfant a fost dat pentru ca ucenicii sa poata birui orice pacat (1 Ioan 4:4).
12. Duhul Sfant a fost dat ca ucenicii sa primeasca o natura noua si duhovniceasca (Romani 8:9).
13. Duhul Sfant a fost dat ca sa schimbe oamenii dupa voia lui Dumnezeu, dandu-le oamenilor un duh nou, o inima noua si pentru ca Legea sa fie scrisa in inimile lor (Ezechiel 36:25-27).
14. Duhul Sfant a fost dat ca sa-i puna pe ucenici intr-o singura Adevarata si Sanatoasa invatatura (Fapte 2:42).
15. Duhul Sfant a fost dat pentru ca sa ne tina curati si sfinti pe cale pana la sfarsit (Filipeni 1:6, 1 Corinteni 1:8-9, 1 Tesaloniceni 5:23).Tu nu poti sa zici ca esti crestin daca nu ai Duhul Sfant. Ceea ce te face pe tine diferit fata de toti acesti oameni sau ucenici care sustin ca ei sunt adevarati si ceea ce te face diferit fata de cei religiosi si morali este ca tu ai Duhul Sfant. Cand Hristos Domnul te schimba nu doar iti da o invatatura, ci iti da Duhul Sfant. Duhul Sfant este o Persoana din Dumnezeire. Este un singur Dumnezeu, TATAL, FIUL SI DUHUL SFANT si acestia sunt una (Ioan 17:11,22). Biblia IL reveleaza pe Dumnezeu in trei persoane care sunt una, iar crestinul adevarat prin credinta stie asta bazat pe textele clare din Biblie pentru ca are Duhul Sfant.
Pentru o descriere mai mare a acestui subiect, va rog sa dati clic aici “Dumnezeu Tatal, FIUL SI DUHUL SFANT“.Duhul Sfant te face diferit, nu cultul tau sau invatatura ta. Mentionez ca daca tu vrei sa fii iertat de pacate si schimbat de sub puterea pacatului si sa ai invatatura lui Hristos cea adevarata si sigura, trebuie sa ai Duhul Sfant, altfel vei devia de la adevarat si vei plecat in lume inrobit de tot felul de pacate si pofte asa cum multi au facut. Priveste ce spune in 1 Ioan 2:19 “Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci, daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri.“
Intrebarea este, daca ai Duhul Sfant? Intrebarea este, daca atunci cand ai crezut in Hristos ai primit Duhul Sfant, pentru ca daca nu ai Duhul Sfant inseamna ca nu ai crezut in Hristos cu adevarat urmandu-L pe El asa cum spune El, pocaindu-te de pacate si de viata veche. Fapte 19:2 “…si le-a zis: “Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut?”
Sa nu credeti ca daca sunteti botezati in apa sau daca v-ati nascut intr-o familie de pocaiti sau daca sunteti membrii intr-o adunare unde se predica Evanghelia, voi si aveti Duhul Sfant, pentru ca nu aceste lucruri iti dau Duhul Sfant, ci Hristos Domnul ti-L da si atunci cand ti-L da si vine in tine si peste tine tu niciodata nu mai poti sa traiesti in pacat ca stil de viata, niciodata nu mai poti sa fii la fel cum ai fost, ci esti schimbat dupa voia lui Dumnezeu si pus in voia lui Dumnezeu exact cum cere Dumnezeu. Intelegem noi acest adevar?Acum poate te intrebi, de unde poti sa stii daca ai Duhul Sfant?
Da-mi voie sa iti zic ca atunci cand EL vine in tine si peste tine ( 1 Ioan 3:24, 1 Petru 4:14), automat evidentele ca esti al lui Dumnezeu sunt vizibile si clare, sunt serioase si fara dubii, stii ca ai Duhul Sfant. Biblia ne arata clar ca crestinul nu traieste in nestiinta, ci el stie sigur ca atunci cand moare merge in Rai. Priviti cateva textele, desi sunt multe, care ne arata ca un crestin poate sa stie sigur 100% fara dubii ca este iertat si schimbat si aceasta cunoastere este inca de cand acesta traieste pe pamant:
1. 1 Ioan 5:12 ”Cine are pe Fiul are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata.
13. V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu aveti viata vesnica.” (cuvantul “aveti” inseamna inca de pe acum din prezent).
2. 1 Ioan 5:19 ”Stim ca suntem din Dumnezeu si ca toata lumea zace in cel rau.” (cuvantul “stim” insemna ca stim sigur).3. Ioan 5:24 ”Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.” (Cuvintele “are viata vesnica” inseamna ca acum din prezent).
4. 1 Ioan 4:4 ”Voi, copilasilor, sunteti din Dumnezeu; si i-ati biruit, pentru ca Cel ce este in voi este mai mare decat cel ce este in lume.” (Cuvintele “sunteti din Dumnezeu” ne arata ca acum suntem).
5. 1 Ioan 3:2 ”Preaiubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi nu s-a aratat inca. Dar stim ca, atunci cand Se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Il vom vedea asa cum este.” (Cuvintele “acum suntem copii ai lui Dumnezeu”, inseamna ca acum suntem).
6. Ioan 1:12 ”Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu;
13. nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Cuvintele “le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu” ne arata ca crestinul are dreptul direct de la Domnul Isus sa se numeasca fiu de Dumnezeu).
7. Ioan 20:31 ”Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; si, crezand, sa aveti viata in Numele Lui.”Aceste versete sunt valabile numai pentru cei cu adevarat crestini care au Duhul Sfant, care au o traire manata de Duhul Sfant in sfintenie si care isi gasesc placerea in Invatatura Domnului Hristos. Deci aceste pasaje pe langa multe altele care sunt mentionate in Biblie, ca daca m-as apuca sa le enumar pe toate mi-ar lua multe pagini, dar acestea ne arata ca un crestin stie 100% sigur unde ajunge dupa moarte, ca este iertat si schimbat de Domnul Isus Hristos prin Duhul Sfant al lui Dumnezeu.
Pentru cei care inca mai spuneti ca un crestin nu poate fi sigur ca dupa moarte va ajunge in Rai, va rog sa vedeti ca Biblia sustine ca un crestin poate sa stie inca de acum de cand acesta traieste, poate sa stie fara dubii ca el ajunge in Rai. Toti care inca nu stiu si nu sunt siguri ca dupa moarte ajung in Rai este ca acestia nu sunt iertati, pentru ca atunci cand cineva este iertat de Dumnezeu conform Noului Legamant facut in SANGELE LUI HRISTOS, acest om este schimbat de Dumnezeu si ii da Duhul Sfant, dandu-i acestuia o nadejde care nu insala (Romani 5:5, Efeseni 1:13). Cu toate ca poate sunt momente in care crestinul pacatuieste, cu toate acestea crestinul nu isi pierde nadejdea ca este mantuit, ci se ridica de acolo bazat pe natura Duhului Sfant, urand pacatul si ceea ce lumea practica, urmandu-L pe Hristos Domnul. Stim ca trupul nu este rascumparat inca si pana cand trupul nu este rascumparat, crestinul care este nascut din Duhul Sfant duce o batalie mereu cu pacatul, pentru ca in trupul acesta neputincios inca vrea sa domneasca pacatul, dar identitatea crestinului nu este a trupului sau, ci omul dinauntru care vrea voia lui Dumnezeu si care controleaza tot trupul este adevaratul crestin. Priviti textele:
Romani 8:23. Si nu numai ea, dar si noi, care avem cele dintai roade ale Duhului, suspinam in noi si asteptam infierea, adica rascumpararea trupului nostru.1 Corinteni 6:20 ”Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”
Galateni 5:17 ”Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.”
De aceea cautati si acceptati iertarea cum spune Dumnezeu prin Evanghelia Fiului Sau nu prin religiile, cultele si invataturile straine.
Pe langa toate aceste versete, realitatea, siguranta si certitudinea crestinului ca merge in Rai dupa moarte este data de Duhul Sfant in acesta prin faptul ca este clar scris si prin faptul ca crestinul manat de Duhul Sfant traieste in sfintenie Roman6:22 ”Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica.
Evrei 12:14 ”Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.”Ei bine as vrea sa mentionez cateva evidente clare pe care omul le are, le stie si sunt reale atunci cand are Duhul Sfant si atunci cand omul primeste Duhul Sfant in urma credintei lui in Domnul Dumnezeu Isus Hristos:
1. Atunci cand primesti Duhul Sfant, Duhul Sfant iti da o natura noua duhovniceasca care te face sa umbli, sa cauti si sa se te desfatezi in voia lui Dumnezeu. Iubirea si supunearea crestinului fata de tot ceea ce tine de Dumnezeu este o realitate si expresia inimii lui este doar voia lui Dumnezeu. Acesta nu se chinuie ca sa traiasca placut in sfintenie inaintea lui Dumnezeu, ci acesta traieste sigur si 100% in sfintenie bazat pe noua natura primita de Duhul Sfant. Refuzul pacatelor, poftelor si viciilor vin din tine atunci cand ai o natura noua data de Duhul Sfant, nu te tii tu tare sa te abtii, ci este ceva natural si voit sa faci voia lui Dumnezeu (Romani 8:9, Romani 6:22, Galateni 5:22-25).
2. Atunci cand ai Duhul Sfant primesti o inima si un duh nou (Ezechiel 36:25-27).
3. Atunci cand ai Duhul Sfant ai biruinta asupra oricarui pacat si vei avea biruinta asupra presiunii lumii (1 Ioan 5:4).
4. Atunci cand ai Duhul Sfant esti pus de catre El intr-o singura invatatura a Domnului Hristos, o invatatura clara si adevarata (1 Ioan 2:27, 2 Ioan 8:9).
5. Atunci cand ai Duhul Sfant urasti ceea ce odata iubeai, pacatul. Ai o alta relatie cu pacatul acum. Urasti pacatul pe care odata il iubeai. (Efeseni 2:1-3, Tit 3:3, 1 Petru 4:3-4).
6. Atunci cand ai Duhul Sfant vei continua sa te pocaiesti cu toate ca te-ai pocait si vei continua sa crezi in Hristos cu toate ca ai crezut si nu te bazezi pe o decizie luata in trecut sau o rugaciune a pacatosului, ci tu vezi acum in prezent daca esti al lui Hristos (Filipeni 2:12-13, Evrei 12:14, Evrei 6:11,12).
7. Atunci cand ai Duhul Sfant, Dumnezeu insusi este Tatal tau si El te va tine pe cale pana la sfarsit (Filipeni 1:6, 1Corinteni 1:8-9, 1 Tesaloniceni 5:23, 2Corinteni 3:5, Filipeni 2:13).
8. Atunci cand ai Duhul Sfant cauti sfintenia, iar sfintenia nu este un paradox sau o contradictie in viata ta, ci este ceva real care reiese din tine, din natura ta noua dovedind asta ca esti o faptura noua, ca cele vechi s-au dus si ca toate s-au facut noi. Deci nu mai cunoastem acum pe nimeni in felul lumii si daca esti un ostas al Domnului Hristos nu te incurci cu lucrurile lumii (2 Corinteni 5:15-17, 2 Timotei 2:4, Evrei 12:14).
9. Atunci cand ai Duhul Sfant vei fi prigonit de familia ta, de vecini, colegi, autoritati si altii pentru ca tu esti diferit acum de ei, pentru ca tu mereu cauti voia lui Dumnezeu si sa ii aduci si pe ei la iertarea data de Dumnezeu si astfel vei simti impotriviri pana acolo ca poate vei fi dat afata din casa, scuipat, injosit, inchis, sau chiar omorat din pricina asta. Harul este ca in mijlocul acestor lupte, crestinul are certitudinea ca este al Domnului Hristos si indiferent ce va veni peste tine, vei continua pentru ca ai Duhul Sfant si ceea ce te va face mereu sa continui este Duhul Sfant. Certitudinea si realitatea este ca toti care vor sa traiasca in evlavie pentru Hristos vor fi prigoniti. (2 Timotei 3:12, Matei 10:32-40, Marcu 10:28-30).
10. Atunci cand ai Duhul Sfant vei propovadui sigur. Deci nu poti sa taci pentru ca Duhul Sfant din tine este dat ca sa-i fie martor Domnului Hristos (Fapte 1:8). Deci nu iti vei da scuze ca nu ai chemare sau nu stii sa propovaduiesti, ci dorinta inimii tale este sa propovaduiesti pentru ca vine din Duhul Sfant. Poate nu vei predica in public la o multime mare, dar cu siguranta vei predica celor din jurul tau (Ioan 15:26-27, Fapte 1:8).
11. Atunci cand ai Duhul Sfant esti mort fata de pacat, pofte si neascultare si esti viu fata de Dumnezeu (Romani 6:6-16, Galateni 2:20).
12. Atunci cand ai Duhul Sfant citesti Scriptura foarte des (Psalmul 119:11,105, 2Timotei 4:1-2).
13. Atunci cand ai Duhul Sfant vei fi disciplinat de Tatal Ceresc daca continui intr-o neascultare, ca un Tata care isi disciplineaza fiul, ca sa iti arate ca El te va pune inapoi pe cale atunci cand trebuie si sa-ti arate ca nu esti unul ca cei din lume, ci esti unul care mereu esti sub supravegherea Tatalui Ceresc din pricina nasterii tale din nou din Duhul Sfant (Evrei 12:5-11).
14. Atunci cand ai Duhul Sfant vei avea iubire, pasiune si ravna pentru Dumnezeu (Evrei 6:11-12).
15. Atunci cand ai Duhul Sfant El va face diferenta in viata ta, El va pune stapanire peste viata ta, si astfel te vei imbraca diferit, vei actiona diferit, nu vei mai asculta muzica din lume, nu iti va mai placea ceea ce lumea practica, vei fi total diferit, te vei asemana mai mult cu Creatorul tau, vei avea si vei dori doar invatatura Lui.Am cautat sa va spun cateva din evidentele clare pe care le are si trebuie sa le aiba un crestin adevarat care are Duhul lui Hristos in el. Aceste evidente reale si clare din viata crestinului arata ca el stie unde merge dupa moarte, stie sigur si fara dubii ca el merge in Rai pentru ca este schimbat de Duhul Sfant in asemanarea cu Hristos. Intr-o concluzie, cel ce nu are Duhul Sfant nu stie incotro merge, este orb si inrobit de tot felul de lucruri si are total invataturi straine fata de Biblie. De aceea sunt atatea invataturi si religii pentru ca acolo nu este Duhul Sfant al lui Hristos ca sa-i puna pe oameni dupa invatatura Lui si nu dupa parerile si interpretarile lor. Cine nu are Duhul Sfant nu este iertat, nu este mantuit, nu stie unde ajunge dupa ce moare si nu are cum sa vada lucrurile lui Dumnezeu sau sa traiasca pana la sfarsit ceea ce Hristos spune daca nu are Duhul Sfant.
Romani 8:9 ”Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”
1 Ioan 3:24 ”Cine pazeste poruncile Lui ramane in El, si El in el. Si cunoastem ca El ramane in noi prin Duhul pe care ni L-a dat.”Intrebarea este urmatoarea: Tu care citesti ai DUHUL SFANT?
Un om al lui Dumnezeu, un ucenic al lui Hristos are Duhul Sfant si daca cineva nu are Persoana Duhului Sfant in el dupa cum am vazut, nu este al lui Dumnezeu. Omul care are Duhul Sfant indiferent ce va veni peste el, prigoana, boala sau problema, el va ramane ferm si neclintit in Hristos si in invatatura Lui, pentru ca ceea ce il face pe acest om sa continue si sa stea tare nu este taria lui insusi, pentru ca crestinul este slab si fara putere, dar ceea ce il face sa stea tare si sa se ridice din orice stare este Persoana Duhul Sfant care lucreaza in crestin cu putere si nu oricum, ci il pune pe acesta in sfintenie dupa voia lui Dumnezeu in singura invatatura a Domnului Hristos. Acest om are o natura noua duhovniceasca care il va face mereu manat de Duhul Sfant sa continue si sa isi doreasca voia lui Dumnezeu, astfel expresia inimii lui si dorinta crestinului este mereu preocuparea de voia lui Dumnezeu.Intrebare: ai acest Duh Sfant al lui Hristos in tine?
Daca nu-L ai, pocaieste-te de tot pacatul din viata ta, pocaieste-te de toate invataturile straine pe care le-ai crezut si pe care le-ai practicat, pocaieste-te de parerea ta buna despre tine, pocaieste-te de a te mai increde in alte invataturi sau religii, pocaieste-te si renunta in a te mai increde in faptele tale bune si crede in Domnul Isus Hristos ca prin Sangele Lui sa fii curatit de pacate, iertat de pacate si facut o faptura noua prin Duhul Sfant pe care-l primesti numai si numai cum cere Dumnezeu, prin credinta in Domnul Isus Hristos si in Evanghelia Lui asa cum este ea revelata e catre Duhul Sfant in Biblie, nu dupa mersul multor religii care se insala amarnic. Numai asa un om poate sa stie sigur ca dupa moarte ajunge in Rai si ca este iertat prin meritele lui Hristos avand evidentele clare date de Duhul Sfant. Domnul Dumnezeu sa ne ajute sa intelegem ca un om ajunge in Rai daca si numai daca a avut partasie cu Tatal si cu Fiul prin Duhul Sfant, altfel daca aici nu a umblat cu Dumnezeu in termenii Lui, la judecata va auzi cuvintele din Matei 7:23 “Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.”Domnul Dumnezeu sa ne faca sa realizam si sa vrem sa fim iertati de pacate in termenii Lui. Se poate, este real si posibil ca noi sa traim cu Dumnezeu, sa ne apropiem de El cu indranzneala pentru ca problema pacatului Dumnezeu a rezolat-o la cruce prin faptul ca L-a adus jertfa pe Domnul Isus Hristos zdrobit sub Dreptatea Tatalui, ca apoi prin invierea Domnului Hristos noi toti prin credinta in EL sa primim Duhul Sfant. Daca acest lucru se poate si este posibil, atunci sa-L credem pe Hristos pe cuvant si sa-L urmam pe EL asa cum spune EL!
Astfel crestinul avand Duhul Sfant face parte din Noul Legamant facut in Sangele Domnului Hristos care il va duce pe acesta pana la sfarsit cautand sfintenia si voia lui Dumnezeu. Priviti un text din multe altele care ne arata ca un crestin care face parte din Noul Legamant va persevera cu Dumnezeu pana la sfarsit.
Oricat de greu cred unii acest adevar precum crestinul innoit si nascut de Duhul Sfant va perseverea pana la sfarsit in acest har datorita Noului Legamant, tot adevarat este si acest lucru Biblia ni-l adevereste.
Priviti Ieremia 32:40 ”Voi incheia cu ei un legamant vesnic ca nu Ma voi mai intoarce de la ei, ci le voi face bine si le voi pune in inima frica de Mine, ca sa nu se departeze de Mine.”
Dumnezeu spune clar ca toti care sunt in acest Legamant vesnic, au Duhul Sfant asa cum am vazut in toate textele si ca acestia “Nu se vor mai departa de Dumnezeu” asa cum am citit in Ieremia 32:40. Cuvintele “Nu se vor mai departa de Dumnezeu” inseamna ca nici nu vor sa se de parteze pentru ca acum crestini reactioneaza pe baza naturii noi si nici nu pot, ci mereu crestinul va zice ca si Petru “la cine sa ne ducem Doamne, tu ai Cuvintele vietii vesnice (Ioan 6:68)”. Daca cineva intr-o adunare dupa un timp s-a intors in lume in pacate si pofte gasindu-si placerea in ele, acesta niciodata nu a fost mantuit, nu ca si-a pierdut mantuirea si pentru ca s-a intors in lume traind in pofte si pacate, ne arata ceea ce Apostolul Ioan spune in 1 Ioan 2:19 “Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci, daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri.”
La fel si in 1Corinteni 1:8,9 si in Filipeni 1:6, Filipeni 2:13, 2 Corinteni 3:5, ni se spune acelasi lucru, ca crestinul va fi tinut de Dumnezeu pana la sfarsit, pentru ca el face parte din Noul Legamant facut in Sangele lui Hristos prin Duhul Sfant. Priviti textele:
1 Corinteni 1:8 ”El va va intari pana la sfarsit, in asa fel ca sa fiti fara vina in ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
9. Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la partasia cu Fiul Sau Isus Hristos, Domnul nostru.”
Filipeni 1:6 ”Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare o va ispravi pana in ziua lui Isus Hristos.”Filipeni 2:13 ”Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea.”
2 Corinteni 3:5 ”Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu.”
Ceea ce spune Biblia este adevarat si crestinul care are Mantuirea lui Dumnezeu nu mai poate trai oricum si nu mai poate trai dupa cum el vrea, ci va trai dupa cum Duhul Sfant spune.Cu toate ca poate sunt momente cand crestinul cade intr-un pacat, acesta cade datorita trupului sau nerascumparat, pentru ca nu a vegheat, nu pentru ca crestinul isi doreste pacat, de aceea suntem mereu indemnati sa veghem, dar cu toate aceasta acest crestin uraste pacatul, nu-l suporta si vine imediat la Hristos pentru a fi curatat (1 Ioan 2:1-2).
Faptul ca crestinul este tinut de Dumnezeu, asta nu inseamna ca aceasta poate sa faca ce vrea cu pretextul ca el este tinut de Dumnezeu, ci acesta nu mai poate face ce vrea, pentru ca acum are o natura noua care cauta sfintenia si are Duhul Sfant care il calauzeste (1Corinteni 6:20, Galateni 5:17, 2Timotei 2:4, 2 Corinteni 5:15-17). Deci crestinul niciodata nu va schimba harul in desfranare, ci bazat pe natura lui noua duhovniceasca, el nu mai este pamantesc (Romani 8:9). Daca cei care se numesc crestini traiesc in pacat ca stil de viata si isi gasesc placerea in el, ei niciodata nu au primit o natura noua, nu sunt mantuiti, iertati si nu vor merge in Rai daca vor continua asa, pentru ca tocmai datorita acestui fapt ca ei isi gasesc placerea in pacate ne arata ca ei nu sunt schimbati de Hristos si nu s-au intalnit niciodata cu Hristos.La intrebarea: “De unde stie un crestin ca merge 100% in Rai dupa ce moare?” raspunsul este unul singur si sigur, ca el prin Duhul Sfant este o faptura noua, ca este calauzit de Duhul Sfant in voia lui Dumnezeu si Invatatura Sanatoasa a Domnului Hristos, el are o natura si o inima noua data de Duhul Sfant, intr-o concluzie, crestinul are siguranta 100% ca merge in Rai, ca este iertat, schimbat si el stie aceasta pentru ca Domnul Isus Hristos a pus stapanire totala peste viata lui prin Duhul Sfant, astfel Duhul Sfant va face diferenta radicala intre crestin si cei din jurul lui. Duhul Sfant va face diferenta in viata ta, El va pune stapanire peste viata ta, si astfel te vei imbraca diferit, vei actiona diferit, nu vei mai asculta muzica din lume, nu iti va mai placea ceea ce lumea practica, vei fi total diferit, te vei asemana mai mult cu Creatorul tau, vei avea si vei dori doar invatatura Lui. Duhul Sfant te va supraveghea cu strictete si te va mustra cu o dragoste geloasa pentru sentimente si cuvinte firesti sau pentru ca pierzi timpul cu lucruri pentru care alti oameni nu par sa sufere sau sa fie deranjati niciodata.
Daca esti nascut din Duhul Sfant nu te chinui sa faci voia lui Dumnezeu in sfintenie, ci reactia si dorinta ta vine din tine din natura duhovniceasca, este ceva natural, iar sfintenia nu este un paradox sau o contradictie in viata ta, ci este ceva real care reiese din tine, din natura ta noua dovedind ca esti o faptura noua, ca cele vechi s-au dus si ca toate s-au facut noi.
Pentru o descriere mai pe larg a acestui subiect si pentru o claritate a faptului ca omul mantuit va si continua pana la sfarsit cu Domnul Isus in sfintenie bazat pe noua natura a Duhului Sfant precum crestinul nu mai poate trai oricum si acesta nu-si va mai gasi placerea in pacate si pofte, puteti sa dati clic aici “Poate fi Mântuirea pierdută?”
Acest lucru pe care Dumnezeu il spune in Isaia 43:25 este foarte clar: “Eu, Eu iti sterg faradelegile, pentru Mine, si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele tale”.
Daca astazi nu stii unde ajungi dupa ce mori, daca inca esti inrobit de vicii si pacate, daca inca iti gasesti placerea in poftele lumii, vino prin Credinta la Domnul Isus Hristos, crezand in Sangele Sau care ti-a platit pedeapsa inaintea Dreptatii Tatalui Ceresc ca sa fii iertat, schimbat prin Duhul Sfant. Astfel inchei cu cuvintele Domnului Hristos din Marcu 1:15 “El zicea: “S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie.”
Idolatria si Uraciunea oamenilor despre mos Nicolae si mos Craciun, precum si paganismul din spatele Craciunului si al bradului de Craciun
Va scriu pentru ca multi sunteti prinsi in lantul inselarii si al desertaciunilor depravarii lumesti. Vreau sa va scriu clar ca nu exista mos Nicolae sau mos Craciun si voi stiti acest lucru si cu toate acestea multi dintre voi inca continuati sa-i mintiti pe cei mici cu aceste traditii pagane.
Toti cei care va mintiti copiii sau mai bine zis ii manipulati cu aceste minciuni care provin din tatal celor mincinosi, adica diavolul (Ioan 8:44), dovediti prin aceste practici mincinoase si prin aceste maguliri mincinoase ca nu sunteti din adevar si nu traiti dupa cum Domnul Isus Hristos spune. 1Ioan 4:6 ”Noi insa suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu ne asculta; cine nu este din Dumnezeu nu ne asculta. Prin aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii.”
Ioan 8:47 “Cine este din Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultati, pentru ca nu sunteti din Dumnezeu.”
Ceea ce este mos Nicolae si mos Craciun este un obicei lumesc, dracesc si pamantesc.
Domnul Isus Hristos a zis clar:
Ioan 8:44 “Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”Acum va dati seama cat de inconstienti sunt oamenii care zic: “lasa copiii sa creada ca exista mos Craciun, sa se bucure si ei ”, asta imi arata ca sunt morti in pacatele lor si ca au nevoie de pocainta.
Nebunia este ca, au ajuns sa IL rezume pe DOMNUL ISUS HRISTOS la acelasi nivel cu mos Craciun sau sa-L rezume cu niste sarbatori pagane. Hristos este Domn si daca nu ne pocaim asa cum El spune e grav. Hristos Domnul nu a murit si a inviat ca oamenii sa faca niste sarbatori pagane, ca ei sa-si distreze copiii, ci El a dat tot ca oamenii sa fie iertati numai si numai cum cere El si ca ei sa aiba o intrare libera la Tatat Ceresc, nicidecum ca ei sa continue in practicile mizerabile si mincinoase de la an la an. Pocaiti-va ca este grav de tot. Nu sunteti gata sa ascultati de Hristos Domnul, nu vei fi iertati. Nu sunteti gata sa lepadati tot ceea ce Dumnezeu dispretuieste, nicidecum nu veti fi iertati. Este scris.Acum la sfarsit de an si nu numai, majoritatea oamenilor care se declara crestini si morali traiesc si practica imbuibarea, betia, minciuna, distractia, intr-un cuvant acesti oameni traiesc in ignoranta si neascultare fata de Cuvintele Domnului Hristos urandu-L prin ceea acestia practica. Priviti textul care arata ca oamenii care nu tin cont de ceea ce Dumnezeu zice, de fapt ei iL urasc: Romani 1:28 “Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.
29. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori,
30. barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti,
31. fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila.
32. Si, macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.”Acestia care practica aceste lucruri nu sunt crestini si spun aceasta pentru ca intr-o discutie cu ei, cei care zic ca sunt credinciosi, imi spun: “pai ce s-a intors cineva din morti?” Cu aceste lucruri vezi ca de fapt ei nu cred in HRISTOS, ca daca ar crede, ar crede ca El a inviat si odata cu aceasta ar crede ca trebuie sa se pocaiasca in fata Lui si sa creada Cuvintele Lui.
Ba mai mult, marea nebunie este ca mai bine au ajuns sa creada in mos Nicolae sau mos Craciun si sa nu creada in HRISTOS DOMNUL. In loc sa ii invete pe copii adevarul despre DOMNUL HRISTOS si sa le spuna sa creada in El, acestia ii invata ceea ce diavolul ii manipuleaza, o minciuna, ca sa creada in acesti mosi de nimic care pretind ca aduc cadouri. Dumnezeu a dat un dar oamenilor ca sa fie mantuiti si acest dar este Domnul Isus Hristos, dar satana ca sa ii insele pe oameni numai ca sa nu creada in Domnul Isus Hristos, ii manipuleaza pe oameni ca sa creada in mos Nicolae sau mos Craciun sau in evolutionism. Majoritatea oamenilor nu isi dau seama de aceste lucruri pentru ca sunt ignoranti fata de Biblie, lenesi si nepasatori fata de ceea ce este clar scris in Biblie. Ani trecuti ati tot mintit, anul acesta veti continua oare? Atata timp cand nu veniti la Hristos Domnul ca sa va schimbe natura, inima si mintea veghe, veti continua in aceste minciuni. Veniti sa fiti iertati si schimbati in termeni Lui Dumnezeu.
In loc ca parintii sau adultii sa le cumpere cadouri si sa le daruiasca ei celor mici, acestia ii mint pe copii precum cadourile vin de la mos Nicolae sau mos Craciun sau de la iepurasul de Paste si daca ii intrebi de ce fac asta, ei raspund ca asa este in preajma spiritului da sarbatori, dar Biblia spune clar ca este duhul minciuni, duhul celui rau care zace peste oamenii care nu il au pe Domnul Hristos (1 Ioan 5:19 “Stim ca suntem din Dumnezeu si ca toata lumea zace in cel rau”).
Conform Bibliei, oamenii sunt calauziti ori de Duhul Sfant al lui Dumnezeu ori sunt inselati si manipulati de diavolul (Romani 8:14 “Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu”). Deci daca tu care citesti nu esti calauzit de Duhul Sfant al lui Dumnezeu si nu faci voia lui Dumnezeu asa cum este clar scris in Biblie, atunci tu zaci in cel rau si esti manipulat si controlat de duhul lumii. Lucrurile sunt foarte serioase, numai stai si gandeste-te ale cui fapte pe practici si te vei defini al cui fiu esti?
1Ioan 3:8 “Cine pacatuieste este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului.
9. Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu traieste in neprihanire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeste pe fratele sau.”Cadoul suprem pe care Dumnezeu l-a facut omenirii este inclus in aceste versete din Luca 2:11 “…astazi, in cetatea lui David, vi S-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul.” (Ei bine Hristos este Mantuitor, sa mergem la El pentru iertare asa cum spune si Hristos este Domn, sa ne supunem Lui in toate lucrurile).
Isaia 9:6 “Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.”Deci Dumnezeu ne-a daruit iertarea pacatelor in persoana Domnului Isus Hristos, aceasta este motivul pentru care S-a nascut Domnul Isus Hristos pe pamant, ca sa moara pentru noi, cu toate acestea oamenii in loc sa vada nevoia lor cea mai mare, precum ei trebuie sa fie iertati si mantuiti, ei se joaca cu mantuirea si refuza sa se pocaieasca si sa-L urmeze pe Domnul Slavei asa cum este scris in Biblie, urmand parerile lor depravate, religiile sau lideri lor nebiblici.
Am o nepoata, e scumpa tare. Are 5 ani si stie adevarul despre acesti mosi pagani, adevar pe care voi de mult trebuia sa-l adeveriti copiilor vostri, decat sa va mintiti copiii ca exista mos Nicolae si mos Craciun. Va zic aceasta pentru ca, chiar daca nu provine dintr-o familie de crestini autentici, am invatat-o clar ca nu exista mos Craciun sau mizeriile acestea. Si va zic ca am invatat-o pentru ca o iubesc, dar voi parintilor mincinosi daca ii iubiti cu adevarat pe copiii vostri, nu ii veti mai manipula cu spurcaciunile lumii, ci le veti spune adevarul. Aici din nou se vede nepasarea voastra cat priveste adevarul lui Dumnezeu, va place sa va scaldati in minciuna. Eram la un magazin cu nepoata mea si vanzatoarea ii zice ceva de genul: “hei, o sa vina mos Craciun si la tine”, instantaneu focul din inima mea ca sa-i spun acelei vanzatoare despre Domnul Hristos a izbucnit afara si de fata cu vanzatoarea ii zic nepoatei mele: “spune-i doamnei, exista mos Craciun?” Si nepoata mea a raspuns clar si direct: “Nu, nu exista.” Bine, ii spun eu nepoatei, dar in cine trebuie sa credem noi? “In Doamne Doamne”, a zis ea.
Multi probabil ziceti: “pai la cat de nebun esti ai manipulat fetita si ai invatat-o sa zica asa”. Bravo, asa este, dar mai bine o invat ceva biblic si adevarat, ceva real si autentic precum sa creada in Domnul Isus Hristos si ceea ce este clar scris in Biblie, decat sa fiu ca voi si sa ii mint pe cei care ziceti ca ii iubiti, batandu-va joc de ei si mintindu-i cu acesti mosi pagani. Si in plus nu-mi manipulez nepoata, ci ea vede si va vedea in trairea mea ca ceea ce sustin traiesc si atunci cand o invat despre adevaratul Dumnezeu din Biblie nu este manipulare ci este o dragoste manifestata si o porunca a lui Dumnezeu, priviti Deuteronomul 6:6 “Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta.
7. Sa le intiparesti in mintea copiilor tai si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula.
8. Sa le legi ca un semn de aducere aminte la maini si sa-ti fie ca niste fruntare intre ochi.
9. Sa le scrii pe usorii casei tale si pe portile tale.”Eu am suferit cand am aflat ca nu exista mos Craciun, atat de manipulat am fost. Credeti ca ei nu vor suferi? Oare ce parere are Domnul Isus cand voi mintiti? Sunteti mincinosi si duhul diavolului lucreaza in multi dintre voi. VA ZIC ASTA CA in lume sunt doar doua duhuri, DUHUL SFANT AL LUI DUMNEZEU si duhul diavolului care lucreaza in fiii neascultarii. Efeseni 2:2 “… a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii.”
1Ioan 5:19 Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.Toti cei mincinosi au un loc in iad, daca nu se pocaiesc.
Apocalipsa 21:8 “Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”In felul acesta ii inselati pe copiii vostri si Dumnezeu uraste pe toti care insala si minte, de aceea veniti si pocaiti-va pentru ca sa fiti iertati prin credinta in Domnul Hristos Isus.
Psalmul 5:5 Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea
6. şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală.Preferati sa traiti in minciuna decat in Adevar? Adevarul este Domnul Isus Hristos si toti cei care asculta de El sunt din adevar. Ioan 14:6, Ioan 8:47.
Ioan 8:45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.
Ori sunteti calauziti de duhul mincinos al diavolului, ori de DUHUL SFANT AL LUI DUMNEZEU.
Ioan 14:17 şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.Domnul Hristos Isus a zis clar ca ceea ce o sa ne judece si ceea ce o sa va judece este CUVANTUL pe care l-a spus, care sta marturie si care ne schimba daca il credem.
Ioan 12:48 Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.Problema asa cum am scris si mai sus este ca toti cei ce nu asculta de Cuvantul Lui Hristos si isi gasesc placere in pacat ca stil de viata, sunt fii ai diavolului.
1Ioan 3:8 Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
9. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.Inca ceva, Ioan 8:46 ”Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?”
Mai bine credeti o minciuna decat pe HRISTOS DOMNUL care va poate da viata?
Spuneti-mi, cine va da viata vesnica, DOMNUL HRISTOS sau minciuna in care traiti prin care ii manipulati pe copii cu mos Nicolae sau mos Craciun ?
Hristos Domnul este demn de temut pentru ca EL ne iarta pacatele daca venim la El si credem in EL ascultand Cuvantul Lui. Psalmul 130:3-4.
Am lucrat timp de cativa ani printre cei de la televiziune si vreau sa va zic ca acum in perioada aceasta, una din cele mai mari manipulari este prin televizor, faptul ca arata reclame cu un om costumat in rosu, mintind copiii ca exista mos Craciun. Vai de ei daca nu se vor pocai. Chiar si prin mall-uri sau magazine sunt oamenii care se numesc crestini deghizati in mos Craciun. Ba mai mult, multi dintre voi va uitati la emisiuni de showbiz sau le puneti copiilor desene cu mos Craciun, lucruri pe care Dumnezeu le dispretuieste cu desavarsire. Priviti in Luca 16:15 “Isus le-a zis: “Voi cautati sa va aratati neprihaniti inaintea oamenilor, dar Dumnezeu va cunoaste inimile; pentru ca ce este inaltat intre oameni este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.”Toti cei care mintiti, de fapt spuneti si marturisiti ca tatal vostru este diavolul.
Mos Nicolae si mos Craciun vin din esenta si planul diavolului, precum si bradul de Craciun. Multi copii si nu numai in preajma acestei luni o sa cante bradului de Craciun, sunt chiar invatati de adulti repetand aceste cantari despre bradul verde impodobit de Craciun , o sa cante aceasta melodie “O brad frumos”. Ce trist si aiurea este. Multi poate nu vad acest lucru grav, dar va zic, crestinii autentici care isi cunoasc Biblia si iL iubesc pe Domnul Isus Hristos, acestia simt triste cand aud asa cantari, pentru ca in loc ca adultii sa-i invete pe copii cantari de lauda la adresa Domnului Dumnezeu, ei ii invata total pe dos, ba chiar lucruri pe care Dumnezeu le dispretuieste. Ce desertaciune a acestei luni de decembrie!Bradul este frumos asa cum Dumnezeu l-a creat, nu sorcovit si impopotonat sau inzorzonat cu podoabe, ca daca Dumnezeu vroia ca bradul sa fie altfel cu siguranta era altfel. Daca intreaga lume practica aceste ritualuri pagane asta nu inseamna ca este si bine (1 Ioan 2:15-17). Cercetati ce spune Dumnezeu si nu mai traiti dupa parerea voastra. Proverbe 16:25 ”Multe cai i se par bune omului, dar la urma duc la moarte.”
Cantati Creatorului vostru nu unui pom. Ma mir ca nu cantati si la un nuc sau la un alun! Vai de toti care nu se vor pocai, pentru ca au avut glas de la Dumnezeu si nu au cantat Creatorului si nu L-au proslavit pe El, ci au cantat pentru lume si faima ei, cat si pomilor de Craciun. Nu mai dispretuiti adevarul si nu mai aduceti ofente la adresa lui Dumnezeu pentru ca va zic ce este scris, Galateni 6:7 “Nu va inselati: “Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit.” Ce seamana omul, aceea va si secera.”
Ioan 2:17 Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”
Ma gandesc ca daca DOMNUL ISUS HRISTOS a avut ravna si are pentru casa Tatalui , eu de ce nu as avea ? Si uitati ce durere necurmata am in inima: In multe adunari cei care isi dau acordul sa puna brazi in adunari sau sa lase aceasta minciuna sa circule “mos Nicolae sau mos Craciun”, nu ar trebui sa se pocaiasca? Ei care trebuie sa fie stalpi, nu au lumina in aceste lucruri, cei care trebuie sa fie lideri demni de urmat sunt tarati de aceasta cultura pagana si mincinoasa, de aceea am ajuns sa fiu trist cand vad ca ei care au fost trimisi aici sa predice si sa protesteze impotriva acestor lucruri dracesti, tocmai ei sunt prinsi in inselarea aceasta. Numai incercati sa le atrageti atentia la multi dintre liderIi care se potrivesc cu cultura si veti vedea cu adevarat opozitie si iti vor spune ca cine este tu sa ne spui aceste lucruri sau iti vor spune ca ei stiu mai bine, dar de mult ori cu toata teologia lor, multi dintre ei nu au lumina in multe lucruri si se dovedesc ca in multe lucruri multi dintre lideri gresesc atunci cand carmuiesc adunarea dupa cultura lumii. Desi multi dintre cei care adopta un brad in adunare sau in casa sau adopta ceva lumesc, multi dintre ei sunt nascuti din nou, totusi in privinta aceasta nu au lumina. Sa ne rugam pentru ei. Daca deci Biblia spune la lucruri foarte clar si daca vrem sa fim Biblici si sa pastram Invatatura Sanatoasa a Domnului HRISTOS, atunci haideti sa fim Biblici. Daca vreti trezire atunci trezirea incepe cu pocaitii, atunci cand acestia vor lepada lucrurile lumesti din practica adunarilor si famililor lor. Ma intreb, de ce se iau dupa cultura asta, dupa ce s-ar fi luat daca se nasteau in India sau in alta cultura? Oare Apostolii ar fi facut la fel? Pocaiti-va voi liderilor de aceste lucruri ca este grav. Multi dau daruri in adunari, precum aceasta vin de la mos Nicolae sau mos Craciun si astfel aduceti blasfemie la adresa lui Dumnezeu, cand ar trebui sa dati afara aceste lucruri si minciuni precum sunt de la mosul si sa dati daruri in NUMELE LUI HRISTOS ISUS, nu in numele unei scarbe.
1Corinteni 10:21 Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.
22. Sau vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?Treaba voastra, eu am strigat iar…
Fapte 17:16 Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.
Daca lui Pavel i se intarata duhul in el, mie de ce nu mi s-ar intarata, cand vad atata si inselare ?
Idolii si aceste ritualuri pagane, sunt fabricate in inima impietrita si depravata a omului, care innabusa Adevarul lui Dumnezeu, ignorand voia TATALUI in schimbul practicii care este impotriva a tot ce este Dumnezeu.
Apostolul Ioan in 1Ioan 5:21 zice clar: “Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.”In loc sa stati in Invatatura Apostolilor preferati foamea dupa lucrurile lumesti care vor arde in final si pomul pe care multi il slavesc si idolii din inima multora. Voi va dati seama cati brazi se taie degeaba din padure doar ca sa fie pusi in casele oamenilor nestiutori si nebiblici? Voi va dati seama ca nu numai in casele oamenilor sunt pusi brazii, ci si in pietele sau locurile publice din orase, ca apoi dupa ce sunt taiati, impodobiti si uscati sub privirile oamenilor, acesti brazi sa fie aruncati prin tot felul de santuri si parauri. Si pentru ce? Pentru o fita a omului si o sarbatoare pagana care idolatrizeaza bradul. Multi chiar intra in panica daca nu au brad pentru ca ei cred ca daca nu este bradul in casa nu este sarbatoare sau craciun. Obiceiuri nebiblice. Alti pocaiti mai vin si cu scuza aceasta ca sa faca bradul “lasa ca asa este cultura”. Vreau sa va intreb, noi trebuie sa ne pliem dupa cultura sau dupa asemanarea cu Domnul Isus Hristos? Coloseni 3:10 “si v-ati imbracat cu omul cel nou, care se innoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut.”
1Ioan 2:6 “Cine zice ca ramane in El trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus.”Vreau sa va zic ceva: nu vreti sa ma chemati sa predic, exact atunci cand puneti bradul in adunare ? Voi ma chemati pentru Evanghelizare, eu predic si impotriva lucrurilor lumesti pe care unii le aduc in adunari. Lasati lumea si lucrurile ei. 1 Ioan2:15 “Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el.
16. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume.
17. Si lumea si pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac.”Ce poate fi mai clar? Priviti ce i-a spus Domnul Dumnezeu lui Ezechiel:
Ezechiel 2:3 El mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste „popoare îndărătnice” care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit împotriva Mea, până în ziua de azi.
4. Da, copiii aceştia la care te trimit sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită. Tu să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!”
5. Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci sunt o casă de îndărătnici – vor şti totuşi că în mijlocul lor este un proroc.
6. Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; şi măcar că ei sunt nişte mărăcini şi spini lângă tine, şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpioni, totuşi nu te teme de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o casă de îndărătnici.
7. Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt nişte îndărătnici!
8. Tu însă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi îndărătnic ca această casă de îndărătnici! Deschide-ţi gura şi mănâncă ce-ţi voi da!”
“Cine are urechi de auzit sa auda” Matei 11:15.Aceste versete sunt pentru cei care adoptati lucrurile lumesti si nu va mai dati scuze, ca tot asa va dati scuze ca sa nu predicati Evanghelia la oameni sau sa nu iesiti afara din tabara sa suferiti ocara Lui Hristos. Parca nici nu ati fost iertati, ca tineti iertarea asta intre 4 pereti. Ce sa va zic aici, sa va laud ?
1 Corinteni 11:17 Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.1Corinteni 11:22 Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.
Ca veni vorba de predicat la oameni, haideti luna aceasta sa predicam Evanghelia Adevarata care schimba vieti, cea a DOMNULUI ISUS HRISTOS, impotriva minciunilor diavolului care zace in cei neascultatori.
Nu va mai mintiti copiii si nu mai traiti in minciuna.Coloseni 2:8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
Spiritul sarbatorilor = diavolul.
Aud expresia “spriritul sarbatorilor”, aratati-mi in Scriptura unde scrie asa ceva? Unde scrie de mos Nicolae, mos Craciun, brad de Craciun sau sarbatorile pagane ?
Duhul lui Dumnezeu ii indemna pe oamenii la ascultare fata de Dumnezeu, la pocainta si la credinta in Domnul Isus Hristos. Degeaba oamenii se fac mai morali de sarbatori cand firea lor pacatoasa nu trebuie sa se faca mai morala si sa-i dea omului o parere buna despre el, ci firea trebuie rastignita la cruce impreuna cu Hristos. Dar intentia omului este sa fuga de lepadarea de el insusi si astfel daca nu va avea loc o lepadare de sine prin Credinta in Hristos Domnul, omul va ramane nemantuit. Tocmai de aceea putini sunt mantuiti chiar si intre cei care se numesc pocaiti, pentru ca nu vor sa se lepede de ei insisi, prefera mai mult coroana si confortul lumii decat cruce lui Hristos care ii rastigneste de tot ce este lumesc. Priviti de spune Domnul Isus in Luca 9:23 “Apoi a zis tuturor: “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze.”
Putini care se numesc pocaiti pot sa spuna ceea ce Apostolul Pavel a zis in Galateni 6:14 “In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine, si eu fata de lume!”
Tu poti zice asta?Dumnezeu cand te iarta iti da o inima noua si un duh nou potrivit cu Scripturile, nu altcumva. Nu potrivit cu lumea, ci impotriva a tot ceea ce este lumesc. Cand Dumnezeu schimba un om, il schimba potrivit cu Scripturile dupa Invatatura Lui Hristos Domnul, nu dupa o invatatura draceasca. Daca multi din adunari sunt lumesti si adopta lucrurile lumii, ce sa credem, aceasta este crestinism sau plierea si asemanarea dupa lume in loc dupa Hristos? Crestinismul este paralel cu lumea si lucrurile ei si niciodata nu a fost prieten cu ceea ce lumea practica. Domnul Isus Hristos nu mangaie aceste lucruri asa cum multi le adopta, ci le condamna. Matei 6:24 “Nimeni nu poate sluji la doi stapani.”
Doare, asa cum spunea Leonard Ravenhill: “nu poti sta in nepasare cand stii ca diavolul taraste oamenii spre iad.”
Ma intreb de ce multi dintre voi traiti in nepasare ? Ori multi dintre voi nu sunteti nascuti din nou, ori va este frica de lume si ati ramas prunci nascuti din nou, in loc sa cresteti spre omul matur, continuati sa va hraniti cu lapte (Evrei 5:12 “In adevar, voi, care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.
13. Si oricine nu se hraneste decat cu lapte nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire, caci este un prunc.
14. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul).
Sa nu fim ca cei din Corint despre care Apostolul Pavel a spus clar in 1 Corinteni 3:2 “V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi.”Multi in multe privinte nu au lumina si nu asta este neaparata problema, ci adevarata problema este ca atunci cand sunt expusi la adevarul clar din Scriptura, ei nu vor sa se pocaiasca, ci raman in starea lor potrivita cu cultura. Dar tineti minte ca noi nu am primit un duh de frica 2 Timotei 1:7 “Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.”
Sunt trist ca multi sunt spre drumul iadului si multi dintre voi din adunari nu ii avertizati pe oameni spunandu-le Mesajul Iertarii.
Dar stiu ceva Matei 5:16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.Dar e Har, lasati-va de minciunile pagane care sunt, mos Nicolae, mos Craciun si bradul de Craciun si faceti ceea ce Apostolul Pavel zice :
Efeseni 4:25 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.
Coloseni 3:9 Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui,Nu va mai mintiti pe voi si nu va mai mintiti copiii vostri.
Si voi care dati like sau share la acest articol, nu faptul ca dati like sau share arata ca sunteti de acord cu mine, ci ceea ce arata ca sunteti de acord cu mine se dovedeste daca puneti in practica ceea ce ati citit. M-am saturat de like-urile unora care aproba dar nu traiesc ceea ce este scris. Daca azi dati like sau share la acest articolul si maine traiti exact impotriva a ceea ce am scris, aceasta nu este oare fatarnicie, inselare si mascarada de 2 bani? Daca tot aprobati printr-un like sau share ceea ce am scris in acest articol sau oricare dintre articole sau predici, traiti ceea ce aprobati si nu fiti ascultatori doar, ci si implinitori, Iacov 1:22.
Va las cateva ganduri despre aceste sarbatori si lucruri nebiblice, ganduri pe care bineinteles ca le impartasesc:
Dar pomul de Craciun, este de la Dumnezeu ?
Biblia condamna pomul de Craciun. Observati:„Asa vorbeste Domnul:,Nu invatati calea Neamurilor si nu va temeti de semnele cerurilor, pentru ca Neamurile se tem de ele. Caci obiceiurile popoarelor sunt desarte. Ei taie un lemn din padure, mainile mesterilor il lucreaza cu securea; il impodobesc cu argint si cu aur, il intaresc cu cuie si cu ciocane, ca sa nu se clatine … Toti laolalta sunt prosti si fara minte; stiinta idolilor nu este decat desertaciune, e lemn!’”(Ieremia 10:2-4, 8).
Aici avem o descriere perfecta a pomului de Craciun, numit de Dumnezeu „calea natiunilor”. Noua ne este poruncit sa nu invatam aceasta cale si nici sa nu mergem pe ea! Pomul de Craciun este de asemenea prezentat in acest pasaj ca fiind un idol. Versetul 5 ne spune ca acesti pomi nu pot vorbi, nu pot umbla, ci trebuie sa fie transportati. Unii oameni interpreteaza gresit aceasta, astfel incat ei ajung la concluzia ca nu este nimic rau in a avea un pom de Craciun; dar in nici un caz Scriptura nu incearca sa ne spuna asa ceva. Mai degraba, profetul Ieremia ne spune ca aceasta este desertaciune si prostie, el spune: „Nu invatati calea natiunilor…”
Unii oameni ar sta treji toata noaptea pentru a lucra la un pom batran si mort. Ei il cioplesc, apoi pentru putina vreme stau si admira lucrarea mainilor lor. Multi dintre ei vor sta treji toata noaptea si se vor uita la acest batran pom de Craciun.
Eu sper ca unii dintre predicatorii vostri se vor trezi in mijlocul noptii si vor arunca acest batran pom afara din casele voastre si afara din biserica voastra, direct in capul lui Satan. Imi dau seama ca unii dintre voi vor scrasni din dinti si ma vor numi „ingust”. Bine, puteti sa ma numiti cum doriti, dar eu doar va dau Cuvantul lui Dumnezeu.
Stiati caci „copacul verde” este mentionat de 14 ori in Biblie, si de fiecare data este asociat idolatriei? Nu exista nici un loc in Biblie unde Dumnezeu sa vorbeasca de bine despre folosirea unui „copac verde” in legatura cu adevarata inchinare.
Poate te intrebi de ce oamenii au un pom de Craciun pe tot parcursul sarbatorii. Poti cauta in Biblie mult si bine, dar nu vei gasi acolo nici un motiv pentru asa ceva. Prima impodobire a unui „copac verde” a fost facuta de paganii greci in inchinarea lor la zeul Adonia, care dupa ce a fost ucis, chipurile, ar fi fost adus inapoi la viata de sarpele Aessulapius. La fiecare Craciun o multime de oameni fac rost de un brad si il vor impodobi cu sclipici, lumini si beteala, nerealizand ca ei de fapt urmeaza traditia pagana in onoarea unor dumnezei falsi.Fara indoiala ca exista multi crestini sinceri, care cred ca Il onoreaza pe Hristos avand pom de Craciun, pe cand in realitate Il dezonoreaza, implicandu-se intr-o sarbatoare pagana pe care Dumnezeu o uraste.
In vreme ce citesti aceste randuri, poate vei spune: „Am pomul meu de Craciun, dar eu nu ma inchin lui, asa ca, in consecinta, nu vad nimic rau in a-l avea.” Lasa-ma sa-ti amintesc ca oricum nu tu determini ce este corect si ce e gresit. Dumnezeu este cel ce hotaraste ce e corect si ce e gresit. Daca pomul de Craciun nu este un idol pentru tine, de ce te impotrivesti asa cand trebuie sa renunti la el?Craciunul nu este doctrina biblica
In primul rand, Craciunul nu este doctrina biblica. Daca binecuvantatul nostru Domn ar fi vrut ca noi sa sarbatorim nasterea Sa, atunci El ne-ar fi spus cand si cum sa o sarbatorim. Dar Hristos nu a spus niciodata, nimanui sa Ii serbeze nasterea. Ba mai mult, noi stim din Biblie si din istoria Bisericii ca apostolii si biserica primara niciodata nu au sarbatorit nasterea lui Hristos.De fapt, sunt doar doua relatari despre serbarea zilei de nastere in Biblie, iar ambele sunt legate de cate o crima. Biblia ne spune in Geneza 40:20-22 ca in timpul uneia din marile petreceri date de Faraon cu ocazia zilei sale de nastere, el il omoara pe mai marele pitarilor. Cealalta relatare a Scripturii despre sarbatorirea unei zile de nastere este cu privire la Irod, care l-a omorat pe Ioan Botezatorul (Matei 14:6).
Biblia este revelatia completa si finala a lui Dumnezeu catre om, ea ne spune noua tot ceea ce avem nevoie sa stim pentru viata noastra spirituala (vezi 2 Timotei 3:16). Noi nu trebuie sa mergem in afara Bibliei pentru nimic. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune cum sa ne inchinam, in ce fel sa daruim bani pentru a sustine lucrarea Domnului, cum sa-i evanghelizam pe cei pierduti, cum sa luam Cina Domnului si orice altceva ce tine de viata crestina. Dar niciodata in Biblie Dumnezeu nu ne spune sa sarbatorim Craciunul! Ne este spus sa ne aducem aminte de moartea Domnului (1 Corinteni 11:26), dar nicaieri nu ni se spune sa sarbatorim nasterea S-a sau Craciunul.
Poporul lui Dumnezeu ar trebui sa fie poporul Bibliei. Noi ar trebui sa traim in invatatura Sfantului Cuvant al lui Dumnezeu. Deoarece Craciunul nu este niciodata mentionat in Biblie, acesta este un motiv suficient pentru a vedea ca ceea ce practica oamenii de Craciun cu bradul si craciun, cu mos craciun si altele, nu sunt biblice. Sunt total de acord ca sa respectam nasterea Domnului Isus Hristos, dar cand sa facem asta? Pentru ca conform Bibliei nu ni se spune ca Domnul Isus S-a nascut pe 25 decembrie. Este bine ca sa ne ducem inaintea lui Dumnezeu printr-o traire de ascultare si prin rugaciune ca sa-i multumim pentru nasterea Domnul Isus Hristos, dar mare atentie cum facem asta. Una este sa ai o reverenta in viata ta pentru nasterea Domnului Hristos inaintea lui Dumnezeu si sa-L slavesti si sa-i multumesti sau sa meditezi la cum El Creatorul a luat trup asa cum si pastori din Luca 2 au facut si alta este sa sarbatoresti in felul lumii aceasta nastere. Ori suntem biblici ori nu? De Craciun oamenii sunt stresati cu curatenia la maxim, cu mancarurile si bauturile. Aceste lucruri nu sunt poruncite de Dumnezeu si nu cred ca Dumnezeu vrea ca oamenii sa fie stresati prin a tine o zi plina de stres. Conform Bibliei, Dumnezeu vrea ca sa ne aducem aminte de El si de ceea ce a facut El nu numai intr-o zi de 25 decembrie, macar daca oamenii si-ar aduce aminte cum trebuie de El si atunci, dar in loc de a vedea Darul cel mai minunat de la Dumnezeu pentru omenire, in loc de a vedea acest Dar coborat de sus, insusi Domnul Isus Hristos, ei sarbatoresc alcoolul, imbuibarea, curatenia, bradul, cadourile, ba ai mult, ei chiar si pe data pe care toti ei au ales-o pentru a-si aduce aminte de nasterea Domnului Isus Hristos, ei tot in pacat raman si practica tot lucruri nebiblice, macar ca se declara crestini, dar trairea lor lasa de dorit. In loc ca sa inteleaga de ce Domnul Isus Hristos S-a nascut, ei IL dau la o parte si IL ignora, traind in pacat si in poftele lor miserabile care daca nu se vor pocai, adevarat va zic ca va fi grav. Deci oamenii nu numai intr-o zi de 25 decembrie trebuie sa-si aduca aminte de nasterea Domnului Isus, ci toata viata trebuie ca omul sa stie ca iertarea lui este prin Acest Domn si Mantuitor care S-a nascut, a tinut Legea Tatalui perfect, Lege pe care toti am incalcat-o, a murit pe o cruce sub mania si Dreptatea Tatalui Ceresc pentru pacatele noastre, a inviat si sta la drepta lui Dumnezeu, pentru ca oricine crede in Hristos Domnul sa fie iertat si schimbat. Intrebarea este daca esti iertat si schimbat de El? Degeaba canti sau asculti colinde, degeaba te faci mai moral, degeaba te declari crestin, cand nu te pocaiesti si cand nu-L asculti pe Cel nascut care a murit pentru pacatel tale. Dar aceasta nu este totul.Hristos nu S-a nascut pe 25 decembrie.
Hristos nu S-a nascut pe 25 decembrie. Observati: „Si a nascut pe Fiul ei cel intai nascut, L-a infasat in scutece, si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei. In tinutul acela erau niste pastori, care stateau afara in camp, si faceau de straja noaptea imprejurul turmei lor… Dupa ce au plecat ingerii de la ei, ca sa se intoarca in cer, pastorii au zis unii catre altii: ,Haidem sa mergem pana la Betleem, si sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut de cunoscut Domnul’”(Luca 2:7, 8, 15).
Nu scapati aceasta idee: Pastorii „STATEAU AFARA IN CAMP” si aveau grija de turma lor in noaptea in care Domnul Isus S-a nascut. In vreme ce pastorii vegheau oile, mesajul despre nasterea lui Isus a ajuns la ei.
Este un fapt bine cunoscut ca luna decembrie cade in mijlocul sezonului ploios in Palestina, iar oile sunt tinute in staul in aceasta perioada a anului. Intotdeauna pastorii isi tineau turmele in tarcuri din octombrie pana in aprilie. Ei isi aduceau oile de la munte si de la campie nu mai tarziu de 15 octombrie, pentru a le proteja de sezonul rece si ploios care incepe din aceasta data. Astfel, nasterea lui Hristos nu a putut avea loc la sfarsitul lui decembrie.
Luca 2:1, 3 ne spune ca in vremea nasterii Domnului Isus a fost dat un decret„…sa se inscrie toata lumea… Toti se duceau sa se inscrie, fiecare in cetatea lui.”Aceasta inscriere nu putea avea loc pe timpul iernii. Cezar Augustus, imparatul Romei, cu certitudine nu ar fi chemat populatia la asa ceva in mijlocul iernii. Calatoriile in aceasta perioada a anului erau extrem de dificile, asa ca ar fi fost imposibil pentru toti sa implineasca decretul care le-a fost dat atunci. Domnul Insusi are o marturie in legatura cu rigorile unei calatorii pe timpul iernii. El le spune oamenilor sa se roage ca fuga lor de la sfarsit sa nu fie iarna (vezi Matei 24:20).
Nu stie cu exactitate ziua in care S-a nascut Isus, dar am putea face niste calcule. Stim ca lucrarea Sa pe pamant a durat trei ani si jumatate, iar El a fost crucificat in ziua a paisprezecea a lunii Nisan, care corespunde cu luna aprilie in zilele noastre (vezi Ioan 19:31 si Levitic 23:5). Daca ne intoarcem inapoi trei ani si jumatate in momentul in care Isus avea 30 de ani – atunci cand El Si-a inceput lucrarea Sa publica – ajungem la luna octombrie. Aceasta a fost probabil luna in care binecuvantatul nostru Domn a venit pe lume, dar nu putem face o doctrina din asta si dupa cum am mentionat mai sus, nu se stie sigur data cand Domnul Isus Hristos S-a nascut.
Oricum, sa ne amintim ca nu data in care S-a nascut Isus este importanta. Lucrul cu adevarat important este ca El S-a nascut si apoi a murit pentru pacatele noastre. Noi adevaratii crestini stim ca Acest copil culcat intr-o iesle, este insusi Creatorul universuluici (Isaia 9:6-7, Coloseni 1:15-17, Ioan 1:1-3) si ne inchinam lui Hristos nascut, cel mort si inviat si proslavit care are toata puterea in cer si pe pamant (vezi Matei 28:18). Deci ziua de 25 decembrie este o sarbatoare pusa de oameni nu de Dumnezeu. Repet si nu ma intelegeti gresit, multumiti Domnului Dumnezeu pentru nasterea Domnului Hristos Isus, dar nu uitati ca ziua de 25 decembrie nu este mentionata in Biblie si daca tot selebrati nasterea Domnului Isus Hristos faceti lucruri biblice nu aiureli si nu porniri dupa mersul lumii acesteia sau gandurile voastre, ci fiti calauziti de Cuvantul lui Dumnezeu si de Duhul Sfant, pentru ca in Isaia 55:8 spune clar: “Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul.” Asa ca pocaiti-va de tot ceea ce ati crezut pana acum gresit si nebiblic si veniti la Lumina Scripturii ca sa vedeti Adevarul si astfel prin credinta in Domnul Hristos si atat veti fi iertati si odata cu asta veti fi schimbati, astfel veti putea trai in ascutare fata de Dumnezeu, altfel tot ceea ce faceti este in zadar.Lumea si Craciunul
Acesta este din lume, iar noua ne este poruncit: „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el”(1 Ioan 2:15).Simplul fapt ca lumea, care il uraste pe Hristos si sangele Sau care rascumpara din pacat, face mai multa zarva in jurul Craciunului decat in jurul oricarei altei sarbatori, ne arata ca Craciunul nu este de la Dumnezeu. Daca 25 decembrie este intr-adevar ziua de nastere a binecuvantatului Fiu al lui Dumnezeu, lumea nu ar avea nimic de-a face cu aceasta.
Mai mult decat atat, nici nu trebuie sa fi crestin pentru a sarbatori Craciunul. Chiar si in tarile necrestine, atee, oamenii sarbatoresc Craciunul.
Oameni din toata lumea, dintre care marea majoritate nu au nici macar idee despre Biblie sau despre Isus Hristos si sunt captivati de sarbatoarea Craciunului. A lua Craciunul de la lume ar fi mai greu decat a lua o bomboana de la un copil.
In Luca 16:15 Hristos face o remarcabila afirmatie: „…pentru ca ce este inaltat intre oameni, este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.” Deci, Domnul spune ca tot ce inalta oamenii este urat inaintea lui Dumnezeu. Nu considera oare oamenii Craciunul mai presus decat orice altceva? Oare nu ne spune aceasta caci Craciunul nu este de la Dumnezeu ?
Sa spunem lucrurilor pe nume, lumea este casatorita cu idolul Craciunului. De fapt, mai multi oameni se imbata la Craciun decat in oricare alta perioada a anului. Sunt mai multe petreceri mari si mai multe cheltuieli egoiste decat in orice alt anotimp. Nu dovedeste acest lucru caci Craciunul nu este din Dumnezeu?
Lumea iubeste Craciunul, dar il uraste pe Hristos. Tu din ce categorie faci parte? Ura lumii este trairea in ignoranta si neascultare fata de ceea ce spune Domnul Isus Hristos. Luca 6:46 “De ce-Mi ziceti: “Doamne, Doamne!”, si nu faceti ce spun Eu?”Traditie nescripturala
Craciunul este plin cu traditii nescripturale. Schimbul de cadouri, pomul de Craciun, cantatul de colinzi si Mos Craciun, toate acestea au origini pagane. Acestea au patruns in biserica in timpul secolului IV sau ulterior.
Sunt multe traditii nescripturale care au denaturat povestirea nasterii minunatului nostru Salvator. De exemplu, multi oameni cred ca magii din Rasarit si pastorii au fost impreuna la Betleem in timpul in care Domnul s-a nascut. Dar nimic nu poate fi mai departe de adevar. Pastorii au venit la Betleem sa-L vada pe Isus la nasterea Sa. Magii au venit in Nazaret sa Il vada pe Isus, cand El avea aproape doi ani (vezi Matei 2:16).
Ba mai mult, Biblia nu ne spune nimic despre trei magi, nici ca acesti trei magi ar fi fost regi. De fapt Biblia nu ne da nici un numar ci spune pur si simplu ca erau niste magi.(Matei 2:1).
Poate cea mai rea parte a Craciunului este ca mii de parinti isi vor invata copii minciuna cu Mos Craciun. Copiilor li se spune ca Mos Craciun locuieste la Polul Nord si, o data pe an, in fiecare an, el isi umple sania cu jucarii pentru baietii si fetitele care au fost cuminti de-a lungul intregului an. Daca ei au fost buni, el ii va recompensa dandu-le jucarii in ajunul Craciunului; iar daca au fost rai, el nu va trece pe la ei.
ATENTIE: Nu e de mirare ca de multe ori cand copii cresc si invata adevarul, ei se intreaba daca nu cumva si Hristos este tot un mit.
Biblia spune in Coloseni 3:9 „Nu va mintiti unii pe altii…”La fel ne este poruncit in Efeseni 4:25 „De aceea, lasati-va de minciuna: ,Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul…’”
Acum, eu stiu ca unele mame iubitoare vor spune: „Nu credeti ca ar trebui sa daruim copiilor nostri momente placute? Ei oricum nu inteleg tot paganismul din spatele Craciunului.”
Dar, da-mi voie sa va intreb, mama: este necesar sa taram numele binecuvantatului nostru Domn spre cel mai de jos nivel al satisfacerii si betiei firii pentru a oferi copiilor niste momente placute? De o mie de ori, nu! Este normal ca in loc ca sa ii invatati pe copii vostri despre Adevaratul Domn si Mantuitor Isus Hristos voi ii invatati despre o minciuna precum Mos Craciun? De o mie de ori, nu! Haideti sa-i invatam pe copiii nostri adevarul despre Craciun si minciuna care zace de ani de zile. Si pentru ca zace, priviti ce spune Domnul Dumnezeu depsre acest zacut in 1 Ioan 5:19 “Stim ca suntem din Dumnezeu si ca toata lumea zace in cel rau.”Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca ar trebui sa ne crestem copiii in mustrarea si invatatura Domnului (vezi Efeseni 6:4). De ce ar trebui noi sa dezonoram numele lui Hristos intr-un asemenea mod, sub pretextul oferirii unor clipe placute copiilor nostri? Mai sunt 364 de alte zile pe durata unui an in care noi am putea face cadouri copiilor nostri.
Deci, exista doar un singur lucru drept pe care tu trebuie sa il faci cu privire la aceste obiceiuri pagane, si anume, sa le respingi si sa nu ai nimic de a face cu ele. Nasterea lui Hristos dintr-o fecioara este un eveniment binecuvantat, dar sarbatorirea Craciunului in felul lumii este un lucru rau si pagan.
Este simplu de vazut caci Craciunul este o sarbatoare pagana care a aparut in paganul Babilon, nu-i asa? Fie ca noi, credinciosii nascuti din nou, sa nu avem nimic de-a face cu aceasta.De ce dovada in plus mai avem nevoie pentru a realiza caci Craciunul nu este de la Dumnezeu? Cu adevarat, poporul Domnului nu ar trebui sa ia parte la asa ceva lumesc. Craciunul este lumesc si nebiblic, doar cercetati si cititi Biblia si vedeti. Chemarea lui Dumnezeu pentru poporul Lui este „Iesiti din mijlocul lor, si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat…”2 Corinteni 6:17). Dumnezeu porunceste poporului Sau:… si nu luati deloc parte la lucrarile neroditoare ale intunericului, ba inca mai degraba osanditi-le”(Efeseni 5:11).
Apocalipsa 22:7. „Şi iată, Eu vin curând! – Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!”
Iubesc nasterea DOMNULUI ISUS HRISTOS, dar nu sunt de acord cu obiceiurile pagane, obiceiuri care nu sunt in conformitate cu Scriptura si nici nu au baza biblica. Aceste obiceiuri precum bradul de Craciun, mos Nicolae, mos Craciun sau alte traditii care nu sunt Biblice, nu au ce cauta in viata omului nascut din nou. Daca tu care citesti ai Duhul lui Dumnezeu in tine, cu siguranta ca tu vrei sa fii calauzit de Duhul Sfant nu de practica lumii, asa ca fi sfant caci Dumnezeu este Sfant. Multi care se numesc pocaiti traiesc in compromis si in ignoranta fata de ce am spus aici si cu toate ca ei nu au nici o dovada Biblica ca sa continue in practica lor straina de Biblie si pacatoasa, ei continua ca sa ignore adevarul despre Craciun cu practicile lui, traind in continuare in neascultare din punctul acesta de vedere. Pocaiti-va caci judecata lui Dumnezeu incepe cu Casa lui Dumnezeu asa cum spune si in 1 Petru 4:17 “Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la Casa lui Dumnezeu. Si, daca incepe cu noi, care va fi sfarsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu?
18. Si, daca cel neprihanit scapa cu greu, ce se va face cel nelegiuit si cel pacatos?”NU MAI TRAITI IN NEPASARE SAU IGNORANTA FATA DE ADEVARUL BIBLIEI.
Cine are urechi de auzit sa auda.Putem sa sarbatorim nasterea DOMNULUI ISUS HRISTOS Biblic, fara a avea aceste lucruri pe constiinta, ci sa fim asa cum spune si sustine Biblia. Sa ne amintim cu reverenta fata de Dumnezeu nasterea Mantuitorului, ca atunci cand s-a implinit vremea Dumnezeu a trimis in lume pe Fiul Sau sa se nasca, sa moara si sa invieze pentru noi, ca noi sa putem fi primiti de Dumnezeu, ca sa ne putem apropia cu incredere de Dumnezeu, ca noi sa ne putem pocai si sa credem in acest Miel Divin prin care avem iertarea inaintea Dreptatii Tatalui Ceresc care nu negociaza cu nimeni si care iarta numai prin Credinta in Domnul Isus Hristos.
Priviti cum trebuie sa traim mai intai noi, iar apoi cum trebuie sa va cresteti copiii pentru ca ei sa aiba un viitor bun si sa-L poata cunoaste pe Cel care da iertare, pe Domnul Isus Hristos. Lasati minciunile lumii, lasati practicile dispretuite de Dumnezeu inclusiv acestea din luna decembrie precum mos Nicolae, mos Craciun, bradul de craciun si traiti asa cum Apostolul Pavel spune in Tit 2:11 “Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat
12. si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie,
13. asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos.”Deuteronomul 6:6 “Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta.
7. Sa le intiparesti in mintea copiilor tai si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula.
8. Sa le legi ca un semn de aducere aminte la maini si sa-ti fie ca niste fruntare intre ochi.
9. Sa le scrii pe usorii casei tale si pe portile tale.”Nu mai stati si admirati lucrarea mainilor voastre, precum dupa ore de impodobit bradul mai faceti si poze pe care le postati aiurea, ci admirati-L pe Dumnezeu care ne-a dat o singura iertare, prin faptul ca in loc ca El sa ne omoare pe noi ca la potop si sa ne trimita in iadul vesnic, L-a zdrobit pe Hristos la cruce, ca din El si prin El sa avem aceasta Dragoste, Nadejde, Credinta si Iertare, daca ne pocaim si credem in Sangele Lui. Vedeti manifestarea Dragostei lui Dumnezeu si vedeti semnificatia nasterii Domnului Hristos pentru noi, ca Dumnezeu si-a impacat Dreptatea si Dragostea prin faptul ca in loc ca Dreptatea lui sa ne omoare pe noi, Dumnezeu L-a omorat pe Fiul, astfel Dreptatea Lui este satisfacuta si Dragostea Lui pentru noi ne este data daca acceptam iertarea prin credinta in Fiul Sau, insusi Dumnezeu intrupat in om. De aceea admirati-L pe Dumnezeu si nu lucrarea omului precum brazii sau icoanele sau alte lucruri pe care Biblia le condamna si sunt o uraciune inaintea lui Dumnezeu. Nu mai impodobiti bradul cu sclipici, beteala si globuri, ca l-ati tot impodobit din an in an si tot nebiblici in pacat si departati de Dumnezeu ati ramas din acest punct de vedere, ci impodobiti-va pe voi cu adevarata beteala si mireasma care este cu adevarat de mare pret inaintea lui Dumnezeu si anume impodobiti-va cu Domnul Isus Hristos ascultand si pazind Cuvantul Lui, caci numai asa veti putea sa fiti mantuiti. Sarbatoriti-L pe Domnul Hristos printr-o traire dupa voia Lui, nu dupa parerea voastra.
Nu mai impodobiti bradul sau lucrurile acestei lumii, ci impodobiti-va pe voi cu adevarata pocaita si credinta in Domnul Isus Hristos, pentru ca tot asa ca unii din voi au impodobit evreii Templul cu pietre frumoase si daruri, dar Domnul Isus a spus clar si asa s-a implinit, ca Templul nu va ramane piatra peste piatra. Priviti textul din Luca 21:5 “Pe cand vorbeau unii despre Templu, ca era impodobit cu pietre frumoase si daruri, Isus a zis:
6. “Vor veni zile cand nu va ramane aici piatra pe piatra care sa nu fie daramata.”Nimic din lumea aceasta impodobita cu frumusetea ei trecatoare nu va ramane in picioare, dar te intreb, atunci cand Domnul Isus Hristos vine, tu vei ramane in picioare? Atunci cand vei murii si vei ajunge la judecata lui Dumnezeu vei fi plin de rusine sau vei sta cu capul sus bazat pe jertfa Domnului Hristos?
1Ioan 2:28 “Si acum, copilasilor, ramaneti in El, pentru ca, atunci cand Se va arata El, sa avem indrazneala si, la venirea Lui, sa nu ramanem de rusine si departati de El.”
Psamul 1:5 “De aceea cei rai nu pot tine capul sus in ziua judecatii, nici pacatosii in adunarea celor neprihaniti.”2Corinteni 5:15 ”Si El a murit pentru toti, pentru ca cei ce traiesc sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a murit si a inviat pentru ei.”
Inchei cu ce spune Domnul Isus Hristos in Matei 11:15 “Cine are urechi de auzit sa auda.”
Un Ultimatum si un Avertisment
In viata crestina, Domnul Hristos si Evanghelia nu sunt o parte din viata vesnica, ci este viata vesnica. Hristos este totul. Cand Evanghelia si invatatura ei este proclamata asa cum este si cum trebuie si totusi oamenii o resping, ceea ce trebuie sa stiti este ca ei nu resping o religie sau niste principii, ci resping o Persoana.
Daca esti aici astazi si respingi ceea ce este adevarat cu privire la Evanghelie si la cine este Dumnezeu, poate citesti acest articol ca sa vezi ce-am mai scris, poate ca altii ti l-au recomandat, dar inima ta nu este aici si poate nu-L vrei pe Hristos asa cum este El revelat in Biblie, sa stii aceasta: nu respingi o religie sau un set de principii, a face aceasta era foarte periculos, pentru ca cei ce respingeau Legea lui Dumnezeu data prin Moise erau omorati.
Dar vreau sa stii ceea ce faci de fapt daca respingi Evanghelia, esti indiferent fata de Persoana pe care Dumnezeu o iubeste mai mult decat pe toata Creatia la un loc si anume pe Fiul Sau. Cand respingi crestinismul si Evanghelia sa stii ca respingi pe Cel pentru care toata lumea a fost creata. Cand zic crestinism ma refer doar la ceea ce este scris in Biblie si invatatura ei, nu la religii, culte sau denominatiuni. Sa stii de asemenea ca daca iL respingi pe Hristos asa cum este revelat in Biblie, Dumnezeu te va pedepsi sever pentru aroganta ta fata de Fiul Sau. In umanismul tau, in tineretea ta, poate in trairea ta, ti-ai impietrit inima fata de mesajul Evangheliei si nimic din ceea ce spun nu te face sa tremuri. Inima ta mandra demonstreaza numai rebeliunea ta. Dar sa stii ca Creatia marturiseste impotriva ta si chiar si tu insuti stii in sinea ta ca acest Dumnezeu pe care-L respingi este Cel in fata caruia vei sta. Vreau sa stiti ca mereu sunt doua grupuri de oameni in lume, chiar si cei care citesc acest articol: sunt unii care iL iubesc pe Hristos si care vor sa creasca in sfintenie si maturitate pentru ca sa-I fie placuti lui Dumnezeu asa cum este revelat in Biblie, si sunt altii care nu le pasa de sfintenie si motivul este pentru ca nu le pasa de Hristos, nu le pasa ca El a suferit pentru ei si astfel acest lucru in care se afla acesti oameni este cel mai periculos.
Adevaratul Crestin nu inseamna pasivitate, ci intotdeauna promoveaza o ravna in adevarul Biblic. Chiar si ceea ce scriu aici ar trebui sa-ti provoace o ravna pentru Dumnezeu si o realitate ca tu sa recunosti pe Domnul Isus, sa te prosterni la pamant si sa accepti pe acest Dumnezeu prin credinta in Fiul Sau Hristos ca nu cumva El Marele Cel ce Este sa-si manifeste Mania si Dreptatea asupra ta. Mereu am zis si repet: cea mai mare manifestare de Dragoste a lui Dumnezeu pentru om este ca El L-a omorat pe Hristos Domnul pentru pacatele noastre. Accepta-L si nu mai trai oricum, ca El nu se lasa batjocorit si nu iarta oricum.Am observat ca ceea ce spune Domnul Isus in Matei 22:29 este valabil chiar si pentru multi dintre cei care se numesc evanghelici, citez: “Drept raspuns, Isus le-a zis: “Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”
Deci cu toate ca multi se numesc crestini si nascuti din nou, conform Bibliei acestia se impart in doua categorii, unii sunt maturi si vor sa creasca mereu in umblarea cu Domnul Isus si in invatatura Lui, iar altii sunt imaturi care nicidecum nu vor aprofundarea in Cuvantul Domnului printr-o traire matura. Conform textelor din 1 Corinteni 3:1-3 si Evrei 5:12-14, ni se spune ca sunt multi imaturi spiritual, priviti textele: “1 Corinteni 3:1 “Cat despre mine, fratilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicesti, ci a trebuit sa va vorbesc ca unor oameni lumesti, ca unor prunci in Hristos.
2. V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi,
3. pentru ca tot lumesti sunteti. In adevar, cand intre voi sunt zavistii, certuri si dezbinari, nu sunteti voi lumesti si nu traiti voi in felul celorlalti oameni?”
11. Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Isus Hristos.
12. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie,
13. lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia.
14. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea ramane in picioare, el va primi o rasplata.
15. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc.Te intreb, tu ce cladesti? Iti vei pierde cumva rasplata? Traiesti in sfintenie? Esti matur?
Evrei 5:12 “In adevar, voi, care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.
13. Si oricine nu se hraneste decat cu lapte nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire, caci este un prunc.
14. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul.”Ei bine avand in vedere aceste lucruri, ca unii sunt maturi si altii imaturi, vreau sa te intrebi tu din ce categorie faci parte?
Ceea ce spun aici in acest articol cuprinde esenta Evangheliei pe care daca cineva nu o crede nu poate fi mantuit.
In Ioan 17:3 spune clar ca “Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”
Daca este asa si daca viata vesnica inseamna de fapt cunoasterea personala de Dumnezeu, inseamna ca trebuie sa iL cunoastem pe Dumnezeu si pe Domnul Isus Hristos. Cine nu iL cunoaste pe El nu are viata vesnica, nu este iertat si nu ajunge in Rai. 1 Ioan 4:6 “Noi insa suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu ne asculta; cine nu este din Dumnezeu nu ne asculta. Prin aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii.”
Intrebarea este: cine este El ca noi sa putem sa-L cunoastem sa credem in El si sa-L ascultam si astfel sa primim ceea ce spune Ioan 17:3 si anume, viata vesnica? Multi se inchina lui Dumnezeu, dar cei mai multi nu iL cunosc. Si cand zic asta ma refer la toti care nu au Duhul Sfant in ei, pentru ca numai cei cu Duhul Sfant iL pot cunoaste pe Dumnezeu cu adevarat, se pot inchina Lui si pot trai pentru El. Nu o religie si nu un cult te poate duce la cunoasterea de Dumnezeu si cine este El, ci numai Duhul Sfant potrivit Scripturii care este infailibila si este Cuvantul Divin 100% direct de la Dumnezeu. Conform Bibliei, un om care este iertat de Dumnezeu, automat primeste Duhul Sfant, iar Duhul Sfant este primit numai prin credinta in Hristos care iL schimba pe om din pacatos in voia lui Dumnezeu traind in sfintenie potrivit cu unica invatatura din Biblie. Majoritatea zic ca ei cunosc Evanghelia si cine este Dumnezeu, dar atunci cand le arati verset cu verset cine este Dumnezeu sau ce cuprinde Adevarata Evanghelie, ei refuza si neaga sa creada ceea ce vede scris, repet, cu toate ca le arati verset cu verset. Unul dintre motivele pentru care refuza sa creada este ca o viata intreaga ei au crezut o evanghelie diluata pe care si-au format-o multi in mintea lor sau le-a fost prezentata de cei care ori nu au stiut sa prezinte Evanghelia, ori au vrut mereu sa nu deranjeze pe nimeni predicand doar ca Dumnezeu este dragoste. Va spun asta din experienta mea, am fost in multe adunari si in multe locuri, si atunci cand am inceput sa prezint cine este Dumnezeu cu atributele Lui si care este adevarata Evanghelie ca omul sa o poata crede ca sa fie mantuit, cei mai multi, repet, cei mai multi au refuzat sa creada iar altii au ramas socati si surprinsi, iar altii chiar au fost eliberati pentru ca au inteles Evanghelia si au crezut-o. Desi cu toate ca le aratam verset cu verset ca ceea ce spun este scris, multi au refuzat sa creada Cine este Acest Dumnezeu si ce cuprinde Adevarata Evanghelie, chiar si dintre cei care se numesc evanghelici. Ma intreb cum vei reactiona tu care citesti acest articol, vei crede ceea ce este clar scris in Biblie sau vei ramane la statura de dat cu parerea ca multi altii? Intrebarea este, tu care citesti iL ai ca Dumnezeu pe Dumnezeul din Biblie asa cum este revelat in ea sau un dumnezeu prezentat de religia ta si cultul tau?
Ca omul sa fie iertat, mai intai trebuie sa ii prezinti Evanghelia asa cum este ea de la Dumnezeu si asta m-a preocupat mereu pentru ca doar pe baza Evangheliei omul este mantuit (Romani 1:16-17). Va dati seama, cu toate ca arat verset cu verset Evanghelia si cine este Dumnezeu si ei vad cu ochii lor ce este scris, cu toate acestea ei refuza sa accepte ce vad clar scris si incearca prin explicatiile lor ca sa devieze si sa contrazica ceea ce este scris, numai si numai ca sa nu creada. Te intreb din nou pe tine care citesti, ce vei face? Unul din motivele pentru care ei nu cred, este ca o viata au fost invatati de cultul lor tot felul de invataturi si practici care nu sunt Biblice. Ochelarii cultului lor i-au orbit si refuza sa creada cine este Dumnezeu sau care este adevarata Evanghelie si despre asta vreau sa vorbesc acum. Revin la ceea ce Domnul Isus a zis in Marcu 1:15“El zicea: “S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie.”Ei bine sa nu uitam ca atata timp cand scriu in acest articol verset cu verset la ceea ce sustin, vreau sa va zic ca Scriptura nu poate fi desfiintata si Evanghelia nu este de obarsie omeneasca, ori crezi ceea ce este clar scris, ori te conduce parerea ta si cultul tau cu invataturile lor reci, iar tu vei ramane in aceeasi stare de lene, rutina si putreziciune in care te afli. Pocaieste-te omule, crede ceea ce este scris doar in Biblie, lasa cultul tau cu invataturile lui nebiblice, accepta Adevarata Evanghelie si cine este Dumnezeu si astfel vei fi plin de ranva si cu inima curata datorita Sangelui Marelui Miel Isus Hristos Domnul. Priviti un text in care spune clar Domnul Isus ca Scripturile nu pot fi desfiintate, crezi tu ca daca nu le crezi vei fi bine? Ioan 10:35 “Daca Legea a numit “dumnezei” pe aceia carora le-a vorbit cuvantul lui Dumnezeu – si Scriptura nu poate fi desfiintata”.
Iar Apostolul Pavel scrie in Galateni 1:11 urmatorul lucru infailibil legat de Evanghelie: “Fratilor, va marturisesc ca Evanghelia propovaduita de mine nu este de obarsie omeneasca;
12. pentru ca n-am primit-o, nici n-am invatat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.”Va spun legat de aceste texte ca oricine nu vrea sa creada aceasta descoperire a Apostolilor cu privire la Evanghelia Infailibila, va spun ca veti ramane niste purtati de vant incolo si incoace de orice vant de invatatura. Ba mergeti la aia, ba credeti aia, ba va mai dati cu parerea si niciodata astfel nu veti fi statornici si maturi in credinta. Credeti EVANGHELIA si traiti in lumina ei ca sa fiti iertati. Credeti ceea ce cuprinde ea si veti intelege cine este Dumnezeu. Nu conteaza daca ai crescut cu nu stiu ce invataturi si nu conteaza daca tatal tau este pastor sau prezbiter, ci ceea ce conteaza este sa fii in Hristos cum cere El, sa-L urmezi pe Hristos dupa unica invatatura a Lui chiar daca cei mai apropiati tie practica lucruri nebiblice. Pune-i pe toti la incercare, chiar si pe tatal tau daca este predicator sau pastor si vezi daca ceea ce predica este potrivit cu Invatatura lui Hristos Domnul. De fapt chiar Dumnezeu iti zice in 1 Ioan 4:1 sa “cercetezi duhurile sa vezi daca vin de la Dumnezeu”.
Cine este Dumnezeu?
Desi nu mi-ar incapea in acest articol sa scriu cine este Dumnezeu in adevaratul sens al cuvantului, totusi vreau sa va arat cateva din atributele pe care le sustine Biblia cu privire la cine este El, iar pentru o detaliere mai mare, va rog sa cititi Biblia si sa-L acceptati pe Dumnezeu ca Domn si Mantuitor bineinteles prin Hristos Domnul ca altfel fara Hristos nu putem sa ne apropiem de Dumnezeu. Voi sustine in acest articol lucrurile pe care nu le auziti prea des in locurile unde mergeti.
Sunt multi care nu stiu cine este Dumnezeu conform Scripturilor. Vreau sa spun apasat acest lucru ca cu toate ca IL avem pe Dumnezeu prezentat in Biblie, omul are nevoie de o revelatie directa de la Dumnezeu ca sa stie cine este El cu adevarat. Va spun acest lucru amintindu-va ca in Matei 16:17 scrie asa: “Isus a luat din nou cuvantul si i-a zis: “Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri.”Deci Petru care stia cine este Hristos, a avut nevoie de o revelatie directa de la Tatal. Tot asa orice om care este mantuit, are o revelatie directa de la TATAL conform si potrivit Bibliei bineinteles, o revelatie care IL arata pe Hristos ca Dumnezeul Cel Atotputernic intrupat in om, o revelatie care arata cine este TATAL si cine este Duhul Sfant si ce cuprinde adevarata Evanghelie cu invataturile ei. Deci cu toate ca multi au citit din Biblie, sa nu uitam ca lucrurile trebuie judecate duhovniceste, altfel nu intelegi nimic si ca sa poti judeca duhovniceste ai nevoie de Duhul Sfant. Priviti 1 Corinteni 2:14 “Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste.”
Priviti un text din Fapte 8:30 citez “Filip a alergat si a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: “Intelegi tu ce citesti?”
31. Famenul a raspuns: “Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva?” Si a rugat pe Filip sa se suie in car si sa sada impreuna cu el.”Ca famenul sa poata intelege Evanghelia, a avut nevoie de Filip ca sa-i explice Evanghelia asa cum este, iar Filip avea Duhul Sfant in el, pentru ca exact Duhul Sfant i-a spus sa ajunga carul etiopianului si vedem asta in tot pasajul din Fapte 8:27-40.
Evanghelia trebuie crezuta si inteleasa cu toata fiinta ta, iar ca sa poti intelege si sa poti crede in detaliu ce cuprinde Evanghelia cu toate atributele lui Dumnezeu ai nevoie de lepadare de tine si sa crezi exact tot ceea ce sustine Biblia nu cultul tau sau religia ta care posibil sa iti spele creierul cu practicile lor nebiblice. Asta de fapt i-a explicat Filip etiopianului, i-a explicat din Scripturi Scripturile si tot asta le-a explicat Domnul Isus Apostolilor, le-a explicat Evanghelia Adevarata, priviti Luca 24:25 “Atunci Isus le-a zis: “O, nepriceputilor si zabavnici cu inima, cand este vorba sa credeti tot ce au spus prorocii!
26. Nu trebuia sa sufere Hristosul aceste lucruri si sa intre in slava Sa?”
27. Si a inceput de la Moise si de la toti prorocii si le-a talcuit, in toate Scripturile, ce era cu privire la El.”
44. Apoi le-a zis: “Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca trebuie sa se implineasca tot ce este scris despre Mine in Legea lui Moise, in Proroci si in Psalmi.”
45. Atunci le-a deschis mintea, ca sa inteleaga Scripturile.”Biblia este data de la Dumnezeu asa ca pana nu vei crede ceea ce sustine doar Biblia si nu cultul tau sau parerea ta nu vei putea fi eliberat din pacatele tale si nici nu poti ca sa-i slujesti lui Dumnezeu cum cere El, in duh si adevar (Ioan 4:23-24). Cand vei intelege cu adevarat Evanghelia si cine este Dumnezeu, asta te va duce la o reverenta si supunere totala fata de Dumnezeu si vei stii atunci ca ceea ce practica multi e nebiblic pentru ca tu te vei baza 100% doar pe ceea ce este scris in Biblie, iar altii sunt condusi si dupa invataturile culturilor lor nebiblice. Nu ai inteles EVANGHELIA si ce cuprinde ea cu invataturile ei, nici nu o poti crede ca sa fii mantuit. In Luca 24:45 spune ca Domnul ISUS le-a deschis mintea ca sa inteleaga Scripturile, haideti si noi pe genunchi ca sa ii cerem Domnului ISUS ca sa ne deschida mintea ca sa intelegem ceea ce este scris in Biblie si sa si credem ca viata noastra sa fie cu adevarat schimbata, implinind Cuvantul Lui cu ravna si pasiune.
Am spun acest lucru ca desi ca in toate articolele mele vorbesc verset cu verset, si in acest articol voi spune cine este Dumnezeu verset cu verset, intrebarea este daca veti crede Biblia?Ca sa stii cine este cu adevarat Dumnezeu, Domnul Isus Hristos si Duhul Sfant trebuie sa fi avut o revelatie de la EL, dar nu orice revelatie, ci o revelatie ca sa intelegi Scripturile care iL reveleaza pe El. Deci nu iL poti cunoaste pe Dumnezeu dupa parerea ta sau dupa experientele tale, sau dupa cultul tau, ci DOAR dupa ceea ce este scris in Biblie. Daca cineva a avut o revelatie, un vis sau o vedenie care nu este potrivita cu acuratetea Bibliei, acea revelatie nu este de la Dumnezeu. Asa ca testeaza-ti experientele si cultul tau dupa ceea ce este scris in Biblie. Repet, oricine spune ca a avut o revelatie de la Dumnezeu care nu este potrivita cu acuratetea Bibliei, aceasta revelatie nu este de la Dumnezeu, pentru ca Domnul Isus le-a deschis mintea Apostolilor ca sa inteleaga Scripturile Lui si conform Scripturilor Lui nu dupa alte scrieri.
Ca sa stii cine este El trebuie mai intai sa te duci in Vechiul Legamant.
Ei bine conform textului din Evrei 13:8 “Isus Hristos este acelasi ieri, azi si in veci!”. Deci cine a fost EL ACUM MII DE ANI, este si azi la fel fara ezitare, si cine este El azi va fi si in vecii vecilor fara ezitare. Credeti acest Adevar? Ei bine daca credeti, va rog sa continuati sa cititi atenti si veti sti de ce am numit acest articol un “Ultimatum si un Avertisment”.Imaginea pe care v-ati format-o sau v-au prezentat-o unii lideri precum Dumnezeu este doar Dragoste, este o manipulare sau o inselare pe care unii o folosesc fie ca sa nu deranjeze lumea, fie ca nici ei nu stiu cine este Dumnezeu si Evanghelia Sa ca s-o poata prezenta.
In majoritatea adunarilor nu sunt prezentate atributele lui Dumnezeu, decat doar acesta: Dumnezeu este Dragoste, si nici macar acest atribut de multe ori nu este prezentat bine. In Romani 5:8 spune ca “Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca pe cand eram noi inca pacatosi Hristos a murit pentru pacatele noastre”, dar intrebarea este cine l-a omorat pe Hristos in adevaratul sens al cuvantului si cine a randuit ca Hristos sa moara? Spun acest lucru ca daca nu credeti ca Dumnezeu l-a omorat pe Hristos atunci nu puteti fi mantuiti si vom vorbi in curand si despre asta.
De ce am numit acest articol “ un Ultimatum si un Avertisment” pentru ca Hristos Domnul a zis, pocaiti-va sau pieriti (Luca 13:3,5). Pentru cei care cititi va spun, ori sunteti gata sa credeti si sa acceptati cuvintele din Biblie asa cum sunt, ori va tot dati scuze ca lucrurile nu sunt chiar atat de radicale. Va spun ca sunt extrem de radicale si cu acest Dumnezeu Creator nimeni nu se joaca pentru ca El nu se lasa batjocorit (Galateni 6:7).
Dumnezeu mereu si mereu vrea reabilitarea pacatosului si isi doreste ca sa accepte pe oricine dar numai in termenii Lui. El mereu doreste ca sa-si manifeste Dragoastea Lui fata de noi, dar vedeti voi, conform spuselor Lui, Dumnezeu iarta numai cum cere El si pentru toti care nu vor iertarea cum cere El, vor fi judecati, vor fi neiertati si chinuiti vesnic. Va dati seama ce inconstienta, sa afli ca El te iarta si sa refuzi aceasta iertare?
Conform Bibliei si ma uit doar la pasajul din Romani 12:19 sau Romani 14:11, acest Dumnezeu se va razbuna in curand si chiar El zice ca razbunarea este a Lui, ba mai mult, orice genunchi sa va pleca inaintea Lui si orice limba va da slava lui Dumnezeu, unii in adorare, altii in groaza, intrebarea este din ce categorie vei fi? Priviti textele. Romani 12:19 “Preaiubitilor, nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune mania lui Dumnezeu; caci este scris: “Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati”, zice Domnul.”
Deci nu mai spuneti ca Dumnezeu nu este razbunator pentru ca chiar si in Naum 1:2 spune ca “ Domnul este un Dumnezeu gelos si razbunator; Domnul Se razbuna si este plin de manie; Domnul Se razbuna pe potrivnicii Lui si tine manie pe vrajmasii Lui.”
Cine sa fie vrajmasii Lui decat cei care nu au vrut iertarea Lui.Romani 14:11 “Fiindca este scris: “Pe viata Mea Ma jur, zice Domnul, ca orice genunchi se va pleca inaintea Mea si orice limba va da slava lui Dumnezeu.”
12. Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu.”Conform acestor versete, intrebarea este daca crezi tu ca Dumnezeu este atat de radical incat nu omite pe nimeni?
Hristos Domnul in curand va face din dusmanii Lui asternut al picioarelor Lui, priveste textul din Evrei 10:12“El, dimpotriva, dupa ce a adus o singura jertfa pentru pacate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu
13. si asteapta de acum ca vrajmasii Lui sa-I fie facuti asternut al picioarelor Lui.”
Intrebarea este daca tu care citesti esti dusmanul lui Hristos sau ucenicul Lui?
Stiu ca deja poate vi se pare socant ce vedeti scris aici, dar va spun ca aceste lucruri nu ar fi trebuit sa fie socante pentru voi, ci trebuia sa le stiti de mult, ba sa le si credeti, ba sa le si propovaduiti la toti spunandu-le ca sa se ascunda in Hristos Domnul de mania lui Dumnezeu care vine sigur. Aceste lucruri sunt Biblice si aceste lucruri poate vi se par socante este doar pentru ca ati crezut pana acum erezii sau altii v-au prezentat lucruri nebiblice.
Stiati ca vine o manie? Stiti de ce am numit acest articol “Un Ultimatum si un Avertisment”, l-am numit asa ca oricine nu se va pocai in termenii Tatalui Ceresc si oricine amana venirea lui la Dumnezeu, ceasul ticaie si nu mai e timp, ba chiar Hristos este la usi (Matei 24:33). Intrebarea este daca esti in Hristos sau afara? Ce spune in Ioan 15:5 “Caci despartiti de Mine nu puteti face nimic”, crezi tu ca poti intra in Rai sau ca vei putea trece de judecata Tatalui despartit de Hristos Domnul? Daca nu ai umblat aici cu El cum cere El, nici acolo nu ai nicio sansa.
1 Tesaloniceni 1:10 “si sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau, pe care L-a inviat din morti, pe Isus, care ne izbaveste de mania viitoare.”
Deci vine o Manie, esti pregatit?
In lume este atata nedreptate, toti umbla dupa foloasele lor si nu dupa ale lui Hristos (Filipeni 2:21), sunt mii de avorturi, crime, curvii, preacurvii, inselari, minciuni, furturi, ganduri rele, barfa, idolatrie, chiar si pacatele tale din ascuns El le stie, deci sigur conform spuselor Lui Dumnezeu, vine o zi de manie a Lui si de judecata, te intreb daca esti pregatit si cum te regasesti tu acum? Te pregatesti mereu pentru multe lucruri si lucrezi la aceste lucruri mult, dar te intreb, pentru marea intalnire cu Dumnezeu te pregatesti? Cum te pregatesti? Te-ai pocait omule?
Lumea promoveaza neascultarea fata de Dumnezeu, te intreb: te desparte Hristos de lume sau lumea de Hristos?
Dar pana sa vorbim despre aceasta razbunare si despre aceasta zi in care oameni neiertati vor spune muntilor si stancilor cadeti peste noi si ascundeti-ne de mania Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului (Apocalipsa 6:16), haideti sa ne uitam la cine este cu adevarat Dumnezeul Cel Atotputernic Creator. Biblia iL prezinta pe Dumnezeu si nu eu sau altii, ci Biblia, asa ca o sa vorbesc text pe text.Atributele lui Dumnezeu le gasim in Biblie, iar acestea conform textelor pe care le stim sunt, Atotstiutor, Atotprezent, Atotputernic, Manios, Drept, Sfant, Dragoste, Neprihanit. Ei bine in majoritatea adunarilor daca te duci si prezinti unele din aceste atribute precum Atotstiutor, Atotprezent, Atotputernic sau Dragoste, posibil ca toti sa-ti accepte mesajul si te mai si felicita dupa, dar daca aduci mesaje precum Dumnezeu pe langa aceste atribute este si Manios, Drept, Sfant si Neprihanit atunci macazul se schimba si ba te vor da jos de la amvon, ba se ridica cei mai batrani si te opresc, ba zic ca tu nu ai dragoste sau ca nu ai intelepciune ca prezinti asa ceva, ba ca esti dur sau nu primesc ceea ce spui dar ei tac pana la final dar dupa predica iti vei auzi multe si posibil ca niciodata sa nu mai predici in locul acela. Va spun prin propria experienta.
Atata timp cand multi se numesc prezbiteri, pastori, evanghelisti si acestia nu prezinta Adevarata, Curata si Infailibila Evanghelie, acestia au mari probleme in viata lor si va zic sa nu-i urmati. Urmati-i doar pe aceia care sunt nascuti din Duhul Sfant, care traiesc in Sfintenie si care prezinta doar lucrurile din Biblie fara sa se abata, va spun pe ei sa-i urmati.
Conform Bibliei Dragostea lui Dumnezeu nu se poate manifesta pentru noi fara ca Mania, Dreptatea si Repulsia Lui pentru pacatos sa fie satisfacuta. Nu te poate accepta fara ca Dreptatea si Mania Lui sa fie satisfacuta pentru ca tu esti pacatos vandut rob pacatului. Daca El te-ar ierta fara ca Draptatea Lui sa fie satisfacuta atunci El nu ar mai fi Drept.
Majoritatea Adunarilor, chiar si in multe din cele evanghelice aceste atribute se omit si acestia le omit spre nenorocirea lor. Intrebarea este tu ce faci? De aceea multi se pierd din adunari ca ei nu au fost transformati prin adevarata Evanghelie, fie ca nu au crezut-o, fie ca nu le-a fost prezentata de lideri ca ei s-o creada. Multi lideri se bucura ca anul acesta s-au mai botezat unii, dar intrebarea mea este cati din acestia care s-au botezat sunt si nascut din Duhul Sfant? Cati din acestia sunt nascuti de cultul lor si cati sunt nascuti din Duhul Sfant? Ii vom cunoaste dupa roadele lor (Matei 7:15-20).
Preferi daca ai o boala, ca doctorul sa iti omita unele lucruri sau preferi adevarul pe fata? Ei bine, dupa cum bine stiti ca nu caut la fata omului, din nou va arat conform Bibliei ca Dumnezeu este un foc mistuitor, Manios si Drept incat poate multi nu vor accepta realitatea acestor Atribute si toti care au doar o forma de evlavie vor regreta groaznic daca nu se vor pocai. In privinta aceasta scriu, stiu ca sunt multi in rutina si poate in putreziuciune, stiu ca e greu ca sa ii trezesc pe unii si stiu ca este greu ca unii sa-si dea jos ochelarii cultului lor, dar scriu in vederea ca poate vor fi unii care se vor trezi si care vor crede aceasta Evanghelie Nediluata a Domnului Hristos Isus revelata prin Scripturi.Ei bine haideti sa urmarim niste texte precum arata ca Dumnezeu este Drept, Sfant, Manios mereu si mereu in orice moment. Pentru cei care sunt religiosi si tin cu dintii de cultul si liderii lor, va spun inca de pe acum, fie va lepadati de parerea voastra si de ochelarii cultului vostru, fie credeti Biblia asa cum este si veniti la acest Dumnezeu care va cere sa va pocaiti nu dupa cum un cult, ci dupa cum este scris in Biblie.
Priviti o parte din textele pe care majoritatea nu le cred si nu vor sa le aduca in discutie, macar ca aceste texte sunt incluse in Atributele lui Dumnezeu iar aceste Atribute sunt incluse in Mesajul Evangheliei prin care noi suntem mantuiti. Aceste texte le avem ca marturie ca sa stim cu cine avem de-a face. Deci daca nu crezi aceste texte nu crezi ca Dumnezeu este Drept, Manios si Sfant in orice vreme si daca nu crezi, te intreb cum poti fi mantuit? Priviti o parte din texte:
-In Geneza 3:14-19 – Dumnezeu a blestemat pamantul din pricina pacatului omului, cei care au comis pacatul au avut consecinte mari. Cititi doar textul si vedeti ca cu Dumnezeu nu ne jucam.
-Apoi in Geneza 4:11, Dumnezeu a blestemat pe Cain.
-In Geneza 6 si 7 Dumnezeu a dat potopul si a sters de pe fata pamantului pe toti oamenii, salvand doar pe Noe si familia lui.
-in Geneza 11, Dumnezeu a incurcat limbile oamenilor.
-in Exodul 7-12 Dumnezeu a dat cele 10 urgii peste Egipt.
-In Exodul 32-27 Din porunca lui Dumnezeu Moise a poruncit ca toti cei care s-au inchinat vitelului de aur sa fie omorati de copiii lui Levi.
-In Leviticul 10:2 cei doi fii ai lui Aron care au adus foc strain, au fost arsi de vii de un foc care a iesit dinaintea Domnului.
-in Numeri 16:28-35 fii lui Core au fost inghititi de vii de pamant iar altii au fost arsi de Dumnezeu, citez 32“Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor” iar in versetul 35 spune ca “Un foc a ieşit de la Domnul şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.”
-In Numeri 21:4:9 – Dumnezeu a trimis niste serpi veninosi impotriva celor care au cartit.
-In Iosua 7:15,25,26 – Acan a fost omorat el si tot ce era al lui pentru ca a pacatuit inaintea lui Dumnezeu. Consecinta pacatului lui Acan i-a cuprins si pe toti din casa lui.
-In 1 Cronici 21:1-30 – Dumnezeu a trimis ciuma si au murit 70000 de oameni din pricina pacatului.
-In cartea Daniel si nu numai, Dumnezeu i-a pedepsit pe Israeliti din pricina pacatului lor trimitandu-i in robie.Pe tot intregul vechiului testament vedem cum Dumnezeu pedepseste oamenii din pricina faradelegii si pacatelor.
Ba chiar in 1 Corinteni 10 avem o marturie ce ne sta inainte ca sa stim cine este Dumnezeu si ca noi sa nu facem dupa cum altii au pacatuit. Priviti textul 5 “Totusi cei mai multi dintre ei n-au fost placuti lui Dumnezeu, caci au pierit in pustiu.
6. Si aceste lucruri s-au intamplat ca sa ne slujeasca noua drept pilde, pentru ca sa nu poftim dupa lucruri rele, cum au poftit ei.
7. Sa nu fiti inchinatori la idoli, ca unii dintre ei, dupa cum este scris: “Poporul a sezut sa manance si sa bea; si s-au sculat sa joace.”
8. Sa nu curvim, cum au facut unii din ei, asa ca intr-o singura zi au cazut douazeci si trei de mii.
9. Sa nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin serpi.
10. Sa nu cartiti, cum au cartit unii din ei, care au fost nimiciti de nimicitorul.
11. Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde si au fost scrise pentru invatatura noastra, peste care au venit sfarsiturile veacurilor.Motivul pentru care multi au fost omorati este ca Dumnezeu nu este doar Dragoste ci este si Drept si Sfant. Ei au murit asa cum spune si in Evrei 3:18 “Si cui S-a jurat El ca n-au sa intre in odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultasera?
19. Vedem, dar, ca n-au putut sa intre din pricina necredintei lor.”Ei bine toate aceste exemple si multe altele ne stau ca marturie ca sa stim ca acesti oameni s-au purtat necorespunzator fata de Dumnezeu, care au fost ignoranti fata de Dumnezeu si care au venit la Dumnezeu necorespunzator si nu in termenii Lui, au murit si au avut consecinte grave, pentru ca Dumnezeu este Drept si Sfant.
Deci ei nici nu au ascultat de Dumnezeul Cel Drept nici nu au crezut in El.
Intrebarea este urmatoarea, daca Dumnezeu nu a crutat pe israeliti din pricina pacatului lor, crezi ca pe tine te cruta daca nu te vei pocai? Nu uita ca El este Drept si nu te omite. Iar daca judecata lui Dumnezeu incepe cu cei din Casa Lui, cu cei mantuiti, daca judecata este atat de radicala incat nimeni nu este omis, ce credeti ca se va intampla cu toti care nu vor sa se pocaiasca recunoascandu-L pe Hristos ca Domn si Mantuitor al vietii lor? 1 Petru 4:17-18.Oamenilor, va spun ca cei care citesc aceste lucruri nu au nicio scuza precum nu au stiut cine este Dumnezeu. Multi spun, din diferite religii, precum adventistii sau martorii lui Iehova si multi altii care se insala cu privire la acuratetea invataturii Bibliei, ei spun ca Dumnezeu nu are cum sa ii trimita pe oameni in iad pentru ca El este dragoste si nu poate pedepsi in halul acesta. Oamenilor va spun sa va deschideti bine ochii si sa cititi Biblia pentru ca noi toti vom fi judecati dupa ea (Ioan 12:48) si va spun ca Iadul este real si vesnic ca chin, iar daca nu vreti sa credeti ca motivul pentru care Dumnezeu a facut aceste pedepse in Vechiul Legamant sau Iadul pentru toti care nu IL au pe Hristos, daca nu credeti ca motivul pentru care Dumnezeu a facut aceste lucruri este ca El este DREPT SI SFANT atunci voi nu ati inteles Evanghelia si nu ati inteles nici Dragostea lui Dumnezeu. Judecati si voi, este drept sa ascultati de parerea voastra departe de Biblie si de cultele care va predica tot felul de invataturi sau de ceea ce este scris clar negru pe alb in Cuvantul Domnului? Oare nu aveti si voi Biblii sa verificati? Daca Raiul este vesnic ca mangaiere atunci si iadul este vesnic ca chin si Biblia sustine asta, priviti textul din Matei 25:46 “Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica.”
Daca doriti o explicatie a iadului vesnic verset cu verset doar din Biblie, va rog sa dati clic aici: Iadul Vesnic.Intelegeti ca Dumnezeu nu accepta pe nimeni oricum. Dragostea lui Dumnezeu se manifesta numai atunci cand Dreptatea Lui este satisfacuta, de aceea TREBUIA ca Hristos sa moara. Dreptatea lui Dumnezeu cere pedeapsa omului, iar pedeapsa este reala si este iadul dupa judecata de apoi. Dumnezeu nu poate ierta fara a-si satisface Dreptatea si Sfintenia, este imposibil ca Dumnezeu sa accepte pe cineva pacatos in Rai sau langa El doar asa pe ochi frumosi. El nu poate sa ierte oricum, intelgeti voi acest radical adevar?
Priviti doar doua texte pe care le dau mereu si mereu in predicile si articolele mele in care arata clar ca Dumnezeu nu iarta pe cel vinovat:
Proverbe 17:15 “Cel ce iarta pe vinovat si osandeste pe cel nevinovat, sunt amandoi o scarba inaintea Domnului.”Exodul 34:7 “care Isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat, si pedepseste faradelegea parintilor in copii si in copiii copiilor lor pana la al treilea si al patrulea neam!”
Voi intelegeti ca Dumnezeu nu iarta pe cel vinovat, ci il pedepseste sigur? Intrebarea este cum iarta Dumnezeu? Există un singur răspuns la această dilemă. Minunea mare si vestea buna este ca Dumnezeu L-a pedepsit pe Hristos pentru noi toti, deci oricum cineva TREBUIA sa moara datorita Dreptatii lui Dumnezeu. Ori noi in iad vesnic chinuiti pentru ca El este Drept vesnic si pacatele sunt comise impotriva unui Dumnezeu vesnic, cititi articolul despre Iadul Vesnic si convingeti-va, ori Altcineva trebuia pedepsit cu moartea in locul nostru, atribuindu-i pacatele noastre Altuia. Acest lucru se numeste ispasire si imputare.
“Cineva trebuie să plătească pentru păcatele celui păcătos. Dreptatea trebuie satisfăcută. Va fi satisfăcută fie prin suferinţa eternă a păcătosului în iad, fie prin plata făcută de altcineva în locul lui. Minunea a avut loc, Domnul Isus Hristos „a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn” „Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.(Isaia 53)”. Cum are loc această mare tranzacţie? Pentru a înţelege, trebuie să studiem verbul „a imputa”. Acesta este tradus prin următoarele verbe: „a socoti”, „a număra în rândul celor”, „a considera” şi „a atribui”. Putem să înţelegem ce înseamnă uitându-ne la epistola lui Pavel către Filimon, în care îi vorbeşte despre întoarcerea robului său, Onisim: „Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi. Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.” Pavel îi spune lui Filimon „să pună în socoteala lui” (adică „să îi atribuie lui”) (lit. „să-i impute”), orice datorie pe care ar avea-o Onisim faţă de Filimon. Această datorie nu era de fapt a lui Pavel, dar el a luat-o asupra lui de bună voie şi a fost trecută în contul lui.” Charles Leiter cartea Justificare si Regenerare.
Tot asa si Domnul Isus a luat asupra Lui datoria noastra, pacatele noastre, El Cel Sfant, adica Dumnezeu i-a atribuit lui Hristos Domnul pacatele noastre, in alte cuvinte Hristos Domnul cel Sfant si Cel fara pacat, a devenit pacat, priviti textul din 2Corinteni 5:21 “Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El.”
Ce inseamna ca Hristos Domnul “a fost facut pacat pentru noi”? Inseamna ca Hristos acolo ti-a luat tie pacatele toate, in responsabilitatea Sa, ca si cum EL a trait asa, repet ca si cum El a trait asa. El nu avea pacat. iar El nu putea sa pacatuiasca asa cum unii cred in teologia lor falsa. Hristos Domnul niciodata nu putea sa pacatuiasca, era imposibil pentru El ca sa pacatuiasca pentru ca El este Dumnezeu, dar El Cel Sfant a luat asupra Lui pacatele noastre ca a vrut, iar acest lucru inseamna ca Dumnezeu i-a imputat sau i-a atribuit Lui Hristos pedeapsa noastra, exact ca si cu tapul lui Azazel din Vechiul Testament, priviti textul din Leviticul 16:9“Aaron sa ia tapul care a iesit la sorti pentru Domnul si sa-l aduca jertfa de ispasire.
10. Iar tapul care a iesit la sorti pentru Azazel sa fie pus viu inaintea Domnului, ca sa slujeasca pentru facerea ispasirii, si sa i se dea drumul in pustiu pentru Azazel.
11. Aaron sa-si aduca vitelul lui pentru jertfa de ispasire si sa faca ispasire pentru el si pentru casa lui. Sa-si injunghie vitelul pentru jertfa lui de ispasire.
16. Astfel sa faca ispasire pentru Sfantul Locas, pentru necuratiile copiilor lui Israel si pentru toate calcarile de lege, prin care au pacatuit ei. Sa faca la fel pentru Cortul intalnirii, care este cu ei in mijlocul necuratiilor lor.
21. Aaron sa-si puna amandoua mainile pe capul tapului celui viu si sa marturiseasca peste el toate faradelegile copiilor lui Israel si toate calcarile lor de lege cu care au pacatuit ei; sa le puna pe capul tapului, apoi sa-l izgoneasca in pustiu, printr-un om care va avea insarcinarea aceasta.
22. Tapul acela va duce asupra lui toate faradelegile lor intr-un pamant pustiit; in pustiu sa-i dea drumul.Explicatia textului din Leviticul 16 il gasim in 1 Petru 3:18 unde iL arata pe Hristos ca si tapul pentru Azazel, priviti textul “Hristos, de asemenea, a suferit o data pentru pacate, El, Cel Neprihanit, pentru cei nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu.”
Din nou va intreb, intelegeti voi acest Adevar care va duce la iertare si mantuire? Intelegeti voi ca Hristos Domnul a fost omorat de Tatal ca tu si cu mine sa poti prin Hristos sa te apropii de Tatal fara ca sa mai fi pedepsit? Intelegeti voi ca odata ce omul se increde in Hristos Domnul, acesta este justificat de Tatal si primeste DUHUL SFANT iar omul nu mai poate, repet, nu mai poate ca sa traiasca in pacat ca stil de viata, pentru ca este SCHIMBAT de Hristos si omul primeste o natura noua care il pune dupa voia lui Dumnezeu. 1Ioan 3:8-10.
Daca vreti sa stiti mai in detalii ca Hristos a luat toata pacatele noastre si ca El a fost omorat de Tatal si ca numai El ne poate apropia de Tatal, cititi tot capitolul din Isaia 53 inclusiv versetul 10. Noi am pacatuit impotriva lui Dumnezeu, deci cu Dumnezeu avem o problema, iar pacatele noastre trebuiau platite Lui, asa ca Dumnezeul cel Drept care TREBUIA sa ne omoare pe noi, L-a omorat pe Hristos la cruce, intorcandu-si Fata de la El. Ba mai mult, Hristos Domnul a fost randuit de Dumnezeu sa moara mai dinainte, priviti Fapte 2:23 “pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege.”
Si Fapte 4:28 ”ca sa faca tot ce hotarase mai dinainte mana Ta si sfatul Tau.”
Deci Dumnezeu L-a omorat pe Hristos Domnul pentru pacatele noastre si Dumnezeu L-a randuit pe Hristos sa moara mai dinainte de itemeierea lumii. Efeseni 1:4,9.Deci nu poti ca sa te apropii de Dumnezeu oricum si nu poti sa vii oricum. Dumnezeu accepta omul numai prin Hristos Domnul. Acolo unde nu este Hristos, este moarte si iad. Acolo unde nu este Hristos este chin si suferinta, panica si lucruri grave.
Conform 1 Corinteni 2:9 ni se spune urmatorul lucru “Dar, dupa cum este scris: “Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.
Daca conform acestui verset nu ne putem imagina Raiul, credeti ca putem sa ne imaginam iadul? Ei bine autorii Bibliei, Apostolii care au scris Noul Testament au scris lucruri grave si reale despre iad, lucruri care sunt de la Duhul Sfant bineinteles. Priviti unele texte care exprima duritatea si accentuarea pedepsei lui Dumnezeu data celor care ajung in iad:
Matei 25:51 – “Acolo este plansul si scrasnirea dintilor”
Marcu 9:44 – “Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge”
Luca 1624-25 – “Groaznic sunt chinuit in vapaia aceasta”
Apoc 14:10-11 – “Va fi chinuit”Domnul ISUS spune asa: Ioan 15:22 “Daca n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, n-ar avea pacat; dar acum n-au nicio dezvinovatire pentru pacatul lor.”
Deci nu poti sa ai nicio scuza.
Deci va fi o zi de judecata, intrebarea este tu cum vei fi? Crede omule Biblia si vino sa fii iertat cum cere Dumnezeu ca altfel iti zic ca vei blestema ziua in care te-ai nascut. Esti pacatos, noi toti suntem si problema noastra este cu Dumnezeul cel Drept. Din nou iti zic ca Marea Minune si Marele Mesaj pentru noi este ca Dumnezeu L-a omorat pe Hristos pentru noi toti, credeti in El si haideti sa ne pocaim si sa ne supunem Lui cum cere El.Cu Dumnezeu nu ne jucam, ori suntem mantuiti prin jertfa Domnului Hristos si ne incredem in El, ori suntem terminati si sfarsim grav de tot. As vrea sa va exprim Dragostea lui Dumnezeu atat de puternic incat sa fiti socati, dar unul dintre versetele care ma ajuta acum este Romani 5:8, unde spune ca Dumnezeu ne-a iubit inca de cand eram noi pacatosi, adica ne-a iubit inca de cand eram straini si departati de El, ne-a iubit atat de mult ca Mania Lui care clocotea impotriva pacatosului L-a omorat pe Hristos pentru noi. Vreau sa va intreb, ce altceva ar mai fi trebuit sa faca Tatal Ceresc ca sa iti demonstreze ca te iubeste, ca sa iti demonstreze ca esti pacatos si ca El este Drept si Sfant incat TREBUIA ca Hristos SA FIE OMORAT IN LOCUL TAU, te intreb ce altceva ar trebui sa te motiveze sa te pocaiesti? De ce altceva ai nevoie? Nu este mantuirea ta indeajuns? Iti zic ca daca nu realizezi si nu constientizezi Mesajul Iertarii lui Dumnezeu pentru tine, vei sfarsi grav. Iti zic ca daca stai ignorant fata de Evanghelie nu vei scapa de mania viitoare. Evrei 2:3 “cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare, care, dupa ce a fost vestita intai de Domnul, ne-a fost adeverita de cei ce au auzit-o?”
Te intreb, crezi ca scapi de Dumnezeu daca nu vii sa fii iertat cum cere Dumnezeu?
Dumnezeu nu are cum sa ne primeasca oricum pentru ca in primul rand El este Sfant iar pe cei pacatosi El ii tine la distanta, priviti Psalmul 5:4 “Caci Tu nu esti un Dumnezeu caruia sa-I placa raul; cel rau nu poate locui langa Tine.”
Si Isaia 59:1 “Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda,
2. ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund fata Lui si-L impiedica sa v-asculte!
3. Caci mainile va sunt manjite de sange, si degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, si limba voastra vorbeste nelegiuiri.”Deci in primul rand El este Sfant si nu poate sta cu cel pacatos si nu poate primi pe cel pacatos. Intelegeti voi ca noi toti oamenii suntem pacatosi in toate felurile si ca EL nu ne poate primi oricum? Noi toti meritam iadul pentru ca noi toti am pacatuit. Intelegeti ca numai Hristos poate plati pacatul nostru vesnic.
Si in al doilea rand El este Drept, iar aceasta dreptate se manifesta grav de tot, atat de grav ca multi din cei care se numesc pocaiti nu au inteles cine este El si nici nu au inteles Evanghelia Lui. De aceea multi sunt eretici si multi se insala, pentru ca daca nu au inteles ca Dumnezeu este Drept si se manifesta prin faptul ca El uraste pacatosul si-l si pedepseste, atunci nu au inteles nici faptul ca Legea lui Dumnezeu trebuia satisfacuta prin faptul ca Dumnezeu TREBUIA sa-L omoare pe Hristos pentru noi.
Priviti texte care ne arata ca Dumnezeu uraste pacatosul si ca El nu lasa pe nimeni nepedepsit.
Psalmul 5:5 “Nebunii nu pot sa stea in preajma ochilor Tai; Tu urasti pe cei ce fac faradelegea
6. si pierzi pe cei mincinosi; Domnul uraste pe oamenii care varsa sange si insala.”Celor care nu credeti acest adevar, va zic ca va dau referinte din Biblie. Ori credeti Evanghelia, ori sunteti ignoranti fata de ea.
Naum 1:2 “Domnul este un Dumnezeu gelos si razbunator; Domnul Se razbuna si este plin de manie; Domnul Se razbuna pe potrivnicii Lui si tine manie pe vrajmasii Lui.
3. Domnul este indelung rabdator, dar de o mare tarie; si nu lasa nepedepsit pe cel rau. Domnul umbla in furtuna si in vartej, si norii sunt praful picioarelor Lui.”Va intreb, este vreunul dintre noi bun? Nu. Deci noi toti trebuia sa fim pedepsiti de El, de aceea am dat si titlul acesta real acestui articol “ Un ultimatum si un avertisment”, pentru ca ceasul ticaie, asa ca ori suntem iertati cum cere El, ori suntem 100% pedepsiti cum spune El. Noi toti suntem in aceeasi oala, suntem pacatosi si singurul care nu este din aceasta oala este Hristos care este singurul care ne poate scoate din mania dreptatii Tatalui ceresc. Va rog mult de tot, alegeti-L azi pe Hristos, credeti azi in sangele Lui, credeti azi Evanghelia Sa, pocaiti-va azi, ca va spun cat se poate de real si clar, prin texte si numai prin Biblie, ca Dumnezeu ii trimite pe oameni in iad pentru ca El este Drept si Sfant. Priviti textul din Luca 12:5 care este rostit de insusi Hristos:” Am sa va arat de cine sa va temeti. Temeti-va de Acela care, dupa ce a ucis, are puterea sa arunce in gheena; da, va spun, de El sa va temeti.”
Avand in vedere ca Psalmul 5:4-6 spune ca El nu poate locui cu cel pacatos, aici aratandu-si Sfintenia si repulsia fata de pacatos, iar tot in acel text spune ca Dumnezeu uraste pacatosul, va spun ca desi multi ati crezut si ati primit de la alti predicatori ca Dumnezeu uraste pacatul si nu pacatosul, va rog sa mai cititi din nou acest text din Psalmul 5:4-6 si sa vedeti daca ceea ce ati crezut pana acum este adevarat: 4 “Caci Tu nu esti un Dumnezeu caruia sa-I placa raul; cel rau nu poate locui langa Tine.
5. Nebunii nu pot sa stea in preajma ochilor Tai; Tu urasti pe cei ce fac faradelegea
6. si pierzi pe cei mincinosi; Domnul uraste pe oamenii care varsa sange si insala.”Tocmai aici vreau sa va duc si sa va arat ca imbinarea faptului ca Dumnezeu uraste pacatosul conform acestui text cu imbinarea textului ca Dumnezeu iubeste lumea din Ioan 3:16, este 100% Evanghelia. Aici este esenta Evangheliei pe care omul trebuie s-o inteleaga si s-o creada. La cruce se imbina aceste doua texte, la cruce in Hristos Domnul vedem aceste ATRIBUTE ale lui Dumnezeu. Le voi numerota ca sa ne ramana bine imprimate in minte:
1. La cruce se arata Sfintenia Tatalui prin faptul ca Dumnezeul Sfant iL paraseste pe Hristos, motiv pentru care Hristos spune in Psalmul 22:1 si in Matei 27:46 “Dumnezeul Meu Dumnezeu Meu pentru ce M-ai parasit”.
2. Apoi tot la cruce vedem Dreptatea si Mania lui Dumnezeu care iL omoara pe Hristos pentru pacatele noastre si vedem asta in Isaia 53:10 “Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta”.
3. Iar tot la cruce vedem si Dragostea lui Dumnezeu care este in Hristos impacand lumea cu Sine si gasim asta scris in 2Corinteni 5:19 “ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine”.Intelegeti voi ca Dumnezeu TREBUIA sa-si satisfaca Legea, Mania, Dreptatea, Sfantenia si Dragostea? Intelegeti voi ca numai in Hristos, Dumnezeu a putut sa faca asa ceva? Vedeti voi de ce Hristos este Cel mai important si vedeti acum de ce Dumnezeu ne cere sa-L acceptam pe Hristos ca Domn si Mantuitor pentru iertarea noastra?
Nu mai credeti ereziile mintii voastre si nu mai credeti invataturile care sunt imprastiate in cultele asa numite care va dau lumina, ca va zic ca adevarata Lumina care s-a pogorat din cer a trebuit mai intai sa fie Zdrobit de Tatal ca noi prin El sa putem fi acceptati cu incredere. Priviti Efeseni 3:12 “in El avem, prin credinta in El, slobozenia si apropierea de Dumnezeu cu incredere.”
Dumnezeu i-a pregatit Domnului Isus Hristos un trup ca sa ne poarte pacatele. Evrei 10:5-9.Dumnezeu Manios mereu
Din nou va zic, ori credeti Biblia ori nu? Daca acum Dumnezeu vede totul, cum poate sa nu fie manios mereu. Daca acum vede curviile, homosexualii, hotii, pedofilii, inselarile in masa, minciunile, crimele prin vorbe sau in sange, ba chiar stie si gandurile noastre, acum cand Dumnezeu vede totul, cum poate sa nu fie manios? In Evrei 4:13 spune asa: “Nicio faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.”
Priviti unul in texte care arata ca Dumnezeu este manios in orice vreme. Psalmul 7:11 “Dumnezeu este un judecator drept, un Dumnezeu care Se manie in orice vreme.
12. Daca cel rau nu se intoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Isi ascute sabia, Isi incordeaza arcul si-l ocheste,
13. indreapta asupra lui sageti omoratoare si-i arunca sageti arzatoare!”Dumnezeu este Judecatorul Drept care TREBUIE sa pedepseasca pacatosul si faradelegea, intelegeti voi ca este inevitabil acest lucru? Dumnezeu este radicalul Judecator care nu iarta oricum. Intrebarea este iL ai tu pe Fiul Sau? Esti schimbat prin DUHUL SFANT?
Cand le predic la oameni de multe ori ei refuza sa accepte Mesajul Iertarii si ma ignora, dar ori de cate ori ei ma ignora tot la judecata ajung si atunci nimeni nu poate sa-L mai ignore pe Dumnezeu, de aceea sper ca acestia care au auzit Mesajul lui Dumnezeu sa se pocaiasca.
Dragilor vestea radicala, Ultimatumul si Avertismentul este ca toate drumurile duc la Judecata lui Dumnezeu. Oamenii nu vor ca sa te auda predicand Evanghelia ca le trezesti constiinta, dar tocmai constiinta lor spun ca este o judecata (Romani 2:14-16). Mesajul Iertarii, cei mai multi il resping, dar judecata nu o pot respinge ci este inevitabila, repet, este INEVITABILA pentru toti. De aceea haideti sa ascultam pe Domnul Isus si sa-L urmam asa cum spune pentru ca El spune in Luca 14:28-33 “ca sa ne facem bine socotelile.”Potopul care este dat de Dumnezeu este o manifestare a Dreptatii si Maniei lui Dumnezeu impotriva pacatosului. La fel si iadul ca si potopul, nu este o expresie a Dragostei lui Dumnezeu ci este o expresie a Judecatii Maniei si Dreptatii lui Dumnezeu. Intelegeti voi acest adevar real?
Mare atentie, repet, mare atentie. Daca intrebati, Aline de ce te-ai pocait, si cand zic pocait nu ma refer la cultele sau religiile de azi, ci ma refer la a ma intoarce de la calea si voia mea, la Calea si Voia lui Dumnezeu si a accepta pe Hristos Dumnezeu intrupat in om ca Domn si Mantuitor in viata mea. Daca ma intrebati, Aline de ce te-ai pocait, vreau sa va raspund cu niste intrebari? Cum sa nu te pocaieti cand stii conform Bibliei ca daca ai facut doar un singur pacat meriti iadul? Cum sa nu te pocaiesti cand stii ca ai facut mai multe decat un singur pacat? Cum sa nu te pocaiesti cand stii ca Dumnezeul Cel Sfant si Drept S-a despartit de Hristos si L-a omorat pentru tine? Cum sa nu te pocaiesti cand stii ca vei muri inevitabil si ca urmeaza judecata Lui Dumnezeu? Cum sa nu te pocaiesti cand ii vezi Dragostea lui Dumnezeu prin faptul ca tu meritai pedeasa iar Hristos a luat-o asupra Lui? Cum sa nu te pocaiesti omule spune-mi? Cum sa nu te pocaiesti cand stii ca Dumnezeul cel Drept nu omite pe nimeni si chiar El a murit pentru tine? Cum sa nu te pocaiesti cand stii conform Bibliei ca orice genunchi sa va pleca inaintea Lui si orice limba ii va da slava? Cum sa nu te pocaiesti cand El este Domnul domnilor si Rele al regilor? Voi toti care nu vreti sa va pocaiti, nu uitati ca astazi aveti un Mare Ultimatum si Avertisment. Si faptul ca amanati, este spre nenorocirea voastra.
Cand stau de vorba cu oamenii prin parcuri, strazi sau oriunde ma poarta Dumnezeu, unii din oameni imi spun urmatorul lucru: De ce este asa mare diferenta intre Dumnezeul Vechiulul Testament si Dumnezeul Noului Testament? Acestia bineinteles ca stiu o parte din pedepsele Vechiului Testament pe care Dumnezeu le-a dat si fac repede marea diferenta cu Dumnezeul Noului Testament adica cu Domnului ISUS HRISTOS care in Matei 5:38-48 spune “ca sa-ti intorci obrazul celalalt daca esti lovit si sa-ti iubesti chiar si dusmanul.”
Ei bine vreau sa va zic clar, real, apasat si adevarat ca Dumnezeul Vechiului Testament nu este diferit deloc fata de Dumnezeul Noului Testament, este acelasi in Caracter, Fermitate, Manie, Dreptate, Sfintenie, Neprihanire si Dragoste. Asa cum spune in Evrei 13:8 “Hristos este acelasi ieri azi si in veci.”
In Vechiul Testament iL vedem pe Tatal, Fiul si Duhul Sfant, iar in Noul testament iL vedem din nou pe Tatal, Fiul si Duhul Sfant cu aceleasi atribute neschimbate. Va spun asta ca vedem peste tot in Biblie unde Dumnezeu si ajuta omul, si-l vindeca, dar si-l pedepseste. Vreau sa va spun conform Bibliei si revelatiei date de Dumnezeu, ca Dumnezeu este unul, dar este Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Trei persoane iar acestia sunt una. Nu mai incerca sa intelegi logic Trinitatea, ca si religia martorilor lui iehova incearca sa inteleaga logic acest lucru si nu pot motiv pentru care sunt rataciti tare, pentru ca conform Bibliei lucrurile trebuie judecate duhovniceste prin credinta si iti zic, numai prin credinta poti intelege. Evrei 11:6 “Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.”Daca este scris clar in Biblie ca Dumnezeu este Tatal, ca Domnul Isus Hristos este Dumnezeu si ca DUHUL SFANT este Dumnezeu, atunci crede si punct, ca nu eu zic ci Biblia. Dumnezeu a creat lumea, dar lumea a pacatuit, Domnul Isus a murit si a inviat pentru lume, iar Duhul Sfant este dat doar celor care cred in Hristos ca Domn si Mantuitor si care se pocaiesc conform Bibliei si nu a religiilor. Pentru o intelegere mai buna a faptului ca Dumnezeu este Tatal, Fiul si Duhul Sfant clic aici.
Desi e mult de discutat si pe acest subiect, subiect care multi nu vor sa-l accepte si sa-l creada asa cum este scris si revelat in Scripturi, pentru ca Scripturile asta fac, iL arata pe Dumnezeu asa cum este El, vreau sa ma intorc la faptul ca Dumnezeul Vechiului Testament este 100% la fel cu Domnul ISUS HRISTOS care a zis “sa-ti intorci obrazul si sa-ti iubesti dusmanul”.
Priviti texte care arata ca oamenii sunt chinuiti in iad in prezenta Domnului Hristos, priviti texte care arata Mania, Dreptatea si Sfintenia Domnului Isus Hristos si priviti texte care arata ca vrajmasii sunt facuti asternut al picioarelor lui Hristos Domnul.
Stim ca El a venit in lume nu ca sa judece lumea ci ca lumea sa fie mantuita prin El (Ioan 3:17), si stim ca Domnul Isus Hristos a venit in lume ca sa ne faca cunoscut pe Tatal si planul Sau de iertare si Mantuire (Ioan 1:18, Efeseni 1:7-9) si a venit in lume pentru ca sa moara (Ioan 12:33), dar tocmai aceasta Dragoste nemarginita care L-a facut ca sa moara in locul nostru ne arata ca El TREBUIA sa fie omorat de Tatal pentru ca noi sa nu mai fim pedepsiti. Cu toate acestea Domnul Isus este si Manios, Drept si Sfant exact ca si in Vechiul Testament iar la a doua venire a Lui va fi grav pentru toti care nu L-au vrut si nu au acceptat iertarea Sa. Domnul Isus Hristos mereu a fost, este si va fi acelasi si El mereu a fost este si va fi, Drept, Sfant, Manios, Dragoste, asa ca priviti textele pe care din nou repet, multi din cei care se numesc pocaiti nu le accepta, asta inseamna ca au probleme grave in crezul si credinta lor cat si in invatatura lor, cum ai putea sa-i urmezi pe acestia?
Dumnezeul Vechiului Testament este la fel ca Dumnezeul Noului Testament si acest lucru ar trebui sa ne faca smeriti si sa ne pocaim odata de atitudinea noastra. Dumnezeu este una prin Natura Lui asa ca nu exista nicio diferenta la cum era El in Vechiul Testament este la fel si in Noul Testament.
Priviti o parte din textele care arata ca Domnul Isus Hristos este Manios, Drept, Sfant mereu si mereu la fel ca si Tatal si Duhul Sfant:
Psalmul 2:11 “Slujiti Domnului cu frica si bucurati-va, tremurand.
12. Dati cinste Fiului, ca sa nu Se manie, si sa nu pieriti pe calea voastra, caci mania Lui este gata sa se aprinda! Ferice de toti cati se incred in El!”Luca 19:27 “Cat despre vrajmasii mei, care n-au vrut sa imparatesc eu peste ei, aduceti-i incoace si taiati-i inaintea mea.”
Evrei 1:13 “Si caruia din ingeri i-a zis El vreodata: “Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai asternut al picioarelor Tale”?
Apocalipsa 6:16 “Si ziceau muntilor si stancilor: “Cadeti peste noi si ascundeti-ne de fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului;
17. caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in picioare?”Apocalipsa 14:10 “va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului.”
Iadul e iad ca oamenii sunt chinuiti inaintea Lui Hristos si nu in absenta Lui. Daca El este Atotprezent asta nu inseamna ca El este in Rai cu Credinciosii Lui, iar iadul este undeva in absenta Lui. Nu vai, ci iadul e iad ca Dumnezeu este acolo. Mania lui Dumnezeu care este prezentata in Biblie nu este ceva care pluteste deasupra Scaunului de Domnie, ci Mania este El si de El trebuie sa ne temem asa cum spune Domnul ISUS in Luca 12:5“Am sa va arat de cine sa va temeti. Temeti-va de Acela care, dupa ce a ucis, are puterea sa arunce in gheena; da, va spun, de El sa va temeti.”
Deci vedeti ca Dumnezeul Vechiului Testament este la fel ca Domnul Isus Hristos, Drept, Manios si Razbunator? Degeaba isi dau multi alte explicatii cand Biblia este infailibila si sustine ceea ce tocmai am scris aici.
Intrebarea este daca te-a justificat EL? Daca Dumnezeu te-a iertat si te-a schimbat, a facut asta numai in urma faptului ca Mania Lui L-a omorat pe Hristos Domnul la cruce? Daca nu ai Duhul Lui, vino degraba la El ca sa fii iertat, ca lucrurile sunt grave rau.
Oamenii trebuie avertizati si Domnul Isus ne-a avertizat si acesta este si motivul pentru care am facut acest articol, ca toti sa stie ca va veni o zi de Manie si Judecata a lui Dumnezeu si toti care nu vor fi gasiti in Hristos Domnul vor regreta foarte mult. Ori esti in Hristos ori afara.
De Mania lui Dumnezeu nu te poti ascunde decat in Hristos Domnul. Acest lucru arata si chiar Vechiul Testament unde ne spune de cetatile de scapare care iL arata tot pe Hristos Domnul. De Mania si Dreptatea vesnica a Tatalui Ceresc nu te poti ascunde decat in Cel Vesnic, adica Hristos. Acesta este unul din motivele pentru care Pavel a spus in Coloseni 3:3 “Caci voi ati murit, si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu.”
Ori esti ascuns in Hristos de Mania care vine, ori esti expus la cea mai mare pedeapsa. Priveste textul din 1 Tesaloniceni 1:10 “si sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau, pe care L-a inviat din morti, pe Isus, care ne izbaveste de mania viitoare. “
Ori Hristos te izbaveste de Mania viitoare a Tatalui Ceresc, ori tu vei suporta toata Mania lui Dumnezeu.Intelegeti voi ca acest Miel Divin care tocmai a murit pentru noi toti, care tocmai si-a manifestat infinita Dragoste ca El s-a lasat omorat pentru pacatele noastre ca noi sa fim iertati si nu pedepsiti, intelegeti voi ca acest Domn si Mantuitor Isus Hristos a fost, este si va fi mereu Domnul Drept, Sfant, Manios si Dragoste? Ori credeti acest adevar cum este scris, ori continuati sa credeti ceea ce ati fost invatati pana acum de amvoanele care arunca doar fluturase de dragoste omitand aceste atribute infinite ale lui Dumnezeu, Drept, Sfant si Manios. Motivul pentru care multi sunt reci si goi, motivul pentru care multi nu au ravna si pasiune pentru El, este ca ei nu stiu Evanghelia ca s-o creada si nici cei mai multi lideri nu le-au prezentat Evanghelia Pura. Multi sunt lenesi, neroditori si in rutina. Daca noi uram avortul, Dumnezeu nu are dreptul sa urasca si sa pedepseasca? Ganditi-va numai. Ori credem ceea ce este scris in Scripturi si toti sa-si dea ochelarii cultului lor jos, ori ne lasam manipulati de invataturile cultelor? Judecati si voi (Fapte 4:19).
Daca nu credeti lucrurile acestea ale Evangheliei precum Dumnezeu este Manios, Drept si Sfant, cum puteti crede alte subiecte profunde care includ tot Evanghelia, precum Suveranitatea lui Dumnezeu sau faptul ca Dumnezeu ce incepe duce la bun sfarsit legat de mantuirea omului?
Conform Bibliei sunt doua feluri de pocaiti, unii maturi si altii imaturi. Domnul ne da har ca sa crestem in maturitate, intrebarea este daca noi vrem?
Priviti de ce am numit acest articol “ un Ultimatum si un Avertisment”. Nu eu dau acest ultimatum si avertisment, ci chiar El, Domnul Isus Hristos, El Mielul care ridica pacatul lumii da un ultimatum si un avertisment:
Luca 13:3 “Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel. 5. Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.”
Luca 13:23 “Cineva I-a zis: “Doamne, oare putini sunt cei ce sunt pe calea mantuirii?” El le-a raspuns:
24. “Nevoiti-va sa intrati pe usa cea stramta. Caci va spun ca multi vor cauta sa intre, si nu vor putea.
25. Odata ce Stapanul casei Se va scula si va incuia usa, si voi veti fi afara si veti incepe sa bateti la usa si sa ziceti: “Doamne, Doamne, deschide-ne!”, drept raspuns, El va va zice: “Nu stiu de unde sunteti.”
26. Atunci veti incepe sa ziceti: “Noi am mancat si am baut in fata Ta, si in ulitele noastre ai invatat pe norod.”
27. Si El va raspunde: “Va spun ca nu stiu de unde sunteti; departati-va de la Mine, voi toti lucratorii faradelegii.”
28. Va fi plansul si scrasnirea dintilor, cand veti vedea pe Avraam, pe Isaac si pe Iacov si pe toti prorocii in Imparatia lui Dumnezeu, iar pe voi scosi afara.
29. Vor veni de la rasarit si de la apus, de la miazanoapte si de la miazazi si vor sedea la masa in Imparatia lui Dumnezeu.
30. Si iata ca sunt unii din cei de pe urma, care vor fi cei dintai, si sunt unii din cei dintai, care vor fi cei de pe urma.”Intrebarea este daca intelegi tu ca cu Domnul ISUS HRISTOS nimeni nu se joaca, ori te pocaiesti ori vei pieri in iad. De ce sa nu accepti acum jertfa lui de la Cruce? De ce sa nu vii acum decat sa regreti amarnic? Intrebarea este, esti tu unul din cei de pe urma care vrea sa se pocaiasca, care vrea sa se lepede de sine si sa faca voia lui Dumnezeu? Trezeste-te omule trecator. Treziti-va liderilor si predicati adevarata Evanghelie si Dragoste a lui Dumnezeu prin faptul ca Dumnezeu TREBUIA ca sa-L omoare si sa-L zdrobeasca pe Hristos Domnul pentru noi ca noi sa putem fi iertati.
Credeti aceasta Evanghelie a lui Dumnezeu, credeti acest mesaj Glorios prin care Dumnezeu iarta pacatosul in Hristos si intelegeti cat de Mare si Insemnat este Domnul Isus Hristos. Pocaiti-va, lasati tot si urmati-L pe Domnul Vietii ca este grav rau daca nu. Nu mai umblati aiurea ca treceti iute. Sa acceptam Sangele Domnului Isus care ne curata orice pacat.
Daca esti in pacat si daca inca nu ai iesit afara de acolo, vino la Hristos, vino acum cu credinta in El, regreta pacatul tau si cere-i Lui sa te curete si sa te elibereze prin Sangele Lui si iti zic ca vei fi iertat ca si toti cei nascutii din Duhul Sau. Nu conteaza ce ai facut, El te iarta de tot. REPET, nuuuuu conteaza ce ai facut, vino acum la El, pocaieste-te, urmeaza-L, crede in El, cheama-L pentru ca iti zic, aici si acum El Marele Cel ce ESTE isi manifesta Dragostea Sa nemarginita prin faptul ca te accepta asa cum esti, dar iti promit pe baza Cuvantului Sau ca acolo, dupa ce mori si la judecata, ca doar de aceea se numeste judecata, Dumnezeu isi manifesta Dreptatea, Mania si Razbunarea Lui impotriva la toti care nu au fost iertati. Pocaiti-va de religiile reci si moarte, pocaiti-va de stagnarea in putreziuciune si mizerie. Aveti ravna pentru Dumnezeu ca e Grav. Psalmul 2:12 ”dati cinste Fiului ca sa nu se manie”, El este vrednic si in fata lui Nimeni nu vorbeste. NU te da destept ca acum te crezi in putere, ca iti zic esti muritor ca si mine si iti zic motivul pentru care mori este ca Dumnezeu iti ia viata cand vrea El. El ti-a dat-o si tot El ti-o ia, intrebarea este daca vei fi pregatit pana atunci si intrebarea este ce ai facut tu cu viata de la El, ai trait-o pentru El cum cere El sau ai umblat dupa mizeriile lumii si dupa mintea ta pacatoasa?
Cum sa-ti mai zic, cum sa te mai rog, cum sa mai ma exprim? Cand eu am inteles Evanghelia si cand am crezut in El mi-a explodat inima ca toata pasiunea si ravna sa fie doar pentru El care este Vrednic in Veci si care are toata puterea in cer si pe pamant. Vino ca El este radical si Credincios, este Bun si Milostiv si asteapta se te ierte, dar numai cum cere El. Nu ai obosit de pacatul tau?
Tie, om trecator iti zic ca numai Domnul Isus te poate ierta. Tie, daca esti dublicitar sau fatarnic iti zic, nu mai fi, pocaieste-te ca fatarnicii merg in iad (Matei 24:51). Tie, care inca nu stii unde mergi dupa moarte, iti zic ca este posibil ca sa nu fi nascut din nou, pentru ca cei care sunt nascuti din DUHUL SFANT al lui Dumnezeu stiu sigur ca ajung in Rai si ca sunt iertati, schimbati si nu mai traiesc decat in voia lui Dumnezeu, va rog cititi articolul despre siguranta mantuirii, clic aici.
Tie, care te numesti ateu, dar nu esti pentru ca nu exista conform Bibliei asa ceva, pentru ca Dumnezeu a pus in tine constiinta binelui si raului, discernarea lucrurilor (Geneza 3:22), Dumnezeu a pus in tine gandul vesniciei (Eclesiastrul 3:11) si a pus si cugetul in tine (Romani 2:15), deci tie ateule care te numesti iti zic ca nu exista ateu conform Bibliei, lasa mizeriile pe care te bazezi si vino la Hristos ca sa fii iertat si crede in El.
Sa nu uitam ca Legea lui Dumnezeu trebuie sa fie satisfacuta. Ori Mania si Dreptatea lui Dumnezeu se opreste in Hristos pentru tine atunci cand crezi in El si te pocaiesti, ori Mania si Dreptatea Lui se va opri in tine si vei fi aruncat de Dumnezeu in iad. Citez din nou Luca 12:5 care este rostit de insusi Domnul Slavei: “Am sa va arat de cine sa va temeti. Temeti-va de Acela care, dupa ce a ucis, are puterea sa arunce in gheena; da, va spun, de El sa va temeti.”
Intelegeti ca Hristos Domnul a platit iadul pentru noi, haideti sa ne pocaim dragilor, haideti sa dam cinste lui Dumnezeu si sa traim in ascultare, va rog mult, ca motivul pentru care Hristos ne-a avertizat este ca va veni o zi de judecata, razbunare si manie. El ne-a avertizat pentru ca ne iubeste, ne-a avertizat ca nu cumva sa nu ascultam.
Priviti textul din Ioan 15:22 “Daca n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, n-ar avea pacat; dar acum n-au nicio dezvinovatire pentru pacatul lor.”Toti care resping aceasta iertare si justificare data de Dumnezeu se regasesc in acest text din Evrei 10:29 “Cu cat mai aspra pedeapsa credeti ca va lua cel ce va calca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pangari sangele legamantului, cu care a fost sfintit, si va batjocori pe Duhul harului?
30. Caci stim cine este Cel ce a zis: “A Mea este razbunarea, Eu voi rasplati!”, si in alta parte: “Domnul va judeca pe poporul Sau.”
31. Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului celui Viu!”Ranva noastra sa fie pentru El si sa traim departe de pacat, departe de neascultare si faradelege. Sa traim in partasie cu El dupa invatatura Lui ca sa nu fim departati de El (2 Ioan 1:9).
Va rog mult deschideti-va ochii inimii si acceptati Sangele Domnului Isus Hristos, pentru ca Dumnezeu si in Vechiul Testament in Exodul 12:13, Dumnezeu cu Dreptatea si Mania Lui a trecut pe langa copiii lui Israel numai cand a vazut sangele pe usiorii usilor. Ei bine tot asa Dumnezeu nu se opreste din a-ti fi vrajmas si condamnator pana ce Sangele Lui Hristos nu te-a curatit si justificat de vina ta. Priveste texte care arata ca Dumnezeu are Mania peste toti care nu sunt ai lui Hristos si ca singurul care ne poate izbavi de Mania lui Dumnezeu este numai Hristos Domnul:
Ioan 3:36 “Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.”Cuvintele “ mania lui Dumnezeu ramane peste el” ne arata ca acum in prezent Mania Lui este peste toti oamenii care nu-L au pe Hristos. Intelgeti voi asta? Intrebarea este urmatoarea: Peste tine ce este, Mania lui Dumnezeu care arata ca acum tu nu traiesti pentru Dumnezeu sau este Sangele lui Hristos care arata ca acum tu esti curatit de pacate si iL urmezi pe Hristos? In ce preferi sa te increzi, in tine sau in Sangele Domnului ISUS? Crezi tu omule ca te poti reprezenta singur la judecata?
Romani 5:1 “Deci fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
Cuvantul “avem pace cu Dumnezeu” ne arata ca sunt unii care nu au pace cu Dumnezeu si daca nu au pace ce inseamna asta decat ca Dumnezeu este dusmanul lor.Romani 5:9 “Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu.
Aici cuvintele “vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu” ne arata ca numai prin Hristos suntem salvati de Mania lui Dumnezeu care vine. Intelegeti asta?Deci primul lucru de care ne elibereaza Domnul Isus, ne elibereaza de Mania lui Dumnezeu. Hristos ne justifica inaintea TATALUI. Deci atunci cand credem in Hristos si ne pocaim, mai intai El ne elibereaza de El ca apoi dupa ce suntem justificati de Mania, Dreptatea si Pedeapsa Lui, sa inceapa nasterea din nou in noi si sa fim eliberati de sub puterea pacatului. Mai intai suntem eliberati de pedeapsa pacatului si aceasta este Justificare, iar imediat suntem eliberati de sub puterea robiei pacatului si aceasta este Regenerare sau nastere din Duhul Sfant. Intrebare: ai fost tu justificat si regenerat?
Regenerarea sau nasterea din Duhul Sfant prin care omul este eliberat de sub puterea pacatului se produce in om aratand si fiind marturie ca Justificarea lui de Tatal tocmai a avut loc. Orice om care se increde cu adevarat in Hristos Domnul traind cum El spune, acesta este Justificat de Tatal Ceresc datorita Sangelui lui Hristos si Dumnezeu arata ca omul este iertat prin faptul ca il schimba, il naste din Duhul Sfant. Priviti texte care arata asta: Marcu 2:10 “Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele,
11. “Tie iti poruncesc”, a zis El slabanogului, “scoala-te, ridica-ti patul si du-te acasa.”1 Ioan 3:8 “Cine pacatuieste este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului.
9. Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului.”Romani 5:11 “Si nu numai atat, dar ne si bucuram in Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am capatat impacarea.”
Aici ne spune ca am “capatat impacarea” ceea ce ne sustine acest lucru este ca pana sa fim in Hristos nu eram impacati cu Dumnezeu. Intrebarea este, tu esti impacat cu Dumnezeu? Te-ai pocait omule? IL urmezi pe Hristos Domnul asa cum spune Biblia?Coloseni 1:21 “Si pe voi, care odinioara erati straini si vrajmasi prin gandurile si prin faptele voastre rele, El v-a impacat acum
22. prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca sa va faca sa va infatisati inaintea Lui sfinti, fara prihana si fara vina;
Acest text ne arata ca inainte ca noi sa fim mantuiti, eram toti vrajmasi si straini cu Dumnezeu. Intrebare: tu cum esti acum?Iacov 4:4 “Suflete preacurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu.”
1Ioan 2:15 “Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el.”Daca practici lucrurile lumii esti vrajmas cu Dumnezeu.
Am mai spus si spun din nou, ori lumea te desparte de Hristos Domnul, ori Hristos Domnul te desparte de lume.Deci ce este EL pentru tine, dusman sau Tata? Daca e TATAL pocaieste-te si asculta-L omule ca El este Drept, Sfant si Manios.
Vreau sa inchei cu aceste cuvinte ale lui Dumnezeu care arata cum sa se laude un om si care arata cat de necesar este ca noi sa-L cunoastem pe El asa cum este revelat in Scripturi:
Ieremia 9:23 “Asa vorbeste Domnul: “Inteleptul sa nu se laude cu intelepciunea lui, cel tare sa nu se laude cu taria lui, bogatul sa nu se laude cu bogatia lui.
24. Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Domnul care fac mila, judecata si dreptate pe pamant! Caci in acestea gasesc placere Eu, zice Domnul.”Tu cu ce te lauzi? Te lauzi tu ca esti mandru si ca lumea te aplauda sau te lauzi tu ca IL cunoasti pe Dumnezeu? Dupa ce umbli, umbli tu dupa aprecierea oamenilor si ca ei sa te vada bine, sau umbli dupa aprecierea lui Dumnezeu si ca El sa te vada bine? Intelege ce spune Domnul Isus in Matei 6:24 “Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt; nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona.”
Nu vezi ca Dumnezeu este Drept si in aceasta gaseste placere El? Te lauzi tu ca IL cunosti si ca faci voia Lui asa cum El vrea sau esti strain si indepartat de cuvintele Lui?
Va fi o zi de judecata, intrebarea este, tu cum vei fi?
Te intreb, unde te regasesti tu in acest articol, esti in acest Ultimatum si Avertisment in care Domnul ISUS zice “pocaiti-va sau toti veti pieri (Luca 13:3)” sau esti deja in Hristos si te odihnesti in El si astepti acea zi in care El va judeca, pentru ca tu vei sta in picioare la venirea Lui si nu rusinat de El (1 Ioan 2:28 “Si acum, copilasilor, ramaneti in El, pentru ca, atunci cand Se va arata El, sa avem indrazneala si, la venirea Lui, sa nu ramanem de rusine si departati de El”.)Iti zic asta ca ori trebuie sa te pocaiesti si sa primesti Duhul lui Hristos, ori esti deja nascut din Duhul Sfant si cauti sfintenia. Trairea ta rezulta din faptul unde esti tu acum. Daca esti in Hristos trairea ta este linistita si esti fericit, iertat si plin de pace, iar daca nu esti in Hristos esti tulburat, in stres, nu ai pace, esti ingrijorat, nu esti iertat. Totul are un efec mare, daca esti in Hristos ajungi in Rai si acum traiesti cum El spune, dar daca nu esti in Hristos tu esti propriul tau dumnezeu si ii slujesti fara sa stii satanei si esti in drum spre iad. Vezi bunatatea si dragostea lui Dumnezeu care deja a avut grija de iertarea ta prin faptul ca Hristos Domnul deja a fost adus jerfta, crede in El si asculta-L, supunandu-te Lui si vei fii liber de pedeapsa, judecata, pacat si iad.
Sper doua lucruri:
1. Primul lucru care il sper este ca multi sa inteleaga ca daca Moise era ingrozit si tremura atunci cand Dumnezeu le-a vorbit israelitilor de pe multe, atunci si noi vom fi ingroziti atunci cand El va judeca si sper tragand nadejde ca noi toti care citim acest articol sa ne pocaim si atunci cand Tatal va judeca fara omitere sa fim in Hristos Domnul.
Priviti textul care arata ca Moise tremura inaintea Domnului:
Evrei 12:21 “Si privelistea aceea era asa de infricosatoare incat Moise a zis: “sunt ingrozit si tremur!”2. Iar al doilea lucru pe care il sper, este ca veti INTELEGE ca daca Dumnezeu nu a crutat ingerii care au cazut si care nu si-au pastrat vrednicia, daca Dumnezeu i-a legat cu lanturi in adanc, deci daca Dumnezeu nu a crutat ingerii care au pacatuit, si daca Dumnezeu nu a crutat nici vechea lume ci a distrus-o prin potop, atunci El Marele Cel ce Este nu te va cruta nici pe tine de la iad daca nu te vei pocai prin Credinta in Sangele Lui Hristos Isus Domnul prin care poti capata iertarea care este atat de necesara pentru toti. Priviti textul:
2 Petru 2:4 “Caci daca n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit, ci i-a aruncat in Adanc, unde stau inconjurati de intuneric, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata;
5. daca n-a crutat El lumea veche, ci a scapat pe Noe, acest propovaduitor al neprihanirii, impreuna cu alti sapte insi, cand a trimis potopul peste o lume de nelegiuiti;
6. daca a osandit El la pieire si a prefacut in cenusa cetatile Sodoma si Gomora, ca sa slujeasca de pilda celor ce vor trai in nelegiuire,
9. inseamna ca Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici si sa pastreze pe cei nelegiuiti, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii.”Credeti Adevarata Evanghelie a Domnului Hristos Isus, credeti in Dumnezeu, ascultati-L pe El prin Duhul Sfant si cunoasteti-L pe El, pentru ca El a fost, este si va fi un foc mistuitor.
Evrei 12:29 “fiindca Dumnezeul nostru este “un foc mistuitor”.Domnul Dumnezeu sa fie laudat pentru ca a gasit cu cale sa ne ierte prin mila si bunatatea Sa pe care si-a aratat-o fata de noi in Domnul ISUS HRISTOS. El sa fie laudat, El care are toata cinstea si gloria, El MARELE CEL CE ESTE.
Romani 8:32 “El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile?
33. Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteste neprihaniti!”Dupa ce intelegem aceste lucruri prezentate in acest articol, ne putem intreba, ce L-a facut pe Hristos Domnul sa moara pentru noi? Ei bine, ca sa-si arate Gloria si Maretia, El asa a vrut. Daca El deja a platit pentru pacatele noastre, de ce nu ne-am prosterne acum la pamant si L-am ruga sa ne ierte prin Sangele lui si de azi inainte sa traim cu aceasta ravna si pasiune in noi, gandindu-ne ca EL MARELE CEL CE ESTE a murit in locul nostru. Binecuvantat, Slavit si Onorat sa fie El in vecii vecilor si El sa ne ajute pe noi toti care vrem iertarea si sfintirea, sa traim cum este scris in Cuvantul Lui Biblia.
Sa nu uitam ca Dumnezeul Creator care este Drept, Sfant, Manios, Neprihanit, Dragoste, Atotputernic, Atotprezent, Atotstiutor in orice vreme, ne cere sa fim sfinti caci El este sfant. Daca El ne cere sfintenia inseamna ca se poate ca s-o avem, dar numai in termenii Lui. SFINTENIA o putem avea numai in Hristos Domnul si prin Sangele Lui, iar fara aceasta Sfintenie nimeni nu iL va vedea pe El.
1 Petru 1:16 “Caci este scris: “Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant”.
Evrei 12:14 “Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.”Asa ca haideti sa ne pocaim asa cum DOMNUL ISUS HRISTOS spune, haideti sa traim prin credinta in El in ascultare fata de El si sa fim sfinti, “ca sa fiti fara prihana si curati, copii ai lui Dumnezeu, fara vina, in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in lume, tinand sus Cuvantul vietii; asa ca, in ziua lui Hristos, sa ma pot lauda ca n-am alergat, nici nu m-am ostenit in zadar (Filipeni 2:15-16)“. Amin
De unde stim ca Biblia este Adevarata si Sigura?
In aceasta lume in care nu prea poti sa ai incredere in nimeni vreau sa mentionez ca Biblia este Adevarata si sustine Adevarul Absolut iar tot ce contrazice Scriptura este un Fals fatal.
Pentru ca totul depinde de Biblie ca si Cuvant al lui Dumnezeu pentru mantuirea omului, mereu s-a pus la indoiala acuratetea si credibilitatea ei.
Omul nemantuit si necunoscator de Dumnezeu, mereu a pus la indoiala acuratetea, infailibilitatea si Suveranitatea Scripturii, mereu s-a indoit ca Biblia este de la Dumnezeu. Ori de cat ori cineva nu vrea sa traiasca pentru Dumnezeu, imediat vine si spune ca de unde stim ca Biblia e adevarata? Acest lucru oamenii nemantuiti il spun pentru ca ei stiu ca Biblia le condamna vietile si ca tot ceea ce vorbeste Biblia este impotriva starii lor pacatoase, acesta este si unul din motivele pentru care omul de rand nu citeste Biblia, pentru ca stie ca ea este singura carte care vorbeste impotriva pacatului si starii deparavate a omului. Biblia este singura carte care nu este de acord cu ce face omul, motiv pentru care este urata de majoritatea oamenilor.
Cu toate ca prin Biblie Dumnezeu se face cunoscut omului si doar conform Bibliei putem cerceta tot, omul neaga credibilitatea ei.
Desi omul stie ca Biblia vorbeste de lucrurile profunde ale inimii lui si ca ea descopera adancimile starii lui pacatoase, omul cu toate ca stie asta, vrea sa nege asta si sa continue sa-si dea scuze precum Biblia nu este de la Dumnezeu sau ca ea nu este adevarata cu gandul ca poate sa evite sau sa scape de o judecata, si astfel omul a inabusit adevarul ca sa nu-l mai deranjeze in mintea lui ca are nevoie de Dumnezeu.
Problema judecatii nu sta daca tu crezi Biblia sau nu, ci judecata vine sigur si pentru tine, iar tu stii asta pentru ca este scris in tine in constiinta ta ca esti pacatos si ca Creatorul tau iti va cere socoteala (Romani 2:14-16).
Pe tot parcursul anilor oamenii au venit cu tot felul de argumente impotriva Scripturii, numai ca sa nu o creada si numai ca sa nu se supuna lui Dumnezeu, ci si-au urmat instinctul lor depravat si pacatos.
Unii au zis ca de unde stim ca Biblia nu a fost modificata pe parcursul anilor, altii au zis ca ei cred doar o parte din Biblie dar nu toata, iar altii nu o cred deloc. Bineinteles ca satana asa cum a pus la indolaia Cuvantul lui Dumnezeu inca din Gradina Eden cand i-a zis omului “Oare a zis Dumnezeu cu adevarat?(Geneza 3:1), satana a pus un semn de indoiala si omul a crezut pe cel rau si astfel toti am ajuns sub osanda si pedeapsa lui Dumnezeu, tot la fel satana face si astazi si va continua sa faca asa pana va fi aruncat in iazul de foc unde va fi chinuit in vecii vecilor impreuna cu toti care nu l-au vrut pe Hristos Domnul (Matei 25:41), tot asa face si astazi, ispiteste si minte omul, ca omul sa nu creada acuratetea si infailibilitatea Scripturii, ca omul sa ramana in starea lui si bineinteles sa ramana neiertat. Satana a facut multe religii si culte care nu au invatatura Domnului ISUS HRISTOS si astfel multi sunt sub blestem pentru ca Biblia zice ca oricine nu are invatatura lui Dumnezeu sa fie anatema (Galateni 1:6-9). Satana da omului un adevar impreuna cu o minciuna ca omul sa-l creada si astfel sa fie aiurit si sa nu stie ce sa mai creada. Otrava de sobolani este compusa din mancare buna plus otrava, ca sobolani sa o poata manca si sa moara, tot asa face si diavolul, da omului un adevar combinat cu o minciuna ca el este tatal minciuni (Ioan 8:44), ca omul sa ramana departe de Dumnezeu.
Dumnezeu se face cunoscut prin Biblia pe care putin o inteleg. De ce a lasat asa Dumnezeu? Pentru ca sa se faca cunoscut multor generati, pentru ca sa arate omului ca El este Suveran, pentru ca sa arate ca daca era scrisa de om, orice om o intelegea (acesta este si motivul pentru care famenul etiopian i-a zis lui Filip in Fapte 8:30 “Filip a alergat si a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: “Intelegi tu ce citesti?”
31. Famenul a raspuns: “Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva?” Si a rugat pe Filip sa se suie in car si sa sada impreuna cu el.”)
Biblia poate fi traita numai prin DUHUL SFANT, pentru ca tot ce este scris in Biblie este scris sub inspiratia Duhului Sfant (2 Timotei 3:17-18, 2 Petru 1:20), iar ca s-o traiesti trebuie ca sa fii schimbat de Duhul Sfant, altfel lucrurile din ea ti se par grele si o nebunie, poate chiar imposibile (1Corinteni 1:18-24). DAR slavit sa fie Tatal Ceresc ca Evanghelia iertarii poate fi inteleasa de oricine cu toate ca nu oricine o accepta. Dar conform Bibliei, nu cine intelege Evanghelia ajunge in RAI, ci doar cel care o intelege, o crede si traieste in lumina ei.
Vreau sa menționez ca Dumnezeu niciodată nu ar permite ca acuratetea Bibliei sa fie schimbata, ci pe tot parcursul acestor ani, El a păstrat intact cuvantul Lui iar toti care zic ca Biblia posibil sa fi fost schimbată se mint pe ei si vedem prin asta ca ei dau o scuza numai sa nu creada descrierea pe care o face Biblia despre ei si anume ca toti sunt pacatosi si neiertati, ca toti trebuie sa se pocaiasca punandu-se sub autoritatea Bibliei. Eu am fost schimbat radical de acuratetea Bibliei cat si alte milioane de oameni, ea este adevarata si face ceea ce sustine, schimba vieti. Pe tot parcursul anilor, comunistii si oamenii fara Dumnezeu au vrut sa reduca la tacere Biblia prin tot felul de mijloace precum inchisoare, omor, luarea averilor, Biblii distruse, chiar si la vami Biblia era interzisa pentru ca era considerata un pericol. Ei bine toti acestia care au incercat s-o reduca la tacere nu au reusit, ba mai mult, ei sunt morti de mult iar multi dintre noi suntem mantuiti pe baza Bibliei, pentru ca Dumnezeu pentru noi a lasat asa, ca si noi sa putem auzi Adevarul iertarii Lui, Marit sa-i fie Numele.
Stiu ca sunt religii false care au schimbat acuratetea Bibliei pentru ca au alta invatatura si Evanghelie decat cea pe care Domnul ISUS a dat-o, dar citind Biblia si meditand la ea, iti poti da seama care este falsul fatal si dezastruos al acestor religii care tot ce fac este sa spele creierii oamenilor purtandu-i incolo si incoace de orice vant de invatatura.
Omului pacatos si depravat ii este greu ca sa se supuna Sfintelor Scripturi, tocmai de aceea este atata confuzie si impotrivire adusa Bibliei si tocmai de aceea Domnul Isus a zis ca putini ajung in RAI, pentru ca putini sunt aceia care vor sa lase tot si sa-L urmeze asa cum este scris. Dumnezeu a zis ca nimeni nu are dreptul sa adauge sau sa scoata ceva din acuratetea Bibliei, priviti textele:
Apocalipsa 22:18 “Marturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta ca, daca va adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta.
19. Si, daca scoate cineva ceva din cuvintele cartii acestei prorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii si din cetatea sfanta, scrise in cartea aceasta.”
Proverbe 30:5 ”Orice cuvant al lui Dumnezeu este incercat. El este un scut pentru cei ce se incred in El.
6. N-adauga nimic la cuvintele Lui, ca sa nu te pedepseasca si sa fii gasit mincinos.”Dar slavit sa fie Dumnezeu pentru lucrarea de mantuire si planul lui de Rascumparare in Domnul ISUS HRISTOS prin Persoana DUHULUI SFANT, ca noi putem sa stim ADEVARUL si ce este ADEVARUL. Asa ca noi cei sfinti in Hristos nu suntem in necunostinta de planurile satanei, asa cum Pavel ne spune in 2 Corinteni 2:11“ca sa nu lasam pe Satana sa aiba un castig de la noi; caci nu suntem in nestiinta despre planurile lui. “
Ei bine pentru ca sunt unul care traiesc sub acuratetea Scripturii si pentru ca sunt transformat de Cuvantul scris, sunt aici sa mentionez si sa aduc argumentele solide precum Biblia este Cuvantul DIVIN al lui Dumnezeu, rostit de Tatal Ceresc, rostit de Domnul Isus Hristos si rostit de Duhul Sfant si scris de prorocii si apostolii Lui.
Vreau sa spun inca de la inceput ca oricine nu crede Biblia 100% si cuvant cu cuvant rostit de Dumnezeu, acesta are mari probleme in trairea lui si se insala amarnic.
Intrebarea nu este daca Biblia este adevarata, ca ea este adevarata, ci intrebarea este daca tu o crezi?
Am cautat sa fac public argumentele ca Biblia este ADEVARATA, pentru ca multi sunt dusi in eroare, multi au alta invatatura decat cea a Bibliei si multi aduc argumente impotriva Biblie. Totodata caut sa vin in ajutorul fratilor mei care vor sa aduca argumente celor care se indoiesc de ea si sa o poata face poate chiar si prin acest articol.
Priviti argumentele solide precum Biblia este DIVINA si demna de crezare, data de Dumnezeu insusi, ea este Cuvantul Rostit de Dumnezeu insusi:1. Unul din cele mai mari argumente precum Biblia este adevarata este ca Legea Divina a lui Dumnezeu care cere pedeapsa vesnica a omului pacatos este satisfacuta in modul lui Dumnezeu si in termeni lui Dumnezeu si nu in termeni omului. Dumnezeul infinit si vesnic cere pedeapsa vesnica de la om pentru ca omul a pacatuit impotriva unui Dumnezeu vesnic si astfel omul nu poate sa-si plateasca pedeasa vesnica sau sa-i satisfaca Legea lui Dumnezeu. Deci ori omul ajunge in iad si isi plateste pedeapsa o vesnicie, ori Cel Vesnic ii plateste omului pedeapsa vesnica. In toate religiile veti vedea ca omul incearca prin fapte bune si prin puterea lui sa ajunga la Dumnezeu, dar conform Bibliei omul ajunge la Dumnezeu printr-un act DIVIN, adica Hristos Domnul a luat trup, El cel vesnic si Cel fara pacat si fara inceput trebuia sa vina ca sa ne ia pacatele vesnice facute impotriva Dumnezeului cel Vesnic si sa ne plateasca noua pacatele. Atata timp cand omul se naste in pacat (Psalmul 51:5) si el face pacat continuu datorita naturii lui pacatoase si depravate, omul nu poate sa ajunga la Cel Sfant decat daca Cel Sfant face o lucrare pentru om, iar aceasta lucrare este descrisa doar de Biblie. Astfel pentru ca omul este pacatos si limitat, initiativa de a recupera omul din depravarea pacatului este facuta si adusa la indeplinire de Dumnezeu Insusi fiind imposibila initiativa omului depravat. Priviti cum se poate realiza iertarea omului pe care numai Biblia o detine:
Dumnezeu care trebuia sa ne omoare pe noi pentru ca El este Drept, in loc ca El sa ne omoare ca la potop, El L-a omorat pe Hristos Domnul pe cruce, L-a zdrobit pe Hristos Domnul pentru pacatele noastre (Isaia 53:10) motiv pentru care Domnul ISUS pe cruce a strigat “Matei 27:46 – Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai parasit? Astfel trebuia sa vina Cel Vesnic fara inceput si fara sfarsit adica Hristos Domnul in care Dumnezeu isi gaseste toata placerea, ca sa ne plateasca noua pacatele vesnice si astfel prin Hristos sa fim apropiati cu incredere de Dumnezeu (Efeseni 3:12).
Legea Suverana a lui Dumnezeu este satisfacuta si implinita ca justitie atunci cand ori condamna pacatosul o vesnicie in iad, ori Cineva vesnic ii plateste omului pedeapsa. Slavit sa fie Dumnezeu TATAL pentru ca in bunatatea, dragostea, mila si indurarea Lui cea MARE, L-a omorat pe Hristos Domnul pentru noi, ca noi sa putem iesi de sub mania si dreptatea vesnica a Dumnezeului celui SFANT SI DREPT.
Deci Biblia este singura carte care vorbeste ca omul este pacatos, ca merita pedeapsa lui Dumnezeu, ca Dumnezeu a facut un plan de iertare a omului in Domnul Isus Hristos, astfel mantuirea se capata prin credinta si nu prin eforturi personale. In religiile din lume VEI VEDEA ca nu se vorbeste impotriva pacatelor asa cum Biblia vorbeste si daca vrei sa obtii iertarea de pacate vei vedea ca acolo la ei cred ca iertarea de pacate vine prin eforturi persoanale, prin faptele bune ale omului, prin ceea ce face omul, pe cand Biblia se bazeaza si sustine ca iertarea de pacate vine prin credinta si prin meritele Altcuiva, adica ale Domnului Hristos si nu ale omului. Deci nu omul cel limitat si pacatos poate sa-si plateasca pacatele lui Dumnezeu, ci numai Domnul ISUS HRISTOS care este Cel Vesnic si Sfant. Intelegi tu ca Legea lui Dumnezeu care aduce Manie (Romani 4:15) este satisfacuta ori ca omul sa ajunga in iad chinut o vesnicie, ori ca Cel Vesnic sa-i plateasca pacatele lui? Chinul vesnic al iadului este pentru ca omul a pacatuit impotriva Dumnezeului celui vesnic. Daca dai o palma la cineva probabil primesti o palma inapoi, daca aceeasi palma i-o dai domnului primar, probabil primesti un dosar penal si daca aceeasi palma i-o dai unui presedinte, probabil te inchine sau esti omorat pe loc. Vezi tu, aceeasi fapta facuta la persoane diferite reies consecinte diferite, dar vreau sa te intreb, daca pacatuiesti impotriva Dumnezeului vesnic care este consecinta si pedeapsa? Ei bine confrom Bibliei pedeapsa este iadul vesnic ca chin si puteti citi o descriere a iadului si ce este el daca dati clic aici –
“ IADUL VESNIC “
In crestinism accentul nu se pune pe om, ci pe Hristos Domnul, de aceea iertarea de pacate vine in urma credintei tale in Hristos, pe cand in religiile lumii accentul se pune pe ceea ce face omul si cat de mult sau bine a facut, ceea ce este falsa aceasta practica si astfel niciodata nu poti fi sigur de mantuirea ta si niciodata nu este indeajuns ce ai facut, motiv pentru care toti dau buzna facand tot felul de traditii si ritualuri false cu gandul ca poate e indeajuns. Biblia pune accentul pe Dumnezeu, astfel Dumnezeu este inaltat iar omul smerit, pe cand in religii, omul este inaltat prin eforturile lui proprii si nu Dumnezeu e inaltat. Judecati si voi. Ca sa te inchini lui Dumnezeu trebuie sa te inchini cum doreste EL si nu cum vrea omul. Omul pe tot parcursul anilor isi tot schimba practica inchinarii lui la Dumnezeu si practica mereu tot feluri de lucruri, unii zic intr-un fel iar altii in alt fel si niciodata nu este indeajuns, dar Conform Bibliei Dumnezeu a zis si ce cere ca omul sa se inchine Lui numai in felul Sau Divin si anume in duh si adevar, nu oricum si doar credinta in Domnul Hristos este indeajuns pentru iertare. Omul mereu se chinuie prin scrupulozitatile lui ca sa ajunga la Dumnezeu si astfel el mereu se intreaba daca a facut indeajuns si niciodata nu este sigur pentru mantuirea lui, pe cand Biblia spune ca Hristos Domnul este indeajuns pentru iertarea de pacate la Dumnezeu si asta este urmata printr-o traire a omului transformat total de Dumnezeu, dandu-i omului un cuget si o inima curata ,punand in om Duhul Sfant care printr-o profunzime puternica si reala pune in om aceasta siguranta 100% ca este iertat total de Dumnezeu prin SANGELE LUI HRISTOS DOMNUL. Mantuirea vine de la Domnul Dumnezeu si este a Domnului Dumnezeu si a Domnului Hristos (Iona 2:9, Apocalipsa 7:10). Niciun om nu intra in Rai cu pieptul sus spunand ca el are slava, precum prin eforturile lui a ajuns in Rai, ci toti care ajung in Rai sunt cei care se incred in meritele Domnului Hristos si atat si astfel EL este in centru si El este inaltat si nu omul. Spuneti-mi, oare nu trebuie ca Dumnezeu sa fie inaltat si omul smerit? Ba da, cu siguranta ca da si fiindca este asa, asta ne arata ca Biblia este adevarata prin faptul ca solutia si initiativa vine de la Dumnezeu pentru iertarea omului si nu de la om. Deci Legea si justitia lui Dumnezeu este satisfacuta cum cere El si in modul Lui cel Vesnic si nu cum spune si vrea omul. Daca omul ucide pe cineva sau fura de undeva si politia il prinde, judecatorul nu ii da drumul de la puscarie pentru ca infractorul are fapte bune sau ca se roaga cu lacrimi judecatorului precum nu mai face niciodata asa ceva. Tot asa este ci cu Dumnezeu conform Bibliei, pedeapsa pacatelor ori este platita de om in iad o vesnicie ca chin, ori este platita de DOMNUL ISUS la cruce si astfel pacatele omului ii sunt atribuite si imputate Celui Vesnic care a murit si a inviat in vecii vecilor. Marit sa-i fie Numele.2.Un alt argument extradordinar de solid precum Biblia este adevarata este ca nimeni vreodata nu putea sa-L inventeze pe Domnul Isus Hristos.Persoana Domnului ISUS HRISTOS descrisa in Biblie este peste imaginatia omului. Hristos Domnul a trait ceea ce a spus si tot ceea ce a spus s-a implinit. Prezentarea Domnului Hristos in Biblie este departe de inventarea omului. Multi au spus ca Acest Isus Hristos a vorbit cum nimeni nu a putut vorbi (Ioan 7:46), Cuvintele Lui depasesc filozofia umana.
El nu a facut pacat si nu a existat pacat in El si nimeni nu a putut dovedi ca El are pacat pentru ca era imposibil ca El sa pacatuiasca pentru ca e Dumnezeu (Ioan 8:46). Nimeni nu putea sa-l inventeze pe Hristos. Fariseii ramaneau uimiti de El si unii fruntasi IL acceptau (Ioan 12:42). Domnul Isus ii invata ca unul care avea putere (Matei 7:29). Demonii se inchinau inaintea Lui Hristos Domnul (Matei 8:31, Luca 8:31), morti inviau, oamenii erau vindecati de ORICE BOALA, oamenii erau iertati de pacate catre Hristos si declarati iertati si fenomenele naturii erau directionate si controlate de El. Cum va explicati invierea Domnului Hristos Isus pe care Biblia o sustine cu 500 de martori care nu se asteptau ca EL sa invie (1 Corinteni 15:6)? Cum va explicati frica apostolilor care au fugit si s-au inchis in casa atunci cand Hristos a murit, dar cand El a inviat SI S-A ARATAT LOR, acestia au avut curajul sa infrunte orice si pe oricine pana la moarte? Cum va explicati zelul, pasiunea si puterea lor de a predica si de a face minuni in numele lui Hristos, ca din niste pescari monotoni ei au devenit Apostolii lumii de care inca vorbim si azi? Singura explicatie este Invierea Domnului Isus Hristos. Deci nimeni nu putea sa-L inventeze pe Hristos motiv pentru care Biblia este adevarata. Mormantul lui este gol astazi si trupul Lui nu s-a gasit pentru ca EL a inviat si S-a inaltat la Dreapta Tatalui Ceresc, unde mijloceste pentru noi si da Duhul Sfant celor care cred in El.
BA MAI MULT, pe tot parcursul istoriei oamenii au murit martiri de dragul lui Hristos, chiar si astazi oamenii mor martiri de dragul lui Hristos si vor mai muri martiri in Numele Lui. Oare acesti martiri si-au pierdut mintile sau ei erau in toate mintile murind demi pentru Numele Gloriosului Hristos Isus? Ganditi-va numai, oare acesta nu este un argument solit ca Biblia e adevarata pentru ca de dragul ei oamenii si-au dat viata? BA DA si cu siguranta ca da. Cand e vorba de pielea omului atunci lucrurile sunt serioase si totusi acesti martiri au murit fara sa se lepede de Hristos Isus si de Cuvantul Lui si fara sa-si iubeasca vietile, ba mai mult, sunt oameni care inca mor si acum pentru Numele Lui.
De Hristos inca se mentioneaza dupa 2000 de ani si se va mentiona in vecii vecilor pentru ca El este Dumnezeu si a sustinut despre El ceea ce nimeni nu a pretis vreodata despre sine, El a pretis si a zis ca El este Dumnezeu una cu Tatal si asa s-a dovenit ca este. BA MAI MULT, toti apostolii Sai au spus si au recunoscut ca Hristos este Dumnezeu intrupat in om, demoni se inchinau Lui si ziceau “nu ne chinui” iar dusmanii lui au spus ca “Nimeni nu a vorbit ca El vreodata”. Acesta este un argument solid ca Biblia e adevarata, nimeni nu putea sa-L inventeze pe Domnul ISUS HRISTOS. El a fost, este si va fi cea mai popolara persoana. DOMNUL ISUS HRISTOS ESTE PESTE IMAGINATIA SI INVENTAREA omului.3.Biblia este o carte istorica, vei gasi in ea natiuni si evenimente, tari si imparati, domnitori si regi, care au trait in trecut cu date exacte. Chiar si istoria vorbeste de Domnul ISUS HRISTOS ca a trait pe vremea lui Pilat din Pont si a lui Irod, ca a murit rastignit si ca nu a mai fost gasit. Elementele istorice ale Bibliei si faptele istorice ale natiunilor din tot trecutul nostru, ne arata ca Dumnezeu a scris Biblia pe parcursul a mii de ani prin oamenii Lui si ca Biblia este demna de creazare. Biblia nu este un ziar aparut ca ciupercile dupa ploaie ci este o carte veghe inspirata prin fapte istorice foarte clare, sigure si concrete. Chiar si inmultirea limbilor pe pamant Dumnezeu le precizeaza cu exactitate, pentru ca El le-a dat (Geneza 11). Ba mai multe, chiar si alte scrieri vorbeste de Biblie si de Domnul ISUS HRISTOS. Domnul ISUS imparte istoria si Era in care traim, pentru ca de la Domnul ISUS a inceput sa se numere anul 1 si acum suntem in anum 2015, si pentru ca istoria cand reda un fapt istoric vorbeste cu termeni I.H sau D.H, ceea ce inseamna inainte de Hristos sau dupa Hristos. Deci Biblia este demna de crezare si din punct de vedere istoric.
4.Biblia este o carte DIVINA. Cuvintele Bibliei sunt atat de profunde ca nu avea cum sa fie rostite decat numai de Dumnezeu. Ea nu este o carte usoara, ci toti care au inceput s-o citeasca au sustinut ca este grea, ca este de neinteles si ca iti trebuie mult sa rumegi pana pricepi. Biblia este numita Cartea cartilor. Bineinteles ca omul nu putea sa inventeze Biblia, ca daca omul inventa Biblia era inteleasa de om, dar nimeni si niciun om nu poate sa traiasca si sa inteleaga Biblia decat prin Duhul Sfant al lui Dumnezeu si asta ne arata ca ea este DIVINA, Duhovniceasca, nepamanteasca. Priviti textul din 1 Corinteni 2:10 ”Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau. Caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu.
11. In adevar, cine dintre oameni cunoaste lucrurile omului, afara de duhul omului care este in el? Tot asa, nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu, afara de Duhul lui Dumnezeu.
12. Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau.
13. Si vorbim despre ele nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca, ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfant, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti.
14. Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste.
15. Omul duhovnicesc, dimpotriva, poate sa judece totul, si el insusi nu poate fi judecat de nimeni.Intrebarea este ce fel de om esti tu, firesc sau duhovnicesc?
Priviti in lume si vedeti cata cearta este intre oameni si vedeti cate religii sunt pentru ca Biblia este atat de profunda si de neinteleasa, motiv pentru care ea nu trebuie inteleasa decat duhovniceste. Unii au o parare, altii alta parere si toti vin cu argumente, dar repet, Biblia poate sa fie inteleasa si traita numai prin DUHUL LUI DUMNEZEU. Deci daca ea era scrisa da om, cu siguranta era ca alta carte, din orice biblioteca inteleasa de om, dar Biblia este scrisa de DUHUL LUI DUMNEZEU si putini o inteleg si putini pot sa o traiasca, aceasta este motivul pentru care multi refuza Biblia pentru ca ea vorbeste despre problema lor cu Dumnezeu, pacatul. Deci ca sa intelegi lucrurile din Biblie, vino la Hristos Domnul, crede in El si supune-te Lui si astfel vei avea o minte innoita si El ti se va descoperi, pentru ca iertarea de pacate vine prin credinta in El confrom Bibliei si nu prin practici care contravin Bibliei. Biblia sustine ceea ce nicio alta carte nu sustine, ea sustine ca trebuie sa te lepezi de tine si sa-L urmezi pe Domnul Isus asa cum cere El. Motivul pentru care cei mai multi traiesc fara Dumnezeu si cei mai multi ajung in iad asa cum Domnul Isus spune in Matei 7:13-14, motivul este ca ei nu vor sa lase tot si sa-L urmeze pe Dumnezeu asa cum cere El si astfel ei raman neiertati. Credinta in Hristos Domnul pe care Biblia o promoveaza este urmata automat de supunere fata de El.
5.Biblia este o carte profetica. Tot ceea ce s-a profetit din trecut s-a implinit cu exactitate dupa zeci, sute si mii de ani. Dumnezeu a zis si s-a implinit, El a vestit DE MULTE ORI luarea in robie a poporului Israel cu exactitate pe tot parcursul a sute de ani si cu exactitate acestea s-au implinit. Dumnezeu in Biblie prin oamenii Sai a vestit mai dinainte sa se intample cu mii, sute si zeci de ani venirea lui Mesia, Domnul Isus Hristos, si aceste profetii cu o extradordinara exactitate si o precizie fantastica de curata s-au implinit in detaliu, chiar si in cele mai mici detalii, precum unde se va naste, ce va face, cum va muri, ce minuni o sa faca, invierea Lui, etc. Deci undeva la 350 de profetii in Vechiul Testament spuse mai dinainte despre Domnul ISUS HRISTOS, in Noul Testament jumatate din acestea sunt implinite in El cu exactitate cand El a luat trup si a venit sa moara pentru noi, iar celelalta jumatate de profetii care includ venirea Lui Hristos a doua oara vor fi implinite cu exactitate si unele chiar se vad inca de pe acum.
Ba mai mult, tot ce a zis Domnul ISUS HRISTOS si tot ce a profetit legat de lucrurile ce se vor intampla dupa inaltarea Sa la cer, sau intamplat si altele se intampla perfect pana la venirea Lui, cat si venirea Lui a doua oara a fost profetita in detaliu. El a profetit ca Ierusalimul va fi distrus total, iar dupa 70 de ani de la inaltarea Lui la cer, Ierusalimul a fost distrus si facut una cu pamantul. Domnul Isus a spus de razboaie, cutremure, martirizari, Evanghelia si trairile omului si asa este si se implineste exact cum a spuns El. Biblia este o carte exacta, care duce la indeplinire ceea ce sustine, cititi doar Evangheliile si veti vedea cum de mii de ani Domnul Hristos a vestit cu acuratete exact ce astazi se intampla si ce se va intampla cu lumea asta. Cititi Matei 24 sau2 Tesaloniceni si veti vedea cum Dumnezeu a vestit mai dinainte ca evrei in curand o sa construiasca un al treilea templu unde satana anticristul se va da drept Dumnezeu inseland oamenii. Sau cititi Apocalipsa si veti vedea ca ceea ce a vestit Dumnezeu acum mii si sute de ani urmeaza sa se intample cu exactitate legat de necazul cel mare sau de numarul anticristului prin care lumea nu poate sa cumpere sau sa vanda nimic fara acel numar (Apocalipsa 13:16-18). Ba mai mult, Dumnzeu spune in Biblie ca omul va trai cam 120 de ani (Geneza 6:3) iar prin Moise Dumnezeu a spus ca media in general a vietii omului este in jur de 70 de ani si pentru cei mai tari 80 de ani (Psalmul 90:10). Va rog sa priviti in lume sa vedeti ca putini sunt aceia care depasesc 80 de ani, ceea ce ne arata ca din nou Biblia are dreptate. Ba mai mult, Biblia vesteste cu mii de ani ca nasterea de copii se va face cu durere si ca femeia va avea menstruatia. Chiar si pacatele si starea omului de azi prin faptul ca au ajuns sa accepte casatoriile de acelasi sex este spusa si condamnata de Biblia care este demna de crezare scrisa de mii de ani, iar aceste lucruri precum curvia, preacurvia si homosexualitatea sunt inca din Geneza 19 condamnate de Dumnezeu, de atunci cand EL a distrus Sodoma si Gomora tocmai datorita acestor nelegiuiri si tocmai ca acum sa ne stea drept marturie ca noi sa nu facem asa.
Deci vedem ca Biblia din nou se dovedeste adevarata pentru ca ceea ce Dumnezeu a zis in ea se implineste cu exactitate si ea face ceea ce sustine, schimba vieti si mi-a schimbat si mine viata, slavit sa fie Numele Domnului ISUS HRISTOS. Biblia vesteste mai dinainte ca tu sa mori care sunt cele doua destine unde poti sa ajungi, rai sau iad, si tot ea descrie in detaliu cum poti sa ajungi la iertarea de pacate.6.Biblia este o carte stiintifica. Atunci cand oamenii spuneau ca pamantul este plat, Biblia sustinea cu mii de anii inainte ca omul sa fi iesit in spatiu ca pamantul este rotund, o sfera (Isaia 40:22). Cand oamenii au zis ca PAMANTUL pluteste in spatiu, Biblia NE SUSTINEA INCA DE MII DE ANI ca Pamantul este suspendat pe nimic (Iov 26:7). Cand oamenii au descoperit ca Pamantul se invarte in jurul axei Lui, Biblia ne spunea ca Pamantul se invarte in jurul unui ax, ca lutul pe pecete se invarte in axul lui (Iov 38:14). Va intreb, de unde au stiut acesti oameni sa scrie aceste lucruri reale si exacte fara ca ei sa fi iesit vreodata in spatiu, de unde sa fi stiut ei decat numai prin Duhul Dumnezeului celui viu. Biblia spune ca stelele nu pot fi numarate (Ieremia 33:22) cand oamenii stiintifici au zis ca ele pot fi numarate, dar este fals pentru ca stim ca ele nu pot fi numarate. Interesant este ca Dumnezeu nu numai ca a creat stelele ci le-a si numit pe fiecare in parte ca nici una sa nu lipseasca (Isaia 40:26). Ba mai mult, ceea ce Dumnezeu a spus si a scris acum mii de ani in Biblie legat de igiena omului sau de ce este in om (celule, laminina sau retina ochiului, Psalmul 139) omul de abia acum le descopera si le intelege. Daca ne uitam la arheologie, stiinta sau istorie vedem lucruri descoperite pe care Biblia le sustine cu exactitate si daca as incepe sa enumar fenomenele naturi precum ploaia, traznetul, aburul, fotosinteza si alte lucruri asemanatoare ca aceasta pe care Dumnezeu le produce si nu sunt dintr-o intamplare, mi-ar luat mult, dar am mentionat doar unele ca sa dovedeasc ca Biblia este demna de creaze pentru ca este si o carte Stiintifica si ceea ce s-a dovenit si scris de Dumnezeu cu mii de ani, omul de abia acum de curand a descoperit si chiar continua sa descopere. Chiar si hotarele oceanelor si marilor sunt puse de Dumnezeu iar planetele impreuna cu soarele si luna, Dumnezeu le-a dat legi pe care ele nu le incalca. Priviti textele: Psalmul 148:3 ”Laudati-L, soare si luna, laudati-L, toate stelele luminoase!
4. Laudati-L, cerurile cerurilor, si voi, ape, care sunteti mai presus de ceruri!
5. Sa laude Numele Domnului, caci El a poruncit, si au fost facute,
6. le-a intarit pe veci de veci; le-a dat legi si nu le va calca.
7. Laudati pe Domnul de jos de pe pamant, balauri de mare si adancuri toate;
8. foc si grindina, zapada si ceata, vanturi naprasnice, care impliniti poruncile Lui,
9. munti si dealuri toate, pomi roditori si cedri toti,
10. fiare si vite toate, taratoare si pasari inaripate,
11. imparati ai pamantului si popoare toate, voievozi si toti judecatorii pamantului,
12. tineri si tinere, batrani si copii!
13. Sa laude Numele Domnului! Caci numai Numele Lui este inaltat: maretia Lui este mai presus de pamant si de ceruri.
Mai bine credeti-L pe Dumnezeu decat nimicnicirea gindirii omului. Chiar si constiinta, discernarea dintre bine si rau, ratiunea si inteligenta omului sunt puse tot de Dumnezeu in om, ca omul sa poata intra in relatie cu Creatorul sau si astfel sa poata fi iertat din starea de pacat.7.Biblia face ceea ce sustine, schimba vieti, dar nu oricum, ci ea sustine ca DUHUL SFANT intra in om si schimba vieti si astfel Dumnezeu insusi intra in om. Deci ea nu schimba vieti oricum, ci schimba vieti pe baza lui Dumnezeu, atunci cand Dumnezeu intra in om. Schimbarea produsa omului de Cuvantul lui Dumnezeu este un act DIVIN ca atunci cand se intampla, omul nu mai poate trai in pacat. Motivul pentru care multi care au sustinut ca s-au pocait iar acum sunt in lume savarsind diferite mizerii de nelegiuiri, este ca ei niciodata nu au primit nasterea din Duhul Sfant si niciodata nu au fost schimbati prin acest act DIVIN de sus, ci ei s-au inselat si ei s-au schimbat cum au vrut si nu Dumnezeu i-a schimbat cum El a vrut. Intrebarea este daca Dumnezeu a intrat in tine si daca a intrat inseamna ca traiesti sfant in ascultare si urasti pacatul si tot ceea ce contravine cu Biblia. Biblia schimba vieti, din pacatosi si inrobiti ai multor pacate, Biblia prin Persoana Duhului Sfant schimba vieti in Numele Domnului Hristos, eliberand oamenii de sub puterea pacatului, din vicii si de subjugarea poftelor, facandu-i pe acestia oameni demni si fermi, puternici si activi pentru Dumnezeu in Numele Domnului ISUS HRISTOS. Omul schimbat de Biblie este omul cel mai calculat si constant, este omul iubitor si un ajutor pentru toti, este omul care traieste in pace si nu in tensiune cu nimeni, este omul care se numeste ucenic al lui Hristos care nu obliga pe nimeni la nimic, ci ferm si adevarat cu o dragoste a lui Dumnezeu indeamna pe oameni la ascultare de Dumnezeu. Deci spre deosebire de alte practici ale oamenilor, crestinul autentic si Biblic este cetateanul pasnic si vecinul pe care il doreste oricine sa-l aiba, este omul care traieste curat si cinstit in societate pentru ca Cel Divin locuieste in el. Isi iubeste dusmanul si face bine celor care il ocarasc. Tot ce nu coincide la acest tipar de crestin descris de Biblie si schimbat de Biblie care este Cuvantul DIVIN AL LUI DUMNEZEU, acela nu este crestin si aceasta arata ca nu Dumnezeu a facut schimbarea, pentru ca atunci cand Dumnezeu iarta si schimba si atunci cand Dumnezeu schimba se vede schimbarea public. Atunci cand un om are DUHUL SFANT care a scris Biblia, DUHUL SFANT pune omul dupa invatatura Bibliei si nu dupa practicile sau religiile lumii. Intrebarea este daca tu ai invatatura Domnului ISUS HRISTOS in tine si in practica vietii tale? Daca nu o ai, ar trebui sa-ti pui mari semne de intrebare daca ai Duhul Sfant sau nu, pentru ca in Romani 8:9 scrie asa “Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”
Biblia spune omului cum sa traiasca si ii arata termenii si principiile vietii ca daca nu le respecta, acesta va trait o viata dezastruoasa, plina de griji, temeri, stres, impovarari si greutati. Vedem ca toti care traiesc departe de Cuvantul lui Dumnezeu care este Biblia, toti care cred ca sunt mai destepti decat ceea ce spune Dumnezeu ignorand ce este clar scris, acestia au viata total distrusa. Vedem crime, sinucideri, furturi, inchisori, certuri continuu, despartiri, avorturi, neincredere in societate, inselatori, mincinosi, betivi, drogati si dependeti de lucruri. Dupa cum vedem, viata omului departe de ascultare fata de Biblie este un haos total si continuu, dar ori de cate ori cineva se pocăiește si se intoarce la Credibilitatea Bibliei, acesta este curatit de pacate si de poveri, este remediat si va primi pace si puterea de la Dumnezeu ca sa traiasca diferit de lume, pentru ca Dumnezeu binecuvântează pe cei cel cauta cu toata inima (Ieremia 29:13). Traiul rau si chinuit al omului chiar si al famililor reiese si provine din singurul motiv ca omul nu accepta si nu vrea sa traiasca sub calauzirea Bibliei. Dumnezeu a zis ca toti sunt sub blestem atata timp cand incearca sa-L insele cineva pe El si ca toti sunt sub mania Lui atata timp cand nu au pe Fiul Sau, Domnul ISUS HRISTOS, priviti textele:
Maleahi 3:9 ”Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime!”
Galateni 6:7 ”Nu va inselati: “Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit.” Ce seamana omul, aceea va si secera.”
Ioan 3:36 ”Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.”
Omul este fericit numai atunci cand IL are pe Dumnezeu si traieste dupa Cuvântul Sau si golul vesnic din sufletul omului care cauta fericirea este umplut si implinit numai in felul si termenii lui Dumnezeu in Persoana Domnului Hristos Isus Cel vesnic. Golul infinit din om este umplut numai cu cel Infinit adica cu Domnul Isus Hristos Marit sa-i fie Numele in Veci.Toti care traiesc departe de ceea ce Biblia spune nu sunt fericiți si împliniți, iar ceea ce ei traiesc este o fericire falsa de moment.
De aceea ne este scris in Iosua 1:8 “Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautand sa faci tot ce este scris in ea; caci atunci vei izbandi in toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu intelepciune.”Deci Biblia face ceea ce sustine, schimba vieti si mi-a schimbat si mie viata in totalitate prin mila, HARUL SI BUNATATEA LUI DUMNEZEU care este in Hristos Isus prin Duhul Sfant. Vino si tu, crede Biblia si supune-te ei ca iti zic, dupa cum toate au un sens si tot ce a zis Biblia s-a implinit, iti zic ca daca nu te pocaiesti si nu vii la Hristos Domnul sa fii iertat, iti zic ca vei ajunge in iad unde va fi plansul si scrasnirea dintilor de acel chin (Matei 24:51).
8. Un alt argument ca Biblia este Divina si Dumnezeu insusi a dat Legea lui Moise prin ingeri si Dumnezeu insusi a scris cu degetul Lui cele 10 porunci, priviti textele:
Exodul 24:12 ”Domnul a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru învăţătura lor.”
Exodul 31:18 ”Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.”
Fapte 7:53 ”voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…”
Deci vedem ca Legea Divina care indeamna pe toti oamenii la ascultare, supunere si credinta in Domnul ISUS pe care Biblia o prezinta este data direct de Dumnezeu. De la aceasta Lege Divina avem noi astazi legi morale in societate.9.Domnul ISUS HRISTOS a sustinut ca Biblia este adevarata pentru ca El a citat din Biblie si EL spune ca Scriptura nu poate fi desfintata. El in timpul predicilor sale, a citat pasaje intregi din Vechiul Testament, ba mai mult, El spune ca toata Scriptura vorbeste despre El si ca trebuie sa venim la El ca sa fim iertati. Priviti doar putinele din multele versete pe care Domnul ISUS HRISTOS le-a citat din Vechiul Testament pe care vreau sa vi le arat:
Ioan 5:39 ”Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine.
40. Si nu vreti sa veniti la Mine ca sa aveti viata!
46. Caci, daca ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine, pentru ca el a scris despre Mine.
47. Dar daca nu credeti cele scrise de el, cum veti crede cuvintele Mele?”Matei 22:29 ”Drept raspuns, Isus le-a zis: “Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”
Ioan 10:35 “…si Scriptura nu poate fi desfiintata…”
Matei 15:7 ”Fatarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, cand a zis:
8. “Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.”Te intreb, esti tu mai destept decat Domnul ISUS? Pai daca nu esti mai destept si nimeni nu poate vreodata sa fie, El care a citat din Vechiul Testament si zice ca Biblia este Cuvantul Lui, de ce nu asculti Cuvantul Lui, de ce nu te pocaiesti si de ce nu dai crezare Bibliei? Luca 6:46 : De ce-Mi ziceti: “Doamne, Doamne!”, si nu faceti ce spun Eu?”
Apostolii de asemenea prin puterea Duhului Sfant au citat si au predicat tot din Biblie, explicand TEXTELE Vechiul Testament si Cuvintele Domnului precum omul trebuie sa traiasca. Doar cititi Noul Testament si vedeti ca toti ucenici Domnului Isus a citat din Vechiul Testament. Priviti 2 Timotei 4:2 “ propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp”.
In concluzie, oricine care nu crede 100% Biblia cuvant cu cuvant, este purtat incolo si incoace de orice invatatura, are boala cercetarilor fara rost si nu stie pe unde merge (Efeseni 4:14 si 1 Timotei 6:3-5).
Orice cuvant din Biblie este inspirat de Dumnezeu si orice revelatie si proorocie din Biblie este scrisa prin Persoana Duhului Sfant, priviti textele:
2 Timotei 3:16 “Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire,
17. pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.”
2 Petru 1:20 “Fiindca mai intai de toate, sa stiti ca nicio prorocie din Scriptura nu se talcuieste singura.
21. Caci nicio prorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant.”
Evrei 4:12 “Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii.”Biblia este ADEVARATA si demna de Crezare, este fara gresala, este Cuvantul DIRECT si DIVIN DE LA DUMNEZEU, este Cuvantul care schimba vieti, este Cuvantul care aduce mantuire pentru cei care iL cred si este Cuvantul care aduce osandire pentru cei care nu-L cred. Este Cuvantul care te elibereaza din starea rea in care esti, crede ce este scris si implineste ceea ce auzi din Biblie pentru ca omul va fi jdecat dupa Biblie:
Ioan 12:48 ”Pe cine Ma nesocoteste si nu primeste cuvintele Mele, are cine-l osandi: Cuvantul pe care l-am vestit Eu, acela il va osandi in ziua de apoi.”
Matei 7:24 ”De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, si le face il voi asemana cu un om cu judecata care si-a zidit casa pe stanca.
25. A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stanca.
26. Insa oricine aude aceste cuvinte ale Mele, si nu le face, va fi asemanat cu un om nechibzuit care si-a zidit casa pe nisip.
27. A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au izbit in casa aceea; ea s-a prabusit, si prabusirea i-a fost mare.”Nu te supui Bibliei nu este crestin, nu esti iertat si vei regreta tare.
Intrebarea nu este daca Biblia este adevarata, ca ea este adevarata, ci intrebarea este daca tu o crezi?Pe vremea comunistilor la vami era restrictie sa ai Biblii la tine, pentru ca Biblia era considerata un pericol. Astazi Biblia este citita de multi, dar urata si ignorata de mai multi. Biblia este consideta de multi un pericol pentru societate nu pentru ca in ea este ceva rau, pentru ca ea remediaza situatia omului din toate punctele de vedere, ci ea este considerata un pericol pentru ca contravine unor legi ale statului si vorbeste impotriva practicii omului. E si normal sa contravina si sa combata unele legi ale statului pentru ca este Scrisa de Dumnezeu si gandurile Lui nu sunt gandurile noastre. Priviti textul din Isaia 55:8 ”Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul.
9. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre.
10. Caci, dupa cum ploaia si zapada se coboara din ceruri si nu se mai intorc inapoi, ci uda pamantul si-l fac sa rodeasca si sa odrasleasca, pentru ca sa dea samanta semanatorului si paine celui ce mananca,
11. tot asa si cuvantul Meu, care iese din gura Mea, nu se intoarce la Mine fara rod, ci va face voia Mea si va implini planurile Mele.”Biblia mereu s-a implinit, mereu sa va implini si mereu va detine adevarul ABSOLUT si controlul suprem al faptelor si evenimentelor a tuturor generatiilor, pentru ca ea este CUVANTUL DIVIN SI DIRECT AL CREATORULUI DUMNEZEU TATAL, AL CREATORULUI DUMNEZEU DOMNUL ISUS HRISTOS SI AL CREATORULUI DUHULUI SFANT, care sunt UNA.
Fapte 1:15 ”In zilele acelea, Petru s-a sculat in mijlocul fratilor – numarul celor adunati laolalta era de aproape o suta douazeci – si a zis:
16. “Fratilor, trebuia sa se implineasca Scriptura spusa de Duhul Sfant mai inainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost calauza celor ce au prins pe Isus.Inchei avertizandu-te si totodata rugandu-te ca sa te pocaiesti si sa crezi Biblia pe care Dumnezeu insusi a dat-o ca sa nu se implineasca Biblia cu tine prin faptul ca vei fi chinuit pentru pacatele tale, ci ca sa se implineasca Biblia cu tine prin faptul ca intelegi, crezi si accepti Adevarul iertator. Iti zic, Dumnezeu ramane credincios si ce a zis va face, daca vi si te pocaiesti crezand in Domnul si Mantuitorul Isus Hristos vei fi iertat, dar daca vei continua in starea ta depravata vei avea un sfarsit grav
Pastele si Adevarata Credinta in HRISTOS DOMNUL
Cel care crede in invierea lui HRISTOS trebuie sa creada tot ceea ce a zis HRISTOS despre EL si despre cum iarta omul, asa incat HRISTOS care a inviat spune clar sa ne pocaim de viata noastra si sa ne punem viata in oranduiala dupa voia lui Dumnezeu prin credinta in HRISTOS.
Atunci cand ii chem pe oameni la pocainta, ei zic ca nu-si schimba religia, de parca ii cheama cineva sa-si schimbe religia. Dar da, pana la urma ei sunt chemati sa-si schimbe tot si asta implica si confortul religiei lor, de ce zic asa, pentru ca lor le convine o religie care le garanteaza iertarea pacatelor, dar nu le impune sa se lase de ele. Isi fac un dumnezeu al lor, cum vor ei, dar asta nu inseamna ca dumnezeul lor este si adevarat.
De Paste oamenii se saluta intre ei cu “HRISTOS A INVIAT !” De ce zic ei asta cand nu cred asta ? Cum adica nu cred ? Ce religie e aia care nu te duce la sfintenie si la o viata dupa voia lui Dumnezeu ? De aceea este plina inima omului de rau si de nesiguranta dupa moarte si cam toti zic ca nu stiu unde ajung, pentru ca in religiile si vietile lor nu este Dumnezeu.
Deci, cei care in curand vor sarbatori Pastele si nu se pocaiesc sau nu vor sa se pocaiasca, ei traiesc de fapt o minciuna si o nimica toata, pentru ca nu vor sa accepte Cuvintele spuse de Cel inviat asa ca ceea ce sarbatoresc ei, prin faptul ca merg la Biserica, fac oua rosii, iepurasul de paste, se impartasesc, se duc la denii, ocolesc Biserica de mai multe ori, postesc sau fac alt lucru asemanator cu acestea si deviaza de la Adevarul Bibliei, nu se pocaiesc de viata lor si de pacatele lor, ceea ce fac ei este doar o satisfacere a constiintei ca cica au facut ceva in fata lui Dumnezeu ca si cum sa-i castige favorul lui Dumnezeu. Aceasta este minciuna si erezie la adresa Sfinteniei lui Dumnezeu. Dumnezeul SFANT SI DREPT NU IARTA pacatele decat daca si numai daca omul se pocaieste de faptele rele cat si de faptele bune, ca sa nu se mai increada in ele pentru mantuire si sa vina, sa asculte, sa creada si sa se pocaiasca cu adevarat in Hristos cel mort si inviat in vecii vecilor. Numai asa Dumnezeul cel Drept care nu trece cu vederea si nu omite nimic, El iarta pe cel pacatos si dupa ce il iarta il schimba, ii da dorinte noi, tanjiri noi ca omul sa-si poata puna viata in oranduiala dupa voia lui Dumnezeu si nu dupa cum odata traia intr-o religie si moralism ducand o viata pe marginea iadului.
Priviti ce spune HRISTOSUL cel inviat in Ioan 12:47 Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48. Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.
49. Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.Uitati-va atenti la ceea ce spune Cel pe care unii zic ca IL venereaza sau care ei zic ca se incred in El, dar Domnul zice clar ca cine nu asculta cuvintele Lui, IL nesocoteste si ba mai mult, acest om va ajunge sa fie judecat si osandit la iad exact de Cuvantul pe care ei l-au respins si pe care l-au negat. Ei bine, priviti ce a spus Hristos Domnul, Cel care a inviat si multi zic ca cred in EL dar nu vor sa se pocaiasca, cand de fapt chiar El a zis asta. Matei 4:17 De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”
sau in Luca 13:5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
Cuvintele lui HRISTOS DOMNUL “ DAR EU VA SPUN”, aceste cuvinte sunt o porunca si vin de la Cel Suveran, adica de la MARELE CEL CE ESTE; am face bine sa le ascultam.Astfel, acestia care nu vor sa-L accepte pe HRISTOS exact cum este El si-au construit un dumenzeu al lor, fals, care bineinteles este un dumnezeu dupa dorintele si placerile lor, si nu are de-a face cu Scriptura sau cu Adevaratele Cuvinte revelate de Dumnezeu. Acestia traiesc in voia mintii lor blestemate urmand un dumnezeu imaginar dupa chipul si asemanarea omului si nu dupa Chipul si Asemanarea Adevaratului Hristos, care este demn de crezut si urmat.
Dumnezeu vrea o inima curata, nu jertfele oamenilor de fapte bune care niciodata acestea nu duc la un cuget curat sau la o finalizare de stergere a pacatelor. Ci stergerea pacatelor se face numai si numai PRIN SANGE, si nu orice SANGE, ci SANGELE DOMNULUI ISUS HRISTOS, Mielul fara cusur care a purtat pacatele noastre.
Inaintea lui Dumnezeu conteaza inima si atitudinea inimii pe care tot EL i-o da omului. Omul nu poate face ceva de la sine ca sa se poata inchina lui Dumnezeu cu adevarat sau sa ii aduca lui Dumnezeu multumire si venerare. Omul va trebui sa primeasca mai intai o inima noua si cea veche sa fie rastignita la cruce. E ca si cu un pom, un mar salbatic care face mere acre, ca marul sa faca mere dulci, omul nu incepe sa agate de crengile marului salbatic mere dulci cu ata, ci altoieste marul din maduva si ii da o natura noua prin care poate aduce rod bun. Tot asa este cu orice om care incearca sa IL satisfaca pe Dumnezeu prin fapte bune, ca si cu merele dulci prinse cu ata de crengile marului salbatic, astfel aceasta lucrare se realizeaza mereu in afara, in exterior si nu in interior, de fapt acolo unde este adevarata problema. Exact acest lucru care este cel mai important l-a poruncit Domnul Hristos oamenilor si priviti cum: Matei 23:26 Fariseu orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, pentru ca si partea de afara sa fie curata.
27. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care pe din afara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie.
28. Tot asa si voi, pe din afara va aratati neprihaniti oamenilor, dar pe dinauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.
29. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi ziditi mormintele prorocilor, impodobiti gropile celor neprihanitiLuca 11:39 Dar Domnul i-a zis: “Voi, fariseii, curatati partea de afara a paharului si a blidului, dar launtrul vostru este plin de jefuire si de rautate.
40. Nebunilor, oare Acela care a facut partea de afara n-a facut si pe cea dinauntru?Dar partea pe dinauntru cui i-o lasam ???
Pentru ca omul sa-L satisfaca pe Dumnezeu trebuie sa ii aduca o jertfa infinita si acest lucru omul nu poate sa-l faca. Tocmai de aceea Hristos a murit si a inviat, initiativa venind de la Dumnezeu, ca orice om care CREDE si se increde in HRISTOS care a platit pacatele inaintea dreptei judecati a lui Dumnezeu, sa fie iertat si schimbat; va fi altoit. Omul prin pocainta si credinta in HRISTOS isi abandoneaza vechea viata in schimbul vietii noi si in schimbul noii comori gasite in HRISTOS, de fapt este chiar HRISTOS COMOARA care IL satisface pe deplin pe TATAL CEL DREPT care ne va judeca pe toti.
Va imaginati ce nebunie iesita din comun ? Sa stai in fata Dumnezeului celui SFANT si Drept si sa incerci sa te justifici singur, pentru ca nu L-ai lasat pe HRISTOS CEL CARE ii justifica pe oameni in fata lui Dumnezeu, sa te justifice ?
Biblia e clara. Dumnezeu este SFANT si ca sa pun accentul pe ceea ce inseamna ca DUMNEZEU este Sfant, vreau sa spun ca singurul atribut al lui Dumnezeu care se repeta de 3 ori in Biblie este SFANT, SFANT, SFANT, si asta impreuna cu toata Biblia ar trebui sa ne arate ce mare repulsie are Dumnezeu impotriva pacatului si impotriva pacatosului, incat nu il poate primi cu niciun chip decat daca HRISTOS l-a schimbat si l-a justificat prin SANGELE LUI si l-a innoit prin DUHUL SFANT. Asta nu inseamna ca Dumnezeu este numai de 3 ori Sfant, ci textul spune ca serafimii strigau unul la altul mereu ca Dumnezeu este Sfant la Infinit si conform textului din Apocalipsa 4:8 ne arata ca Dumnezeu este Sfant la infinit, pentru ca ei strigau zi si noapte ca Dumnezeu este Sfant, Sfant, Sfant. Priviti textul: Apocalipsa 4: 8 “Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ziceau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” De aceea, pacatele noastre au o pedeapsa infinita, pentru ca sunt facute impotriva Dumnezeului Sfant la infinit si numai Hristos Domnul care este Infinit poate sa plateasca plata pacatelor noastre.Astfel, oamenii prin religiozitatea lor tot ceea ce fac este sa realizeze un pansament pentru constiinta lor, crezand ca daca au facut intr-un fel sau altul ei il fac pe Dumnezeu dator ca sa le rasplateasca faptele bune, ori cu iertarea pacatelor zic ei, ori prin prosperitatea lor. Dar insusi Dumnezeu spune in Isaia 64:6 Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.
Deci tot ceea ce face omul cu scopul de a-si rascumpara sufletul inaintea lui Dumnezeu prin fapte bune este doar o haina imbibata in mizerie. Priviti ce spune PAVEL in Romani 4:3 Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”
4. Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;
5. pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.
Deci vedem clar ca nu prin faptele noastre suntem iertati, ci prin SANGELE lui HRISTOS si prin ceea ce a facut HRISTOS. Acum, ca tu care citesti sa fii iertat, trebuie sa CREZI in tot ceea ce a facut HRISTOS, sa CREZI in HRISTOS si sa-ti abandonezi felul tau de a mai incerca sa-ti castigi iertarea.
Psalmul 49:7 Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
8. Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.Efeseni 2:8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.Ce inseamna, prin HAR SUNTEM IERTATI si ce inseamna ca prin Credinta suntem mantuiti ? Ce inseamna sa CRED pentru a fi iertat? Pentru ca multi zic ca ei cred in Hristos, dar trairea lor arata ca de fapt nu cred.
Semnificatia mielului pascal il are in vedere pe HRISTOS si imaginea mielului pascal il are in centru pe HRISTOS. Priviti:
Atunci cand Dumnezeu i-a scos pe evrei din robia egipteana, in ultima urgie pe care a adus-o impotriva egiptenilor, a fost faptul ca i-a zis lui Moise ca fiecare casa a poporului evreu sa taie un miel sau un ied si cu sangele acestuia sa unga usiorii usilor ca atunci cand El vine sa omoare pe toti cei intai nascuti, cand va vedea sangele pe usiorii usilor, sa treaca pe langa, adica sa nu-i nimiceasca si pe cei care aveau acest sange ca semn al rascumpararii. Priviti textul din Exodul 12:3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
5. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.
6. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara.
7. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.
12. În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul.
13. Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.
14. Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.Priviti ce spune in versetul 13, “SANGELE vă va sluji”. Deci acest Sange le-a slujit evreilor ca Dumnezeu sa nu ii omoare pe ei. Acum cei mai multi care nu sunt crestini, atunci cand vad acest text ei vin cu nemultumirea ca de ce Dumnezeu este atat de crud ? Acestia, orbiti si cu o inima neregenerata, nu vad de fapt ca Dumnezeu insusi a dat o scapare oamenilor ca prin SANGE sa fie izbaviti de moarte si totodata nu vad si nu inteleg ca Dumnezeu este Drept si Sfant si nu poate trece pe cel vinovat drept nevinovat. Ei bine tot ceea ce trebuiau sa faca evreii, era sa se increada in Dumnezeu ca ceea ce a zis EL nu minte si chiar asa va face, prin faptul ca ei vor fi izbaviti prin SANGE de mania si dreptatea care venea peste toti. Ei, tot ceea ce trebuiau sa faca era sa CREADA in Dumnezeu. Era un act de credinta pe care Dumnezeu insusi voia sa ii invete pe toti si mai ales acum pe noi, ca sa ne arate ca izbavirea vine de la El si iertarea vine prin SANGELE LUI HRISTOS. Deci mielul pascal, este o imagine a DOMNULUI ISUS HRISTOS, Mielul fara pata si pur, care ridica pacatul lumii. Priviti unele texte in care arata ca HRISTOS este Mielul lui Dumnezeu, care prin SANGELE Lui pe usiorii inimilor noastre taiate imprejur, atunci cand judecata lui Dumnezeu cea Drepta va veni, Dumnezeu cand va vedea SANGELE lui HRISTOS peste noi credinciosii, nu ne va trimite in iad, ci ne va fericii prin intrarea in IMPARATIA LUI. In plus tot in versetul 13, spune “aşa că nu vă va nimici nicio urgie”, deci prin sangele mielului din Exodul 12, ei erau izbaviti de orice pedeapsa sau vina, astfel facandu-se referire la DOMNUL ISUS HRISTOS care este Mielul lui Dumnezeu care prin Sangele Lui ne izbaveste de orice vina, daca si numai daca ne pocaim de pacate si ne incredem in HRISTOS care a fost zdrobit de Dreptatea Tatalui la cruce. Priviti texte precum DOMNUL HRISTOS este MIELUL:
Ioan 1:29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!
36. Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”1Petru 1:18 …căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.Apocalipsa 5:8 Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o lăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.
12. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!”
13. Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!”Cum putem sa avem acest Sange si cum putem sa obtinem iertarea prin acest SANGE DIVIN al DOMNULUI HRISTOS ? CREZAND si continuand sa CREDEM in HRISTOS DUMNEZEUL CEL ATOTPUTERNIC care a luat trup si a platit prin SANGELE LUI pacatele noastre inaintea DREPTATII JUSTITIEI TATALUI CERESC.
Evrei 9:13 Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului,
14. cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!
Şi, după Lege, aproape totul este curăţat cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare.Matei 26:28 …căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
Evrei 12:24 …de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
Evrei 13:20 Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor,
Romani 5:9 Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu.Astfel acest miel pascal din Vechiul Testament este o imagine clara a MIELULUI, HRISTOS ISUS DOMNUL.
Acum cine zice ca CREDE IN HRISTOS DOMNUL, trebuie sa asculte tot ceea ce HRISTOS zice in CUVANTUL Sau si anume, pocainta, sa renunti la toata viata ta pentru ca EL sa-ti dea o noua viata si sa crezi in El. MANTUIREA si iertarea este pentru acei oameni care isi vad starea de pacat si primesc Mesajul prin care Dumnezeu iarta omul si vin si se incred in HRISTOS. Multi stiu ce trebuie sa faca, chiar si dintre cei din adunari, dar nu le foloseste la nimic aceasta informatie daca nu o pun in practica. Asa ca in Numele lui HRISTOS va rog fierbinte sa va impacati cu DUMNEZEU.
Vreau sa mentionez ca pe baza acestui act de credinta pe care Dumnezeu ni-l pune la dispozitie prin Fiul SAU Hristos SI NU DOAR FIU, CI INSUSI CREATORUL HRISTOS, putem sa traim curati. Sa nu fim nepasatori fata de o mantuire si iertare asa de mare (Evrei 2:3).Mentionez din nou ca traditia oualor rosii, deniile, ritualurile, spovedaniile la popi, nafura sau posturile pe care cei mai multi le practica, nu sunt decat o nimica toata, un act de nestiinta a celor pierduti pentru ca nu isi iau dreptarul Credintei si Invataturii SANATOASE din Biblie. Acestia care tin de aceste lucruri cu gandul ca se fac mai buni sau ca prin felul acesta le sunt iertate pacatele, ei fac aceste lucruri tocmai pentru ca constiinta lor apasa asupra lor si ii indeamna sa faca ceva, dar nu fac bine si nu fac nimic duhovnicesc, pentru ca nu are nimic de-a face cu Dumnezeu. Ei se spovedesc la popi, dar ies la fel cum au intrat si continua la fel in aceleasi pacate, iar tocmai acest lucru ca prin faptul ca ei tot revin de la an la an sa-si marturiseasca pacatele arata ca ei inca le practica, ceea ce este falsa lucrarea si ei tot neiertati raman, pentru ca inca isi gasesc placerea in a practica pacatele si astfel se insala crezand ca au facut bine. Cand am o problema cu masina ma duc la mecanic, la specialist nu la dentist, ei bine tot asa si oamenii, cand vor iertarea de pacate si tanjesc dupa schimbare si viata vesnica, trebuie sa se duca la SPECIALISTUL HRISTOS prin CREDINTA in El si prin pocainta fata de pacate, nu la popi sau altceva de felul acesta, pentru ca tocmai de aceea Hristos este singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni (1 Timotei 2:5). Atunci cand HRISTOS DOMNUL iarta pe cineva, prin credinta in El si nu prin popi, acel om este schimbat din interior cu o alta natura care il face sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu si nu in vechile lui obiceiuri. Vor fi evidente clare prin trairea omului ca el a fost iertat. Dumnezeu va face o diferenta clara in viata ta fata de viata veche. Daca nu esti diferit inspre a iubi si a face voia TATALUI CERESC, nu esti iertat.
Evrei 9:9 Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui.
10. Ele sunt doar nişte porunci pământeşti date, ca toate cele privitoare la mâncări, băuturi şi felurite spălături, până la o vreme de îndreptare.Deci majoritatea oamenilor care fac aceste lucruri de mai sus precum oua si alte ritualuri care am cautat sa le mentionez, tot ceea ce jertfesc ei, jertfesc dracilor si nu lui Dumnezeu. Priviti:
1Corinteni 10:19 Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau că un idol este ceva?
20. Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc Neamurile jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii.
21. Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.
22. Sau vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?Biblia e clara din nou. Toti cei ce nu vor sa accepte aceste adevaruri, are cine-i osandi si judeca. Priviti:
Ioan 12:47 Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48. Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.Cuvintele lui HRISTOS DUMNEZEUL CEL ATOTPUTERNIC sunt clare. Intrebarea este ce crezi tu despre HRISTOS ? Cine este HRISTOS pentru tine ? Unii zic ca este profet, altii proroc, altii ca a fost un om intelept, iar altii zic ca a fost doar Fiul lui Dumnezeu. Dar unii nu inteleg nici acest lucru ca Hristos e Fiul lui Dumnezeu, pentru ca ei cred ca HRISTOS a luat fiinta acum 2000 de ani, ca Dumnezeu L-a creat, ceea ce este erezie si blasfemie la adresa lui HRISTOS si la adresa Bibliei. Alti eretici zic ca HRISTOS a fost creat dar nu acum 2000 de ani, ci inainte de intemeierea lumii, ceea ce din nou, aceasta este erezie si blasfemie la adresa lui HRISTOS. Pana nu credeti ca HRISTOS ESTE DOMNUL, ca EL ESTE CEL CE ESTE, CEL DINTAI SI CEL DE PE URMA, ALFA SI OMEGA, insusi CREATORUL INTRUPAT IN OM, pana nu veniti la Dumnezeu prin CREDINTA si nu logic, pentru ca stiu ca cei mai multi din diferite religii si cred ca ii stiti, vor sa inteleaga Biblia logic si omeneste cu mintea lor depravata, dar Dumnezeu nu a scris Biblia ca sa se se explice pe El neaparat, ci a scris-o ca sa se reveleze omului, iar omul cand intelege acest act de revelatie prin credinta si acest act de revelatie a jertfei lui HRISTOS SI CINE ESTE EL CU ADEVARAT, imediat reactia omului este sa se prostearna la pamant si sa se inchine Dumnezeului celui SFANT SFANT SFANT si sa-si puna viata dupa voia lui HRISTOS DOMNUL. DECI PANA NU INTELEGETI acest lucru, nu veti fi iertati si nu veti fi schimbati de EL. De aceea inima oamenilor este atat de nepasatoare, crezand ca daca ei fac ceva mai ales acum de Paste, ei cred intr-un fel ca isi platesc datoria, dar ei nu vad ca datoria este platita de HRISTOS DOMNUL, asa ca CREDETI si lasati-va de minciunile diavolului.
Acum, in acest articol, cat si in acest site nu am spus lucrurile doar asa ca sa le creionez si atat, ci le-am zis ca sa va arat ca, cu Dumnezeu nu merge oricum, ci numai prin HRISTOS DOMNUL si venind la El sa credeti in El si sa incepeti astfel o viata noua, o viata altoita de EL si nu de voi, o viata cu adevarat spre slava lui Dumnezeu. NU VA INSELATI…
Tit 1:2 …în nădejdea vieţii veşnice, făgăduite mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,…
Deci tot ceea ce conteaza este sa vezi si sa crezi cine este HRISTOS DOMNUL. iar crestinul autentic il slaveste pe Dumnezeu pentru ce este El, pentru cine este El si ceea ce a facut prin jertfa la cruce, precum si invierea Lui,
Pentru o dovada mai amanuntita a identitatii DOMNULUI ISUS HRISTOS precum EL este CEL CE ESTE, insusi CREATORUL, puteti vedea acest video si detaliile de mai jos ale acestuia:
Cine este Isus Hristos conform Scripturilor ?
http://www.faracompromis.ro/cine-este-isus-hristos-conform-scripturilor/La intrebarea : Cum as putea sa traiesc mai sfant ? Raspunsul este unul sigur: ASCULTA MAI MULT DE DUMNEZEU SI SUPUNE-TE LUI !
Luca 6:46 De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!”, şi nu faceţi ce spun Eu?
Pastele, mancarurile si semnificatia invierii DOMNULUI HRISTOS
http://www.faracompromis.ro/pastele-mancarurile-si-semnificatia-invierii-domnului-hristos/
Totul despre Botezul Biblic in Apa
1. Cand se realizeaza botezul si cand este botezul in apa valabil si biblic inaintea lui Dumnezeu?
2. Cum se realizeaza botezul: prin scufundare, stropire sau turnare?
3. Contribuie botezul la iertarea de pacate?
4. Botezul trebuie realizat in public.
5. Cel nascut din Dumnezeu trebuie botezat in apa?
6. In Numele cui se face botezul?
7. Botezul nu este un legamant, ci un act de ascultare.1. Cand se realizeaza botezul si cand este botezul in apa valabil si biblic inaintea lui Dumnezeu?
Ce era absolut necesar ca sa se intample inainte ca Ioan sa-i boteze pe oameni? Ce cerea Ioan Botezatorul sa se intample inainte ca cineva sa fie botezat? Cerea si era absolut necesar ca cei botezati sa se fi pocait de pacate si de vechea viata – Matei 3:8 Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.Pe toti care nu voiau sa se pocaiasca Ioan ii respingea.
Ce era botezul lui Ioan? Era botezul pocaintei.
Acum poate cineva intreaba, cine poate sa se boteze?
Vreau sa va dovedesc biblic ca numai cei care se pocaiesc de viata lor si de pacatele lor, cei care cred in Domnul Isus Hristos si traiesc conform Bibliei, au dreptul sa se boteze. Deci botezul este in urma credintei in Hristos cat si in urma pocaintei si nu oricum, ci pocainta care te va pune sub autoritatea Bibliei. Priviti exemplele care ne arata ca botezul se poate realiza numai si numai dupa ce omul a crezut in Hristos urmandu-L printr-o traire in ascultare si dedicare pentru Dumnezeu.Fapte 2:38,41,42 –S-au pocait, au crezut si abia dupa au fost botezati si toti staruiau in Invatatura apostolilor.
Fapte 8:12 –Au crezut si abia dupa au fost botezati.
Fapte 8:37-38 –Famenul a crezut in Fiulul lui Dumnezeu si abia dupa a fost botezat.
Fapte 9:18 –Apostolul Pavel a crezut si abia dupa a fost botezat.
Fapte 10:43-48 –Corneliu si cei din casa lui au crezut si abia dupa au fost botezati.
Fapte 16:14-15 –Dumnezeu i-a deschis inima Lidiei, a crezut si abia dupa a fost botezata.
Fapte 16:31-33 –Temnicerul si toata casa lui au crezut in Domnul Hristos si abia dupa au fost botezati.
Fapte18:8 –Crips impreuna cu multi corinteni au crezut in Domnul si abia dupa au fost botezati.
Fapte 19:4-5 –Ucenicii au crezut in Hristos si abia dupa au fost botezati.Ei bine daca ne uitam la toate aceste pasaje putem trage cateva concluzii clare:
1. Botezul se realizeaza numai si numai in urma credintei omului in Hristos. Deci numai dupa schimbarea omului din starea lui, numai dupa ce s-a pocait poate intra in apa botezului.
2. Nu exista niciun timp de asteptare in practica primilor crestini, intre momentul in care au inteles Evanghelia si botez. Intre momentul in care au crezut in Hristos si botez, nu vedem niciun timp de asteptare.
Nu exista niciun pasaj ca sa ne arate un moment de asteptare intre convertire si botez. Este utila catecheza din ziua de azi, dar nu asta a fost practica primilor crestini.
Repet, ucenicizarea numita catecheza inainte de botez este foarte buna si o recomand tuturor bisericilor, dar ce ne facem cu cei care chiar sunt convertiti de DUHUL SFANT precum famenul care a zis “ ce ma impiedica ca sa fiu botezat”? Cei care au inteles Evanghelia si vor sa fie botezati imediat, ce se intampla cu acestia, sunt cumva respinsi pe baza pretextului ca sa mai astepte 3-6 luni de catecheza ? Ca sa il trimiti pe un om la plimbare cu pretextul ca sa mai astepte luni intregi cand el arde ca sa se boteze si zice ca a inteles Evanghelia, s-a pocait si vrea sa fie botezat, iar unii nu il boteaza, eu cred ca este un mare rau. Sau ce ne facem cu cei care sunt mantuiti de Hristos Domnul, dar au o boala grava si ei cer sa fie botezati, sunt respinsi ca sa mai astepte cateva luni? Acesti lideri care resping sa boteze pe acesti noi convertiti care cu adevarat au primit DUHUL SFANT, nu au suport biblic. Totusi acestia sunt respinsi pe baza ca asa vor liderii sau asa e traditia lor, spunandu-le sa mai astepte, dar conform spuselor apostolului Petru in Fapte 10:47 “Se poate opri apa ca sa nu fie botezati acestia, care au primit Duhul Sfant ca si noi?” Raspunsul este nu, nu se cade sa fie oprita apa, dar totusi unii ii opresc pe altii sa se boteze, cu toate ca acestia au Duhul Sfant si au fost schimbati. Sau famenul din Fapte 8:36 care spune: “Uite apa, ce ma impiedica sa fiu botezat?” Cu toate ca Filip a botezat imediat pe famenul care a crezut cu adevarat in Hristos Domnul, totusi sunt unii care resping botezul unora pe baza ca nu au catecheza. Lucru nebiblic.
Repet, este utila catecheza si o recomant ca toti candidatii de botez sa fie cercetati de frati, sa fie invatati de frati, constientizati si formati, ca nu cumva dintr-un impuls produs de anturaj sau chiar unii sa fie impinsi de la spate, unii sa-si doreasca sa se boteze fara sa inteleaga Evanghelia si fara sa-L fi primit pe Domnul Hristos ca Domn si Mantuitor. Este absolut necesar ca toti sa fie cercetati inainte de botez pentru ca lucrurile Evangheliei sa se faca bine intelese in viata lor ca nu cumva multi sa fie botezati si totusi ei sa nu fie mantuiti. Este necesara catecheza mai ales atunci cand vezi ca unii candidati de botez nu sunt siguri pe unele lucruri. Dar mai sus unde am spus ca nu trebuie oprita apa ca cei mantutit sa fie botezati, am spus asta pentru ca ma refer la cei care cu adevarat au nasterea din Duhul Sfant prin credinta in Hristos si pocainta de pacate. Sunt multi care sunt de ceva vreme mantuiti si vin sa fie botezati si cer acest lucru liderilor, dar trist este ca acestia desi vor sa fie botezati si aduc evidente clare ca ei au inteles Evanghelia si ca sunt mantuiti, unii lideri nu ii boteaza pe baza sa mai astepte un timp pana se vor mai cunoaste sau sa parcurga catecheza. Acest lucru pe care unii lideri il fac nu au suport biblic, pentru ca Filip nu a asteptat sa-l mai cunoasca pe famen si nu a facut cu acesta catecheza, ci l-a botezat cand l-a vazut pe acesta mantuit. La fel a facut si Pentru in Fapte 10:47.Toti cei botezati din cartea Faptele Apostolilor au avut anterior o opinie pentru Evanghelie.
Cei care sunt botezati au crezut si cred in Hristos ca Domn si Mantuitor. Ca Mantuitor, ca Hristos i-a scos de sub dreptatea lui Dumnezeu, din pacat si din moarte, iar ca Domn pentru ca Hristos domneste si controleaza fiecare aspect al vietii lor. Numai atunci omul poate primi botezul, cand Hristos este Domn si Mantuitor in viata lui. Deci botezul nu trebuie realizat pana ce omul nu este confruntat cu Evanghelia ca sa-i arate pacatele si pana cand omul nu crede cu vointa lui in Hristos.Sunt unii care intreaba care este botezul corect, al adultilor sau al copiilor ? Ei bine conform Cuvantului lui Dumnezeu raspunsul este ca cei care au crezut si s-au pocait si au inteles mesajul Evangheliei au voie sa fie botezati. Deci cei care cred, iar ca unii sa creada trebuie sa ajunga la o varsta rezonabila sa inteleaga Evanghelia, s-o creada si sa se pocaiasca, iar numai apoi sa urmeze botezul.
Cei care boteaza copiii mici, ortodocsii sau tudoristii, acestia nu au inteles si nu vor sa accepte Cuvantul lui Dumnezeu asa cum este dat cu privire la botez. Nicaieri nu gasim in Biblie ca vreun prunc a fost botezat, ci ceea ce gasim in Biblie este ca numai cei care cred in Hristos si se pocaiesc de viata lor sunt botezati. Deci numai cei care inteleg mesajul Evangheliei si-l accepta pot fi botezati. Cum ar putea un prunc sa inteleaga sau sa creada mesajul proclamat de Hristos? Aici acestia trebuie sa se pocaiasca cu adevarat sau daca cineva a fost bagat in apa la ortodocsi sau tudoristi, sa nu creada ca au si fost botezati conform Bibliei, ci acestia vor trebui sa creada cu adevarat in HRISTOS, sa se pocaiasca si apoi sa se boteze. Deci ii indemn pe acestia ca sa iasa din aceste religii si sa caute o adunare unde se proclama si se practica cu adevarat Cuvantul lui Hristos asa cum este scris. Astfel tu care citesti, daca zici si sustii ca ai fost botezat de cand erai prunc, da-mi voie sa iti zic ca in primul rand ai fost obligat sa intri in apa, pentru ca nu cu voia ta ai zis ”da”, iar in al doilea rand, acel botez daca pot sa il numesc asa, nu este botez, ci este doar o spalare cu apa urmand o petrecere cu mare tam-tam.
Unul din argumentele acestora ca sa-si boteze copiii mici, bineinteles argument fals, il au din Fapte 16:33 “Temnicerul i-a luat cu el, chiar in ceasul acela din noapte, le-a spalat ranile si a fost botezat indata, el si toti ai lui.”
Ortodocsii si tudoristii si alte culte care boteaza copiii de mici, ei sustin ca temnicerul din vs. 33, a fost botezat dar impreuna cu copiii lui mici. Acestia nu au inteles acest pasaj, pentru ca aici unde zice ca au fost botezati ”temnicerul si toti ai lui”, nu putem deduce ca erau copii mici si pe deasupra versetul 31 si 32 ne arata ca Pavel si Sila au vestit Cuvantul Domnului “atat lui cat si tuturor celor din casa lui”. Deci acest cuvant “vestit”, pe care toti l-au auzit, toti l-au si perceput si l-au si inteles, iar argumentul clar si neclintit este ca in Romani 10:17 spune ca “Credinta vine in urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos. Deci din Fapte 16:31-33 reiese ca toti au fost destul de maturi ca sa inteleaga ce li se propovaduise si au crezut. Repet, ceea ce practica ortodocsii si tudoristii legat de botez, pentru ca de botez este vorba aici, ei practica lucruri nebiblice si astfel traiesc in neascultare de Dumnezeu, pentru ca ei boteaza copiii mici, prunci, iar pruncii nu pot sa creada si sa perceapa mesajul iertarii, al Evangheliei. Poate sunt multi nascuti din nou la tudoristi, dar cu privire la botez ei nu vor sa asculte de Cuvantul lui Dumnezeu ca sa boteze oamenii dupa ce ei cred si nu atunci cand sunt prunci. Apostolul Pavel spune clar in 1Corinteni 14:20 Fratilor, nu fiti copii la minte; ci la rautate fiti prunci; iar la minte fiti oameni mari.
Cuvantul “Crede” din Fapte 16:31, arata ca apostolii ca si in celelalte locuri, nu botezau oameni care nu credeau in Hristos. Deci botezul Biblic este in urma credintei si pocaintei tale in Domnul Hristos Isus.
Asta ne arata ca toti din familia temnicerului si toti din textele de mai sus au fost capabili sa auda Evanghelia si s-o creada, iar numai dupa aceea au fost botezati.Sa nu te minti sustinand ca atunci cand ai fost mic, altul a crezut pentru tine in Hristos, asa zisi, nasul sau nasa, precum ei au raspuns la intrebarea lui popa, ca daca se leapada de satana, tu automat esti apt pentru botez sau esti chiar crestin. Nu prietene, nu te minti ca asa ceva nu scrie in Biblie si tot ceea ce se face acolo este o minciuna a satanei. Si nu nasul sau nasa trebuie sa se lepede de satana ca tu sa fii botezat, ci tu in persoana trebuie sa te lepezi nu numai de satana, ci si de tine si de tot ceea ce nu este voia lui Dumnezeu, iar numai atunci prin credinta in Hristos si pocainta reala esti apt sa te botezi. Asta ce inseamna ca daca eu sunt credincios lui Dumnezeu eu pot sa iau in contul meu exprimarea cuiva de a crede in Hristos si automat acel om devine apt pentru botez? Nicidecum, ci fiecare om trebuie sa creada el insusi personal in Hristos, sa se pocaiasca si sa inteleaga Evanghelia.
Concluzie: cei care au fost botezati de prunci, acela nu este botez, ci este o baie in plus. Daca dupa tot ce am scris aici si dupa toate versetele si dovezile Biblice, ca asta am si cautat sa vorbesc din textele din Biblie, inca nu crezi ca botezul inaintea lui Dumnezeu este valabil numai si numai dupa ce ai crezut in Hristos si te-ai pocait, atunci tu nu esti crestin si nu vei fi niciodata in starea aceasta.
Cei care s-au botezat in bisericile Evanghelice ( baptisti, penticostali sau crestini dupa Evanghelie) si acum sunt in lume si traiesc dupa voia lor, urmand poftele inimii lor desfranate, sa nu credeti ca prin botez sunteti intrati in Rai sau ca ati avut cu adevarat un botez Biblic, ci uitati-va la vietile voastre si daca inima voastra nu vrea voia lui Dumnezeu si nu traieste zilnic dupa Cuvatul Lui, voi nu aveti cum sa fiti mantuiti. Botezul pe care l-ati facut este o clatire la firea voastra pamantesca. Ca firea pamanteasca sa nu mai fie, ea trebuie rastignita la cruce impreuna cu Hristos, prin credinta in El asa cum scrie in Romani 6:6-13. Vs. 6 “ Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului.”
Deci voi toti care v-ati botezat in biserici evanghelice si totusi nu sunteti mantuiti ati pus calul dupa caruta si beciul in pod. Pocaiti-va, credeti in DOMNUL HRISTOS si apoi botezati-va pe bune. Ma intreb cati din adunarile noastre sunt botezati si totusi nu sunt mantuti ? Oare ce asteapta acestia, o invitatie speciala ? Nu va inselati, uitati-va la vietile voastre, pocaiti-va si veniti la Hristos si apoi si numai apoi ar trebui sa va puneti intrebarea daca cu adevarat botezul pe care l-ati facut inainte de mantuire a fost biblic. In Romani 6:4 spune “Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua.”
Vreau sa va intreb, pe baza versetului citit, ati fost ingropati cu Hristos? Ati fost inviati la o noua viata aici cu Hristos? Daca nu, voi toti care ati fost botezati in bisericile Evanghelice si traiti in placerile lumii si ale satanei, nu aveti parte de Imparatia lui Dumnezeu.
In Galateni 3:27 spune asa: “Toti care ati fost botezati pentru Hristos v-ati imbracat cu Hristos.” Acum vreau sa va intreb, toti cei din adunarile Evanghelice care inca traiesc in poftele lor, care inca slujesc firii lor si care isi gasesc placerea in a practica orice altceva in afara de voia lui Dumnezeu, acestia care au fost botezati si traiesc subjugati de pacate si pofte, conform versetului din Galateni 3:27 sunt ei imbracati cu Hristos? Nu va mintiti si nu va inselati, pentru ca atunci cand Hristos mantuie pe cineva il si schimba, iar acel om avand natura Duhului Sfant tanjeste dupa voia lui Dumnezeu si dupa sfintenie.2. Cum se realizeaza botezul: prin scufundare, stropire sau turnare ?
Botezul Biblic si adevarat este prin scufundare. Priviti in Fapte 8:39 “Cand au iesit afara din apa, Duhul Domnului a rapit pe Filip, si famenul nu l-a mai vazut. In timp ce famenul isi vedea de drum, plin de bucurie.”
Iar in Matei 3:16 “De indata ce a fost botezat, Isus a iesit afara din apa.”Aceste doua pasaje ne arata ca botezul biblic trebuie realizat prin scufundare in apa si nu stropire sau turnare cu apa. Pentru ca dupa cum am citit in Fapte 8:39 si Matei 3:16, ei tocmai au iesit afara din apa. Cuvantul “iesit”ne arata ca cei botezati au iesit de sub scufundarea din apa nu de sub stropirea sau turnarea cu apa.
Stropirea sa face cu mainile sau alte obiecte de stropit, iar turnarea sa face cu cana sau un vas pentru turnat, lucruri nebiblice pe care multi le practica.
Botezul prin semnificatia lui din limba greaca, inseamna“a scufunda in apa”, nicidecum stropire sau turnare. Botezul prin insusi definitia lui este un act de imersiune in apa. Botezul ilustreaza identitatea crestinului cu moartea si invierea sa in Hristos la o noua viata. Romani 6:3-4.
Astfel botezul are doua actiuni Biblice:
1. Actiunea de scufundare in apa ilustreaza moartea si ingroparea crestinului impreuna cu Hristos fata de lume si pacat. Acum va intreb pe voi toti care inca sustineti ca ati murit impreuna cu Hristos, de ce mai cautati pacat si placerile poftelor voastre ? Oare acest lucru nu este o contradictie la trairea biblica a crestinului autentic ?
2. Actiunea de iesire din apa, ilustreaza invierea la o noua viata de ascultare si devotament fata de voia lui Dumnezeu. Ai fost inviat la o noua viata aici cu Hristos?Astfel botezul prin imersiune sau scufundare, este singura metoda Biblica de botez care ilustreaza moartea, ingroparea si invierea cu Hristos. Altii care practica botezul prin stropire sau turnare, acela nu este botez, ci alte practici din afara Bibliei. Aceste practici nu le gasim in Biblie, ci au inceput odata cu practicarea botezului nebiblic si pagan a copiilor mici, precum ca copilul sa nu se inece, doar il stropesc sau ii toarna putina apa pe cap. Lucruri care nu au de-a face cu Hristos, lucruri care sunt facute doar pentru bani, inselare, traditii, minciuni, lucruri pe care Biblia le condamna ca fiind dracesti. 1 Timotei 4:1 Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor,
2. abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor.Botezul prin scufundare, este modul biblic de botez, nu este cum cred unii o conditie pentru mantuire, ci este o expresie ca tu deja ai fost mantuit. Botezul este un act de ascultare si proclamare publica a credintei tale in Hristos si de indenditate cu El. Botezul exemplifica parasirea vietii vechi si explica schimbarea radicala a omului nascut din nou.
3. Contribuie botezul la iertarea de pacate ?
Dar poate unii zic, dar cu talharul de pe cruce cum este ? El a primit garantia ca este iertat si ca va intra in Rai direct de la Domnul Isus fara sa fie botezat. Asta inseamna ca botezul nu este necesar pentru mantuire, pentru ca niciun act omenesc nu iarta pacatele, ci Unul Divin prin Duhul Sfant. Talharul s-a pocait de pacate atunci cand a zis “Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre”si a si crezut in Hristos ca Domn, cand a zis “Doamne, adu-Ti aminte de mine, cand vei veni in Imparatia Ta!” Luca 23:41-43. Deci pentru iertarea de pacate este necesara o constientizare clara de pacate, o pocainta autentica de ele si de vechea viata si credinta in Domnul Isus Hristos ca Domn si Mantuitor. Nu actul botezului iarta pacatele asa cum pretind unii, ci dupa cum DUHUL SFANT a lasat pe paginile Scripturii aceaste randuri cu talharul de pe cruce, a fost lasat acest pasaj ca si celelalte pasaje, ca sa ne arate ca la iertarea de pacate nu contribuie botezul, ci numai DOMNUL HRISTOS. Propovaduirea Evangheliei si intelegerea ei este mai importanta decat botezul. Talharul nu a fost botezat in apa, dar totusi a fost mantuit de catre Hristos Domnul.
Dar daca talharul ar mai fi trait, cu siguranta ca Apostolii l-ar fi botezat si ca orice crestin nou nascut, el singur ar fi cerut asta prin rezultatul noii naturi, ca expresie a ascultarii si devotarii.
Deci botezul este un act de ascultare fata de Dumnezeu si nu un act de iertare de pacate precum spune si in 1 Petru 3:21”…botezul, care nu este o curatare de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus Hristos.Singurul care poate sa ierte pacatele este DOMNUL ISUS HRISTOS. Daca toti cei botezati de mici ar avea pacatele iertate precum sustin cei mai multi, de ce acestia continua in pacatele lor si traiesc departe de Dumnezeu ? Sangele Domnului Hristos ne curata de orice pacat, nu apa. Efeseni 1:7 In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau.
1Ioan 1:7 Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat.Cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 1:16 “Da, am mai botezat si casa lui Stefana; incolo, nu stiu sa mai fi botezat pe altcineva.
17. De fapt, Hristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia.” Deci Pavel a fost trimis nu sa boteze, ci sa propovaduiasca EVANGHELIA. Propovaduirea Evangheliei si intelegerea ei este mai importanta decat botezul in apa. Iertarea de pacate nu se realizeaza prin botez, ca altfel Pavel zicea ca era trimis sa boteze, ci iertarea de pacate este prin credinta in Evanghelia Domnului Hristos. Propovaduirea Evangheliei si increderea in ea este mai de pret decat botezul, dar botezul este un act de ascultare imediat dupa nasterea din nou. Toti cei care pretind ca prin Botezul in apa a copiilor mici este Biblica si ca acest act ii spala de pacate, ii rog ca sa mai citeasca odata Noul Testament si sa imi raspunda la o intrebare: unde gasiti asa ceva in Biblie? Daca nu este asa ceva, atunci pocaiti-va. Va este greu sa lasati ecumenismul? Va spun ca daca nu va pocaiti, lucrarea voastra va fi data pe fata in ziua Domnului Isus si focul o va testa si tot ceea ce ati practicat nebiblic mai ales ca ati fost avertizati si totusi ati continuat in ecumenismul vostru, va spun ca nu va bine de voi. 1 Corinteni 3:11 “Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Isus Hristos.
12. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie,
13. lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia.”
Daca botezul in apa a copiilor mici iarta pacatele, atunci Hristos Domnul este pus la acelasi nivel cu Botezul in apa si este exclus de a mai merge la El ca sa ne ierte pacatele, pentru ca voi sustineti ca prin Botezul in apa, pruncilor li se spala pacatele. Este fals si nu Botezul in apa ierta sau curata pacatele, ci numai Sangele lui Hristos si punct. Priviti 1 Petru 1:18 ”caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri,
19. ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana.1Petru 3:21…si anume botezul, care nu este o curatare de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus Hristos”
1Ioan 1:7 Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat.
9. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.Din nou Biblia a vorbit si sustine ca nu prin Botezul in apa sunt oamenii curatiti de pacate asa cum multe culte practica si sustine, ci ceea ce iarta pacatele este numai Sangele Divin a Domnului Hristos. In Galateni 6:15, Pavel spune un lucru atat de clar, sustinand ca nici un act omenesc nu contribuie la iertarea de pacate asa cum si talharul de pe cruce a fost iertat de Hristos Domnul fara botez. Priviti textul din Galateni 6:15 “Caci, in Hristos Isus, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur nu sunt nimic, ci a fi o faptura noua.”
Vedem in text ca nici un act omenesc si nici un act facut de mana omeneasca nu este nimic si nu conteaza la nimic, ci ceea ce este ceva in ochii lui Dumnezeu este numai a fi o faptura noua. Actele omenesti sunt facute de oameni, dar faptura noua este facuta de un act Divin prin Duhul Sfant in Numele Domnului Hristos Isus. Botezul este si el un act omenesc care este este valid si luat in considerare de Dumnezeu numai si numai dupa ce un om crede in Domnul Hristos si se pocaieste, altfel nu este Biblic dupa cum am vazut in toate textele si nu este luat in considerare. Va rog sa vedeti ce sustine Biblia nu ce sustin cultele. Daca ai fost nascut din nou intr-o adunare evanghelica in care se practica botezul copiilor mici, iti zic ca daca tu care citesti este nascut din nou prin Duhul Sfant si ai fost botezat de mic vezi ceea ce iti spune Biblia, boteazate matur si Biblic si lasa-i pe ceilalti care nu vor sa se pocaiasca cu privire la aceasta invatatura si tu dute sa ai partasie cu cei care il cauta pe Domnul Dumnezeu printr-o inima curata si o invatatura Biblica, nu ecumenismul lor. Fi ca unul care este in acest pasaj din Fapte 2:41 “Cei ce au primit propovaduirea lui au fost botezati; si, in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaugat aproape trei mii de suflete.
42. Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.”
Daca acestia dupa ce au primit EVANGHELIA si dupa ce au fost botezati in apa staruiau in invatatura apostolilor, atunci iti zic tie care esti nascut din nou si care totusi este botezat de mic, iti zic ca acestia care te-au botezat de mic cu privire la aceasta invatatura a botezului nu sunt Biblici si iti zic sa-l urmezi pe Domnul Hristos impreuna cu cei care stau in invatatura apostolilor clara sustinuta de Biblie, nu cum fac altii si sa te duci la liderii care boteaza copii de mici si sa ii confrunti cu Scriptura aratadu-le ca ceea ce practica ei nu este de la Dumnezeu si daca nu se vor pocai, tu dute sa ai partasie cu cei care sunt Biblici.
Cei nascuti din nou binenteles ca va trebui sa iasa din aceste culte care inca nu vor sa se pocaiasca de aceasta invatatura a botezului copiilor mici, ei va trebui sa iasa si sa se integreze intr-o adunare unde toate invataturile biblice se practica. Daca tu care esti nascut din nou continui sa ramai acolo unde se practica botezul in apa a copiilor mici, te faci partas cu ei la ceva nebiblic si nu cred ca vrei asta. Prin faptul ca stai si privesti la un act nebiblic facut in adunare, atunci inseamna ca tu dai acceptul la aceste lucruri si ca inchizi ochii la ceva nebiblic. Nu fi asa si nu fi nebiblic, ci vezi din nou ceea ce ne este clar scris. Repet, nu botezul in apa iarta si nu botezul in apa contribuie la iertarea de pacate, ci doar Domnul Isus Hristos, de aceea multi care sunt nascuti din nou sunt nascuti din nou de Domnul Hristos fara botezul in apa ca si talharul de pe cruce si acestia care sunteti nascuti din nou urmati-l pe Domnul Hristos in invatatura Lui nu in cultele care practica lucruri total opuse Bibliei.
Acestia care au fost nascuti din nou li se porunceste ca sa intre in apa si sa e boteze dupa nasterea din nou si sa nu mai ia in considerare botezul copiilor mici ca este nebiblic.4. Botezul trebuie realizat in public.
In cazul famenului din Fapte 8:36 ca si celor din Fapte 2:37, el singur cere sa fie botezat. Deci ceea ce invatam este ca cei care sunt nascuti din Duhul Sfant si cer botezul, sa si fie botezati. Trebuie sa le explicam oamenilor de ce sa fie botezati, dar este necesara cerinta lor pentru acest act. Duhul Sfant din omul mantuit, ii va spune credinciosului sa fie botezat. Deci orice om nascut din nou va tanji dupa botez inauntrul lui.Botezul este intrarea publica in biserica. Orice om nascut din nou deja face parte din Biserica lui Hristos, fara botez, dar cine l-ar cunoaste daca acest om nu ar veni sa faca acest lucru public, daca nu s-ar boteza? De aceea cerinta, porunca si indemnarea Domnului Hristos pentru orice om este ca dupa ce a primit DUHUL SFANT si a fost schimbat, acesta sa intre in apa botezului marturisind asta cu toata fiinta lui.
Botezul a avut loc in toate cazurile din Biblie, in public, ca sa aiba martori vazuti si nevazuti si ca sa slujeasca de marturie pentru Domnul Hristos. Deci orice botez trebuie realizat in public. Si poate unii zic, da dar, famenul din Fapte 8 ce martori vazuti a avut ? Priviti in versetul 28,29,30, aici spune ca acest famen era in car si citea din Isaia, deci in car nu era singur, pentru ca el citea si carul mergea, ci famenul avea slujitori si ne dam seama foarte clar de acest lucru din versetul 38 unde ne arata ca famenul “a poruncit ca sa stea carul”. Deci a poruncit celor din car, a poruncit slujitorilor lui, sa opreasca ca el sa fie botezat. Repet ca in toate cazurile, botezul este realizat in urma credintei si este facut in public, cu martori. De asemenea botezul Domnului Hristos a fost in public. Atunci cand vine Hristos sa fie botezat de Ioan, intrebarea este daca avea nevoie Hristos Domnul sa fie botezat de Ioan? Acest botez L-a facut cunoscut pe Hristos ca Mesia, ca Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii si totodata era cunoscut ca Unicul Fiu al lui Dumnezeu. Ioan 1:29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”
Asa cum acest botez L-a facut cunoscut pe Hristos, tot asa botezul face cunoscut pe orice om devenind public urmas si ucenic al Domnului Hristos.
Botezul era si este un act de ascultare. Din momentul in care te-ai unit cu Hristos primul lucru pe care trebuie sa-l comunici public, este intrarea in apa. Este una din ocaziile in care omul zice public “Doamne te ascult, te-am inteles si te urmez pana la sfarsitul vietii”. Dovada ascultarii este botezul, sfintenia si o traire in curatie.5. Cel nascut din Dumnezeu trebuie botezat in apa ?
S-ar putea acum ca unii sa citeasca acest articol, care nu au trecut inca prin apa botezului dar care totusi s-au unit cu Hristos prin credinta si pocainta. Voua va zic cu tarie sa urmati porunca Domnului Hristos si sa va botezati. Ascultati de Duhul Sfant care locuieste in voi. Repet, daca ati fost nascuti din Duhul Sfant si daca viata voastra a fost schimbata de Hristos Domnul, conform Bibliei ca act de ascultare si de dovedire publica ca sunteti impreuna cu ceilalti credinciosi, trebuie sa va botezati. Omul nascut din nou oricum este in Biserica lui Hristos, dar botezul il arata pe fata ca acest om nu mai tine cont decat de poruncile Domnului Hristos.
Daca Hristos te-a schimbat, la ce te mai gandesti ca sa intri in apa ? Daca viata ta acum ii apartine lui Hristos si ai Duhul Sfant, actul imediat al ascultarii este botezul.
Nu cei care doar zic cu gura ca sunt nascuti din nou trebuie botezati, ci cei care zic ca sunt nascuti din nou si traiesc pe baza la ceea ce sustin. Pentru ca multi din adunari sunt obisnuiti cu predici si mesaje si poate au sute de evanghelizari prezente, dar nu cei ce stiu Cuvantul sunt apti pentru botezul in apa prin scufundare, ci cei care stiu Cuvantul si-l implinesc in vietile lor ca stil de viata. Actul botezului este precedat dupa o intelegere clara a Evangheliei si o pocainta reala de viata veche.Pavel spune in 1Corinteni 1:17 “Hristos nu m-a trimis sa botez si sa propovaduiesc Evanghelia”.
Pavel ne comunica prin acest verset ca pentru el importanta era nu sa boteze cati mai multi pentru membrii sau alte scopuri, ci ca sa spuna Evanghelia, Mesajul prin care Tatal iarta pacatosii, ca toti sa fie mantuiti.Deci, daca tu care citesti nu ai fost botezat in apa si vrei sa fii botezat in curand, este realitatea ca Evanghelia a ajuns la inima ta. Botezul este o expresie exterioara a expresiei interioare care a avut loc deja la nasterea din nou.
Am ascultat multe marturii si am stat de vorba cu multi noi nascuti din nou si ei mi-au zis ca toate au mers bine in familiile lor pana cand au decis sa se boteze. Atunci cand familia lor au aflat ca ei vor sa se boteze, au inceput certurile si amenintarile ca daca vor face asa ceva, ba ii scot afara din casa, ba spun ca pocaitii le-au spalat creierul sau ca au innebunit. Dar m-am bucurat ca am vazut implinirea Bibliei. Domnul Hristos spune in Matei 10:34. Sa nu credeti ca am venit s-aduc pacea pe pamant; n-am venit sa aduc pacea, ci sabia.
35. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa si pe nora de soacra sa.
36. Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui.Nu ma mira nimic. Isus Domnul a adus dezbinare in familii prin faptul ca de exemplu intr-o familie de cinci persoane, doi au crezut in Hristos si IL urmeaza, iar ceilalti trei inca traiesc departe de EL astfel exista conflict acolo, asa cum spune Luca 12:51-53. De aceea chiar si in aceste momente sa ne rugam pentru fratii si surorile noastre care au scandal in casele lor pentru ca ei vor sa-L urmeze pe Domnul si in botez. Ce vreau sa scot in evidenta este ca daca un om este cu adevarat nascut din Duhul Sfant, pe acel om nimic nu il poate da inapoi niciodata. Dupa cum actul nasterii din nou este o delimitare clara de lume si o rupere fata de tot ce nu este voia lui Dumnezeu, ei bine actul botezului este o delimitare fizica ca de aici incolo tu esti cu adevarat in Biserica lui Hristos.
Vreau sa te incurajez frate si sora care inca nu esti botezat/a, iti zic frate si sora pentru ca daca cu adevarat esti nascut/a din nou cu toate ca nu esti botezat/a conform Bibliei esti frate si sora cu mine si cu toti care au fost schimbati de Hristos, vreau sa te incurajez sa te rogi si sa citesti Faptele Apostolilor din Biblie si sa te gandesti serios la a face acest act al ascultarii, botezul. Daca ai fost unit cu Hristos prin credinta, marturiseste asta in apa botezului, marturiseste pentru slava lui Hristos, pentru bucuria fratilor si a cerului intreg conform Luca 15:7 ”Tot asa, va spun ca va fi mai multa bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de oameni neprihaniti care n-au nevoie de pocainta.”
Daca esti al lui Hristos dovedeste ascultare fata de EL si implineste Iacov 1:17 unde zice sa fim implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori inselandu-ne singuri. Boteaza-te, dar nu oriunde, ci acolo unde Biserica este vie pentru DOMNUL HRISTOS, acolo unde Hristos este inaltat ca Domn si Dumnezeu Atotputernic, acolo unde invatatura se bazeaza pe Invatatura Unica si Sanatoasa a Domnului Hristos, acolo unde TATAL FIUL SI DUHUL SFANT Domneste.
6. In Numele cui se face botezul ?
Chiar la inceput vreau sa zic conform Bibliei ca botezul Biblic si valid inaintea lui Dumnezeu ESTE facut in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Repet, botezul biblic si valid inaintea lui Dumnezeu ESTE facut in Numele Tatalui, al Fiulul si al Duhului Sfant si NU doar in Numele lui Isus. Deci toti cei care au fost botezati diferit fata de porunca lui Hristos din Matei 28:19 au un botez nebiblic.
Stand de vorba cu multi oameni, cautand sa-i indrum spre Invatatura Sanatoasa a Evangheliei Domnului Hristos, am vazut diferiti oameni care cred si sustin ca botezul trebuie realizat in Numele Domnului Isus si nu dupa cum este clar scris in Matei 28:19, in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Inca de la inceput vreau sa spun apasat ca acesti oameni nu au dreptate si ca s-au abatut de la Scriptura, astfel au interpretat cuvintele lui Luca care a scris Faptele Apostolilor, crezand ei ca botezul se realizeaza doar in Numele lui Isus si nu in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Ei bine tot apasat spun ca Botezul Biblic a fost, este si va fi realizat mereu si mereu de Biserica lui Hristos in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant si acest lucru vreau sa-l dovedesc cu Biblia. Acum cu acestea spuse, haideti sa ne uitam clar de ce acesti oameni cauta sa intoarca pe unii de la adevar, crezand ca ei au dreptate. Mereu pe unde merg le zic la toti sa citeasca Biblia pana curge din ei Evanghelia, pentru ca astfel vom cunoaste clar toate lucrurile, astfel putem ajunge la toata cunostinta Domnului Hristos si astfel putem interpreta un text mereu si mereu in lumina altor texte, nu cum altii interpreteaza dupa parerile liderilor lor sau ale constiintei lor nebiblice.
Ei bine vreau sa pun intrebarea clar, de ce Luca in toata cartea Faptele Apostolilor, descrie ca toti au fost botezati in Numele lui Isus si nu in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant ?
Toti cei care sustin botezul in Numele lui Isus ca fiind biblic, spun ca nicaieri in biserica primara nu gasim botezul in Numele TATALUI, al FIULUI si al DUHULUI SFANT decat numai in Numele lui ISUS. Din nou spun ca acestia nu au dreptate si priviti de ce.
Dupa inviere si inainte de inaltare, cum a poruncit Hristos ca oamenii sa fie botezati ? Priviti versetul din Matei 28:19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.Daca, dupa inaltarea Domnului Hristos am fi intrebat apostolii, cum se realizeaza botezul, cu siguranta ca ei ne-ar fi spus in Numele TATALUI, al FIULUI si al DUHULUI SFANT. Clar. Deci acesta era botezul lui Isus in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. De ce spun ca acesta era botezul lui Isus ? Pentru ca cu acest botez a poruncit El ca toti sa fie botezati. Ba mai mult in Ioan 3:22 si Ioan 4:1-2 ucenicii lui ISUS urmand porunca Lui, botezau oamenii. Ar fi absurd sa credem ca in Ioan capitolul 3 si capitolul 4 apostolii botezau doar in Numele lui ISUS, iar dupa, insusi Domnul ISUS sa vina si sa dea porunca din Matei 28:19 ca toti sa fie botezati in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Interesant, nu?
Un alt motiv pentru care botezul in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant este biblic si adevarat, este ca la botezul lui Hristos Trinitatea a fost prezenta, deci la orice botez Trinitatea trebuie mentionata. La botezul lui Hristos, TATAL a vorbit din ceruri, FIUL era botezat in apa si DUHUL SFANT a venit in chip de porumbel.
William MacDonald spunea asa: “Cuvintele “ botezati-i in Numele TATALUI, al FIULUI si al DUHULUI SFANT este responsabilitatea trimisilor lui Hristos de a propovadui botezul si de a face demersuri pentru ca acesta sa fie acceptat ca o porunca ce trebuie indeplinita. In cadrul botezului credinciosilor, crestinii se indentifica public cu Dumnezeirea Trinitara. Ei recunosc ca Dumnezeu este Tatal lor, ca Isus Hristos este Domnul si Mantuitorul lor si ca Duhul Sfant este cel care locuieste inauntrul lor, le da putere si-i invata. In versetul 19 din Matei 28substantivul “Numele” este la singular. Deci un singur nume sau esenta, dar trei Persoane – TATAL, FIUL SI DUHUL SFANT.”Odata ce am stabiliat asta, de ce Luca in toata cartea Faptele Apostolilor a scris ca toti au fost botezati in Numele lui Isus ? Pun din nou intrebarea, care este botezul lui Isus? Raspunsul clar este cel din Matei 28:19, in Numele TATALUI, al FIULUI si al DUHULUI SFANT.
Mai am o intrebare, pana la Isus, toti iudeii cu ce botez erau ei obisnuiti? Raspunsul este cu botezul lui Ioan precum citim in Ioan 1:33 “Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.”Si Fapte 13:24 Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.
Deci , unul dintre motivele pentru care Luca descrie in Faptele Apostolilor ca toti au fost botezati in Numele lui Isus este ca sa faca distinctie clara dintre botezul lui Ioan care era spre pocainta si botezul lui Isus care era realizat ucenicilor Sai in Numele Tatalui, al Fiului si Duhului Sfant. Repet, motivul pentru care Luca ii scrie lui Teofil si nu numai, ci la toti iudeii si neamurilor, este ca sa faca distinctie clara dintre botezul lui Ioan si botezul lui Isus. Deci ori de cate ori citim in Faptele Apostolilor ca toti au fost botezati de apostoli in Numele lui Isus, de fapt ei au fost botezati in Numele TATALUI, al FIULUI si al DUHULUI SFANT, asa cum Hristos le-a poruncit apostolilor, mentionand Trinitatea in actul botezului.
Acum vreau sa scot in evidenta ceva important, chiar foarte important. Cuvantul “Apostol” inseamna cel care a umblat cu Hristos si a primit Invatatura Lui direct, gura catre gura. Insarcinarea Apostolilor de catre Hristos a fost mereu si mereu ca ei sa duca Invatatura Sanatoasa a Lui la toti, motiv pentru care chiar il vedem pe Pavel in epistolele lui unde spune apasat ca toti sa se tina de Invatatura Sanatoasa. Il vedem pe Ioan in epistolele lui ca scrie acelasi lucru si pe Petru la fel. Acum dragii mei, cu aceste lucruri spuse, credeti voi ca Apostolii lui Hristos au gresit facand un botez doar in Numele lui Isus si nementionand in timpul actului botezului Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant? Nu, nu, nu. Apostolii Domnului Hristos niciodata nu au gresit, ci ei au botezat pe toti asa cum Isus Domnul le-a poruncit in Matei 28:19. Ei mereu au stiut ce au de facut, mereu erau calauziti si plini de DUHUL SFANT si mereu au scris epistole clare. Asa ca ei au botezat pe toti oamenii in Numele TATALUI, al FIULUI si al DUHULUI SFANT, dar Luca descrie evenimentele din FAPTE ca toti au fost botezati in Numele lui Isus stiind ca toti deja stiau ca botezul lui ISUS era cel din Matei 28:19 (in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant) si astfel facand distintie clara dintre botezul lui Ioan si al lui Isus.
William MacDonald spunea urmatoarele: “Luca unde scrie in Fapte 8:16, 10:48, 19:5, ca toti au fost botezati in Numele lui ISUS, asta nu inseamna ca exista vreo deosebire fata de botezul in Numele TATALUI, al FIULUI si DUHULUI SFANT. Luca nu consemneaza o formula ce se folosea, ci pur si simplu reda un fapt istoric. Toti credinciosii adevarati declara bucurosi loialitatea lor fata de unitatea cu Sfanta Treime.”7. Botezul nu este un legamant, ci un act de ascultare.
Pe unde am umblat am auzit pe multi care spun ca au facut legamant cu Domnul in apa botezului sau ca se pregatesc sa faca legamant cu Domnul in apa botezului. Aceasta afirmatie este nebiblica si nu are niciun suport biblic, precum botezul este un legamant. Nicaieri nu gasim in Biblie asa ceva si toti care sustin acest lucru o fac unii din nestiinta, iar altii din invatarea incorecta din adunarile lor.Legamantul biblic si adevarat nu este in actul botezului. Priviti la ce legamant se refera Dumnezeu cand vorbeste despre un legamant intre El si om. Ieremia 31:31 “Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legamant nou.
32. Nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana sa-i scot din tara Egiptului, legamant pe care l-au calcat, macar ca aveam drepturi de sot asupra lor, zice Domnul.
33. Ci iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel dupa zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea inauntrul lor, o voi scrie in inima lor; si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.”Ca sa vedem clar la ce legamant se refera, priviti textul din Matei 26:27 “Apoi a luat un pahar si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicand: Beti toti din el;
28. caci acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou, care se varsa pentru multi, spre iertarea pacatelor.”Deci, cand Dumnezeu se refera la un legamant intre El si om, la ce se refera? Clar la Legamantul facut in Sangele Domnului Isus Hristos. Legamantul de pace intre Dumnezeu si om, legamantul de iertare al lui Dumnezeu pentru om care este facut in Sangele Domnului Isus Hristos.
Romani 5:9 “Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu.”1 Corinteni 11:25 “Tot astfel, dupa Cina, a luat paharul si a zis: “Acest pahar este legamantul cel nou in sangele Meu; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de cate ori veti bea din el.”
Evrei 8:6 “Dar, acum, Hristos a capatat o slujba cu atat mai inalta cu cat legamantul al carui mijlocitor este El, e mai bun, caci este asezat pe fagaduinte mai bune.”
Deci, botezul nu e un legamant, ci este doar un act de ascultare. Legamantul este in Sangele Domnului Isus Hristos. Deci toti cei care au fost nascuti din nou, din Duhul Sfant si au fost schimbati din starea de pacat in voia lui Dumnezeu, ei de fapt au intrat in legamantul lui Dumnezeu prin Sangele Domnului Hristos. Talharul de pe cruce care nu a fost botezat in apa, el intrase in legamant prin Sangele Domnului Hristos intre el si Dumnezeu atunci cand s-a pocait si a crezut in Domnul.
Nu mai spuneti ca botezul este un legamant, ci spuneti ca in urma pocaintei si credintei voastre in Domnul Isus Hristos, ati intrat in Legamantul lui Dumnezeu facut in Sangele Domnului Hristos si vreti sa va botezati urmand porunca Lui.Astfel, inchei urmand si proclamand cuvintele Apostolului Pavel din Efeseni 4:5 “Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.”
Te intreb:
Tu IL ai pe acest DOMN in viata ta ? Tu ai aceasta singura si adevarata CREDINTA in viata ta ? Tu ai acest singur BOTEZ adevarat in viata ta ?
Domnul Isus Hristos sa ne dea intelepciune si sa urmam Cuvantul lui fara compromis.Pentru o amanuntita descriere a botezului in apa ascultati predica de mai jos:
http://www.faracompromis.ro/alin-lolos-totul-despre-botezul-nou-testamental-in-apa/Lucrurile dracesti, firesti si lumesti precum curvia, preacurvia, pornografia, autosatisfacerea, homosexualitatea sau altceva de felul acesta
Efeseni 5:3 Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.
Daca ne uitam in Biblie la spusele Domnului Isus Hristos si la scrierile apostolilor, vedem niste liste de pacate pe care ei le insira, dar mereu si mereu in capul acestor liste, vedem ca sunt mentionate aceste doua pacate: curvia si preacurvia, iar despre acestea vreau sa vorbesc acum.
Familii intregi s-au destramat din cauza acestor lucruri si multi sunt inrobiti de pofta trupului, care se manifesta prin pornografie, curvie, preacurvie, autosatisfacere si tot felul de lucruri scarboase, pe care Dumnezeu le numeste uraciuni.
Multi sunt inrobiti de aceste vicii, iar unii chiar sustin ca aceste lucruri scarboase pe care Dumnezeu le pedepseste, sunt normale zic ei si fac parte din viata omului, dar e fals. Dumnezeu a lasat relatiile intime doar in casatorie sub autoritatea si protectia Lui, dar diavolul ii minte pe oameni ca mai inainte sa se casatoreasca, oamenii trebuie sa vada daca sunt compatibili si in acest domeniu si cei mai multi traiesc in curvie si mintiti sau inselandu-se singuri. Altii sunt atat de inrobiti de aceste pofte, ca inabusa adevarul si isi urmeaza instinctele dracesti si pamantesti pentru a-si realiza placerea care bineinteles, daca nu se intorc de la calea lor, ajung in pedeapsa lui Dumnezeu.
Dumnezeu spune clar in Evrei 13:4 Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.Vreau sa mentionez ca in spatele acestor vicii sunt demoni si duhuri necurate care influenteaza oamenii sau ii poseda in a urma destrabalarile lor.
Motivul pentru care oamenii nemantuiti nu pot sa iasa din aceste inrobiri, este pentru ca pe langa faptul ca nici nu isi doresc sa se lase de aceste spurcaciuni, pentru ca nu vad realitatea Bibliei, ei sunt incatusati si tinuti legati, rezultand ceea ce DOMNUL ISUS HRISTOS a zis clar in Ioan 8:34 „Adevărat, adevărat vă spun, le-a răspuns Isus, că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului”.
Toti cei care nu sunt mantuiti, sunt sclavi acestor lucruri: curviei, preacurviei, imaginilor indecente, filmelor si poftelor scarboase de care ne este si rusine sa le mentionam, asa cum Apostolul Pavel zice in Efeseni 5:11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.Daca ne uitam la televizor, ceea ce nu recomand, tot ceea ce vedem sunt reclame cu femei indecente, faze cu dorinte aprinse dupa trupurile altora si locuri unde se practica si se incurajeaza practicarea acestor nelegiuiri. Toti care se uita la filme sau emisiuni de divertisment, sunt intinati, supusi si subjugati acestor lucrari demonice.
Vreau sa vorbesc foarte clar, fie ca unii cred sau nu, in lume este aceasta lupta intre lumina si intuneric. Totul se rezuma la aceste lucruri. Unii traiesc in lumina si au fost scosi din sclavia si subjugarea pacatelor, iar altii, cei mai multi sunt inca acolo, legati de tot felul de vicii si pofte. Aceste dezlantuiri precum curvia si preacurvia, se extind cel mai mult seara, atunci cand in amurg tarziu, toti vor sa profite dupa trupul altuia. ( cluburi, puburi, filme, emisiuni, petreceri).
Vreau sa vorbesc clar ce inseamna aceste lucruri si care este prezentul si viitorul celor care practica aceste pacate:
Curvia = toti cei ce au intretinut sau intretin relatii intime inainte de casatorie.
Preacurvia = toti cei care sunt casatoriti si intretin relatii intime cu alte persoane care nu sunt partenerii lor de viata.
In aceste categorii intra si autosatisfacerea si homosexualitatea, care sunt pacate inaintea lui Dumnezeu. 1 Corinteni 6:9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
10. nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.Prezentul celor care le practica este ca ei sunt orbi, pentru ca nu vad pedeapsa lui Dumnezeu si nici nu le pasa, iar rezultatul lor este iadul vesnic al lui Dumnezeu, daca nu se pocaiesc si nu se intorc de la calea lor la voia DOMNULUI ISUS HRISTOS. Singurul mod in care omul poate iesi din aceste vicii demonice, este numai si numai prin SANGELE DOMNULUI ISUS HRISTOS, printr-o pocainta reala si autentica inaintea lui Dumnezeu, prin credinta in DOMNUL ISUS HRISTOS. Nimeni nu poate sa iasa din aceste lanturi demonice, decat doar prin ajutorul DOMNULUI ISUS HRISTOS.
Vreau sa mentionez ceva foarte clar si adevarat: toti cei care sunt nascuti din DUHUL SFANT, adica toti cei care sunt innointi de insusi Dumnezeu, prin credinta in DOMNUL ISUS HRISTOS, nu mai practica aceste lucruri, ci sunt liberi si sfinti prin Sangele DOMNULUI ISUS HRISTOS. Mentionez asta pentru ca multi se cred crestini, dar sunt inrobiti de aceste pacate si ei nu sunt adevaratii crestini sau ucenici ai DOMNULUI ISUS HRISTOS, ci doar aceia care sunt liberi de a nu mai practica aceste lucruri sunt adevaratii ucenici ai MANTUITORULUI, cei care sunt schimbati de EL. Deci numai prin HRISTOS DOMNUL omul poate sa devina liber cu adevarat.Sustin ca am vorbit cu multi oameni si mai ales tineri care se cred crestini si sunt inca inrobiti de pornografie sau autosatisfacere, de curvie sau pornografie, ceea ce conform Bibliei, ei nu pot sa ajunga in Imparatia lui Dumnezeu, daca vor continua in aceste lucrari demonice. Omul nascut din nou, are biruinta asupra oricarui pacat. Priviti ce spune DOMNUL DUMNEZEU in 1 Ioan 5:4 …pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.
Dupa nasterea din nou, omul se lupta si poate aparent inca este biruit de unele obiceiuri, dar un lucru stim sigur conform Bibliei, ca omul nascut din nou, nu mai poate sa traiasca in vechile lui pacate si vicii, ci curand si repede el este liber de sub puterea pacatului, de sub puterea oricarei pofte, astfel in el regenerarea prin DUHUL SFANT isi face aparitia, facand omul sa traiasca liber de orice pacat. 1Ioan 3:9 Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
Daca nu esti liber de orice pacat si de aceste pacate care le-am mentionat mai sus, daca nu le urasti si inca iti gasesti placerea in ele, atunci va trebui sa iti pui mari semne de intrebare daca cu adevarat esti al lui DUMNEZEU si nascut din nou prin DUHUL SFANT in Numele DOMNULUI ISUS HRISTOS. Pentru ca toti cei schimbati de EL nu mai traiesc in pacat ca stil de viata, ci lupta impotriva pacatului.
Conform spuselor DOMNULUI ISUS HRISTOS preacurvia nu este doar atunci cand intretii relatii intime in afara casatoriei, ci si atunci cand te uiti la o femeie si o poftesti in inima ta. Matei 5:27 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.”
28. Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.Acum vedem ca problema omului este nu pentru ca nu se abtine de la aceste pacate, pentru ca nu se poate sa se lase de ele si nici nu vrea ca este inrobit, ci problema omului este interiorul lui, inima lui din care ies toate aceste lucruri. Marcu 6:21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
22. furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
23. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”Numai printr-o interventie a DOMNULUI ISUS HRISTOS, este lucrarea exclusiv a Lui pentru a scoate inima rea si s-o inlocuiasca cu o inima noua, sensibila, numai asa omul poate sa fie schimbat si iertat si aceasta se realizeaza numai pe baza EVANGHELIEI, prin pocainta si credinta REALA in ISUS HRISTOS DOMNUL.
Toti cei care sustin ca s-au intalnit cu DOMNUL ISUS HRISTOS sau toti cei care zic ca au DUHUL SFANT si inca traiesc in aceste pacate: autosatisfacere, pornografie, curvie, preacurvie, pofte, homosexualitate si tot felul de lucruri demonice si firesti ca acestea, toti acestia mint sau se insala ca sunt crestini, pentru ca acolo unde este cu adevarat DOMNUL ISUS HRISTOS este Sfintenie. Nu va inselati…
Romani 1:26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;
27. tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
32. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.2 Corinteni 3:16 Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.
17. Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertarea.Una din practicile unor zisi crestini, este ca intra in relatii de prietenie unii cu altii inspre casatorie, in care ei se saruta, se ating si au in imaginatia lor si in subconstientul lor tot felul de lucruri intinate si pacate. Acestia nu pot trai in curatie, pentru ca Biblia spune clar, ca numai si numai dupa casatorie ai dreptul sa-ti atingi si sa-ti saruti jumatatea. Dar acestia pe langa faptul ca se injuga la un jug nepotrivit si aduc astfel pedeapsa lui Dumnezeu peste ei si nu binecuvantarea, pe langa faptul ca se impotrivesc adevarului, ei isi mai dau si scuze ca sa traiasca in felul acesta, iar altii sunt atat de prinsi in capcana ca nu vor sa se rupa unul de altul, dand scuza ca nu vor sa sufere. Vreau sa va zic clar si foarte serios, DOMNUL ISUS HRISTOS zice asa: Luca 9:23 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
Luca 14:33. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
Astfel relatiile inspre casatorie trebuie sa fie curate si in cinste, prin ascultare fata de Dumnezeu, altfel nu va mirati ca va certati, ca nu va intelegeti sau poate chiar va despartiti.2Corinteni 6:17 De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.
18. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”Acum daca ma intrebati, putem sa fim iertati si sa fim schimbati ? Mai este vreo sansa pentru noi ? Va zic clar ca este sansa, dar cei care zic ca au incercat sa se pocaiasca si nu reusesc, vreau sa va zic ca acestia nu vor sa se pocaiasca, ci folosesc aceasta scuza ca sa-L invinuiasca pe Dumnezeu, precum ei au incercat dar nu se poate, astfel dau scuza peste scuza, cand de fapt ei nu isi doresc cu adevarat schimbarea si trairea dupa voia lui Dumnezeu. Va zic, ca daca vreti iertarea si schimbarea autentica pe care Dumnezeu o da prin DUHUL SFANT in Numele DOMNULUI ISUS HRISTOS, veti putea numai daca credeti cu adevarat in HRISTOS DOMNUL si in jertfa Lui de la cruce si daca va pocaiti. Altfel este imposibil si veti ramane robi ai acestor lucruri demonice care vor fi aruncate in iadul vesnic impreuna cu cei ce le practica. Celor care zic ca ei cred in HRISTOS, dar nu vor sa se pocaiasca, le zic ca DOMNUL ISUS HRISTOS a zis clar in Marcu 1:15 El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”
Deci celor care zic ca ei cred in HRISTOS DOMNUL, dar nu se pocaiesc, le zic doua lucruri:
1. Voi vreti sa slujiti altui HRISTOS, nu Celui din Biblie si nu Celui ATOTPUTERNIC si SFANT, Creatorul tuturor lucrurilor care se vad si care nu se vad.
2. Va zic ca Acest HRISTOS ISUS care ne-a schimbat pe multi dintre noi si care ne-a scos din robia pacatelor, care ne-a iertat si ne-a innoit, EL este DOMN si MANTUITOR. Este Domn, pentru ca EL Stapaneste peste tot si daca nu ti-ai pus viata sub autoritatea Lui si nu asculti de cuvintele Lui, nu poti sa zici ca esti ucenicul Lui. Este MANTUITOR pentru ca EL SALVEAZA omul din pedeapsa vesnica si din inrobirile pacatelor, pedeapsa care este manifestata de Dreptatea si Judecata lui Dumnezeu impotriva pacatosului.Fapte 5:31 Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.
Daca EL nu este pentru tine DOMN si MANTUITOR IN TERMENII BIBLIEI, nu esti iertat, inca esti mort in pacatele tale si daca nu te pocaiesti prin credinta in HRISTOS DOMNUL, tot ceea ce ramane pentru tine este asteptarea pronuntarii sentintei. Ori traiesti in lumina – ori in intuneric, ori esti liber de vicii si traiesti in voia lui Dumnezeu – ori esti rob al pacatelor si esti manat de duhuri necurate si intarituri demonice. Matei 6:24Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.
E HAR si Dumnezeu este Bun, veniti la EL si lasati-va de pacate, veniti si beti din HRISTOS DOMNUL, credeti in EL, credeti in ceea ce EL a platit la cruce, prin faptul ca EL a fost zdrobit de Dreptatea TATALUI CERESC, ca tu sa poti fi iertat, schimbat si sfintit prin SANGELE DOMNULUI ISUS HRISTOS si inviat la o noua viata prin DUHUL SFANT, traind o viata cu adevarat in voia lui Dumnezeu.
Romani 2:4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
5. Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6. care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.Pe langa faptul ca cei din lume traiesc sub stapanirea acestor pacate dracesti si pamantesti, firesti si in vrajmasie cu Dumnezeu, multi din cei care au fost expusi la EVANGHELIE inca traiesc trantiti, omorati de aceste nelegiuri si pofte. Acesti oameni au pus armele jos si se lasa calauziti de aceste vicii care duc la pedeapsa. Tot ce va pot zice este sa luptati si sa veniti la DOMNUL ISUS HRISTOS cu adevarat si nu va inselati ca sunteti crestini, dar nici sa nu va inselati ca voi nu puteti iesi din aceasta stare, pentru ca puteti, daca multi dintre noi am putut, daca Pavel a zis in Filipeni 4:13 “Pot totul în Hristos care mă întăreşte”, inseamna ca se poate, numai veniti la DOMNUL ISUS HRISTOS si credeti in EL, pocati-va si nu va mai lasati tarati in poftele in care traiati altadata. 1 Petru 4:1 Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul;
2. pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.
3. Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.Vreau sa vedeti clar, ceea ce Biblia spune despre aceste pacate:
2Petru 2:2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
4. Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
9. înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:
10. mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile,
12. Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor
13. şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi.
14. Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!
17. Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.Vedem ca prin aceste pacate: curvia si preacurvia, poftele si dorintele pamantesti, poporul Israel a cazut rau si Dumnezeu i-a pedepsit amarnic:
1Corinteni 10:5 Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu.
6. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.
7. Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.”
8. Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.
9. Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi.
10. Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de nimicitorul.
11. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.
12. Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.De ce zice ca “ cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” ? Pentru ca suntem slabi si supusi ispitelor, pentru ca avem trupuri nerascumparate, de aceea trebuie sa stam tari in DOMNUL ISUS HRISTOS si in INVATATURA SANATOASA, sa ne indemnam unii pe altii sa veghem si sa fim treji, sa ne purtam aspru cu trupurile noastre pentru ca sa putem sa le tinem in stapanire, fara sa ne dam scuze sau fara a carti, dar numai prin DUHUL SFANT, ca numai prin EL putem sa omoram faptele trupului. Coloseni 3:5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.Romani 8:12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
13. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.Un lucru stim clar conform Bibliei, ca toti cei care au fost schimbati de HRISTOS ISUS DOMNUL, nu se mai incurca cu treburile vietii si nu mai persista in pacatele pe care odinioara le practica, nu se potrivesc lumii, ci sunt innoiti dupa Chipul si Asemanarea DOMNULUI ISUS HRISTOS. Cei nascuti din DUHUL SFANT biruiesc si au biruinta asupra oricarui lucru si oricarei ispite si ei nu mai tanjesc dupa poftele trupului, ci dupa voia lui Dumnezeu, calauziti de DUHUL SFANT.
Inchei si va spun sa mergem la MIRELE NOSTRU ISUS HRISTOS, DOMNUL oricarei stapaniri, sa credem in EL, sa ne pocaim, pentru ca in EL si exclusiv numai prin EL avem curatarea noastra prin SANGELE LUI CEL SFANT de orice intinaciune a carnii, ca sa putem trai frumos ca in timpul zilei, asa cum PAVEL zicea, neintinati in mijlocul acestui neam ticalos in care noi cei schimbati si iertati de HRISTOS DOMNUL sa stralucim ca lumini vii pentru Imparatia lui Dumnezeu, tinand sus CUVANTUL EVANGHELIEI DOMNULUI ISUS HRISTOS.
Romani 13:12 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.
13. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;
14. ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.Filipeni 2:15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16. ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.Pentru ca locuim intr-un popor cu buze si ganduri necurate, noi sa ne sfintim vietile si sa fim cu adevarat neintinati, stiind ca in Apocalipsa 19:27 scrie asa: “Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului.”
Domnul Isus Hristos sa ne ajute sa traim curati si sfinti, din EL, prin EL si pentru EL. A Lui sa fie Gloria, Slava, Cinstea, in vecii vecilor ! Amin.
Efeseni 5:3 Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.
Efeseni 6:24 Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie. Amin.
Iadul Vesnic
Toti crestinii adevarati sunt fericiti si sunt liberi de mania lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu ne-a dat HAR prin faptul ca HRISTOS a fost zdrobit de MANIA TATALUI CA Noi SA FIM LIBERI DE MANIA LUI. Isaia 53:10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
La multi nu le place ce aud, dar priviti ce spune chiar PAVEL :
Romani 5:1 Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
9. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
11. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
Acum vreau sa va intreb, la ce impacare se refera aici ? Dumnezeu nu ne putea accepta langa EL daca nu rezolva mai intai problema pacatului, problema platii pacatului nostru vesnic, care era iadul vesnic, de aceea L-a trimis pe HRISTOSUL Cel vesnic, ca sa sustina Dreptatea MANIEI VESNICE la cruce, astfel Hristos Domnul SA NE POATA ELIBERA DE MANIA VIITOARE. 1Tesaloniceni 1:10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.
Priviti chiar si in Ioan 3:36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”
Dragilor Dumnezeu isi dezlantuie Dreptatea Lui impotriva pacatosului neiertat care nu L-a vrut pe El, de ce ? Pentru ca El este rau ? Nu dragilor, ci pentru ca EL este Drept si Sfant si noi deja suntem rai, nascuti in pacat si practicam pacatul. Dar uitati-va la Harul lui Dumnezeu, har si un dar care nimeni nu IL merita, harul care ni-L arata pe HRISTOS DOMNUL zdrobit de Dreptatea Tatalui pentru noi, ca noi sa fim cu adevarati IMPACATI CU DUMNEZEU prin HRISTOS.
Nu uitati ca Acest Dumnezeu pe care multi nu-L concep DREPT si Sfant, a omorat toata omenirea prin potop, inecati. Acum nu vreau sa priviti imediat partea vostra egosita si sa ziceti ” Dumnezeu este rau” sau ”nu vrem un astfel de Dumnezeu”, ci priviti faptul ca Dreptatea si Sfintenia lui Dumnezeu are o repulsie asupra pacatosului neschimbat incat totul in jur se va spulbera Apocalipsa 6:16 Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului;
Ei bine, priviti ce spune Petru in 2 Petru 3:7 Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.
Acum poate va intrebati, unde mai este scaparea si unde mai este fericirea si Vestea Buna ? EXACT ASTA VREAU SA VA ARAT, ca Vestea Buna este in HRISTOS care a platit plata pacatului nostru la cruce, numai prin El si numai cum zice El vom fi izbaviti de DREPTATEA LUI Dumnezeu care va venii peste toti cei nelegiuiti. ESTE CA SI CU SANGELE DIN Exodul 12, sangele de pe usiori usilor, care i-au izbavit pe evrei de moarte, de urgia si plaga a zecea. Exodul 12:12 În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul.
13. Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.
Aici Dumnezeu face referire la SANGELE LUI HRISTOS, care numai prin Mielul care rIdica pacatul lumii suntem izbaviti de Dreptatea MANIEI LUI DUMNEZEU.
Ei bine totul din Vechiul Testamant ne arata ca Dumnezeu este Drept, Sfant dar si plin de Har prin faptuL ca se indura de noi, in HRISTOS care a platit plata pacatelor noastre. Asta trebuie sa ne faca sa ne plecam inaintea Lui, sa ne smerim constienti ca nu meritam decat iadul si mania Lui, sa ne pocaim, SA ACCEPTAM HARUL LUI DUMNEZEU PRIN CREDINTA IN HRISTOS DOMNUL si sa traim cu pasiune pentru EL, pasiune care este izvorata din Harul nemarginit al TATALUI CERESC, din Dragostea Lui, ca El a patit totul in Hristos Domnul in trupul Lui pe lemn.
Pentru inceput vreau sa spun ce este EVANGHELIA, pentru ca multi nu stiu ceea ce inseamna Evanghelia si multi fac parte din culte care nu se bazeaza pe Scriptura, ci pe alte scrieri sau invataturi ale dracilor precum spune in 1 Timotei 4:1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2. abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.
2 Ioan 1:8 Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.
9. Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.
10. Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”EVANGHELIA este mila lui Dumnezeu prin care El care este Drept si Sfant iarta pacatosul prin DOMNUL ISUS HRISTOS pe care L-a zdrobit la cruce. Evanghelia este Mesajul Glorios al Domnului Hristos Isus, este vestea buna si speranta omului pacatos si nelegiuit. Nu este o alta cale spre iertarea pacatelor decat plata pe care a facut-o HRISTOS DOMNUL inaintea TATALUI CERESC.
Pentru ca sunt atat de multe pareri impartite si false cu privire la iad, vreau in lumina Scripturii sa va scriu ceea ce este iadul vesnic si ce cuprinde aceasta invatatura.
Vreau sa mentionez ca daca cineva care citeste Biblia nu crede cuvant cu cuvant exact ceea ce este scris, nu este crestin si ma tem pentru trairea si invatatura lui. Cei mai multi sunt intr-o invatatura falsa, eretica si ei zic ca sunt bine, dar haideti sa mai dovedim inca o data acest lucru.
Vreau sa va scriu aproximativ toate versetele care cuprind faptul ca iadul este vesnic si cum acesta reprezinta flacara dreptatii lui Dumnezeu impotriva oricui care nu s-a pocait si care nu-L are pe HRISTOS DOMNUL.Domnul Isus Hristos a fost clar in aceasta invatatura, iar apostolii au propovaduit aceasta invatatura a iadului vesnic. Toti cei care trec peste ceea ce este scris, nu accepta Invatatura Sanatoasa a Domnului Hristos si nu sunt adevarati crestini.
Evanghelia cuprinde lucrurile clare, cuprinde informatiile adevarate despre toate invataturile si una din acestea este invatatura despre iadul vesnic, despre care vreau sa vorbesc acum.
Iadul nu este temporar, ci vesnic si exprima repulsia Dumnezeului celui Sfant impotriva pacatosului. Indiferent daca ai crede sau nu ca statuia Libertatii este in America, ea oricum se afla acolo si sunt dovezi clare pentru existenta ei; tot asa este si cu iadul vesnic, este acolo si dovada ca el este vesnic este ca avem o Biblie cu o invatatura clara despre aceasta si acum 2000 de ani DOMNUL ISUS HRISTOS S-a nascut, a trait, a murit si a invitat, ca sa plateasca plata pacatelor noastre, TATALUI CERESC.
Ei bine dupa tot ce am auzit referitor la Invatatura Sanatoasa precum “daca o ia cineva inainte si nu ramane in Invatatura Domnului Isus Hristos, nu are pe Dumnezeu si nu are nici pe Fiul, dati-mi voie sa va spun ca Domnul ISUS a spus clar ce inseamna iadul vesnic si as vrea sa raspundem la urmatoarele intrebari :
1. De ce Iadul este vesnic ?
“Cand te gandesti la iadul vesnic, chinul vesnic, poate te intrebi, de ce un raspuns atat de sever ? Si intrebarea ca sa fie si mai profunda, multi ar putea sa intrebe, de ce primim o pedeapsa vesnica, chin vesnic pentru o perioada limitata de pacatuire ? Nu cumva este disproportionata judecata considerata, pentru ca in 70 de ani de pacatuire ar trebui sa primim 70 de ani de iad, chin si suferinta ? Dar voi stiti ca nu acesta este felul prin care justitia lucreaza. Ce ar trebui sa spunem ca in cele 10 secunde de a ucide un copil, trebuie sa primim 10 secunde de inchisoare ? Justitia nu lucreaza asa. Nu conteaza cat timp este duratia crimei, ci profunzimea, severitatea, gravitatea faptei. Severitatea si gravitatea crimei, nu se catalogheaza prin cat timp a durat crima, ci de o serie de factori si unul din acestia este demnitatea persoanei impotriva caruia ai pacatuit. O insulta impotriva presedintelui este pedepsita mult mai grav decat o simpla insulta adresata unei persoane pe strada. Dumnezeu este Infinit de Vrednic, de Sfant si Drept, iar pacatele facute in prezenta Lui si impotriva Lui au o consecinta enorma, pedeapsa infinita.“ John Piper.Daca iadul nu ar fi vesnic, Dumnezeu nu ar fi drept. De ce ? Pentru ca Dumnezeu este vesnic, iar pacatul comis impotriva Dumnezeului vesnic are consecinta, pedeapsa vesnica. Imediat ne uitam la textele care sustin aceasta afirmatie. Dar vreau sa va avertizez foarte clar ca sunt culte si religii in lume, chiar si in tara la noi, care nu sustin ca iadul este vesnic, ci ei spun ca Dumnezeu este dragoste si bun si nu are cum sa ii trimita pe oameni in iadul vesnic, ci oamenii sunt pedepsiti de Dumenzeu zic acestia, devenind in nefiinta, adica neexistenti. Aceasta afirmatie este erezie si blasfemie la invatatura Scripturii, pentru ca Dumnezeu este Drept si Sfant, iar daca iadul nu este vesnic, atunci ce a platit HRISTOS ? Daca iadul nu este vesnic atunci “ sa mancam si sa bem caci maine murim” vorba Apostolului Pavel in 1Corinteni 15:32. Dar iadul este vesnic si aceasta ar trebui sa ne schimbe total gandirea. Ereticii spun, ca dupa moarte nu este iadul vesnic, ci doar treci in nefiinta, devii neexistent, ceea ce este o erezie si o blasfemie la adresa Invataturii Scripturii. Iadul este vesnic.
Priviti textele clare, care sustin ca IADUL ESTE VESNIC, este pentru totdeauna, este mereu si mereu, este chinul vesnic :
Matei 18:8 Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic.
Matei 25:41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
Marcu 9:43 Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,
44. unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
45. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,
46. unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
47. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi, şi să fii aruncat în focul gheenei,
48. unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.2 Tesaloniceni 1:8 într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
9. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,Evrei 10:27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
29. fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.
Apocalipsa 14:11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!
Apocalipsa 20:10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
Apocalipsa 20:14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.Iuda 1:6 El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.
Daca Biblia este atat de clara si este clar scris: “ Focul vesnic, unde focul nu se stinge, o pierzare veşnică, fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor, nici ziua nici noaptea n-au odihnă, vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor, puşi în lanţuri veşnice”, atunci inseamna ca iadul este vesnic.
2. Ce inseamna ca unii cred ca iadul nu este vesnic ?
Atentie, toti cei care zic ca iadul nu este vesnic sunt falsi si vreau sa va zic un adevar mare acum. Daca iadul nu este vesnic precum zic multi adventisti, martori ai lui Iehova si altii, daca iadul nu este vesnic, va intreb, atunci HRISTOS ISUS DOMNUL ce a platit la cruce ? EL Dumnezeul vesnic, de ce a venit, daca nu trebuia sa plateasca o plata vesnica ? Aici este esenta Evangheliei, centrul Evangheliei prin faptul ca Dumnezeul cel Sfant si Drept IL zdrobeste pe HRISTOS DOMNUL la cruce platind pedeapsa vesnica. De ce nu a trimis un inger sau o creatura ca sa plateasca o plata a pacatului temporara ? Dragii mei, nu numai ca mi se intarata duhul in mine cand aud invataturile ereticilor, dar judecati si voi, Biblia nu este clara ? Daca am crede ca IADUL NU ESTE VESNIC, atunci inseamna ca jertfa LUI HRISTOS nu semnifica atat de mult, ci este un pistol cu apa. VA DATI SEAMA cati au Evanghelia diluata si o alta Evanghelie, pentru ca ai cred ca iadul nu este vesnic ? Ei sustin si invata pe oameni ca de fapt pacatul nu este atat de grav, ca iadul nu este un chin vesnic, vai de ei si vai de toti care ii asculta.
Hristos stia clar ca in acele 6 ore El suporta toata mania dreptatii lui Dumnezeu impotriva pacatosului, Hristos stia ca acolo El plateste plata vesnica a acelor alesi, de aceea in gradina Ghetsimani a zis “ Luca 22:42 „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”– Daca iadul nu ar mai fi vesnic, atunci de ce mai suntem motivati sa-i avertizam pe oameni si sa-i chemam la pocainta? Eu stiu ca cei mai multi din cultele eretice, ii cheama pe oameni pentru bani, adepti, fonduri, afaceri, sau ei chiar cred ca sunt adevarati si se insala si pe ei insisi si pe cei ce ii asculta. Aici vorbesc despre invatatura Apostolilor data noua crestinilor adevarati si aceasta invatatura este clara precum iadul este vesnic. Daca iadul nu ar fi vesnic, atunci de ce sa mai mergem sa predicam Evanghelia cand putem sa stam linistiti, ca oamenii cu toate ca traiesc in pofte si in pacate, dupa moarte nu este o consecinta vesnica. Blasfemie. VAI DE NOI, BLASFEMIE. Daca ar fi sa ne luam dupa acesti eretici, precum iadul nu este vesnic cum spun ei, atunci ar trebui sa credem ca Hitler, Stalin si alti criminali in masa nu sunt pedepsiti drept, precum si toti idolatrii si iubitorii de pacate, ci sunt trecuti in nefiinta asa cum spun ereticii. Este atat de ridicol sa credem asa ceva, incat aproape ca imi este rau cand ma gandesc ca acesti eretici manjesc Dreptatea si Sfintenia lui Dumnezeu spunand lucuri pe care nici nu le cunosc, nici nu sunt adevarate. Biblia nu sustine asa ceva, ci Biblia sustine ca iadul este vesnic, punct. E ridicol si o nebunie in acelasi timp.
– Daca nu crezi ca iadul este vesnic, atunci jertfa lui HRISTOS nu are valoare si pacatul tau nu este grav.
Multi zic ca Dumnezeu este bun si nu trimite pe nimeni in iadul vesnic, dar va zic ca bunatatea lui Dumnezeu se arata prin faptul ca ne-a dat o posibilitate ca sa nu mergem acolo, prin faptul ca DOMNUL HRISTOS a platit iadul vesnic, iar daca noi credem in EL si ne pocaim, suntem salvati de EL de acest chin vesnic care reprezinta Dreptatea lui Dumnezeu. Aceasta este bunatatea lui Dumnezeu biblica, nu cum isi imagineaza cei mai multi bunatatea lui Dumnezeu.
– Ortodocsii si catolicii cred in pomeni, ca daca cineva a murit si ei fac pomeni, il ajuta pe mort sa ajunga in Rai, dar Domnul Isus Hristos spune altceva in Luca 13:25 Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”, drept răspuns, El vă va zice: „Nu ştiu de unde sunteţi.”
Luca 16:23 Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui
24. şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”
25. „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
26. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.”NU EXISTA A DOUA SANSA, NIMENI NU POATE FI MANTUIT DUPA MOARTE, ci doar aici.
Daca iadul nu este vesnic, de ce a murit Hristos Domnul DACA NU AVEA DE CE SA NE SCAPE ? E nebunie.3. De ce unii cred ca Iadul nu este vesnic ?
Multi sunt invatati gresit, iar cei mai multi au conceptii gresite traind dupa parerea lor. DATI-MI VOIE SA VA ZIC, ca daca in fata mea este o masina Seat Leon, degeaba imi dau eu cu parerea ca este Mercedes, cand in talonul si in cartea masinii este scris clar ca este Seat Leon. Ei bine tot atat de simplu este scris si in Scriptura de Apostolii care au umblat cu HRISTOS DOMNUL, ca iadul este vesnic. Multi iau in batjocura ca iadul este vesnic si fac tot felul de glume pe seama acestui loc de chin vesnic.– Degeaba glumesc cu ceea ce nu cunosc, ca prin acest lucru daca nu se vor pocai nimeni si nimic nu ii va scapa de aceasta sentinta dreapta a judecatii lui Dumnezeu. Iuda 1:10 Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.
– Pentru cei care cred ca iadul este aici pe pamant, va zic asta pentru ca am auzit aceasta erezie si afirmatie care este o minciuna a diavolului, o minciuna a diavolului pentru ca el stie ca va ajunge in iadul vesnic si ii insala pe multi cum ca acesta nu este vesnic sau ca aici pe pamant este iadul si chinul omului manifestat prin tristete, suferinta, saracie sau boala, acestora le zic ca degeaba cred ei asta, cand Biblia data de Dumnezeu este foarte clara si va intreb, daca iadul ar fi aici pe pamant, de ce Biblia spune clar in Evrei 9:27 ”Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”?
2Corinteni 5:10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.
Am o intrebarea, la ce judecata se refera aici ?
Daniel 12:2 Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.
Ei bine vreau sa va intreb, ce inseamna ” ocara si rusine vesnica “? Daca iadul nu ar fi vesnic, atunci de ce sunt atatea versete care sustin acest lucru ” focul cel vesnic, ocara si rusina vesnica, unde focul nu se stinge, etc”?
Matei 13:41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea
42. şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.Referitor la afirmatia: “acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” sau “in focul cel veşnic “ , vi se pare ca aici pe pamant oamenii au un chin non stop ? Aici cu toate ca avem probleme si necazuri, avem si dragoste, odihna, liniste, pace si implinire. Deci nu va inselati crezand minciunile celui rau.
Precum cei care s-au pocait si au crezut in DOMNUL HRISTOS au viata vesnica, tot asa cei care nu s-au pocait si au trait departe de voia lui Dumnezeu, refuzand justificarea data de EL, vor avea parte de chinul vesnic.
4. Cine stapaneste Iadul ?
Multi cred ca iadul este al diavolului si astfel au impresia gresita despre cine stapaneste iadul. Multi zic ca iadul este iad pentru ca Dumnezeu nu este acolo sau ca e lipsit de prezenta lui Dumnezeu. FALS. Dragii mei, iadul este iad pentru ca Dumnezeu ESTE acolo si stapaneste totul. Sa nu uitam ca El este Omniprezent si ATOTPUTERNIC, dar uitati-va ce spune Biblia:Apocalipsa 14:10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
Ce inseamna “ va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului” ? Inseamna ca Mielul Hristos Isus este stapan peste iad si iadul este al Lui.
Priviti acest verset care arata clar ca iadul a fost creat de Dumnezeu pentru diavol, demoni ( ingerii cazuti) si pentru toti cei care nu vor sa se pocaiasca.
Matei 25:41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
Cei de la stanga Lui sunt oamenii nepocaiti care nu L-au vrut pe Hristos. Altii mai spun ca “atunci cand vom ajunge in iad ne vom distra “, dati-mi voie sa va spun in iad nu este un loc de distratie, dati-mi voie sa va spun ca conform Bibliei si la ceea ce am citit, nu diavolul stapaneste iadul, ci diavolul este chinuit impreuna cu toti cei care nu s-au pocait si cu toti demonii. Deci nu diavolul stapaneste iadul, ci diavolul este chinuit impreuna cu cei care nu L-au vrut pe HRISTOS si nu au vrut sa se pocaiasca.Matei 25:31 Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
33. şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.Deci iadul este creat de Dumnezeu si Dumnezeu stapaneste iadul. Punct.
5. Cine ajunge acolo ?
In iad vor ajunge toti cei care L-au respins pe HRISTOS CA DOMN SI MANTUITOR al vietii lor, toti cei care au ales mai bine pacatul si pofta lor, decat sa accepte justificarea data de Dumnezeu pentru ei. Urmatoarele texte ne arata clar acest lucru: 1Corinteni 6:9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
10. nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.Galateni 5:19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20. închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21. pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.Efeseni 5:5 Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
Apocalipsa 21:8 Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”
Apocalipsa 22:15 Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!
Iadul este vesnic si multi nu fac nimic ca sa vina la HRISTOS, iar cei care stiu acest lucru, unii crestinii, nu IL propovaduiesc pe Hristos Domnul si nu vestesc acest Mesaj Glorios precum omul poate fi iertat si salvat de Legea Dreptatii si Maniei lui Dumnezeu care va fi satisfacuta prin iadul vesnic.Desi multi crestini stiu ca iadul este vesnic, totusi acestia nu sunt stimulati sa se duca sa predice Evanghelia si cum iarta Dumnezeu pacatosul, sunt lenesi si neroditori, dar daca ei ar fi nemantuiti lor le-ar face placere ca altii sa le zica sa se pocaiasca, dar ei acum odata cu sacii in caruta, au ajuns lenesi, in rutina, moi si au uitat ca au fost curatiti de vechile lor pacate. 2 Petru 1:8-9.
Toti acestia din aceste versete pe care le-am citit vor merge in iadul cel vesnic, DACA nu se vor pocai si DACA nu vor crede cu adevarat in Numele Fiulul lui Dumnezeu, insusi Dumnezeu intrupat in om, Isus Hristos Domnul.
Va dati seama ce Har, prin faptul ca Hristos Domnul ne-a izbavit de mania lui Dumnezeu, iadul vesnic ?
Uitati-va ce impotrivire mare de sine a avut DOMNUL ISUS , EL Creatorul care putea sa ne mistuie pe toti a venit si a platit plata lui Dumnezeu Tatal pentru noi, plata pe care nimeni nu putea s-o plateasca. Evrei 12:3.
Multi traiesc dupa niste conceptii si parari false, fie ca sunt influentati de diferinte culte, fie ca ei cred gresit, tot minciuna a diavolului este, dar iadul dupa cum Biblia spune si am vazut clar scris, este real si este vesnic si reprezinta plata pacatelor noastre.Aceasta este o chestiune care îi deranjează pe mulți dintre cei care au o înțelegere incompletă cu privire la trei lucruri: natura lui Dumnezeu, natura omului și natura păcatului. Ca ființe umane căzute, păcătoase, natura lui Dumnezeu este un concept greu de înțeles pentru noi. Tindem să Îl vedem pe Dumnezeu ca pe o Ființă bună, miloasă, a cărui dragoste pentru noi depășește și umbrește toate atributele Sale. Cu siguranță că Dumnezeu este iubitor, bun și milos, dar El este mai întâi și mai presus de toate un Dumnezeu Sfânt și Drept. Atât de Sfânt este El, încât nu poate tolera păcatul. El este un Dumnezeu a cărui mânie arde împotriva celui rău și neascultător (Isaia 5.25; Osea 8.5; Zaharia 10.3). El nu este doar un Dumnezeu iubitor – El este însăși dragostea! Dar Biblia ne spune de asemenea că El urăște toate felurile de păcat (Proverbele 6:16-19) si totusi Biblia spune ca Dumnezeu uraste pacatosul (Psalmul 5:5). Iar El ca sa ne accepte langa El a trebuit sa rezolve mai intai problema omului pacatos, cerand plata vesnica a pacatelor noastre, plata platita de Hristos Domnul la cruce, zdrobit de dreptatea maniei lui Dumnezeu. Și, în vreme ce este milos, există limite pentru mila Sa. „Căutați-L pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând” (Isaia 55.6-7).
Realitățile blestemului veșnic, ale iadului etern și ale pedepsei veșnice sunt înfricoșătoare și răscolitoare. Dar este bine că putem fi într-adevăr înspăimântați. În vreme ce acest lucru poate suna macabru, există vești bune. Dumnezeu vrea să fim salvați de la iad, tocmai de aceea L-a zdrobit pe HRISTOS DOMNUL la cruce in locul nostru. Dar pentru că Dumnezeu este de asemenea corect și drept, nu poate permite ca păcatul nostru să rămână nepedepsit si nu poate permite sa fie langa El omul neschimbat din starea depravata a pacatului. Cineva trebuie să plătească pentru pacate noastre. În marea Sa milă și dragoste, Dumnezeu a asigurat propria plată pentru păcatul nostru. El L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, să plătească pedeapsa pentru păcatele noastre, murind pe cruce pentru noi. Moartea lui Isus a fost o moarte infinită, pentru că El este un Dumnezeu/om infinit, plătind pentru datoria infinită a păcatului nostru, așa încât noi nu va trebui să o plătim în iad o veșnicie (2Corinteni 5.21), dacă ne pocaim cu adevarat, daca lasam poftele si pacatele lumii si venim la HRISTOS DOMNUL prin credinta sa fim schimbat total si facand voia Tatalui Ceresc.
Pocainta reala a omului este parerea schimbata despre Invatatura Sanatoasa a lui HRISTOS, despre depravarea totala si starea noastra de pacat si despre iadul vesnic.
HARUL LUI DUMNEZEU care ne invata sa o rupem cu pacatele este manifestat prin faptul ca EL ne iarta, ne schimba, ne justifica, ne da viata vesnica, dar acestea sunt posibile numai si numai prin CALEA, ADEVARUL SI VIATA, ADICA PRIN DOMNUL ISUS HRISTOS .
1 Tesaloniceni 1:10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.
Fapte 26:17 Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit,
18. ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”
Apocalipsa 22:16 „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”Dragii mei cu aceste lucruri spuse, as vrea sa meditam la aceasta Invatatura precum iadul este vesnic, Hristos a platit iadul la cruce si asta trebuie sa ne faca sa ne plecam inaintea Lui, sa ne smerim constienti ca nu meritam decat iadul si mania Lui, sa ne pocaim, SA ACCEPTAM HARUL LUI DUMNEZEU PRIN CREDINTA IN HRISTOS DOMNUL si sa traim cu pasiune pentru EL, pasiune care este izvorata din Harul nemarginit al TATALUI CERESC, izvorata din Dragostea Lui, ca El a patit totul in Hristos Domnul in trupul Lui pe lemn. de aceea haideti sa ne luam Bibliile in serios si sa credem cu adevarat ceea ce este scris. Multi spun ca Dumnezeu este dragoste, dar sa nu uitam ca iadul vesnic este expresia dreptatii lui Dumnezeu. Domnul sa ne ajute sa intelegem lucrurile care sunt clar scrise in Biblie. Amin.
Priviti un video cu lucrurile descrise Biblic despre acest loc de chin:
http://www.faracompromis.ro/tim-conway-cei-mai-multi-merg-in-iad/Ce inseamna sa fii Crestin si sa ai o traire dupa voia si placul lui Dumnezeu ?
Pentru ca aud tot felul de speculatii si pareri, as vrea sa vorbesc foarte clar despre acest subiect “ce inseamna sa fii crestin, cum este un crestin sau cine este cu adevarat crestin?” Multi zic ca ei sunt credinciosi sau crestini, dar cei mai multi habar nu au ce inseamna asta, ci ei se cred credinciosi pentru ca au trait intr-un context inselator, unde daca toti zic ca sunt credinciosi in felul lor, repede zic si ei, dar asta nu inseamna ca sunt cu adevarat credinciosi. Altii sunt atat de morali si religiosi, incat se cred buni si daca nu-si vor vedea starea depravata a pacatului, vor sfarsi in iadul vesnic unde se afla multi oameni religiosi si morali. Asa ca, cu Biblia pe fata ca de obicei, vreau sa vorbesc despre evidentele nasterii din nou, despre cum este si cum traieste un crestin autentic. Pentru ca acest subiect este unul dintre cele mai importante subiecte, ma simt incordat si totusi liber sa vorbesc despre acest subiect, pentru ca dupa cum spun si in celelalte articole, Biblia este clara si cine nu este cu adevarat crestin, nu doar cu numele sau cu prezenta, nu doar cu parerea sau cu presupusul, ci cu toata fiinta lui, altfel acel om va ajunge in locul unde niciodata nu va mai putea sa schimbe ceva, iadul vesnic.
Adevaratul crestin nu este schimbat de el insusi, ci de Dumnezeu insusi. De aceea cel schimbat de Dumnezeu va ramane schimbat. Cei mai multi care se cred crestini sau care odata au luat o hotarare de moment pentru DOMNUL HRISTOS si care acum traiesc in subjugarea poftelor si viciilor, acestia ei s-au schimbat pe ei si nu DOMNUL HRISTOS, pentru ca atunci CAND Dumnezeu incepe “această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Filipeni 1:6.
Vedeti, ca sa fii sfant dupa cum El este Sfant, nu poti devenii decat numai daca El te face Sfant. Sau conform spuselor DOMNULUI ISUS HRISTOS “Ferice de cei cu inima curata caci ei vor vedea pe Dumnezeu”, ca sa ai o inima curata o obtii numai de la El, nu prin propriile puteri ale tale.
Ca sa putem da o definitie clara la cuvantul crestin, nu o sa folosesc un dictionar care este facut de om, ci folosesc Scriptura scrisa de Apostolii care au umblat cu DOMNUL SLAVEI prin DUHUL SFANT.
Cuvantul CRESTIN APARE pentru prima data in Biblie in Fapte 11:26, priviti versetul: “…când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.”
Acum daca aici oamenilor li s-au pus numele de crestini, vreau sa ne uitam si sa raspundem la intrebarea, de ce li s-au pus numele de crestini sau de unde vine aceasta denumire ?
Ei bine daca ne uitam in textul din Fapte 11:19-26 vedem ca acest nume de “crestini” a venit in urma propovaduirii Evangheliei. Priviti versetul 20. “Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.”Vedem clar, ca sa fii crestin se poate numai prin EVANGHELIA DOMNULUI ISUS.
Ei bine daca ne uitam clar la textul din Fapte 11:19-26 vedem ca nu cei ce aud DOAR Evanghelia Domnului HRISTOS devin “crestini” ci cei ce aud Evanghelia si o CRED. Repet, nu cei ce doar aud Evanghelia devin crestini, ci cei ce aud Evanghelia si o cred, iar in urma credintei lor, viata lor va fi in conformitate cu Invatatura Biblica, doar acestia sunt crestini. Si ca sa intelegem si mai bine, vedem clar ca in versetul 21 ei au devenit crestini in urma faptului ca au crezut si s-au intors de la calea lor la DOMNUL HRISTOS. 21. “Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.”
Mentionez, ca sa fii CRESTIN, inseamna sa CREZI cu adevarat EVANGHELIA Domnului Hristos si sa te intorci la DOMNUL ISUS HRISTOS de la starea si voia ta, la voia Lui, asa cum am vazut in versetul 21.Am vazut la multi oameni carora le propovaduiesc Evanghelia, ca sunt unii care inteleg clar ce le zic, dar totusi ei nu sunt inca nascuti din nou, mantuiti, pentru ca nu cei care aud EVANGHELIA si o inteleg merg in Rai, sunt iertati si mantuiti de dreptatea lui Dumnezeu, ci doar acei care CRED EVANGHELIA si traiesc in Lumina EVANGHELIEI, exact asa cum este.
Ei bine uitandu-ne din nou la textul din Fapte 11:19-26, vedem clar ca Evanghelia nu era propovaduita de oricine, ci de cei care erau deja transformati dupa Chipul Domnului Hristos, de aceea Biserica instituita de DOMNUL ISUS a trimis pe BARNABA, vedem asta in versetul 22, priviti: 22. Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
BARNABA era unul din lucratorii de jug al lui Pavel, vedem asta in tot Noul Testament chiar si in textul nostru, in versetul 25 si totodata Barnaba era Apostol, vedem asta in Fapte 14:14 “Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului şi au strigat…”
Motivul pentru care am vrut sa va arat cine este BARNABA este sa vedeti ca era un Apostol, care propovaduia aceeasi EVANGHELIE ca toti Apostolii care au umblat cu DOMNUL ISUS HRISTOS. Vedem clar ca peste acest Apostol si nu numai peste el, ci peste toti era DUHUL SFANT, ba chiar erau plini de DUHUL SFANT si de credinta, priviti versetul: 24. “Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.”
Am mentionat ca era plin de DUHUL SFANT si de credinta, pentru ca numai prin DUHUL poti crede si predica EVANGHELIA. Zic asta pentru ca revin la ce am zis mai sus, nu cei ce aud EVANGHELIA sunt CRESTINI, ci cei ce o aud, o CRED SI O TRAIESC prin DUHUL SFANT.
Acesti Apostoli, Barnaba impreuna cu PAVEL despre care nu mai are rost sa vorbesc, cred ca toti stim cine este PAVEL, acestia manati de DUHUL SFANT au numit pentru prima data pe toti care IL urmau pe DOMNUL ISUS HRISTOS si credeau in EL, crestini.
Acum ca stim de unde vine numele de crestini, vreau sa vedem ce inseamna Evanghelia, ce propovaduiau Apostolii oamenilor ca ei sa creada pentru a putea deveni crestini ?Acum vreau sa va intreb, cum este EVANGHELIA si ce este EVANGHELIA pe care in urma sa o putem crede pentru a fi iertati si mantuiti si sa devenim crestini ?
Evanghelia este vestea buna, este lucrarea Dumnezeului celui Sfant si Drept centrata pe Persoana DOMNULUI ISUS HRISTOS, este solutia si singura CALE prin care omul poate sa fie mantuit, iertat si schimbat, este taina ascunsa din vesnicii, priviti: Coloseni 1:26 Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui,
27. cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.Si Coloseni 2:2 …ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
Acum daca Evanghelia este centrata pe HRISTOS DOMNUL si ni se cere sa Credem in El, atunci haideti sa ne uitam, ce inseamna sa CREDEM IN HRISTOS SI IN ACEASTA EVANGHELIE? De ce ? Pentru ca insusi DOMNUL ISUS HRISTOS spune in Marcu 1:15 „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”Daca cineva zice ca crede in HRISTOS si nu vrea sa se lase de starea lui de pacate si vicii, acela nu este un crestin, ci se insala iar finalul lui este unul tragic daca nu se va pocai cu adevarat. Uitati-va la Romania, oamenii zic ca ei cred, dar trairea lor lasa de dorit, de ce ? Priviti ce spune DOMNUL ISUS: “Pentru ca norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar cu inima este departe de Mine.” Marcu 7:6.
Intrebarea este daca tu care citesti, crezi cu adevarat in HRISTOS? Daca zici ca crezi, atunci inseamna ca ai incredere in HRISTOS si ti-ai pus viata ta in conformitate cu EL, supunandu-te Lui, pentru ca asa cum vedem in SCRIPTURA, HRISTOS ESTE DOMNUL. Ce inseamna ca este DOMN? Multi zic ca ei cred in MANTUITORUL HRISTOS, vedem asta mai ales de PASTE, dar ei nu se incred in EL prin faptul ca sa se lepede de ei insisi, de modul cum traiesc, de pacate, de parerile lor si sa vina la HRISTOS sa-si supuna viata. Domn, inseamna ca EL sa domneasca in viata ta in toate domeniile. Numai acela care cu adevarat schimbat de EL are viata in supunere fata de Dumnezeu, poate sa zica “ faca-se voia Ta precum in cer asa si in mine”, daca nu este aceasta realitate in viata ta, voia Lui perfecta in toate domeniile, nu esti crestin si nu esti iertat.
Intrebare: DOMNESTE HRISTOS in toata viata ta, in toate domeniile vietii tale ? Daca nu, nu esti crestin.Acum sa vorbim despre evidentele omului crestin si trairea lui.
Am vazut ca el este schimbat de Dumnezeu nu de el insusi, dar acum uitati-va ce spune Biblia:
Ioan 8:31 Şi a zis iudeilor care crezuseră în El:„Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
32. veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi.”
33. Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veţi fi liberi ?”
34. „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.
35. Deci dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi.
Mai intai sa definim cuvantul rob. Rob este acela care ii apartine in totalitate stapanului sau. Nu este angajat ca atunci cand nu-i convine ceva sa plece si nu este stapan pe el insusi, ci stapanul stapaneste peste cel cu adevarat numit rob.
In lume sunt doua feluri de oameni, unii robi ai pacatului si asculta de pacat, altii robi ai lui HRISTOS si asculta de HRISTOS. Unii fii ai diavolului, altii fii ai lui Dumnezeu. Unii pamantesti si duhul diavolului zace in ei, altii duhonicesti si DUHUL SFANT se odihneste in ei. Ei bine priviti textele clare: Romani 7:4 Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
5. Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.
6. Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.
1Ioan 3:8 Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
9. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului.
Romani 8:9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
14. Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
1Ioan 5:19 Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.Deci vedem clar ca in lume, sunt doar doua categorii de oameni, nu exista parte neutra; ori inauntru, ori afara. Ori in lumina, ori in intuneric. Nu putem sluji la doia stapani. Si ca sa explic putin acest lucru, as vrea sa te intreb ceva: in sangele tau, cate ADN-uri exista ? Unul singur clar, care corespunde cu un sigur ADN, al tatalui tau biologic. Tu nu poti sa zici ca ai doi tati biologici, pentru ca este imposibil. Acum daca asa este din punct de vedere fizic, din punct de vedere spiritual, conform Bibliei, sunt doi tati:
1. Tatal Dumnezeu, Cel SFANT si DREPT, Creatorul tuturor lucrurilor –1 Corinteni 8:6 totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, şi prin El şi noi.
Ioan 20:17 „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”2. Si tatal diavolul, numit de DOMNUL ISUS HRISTOS asa, mentionand ca toti cei care isi gasesc placerea in pacat si in poftele lumii, sunt fiii celui rau. Priviti Ioan 8:44 Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
Acum daca asa este, as vrea sa te uiti adanc in inima ta si la faptele tale, ba mai mult, uita-te spre ce tanjeste inima ta si care sunt dorintele inimii tale si te vei defini al cui fiu esti. Nu te insela crezand ca daca Dumnezeu a creat toate lucrurile automat El este TATAL tau, pentru ca inca din gradina Eden, satana si-a castigat dreptul de tata de cand Adam a pacatuit si a ascultat de el. Deci ca sa fiu si mai explicit, ca un om sa nu mai fie sub stapanirea diavolului si sa fie cu adevarat fiu de Dumnezeu, crestin, ca doar despre asta vorbesc aici, acest om va trebui sa fie smuls din acest veac rau, scos din aceste pofte, pacate si dorinte demonice si pus, transferat, in imparatia lui HRISTOS DOMNUL. Priviti:
Galateni 1:4 El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.
Coloseni 1:13 El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui,
Deci tu care citesti, ori traiesti in lumina, ori in intuneric. Nu poti sa slujesti la doi stapani. Ca Dumnezeu sa-ti fie TATA cu adevarat si ca rugaciunea “ TATAL nostru” sa fie valabila si pentru tine, tu va trebui sa te pocaiesti si sa CREZI aceasta EVANGHELIE A DOMNULUI HRISTOS, pentru a putea fi schimbat, ca si crestin. Uita-te la viata ta, esti schimbat de HRISTOS ? Ca daca nu esti schimbat de EL nu esti crestin. Ca sa ai o relatie cu DUMNEZEU trebuie sa ai o alta relatie cu pacatul, sa dispretuiesti pacatul, sa urasti pacatul si ceea ce Dumnezeu uraste si sa CREZI cu adevarat in HRISTOS DOMNUL.Acum vreau sa scriu pe scurt evidentele omului crestin, evidentele nasterii din DUHUL SFANT si lucrurile clare care trebuie sa existe in viata oricarui om nascut din DUHUL SFANT AL DOMNULUI HRISTOS.
1. Ca tu sa fii crestin, trebuie sa te nasti in familia lui Dumnezeu prin DUHUL SFANT si sa fii calauzit de DUHUL LUI DUMNEZEU.
IOAN 3:3 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
8. Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”
Romani 8:9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
14. Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
16. Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
Ioan 1:12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13. născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Tit 3:5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,INTREBARE: Ai DUHUL SFANT ? Este DUHUL SFANT o certitudine in viata ta ? Esti calauzit de DUHUL SFANT, esti innoit de DUHUL SFANT ? Daca nu, nu esti crestin si nu esti fiu de DUMNEZEU.
2. Crestinul autentic are biruinta asupra oricarui pacat. Nu isi mai gaseste placerea in pacatele si poftele lumii, pentru ca natura lui este schimbata, din lumesc in duhovnicesc de CATRE DUHUL SFANT, astfel el devine Templul Duhului Sfant. Priviti:
1Ioan 3:9 Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
1Ioan 5:4 pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.
1Corinteni 3:16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
Acum este clar, crestinul nu mai traieste oricum, ci el de cand este schimbat de Dumnezeu cauta sfintirea. Vedeti acest adevar ? Crestinul nu se chinuie sa fie curat, el este curat si traieste ca atare. Nimeni nu ii impune sa faca ceva pentru Dumnezeu, ci el tot ce face, face din natura lui noua data de DUHUL SFANT.
Deci cei care nu au biruinta asupra pacatelor, nu sunt crestini. De mentionat ca omul nascut din nou, din DUHUL SFANT, posibil ca sa mai cada intr-un pacat, dar nu-si va mai gasi placerea in acel pacat, dupa cum odinioara isi gasea, ci se simte murdar si nelinistit cand a facut acel pacat, regreta si cu o parere de rau pentru pacatul comis, imediat merge la Pastorul Cel Bun Isus Hristos pentru a-si pune viata in conformitate cu voia Lui si pentru a fi curatit prin Sangele Mijlocitorului Hristos. Astfel conform Bibliei cel care a crezut cu adevarat in HRISTOS, continua sa creada si cel care s-a pocait cu adevarat, continua sa se pocaiasca.
Crestinul este transformat si uraste ceea ce odata iubea, pacatul.
Romani 6:6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7. căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
11. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
12. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
Galateni 4:6 Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: „Ava”, adică: „Tată!”
7. Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi, dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.INTREBARE: Esti liber de vicii si pacate prin SANGELE LUI HRISTOS DOMNUL ? Daca nu esti liber si inca le mai practici si inca iti gasesti placerea in ele, nu esti crestin si nu esti al lui HRISTOS. Biblia este clara.
3. Crestinul cauta sfintenia. In urma innoirii lui de catre Dumnezeu, crestinul are o inima noua, o natura noua si o minte noua care cauta sfintenia. Pentru el mantuirea nu este doar un eveniment din trecut, asa cum se bazeaza cei mai multi, ca multi zic ca ei au luat o decizie pentru DOMNUL, dar daca este asa, uita-te acum in viata ta si vezi daca cauti sa fii sfant, pentru ca daca nu cauti sa fii sfant, nu ai fost schimbat atunci, ci a fost doar o emotie si o convertire falsa. Multi se bazeaza pe rugaciunea pacatosului, pe botez, pe membralitate sau pe alte lucruri, dar nu asta inseamna sa fii al lui HRISTOS. Priviti : 1 Tesalonicei 4:3 Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
1 Petru 1:15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
17. Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
18. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
Romani 6:22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.Deci vedem clar ca daca IL chemam ca TATA pe Dumnezeu, automat trebuie sa avem o traire sfanta.
INTREBARE: Esti Sfant, unde te uiti, ce gandesti, cum iti petreci timpul, cauti sfintenia ? Daca nu, nu esti al lui HRISTOS. Evrei 12:14 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.4. Cel crestin apartine lui Dumnezeu si Dumnezeu il disciplineaza.
Evrei 12:6 Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”
7. Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?
8. Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.
9. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?
10. Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.INTREBARE: Atunci cand deviezi de la Tatal Ceresc, El vine dupa tine si te aduce pe cale, convingandu-te si disciplinandu-te ca un adevarat tata ? Daca nu, nu esti crestin si nu esti al Domnului Isus Hristos.
5. Orice crestin cauta sa fie desavarsit, pur, fara prihana si suspina dupa perfectiune in acest trup nerascumparat.
Matei 5:48 Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.
Romani 8:23 Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.INTREBARE: Esti desavarsit ? Suspini in acest trup nerascumparat ca sa fii dupa Chipul si Asemanarea DOMNULUI ISUS HRISTOS ? Daca nu, nu esti crestin si nu esti iertat de pacate. Efeseni 4:24 …şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
6. Citirea Bibliei si timpul in rugaciune, cat si mersul la adunare sunt atat de evidente si reale in viata crestinului ca nimeni nu trebuie sa-l impinga de la spate ca sa faca asa, pentru ca expresia inimii lui noi si a DUHULUI SFANT care locuieste in el, are o foame dupa partasia cu TATAL SI FIUL HRISTOS, ca este dependent de Hrana Cuvantului si rugaciunea care il face una cu Dumnezeu, incat mereu si mereu isi gaseste timp pentru acestea. Aici sunt multe texte, dar va las cateva:
2Timotei 4:1 Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:
2. propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.1 Timotei 4:13 Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora.
Coloseni 3:16 Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.Psalmul 119:11 Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
105. Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.1Tesaloniceni 5:17 Rugaţi-vă neîncetat.
Luca 22:46 şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”INTREBARE: Zilnic ai timp in partasie cu TATAL SI FIUL HRISTOS PRIN DUHUL SFANT, prin citirea Bibliei si rugaciune? Daca nu, nu te poti numi crestin si nu mai veni cu scuze ca nu ai timp. Nu ai timp pentru DOMNUL HRISTOS, nu esti schimbat de El ca sa ti-L doresti pe EL, punct. Pentru ca oricine este schimbat de HRISTOS, acela si-L doreste mai mult pe HRISTOS. Cel mai mare dar dat omului este insusi Dumnezeu in persoana. Daca EL nu este pentru tine bogatia si belsugul indeajuns si suficient, atunci nu esti crestin.
7. Crestinul are Invatatura Sanatoasa, exact cum este scrisa in Biblie, mai ales la ceea ce cuprinde EVANGHELIA: invatatura despre depravarea omului in pacat, iadul vesnic, Sfintenia si Dreptatea TATALUI, mantuirea prin har nu prin fapte, HRISTOS ESTE Dumnezeu intrupat in om si singura cale pentru mantuire, moartea si invierea Lui, botezul dupa ce crezi in HRISTOS, partasia cu fratii, cina DOMNULUI.
INTREBARE: Ai tu invatatura Evangheliei buna si Sanatoasa ? Nu cum o prezinta diferite culte si religii, ci exact asa cum este revelata in Scriptura de Persoana DUHULUI SFANT.
8. CRESTINUL PROPOVADUIESTE Evanghelia mereu si mereu, fara sa fie pus de cineva, ci el vrea sa ii aduca pe toti la CEL CARE A AVUT MILA de el, adica la HRISTOS DOMNUL, pentru ca toti, vecinii, familiile, colegii si strainii, sa fie mantuiti. In alte cuvinte, Dragostea lui pentru Dumnezeu este atat de mare in crestin, ca pe langa faptul ca mereu petrece timp cu Dumnezeu, crestinul vorbeste oamenilor despre vestea buna, EVANGHELIA.
Fapte 9:20 Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.Matei 28:19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
20. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.INTREBARE: IL propovaduiesti tu pe HRISTOS si modul cum te-a schimbat ? Nu iL propovaduiesti, nu esti crestin. Nu veni cu scuze ca nu ai dar sau indrazneala, ca iti zic, daca maine te indragostesti de cineva, incepi sa vorbesti la toti despre acea persoana, cum este, cum se comporta cu tine, etc. Tot asa este si cu HRISTOS, daca cu adevarat esti indragostit de EL, iL propovaduiesti pe HRISTOS si punct.
1Corinteni 1:23 …dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit,
1Corinteni 2:2 Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.Acestea fiind spuse, cred ca lucrurile sunt din nou clare. Daca esti un om nascut intr-o familie de crestini si ai o viata in pacat, nu stiu, poate te autosatisfaci si gasesti placere in asta, poate curvesti, poate inca minti si nu te regasesti in evidentele pe care le-am scris mai sus, care sunt Biblice si reale in viata oricarui crestin autentic, iti zic clar ca este posibil sa nu fii mantuit. Pocaieste-te omule si lasa tot. Intoarce-te la Dumnezeu pana nu este prea tarziu. Nu iti mai da scuze ca sa continui in nebunia trairii tale straina de voia lui Dumnezeu, ca pentru sufletul tau este o batalie mare. Duhurile diavolului pun presiune pe orice om care nu este al DOMNULUI ISUS HRISTOS si de multe ori omul este atat de prins in aceste dezlantuiri demonice, ca este influentat sa se sinucida. Vino ACUM la HRISTOS DOMNUL, INGENUNCHEAZA ACUM acolo unde esti, cheama Numele lui ISUS HRISTOS peste tine, crede in SANGELE LUI CARE A PLATIT pedeapsa ta la cruce, pocaieste-te si astfel vei primi darul SFANTULUI DUH si atunci iti zic, cu adevarat vei deveni un crestin autentic, nebun dupa DOMNUL ISUS HRISTOS, astfel trairea ta si persoana ta va fi in pace si liniste.
Nu cei care se numesc pocaiti sunt crestini, ci numai cei care cu adevarat s-au pocait si traiesc in voia lui Dumnezeu. Deci nu membralitatea intr-un cult te face crestin, ci HRISTOS. Nu botezul te face crestin, ci DUHUL SFANT. Nu prezenta pe o banca duminica dimineata te face crestin, ci TATAL CERESC, iubindu-L pe EL.
Dragilor, nimeni sa nu va insele. Coloseni 2:8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.Luati bine seama ca nimeni sa nu va duca de nas. Nu cei care zic ca sunt crestini sunt adevaratii crestini, ci numai cei care IL urmeaza pe HRISTOS DOMNUL asa cum este clar revelat in Scriptura.
Acum ca stiti atatea va zic ca daca odata ati fost expusi la EVANGHELIE si dupa putin timp ati continuat in voia voastra lumeasca si in vrajmasie cu Dumnezeu, nu ati facut altceva decat ca ati schimbat Harul in destrabalare. Zic aceasta pentru ca multi se cred crestini, bazandu-se pe un botez sau o rugaciune a pacatosului, iar gandirea lor este in asa fel incat au impresia ca sunt liberi sa traiasca cum vor. Dragii mei, HARUL lui Dumnezeu ne constrange. Tit 2:12 …şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
INTREBARE: IL astepti tu pe DOMNUL ISUS HRISTOS ? Cum iL astepti ? Va gasi El credinta pe pamant si in tine ? Dar nu orice credinta, ci acea credinta care socoteste toate lucrurile lumii gunoaie ca sa-L castige pe HRISTOS.
Stiind acestea, ne aducem aminte de textul din Romani 10:18 Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da; căci „glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.”
Multi au auzit EVANGHELIA, dar au ramas reci, atat de reci si impietriti ca va zic, daca nu va veti pocai si nu veti crede cu adevarat in Cel mort si inviat in vecii vecilor, ISUS HRISTOS, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia lui Dumnezeu, ci voi sunteti intr-o asteptare a dreptei sentinte a lui Dumnezeu.Dupa cum o casa are niste evidente clare de casa nascuta si faurita de arhitect, tot asa si omul nascut din nou, omul crestin are evidente clare ca ii apartine lui HRISTOS si este iertat, faurit in camera de sus de catre DUHUL SFANT. Sa nu ne inselam. Haideti sa ne cercetam si sa vedem daca suntem cu adevarat in credinta lui HRISTOS !
2 Corinteni 13:5 Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.Matei 7:21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Iacov 1:16 Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi.
22. Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.
27. Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.Ei bine daca ne spune sa nu ne inselam, haideti sa ce cerecetam sa vedem daca ne inselam sau nu, daca suntem in credinta !
Inchei cu gandul la Apostolul PAVEL, gand pe care il am si eu, gand ca toti sa devina cu adevarat crestini.
Fapte 26:28 Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”
29. „Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”Deci denumirea crestinului am putea sa o definim astfel: Crestinul are DUHUL SFANT si este calauzit de DUHUL SFANT, nu-si gaseste placerea in lucrurile lumii, ci in Dumnezeu, tanjeste dupa partasia cu TATAL SI FIUL, iL proslaveste pe TATAL prin viata si moartea lui traind in sfintenie si desavarsire dupa cum Stapanul sau este SFANT.
Daca zici ca stii EVANGHELIA si ai acceptat-o prin Credinta in Domnul Dumnezeul intrupat in om, ISUS HRISTOS si tu nu incepi sa fii schimbat de EL si sa cresti in maturitate cu EL, iti zic ca, tot ce a fost pentru tine atunci, a fost numai un sentiment de vinovatie si o predare de moment falsa. Motivul pentru care nu esti transformat de EL si poate ca inca iti mai gasesti placere in vicii, pacate si pofte, este ca nu ai fost si nu esti gata sa lasi si sa renunti la tot pentru EL. E clar, si aceasta inseamna mandrie si o incredere in altceva in afara de Persoana Domnului Isus Hristos.
DA-MI VOIE SA ZIC CA DACA E ASA, NU ESTI MANTUIT.V-AM ZIS TOATE ACESTEA CA SA VEDETI CA NU TOTI SUNT CRESTINI, si aici vorbesc si de cei din adunari care au o viata impartita si subjugata de pacat.
Multi din adunari, daca ii intreb daca sunt nascuti din nou, cei mai multi au invatat raspunsurile datorita multor predici la care au asistat, dar nu acela care da raspunsurile corect merge in Rai, ci acela care Crede Biblia exact asa cum este si traieste dupa voia lui Dumnezeu prin credinta in DOMNUL ISUS HRISTOS, in Invatatura Sanatoasa prin DUHUL SFANT in Numele Domnului Isus Hristos. Doar acela este cu adevarat crestin.
Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea oricarui om care CREDE in DOMNUL ISUS HRISTOS, dar aceasta EVANGHELIE ESTE centrata numai si numai pe DOMNUL ISUS HRISTOS, prin Credinta in EL, prin supunere fata de EL, prin lepadare fata de orice si o pocainta reala de pacate si de fapte bune. Si poate va intrebati, cum, sa ne pocaim si de fapte bune ? Da, pocaiti-va de a mai crede ca prin faptele vostre bune si prin moralitatea voastra va puteti justifica inaintea Dumnezeului celui Drept. Dumnezeu este clar, justificarea o da EL si aceasta justificare este numai si numai prin DOMNUL ISUS HRISTOS. Credeti si lasati-va de orice altceva. Romani 1:16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;
17. deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”
Romani 3:21 Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii –
22. şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.
25. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;
26. pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.Astfel in urma credintei tale in HRISTOS DOMNUL si in EVANGHELIA LUI devii inchinator adevarat in duh si adevar, avand Temelia si Stanca pe ISUS HRISTOS si in ISUS HRISTOS bazat pe Invatatura Sanatoasa a Lui.
Tit 1:15 Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.
16. Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.Dragii mei, acestea fiind spuse, lucrurile sunt atat de clare. Omul crestin, omul care spune ca-L iubeste pe Dumnezeu, că Dumenzeu este Tatal lui, acest om se supune lui Dumnezeu din toate punctele de vedere. Isi ia Biblia in serios, Hristos pentru el nu este doar MANTUITOR ci este si DOMN, este DOMNUL vietii lui. Ma rog ca acest adevar sa ne cuprinda pe toti, sa credem in HRISTOS, sa ne pocaim, sa fim transformati de EL si nu de noi, nu ca noi sa adoptam un caracter si un comportament crestin, ci EL sa ne schimbe cu adevarat prin credinta in EL. Domnul sa ne ajute la aceasta! Amin.
Lecţii din Vechiul Testament
Învaţă-i pe copii că Dumnezeu stăpâneşte peste toate lucrurile
De pe această pagină poţi să descarci serii de lecţii biblice din Vechiul Testament. Seriile sunt puse în ordine cronologică, iar acolo unde mai multe serii se ocupă de aceeaşi perioadă de timp, acestea au fost puse în ordine alfabetică. Dacă salvezi în calculatorul tău fişierele descărcate şi le deschizi cu Adobe Reader, poţi să foloseşti opţiunea „Semne de carte“ pentru a ajunge direct la fiecare lecţie şi la întrebările de recapitulare. Poţi să cumperi de la AMEC (vezi „Adrese“) imaginile care se folosesc împreună cu textul descărcat gratis de pe site.
Începuturile
Cinci lecţii, care stau la baza înţelegerii celorlalte lucruri din Biblie:
1. Dumnezeu este Creatorul
2. Intrarea păcatului în lume
3. Primii copii – Cain şi Abel
4. Enoh – omul care a umblat cu Dumnezeu
5. Dumnezeu va pedepsi păcatul – Noe
Descarcă Începuturile.
Patriarhii
Cinci lecţii prin care copiii învaţă lecţii importante din viaţa lui Avraam:
1. Chemarea lui Avraam
2. Avraam îl dăruieşte pe fiul său
3. Avraam caută o soţie pentru fiul său
4. Dreptul de întâi născut şi binecuvântarea
5. Iacov departe de casă
Descarcă Patriarhii.
Iosif
Cinci lecţii prin care copiii învaţă că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu:
1. Iosif, fiul preaiubit
2. Iosif vândut de fraţii săi
3. Iosif, rob în Egipt
4. Iosif răsplătit
5. Iosif îngrijeşte de familia sa
Descarcă Iosif.
Moise, eliberatorul ales
Şase lecţii prin care copiii învaţă cum i-a condus Dumnezeu pe copiii Lui afară din Egipt:
1. Naşterea lui Moise
2. Chemarea lui Moise
3. Moise prezintă mesajul lui Dumnezeu
4. Moise vede puterea lui Dumnezeu
5. Trecerea triumfală
6. Oamenii se plâng, Dumnezeu le poartă de grijă
Descarcă Moise, eliberatorul ales.
Moise, dătătorul legii
Şase lecţii care arată remediul lui Dumnezeu la neascultarea noastră:
1. Dumnezeu îi vorbeşte lui Moise la Sinai
2. Idolatria poporului Israel
3. Explorarea ţării promise
4. Moise păcătuieşte împotriva lui Dumnezeu
5. Şarpele de aramă
6. Moise şi schimbarea la faţă
Descarcă Moise, dătătorul legii.
Ce este bine şi ce este rău
Şase lecţii prin care copiii învaţă cele 10 porunci:
1. Dumnezeu ne-a spus ce este bine şi ce este rău
2. Un singur Dumnezeu
3. Păzeşte-ţi limba
4. Foloseşte duminica şi celelalte zile aşa cum doreşte Dumnezeu
5. Gânduri şi fapte
6. Nu pot să trăiesc fără aceasta
Descarcă Ce este bine şi ce este rău.
Iosua – războinicul lui Dumnezeu
Şase lecţii care accentuează relaţia dintre Dumnezeu şi copiii Lui:
1. Iosua este ales de Dumnezeu să conducă poporul
2. Funia cărămizie la fereastră
3. Căderea Ierihonului
4. Păcatul lui Acan
5. Povestirea despre gabaoniţi
6. Iosua îşi ia rămas bun de la popor
Descarcă Iosua – războinicul lui Dumnezeu.
Judecătorii – neascultare şi eliberare
Şase lecţii prin care copiii învaţă cum Se poartă Dumnezeu cu copiii Lui:
1. Israel îşi încalcă promisiunea
2. Debora şi Barac eliberează Israelul
3. Ghedeon învaţă să fie curajos pentru Dumnezeu
4. Ghedeon şi cei 300 împotriva madianiţilor
5. Dumnezeu îl alege pe Samson
6. Samson şi Dalila
Descarcă Judecătorii – neascultare şi eliberare.
Rut
Cinci lecţii prin care copiii învaţă cum Rut L-a ales pe Dumnezeu şi cum pot şi ei să-L găsească pe Răscumpărătorul:
1. Rut se hotărăşte pentru Dumnezeul lui Israel
2. Rut străina
3. Rut aude despre Boaz, „răscumpărătorul“ ei
4. Rut găseşte pe „răscumpărătorul“ ei
5. Rut intră în familia celui ce a răscumpărat-o
Descarcă Rut.
David – un om după inima lui Dumnezeu
Şase lecţii prin care copiii învaţă despre credinţa lui David în Dumnezeu:
1. Israel cere un împărat
2. Neascultarea lui Saul
3. Dumnezeu alege un împărat
4. David şi Goliat
5. Un prieten şi un duşman
6. David îşi cruţă duşmanul
Descarcă David – un om după inima lui Dumnezeu.
Domnia lui David – eşecuri şi victorii
Prin această serie, copiii învaţă lecţii importante din victoriile şi eşecurile lui David:
1a. David în ţara filistenilor
1b. Saul merge la o ghicitoare
2. David ajunge împărat, după cum a spus Dumnezeu
3a. Chivotul legământului este recuperat şi adus înapoi
3b. David şi Bat-Şeba
4. David şi Mefiboşet
5. Răzvrătirea lui Absalom împotriva lui David
6. Solomon, succesorul lui David la tron
Descarcă Domnia lui David – eşecuri şi victorii.
Ilie – profetul Dumnezeului celui viu
Şase lecţii prin care copiii învaţă despre viaţa lui Ilie şi despre Dumnezeul viu şi adevărat:
1. Ilie aduce o veste înspăimântătoare
2. Ilie luptă împotriva dumnezeului fals
3. Ilie fuge de împărăteasa Izabela
4. Ilie şi via lui Nabot
5. Ilie este luat la cer
6. Ilie vorbeşte cu Domnul Isus
Descarcă Ilie – profetul Dumnezeului celui viu.
Elisei – profetul Dumnezeului credincios
Şase lecţii care îi încurajează pe copii să se încreadă întotdeauna în Dumnezeu şi să mărturisească despre El:
1. Începutul lucrării lui Elisei
2. Înmulţirea uleiului
3. Învierea fiului sunamitei
4. Vindecarea lui Naaman
5. Orbirea armatei siriene
6. Foametea din Samaria şi salvarea minunată
Descarcă Elisei – profetul Dumnezeului credincio.
Împăraţii lui Iuda(cu imagini gratuite)
Sunt cinci lecţii spirituale importante, pe care copiii pot să le înveţe de la aceşti cinci împăraţi:
1. Iosafat
2. Ioas
3. Ezechia
4. Manase
5. Iosia
Descarcă Împăraţii lui Iuda text / imagini.
Chemarea lui Ieremia(cu imagini gratuite)
Această lecţie individuală despre Ieremia accentuează faptul că Dumnezeu are un plan pentru viaţa fiecăruia.
Copilul nemântuit trebuie să creadă în Domnul Isus şi să-I ceară să-i arate planul Lui pentru el, iar cel mântuit este încurajat să-I ceară lui Dumnezeu să-i arate planul Lui şi să-l ajute să-l urmeze.
Descarcă Chemarea lui Ieremia text / imagini.
Daniel – neclintit în Domnul
Şase lecţii care îi ajută pe copii să rămână neclintiţi în Domnul, cu orice preţ:
1. Patru tineri sunt puşi la încercare
2. Daniel se roagă pentru înţelepciune
3. Cuptorul mistuitor
4. Căderea lui Nebucadneţar datorită mândriei
5. Scrisul de mână de pe zid
6. Daniel în groapa cu lei
Descarcă Daniel – neclintit în Domnul.
Estera
Cinci lecţii prin care copiii învaţă despre providenţa şi suveranitatea lui Dumnezeu:
1. Estera ajunge împărăteasă
2. Mardoheu este neclintit în hotărârea lui
3. Un strigăt după ajutor
4. Poporul lui Dumnezeu este onorat
5. Estera intervine pentru poporul ei
6. Poporul lui Dumnezeu este victorios
Descarcă Estera.
Neemia(cu imagini gratuite)
Cinci lecţii prin care copiii învaţă cum trebuie făcută lucrarea lui Dumnezeu în modul Lui şi pentru gloria Lui:
1. Paharnicul cu inima împovărată
2. O chemare la trezire şi zidire
3. Construirea zidurilor şi confruntarea cu duşmanii
4. Rezolvarea problemelor apărute între oamenii lui Dumnezeu
5. Un oraş dedicat lui Dumnezeu
Descarcă Neemia text / imagini.
