Publicat la:
Martie 21, 2023
Educaţia Marxistă, Globalistă,Capitalistă, dimpreună cu alte “şcoli” care au ca mentor pe satan, transformă lumea într-o lupărie, şi pe şefii mondializării în “împărăţia” care ne va călca în picioare! Să nu mai respingem Învăţătura Dumnezeiască, cea plăcută, corectă, adevărată, productivă, sănătoasă, iertătoare, iubitoare, plină cu roduri bune……Aceasta este CONSTITUTIA DUHOVNICEASCA, BUNA,RODNICA, PENTRU ORICE OM SI POPOR, PENTRU ACUM SI PENTRU VESNICIE… Matei 5 Curăţirea noastră — interioară şi exterioară… De ce întârzie trezirea? Blândeţea, o caracteristică a Cristosului…Stăpânirea dorinţelor după lucruri pământeşti…Învierea — cel mai mare miracol…“Israelul lui Dumnezeu”…Cele două părţi ale sfinţirii…Controlul limbii o necesitate…Fiii lui Dumnezeu concepuţi de spirit şi dezvoltarea lor…Calea, adevărul şi viaţa…Ce spun Scripturile despre Spiritism? Spiritismul modern şi tendinţele lui…Preveniri din partea unui spiritist şi swedenborgian…Revigorarea spiritismului..,„Isus, Căpetenia credinţei noastre” de A.W. Tozer… Pentru ca industria farmaceutica sa castige….
Prin naşterea din nou, cât se mai poate, să ne umplem- blindăm cu plinătatea învăţăturii Lui şi, nici o secundă, să nu-l mai slujim pe gunoierul cel rău şi viclean, căci” profesorul “acestei lumii se foloseşte de sclavii păcatului, apoi îi abandonează; Să nu ziceţi că nu aţi ştiut: curând, înşelătorul, va “şoma”, apoi, pentru veşnicie, va fi “aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor… Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.” (Ap.20/10-14)……………..Limitele libertatii crestine; A face deciziile grele să fie uşoare; CURVIA. UN PĂCAT ÎMPOTRIVA TA; Psalmul 50 – Primejdia formalismului religios; Numărat, numărat, cântărit și împărțit; ZIUA DOMNULUI IN BIBLIE;Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău… (vremea răpirii); Ziua Domnului este aproape!” (Ioel 1:15)…“Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ.” (2Petru 3:10); Răpirea și Ziua Domnului;Interpretarea profețiilor; Obadia – “Slujitorul” sau “inchinatorul lui Iehova”…
… Toate acestea pe Mine mă dor, zice Domnul, prin corola de strigăt a lui Iacov, fiindcă orice om nenăscut din nou, este infectat de satan, să ia ca de apucat (Fil, 2/5-14) ploaia, lumina, mişcarea, creşterea, sănătatea, vorbirea, (dez) asimilaţia, gândirea, privirea şi toate celelalte daruri şi creaturi Dumnezeieşti! Dar gura, vorbirea şi… nu le-am primit-o pentru bârfă sau cârtire; Sexul nu-l avem pentru preacurvie; urechile, ochii, inima nu sunt pentru judecare, pentru a ascunde propria bârnă, sau ca să poftim alt trup, pentru curvit în mintea spurcată de satan, pe care (dacă nu-l dăm pe mâna lui Iisuss), scoate din noi numai mizerii, răutăţi, urâţenii şi spurcăciuni de neimaginat… „Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură vine din inimă şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” (Mat.15/10-20)
Doctorate (cu epoleti) plagiate – Academia de Poliție publica lista doctorilor, în urma acuzațiilor de plagiat; Poliția, cea mai coruptă, după sănătate și educație ;Prea multă corupție în Justiție: reintroduceți curțile cu jurați pentru a tăia influența judecătorilor cumpărați; România, pe primul loc în Europa la șpaga dată în spitale. Medic: „E real și trist că se întâmplă. Doctorii câștigă suficient de mult”…Directorul Spitalului Județean Ploiești a fost arestat pentru luare de mită; Directorul adjunct al APIA a fost ARESTAT PREVENTIV; Falsul medic Matteo Politi a fost condamnat definitiv; Si sfantul Valcov cel Rozaliu a fost … Darius Vâlcov, achitat definitiv într-un dosar; SURSE 2MNEWS – Directorul demis al Penitenciarului Baia Mare, Horia Chiș, a fost arestat pentru 30 de zile pentru folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual, ultraj şi şantaj;Directorul din CNAIR, prins cu șpaga, a fost arestat preventive;(INCA) Un director din Ministerul Educaţiei a fost arestat pentru mită de 340.000 de euro şi 18.749 de lei;Un general-maior, fost director-adjunct al Informațiilor Apărării a fost arestat pentru delapidare;Șpaga generalizată din sistemul de sănătate, o tradiție din timpul comunismului;Clasamentul mitei din spitale. Unde s-a dat de cele mai multe ori spaga in 2019…
Medici din Iaşi care câştigă mai bine ca “afară”: 33.000 euro/lună; EXCLUSIV: Asta e Universitate?! ”Profesorii” șpăgari: procurori, ofițeri de Securitate migrați la SIE, masoni. Studenții: beizadele de generali, de afaceriști, polițiști…Politistii spagari ai Brailei / Mita, la ordinea zilei;Trăiește pe picior mare, dar ia mită de la bolnavii de cancer. Ce salariu are șefa de la Oncologie care a luat 62 de șpăgi într-o săptămână; Averea găsită de procurori la medicii acuzați că le-ar fi implantat pacienților stimulatoare cardiace luate de la cadavre;Spagarii in halate albe. Medici cunoscuti, condamnati la inchisoare pentru luare de mita;Comisarul-șef care a patentat șpaga pe principii rasiste: Cetățenii romi, obligați să-i plătească întotdeauna mită la dublu;Corupția din justiție, ultima miză a celor care au jefuit Moldova între 2014-2019; LEGI CU DEDICAȚIE. Amnistia și grațierea, instrumente ale „clemenței electorale”; REȚELELE DE CORUPȚIE DIN JUSTIȚIE: cu cât se cumpără în România o achitare, o eliberare sau un NUP; Şeful DNA: Dosarele din pandemie bat pasul pe loc. În sistemul de Justiţie este corupţie la înalt nivel;Fermierii români își bat joc de consumatori. Prețul roșiilor a ajuns cel mai mare din UE…Vot final în parlamentul de la Chişinău. Limba română va înlocui „limba moldovenească” în toate legile din Republica Moldova… O bandă de români, membri ai aceleiași familii din Vâlcea, a îngrozit California; Dacă România este sufocată de corupţie, de ce doar 1,3% din cazurile pe rolul justiţiei sunt pentru fapte de corupţie?Corupție marca Poliția Rutieră: pizza, costițe, ciorbă de văcuță și crispy cu sos; Țară în service – Cum a ajuns România să aibă 200 secretari de stat, de patru ori mai mulți decât în 2010; Politist cu 10 ani experienta: „Toti sefii sunt corupti pana in maduva oaselor. De la seful de oras pana la seful de inspectorat judetean si pana la seful politiei;
Polițiștii corupți din IPJ Prahova. Aproape 200 de agenți au fost cercetați pentru mită, trafic de influență și fapte de corupție în ultimii 11 ani; Corupția din agricultură: Patru persoane, din cele șase reținute, plasate în arest pentru 30 de zile; (Pentru comisiane…) Agricultura românească e măcinată de corupţie: De ce exportăm grâu și importăm aluat congelat; De ce corupții României nu mai fac închisoare? Cazul Arsene – Analiză video;Cum a fugit Ionel Arsene? Legile ca porțile deschise și CSM complice; (Dupa modelul komunistilor care i-a facut mari si tari pe prosti ,la fel si pesedistii i-a facut destepti si pe hotii cinstiti si nesaraci…) De ce plagiază universitarii. Cazuri celebre din România;Fenomenul plagiatelor. Peste 80.000 de titluri de doctor acordate în România din 1990 și până azi. Anul cu cele mai multe doctorate; Nicolae Ciucă, al treilea premier al României acuzat de plagiat. Ce știm până acum, ce s-a întâmplat în cazurile Ponta și Tudose și care este definiția plagiatului; Dezastru la Academia de Poliție: Aproape 75% din tezele de doctorat sunt PLAGIATE! Ucraina, palmă pentru România: Permite parţial măsurătorile pe Canalul Bâstroe; Pentru o Istorie a corupției la români. Scandalurile trec, banii rămân! Vlad Alexandrescu denunță corupția care distruge patrimoniul național. „Există rețele care funcționează”; „Multinaționalele ne distrug resursele”. O poveste cu propagandă care nu se mai termină-„Corporațiile străine fac legea în România. Țara este condusă de străini, care îi secătuiesc avuțiile. Firmele românești vor fi scoase de pe piață sau închise. Nu vom…(SI AZI…)Londra: Investitorii ocolesc Romania din cauza coruptiei;Corupţia distruge ţări şi destine. Cea mai coruptă ţară din lume; Mafia lemnului și defrișarea din România; Mafia padurilor din Romania are sigla PSD; Cum a distrus corupţia – promovată de ciuma roşie = PSD; Robotul zburător; LUNGU: NE PLEACA DIN TARA TINERII, SPECIALISTII, PENTRU CA MULTUMITA PSDRAGNEA, TRAIM INTR-O TARA CU UN PREZENT NESIGUR; Mogulul cherestelei, Gerald Schweighofer, a fost decorat în decembrie 2004 de către Ion Iliescu, „pentru …Kaufland recunoaște că din 2019 vinde alimente cu extracte de insecte sau excremente ale acestora…Judecătorii Curții Penale Internaționale au emis mandat de arestare pe numele lui Putin pentru presupuse crime de război… Profesorul de „etică și integritate academică” prins în timp ce lua MITĂ: Ce TARIFE cerea de la masteranzii UBB pentru a-i trece la examene;
General francez aduce un omagiu celor care au refuzat vaxxinarea: „Nev@xxinații întruchipează ce este mai bun din umanitate, sunt SUPER-EROI!” Snowden dezvăluie Agenda globală de asasinate prin sistemul HAARP; Predicțiile lui Soros: Globalistul anunță dizolvarea imperiului rus și o schimbare de regim în China! Moartea subită a mass-media și înlocuirea ei cu o presă de tip Pinocchio: Astfel de păpuși de lemn, însuflețite de bani, pofte și iluzii, n-au nevoie sa fie trase de sfori de nimeni. O fac singure… Costi Ioniță îi îndeamnă pe români să folosească;LICHIDAȚI-L PE TRUMP – II; Edward Snowden, despre presupusul spionaj SUA împotriva Europei: Joe Biden a fost profund implicat; Edward Snowden denunţă „puterea implacabilă” a giganţilor internetului care lucrează împreună cu guvernele; Snowden”. Sau cum să faci un thriller despre trezirea conştiinţei;Fără intimitate! Snowden spune că SUA pot spiona fotografii intime;Cel mai bun al săptămânii: recenzie Triunghiul tristeții, „virusul zombi” și multe altele! Dictatura globală a finanțelor: Blackrock, Vanguard și State Street;Armele biologice, ultima speranță a euroatlantiștilor;Imperiul pierdut. O istorie a nationalismului rus de la Ivan cel Groaznic la Vladimir Putin; De la Romanovi la Putin: război şi stat în Imperiul Rus;
Putin vrea să restaureze imperiul rus şi războiul ar putea să nu se încheie în 2022, estimează serviciile de informaţii ucrainene; Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice;Tismăneanu: Invazia Ucrainei este determinată de nevroze, complexe, obsesii și fobii (Spotmedia;Aleksandr Gelievici Dughin, adeptul doctrinei neo-imperialiste a Eurasianismului : „Noi ruşii, am comis multe greşeli în relaţia cu România”; Rusii nu au dreptul moral sa ne calce in picioare…. Ar trebui un macelar….Podcast 50. „Noi și Europa”. Biserica ortodoxă rusă: manifestarea și impactul propagandei pro-război dincolo de granițele Federației Ruse; De orto-pupat… Averea patriarhului Kiril, „băiatul de altar al lui Putin“ și „mitropolitul tabacului“;Patriarhul Rusiei, membru al KGB-ului odios si criminal, mai criminal si mai odios decat toate mafiile din lume la un loc; Mafia Bisericii Ortodoxe este sora buna a mafiei siciliene; Prin miliardele de euro alocate Catedralei Neamului Prostit si Furat de catre Mafia PSD, pesedistii creeaza noi locuri de munca: pentru cersetori si hotii de buzunare; (Masonul)Patriarhul Daniel – slujitorul Lui DUMNEZEU sau sclavul Satanei? Pe fundalul insangerarii timisorenilor… Telegrama trimisa de Patriarhul Teoctist lui Nicolae Ceausescu in decembrie 1989: Iliescu, patriarhul Teoctist, agenții electorali în sutană și un proces care nu se mai încheie; Morţii din gulagul communist si…Neocomuniştii din PSD şi martirii gulagului bolşevic; “LOGODNA CELOR 2 FIARE…” „Nu te voi lăsa singur în fața NATO!” Mândria națională – arma Ucrainei în război’; Reconstituiri: „Domnul cu papion” – Povestea lui Ion Rațiu, liderul pe care românii nu l-au vrut…„Matrioștele” propagandei ruse în Republica Moldova: păpuși și păpușari; Tehnologii de inginerie genetică pentru crearea omului 2.0 (zombi);
„Matrioștele” propagandei ruse în Republica Moldova: păpuși și păpușari
Peste un miliard de ruble rusești, doar din surse oficiale, sunt cheltuite anual de Federația Rusă pentru activitățile Fundației „Russkii mir”, un veritabil centru de comandă pentru rețeaua de organizații-fiice din toată lumea, inclusiv Republica Moldova. În lista fondatorilor organizației non-profit, susținută din bugetul federal, dar și din donații ținute în secret, se regăsesc personaje dedicate propagandei rusești, dar și funcționari de rang înalt care, la diferite etape, și-au îndeplinit rolul de agenți activi ai intereselor ruse în spațiul moldovenesc. Prin intermediul centrelor de știință și cultură deschise la Comrat, Tiraspol, Bălți, dar și în capitală, „lumea rusă” mimează dialogul cultural, implicându-se în organizarea referendumurilor ilegale, a schimburilor de experiență dubioase și a întrunirilor la care sateliții ideologici ai Moscovei promovează retorica expansionistă a Kremlinului. Mai mult, prin filiera rusă, în zona transnistreană au ajuns susținători ai lui Vladimir Putin, implicați în organizarea așa-numitelor proteste pro-ruse din Serbia și care nu ascund că vor să facă un front comun pentru „recroirea lumii”. La Chișinău se discută tot mai aprins despre necesitatea închiderii acestor centre, urmând exemplul României, care deja a suspendat activitatea Centrului Rus pentru Cultură și Știință din București tocmai pentru că s-ar fi „transformat într-un instrument de propagandă, dezinformare și disculpare a crimelor de război ale Federației Ruse din Ucraina”. Discuțiile nu au trecut însă și pe platformele oficiale.
Punctul de comandă al „lumii ruse”
Fundația ”Russkii mir”, creată în 2007 de Vladimir Putin, este finanțată din surse guvernamentale și se poziționează ca promotor al culturii, diplomației și mass-media ruse din afara granițelor Federației Ruse. Acest scop nobil poate fi transformat într-un paravan perfect pentru activități de manipulare și dezinformare, iar liderul de la Kemlin nu putea ignora această platformă de influență. Mai mult, în 2021, Putin a majorat cu peste 250 de milioane de ruble alocațiile pentru fundație, care a ajuns să primească anual doar din bugetul public circa un miliard de ruble rusești. Cifra contribuțiilor și donațiilor care ajung pe conturile Fundației nu s-a făcut niciodată publică. Prin decretul președintelui rus, din 12 aprilie 2021, a fost modificată și lista fondatorilor, care cuprinde acum persoane din anturajul apropiat al lui Vladimir Putin, multe dintre ele figurând și în black list-ul de sancțiuni al Uniunii Europene, pentru că au susținut invadarea și anexarea Crimeei, dar și războiul declanșat de Federația Rusă în data de 24 februarie 2022.
Soarta rușilor din afară este coordonată de Dmitri Kozak, al doilea om în Administrația liderului de la Kremlin, arhitect al federalizării eșuate a Republicii Moldova din anul 2003, dar și de Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, cunoscut pentru acuzațiile pe care le aduce în mod constant puterii de la Chișinău și pentru amenințările că „Occidentul a pus ochii acum pe Republica Moldova pentru a urma calea Ucrainei”.
În Comitetul de observatori al Fundației o regăsim pe Margarita Simonean, redactora-șefă Russia Today (RT), una dintre „trompetele Kremlinului”, care a făcut mai multe declarații scandaloase împotriva Ucrainei, Uniunii Europene şi Occidentului, iar state precum Canada, Marea Britanie și Australia i-au impus sancțiuni pentru propaganda războiului și expansiunii ruse. Totodată, au fost interzise în spațiul comunitar RT și Sputnik, două plaforme media coordonate și supravegheate de Simonean.
Centre de cultură… a propagandei
Fundația ”Russkii Mir” a deschis centre de știință și cultură la Chișinău, Bălți, Comrat și Tiraspol, dar sediul din capitală este locația de bază. Situat pe strada Mihai Eminescu 2, centrul a devenit releul principal al propagandei Kremlinului, iar sub pretextul unui demers cultural și educativ sunt organizate activități în care sunt antrenați promotori ai retoricii Kremlinului. În afară de schimburile culturale pentru studenți, medici, profesori, care sunt selectați să plece în Federația Rusă, la sediu au loc evenimente cu participare largă.
Astfel, Școala de comunicare deschisă pe lângă centru este un proiect coordonat de jurnalista Elena Pahomova, moderatoarea unei emisiuni la postul NTV, licența căruia a fost suspendată de Comisia pentru Situații Excepționale (CSE) pentru lipsa unei informări corecte despre evenimentele naționale, dar și războiul din Ucraina. Televiziunea face parte din holdingul media Exclusiv Media care aparține soției deputatului PSRM, Corneliu Furculița, o formațiune care pledează pentru legături strânse cu Federația Rusă.
Un detaliu curios din cariera Elenei Pahomova este că a lucrat la postul de televiziune „Pervîi Prednestrovskii” din Tiraspol, în perioada lansării acestuia, după care a „pus pe picioare” TV RTR-Moldova, post rămas de asemenea fără licență pentru mai multe încălcări ale deontologiei profesionale. Elena Pahomova, care a fost și membra consiliului mass-media pe lângă ex-președintele Igor Dodon, omul casei la Kremlin, a fost inclusă în baza de date a platformei „Mirotvoreț”, înființată de Centrul de Cercetare a Crimelor contra Securității Naționale a Ucrainei. Potrivit informațiilor plasate pe site, Pahomova ar fi manipulat informația de interes public, „a batjocorit istoria Ucrainei, a atacat statele care susțin Ucraina, s-a ocupat de propaganda rusească și promovarea separatistmului”.
Elena Pahomova este și un influencer activ pe rețelele de socializare, iar fiecare eveniment major din Republica Moldova nu trece fără comentariile sale. Proiectul prin care clădirea fostului Seminar Teologic din Chișinău, în care se află o aripă a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, urmează să fie transmisă cu titlu gratuit Mitropoliei Basarabiei, a trezit „interesul” Elenei Pahomova, care a sugerat că bisericii ar trebui retrocedat sediul Guvernului.
„Ceea ce ar trebui să retrocedeze bisericii Guvernul este sediul său. Pe locul acesta a fost eparhia. Și lasă Grosu (președintele Parlamentului, unul dintre autorii inițiativei -n.r.)să înceteze să-și expună chiloții de înot la bazin. E păcat, reiese”.
În același timp, președinta Maia Sandu a remarcat că „relația Republicii Moldova cu România nu poate fi într-un singur sens. Un alt lucru important pe care trebuie să-l spunem este că puținele clădiri istorice din Chișinău care au fost reabilitate – au fost restaurate cu sprijinul statului român. Asta nu înseamnă că noi nu vrem să reabilităm aceste clădiri istorice, dar suntem într-o realitate economică de care nu putem face abstracție”, a subliniat șefa statului, adăugând că „autorii acestui proiect de lege vor organiza consultări publice și vor da mai multe detalii. Vom vedea care sunt soluțiile pentru îngrijorările care au fost formulate”.
Interzicerea simbolurilor Z și V purtate de armata rusă în invazia din Ucraina, dar și panglica Sfântului Gheorghe, a fost prilej de a lega această decizie de tricolorul românesc.
„Un pericol mult mai mare pentru țară este reprezentat de panglica tricolorului românesc. Se prepară încet, dar insistent mințile pentru dispariția Moldovei ca stat. Însă… niciun parlament și niciun guvern nu a avut intenția de a o interzice. Purtați și visați – este dreptul vostru. Și apoi au venit la putere ignoranții agresivi…”, a scris Pahomova pe contul său de socializare.
Comentariul a fost făcut după ce, pe14 aprilie 2022, Parlamentul Republicii Moldova a votat în ultima lectură proiectul de lege privind interzicerea pe teritoriul Republicii Moldova a simbolurilor care propagă războiul – literele „ V” și „Z! și Panglica „Sfântul Gheorghe”.Președintele Comisiei securitate națională, apărare și ordine publică, Lilian Carp, spune ca persoanele care nu vor ține cont de această lege vor fi sancționate cu amendă de până la 9.000 de lei sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 30 la 60 de ore.
„Confecționarea, vânzarea, răspândirea, deținerea în vederea răspândirii și utilizarea în public a atributelor și simbolurilor general cunoscute, ce sunt utilizate în contextul unor acțiuni de agresiune, crimă de război și crimă împotriva umanității, precum și a propagandei sau a glorificării acestor acțiuni se vor sancționa cu amendă de la 90 pânp la 180 de unități contravenționale sau muncă în folosul comunității de la 30 la 60 de ore, aplicate persoanei fizice și cu o amenda de la 30 la 60 de unități convenționale pentru persoanelor juridice și persoanelor cu funcții publice”, a declarat Lilian Carp.
Înainte ca deputata Olesea Stamate să prezinte proiectul de lege, deputații Blocului Comuniștilor și Socialiștilor au blocat tribuna principală a Parlamentului. După ce proiectul a fost prezentat, socialiștii și comuniștii au părăsit plenul în semn de protest. Printre aceștia, și deputatul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), Constantin Starîș, un alt oaspete frecvent al Centrului rus de cultură din Chișinău. În data de 17 februarie, de exemplu, a fost invitat special al centrului și Elenei Pahomova, la discuțiile cu tema: „Jurnalistica generației libere”.
Starîș este jurnalist de profesie. A activat în televiziune din 1992, fiind prezentator al emisiunii analitice de limbă rusă „Резонанс” (Rezonans), difuzată pe posturile Moldova 1 și NIT. În noiembrie 2009 el a fost demis din funcția de președinte al Telecompaniei „MIR-Moldova”, reprezentanță a Companiei interstatale „Mir”. A mai prezentat și emisiunea „Третий микрофон” (Microfonul trei) la Accent TV.
La finalul guvernării comuniste, Starîș a fost autorul filmului electoral „Atac asupra Moldovei” despre violențele din aprilie 2009, în care, după cum a recunoscut chiar el, a montat convorbirile telefonice.
Vizitele alesului poporului în Federația Rusă, dar și declarațiile pe care le-a făcut la mai multe evenimente organizate sub egida administrației de la Kremlin, au scandalizat opinia publică de la Chișinău. Deputatul Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), Igor Chiriac, de exemplu, l-a acuzat de trădare și i-a oferit două monede confecționate din folie de aluminiu, după ce Strarîș ar fi adresat o întrebare tendențioasă președintelui rus Vladimir Putin, în cadrul forumului „Valdai”, un club internațional de discuții. La ședința Parlamentului lui Starîș i-au fost înmânați cei „doi arginți”.
„S-a sculat roșu pe față ca un vasal care se uita la stăpân, zâmbea lingușitor și i-a oferit cu satisfacție lui Putin o întrebare tendențioasă, din numele cetățenilor noștri, despre un spațiu unic care să întindă de la Vlasivostok până la Lisabona. Vreau să-l întreb: domnul Starîș, această întrebare părea a fi una tendențioasă, în stilul propagandist rusesc, adică o „zagatovkă” care i-au scris-o cei de la Kremlin și i-au dat-o să o citească cu intonație frumoasă și aș vrea să-l întreb pe domnul Starîș cine i-a dat această întrebare: cetățenii noștri sau propaganda de la Kremlin? De ce nu a avut curajul să-i spună lui Putin că în Ucraina mor oameni nevinovați, că în Ucraina se produc crime de război, că deasupra spațiului Republicii Moldova zboară rachete rusești, că majoritatea cetățenilor Republicii Moldova condamnă aceste crime de război pe care le comite Federația Rusă?”, a declarat deputatul PAS.
„Noi am urmărit procedura acreditării ambasadorului Republicii Moldova la Moscova și eu nu am auzit ca ambasadorul vostru, în urma răspunsului domnului Putin, măcar ceva să-i spună despre bombardamentele din Ucraina. Dar să-ți lași poporul tău fără gaz, fără lumină asta și se numește trădare. La revedere”, a replicat Starîș.
Starîș a fost văzut deseori în prima linie la protestele organizate de liderul fugar al Paridului Șor, Ilan Șor. Deputatul a susținut și discursuri înflăcărate de pe scena improvizată în fața Președinției. Totodată, împreună cu doi deputați ai Partidului „ȘOR” a mers la Moscova unde s-au întâlnit cu președintele Comitetului pentru relații internaționale din cadrul Dumei de Stat a Rusiei, Leonid Sluțki și cu vicepreședintele Comitetului, Dmitri Novikov.
.png)
Lucoarea de la răsărit și sateliții Moscovei la Tiraspol
Centrul rus din Tiraspol a fost deschis în luna septembrie 2009, în cadrul Universității „Taras Şevcenko”. Primii oaspeți au fost liderul separatist la acea vreme, Igor Smirnov, ambasadorul Federaţiei Ruse, Valeri Kuzmin, dar şi reprezentanţi ai administraţiei Fondului „Russkii mir”. Totuși, cea mai mare influență o are Uniunea comunităților ruse din autoproclamata rmn. Președinta acestei uniuni, Viorica Kohtareva, este releul principal între organizațiile rusofile din regiune. În mai 2014, Kohtareva a fost implicată direct în organizarea pseudo-plebiscitului privind anexarea Transnistriei la Federația Rusă, după modelul Crimeei. Astfel, au fost racolați membrii Uniunii, care au mers din casă în casă pentru a colecta semnături. Ulterior, Kohtareva a făcut bilanțul activităților, pe care le-a prezentat ca inițiative din partea societății civile, și s-a plâns pe acțiunile serviciilor speciale de la Chișinău.
„Am muncit două săptămâni și am transmis foile cu semnături și textul adresării vicepremierului Dmitrii Rogozin. Din păcate, avionul guvernamental care urma să transmită setul de acte la Moscova a primit interdicție să survoleze spațiul aerian al Ucrainei și României. Mai multe liste cu semnături au fost confiscate de către angajații Serviciului de Securitate și Informații de la Chișinău”, declara presei de propaganda din regiune Viorica Kohtareva.
Aceasta nu este prima solicitare de acest fel, expediată Moscovei de administrația de la Tiraspol. În 2006, după un plebiscit organizat în stânga Nistrului, la care 97,2 la sută din participanți s-ar fi pronunțat pentru unirea cu Rusia, Tiraspolul a mai cerut Kremlinului să-i recunoască independența și să accepte Transnistria ca parte componentă a Federației Ruse.
Kohtareva a deschis la Tiraspol și un centru consultativ prin intermediul căruia cetăţenii ruşi din regiune beneficiază de asistenţă juridică. „Cetăţenii ruşi care locuiesc în regiunea transnistreană, inclusiv în Tiraspol, au multe întrebări în legătură cu schimbul domiciliului, dar şi altele, de ordin personal, care trebuie soluţionate”, a declarat aceasta. Tot ea este omul care selectează și organizează deplasarea pedagogilor, studenților și elevilor în Rusia. Unele tabere au un evident caracter propagandistico-militar, la fel ca și cea din 2020, care a fost organizată în Crimeea anexată ilegal de Federația Rusă.
O voce pro-rusă și mai distinctă în regiune este cea a lui Leonid Manakov, omul Moscovei la Tiraspol, șeful „Fundației pentru dezvoltarea relațiilor sociale și culturale Transnistria”, un fel de consulat al regimului separtist din stânga Nistrului, care are sediu chiar în centrul capitalei moscovite. Într-un discurs rostit la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, în octombrie 2022, Manakov a îndemnat comunitatea internațională „să recunoască independența regiunii transnistrene”, retorică condamnată dur de autoritățile legitime ale Republicii Moldova. Acesta a declarat că Republica Moldova ar încălca drepturile cetățenilor din stânga Nistrului, iar închiderea frontierei Ucraina – regiunea transnistreană „a permis impunerea unor restricții serioase la importul de bunuri vitale, inclusiv medicamente”.
Leonid Manakov este născut în anul 1945, iar la vârsta sa venerabilă continuă să fie în prima linie a ideologiei ruse. Acesta este un fost angajat al MVD-ului rus și ex-șef al așa-zisei miliții criminale din regiunea separatistă, iar în 2016 a participat la acțiuni militare și, ulterior, de menținere a ordinii în Republica Cecenă.
Manakov are legături strânse cu sculptorul sârb, Dragan Radenovic, președinte al Fondului de binefacere „Rusi”, pe care l-a primit și la Tiraspol. Radenovic este un artist de talie internațională, profesor la Harvard și membru al Academiei Ruse de Arte. În pofida faimei pe care o are în calitate de artist, Radenovic este criticat pentru viziunile sale pro-Putin. La întâlnirea cu Manakov au fost prezenți și doi funcționari de la Moscova – Andrei Novicov, vicepreședintele Federației Sindicale a Lucrătorilor din domeniul culturii fizice, sportului și turismului și președintele Prezidiului Colegiului avocaților din Moscova, Gheorghii Zubovskii, ambii persoane-cheie în algoritmul transnistrean.
Dragan Radenovic, într-un interviu pentru tsargrad.tv, a declarat că „soldații ruși distrug, punctual, infrastructura militară din Ucraina, creată în ultimii ani cu ajutorul NATO. Se acționează prin intermediul loviturilor precise, dirijate de trupe terestre. E practic o intervenție chirurgicală, menită să salveze viața civilior și a obiectivelor critice din orașe. Rusia nu luptă cu poporul Ucrainei și nu cotropește teritorii. Este vorba despre o operațiune împotriva prezenței NATO, în proximitatea orașelor rusești. Pe noi, NATO ne-a acoperit în anul 1999 cu „covoare de bombe” din aer. Fără compasiune. Pentru exterminare. Eu sunt de acord cu ceea ce spune președintele vostru, Vladimir Putin – liniile roșii au fost încălcate. Pentru a opri agresiunea în adresa Rusiei, toate celelalte mijloace au fost epuizate”. Această opinie este răspândită prin intermediul agenților ruși de propagandă în toată Serbia, iar efectele ei sunt numeroasele proteste stradale organizate de mișcări extremiste pro-Kremlin.
Pe 14 februarie curent, un grup de potențiali diversionişti din Serbia urma să ajungă la Chișinău în calitate de suporteri ai unei echipe de fotbal.
„Iniţial, era planificat ca întreaga galerie a echipei sârbe să vină la noi în ţară. Datorită eforturilor făcute de Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS), cu mult înaintea apariţiei informaţiilor oferite de Zelenski, echipa sârbă va juca cu tribunele goale, pentru că în cadrul acestei galerii se planifica să vină diversionişti”, a declarat Andrian Cheptonar, deputat din cadrul Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS).
Deschide.md a scris că jumătate din pretinșii suporteri fac parte din gruparea extremistă pro-rusă ”Patrula Populară”, care a organizat proteste în Serbia și a instigat la o lovitură de stat. Unul dintre ei, în speță Vignjevic Dusan, a postat pe pagina sa de Facebook o poză de pe Aeroportul Internațional din Chișinău, la care a scris ”Државни непријатељи Молдавије #1” (dușmanii de stat nr.1 ai Moldovei). Unul dintre prietenii lui a comentat ”И КИШЊЕВ ЋЕ ЈЕДНЕ НОЋИ У ЧЕТНИЧКЕ РУКЕ ДОЋИ!!!” (și Chișinău va cădea într-o noapte în mâinile cetnicilor).
”Patrula Populară” susține invazia rusă în Ucraina și se ocupă activ cu persecutarea migranților ucraineni în Serbia. Organizatia recunoaște și legăturile sale cu gruparea Wagner a lui Evgheni Prigojin, supranumit ”bucătarul lui Putin”. În luna decembrie 2022, aceasta a vizitat centrul organizației paramilitare din Sankt Petersburg, oferind în dar drapelul Serbiei, care era folosit anterior în cadrul manifestațiilor de la Belgrad în susținerea războiului Rusiei în Ucraina.
Cu o zi înainte, și preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat că planurile Federaţiei Ruse de destabilizare a situaţiei din Republica Moldova au fost confirmate de instituţii ale statului şi aveau drept scop schimbarea puterii de la Chişinău. Potrivit Maiei Sandu, planul prevedea implicarea unor diversionişti cu pregătire militară, camuflaţi în civili, care urmau să întreprindă acţiuni violente, atacuri asupra unor edificii ale statului şi luări de ostatici.
„Planul Rusiei de a întreprinde acțiuni subversive în R.Moldova nu este unul nou. Tentative de destabilizare și încălcare a ordinii publice au avut loc și în toamnă. Ele nu și-au atins scopul întrucât au intervenit prompt instituțiile de securitate. Planul pentru perioada următoare presupune acțiuni cu implicarea unor diversioniști cu pregătire militară, camuflați în civili, care să întreprindă acțiuni violente, un atac asupra unor edificii ale statului, cu luare de ostatici. Prin aceste acțiuni violente, mascate sub așa- numite proteste ale opoziției, ar urma să se forțeze schimbarea puterii de la Chișinău. Documentele recepționate de la partenerii noștri ucraineni demonstrează o bună documentare a locațiilor și aspectelor logistice pentru organizarea acestor activități subversive. De asemenea, planul presupune folosirea persoanelor din afara țării pentru acțiunile cu caracter violent. De exemplu, materialele conțin instrucțiuni despre regulile de intrare în Republica Moldova pentru cetățeni ai Federației Ruse, Republicii Belarus, Serbiei și Muntenegru. Vă asigur că instituțiile statului lucrează la prevenirea acestor provocări și țin situația sub control. În realizarea planului, autorii mizează pe mai multe forțe interne, dar în special pe grupări criminale cum ar fi formațiunea Șor și toate derivatele ei, pe unii veterani, foști angajați ai forțelor de ordine, și pe mai multe persoane cunoscute pentru legăturile lor cu Plahotniuc. Scopul acestor acțiuni este răsturnarea ordiniii constituționale, schimbarea puterii legitime de la Chișinău pe una ilegitimă, care să pună țara noastră la dispoziția Rusiei, pentru a opri procesul de integrare europeană, dar și pentru ca Moldova să poată fi folosită de Rusia în războiul ei împotriva Ucrainei”, a spus Maia Sandu.
.jpg)
Pe 9 februarie curent, Serviciul de Informații și Securitate al R.Moldova a confirmat declarațiile președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, privind un presupus plan al serviciilor secrete ruse de ”distrugere” a R.Moldova. ”Atât din informațiile prezentate de partenerii noștri ucraineni, cât și în urma activității operative a Serviciului, au fost identificate activități subversive cu scopul subminării statului Republica Moldova, de destabilizare și de încălcare a ordinii publice”, a subliniat SIS.
Pe 24 februarie, când s-a împlinit un an de la invazia Ucrainei de către Federația Rusă, Centrul rus de Știință și Cultură din Chișinău a fost vandalizat. Persoane care nu au fost identificate au stropit pereții centrului cu vopsea de culoare roșie, așa cum s-a întâmplat la multe misiuni diplomatice și centre culturale ale Federației Ruse din diferite țări ale lumii.
Sursa foto: realitatea.md
Investigația a fost realizată în cadrul proiectului „Jurnaliștii de investigație împotriva propagandei și dezinformării” desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice, cu suportul International Media Support din Danemarca.
https://anticoruptie.md/ro/investigatii/social/matriostele-propagandei-ruse-in-republica-moldova-papusi-si-papusari
Dragi cititori, astă noapte am primit un material care mi-a atras atenția în mod special, fapt pentru care l-am vizionat de două ori. Documentarul are 40 minute și este despre manipularea și controlul omului prin inginerie genetică și nanotehnologie.
Rezervați-vă un pic de timp pentru a citi articolul până la sfârșit. Vă promit că merită. În joc este viața noastră și viitorul omenirii.
Realitatea este mult diferită de cea ce ne închipuim noi pornind de la informațiile difuzate prin mass-media și sistemul instituționalizat de învățământ.
Nivelul tehnologic la care s-a ajuns depășește orice scenariu SF pe care l-ați văzut sau vi-l închipuiți. Și asta este doar vârful aisbergului. Există încă multe tehnologii care sunt ținute secrete și departe de cunoașterea publicului larg.
În primul material video, profesorul Charles Morgan susține o conferință la West Point soldaților americani din Divizia de informații vizuale despre cea mai recentă tehnologie din domeniul Bio-războiului, reprogramării ADN și exploatării celulelor umane. El este profesor de studii de securitate națională la Universitatea New Haven. A lucrat câțiva ani pentru CIA, și mai mult pentru Armată.
ATENȚIE! Acest material a fost șters de pe Facebook.
Ați auzit de tehnologia CRISPR? Este o tehnologie care permite modificarea ADN-ului după bunul plac. Există chiar kit-uri care oferă biohackerilor posibilitatea de a experimenta pe propriul corp aceste modificări genetice, cu gândul că vor deveni superoameni, cu puteri paranormale. Poveste? Sceneriu de viitor?NU. Există chiar acum.
Profesorul confirmă prin declarațiile sale cum că este posibil să se controleze mintea altei persoane de la distanță și, de asemenea, este posibil controlul mișcărilor motorii, funcțiilor și gândurilor oamenilor. Această tehnologie nu este SF, ci este reală. Prin intermediul vaccinurilor este posibilă modificarea și reprogramarea ADN-ului uman, precum și percepția și memoria omului.
Nu voi descrie conținutul documentarului ca să nu mă lungesc prea mult. Vă las pe voi să-l vizionați. Veți afla lucruri uimitoare despre nivelul la care a ajuns tehnologia, neuroștiința și ingineria genetică.
Profesorul dezvăluie că acum pot stoca și ascunde imagini și filme în ADN și bacterii, el mai spune că doar 1 gram de ADN uman poate stoca echivalentul a 700.000 Gb de date. El spune că informațiile și imaginile pot fi, de asemenea, stocate în bacterii pe corpul uman, care pot fi apoi plasate într-un vas și informațiile decodificate. El spune, de asemenea, că este posibil să programați o celulă și să o direcționați către orice parte a corpului, inclusiv spre creier, care poate fi apoi reprogramat și controlat de la distanță.
Distribuirea în masă a vaccinurilor care modifică ADN-ul au legătură cu stocarea de informații în ADN (text, imagini, video, orice), și care pot fi activate oricând. Se poate modifica memoria, sau se poate șterge. Această tehnologie era testată pe maimuțe încă din anul 2008. Două creiere pot fi conectat între ele astfel încât unul să transmită comenzi celuilalt prin internet. Dar asta mă duce cu gândul la faptul că Inteligența Artificială, într-un viitor apropat, ar putea prelua controlul omenirii. Infricoșător!
Despre criptarea ADN-ului există 8 articole publicate de China, în decurs de 3 ani, în care se arată cum se poate ascunde o imagine în ADN-ul unei bacterii.
Acum să legăm toate aceste informații de vaccinurile care conțin nanoparticule, hidrogel, luciferază și ARNm.
Iată două materiale noi peste care am dat atăzi.
Bill Gates admite că vaccinul ne va schimba ADN-ul pentru totdeauna. VIDEO – 12.12.2020
https://raintv.eu/bill-gates-admite-ca-vaccinul-ne-va-schimba-adn-ul-pentru-totdeauna-video/
Vaccinarea cu ARN este inginerie genetică ireversibilă – subtitrat – 22 minute
https://www.brighteon.com/4c4b5fbc-dfda-4432-a222-8930a506324c
Urmăriți acest video și veți înțelege mai bine care este treaba cu graba vaccinării în masă.
Și încă ceva.
Ce ne spun Oficialii despre vaccin !!!
https://www.brighteon.com/bd012e33-30ab-4841-bdb7-4470cf2365dd
Vaccinul nu este vaccin, ci un virus, afirmă primul ministru Boris Johnson. Acesta este motivul pentru care „vaccinul” se transportă la – 80 grade Celsius.
Despre hidrogel, luciferază și ARNm aflăți mai multe aici.
Vaccinul pentru Cov19 folosit ca motiv pt transformarea omului și fuziunea cu InteligențaArtificială – 21m 16s
Încă din 2006, DARPA cerceta deja cum să identifice agenții patogeni virali, ai căilor respiratorii superioare prin programul Predicting Health and Disease (PHD), care a dus la crearea biroului de tehnologii biologice (BTO) al agenției, așa cum a raportat Whitney Webb într-un articol din luna mai pentru The Last American Vagabond. În 2014, BTO-ul DARPA și-a lansat programul „In Vivo Nanoplatforms” (IVN), care cercetează nanotehnologiile implantabile, ducând la dezvoltarea ‘hidrogelului’.
Hidrogelul este o nanotehnologie al cărui inventator s-a lăudat încă de la început că
„dacă se aruncă în atmosferă, cu aprobarea FDA, atunci consumatorii ar putea obține senzorii implantați în nucleul lor pentru a-și măsura nivelul de glucoză, oxigen și lactat”.
Acest material asemănător lentilelor de contact necesită introducerea unui injector special sub piele, unde să poată transmite semnale digitale bazate pe lumină printr-o rețea fără fir precum 5G.
Merită să urmăriți și această înregistrare video de 4 minute realizată de DoD (Departementul de Apărare al SUA), în anul 2005. În această înregistrare este prezentată ideea folosirii unui vaccin care să inhibe gena WMAT2, responsabilă de trăirea religioasă.
Puneți toate aceste informații în legătură cu ce spunea Părintele Elpidie despre vaccinare și numărul Fiarei.
Mărturii ale medicilor despre vaccinul anti-COVID. Descarcă fișierul de aici.
https://conferinteindirect.wordpress.com/2021/01/04/tehnologii-de-inginerie-genetica-pentru-crearea-omului-2-0-zombi/
Doctorate (cu epoleti) plagiate – Academia de Poliție publica lista doctorilor, în urma acuzațiilor de plagiat; Poliția, cea mai coruptă, după sănătate și educație ;Prea multă corupție în Justiție: reintroduceți curțile cu jurați pentru a tăia influența judecătorilor cumpărați; România, pe primul loc în Europa la șpaga dată în spitale. Medic: „E real și trist că se întâmplă. Doctorii câștigă suficient de mult”…Directorul Spitalului Județean Ploiești a fost arestat pentru luare de mită; Directorul adjunct al APIA a fost ARESTAT PREVENTIV; Falsul medic Matteo Politi a fost condamnat definitiv; Si sfantul Valcov cel Rozaliu a fost … Darius Vâlcov, achitat definitiv într-un dosar; SURSE 2MNEWS – Directorul demis al Penitenciarului Baia Mare, Horia Chiș, a fost arestat pentru 30 de zile pentru folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual, ultraj şi şantaj;Directorul din CNAIR, prins cu șpaga, a fost arestat preventive;(INCA) Un director din Ministerul Educaţiei a fost arestat pentru mită de 340.000 de euro şi 18.749 de lei;Un general-maior, fost director-adjunct al Informațiilor Apărării a fost arestat pentru delapidare;Șpaga generalizată din sistemul de sănătate, o tradiție din timpul comunismului;Clasamentul mitei din spitale. Unde s-a dat de cele mai multe ori spaga in 2019…
Medici din Iaşi care câştigă mai bine ca “afară”: 33.000 euro/lună; EXCLUSIV: Asta e Universitate?! ”Profesorii” șpăgari: procurori, ofițeri de Securitate migrați la SIE, masoni. Studenții: beizadele de generali, de afaceriști, polițiști…Politistii spagari ai Brailei / Mita, la ordinea zilei;Trăiește pe picior mare, dar ia mită de la bolnavii de cancer. Ce salariu are șefa de la Oncologie care a luat 62 de șpăgi într-o săptămână; Averea găsită de procurori la medicii acuzați că le-ar fi implantat pacienților stimulatoare cardiace luate de la cadavre;Spagarii in halate albe. Medici cunoscuti, condamnati la inchisoare pentru luare de mita;Comisarul-șef care a patentat șpaga pe principii rasiste: Cetățenii romi, obligați să-i plătească întotdeauna mită la dublu;Corupția din justiție, ultima miză a celor care au jefuit Moldova între 2014-2019; LEGI CU DEDICAȚIE. Amnistia și grațierea, instrumente ale „clemenței electorale”; REȚELELE DE CORUPȚIE DIN JUSTIȚIE: cu cât se cumpără în România o achitare, o eliberare sau un NUP;
Şeful DNA: Dosarele din pandemie bat pasul pe loc. În sistemul de Justiţie este corupţie la înalt nivel;Fermierii români își bat joc de consumatori. Prețul roșiilor a ajuns cel mai mare din UE…Vot final în parlamentul de la Chişinău. Limba română va înlocui „limba moldovenească” în toate legile din Republica Moldova… O bandă de români, membri ai aceleiași familii din Vâlcea, a îngrozit California; Dacă România este sufocată de corupţie, de ce doar 1,3% din cazurile pe rolul justiţiei sunt pentru fapte de corupţie?Corupție marca Poliția Rutieră: pizza, costițe, ciorbă de văcuță și crispy cu sos; Țară în service – Cum a ajuns România să aibă 200 secretari de stat, de patru ori mai mulți decât în 2010; Politist cu 10 ani experienta: „Toti sefii sunt corupti pana in maduva oaselor. De la seful de oras pana la seful de inspectorat judetean si pana la seful politiei;Polițiștii corupți din IPJ Prahova. Aproape 200 de agenți au fost cercetați pentru mită, trafic de influență și fapte de corupție în ultimii 11 ani; Corupția din agricultură: Patru persoane, din cele șase reținute, plasate în arest pentru 30 de zile; (Pentru comisiane…) Agricultura românească e măcinată de corupţie: De ce exportăm grâu și importăm aluat congelat; De ce corupții României nu mai fac închisoare? Cazul Arsene – Analiză video;Cum a fugit Ionel Arsene? Legile ca porțile deschise și CSM complice; (Dupa modelul komunistilor care i-a facut mari si tari pe prosti ,la fel si pesedistii i-a facut destepti si pe hotii cinstiti si nesaraci…) De ce plagiază universitarii. Cazuri celebre din România;Fenomenul plagiatelor. Peste 80.000 de titluri de doctor acordate în România din 1990 și până azi. Anul cu cele mai multe doctorate; Nicolae Ciucă, al treilea premier al României acuzat de plagiat. Ce știm până acum, ce s-a întâmplat în cazurile Ponta și Tudose și care este definiția plagiatului; Dezastru la Academia de Poliție: Aproape 75% din tezele de doctorat sunt PLAGIATE! Ucraina, palmă pentru România: Permite parţial măsurătorile pe Canalul Bâstroe; Pentru o Istorie a corupției la români. Scandalurile trec, banii rămân! Vlad Alexandrescu denunță corupția care distruge patrimoniul național. „Există rețele care funcționează”; „Multinaționalele ne distrug resursele”. O poveste cu propagandă care nu se mai termină-„Corporațiile străine fac legea în România. Țara este condusă de străini, care îi secătuiesc avuțiile. Firmele românești vor fi scoase de pe piață sau închise. Nu vom…(SI AZI…)Londra: Investitorii ocolesc Romania din cauza coruptiei;Corupţia distruge ţări şi destine. Cea mai coruptă ţară din lume; Mafia lemnului și defrișarea din România; Mafia padurilor din Romania are sigla PSD; Cum a distrus corupţia – promovată de ciuma roşie = PSD; Robotul zburător; LUNGU: NE PLEACA DIN TARA TINERII, SPECIALISTII, PENTRU CA MULTUMITA PSDRAGNEA, TRAIM INTR-O TARA CU UN PREZENT NESIGUR; Mogulul cherestelei, Gerald Schweighofer, a fost decorat în decembrie 2004 de către Ion Iliescu, „pentru …Kaufland recunoaște că din 2019 vinde alimente cu extracte de insecte sau excremente ale acestora…Judecătorii Curții Penale Internaționale au emis mandat de arestare pe numele lui Putin pentru presupuse crime de război… Profesorul de „etică și integritate academică” prins în timp ce lua MITĂ: Ce TARIFE cerea de la masteranzii UBB pentru a-i trece la examene; General francez aduce un omagiu celor care au refuzat vaxxinarea: „Nev@xxinații întruchipează ce este mai bun din umanitate, sunt SUPER-EROI!” Snowden dezvăluie Agenda globală de asasinate prin sistemul HAARP; Predicțiile lui Soros: Globalistul anunță dizolvarea imperiului rus și o schimbare de regim în China! Moartea subită a mass-media și înlocuirea ei cu o presă de tip Pinocchio: Astfel de păpuși de lemn, însuflețite de bani, pofte și iluzii, n-au nevoie sa fie trase de sfori de nimeni. O fac singure… Costi Ioniță îi îndeamnă pe români să folosească;LICHIDAȚI-L PE TRUMP – II; Edward Snowden, despre presupusul spionaj SUA împotriva Europei: Joe Biden a fost profund implicat; Edward Snowden denunţă „puterea implacabilă” a giganţilor internetului care lucrează împreună cu guvernele; Snowden”. Sau cum să faci un thriller despre trezirea conştiinţei;Fără intimitate! Snowden spune că SUA pot spiona fotografii intime;Cel mai bun al săptămânii: recenzie Triunghiul tristeții, „virusul zombi” și multe altele! Dictatura globală a finanțelor: Blackrock, Vanguard și State Street;Armele biologice, ultima speranță a euroatlantiștilor;Imperiul pierdut. O istorie a nationalismului rus de la Ivan cel Groaznic la Vladimir Putin; De la Romanovi la Putin: război şi stat în Imperiul Rus; Putin vrea să restaureze imperiul rus şi războiul ar putea să nu se încheie în 2022, estimează serviciile de informaţii ucrainene; Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice;Tismăneanu: Invazia Ucrainei este determinată de nevroze, complexe, obsesii și fobii (Spotmedia;Aleksandr Gelievici Dughin, adeptul doctrinei neo-imperialiste a Eurasianismului : „Noi ruşii, am comis multe greşeli în relaţia cu România”; Rusii nu au dreptul moral sa ne calce in picioare…. Ar trebui un macelar….
Podcast 50. „Noi și Europa”. Biserica ortodoxă rusă: manifestarea și impactul propagandei pro-război dincolo de granițele Federației Ruse; De orto-pupat… Averea patriarhului Kiril, „băiatul de altar al lui Putin“ și „mitropolitul tabacului“;Patriarhul Rusiei, membru al KGB-ului odios si criminal, mai criminal si mai odios decat toate mafiile din lume la un loc; Mafia Bisericii Ortodoxe este sora buna a mafiei siciliene; Prin miliardele de euro alocate Catedralei Neamului Prostit si Furat de catre Mafia PSD, pesedistii creeaza noi locuri de munca: pentru cersetori si hotii de buzunare; (Masonul)Patriarhul Daniel – slujitorul Lui DUMNEZEU sau sclavul Satanei? Pe fundalul insangerarii timisorenilor… Telegrama trimisa de Patriarhul Teoctist lui Nicolae Ceausescu in decembrie 1989: Iliescu, patriarhul Teoctist, agenții electorali în sutană și un proces care nu se mai încheie; Morţii din gulagul communist si…Neocomuniştii din PSD şi martirii gulagului bolşevic; “LOGODNA CELOR 2 FIARE…” „Nu te voi lăsa singur în fața NATO!” Mândria națională – arma Ucrainei în război’; Reconstituiri: „Domnul cu papion” – Povestea lui Ion Rațiu, liderul pe care românii nu l-au vrut…
//////////////////////////
Reconstituiri: „Domnul cu papion” – Povestea lui Ion Rațiu, liderul pe care românii nu l-au vrut
Între 20 și 22 februarie, TVR Cultural le-a adus telespectatorilor poveștile partizanilor, istoria dezertării generalului de Securitate Ion Mihai Pacepa și povestea lui Ion Rațiu, în cadrul seriei documentare „Reconstituiri” (2008).
Ion Rațiu
Luni, 20 februarie, TVR Cultural a difuzat episodul 11 al seriei „Reconstituiri” – „Partizanii libertății”, care spune povestea grupului „Haiducii Muscelului”, partizanii care au rezistat cel mai mult în munți, luptând cu comuniștii.
Grupul condus de Toma Arnăuţoiu, locotenent în Armata Română și membru al PNȚ, în care au intrat și Petre Arnăuţoiu, Maria Plop, Titu Jubleanu, Maria Jubleanu, Constantin Jubleanu, iar ulterior şi Ion Marinescu, a rezistat din 1949 până în 1958, luptând cu Securitatea.
Partizanii au reușit să rămână în clandestinitate până în mai 1958, când ultimii membri ai grupului au fost prinși, după ce au fost trădați.
Represiunea a fost cumplită şi extinsă, mai multe loturi au fost judecate de Tribunalul Militar Bucureşti în 1959, acordându-se 16 condamnări la moarte, inclusiv Toma Arnăuţoiu, dar şi numeroşi ani de temniţă.
(w640) Partizanii
În noaptea de 18 iulie 1959, conducătorii grupului „Haiducii Muscelului”, care au acționat timp de 10 ani în Munții Făgăraș, frații Petre și Toma Arnăuțoiu, au fost executați în Penitenciarul Jilava, împreună cu ceilalți membri ai grupului, condamnați la moarte prin sentințele 107 și 108 din 19 mai 1959 și 119 și 4 iunie 1959 ale Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti.
Maria Plop, singura femeie care a rezistat în grup din 1949 până în 1958, a fost prinsă împreună cu fetița ei și a lui Toma Arnăuțoiu, Ioana, fiind capturate de trupele de Securitate la 20 mai 1958. Au fost duse la Securitatea din Pitești, unde Maria a fost anchetată timp de mai multe luni. Maria Plop a murit în 1962, într-o celulă a închisorii Miercurea Ciuc. Ioana a fost plasată într-un orfelinat și a aflat cine sunt părinții săi adevărați abia după Revoluție.
CITIȚI ȘI DESPRE CELELALTE EPISOADE DIN SERIA „RECONSTITUIRI”: PORTRETUL LUI CONSTANTIN TICU DUMITRESCU ȘI PROCESUL SCRIITORILOR GERMANI
EXECUȚIA LUI IOAN PETRU CULIANU ȘI INTERZICEREA FILMULUI „FALEZE DE NISIP”
Marți, 21 februarie, a difuzat cel de-al 12-lea episod din documentarul „Reconstituiri” – „Un general din Est”, Ion Mihai Pacepa, generalul de Securitate care a dezertat în SUA.
Generalul Ion Mihai Pacepa (1928-2021) a fost încadrat ca locotenent în Securitate, după patru ani devenind șef al Direcției a IV-a de contraspionaj. Din ianuarie 1956, şef al rezidenţei de spionaj din RFG. A fost prim-adjunct al directorului DIE între anii 1966 şi 1972. A fost numit consilierul lui Ceauşescu pentru securitate şi dezvoltare tehnologică, funcţie pe care a deţinut-o din 1972 până în iulie 1978. În acelaşi timp, a fost secretar de stat la Ministerul de Interne – Consiliul Securităţii Statului.
În iulie 1978, aflându-se în Germania Federală, Ion Mihai Pacepa a solicitat azil politic preşedintelui SUA Jimmy Carter, iar la 28 iulie un avion militar american l-a adus la Washington. La acea dată, era şef al Casei Prezidenţiale a României. A fost şi continuă să fie cel mai înalt oficial din blocul sovietic care a cerut azil politic într-o ţară NATO. În următorii zece ani, generalul Pacepa a colaborat cu guvernul SUA în diferite operaţiuni împotriva serviciilor de spionaj ale blocului sovietic.
În noiembrie 1987, generalul Pacepa a publicat în SUA „Orizonturi roşii”, în care a descris viaţa la curtea unui dictator comunist.
Miercuri, 22 februarie, de la ora 12.00, TVR Cultural a difuzat cel de-al 13-lea episod al seriei „Reconstituiri”, „Domnul cu papion”, care prezintă povestea lui Ion Rațiu.
În decembrie 1990, Ion Raţiu s-a întors în țară după 50 de ani de exil. Era cunoscut pentru acţinile sale curajoase în sprijinul rezistenţilor anticomunişti din Europa de Est. Avea o educaţie solidă, o experienţă politică britanică, rădăcini în istorie şi o avere care îl desemnau să fie unul dintre liderii perioadei de tranziţie.
A plecat din țară în 1940, pentru că fusese numit funcționar în cadrul Legației României la Londra, însă, în același an, după instaurarea unui regim totalitar de extrema dreaptă, condus de Ion Antonescu în alianță cu legionarii, Ion Rațiu și-a dat demisia și a participat la constituirea unui Comitet Național Român, care milita pentru revenirea la alianța cu Occidentul. A rămas în Anglia și după întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, la cererea lui Iuliu Maniu.
În anii 1980, Ion Rațiu a devenit liderul de necontestat al exilului democratic românesc. Cu aprobarea Regelui Mihai I al României, în 1984, el a fondat Uniunea Mondială a Românilor Liberi, care milita pentru restaurarea democrației în România.
După Revoluție, a participat la reconstrucția PNȚCD și a devenit deputat. A candidat la alegerile din 20 mai 1990, fără succes, însă. În 25 iunie 1992, PNȚCD l-a propus candidat la alegerile prezidențiale, ulterior schimbându-și preferința în favoarea lui Emil Constantinescu.
Ion Rațiu a murit în anul 2000.
http://www.tvr.ro/reconstituiri_39728.html#view
////////////////////////////
Pe loc repaus! MApN a propus apariția unei noi categorii de pensionari speciali, dar și-a retras proiectul după trei zile
Ministerul Apărării Naționale a propus, vineri, 17 martie, ca personalul civil din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională să beneficieze la pensie de prevederi similare cu cele ale personalului militar şi poliţiştilor.
autor
PAUL TECUCEANU
MApN a considerat că munca acestui personal civil ar fi prestată în condiţii deosebite sau în condiţii speciale.
În acest context, Ministerul Apărării Naționale a intenționat să supună consultării publice un proiect menit să completeze Legea nr. 263 / 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ iniţiat şi elaborat de instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională.
Eventuala apariție a unei noi categorii de pensionari speciali nu a fost privită cu ochi buni de opinia publică și de mass-media.
În acest contet, luni, 20 martie, MApN „a decis retragerea proiectului respectiv retragerea proiectului de modificare a Legii nr. 263/2010”.
CITEȘTE ȘI
Catalin Drula, Gheorghe Ursu
USR a depus legea pentru eliminarea pensiilor speciale ale lucrătorilor Securităţii, ”cele mai odioase pensii speciale”
Cei mai mulți pensionari speciali sunt din Armată și Poliție
În prezent, România are peste 207.000 de pensionari speciali, grosul fiind reprezentat de foști angajați ai MApN și MAI.
Penisionarii speciali primesc, în medie, în fiecare lună, 8.800 de lei, de cinci ori mai mult decât pensionarii „comuni”, conform datelor Ministerului Muncii.
Anul trecut, România a plătit 197.134 de pensii militare, aici fiind incluse Armata, Poliția, Jandarmeria și serviciile secrete.
Situația pensiilor speciale din România
Pe lângă acestea, România mai plătește, potrivit datelor oficiale din februarie 2023, alte 10.198 de pensii speciale unor categorii de foști angajați, conform datelor oficiale ale Ministerului Munciii.
► diplomați și personal consular: 743 de persoane;
► personal din Parlament: 716 de persoane;
► personal aeronautic: 1.381 de persoane;
► procurori și judecători – 5.137 de persoane;
► personal auxiliar din justiție: 1.662 de persoane;
► Curtea de Conturi: 559 de persoane.
Banca Mondială: În 2019, pensia militară medie era de 3 ori mai mare decât cea din sistemul general
Modificările la planul de pensii militare care au avut loc în perioada 2015-2019 sunt de aşteptat să aibă un impact pe termen lung, având ca rezultat scăderea treptată a cheltuielilor cu pensiile militare ca pondere din PIB, se arată în sinteza Raportului de analiză, evaluare a impactului şi ecomandări pentru reforma pensiilor speciale elaborat de Banca Mondială.
Potrivit raportului, citat de News.ro, în 2019, valoarea medie a pensiei militare a fost de peste 3 ori mai mare decât prestaţia medie în sistemul general de pensii, iar în 2022 raportul s-a redus la 2,4 ori.
Banca Monsială avansează mai multe scenarii de reformă pentru sistemul pensiilor militare şi analizează impactul acestora.
- Menţinerea actualelor prevederi legislative
Acest scenariu ia în considerare o rată de înlocuire de 65% pentru o formulă de beneficii pentru carieră pe 25 de ani, cu o reducere (sau creştere) de 1% pentru fiecare an de serviciu sub (sau peste) ţinta de 25 de ani şi baza de venit de 6 luni pentru calcul a pensiilor. Include, de asemenea, indexarea anuală a prestaţiilor de 2,8% în 2022, 7,8% în 2023 şi inflaţia decalată de 2 ani, după aceea, urmând regulile actuale de indexare.
În ipoteza că salariile în economie vor creşte mai mult decât inflaţia, este de aşteptat ca adecvarea relativă a beneficiilor să scadă. În timp ce pensia medie brută astăzi reprezintă aproximativ 77% din salariul mediu pe economie, se preconizează că acest raport va scădea la 63% până în 2030 şi va scădea sub 50% până în 2037. Impactul pe termen lung al reformelor ce au vizat pensiilemilitare în trecut (în principal reducerea ratei de înlocuire la 65% şi trecerea la indexarea în funcţie de rata inflaţiei) ar reduce rata beneficiilor pe termen lung la niveluri comparabile cu pensia generală sistem.
- Perioada de referinţă de 12 luni
Această modificare are un impact modest asupra cheltuielilor cu pensiile şi asupra nivelurilor pensiilor în comparaţie cu scenariul de bază. Cheltuielile totale cu pensiile sunt reduse cu cel mult 2% în perioada de simulare şi rămân la niveluri similare faţă de valoarea de referinţă pe toată perioada de simulare (cu cheltuielile medii pe termen lung de 0,72% PIB).
- Rata de înlocuire de 45%
Acest scenariu presupune o modificare a formulei, astfel încât rata ţintă de înlocuire să scadă la 45% pentru o carieră de 25 de ani în sistem.
Acest scenariu ar reduce semnificativ cheltuielile cu pensiile şi nivelul beneficiilor. Cheltuielile cu pensiile urmează o traiectorie descendentă mai marcată după 2027, ajungând la 0,6% din PIB până în 2047 şi apropiindu-se de 0,5% din PIB până în 2070 (cu cheltuielile medii pe termen lung de 0,62% din PIB). Nivelurile relative ale beneficiilor scad mai rapid în acest scenariu, raportul beneficiilor scăzând sub 60% până în 2032 şi sub 40% până în 2047.
Cu toate acestea, adecvarea beneficiului va scădea substanţial, eliminând potenţial economiile de cheltuieli proiectate.
Până în 2070, rata beneficiilor va converge către cea proiectată pentru sistemul general de pensii datorită ratei de indexare mai scăzute utilizate. Acest lucru poate duce la presiuni sporite de a revizui salariile militare, de a implementa măsuri ad-hoc pentru a ţine evidenţa între salariile din economie şi pensiile militare sau de a schimba regulile de indexare – oricare dintre acestea ar putea elimina economiile proiectate.
Aşadar, acest scenariu nu ar duce la reducerea cheltuielilor pe termen lung.
- Perioada de referinţă la nivelul întregii cariere
Acest scenariu evaluează impactul prelungirii perioadei de referinţă pentru calcularea câştigurilor medii de la perioada curentă de 6 luni la o medie pe întreaga carieră.
Rezultatele acestei eventuale modificări ar fi similare cu rezultatele menţionate pentru scenariul anterior (rata de înlocuire de 45%). Ca şi în scenariul precedent, cheltuielile cu pensiile scad sub 0,6% din PIB după 2047 şi sub 0,5% după 2068 (cu cheltuielile medii pe termen lung de 0,61% din PIB).
De asemenea, raportul mediu al beneficiilor urmează un model foarte asemănător ca în scenariul anterior. Raportul dintre pensia militară medie şi salariul mediu pe economie scade în acest scenariu sub 60% după 2029 şi ajungând la 30% până în 2060, cu prestaţii medii puţin mai mici spre sfârşitul perioadei.
”Modificările la planul de pensii militare care au avut loc în perioada 2015-2019 sunt de aşteptat să aibă un impact pe termen lung, având ca rezultat scăderea treptată a cheltuielilor cu pensiile militare ca pondere din PIB şi, în timp, reducerea generozităţii prestaţiei în comparaţie. la prestaţia medie în sistemul general de pensii. În 2019, valoarea medie a pensiei militare a fost de peste 3 ori mai mare decât prestaţia medie în sistemul general de pensii. În 2022, însă, raportul s-a redus la 2,4 ori.
Datele statistice recente privind numărul de beneficiari care primesc pensie militară, valoarea medie a acestor prestaţii şi beneficii în sistemul general de pensii, precum şi datele agregate privind cheltuielile şi contribuţiile relevă că numărul de beneficiari a crescut de la 177.063 în 2019 la 197.134 în 2022, iar cheltuielile cu pensiile militare au ajuns în 2022 la peste 10 miliarde de lei, de la puţin peste 8 miliarde în 2019. Conform aceloraşi date, în 2019, pensia militară medie era de 3.784 de lei, în timp ce pensia medie în sistemul general de pensii era de 1.247 de lei, raportul dintre ele fiind de 303%. În 2022, pensia militară medie era 4.302, în timp ce pensia medie din sistemul general era 1.775, raportul dintre ele scăzând la 242%.
https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/pe-loc-repaus-mapn-a-propus-aparitia-unei-noi-categorii-de-pensionari-speciali-dar-si-a-retras-proiectul-dupa-trei-zile.html?utm_source=pushwoosh&utm_medium=cross_extern&utm_campaign=pushaplicatie
//////////////////////////////////////
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Autor: Dorin Gal
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european: importanța sentimentului de istorie națională ca armă în război.
ADVERTISING
„Conflictele nu sunt câștigate de generali, ci de profesori și preoți”, spune un vechi citat atribuit primului cancelar al Imperiului German, Otto von Bismarck. Sentimentul de memorie colectivă, de istorie împărtășită, de tradiții și obiceiuri legate de teritoriu sunt instrumente decisive în mobilizarea unei populații pentru război. Așa cum ucrainenii au arătat cu fiecare ocazie până acum, aceste elemente sunt, pe câmpul de luptă, la fel de importante precum armele.
Georgiy Kasianov, unul dintre cei mai importanți istorici ai Ucrainei, scria în presa internațională că „rușii ne atacă îndemnați, în mare parte, de o istorie fictivă”. Vladimir Putin este descris de multe ori ca fiind nu comandantul suprem al Rusiei, ci istoricul său suprem, datorită abilității de a controla narațiunea referitoare la statul său pentru a-și justifica propriile obiective. Un eseu pseudo-istoric publicat de liderul de la Kremlin în iulie 2021 vorbea despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor, pregătind astfel terenul pentru invazia din februarie 2022.
În același timp, istoria este cea care îi determină și pe apărătorii Ucrainei la asemenea fapte eroice. Evenimentele din trecutul statului, mai ales cele din perioada comunistă, oferă o abundență de motive pentru a lupta, pentru a evita, cu orice preț, o nouă suveranitate a Rusiei. Astfel, războiul din Ucraina reprezintă o ciocnire a două istorii incompatibile: visul de glorie neo-sovietică al lui Putin și visul de independență europeană al ucrainenilor.
Pentru a înțelege puterea acestor concepte și cum ele îi conduc pe cetățenii conduși de președintele Zelenski, trebuie înțeleasă experiența istorică a Ucrainei: existând ca stat unitar în extrem de puține momente până la independența din 1991, dominat mereu de o putere represivă și cu mari sacrificii necesare pentru eliberare, statul vecin cu România nu își privește libertatea ca pe un ideal democratic văzut prin lentila securității și prosperității vechi de sute de ani. Pentru cetățenii Ucrainei, libertatea este imperativă.
Bătălii ideologice
O astfel de narațiune nu s-a format însă imediat după obținerea independenței odată cu prăbușirea URSS-ului. Precum a fost vizibil și în episodul Crimeea 2014, două curente continuă să existe în statul ucrainean sau, mai degrabă, existau până în februarie 2022: unul național și naționalist, altul de nostalgie sovietică. După cum știm și din experiența postcomunistă a României, acesta a fost un proces mai mult sau mai puțin comun tuturor statelor din fosta sferă de influență a URSS, însă el nu a fost nicăieri la fel de intens sau disputat precum în Ucraina.
Războiul din Ucraina a afectat enorm populația civilă
Războiul din Ucraina a afectat enorm populația civilă
Bătălii ideologice au fost purtate pentru orice element: manuale școlare, monumente, aniversări naționale, nume de străzi etc. Sub președinția lui Viktor Iușcenko, între 2005 și 2010, au fost emise 159 de decrete referitoare la eliminarea simbolurilor comuniste din Ucraina. În acest proces, istoria a fost de multe ori interpretată în mod pragmatic de ambele părți. Cu Petro Poroșenko la conducere, guvernul de la Kiev a emis în 2015 un set de legi prin care criticarea atitudinii antisovietice a Ucrainei, sub orice formă, putea fi pedepsită cu până la 10 ani de închisoare.
Abia odată cu Volodimir Zelenski, comediant și actor la origini, a început statul ucrainean să răspundă în mod productiv traumelor colective ale trecutului. „Generația independenței”, prima care crescuse complet în afara Uniunii Sovietice, și Zelenski, reprezentantul ei, au fost esențiali în nevoia cetățenilor ucraineni de a procesa ideea de națiune în mod unitar, fără ca singurul element comun să fie faptul că nu doreau să fie ruși. Acest lucru, după cum se poate vedea după un an, s-a dovedit extraordinar de valoros odată cu începerea războiului.
Acest text este un fragment din articolul „Războiul din Ucraina după un an: sfârșitul istoriei sau răzbunarea ei?”, publicat în numărul 253 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.
https://historia.ro/
//////////////////////////////////
“LOGODNA CELOR 2 FIARE…” „Nu te voi lăsa singur în fața NATO!” Vizita lui Xi Jinping la Moscova și mesajul pentru Putin. Analist: Președintele Chinei va forța începerea negocierilor de pace
de Andreea Hodisan
RT.COM
Președintele Chinei, Xi Jinping, s-a dus la Moscova pentru a-i transmite lui Vladimir Putin că îl va susține atât din punct de vedere militar, în cazul în care Federația Rusă ar fi atacată de SUA și NATO, cât și economic, este de părere analistul militar Aurel Cazacu. Contactat de PS News, Cazacu a precizat că, foarte probabil, președintele chinez va insista pentru începerea negocierilor de pace între Rusia și Ucraina, scopul acestei mișcări fiind acela de a plasa China, în cazul unui succes, în postura de „cea mai puternică țară”.
„Lucrul cel mai important este că președintele Xi Jinping își începe mandatul cel nou cu o vizită în Rusia, care este ceva extraordinar. Eu cred, și ați văzut deja, că partea americană are o problemă cu China dacă Xi Jinping reușește să îi pună la aceeași masă, să îi convingă să înceteze luptele și apoi să înceapă negocierile de pace pe Putin și pe Zelenski. Este un lucru foarte interesant dacă China reușește.
Eu cred că Xi Jinping dorește ca pe perioada mandatului actual să facă din China cea mai puternică țară, atât din punct de vedere economic, cât și militar, ceea ce va fi teribil pentru că China e comunistă, iar dacă cea mai puternică țară din lumea asta este o țară comunistă se vor întâmpla multe lucruri. Nu cred, în sufleul meu, că americanii vor accepta așa ceva, și vor zgândări lucrurile încât să nu fie nici pace și nici să se întâmple acest lucru.
La Moscova au loc niște discuții protocolare, după ce știu, astăzi specialiștii ruși cu specialiștii chinezi discută și pun la cale ceea ce trebuie discutat mâine pentru că mâine, sub conducerea celor doi președinți, cele două delegații trebuie să discute și să puncteze clar ce se întâmplă. Rezultatele de fapt se stabilesc astăzi și negocierile sunt astăzi între specialiștii de fiecare parte, atât cea chineză, cât și cea rusă”, a declarat Aurel Cazacu pentru PS News.
R.Moldova, în pericol
Analistul a mai spus că președintele Chinei s-ar putea duce direct la Kiev după vizita sa la Moscova, în încercarea de a pune capăt conflictului militar, ceea ce „ar fi benefic și pentru România”.
„Acum nu știu, nu am o informație exactă dacă președintele Chinei se va duce la Kiev după ce va pleca de la Moscova. Să vedem ce se va întâmpla pentru că și vizita la Kiev va fi importantă, dar lucrul cel mai interesant este dacă Putin va accepta planul acela în 12 puncte și apoi planul de pace pe care îl propune acum președintele Chinei. Pe mine mă interesează să aibă loc o încetare a focului, a luptelor, pentru că este benefic pentru România prin prisma Republicii Moldova. Eu nu îmi doresc ca, într-o nebunie, așa, Putin să facă din Moldova ori o nouă Ucraină, deci să pornească pe calea armelor, ori o nouă Serbie, adică să o stăpânească fără să tragă niciun glonț și să reușească să dărâme guvernul de la Chișinău și să pună stăpânire pe Moldova printr-o lovitură de stat”, a adăugat Cazacu.
Mesajul lui Xi
Analistul militar a precizat că mesajul președintelui chinez pentru Putin va fi axat pe ideea că liderul rus se va putea baza pe ajutorul Chinei atât în cazul unui conflict militar cu SUA și NATO, cât și din punct de vedere economic, prin continuarea relațiilor comerciale dintre cele două țări.
„Deci eu cred un lucru, că ați văzut acum că americanii au dat niște comunicate potrivit cărora „China va livra armament Rusiei”, eu cred că din punct de vedere pragmatic un mesaj foarte important pe care președintele Chinei îl poate transmite președintelui Putin este „domnule, hai să facem pace, hai să vedem, să negociem, pentru că este o problemă de teritoriu, dar eu, China, te asigur că nu te voi lăsa singur în fața NATO”. Că nu este o problemă doar cu Statele Unite, e o problemă în fața NATO, iar această problemă pentru Rusia este atât militară, cât și economică . Dacă luăm acum și vedem cu ce prețuri vinde el resursele în Asia, prețurile sunt mai mici decât cu cât vindea el în Europa înainte și atunci China poate să îi spună „am un mesaj din partea Parlamentului chinez că nu te vom lăsa nici din punct de vedere militar, dacă cineva se va atinge de tine, nici din punct de vedere economic, ca tu să nu ai unde să vinzi resursele”. Pentru că Rusia nu este o țară clasică, este o țară atipică, pentru că trăiește numai din vânzarea de resurse, ea nu are industrie care să producă și nu este nici o țară agrară. Ea are și agricultură, are industrie, dar nu se compară industria rusă cu industria americană. Și eu cred că acesta este mesajul cu care președintele Chinei se duce, adică nu e nevoie să livreze acum armament, părerea mea, poate așa, simbolic, dar ca un mesaj de viitor că China nu va lăsa Rusia la îndemâna hazardului și dacă NATO sau SUA vor ataca Rusia, China o va sprijini atât militar, cât și economic”, a declarat analistul militar Aurel Cazacu.
Aurel Cazacu (Sursa foto: Financial Intelligence)
Președintele Xi Jinping a ajuns la Moscova
Președintele Chinei, Xi Jinping, a ajuns astăzi la Moscova, într-o vizită oficială de stat la președintele Rusiei, Vladimir Putin. Potrivit agenției ruse de știri TASS, Xi Jinping a sosit pe aeroportul Vnukovo în jurul orei 12, ora României.
China a propus un plan de pace în Ucraina, dar fără retragerea Rusiei
În urmă cu mai puțin de o lună, China a propus un plan de pace în 12 puncte, în încercarea de a rezolva războiul din Ucraina, făcând apel la negocieri de pace și la respectarea suveranității naționale.
Dar documentul nu spune în mod specific că Rusia trebuie să își retragă trupele din Ucraina și, de asemenea, condamnă utilizarea „sancțiunilor unilaterale”, în ceea ce este văzut ca o critică voalată la adresa aliaților Ucrainei din Occident, notează BBC.
Cei doi președinți au scris editoriale înainte de a se vedea
Într-un articol publicat în ziarul rus Rosiiskaia Gazeta, Xi Jinping îşi prezintă vizita ca pe o ”vizită de prietenie, de cooperare şi de pace”, în pofida Occidentului, care priveşte relaţia chinezo-rusă cu neîncredere.
https://psnews.ro/nu-te-voi-lasa-singur-in-fata-nato-vizita-lui-xi-jinping-la-moscova-si-mesajul-pentru-putin-analist-presedintele-chinei-va-forta-inceperea-negocierilor-de-pace-757295/
//////////////////////////////////////
Neocomuniştii din PSD şi martirii gulagului bolşevic
În postul Paştelui 2008, preoţii au primit un cadou din partea deputaţilor PSD din Comisia juridică. Care au stabilit că popii vor avea scutire de la a fi căutaţi de CNSAS la dosare. Popilor le-ar fi stat mai bine dacă, decât să facă lobby contra deconspirării turnătorilor în sutană, îşi propuneau să canonizeze un preot român care a luptat împotriva comunismului. Şi aveau la îndemână chiar un preot martir ucis de comunişti în ziua de Paşte.
În 1951, preotul Gheorghe Şerban, de care cu siguranţă au auzit tovarăşii cu trese la patrafir, era încarcerat în lagărul de muncă forţată de la Baia Sprie. “Lagăr de muncă forţată” este un eufemism pentru iadul, sub formă de mină de plumb, în care deţinuţii coborau zilnic. Minele din zilele noastre sunt hoteluri de cinci stele faţă de ce era la Baia Sprie. Şi dacă voiau să ceară sporuri de periculozitate şi bonuri de masă, deţinuţii-mineri nu aveau posibilitatea să ia trenul şi să vină la Bucureşti să facă miting pro-Iliescu. Singura lor formă de protest faţă de condiţiile inumane în care erau obligaţi să lucreze era moartea. Iar preotul Gheorghe Şerban nu s-a sfiit să uzeze de ea spre binele celorlalţi deţinuţi. A refuzat să mai lucreze în mina-calvar, cerând să se respecte drepturile fundamentale ale omului, asumate de România prin tratatele internaţionale. Chiar şi când ofiţerul politic l-a avertizat că pentru protest va fi tratat în cel mai pur stil naţional, cu gloanţe, preotul n-a renunţat la protest.
În ziua de Paşte, în 1951, curajul lui şi iubirea de oameni şi-au primit răsplata promisă de torţionarul comunist. Nu se ştie ce l-ar fi durut mai mult. Gloanţele care i-au străpuns inima atunci sau, dacă ar fi apucat să vadă, că acum preoţii care au colaborat cu Securitatea sunt ţinuţi la secret.
Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.16/2008.
Citeste si articolele:
Fundamentalismul ortodox şi ruptura sa evidentă de Scriptură
Să râvnim la bunurile aproapelui (BOR – 2009)
Cu ce se mai ocupă Biserica Ortodoxă, de când o parte din slujitorii ei nu mai toarnă la securitate
Şpăgile din guvernarea Năstase negociate în stil mafiot
Neocomuniştii din PSD nu se dezmint
https://asapteadimensiune.ro/neocomunistii-din-psd-si-martirii-gulagului-bolsevic.html
…………………………………………………………
Morţii din gulagul communist
Procentul morţilor din detenţie rezultat din fişe este atât de insignifiant (majoritatea morţilor cunoscuţi din alte surse nu apar), încât este evidentă operaţia de ştergere a urmelor pe care o practicau torţionarii. Din unele anchete interne ale Securităţii rezultă clar că se dădeau ordine exprese în acest sens. În vara anului 1957, dar poate şi cu alte ocazii, s-au confecţionat, tot la ordin, certificate de moarte retroactive, deschizându-se registrele speciale (asemenea registre au fost găsite până în prezent la Oficiile de Stare Civilă din Cluj, Sighet, Timişoara şi Piteşti). Să nu uităm, însă, infinitele feluri de a ucide la care se pretau securiştii (în afară de „banalele” morţi în celulă).
În anii 1945 şi 1956 s-au înregistrat, mai ales în Bucureşti, numeroase morţi suspecte – pe stradă, în parcuri, în faţa casei, în trenuri, pe câmp, în păduri. Dacă primele puteau fi atribuite agenţilor SMERŞ, în 1956 erau o formă o formă de intimidare folosită de Securitate într-un moment când oamenii prinseseră gustul libertăţii, după Raportul secret al lui Hruşciov la Congresul XX al PCUS (raport ţinut într-o şi mai mare taină de autorităţile de la Bucureşti care refuzau destalinizarea).
În anii 1949-1956 au fost mii de crime comise asupra ţăranilor care refuzau colectivizarea sau, mai grav, se răsculau contra ei (cele din judeţul Turda, din 1950, au fost recunoscute de maiorul Kovács, care primise ordin din partea şefului Securităţii regionale Cluj, colonelul-călău Mihai Patriciu). Aceste crime erau demonstrative, victima era lăsată la vedere în mijlocul satului, spre intimidarea populaţiei. Două cazuri de acest fel au fost comise la Cufoaia (Lăpuş) asupra ţăranului Alexa Bel, respectiv într-o comună din Argeş asupra partizanului anticomunist Marinescu Geagu.
Elementul comun este că ambii au fost scoşi din arestul Securităţii, duşi cu o dubă în curtea propriei case şi împuşcaţi acolo, în faţa vecinilor.
Au fost şi numeroase execuţii (în penitenciarele Jilava, Gherla, Aiud, Botoşani, Galaţi, Craiova, Codlea, Oradea), dar nu dispunem de o listă de nume sau măcar de numărul lor. Până în 1958, pedepsele capitale se dădeau doar pentru crima de trădare, dar prin înăsprirea termenelor de pedeapsă din Codul Penal introdusă în 1958 s-au extins şi asupra altor încadrări juridice (inclusiv „uneltirea contra ordinii sociale”).
Dintre miile de crime de la Canal, cea comisă de un gardian împotriva doctorului Ion Simionescu (o cunoscută personalitate medicală) a rămas celebră. Crime „la vedere” au avut loc şi la Gherla, ca şi în alte închisori.
Morţile în cursul anchetelor au fost de ordinul miilor – cele mai cunoscute victime fiind episcopul Vasile Aftenie, sociologul Anton Golopenţia, tânărul ţărănist Aurel Căzănişteanu.
În 1991 au fost descoperite câteva zeci de schelete în curtea unei clădiri din Căciulaţi, care fusese sediul Securităţii raionale Snagov. Un expert argentinian adus în România special de către autorităţile vremii a închis ancheta, spunând că este vorba de o necropolă medievală (se menţine această ipoteză sau este vorba, într-adevăr, de o crimă în masă a deţinuţilor anchetaţi?).
În primăvara anului 2000 au fost descoperite schelete în pivniţa fostului sediu al Securităţii Tecuci, respectiv în subsolul fostului sediu al Formaţiunilor de Luptă Patriotică din Bistriţa-Năsăud (osemintele au fost luate la Procuratură, dar nu s-a comunicat până azi nici un rezultat).
Acelaşi lucru s-a întâmplat la începutul anilor ’90 în pădurile de pe Dealul Mărului şi Dealul Balaurului, din zona Neamţului (după o serie de articole apărute în presă s-a aşternut şi aici tăcerea).
Au fost, pe de altă parte, în anii 1949 şi 1950, o serie de crime atroce comise de Securitate împotriva deţinuţilor politici consideraţi prea periculoşi ca să poată fi lăsaţi în viaţă. Aşa s-a întâmplat în anul 1949 cu lotul de partizani din munţii Banatului. Dacă Spiru Blănaru şi încă patru deţinuţi au fost executaţi la 16 iulie pentru că primiseră sentinţa capitală, pentru alţi şapte membri ai lotului s-a inventat o metodă diabolică de a fi ucişi fără să rămână vreo urmă: la 2 august a fost simulat transferul lor din Penitenciarul Timişoara la Penitenciarul Aiud. Cei şapte au fost duşi, însă, în Pădurea Verde, la marginea Timişoarei, şi împuşcaţi. Locul unde au fost înmormântaţi a rămas până azi necunoscut. La 14 august 1949 certificatele de moarte au fost completate la Direcţia Penitenciarelor şi Coloniilor, şi nu la Sfatul Popular, iar la rubrica „motivul decesului” au fost trecute cele mai banale diagnostice medicale: „insuficienţă cardiacă”, „miocardită cronică”, „TBC pulmonar”, „hipertensiune arterială”. Încă un detaliu de un cinism fără margini: în adresa pe care au adresat-o „Penitenciarului Aiud”, temnicerii timişoreni cereau ca efectele deţinuţilor „transferaţi” să fie înapoiate după ajungerea la destinaţie. În locul confirmării a apărut însă, în colţul din dreapta-sus a adresei, menţiunea: „Executaţi” (v. anexa 1) (fişa ne-a fost oferită de AFDPR Timişoara; mulţumiri domnului Teofil Botlung).
Tot în acei ani de lichidare a rezistenţei din munţi au mai existat „trenuri ale morţii”, tot cu destinaţia Pădurea Verde – Timişoara: unul, în primăvara anului 1950, cuprindea 38 de deţinuţi din Penitenciarul Gherla, condamnaţi la pedepse între 15 ani şi muncă silnică pe viaţă pentru complicitate la acţiunile partizanilor dobrogeni. Alte două loturi (partizani sau sprijinitori ai rezistenţei din Munţii Apuseni) au fost „transferaţi” din penitenciarele Gherla, Sibiu, Aiud, Piteşti, Mislea (studenta Alexandrina Pop de 23 ani) în lunile martie-aprilie 1950 şi ucişi mişeleşte3. (v. anexele 2 şi 3)
Pentru a obţine o situaţie mai cuprinzătoare a acestei mase uriaşe şi diverse de victime ale represiunii am depus toate diligenţele să obţinem date suplimentare. Ne-am adresat în luna iulie a. c. Ministerului Administraţiei şi Internelor, care a trimis o circulară către toate prefecturile, cerându-le să reconstituie certificatele de moarte aflate în Arhiva Primăriilor din localităţile indicate de noi în harta România. Sistemul concentraţionar. 1945-1989 şi în anexele ei. Rezultatul a sosit nesperat de prompt, dar datele primite erau departe de a fi complete: la închisorile Botoşani, Râmnicu Sărat, Jilava apărau infinit mai puţini deţinuţi decedaţi decât cei din arhiva Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet. Acelaşi lucru în localităţi cu lagăre de muncă, cu o
3 Eugen Şahan, Transporturile morţii în contextul „rezistenţei naţionale” (unele aspecte ale crimei politice în comunism) în „Anale Sighet 1” (editor Romulus Rusan), Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 1995. Tabelele anexate sunt reproduse de acolo.Ion Bălan, Regimul concentraţionar din România 1945-1964, în „Biblioteca Sighet”, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 2000, p. 8.
tristă reputaţie în privinţa numărului de morţi (s-a efectuat în anii ’50, la Salcia chiar o anchetă internă MAI, în urma sesizărilor). Am dedus că: 1. arhivele existente sunt neconcludente din cauza neînscrierii ab initio a unui mare număr de decedaţi în registrele Sfaturilor Populare şi a dispariţiei registrelor interne de morţi din centrele de detenţie. Lucrul a fost sesizat oficial cu patru decenii în urmă „o analiză a organelor de Securitate întreprinsă în anul 1967 asupra dosarelor celor internaţi în penitenciare şi lagăre muncă a dezvăluit că pentru un număr de 1304 deţinuţi decedaţi nu s-au întocmit acte deloc, dosarele nefiind înregistrate în nici o evidenţă, nici la Consiliul Popular”)4. 2. Registrele speciale alcătuite în 1957 nu sunt nici ele de găsit; 3. Arhivele „grupelor operative”(Serviciul K) sunt inaccesibile. 4. Numărul de fişe din arhiva Recensământului referitoare la morţii din detenţie este cu totul irelevant. Rata mortalităţii trebuie să fi fost cu mult mai mare. Un exemplu este Penitenciarul Sighet. Aici au fost internaţi între anii 1950-1955 circa 180 de deţinuţi, dintre care au murit 53 (trei au fost înscrişi la timp în registrul normal al Oficiului Stării Civile Sighetu Marmaţiei, în timp ce pentru ceilalţi 50 au fost reconstituite actele de moarte abia în 1957, de către securistul Nica Vasile, care a făcut acelaşi lucru şi la Cluj şi Timişoara). Rata mortalităţii este, deci, de 39,4 %. Sighetul este, evident, o excepţie la limita de sus, datorită vârstei şi fragilităţii deţinuţilor, dar care este rata reală a mortalităţii la proporţiile întregii ţări?
Nu se va putea formula o estimare nici măcar provizorie a acesteia înainte de a se găsi documentele menţionate la punctele 2) şi 3).
Câte condamnări politice a emis Justiţia comunistă
Nici în privinţa unei estimări mai complete a numărului de condamnaţi de către Tribunalele Militare nu am putut face progrese semnificative, cu toate că Serviciul Istoric al Armatei ne-a facilitat accesul la Sentenţierul Centrului de Cercetare şi Păstrare a Arhivelor Militare din Piteşti. Cercetătorii Academiei Civice au lucrat alături de experţii Comisiei, extrăgând prin sondaj sentinţele politice dintr-o foarte mică parte a sentinţelor Tribunalelor Militare pe care au putut-o consulta, pentru o perioadă de 12 ani. Rezultatul a fost că, pe acest eşantion, o majoritate din sentinţe erau bazate pe articole cu caracter politic (restul fiind cu caracter specific militar). Însă, din păcate, timpul nu ne-a permis parcurgerea sutelor de mii de sentinţe risipite în sutele de fonduri (numai în mică parte inventariate). Asprimea pedepselor diferă de la o perioadă la alta. Am observat că în anii 1948-1949 sentinţele erau numeroase, dar în majoritatea cazurilor termenele erau relativ mici (câteva luni până la 2 ani). Pe măsura înăspririi „luptei de clasă”, termenele au crescut în progresie geometrică, ajungându-se ca după 1958 să se acorde pedeapsa cu moartea pentru o infracţiune care, în Codul Penal din 1948, era pedepsită cu închisoare între 3-7 ani.
Un alt fenomen interesant: în anii 1954-1955 sentinţele politice s-au rărit la Tribunalele Militare; am observat, în schimb, că bună parte din procesele politice au fost transferate Tribunalelor Militare Teritoriale, care judecau în deplasare „restanţele” vechi de 7-8 ani. În mod special, pentru recuperarea reţinuţilor din anii 1948-1949 care nu fuseseră judecaţi a fost introdus articolul 193/1 cu caracter retroactiv („activitate contra clasei muncitoare”). Avalanşa de procese care au fost finalizate atunci la repezeală a dus astfel la o oarecare descongestionare a penitenciarelor, căci bună parte din termenele din verdicte vizau tocmai timpul petrecut în detenţie până la proces.
Am mai constatat că 1/3 din condamnaţii ale căror sentinţe le-am consultat prin sondaj nu se regăsesc în baza de date a Recensământului. Am dedus, prin raţionament, că atât numărul de fişe din arhiva Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului, cât şi numărul de sentinţe consultate prin sondaj sunt aleatorii şi că pentru aflarea numărului real de condamnaţi politici din Tribunalele Militare este nevoie de mult mai multe căutări, nu numai la Sentenţier, ci şi la Arhiva Instanţelor Militare (la care, din păcate, nu ni s-a facilitat accesul, strict necesar).
La acest scepticism constructiv contribuie şi faptul că numeroase familii de deţinuţi politici ne-au rugat să le găsim rudele în evidenţele noastre, iar rezultatul a fost negativ. Asta înseamnă că numărul fişelor de care dispunem este el însuşi cu mult inferior numeric cifrei reale de deţinuţi politici.
Până la accesul la Arhivele Instanţelor Militare (unde ni s-a spus că fondurile nu pot fi accesate, pentru că nu sunt încă inventariate) nu pot fi avansate decât cifre minimale, aproximative.
4 Ion Bălan, Regimul concentraţionar din România 1945-1964, în „Biblioteca Sighet”, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 2000, p. 8.
Într-un studiu introductiv la o culegere de sentinţe din arhiva APDPR Iaşi era avansată cifra de 549.000 condamnaţi politic (cu o medie de 5,5 ani)5. Ea rezulta dintr-un eşantion relativ redus de sentinţe. O cifră mai apropiată de adevăr poate fi dedusă prin raportarea numărului mediu de persoane cuprinse într-un dosar penal politic (cinci) la numărul de astfel de dosare identificate cifric în momentul actual: 118.000 (comunicate de preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Constantin Ticu Dumitrescu). Cifra de cca. 600.000 pare, astfel, cea mai plauzibilă pentru actualul stadiu al cercetărilor. Iar cifra internărilor administrative (estimată, cum am văzut, la o treime din numărul condamnărilor juridice) se ridică la 200.000. Adăugând pe ţăranii condamnaţi pentru delicte mascate în „drept comun” (neplata cotelor, sustragerea de la treieratul pe aria gospodăriei colective, refuzul înscrierii în aceasta), pe prizonierii din perioada 23 august-13 septembrie 1944, ca şi sutele de mii de deportaţi, strămutaţi, evacuaţi, pe deţinuţii din „domiciliile obligatorii”, pe basarabenii şi bucovinenii repatriaţi cu forţă în URSS, ca şi pe cei 520.000 tineri forţaţi să muncească în „armata cenuşie”, pe zecile de mii de „frontierişti”, pe femeile decedate din cauza politicii demografice, cifra victimelor directe ale represiunii comuniste se ridică la 2 milioane. Dacă adăugăm victimele indirecte (membri de familie care au suferit discriminarea socială), atunci suma globală a celor reprimaţi creşte semnificativ.
Urmări politice, discriminări sociale
În fişele de încarcerare, o rubrică curentă se referă la starea civilă şi la numărul de fii/fiice ai deţinutului. În unele cazuri a fost completată chiar cu numele şi prenumele membrilor familiei. Evident că se urmărea luarea în evidenţă şi a acestora, astfel încât, în dosarele de cadre, să nu-şi poată ascunde „originea socială”. Foarte frecvent arestarea capului familiei ducea implicit la evacuarea locuinţei, iar confiscarea, prevăzută într-un număr covârşitor de mare de sentinţe politice, se extindea asupra averii întregii familii. Iată motivul pentru care multe soţii au divorţat formal, pentru a salva partea de avere care le revenea legal (în principal, casa), pentru a nu fi date afară din serviciu sau pentru ca fiii/fiicele să scape de blestemul „originii sociale nesănătoase”. În alte cazuri, copiii erau adoptaţi formal de rude sau prieteni, pentru ca să poată purta un alt nume şi să declare o altă origine socială. Şi, chiar dintre aceştia, mulţi nu scăpau de vigilenţa cadriştilor, care aplicau cu mult zel, în licee şi universităţi, interdicţia admiterii fiilor de „exploatatori” şi „duşmani ai poporului”, care era prevăzută periodic în hotărârile Comitetului Central al partidului sau în instrucţiunile „numerus clausus” emise de Ministerul Învăţământului.
Urmărirea pe plan social (care se adăuga celei politice, de securitate) era aplicată şi deţinuţilor care-şi ispăşeau condamnarea sau „domiciliul obligatoriu” şi se întorceau într-un târziu acasă. Fiind continuu supravegheaţi de Securitate şi ţinuţi în evidenţă strictă de Miliţie, aceştia erau readmişi în „câmpul muncii” doar în specialităţi şi funcţii inferioare celor de dinaintea arestării (la „munca de jos”), de obicei în alte localităţi decât cea de origine. Elevilor şi studenţilor întorşi din captivitate le era interzisă continuarea şcolii, încât erau constrânşi să-şi continue viaţa în alte profesii decât cele la care aspiraseră prin vocaţie. Facultăţile umaniste (Litere, Istorie, Filosofie, Drept) erau inaccesibile chiar şi rudelor deţinuţilor politici. Comunismul a stâlcit destinele a două generaţii de cetăţeni ai României, a mutilat vieţile a milioane de tineri. „Ura de clasă”, „lupta de clasă”, „vigilenţa revoluţionară” au dus nu numai la reprimarea criminală a elitelor societăţii, ci şi la un genocid social, proclamat teoretic prin principiile „dictaturii proletariatului”.
Epilog sentimental
Ne-am obişnuit (poate pentru că atâţia ani victimele comunismului au fost uitate, contestate sau chiar hulite) să folosim sobrietatea ştiinţifică şi să evităm abordarea sentimentală a cercetărilor. Acolo unde am găsit documente le-am folosit, acolo unde nu am avut, am preferat să semnalăm lacuna; unde am putut număra victimele am făcut-o; unde nu, am preferat aproximarea ordinului de mărime. Dar, chiar folosind precauţia cea mai drastică pentru a evita riscul exagerării, ne facem vinovaţi faţă de fiecare ins năpăstuit din „marea de amar” (cum ar spune Eminescu), pentru că l-am transformat oricum într-o cifră sau într-o fracţiune de cifră, iar cifrele sunt prin definiţie reci şi distante.
5 Marius Lupu, Cornel Nicoară, Gheorghe Onişoru, Cu unanimitate de voturi. Sentinţe adnotate şi comentate, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 1997, pp. 20-22. 53
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie. Luând fiecare caz în parte, te cutremuri mai mult decât în faţa statisticii efectuate pe mii sau milioane de cazuri. Fixând un singur chip înţelegi mai mult decât dintr-un convoi de sclavi. Istoricul care a murit la Sighet pentru că a refuzat să-şi abjure scrierile; bătrânul colonel care a străbătut toate fronturile şi a murit de septicemie după ce lipitorile i-au supt venele în orezăria unde fusese dus la muncă forţată; cei trei copii bănăţeni – doi gemeni de un an şi fratele lor mai mare – morţi de frig în decurs de o săptămână în bordeiul deportării lor în Bărăgan; studentul care s-a sinucis la Piteşti ca să scape de torturile „reeducării”; ţăranul cu un iugăr de pământ, mort în închisoarea unde a ajuns pentru că pusese la poştă o scrisoare „cu conţinut denigrator”; fiii şi fiicele respinşi de la şcoală ca „duşmani ai poporului”; mamele obligate să divorţeze de taţii închişi pentru a salva „dosarul de cadre al copiilor”; savantul care şi-a sacrificat viaţa pentru a salva de pneumonie un tânăr; marii ctitori ai României coborâţi de pe culmile Unirii din 1918 în temniţele mucegăite de la Galaţi, Sighet, Aiud şi Râmnicu Sărat…
Toate aceste frânturi de imagini sunt acuzaţii la adresa regimului criminal care ne-a scos pentru o jumătate de veac din Europa şi a încercat să ne facă să uităm cine am fost…
…Nu toate victimele au fost martiri, dar toate ne roagă, din cerul lor, să nu le uităm.
Citeste si articolele:
Analiza dictaturii comuniste (XLIV)
Analiza dictaturii comuniste (XLIII)
Analiza dictaturii comuniste (XLII)
Analiza dictaturii comuniste (XLI)
Analiza dictaturii comuniste (XL)
https://asapteadimensiune.ro/analiza-dictaturii-comuniste-xlv.html
…………………………………………….
Deplina libertate religioasă, bazată pe ateismul ştiinţific înaintat, direcţie strălucită de acţiune pentru oamenii bisericii în epoca Nicolae Ceauşescu
Într-o ţară, Republica Socialistă România, unde erau demolate biserici, unele monumente istorice, unde un grup terorist ateu – Partidul Comunist Român, adus la putere de comunistul Stalin, cel mai mare criminal din istorie (zeci de milioane de oameni ucişi din ordinul său) – extermina elitele României, ţinea România în întuneric şi izolare, înfometa acest popor, îi teroriza pe români cu Securitatea, cenzura totul transformând România într-un gulag asemănător gulagului rusesc, ei bine, într-o astfel de ţară, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Teoctist la acea vreme, trimitea dictatorului ateu şi criminal Ceauşescu Nicolae următoarea telegramă de felicitare, cu ocazia zilei de naştere a odiosului dictator, 26 ianuarie, exact în 1989, anul Revoluţiei Române.
Telegramă
Domniei Sale, domnului Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România
Mult stimate Domnule Preşedinte,
Împreună cu întregul nostru popor, ierarhii, clerul şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române omagiind aniversarea zilei de naştere a Domniei Voastre şi împlinirea a peste 55 de ani de activitate în slujba Patriei dau glas din adâncul inimilor sentimentelor lor de profundă dragoste, aleasă recunoştinţă şi înaltă preţuire pe care le nutresc faţă de Dumneavoastră, genialul conducător şi strălucitul ctitor al României de azi, a cărui gîndire şi faptă leagă cu fir de aur trecutul, prezentul şi viitorul naţiunii noastre.
Însufleţiţi de atmosfera patriotică în care toţi fiii ţării au sărbătorit marile evenimente istorice de la 1859 şi Decembrie 1918, care au pecetluit definitiv unirea tuturor românilor şi constituirea statului unitar român, ne simţim părtaşi la lupta eroică şi neîntreruptă a poporului pentru afirmarea fiinţei proprii, pentru libertate socială şi naţională, pentru independenţă şi unitate, la tot ce Domnia Voastră iniţiaţi şi întreprindeţi pentru binele, fericirea şi înălţarea Patriei, şi Vă încredinţăm că vom sprijini în continuare cu devotament sporit şi loialitate opera măreaţă de zidire spirituală şi materială a ţării, sub înţeleapta Dumneavoastră ocîrmuire.
La acest popas aniversar din viaţa Domniei Voastre ne facem o datorie de conştiinţă şi onoare de a evoca rodnicele împliniri, unice în istoria şi viaţa Patriei noastre, purtînd amprenta eminentei Dumneavoastră personalităţi şi pe care, cu legitimă mîndrie patriotică, întreaga naţiune o numeşte „Epoca Nicolae Ceauşescu”, epocă de glorie dedicată progresului economic şi social al ţării, afirmării României socialiste libere şi demne în rîndul naţiunilor lumii.
Totodată, aducem un înalt omagiu activităţii înflăcărate şi permanente a Domniei Voastre, de mare şi strălucit erou al păcii pentru acţiunile de dezarmare, pentru iniţiativele şi contribuţiile menite promovării şi aplicării ferme, în viaţa popoarelor şi în relaţiile internaţionale, a principiilor egalităţii în drepturi, respectării independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, renunţării la forţă şi la ameninţarea cu forţa, soluţionării pe calea negocierilor a oricăror conflicte şi litigii dintre state.
Multumindu-Vă cu profundă recunoştinţă pentru climatul de deplină libertate religioasă creat cultelor din ţara noastră, ierarhii, clerul şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române, într-un glas şi o unică simţire cu întreaga noastră naţiune, cu nobile sentimente de dragoste şi preţuire, Vă adresăm din adîncul inimilor noastre, mult stimate Domnule Preşedinte, cele mai calde şi mai alese urări de viaţă îndelungată, multă sănătate şi sporite puteri de muncă pentru a conduce ţara şi destinele poporului român pe noi şi tot mai înalte culmi de progres şi civilizaţie.
Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
(Biserica Ortodoxă, Buletinul oficial al Patriarhiei Române, nr. 1-2, ianuarie-februarie 1989)
Citeste si articolele:
Patriarhul Teoctist – legionar, comunist, turnător, social-democrat
Documentele Securităţii dovedesc că, în tinereţe, fostul patriarh Teoctist a fost spărgător de mănăstiri
Patriarhul Teoctist, de la membru al Miscarii Legionare la turnator la Securitatea comunista
Ceauşescu, nu fi trist! Cultu’ a mers înainte, prin tătuca Teoctist!
Cum era lins in fund dictatorul ateu Ceausescu de patriarhul Teoctist
https://asapteadimensiune.ro/deplina-libertate-religioasa-bazata-pe-ateismul-stiintific-inaintat-directie-stralucita-de-actiune-pentru-oamenii-bisericii-in-epoca-nicolae-ceausescu.html
/////////////////////////////////////
Iliescu, patriarhul Teoctist, agenții electorali în sutană și un proces care nu se mai încheie
Consecințele crimelor de după 22 decembrie ’89, odată cu acapararea puterii politice de către Ion Iliescu, au început să se piardă în cenușa istoriei.
Judecarea dosarului Revoluției de către camera preliminară a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu aduce surprize.
Procesul în care Ion Iliescu, Gelu Voican-Voiculescu și fostul general al Aviației militare Iosif Rus sunt acuzați de infracțiuni contra umanității merge mai departe.
Înalta Curte de Casație și Justiție a pus azi în discuție lipsa de competență în judecarea dosarului Revoluției, urmând să decidă, peste o lună, dacă trimite cauza spre o altă instanță. Cum era de așteptat, judecătorii de la ÎCCJ se spală din nou pe mâini, motivând că, la momentul comiterii faptelor, Ion Iliescu nu avea calitatea de președinte al României, care atrăgea, de fapt, competența instanței supreme.
Ion Iliescu va împlini pe 3 martie 93 de ani. Asta doar așa, ca informație, nu că i-aș dori ridicarea la ceruri mai înainte ca o sentință dreaptă să-l condamne pentru „psihoza teroristă care a fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2.150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice“, potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii Secțiilor Parchetelor Militare.
Dosarul Revoluției a fost retrimis de nenumărate ori procurorilor de către judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru refacerea rechizitoriului, fie pentru administrarea de noi probe, fie pentru eliminarea unora considerate neconcludente, fie pentru vicii de procedură. Inculpații își văd de treabă, în timp ce Justiția a răspuns de-a lungul anilor la comanda politică. O face și acum, chiar dacă am scăpat de securea MCV. Cine spune că a existat voința politică pentru judecarea celor trei inculpați minte. Fie din reacredință sau interese oculte, fie din ignoranță.
Despre epopeea Dosarului Revoluției s-au scris tone de hârtie, așa că nu o voi relua. Mulți români, mai ales victimele și urmașii celor uciși, o știu pe de rost. Însă consecințele pentru România ale crimelor de după 22 decembrie ’89, odată cu acapararea puterii politice de către Ion Iliescu, au început să se piardă în cenușa istoriei.
Crezul lui Iliescu: „Lasă-i să moară proști!“
Un rechizitoriu jurnalistic pe latura civilă pentru cât rău a făcut Ion Iliescu României în cele trei mandate de președinte ar putea umple o bibliotecă ale cărei rafturi să cuprindă tomuri despre izolarea de Occident, despre reactivarea Securității sub numele conspirativ de SRI, despre subordonarea politică a Justiției și a Bisericii, despre împroprietărirea clientelei politice cu vile de sute de milioane de euro sub pretextul unei legi de retrocedare a bunurilor către foștii proprietari, despre manipularea și îndobitocirea maselor prin dezideratul „Lasă-i să moară proști!“
De bună seamă că tematica enunțată nu ar acoperi nici măcar un raft din biblioteca ticăloșiei, doar pe latura răspunderii civile, a „emanatului“ pervers care ne-a ținut zece ani pe tușa istoriei.
Patriarhul Teoctist
Patriarhul Teoctist
Când diavolul se ascunde sub semnul crucii
Un fapt mai puțin livrat de mass-media opiniei publice este concubinajul dintre Ion Iliescu și fostul patriarh Teoctist, care în 19 decembrie 1989 îi trimitea o telegramă de felicitare lui Nicolae Ceaușescu, pe patru pagini, care se încheia astfel:
„În aceste momente de însufleţire românească şi în prag de An Nou, vă rugăm să primiţi, mult stimate domnule preşedinte, ca simbol al preţuirii ce vă păstrăm, urările noastre calde şi sincere, izvorâte din adâncul inimii, de multă sănătate, fericire şi de noi puteri de muncă, pentru a conduce în acelaşi mod strălucit naţiunea română spre noi şi măreţe realizări. Întru mulţi şi fericiţi ani!“
Teoctist i-a trimis oribila telegramă lui Ceaușescu după ce, în noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989, 43 de cadavre ale manifestanților împușcați la demonstrațiile din Timișoara între 16 și 18 decembrie, dar și ale unor răniți executați în Spitalul Județean Timiș, au fost ridicate de la morgă și transportate la București, unde au fost incinerate în Crematoriul Cenușa. Dictatorul Ceaușescu nu a mai trăit „mulți și fericiți ani“, fiind executat la Târgoviște în ziua de Crăciun în urma unui proces care a fost scris la București de Ion Iliescu și Gelu Voican-Voiculescu.
Izvoarele concubinajului dintre liber-cugetătorul Iliescu şi păcătosul în cele lumești Teoctist (membru în Marea Adunare Națională) ne duc în perioada anilor ’70, când s-au cunoscut, amândoi îndeplinind funcţii importante în capitala Moldovei. Iliescu era prim-secretar al comitetului judeţean al PCR Iași iar Teoctist mitropolit al Moldovei, cu reşedinţa la Iaşi.
În primele zile ale lui 1990, în urma presiunii opiniei publice care l-a acuzat că nu s-a opus demolării unor biserici la ordinul lui Ceaușescu, patriarhul comunist și-a dat demisia din fruntea BOR. După doar trei luni de pocăință, zice-se, la Mănăstirea Sinaia, Teoctist se va întoarce în scaunul patriarhal, pentru că, vezi doamne, au fost primite cereri din toată țara din partea credincioșilor, a clerului de la parohii și mănăstiri. În realitate, satrapii din jurul lui Iliescu au făcut ce știau mai bine, anume au pus pe seama credincioșilor împlinirea unui scop al fostului președinte.
Subordonarea politică a preoților, în schimbul ascunderii dosarelor de informatori
Acesta a fost punctul-cheie al reînnodării concubinajului dintre Iliescu și patriarhul Teoctist. Cazul e tras la indigo după reactivarea fostei Securități în urma a două luni și jumătate de „penitență“ în exercițiul funcțiunii. Iliescu avea nevoie și de sprijinul BOR pentru alegerile din 20 mai 1990, la fel cum a avut nevoie și de sprijinul fostei Securități. L-a avut cu asupra de măsură din ambele părți. Agenții electorali ai Bisericii au fost la fel de eficienți ca și agenții electorali ai fostei Securități.
Așa a început subordonarea politică a Bisericii după decembrie ’89, mai exact, așa au continuat să păcătuiască preoții, la fel cum o făcuseră și în regimul comunist. Nu toți, dar suficient de mulți cât să zmintească mințile a sute de mii de enoriași. La schimb, pe lângă alte servicii ale puterii politice controlate de Ion Iliescu, arhivele SRI care conțineau dosarele preoților și ierarhilor colaboratori ai Securității aveau să fie predate CNSAS printre ultimele. A fost timp suficient ca unele dosare să dispară în negura unor relații oculte dintre purtătorii de sutană și purtătorii de grade din SRI.
Autoare/Autor George Arun
////////////////////////////////////////
Pe fundalul insangerarii timisorenilor… Telegrama trimisa de Patriarhul Teoctist lui Nicolae Ceausescu in decembrie 1989: „Vom sprijini, cu toata hotarirea, infaptuirea maretului program de dezvoltare multilaterala a patriei
Biserica Ortodoxa RomanaPatriarhul Daniel a insinuat, marti, 27 octombrie 2020, ca regimul comunist a cazut in Romania dupa ce autoritatile de atunci au interzis inchinarea la moastele Sfantului Dimitrie. O telegrama adresata lui Nicolae Ceausescu de catre Patriarhie, pe 19 decembrie 1989, dovedeste insa cum conducatorii Bisericii Ortodoxe ii jurau credinta dictatorului chiar in ultimul ceas si ignorau complet faptul ca Revolutia incepuse de patru zile.Adevarul a prezentat dovada incontestabila care contrazice proaspetele declaratii ale patriarhului Daniel, cum ca biserica ar fi avut vreo implicare in revolta impotriva dictatorului Ceausescu:
o telegrama adresata lui Nicolae Ceausescu,
in 19 decembrie 1989, la patru zile dupa inceperea Revolutiei de la Timisoara,
in care Biserica Ortodoxa Romana ii ura la multi ani dictatorului si il asigura „din adincul inimii” ca inaltii prelati, in frunte cu Patriarhul Teoctist, ii sunt alaturi si ii vor sprijini „cu rivna” planurile pentru „infaptuirea maretului program dedezvoltare multilaterala a patriei”.
Patriarhul Daniel a declarat marti, 27 octombrie 2020, la cermoniile organizate cu ocazia sarbatorii Cuviosului Dimitrie cel Nou, ca in toamna anului 1989 autoritatile comuniste au interzis inchinarea la sfintele moaste, pe motiv ca in cladirea de alaturi, unde era sediul Marii Adunari Nationale, ar avea loc o sedinta importanta, iar „aceasta umilire a Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou a fost rasplatita, in sensul ca peste cateva luni regimul comunist a cazut”, cladirea devenind sediul Patriarhiei.
Adevarul a reactionat imediat la aceasta declaratie, cu un articol in care a prezentat in facsimil telegrama trimisa de Patriarhul Teoctist lui Nicolae Ceausescu, in data de 19 decembrie 1989, la patru zile de la inceperea Revolutiei de la Timisoara, unde deja romanii plateau cu viata pentru indrazneala de a striga in strada „Jos comunismul!”.Pe 20 decembrie, Nicolae Ceausescu avea sa livreze celebrul discurs insotit de huiduieli, de la balconul Comitetului Central, marcand momentul de debut al Revolutiei si la Bucuresti.Din randurile pline de epitete laudative, adresate lui Nicolae Ceausescu de catre Patriarhul Teoctist, reiese limpede ca Biserica Ordodoxa Romana se facea ca nu vede evenimentele sangeroase care aveau loc in tara.
Adevarul a reprodus intergral continutul telegramei:
„Telegrama de felicitare Adresata tovarasului Nicolae Ceausescu, presedintele Republicii Socialiste Romania, de membrii sfintului sinod, impreuna cu reprezentantii clerului si credinciosilor bisericii ortodoxe romane, intruniti in sesiune anuala de lucru a adunarii nationale bisericesti, prin care isi exprima profunda bucurie si deplina satisfactie pentru realegerea in inalta functie politica de conducere a poporului
Excelentei Sale Domnului Nicolae Ceausescu,Presedintele Repubicii Socialiste Romania
Membrii sfintului sinod, impreuna cu reprezentantii clerului si credinciosilor bisericii ortodoxe romane, intruniti in sesiune anuala de lucru a adunarii nationale bisericesti, impartasind entuziasmul tuturor fiilor patriei pentru optiunea istorica de realegere a excelentei voastre in suprema functie politica de conducere a poporului, isi exprima profunda bucurie si deplina satisfactie fata de acest mare act patriotic, expresie a vointei unanime a intregii noastre natiuni si va roaga sa primiti, si cu acest prilej, cele mai calduroase felicitari, impreunate cu un respectuos omagiu pentru activitatea stralucita pe care o desfasurati in fruntea tarii, pentru binelesi fericirea intregului popor.Analizind cu deplina responsabilitate activitatea desfasurata in anul 1989 de biserica ortodoxa romana pe diferite planuri, ierarhii sfintului sinod si reprezentantii clerului si credinciosilor din cuprinsul patriarhiei romane au luat act cu satifactie ca, actionind cu mijloace proprii si in forme specifice, lucrarea lor sa se integreze firesc si armonios in eforturile pe care intreaga noastra natiune, sub inteleapta si clarvazatoarea calauzire a excelentei voastre, le depune pentru o viata tot mai luminoasa si mai prosper.
Adinc recunoscatori pentru climatul de reala si deplina libertate religioasa in care biserica noastra si celelalte culte din tara isi desfasoara nestingherit activitatea, precum si larga intelegere si binevoitoarea apreciere pe care excelenta voastra, personal, le aratati lucrarii noastre, de sprijinire a eforturilor si muncii creatoare a poporului roman, va incredintam, stimate domnule presedinte, ca impreuna cu toti fiii acestui pamint strabun vom ramine neclintiti in hotarirea de a actiona cu tot ce avem mai scump pentru inaltarea patriei noastre dragi, Republica Socialista Romania, suverana si independenta, pe trepte tot mai inalte de progres si de lumina.Simtindu-ne martori si participanti directi la rodnicile impliniri ale harnicului nostru popor, faurite sub cutezatoarea dumneavoastra gindire si indrumare, intr-o epoca de aur ce va poarta intr-un mod firesc si justificat numele, impliniri ce vor dainui peste milenii, ca repere de necontestat ale acestui timp eroic, va asiguram ca vom sprijini, cu toata hotarirea, infaptuirea maretului program de dezvoltare multilaterala a patriei, prezentat de excelenta voastra la marele forum politic al poporului roman, desfasurat recent in Capitala, slujind in acelasi timp, cu sporita rivna, stralucitele actiuni si initiative de politica externa, elaborate de domnia voastra, precum si nobilele idealuri de intelegere si colaborare intre oameni si popoare, de dezarmare si pace pe pamint.
Ne exprimam aceleasi sentimente fata de mult stimata doamna Elena Ceausescu, savant de larga recunoastere internationala, luminat om de stiinta, care vegheaza ca in tara sa se desfasoare o intensa si densa activitate culturala si stiintifica, spre binele poporului si patriei noastre.In aceste momente de insufletire romaneasca in prag de An Nou, va rugam sa primiti, mult stimate domnule presedinte, ca simbol al pretuirii ce va pastram, urarile noastre calde si sincere, izvorite din adincul inimii, de sanatate, fericire si de noi puteri de munca, pentru a conduce in acelasi mod stralucit natiunea romana spre noi si marete realizari pentru propasirea necontenita a patriei si bunastarea poporului roman, pentru pace, apropiere si bunavoire intre oamenii si popoarele de pretutindeni.Intru multi si fericiti ani,presedintele adunarii nationale bisericesti,patriarhul bisericii ortodoxe romane19.XII.1989″
Acest text a fost copiat de pe Ziare.com
Telegrama trimisa de Patriarhul Teoctist lui Nicolae Ceausescu in decembrie 1989: „Vom sprijini, cu toata hotarirea, infaptuirea maretului program de dezvoltare multilaterala a patriei”
https://ziare.com/stiri/revolutie/telegrama-trimisa-de-patriarhul-teoctist-lui-nicolae-ceausescu-in-19-decembrie-1989-1640420
////////////////////////////////////
(Masonul)Patriarhul Daniel – slujitorul Lui DUMNEZEU sau sclavul Satanei?
De către Constantin Cumpana
Radu Iacoboaie: „Patriarhul Daniel a fost impus în România de către masonerie, pentru a putea fi implantat ecumenismul.”
Faptul că Prefericirea Sa Daniel Ciobotea ar fi mason (detalii aici) nu ar trebui să preocupe pe nimeni. În alte țări occidentale, precum și în S.U.A., apartenența unor lideri religioși la masonerie este asumată publică, chiar onorantă în societate. Problema Bisericii Ortodoxe din România apare acolo unde clerul ortodox propovăduiește puternic antimasoneria.
Problema lui Daniel Ciobotea este că un Sinod B.O.R. din anul 1937 a condamnat masoneria de orice tip (detalii aici).
De asemenea, problema lui Daniel Ciobotea și a B.O.R. rezidă din faptul că Daniel, ca mitropolit al Moldovei și apoi ca patriarh – arhiepiscop la București, a hirotonit mii de preoți ortodocși.
Întrebările noastre legitime sunt: Ce sunt acei «preoți» hirotoniți de Daniel Ciobotea, masoni sau clerici creștini? Dacă Daniel a fost impus de masoni în funcțiile bisericești, cine conduce cu adevărat B.O.R.: Sinodul sau Masoneria?
Mândria călugărului Daniel, ajuns mitropolit la Iași, mergea până la pretenția ca să fie apelat cu denumirile de „I.P.S.“ Cu „I“ de la „Illuminati“ sau de „Prea Înalte Stăpâne“? Aceasta denotă doza de malefic pe care o inhalează acest om cu pretenții de dumnezeu al românilor.
Același călugăr obraznic, cu pretenții de mason intangibil, l-a primit pe actualul președinte al României cu o costumație încărcată de însemne masonice (detalii aici).
Un călugăraș obscur din Petru Vodă, care îi susține pe ereticul Patriarh Daniel de la București și pe mitropolitul Teofan de la Iași, afirma recent că sinodalii români au fost obligați de forțe oculte să semneze documentele de la Creta (detalii aici). Acesta invoca faptul că sinodalii din alte Biserici Ortodoxe au fost șantajați cu dosare privind păcatele lor omenești, relații ilegitime cu femei sau bărbați (min. 6:40 din înregistrarea audio).
Biserica Ortodoxă Română, încotro?
Dar cine altcineva decât diavolul i-a pus pe acei ierarhi să comită păcate pentru a fi șantajabili?
Întrebări legitime: Cine i-a șantajat pe membrii Sfântului Sinod al B.O.R. și cu ce dosare au fost ei șantajați? Dacă sunt șantajabili, atunci ce mai caută să fie reprezentanții lui Iisus Hristos pe pământ românesc (așa cum singuri afirmă)?
În articolul precedent (detalii aici) am deschis subiectul apartenenței Patriarhului Daniel Ciobotea la o masonerie. Am găsit argumente că Preafericitul Daniel a fost șantajat (cu dezvăluirea unor secrete ascunse ale tinereții sale) de către Minodora Ilie, care conduce o pseudomasonerie națională mascată în spatele Fundației Internaționale Omenia.
Am aflat cum Minodora Ilie se lăuda că fundația ei pseudomasonică l-a sprijinit pe Daniel să fie ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Vom continua seria dezvăluirilor privind relația lui Daniel Ciobotea cu masoneria.
„În martie ’90, Daniel s-a întâlnit cu Gabriel Nachmann si Frank Dimant, de la organizația Bn’ai Brith Canada („The action arm of the Jewish community”). S-a revăzut cu reprezentanții Bn’ai Brith la 2-3 noiembrie 1993, prilej cu care i-a condus și la Patriarhul Teoctist.“ (detalii aici).
Această informație presupune că Daniel nu era un simplu anonim când a început asedierea Patriarhiei B.O.R. Deci românașul Daniel a apelat la serviciile „frățiorilor“ evrei, mai vechi în relația cu Dumnezeu. Uite așa se potrivește Vechiul Testament cu Noul Testament!
Daniel, proaspătul Mitropolit al Moldovei, pe 1 Decembrie 1990 la Alba Iulia, la sărbătorirea primei Zile Naţionale, alături de geneneralul Victor Athansie Stănculescu şi Dan Marţian, politrucul comunist.
Daniel Ciobotea, proaspătul Mitropolit al Moldovei, pe 1 Decembrie 1990 la Alba Iulia, la sărbătorirea primei Zile Naţionale, alături de generalul Victor Athanasie Stănculescu şi Dan Marţian, politrucul comunist.
Lovitura de palat patriarhal dată de „anonimul“ Daniel Ciobotea în ianuarie 1990, prin crearea Grupului (eretic) de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, a fost susținută de doi oameni importanți ai zilelor postdecembriste: generalul Victor Athanasie Stănculescu și Gelu Voican Voiculescu. Cei doi „ortodocși veritabili“, preocupați de viitorul Bisericii Ortodoxe din România, au dezvăluit mai târziu că sunt masoni sau au preocupări în zona ezoterismului de tip Masonic (detalii aici).
Proaspătul Mitropolit al Moldovei Daniel, pe 1 decembrie 1990 la Alba Iulia, la sărbătorirea primei zile naţionale, alături de două personaje extrem de importante în revoluţia din 1989: generalul Victor Stănculescu şi Dan Marţian, politrucul comunist care ajunsese şeful Camerei Deputaţilor (detalii aici).
Este interesantă comparația făcută de Gelu Voican Voiculescu inițierii masonice cu inițierea clerului creștin ortodox, prezentată în cel de-al doilea film la minutul 30.
Ce interese aveau masonii să pregătească pentru conducerea B.O.R. un ne-mason? Logica ne conduce la ideea că Daniel Ciobotea era inițiat în cel puțin una din masoneriile ce activau pe teritoriul României.
Trebuie să remarcăm că apartenența la masonerie nu l-a exonerat pe generalul Stănculescu de condamnarea și executarea pedepsei cu închisoarea. Să ne așteptăm ca, într-o zi, și cetățeanul Daniel Ciobotea să fie supus legilor penale ale României pentru faptele sale!
Sorin Frunzăverde a declarat (martie 2013) că este mason, însă organizaţia din care face parte este “specifică lumii libere”, care s-a ridicat împotriva regimurilor absolutiste, iar în această calitate nu primeşte ordine de la nimeni.
Tot un mason l-a sprijinit fățiș pe mitropolitul Daniel Ciobotea să fie ales Patriarhul B.O.R. Este vorba despre Sorin Frunzăverde, care a recunoscut în anul 2013 că este mason (detalii aici).
„Alegerea sa în Scaunul Patriarhal prin aportul considerabil și mobilizat al masoneriei, în special din zona sa de baștină Banatul. În ciuda avertizărilor lansate de Cozmin Gușă, liderul Partidului Inițiativa Națională (sprijinit de foști securiști, care regretau epoca lui Ceaușescu și pierderea subordonării Bisericii Ortodoxe), ca masoneria să nu se implice în alegerea Patriarhului României, mai ales după moartea în condiții foarte suspecte a lui Teoctist Arăpașu și neelucidată complet nici până în ziua de astăzi (din cauza lipsei probelor și declanșării unui proces), Daniel Ciobotea este propulsat de influentul mason Sorin Frunzăverde (fost președinte a Consiliului Județean Caraș-Severin și membru al Adunării Naționale Bisericești a B.O.R.), care «profețește» alegerea lui ca Patriarh, asta înainte de alegeri. De remarcat că, Colegiul Electoral Bisericesc avea 180 de membri, dintre care 70 de laici, chiar și oameni politici! Peste 13 membri erau chiar masoni, în frunte cu dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici, care, după alegeri, ies la rampă pentru a se lăuda cu victoria și cu influența lor…” (detalii aici).
Tot Cozmin Gușă afirma că generalul Ioan Talpeș a făcut demersuri pentru propulsarea lui Daniel la Patriarhie. Interesant este că același Ioan Talpeș este prezentat ca Prim Vicepreședinte al Fundației Internaționale Omenia. Astfel se leagă dintr-o altă sursă afirmațiile Minodorei Ilie privind susținerea lui Daniel Ciobotea.
„Potrivit președintelui P.I.N., fostul șef al S.I.E., Ioan Talpeș, ar avea și el o influență considerabilă asupra unora dintre membrii A.N.B. … Gușă ne-a declarat că, pe lângă masonii aflați sub coordonarea lui Frunzăverde, «mai sunt câțiva, influențați de o persoană ocultă care nu este membru în A.N.B., dar care face în această perioadă jocuri de influență la nivelul masoneriei și al S.I.E. în favoarea lui Traian Băsescu: Ioan Talpeș».“
Vă rugăm să rețineți intervențiile președintelui Traian Băsescu, prin Ioan Talpeș, pentru propulsarea lui Daniel Ciobotea la Patriarhie (detalii aici).
Prințul Dimitrie Sturdza – românul cu un cont de peste 800 milioane dolari la HSBC Elveția.
Legătura misterioasă dintre Daniel Ciobotea și prințul Dimitrie Sturdza
Recent s-a aflat că misteriosul prinț Dimitrie Sturdza este beneficiarul unui cont de 800 milioane de euro din celebra bancă HSBC din Elveția.
„Numele lui Dimitrie Sturdza a fost vehiculat, la mijlocul anilor 2000, ca făcând parte din «Echipa» de oameni de încredere ai lui Adrian Năstase. «Echipa» Bartolomeu Finiş, Dorin Cocoş, Adrian Petrache şi Alexandru Bittner a dictat cea mai mare parte a deciziilor Guvernului Năstase, mai ales în zona imobiliară, echipa fiind preluată apoi in corpore şi de următoarele guverne, ajungând astăzi probabil cea mai influentă «reţea de interese oculte» din România. De asemenea, este de notorietate că mare parte din sumele vehiculate în Dosarele Microsoft şi EADS se află în conturi din Elveţia.“ (detalii aici).
Este de remarcat și faptul că Mitropolitul Daniel a oficiat la Iași cununia prințișorului Sturdza, fiul lui Dimitrie Sturdza (detalii aici)!
În perioada anilor 2000, când familia Sturdza încerca în justiție retrocedarea de proprietăți forestiere, care aparținuseră familiei princiare, s-a intensificat legătura dintre Mitropolitul de Iași Daniel Ciobotea, dornic de putere patriarhală, și prințul Dimitrie, doritor de moșteniri.
Interesant este că prințul a lăsat fără proprietăți bieți țărani, care aveau acte de donație din averea princiară, dar l-a împroprietărit pe Daniel Ciobotea cu renumitul Castel de la Miclăușeni.
„În ultima perioadă, se observă tot mai clar de ce familia Sturdza a făcut presiuni uriașe pentru a pune mâna pe pădurea României. Lemnul din pădurea familiei Sturdza este prelucrat de firma austriacă Holzindustrie Schweighofer. Cazul care face cele mai multe valuri în ultima perioadă este cel al familiei Sturdza, moștenitori ai familiei domnitoare din Moldova, care au obținut suprafețe uriașe de păduri, terenuri și imobile de o valoare uriașă. Conform cercetărilor întreprinse de procurorii DNA, în aceste retrocedări ar fi implicate și personaje cu greutate din politica românească, cel mai cunoscut fiind baronul P.S.D. Viorel Hrebenciuc, aflat în acest moment în arest preventiv. Dintre proprietațile cele mai consistente pe care cei din familia Sturdza le-au primit de la statul român se află cele din județul Iași și așa-zisul domeniu forestier Hangu, domeniu de peste 27.000 de hectare ce se întinde pe teritoriul județelor Neamț si Harghita.“ (detalii aici).
De remarcat faptul că «săracul» prinț s-a bucurat de clemența justiției, în privința retrocedărilor, în perioada mandatului de prim ministru al liberalului Călin Popescu Tăriceanu. Oare întâmplător tocmai una din nevestele lui Tăriceanu a perfectat documentele notariale? Cât să fi fost onorariile primite?
Iată un comentariu relevant la articolul indicat mai sus din site-ul comisarul.ro:
„D-na Maria, Dimitrie Sturdza are o foarte mare legatura cu retrogedarile ca și Paltin Sturdza. Cel din urmă este cel care plătește acum pentru eroarea sa alături de avocatul Adam din Brașov, chiar dacă nu a apucat să vândă un ha din cele 43.000 ha de pădure, pe când Dimitire Sturza a apucat să vândă peste 13.000 ha în zona Bicaz și Iași. Cumpărătorul a fost o societate germană de investiții, numită «Prokon», acum în insolvență pentru măgăriile făcute în România. Această vânzare a fost autentificată de către o notăriță celebră, fosta soție a lui Tăriceanu. Întâmplător, cei de la «Prokon» sunt cei care urmau să cumpere și cele 43.000 ha ale lui Paltin Sturdza, dacă acesta aducea suprafața la CF. În ambele variante sunt păduri retrogedate illegal, pentru că și Dimitrie, și Paltin, veri dealtfel, nu au dreptul legal pentru aceste suprafețe, exact cum a spus d-nul Tofan. La cele 43.000 ha, din câte știu, o mare parte din suprafață aparține familiei Ghica, pentru care «distinsul» avocat Adam încerca să-l înrudească pe Paltin Sturdza, pentru a pune mâna pe aceste păduri. Acest «elvetian», Dimitrie Sturdza, este îmbogățit de politicienii noștri români contra unor comisioane grase, furând această țară cu un tupeu de neimaginat.“
Gheorghe Sturdza, un mincinos de doi cenți.
Iată ce promitea fratele lui Dimitrie Sturdza, Gheorghe Sturdza, tot prinț desigur, înainte de a primi înapoi pădurile: „Vizăm investiţii de 10 – 12 milioane de euro, şi mă refer la utilaje foarte performante în domeniul exploatării pădurilor, plus fabrici de prelucrare a lemnului. Împrejurul acestora vom construi unităţi de brichetare a deşeurilor lemnoase. Cu aceste brichete voi ajuta populaţia fără venituri materiale, bătrânii şi bătrânele care nu mai pot să muncească…. şi intenţionăm să construim câteva hoteluri în zonă. Ne-am gîndit la o serie de măsuri care vizează curăţarea regiunii de plasticuri (n.a. – PET-uri) aruncate în păduri, dar şi în lacul de acumulare.“ (detalii aici).
Vorbe goale. Niciun prinț Sturdza nu a investit vreun leu în România. Doi dintre frații princiari, Dimitrie și Eric, au vândut partea lor de păduri. Gheorghe, printr-o firmă, exploatează și vinde tot lemnul și primește banii direct în conturile lui din străinătate. Abia acum am înțeles de ce au fost izgoniți, prin comuniști, din istoria României acești prințișori de două parale!
Mergând pe urmele lui Călin Popescu Tăriceanu, ajutător de prinți sărăciți de români lacomi, descoperim că acesta a fost crescut de un alt mason celebru: Dan Amedeo Lăzărescu (detalii aici).
Dan Amedeo Lăzărescu (30 noiembrie 1918 – 6 decembrie 2002).
„Președintele liberal, premierul Călin Popescu Tăriceanu, este fiul vitreg al celebrului Dan Amedeo Lăzărescu, despre care s-a aflat că a «livrat» Securității zeci de fruntași liberali, contra cost. Justificarea – cu banii luați pe informările date la Securitate, Dan Amedeo Lăzărescu i-a ajutat pe cei pe care i-a băgat în pușcărie.“ (detalii aici).
După ce a vânat banii slugilor din România, prințul Dimitrie Sturdza ne mai vizitează doar ca să vâneze mistreții lui Ion Țiriac de la Balc (detalii aici). Desigur că vine fără să fie deranjat de vreun procuror din România. Doamne, ferește! Doar este ditamai prințul, iar procurorii români cred că el are sânge albastru de om ales!
Numai Revoluția franceză a stabilit definitiv și irevocabil că stăpânii au același sânge roșu ca și slugile lor, dar Daniel și câțiva exaltați mai insistă în prieteniile speciale cu astfel de persoane „alese“… cu sânge albastru!
Étienne Francois Jacques Davignon și Daniel Ilie Ciobotea.
Iată ce relata Stelian Tănase pe 17 aprilie 2013: „Șeful grupului Bilderberg, unul dintre cele mai influente cluburi politice ale lumii, se află astăzi la București. Vicontele Etienne Davignon, în cursul dimineții, s-a întâlnit cu președintele Băsescu, are discuții cu guvernatorul Băncii Naționale, și, lucru mai puțin obișnuit, se va întâlni și cu Patriarhul Daniel.“ (detalii aici).
Cum poate explica călugărul ortodox Daniel Ciobotea întâlnirea cu șeful unei masonerii? Desigur, nu va răspunde niciodată muritorilor de rând. Acesta rămâne un mister al nemuritorilor masoni!
Victor Athanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, Minodora Ilie, Sorin Frunzăverde, Ioan Talpeș, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Dan Amedeo Lăzărescu, Dimitrie Sturdza, Étienne Davignon. Iată o listă sumară de persoane oculte care au avut legături cu „Prea Albul“ Daniel Ciobotea.
Patriarhul Daniel Ciobotea, vândut Satanei.
Dacă Daniel Ciobotea este mason nici nu mai contează. Contează că un Preafericit ortodox a avut contacte nefericite cu prea mulți masoni și persoane oculte în/ din România anilor noștri.
Putem continua demersul nostru, dar este suficient pentru cine vrea să priceapă.
Potrivit Evangheliei după Matei, Iisus Hristos afirma: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.“ (Matei 6, 24)
Deduceți dumneavoastră, cei care ați citit aceste rânduri. Cui slujește Patriarhul Daniel Ciobotea și cui închină el Biserica Ortodoxă Română: Lui Dumnezeu sau Satanei?
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Emanuel POPA
https://rezistenta.ro/patriarhul-daniel-slujitorul-lui-dumnezeu-sau-sclavul-satanei/
////////////////////////////////////
Prin miliardele de euro alocate Catedralei Neamului Prostit si Furat de catre Mafia PSD, pesedistii creeaza noi locuri de munca: pentru cersetori si hotii de buzunare
Vrem spitale, nu catedrale!
Îmi şi imaginez cum vor sta lucrurile in cazul unor sărbători în care prostimea se va înghesui să vadă “măreaţa catedrală”: peste tot ţigani cerşetori, supravegheaţi discret de ţiganii interlopi care-i folosesc pe aceşti sărmani pentru a se îmbogăţi prin nemuncă, pe seama credulilor şi naivilor care îşi imaginează că ajung în Rai dacă bagă bani în buzunarele celor la care ajung banii cerşetorilor. Va fi mană ceraescă pentru zeci, poate chiar sute de cerşetori, care vor împânzi zona. Mai ales că mafia PSD-istă a avut grijă să elimine cerşetoria din Codul Penal, doar nu erau să condamne ţiganii din PSD pe ţiganii săraci care cerşesc, deoarece fondurile destinate integrării ţiganilor au fost furate, în reaua tradiţie PSD-istă, ce cei puşi să administreze aceste fonduri.
Mai prevăd, în cazul terminării lucrărilor la faraonica biserică înghiţitoare de bani pentru spitale, şcoli, autostrăzi etc., o infuzie masivă, mai ales în perioadele aglomerate, de hoţi de buzunare, veniţi acolo cu smerenia necesară, şi în grupuri de câte doi, trei sau patru, să accentueze învăţăturile biblice, conform cărora cei bogaţi nu prea au şanse să ajungă în Rai, aşa încât merită furaţi la portofel, dă-i în mă-sa de fraieri, cine i-a pus să muncească, să termine nişte facultăţi, să meargă zilnic la muncă etc. Evident, în perioadele mai secetoase pentru clerul lacom şi îmbuibat din BOR, adică atunci când vor fi mai puţini oameni în şi pe lângă megacatedrala neamului ce moare în spitale cu viermi, dar are înmormântări pe cinste, hoţii de buzunare nu vor ezita să fure şi ultimii bănuţi ai bătrânilor ajunşi acolo deoarece aşa stiu ei să se închine, curaţi la suflet, dar în faţa unor hoţi îmbrăcaţi în straie preoţeşti, care n-au mişcat un deget pentru a le alina bătrâneţile, dar care nu vor ezita, în lăcomia lor, să le ia bătrânilor ultimii bani, poate puşi deoparte pentru medicamente, fiindcă, nu-i aşa, numai curentul electric destinat iluminării catedralei celor fără Dumnezeu costă de rupe.
Ce să mai zicem? Din moment ce Emil Constantinescu a pus temelia acestei enormităţi, criminalul ateu Ilici Iliescu a fost de acord cu această crimă la adresa bugetului României, Traian Băsescu nu a realizat, în 10 ani, ce odioasă construcţie este în desfăşurare, din cauza picioarelor Elenei Udrea (câţi bărbaţi nu s-au gândit la ele; hai să nu fim farisei), iar actualul Preşedinte al României, Klaus Iohannis, nu prea mai poate face nimic (deja s-a investit masiv în construcţie, iar o eventuală stopare a lucrărilor ar însemna un dezastru), este clar că România, fără prea multe legături cu învăţătura creştină (să nu-mi spuneţi acum că infracţionalitatea ridicată din România este creştină), n-a ieşit încă din Evul Mediu: doar atunci creştinii, care omorau şi jefuiau, prin intermediul cruciadelor, în numele lui Hristos, construiau ulterior catedrale faraonice, în timp ce peste 90% dintre concetăţenii lor erau săraci, flămânzi, bolnavi şi goi. Numai că Evul Mediu s-a cam dus, iar 25% dintre germani, de exemplu, sunt atei şi nemţii nu mai construiesc de pe vremea lui Hitler clădiri gigant, ce sunt o dovadă clară a megalomaniei şi prostului gust.
https://asapteadimensiune.ro/prin-miliardele-de-euro-alocate-catedralei-neamului-prostit-si-furat-de-catre-mafia-psd-pesedistii-creeaza-noi-locuri-de-munca-pentru-cersetori-si-hotii-de-buzunare.html
////////////////////////////////////
Mafia Bisericii Ortodoxe este sora buna a mafiei siciliene
Apărută recent pe piaţă (se întâmpla în primăvara lui 1998 – n.m.), cartea preotului timişorean Liviu Negoiţă, Biserica şi puterea, pe care o semnalam încă din primăvară, a produs, în sfârşit, mult aşteptata reformă a bisericii ortodoxe. Astfel, în prima fază, geamurile casei preotului Liviu Negoiţă au fost sparte într-o noapte de mâini cucernice. În faza a doua, cartea n-a mai fost difuzată la Bucureşti de teologul Nicolae Ghincea, managerul firmei “Super-Graph”, care a cedat la presiunile mitropolitului Banatului. În fine, în faza a treia, vlădica Nicolae Corneanu al Banatului (mitropolitul Banatului – n.m.) i-a întrunit, pe 25 iunie 1998, pe fruntaşii locali ai ortodoxiei, Maier, Miculescu, Popeţi şi Sechereş, care au încercat, fără succesul scontat, să anatemizeze lucrarea şi pe autorul ei. Pentru ca, în faza a patra, preotul Negoiţă să fie dublat, peste noapte, de oficiile preotului Drăgan Ion, dat afară de credincioşi din două parohii şi cercetat penal, pentru grave nereguli financiare. Or, cu asta, cartea lui Negoiţă a demonstrat ceea ce era de demonstrat, şi anume că, atunci când e acuzată de cârdăşie cu Securitatea, bisericii îi vine, efectiv, să pună mâna pe pistol. (“Academia Caţavencu”, nr. 353/1998)
Şi, ca bonus, iată şi un articol scris de Corina Băcanu.
BOR-îtule, taxe și impozite când plătești pentru aur, aroganță, clopote și nesimțire?
Nu mai e la modă chipul cioplit, chipul cioplit e pentru sărăciile de popi care nu au reușit în viață. Neah, acu la modă e chipul în basorelief pe clopot de 425 0000 de euroi. Păi, băi săracilor, nu fățăul oricărui prost care plătește taxe în țara asta ajunge pe clopot de juma de milion de euro! Doar chipurile cocleșilor care nu plătesc impozite merită să stea pe clopote, pentru posteritate, ca să ne amintim pe veci cât de tâmpiți am fost că am tolerat niște limacși evazioniști. Adevărul este că unii cocalari merită poleiala nemuririi. Păi, voi știți cât muncește, mă, un popă, ca să se ajungă și el cu banii de la lună la lună?
Vai de rochițica lor de duminică, sunt ca furnicile cu flacără la cur: nunți, botezuri, dans pe mese, vin, șanțuri, o mână pe cur, o șpagă, o anafură, dar mai ales moartea. Nuntile si botezurile sunt pentru semințe, adevărații bani se fac din moarte iar cimitirul e pentru ei cea mai mare sursă de venit: cei mai mulți popi sunt patroni de afaceri de servicii funerare, un loc de veci costă în jur de 13.000 mii de lei, o parohie produce într-un an bun numai din înmormântări până la 200 000 de mii de Euro. Moarte + popă egal LOVE.
Peste 18500 de popi din toată țara, care lălăie a pagubă în cele peste 13600 de parohii din România, muncesc doar pentru visteria Patriarhiei, adică pentru Daniel. Niciun ban din acești, să zicem, 200 000 de Euro per parohie nu se duce la Stat. Dar de la Stat se duce către Daniel, care câștigă 14 700 de lei net pe lună Adică de la noi.
Cu alte cuvinte, noi mergem la muncă ca să-și cumpere borâtul Daniel mașini, terenuri, lingouri și, mai nou, clopot de juma de milion, ca să își facă pe el chip de manelist, în basorelief. Bo$$, ești belea! Bravo! Foarte bine! Fă-ți! Dar știi ce mă deranjează pe mine, Danieluș? Mă deranjează că tu nu contribui la bunăstarea cetățenilor din această țară, ba dimpotrivă, în numele Domnului faci evaziune fiscală. Ce înseamnă evaziune fiscală? Înseamnă că îți bagi mâinile până la coate în bugetul de stat iar banii de cumpărat, de exemplu, aparatură pentru un neurochirug ca să diagnosticheze corect un schizofrenic care îți pupă mâinile, merg în buzunarele tale.
Bine, mă, Danieluș, e lumea rea și nu pricepe de ce nu îți plac chitanțele și de ce fiscul nu vă execută, de ce BOR e un Stat în Stat. E lumea satanistă și nu pricepe de ce voi sunteți deasupra legii într-o țară membră UE, o țară unde există încă un sistem feudal de funcționare a unei instituții care sfidează bunul simț al oricărui cetățean cinstit care își aduce contribuția la o Românie mai bună.
Dacă îți spun, Danieluș, că Biserica ar trebui controlată fiscal iar cheltuielile și veniturile ei ar trebui să fie transparente, ai zice că sunt eu un om rău și fără credință.
Știi care e problema, măi Prea Cocalarule? Tu pe mine și pe alții ca mine nu ne poți amenința cu iadul tău și cu inepțiile pe care le debitezi. Pentru că eu și alții ca mine am fost la școală și chiar dacă suntem credincioși, nu dăm doi bani pe religia ta de indobitocire.
Tu crezi că noi nu știm cine ești?
Ești un Nimeni îmbrăcat în aur care a batjocorit și s-a rățoit la familiile și la supraviețuitorii Colectiv. Ești un amestec de ţaţă cu iz de izbăvire falsă şi de opinie de toaletă publică: “Lumea să vină la biserică, nu la club. Noi ne rugăm la biserică. Să nu mai judecăm pe nimeni, să ne rugăm” ai spus la 4 zile de la Colectiv când nu ai catadicsit să îți miști curul să spui o rugăciune. Pentru copiii celor care îți plătesc salariul, evident. Ești un schimonosit, o victimă a sataniștilor care nu vă mai suportă aroganța, ești un umanoid ratat care nu cunoaște limita. Danieluș, oprește-te, lasă-ți poalele-n jos și lasă România în pace! Eşti vaca nesimțită care căpușează cu aroganță sărmanii, ești o soacră la menopauză iar Sapoca plânge după tine! Mai eşti om? Ai fost vreodată?
Cică ai avut relații foarte apropiate cu Securitatea, dar și cu diverși oameni de afaceri care te-au ajutat să întărești și să lungești tentaculele mafiei. Te-ai implicat activ în campanii electorale de când ai văzut cât de bine e să fii aliatul unui regim. Ți-ai făcut studiile în occident, în plin communism, într-o perioadă când cei care doar visau la o excursie în afara țării erau trimiși la canal. Ți-a plăcut să ai relaţii apropiate cu ofiţeri de rang înalt din fosta Securitate, care s-au infiltrat, de altfel, în Biserica Ortodoxă Română la toate nivelurile. În campania electorală din 2014 pentru desemnarea preşedintelui României l-ai promovat pe Victor Ponta și ai tinut slujbe cu tentă naţionalistă. Credincioşilor care au venit la Mănăstirea Cozia le-ai dat bileţele cu mesajul „Stimate alegător creştin-ortodox, când votezi, nu îţi trăda credinţa şi neamul! Votează Victor Ponta, român şi creştin-ortodox!“.
Fostul tău şofer a devenit şef la Trinitas TV după ce l-ai mazilit pe fostul director al staţiei și ți-ai numit sclavul de încredere în postul de conducere. Ai sfințit studiourile Trinitas TV şi Radio Trinitas cu trafaletul fără să poți explica care era rostul trafaletului şi a devenit penibil încerând să arăți cât ești de inteligent: “Care trafalet? Era un trafalet… Nu ştim noi. Nu ştiu despre ce e vorba… Nu ne interesează trecutul. Noi vorbim numai de astăzi. Nu ne interesează dacă ne critică sau nu. Noi nu avem timp să citim reacţii. Noi ne angajăm în acţiuni, nu în reacţiuni”.
Mda, cam ăsta ești: o curvă bătrână care suge și de la enoriași, și de la Stat, fără să dea socoteală nimănui, în afară de Dumnezeu, evident. Problema e că Dumnezeul tău nu e Dumnezeul nostru. Danieluș, ești o jignire pentru orice antreprenor din țara asta care nu poartă rochii cusute cu aur sau coroane cu pietre prețioase dar pune caramizi de bani la buget, contribuind astfel la luxul tau. Când te vedem pe tine și pe clica ta, luăm antivomitive știind că atâtea firme sunt somate de ANAF să-și plătească datoriile iar orice cetățean care a întârziat cu plăți de 10 lei e notificat și super notificat de stat până i se blochează conturile.
Este nedrept ca Statul Român să țină în spate o râmă umedă ca tine și este al dracu de nedrept ca instituția unde dispar milioane de euro în fiecare an să nu fie controlată de inspectorii anti fraudă.
Danieluș, prin opulența dezgustatoare pe care o afișezi, prin lipsa conștiinței și a bunului simț, ești ca o vomă în friptură. Fă-ți chip în basorelief unde și pe ce vrei tu, dar nu pe banii mei, jigodie! Dar dacă tot te plătesc, imi permit sa îți dau și un feedback cinstit: esti urât ca dracu’, păcat de clopotul ăla!
Citeste si articolele:
Fundamentalismul ortodox şi ruptura sa evidentă de Scriptură
Cu ce se mai ocupă Biserica Ortodoxă, de când o parte din slujitorii ei nu mai toarnă la securitate
Clasa turnatorilor la Securitate merge in Paradis
Oastea cu grade a Domnului ne costa doua milioane de euro pe an
Ce a naţionalizat dictatura comunistă ieri, azi, după 1989, este furat de Biserica Ortodoxă Română
https://asapteadimensiune.ro/mafia-bisericii-ortodoxe-este-sora-buna-a-mafiei-siciliene.html
//////////////////////////////////
Patriarhul Rusiei, membru al KGB-ului odios si criminal, mai criminal si mai odios decat toate mafiile din lume la un loc
Patriarhul Kiril si Vladimir PutinBiografia neglazurata a Patriarhului Kiril al Rusiei. Relatiile lui cu KGB si ale Patriarhului Daniel cu Securitatea.
Cu ocazia anuntatei vizite a Patriarhului Kiril la Bucuresti, am aflat din cateva articole glazurate ca este un mare orator, un filosof, un mare prieten al lui Putin si gazda unei foarte spirituale emisiuni de televiziune, „Cuvantul pastorului”, ca are o profunda viziune integralista si ca este deschis valorilor culturale ale Occidentului. Insa cele mai relevante aspecte din biografia sa au fost foarte discret eludate si credem ca este foarte important sa-l cunoastem in profunzime pe cel care se autointituleaza „Pastorul Ortodoxiei”.
In pasaport, se numeste Vladimir Gundyaev si in ciuda juramantului de castitate si saracie intru Hristos, este miliardar, provine din temutul KGB, s-a ocupat dupa 1990 cu vanzări de tutun, alcool și carburanti si, din cauza activitatilor sale, organizatiile non-profit au fost scutite de plata taxelor la stat.
Kiril este pasionat de jocuri la Bursa, curse auto, schi alpin și de reproducerea a rase exclusive de caini, detine vile in Elveția si este proprietarul unui penthouse, cu vedere la Catedrala Hristos Mantuitorul din Moscova.
Patriarhul Rusiei a absolvit cu onoruri Academia spirituala de la Leningrad in 1969. Un an mai tarziu, a obtinut diploma de master, devenind secretar personal al Mitropolitului Nicodim, Directorul de Relatii Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse.
In 1972, este racolat de KGB si primeste numele de cod „Mihailov”. Din acel moment, Kiril a devenit fata Bisericii Ortodoxe in toate calatoriile din Occident. Kirill/Gundyaev/Mihailov a devenit apoi mult mai implicat in relatiile BOR cu tarile din Orientul Mijlociu, iar in 1975, la un forum in Nairobi, a aparat Uniunea Sovietica si a blamat scrisorile disidentilor, facand declaratii istorice precum aceea ca oamenii de credinta nu au fost niciodata persecutati si nu au existat abuzuri ale drepturilor omului bazate pe religie in URSS (?).
In 1991, anul în care Uniunea Sovietica s-a destramat, Kiril devine mitropolit si incepe sa dezvolte afaceri, mai degraba profane, decat lucrari duhovnicesti. In 1996 a devenit membru al Consiliului de administrație al bancii „Peresvet”, responsabil pentru deservirea intereselor financiare ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Infiinteaza organizatia non-profit „Nikita” prin care deruleaza importuri de tutun si alcool, ajungand sa detina o avere de peste 4 miliarde de dolari.
Patriarhul Kiril s-a implicat activ si in conflictul din Ucraina, sustinand necesitatea salvarii rușilor din afara graniților Rusiei in aceeași termeni in care vorbea Hitler in 1938 despre necesitatea salvarii nemților. Apologia razboiului promovată de Patriarhia Moscovei s-a facut in temeiurile asa-numitului Sobor Rusesc Popular Mondial (SRPM), o entitate stranie din punct de vedere bisericesc, dar pe care o prezideaza Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Kiril.
La Bucuresti s-a anunțat ca urmează sa vina in vizită patriarhul rus Kiril. Va fi prima vizită a unui cap al bisericii ortodoxe ruse în Romania dupa caderea comunismului, la invitatia Patriarhului Daniel.
Cei doi au biografii aproape identice si un parcurs asemanator in perioada regimului comunist. Kiril, la fel ca patriarhul Daniel, a petrecut timp îndelungat in afara tării, a calatorit mult, a stabilit numeroase contacte cu prelati ortodocsi stabiliti în Occident si a urcat rapid ierarhiile din interiorul bisericii. Din cauza acestor succesiuni de fapte, Kiril a fost acuzat ca este ofiter acoperit al KGB/FSB, iar Daniel ca ar fi avut legaturi cu Securitatea. Inainte sa fi împlinit 30 de ani, Kiril a fost trimis de Moscova la Consiliul Mondial al Bisericilor de la Geneva. In aceeași perioada, Daniel preda la Institutul Ecumenic din Elvetia, unde ajunsese director adjunct.
De la caderea comunismului, patriarhii celor mai mari doua biserici ortodoxe din lume, cea rusa si cea romana, nu s-au mai intalnit niciodata. Patriarhul Kiril al Rusiei are 70 de ani, iar Daniel 66. Kiril este șeful bisericii ruse din 2009, iar Daniel al Bisericii Ortodoxe Române din 2007. Nu au existat întâlniri oficiale între cei doi, dar bisericile sunt în contact permanent. (Sursa)
Citeste si articolele:
Prin miliardele de euro alocate Catedralei Neamului Prostit si Furat de catre Mafia PSD, pesedistii creeaza noi locuri de munca: pentru cersetori si hotii de buzunare
Pentru neocomu(n)istii ce au guvernat Romania dupa 1989, n-a fost valabila porunca „Nu ravni la casa aproapelui tau!”
Fete KGBisericesti
Cum au devenit fostii securisti intemeietori de cuiburi religioase
Mafia Bisericii Ortodoxe este sora buna a mafiei siciliene
https://asapteadimensiune.ro/patriarhul-rusiei-membru-al-kgb-ului-odios-si-criminal-mai-criminal-si-mai-odios-decat-toate-mafiile-din-lume-la-un-loc.html
//////////////////////////////////////
De orto-pupat… Averea patriarhului Kiril, „băiatul de altar al lui Putin“ și „mitropolitul tabacului“
Autor: Veronica Andrei
Patriarhul Kiril, șeful Bisericii Ortodoxe a Rusie, în vârstă de 75 de ani, care a fost pus pe lista celor sancționați de Uniunea Europeană din cauza susținerii deșănțate a războiului din Ucraina, este un susținător fervent al președintelui Vladimir Putin.Un pilon cheie al aparatului de guvernământ al lui Putin, Kiril, a susținut valorile religioase conservatoare și tendințele autoritare ale Kremlinului, denunțând protestele opoziției.În ultimele săptămâni, el a susținut campania militară a Rusiei în Ucraina, cerând susținătorilor să se unească pentru a lupta împotriva „dușmanilor externi și interni” ai Moscovei.În februarie a vorbit despre o luptă împotriva „forțelor răului” care se opun „unității” istorice dintre Rusia și Ucraina.Comentariile sale au atras o mustrare din partea Papei Francisc, care i-a spus lui Kirill într-o întâlnire video din martie că liderii religioși „nu trebuie să folosească limbajul politicii, ci limbajul lui Isus”.Papa l-a criticat pe Kiril și pentru că a susținut invadarea Ucrainei. „Am vorbit cu el timp de 40 de minute prin Zoom”, a declarat Papa, potrivit CNN. „În primele 20 de minute mi-a citit, cu un cartonaș în mână, toate justificările războiului”.„L-am ascultat și i-am spus: nu înțeleg nimic despre asta”, a spus Papa. „Frate, nu suntem clerici de stat, nu putem folosi limbajul politicii, ci pe cel al lui Isus. Suntem păstori ai aceluiași popor sfânt al lui Dumnezeu. Pentru aceasta trebuie să căutăm căi de pace, pentru a pune capăt războiului”.AdsSuveranul Pontif i-a spus Patriarhului Kiril al Moscovei că „nu se poate transforma în băiatul de altar al lui Putin”.Papa Francisc a spus că discuția telefonică cu Kiril a avut loc pe 16 martie și că atât el, cât și Patriarhul au convenit să amâne o întâlnire planificată pe 14 iunie la Ierusalim.Întrebat dacă ar putea fi patriarhul Kiril, șeful Bisericii Ortodoxe Ruse, omul care îl poate convinge pe liderul de la Kremlin să deschidă ușa dialogului, suveranul pontif a negat.Miercuri, 4 mai, Comisia Europeană a propus înscrierea lui Kiril pe o nouă listă de 58 de persoane sancționate din cauza acțiunii militare a Rusiei în Ucraina, potrivit unui document văzut de AFP.Sprijinul lui Kiril pentru Putin a fost neclintit, de când a urcat a ajuns șeful celei mai mari biserici ortodoxe din lume, în 2009.Kiril: domnia lui Putin „miracolul lui Dumnezeu֧“În 2012, Kiril a descris domnia lui Putin drept un „miracol al lui Dumnezeu” care a pus capăt tulburărilor economice din anii 1990 după dezintegrarea Uniunii Sovietice.AdsRenumit prezentator TV„Tu, Vladimir Vladimirovici, ai jucat personal un rol important în corectarea acestei întorsături strâmbe a istoriei noastre”, a spus Kiril folosind patronimul președintelui.Kirill, împreună cu Putin și alte câteva figuri importante din elita conducătoare, provin din fosta capitală imperială a Rusiei, Sankt Petersburg.Ascensiune rapidă în ierarhia BORSpre deosebire de bunicul său, un preot exilat timp de trei decenii în lagărele de muncă staliniste, Kiril, născut în 1946, a urcat rapid în rândurile bisericii, devenind șeful relațiilor externe și, în cele din urmă, câștigând propria emisiune de televiziune axată pe idei religioase.Programul îl făcuse deja pe Kiril un nume cunoscut când a preluat funcția de patriarh, rol din care supraveghează viața religioasă a peste 150 milioane de adepți.La televiziune, el propusese un plan ambițios de revizuire a imaginii Bisericii, care a stagnat în timpul ateismului mandatat de stat al Uniunii Sovietice, și de extindere a prezenței acesteia în instituțiile statului, precum școlile și armată. În calitate de patriarh, el a făcut ca această viziune să devină realitate.AdsKiril a cimentat valorile ortodoxe în viața de zi cu zi, culminând cu o referire la Dumnezeu în noua Constituție adoptată în 2020, când au fost adoptate un set de legi care îi permit lui Putin să rămână la putere până în 2036.El a fost o voce principală în sprijinul conservatorismului în creștere al Rusiei, denunțând ideea căsătoriei între persoane de același sex și declarând homosexualitatea un păcat.Biserica sub Kiril a salutat, de asemenea, mișcările împotriva minorităților religioase din Rusia. Când parlamentarii au interzis Martorii lui Iehova în 2017, un purtător de cuvânt al Bisericii a descris grupul drept o „sectă totalitară” care dorea „să distrugă psihicul oamenilor, să distrugă familiile”.Catedrala lui Kiril, Hristos Mântuitorul, decorată cu iconografie ornamentată și acoperită de cupole masive aurite, a fost construită chiar lângă zidurile roșii impunătoare ale Kremlinului, formând o axă a bisericii și a puterii de stat în centrul Moscovei.De aici, el ține slujbe fastuoase la care participă Putin și elita politică a Rusiei.AdsAcuzat de legături cu KGBDespre patriarhul Kirill s-a spus că a avut legături cu temutul serviciu secret sovietic (KGB), unde a lucrat și Putin și că duce un stil de viață mai mult decât luxos.Cum a făcut avereÎn 2020, revista Forbes publicase un raport în care se spunea că averea lui Kiril ar fi în jur de 4 miliarde de dolari. Publicația rusă Novaia Gazeta (ziar actualmente închis) vorbește în schimb de un total care ajunge la aproape 8 miliarde de dolari, bani acumulați grație scutirilor de taxe din partea statului rus, scutiri aferente producției de tutun și bere de care beneficiază biserica.În Rusia, biserica ortodoxă are un statut cu totul privilegiat, deasupra celorlalte culte recunoscute oficial, care sunt islamul (în special în Tatarstan și Cecenia, sau, mai precis, în întreg Caucazul de Nord), catolicismul, budismul și religia mozaică (iudaismul). După ce și-a recuperat, din 1991 încoace, mare parte din vechile proprietăți, de cele mai multe ori cu complicitatea sau acordul tacit al autorităților locale, Biserica Ortodoxă Rusă și-a creat și propriul său sistem bancar.AdsO evaluare completă a finanțelor patriarhiei ruse a fost oferită în 2020, din punctul de vedere al clerului, de către Serghei Ceapnin, fostul redactor șef al revistei patriarhiei. Veniturile Bisericii Ortodoxe Ruse provin majoritar din activități comerciale (55%), în mare parte cu tutun, iar restul din ceea ce este numit vag „donații”.Patriarhia Moscovei posedă și o fabrică, Sofrino, care produce icoanele și lumânările folosite obligatoriu în întreaga Federație, însă patriarhia mai posedă și hoteluri în Moscova, precum și compania care importă automobile BMW.Avion, iaht, vilă în ElvețiaPartiarhul Kiril al Rusiei ar putea fi co-proprietarul unui avion de 43 de milioane de dolari, potrivit unei investigaţii a presei ruse.Informaţia privind legătura dintre Patriarhul Kiril al Rusiei şi o companie ce deţine un avion evaluat la 43 de milioane de dolari a apărut în urma dezvăluirilor lui Aleksei Navalnîi privind adevăratele imperii financiare şi imobiliare pe care le-ar deţine unii dintre liderii de la Kremlin.În acte, avionul model Gulfstream G450 este deținut de o companie offshore cu sediul în San Marino. Dar, potrivit thebell.io, aeronava a fost folosită în repetate rânduri de Patriarhul Kiril. Este posibil, conform investigațiilor jurnaliștilor ruși, ca întâistătătorul Bisericii Ruse să fie co-proprietar al avionului, împreună cu soția premierului, Svetlana Medvedeva.Nu doar Patriarhul de la Moscova, ci și diverși oficiali ruși ar fi folosit de-a lungul timpul această aeronavă privată, folosită mai ales pentru pelerinaje și cumpărată, se pare, din fonduri deturnate de conducerea băncii VTB. Ancheta lui Navalnîi, îl acuză în mod direct pe directorul acestei instituții, Andrei Kostin, că a deturnat miliarde de ruble.Nici Kremlinul, nici Biserica Ortodoxă Rusă nu au comentat acuzațiile. Conform Moscow Times, Patriarhul ar mai deține un iaht, proprietăți imobiliare de lux în centrul Moscovei, dar și un ceas de 30.000 de dolari, cu care a apărut într-o imagine oficială ce a fost apoi modificată în Photoshop.Liderul spiritual a 150 milioane de pravoslavnici e poreclit «mitropolitul tabacului» și posedă o vilă în Elveția, unde a fost reprezentantul Rusiei în Consiliul Mondial Ecumenic al Bisericilor. Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Averea patriarhului Kiril, „băiatul de altar al lui Putin“ și „mitropolitul tabacului“
…https://ziare.com/rusia/rusia-avere-patriartul-kiril-biserica-ortodoxa-rusa-vladimir-putin-1739334
///////////////////////////////////
Podcast 50. „Noi și Europa”. Biserica ortodoxă rusă: manifestarea și impactul propagandei pro-război dincolo de granițele Federației Ruse
Biserica ortodoxă rusă a jucat un rol plenipotențiar în tălmăcirea și promovarea discursului pro-război în rândul poporului rus. Agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei a fost prezentată în termenii unor lupte de „apărare a patriei” de către patriarhul Kiril, care nu s-a ferit să nege existența națiunii și poporului ucrainean. Mai mult decât atât, prin vocea conducătorului său, biserica ortodoxă rusă a elogiat războiul purtat de armata rusă și contribuția generalilor ruși la acțiunile desfășurate pe teritoriul ucrainean. Deși au existat și semnale de revoltă față de această retorică, venite din rândul episcopiilor regionale, per ansamblu, sistemul ierarhic și robust al bisericii ortodoxe ruse a servit regimului de la Moscova în propagarea unor informații false cu privire la războiul din Ucraina.
Frânturi din aceste mesaje au fost preluate și de către unii slujitorii ai bisericii ortodoxe din Republica Moldova, supusă canonic bisericii ruse. Lipsa unei condamnări imediate a războiului Federației Ruse împotriva Ucrainei, cât și refuzul de a discuta deschis despre crimele de război comise de către armata rusă, a plasat Mitropolia Moldovei într-o ipostază regretabilă. Mai mult decât atât, unii preoți nu au ezitat să se alăture valului de susținători ai războiului purtat de Federația Rusă, fără a fi pedepsiți pentru mesajele promovate la nivel de comunitate.
Vom discuta astăzi despre aceste subiecte, în cadrul unui nou podcast „Noi și Europa” cu doctorul în antropologie religioasă, Teodor Baconschi, ex-ministru român al afacerilor externe.
*****
Așadar, domnule Baconschi, în războiul pe care Rusia l-a declanșat în Ucraina, Biserica joacă un rol aparte. Unii spun un rol important. Spre deosebire de situațiile tipice, să zicem așa, Biserica Rusă de această dată nu condamnă acest război și aceste atrocități, care sunt comise de soldații ruși, ci dimpotrivă, le binecuvântează. Din punctul dumneavoastră de vedere, care este importanța Bisericii și a Patriarhiei Ruse în acest război, pornit de fapt de Kremlin, și care are drept scop, se pare că, invadarea întregii Ucraine, sau poate mai mult, refacerea vechii Uniuni Sovietice, așa cum am mai auzit în unele discursuri?
Bună ziua. Vă mulțumesc pentru invitația de a avea un dialog pe aceste subiecte de mare actualitate, din păcate. Da, pomenesc de Uniunea Sovietică. Până în 1991 Uniunea Sovietică era o formă marxist-leninistă, revoluționară, bolșevică a vechiului imperiu țarist. Constatăm că de-a lungul istoriei moderne a Rusiei, de la Petru cel Mare încoace, dacă nu chiar de la Ivan al IV-lea cel Groaznic încoace, Rusia s-a tot extins și a devenit tot mai nesigură pe ea, pe frontierele ei, pe raportul dintre populația ei și suprafața ei geografică. Iar această nesiguranță s-a tradus printr-o constantă agresivitate. Rusia a încercat în permanență, deși a fost de mai multă vreme o țară uriașă, așa cum e și astăzi, să invadeze vecinii, pentru a se asigura că nu vor cădea victimă. E un discurs paradoxal, un discurs contradictoriu, dar care probabil că e adânc înrădăcinat în psihicul colectiv al rușilor, pentru că toate acestea decurg cum spuneam din niște condiționări până la urmă geopolitice.
Bine, marxism-leninismul nu mai poate legitima agresivitatea Rusiei postsovietice. Iar locul lui a fost luat de ortodoxia regăsită într-o formă naționalist-imperială, deci într-o formă eretică, într-o formă pe care chiar bisericile ortodoxe la 1872 au condamnat-o ca erezie și anume naționalismul religios. De ce a fost condamnat? Pentru că el nu poate duce decât la șovinism, la discriminare interconfesională, la diviziuni în interiorul creștinismului răsăritean și la instrumentalizarea politică a ideii mesianice. Adică în loc să se raporteze la Isus Hristos și la învățătura Lui, la poruncile Lui, la tradiția Bisericii Sale, așa cum a apărut în istorie, filetismul se raportează la misiunea specială extraordinară pe care un anumit popor ortodox își o asumă sub comanda puterii politice și aflându-se la dispoziția acestei puteri. Prin urmare, prin filetism, adică prin naționalismul religios, ortodoxia este alterată și biserica ortodoxă care cade în capcana filetismului își pierde libertatea profetică, adică libertatea de a spune adevărul în orice condiții și chiar asumându-și riscul martiriului.
În creștinism există o vorbă o doctrină foarte limpede legată de război și pace. În primul rând, Isus Hristos este Domnul Păcii. În cultul ortodox, cuvântul pace este foarte frecvent și evident că ortodoxia e creștinismul răsăritean, bizantin, patristic, cu rădăcinile lui biblice. Este o religie a păcii, nu o religie a disensiunii, a urii, a divergențelor care nu pot fi conciliante. Asta pe de o parte, și pe de altă parte, tot această învățătură creștină, tradițională, spune foarte limpede că doar războiul de apărare este un război just. Adică ești creștin, ești un om care se numără printre făcătorii de pace, dar dacă țara ta este invadată de o putere străină, dacă familia ta, prietenii tăi, identitatea ta, sunt amenințate de această putere străină pe teritoriul tău, atunci ai și dreptul și datoria de a te apăra, adică de a te apăra inclusiv cu arma în mână.
Să ne aducem aminte de pildă că până și pașnicele comunități de la Sfântul Munte Athos după anul 1000 s-au construit ca niște microcetăți în Peninsula Atonită și că obștile respective se apărau cu arma în mână peste ziduri atunci când, să zicem, pirații turci încercau să le asalteze pentru a le jefui. La fel, au existat foarte multe situații în care acest război defensiv a fost ilustrat în istorie. Dar nu e cazul aici. Aici Rusia nu era, nu a fost invadată de nimeni, nici nu își propunea cineva să o facă. Ea a invadat un stat suveran, membru ONU, care nu a provocat-o în niciun fel și din care se abonase deja să muște din teritoriul ucrainean, prefațând aceasta invazie de la scară largă printr-o serie de rafturi teritoriale care bineînțeles că deja scoseseră Rusia din sistemul ordinii internaționale așa cum s-a constituit el.
Domnule Baconschi, cred că deja este și argumentată ideea aceasta că cei de la Kremlin și-au supus biserica și au folosit-o și o folosesc drept un instrument în acest război, dar și în politicile pe care le-au purtat și le poartă rușii acum, cei de la conducerea Rusiei, în raport cu populația. Întrebarea mea ar fi de ce rușii creștini de rând care merg în biserici, asistă, participă la slujbe, se declară buni creștini de exemplu, nu și-au pus poate aceste întrebări, cât de creștinește este să mergem într-un alt stat sau să meargă ostașii noștri într-un alt stat și să omoare oameni nevinovați?
Sigur că deriva în care se află Patriarhia Moscovei și întreaga ierarhie ortodoxă rusească, dimpreună cu o serie întreagă de comunități, este cauzată de efectul nociv al unei îndelungate propagande oficiale, care este în esență mincinoasă. De vreme ce rușilor prin monopolul statal asupra presei li s-a spus de foarte multe decenii că Ucraina nu este altceva decât Rusia mică, că e o parte din Imperiul Rus, că nu există o diferență obiectivă și legitimă dintre ucraineni și ruși.
Pe de o parte au auzit asta, pe de altă parte Putin și anturajul lui se tem de libertate, de democrație. Adică asta e o altă constantă în istoria reacționară a Rusiei, care a făcut parte din Sfânta Alianță în secolul XIX, care a încercat în permanență cu Austro-Ungaria, de pildă, cu Imperiul Habsburgic, să reprime toate mișcările de liberalizare republicană din Europa modernă, și de câte ori au avut de a face cu idei liberale la granița Rusiei sau în interiorul Rusiei, puternicii stăpâni ai Kremlinului au reprimat aceste idei liberale fie invadând acele țări pentru a sufoca diverse revoluții liberale, cum a fost cea de la 1848, fie trimițându-și intelighenția, propria elită, în Siberia. Știm foarte bine că lista creatorilor ruși, a romancierilor, filozofilor, literaților și artiștilor ruși care au încercat să aducă un pic de libertate în țara lor și au fost reprimați, este o listă foarte lungă. Practic am putea spune că trei sferturi din marea cultură rusă s-a produs fie în exil intern, fie în exil extern, fie sub presiunea unei poliții politice și a unor verdicte de această natură.
Deci dacă oamenii aud asta, ei sunt convinși că e un război de apărare, că e un război just. Adevărul fiind întors pe dos, în capul lor s-a creat impresia că într-adevăr dacă Putin nu acționa acum ar fi urmat o invadare a Rusiei. Noi am citit săptămânile astea declarații ale unor mitropoliți ruși sau ale unor consilieri ai Patriarhului Kiril din administrația patriarhală, care debitau exact aceste teze mincinoase, distorsionate și spuneau că e un război pentru apărarea patriei. De fapt, este un război împotriva unei Ucraine care vezi Doamne s-ar fi nazificat. Aici este referința la Marele Război pentru apărarea patriei condus de Stalin. Când Stalin însuși a lasat deoparte marxism- leninismul și ateismul științific și a pus la treabă Biserica Ortodoxă ca să-i însuflețească pe soldații Armatei Roșii. Deci propagandă mincinoasă, insistentă, fără prea multe posibilități de a te informa din surse independente. Avem aici toate ingredientele unei manipulări la scară largă care își produce efectele și bineînțeles că în situația asta au fost și alte națiuni. De exemplu, Germania din perioada când Hitler ajunge cancelar și începe reînarmarea Germaniei cu o politică revizionistă și agresivă. Germanii erau la fel de convinși că tezele lui Hitler sunt adevărate, juste și că a-l urma pe Hitler e o virtute. A venit prea târziu și un moment al trezirii la realitate, așa cum va veni și pentru ruși la acest moment. Eu sunt convins de asta.
În acest moment, domnule Baconschi, sperăm să se întâmple cât mai curând posibil pentru a cruța vieți nevinovate. Totuși, relațiile de putere dintre Patriarhia Ortodoxă Rusă și așa zisele biserici fiice din fostele state ale Uniunii Sovietice, cel mai frecvent din Europa de Est, sunt destul de puternice. Aș vrea să vorbim un pic despre aceste structuri și „filiale”, cred că nu știu dacă ar fi corect să folosim acest cuvânt, aceste biserici din alte state din Europa de Est care sunt supuse canonic Bisericii Ruse, inclusiv iată avem și Mitropolia Moldovei, la fel supusă canonic Bisericii Ruse. Cât de puternică este influența acestor biserici, care depind de biserica de la Moscova?
Acum nu ar strica să amintim niște date statistice, de pildă că lumea ortodoxă reprezintă doar 4 la sută din umanitate și 11 la sută din lumea creștină. Deci bisericile ortodoxe sunt minoritare, chiar și în peisajul lumii creștine. Nu mai vorbim la scară pan-umană. Asta pe de o parte. Pe de altă parte cele 16 biserici ortodoxe sunt în majoritate autocefale și în majoritate se află dincoace de falia geopolitică dintre Est și Vest, adică în lumea liberă. Însă, Biserica Ortodoxă Rusă e cea mai mare, are cel mai mare număr de credincioși. Eu nu cred că ortodocșii, acum sigur există diverse statistici, sunt cam 250 de milioane de credincioși și practic cei mai mulți din această cifră globală se află pe teritoriul Rusiei și în cadrul Patriarhiei Moscovei. În inerția expansionismului imperial țarist, o serie de asemenea biserici se află sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei, cum aminteați, deși ele funcționează pe teritoriul unor state care după ce a căzut Uniunea Sovietică, au devenit state independente. E și cazul Ucrainei, și cazul Moldovei și al Georgiei și așa mai departe.
Din păcate, imperialismul ecleziastic rusesc este un canal de propagare a ideologiei oficiale a Kremlinului, deci nu e doar o asimilare nouă a acestor comunități ortodoxe din state ex-sovietice din punct de vedere jurisdicțional, nu doar că ele pomenesc în cult pe Patriarhul Kiril ca întâistătător al lor, ci ele prin ideile geopolitice și reprezentările validate oficial la Kremlin, ajung în urechile și apoi în mintea și inima acestor comunități. Deci e un pericol real pentru ele. Pe de altă parte, Patriarhia Rusă prin imperialismul ei desfide modelul ecleziologic al creștinismului răsăritean care se bazează pe sobornicitate, sinodalitate, pe principiul sinodalității. Asta înseamnă că nu e ca în lumea catolică de pildă, unde catolicii din întreaga lume, de pe întreaga planetă, au o conferință episcopală, catolică, în țara unde trăiesc, dar toți se supun Papei de la Roma, care este urmașul Sfântului Apostol Petru și vicarul lui Hristos pe pământ.
La ortodocși nu e așa, la ortodocși Duhul Sfânt se adresează ca Cenaclului Apostolic, din momentul Cincizecimii când s-a fondat Biserica Creștină la Ierusalim, se adresează unei adunări de egali, de frați. Deci ăsta e modelul ecleziologic ortodox și orice imperialism ecleziologic sfidează acest model. De pildă chiar și Patriarhia de Constantinopol, care era socotită noua Romă, în timpul Imperiului Bizantin. Sigur, ortodoxia era un liant spiritual pentru Imperiul Bizantin, dar exista un sistem de pentarhie: principalele patriarhii, Roma în primul rând, cea mai prestigioasă, Constantinopolul sau Noua Romă, apoi Ierusalimul, biserica din Țara Sfântă. Antiohia și Alexandria constituiau în primul mileniu așa numitul sistem al pentarhiei, adică al unei puteri cu circa o stea cu cinci colțuri. Biserica Rusă nu gândește în termenii sinodalității, ci în termenii unei fel de criptocatolicism imperial. Numai că în vreme ce Imperiul Papei de la Roma, că tot se întreba Stalin câte divizii are Papa, Imperiul Papei de la Roma este bazat pe cel mai mic stat din lume, statul cetății Vaticanului, care are 44 de hectare și care reprezintă doar mica bază terestră, că nu poate să trăiască în levitație Papa și Curia Papală, mica bază terestră pe care stă guvernul central al Bisericii Catolice. Dar Vaticanul, slavă Domnului, nu e o forță care amenință pe cineva.
Când eram ambasador acolo, trecea Papa Ioan Paul al-II-lea în revistă Garda Elvețiană și eram apropiat de Sfântul Părinte, mai ales după vizita lui în România. Eram cu ambasadorii, primea corpul diplomatic și el m-a luat așa de braț când trecea, era deja cam șubrezit, și trecea prin fața gărzilor elvețiene și zice: „sigur, noi nu suntem o putere nucleară, dar avem și noi o armată, că nu se știe niciodată”. Mi-aduc aminte de această glumă a lui Ioan Paul al II-lea.
Deci Rusia nu e nici ortodoxă prin filetism, e supusă puterii politice care o trage în aventurile ei când o ia razna. A devenit un canal de propagandă pentru Kremlin, care nu are nimic sfânt, după cum se vede, și încalcă principiul sinodalității, adică felul tradițional în care s-au raportat unele la altele bisericile ortodoxe, bisericile din comuniunea pan-ortodoxă. Iar acest sabotaj al comuniunii pan-ortodoxe s-a vădit și în 2017, când Biserica Rusă, pentru că nu s-a organizat primul Sinod Pan-ortodox de după Războiul Rece la Moscova, nu a participat la această întrunire pan-ortodoxă, adică a tuturor bisericilor ortodoxe, care s-a desfășurat în insula Creta. Cu alte cuvinte asta zice vocea Bisericii Ruse. Ori vă supuneți, ori vă arătăm că fără noi sunteți irelevanți.
Domnul Baconschi, iată și Biserica de la Kiev, care tot se supunea Bisericii Patriarhiei Ortodoxe Ruse, nu s-a supus. Era cumva logic. Sau cel puțin o bună parte dintre bisericile din Ucraina care au spus că după acest război, după ce a început această invazie s-au îndepărtat, unii deschis, de Patriarhia Rusă. Alții au spus însă că nu mai pomenesc de multă vreme în rugăciuni pe Patriarhul Kiril. Acest început de sciziune, nu neapărat în sensul cleric sau religios al lucrurilor, pentru că îmi imaginez că procesul durează mult mai mult ca să faci o sciziune de biserici propriu zisă. Ar putea aceasta să fie și un început pentru enoriașii ucraineni ca să să se regăsească în credința promovată de biserica lor, de biserica ucraineană fără influențe de propagandă din partea Bisericii Ortodoxe Ruse sau a Patriarhiei Ortodoxe Ruse, ar fi cred că mai corect să precizăm în acest caz?
E clar că așa cum Putin obține contrariul obiectivelor pe care le-a anunțat, adică în loc să se retragă NATO, se extinde și cu Finlanda de pildă care are o graniță imensă cu Rusia. La fel Kiril, în loc să îi aducă pe toți la ortodocșii la ordine, o să piardă și ce avea. Și asta pentru că e omenește să te aștepți ca ucrainenii, chiar și rusofoni, pentru că rusofonii din Ucraina erau mai cu seamă în provinciile astea din est, care sunt acum în centrul războiului și care vor fi cele mai distruse cu cele mai mari pagube umane și materiale. Deci oamenii aceștia nu mai au cum să se uite la Patriarhul Kirill ca la un părinte spiritual, pentru că el în repetate rânduri și fără nici o formă de moderație, a legitimat această agresiune împotriva lor.
Ori când oamenii suferă atât de mult de două luni, și cine știe cât va mai dura acest război, e de înțeles că dorința lor va fi să nu mai aibă să nu mai fie în comuniune cu Patriarhia Rusă, care avea ca și în Moldova cel mai mare număr de parohii sub jurisdicția ei. Biserica asta Autocefală Ucraineană, care a primit un tomos de autocefalie de la patriarhul de Constantinopol – Bartolomeu, e minoritară. Însă raportul de forțe se va răsturna. Adică sunt convins că cele mai multe parohii prin episcopul lor, de eparhiile din care fac parte, vor lua decizia de a trece sub jurisdicția Patriarhiei. Că nu este Patriarhie acum, e doar o mitropolie, dar bănuiesc că va exista o Patriarhie de Kiev autocefală, așa cum există o Patriarhia Română, o Patriarhie Sârbă, Patriarhia Bulgară.
Republica Moldova tot are o situație interesantă ,judecând din acest punct de vedere. Mitropolia Moldovei, așa cum spuneam mai devreme se supune canonic Mitropoliei Moscovei. Domnule Baconschi, cum credeți că s-ar putea rupe, să zicem așa, Mitropolia Moldovei de cea a Moscovei, în contextul în care, iată, clericii de la Moscova susțin acest război ruso-ucrainean?
E o decizie pe care trebuie să o ia sinodul fiecărei biserici locale, în consultare cu organismele colegiale respective. Nu fiecare biserică ortodoxă are un fel de Consiliu Național Bisericesc din care fac parte și personalități mirene, laice. Probabil că asta se va întâmpla. Nu știu care e acuma starea de spirit în Mitropolia Moldovei, Mitropolia Basarabiei reactivată în Republica Moldova de Patriarhia Română, iarăși are un număr mic de parohii. Nu știu, câteva zeci practic, adică o nimica toată, dar rămâne de văzut.
În orice caz e o tristețe pentru că indiferent ce vor decide aceste adunări eparhiale sau sinoade locale se va produce o și mai mare diviziune între creștinii ortodocși. Adică, oricum erau puțini și aveau destul de multe de împărțit și multe litigii. Mă rog, și în diaspora ortodoxă tot așa e. Și acolo, de pildă, Patriarhia de Constantinopol, Patriarhia Ecumenică avea jurisdicția de principiu, tradițional, asupra diasporelor ortodoxe din Occident. Dar după ce au plecat și lucrează, și trăiesc în Occident 4-5 milioane de români de exemplu, s-au creat episcopii ale Patriarhiei Române în episcopii misionare. Numai în Italia avem peste 320 de parohii românești. În condițiile astea evident că fiecare biserică ortodoxă și a văzut de-ai săi, de fii săi spiritual. Și iată jurisdicția clasică asupra diasporei de la Constantinopol s-a restrâns.
Existau deci toate aceste fracturi sau certuri jurisdicționale, însă acuma se vor produce niște rupturi și mai mari. S-ar putea ca Patriarhia Moscovei să îi comunice, să îi supună anatemei, să-i scoată din comuniunea ortodoxă, să-i considere schismatici pe cei care își vor redobândi, ca să zic așa, libertatea în cadrul, să zicem ai unei patriarhii ucrainene autocefale. Asta ce înseamnă? Înseamnă că nu doar că ucrainienii care trec la propria biserică nu mai ascultă din punct de vedere spiritual de Moscova, dar și că cele două biserici nu se mai recunosc reciproc. Deci sunt în stare de schismă și prin urmare, contactele dintre ele încetează atât la nivel uman, cât și la nivel erarhic și liturgic. Nu poate uneori tot un preot ortodox să slujească împreună cu un preot schismatic. Prin urmare, nu se poate aștepta decât această dezmembrare factuală a unei lumi ortodoxe, care oricum nu era foarte unită.
De ce credeți că totuși ortodoxia nu a reușit să se consolideze în acești, nu știu, câteva ultime câteva sute de ani, să zicem așa, dar cred cât ne extindem pe o perioadă mult mai lungă. De ce au existat asemenea facțiuni între ei, între bisericile ortodoxe?
Asta e este una dintre consecințele negative ale naționalismului religios inevitabil după ce Imperiul Bizantin s-a prăbușit la 1453. Din acel moment grecii din Constantinopol și din fostul imperiu au intrat, au fost conduși atât din punct de reprezentanți, atât din punct de vedere spiritual, cât și din punct de vedere politic, de Patriarhul Ecumenic. Iar în Balcani și în zona căzută sub turcocrație, bisericile au condus lupta de emancipare națională antiotomană și chiar și Imperiul Habsburgic, de pildă, românii ortodocși din Transilvania secolul XIX, înainte de a avea o identitate națională revendicată ca atare, au avut un fel de identitate confesională. Adică ei erau recunoscuți ca români pentru că erau ortodocși și ortodocși pentru că erau români. Cele două ipostaze erau practic sudate. Asta a dus la un mozaic, iar când au apărut statele moderne, Serbia, Bulgaria și altele.
Bisericile de pe teritoriul lor au devenit biserici naționale și au și căzut în păcatul acesta al filetismului, pentru că vedem de pildă cât de naționaliste sunt aceste popoare ortodoxe. Din slăbiciune, pentru că un popor puternic poate să fie doar patriot, nu are nevoie de ideologia naționalistă, poate să-și apere valorile pentru că e puternic. Dar naționalismul apare ca un fel de soluție compensatorie în momente de slăbiciune, de criză, de amenințare a existenței statului respectiv. Deci e o moștenire a specificului lumii creștine răsăritene după ce n-a mai existat un centru imperial cum era Constantinopolul, care timp de 1000 de ani era reperul politic major al acestei lumi, acestor neamuri ortodoxe, aflate fie în interiorul granițelor Imperiului Bizantin, fie în raporturi de vecinătate și de vasalitate, adică pe orbita culturală și politică a Imperiului Bizantin.
Revenind la timpurile de astăzi și la situația ortodoxiei din Republica Moldova, aș vrea să discutăm un pic despre ceea ce am putea să numim relație stat-biserică. Și aș vrea să vă întreb de unde credeți dumneavoastră că survine această frică de a sancționa, de exemplu, derapajele comise de către unii preoți sau episcopi în societățile cum este cea a Republicii Moldova?
Ajutați-mă să înțeleg mai bine întrebarea.
Dacă de exemplu când vorbim despre derapaje, noi am avut foarte multe situații în care, nu știu, în biserică se promova discursul la ură sau homofobia. Deci lucruri care se întâmplă cumva în societatea noastră au fost foarte evidente inclusiv când am avut alegeri prezidențiale și enoriașilor li se spunea în biserică nu puteți să votați o femeie că nu poate să fie de exemplu o femeie președinte. Mă refer la acest gen de derapaje sau de exemplu când avem diferite proteste în Chișinău făcute așa organizate inițial de persoanele care vin din comunitățile sexual-minoritare și de fiecare dată există ciocniri cu reprezentanți ai bisericii ortodoxe de aici. La astfel de derapaje mă refer în mod special, domnule Baconschi.
Aici e un anume conservatorism anti-modern al ortodoxiei lor naționale. Găsim tipul ăsta de coliziune între democrație cu pluralismul ei și organicismul la limită teocratic al ortodoxiei care este păstrătoare, o biserică foarte conservatoare, o biserică obligată să supraviețuiască prin conservarea întocmai. Gândiți-vă că în Biserica Ortodoxă principala piesă din cultul divin public – Sfânta Liturghie, e compusă de Ioan Gură de Aur în secolul IV. Biserica Ortodoxă are un tezaur spiritual, mistic, liturgic, care unește contemplația și frumosul și impun sentimentele mistice într-o formă estetică extraordinar de bogată. Și bineînțeles are ce conserva.
Dar răspunsul ortodoxiei la evoluțiile din lumea modernă e incomplet sau e defazat, sau e în contratimp cumva. Adică catolicii s-au luptat cu modernitatea liberală tot secolul XIX. Tot ce era modern era respins de ierarhia catolică. Mână în mână cu ultimele imperii europene, care erau ca și Rusia din acea vreme foarte reacționară. Adică au zis ordinea, tronul, altarul trebuie menținute cu orice preț, chiar dacă aceste idei sunt periculoase și trebuie reprimate. Nu se poate spune, de exemplu, că Biserica Ortodoxă Română este mult mai flexibilă, a evoluat foarte mult, este păstrătoare a tot ce spuneam, a propriului patrimoniu, dar e o biserică conectată hi-tech care comunică social cu toate instrumentele cele mai moderne. Dar sigur că aici apare o tensiune între cei care în biserică fiind, pledează încă pentru creștinătate, adică pentru un creștinism care capătă o încarnare politică și cei care spun „nu”. Separarea stat-biserică specific modernă și democrată și pentru aderența la un cult, oricare ar fi el la o credință religioasă, ca și dreptul de a exprima o credință religioasă, atât privat, cât și public, țin de libertatea individului. Nu trebuie să trăim cu toții într-un creștinism care este ideologia oficială a statului, pentru că încercările moderne de a face asta au dus la Frankism în Spania, la dictatura lui Salazar în Portugalia catolică, sau la Rusia lui Putin, care pur și simplu folosește ortodoxia pentru a-și legitima revanșismul anti-occidental.
Domnul ambasador Baconschi, credeți că Biserica este un stat în stat în acest spațiu post-sovietic
Eu cred că bisericile ortodoxe din, cum spunem din nou lumea liberă, au adoptat vrând nevrând, principiul creștin democrat. O biserică liberă într-un stat liber, adică fiecare instituție, biserica pe de o parte, statul pe de o parte, au libertate în propria lor ordine. Nu se bagă statul peste biserică, nici biserica peste stat, ele având vocația de a colabora pentru binele comun. Adică dacă pot face filantropie, educație și tot ce ține de asistență socială și mai departe, pot și trebuie să colaboreze pentru binele comun.
În schimb în Rusia nu e așa. Acolo în mod clar Biserica este o anexă a statului, un departament al statului rus și e folosită ca atare pentru a da un lustru de legitimitate acestei politici de reconstitutire a Imperiului Rus. Dacă va fi democrație vreodată în Rusia, atunci eu bănuiesc că și acolo se va petrece această disociere, care nu e o disociere antagonică. Adică, în democrație, Biserica nu e dușmanul statului și nici reciproc. Pur și simplu s-a ajuns la concluzia că dată fiind diversitatea comunităților, pluralismul confesional, unii sunt ortodocși, alții sunt catolici și romano-catolici, greco- catolici, protestanți de toate culorile, alții sunt atei, agnostici și așa mai departe. E clar că nu poate fi o șaria ortodoxă, deci un fel de lege fundamentală care este dedusă din Biblie și care ține loc de Constituție. Asta în lumea creștină modernă și democratică nu se poate, deși au existat în istoria îndelungată a creștinismului și tensiuni între Imperiul Roman de Apus și Papalitate. Invers, până la urmă au dispărut și împărații. și imperiile, și creștinismul asta politic, care poate să vireze spre dictatură. Astăzi înțelegem libertatea și ca libertate de a crede, dar și ca libertate de a nu crede.
Domnule Baconschi, o ultimă întrebare, raportată la spațiul din Republica Moldov,a unde iată avem și Biserica subordonată Patriarhiei Ruse, dar chiar și la spațiul din Ucraina, unde mai există încă biserici care cumva nu s-au dezis în mod oficial de Biserica de la Moscova. Ce ar trebui să înțeleagă enoriașii din aceste diviziuni ale Bisericii Ortodoxe, în contextul în care uneori în discuțiile cu oamenii care obișnuiesc să meargă la biserică, care sunt crești- ortodocși, așa cum se declară ei, spun că nu contează în ce biserică se roagă. Contează în cazul de față în ce biserică se roagă enoriașii?
Important pentru toți creștinii, de orice confesiune și sub orice jurisdicție s-ar afla, este să constate că a declanșa un război între două națiuni preponderent ortodoxe în Postul Paștelui, omorând oameni, copii, femei, bătrâni, populație civilă, distrugând casele a 5 milioane de oameni care nu mai au acoperiș și care au fugit văzând cu ochii pe unde au putut. Deci a provoca o asemenea tragedie umană în numele creștinismului, este o aberație sută la sută și deci orice creștin trebuie să spună că nu văd în asta o mărturisire a creștinismului autentic ci o deformare diabolică a creștinismului.
Prin urmare, nu poți să te duci într-o biserică, cel puțin eu vorbesc cu titlu personal, nu pot să intru într-o biserică a cărei ierarhie și al cărei cler aplaudă, sprijină și instigă la acest început de genocid și creștinii din modernitatea liberală democratică de secol XXI n-ar mai fi de acord nici cu ideea de război sfânt, deci de război anti-musulman,anti-islamic. Nu mai suntem la ora cruciadelor, de pildă. Deci cu atât mai mult un război fratricid, inter-ortodox, care pur și simplu calcă în picioare o perioadă sfântă din an, cea de dinainte de Sfintele Paști, Învierea lui Hristos. Toate lucrurile astea sunt niște sminteli atât de evidente, niște derapaje atât de absurde, încât mi se pare că e datoria de conștiință elementară, indiferent de opțiunile noastre politice sau chiar geopolitice. Eu cred că atât un cetățean al unei democrații funcționale, cât și un creștin de bun simț, trebuie să-și dea mâna în a condamna ce face Rusia lui Putin în Ucraina.
*****
Ați ascultat podcastul „Noi și Europa”, un produs al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, dezvoltat în parteneriat cu Radio Chișinău, Zugo, și Fundația Konrad Adenauer. Le găsiți pe platformele de podcast și în emisie la radio. Eu sunt Cristina Popușoi și vă dau întâlnire data viitoare, ca să discutăm împreună despre realitățile europene.
https://ipre.md/2022/05/07/podcast-50-noi-si-europa-biserica-ortodoxa-rusa-manifestarea-si-impactul-propagandei-pro-razboi-dincolo-de-granitele-federatiei-ruse/
/////////////////////////////////////
Rusii nu au dreptul moral sa ne calce in picioare…. Ar trebui un macelar….
Exista nationalism romanesc in Basarabia? Desigur. Si inca foarte mult. De ce? Fiindca exista si mai mult rasism rusesc amestecat si cu internationalism comunist. Si inca si mai mult mesianism ortodox rusesc. Vladimir Voronin spunea zilele acestea ca nu va admite rusofobie in R.M.. Si foarte bine va face… Dar romanofobie (Voronin insusi a denumit, si de multe ori, tricolorul „steag fascist”, poporul roman „popor de tigani”, iar Romania „stat imperialist”)? Dar rasism? Dar apartheid? Dar mesianism?Cum se manifesta nationalismul romanesc din Basarabia? Prin cultura. Cum se manifesta rasismul rusesc (mai ales cel comunist) in Basarabia? Prin ura. Cum se manifesta apartheidul in Basarabia? Prin umilirea economica, sanitara, educationala a bastinasilor de etnie romana, care locuiesc majoritar in zona rurala.El se mai manifesta, dupa 27 august 1991, si prin faptul ca nenumarate fundatii rusesti deschid locuri de munca bine platite numai pentru rusofoni („rabota dlea ruskoiazacinih”), dar mai ales prin intoxicarea informationala.La Chisinau se editeaza zilnic principalele ziare rusesti de la Moscova cu pagini locale, apar si o multime de ziare si reviste locale rusesti, iar posturile de radio „Russkoie radio”, „Radio Sanson”, „Avto radio”, „Hit FM”, „Retro FM”, „Serebreannii dojdi”, „Radio na semi holmah” si multe altele nu au nici un fel de concurenta in Basarabia din cauza frecventelor bune, a dotarii tehnice exceptionale si a salariilor mari pe care le primesc jurnalistii.Chiar sa vrei sa scapi de televiziunile ruse, multe cu studiouri chisinaune (in care isi monteza reportajele si jurnalistii de la Bucuresti), nu poti. Sunt bine dotate, au reporteri, analisti, realizatori si formatori de opinie profesionali, transmit fluxuri foarte bune de stiri, inclusiv reportaje on-line din cele mai instabile puncte ale Pamantului. Si, desigur, multe filme, dar nu titrate, ci dublate. Omul, animal media, ce sa faca? Consuma ce e mai bun si mai pe degeaba. Consuma, asadar, si multa romanofobie ruseasca, injectata direct in subconstient.Dar cum se manifesta mesianismul ortodox rusesc? Raspunsul il gasim intr-un citat dintr-un articol aparut zilele astea la Chisinau in media promoscovita : „…sub o forma de confederatie libera a tarilor ortodoxe (din care ar face parte si o Romanie reintregita!) in frunte cu tarul Rusiei…”. Paranteza cu „Romania intregita”, la care trebuie sa adaugam sintagmele „teritoriul Moldovei” si „mitropolitul Romaniei”, folosite recent de Alexei al II-lea intr-un interviu, antifiletismul (adica lupta contra bisericilor ortodoxe etnice), cat si insistenta cu care este mediatizat termenul „Moldova” de catre polit-tehnologii rusi, arata ca scenariul „confederatiei libere de tari ortodoxe in frunte cu tarul Rusiei”, desi e vechi, e pus anume acum pe rol. Nu trebuie sa ne mire, asadar, insistenta cu care ideologii lui Vladimir Voronin (Mark Tcaciuc, Victor Stepaniuc, Oleg Reidman) propaga idea Moldovei Mari, a Moldovei Istorice care nu apartine Romaniei, a „dependentei totale a economiei moldovenesti de piata rusa” (nu doar de cea energetica) si a dominatiei infumurate, ignorante, violente a moldovenismului prorusesc asupra romanismului proocidental.Daca tinem cont de faptul ca actualmente in Basarabia, cu 3,5 milioane de vorbitori de limba romana, nu se vinde nici un ziar romanesc, nici o revista (macar culturala) romaneasca, ca nu exista nici un magazin de carte romanesc (iar cea ruseasca ajunge pentru 10 milioane de oameni) sau de CD romanesc, cum se apara saracul roman din Basarabia contra acestei invazii naucitoare de gazeta, carte, revista, radio, televiziune, CD rusesc ? Se apara si el cum poate. Se apara singur. Se apara cu firea lui romaneasca. Se apara cu traditia lui romaneasca, cu hora, cu doina, cu arhitectura „casniciei lui sedentare” (A. Russo), cu Stefan cel Mare, cu Eminescu si cu „Tatal nostru”. Se apara cu limba lui cea romana. Ce ii mai ramane sa faca ?Taranii romani vorbesc la Piata Centrala din Chisinau cu „domnule”, „doamna”, in timp ce rusii (si ucrainenii, evreii, gagauzii, bulgarii, adica rusofonii) folosesc in adresare termenii ridicoli, umilitori ai epocii sovietice „mujcina”, „jenscina”,”devusca”.Romanul spune: „Nu Va suparati, doamna, cat costa ceapa?”. Rusul „Po ciom luk?”Dar cel mai important criteriu al „nationalismului romanesc” din Basarabia este faptul ca absolut toti romanii vorbesc perfect limba rusa, iar rusii, practic toti, desi traiesc in Basarabia de zeci de ani, nu vor sa invete nici macar „buna ziua”. Si ei, rusii, marea majoritate veniti in Basarabia dupa 1945 pe roluri de comisari, ofiteri NKVD si functionari de toate nivelele, reprezinta doar 6 la suta in structura demografica a Basarabiei, primesc cele mai mari pensii si au dreptul la cea mai solida protectie sociala.Si mai interesant este faptul ca si rusii de la Moscova (in special politrucii din massmedia, chiar si cei democrati) din 1989 incoace nu au mai vorbit de bine romanii din Basarabia. Numai de rau. Daca e sa ne luam dupa massmedia rusa, apoi romanii sunt cel mai inapoiat popor de pe Pamant. Tonul discursului oficial si neoficial rusesc este atat de urat, incat presa de la Chisinau s-a intrebat de nenumarate ori: „De ce urasc rusii atat de tare poporul roman?” Recent, pana si un site prorusesc din Basarabia a pus (cu bataie lunga) intrebarea cu privire la „romanofobia ruseasca”. Ar fi bine sa-si puna aceasta intrebare si generalii din politica romaneasca.Pe 21 martie 2006 massmedia rusa (www.kreml.org) a lansat un nou proiect pentru Basarabia – „Novaia Moldova”. Acest proiect scoate completamente Basarabia din contextul ei european si romanesc, asa de parca ar fi vorba de o enclava rusa din sud-estul Europei, orienteaza devenirea Republicii Moldova spre indepartarea de UE si NATO (Romania nici nu este pomenita) si spre dependenta totala a Basarabiei de piata energetica rusa si ofertele de pe piata muncii din Rusia.Este un necrutator proiect rasist, indreptat contra etniei majoritare din R.M. (de 80%), impotriva pacii si stabilitatii europene. Fiindca, cum am aratat si in alta parte, zona de contact a Europei cu „pusta rusa” si Orientul inca multa vreme va destabiliza situatia social-politica in Europa daca nu se va stabiliza hotarul ei de sud-est, care acum trece tocmai prin Basarabia cea romaneasca.Acest hotar ………..
https://forum.md/ru/727609
////////////////////////////////////////
Aleksandr Gelievici Dughin, adeptul doctrinei neo-imperialiste a Eurasianismului : „Noi ruşii, am comis multe greşeli în relaţia cu România”.
Aleksandr Gelievici Dughin (n. 7 ianuarie 1962- …) este un specialist în geopolitică, filosof, sociolog şi politician rus, preşedinte al Partidului Eurasiatic – mişcare ce pledează pentru edificarea unui suprastat eurasiatic capabil să se opună hegemoniei americane.
A scris mai multe cărţi de geopolitică, printre care şi „Bazele geopoliticii” (1997).
Conceptual, Dughin caută să îmbine tradiţia geopoliticii clasice germane cu cea a gîndirii panslaviste şi cu mistica teosofică rusească.
Se spune filosoful Aleksandr Dughin ar fi sfătuitorul de taină al președintelui rus, Vladimir Putin, şi că a avut și are o influență incontestabilă în mediile politice rusești prin contribuția sa la dezvoltarea neo-euroasianismului, o doctrină politică ce fundamentează un aşa zis rol conducător al rușilor pe teritoriiile care odinioară aparțineau URSS şi nu numai.
Un reportaj BBC arăta că Dughin este unul dintre initiatorii doctrinei neo-imperialiste a Eurasianismului şi ca, în opinia sa, Rusia ortodoxa nu este nici Estul si nici Occidentul, ci o civilizaţie distinctă şi unică, angajata într-o lupta pentru locul pe care îl merită in rândul celorlalte puteri mondiale.
El vizează la înlocuirea atlantismului (NATO) cu un imperiu Euroasiatic, în care forța conducătoare să fie poporul rus şi şochează cu ideile şi planurile sale despre reorganizarea lumii în general, şi a Occidentului, în special.
„Obiectivul Moscovei este să scoată Europa de sub controlul Statelor Unite (NATO) și să ajute la unificarea Europei sub scutul protector al axei Moscova- Berlin”.
Imagini pentru photos merkel putin
Foto: Gospodin Putinşi frau Merkel
„Cred că Alianţa Nord-Atlantică ar trebui distrusă şi să înceteze să mai existe într-o lume multipolară”.
Filosofia sa nu respinge numai atlantismul, ci toate tezele societății liberale şi susține că eșecul acestei misiuni istorice „ar semnifica pentru poporul rus sfârșitul ca fenomen de civilizație. O astfel de înfrângere ar fi similară cu o sinucidere națională”.
El amesteca mesianismul rus cu creștinismul și credințele slave păgâne, dar şi pan-slavismul cu doctrinele neo-fasciste, într-un mod foarte riscant.
Chiar dacă e discutabilă din punct de vedere teoretic, doctrina sa oferă însă Rusiei vocația universală pe care a pierdut-o când a abandonat comunismul.
Vestul, pe care Dugin îl numește „Atlantis” „l-a abandonat pe Dumnezeu și slujește acum Antihristului…”
„Adevarul este o chestiune de credinţă”, i-a spus Dughin unui reporter BBC.
„Post-modernitatea arată ca fiecare asa numit adevar este o chestiune de credinta. Asa ca noi credem in ce facem, credem in ce spunem. Si acesta este unicul mod de a defini adevarul. Avem propriul nostru adevar special rusesc pe care trebuie sa-l acceptati”.
Acum în locul steagului roșu, Rusia ar putea să pornească o cruciadă de apărare a patrimoniului european împotriva experimentelor democrației liberale.
Dughin are interdicție de intrare în Statele Unite ale Americii și în Canada. În 2014, i-a fost refuzată și intrarea în Ungaria, iar în 2016, același lucru s-a petrecut și când a încercat să ajungă în Grecia.
În România, Dughin nu a întâmpinat niciun obstacol, iar în data de 5 aprilie 2017, a fost prezent la Bucureşti, pentru lansarea volumului său „Destin eurasianist” – o antologie de texte traduse în română de Iurie Roșca, fost vicepremier al Republicii Moldova.
Întrebat unde se află România în acest conflict între Eurasianişti şi Atlantişti, Aleksandr Dughin crede că aceasta s-a poziţionat la mijloc, exact la graniţa, pentru că există două atitudini diferite faţă de viitorul Europei.
Europa fie va fi integrată în tabăra atlantistă, fie va fi divizată la fel ca înainte între Est şi Vest.
„Ideea eurasianiştilor, nu se referă doar la rezistenţă în faţa expansiunii atlatismului. Iar România, ca ţară care face parte din NATO, este membră a acestei tabere atlantiste. Şi regret mult acest lucru. Pentru că a creat o nouă situaţie de bipolaritate.
Dar, viziunea noastră eurasianistă nu este doar rezistenţa în faţa NATO, ci propune şi un nou sistem de apărare colectivă, de securitate colectivă.
De exemplu, preşedintele nostru, domnul Putin, propune un sistem continental de securitate, nu unul atlantist îndreptat împotriva eurasianismului, ci crearea unei Europe mari de la Lisabona la Vladivostok.
Este posibil, dacă de exemplu în loc de doi poli, atlantism împotriva eurasianism – cum se întâmplă astăzi, vom avea cel puţin trei poli.
În emisfera de nord, polul american, iar Trump sprijină o astfel de idee.
Deci, polul american în nord, polul european şi polul rus. În această viziune, Europa ar putea fi liberă, nu doar de noi, dar şi de americani.
Dacă Europa se va elibera de noi, dar şi de americani, Europa îşi poate alege strategiile, obiectivele, interesele mult mai uşor.
Iar noi, imediat ne vom transforma dintr-o potenţială ameninţare pentru securitatea europeană într-un contributor important la această securitate.
„Noi ruşii, am comis multe greşeli în relaţia cu România. Noi am avut o politică reală, nu una ideală. Dialogul profund între noi ne va face să reparăm dialogul istoric, nu foarte bun mereu.“
În viziunea noastră, într-o lume multipolară, România ar trebui să fie o punte între Vest şi Est.
Nu avem nicio intenţie să invadăm sau să comitem vreo agresiune împotriva României. Niciodată.
Avem nevoie de o Românie prietenoasă, suverană şi puternică, de o Românie independentă. O Românie a românilor.
La fel şi în cazul Europei, ca parte a continentului european, ca o entitate complet independentă, ca un pol geopolitic european.
„Daca Statele Unite nu vor să înceapa un razboi, trebuie să recunoasteţi că SUA nu mai sunt unicul stapân. Si, cu situatia din Siria şi din Ucraina, Rusia spune „Acum nu mai esti şeful”.
Aceasta este intrebarea despre cine conduce lumea. Doar un razboi poate raspunde intr-adevar”.
Prognoza lui Alexandr Dughin pentru viitorul Ucrainei este rezumată astfel:
„Logic, Ucraina aşa cum o ştiam de-a lungul celor 23 de ani de istorie a ţării, a încetat să existe. Rusia a integrat Crimea şi s-a declarat garant al libertăţii de alegere al Estului şi Sudului Ucrainei.
În viitorul apropiat se vor forma cel puţin două entităţi politice în Ucraina, care vor corespunde celor două identităţi ale ţării: spre Est şi spre Vest.
De o parte, Ucraina pro-Vest şi pro-NATO, cu ideologia sa ultra-naţionalistă, iar pe de alta Novorossia cu o abordare pro-Rusia şi pro-Eurasia, fără o ideologie clară, aparent urmând ideologia prezentă a Rusiei.
Vestul Ucrainei va încerca să menţină controlul asupra Estului, dar asta va fi imposibil folosind mijloacele democratice, aşa că Kievul va apela la violenţă şi forţă.
După o perioadă de rezistenţă a Novorossiei, în cazul în care conflictul va creşte, Rusia va interveni.
Statele Unite şi NATO vor susţine puternic Vestul Ucrainei şi junta de la Kiev, dar în realitate această strategie va duce doar la înrăutăţirea situaţiei, la sporirea violenţelor în ceea ce se poate numi acum războiul civil din Ucraina”.
Prezent pe 5 aprilie 2017 la București la lansarea cărţii sale, Dughin a vorbit printre altele și despre daci, Soros și greșelile Rusiei față de România.
Fără a comenta în vreun fel motivele venirii lui în România și fără a face o analiză a spuselor sale, iată câteva extrase din discursul ţinut cu acel prilej, lăsându-vă să trageți concluzii după ce veți vedea filmarea integrală a evenimentului, postată mai jos.
„Viziunea asupra lumii coincide la Vladimir Putin şi Donald Trump. Aceasta se deosebeşte de UE, nu de a europenilor. Deosebirea e între ceea ce gândesc elitele şi popoarele.
Ce vedem acum e un proiect de lichidare a identităţilor colective. De exemplu: are loc pierderea identităţii religioase şi dispariţia religiei. Ori, aşa ceva nu cred că trebuie să aibă loc.
Oamenii au dreptul să creadă în ce vor. Globalizarea înseamnă sfârşitul statelor naţionale.
Nimicind religia, popoarele, statele, globalizarea mai are în final două sarcini: nimicirea identităţii de gen şi umilirea omului. E o teză absolut globalistă cea a sprijinirii LGBT.
Lupta împotriva familiei tradiţionale e alimentată prin fonduri venite de la George Soros. E o reţea care caută să se infiltrează în fiecare societate. Dacă nu vrei să fii gay înseamnă că nu eşti suficient de progresist.
În Rusia, Putin e susţinut pentru că nu a vrut acest trend. Acelaşi fenomen e şi în SUA. Trump a dus globalizarea în mlaştină. Globalizarea e peste tot, dar voi sunteţi cei care puteţi spune da sau nu.“
Cunoscutul ziarist rus Alexander Nevzvorov e categoric:
„Dacă l-am fi avut pe Dughin în locul lui Putin, ar fi fost iadul pentru noi toți, ar fi pornit un război european sau chiar mondial fără nicio umbră de îndoială, fără să se gândească deloc la consecințe. (…)”
Rămâne totuși întrebarea , cât din ceea ce spune este făcut cu sinceritate? E greu de spus. Ceea ce este cert e faptul că aproape niciun popor, în istorie, nu ne-a făcut atât de mult rău precum rușii în ultimele două secole, începând cu perioada țaristă și până în zilele noastre.
E greu de spus ce ar trebui să facă rușii pentru a compensa vreodată toate crimele și abuzurile, tot jaful la care s-au dedat de-a lungul timpului în țara noastră!!!
CITIŢI ŞI :
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/04/26/marele-razboi-al-continentelor/
Surse:
http://evz.ro/creierul-putin-imperiu-dublin.html?utm_source=interior_articol&utm_medium=articol
https://pressone.ro/dughin-la-bucuresti-noi-rusii-am-comis-multe-nedreptati-in-raport-cu-romania/
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2018/07/04/aleksandr-gelievici-dughin-adept-al-doctrinei-neo-imperialiste-a-eurasianismului-noi-rusii-am-comis-multe-greseli-in-relatia-cu-romania-video/
///////////////////////////////////////
Tismăneanu: Invazia Ucrainei este determinată de nevroze, complexe, obsesii și fobii (Spotmedia)
Vladimir Putin s-a format în cultura politică a bolșevismului târziu, nu-i surâdeau nici demersul democratic, glasnost-ul, decomunizarea, dekaghebizarea, spune politologul Vladimir Tismăneanu.
Rămășițele unor vehicule militare rusești în apropiere de Kiev
Cum trăiți acest nou episod al istoriei, invazia Rusiei în Ucraina?
Îmi amintesc perfect invazia Cehoslovaciei pe 21 august 1968.
Fusesem împreună cu mama mea la Praga, cu două săptămâni mai devreme, simțisem pe viu ce însemnă speranța. Mama avea prieteni acolo, foști doctori în spitalele Brigăzilor Internaționale din timpul Războiului Civil din Spania. A venit „intervenția”, adică agresiunea miltară. „Ajutorul frățesc”.
La fel precum acum povestea cu „de-nazificarea Ucrainei”.
Pentru generația mea, a fost momentul maturizării politice, morale, intelectuale. Atunci a fost ucis un proiect de umanizare a socialismului. Alții au trăit acel moment în chip radical diferit. Putin avea 16 ani, KGB-ul era condus de Iuri Andropov. Junele Vova admira poliția politică, spionajul sovietic. A decis să se dedice acelei profesiuni.
Invazia Ucrainei este determinată de nevroze, complexe, obsesii și fobii, precum cele care au dus la anihilarea Revoluției Maghiare din 1956 și a Primăverii de la Praga. Insecuritate agresivă, imperialism nesăbuit. Plus cinica aroganță a kleptocrației.
Care sunt germenii, condițiile de posibilitate ale regimului autocrat din Rusia? Cum e posibil, în alte cuvinte, un lider ca Vladimir Putin? Și cum e posibil în vremurile noastre?
Vladimir Putin s-a format în cultura politică a bolșevismului târziu. Nu a nutrit iluziile comunismului originar, era „lămurit” de multă vreme. Dar nu-i surâdeau nici demersul democratic, glasnost-ul, decomunizarea, dekaghebizarea. Este structural un anti-liberal. Este ceea ce-l apropie de Viktor Orban.
Putin este posibil pentru că Rusia nu a trăit acel catharsis care să o elibereze de demonii trecutului. Sunt acolo, neasumați, neprelucrați, nezăgăzuiți, neînfrânați.
Promis de Boris Elțin, procesul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice n-a avut loc. Ideea însăși a fost abandonată.
Putin exploatează, manipulează, instrumentalizează fantasmele naționaliste subsumate Ideii Ruse. Mesianismul slavofil se contopește cu cel stalinist într-o barocă sinteză. Cum scria recent Mihail Șiksin, Putin este simptomul, nu boala. Maladia este condiția politică și intelectuală a Rusiei contemporane.
Putea fi prevăzut unde va ajunge Vladimir Putin? Ce i-a scăpat Occidentului?
Nu că voi că să mă laud, dar unii dintre noi am anticipat acest tip de comportament.
Putin este fundamental un aventurier populist cu înclinații stalinoide și fascistoide. Este un inamic jurat al societății deschise. Îi repugnă pluralismul. În subestimarea primejdiei au contat gândirea deziderativă, teama de un conflict deschis, amatorismul, diletantismul, oportunismul.
Am scris împreună cu Kate Langdon o carte intitulata „Putin’s Totalitarian Democracy”, a apărut în 2020 la editura Palgrave Macmillan. Subtitul este: „Ideology, Myth and Violence în the Twenty-First Century”. Putinismul este un amalgam de mituri politice impregnate cu fixații ideologice, având ca scop impunerea violentă a unei anumite viziuni despre ordinea mondială.
Citiți interviul integral AICI.
https://www.dw.com/ro/tism%C4%83neanu-invazia-ucrainei-este-determinat%C4%83-de-nevroze-complexe-obsesii-%C8%99i-fobii-spotmedia/a-61314459
//////////////////////////////////////
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
Cosmin POPA
Publicat în Dilema Veche
Una dintre „dilemele” celor care, într-un fel aproape inexplicabil, încearcă un soi de simpatie pentru ceea ce astăzi fac în Ucraina armatele lui Putin este legată de presupusa contradicție între „marea cultură rusă”, așa cum șablonard se exprimă mulți, și politica acestui stat. Putin însuși, mimînd prost surpriza, ca și reținerea, de altfel, vorbește des despre încercările Occidentului de „anulare” a culturii ruse, administrînd în subtext o nouă critică depășitului multiculturalism. Mizînd pe ignoranța sau ticăloșia celor care îi iau în serios, Putin și oficialii săi continuă să încerce să ne convingă că sîntem în mijlocul unei catastrofale „neînțelegeri”, în care Rusia este din nou greșit interpretată, dar mai ales neacceptată, în toată complexitatea ei culturală. De fapt, dacă este să credem Kremlinul, bombardamentele pe care le execută zilnic în Ucraina nu sînt altceva decît o nouă etapă a luptei pentru pace pe care o duce de atîția ani sau poate o formă ceva mai contondentă a luptei pentru „suveranitate culturală”, pe care țara sa o duce împotriva Occidentului, pe teritoriul unei națiuni vecine, care nici măcar nu există, de fapt.
ADVERTISING
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți, și nici pe autorii spectaculoaselor experimente teatrale precum Kirill Serebrennikov, cu al său „Centru Gogol” din Moscova – de curînd închis printr-o anchetă penală – sau pe nu mai puțin curajosul Konstantin Bogomolov, cu al său Bărbat ideal de la Teatrul „A. Cehov”, care încă din 2013 s-a „bucurat” de ura unanimă a „credincioșilor” cu veșnicele lor sensibilități rănite. Poate în cauză să fie celebrul dirijor al lui Putin, Valeri Gherghiev, cel care se lăuda că primește deseori „însărcinări oficiale” de politică externă, sau nu mai puțin celebra soprană Anna Netrebko, care în 2014 se ostenea patriotic prin donații consistente pentru milițiile mafiote pro-ruse din Donbas. Pentru astfel de reprezentanți ai culturii ruse, scoaterea din circuitul internațional al muzicii este doar un act de justiție morală, similar cu cel al sancționării oficialilor regimului Putin implicați direct în războiul din Ucraina. În cauză este de fapt producția intelectuală apărută la umbra regimului autoritar al lui Putin, care are în centru ideea conflictului civilizațional între Rusia și Occident, pentru care, pe fond, nu mai există nici o diferență între literatură, istoriografie sau filozofie și propagandă.
Obsedată de găsirea unei noi formule ideologice de natură să consolideze societatea în jurul lui Putin, Rusia se străduiește de ani buni să articuleze o „idee națională”, în care noua dictatură imperială să fie prezentată drept apogeu al istoriei naționale. Ca și în cazul insesizabilelor diferențe între marxism-leninismul „științific” și cel destinat uzului comun, noua cultură rusă este un conglomerat de obsesii și idei, invocate în cel mai bun caz circumstanțial, în funcție de oportunitatea politică. Acest discurs, axat pe obsesia confruntării cu „Occidentul colectiv”, în toate formele sale directe sau indirecte, este impus societății nu doar prin cărți, studii sau articole, dar în egală măsură prin atitudini publice, menite să sublinieze unitatea dintre Putere și spirit în Rusia lui Putin.
O astfel de evoluție, pe care oficialitățile o prezintă deseori drept un consens intelectual, este de fapt rezultatul unui sistem instituțional atent construit în cursul anilor, menit să anuleze autonomia științelor umaniste în raport cu statul. Preluarea controlului științei și creației de o salbă de agenții federale sau de administrația locală și renunțarea la formele mai vechi de organizare a științei, cum este cazul Academiei, a făcut ca demnitarii guvernamentali să devină principalii decidenți în chestiunile privind finanțarea activităților intelectuale, prin sistemul granturilor.
Noul sistem instituțional și comenzile ideologice lansate mai mult sau mai puțin subtil de autorități au creat rapid falsa nevoie a unei culturi oficiale, în acord cu prioritățile ideologice ale autorităților. Cultura Epocii Z, pe care astăzi o vedem că „pune mîna pe pistol” prin pozițiile sale „patriotice”, cum scrie Andrei Kolesnikov – referindu-se la declarațiile scandaloase ale directorului Ermitajului – este rezultatul unei presiuni politice, care a adus în centrul vieții intelectuale oficiale ideea deglobalizării culturale a Rusiei, ca prim pas spre realizarea marelui „proiect civilizațional rusesc”.
„Lumea rusă”, o formă de restaurare virtuală a imperiului în mințile și sufletele rușilor, aparent prin cultură, dar de fapt prin propagandă, nu este decît o mică parte din acest torent de idei, menit să fundamenteze cultural dictatura lui Putin.
Aleksandr Panarin, un filozof sovietic transformat în perioada de după destrămarea URSS într-un adevărat proroc al noului mesianism rusesc, punea în centrul reflecțiilor sale ideea unei civilizații ruse pravoslavnice, menită să corecteze excesele globalizării și efectele unilateralismului american. „Făuritorii de astăzi ai lumii globale sînt tentați să refuze altor civilizații, în special civilizației noastre, dreptul de a participa la desăvîrșirea lumii globale, scria el în 2003, și mai ales dreptul de a-i corecta unilateralul caracter american. Se pare că ei se bazează pe faptul că ordinea globală este fixată pentru veșnicie, așa cum este acum, așa cum o formează cei care sînt mai bine poziționați pentru asta. Istoria ne arată însă că nici o ordine nu durează veșnic, iar dacă noua ordine globală se dovedește a fi nedreaptă și unilaterală ea va fi revizuită într-o nouă fază a ciclului istoric, care nu va fi nimic altceva decît o replică la această fază americană a ordinii mondiale.” Dincolo de neobositul dialog cu slavofilii ruși de la jumătatea secolului al XIX-lea, cartea lui Panarin, apărută în 2003, dar care la vremea respectivă nu a trezit un interes la fel de viu ca acela de care se bucură doctrina sa în prezent, pleca de la premisa simplă că, din moment ce lumea se îndreaptă spre o ordine globală, Rusia are și ea nevoie de propria viziune globală, menită să o apere de pericolul „dizolvării” în civilizația occidentală.
Toate aceste căutări nu sînt decît recitiri ale tradiționalelor dileme civilizaționale ale Rusiei, care arată, de fapt, o capacitate infimă de progres politic și intelectual. De aceea, atunci cînd Vladimir Șevcenko, unul dintre cei mai radicali adepți ai școlii lui Panarin, scrie despre cum Rusia este menită să contrapună „valorilor europocentriste” pe acelea „general umane”, el nu face decît să reia într-o formă diluată vechea dispută între drepturile politice și cele sociale, care a despărțit cele două tabere în timpul Războiului Rece. Pentru Șevcenko, dacă specificitatea civilizațională a Rusiei constă în caracterul multinațional al societății sale, cea politică trebuie să rezide în reabilitarea imperiului ca formă modernă de organizare statală, cu scopul rezistenței în fața „expansionismului liberal” occidental. Pornind de la exemplul Chinei și Iranului, despre care afirmă că sînt state care au păstrat trăsături imperiale, nefiind capabile să devină „naționale” în sens occidental, el afirmă că, împreună cu Rusia, acestea tind să formeze un nou tip de stat, pe care îl numește „formațiune cu caracteristici imperiale”, menită să susțină ideologic și practic procesul de „diversificare civilizațională” a lumii.
Rusia lui Putin s-a arătat extrem de interesată în identificarea și oficializarea unei ideologii în baza căreia să pretindă că acționează politic. De aceea Programul „Proiectul rus de dezvoltare civilizațională”, generos finanțat de către stat, a atras intelectuali din diverse sfere. Cel mai consistent rezultat al acestei căutări a fost stabilirea unui consens public în ceea ce privește nevoia asumării trecutului imperial, dar mai ales a viitorului, de către noua Rusie. În pofida impresiei de modernitate pe care doresc să o degaje astfel de preocupări, asistăm de fapt la o ofensivă anacronică a categoriilor și a conceptelor care au marcat dramatica istoria intelectuală a secolului al XIX-lea și a primei jumătăți a celui de-al XX-lea. Astăzi, filozofii, politologii și „culturologii” ruși scriu și vorbesc fără reținere despre „supremații civilizaționale”, „vocații imperiale” și efectul pozitiv al „factorului încercuirii ostile” în construcția Imperiului Rus. Singura „noutate” în tot acest zgomot despre specificul Rusiei este invocarea presupusei rusofobii de care suferă întregul Occident, dar aceasta nu merită atenția noastră.
„În decursul secolelor, ne arată Tatiana Parhomenko, civilizația rusă a îndeplinit rolul unei avangarde a puterii pentru micile popoare care au făcut parte din imperiu și care evoluau în diverse epoci istorice, aveau forme specifice de activitate economică, credințe și mentalități diferite. Datorită capacității Moscovei și Petersburgului de a crea sisteme, dar și faptului că Centrul rusesc a acționat în raport cu periferiile în calitate de donator de resurse financiar-economice, instituționale, culturale și intelectuale s-a reușit formarea grandioasei lumi ruse, care odată cu timpul a depășit granițele Rusiei. Această lume nu poate fi legată de Orient sau de Occident, Asia sau Europa, putînd fi interpretată doar în unitate cu nucleul său, Rusia, și în legătură cu întreaga complexitate a condițiilor și caracteristicilor geografice, climaterice, demografice, economice și culturale care o guvernează.”
Atunci cînd, în 1995, Natalia Narocinițkaia elabora „Actul cu privire la unitatea poporului rus”, în care rușii erau declarați popor împărțit cu dreptul inalienabil la reunificare, cu siguranță nimeni nu anticipa că ideile sale vor exercita o influență atît de mare asupra liderilor ruși. Petr Ședrovițkii avea să-și publice de-abia în 1999 „Lumea rusă și dimensiunea ei transnațională” (tr. a.), iar pentru el această lume era mai mult o rețea de distribuție și promovare a produselor economiei ruse. Pentru Natalia Narocinițkaia, fragmentarea rușilor în comunități aflate acum în afara granițelor a pus imediat problema unei strategii de recuperare a acestor teritorii. „Problema constă în faptul că fiind un stat independent, scria Narocinițkaia în 2003, prin definiție, Ucraina devine un stat concurent, și nu unul frățesc și prietenos, oricît de mult ar vrea asta milioane de ucraineni. Această antinomie rezidă în natura lucrurilor. Oricît ar părea de paradoxal, motivul constă în comunitatea genetică și apropierea extremă a acestor două ramuri ale rușilor, care face ca problema existenței unei națiuni ucrainene distincte să fie una controversată. Există o logică implacabilă a evoluției istorice. Dacă rușii și ucrainenii, care au o cultură și o limbă comune, o limbă diferită prin dialectele sale… și o istorie comună pînă astăzi, sînt unitari în obiectivele de politică externă și internă, atunci lipsește logica istorică și rațiunea existenței a două state separate.” Deși o astfel de aserțiune s-ar părea că lăsa deschisă posibilitatea existenței unui stat ucrainean independent, pentru Natalia Narocinițkaia, ca și pentru Putin, existența unei conștiințe naționale ucrainene, diferită de cea rusească, a fost doar rezultatul politicilor Vaticanului de catolicizare, mai exact al Uniunii de la Brest din 1596, și al acțiunilor Vienei de consolidare a posesiunilor sale din Galiția. Pentru cei doi, regimul bolșevic a continuat această politică în primii ani ai existenței sale. Învinuindu-i pe bolșevici că prin campania antireligioasă au continuat politica Vaticanului de înlăturare a creștinilor ortodocși din vestul Ucrainei, iar prin cea de ucrainizare a structurilor de partid, pe cea de consolidare a conștiinței naționale anti-ruse și anti-ortodoxe a ucrainenilor, Narocinițkaia nu face decît să alimenteze o idee care astăzi a devenit dominantă în Rusia, anume cea a artificialității Ucrainei. Desigur, Ucraina are în componența sa teritorii pe care Moscova i le-a alipit tocmai pentru a le cumpăra ucrainenilor loialitatea față de ruși și față de regimul sovietic, însă acest lucru nu-i transformă pe ucraineni într-o ficțiune politică.
Gîndirea neo-imperială, al cărei rol esențial a fost acela de a alimenta ideea predestinării conflictului civilizațional dintre Rusia și Occident, a constituit terenul intelectual ideal pentru activa politică externă rusă de la sfîrșitul anilor 2000. Prezența sa militară activă în fostele republici sovietice, mai ales după războiul din Georgia, și în Orientul Mijlociu, din 2015, discursurile inflamatorii ale lui Putin care au însoțit fiecare succes al său și starea generalizată de așteptare a fazei acute a conflictului au alimentat din plin „profețiile” și „avertismentele”, generos lansate în diverse ocazii de la Kremlin. Transformîndu-și propaganda în politică reală, Putin și apropiații săi au scos aceste idei din spațiul îngust al instituțiilor academice, transformîndu-le, prin simplificare și repetiție, în „adevăruri” comune, pe care astăzi le împărtășește o bună parte a rușilor.
Potrivindu-se de minune cu intențiile regimului de a stopa organizarea autonomă a societății, pentru a o consolida în jurul dictaturii, pe o platformă în care frica față de „dușmanii” din interior și din afară joacă rolul esențial, intelectualii conservatori și Puterea au alimentat intens așteptarea unui conflict iminent între Rusia care „se ridică din genunchi” și cei care doreau să o mențină la pămînt. Pe măsură ce propaganda prezenta acțiunile zonale ale Rusiei ca fiind un succes planetar, căruia, chipurile, i se opunea întreg „Occidentul colectiv”, așteptarea s-a transformat într-o adevărată comandă pentru acesta, iar „profețiile” lui Putin s-au autoîndeplinit. Cu multă vreme înainte de a ataca Ucraina, Rusia s-a crezut în toiul unui război civilizațional cu Occidentul, pe care a încercat să-l ascundă, pînă în momentul în care s-a simțit pregătită de cel real.
Cosmin Popa este cercetător științific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, fiind specializat în istoria Rusiei și a Uniunii Sovietice.
https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/rusia-si-cultura-ei-neoimperiala-sau-despre-cum-641266.html
///////////////////////////////////////
Putin vrea să restaureze imperiul rus şi războiul ar putea să nu se încheie în 2022, estimează serviciile de informaţii ucrainene
Serviciile de informaţii ucrainene estimează că războiul cu Rusia s-ar putea prelungi cel puţin până la sfârşitul anului, întrucât preşedintele rus Vladimir Putin nu este dispus să renunţe la planurile sale de cucerire şi acceptă o confruntare prelungită cu Ucraina, relatează agenţia EFE.
”Putin nu renunţă la planurile sale, acest război se va prelungi”, a declarat vineri în faţa presei Vadim Skibiţki, responsabil al serviciului ucrainean de informaţii militare.
Acesta a susţinut că Putin nu a vrut să-i asculte pe cei care au încercat să-l descurajeze să pornească războiul şi acum nu-i ascultă nici pe cei care doresc oprirea acestui război. ”El nu are încredere în nimeni, nu ascultă pe nimeni. Are propriile planuri de restaurare a imperiului rus. Planul său este să guverneze Rusia până la moartea lui, a exclus un scenariu despre un succesor”, a adăugat responsabilul ucrainean citat.
Potrivit acestuia, planul militar al Rusiei pe termen scurt este să încercuiască armata ucraineană în Donbas şi să ajungă la frontierele administrative ale acestei regiuni ucrainene ce cuprinde provinciile separatiste proruse Doneţk şi Lugansk.
Şi comentatori occidentali au avertizat anterior că Rusia se pregăteşte pentru un război prelungit, aceştia evocând un posibil ”război de uzură”.
Trupele ruse îşi intensifică bombardamentele asupra zonelor din Donbas rămase sub controlul trupelor Kievului, în timp ce oficiali ucraineni din această regiune recunosc că defensiva ucraineană este copleşită atât numeric cât şi în privinţa armamentului, consemnează CNN.
Lupte grele au loc în provincia Lugansk, în special pentru controlul oraşului Severodoneţk. Trupele ruse atacă din mai multe direcţii în Donbas şi câştigă treptat teren, încercând în acelaşi timp să taie liniile de comunicaţii ale armatei ucrainene.
Unul dintre consilierii preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski, Mihailo Podoleak, a declarat vineri că Rusia foloseşte cele mai distructive arme ale sale care nu sunt nucleare, precum lansatoarele multiple de rachete termobarice. Invocând acest lucru, Kievul insistă să primească din partea Statelor Unite lansatoare multiple de rachete HIMARS, obuzierele oferite până în prezent de SUA armatei ucrainene având o rază de acţiune mult inferioară acestor lansatoare.
Washingtonul s-a arătat până în prezent reticent să transfere Ucrainei lansatoare multiple de rachete, care au o rază de acţiune de până la 500 de kilometri, de teama că Ucraina ar deveni astfel capabilă să efectueze bombardamente adânc în interiorul teritoriului rus şi ar putea escalada astfel conflictul.
Totuşi, potrivit mai multor responsabili de la Washington citaţi de CNN, administraţia preşedintelui Joe Biden ar fi acceptat în cele din urmă ca noul pachet de ajutor militar destinat Kievului să cuprindă şi astfel de lansatoare, dar acestea ar putea fi lansatoare HIMARS în versiunea mai uşoară, cu o rază de acţiune de până la 300 de kilometri. Dar chiar şi acestea ar permite Ucrainei să lovească mai uşor ţinte în interiorul Rusiei.AGERPRES/(AS – autor: Sorin Popescu, editor: Ionuţ Mareş, editor online: Adrian Dãdârlat)
https://www.agerpres.ro/politica-externa/2022/05/27/putin-vrea-sa-restaureze-imperiul-rus-si-razboiul-ar-putea-sa-nu-se-incheie-in-2022-estimeaza-serviciile-de-informatii-ucrainene–925585
///////////////////////////////////////
De la Romanovi la Putin: război şi stat în Imperiul Rus
Ioan Stanomir
Politica Rusiei face apel, din chiar momentul întemeierii Imperiului, la instrumentul războiului. Iar războiul este inseparabil de modul în care regimul autocratic se construieşte şi se consolidează, căci despotismul şi agresivitatea externă se potenţează reciproc. Conducătorii Rusiei privesc expansiunea teritorială ca pe mandatul fără de care propria lor guvernare ar fi una ilegitimă. De aproape trei secole, condiţia statului rus a fost definită de vocaţia anexiunii : războaiele sunt treptele pe care Rusia urcă spre ţinta măreţiei ei.
Ordinea autocraţiei a fost şubrezită în momentele în care reculul strategic provocat de înfrângerile militare a oferit ocazia unui reformări, fie şi parţiale. Invincibilitatea statului a fost înlăturată pe câmpul de luptă, deschizând un capitol de căutări şi de schimbări. Eşecurile au însemnat, în secolele XIX şi XX, prilejul unor mutaţii spectaculoase. Stabilitatea despotismului a fost asigurată doar de triumful ce ocaziona o nouă exaltare a grandorii puterii ruse.
Brutalitate şi despotism
Pentru Imperiul Rus, cel de dinainte de 1917, înfrângerile umilitoare au constituit fundalul experimentelor constituţionale care au temperat autocraţia. Epoca marilor reforme iniţiate de Alexandru al II-lea este răspunsul politic la catastrofa din Crimeea. Concesiiile lui Nicolae al II-lea au ca scop evitarea colapsului provocat de războiul cu Japonia. Deloc paradoxal, slăbiciunea Imperiului permite o modestă şi limitată creştere a libertăţii politice în Rusia.
Iar acest tipar al înfrângerii ce înseamnă prilej pentru schimbare este vizibil şi în momentul în care perestroika şi glasnost sunt imaginate de către elita sovietică. Nu este vorba aici de un gest de generozitate umanistă, ci de evaluarea impasului generat de imposibilitatea de a menţine un ritm al înarmării şi al confruntării. Anul 1991 este posibil doar pentru că URSS pierde “războiul rece”.
Regimul Putin se înrădăcinează în această tradiţie marcată de trauma lichidării URSS şi de episoadele de retragere ce urmează: ca şi în cazul nazismului, putinismul apelează la un mit fondator al umilirii şi al trădării. Ascensiunea lui Putin este grăbită de un război, cel cecen, menit să restabilească prestigiul imperial.
Ferocitatea cu care Vladimir Putin urmează politica de agresiune în Ucraina nu este un accident, ci reflexul înţelegerii acestei dinamici istorice. Cleptocraţia lui Putin este dependentă, spre a supravieţui, de un stat al arbitrariului şi al controlului totalitar. Vocaţia imperială serveşte spre a întări edificiul autocraţiei. Resentimentul anti-occidental este utilizat drept combustibil al acestui război ce vizează restabilirea puterii ruse în zonele privite ca aparţinând, istoric, Imperiului.
Regimul lui Putin este prizonierul mecanismului ce marchează condiţia despotismului în Rusia. Eşecul unei campanii militare poate fi începutul sfârşitului pentru o anumită ordine politică. De aici, energia infernală cu care Federaţia Rusă distruge oraşele şi satele Ucrainei. O Rusie care ar fi înfrântă în Ucraina ar putea cunoaşte instabilitatea ce subrezeşte arhitectura cazonă a dictaturii. Reculul militar ar putea fi ocazia unei parţiale reforme, după cum ar putea fi prilejul imploziei statale.
Perspectivele unor negocieri cu această Rusie ce reafirmă măreţia imperială prin tacticile crimelor de război sunt excluse. Rusia îşi propune să submineze, definitiv, statalitatea Ucrainei şi să demonstreze ţărilor de la periferia ei colonială că orice tentativă de desprindere le va fi fatală. Mesajul Moscovei nu este mai puţin brutal atunci când este adresat fostei Europe din lagărul socialist. Nostalgia ţarismului se suprapune peste nostalgia sovietică. Barajele de artilerie din Ucraina sunt manifestul prin care se rosteşte voinţa Rusiei de a reveni în acest spaţiu abandonat după 1991.
Politica Moscovei este, acum, ca şi în trecutul ultimelor trei secole, una a violenţei, intimidării şi şantajului. Divizarea treptată a Ocidentului şi uzura unui război de lungă durată sunt factorii pe care mizează Putin şi cercul său. Pentru Federaţia Rusă, un viitor care ar exclude distrugerea Ucrainei ca stat ar fi unul neliniştitor. Un experiment atlantic şi democratic la graniţele sale ar putea acţiona ca un precedent. Teama de contaminarea democratică este centrală în imaginarul putinist.
Iată de ce războiul din Ucraina este cel din urmă pariu al Imperiului. Federaţia Rusă nu poate accepta un rol care să nu fie unul de dominaţie globală. Ambiţia putinismului este aceea de a reafirma măreţia, prin barbarie şi teroare. Pe urmele Romanovilor şi ale lui Stalin, Putin crede în unicitatea mesianică a destimului Rusiei. Soliditatea dictaturii sale depinde de victoria militară: viitorul despotismului putinist se decide în Ucraina.
https://www.contributors.ro/de-la-romanovi-la-putin-razboi-si-stat-in-imperiul-rus/
/////////////////////////////////////
Imperiul pierdut. O istorie a nationalismului rus de la Ivan cel Groaznic la Vladimir Putin
Autor: Serhii Plokhy
În 2014, Rusia a anexat Crimeea și a încercat să pună stăpânire și pe o bucată din Ucraina – doar ultima dintre manifestările concrete ale efortului de secole de a extinde granițele Rusiei și de a crea o națiune panrusă. În Imperiul pierdut, istoricul premiat Serhii Plokhy ne demonstrează că putem înțelege confluența dintre imperialismul și naționalismul rus de azi doar dacă studiem istoria acestei națiuni.
Acoperind mai mult de 500 de ani, de la finalul stăpânirii mongole până în prezent, Plokhy arată cum liderii de la Ivan cel Groaznic la Iosif Stalin și Vladimir Putin au exploatat formele existente de identitate, război și expansiune teritorială pentru a obține supremația imperială.
O relatare plină de autoritate și de măiestrie a naționalismului rus, Imperiul pierdut face cronica poveștii din spatele aventurii beligerante a construcției imperiale ruse.
„Lucidă și echilibrată.“ Times Higher Education
„O lucrare oportună și un studiu impecabil care elucidează impulsul rus spre recâștigarea teritoriilor pierdute în numele unui puternic mit originar… Plokhy continuă să demonstreze că este maestru absolut al acestui domeniu.“ Kirkus Reviews
„Plokhy ne relatează cu elocvență fluxurile și refluxurile naționalismului și ale imperialismului rus… Analiza lui istorică detaliată plasează politica externă din secolul XXI a lui Vladimir Putin într-un context istoric clar.“ Publishers Weekly
„Un studiu uimitor… Dl Plokhy caută să explice centralitatea așa-ziselor provincii de vest pentru identitatea rusă. Acesta nu este doar un exercițiu intelectual, ci unul având strânsă legătură cu dezbaterile strategice.“ Wall Street Journal
„În Imperiul pierdut, Serhii Plokhy face pentru Rusia ceea ce doar marii istorici pot realiza – reînnoadă legăturile dintre un trecut îndepărtat și un prezent viu și le dă relevanță și viață. Aduce secolele de luptă ale Rusiei cu naționalismul și imperialismul în centrul invaziei în desfășurare a Ucrainei și al anexării Crimeii de către Vladimir Putin. Cu Rusia subiect de știri zilnice și cu atâția neaveniți pozând în experți, Imperiul pierdut este o lectură esențială pentru cei care vor să înțeleagă Rusia din spatele titlurilor de ziare.“ Garry Kasparov
SERHII PLOKHY este profesor de istorie la Universitatea Harvard și autorul mai multor lucrări premiate despre istoria Ucrainei și a Rusiei, printre care The Cossacks and Religion in Early Modern Ukraine (2001), The Origins of the Slavic Nations: Premodern Identities in Russia, Ukraine and Belarus (2006) și Ukraine and Russia: Representations of the Past (2008). La Editura Litera, de același autor, au apărut Ialta. Prețul păcii (2020) și Ticăloșii uitați ai Frontului de Est (2022).
https://www.litera.ro/imperiul-pierdut-o-istorie-a-nationalismului-rus-de-la-ivan-cel-groaznic-la-vladimir-putin-acgk109
/////////////////////////////////////
Armele biologice, ultima speranță a euroatlantiștilor
Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Franța și Germania, cu colaborări ocazionale olandeze și belgiene, continuă cercetările biologice secrete în Asia de Sud Est și în special în Asia Centrală.
În ciuda numeroaselor documente publicate despre cercetarea militară în laboratoarele secrete de biologie americane din spațiul post-sovietic și a solicitărilor de a-și plasa activitățile sub control internațional strict, nu există, din păcate, o îmbunătățire calitativă a situației în această materie.
Deși sesizată, ONU nu a dispus încă prin comisiile sale nicio investigație sau verificare a situației care este extrem de periculoasă în această zonă și îngrijorează țările dens populate expuse amenințării.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că, la cea de-a 22-a reuniune a Consiliului șefilor de stat al SCO – Shanghai Cooperation Organization, președintele chinez a atras, în plus, atenția țărilor membre ale asociației asupra necesității „de a face față în mod eficient provocărilor din domeniul biosecurității, precum și al altor probleme netradiționale, domenii de securitate”.
Ca parte a Declarației de la Samarkand din 2022, țările SCO au fost îndemnate să adere cu strictețe la Convenția privind armele biologice și să adopte un protocol la aceasta care să prevadă un mecanism de verificare eficient.
După ce Rusia a inițiat operațiunea specială de denazificare a Ucrainei, alături de dezvăluirea publică a activităților ilegale de dezvoltare a armelor biologice ale SUA în biolaboratoare secrete, Pentagonul a căutat să mute cât mai repede programele neterminate din Ucraina în alte țări din regiunea post-sovietică.
Acest aspect se referă în special la teritoriul statelor din Asia Centrală și Europa de Est.
Recent, s-a aflat că SUA au decis să studieze antraxul mortal într-un bio-laborator din Kârgâzstan. În acest sens, Departamentul de Sănătate și Servicii Umane din SUA intenționează să finanțeze această lucrare și să aloce aproximativ un sfert de milion de dolari în acest scop. Potrivit licitației publicate pe portalul de achiziții al guvernului SUA, spitalul regional din orașul Osh din sudul republicii va deveni baza acestor teste.
Totodată, publicația a reamintit că Kârgâzstanul și Statele Unite negociază un nou acord între cele două țări în domeniul laboratoarelor biologice americane din statul asiatic, dar nuanțele și punctele viitorului document sunt ascunse publicului.
Informații foarte deranjante în acest sens au venit recent din Uzbekistan, unde, potrivit canalului Telegram, se confirmă munca activă a reprezentanților SUA de a crea un puternic cluster militar-biologic în țara menționată. Acest aspect este evidențiat în special de „munca” în creștere din Uzbekistan în ultimii ani din partea Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și a Agenției SUA pentru Reducerea Amenințărilor pentru Apărare (DTRA).
Pe această temă, publicația a pregătit un infografic despre activitățile militare-biologice ale SUA în Uzbekistan, care indică clar potențialele daune aduse securității țărilor din Asia Centrală, Federația Rusă și China, principalii adversari politici ai Casei Albe.
Există, de asemenea, informații conform cărora Statele Unite și Regatul Unit continuă să efectueze cercetări comune la Laboratorul Central de Referință al Kazahstanului (CRL) din Almaty. La începutul anului 2022, Regatul Unit a expediat un număr mare de mostre de tulpini de virus, echipamente de laborator, instrumente de diagnosticare etc. prin intermediul companiei maritime britanice WN Shipping.
CRL din Kazahstan din Almaty a fost construit cu fonduri Pentagon și are nivelul trei de risc biologic, deoarece în incinta acestei unități se află un depozit pentru agenți infecțioși deosebit de periculoși, care sunt examinați de personalul laboratoarelor specializate pentru ciumă, holeră, bacterii zoonotice și naturale, infecții virale focale.
Potrivit informațiilor oficiale ale Kazahstanului, niciun expert militar american (biologi și virologi) nu lucrează la CRL, iar de la 1 ianuarie 2020, acesta este finanțat în totalitate și deținut exclusiv de bugetul Kazahstanului. Cu toate acestea, în realitate, acest obiect nu este finanțat direct de Statele Unite, ci printr-un sistem de grant-uri americane, adică cercetarea este efectuată în interesul Statelor Unite în cadrul unui anumit program al Pentagonului. Și se pare că această „cooperare” este activă și astăzi.
Acest aspect este confirmat, în special, de faptul că, la 5 noiembrie 2021, Ministerul Industriei și Dezvoltării Infrastructurii din Kazahstan a inițiat procesul de discuție publică asupra proiectului de construcție a laboratorului BSL-4 pentru lucrări cu tulpini deosebit de periculoase și un depozit subteran pentru o colecție de tulpini periculoase și mai ales periculoase în satul Gvardeisky din regiunea Zhambyl, a cărei construcție este planificată pentru 2025.
Al patrulea cod de siguranță biologică BSL-4 (nivelul de biosecuritate 4) al acestui laborator biologic planificat indică faptul că instalația prezintă un risc ridicat pentru oameni și societate din cauza virușilor care sunt studiati, dintre care majoritatea sunt pur și simplu imposibil de gestionat în deplină siguranță.
Publicul kârgâz a reacţionat deja foarte critic la acest proiect. Protestatarii s-au adunat în fața Ambasadei SUA, revoltați că laboratorul va fi construit lângă granița cu Kârgâzstan, la doar 90 de kilometri de Bishkek. Experții kârgâzi, împreună cu Asociația Internațională pentru Controlul Cercetării Biologice, au trimis în această vară o scrisoare președintelui Kazahstanului, Kassym-Jomart Tokayev, în care au cerut oprirea construcției unui laborator biologic în regiunea de graniță.
Evident, Washingtonul este dornic să păstreze țările din Asia Centrală ca un teren de testare pentru cercetările sale biologice militare, întrucât legile din SUA interzic asemenea cercetări pe teritoriul american. De aici și eforturile Statelor Unite de a dezvolta proiecte similare în Uzbekistan, Kârgâzstan, Kazahstan și Tadjikistan.
În același timp, Washingtonul are un interes sporit pentru Tașkent și Alma-Ata, întrucât Uzbekistanul și Kazahstanul au infrastructură mai dezvoltată și personal mai calificat în comparație cu alte state din Asia Centrală.
De asemenea, interesul crescut al SUA pentru Uzbekistan se datorează și faptului că țara nu este membră a CSTO – The Collective Security Treaty Organization (alianță militară interguvernamentală din Eurasia formată din șase state post-sovietice: Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia și Tadjikistan), ceea ce oferă Washingtonului mai multă libertate de acțiune.
Autor: Vikram Venkatram
Citiți și:
În perioada 1960-1970, armata americană a efectuat, în secret, teste cu arme chimice și biologice în SUA, Canada, Marea Britanie și în alte locații
Ministrul rus al Apărării: Documentele interceptate atestă că Pentagonul a sponsorizat mai mult de 30 de laboratoare biologice din Ucraina
Armele lor biologice și armele nepăsării și corupției noastre
https://yogaesoteric.net/armele-biologice-ultima-speranta-a-euroatlantistilor/
//////////////////////////////////////
Dictatura globală a finanțelor: Blackrock, Vanguard și State Street
Blackrock, Vanguard și State Street – acestea sunt numele celor trei companii americane care și-au asumat un rol din ce în ce mai important în scenariul economic global în ultimii douăzeci de ani.
Împreună, acestea gestionează în prezent active estimate la 16 trilioane de dolari și, potrivit previziunilor unor analiști, această cifră ar putea crește la 20 de trilioane de dolari în 2030 și la 30 de trilioane în 2040.
Aceste trei fonduri de investiții au adunat bani de la investitori mici și mari și, în timp, au reușit să obțină participații importante în multe companii, ceea ce le-a permis să aibă un cuvânt important de spus în procesele de luare a deciziilor din cadrul acestora. Triada are investiții în toate țările din lume și este prezentă în toate sectoarele, în special în cel farmaceutic, financiar, război, electronică, energie, informații.
1) Legăturile Blackrock cu democrații americani
În 2008, fondatorul Blackrock, Larry Fink, care a fost întotdeauna un mândru susținător al Partidului Democrat, a fost angajat de Barack Obama pentru a ajuta la redresarea economiei prin achiziționarea a numeroase titluri de valoare ilichide și devalorizate în timpul crizei financiare. Acest fapt i-a permis să cultive relații cu numeroși democrați din administrația Obama, iar mulți dintre ei au fost ulterior chiar angajați în compania sa. În timpul alegerilor prezidențiale din 2016, Fink a fost favorit la nominalizarea de către Hillary Clinton pentru a ocupa funcția de secretar al Trezoreriei. În mod interesant, chiar dacă victoria i-a aparținut lui Donald Trump, Fink a fost chemat pentru a ocupa acel post în timpul falsei pandemii, pentru a îndeplini exact aceleași sarcini pe care le îndeplinise cu 8 ani înainte.
2) Aspectele ecologice și de gen
Prin intermediul scrisorii sale anuale către directorii executivi, Fink a anunțat pentru prima dată, în 2018, virajul ecologic și incluziv al Blackrock și a cerut directorilor executivi ai filialelor sale să promoveze un mediu de lucru cât mai prietenos cu schimbările climatice și cât mai incluziv pentru minorități, inclusiv pentru comunitatea LGBT. Prin această schimbare de curs, compania s-a aliniat pe deplin la idealurile „capitalismului cu părți interesate” (sau capitalismul socialist) formulate de Klaus Schwab. Creșterea cifrei de afaceri nu mai este suficientă, companiile au ca obiectiv principal acum să contribuie și la „binele comun”.
3) Războiul din Ucraina, o oportunitate pentru eliminarea banilor lichizi
La scurt timp după izbucnirea conflictului dintre Rusia și Ucraina, directorul general al Blackrock declara că „războiul va împinge țările să își reevalueze dependența de monedele lor” și va accelera și mai mult adoptarea monedelor digitale și renunțarea la numerar. Știm că statele se grăbesc să dezvolte CBDC-uri (monede digitale ale băncii centrale) pentru a le da cu forța cetățenilor, folosind retorica combaterii evaziunii. În timp ce unii dezbat problemele serioase de confidențialitate pe care aceste instrumente le pot cauza, alții apasă pe accelerație și propun chiar un pachet unic: moneda digitală asociată cu identitatea personală. (Puteți citi aici ce a declarat Cecilia Skingsley, șefa Băncii Reglementelor Internaționale, la una dintre reuniunile Fondului Monetar Internațional.)
Concluzii
Deoarece toate cele trei conglomerate au acorduri personale între ele, prin strategii de vot centralizate și coordonate, ele pot influența tot ceea ce gravitează în jurul lor și pot contribui la decizia asupra direcției în care doresc să meargă societatea, adică globalismul digital socialist promovat de agenda Forumului Economic Mondial.
Odată ce vor fi introduși banii digitali programabili, modul și momentul în care vor putea fi cheltuiți vor depinde de scorul de credit social al fiecăruia. Vor fi create noi evenimente „catastrofale”, cum ar fi alte false pandemii sau alarmismul climatic, pentru ca marile fonduri să își continue activitățile de speculații financiare. Și dacă destui oameni dau faliment sau mor, lor nu le pasă. De aceea este important să „urmăriți banii”, pentru a descoperi astfel ale cui interese conduc lumea.
Citiți și:
Pentru ca Vanguard și Blackrock să-și piardă puterea, o masă critică de oameni este necesar să pună etica mai presus decât câștigul monetar
19 procurori generali din SUA îndeamnă BlackRock să nu mai promoveze o agendă politică
The Wolf of Wall Street: statul profund și complexul digital-financiar
https://yogaesoteric.net/dictatura-globala-a-finantelor-blackrock-vanguard-si-state-street/
/////////////////////////////////////////
Cel mai bun al săptămânii: recenzie Triunghiul tristeții, „virusul zombi” și multe altele!
Avatarul lui Lucas Gomes
lucas gomes
LISTA SĂPTĂMÂNII: Faceți cunoștință cu cele 214 cele mai bune seriale de comedie din toate timpurile
A sosit momentul când verifici Cel mai bun al săptămânii, o lista de showmetech cu cele mai citite articole din ultimele șapte zile. Săptămâna aceasta am avut evenimente grozave pe piața tehnologiei, culturii pop și jocuri. Unul dintre ei a vorbit despre un „virus zombi” care a înviat în Arctica după 48 de mii de ani; arătăm și recenzia noastră despre film Triunghiul tristeții; un videoclip vorbind cu recenzia lui PSVR2 și, de asemenea, un videoclip care prezintă cele mai bune seriale și filme de pe Star+! În lista săptămânii pe care o arătăm cel mai bun serial de comedie 214 din toate timpurile. Vino să vezi care a fost cea mai bună veste a săptămânii cu noi!
Hollywood a descoperit un nou fetiș: filme al căror subiect este banalitatea sau prostia membrilor clasei superioare. Discuția acestor teme este deja veche prin multe aspecte ale culturii, dar, vorbind în special de media audiovizuală, regizorii și producătorii de mari studiouri au găsit un subiect de explorat cât mai mult posibil.
Câștigător al Palme d’Or 2022, noul film al lui Ruben Östlund expune clasa superioară și standardele sale sociale ridiculizate.
Triunghiul tristeții este o altă dintre acele producții care reunește o serie de personaje care reprezintă stereotipuri diferite și le pune într-o situație absurdă — sau, în cazul intrigii lui Ruben Ostlund, diverse absurdități — pentru a le vedea în acțiune. Funcționează aproape ca o grădină zoologică a privilegiilor, în care oamenii bogați concurează între ei pentru a concentra mai multă putere.
Lotusul Alb, de exemplu, este un succes pentru a discuta despre aceeași nișă. În timp ce serialul este premiat de către Emmy, Triunghiul tristeții a câștigat cel mai înalt premiu Festivalul de Film de la Cannes anul trecut — cel palma de aur, similar cu cel mai bun film la Oscar. Dar de ce? Poate că comoditatea temei, în concordanță cu prestigiul regizorului, a ajutat în acest sens.
Videoclipul nostru „Recenzie: PSVR2 este minunat!” a fost printre cele mai vizionate în Best of the Week! Asigurați-vă că îl verificați!
Urmăriți videoclipul făcând clic mai sus sau direct pe canalul nostru de YouTube. YouTube Nu. legătură a urma: Recenzie: PSVR2 este spectaculos!
„Virusul zombi” a reînviat în Arctica după 48 de ani
Topirea ghețarilor din emisfera nordică, ca urmare a încălzirii globale, a fost un semnal de alarmă pentru oamenii de știință din întreaga lume. Și recent, mostre devirus zombi” (în acest caz, un virus latent și înghețat) au fost descoperite în anumite părți ale apelului „permafrost” (sau permafrost), situat în Arctica și analizat în laborator pentru posibile forme de infecție, sau „resuscitare”.
Videoclipul nostru „Cele mai bune seriale și filme de pe Star+” a fost printre cele mai vizionate în Cel mai bun al săptămânii! Asigurați-vă că îl verificați!
Serviciile de streaming oferă o mare varietate de filme și seriale, în principal Steaua +, care are peste 1400 de lucrări în catalog. În mijlocul atâtor opțiuni, este normal să te simți pierdut, dar poți fi liniștit, pentru că ți-am pregătit o listă grozavă cu recomandări pentru a-ți găsi următoarea pasiune!
Urmăriți videoclipul făcând clic mai sus sau direct pe canalul nostru de YouTube. YouTube Nu. legătură a urma: Cele mai bune seriale și filme pe Star+.
A sosit noaptea mult așteptată a celei de-a șaptea arte! Duminica aceasta (12), cea de-a 95-a editie a ceremoniei de premiere a Oscar. Totuși, în 2023, evenimentul va prezenta o noutate foarte importantă. Câștigătorii serii vor primi o statuetă de aur într-o variantă Yanomami, sub forma Zeității Omama, care nu folosește metal prețios în compoziția sa.
Cel mai bun al săptămânii: Triunghiul durerilor, „Virusul zombie” și multe altele!
Acțiunea urmărește să avertizeze despre extracția ilegală de aur din Amazon; unii actori vor primi videoclipul campaniei direct, verificați-l. Imagine: SMT
Într-o acțiune a agenției DM9 în parteneriat cu popoarele indigene din regiunea de nord a Braziliei, premiul Academiei de Arte și Științe Cinematografice (AMPAS) încearcă să alerteze publicul cu privire la exploatarea ilegală a aurului în Amazon. Pe lângă statuetă, 20 de artiști vor primi și un film cu Júnior Hekurari Yanomami, liderul Urihi Associação Yanomami. Producția explică în limba maternă modul în care aurul a asumat conceptul de „moarte și distrugere” pentru păduri și ființele lor.
Continuați să citiți și consultați articolul complet acum la legătură a urma: Câștigătorii Oscarului 2023 vor primi statueta Yanomami.
/////////////////////////////////////////
Fără intimitate! Snowden spune că SUA pot spiona fotografii intime
Avatarul lui erico abdala
Erico Abdala
Într-un interviu acordat Last Week Tonight, Snowden a vorbit despre capacitatea guvernului SUA de a investiga datele personale, inclusiv fotografiile intime.
Fără confidențialitate
Fost tehnician al Agenției Naționale de Securitate a SUA (ANS), Edward Snowden, continuă să facă dezvăluiri care pun în frâu guvernul SUA. Snowden care a făcut publice detalii despre diverse programe care alcătuiesc sistemul global de supraveghere a SUA a avut recent detalii despre povestea lui prezentate în documentar orașul patru, care a fost distins cu Oscar la categoria în acel an. Filmul prezintă mai multe conversații între Laura poitras (regizorul documentarului) și Snowden.
Poitras a început fără să știe o conversație prin e-mail cu o persoană care s-a autointitulat Cetăţeanul Patru („Cetățeanul Patru”, în traducere literală). După câteva schimburi de mesaje, ea a aranjat o întâlnire în Hong Kong pentru a-l întâlni și a descoperit astfel că este îndrăgostită de fostul agent CIA. Citizenfour a fost pus la dispoziție on-line de către directorul acesteia. Filmul, care încă nu are o dată de lansare sau prognoză în Brazilia, poate fi vegheat aici (sau făcând clic pe imaginea de mai jos).
Dar oricine crede că acuzațiile lui Snowden dezvăluie doar detalii despre supravegherea și spionajul american în sfera publică se înșală. Într-un interviu cu Săptămâna trecută în seara asta pentru prezentator John Oliver, fostul agent CIA a împărtășit câteva informații interesante despre capacitatea guvernului SUA de a intercepta datele private ale oamenilor – inclusiv fotografii intime („poze cu pula” în cuvintele intervievatului).
Oliver a zburat la Moscova pentru a susține interviul cu Snowden, în încercarea de a arăta că există un segment din ce în ce mai mare de oameni îngrijorați de faptul că guvernul isi găsește intimitatea. În ciuda negând că există un program guvernamental special în acest scop, Snowden consideră că asta nu înseamnă că nu pot avea acces la acest tip de informații. Ei bine, vestea bună este că nu există niciun program numit,„programul de pictură pula” (sic). Vestea proastă este că ei continuă să strângă tot felul de informații de la toată lumea, inclusiv „pozele tale” (sic)”, a spus Snowden.
Interviul a avut momente foarte relaxate, cum ar fi momentul în care Snowden încearcă să-i explice în detaliu lui Oliver cum ar funcționa un program de supraveghere care ar putea monitoriza și colecta imagini intime ale utilizatorilor de internet, iar intervievatorul profită de ocazie pentru a-i oferi o lecție despre nuci de camion (accesorii pentru camionete și alte vehicule care seamănă cu o pereche de testicule). Dar nici John Oliver nu l-a scutit pe fostul tehnician NSA de întrebări mai spinoase. Mulți dintre ei s-au referit la faptul că Snowden nu citise unele dintre documentele pe care le scursese presei.
Răspunzând la o întrebare despre un articol problematic publicat de New York Times, pe baza informațiilor pe care le-a scurs, Snowden a evitat greșeala, argumentând că acest lucru este tipic procesului jurnalistic. „În jurnalism, trebuie să acceptăm că se vor face unele greșeli. Acesta este un concept fundamental de libertate”, a răspuns Snowden.
Oliver încă îl presează pe intervievat: „Ați eliberat documente oficiale cu informații care ar putea fi dăunătoare pentru siguranța oamenilor.” precizează. Dar Snowden, conștient de dilema etică, răspunde bine: „Nu vei fi niciodată complet lipsit de riscuri dacă ești fără riscuri.„, a filosofat el.
Snowden a vorbit și despre exilul său în Rusia, unde locuiește din iunie 2013. „Mi-e dor de țara mea. Mi-e dor de casa mea. Mi-e dor de familia mea”, spune el. În ciuda faptului că este o personalitate controversată, Edward Snowden este, fără îndoială, un element care ridică constant problema vieții private care ne-a fost luată pe web. Vezi interviul complet în videoclipul de mai jos.
sursa: Mashable
https://www.showmetech.com.br/ro/sem-privacidade-snowden-afirma-que-eua-pode-espionar-ate-mesmo-fotos-intimas/
/////////////////////////////////////
Snowden”. Sau cum să faci un thriller despre trezirea conştiinţei
CRONICĂ DE FILM „Snowden” este o hagiografie. Dar asta nu ar trebui să surprindă. Oliver Stone a fost întotdeauna un portretist nemilos cu America. Într-atât de vehement încât, în ultimii ani, a trecut în extrema de a intervieva, în documentare encomiastice, lideri autoritari din America Latină.
Un articol de Ionuţ Mareş
„Snowden”. Sau cum să faci un thriller despre trezirea conştiinţei
Oliver Stone a fost mereu un critic şi un satirist acid, iremediabil interesat de istoria SUA şi care a denunţat în opera sa, printre altele, militarismul, abuzurile politice, violenţa, capitalismul lacom. Mesaje polemice, transmise direct, cu atât mai eficiente cu cât sunt ambalate în filme a căror visceralitate fascinează.
Bazat pe două volume despre celebrul whistleblower Edward Snowden, fostul angajat al CIA care, cu ajutorul unor jurnalişti de la mari publicaţii, a demascat în 2013 sistemul de supraveghere în masă a comunicaţiilor folosit de Agenţia de Securitate Naţională (NSA) a SUA sub pretextul luptei antiteroriste, noul film al lui Oliver Stone este construit ca un thriller.
Un film de suspans, cu un montaj şi o coloană sonoră extrem de alerte, care dramatizează transformarea lui Snowden dintr-un programator de geniu ajuns, fără voia sa, un instrument al serviciilor secrete americane într-un erou blocat în Rusia, unde se află şi în prezent, şi vânat de SUA pentru a fi judecat pentru divulgare de secrete.
Oliver Stone nu este interesat să chestioneze sau să ştirbească în vreun fel aura lui Snowden. Dimpotrivă, construcţia clasică a filmului urmăreşte şi încearcă să explice trezirea conştiinţei tânărului informatician – de la angajarea la CIA şi până la discuţiile secrete, într-un hotel din Hong Kong, cu doi jurnalişti şi cu regizoarea Laura Poitras (care, în realitate, a şi lansat, în 2014, documentarul despre Snowden şi acele întâlniri – „Citizenfour”). Iar singurele puncte slabe ale protagonistului îi sunt atribuite, aşa cum scrie în manualul de scenaristică, în viaţa personală, mai exact în relaţia cu iubita, căreia nu îi poate dezvălui misiunile sale (de aici şi tensiunile permanente, schematic puse în scenă).
Desfăşurarea narativă din „Snowden”, a cărei dinamică nu lasă spectatorului timp de reflecţie, se încheie pe un ton nu lipsit de triumfalism, aşa cum îi stă bine unei astfel de biografii. Şi pentru a da o mai mare credibilitate abordării sale, Oliver Stone face în final transferul între ficţiune şi realitate/documentar, înlocuind cadrele cu protagonistul jucat de Joseph Gordon-Levitt cu secvenţe în care apare adevăratul Edward Snowden, filmat cel mai probabil în locuinţa sa secretă din Rusia.
Există totuşi un bemol pe care îl introduce discret Oliver Stone în tratarea sa regizorală. În primul rând, ambalajul de thriller permite ca „Snowden” să fie văzut şi ca o simplă operă de divertisment, bine executată şi în care, inevitabil, mesajul politic este diluat. Apoi, personajul Snowden este un erou uşor atipic: un om de acţiune, cu un comportament firesc, lipsit de discursuri bombastice (la această impresie contribuie şi jocul credibil-reţinut al lui Joseph Gordon-Levitt).
Filmul este, de altfel, construit din perspectiva protagonistului, astfel că Oliver Stone introduce mai multe secvenţe arondabile tradiţiei impresioniste în cinema (crize de epilepsie, posibilele deliruri, accente de paranoia). Iar omniprezenţa laptopurilor, a camerelor de supraveghere şi a aparatelor foto sugerează o societate supravegheată în masă. Un regim politic cu presupuse accente totalitare (exprimate, de exemplu, printr-o minunată secvenţă expresionistă în care Snowden poartă o conversaţie virtuală cu un superior, al cărui chip ocupă un ecran cât un perete, ca într-o distopie orwelliană)
INFO
Snowden, Franţa-Germania-SUA, 2016
Regie: Oliver Stone
Distribuţie: Joseph Gordon-Levitt, Shailene Woodley şi Nicolas Cage.
CITIŢI ŞI:
SNOWDEN, DE OLIVER STONE. FILMAT ÎN GERMANIA, DE TEAMA NSA & CIA
Ionuţ Mareş
https://www.ziarulmetropolis.ro/snowden-sau-cum-sa-faci-un-thriller-despre-trezirea-constiintei/
///////////////////////////////
Edward Snowden denunţă „puterea implacabilă” a giganţilor internetului care lucrează împreună cu guvernele
Avertizorul de integritate Edward Snowden a avertizat luni împotriva „puterii implacabile” create de tehnologie atunci când giganţii economiei digitale lucrează în concert cu guvernele, relatează AFP citat de Agerpres.
„Atunci când marile companii şi guvernele lucrează împreună, ele sunt mâna stângă şi mâna dreaptă a aceluiaşi corp şi asistăm la concentrarea puterii”, a declarat americanul prin videoconferinţă în deschiderea Web Summit, mare reuniune europeană a startup-urilor şi a noilor tehnologii care se desfăşoară la Lisabona până joi.
„Dacă se creează o putere implacabilă, cum să facem să controlăm această putere atunci când este folosită împotriva populaţiei?”, a declarat Edward Snowden, în faţa antreprenorilor şi investitorilor din sectorul tehnologic.
Guvernul american a cerut recent giganţilor tehnologiei să caute o „soluţie tehnică” pentru a garanta că forţele de ordine pot avea acces la date criptate în caz de crime grave.
Fost angajat al serviciilor americane de informaţii, Edward Snowden tocmai a publicat o carte în care povesteşte motivele care l-au făcut să transmită în 2013 zeci de mii de documente secrete mai multor media şi să dezvăluie existenţa unui sistem de supraveghere mondială a comunicaţiilor şi a internetului.
Deşi recunoaşte că opinia publică începe să devină conştientă de abuzurile pe care le denunţă şi că se fac eforturi în special în Europa pentru a apăra dreptul la viaţă privată al internauţilor, el a estimat totuşi că „nu protecţia datelor creează probleme, ci colectarea datelor” şi încrederea oarbă pe care trebuie să o acordă internauţii intermediarilor tehnologici.
Inculpat în SUA pentru spionaj şi furt de secrete de stat şi cu paşaportul anulat într-un moment în care se afla în tranzit prin Moscova, Edward Snowden locuieşte în Rusia din 2013.
El a cerut protecţie unui număr de peste 20 de ţări, printre care Franţa şi Germania, potrivit AFP.
https://www.economica.net/edward-snowden-denunta-puterea-implacabila-a-gigantilor-internetului-care-lucreaza-impreuna-cu-guvernele_175902.html
////////////////////////////////////
Edward Snowden, despre presupusul spionaj SUA împotriva Europei: Joe Biden a fost profund implicat
Actualul președinte SUA Joe Biden a fost „profund implicat” în acțiunile de spionaj SUA împotriva liderilor europeni, a scris astăzi, pe Twitter, Edward Snowden, autorul dezvăluirilor despre sistemele de supraveghere ale Statelor Unite.
„Biden este bine pregătit ca să răspundă la aceste acuzaţii când va vizita Europa în curând, pentru că, bineînțeles, a fost profund implicat în acest scandal încă de la început. Ar trebui o cerere clară pentru dezvăluiri complete nu numai din partea Danemarcei, ci și a partenerilor”, a scris Edward Snowden pe Twitter, după investigația de presă care a dezvăluit că Statele Unite au spionat lideri politici din Europa, printre care cancelarul german Angela Merkel, cu ajutorul serviciilor daneze de informaţii
Statele Unite au spionat responsabili politici din Europa, printre care cancelarul german Angela Merkel, din 2012 până în 2014, cu ajutorul serviciilor daneze de informaţii, a raportat duminică presa daneză şi europeană, notează AFP, potrivit Agerpres. Potrivit postului public danez Danmarks Radio (DR), Agenţia americană pentru Securitate Naţională (NSA) s-a conectat la cablurile de telecomunicaţii daneze pentru a spiona responsabili de prim-plan şi oficiali cu rang înalt din Germania, Suedia, Norvegia şi Franţa.
În perioada menționată de investigația de presă, Joe Biden era vicepreședinte al Statelor Unite, în mandatul președintelui Barack Obama.
Cancelarul Angela Merkel, ministrul german de externe din acea perioadă, Frank-Walter Steinmeier, şi liderul opoziţiei de atunci, Peer Steinbruck, se află printre persoanele spionate de NSA, potrivit DR.
Guvernul de la Berlin aşteaptă clarificări privind presupusele activităţi de spionaj efectuate de SUA şi Danemarca asupra unor lideri politici europeni, inclusiv asupra cancelarului Angela Merkel, după izbucnirea scandalului.
https://financialintelligence.ro/edward-snowden-despre-presupusul-spionaj-sua-impotriva-europei-joe-biden-a-fost-profund-implicat/
//////////////////////////////////////
LICHIDAȚI-L PE TRUMP – II:
Operațiunea „Mar-a-Lago” a fost pusă la cale de aceeași echipă care a înscenat „RussiaGate”. Descinderea de nouă ore a FBI, cu participarea a 30 de agenți, la reședința lui Trump de la Mar-a-Lago a fost dirijată de la Washington, nu din Miami, cum s-a spus inițial.
Raidul de la reședința fostului președinte a fost coordonat de divizia Contraspionaj din cadrul FBI, aceeași care a realizat și faimoasa operațiune
„Crossfire Hurricane” , din 2016-17, privind „complicitatea” lui Trump cu Rusia și care s-a dovedit o făcătură sinistră.
Această dezvăluire bombă este făcută de RealClearInvestigations, care citează documente FBI și surse apropiate afacerii.
Deși șeful operațiunii „Crossfire Hurricane” , Peter Strzok, a fost demis după publicarea corespondenței cu amanta sa, avocata Lisa Page, de asemenea din cadrul FBI, în care Strzok promitea să facă totul pentru a împiedica alegerea lui Trump în 2016, mai mulți dintre membrii de atunci ai diviziei au rămas în posturi și se ocupă acum de noua operațiune împotriva fostului președinte.
Mai mult, potrivit corespondenței dintre directorul FBI și Comisia Juridică a Senatului, un membru cheie al echipei „Crossfire”, analistul șef Brian Auten, a continuat să fie implicat în investigații politice „sensibile”.
Un exemplu este dosarul laptopului lui Hunter Biden.
Potrivit surselor din interiorul FBI citate de RealClearInvestigations, Auten este cel care a minimalizat dovezile zdrobitoare împotriva fiului candidatului Democrat la Casa Albă, făcând ca ele să fie considerate „dezinformare rusească”, în timpul campaniei electorale din 2020.
Acest lucru a dus atunci la încetarea anchetei juridice.
Tot Auten a avut un rol cheie în obținerea de către FBI, în 2016, a unui mandat de supraveghere împotriva lui Carter Page, membru important al echipei de campanie a lui Donald Trump.
Urmărirea lui Page a permis supravegherea tuturor mișcărilor electorale ale lui Trump.
Auten este cel care a susținut în justiție autenticitatea informațiilor din dosarul realizat de fostul agent MI6, Christopher Steele, finanțat de Hillary Clinton, deși știa foarte bine că „informațiile compromițătoare” din dosar la adresa lui Trump erau niște făcături ordinare .
Într-o mărturie de luna aceasta în fața Congresului, directorul FBI Christopher Wray a recunoscut că „un anumit număr” de foști membri ai echipei „Crossfire Hurricane” sunt încă angajații Biroului, deși sunt cercetați disciplinar.
Senatorul Republican Chuck Grassley, membru în Comisia Jurudică, i-a cerut lui Wray copii după dosarele și rapoartele la care a lucrat Auten în ultima perioadă.
Potrivit surselor RealClearInvestigations, este foarte probabil ca Brian Auten, considerat un expert în materie de război nuclear, să facă parte din echipa care examinează conținutul cutiilor cu documente confiscate de la reședința lui Trump pe 8 august.
Și acestea nu sunt singurele nume din FBI care au legături cu ancheta „Crossfire Hurricane”.
RealClearInvestigations dezvăluie existența unui întregi șerpării Democrate, implicate în noua operațiune de compromitere a lui Trump, în tentativa de a împiedica revenirea sa la Casa Albă.
DE ADRIAN PĂTRUȘCĂ
https://www.facebook.com/hashtag/opiniianalize
/////////////////////////////////////
Costi Ioniță îi îndeamnă pe români să folosească…
banii cash, întrucât populația va fi controlată după ce banii vor fi scoși din circulație.
„Scot bani cash de la bancomat. O să vă zic de ce. Fraților, e foarte important să plătim cash, atât cât mai putem zilele acestea, pentru că urmează chestii foarte interesante și anume controlul absolut asupra populației. În momentul în care n-o să mai plătim cu cash se vor retrage toate bancomatele, se vor retrage banii fizici și în momentul ăla… control absolut! Cât mai mult plătiți cash! Atât cât se mai poate. Să prelungim și să mai rezistăm puțin”, a spus artistul în clipul postat pe TikTok. „Apropo, deja în Australia s-au scos din funcțiune mii de bancomate. Asta înseamnă ceva. Să vă dea de gândit”, a spus Ioniță pe un ton serios.
https://www.facebook.com/hashtag/opiniianalize
////////////////////////////////////
Moartea subită a mass-media și înlocuirea ei cu o presă de tip Pinocchio: Astfel de păpuși de lemn, însuflețite de bani, pofte și iluzii, n-au nevoie sa fie trase de sfori de nimeni. O fac singure…
Va ofer un fragment de text din 2015, care sintetiza ultimele mișcări de trupe în breasla gazetarilor, la vremea aceea. Anunța, fără să o știe, moartea mass-media și înlocuirea ei cu o presă de tip Pinocchio, într-o insulă a plăcerilor de pixeli, unde se rostesc sforăitor numai minciuni, într-un limbaj de lemn, ce-ți toacă timpanul și nervii.
Dacă nu mai deschid televizorul, de atîta vreme, e și de frica de a vedea fețe recognoscibile, dar cu bot si urechi lungi de măgar, scoțînd răgete jalnice, vandalizînd în prime-time , cu nesaț, rădăcini și principii, speranțe si credință. Astfel de păpuși de lemn, însuflețite de bani, pofte și iluzii, n-au nevoie sa fie trase de sfori de nimeni. O fac singure. Ca toți cei care, pierzându-și inocenta, devin, din victime, agresori, gata să facă noi jertfe, în numele lăcomiei și al urii – stăpînii lor de drept!
Dar, iată!, fragmentul:
„Știri necenzurate, în România apar în rare ocazii. De regulă, în week-end, cînd șefii își pierd vigilența și sînt cu amicii, la un drink, pe marginea piscinei, sau cînd interesul general pentru astfel de informații pălește în fața grătarului cu cartofi prăjiți și ketchup, al omului de rînd. Este și cazul unui articol de mare forță, apărut în Evenimentul zilei, probabil cîndva în noaptea de duminică spre luni (19 spre 20 aprilie), anul acesta, cu un titlu pe cinci rînduri, tulburător ca un haiku:
„Inventatorii de boli. Cum sînt transformați oamenii sănătoși în cumpărători de medicamente. Industria farmaceutică exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului” (articolul complet, aici ). Sau răscolitoarea anchetă a ziariștilor de la Academia Cațavencu, „Afaceri porcești la umbra vaccinării obligatorii” , care demască țepele de zeci de milioane de dolari de la bugetul de stat, practicate în epoca Nicolăescu, și care dă o idee lămuritoare asupra dimensiunii jafului pe care îl proiectează acum ministerul lui Bănicioiu, cu nou-încropitul proiect de lege privind vaccinarea cu japca. A, da, și să nu uităm de emisiunea „Între bine și rău”, de la TVR1, moderată de Liviu Mihaiu și Timea Bereczki, scoasă definitiv din grila postului, la foarte scurt timp după ediția care demasca sistemul corupt de sănătate și mafia farmaceutică.
Mai e și știrea de mai jos (și cu asta se cam încheie lista scurtă de răzvrătiri jurnalistice pe subiectul Pharma, de pînă acum), apărută în week-endul trecut, pe Antena 1 – probabil, rodul unei lupte de culise teribile cu cenzura, impusă redacției, de alții. În doar două minute, materialul reușește să sintetizeze toate dezbaterile care n-au avut loc la televiziunile românești pe subiectul etern manipulat al vaccinurilor, toate părerile medicilor de familie și imunologilor români care n-au fost niciodată întrebați de presă de ce sînt periculoase imunizările în masă, toate argumentele juridice, logice, deontologice, pentru care vaccinarea obligatorie este un atentat la democrația și siguranța națională și pe care nu le-a auzit nimeni de la televizor, rezumînd scurt cele mai negre temeri ale noastre, pe care ne este frică să le și verbalizăm: sîntem sau nu îmbolnăviți și chiar omorîți cu bună știință de cei care se presupune, în naivitatea colectivă, că ar trebui să vegheze asupra binelui societății?” Din 2015 pina azi, lucrurile s-au limpezit destul de bine. Am vrut, n-am vrut, întrebarea s-a formulat singura, in ultimii doi ani, prin lecturarea zilnică a rubricii de anunțuri mortuare, a veștilor venite, pe toate mediile, despre inexplicabilele „coincidente”, ori consultarea raporturilor VAERS. Si adevarul ne-a lovit in moalele capului. Ce e cel mai trist, însă, e ca, desfigurați de cucuiul lung, ițit ostentativ si inevitabil in creștet, mai lung chiar decit nasul de lemn al lui Pinocchio, contorsionați pe interior, de impactul cu realitatea, ca un bolid intrat, cu viteza, intr-un TIR, pe un DN oarecare, ne prefacem ca mai avem doar două opțiuni: să zicem că nu s-a întîmplat nimic așa de grav sau să ne facem că nu ne doare.
Olivia Steer
https://www.facebook.com/hashtag/opiniianalize?__gid__=784546658559524
//////////////////////////////////////
Predicțiile lui Soros: Globalistul anunță dizolvarea imperiului rus și o schimbare de regim în China!
Miliardarul George Soros crede că dacă Rusia va fi învinsă în războiul din Ucraina, aceasta va duce la dizolvarea a ceea ce el numeşte „imperiul rus”, lucru care, potrivit lui, va fi salutat de fostele republici sovietice, dornice să-şi regăsească o independenţă reală. În acelaşi timp, miliardarul american consideră că în China sunt întrunite condiţiile pentru o schimbare de regim, chiar dacă asta nu se va întâmpla peste noapte.
„Ţările din fosta Uniune Sovietică abia aşteaptă să-i vadă pe ruşi înfrânţi în Ucraina, pentru că vor să-şi afirme independenţa”, a declarat George Soros la Conferinţa de Securitate de la Munchen, potrivit unui text al discursului publicat joi de biroul său. „Acest lucru înseamnă că o victorie ucraineană ar duce la dizolvarea imperiului rus. Rusia nu ar mai reprezenta o ameninţare pentru Europa şi pentru lume”, a spus el. „Ar fi o mare schimbare în bine”, adaugă George Soros.
După prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991, superputerea înarmată nuclear s-a divizat în 15 republici independente, deşi Rusia a rămas de departe cea mai puternică dintre ele şi deţinătoarea celui mai mare arsenal nuclear din lume.
Invazia Rusiei din 24 februarie în Ucraina a declanşat unul dintre cele mai sângeroase conflicte europene de după cel de-al Doilea Război Mondial şi cea mai mare confruntare între Moscova şi Occident de la Criza rachetelor din Cuba din 1962.
Soros spune că Statele Unite vor sprijini Ucraina, dar că preşedintele Joe Biden l-a avertizat pe Volodimir Zelenski că există limite şi că trebuie evitat cel de-al treilea război mondial. Soros nu a dezvăluit sursa informaţiilor sale.
Manager de fonduri speculative devenit filantrop, Soros spune că armata rusă este prost condusă, prost echipată şi demoralizată şi de aceea Vladimir Putin a apelat la grupul de mercenari Wagner pentru a contracara armata ucraineană.
Pariul lui Putin pe grupul de mercenari Wagner, fondat de Evgheni Prigojin, pare să fi funcţionat pe termen scurt, spune Soros. „Ucraina s-a confruntat cu o alegere strategică: fie să se împotmolească ţinând la distanţă Wagner, fie să ofere Rusiei o victorie propagandistică şi să-şi păstreze resursele limitate pentru un contraatac”, explică miliardarul.
Ucraina, crede el, are o fereastră îngustă de oportunitate, în primăvară, odată ce va primi armele promise de Occident.
Putin prezintă războiul din Ucraina ca pe o bătălie existenţială cu un Occident agresiv şi arogant şi a declarat că Rusia va folosi toate mijloacele disponibile pentru a se proteja pe sine şi poporul său împotriva oricărui atac. Statele Unite au negat afirmaţiile Kremlinului potrivit cărora ar vrea să distrugă Rusia, cel mai mare producător de materii prime din lume.
În ceea ce priveşte China, Soros a spus că strategia „zero-Covid” a preşedintelui Xi Jinping a zdruncinat încrederea în Partidul Comunist.
„Situaţia actuală îndeplineşte toate precondiţiile pentru o schimbare de regim sau o revoluţie”, a spus Soros despre China. „Dar acesta este doar începutul unui proces opac, ale cărui repercusiuni se vor resimţi pe o perioadă mai lungă de timp”, preconizează miliardarul.
„Pe termen scurt, este probabil ca Xi să rămână la putere, deoarece deţine controlul ferm asupra tuturor instrumentelor de represiune”, adaugă el. „Dar sunt convins că Xi nu va rămâne la putere pe viaţă, iar cât timp va fi la putere, China nu va deveni forţa militară şi politică dominantă pe care o urmăreşte Xi”, a declarat filantropul.
Soros consideră că Rusia, de departe cea mai mare ţară din lume după teritoriu, şi China, a doua cea mai mare economie din lume, sunt principalele membre ale unui grup de „societăţi închise” în ascensiune, în care individul este aservit statului.
https://www.facebook.com/hashtag/opiniianalize?__gid__=784546658559524
////////////////////////////////////
General francez aduce un omagiu celor care au refuzat vaxxinarea: „Nev@xxinații întruchipează ce este mai bun din umanitate, sunt SUPER-EROI!”
Într-o scrisoare care a făcut furori în Europa, generalul francez Christian Blanchon i-a lăudat pe cetățenii care au refuzat serurile experimentale numite „vaxxinuri” anti-C0vid.
În ciuda celor doi ani de campanii de presiune , politici discriminatorii , excluziune socială , pierdere a veniturilor, amenințări și învinovățirea pentru moartea altora, generalul francez le-a mulțumit „nev@xxinaților” pentru puterea, curajul și exemplul pe care l-au dat:
Chiar dacă aș fi fost complet vaccinat, i-aș admira pe cei nev@xxinați pentru că au rezistat în fața celei mai mari presiuni la care am asistat vreodată, inclusiv din partea soților/soțiilor, părinților, copiilor, prietenilor, colegilor și medicilor.
Oamenii care au fost capabili să manifeste o asemenea personalitate, curaj și o astfel de capacitate critică întruchipează, fără îndoială, ceea ce este mai bun în umanitate.
Acești oameni se află peste tot, în toate categoriile de vârstă, la toate nivelurile de educație, în toate țările și în toate zonele de gândire.
Ei sunt aparte; aceștia sunt soldații pe care orice armată a luminii dorește să-i aibă în rândurile ei.
Ei sunt părinții pe care fiecare copil dorește să-i aibă și copiii pe care fiecare părinte visează să-i aibă.
Sunt ființe umane peste medie în societăților lor; sunt esența popoarelor care au construit toate culturile și au cucerit noi orizonturi.
Ei sunt acolo, lângă tine, par normali, dar sunt supereroi.
Au făcut ceea ce alții nu puteau face; au fost brazii care a rezistat în fața uraganului de insulte, discriminare și excludere socială.
Și au făcut asta pentru că au crezut că sunt singuri.
Excluși de la mesele de Crăciun ale familiilor lor, ei nu au trăit niciodată o experiență atât de dură. Și-au pierdut locurile de muncă, și-au compromis cariera și au rămas fără bani… dar nu le-a păsat. Au suferit o discriminare într-un grad incomensurabil, au suferit denunțuri, trădări și umilințe… dar au continuat.
Niciodată până acum în omenire nu a existat o asemenea lepădare [de asemenea proporții] de alți oameni; acum știm cine sunt cei de neînvins de pe planeta Pământ.
Femei, bărbați, bătrâni, tineri, bogați, săraci, de toate rasele și de toate religiile, cei nevaccinați, cei aleși să stea în arca invizibilă, singurii care au reușit să nu se dea bătuți când totul se năruia în jur.
Ați trecut un test de neimaginat, pe care mulți dintre cei mai puternici soldați din Marină, membri din trupe de comando, berete verzi, astronauți și genii nu l-au putut trece.
Sunt de aceeași calitate cu a celor mai mari oameni care au trăit vreodată, acei eroi născuți printre oamenii obișnuiți, care strălucesc în întuneric.
https://www.facebook.com/hashtag/opiniianalize?__gid__=784546658559524
////////////////////////////////////////
Știri și informări arhiva de stiri
Snowden dezvăluie Agenda globală de asasinate prin sistemul HAARP
Edward Snowden, avertizor și fugar al NSA, a eliberat documente revistei Internet Chronicle care demonstrează că Programul de cercetare Auroral Active de înaltă frecvență (HAARP), este implicat definitiv într-un program de asasinare și control mintal.
În timp ce complexul industrial al închisorilor militare a insistat în mod obișnuit că HAARP din Alaska este menit doar să studieze fenomenele naturale din ionosfera pământului, Snowden a reușit să dezvăluie o șaradă brutal de masivă.
„Stația de cercetare HAARP se poziționează strategic departe de privirile indiscrete, lângă Gakona, Alaska, fiind în fapt folosită pentru a elimina sau manipula potențialii dizidenți ai capitalismului global la scara a milioane de oameni”. Snowden a mai adăugat: „Cu aceste antene terestre, NATO este capabilă, la scară globală, să reducă la tăcere de la distanță, pe orice „autori” ai gândirii „deviante sau subversive”.
Fără să știe victimele sau cei dragi, HAARP proiectează unde radio de mare putere. Aceste unde funcționează la aceeași frecvență electronică ca truncus encephali sau trunchiul cerebral, inducând selectiv decese aparent din cauze naturale – inclusiv de către unii care le par medicilor legiști la fel de inofensivi precum accidentele vasculare cerebrale sau atacurile de cord.
„Când și dacă comunitatea de informații nu consideră asasinarea ca un efect optim”, a spus Snowden, „ei” pot pur și simplu să facă o „țintă” într-un mod nebunesc, pentru a-i discredita. Când eram în tranzit între Hong Kong și Moscova, personalul WikiLeaks și cu mine a trebuit să ne ferim de amenințarea constantă a iluziilor omucidere generate de radio.”
Aducând rapid personalul în camera sa luxoasă de la hotelul Novotel din aeroportul Sheremetyevo, fostul contractant NSA a început să se explice. Datorită acordurilor de confidențialitate cu tânărul de 30 de ani, jurnalistul Booz Allen Hamilton, de la Chronicle nu poate detalia nimic, ci numai faptul că și-a echipat întregul apartament pentru a fi o cușcă Faraday care funcționează bine.
Cușca Faraday construită la întâmplare a lui Snowden, susține el, poate bloca interferența de la câmpurile electrice statice și nestatice externe. „Fără cușca Faraday aș fi fost mort în momentul în care prima poveste a mea publicată de The Guardian a fost tipărită”, spune Snowden.
Snowden și-a întărit mărturia cu documente HAARP culese din conturile private de e-mail ale unor oficiali de rang înalt precum amiralii și generalii de brigadă al Forțelor Aeriene ale USA. Surse din cadrul comunității de informații au confirmat pentru The Internet Chronicle autenticitatea acestor documente, precum și ramificațiile lor îngrozitoare pentru demnitatea umană.
Surse familiare cu discuțiile dintre Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) și Universitatea din Alaska, care ajută la funcționarea HAARP, au sugerat că turnurile celulare, precum și TrapWire, sunt „elemente ucigașe”.
Mărturia lui Snowden pare să fie în concordanță cu cea a fratelui unui senator american, în 2009. Atunci Nick Begich, a spus în interviul „Teoria conspirației cu Jesse Ventura” că „ afectarea creierul cu schimbări de stare emoțională este foarte de ușor. realizat cu HAARP”. (M.G.G.)
https://www.facebook.com/hashtag/opiniianalize?__gid__=784546658559524
///////////////////////////////////////
IN TIMP CE FERMIERII NOSTRI SE LASA MANIPULATI DE TOT FELUL DE SATANISTI,cei din Olanda ne dau lectii …
https://www.facebook.com/hashtag/opiniianalize?__gid__=784546658559524
///////////////////////////////////////
Profesorul de „etică și integritate academică” prins în timp ce lua MITĂ: Ce TARIFE cerea de la masteranzii UBB pentru a-i trece la examene
Ziarul Unirea
Procurorii DNA Timișoara au dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a unui cadru universitar acuzt de 125 de fapte de luare de mită.
Potrivit unui comunicat DNA, cel vizat este RUDOLF CRISTIAN, lector universitar, doctor, în cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca – Centrul Universitar Reșița. Acesta este acuzat de comiterea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată (25 de acte materiale).
„În zilele de 11 respectiv 16 februarie 2023, inculpatul Rudolf Cristian, în calitatea menționată mai sus, ar fi pretins de la 24 de masteranzi mai multe sume de bani, în legătură cu îndeplinirea unor acte contrare atribuțiilor lui de serviciu (promovarea pe nedrept a unui examen restant la disciplina ”Evoluția și dezvoltarea Uniunii Europene”) sau pentru îndeplinirea unor acte corespunzătoare atribuțiilor de serviciu de cadru didactic.
Concret, inculpatul ar fi pretins de la fiecare masterand:
– 600 euro pentru promovarea examenului respectiv cu nota minimă,
– 1.200 euro pentru promovarea aceluiași examen cu nota maximă,
– 50.000 lei pentru cursurile de doctorat.
În contextul menționat mai sus, la data de 18 februarie 2023, inculpatul Rudolf Cristian ar fi și primit sumele de 1.000 euro și 3.000 lei, iar în data de 20 februarie 2023 ar mai fi primit suma de 50.000 lei, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante”, se arată în rechizitoriu.
În cauză au fost dispuse măsuri asigurătorii. Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Caraș – Severin, cu propunere de a se menține măsurile preventive și asigurătorii dispuse în cauză.
https://ziarulunirea.ro/profesorul-de-etica-si-integritate-academica-prins-in-timp-ce-lua-mita-ce-tarife-cerea-de-la-masteranzii-ubb-pentru-a-i-trece-la-examene-820370/
/////////////////////////////////////
Judecătorii Curții Penale Internaționale au emis mandat de arestare pe numele lui Putin pentru presupuse crime de război
Curtea Penală Internațională a emis vineri un mandat de arestare pe numele președintelui rus Vladimir Putin, acuzându-l că este responsabil pentru crime de război comise în Ucraina, scrie SkyNews.
autor
VLAD DOBREA
Curtea a declarat că președintele rus „este presupus responsabil pentru crima de război de deportare ilegală a populației (copii) și cea de transfer ilegal de populație (copii) din zonele ocupate ale Ucrainei în Federația Rusă”.
De asemenea, a emis un mandat de arestare pentru Maria Alekseyevna Lvova-Belova, comisarul Rusiei pentru drepturile copilului, pe baza unor acuzații similare.
Moscova a negat acuzațiile de crime de război de când a invadat Ucraina în februarie anul trecut.
Kievul a salutat imediat anunţul CPI, anunţând că ”Acesta este doar începutul”.
Parchetul ucrainean a salutat, la rândul său, o decizie ”istorică”.
Zakharova: Deciziile Curții Penale Internaționale nu au niciun sens
Maria Zakharova, Directoarea Departamentului de Informare și Presă al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse a declarat pe contul de Telegram: ”Deciziile Curții Penale Internaționale nu au niciun sens pentru țara noastră, inclusiv din punct de vedere juridic.
Rusia nu este parte la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale și nu are nicio obligație în temeiul acestuia. Rusia nu cooperează cu acest organism, iar eventualele „mandate” de arestare venite de la Curtea Internațională de Justiție vor fi nule din punct de vedere juridic pentru noi”.
Medvedev a transmis de asemenea un mesaj sfidător:
Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare împotriva lui Vladimir Putin. Nu este nevoie să explicați UNDE ar trebui folosită această lucrare.
Rusia a comis crime de război
Rusia a comis crime de război de amploare în Ucraina, omoruri intenţionate şi tortură, în unele cazuri obligând copiii să asiste la violarea celor dragi, pe alţii obligându-i să stea alături de cadavre.
Unele abuzuri pot fi catalogate drept crime împotriva umanităţii, însă anchetatorii ONU nu au observat un genocid în Ucraina după invazia rusă în această ţară, au declarat joi experţii Naţiunilor Unite, care recomandă totuşi continuarea studiilor pe această temă, conform news.ro.
Raportul afirmă că forţele ruse au efectuat atacuri „nediscriminatorii şi disproporţionate” asupra Ucrainei şi cere ca autorii să fie traşi la răspundere. „Conflictul armat în curs de desfăşurare din Ucraina a avut efecte devastatoare la diferite niveluri”, a declarat Erik Mose, preşedintele comisiei, în cadrul unei conferinţe de presă. „Pierderile umane şi nepăsarea generală faţă de viaţa civililor sunt şocante”, a mărturisit el.
Raportul arată că cel puţin 13 valuri de atacuri ruseşti din octombrie asupra infrastructurii energetice a Ucrainei, precum şi utilizarea de către aceasta a torturii „pot constitui crime împotriva umanităţii”. Raportul constată, de asemenea, că aproximativ 16.000 de copii au fost transferaţi şi deportaţi ilegal din Ucraina, citând o cifră a guvernului ucrainean. Rusia neagă acuzaţia, spunând că a evacuat persoane în mod voluntar din Ucraina.
Alţi copii au fost forţaţi să asiste la violarea celor dragi sau, într-un caz, au fost reţinuţi în subsolul unei şcoli alături de cadavrele celor decedaţi, se arată în raport.
Victimele din centrele de detenţie ruseşti au fost supuse la şocuri electrice cu ajutorul unui telefon militar – un tratament cunoscut sub numele de „apel către Putin” – sau au fost atârnate de tavan în „poziţia papagal”, se arată în raport.
Comisia a găsit motive rezonabile pentru a trage concluzia că invazia Ucrainei se califică drept un act de agresiune.
Sursa: Sky News
https://stirileprotv.ro/stiri/international/judecatorii-curtii-penele-internationale-au-emis-mandat-de-arestare-impotriva-lui-putin-pentru-presupuse-crime-de-razboi.html?utm_source=pushwoosh&utm_medium=cross_extern&utm_campaign=pushaplicatie
///////////////////////////////////////////////
Kaufland recunoaște că din 2019 vinde alimente cu extracte de insecte sau excremente ale acestora
Scris de: ZIUA NEWS0
La începutul anului 2023, Comisia Europeană a aprobat făina de greieri pentru componența alimentelor în întreaga UE. Produsele cu adăugarea acesteia vor fi în curând disponibile în magazine.
Între timp, potrivit portalului german al industriei derwesten.de, companiile alimentare binecunoscute adaugă de multă vreme extracte de insecte în produsele lor. Este vorba despre produse ale unor mărci populare care sunt vândute în aproape toate magazinele.
Mulți consumatori nici măcar nu știu că majoritatea produselor de zi cu zi populare conțin deja insecte sau excrementele acestora, notează Ziarul Românesc din Germania.
Întrebat de portalul echo24.de , Kaufland a declarat că din 2019 oferă „diverse produse alimentare cu insecte”. Odată cu noul regulament UE, gama de produse realizate din insecte ar trebui să fie și mai largă.
În produsele cu etichetă privată, toate ingredientele sunt întotdeauna enumerate pe etichete. Dar cum rămâne cu alte produse cu insecte ale altor mărci care pot fi găsite pe rafturile supermarketurilor din Kaufland? Nu a fost primit niciun răspuns la această întrebare.
https://www.ziuanews.ro/stiri/scandalul-defri-arilor-ion-iliescu-a-decorat-firma-austriaca-schweighofer-215886#google_vignette
////////////////////////////////
Mogulul cherestelei, Gerald Schweighofer, a fost decorat în decembrie 2004 de către Ion Iliescu, „pentru …
…contribuţii la stimularea cercurilor de afaceri austriece în economia românească”. Austriacul a primit Ordinul Naţional în grad de Cavaler printr-un decret semnat de Ion Iliescu şi contrasemnat de Adrian Năstase.
Decretul a fost semnat în 2 decembrie 2004, exact între cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale, semn că era grabă mare pentru decorarea celui căruia prin semnătura lui Ilie Sârbu i se acordase drept de preempţiune la achiziţionarea de masă lemnoasă din România. De altfel, după cum se vede în documentele de mai jos, recomandarea de decorare poartă nota „URGENT”, conform BN24.ro.
Alături de managerul holdingului austriac a fost decorat și d-l Simion Giurcă, șeful Autorității Naționale pentru Turism de la Viena.
Gheorghe Petre
Vezi decretul de decorare a lui Schweighofer semnat de Iliescu în 2004
///////////////////////////////////////////
LUNGU: NE PLEACA DIN TARA TINERII, SPECIALISTII, PENTRU CA MULTUMITA PSDRAGNEA, TRAIM INTR-O TARA CU UN PREZENT NESIGUR
Consilierul judetean brailean Danut Lungu (PNL) este de parere ca in perioada trecuta de la alegerile parlamentare din 2016, se dovedeste din ce in ce mai clar ca promisiunile facute de PSD in campania electorala au fost doar “minciuni servite cetatenilor”. Lungu scrie intr-o postare facuta pe o retea de socializare ca PSD, transformat mai nou in “PSDragnea”, n-a fost interesat decat de “putere si legile justitiei: <<Indrazneste sa crezi! Prioritar pentru o societate ar trebui sa fie Sanatatea, Educatia si Investitiile care duc la crearea de noi locuri de munca care, platite cu un salariu rezonabil, pot aduce bunastare cetateanului, dar si posibilitatea de a plati impozite si taxe la stat.
Anul 2017 a demonstrat ca interesul PSDragnea a fost doar lupta pentru putere si legile justitiei. A uitat de toate Promisiunile din programul de Guvernare.
Anul 2018 o sa demonstreze ca toate Promisiunile nu au fost decat Minciuni servite cetatenilor, doar pentru a castiga alegerile.
Guvernul PSDragnea, dupa ”cea mai mare crestere economica din UE” (7%), in 2017, s-a imprumutat in aceste zile, in numele Romaniei, cu 2 miliarde de euro pentru a acoperi deficitul bugetar (salariile si pensiile marite nejustificat economic). Cel mai mare imprumut facut de un guvern intr-o perioada atat de scurta (perioada de guvernare). Imprumut care o sa-l plateasca si nepotii nostri.
Ne pleaca din tara tinerii, cadrele medicale, dascalii, specialistii, meseriasii, pentru ca, multumita PSDragnea, traim intr-o tara cu un prezent nesigur, fara nici o speranta pentru viitor.
Usor, incet si sigur toti veti simti ca promisiunile facute nu au fost decat minciuni.
Dar la fel de usor, incet si sigur nepasarea si coruptia distruge Romania.
Vedeti mai jos unele din promisiunile-minciuni ale PSDragnea
https://www.mihaeladanpress.ro/lungu-ne-pleaca-din-tara-tinerii-specialistii-meseriasii-pentru-ca-multumita-psdragnea-traim-intr-o-tara-cu-un-prezent-nesigur/
/////////////////////////////////////////
Robotul zburător
MIHAI RADU
Într-un an și două luni, Iohannis a făcut 28 de vizite oficiale, iar în 21 dintre ele a trecut cu avionul și pe la Sibiu. Că s-a dus, că s-a întors, omul s-a gândit că a uitat să-și ia slipul lui norocos de la Sibiu. Sau că a uitat-o pe Carmen. 3,3 milioane de euro au costat vizitele, ceea ce, pentru o țară în care pensionarii dau pe răzătoare coajă de copac și o înghit cu un pahar de apă de ploaie, este imens.
Un fel de ticăloșie care se potrivește atât de bine cu nesimțirea prezidențială: omul care crede că i se cuvine, tipul care ar arunca și din avion în noi cu paltonul dacă s-ar deschide ferestrele.
Iar lucrurile pot arăta destul de ciudat: se pare că, de multe ori, Iohannis stă în vizite mai mult decât e vizita oficială propriu-zisă. Așa, o zi, două, cât să clătească și omul ochii și să dea o mână la golf.
Dacă nu ai aeronavă prezidențială, nu înseamnă că trebuie să închiriezi una cu cinema și piscină. Și de unde secretomania? De ce este secretă suma cu care s-a închiriat aeronava, că nu sunt bani din prețul caselor de la Sibiu.
Of, câte neajunsuri din faptul că BMW nu face avioane… Am fi avut vreo cinci, toate prezidențiale, până acum.
https://www.catavencii.ro/robotul-zburator/
///////////////////////////////////////////
Cum a distrus corupţia – promovată de ciuma roşie = PSD
Zile la guvernare“Cum să furi, în calitate de PSD-ist, o fabrică fără profesor” – manualul cu care unii PSD-işti ar trebui să doarmă sub pernă; dar nu sub perna de acasă
Sper că aţi auzit de comuna Popeşti-Leordeni? Nu, nu-i locul unde puşcăriaşul Dragnea îşi plimbă nepoata, pardon iubita, atunci când vrea să-i arate “relizărili” din Românica ultimilor doi ani. Ei bine, în comuna sus-amintită, mai precis pe Şoseaua Olteniţei nr. 202, era odată o fabrică, Viscofil, în care se fabricau fibrele şi firele sintetice şi artificiale. Era, ce mai, o emblemă a industriei de profil, emblemă pe care a pus ochii, aţi ghicit, ciuma roşie = PSD. Ei nu, nu aurolacii care votează PSD voiau să facă nişte miliarde de lei vechi de pe urma distrugerii fabricii, ci nişte şmecheraşi din vârful partidului, care s-au prins repede că se pot îmbogăţi de pe urma votului fraierilor care pun botul la tot soiul de gogoşi PSD-iste.
Buun. Dar sfârşitul nu-i aici, vorba cântecului. În toamna lui 2000, ciumaţii roşii ajung din nou la ciolan, acuzând “greaua moştenire ţărănistă” (liberalii, prin chiulangiul Crin Antonescu şi gaşca, s-au spălat pe mâini, ei nu au guvernat în perioada 1997 – 2000, ci numai ţărăniştii, cei care au plătit toate oalele sparte din acea perioadă). Totuşi, “greaua moştenire ţărănistă” a mai lăsat un Sidex, un Petrom etc. numai bune de muls şi de distrus de gaşca din jurul tandemului criminal Ilici “KGB” Iliescu – Adrian “Puşcărilă” Năstase.
Cum au ajuns la ciolan, ciumaţii roşii au început să “privatizeze”, citeşte “să fure”, ce mai era de furat în Românica. Motoda era simplă, după cum vom vedea ceva mai la vale. Aşadar, fabrica Viscofil încă mai producea una – alta, moment în care a fost supusă privatizării, adică la perversiuni sexuale, nu la o căsătorie normală, cu investitor serios. A fost scoasă la licitaţie, adică era numai bună de măritat, iar ofertanţii n-au întârziat să apară. Ba mai mult, unul dintre ei, băiat serios, cu job, maşină, locuinţă, promitea s-o facă fericită, iar pentru asta a câştigat trei licitaţii la rând. Toate anulate de mafioţii ciumei roşii, PSD-iştii neputând înghiţi faptul că nu le iese nişte caşcaval mai consistent în urma respectivei privatizări.
Şi uite aşa, în loc să fie dată după un investitor serios, Viscofil a ajuns pe mâna unui arab, care o fi dat caşcavalul unde trebuie, iar PSD-iştii i-au dat repede fabrica, durându-i în fund de viitorul acesteia. Arabul, ca orice lichea ce se respectă, n-a investit nimic (oricum, ciuma roşie nu s-a mai interesat de fenomenul “postprivatizare”), iar Viscofil a ajuns ruină. Până şi şinele marfarului ce trecea cândva pe acolo au dispărut, fiind furate de ţigani, probabil.
Cam aşa distruge corupţia o ţară.
În final, un mesaj pentru jegurile PSD-iste, mesaj pentru care am luat 30 de zile blocaj total pe Facebook, după ce l-am postat la mijlocul unui text, text ce nu a scăpat raportării postacilor ciumei roşii, mulţi dintre ei plătiţi din bani furaţi:
PSD-işti, împuşcaţi-vă-n cap! Aţi face un mare bine acestei ţări frumoase, pe care aţi violat-o din toate poziţiile vreme de 30 de ani.
Citeste si articolele:
Cum a căpuşat ciuma roşie, şi apoi a vândut pe nimic, Sidex Galaţi, cel mai mare combinat metalurgic din Europa de Est
Cum a falimentat mafia PSD-ista ARO
Cum a distrus PSD-ul Uzinele Semanatoarea
Cum ne-a lasat mafia PSD-ista fara paduri
Cum a lasat mafia PSD-ista vistieria tarii goala si un blocaj financiar mortal si total, in 1996, la plecarea de la guvernare
Cum a distrus corupţia – promovată de ciuma roşie = PSD – industria românească
////////////////////////////////////////////
Mafia padurilor din Romania are sigla PSD
Cine a dat padurile Romaniei pe mana lui Schweighofer? Adrian Năstase și Ilie Sârbu. Iată dovada!
Tatiana Niculescu Bran, fostul purtator de cuvant al preşedintelui Klaus Iohannis, a subliniat pe facebook ca guvernul Adrian Nastase a adoptat o ordonanta de urgenta prin care incuraja Romsilva sa incheie contracte de vanzare de masa lemnoasa, de pana la 10 ani, cu firme mari, precum Schweighofer Holzindustrie…
Aşa ca am cautat şi am dat peste OUG 71 2002 privind incheierea de catre Regia Nationala a Padurilor a contractelor de vanzare-cumparare a masei lemnoase pe termen lung, publicata in Monitorul Oficial nr. 435 din 21 iunie 2002.
Şi semnata de prim-ministru de atunci, Adrian Nastase, dar şi de… Ilie Sarbu, tata socrul şi, pe atunci, ministrul agriculturii, alimentatiei si padurilor…
Şi pentru cine nu crede poate citi şi pasajele din raspunsul ministrului Laszlo Borbely catre un deputat din parlamentul Romaniei, undeva in 2011…
Conform contractelor semnate cu Romsilva in 2002 si 2003, firma austrica a primit dreptul de a exploata in jur de 1 milion de metri cubi de padure anual.
Tatiana Niculescu Bran:
”In caz ca nu se ştie sau se uita, in 2002, guvernul Adrian Nastase a adoptat o ordonanta de urgenta prin care incuraja Romsilva sa incheie contracte de vanzare de masa lemnoasa, de pana la 10 ani, cu firme mari, precum Schweighofer Holzindustrie.
Conform contractelor semnate cu Romsilva in 2002 si 2003, firma austrica a primit dreptul de a exploata in jur de 1 milion de metri cubi de padure anual”.
OUG 71 2002 privind incheierea de catre Regia Nationala a Padurilor a contractelor de vanzare-cumparare a masei lemnoase pe termen lung, publicata in Monitorul Oficial nr. 435 din 21 iunie 2002
OUG 71 2002 actualizata prin:
Legea 654/2002 – privind aprobarea OUG 71/2002 pentru incheierea de catre Regia Nationala a Padurilor a contractelor de vanzare-cumparare pe termen lung privind masa lemnoasa Monitorul Oficial 937/2002
In temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutia Romaniei,
Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.
Art. 1
(1) Regia Nationala a Padurilor, in calitatea sa de administrator al fondului forestier aflat in proprietatea publica a statului, este abilitata sa incheie contracte pe termen lung pentru asigurarea vanzarii masei lemnoase pe picior cu agentii economici care au activitate in domeniul prelucrarii lemnului in produse finite.
(2) Contractele prevazute la alin. (1) se incheie intre Regia Nationala a Padurilor si agentii economici care au dobandit acest drept prin licitatie publica, pentru volume minime de 20 mii m3/an/agent economic si pentru o perioada de minimum 3 ani si maximum 10 ani.
(3) Anual se va incheia un act aditional la contractul prevazut la alin. (1), prin care se stabilesc volumul masei lemnoase pe picior si pretul acesteia.
(4) Masa lemnoasa de pe terenurile cu destinatie forestiera aflate in prezent in domeniul public al statului, dar care fac obiectul retrocedarii conform legilor fondului funciar, nu cade sub incidenta prezentei ordonante de urgenta.
(…)
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE
Contrasemneaza:
Ministrul dezvoltarii si prognozei,
Gheorghe Romeo Leonard Cazan
Ministrul agriculturii, alimentatiei si padurilor,
Ilie Sarbu
- Ministrul finantelor publice,
Maria Manolescu,
secretar de stat
Ministrul industriei si resurselor,
Dan Ioan Popescu
Citeste si articolele:
Cum a bagat statul PSD-ist 180 de milioane de dolari intr-o rafinarie, iar apoi a vandut-o cu 13
Alte detalii inedite despre infractorul de drept comun Nastase Adrian
De ce ex-premierul Nastase Adrian nu-i decat un spagar ce trebuie impuscat
Cum au scos PeSeDistii valize de bani din Romania
O alta realizare PSD + Puie Monta: Oltchim se vinde la fier vechi
Mafia padurilor din Romania are sigla PSD
////////////////////////////////////
Mafia lemnului și defrișarea din România
Pădurile virgine din Europa Central-Estică sunt ultimele rămase pe continent, dar cu toate acestea ele sunt exploatate fără milă. Din această industrie de miliarde de euro face parte un sistem mafiot care se întinde din România chiar până în Ucraina. Companiile austriece de exploatare a lemnului stau chiar la baza acestui sistem.
Activități de exploatare în România (foto: © Beata Angyalosi/Shutterstock )
„Doar aveți grijă dacă mergeți în pădure pe cont propriu. Poate fi periculos acolo. Se pot întâmpla lucruri ciudate. Câțiva oameni nu au mai ieșit niciodată.” Asta este ceea ce i-au spus bărbatului deșirat cu ochelari. El amenința că va spune tuturor, că va ridica cortina ce ascunde întregul sistem a lemnului exploatat ilegal și practicile comerciale din cadrula acestuia. Bărbatul însuși făcea parte din acel sistem, dar era pregătit să iasă din el și să riște totul ca rezultat.
O companie prinsă în propria sa mașină de așchiere
Transformarea copacilor în plăci implică un proces de dimensiuni gigantice. Coloane de autocamioane livrează buștenii în depozite uriașe de cherestea zi și noapte. Aici ei sunt măsurați și verificați, iar mai apoi sunt azvârliți pe o bandă rulantă, curățați de scoarță, și dați la tăiere. 40 de trunchiuri de copaci în fiecare minut, 2400 în fiecare oră, 28800 în fiecare tură. Cel mai mare prelucrător din România, un colos în sector, are o foamete de nestăpânit pentru lemn. Iar acel prelucrător este un bărbat austriac secretos: Gerald Schweinghofer.
În 2018, echipa lui Schweighofer a fost acuzată de formarea unui grup infracțional organizat și de implicarea în exploatarea forestieră ilegală, fraudă fiscală și de practici comerciale neloiale. „Investigațiile sunt încă în desfășurare; noi acordăm asistență autorităților și nu vom mai da alte declarații,” spune Michael Proschek-Hauptmann, figura publică în ceea ce privește schimbările la Schweighofer din 2017. Responsabil pentru conformitate și sustenabilitate, Proschek-Hauptmann este un expert acreditat în probleme legate de mediu și a venit din Viena special pentru a oferi celor de la Addendum un tur ghidat al unuia dintre gaterele Schweighofer din orașul transilvănean Sebeș.
Până recent, orice vizită a vreunui jurnalist se oprea la poartă. Se știa chiar că activiștii au fost împroșcați cu spray cu piper de către personalul de securitate. Dar noua ordine decretată este deschiderea. Deoarece compania austracă se află sub suspiciuni serioase de implicare în exploatarea forestieră ilegală a ultimelor zone majore de pădure învecinate rămase în Europa. Schweighofer a fost deposedată de prestigiosul său certificat Forest Stewardship Council (FSC) de lemn produs în mod sustenabil. Raportul de 110 pagini a investigației FSC, care a fost văzut de Addendum, se referă la o „clară și convingătoare dovadă” că Schweighofer a fost „implicat sistematic […] direct și indirect, în comerțul lemnului, care a fost exploatat și/sau manipulat violând legile și reglementările existente”, și s-a asociat ”cu indivizi și companii cu trecuturi criminale și corupte”.
Fotografie: © salajean/Shutterstock
Sfâșierea pădurilor virgine
Și acest lucru se întâmplă în timp ce miza în România este un paradis natural unic, casă a lupilor, urșilor și râșilor, și gazdă a unor plante care au dispărut de mult în alte părți. Și în timp ce activiștii pentru protejarea mediului încearcă să reducă emisiile de CO2 prin învinuirea celor ce aleg să călătorească cu avionul și prin solicitări pentru restricții a traficului rutier în orașe, un singur fag de 150 de ani absoarbe nouă tone de CO2 — îndeajuns cât să anuleze o călătorie de 56,000 de kilometri cu mașina. Cu toate acestea, aceștia și chiar și copacii mai bătrâni sunt doborâți la întâmplare. Pentru că acești copaci sunt de asemenea o afacere — un business care generează lăcomie care duce la rândul ei la violențe, amenințări și, într-un singur caz, chiar la tentativă de crimă.
Cu ajutorul imaginilor din satelit, Global Forest Watch a calculat că 317,000 de hectare de pădure românească au fost pierdute datorită exploatării forestiere între 2001 și 2017. Asta înseamnă echivalentul a 444,000 de terenuri de fotbal. Jumătate din acești copaci se aflau în parcuri naționale sau în zone de conservare și erau de sute de ani. ”În timp ce defrișarea pădurii tropicale Amazon a oripilat oamenii de mulți ani, aproape nimeni nu realizează că Europa conține rămășițe de păduri virgine care sunt la fel de importante. Faptul că majoritatea acestora se află în pragul ușii noastre, în Carpați, și sunt sub amenințare rămâne o poveste nespusă,” spune David Gehl de la Agenția de Investigare a Mediului (EIA), un ONG din SUA investigând exploatarea agresivă a naturii de pe glob. Rapoartele EIA acuză Schweighofer de faptul că a fost „cel mai mare destinatar în ceea ce privește lemnul ilegal” și pentru că „a mințit în ceea ce privește sursa produselor sale pentru mai mult de zece ani”.
Sosirea austriecilor
Nicio poveste despre depleția pădurilor române n-ar fi completă fără rolul jucat de afacerile austriece. Numele acestor companii nu sunt bine cunoscute de publicul larg, chiar dacă ele sunt lideri de piață mondiali pe respectivele lor ramuri din lanțul global de exploatare a lemnului.
Giganții din sectorul lemnului trebuie să fi crezut că au dat lovitura când au descoperit un nou El Dorado doar pentru ei: România, una dintre cele mai sărace țări din UE. Unul dintre acei giganți a fost Schweighofer. Din 2002 încoace, a început să își vândă gaterele din Austria, utilizându-și profiturile (raportate ca având nouă cifre) pentru a construi structuri mult mai mari în România. Politicienii români i-au primit cu brațele deschise pe austrieci. Schweighofer are acum mai mult de 3000 de angajați, o cifră de afaceri de 762 de milioane de euro li cinci fabrici în țară, producând pelete și lemn tăiat, lipit și profilat care se vinde în întreaga lume.
Avem de asemenea și compania Kronospan. Cu o cifră de afaceri anuală de mai mult de două miliarde de euro, este cel mai mare producător mondial de panouri din lemn, Ikea numărându-se printre clienții săi. Împreună cu compania elvețiană soră a acesteia, Swiss Krono, Kaindls sunt unul dintre principalii jucători din Carpați ca întreg . Iar în final, avem compania Egger, un concern global cu 18 situri în opt țări diferite.
Odată ce s-au pus la bătaie cu diversele lor afirmații și contracte semnate, iar extrem de corupta companie forestieră a statului român, Romsilva, a încredințat licențele de exploatare forestieră, au putut să înceapă — de la sosirea austriecilor în 2003, 260 de milioane de copaci au fost doborâți pe teritoriul român.
Fotografie: © Juan Enrique del Barrio/Shutterstock
Amenințați și bătuți
”Noi nu omorâm pădurile virgine,” managerul pe sustenabilitate a Schweighofer, Proschek-Hauptmann, subliniază chiar la început. Evită cu ageritate fiecare încercare de aducere în discuție a trecutului companiei, preferând să prezinte rapoarte, să arate cifre, să arate spre sistemul GPS de urmările a camioanelor special dezvoltat de companie. Acest sistem este menit să verifice sursa fiecărui copac și să susțină aparenta reformă a Schweighofer într-o companie care nu mai acceptă lemn din parcurile naționale.
Cu cât îl ascultăm mai mult, cu atât suntem mai predispuși să îl credem. Sau am fi, cel puțin, dacă nu erau bărbații care și-au riscat viața pentru a dovedi cum gigantul din industria lemnului a funcționat înainte să adopte aparenta sa transparență. Andrei Ciurcanu este unul dintre acei bărbați. Bine-făcut, ar fi putut să fie chiar el un tăietor de lemne, asta dacă nu s-ar fi decis să se dedice urmăririi oamenilor care distrugeau pădurile ținutului său natal. Ciurcanu a petrecut multe ore chinuindu-se prin sălbăticie, stând multe zile cu ochii în patru, și multe luni documentând manevrele la care fusese martor. A realizat de asemenea multe dintre filmele îngrozitoare care arată peisajele, parcă de pe lună, cu locurile unde odată stăteau păduri falnice.
El și Gabriel Păun, șeful său la ONG-ul de protecție a mediului Agent Green, au fost amenințați și bătuți de persoane necunoscute. Într-una dintre ocazii, cablul de frână al mașinii lor a fost tăiat. Altă dată, Păun a fost atacat de un virus care a șters șase gigabytes de date de pe computerul său și nu l-a lăsat să îl restarteze. „Chiar de la început, Schweighofer și-a construit întregul model de afaceri pe achiziția legală de lemn ilegal. Au știut asta, au tolerat asta, și câteodată chiar încurajau asta. Și nu sunt doar eu cel care spune asta: faptul a fost confirmat de către investigatori din cadrul Unității pentru Crimă Organizată,” a spus Ciurcanu, luând cuvântul în București. „Și acum, dintr-odată, ei vor să credem că s-au transformat în ”verzi”?”
Fotografie: © Mikadun/Shutterstock
De unde vine lemnul cu adevărat?
Ciurcanu indică spre cele mai recente investigații ale sale care, el spune, arată că doar modus operandi a Schweighofer s-a schimbat. Mulți furnizori nu livrează lemnul la gatere direct de la o pădure comercială, dar îl duc în schimb la spații de depozitare. Acolo, ei pot să amestece lemnul tăiat legal și ilegal, asta înainte să fie declarat curat și livrat gigantului din domeniul exploatării forestiere. În cazul Schweighofer, el spune, acest lucru le permite să treacă de sistemul GPS de urmărire a camioanelor, din moment ce acesta din urmă înregistrează doar drumul de la spațiul de depozitare la gater. Mai mult decât atât, Schweighofer continuă să achiziționeze lemn de la furnizori care exploatează pădurile din parcurile naționale.
Proschek-Hauptmann susține că are totul sub control în ceea ce privește controversatele spații de depozitare ale lemnului, în orice caz. „Acestea sunt facilități strict reglementate: țin registre, înregistrează livrările, și totul poate fi verificat.” Conform propriilor lor cifre, aproape jumătate din lemnul românesc al Schweighofer nu vine direct din păduri, ci din spații de depozitare ca acestea. Din acest motiv, EIA spune că este naiv din partea companiilor austriece în acest mediu extrem de corupt să se încreadă dintr-odată în onestitatea furnizorilor români. Proschek-Hauptmann spune, „Am dezvoltat sisteme de control intern și am introdus obligativitatea ca fiecare operator de spațiu de depozitare să fie vizitat de către noi cel puțin o dată pe an.” Cu toate acestea, chiar și acum, sistemul de urmărire prin GPS al companiei este incapabil să monitorizeze sursa fiecărui buștean a jumătate din lemnul românesc pe care îl exploatează.
Acțiune puțină, lemn mult
Este târziu acum în Sebeș, micul oraș transilvănean care găzduiește companiile Schweighofer și Kronospan. Matthias Schickhofer este în oraș. El este un fotograf cu câteva cărți publicate. În acestea, el ilustrează frumusețea ultimelor păduri virgine rămase în Europa și descrie pericolul cu care se confruntă. Lucrând cu Euronatur , o fundație germană de conservare, el s-a concentrat pe România pentru mult timp. Deoarece chiar dacă două treimi din pădurile virgine care au supraviețuit în Europa Centrală sunt localizate în România — până în 200,000 de hectare — doar aproximativ o zecime din acest număr se află sub vreun fel de protecție.
Pentru a ilustra problema, Schickhofer deschide Google Earth pe computerul său. Zboară peste densitatea de păduri din Munții Carpați pe ecranul său și mărește imaginea. Unde acum doar câțiva ani era încă o densă pădure de fagi, acum sunt goluri uriașe, arătând ca pete maronii în mijlocul verdelui. „Tot acest pământ defrișat face parte din parcuri naționale sau din rețeaua de protecție a naturii Natura 2000,” spune el. ”Autoritățile forestiere ale statului profită de orice infestații neînsemnate cu gândaci de scoarță sau de daunele furtunilor ca o scuză pentru a exploata dealuri întregi unul după altul.” Peticele maronii obișnuiau să fie doar cicatrici ale pădurii; acum ele sunt tot ceea ce a mai rămas — un singur petic maro de teren gol.
„Bruxelles ar trebui să exercite presiune reală pentru a stopa conglomeratul departamentelor forestiere ale statului, vechile rețele și clanurile corupte care distrug ultimele rămășițe ale acestor păduri virgine. A mers în Polonia, unde Curtea de Justiției a Uniunii Europene a oprit exploatarea forestieră a pădurii Białowieża , amenințând cu sancțiuni grave.”
Fotografie: © salajean/Shutterstock
Când cancerul a sosit în oraș
Ana Hațegan stă lângă un drum aglomerat, autocamioane încărcate cu trunchiuri de copaci enorme fulgerând pe lângă aceasta. Ele se îndreaptă spre porțile Kronospan. Din șemineele acesteia, nori de fum denși se ridică pe cer. Aici compania produce formaldehida, utilizată pentru lipirea plăcii aglomerate. Peste o anumită concentrație, chimicala este clasificată de WHO ca fiind carcinogen.
„Grupul nostru de campanie s-a luptat cu asta pentru mai mult de zece ani: am organizat proteste la care a participat jumătate din oraș. Aceasta este o zonă rezidențială, trăiesc copii aici, și nu avem niciun motiv să credem măsurătorile oficiale,” a explicat Hațegan. Ea continuă să spună că Kronospan a primit permisiunea să își construiască fabrica, care produce 30,000 de tone de formaldehidă în fiecare an, fără niciun fel de evaluare a impactului asupra mediului. Când România a ajuns la Curtea de Justiție a UE pentru această breșă, s-a simțit la început ca o victorie parțială. Dar apoi Kronospan a anunțat că planifica să își dubleze producția de formaldehidă în Sebeș: „Aerul era deja teribil atunci, și am ieșit înapoi în stradă. Am inițiat procese și am cerut măsurători independente.”
Ceea ce Hațegan descrie este bătălia extenuantă a unor cetățeni de rând împotriva unui concern global care are spatele asigurat de politicienii locali. Ea ne arată documente din spitalul județean. Acestea par a indica că a avut loc o creștere bruscă a numărului de plângeri cu privire la capacitatea respiratorie și că o proporție mare de rezidenți locali sunt afectați. Investigațiile ulterioare au dezvăluit că Sebeș are, de asemenea, mai multe cazuri de cancer decât media județeană. „Continui să lupți, obții documente,” spune micuța Ana Hațegan, ”te informezi despre tot pentru a avea o șansă să declanșezi proceduri complexe, și totuși nu ajungi nicăieri. Mi-au spus că vor avea nevoie de un an întreg de măsurători independente care vor costa 10,000 de euro. De unde ar trebui să fac rost de o asemenea sumă?”
“Vă vom ucide”
În timp ce Hațegan vorbea, Matthiaas Schickhofer a urmărit neîncetat intrarea în stația Kronospan, și este îngrozit. S-a format o coadă lungă de autocamioane, toate pline cu bușteni, majoritatea de fag gros și de stejar, toți destinați să ajungă în enormul spațiu de depozitare al companiei. „Bușteni ca aceștia au fost aduși aproape sigur din păduri bătrâne, destul de posibil virgine,” explică el. „Kronospan susțin că ei nu folosesc niciun lemn din păduri virgine sau din zone protejate, dar când mă uit la acest spațiu de depozitare sunt extrem de suspicios. Un șofer de camion tocmai mi-a spus că fagii voluminoși din camionul său vin din munții Tarcu — o zonă protejată de Natura 2000.”
Pentru a înțelege cu adevărat amploarea exploatării forestiere, merită să aruncăm o privire la cifrele nepublicate care s-au scurs în mâinile activiștilor la sfârșitul lui 2018. Ele provin din inventarul forestier românesc confidențial și arată că 38,6 de milioane de metri cubi de lemn au fost luați din păduri între 2014 și 2018. Cantitatea permisă legal conform planurilor de utilizare forestieră a fost de doar 18 milioane de metri cubi. Asta înseamnă că suma totală de copaci doborâți a fost de două ori mai mare decât limita legală și că 20 de milioane de metri cubi din această sumă a fost tăiată de cei pe care nu putem să-i numim altcumva decât mafia lemnului.
Trebuie să găsim pe cineva care poate să pună asta în context. Cineva care știe sistemul din interior. Așteptându-ne printre copaci este un bărbat înalt și deșirat cu ochelari: Mihail Hanzu, un inginer forestier calificat care a fost Inspector Forestier pentru o municipalitate de lângă Sibiu. Prin ceea ce a trecut acolo este povestea pădurilor României: „Mi-a luat două luni să devin suspicios, patru ca să fiu sigur, și șase ca să fiu amenințat cu moartea de ei.” Greșeala lui Hanzu? A ridicat cortina ce ascundea cel mai important secret al afacerii: cum copacii tăiați ilegal sunt transformați în lemn legal, și cum cei implicați pot să facă milioane din asta.
„A fost un întreg sistem, de la primar la colegii mei din departamentul forestier. Am găsit mai mult mult de 50 de căi prin care evitau frauda. Cea mai comună era subestimarea voită a volumelor. Ei însemnează un copac pentru tăiere. Scriu pe hârtie că măsoară 18 metri, chiar dacă acesta măsoară de fapt 40, și că are un diametru de 25 de centimetri, chiar dacă are de fapt 50. Acea diferență înseamnă o grămadă de bani, și această grămadă intră în sistemul lor. Municipalitatea emite o licență pentru exploatare forestieră, companiile vând lemnul către intermediari, care îl pun în depozitele lor de cherestea și mai târziu îl livrează la gatere împreună cu toate declarațiile legale necesare.”
Hanzu a fost îngrozit când a realizat scara la care se întinde frauda. S-a furișat în secret prin păduri, a făcut măsurători și a descoperit zone uriașe care au fost ”curățate” ilegal. În cele din urmă, a refuzat să semneze documentele care aveau să mușamalizeze scamatoria. „Eram acolo, în pădure, stând chiar în fața copacilor tăiați ilegal. Eu, șeful meu, un alt inspector forestier și ofițerul de poliție local. Am spus că nu mă voi mai implica în niciun fel.” Colegul său s-a întors înspre el și a șuierat: ”Dacă nu o faci, o să găsesc vreo doi țigani care să te omoare în pădure.”
Ministrul otrăvit al apelor și pădurilor
Au urmat mai multe amenințări. Asta până când în sfârșit, Hanzu a decis să aducă la lumină observațiile făcute și a mers la investigatori cu scopul de a opri sistemul, care a fost estimat că ar fi extras opt milioane de euro într-un singur deceniu doar din mica sa municipalitate. Anchetatorii au instalat o cameră în biroul lor care înregistra totul. Dintr-odată, o femeie intrase și le-a spus să continue interviul în alt birou. Prin urmare, au ieșit pe coridor, unde Hanzu și oficialul erau singuri și neobservați. Apoi oficialul i-a spus, „Ieși de aici!” Din întâmplare, Hanzu a văzut o scrisoare anonimă adresată Ministrului Apelor și Pădurilor, defăimându-l în stil specific Securității cu apelative ca „un pericol pentru societate” și „bolnav psihic”. Doar mai târziu s-a dovedit a fi adevărat tot ceea ce Hanzu a afirmat.
Când îl întrebăm dacă sistemul este doar un exemplu izolat, el face o pauză scurtă înainte să vină cu replica: „Dacă asta nu e mafie, ce este? E o rețea criminală organizată care distruge suprafețe uriașe de pădure, se îmbogățește la greu între timp și care a trecut de mult de puncul în care putea fi oprită.” Mihail Hanzu este un denunțător, cineva care a spus totul pentru că iubește pădurea. Întrebat de rolul jucat de către companiile austriece în acest sistem, îi este greu să să creadă asigurările acestora. „Ei sunt cei care pompează bani în acest sistem. Nu ar putea să-l oprească acum, chiar dacă ar vrea. Dar aceste companii au știut ce se întâmplă când au venit în România.”
Oricine reprezintă un pericol pentru acest sistem trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău, fie că este vorba de un militant pentru mediu, un inspector forestier… sau chiar un ministru din guvern. La începutul lui ianuarie 2018, ministrul apelor și pădurilor din România, Doina Pană, și-a dat brusc demisia. Până atunci, ea a încercat să ia acțiuni riguroase împotriva comerțului de pe urma exploatării forestiere ilegale. S-a spus că s-a îmbolnăvit pe dintr-odată, dar, mai târziu, fostul ministru a explicat cum, în toamna lui 2017, s-a simțit tot mai rău, a avut palpitații, iar doctorii au eșuat în a explica cauzele. Doar după demisia ei, testele amănunțite și un raport toxicologic au ajutat la ajungerea unui verdict incredibil: ministrul a fost probabil otrăvit cu doze mari de mercur pentru o perioadă lungă de timp.
Într-un interviu pentru platforma online Ziar de Cluj , politicianul, acum recuperat complet, a spus că mafia lemnului a fost în spatele atentatului la viața ei. Noile condiții pe care le-a impus a făcut exploatarea forestieră ilegală mai dificilă, iar cartelurile au avut „pierderi uriașe” ca rezultat. A arătat, de asemenea, spre legea monopolului pe care a introdus-o în încercarea de a limita acțiunile celor de la Schweighofer: ”Doar această schimbare i-a costat pe Schweighofer 150 de milioane de euro pe an. Dar, totuși, am mers înainte cu noile măsuri, chiar dacă foloseau orice mijloc avut la dispoziție să mă compromită. Nu am crezut că vor merge chiar atât de departe.” Schweighofer le-a spus celor de la Addendum că acuzațiile ei sunt „absurde” și că își rezervă dreptul de a face „demersuri legale”. Investigațiile sunt încă în desfășurare.
Importul de lemn de peste hotare
Între timp, giganții autrieci din România au o problemă: lemnul se termină. Schweighofer susține că trebuie să importe mai mult de jumătate din lemnul de care are nevoie, și dă vina pe birocrația românească pentru asta. Activiștii, în orice caz, suspectează că adevăratul motiv este faptul că presiunea media, reglementările mai stricte și anchetele aflate în desfășurare le îngreunează celor de la Schweighofer demersurile de a obține lemn din diferite surse. În orice caz, materialul brut este acum importat în cantități mari din țări precum Slovacia și Republica Cehă, spre exemplu.
„Dar sistemul de urmărire dezvoltat de Schweighofer pentru România nu funcționează cu importuri, ceea ce înseamnă că, încă o dată, este aproape imposibil să fie localizată sursa lemnului. Acest fapt este îngrijorător, din moment ce exploatarea forestieră la scară mare se întâmplă și în Slovacia, de asemenea,” avertizează Johannes Zahnen, un expert forestier al WWF. El nu poate înțelege de ce Regulamentul UE din 2013 privind Lemnul nu are încă niciun efect, având în vedere că ar trebui să oprească cu totul comerțul ilegal cu lemn în UE. ”Diferite ONG-uri fac multe compromisuri, dar chiar și așa, foarte puține lucruri se pun în practică. Statele UE implementează Regulamentul cu multe petice.”
Până destul de recent, Ucraina, de asemena, a fost considerată o țară furnizor importantă. Șinele căii ferate ucrainiene trec, practic, prin ușile stațiilor Schweighofer și Egger din Rădăuți, nordul României. Organizația de mediu Earthsight a descoperit că Schweighofer singură a livrat 80 de vagoane de tren pline de lemn în fiecare zi. Familia Kaindl a deschis recent o nouă fabrică de plăci furniruite în Ungaria, chiar la granița ei cu Ucraina.
Dar în Carpații ucraineni, de asemenea, există zone defrișate enorme. Autoritatea forestieră de stat ucraineană se dovedește a fi la fel de coruptă ca omoloaga sa română. Fostul conducător al ei a fost ieșit din comun de creativ în ceea ce privește acceptarea mitei. „Pentru a păstra lemnul cu mult mai jos decât prețul pieței, companiile străine au fost dispuse să trimită plățile către companii de tip ”cutie-poștală” înregistrate în Belize și Panama pe numele soției acestuia,” spune Tara Ganesh de la Earthsight. „Șeful autorității forestiere este acuzat că a băgat în buzunar mite în valoare de 13.6 milioane de euro de la patru companii de lemn între 2011 și 2014.
Ca rezultat al presiunii publice, Ucraina a impus o interdicție de export asupra buștenilor. Aceasta a reprezentat o problemă uriașă pentru cumpărători, care au răspuns prin angajarea de lobbyiști care să pună presiune pe Kiev la nivelul UE pentru a ridica interdicția pe export. „Trenuri fantomă” cu acte false și încărcături pline de bușteni și-au găsit calea peste granița cu România pe timpul nopții. Un director forestier a fost prins în flagrant, oferind ofițerilor de poliție $10.000 ”bani de tribut” pentru a se face că nu văd activitățile ilegale de exploatare forestieră. Din moment ce doar lemnele de foc și lemnul tăiat (în anumite forme) ucrainene sunt scutite de interdicția pentru export, exporturile acestora cresc brusc. Lemnul de calitate mai înaltă este , în mod deliberat, declarat pe nedrept ca un lemn legal, de calitate mai joasă. Structurile criminale din spatele acestei activități au devenit atât de puternice încât ele implică actori de la toate nivelele — de la avocați la bancheri, și de la directori forestieri la ofițeri vamali și funcționari a căilor ferate de stat.
Distrugere pe termen lung
Oricine vrea să vadă consecințele tot acestui proces în România, ar putea să se îmbarce într-o Dacia Duster și să conducă până într-o vale cu drumuri parcă tot mai înguste. Drumul este accidentat, iar marginile sale sunt acoperite de sticle de bere de plastic: „De la tăietorii de lemne,” spune Horea Petrehuș, un bărbat cu părul șaten. El și prietenii săi parcurg des drumul lung până în vale și merg pe jos prin ultima pădure de molizi spre ceea ce ei numesc apocalipsa.
De aici, o zonă vastă cu defrișări domină peisajul. Cât de departe poți vedea cu ochii, tot ceea ce a rămas sunt tufișuri și buturugi, nimic mai mult. „Asta este ceea ce lui Herr Schweighofer îi place să numească ”sustenabil”?” întreabă Horea, și ne spune ce a văzut aici: „Suntem în munții Apuseni, în valea urșilor. Dar urșii sunt de mult dispăruți. Cu opt ani în urmă, daunele unei furtuni au reprezentat scuza. S-au înfățișat oameni cu mulți bani, iar tăietorii de lemne nu au întârziat să apară. În cele din urmă, au fost mii de camioane, toate cu destinația Schweighofer. Iar asta este ceea ce a rămas. Nu s-a facut nicio curățenie, și chiar după toți acești ani, nu s-a făcut nicio reîmpădurire,” spune Horea, un manager forestier.
Horea ne-a adus aici după ce Michael Proschek-Hauptmann a lăudat politicile de sustenabilitate ale Schweighofer în timpul vizitei noastre la fabrică. Unde pădurile se scăldeau odată în apa de ploaie ca un burete și o eliberau constant înapoi în sol, acum au loc inundații frecvente peste tot. Sute de localnici care obișnuiau să trăiască din recoltarea și vânzarea ciupercilor și-au pierdut sursa de venit. „Este imoral pentru companiile ca Schweighofer să susțină că nu știu nimic despre asta.” Nu este nimic fals în furia lui Horea. Este furia unui om care cunoaște pădurile și le vede dispărând chiar din fața ochilor săi. „Dacă Schweighofer susține acum că s-a schimbat, cu siguranță nu am văzut niciun semn care să arate asta. Ar trebui să înceapă prin restaurarea a ceea ce au distrus, sunt sute de situri în România ca acesta.” Confruntat cu aceste acuzații, Proschek-Hauptmann spune că o mare suprafață a zonei a fost reîmpădurită de autoritatea forestieră locală.
În ultima pădure virgină
În ziua următoare, activistul Matthias Schickhofer mărșăluiește prin valea Arpașului din munții Făgărași cu un grup internațional de oameni de știință care participă la o conferință pe tema protejării pădurilor virgine. Este o zonă neatinsă de mâna umană, o zonă care a fost lăsată să își urmeze cursul natural de mii de ani. Oamenii de știință de la Universitatea din Praga au condus studii pe termen lung în vale ca parte a celui mai mare proiect de cercetare a pădurilor virgine din Europa. Ei vor să înțeleagă cum aceste păduri neatinse se împacă cu vântul și seceta. Mediul fiind mai tot timpul sub influența schimbărilor climatice, acestea sunt întrebări importante.
Doar a parte din această vale sălbatică este protejată, iar oamenii de știință se tem pentru siturile lor de cercetare. Procesele ecologice complexe din pădurile naturale nu sunt încă pe deplin înțelese, iar pădurile virgine în care pot fi studiate sunt aproape de dispariție în Europa. „Totul aici e conectat cu tot restul. Fiecare copac căzut, fiecare ramură și fiecare ciupercă au propriile lor funcții într-un ecosistem complex. Falnicii copaci antici absorb cantități uriașe de dioxid de carbon din atmosferă, astfel stabilizând climatul nostru. Aici în Carpați, ei sunt plămânii verzi ai Europei,” explică Schickhofer.
El și cercetătorii încearcă să catalogheze cât mai multe păduri virgine cu putință, cât de repede posibil, pentru a securiza un statut de ”pădure protejată” pentru ele. Dar este o cursă contra timp: între timp, serviciul forestier de stat poate emite licențe de exploatare forestieră tot timpul, iar acest lucru se întâmplă în fiecare zi în parcurile naționale și zonele Natura 2000 ale României, unde doar mici zone împădurite sunt strict-protejate. Catalogul pădurilor virgine acoperă în prezent aproximativ 30,000 de hectare — nici măcar jumătate dintr-un procent din totalul de pădure românești. Oamenii de știință se plâng de obstacolele birocratice și de lipsa de interes de partea Ministerului Apelor și Pădurilor. Nicio altă țară din UE nu are o comoară comparabilă în ceea ce privește pădurile.
La întoarcere s-a văzut clar de ce oamenii de știință sunt atât de îngrijorați. Calea va fi în curând plină de șanțuri groase lăsate de buldozere, apar spații de depozitare, cablurile se întind până sus în munți, iar pământul este acoperit de trunchiuri groase și puternice de copaci tăiați — aici de asemenea, tăietorii de lemne și-au declarat intențiile.
Original Source: https://www.addendum.org/holzmafia/wald-rumaenien/
https://www.europeandatajournalism.eu/rum/Stiri/Jurnalism-de-Date/Mafia-lemnului-i-defri-area-din-Romania
///////////////////////////////////
Corupţia distruge ţări şi destine. Cea mai coruptă ţară din lume
Corupţia distruge ţări şi destine şi este considerată, la momentul actual, cea mai mare ameninţare la adresa democraţiei, a libertăţii, a dezvoltării economice, a echităţii sociale şi a altor oportunităţi, la nivel global, cu diferenţe specifice între ţări.
Fie că este vorba despre fraudă, mită, delapidare, şantaj, deturnare de fonduri, favoritism, clientelism, nepotism, în afaceri, în comerţ, politică, sector public, privat etc., corupţia, activă sau pasivă, este o practică ilicită, din afara sferei dreptului, eticii şi a moralei.
Corupţia
În fiecare an, instituţii autorizate (Banca Mondială, ONU) fac sondaje şi statistici referitoare la corupţie, în scopul combaterii acestui flagel, factor major în cea mai mare criză mondială a democraţiei. Printre acestea, Transparency Internaţional (TI), o organizaţie non-guvernamentală internaţională, cu sediul în Berlin şi cu filiale în multe ţări, monitorizează fenomenul şi publică anual un Indice de Percepţie a Corupţiei (IPC), deşi se recunoaşte, în general, dificultatea de a măsura acest “abuz de putere”, deoarece faptele se petrec, de regulă, “în spatele scenei”.
Indicele de Percepţie a Corupţiei (IPC) relevă incapacitatea cronică a multor ţări de a controla într-un mod eficient corupţia, în diversele ei manifestări, cele mai vulnerabile, din acest punct de vedere, fiind statele cu tendinţe autocratice, precum şi cele în care instituţiile sunt slabe şi ineficiente.
Economistul american Robert Klitgaard, profesor la Universitatea Claremont, California, într-o carte publicată în 1998, “Controlling Corruption”, sublinia că fenomenul corupţiei proliferează ori de câte ori câştigul corupt este mai mare decât probabilitatea ca cel vinovat să fie prins şi judecat înmulţită cu pedeapsa posibilă.
Corupţia – principalele cauze
Corupţia distruge ţări
În general, se admite că principalele cauze ale corupţiei sunt direct legate de disfuncţionalităţile guvernelor, de ineficienţe economice, de condiţiile sociale, de deficitul de informaţie, de atitudinea mass-mediei.
Disfuncţionalităţile guvernamentale se referă, în principal, la:
nivel crescut de birocraţie şi structuri administrative nepotrivite;
legislaţie defectuoasă, lipsa reformelor în administraţie şi sistem judiciar care nu este independent;
neimplicarea cetăţenilor în viaţa publică şi politică, prezenţa slabă la vot, în ideea că, votând sau nu, lucrurile vor fi la fel;
investiţii publice inadecvate, neconcordante cu adevăratele nevoi şi nesupravegheate de societatea civilă;
practici contabile neriguroase şi necontrolate;
campanii politice cu cheltuieli exagerate, în mare parte finanţate din bani publici;
o prea mare interacţiune între cetăţeni şi funcţionarii publici, în absenţa aplicaţiilor online şi a procesării documentelor şi plăţilor prin sisteme informatice, ceea ce predispune la corupţie;
menţinerea în funcţii cheie, de decizie, pe termen lung, a aceloraşi persoane, încurajându-se astfel “relaţiile” şi “favoritismele”; există ţări în care anumiţi oficiali sunt obligaţi să se rotească în funcţii, la anumite intervale de timp, tocmai pentru a nu se crea tentaţia unor cercuri vicioase ale puterii;
lipsa de reacţie a societăţii civile în fata corupţiei;Corupţia si preventia acesteia
Corupţia si preventia acesteia
Ineficienţe economice:
un sector public supradimensionat, care descurajează competiţia;
drepturi de proprietate reduse;
exploatarea şi exportarea exagerată a resurselor naturale, în detrimentul altor sectoare economice interne;
Condiţii sociale nefavorabile prosperităţii individuale şi colective:
sărăcia unei mari părţi a populaţiei, traiul la limita unor standarde decente, educaţie precară, lipsa de calificare, salarii mici;
structuri şi relaţii sociale condiţionate de nepotism, favoritism, cu avantaje nemeritate, pe baza relaţiilor de rudenie sau de interese, devenite practici “de la sine intelese” şi acceptate;
cercurile de interese tolerate, preocupate exclusiv de propria prosperitate;
comportamente discriminatorii.
Deficitul de informaţie, mass-media:
Corupţia si mass-media
absenţa instrumentelor şi practicilor de măsurare şi prevenire a corupţiei;
paradisurile fiscale (ţări, regiuni, care practică impozite reduse pentru persoane şi companii străine, în detrimentul propriilor cetăţeni);
dependenţa presei de grupurile de interese; Thomas Jefferson, mare om de stat şi preşedinte al SUA, între 1801-1809, spunea că: “Numai atunci când presa este liberă, iar cetăţeanul este capabil să se informeze, totul este în siguranţă”;
Corupţia distruge ţări. Cea mai coruptă ţară din lume
Somalia, Sursa: thenational.ae
Cel mai recent raport Transparency Internaţional relevă faptul că, la ora actuală, cea mai coruptă ţară din lume este Somalia, păstrându-şi această poziţie în ultimii zece ani, la polul opus aflându-se Danemarca.
Somalia este o ţară din nord-estul Africii, are o populaţie în jur de 10 milioane de locuitori, populaţia urbană reprezentând aproximativ 30% din total. Este, în acelaşi timp, una dintre cele mai sărace ţări din lume. Deşi declarată Republică Parlamentară Federală, în Somalia nu funcţionează, în realitate, aproape nicio regulă care să asigure o anume stabilitate şi prin care cetăţenii să-şi îmbunătăţească nivelul de trăi.
În ultimii zece ani, Somalia s-a aflat în fruntea acestui top al celor mai corupte ţări, dar corupţia face parte din peisajul politic şi social al Somaliei de mai bine de 25 de ani, ca urmare a numeroaselor probleme precum războaiele civile, foametea, pirateria, fundamentalismul islamic etc.
Deşi, în 2012, în Somalia, a venit la putere primul guvern federal, analizele ONU au arătat că este vorba de un guvern profund corupt şi “inactiv”, cum îl caracterizează experţii Transparency Internaţional, în care rata de “deturnare” a fondurilor în sistemul public este de 70-80%, societatea civilă este ca şi inexistentă, la fel şi libertatea presei.
Alegerea preşedintelui nu se face prin vot universal direct, ci prin votul celor 275 de deputaţi şi al celor 72 de senatori. Aceştia din urmă, la rândul lor, au fost aleşi din doar 14 000 de alegători delegaţi. Un astfel de sistem de vot favorizează realegerea foştilor parlamentari, privând ţara de o schimbare autentică.
O schimbare în bine totuşi s-a produs în 2017, când fostul premier somalez, Mohamed Abdullahi Farmajo, cu dublă cetăţenie, somaleză şi americană, a câştigat alegerile prezidenţiale, declarând că acest moment, aparent o cotitură spre democraţie, “este începutul luptei împotriva corupţiei”. Rămâne însă de văzut dacă a fost vorba de simple declaraţii electorale sau dacă se va produce vreo schimbare semnificativă în bine.
Efectele coruptiei in tarile africane
În acelaşi raport care consemnează că Somalia este cea mai coruptă ţară din lume, pe următoarele locuri se află ţări precum: Siria, Sudan, Yemen, Guinea-Bisau, Algeria etc., toate state din Africa, în care războaiele locale, conducătorii corupţi, sărăcia extremă a populaţiei fac imposibilă, deocamdată, instalarea unei democraţii, fie şi într-o formă incipientă.
Un articol de presă, semnat de un profesor universitar de origine algeriană, publicat în urmă cu câţiva ani, este o analiză remarcabilă a principalelor cauze ale corupţiei, valabile nu numai pentru ţările Africii, ci si pentru orice ţară în care acest fenomen proliferează: “Aleşii, de la senatori şi deputaţi, până la primarul dintr-o localitate obscură, spune autorul articolului, ar trebui să fie un exemplu în combaterea corupţiei, pentru că ei sunt aleşi pentru a reprezenta puterea şi mândria unui popor, şi nu adâncimea buzunarelor lor. Miniştrii încremeniţi în funcţii construiesc, la umbra funcţiei lor, cercuri de afaceri care devorează economia, întreţinând un climat de ură şi de răzbunare. Într-un limbaj politic confuz şi plat, politicienii facilitează propagarea dezastrului, pe de o parte, iar pe de alta dau asigurări despre binele ţării şi al fiecărui cetăţean, în timp ce îşi primesc salariile astronomice doar pentru efortul de a ridica mâna la un vot în Parlament, de câteva ori pe an. Aleşii nu critică niciodată sistemul educativ care nu conduce nici la lectură, nici la spirit critic, nici la cultura minimală de a accepta şi punctul de vedere al celuilalt. Un sistem educativ care nu dă nicio lecţie de morală. Funcţionarii, profitând de ignoranţa sau de bunul simţ al cetăţenilor, îi aleargă de la un ghişeu la altul, ca pe niste cai de curse. Când li se solicită campanii anti-coruptie, aleşii, fără scrupule, cer bani contra acestui serviciu. Pentru oamenii de rând, speranţa de a avea o afacere fără a se confrunta cu una sau alta dintre formele corupţiei, este o iluzie. Indiferent de domeniu – economic, politic, bancar, ecologic, social etc. – sistemele de control există doar pe hârtie, sunt inoperante. Ar fi un semn de infantilism să credem că un discurs demagogic, bine citit şi aplaudat, ar pune capăt corupţiei. Numai rigoarea, seriozitatea şi integritatea cetăţenilor pot pune barieră acestui cancer care poate distruge o ţară. Dacă justiţia şi-ar îndeplini menirea, confortul adus de banii furaţi ar ajunge în închisoare. Corupţia este o ruşine edificată pe minciună, ipocrizie, aroganţă, ignoranţă, fals şi răutate. La polul opus există un adevăr fundamental – acela că orice ţară are dreptul la fericire şi prosperitate”.
Corupţia in Europa. Cele mai corupte ţări din Uniunea Europeană
Corupţia distruge ţări şi destine
Aceeaşi organizaţie non-guvernamentală, Transparency Internaţional, a publicat în acest an, pe lângă topul celor mai corupte ţări din lume, şi topul celor mai corupte ţări din Uniunea Europeană, cu sublinierea că, totuşi, UE este regiunea cea mai puţin coruptă. Acest fapt nu împiedică însă disparităţile dintre state şi diferenţe majore între ţările scandinave, de exemplu, şi ţările din estul Europei.
Dintre cele 28 de ţări membre UE, Indicele de percepţie a corupţiei atribuie un scor ridicat, chiar periculos, următoarelor ţări, în ordinea gradului de corupţie. Mai exact, prin raportare la 100 de puncte, se acordă un scor începând cu zero, pentru ţara cea mai coruptă, la 100, ţara cel mai puţin coruptă. Aşadar, cele mai corupte 13 ţări din UE, conform acestei evaluări sunt: Bulgaria (42 puncte), Grecia (45), Ungaria (46 puncte), România (47 puncte), Croaţia (48 puncte), Slovacia (50), Italia (52 puncte), Malta (54 puncte), Spania (58 puncte), Letonia (58 puncte), Lituania (59 puncte), Cehoslovacia (59 puncte), Cipru (59 puncte).
Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi să mediteze la realitatea în care trăim şi în ce măsură, individual şi toţi, ca popor, putem contribui la prosperitatea noastră şi a ţării în care locuim. Corupţia, in organismele si în ierarhia puterilor unui stat, este un flagel, dar tolerarea acesteia prin indiferenţa şi resemnarea celorlalţi este impardonabilă. Până la urmă, cel mai mare rău generat de corupţie este “de a aduce în fruntea societăţii pe cei mai puţini capabili, pe cei mai puţini demni, în detrimentul celor vrednici şi capabili”. (Emile de Girardin).
https://www.facebook.com/groups/109293732934648/
//////////////////////////////////////
(SI AZI…)Londra: Investitorii ocolesc Romania din cauza coruptiei
La o zi dupa ce premierul Tony Blair, se declara „incantat” – intr-o scrisoare adresata premierului Nastase – de decizia autoritatilor romane de a combate coruptia, ministrul pentru Europa din Cabinetul de la Londra a explicat pe larg, la Bucuresti, efectele pe care coruptia le are asupra mediului economic si investitional. Subiectul a revenit in atentie dupa pubicarea marti a raportului anual al Transparency International privind indicele de perceptie a coruptiei, care situeaza Romania intre cele mai corupte tari din lume, fiind socotita – in perceptia mediului de afaceri si academic – cea mai corupta dintre statele UE si candidate la aderare.
Aflat intr-o vizita la Bucuresti, ministrul britanic pentru Europa, Denis MacShane, a afirmat ieri ca succesul economic al Romaniei depinde in mare masura de eradicarea coruptiei – o observatie pe care, de-a lungul vremii, au facut-o majoritatea demnitarilor straini care vin la Bucuresti sau se afla aici la post.
„O economie de piata functionala este vitala pentru Romania, pentru a se bucura de beneficiile pietei unice a UE. Dar la fel de important pentru asigurarea succesului economic al Romaniei si crearea unui mediu prosper pentru comert este eradicarea coruptiei. (…) Coruptia reprezinta un cancer care trebuie smuls din radacini”, a aratat demnitarul britanic. In termeni foarte directi ministrul a adaugat ca perceptia investitorilor straini fata de coruptie este unul dintre elementele esentiale care impiedica dezvoltarea economica si cresterea nivelului de trai. In ciuda faptului ca Romania are multe de oferit – forta de munca educata, o amplasare strategica si o piata interna mare – investitorii strain stau inca deoparte si vor sta atata vreme „cat se tem ca afacerile lor vor fi afectate din cauza coruptiei”. Potrivit ministrului britanic, corutia incepe atunci cand politicienii, vamesii, functionarii sau politistii se imbogatesc primind bani pentru decizii care ar trebui sa fie impartiale, in interesul publicului: „De prea multa vreme pentru romanii de rand birocratia a reprezentat un cosmar – fie ca este vorba de un permis de conducere, un pasaport sau o programare la spital. (…)Oamenii de afaceri, autoritatile guvernamentale si judecatorii care schimba bani pentru favoruri ar trebui sa aiba doar un loc in Romania: in inchisori. (…) Coruptia distruge reputatia unei natiuni”, a aratat MacShane.
Pentru ministrul britanic, Bucurestiul a intarziat prea mult reformele, iar recuperarea intarzierilor presupune un efort suplimentar, daca Romania vrea sa adere la UE in 2007. Castigarea titlului de economie de piata functionala in raportul de tara al Comisiei Europene, care a fi publicat in noiembrie, este „o piatra de incercare”, dar efortul trebuie sa fie unul continuu, a spus el. Intr-o intalnire cu presedintele Ion Iliescu, MacShane a spus ca „UE nu va fi completa fara Romania”, reluandu-si obiectiile legate de coruptie.
Nastase ia masuri de la Bruxelles
Aflat la Bruxelles, premierul Adrian Nastase, a comentat prompt raportul Transparency International si a anuntat, fara a da detalii, ca astazi in sedinta de Guvern, Cabinetul va lua noi masuri pentru combaterea coruptiei. „Chiar daca scorul acordat Romaniei este mai mare decat anul trecut, raportul reprezinta o stare de spirit care trebuie consemnata ca atare si cat mai sportiv posibil. Este clar ca, sub aspect economic si social au fost inregistrate rezultate bune in ultimii trei ani, dar trebuie sa recunoastem ca, din punct de vedere ale perceptiei si al realitatii, sunt elemente care trebuie vazute cu seninatate si responsabilitate”, a spus Nastase, citat de Mediafax.
Nu de aceeasi parerea este opozitia parlamentara (PNL si PD) care a anuntat ca va initia, in perioada urmatoare, la Camera Deputatilor, o motiune simpla pe tema coruptiei la nivel guvernamental. Vicepresedintele democrat Radu Berceanu a justificat gestul prin faptul ca Romania se afla pe ultimul loc in Europa in privinta luptei impotriva coruptiei, acest fenomen fiind prezent inclusiv la nivel guvernamental unde este „acoperit si protejat”.
https://www.zf.ro/politica/londra-investitorii-ocolesc-romania-din-cauza-coruptiei-2972123
///////////////////////////////
„Multinaționalele ne distrug resursele”. O poveste cu propagandă care nu se mai termină-„Corporațiile străine fac legea în România. Țara este condusă de străini, care îi secătuiesc avuțiile. Firmele românești vor fi scoase de pe piață sau închise. Nu vom…
… mai găsi produse locale în piețe și vom fi obligați să cumpărăm doar de la supermarketuri. Patronii firmelor românești sunt arestați, pentru a lua corporațiile străine contractele. ONGiști, soroșiști, angajați ai multinaționalelor schimbă rezultatele alegerilor!”
Sunt doar câteva din variantele pe care le-a luat propaganda împotriva corporațiilor multinaționale cu sediul în România, în ultimii ani. Ileana Racheru, expert în spațiul ex-sovietic, arată într-un interviu pentru PressOne că politicienii români au folosit narațiunile anti-multinaționale în contextul criticilor venite din partea UE, privind nerespectarea principiilor statului de drept.
De altfel, după arestarea fostului lider PSD, Liviu Dragnea, mai multe publicații care răspândesc propagandă și dezinformează au rostogolit această explicație: Multinaționalele l-au pedepsit pe Liviu Dragnea pentru curajul de a le fi înfruntat!
În a doua parte a Manualului dezinformării aflăm cum a fost instrumentată în România propaganda împotriva multinaționalelor. Nu discutăm în acest text despre cultura organizațională sau orarul de lucru al angajaților companiilor multinaționale, ci despre acele articole publicate pe site-uri de propagandă, și care sunt conexate cu narațiunea strategică „România – colonia Europei/Occidentului”.
Să recapitulăm. În primul episod al acestei serii, am aflat că, în ultimii doi ani și jumătate, peste 200 de site-uri au răspândit în spațiul public din România materiale de propagandă și dezinformare.
Nicolae Țîbrigan, expert în analiza informațiilor la Laboratorul pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS) a explicat pentru PressOne cum ajunge o narațiune de propagandă să devină credibilă. Țîbrigan a mai arătat că:
Narațiunea e un curent de teme lansate de către un emițător cu anumite interese, fie electorale, fie strategice, fie pecuniare, respectiv clickbait, cu scopul de a amplifica mesaje și de a crea opinii.
„România – colonia Europei” este o narațiune strategică – adică un curent de teme lansat inițial cu scopul de a crea sentimentul de opresiune al populației locale pentru a determina decidenții politici să aloce mai puțini bani pentru sectorul de apărare.
Dacă doriți să citiți detalii despre propaganda anti UE din România, puteți să citiți primul episod al seriei Manualul dezinformării. România 2019 aici.
Multinaționalele sunt, și ele, folosite în instrumentarul de propagandă din România. De fapt, sunt un dușman atât de „bun”, încât o parte din campania unor partide locale pentru europarlamentare s-a bazat pe propaganda împotriva multinaționalelor.
Ileana Racheru, expert în spațiul ex-sovietic a analizat pentru PressOne felul în care este instrumentată imaginea corporațiilor de către anumite surse media care distribuie propagandă și dezinformare.
Reporter: Cum sunt portretizate corporațiile străine în publicațiile care răspândesc propagandă și/sau dezinformare în România?
Ileana Racheru: Multinaționalele sunt descrise ca instrumente de colonizare a României de către state occidentale, de extragere a resurselor de orice fel din Romania.
Acestea mai sunt descrise și ca unelte de exploatare prin muncă a românilor.
Multinaționalele sunt și cele care au înlocuit și pentru care au fost falimentate fabricile românești din perioada comunistă, care ofereau românilor produse bune și originale. Multinaționalele nu plătesc taxe către statul român, își ascund profiturile în off shore…
Montaj: Cosmin Creț
– De ce sunt multinaționalele un dușman „bun” pentru propagandiști?
– Propaganda este realizată de un stat A (străin) are ca obiectiv mobilizarea cetățenilor unui stat B pentru a acționa împotriva intereselor acestuia.
Altfel spus, obiectivul propagandei este de a înlocui un război clasic cu unul soft și mult mai puțin costisitor, de a transforma cetățenii statului victimă în soldați care luptă împotriva acestuia, fără a fi conștienți de faptul că fac rău tocmai entității căreia îi aparțin.
Revista Pressei
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Cu acest scop sunt transmise mesaje care trebuie să creeze clivaje între cetățenii unui stat pe diverse teme care nu sunt de importanță majoră, sau stringente, sau care pur și simplu pornesc de la probleme false. Propaganda încearcă să dividă societățile și exploatând ideea unor inamici străini.
Pe site-urile de propagandă, România și românii sunt amenintați de următorii inamici externi: SUA, UE, ungurii (din România), Ungaria, Rusia și multinaționalele. Deloc întâmplător, am menționat și Rusia.
Chiar Sputnik spune că România ar putea deveni ținta unei agresiuni (nu știm de ce natură) a Moscovei, dacă nu renunță la scutul antirachetă, care este descris în mod fals ca fiind construit pentru a ataca Rusia.
„În România e foarte vizibil ceea ce eu numesc un ecosistem al dezinformării. Din el fac parte site-urile tipice sau oficiale de propagandă, cum este Sputnik, site-uri obscure de știri care prezintă viziuni și narative favorabile Kremlinului, precum şi site-uri marginale, cu teorii ale conspirației care răspândesc aceleași elemente narative și folosesc aceleași tehnici”, explica pentru PressOne, într-un interviu, Corina Rebegea, expert CEPA.
Dacă doriți să citiți mai multe detalii despre un adevărat ecosistem al propagandei pro Kremlin în România, puteți citi aici interviul integral.
– Cui folosesc aceste narațiuni? Ce se urmărește cu ele?
– Narațiunile folosesc atât Rusiei, cât și unor actori politici interni. Rusia este interesată să cultive imaginea unei Românii care este în colaps total, care nu îi mai poate apăra pe români, care sunt lăsați pradă străinilor din multinaționale, politicienilor corupți, unor instituții ineficiente, unei educații proaste…
Politicienii români au folosit narațiunile anti-multinaționale în contextul criticilor venite din partea UE ca răspuns la măsurile legislative menite să destructureze statul de drept.
– Care credeți că este cea mai bună metodă pentru a contracara dezinformarea de acest tip?
– O primă măsură ar putea fi desfășurarea unor campanii de informare a publicului cu privire la efectele și modul de funcționare al propagandei.
O a doua ar fi dezvoltarea presei de calitate, care nu are nevoie de investiții venite din „buzunare” politice sau ale unor moguli. Presă care să se susțină din donații individuale, ale unor companii care nu pun condiții cu privire la conținut. Dar și pentru aceasta este nevoie de o campanie de informare a publicului cu privire la importanța existenței presei independente…
De ce spun acest lucru? Pentru că, adesea, în goana dupa sporirea numărului de accesări, pentru a obține contracte de publicitate, presa mainstream preia conținut de propagandă de pe site-uri obscure.
Și mai este o măsură de bun simț, care trebuie avută în vedere de orice cetățean: informarea din cât mai multe surse.
***
Jurnalistul Marian Voicu scrie în volumul său Matrioșka minciunilor. Fake news, manipulare, populism (Editura Humanitas, 2018) că una din explicațiile propagandistice oferite de mai multe televiziuni, în timpul protestelor din ianuarie-februarie, 2017, din România, a fost că acestea ar fi finanțate de miliardarul George Soros și multinaționalele din România, care și-ar fi obligat angajații să meargă la proteste.
Tot Voicu menționează în volumul său că 1640 de reclamații adresate Consiliului Național al Audiovizualului în acea perioadă nu au mai ajus să fie discutate de către instituția care ar trebui să vegheze la respectarea legii audiovizualului. Motivul? „Faptele s-au prescris”.
Însă nu doar televiziuni din România produc conținut de propagandă. „Cea mai elaborată dezinformare a putut fi urmărită în cea mai importantă emisiune de propagandă a Kremlinului, prezentată de Dmitri Kiseliov„, scrie Marian Voicu.
În conținutul emisiunii, vocea care prezintă „realitatea” din România pentru ruși spune: „Agricultura, industria, companiile nu reușesc să facă față companiilor din vest, iar producția de petrol a fost sistată – iată un efect secundar al intrării în UE„.
Puteți citi mai multe despre volumul Matrioșka minciunilor. Fake news, manipulare, populism (Editura Humanitas, 2018), semnat de jurnalistul Marian Voicu, aici.
Frank Hoogerbeets, HAARP și alte narațiuni false despre cutremurul din Turcia. Interviu cu un seismolog român stabilit în Japonia
7 ore de conspirații în Parlamentul României, la inițiativa AUR. Medici români vorbesc despre dictatura sanitară și „atacul la Hristos”
***
Fun fact. Vloggerul Zaiafet a publicat zilele trecute un episod în care descrie impactul covârșitor pe care îl are propaganda asupra descoperirilor științifice, în fostul URSS. Îl puteți urmări mai jos:
„Multinaționalele ne distrug valorile. O poveste cu propagandă care nu se mai termină” este al doilea episod din MANUALUL DEZINFORMĂRII. ROMÂNIA, 2019. – o serie de articole susținută de Consiliul Investitorilor Străini (FIC).
https://pressone.ro/multinationalele-ne-distrug-resursele-o-poveste-cu-propaganda-care-nu-se-mai-termina
/////////////////////////////////////////
Vlad Alexandrescu denunță corupția care distruge patrimoniul național. „Există rețele care funcționează”
Raluca Ion
Editor
Sute de clădiri de patrimoniu din București au fost lăsate în ultimii ani să se dărâme. Odată cu prăbușirea zidurilor, părți întregi din istoria României au murit pentru a face să se nască o alta: cea a noilor îmbogățiți din afaceri imobiliare cu terenuri din Centrul Capitalei.
De multe ori, acest lucru a fost posibil doar cu complicitatea celor care ar trebui să lupte pentru conservarea trecutului.
„Distrugerea patrimoniului are două cauze: una este o cauză criminală, care ține de intervenția unei mâini omenești pentru distrugerea unor monumente, în scopul eliberării terenului și a construirii unor obiective noi. Aici menționez chiar incendierea unor clădiri, care iau foc în perioade de caniculă, pentru a obține o declasare de pe lista monumentelor istorice. Dacă clădirea a luat foc și a fost distrusă până la temelii, ăsta este un motiv să o declasezi, iar terenul acela să devină disponibil”, arată ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu. Acest lucru se întâmplă uneori. Alteori, însă este vorba despre nepăsare, neglijență sau, pur și simplu, de lipsa de bani care să permită începerea unor lucrări de restaurare.
Aceeași lipsă de bani care împiedică statul român să achiziționeze, prin Ministerul Culturii, lucrări precum Cumințenia Pământului a lui Constantin Brâncuși. „Cumințenia a creat o emoție națională, fiind vorba de Brâncuși, dar tot așa sunt tablouri de Tonitza, de Pallady, de Pătrașcu care se vând din când în când la licitații, care provin din colecții patrimoniale importante și iau calea colecționarilor privați și urma lor cumva se cam pierde. Uneori ajung în niște seifuri în județul Olt”.
Într-un interviu pentru Republica.ro, Vlad Alexandrescu vorbește despre crearea, prin subscripție publică a unui fond privat care să permită statului să restaureze clădiri de patrimoniu, dar și să își exercite dreptul de preempțiune în cazul unor opere de valoare. „Sunt foarte multe opera de artă care se vând în România pe piața liberă și pe care Ministerul Culturii nu poate să vină să le cumpere pentru că nu are banii necesari. Și atunci ce facem? Spunem de fiecare dată că nu avem banii și regretăm? Apărem în presă și spunem: Ne pare rău, statul român e sărac?”, se întreabă ministrul Culturii.
Peste tot în lume, există un efort de protejarea și promovarea trecutului. În România, este extrem de profitabilă însă distrugerea trecutului. Nenumărate clădiri de patrimoniu au fost distruse sau lăsate să cadă, a existat la sfârșitul săptămânii trecute un caz de suspiciune de corupție la Direcția de Cultură București.
Acolo a fost o descindere a doi inspectori de la Inspectoratul General al Poliției Române, care au prins în flagrant delict un intermediar, cineva care n-avea legătură cu direcția, care ar fi încasat o sumă de 6.000 de euro pentru facilitarea obținerii unui aviz pentru o lucrare pe strada Popa Savu, aflată pe undeva între monumentul Aviatorilor și Piațeta Regelui. Nu e vorba despre un monument istoric, e vorba despre o arie protejată. Această mită ar fi fost luată pentru a facilita obținerea de avize, circuitul fiind întâi Direcția Municipiului București și ulterior comisia zonală a monumentelor istorice. Asta dovedește că aceste rețele, și noi știm că există rețele, funcționează, noi bănuim că aceste rețele au ramificații și în organisme de pe lângă minister.
Care sunt aceste organisme?
Avizele sunt de obicei condiționate de avizele comisiilor de specialitate și ale comisiilor, fie cele zonale, fie cele naționale. Este bine că ancheta a demarat.
Nu este prima situație de acest gen. Ce știți dumneavoastră ca ministru despre proporțiile corupției, în ceea ce privește patrimoniul?
Cred că există, cred că sunt rețele de corupție, nu cunosc efectiv detalii pentru că, dacă aș cunoaște detalii, imediat m-aș adresa eu însumi Ministerului Public și aș face în fiecare caz o sesizare. Nu e nevoie ca sesizarea să vină din societatea civilă, administrația publică centrală o poate face foarte bine. Deci nu pot să vă spun nici nume, nici date precise, dar am constatat și eu, ca și dvs, că presiunea promotorilor imobiliari este foarte mare, de regulă, monumentele istorice sau zonele protejate sunt situate în ariile centrale ale Bucureștiului și acolo prețul terenului este mare și este firesc ca acolo să fie vânate locurile cele mai profitabile.
Există niște anchete ale DNA care vizează funcționari din minister, ancheta e confidențială până la punerea sub urmărire, și există un dosar înaintat DNA de Institutul Național al Patrimoniului la 30 decembrie 2015, care sesizează aspecte suspecte în funcționarea institutului. L-a înaintat chiar conducerea INP.
Ministerul Culturii, evident, veghează asupra patrimoniului întregii țări. Există o legislație, există proceduri, noi acum le-am întărit printr-o ordonanță simplă, adoptată de Guvern săptămâna trecută, am extins prerogativele Comisiei Naționale a Monumentelor istorice, introducând dreptul de veto, care n-a existat niciodată din 1990 până încoace. Acesta constă în faptul că Ministrul Culturii nu poate trece peste avizul sau hotărârea Comisiei Naționale a monumentelor istorice. De ce? Pentru că s-a întâmplat, în trecut, ca în ciuda sau împotriva deciziei comisiilor, ministrul să ia decizii contrare și astfel să autorizeze de fapt proiecte imobiliare de anvergură. Și aici menționez anexele Palatului Știrbei, care formează obiectul unei anchete, școala Bozianu, de pe Calea Dudești, fosta școală 80, care iar a făcut obiectul unui proces și deci, prin această măsură legislativă, care de fapt e o modificare a legii monumentelor istorice, urmărim să dăm prerogative mai mari acestei comisii pentru a veghea asupra patrimoniului. Desigur, există și măsuri legale, care țin de Ministerul de Interne, nu totul se poate rezolva la nivelul Ministerului Culturii.
Dumneavoastră ați făcut vreo sesizare împotriva vreunui funcționar din minister?
Există niște anchete ale DNA care vizează funcționari din minister, ancheta e confidențială până la punerea sub urmărire, și există un dosar înaintat DNA de Institutul Național al Patrimoniului la 30 decembrie 2015, care sesizează aspecte suspecte în funcționarea institutului. L-a înaintat chiar conducerea INP.
Vizează funcționari din INP?
Vizează funcționari din INP, cu posibile incidențe în anumite compartimente de specialitate din Ministerul Culturii.
Ce veți face dumneavoastră ca ministru pentru a opri distrugerea patrimoniului?
Distrugerea patrimoniului are două cauze: una este o cauză criminală, care ține de intervenția unei mâini omenești pentru distrugerea unor monumente, în scopul eliberării terenului și a construirii unor obiective noi. Aici menționez chiar incendierea unor clădiri, care iau foc în perioade de caniculă, pentru a obține o declasare de pe lista monumentelor istorice. Dacă clădirea a luat foc și a fost distrusă până la temelii, ăsta este un motiv să o declasezi, iar terenul acela să devină disponibil.
Dar există și o altă cauză a dezafectării patrimoniului, una naturală: delăsarea, neîngrijirea, neintervenția. Am fost la Iași la sfârșitul săptămânii trecute și am văzut trei clădiri foarte afectate, în pragul colapsului. Una aș zice că este deja în colaps, este fosta școală de învățământ teologic de la Socola, în care a învățat și Creangă și care e ruinată, aproape dărâmată. Am văzut, la Pașcani, Palatul Cantacuzino-Pașcanu, o clădire splendidă cantacuzină, ale cărei origini sunt în secolul 17, dar clădirea e din secolul 19, care acum zace într-o stare de delabrare extrem de regretabilă. Am văzut în Iași fosta baie turcească, o clădire admirabilă de secol 19, complet dezafectată, închisă, pentru care am vrea să dezvoltăm un plan de intervenție. Pentru ultimele două dintre ele am vrea să dezvoltăm un plan de intervenție pe fonduri europene, de reabilitare a clădirii și transformarea lor în obiective culturale. La Pașcani am vrea să facem un centru cultural, pentru că nu există așa ceva acolo, iar la Iași, în această baie turcească, am vrea să facem un centru de artă contemporană și de cinematografie.
Nu vă puteți implica în reabilitarea institutului Socola. Care este soluția pentru aceste clădiri?
Clădirile se degradează mai repede decât putem noi interveni. În condițiile în care știți că finanțarea Ministerului Culturii este de 0,1% din PIB, în timp ce în alte țări este de 1% din PIB, de 10 ori mai mare, este evident că nu putem interveni în același timp. Indiferent dacă putem interveni sau nu, este rolul ministrului Culturii să spună că acolo se petrece de fapt un proces de uitare a patrimoniului și de prăbușire a unui monument.
Și, în fiecare caz, se pot imagina soluții diferite. La Socola, a început o campanie de strângere de fonduri, organziată de Institutul de Psihiatrie, la care noi am declarat că vom fi parteneri, dar nu văd altă soluție acolo decât din fonduri private. Și fondurile private, am să vă obișnuiesc din ce în ce mai mult cu ideea aceasta, ar fi bine să le atragem atât pentru conservarea patrimoniului, cât și pentru dreptul de preempțiune, exercitat în favoarea Ministerului Culturii asupra unor opere de artă care sunt scoase la licitație. Și unde, iarăși, Ministerul Culturii are zero lei în buget.
Este și cazul Cumințeniei Pământului. Ce se va întâmpla cu dreptul de preempțiune, care a expirat deja în acest caz?
Expiră în fiecare an. El trebuie reînnoit, în fiecare an calendaristic, așa spune legea. Dacă proprietarul hotărăște să scoată din nou la vânzare această operă a lui Brâncuși, atunci el trebuie din nou să notifice Ministerul Culturii. Nu asta este însă problema.Problema este legată de fonduri. Proprietarii, sfătuiți și de o casă de licitații, au situat valoarea bunui undeva la 20 de milioane de euro, în condițiile în care opera este inclusă în categoria tezaur. Obiectele din categoria tezaur nu pot fi scoase în afara țării, nu pot fi vândute la o licitație publică la Christie’s sau Sotheby’s.
Ele pot fi vândute numai în România, unor proprietari care se angajează ca ele să rămână în România. Sculptura poate părăsi țara, cu aviz temporar, numai pentru niște expoziții și în condiții foarte stricte, cu asigurare substanțială. În aceste condiții, se pune întrebarea dacă există un cumpărător român dispus să ofere suma de 20 de milioane de euro. Dreptul de preempțiune al Ministerului Culturii se exercită la o valoare de piață. Asta înseamnă drept de preempțiune: că o persoană dorește să cumpere cu o anumită sumă și atunci statul român, prin Ministerul Culturii, avansează acei bani și cumpără el la suma negociată.
Sunt foarte multe opera de artă care se vând în România pe piața liberă și pe care Ministerul Culturii nu poate să vină să le cumpere pentru că nu are banii necesari. Și atunci ce facem? Spunem de fiecare dată că nu avem banii și regretăm? Apărem în presă și spunem: Ne pare rău, statul român e sărac?
Așadar urmează o negociere cu proprietarul.
Ei sunt proprietarii acestui bun și această proprietate nu este una oarecare. Este una care a fost restituită după ce a fost confiscată, pentru zeci de ani, de statul român. Și, ca orice proprietar care a fost văduvit de uzufructul și chiar de proprietatea bunului lui, este un proprietar care are toate motivele să fie suspicios. Cred că primul lucru care trebuie spus este că noi recunoaștem proprietatea asupra acestui bun, așa cum a fost ea consfințită prin decizia curții și proprietarul are dreptul să vândă acest bun. Acum, ce vreau să vă spun este că dreptul de preempțiune se aplică în momentul în care proprietarul este deja pe punctul de a încheia contractul. Valoarea rezultă pe o piață liberă, nu mai este o valoare predefinită. În afară de asta, se pune și problema unei achiziții directe, statul român poate să facă o ofertă.
Care sunt relațiile cu proprietarii?
Am avut o discuție la telefon cu unul dintre proprietari și l-am întrebat dacă 20 de milioane este ultimul lor preț. Și a afirmat că da, este ultimul lor preț. Chestiunea depășește cu mult bugetul Ministerului Culturii, nici nu poate fi vorba de această sumă. Ne putem gândi la anumite soluții. Dar de aici putem extinde discuția, că mi se pare interesantă și pentru alte lucruri. Acesta e un caz exemplar pentru faptul că sunt foarte multe opera de artă care se vând în România pe piața liberă și pe care Ministerul Culturii nu poate să vină să le cumpere pentru că nu are banii necesari. Și atunci ce facem? Spunem de fiecare dată că nu avem banii și regretăm? Apărem în presă și spunem: Ne pare rău, statul român e sărac? Sau încercăm să plecăm de la idea că statul român nu are banii ăștia, e o atitudine transparentă, și încercăm să facem un parteneriat sau, mai precis, ceea ce vreau să fac: un fond privat, printr-o subscripție publică, care să vină de la donator, de la instituții, de la agenți economici, care să permită statului român să își exercite dreptul de preempțiune și să introducă aceste opere de artă în circuitul public.
Cumințenia a creat o emoție națională, fiind vorba de Brâncuși, dar tot așa sunt tablouri de Tonitza, de Pallady, de Petrașcu care se vând din când în când la licitații, care provin din colecții patrimoniale importante și iau calea colecționarilor privați și urma lor cumva se cam pierde. Uneori ajung în niște seifuri în județul Olt
Pentru că până la urmă asta este miza, mai ales la operele foarte prețioase. Ele nu vor părăsi România. Problema este dacă vor ajunge într-un seif la o bancă și nu le va vedea nimeni niciodată sau vor putea să rămână la un muzeu, nu neapărat din București, în circuitul public. Eu aș lărgi discuția aici. Cumințenia a creat o emoție națională, fiind vorba de Brâncuși, dar tot așa sunt tablouri de Tonitza, de Pallady, de Petrașcu care se vând din când în când la licitații, care provin din colecții patrimoniale importante și iau calea colecționarilor privați și urma lor cumva se cam pierde. Uneori ajung în niște seifuri în județul Olt.
https://republica.ro/vlad-alexandrescu-denunc-a-corupc-ia-care-distruge-patrimoniul-nac-ional-zexista-rec-ele-care-funcc-ioneaza
///////////////////////////////////////
Pentru o Istorie a corupției la români. Scandalurile trec, banii rămân!
Autor: Ion Cristoiu
Oricît ar părea de ciudat, un mijloc de a îngropa investigarea unei afaceri de corupție a fost dezbaterea în Parlament.Despre rolul inutil al zgomotoaselor dezbateri parlamentare, ne vorbeşte, de exemplu, Stenograma şedinţei Camerei din 22 martie 1933, dominată de intervenţia lui Nicolae Lupu, ședință în care s-a dezbătut Afacerea Skoda.
Afacerea Skoda a putut fi dezvăluită graţie intervenţiilor în Parlament ale lui Nicolae lupu, preşedintele Partidului Ţărănesc. Dezbaterile din 22 martie 1933 par a fi rupte din cele de azi. Opoziţia denunţă de la tribună. Puterea tropăie şi zbiară din sală. Cel puţin aşa se desprinde din broşura: „Afacerea «Skoda». Lupta dusă de Dl. dr. N. Lupu, Preşedintele Partidului Ţărănesc, pentru apărarea cinstei şi intereselor ţării româneşti. Discursuri rostite în Cameră”, (Bucureşti, 1933).
Iată un fragment din Stenogramă:
„D. Şt. Cico-Pro, preşedinte: D. Preşedinte al Consiliului are cuvîntul.D. dr. Al. Vaida-Voevod, preşedintele Consiliului de Miniştri: D-le preşedinte, d-lor deputaţi, găsesc inutilă supralicitarea în riposturi şi parariposturi. Dosarul este depus, d. dr. Lupu are ocazia amplă să-l studieze şi are toate drepturile ca, de la tribună pe baza studiului ce-l va face, să-şi dezvolte interpelarea.
După aceea, d-lor, daţi-mi voie să mulţumesc cu această ocazie Camerei, că a binevoit ieri să asculte pe d. subsecretar de stat Călinescu, care era mai în curent decît mine cu detaliile. Eu nu voiam să mai ripostez şi să discut pînă ce nu va fi încheiată cercetarea. Fac apel de pe acum la d-voastră, majoritate, cît şi opoziţie, ca să-mi admiteţi dreptul de ultim cuvînt după ce d. subsecretar de stat va desvolta răspunsul în numele guvernului. (Protestări vehemente pe băncile Partidului Ţărănesc.)
- Gh. Ştefănescu-Goiceanu: Nu se poate. (Zgomot).D. dr. Al. Vaida-Voievod, preşedintele Consiliului de Miniştri: Pentru că, d-lor, eu nu pot să degradez acest loc pe care am onoarea să stau, discutînd în fiecare zi, pe temă de detaliu, aceeaşi chestiune. Mie îmi revine rolul şi datoria ca să consider puncte de vedere superioare de stat! (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii.)Onorată Cameră, respectînd acest punct de vedere, vă rog să îngăduiţi să închei discuţiunea şi să nu mai ripostez. (Aplauze pe băncile majorităţii.)
- dr. N. Lupu: Cer cuvîntul, d-le preşedinte.D. Şt. Cicio-Pop, preşedinte: Nu aveţi cuvîntul!D. dr. N. Lupu: Cer cuvîntul la regulament. (Protestări pe băncile majorităţii.)
Voci de pe băncile majorităţii: Jos!
- Şt. Cicio-Pop, preşedinte: Nu poţi vorbi dumneata în tot minutul. (Zgomot mare.)Eu mă mir pentru ce vrea să vorbească la regulament şi la ce articol din regulament, atunci cînd este vorba să fixăm un termen pentru interpelarea pe care şi dumnealui doreşte să o dezvolte. Să terminăm odată chestiunea aceasta a fixării interpelării şi atunci, d-le dr. Lupu, vei veni să vorbeşti la regulament.
- dr. N. Lupu: Aţi terminat? (Protestări vehemente pe băncile majorităţii; întreruperi, zgomot.)”
După un timp, cînd opinia publică era cu gîndul într-altă parte, investigaţiile parlamentare, ba chiar şi cele judiciare, s-au întrerupt la un semnal discret din culise.Uşor de recunoscut în acest scenariu repetat cu o osîrdie seculară tipicul tuturor scandalurilor de corupţie de după 1989. Cei arestaţi şi condamnaţi au ieşit din închisoare sub fel de fel de motive. Alţii nici n-au intrat. Şi unii şi alţii se bucură de milioanele de dolari obţinute pe sub mînă. Sînt acum oameni onorabili, ba chiar reveniţi în politică. Nu-i exclus să candideze şi pentru un loc în viitoarele manuale de Istorie a neamului. Să fi citit „miliardarii de carton“ despre sfîrşitul fericit al tuturor campaniilor împotriva corupţiei? Greu de crezut, dacă ne gîndim că unii dintre ei nici nu ştiu să citească. E vorba mai degrabă de instinctul care le-a spus că scandalurile trec, banii rămîn.
O altă concluzie desprinsă din istoria corupţiei la români: toate afacerile de corupţie au pornit şi s-au desfăşurat în numele unor interese înalte: interesul de a apăra fruntariile ţării, interesul de a moderniza economia, interesul de a atrage investitori străini. Afacerea Strousberg s-a derulat sub pretextul că România are nevoie de căi ferate. Afacerea Fokker şi Afacerea Skoda au invocat necesitatea (reală) de a pregăti Armata pentru a face faţă pericolului extern. S-a spus de către înaltele personaje implicate: Oştirea are nevoie de avioane, Oştirea are nevoie de tunuri. Nu s-a spus însă că politicienii aveau nevoie de comisioane. Sînt altele pretextele de azi? Nu se invocă îndatoririle de țară membră a NATO pentru a justifica uriașele contracte de armament second hand?
Din introducerea la istoria corupţiei autohtone se desprinde şi o altă concluzie valabilă şi pentru vremurile de azi: lupta împotriva corupţiei a produs o uriaşă cantitate de demagogie. Cei din Opoziţie denunţau pe toate drumurile corupţia celor de la Putere. Cînd ajungeau la Putere, se dedau plenar afacerilor scandaloase. Criticaţi amarnic de ceilalţi, ajunşi, sărmanii, în Opoziţie. Fiecare regim debuta cu acţiuni energice luate împotriva corupţilor din regimul anterior. Care acţiuni se încheiau brusc, fie din cauza noilor alegeri, cînd venea rîndul noilor stăpîni să treacă la anchetări răsunătoare, fie deoarece se descoperea, de-a lungul investigaţiilor, că firele se încîlceau primejdios.
Rămîne alarmant pentru vremurile de azi adevărul că afacerile de corupţie au afectat interesul naţional. Fie direct, prin loviturile administrate bunei înzestrări a Armatei, fie indirect, prin slăbirea economiei naţionale. Banii intraţi în buzunare lacome au irosit bugetul, stricînd lucrările de interes public, au sărăcit sute de mii de familii. Nu în ultimul rînd, afacerile scandaloase din anii interbelici au creat mediul favorabil atacurilor împotriva democraţiei, au deschis drumul dictaturilor.
https://historia.ro/sectiune/general/pentru-o-istorie-a-coruptiei-la-romani-2233235.html
/////////////////////////////////////////////
Ucraina, palmă pentru România: Permite parţial măsurătorile pe Canalul Bâstroe
Natalia Codrea
Ucraina a transmis părții române acordul scris pentru ca specialiștii să meargă pe brațul Chilia, dar nu și pe canalul Bâstroe. Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a explicat că România va insista ca specialiștii să poată intra și pe canalul Bâstroe, așa cum se înțeleseră cele două părți încă din 3 martie.
„Partea ucrainenă a dat un acord parțial pentru începerea măsurătorilor pe brațul Chilia (partea ucraineană), începând de mâine.
Acest acord privește sectorul cuprins între km 22 și km 116 pe acest braț al Dunării, iar măsurătorile se vor desfășura doar pe timpul zilei.
În discuțiile anterioare cu oficialitățile ucrainene am solicitat ca măsurătorile pe brațul Chilia să înceapă de la km 11.
Insistăm ca flota de nave specializate a României să primească acces și pe celelalte sectoare ale brațului Chilia (între km 11 și km 22) dar și pe canalul Bâstroe.
În condițiile în care inclusiv reprezentanții Comisiei Europene au susținut solicitările României, consider că este în interesul ambelor țări sa fie lămurită problema dragajelor efectuate de Ucraina pe întregul braț Chilia și pe canalul Bâstroe.”, scrie Sorin Grindeanu.
Autorităţile române şi cele ucrainene au convenit, în 3 martie, în prima întâlnire tehnică referitoare la canalul Bâstroe, ca România să înceapă măsurătorile pe braţul Chilia şi canalul Bâstroe din 15 martie.
Secretarul de stat din Ministerul Mediului Ionuţ Sorin Banciu, care a participat la discuţii, a afirmat că lucrările de întreţinere făcute au încetat de două săptămâni. Referitor la adâncimea până la care s-au desfăşurat aceste lucrări, el a precizat că, la discuţii, „nu s-a adresat această întrebare”. „Eu mă aştept să avem răspunsul cu adâncimile care există pe aceste canale (…). Nu ştiu dacă aceste măsurători pot identifica faptul că au fost dragări investiţionale sau lucrări de investiţii”, a explicat Banciu. Totodată, el a arătat că data de 15 martie stabilită pentru începerea măsurătorilor „a fost propunerea colegilor de la AFDJ”.
Nicolae Ciucă: imediat ce avem acordul scris începem măsurătorile
„A fost o întâlnire tripartită între reprezentanţii Comisie Europene, partea tehnică ucraineană şi partea tehnică a României. A fost agreat un protocol pentru perioada imediat următoarea. Din datele care mi-au fost raportate, urma ca în acord cu partea ucraineană şi reprezentanţii Comisiei Europene să primim aprobare pentru măsurători pe braţul Chilia, pe partea ucraineană şi pe canalul Bâstroe. Acum azi, înainte să plec de la Guvern, nu aveam date privind aprobarea. Ca atare, când va veni aprobarea, echipele vor merge în teren, dacă nu se va clarifica situaţia cu partea ucraineană”, a declarat Nicolae Ciucă în fața presei.
https://newsmaker.ro/ucraina-palma-pentru-romania-permite-partial-masuratorile-pe-canalul-bastroe/
/////////////////////////////////////////
Dezastru la Academia de Poliție: Aproape 75% din tezele de doctorat sunt PLAGIATE!
Raportul Corpului de Control al ministrului Afacerilor Interne – emis după exact două luni de verificări făcute la Academia de Poliție – scoate la iveală informații șocante despre în una dintre cele mai importante instituții de învățământ superior din România; una menită să pregătească „oameni ai legii”, scrie PressOne.
Realitatea, pe scurt: 74,3% dintre tezele susținute în perioada 2011-2016 la Academia de Poliție – și trecute deja printr-o primă verificare cu softul de identificare a similitudinilor – sunt suspecte de plagiat.
În total, 58 de teze de doctorat susținute în perioada 2011-2016 sunt suspecte de plagiat. 58 de teze de doctorat pe care Comisia de Etică a Academiei încă nu le-a verificat pentru a vedea dacă sunt, într-adevăr, plagiate. Însă, aceeași Comisie de Etică s-a grăbit, chiar anul acesta, să-i exonereze – printr-un ansamblu de contorsiuni juridice și logice, care ar pica orice examen de integritate din orice instanță academică a lumii – pe fostul rector al Academiei de Poliție, Adrian Iacob, și pe șeful Direcției Generale Anticorupție din MAI, Cătălin Ioniță.
https://newsmaker.ro/dezastru-la-academis-de-politie-aproape-75-din-tezele-de-doctorat-sunt-plagiate/
///////////////////////////////////////////
Nicolae Ciucă, al treilea premier al României acuzat de plagiat. Ce știm până acum, ce s-a întâmplat în cazurile Ponta și Tudose și care este definiția plagiatului
Iulia Rosca • HotNews.ro
Nicolae Ciucă este al treilea premier implicat într-un scandal de plagiat, după ce jurnalista Emilia Șercan a dezvăluit, într-un articol PressOne publicat marți, că generalul în rezervă a plagiat în lucrarea de doctorat pe care a susținut-o în 2003 la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”. În timp ce Victor Ponta și-a pierdut definitiv titlul de doctor în drept, Mihai Tudose a încercat să renunțe la titlu, însă a pierdut în instanță.
HotNews.ro
Acuzația de plagiat în cazul premierului Ciucă – ce știm până la acest moment
Într-un articol semnat de jurnalista Emilia Șercan, PressOne a scris marți că generalul în rezervă Nicolae Ciucă, premierul României, a plagiat în lucrarea de doctorat pe care a susținut-o în 2003 a Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAP). Teza lui Nicolae Ciucă, în baza căreia a devenit doctor în Științe militare în 2003, include conținut plagiat în cel puțin 42 de pagini din totalul de 138.
Conținutul din cel puțin 19 pagini a fost plagiat din alte două teze de doctorat susținute anterior la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAP), una dintre ele coordonată chiar de îndrumătorul premierului.
Cu câteva excepții, porțiunile plagiate depistate au fost copiate din surse tipărite, care nu ar putea fi detectate cu un soft anti-plagiat.
Într-o declarație transmisă PressOne, premierul Nicolae Ciucă susține că teza sa de doctorat „a fost întocmită în concordanță cu cerințele legale existente la momentul respectiv”.
În urma informațiilor publicate de Emilia Șercan, prim-ministrul a cerut Comisiei de Etică a UNAp să facă verificările legale, iar instituția a anunțat că lucrarea va fi verificată.
UPDATE Jurnalista Emilia Șercan spune că decizia prim-ministrului de a solicita analizarea lucrării de către Comisia de Etică a UNAP este „praf în ochi”. Potrivit ziaristei, singura instituție care emite verdicte de menținere sau de retragere a titlului de doctor este CNATDCU, însă CNATDCU nu se poate autosesiza, trebuie sesizat. „Dacă voia să soluționeze în mod real chestiunea plagiatului și nu doar să lase senzația că acționează corect, premierul Ciucă ar fi trebuit să sesizeze direct CNATDCU”, arată Șercan.
Marți seară, președintele Klaus Iohannis a reacționat, Administrația Prezidențială trimițând următoarea poziție:
„Preşedintele Klaus Iohannis îşi menţine poziţia reiterată în nenumărate declaraţii publice privind combaterea fenomenului plagiatului şi importanţa integrităţii academice. Preşedintele României consideră corectă şi necesară decizia premierului Nicolae Ciucă de a solicita analizarea tezei sale de doctorat de către Comisia de Etică a UNAp, orice demers menit să clarifice suspiciunile formulate în spaţiul public fiind binevenit”.
O reacție a avut și fostul premier Victor Ponta, care a scris pe Facebook că premierul Ciucă ar trebui să ignore acuzația și să se concentreze pe activitatea de la guvern
Ce a scris Ponta:
„Astept sa iasa din nou domnii Basescu, Iohannis, Funeriu, Mircea Dumitru, Liiceanu & Co sa imi ceara demisia; astept ca toti cei fraieriti de “domnii” de mai sus care strigau dupa mine “Plagiatorule” sa se mai uite o data in oglinda si sa isi mai traga o palma! Sunt cel mai patit cu povestile astea si am, deci, dreptul sa vorbesc: sa il lasam in pace pe Dl Ciuca sa faca ceea ce asteptam toti de la el: rezolvarea crizelor din energie, finante, sanatate, educatie.
Nu cred ca trebuie sa piarda mult timp ca sa dea explicatii acuzatiilor facute de o jurnalista dovedita ca a plagiat ea insasi; sa explice ce a scris in teza de doctorat de acum 18 ani; sa explice ca a sustinut teza in 2003 (ca si mine) si este acuzat ca nu a respectat Legea din 2006 (ca si mine). Sa se ocupe de problemele tarii nu de “scheletii din dulap” dezgropati dupa atatia ani.”
Fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, a i-a dat o replică lui Ponta și a cerut, într-o postare pe Twitter, ca teza lui Ciucă să fie verificată de CNATDCU:
„Lipit, ca musca de perete, cu „pliciul” plagiatului, Ponta se lipeşte de scandalul Ciucă, făcând pe ramolitul: Victoraş, instanta a decis că eşti hoț intelectual (plagiator). Ciucă să fie verificat, în 10 zile, de, şi doar de, CNATDCU. După verdict, ori, ori.”
Plagiatul lui Victor Ponta. Fostul premier a rămas definitiv fără titlul de doctor în drept
Cel mai celebru caz de plagiat este fără îndoială cel al lui Victor Ponta, iar până la momentul în care instanța a decis ca fostul premier să rămână fără titul de doctor a venit după o serie întreagă de evenimente și la capătul a opt ani de la dezvaluirile de plagiat din revista Nature (iunie 2012)
Mai exact, în iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins definitiv cererea prin care fostul premier Victor Ponta a solicitat anularea ordinului ministrului Educaţiei prin care i-a fost retras în anul 2016 titlul de doctor în drept.
Instanţa supremă a respins recursul lui Victor Ponta şi a menţinut o decizie a Curţii de Apel Bucureşti din februarie 2017, instanţa care a confirmat atunci retragerea titlului de doctor.
Pe 1 august 2016, ministrul Educaţiei la acea vreme, Mircea Dumitru, a semnat ordinul de retragere a titlului ştiinţific de doctor în drept în cazul lui Victor Ponta. Ordinul ministrului Educaţiei a venit ca urmare a deciziei luate de CNATDCU în data de 27 iulie 2016, prin care s-a confirmat că Victor Ponta a plagiat în teza de doctorat.
Ponta a deschis atunci două procese în instanţă, în care a cerut suspendarea, respectiv anularea ordinului ministrului Educaţiei, însă acţiunile sale au fost respinse.
Îndrumatorul stiintific al lui Victor Ponta pentru această teză de doctorat a fost Adrian Năstase, care în 2003 era prim ministru al Romaniei. Victor Ponta era la acel moment secretar de stat in cabinetul Năstase.
În cazul plagiatului lui Ponta a fost implicat și actualul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu. Astfel, în decembrie 2014, la scurt timp după numirea lui Cîmpeanu în funcția de ministru al Educației, a fost adoptată o OUG prin care li se permite doctorilor să renunțe la titlul de doctor, modificând astfel Legea Educației. Această modificare venea la scurt timp după ce Victor Ponta anunțase că renunță la titlul de doctor, însă nu exista bază legală pentru această măsură. Cîmpeanu motiva că „altfel nu am cadru legal sa indeplinesc cererile venite din partea societatii civile si academice”, in ceea ce priveste titlul de doctor al lui Victor Ponta.
Principalele momente și articole HotNews.ro în cazul verdictului de plagiat al lui Victor Ponta:
18 iunie 2012: BREAKING NEWS Revista Nature: Premierul roman Victor Ponta este acuzat de plagiat
29 iunie 2012: CNATDCU: Victor Ponta A Plagiat. Este plagiatul de tip copy-paste
Iulie 2012: VIDEO Universitatea din Bucuresti a decis ca Victor Ponta A PLAGIAT
Cine sunt „profesorii remarcabili” in fata carora si-a sustinut Ponta teza de doctorat in 2003: Avocatul Poporului, presedintele Curtii Constitutionale, ‘Parintele Constitutiei’ si presedintele Curtii de Conturi de la acea vreme
Martie 2013: Ministerul Educatiei a decis sa ia in considerare verdictul CNE si sustine ca Victor Ponta nu a plagiat
Iulie 2016: Verdict final al CNATDCU: Victor Ponta a plagiat
Iulie 2020: Ponta rămâne fără titlul de doctor în drept. Decizia Instanței Supreme este definitivă
Plagiatul lui Mihai Tudose de la Academia SRI. Tudose a pierdut procesul în care încerca să renunțe la titlul de doctor
Fostul premier PSD Mihai Tudose (în perioada iunie 2017 – ianuarie 2018), în prezent europarlamentar PSD după ce a fost ales pe listele Pro România, a fost acuzat că și-a plagiat lucrarea de doctorat obținută la Academia SRI într-un articol din 2015 al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI). Tudose era atunci Ministru al Economiei în guvernul condus de Victor Ponta.
„Circa 50 de pagini sunt plagiate, fie cuvânt cu cuvânt, fie prin reformulări minore, din alta lucrare de doctorat, susținută, cu un an mai devreme, de comisarul-șef Radu Andriciuc, la Academia de Politie ‘Alexandru Ioan Cuza’. Din doctoratul comisarului-șef s-au copiat inclusiv părți din concluzii, câteva anexe și chiar o secțiune din bibliografie”, potrivit Centrului Roman pentru Jurnalism de Investigație.
Potrivit CRJI, lucrarea de doctorat a lui Tudose, cu titlul „Infrastructura critica – model si strategie manageriala”, a fost sustinuta în 2010 la Academia Nationala de Informatii „Mihai Viteazul” și publicată apoi la RAO International Publishing Company.
Ministrul Tudose a declarat pentru CRJI că la momentul redactarii lucrarii „erau alte vremuri”. „E vorba de Andriciuc si de niste texte de pe Internet, dar nu e vorba de mai mult de doua-trei pagini si nu sunt preluate cuvant cu cuvant. Am avut acordul scris al autorilor. Poate am fost si putin neglijent, dar era ca si cum as face o lucrare de geometrie: nu pot pretinde ca am inventat eu Teorema lui Pitagora”, a explicat Tudose, care a povestit un eveniment din timpul redactarii: „Am scris un capitol pe plaja, cu pixul, si dupa ce l-am bagat pe calculator, a fost verificat de un soft antiplagiat, reiesind ca era copiat in proportie de 15%”. Pentru acest articol, lucrarea lui Tudose nu a fost verificata cu un astfel de soft.
De precizat că în 2013, Mihai Tudose a ajuns conferentiar universitar la Academia Nationala de Informatii a SRI.
În iulie 2017, la o lună după ce a fost desemnat prim-ministru, Tudose a fost reclamat la Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) pentru plagiatul expus public în 2015, scrie PressOne.ro.
La rândul său, Comisia de Etică a Academiei SRI a dat verdict de plagiat pentru teza lui Mihai Tudose și a propus retragerea titlului de doctor. Hotărârea Comisiei de Etică a fost însă revocată în 2017 de Senatul Academiei SRI, care a invocat un alt verdict, de data asta de neplagiat – pronunțat, după câteva luni, de o comisie de „specialiști externi”.
Pentru a evita un verdict de plagiat, Tudose a depus două solicitări la Ministerul Educației de a renunța la titlul de doctor. Prima cerere de renunțarea la titlul de doctor a fost făcută de fostul premier în data de 3 martie 2016, iar a doua, pe 13 noiembrie 2018. Fostul premier nu a așteptat 30 de zile pentru a vedea dacă primește un eventual răspuns din partea Ministerului Educației – termen prevăzut de legislația în domeniul petiționării – iar pe data de 19 noiembrie a înregistrat la Curtea de Apel București acțiunea de chemare în judecată, mai scrie pressone.
În primăvara lui 2020 însă, Mihai Tudose a pierdut, în primă instanță, procesul intentat Ministerului Educației. Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată acțiunea lui Tudose în data de 5 martie.
Florin Roman, singura demisie la nivel înalt din cauza unei acuzații de plagiat
Acuzat de plagiat și că și-a trecut în CV o licență la Universitatea Babes Bolyai, deși nu a urmat cursurile universității respective, Florin Roman a demisionat din funcția de ministru al Digitalizării în 15 decembrie 2021, la scurt timp după ce fusese numit.
De precizat că demisia a venit după ce chiar premierul Ciucă i-ar fi cerut să facă acest gest, potrivit unor surse politice, iar dacă n-o va face i-a spus că va fi remaniat.
Libertatea a scris că Florin Roman și-a plagiat disertația de master susţinută la Facultatea de Psihologie a Universităţii Titu Maiorescu, în 2012.
”Plagiat înseamnă să îţi asumi parţial sau integral o lucrare ştiinţifică, ceea ce nu am făcut niciodată. Drept urmare, acuzaţia de plagiat la adresa mea e nefondată”, a replicat Roman pe Facebook. ”La finalul dizertaţiei, am inclus bibliografia folosită. Consider însă că orice aş spune pe acest subiect, inclusiv faptul ca profesorul Paraschiv confirmă că a fost o lucrare bună, nu are nicio relevanţă pentru cei care şi-au propus să îmi găsească nod în papură/ să susţină o campanie de denigrare a mea/ sa dovedească fapte de care nu mă fac vinovat. Aceasta e ultima mea intervenţie pe acest subiect. Am lucruri mult mai importante de făcut decât sa răspund la acuzaţii nefondate”, a mai afirmat Florin Roman.
Ulterior, tot Libertatea a semnalat că și-a trecut în CV că este licențiat în Științe Economice la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, ale cărei cursuri a scris că le-a urmat între 1992-1996. Rectorul UBB, Daniel David, spune că Roman nu a urmat cursurile acestei universități, ci pe cele ale unui colegiu din Alba Iulia, iar pentru că acesta nu era acreditat a dat examenul de absolvire la UBB.
Alte nume celebre implicate în scandaluri de plagiat
Gabriel Oprea
Gabriel Oprea, la un moment dat vicepremier și ministru de Interne, a rămas în 2016 fără titlul de doctor. Lucrarea sa de doctorat, „Procedura plângerii prealabile”, a fost susținută în anul 2000, la Facultatea de Drept a Universității din București, coordonator fiind profesorul universitar Ion Neagu.
În iulie 2015, Consiliul Național de Etică din subordinea Ministerului Educației a decis într-un timp record că suspiciunile de plagiat în cazul tezei de doctorat a lui Gabriel Oprea, pe atunci vicepremier, nu se confirmă. Pe de altă parte, Marian Popescu, preşedintele Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti, a analizat lucrarea de doctorat a lui Gabriel Oprea, spunând că, în mod sigur, este vorba despre un plagiat, zeci de pagini fiind „copiate integral”.
Pe 26 iulie 2016, Comisia de experți din cadrul CNATDCU care a analizat teza de doctorat a lui Gabriel Oprea a dat verdict de plagiat în cazul acestuia. Totodată, pe 29 august, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare a respins contestația fostului vicepremier privind verdictul de plagiat, cu 31 voturi pentru și 2 împotrivă. Fostul ministru a anunțat apoi, pe pagina sa de Facebook, că se va adresa instanţei după ce CNATDCU i-a respins contestaţia la verdictul de plagiat, susţinând că nu i-a fost respectat dreptul la apărare şi că nu s-a numit singur doctor. Pe 2 septembrie 2016, ministrul Educației, Mircea Dumitru, a semnat ordinul de retragere a titlului de doctor al lui Gabriel Oprea.
El a contestat decizia în instanță, a pierdut în iulie 2018 la Curtea de Apel București și a făcut recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Aici a primit termen pentru data de 11 februarie 2022, după o amânare.
Potrivit G4media, în 21 iulie 2019 a fost modificat un articol din Legea nr. 1/2011 în sensul că, după ce un titlu de doctor este retras pentru plagiat, universitatea care a acordat titlul respectiv trebuie să ceară în instanță anularea diplomei de doctor într-un termen de un an. Astfel, Academia Națională de Informații trebuie să ceară în instanță retragerea titlurilor de doctor cu verdict de plagiat.
Bogdan Licu
Un alt caz cunoscut este cel al lui Bogdan Licu, prim-adjunctul procurorului general al României, doctorand chiar al lui Oprea. Pe 5 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că Ministerul Educației este obligat să ia act de renunțarea la titlul de doctor. În cazul său, CNADTCU nici măcar nu a apucat să dea un verdict de plagiat.
Licu este cel de-al treilea doctorand coordonat de profesorul universitar Gabriel Oprea suspect ca si-a plagiat teza de doctorat (ceilalți doi sunt fostul primar al Sectorului 2, Neculai Onțanu, și avocata lui Victor Ponta, Loredana Radu). In urma unei analize facute asupra lucrarii, au fost identificate sursele de provenienta pentru mai bine de o jumatate din totalul celor 445 de pagini, continut copiat ad litteram fara a fi fost citat cu respectarea normelor nationale si internationale de citare in operele stiintifice. Bogdan Licu il plagiaza masiv pe judecatorul Cristi Danilet, fostul sau coleg din Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), scria la vremea respectivă Emilia Sercan.
Petre Tobă
Un alt ministru care și-a pierdut titlul de doctor din cauza plagiatului este Petre Tobă. Pe 10 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată o contestaţie făcută de fostul ministru de Interne, Petre Tobă, împotriva retragerii titlului de doctor.
Lui Tobă îi fusese retras titlul de doctor pe 21 decembrie 2016 de către ministrul Educației Mircea Dumitru, la pachet cu cel al lui Florentin Pandele, primarul din Voluntari și soțul Gabrielei Firea.
Ordinele de retragere a titlurilor de doctor ale lui Petre Tobă şi Florentin Pandele au fost emise după ce contestaţiile acestora la deciziile Consiliului General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) de plagiat au fost respinse, notează Adevărul.ro.
Jurnalista Emilia Şercan a scris, în noiembrie 2015, că peste 250 din totalul de 390 de pagini ale tezei cu care Petre Tobă a obţinut titlul de doctor în Ştiinţe Militare şi Informaţii sunt copiate ad litteram din lucrări de specialitate sau din referate postate pe internet, fără utilizarea ghilimelelor şi fără a respecta normele naţionale şi internaţionale de citare în opere ştiinţifice.
Ce este plagiatul – definiția
Cum este plagiatul definit din punct de vedere legal:
Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare.
Art. 4, alin. 1, lit d): “Plagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale”.
Definiția apare și în Ordinul de Ministru nr. 3482/2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare:
Articolul 2, alin g) plagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale;
Ce este plagiatul – două definiții de autor:
„Însușirea și prezentarea ideilor sau a cuvintelor unei alte persoane ca fiind ale tale” (Bouville 2008).
„Utilizarea ideilor, conținutului sau a structurilor dintr-o altă lucrarea fără a recunoaște în mod adecvat sursa cu scopul de a obține un beneficiu propriu într-un cadru în care se așteaptă originalitate” (Foltýnek și colab. 2019).
https://www.hotnews.ro/stiri-educatie-25311922-nicolae-ciuca-treilea-premier-romaniei-acuzat-plagiat-stim-pana-acum-intamplat-cazurile-ponta-tudose-care-este-definitia-plagiatului.htm
//////////////////////////////////////////
Fenomenul plagiatelor. Peste 80.000 de titluri de doctor acordate în România din 1990 și până azi. Anul cu cele mai multe doctorate
Iulia Roșca • HotNews.ro
Din 1990 – an în care au fost acordate 331 de titluri de doctor, până în ianuarie 2022, au fost obținute în România puțin peste 80.000 de doctorate, recordul înregistrându-se în 2012, același an în care a fost descoperit plagiatul în cazul tezei de doctorat a lui Victor Ponta. Numărul doctoratelor a scăzut apoi, ajungând la o medie de puțin peste 2000 de titluri acordate anual.
HotNews.ro
În contextul celui mai recent scandal de plagiat în care este implicat premierul Nicolae Ciucă, HotNews.ro a solicitat Ministerului Educației o situație a titlurilor de doctor acordate în România post-decembristă.
Nicolae Ciucă este al treilea premier implicat într-un scandal de plagiat, după ce jurnalista Emilia Șercan a dezvăluit, într-un articol PressOne publicat marți, că generalul în rezervă a plagiat în lucrarea de doctorat pe care a susținut-o în 2003 la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”. În timp ce Victor Ponta și-a pierdut definitiv titlul de doctor în drept, Mihai Tudose a încercat să renunțe la titlu, însă a pierdut în instanță.
Câte doctorate au fost acordate în România, pe ani și decenii
Dacă în anii 90 au fost acordate în total mai puțin de 10.000 de titluri de doctor – doar 331 în anul 1990, între 2010 și 2019 numărul a ajuns aproape de 40.000, potrivit datelor transmise HotNews.ro de Ministerul Educației.
Anii 90 – între 1990 și 1999: 9517 titluri
Anii 2000 – între 2000 și 2009: 28226
Anii 2010 – între 2010 și 2019: 37969
În 2019 au fost acordate 2359 titluri, în 2020 – 2052, iar anul trecut 2302. În 2022 până la acest moment au fost acordate 77 tiluri de doctor.
Vârful fenomenului doctoratelor – anul 2012
Numărul doctoratelor acordate a crescut începând cu finalul anilor 90. Numărul a depășit prima data 2000 de tiluri pe an în 1999 iar în 2012, acesta a depășit 6000 titluri. Mai exact, 6259 de titluri de doctor au fost acordate în 2012.
Cifrele au rămas ridicate și în următorii doi ani, însă începând cu anul 2015, numărul titlurilor acordate anual acesta a rămas în jurul a puțin peste 2000 de titluri.
De precizat că 2012 este anul scandalului de plagiat al lui Victor Ponta (acesta și-a pierdut ulterior titlul de doctor în drept), declanșat de dezvăluirile din revista Nature. În acest context au început să apară în universități soft-urile antiplagiat.
De ce acest trend descendent? Ne oferă o explicație profesorul universitar Mircea Dumitru, vicepreședinte al CNATDCU:
„Trendul descrescator se datorează în primul rând proceselor de evaluare mai riguroase la care sunt supuse tezele. Este mai ”greu” să finalizezi o teză care este evaluată mult mai atent și scrupulos. După cazul „Ponta”, regulile aplicate Școlilor Doctorale au devenit mai puternice”, a explicat Dumitru pentru HotNews.ro.
Potrivit unui articol cursdeguvernare.ro din 2016, chiar actualul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, afirma atunci că presiunea publică a dus la o filtrare mai atentă a acestor lucrări, de mai multe ori pe parcurs, pentru a se depista eventuale similitudini cu alte teze.
Obligativitatea verificării lucrărilor de doctorat prin folosirea unui soft anti-plagiat a fost introdusă în lege în 2016.
USR anunţă iniţiative legislative pentru descurajarea plagiatului. Una dintre propuneri – eliminarea indemnizației pentru titlul de doctor
Mai mulţi parlamentari ai USR au anunţat în aceste zile că vor depune în perioada următoare trei iniţiative legislative menite să stopeze „flagelul” furtului intelectual.
Senatorii Simona Spătaru şi Ştefan Pălărie, precum şi deputatul Cristian Seidler au vorbit despre: anularea indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor, obligativitatea trimiterii lucrării de doctorat în format digital la Biblioteca Naţională, o mai mare transparenţă în funcţionarea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), anularea posibilităţii ca un plagiator să renunţe la titlul de doctor în mod voluntar, potrivit Agerpres.
„Cele trei iniţiative sunt gândite de colegii de la USR PLUS să înceteze acest flagel al furtului intelectual, care este până la urmă o formă de hoţie. Suntem în perioada în care strângem semnături şi în cel mai scurt timp o să fie depuse toate cele trei modificări. Sigur în debutul primei sesiuni parlamentare vom avea în circuitul parlamentar legile de care vorbim”, a precizat Ştefan Pălărie.
Pălărie a menţionat că USR susţine modificarea Legii educaţiei naţionale, prevăzând sancţiuni drastice pentru şcolile doctorale care nu trimit exemplarul lucrării în format digital către Biblioteca Naţională.
Senatorul a criticat modul de funcţionare al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU). În opinia sa, există „zero transparenţă” în activitatea CNATDCU, deoarece nu se ştie când se întruneşte acest for sau care sunt verdictele sale.
Seidler a remarcat o „creştere exponenţială” a numărului de doctorate din România, mai ales în ultimii ani. El a atras atenţia şi asupra faptului că, de-a lungul timpului, legile salarizării „au încurajat acest fenomen”, prin faptul că s-au acordat bani suplimentari „pentru simpla deţinere de titlului de doctor”. Astfel, iniţial s-a acordat un spor de 15% din salariul de bază, iar din 2017 sporul a devenit 50% din salariul minim pe economie (adică 750 de lei pe lună, în prezent).
Deputatul a menţionat că există situaţii în care în vederea angajării este necesară deţinerea titlului ştiinţific de doctor, dar a opinat că „în acest caz nu se justifică plata suplimentară pentru deţinerea unei diplome fără de care nu s-au fi putut ocupa acel post”. În acest sens, a oferit exemplul unui şofer, care nu este plătit suplimentar pentru deţinerea permisului de conducere.
Totodată, Seidler consideră că deţinătorul unei diplome de doctorat nu ar trebui să beneficieze de sporuri nici în cazul în care titlul ştiinţific respectiv nu îi este necesar la locul de muncă, conform fişei postului.
Câte școli doctorale sunt în România – evaluarea făcută la 10 de ani de la intrarea în vigoare a Legii Educației
Pe 30 decembrie 2021, la 10 ani de la intrarea în vigoare a Legii Educației, ministrul Sorin Cîmpeanu, anunța că au fost evaluate, cu componentă internațională, 50 de instituții organizatoare de studii universitare de doctorat (IOSUD) – Academia Română, 47 de universități de stat și 2 universități particulare. Patru universități au renunțat la a mai solicita organizarea/ acreditarea studiilor universitare de doctorat, iar o universitate a decis evaluarea de către o agenție din străinătate.
Potrivit sursei citate, în cele 50 de IOSUD-uri au fost evaluate 189 de școli doctorale care gestionează 398 de domenii de studii universitare de doctorat (DSD). Dintre acestea, în urma evaluării, s-a decis acreditarea condiționată (cu reevaluare la un an) pentru un număr de 35 de domenii de studii universitare de doctorat care funcționează în 16 IOSUD-uri.
Evaluarea pentru 363 de domenii de studii universitare de doctorat s-a finalizat cu menținerea acreditării – dintre acestea, 73 de domenii din 35 de IOSUD-uri au fost reacreditate conform metodologiei, cu condiția ca în termen de maximum 3 ani să îndeplinească toți indicatorii de calitate.
https://www.hotnews.ro/stiri-educatie-25320765-fenomenul-plagiatelor-peste-80-000-titluri-doctor-acordate-romania-din-1990-pana-azi-anul-cele-mai-multe-doctorate.htm
//////////////////////////////////////////////
(Dupa modelul komunistilor care i-a facut mari si tari pe prosti ,la fel si pesedistii i-a facut destepti si pe hotii cinstiti si nesaraci…) De ce plagiază universitarii. Cazuri celebre din România
Brîndușa Armanca
Plagiatul nu e o practică doar pentru obținerea unei licențe sau a doctoratului, ci se extinde, în România, și la lucrările care asigură evoluția unor cariere didactice. (Imagine generică)
Plagiatul nu e o practică doar pentru obținerea unei licențe sau a doctoratului, ci se extinde, în România, și la lucrările care asigură evoluția unor cariere didactice. (Imagine generică)
Plagiatul nu se termină odată cu primirea titlului de doctor. Este o metodă practicată și de diverși universitari pentru obținerea gradelor didactice. România furnizează exemple de impostură perpetuată în cariera didactică iar organismele abilitate să sancționeze furtul intelectual sunt inerte.
Cariera academică presupune, în România, îndeplinirea unor condiții care s-au aliniat în ultimii ani prin legislație la normele europene. Relativ, fiindcă prevederile Legii 1/2011 a Educației sunt dejucate adesea fără consecințe, iar comisiile de evaluare didactică funcționează pe principiul reciprocității: azi te trec eu, mâine mă ajuți tu.
Treptele didactice de la preparator, asistent, lector, conferențiar, profesor, la care se adaugă abilitarea pentru conducere de doctorat, impun un număr de publicații științifice, participări la conferințe, prezență internațională în domeniu. Doctoratul devine obligatoriu de la nivelul de asistent.
În ultimii ani, ziariștii au dezvăluit plagiatele din tezele de doctorat ale multor demnitari. Fenomenul e însă mult mai extins, alimentat de sporurile la salariu în instituțiile de stat, dar și de o cultură a copiatului, a falsului, tolerată în școli, licee și universități.
### VEZI ȘI… ###
Țară în service | Cultura furtului. De la copiuță la plagiat la nivel înalt
Numărul de lucrări științifice punctate crește cu cât gradul universitar este mai înalt, iar publicațiile cotate internațional sunt și ele obligatorii.
Ce face Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice
Lucrările științifice serioase presupun cercetări care durează uneori ani întregi. De aceea, este suspectă abundența lucrărilor științifice într-o perioadă scurtă, care atrage ascensiunea rapidă a unor cadre didactice. Și mai suspectă este publicarea unor studii în domenii diferite, fără legătură între ele.
Universitățile au, prin lege, obligația de a constitui regulamente, coduri și comisii de etică, proceduri de sancționare.
Verificarea lucrărilor suspecte de plagiat, altele decât doctoratul – care este făcută de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNADTCU) aflat sub Ministerul Educației – cade în competența Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice (CNECSDTI), autoritate aflată în structura Ministerului Cercetării.
Cei 19 membri ai Consiliului Național de Etică sunt selectați în funcție de biografie și de alte criterii.
În septembrie 2020, când a fost instalat noul consiliu, existau peste 200 de sesizări vechi de până la 5 ani. În 2021 CNECSDTI a publicat pe site 14 hotărâri la sesizările primite.
Site-urile specializate au la un loc peste 1.500 de colaboratori. Ei pot scrie lucrări la comandă pentru peste 60 de specializări. Cercetătorul Constantin Vică spune că mulți dintre aceștia sunt foști studenți care au performat de-a lungul facultății.
### VEZI ȘI… ###
Ghost writing | Teze de licență scrise în 5 zile, de vânzare cu 570 de euro. Ce nu fac profesorii ca să prevină impostura universitară
Cum se întâmplă în realitate
În 2016, o revistă care a investigat în mai multe rânduri cazul de plagiat multiplu al Ramonei Lile, rector la Universitatea „Aurel Vlaicu”- UAV din Arad, s-a adresat CNECSDTI pentru a cere verificarea lucrărilor semnalate. Sesizarea înregistrată cu nr. 183/7.11.2016 nu a primit răspuns, deși redacția a revenit cu două adrese de-a lungul anilor, una în 2017, alta în septembrie 2020.
Timp de patru ani, cazul nu a fost analizat de organismul abilitat, deși au fost furnizate toate lucrările copiate cuvânt cu cuvânt, uneori preluând și ISBN-ul lucrării furate.
În acest lung răstimp, doamna Ramona Lile a avut timp să candideze pentru al treilea mandat, pe artificiul creat de minister, pentru a păcăli prevederea limitării mandatelor de rector la două, conform Legii Educației. A fost aleasă, fiind unicul candidat.
Hotărârea 4/2021 a CNECSDTI de sancționare a plagiatului multiplu al Ramonei Lile de la UAV Arad
Hotărârea 4/2021 a CNECSDTI de sancționare a plagiatului multiplu al Ramonei Lile de la UAV Arad
În ianuarie 2021, noul Consiliu Național de Etică a analizat lucrările suspecte de plagiat ale Ramonei Lile și a emis un Raport final, precum și Hotărârea nr. 4/28.01.20021. Anterior, a cerut punctul de vedere al Comisiei de Etică și al Senatului, a audiat-o pe Ramona Lile, pe președinta comisiei de Etică, pe președintele Senatului universității.
Experții grupului de lucru care a analizat lucrările au ajuns la o concluzie fără echivoc, referitor la șase lucrări plagiate: „Este vorba de unul dintre cele mai grave cazuri de plagiat din cercetarea academică românească de după 1989”.
CNECSDTI a dispus câteva sancțiuni, pe care ministrul Educației le-a aplicat prin Ordinul 3643/6.04.2021: retrogradarea de la gradul universitar de profesor la conferențiar, interdicția timp de 5 ani de a participa la concursuri pentru grade, comisii de examinare, de doctorat etc., retragerea lucrărilor plagiate.
Universități vs. integritate academică
Florian Bodog, fost ministru al Sănătății în guvernul PSD-ALDE, actualmente senator, a fost prins cu un doctorat plagiat pe domeniul economic obținut la Universitatea de Vest din Timișoara. Aceasta a confirmat plagiatul prin Comisia de Etică și a cerut retragerea titlului.
La Universitatea din Oradea însă, Bodog conduce doctorat în domeniul medicinei. Senatorul s-a adresat justiției în 2020, procesul fiind pe rol la Curtea de Apel Oradea cu un nou termen pe 7 februarie 2022.
Mircea Beuran, fost ministru al Sănătății, a fost dovedit plagiator în mai multe lucrări, unele publicate în SUA, chiar în timpul ministeriatului. UMF „Carol Davila” din București l-a concediat, însă instanța l-a reîncadrat. Deși dovedit plagiator, a devenit în 2018 membru în CNATDCU, autoritatea care investighează doctoratele și alte abateri etice.
Și Ramona Lile a fost acceptată membră în acest organism, precum și în ARACIS, autoritatea de control al calității învățământului, deși plagiatele sale erau de notorietate.
Jurnalista Emilia Șercan a arătat într-o anchetă publicată miercuri în Pressone că 42 din totalul de 138 de pagini din teza de doctorat a premierului Ciucă reprezintă material copiat din cărți sau alte teze de doctorat.
### VEZI ȘI… ###
Emilia Șercan: Nu Comisia de Etică, ci CNATDCU trebuie să hotărască în cazul Ciucă
În cazul Ramonei Lile, atitudinea universității arădene a fost permanent defetistă, susținând-o pe aceasta pe temeiul că numele ei ar fi fost introdus printre coautorii lucrărilor, fără știința sa. Fapt contrazis de încercarea Ramonei Lile de a se abilita pentru conducere de doctorat la Universitatea Tehnică din Cluj exact cu lucrările plagiate, care îi aduceau punctajul necesar.
CNECSDTI a recomandat atât Comisiei de Etică a UAV, cât și conducerii să respecte integritatea științifică „fără concesii și fără a permite ingerințe”.
De menționat că Ramona Lile, cu licență în inginerie alimentară și științe economice la privat, și-a inclus în listă lucrări științifice din 36 domenii de la statistică, biotehnologie, logica fuzzy, aviație, până la psihologie, inginerie aerospațială, investiții, ecologie, jurnalism și comunicare, chimia mediului, politologie, tehnologia băuturilor spirtoase ș.a.
O persoană care greșește flagrant și în mod repetat în lumea Școlii, n-ar mai trebui să funcționeze în ea” Marian Popescu, Centrul pentru Integritate Academică (CARFIA)
Fiind discret refuzată de universitatea clujeană la abilitare în domeniul ingineriei, Ramona Lile a încercat o abilitare pe domeniul media și comunicare în Franța, la Universitatea Paul Valéry din Montpellier, fără să cunoască limba franceză, bazându-se pe relațiile cu profesori de origine română de la universitatea respectivă. Semnalele date de presă au făcut ca abilitarea să rămână suspendată, împiedicând-o pe Ramona Lile să conducă doctorate într-un domeniu cu care nu avea nicio legătură.
Ramona Lile s-a adresat justiției pentru a suspenda, apoi pentru a anula actele ministeriale prin care a fost sancționată, chemând în judecată atât Ministerul Cercetării, cât și Ministerul Educației în dosarul 815/59/2021. Au fost folosite toate mijloacele avocățești pentru a amâna verdictul, inclusiv sesizarea Curții Constituționale. Termenul următor la Curtea de Apel Timișoara este 15 februarie 2022.
Ramona Lile este în continuare rectorul universității de stat din Arad, cu un venit de peste 7.500 euro pe lună de la buget, conform declarațiilor de avere.
Poate un plagiator dovedit și sancționat să rămână rector?
Răspunsul scurt este da, poate. Dar nu fiindcă n-ar exista posibilitatea eliminării legale a acestei strigătoare la cer incompatibilități morale, ci pentru că instituțiile protejează prin inacțiune plagiatorii, șmecherii ajunși în vârf pe căi politice, penalii.
Câteva exemple. Lucian Georgescu, rector al Universității Dunărea de Jos din Galați, fost ministru al Cercetării în guvernul PSD condus de Mihai Tudose, este coautorul unor lucrări plagiate în proporții covârșitoare. Edupedu.ro a făcut o analiză pe mai multe articole care arată fără echivoc că s-au produs preluări identice, fără ghilimele, ale unor texte științifice scrise de alții.
Fragment dintr-o lucrare plagiată unde coautor este Lucian Georgescu, rectorul Universității „Dunărea de Jos” Galați. Caz documentat de Edupedu.ro
Fragment dintr-o lucrare plagiată unde coautor este Lucian Georgescu, rectorul Universității „Dunărea de Jos” Galați. Caz documentat de Edupedu.ro
Întrebat de jurnaliști, rectorul Georgescu motivează că „nu a știut” de aceste lucrări și i-a acuzat pe jurnaliști de „vânătoare de vrăjitoare”. Rectorul are un venit mediu de 8000 euro lunar, conform declarațiilor de avere din ultimii doi ani.
Cazul rectorului Academiei de Poliție, Adrian Iacob, documentat de jurnalista Emilia Șercan pe PressOne, arată că 74% din lucrarea sa de doctorat era plagiată. Rectorul ales în 2018, era membru exact în CNATDCU, șef al Comisiei de științe militare, organismul care veghează asupra corectitudinii doctoratelor.
Abia în 2019 i se retrage titlul și este exclus din CNATDCU. În același an se retrage din funcția de rector. Dacă situația nu devenea penală prin amenințarea jurnalistei, pentru care a fost condamnat, ar fi fost și azi rector.
Un caz recent sancționat de CNECSDTI este cel lui Radu Văcăreanu, rectorul Universității Tehnice de Construcții București. Împreună cu Al.Basarab Cheșca și Raluca Ghica, acesta a publicat 4 articole copiate după un autor din Taiwan.
Experții au constatat că până și eroarea dintr-o ecuație existentă în lucrarea originală a fost preluată copy-paste. Comisia de Etică a UTCB l-a absolvit de orice vină pe rector. CNECSDTI le-a aplicat prin Hot.16/25.11.2021 două sancțiuni tuturor autorilor: avertsiment scris și obligația de a retrage lucrările.
Intră în scenă CEMU
Conform misiunii sale, Consiliul de Etică a Managementului Universitar (CEMU) este autoritatea care propune ministrului Educației revocarea din funcții manageriale – rector, prorector, decan, director de departament etc. – a universitarilor care au fost sancționați fie pe linie etică, fie pe linie penală (dacă nu se dispune direct prin sentință judecătorească).
Jurnalista Emilia Șercan a arătat într-o anchetă publicată miercuri în Pressone că 42 din totalul de 138 de pagini din teza de doctorat a premierului Ciucă reprezintă material copiat din cărți sau alte teze de doctorat.
### VEZI ȘI… ###
Teza de doctorat a premierului Ciucă este verificată de CNATDCU
În cazul Ramonei Lile, după emiterea Ordinului ministrului Educației nr.3643/6.04.2021 pentru aplicarea sancțiunilor dispuse de CNECSDTI, ministrul a cerut printr-o adresă oficială Consiliului de Etică a Managementului Universitar să se pronunțe, conform art.124 din Legea Educației, dacă Ramona Lile trebuie revocată din funcția de rector.
CEMU alcătuit din 11 membri reprezentanți ai Consiliului Rectorilor, Ministerului Educației, ARACIS, ai federațiilor studențești ș.a., are obligația să analizeze în maxim 3 luni sesizările și cererile.
Președintele CEMU este Ciprian Ion Preda, fost secretar de stat în Ministerul Cercetării și consilier al primului ministru Grindeanu în 2017, conferențiar titular la Universitatea de Vest Timișoara și, în paralel, administrator patrimoniu cu jumătate de normă la Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad.
El a mai fost vicepreședinte, alături de Sorin Cîmpeanu, al Coaliției Naționale pentru Modernizarea României, organizația suspectă condusă de Alexandru Cumpănașu, unde Ramona Lile era secretar general.
În 2021 CEMU a elaborat 25 de hotărâri expuse public din care doar un procent de 10% a fost favorabil petenților. Sesizările au fost, de regulă, respinse sau clasate. Clasarea s-a produs după ce s-au pronunțat instanțele, adică la 3-4 ani de la sesizare.
Președintele CEMU prins cu ilegalități
Funcția administrativă de la Arad unde este încadrat din februarie 2017 pe perioadă nedeterminată impune prezență fizică zilnică a domnului Preda, ceea ce este imposibil, date fiind funcțiile de la București. Totuși președintele CEMU a încasat sistematic salariul, conform declarațiilor de avere.
Teodor Frunzeti a fost rector la UNAp în perioada 2009-2013. Deși îl blamează pe Nicolae Ciucă pentru că ar fi copiat din lucrarea sa, el spune că premierul nu ar trebui să își dea demisia.
### VEZI ȘI… ###
Generalul din cartea căruia ar fi plagiat premierul Ciucă: „Putea să fie mai atent, că era băiat deștept”
Un raport de control al Ministerului Educației la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, citat de Edupedu.ro, unde rector este plagiatorul Lucian Georgescu, a arătat că „în anul universitar 2018/2019 dl. Ciprian Preda Ion a avut calitatea de titular la ambele instituții de învățământ superior cu încălcarea articolului nr. 291, alin. (6) din Legea educației naționale nr. 1/2011”.
În ciuda ilegalităților semnalate de presă și constatate chiar de Ministerul Educației, ministrul Cîmpeanu l-a numit din nou în 2021 pe Ciprian Preda în CEMU. El devine pentru al doilea mandat președinte al organismului care se ocupă cu integritatea managementului academic.
Ciprian Ion Preda (stânga) împreună cu Ramona Lile, rector al Universității „Aurel Vlaicu” Arad, unde este angajat pe o funcție administrativă
Ciprian Ion Preda (stânga) împreună cu Ramona Lile, rector al Universității „Aurel Vlaicu” Arad, unde este angajat pe o funcție administrativă
CEMU nu a transmis nici după zece luni un răspuns la întrebarea dacă Ramona Lile poate să rămână rector după sancțiunile pentru încălcarea gravă a eticii universitare. Deși președintele se abține formal la vot în acest caz, fiind angajat la UAV Arad, CEMU a decis să amâne rezolvarea cazului până terminarea proceselor intentate de Lile.
Vicepreședintele CEMU, Flavius Baias, a motivat această decizie cu faptul că nu se dorește „influențarea instanței”. Profesorul de drept ne-a dezvăluit că a cerut un punct de vedere de la Consiliul Superior al Magistraturii dacă practica amânării, nebazată pe vreo lege, este în regulă.
„CSM s-a spălat pe mâini, ne-a răspuns că nu intră în competența sa”, a declarat Flavius Baias pentru Europa Liberă.
Concluzii despre aplicarea eticii academice
Sistemul alcătuit din legi, regulamente, organisme consultative, instituții de control și de sancțiune a încălcării integrității academice etc. este dependent politic și favorizează lipsa de etică.
Multe universități nu se bazează pe principii, ci pe conjuncturi. Apartenența de partid a unor șefi de instituții din sistemul educativ influențează conduita față de membrii incorecți, lipsiți de integritate, ai comunității academice. Persoanele cu funcții înalte nu suferă decât rar consecințe politice.
Impostura e stimulată și de nivelul scăzut al performanțelor științifice din universitățile românești, demonstrat de absența acestora, cu mici excepții, din rankingurile mondiale. Tolerarea „fabricilor de diplome” de către ARACIS sporește numărul profitorilor.
Comisiile de etică obligatorii în universități nu sunt independente, membrii lor fiind subordonați conducătorilor instituției. Exonerarea plagiatorilor, mai ales dacă ei sunt șefi, este o practică frecventă.
Organismele abilitate să sancționeze plagiatul și alte abateri etice funcționează cu proceduri complicate ce permit tergiversări, în structuri ale unor ministere birocratice și adânc politizate. Atitudinea indulgentă a miniștrilor influențează rezolvarea cazurilor.
Achiziționarea de softuri de depistare a similitudinilor din lucrările științifice nu a descurajat decât parțial furtul intelectual în rândul studenților și al profesorilor.
Instanțele nu au o practică uniformă în privința dosarelor de anulare a sancțiunilor aplicate plagiatorilor sau cazurilor de furt al unor brevete.
Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNADTCU) este un organism consultativ la nivel naţional, care își desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011. Are în principal misiunea de a evalua tezele de doctorat și de abilitare.
Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice (CNECSDTI), autoritate aflată în structura Ministerului Cercetării, „este un organism consultativ, fără personalitate juridică, pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare – dezvoltare (art. 5-8 din Legea 206/2004). Atribuţiile CNECSDTI se referă atât la revizuirea codurilor de etică pe domenii, cât şi la modul în care sunt respectate normele de conduită morală şi profesională prin analiza eventualelor abateri semnalate”.
Consiliul de Etică a Managementului Universitar (CEMU) este un „organism consultativ al Ministerului Educaţiei Naţionale, fără personalitate juridică, a cărui misiune este dezvoltarea culturii eticii şi integrităţii în universităţile din România. Rolul CEMU este de a determina şi sprijini universităţile să elaboreze şi să pună în practică, în mod organizat, transparent şi eficient, politicile de etică şi de integritate universitară.
Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS) este agenția publică însărcinată prin lege cu evaluarea, acreditarea și autorizarea temporară a instituțiilor învățământului superior din România.
16×9 Image
Brîndușa Armanca
BRÎNDUŞA ARMANCA PhD este jurnalistă şi profesor universitar în jurnalism. A fost directoarea Institutului Cultural Român din Budapesta (2006-2012), calitate diplomatică în care a deținut președinția Uniunii Europene a Institutelor Culturale, EUNIC Hungary. A lucrat ca redactor în echipe prestigioase la Radio Europa liberă, la publicații ca Expres, Temesvári Új Szó, Orizont sau Ziua, unde a fost director coordonator editorial, precum și la TVR Timişoara, studio regional pe care l-a condus ca director timp de şase ani. A publicat mai multe volume de media și istorie literară. Filmele de televiziune i-au fost recompensate cu numeroase premii internaţionale şi naţionale, iar activitatea culturală cu Distincția culturală a Academiei Române și cu o înaltă distincție din partea ministrului culturii al Ungariei pentru diplomație culturală. Este membră a unor prestigioase organizații civile și de media.
https://romania.europalibera.org/a/plagiatul-in-romania-cazuri-celebre/31685253.html
//////////////////////////////////////////////
Cum a fugit Ionel Arsene? Legile ca porțile deschise și CSM complice
ioana.dogioiu
IOANA ENE DOGIOIU
La cum arată legislația românească, numai plevușca și fraierii ajung să mai facă pușcărie. Peștii mari, cu bani mulți, știu să își pregătească terenul astfel încât condamnarea să îi prindă în locuri sigure, de unde să fie greu de adus.
Cel mai recent exemplu este Ionel Arsene, președintele CJ Neamț, condamnat definitiv la 6 ani și 8 luni de închisoare pentru trafic de influenţă de Curtea de Apel Brașov.
Doar că dl Arsene a plecat cu o săptămână înainte de pronunțare, înțelegem, în Italia, unde ar avea proprietăți și, posibil, în baza lor, chiar cetățenie.
Este adevărat că Italia și Grecia au devenit destinații predilecte pentru infractori, nu doar români, pentru că fiind profund corupte, ca mai tot „flancul sudic” al Europei, pot asigura filiere de scăpare.
Este o situație de fapt care ar trebui să îngrijoreze Bruxelles-ul. Când infractori condamnați într-o țară UE își găsesc refugiu tot în țări UE, e ceva în neregulă în materia cooperării judiciare, în privința standardelor și, cel mai probabil, a integrității și la nivel de elaborare, și la nivel de aplicare a legii în aceste paradisuri ale infractorilor.
Dar înainte de a ne întreba de ce nu sunt dați înapoi ca să își execute pușcăria, ar trebui să ne întrebăm cum de mai toți infractorii mari o șterg înainte de condamnare: Bica, Udrea (recuperată la mustață), Oprescu, Săvulescu etc.
Prima tentație este să dai vina pe judecători, pentru că nu au instituit o măsură preventivă, un control judiciar de exemplu, care să facă, dacă nu imposibilă, măcar cu mult mai dificilă evacuarea.
Am întrebat un judecător penalist cum se face că niciunul dintre fugari nu era pus sub control judiciar înainte de condamnare.
Pe scurt, pentru că măsurile preventive nu sunt la latitudinea instanței și pot fi impuse numai în anumite condiții stricte. Iar în cazul concret al dlui Arsene era, practic, imposibil.
Mai pe larg explicația pornește de la faptul că, la fel ca arestarea, controlul judiciar este o măsură preventivă aplicată unei persoane prezumat nevinovată. Deci trebuie să îndeplinească precis una dintre condițiile prevăzute de art 202 CPP:
„Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”
Dacă niciuna dintre condițiile de mai sus nu este îndeplinită, măsură preventivă nu este legală.
„O asemenea măsură nu poate fi luată nici măcar în baza unei sesizări că inculpatul vrea să plece din țară. O asemenea măsură ar putea fi interpretată chiar ca o antepronunțare: știam că îl voi condamna și de aceea am dispus controlul”, a explicat pentru spotmedia.ro judecătorul citat.
În situația în care controlul a fost dispus la un moment dat, apoi ridicat, el nu mai poate fi impus din nou decât pentru temeiuri noi, tot dintre cele prevăzute de art 202 CPP.
Există și situația în care controlul judiciar este impus în faza de urmărire penală și este menținut atât la fond, cât și la apel, până la condamnare, dacă ambele completuri consideră că motivele pentru care a fost stabilit se mențin. Așa s-a întâmplat în cazul lui Lucian Duță. Dar și în acest caz, durata controlului nu poate depăși 5 ani.
În cazul concret al dlui Arsene a existat control judiciar, impus în 18 ianuarie 2018, ridicat în iunie 2018. Deci putea fi reinstituit numai pentru motive noi. În plus, și să fi fost menținut tot procesul, pe 18 ianuarie 2023 ar fi expirat cei 5 ani, deci nu mai putea fi prelungit.
Situația aceasta ar putea fi corectată prin intervenția legiuitorului care, spre exemplu, ar putea permite judecătorului sau chiar ar putea stabili ca inculpatul condamnat în primă instanță să fie trecut sub control judiciar până la hotărârea definitivă.
Adică ceva asemănător cu prevederea din vechiul Cod de procedură penală (art 136), care permitea măsuri preventive și pentru a împiedica inculpatul să se sustragă de la executarea pedepsei.
După cum și riscurile pentru condamnații fugari ar putea să fie sporite pentru a descuraja.
Anul trecut în mai, Ministerul Justiției a pus în dezbatere publică așa numita lege a fugarilor, de fapt, o modificare a Codului Penal care propunea ca sustragerea de la executarea pedepsei definitive să fie asimilată evadării și pedepsită în consecință.
Ce s-a întâmplat cu ea în cele 10 luni trecute de atunci? A fost strânsă de gât de CSM.
Judecătorii Bogdan Mateescu, Simona Marcu, Marian Budă, Lia Savonea, Nicoleta Țînț, Gabriela Baltag, Evenlina Oprina, procurorii Codruț Olaru și Florin Deac, reprezentanții societății civile Romeo Chelaru și Victor Alistar din fostul CSM au decis pe 20 septembrie anul trecut că proiectul de lege trebuie respins.
„Modificarea legislativă nu se impune raportat la motivele invocate de inițiator”, au decis magistrații fostului CSM. Motivul care nu se justifică, potrivit magistraților fostului CSM, este oprirea infractorilor să fugă liniștiți din țară. Punctul de vedere al CSM a fost motivul perfect pentru ca actuala putere să refuze promovarea „legii fugarilor”.
PSD se spală pe mâini de Ionel Arsene: nu mai avea nicio funcție în partid, era, cum ar veni, pe persoană fizică, nu președinte de CJ cu sigla PSD pe el. Iar Ionel Arsene nu mai avea post în PSD după ce s-a autospendat din funcția de președinte al CJ Neamț la câteva zile după prăbușirea Podului de la Luțca în iunie 2022.
În mod evident, actuala coaliție nu are nicio intenție să schimbe ceva în privința breșelor lăsate infractorilor ca să dispară cu tot cu denunțurile pe care le-ar putea face.
Citește și:
Ionel Arsene
Ionel Arsene a fost condamnat definitiv la 6 ani și 8 luni de închisoare UPDATE Nu e de găsit, ar fi plecat în Italia. A fost dat în urmărire
Ionel Arsene
Ionel Arsene l-a ascultat pe Ciolacu și s-a autosuspendat din funcţie, după prăbușirea podului de la Luțca
Predoiu zice
Predoiu zice că nu reînvie „binomul” și este mulțumit de DNA. Cum stăm cu fugarii celebri
Ministerul Justiţiei
Ministerul Justiţiei propune o „lege a fugarilor”, după ce tot mai mulți condamnați au fugit de închisoare
Cum a fugit Ionel Arsene? Legile ca porțile deschise și CSM complice
/////////////////////////////////////////////
De ce corupții României nu mai fac închisoare? Cazul Arsene – Analiză video
emilian.isaila
EMILIAN ISAILĂ
O nouă fugă peste graniță a unui om politic, condamnat pentru corupție, sugerează că persoanele bogate și influente au găsit o modalitate de a scăpa de rigorile legii.
Existența unei posibilități de evitare a executării pedepsei înseamnă că întregul proces, munca anchetatorilor, a procurorilor și a judecătorilor au fost în zadar.
Criminali, procurori și ofițeri de informații, oameni politici și de afaceri au reușit să se strecoare peste graniță înainte de a fi trimiși în spatele gratiilor.
Nici reprezentanții coaliției de guvernare și nici Consiliul Superior al Magistraturii nu vor să remedieze legea măsurilor preventive pentru a stopa acest fenomen.
Dacă un condamnat definitiv în România ajunge într-o țară membră UE, iar acolo, prin bani și influență, reușește să obțină protecție sau decizii favorabile de la o instanță locală, procesul de extrădare devine lent și complicat.
La jumătatea lunii iunie a anului trecut, podul de peste râul Siret din comuna Luțca, județul Neamț, s-a prăbușit după șase luni de la inaugurare.
În momentul incidentului, pe pod se aflau două vehicule ai căror șoferi au scăpat cu răni ușoare.
De atunci, nici construcția nu a fost refăcută și nici ancheta nu s-a încheiat, deși imediat după șocantul eveniment au fost deschise mai multe anchete penale.
Ionel Arsene, președintele Consiliului Județean Neamț, teritoriu pe care s-a desfășurat prăbușirea, a fost condamnat la șase ani și opt luni închisoare de judecătorii Curții de Apel din Brașov, într-un alt dosar de corupție, fiind acuzat de trafic de influență, faptă săvârșită în 2013.
Cu câteva zile înainte de a se citi sentința, Ionel Arsene fuge din țară, cel mai probabil în Italia.
Și în cazul lui, la fel ca în cel al mai multor foști puternici ai zilei, justiția nu a fost dusă la îndeplinire.
Existența unei posibilități de evitare a executării pedepsei înseamnă că întregul proces, munca anchetatorilor, a procurorilor și a judecătorilor au fost în zadar.
Banii plătiți de contribuabili au fost irosiți din cauza unui sistem politic și de justiție corupt.
Cazul lui Ionel Arsene nu este singular. De peste două decenii, dar tot mai accentuat în ultimii ani, oameni cu bani și influență reușesc să fugă din țară înainte de a fi trimiși la închisoare.
Criminali, procurori și ofițeri de informații, oameni politici și de afaceri au reușit să se strecoare peste graniță înainte de a fi trimiși în spatele gratiilor.
Nici reprezentanții coaliției de guvernare și nici Consiliul Superior al Magistraturii nu vor să remedieze legea măsurilor preventive pentru a stopa acest fenomen.
Soluția ar fi să se declanșeze o mișcare în cadrul societății civile, care să pună presiune pe autorități, dar după doi ani de pandemie și unul de război la graniță, opinia publică din România a intrat într-o stare de apatie.
De la instanță la instanță
Ionel Arsene a gravitat multă vreme în jurul lui Liviu Dragnea, susținându-l pe acesta din urmă în toate acțiunile sale de modificare a Legilor Justiției în favoarea celor care erau suspectați de corupție.
În ianuarie 2021, într-un interviu la Prima TV, ministrul Justiției Cătălin Predoiu a recunoscut că procedurile de extrădare dintr-o țară membră a Uniunii Europene sunt mai dificile acum decât dintr-o țară aflată în afara UE.
„Aș vrea să fac două precizări care poate nu sunt suficient de bine subliniate de către instituțiile statului, în speță de Ministerul Justiției, în opinia publică, şi anume faptul că aceste proceduri de extrădare se desfășoară pe două paliere, în funcție de localizarea persoanei care este urmărită. Dacă e vorba de un stat în Uniunea Europeană, atunci funcționează un regulament din 2008 al UE, care e valabil în toată Uniunea Europeană şi procedurile de extrădare se desfășoară de la instanță la instanță. Ministerul de Justiție ar putea să intervină doar pentru a susține această procedură din punct de vedere al informațiilor, al circulației documentelor, dacă o cere instanța. Cealaltă cale procedurală este cea în ipoteza în care avem de-a face cu o localizare în afara Uniunii Europene şi acolo, da, cel care formulează cererea este Ministerul Justiției. Sunt şi astfel de cazuri, le avem în portofoliul ministerului. Celelalte cazuri însă, repet, se desfășoară de la instanță la instanță”, a declarat Cătălin Predoiu (PNL), ministrul Justiției.
Cum se evită extrădarea
Cu alte cuvinte, dacă un condamnat definitiv din România ajunge într-o țară membră UE, iar acolo, prin bani și influență, reușește să obțină protecție sau decizii favorabile de la o instanță locală, procesul de extrădare devine lent și extrem de complicat.
Cu resurse financiare importante e ușor să găsești un avocat sau o firmă care are trecere la o instanță locală dintr-o țară europeană cu grad mare de corupție, cum ar fi Italia sau Grecia.
Mai mult, prea puțin interesează opinia publică de acolo cine este Ionel Arsene sau Sorin Oprescu, ce-au făcut ei în România. Cazurile lor nu sunt importante pentru publicul local, nu sunt monitorizate de presă și de comunitățile de acolo, așa că se pot găsi o serie de formule, la marginea legii, prin care corupții cu bani pot evita extrădarea.
La asta adăugați și faptul că diplomația românească nu face nimic pentru a pune presiune pe țările respective în ce privește readucerea condamnaților și, astfel, avem un tablou complet al dezastrului actual.
De ce corupții României nu mai fac închisoare? Cazul Arsene – Analiză video
/////////////////////////////////////////////
(Pentru comisiane…) Agricultura românească e măcinată de corupţie: De ce exportăm grâu și importăm aluat congelat
Sursa: Deutsche Welle
Agricultura românească e măcinată de corupţie: De ce exportăm grâu și importăm aluat congelat
Corupția în zona dezvoltării rurale a fost și este cea mai răspândită. Banii care vin de la centru sunt nota de plată a guvernelor pentru serviciile electorale pe care le prestează primarii din localitățile rurale.
România este din ce în ce mai dependentă de importul de alimente. Conform Institutului Național de Statistică, deficitul balanței comerciale pe întreaga economie a fost în primele 11 luni ale anului trecut de 21,369 de miliarde de euro, cu 4,929 de miliarde mai mare decât în aceeași perioadă a anului 2020.
Mâncăm mai mult decât producem, iar statisticile arată că 70% din alimentele de bază provin din import.
Deși avem o producție agricolă bună la nivel european, la porumb boabe şi floarea soarelui România situându-se anul trecut pe primul loc în UE atât la suprafaţa cultivată, cât şi la producţia realizată, de trei decenii fermierii români, dar mai ales micii producători se lovesc de aceeași problemă, anume de lipsa fabricilor de procesare a materiilor prime.
Așa se face că exportăm grâu și importăm aluat congelat folosit la produsele de patiserie sau în fabricile de pâine, exportăm carne și importăm produse de carmangerie, exportăm lapte și importăm produse lactate.
În România, aproape jumătate din populație locuiește la țară, situându-ne astfel pe primul loc în Uniunea Europeană.
Peste 30% dintre micii producători trăiesc la limita sărăciei, iar această realitate se răsfrânge și asupra copiilor. Abandonul școlar în mediul rural ajunge la 40% după finalizarea clasei a VIII-a, rata de promovare a examenului de bacalaureat este în medie de 25%, iar din totalul absolvenților de liceu care ajung la o facultate, doar 30% provin din mediul rural.
Agricultura este unul dintre principalele domenii care contribuie în fiecare an la dezvoltarea economiei
Comisia Europeană a aprobat în urmă cu o săptămână un ajutor financiar în valoare de 91 de milioane de euro pentru crescătorii de animale în contextul pierderilor provocate de pandemia de coronavirus.
Creșterea prețului la îngrășăminte, până la triplarea acestuia, și scumpirea motorinei vor determina ca începând din vară, când vor fi recoltate principalele produse agricole, prețurile să explodeze, în contextul în care și acum unele sunt dublate.
Rambursarea ajutorului de stat pentru cantităţile de motorină achiziţionate şi utilizate în agricultură este mult prea mică, iar sumele restante sunt alocate cu o întârziere de câteva luni, spun fermierii.
În ultimii ani, România a alocat un procent uriaș pentru dezvoltare rurală, în jur de 40%, în defavoarea plăților directe către fermieri și micii producători agricoli.
Dacă un fermier român încasează o subvenție de 221 euro/ha, un fermier german primește 310 euro/ha, iar unul francez 308 euro/ha. Majoritatea țărilor membre UE alocă un procent de sub 20% dezvoltării rurale.
Cheia acestei împărțiri de fonduri în România este faptul că programele de dezvoltare rurală sunt cofinanțate din bugetul public. Dacă cheltuirea banilor europeni este controlată până la virgulă, nu același lucru se întâmplă și cu banii publici la care sunt abonați afaceriști din zona agricolă, profitori ai deciziei politice.
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a făcut dintotdeauna casă bună cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Cei mai cunoscuți miniștri ai MDRAP, unul pușcăriaș iar cel de-al doilea pușcăriabil, sunt Liviu Dragnea și Elena Udrea.
Corupția în zona dezvoltării rurale a fost și este cea mai răspândită. Banii care vin de la centru sunt nota de plată a guvernelor pentru serviciile electorale pe care le prestează primarii din localitățile rurale. De aceea, în România plățile directe către agricultori sunt doar de 60%, cu mult sub cuantumul pe care îl rezervă majoritatea țărilor europene acestui capitol bugetar.
Agricultura României nu este una săracă, ci prost gestionată, insuficient ajutată de stat.
Din cele 14 milioane de hectare de teren agricol, sub un milion de hectare are sisteme de irigații. În perioadele de secetă, câte un sobor de preoți face slujbe pe pământul crăpat de arșiță pentru a aduce ploaia. Și ploaia nu mai vine.
George Arun
//////////////////////////////////////////
Corupția din agricultură: Patru persoane, din cele șase reținute, plasate în arest pentru 30 de zile
Malvina Cojocari
Centrul Național Anticorupție (CNA) a anunțat pe 26 ianuarie că patru persoane, din cele șase reținute în dosarele privind schemele de corupție la acordarea subvențiilor în agricultură, au fost plasate în arest preventiv pentru 30 de zile.
Totodată, alți doi învinuiți au fost plasați în arest la domiciliu, iar mai mulți agenți economici colaborează cu procurorii și ofițerii de urmărire penală.
Ofițerii CNA și procurorii anticorupție continuă cercetările în dosarele menționate.
Amintim că ofițerii Centrului Național Anticorupție (CNA) au inițiat percheziții la persoane publice din cadrul Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură (AIPA), dar și la autorități publice locale, precum și agenți economici. Sunt vizate localități din toată țara. Informația a fost confirmată pentru NM de către Angela Starinschi, ofițer de presă al CNA.
Potrivit CNA, este vorba despre suspiciuni de acordare ilegală a subvențiilor în agricultură.
Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură (AIPA) a confirmat perchezițiile desfășurate de ofițerii CNA, pe 24 ianuarie, la domiciliile și birourile de serviciu a unor angajații ai instituției. Agenția a publicat o declarație în care precuzează că persoanele vizate sunt „suspectate de depășirea atribuțiilor de serviciu”.
Ulterior, în urma celor 68 de percheziții efectuate, șase persoane au fost reținute, șase persoane sunt cercetate în stare de libertate, iar alte 24 de persoane urmează a fi audiate în calitate de bănuiți pentru abuz de putere, corupere pasivă, corupere activă, trafic de influență și spălare de bani.
Mai târziu, CNA a publicat un extras din stenogramele discuțiilor între unii figuranți în dosarele AIPA.
Corupția din agricultură: Patru persoane, din cele șase reținute, plasate în arest pentru 30 de zile
/////////////////////////////////////////
Polițiștii corupți din IPJ Prahova. Aproape 200 de agenți au fost cercetați pentru mită, trafic de influență și fapte de corupție în ultimii 11 ani
Autor:
Ștefan Vlăsceanu
Polițiștii corupți din IPJ Prahova. Aproape 200 de agenți au fost cercetați pentru mită, trafic de influență și fapte de corupție în ultimii 11 ani
192 de polițiști din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Prahova au fost cercetați în ultimii 11 ani pentru fapte de corupție.
192 de polițiști din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Prahova au fost cercetați în ultimii 11 ani pentru fapte de corupție.
Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în rândul agenților de la Serviciul Ordine Publică, fiind urmați de cei din cadrul Serviciului Rutier.
Citește și: Lista bunurilor pierdute în Prahova și nerevendicate: bani, Iphone-uri și portofele. Secțiile de Poliție unde pot fi găsite
Potrivit unui răspuns al Serviciului Județean Anticorupție Prahova, polițiștii au fost cercetați pentru fapte de luare de mită, trafic de influență și pentru infracțiuni asimilate faptelor de corupție
„Având în vedere modificările legislative și metodologice survenite în această perioada mare de timp care reglementează documentele și statisticile consultate în vederea formulării răspunsului, va putem pune la dispoziție următoarele date cu privire la personalul Inspectoratului de Politie Județean Prahova, pentru perioada 2012-2022 (11 ani):
Persoane cercetate: 192;
Structurile I..J. Prahova unde era încadrat personalul cercetat:
Serviciul Investigarea Infracțiunilor Economice – 3;
Poliție rutieră – 37;
Ordine publică – 81;
alte structuri – 71.
Persoanele au fost cercetate pentru fapte prevăzute de art. 289 Cod penal (luare de mită), art. 291 Cod penal (trafic de influență) și pentru infractiuni asimilate infracțiunilor de corupție, prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
În referire la cele menționate mai sus, pentru alte lămuriri suplimentare, vă rugăm să vă adresați structurilor de parchet competente.
În context, precizam că, potrivit art. 56 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală, în cazul savârșirii unor infracțiuni de corupție, urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror.
Totodată, în conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr.120/2005, actualizată, privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne „Lucrători poliției judiciare ai Direcției Generale Anticorupție au competența să efectueze în condițile prevăzute de lege activități de prevenire și descoperire, precum și acte de cercetare penală dispuse de procurorul competent privind infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, savârșite de personalul Ministerului Afacerilor Interne”. au precizat reprezentanții SGA Prahova pentru Observatorul Prahovean.
Ștefan Vlăsceanu
Știri din Prahova – Observatorul Prahovean
Ștefan Vlăsceanu a fost interesat de presa scrisă încă din perioada liceului, când a intrat pentru prima dată pe ușa redacției ziarului Monitorul de Prahova. Este cel mai tânăr jurnalist din echipa Observatorul Prahovean, în prezent fiind redactor șef. Publică și documentează lunar zeci de articole și subiecte din domenii precum eveniment, social și investigații. În paralel administrează ziarul Observatorul de Brașov. Este absolventul facultății de Sociologie și Comunicare din Brașov, promoția 2013 și câștigător al Galei Tineretului Prahovean 2023 – cel mai activ tânăr jurnalist prahovean.
Polițiștii corupți din IPJ Prahova. Aproape 200 de agenți au fost cercetați pentru mită, trafic de influență și fapte de corupție în ultimii 11 ani
/////////////////////////////////////
https://sindicateuropol.ro/politia-cea-mai-corupta-dupa-sanatate-si-educatie/
/////////////////////////////////////////
Politist cu 10 ani experienta: „Toti sefii sunt corupti pana in maduva oaselor. De la seful de oras pana la seful de inspectorat judetean si pana la seful politiei”
LAVINIA POPA
Un politist cu zece ani experienta a decis sa vorbeasca, sub acoperirea anonimatului, despre cele mai sensibile probleme din sistem. El a intrat pe cel mai popular forum din Romania, Reddit Romania, si a cerut sa i se puna intrebari. A primit peste 300 de intrebari.
„Sunt politist in Romania, am o vechime de putin peste 10 ani de sistem si o sa incerc sa va raspund la intrebari cat de bine ma pricep”, a anuntat politistul. Intrebarile au inceput imediat sa curga.
Cel mai apreciat raspuns al politistului din partea utilizatorilor a fost in legatura cu coruptia din politie.
„Din pacate toti de la seful de oras pana la seful de inspectorat judetean si pana la seful politiei sunt corupti pana in maduva oaselor. Rar se intampla sa gasesti un sef de politie care sa nu fie corupt, pentru ca in scaunul ala nu ajunge cel competent, ajunge cel cu pile. Ne ducem la vale si prindem viteza din pacate. Din pacate pentru mine, imi place ceea ce fac, altfel eram plecat de mult din sistem”, a scris politistul.
Intrebat ce se poate face impotriva coruptiei din Politie, politistul a raspuns: „Pai ai trebui daramat totul si refacut de la zero. Din pacate cam 80% din efective nu au ce cauta in politie fie datorita faptului ca sunt corupti/incapabili sau prost pregatiti. Ar trebui refacute toate procedurile dupa care actionam, refacuta materia si modul de predare in scolile in care se formeaza politistii. Creat un cadru legislativ care sa ne permita sa ne facem treaba. Si ar mai fi multe de schimbat”.
De asemenea, politistul a indicat ca si prin inasprirea controalelor celor de la Directia Generala Anticoruptie din cadrul MAI s-ar mai putea reduce coruptia din randul politistilor.
„Au fost cazuri unde seful sau/si colegii au pus presiune pe tine ca sa faci ceva ce nu voiai? Sau ceva ce era ilegal sau imoral?”, a fost intrebat politistul apoi. „Da. Din pacate situatiile acestea sunt foarte des intalnite”, a confirmat politistul.
„Am raspuns sincer la intrebari. Ai fi preferat sa fiu ipocrit? Sa zic ca nu exista coruptie in Politia Romana?”, i-a raspuns politistul unui alt internaut care ii punea la indoiala sinceritatea.
El a spus despre sine doar ca lucreaza la Politia Rutiera.
„De cativa ani sunt la rutiera. Prefer sa raman anonim. Superiorii nu reactioneaza prea bine cand dam din casa”, a subliniat politistul.
Alte declaratii relevante ale politistului:
Pregatirea fizica e la pamant. Reportajul de la Recorder e foarte adevarat. Nici eu nu sunt prieten cu miscarea, dar fata de alti colegi am mai mers la poligon pe banii mei, am mai facut putina pregatire.
Nu am luat spaga, cu toate ca mi-a fost oferita de multe ori. Din pacate stiu.
Nu avem norma de amenzi. Totul se rezuma la raportari. Zilnic se raporteaza ce activitati am avut, printre care si amenzile date. Dupa atatia ani, nu ma mai afecteaza prea mult. In general prefer sa dau un avertisment daca vad ca omul a inteles ce a gresit si ca a gresit. Deasemenea ramane la latitudinea mea daca ii dau amenda sau avertisment, nu ma poate obliga nimeni sa imi schimb alegerea.
Citeste pe Reddit Romania toate raspunsurile politistului.
https://www.aktual24.ro/politist-cu-10-ani-experienta-toti-sefii-sunt-corupti-pana-in-maduva-oaselor-de-la-seful-de-oras-pana-la-seful-de-inspectorat-judetean-si-pana-la-seful-politiei/
///////////////////////////////////////
Țară în service – Cum a ajuns România să aibă 200 secretari de stat, de patru ori mai mulți decât în 2010
România are peste 200 de secretari de stat. O cifră record, de la guvernarea Boc încoace. Câștigul net depășește 2000 de euro. Unii au mai multe funcții în stat, iar veniturile cresc pe măsură. Sunt și secretari de stat „de serviciu”, indiferent de domeniu și expertiză.
Oana Despa
România are 200 de secretari de stat, de patru ori mai mulți decât acum 13 ani. Promisiunile guvernanților că vor face un stat mai suplu și un aparat guvernamental mai mic au eșuat. O coaliție mare are nevoie de multe posturi ca să mulțumească filialele de partid și clientela.
În 2010, la ieșirea din criză și a PSD de la Guvernare, Emil Boc făcea prima reformă a secretarilor de stat. Din 100, mai rămâneau 50. De atunci, numărul lor a crescut constant. În 2016, România avea 70 de secretari de stat, la care se mai adăugau 25 de șefi de instituții subordonate cu rang de secretar de stat.
Doi ani mai târziu, în 2018, numărul ajunsese deja la 135, cu tot cu instituțiile subordonate.
În martie 2023, reporterii Europa Liberă au numărat peste 200 de secretari de stat, directori sau membri în consiliile de administrație cu rang de secretar de stat, ori persoane din conducerea serviciilor de informații care au și ele rang de secretar de stat. Iar acțiunile Guvernului din ultimele luni arată că oficialii de la Palatul Victoria nu au de gând să se oprească aici.
Ce te recomandă ca să fii secretar de stat
Legea nu impune nicio restricție când vine vorba despre accesul la demnitatea de secretar de stat. Trebuie să îndeplinești niște condiții minime – să fii domiciliat sau să ai reședința în România, să nu fi fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, a infracțiunilor de corupție, trafic de droguri, criminalitate organizată sau terorism.
Nu e nevoie de studii superioare și nici nu se cere expertiză pe domeniul pe care urmează să activezi. Așa se ajunge ca, în timpul carierei politice, să ajungi să fii secretar de stat la mai multe ministere, după posibilități și în funcție de locurile libere.
„Secretarii de stat ar trebui să fie specialiști în anumite domenii”, explică politologul Cristian Pîrvulescu. De exemplu, la Educație, portofoliile ar trebui să ajungă la specialiști în învățământ preșcolar preuniversitar sau universitar.
Numirile sunt de cele mai multe ori politice, iar secretarii de stat sunt strâns legați de organizațiile județene ale partidelor din care vin. Organizația îi trimite la centru, iar oamenii din teritoriu sunt mulțumiți că unul de-ai lor a ajuns la București „pe cai mari”. În schimb, organizația devine loială și umblă apoi să adune voturi.
Politologul Cristian Pîrvulescu: Creșterea numărului de secretari de stat duce la slăbirea puterii centrale și la dispariția de politici publice naționale.
Politologul Cristian Pîrvulescu: Creșterea numărului de secretari de stat duce la slăbirea puterii centrale și la dispariția de politici publice naționale.
„Cu cât ne îndepărtăm de alegeri, numărul de secretari de stat se înmulțește pentru că presiunile organizațiilor locale ale partidelor cresc și, crescând această presiune, prim-miniștrii, interesați să aibă sprijinul organizațiilor locale, vor face aceste concesii”, explică politologul cercul vicios al puterii, favorabil clientelei de partid.
„Când la mijloc e o coaliție de partide mari, nevoia de multe posturi, ca să mulțumești pe toată lumea, crește”, mai crede Cristian Pîrvulescu.
„Așa se explică de ce, deși la început de mandat legea permite un anumit număr de secretari de stat, la final sunt mult mai mulți. Guvernul se umflă.”
De la instalarea Guvernului Ciucă, numărul de secretari de stat a crescut încontinuu.
Ministerul Sănătății tocmai a ajuns la șase secretari de stat
Ultimul a fost numit la jumătatea lui februarie 2023, la Ministerul Sănătății. Alexandru Rogobete, apropiat al medicului Dorel Săndesc, este al șaselea secretar de stat de la ministerul care mai are și un secretar general plus doi secretari generali adjuncți.
Un număr mare de secretari de stat e un semn de slăbiciune guvernamentală.
Cristian Pîrvulescu, politolog
Fiecare ministru vrea să iasă din sfera de control a Secretariatului General al Guvernului. Instituția are, la rândul ei, o serie de secretari de stat care ar trebui să se ocupe de macro-politici pe anumite domenii și să asigure legătura cu ministerele.
„Cu cât se multiplică mai mult numărul celor care intră în contact, cu atât asistăm mai mult la o partitocrație. Practic, nu statul, prin guvern, este cel care coordonează politicile, ci partidele încearcă să-și definească domenii de autoritate, dacă se poate pe termen lung, astfel încât să poată extrage maximum de beneficii din domeniile respective, inclusiv accesul la diferite fonduri publice”, explică Pîrvulescu.
Ministerul Mediului, un secretar de stat nou, o dată la trei luni
Când oferta nu mai face față cererii, organigrama se umflă. La începutul lunii martie, la Mediu erau deja șase posturi de secretar de stat. Ultimul fusese obținut în decembrie 2022, pe fondul negocierilor de aderare a României la OECD. Ministrul a cerut Guvernului să schimbe prin ordonanță organizarea ministerului. Nu cerea doar 40 de posturi noi, cu și un nou secretar de stat.
De la finalul anului trecut, ministrul Mediului, Tanczos Barna, a cerut suplimentarea schemei cu încă doi secretari de stat.
De la finalul anului trecut, ministrul Mediului, Tanczos Barna, a cerut suplimentarea schemei cu încă doi secretari de stat.
„Procedura este complexă și implică un screening al legislației naționale comparativ cu instrumentele juridice ale OCDE, precum și pregătirea dosarelor/fișelor de integrare pentru fiecare instrument juridic OCDE”, explică Ministerul Mediului în nota de fundamentare a cererii.
N-au trecut decât trei luni și ministrul Tanzos Barna și-a mai dorit un secretar de stat, chiar dacă, oficial, al șaselea post este încă neocupat. Motivul pentru care mai are nevoie de un demnitar nou e că nu are specialiști în inundații.
Pe 3 martie, într-o notă de fundamentare care însoțea cererea trimisă Guvernului se arată că „practica mondială a demonstrat că apariția inundațiilor nu poate fi evitată, însa ele pot fi gestionate, iar efectele lor pot fi reduse printr-un proces sistematic, care conduce la un șir de măsuri și acțiuni menite să contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene.
Gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații este o activitate de interes național, având în vedere frecvența de producere și dimensiunea efectelor acestui tip de risc”.
Ministerele campioane la număr de secretari de stat
Ministerul Mediului, alături de Ministerul Transporturilor și cel al Fondurilor Europene ar fi cele mai bogate ministere în materie de secretari de stat, cu câte șapte.
Pe poziția a doua urcă, la egalitate, ministerele Agriculturii, Educației, Externelor, Finanțelor și Internele.
Justiția și Secretariatul General al Guvernului împart poziția a treia de pe podium.
Toate aceste ministere au și subsecretari de stat, secretari generali și secretari generali adjuncți, toate funcții de demnitate publică.
Nici Lucian Bode, ministrul Internelor, nu a avut suficienți adjuncți. În 2021 a cerut majorarea numărului de secretari de stat de la patru la cinci și a secretarilor generali adjuncți, de la doi la patru. Cererea i-a fost satisfăcută.
Sorin Grindeanu – vicepremierul cu cei mai mulți secretari de stat
Sorin Grindeanu este ministrul cu cei mai mulți secretari de stat. Are doi la cabinetul de vicepremier – pe colegii de partid, Sorinel Vrăjitoru și Florin Manole, și alți șapte secretari de stat, la ministerul Transporturilor.
Florin Manole, secretar de stat în aparatul de lucru al vicepremierului Sorin Grindeanu.
Florin Manole, secretar de stat în aparatul de lucru al vicepremierului Sorin Grindeanu.
Vrăjitoru și Manole sunt foști deputați PSD care nu au mai prins loc în Parlament în 2020. Vrăjitoru vine din Călărași unde conducea organizația locală, Manole a fost deputat în legislatura trecută și este președintele PSD Sector 1.
În activitatea de vicepremier, Sorin Grindeanu este ajutat de doi colegi care nu au mai prins mandat de parlamentar. La Transporturi, are alți 7 secretari de stat.
În activitatea de vicepremier, Sorin Grindeanu este ajutat de doi colegi care nu au mai prins mandat de parlamentar. La Transporturi, are alți 7 secretari de stat.
La Transporturi, Grindeanu e ajutat de liberalii Ion Scrioșteanu care vine din Ilfov, unde a fost administrator al județului și consilier al fostului președinte al Consiliului Județean Ilfov, Marian Petrache, Adrian Foghiș un apropiat al lui Ilie Bolojan și de Ion Popa, de la Argeș, propus de Alina Gorghiu.
De la PSD vin:
Bogdan Stelian Mândrescu, susținut de PSD Buzău, fost șef al Companiei de Aeroporturi și fost consultant al unei firme chineze ce a fost inclusă pe lista neagră de Departamentul de Stat al SUA, pe 3 martie 2023. Mândrescu a demisionat forțat de la Compania Aeroporturi, în urma unui control al Corpului de Control al premierului, în 2018.
Constantin-Gabriel Bunduc, susținut de PSD Bacău
Ionuț Cristian Săvoiu, fost deputat PSD de Dâmbovița
Al șaptelea secretar de la Transporturi e de la UDMR – Șandor Gabor.
Irinel Ionel Scrioșteanu, unul dintre cei șapte secretari de stat din Ministerul Transporturilor. Este cel care a participat la recenta Trilaterală de la Ismail, în care s-a discutat problema Bâstroe.
Irinel Ionel Scrioșteanu, unul dintre cei șapte secretari de stat din Ministerul Transporturilor. Este cel care a participat la recenta Trilaterală de la Ismail, în care s-a discutat problema Bâstroe.
MApN, cel mai sărac în secretari de stat, pentru că regulile sunt mai stricte față de alte ministere
În josul clasamentului este Ministerul Apărării Naționale care are doar doi secretari de stat. Simona Cojocaru lucrează din anul 1997 în cadrul Departamentului pentru Politica de Apărare, Planificare şi Relaţii Internaţionale din Mapn, iar între anii 2013-2015 şi 2017-2019 a fost directorul Direcţiei Politici de Apărare.
Simona Cojocaru, secretar de stat în Ministerul Apărării
Simona Cojocaru, secretar de stat în Ministerul Apărării
Al doilea secretar de stat este Eduard Bachide, șef al Departamentului pentru Relația cu Parlamentul și Calitatea Vieții Personalului. Acesta și-a început cariera ca șef de cabinet a fostului ministru PSD Mircea Dușa.
MApN are și un secretar general, Georgeta Gavrilă, care a mai fost secretar general la Ministerul Transporturilor, Ministerul Mediului de Afaceri, Ministerului Energiei și la Ministerul Apărării.
Spre deosebire de celelalte ministere unde, pentru schimbarea numărului de secretari de stat e nevoie doar de acordul Guvernului, la Apărare e mai complicat pentru că structura ministerului este stabilită prin lege organică, iar pentru modificarea ei ar trebui ca proiectul să treacă prin Parlament.
Partidul, trambulina către o demnitate în administrație
Pe majoritatea secretarilor de stat îi leagă apartenența politică, de cele mai multe ori de o organizație locală.
Ministrul Cătălin Predoiu, imagine generică de la o ședință de Guvern. Deținătorul portofoliului Justiției este ajutat de doi secretari de stat din ARAD – unul de la PSD, celălalt de la PNL.
Ministrul Cătălin Predoiu, imagine generică de la o ședință de Guvern. Deținătorul portofoliului Justiției este ajutat de doi secretari de stat din ARAD – unul de la PSD, celălalt de la PNL.
La Justiție, sunt cinci secretari de stat, dintre care doi vin din Arad, dar de la partide diferite:
Roxana Simona Momeu este președinta organizației de femei a PSD;
avocatul Mihai Pașca, fost consilier local la PNL;
avocatul Bogdan Ilea, membru al PNL Sălaj;
fostul procuror militar, Nelu Ciobanu, candidat PRO România la Sectorul 5;
fostul judecător din Călărași, George Cătălin Șerban.
La Agricultură, domină secretarii de stat PSD:
Sorin Moise vine de la PSD Brăila;
Dragoș Costin Telehuz, vine din Ialomița, e membru PNL din 2005 și a fost președintele tineretului;
Tot din Ialomița vine și Iulian Bucur, PSD, fost consilier al fostului președinte de Consiliu Județean, Silvian Ciupercă;
Barabasi Antal Szabolcs este de la UDMR și a fost director al mai multor companii din domeniu înainte să ajungă la minister;
Ion Găman vine tot de la PSD, dar din Călărași, din partea PSD, și a fost comisar șef la Gardă Financiară. Are mai multe firme în domeniul agricol.
Funcția la stat, pe filieră de familie
Pe alții îi recomandă, înaintea altor calități, familia. E cazul lui Tudor Buzatu, fiul lui Dumitru Buzatu, președintele PSD Vaslui și șeful Consiliului Județean, și al senatoarei PSD Gabriela Crețu.
Dumitru Buzatu face parte din garda veche a PSD și este politicianul cu cea mai mare influență în județul Vaslui.
Dumitru Buzatu face parte din garda veche a PSD și este politicianul cu cea mai mare influență în județul Vaslui.
Fiul a primit o funcție în Guvern, în 2018, în cabinetul Anei Birchall, și a doua, în Secretariatul General al Guvernului, în 2022. Înainte a fost director al unor societăți comerciale și s-a ocupat de recrutare și angajare de personal, de marketing și administrație.
Tudor Buzatu, secretar de stat și fiul lui Dumitru Buzatu, social-democratul care conduce județul Vaslui. Buzatu, fiul, a fost numit secretar de stat în Secretariatul General al Guvernului pe 26 ianuarie 2022.
Tudor Buzatu, secretar de stat și fiul lui Dumitru Buzatu, social-democratul care conduce județul Vaslui. Buzatu, fiul, a fost numit secretar de stat în Secretariatul General al Guvernului pe 26 ianuarie 2022.
Mecanismul prin care oameni fără o notorietate sau realizări notabile ajung în funcții atât de sus este relativ simplu.
„Mai mulți primari se asociază pentru a susține o anumită persoană pe lângă președintele organizației județene, care uneori este primarul municipiului capitală de județ sau județean, președinte al consiliului județean sau primar, are o poziție în interiorul partidului și face presiuni pentru această numire”, explică politologul Cristian Pîrvulescu.
Profesorul Pîrvulescu spune că există totuși și o rezistență din partea ministrului, la început. De aceea asistăm la un val de numiri din ce în ce mai mare, cu cât ne îndepărtăm mai mult de alegeri. Miniștrii îi percep pe secretarii de stat ca pe o amenințare. Cu toate astea, ordinul de la partid este, de fiecare dată, mai puternic.
Secretari de stat, indiferent de minister și de domeniu. De la turism, la energie și fonduri europene, după necesități
Există și secretari de stat care pot schimba ministerul, doar funcția să rămână. Când partidul are nevoie de ei într-un loc de importanță majoră, sunt trimiși acolo, indiferent de expertiză.
Carmen Moraru este secretar de stat la Fonduri Europene. Aici a ajuns dintr-o funcție similară la Energie, unde venise tot de la Fonduri Europene, după ce fusese numită, în 2019, de Ludovic Orban. Pe vremea Elenei Udrea, a fost tot secretar de stat, dar la Turism.
Carmen Moraru, secretar de stat în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene
Carmen Moraru, secretar de stat în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene
Tot la Fonduri Europene este secretar de stat și Hegedüs Csilla. În 2014, fusese ministru al Culturii și vicepremier în guvernul Ponta. Din 2011, este vicepreședinte executiv al UDMR, responsabil pentru cultură, și purtător de cuvânt al Uniunii, din 2019.
Instituțiile din subordinea Guvernului, conduse de directori cu rang de secretari de stat
Peste 50 de instituții din subordinea Guvernului sunt conduse de directori cu rang de secretar de stat. Și aceștia au fost numiți politic.
Pentru că nici așa nu au fost suficiente posturi ca să mulțumească toate solicitările din partid, Guvernul Ciucă a înființat noi instituții, conduse de demnitari cu funcția de secretar de stat. este cazul Agenției pentru Investiții și Comerț Exterior, creată în noiembrie 2022 și care are încă postul de director vacant.
Tot o mărire a corpului secretarilor de stat a fost și modificarea unor legi și extinderea acestui statut la alți angajați. Un exemplu este CNCD unde, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 193/2022, Colegiul director s-a mărit de la nouă, la unsprezece persoane cu rang de secretar de stat.
Și Avocatul Poporului și-a mărit organigrama. Legea de organizare vorbea de patru subdomenii, dar Renate Webber are șase adjuncți.
Ce avantaje au secretarii de stat
Secretarii de stat sunt demnitari, iar funcția vine cu o serie de avantaje.
Are dreptul să își angajeze până la cinci consilieri, intrați în aparatul de stat fără concurs;
Primește mașină cu șofer;
Are dreptul să ceară locuință de la RAPPS iar, dacă nu primește, i se decontează cheltuielile, dacă nu este din București;
Poate avea o sumă de protocol la dispoziție;
Are un salariu brut de aproximativ 19.000 de lei.
Chiar dacă sunt demnitari, secretarii de stat nu au interdicții. Unii dintre ei primesc și alte funcții care le aduc avantaje materiale. Majoritatea sunt la instituții din subordinea ministerului pe care îl conduc. Ceea ce le întregește veniturile.
Jean-Dănuț Cărbunaru a fost numit în funcția de purtător de cuvânt al premierului Nicolae Ciucă pe 7 decembrie 2021 și are rang de secretar de stat.
Imediat a ajuns și în consiliul de administrație de la EximBank. Pentru cele 24 de zile în funcție, Dan Cărbunaru a încasat un venit net de 8.407 lei ca secretar de stat și 5.000 de lei indemnizație de la EximBank.
Purtătorul de cuvânt al Guvernului, secretarul de stat Dan Cărbunaru a ajuns și în Consiliul de Administrație al EximBank, imediat după ce a primit funcția.
Purtătorul de cuvânt al Guvernului, secretarul de stat Dan Cărbunaru a ajuns și în Consiliul de Administrație al EximBank, imediat după ce a primit funcția.
Ion Scrioșteanu, de la Transporturi, a încasat, ca secretar de stat , în 2021, 116.808 de lei și a mai primit 9.667 ca membru într-o comisie a Autorității Rutiere Române.
Tudor Prisecaru a fost numit secretar de stat la Digitalizare în ianuarie 2022. În anul precedent încasase 448.627 de lei ca Președinte al Senatului Politehnicii București, 2.200 de euro ca profesor invitat la un institut din Franța și 22.800 de lei ca membru al Consiliului de Administrație al Institutului de Cercetare Dezvoltare Comoti din București.
Considerat un apropiat al lui Mircea Costoiu, rectorului Universității Politehnice București, Tudor Prisecaru nu a renunțat la funcția care i-a adus cel mai mare venit după numirea ca secretar de stat.
Daneila Pescaru lucrează la Finanțe din 1991. A devenit secretar de stat în decembrie 2021, din funcția de director general. Mai fusese pe această poziție între 2014 și 2019. Ultima declarație de avere arată că, pe lângă salariul de 122.240 de lei, a mai primit 5.373 ca membru-președinte al CIFGA.
Pe lângă salariul de secretar de stat, Petrică Lucian Rusu, de la Secretariatul General al Guvernului, mai încasează 34.250 de lei de la Societatea Națională a Sării și 4.195 de lei de la Societatea Comercială Active Conexe S.A.
Susținut puternic de Olguța Vasilescu, fostul jurnalist intrat în politică, la PSD, Cristian Vasilcoiu, a renunțat la mandatul de ales local în Craiova pentru un post mai important în Ministerul Muncii.
La sfârșitul lui 2021 ajungea secretar de stat. În același an, a adunat peste 130.000 de lei din patru surse – salariul de la Ministerul Muncii și PSD, indemnizații de la Consiliul Local Craiova, Institutul de Cercetare și Devoltare în Informatică și Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Microtehnologie București.
Ce efecte are super-politizarea
Superputerea organizațiilor locale care conduc practic ministerele în interesul lor se vede, explică politologul Cristian Pârvulescu, în modul în care funcționează guvernarea.
„Noi nu mai avem politici naționale tocmai din cauza faptului că sunt trimiși la centru oamenii apropiați din fiecare filială a partidelor aflate la Putere, iar această clientelă de partid controlează ce se întâmplă. Mai ales că, din ce în ce mai mult, aleșii locali depind de fondurile publice”, explică decanul Facultății de Științe Politice a SNSPA, Cristian Pîrvulescu.
La superpolitizare contribuie și creșterea numărului de consilieri personali, a subsecretarilor de stat și a secretarilor generali sau generali adjuncți. Și numărul acestora a crescut semnificativ.
Inflația de funcții la cel mai înalt nivel din ultima perioadă se explică și prin faptul că, la guvernare, este o coaliție formată din trei partide – PSD, PNL, UDMR. Această coaliție este susținută în Parlament și de minorități.
Fiecare formațiune vrea să își pună oamenii în funcții cheie, iar când funcțiile se termină și oamenii agreați politic rămân pe dinafară, singura soluție este să fie înfințate locuri noi de conducere.
Până la această oră, niciunul dintre miniștrii nominalizați în acest articol nu a răspuns solicitării Europei Libere în privința necesității unui număr mare de secretari de stat.
Oana Despa
A lucrat mai bine de 20 de ani în televiziune unde a fost reporter specializat pe domeniul Justiției sau a condus secții de Investigații. A produs una dintre emisiunile de impact despre devalizarea României după 1989 – România furată. În prezent este pasionată de alfabetizare media și combaterea dezinformării.
https://romania.europalibera.org/a/romania-privilegiatilor-200-de-secretari-de-stat-2000-de-euro-salariu/32311927.html
//////////////////////////////////////////
Corupție marca Poliția Rutieră: pizza, costițe, ciorbă de văcuță și crispy cu sos
Ionuț Benea
Serviciul Rutier din Iași a fost zguduit de dosare penale în ultimul deceniu.
Aproape toți polițiștii rutieri care au trecut pe la biroul sau serviciul rutier din Iași în ultimii 10 ani au fost fie cercetați, fie trimiși în judecată pentru fapte corupție. Un studiu realizat de DNA, DGA, Parchetul General și MAI arată că, în România, mai bine de jumătate din faptele de corupție din Poliție sunt comise de rutieri.
În 2008, polițiștii rutieri din Iași erau interceptați în timp ce se mirau cum fostul ministru Relu Fenechiu „mergea” cu peste 200 de kilometri pe oră cu mașina. Acuzațiile s-au schimbat cu timpul: săptămâna trecută, 15 polițisti au fost trimiși în judecată pentru că ar fi cerut mită pizza, crispy sau grătar de pui.
Cei 15 polițiști din Iași care au fost trimiși în judecată de Direcția Națională Anticorupție (DNA) sunt acuzați de fapte de abuz în serviciu sau de luare de mită. 13 dintre ei lucrează sau au lucrat la biroul ori serviciul rutier din Iași, printre atribuții numărându-se identificarea și sancționarea șoferilor care încalcă normele rutiere.
Folosindu-se de aceste prerogative, susține DNA, agenții sau ofițerii de la Rutieră ar fi ajuns la o înțelegere ilicită cu reprezentanții unui restaurant din oraș – Mamma Mia – oferindu-și protecția în schimbul unor porții de mâncare.
Puține sunt cazurile de medici corupți care să fie condamnați la închisoare cu executare.
### VEZI ȘI… ###
Cinism | De ce iartă justiția corupția din spitale. Judecător: „Mita a fost un accident”
Bunătățile se comandau aproape zilnic, prin mesaje sau telefonic, și de ele s-au înfruptat și alți polițiști rutieri din Iași – reiese din interceptările de la dosar obținute de Europa Liberă. Nu toți au fost însă trimiși în judecată, din lipsă de probe.
Cum a apărut dosarul
Dosarul în care cei 15 polițisti sunt inculpați a fost înregistrat la Tribunalul Iași pe 15 aprilie. Potrivit unor documente obținute de Europa Liberă, el a fost deschis de procurorii anticorupție din oraș în luna mai 2019.
Procurorul de caz a cerut atunci interceptarea telefoanelor polițiștilor de la Biroul Rutier pentru a afla cine cere mâncare de la restaurantul Mamma Mia și ce oferă agenții în schimbul porțiilor de mâncare.
Imagine generică
### VEZI ȘI… ###
Șeful Serviciului de Informații al MAI de la Suceava, audiat la DNA central în afacerea permiselor
Concluziile preliminare ale procurorilor au fost că polițiștii îi protejează pe curierii restaurantului primind în schimb de-ale gurii de la reprezentanții acestuia.
„Prevalându-se de protecţia de care dispun din partea poliţiştilor rutieri, conducătorii autoturismelor inscripţionate cu „Mamma Mia” (parcul auto al societăţii având în dotare aproximativ 100 de autoturisme cu care efectuează livrări la domiciliu) obişnuiesc să încalce regulile de circulaţie (întoarcere pe linie dublă continuă, trecere pe culoarea roşie a semaforului etc.), punând astfel în pericol siguranţa participanţilor la trafic, fără să fie sancţionaţi pentru abaterile comise”, se menţionează într-un document oficial al DNA, obţinut de Europa Liberă.
Interceptări din dosar
Un angajat de-al restaurantului a fost de acord să colaboreze cu anchetatorii, cărora le-a oferit capturi ale mai multor convorbiri pe care le-a avut cu un tânăr agent, în vârstă de 29 de ani. Același colaborator și-a înregistrat și superiorul în timp ce discutau despre mâncarea oferită polițiștilor.
DNA a descoperit o adevărată comoară la domiciliile polițiștilor și funcționarilor de la Permise Suceava
### VEZI ȘI… ###
Greșeală de redactare în dosarul „Mită pentru permis”: examinatorii auto s-au întors la muncă
Robert Nicolae Barabaș este unul dintre polițiștii care au fost trimiși în judecată săptămâna trecută. El este acuzat că, în perioada 22 iunie 2019 – 7 martie 2020, ar fi primit 25 de porţii de mâncare de la Mamma Mia, în schimbul protecţiei oferite şoferilor firmei. Printre mâncărurile primite de Barabaş se numără piept de pui Teriyaki, ciorbă de văcuţă, pizza, coaste, paste sau tochitură.
Nenumărate interceptări telefonice sunt atașate în stufosul dosar pe care DNA l-a trimis în instanță în acest caz.
Iată una dintre ele, purtată între Barabaș și un alt polițist inculpat, Lucian Landea.
Lucian Landea: Da, băietu’!
Robert Barabaș: Ia zi-mi, ce vrei să mănânci?
Lucian Landea: Ce vreau să mănânc?
Robert Barabaș: Da.
Lucian Landea: Adică? Dar unde mergem?
Robert Barabaș: Păi ce ia mânca? De la MAMMA MIA, ce vrei? Vrei pizza, vrei crispy… vrei….
Lucian Landea: Pizza, pizza!
Robert Barabaș: Vrei pizza?
Lucian Landea: Pizza, pizza… puţa.
Robert Barabaș: Bine, bine. Hai… mânca-mi-ai p…a! Pa!
Lucian Landea: Pa!
„Am comandat, dar am plătit. Nu înţeleg unde este mita, deoarece eu nu ies în stradă, nu am favorizat pe nimeni”
La finele verii anului trecut, mai mulți polițiști au fost reținuți sau plasați sub control judiciar de DNA în acest caz. Printre cei inculpați s-a numărat și managerul restaurantului Mamma Mia, Andrei Hâncu, care a fost acuzat că a condus de mai multe ori fără permis, beneficiind de protecția agenților care primeau mâncare.
Un alt inculpat din acest dosar este Gheorghiță Ciobanu, fostul șef al Biroului Rutier, între timp pensionat. Precum colegii săi, acesta a negat acuzațiile. „Am comandat, dar am plătit. Nu înţeleg unde este mita, deoarece eu nu ies în stradă, nu am favorizat pe nimeni”, a spus acesta.
O anchetă eșuată
Actualul dosar de la Poliția Rutieră nu e primul care vizează angajați ai acestei instituții de la Iași. În 2010, 54 de polițiști rutieri din oraș erau acuzați de corupție pentru că ar fi închis ochii – uneori în schimbul unor bunuri sau bani – pentru a nu sancționa șoferii care încălcau normele rutiere. Printre norocoșii conducători auto se numărau atunci politicieni, primari sau oameni de afaceri.
Presa din Iași i-a spus „Dosarul Rutiera”, cea mai amplă investigație de acest fel din istoria orașului al cărei traseu judiciar avea să se încheie abia în 2016.
Din cei 54 de polițiști vizați initial de anchetă, doar 14 au fost trimiși în judecată. Restul au primit sancțiuni administrative. Dosarul trimis în instanță s-a bazat în mare parte pe interceptări telefonice.
Iată un exemplu, o discuție între Vănel Carp și Răzvan Marciuc de pe 30 octombrie 2008 despre virezomanul Fenechiu :
Vanel Carp – Ai trecut pe lângă mine.
Razvan Ioan Marciuc – Unde erai, la Lețcani?
Vanel Carp – Ne-am intersectat, pe după bariera de aici.
Razvan Ioan Marciuc – Tu n-ai văzut ce făcea ala cu BMW-ul? Era Fenechiu la volan. Ai văzut BMW-ul?
Vanel Carp – Nu.
Razvan Ioan Marciuc – Era un BMW seria 6 si era Fenechiu la volan, care mergea cu 200 la oră. Să-mi bag p…
Vanel Carp – Și-ai oprit?
Razvan Ioan Marciuc – L-am oprit, da’ i-am dat drumu’, du-te-n…. . Ce să-i fac? (râd amandoi)
Razvan Ioan Marciuc – Da’ ce, nu trebuia să-l opresc, sau ce?
Vanel Carp – Hai, pa.
Razvan Ioan Marciuc – Pa.
În 2016, Curtea de Apel Iași a dat sentințele definitive: 6 polițiști achitați, 7 condamnați cu suspendare și unul condamnat la 7 luni de închisoare cu executare.
Timișoara, European cultural capital
### VEZI ȘI… ###
Presa germană dezvăluie rețeaua dubioasă a desemnării Capitalelor Culturale Europene. Timișoara, același sistem corupt
Singura mită confirmată judiciar de justiția română în acest dosar a fost primirea unei sticle de whiskey de către agentul Dănuț Melniciuc. Sticla de băutură, în valoare de 70 de lei, a fost confiscată prin hotărâre judecătorească.
„Marea nenorocire este că acest dosar a condus la promovarea unora şi l-a distrugerea unor vieţi omeneşti. Nu ştiu cine va răspunde pentru aceşti oameni care aveau o carieră. Cel mai important lucru este însă că, la Iaşi, justiţia ştie carte“, spunea, după condamnare, Ionel Nechita, avocat al mai multor polițiști din dosar.
Un dosar similar vizează alți doi polițiști rutieri, Cristian Nechifor și Mihai Doban. Aceștia sunt judecați într-un alt dosar, fiind acuzați că, în 2008, nu au sancționat șoferi care au încălcat normele rutiere.
În ianuarie, cei doi au fost achitați în primă instanță din lipsă de probe, însă DNA a formulat apel.
Corupția din Poliție, alte exemple
Iașul nu e singurul oraș unde investigațiile penale relevă adevărate rețele de corupție din care fac parte agenți sau ofițeri de poliție. Un caz care a zguduit Poliția Română este cel de la Suceava, acolo unde DNA a deschis trei dosare penale privind corupția de la Serviciul de Permise și Înmatriculări.
România – Întâlnirea ministrului român al Justiției, Stelian Ion, cu ambasadorul Marii Britanii în România, Andrew Noble
### VEZI ȘI… ###
Repatrierea fugarilor Adamescu și Popoviciu, discutată de Stelian Ion cu ambasadorul UK la București
„Gruparea, structurată pe mai multe paliere, ar fi acționat în scopul obținerii de sume de bani în legătură cu fraudarea examenelor practice pentru obținerea permiselor de conducere și în legătură cu înmatricularea autoturismelor. Promovarea candidaților s-ar fi asigurat contra unor sume de bani percepute atât la examinarea teoretică, cât și la traseu”, a explicat DNA.
Mai mulți polițiști sunt arestați sau cercetați sub control judiciar în acest caz. Instructori, angajați ai unor școli de șoferi sau alte persoane fizice sunt de asemenea vizați.
Miza financiară a rețelei de la Suceava era imensă. Potrivit DNA, promovarea candidaților s-ar fi asigurat contra unor sume de bani cuprinse între 300-1500 euro la traseu, și între 3.000-6.000 euro la examinarea teoretică.
De asemenea, la înmatricularea autoturismelor, membrii grupului urgentau / facilitau / asigurau fără programare, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 200-1.000 euro, omologarea / verificarea R.A.R. precum și înmatricularea provizorie și definitivă a autoturismelor.
Imagine generică
### VEZI ȘI… ###
Indicele de Percepție a Corupției: România rămâne în top trei UE
Șeful serviciului, Ionuț Obreja, avea zile în care încasa și până la 20.000 de euro. Protecția venea de sus: de la DIPI sau DGA, instituții care ar fi trebuit să se asigure că polițiștii nu comit fapte de corupție.
Dimensiunea corupției din sistem
Potrivit unui studiu comun realizat de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Parchetul General, DGA și DNA, în perioada 2014 – 2018 au fost condamnați definitiv 462 de angajați ai MAI (nu doar polițiști). 142 de cauze au vizat fapte de corupție aflate în competența DNA.
„Cele mai multe cauze de corupție în care instanțele de judecată au dispus condamnări definitive (64%) au vizat fapte penale comise de angajați ai Poliției Române, în această structură fiind încadrat și cel mai mare număr de personal din MAI. Aceștia au reprezentat aproximativ un sfert (27%) din totalul angajaților MAI condamnați definitiv în perioada 2014-2018”, se arată în studiul publicat în 2020.
Mircea Moldovan, condamnat pentru corupție în dosarul milionarului Dan Adamescu, își va primi pensia specială în închisoare.
### VEZI ȘI… ###
Judecătorul Moldovan ar putea încasa o pensie specială de 14.000 de lei din spatele gratiilor
În ceea ce privește pedepsele stabilite de instanțele de judecată pentru aceste infracțiuni, principala pedeapsă a fost suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Această soluție a fost dispusă pentru 41% din condamnările definitive din perioada 2014-2018.
Infracțiunile de luare de mită, trafic de influență și abuz în serviciu se situează de departe în topul celor mai des comise de angajații MAI, se mai arată în același studiu.
47% din cazurile de luare de mită identificate au fost comise de polițiști care cercetau infracţiuni la regimul rutier, în timp ce 11% au fost comise de agenți sau ofițeri care trebuiau să le constate. Mai bine de jumătate din cazurile de corupție din sistemul de Poliție au legătură cu activitățile rutiere.
„Modul de lucru” de la Poliția Rutieră
Studiul arată că polițiștii rutieri corupți obișnuiesc că pretindă bani într-o formă disimulată, în timp ce unii dintre ei au elaborat un „mod de lucru” bine pus la punct.
„Astfel, banii primiți cu titlu de mită erau ținuți într-o agendă, separat de sumele încasate pe bază de chitanță și erau împărțiți la sfârșitul turei între lucrători. Persoanele de la care erau cerute sumele de bani săvârșiseră contravenții pentru care legea prevede și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule”, se arată în studiu.
Descindere a procurorilor DIICOT la un clan specializat în proxenetism
### VEZI ȘI… ###
Harta traficului de persoane din jurul Bucureștiului. Cum capturează proxeneții orașele mici
În același document se menționează că lucrătorii de poliție nu cereau în mod explicit bani în schimbul nesuspendării dreptului de a conduce – de pildă, ci comunicau conducătorilor auto că sumele respective sunt destinate plăţii amenzii corespunzătoare contravenţiei constatate.
„Au fost cazuri în care lucrătorii de poliţie au întocmit în fals procese-verbale de sancţionare contravenţională prin care constatau o altă situaţie de fapt decât cea reală, corespunzătoare unei alte contravenţii decât cea săvârşită în realitate, mai puţin gravă, sau numai una dintre contravenţiile constatate.”
Documentul mai arată că au fost identificate, de asemenea, cazuri în care lucrătorii de poliție, după aducerea la cunoștință a contravenției constatate și a sancțiunii corespunzătoare, solicitau conducătorilor auto să achite „un punct amendă”.
„Această solicitare, necorespunzătoare contravenției constatate, era imediat acceptată de către conducătorii auto – care aveau reprezentarea titlului înmânării sumei de bani, în condițiile în care nu li se mai aplica nicio sancțiune și nu li se elibera nicio chitanță. De altfel, parte din conducătorii auto care justificau înmânarea sumelor de bani ca reprezentând plata unei amenzi pe loc au solicitat lucrătorilor de poliție în mod explicit să nu elibereze chitanță”.
Ionuț Benea
A intrat în presă dintr-un pariu și a rămas aici din convingere. A debutat în jurnalism în 2008 și a trecut prin redacții locale sau naționale importante, precum Ziarul de Iași sau Adevărul. A fost implicat în mai multe proiecte editoriale independente coordonate de Freedom House și Centrul pentru Jurnalism Independent.
S-a alăturat echipei în 2021 ca senior-correspondent, funcție pe care o ocupă și în prezent. Din iulie 2021 până în ianuarie 2023 a fost redactor-șef al Europei Libere România.
Din ianuarie 2023 ocupă poziția de senior-correspondent.
https://romania.europalibera.org/a/corup%C8%9Bie-marca-poli%C8%9Bia-rutier%C4%83-pizza-costi%C8%9Be-ciorb%C4%83-de-v%C4%83cu%C8%9B%C4%83-%C8%99i-crispy-cu-sos/31213410.html
//////////////////////////////////////
Dacă România este sufocată de corupţie, de ce doar 1,3% din cazurile pe rolul justiţiei sunt pentru fapte de corupţie?
Cel puţin 10 înalţi funcţionari ai statului au fost trimişi înjudecată în ultimele zile pentru corupţie. Este vorba desprecomisari ai Gărzii Financiare, şeful Serviciului Logistică şiAchiziţii din Inspectoratul de Poliţie Argeş, un poliţist defrontieră, directorul adjunct de la o casă judeţeană de pensii, defuncţionari din Prefectura Alba sau de prim-procurorul ParchetuluiJudecătoriei Buftea.
Ce se întâmplă, creşte corupţia sau creşte eficienţaanchetatorilor?
„Este greu de spus. În general, ceea ce simţim noi estepercepţia despre corupţie şi nu faptul în sine care se poatetraduce prin numărul de cazuri rezolvate de justiţie. Numai că,impresia mea este că România este «un stat captiv», adică unul încare corupţia a ajuns la un nivel în care statul nu prea mai areanticorpi pentru a lupta”, crede Mircea Toma de la Academia deMonitorizare a Presei, un ONG foarte atent la justiţia dinRomânia.
Vameşii sunt consideraţi cei mai corupţi
În general datele arată că românii cred că societatea estesufocată de corupţie. Că nu poţi merge la doctor fără să dai şpagă,că funcţionarii statului te fură, Garda Financiată îţi facecontroale peste controale şi te amendează până „cotizezi”.Lucrătorii din vămi sunt consideraţi a fi printre ceimai corupţi. Ultima victimă a lăcomiei vameşilor a fost trupaaustraliană AC/DC, căreia i s-a cerut mită pentru ca autotrenurileei să poată părăsi România. Încă un caz recent este cel al unuideputat PDL care ar fi condiţionat votul împotriva moţiunii decenzură de instalarea într-un post vamal al unui cunoscut de-al său- reproş pe care i l-ar fi făcut chiar preşedintele Traian Băsescuîn întâlnirea de duminică de la Snagov cu parlamentariidemocrat-liberali.
Cât la sută din spaţiul instituţiilor publice este corupt? Nuexistă studii clare. În toate studiile, românii cred, în proporţiivariind de la 70% la 80%, că spaţiul public – de la administraţie,până la poliţie şi Parlament – este corupt. În aceeaşi vreme,populaţia alimentează din greu corupţia în spaţiul public.
Un studiu al Transparency International arată că 22% dintreromâni recunosc că, anul trecut, au dat mită la medic, 13% au datbani poliţiştilor, 8% magistraţilor şi 6% profesorilor.
Un studiu al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) de anultrecut arată că judecătorii sunt cei mai corupţi dintre toţioamenii legii şi pretind cea mai mare mită. Explicaţia: judecătoriiiau deciziile finale într-un dosar.
În 2009, judecătorii condamnaţi şi cercetaţi ar fi pretins omită cuprinsă între 1.800 şi 45.000 de euro. Mita luată depoliţişti a fost între 100 şi 12.500 de euro, în vreme ceprocurorii s-au oprit la 1.000 de euro.
Magistraţii iau bani pentru pronunţarea unor sentinţefavorabile, pentru netrimiterea în judecată sau pentru achitare.Numai că, din 6 judecători şi procurori condamnaţi în 2009, 4 auprimit pedepse cu suspendare. Atunci câtă încredere să mai aibăoamenii în justiţie? „Încă o dată, percepţia este importantă, însănu reflectă întrutotul realitatea. Dacă ne bazăm însă pe studiisistematice precum cele ale Transparency International carefolosesc instrumente ştiinţifice, atunci totul se schimbă. Şi aiciRomânia stă foarte prost în comparaţie cu alte ţări europene. Aicise pune problema ce face statul şi, vorbind despre el, trebuie săfacem diferenţa între marea corupţie şi mica corupţie. Dacăcorupţia este în ministere, avem de-a face cu o mare corupţie, greude depistat. Când corupţia intră în instituţii, avem de-a face cuun stat captiv. Iar părerea mea este că România este un stat captiv”, arată Mircea Toma.
Însă nu este vorba aici numai despre percepţie, pentru că şistudiile UE, care sunt mult mai ample şi mai riguroase plaseazăRomânia printre ţările cele mai corupte, dovadă că, şi la trei anide la integrare, România continuă să fie monitorizată de UE şiexistă şanse foarte slabe ca această monitorizare să fieridicată.
Ambasadorul german la Bucureşti Andreas von Mettenheim estecategoric: „Cred că numai cei care vor să transmită semnalul căreformele nu au fost luate în serios pot cere ca benchmark-urileimpuse să fie eliminate înainte de atingerea lor”.
Anchetele tărăgănează prea mult
Unul dintre marile reproşuri care se face României este că trecfoarte mulţi ani de la declanşarea unei anchete până la o soluţiede judecată. Livia Săplăcan, purtătorul de cuvânt al DNA, spune căprocurorii anticorupţie îşi fac treaba şi toate dosarele întocmitede Direcţie au fost transmise judecătorilor. În aceeaşi vreme suntmulte dosare în care sunt cercetaţi demnitari şi în care, decinci-şase ani, nu s-a dat nicio soluţie.
Ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, a susţinut recent căimaginea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este afectată deprobleme de corupţie, iar trenarea judecării marilor dosare decorupţie de către magistraţii acestei instanţe afectează imagineaRomâniei.
Ce şanse sunt ca, în cinci ani, să auzim şi cuvinte bune desprejustiţia din România?
„Nu putem dispera. Observăm însă că ritmul a scăzut dupăaderarea la UE. Însă cu toţii trebuie să denunţăm corupţia, oamenimari şi mici, să o arătam peste tot unde o simţim. Aceasta esteşansa noastră”, crede Mircea Toma.
Cifrele ruşinii
Dintre cei 522 de inculpaţi trimişi în judecată de către DNA în2009, 9 sunt demnitari, 3 sunt magistraţi, 39 sunt poliţişti, 4sunt cadre ale unui serviciu de informaţii. Judecătorii aupronunţat anul trecut 80 de hotărâri definitive în urma sesizărilorDNA pentru fapte de corupţie, privind 131 de inculpaţi.
873.072 de lei a fost suma destinată organizării şi constatăriiinfracţiunilor flagrante de corupţie.
În 2009 au crescut cu 35,5% numărul celor condamnaţi prinhotărâri definitive, de la 97 la 131, concomitent cu reducerea cu32% a numărului inculpaţilor achitaţi prin hotărâridefinitive.
Ultimele cazuri de corupţie mediatizate În care au fostimplicaţi funcţionari ai statului
23 iunie 2010 Doi comisari ai Gărzii FinanciareBucureşti şi fiul unuia dintre ei au fost trimişi în judecată deprocurorii DNA, fiind acuzaţi că au cerut 3.000 de lei de laadministratorul unei firme de pompe funebre pentru a nu dispunesuspendarea activităţii firmei şi a nu face sesizare penală.
22 iunie 2010 Şeful Serviciului Logistică şiAchiziţii din Inspectoratul de Poliţie Argeş, comisarul-şefAlexandru Garaiman, a fost trimis în judecată de DNA pentruatribuirea nelegală a construirii noului sediu al DirecţieiJudeţene a Arhivelor Naţionale Argeş, eludând legea şi păgubindstatul cu peste 500 de mii de lei.
22 iunie 2010 Un poliţist de frontieră a fostreţinut la Galaţi pentru contrabandă cu ţigări din RepublicaMoldova în România, valoarea ţigărilor introduse în ţară fiind deaproape 1.000 de euro.
18 iunie 2010 Directorul adjunct de la CasaJudeţeană de Pensii Dâmboviţa a fost deferit justiţiei după ce aprimit mită de 1.000 de euro de la o persoană, pentru a-i aprobaacesteia cu prioritate un dosar de indemnizaţie derevoluţionar.
15 iunie 2010 Un funcţionar de la PrefecturaAlba şi soţia sa au fost reţinuţi, în noaptea de luni spre marţi,de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, pentru faptede corupţie, bărbatul fiind acuzat că a primit bani pentru afacilita angajarea sau pensionarea unor persoane.
23 aprilie 2010 Prim-procurorul ParchetuluiJudecătoriei Buftea, Nelu Carpen, a fost arestat în 23 apriliepentru că ar fi cerut 4.000 euro pentru a ajuta un acuzat într-undosar şi ar fi constituit un grup infracţional organizat pentrufapte de corupţie în legătură cu derularea unor anchete.
30 martie 2010 Senatorul Cătălin Voicu (fotostânga) a fost arestat fiind acuzat de trafic de influenţă şi falsîn înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu fapte decorupţie, într-un dosar în care mai sunt cercetaţi Florin Costiniu,Costel Căşuneanu şi Marius Locic, care au interdicţie de a părăsiţara.
3 martie 2010 Primarul Craiovei, AntonieSolomon (foto dreapta), lider al PDL Craiova, a fost arestatpreventiv, pentru luare de mită în formă continuată, uz de fals şifals intelectual. În 10 martie, Solomon a fost suspendat dinfuncţia de primar, după ce prefectul judeţului Dolj, EugenGeorgescu, a semnat ordinul în acest sens. Solomon este acuzat deprimirea unei mite de 50.000 de euro de la un acţionar principal alfirmei PIC din Piteşti pentru a-i facilita diverse servicii înCraiova.
26 iunie 2009 14 poliţişti au fost arestaţi laConstanţa pentru luare de mită, trafic de influenţă şi alteinfracţiuni conexe actelor de corupţie
20 ianuarie 2009 14 poliţişti de la DirecţiaRutieră Iaşi au fost arestaţi după ce ar fi primit bani pentru ainterveni în unele dosare penale legate inclusiv de accidentecomise de şoferi aflaţi sun influenţa alcoolului.
1 iunie 2008 22 de poliţişti din Piteşti aufost arestaţi în dosarul permiselor, fiind acuzaţi că au creat oreţea prin care se acordau mai uşor permise de conducere auto unorpersoane care nu ar fi trecut în mod normal examenul de conducere,printre beneficiari aflându-se şi primarul sectorului 4 al Capitalei Cristian Popescu-Piedone.
////////////////////////////////////////////
O bandă de români, membri ai aceleiași familii din Vâlcea, a îngrozit California
Cum acționa Clanul Ghiocel în SUA, unde a strâns o avere de 1,4 milioane de dolari, pe care a expediat-o în România
Infractorii foloseau metode de furt deja învechite la noi pentru a-i jefui pe vârstnicii din San Diego, neobișnuiți cu astfel de șiretlicuri.
autor
ANA MARIA BARBU,
DANIEL NIȚOIU
Apelau uneori și la violență pentru a le smulge oamenilor lucrurile de valoare. Au acumulat astfel o avere de 1,4 milioane de dolari, pe care au expediat-o în țară.
Clanul Ghiocel provine din Râmnicu Vâlcea, unde au descins și polițiștii români, la solicitarea FBI. Bună parte din membrii familiei se află în America și sunt vizați de o anchetă de proporții.
Autoritățile judiciare din San Diego au primit mai multe plângeri în care oamenii povesteau cum au fost deposedați de bijuterii, ceasuri și bani. Indivizii îi abordau pe stradă, spuneau că sunt din Dubai și s-au rătăcit și le cereau ajutorul. Profitau de neatenția lor pentru a le fura obiecte de valoare.
Luke Johnson, Poliția din San Diego: „De cele mai multe ori îi întrebau cum să ajungă până la cea mai apropiată biserică sau le spuneau că au trecut prin nişte traume, jafuri, că s-a întâmplat ceva cu famiilor lor şi să se roage pentru ei.”
Atunci când vârstnicii mai vigilenți ripostau, infractorii recurgeau la violență, după cum reiese și din imaginile surprinse de camerele de supraveghere într-un cartier liniștit, unde trăiesc mai mult asiatici.
Jessica Adeline Schulberg, procuror adjunct al SUA: „Uneori foloseau forța, dar de cele mai multe ori ceea ce făceau era să meargă la oameni și se ofereau să le vândă un fel de bijuterii false ca să le pună pe ei, apoi le furau bijuteriile adevărate.”
Cei care par a fi capii clanului – soții Eduard și Floarea Ghiocel – au fost deja arestați. Ei intraseră în Statele Unite prin Mexic, cu acte false, după ce au mai fost expulzați în trecut, tot din cauza unor infracțiuni.
Poliția din San Diego îi caută acum și pe copiii lor, ca și pe alte rude implicate în furturi și tâlhării. Americanii au cerut ajutorul autorităților române.
Ofițer DCCO: „Membrii grupului infracţional organizat au fost implicat în comiterea a zeci de furturi prin distragerea atenţiei în dauna unor cetăţeni americani, în general persoane în vârstă.”
Ancheta desfășurată în California arată că membrii clanului Ghiocel au obținut, prin fals, de la autoritățile americane, ajutoare de șomaj pe perioada pandemiei, la care nu aveau dreptul. Au acumulat astfel o avere impresionantă.
Ofițer DCCO: „Membrii grupării au transferat în România din SUA o parte din bijuteriile cumpărate furate în valoare de 120 de mii de dolari iar din profitul obţinut au cumpărat lingouri şi monede din aur estimate de autorităţile americane la 732 de mii de dolari sua dar şi mai multe autoturisme de lux.”
La perchezițiile desfășurate România, polițiștii de la crimă organizată au ridicat 3 mașini de lux, dintre care una valorează peste 300.000 de dolari. La descinderi au participat și 5 agenți FBI.
///////////////////////////////////////
Vot final în parlamentul de la Chişinău. Limba română va înlocui „limba moldovenească” în toate legile din Republica Moldova
Parlamentul Republicii Moldova a votat joi în a doua şi ultimă lectură proiectul de lege privind înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” în toate legile Republicii Moldova, inclusiv în Constituţie, informează Deschide.md.
autor
ANCA UNGUREANU
Documentul a fost susţinut de 57 de deputaţi ai Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS, proeuropean) al Maiei Sandu, şi de deputatul Gaik Vartanean, de la „Mişcarea Alternativa Naţională”, o majoritate de 58 de voturi.
Votul a fost aplaudat în picioare de deputaţii PAS, în timp ce colegii lor socialişti şi comunişti au afişat pancarte cu inscripţii care făceau trimitere la sintagma sovietică de „limbă moldovenească”, conform media citate.
Potrivit autorilor, condiţiile ce au impus adoptarea prezentelor modificări legislative rezultă, în mod indubitabil, din necesitatea şi obligativitatea implementării unor considerente cu valoare constituţională, conţinute în actele Înaltei Curţi de Jurisdicţie Constituţională şi care statuează un postulat incontestabil, şi anume că limba de stat a Republicii Moldova este limba română.
Practic, necesitatea acestui proiect de lege a apărut în 2013, când Curtea Constituțională de la Chișinău, forul suprem în materie de constituționalitate, a decis că folosirea sintagmei „limba română” din Declarația de Independență a Repuplicii Moldova are prioritate față de articolul 13 din Constituție, care prevede „limba moldovenească”.
La fel ca și în România, deciziile Curții sunt obligatorii și trebuie puse în aplicare în cel mai scurt timp.
Proiectul prevede să fie considerată desuetudinea textului „funcţionând pe baza grafiei latine” în Articolul 13 din Constituţie. De asemenea, în termen de 30 de zile de la intrarea legii în vigoare, autorităţile publice cu competenţă de adoptare, aprobare sau emitere a actelor normative inferioare legii vor opera modificările ce se impun.
Această lege mai prevedere ca Sărbătoarea Naţională „Limba noastră”, aşa cum este denumită în prezent în Hotărârea Parlamentului cu privire la zilele comemorative, zilele de sărbătoare şi zilele de odihnă şi în Codul muncii, să se numească de acum înainte „Limba română”.
Proiectul prevede şi înlocuirea sintagmei de „limba oficială”, „limba de stat” şi „limba maternă” din toate actele normative şi documentele oficiale.
Agenţia Resurse Informaţionale Juridice urmează să asigure în „Registrul de Stat al actelor juridice” operarea modificărilor în toată legislaţia Republicii Moldova, inclusiv în Constituţie.
Radio Chişinău aminteşte că, în 2 martie, votul asupra proiectului în prima lectură a provocat altercaţii şi îmbrânceli în parlamentul de la Chişinău între deputaţii PAS, autorii iniţiativei, şi cei din opoziţia socialist-comunistă. Deputaţii din opoziţia (prorusă) au blocat atunci tribuna legislativului preţ de câteva minute încercând să zădărnicească procedura de vot.
În timpul şedinţei de joi, deputaţii Blocului Comuniştilor şi Socialiştilor au acuzat PAS de încălcarea Constituţiei, menţionând că „limba moldovenească” este limba oficială a Republicii Moldova.
Sursa: Agerpres
//////////////////////////////////////////
Fermierii români își bat joc de consumatori. Prețul roșiilor a ajuns cel mai mare din UE
de Redacția Jurnalul
Prețurile unei legume banale, larg răspândite în țara noastră, au explodat, ajungând cele mai mari din Europa.
Agricultorii dau vina pe costurile ridicate pentru cultivarea roșiilor, care se reflectă apoi în prețurile pe care clienții trebuie să le achite.
Astfel că românii plătesc mai mult decât italienii, spaniolii sau grecii pentru fructe și legume. Într-o singură lună, prețul unui kilogram de roșii a crescut cu peste 6%.
Fermierul Ionuţ Dragomir are în comuna Vidra, din judeţul Ilfov, mai multe sere cu salată verde şi roşii. În acest an, a fost nevoit să reducă din suprafața cultivată.
„Am redus din cauza costurilor. Ale încălzirii. Încălzim cu lemne. Folosim undeva la 300 şi ceva de kilograme pe noapte. Trebuie minim 15 grade noaptea. Prețul seminței, folia asta s-a scumpit, aţa de legat s-a scumpit. Sperăm noi să ieşim cu 35 de lei. Mergem în engrosul Pucheni, acolo vindem”, a explicat acesta. fermierul.
Un kilogram de roșii românești a ajuns să coste în supermarketuri și piețe chiar și 20 de lei, potrivit observatornews.ro.
https://jurnalul.ro/bani-afaceri/economia/fermierii-romani-jefuiesc-consumatorii-pretul-rosiilor-cel-mai-mare-ue-926424.html
////////////////////////////////////////
Şeful DNA: Dosarele din pandemie bat pasul pe loc. În sistemul de Justiţie este corupţie la înalt nivel
Şeful DNA a vorbit despre evoluţia situaţiei din domeniul reformei sistemului judiciar, precizând că nivelul de corupţie în Justiţie este destul de ridicat. De asemenea, Crin Bologa a declarat că urmărirea penală în dosarele de corupţie din pandemie este greoaie, deoarece multe achiziţii de materiale sanitare s-au făcut din China şi Turcia şi este nevoie de comisii rogatorii.
Filip Stan
Şeful DNA: Dosarele din pandemie bat pasul pe loc. În sistemul de Justiţie este corupţie la înalt nivel
Şeful DNA a declarat în cadrul unui interviu la Europa Fm că în raportul MCV privind evoluția situației din România în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției vor apărea aprecieri privind activitatea DNA în ceea ce priveşte corupţia la nivel înalt, precizând că sunt încă multe probleme legate de corupţie în Justiţie.
Şeful DNA: Este corupție la nivel înalt aceea care există în sistemul de Justiție
Alte Articole
Nu e glumă! O nouă rețea mafiotă s-a înființat la Iași: „Au început să ne amenințe că ne dau foc la case”
Carne de cal pentru shaorma și pizza: clanul infractorilor români …
Darius Vâlcov a încheiat procesul pentru luare de mită și …
”În ceea ce privește un segment al corupției la nivel înalt, corupția în Justiție, nu avem nici un rezultat. Ori, obiectivul principal al luptei împotriva corupției este să avem rezultat în toate domeniile. Este corupție la nivel înalt aceea care există în sistemul de Justiție. E un fenomen redus, dar există, nu putea să fi dispărut dintr-o dată”, a explicat Crin Bologa la Europa Fm.
Bologa a mai precizat că instituţia pe care o conduce a selectat aproximativ 200 de dosare care ar putea fi preluate de Parchetul European Anticorupţie, instituţie condusă de Laura Codruţa Kovesi.
”Dosare cu prejudicii mai mari de 10.000 de euro, dosare cu evaziune fiscală care afectează bugetul Uniunii Europene. TVA, de exemplu, intracomunitar de peste 10 ilioane de euro. Astfel de dosare de peste 10 milioane de euro, sunt mai multe criterii, să fie mai multe state implicate, să fie TVA intracomunitar nu avem, avem în schimb în jur de 200 de dosare unde EBU ar putea invoca și ar putea reține dosarele”, a mai spus procurorul DNA.
Citeşte şi Curtea Europeană de Justiție lasă la latitudinea autorităților române eventuala desființare a Secției Speciale
Crin Bologa: Legea care îi scapă pe evazioniști de închisoare dacă achită prejudiciul „va stimula activitatea infracțională”
Procurorul-șef al DNA a declarat că legea care îi scapă pe evazioniști de închisoare dacă achită prejudiciul „va stimula activitatea infracțională”, precizând că, deşi va fi modificat actul normativ, se va aplica legea penală mai favorabilă.
„Este și o lege bună și o lege rea, depinde care sunt efectele mai bune sau mai rele. Ajută la recuperarea prejudiciilor, dar eu cred că va stimula infracționalitatea și cu cât infracționalitatea va fi mai mare cu atât vor avea posibilități să achite sumele de bani pe care le-au sustras de la bugetul public. Deci este o stimulare a activității infracționale în așa mod încât se știe statistic că noi nu vom descoperi niciodată toate faptele de evaziune fiscală săvârșite de o persoană pe care o prindem și atunci de fiecare dată se va putea aprecia că, dacă fac evaziune fiscală și voi fi prins, voi plăti cu un procent de 20% în plus.
Acum se discută la nivel public că se va modifica aceasta lege. Legea și-a produs efectul și se va aplica legea penală mai favorabilă. Toată evaziunea fiscală săvârșită azi sau când va intra în vigoare modificarea, cei cercetați sau trimiși în judecată vor putea să plătească și vor scăpa. Numai de la modificări în viitor…
Au mai fost astfel de prevederi juridice dar numai până la anumite sume. Până la o anumită sumă aplicam o sancțiune administrativă, după aceea o pedeapsă cu amendă penală și apoi cu suspendare. Dar peste 500 de mii de euro, din câte îmi aduc aminte, nu mai era posibilitatea să achiți aceste sume de bani și, pentru prevenție, atât cu privire la cel care săvârșește fapte, dar și cu privire la ceilalți cetățeni care ar putea să săvârșească astfel de fapte. cred că legea ar trebui să fie mai fermă și să fie trași la răspundere pentru sume mari”, a precizat Crin Bologa.
Citeşte şi Cătălin Tolontan, după audierea la DIICOT în dosarul privind şantajarea lui Băluţă. „Avem încredere în justiție”
Ce se întâmplă cu dosarele de corupţie din pandemie. Procurorul şef al DNA recunoaște că o parte din vor fi clasate
Crin Bologa a mai explicat că urmărirea penală în dosarele de corupţie din pandemie este greoaie, deoarece multe achiziţii de materiale sanitare s-au făcut din China şi Turcia şi este nevoie de comisii rogatorii. Acesta admite că unele dintre dosare urmează să fie clasate.
„Au rămas în anchetă în prezent un număr de 94 de dosare, iar 8 dosare au fost trimise în judecată, atât cele cu Unifarm-ul, dar am mai avut și la Brașov de boli infecțioase din Brașov, dar și de la Sfântu Gheorghe. În celelalte 94 de cauze, unele dintre dosarele noastre vor fi finalizate în perioada următoare, am încercat să indisponibilizăm bunuri în vederea recuperării prejudiciului, prejudiciul se ridică la nivelul zecilor de milioane, cel puțin, de euro.
Ne interesează corupția legată de pandemie pentru că este foarte grav ca unii de cetățeni cu funcții de conducere în statul român profită de această situație gravă și să se îmbogățească pe seama bolii, a suferinței oamenilor și chiar a morții acestora.
Sunt persoane importante de la diferite niveluri ale statului român, la nivel local dar și la nivel central.
În pandemie am avut două tipuri de dosare: unele au ca obiect corupția în legătură cu achizițiile pentru combaterea pandemiei, alte dosare au ca obiect infracțiuni de corupție profitând de starea de pandemie. Au apărut mai multe tipare, s-a profitat mult mai mult de restricții, poate s-a considerat că DNA lucrează de la domiciliu, nu am făcut așa ceva”, a spus Bologa la Europa FM.
Şeful DNA: Dosarele din pandemie bat pasul pe loc. În sistemul de Justiţie este corupţie la înalt nivel
//////////////////////////////////////
REȚELELE DE CORUPȚIE DIN JUSTIȚIE: cu cât se cumpără în România o achitare, o eliberare sau un NUP
Biro Attila
Doar În perioada 2005-2012, au fost trimiși în judecată pentru corupție 23 de judecători și 30 de procurori. Dintre aceștia au fost condamnați definitiv 12 judecători și 11 procurori. Anchetele DNA din ultimii ani arată că în instanțe și parchete activează rețele de trafic de influență care au ca obiect cumpărarea și vânzarea justiției. Astfel, din dosarele DNA rezultă că o eliberare condiționată poate ajunge de la câteva mii de euro la 150.000 euro. O neîncepere a urmăririi penale, ceea ce înseamnă îngroparea unui dosar din fașă, poate costa 4000 euro. O decizie favorabilă într-un dosar civil cu miză economică ajunge și la 200.000 euro.
Nu toate rețelele vizează direct obținerea de bani, unele în primă fază urmăresc posturile cheie din Justiție
Gândul îți prezintă câteva dintre rețele care au activat în sistemul judiciar.
Rețeaua Voicu: Mita de 200.000 pentru un contract de zeci de milioane
Unul din cele mai sonore cazuri de corupție care a vizat sistemul judiciar a fost cel al fostului senator Cătălin Voicu. În acest caz, traseul banilor a circulat de la un om de afaceri către un senator care apoi a cumpărat influența unui judecător de la Curtea Supremă.
Potrivit procurorilor, în perioada iulie – septembrie 2009, Cătălin Voicu, „prevalându-se de prerogativele ce derivă din calitatea sa de senator”, ar fi primit de la Costel Cășuneanu, în două tranșe, sumele de 250.000 de lei (echivalentul a 60.000 de euro) și 200.000 de euro, în schimbul intervenției pe lângă magistrați din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție (Florin Costiniu, n.r.), în vederea adoptării unei soluții favorabile societății comerciale la care omul de afaceri era asociat…………………………………..
Cont. aici
REȚELELE DE CORUPȚIE DIN JUSTIȚIE: cu cât se cumpără în România o achitare, o eliberare sau un NUP
////////////////////////////////////////
LEGI CU DEDICAȚIE. Amnistia și grațierea, instrumente ale „clemenței electorale”
„Du-te la război!”.
Deputați ex-AUR au făcut scandal la şedinţa Parlamentului Parlamentarii și-au majorat sumele forfetare.
„Netul celor din cabinete e în continuare mic”
Confruntare Bode-Drulă: „Niște analfabeți funcționali”/ „Te agăți de putere”
Roberta Metsola anunță reforme după scandalul din corupție din PE Scandalurile care l-au urmărit pe Niculae Bădălău
Scandal și ironii în Parlament la dezbaterea Codului Fiscal Corupție la compania de drumuri.
Director arestat la vânătoare Rareș Bogdan, despre Schengen: Am stat suficient în genunchi
George Simion a stins becul la Comisia de Muncă.
Solomon: „Georgeta Simelone!” Legea amnistiei şi graţierii a prins viaţă în februarie 2013.
Atunci a fost înregistrată la Camera Deputaţilor.
Iniţiatori: un deputat social-democrat şi unul din partea Partidei Romilor. Mădălin Voicu şi Nicolae Păun. Doi aleşi cu state vechi în Parlament. Mădălin Voicu este deputat din anul 1996 , iar Nicolae Păun este la al patrulea mandat în camera inferioară. Cei doi politicieni s-au gândit să pregătească un proiect de lege prin care să depopuleze închisorile de deţinuţii condamnaţi pentru infracţiuni minore. În expunerea de motive este invocată legislaţia europeană: „În prezent, în unităţile din sistemul penitenciar este depăşită capacitatea legală de cazare, în medie cu peste 40 la sută, ceea ce contravine normelor europene în domeniu. (…) Pentru ameliorarea acestei situaţii şi, în acord cu principiile unei politici penale unitare, o măsură posibilă ar fi amnistierea infracţiunilor ce nu constituie un pericol social deosebit şi graţierea unor categorii de condamnaţi, care nu au comis fapte penale foarte grave”. (sursa: cdep.ro) Ce au vrut mai exact iniţiatorii? Nicolae Păun, deputat, iniţiator legea amnistiei şi graţierii: „Dom’ne, n-avem nevoie să facem alte puşcării, mai bine facem şcoli şi spitale. În acelaşi timp, trebuie să ne gândim ca acele penitenciare, aşa cum arată ele, poate că nu toate, sunt locuri de exterminare şi de degradare umană”. Aşadar, potrivit proiectului iniţial depus pe site-ul Camerei, infracţiunile pentru care Codul Penal şi legile speciale prevăd o pedeapsă cu închisoare de până la patru ani inclusiv sau amendă vor fi amnistiate. La articolul 2 se face referire la graţiere. Iniţiatorii au scris în proiect că se vor graţia toate pedepsele de până la şase ani inclusiv. Prima dată, proiectul de lege a fost trimis către Senat, care a fost prima cameră sesizată. Aici, comisia pentru drepturile omului, cea pentru cercetarea abuzurilor şi combaterea corupţiei, dar şi comisia juridică decid să acorde fiecare câte un aviz negativ. După patru luni de dezbateri, plenul Camerei superioare a Parlamentului decide să respingă legea şi o trimite deputaţilor. Aceştia trebuie să dea votul final pe proiect. La Camera Deputaţilor, Legea amnistiei şi graţierii este privită cu alţi ochi. Prima comisie care analizează proiectul este cea pentru drepturile omului şi minorităţi naţionale. Preşedinte este este chiar unul dintre iniţiatori, deputatul Nicolae Păun. De aici, amnistia şi graţierea primesc undă verde. Proiectul pleacă mai departe pe circuitul legislativ anevoios din Parlament şi ajunge la Comisia Juridică, locul unde se află, de altfel, şi acum. În acest loc, legea amnistiei şi graţierii prinde o altă formă. Reuniţi la ceas de seară, câţiva deputaţi jurişti introduc mai multe articole care aruncă în aer scena politică. „Marțea neagră” În noaptea de 9 spre 10 decembrie, în timp ce la comisia juridică se aşteptau avize pe legi importante şi la care participau şi ziariști, câţiva deputați s-au întâlnit în secret în Palatul Parlamentului şi au făcut modificări importante la legea amnistiei şi graţierii. Aşa a primit ziua de 10 decembrie şi numele de „marţea neagră”, pentru că a coincis cu o serie de modificări legislative despre care experţii europeni, dar şi şefii din justiţie au spus că ar avea ca scop protejarea corupţilor. „Modificările la Codul Penal sunt dramatice și ele dărâmă zece ani de muncă și de activitate a instituțiilor anticorupție Ea a fost dedicată clientelei politice aflate în stare avansată în diverse procese în derulare sau aflată deja după gratii”, a acuzat președintele Traian Băsescu. Replica lui Nicolae Păun, inițiatorul legii: „Președintele a spus foarte clar, a făcut un apel și a spus parlamentari, nu votați, asta e o tâmpenie! Proiectul ăsta de lege, în opinia domniei sale, e o tâmpenie. Foarte bine, nu am nimic de comentat. Este în practica parlamentară (…) să dai afară din penitenciare un număr de aproximativ nouă mii de persoane, persoane care dorm câte două, trei în pat și care, mă rog, condițiile sunt așa cum sunt…hai să fim serioși!” Ce prevede noul proiect de lege Cea mai importantă modificare este chiar în primul articol. Cuantumul pedepsei pentru infracţiunile amnistiate creşte de la patru ani, cât era în proiectul iniţial, la şapte ani. O modificare esenţială, pentru că se extinde paleta de infracţiuni şi de persoane care ar putea beneficia de acestă lege. S-au făcut modificări şi la articolul care prevede graţierea. Aici sunt introduse două alineate noi. Primul spune că pedepsele se reduc la jumătate pentru persoanele condamnate şi care au o vârstă de peste 60 de ani. Al doilea: aceeaşi prevedere se va aplica şi condamnaţilor care pot să ateste că suferă de o boală incurabilă în fază terminală. „Indiferent că vorbim de corupție, de oameni normali sau politici, că vorbim de spălare de bani sau de tâlhărie, lucrurile astea nu pot fi amnistiate, nu pot fi grațiate, nu putem să acceptăm un asemenea act de clemență colectivă, câtă vreme anumite persoane din anturajul premierului ar beneficia de lucrurile acestea”, spune deputatul liberal Alina Gorghiu, membru în Comisia Juridică. „În grațiere vorbim de reducerea parțială a unor pedepse pentru persoanele cu o anumită vârstă, femei însărcinate și persoanele care sunt bolnave incurabil în fază terminală”, susține Bogdan Ciucă, președintele Comisiei Juridice din Camera Deputaților. Opoziţia susţine că această iniţiativă legislativă a fost făcută pentru a servi clientelei politice. „Acest proiect de lege nu face altceva decât pe preafericitul sinucigaș Adrian Năstase să scape de toate dosarele penale”, acuză Adrian Gurzău, deputat PDL. Cine scapă Dacă legea ar intra în vigoare, mulţi politicieni condamnaţi pentru fapte de corupţie ar putea fi eliberaţi din închisoare. Fostul premier al României, Adrian Năstase, condamnat la patru ani de închisoare pentru şantaj şi luare de mită, ar putea fi printre cei graţiaţi. Lista se completează cu fostul lider PNL, Relu Fenechiu, condamnat la cinci ani ani de închisoare pentru compicitate la abuz în serviciu. Printre cei care ar putea beneficia de aceste prevederi ar putea fi şi Dan Voiculescu, condamnat recent la 10 ani de închisoare pentru spălare de bani. El se încadrează şi la articolul care prevede că persoanele care au peste 60 de ani rămân doar cu jumătate din pedeapsă.
„PSD-ul a considerat că presiunea baronilor locali este mult mai importantă și mai mare și atunci au spus așa: dom’ne, e marţi, e noapte, e târziu, ce trebuie să facem noi? Trebuie să votam acest proiect de lege fără să avem cvorum, fără să avem opoziţia practic, noi fiind la putere atunci, dar noi eram opoziţia, care ne opuseserăm public la acest proiect de lege”, spune Alina Gorghiu.
„Sigur, din punctul meu de vedere, este o soluție pentru a degreva administrația penitenciarelor, care este supraîncărcată, exista condamnări la CEDO pentru condițiile de detenție”, a declarat ministrul Justiției, Robert Cazanciuc. Aceasta pare să fie opinia personală a ministrului Justiţiei pentru că, la nivel oficial, Guvernul nu susţine acest proiect de lege. „Primul ministru, în urmă cu o lună de zile, spune da, nu sunt de acord cu grațierea colectivă, nu este momentul, dar sunt conștient că sistemult ANP trebuie remodernizat, să se gândească altcumva. (…) Tot dumnealui spune, zice, dar asta trebuie să o facem cât mai repede, până nu o să înceapă condamnarile la CEDO. Or, prin urmare, nu mai știu ce să înțeleg”, mărturisește Nicolae Păun. În această vară, reprezentanţii PNL au cerut de mai multe ori organizarea unei sesiuni extraordinare ale Parlamentului în care au cerut introducerea pe ordinea de zi a proiectului de lege privind amnistia şi graţierea. Deputaţii opoziţiei ar dori să respingă proiectul. Şedinţa specială nu a avut niciodată loc. În luna septembrie va fi organizată o masă rotundă, la care au fost invitaţi şi reprezentanţii societăţii civile pentru a dezbate acestă lege controversată. Legea care ar pune imediat în libertate mii de deţinuţi condamnaţi la pedepse de până la şapte ani va fi dezbătută în curând de Parlament cu reprezentanţii societăţii civile. Contestată de ambasadele occidentale, dar şi de sistemul judiciar, legea amnistiei şi graţierii se află încă pe masa comisiei juridice din Camera Deputaţilor. Opoziţia acuză puterea că păstrează actul normativ ca să-l folosească în campania pentru alegerile prezidenţiale şi pentru a scoate din penitenciare politicienii corupţi.
Citește mai mult la
https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/legi-cu-dedicatie/legi-cu-dedicatie-amnistia-si-gratierea-instrumente-ale-clementei-electorale-285498
////////////////////////////////////////////
Corupția din justiție, ultima miză a celor care au jefuit Moldova între 2014-2019
La trei ani de la fuga din țară a oligarhilor Plahotniuc și Șor, introduși în lista de sancțiuni internaționale de SUA și Marea Britanie, justiția din Moldova continuă să ia decizii absurde în dosarele de mare corupție.
Dosarele de miliarde în care figurează cei doi fugari sunt tergiversate cu anii, oamenii care au deservit regimul Plahotniuc sunt achitați pe rând de către instanțe, alții neavând nici măcar vreo calitate procesuală. Culmea, procurori care sub regimul Plahotniuc investigau scheme cu prejudicii de zeci de milioane de dolari, provocate statului de către oamenii de încredere ai lui Plahotniuc, sunt astăzi, oficial, avocații acestora după extrădare (cazul Andronachi).
Dosarul privind celebrul „jaf al secolului” de un miliard de dolari bate în continuare pasul pe loc iar noua șefă a Procuraturii Anticorupție, Veronica Dragalin, vorbește despre existența criminalilor în sistemul moldovenesc de justiție.
Nu se poate face justiție cu procurori și judecători corupți
Ea a susținut miercuri o conferință de presă în cadrul căreia a menționat că „acești oameni corupți, care până în ziua de azi se află în sistemul de justiție, sunt cei mai periculoși”. (…) „Prioritatea noastră, în 2023, este să-i scoatem din sistem, pentru că e o situație de urgență. Nu vom putea lupta niciodată cu corupția având în sistem judecători și procurori corupți. Trebuie să-i scoatem din sistem cât mai repede – să-i arestăm, să-i trimitem în judecată, să fie condamnați și trimiși la închisoare”, a menționat Dragalin.
Șefa Procuraturii Anticorupție a chemat populația să se implice în demascarea procurorilor și judecătorilor corupți, dar și a avocaților, care au rol de intermediar în transmiterea mitei. Ea a reamintit că, potrivit legislației moldovenești, persoanele care dau mită și se autodenunță imediat, cooperând cu ancheta, sunt scutite de pedeapsă. În Moldova, coruperea pasivă comisă de judecători și procurori este considerată crimă deosebit de gravă, fiind prevăzute pedepse de la 7 la 15 ani de închisoare cu amendă de la 400.000 la 500.000 de lei moldovenești (echivalentul a 20.000 – 25.000 de euro) și privarea de dreptul de a mai deține funcții publice în următorii 15 ani.
Corupția, scut pentru hoții care au devalizat băncile moldovenești
Corupția din justiție și oamenii montați în sistem în perioada regimului oligarhic condus de Vladimir Plahotniuc este ultima miză a marilor corupți, care au jefuit Moldova din 2014 până în 2019. Dosarele lor sunt tergiversate cu anii din motive absurde, în așteptarea unei configurații politice mai prielnice pentru scoaterea lor de pe rol.
După capitularea politică a regimului Plahotniuc(la limita unei lovituri de stat) în iunie 2019, noua guvernare le-a oferit judecătorilor și procurorilor mai multe șanse de a-și face curățenie în breaslă. Nu s-a întâmplat însă nimic. Mai mult, lucrurile s-au agravat. Mandatul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a expirat și acesta a devenit nefuncțional. Funcția de procuror general este exercitată deja de al doilea interimar după reținerea, arestarea pentru corupție și suspendarea din funcție a procurorului general Alexandr Stoianoglo în mandatul căruia au scăpat de pușcărie și au fugit din țară criminali deja condamnați.
În încercarea de a demonta sistemul bazat pe corupție lăsat de regimul cleptocratic, guvernarea pro-europeană de la Chișinău a declanșat mecanismul de evaluare externă a tuturor judecătorilor și procurorilor din Moldova- proces care a început cu evaluarea candidaților la funcția de membru al CSM. Acest mecanism, de asemenea, întâmpină o rezistență puternică din partea judecătorilor care au emis decizii controversate sau care nu-și pot justifica averea. „Noi tot am crezut că judecătorii își vor schimba abordarea după ce a căzut regimul Plahotniuc. Nu s-a întâmplat asta și nu avem altă soluție decât filtrul evaluării externe. Este o procedură de durată, complicată, dar altă soluție nu există”, susține ministrul Justiției, Sergiu Litvinenco.
Schimbarea reală va veni peste doi ani
Potrivit lui, noul CSM ar urma să devină funcțional până la începutul lunii aprilie 2023 iar procesul de evaluare externă a tuturor judecătorilor din țară ar urma să dureze încă doi ani, adică până la sfârșitul mandatului actualei guvernări. În paralel, sunt create instumente legislative menite să facă imposibilă corupția politică și finanțarea ilicită a partidelor. De asemenea, vara trecută, Parlamentul a amendat legislația și a permis condamnarea în lipsă și confiscarea averilor dobândite ilicit iar Curtea Constituțională ar urma să ia o decizie în timpul apropiat în privința scoaterii partidului „Șor” în afara legii.
Deși instrumentul condamnării în lipsă este deja aplicabil, judecătorii tergiversează în continuare examinarea dosarelor în privința lui Plahotniuc și Șor. „În privința dosarului privind jaful bancar din 2014 (în care este cercetat Ilan Șor – n.n.), Procuratura Anticorupție a cerut încă în luna august 2022 judecătorilor autorizarea finalizării urmăririi penale și examinarea cauzei în lipsa inculpatului. Abia în luna octombrie, judecătorul de instrucție a acceptat demersul Procuraturii Anticorupție. Acum suntem în luna februarie și încă nu s-a expus Curtea de Apel în privința acestei cereri. De ce? Pentru că sistemul de judecători este așa cum este. El nu a trecut prin evaluarea externă”, susține Sergiu Litvinenco.
Potrivit lui, o sentință definitivă de condamnare a lui Ilan Șor ar complica foarte mult viața acestuia în Israel – acolo unde a fugit după căderea regimului Plahotniuc. „O astfel de sentință ar fi transmisă statului Israel și ar exista două soluții: fie recunoașterea acesteia și ispășirea pedepsei de către Șor acolo, în Israel, fie extrădarea acestuia în Republica Moldova”, a explicat ministrul Litvinenco.
Veronica Dragalin: Este inacceptabil și nu putem merge așa mai departe
Aproximativ același mecanism de tergiversare este aplicat și în privința dosarelor în care este inculpat Vladimir Plahotniuc. Despre soarta acestuia a vorbit miercuri șefa Procuraturii Anticorupție, Veronica Dragalin: „Procurorii anticorupție au depus un demers în luna august 2022 ca să putem trimite dosarul în judecată în lipsa lui, așa cum prevede legea votată vara trecută de Parlament. Suntem în luna februarie și nu avem o decizie în legătură cu acest demers al Procuraturii din luna august. Dar acesta este doar un pas în procesul foarte lung de judecată. Și noi am pierdut deja șase luni fără să putem trimite dosarul Plahotniuc în judecată. Decizia ține de judecători. Noi tot am vrea să înțelegem de ce durează atât de mult emiterea unei decizii judiciare de examinare a dosarului în lipsa inculpatului. Nu este OK când urmărirea penală durează trei luni iar examinarea unui demers în judecată șase luni fără rezultat. Așa ceva nu este acceptabil și nu putem merge așa mai departe, pentru că noi trebuie să ajungem la condamnări finale, la confiscări de milioane de euro și dolari în beneficiul bugetului statului și al cetățenilor”, a spus Veronica Dragalin.
Oamenii de încredere ai lui Plahotniuc, achitați pe bandă rulantă Recent, justiția din Moldova a achitat foștii deputați comuniști suspectați că ar fi făcut parte din „tranzacția cu deputați” din 2015. Atunci, 14 deputați comuniști au părăsit fracțiunea și partidul condus de Vladimir Voronin iar ulterior au fost absorbiți de Partidul Democrat, ajutându-l astfel pe Plahotniuc să-și subordoneze o majoritate parlamentară cu ajutorul căreia, treptat, a capturat majoritatea instituțiilor statului. După ce Plahotniuc a eșuat politic, unii din cei 14 ex-comuniști s-au refugiat din PDM în partidul „Șor”.
Tot zilele acestea au fost achitați și alți indivizi din anturajul lui Plahotniuc, care figurau în dosare grele de mare corupție și spălare de bani. Între aceștia și unul dintre finii de cununie ai lui Plahotniuc, dar și un fost viceguvernator care figura într-un alt celebru dosar „Laundromat”. Alții au fost scoși din arest preventiv în izolator și plasați, deocamdată, în arest de lux la domiciliu.
Autor Vitalie Călugăreanu
https://www.dw.com/ro/corup%C8%9Bia-din-justi%C8%9Bie-ultima-miz%C4%83-a-celor-care-au-jefuit-moldova-%C3%AEntre-2014-2019/a-64582827
////////////////////////////////////////
Comisarul-șef care a patentat șpaga pe principii rasiste: Cetățenii romi, obligați să-i plătească întotdeauna mită la dublu
Autor: Diana Frincu
Fostul șef al serviciului permise auto din Poliția Giurgiu a fost condamnat pentru corupție Procurorii anticorupție au reușit să distrugă afacerea unui șef din poliție cu ajutorul unui administrator de școală de șoferi, ai cărui elevi au fost favorizați la proba practică pentru obținerea permisului de conducere, contra unor sume de bani.Parteneriatul dintre cei doi a durat ani, iar candidații mai slab pregătiți au devenit șoferi cu șpagă, cetățenii romii fiind obligați să plătească dublu.Mihai Predescu, comisar de poliție în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Giurgiu, fost șef al serviciului permise auto, care avea în atribuții inclusiv examinarea candidaților care susțineau proba practică pentru carnetul de conducere, a fost condamnat la 4 ani și 8 luni de închisoare printr-o decizie a Tribunalului Giurgiu.Polițistul a fost găsit vinovat de trafic de influență în formă continuată și luare de mită. Pe lângă pedeapsa cu închisoarea, ofițerului i s-a interzis să mai ocupe o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.Comisarul Predescu a fost denunțat la DGA chiar de către partenerul său, instructorul auto, cu care colaborase o lungă perioadă.AdsInstructorul era cercetat penal într-o altă cauză și, ca să scape cu o pedeapsă mai mică, a acceptat să-l denunțe pe șeful de la permise auto Giurgiu. În denunț, instructorul a explicat că lucrase cu comisarul din 2009 până în 2015, perioadă în care a plătit bani pentru ca elevii lui mai slab pregătiți să nu fie șicanați la proba practică pentru obținerea permisului auto. Chiar părinții elevilor erau cei care dădeau banii, iar în unele cazuri avertizau că respectivul sau respectiva nu stăpânește foarte bine mașina.Șpaga varia în funcție de candidat, cetățenii romi fiind nevoiți să plătească dublu, adică 200 de euro, potrivit rechizitoriului.”Martorul a susţinut că atunci au stabilit modul în care vor acţiona, în sensul că elevii ce urmau să fie favorizaţi la examen erau indicaţi verbal sau prin notarea numelui pe bileţele, iar mai târziu, prin indicarea lor pe programatorul de examen, iar suma de bani dorită de inculpat era de 100 de euro pentru fiecare candidat, însă în cazul în care candidatul era de cetăţenie rromă, suma creştea la 200 de euro. La rândul său, pentru serviciile oferite, primea şi el de la candidaţi sume cuprinse între 50 şi 100 de euro”, se arată în documentul citat.Ads”Kent lung” ascunzătoarea pentru șpăgiInstructorul auto a mărturisit în fața anchetatorilor că a procedat în acest mod pentru că altfel și-ar fi pierdut clienții.Șpaga era dată în modul clasic, la vedere, fără complicații. Bancnotele erau introduse în celebrul pachet de țigări ”Kent lung” care era lăsat pe bordul mașinii polițistului. Uneori, chiar și elevii care achitaseră șpaga nu reușeau să treacă examenul din prima, aceștia fiind nevoiți să revină la examinare în contul aceleiași sume de bani. Se pare că era o strategie a polițistului.După denunț, procurorii au început interceptarea ofițerului. Fiind polițist cu experiență, acesta s-a ferit să poarte dialoguri explicite cu instructorul, pe tema șpăgilor. Abordarea se făcea banal: ”Am și eu o fată/un băiat”. Instructorul era întrebat cu ce polițist va susține proba și treaba se rezolva fără alte explicații sau detalii.În aplicarea pedepsei de închisoare cu executare, judecătorii din Giurgiu au apreciat că ofițerul de poliție a dat dovadă de ”perseverenţă infracţională, putându-se vorbi de o derulare în mod constant a acesteia, fiind aproape sinonimă cu exercitarea atribuţiilor de serviciu”. În plus, instanța a considerat că ”o astfel de activitate infracţională ca cea desfășurată de inculpat poate avea urmări dezastruoase în ceea ce priveşte buna desfășurare a traficului rutier”.Sentința dată de Tribunalul Giurgiu, în data de 9 martie 2023, nu este definitivă. A fost declarat deja apel în cauză, astfel că dosarul va ajunge la Curtea de Apel București. Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Comisarul-șef care a patentat șpaga pe principii rasiste: Cetățenii romi, obligați să-i plătească întotdeauna mită la dublu
https://ziare.com/comisar/comisar-sef-patentat-spaga-principii-rasiste-cetateni-romi-obligati-plateasca-dublu-1793971
/////////////////////////////////////////
Spagarii in halate albe. Medici cunoscuti, condamnati la inchisoare pentru luare de mita
Autor: Alina Toma
Medicii nu pot primi cadouri, fiind asimilati functionarilor publici
Cazul medicului Gheorghe Burnei, condamnat recent de Curtea de Apel Bucuresti la doi ani si sase luni de inchisoare cu suspendare pentru luare de mita nu este singular. Si alti medici cunoscuti au avut probleme cu legea din cauza ca au luat mita, dosarele fiind mai vechi, dar rasunatoare.Daca in cazul lui Gheorghe Burnei anchetatorii au gasit la perchezitii in biroul acestuia 13.343 de lei, 5.000 de euro si 750 de dolari, in cazul medicului militar Iancu Mocanu, chirurg cardiovascular la Spitalul Militar, au descoperit 2.000 de euro si peste 14.000 de lei la data perchezitiei.Cazul de mita care a schimbat legeaCazul colonelului Iancu Mocanu, cunoscut ca medicul de inimi, a fost rasunator pentru ca a dus la schimbarea legislatiei. Cand au ajuns in cabinetul chirurgului, anchetatorii au descoperit multe plicuri cu bani, medicul, care obisnuia sa conditioneze operatiile de spaga, fiind denuntat chiar de un pacient de-al sau.Ulterior, procurorii au aflat si cum se impartea spaga de 2.000 de euro pe care o cerea chirurgul in sala de operatie. Anestezistul primea 500 de euro, mana a doua 300 de euro, 200 de euro celui care se ocupa de perfuzie, restul revenindu-i medicului de inimi.AdsMedicii, asimilati functionarilor publiciIancu Mocanu, care a reusit performanta de a fi condamnat in doua dosare penale pentru luare de mita, a primit doi ani de inchisoare cu suspendare, ambele dosare fiind pe rolul instantelor din 2013 si 2014, dar sentintele finale fiind date in aceeasi zi: 19 mai 2016.Cazul Iancu Mocanu a dus la schimbarea legislatiei, intrucat medicul dintr-o unitate sanitara publica a ajuns sa fie asimilat functionarului public. Curtea Suprema a aratat, la vremea respectiva, ca daca li s-ar accepta medicilor sa primeasca donatii, asta ar insemna o discriminare fata de celelalte categorii de functionari.Mircea Beuran si spaga de 10.000 de euroUn alt caz rasunator a fost cel al chirurgului Mircea Beuran, trimis in judecata de procurorii DNA si acuzat ca a luat 10.000 de euro mita pentru a scoate la concurs un post de asistent universitar pe perioada determinata.AdsProfesorul Beuran, care in 2018 era presedintele Senatului Universitatii de Medicina si Farmacie Carol Davila, a fost denuntat de un medic din Spitalul Floreasca, unde isi desfoasoara activitatea.In iulie 2020, un magistrat de la Tribunalul Bucuresti a decis ca rechizitoriul intocmit de DNA este legal si a dispus inceperea judecatii pe fond in cazul medicului Mircea Beuran.Directorul de spital condamnat la 13 ani de puscarieRecordul in materie de ani de puscarie primiti de un medic acuzat de luare de mita il detine Danut Capatana, fostul manager al Spitalului Judetean Constanta.Acuzat de cinci infractiuni de luare de mita si spalare de bani, in calitate de sef de spital, Capatana a primit in 2017 cea mai mare condamnare in prima instanta, de la magistratii Tribunalului Bucuresti: 13 ani si 4 luni de puscarie.Ulterior, in apel, Danut Capatana a primit o condamnare definitiva de 6 ani si opt luni, fiind incarcerat la Penitenciarul Poarta Alba. Intr-un alt dosar, acelasi Capatana a primit inca 10 ani de inchisoare, de aceasta data pentru abuz in serviciu, conflict de interese.AdsSerban Bradisteanu, achitat definitiv pentru luare de mitaUn alt dosar rasunator a fost cel in care chirurgul Serban Bradisteanu a fost achitat de acuzatiile de luare de mita.In 2007, procurorii DNA au deschis un dosar penal pe numele reputatului medic, acesta fiind acuzat la vremea respectiva ca ar fi luat spaga de la reprezentantii unei firme pentru trucarea unor licitatii legate de achizitionarea de aparatura medicala pentru penitenciare.Conform anchetatorilor, medicul ar fi primit in conturile unei firme off-shore sumele de 500.000 dolari si 3.594.333 euro.Achitat in prima instanta de Tribunalul Bucuresti, Bradisteanu a fost achitat si de magistratii Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Spagarii in halate albe. Medici cunoscuti, condamnati la inchisoare pentru luare de mita
https://ziare.com/social/stiri-sociale/medici-romani-care-au-luat-mita-1686931
////////////////////////////////////////
Averea găsită de procurori la medicii acuzați că le-ar fi implantat pacienților stimulatoare cardiace luate de la cadavre
Procurorii au găsit sume de bani, 25 de stimulatoare/defibrilatoare cardiace şi 36 de tablouri aparţinând unor pictori naţionali de renume, în urma percheziţiilor efectuate la medicii din Iaşi.
autor
MIHAELA IVĂNCICĂ
„La percheziţiile efectuate în cursul zilei de ieri, 17 februarie 2023, au fost ridicate următoarele bunuri şi sume de bani: 162.920 de lei, 116.795 de euro, 2.357 de USD, 300 de lire sterline, 300 de franci elveţieni, 3.500 de forinţi, 520 de coroane suedeze, 200 de coroane daneze, 300 de lire sterline, 19 telefoane mobile, 60 de memory stickuri, 14 laptopuri, 3 tablete, 9 hard diskuri, 250 de DVD-uri, 25 de stimulatoare/defibrilatoare cardiace, 36 de tablouri aparţinând unor pictori naţionali de renume, ridicate şi depuse la Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi, Muzeul de Artă”, a anunţat sâmbătă Parchetul General.
De asemenea, au fost identificate mai multe bunuri mobile şi imobile aparţinând persoanelor cercetate, bunuri asupra cărora urmează a se dispune măsura asiguratorie a sechestrului.
În acest caz, a fost reţinut pentru 24 de ore un medic de la Spitalul ”Sf. Spiridon” din Iaşi, sub acuzaţiile de abuz în serviciu, în formă continuată (238 de acte materiale), complicitate la continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente şi luare de mită.
Caz sinistru în Iași și Brașov. Doctori acuzați că montau pacienților dispozitive cardiace luate de la morți
„În situaţia de fapt reţinută de procurori, se menţionează că inculpatul şi-ar fi exercitat atribuţiile de serviciu, cu intenţie, în mod defectuos, prin implantarea, în perioada 2017 – august 2022, a unui număr de 238 de dispozitive extrase din cadavre sau a căror sursă de provenienţă nu se cunoaşte, ignorând riscul de a provoca pacienţilor probleme medicale grave sau chiar decesul, procedând astfel la reutilizarea lor, deşi acest lucru este interzis de legislaţia primară. Totodată, producătorii dispozitivelor medicale consemnează pe ambalajul aparatelor interdicţia reutilizării acestora. Din probele administrate în cauză până în prezent, a rezultat că inculpatul a operaţionalizat o reţea formată din cadre medicale care i-au furnizat dispozitive cardiace implantabile, extrase inclusiv de la pacienţi decedaţi, fără respectarea prevederilor legale şi fără acordul, anterior decesului, al persoanelor în cauză sau al aparţinătorilor. Ulterior, acesta a executat proceduri medicale de reimplantare a acestor dispozitive, fără a le înregistra în gestiunea spitalului (în lipsa unor documente de provenienţă) şi, în consecinţă, fără a parcurge fluxul procedural intern, neexistând avize de conformitate din partea Ministerului Sănătăţii, certificate de garanţie şi documente care să ateste parcurgerea procedurilor de sterilizare”, susţin procurorii.
Politia Romana
Anchetatorii arată că o mare parte dintre intervenţiile de introducere a unor dispozitive cardiace implantabile, inclusiv extrase de la pacienţi decedaţi, derulate/recomandate de către medic, nu erau necesare, procedându-se la operaţionalizarea lor fie prin consemnarea unor diagnostice fictive, fie prin recomandarea anterioară a unor medicamente care să provoace reacţii de natură a conduce la simptomatologia specifică.
Tot în acest dosar, alţi cinci medici sunt urmăriţi penal pentru luare de mită, iar patru pacienţi sunt cercetaţi pentru dare de mită.
Faţă de unul dintre medici, procurorul a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, cu obligaţia de a nu mai exercita profesia de medic.
„În situaţia de fapt reţinută de procurori se consemnează că cei cinci suspecţi medici, cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu materializate prin acordarea de consultaţii de specialitate unor pacienţi, au primit diverse sume de bani, cu titlu de mită, pentru activităţile prestate. În ceea ce îi priveşte pe cei patru suspecţi pacienţi, s-a reţinut că aceştia au oferit medicilor diverse sume de bani cu titlul de mită pentru serviciile primite”, precizează Parchetul.
https://stirileprotv.ro/justitie/ce-au-gasit-procurorii-la-medicii-acuzati-care-le-ar-fi-implantat-pacientilor-stimulatoare-cardiace-luate-de-la-cadavre-foto.html
///////////////////////////////////////////
Trăiește pe picior mare, dar ia mită de la bolnavii de cancer. Ce salariu are șefa de la Oncologie care a luat 62 de șpăgi într-o săptămână
Șefa unei secții de Oncologie dintr-un spital public din țară a fost reținută după ce a luat mită de 62 de ori într-o săptămână. Situația revoltătoare de la Suceava dezvăluie un adevărat focar de corupție.
Șefa Secției de Oncologie a Spitalului Județean a fost arestată preventiv pentru că ar fi cerut bani de la bolnavii de cancer. După acest episod, în presa locală, au apărut detalii despre o campanie anti-mită desfășurată chiar în instituție care i-a deranjat pe medici.
Pe site-ul spitalului fusese publicat în 2018 un regulament anticorupție. Doi ani mai târziu, presa a scris că unii medici au avut reacții furioase referitor la această campanie.
Ce salariu are șefa de la Oncologie. Reacția colegilor ei într-o campanie anti-mită
În acea campaniei, se pare că medicii ar fi încercat chiar să rupă afișele lipite pe holurile spitalului. Este un semnal că cele peste 60 de forme de mită pe care le-a primit doctorița într-o singură săptămână nu sunt un caz izolat, transmite digi24.
Vă reamintim că șefa de la Oncologie a spitalului din Suceava a fost arestată după ce a fost prinsă în flagrant. După ce i-au percheziționat cabinetul medical și mașina, anchetatorii spun că au găsit dovezi pentru 64 de acte de luare de mită. 62 dintre acestea s-ar fi petrecut în doar o săptămână din luna decembrie.
Aceasta ar fi primit bani de la bolnavii de cancer, dar și alimente și bomboane. Este interesant și faptul că șefa secției de Oncologie are un salariu lunar de 17.500 de lei (aproximativ 3.500 de euro) la spitalul județean, la care se adaugă venituri obținute de la două clinici private, conform declarației de avere.
Ministrul Rafila: „Avem toleranţă zero pentru luare de mită”
Într-o interveniție pe tema acestui caz, Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, a precizat că are „toleranţă zero” faţă de medicii care primesc mită de la pacienţi.
„Faptul că, în anul 2019, s-a mărit consistent venitul personalului medical, în special al medicilor, ar trebui să constitue element stimulativ ca să evităm astfel de situaţii. Avem toleranţă zero pentru luare de mită, pentru că despre asta discutăm.
Condiţionarea actului medical, mai ales pentru pacienţii cu boli deosebit de serioase, cum sunt pacienţii oncologici, mie mi se pare greu de înţeles ca şi mecanism de gândire şi mecanism comportamental. Nu putem să acceptăm acest lucru”, a spus Rafila, la Digi24.
Totodată, ministrul spune că trebuie schimbată și mentalitatea oamenilor care „vor să-și arate recunoștința față de medici” dându-le bani sau bunuri.
„Cred că sunt două tipuri de acceptare, e posibil să existe astfel de situaţii, dar e vorba şi de o mentalitate generală în societate. Ani de zile – şi vă spun, am avut şi eu suficiente situaţii în timp, în care omul se simte mai sigur dacă îşi exprimă recunoştinţa faţă de medic într-un astfel de mod în care oferă un bun material sau bani pentru un act medical.
Avem mult de lucrat în această zonă, în care să lămurim şi cred că pe măsură ce se schimbă şi generaţiile, văd că mentalitatea la generaţiile tinere este alta, nu mai acceptă acest tip de comportament”, a transmis ministrul.
https://click.ro/actualitate/national/ce-salariu-are-sefa-de-la-oncologie-care-a-luat-60-2236283.html
/////////////////////////////////////////
Politistii spagari ai Brailei / Mita, la ordinea zilei
Ofiterii Directiei Generale Anticoruptie (D.G.A.) sub coordonarea procurorilor din cadrul Parchetului General au efectuat cercetari in urma carora, la data de 25 mai 2015, s-a dispus trimiterea in judecata a unui numar de 22 agenti de politie, sub aspectul savarsirii infractiunilor de luare de mita, abuz in serviciu si fals intelectual.
Din cercetari a rezultat ca, in perioada 17 ianuarie – 21 aprilie 2015 (aproximativ 3 luni), grupul format din cei 22 de politisti a savarsit un total de 127 de acte materiale si 4 situatii de complicitate, complexitatea cazului rezida in caracterul de fenomen al comportamentului agentilor de politie, acestia obtinand sume de bani de la conducatorii auto care incalcau regulile privind circulatia pe drumurile publice, in mod constant si prin moduri de operare similare.
La data de 10 ianuarie 2020, Curtea de Apel Galati a hotarat condamnarea definitiva a 19 agenti de politie dintr-un numar de 22 trimisi in judecata, din cadrul Inspectoratului de Politie al Judetului Braila – Biroul Rutier, Serviciul Rutier si Biroul Ordine Publica, astfel:
inculpatul Bunea Valentin-Eugen, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata, la pedeapsa de 2 ani si 9 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Urse Ionut, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, la pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Simion Marius, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata si fals intelectual, la pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Meirosu Daniel, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, la pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Grigoriu Ionut, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la luare de mita, la pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Hagiu Daniel, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, la pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Ion Emanuel, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata, la pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Mei-Rosu Cosmin-Valentin, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata, la pedeapsa de 2 ani si 9 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Paraleu Alin-Petrisor, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata si fals intelectual, la pedeapsa de 2 ani, 11 luni si 20 zile inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Pascu Dragos, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata, la pedeapsa de 3 ani inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Podaru Fanel, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata, la pedeapsa de 3 ani inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Oprescu Florian Valentin, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata, la pedeapsa de 2 ani si 9 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Bunea Marius, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata, la pedeapsa de 2 ani si 9 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Manea Gheorghe, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, la pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Custura Dragos Constantin, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, la pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Balan Cristian, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, la pedeapsa de 2 ani inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Farcas Stanica, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, la pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Ilie Adrian, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, la pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani;
inculpatul Mocanu Ionut-Adrian, agent de politie, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, la pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de 3 ani.
Totodata, ca pedeapsa complementara, instanta a dispus interzicerea mai multor drepturi ale inculpatilor printre care si acela de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de care s-au folosit pentru savarsirea infractiunii, precum si obligativitatea de a presta si munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 60 de zile.
Politistii spagari ai Brailei / Mita, la ordinea zilei
/////////////////////////////////////
EXCLUSIV: Asta e Universitate?! ”Profesorii” șpăgari: procurori, ofițeri de Securitate migrați la SIE, masoni. Studenții: beizadele de generali, de afaceriști, polițiști…
Ionuț Dorobanțu
România Curată a prezentat pe larg scandalul de la Universitatea ”Eftimie Murgu” din Reșița, condusă de Doina Frunzăverde, soția baronului de Caraș-Severin, Sorin Frunzăverde. În dosarul de corupţie instrumentat de procurorul Denisa Cristodor de la Parchetul General, doi profesori de la această universitate, Florin Franţ şi Irina Oriol, au fost arestaţi pentru luare de mită de Tribunalul Bucureşti, iar alţi trei sunt cercetați sub control judiciar. Printre ei, chiar președintele Senatului, Marian Mihăilă, a primit interdicție de a-și exercita funcția, ceea ce înseamnă că examenul de licență din acest an se va desfășura fără Mihăilă, dar, cel mai probabil, și fără studenții asupra cărora planează suspiciunea că au cumpărat licențele. Mai multe detalii despre dosar aici.
O analiză a României Curate arată că Universitatea din Reșița este un ”cuibușor” călduț pentru foști securiști, reciclați în sereiști, procurori și membri ai masoneriei, numai bun pentru eliberat diplome de studii superioare beizadelelor, polițiștilor și cui s-o mai nimeri și o fi dispus să plătească pentru ele, fie în bani, fie… ”în natură”. Pornind doar la numele care apar în dosar ne putem face o imagine despre ce fel de instituție este cea de la Reșița.
***
Citește și: Domnule ministru al Educației, Sorin Mihai Cîmpeanu, când se retrage acreditarea Universității ”Eftimie Murgu” din Reșița?
***
Categoria profesori. Procurori DGA, ex-securiști, deveniți ofițeri SIE, masoni
Rectorul Universităţii ”Eftimie Murgu” din Reşiţa este Doina Frunzăverde, soţia baronului PNL, Sorin Frunzăverde, preşedinte al CJ Caraş-Severin, fost ministru PD al Apărării, trimis recent în judecată de DNA sub control judiciar pentru corupţie. Frunzăverde este cunoscut ca fiind lider mason, lucru pe care el însuți l-a recunoscut.
Marian Mihăilă, preşedintele Senatului, este coleg de lojă masonică cu Frunzăverde. A fost ofiţer al fostei Securităţi şi al SIE. A fost condamnat pentru corupţie la doi ani cu suspendare în procesul fostului vicepreşedinte al Curţii de apel Timişoara, judecătorul Cătălin Şerban.
Otilia Micloşină, titularul cursurilor Drept European şi Relaţii Internaţionale, este procuror la Parchetul Caraş-Severin. Anul trecut, ea a fost detaşată în MAI director general adjunct la Direcţia Generală Anticorupţie. Potrivit propriilor declaraţii de avere şi interese, în 2012, Otilia Micloşină era asistent la cabinetul ministrului Justiţiei. În 2009, a candidat pentru un loc în CSM. Studenta infiltrată de procurori la Universitatea ”Eftimie Murgu” este investigator sub acoperire la DGA, însă Otilia Micloşină nu a ştiut nimic. Asistenta ei, Ruxandra Ghiţă, a fost pusă sub acuzare pentru luare de mită şi plasată sub control judiciar pentru că a primit un parfum în valoare de 210 lei de la investigatoarea sub acoperire pentru a o trece examenul la cursul de Relaţii internaţionale. Iată cum apare numele procuroarei Micloşină în referatul Parchetului General:
„Ghiţă Ruxana, în calitate de cadru didactic asistent la Facultatea de Ştiinţe Sociale, specializarea Drept european şi Internaţional, la disciplinele Introducere în Drept Internaţional, titular prof univ dr. Mihăilă Marian şi Relaţii internaţionale, titular conf univ dr. Micloşină Otilia, în data de 19.01.2015 a primit de la investigatorul cu identitate reală ZD un parfum în valoare de 210 lei, pentru a efectua un act contrar atribuţiilor de serviciu, respectiv pentru a nu-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile de examinare a studenţilor, declarând-o promovată pe studenta ZD la disciplinele Introducere în Drept Internaţional, unde titular e Mihăilă Marian şi Relaţii Internaţionale, unde titular e Micloşină Otilia în condiţiile în care la ultima materie i s-a permis studentei să participe la examen în lipsa unui referat care a fost obligatoriu pentru ceilalţi studenţi, şi, în ambele cazuri, nu a făcut lucrări corespunzătoare de trecere.“
Gheorghe Pinteală e lector universitar la Universitatea Eftimie Murgu din Reşiţa şi predă Introducere în drept. Este procuror la Parchetul Curţii de apel Timişoara. Iată ce au scris anchetatorii de la Parchetul General despre el în dosarul corupţiei de la universitatea din Reşiţa:
„La data de 23.01.2015, Oriol Irina a primit suma de 300 de lei de la investigator pentru a-şi trafica influenţa pe lângă prof. Pinteală Gheorghe, pentru a asigura promovarea studentei la examenul ce urma să-l susţină la materia Introducere în Drept, cu aceeaşi ocazie comunicându-i că, urmare a intervenţiilor sale a obţinut nota 8 la Relaţii Internaţionale, examen pe care l-a susţinut la data de 10.01.2015 cu Micloşină Otilia, asistent fiind Ghiţă Ruxana, nota 10 la materia Introducere în Drept Internaţional, titular Mihăilă Marian, asistent Ghiţă Ruxana, iar la materia Practică îi va trece personal nota 10, deşi nu este titulara cursului. Urmare a intervenţiilor numitei Oriol Irina, investigatorul a obţinut nota 8 la examenul de la Introducere în Drept, deşi nu a scris decât un singur subiect din cele două date la examen.“
Florin Franţ, arestat, decan la numai 35 de ani la Facultatea de Ştiinţe Sociale, este și el mason și considerat om de încredere al preşedintelui Senatului Universităţii, Marian Mihăilă.
Claudia Andriţoi a fost decan la Facultatea de Ştiinţe Sociale înaintea lui Florin Franţ. În 2012 a fost cercetată pentru luare de mită de procurorii de la Parchetul Caraş-Severin,pe care ar fi primit-o de la studenţi sub forma unor colecte la examenul de licenţă. A primit însă neînceperea urmăririi penale (NUP).
„Am recunoscut acest lucru. Masoneria, până la urmă, nu vă supăraţi, dacă tot discutăm subiecte de acest gen, masoneria este o organizaţie specifică lumii libere. Este o organizaţie care de-a lungul timpului s-a ridicat împotriva sistemelor absolutiste, poate că aici am putea găsi explicaţia unei stări de disconfort”
Sorin Frunzăverde, în martie 2013, legat de apartenența lui la masonerie
Studenţi: fii de șefi de poliție sau de bani gata, ofițeri anticorupție
Ştefan Negrea, student în anul I la Facultatea de Ştiinţe Administrative, Specializarea „Drept European Internaţional”. Potrivit unor surse judiciare, el este fiul lui Lucian Negrea, fost general SIE, actual consilier de conturi în conducerea Curţii de Conturi a României. Lucian Negrea a fost susţinut pentru acest post de liderul PNL, fost PDL, Sorin Frunzăverde. Numele fiului său apare în referatul procurorilor:
„Mihăilă Marian a intervenit pe lângă cadre didactice din cadrul universităţii pentru a-l favoriza în promovarea examenelor pe Negrea Ştefan, student în anul I la Facultatea de Ştiinţe Administrative, Specializarea „Drept European Internaţional”, în sensul că, deşi studentul este înscris la forma de învăţământ zi nu a participat la cursurile şi sesiunile de examene din ianuarie-februarie şi iunie-iulie aferente anului 2012-2013, fiind prezent în incinta universităţii doar în intervalul 10-11.07.2013, însă este declarat promovat la mai multe materii în afara intervalului. Promovarea a fost facilitat de către Mihăilă Marian care le-a solicitat în data de 10.07.2013 unor cadre didactice, respectiv lect. univ. dr. Pascu Patriciu Mirel şi lect. univ. dr. Martin Mihaela, dar şi a numitei Pecioara Ana-Maria, secretara Facultăţii de Ştiinţe Administrative, punerea la dispoziţie a studenţilor a lucrărilor evaluate cu nota 10 susţinute anterior de alţi studenţi, Negrea Ştefan procedând astfel la copierea rezolvărilor subiectelor de examen la disciplinele:
– Istoria Construcţiei Europene – titular curs – lect. Univ. dr. Vişan Mihai, examen susţinut la 10.07.2013 şi la care a luat nota 8;
– Istoria Statului şi Dreptului Românesc – titular curs Pascu Patriciu Mirel, examen de restanţă programat în 5.07.2013 şi la care student a fost evaluat cu nota 10;
– Introducere în Dreptul Internaţional – titular curs prof.univ.dr. MIHĂILĂ IOAN MARIAN, examen de restanţă desfăşurat în 1.07.2013 şi promovat de student cu nota 10;
– Introducere în Istoria Universală – titular curs Martin Mihaela, examen de restanţă derulat în 3.07.2013 şi promovat de student cu nota 10.
– Limba engleză – titular Martin Mihaela colocviu desfăşurat în 3.07.2013 şi notat cu 10.
În cursul zilei de 10.07.2013 urmare a celor expuse cadrele didactice menţionate au falsificat cu complicitatea secretarei Facultăţii de Ştiinţe Administrative procesele-verbale şi cataloagele grupei de învăţământ, întocmite la data oficială a examenelor consemnând în fals şi notele studentului Negrea Ştefan. De asemenea, în data de 11.07.2013, Negrea Ştefan a fraudat examene şi colocvii şi alte discipline aferente Dreptului European Internaţional din anul I de studiu, respectiv „Introducere în Drept”, „Instituţiile Uniunii Europene”, „Relaţii Internaţionale” (cadru didactic examinator lect.univ.dr. Pinteală Gheorghe – examen desfăşurat la 4.07.2013), „Elemente de Drept Constituţional şi Instituţii Publice” (cadru didactic examinator conf.univ.dr. Vasile Ana – examen desfăşurat la 1.07.2013, „Drept Constituţional al Uniunii Europene” (cadru didactic examinator lect.univ.dr. Stan Dan – examen desfăşurat la 5.07.2013, „Drept european” (cadru didactic examinator – lect.univ.dr. Micloşină Otilia Iolanda – examen desfăşurat la 2.07.2013, „Dreptul Mmediului în Uniunea Europeană” cadru didactic examinator conf.univ.dr. Andriţoi Claudia – probă desfăşurată în 1.07.2013 şi „Practică de specialitate” cadru didactic examinator Martin Mihaela examen desfăşurat la 3.07.2013.“
Ionuţ Adrian Stolojescu, fiul fostului şef al IPJ Caraş-Severin, chestorul de poliţie Grigore Stolojescu, împuternicit la conducerea Institutului de Studii pentru Ordine Publică Bucureşti.
Andrei Denis Rof, student în anul I, specializarea Drept European Internaţional, fiul omului de afaceri Remus Rof din Reşiţa, al cărui nume apare de asemenea în dosarul de corupţie al preşedintelui CJ Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde.
Aurel Adrian Anculia – angajat ISU Caraş.
Petra Rogge, fiica Icoanei Rogge, patroana hotelului Rogge din Reşiţa.
Ionuţ Bogdan Giurgiu, fiul fostului poliţist de frontieră Dănuţ Giurgiu, reţinut în 2013 în cadrul unei anchete privind contrabanda cu ţigări la punctul de trecere a frontierei Moldova Nouă.
Iată cum apar numele studenţilor Stolojescu, Anculia, Rof, Rogge şi Giurgiu în referatul de arestare al profesorilor şpăgari de la Universitatea din Reşiţa:
„De asemenea, din punerea în exploatare a mandatelor de supraveghere tehnică, dar şi din datele deţinute a reieşit faptul că în data de 03.12.2014, Mihăilă Ioan Marian, preşedintele Senatului Universităţii Eftimie Murgu din Reşiţa, i-a solicitat lui Franţ Florin Ionel, decanul Facultăţii de Ştiinţe Sociale (FSS), să intervină la cadrele didactice subordonate pentru promovarea preferenţială a lui Rof Denis Andrei, student în anul I, specializarea Drept European Internaţional (DEI), absent la majoritatea cursurilor/seminariilor în semestrul I al anului universitar 2014-2015, a numitelor Ofileanu (fostă Oncică) Mariana Tiziana şi Rogge Petra Ana, studente în anul I la DEI, studente care nu au participat la cursuri şi seminarii deşi sunt înscrise la forma de învăţământ cu frecvenţă.
În aceeaşi situaţie se regăsesc şi Stolojescu Bogdan Ionuţ Nicolae şi Anculia Adrian Aurel. Totodată, pentru ultimul student care nu a participat la nicio evaluare în sesiunea ianuarie- februarie 2015 a intervenit la profesorii evaluatori şi Tănase Adrian Costinel, cadru didactic al Facultăţii de Ştiinţe Economice.
În sesiunea de examene ianuarie – februarie 2015, uzând de ascendentul funcţiei de decan al FSS, Franţ Florin Ionel a discutat individual cu cadre didactice evaluatoare de la mai multe specializări pentru promovarea preferenţială/ frauduloasă a studenţilor: Giurgiu Ionuţ Bogdan, anul I, FSS, specializarea DEI, Cornean (fostă Talpag) Andrada Oana, anul II, FSE, specializarea CIG pentru o restanţă din anul I de studiu, Ilona Laurenţiu Ioan, anul I, FSE, specializarea CIG şi Ivan Cătălin, anul I, FSE.“
Procurorii au ataşat şi o stenogramă a unei discuţii ambientale cu fostul poliţist de frontieră Dănuţ Giurgiu:
„În data de 05.01.2015, orele 10:18, Franţ Florin Ionel a discutat cu Giurgiu Dănuţ, tatăl studentului Giurgiu Ionuţ Bogdan cu care s-a întâlnit la aceeaşi dată la restantul Hotelului Rogge din Reşiţa, unde a venit şi Mihăilă Marian. În data de 05-01-2015, la ora 10:28:25, Franţ Florin Ionel ia legătura cu Mihăilă Marian de la postul telefonic (……):
Mihăilă Marian: Da FLORINE. Servus. Te aud.
Franţ Florin Ionel: La mulţi ani. I like you boss. Ce faceţi?
Mihăilă Marian: Uite, mă pregăteam să mă duc până jos la CEC să-mi iau nişte bani şi după aceea la Rogge la cafea.
Franţ Florin Ionel: Da? Că şi eu mă duc până la Rogge, îi Dănuţ … Giurgiu acolo, Dan Giurgiu.
Mihăilă Marian: Da?
Franţ Florin Ionel: Da.
Mihăilă Marian: Du-te că e şi Adi Tănase, am vorbit cu el mai devreme.
Franţ Florin Ionel: Păi acuma mă duc acolo şi…
Mihăilă Marian: Ne vedem acolo.
Franţ Florin Ionel: Ne vedem.
Mihăilă Marian: Bine. Hai că vin şi eu imediat.“
Georgiana Bianca Radu, fiica şefului Poliţiei din Băile Herculane:
„În 12.01.2015, orele 15:00, Franţ Florin Ionel a discutat cu Radu Ştefan, şeful Poliţiei Băile Herculane, despre modalitatea de favorizare a fiicei acestuia, Radu Georgiana Bianca, studentă în anul I, specializarea DEI şi a numiţilor Staicu Ionuţ Dumitru şi Imbrescu Zadian, studenţi în anul I, DEI, care domiciliază în Băile Herculane şi nu pot participa la toate examenele. În data de 12-01-2015, la ora 15:09:17, Franţ Florin Ionel, de la postul telefonic (…) contactează postul telefonic (…):
Interlocutor: Da domnu.
Franţ Florin Ionel: Comandante?
Interlocutor: Ha?
Franţ Florin Ionel: O adresă de mail găsim?
Interlocutor: ştefanradu…
Franţ Florin Ionel: Imediat. ştefan… împreună radu?
Interlocutor: Da, da, da, da. Adresa mea de email.
Franţ Florin Ionel: radu…@…
Interlocutor: 1966…
Franţ Florin Ionel: Deci, ştefanradu1966…
Interlocutor: Da.
Franţ Florin Ionel: Da.
Interlocutor: Punct sr..
Franţ Florin Ionel: „F” sau „s”?
Interlocutor: Nu, „s”, sr – Serviciu rutier.
Franţ Florin Ionel: Ah!
Interlocutor: Îl am de când eram la…
Franţ Florin Ionel: Da, da, da. Serviciu rutier, da.
Interlocutor: Deci, punct sr.. Aşa. @gmail.com
Franţ Florin Ionel: Am trimis acuma pe mail-u ăsta programarea. Te uiţi la.. DEI – Drept European şi Internaţional, anul I. Bun?
Interlocutor: Aşa… Am înţeles.
Franţ Florin Ionel: Scrie dată, scrie oră, scrie tot. Când, când poate… când pot copii să ajungă, ajung, ce nu… rămâne pe vară şi vin în vară.
Interlocutor: Am înţeles.
Franţ Florin Ionel: Bun?
Interlocutor: L-am primit, l-am primit. Sărut mâna.
Franţ Florin Ionel: Bine?
Interlocutor: Bine tată.
Franţ Florin Ionel: Şi ne povestim.
Interlocutor: Îhî.
Franţ Florin Ionel: Îi dai lor, se uită ei, când pot ei să vină încoaci..
Interlocutor: Îhî.
Franţ Florin Ionel:.. îmi dau un telefon cu o zi înainte… vorbesc cu cineva să le facă rost de cursuri.. să aibă cursuri, să citească, să… fie în regulă. Bine?
Interlocutor: Am înţeles. Bine tată.
Franţ Florin Ionel: Bine.
Interlocutor: Mersi, mersi.
Franţ Florin Ionel: Sau… şi aşa ai putea să-mi dai o adresă de mail la… a unuia dintre ei, să-i trimit cursuri.
Interlocutor: Păi, hai că vorbesc cu fata mea şi…
Franţ Florin Ionel: Sau să vină… să… sau să vină doamna Rodica într-o zi şi îi dau…
Interlocutor: Ah, vine… las că vine nevastă-mea, te sună nevastă-mea şi vă vorbiţi.
Franţ Florin Ionel: Bun atunci. Bun. Atuncia mă vorbesc cu doamna Rodica…
Interlocutor: Deci este… aşa, programat examenu la… aşa…. Unde este, Facultatea… sesiunea, nu?
Franţ Florin Ionel: Da.
Interlocutor: Să mă uit. Hai că mă uit aşa.
Franţ Florin Ionel: Cred că o avut unu sâmbătă, cred.
Interlocutor: Au! Am înţeles, am înţeles. Bine tată, dacă a…
Franţ Florin Ionel: Bun?
Interlocutor:… avut sâmbătă, ei stau…. stau tare bine. (n.n- râde).
Franţ Florin Ionel: Nu-i problemă! Las că-l dă în vară. Nu e o problemă. Nu-i… oricum o să mai aibă, că n-ajunge ea la toate.
Interlocutor: Îţi dai seama că n-ajunge la toate.
Franţ Florin Ionel: Păi?! Bun?
Interlocutor: Dar vezi că sunt.. ei sunt trei de la Herculane.
Franţ Florin Ionel: Da. Ăă…
Interlocutor: Îi Imbrescu, e…
Franţ Florin Ionel: S… Stoi…
Interlocutor: … Staicu şi…
Franţ Florin Ionel: Staicu şi pe a mică.
Interlocutor: Imbrescu…
Franţ Florin Ionel: Eu o să le fac rost de cursuri în vreo 2 zile… şi atuncia să mă sune doamna pentru…
Interlocutor: Hai că te sună, te sună nevastă-mea şi tu mai bine…
Franţ Florin Ionel: Bine.
Interlocutor:… vă vorbiţi şi…
Franţ Florin Ionel: Bine, hai. Bun.
Interlocutor: Bine? Bine fratele meu.
Franţ Florin Ionel: Bine. Bun.
Interlocutor: La mine când veniţi, că luna asta… am înţeles că veniţi la mine, nu? Atuncia vine a mică… excelenţa?
Franţ Florin Ionel: Excelenţa sa, împăratul măririi?
Interlocutor: Aha. Aha.
Franţ Florin Ionel: Nu ştiu nimica. Avem un proiect, cred că, cu sârbii ăia, aia vroia. Da… am eu o speţă pe lângă, aia vin eu altă dată.
Interlocutor: Bine. Când vrei tu.
Franţ Florin Ionel: Vedem. Vorbim.“
Costinel Iovan – poliţist la IPJ Caraş
Cristian şi Cosmin Serediuc – poliţişti la IPJ Călăraşi
***
Universitatea cu puntaj 0 (zero) în topul Integrității universităților din România realizat de Coaliţia pentru Universităţi Curate (CUC)
”6 universităţi au obţinut 0 stele, ceea ce presupune
https://www.romaniacurata.ro/lista-rusinii-de-la-univeristatea-eftimie-murgu-din-resita-securisti-masoni-politisti-procurori-si-beizadele/
///////////////////////////////////////////
Medici din Iaşi care câştigă mai bine ca “afară”: 33.000 euro/lună
AUTOR: NICOLAE MANOLIU
„Ziarul de Iaşi“ vă prezintă în exclusivitate, la începutul noului an, topul celor mai bogaţi zece medici ieşeni, care îşi desfăşoară activităţile atât în spitale de stat, cât şi în unităţi medicale private, în majoritatea cazurilor aici fiind locul unde reuşesc să îşi dubleze sau chiar să îşi tripleze veniturile. Comparativ cu anii anteriori, se observă că măririle salariale din spitalele de stat de anul trecut au avut un mare impact asupra bugetului medicilor, aceştia având venituri care ar face invidios orice român, indiferent de domeniul în care lucrează. Cel mai „sărac“ medic din acest top câştigă lunar aproximativ 29.000 de lei, adică aproximativ 6.000 de euro, medicii având în momentul de faţă salarii demne de spitalele din ţări dezvoltate, în condiţiile în care, spre deosebire de Occident, jumătate dintre angajaţii români trăiesc cu un salariu minim pe economie, de 1.400 de lei net. Cât priveşte primul din acest top, veniturile acestuia sunt într-un an cât ale preşedintelui Klaus Iohannis în şapte.
În privinţa veniturilor, o problemă pe care o remarcă majoritatea managerilor de spital este că, în multe dintre cazuri, aceste măriri salariale recente i-au făcut pe mulţi să devină demotivaţi, observându-se că, în timpul petrecut la spital, aleg să se ocupe de mai puţini pacienţi, grăbindu-se să îşi termine programul şi să ajungă la cabinetele private. Astfel, indiferent de cât efort ar depune sau de câte consultaţii ar oferi pacienţilor, salariile primite de la stat rămân la fel de mari. De remarcat însă că, deşi depunerea declaraţiilor de avere trebuia să fie făcută până la jumătatea lunii iunie a anului trecut, există spitale care şi în momentul de faţă ţin secrete lefurile medicilor, cum ar fi Maternitatea „Cuza Vodă“, care nu a publicat salariile şefilor de secţie, sau Spitalul Clinic de Urgenţe „Prof. dr. Nicolae Oblu“, care le are publice doar pe cele din 2018. Un alt aspect este legat de faptul că acest top nu cuprinde şi veniturile medicilor care nu se află în funcţii de conducere, sau care au doar activităţi în regim privat, aceştia nefiind obligaţi să le aibă depuse şi, deşi puţin probabil, nu poate fi exclus ca unii să aibă venituri mai mari. De asemenea, în cazul persoanelor din acest top, nu sunt de mirare nici lipsa datoriilor şi nici multiplele active financiare avute la diferite bănci, fiind conturi de economii sau fonduri de pensii private.
1) 33.000 euro/lună – În anul 2018, prof.dr. Dorin Chiseliţă, şeful Clinicii de Oftalmologie de la Spitalul „Sfântul Spiridon“, a încasat din activităţile medicale şi cele didactice aproape 2.000.000 lei. Ca o comparaţie, şeful statului a câştigat în acel an, din leafă, chirii şi drepturi de proprietate intelectuală, puţin peste 275.000 de lei. Medicul deţine recordul absolut al veniturilor din activităţi independente în 2018, când mai avea un pas şi trecea de 2.000.000 de lei venituri cumulate, după ce a câştigat de la spital ca şef de clinică 135.460 de lei tot anul, adică 8% din cât a încasat din activităţile independente. Dorin Chiseliţă este administrator la Optaprof SRL, unde deţine două treimi din societate, şi de unde a câştigat aproape 1.400.000 lei. Tot ca administrator, dar la Optiprof SRL, a încasat în 2018 peste 300.000 de lei, iar la toate acestea, în declaraţia de avere se adaugă şi pensia de vârstă, care este un pic mai mare de 55.000 de lei. Dacă facem un calcul aproximativ, reiese că în fiecare lună medicul a avut în mână 33.000 de euro.
2) 16.200 euro/lună – Un alt medic care trăieşte fără nicio datorie şi cu numeroase active financiare atât în lei cât şi în euro este prof.dr. Adrian Covic, prorector al UMF şi coordonator al Compartimentului de Transplant Renal de la Spitalul Clinic „Parhon“. Anual, încasează atât de la stat cât şi din activităţile independente 931.865 lei, ceea ce înseamnă că venitul său lunar este de aproximativ 77.600 lei, sau echivalentul a 16.200 de euro. Deşi mare, suma este la jumătate din veniturile lunare ale lui Dorin Chiseliţă. Astfel, nu este de mirare că nu are nicio datorie la bănci sau că anul trecut şi-a cumpărat un autoturism Dodge Challenger, care achiziţionată second-hand are un preţ estimat de 23.000 de dolari, iar nouă are un preţ aproximativ de 50.000 de dolari, existând variante premium şi de 150.000 de dolari. Nu este singura maşină pe care o deţine, în anul 2007 a cumpărat un Volkswagen Passat, iar în 2009 a cumpărat în leasing un Audi A4 Allroad. Pe scurt, de la UMF Iaşi are cumulat venituri de 164.481 de lei, de la Spitalul „Parhon“ încasează 77.503 lei, însă veniturile majore le obţine de la SC Fresenius Nephrocare România SRL şi de la Nefrocare MS SRL, de unde încasează 385.082 lei anual. În declaraţia de avere se mai menţionează că are şi venituri din activităţi independente ca medic colaborator, precum şi activităţi independente profesionale, care ajung la 279.000 de lei. Mai mult, acumulează şi venituri din cedarea folosinţei bunurilor, din închirierea unui apartament anual intrând în conturi 16.568 de lei, o sumă infimă comparativ cu veniturile avute.
3) 12.500 euro/lună – Locul trei în top este asigurat de şefa Secţiei Dermato-Venerice de la Spitalul „Sfântul Spiridon“, Laura Gheucă Solovăstru, care a avut venituri cumulate în valoare de 717.562 de lei în ultimul an declarat, ceea ce corespunde unui venit de circa 12.500 euro/lună. Dintre acestea, doar 255.339 de lei provin din activitatea didactică şi cea medicală desfăşurată la spital, restul diferenţei venind din consultaţii la cabinete particulare. Asta comparativ cu venitul declarat al soţului ei, care, ca şef serviciu în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean, a ridicat în total 84.795 lei/an.
4) 8.500 euro/lună – Pe locul al patrulea în top se află medicul Traian Mihăescu, şef de secţie la Spitalul de Pneumoftiziologie, care în anul 2018 a realizat venituri de aproximativ 485.598 lei (circa 8.500 euro pe lună). Jumătate dintre aceste venituri provin de la cabinetul medical individual de pneumologie, unde medicul susţine că prestează servicii medicale, dar şi unde realizează activităţi de cercetare, adunând anual 213.000 de lei. Restul veniturilor sunt realizate din activitatea de profesor universitar de la UMF, unde anual primeşte 92.400 de lei, dar şi ca medic primar în cadrul spitalului, de unde obţine 180.000 de lei. Interesant este că din pensie adună anual 24.000 de lei, adică aproximativ 2.000 de lei lunar.
5) 7.500 euro/lună – O surpriză pentru acest top o reprezintă medicul cardiolog Cristian Stătescu, de la Institutul de Boli Cardivoasculare „Prof. dr. George I. M. Georgescu“ din Iaşi, şef al Clinicii de Cardiologie. Acesta încasează anual de la spital şi din activităţile independente aproximativ 430.000 de lei, iar lunar îi intră în conturi 36.000 de lei sau echivalentul a 7.500 de euro. Ca şef de secţie îi revin aproximativ 105.000 de lei, iar din activitatea de la UMF Iaşi aproximativ 108.000 de lei, restul de 220.000 de lei fiind venituri din activităţi independente ca medic colaborator. Împreună cu soţia sa, care este medic la Spitalul „Sf. Spiridon“, are deschise opt active financiare care adunate au un sold la zi de peste 100.000 de lei. Nu au terenuri achiziţionate, doar un apartament de 111 mp cumpărat în anul 2008 şi o casă în Rădăuţi de 500 mp.
6) 7.200 euro/lună – Şefa UPU-SMURD, Diana Cimpoeşu, are deschis un cont de economii din anul 2012, unde are strânşi 19.000 de euro, dar şi datorii de 175.000 de euro pe care trebuie să le achite până în anul 2032. Din munca depusă ca profesor universitar la UMF şi ca medic şef UPU-SMURD adună 359.000 de lei, veniturile din activităţi independente fiind de aproximativ 53.000 de lei, desfăşurând activităţi inclusiv la firma medicului Chisăliţă, SC OPTAPROF SRL sau la Institutul de Medicină Legală. La polul opus, soţul său, ca inginer la CITADIN are venituri anuale de doar 27.000 de lei, adică lunar câştigă aproximativ 2.200 de lei, diferenţa dintre veniturile celor doi fiind una majoră. În total, anul trecut, Diana Cimpoeşu a avut venituri de 412.642 de lei.
7) 7.000 euro/lună – O altă surpriză vine de la Spitalul Municipal Paşcani, unde şeful secţiei ATI detronează pe mulţi dintre medicii ieşeni de la marile spitale. Este vorba despre Vladimir Ungureanu, care din activitatea medicală prestată la spitalul din Paşcani, cât şi de la Spitalul din Târgu Neamţ, unde realizează gărzi şi consultaţii, adună 402.072 lei. Are datorii de 137.000 de euro şi o descoperire de cont de 25.000 de lei făcută în anul 2014, dar şi un teren intravilan şi o casă de locuit cu anexe.
8) 6.700 euro/lună – Un alt medic care reuşeşte să îşi rotunjească veniturile din activităţile desfăşurate în afara spitalului este Andreea Szalontay, medic şi şef de secţie la Institutul de Psihiatrie „Socola“, care anual câştigă 389.000 de lei, în fiecare lună totalizând aproape 32.000 de lei. Prin prestarea de servicii medicale la cabinetul privat din Bulevardul Independenţei câştigă 155.000 de lei într-un an, 165.000 venind din activitatea medicală desfăşurată la spital, iar 68.000 de la postul de conferenţiar universitar UMF. Nu are datorii de niciun fel, iar în ultimii 20 de ani a strâns bijuterii din aur de 14 şi 18 carate cu pietre preţioase şi semipreţioase în valoare aproximativă de 18.000 de euro. În anul 2016 a primit ca donaţie un apartament de 67 de metri pătraţi, iar un an mai târziu şi-a cumpărat un apartament de 37 de metri pătraţi.
9) 6.300 euro/lună – Norina Forna, decanul Facultăţii de Medicină Dentară de la UMF şi preşedintele Colegiului Medicilor Dentişti Iaşi, are de asemenea o avere de invidiat. Potrivit declaraţiei de avere, la sfârşitul lui 2018 deţinea 5 terenuri în intravilan, în suprafaţă totală de 175.149 metri pătraţi, 16 hectare de teren agricol şi 2,7 hectare de pădure. De asemenea, mai figurează şi cu 3 case de locuit, o casă de vacanţă şi un apartament. Tot în declaraţie se precizează că în perioada 2018-2019 a vândut terenuri în valoare de 122.940 euro. Avea la sfârşitul anului trecut în conturi şi depozite bancare aproximativ 470.000 de lei, peste 120.000 de dolari şi aproximativ 700.000 de euro. Anul trecut, Norina Forna a făcut împrumuturi în nume personal către 3 persoane fizice în valoare de 195.000 de euro şi aproximativ 130.000 de lei. De asemenea, decanul de la Medicină Dentară a creditat 4 firme cu peste 2,85 milioane de lei, din care aproximativ 90% din sumă a mers către Forna Clinic SRL şi Forna Imobiliare, societăţi pe care le deţine. Veniturile totale pe ultimul an declarat de Norina Forna sunt de circa 364.000 de lei, majoritatea venind de la UMF, dar şi de la organizaţiile unde are funcţie de conducere. În schimb, ca medic dentist, conform declaraţiei de avere, Norina Forna a câştigat anul trecut doar 4.164 lei.
10) 6.200 euro/lună – Ultimul medic din topul celor care lucrează în unităţi de stat a câştigat în fiecare lună din 2018 aproximativ 6.200 de euro. Ioana Grigoraş, şefa ATI de la Institutul Regional de Oncologie, a câştigat anul trecut aproape 355.000 de lei, salariul de la spital fiind de 172.000 de lei, pe lângă aceştia făcând şi gărzi în valoare de 25.000 de lei. Datorită postului de profesor la UMF şi preşedinte al Senatului instituţiei, veniturile s-au rotunjit cu 142.000 de lei, medicul declarând şi activităţi de cercetare în valoare de 14.700 de lei. Nici veniturile soţului său, Mihai Grigoraş, nu sunt de neglijat – doar din salariul de la IRO şi din gărzile făcute a câştigat 180.000 de lei, alţi 83.000 de lei reprezentând venituri brute de la Arcadia şi IRO unde are colaborări. Ioana Grigoraş deţine împreună cu sora sa mai multe terenuri atât agricole, cât şi forestiere sau intravilane, acestea din urmă reprezentând conform declaraţiei „loc de casă“, unde are o casă de vacanţă şi o casă de locuit. (Nicolae MANOLIU)
https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/exclusiv-medici-din-iasi-care-castiga-mai-bine-ca-a-afaraa-33-000-euro-luna–240219.html
////////////////////////////////////////
Clasamentul mitei din spitale. Unde s-a dat de cele mai multe ori spaga in 2019
Ivona StogIvona Stog
Spaga in spitale reprezinta una dintre principalele nereguli semnalate in ultimele decenii de catre beneficiarii serviciilor medicale. Anti-Bribery Synergy a publicat prima sinteza a unui indicator utilizat in vederea monitorizarii performantelor operationale in domeniul prevenirii si combaterii mitei in spitalele din Romania.
Sinteza are in vedere date colectate prin raspunsul afirmativ la intrebarea nr. 9 “VI S-AU SOLICITAT BANI SAU ATENTII DE CATRE MEDICI SAU ASISTENTE?” din cadrul Mecanismului de Feedback al Ministerului Sanatatii pentru fiecare luna calendaristica in intervalul ianuarie 2019 – iulie 2019.
Raportul a fost realizat prin tehnici de regrupare si centralizare a datelor obtinute prin intermediul mecanismului de feedback, realizandu-se in urma prelucrarii noi informatii agregate si sintetizate. Cu toate acestea, autorii raportului nu precizeaza care este ponderea pacientilor care au raspuns la acest chestionar din totalul pacientilor fiecaruia dintre spitalele care apar in top. Potrivit autorilor raportului, acesta a fost realizat prin „tehnici de regrupare si centralizare a datelor obtinute prin intermediul mecanismului de feedback, realizandu-se in urma prelucrarii de informatii agregate si sintetizate”. Perioada monitorizata a fost ianuarie 2019 – iulie 2019.
Mecanismul de feedback este un instrument de monitorizare cu privire la calitatea serviciilor a 352 spitale publice din Romania si este reprezentat de un chestionar aplicat prin SMS sau Web ce cuprinde un set de 10 intrebari:
Cat de multumit sunteti de serviciile medicale oferite de spital?
Cat de multumit sunteti de activitatea si implicarea medicului?
Cat de multumit sunteti de curatenia din spital?
A fost nevoie sa cumparati medicamente sau alte materiale sanitare?
Cat de multumit sunteti de activitatea si implicarea asistentelor medicale?
Ati primit explicatii clare cu privire la diagnostic si tratament?
Ati recomanda unei persoane apropiate sa se trateze la acest spital?
Starea dumneavoastra de sanatate este mai buna dupa externare?
Vi s-au solicitat bani sau atentii de catre medici sau asistente?
Doriti sa raportati responsabilului anticoruptie al Ministerului Sanatatii faptul ca vi s-au solicitat bani sau atentii?
Citeste si:
Wargha Enayati vrea să aibă prima cameră de gardă 24/24 pentru pacienții cronici
Clasamentul mitei din spitale. Unde s-au dat cele mai multe spagi
Pe locul 1 in top se afla Spitalul de Urgenta Bucuresti, unde au fost primite 153 de raspunsuri afirmative, urmat de Spitalul Judetean din Braila, cu 147 de raspunsuri, si Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Ioan, din Bucuresti. Top 10 este completat de mai multe spitale din Capitala, dar si de Spitalul Judetean de Urgenta Ploiesti si de Spitalul Judetean Arges.
Iata care au fost rezultatele complete:
SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENTA – Bucuresti(B) 153
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA BRAILA – Braila(BR) 147
SPITALUL CLINIC DE URGENTA SF IOAN – Bucuresti(B) 98
SPITALUL CLINIC FILANTROPIA – Bucuresti(B) 95
INSTITUTUL DE BOLI INFECTIOASE „Dr. MATEI BALS” – Bucuresti(B) 91
INSTITUTUL CLINIC FUNDENI – Bucuresti(B) 87
INSTITUTUL ONCOLOGIC PROF DR AL TRESTIOREANU – Bucuresti(B) 83
INSTITUTUL NATIONAL PENTRU SANATATEA MAMEI SI COPILULUI ALLESANDRESCU RUSESCU – Bucuresti(B) 80
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA PLOIESTI – Ploiesti(PH) 71
SPITALUL JUDETEAN ARGES (PITESTI) – Pitesti(AG) 59
SPITALUL JUDETEAN „MAVROMATI” – Botosani(BT) 59
SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA ORADEA – Oradea(BH) 58
SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENTA ELIAS – Bucuresti(B) 58
SPITALUL MUNICIPAL CAMPINA – Campina(PH) 57
SPITALUL CLINIC DE URGENTA „BAGDASAR ARSENI” – Bucuresti(B) 56
SPITALUL CLINIC MUNICIPAL DE URGENTA TIMISOARA – Timisoara(TM) 53
SPITALUL CLINIC JUDETEAN MURES – Targu Mures(MS) 52
SPITALUL CLINIC COLENTINA – Bucuresti(B) 51
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA SF.IOAN CEL NOU SUCEAVA – Suceava(SV) 51
SPITALUL CLINIC DE URGENTA PENTRU COPII „SF.MARIA” IASI – Iasi(IS) 48
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA DROBETA TURNU SEVERIN – Drobeta-Turnu Severin(MH) 45
Spitalul Judetean de Urgenta Targoviste – Targoviste(DB) 45
SPITALUL CLINIC MUNICIPAL FILANTROPIA CRAIOVA – Craiova(DJ) 43
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA GIURGIU – Giurgiu(GR) 43
SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECTIOASE SI TROPICALE DR VICTOR BABES – Bucuresti(B) 42
SPITALUL JUDETEAN SLATINA – Slatina(OT) 41
SPITALUL CLINIC JUDETEAN de URGENTA „Pius Brinzeu” Timisoara – Timisoara(TM) 39
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA BACAU – Bacau(BC) 39
SPITAL JUD de URGENTA ZALAU – Zalau(SJ) 38
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA „DR CONSTANTIN OPRIS” BAIA MARE – Baia Mare(MM) 38
SPITALUL CLINIC DE URGENTA PT COPII GRIGORE ALEXANDRESCU – Bucuresti(B) 37
SPITALUL CLINIC COLTEA – Bucuresti(B) 35
SPITALUL CLINIC DE URGENTA PENTRU COPII CLUJ-NAPOCA – Cluj-Napoca(CJ) 35
SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA CLUJ-NAPOCA – Cluj-Napoca(CJ) 35
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA SF PANTELIMON FOCSANI – Focsani(VN) 35
SPITALUL MUNICIPAL DE ADULTI BARLAD – Barlad(VS) 35
SPITALUL CLINIC DE URGENTA PENTRU COPII MS CURIE – Bucuresti(B) 34
SPITAL JUDETEAN – Bistrita(BN) 32
SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA ” SF. APOSTOL ANDREI” CONSTANTA – Constanta(CT) 31
INSTITUTUL DE URGENTA PENTRU BOLI CARDIOVASCULARE PROF DR CC ILIESCU – Bucuresti(B) 30
Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara – Hunedoara(HD) 30
SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA TARGU MURES – Targu Mures(MS) 29
SPITALUL CLINIC MUNICIPAL „Dr Gavril Curteanu” ORADEA – Oradea(BH) 29
SPITALUL CLINIC „NICOLAE MALAXA” BUCURESTI – Bucuresti(B) 28
SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA SIBIU – Sibiu(SB) 28
INSTITUTUL NATIONAL DE ENDOCRINOLOGIE CI PARHON – Bucuresti(B) 27
SPITALUL PENTRU COPII „SF. IOAN” GALATI – Galati(GL) 27
SPITALUL DE OBSTETRICA-GINECOLOGIE „CUZA-VODA” IASI – Iasi(IS) 26
SPITALUL JUDETEAN BUZAU – Buzau(BZ) 26
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA BRASOV – Brasov(BV) 26
SPITALUL JUDETEAN RESITA – Resita(CS) 26
SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECTIOASE „SF. PARASCHEVA” IASI – Iasi(IS) 25
SPITALUL CLINIC DR I CANTACUZINO – Bucuresti(B) 25
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA „SF. APOSTOL ANDREI” GALATI – Galati(GL) 25
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA SLOBOZIA – Slobozia(IL) 25
SPITALUL MUNICIPAL SF. IERARH DOCTOR LUCA ONESTI – Onesti(BC) 25
SPITAL JUDETEAN DE URGENTA VASLUI – Vaslui(VS) 24
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA ALBA IULIA – Alba Iulia(AB) 24
SPITALUL CLINIC DE ORTOPEDIE-TRAUMATOLOGIE „FOISOR” BUCURESTI – Bucuresti(B) 23
SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA ARAD – Arad(AR) 22
SPITALUL CL OG DR P SARBU – Bucuresti(B) 22
SPITALUL JUDETEAN ALEXANDRIA – Alexandria(TR) 21
INSTITUTUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE MARIUS NASTA – Bucuresti(B) 20
INSTITUTUL REGIONAL DE ONCOLOGIE IASI – Iasi(IS) 20
SPITALUL CLINIC DR.C.I.PARHON IASI – Iasi(IS) 19
SPITALUL JUDETEAN MIERCUREA CIUC – Miercurea Ciuc(HR) 19
SPITALUL MUNICIPAL DE URGENTA MOINESTI – Moinesti(BC) 19
SPITAL CLINIC DE URGENTA PENTRU COPII „LOUIS TURCANU ” – Timisoara(TM) 18
SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA ILFOV – Bucuresti(B) 18
SPITALUL CLINIC OBSTETRICA-GINECOLOGIE „ELENA DOAMNA” IASI – Iasi(IS) 18
SPITALUL MUNICIPAL „ANTON CINCU” TECUCI – Tecuci(GL) 18
SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECTIOASE SI PNEUMOFTIZIOLOGIE „VICTOR BABES” CRAIOVA NR.3 – Craiova(DJ) 17
SPITALUL MUNICIPAL PLOIESTI – Ploiesti(PH) 17
SPITALUL MUNICIPAL SIGHETU MARMATIEI – Sighetu Marmatiei(MM) 17
INST.REG.DE GASTRO.-HEPATO. „PROF. DR. O.FODOR” – Cluj-Napoca(CJ) 16
SPITALUL CLINIC DE NEUROPSIHIATRIE CRAIOVA – Craiova(DJ) 16
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA TULCEA – Tulcea(TL) 16
SPITALUL MUNICIPAL CARANSEBES – Caransebes(CS) 16
INSTITUTUL DE URGENTA PENTRU BOLI CARDIOVASCULARE SI TRANSPLANT TG.MURES – Targu Mures(MS) 15
INSTITUTUL NATIONAL DE NEUROLOGIE SI BOLI NEUROVASCULARE – Bucuresti(B) 15
SPITALUL CLINIC DE URGENTA PENTRU COPII BRASOV – Brasov(BV) 15
Spitalul Clinic de Urgente Oftalmologice – Bucuresti(B) 15
SPITALUL CL PROF DR T BURGHELE – Bucuresti(B) 15
Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Al. Obregia – Bucuresti(B) 14
SPITALUL CLINIC MUNICIPAL CLUJ-NAPOCA – Cluj-Napoca(CJ) 14
SPITALUL MUNICIPAL CAMPULUNG – Campulung(AG) 14
SPITALUL MUNICIPAL DOROHOI – Dorohoi(BT) 14
SPITALUL MUNICIPAL ODORHEIU SECUIESC – Odorheiu Secuiesc(HR) 14
SPITALUL ORASENESC BOLINTIN VALE – Bolintin-Vale(GR) 14
INSTITUTUL DE BOLI CARDIOVASCULARE „PROF.DR. G.I.M. GEORGESCU” IASI – Iasi(IS) 13
SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECTIOASE CLUJ – Cluj-Napoca(CJ) 13
SPITALUL MUNICIPAL RADAUTI – Radauti(SV) 13
SPITALUL MUNICIPAL VATRA DORNEI – Vatra-Dornei(SV) 13
INSTITUTUL NATIONAL DE GERONTOLOGIE SI GERIATRIE ANA ASLAN – Bucuresti(B) 12
- CL. URGENTA „PROF. DR. N. OBLU” IASI – Iasi(IS) 12
SPITALUL DE ORTOPEDIE SI TRAUMATOLOGIE AZUGA – Azuga(PH) 12
SPITALUL MUN.DR. POP MIRCEA – Marghita(BH) 12
SPITALUL DE OBSTETRICA-GINECOLOGIE „DR.ION SBARCEA” BRASOV – Brasov(BV) 11
SPITALUL MUNICIPAL CARACAL – Caracal(OT) 11
SPITALUL MUNICIPAL CAREI – Carei(SM) 11
SPITALUL MUNICIPAL ROMAN – Roman(NT) 11
SPITALUL ORASENESC NEGRESTI OAS – Negresti-Oas(SM) 11
SANATORIUL BALNEAR SI DE RECUPERARE TECHIRGHIOL – Techirghiol(CT) 10
SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE IASI – Iasi(IS) 10
SPITALUL DE OBSTETRICA GINECOLOGIE BUFTEA – Buftea(IF) 10
SPITALUL MUNICIPAL CALAFAT – Calafat(DJ) 10
SPITALUL MUNICIPAL MEDIAS – Medias(SB) 10
SPITALUL ORASENESC HOREZU – Horezu(VL) 10
INSTITUTUL NATIONAL DE RECUPERARE, MEDICINA FIZICA SI BALNEOCLIMATOLOGIE – Bucuresti(B) 9
SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECTIOASE CONSTANTA – Constanta(CT) 9
SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECTIOASE SI PNEUMOFTIZIOLOGIE DR.V.BABES TIMISOARA – Timisoara(TM) 9
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA „Dr. POMPEI SAMARIAN” CALARASI – Calarasi(CL) 9
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA DEVA – Deva(HD) 9
SPITALUL JUDETEAN SF. GHEORGHE – Sfantu Gheorghe(CV) 9
SPITALUL ORASENESC CORABIA – Corabia(OT) 9
SPITAL MUNICIPAL URZICENI – Urziceni(IL) 8
SPITALUL CLINIC DE NEFROLOGIE DR CAROL DAVILA – Bucuresti(B) 8
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA VALCEA – Ramnicu Valcea(VL) 8
SPITALUL MUNICIPAL DEJ – Dej(CJ) 8
SPITALUL ORASENESC BUHUSI – Buhusi(BC) 8
INSTITUTUL DE FONOAUDIOLOGIE SI CHIRURGIE FUNCTIONALA ORL PROF DR D HOCIOTA – IFACF – Bucuresti(B) 7
SPITAL MUNICIPAL FETESTI – Fetesti(IL) 7
SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECTIOASE BRASOV – Brasov(BV) 7
SPITALUL CLINIC DE PEDIATRIE SIBIU – Sibiu(SB) 7
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA PIATRA NEAMT – Piatra Neamt(NT) 7
INSTITUTUL INIMII DE URGENTA PENTRU BOLI CARDIOVASCULARE „NICULAE STANCIOIU” CLUJ-NAPOCA – Cluj-Napoca(CJ) 6
SANATORIUL BALNEAR SI DE RECUPERARE MANGALIA – Mangalia(CT) 6
SPITALUL CLINIC CF IASI – Iasi(IS) 6
SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE, MEDICINA-FIZICA SI BALNEOLOGIE EFORIE NORD – Eforie Nord(CT) 6
SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA „SF. SPIRIDON” IASI – Iasi(IS) 6
SPITALUL MUNICIPAL „DR.CORNEL IGNA” CAMPIA TURZII – Campia Turzii(CJ) 6
SPITALUL MUNICIPAL GHEORGHIENI – Gheorgheni(HR) 6
SPITALUL MUNICIPAL GHERLA – Gherla(CJ) 6
SPITALUL MUNICIPAL LUPENI – Lupeni(HD) 6
SPITALUL MUNICIPAL TURDA – Turda(CJ) 6
SPITALUL ORASENESC SFANTA FILOFTEIA MIZIL – Mizil(PH) 6
SPITALUL UNIVERSITAR CF WITING – Bucuresti(B) 6
CENTRUL NATIONAL CLINIC DE RECUPERARE NEUROPSIHOMOTORIE PENTRU COPII DR NICOLAE ROBANESCU CNCRNC – Bucuresti(B) 5
SPITALUL DE BOLI INFECTIOSE SI PSIHIATRIE BAIA.MARE – Baia Mare(MM) 5
SPITALUL DE PSIHIATRIE – Braila(BR) 5
SPITALUL DE PSIHIATRIE SI PENTRU MASURI DE SIGURANTA SAPOCA – Sapoca(BZ) 5
SPITALUL DR. ALEXANDRU BORZA ABRUD – Abrud(AB) 5
SPITALUL MUNICIPAL TG. SECUIESC – Targu Secuiesc(CV) 5
SPITALUL MUNICIPAL TURNU MAGURELE – Turnu Magurele(TR) 5
SPITALUL ORASENESC „DR.VALER RUSSU”LUDUS – Ludus(MS) 5
SPITALUL ORASENESC JIBOU – Jibou(SJ) 5
SPITALUL ORASENESC NEHOIU – Nehoiu(BZ) 5
SPITALUL ORASENESC NOVACI – Novaci(GJ) 5
SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECTIOASE „SF.CUVIOASA PARASCHEVA” GALATI – Galati(GL) 4
Spitalul de Bolnavi Cronici Si Geriatrie Sf. Luca – Bucuresti(B) 4
SPITALUL DE OBSTETRICA-GINECOLOGIE „BUNA VESTIRE” GALATI – Galati(GL) 4
Spitalul de Pneumoftiziologie – Galati(GL) 4
SPITALUL DE PSIHIATRIE DR. GH. PREDA SIBIU – Sibiu(SB) 4
SPITALUL JUDETEAN SATU MARE – Satu Mare(SM) 4
SPITALUL MUNICIPAL „EP.N.POPOVICI” BEIUS – Beius(BH) 4
SPITALUL MUNICIPAL SEBES – Sebes(AB) 4
SPITALUL ORASENESC „REGELE CAROL I” COSTESTI – Pitesti(AG) 4
SPITALUL ORASENESC ALESD – Alesd(BH) 4
SPITALUL ORASENESC CAMPENI – Campeni(AB) 4
SPITALUL ORASENESC TANDAREI – Tandarei(IL) 4
SPITALUL ORASENESC VALENII DE MUNTE – Valenii de Munte(PH) 4
CENTRUL METODOLOGIC DE REUMATOLOGIE „Dr. ION STOIA” BUCURESTI – Bucuresti(B) 3
INSTITUTUL DE BOLI CARDIOVASCULARE TIMISOARA – Timisoara(TM) 3
SPITAL MUNICIPAL TOPLITA – Toplita(HR) 3
SPITAL ORASENESC „SFINTUL DIMITRIE”TG.NEAMT – Targu Neamt(NT) 3
Spitalul CF Galati – Sectia exterioara CF Buzau – Buzau(BZ) 3
Spitalul de Pneumoftiziologie Sf. Stefan – Bucuresti(B) 3
SPITALUL DE RECUPERARE BRADET – Bradetu(AG) 3
SPITALUL GENERAL CF ORADEA – Oradea(BH) 3
SPITALUL MUNICIPAL BLAJ – Blaj(AB) 3
SPITALUL MUNICIPAL MEDGIDIA – Medgidia(CT) 3
SPITALUL ORASENESC MOLDOVA NOUA – Moldova Noua(CS) 3
INSTITUTUL DE UROLOGIE SI TRANSPLANT RENAL CLUJ-NAPOCA – Cluj-Napoca(CJ) 2
- CLINIC DE RECUPERARE MEDICALA BAILE FELIX – Baile Felix(BH) 2
SPITALUL „FILISANILOR” FILIASI – Filiasi(DJ) 2
SPITALUL DE BOLI CRONICE SIRET – Siret(SV) 2
Spitalul de Boli Cronice Smeeni – Smeeni(BZ) 2
SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE AIUD – Aiud(AB) 2
SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE BACAU – Bacau(BC) 2
Spitalul de Pneumoftiziologie Calarasi – Calarasi(CL) 2
Spitalul de Psihiatrie Dr. Constantin Gorgos – Bucuresti(B) 2
SPITALUL DE RECUPERARE SF. GHEORGHE – Botosani(BT) 2
SPITALUL MUNICIPAL BRAD – Brad(HD) 2
SPITALUL MUNICIPAL CAMPULUNG MOLDOVENESC – Campulung Moldovenesc(SV) 2
SPITALUL MUNICIPAL DR- AUREL TULBURE FAGARAS – Fagaras(BV) 2
SPITALUL MUNICIPAL MANGALIA – Mangalia(CT) 2
SPITALUL ORASENESC BREZOI – Brezoi(VL) 2
SPITALUL ORASENESC GURA HUMORULUI – Gura Humorului(SV) 2
SPITALUL ORASENESC INEU – Ineu(AR) 2
SPIT.JUD.P.N.F.ROSIORII DE VEDE – Rosiori de Vede(TR) 1
SPITAL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE BRASOV – Brasov(BV) 1
SPITAL CLINIC DE PSIHIATRIE SI NEUROLOGIE BRASOV – Brasov(BV) 1
SPITAL ORASENESC NASAUD – Nasaud(BN) 1
SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE CONSTANTA – Constanta(CT) 1
SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE CLUJ-NAPOCA – Cluj-Napoca(CJ) 1
SPITALUL CL URG CHIR PL REP SI ARSURI – Bucuresti(B) 1
SPITALUL DE BOLI PULMONARE BREAZA – Breaza(PH) 1
SPITALUL DE GERIATRIE SI BOLI CRONICE CONSTANTIN BALACEANU STOLNICI STEFANESTI – Stefanesti(AG) 1
SPITALUL DE PEDIATRIE PLOIESTI – Ploiesti(PH) 1
SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE – Braila(BR) 1
SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE C. ANASTASATU – MIHAESTI – Mihaesti(VL) 1
SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE CAMPULUNG – Campulung(AG) 1
Spitalul de Pneumoftiziologie Floresti – Floresti(PH) 1
SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE SF. ANDREI VALEA IASULUI – Valea Iasului(AG) 1
SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE SIBIU – Sibiu(SB) 1
SPITALUL DE PSIHIATRIE POROSCHIA – Poroschia(TR) 1
Spitalul de Psihiatrie Voila – Campina(PH) 1
SPITALUL GENERAL CF PLOIESTI – Ploiesti(PH) 1
SPITALUL GENERAL CF SIBIU – Sibiu(SB) 1
SPITALUL MUNICIPAL „DR.EUGEN NICOARA” REGHIN – Reghin(MS) 1
SPITALUL MUNICIPAL ADJUD – Adjud(VN) 1
SPITALUL MUNICIPAL DE URGENTA PASCANI – Pascani(IS) 1
SPITALUL MUNICIPAL FALTICENI – Falticeni(SV) 1
SPITALUL MUNICIPAL MOTRU – Motru(GJ) 1
SPITALUL MUNICIPAL OLTENITA – Oltenita(CL) 1
SPITALUL MUNICIPAL SACELE – Brasov(BV) 1
SPITALUL MUNICIPAL VULCAN – Vulcan(HD) 1
SPITALUL ORASENESC BAICOI – Baicoi(PH) 1
SPITALUL ORASENESC BALS – Bals(OT) 1
SPITALUL ORASENESC CERNAVODA – Cernavoda(CT) 1
SPITALUL ORASENESC CUGIR – Cugir(AB) 1
SPITALUL ORASENESC MACIN – Macin(TL) 1
SPITALUL ORASENESC OTELU ROSU – Otelu Rosu(CS) 1
SPITALUL ORASENESC STEI – Stei(BH) 1
SPITALUL ORASENESC ZARNESTI – Zarnesti(BV) 1Cont. aici
https://www.wall-street.ro/articol/Social/244905/clasamentul-mitei-din-spitale-unde-s-a-dat-de-cele-mai-multe-ori-spaga-in-2019.html#gref
///////////////////////////////////////
Șpaga generalizată din sistemul de sănătate, o tradiție din timpul comunismului
Potrivit ultimului Eurobarometru, 18% dintre români au afirmat că au dat șpagă pentru intervențiile din spitale. Un caz recent în care un medic a fost arestat pentru luare de mită readuce în actualitate problema.
Mulți copii sunt născuți sub zodia șpăgii, mai ales când e vorba de cezariană
Mulți copii sunt născuți sub zodia șpăgii, mai ales când e vorba de cezariană
Concret, șefa Secţiei de Oncologie de la Spitalul Județean Suceava, Anca Ababneh Dumitrovici, a fost arestată pentru 30 de zile pentru luare de mită în formă continuată. În prezent, medicul se află în arest la domiciliu. Potrivit procurorilor care instrumentează cazul, în mai puțin de un an slujitoarea lui Hipocrate a pretins și a primit mită în bani sau în produse alimentare de la 64 de persoane bolnave de cancer.
Imperativul mitei și sănătatea în sicriu
Dramele pacienților amenințați de apropierea morții au fost negociate de șefa secției de oncologie a spitalului din Suceava cu o lipsă de moralitate și deontologie profesională strigătoare la cer. Medicul Anca Ababneh Dumitrovici nu a ținut cont de faptul că unii pacienți își comandaseră deja sicriul. Declarația ulterioară a managerului spitalului, Alexandru Calancea, este halucinantă: „Am demarat reinstruirea personalului medical pentru standardul anti-mită care este implementat la nivelul spitalului din 2019 prin directorii medicali şi de îngrijiri, şefii de secţie. Tot personalul va fi reinstruit“. „Frecție la picior de lemn“, domnule Alexandru Calancea, și știți bine că e așa. Chiar credeți că un chirurg de notorietate poate fi instruit pentru a nu primi sau a nu pretinde mită? Eu nu cred.
Șpaga, un pașaport iluzoriu pentru vindecare
Plicul cu bani strecurat de pacienți în buzunarele medicilor e o tradiție din regimul comunist. Mai exact, în regimul totalitar șpaga pentru medic se materializa nu atât în plicul cu bani, cât în cartușul de Kent, în punga cu cafea, în pulpa de miel ori de vițel, în crapul de Dunăre de câteva kilograme, în brânza de burduf și în multe altele de-ale gurii. Bani aveau și în regimul lui Ceaușescu slujitorii lui Hipocrate, dar nu aveau ce face cu ei într-o perioadă în care magazinele erau goale. Și atunci, ca și acum, bolnavul mergea la medic „pregătit.“ În cazul în care un doctor refuza să primească șpaga, pacientul devenea suspicios, neîncrezător că medicul își va da tot interesul să-l vindece. În mod tradițional, șpaga este și acum un fel de pașaport pentru vindecare.
Bolnavii știu, cu precizie de bisturiu, cât e șpaga pentru diferite afecțiuni
Potrivit ultimului Eurobarometru publicat la mijlocul anului trecut, 18% dintre români au afirmat că au dat șpagă medicilor și asistentelor pentru intervențiile din spitale. Suntem și aici pe primul loc în UE, unde media celor care apelează sau sunt obligați să apeleze la plicul cu bani de către personalul medical este de 4%. În țări precum Spania, Olanda, Portugalia, Finlanda, Suedia, Irlanda, Cipru și Estonia doar 1% dintre participanții la sondaj au spus că au fost nevoiți să ofere o plată suplimentară personalului medical.
Pe de altă parte, românii au cea mai puțină încredere (53%) dintre cetățenii europeni în personalul medical şi de asistenţă sanitară. Revenind la șpaga pe care doar 1 din 5 români pretinde că a dat-o medicilor, e limpede că realitatea e cu totul alta. Sunt rarisime cazurile în care un pacient supus unei intervenții chirurgicale să nu dea plicul chirurgului. Sumele sunt direct proporționale cu dificultatea operației. Tarifele abecedarului șpăgii sunt aflate de la asistentele medicale sau de la pacienții operați pentru aceeași afecțiune. Se știe cu precizie de bisturiu cât trebuie să primescă chirurgul/chirurgii și cât medicul anestezist. Asistentele medicale nu sunt nici ele lăsate de izbeliște, și nici infirmierele.
O „mică atenție“ de sute sau mii de euro
Aproape fiecare prunc e născut sub zodia șpăgii, mai ales când vorbim de cezariană. Aproape fiecare operație pe creier e însoțită de plicul din buzunarul sau cabinetul neurochirurgului. Aproape fiecare operație de cancer e tributară unei sume de bani care intră în venitul ilicit al medicului. Aproape fiecare operație pe cord, inclusiv la copiii de câțiva ani, necesită un „cadou“, o „atenție“. „Vă rog să primiți o mică atenție, domnu’ doctor“, spune pacientul, întinzând plicul. „Lăsați, nu e nevoie“, spune medicul, dând drumul plicului în buzunarul halatului alb. „Mica atenție“ se situează adesea între limitele câtorva sute până la câteva mii de euro. În fața unei boli grave sau în vecinătatea morții, bolnavul e în stare să-și vândă și haina de pe el, să facă un credit la bancă, să apeleze la ajutorul rudelor sau prietenilor.
Culpa medicilor care iau mită e greu de identificat
Am enunțat doar câteva exemple din cazuistica șpăgii folosind de fiecare dată, cu bună știință, metrologia ambiguă a lui „aproape.“ Nu fac un proces de intenție generalizând păcatele slujitorilor lui Hipocrate. Știu că avem și medici care nu numai că nu pretind, dar chiar refuză cu severitate, ca pe o jignire, plicul cu bani. Dar culpa în lumea medicală e greu de identificat și de aceea nu poate fi cuantificată. Ceea ce vreau să spun e că surprinderea asupra faptului a unor medici care au luat mită, judecarea și de prea puține ori condamnarea lor sunt cazuri izolate. Acestea ies la iveală doar atunci când un pacient depune plângere iar uneori și în urma răfuielii dintre colegii de breaslă.
Dacă Agenția Națională de Integritate (ANI) și-ar face treaba, s-ar dovedi că averile multor medici nu pot fi justificate doar prin veniturile licite. Deși în ultimii ani salariile din sistemul de sănătate au fost majorate substanțial, veniturile licite nu acoperă nici pe departe valoarea mașinilor de lux, a vilelor și a conturilor din bănci ale unora dintre medici. În multe cazuri, poliția și procuratura ar trebui să înceapă anchete din oficiu, dar nu o fac. Una dintre cauze e cârdășia și nepotismul dintre medici și polițiști sau procurori.
VĂ MAI RECOMANDĂM
Aproape toți miniștrii unei sănătăți moarte clinic
Președintele României a semnat decretul de revocare a ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu. Decizia de revocarea fusese transmisă la Cotroceni azi dimineață de premierul Florin Cîțu.
Autoare/Autor George Arun
https://www.dw.com/ro/%C8%99paga-generalizat%C4%83-din-sistemul-de-s%C4%83n%C4%83tate-o-tradi%C8%9Bie-din-timpul-comunismului/a-64570550
/////////////////////////////////////////////
Un general-maior, fost director-adjunct al Informațiilor Apărării a fost arestat pentru delapidare
Sursa; deccanherald.com
Fostul director adjunct al Informațiilor Apărării (DGIA) a fost arestat preventiv sâmbătă pentru delapidare, fals intelectual și uz de fals sub acuzația că și-a însușit fără drept 179.470 de dolari din fondurile DGIA.
Generalul-maior (r) Iulian Gherghe, fost director adjunct al DGIA până luna trecută a depus contestație la decizia de arestare.
Generalul Gherghe a fost trecut în rezervă luna trecută printr-un decret semnat de președintele Klaus Iohannis.
DGIA a fost cea care a sesizat Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel în acest caz.
Detalii despre caz, aici
/////////////////////////////////////////////
(INCA) Un director din Ministerul Educaţiei a fost arestat pentru mită de 340.000 de euro şi 18.749 de lei
Directorul Unităţii de Management al Proiectelor pentru Modernizarea Reţelei Şcolare şi Universitare, din subordinea Ministerului Educaţiei, a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, fiind acuzat de luare de mită şi spălare de bani.
autor
ANDREEA GHINEA
În perioada 2017-2020, acesta ar fi luat 340.000 de euro şi 18.749 de lei de la administratorul unei firme, conorm News.ro.
Procurorii DNA Braşov au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi reţinerea pentru 24 de ore, începând cu data de 14 septembrie 2022, a inculpatului Palmer-Hîrtopanu Horia, director al Unităţii de Management al Proiectelor pentru Modernizarea Reţelei Şcolare şi Universitare, aflată în subordinea Ministerului Educaţiei, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită şi spălare de bani, ambele în formă continuată.
S-a mai dispus măsura controlului judiciar pentru 60 de zile faţă de alţi doi inculpaţi, un administrator al unei firme şi o persoană fără calitate specială, pentru infracţiuni de dare de mită, transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate comercială în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori a îngreunării acesteia, respectiv spălare de bani
”În perioada 2017-2020, în calitate de director al structurii menţionate, inculpatul Palmer-Hîrtopanu Horia ar fi pretins şi ar fi primit sume de bani şi alte foloase necuvenite în valoare totală de aproximativ 340.000 euro şi 18.749 lei, de la administratorul unei firme, coinculpat, în schimbul atribuirii şi pentru derularea în bune condiţii a unor contracte de lucrări, legate de construirea unor grădiniţe în cadrul Proiectului privind Reforma Educaţiei Timpurii în România” anunţă, joi, DNA, într-un comunicat de presă.
Sursa citată a precizat că o parte a foloaselor primite ca mită ar fi constat în lucrări de forare a unui puţ şi de construire a instalaţiei de alimentare cu apă, care au fost executate în curtea locuinţei sale situate într-un oraş din imediata vecinătate a Capitalei.
”De asemenea, în perioada 2016-aprilie 2021, inculpatul ar fi obţinut sume de bani consistente ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni de corupţie, din care, prin diverse operaţiuni bancare, ar fi inserat în circuitul financiar legal sumele de aproximativ 179.676 euro şi 191.900 lei, folosite pentru a achiziţiona diferite bunuri (două imobile şi două autoturisme de lux), unele pe numele unor persoane apropiate. Aceasta, pentru a ascunde şi disimula originea ilicită a sumelor de bani cu care au fost achiziţionate, precum şi a titularului dreptului de proprietate asupra acestora”, a mai transmis DNA.
Joi, Tribunalul Braşov a admis propunerea formulată de DNA, de arestare preventivă pentru 30 de zile a inculpatului Palmer-Hîrtopanu Horia.
Sursa: News.ro
https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/un-director-din-ministerul-educatiei-a-fost-arestat-pentru-mita-de-340-000-de-euro-si-18-749-de-lei.html
//////////////////////////////////////////
Directorul din CNAIR, prins cu șpaga, a fost arestat preventiv
Tribunalul Timiş a decis astăzi arestarea preventivă pentru 30 de zile a lui Florea Dascălu, director în cadrul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere.
Dascălu a fost reţinut de procurorii DNA după ce a fost prins în flagrant în timp ce primea mită bani şi bunuri de la administratorul unei societăţi. În schimbul banilor, Dascălu şi-ar fi exercitat influenţa asupra unor funcţionari în vederea atribuirii de contracte şi lucrări la infrastructura rutieră.
În plus, suspectul a fi pus la dispoziţia aceluiaşi administrator mai multe date nedestinate publicităţii, informaţii menite să-i asigure câştigarea unor licitaţii organizate de CNAIR. Conducerea companiei a anunţat că-l suspendă pe Florea Dascălu din funcţia de director al Direcţiei de Întreţinere Drumuri Naţionale şi Autostrăzi.
Acuzațiile care i se aduc lui Florea Dascălu. Concret, de la DNA
„În perioada mai – 22 octombrie 2022, suspectul Dascălu Florea, în calitatea sa de director (…), ar fi primit de la un administrator de societate comercială (martor), în mod repetat, sume de bani şi alte foloase (toate în valoare totală de 37.060 lei), pentru ca în schimb să îşi exercite influenţa pe care o avea asupra unor funcţionari publici şi privaţi, promiţând (promisiuni materializate ulterior) că îi va determina să îndeplinească acte ce intrau în îndatoririle lor de serviciu pentru sprijinirea activităţii comerciale a administratorului respectiv (câştigarea de contracte şi lucrări de estetică rutieră şi deszăpezire). Tot în contul sumei menţionate şi al foloaselor necuvenite, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, suspectul ar fi pus la dispoziţia aceluiaşi administrator mai multe date nedestinate publicităţii, informaţii menite să îi asigure câştigarea unor licitaţii organizate de CNAIR”, se arată în comunicatul DNA.
Conform aceleiaşi surse, Florea Dascălu ar fi primit, pentru demersurile făcute, suma de 10.000 de lei şi foloase necuvenite în cuantum de 2.060 de lei pe 7 mai 2022, suma de 10.000 de lei pe 12 iulie 2022, iar în urmă cu o zi, când a fost prins în flagrant, suma de 10.000 de lei şi foloase necuvenite în cuantum de 5.000 de lei.
Florea Dascălu avea aproape 30 de ani în CNAIR
Florea Dascălu are o vastă experiență în CNAIR, începută în 1999, când era reprezentantul CNAIR în Adunarea Generală a Asociației Române de Standardizare, conform CV-ului publicat pe site, specializarea sa fiind de inginer în Căi Ferate, Drumuri și Poduri (licență luată în 1992).
Jurnalistul Ovidiu Oanță scrie, pe Facebook, că Dascălu era șef în CNAIR încă din 1996, fiind unul dintre cei mai longevivi directori ai Companiei. Se pare că el a fost săltat după o partidă de vânătoare, imediat ce a primit 10.000 de lei șpagă, conform acuzațiilor, de la directorul companiei de deszăpezire și întreținere a drumurilor.
https://www.dcnews.ro/directorul-cnair-prins-cu-spaga-a-fost-arestat-preventiv_892178.html
///////////////////////////////////////
SURSE 2MNEWS – Directorul demis al Penitenciarului Baia Mare, Horia Chiș, a fost arestat pentru 30 de zile pentru folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual, ultraj şi şantaj
ARESTAT PENTRU FOLOSIREA ABUZIVĂ A FUNCȚIEI ÎN SCOP SEXUAL. Surse informate au precizat pentru 2mnews că directorul demis al Penitenciarului Baia Mare, Horia Ștefan Chiș, a fost arestat pentru 30 de zile pentru folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual, ultraj şi şantaj în urma hotărârii magistratului desemnat de la Tribunalul Cluj, care a admis cererea procurorilor DNA.
De asemenea, Angela Carmen Kozma, ofiţer de poliţie, psiholog la Penitenciarul Baia Mare, cercetată în același dosar pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată, a primit măsura punerii sub control judiciar.
Luni, 21 noiembrie 2022, împotriva celor doi DNA a pus în mișcare acțiunea penală și a dispus reținerea lor pentru 24 de ore, iar în această seară au fost prezentați instanței de judecată cu propunerea de arestare preventivă. Detalii despre caz AICI.
https://2mnews.ro/surse-2mnews-directorul-demis-al-penitenciarului-baia-mare-horia-chis-a-fost-arestat-pentru-30-de-zile-pentru-folosirea-abuziva-a-functiei-in-scop-sexual-ultraj-si-santaj/
///////////////////////////////////
Si sfantul Valcov cel Rozaliu a fost … Darius Vâlcov, achitat definitiv într-un dosar
Darius Vâlcov a fost achitat definitiv de Curtea de Apel Craiova într-un dosar în care fostul ministru de Finanţe a fost trimis în judecată pentru instigare la dare şi luare de mită.
În acelaşi dosar au fost achitaţi alţi trei inculpaţi: Eduard Cincu, subinginer cadastru la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Olt, Mircea Dogaru, jurist la o firmă de cadastru, şi Elena Marinela Calotă-Sălcianu, administrator al SC Millenium Topographica SRL.
Darius Vâlcov şi ceilalţi inculpaţi primiseră decizii de achitare şi la prima instanță – Tribunalul Gorj, decizie menţinută de Curtea de Apel Craiova.
„Respinge apelul formulat de apelant Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, ca nefondat. Admite apelul formulat de apelantul inculpat Vâlcov Darius Bogdan. Desfiinţează sentinţa penală apelată, în sensul că schimbă temeiul juridic în baza căruia s-a dispus achitarea inculpatului Vâlcov Darius Bogdan, pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la dare de mită prevăzută de art. 25 din Codul penal din 1969 raportat la art. 255 alin. 1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. 1 Cod penal şi instigarea la luarea de mită prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art.5 alin.1 Noul Cod penal, şi art.5 alin. 1 Cod penal, din art. 16 lit. b teza I Cod procedură penală în art.16 lit.a Cod procedură penală. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii. Definitivă”, se arată în sentinţa dată de Curtea de Apel Craiova.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a susținut că Darius Vâlcov a iniţiat constituirea a trei societăţi care acţionau ca un tot unitar – SC Millenium Topographica SRL, SC Contis Company SRL şi SCA Ciobanu şi Asociaţii.
Ulterior, fostul ministru al Finanţelor Publice ar fi decis să-l coopteze pe Eduard Cincu, funcţionar al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Olt, care să verifice în prealabil documentaţia întocmită de către angajaţii uneia dintre firme – având ca activitate cadastru – astfel încât să nu fie înregistrate multe respingeri de la OCPI.
Conform anchetatorilor, Darius Vâlcov ar fi exercitat „activităţi de determinare mediată”, în urma cărora doi angajaţi ai societăţii Millenium Topographica SRL, controlată de Vâlcov, i-au dat lui Eduard Cincu câte 1.000 de lei lunar în perioada 2012 – 2015, sumă necuvenită şi neevidenţiată în actele contabile.
Banii au fost remişi pentru ca funcţionarul de la OCPI Olt să avizeze documentaţia cadastrală întocmită de către angajaţii Millenium Topographica SRL.
„Inculpatul a săvârşit infracţiunea în modalitatea determinării mediate, indirecte, prin intermediul numitului Bărbulescu Daniel-Ionuţ, transmiţând decizia sa de a fi cooptat un funcţionar din cadrul OCPI Olt, încât societatea să nu înregistreze multe respingeri ale documentaţiilor cadastrale, indicând şi persoana care trebuia contactată spre realizarea scopului său – directorul OCPI Olt, pentru ca acesta să desemneze un funcţionar capabil să ajute SC Millenium Topographica SRL, inculpatul Vâlcov Darius-Bogdan stabilind nu numai faptul ca acesta să primească o sumă de bani, dar fixează şi cuantumul acesteia, aspecte ce sunt transmise mai departe de către numitul Bărbulescu Daniel Ionuţ inculpatului Cincu Eduard, în cadrul unei întâlniri, astfel încât inculpatul Vâlcov Darius-Bogdan a acţionat cu intenţia directă de a da bani necuveniţi funcţionarului public în legătură şi în scopul îndeplinirii de acte ce intră în atribuţiile sale de serviciu, în condiţiile în care investiţia financiară privind societatea de cadastru îi aparţinea, realizându-se astfel elementele circumstanţiale ale infracţiunii de instigare la luare de mită”, se arată în rechizitoriu.
Conform aceleiaşi surse, cuantumul sumei plătite lunar lui Eduard Cincu, subinginer cadastru la OCPI Olt, a fost stabilit tot de Darius Vâlcov. Banii respectivi nu erau evidenţiaţi în actele contabile, pentru a se crea o aparenţă de legalitate a plăţilor fiind înregistraţi la servicii de instruire profesională.
Darius Vâlcov, achitat definitiv într-un dosar
///////////////////////////////////////
Falsul medic Matteo Politi a fost condamnat definitiv
Falsul medic italian Matteo Politi a fost condamnat definitiv miercuri de Curtea de Apel Bucureşti la trei ani şi zece luni închisoare cu executare, într-un dosar în care este acuzat că a operat 28 de persoane în mai multe clinici private, deşi nu avea dreptul să exercite profesia de doctor pe teritoriul României.
CAB i-a respins italianului apelul, fiind menţinută condamnarea aplicată de Tribunalul Bucureşti în noiembrie 2022.
Matteo Politi a fost condamnat pentru mai multe infracţiuni de înşelăciune, dar şi pentru instigare mediată la fals intelectual şi participaţie improprie la fals intelectual.
De asemenea, el a fost obligat de instanţă să plătească daune morale şi materiale către mai multe părţi civile, sumele fiind cuprinse între 1.000 de lei şi 11.800 de euro.
Italianul a lucrat ca medic de chirurgie plastică pentru cinci unităţi medicale din România fără să aibă acest drept. Acestuia i se atribuise un cod de parafă de către Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti.
După declanşarea anchetei, italianul a încercat să fugă din România, însă a fost prins în februarie 2019, într-un tren aflat în vama Curtici. A fost arestat preventiv o perioadă, însă acum este în libertate.
„În perioada martie 2018 – 7.12.2018, inculpatul a exercitat acte specifice profesiei de chirurg plastician-estetician asupra a nouăsprezece paciente, în cadrul unor clinici de pe raza municipiului Bucureşti. În perioada martie 2018 – 07.12.2018, inculpatul a indus în eroare nouă persoane vătămate cu privire la calitatea sa de medic specialist în chirurgie plastică-estetică şi de medic cu drept de practică pe teritoriul României, folosind un nume fals şi a efectuat asupra acestora acte specifice calităţii de chirurg plastician-estetician, obţinând astfel un folos patrimonial injust constând în sumele de bani achitate de paciente pentru actele medicale exercitate asupra acestora, în valoare de aproximativ 13.880 de lei şi 10.150 de euro”, se arăta într-un comunicat al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1.
Procurorii mai spun că, în septembrie 2018, italianul a indus în eroare doi medici, prezentându-se sub un nume fals şi susţinând că, în scurt timp, va fi proprietarul unei clinici private cu sediul în Bucureşti, deşi cunoştea că nu exista posibilitatea reală de a face achiziţia în acel termen, deoarece nu avea resursele financiare în acest scop.
Anchetatorii notează că Matteo Politi i-a determinat pe cei doi medici să încheie un contract de prestări servicii cu o societate comercială, al cărei administrator era, încasând suma de 13.896 lei, reprezentând chiria pentru trei luni de utilizare a unui cabinet din cadrul clinicii, cei doi medici neputând beneficia de spaţiul în cauză, întrucât nu li s-a permis accesul de către adevăratul proprietar.
Pe 19 martie 2018, Matteo Politi a determinat funcţionari din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti să întreprindă demersurile necesare în vederea obţinerii dreptului de liberă practică, înmânându-le acte care atestau în mod fals calitatea sa de medic şi specializarea de chirurg plastician-estetician, şi să întocmească cu intenţie un certificat de înregistrare din data de 23.03.2018, prin care se certifica faptul că este înregistrat în evidenţele de personal ale DSPMB cu un număr de cod parafa, deşi el nu avea calitatea de medic şi, pe cale de consecinţă, nu îndeplinea nici condiţiile de liberă practică.
Procurorii mai spun că, la data de 22 martie 2018, Matteo Politi a determinat funcţionari din cadrul Ministerului Educaţiei – Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, înmânându-le acte care atestau în mod fals calitatea sa de medic şi specializarea de chirurg plastician-estetician, să întocmească, fără vinovăţie, un atestat în baza căruia diploma de absolvire a învăţământului superior, eliberată de Facultatea de Medicină – Universitatea din Priştina, este recunoscută ca diplomă de licenţă în domeniul sănătate, prin atestat recunoscându-se totodată studiile obţinute în străinătate, raportat la sistemul de educaţie din România, în scopul încadrării în muncă şi pentru înscrierea la cursuri de formare profesională, deşi inculpatul nu era medic şi nu urmase cursurile în medicină la facultatea în cauză, diploma fiind falsă.
Falsul medic Matteo Politi a fost condamnat definitiv
//////////////////////////////////////////////
Directorul adjunct al APIA a fost ARESTAT PREVENTIV
Bogdan Dumitru Dumitrașcu a fost reținut de procurorii DNA Constanța, iar magistrații Tribunalului au admis propunerea procurorilor și au dispus arestarea sa pentru 30 de zile. Menționăm că este vorba de directorul general adjunct al Agenției pentru Plăți și Intervenție în Agricultură (A.P.I.A.), în sarcina căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
În ordonanțele procurorilor se arată că, în cauză, există date și probe care conturează următoarea stare de fapt:
La data de 10 decembrie 2021, inculpatul Dumitrașcu Bogdan Dumitru, în calitatea menționată mai sus, ar fi pretins de la o persoană (martor în cauză) suma de 2.000 euro pentru a o angaja pe fiica acesteia în cadrul A.P.I.A. – Structura Centrală și, ulterior, să o transfere la o agenție județeană, situație ce o avantaja din punctul de vedere a domiciliului. Cu aceeași ocazie, inculpatul ar mai fi precizat că dorea ca banii să-i remiși în două tranșe respectiv înainte și după angajare.
În contextul menționat mai sus, la data de 21 decembrie 2021, inculpatul Dumitrașcu Bogdan Dumitru ar fi primit o primă tranșă, în valoare de 5.000 lei (echivalentul a 1.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante.
Inculpatului Dumitrașcu Bogdan Dumitru i s-au adus la cunoștință calitatea procesuală și acuzațiile, în conformitate cu prevederile art. 309 Cod de procedură penală.
La data de 22 decembrie 2021, inculpatul urmează să fie prezentat Tribunalului Constanța cu propunere de luare a măsurii arestării preventive pentru 30 de zile.
Facem precizarea că punerea în mișcare a acțiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.
L.I.
https://www.replicaonline.ro/directorul-adjunct-al-apia-a-fost-arestat-preventiv-501905
////////////////////////////////////////
Directorul Spitalului Județean Ploiești a fost arestat pentru luare de mită
Directorul Spitalului Județean Ploiești, Ion-Alexandru Băloi, a fost arestat preventiv de Tribunalul Bucureşti, în dosarul în care este acuzat de luare de mită, în formă continuată, pentru decontarea unor lucrări efectuate la spital de o firmă.
Magistraţii Tribunalului Bucureşti au admis, joi seară, propunerea făcută de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) şi au dispus arestarea preventivă a lui Alexandru Băloi pentru 30 de zile.
Decizia instanţei nu este definitivă, ci poate fi contestată de directorul Spitalului Județean Ploiești.
Directorul Spitalului Județean Ploiești, Ion-Alexandru Băloi, a fost reținut, miercuri, de procurorii anticorupție după ce a fost prins în flagrant în Piața Romană primind mită 3.000 de lei.
Potrivit anchetatorilor, în perioada aprilie 2014 – iulie 2015, Băloi, în calitate de manager al Spitalului Județean de Urgență Ploiești, a primit de la un om de afaceri (denunțător în cauză), în mod repetat, sume de bani reprezentând un procent de circa 20% din valoarea facturilor emise de firma acestuia din urmă în baza unui contract de servicii încheiat cu unitatea spitalicească.
Mai mult, Băloi chiar a tergiversat efectuarea plăților respective pentru a-i determina pe reprezentanții firmei să-i remită comisionul convenit din valoarea facturilor.
Astfel, în perioada respectivă, managerul spitalului a primit foloase necuvenite în sumă totală de circa 6.500 lei. Banii i-au fost remiși în trei tranșe, ce se coroborează cu retragerile de numerar din contul societății atât din punct de vedere al datei cât și al procentului – circa 20% din valoarea facturilor achitate.
În același context, miercuri, Băloi a primit de la martorul denunțător suma de 3.000 de lei pentru a aproba efectuarea plății facturilor restante emise de societatea omului de afaceri și pentru a încheia cu acesta din urmă fie un act adițional la un contract de mentenanță deja existent fie un nou contract de service pentru unele aparate medicale.
La aceeași dată, procurorii anticorupție au procedat la constatarea infracțiunii flagrante, asupra inculpatului fiind găsită suma de 3.000 lei.
Alexandru Băloi, care este de profesie medic, ocupă funcția de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti din martie 2014. Anterior, el a condus Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Prahova și a fost și director al Direcţiei de Sănătate Publică (DSP)
https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/directorul-spitalului-judetean-ploiesti-a-fost-arestat-pentru-luare-de-mita–104846.html
/////////////////////////////////////
România, pe primul loc în Europa la șpaga dată în spitale. Medic: „E real și trist că se întâmplă. Doctorii câștigă suficient de mult”
De Ada Constanda
18% dintre români recunosc că au oferit bani sau cadouri scumpe medicilor sau asistentelor, potrivit celui mai recent raport al Comisiei Europene.
„Depinde de noi să schimbăm aceste mentalități, care ne jignesc profesia”, spun doi medici români pentru Libertatea. Radu Țincu, medic primar ATI la Spitalul de Urgență Floreasca: „Mi se pare degradant pentru poziția de medic să tranzacționăm ca la talcioc un act medical”.
Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”: „Oamenilor care oferă atenții le spun că și în sistemul de sănătate generațiile se schimbă, au alte obiceiuri și altă perspectivă asupra actului medical”. România ocupă primul loc între țările europene în ce privește corupția din sistemul sanitar, conform unui eurobarometru publicat în iulie de Comisia Europeană. România (18%) și Grecia (13%) sunt singurele țări în care cel puțin unul din zece respondenți declară că a fost nevoit să plătească în plus sau să ofere un cadou valoros unui cadru medical din sistemul public de sănătate. În țara noastră, procentul a scăzut cu doar 1% față de anul 2019, când salariile doctorilor au fost mărite la un nivel considerat satisfăcător.
„E o percepție care afectează sănătatea populației”
„Mă întristează profund această știre”, a declarat pentru Libertatea medicul Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”. „Sigur că astfel de cazuri sunt reale, este trist că se întâmplă asta, pentru că medicii câștigă suficient de mult.”
RECOMANDĂRI SCUMPIRILE RCA. Judecătorii au dat prima sentință în schema piramidală City, în timp ce, de doi ani, DIICOT nu a găsit niciun responsabil pentru fraudă La începutul acestui an, salariile medicilor au crescut din nou, cu 25%. De pildă, un medic primar are un salariu de bază de peste 12.000 de lei brut, iar un rezident în ultimul an, aproape 8.000 de lei, potrivit stirileprotv.ro. La aceste sume se adaugă sporurile și plata suplimentară a gărzilor.
Beatrice Mahler este de părere că o astfel de percepție are implicații directe asupra sănătății populației. „Și nu mă refer la cei care își permit să acceseze și sistemul privat de sănătate. Mă refer la ceilalți, care vor evita să vină la consult, pentru că au impresia că nu poți să ajungi în cabinetul unui medic, dacă nu ai bani. Este foarte trist.
” Cred că e nevoie să le spunem oamenilor că în spitalele din România medicii sunt obligați să-i trateze, pentru că au un contract de muncă, o fișă de post și sunt plătiți pentru asta și orice plată suplimentară este o faptă penală. Beatrice Mahler, managerul Institutului „Marius Nasta”: Breasla trebuie să facă eforturi
RECOMANDĂRI După românii fugiți în Italia, a fugit și italianul Matteo Politi, doctorul fals condamnat azi. „A ieșit din țară în decembrie” Pe lângă nevoia de reformă în sistemul de sănătate, dr. Mahler consideră că este de datoria breslei să încerce să schimbe mentalitățile: „Dincolo de reforme și politici de sănătate, cred că fiecare dintre noi, cei care lucram în sistem, ar trebui să deschidem ochii și să ne gândim ce putem face pentru a schimba lucrurile. Pentru că sunt foarte mulți medici buni în sistemul public, medic care au caracter”. Atrage însă atenția că la această percepție – că nu ești tratat corespunzător, dacă nu dai plicul – a contribuit și dezinformarea.
„Este o realitate faptul că încă se dau bani în spitale, dar sunt și alte motive care au contribuit la creșterea neîncrederii în sistemul de stat. De pildă, fake news-urile din pandemie, conform cărora medicii primeau bani pentru fiecare decedat de Covid.”
„Generațiile de medici se schimbă” Ce le transmite românilor pentru a-i încuraja să nu mai întrețină această practică? „Le spun că și în sistemul de sănătate generațiile se schimbă. De când sunt manager, avem peste 20 de tineri medici angajați la spital. Se vede schimbarea de atitudine, e clar o generație care vine cu alte obiceiuri, alte valori și cu o altă perspectivă asupra actului medical. Sunt tineri care merg în străinătate pentru a se specializa și, din fericire, încă se întorc. Și cred că asta este soluția pentru sistemul de sănătate românesc: acceptarea tinerilor cât mai rapid în comunitățile care sunt deja create și susținerea lor.”
RECOMANDĂRI
Doborârea dronei SUA plecate din România marchează o escaladare a confruntării la granița războiului: „Rusia crede că Marea Neagră e lacul ei național” Șpaga în anii de pandemie Mărturiile care au apărut în spațiul public, mai ales în ultimii doi ani de pandemie, arată însă că „șpaga” în spitale este încă o practică acceptată de cadrele medicale. Inclusiv în spitalele publice din orașe mari, precum Cluj, Timișoara sau Iași.
„Cele mai multe cazuri de șpagă le întâlnim în zona de îngrijire medicală”, spunea Vasile Barbu, președintele Asociației Pacienților, pentru Mediafax, în 2021.
„Când vorbim de șpagă, trebuie să vorbim și de personalul de îngrijire medicală, adică de la asistentul medical, mergând până la infirmiere, bodyguard, brancardierilor, alte persoane care iau contact cu pacienții, registratorii medicali.” „E nevoie de campanii de informare”
Radu Țincu, medic primar în cadrul secției de Terapie Intensivă–Toxicologie a Spitalului Clinic de Urgență Floreasca, crede că șpaga oferită cadrelor medicale este o meteahnă a țărilor din sud-estul Europei, mai ales a celor care au trăit sub comunism.
Dr. Radu Țincu „Mentalitățile se schimbă cel mai greu la un popor și mai ales dacă aceste obiceiuri sunt adânc împământenite. Dar este absolut necesar să ne schimbăm mentalitatea și această schimbare de mentalitate trebuie să fie una bilaterală. Atât personalul medical, cât și populația trebuie să înțeleagă că într-un sistem de sănătate european nu este nevoie să oferi niciun fel de sume de bani suplimentare pentru realizarea actului medical.” Cred că ar trebui mai multe campanii de informare, campanii de conștientizare a acestui fenomen, prin care oamenii ar trebui să fie descurajați să facă astfel de gesturi.
Radu Țincu, medic primar ATI la Spitalul Floreasca: „O pată neagră pe sistemul de sănătate” Dr. Țincu subliniază că, deși este în scădere, acest fenomen ar trebui stopat pentru că afectează în primul rând imaginea și credibilitatea sistemului sanitar. „Pe de altă parte, creează anumite disfuncționalități sociale, pentru că unele persoane se gândesc că numai așa pot să-și rezolve problemele, iar acest lucru îi frustrează. Dincolo de această frustrare, mulți dintre ei probabil că nu accesează sistemul de sănătate la timp crezând că dacă nu au posibilitatea să ofere bani în plus, problema lor nu se va rezolva.” Medicul atrage însă atenția că acest fenomen este întreținut și de populație: „Condamn în totalitate condiționarea actului medical, mi se pare că reprezintă un fenomen extrem de grav, dar, de asemenea, cred că trebuie să condamnăm cu aceeași convingere și oferirea de bani din partea pacientului sau aparținătorilor”. Dacă ne uităm și privim global această situație, este o pată neagră aruncată asupra sistemului de sănătate și atât timp cât lucrezi într-un astfel de sistem, această pată se răsfrânge în mod indirect și asupra ta, chiar dacă nu ai astfel de obiceiuri. Dr. Radu Țincu: Spune că, în ultimul timp, i s-a întâmplat din ce în ce mai rar ca pacienții să încerce să-i ofere „atenții”. „Ceea ce mă bucură. În același timp, eu mă simt jignit când un pacient sau familia acestuia mă întreabă dacă este nevoie să ofere ceva. Medicina este o profesie de vocație și se află în vârful piramidei sociale. Dacă din această poziție, din vârful piramidei sociale, tranzacționăm ca la talcioc un act medical mi se pare că este degradant pentru poziția de medic.” „Dragi concetățeni, veniturile medicilor au crescut” Inclusiv președintele Colegiului Medicilor, dr. Daniel Coriu, i-a îndemnat pe medici să refuze plicurile pacienților. Daniel Coriu, președintele Colegiului Medicilor din România, citat de Știrile ProTV: „Unii pacienţi simt nevoia unei recompense. Nu mai e nevoie. Îi rugăm pe pacienții României să înțeleagă. Dragi concetățeni, veniturile medicilor au crescut”.
Citeşte întreaga ştire: România, pe primul loc în Europa la șpaga dată în spitale. Medic: „E real și trist că se întâmplă. Doctorii câștigă suficient de mult”
////////////////////////////////////////////////////////////////
Prea multă corupție în Justiție: reintroduceți curțile cu jurați pentru a tăia influența judecătorilor cumpărați
Editorial
George Mioc
Pe scurt: România trebuie să reintroducă curțile cu jurați, pentru a reduce corupția din Justiție și pentru ca procesele să se desfășoare cu celeritate, rapid.
Da, anticipez privirile șocate – “De unde ai mai scos-o și pe asta?“ – și opoziția instinctivă la orice idee inedită: “În România nu se poate!“.
Ba se poate! România a avut curți cu jurați între 1868 și 1938. Au fost desființate în momentul în care a fost instaurată dictatura regală, fiindcă erau o piedică în calea controlului politic asupra Justiției și, implicit, asupra sentințelor. Bineînțeles, regimul comunist nu le-a reînființat. Constituția lui Iliescu, de la 1991, s-a prefăcut că le uită: din nou, nu exista nici un interes în sentințe libere de orice influență politică sau financiară.
Interesant este că, în 2009, Transparency România a făcut un sondaj care arăta că 78% dintre românii chestionați doreau să se reînființeze curțile cu jurați. Motivul? Nu aveau încredere în actualul sistem judiciar.
Sunt nenumărate studii – nu vă plictisesc cu citate ample și note de subsol – care arată că principalul avantaj al curților cu jurați este diminuarea corupției. În 2018, American Bar Association, cea mai mare asociație de avocați din lume, a propus ca în Armenia să se introducă acest curți cu juri tocmai pentru a reduce corupția din magistratură și ca o piedică în calea presiunilor politice. Nu mai reiau argumentele lor, dar hai să ne imaginăm cum mergea procesul #Colectiv dacă aveam curți cu jurați: în primul rând, n-am fi avut aceste nesfârșite tergiversări, fiindcă jurații trebuie plătiți și cazați, nu pot merge la muncă. Era ziua și înfățișarea/ audierea martorilor. În maximum câteva luni aveam o sentință și eu unul sunt convins că ea era “vinovat“ – urmând ca, desigur, judecătorul să decidă mărimea pedepsei.
Dragi prieteni, nu doresc să vă copleșesc cu informație, mai ales că intenționez să mai scriu și să revin asupra subiectului, așa că trec direct la concluzii: sistemul actual de justiție este putred de corupt, trebuie făcut ceva. De când DNA-ul nu mai poate investiga corupția din rândul procurorilor și judecătorilor – sarcina aceasta a fost preluată de secția specială, înființată la propunerea lui Dragnea – este evident că lucrurile au scăpat de sub control. Nu mai există teama de pedeapsă, deci se poate lua mită și hoții în robe scapă nepedepsiți. Desigur, trebuie să reactivăm DNA-ul, dar, pe termen lung, o soluție sunt curțile cu juri. Bineînțeles, primii care vor protesta sunt judecătorii, care pierd din putere, dar eu spun că trebuie ignorați: s-au compromis. Prea multă lăcomie – pensii speciale de mii de euro înainte de 50 de ani – prea au sfidat societatea.
Curțile cu jurați sunt soluția pentru corupția sfidătoare și obrăznicia prea-multor judecători. Dacă vom face reformă constituțională, să o facem pentru popor, nu pentru jocurile clicii aflate la putere de 30 de ani.
/////////////////////////
Poliția, cea mai coruptă, după sănătate și educație
Statele membre ale Uniunii Europene sunt cunoscute pentru situația lor economică, dar și pentru stabilitate și respectarea valorilor democratice, însă cu toate acestea imaginea bine conturată în mentalul colectiv este afectată de diverse probleme începând de la diferențele socio-economice dintre diversele categorii de persoane, creșterea autoritarismului din perioada pandemiei, culminând cu problemele de corupție destul de prezente în aproape toate instituțiile de stat.
Fenomenul corupției a fost abordat de către organizația Transparency International care a realizat un studiu la nivelul UE, ocazie cu care au fost intervievați 40.600 de cetățeni, în vârstă de peste 18 ani, din 27 de state membre care au fost sondați telefonic, în perioada octombrie-decembrie 2020, în legătură cu felul în care percep corupția în societate. Conform studiului, aproape o treime din cetățenii UE susțin că starea de integritate a țării lor s-a înrăutățit anul trecut și aproape o jumătate susțin că guvernele nu fac suficient pentru combaterea corupției.
Raportându-ne la percepția cetățenilor UE despre evoluția corupției, observăm că din păcate ocupăm locul 3 în Europa, românii răspunzând în proporție de 48% că la noi în țară fenomenul corupției a înregistrat creșteri în ultimele 12 luni.
Sondajul realizat la nivel european ne relevă inclusiv grupurile de persoane și chiar instituții de stat care sunt implicate în acte de corupție, membri parlamentelor ocupând locul fruntaș, Poliția situându-se pe ultimul loc, după cum urmează:
parlamentari = 25%;
directorii unor mari afaceri = 25%;
bancheri = 23%;
președinți/prim-miniștri = 23%;
oficiali ai guvernelor naționale = 22%;
reprezentanți locali ai guvernelor(inclusiv primari) = 19%;
reprezentanții ONG-urilor = 16%;
judecători și magistrați = 14%;
polițiști = 11%.
Referitor la încrederea în instituții, putem observa cu ușurință că la nivelul Uniunii Europene, cetățenii au cel mai mare grad de încredere în Poliție și cea mai mică încredere în parlamentari, astfel:
48% au încredere în parlamentari;
61% au încredere în instanțele de judecată;
77% au încredere în Poliție;
56% au încredere în instituțiile Uniunii Europene.
În ceea ce privește situația din România, au fost intervievați 4.000 de oameni, iar în urma sondajului a rezultat că cetățenii români sunt cei care au dat în cea mai mare proporție mită în anul 2020, dintre toți membri Uniunii Europene, astfel 1 din 5 români a trebuit să ofere mită, cei mai mulți în spitale, școli, la eliberarea documentelor sau către poliție, această cifră reprezentând un procent de 7%, fiind de trei ori mai mare decât media europeană.
Problema corupției în România este generată de atitudinea fiecărui cetățean în parte, întrucât există o dorință permanentă de a eluda regulile jocului, nu de puține ori cetățenii români oferind mită sau folosindu-se de diverse cunoștințe sau prieteni care au dorit să intre peste rând la medicul curant, să beneficieze de un loc de parcare mai bun, pentru a-și rezolva mai repede problemele ori au cumpărat îngăduința funcționarilor publici sau a polițiștilor pentru a nu suporta rigorile legislației pe care au încălcat-o.
Paradoxal, comparativ cu alte state, instituțiile de aplicare a legii din România, în ciuda faptului că în legislație este prevăzută infracțiunea de “dare de mită” care generează perpetuarea flagelului corupției, nu pun prea mare accent pe descurajarea acestor practici prin dispunerea unor măsuri preventive și în cazul mituitorilor, statul român mulțumindu-se cu titluri răsunătoare în mass-media referitoare la arestarea vreunui medic, profesor sau polițist, evitând să prezinte situația celor care au plătit sume de bani pentru a determina eludarea legii.
România este singura țară europeană unde mai mult de jumătate dintre respondenți, respectiv 53% au declarat că pot găsi scuze corupției guvernamentale. Procentul este dublu față de media europeană de 27%, iar aproape 3 din 4 cetățeni ai celorlalte state membre găsesc inacceptabilă corupția guvernamentală.
Prin prisma studiului elaborat, Transparency International a realizat o radiografie a corupției în România în cursul anului 2020 după intervievarea cetățenilor, astfel:
20 % au oferit mită pentru a beneficia anumite servicii publice din partea instituțiilor statului;
36% au apelat la diverse cunoștințe sau prieteni pentru a beneficia de serviciile publice din partea instituțiilor;
13% au avut de a face cu solicitarea unor favoruri de natură sexuală sau au cunoștință despre astfel de situații;
25% consideră că Guvernul ține cont de nevoile cetățenilor în momentul în care își asumă decizii;
55% consideră că reprezentanții Guvernului sunt conduși de diverse interese financiare din mediul privat.
Cât despre raportul procentual al diverselor categorii de funcționari mituiți în România, conform studiului realizat constatăm că instituția Poliției Române se află la coada clasamentului în ceea ce privește corupția comparativ cu celelalte instituții care asigură servicii publice pentru cetățeni, astfel:
11% au oferit mită la nivelul instituțiilor din sistemul educațional;
22% au oferit mită în cadrul unităților medicale;
9% au oferit mită la nivelul unor instituții al căror obiect de activitate este reprezentat de eliberarea documentelor;
7% au oferit mită unor angajați din cadrul serviciilor de asistență socială;
7% au oferit mită unor angajați din Poliția Română.
Chiar și în ceea ce privește sesizarea actelor de corupție din partea cetățenilor constatăm că statul român înregistrează carențe, întrucât într-un procent de 49%, românii se tem de represalii pentru că au acționat conform conștiinței sesizând autorităților abilitate despre existența unor fapte de corupție.
În scopul combaterii fenomenului corupției, statul român prin guvernanții aflați la putere trebuie să efectueze demersuri constructive astfel încât să:
– elaboreze politici transparente, prin consultarea partenerilor sociali ținând cont de interesele tuturor categoriilor sociale;
– crearea unor mecanisme de protecție a persoanelor care sesizează autoritățile abilitate cu privire la săvârșirea unor fapte de corupție;
– îmbunătățirea legislației și transparentizarea tuturor activităților de lobby;
– implementarea unor reguli stricte care să permită monitorizarea și soluționarea unor conflicte de interese dintre parlamentari și diverși funcționari publici;
– consolidarea standardelor anticorupție prin reformarea Directivei UE de raportare non-financiară pentru marile companii și obligarea acestora la implementarea unor măsuri de prevenție, detecție și acțiune în situația unor riscuri de corupție;
– armonizarea regulilor de impozitare a întreprinderilor cu cele aplicabile la nivelul UE;
– debirocratizarea și digitalizarea instituțiilor astfel încât să se simplifice accesul cetățenilor la serviciile publice;
– creșterea gradului de operare pentru realizarea schimbului de informații cu instituțiile de aplicare a legii existente la nivelul UE.
În ciuda aparențelor, în Uniunea Europeană corupția reprezintă o foarte mare problemă, chiar dacă ratele de luare de mită pot fi mici, mulți cetățeni se bazează și exploatează conexiunile personale pentru a obține servicii de la instituțiile statului, în timp ce guvernele fac puține progrese pentru prevenirea diferitelor forme de corupție.
Așa cum rezultă din studiul efectuat la nivel european, în România, cazurile de corupție în rândul polițiștilor sunt destul de reduse comparativ cu cele din domeniul sănătății, învățământului ori a celorlalte instituții care lucrează cu publicul, însă cu toții ne dorim o societate sănătoasă, bazată pe transparență, încredere, siguranță, echilibru și parteneriate prin intermediul cărora să putem descuraja orice formă de corupție.
Considerăm că orice cetățean trebuie să-și dorească un stat cu principii sănătoase, instituții de forță echilibrate și legislație pe măsură astfel încât nu doar cei ce primesc mită, cum ar fi medicii, profesorii, polițiștii și orice alte categorii de funcționari să fie săltați de structurile abilitate pentru a plăti pentru faptele comise.
Este nevoie ca inclusiv cei care au oferit mita, care au fentat sistemul, care nu au fost în stare să învețe legislația sau nu au fost pregătiți din punct de vedere practic să conducă un autoturism ori care au comis fapte de încălcare a legii să fie trași la răspundere în aceeași măsură. Pentru că doar în acest mod putem vorbi în mod real despre demersuri clare de combatere a corupției în societatea românească.
CONSULTĂ AICI STUDIUL REALIZAT DE TRANSPARENCY INTERNATIONAL!
Viitorul ne aparține!
Echipa Sindicatului Europol
https://sindicateuropol.ro/politia-cea-mai-corupta-dupa-sanatate-si-educatie/
///////////////////
//////////////////////////
Doctorate plagiate cu epoleti- Academia de Poliție publica lista doctorilor, în urma acuzațiilor de plagiat
Cimpoi Adrian
Academia de Poliţie ”Alexandru Ioan Cuza” a publicat, joi, lista diplomelor de doctor eliberate de instituţie până în 3 ianuarie. Potrivit documentelor, 718 persoane au obţinut titlul, din 1995.
Academia de Poliţie ”Alexandru Ioan Cuza” a publicat, joi, lista diplomelor de doctor eliberate de instituţie până în 3 ianuarie.
Documentul cuprinde numele candidatului, titlul tezei de doctorat, domeniul, data susţinerii examenului, conducătorul de doctorat, ordinul de acordare a titlului de doctor, dar şi seria diplomei şi data ridicării acesteia.
Articole relaționate
Elena Udrea și Ioana Băsescu își așteaptă condamnarea: fiica fostului președinte a fost condamnată la 5 ani de închisoare
Parchetul European investighează o fraudă cu fonduri europene legată de un proiect IT de 1 milion de euro: Trei suspecţi au fost prinşi în flagrant delict
Potrivit documentelor publicate pe site-ul instituţiei, 718 persoane au obţinut titlul, din 1995.
În 26 octombrie 2020, Ministrul Educaţiei din acel moment Monica Anisie anunţa că a retras acreditarea Şcolii Doctorale de la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti.
Măsurile au fost luate „în contextul nenumăratelor sesizări înregistrate la Ministerul Educaţiei şi Cercetării pe tema calităţii actului educaţional existent la nivelul Academiei de Poliţie”, dar şi ţinând cont de raportul Corpului de Control al Ministerului Afacerilor Interne, a transmis atunci Ministerul Educaţiei.
Două zile mai târziu, Anisie anunţa că a solicitat Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) verificarea tuturor celor aproximativ 800 de teze de doctorat realizate la nivelul acestei şcoli, începând cu tezele de doctorat ale cadrelor didactice de la Academie, pentru a se constatat dacă sunt sau nu rezultatul unui plagiat.
În mai 2021, Guvernul a aprobat reorganizarea Academiei de Poliţie, în două facultăţi, de Poliţie şi de Pompieri.
Ministrul de Interne, Lucian Bode, anunţa că reorganizarea vizează desfiinţarea celor două şcoli doctorale care, din păcate, au adus mari prejudicii de imagine instituţiei.
De-a lungul timpului, şcoala doctorală de la Academia de Poliţie a fost în centrul mai multor scandaluri, existând numeroase acuzaţii de plagiat, unele dovedite ulterior în instanţă.
Jurnalista Emilia Şercan a publicat, începând cu 2015, peste 100 de investigaţii privind plagiatele din învăţământul superior militar.
În 2019, ea demonstrase că însuşi rectorul Academiei din acel moment, chestorul prof. univ. dr. Adrian Iacob, îşi plagiase în proporţie de peste 70% teza de doctorat. Adrian Iacob şi fostul prorector Petrică-Mihail Marcoci au fost condamnaţi, în primă instanţă, pentru ameninţările cu moartea adresate jurnalistei.
În 18 februarie 2021, PressOne relata că protectorul plagiatorilor din Academia de Poliţie, Marius Florin Mihăilă, a devenit directorul de cabinet al ministrului Lucian Bode începând cu 9 februarie.
În 6 ianuarie 2020, PressOne relata că Bogdan Despescu, chestor şef de poliţie şi secretar de stat în Ministerul de Interne, a plagiat cel puţin 157 de pagini din cele 345 ale tezei de doctorat susţinute în anul 2010 la Academia de Poliţie.
Cimpoi Adrian
Cimpoi Adrian este absolvent al Universității din București. După o perioadă în care a fost redactor și reporter pentru un post de televiziune, a decis să-și continuie drumul în presa scrisă.
//////////////////////////////////////////////
Limitele libertatii crestine; A face deciziile grele să fie uşoare; CURVIA. UN PĂCAT ÎMPOTRIVA TA; Psalmul 50 – Primejdia formalismului religios; Numărat, numărat, cântărit și împărțit; ZIUA DOMNULUI IN BIBLIE;Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău… (vremea răpirii); Ziua Domnului este aproape!” (Ioel 1:15)…“Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ.” (2Petru 3:10); Răpirea și Ziua Domnului;Interpretarea profețiilor; Obadia – “Slujitorul” sau “inchinatorul lui Iehova”…
/////////////////////////////////////////////
Obadia
Titlul: Cartea poarta un nume foarte comun in Israel: “Obadia”, care inseamna in traducere: “Slujitorul” sau “inchinatorul lui Iehova”.
Autorul: Identitatea lui Obadia este un mister.
Data: Se prea poate ca aceasta carte sa fie cea mai veche dintre toate cartile profetice, iar Obadia sa fie unul dintre precursorii activitatii profetice din Israel.
Contextul istoric: Cartea lui Obadia este un rechizitoriu impotriva Edomului. Istoria acestui popor a inceput cu Esau. Edomitii s-au stabilit pe muntele Seir: “Esau s-a asezat in muntele Seir … Esau, tatal Edomitilor, in muntele Seir” (Gen. 36:8,9). Seir era un platou montan care se intindea de la sudul marii Moarte pana la golful A\aba. Numele regiunii venea de la conducatorul unui popor stravechi care populase acele locuri: ” … si pe horiti in muntele lor, Seir ..” , “Iata fii lui Seir, Horitul, vechi locuitori ai tarii …” (Gen. 14:6; 36:20). Numele capitalei tinutului a fost Sela sau Petra (“stanca”). Orasul era situat la extremitatea unui defileu foarte ingust, dar lung de aproape 2 \ilometri si inalt de peste 200 de metri. Aceasta asezare geografica ii dadea un avantaj strategic extraordinar. O mana de oameni putea apara intrarea in oras pe un termen foarte indelungat. In depresiunea de la capatul defileului, locuitorii orasului Petra construisera peste 1.000 de temple sapate in roca rosiatica. Locuintele oamenilor erau si ele sapate in stanca, parand cuiburi de vultur (Obadia 4). In cartea Deuteronomul 2:12 gasim scris cum au devenit Edomitii locuitori ai muntelui Seir: “Seir era locuit altadata de Horiti; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor, si s-au asezat in locul lor.”
Intre Esau si Iacov, lupta a inceput inca din pantecul mamei lor: “Copiii se bateau in pantecele ei; … si Domnul i-a zis: “Doua neamuri sunt in pantecele tau. Si doua noroade se vor desparti la iesirea din pantecele tau. Unul dintre noroadele acestea va fi mai tare decat celalalt. Si cel mai mare, va sluji celui mai mic” (Gen. 25:22-23). Inselat de Iacov, Esau, fratele mai mare, a plecat si s-a asezat pe muntele Seir, dar dusmania dintre cei doi frati nu a incetat niciodata. Cand urmasii lui Iacov au fost scosi de Dumnezeu din Egipt, ei au cerut voie urmasilor lui Esau sa-i lase sa treaca prin tinutul lor. Refuzul lor a fost insa categoric (Num. 20:14-21). Mai tarziu, Edomitii i s-au impotrivit lui Saul. David si Solomon i-au subjugat pentru un timp. S-au rasculat iarasi impotriva evreilor in timpul lui Iosafat si Ioram (2 Cron. 21:8), au fost cuceriti iarasi de Amatia (2 Imp. 14:7) si s-au eliberat iarasi in timpul lui Ahab (2 Cron. 28:17). Dupa aceea, Edomitii au fost cuceriti de Nebucadnetar, imparatul Babilonului; in secolul cinci inainte de Christos, tinutul lor a fost invadat de Nabateeni, si Edomitii au trebuit sa se refugieze in sudul Palestinei unde au fost cunoscuti ca “idumeni”. Ironic, la nasterea Domnului Isus, un idumean, Irod, era pe tronul Israelului. Pentru a castiga increderea si simpatia evreilor, el rezidise o parte a Templului. Incercarea lui de a-L ucide pe Christos prin masacrarea pruncilor, este inca o dovada a acestui conflict dintre frati, intins peste veacuri. Idumenii au participat la rascoala Ierusalimului impotriva Romei imperiale (70 d. Ch.) si au fost nimiciti ca neam, limba si civilizatie imediat dupa aceea. Astfel s-a implinit profetia rostita de Obadia: “Din pricina silniciei facute impotriva fratelui tau Iacov, vei fi acoperit de rusine si vei fi nimicit cu desavarsire pentru totdeauna” (Obadia 10).
Continutul cartii: Cartea lui Obadia este cea mai mica din intregul Vechi Testament. La tribunalul cerului, Edom fusese gasit vinovat de impotrivire fata de planurile lui Dumnezeu si condamnat la distrugere vesnica. Vina lui Edom a fost ca n-a scapat nici un prilej de a le face rau evreilor. Desi rude de sange, dusmania dintre ei a determinat Edomul sa ia partea truturor celor care s-au repezit asupra lui Israel. Cartea este un verdict aspru impotriva unui popor care n-a stiut sa-si valorifice privilegiul de a fi iesit din aceiasi radacina cu Israelul.
//////////////////////////////////////////////
Interpretarea profețiilor
(Cu vremea, acest studiu poate fi tradus. Dar cine are vreme? …)
(Studiu preluat de aici)
INTRODUCERE: Unii spun că profețiile sunt foarte greu de înțeles, că fiecare interpretează după cum vrea el. Nu este adevărat. Ca în toate celelalte lucruri legate de Cuvântul și lucrarea Sa, Dumnezeu ne călăuzește și cu privire la înțelegerea profețiilor pe care ni le-a lăsat în Biblie.
- Ce este profeția biblică ? (Amos 3:7)
- Ceva deosebit de tipologia biblică (John 3:14-15)
Tipologia privește înapoi (de la antetip la tip) – profeția privește înainte
Tipologia este bazată pe asemănări generale – profeția este specifică
- Ceva deosebit de promisiunile divine (II Pet.1:1-4) – a promite înseamnă a-ți da cuvântul că vei face sau nu vei face un anumit lucru
Promisiunile au adesea un caracter general (Prov.22:6; Jer.29:13) – profețiile sunt
întotdeauna specifice
Promisiunile pot fi perpetue – profețiile au întotdeauna o împlinire finală
Promisiunile au adesea un caracter personal (Heb.13:5) – făcute de o persoană pentru o altă persoană, despre ceva anumit, foarte bine precizat
- Ceva deosebit de presupunere
Presupunerile sunt bazate pe ceea ce cunoaștem în prezent – profeția este bazată
pe cunoașterea viitorului
Presupunerile sunt adesea greșite (II Kng.18:29-35) – profeția (atunci când vine de la Dumnezeu) nu greșește niciodată
- Caracteristica adevăratei profeții
- Profeția este unică fiind bazată pe caracterul lui Dumnezeu
- El este Etern
(1) Eternal în preexistența Sa (Ps.90:2; 93:2)
(2) Eternal în locuința Sa (Ex.3:14; Isa.57:15)
(a) Locuiește în eternitate
(b) Operează în timp
- El este omniștient (Ps.147:4; Heb.4:13)
(1) Cunoaște toate lucrurile
(2) Cunoaște lucrurile viitoare (Isa.46:10; 48:5-6; Acts 2:23;15:18)
- El este neschimbător (Ps.102:27; Mal.3:6; Heb.13:8)
- Profeția este ancorată în revelația lui Dumnezeu
- Ea este un produs al revelației
(1) Definiție — Dumnezeu descoperă omului ceea ce n-ar putea niciodată cunoaște singur.
(2) Teme profetice — duh și suflet, cer și iad, trecut și viitor
- Ea nu poate fi produsă de om – profețiile omului sunt:
(1) Eronate
(2) Neclare — exemplul lui Nostradamus
(3) Neadevărate — chiar și când a nimerit-o este tot greșit
(4) Neclare — exemplul lui Nostradamus
(5) Neadevărate — chiar și când a nimerit-o este tot greșit
- Profeția este are o rată de împlinire de 100% – Cele trei teste ale unui profet
- I se împlionesc profețiile ? (Deut.18:22)
- Este în armonie cu restul Cuvântului lui Dumnezeu ? (Isa.8:19-20)
- Îi face pe oameni să i se închine adevăratului Dumnezeu ? (Deut.13:1-5)
- Profeția este înțeleasă la nivelul duhului (II Pet.1:16-21)
- Dată oamenilor lui Dumnezeu
- Dată pentru a fi înțeleasă
- Iluminată de Duhul lui Dumnezeu
- Lămurită ccelor ce studiază
- Prerechizite spirituale pentru interpretarea Bibliei
- Credința personală în Christos – Mântuire (I Cor.2:14)
- Credință în Cuvântul lui Dumnezeu (I Tes.2:13; cf.Evrei11:6)
- Dorință arzătoare de a primi mesajul divin (Prov.18:1)
- Rugăciune pentru călăuzire (Ps.119:18)
- Câlăuzirea Duhului (I Cor.2:9-14; Ps.36:9)
- Teama de Dumnezeu (Ps.25:12,14; Prov.1:7; 9:10; 15:33)
– include dorința de a împlini adevărul aflat
- AScultare de Cuvântul descoperit (Ioan 7:17; 8:31-32)
III. Reguli pentru interpretarea Bibliei
- Regula cuvintelor
- Fiecare cuvânt este important (Prov.30:5-6)
- Fiecare cuvânt are un sens contemporan
- Instrumente de studiu: dicționare, al limbii române și al Bibliei
- Definițiile de dicționar lingvistic se corectează cu definițiile din dicționarul Bibliei. Un dicționar care definește mila ca dragoste supremă a lui Dumnezeu este greșit și trebuie corectat cu definiția pe care o dă Biblia despre milă, dragoste și Dumnezeu. – 1 Sam.9:9; Mat.1:23
- Toate cuvintele au sensul lor. Biblia este inspirată verbal (fiecare cuvânt) și plenar (ales în contextull întregului Bibliei).
- Regula textului
- Caută sensul fiecărei propoziții (Neemia 8:8)
- Cheia fiecărui pasaj este sensul cel mai clar al lui
- Instrumente de lucru: cărți de gramatică, câteva comentarii Biblice
- Ex: În Matei 22:31-32 Domnul Isus folosește gramatica ca să convingă
- Regula contextului
- Fiecare interpretare în parte trebuie să fie în acord cu tot Cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 20:27)
- Fiecare adevăr parțial trebuie să se încadreze în adevărurile contextului. Aceasta include contextul istoric, geografic, tradițional, literal, scopul întregului pasaj, de cel care vorbește, de cei cărora le vorbește, de evenimentele descrise în text, de contextul dispensațional și de toate celelalte variabile din context
- Instrumente de lucru: Dicționare Biblice și enciclopedii, Atlas Biblic, cărți de referință pentru istoria și geografia Bibliei și pentru obiceiurile de atunci
- Ex: Teologia ,,de sub soare“ folosită în Eclesiastul 1:18; 2:11, 15-16, 24; 4:2-3
- Regula comparării
- Compară adevăruri spirituale cu adevăruri de aceeași natură (1 Cor.2:13)
- Sprijină adevărul din text cu alte texte despre același lucru
- Instrumente de lucru: concordanță Biblică, trimiterile de sub versetele biblice
- Exemplu: Rom.9:27 susținut prin Rom.11:26
- Examplu: Ps.22:22; Evrei 2:12; Mat.26:30
- Regula construcției
- O învățătură trebuie construită pe altă învătătură (Isa. 28:9-10)
- O doctrină trebuie construită pe toate informațiile pe care ni le dă Biblia despre acel subiect
- Instrumentede lucru: Cărți de Teologie Sistematică
- Suferințele Domnului Isus: Ioan 5:39; Luce 24:25-27, 44-46
- Regula dispensațiilor
- Învață să împarți drept Cuvântul lui Dumnezeu (II Tim.2:15)
- Respectă dispensațiile diferite ale dialogului lui Dumnezeu cu oamenii
- Instrumente de lucre: Rightly Dividing the Word de C. I. Scofield;
Adevărul dispensațional, de Clarence Larkin
- Studiază dispensațiile biblice: Efes. 3:2-6
- Exemplu: mâncarea — Deut.14:1-20 comparat cu 1 Tim.4:3-5
- Regula aplicării…………………………………………………………
//////////////////////////////////////////////
Răpirea și Ziua Domnului
(Articol din seria „Biblia profetică“)
Este remarcabil că apostolul Pavel a ales să lămurească problemele legate de plecarea Bisericii de pe pământ şi venirea Zilei Domnului în scurta lui vizită misionară făcută la Tesalonic (F.A. 17:1-9). Pavel a socotit că finalul glorios al Bisericii, contrastat cu finalul tragic al lumii reprezintă o metodă de evanghelizare foarte bună şi o motivaţie excelentă pentru trăirea unei vieţi de sfinţenie. Se pare, însă, că proaspeţii creştini din Tesalonic au întâmpinat unele dificultăţi în asimilarea acestor învăţături.
Însă, impasul lor ne pune nouă la dispoziţie o extraordinară lămurire asupra acestui subiect, făcută de Pavel, în cele două Epistole adresate creştinilor din Tesalonic.
Fiecare capitol al primei Epistole se încheie cu o aluzie la venirea Domnului (1 Tes. 1:10; 2:19-20; 3:13; 4:15-18; 5:23).
Dar textul care vorbeşte despre finalul glorios al Bisericii pe pământ este 1 Tes. 4:13-18. (Un alt text în care apostolul prezintă acest subiect este 1 Cor.15:51-54).
Scriindu-le celor nedumeriţi cu privire la soarta credincioşilor care au murit înainte de venirea Domnului, Pavel afirmă câteva adevăruri valabile şi pentru noi:
(1) Nu toţi credincioşii vor muri (1 Tes. 4:17; vezi şi 1 Cor.15:51).
(2) Cei morţi vor învia primii (1 Tes.4:16; vezi şi 1 Cor.15:52).
(3) Răpirea va fi instantanee (1 Tes. 4:16; vezi şi 1 Cor.15:52).
(4) La sunetul ultimei trâmbiţe, toţi
credincioşii vor fi schimbaţi (1 Tes. 4:16; vezi şi 1 Cor.15:51-52).
Ce înseamnă “Răpirea”?
În originalul grecesc, termenul “răpire” apare în Biblie numai în 1 Tes. 4:17. Traducerea latină a cuvântului (rapto) înseamnă “a pune sechestru”, “a lua pe neaşteptate”. În originalul grecesc, acest termen a fost folosit în câteva sensuri diferite, şi anume:
– a răpi = a duce repede în altă parte (F.A. 8:39),
– a răpi = a lua forţat (Ioan 6:15),
– a răpi = a smulge bunurile cuiva (Evr. 10:34)
– a răpi = a strămuta în alt loc (2 Cor.12:1-4; Ioan 14:1-6),
– a răpi = a scoate (pe cineva) dintr-o mare primejdie (F.A. 23:10).
În calendarul lucrării lui Dumnezeu cu Biserica, răpirea credincioşilor va fi:
(1) o întâlnire glorioasă “pe nori” (Ioan 17:22-24; Rom. 8:17-19; 2 Cor.4:17-18;
(2) o întâlnire pentru toată veşnicia (Ioan 14:3);
(3) o întâlnire a răsplătirilor (Rom. 14:10; 2 Cor.5:10; 1 Cor.3:10-15).
După Răpirea sa în Cer, Biserica va trece prin evaluarea lucrărilor fiecărui credincios şi prin ceremonia răsplătirilor dumnezeieşti.
“Scaunul de judecată al lui Cristos” (în gr., bema) nu trebuie confundat cu “Scaunul de domnie mare şi alb” al Judecăţii de Apoi înaintea căruia vor compărea pentru a sta în faţa lui Dumnezeu şi a-şi primi osânda toţi necredincioşii din toate timpurile.
Ce este “Ziua Domnului”?
“Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: «Pace şi linişte!» atunci o prăpădenie neaşteptată vaveni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea, să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. Căci cei ce dorm, dorm noaptea şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.” (1 Tes. 5:1-11).
Trei expresii din acest text merită o atenţie deosebită.
- “Vremuri şi soroace”
Aceasta este o perifrază care se găseşte numai de trei ori în Biblie, de fiecare dată referindu-se la planul lui Dumnezeu cu Israelul.
Prima dată a fost folosită de profetul Daniel când l-a înştiinţat pe împăratul Nebucadneţar că Dumnezeu vrea să-i descopere ceva din
planurile Sale:
“Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea. El schimbă vremurile şi împrejurările …” (Dan. 2:20-21).
Domnul Isus a folosit această expresie după ce, timp de patruzeci de zile, le-a vorbit ucenicilor despre “lucruri privitoare la
împărăţia lui Dumnezeu”:
“Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele”, pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” (F.A. 1:7).
Misiunea ucenicilor (şi a Bisericii, prin extensie), nu este instaurarea Împărăţiei lui Israel, ci răspândirea Evangheliei până la marginile pământului:
“Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” (F.A. 1:8).
Dumnezeu are un plan prestabilit pentru naţiunile lumii şi mai ales pentru Israel (F.A. 17:26). El va culmina într-o perioadă teribilă numită şi “Ziua Domnului”.
- “Ziua Domnului”
În Biblie, acestei expresii îi poate corespunde o perioadă de douăzeci şi patru de ore sau una mai îndelungată în care Dumnezeu Îşi împlineşte un scop special. În contextul nostru, “ziua Domnului” este vremea când Dumnezeu va judeca lumea şi va pedepsi Neamurile. Concomitent, Dumnezeu îl va pregăti pe Israel pentru revenirea Domnului Isus pe pământ ca să-Şi întemeieze împărăţia. Spre acest punct culminant se deschidea orizontul profetic al cărţilor din Vechiul Testament (Ioel 2:1-32; Amos 5:18-20; Zah. 1:14-18 şi Is. 2:12-21).
“Ziua Domnului” se mai numeşte şi “Necazul lui Iacov”:
“Vai! Căci ziua aceea este mare, nici una n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea.” (Ier. 30:7).
Mulţi cercetători ai Bibliei numesc această perioadă “vremea Necazului celui Mare” şi cred că ea este descrisă cel mai clar în capitolele 6 – 19 din Apoc..
- “Ca un hoţ noaptea”
Expresia aceasta redă o imagine folosită şi de Domnul Isus când vorbeşte despre vremea sfârşitului:
“Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.” (Mat.24:43-44; Lc. 12:35-40).
Metafora subliniază surpriza şi caracterul neaşteptat al venirii “Zilei Domnului”. În Apoc. 3:3 şi 16:15, aceeaşi imagine este folosită pentru a-i îndemna pe credincioşi să se pregătească şi să nu stea nepăsători ca cei cuprinşi de somn. Deoarece nu se ştie precis când va veni Domnul, credincioşii trebuie să stea într-o continuă stare de veghe şi de aşteptare, indiferent cu ce se ocupă.
Dacă punem toate aceste trei expresii împreună înţelegem ce a vrut Pavel să le spună credincioşilor din Tesalonic. “Vremurile şi soroacele” sunt nişte date importante pentru planul mesianic cu poporul evreu. “Ziua Domnului” va veni ca o pedeapsă năprasnică peste cei ce nu cred Evanghelia din vremea Bisericii şi vor avea parte de suferinţele judecăţilor din perioada ” necazului lui Iacov”.
Aceasta este a doua etapă (prima fiind răpirea, iar a doua descoperirea) a celei de a doua veniri a lui Cristos, în slavă şi pentru judecată, despre care citim în 2 Tes. 1:5-10 şi Apoc. 19:11-21. Ea va avea loc la sfârşitul celor şapte ani de Necaz, când “taina fărădelegii” (programul lui Satan cu lumea, 2 Tes. 2.7) se va încheia cu marea bătălie de la Armaghedon.
Izbăvirea credincioşilor
Este foarte important să observăm jocul de poziţii dintre “voi” şi “ei” pe care-l face apostolul Pavel. “Voi” sunt cei credincioşi, iar “ei” sunt cei necredincioşi.
– Credincioşii sunt “fii ai luminii”. Necredincioşii sunt “ai nopţii”.
– Credincioşii veghează şi aşteaptă. Necredincioşii dorm şi se îmbată (1 Tes. 5:5-8).
– Credincioşii ştiu că peste liniştea aparentă a lumii va veni “o prăpădenie neaşteptată, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată” (1 Tes. 5:3).
– Cei credincioşi vor scăpa de această pedeapsă pentru că despre ei apostolul Domnului scrie: “noi n-am fost rânduiţi la
mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Cristos” (1 Tes. 5:9).
Eu ştiu bine că mulţi oameni duhovniceşti şi maturi în credinţă sunt de altă părere în privinţa celor dezbătute mai sus. Tocmai de aceea nu voi face din această învăţătură un test pentru mântuire sau
părtăşie creştină. Însă, am convingerea că Biserica va fi răpită de Mirele ei înainte de Necazul cel Mare. Iată motivele care mă îndreptăţesc să cred acest lucru:
Natura Bisericii
Biserica este “Trupul lui Cristos”, iar El este Capul acestui Trup duhovnicesc (Col. 2:17-19). La Cruce, Domnul Cristos a luat asupra Lui pedeapsa cuvenită pentru păcatele noastre (Is. 53:5). El ne-a promis că nu vom mai avea parte de mânia lui Dumnezeu (Ioan 5:24).
“Ziua Domnului” este o zi a mâniei şi mi se pare că nu este deloc drept şi necesar ca Biserica să mai treacă prin aşa ceva.
“Noi, însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Cristos.” (2 Tes. 2:13-14).
Natura Necazului celui Mare
El va fi un timp de pedeapsă pentru Neamuri şi de curăţire pentru Israel în vederea revenirii lui Mesia.
Cei din Biserică vor fi păziţi “de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului” (Apoc. 3:10). Dumnezeu va judeca “locuitorii pământului” pentru nelegiuirile lor (Is. 26:20-21). Nelegiuirile credincioşilor au fost deja ispăşite de Domnul Isus Cristos la Cruce.
În plus, şi mai ales, trebuie ţinut seama de originea şi iedntitatea Bisericii despre care Fiul lui Dumnezeu a declarat fără echivoc: “…lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume… Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” (Ioan 17:14, 16).
Şi dacă cei credincioşi nu fac parte dintre “locuitorii pământului”, iar pe de altă parte, la o dată posterioară Necazului celui Mare “sfinţii vor judeca lumea” (1 Cor.6:2), cum am putea crede că Biserica ar trebui să împărtăşească (fie şi parţial, cum cred midletribulaţioniştii) soarta lumii?!
Promisiunea revenirii iminente
Singurul lucru care mai trebuie să se întâmple înainte ca Domnul Cristos să ia la Sine Biserica este convertirea ultimului mădular din cei ce alcătuiesc “Trupul Său spiritual”. Apostolul Pavel vorbeşte despre “un număr deplin al Neamurilor”, după împlinirea căruia Israelul va reintra în prerogativele mesianice (Rom. 11:25-26). Dacă Domnul n-ar veni pentru
Biserică decât după Necazul despre care vorbeşte Apoc. în capitolele 6-19, atunci venirea Lui n-ar mai fi nici iminentă, nici surprinzătoare. Este sugestiv faptul că termenul “biserică” după ce este folosit din belşug în primele capitole, nu mai apare niciodată în Apoc. de la 4:1 până la 22:13.
De asemenea, este clar că Pavel aştepta să fie el însuşi în viaţă când va veni Domnul, pentru că foloseşte pronumele “noi” atunci când discută această doctrină (1 Tes. 4:13 – 5:11). Aceeaşi atitudine a avut-o şi apostolul Ioan, care îşi încheie Apoc. cu rugăciunea: “Amin. Vino, Doamne Isuse!” (Apoc. 22:20).
Evoluţia celor şapte Biserici descrise în Apoc. 2 – 3
Mulţi dintre cercetătorii serioşi ai Bibliei au ajuns la concluzia că succesiunea Bisericilor selectate acolo ilustrează evoluţia spirituală a Bisericii universale în istorie. Efesul ar reprezenta astfel Biserica veacului apostolic, Smirna ar fi Biserica aflată sub persecuţia din primele secole, etc. Ultima Biserică din succesiune, Laodiceea, ar reprezenta biserica apostată din vremurile din urmă.
În această interpretare, Biserica Filadelfia (Apoc. 3:7-13) ilustrează Biserica încă plină de credinţă anterioară venirii Domnului Isus. Este o Biserică activă în vestirea Evangheliei căreia Dumnezeu i-a deschis “o uşă, pe care nimeni n-o poate închide”. Ea vesteşte revenirea Domnului Isus (“ai păzit cuvântul răbdării Mele”) şi i se face o promisiune foarte interesantă: “Te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului” (Apoc. 3:10).
Această promisiune este confirmarea unei făgăduinţe sinonime consemnată în 1 Tes. 5:9.
Ordinea evenimentelor din 2 Tesaloniceni
Venirea Domnului nu poate avea loc înainte de a se petrece “lepădarea de credinţă” şi “descoperirea omului fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte «Dumnezeu», sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” (2 Tes. 2:3-4).
Notaţi că această ordine se armonizează cu celelalte pasaje biblice care vorbesc despre planul profetic. Iată ce a spus Domnul Isus despre vremurile de la urmă:
“De aceea, când veţi vedea «urâciunea pustiirii», despre care a vorbit proorocul Daniel, «aşezată în locul sfânt» – cine citeşte să înţeleagă! Atunci, cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei, să nu coboare să-şi ia lucrurile din casă; Şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile, care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. Atunci, dacă vă va spune cineva: «Iată, Cristosul este aici, sau acolo!», să nu-l credeţi. Căci se vor scula Cristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: «Iată-L în pustie!», să nu vă duceţi acolo! «Iată-L în odăiţe ascunse!», să nu credeţi. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Îndată după acele zile de necaz, «soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate».
Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.” (Mat.24:15-31).
Apostolul Pavel leagă revenirea Domnului Isus cu răscumpărarea câştigată la cruce. Noi am fost “cumpăraţi cu un preţ”. Suntem Mireasa Lui, şi El va reveni ca să ia ce este al Lui înainte de a declanşa judecăţile Sale asupra locuitorilor pământului. Aduceţi-vă aminte că Fiul lui Dumnezeu a murit pentru ca noi să trăim prin El (1 Ioan 4:9), pentru El (2 Cor.5:15) şi cu El (1 Tes. 5:10). Fie că trăim, fie că am murit (“veghem sau dormim”), noi suntem ai Domnului şi trăim împreună cu El (Rom. 14:8).
(Prelucrare după Warren W. Wiersbe)
/////////////////////////////////////////////
Ziua Domnului este aproape!” (Ioel 1:15)…“Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ.” (2Petru 3:10)
aproape“Ziua Domnului” este un termen biblic folosit atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. În contextul Vechiului Testament expresia aceasta este utilizată pentru a profeţi evenimente ca invazia unei cetăţi sau foamete şi suferinţă din cauza păcatului şi neascultării. În Noul Testament expresia “Ziua Domnului” este folosită pentru a desemna în special judecata finală şi revenirea Domnului Isus. (Wikipedia). Privind cu atenţie la ceea ce se întâmplă sub ochii noştri suntem îndreptăţiţi să înţelegem că trăim într-adevăr momentele dinaintea revenirii Mântuitorului. Istoria, Biblia, societatea, natura, Israelul, Biserica şi cosmosul confirmă mărturia Scripturii şi ne obligă să luăm aminte la avertizările lui Dumnezeu lăsate în Cuvântul Său pentru binele nostru vremelnic şi veşnic. Nu mi-am imaginat niciodată că voi fi martor şi că voi participa“în direct” la împlinirea profeţiilor din Scriptură. Am fost inspirat de Duhul lui Dumnezeu să scriu câteva meditaţii despre vremea sfârşitului în contextul evenimentelor cu care ne confruntăm şi care ne provoacă să luăm atitudine. Astăzi vă invit să privim la “Ziua Domnului” ca la ziua care este aproape gândind că Fiul lui Dumnezeu se poate întoarce în orice moment, iar întoarcerea Lui va avea implicaţii majore atât în viaţa individului, cât şi a familiei şi societăţii până la marginile pământului. Ce spune Cuvântul despre această zi? Urmăriţi:
- Este sigură. /”va veni”/. Eu sunt meteorolog de profesie, iar la meteo se lucrează cu “timpul probabil.” Când am acceptat să-L slujesc pe Domnul, nu mi-am schimbat meseria, ci am trecut de la cele probabile la cele exacte. Dumnezeu nu lucrează cu jumătăţi de măsură. La El totul este “Da” şi “Amin!” Iar El spune de nenumărate ori că “Ziua Domnului” va veni şi aşa va fi. ”Ziua Domnului este aproape!” strigă Domnul în Vechiul Testament (Ioel 1:15, 2:1, Obadia v 15), anunţând că: “Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime.” (Țef.1:15). Iar arheologia şi istoria confirmă pe deplin acest adevăr. În Noul Testament chiar Domnul Isus atrage atenţia că va veni: “ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 17:30). Şi aşa va fi deoarece El n-a minţit niciodată. Iar ca să înţelegem cât este de iminentă întoarcerea Lui, El ne dă câteva puncte de reper asupra vremurilor în care va veni. Urmăreşte ce spune Fiul lui Dumnezeu: “Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului;” şi “Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma” (Luca 17:26,28). Fără comentarii! Ia ziarul şi citeşte sau fă-ţi timp şi urmăreşte ştirile! Apoi, confruntă ce spun oamenii cu ceea ce spune Scriptura. Vei înţelege în modul cel mai clar la cât este ora pe ceasornicul lui Dumnezeu. Este sigur că va veni această zi! Ce avem de făcut? Ne spune Cuvântul: “Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.” (Ţef.2:3). Cum sună acest mesaj în dreptul tău şi al casei tale? Meditează astăzi şi pune lucrurile în ordine în viaţa ta. “Ziua Domnului” bate la uşă!
- Este secretă. /”ca un hoţ”/. Nimeni nu ştie cu exactitate momentul din calendarul lui Dumnezeu în care va fi ziua aceea. Iată ce mărturiseşte chiar Fiul Său despre acel moment: “Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” (F.A.1:7). Nu-i treaba noastră să facem preziceri, este treaba Tatălui din Ceruri să facă lumină. Iată de ce Domnul Isus explică atât de clar acest adevăr în Scriptură când proclamă că: ”nu ştiţi când va veni vremea aceea” … ”nu ştiţi când va veni stăpânul casei” … ”Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu şie nimeni: nici îngerii din ceruri nici Fiul, ci numai Tatăl.” … ”nu știți în ce zi va veni Domul vostru” … ”Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi” … ” nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” (Marcu 13:32-33,35; Matei 24:36,42,44;25:13). Aș vrea să te întreb ce este neclar în afirmațiile Domnului Isus? Dacă El spune că nu știe nimeni în afară de Tatăl, nici măcar El, cum își permit oamenii să calculeze și să emită prognoze fără acoperire? Apostolii au preluat cuvintele Mântuitorului și le-au proclamat ca pe niște adevăruri care nu mai au nevoie să fie comentate și interpretate. Urmăriți relatarea lor: ” … ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.” (1Tes.5:2) spune Fratele Pavel. Iar Apostolul Petru întărește acest adevăr când strigă că: ”Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ … ” (2Petru 3:10). Ați auzit vreun hoț să-și anunțe spargerea? Știe oare cineva când vine hoțul să fure? Este adevărat că Scriptura prezintă o serie de evenimente care vor avea loc înainte de venirea Lui. De aceea societatea, istoria, natura, biserica, Israelul – toate acestea – sunt un deget arătător spre venirea Domnului. Ele ne fac atenți la ceea ce va urma. Dar momentul final este secretul exclusiv al Stăpânului! (”Când vine Domnul?” – meditaţie Mihai Sârbu). Aşa că, fii atent la ce ai de făcut ca să nu fi surprins de momentul în care vei da faţă cu El: “Să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji … să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.” (1Tes.5:4-8). Punct!
- Este selectivă. /”El îi va despărţi pe unii de alţii”/. În “Ziua Domnului” va fi o selecţie clară: “Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.” (Matei 25:31-33). Ce tablou extraordinar! La dreapta sau la stânga Lui! În rai sau în iad! În fericire veşnică sau în chin veşnic! Atenţie la avertizarea Celui ce va veni: “În noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” (Luca 17:24-36). În Matei 25 ni se raportează că au fost zece fecioare. Au avut aceiaşi ţinută, aceleaşi candele, toate aşteptau pe Mirele şi toate au aţipit. Nici o diferenţă, însă cinci au intrat cu Mirele în odaia de nuntă şi cinci au rămas afară. Ce tragedie! Va fi o alegere în ziua aceea! Dar trebuie să fie o altă alegere înainte de ultima selecţie! Aici pe pământ! Va fi obligatoriu să decizi cu cine vrei să-ţi petreci veşnicia! Cu Fiul lui Dumnezeu şi cu sfinţii sau cu Satana şi îngerii lui. Ca tabloul să fie complet te anunţ că în timp ce scriu această meditaţie, citesc pe internet mesajul care anunţă că ieri (26 Iulie, 2015) la Detroit, MI a fost dezvelită o statuie care invită publicul să se închine Diavolului. “Pune-ţi centura” te rog şi fi atent: “Statuia lui Baphomet, inaugurată ieri în Detroit. Satana cucerește definitiv America și își cheamă slujitorii „la arme”! /Tradus din Detroit Free Press/.Wow! S-ar putea să nu mai apară acest mesaj şi Domnul să vină. Dacă totuşi ajungi să-l citeşti, fii atent la strigătul omului lui Dumnezeu: “Încă răsună ne-ncetat / Omule, pocăieşte-te! / Vin la Isus că te cheamă. / Lasă calea păcatului! (# 132 – C.Ev.). Azi! Mâine s-ar putea să fie deja târziu. Primeşte provocarea şi aruncă-te în braţele Lui, străpunse pe crucea din Golgota! Amin!
RUGĂCIUNE
“Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Ps.139;24)
https://www.newliferomanianchurch.com/ziua-domnului-este-aproape/
///////////////////////////////////////////////
Cum ai făcut aşa ţi se va face (vremea răpirii)
Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai facut aşa ţi se va face, faptele tale se vor întoarce asupra capului tău. (Obadia 1: 15). Acest verset este foarte complex, în primul rând ne spune că nu mai este mult şi cei 2000 de ani de har sunt „pe ultima sută de metri”. O problemă devastatoare între creştini este că nu stiu ce aşteaptă, deoare ce nu cunosc Scriptura, mulţi aşteaptă ziua Domnului dar de fapt nu ştiu ca acea zi este o zi de groază, de judecată şi de mânie aprinsă a unui Dumnezeu atotputernic şi fără milă căci usa harului şi a milei pentru neamuri s-a închis. Creştinii ar trebui să aştepte răpirea Biserici şi această zi va fi înainte de necazul cel mare, în ziua când Dumnezeu (asa cum ne relatează Ioel, Pavel etc.), va întuneca Soarele, (Fapte 2: 20), (Ioel 2:31, 3:15), în această zi Dumnezeu va răpi Biserica ( 2 Tesalonicieni 2:7,8,9), din acest verset observăm căci „fiara” care a avut un capăt cu o lovitură de moarte este spre vindecare dar nu poate lucra până nu va fi luat Duhul Sfănt cu biserica la cer (aici ar fi mult de vorbit), ca o întărire a acestui verset în care ne spune ca biserica va fi răpită înainte de necazul cel mare, găsim în Apocalipsa 3:10 cuvantul lui Dumnezeu care spune astfel: „Findcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă”. Această zi a răpirii (şi băgaţi bine de seama nu a judecăţii, căci despre aceasta nu se stie ziua si ora), după Bilie în ziua cand se va întuneca soarele şi va fi întuneric de o zi pe tot Pământul, va fi dovedită astrologic pe data de 21 decembrie cănd planeta Venus se va interpune între pământ şi soare şi având dimensiune aproximativ egala cu a pământului se va produce un întuneric îndelungat, acest fenomen se produce o data la aproximativ 2000 de ani, fenomen ce se presupune că s-a produs pe vremea răstignirii Domnului Isus (Luca 23:45, mai explicit Matei 27:45-49). Poate vă veţi pune întrebarea cine ştie cănd se vor termina cei 2000 de ani de har? dacă ştim cănd încep ştim şi când se termină, haideţi să vedem biblic să pornim de la primul an el erei noastre, recensămăntrul care s-a făcut în anul 31 al domniei lui Cezar Augustus (Luca 2 :1,2) anul 31 ultimul an al domnuei lui Cezar Aucustus a fost primul an al erei noastre, deci cănd sa deschis uşa harului? să dăm pagina la Luca 3: 1 „ în anul al 15 al domniei lui Tiberiu Cezar ……..cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, deci în acest an Ioan a început să propovăduiască şi uşa harului s-a deschis pentru oricine crede. Avănd datele de mai sus, anul 15 al lui Tuberiu este anul 16 al erei noastre, calculănd de aici 2000 de ani ar veni anul 2016 an al sfărşitului celor 2000 de ani de har, dar datorita greşiri calendarului de către acel călugăr sub comanda Împăratului Iustinian suntem în urma cu 4 ani, scăzând 4 ani din 2016 revine anul 2012 an al sfârşitului celor 2000 de ani de har, nici de cum al sfărşitului căci acesta va fi piţin mai tărziu. Dar la încheirea acestor 2000 de ani de har Dumnezeu îşi va răpi biserica, eşti tu gata? Dacă nu vei fi răpit o singură şansă de mântuire mai ai dar vei fi persecutat căci milă nu va mai fi, iar fiara îşi va lua puterea prin inchiziţie.
Binenţeles nu se poare scrie căt ar fi de spus, dar noi să fim pregătiţi căci cum am făcut aşa ni se vaface. Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Scris de Margea Gheorghe Florin,®www.CrestinTotal.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
https://crestintotal.ro/2018/04/19/cum-ai-facut-asa-ti-se-va-face-vremea-rapirii-2/
//////////////////////////////////////////////
Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.
by L.D. Marinau
Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău. -Obadia 1:15
Până să vină ziua Domnului, „ziua aceea mare şi înfricoşată”, ce minunat este când mai observăm împlinirea acestui verset în timpul nostru, adică Domnul face dreptate, în multe cazuri, chiar sub ochii noștri.
Eram medic în orașul B., o tânără și naivă specialistă pediatră și aveam la acel spital o colegă mult mai în vârstă, doctorița D… . Ea se ocupa și de nou-născuți în acel spital orășenesc și nu întâmplător, căci soțul ei era ginecolog-obstetrician.
La început, în prima lună de servici, n-am povestit despre credința mea, din timiditate și pentru că voiam mai întâi s-o dovedesc prin fapte. Cam după o lună, o asistentă m-a luat în primire: „Dvs sunteți cam pocăită, nu-i așa?” Plăcut surprinsă de intuiția ei, am început să-L mărturisesc pe Domnul. D-na dr. Duca mă mai ironiza, dar în general, la suprafață, părea totuși să mă respecte… . chiar dacă eram pocăită. În perioada aceea practicam sârguincios disciplinele spirituale (rugăciunea, studiul biblic, postul, cina Domnului, mărturisirea), adică eram o creștină disciplinată și chiar cred că nu am făcut de râs Numele Domnului.
Dar, doctorul D… . , ginecologul, ca să mă șocheze, și să-L sfideze pe Domnul meu, în care el nu credea, mi-a povestit într-o zi, când eu i-am atras atenția că avortul e o crimă, cum îi venea lui „poftă” uneori să mai facă câte un avort la o pacientă în lună mare și cât îi plăcea să „spargă cu chiureta capul fătului și să vadă cum i se împrăștie creierul minuscul… în tăvița renală”. A reușit să mă oripileze, cu aceste expresii de „satisfacție profesională ”pe care i le-am citat textual, din memorie. Soția lui, colega mea, pediatră, stătea alături de el și rânjea efectiv, dând din cap aprobator. Și totuși, oamenii aceștia aveau o nepoțică de la fiica lor, la care țineau mult.
După câteva luni, în urma unui examen, am reușit să mă mut cu serviciul în Craiova.
Dar, de la prietenii mei, o familie de misionari baptiști în B… , am aflat că, după câțiva ani, ginecologul sadic D… . , murise din cauza unei tumori cerebrale, după câteva intervenții chirurgicale, în care și lui îi fusese spart (trepanat) capul și i se tăiase din creier.
Prietenii mei au comentat, atunci când le-am citat despre „plăcerile profesionale” ale măcelarului de feți:
„Dacă îi plăcea așa de mult să zdrobească creierii copilașilor fără vină… . . și lui i-a sfărâmat capul Dumnezeu… Cum a făcut, așa i s-a făcut… . După faptă și răsplata!”
https://armoniamagazineusa.com/2018/07/28/cum-ai-facut-asa-ti-se-va-face-faptele-tale-se-vor-intoarce-asupra-capului-tau/
/////////////////////////////////////////////
ZIUA DOMNULUI IN BIBLIE
Terminologia vechi-testamentara. Definire
Conceptul Zilei Domnului ridica problema intelegerii duratei de timp ce va cuprinde acest eveniment. O interpretare literala ar implica o perioada de 24 de ore in care va trebui sa se desfasoare aceasta zi. Cuvantul evreiesc pentru zi este yom, si poate sa insemne o perioada de 24 de ore daca este folosit impreuna cu un numar sau cu o alta definitie specifica de timp, cum ar fi dimineata sau seara, asa cum este cazul in relatarea Creatiei din Geneza 1[1]. Insa yom poate fi folosit de asemenea pentru a descrie o perioada de timp mai lunga, fara sa se refere strict la cel 24 de ore la unei zile. Asadar, Ziua Domnului este un eveniment cu o perioada de timp nedeterminata si necunoscuta, cand voia lui Dumnezeu va fi implinita.
O zi a judecatii si a maniei lui Dumnezeu
In diferite scrieri profetice, ziua Domnului este privita ca o zi in viitorul apropiat cand Dumnezeu va judeca dusmanii lui Israel prin nenorociri cumplite. Profetul Isaia vorbeste despre o zi a Domnului ce va avea loc in viitorul nu foarte indepartat cand Babilonul va fi distrus : “ Gemeti! Caci Ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic ! De aceea toate minile slabesc, si orice inima omeneasca se topeste. Ei sunt napaditi de spaima; ii apuca chinurile si durerile; se zvarcolesc ca o femeie in durerile nasterii, se uita unii la altii incremeniti; fetele lor sunt rosii ca focul. Iata, vine ziua Domnului, zi fara mile, zi de manie si urgie aprinsa, care va preface tot pamantul in pustiu, si va nimici pe toti pacatosii de pe el. Caci stelele cerurilor si Orionul nu vor mai straluci; soarele se va intuneca la rasaritul lui, si luna nu va mai lumina “ ( Isaia 13: 6 – 10 ) De asemenea Obadia prezice nenorocirea ce se va abate asupra Edomului si o zi a Domnului prin care vor fi judecata toate popoarele : “ Caci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai facut, asa ti se va face; faptele tale se vor intoarce asupra capului tau.Caci, dupa cum ati baut paharul maniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfant, tot asa, toate neamurile il vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el, si vor fi ca si cand n-ar fi fost niciodata “ ( Obadia 15,16 ). Mania zilei Domnului este dezvaluita si in cartea profetului Maleahi in contextul in care este profetita aparitia proorocului Ilie inainte de “ ziua Domnului, ziua aceea mare si infricosata “ ( 4 :5b ). Judecata acestei zile va fi impotriva celor rai si trufasi: “ Caci iata, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai, vor fi ca miristea; ziua care vine ii va arde, zice Domnului ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura “ ( 4:1 ). Ziua Domnului este precedata de vremuri si semne apocaliptice : “ Voi face sa se vada semne in ceruri si pe pamant: sange, foc si stalpi de fum; soarele se va preface in intuneric, si luna in sange, inainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare si infricosata “ ( Ioel 2:30,31 ).
Alte texte ale profetilor zugravesc o zi a Domnului ca judecata pentru poporul iudeu razvratit si apostat[2]: “ Vai de cei ce doresc ziua Domnului! Ce asteptati voi de la ziua Domnului? Ea va fi intunerec si nu lumina…Nu va fi oare ziua Domnului intuneric, in loc de lumina? Nu va fi ea intunecoasa si fara stralucire? Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre, si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare! “ ( Amos 5: 18,20,21 ). Acest semnal de alarma pronuntat de catre profetul Amos vine in contrast cu ceea ce evreii considerau ca va aduce Ziua Domnului,si anume binecuvantare si prosperitate. Datorita parasirii adevaratei inchinari catre Iahve, ziua Domnului va aduce judecata si pustiire impotriva lui Iuda si a Ierusalimului : “ Tacere inaintea Domnului Dumnezeu! Caci ziua Domnului este aproape, caci Domnul a pregatit jertfa, Si-a sfintit oaspetii. In ziua jertfei Domnului voi pedepsi pe voievozii si fii imparatului, si pe toti cei ce poarta haine straine. In ziua aceea, voi pedepsi si pe toti cei ce sar peste prag, pe cei ce umplu de silnicie si de inselaciune casa stapanului lor. In ziua aceea, zice Domnul, se vor auzi strigate de jale la poarta pestilor, urlete in celalta mahala a cetatii, si un mare prapad pe dealuri “ ( Tefania 1: 7-10 ). Mai departe este descrisa grozavia si nimicirea ce va aduce Ziua Domnului: “ Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape si vine in graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnica a Domnului, si viteazul tipa cu amar. Ziua aceea este o zi de manie, o zi de necaz si de groaza, o zi de pustiire si nimicire, o zi de intuneric si negura, o zi de nori si de intuneric, o zi in care va rasuna trambita si strigatele de razboi impotriva cetatilor intarite si turnurilor inalte…Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea sa-i izbaveasca, in ziua maniei Domnului; ci toata tara va fi mistuita de facul geloziei Lui, caci va nimici deodata pe toti locuitotii tarii. “ ( 14 -16, 18 ). Asadar ziua Domnului implica o zi a judecatii si a maniei lui Dumnezeu impotriva celor rai si necredinciosi, o zi de mare necaz si pustiire ce se va revarsa asupra pamantului.
O zi a mantuirii
Ziua Domnului nu va fi numai o de manie si necaz, nu va aduce doar judecata si dezastru. Uneori, diferite pasaje ne sugereaza ca aceasta zi va aduce mantuire si eliberare[3]. De exemplu, Ioel 2:32 promite mantuire tuturor celor ce cheama numele Domnului inainte ca sa vina Ziua Domnului : “ Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit. Caci mantuirea va fi pe muntele Sionului si la Ierusalim, cum a fagaduit Domnul, si intre cei ramasi, pe care-i va chema Domnul “. In Maleahi nu se pronunta numai judecata celor rai la venirea Zilei Domnului, ci aceea zi “ mare si infricosata “ va aduce mantuire si bucurie pentru cei ce se tem de Numele Domnului : “ Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii, si tamaduirea va fi sub aripile Lui; veti iesi si veit sari ca viteii din grajd. Si veti calca in picioare pe cei rai, cai ei vor fi ca cenusa sub talpa picioarelor voastre, in ziua pe care o pregatesc Eu, zice Domnul ostirilor “ ( Maleahi 4 :2,3 ). Ca si o concluzie, Anthony Hoekema remarca faptul ca “ ziua Domnului prezisa de prorocii Vechiului Testament va fi o zi de judecata si de manie pentru unii, dar si o zi de binecuvantare si mantuire pentru altii “.[4]
Dubla implicatie a zilei Domnului ne indreapta privirile catre credinciosia si grija lui Dumnezeu in a-Si calauzi poporul Sau catre implinirea scopurilor Sale. Interventia divina arata ca Dumnezeu este preocupat de poporul Sau Israel cu privire la pastrarea lui ca neam si asigurarea unei tari in care sa locuiasca. De aceea judecata zilei Domnului are in vedere in unele cazuri mustrarea poporului Sau care s-a indepartat de la El, aflandu-se in pericolul de a-si atrage blestemele scrise in Lege prin care aveau sa fie deportati din tara lor. Totusi si in aceste situatii in care era posibila exterminarea poporului evreu fiind cuceriti si dusi in exil, Dumnezeu a ramas credincios legamantului Sau. Astfel ca, atunci cand poporul se pocaia Dumnezeu restaura poporul, chiar si in unele situatii de inaintea exilului, iar ziua maniei si a judecatii era indreptata asupra dusmanilor poporului Sau ce se bucura de izbavire si mantuire.
Aspectul escatologic al Zilei Domnului
Multe din textele ce vorbesc sau descriu ziua Domnului au o dubla perspectiva si implinire. Cu alte cuvinte, in aceeasi vedenie sau profetie sunt vazute impreuna o zi apropiata si o zi mai indepartata. Isaia 13 pronunta o judecata ce va veni in curand asupra Babilonului care va fi distrus, si in acelasi capitol exista referiri cu privire la un eveniment escatologic si apocaliptic : “ Stelele cerurilor si constelatiile lor nu-si vor mai arata lumina; soarele va fi intunecat la rasaritul lui, iar luna nu-si va mai trimite lumina. Voi pedepsi lumea pentru raul ei si pe cei rai pentru pacatul lor. “ ( 10,11a ). Pe langa nimicirea Babilonului, in aceeasi descriere sunt presarate imagini ale unui cataclism global. In versetele amintite in capitolul anterior din Obadia in care este prezisa nenorocirea ce va veni asupra Edomului, Ziua Domnului se refera si la o zi finala escatologica, de judecata asupra tuturor neamurilor ( v 15,16 ), o zi in care Dumnezeu va pedepsi lumea pentru rautatea ei[5]. Alt exemplu sugestiv este modul in Amos profeteste despre Ziua Domnului, care va fi nu o zi de pace si prosperitate,ci o zi de manie, judecata si intuneric. Aceasta zi a Domnului anuntata de Amos nu are in vedere doar poporul evreu, pentru ca va aduce o intrerupere a lumii fizice, o catastrofa cosmica cauzata de Dumnezeu Insusi[6]. In contextul amenintarii si atentionarii poporului Israel pentru nelegiuirile sale, profetul Tefania intrezareste la un orizont mai indepartant o judecata aspra si finala asupra lumii. Pe langa aspectul judecatii din escatologia zilei Domnului, de asemenea este prevazuta ca si o zi de mantuire si eliberare finala a celor drepti. In Zaharia 14 ziua Domnului urmeaza acelasi tipar ca fiind o zi de judecata si manie, in care elementele ceresti isi vor opri activitatea, dar sugereaza ca prin aceasta zi va veni si izbavirea poporului Sau.
Conceptul Zilei Domnului a fost preluat si de autorii Noului Testament si implicit face parte din escatologia Noului Testament. Anumite profetii din Vechiul Testament, ne arata ca profetul vorbeste in acelasi timp atat despre prima venire a Domnului Isus cat si despre a doua venire[7]. De exemplu Romani 10:13 Pavel interpreteaza pasajul din cartea Ioel ca aplicandu-se perioadei in care traia el, cea de dupa Rusalii. Totusi versetele anterioare din Ioel vorbesc despre semnele apocaliptice ce vor preceda Ziua Domnului atunci cand pamantul va fi nimicit. Aceeasi situatie o regasim in Maleahi 4, unde se profeteste aparitia lui Ilie inainte de Zilua Domnului, zi ce implica judecata celor rai, o zi mare si infricosata. Cunoscand din evanghelii faptul ca Ilie a fost de fapt Ioan Botezatorul, ne dam seama ca anumite aspecte ale Zilei Domnului s-au intamplat intr-un mod treptat : aparitia lui Ilie, prima venire a Domnului Isus, coborarea Duhului Sfant profetita in Ioel. Totusi caracterul cel mai pronuntat al Zilei Domnului ramane cel al unei zi finale de judecata si eliberare. De fapt Ziua Domnului este asociata de Pavel in 1 si 2 Tesaloniceni cu a doua venire a Domnului Isus, iar Petru o prezinta in liniile Vechiului Testament, ca un eveniment apocaliptic, dar cu implicatii asupra crestinilor nou-testamentali. Astfel ca Ziua Domnului in Noul Testament isi pastreaza acelasi sens dual, al unei zile de judecata asupra lumii pacatoase si de mantuire finala a poporului Sau. Taina care a fost tinuta in ascuns in trecut, a devenit realitate numai prin evanghelie si reprezinta coparticiparea si coegalitatea iudeilor si neamurilor in poporul lui Dumnezeu. Adunarea tuturor lucrurilor in Cristos, cuprinde si includerea neamurilor la acest punct al istoriei in poporul lui Dumnezeu.[8] Astfel, promisiunea data lui Avraam se implineste prin Biserica, iar ziua Domnului ca eveniment final va aduce desavarsirea mantuirii poporului Sau si pregatirea unei noi tari: cerul si pamantul nou.
Ziua Domnului este o vizita catastrofica a lui Dumnezeu, care patrunde in istorie pentru a-Si manifesta domnia atat prin judecata, cat si prin mantuire si care implica o intrerupere a ordinii prezente atat a istoriei, cat si a naturii.[9]George Ladd noteaza ca profetii “ erau in stare sa vada viitorul istoric imediat pe fundalul scopului escatologic ultim, fiindca ambele au intruchipat venirea Dumnezeului lui Israel ca sa judece si sa-Si mantuiasca poporul“.
[1] Robert Van Kampen, Rapirea Bisericii, p. 48
[2] Anthony Hoekema, Biblia si Viitorul, p. 9
[3] Ibid, p. 10
[4] Ibid
[5] J.F. Strombeck, First the Rapture , p.37
[6] George Eldon Ladd, Prezenta Viitorului , p. 58
[7] Martyn Lloyd-Jones, Biserica si Lucrurile de pe urma p.113
[8] Thomas R. Schreiner, Pavel, Apostolul gloriei lui Dumnezeu in Cristos, p. 26
[9] George Eldon Ladd, op.cit., p. 59
///////////////////////////////////////////////
Numărat, numărat, cântărit și împărțit
Mihai Sârbu
”Iată însă scrierea care a fost scrisă: “Numărat, numărat, cântărit, şi împărţit!” Şi iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat, înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a pus capăt. Cântărit, înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor! Împărţit, înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor!” /Daniel 5:25-28/
numaratEvenimentul din Daniel capitolul 5 este foarte posibil să se fi întâmplat într-o seară de Revelion. ”Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui, şi a băut vin înaintea lor.” – așa începe Daniel să descrie aroganța și mândria unui împărat ce se considera stăpân absolut pe pământ. Băutură, femei, vasele de aur de la templu, dumnezeii străini la care se închinau sunt elementele care completează tabloul unei nopți petrecute la palatal lui Belșațar din Babilon. Toate bune și aranjate perfect ca invitații să se simtă bine, iar împăratul să fie ridicat în slăvi. Numai că în toiul distracției se întâmplă ceva neobișnuit. ”Cineva” mai mare și mai puternic decât Belșațar intervine și împăratul vede cu ochii lui: ”degetele unei mâini de om, şi au scris, în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc … Atunci împăratul a îngălbenit, şi gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor, şi genunchii i s-au izbit unul de altul.” /Daniel 5:5-6/. De la delir la groază și spaimă. De la chef la cutremur. Este gata să ofere recompensă uriașă și să găsească pe cineva care să tălmăcească scrierea și să-i explice ce înseamnă acele cuvinte. La palat era un evreu, prizonier de război: ”un om, care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi.” /Daniel 5:11/.Când ajunge în sala banchetului decorul scenei se schimbă total. Cel care conduce evenimentele este Dumnezeu, iar ”actorul” pe care-l folosește este Daniel. Cu autoritatea Stăpânului Său, Daniel îi explică împăratului că:”te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; … şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!” / Daniel 5:23/. Apoi traduce scrierea și mesajul de pe zid, mesaj care este pus în aplicare chiar în acel moment. Întrebările care se impun sunt îndreptățite: ”Cine este Dumnezeu?” ”Cu ce se ocupă El?” ”În anul 2013 este încă pe tron și poate afecta viața mea?” ”Dacă DA, cum acționează El?”
1 . Dumnezeu numără. Se pricepe foarte bine să numere. Este expert în contabilitate și statistică. Când comentează tălmăcirea celor scrise, Daniel explică clar în 5:26: ”Numărat, înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a pus capăt.” Dumnezeu numără zilele. Dar El numără și pașii /Ps.56:8/, firele de păr din cap /Luca 12:7/, banii /Marcu 12:41-44/. De fapt, numai El numără corect, motiv pentru care Moise strigă în Psalmul 90:12: ”Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele!” Cum stai cu număratul și contabilitatea în dreptul tău? Se potrivește socoteala ta cu cea a lui Dumnezeu? Într-o zi va fi marea confruntare. Este început de an și tare bine ar fi să-ți ajustezi socotelile după pretențiile Celui Prea Înalt.
2 . Dumnezeu cântărește. Avea în față pe cel mai puternic om de pe planetă. Și cel mai greu, raportat la valorile acestei lumi. Bogății fără număr, faimă și putere, slavă și strălucire de neegalat. Dar verdictul dat de Dumnezeu sună diferit de realitatea în care trăia Belșațar: ”Cântărit, înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor!” /Daniel 5:27/. Cântarul Celui Atot Puternic evaluează diferit de cel al oamenilor. Două verbe au creat două imperii. Verbul ”a avea” a creat imperiul valorilor materiale, iar verbul ”a fi” pe cel al valorilor spirituale. Dumnezeu este interesat în primul rând de cine ești mai mult decât de ceea ce ai. S-ar putea ca în anul 2013 să fi pus pe cântar. Te invit să meditezi la aceasta și să-ți schimbi prioritățile. Fiecărei biserici din Apocalipsa Dumnezeu îi spune ”Știu faptele tale!” și îi cere să se pocăiască. Asta e rezolvarea cu cântarul.
3 . Dumnezeu împarte. ”Împărţit, înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor!” … Dar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul Haldeilor, a fost omorât.” /Daniel 5: 28,30/. Care a fost ”diagnosticul” fără leac de care a suferit împăratul Babilonului? ”Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri. Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor.” /Daniel 5:22-23/. Cutremurător! Să ți se atragă atenția și să-L sfidezi pe Dumnezeu! Să te pui în locul Lui! Asta nu mai are leac. Iată de ce până nu este prea târziu – pocăiește-te prietenul meu! Întoarce-te cu fața spre Domnul. Iar tu care te numești pocăit, evaluează-ți viața ta spirituală chiar acum. Primește provocarea azi. Mâine e târziu.
RUGĂCIUNE
Mulțumim Tată că ne iubești și îți pasă de noi. De aceea ne și avertizezi cu privire la traiul nostru pentru că ne vrei ”aur curat.” Iartă-ne pentru timpul risipit altfel decât ai vrut Tu. Ne pocăim și vrem să ieșim bine la numărătoare și la cântar. Nu uita și de cei dragi ai noștri. Până nu e prea târziu, strigă-I pe nume. Te rugăm în Numele Domnului Isus. Amin!
https://www.newliferomanianchurch.com/numarat-numarat-cantarit-si-impartit/
//////////////////////////////////////////////
Psalmul 50 – Primejdia formalismului religios
Un psalm al lui Asaf
- „Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte şi cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.
- Din Sion, care este întruparea frumuseţii desăvârşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.
- Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor şi împrejurul Lui, o furtună puternică.
- El strigă spre ceruri sus şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său:
- „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!”
- Atunci, cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este Cel ce judecă.
- Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
- Nu pentru jertfele tale te mustru, căci arderile-de-tot ale tale sunt necurmat înaintea Mea.
- Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.
- Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.
- Eu cunosc toate păsările de pe munţi şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu.
- Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.
- Oare mănânc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sângele ţapilor?
- Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt.
- Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
- Dumnezeu zice însă celui rău: „Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul Meu,
- când tu urăşti mustrările şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
- Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el şi te însoţeşti cu preacurvarii.
- Dai drumul gurii la rău şi limba ta urzeşte vicleşuguri.
- Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
- Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te† voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi!”
- Luaţi seama dar, voi, care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu fie nimeni să vă scape.
- Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”
Un psalm de referinta
Daca ar fi sa concentram mesajul Psalmului 50 in doar cateva cuvinte, probabil ca afirmatia facuta de profetul Samuel inaintea regelui Saul ar fi cea mai potrivita: „Ascultarea face mai mult decat jertfele, si pazirea cuvantului Sau face mai mult decat grasimea berbecilor” ( 1 Samuel 15,22 up. ).
Valoarea didactica a Psalmului 50 este de necontestat, facand din el un psalm de referinta pentru toate generatiile de oameni care s-au inchinat viului si adevaratului Dumnezeu. Desi au trecut trei milenii de la scrierea lui, Psalmul 50 este la fel de actual si pentru spiritualitatea crestina a secolului al XXI-lea, condamnand fara rezerve orice forma de duplicitate, ipocrizie si formalism ce poate exista in inchinarea pe care oamenii o aduc Creatorului.
Charles de Foucauld ( ofiter al armatei franceze, explorator, geograf, pustnic si beatificat de Biserica Catolica: 1858-1916 ) afirma despre acest imn: „Invatatura pe care o scoatem din acest psalm e ca nu trebuie sa-L cinstim e Dumnezeu printr-un fast material, ci prin iubire si prin rugaciunea care iese din adancul inimii”.
Autorul Psalmului 50 este Asaf, unul din cei trei leviti desemnati de David pentru organizarea cantarilor de la sanctuar, alaturi de Heman si Etan ( vezi 1 Cronici 6, 31-47 ). In afara de Psalmul 50, Asaf a compus si psalmii 73-83, imbogatind in idei marea colectie a „Cartii de Laude” a poporului Israel din timpurile Vechiului Testament.
Nu se cunoaste contextul istoric in care a fost scris acest psalm, insa mai important decat cunoasterea evenimentelor care au stat la originea scrierii lui este mesajul pe care-l contine. Si, desi acest mesaj este direct si nepopular, Psalmul 50 ramane pentru inchinatorii lui Dumnezeu unul din cele mai indragite imnuri, fiind aducator de mangaiere, imbarbatare si incurajare de a ne apropia de Creator cu o inima curata, sincera si deschisa.
Un Dumnezeu care „vine si nu tace”
Contrar conceptiei deiste, care Il considera pe Dumnezeu ascuns in spatele unei perdele transcendentale si indiferent fatza de problemele omenirii, in introducerea Psalmului 50 autorul ne prezinta imaginea unui Dumnezeu imanent, un Dumnezeu interesat de cele ce se intampla pe pamant, un Dumnezeu care vine si vorbeste lumii intregi, dar mai ales poporului Sau.
Chiar daca sunt si perioade in care El tace, tacerea Lui este cu talc si are sens. Uneori tacerea lui Dumnezeu este o manifestare a dragostei Sale fatza de om. Atunci cand sentimentele sunt adanci, cuvintele devin neputincioase in a le exprima. Insa, asa cum spunea Nicolae Iorga: „Tacerea are glasurile ei de intelepciune. Ascult-o !” Iar Creatorul stie sa comunice prin tacere ceea ce cuvintele sunt incapabile sa faca. De aceea, profetul Tefania spune: „Domnul Dumnezeul tau este in mijlocul tau, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tacea in dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine” ( Tefania 3,17 ).
Alteori insa, tacerea lui Dumnezeu inseamna rabdare si asteptare ca omul nelegiuit sa-si schimbe atitudinea si sa se intoarca la izvoarele vietii. Insa aceasta tacere, chiar daca uneori e lunga si e gresit interpretata de cei nelegiuiti, nu este fara limite. Iar limita tacerii divine nu inseamna altceva decat sosirea judecatii, dupa cum ne avertizeaza Insusi Dumnezeu prin profetul Isaia: „Am tacut multa vreme”, zice Domul, „am tacut si M-am tinut. Dar acum voi striga ca o femeie in durerile nasterii, voi gafai si voi rasufla” ( Isaia 42,14 ).
In introducerea Psalmului 50, Asaf ne vorbeste despre o astfel de tacere divina. O tacere indelungata, dar intrerupta de glasul lui Dumnezeu care se face auzit in judecata Sa: „Dumnezeu, da, Dumnezeu vorbeste si cheama pamantul de la rasaritul soarelui pana la asfintitul lui… Dumnezeul nostru vine si nu tace… El striga spre ceruri sus si spre pamant, ca sa judece pe poporul sau” ( vers. 1.3 4 ).
Este demn de remarcat faptul ca in introducerea Psalmului 50, autorul foloseste in limba ebraica o combinatie inedita a Numelor lui Dumnezeu: „El Elohim Yahweh”, Nume care fac trimitere atat la actul Creatiei, cat si la evenimentul unic al Exodului poporului Israel.
Tema judecatii lui Dumnezeu este nepopulara intre oameni, caci nimanui nu-i surade ideea de a fi adus la bara de judecata pentru a da socoteala in fatza autoritatii. Insa acest fapt nu schimba cu nimic realitatea ei. Dumnezeu nu este o Fiinta pasiva fatza de creaturile Sale; Lui nu-I este indiferenta soarta oamenilor, chiar daca cei nelegiuiti percep gresit rabdarea Sa, interpretand-o ca fiind slabiciune si indiferenta.
Tacerea divina, ca manifestare a harului si a indelungei Sale rabdari fatza de omul pacatos, nu inseamna ca El a pierdut controlul si nu mai este stapan asupra situatiei. Dumnezeu nu este om supus limitelor. El ramane Suveran peste Creatia Sa, si la momentul hotarat, El „vine si nu tace”, vorbeste si „striga” spre ceruri sus si spre pamant judecatile Sale.
Imaginile plastice folosite de psalmist in legatura cu declansarea judecatii divine nu au menirea sa ne inspaimante, ci doar sa ne faca sa privim actul judecatii cu cea mai mare seriozitate si responsabilitate: „Dumnezeul nostru vine si nu tace. Inaintea Lui merge un foc mistuitor, si imprejurul Lui, o furtuna puternica” ( vers. 3 ) .
Da, exista o judecata dincolo de tacerea de moment a lui Dumnezeu. Chiar daca judecata de care vorbeste Asaf se adreseaza in mod special poporului lui Dumnezeu din acea vreme, ea ne trimite cu gandul la judecata finala, in care orice lucru ascuns va fi scos la lumina si fiecare om va trebui sa dea socoteala de faptele sale.
„Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata a lui Christos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata, dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup” ( 2 Corinteni 5,10 ).
„Strangeti-Mi pe credinciosii Mei !”
Judecata divina are menirea sa traseze o linie clara de demarcatie intre „credinciosii lui Dumnezeu” si oamenii care refuza sa intre intr-o relatie mantuitoare cu El. „Strangeti-Mi pe credinciosii Mei, care au facut legamant cu Mine prin jertfa !” ( vers. 5 ).
Judecata lui Dumnezeu nu inseamna doar pedepsirea pacatului si a celor ce s-au lipit de el, ci si mantuire pentru cei care au intrat in legamant cu Dumnezeu prin jertfa Fiului lui Dumnezeu. De aceea, pentru copiii lui Dumnezeu care si-au rezolvat problema pacatului, judecata este un mesaj cat se poate de incurajator. „Strangerea” credinciosilor ne trimite la cunoscuta Pilda a neghinei, in finalul careia stapanul tarinei porunceste robilor sai: „Strangeti intai neghina si legati-o in snopi, ca s-o ardem, iar graul strangeti-l in granarul meu” ( Matei 13,30 up. ).
Versetul 5 este profetic, trimitandu-ne peste timp la scena adunarii tuturor celor rascumparati la a doua venire a lui Christos, eveniment despre care a vorbit Insusi Mantuitorul in repetate randuri: „El va trimite pe ingerii Sai cu trambita rasunatoare si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vanturi, de la o margine a cerurilor, pana la cealalta” ( Matei 24,31 ).
Este demn de remarcat ca expresia „credinciosii Mei” este tradusa in Biblia King James Version prin „sfintii Mei”. Acest fapt demonstreaza ca lucrarea rascumparatoare a jertfei lui Christos va fi o reusita desavarsita pentru cei ce intra in legamant cu Dumnezeu prin aceasta jertfa. Fiinte pacatoase, slabe si nevrednice ajung in final, datorita harului divin, „sfintii lui Dumnezeu”, oameni pregatiti sa stea in prezenta unui Dumnezeu sfant si sa petreaca vesnicia cu El.
Termenul „jertfa”, folosit in contextul Psalmului 50, nu se refera doar la sacrificiile de animale aduse in Vechiul Testament, sau la marea jertfa adusa de Fiul lui Dumnezeu pe Calvar, ci si la sacrificiile pe care le face un copil al lui Dumnezeu din dragoste fatza de El. Din acest punct de vedere, Psalmul 50 este o incurajare si un indemn adresat de Asaf credinciosilor din toate timpurile de a renunta la unele lucruri de dorit, si de a pune pe altarul jertfirii de sine darurile lor de un miros placut inaintea lui Dumnezeu.
Iar El nu va ramane dator celor care Il onoreaza, caci „lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” ( 1 Corinteni 2,9 ).
Formele religiei
Dumnezeu nu-Si acuza poporul de neglijarea formelor religioase. El nu-i acuza pe israeliti ca au neglijat sa aduca jertfele prescrise. Din punct de vedere formal, totul era in regula. „Nu pentru jertfele tale te mustru, caci arderile tale de tot sunt necurmat inaintea Mea”, zice Domnul” ( vers. 8 ).
Insa Dumnezeu vrea sa clarifice un lucru important in legatura cu aceste jertfe: Nu El are nevoie de ele, ci oamenii. In calitatea Sa de Dumnezeu Creator, El nu are nevoie sa se hraneasca cu carnea acestor jertfe si nici sa bea sangele animalelor ucise, asa cum era conceptia pagana.
„Nu voi lua taurii din casa ta, nici tapii din staulele tale. Caci ale Mele sunt toate dobitoacele padurilor, toate fiarele muntilor cu miile lor. Eu cunosc toate pasarile de pe munti, si tot ce misca pe camp este al Meu. Daca Mi-ar fi foame, nu ti-as spune tie, caci a Mea este lumea cu tot ce cuprinde ea. Oare mananc Eu carnea taurilor ? Oare beau Eu sangele tapilor” ( vers. 9-13 ).
Sunt intrebari retorice, care nu au decat un singur raspuns: beneficiarii jertfelor aduse dupa voia lui Dumnezeu sunt exclusiv oamenii care le aduc si care vad in ele caracterul lor inlocuitor. Aceasta parte a psalmului mai scoate in evidenta un fapt important pentru viata spirituala a omului: Formele religiei nu folosesc la nimic daca sunt goale de continut. Iar continutul lor trebuie sa fie lauda si recunostinta fatza de Creator, precum si deplina ascultare fatzta de voia Sa.
„Adu ca jertfa lui Dumnezeu multumiri, si implineste-ti juruintele facute Celui Prea Inalt” ( vers. 14 ).
Jertfele, oricare ar fi ele, daca sunt aduse dupa voia lui Dumnezeu, nu pot fi decat bune. Dar cum le aducem ? De ce le aducem ? Care este motivul care sta in spatele lor ?
Pe Dumnezeu nu-L multumeste activismul religios golit de continut, fara o motivatie spirituala sanatoasa. El nu vrea sa ne chinuim si sa ne epuizam in practici religioase doar de dragul lor. Ceea ce Il intereseaza pe El este motivatia lor. De ce facem acele lucruri ? Care este scopul lor si pe cine vrem sa multumim: pe noi insine, sau pe Creator ?
Daca activitatile noastre religioase urmaresc lauda personala, si nu lauda lui Dumnezeu, inseamna ca mergem pe acelasi drum pe care a mers si Israelul din vechime. Dumnezeu asteapta de la copiii Sai doua lucruri: recunostinta si implinirea cuvantului dat. Lauda si recunostinta reprezinta o parte importanta a adevaratei religii si este dovada unei relatii sanatoase intre om si Creatorul sau.
Nu Dumnezeu este Cel care are nevoie in primul rand de lauda si recunostinta ( desi El tanjeste dupa ele ), ci noi avem nevoie de aceste manifestari. Caci doar manifestandu-ne recunostinta si multumirea fatza de Dumnezeu, noi insine ne innobilam si ne asezam in relatia fireasca ce trebuie sa existe intre o creatura si Creatorul ei.
Psalmul 50 refuza deformarea religiei care considera ca omul Il poate oferi lui Dumnezeu lucruri de care ar avea nevoie. Omul este cel care are nevoie de Dumnezeu in primul rand, iar lucrul pe care-l asteapta Creatorul de la om este doar putina multimire si recunostinta pentru binecuvantarile primite.
In ceea ce priveste cel de-al doilea lucru pe care-l asteapta Dumnezeu de la om: respectarea cuvantului dat, aici sunt multe de indreptat. Cate promisiuni facute public sau in intimitatea sufletului nu raman neimplinite ?
Ai promis candva ca vei fi credincios lui Dumnezeu, dar ai uitat. Ai promis candva ca vei fi milos cu semenii tai, dar ai ramas acelasi om dur si neinduplecat ca inainte. Ai promis candva ca vei deveni un om al rugaciunii, dar azi te rogi doar pentru a indeplini niste forme. Ai promis canva ca vei studia Biblia cu seriozitate, dar ai lasat-o sa stea prafuita in biblioteca. Ce faci cu toate promisiunile facute inaintea lui Dumnezeu ?
Stiai ca neimplinirea unei juruinte facute lui Dumnezeu este un pacat grav ? Stiai ca acest pacat este suficient de grav incat sa te faca sa ratezi mantuirea ? Daca nu esti convins, citeste Psalmul 15 ! Cei ce vor locui in „cortul” lui Dumnezeu, pe „muntele Sau cel sfant” ( vers. 1 ), printre alte virtuti pe care le au se numara si aceea de a se tine de cuvant, caci „el nu-si ia vorba inapoi, daca face un juramant in paguba lui” ( vers. 4).
Si daca simti ca nu stai deloc bine in privinta asteptarilor lui Dumnezeu de la tine, El iti face inca odata invitatia: „Cheama-Ma in ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi” ( vers. 15 ).
Uneori necazurile care vin peste noi sunt o adevarata binecuvantare, daca le privim din perspectiva vesniciei. De ce ? Pentru ca, simtindu-L pe Dumnezeu mai aproape de noi ca oricand, invatam sa-I fim recunoscatori si multumitori. Iar acest fapt ne aseaza in pozitia fireasca pe care trebuie sa o ocupe o creatura in raport cu Creatorul sau
Ipocrizie in haine sfinte
Ultima parte a Psalmului 50 condamna ipocrizia religioasa sub orice forma s-ar manifesta ea, judecata pe care Iisus a reluat-o in disputa Sa cu fariseii si carturarii vremii ( vezi Matei cap. 23 ). Vorbind despre cel rau, Dumnezeu spune:
„Ce tot insiri tu legile Mele si ai in gura legamantul Meu, cand tu urasti mustrarile si arunci cuvintele Mele inapoia ta ?” Daca vezi un hot, te unesti cu el si te insotesti cu precurvarii. Dai drumul gurii la rau si limba ta urzeste viclesuguri. Stai si vorbesti impotriva aproapelui tau, clevetesti pe fiul mamei tale. Iata ce ai facut si Eu am tacut. Ti-ai inchipuit ca Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra si iti voi pune totul sub ochi” ( vers. 16-21 ).
In religiile formale si reci, omul isi creeaza masti pentru a-si ascunde pacatele din viata sa. Intr-o astfel de religie, Dumnezeul caruia I se aduce inchinare este facut dupa chipul si asemanarea omului. Nu exista nicio diferenta intre o religie crestina falsa si religiile pagane pline de zei antropomorfizati, zei plini de vicii si slabiciuni, zei pacatosi, lacomi si violenti.
Poate ajunge religia crestina intr-o asemenea postura ? Desigur ! Dumnezeu Insusi ne atrage atentia sa nu cadem niciodata in ispita de a-L considera asemenea noua. Dumnezeu este sfant, si relatia cu El trebuie sa poarte amprenta sfinteniei, in toate aspectele vietii si ale inchinarii.
Ipocrizia religioasa este unul din cele mai grave pacate in ochii lui Dumnezeu ( vezi Isaia 1,12-17; 1 Samuel 15,22; Mica 6,6-8 ). Daca analizam cu atentie viata Mantuitorului, vom observa ca El nu a condamnat niciun pacat atat de categoric ca fariseismul, ipocrizia si duplicitatea, mai ales atunci cand acestea sunt legate de religie. Mustrarile adresate fariseilor din acea vreme sunt cel mai bun exemplu in acest sens ( vezi Matei cap. 23 ).
Noi nu suntem chemati sa fim unii la biserica si altii acasa, unii in societate si altii in camin. Dumnezeu ne cheama sa fim oameni integri oriunde si oricand, si atunci cand suntem vazuti de lume, dar mai ales atunci cand nu ne vede nimeni. Necunoasterea lui Dumnezeu duce la aberatii si la un gen de schizofrenie spirituala, facandu-i pe oameni sa aiba un comportament duplicitar.
Insa avertismentul Domnului este categoric pentru cei care au un astfel de mod de viata: „Luati seama, dar, voi care uitati pe Domnul, ca nu cumva sa va sfasii, si sa nu fie nimeni sa va scape” ( vers. 22 ).
Soarta fatarniclor este hotarata: „Stapanul robului aceluia va veni in ziua in care el nu se asteapta, si in ceasul pe care nu-l stie, il va taia in doua si soarta lui va fi soarta fatarnicilor; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor” ( Matei 24, 50.51 ).
Psalmul 50 are o aplicatie permanenta, caci implinirea formelor religioase fara un spirit de multumire la adresa lui Dumnezeu, si mai ales, cultivand pacatul in viata, nu poate aduce altceva decat condamnare din partea lui Dumnezeu.
Ipocritii spirituali vor auzi la judecata finala cele mai teribile cuvinte care vor fi fost rostite vreodata: „Nu orisicine-Mi zice: „Doamne, Doamne !” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: „Doamne, Doamne ! N-am prorocit noi in Numele Tau ? N-am scos noi draci in Numele Tau ? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau ?” Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege !” ( Matei 7,21-23 ).
Totusi, finalul Psalmului 50 este incurajator, invitandu-ne la o reconsiderare a atitudinii noastre gresite, urmata de revarsarea binecuvantarilor divine: „Cine aduce multumiri ca jertfa, acela Ma proslaveste, si celui ce vegheaza asupra caii lui, aceluia ii voi arata mantuirea Mea” ( vers. 23 ).
Amin, Doamne ! Asa sa fie !
Lori Balogh
Psalmul 50 – Primejdia formalismului religios
//////////////////////////////////////////////
CURVIA. UN PĂCAT ÎMPOTRIVA TA
1 Corinteni 6:12-20
Despre curvie
12 Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. 13 Mâncărurile sunt pentru pântece şi pântecele este pentru mâncăruri. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul, şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul şiDomnul este pentru trup. 14 Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa. 15 Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum! 16 Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup”. 17 Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El. 18 Fugiţi de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârşit afară din trup, dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său.19 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? 20 Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
In Corint, erau cateva probleme in domeniul sexual pe care Pavel vrea sa le dezvolte si sa le clarifice. Standardul moral era foarte infectat in Corint si atunci, apostolul Pavel vrea sa le ridice privirea celor din Corint si sa le arate care e de fapt adevarata insemnatate a trupului nostru. Si daca va uitati in Scriptura, textul acesta din 1 Corinteni capitolul 6 este unul dintre cele mai importante texte care vorbesc despre felul in care Dumnezeu vede trupul. Intr-un astfel de context, apostolul Pavel traseaza voia lui Dumnezeu si ne vorbeste despre curvie ca de un pacat care este intai un pacat impotriva lui Dumnezeu si apoi impotriva celui care-l face. Un om care cade intr-un astfel de pacat, nu numai ca pacatuieste impotriva lui Dumnezeu, ci pacatuieste impotriva lui. Se distruge pe sine intr-un mod extraordinar.
Poti sa cazi in pacatul curviei in doua feluri: (1) Cu mintea: Domnul Isus spune ca a privi si a pofti in inima, in minte, este curvie. Daca mergi pe strada si iti lasi ochii sa priveasca si apoi inima sa pofteasca, este curvie. In fata lui Dumnezeu, un astfel de om, stiti cum este? Curvar. Un om care se lasa cucerit de fantezia lui si o savureaza in interiorul lui, omul acela e curvar din persepectiva Scripturii…Asadar, dragii mei, pornografia, video chatul si orice forma de de consumare vizuala a fanteziilor sexuale este curvie. Un om care este dependent sau consuma pornografie este curvar. Un om care consuma fantezii sexuale vizual sau in mintea lui, este curvar. Chiar daca tu niciodata n-ai ajuns sa pui in practica ce ti-ai pus in minte, esti curvar din perspectiva lui Dumnezeu. Esti murdarit. Esti la fel ca oricare curvar de pe strada. Esti la fel ca oricare prostituata.
Primul efect al curviei: Hormonul bate neuronul. Sexualitatea are capacitatea sa-ti ia mintea. Sunt momente si multi oameni au ajuns pentru ca au fost orbiti. S-au trezit dupa aia [zicand]: Ce am facut? Pentru ca curvia ia mintea omului. Proverbe 6:32 –Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa. Un om care iese din legamantul marital, un om care se angajeaza in relatia sexuala inainte de legamantul marital, e un om fara minte.
Al doilea efect al curviei: Curvia iti reinterpreteaza principiile. Pavel incepe cu sloganul celor din Corint: Toate lucrurile imi sunt ingaduite. Opa! Nu mai e nicio problema. Traim cum vrem. Dar stati putin, voi n-ati citit nimic pana acum din Vechiul Testament? Curvia reinterpreteaza principiile naostre. Te trezesti dintr-o data faorte larg in principii. Nu stiu daca ati stat vreodata de vorba cu un om care si-a parasit sotia pentru o alta femeie. Sunt mult mai dispusi sa accepte si relatiile homosexuale. Curvia este un pacat care-si cauta argumente si isi justifica caderea reinterpretand deciziile.
Biserica, de 2.000 de ani, se confrunta cu aceleasi probleme, cu aceleasi ispite. De aceea, mesajul Scripturii este totdeauna relevant. [..] Mi-ar fi placut mult ca predica din dimineata asta sa fie o lectie de istorie, sa fi povestit despre lucrurile care s-au intamplat in Corint, despre roblemele care le-au avut si sa avem momente in care sa ne amintim doar: ce probleme ar fi avut biserica. Sa fi depasit [noi] problemele astea. Dar vreau sa va spun ca subiectul acesta este un subiect actual, din pacate. V-am spus si cu alte ocazii si vreau sa fim constienti de lucrul acesta, biserica nu va inainta cata vreme nu va da cortina la o parte si se va arata asa cum este. Biserica nu est eun loc al perfectiunii. [..] Trebuie sa dam cortina la o parte si sa recunoastem ca ne confruntam cu astfel de probleme. Biserica se confrunta cu astfel de probleme. Sunt oameni care cad de la standardul crestin. Dar eu cred ca in momentul in care vom recunoaste lucrul acesta, atunci vom intelege ca trebuie sa luam si sa accesam solutii potrivit problemelor pe care le avem. Putem predica despre Israel astazi si sa nu suparam pe nimeni. Dar vreau in aceasta zi sa deschidem cutia Pandorei. Vreau sa fim oameni care discutam si punem inainte legea lui Dumnezeu in ceea ce priveste moralitatea.
Din pacate, pacatul curviei este si astazi o provocare pentru oameni din biserica Domnului. Si consider ca este bine sa discutam aceste subiecte si sa cautam solutii in Cuvantul lui Dumnezeu pentru ele. Sexualitatea este una dintre dimensiunile fundamentale ale vietii noastre. Chiar daca de-a lungul timpului biserica a incercat sa puna un con de umbra asupra sexualitatii umane si sa o declare necurata, si foarte multi oameni au crescut cu mentalitatea ca sexualitatea e un domeniu murdar pe care Dumnezeu il tolereaza- relatiile sexuale, multi au crezut ca si in cadrul familiei sunt o parte murdara pe care Dumnezeu o trece cu vederea. Nu-i adevarat. Sexualitatea este darul lui Dumnezeu pentru om si sexualitatea este o parte fundamentala a existentei noastre. [..]
Dupa o varsta, din pacate astazi din ce in ce mai precoce din cauza alimentatiei si altor factori, dar dupa o varsta, nevoile sexuale se activeaza si lupta fiecaruia dintre noi devine una serioasa in acest domeniu. [..] Nevoia sexuala e o nevoie la fel de reala ca si nevoia de hrana si n-are rost sa povestim alte lucruri. Noi putem ascunde… E adevarat, ca noi trebuie sa fim oameni care ne infranam si vom vorbi despre asta astazi…[..]
- Ce este curvia? In Noul Testament, termenul este unul singur. Chiar daca traducatorul a ales doua (cel putin) foarte importante: curvie si preacurvie. In textul grecesc este un singur cuvant pentru toata imoralitatea sexuala, pentru toate deviatiile este un singur cuvant, cuvantul porneia. Si in primul lui sens, sensul primar princ are a fost folosti in limba greaca a fost acela de a apela la serviciul unei prostituate. Asta era intelesul primar. Dar in Noul Testament, Pavel foloseste acest cuvant pentru a reda tot ce inseamna imoralitate sexuala, toate devierile sexuale, toate activitatile sexuale care ies din standardul crestin- premaritale, extramaritale sau nenaturale. Orice fel de exces de la standardul crestin al relatiilor sexuale, Pavel il reda cu un singur cuvant: curvie, imoralitate. Deci nu are nicio valoare ca curvia este dupa ce te-ai casatorit si preacurvia este inainte. N-ar enici o legatura. Deci, din punct de vedere textual este un singur cuvant. Este o singura expresie. In Noul Testament sunt doua directii in care se dezvolta acest subiect. Curvia, in Noul Testament, ne arata Sfanta Scriptura ca poate fi infaptuita in doua feluri. Poti sa cazi in pacatul curviei in doua feluri:
(1) CU MINTEA. In invatatura Domnului Isus, El ne spune in Matei 5:27-28 – 27 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu preacurveşti’. 28 Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui. Versetul acesta se aplica si la barbati si la femei. Deci, poti sa cazi in pacatul curviei la nivel mental. Tin sa specific ca curvia, pacatul acesta, este un pacat care-l poti face cu mintea, fara sa angajezi trupul in asta. Astfel, Domnul Isus spune ca a privi si a pofti in inima, in minte, este curvie. Daca mergi pe strada si iti lasi ochii sa priveasca si apoi inima sa pofteasca, este curvie. In fata lui Dumnezeu, un astfel de om, stiti cum este? Curvar. Un om care merge pe strada si in inima lui savureaza – zice Cuvantul lui Dumnezeu in Proverbe ca acel om, care isi inchide ochii si isi deda mintea la lucruri nelegiuite, a si savarsit rau. Un om care se lasa cucerit de fantezia lui si o savureaza in interiorul lui, omu acela e curvar din persepctiva Scripturii. Acuma, vreau sa va spun ceva ca sa clarificam. Daca mergi pe strada, nu trebuie sa mergi cu ochelari de cai, sa nu vezi nimic, sa nu auzi… Nu. Daca mergi pe strada si daca vezi un barbat frumos, daca esti femeie sau o femeie frumoasa daca esti barbat, nu inseamna ca daca ai intrat in contact vizual, ai pacatuit si stai cu ochii in pamant, nu te mai uiti la nimeni. Nu despre asta e vorba. E vorba despre urmatorul pas, despre urmatorul nivel in care dincolo de a privi si a zice: „e un om frumos”. Sunt oameni frumosi. Nu aici pacatuiesti, nu la nivelul asta, ci cand dincolo de asta iti lasi mintea sa inceapa scenarii, sa se duca mai departe. In momentul acela, din perspectiva lui Dumnezeu esti curvar. Si vreau sa va intreb ceva. De cate ori trebuie sa fi prins cu minciuna ca sa fii numit mincinos? O data. Reputatia si increderea se pierd o singura data. De cate ori trebuie sa curvesti ca sa fii curvar? O data. Asadar, dragii mei, pornografia, video chatul si orice forma de de consumare vizuala a fanteziilor sexuale este curvie. Un om care este dependent sau consuma pornografie este curvar. Un om care consuma fantezii sexuale vizual sau in mintea lui, este curvar. Chiar daca tu niciodata n-ai ajuns sa pui in practica ce ti-ai pus in minte, esti curvar din perspectiva lui Dumnezeu. Esti murdarit. Esti la fel ca oricare curvar de pe strada. Esti la fel ca oricare prostituata. Asta-i nivelul tau inaintea lui Dumnezeu pentru ca din perspectiva lui Dumnezeu pacatele aduc moartea. Si vom vorbi mai tarziu despre asta.
CU TRUPUL. In al doilea nivel in care poti pacatui este cu trupul. Atat Domnul Isus, cat si apostolii, in mod special ap. Pavel vorbeste despre acest subiect definind curvia ca un pacat inaintea lui Dumnezeu. Matei 19:3 – 9 – 3 Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” 4 Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască 5 şi a zis: ‘De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup? 6 Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă’.” 7 „Pentru ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?” 8 Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost aşa. 9 Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” Nu intru in sfera recasatoririi, dar Domnul Isus subliniaza ca pacatul curviei poate fi facut cu trupul. APostolul Pavel vorbeste foarte clar in pasajul pe care l-am citit ca orice forma de deviatie sexuala este curvie si este pacat inaintea lui Dumnezeu. Citim din 1 Corinteni 6:9-10 – 9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, 10 nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Versetul 18 – Fugiţi de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârşit afară din trup, dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său.Deci, pacatul curviei poate fi realizat cu trupul.Asadar, sexul inainte de casatorie, in afara legamantului marital, nenatural, adica homosexual, masturbare, prostitutie, este contrar voii lui Dumnezeu. Este curvie. De ce? Pentru ca el nu respecta tiparul lui Dumnezeu pentru sexualitate. Dragii mei, Dumnezeu a lasat sexualitatea ca un dar pentru om, dar i-a pus limite. Si cand sexualitatea se manfiesta in limitele puse de Dumnezeu, este un dar extraordinar pentru familie si o implinire pentru orice om. Cand iese din standardul pe care Dumnezeu l-a trasat, este pacat. Este curvie….
Vreau sa spun ca nu este nici o diferenta in fata lui Dumnezeu intre a curvi in minte si a curvi cu trupul. Nu este nici o diferenta, si unul si ceilalti, inaintea lui Dumnezeu sunt curvari. Dar, diferenta o fac consecintele pacatului in lumea asta- ca nu-i tot una sa se intampla fantezia in minte si nu-i tot una sa se intample cu trupul- Ma refer din perspectiva consecintelor lumesti. Pentru ca mult mai usor te curatesti de un pacat savarsit in minte si vom vedea de ce, odata savarsit cu trupul, el influenteaza foarte profund fiinta naostra. E mai usor sa scapi de un pacat cata vreme el e in mintea ta. Dar din perspectiva lui Dumnezeu, si unul si celalalt sunt curvii.
Pavel accentueaza curvia savarsita in trup. Stiti de ce? Deoarece biserica din Corint era venita dintre pagani. Ei nu aveau cu porunca a 7-ea (Sa nu preacurvesti) prea multe legaturi. N-au fost educati in spiritul iudaic clasic temator de lege. Ei au venit de la viata aia murdara si Pavel accentueaza foarte mult pentru ei aceasta dimensiune a pacatuirii cu trupul pentru ca pentru unii din ei era o normalitate. Apelarea la serviciile prostituatelor era un fapt comun in Corint in secolul I, mai ales cand vorbim despre prostitutie ca forma de inchinare. Si Pavel incearca sa vindece aceasta boala a bisericii.
- DE CE E PACAT SA CURVESTI? Am vazut ce e curvia, dar acum vreau sa raspundeti la o alta intrebare. Si in timp ce ma pregateam pentru predica mi-am dat seama ca eu, de-a lungul vietii, o predica care sa imi spuna de ce e pacat sa curvesti. E de la sine inteles ca e gresit. Dar in aceasta zi m-am gandit sa va arat din Scriptura care e argumentul lui Pavel pentru care el zice: Ii pacat curvia. Ce argumente foloseste el?
Si primul argument pe care-l foloseste Pavel, sa demonstreze ca curvia e pacat, il gasim in versetul 13 – Mâncărurile sunt pentru pântece şi pântecele este pentru mâncăruri. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul, şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul şi Domnul este pentru trup. Primul argument pe care-l aduce Pavel este urmatorul: Trupul nu e destinat distrugerii, ci trupul este pentru Dumnezeu. Pavel le arata: da, e adevarat. In lumea asta Dumnezeu a creat mancarea si ne bucuram de mancare cata vreme traim in lumea asta. Dar odata ce lumea asta se va sfarsi, Dumnezeu va inoi toate lucrurile, nu vom mai avea nevoie de mancare. Vom fi ca ingerii. Desi zice in Scriptura ca vom sta la masa cu Domnul. E adevarat. Vom sta, dar nu vom avea procesul fiziologic pe care-la vem astazi. Dumnezeu va termina cu modul acesta de intretinere a vietii. Sursa noastra de viata va fi alta decat circuitul nostru fiziologic. Si Pavel le zice: Trupul nostru e pentru Domnul. Una dintre principalele influente a filosofiei grecesti asupra crestinismului si care-i valabila pana si in ziua de azi e o dihotomie, o impartire foarte clara intre trup/sau fizic si spiritual. Noi inca mosteninm aceasta povara, o boala asupra crestinismului. Impartim lucrurile intre fizic si spiritual.
George Dume – CURVIA. UN PĂCAT ÎMPOTRIVA TA
///////////////////////////////////////////
A face deciziile grele să fie uşoare
de John MacArthur
V-am spus această dimineaţă că vreau doar să vă împărtăşesc câteva lucruri foarte practice din viaţa mea, legate de ideea de a face deciziile grele mai uşoare. Şi, în acelaşi timp vreau să scot în evidenţă o mulţime de lucruri din Cuvântul lui Dumnezeu. Dar înainte de aceasta aş vrea să fac o mică introducere.
Biblia este foarte explicită în ceea ce priveşte păcatele. Nu există nici un motiv de a ne întreba ce interzice Dumnezeu. Puteţi începe cu decalogul, cele 10 porunci şi veţi vedea că Domnul rosteşte lucrurile pe care nu le permite. Sunt alte lucruri pe care Dumnezeu ne porunceşte să le facem, şi a nu le face înseamnă a păcătui. Noi nu suntem în necunoştinţă de cauză în ce priveşte păcatul. Lucrurile explicate în mod specific în Scriptură ne sunt foarte clare. Noi ştim ce este greşit. Noi, de asemenea ştim ce este bine în ceea ce priveşte multe lucruri, pentru că Dumnezeu ne-a spus foarte clar aceasta.
Dar noi nu vrem să vorbim despre ceea ce este specificat deja în Scriptură referitor la ce este bine şi ce este rău, ci vrem să vorbim despre ceea ce se află între aceste două domenii pentru că aici se află dificultatea reală în luarea deciziilor. Dacă cineva îţi oferă posibilitatea să minţi, să înşeli, să ucizi pe cineva, să comiţi adulter, să pofteşti, aceste lucruri evident că sunt inacceptabile. Dacă cineva îţi propune ideea de a citi Biblia, de a te ruga, a mărturisi, de a-L împărtăşi pe Domnul Isus Hristos şi Cuvântul Lui cu cineva care are nevoie să îl audă, acest lucru cu siguranţă este bun.
Dar cum stau lucrurile cu tot ceea ce este la mijloc şi despre care Biblia nu vorbeşte în mod specific? Şi aceasta este o categorie destul de largă. De exemplu, sunt câţiva oameni care spun că există anumite alimente pe care ar trebui să le mâncăm şi altele pe care nu ar trebui să le mâncăm. Există anumite persoane care doresc să ne constrângă cu dieta legii din Vechiului Testament şi care spun că adevărata spiritualitate este cu adevărat implicată în ceea ce mănânci. Şi desigur, dacă mănânci carne de porc sau orice altceva care nu este declarat „koşer” de Vechiul Testament, păcătuieşti.
Alţii, ar spune că poţi bea numai anumite băuturi. Dacă bei anumite lucruri, păcătuieşti. Dacă bei dintr-o altă categorie, nu păcătuieşti. Sunt multe lucruri de spus în legătură cu aceasta bazat pe Scriptură, dar nu există nici o interdicţie referitor la ceea ce să bem sau nu.
Unii oameni cred, şi acest lucru poate părea ciudat, dar este adevărat, unii cred că sportul constituie un păcat. De fapt, cunosc pe cineva, care este foarte convins în privinţa aceasta, şi care a spus că scrie o carte despre păcatul de a face sport. Pentru unii dintre voi nu este păcat, este un dumnezeu. Şi îngenuncheaţi şi vă închinaţi lui… de câte ori se iveşte ocazia.
Sunt unii care cred că televizorul este păcat. Dacă ai televizor, nu eşti spiritual. Sunt alţii care sunt ca momâile. Stau şi se holbează la el. Nu contează ce se difuzează, chiar şi un simplu test le gâdilă imaginaţia şi îl privesc până le „puşcă siguranţa”.
Unii spun că dacă mergi la film comiţi un păcat. Dacă intri într-o sală de cinematograf, eşti părtaş la fărădelege. Dacă îţi dai banii…deşi habar nu am cât costă un bilet la film… plăteşti industria producătoare de filme neevlavioase. Alţii spun: ,,Ei bine, poţi merge la film, pentru că este un divertisment, este recreativ, şi poţi contempla frumuseţea unui anumit scenariu” şi aşa mai departe.
Sunt oameni care cred că dacă faci şi altceva duminica decât să şezi şi să citeşti din Biblie, comiţi un păcat. Nu comiţi … când eram mic, îmi aduc aminte fiind într-un anumit oraş pe coasta de est în Philadelphia, nu era îngăduit să faci nimic duminica recreativ. Veneam acasă îmbrăcaţi în micile noastre costume Lord Fauntlerroy cu gulerele scrobite şi o cravată micuţă şi şedeam pe canapea toată ziua. Nu aveam voie să citim paginile cu desene pentru copii din ziare, nu aveam voie să citim pagina sportivă, nu aveam voie să ne uităm la TV, nu aveam voie să ieşim în curte să ne jucăm prinsea, nu aveam voie să ne plimbăm. Şedeam. Singurul păcat pe care îl puteam comite şi aveam voie să-l comitem era păcatul lăcomiei. Duminica aveam voie în mod literal să ne umplem burţile sau să ne îndopăm. Şi desigur, cele mai multe dintre femei îşi petreceau toată dimineaţa gătind o masă copioasă cu care păcătuiam toată după amiaza, dar nu … n-o puteam rata. Şi astfel eram prinşi de consecinţa păcatului nostru. Dar păcatul acesta era tolerabil. Şi în cele mai multe dintre cercurile evanghelice este încă tolerat… dovada fiind formatul celor mai mulţi dintre evanghelici. Dar oricum… noi ne abţinem de la el.
Îmi aduc aminte că aveam voie ca şi copil să joc cărţi. Aveai voie să joci cărţi atâta timp cât între ele nu erau jokeri, cărţi de pică, de treflă şi altele de genul acesta. Dacă acestea aveau pe ele orice altceva erau bune. Dar dacă aceste însemne erau tipărite pe ele, deveneau un lucru păcătos şi era exclus ca vreo persoană respectabilă care punea mâna pe o asemenea carte şi să nu o pună imediat jos înainte ca să comită vreun păcat. Aveai voie să joci altfel de cărţi, să strigi şi să arunci din pricina tensiunii anumite lucruri, dar trebuia să fii foarte atent la felul cărţilor pe care puneai mâna.
Au fost oameni care credeau că anumite jocuri sunt păcătoase. Anumite jocuri ca Monopoly învăţau materialismul şi de aceea ar fi trebuit să existe jocuri ca ,,Umilinţă şi Sărăcie” pentru cei care doreau să ajungă la adevărata spiritualitate chiar şi prin lucrurile recreative.
Apoi sunt oameni care cred că este păcat să pui o ţigară în gură, să o aprinzi şi să scoţi fum pe nas. Tocmai am venit din Carolina de Nord şi i-am văzut pe cei mai mulţi dintre diaconi fumând. Şi am întrebat pe cineva cum de acest lucru nu este păcat şi mi-au spus că toţi cultivă tutun pe acolo şi că nu este păcat.
Dar, sunt alţii care spun că dacă ai părul prea lung, este păcat. Şi dacă este prea scurt, acesta nu este un păcat numai dacă este scurt de tot, şi prin asta se înţelege că eşti homosexual, aşa că trebuie găsită calea de mijloc ca să nu păcătuieşti până la urmă.
Sunt alţi oameni care cred că anumite stiluri de îmbrăcăminte sunt oglinda unei societăţi păcătoase. În ceea ce mă priveşte, nu prea înţeleg moda de astăzi. Chiar n-o înţeleg. Personal, cred că Dumnezeu este simetric. Înţelegeţi? Eu cred că Dumnezeu este simetric. Îi place ca ceea ce purtaţi să fie egal în ambele părţi. Dar eu văd haine care atârnă care încotro. Adică, lucruri nebuneşti care parcă explodează în jurul celor care le poartă. Dar eu cred că Dumnezeu este un Dumnezeu al simetriei. Oricum … acesta sunt eu. Îmi place să am buzunare în ambele părţi ale cămăşilor mele. Ce pot să zic?
Şi sunt alţii care cred că anumite stiluri de muzică sunt păcătoase. Muzica rock este păcătoasă. Şi s-ar putea să fim de acord cu acest lucru. Muzica country şi western este prin absolut sanctificată. Dar să te fereşti să asculţi cuvintele.
Sunt unii oameni care cred că e în regulă ca fetele şi băieţii să înoate în acelaşi loc, şi sunt alţii, mai ales în partea de sud, care cred de exemplu că acest lucru este un păcat. Ei îl numesc ,,baie mixtă” şi lucrul acesta este interzis.
Dar sunt mult lucruri ca acestea care intră în categoria celor despre care Biblia nu spune nimic clar şi de aceea sunt lăsate la alegerea şi decizia noastră. Calea cea mai uşoară este să se facă o listă de reguli. Acest lucru este foarte uşor. Noi vom decide doar. Strângem un comitet şi vom spune aceasta este greşit, aceasta este greşit, aceasta este greşit, aceasta este bine. Nu trebuie decât să trăim după aceste reguli. Şi dacă respecţi aceste reguli, spunem că eşti spiritual. Şi dacă nu le respecţi, te numim firesc. Aceasta este soluţia cea mai uşoară.
Ca şi creştini, este necesar să ştim cum să luăm decizii în privinţa acestor lucruri. Sunt lucruri pe care le întâlnim în fiecare zi. Cum decidem? Ei bine, voi începe prin a vă da nişte principii, în regulă? Începem să le prezentăm. Nu voi petrece prea mult timp cu ele, decât că vi le voi împărtăşi. Eu folosesc aceste principii în viaţa mea personală. Într-o zi m-am aşezat pe un scaun şi le-am aşternut pe hârtie. Ele sunt doar rezultatul propriei mele experienţe. N- am studiat pentru a le afla, sunt lucruri cu privire la care mă întreb de câte ori sunt pus în situaţia de a lua decizii care nu sunt „albe” sau „negre” în Biblie. Cu cât învăţaţi să aplicaţi aceste lucruri, cu atât mai repede vă veţi bucura de experienţa voastră spirituală şi veţi înţelege ce înseamnă să fiţi liberi în Hristos şi în acelaşi timp să vă supuneţi pe deplin scopului Său perfect.
Principiul numărul unu, şi vor fi zece cred, dacă avem timp. Numărul unu, şi deja îmi spuneţi că nu vom avea timp, dar vă voi îndupleca eu … primul, prieteni, despre care voi vorbi în următoarele minute… numărul unu: vreau să vă pun această întrebare: va fi profitabil din punct de vedere spiritual? Va fi profitabil din punct de vedere spiritual? Uitaţi-vă împreună cu mine la 1Corinteni 6:12. Un text familiar pe care doresc să îl citim. L-am studiat detaliat în studiul nostru asupra acestei epistole minunate. Dar observaţi cu atenţie versetul 12: ,,Toate lucrurile îmi sunt îngăduite”. Acum daţi-mi voie să vă spun că prin aceasta eu înţeleg că toate lucrurile în afara celor neîngăduite, sunt îngăduite. Asta vrea să spună. Sunt câteva lucruri în Scriptură despre care deja se spune că sunt neîngăduite sau păcătoase. El nu se referă la acele lucruri. Ceea ce spune Pavel aici este că toate lucrurile în afara celor neîngăduite sunt îngăduite. Aţi înţeles? Toate lucrurile aflate pe un teren de mijloc, acel domeniu non-moral sunt îngăduite pentru mine. Toate lucrurile care nu sunt neîngăduite sunt îngăduite pentru mine. ,,Dar nu toate sunt de folos” şi aceasta înseamnă literal că nu toate lucrurile sunt în avantajul meu spiritual, adică nu toate sunt profitabile pentru mine.
Deci îmi pun întrebarea pe care şi-o pune Pavel: va intensifica decizia mea creşterea vieţii mele spirituale? Va cultiva ea evlavia? Aceasta este o întrebare dreaptă, o întrebare de bază. Va încuraja ea evlavia? Va fi ea profitabilă pentru mine? Va fi în avantajul meu? Va fi un beneficiu pentru mine?
Există lucruri care nu sunt rele în sine. Mă gândesc la dormit. Dormitul nu este greşit, este bun. Încerc şi eu să mai dorm câteodată. Mi-ar place să dorm mai mult decât sunt în stare. Dar nu e nimic greşit în a dormi. De fapt, nu e nimic greşit să dormi mai mult. Aţi aşteptat vreodată o dimineaţă în care să puteţi dormi mai mult? Sigur că da. Câteodată se întâmpla că aţi vrea să dormiţi mai mult duminica dimineaţa, dar Domnul v-ar pedepsi pentru asta. Însă vreau să spun că toţi aşteptăm zile în care să putem dormi mai mult, pentru că este un lucru plăcut. Dar acest lucru bun, de a dormi mai mult pentru a recâştiga odihna fizică, dacă este practicat prea des, nu va fi în beneficiul vostru spiritual, pentru că va încuraja, ce anume? Lenea. A dormi mai mult din când în când nu este greşit, dar creează un alt obicei, şi anume cel de moleşeală. Şi aceasta nu este spre beneficiul vostru.
Există multe lucruri ca acestea în viaţă. Indiferent ce este, puneţi-vă întrebarea: este benefic din punct de vedere spiritual pentru mine? Este profitabil pentru mine? Este în avantajul meu? Cultivă lucrul acesta evlavia în viaţa mea?
Cu alte cuvinte, nu tratez viaţa spunându-mi: ,,Pot face asta şi să scap cu faţa curată?” Ci privind la viaţa mea îmi spun: ,,Dacă fac asta, voi fi mai evlavios? Va fi profitabil din punct de vedere spiritual pentru mine?” Haideţi să numim acest principiu, şi îl puteţi nota, principiul utilităţii. Este util pentru beneficiul meu spiritual?
Principiul numărul doi – şi vreau să ştiţi că nu voi trata aceste principii în mod aprofundat – este paralel şi apropiat de primul: mă va zidi? Mă va zidi? Dacă privesc la lucrul acela în mod izolat, este el profitabil din punct de vedere spiritual pentru mine? A doua întrebare: mă pune decizia mea pe calea care mă duce spre o mai mare maturitate spirituală? 1Corinteni 10:23, ne vorbeşte în fond despre aceeaşi idee: ,,Toate lucrurile sunt îngăduite…” , aceasta înseamnă că toate lucrurile în afara celor neîngăduite sunt îngăduite…toate lucrurile care nu sunt bune sau rele în ele însele… ,,toate lucrurile sunt îngăduite dat nu toate sunt de folos” – acelaşi gând. Apoi urmează: ,,Toate lucrurile sunt îngăduite dar nu toate zidesc”.
Deci pun întrebarea: mă zideşte lucrul respectiv? Şi cuvântul este oikodomeo, care înseamnă a zidi o casă. Va atrage această decizie după sine alte lucruri care să crească stabilitatea mea spirituală, tăria mea şi maturitatea mea? 1Corinteni 14:26 spune: ,,… toate să se facă spre zidirea sufletească.” Pavel spune în 2 Corinteni 12:19 ” … toate aceste lucruri le spunem, preaiubiţilor, pentru zidirea voastră”. În 1 Corinteni 9:24, Pavel spune: Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!” Fiecare om angajat într-o competiţie atletică este temperat, adică se înfrânează în toate lucrurile. De ce? Pentru că doreşte să câştige. Versetul 27: ,,Şi mă port aspru cu trupul meu” (în limba engleză ,,îl supun”). Pavel vrea să spună ,,îmi ţin trupul în frâu” adică îl stăpâneşte cu violenţă. Dacă vreţi ,,învineţesc ochiul trupului meu, îl pocnesc în ochi cu scopul de a-l stăpâni pentru ca ceea ce fac să mă zidească”. O altă traducere ar fi ,,îmi robesc trupul”.
Sincer să fiu, şi trebuie să admitem sincer acest lucru, cei mai mulţi dintre noi suntem sclavii dorinţelor noastre trupeşti, nu-i aşa? Adică vreau să spun că răspundem la impulsurile noastre fizice oricare ar fi ele. De aceea am afirmat mereu că în ceea ce priveşte autocontrolul şi autodisciplina există câteva elemente cheie. Dacă vă aduceţi aminte am vorbit despre ele cu câteva luni în urmă. A deveni o persoană disciplinată, trebuie să te antrenezi în domeniul acesta. Şi eu folosesc o mulţime de lucruri mărunte dar practice în sensul acesta, ca de exemplu, să încep mereu cu cea mai dificilă sarcină. Asta te ajută să înveţi autodisciplina. Un alt lucru care mă ajută, este să fiu punctual. Pentru a face asta, este necesar să-ţi ordonezi diversele elemente ale vieţii, astfel încât să te ajute să ajungi la locul potrivit la timpul potrivit, hotărât mai dinainte. Asta înseamnă control. Adică a pune lucrurile împreună şi coordona. Şi un alt lucru care mă ajută este să învăţ să spun nu, atunci când ai tot dreptul să spui da. Cu alte cuvinte, când ai tot dreptul să ieşi în oraş cu soţia ta, să mâncaţi copios după care să luaţi câte o îngheţată cu sos de ciocolată, sau să mâncaţi orice altceva, să poţi spune nu trupului tău, adică să-i spui ,,Vezi, sunt încă în control”. Cultivă autocontrolul în viaţa ta. Când îţi controlezi dorinţele cu mintea, îţi antrenezi ,,muşchii” potriviţi pentru a fi evlavios.
Deci îmi pun întrebarea: dacă fac lucrul acesta, mă zideşte? Mă întăreşte? Mă va ajuta să mă asemăn mai mult cu Hristos? Mă va direcţiona spre o maturitate spirituală mai mare? Haideţi să numim acest principiu, principiul edificării. Deci până acum au fost principiul utilităţii şi principiul edificării.
Al treilea principiu – şi pentru acesta vă rog să deschideţi împreună cu mine la Evrei capitolul 12 – ne determină să ne punem a treia întrebare. Sunteţi pregătiţi? Aceasta este latura negativă a celor două principii pe care tocmai le-am menţionat. Îmi va încetini alergarea? Dacă alerg aşa cum spune 1Corinteni 9, dacă alerg pentru a câştiga un premiu, atunci trebuie să mă întreb dacă lucrul respectiv îmi încetineşte alergarea. Observaţi versetul 1 din Evrei 12, că noi ne aflăm într-o cursă, o cursă a credinţei. În capitolul 11 am văzut o mulţime de oameni care au trăit prin credinţă şi care sunt mărturii vii ale validităţii trăirii prin credinţă. Ei sunt norul de martori care ne îndeamnă să trăim prin credinţă. Cunoaşteţi pasajul începând cu versetul 4: ,,Prin credinţă Abel… prin credinţă Enoh… prin credinţă Noe … prin credinţă Avraam… prin credinţă Sara… prin credinţă Iacov… Isaac, prin credinţă Iosif… prin credinţă Moise.” Şi continuă să vorbească despre căderea prin credinţă a zidurilor Ierihonului, despre credinţa prostituatei Rahav, şi apoi despre credinţa lui Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel, a profeţilor şi aşa mai departe. Bărbaţi şi femei, toţi au trăit prin credinţă.
Având atâţia oameni care mărturisesc despre viaţa de credinţă şi noi trebuie să trăim prin credinţă, să alergăm în cursa credinţei. Pentru a face acest lucru cu succes, observăm din versetul 1 că trebuie să înlăturăm orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară atât de uşor, şi să alergăm îndurând în cursa care ne stă înainte privind la Isus care este autorul şi desăvârşirea credinţei noastre şi care pentru bucuria care-I stătea înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi acum stă la dreapta lui Dumnezeu.
Lucrul important pe care vreau să-l observăm este ,,să dăm la o parte orice piedică şi păcatul”. Ce concluzie rezultă de aici? Că piedica este diferită de ce anume? De păcat. Noi trebuie să lăsăm păcatul deoparte şi trebuie să înlăturăm şi piedica. Ei bine, care este diferenţa? A alerga în această agon (cuvântul grecesc pentru cursă) de unde provine cuvântul agonie, a trăi această copleşitoare viaţă de credinţă cere hotărâre, perseverenţă, autodisciplină. Şi pentru a face acest lucru, noi trebuie să dăm la o parte orice piedică ca de altfel şi păcatul.
Acum ce înseamnă ,,orice piedică”? Cuvântul este ogkos, care înseamnă greutate. Nu este păcat. Este o cantitate în plus, fără rost, ceva care ne trage în jos, care ne distrage de la îndeplinirea priorităţilor, ne distrage atenţia, ne consumă energia, ne diminuează entuziasmul pentru lucrurile lui Dumnezeu.
Să ne gândim la un atlet care concurează la proba de 100 de metri, şi să presupunem că înainte de a alerga cei 100 de metri în cadrul unui eveniment sportiv mondial, iese în oraş, se îmbată, comite păcatul desfrâului, se întoarce şi încearcă să alerge. El ar alerga fără să fi dat păcatul la o parte. El a păcătuit împotriva propriului trup şi şi-a risipit forţa, putere. Dar să presupunem că este antrenat perfect, că a făcut tot ceea ce trebuia în cadrul procesului de pregătire, că a fost în cea mai bună formă fizică, că s-a făcut tot ceea ce era nevoie în antrenarea lui, că viaţa lui morală era curată, că nu a fost indulgent cu trupul lui, dar s-a decis să concureze în ghete de luptă şi într-o haină de lână. Acest lucru nu ar fi păcătos, dar ar fi prostesc. Aceasta ar fi o greutate nefolositoare.
Să mă exprim mai simplu. Este oare păcat să ieşi cu soţia ta sâmbăta seara, să luaţi masa împreună, să mâncaţi copios şi apoi să vă plimbaţi cu maşina şi să staţi în faţa lunii pe plajă, şi să spui soţiei tale cât de mult o iubeşti şi să te întorci acasă la două noaptea? Nu. Veţi spune: ,,Aş vrea ca şi soţul meu să facă aşa”. Dar să dăm o nouă dimensiune lucrurilor. Duminica dimineaţa la ora 8 ai întâlnire de rugăciune, iar la 8:30 trebuie să înveţi din Cuvântul lui Dumnezeu. Daţi-mi voie să vă spun că nu este păcat ceea ce am spus mai sus, dar este o greutate nefolositoare care va avea impact asupra capacităţii tale de acţiune in dimineaţa următoare.
Deci sunt câteva lucruri în vieţile noastre, pe care le restricţionăm pe motivul că ne-ar încetini alergarea, nu-i aşa? De aceea pentru mine, de exemplu, sâmbăta seara este un timp foarte sacru. Este timpul ,,nu fac nimic”. Îmi aduc aminte că pe vremea când băieţii mei jucau fotbal american (şi sunt mulţumitor că ultimul dintre ei, Mark, tocmai şi-a încheiat cariera fotbalistică) în serile fotbal america de sâmbătă, ieşeam împreună cu ei. Şi atunci când joacă fiul tău, te implici şi tu în totalitate în acel joc. Eram implicat oricum, pentru că şi eu am jucat fotbal şi îmi plăcea foarte mult. Aşa că îţi priveşti fiul, emoţiile tale se intensifică la maxim, te întorci de la meci, îl reiei de câteva ori în mintea ta, mai ales dacă fiul tău îşi rupe piciorul şi e la spital, aşa cum s-a întâmplat anul trecut, când şi-a rupt femurul lângă încheietură şi am stat treji jumătate din noapte, iar dimineaţa următoare am predicat din Cuvântul lui Dumnezeu … şi aşa mai departe. Nu faci decât să îţi canalizezi greşit emoţiile şi procesele mentale. Nu este greşit să mergi la meciul de fotbal al fiului tău, decât doar în cazul în care crezi că fotbalul este un păcat. Şi cred că acesta este un privilegiu. Dar problema este că adaugi vieţii tale o greutate nefolositoare. Nu ai nevoie de asta. Nu trebuie să te împovărezi cu lucrul acesta.
Există mai multe forme de greutăţi de acest fel… legalismul, ceremonialul, risipa inutilă a timpului care ne stoarce energia şi ne dă peste cap priorităţile. Deci trebuie să vă puneţi o întrebare simplă: îmi încetineşte alergarea în cursa spirituală? Nu aş face nici un lucru care mi-ar încetini randamentul în slujirea mea pentru Hristos. Poate fi ceva care în sine şi în afara lui nu este rău, dar poate deveni o greutate nefolositoare pe care trebuie să o port. Să numim acest principiu, principiul excesului.
Numărul patru…mă va atrage în robie? Mă va atrage în robie? 1Corinteni 6:12, versetul cu care am început: ,,Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” Nu mă voi lăsa adus sub puterea vreunui lucru. Nu voi îngădui nici unui lucru să mă stăpânească.
Nu ar trebui să îngăduim vreodată ca un lucru non-moral să devină stăpânul nostru. Şi cu toate acestea sunt oameni… gândiţi-vă la om, regele creaţiei, aşa cum îl descrie Psalmul 8: ,,Ce este omul ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste. I-ai dat stăpânire peste toate lucrările mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor”. Dar nu este uimitor faptul că omul renunţă la suveranitatea lui în schimbul lucrurilor mărunte? Câţi oameni nu s-au transformat în paraziţi pentru că nu se pot controla în ceea ce priveşte vinul? Câţi oameni nu au murit pentru că nu au putut rezista tutunului? Câţi oameni nu sunt care îşi lasă vieţile conduse literal de televizor, care nu este altceva decât o cutie cu o grămadă de fire inventată de om, regele pământului? Dintr-odată televizorul devine rege, suveran şi omul nu este altceva decât sclavul lui. Drogurile inventate şi descoperite de om în beneficiul celor care au nevoie de ele, devin stăpânul atâtor bărbaţi şi femei.
Umblarea Creştinului | următoarea pagină…………………………………
https://www.rcrwebsite.com/decisions1.htm
//////////////////////////////////////////
Limitele libertatii crestine
„Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos;
toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapinire pe mine”
„Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos.
Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc” – 1 Corint. 6:12; 10:23
Introducere:
Apostolul Pavel a fost prin excelenta un apologet al crestinismului. Mintea lui patrunzatoare era la curent cu toata gindirea vremii. Educatia erveiasca il familiarizase cu cele mai inalte si mai distilate concepte religioase. Cetatenia romana si simpatia lui pentru Roma ii daruise viziunea imperiului. Pasiunea pentru cunoastere il deprinsese cu filosofiile aflate atunci la moda. In toate acestea, relatia lui personala cu Hristos i-a fost arbitrul suprem. Crestinismul lui Pavel nu a fost denaturat de celelalte lucruri, ci mai degraba le-a influentat pe toate, dindu-le o coloratura distincta. Pavel L-a asezat pe Christos ca Domn peste toate lucrurile si a privit spre toate prin El, cautind sa mintuiasca totul si toate. Mesajul lui Pavel a fost din aceasta cauza un paradox perpetuu, apostolul acceptind si negind in acelasi timp cele mai inalte valori ale vremii sale. Pavel a fost un dusman declarat fata de tirania preotiei evreiesti, dar n-a lepadat conceptul preotiei, ci l-a rascumparat aplicindu-l la „preotia universala a sfintilor”. Apostolul da semne evidente ca este un admirator al ordinii si slavei din imperiul Roman care cuprinsese toata lumea, dar nu se poate opri sa nu-i aplice o corectie, visindu-l sa ajunga o fraternitate a tuturor, o Imparatie glorioasa sub autoritatea unui singur Cap: Isus Christos. Pavel este captivat de spiritul analitic si de supranaturalul idealist din filosofia greaca, dar se ridica deasupra ei, incercind s-o aduca cu picioarele pe pamint si s-o curateasca prin lumina adevarului adus de Christos.
Metoda de lucru a lui Pavea a fost sa combata eroarea printr-o proclamare clara si raspicata a adevarului. El a cautat sa limpezeasca bijbiielile iscoditoare ale mintii omenesti, inlocuindu-le cu desavirsita frumusete a lucrurilor descoperite noua de Dumnezeu. Cu evreii a vorbit ca un evreu, cu romanii ca un roman si cu grecii a putut face chiar si filosofie, dar pretutindeni si intotdeauna Pavel este un crestin, folosind terminologia „adevarurilor incepatoare” doar ca sa se poata face mai bine inteles si acceptat de cei cu care stat de vorba.
Versetele pe care le-am ales drept baza pentru acest studiu ne stau ca marturie despre acest lucru. Ele apar intr-o scrisoare destinata sa corecteze viata unei Biserici crestine aflate intr-o cetate greceasca. Epistola lui Pavel reflecta fidel care erau conditiile de viata din Corint. Tragedia de acolo consta in faptul ca, in loc sa fie o forta mintuitoare, Biserica intrase tragic sub influenta pagina a cetatii.
In divizarile de partide din Biserica nu este greu sa recunoastem pasiunea bolnavicioasa a grecilor de a se fragmenta in diverse scoli de gindire strinse in jurul personalitatilor deosebite ale vremii. Lipsa de disciplina si de disciplinare evidenta in Biserica era doar o reflectare a atitudinii tolerante fata de imoralitate care domnea in cetate. In judecatile publice si in ducerea in fata tribunalelor, eu nu vad altceva decit o asemanare cu neincetatele infruntari ale scolilor de „logica”, care devenisera un fel de amuzament public. Necuratia care-si facuse loc in Biserica si pe care Pavel o condamna in termeni atit de vehementi este numai o umbra a vietii morale putrede din societatea greaca. Dezmatul de la Cina Domnului nu reflecta altceva decit tendinta de a imita „banchetele” si orgiile animalice practicate la ritualurile religioase din templele grecilor. In lipsa de iubire pe fondul careia apar cuvintele din capitolul 13, eu vad o capitulare in fata egoismului individualist al oamenilor din afara Bisericii. In sfirsit, in dificultatea lor de a accepta adevarurile despre invierea din morti, eu vad semnele influentelor materialiste si mistice ale gindirii grecesti.
Sursa tuturor acestor abuzuri comune in toate cetatile locuite de greci era ideea lor fundamentala ca omul trebuie sa fie „masura tuturor lucrurilor”, liber de orice constringeri exterioare, siesi suficient si nesilit sa dea nimanui socoteala de gindurile si faptele sale. Aceasta era idee greaca despre libertatea deplina. In circumferinta acestui postulat, grecii declarau sus si tare ca toate lucrurile le sunt ingaduite. Era doctrina eliberarii si emanciparii totale. Ecourile ei au strabatut de atunci veacurile, naucind pe alocuri oameni si natiuni deopotriva. Pavel nu contrazice categoric conceptul grec despre libertate. Parind ca il afirma, apostolul il corecteaza, modelindu-l dupa Evanghelie si-l plaseaza intr-o deplina ascultare de legea lui Christos. In fata filosofilor greci care strigau cit ii tinea gura ca „toate lucrurile imi sunt ingaduite”, Pavel raspunde cu: „Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar …”
Acest fel de exprimare a lui Pavel ridica inaintea noastra doua probleme. Prima este aceasta afirmare despre libertatea crestina: „Toate lucrurile imi sunt ingaduite”. Iar a doua este o lamurire despre limitarile libertatii crestine: „Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar …”
(I.) Sa luam deci mai intii aceasta extraordinara expresie de proclamare a deplinei libertati crestine: „Toate lucrurile imi sunt ingaduite”.
Remarcati pentru inceput cit de cuprinzatoare este aceasta afirmatie.
Dati-mi voie sa va incerc rabdarea si sa ma opresc putin la cuvintele folosite de Pavel, caci daca adevarul se exprima prin cuvinte, atunci numai cuvintele ne pot conduce la adevar si cine nu le baga in seama, va trece pe linga esentialul comunicarii.
Apostolul Pavel foloseste cuvintul „panta”. Trebuie sa intelegem ce inseamna acest „panta” pentru a intelege dimensiunile libertatii crestine. „Panta” este o forma de plural si inseamna „toate”. Theter, un expert in gramatica, ne spune ca orice cuvint cu forma de plural, atunci cind nu este insotit de articolul hotarit, defineste totalitatea lucrurilor de aceiasi natura, contextul aratindu-ne intotdeauna despre ce este vorba. In aceasta epistola, expresia „toate lucrurile” este folosita de nu mai putin de trei zeci de ori, si de fiecare data, intelesul ei trebuie dedus din context. Am facut un studiu amanuntit al tuturor locurilor in care expresia „panta” apare in text si am sa va rog sa acceptati sa treceti impreuna cu mine in revista citeva dintre lucrurile la care se refera apostolul.
Mai intii sa ne aducem aminte ca filosoful grec care pretindea sus si tare ca „toate lucrurile imi sunt ingaduite” se referea la suma totala a tuturor lucrurilor materiale, a valorilor morale si a tuturor fortelor vitale cunoscute. Oare cum foloseste Pavel aceasa expresie? Raspunsul este clar. Iata in cel de al treilea capitol al epistolei, cum defineste apostolul aceasta realitate: „Nimeni sa nu se faleasca dar cu oamenii, caci toate lucrurile sunt ale voastre:”. Urmeaza apoi o exemplificare un versetul 22, pentru ca ideea sa fie desavirsita in versetul 23: „si voi sunteti ai lui Christos, iar Christos este al lui Dumnezeu”.
Intre prima afirmatie: „Toate lucrurile sunt ale voastre” si concluzia din versetul 23 se afla descris felul in care foloseste Pavel expresia „panta”: ” … fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre …” Este evident ca Pavel nu numai ca foloseste expresia in acelasi inteles ca si filosofii greci, dar sare in evidenta faptul ca el trece mult peste orizontul lor si include in sfera de existenta a crestinului si lucrurile care transcend lumea de acum. patrunzind in mostenirea noastra vesnica.
„Toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa”, este o enumerare a sistemelor de gindire reprezentate de acesti trei lucratori crestini. Pavel spune: toate sistemele de gindire din lume sunt ale voastre.
” … lumea, …” este a voastra, cu toate sistemele si miscarile ei.
” … viata, …”, pe care cautati mereu s-o analizati si s-o intelegeti, este a voastra.
” … moartea, …” care este pentru voi un fel de incetare a existentei, cu tainele si tenebrele ei, este a voastra.
” … lucrurile de acum, …” o fraza care include granitele gindirii si filosofiei grecesti.
” … si lucrurile viitoare …” pe care filosofia greaca le neaga, dar pe care Pavel le anunta.
Este evident ca Pavel intelege prin „panta” toate scolile de gindire, toata lumea cu viata si moartea, cu lucrurile de acum si cu realitatile din lumea de dincolo. „Toate” aceste lucruri sunt „ale voastre”.
Apostolul trece apoi mai departe facind aceasta extraordinara proclamatie: „Toate lucrurile sunt ingaduite”. Ce inseamna acest „ingaduite”?
Ideea din care s-a nascut acest termen este aceea a unui drum deschis, ca opus al „detentiei”, al „constringerii intr-un spatiu limitat”.
„Sunt in largul meu cu privire la toate lucrurile, nu sint constrins si limitat. Sunt pe marele bulevard al universului, plimbindu-ma printre toate elementele realitatii. Toate imi sunt accesibile si am autoritate sa le folosesc dupa cum gasesc eu de cuviinta.” Aceasta este ideea de libertate crestina pe care ne-o propune Pavel. El il plaseaza pe crestin intr-o deplina libertate printre toate lucrurile materiale, morale si spirituale ale universului creat de Dumnezeu.
Ca sa intelegem ce vrea sa ne spuna apostolul prin aceasta proclamatie, trebuie sa facem o analiza expozitionala a contextului in care apare ea.
In versetul 15 din capitolul 2 veti gasi prima restrictie in folosirea acestei depline libertati. Pavel ne vorbeste despre principiul deosebirii lucrurilor: „Omul duhovnicesc poate sa judece totul”. Crestinul se afla intr-adevar intre toate lucrurile lumii si toate ii sunt la indemana, dar el nu le va folosi in mod nelegiuit. El va masura toate lucrurile ingaduite lui cu etalonul infinitului. Omul duhovnicesc poate sa judece totul. Pe linga aceasta, mai avem o alta realitate care balanseaza expresia „sunt ingaduite”: „voi sunteti ai lui Christos, iar Christos este al lui Dumnezeu”. Cadrul de referinta fundamental al crestinului nu sunt toate lucrurile care-i sunt ingaduite, ci Hristos care domneste peste toate si Dumnezeu, care este in spatele lui Christos.
Apostolul ne da in aceste cuvinte un concept cosmic extraordinar. Pe fundalul existentei este asezat mai intii Dumnezeu, apoi Christos, apoi crestinul, si in final, in fata crestinului care este incoronat peste ele, sunt asezate toate lucrurile realitatii, accesibile lui, dar pe care el trebuie sa le „judece” si sa le foloseasca cu deplin discernamint.
In versetul sase din capitolul opt ni se da marea filosofie a universului: „Pentru noi nu este decit un singur Dumnezeu: Tatal, de la care vin toate lucrurile si pentru care traim si noi”, iar un pic mai departe in 9:25, pastrind acest context cosmic, Pavel adauga: „Toti cei ce se lupta la jocurile de obste, se supun la tot felul de infrinari. Si ei fac lucrul acesta ca sa capete o cununa care se poate vesteji; noi sa facem lucrul acesta pentru o cununa care nu se poate vesteji”. Aceasta este definitia comportamentului crestin fata de „toate lucrurile”.
Motivatia comportamentului crestin este centrata in existenta lui Dumnezeu si in natura Sa vesnica: „Deci, fie ca mincati, fie ca beti, fie ca faceti altceva: sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Cor. 10:32). Acesta este principiul de baza care trebuie sa stea la originea tuturor actiunilor noastre intre „toate lucrurile universului”.
Si iata, ca o incoronare, care este finalul tuturor lucrurilor in viziunea cosmica a lui Pavel: „Dumnezeu, in adevar, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar zice ca totul I-a fost supus, se intelege ca afara de Cel ce I-a supus totul. Si cind toate lucrurile Ii vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti” (1 Cor. 10:27-28).
Aceasta este una dintre cela mai mareti afirmatii ale scrierilor apostolice, si vreau sa cred ca greutatea ei va copleseste asa cum ma copleseste si pe mine cind o citesc. Nu Apocalipsa ne da cea mai distanta iamgine in viitor, ci textul acesta. Daca il vom analiza putin vom vedea cu adevarat care este conceptia crestinului despre „toate lucrurile”. Ea depaseste limita universului material, facind interpretarea filosofilor greci sa paleasca prin contrast si sa apara saraca. Cind Pavel spune ca „toate lucrurile imi sunt ingaduite”, el intelege ca nu exista nici un singur lucru in univers la care el nu are dreptul sa ajunga. Printr-o aluzie fina, apostolul sugereaza care este relatia dintre toate cele existente, asezindu-L in fundal pe Dumnezeu, pe care se sprijina Christos, care il sprijina la rindul Lui pe omul in fata caruia sunt asezate toate lucrurile. Directia de scurgere a tuturor lucrurilor este dinspre Dumnezeu si inspre Dumnezeu, in asa fel incit in final El sa fie totul in toti, implinind si desavirsind toate lucrurile.
Ma apropii acum de sensul afirmatiei lui Pavel, pe care n-as fi indraznit sa o redau daca nu m-as fi apropiat mai intii cu atentie asupra tuturor ideilor lui despre univers. In rezumat, apostolul ne spune ca omul duhovnicesc sta in centrul universului, in mijlocul tuturor lucrurilor de acum si al celor viitoare, cunoscute si necunoscute, materiale, morale si spirituale, si ca el este al lui Christos si impreuna cu Christos este al lui Dumnezeu.
Dupa ce am facut aceasta clarificare sa ne apropiem impreuna de limitarile libertatii crestine. Ele se pot clasifica in trei categorii:
” … , dar nu toate imi sunt de folos”
” … , dar nimic nu trebuie sa puna stapinire pe mine”.
” … , dar nu toate zidesc”.
Acesta este intreitul test care-mi arata in ce masura anumite lucruri imi sunt ingaduite.
Testul progresului personal – „nu toate imi sunt de folos”.
Testul autoritatii – „dar nimic nu trebuie sa puna stapinire pe mine”.
Testul relatiilor sociale – „dar nu toate zidesc”.
(I.) Testul progresului personal.
„Nu toate sunt de folos”. Termenul face referinta mai mult la „devenirea launtrica” decit la imbogatirea materiala. Astazi se vorbeste mai mult despre ce poti dobindi, decit despre ce poti deveni. Ideea avansarii este aceea a calatoriei spre un tel anume, iar progresul este nu in cantitatea bagajului acumulat, ci in distanta parcursa. In limba greaca, termenul inseamna ” a duce impreuna” si cea mai buna traducere a lui este una cu semnificatia de: „a avea un profit”.
Pavel se aseaza pe sine in centrul universului si, privind in jur, zice: „Toate lucrurile sunt ingaduite”. Arta imi este ingaduita; si tot asa de ingaduite imi sunt si muzica, si stiinta si jocurile sportive si feluritele mincari – toate imi sint ingaduite. Dar unele din lucrurile care imi sint ingaduite nu-mi sint de nici un profit; ele nu-mi vor inlesni avansarea personala, cresterea ele nu-mi vor ajuta la integrarea mea desavirsita in ordinea divina cosmica, care este centrata in Christos si in Dumnezeu.
Acesta este cel dintii principiu care separa lucrurile din jurul meu in doua categorii: acelea pe care este profitabil sa le fac si acelea pe care nu este de folos sa le savirsesc.
Exista mii de lucruri pe care pot sa le fac in Londra, dar multe dintre acestea nu-mi sint de folos personal, nu-mi inlesnesc progresul, nu-mi vor contribui la dorinta mea fundamentala de a conlucra impreuna cu Christos si cu Dumnezeu.
„Toate lucrurile imi sint ingaduite, dar nu toate imi sint de folos”
Uneori, ceea ce este bun pentru tine, s-ar putea sa nu fie la fel de bun pentru mine. Fiecare om sta individual in fata cosmosului (ordinii cosmice). si trebuie sa-si defineadsca personal cu lucrurile inconjuratoare ingaduite. Primul principiu dupa care trebuie sa se ghideze este acesta: „Ma ajuta acest lucru sa ma dezvolt si sa ma indrept spre locul final pe care mi l-a harazit Dumnezeu in vointa si ordinea Lui perfecta?
- Testul autoritatii.
„Dar nimic nu trebuie sa puna stapinire pe mine”.
In limba greaca este vorba despre un joc de cuvinte imposibil de tradus. Ceea ce spune Pavel este cam asa: „Toate lucrurile sint sub puterea mea, dar eu nu voi ingadui sa ma aflu vreodata sub puterea lor”. „Toate lucrurile imi sint permise, dar nu le voi permite sa ma domine”. Aceste cuvinte ascund in ele un al doilea principiu al libertatii crestine: Omul care I se supune lui Christos nu mai trebuie sa se supuna la nimic altceva. Cel aflat sub autoritatea lui Christos nu mai poate asculta de nici o alta autoritate.In gelozia dragostei Sale, Christos trebuie sa ramina singura putere dominanta asupra vietii noastre.
Trebuie sa ne verificam toate actiunile noastre dupa principiul acesta: „Toate lucrurile imi sint ingaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapinbire pe mine”.
Eu pot sa beau, dar bautura nu trebuie sa poata pune stapinire asupra fiintei mele. Eu pot sa beau, dar pot sa fac aceasta numai daca bautura nu ma va inrobi, ducindu-ma la ruina. Daca acesta este scopul bauturii, atunci eu nu ii voi ingadui nici un loc in viata mea.
Fiecare lucru pe care-l facem trebuie evaluat in lumina acestui principiu: ma promoveaza el spre scopul final pe care-l are Dumnezeu cu mine in universul Sau. Dumnezeu vrea sa ma aseze ca stapin peste toate lucrurile impreuna cu Christos. Vrea lucrul acesta sa ma stapineasca?
Probabil ca daca m-as opri aici, explicatia mea ar ramine neclara si greu de aplicat in practica. Dati-mi voie sa ilustrez acest principiu cu doua exemple din viata cotidiana.
Care este relatia corecta pe care trebuie sa o intretina un crestin cu banii si averea? Sigur ca este ingaduit sa avem bani, dar banii nu au voie sa puna stapinire pe mine. Cineva spunea ca banii sint un bun slujitor, dar un foarte rau stapin. Un crestin trebuie sa nu dea voie lucrurilor trecatoare sa-l inrobeasca.
Care este relatia corecta care trebuie sa existe intre un crestin si fenomenul cunoasterii? Cunoasterea este ingaduita, dar nici un om nu trebuie sa devina robul cunoasterii, altfel personalitatea lui va fi deformata: „Cunostiinta ingimfa, dragostea zideste”.
Care este relatia corecta intre un crestin si iubire? Iubirea este ingaduita, dar crestinul nu trebuie sa traiasca stapinit de puterea ei. Crestinul isi solidifica libertatea tocmai recunoscindu-i limitarile. Libertatea de a folosi orice lucru dispare atunci cind lucrul acela devine mai puternic decit el si se transforma din sclav in stapin nemilos. Principiul acesta este fundamental si trebuie facut piatra de capatii al intregii existente. Daca un lucru care este bun in sine, un obicei, o prietenie, un gind, o preocupare, o pasiune, ajunge sa nu ma mai slujeasca, ci sa ma domine, atunci ce a mai ramas din pretinsa mea „libertate” ?
Priviti in jur si veti vedea cum oamenii au ajuns robii lucrurilor care promisesera sa le dea fericirea. Uneori ma gindesc ca ar fi bine daca as putea sa scriu aceste cuvinte cu litere mari si sa le asez acolo unde le pot vedea toti tinerii. Afisul meu ar suna cam asa: „Toate lucrurile imi sint ingaduite, dar n-am sa ingadui nici unui lucru sa ma inrobeasca”.
Toate lucrurile sint ale tale, dar tu esti al lui Christos. Pastreaza aceasta balanta in echilibru si vei fi fericit; dezechilibreaz-o si vei ajunge sa duci o viata de mizerie. Numai Christos are dreptul sa fie Stapin asupra vietii tale. Toate celelalte lucruri, oricit de nevinovate ar fi ele, in momentul in care incearca sa te inrobeasca isi pierd orice fel de nevinovatie. Cineva spunea: „Orice lucru bun care se interpune intre mine si Christos, devine dusmanul meu de moarte; fie el parintii mei, iubitul sau iubita mea, fie el meseria mea sau pasiuna mea, fie el harnicia mea sau chiar dragostea mea de oameni”. Nimic nu trebuie sa-mi fure prioritatea mea suprema de a fi slobod sa ma dau in intregime Creatorului si Mintuitorului meu.
III. Testul relatiilor sociale.
Cel de al treilea test este descris in cuvintele: „Nu toate lucrurile zidesc”. L-am numit asa pentru ca acesta este contextul in care apare: „”Nimeni sa nu-si caute folosul lui. ci fiecare sa caute folosul altuia” (1 Cor, 10:24). Fraza aceasta contine o alta limitare a libertatii mele. Toate lucrurile imi sint ingaduite, dar exista unele pe care, daca le voi face, nu vor duce la zidirea sufleteascaa celor din jurul meu. Din caceasta cauza, lucrurile acelea nu-mi mai sint ingaduite. Va indemn sa vedeti ca aceasta afirmatie merge infinit mai departe decit ce a spus Pavel in alta ocazie: „Dar daca faci ca fratele tau sa se mihneasca din pricina unei mincari, nu mai umbli in dragoste! Nu nimic pentru mincarea ta pe acela pentru care a murit Christos! … La drept vorbind toate lucrurile sint curate. Totusi, a minca din ele, cind faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cadere, este rau” (Rom. 14:15, 20). De data aceasta nu este vorba ca fratele meu sa fie in pericol de cadere din cauza libertatii mele, ci doar ca el sa nu fie „zidit” de ceea ce fac eu.
Ca si crestin, trebuie sa tin minte care este pozitia mea in universul lui Dumnezeu: Deasupra mea sint Christos si Dumnezeu, iar sub mine, si la dispozitia mea sint toate celelalte lucruri – Pavel, Apolo, Chifa, lumea, viata si moartea, lucrurile de acum si lucrurile viitoare. N-am sa ma apuc insa de nici un lucru inainte ca sa nu-l judec atit din punct de vedere al progresului meu spiritual, cit si din punct de vedere al progresului spiritual al aproapelui meu in Domnul. Lucrurile care nu-l zidesc pe aproapele meu imi devin astfel mie neingaduite.
Aceasta extraordinara afirmatie a apostolului Pavel trebuie sa ne determine pe fiecare dintre noi sa ne cercetam cu si mai mare atentie limitele libertatii si felul in care ne folosim noi de lumea aceasta. A crede ca exsita ceva in universul lui Dumnezeu care nu ne este la indemina este gresit, dar si mai gresit este sa ne apucam sa ne jucam cu toate lucrurile din univers asemeni unor copii rasfatati, fara sa ne mai gindim la altceva decit la propria noastra satisfactie si fericire. Dragostea desavirsita a lui Christos ne arata ca „El nu si-a placut Lui insusi”, ci a trait pentru binele si mintuirea altora.
Exista deci lucruri ingaduite la care trebuie sa renunt de dragul propriei mele cresteri spirituale, altele la care trebuie sa renunt de dragul libertatii mele neinrobite si altele pe care nu le voi face pentru ca sint preocupat pina la sacrificiu de mintuirea si zidirea celor din jur.
Dau slava Domnului pentru largimea si ingustimea libertatii noastre crestine, si ma rog Lui ca sa putem pricepe ca exista in libertatea noastra locuri si lucruri in care trebuie sa ne infrinam, atit pentru binele si progresul nostru, cit si pentru binele si progresul altora. Exista situatii cind, asemenea locomotivei care alearga pe spatiul restrins delimitat de cele doua sine, limitarea noastra voluntara este singura cale pentru gustarea fericirii unei libertati depline.
Daniel Branzei
https://www.resursecrestine.ro/eseuri/101209/toate-lucrurile-imi-sunt-ingaduite-dar-nu-toate-sunt-de-folos
/////////////////////////////////////////
… Toate acestea pe Mine mă dor, zice Domnul, prin corola de strigăt a lui Iacov, fiindcă orice om nenăscut din nou, este infectat de satan, să ia ca de apucat (Fil, 2/5-14) ploaia, lumina, mişcarea, creşterea, sănătatea, vorbirea, (dez) asimilaţia, gândirea, privirea şi toate celelalte daruri şi creaturi Dumnezeieşti! Dar gura, vorbirea şi… nu le-am primit-o pentru bârfă sau cârtire; Sexul nu-l avem pentru preacurvie; urechile, ochii, inima nu sunt pentru judecare, pentru a ascunde propria bârnă, sau ca să poftim alt trup, pentru curvit în mintea spurcată de satan, pe care (dacă nu-l dăm pe mâna lui Iisuss), scoate din noi numai mizerii, răutăţi, urâţenii şi spurcăciuni de neimaginat… „Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură vine din inimă şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” (Mat.15/10-20)
Aceasta este CONSTITUTIA DUHOVNICEASCA, BUNA,RODNICA, PENTRU ORICE OM SI POPOR, PENTRU ACUM SI PENTRU VESNICIE…
Matei 5,6,7…
1 Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.
A văzut Isus noroadele. [Văzând mulţimile KJV]. [Predica de pe munte, Matei 5,1 la 8,1 = Luca 6,17-49. Comentariu principal: Matei. Vezi harta p.218, diagrama de la p. 231]. Se pare că multele noroade din cap. 4,25 care-L urmau pe Isus după primul Sa mare călătorie misionară prin cetăţile şi satele Galileii. Predica de pe munte a fost ţinută probabil târziu în vara (MB 2,45) anului 29 d.Hr., cam la mijlocul celor trei ani şi jumătate ai lucrării Sale. Luca leagă clar Predica de pe munte cu numirea şi alegerea celor doisprezece (Luca 6,12-20; cf. MB 3,4) şi păstrează succesiunea corectă a evenimentelor în acea zi memorabilă: 1) noaptea petrecută în rugăciune, 2) alegerea celor doisprezece, 3) coborârea la câmpie, 4) predica (vezi DA 298). El omite unica observaţie despre faptul că Isus S-a suit din nou pe munte (Matei 5,1) şi această omitere i/a determinat pe unii să creadă că predica relatată în Luca n-a fost ţinută în acelaşi timp şi în acelaşi loc ca aceea din Matei.
Pe de altă parte, Matei nu face nici o menţiune despre alegerea şi numirea celor doisprezece aici, ci se referă la ele în legătură cu raportul său despre a treia călătorie de predicare cu câteva luni mai târziu (cap.10,1-5). Totuşi, Matei prefaţează referirea sa la mulţimile care urmau pe Isus cu un raport despre chemarea de la Lacul Galileii (cap. 4,18-25). Pare evident din diferitele relatări ale Evangheliei că alegerea celor doisprezece a venit ca răspuns al nevoii unui număr mai mare de lucrători instruiţi care să se îngrijească de mulţimile care Îl însoţeau pe Isus oriunde mergea.
Alegerea celor doisprezece a constituit primul pas în organizarea Bisericii creştine. Hristos era Împărat în această nouă împărăţie a harului dumnezeiesc (vezi la versetul 23). Cei doisprezece au fost cetăţenii sau supuşii ei fondatori (vezi la Marcu 3,14). Chiar în ziua când cei doisprezece au devenit supuşi fondatori ai împărăţiei, Împăratul a ţinut cuvântarea Sa inaugurală, în care El a precizat condiţiile cetăţeniei, a proclamat Legea împărăţiei şi a trasat obiectivele ei (vezi DA 298; MB 3,4). Predica de pe munte este astfel, în acelaşi timp, cuvântarea inaugurală a lui Hristos ca Împărat al împărăţiei harului şi, de asemenea, constituţia împărăţiei. La scurt timp după înfiinţarea oficială a împărăţiei şi proclamarea constituţiei ei a intervenit a doua călătorie prin Galileea, în decursul căreia Isus a dat o demonstraţie vie şi completă a căilor în care împărăţia, principiile ei şi puterea ei pot fi de folos pentru oameni (vezi la Luca 7,1.11).
Munte. Comparaţi cap. 8,1. Se pare că era acelaşi munte pe care El petrecuse noaptea în rugăciune şi unde, cu puţin timp mai înainte, în aceeaşi dimineaţă, îi alesese pe cei doisprezece (DA 290, 298; vezi la Marcu 3,14). Identitatea muntelui amintit aici nu este cunoscută. Kurn Hattin, Coarnele lui Hattin, la 5 mile vest de vechea cetate a Tiberiadei, au fost arătate de pe timpul cruciadelor ca marcând locul, dar tradiţia aceasta nu poate fi urmărită mai devreme de cruciade şi este, deci, netemeinică.
Muntele de pe care Hristos a ţinut Predica de pe munte a fost numit Sinaiul Noului Testament, întrucât este în aceeaşi legătură cu biserica creştină ca şi muntele Sinai cu naţiunea iudaică. Pe Sinai, Dumnezeu a proclamat Legea divină. Pe un munte necunoscut din Galileea, Isus a reafirmat Legea divină, explicându-i adevăratul înţeles mai amănunţit şi aplicând preceptele ei la problemele vieţii de toate zilele.
După ce a şezut jos. Este raţional să tragem concluzia că, în armonie cu un vechi obicei, Isus obişnuia să şadă când învăţa şi predica (vezi Matei 13,1; 24,3; Marcu 9,35; vezi la Luca 4,20). Acesta era metoda obişnuită a rabinilor. Se aştepta ca un învăţător să şadă atunci când învăţa. Cel puţin cu prilejul acesta, mulţimea a şezut, de asemenea, jos pe iarbă (DA 298).
Ucenicii Lui. Aceştia cuprind, natural, pe cei doisprezece numiţi şi aleşi ceva mai devreme în dimineaţa aceea (vezi la Marcu 3,13.14; cf. Luca 4,12-19). Ca asociaţii cei mai intimi ai lui Isus, ei alcătuiau un cerc intim şi în mod natural luau loc aproape de El; dar, mai erau, în plus, mulţi alţii care urmau pe Isus şi erau şi ei cunoscuţi ca ucenici (DA 488; vezi la Marcu 3,13). Mai târziu, cel puţin, erau şi câteva femei care Îl urmau pe Isus şi slujeau nevoilor ucenicilor (Luca 8,1-3; cf. Matei 27,55). Unele din femeile acestea evlavioase erau probabil de faţă cu prilejul acesta. Totuşi, auditoriul era constituit în cea mai mare măsură din ţărani şi pescari (DA 299; MB 39). Mai erau de faţă şi spioni (DA 307; MB 47; vezi la cap. 4,17).
2 Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
A început să vorbească. [Şi-a deschis gura, KJV]. Luca observă că Isus Şi-a ridicat ochii (cap. 6,20) când a început să vorbească. În ciuda unor anumite deosebiri în raportarea predicii şi circumstanţelor care au însoţit-o, aşa cum sunt relatate de Matei şi Luca, nu poate exista îndoială cu privire la faptul că cele două relatări se referă la aceeaşi ocazie. Asemănările întrec diferenţele aparente dintre cele două raportări şi diferenţele sunt mai degrabă aparente, decât reale. Predica a fost, fără îndoială, mult mai lungă de cum este arătat aici şi cei doi scriitori dau rezumate independente ale cuvântării. Ei întrupează în sinopsiile lor acele lucruri pe care Duhul Sfânt i-a impresionat să le includă (vezi p.274). În felul acesta, relatările nu se exclud una pe alta, ci, mai degrabă, se completează. De aceea, trebuie să acceptăm toate punctele menţionate de amândoi evangheliştii. În felul acesta este privilegiul nostru să avem un raport mai complet a ceea ce Isus a spus cu prilejul acela de cum ar putea să procure oricare din rapoarte, de unul singur. Vezi notele adiţionale la Matei 3, nota2.
Raportul lui Matei cu privire la predică este practic de trei ori mai mare decât acela al lui Luca. Aceasta s-ar putea datora faptului că Matei, mai mult decât Luca, era preocupat şi a devotat mai mult spaţiu învăţăturilor lui Isus. Luca, aşa cum arată lămurit în precuvântarea sa (cap. 1,1-4) se preocupa în primul rând de naraţiunea istorică. Raportul lui Matei al Predicii de pe munte cuprinde multe lucruri pe care Luca nu le menţionează, deşi Luca relatează unele lucruri pe care Matei le omite. Vezi p.191. Punctele majore de asemănare sunt următoarele:
- Numeroase alte părţi ale Predicii de pe munte, aşa cum este redată în Matei, apar împrăştiate prin diferite locuri în Evanghelia după Luca, fără îndoială când Hristos a prezentat mai târziu aceleaşi idei, în diferite ocazii, în lucrarea Sa. Vezi la Luca 6,17-49.
- În Predica de pe munte, Hristos discută natura împărăţiei Sale. De asemenea, El a combătut ideile false cu privire la împărăţia lui Mesia care fuseseră sădite în mintea poporului de către conducătorii iudei (MB 1,3; vezi la cap. 3,2.4.17). Predica de pe munte scoate în evidenţă în contrast izbitor caracterul creştinismului şi acela al iudaismului din zilele lui Hristos.
- Pentru a aprecia pe deplin însemnătatea Predicii de pe munte este important să înţelegem nu numai fiecare principiu aşa cum este expus individual, dar şi legătura fiecărui principiu faţă de întreg. Cuvântarea este legată laolaltă printr-o unitate generală care nu este evidentă pentru cititorul întâmplător. Schema dată mai jos subliniază această unitate inerentă şi scoate în evidenţă legătura diferitelor părţi ale cuvântării cu predica în totalitatea ei.
3 „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice. Greceşte makarioi singular makarios, fericit, norocos; Evrei ashre, fericit, binecuvântat (vezi Psalmii 1,1). Ashre şi makarios sunt amândouă traduse fericit (binecuvântaţi KJV) deşi şi fericiţi în KJV ocazional (1 Regi 10,8; Psalmii 127,5; Proverbele 29,18; Ioan 13,17; Fapte 26,2; 1 Petru 3,14). Cuvântul englez blessed (binecuvântat), din întrebuinţarea modernă, este mai apropiat în înţeles cu gr. eulogatos, binecuvântat (Luca 1,68; 1 Petru 1,3; etc.), de la rădăcina eulogeo, a vorbi bine de, a lăuda, a onora (Matei 5,44; 21,9; 26,26; Romani 12,14).
Cuvântul beatitudine provine din latinescul beatitudo. În Vulgata latină, fiecare afirmaţie din prima parte a predicii începe cu cuvântul beati, echivalent cu makarioi.
Cuvântul makarios apare de nouă ori în versetul 3-11. Dar versetele 10 şi 11 se referă la acelaşi aspect al experienţei creştine şi trebuie să fie considerate o singură fericire, în felul acesta lăsând opt şi nu nouă fericiri. Luca dă numai patru fericiri, întâia, a patra, a doua şi a opta din Matei, în ordinea aceea (Luca 6,20-23), dar el adaugă patru vaiuri corespunzătoare (versetul 24-26).
În cuvintele de început, ale Predicii de pe munte, Hristos Se adresează dorinţei supreme a fiecărei inimi omeneşti fericirea. Dorinţa aceasta a fost sădită în om de Creatorul Însuşi şi a fost intenţionată să-l conducă să afle adevărata fericire prin conlucrarea cu Dumnezeu care l-a creat. Păcatul intervine când oamenii încearcă să realizeze fericirea ca un scop în sine, printr-o comportare care nu ţine cont de ascultarea de cerinţele divine.
În felul acesta, la începutul cuvântării Sale inaugurale ca Împărat al împărăţiei harului, Hristos proclamă că obiectivul principal al împărăţiei este de a restatornici în inima oamenilor fericirea pierdută a Edenului şi că aceia care aleg să intre pe poarta cea strâmtă şi pe calea cea îngustă (Matei 7,13.14) vor afla adevărata fericire. Ei vor afla pace şi bucurie lăuntrică, satisfacţia adevărată şi dăinuitoare a inimii şi a sufletului care vine numai când pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înţelegere, este prezentă şi va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus (Filipeni 4,7). Când Hristos s-a întors la Tatăl, El a lăsat pacea acesta urmaşilor Săi, o pace pe care lumea nu o poate da (Ioan 14,27). Fericirea vine numai în inimile celor care sunt în pace cu Dumnezeu (cf. Romani 5,1) şi cu semenii lor (cf. Mica 6,8), umblând în acord cu cele două mari porunci ale Legii iubirii (vezi Matei 22,37-40). Această dispoziţia a minţii şi a inimii aparţine numai acelora care sunt membrii sinceri ai Împărăţiei harului.
SCHEMA PREDICII DE PE MUNTE
Privilegiile şi răspunderile cetăţenilor împărăţiei cerurilor
- Perfecţiunea de caracter ţinta cetăţeniei. cap.5
- Cum să devii cetăţean al împărăţiei, cap. 5,3-12.
- Cetăţeni ai împărăţiei ca reprezentanţi vii ai principiilor ei, cap. 5,13-16.
- Norma comportării în împărăţia cerurilor, cap. 5,17-47.
- Transformarea şi desăvârşirea caracterului ţinta cetăţeniei, cap. 5,48.
- Îndemnuri la o dreaptă vieţuire şi cetăţenie exemplară, cap.6.
- Motive drepte în închinare, slujire şi în legăturile cu oamenii, cap. 6,9-18
- Ţinta vieţii: plănuirea şi vieţuirea pentru împărăţia cerurilor, cap. 6,19-24.
- Dumnezeu Se îngrijeşte de aceia care dau Împărăţiei locul cel dintâi, cap. 6,25-34.
- Privilegii şi răspunderi ale cetăţeniei, cap. 7
- Regula de aur şi puterea de a o aplica, cap. 7,1-12.
- Ascultarea şi stăpânirea de sine dovada cetăţeniei, cap. 7,13-23.
- O chemare la acţiune hotărâtoare, cap. 7,24-27.
Săraci. Gr. ptochos, un cuvânt indicând o mare sărăcie, de la ptasso, a se ghemui, a se chirci (vezi la Marcu 12,42; Luca 4,18; 6,20). Aici ptochos se referă la aceia care sunt în groaznică sărăcie spirituală şi îşi simt lipsa lor pentru lucrurile pe care împărăţia cerurilor le are de oferit (cf. Fapte 3,6; vezi la Isaia 55,1). Aceia care nu-şi simt lipsa lor spirituală, care se socotesc bogaţi că s-au îmbogăţit şi că nu duc lipsă de nimic, sunt, înaintea cerului, ticăloşi, nenorociţi, săraci (Apocalipsa 3,17). Nimeni nu va intra în împărăţia harului divin, decât cei săraci în duh; toţi ceilalţi nu simt nevoia de bogăţiile cerului şi renunţă la binecuvântările lui.
A lor. Un simţ al nevoii personale este cea dintâi condiţie de intrare în împărăţia harului lui Dumnezeu (vezi MB 7,8). Prin conştientizarea propriei sărăcii spirituale, vameşul din parabolă s-a pogorât acasă socotit neprihănit (îndreptăţit) şi nu Fariseul plin de îndreptăţire de sine (Luca 18,9-14). În împărăţia cerurilor nu este loc pentru cei mândri, mulţumiţi de sine, îndreptăţiţi de sine. Hristos îndeamnă pe cei săraci cu inima să schimbe sărăcia lor cu bogăţia harului Său.
Împărăţia cerurilor. Vezi la Matei 4,17; Luca 4,19. Este important de observat că Hristos vorbea aici nu atât de mult despre viitoarea Sa împărăţie a slavei, cât de împărăţia prezentă a harului divin. În învăţăturile Sale, Hristos S-a ocupat adesea de împărăţia harului în inima acelora care acceptă suveranitatea Sa, ilustrată de parabolele cu neghina, sămânţa de muştar, aluatul, năvodul (Matei 13,24.31.33.47) şi multe altele (vezi MB 8, 108).
Iudeii concepeau împărăţia cerului ca o împărăţie bazată pe forţă care să constrângă naţiunile pământului să se supună lui Israel. Dar împărăţia pe care Hristos a venit să o statornicească era o împărăţie care începe cu inima oamenilor, cuprinde viaţa lor şi se revarsă în inima altor oameni şi trăieşte cu puterea dinamică şi constrângătoare a iubirii.
4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
Plâng. (Jelesc, KJV). Gr. pentheo, un cuvânt care denotă o jeluire intensă în contrast cu lupeomai, un cuvânt mai general însemnând a se întrista (Matei 14,9; 1 Petru 1,6). În felul acesta, adâncă sărăcie spirituală a celor săraci în duh (vezi la Matei 5,3) este egalată de adânca jeluire a persoanelor descrise în versetul 4. De fapt, tocmai un simţământ adânc al nevoii spirituale determină pe oameni să plângă pentru nedesăvârşirea pe care ei o văd în propria lor viaţă (vezi MB 9; cf. DA 300). Hristos se referă aici la aceia care, în sărăcia de spirit, doresc să atingă nivelul desăvârşirii (cf. Ioan 6,5; Romani 7,24). Există o solie de mângâiere aici şi pentru aceia care plâng din cauza dezamăgirii, a pierderii unei persoane apropiate sau din cauza altei întristări (vezi MB 10-12).
Vor fi mângâiaţi Gr. parakaleo, a chema alăturea de, a chema în ajutor, a chema înăuntru, a trimite după; deci, a îndemna, a îmbărbăta, a mângâia, a încuraja, a întări. Un prieten invitat în felul acesta este un parakletos şi lucrarea lui o paraklesis. În 1 Ioan 2,1, Isus este numit parakletos. La plecarea Lui, El a făgăduit să trimită un alt Mângâietor (vezi la Ioan 14,16). Gr. parakletos, Duhul Sfânt, pentru a rămâne cu noi ca prieten pururea de faţă.
Aşa cum Dumnezeu vine în ajutorul simţământului de nevoie spirituală cu bogăţiile harului ceresc (vezi la versetul 3), tot aşa vine în ajutorul celui care plânge din cauza păcatului dând mângâierea păcatelor iertate. Dacă nu este mai întâi un simţământ de lipsă, atunci nu se va plânge pentru ceea ce lipseşte în cazul acesta, neprihănirea caracterului. Plânsul pentru păcat este astfel a doua cerinţă adresată acelora care se prezintă în calitatea de candidaţi pentru împărăţia cerurilor şi vine în mod natural în succesiune după primul pas.
5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
Blânzi. Gr. praeis, singular praüs, blajin, delicat, blând. Hristos spunea despre Sine că e blând (praüs) şi smerit cu inima (cap. 11,29) şi pentru că este aşa toţi cei trudiţi şi împovăraţi (versetul 28) pot veni la El şi să găsească odihnă pentru sufletele lor. Echivalentul ebraic al lui praüs este anaw sau ani, sărac, necăjit, smerit, blând. Acest cuvânt ebraic este folosit cu privire la Moise care era foarte blând (Numeri 12,3). El apare şi în pasajul mesianic din Isaia 61,1-3 (cf. la Matei 5,3) şi în Psalmii 37,11, unde este tradus, de asemenea, blând.
Blândeţea este atitudinea inimii, a minţii şi a vieţii, care pregăteşte calea pentru sfinţire. Un duh blând… este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 3,4). Blândeţea este adesea menţionată de scriitorii NT ca o virtute creştină cardinală (vezi Galateni 5,23; 1 Timotei 6,1). Blândeţea faţă de Dumnezeu înseamnă că noi acceptăm voia Lui faţă de noi şi felul în care se poartă cu noi ca fiind bune, că ne supunem Lui în toate, fără zăbovire (cf. MB 15). Un om blând are eul sub control deplin. Prin înălţare de sine primii noştri părinţi au pierdut împărăţia încredinţată lor; prin blândeţe ea poate fi recâştigată (MB 17). Vezi la Mica 6,8.
Vor moşteni pământul. Comparaţi Psalmii 37,11. Cei săraci în duh urmează să primească bogăţiile împărăţiei cerurilor (Matei 5,3); cei blânzi urmează să moştenească pământul. Este sigur că cei blânzi nu moştenesc acum pământul, ci mai degrabă cei mândri. Cu toate acestea, la timpul cuvenit, împărăţiile acestei lumi vor fi date sfinţilor, acelora care au deprins harul umilinţei (cf. Daniel 7,27). Cândva, zice Hristos, cei care se umilesc aceia care învaţă blândeţea vor fi înălţaţi (vezi la Matei 23,12).
6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
Flămânzi şi însetaţi. [Flămânzesc şi însetează, KJV]. Metafora acesta era deosebit de impresionantă într-o ţară unde media anuală a precipitaţiilor nu este mai mult de 26 de degete (650 mm) (vezi vol. II, p.110; vezi la Geneza 12,10). Ceea ce se poate spune despre Palestina se potriveşte în general în multe părţi ale Orientului apropiat. Mărginindu-se cu mari zone de deşert, chiar şi mare parte din ţinutul locuit este semiarid. Fără îndoială, mulţi din ascultătorii lui Isus suferiseră chinurile setei. Aşa cum este ilustrat în cazul cu Agar şi Ismael, un călător care rătăcise drumul sau care nu dăduse de unul din puţinele izvoare în drum, uşor s-ar fi putut găsi la grea strâmtorare (vezi Geneza 21,14).
Dar Isus vorbea despre foamea şi setea sufletului (vezi Psalmii 42,1.2). Numai aceia care tânjesc după dreptate cu neliniştea îngrijorată a omului care este pe moarte din lipsă de hrană şi moare de sete din lipsă de apă, o vor găsi. Nici o sursă pământească de apă nu poate satisface foamea şi setea sufletului, fie că sunt bogăţii materiale, filozofii adânci, satisfacerea poftelor trupeşti sau onoare şi putere. După ce a experimentat toate lucrurile acestea, Solomon a tras concluzia că totul este deşertăciune (Eclesiastul 1,2.14; 3,19; 11,8; 12,8; cf. 2,1.15.19, etc.). Nici una nu i-a adus satisfacţia şi fericirea după care tânjeşte fiecare inimă. Concluzia înţeleptului a fost că recunoaşterea Creatorului şi conlucrarea cu El procură unica satisfacţie dăinuitoare (Eclesiastul 12,1.13).
După şase sau opt luni de la Predica de pe munte (vezi diagrama p.231) Isus a ţinut un alt mare discurs, despre Pâinea vieţii (Ioan 6,26-59) în care a tratat mai pe larg principiul expus aici pe scurt. Isus Însuşi este pâinea pentru care oamenii ar trebui să flămânzească şi prin hrănirea cu care ei înşişi îşi pot întreţine viaţa şi îşi pot satisface foamea sufletelor (vezi Ioan 6,35.48.58). Aceia care flămânzesc şi însetează sunt milostiv invitaţi să vină la Dătătorul ceresc şi să primească rezerve de hrană şi băutură fără bani şi fără preţ (Isaia 55,1.2). Dorul după neprihănire din inima cuiva este dovada că Hristos a început deja lucrarea Sa acolo (MB 19).
Neprihănire. [Dreptate, KJV]. Gr. dikaiosune, de la rădăcina dika obicei, uzanţă şi în felul acesta drept ca determinat prin obicei. În NT el este folosit cu privire la drept aşa cum este determinat de principiile împărăţiei cerurilor. În fiecare caz al folosirii lui în NT (94 de ori) dikaiosune este tradus neprihănire. La greci, dreptatea consta din conformarea la obiceiurile acceptate. La iudei, era în mod esenţial o chestiune de conformare la cerinţele Legii, aşa cum era interpretată de tradiţia iudaică (vezi Galateni 2,16-21). Dar pentru ucenicii lui Hristos, neprihănirea a luat un înţeles mai cuprinzător. În loc de a se preocupa să-şi stabilească propria lor neprihănire, creştinii erau chemaţi să se supună neprihănirii pe care o dă Dumnezeu (Romani 10,3). Ei umblau după neprihănirea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă (Filipeni 3,9).
Neprinănirea lui Hristos este atribuită şi împărtăşită. Neprihănirea atribuită aduce îndreptăţirea. Dar sufletul îndreptăţit creşte în har. Prin puterea lui Hristos locuind lăuntric el îşi conformează viaţa cerinţelor Legii morale aşa cum este expusă de propria învăţătură şi de propriul exemplu al lui Hristos. Aceasta este neprihănirea împărtăşită (vezi COL 310-312). Aceasta era ceea ce Hristos avea în gând când încuraja pe ascultătorii Lui să gândească în termeni de a fi desăvârşiţi aşa după cum Tatăl lor ceresc este desăvârşit (vezi la Matei 5,48). Pavel observă că viaţa desăvârşită a lui Isus a făcut cu putinţă ca dreapta cerinţă a Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului (Romani 8,1; RSV).
7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Milostivi. Gr. eleemones milostiv, îndurător, compătimitor. În Evrei 2,17 se spune că Hristos este un Mare Preot milos (eleemon) şi vrednic de încredere. Cuvântul din engleză eleemosynary însemnând în legătură sau devotat carităţii sau pomenilor, este derivat prin limba latină, din acest cuvânt. Îndurarea de care vorbeşte aici Hristos este o virtute activă faţă de om. Ea este fără valoare până nu ia formă de fapte pline de îndurare. În Matei 25,31-46 faptele de milostenie sunt prezentate ca fiind condiţia primirii în împărăţia slavei. Iacov pune faptele de milostenie în definiţia pe care el o dă religiei curate (Iacov 1,27). Mica (6,8) rezumă obligaţia omului faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni ca fiind să fii drept, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău. Observaţi că Mica, asemenea lui Hristos, menţionează atât umilinţa faţă de Dumnezeu, cât şi milostivirea faţă de oameni. Acestea pot fi comparate cu cele două porunci în care se cuprinde toată Legea şi Proorocii (Matei 22,40).
Vor avea parte de milă. Lucrul acesta va fi adevărat acum ca şi în ziua judecăţii, atât de la oameni cât şi de la Dumnezeu. Principiul regulii de aur (cap. 7,12) se aplică atât la felul cum tratăm noi pe alţii, cât şi la felul cum ne tratează ei pe noi în schimb. Omul crud, aspru, meschin rareori este tratat cu bunătate şi îndurare de semenii săi. Dar cât de adesea aceia care sunt buni şi atenţi faţă de nevoile şi sentimentele altora găsesc că lumea le răsplăteşte în acelaşi fel.
8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Cu inima curată. Cuvântul tradus inimă înseamnă intelectul (cap. 13,15), conştiinţa (1 Ioan 3,20.21), omul lăuntric (1 Petru 3,4). Curăţia inimii, în sensul în care o foloseşte Hristos, cuprinde mai mult decât curăţia sexuală (MB 25); ea cuprinde toate trăsăturile de caracter vrednice de dorit cu excluderea a tot ce nu este vrednic de dorit. A fi cu inima curată este echivalent cu a fi îmbrăcat cu haina neprihănirii lui Hristos (vezi la Matei 22,11.12), inul subţire cu care sunt gătiţi sfinţii (Apocalipsa 19,8; cf. cap. 3,18.19) desăvârşirea de caracter.
Isus nu avea în minte curăţia ceremonială (Matei 15,18-20; 23,25), ci curăţia lăuntrică a inimii. Dacă motivele sunt curate, viaţa va fi curată.
Aceia care sunt cu inima curată au părăsit păcatul ca principiu conducător în viaţă şi viaţa lor este consacrată fără de rezervă lui Dumnezeu (vezi Romani 6,14-16; 8,14-17). A fi cu inima curată nu înseamnă că cineva este absolut fără de păcat, ci înseamnă că motivele lui sunt drepte, că prin harul lui Hristos el a întors spatele greşelilor din trecut şi că el aleargă înainte către semnul desăvârşirii în Hristos Isus (Filipeni 3,13-15).
Vor vedea pe Dumnezeu. Hristos pune accentul pe împărăţia harului divin în inima oamenilor în acest veac, deşi nu cu excluderea Împărăţiei slavei veşnice în veacul viitor (vezi la v.3). Este clar deci, că cuvintele vor vedea pe Dumnezeu se referă atât la vederea spirituală, cât şi la cea fizică. Aceia care îşi dau seama de nevoia lor spirituală, intră în împărăţia cerurilor (v.3) acum; aceia care plâng din cauza păcatului (v.4) sunt mângâiaţi acum; cei care sunt blânzi (smeriţi cu inima) (v.5) primesc dreptul lor de proprietate asupra noului pământ acum; cei care flămânzesc şi însetează după dreptatea lui Isus Hristos (v.6) sunt săturaţi acum; cei milostivi (v.7) au parte de milă acum. La fel, cei cu inima curată au privilegiul de a-L vedea pe Dumnezeu acum, prin ochii credinţei şi cândva, în împărăţia slăvită, va fi privilegiul lor de a-L vedea faţă în faţă (1 Ioan 3,2; Apocalipsa 22,4). În plus, numai aceia care îşi dezvoltă viziunea cerească în lumea aceasta prezentă vor avea privilegiul de a-L vedea pe Dumnezeu în lumea viitoare.
Ca şi în cazul narcoticelor şi intoxicantelor fizice, cel dintâi efect al păcatului este de a întuneca cele mai înalte facultăţi ale minţii şi sufletului. Numai după ce şarpele fermecase pe Eva ca să vadă cu ochii sufletului ei că rodul pomului este bun de mâncat şi ispititor la vedere şi de dorit, ca unul care dă înţelepciune (G.Gal.) a luat din roadele lui şi a mâncat (Geneza 3,6). Când şarpele spusese: Vi se vor deschide ochii, se referea la vederea figurată, deoarece rezultatul deschiderii ochilor a fost o cunoaştere a binelui şi a răului (Geneza 3,5). Diavolul mai întâi orbeşte pe oameni convingându-i să creadă că experienţa cu păcatul le va da o pricepere mai clară. Însă, păcatul duce la o orbire şi mai mare. Păcătoşii au ochi dar nu văd (Ieremia 5,21; cf. Isaia 6,10; Ezechiel 12,2).
Numai cei cu inima curată vor vedea pe Dumnezeu. Când ochiul sufletului este curat viaţa va fi plină de lumină (Matei 6,22,23). Prea mulţi creştini devin saşii spiritual în încercarea de a ţine un ochi fixat la Canaanul ceresc şi altul fixat la plăcerile păcatului (Evrei 11,25) şi la oalele cu carne ale Egiptului (Exod 16,3). Unica noastră siguranţă este să trăim pe temeiul principiului de a da lui Dumnezeu locul cel dintâi în viaţă. Aceia care astăzi văd că lucrurile lumii sunt de dorit, a căror atenţie este fixată la bijuteriile ieftine ale pământului pe care le etalează Satana, nu vor vedea niciodată valoarea mai mare a ascultării de Dumnezeu. Fereastra sufletului trebuie păstrată curată dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu.
9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
Împăciuitori. [Făcătorii de pace, KJV; G.Gal.]. Gr. eirenopoioi, de la eirene, pace şi poieo, a face. Hristos se referă aici la a aduce pe oameni în armonie cu Dumnezeu (DA 302-305; MB 28). Umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu (Romani 8,7). Dar Hristos, Marele Împăciuitor, a venit pentru a arăta oamenilor că Dumnezeu nu este vrăjmaşul lor (vezi MB 25). Hristos este Prinţul păcii (Isaia 9,6.7; cf. Mica 5,5). El era solul păcii de la Dumnezeu la om şi fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin El (Romani 5,1). Când Isus Şi-a terminat sarcina încredinţată şi S-a înapoiat la Tatăl, El a putut să spună: vă las pacea, vă dau pacea Mea (Ioan 14,27; cf. 2 Tesaloniceni 3,16).
Pentru a aprecia ceea ce vrea să spună Hristos când vorbea de făcătorii de pace este de ajutor să observăm înţelesul păcii în gândirea şi vorbirea semitică. Echivalentul ebraic al grecescului eirene este shalom, însemnând întregime, sănătate, prosperitate, bună stare, pace. Având în vedere că Hristos şi poporul de rând foloseau aramaica, o limbă înrudită de aproape cu ebraica, fără îndoială că Isus a folosit cuvântul cu înţelesurile lui suplimentare semitice. Creştinii trebuie să fie în pace între ei (1 Tesaloniceni 5,13) şi să urmărească pacea cu toţi oamenii (Evrei 12,14). Ei trebuie să se roage pentru pace, să lucreze pentru pace şi să manifeste un interes constructiv faţă de activităţile care contribuie la starea de pace a societăţii.
Fii ai lui Dumnezeu. [Copii ai lui Dumnezeu, KJV]. Literal, fii ai lui Dumnezeu. iudeii se considerau copii ai lui Dumnezeu (Deuteronom 14,1, Osea 1,10; etc.), o concepţie pe care o au şi creştinii (1 Ioan 3,1). A fi copil al lui Dumnezeu înseamnă a-I semăna în caracter (1 Ioan 3,2; cf. Ioan 8,44). Făcătorii de pace sunt fii ai lui Dumnezeu datorită faptului că ei înşişi sunt în pace cu El şi sunt devotaţi cauzei conducerii semenilor lor la a fi în pace cu El.
10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Prigoniţi. Aici Hristos Se referă în primul rând la persecutarea suferită în procesul de renunţare la lume pentru împărăţia cerurilor. De la intrarea păcatului în lume a fost vrăjmăşie între Hristos şi Satana, între împărăţia cerurilor şi împărăţia lumii acesteia şi între cei care servesc lui Dumnezeu şi cei care servesc lui Satana (Geneza 3,15; Apocalipsa 12,7-17). Conflictul acesta va merge înainte până când împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său (Apocalipsa 11,15; cf. Daniel 2,44; 7,27). Pavel îi avertiza pe credincioşi că ei urmau să intre în împărăţia lui Dumnezeu prin multe necazuri (Fapte 14,22). Cetăţenii împărăţiei cereşti pot aştepta să aibă necazuri în lumea aceasta (Ioan 16,33), deoarece caracterul, idealurile, aspiraţiile şi purtarea dau mărturie tăcută contra răului acestei lumi prezente (cf. 1 Ioan 3,12). Vrăjmaşii împărăţiei cereşti au prigonit pe Hristos, Împăratul şi se poate aştepta ca ei să-i prigonească pe supuşii Lui credincioşi (Ioan 15,20). Toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi (2 Timotei 3,12).
A lor este împărăţia. Aceeaşi făgăduinţă făcută în v.3 celor care îşi simt nevoia spirituală. Dacă răbdăm, vom fi şi împăraţi cu El (2 Timotei 2,12; cf. Daniel 7,18.27). Cei care suferă cel mai mult pentru Hristos aici sunt aceia care sunt cei mai în stare să aprecieze ce a suferit El pentru ei. Este potrivit ca prima şi ultima dintre fericiri să cuprindă asigurarea la participarea ca membru în împărăţie. Cei care experimentează cele opt calificări pentru cetăţenie enumerate aici sunt vrednici de un loc în împărăţie.
11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
Din pricina Mea. Creştini suferă din pricina numelui pe care îl poartă: Numele lui Hristos. În toate vremurile, ca în biserica primară, aceia care-L iubesc cu adevărat pe Domnul lor, s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru numele Lui (Fapte 5,41; 1 Petru 2,19-23; 3,14; 4,14). Hristos a avertizat pe aceia care urmau să fie ucenicii Lui că aveau să fie urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu (Matei 10,22), dar S-a grăbit să adauge că oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga (cap. 10,39). Creştinii trebuie să se aştepte să sufere pentru El (Filipeni 1,29).
Ocărî. Gr. oneidizo, a dispreţui, a batjocori, a insulta. Vezi şi la Luca 6,22. Matei 4,11.12 nu constituie o fericire în plus; este doar o explicaţie a formelor în care se poate arăta prigonirea.
12 Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.
Bucuraţi-vă. Indiferent ce ar putea aduce viaţa, creştinul trebuie să se bucure (Filipeni 4,4) ştiind că Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor ce se iubesc pe Dumnezeu (Romani 8,28). Aceasta este îndeosebi adevărat cu privire la ispită şi încercare (Iacov 1,2-4), din cauză că suferinţa dezvoltă trăsături de caracter esenţiale pentru cetăţenii împărăţiei cereşti.
Veseliţi-vă. Comparaţi cuvintele lui Luca săltaţi de bucurie (cap. 6,23).
Răsplata voastră este mare. Vezi de asemenea la Luca 6,24-26. Pentru creştinul matur, ideea răsplătirii nu are locul cel mai de frunte (vezi COL 398). El nu ascultă de rânduieli numai pentru scopul de a intra în cer; el ascultă deoarece află în conlucrarea cu Creatorul ţinta şi bucuria supremă a existenţei. Sacrificiul s-ar putea să fie mare, dar răsplata este de asemenea mare. Când Fiul omului vine în slavă va răsplăti fiecăruia după faptele lui (Matei 16,27; cf. Apocalipsa 22,12).
Proorocii. Ca Ilie, prigonit de Ahab şi Izabela, (1 Regi 18,7-10; 19,2) şi Ieremia, persecutat de concetăţenii săi (Ieremia 15,20; 17,18; 18,18; 20,2; etc.). Persecuţia serveşte la curăţirea vieţii şi la curăţirea zgurii din caracter (cf. Iov 23,10).
13 Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.
Voi. În limba greacă pronumele voi este emfatic: Voi sunteţi sarea pământului. Este important de reţinut că Isus Se adresa ucenicilor Săi, îndeosebi celor doisprezece, în noul lor rol de membrii fondatori ai împărăţiei harului Său divin (vezi la v. 1-3). Alţii ascultau, mai ales ţărani şi pescari (MB 39), dar spioni de-ai Fariseilor erau de asemenea de faţă (DA 307; vezi la Marcu 2,6).
Sarea. În Palestina sarea era adunată de prin mlaştinile din lungul ţărmului mării sau de prin lacurile de interior. Din cauza mijloacelor rudimentare de adunare a ei, rezultau multe impurităţi. În contact cu pământul sau expusă la ploaie sau la soare, sarea uşor solubilă dispărea lăsând numai impurităţile insipide.
Ideea care stă la baza comparării cetăţenilor împărăţiei cu sarea este calitatea ei de conservant (cf. MB 35). Înainte de vremea refrigerării şi a altor modalităţi moderne de conservare a hranei, sarea şi mirodeniile erau folosite în cea mai mare măsură ca şi conservante. În Palestina antică, sarea era folosită în cea mai mare măsură pentru scopul acesta şi pentru a da gust (vezi Iov 6,6). Într-un fel asemănător, devenind un agent pentru mântuirea altora prin răspândirea Evangheliei, creştinul exercită o influenţă conservatoare şi purificatoare în lume. Ucenicii urmau să recunoască mântuirea semenilor ca răspunderea lor principală. Ei nu trebuiau să se retragă din societate din cauza persecuţiei (vezi Matei 5,10-12), sau pentru alte motive şi trebuia să rămână în contact strâns cu semeni lor.
În relatarea Sa a Predicii de pe munte, Luca nu include conţinutul din Matei 5,13-16, deşi el citează o afirmaţie asemănătoare a lui Hristos spusă cu o altă ocazie (Luca 14,34-35). De asemenea, Marcu are un pasaj asemănător, spus numai ucenicilor în alte împrejurări (Marcu 9,50) şi aplicat îndeosebi la trăsătura de a se înţelege bine cu alţii. Faptul că aceleaşi cuvinte ale lui Isus, sau altele similare, Îi sunt puse în seamă în diferite momente din lucrarea Lui de către diferiţii scriitori ai Evangheliilor, i-a determinat pe unii să tragă concluzia că scriitorii au atribuit afirmaţiile mai mult sau mai puţin ocazional şi arbitrar la diferite date, indiferent de timpul când El le-ar fi putut face. Concluzia aceasta, însă, este întemeiată pe noţiunea naivă că Isus a exprimat orice idee aparte o dată şi numai o singură dată în decursul lucrării Lui. Dar nu există nici un motiv valabil să presupunem că Isus nu ar fi repetat observaţiile Lui, în totul sau în parte, în diferite timpuri la noi ascultători şi poate chiar aproximativ la aceiaşi ascultători.
Îşi pierde gustul. Sau, să devină insipid. Ar fi fost tot atât de neconceput ca un creştin să-şi piardă caracteristicile esenţiale şi totuşi să fie creştin, cum ar fi pentru sare să-şi piardă puterea de sărare şi totuşi să fie considerată şi folosită ca sare. Dacă creştinii sunt aşa numai cu numele, cetăţenia lor nominală în împărăţia cerului devine o farsă. Ei nu sunt creştini afară de cazul că reflectă caracterul lui Hristos, indiferent care le-ar fi mărturisirea de credinţă.
Puterea de a săra [Sărat, KJV; se va săra, G.Gal.]. Adică, să aibă calitatea ei esenţială şi folositoare de sare restatornicită. Când iubirea, puterea şi dreptatea lui Hristos sunt pierdute din viaţa unui creştin cu numele, nu există nici o altă sursă la care să se poată îndrepta pentru a-şi completa lipsa. Un creştin cu numele nu poate transmite altora ceea ce el însuşi nu posedă. Sarea era adăugată la fiecare sacrificiu în vechiul ceremonial ritual (Lev 2,13; Ez 43,24; Marcu 9,49), fără de care jertfa era inacceptabilă. Aici sarea preînchipuia neprihănirea lui Hristos (DA 439). Pentru ca viaţa noastră să poată fi o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu (Romani 12,1), ea trebuie să fie conservată şi făcută gustoasă prin neprihănirea desăvârşită a lui Isus Hristos (vezi Galateni 2,20).
Bună la nimic. Un creştin din a cărui viaţă s-au pierdut harul şi puterea lui Hristos, ca şi creştin, nu este bun la nimic. Mai mult, el devine o pagubă pentru cauza împărăţiei prin trăirea unei vieţi care reprezintă rău principiile împărăţiei.
Călcată în picioare. De acolo de unde şedea, mulţimea ascultătorilor putea să vadă cărări albe de sare, aruncată acolo pentru că ajunsese să fie fără de valoare (MB 36,37).
14 Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.
Voi. În textul grec, pronumele acesta este emfatic: voi sunteţi lumina lumii.
Lumina. Lumina a fost totdeauna un simbol al prezenţei divine (vezi la Geneza 1,3; 3,24). Ioan se referă la Isus numindu-L lumina oamenilor luminând în mijlocul întunericului lumii (cap. 1,4-9). Către sfârşitul lucrării Sale, Isus S-a referit la Sine numindu-Se lumina lumii (vezi Ioan 8,12; 9,5). Dacă a primit pe Isus ca lumină a lumii, un creştin, dacă este sincer faţă de chemarea sa, devine un reflector al acelei lumini. În profeţia mesianică se face referire la Isus ca o mare lumină (Isaia 9,2) şi ca Soare al dreptăţii (Maleahi 4,2; vezi la Luca 1,79). Când adevărata lumină luminează pe oameni, ei sunt îndemnaţi să se ridice şi să lumineze (Isaia 60,1-3). Aceia care-L iubesc pe Domnul şi-I servesc, sunt zugrăviţi ca fiind ca soarele (vezi la Judecžtori 5,31) atât aici, cât şi în veacul viitor (vezi Matei 13,43). Era încă dimineaţă când vorbea Hristos (MB 38) şi soarele se înălţa pe cer spre zenit (cf. Psalmii 19,4-6). Într-un fel asemănător cei doisprezece ca şi toţi cetăţenii viitori ai împărăţiei trebuiau să pornească şi să lase lumina lor să lumineze în lume, împrăştiind întunericul păcatului şi al ignoranţei în ce priveşte voia şi căile lui Dumnezeu. Vezi la Ioan 1,4.7.9.
Lumii. Gr. kosmos (vezi la cap.4,8).
Aşezată pe un munte. Vechile cetăţi palestiniene erau de obicei situate pe înălţimi, aşa cum mărturisesc astăzi ruinele lor. O astfel de cetate ar fi vizibilă de la o distanţă considerabilă. Din locul de unde şedeau Hristos şi mulţimea, multe oraşe şi sate erau vizibile pe înălţimile înconjurătoare (MB 39).
15 Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
Lumina. [Făclia, G.Gal.]. Gr. luchnos, lampă, nu o lumânare aşa cum folosim noi astăzi. Lămpile din vechime erau făcute dintr-un ceaşcă de lut sau de metal adesea în forma unei ceşti, cu feştila plutind în ulei şi partea ei care ardea rezemată pe marginea ceştii sau ieşind printr-un orificiu special. Comparaţi cu afirmaţiile asemănătoare din Marcu 4,21 şi Luca 8,16; 11,33.
Obroc. [Baniţă, KJV]. Gr. modios, o măsură de cereale, echivalentul a aproape 2 galoane (cam 9 litri). Adesea folosită în familie pentru păstratul făinii. Hristos vorbea despre baniţă deoarece în familiile de rând era de obicei numai una în odaie. Adesea era făcută din lut. Ca naţiune, iudeii ascundeau efectiv lumina lor (cf. Isaia 60,1) sub obroc; Isus arăta că lumina încredinţată lor aparţinea tuturor oamenilor. Vezi vol.IV, p.26-30.
Sfeşnic. Gr. luchnia, candelabru. În căminele poporului de rând, acesta era de obicei un suport scund din pământ ars. Altă dată, o etajeră pe stâlpul central de piatră sau de lemn care susţinea acoperişul servea ca un suport convenabil pentru lampă (vezi Exod 25,31; Evrei 9,2; Apocalipsa 1,12; 11,4; etc.).
Luminează tuturor. Toţi membrii unei gospodării pot beneficia de o lampă aşezată bine pe suportul ei. Într-un mod asemănător, intenţia lui Dumnezeu era ca întreaga familie omenească să beneficieze de pe urma luminii adevărului pe care El o încredinţase descendenţilor lui Avram (vezi Geneza 12,3; Deuteronom 4,6; Isaia 60,1-3; etc.; vezi de asemenea vol. IV, p.28-30). Comparaţi şi lumina folosită pentru căutarea drahmei pierdute (vezi la Luca 15,8).
16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.
Aşa să lumineze şi lumina voastră. Lumina adevărului vine ca din cer (Ioan 1,4), dar când luminează viaţa noastră ea devine lumina noastră (Isaia 60,1-3; Efeseni 5,14). Cei doisprezece, de curând aleşi, erau primii purtători de lumină delegaţi ai creştinismului. Eficacitatea cu care ucenicii au izbutit să reflecte lumina adevărului şi iubirea lui Dumnezeu, a ajuns să fie evidentă chiar şi pentru cei mai îndârjiţi vrăjmaşi ai lor, care au cunoscut că fuseseră cu Isus (Fapte 4,13). El era Acela care răspândise lumina cerului în lume (Ioan 1,4). Conducătorii iudei nu ar fi putut face un compliment mai mare ucenicilor; ei n-ar fi putut să dea o recunoaştere mai mare a eficacitatăţii misiunii lui Hristos. El a aprins o lumină în inima oamenilor care nu avea să fie stinsă niciodată.
Să vadă faptele voastre bune. O lampă este cunoscută după claritatea luminii pe care o dă. Uleiul din candela de pe suportul ei poate să nu fie vizibil pentru cei din odaie, dar faptul că lampa luminează este o dovadă că există o rezervă de ulei în lampă.
Să slăvească pe Tatăl vostru. Satana a căutat totdeauna să-L prezinte greşit pe Tatăl. Hristos a venit ca să împrăştie întunericul şi să-L descopere pe Tatăl. Aceeaşi lucrare a încredinţat-o Hristos ucenicilor Săi. Lumina luminează, nu atât de mult pentru ca oamenii să poată vedea lumina, cât ca să vadă alte lucruri, datorită luminii. Lumina noastră trebuie să lumineze, nu pentru ca oamenii să fie atraşi către noi, ci ca ei să fie atraşi la Hristos, care este lumina vieţii şi la lucruri care să merite (Matei 6,31-34; Ioan 6,27; Isaia 55,1.2).
Aceasta este prima dată când Matei se referă la Dumnezeu ca Tată, un termen pe care el îl foloseşte adesea după aceea (cap. 5,45.48; 6,1.9; etc.). Concepţia despre Dumnezeu ca Tată şi despre oameni ca fii ai Lui, apare adesea în VT (Deuteronom 32,6; Isaia 63,16; 64,8; Ieremia 3,4; etc.). Dar Hristos a înzestrat cu un nou înţeles relaţia Tată-Fiu (COL 141,142). În literatura iudaică, Dumnezeu este adesea prezentat ca un Tată în cer.
17 Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
Să nu credeţi. [Nu gândiţi, KJV]. Ca în aproape toate ocaziile în decursul ultimilor doi ani de lucrare (vezi la Marcu 2,6; Luca 6,1), erau de faţă spioni rânduiţi ca să cerceteze şi să relateze despre activităţile lui Isus. Chiar în timp ce El vorbea, ei şopteau celor prezenţi că El trata Legea ca fiind fără însemnătate (DA 307; MB 47). Dar, ca şi în multe alte ocazii (vezi la Marcu 2,8; Luca 4,28; 6,8) Isus le citea gândurile (DA 307) şi răspundea la obiecţiile pe care ei le ridicau dând dovadă în felul acesta de divinitatea Sa.
Am venit. Isus Se referă aici la venirea Lui de la Tatăl (Ioan 16,28) în lume (cap. 18,37).
Să stric. [Să nimicesc, KJV]. Gr. kataluo, literal, a slăbi în jos, ca o casă sau un cort, de unde, a face nevalabil, a desfiinţa, a anula. Hristos era Cel care proclamase Legea pe Muntele Sinai; pentru ce să o anuleze acum? (vezi PP 366). Vezi la cap. 23,23.
Legea. Gr. nomos (vezi la Romani 3,19), aici echivalent cu ebraicul torah, care include toată voia descoperită a lui Dumnezeu (vezi la Psalmii 119,1.33; Proverbele 3,1). Expresia Legea şi proorocii reprezintă o dublă împărţire a Scripturilor VT (vezi Matei 7,12; 11,13; 22,40; Luca 16,16; Ioan 1,45; Romani 3,21). Clasificarea se găseşte în literatura iudaică veche (vezi 4 Macabei 18,18). Totuşi, subîmpărţirea mai obişnuită între iudei era subîmpărţirea întreită: Legea, Profeţii, Psalmii (Luca 24,44) sau, în acord cu titlul Bibliei ebraice, Legea, Profeţii şi Scrierile. Contextul arată că Isus aici Se referă probabil în primul rând la Legea Morală şi la rânduielile civile conţinute în Legea Morală, conţinute în cărţile lui Moise şi confirmate de profeţi (DA 307; MB 45). În Matei 5,21-47 Isus alege anumite precepte din Cele Zece Porunci (vezi v. 21.27) şi din legile lui Moise (vezi v. 33,38,43) şi pune în contrast interpretarea Lui cu a aceea a cărturarilor, a tâlcuitorilor şi a învăţătorilor Legii (vezi p.551; vezi la Marcu 1,22; 2,6.16; Luca 5,17).
Hristos lămureşte că nu El, ci ei sunt cei care distrug Legea, făcând-o fără efect prin tradiţia lor (Matei 15,3.6). Este probabil că ilustraţiile luate din Lege (cap. 5,21-47) reprezintă numai o parte din ceea ce Hristos spunea cu prilejul acesta (vezi la v.2). Discuţia Lui poate să fi fost mult mai cuprinzătoare. Când vorbea despre venirea Sa pentru a împlini Legea şi Profeţii se poate ca El să fi scos în evidenţă, în plus, împlinirea din partea Sa a tipurilor Legii ceremoniale care arătau către El şi împlinirea din partea Sa a tuturor prezicerilor profetice din toată Scriptura (vezi Luca 24,44). El nu venise să desfiinţeze nici o parte din Scriptura pe care El Însuşi o dăduse (1 Petru 1,11; PP 366) şi care mărturisea despre El (Ioan 5,39; cf. Luca 4,21).
Principalul punct de discuţie dintre Hristos şi cărturari era în legătură cu tradiţiile prin care ei interpretau sfânta Lege a lui Dumnezeu (vezi p.56; vezi la Marcu 1,22.44; 2,19.24; 7,1-14; Luca 6,9). Din copilărie Isus acţionase independent de aceste legi rabinice care erau fără temei în VT (DA 84). Ceea ce El înlătura acum era interpretarea falsă dată Scripturilor de către cărturari (DA 307), nu Legea însăşi.
Să împlinesc. Gr. pleroo, a face pline, să umple pe deplin. În Predica de pe munte, Autorul Legii a explicat adevăratul înţeles al preceptelor ei şi felul în care principiile ei urmau să-şi găsească exprimarea în gândirea şi vieţuirea cetăţenilor împărăţiei pe care El venise să o întemeieze (vezi la Isaia 59,7). Marele Legiuitor Însuşi reafirmase rostirile de pe Sinai ca obligatorii pentru aceia care urmau să fie supuşii Săi şi a făcut cunoscut că oricine ar fi încercat să le anuleze fie prin precept, fie prin exemplu, cu nici un chip nu va intra în împărăţia cerurilor (Matei 5,20).
Susţinerea că prin împlinirea Legii morale Hristos a desfiinţat Legea aceea nu este în armonie cu contextul declaraţiilor lui Hristos. O astfel de interpretare tăgăduieşte înţelesul pe care Hristos evident intenţiona să-l dea, făcându-l pe El să spună de fapt, contradictoriu, că nu venise să distrugă Legea, ci prin împlinirea ei să o desfiinţeze! Interpretarea ignoră puternica antiteză din cuvântul alla; ci şi face cele două idei de fapt sinonime! Împlinind Legea, Hristos pur şi simplu a umplut-o făcând-o plină de înţeles dând oamenilor o pildă de ascultare deplină faţă de voia Lui Dumnezeu, pentru ca acea Lege să fie împlinită (pleroo) în noi (Romani 8,3.4).
18 Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.
Adevărat. Gr. amen, de la ebraicul amen, tare, statornicit, sigur. În ebraică, folosirea lui amen dădea un răspuns confirmativ şi emfatic la ceea ce spunea un altul (Numeri 5,22; Deuteronom 27,15.16, etc.). Aceeaşi întrebuinţare este susţinută în NT (1 Corinteni 14,16). Amin este, de asemenea, frecvent în NT la sfârşitul doxologiilor (Romani 1,25; Galateni 1,5; etc.). Dar folosirea de către Isus a lui Amin pentru ca să confirme şi să întărească propriile Sale cuvinte, este ceva specific pentru El. Multe din cele spuse de El sunt introduse prin expresia: Adevărat vă spun (Matei 6,2.5.16; etc.), sau ca în Evanghelia după Ioan (de 25 de ori), Adevărat, adevărat îţi spun (Ioan 3,3.5.11; etc.; vezi la cap. 1,51).
Câtă vreme nu va trece cerul şi pământul. Comparaţi Marcu 13,31; Luca 16,17. Legea fiind o exprimare a voii lui Dumnezeu şi planul mântuirii o exprimare a îndurării lui Dumnezeu, nici una nici altul nu vor cădea. Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac (Ioan 40,8).
Iotă. Gr. iota; a noua literă a alfabetului grec, corespunzând ebraicului yod (vezi p.14) cea mai mică literă din alfabetul ebraic.
Frântură de slovă. [Titlu, KJV]. Gr. keraia, literal, un mic corn, probabil de identificat cu micul cârlig al literei wau (w; vezi p.14) sau o parte din vreo altă literă necesară pentru a o distinge de una asemănătoare cu ea. O privire asupra echivalenţilor ebraici ai lui b şi k; d, h şi ch de la p.14 va arăta importanţa măruntelor detalii ale diferitelor litere ebraice. Iudeii aveau o tradiţie că dacă toţi oamenii din lume ar încerca să desfiinţeze cea mai mică literă a Legii, n-ar fi cu putinţă ca să izbutească. A face aşa ceva ar fi însemnat să intre într-o vinovăţie atât de mare, judecau ei, încât lumea ar urma să fie distrusă.
Nu va trece. [Nicidecum, KJV]. O puternică negaţie în textul grec. O schimbare în Legea morală nu este mai mult posibilă decât o transformare a caracterului lui Dumnezeu, care nu se schimbă (Maleahi 3,6). Principiile Legii morale sunt tot atât de permanente ca şi Dumnezeu.
Împlinit. Gr. ginomai, a deveni, a avea loc, a fi stabilit. Dumnezeu nu va modifica sau schimba voia Sa exprimată (vezi la v. 17), Cuvântul Lui va îndeplini scopul Lui milostiv şi va găti (va prospera) (Isaia 55,11). Nu va avea loc o schimbare a preceptelor divine, pentru a le aduce în conformitate cu voia omului.
19 Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.
Strica. [Călca, KJV]. Gr. luo, a pierde (vezi cap. 18,18), din porunci, a călca, a anula, a şterge. Kataluo, distruge (cap. 5,17) este o formă mai puternică a aceluiaşi cuvânt. Folosind forma mai slabă, luo, Hristos poate va fi intenţionat să arate că chiar şi o slăbire limitată a poruncilor îndreptăţeşte reputaţia de cel mai mic în împărăţie.
Cele mai mici porunci. Cărturarii (vezi p.55) aranjaseră meticulos toate preceptele Legii lui Dumnezeu, legile lui Moise, legile civile şi ceremoniale şi propriile lor reglementări pe o scară de importanţă relativă, pe temeiul presupunerii că atunci când erau în conflict, o cerinţă de mai mică importanţă era anulată de una presupusă a fi de mai mare importanţă. Prin mijlocul acestui legalism meschin era posibil să se născocească mijloace de a anula cererile cele mai clare ale Legii lui Dumnezeu. Pentru ilustrarea aplicării acestui principiu vezi Matei 23,4.14.17-19.23.24; Marcu 7.7-13; Ioan 7,23. Faptul de a declara anumite lucruri permise sau interziseera considerat o prerogativă rabinică. Isus a arătat clar că, departe de a elibera pe oameni de preceptele Legii morale, El era şi mai strict decât tâlcuitorii oficiali ai Legii, cărturarii şi rabinii, deoarece El nu acorda nici o excepţie niciodată. Toate erau egal şi permanent obligatorii.
Va învăţa pe oameni aşa. Comparaţi exemplul lui Ieroboam care a păcătuit şi a îndemnat şi pe Israel să păcătuiască (1 Regi 14,16).
Chemat cel mai mic. Adică, privit ca fiind cel mai mic fără de valoare. Hristos nu a lăsat să se înţeleagă că cineva care strică poruncile şi învaţă pe alţii să facă aşa ar merge la cer. El afirmă aici clar atitudinea pe care cerul o va lua faţă de călcătorii de lege evaluarea care va fi dată caracterului lor. Lucrul acesta este lămurit în v. 20, unde cărturarii şi Fariseii, care călcau poruncile şi învăţau pe alţii cum ar putea să facă aceasta sunt emfatic excluşi de la împărăţie.
20 Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
Neprihănirea voastră. Ar trebui să se reţină că Hristos se adresa cercului intim, proaspăt numit al ucenicilor, cei doisprezece, îndeosebi şi tuturor celorlalţi care erau cetăţeni în perspectivă ai împărăţiei de curând înfiinţate (vezi la v.1). Hristos scoate aici în evidenţă într-o exprimare fără greş înaltul standard al calităţii de cetăţeni.
Întrece. Neprihănirea cetăţenilor împărăţiei cerurilor trebuie să întreacă pe aceea a cărturarilor, tâlcuitorii oficiali ai Legii şi pe a Fariseilor, care pretindeau că au o evlavie superioară (vezi p.51). Era ca şi cum, într-o întrecere atletică, ucenicii ca amatori erau puşi faţă în faţă cu profesionişti şi campioni şi li se spunea că cel mai mic lucru pe care-l aveau ei de făcut era să-i întreacă pe campioni.
Neprihănirea. [Dreptatea, KJV]. Neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor consta din aderarea externă la litera Legii; Hristos chema la adâncirea privirilor în principiile fundamentale ale Legii şi conlucrarea cu ele. Asemenea unor bigoţi moderni, cărturarii ţineau seama de slăbiciunea firii omeneşti, în felul acesta minimalizând seriozitatea păcatului. Prin aceasta ei luau în mod uşuratic neascultarea de Dumnezeu şi încurajau pe oameni să facă aşa (cf. GC 572). Ei învăţau că un om trebuie să fie judecat după o majoritate a faptelor sale; adică, dacă faptele lui bune întrec faptele rele, Dumnezeu îl va declara neprihănit (Mişna, Aboth 3.16, Ed. Soncino a Talmudului, p.38,39). Pentru a contrabalansa faptele rele, ei prescriau un sistem de neprihănire prin fapte, cu ajutorul cărora o persoană putea să câştige merit suficient pentru a contrabalansa balanţa nefavorabilă din raportul său. Fariseii considerau sistemul lor de neprihănire prin fapte ca un fel de paşaport pentru cer; de fapt, acesta era motivul lor de a fi Farisei. Aici, Isus stigmatizează sistemul lor ca necorespunzător pentru a califica pe oameni în aşa măsură încât să păşească înăuntrul împărăţiei. Eforturile pentru a ajunge la neprihănire prin acte formale sau presupuse fapte meritorii sunt mai puţin decât lipsite de valoare. (vezi Romani 9,31-33).
Cărturarilor şi a Fariseilor. Vezi p.51.52,55.
Cu nici un chip. Gr. ou me, o negaţie dublă emfatică.
21 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.”
Aţi auzit. Isus caută acum să dea exemple specifice de modul în care interpreta El Legea. Ca Autor al ei, El este unicul ei exponent adevărat. Înlăturând molozul cazuisticii rabinice, Isus a reaşezat adevărul în frumuseţea şi strălucirea lui originară. Expresia aţi auzit lasă să se înţeleagă că majoritatea ascultătorilor din ocazia de faţă nu citiseră personal Legea. Lucrul acesta era numai de aşteptat deoarece cei mai mulţi dintre ei erau ţărani şi pescari de rând (MB 39). Când stătea de vorbă cu preoţii şi bătrânii învăţaţi, Isus mai târziu punea întrebarea: N-aţi citit niciodată în Scripturi? (cap. 21.42). Dar chiar în ziua aceea o grupă de oameni de rând în curtea Templului, adresându-se lui Isus, spunea: Noi am auzit din Lege (Ioan 12,34).
S-a zis. Când citau ca autoritate comentatori mai timpurii ai Legii, rabinii adesea introduceau observaţiile lor cu cuvintele pe care Hristos le foloseşte aici. În scrierile rabinice cuvintele acestea sunt folosite şi pentru a introduce citate din Scripturi.
Celor din vechime. [De către cei din vechime, KJV]. Sau, celor din vechime, adică, celor vechi (antici). Textul grec poate fi citit în ambele feluri.
Să nu ucizi. Porunca a şasea a Decalogului (vezi la Exod 20,13).
Pedeapsa judecăţii. [În primejdia judecăţii, KJV; Vrednic va fi de osândă, G.Gal.]. Adică, pasibil de urmărire. În caz de ucidere fără premeditare, spre deosebire de omor, legea dădea protecţie ucigaşului (vezi la Numeri 35,6; Deuteronom 19,3). Natural, aici referirea este la vărsarea intenţionată de sânge, la condamnarea şi pedepsirea de către autorităţile legal constituite.
22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei.
Dar Eu vă spun. Rabinii citau tradiţia ca autoritate a lor pentru interpretarea Legii; Hristos vorbea pe temeiul autorităţii personale şi faptul acesta distingea învăţătura Lui de aceea a rabinilor, aşa cum poporul a observat repede (vezi Matei 7,29; vezi la Luca 4,22). Expresia dar Eu vă spun apare de şase ori în Matei 5 (vezi v. 22.28.32.34.39.44). Hristos a arătat că cerinţele Lui mergeau mult mai departe de simpla formă a Legii şi că ele cuprindeau spiritul care dădea viaţă şi înţeles la ceea ce altminteri ar fi fost numai formă. El a prezentat şase exemple specifice pentru a lămuri deosebirea dintre faptele exterioare şi motivele care dau naştere faptelor. Contrastul acesta, care trece ca un fir de aur prin Predica de pe munte, face din cuvântarea acesta expunerea supremă a filozofiei creştine a vieţii, cea mai mare expunere de etică din toate timpurile. Hristos arăta cât de larg cuprinzătoare sunt într-adevăr cerinţele Legii şi scotea în evidenţă faptul că simpla conformare externă la Lege nu este de nici un folos.
Se mânie pe fratele său. Uciderea este un rezultat final al mâniei. Dar un om poate să-şi ascundă mânia de semenii săi, chiar şi faţă de aceia care sunt obiectul mâniei lui. Lucrul cel mai bun pe care-l pot face tribunalele este să pedepsească fapte care rezultă de pe urma mâniei; numai Dumnezeu poate merge la rădăcina lucrurilor, să condamne şi să pedepsească un om pentru mânia însăşi.
Fără de pricină, KJV. Dovezi textuale favorizează (cf. p.146) omiterea acestei expresii (cf. MB 55). Pare să lase să se înţeleagă aprobarea lui Hristos a mâniei faţă de un frate care a făcut ceva ca să o merite şi pare contrarie învăţăturilor lui Hristos cu privire la iubirea vrăjmaşilor şi facerea de bine faţă de cei care nutresc mânie în inima lor (v. 44).
Pe de altă parte, Scriptura arată că mânia contra păcatului poate fi justificabilă (vezi la Marcu 3,5), când elementul personal este cu totul absent şi dreapta indignare este dirijată mai ales contra răului însuşi (vezi Exod 32,19; Ioan 2,14-17; etc.). Există un anumit sens în care se spune că Dumnezeu este mâniat (vezi Numeri 25,4; Isaia 13,9; 30,27; 42,25; Daniel 9,16; etc.). Este deci clar că indignarea dreaptă contra actelor care Îl dezonorează pe Dumnezeu sau produc lezări persoanelor inocente nu trebuie să fie condamnată (DA 310).
Judecăţii. Acesta probabil se referă la verdictul Judecžtoriei locale a unui târg sau oraş şi lasă să se înţeleagă că mânia a găsit expresie în ameninţări sau fapte.
Prostule. [Raca, KJV; G.Gal.]. Gr. rhaka, probabil o transliterare a aramaicului reqa (ebr. reqah), însemnând bun de nimic, stupid. Este o expresie de un profund dispreţ. În literatura rabinică reqa apare ca exclamaţie a unui ofiţer faţă de un om care neglijase să-l salute. Creştinul va trata chiar şi pe omul cel mai ignorant şi mai degradat cu respect şi delicateţe (MB 57).
Soborului. Gr. sunedrion, aici probabil Sinedriul local sau Judecžtoria locală şi nu Marele Sinedriu din Ierusalim.
Nebunule. Gr. moros, tont, prost, nebun. S-a sugerat că moros este înrudit cu ebraicul marah, a fi certăreţ, a fi refractar, a fi răzvrătit. În timp ce rhaka exprimă dispreţ pentru inteligenţa cuiva sau mai degrabă pentru lipsa ei, moros, cum este folosit aici, pare de asemenea să cuprindă dispreţ pentru motivele cuiva. În primul caz, persoana este numită prost, în a doua canalie, implicând intenţie răutăcioasă. Dacă Hristos a refuzat să rostească o judecată de ocară, (o acuzaţie defăimătoare, KJV; o judecată de hulă, G.Gal.) împotriva diavolului (Iuda 9), noi ar trebui să ne înfrânăm de a face aşa ceva împotriva semenilor noştri. Trebuie să lăsăm pe seama lui Dumnezeu lucrarea de judecare şi condamnare a omului din cauza motivelor lui.
Potrivit cu Talmudul (Kiddushin 28a, Ed. Soncino, p.133) un om care a ajuns vinovat de calomnierea altuia prin folosirea epitetului de rob urma să fie excomunicat din sinagogă pentru 30 de zile şi un om care numise pe un altul bastard urma să primească 40 de lovituri de bici. În cazul unui om care numise pe un altul nelegiuit cel ofensat putea să lupte contra, sau să atingă viaţa lui (lipsindu-l de subzistenţă, etc.).
Focul gheenei. [Focul iadului, KJV]. Literal, Gheena (gr. geenna) focului, sau iadul focului. Geenna, iad, este o transliterare a ebraicului gehinnom, valea lui Hinom, sau geben hinnom, valea fiului lui Hinom (Iosua 15,8), valea de la sud şi vest de Ierusalim care se întâlneşte cu Valea Chedron imediat la sud de Cetatea lui David şi de Scăldătoarea Siloam (vezi la Ieremia 19,2). Regele nelegiuit Ahaz (vezi vol.II, p.86) pare să fi introdus ritualul păgân barbar al arderii copiilor în cinstea lui Moloh pe un loc înalt numit Tofet, în valea lui Hinom (2 Cronici 28,3; cf. PK 57), pe vremea lui Isaia. Pentru o descriere mai amănunţită a acestor ritualuri revoltătoare vezi la Leviticul 18,21; Deuteronom 18,10; 32,17; 2 Regi 16,3; 23,10; Ieremia 7,31. Manase, un nepot al lui Ahaz, a reinstaurat practica (2 Cronici 33,1.6; cf. Ieremia 32.35). Ani de zile mai târziu bunul rege Iosia a spurcat înălţimile din Valea lui Hinom, unde fusese săvârşită forma aceasta îngrozitoare de cult (2 Regi 23,10), aducându-l în felul acesta la o oprire. Ca răsplătire pentru acest rău sau pentru altele, Dumnezeu a avertizat mai dinainte pe poporul Său că Valea lui Hinom va deveni într-o zi valea uciderii pentru leşurile acestui popor (Ieremia 7,32.33; 19,6; cf. Isaia 30,33). În acord cu aceasta, focul lui Hinom a devenit simbolic pentru focul mistuitor al marii zile de pe urmă a judecăţii şi a pedepsirii celor nelegiuiţi (cf. Isaia 66,24). În gândirea escatologică iudaică, derivată în parte din filozofia greacă, Ghenna era locul unde sufletele celor neevlavioşi erau păstrate sub pedeapsă până în ziua judecăţii şi a răsplătirilor finale. Tradiţia care face Valea Gheenei un loc pentru arderea gunoiului şi în felul acesta un tip al focului zilei de pe urmă, pare să-şi fi avut începutul cu Rabi Kimchi, un învăţat iudeu al secolelor al XII-lea şi al XIII-lea. Literatura iudaică veche nu cunoaşte nici o idee de felul acesta. Rabinii mai timpurii bazează ideea Gheenei ca un tip al focului zilei sfârşitului pe Isaia 31,9. vezi Strack şi Billerbeck. Kommentar zum Neuen Testament vol.4, p.1029, 1030.
23 Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
Darul. Gr. doron, referindu-se la cadouri în general sau la jertfele speciale. Importanţa rituală ataşată la un dar pe altar este clară din cap. 23,18.19.
Fratele tău. Aceia care ascultau predica au înţeles fără îndoială că frate se referă la un semen iudeu. Pentru creştini el ar fi un semen creştin. Termenul este înţeles corect ca desemnând pe aceia cu care suntem de aproape asociaţi într-un fel sau altul. Dar Hristos mai târziu a lămurit că toţi oamenii sunt fraţi, indiferent de neam sau crez (vezi Luca 10,29-37).
24 lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.
Lasă-ţi darul acolo. Actul de aduce un dar sau un sacrificiu personal, era considerat a fi printre cele mai sfinte şi importante din toate actele religioase, dar chiar şi el trebuie să ia locul al doilea în împrejurările arătate. Este posibil ca darul menţionat aici să fi fost făcut pentru a asigura iertarea şi favoarea divină. Hristos insistă că oameni trebuie să îndrepte lucrurile cu semenii lor înainte ca ei să poată fi împăcaţi cu Dumnezeu (vezi Matei 6,15; 1 Ioan 4,20). Obligaţia cea mai importantă are întâietate faţă de cea mai puţin importantă. Împăcarea este mai importantă decât jertfa. Trăirea în viaţă a principiilor creştine (Galateni 2,20) este de mult mai mare valoare înaintea lui Dumnezeu decât practicarea formelor religiei (vezi 2 Timotei 3,5).
Te împacă. Vezi la cap. 4,12; 18,15-19.
25 Caută de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă.
Te împacă. [Învoieşte-te, KJV; G.Gal.]. Gr. eunoeo, a fi bine pornit (faţă de cineva), înrudit cu eunoos, bine dispus, amabil, prietenos. În felul acesta a se învoi implică o schimbare de atitudine faţă de un fost adversar.
Pârâşul. [Adversarul, KJV]. Gr. antidikos, un potrivnic, aici un adversar într-un proces juridic. Contextul lasă să se înţeleagă că în acest caz adversarul este pârâşul, iar persoana căreia Hristos îi vorbeşte este acuzatul. Comparaţi Luca 12,58.59.
Pe drum. Adică, pe drum spre Judecžtorie. Este preferabil, zice Isus, să se rezolve cazul în afara Judecžtoriei.
Temnicerului. [Slujitorului, G.Gal.; KJV]. Gr. huperetes, un slujbaş inferior. Este folosit în NT cu privire la ajutoarele din sinagogă (vezi la Luca 4,20), despre Ioan Marcu în calitatea de asistent al lui Pavel şi al lui Branaba (Fapte 13,5) şi la slujitorii Evangheliei (Luca 1,2; Fapte 26,16; 1Cor 4,1; etc.).
26 Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.
Adevărat. Vezi la v. 18.
Nu. [Cu nici un chip nu, KJV]. Gr. ou me, o dublă negaţie şi în felul acesta extrem de emfatică.
Bănuţ. Gr. kodrantes, latineşte quadrans, egal cu vreo două leptale sau un sfert de cent (cf. Marcu 12,42).
27 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.”
Aţi auzit. Vezi la v. 21. Există o oarecare dovadă textuală (cf. p.146) pentru omiterea expresiei celor din vechime.
Să nu preacurveşti. [Să nu comiţi adulter, KJV]. Un citat din Exod 20,14 (cf. Deuteronom 5,18).
28 Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.
Dar Eu vă spun. Vezi la v. 22. În mod fundamental, discuţia lui Isus despre legăturile de căsătorie şi răspunderile ei este bazată pe planul originar al lui Dumnezeu pentru familie aşa cum este expus în Geneza 2,21-24 (vezi Matei 19,8) şi nu pe legea mozaică (vezi Deuteronom 24,1-4). În planul acesta, căsătoria era intenţionată să satisfacă nevoia de asociere (Geneza 2,18) şi să procure un cămin şi o educaţie corespunzătoare copiilor care urmau să se nască (vezi Geneza 1,28; 18,19; Proverbele 22,6; Efeseni 6,1-4). Căminul a fost în felul acesta înfiinţat ca un mediu ideal în care atât părinţii, cât şi copiii să-şi poată dezvolta caractere corespunzătoare înaltelor idealuri inerente în scopul divin care a condus la crearea lor.
Se uită la o femeie. Frumuseţea feminină este un dar de la Creator, care este un iubitor a toată frumuseţea adevărată. Aprecierea curată a acelei frumuseţi este şi dreaptă şi cuvenită. Mai mult, atracţia pe care fiecare sex o are pentru celălalt a fost sădită în bărbaţi şi în femei de Creatorul şi când acţionează în limitele rânduite de Dumnezeu, este în sine însăşi bună, dar când este pervertită pentru a servi interese egoiste şi rele, devine una din forţele cele mai distrugătoare din lume.
Poftească. Gr. epithumeo, a-şi lega inima de ceva, a dori după, a pofti, a dori. A pofti este un vechi cuvânt anglo-saxon, care înseamnă plăcere, dorinţăA pofti după ceva înseamnă a avea un dor intens, nepotolit după el. Epithumeo este folosit atât într-un sens bun, cât şi într-unul rău. Isus spunea celor doisprezece că cu dor (epithumia) a dorit (epithumeo) să mânânce cel din urmă Paşte cu ei (Luca 22,15). În sensul lui cel bun epithumeo apare şi în Matei 13,17; Luca 17,22; Evrei 6,11; 1 Petru 1,12; etc.
Substantivul înrudit, epithumia, dorinţă, este folosit la fel în Filipeni. 1,23 şi în 1 Tesaloniceni 2,17. Unul din echivalenţii ebraici ai lui epithumeo este chamad, a dori, a avea plăcere de. Chamad este redat prin pofteşti în porunca a zecea (Exod 20,17 şi în Deuteronom 5,21) să ne fie drag (Isaia 53,2, G.Gal.). Hristos Se gândea, fără îndoială, la porunca a zecea când a avertizat contra privirii la o femeie, ca s-o poftească. Cu alte cuvinte, omul care-şi orânduieşte afecţiunile şi voia în armonie cu porunca a zecea este prin aceasta protejat faţă de călcarea poruncii a şaptea.
Inima. Gr. kardia, inimă, aici referindu-se la intelect, afecţiunile şi voinţa. Aşa cum un om gândeşte în inima lui, aşa este (Proverbele 23,7, KJV). Hristos arată că, caracterul este determinat, nu atât de mult prin actul din afară, cât prin atitudinea lăuntrică ce determină actul. Actul extern doar reflectă şi activează atitudinea lăuntrică. Acela care ar săvârşi o faptă rea dacă s-ar gândi că poate să scape să fie prins şi care este înfrânat numai de teama aceea, este vinovat înaintea lui Dumnezeu. Păcatul este mai întâi şi mai presus de toate un act al puterilor superioare ale minţii raţiunea, puterea de alegere, voinţa (vezi Proverbele 7,19). Actul extern este doar o extindere a hotărârii lăuntrice.
29 Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
Ochiul tău cel drept. Comparaţi cap. 18,8.9. În cap. 5,28. Hristos a mers dincolo de a atrage atenţia la motivul care îndeamnă la act, adică, la atitudine sau la dispoziţia sufletească, care dă naştere la actul acela. Aici El merge dincolo de motiv sau atitudine ca să indice către căile prin care păcatul află intrare în viaţă, sistemul nervos senzorial. Pentru majoritatea oamenilor, cele mai puternice ademeniri la păcat sunt acelea care ajung la minte pe calea nervului optic, a nervului auditiv şi a altor nervi senzoriali (AA 518).
Acela care refuză să vadă, să audă, să guste, să miroasă sau să atingă ceea ce sugerează păcatul a înaintat mult către evitarea gândurilor păcătoase. Acela care alungă de îndată gândurile păcătoase care ar putea să străfulgere prin conştiinţă, evită prin aceasta dezvoltarea unui tipar de gândire obişnuit care condiţionează mintea pentru a săvârşi păcat când se iveşte prilejul. Hristos a trăit o viaţă lipsită de păcat deoarece în El nu era nimic care să răspundă la sofistăria lui Satana (DA 123).
Te face să cazi în păcat. [Te sminteşte, KJV, G.Gal.]. Gr. skandalizo, a prinde în cursă, a i se pune piedică, a face să se poticnească, de la skandalon, beţişorul trăgaciul care face să se declanşeze o cursă (vezi Romani 11,9; 14,13; 1 Ioan 2,10; Apocalipsa 2,14).
Scoate-l. Ar fi mai bine, într-un anumit sens al cuvântului, să treci prin viaţa aceasta orb sau schilodit, decât să pierzi viaţa veşnică. Dar Hristos foloseşte aici o figură de stil. El nu cere mutilarea trupului, ci controlarea gândurilor. A refuza să priveşti ceea ce este rău este tot atât de eficient ca şi a orbi şi are în plus avantajul că puterea vederii este păstrată şi poate fi aplicată la lucruri care sunt bune. O vulpe se leapădă de laba sa rozând-o, dacă a fost prinsă în cursă, pentru a scăpa. La fel, o şopârlă îşi va sacrifica coada sau un rac, cleştele. Prin scoaterea ochiului sau prin tăierea mâinii Hristos vorbeşte figurat despre acţiunea fermă care trebuie întreprinsă de către voinţă pentru a se feri de rău. Creştinul face bine dacă urmează exemplul lui Iov, care a făcut un legământ… cu ochii (săi) (Iov 31,1; cf. 1 Corinteni 9,27).
Gheenă. (Iad, KJV). Gr. geena (vezi comentariul la v. 22).
30 Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
Mâna ta cea dreaptă. Adică, în calitatea de instrument al dorinţelor rele (vezi la v. 29).
31 S-a zis iarăşi: „Oricine îşi va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărţire.”
S-a zis iarăşi. Vezi la v. 21.
Va lăsa. [Îndepărta, KJV]. Gr. apoluo, a elibera, a slobozi, aici însemnând a divorţa.
O carte de despărţire. Gr. apostasion un certificat (de divorţ), de la aphistemi, a separa, a îndepărta. Cuvântul nostru apostazie derivă de la aceeaşi rădăcină. Aşa cum a arătat Hristos mai târziu, divorţul nu făcea parte din planul originar al lui Dumnezeu, ci a apărut sub aprobarea provizorie a legii lui Moise din cauza împietririi inimii oamenilor (cap. 19,7.8). Pentru natura şi scopul legii lui Moise cu privire la divorţ, vezi la Deuteronom 24,1-4. Ar trebui să fie scos în evidenţă că legea lui Moise nu a instituit divorţul. Prin îndrumare dumnezeiască Moise a tolerat şi l-a reglementat aşa încât să prevină abuzurile. Căsătoria creştină ar trebui să se bazeze pe cele din Geneza 2,24, nu din Deuteronom 24,1.
32 Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.
Curvie. [Preacurvie, KJV; Desfrânare, G.Gal.]. Gr. porneia, un termen general care se aplică la legături sexuale ilegale. Şcoala liberală a lui Hilel învăţa că un bărbat ar putea să obţină divorţul pentru cea mai neînsemnată cauză, ca de exemplu pentru faptul că nevasta sa a îngăduit ca mâncarea să se ardă (Mişna, Giţţin, 9.10, Ed. Soncino a Talmudului, p.436.437; cf. MB 63). Şcoala mai conservatoare a lui Şamai, însă, interpreta expresia ceva de ocară din Deuteronom 24,1 ca însemnând vreun lucru nepotrivit, însemnând lipsit de modestie, sau indecent (Mişna, Giţţin 9.10 Ed. Soncino a Talmudului p.436). Dar Isus a explicat că nu ar trebui să existe divorţ decât cu excepţia cazului de infidelitate conjugală. Legătura căsătoriei fusese pervertită de păcat şi Isus venise să o repună în curăţenia şi frumuseţea ei originară rânduită de Creator. Vezi la Deuteronom 14,26.
În providenţa lui Dumnezeu instituţia căsătoriei era intenţionată să aducă binecuvântare şi să înalţe neamul omenesc. Asocierea soţului cu soţia a fost rânduită de Dumnezeu ca mediul ideal în care să se maturizeze caracterul creştin. Cea mai mare parte a ajustărilor personalităţii din viaţa de căsătorie şi dificultăţile întâmpinate de mulţi pentru a face aceste ajustări, cer exercitarea înfrânării de sine şi uneori a jertfirii de sine. Dragostea adevărată este îndelung răbdătoare… plină de bunătate, ea nu caută folosul său, suferă toate, crede toate, nădăjduieşte toate, rabdă toate (1 Corinteni 13,4-7). Când creştinii intră în legătură de căsătorie ar trebui să accepte răspunderea de a aplica principiile expuse aici. Soţii şi soţiile care aplică astfel aceste principii şi care sunt dispuşi ca harul lui Hristos să lucreze în viaţa lor, vor descoperi că nu există dificultate ori cât de serioasă ar părea ea, care să nu poată fi rezolvată. Acolo unde dispoziţiile nu sunt asemănătoare, soluţia creştină este de schimba dispoziţiile, nu soţii sau soţiile.
Să preacurvească. [Să comită adulter, KJV]. O soţie lăsată, în mod natural va căuta să găsească un nou cămin. Dar prin căsătorirea cu altul ea ar săvârşi curvie, deoarece căsătoria anterioară n-a fost desfăcută în mod valabil înaintea lui Dumnezeu (cf. Marcu 10,11.12). Curajos, Hristos înlătură tradiţia rabinică a vremii sale, mai ales aceea a şcolii lui Hilel (vezi mai sus la curvie) care îngăduia divorţul pentru orice pricină. S-a observat că nu exista nici o căsătorie între iudeii perioadei mişnaice de care soţul nu s-ar fi putut elibera brusc pe o cale legală. Isus scotea în evidenţă că, căsătoria era rânduită de Dumnezeu şi când era încheiată aşa cum trebuie, era ratificată de Dumnezeu. Ceea ce Dumnezeu legase laolaltă, nici o tradiţie sau practică rabinică nu putea să desfacă.
33 Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: „Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.”
Aţi mai. [Iarăşi, KJV; G.Gal.]. Aceasta este a treia ilustraţie a interpretării spirituale a Legii de către Hristos.
Auzit. Vezi la v.21.
S-a zis. Ceea ce urmează nu este un citat exact, ci mai degrabă un rezumat al învăţăturilor din Levitic 19,12; Exod 20,7; Numeri 30,2; Deuteronom 23,22.
Juri strâmb. Gr. epiorkero, a jura fals. Hristos se referă aici la declaraţii solemne făcute ca afirmări ale adevărului a ceea ce se spusese sau a făgăduinţelor de a îndeplini anumite fapte. El nu vorbeşte despre blasfemie în sensul obişnuit al termenului, ci despre sperjur, îndeosebi despre sperjurul care invocă numele lui Dumnezeu şi prin aceasta dezonorează şi profanează numele acela.
Să împlineşti… jurămintele tale. Aici Hristos vorbeşte despre făgăduinţe, îndeosebi despre cele făcute lui Dumnezeu. Totuşi, El nu se gândeşte atât de mult la ceea ce este făgăduit, ci ca făgăduinţa, oricare ar fi ea, să fie împlinită. El scoate în evidenţă, nu felul cum sunt făcute făgăduinţele, ci felul cum sunt ele ţinute. Pentru solemnitatea şi inviolabilitatea făgăduinţelor făcute lui Dumnezeu vezi la Levitic 19,12; Numeri 30,2; Deuteronom 23,21.
34 Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
Dar Eu vă spun. Vezi la v.22.
Să nu juraţi nicidecum. Isus se referă nu la jurământul judiciar solemn (MB 66; vezi la cap. 26,64), ci la jurămintele obişnuite printre iudei. În general vorbind, punerea la începutul unei afirmaţii a cuvântului Jur, făcea din afirmaţie un jurământ. Dar, ca în alte lucruri, iudeii născoceau multe mijloace prin care să se elibereze de obligaţiile acceptate sub jurământ. Atitudinea lui Hristos faţă de cazuistica cuprinsă adesea în jurământul iudaic este prezentată mai detaliat în capitolul 23,16-22.
Înaintea lui Caiafa, Hristos Însuşi a răspuns sub jurământ (cap.26,63.64). Pavel de repetate ori L-a invocat pe Dumnezeu ca martor că ceea ce spunea el era adevărat (2 Corinteni 1,23; 11,31; cf. 1 Tesaloniceni 5,27). Decalogul nu interzice jurămintele, ci sperjurul (Exod 20,7.16). Dacă există cineva care poate mărturisi consecvent sub jurământ acesta este creştinul (MB 67).
Când dispoziţia de a vorbi adevărul este în inima omului, depunerea de jurământ devine superfluă. Practica invocării numelui lui Dumnezeu în anumite momente lasă să se înţeleagă că ceea ce spune un om în astfel de împrejurări este mai vrednic de încredere decât ceea ce spune în alte ocazii. Hristos impune cinstea în toate relaţiile vieţii. Tot ce fac creştinii ar trebui să fie tot atât de transparent ca şi lumina soarelui (MB 68).
Nici pe cer. Rabinii pretindeau că jurarea pe cer şi pe pământ nu făcea pe un om tot atât de culpabil cum făcea jurarea pe un înlocuitor presupus inofensiv al numelui divin (vezi vol.I, p.172) sau pe unul din atributele lui Dumnezeu (Mişna, Shebuoth 4.13, Ed. Soncino a Talmudului, p.202.203). Dar Isus tăgăduia susţinerea lor.
35 nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.
Aşternutul picioarelor Lui. [Scaunul picioarelor Lui, KJV]. Comparaţi Isaia 66,1. O expresie poetică scoţând în evidenţă lipsa de semnificaţie a pământului şi a locuitorilor lui în comparaţie cu Dumnezeu (cf. Isaia 57,15; Eclesiastul 5,2; Plângeri 2,1).
Marelui împărat. Adică Dumnezeu.
36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
Să nu juri nici pe capul tău. O altă formulă obişnuită de jurământ.
37 Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.
Felul vostru de vorbire. [Cuvântul vostru, G.Gal.]. Comparaţi pasaje din Scriptură ca Efeseni 4,29.
Da, da. Comparaţi Iacov 5,12. Pentru creştin, pentru cineva care-şi respectă cuvântul, Da sau Nu al lui are tot atât de multă greutate ca şi o declaraţie mai elaborată.
Vine de la cel rău. [Vine de la rău, KJV; de la cel rău este, G.Gal.]. Sau vine de la cel rău (cf. Matei 13,19; 1 Ioan 3,12).
38 Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.”
Aţi auzit. Vezi la v. 21. Hristos prezintă a patra ilustraţie a Sa a spiritului Legii în contrast cu simpla formă a ascultării de ea. Verstele 38-42 sunt preocupate cu atitudinea pe care un creştin ar trebui să o ia când suferă o pagubă din partea altcuiva.
S-a zis. Vezi la v.21. Citatul din versetul acesta este bazat pe Exod 21,24; Levitic 24,20; Deuteronom 19,21 (vezi la Exod 21,24; vezi vol. I, p.618).
Ochi pentru ochi. Când a fost instituită legea aceasta, ea a marcat un mare progres faţă de sistemul de justiţie al vendetei obişnuit în vechime, sub care practica generală era de a răsplăti daunele cu dobândă. Legea era o rânduială civilă şi pedeapsa urma să fie executată sub îndrumarea tribunalelor. Ea nu îndreptăţea răzbunarea personală (MB 70). Pentru o prevedere asemănătoare în legea lui Hamurabi, vezi vol.I, p.618.
39 Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
Dar Eu vă spun. Vezi la v. 22.
Nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. [Nu staţi împotriva răului, KJV]. Adică, nu căutaţi răzbunare pentru nedreptăţile suferite. Isus pare să se refere aici la activitatea ostilă şi nu la rezistenţa pasivă. Cuvântul pentru rău se poate să se refere fie la o persoană rea, fie la un lucru rău. Aici pare să fie indicată cea dintâi. Ea cuprinde răul făcut unei persoane şi răul făcut de o persoană. Creştinul nu va întâmpina violenţa cu violenţă. El va birui răul prin bine (Romani 12,21) şi grămădeşte cărbuni aprinşi pe capul celui care-i face rău (Proverbele 25,21.22).
Obrazul. Ca în toate celelalte ilustraţii prezentate în versetele 21-47, Isus este mai mult preocupat cu spiritul care dă naştere faptei, decât cu fapta în sine. Creştinul nu va lupta pentru ceea ce el consideră că sunt drepturile sale. El se va supune nedreptăţii mai degrabă decât să o facă el altuia. Isus Însuşi a păzit în totul spiritul acestei porunci, deşi nu a invitat literal vreo păgubire nouă (Ioan 18,22.23; cf. Isaia 50,6; 53,7). Şi nici Pavel (Fapte 22,25; 23,3; 25,9.10). Pe cruce Hristos a manifestat spiritul de care vorbea El aici, când L-a rugat pe Tatăl să-i ierte pe aceia care-L chinuiau (Luca 23,34).
40 Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
Orişicui vrea să se judece cu tine. Adică, a trage cu forţa la judecată. Textul grec lămureşte că judecata încă nu a început; acţiunea juridică era încă numai plănuită.
Haina. Gr. chiton, haina de pe dedesubt ca o cămaşă purtată direct pe corp.
Lasă-i. [Lasă-l să aibă, KJV]. Creştinul se va supune liniştit la rău.
Cămaşa. [Mantia, KJV]. Gr. himation, aici mantaua, sau veşmântul din afară, care era de obicei folosită ca o învelitoare de noapte, în contrast cu chiton. Cel sărac uneori nu avea decât puţin sau nimic pe lângă mantie să ofere ca garanţie pentru un împrumut. Legea lui Moise, însă, interzicea unui creditor să reţină haina aceasta peste noapte (Exod 22,26.27). Având în vedere faptul că mantia era considerată mai necesară decât haina, sau veşmântul purtat pe dedesubt, a o ceda fără rezistenţă ar demonstra un grad superior de concesie având în vedere îndeosebi faptul că legea dădea unui om anumite drepturi cu privire la ea.
41 Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.
Te sileşte. Gr. aggareuo, însemnând a obliga în serviciu. Substantivul înrudit, aggaros, este un cuvânt împrumutat din persană însemnând curier călare. La perşi, cuvântul era folosit cu privire la curierii regali ai sistemului poştal imperial, pe care perşii l-au dezvoltat până la un grad uimitor de eficienţă (vezi la Estera 3,13). În timpurile romane, aggareuo şi aggaros se referea la serviciul obligatoriu în transportul echipamentului militar. Epictet (iv. 1.79) sfătuieşte faţă de un asemenea serviciu: dacă este o rechiziţie şi un soldat îl ia (măgarul tău), lasă-l să se ducă. Nu te împotrivi şi nu te plânge, altminteri vei fi mai întâi bătut şi până în cele din urmă vei pierde măgarul. A te împotrivi însemna a invita cruzimea. În Matei 27,32 şi Marcu 15,21 aggareuo este folosit cu privire la constrângerea lui Simon de a duce crucea lui Hristos.
Isus se referea la cazuri de felul celui ca un civil iudeu să fie constrâns de un ostaş roman ca să-i ducă bagajul pe o distanţă de o milă, aşa cum era prevăzut de lege (cf. Luca 3,14). Creştinul urma să facă un serviciu dublu decât cel cerut de lege şi aceasta cu bucurie. Capernaum era un oraş cu garnizoană romană şi când Isus vorbea, cei care ascultau au văzut o ceată de ostaşi romani trecând pe un drum învecinat (MB 70). Iudeii nădăjduiau şi credeau că Mesia va smeri mândria Romei; aici, Isus dădea sfaturi pentru supunere faţă de autoritatea romană.
42 Celui ce-ţi cere dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.
Nu întoarce spatele. Adică nu-l refuza. Cetăţenii împărăţiei cerurilor vor avea porniri generoase şi vor lucra sub îndemnul lor (vezi la Luca 6,30).
43 Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.”
Aţi auzit. Vezi la v.21.
S-a zis. Vezi la v.21.
Să iubeşti. Gr. agapao, a cărui bogăţie de sensuri este reflectată necorespunzător de cuvântul nostru iubire. Cuvântul nostru iubire înseamnă atât de multe lucruri diferite şi oferă atât de multe idei diferite, încât adevăratul înţeles al lui agape este întunecat de traducerea aceasta. Grecii aveau trei cuvinte pentru a reda ideile pe care noi încercăm să le redăm prin acest singur cuvânt iubire: agapan, philein şi eran.
Philein. În general descrie iubirea sentimentală, afectuoasă, bazată pe emoţii şi sentimente. În măsura în care este bazată pe sentimente, este supusă schimbării aşa cum se schimbă sentimentele. Eran denotă iubire pasionată, senzuală, iubire care operează esenţial pe plan fizic. Anumite forme de pasiune pot fi clasificate sub această varietate a iubirii. Eran nu este folosit în NT. În NT agapan, când este pus în contrast cu philein, descrie iubirea din punct de vedere al respectului şi stimei. Ea adaugă principiul la sentiment, în aşa fel încât principiul domină sentimentele. Ea pune la lucru puterile superioare ale minţii şi inteligenţei. În timp ce philein tinde să ne facă să iubim numai pe cei care ne iubesc pe noi, agapan extinde iubirea şi faţă de aceia care nu ne iubesc. Agapan este neegoistă, în timp ce eran este pur egoistă şi chiar şi philein poate, uneori, să fie întinată de egoism.
Forma substantivală agape este limitată exclusiv la Biblie. Agape a NT este iubirea în forma ei cea mai înaltă şi mai adevărată, iubirea aceea faţă de care nu este alta mai mare iubirea care constrânge la jertfire de sine pentru alţii. (Ioan 15,13). Ea implică temere de Dumnezeu şi respect pentru semeni. Ea este un principiu divin de gândire şi acţiune care modifică caracterul, cârmuieşte impulsurile, stăpâneşte pasiunile şi înnobilează afecţiunile. Vezi la Luca 6,30.
Aproapele tău. Pentru iudei aproapele era un alt israelit, fie prin naştere, fie prin convertire la iudaism. Chiar şi samaritenii metişi erau excluşi şi consideraţi străini. În parabola samariteanului milos (Luca 10,29-37) Isus a înlăturat concepţia aceasta îngustă proclamând frăţia sau faptul de a fi aproapele tuturor oamenilor. Iubirea creştină caută binele tuturor oamenilor, indiferent de neam sau crez. Aproapele (vecin, KJV) înseamnă literal cineva care locuieşte aproape.
Să urăşti pe vrăjmaşul tău. Aceasta nu este o parte din citatul din Levitic 19,18, ci, fără îndoială, o zicală populară. Ura sau dispreţul pentru alţii este produsul natural al mândriei sălăşluite în eu. Considerându-se pe sine ca şi copii ai lui Avraam (Ioan 8,33; vezi la Matei 3,9), superiori altor oameni (cf. Luca 18,19), iudeii priveau cu dispreţ la toate Neamurile. Era ca şi cum Isus ar fi zis: Legea spune să iubeşti pe aproapele tău; Eu vă spun, iubiţi chiar şi pe vrăjmaşii voştri, (vezi Matei 5,44). El trece apoi mai departe pentru a explica pentru ce ar trebui să iubim pe vrăjmaşii noştri pentru că Dumnezeu face aşa ceva (v. 45-48) şi pentru că noi suntem fii ai lui Dumnezeu (Matei 5,45; 1 Ioan 3,1.2).
44 Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,
Dar Eu vă spun. Vezi la v.22.
Iubiţi pe vrăjmaşii voştri. Comparaţi Romani 12.20. Cuvântul pentru iubire, agapan, denotă iubire sau respect în contrast cu philein care descrie iubirea emoţională (iubirea filială), de felul celei care există între membrii familiei (vezi la Matei 5,43). Porunca ar fi imposibilă dacă ar impune oamenilor să exercite philein faţă de vrăjmaşii lor, deoarece ei nu ar fi putut să simtă faţă de vrăjmaşii lor aceeaşi căldură emoţională a afecţiunii pe care ei o simt faţă de membrii apropiaţi ai familiei lor şi nici nu se aşteaptă aceasta. Philein este spontană, emotivă şi nu este poruncită nicăieri în NT. Agapan, pe de altă parte poate fi şi este poruncită, deoarece este sub controlul voinţei. A-i iubi agapan pe cei mai înverşunaţi vrăjmaşi ai noştri înseamnă a-i trata cu respect şi curtoazie şi a-i privi aşa cum îi priveşte Dumnezeu.
Binecuvântaţi. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. p.146) pentru omiterea părţii a doua şi a treia a acestei declaraţii, ca şi a cuvintelor dispreţuitor vă asupresc (KJV). Potrivit acestor vechi mărturii, Hristos spunea simplu: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi rugaţi-vă pentru aceia care vă persecută. Totuşi, comparaţi Luca 6,27.28.
45 ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Fii ai Tatălui vostru. [Copii ai Tatălui vostru, KJV]. Literal, fii ai Tatălui vostru. Ei se aseamănă la caracter cu Tatăl (MB 75; vezi la v.43.48). Proba iubirii faţă de Dumnezeu este iubirea pentru aproapele nostru (1 Ioan 4,20).
Care este în ceruri. Expresia Tatăl Meu [sau al vostru] care este în ceruri este caracteristică pentru Matei.
Peste cei răi. Prin această ilustraţie evidentă din lumea naturală, Isus discreditează eroarea populară iudaică precum că Dumnezeu dă binecuvântările Sale celor sfinţi şi le reţine de la păcătoşi (vezi la Ioan 9,2). Iudeii atribuiau lui Dumnezeu acelaşi spirit de ură faţă de păcătoşi şi neiudei pe care-l încercau ei înşişi. Dar indiferent că sunt binecuvântările naturii sau ale mântuirii, Dumnezeu nu este părtinitor (Fapte 10,34.35).
46 Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?
Cei ce vă iubesc. Vezi la v. 43.
Ce răsplată mai aşteptaţi? [Ce răsplată aveţi?, KJV; Ce răsplată puteţi avea?, G.Gal.]. Adică, Ce onoare deosebită este aceasta pentru voi? Ce lucru deosebit este din partea voastră?. Vezi la Matei 7,12; Luca 6,32-35.
Vameşii. Vezi p.66.
47 Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?
Îmbrăţişaţi… pe fraţii voştri? [Salutaţi pe fraţii voştri, KJV]. Salutarea universală a orientului, shalom, sau salaam, Pace cuprinde dorinţa expresă ca aceluia căruia îi este adresată să se bucure de orice binecuvântare spirituală şi materială. Vezi la v.9.
Păgânii. [Vameşii, KJV]. Nu este nimic onorabil de menţionat în a face ceea ce toată lumea cealaltă face. Dovezile textuale favorizează (cf. p.146) exprimarea Neamurile (păgânii) în loc de vameşi (cf. cap.6,7).
48 Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.
Fiţi dar. Cu aceste cuvinte Hristos introduce concluzia care trebuie să fie trasă din cele şase ilustraţii ale sale ale aplicării superioare, spirituale a Legii împărăţiei cerurilor date în v. 21-47, deşi v. 48 este, poate, mai strâns legat cu linia de gândire din v. 43-47. În toate aceste ilustraţii, Hristos a arătat că, în împărăţia pe care El venise să o întemeieze, atitudinile şi motivele lăuntrice sunt cele care determină desăvârşirea de caracter şi nu faptele exterioare singure. Omul ar putea să privească la înfăţişarea din afară, dar Dumnezeu priveşte la inimă (1 Samuel 16,7).
Desăvârşiţi. De la gr. teleios, literal cineva care a ajuns ţinta, sau complet, de la telos, sfârşit, împlinire, întregire, limită. În literatura greacă teleioi este folosit cu privire la victimele sacrificiale fără defect, cu privire la animale mature dezvoltate pe deplin, fiinţe omeneşti mature, adulte, crescute pe deplin sau la specialişti instruiţi şi pe deplin calificaţi. Pavel vorbeşte despre cei desăvârşiţi (1 Corinteni 2,6) şi despre câţi suntem desăvârşiţi (Filipeni 3,15). În acelaşi timp el îşi dă seama că sunt noi culmi de atins şi că nici el însuşi nu a ajuns desăvârşirea ultimă. Teleioi este folosit, de asemenea, în NT pentru a-i indica pe oamenii maturi fizic şi intelectual (1 Corinteni 14,20, oameni mari; Evrei 5,14, oamenii mari). În privinţa lui tam, echivalentul ebraic, vezi la Iov 1,1; Proverbele 11,3.5.
Isus nu se ocupă aici cu lipsa absolută de păcat în viaţa aceasta (vezi SC 62; EGW RH, 18 martie 1890). Sfinţirea este o lucrare progresivă.
Iudeii se străduiau din greu să devină drepţi prin propriile lor eforturi, pentru a dobândi mântuirea prin fapte. Dar în legalismul lor scrupulos ei dădeau atât de multă atenţie amănuntelor mărunte ale literei Legii, încât pierdeau pe deplin din vedere spiritul ei (cf. cap. 23,23). În Predica de pe muntele fericirilor, Hristos a căutat să întoarcă atenţia lor de la pleavă la grâu. Ei făcuseră din Lege un scop în sine, ceva care trebuia să fie ţinut de dragul ei însăşi şi uitaseră că scopul ei era de a înălţa privirea lor către înaltele idealuri ale iubirii supreme faţă de Dumnezeu şi ale iubirii jertfitoare de sine faţă de aproapele (cap. 22,34-40). Rabinii învăţau că dreptatea constă din a avea un surplus de fapte bune faţă de cele rele, trecut în contul cuiva în cer.
Este important de observat legătura dintre v. 48 şi 45 (cap.5) deoarece a fi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri (v. 45) este echivalent cu a fi desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit (v. 48)
„Isus, Căpetenia credinţei noastre” de A.W. Tozer
Astăzi vă aduc în atenţie o altă culegere de predici ale cunoscutului pastor A.W. Tozer ce poartă titlul Isus, Căpetenia credinţei noastre. Aşa cum arată şi titlul şi cum spune şi Gerald B. Smith în prefaţa cărţii, În centrul acestei cărţi este Isus. Ea se bazează pe câteva mesaje predicate de Tozer din capitolele finale ale epistolei către Evrei. Intenţia autorului în fiecare capitol este să evidenţieze necesitatea unei credinţe active, trainice în Isus Hristos. Numai în acest fel Îi putem fi plăcuţi lui Dumnezeu.
În primul capitol al cărţii Tozer ţine să ofere nişte clarificări cu privire la capitolul 11 al Epistolei către Evrei, supranumit „Capitolul credinţei“: Aş vrea să îmbunătăţesc acest titlu denumind Evrei 11 „capitolul credinţei în Dumnezeu“. Sau, chiar mai bine, „capitolul credinţei în caracterul lui Dumnezeu“, spune Tozer.
…credinţa, aşa cum este arătată în Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă încredere şi siguranţă deplină în Dumnezeu şi în planul Lui de mântuire prin Hristos. Credinţa nu se bazează pe făgăduinţe. Credinţa se bazează pe caracter. Credinţa trebuie să se bazeze pe încrederea în Acela care face promisiunile, spune Tozer.
În capitolul 2 autorul porneşte de la exemplul lui Enoh, pentru a vorbi despre credinţa care ne duce la răpire.
Umblarea zilnică a lui Enoh a fost o umblare a credinţei, o umblare de părtăşie cu Dumnezeu, observă el. Ceea ce Scriptura încearcă să ne spună este aceasta: dacă Enoh a putut trăi şi umbla cu Dumnezeu prin credinţă în mijlocul generaţiei lui păcătoase, în mod asemănător şi noi ar trebui să-i putem urma exemplul pentru că rasa umană este aceeaşi, iar Dumnezeu este acelaşi.
În capitolul 3 Tozer vorbeşte despre Noe şi despre credinţa care face ceea ce Dumnezeu cere. Biblia îşi aduce aminte de Noe datorită credinţei lui în Dumnezeu – şi îl laudă pentru că a făcut exact ceea ce Dumnezeu i-a spus să facă. Biblia ne oferă un mesaj direct în ceea ce-l priveşte pe Noe. Iată-l afirmat simplu: Demonstrează-ţi credinţa în Dumnezeu în viaţa ta zilnică!
De asemenea, …credinţa ia seama la avertizările care vin din partea lui Dumnezeu. Când auzi adevărul, ar spune Noe, ori de câte ori auzi adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu, fie mergi în direcţia în care eşti mişcat, fie doar aştepţi. Dacă aştepţi, vei descoperi că data viitoare când auzi adevărul, nu te va mai mişca la fel de mult. Următoarea dată te va mişca mai puţin şi va veni timpul când acel adevăr nu te va mai mişca deloc. Există un astfel de lucru precum credinţa ce crede în temeinicia unui avertisment. Există o credinţă căreia nu-i este ruşine să se mişte în direcţia corăbiei de siguranţă.
În capitolul 4 al cărţii Isus, Căpetenia credinţei noastre Tozer prezintă exemplul lui Avraam şi al credinţei care răspunde când Dumnezeu cheamă.
Singurul moment cel mai critic, cel mai important din viaţa lui Avraam a fost atunci când a auzit şi a răspuns chemării lui Dumnezeu, spune el. Într-un mod asemănător, Invitaţia evanghelică este făcută tuturor, dar mulţi sunt prea ocupaţi să audă şi să ia seama. Ei nu permit niciodată chemării lui Dumnezeu să devină un motiv de decizie, remarcă autorul.
Dumnezeu ajunge cu greu la noi din cauză că suntem o generaţie care se mişcă rapid. Se pare că nu avem timp deloc pentru contemplare. Nu avem timp deloc să-I răspundem lui Dumnezeu când ne cheamă, observă Tozer cu tristeţe.
În capitolul 5 el vorbeşte despre viaţa creştină ca pelerinaj. Cum au trăit eroii lui Dumnezeu? Cum au întâmpinat ispitele şi suferinţele? Cum au murit? Totul a fost „prin credinţă“, „printru credinţă“ sau „în credinţă“, remarcă autorul. Niciunul dintre noi nu ar trebui să trăiască pe baza credinţei, căci dacă ne bazăm pe credinţă, avem o înţelegere total greşită a ceea ce este credinţa. Scopul credinţei este să ne facă să ne bazăm în totalitate pe Dumnezeu – pe Însuşi Dumnezeu!
Numai prin credinţă ne putem baza pe Dumnezeu. Printru credinţă ne putem încrede în promisiunile lui Dumnezeu. În credinţă ne putem trăi zilnic vieţile în dependenţă de Dumnezeu, de Cuvântul Lui şi de promisiunile Lui.
În ultimele capitole ale cărţii autorul ne atrage atenţia asupra faptului că Dumnezeu nu caută o replică exactă a lui Avraam, a lui Noe sau a lui David. El vrea să binecuvânteze, să echipeze şi să folosească individualitatea noastră – a fiecăruia dintre noi care, prin credinţă, formăm poporul Lui credincios în generaţia noastră.
În concluzie el spune: Într-un sens foarte real credinţa înseamnă să ne fixăm ochii la Isus, păstrându-L pe Isus înaintea ochilor noştri indiferent de ceea ce alţii ar putea face pretutindeni în jurul nostru. El este Domnul nostru, Autorul şi Iniţiatorul credinţei noastre. El este Acela pe care se bazează credinţa creştină. El este Acela care a însemnat traseul. El este Acela care ne conduce prin viaţă la o desăvârşire plină de succes. Pentru că Obiectivul lui Dumnezeu este sfinţenia noastră. …fiecare zi este o altă zi de pregătire spirituală, o altă zi de încercare şi disciplină având în minte destinaţia noastră cerească. Calificarea deplină pentru veşnicie nu este imediată, automată sau nedureroasă. A fi dojenit şi instruit, a fi pedepsit şi mustrat, a fi antrenat şi corectat – nimeni nu alege aceste lucruri pentru că nu sunt nici plăcute, nici distractive. Dar sunt în planul lui Dumnezeu pentru maturizarea noastră spirituală.
Fie ca Dumnezeu să ne ajute pe fiecare dintre noi să acceptăm cu bucurie această lucrare de sfinţire pe care o are El de făcut în viaţa fiecăruia dintre noi!
Pentru că în lista cărţilor care i-au marcat viaţa lui Eric Ludy se regăseşte cartea lui Leonard Ravenhill, De ce întârzie trezirea? pe care am prezentat-o într-un episodal emisiunii CARTEA E O VIAŢĂ, m-am gândit să v-o prezint azi.
Această carte este un apel adresat Bisericii de a se întoarce la creştinismul primar, apostolic, nou-testamentar. Autorul ei, Leonard Ravenhill, insistă şi pledează pentru un creştinism permanent, aplicat pretutindeni.
Leonard Ravenhill a fost un evanghelist şi un autor britanic, care a trăit între anii 1907-1994 şi care a fost frământat de subiectul rugăciunii şi al trezirii spirituale.
Faţă de Leonard Ravenhill este imposibil să fii neutru. Cei ce-l cunosc se împart în două tabere: cei care îl iubesc şi îl admiră cu devotament, şi cei care îl urăsc cu înverşunare, scrie A.W. Tozer. Ce se poate spune despre un om se poate spune şi despre cărţile lui, şi despre această carte. Cititorul ori va închide paginile ei ca să caute un loc de rugăciune, ori o va arunca mânios, cu inima închisă la avertismentele şi apelurile din ea.
Nu toate cărţile, nici chiar toate cărţile bune nu vin ca o voce de sus. Dar cred că această carte vine, consideră Tozer. Ştiu lucrul acesta fiindcă ştiu că inspiraţia autorului ei vine de sus şi se simte pe toate paginile acestei cărţi, îşi încheie Tozer cuvântul-înainte.
Scopul cărţii De ce întârzie trezirea? este să ne vedem starea şi să ne pocăim înaintea Domnului. Ştiu că unele pagini nu sunt uşor de citit. Ravenhill este tăios, direct, dur. Cred însă că mesajul este binevenit, scrie traducătorul cărţii, Valentin Popovici.
Deşi este o culegere de articole, tema unificatoare a cărţii este trezirea spirituală. Ravenhill nu o defineşte. Este ceva dincolo de cuvinte. În mod tradiţional, prin trezire spirituală se înţelege acea lucrare măreaţă a Duhului Sfânt prin care mulţimile sunt atrase în masă de mesajul Evangheliei la pocăinţă şi la credinţa în Domnul Isus Hristos.
Aceste articole apărute în 1959 sunt, din păcate, un mesaj actual şi pentru zilele noastre. Spun din păcate, pentru că starea multor biserici sau slujitori nu s-a schimbat cu mult în bine.
Ravenhill trage un semnal de alarmă cu privire la rugăciune, la viaţa Bisericii, la trezire şi la activitatea predicatorilor, la lipsa profeţilor şi la lipsa de Duh Sfânt din oamenii bisericii. Lipsa rugăciunii, a credinţei şi a viziunii împiedică lucrarea lui Dumnezeu şi începerea unei treziri autentice.
Într-unul dintre articolele sale, Leonard Ravenhill enumeră mai multe răspunsuri posibile la această întrebare din titlul volumului, De ce întârzie trezirea?
În primul rând, ea întârzie fiindcă evanghelismul de azi este mult prea comercializat şi fiindcă noi am ieftinit Evanghelia, spune autorul. Evangheliştii de azi sunt pregătiţi să facă orice pentru oricine, doar să atragă lumea să vină în faţă să capete nişte broşuri, scrie el.
Trezirea întârzie şi din cauza neglijenţei şi din cauza fricii. Ca evanghelişti, ţinem gura închisă când vedem falsitatea religiilor de azi, ca şi cum ar fi mai multe nume prin care am putea fi mântuiţi.
Trezirea întârzie pentru că ne lipseşte insistenţa şi urgenţa în rugăciuni. În final, trezirea întârzie pentru că noi furăm slava care aparţine numai lui Dumnezeu. Ne plac laudele oamenilor. Căutăm slava pe care ne-o dăm unii altora.
Care este soluţia? Rugăciunea şi trăirea evlavioasă. Doamne, ajută-ne să ne rugăm! este strigătul cel mai auzit din cartea lui Leonard Ravenhill.
O, dacă ar fi credincioşii Domnului conştienţi de valorile veşniciei! exclamă el. Dacă am trăi fiecare clipă din viaţă sub ochiul lui Dumnezeu, dacă am judeca fiecare lucrare în lumina scaunului Său de judecată, dacă ne-am ruga fiecare rugăciune în lumina scaunului Său de judecată, dacă ne-am aduce zeciuielile din toate bunurile noastre în lumina scaunului Său de judecată, dacă am predica fiecare predică având în vedere că mulţimi de oameni vor fi sub condamnare şi osândă la judecata de apoi – atunci am avea o trezire sub puterea Duhului Sfânt, care ar scutura pământul acesta şi care, în foarte scurt timp, ar elibera milioane de la pierzare.
Această carte se adresează foarte mult slujitorilor de la amvon, şi multe dintre avertizările sale se îndreaptă către cei care sunt sau se pregătesc să fie preoţi, pastori sau evanghelişti. Însă fiecare dintre noi poartă responsabilitatea propriei vieţi, a influenţei asupra altora şi a trezirii pe care o poate stârni sau nu în familie, între prieteni, la şcoală sau la locul de muncă. Cred că avem nevoie de o astfel de carte aspră, care să ne trezească la o viaţă activă de rugăciune, pasiune şi slujire pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
„Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu“ de Fratele Laurenţiu al Învierii
Dumnezeu este omniprezent. Dar suntem noi oare conştienţi în fiecare clipă de acest lucru? Această conştienţă se poate căpăta prin exerciţiu, aşa cum ne învaţă Fratele Laurenţiu al Învierii în cartea pe care o descoperim astăzi, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului, ce cuprinde maxime şi scrisori ale acestui călugăr francez din secolul al XVII-lea.
Sfaturile pe care le-a dat în timpul vieţii sau în scrisori au fost adunate într-un volum de Joseph de Beaufort după moartea
Fratelui Laurenţiu şi ele formează ceea ce se cunoaşte astăzi sub numele de Practicarea prezenţei lui Dumnezeu sau, aşa cum a apărut în limba română, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului.
Gândurile acestui călugăr sunt în acelaşi timp pline de încurajare, dar şi un îndemn la cercetare, smerire şi la o trăire mai intensă cu Dumnezeu.
Prima parte a cărţii cuprinde Maxime spirituale referitoare la ce înseamnă practicarea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi. Aceasta se bazează pe câteva principii:
Să privim ţintă la Dumnezeu şi slava Lui în tot ceea ce facem, spunem şi urmărim. Ţelul pe care-l urmărim să fie acela de a deveni cei mai desăvârşiţi adoratori ai lui Dumnezeu în viaţa de aici, aşa cum nădăjduim să fim în întreaga veşnicie. Să luăm hotărârea fermă de a învinge, prin îndurarea lui Dumnezeu, toate piedicile pe care le vom întâlni în viaţa spirituală.
De asemenea, fratele Laurenţiu ne îndeamnă să nu uităm că Pe cât de mare este năzuinţa unui suflet de a atinge desăvârşirea, pe atât de mare îi e dependenţa de harul divin, iar ajutorul lui Dumnezeu îi este tot atât de necesar în fiece clipă pe cât de mare îi este neputinţa în absenţa Lui.
În continuare aflăm care sunt, în viziunea fratelui Laurenţiu, exerciţiile necesare pentru atingerea vieţii spirituale.
Exerciţiul cel mai sfânt, mai obişnuit şi mai necesar în viaţa spirituală este prezenţa lui Dumnezeu – şi a te învăţa şi de a te delecta cu sfânta Sa tovărăşie, vorbind smerit şi conversând afectuos cu El oricând, în fiece clipă, fără vreo regulă sau măsură, îndeosebi atunci când eşti ispitit, lovit de necazuri şi dureri, gol sufleteşte, dezgustat, ba chiar şi atunci când te dovedeşti necredincios şi păcătuieşti.
Trebuie să urmărim stăruitor şi necurmat ca toate faptele noastre, fără deosebire, să fie un fel de mici dialoguri cu Dumnezeu, şi asta fără pregătire, aşa cum izvorăsc din puritatea şi simplitatea inimii.
Cel care practică acest lucru vorbeşte oriunde cu Dumnezeu, Îi cere cele de care are trebuinţă şi se bucură necurmat în mii şi mii de feluri în prezenţa Lui.Este totuşi nimerit să spunem că această conversaţie cu Dumnezeu are loc în adâncul şi în inima sufletului, ţine să precizeze fratele Laurenţiu.
Prezenţa lui Dumnezeu este, deci, viaţa şi hrana sufletului, care se poate dobândi doar prin harul Domnului. Şi iată acum şi mijloacele de a o dobândi.
Primul mijloc este o mare curăţie a vieţii.
În al doilea rând, să veghem necurmat asupra noastră înşine pentru a nu face, rosti sau gândi nimic ce ar putea să nu-I fie pe plac lui Dumnezeu.
Nu trebuie să te descurajezi când nu izbuteşti, fiindcă o obişnuinţă nu se formează fără osteneală; însă, odată câştigată, plăcerea va însoţi tot ce vei face, ne încurajează fratele Laurenţiu.
Într-un mod surprinzător de pragmatic, fratele Laurenţiu vorbeşte în continuare despre Foloasele prezenţei lui Dumnezeu:
Primul folos adus sufletului de prezenţa lui Dumnezeu este credinţa mai vie şi mai activă care lucrează în toate împrejurările vieţii noastre, îndeosebi în vreme de nevoie, deoarece ea ne ajută să dobândim fără greutate harul de care avem trebuinţă în înfruntarea ispitelor şi în legăturile inevitabile cu alte făpturi.
În al doilea rând, Practicarea exerciţiului de a trăi în prezenţa lui Dumnezeu ne întăreşte nădejdea, care creşte odată cu cunoştinţele noastre.
Apoi, Prezenţa lui Dumenzeu insuflă voinţei un dispreţ faţă de cele create, înflăcărând-o cu focul iubirii sacre: aflându-se întotdeauna cu Dumnezeu, care este un foc mistuitor.
Ca urmare, Sufletul se deprinde într-atât cu Dumnezeu, încât întreaga sa viaţă devine un şir neîntrerupt de acte de dragoste, de adoraţie şi de pocăinţă, de încredere şi mulţumire, de jertfe, rugăminţi şi de cele mai nobile virtuţi.
Până acum am parcurs prima parte, cea care cuprinde maxime spirituale, iar acum vom descoperi ce sfaturi duhovniceşti le dădea fratele Laurenţiu celor ce-i scriau.
În Scrisoarea a III-a adresată unei călugăriţe fratele Laurenţiu declară că:
Nu există pe lume un fel de viaţă mai plăcut, nici mai încântător decât neîntrerupta conversaţie cu Dumnezeu; lucru pe care doar cei ce îl practică şi îşi găsesc plăcerea în el pot să-l înţeleagă. Totuşi, nu vă sfătuiesc s-o practicaţi din această pricină; nu mângâierile de care vom avea, negreşit, parte trebuie să le urmărim în îndeletnicirea aceasta, ci să ne dedicăm din pură dragoste şi pentru că Dumnezeu vrea astfel.
Iată ce scria el celor care îi cereau sfatul. În Scrisoarea a IX-a îi scrie unei doamne următoarele:
În timp ce mâncaţi ori staţi de vorbă cu cineva, înălţaţi-vă din când în când inima către El: cea mai măruntă pomenire a Lui Îi va fi foarte plăcută. Iar pentru aceasta nu trebuie să strigaţi în gura mare, căci El este mult mai aproape de noi decât credem.
Tot unei doamne îi scrie în Scrisoarea a X-a şi îi spune:
Să vă gândiţi deseori la Dumnezeu, zi şi noapte, precum şi în timpul tuturor îndeletnicirilor dumneavoastră, al exerciţilor devoţionale, chiar şi în timp ce vă distraţi. El este întotdeauna lângă dumneavoastră şi cu dumneavoastră; prin urmare, nu-L lăsaţi singur.
Gândiţi-vă deseori la El, adoraţi-L fără încetare, trăiţi şi muriţi cu El: iată frumoasa îndeletnicire de-o viaţă a creştinului, într-un cuvânt, iată rostul nostru. Iar dacă nu ştim lucrul acesta, trebuie să-l învăţăm şi să ne deprindem cu el.
Într-o scrisoare adresată unei călugăriţe care suferea din punct de vedere fizic, el o încurajează, spunându-i că Adesea, Dumnezeu ne îngăduie bolile trupeşti, pentru a le vindeca pe cele sufleteşti. Iar în ceea ce-l priveşte, el declară că Durerile şi suferinţele ar fi pentru mine raiul pe pământ, dacă aş suferi cu Dumnezeu; pe când, cele mai mari plăceri ar fi pentru mine un adevărat iad, dacă le-aş gusta în absenţa Lui.
Următoarele scrisori sunt adresate unei aceleiaşi călugăriţe care suferea de o boală. Iată ce îi scria fratele Laurenţiu:
Întăriţi-vă sufletul, oferiţi-I Lui neîncetat durerile dumneavoastră, cereţi-I putere pentru a le putea îndura şi, mai presus de toate, deprindeţi-vă să-I vorbiţi adeseori şi căutaţi să-L părăsiţi cât mai puţin cu putinţă. Adorţi-L chiar şi în neputinţele dumneavoastră, dăruiţi-vă Lui din când în când şi, în clipele celor mai cumplite suferinţe, cereţi-I cu smerenie şi dragoste, asemeni unui copil bunului său tată, puterea de-a răbda totul, potrivit cu voia Sa sfântă şi ajutorul harului Său.
Rugaţi-L pe Dumnezeu nu să vă elibere de suferinţele trupeşti, ci să vă dea puterea de a răbda cu mult curaj, de dragul Lui, tot ceea ce va dori El şi atât cât va dori.
Inima noastră să devină un templu al Duhului, în care să-L adorăm neîncetat. Trebuie să veghem necurmat asupra noastră înşine pentru a nu face, rosti sau gândi nimic ce ar putea să nu-I fie pe plac.
Să ne dedicăm întru totul cunoaşterii lui Dumnezeu. Cu cât Îl cunoaştem mai mult, cu atât creşte dorinţa noastră de a-L cunoaşte. Şi întrucât măsura dragostei este cunoaşterea, cu cât aceasta va fi mai adâncă şi mai cuprinzătoare, cu atâ dragostea va fi mai mare.
Aşadar, În timp ce muncim sau facem orice altceva, chiar în timp ce citim şi scriem cărţi, fie ele şi spirituale – mai mult, chiar şi atunci când ne închinăm şi ne rugăm cu glas tare – trebuie să încetăm orice activitate pentru câteva clipe, cât de des ne este cu putinţă, pentru a-L adora pe Dumnezeu în adâncul sufletului nostru, să gustăm din El, chiar şi în fugă şi în ascuns.
Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului este o carte mică, foarte ușor de citit și ușor de luat cu noi când plecăm undeva, așa că nimeni nu se poate plânge că nu a avut timp să o citească. Fratele Laurenţiu ne oferă un model de viață lăuntrică, o relație cu Dumnezeu care poate fi trăită chiar în mijlocul activităților care ne țin ocupați toată ziua. Nu trebuie să Îl izolăm pe Dumnezeu în minutele de rugăciune pe care ni le rezervăm noi, ci putem să-I simțim prezența în fiecare clipă, să-I vorbim, să-L lăudăm și să luăm decizii împreună cu El. Pe lângă cartea sa, m-a impresionat foarte mult ceea ce se spune despre Fratele Laurențiu, faptul că dădea dovadă de o mare bunătate, că firea lui virtuoasă nu l-a făcut aspru sau distant. Îi întâmpina pe toți cu un surâs cald și sincer. Cred că este un model pentru noi și cu siguranță ne-am dori să se știe despre noi că avem o inimă bună, o fire deschisă și un caracter integru și evlavios.
Fie ca Dumnezeu să ne ajute să-L căutăm şi să-I simţim prezenţa aşa cum a făcut-o fratele Laurenţiu. Cred că experienţa lui cu Dumnezeu şi viaţa lui sunt un model de urmat pentru noi toţi. M-a impresionat smerenia lui şi felul în care îi încuraja pe ceilalţi să nu se dea bătuţi în a practica acest exerciţiu spiritual, mărtusind că şi lui i-a fost greu. El nu este sfântul tipic care are un rol important în biserică şi nu se îndoieşte de nimic, ci este un om aproape obişnuit, care face o slujbă monotonă, dar în timpul căreia el învaţă să-şi investească timpul şi viaţa cu folos în cunoaşterea lui Dumnezeu şi cred că asta este o încurajare pentru noi toţi, care trăim într-o altă epocă în care mergem la şcoală, facultate, la un serviciu solicitant şi ne găsim scuze că nu avem timp să ne rugăm sau să citim din Biblie. Fratele Laurenţiu a găsit o modalitate de a fi cu Dumnezeu tot timpul, chiar şi atunci când lucra şi gătea la bucătărie şi cred că oricine îi poate urma exemplul. Vă încurajez să citiţi cartea Viaţa cu Dumnezeu, pentru că sigur veţi fi cercetaţi şi încurajaţi să-L căutaţi şi să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu mai mult.
Advent în Narnia #18 – Domnul și Doamna Castor
Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El.
1 Corinteni 11:26
Domnul Castor îi găsește pe copii în pădure și îi duce acasă la Doamna Castor, unde ei o ajută să pregătească masa. Domnul Castor și Peter se duc la pescuit în timp ce Doamna Castor și fetele pun masa. Apoi, într-unul dintre cele mai tihnite pasaje din roman, se așază cu toții la masă și mănâncă pește prăjit, cartofi cu unt, ceai fierbinte și o ruladă cu marmeladă minunată și glorios de lipicioasă.
Când toată lumea este hrănită, Domnul Castor spune „Acum putem trece la treabă.” Atunci devin copiii parte din mișcarea de a-l aduce înapoi pe Aslan în Narnia, o mișcare în care, deși nu își dau seama încă, vor juca un rol central.
Întâlnirea cu familia Castorilor este un punct de cotitură major pentru copii. Castorii îi primesc cu mare ospitalitate în casa lor și în Narnia. Ei sunt hrăniți, fizic și spiritual. Află despre Aslan. Ei devin cu adevărat o parte din regatul Narniei – din regatul lui Aslan.
Cina Castorilor este, de asemenea, momentul în care Edmund decide să-și părăsească familia și să i se alăture Vrăjitoarei Albe. El se simte nesătul, înfometat după rahat turcesc („mâncarea magică proastă” care face „mâncarea obișnuită bună” nesatisfăcătoare). La fel ca Iuda la Cina cea de Taină, el se furișează afară, neputând să ia parte la ospitalitate și Comuniune, cu trădarea în minte. El nu poate să primească deschiderea Castorilor sau vestea bună a venirii lui Aslan.
Când Castorii și frații săi văd că Edmund a dispărut, ei își dau seama că se află într-un mare pericol. Forțele Vrăjitoarei vor veni după ei. O furtună de zăpadă vuiește. Masa pe care au pregătit-o și pe care au împărțit-o i-a adus împreună și i-a întărit pentru ceea ce avea să urmeze.
Adventul și Crăciunul sunt perioade în care sărbătorim cu mese și mâncare. Adu-ți aminte să te hrănești bine, cu mâncare bună și o companie iubitoare. Isus a împărțit deseori mese cu alții ca parte a lucrării sale pe pământ. El este de asemenea cu noi în fiecare masă de dragoste și Comuniune pe care o împărtășim. Fie ca mesele și banchetele tale din acest sezon să te întărească pentru a face față furtunilor care vuiesc în viața ta și să te pregătească pentru a-L primi pe Hristos și dragostea Lui cu ocazia acestui Crăciun.
(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)
„Confesiuni“ de Sfântul Augustin
Astăzi vă aduc în atenţie cartea şi personalitatea unei figuri importante din istoria timpurie a creştinismului, un om a cărui operă este citată până în ziua de azi de mulţi autori creştini contemporani şi nu numai. Este vorba de Sfântul Augustin şi cartea sa intitulată Confesiuni.
Aurelius Augustinus s-a născut în Thagaste, la 13 noiembrie 354 în provincia nord-africană Numidia. Augustin pleacă la 17 ani la Cartagina pentru studii. O nouă etapă în viaţa lui Augustin se deschide în anul 383 când, la vârsta de 29 de ani, se află la Roma, în căutarea unui post care să-i permită împlinirea visului patern: cariera politic-administrativă. Acolo se întâlneşte cu Sfântul Ambrozie, care va deveni mentorul său şi cel care îl va îndrepta spre credinţa creştină.
În sâmbăta Paştilor anului 384, la vârsta de 33 de ani, Augustin primeşte botezul în prezenţa Sfântului Ambrozie, alături de câţiva alţi prieteni apropiaţi.
Augustin a scris mult în timpul vieţii sale, multe dintre operele sale vizând combaterea ereziilor vremii sau clarificarea şi definirea unor concepte creştine. Cartea pe care o avem în vedere astăzi, Confesiuni, este poate cea mai cunoscută dintre operele Sfântului Augustin. Ea a fost scrisă în ultimele luni ale anului 397 şi primele luni ale anului următor. Augustin avea atunci în jur de 44 de ani, şi trecuseră 11 ani de la botez.
El a scris această carte ca o lungă confesiune adresată lui Dumnezeu şi semenilor săi, pentru că, spune Augustin: Vai despre cei care vorbesc despre orice, dar tac în privinţa ta, căci vorbăria lor nu-i decât muţenie!
Augustin prezintă istoria vieţii sale, copilăria, tinereţea, studiile, evoluţia sa spirituală, lupta cu păcatul, convertirea, botezul, dar şi cugetări şi adevărate raţionamente cu privire la timp, existenţa răului şi creaţie.
Ceea ce mi-a plăcut foarte mult şi mi s-a părut un lucru de imitat, este felul în care Augustin vede, retrospectiv, povestindu-şi viaţa, momente în care Dumnezeu l-a scăpat de vreo boală sau de un alt rău şi caută să scoată în evidenţă, prin tot ce expune, purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
În încheierea prefeţei la Confesiunile Sfântului Augustin, Eugen Munteanu încearcă să încadreze această carte într-un gen: Relatare narativă? Fireşte, dar până la un punct şi doar în prima parte. Efuziune lirică? Speculaţie filozofică? Discurs critic-interpretativ asupra textelor scripturale? Analiză psihologică? Fiecare în parte şi toate la un loc, într-un discurs practic indisociabil în componente. Pare un text scris dintr-o răsuflare, fără o schemă prestabilită, ba chiar, la o lectură superficială, plin de incoerenţe, reveniri şi repetiţii, lipsit parcă de o unitate interioară.
Poate tocmai acest caracter inclasabil face ca această carte să fie atât de interesantă pentru că fiecare cititor va găsi ceva mai aproape de inima lui, fie că vrea să afle povestea unei convertiri, să se identifice cu lupta lui Augustin împotriva păcatului sau a ereziilor sau să găsească o explicaţie pentru rău, timp sau creaţie.
El îşi începe cartea cu laudă la adresa lui Dumnezeu, spunând: Tu eşti mai presus de orice şi nu te schimbi, nu în tine se desfăşoară ziua de astăzi şi, totuşi, ea trece prin tine, căci în tine se află toate timpurile; acestea nu şi-ar găsi parcursul dacă nu le-ai cuprinde în tine pe toate.
Povestind despre copilăria sa, Augustin mărturiseşte: Eram încă un copil când am auzit despre viaţa veşnică ce ne-a fost promisă prin umilinţa Domnului Dumnezeului nostru, cel care s-a coborât până la trufia noastră.
Mama lui Augustin a jucat un rol foarte important în viaţa lui Augustin, ea fiind singura credincioasă din familie pentru mult timp şi cea care s-a rugat toată viaţa ei pentru mântuirea fiului său. Augustin vorbeşte aşadar în termeni foarte elogioşi despre mama sa, care, deşi avea o credinţă diferită de a tatălui, i-a fost întotdeauna supusă soţului ei.
Iată cum descrie Augustin tinereţea sa zbuciumată, trăită în desfrâu, dar şi în mari căutări: Nu te iubeam, şi mă desfrânam departe de tine, şi în desfrâul meu auzeam răsunând de peste tot: „Bravo, bine!“. Imitam pe cele mai de jos dintre făpturile tale şi, ca unul ieşit din ţărână, spre ţărână mă îndreptam, părăsindu-te pe tine.
Am spus că Augustin vorbeşte în cartea sa şi despre studiile sale, şi el scrie şi despre cărţile care l-au marcat şi care i-au influenţat modul de gândire. Una dintre ele a fost o carte a renumitului orator Cicero. Într-adevăr, citirea acestei cărţi [Hortensius de Cicero], spune Augustin, mi-a schimbat starea de spirit, a întors rugăciunile mele către tine, Doamne, şi a prefăcut în întregime legămintele, juruinţele şi dorinţele mele. […] În exhortaţiunea lui Cicero mă atrăgea doar faptul că mă îndemna să iubesc, să caut, să dobândesc, să stăpânesc şi să îmbrăţişez cu tărie nu una sau alta din sectele filosofilor şi ale înţelepţilor, ci înţelepciunea însăşi, oriunde s-ar fi aflat ea.
Cu aceste gânduri am hotărât să-mi îndrept atenţia spre Sfintele Scripturi, ca să văd cum sunt ele, mărturiseşte Augustin. Şi iată ce am văzut: un lucru de nepătruns pentru cei trufaşi şi care nu se dezvăluie deloc unor copii; o intrare umilă care se lărgeşte mereu, pe măsură ce înaintezi, totul fiind învăluit în taine adânci.
Lectura Scripturii este cea care va duce, peste nouă ani, la adevărata convertire a lui Augustin pe care el o relatează în felul următor: Iată că aud o voce din casa vecină, ca un cântec al cuiva, ca de copil sau de copilă, nu-mi dau seama, care zicea şi repeta întruna: „Ia şi citeşte; ia şi citeşte“. Am luat cartea în mână, am deschis-o şi am citit în tăcere capitolul pe care ochii mei s-au aruncat mai întâi: „Nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi grija faţă de trup să nu o faceţi spre pofte.“
Din acel moment, Augustin se transformă dintr-un om imoral, căutător de plăceri, într-un adevărat apărător al credinţei creştine, care a demontat cu iscusinţă multe dintre ereziile vremii sale şi a devenit de-a lungul secolelor un reper în istoria creştinismului.
Dintre multele cugetări pe diverse teme, vă las doar cu una despre timp, încurajându-vă să le descoperiţi voi şi să le studiaţi în tihnă pe celelalte. Există trei timpuri, spune Augustin, prezentul din cele trecute, prezentul din cele prezente şi prezentul din cele viitoare. Căci aceste trei există doar în suflet, iar într-un alt loc, eu, unul, nu le văd a exista. Prezentul din cele trecute se află în memorie; prezentul din cele prezente, în privirea atentă; şi prezentul din cele viitoare, în aşteptare.
„Creaţi după chipul Său“ de Philip Yancey şi Dr. Paul Brand
Philip Yancey a scris împreună cu Dr. Paul Brand trei cărţi speciale pentru cititorii fascinaţi de creaţia lui Dumnezeu şi pentru cei care vor să-i pătrundă mai mult tainele. Este vorba despre O făptură atât de minunată, Creaţi după chipul Săuşi Darul durerii. În continuare aş vrea să vă prezint cea de-a doua carte, CREAŢI DUPĂ CHIPUL SĂU, în care Paul Brand şi Philip Yancey discută alte componente ale corpului uman şi ne arată alte analogii spirituale ce pot fi făcute pe baza lor.
Cartea este împărţită în 5 părţi, după numărul componentelor pe care le abordează, şi anume chipul, sângele, capul, duhul şi durerea.
Fiind duh, Dumnezeu rămâne invizibil pe pământ. Însă noi suntem cei care dăm trup
acelui duh şi noi purtăm astfel chipul lui Dumnezeu. Mulţi au încercat să afle ce înseamnă mai exact sintagma „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. În viziunea unora, chipul lui Dumnezeu în om este capacitatea de a raţiona, pentru alţii este capacitatea de a emite judecăţi morale sau creativitatea artistică. Ceea ce spune Paul Brand este că reflectarea chipului lui Dumnezeu stă în faptul că putem înţelege şi transmite ceva din Creator, în faptul că trupurile noastre, fie ele urâte sau frumoase, puternice sau nu, pot deveni temple ale Duhului Sfânt. De asemenea, suntem chemaţi să purtăm acest chip ca Trup, pentru că individual nu am prezenta decât o imagine incompletă a chipului lui Dumnezeu în faţa lumii.
Nu mai trebuie să ne zbatem pentru a ne construi o imagine, pentru a dovedi cine suntem. Ci putem să ne concentrăm vieţile pentru a reflecta chipul Său. Şi ceea ce trece drept succes în cultura populară – puterea fizică, inteligenţa, bogăţia, frumuseţea, puterea de influenţă – înseamnă prea puţin pentru chipul acesta.
Când ne alăturăm Trupului Său, chipul lui Dumnezeu este cel pe care trebuie să-l căutăm, şi nu al nostru. Nu-l găsim dovedindu-ne meritele, ci renunţând la dependenţa aceea disperată faţă de propriile noastre chipuri, în favoarea preluării chipului Său plin de slavă.
Următoarea componentă pe care o analizează autorii cărţii Creaţi după chipul Său este sângele.
Sângele înseamnă viaţă pentru celule şi pentru trup. Înţelegând acest adevăr, Paul Brand l-a aplicat şi în plan spiritual şi a învăţat să nu mai asocieze sângele cu moartea, iar în final a ajuns să considere împărtăşania celebrarea Vieţii care a învins moartea şi care acum ni se oferă tuturor fără plată.
Hristos a venit nu doar să ne arate un exemplu de mod de viaţă, ci ca să ne dea viaţa însăşi, scrie el. Viaţa spirituală nu este eterică şi în afara noastră, nu este un lucru pentru obţinerea căruia trebuie să ne străduim din greu; ea se află în noi, străbătându-ne, tot aşa cum sângele se găseşte în fiecare fiinţă vie.
De asemenea, el explică şi o expresie folosită foarte des de creştini: „a fi curăţat în sângele lui Hristos”. Cum poate curăţa sângele când noi vedem că el pătează? Şi totuşi în organism el are tocmai acest rol. Globulele roşii preiau deşeurile din celule şi le livrează unor organe capabile să le descarce în afara trupului. Aşa cum sângele ne curăţă de metaboliţi nocivi, iertarea prin sângele lui Hristos curăţă deşeurile şi păcatele care ne periclitează adevărata sănătate.
Iată o frumoasă explicaţie a Euharistiei, din punctul de vedere al celor doi autori:
Isus a spus, de fapt: dacă-Mi bei sângele, viaţa Mea va intra în tine – fă lucrul acesta! Astfel, eu cred că Isus intenţionase ca ceremoniile noastre să includă nu doar rememorarea morţii Sale, ci şi înţelegerea vieţii Sale prezente. Nu putem trăi fără hrana pe care ne-o dă viaţa Lui.
Astăzi, când avem parte de vinul euharistiei, e ca şi cum Domnul ne-ar spune: Acesta este sângele Meu, care a fost întărit şi pregătit pentru voi. Aceasta este viaţa Mea, care a fost trăită pentru voi şi la care acum puteţi fi şi voi părtaşi. Am fost ostenit, sărac, ispitit, părăsit; poate că mâine vă veţi simţi şi voi osteniţi, săraci, ispitiţi sau părăsiţi. Când se va întâmpla acest lucru, puteţi să folosiţi puterea Mea şi să aveţi parte de duhul Meu. Eu am biruit lumea pentru voi.
Cina Domnului rezumă toate cele trei coordonate temporale: viaţa care a fost şi a murit pentru noi, viaţa care este şi trăieşte în noi şi viaţa care va fi şi va veni pentru noi. Hristos nu e doar un exemplu de viaţă. El este viaţa însăşi.
Pentru medici creierul este un fel de Sfânta Sfintelor a trupului. Tot astfel, Capul Trupului spiritual este locaşul misterului, al înţelepciunii şi unităţii. El este Sursa. De asemenea, deşi creierul este protejat de craniu şi nu simte nimic din exterior şi nici nu poate acţiona el singur, se exprimă prin celulele care se supun poruncilor sale şi primeşte informaţii despre mediu de la ele. Tot aşa şi Dumnezeu se exprimă printr-un Trup în care El slujeşte drept Cap. După cum am învăţat şi din cartea „O FĂPTURĂ ATÂT DE MINUNATĂ”, Trupul funcţionează bine doar atunci când celulele ce formează calea de intrare a informaţiilor şi calea de ieşire sunt ascultătoare.
Numai Capul poate determina nevoile întregului Trup. Şi numai ascultarea determină utilitatea noastră individuală în Trupul Său.
Partea a patra a cărţii Creaţi după chipul Său se numeşte DUHUL şi vorbeşte despre analogiile dintre respiraţie şi Duhul Sfânt.
Trupul lui Hristos are nevoie de suflare de viaţă iar fluxul de viaţă şi inspiraţia vin doar prin intermediul Duhului Sfânt. De asemenea, Duhul Sfânt aduce acea însuşire de apartenenţă, precum ADN-ul defineşte trupul şi se găseşte în fiecare celulă. El dirijează procesul de creştere şi vindecare şi fără El, în ciuda informaţiilor primite, am fi neajutoraţi. Duhul Îl aplică pe Dumnezeul infinit oamenilor Lui de pe pământ. El Însuşi este comuniunea dintre Dumnezeu şi noi.
Duhul Sfânt permite deci realităţii lui Dumnezeu Însuşi să stabilească o prezenţă înlăuntrul fiecăruia dintre noi. Dumnezeu este veşnic, dar Duhul devine pentru noi aplicarea naturii lui Dumnezeu la timpul prezent.
În trupul uman, sentimentul apartenenţei merge pe două căi: fiecare celulă se pune de acord cu ordinele venite de la creier şi fiecare celulă recunoaşte o legătură inerentă cu toate celelalte celule din acel trup. Tot astfel, în Trupul lui Hristos, Duhul stabileşte o legătură nu doar între fiecare celulă şi Cap, ci şi între celulele trupului Său. Însuşi cuvântul „biserică” înseamnă în limba greacă „cei chemaţi” şi prin biserică Dumnezeu ne cheamă într-o comunitate organică.
Ultima parte a cărţii şi cea care m-a impresionat cel mai mult vorbeşte despre DURERE.
Câtă veneraţie poţi avea pentru un Dumnezeu care a lăsat durerea? durerea este utilă pentru că avertizează asupra pericolelor din trup. Dar de ce nu a folosit o sonerie ca să ne înştiinţeze, sau nişte neoane albastre şi roşii? Am arăta ridicol cu asemenea lumini, dar sunt oamenii mai frumoşi atunci când se zvârcolesc de durere?
Şi totuşi, în urma studiilor sale, Dr. Paul Brand a aflat că tocmai lipsa durerii provoacă toate daunele la leproşi. Ei nu simt nimic şi astfel se pot răni uşor, determinând apariţia tuturor acelor diformităţi. Paradoxul este că leproşii şi-ar dori să simtă durerea şi văd adevărata libertate tocmai în simţirea durerii.
Trupul ne provoacă suferinţă nu ca să ne creeze disconfort, ci ca să ceară producerea unei schimbări în faţa pericolului. În trup, milioanele de celule aflate în confort trebuie să se ocupe conştient de mesajele de durere. Precum durerea acaparează tot trupul, tot astfel şi Trupul lui Hristos trebuie să simtă, să aibă compasiune faţă de cei în suferinţă.
Unul dintre cele mai frumoase adevăruri din această carte este că, prin Întrupare, Dumnezeu a simţit durerea umană. Dumnezeu a fost pe pământ în carne şi oase împlinind o osândă pentru o nelegiuire pe care n-a înfăptuit-o şi e încă aici, receptând orice durere şi însuşindu-Şi-o, fiind prezent în propriile noastre dureri.
Instinctiv, ne dorim un Dumnezeu care nu doar are cunoştinţe despre durere, ci o împărtăşeşte şi este afectat de durerea noastră. Uitându-ne la Isus, înţelegem că avem un astfel de Dumnezeu, care a luat asupra Sa limitările timpului şi ale spaţiului, ale familiei şi ale durerii, dar şi ale suferinţei.
Cu acest capitol despre durere se încheie cartea Creaţi după chipul Său. Pentru mine,gândul cel mai important din cărţile lui Philip Yancey şi Dr. Paul Brand este că sunt o celulă în Trupul lui Hristos, iar acesta trebuie să Îl reflecte pe Dumnezeu pe pământ, prin ascultare, prin unitate, şi în biruinţă dar şi în durere. De asmenea, mă rog ca, atunci când mă uit la o persoană, să văd chipul lui Dumnezeu din ea şi valoarea ei fundamentală.
Iată ce se roagă dr. Paul Brand în câteva fragmente dintr-o Rugăciune de mulţumire, referitoare la părţi al anatomiei umane. Îmi doresc ca aceasta să fie rugăciunea mea şi noastră a tuturor:
AJUTĂ-MĂ, DOAMNE, SĂ FOLOSESC ACESTE ZILE ÎN CARE VĂD ÎNTR-UN FEL CARE SĂ ONOREZE DARUL LUMINII. ŞI CÂT TIMP VĂD, FĂ CA MÂNA MEA CĂLĂUZITOARE SĂ FIE GRABNICĂ LA A-L AJUTA PE CEL CE BÂJBÂIE DIN CAUZĂ CĂ LUMEA LUI E ÎNTUNERIC ŞI SĂ ÎMPART CU ALŢII BENEFICIILE DARULUI VEDERII.
FĂ, DOAMNE, SĂ-MI ACORDEZ MINTEA ASCULTĂTOARE PENTRU A AUZI VOCEA UMANĂ CARE ARE NEVOIE DE O URECHE CARE S-O ASCULTE.
AJUTĂ-MĂ, DOAMNE, SĂ-L ASCULT PE COPILUL TĂU SINGUR ŞI ASTFEL SĂ-MI EXPRIM MULŢUMIREA PENTRU CĂ AM URECHI CU CARE SĂ AUD.
UMPLE-MĂ, DOAMNE, DE GÂNDURI PLINE DE ADEVĂR PE CARE TU LE ISPIRI. FĂ CA MINTEA MEA SĂ SE GÂNDEASCĂ LA LUCRURI FRUMOASE ŞI DE REPUTAŢIE BUNĂ; FĂ-MĂ ZILNIC CONŞTIENT CĂ SUNT FĂCUT PENTRU SLAVA TA ŞI CĂ ÎN CĂUTAREA ÎMPLINIRII ACESTUI SCOP STĂ ADEVĂRATA FERICIRE A TRUPULUI, MINŢII ŞI SUFLETULUI.
AJUTĂ-MĂ, DOAMNE, SĂ FIU AŞA DE CONŞTIENT DE PREZENŢA TA ŞI DE DRAGOSTEA TA ASTFEL ÎNCÂT PLECAREA MEA DIN TRUPUL ACESTA SĂ NU FIE DECÂT ÎNCEPUTUL UNEI INTIMITĂŢI ŞI MAI VII ŞI A UNEI UNIRI CU DUHUL SALVATORULUI MEU. FĂ CA ULTIMUL MEU GÂND SĂ NU FIE UNUL DE REGRET CĂ NU AM MAI MULT TIMP, CI UNUL DE MULŢUMIRE CĂ AM AVUT ATÂTA TIMP SĂ MĂ BUCUR DE O VIAŢĂ ATÂT DE MINUNATĂ.
„Cele patru iubiri“ de C.S. Lewis
Astăzi vă propun să descoperim împreună cartea Cele patru iubiri, scrisă de C.S. Lewis, o carte mai accesibilă decât alte opere de-ale sale, pentru că fiecare dintre noi a experimentat cel puţin una dintre aceste iubiri în viaţa sa. A fost publicată în 1960, cu titlul The Four Loves. În limba română, poate fi citită alături de alte două cărţi scrise de C.S. Lewis în volumul Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii.
În Cele patru iubiri, C.S. Lewis încearcă o diferenţiere a tipurilor de dragoste pe care le putem manifesta în relaţiile noastre, cu implicaţiile lor şi cadrul în care se pot dezvolta. În plus, autorul ilustrează defectele fiecărui tip de iubire şi precizează în mod repetat ce se întâmplă atunci când iubirile naturale nu sunt cuprinse în dragostea supremă, dumnezeiască.
Afecţiunea (Storge) este primul tip de iubire prezentat de C.S. Lewis şi cel mai greu de definit, deoarece poate fi prezentă în toate celelalte tipuri. După caracterizarea făcută de autor, aceasta este iubirea naturală îndreptată în special către familie, este emotivă şi presupune ataşare. De asemenea, nu se concentrează pe ce este demn de iubit, ci iubeşte pur şi simplu şi se dăruieşte pentru ceilalţi. Deşi este o iubire naturală, care apare aproape în mod firesc, este o iubire fragilă. Când familiaritatea dispare sau când una dintre părţi e trădată, dragostea este pusă la încercare şi dispare dacă nu este subordonată iubirii lui Dumnezeu. De asemenea, nevoia ca ceilalţi să aibă neîncetat nevoie de tine, fără să înveţi să dai drumul şi să ai încredere, duce la gelozie, iar în final la dezastru şi la o separare dureroasă a celor care se simt sufocaţi de afecţiunea ta. „Veritabilul scop al dăruirii este să-l pună pe primitor în starea să nu mai aibă nevoie de darul nostru“, atenţionează Lewis.
Prietenia (Phileo) este o conexiune fragilă între oameni care au aceleaşi interese sau activităţi. Lewis o consideră o iubire intelectuală şi poate cea mai spirituală dintre cele patru. Este o iubire despre care a scris cu siguranţă cu drag, Lewis bucurându-se de-a lungul vieţii de relaţii profunde cu membrii cercului literar The Inklings. În Biblie, apogeul prieteniei este atins de David şi Ionatan. De asemenea, prietenia era mult preţuită în operele clasice şi medievale pe care el le studia. Din păcate, acest tip de dragoste este „o artă pierdută” în zilele noastre, după cum constată cu tristeţe autorul. Riscurile iubirii „phileo“ sunt exclusivismul, o potenţială indiferenţă faţă de cei care nu fac parte din grup şi chiar un sentiment de superioritate faţă de cei din afară.
Romantismul (Eros) reprezintă intimitatea emoţională dintre două persoane. Erosul se aseamănă foarte mult cu dragostea Agape deoarece este cea mai dezinteresată de fericirea proprie dintre iubirile naturale. „Erosul nu vizează fericirea. Atunci când se află în noi, preferăm să împărţim nefericirea cu fiinţa iubită decât să fim fericiţi în indiferent ce alte condiţii“, scrie Lewis. „Spontan şi fără efort, am împlinit legea de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine. Este o imagine a ceea ce ar trebui să devenim faţă de toţi dacă Iubirea în Sine ar domni în noi fără concurenţă şi poate fi o pregătire pentru ea.“
Lewis susţine că acest tip de iubire îşi are împlinirea în căsătorie, scriind într-o altă carte de-a sa, Creştinism pur şi simplu, că „legea creştină nu impune pasiunii ceva care îi este străin; ea nu cere îndrăgostiţilor decât să ia în serios ceva la care îi îndeamnă de la sine pasiunea. Tocmai oamenii care sunt gata să accepte pierderea fiorului iniţial în favoarea unui interes mai aşezat vor descoperi noi emoţii într-o direcţie diferită.“
Despre rolurile celor doi în căsnicie, el scrie în capitolul dedicat romantismului: „Autoritatea este pe deplin întrupată în bărbatul a cărui căsătorie este asemănătoare mai degrabă cu o răstignire, a cărui soţie primeşte cel mai mult şi dă cel mai puţin, care e cea mai nevrednică de el. Această teribilă încoronare e de căutat nu în bucuriile căsătoriei, ci în mâhnirile ei, în suferinţa şi chinurile unei soţii bune sau în greşelile uneia rele, în grija lui neostenită, nu ostentativ etalată, sau în inepuizabila lui capacitate de iertare.“
Unul din riscurile acestui tip de iubire este idolatria; cei doi îndrăgostiţi nu sunt neapărat în pericolul de a se idolatriza unul pe celălalt, dar pot ajunge să idolatrizeze însăşi dragostea lor. „Erosul nu poate fi de unul singur ceea ce trebuie să fie. Trebuie să fie condus. Zeul moare sau devine demon dacă nu I se supune lui Dumnezeu.“De asemenea, dacă nu se lasă conduşi de Dumnezeu, cei doi pot ajunge să ceară răul unul de la celălalt, sau să împlinească o dorinţă a celui iubit care vine în contradicţie cu legea divină. Erosul poate ajunge în contradicţie cu Agape, dragostea care „nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr.“(1 Corinteni 13:5)
Mi-a atras atenţia faptul că Lewis are un cuvânt şi pentru cei care nu înţeleg cum poate să existe în Evanghelii porunca „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“ (Matei 22:39) împreună cu afirmaţia Domnului Isus „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.“ (Luca 14:26).
„A urî“, scrie el, înseamnă a respinge, a nu face nicio concesie fiinţei iubite atunci când ea dă glas, oricât de blând şi jalnic, insinuărilor diavolului. Această convenţie anterioară este atât de necesară. Când survine criza e prea târziu să spui că dragostea ta a avut tot timpul o clauză de rezervare secretă în favoarea lui Dumnezeu.“
Mila (Agape) este ce-a dea patra iubire abordată de C.S. Lewis. Este singura dintre cele patru care este o virtute creştină. Nu este o dragoste naturală, ci este darul lui Dumnezeu, dar şi rezultatul unui efort de a iubi dincolo de circumstanţe, până la capăt. Acesta este de fapt tipul de dragoste pe care Dumnezeu îl are pentru noi.
„Iubirile dovedesc că sunt nevrednice să ia locul lui Dumnezeu prin faptul că nu pot rămâne ceea ce sunt şi nu pot face ceea ce au făgăduit dacă sunt lipsite de ajutorul lui Dumnezeu. Chiar şi în propriul lor interes trebuie să rămână la o poziţie secundară ca să rămână ceea ce doresc să fie. Lozinca «Totul pentru iubire» este decretul de condamnare la moarte a iubirii“, concluzionează Lewis.
Aşadar, iubirile naturale pot împlini legea de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine, însă au nevoie de ceva în plus pentru a deveni pure, aşa cum este Agape. Ele sunt o imagine a ceea ce ar trebui să devenim dacă Iubirea în Sine ar domni în noi fără concurenţă şi pot fi o pregătire pentru ea.
Cred că Cele patru iubiri este mai mult decât o analiză filozofică a diferitelor relaţii pe care le putem avea cu semenii noştri. Este o carte care dezvăluie ceea ce se află în spatele simplelor gesturi sau intenţii şi cum sunt ele văzute în lumina iubirii lui Dumnezeu, pe care autorul o pune întotdeauna, cu grijă, în centru.
Vă las cu acest gând inspirat de cartea Cele patru iubiri, gând la care să meditaţi şi care să vă călăuzească: Iubindu-L mai mult pe Dumnezeu decât pe cei pe care îi iubim, îi vom iubi mai mult decât o facem acum.
Noutăţi editoriale
La început de toamnă m-am gândit că ar fi nimerit să vă prezint câteva dintre noutăţile editoriale de carte creştină din România care mi-au atras mie atenţia.
Editura Cartea Creştină
IMPACTUL REFORMEI ASUPRA ROMÂNILOR ÎNTRE 1517-1645 de George Hancock-Ştefan, 22 lei
Dizertaţia de faţă îşi propune să prezinte o alternativă la cele două interpretări privitoare la existenţa şi impactul Reformei asupra poporului român: interpretarea Bisericii Unite, conform căreia dacă Biserica Romano-Catolică nu s-ar fi opus Reformei în 1700, românii ar fi devenit reformaţi şi mutatis mutandis parte a naţiunii maghiare, şi interpretarea Bisericii Ortodoxe, care afirmă că Reforma nu a avut nici un impact asupra românilor, întrucât aceştia au rămas loiali Ortodoxiei, credinţa lor strămoşească.
DUMNEZEU ESTE VREDNIC DE ÎNCREDERE de Jerry Bridges, 2 lei
Este greu să te încrezi în Dumnezeu când viaţa ta este plină de durere. Nimic nu zguduie mai puternic încrederea noastră în Dumnezeu decât vremurile tulburi, dar tocmai atunci avem cea mai mare nevoie să ne încredem în El.
Jerry Bridges a trecut el însuşi prin întunecimea, durerea şi disperarea ce inundă sufletul atunci când pare că lui Dumnezeu nu-I pasă. În această broşură scrisă într-o notă caldă şi personală, Bridges prezintă trei adevăruri esenţiale despre Dumnezeu, care l-au ajutat pe el însuşi să treacă prin astfel de experienţe şi l-au convins că Dumnezeu este demn de toată încrederea.
IUBEŞTE-L PE DUMNEZEU CU TOATĂ MINTEA TA de J.P. Moreland, 25 lei
Este o carte care explică importanţa folosirii minţii pentru a-i câştiga pe alţii pentru Cristos, dar şi pentru creşterea spirituală personală. Autorul, J.P. Moreland, ne îndeamnă să ne folosim logica pentru a lărgi Împărăţia lui Dumnezeu prin evanghelizare, apologetică, închinare şi prin vocaţia noastră.
EXISTĂ DUMNEZEUde Anthony Flew, 22 lei
În această carte unul dintre cei mai proeminenţi atei dezvăluie felul în care dedicarea sa de „a urma argumentul oriunde te-ar conduce“ l-a condus pe el la credinţa în Dumnezeu ca şi Creator. Acesta este un argument logic şi convingător care va schimba pentru totdeauna dezbaterea cu privire la ateism.
ÎN CĂUTAREA CĂLĂUZIRII de Dallas Willard, 25 lei
Cunoscutul autor Dallas Willard spune ca este important să ne concentrăm nu atât asupra unor acţiuni şi decizii individuale, cât mai degrabă asupra unei relaţii personale cu Creatorul nostru. În această lucrare clasică a sa, autorul ne învaţă cum să auzim clar vocea lui Dumnezeu şi cum să dezvoltăm un parteneriat strâns cu El, în timp ce lucrăm pentru Împărăţia Lui.
Editura Scriptum
EXTREM DE OCUPAT de Kevin DeYoung, 26 lei
Kevin DeYoung abordează problema vieţii extrem de ocupate, făcând apel nu la arsenalul tipic de sfaturi pentru un mai bun management al timpului, ci la instrumentele biblice de care avem nevoie pentru a ajunge la sursa problemei şi a reusi să o stârpim din rădăcini.
CĂUTÂNDU-L PE ALLAH, L-AM GĂSIT PE ISUS de Nabeel Qureshi, 35 lei
Veţi cunoaşte ce înseamnă ca o persoană afundata în cultura musulmană să rişte totul pentru a descoperi adevărata identitate a lui Dumnezeu. Este o poveste foarte personală despre prieteni, familie şi credinţă, îmbinată cu incursiuni în islam care vă vor ajuta să înţelegeţi lumea musulmană într-un mod cu totul diferit.
Dacă sunteţi creştin, veţi căpăta, în urma lecturii, o percepţie actualizată despre cum aţi putea să-i iubiţi mai mult pe musulmani şi să le vorbiţi despre Domnul.
Dacă sunteţi musulman, vă avertizez de la bun început: veţi descoperi că crezurile dumneavoastră de căpătâi sunt puse sub semnul întrebării printr-un şir de raţionamente incisive, cu fundament istoric şi printr-o analiză fermă. Însă, dacă citiţi cu mintea deschisă, sunt încredinţat că în scurt timp veţi ajunge să-l consideraţi pe Nabeel un prieten căruia îi pasă de dumneavoastră îndeajuns cât să vă împărtăşească ceea ce a învăţat el însuşi şi să vă convingă să faceţi un pas înainte în călătoria spirituală în care aţi pornit.
Lee Strobel
Pentru copii, dar nu numai de la Editura Carmel Print
Prin cărţile şi jocurile pe care le realizăm în cadrul acestei colecţii, dorim să oferim resurse la îndemâna copiilor şi a tinerilor, cu ajutorul cărora să ajungă să cunoască mai bine Cuvântul lui Dumnezeu, petrecând un timp plăcut, singuri sau alături de prietenii lor
5 MINUTE PAUZĂ! 12 EROI AI CREDINŢEI, VECHIUL TESTAMENT, 7 lei
5 MINUTE PAUZĂ – CUVINTE ASCUNSEde Ovidiu Blaj, 7 lei
DETERMINĂRI CULTURALE ŞI TEOLOGICE ÎN TRADUCEREA NOULUI TESTAMENT de Emanuel Conţac, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, 32.70 lei
Obiectivul principal al cărţii este investigarea tradiţiei biblice româneşti (limitată, în acest caz, la circa 40 de ediţii ale Noului Testament) din perspectiva unor termeni sau sintagme (unsprezece la număr) care sunt subiect de controversă între confesiunile creştine şi care pot constitui puncte de reper în conturarea profilului teologic al unei versiuni a Noului Testament. Cercetarea fiecărui termen este însoţită de o incursiune în teologia istorică şi dogmatică, întrucât – consideră autorul – explicarea opţiunii unui traducător pentru un echivalent sau altul nu se poate face fără a cunoaşte evoluţia dogmelor creştine, dogme care s-au sprijinit pe versete sau termeni din Scriptură. Lucrarea de faţă acoperă un gol din filologia românească, dat fiind că în momentul de faţă nu există încă lucrări de această factură, aflate la interfaţa dintre filologie, teologia biblică şi teologia istorică.
APOCALIPSA LUI IOAN – Traducere inedită şi comentariu de Cristian Bădiliţă, ediţie bilingvă, ediţia a II-a, Editura Vremea, 35.10 lei (pe site-ul lor)
Prin anvergură şi profesionalism, traducerea comentată a Noului Testament propusă de Cristian Bădiliţă, specialist al creştinismului timpuriu, este o realizare unică în peisajul teologic şi cultural românesc. S-a urmat cu fidelitate ediţia stabilită de Nestle-Aland, adusă la zi de cei mai reputaţi savanţi internaţionali. Traducerea îmbină criteriul fidelităţii cu eleganţa stilistică. Textul original poate fi consultat „în oglindă“. Amplul comentariu discută variantele de manuscrise, oferind, de asemenea, toate informaţiile necesare de ordin filologic, istoric şi teologic. El nu inhibă, ci lămureşte; nu sperie, ci stimulează.
Ce spun Scripturile despre Spiritism?
Cuprins
- PREFAŢĂ
- Dovezi cĂ ACESTA este demonism
- Cine sunt aceste spirite care personifică morţii?
- Obsesia la prima venire
- Spiritismul modern şi tendinţele lui
- Preveniri din partea unui spiritist şi swedenborgian
- Mulţi sunt posedaţi de demoni acum
- Revigorarea spiritismului
- Spiritele organizează acum biserici
- “În cămăruţe interioare”
- “Nu suntem în neştiinţă de planurile lui”
- Puterile satanice, malefice
- Rapoarte recente asupra spiritismului
- Creşterea spiritismului
- Înşelarea unui tată
- Un cleric episcopal scrie:
- Opiniile unui fost spiritist binecunoscut
- Experienţele unui autor, fost spiritist
- Şi de ce sunt ele acolo
- A predicat “duhurilor din Închisoare”
- Încercarea îngerilor
- Baza speranţei pentru îngerii decăzuţi
PREFAŢĂ
S-a văzut a fi necesară publicarea acestei broşuri datorită faptului că în ultimul timp se observă o creştere a manifestărilor şi activităţilor paranormale chiar printre creştini. Ziarele, cărţile, radioul, televiziunea, internetul, expun fără oprelişte asemenea idei şi practici care, în pofida pretenţiei lor contrare, îndepărtează pe om de Dumnezeu.
În căutarea unei soluţii simple şi rapide la dificultăţi şi uneori chiar la plăcerile şi la înclinaţiile egoiste, unii oameni cad pradă uşoară prezicătorilor, ghicitorilor, vrăjitoarelor, astrologilor, vindecătorilor de tot felul, precum şi celor care le promit fericirea veşnică fără contribuţia lor personală.
Deşi broşura se referă la fapte şi întâmplări petrecute cu mai bine de o sută de ani în urmă, fiind scrisă în 1897, găsim că pericolul spiritismului este încă actual, pentru că autorul lui, Şarpele cel vechi, şi-a adaptat metodele ca să poată ţine mai bine în ghiare pe cei creduli, pe care îi poate înşela.
Îndemnăm pe toţi oamenii temători de Dumnezeu să urmeze mai degrabă cuvântul Scripturii şi metodele Domnului, care întotdeauna apelează la o credinţă inteligentă, nu oarbă, care lucrează în lumină, nu în întuneric.
“Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” Ps. 119:105.
“El învaţă pe cei smeriţi calea Sa. Ps. 25:9.
Studenţii Bibliei
Cluj-Napoca
2007
Traducere din limba engleză
Titlul original:
What say the Scriptures about spiritism?”
Scrisă de Ch. T. Russell şi apărută în 1879
Publicată sub îngrijirea
Studenţilor Bibliei Cluj-Napoca
Str. Sunătoarei nr. 4
Dovezi cĂ ACESTA este demonism
Adevărul despre spiritism aşa cum îl credem noi întâmpină împotrivire, şi aceasta din două motive: (1) Majoritatea oamenilor nu au nici o încredere în spiritism, ci ei cred că manifestările şi dovezile aduse în sprijinul lui sunt înşelări. (2) Un număr tot mai mare de oameni sunt dispuşi să nege existenţa fiinţelor spirituale rele numite demoni, precum şi a prinţului demonilor numit în Scripturi Diavolul şi Satan.
Bine a spus Rev. Adam Clark, doctor în teologie:
“Satan ştie bine că acei care neagă existenţa lui nu se vor teme de puterea şi de influenţa lui; nu vor veghea împotriva uneltirilor şi a şiretlicurilor lui; nu se vor ruga lui Dumnezeu pentru eliberare de Cel Rău; nu vor aştepta ca el să fie zdrobit sub picioarele lor dacă el nu există; şi, în consecinţă, ei vor deveni o pradă uşoară şi neîmpotrivitoare pentru vrăjmaşul sufletelor lor. Conducându-i pe oameni spre necredinţă şi spre negarea existenţei lui, Satan îi lasă fără apărare. Apoi el devine stăpânul lor deplin, iar ei sunt făcuţi prizonierii voinţei sale la bunul său plac. Este bine ştiut că printre cei care fac vreo mărturisire de credinţă religioasă, cei care neagă existenţa Diavolului sunt cei care se roagă puţin sau nu se roagă deloc; şi se pare că aceştia sunt tot atât de nepăsători în privinţa existenţei lui Dumnezeu cum sunt şi în privinţa existenţei Diavolului. Pentru ei datoria faţă de Dumnezeu nu intră în discuţie; căci aceia care nu se roagă, mai ales în particular — şi dintre cei care-l neagă pe Diavol n-am văzut niciodată pe vreunul să se roage — aceia deci, n-au nici o religie de nici un fel, decât o formă, oricare le-ar fi pretenţia pe care o ridică”.
Dacă se pune întrebarea cum poate dăuna spiritismul celor care consideră că ceea ce se pretinde despre el nu sunt decât înşelări şi fraude, iar adepţii lui sunt naivi, noi răspundem că marea majoritate a adepţilor lui sunt cei care odată au negat complet şi din toată inima că ceea ce pretinde spiritismul este adevărat, considerând că sunt înşelări. Cei care nu cred deloc în spiritism sunt adesea cei mai dispuşi să verifice dacă ceea ce pretinde acesta este adevărat; şi când se conving că multe din pretenţiile lui sunt adevărate şi multe din manifestările lui sunt supranaturale, aceşti neîncrezători sunt cei mai predispuşi să devină adepţii lui, în timp ce, dacă ar fi ştiut ce este spiritismul, cum şi prin ce forţă operează, ei ar fi fost în gardă şi judecata lor ar fi avut un sprijin şi o îndrumare care altfel le lipsesc. Lipsa cunoştinţei adevărate despre spiritism (comunicată prin Scripturi şi confirmată de dovezi incontestabile din afara Scripturilor) îi face pe atâţia să cadă pradă acestei înşelări.
Este adevărat, se comit fraude în numele spiritismului, dar acestea sunt în principal în legătură cu încercările de “materializare”. Faptul că spiritiştii pot face şi au făcut, prin ceva putere sau mijloc, multe lucruri uimitoare care depăşesc puterea umană, a fost dovedit cu prisosinţă în multe cazuri — unele dintre ele în faţa oamenilor de ştiinţă total necredincioşi. O putere nevăzută a cântat la tamburine suspendate în aer, fără să le atingă vreo mână omenească, prea sus pentru a putea fi atinse de mâini omeneşti; au fost ridicate în aer scaune cu oameni aşezaţi pe ele şi fără nici o legătură cu vreo putere sau mijloc vizibil; mediile pluteau prin aer etc. Au fost dovedite tot mereu probele de batere în masă, mişcarea mesei, autografe, scriere pe tăbliţă, spre satisfacţia sutelor de oameni inteligenţi din diferite părţi ale lumii. Spiritismul numără printre aderenţii săi judecători, avocaţi, oameni de afaceri şi multe femei capabile. Aceşti oameni au verificat pretenţiile spiritismului şi au mărturisit sincer credinţa lor în el. Şi este neînţelept, ca să nu zicem mai mult, să zâmbim dispreţuitor considerându-i nechibzuiţi sau escroci — nechibzuiţi dacă au fost numai înşelaţi prin şiretlicuri sau iuţeală de mână, escroci dacă de bună voie şi cu bună ştiinţă îşi folosesc timpul şi influenţa pentru comiterea unor fraude.
Autorul acestei scrieri a fost înclinat să fie sceptic în privinţa diferitelor pretenţii ale spiritismului până când un creştin, în a cărui mărturie era îndreptăţit să aibă deplină încredere, l-a convins de contrariu. Acest prieten nu credea în spiritism, dar într-o seară nimerind în tovărăşia unor spiritişti, unul dintre ei a sugerat: “Haideţi să ţinem o şedinţă”. Grupul prezent a încuviinţat, iar prietenul nostru a rămas din curiozitate. S-au aşezat la o masă, şi-au pus mâinile pe masă ca de obicei, şi unul dintre cei prezenţi fiind mediu a întrebat: “Sunt spirite prezente?” Răspunsul a fost indicat prin bătăi în masă — una pentru A, două pentru B, trei pentru C etc., dând informaţia că spiritele erau prezente, dar că nu vor avea nici o comunicare în acea seară. Mediul a întrebat: “De ce?” Răspunsul indicat prin bătăi a fost: “Pentru că au fost stabilite medii noi în Statele Unite”. Grupul a fost dezamăgit, dar a cerut prin mediu să se comunice un nume al unei persoane celebre care murea în acea seară. Cererea a fost satisfăcută şi a fost dat un nume al unui demnitar rus, pe care nu ni-l putem aminti acum. Aceasta s-a întâmplat înainte de a se fi instalat cablul transatlantic, şi prietenul meu, curios să verifice chestiunea, a urmărit ziarele şi în cele din urmă cu aproape o lună mai târziu (timpul necesar pentru poşta rusească în zilele acelea), a văzut anunţul morţii acelei notorietăţi ruse chiar cu acel nume.
Prietenul nostru s-a convins că spiritismul nu era chiar o “păcăleală” şi a fost curios să mai meargă la o întâlnire. Când aceasta a avut loc, având în vedere răspunsul de la întâlnirea precedentă, mediul a întrebat: “Este vreun mediu prezent? Şi dacă da, câte?” Răspunsul a fost: “Patru”. Mediul l-a rugat pe spirit să indice care dintre cei prezenţi erau medii, şi în timp ce fiecare îşi spunea numele, mediul era indicat printr-o bătaie în masă, prin ceva mijloc invizibil. Prietenul nostru a fost unul dintre cei indicaţi şi s-a simţit chiar mândru de onoarea ce i s-a făcut. Aceasta a avut loc în Wheeling, statul Virginia de Vest. Curând după aceea, acest prieten a venit în Allegheny, Pennsylvania, şi a vizitat o mătuşă, o văduvă, care locuia aici cu familia ei. Nerăbdător să-şi demonstreze noile puteri conferite ca mediu, el le-a cerut mătuşii şi fiicei ei să i se alăture într-o “şedinţă”. Ele au fost surprinse şi fiica a zis: “Ei, eşti mediu? Şi eu sunt mediu prin bătăi în masă, fratele meu Harry este mediu prin mişcări ale mesei, iar mama este mediu prin scris şi transă”. Prietenul nostru nu fusese martor la alte puteri decât la cele prin bătăi, şi s-a arătat foarte curios ca mătuşa lui să-şi arate puterile ei de mediu, şi a făcut-o scriind cu mâna ei semnătura exactă de pe cecuri a unchiului său decedat. Şi straniu, de asemenea, unchiul scria frumos, dar mătuşa nu ştia să scrie deloc, decât atunci când se afla sub această influenţă.
Dorind să-i încerce puterile ca mediu vorbitor, cei trei s-au adunat în jurul unei măsuţe şi mătuşa a chemat un spirit ca să comunice prin ea. Răspunsul dat a fost că nu va avea loc nici o comunicare pentru că nu era prezent nici un necredincios pe care să-l convingă. Ei însă au insistat şi au cerut mătuşii să cheme din nou spiritul. De această dată răspunsul a fost că mâinele ei vor fi ridicate de pe masă forţat şi apoi vor cădea pe masă cu zgomot. Aceasta a fost ceva surprinzător pentru toţi. Evident că spiritele au fost provocate de stăruinţa de a fi chemate a doua oară după ce au refuzat. Dar după ce au discutat problema vreo zece minute, prietenul nostru a convins-o pe mătuşă să cheme din nou spiritele ca să vadă ce se va mai întâmpla. Ea a fost de acord şi ca răspuns mâinele ei au fost ridicate de pe masă şi apoi făcute să cadă cu un zgomot îngrozitor, de trei ori la rând, rapid, sunând ca şi cum i s-ar frânge toate oasele; şi cu o privire sălbatică privind ţintă şi ţipând, O! O! O! ea a sărit de la masă într-o stare semidelirantă.
Acel spirit, oricine a fost el, evident a fost supărat şi a vrut să se înţeleagă că nu era de glumit cu el. Prietenul nostru ne-a informat că de atunci mătuşa lui n-a mai avut nimic de-a face cu spiritismul ca mediu — ea a fost prevenită destul ca să nu mai aibă de-a face cu el. Dar prietenul nostru a fost preocupat să vadă puterile unui “mediu prin mişcarea mesei”, şi seara când vărul său Harry s-a întors acasă, el a insistat să-şi demonstreze puterea de mediu. Harry a încuviinţat, şi printre alte probe a fost şi următoarea: A pus o măsuţă uşoară în mijlocul camerei şi a zis: “Chem spiritul bătrânului nostru câine Dash să vină în această masă”. Apoi adresându-se mesei a zis: “Vino, Dash!” Masa s-a balansat pe două picioare şi a mers şchiopând după el prin cameră.
Aici trebuie să menţionez că prietenul nostru care a fost martor la aceste lucruri nu mai practică acum nici una din puterile sale ca mediu. El este un creştin proeminent şi locuieşte în acest oraş; acum opinia lui cu privire la spiritism este aceasta pe care noi ne străduim s-o prezentăm aici.
Spiritismul pretinde că aceste manifestări şi comunicări din partea unor fiinţe inteligente nevăzute sunt de la fiinţe umane care au trăit cândva în lume, dar care, când doar se părea că au murit, au devenit mai vii, mai inteligente, mai libere şi în toate modurile mai capabile şi mai competente decât au fost înainte. Se pretinde că scopul acestor manifestări este să dovedească faptul că morţii nu sunt morţi, ci sunt vii — că nu este nevoie de nici o înviere a morţilor, pentru că nu există morţi — morţii fiind mai vii decât oricând, după ce intră în ceea ce se numeşte moarte. Nu ne vom opri aici să arătăm cât de lipsite de armonie cu mărturia Scripturilor asupra acestui subiect sunt toate acestea, dar vom trimite pe cititor la Cuvântul Domnului, amintindu-i că “Dacă nu este o înviere a morţilor … atunci, într-adevăr, cei care au adormit în Hristos au pierit”. 1 Cor. 15:13, 18; Iov 14:21; Ps. 146:4; Ecl. 9:5, 6.
Aici este punctul orbirii. Imediat ce unul care crede în spiritism este convins că prin mediu comunică o inteligenţă nevăzută, acesta devine foarte interesat. Nimic altceva în afară de spiritism nu-i oferă astfel de dovezi de la sursele invizibile; şi mulţi sunt nu numai dispuşi, ci chiar nerăbdători să umble prin vedere şi nu prin credinţă. Fiecare om are prieteni care au murit şi mii dintre ei sunt curioşi să comunice cu aceştia dacă este posibil, şi să primească de la ei un mesaj sau un sfat. De aceea, nu este surprinzător că-i găsim pe oameni atât de absorbiţi de aceste chestiuni şi foarte dispuşi să fie îndrumaţi de către cei pe care ei îi consideră cei mai buni prieteni şi cei mai competenţi sfătuitori.
Ei vizitează un mediu cu scopul de a stabili legătura cu morţii. Mediul descrie părul, ochii etc., şi unele particularităţi mici, cum ar fi o aluniţă sau un deget sau un picior rănit ori deformat (pe care tatăl sau fiul sau sora sau soţia le recunoaşte ca aparţinând celui iubit care a decedat) şi dă un mesaj care, chiar dacă este vag sau nedefinit, este interpretat ca să apară foarte important. Novicii sunt umpluţi de un fel de bucurie reverenţioasă amestecată cu un sentiment umil de inferioritate a condiţiei lor, şi cu o mândrie că au fost socotiţi vrednici să primească acele comunicări din “lumea spirituală”, în timp ce atâţia oameni buni şi nobili nu sunt favorizaţi în acest fel, ci sunt “orbi faţă de minunatele fapte ale spiritismului”. Sentimentele astfel începute sunt cumva asemănătoare cu un anumit gen de sentimente religioase, şi imediat “convertiţii” sunt gata să creadă şi să asculte sfatul şi instrucţiunile celor despre care cred că sunt mult mai înţelepţi şi mai sfinţi decât ei, şi care sunt atât de adânc interesaţi de bunăstarea lor actuală şi eternă, încât sunt gata să lase bucuriile şi slujirile cerului pentru a comunica cu ei şi a-i instrui.
Majoritatea oamenilor n-au credinţa creştină adevărată, zidită pe temelia Cuvântului lui Dumnezeu; ei au dorinţă după o viaţă viitoare şi speranţă cu privire la morţii lor, mai degrabă decât credinţă cu privire la acestea. Ca urmare, mintea lor fiind convinsă că ei au comunicat cu cei de dincolo de mormânt, totul în legătură cu viaţa viitoare devine mai real şi mai interesant pentru ei decât înainte. Şi mulţi dintre aceştia, complet în necunoştinţă de sentimentele religioase, îşi zic: acum ştiu ce înseamnă să ai credinţă şi sentiment religios cu privire la viitor, şi se felicită că au primit o mare binecuvântare spirituală.
Dar aceasta este numai prima lecţie; şi experienţele relativ înălţătoare care au fost menţionate mai sus sunt legate mai cu seamă de această primă lecţie. Experienţele de mai târziu însă vor demonstra, după cum toţi spiritiştii vor recunoaşte deschis, că există “duhuri rele”, “duhuri înşelătoare”, care-i înşeală tot mereu, iar mesajele şi descoperirile, adesea nechibzuite şi lipsite de sens, conduc treptat pe căutător spre necredinţa în Biblie şi în Creator, în timp ce dau învăţătură şi înalţă “duhurile” ca fiind unica sursă de cunoaştere pe lângă natură; şi astfel este pavat drumul spre lecţii mai avansate despre “afinităţile spirituale”, despre “amorul liber” etc. Dar după prima decepţie şi clătinare a încrederii, explicaţia că există “duhuri bune şi duhuri rele” este în general satisfăcătoare şi sărmana victimă merge orbeşte mai departe, fiindcă este asigurată că are comunicare cu o putere supranaturală.
Ca ilustraţie a acestui fapt menţionăm cazul unui domn bătrân din Pittsburg, un spiritist declarat şi un apărător serios al spiritismului. Ştim câte ceva despre povestea lui de la un prieten comun, cum că, în timp ce avea o comunicare printr-un mediu, presupusa lui soţie “evoluată” i-a spus: “John, sunt perfect fericită cu excepţia unui singur lucru, şi anume din pricina ta”. El a răspuns: “O, Mary, nu lăsa ca afacerile mele să-ţi tulbure fericirea! Eu sunt relativ fericit ca om în vârstă ce sunt şi mă simt relativ confortabil”. Dar răspunsul a venit: “O, nu, John, eu ştiu mai bine. Eu ştiu că te simţi singur, foarte singur, că îmi simţi lipsa foarte mult şi suferi de lipsa multor atenţii mici, şi casa ta este relativ tristă”. Domnul N. avea deplină încredere în judecata lui Mary şi mesajul a avut mare greutate; şi casa şi afacerile lui au devenit treptat tot mai nefericite, iar el a devenit treptat nemulţumit; şi astfel la o “şedinţă” următoare a întrebat-o pe Mary ce putea face ca să-i uşureze ei sarcina şi să-i facă fericirea completă. Ea a răspuns să-şi găsească o parteneră potrivită şi să se recăsătorească. Dar bătrânul domn (de şaptezeci de ani) a obiectat că chiar dacă ar găsi o parteneră potrivită, aceasta n-ar vrea să-l ia. Dar la interviuri repetate presupusul spirit al soţiei lui a insistat, şi gândindu-se tot mai mult la această chestiune el a devenit tot mai singur şi în cele din urmă i-a cerut lui Mary să aleagă ea pentru el, deoarece ea avea o judecată mai bună în această privinţă decât orice fiinţă pământeană. Mediul s-a arătat a fi foarte indignat de acest răspuns şi n-a vrut să-l comunice imediat. Cu cât ea obiecta mai mult la darea unui răspuns, cu atât mai nerăbdător devenea domnul N. să cunoască acel răspuns, şi în sfârşit mediul a explicat că spiritul soţiei sale a zis că domnul N. trebuia să se căsătoarească cu ea (cu mediul), dar ea era indignată că spiritul se gândea că ea s-ar căsători cu un om bătrân ca el.
Dar cu cât domnul N. se gândea mai mult la problemă, cu atât era mai înclinat, aşa cum presupunea el, să fie condus de spiritul bun al soţiei sale pe căi plăcute şi pe cărări de pace, şi îndemna pe mediu că este de datoria oamenilor să asculte de sfaturile celor mai buni prieteni ai lor din “lumea spirituală”. În cele din urmă mediul a consimţit ca în cazul în care el îi va lăsa prin document toată proprietatea pe care o poseda, ea va fi de acord să urmeze îndrumările spiritului şi se va căsători cu el. Chestiunea a fost îndeplinită legal şi domnul N. cu soţia sa mediu şi cu fiica ei şi-au propus să facă din casa rece şi tristă ceea ce soţia-spirit dorise pentru el. A trecut însă foarte puţin timp până când bietul domn a fost foarte bucuros să părăsească acea casă şi totul, ca să se elibereze de cele două “diavoliţe”, cum şi-a dat seama mai târziu.
Dar acest lucru nu i-a mişcat oare încrederea domnului N. în spiritism? Nicidecum. El a comunicat prin alt mediu cu soţia sa şi a fost informat că un spirit amăgitor a interpretat-o total greşit şi că ea nu-i dăduse un sfat atât de rău. Cunoscând aceste fapte despre istoria lui, când l-am întâlnit, la scurtă vreme după aceea, i-am spus: “Domnule N., noi admitem că spiritismul este sprijinit de fenomene supraomeneşti, dar negăm că puterile care comunică sunt cu adevărat ceea ce se prezintă a fi. Ele pretind că sunt prieteni şi rude care au trăit odată în această lume, dar Scripturile ne asigură de contrariul acestui lucru, că în mormânt nu este nici lucrare, nici cunoştinţă şi că morţii nu ştiu nimic (Ecl. 9:5, 10). Scripturile declară că singura speranţă de viaţă viitoare este prin învierea din morţi. Tu ştii, domnule N., că orice ar fi aceste puteri care pretind a fi spiritele prietenilor noştri, mărturia lor este total nedemnă de încredere. Nu poţi crede nici în cele mai solemne declaraţii ale lor. Sunt ceea ce Scripturile numesc “duhuri înşelătoare””. Am continuat să-i dăm, aşa cum suntem pe cale să dăm în acest articol, identitatea acestor spirite în modul cum sunt prezentate în Scripturi. El a fost de acord în inima sa că unele dintre spirite sunt nedemne de încredere, sunt “cu totul rele”, dar a pretins că altele sunt foarte bune, foarte adevărate, şi adesea i-au dat sfaturi bune care i-au fost de mare ajutor.
Mulţi spiritişti, în special novicii, pretind că influenţa spiritismului este înălţătoare, dar cei care au trecut prin diferitele etape ale experienţei în acest aşa-zis sistem religios au găsit, şi au declarat public, că influenţa acestuia este chiar opusă înălţării — este demoralizantă.
Metoda de operare este explicată de The Banner of Light, un ziar spiritist de frunte, ca răspuns la chestiune, astfel:
“Întrebare: Când un spirit controlează mâna unui mediu să scrie, impresia se face întotdeauna prin creier?
Răspuns: Câteodată controlul este ceea ce numim control mecanic, atunci legătura dintre braţ şi creier este total întreruptă, şi totuşi manifestarea se face prin ceea ce numim fluide nervoase, din care o anumită parte este reţinută în braţ pentru scopul acţiunii. Dar când manifestarea este ceea ce numim manifestare impresională, atunci este folosit creierul şi întregul sistem nervos”.
Explicând deosebirea între mesmerism şi control spiritual, altă revistă, Spiritual Age, spune:
“Să presupunem că astăzi te magnetizez, şi eu, cel care te magnetizez, vorbesc, scriu, acţionez prin tine, tu fiind inconştient — acesta este mesmerism. Să presupunem mai departe că la noapte eu mor şi că mâine sunt spirit, şi vin şi te magnetizez, iar apoi vorbesc, scriu, acţionez prin tine; acesta este spiritism”.
Valoarea spiritismului pentru lume este astfel rezumată de binecunoscutul Horace L. Hastings:
“Potrivit teoriei spiritiştilor, în jurul nostru se află de o sută de ori mai multe spirite fără corp decât oameni în corp. Printre ei se află toţi poeţii, autorii, oratorii, muzicienii şi inventatorii din veacurile trecute. Ei ştiu tot ce au ştiut când erau în trup şi au învăţat cu mult mai mult de atunci încoace; şi cu puterile lor crescute şi cu experienţa lărgită ei trebuie să fie în stare să facă ceea ce muritorii n-au făcut niciodată. Au acces liber la gândirea publică şi la presa publică, şi au medii fără număr gata să le primească comunicările, şi mii şi mii de persoane curioase care le-au pus întrebări şi au dorit să obţină de la ei informaţii. Au mese şi tăbliţe şi peniţe şi creioane şi banjouri şi piane şi dulapuri şi clopoţei şi viori şi chitare; şi ce avem noi de arătat în locul acestora? Treaba lor în această lume este să instruiască pe oameni, să-i ajute, să-i facă mai înţelepţi şi mai buni. Ei au vorbit şi au bătut în masă, au mişcat masa şi au zornăit, au cântat la vioară şi au scris, s-au materializat şi s-au dematerializat, au intrat în transă şi au făcut demonstraţii, ne-au spus multe lucruri pe care le-am ştiut înainte, multe lucruri pe care nu le ştim încă şi multe alte lucruri care nu contează că nu le-am ştiut; dar când ajungem la instruire adevărată, la informaţie demnă de încredere sau cunoştinţă folositoare şi valoroasă, spiritismul este sterp ca şi Sahara şi gol ca un dovleac fără miez”.
Cine sunt aceste spirite care personifică morţii?
Avem în Scripturi cea mai abundentă şi cea mai clară mărturie că de la cei morţi nu poate veni nici o comunicare până după înviere. Mai mult, avem mărturia scripturală clară că nu numai unele, ci toate aceste duhuri sunt “duhuri rele”, “duhuri mincinoase”, “duhuri înşelătoare”. Scripturile interzic oamenilor să caute la aceştia informaţii şi ne spun clar că aceşti demoni sau “diavoli” sunt “îngerii care nu şi-au păstrat starea de la început” — unii dintre îngerii cărora le-a fost încredinţată supravegherea omenirii înainte de potop, pentru a li se permite să ridice omenirea din păcat; pentru ca prin eşecul lor toţi să înveţe că există un singur remediu eficient pentru păcat, şi anume, acela pregătit prin Cristos. Aceşti îngeri, în loc să ridice omenirea, au fost ei înşişi ademeniţi la păcat şi au folosit incorect puterea dată lor, de a se materializa în formă umană, începând o rasă nouă (Gen. 6:1-6). Urmaşii lor rezultaţi din legături nepermise au fost înlăturaţi complet prin potop, iar ei au fost restrânşi de la libertatea de a-şi lua corpuri fizice şi au fost izolaţi de îngerii sfinţi care şi-au păstrat starea îngerească neschimbată.
Apostolul Petru (2 Petru 2:4) îi menţionează zicând: “Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în cel mai mare adânc de întunecime îîn Tartarş, păstraţi pentru judecată, în lanţurile întunericului”. Iuda versetul 6 de asemenea menţionează această clasă, zicând: “El păstrează pentru judecata zilei celei mari, în lanţuri veşnice, în întuneric, pe acei îngeri care nu şi-au păstrat starea de la început, ci şi-au părăsit locuinţa îstarea lor cuvenităş”. Să notăm trei puncte referitoare la aceşti îngeri răi.
(1) Ei sunt întemniţaţi în Tartar, restrânşi dar nu distruşi. Cuvântul Tartar este redat prin iad numai în acest pasaj îîn unele traduceri ale Bibliei — n. e.ş. Acesta nu înseamnă mormânt, nici Moartea a Doua, simbolizată prin “iazul care arde cu foc şi pucioasă”, ci înseamnă aerul sau atmosfera pământului.
(2) Ei au unele libertăţi în această stare de închisoare, totuşi într-o privinţă sunt în lanţuri sau restrânşi — nu le este permis să-şi exercite puterile la lumină, fiind “în lanţurile întunericului”.
(3) Această restricţie urma să continue — în total o perioadă de peste 4000 de ani, până la “judecata zilei celei mari”, marea Zi Milenară. Deoarece suntem acum în zorile Zilei Milenare — “ziua cea mare” — este posibil să se înţeleagă că unele dintre aceste limitări în ceea ce priveşte “întunericul” să fie în curând înlăturate treptat. Dacă este aşa, dacă “lanţurile întunericului” trebuie să fie dezlegate, aceasta va permite acestor spirite rele să practice amăgiri sau “puteri mincinoase” la lumina zilei (cum încearcă să facă acum) pentru a înşela omenirea mai mult decât au făcut-o de la potop încoace.
Aceşti îngeri decăzuţi, sau demoni, nu trebuie confundaţi cu Satan, prinţul demonilor, sau al diavolilor, a cărui cale rea a început cu mult înainte — care a fost primul şi un timp îndelungat singurul duşman al guvernării divine, şi care, fiind creat înger de grad superior, a căutat să se posteze ca rival al Atotputernicului, să înşele şi să prindă în capcană pe Adam şi rasa lui ca să fie servitorii săi; şi în mare măsură el a reuşit, cel puţin pentru un timp, după cum ştim cu toţii. Ca “dumnezeu al veacului acestuia” care “lucrează acum în fiii neascultării”, el are într-adevăr o mulţime de urmaşi înşelaţi şi înrobiţi. Natural că el a apreciat abaterea “îngerilor care nu şi-au păstrat starea de la început” şi care au fost restrânşi la potop; şi ca atare el este numit şeful lor, “prinţul demonilor”; şi ca fiinţă de rang superior fără îndoială că el exercită o măsură de control asupra celorlalţi.
Aceşti îngeri decăzuţi, “demonii”, au probabil foarte puţin interes faţă de cei care sunt ca ei — fiinţele rele preferă întotdeauna să-şi bată joc de cei curaţi şi evident le face plăcere să-i corupă şi să-i degradeze. Istoria acestor demoni, aşa cum este redată în Scripturi, pare să arate că senzualitatea rea care i-a dus la cădere înainte de potop încă mai continuă în ei. Aceştia îşi află încă plăcerea principală în senzualitate şi degradare; şi tendinţa generală a influenţei lor printre oameni este spre răutate împotriva celor cu o dispoziţie bună şi spre desfrânarea celor peste care câştigă control absolut.
Noi suntem conştienţi că mulţi creştini au ajuns la concluzia că Domnul şi apostolii s-au înşelat când au atribuit lucrării demonilor purtarea care astăzi este considerată înclinaţie umană,dezechilibru şi criză mentală. Dar toţi trebuie să admită că dacă Domnul nostru ar fi greşit în acest subiect, învăţăturile Sale ar fi un ghid nesigur în oricare alt subiect.
Observaţi personalitatea şi inteligenţa atribuite acestor demoni în următoarele Scripturi: “Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi demonii cred … şi tremură!” (Iacov 2:19). Oare “cred şi tremură” înclinaţiile umane? Demonii I-au zis Domnului nostru: ““Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” Dar El îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul” (Luca 4:41). Altul a zis: “Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?” (Fapte 19:15). Femeia tânără din care Pavel a scos duhul de prezicere şi de ghicire este o ilustraţie bună (Fapte 16:16-19). Poate pretinde cineva că apostolii au lipsit-o pe femeie de vreun talent sau de vreo putere proprie? Nu trebuie oare recunoscut că un spirit i-a posedat şi i-a folosit corpul — un spirit rău care nu era potrivit să fie tolerat în corpul ei?
Mulţi dintre cei ce pretind că demonii din Scripturi au fost spirite ale unor bărbaţi răi şi femei rele care au murit, şi că acestea sunt “duhurile înşelătoare” recunoscute de spiritişti, au încă o dificultate — pentru că în general ei pretind că spiritele celor răi care mor merg în chinurile iadului, aşa cum interpretează ei în mod greşit sensul cuvintelor şeol şi hades.* Dacă este aşa, cum pot avea ele aşa o libertate?
“Vrăjitoria”, “necromanţia”, “magia neagră” etc., sunt considerate de către mulţi ca înşelări. Dar când aflăm că acestea au avut o mare putere asupra egiptenilor şi că Dumnezeu a făcut pentru Israel o prevedere specială împotriva lor, suntem satisfăcuţi că El n-a pus astfel de restricţii nici împotriva a ceea ce este bun, nici împotriva a ceea ce n-are existenţă. Instrucţiunea către Israel a fost foarte explicită: ei nu trebuiau să aibă nici o comuniune cu necromanţii (cei care pretind că vorbesc cu morţii, adică mediile spiritiste), nici să pună întrebări prin vrăjitori sau vrăjitoare, prin cei care au puteri oculte, care fac farmece, sau prin cei care fac minuni prin vrăjitorie şi incantaţie. Citiţi cu atenţie următoarele scripturi: Exodul 22:18; Deuteronomul 18:9-12; Leviticul 19:31; 20:6, 27; 2 Împăraţi 21:2, 6, 9, 11; 1 Cronici 10:13, 14; Fapte 16:16-18; Galateni 5:19-21; Apocalipsa 21:8; Isaia 8:19, 20; 19:3.
Relatarea biblică despre “şedinţa” de spiritism a împăratului Saul cu vrăjitoarea din Endor, o necromantă sau un mediu spiritist, cum este redată în 1 Samuel 28:7-20, este o ilustraţie a ceea ce se petinde că se face astăzi. Cu toate că legea cu privire la aceste medii era foarte strictă şi pedeapsa era moartea, au fost unii care au fost dispuşi să-şi rişte viaţa pentru câştigurile care puteau fi astfel obţinute de la oamenii care credeau că primesc informaţii supranaturale de la prietenii lor morţi — întocmai ca mediile spiritiste de astăzi. Împăratul Saul ştia bine că în Israel erau multe medii de felul acesta, contrar poruncii divine din legea Sa, şi evident servitorilor săi nu le-a fost greu s-o găsească pe cea din Endor. Saul s-a deghizat pentru acea întrevedere, dar fără îndoială că femeia şireată cunoştea statura impunătoare a lui Saul — mai înalt decât orice bărbat din Israel (1 Samuel 9:2). De aceea ea a avut grijă deosebită să se asigure de o promisiune şi un jurământ de pe buzele lui că nu i se va întâmpla nici un rău pentru acest serviciu.
Metodele folosite de spiritele rele prin mediul din Endor erau asemănătoare cu cele folosite astăzi. Ele au făcut să treacă prin faţa vederii mentale a mediului asemănarea familiară a bătrânului profet Samuel, purtând o mantie lungă cum îi era obiceiul. Când ea a descris imaginea mentală (sau “astrală”), Saul a recunoscut imediat că era descrierea lui Samuel; dar Saul n-a văzut nimic — el a “înţeles” din descriere că era Samuel. Fiind uşor convins, aşa cum sunt oamenii de obicei în astfel de împrejurări, Saul nu s-a oprit o clipă să întrebe cum se putea ca Samuel să arate la fel de bătrân şi de gârbovit cum fusese în viaţa aceasta, dacă acum era o fiinţă spirituală şi o ducea mai bine; nici n-a întrebat de ce Samuel purta în lumea spirituală aceeaşi mantie veche pe care o purtase pe când era fiinţă pământeană. Saul fusese părăsit de Domnul şi acum era uşor înşelat de aceste “duhuri înşelătoare” care l-au personificat pe profet şi i-au vorbit lui Saul în numele lui, prin “mediul” lor, vrăjitoarea, necromanta, spiritista.
Spiritele decăzute nu numai că sunt bine informate cu privire la toate afacerile pământului, ci ele sunt şi experte în înşelare. Răspunzându-i lui Saul, ele au adoptat manierele şi stilul, şi, după cât se poate judeca, chiar şi sentimentele profetului mort — pentru a putea înşela cât mai bine. (Astfel aceste “duhuri înşelătoare” întotdeauna caută să imite înfăţişarea, manierele şi dispoziţia celor morţi.) Răspunsul a fost: “Pentru ce m-ai tulburat făcându-mă să mă ridic?” Acest răspuns corespunde cu credinţa evreilor — şi anume că o persoană când moare devine inconştientă în “şeol”, mormânt, aşteptând învierea. (Iov 14:12-15, 21; Psalmul 90:3; Eclesiastul 9:5, 6.) Ca atare, avem aici imaginea că Samuel a fost ridicat din mormânt, şi nu adus jos din cer; şi că odihna sau “somnul” său liniştit a fost deranjat sau “tulburat”. Psalmul 13:3; Iov 14:12; Psalmul 90:5; Ioan 11:11, 14.
Saul a fost uşor înşelat să creadă că profetul Samuel care refuzase să-l viziteze şi să vorbească cu el pe vremea când era în viaţă, fusese forţat să comunice cu el prin puterile uimitoare ale vrăjitoarei. (Vezi 1 Samuel 15:26, 35.) Însăşi mărturia lui Saul a fost: “Dumnezeu S-a depărtat de la mine, nu mi-a răspuns nici prin proroci, nici prin vise”. 1 Samuel 28:6, 15.
Orice persoană informată corect va vedea uşor absurditatea presupunerii că Samuel ar fi avut vreo convorbire cu Saul în acele împrejurări. (1) Samuel (când trăia) era conştient că Dumnezeu îl părăsise pe Saul şi de aceea Samuel n-avea nici un drept să-i vorbească şi nici un drept să-i dea vreo informaţie pe care Domnul nu voia să i-o dea. Şi Samuel n-ar fi făcut aceasta. (2) Este cu totul absurd să presupunem că un mediu spiritist sub condamnarea Domnului şi fără drept de a locui în Israel putea să aibă puterea ca la insistenţa unui împărat rău, pe care Dumnezeu îl părăsise, să-l “tulbure” pe Samuel şi să-l “ridice” din şeol. A fost Samuel jos în pământ, sau a fost sus în cer? Şi în oricare din cazuri, a avut vrăjitoarea putere să-i poruncească să se prezinte în faţa împăratului Saul ca să-i răspundă la întrebare? Sau este oare raţional să presupunem că orice medii spiritiste au puterea să “tulbure” şi “să ridice” morţii, sau să facă în vreun alt mod să pară că morţii răspund la întrebările speculative ale celor vii?
“Spiritul familiar” al vrăjitoarei, care-l personifica pe Samuel, n-a prezis nimic ce să nu anticipeze Saul. El ştia că se transmisese prin Cuvântul lui Dumnezeu că împărăţia va fi luată de la el şi de la familia lui, şi el a căutat-o pe vrăjitoare din pricina fricii de oştile filistene aşezate în linie de bătaie pentru a doua zi. El nu aştepta nici o milă pentru sine şi pentru familia sa, fiindcă Dumnezeu îi spusese că David avea să fie succesorul lui. Prin urmare, el chiar a anticipat declaraţia, “Mâine tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinele filistenilor”, singurul aspect din această poveste care ar indica în vreo măsură o cunoştinţă supranaturală. Demonii bine informaţi ştiau mult mai bine decât Saul puterea poziţiei şi armatei filistenilor şi slăbiciunea poziţiei şi armatei lui Saul, şi că el însuşi era în panică şi punea această întrebare vrăjitoarei-mediu pentru că era tulburat din pricina situaţiei. Oricine este familiar cu luptele din acel timp ştie: (1) că o zi de luptă rezolva situaţia; (2) că moartea regelui şi a casei sale era singurul rezultat logic. Totuşi, “spiritul familiar” a greşit, pentru că doi fii ai lui Saul au scăpat şi au trăit ani de zile. Cercetătorii chiar neagă că lupta şi moartea lui Saul au avut loc în primele zile după vizita la vrăjitoare.
Nu este surprinzător că Satan şi îngerii decăzuţi, tovarăşii lui la rău, ştiu mai mult decât oamenii despre multe din afacerile vieţii. Să nu uităm că prin natură ei sunt de un grad mai înalt, mai inteligenţi decât oamenii; pentru că omul a fost făcut “cu puţin mai prejos decât îngerii” (Ps. 8:5). Pe lângă aceasta, să ne amintim miile de ani de experienţă a lor, neatinşi de slăbire şi moarte, în comparaţie cu “viaţa scurtă dar plină de necazuri” a omului, şi aceasta repede scurtată în moarte. Ne putem oare mira că omenirea nu poate face faţă abilităţii acestor “duhuri rele” şi că unica noastră siguranţă stă în prevederea divină că oricine vrea poate refuza să aibă comunicare cu aceşti demoni? Cuvântul Domnului este: “Împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi” (Iacov 4:7). “Fiţi treji şi vegheaţi, pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu îfuriosş care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă”. 1 Petru 5:8, 9.
Dar în timp ce sunt în stare să spună lucruri trecute şi actuale, aceste inteligenţe rele nu sunt în stare să facă mai mult decât să ghicească viitorul. Aceste ghiceli sunt adesea atât de abil declarate, încât să satisfacă pe cel care întreabă şi totuşi să pară adevărate dacă rezultatul ar fi opus aşteptărilor sale. Astfel, fiind consultat de către Cresus, oracolul de la Delfi i-a demonstrat acestuia o cunoştinţă supraomenească despre lucrurile care se întâmplau atunci, şi după ce a căpătat încredere, când a întrebat prin mediile lui “dacă să conducă o armată împotriva persanilor”, răspunsul, aşa cum este consemnat de istoricul Herodot, a fost: “Prin trecerea Halysului, Cresus va distruge o putere mare!”. Bazându-se pe aceasta, Cresus a atacat pe persani şi a fost înfrânt. Propria sa putere mare a fost distrusă! Istoria este plină de astfel de dovezi că demonii nu cunosc viitorul; şi Cuvântul lui Dumnezeu îi provoacă pe toţi aceştia, spunând:
““Apăraţi-vă cauza”, zice Domnul, “arătaţi-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov. “Să le arate şi să ne spună ce se va întâmpla; să spună cele din trecut îlucrurile trecuteş, cele ce sunt, ca să le vedem împlinirea; sau, faceţi-ne să le ştim pe cele ce vor veni îlucrurile viitoareş. Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei”.” Isaia 41:21-23.
Dar unde era Samuel, profetul, dacă Saul avea să fie cu el în ziua următoare? Este clar că locul de întâlnire nu avea să fie cerul, pentru că Saul cel rău sigur nu era potrivit să intre acolo (Ioan 3:5); locul de întâlnire nu putea fi nici un loc de flăcări şi chin, pentru că desigur Samuel nu era într-un astfel de loc. Nu, “spiritele familiare” i-au vorbit lui Saul din punctul de vedere al credinţei generale din acel timp, învăţată de Samuel şi de toţi patriarhii şi profeţii — şi anume, că toţi cei care mor, buni şi răi, la fel, merg în şeol, în mormânt, starea morţii, somnul din care nimic nu-i poate trezi decât puterea învierii lui Mihail, arhanghelul (Daniel 12:1, 2); dar s-a pretins că “spiritul familiar” al vrăjitoarei putea trezi morţii înainte de timpul învierii — şi aceasta, după cum am arătat, era o înşelare, o fraudă, “spiritul înşelător” personificându-l pe cel mort şi răspunzând în locul lui Samuel.
Despre acest pasaj Charles Wesley a scris:
“Ce prevestesc aceste cuvinte solemne?
O rază de speranţă când viaţa se sfârşeşte?
Tu şi fiii tăi sigur veţi muri,
Mâine cu mine vă veţi odihni;
Nu într-o stare dureroasă de iad,
Dacă Saul rămâne cu Samuel;
Nu într-o stare condamnată de disperare,
Dacă iubitul Ionatan acolo va fi”.
Un lucru remarcabil în legătură cu manifestările acestor îngeri decăzuţi sau “demoni” este că oamenii în general sunt aşa de uşor înşelaţi de ei şi acceptă dovezi aşa de slabe în privinţa celor morţi, cum n-ar accepta în privinţa celor vii. Cel care apelează la mediu va accepta o descriere care se potriveşte individului, purtării, îmbrăcămintei şi înfăţişării lui cu ani înainte, şi va considera sfânt mesajul presupus a veni de la el, în timp ce aceeaşi persoană ar fi mult mai atentă împotriva unei înşelări din partea unui impostor în viaţă şi a mesajului său printr-un servitor.
Menţionarea în Scripturi a acestor necromanţi, vrăjitoare şi medii, ne face să deducem că de secole spiritele rele căutau părtăşie cu israeliţii prin medii. Dar se pare că ele au obiceiul de a-şi schimba modul de manifestare din când în când: întocmai cum vrăjitoria a înflorit un timp în New England şi în Ohio şi în toată Europa, apoi a dispărut şi a fost urmată de spiritism, ale cărui manifestări prin bătăi, mişcarea mesei, dau treptat locul altora, clarauzirea şi materializarea fiind acum străduinţele principale; cele din urmă însă fiind dificile şi condiţiile fiind adesea nefavorabile, sunt însoţite de ajutorul mediilor şi de înşelare.
Obsesia la prima venire
În zilele Domnului nostru şi ale Bisercii timpurii, metoda de operare a acestor demoni se schimbase cumva faţă de practicile din zilele lui Saul, şi nu citim nimic în Noul Testament despre vrăjitoare, vrăjitori şi necromanţi, dar citim multe despre persoane posedate de draci — obsesie. Se pare că erau mulţi posedaţi astfel în Israel: sunt menţionate multe cazuri în care Domnul nostru a scos afară draci; şi puterea de a-i scoate afară le-a fost conferită şi apostolilor, iar mai târziu şi celor şaptezeci care au fost trimişi. Apostolul Pavel a avut şi a folosit aceeaşi putere. Vezi Luca 9:1; 10:1; Fapte 13:8-11; 16:18.
Maria Magdalena, ne amintim, fusese posedată de şapte demoni (Luca 8:2), şi fiind eliberată de stăpânirea lor, ea a devenit o slujitoare foarte loială Domnului. Mai este menţionat un caz în care o legiune de spirite puseseră stăpânire pe un om (Luca 8:30; 4:35, 36, 41). Nu este de mirare că bietul său creier, asaltat şi agitat de o legiune întreagă de minţi diferite, era dement. Această tendinţă a spiritelor decăzute de a se aduna într-o persoană indică dorinţa de a-şi exercita puterea dată lor iniţial, şi anume, puterea de a se materializa ca oameni. Lipsiţi de această putere, se pare că au relativ puţine ocazii să pună stăpânire pe fiinţele umane. Evident că voinţa umană trebuie să consimtă înainte ca aceste spirite rele să aibă puterea de a pune stăpânire pe cineva. Dar când pun stăpânire, evident că puterea voinţei este atât de slabă încât individul nu se poate împotrivi prezenţei lor şi atacurilor ulterioare din partea lor chiar dacă ar dori aceasta. Domnul nostru sugerează o astfel de stare (Matei 12:43-45), zicând că după ce un spirit rău a fost scos afară şi inima a fost curăţată şi împodobită, dacă ar fi goală ar exista totuşi pericolul întoarcerii spiritului rău împreună cu altele ca să pună din nou stăpânire pe acel om; de aceea există necesitatea ca Cristos să fie întronat în inimă, dacă vrem să fim păstraţi pentru folosul Stăpânului şi să fim folosiţi în serviciul Lui.
Se vede că aceste spirite rele nu au puterea să se impună, nici măcar asupra animalelor, dacă nu li se permite într-un fel, fiindcă atunci când “legiunii” i s-a poruncit să iasă din omul pe care-l posedau, demonii au cerut privilegiul să posede corpurile unei turme de porci; iar porcii fiind, potrivit legii, animale necurate pentru evrei şi neîngăduit a fi folosiţi ca hrană, Domnul le-a permis să intre în ei, fără îndoială prevăzând rezultatele şi cu scopul de a ne da o învăţătură.
Acelaşi apostol care vorbeşte despre spiritele rele numindu-le “duhuri înşelătoare” (1 Tim. 4:1; 2 Tes. 2:9; compară cu Ezec. 13:6; 1 Împ. 22:22, 23), ne spune că păgânii jertfeau acestor demoni (1 Cor. 10:20). Şi într-adevăr, aflăm că în diferite părţi ale lumii există manifestări demonice. Printre chinezi aceste puteri demonice sunt recunoscute adesea şi li se aduc jertfe; de asemenea în India şi în Africa. Printre indienii nord-americani în starea lor de sălbăticie au lucrat în acelaşi mod ca în alte părţi. O ilustraţie este dată de Missionary din Brainard într-un “Raport către Distinsa Societate pentru răspândirea cunoştinţelor creştine”, care explică dificultăţile şi obstacolele care stau în calea răspândirii creştinismului printre indieni, pentru care s-a depus străduinţă, după cum urmează:
“Ceea ce mai contribuie la aversiunea lor faţă de creştinism este influenţa pe care powaws (vrăjitorii sau ghicitorii) o au asupra lor. Aceştia sunt un fel de indivizi care se presupune că au o putere de a prezice evenimentele viitoare, sau de a vindeca adesea pe bolnavi şi de a face vrăji, farmece, sau de a ucide prin preziceri magice. Spiritul lor, în diferitele lui operări, pare să fie o imitare satanică a spiritului profeţiei cu care a fost favorizată Biserica în veacurile timpurii. Unii dintre aceşti prezicători sunt dotaţi cu acest spirit în copilărie, alţii la vârsta adultă. Acesta nu pare să fie dependent de voinţa lor, nici nu pare să fie obţinut prin străduinţele persoanei care-l are. … Ei nu sunt sub influenţa acestui spirit întotdeauna la fel, ci acesta vine peste ei din când în când. Cei care sunt înzestraţi cu el sunt socotiţi în mod special favorizaţi.
M-am străduit să obţin o anumită cunoştinţă despre această invocare magică a lor, şi în acest scop m-am consultat şi am întrebat pe omul menţionat în jurnalul meu zilnic, la 9 mai, care, de la convertirea sa la creştinism, s-a străduit să-mi dea cele mai bune informaţii posibile asupra acestei chestiuni. Dar pare să fie aşa o taină a fărădelegii, încât n-o pot înţelege bine şi adesea nu ştiu ce idei să atribui termenilor pe care-i foloseşte. După câte îmi pot da seama, nici el însuşi nu are noţiuni clare despre acest lucru, iar acum spiritul lui de ghicire s-a depărtat de la el.
Au fost ocazii când acest spirit a venit peste el într-un mod special. Apoi a zis că el era cu totul lumină, şi nu numai el însuşi era lumină, ci totul în jurul lui era lumină, aşa încât putea să vadă prin oameni şi ştia gândurile inimii lor. Las aceste “adâncimi ale Satanei” pentru alţii să le sondeze sau să se afunde în ele cum le place, şi nu pretind că ştiu ce idei să atribui acestor termeni, şi nu pot presupune ce concepţie despre lucruri au aceşti oameni în astfel de împrejurări când spun că sunt cu totul lumină. Dar interpretul meu îmi spune că a auzit pe unul din ei spunându-i unui indian gândurile secrete ale inimii lui, pe care nu i le divulgase niciodată. …
Când am înţeles că le era frică să accepte creştinismul pentru a nu fi vrăjiţi şi otrăviţi, m-am străduit să le uşurez mintea de această frică întrebându-i de ce vrăjitorii lor nu m-au vrăjit şi nu m-au otrăvit pe mine, văzând că aveau tot atâtea motive să mă urască pe mine fiindcă le predicam şi doream să devină creştini, cum aveau să-i urască pe ei în cazul că într-adevăr deveneau creştini. Pentru a putea avea o dovadă a puterii şi bunătăţii lui Dumnezeu angajată pentru protecţia creştinilor, m-am aventurat să provoc pe toţi vrăjitorii lor şi marile lor puteri să-mi facă tot ce-i mai rău mie mai întâi, şi astfel m-am străduit să le zdrobesc influenţa”. Amintiri din Brainard, paginile 348-351.
Sunt trei luni de când New York Sun a publicat relatarea următoare, a experienţelor căpitanului C. E. Denny, agent indian pentru guvernul canadian printre indienii Picioare-Negre. Căpitanul Denny spune:
“La sosirea mea în teritoriile din nord-vest cu poliţia călare, în 1874, am fost curios cât de departe au dus aceşti “vraci” meşteşugurile lor şi de asemenea în ce constau aceste meşteşuguri. Am auzit de la indieni multe poveşti despre minuni făcute de ei, dar a trecut mult până când am avut ocazia să fiu prezent la una dintre ceremoniile lor. Când m-am familiarizat mai bine cu câteva triburi, mai ales cu Picioare-Negre, am avut multe şanse să aflu adevărul în privinţa celor auzite despre ei şi am fost cu adevărat uimit de cele văzute cu diferite ocazii. Multe din vindecările făcute de ei nu permiteau nici o jonglerie, omul fiind gol, cu excepţia unei fâşii de pânză în jurul şoldurilor, iar eu stând la câteva picioare distanţă de el.
Toţi indienii cred în spiritele lor familiare, care-şi iau tot felul de forme: uneori ca o bufniţă, alteori ca un bizon, castor, vulpe sau alt animal. Acest spirit le dădea puterea să facă minunile pe care le făceau şi toţi credeau cu tărie în el.
Odată stăteam într-un cort indian cu unul dintre “vracii” indienilor Picioare-Negre. Era noapte şi în tabără era linişte. Noaptea era liniştită şi luna strălucea. Deodată indianul a început să cânte şi imediat cortul, care era mare, a început să se mişte; mişcarea a crescut până la aşa grad încât se clătina violent, chiar ridicându-se de la pământ, întâi de o parte, apoi de cealaltă, ca şi cum mai multe mâini îl ridicau din afară. Aceasta a durat cam două minute, după care am ieşit în fugă afară aşteptându-mă să găsesc ceva indieni care-mi jucau o festă, dar, spre uimirea mea, nu era nici ţipenie de om în jur; şi ceea ce m-a nedumerit şi mai tare a fost să văd că cortul era bine fixat cu ţăruşi în pământ, fiind imposibil ca orice număr de oameni să-l mişte şi să-l refixeze în ţăruşi într-un timp atât de scurt. N-am mai intrat în cort în noaptea aceea, deoarece chestiunea părea, ca să nu zicem mai mult, nefirească.
Cu altă ocazie am vizitat un cort unde se desfăşura o şedinţă de “fumat ritual”. În cort erau cam o duzină de indieni. După ce şedinţa s-a terminat, un vas mare de aramă, cam de două picioare adâncime (1 picior = 30 cm) şi cam la fel de mare sau puţin mai mare în diametru, a fost pus gol pe un foc ce ardea viu în mijlocul cortului. Vraciul, care era gol, cu excepţia unei pânze în jurul şoldurilor, cânta în acest timp cu voce scăzută “un cântec ritual”.
După puţin timp vasul s-a înroşit; i s-a trecut un baston prin mâner, a fost ridicat şi aşezat pe pământ atât de aproape de mine încât abia suportam căldura. Când bastonul a fost scos, vraciul a sărit în picioare şi cântându-şi cântecul a păşit cu picioarele goale în vasul înroşit şi a dansat cam trei minute în el, cântând în acompaniamentul tobelor indiene. Eram atât de aproape, cum ziceam mai înainte, încât căldura vasului era aproape insuportabilă, şi am urmărit cu atenţie ce s-a întâmplat şi am văzut pe indian dansând câteva minute cu picioarele goale în vas. Când a păşit afară din vas nu avea nici o arsură; dar cum a făcut aceasta, este un mister pentru mine”.
Lucruri asemănătoare fac şi fetişiştii din India “sub control”; şi probele date de “mediile spiritiste” “sub control” includ uneori mânuirea focului, a sticlei înroşite etc. cu mâinile goale fără a fi lezaţi. Dumnezeu a protejat pe cei credincioşi în mijlocul flăcărilor (Dan. 3:19-27), şi se pare că El nu întotdeauna îl împiedică pe Satan să folosească astfel de putere.
Dr. Ashmore, cu o lungă experienţă ca misionar în India, spune:
“N-am nici o îndoială că chinezii au comunicări directe cu spiritele din altă lume. Ei niciodată nu pretind că acestea sunt spiritele prietenilor lor plecaţi. Ei ajung într-o anumită stare şi caută să fie posedaţi de aceste spirite. I-am văzut în anumite stări când invitau spiritele să vină şi să locuiască în ei. Ochii lor deveneau sălbatici, trăsăturile li se strâmbau şi vărsau din gură cuvinte care ziceau că sunt cuvintele spiritelor”.
Un număr vechi din Youth’s Day Spring conţine o scrisoare de la un misionar care descrie condiţia africanilor de pe râul Gabon la apropierea morţii. El spune:
“Încăperea era plină de femei care plângeau cu jale şi chemau spiritele părinţilor lor, ale altor morţi şi ale tuturor celor în care credeau: Ologo, Njembi, Abambo şi Miwii, ca să-l salveze pe om de moarte”.
Un misionar wesleyan, d-nul White, spune:
“Există în Noua Zeelandă o clasă de oameni numiţi Eruku, sau preoţi; aceşti oameni pretind că au relaţii cu spiritele plecate”.
Nici o parte din omenire n-a fost scutită de atacurile acestor demoni şi influenţa lor este întotdeauna dăunătoare. India este plină de această influenţă. Atât de general acceptată era odată credinţa în posesia demonică încât Biserica Romano-Catolică, prin preoţii ei, a practicat în mod regulat “exorcismul”, sau alungarea demonilor.
Cea mai timpurie manifestare a spiritelor a fost în Eden, când Satan, dorind să ispitească pe mama Eva, l-a folosit sau l-a “posedat” pe şarpe. Mama Eva a pretins că ea a fost înşelată de denaturările şarpelui. Dumnezeu a admis că pretenţia ei era adevărată şi l-a condamnat pe şarpe, care a devenit atunci reprezentarea simbolică a lui Satan. Ca tată al minciunilor, a pus stăpânire pe şarpe ca s-o înşele pe Eva şi s-o facă să conteste porunca lui Dumnezeu, prin asigurarea mincinoasă “Hotărât că nu veţi muri”, aşa că începând de atunci, chiar dacă şi-a schimbat metodele şi mijloacele, toate sunt pentru a înşela — a orbi minţile oamenilor, pentru ca lumina bunătăţii lui Dumnezeu, aşa cum străluceşte în faţa lui Isus Cristos Domnul nostru, să nustrălucească peste ei.
Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru făgăduinţa că la timpul cuvenit Împărăţia lui Dumnezeu va fi stabilită pe pământ în mâinile Domnului nostru Isus şi ale Bisericii Sale, atunci completată şi glorificată, şi că una dintre primele lucrări ale Împărăţiei, pregătitoare pentru “binecuvântarea tuturor familiilor pământului”, va fi să lege pe Şarpele cel Vechi, Diavolul şi Satan, ca să nu mai înşele neamurile în mia de ani de domnie a lui Cristos, până când toţi oamenii vor fi aduşi la o cunoştinţă clară a adevărului şi la o deplină ocazie de a se folosi de prevederile îndurătoare ale Noului Legământ, care se pecetluieşte cu sângele preţios al lui Cristos vărsat la Calvar.
Deşi numele Şarpele cel Vechi îl indică pe Satan, “prinţul demonilor”, aici evident este folosit ca un sinonim pentru toate mijloacele şi puterile păcătoase care şi-au avut originea în el. De aceea include şi legiunile de “duhuri rele”, “duhuri familiare”, “duhuri înşelătoare”.
Spiritismul, ca influenţă înşelătoare sub controlul lui Satan, a fost prezis de apostolul Pavel. După ce vorbeşte despre lucrarea lui Satan prin marea apostazie al cărei centru principal este papalitatea, “omul păcatului”, “taina fărădelegii”*, apostolul încheie acest subiect arătând că spre sfârşitul acestui veac, lui Satan îi va fi acordată o îngăduinţă specială să înşele prin metode deosebite pe toţi aceia care, după ce au fost mult favorizaţi cu Cuvântul lui Dumnezeu, nu l-au apreciat şi nu l-au folosit. El spune: “Din această cauză, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire îputere mincinoasăş, ca să creadă o minciună îdoctrinară sau practicăş, pentru ca toţi cei care nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie judecaţi”. 2 Tes. 2:11, 12.
Să nu fim deloc surprinşi dacă mai târziu unele manifestări ale puterilor întunericului, prefăcute să apară ca îngeri de lumină şi progres, vor fi mult mai amăgitoare şi mai înşelătoare decât orice a fost încercat până acum. Facem bine dacă ne amintim cuvintele apostolului: “Căci lupta noastră nu este împotriva sângelui şi cărnii, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor acestor întunecimi, împotriva duhurilor răutăţii în locurile cereşti”. Efes. 6:12.
În 1842, cu şase ani înainte ca “spiritismul modern” să înceapă să lucreze, Edward Bickersteth, un slujitor al lui Dumnezeu şi cercetător al Cuvântului Său, scria:
“Când mă uit la semnele timpului, la îndelungata neglijare şi nefireasca negare a tuturor slujirilor îngereşti sau a influenţelor spirituale, precum şi la prezicerile clare în privinţa Cristoşilor mincinoşi şi a prorocilor mincinoşi, care vor arăta semne şi minuni până acolo încât dacă ar fi posibil să înşele chiar şi pe cei aleşi, şi când oamenii nu vor primi iubirea de adevăr ca să poată fi mântuiţi, şi de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire pentru ca ei să creadă o minciună, nu pot să nu mă gândesc că există o dureroasă perspectivă a unei retrageri neaşteptate şi a unei întoarceri religioase de la necredinţa şi credinţa greşită actuală, la o credulitate nefirească şi fără discernământ”.
Satan este inspiratorul şi susţinătorul oricărui Anticrist; şi aşa cum el a condus pe cei care au găsit plăcere în eroare mai degrabă decât în adevăr pentru organizarea marelui Anticrist, papalitatea, “fiara” simbolică din Apocalipsa 13, şi aşa cum el lucrează acum ca să producă o “icoană a fiarei” protestantă, cu viaţă, care va coopera cu principalul Anticrist, tot aşa, în combinaţie cu aceştia vor fi puterile întunericului, puterile văzduhului, duhurile mincinoase şi înşelătoare, care vor lucra într-un fel sau în mai multe feluri: spiritismul, ştiinţa creştină, teosofia, hipnotismul etc.
Părintele Rev. Coppens, M. D. îromano-catolicş, profesor la Universitatea Creighton, a ţinut recent un discurs despre “Zona de frontieră a ştiinţei”, din care extragem cele ce urmează asupra fenomenului spiritismului:
“Ce trebuie să gândim despre natura spiritismului, cu bătăile, mişcarea meselor, apariţiile duhurilor şi aşa mai departe? Pot faptele, care nu sunt impostură ci realităţi, să fie explicate prin legile naturii, prin puterile agenţilor materiali şi ale oamenilor? Tot ce au putut face oamenii de ştiinţă cei mai pricepuţi, materialiştii cei mai hotărâţi, care nu cred nici în Dumnezeu nici în demoni, precum şi creştinii cei mai conştiincioşi, a servit numai ca să demonstreze dovada perfectă că se produc efecte care nu pot fi atribuite mijloacelor naturale, la fel cum nici vorbirea şi intenţia nu pot fi atribuite unei bucăţi de lemn. Un principiu al ştiinţei aruncă multă lumină asupra naturii acestor fenomene, şi anume, că fiecare efect trebuie să aibă o cauză corespunzătoare. Când efectul arată cunoştinţă şi intenţie, cauza trebuie să fie inteligentă. Multe din aceste minuni arată vizibil cunoştinţă şi intenţie, de aceea cauza este desigur inteligentă.
O masă nu poate înţelege şi răspunde la întrebări; nu se poate mişca la cererea unei persoane. Un mediu nu poate vorbi într-o limbă pe care n-a învăţat-o, nici nu poate cunoaşte boala secretă a unui pacient de departe, nici nu-i poate prescrie remediile potrivite fără să cunoască medicina. De aceea, aceste efecte, când într-adevăr există, sunt datorate unor agenţi inteligenţi, alţii decât persoanele de faţă, şi ca atare, agenţi invizibili, spirite din altă lume.
Cine sunt aceşti agenţi? Dumnezeu şi îngerii Săi buni nu pot înfăptui aceste nenorocite minuni, hrana unei curiozităţi bolnăvicioase, nici nu se pot pune la dispoziţia unor oameni pioşi ca să fie expuşi ca maimuţele pe scenă. Spiritele care sunt făcute să apară la şedinţe sunt spirite degradate. Spiritiştii înşişi ne spun că sunt spirite mincinoase. Aceste spirite mincinoase spun că sunt sufletele celor morţi, dar cine le poate crede mărturia, dacă sunt spirite mincinoase cum sunt recunoscute a fi? Această combinaţie de impostură şi superstiţie este pur şi simplu revenirea într-o haină modernă a unei înşelări foarte vechi a omenirii, prin joaca cu dorinţele oamenilor după minuni. Mulţi îşi imaginează că acestea sunt descoperiri recente, specifice acestui veac de progres. Ei bine, acest spirit de scriere este şi a fost extensiv practicat de secole în întunecata Chină, în timp ce africanii şi hinduşii sunt mari adepţi ai rotirii mesei. Este numai revenirea vechii vrăjitorii pe care Simon Magul a parcticat-o pe vremea sfântului Petru, care a înflorit în Efes în timp ce sfântul Pavel propovăduia Evanghelia acolo. Este chiar mai veche încă. Acestea sunt urâciuni pentru care Dumnezeu i-a însărcinat pe evreii de pe timpul lui Moise să-i extermine pe canaaniţi şi pe ceilalaţi locuitori ai ţării promise”.
Spiritismul modern şi tendinţele lui
Pretenţia spiritiştilor este că spiritismul este evanghelia nouă care în curând va revoluţiona lumea — din punct de vedere social, religios şi politic. Dar, după cum am văzut, spiritismul, sub diversele lui veşminte, ţine în stăpânire de multă vreme lumea şi a dat roade rele în orice climat. Sunt aproape cincizeci de ani de când au avut loc în Rochester, N.Y. (1848) primele manifestări prin bătăi şi mişcări ale mesei, şi a dat naştere la ceea ce în prezent este cunoscut în Statele Unite ca “spiritism”. A început cu nişte zgomote ciudate dintr-o “casă bântuită” şi prima dată a răspuns o fetiţă care s-a adresat autorului nevăzut al zgomotelor numindu-l “Bătrână Copită Despicată”. Acest lucru a avut mare popularitate, şi judecători, doctori, avocaţi, slujitori bisericeşti şi alte sute de mii de oameni au devenit neîntârziat adepţii lui, până când prietenii şi duşmanii lui au pretins că aceştia numărau peste zece milioane. Crezând în starea de conştienţă a morţilor, ignorând învăţăturile Scripturii despre subiectul morţii şi despre interdicţia de a ţine legătura cu “mediile”, şi în mod foarte general necrezând că există spirite rele, nu este de mirare că femei şi bărbaţi inteligenţi, convinşi şi satisfăcuţi că în mijlocul lor se aflau puteri supranaturale care se manifestau prin bătăi uşoare, scrieri pe tăbliţe, răspunsuri la întrebări prin medii, clarviziune etc., au crezut că aceste puteri invizibile care doreau să converseze cu ei erau ceea ce ele pretindeau — prietenii lor decedaţi. Chiar admiţând că prin prestidigitaţie se fac anumite trucuri şi anumite înşelătorii pe această linie, nu ne putem mira că unii oameni inteligenţi cred în propriile lor simţuri în privinţa cazurilor pe care le-au cercetat personal.
Drept rezultat, un timp mulţi din poporul lui Dumnezeu au fost în mare pericol, din cauză că au neglijat să dea atenţie Cuvântului sigur al mărturiei lui Dumnezeu (Biblia) asupra acestui subiect. Într-adevăr, se pare că la început spiritele care s-au personificat au fost foarte atente la toate referirile lor la Biblie, uneori sfătuindu-i pe cei religioşi care participau la şedinţe să citească mai mult din Biblie, să se roage mai mult etc. Dar aceasta era numai ca să le potolească suspiciunile şi temerile şi să ajungă mai deplin sub influenţa lor. Treptat învăţăturile deveneau tot mai uşoare şi celui care căuta să ştie mai mult i se dădea de înţeles că pentru lumea neiniţiată Biblia era mai bună decât nimic, dar pentru cei care ajungeau să aibă legătură directă cu spiritele, Biblia era nefolositoare — şi mai rău, era un obstacol.
Bine a spus un scriitor capabil despre spiritism:
“Un sistem care începe cu lucruri şi comunicări uşoare, inocente, şi cu trucuri mărunte şi lipsite de importanţă, dar care sfârşeşte prin a-i conduce pe adepţii lui să se lepede de “Stăpânul care i-a cumpărat” şi să respingă Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi rămâne pentru totdeauna, dovedeşte că sub toate trucurile lui fantastice poate exista un scop adânc; şi că viclenia Şarpelui cel Vechi, care a fost un mincinos de la început, poate sta la baza acelor comunicări mărunte şi nesemnificative, care, stimulând curiozitatea şi inspirând încrederea, adoarme suspiciunile sufletelor cinstite dar fără discernământ, până când ajung în laţul fatal al Duşmanului dreptăţii”.
Aceşti demoni care personifică morţii, văzând că se deschide o nouă dispensaţie, au fost prompţi în a-şi pune în aplicare cunoştinţa pe cât posibil spre propăşirea cauzei lor, şi au vestit nestingheriţi că o nouă dispensaţie era aproape, iar spiritismul era îngerul călăuzitor care să introducă omenirea în siguranţă în această dispensaţie; şi n-au ezitat să declare că noua dispensaţie înseamnă ruina totală a ordinii sociale actuale şi stabilirea spiritismului ca ordine nouă. În unele cazuri, unde au gândit că le serveau scopurile, n-au ezitat să declare a doua venire a lui Cristos; şi cel puţin cu o ocazie s-a afirmat clar că Cristos venise a doua oară şi s-a dat de înţeles că ei erau gata dacă cineva dorea să comunice cu Cristos printr-un mediu.
Mulţi din poporul lui Dumnezeu au fost salvaţi din situaţia de a fi prinşi în capcana acestui mare rău, prin ceea ce am putea numi simţul lor spiritual, prin care au observat că spiritismul are ceva total diferit de spiritul Domnului nostru şi de sentimentele Cuvântului Său. Putem foarte bine deduce însă, în virtutea promisiunii Domnului, că nu este îngăduit ca vreunul dintre cei pe deplin consacraţi — dintre “aleşi” — să fie complet prinşi în cursă. Mat. 24:24.
Tendinţa puternic marcată a spiritismului spre amorul liber a servit spre a-şi pierde în general reputaţia printre cei cu un suflet mai curat, care au ajuns la concluzia că, dacă influenţa morţilor este reprezentată prin unii susţinători vii ai spiritismului, atunci condiţiile sociale dincolo de valea morţii trebuie să fie cu mult mai rele, cu mult mai impure decât cele din viaţa actuală, în loc să fie cu mult mai bune, după cum pretind aceste spirite demoni.
Am putea da citate voluminoase din scrierile spiritiste, dovedind că acesta neagă total Biblia şi că este în directă opoziţie cu învăţăturile ei; că neagă însăşi existenţa lui Dumnezeu, învăţând doar un principiu bun şi că fiecare om este un dumnezeu. Respinge ispăşirea şi calitatea de Domn a lui Cristos, pretinzând că El a fost un mediu spiritist de un grad mai jos; şi mai mult, pot fi citate mărturii din belşug din spiritişti proeminenţi dovedind că tendinţele spiritismului sunt extrem de demoralizante. Ne vom mulţumi cu prezentarea uneia.
Iată mărturia lui J. F. Whitney, editor la Pathfinder (N. Y.). Fiind de multă vreme un apărător şi susţinător cald şi onest al spiritismului şi familiar cu adepţii lui, mărturia lui este greu de pus la îndoială. El spune:
“Acum, după o veghere lungă şi constantă, văzând luni şi ani la rând progresul şi lucrările asupra adepţilor lui, a credincioşilor şi a mediilor lui, suntem obligaţi să spunem sincer părerea noastră, şi anume, că manifestările care vin prin mediile recunoscute, care sunt numite medii prin bătăi, prin mişcări ale mesei, prin scriere şi prin intrare în transă, au o influenţă dăunătoare asupra credincioşilor şi creează discordie şi confuzie; că generalitatea acestor învăţături insuflă idei false, aprobă actele individuale de egoism şi sprijină teorii şi principii care, dacă sunt puse în practică, îl degradează pe om şi-l fac doar cu puţin mai bun decât un animal. Acestea sunt unele dintre roadele spiritismului modern. …
Văzând deci progresul treptat pe care îl face în cei care cred în el, în special în mediile lui, de la vieţi morale la vieţi senzuale şi imorale, subminând treptat şi cu grijă temelia principiilor bune, privim înapoi cu uimire la schimbarea radicală pe care câteva luni o produc în indivizi; pentru că tendinţa lui este să aprobe şi să sprijine fiecare act şi caracter individual, oricât de bune sau rele ar putea fi acestea”.
El încheie spunând: “Noi dorim să facem cunoscută vocea noastră de avertizare, şi dacă poziţia noastră umilă, de conducător al unui ziar public, cunoscuta noastră susţinere îanterioarăş a spiritismului, experienţa noastră şi rolul evident pe care l-am jucat printre cei care cred în el, onestitatea şi curajul cu care am apărat acest subiect, dacă acestea vor cântări ceva în favoarea noastră, noi dorim ca opiniile noastre să fie primite, şi cei care merg pasiv spre distrugere odată cu şuvoiul rapid, să se oprească înainte de a fi prea târziu şi să se salveze de influenţa distrugătoare pe care o cauzează aceste manifestări”.
Atât de îndrăzneţi şi făţiş imorali au devenit unii dintre reprezentanţii proeminenţi ai spiritismului, în special mediile femei (şi cele mai multe dintre medii sunt femei) încât simţul moral al civilizaţiei a fost şocat, şi pentru un timp demonismul sub numele de “spiritism” a stagnat. Acum că trecutul lui este în mare măsură uitat şi negat, el revine la viaţă dar cumva sub alte aspecte. Noua metodă pare să folosească mai puţine mişcări ale mesei şi bătăi şi mai puţine medii speciale; pare mai degrabă să facă din fiecare adept al lui un mediu, prin folosirea unor instrumente mecanice. Într-adevăr, aproape toţi care investighează sunt asiguraţi că ei ar putea fi medii excelente: această flatare este fără îndoială intenţionată să-i ademenească pentru a merge mai departe, capacitatea de a face “minuni” exercitând mare fascinaţie, în special asupra oamenilor cu talente naturale mediocre. Afirmaţia că nimeni în afară de idioţi nu este atât de prost sau atât de ignorant încât să nu poată fi folosit ca mediu, este o afirmaţie adevărată; şi oamenii pot deveni medii puternice în măsura în care se supun “controlului” acestor “duhuri înşelătoare” şi “învăţăturilor demonilor” (vezi 1 Tim. 4:1) şi sunt “prinşi în cursă” de Satan cum voieşte el. 2 Tim. 2:26.
Termenul “duhuri înşelătoare” se potriveşte exact cazului. Prin satisfacerea curiozităţii şi prin răspunsuri la întrebări, uneori foarte adevărate, ele încep să câştige încrederea victimelor şi într-un mod plauzibil să frângă puterea voinţei şi să-i facă sclavi. Apoi îi tiranizează în cel mai diabolic mod, ducându-i la excese de tot felul. Dacă conştiinţa se răzvrăteşte sau se face o încercare de a se elibera din această sclavie, orice reţinere este lăsată deoparte şi victimei i se fac reproşuri că este decăzută, o conving că nu este speranţă pentru ea şi că singura plăcere viitoare trebuie să fie în satanism — fiind indicate şi citate în mod abil Scripturi care în aparenţă să dovedească aceasta.
Un astfel de caz a ajuns în atenţia autorului în 1895. Un domn care ocazional venea să asculte predicile a cerut să i se acorde o întrevedere surorii lui, pe care urma s-o aducă din Cleveland. Ea se chinuia, spunea el, sub înşelarea că săvârşise un păcat de neiertat, şi el spera ca noi să-i putem elibera mintea de gândul care uneori o făcea “sălbatică”. Am consimţit şi ea a venit. A vorbit destul de raţional, dar ne-a asigurat că acest caz al ei era fără speranţă. I-am explicat Scripturile referitoare la “păcatul care duce la moarte” şi ne-am străduit să-i arătăm că ea n-a avut niciodată destulă lumină pentru a fi în această situaţie, dar n-am putut face nici un progres. Ea a declarat că fusese odată în starea în care să poată fi mântuită, dar acum nu mai era.
Ne-a povestit cum a întâlnit în California un om care avea un spirit familiar şi puteri oculte: la început n-a crezut, dar după aceea a devenit conlucrătoare la aceste “mistere” care semănau cu vrăjitoria, şi în final a fost antrenată, aducându-i prejudicii unei prietene dragi. De atunci a pus stăpânire pe ea remuşcarea şi a fost torturată şi uneori înnebunită, şi speranţa a părăsit-o pentru totdeauna. Înainte de a pleca de la noi părea mângâiată puţin de ceea ce i-am spus despre mila divină şi despre prevederea îmbelşugată făcută prin marea răscumpărare pentru toţi dată la Calvar. Dar am aflat pe urmă că şi-a pierdut din nou speranţa şi a fost dusă la un ospiciu pentru a o împiedica să-şi pună capăt zilelor. Nu putea fi lăsată singură: încerca să se arunce pe fereastră, sau în timp ce mergea liniştită pe stradă încerca să se arunce sub vehiculele care treceau, amintindu-ne de cazul menţionat în Marcu 9:22. Am regretat că în loc doar să vorbim cu biata femeie, n-am încercat, în numele Domnului, să scoatem spiritul rău care evident o poseda; nescoţându-l afară însă, am informat-o şi am ajutat-o să-şi folosească puterea voinţei măcar să se împotrivească demonului.
Există spirite bune, după cum declară clar Scripturile; şi aceşti îngeri sfinţi sunt însărcinaţi cu grija tuturor celor care sunt pe deplin consacraţi Domnului. Aceştia însă nu lucrează în întuneric, nici prin “medii”, şi au ocupaţii mai bune decât să mişte masa şi să bată în ea răspunsuri la întrebări absurde şi să distreze pe oameni. “Nu sunt ei oare toţi duhuri slujitoare trimise să slujească pentru cei care vor moşteni mântuirea?” (Evr. 1:14.) Nu există nici o autorizare să se caute sau să se aştepte comunicări de la aceşti îngeri păzitori sfinţi: voia lui Dumnezeu fiind ca “aleşii” Săi să umble prin credinţă şi nu prin manifestări sau viziuni sau sunete neobişnuite. În acest scop El a pregătit Cuvântul Său ca o magazie de cunoştinţă din care credincioşii Săi vor fi aprovizionaţi cu “hrană la timp potrivit”; şi El spune că aceasta va fi suficientă “pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul pregătit pentru orice lucrare bună”. 2 Tim. 3:17.
Mai mult, încercarea cuiva de a prelua controlul voinţei şi minţii altuia, poate fi stabilit ca un semn sigur al răului (care ori încolţeşte ori este dezvoltat) — ca în mesmerism, mediere spiritistă, hipnoză şi altele de felul acesta. Domnul respectă individualitatea noastră şi apelează la ea, şi ne cere autocontrol în armonie cu principiile dreptăţii aşezate în Cuvântul Său. Dar spiritismul cere o abandonare a autocontrolului în favoarea controlului spiritelor. Nici o persoană cu o prudenţă obişnuită n-ar îndrăzni să-şi predea altor oameni folosirea şi controlarea minţii şi voinţei sale, cu atât mai puţin puterilor nevăzute care numai pretind a fi bune, mari şi înţelepte. Nici un creştin care are chiar şi cea mai mică doză de încredere în Biblie ca fiind Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu nu trebuie să se supună acestor influenţe ca “mediu”, sau chiar să “întrebe” în legătură cu ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu ne-a dat preveniri atât de clare — căci este un mod care conduce de la Dumnezeu şi de la dreptate spre păcat şi ruină intelectuală, morală şi fizică.
Unul dintre mecanismele moderne simple pentru a trezi interesul şi a-i conduce pe oameni ca să devină “medii”, să fie “posedaţi” şi “controlaţi” mai deplin, este descris într-o scrisoare tocmai primită, datată 11 martie 1897, de la o doamnă creştină, o profesoară din Georgia care este adânc interesată în studierea planului veacurilor al lui Dumnezeu. Ea ne spune:
“Am avut de curând o experienţă cam ciudată şi poate neînţeleaptă. Fratele soţului meu este spiritist, citeşte Progressive (?)Thinker şi este total pătruns de învăţăturile lui, şi când îl vizitez îmi citeşte articole din el şi îmi cere părerea; în special pe cele de la persoane care pretind că au primit mesaje prin medii de la “prieteni morţi”. Ei bine, eu niciodată n-am socotit acest lucru “cu totul înşelătorie” cum fac mulţi, deşi există multă escrocherie legată de el — pentru că mie mi se pare că Biblia învaţă clar că spiritele au avut şi vor avea putere de comunicare cu oamenii. I-am spus că eu cred că acele comunicări vin de la îngerii decăzuţi care personifică morţii în scopul înşelării oamenilor ca să creadă vechea minciună a lui Satan, “Hotărât că nu veţi muri”. Dar cum cumnatul meu nu acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, părerea mea a însemnat foarte puţin pentru el. Soţia lui (care crede ferm ce se învaţă în Zorile) este foarte deranjată de ceea ce crede el; şi amândoi găsesc că diferenţa lor de opinie numai plăcută nu este, chiar dacă soţia lui evită acest subiect cât poate de mult, din fidelitate faţă de adevăr. Cu câtva timp în urmă, el a cumpărat un psihograf, un instrument folosit de medii pentru a comunica cu spiritele, dar nu l-a putut folosi.
Cu câteva zile în urmă mi-a fost pus în mâini, şi de îndată ce am aflat că sunt mediu am hotărât să “cercetez duhurile”. îAceasta este o folosire greşită a Scripturii, după cum este arătat mai târziu — Editorul.ş Primul lucru care mi s-a spus a fost că unde locuim noi există o mină preţioasă de aur: aceasta nu m-a surprins, deoarece ni se spusese că a fost descoperit un “filon” de-a curmezişul acelui loc. A descris exact locul unde trebuia săpat; spunea că este numai la şapte picioare şi jumătate adâncime. Deci nu era greu de dovedit. Apoi mi-a dat câteva mesaje din Scriptură: Coloseni 1:4, 5 şi 2:4. Am întrebat ce se înţelegea prin “cuvinte înduplecătoare” şi mi s-a răspuns: Bellamy, Ştiinţa Creştină, Spiritism, Ingersolism etc. Am întrebat cine vorbea şi mi s-a spus: Epafra. Se pare că aceasta nu i-a plăcut cumnatului meu foarte mult şi a spus că i-ar plăcea să audă de la cineva pe care-l cunoscuserăm în trup, astfel că am întrebat dacă unul din aceştia era prezent şi mi s-a spus: “Da, Eastman” (un necunoscut pentru mine, dar cumnatul meu şi soţia lui, numai ei fiind prezenţi, îl cunoşteau amândoi). Când a fost întrebat ce doreşte să spună, ne-a citat din Tit 3:5, spunând că doctrina Zorilor Mileniului este adevărată şi că averea lui l-a împiedicat să câştige premiul chemării de sus. Eu, a spus Eastman, n-am fost considerat un foarte bun creştin, pentru a fi un membru al Bisericii.
În ziua următoare am încercat din nou ruleta sau psihograful şi mi s-a spus că îmi vorbea o bună prietenă de-a mea care locuise câţiva ani la mare distanţă de mine. Ea mi-a cerut să-i scriu soţului ei şi să-i spun din partea ei că un anume băiat (dându-i numele) avea o influenţă rea asupra băiatului lor. Mi-a spus că soţul meu (care este în Florida) a fost rănit şi este şchiop, şi am primit o scrisoare de la el alaltăieri confirmând aceasta. A mai spus că îi pare rău că n-a dat atenţie Zorilor aşa cum dorisem eu să-i dea, că avea viaţă pe planul îngeresc; mi-a mai spus şi despre “mină”. Am întrebat-o dacă cunoaşte pe cel care pretinde a fi Eastman, şi ea a spus că da, că un spirit înşelător îl personifica şi că era mai bine să nu folosesc mijloacele prin care să primesc astfel de comunicări. Unul pretinzând a fi Cefa mi-a citat primul capitol din Daniel. Altul, pretinzând că este tatăl meu, a spus de fapt acelaşi lucru. Toţi au spus acelaşi lucru despre “mina” de aur şi toţi au pretins a crede în Cristos şi că Zorile sunt un exponent corect al Cuvântului lui Dumnezeu, şi mi-au spus că nu foloseam cel mai bine unul din “darurile” mele — darul de a învăţa pe alţii; că ar trebui să învăţ atât public cât şi în particular, dar am fost avertizată cu 1 Corinteni 3:7 şi Efeseni 4:2.
În acest scurt timp cât am experimentat acest instrument mi s-au spus multe lucruri (câteva din ele nu erau adevărate), aşa că mi-ar lua prea mult timp să vi le spun pe toate; şi câteva dintre spirite au pretins că ar putea să vindece bolnavi prin mine, dacă doar m-aş încrede în ele. S-au dat multe Scripturi şi toate foarte potrivite situaţiilor pentru care au fost date; dar Diavolul I-a citat din Scriptură şi lui Cristos; şi acum cred la fel cum am crezut înainte de a “cerceta duhurile” — numai că nu eram sigură că îngerii decăzuţi vor admite, chiar cu scopul de a înşela, că Cristos “a venit în trup”; dar se pare că acum admit. Probabil că 1 Ioan 4:1-3 se referă în întregime la doctrinele oamenilor. Desigur, ar fi posibil pentru cei care vor avea “parte de întâia înviere” să vorbească prin astfel de dispozitiv, dar există probabilitate ca ei s-o facă? M-aş bucura să aflu de la tine în legătură cu acest subiect.
îAcest pasaj se referă la oameni — doctrine printre oameni. Se poate observa aici că spiritele rele nu numai că au cunoştinţă despre evenimentele actuale, ci printr-o anumită putere adeseori pot aproxima destul de bine şi viitorul. Într-un caz aflat sub observaţia noastră au fost prezise două morţi într-un an: unul a murit şi celălalt s-a îmbolnăvit grav, dar s-a refăcut. Satan are în mână o oarecare putere, dar cu limite. Comparaţi Evrei 2:14; Psalmul 97:10; 116:15 şi Iov 2:3-6 — Editorul.ş
Experienţa pe care o am tinde să confirme învăţătura ta — că aceste comunicări sunt de la îngerii decăzuţi. Ele nu sunt demne de încredere. Putem să ne dăm seama că acela care nu are o temelie tare pentru credinţă va fi imposibil “să stea în picioare” în aceste zile de sfârşit ale Veacului Evanghelic”.
Iată o ilustraţie a metodelor ascunse ale acestor demoni. Asemenea lui Satan şi a spiritelor rele din zilele Domnului nostru, ele vor mărturisi pe Cristos şi adevărul. În mod asemănător, femeia “posedată” i-a urmărit pe Pavel şi pe Sila câteva zile spunând adevărul (Fapte 16:16-18): “Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii”. Dar în privinţa acelei chestiuni, ar putea fi aduse dovezi din belşug că ei ar confirma şi ar aproba aproape orice doctrină sau teorie preţuită de către persoana interesată pentru a-i câştiga încrederea şi astfel a avea o putere mai deplină asupra acesteia.
În ceea ce priveşte “mina” — aceasta este o momeală pentru a atrage şi a menţine interesul. Este discutabil dacă îngerii decăzuţi pot vedea mai adânc în pământ decât omul. Desigur că se poate întâmpla să se găsească aur în cantităţi apreciabile în oricare din filoanele aurifere din Georgia, dar experienţele minerilor în general şi ale sondorilor după petrol care au fost “îndrumaţi de spirite”, sau care au folosit “vergele magice” au fost acelea că la urmă au pierdut banii urmând astfel de indicaţii. Presupunerea deci trebuie să fie că, dacă “duhurile înşelătoare” nu înşeală prezentându-se că au cunoştinţă când de fapt nu au, atunci aceeaşi reavoinţă care le conduce ca “duhuri înşelătoare” ca să amăgească omenirea spre ruină morală şi mentală, le conduce şi să găsească plăcere în a îndruma spre ruină financiară. Duhurile mincinoase, asemenea oamenilor mincinoşi, nu trebuie crezute sau să li se acorde încredere sub nici o formă.
Privitor la sfatul de “a învăţa pe alţii”: venind dintr-o astfel de sursă, ar trebui mai degrabă să ne facă să ne temem că demonii au văzut la acea soră o slăbiciune în direcţia din care ea ar fi foarte uşor de atacat. Este bine să tragem dinainte concluzia că sfatul lor este intenţionat, direct sau indirect, să ne facă rău. Şi observaţi viclenia care căuta să apere împotriva suspiciunii, citând texte care să atragă atenţia asupra smereniei!
Este adevărat, oamenii au nevoie de instruire şi toţi cei care instruiesc sunt “învăţători”; dar este foarte periculos ca cineva să se socotească învăţător. Planul de preferat este, de departe, ca fiecare să fie elev în şcoala lui Cristos, marele Învăţător, şi să fie gata să înveţe de la El pe orice cale, sau să fie folosit de El ca ajutor pentru a explica altora învăţăturile Lui. Toţi cei care învaţă ceva de la Domnul trebuie să spună şi altora, nu ca propria lor înţelepciune şi învăţătură, ci a Domnului, iar ei fiind numai canale care bucuros înmânează apa vieţii şi altora. Nu este de mirare că Spiritul sfânt ne previne: “Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră îsau o încercare mai severăş”. Iacov 3:1.
Ideea de a învăţa pe alţii este strâns asociată cu ideea de înţelepciune superioară; şi de la început aceasta a fost momeala lui Satan. Promisiunea făcută de el mamei Eva ca răsplată a neascultării a fost: “Veţi fi ca nişte dumnezei îînţelepţi, asemenea lui Dumnezeuş”. Şi ispita a constat în aceea că ea a înţeles din argumentele lui că fructul oprit era de dorit “ca s-o facă înţeleaptă”. Dar, vai, înţelepciunea pe care o dă Satan este foarte de nedorit. Ea este: “(1) pământească, (2) sufletească, (3) demonică”; după cum mulţi au descoperit prea târziu. Dar dimpotrivă, “înţelepciunea de sus este mai întâi curată, apoi (2) paşnică, (3) blândă, (4) uşor de înduplecat, (5) plină de îndurare şi de roade bune, (6) fără părtinire şi nefăţarnică” (Iacov 3:15-17). Nu este de mirare că apostolul inspirat a spus: “Dar mă tem ca nu cumva, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu viclenia lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la simplitatea şi curăţia faţă de Hristos” (2 Cor. 11:3). Să nu pierdem deci nici o ocazie de a spune “veştile bune de mare bucurie” — dar să ne pierdem pe noi înşine din vedere ca învăţători şi să raportăm totul, ca fraţi şi peregrini, la cuvintele şi la exemplul marelui Învăţător şi al celor doisprezece apostoli inspiraţi pe care El i-a numit ca instructori ai noştri, învăţătorii noştri.
Am mai sfătuit-o pe soră că era foarte neînţelept să nu asculte de instrucţiunile divine (Isa. 8:19, 20) având de-a face cu aceste “duhuri înşelătoare”. Nu acestea sunt duhurile pe care trebuie să le “cercetăm” “dacă sunt de la Dumnezeu”, pentru că Dumnezeu ne-a prevenit deja că ele nu sunt de la El, ci sunt “duhuri rele”. La fel am putea folosi cuvintele apostolului ca o scuză pentru a încerca toate felurile de băuturi alcoolice ca să vedem dacă putem găsi una care să nu ne îmbete. Aceste spirite rele, “familiare” pretind că sunt numeroase, o “legiune” care stăpânesc un om: ele nu vor cere mai mult decât ca omul să le “cerceteze” pe toate. O cercetare sau o “încercare” corectă este tocmai ceea ce vor cere ele, şi mai devreme sau mai târziu vor reuşi să înrobească pe cei mai mulţi dintre cei care le încearcă.
În textul care spune: “Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu” (1 Ioan 4:1-6), cuvântul duhuri este folosit în sensul învăţăturii sau doctrinei şi nu are nici o legătură cu fiinţele spirituale. Acest lucru este arătat de versetele următoare, care declară că noi trebuie să “cercetăm” sau să discernem între “duhul adevărului şi duhul rătăcirii”. Şi acest lucru poate fi făcut repede, pentru că toate doctrinele false neagă direct sau indirect că “Hristos a murit pentru păcatele noastre”, că “Omul Hristos Isus … S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi”.
Desigur că noi nu trebuie să ne aşteptăm ca Domnul, sau alţii care sunt în armonie cu El, să folosească metodele pe care le folosesc “duhurile înşelătoare” şi pe care Dumnezeu în Cuvântul Său le-a condamnat şi le-a interzis. A face în felul acesta ar expune poporul lui Dumnezeu la toate “amăgirile celui rău”.
Sora ne-a trimis o reclamă pentru psihograf care spune:
“Vrei să cercetezi spiritismul? Vrei să dezvolţi calitatea de mediu? Doreşti să primeşti comunicări? Psihograful este un ajutor nepreţuit. Mulţi care n-au fost conştienţi de darul lor de mediu, după câteva şedinţe au putut primi mesaje încântătoare. Mulţi care au început prin a-l folosi ca pe o jucărie amuzantă, au găsit că inteligenţa care deţine controlul ştie mai mult decât ei şi s-au convertit la spiritism”.
Astfel se foloseşte Satan de credinţa comună tuturor denominaţiilor de creştini precum şi lumii păgâne, că morţii nu sunt morţi, ci sunt îngeri plutind în jurul nostru; şi ce poate fi mai bine calculat pentru a-i “seduce” decât o asemenea jucărie?
Cu aceeaşi trimitere poştală au venit exemplare din The Progressive Thinker (Gânditorul progresist), o publicaţie spiritistă de tipul cel mai proeminent. Le-am examinat în vederea unor idei pentru această scriere, şi spre surprinderea noastră am aflat că un număr din articolele de fond recunoşteau fără rezerve că marea majoritate a spiritelor care comunică sunt spirite rele, care caută să influenţeze fiinţele umane pentru a produce ruina lor, şi dacă este posibil să pună stăpânire pe ele pentru a-i înnebuni. Publicaţia spunea despre comunicări scrise lăsate într-o cameră cu semnătura “Belzebul” şi “Diavolul”. Într-o coloană sub titlul “Un studiu critic asupra obsesiei”, era o relatare despre o sărmană femeie care era atât de asaltată de spiritele rele încât a fost trimisă la un ospiciu, şi care în cele din urmă a scăpat de chinuirile din partea lor, şi se dădea declaraţia ei: “M-am rugat pentru înlăturarea lor”. Întrebată, “Cui te-ai rugat?” răspunsul ei a fost: “Dumnezeului veşnic. Numai El poate răspunde la rugăciune”. Şi totuşi în altă coloană numele lui Dumnezeu este hulit, sub titlul “Petru şi Pavel”, de unde cităm aceste cuvinte: “Moise, despre care deşi se spune că era învăţat în toată iscusinţa egipteană, a fost cel mai josnic dintre oameni, pentru că el şi-a luat în mod eronat ca Dumnezeu al lui pe Iehova, un spirit al unui egiptean mort dezamăgit, candidat la o funcţie lucrativă sau religioasă”.
În acelaşi număr (3 aprilie 1897), sub titlul “Gânduri care ilustrează statutul spiritismului şi pericolele care asaltează pe căutătorul sincer”, de Charles Dawbran, avem o notă despre o carte a unui cleric englez intitulată “Marele secret sau taina modernă a spiritismului”. Prezentându-l pe autor, articolul spune:
“Experienţele lui au început odată cu dezvoltarea soţiei sale ca mediu prin scriere, prin care, din când în când, el primea probe care desfătau inima închinătorului acestui fenomen. De asemenea se pare că el a făcut cunoştinţă cu aproape fiecare mediu public care fusese cândva mare preot sau preoteasă a ocultismului pentru vrednicii cetăţeni ai Londrei. Şi se pare că a fost un oaspete bineprimit în casele şi la şedinţele fiecărui căutător distins sau credincios dezvoltat, din acel oraş, în timpul celor patruzeci de ani în care a scris. În cercetările sale el a inclus şi hipnotismul, şi a avut succes atât ca operator cât şi ca subiect. A intrat puţin chiar şi în “magia neagră”, suficient cel puţin pentru a demonstra temuta-i realitate. Astfel că avem în acest autor un om neobişnuit de calificat să se ocupe în mod inteligent de subiect. Faptul că el este acum şi a fost aproape în toţi aceşti ani adept credincios este evident, pentru că relatează întâmplări şi dovezi care ar fi convingătoare pentru orice minte inteligentă şi fără prejudecată. Dar necazul lui a fost acela al oricărui căutător cu experienţă. Nu numai că a fost martor la multe fenomene care puteau fi explicate ca datorându-se puterilor normale şi anormale ale muritorilor, dar acolo unde a acţionat o “stafie” evidentă, greşelile şi uneori o înşelătorie evidentă i-au tulburat sufletul său eclesiastic.
Astfel avem puţin în afară de experienţele amestecate ale unui căutător cu o inteligenţă medie. Spiritiştii pretind că un bob de grâu la o baniţă de pleavă este o compensare abundentă pentru truda şi necazul multor ani de aşeptare a “iubitelor spirite”. Şi poate pentru unele minţi este. Dar pentru altele au existat întotdeauna încercări susţinute de a creşte recolta de adevăr. Şi prin aceasta devin interesante experienţele acestui cleric pentru fiecare iubitor al adevărului din întreaga lume. După cum am văzut, el a avut multe experienţe atât în şedinţele publice cât şi în cele private, dar drumul său spre progres părea a fi blocat. A fost la fel de expus la imperfecţiunile obişnuite ale comunicării spirituale după mulţi ani de căutare ca şi în primele şedinţe cu soţia sa şi cu câţiva prieteni aleşi.
Aşa că s-a ridicat întrebarea: “Este posibil progresul?” Şi pentru a rezolva aceasta a încercat un experiment care-l inspiră pe cel care scrie acum să atragă atenţia asupra cărţii acestui om. Pentru că, după cum am văzut, restul a fost ceea ce aproape fiecare poate susţine şi poate spune “şi eu”. El a hotărât să caute legături spirituale de la planul cel mai înalt posibil până la cel muritor, astfel încât dacă este adevărată maxima “cei de acelaşi fel se atrag”, el să poată atrage pe cei mai de sus şi respinge pe cei care vin din nevăzut pentru a necăji şi a dezorienta pe muritorii osteniţi. A dedicat o casă acestui scop. Nu numai că acolo existau camere pentru a fi folosite de medii şi de cercurile de începători sau de avansaţi, dar a fost pregătită şi o capelă unde chiar el conducea un serviciu religios de două ori pe săptămână, şi la încheierea acestui serviciu credincoşii prezenţi ţineau o şedinţă specială. Ambianţa era foarte solemnă. Atitudinea neserioasă era cu totul absentă. Spiritele promiseseră rezultate mari. Aceste adunări au continuat uneori timp de mai bine de un an şi alteori timp de câteva luni. Dar n-a fost împlinită nici o promisiune. Rugăciunile către Dumnezeu pentru lumină şi adevăr s-au dovedit a nu fi mai eficiente decât veşnicul “Mai aproape, Doamne, către Tine” de la obişnuita şedinţă publică, cu mulţimea ei amestecată.
Aşa că bietul nostru cleric are singurul lui bob de grâu după patruzeci de ani de încercare sinceră de a produce cel puţin o halbă. El se ţine de acel atom de adevăr cu tot sufletul lui, dar serioasa lui încercare de a progresa s-a dovedit o nereuşită de o viaţă, deşi aparent toate condiţiile erau favorabile pentru succes. Deoarece aceasta este experienţa a mii de oameni odată zeloşi, care au devenit adepţi “tăcuţi” din aceeaşi cauză, am putea foarte bine întreba: Este spiritismul modern fixat şi stabilit asemenea sistemelor teologice din trecut şi din prezent? Nu este nici o speranţă de a rezolva problemele lui, învingând barierele lui şi ajungând la o maturitate mai mare de această parte a liniei vieţii? Trebuie căutătorul onest şi convins să se descurajeze imediat, aproape în mod normal?”
Pretenţia spiritiştilor că spiritele bune comunică cu oamenii buni, iar spiritele rele cu oamenii răi îşi dovedeşte astfel netemeinicia. Ar putea fi adusă oare o mărturie mai tare ca dovadă că toate comunicările cu spiritele sunt de la spirite rele şi sunt cu totul nevrednice de încredere? Scriitorul, mai departe în acelaşi ziar spiritist, dă următoarea relatare despre experienţele unui “adept” pentru care el garantează:
“Timp de douăzeci de ani el fusese credincios convingerilor sale, străduindu-se să reducă orice crez la o bază de fapte concrete. Sensibilitatea lui permitea o abordare spirituală, şi uneori cerurile păreau că se deschid ca să verse binecuvântări peste sufletul său. Dar duşmanii veneau la fel de repede ca prietenii ori de câte ori uşa era întredeschisă, astfel încât, în cea mai mare parte, siguranţa l-a obligat să evite experienţa personală a întoarcerii spiritului. Mintea activă oferă o bază slabă pentru un spirit, astfel că el a acceptat o funcţie publică şi a trudit cu zel pentru bunăstarea publică. Dar din când în când experienţele reapăreau şi bătălia trebuia dusă continuu. El n-a reuşit să găsească o cauză directă care să justifice prezenţa duşmanilor săi. Dar se părea că ei aveau anumite puncte de întâlnire. De exemplu, rareori putea să viziteze o bibliotecă publică pentru a alege o carte când nu era urmărit şi sâcâit ore întregi de fiinţe “invizibile”, care căutau să-l stăpânească. Este adevărat, fiecare bătălie, când era câştigată, era de obicei urmată de o reuniune scurtă şi fericită cu îngerii prieteni, dar simţul pericolului l-a făcut cu atât mai sârguincios să închidă uşa oricărei întoarceri a spiritelor. Metoda lui de a respinge influenţele a fost aceea de a-şi fixa hotărât mintea asupra unei probleme de interes din afacerile lui zilnice. Şi aceasta s-a dovedit mai devreme sau mai târziu a avea succes de fiecare dată. Orice încercare de a primi ajutor din partea spirituală a vieţii părea numai să dea mai multă putere duşmanului”.
Acest om evident a progresat în spiritism aşa încât a devenit un “mediu clarauzitor”. Presupusele spirite bune sau “prieteni îngeri” care îl vizitau uneori nu erau decât aceleaşi spirite rele denumite de scriitor “duşmani”; dar ele s-au transformat pentru mintea sa prin aceea că au luat o atitudine opusă când au văzut că se desprindea de influenţa lor, pentru a-l împiedica să le abandoneze cu totul şi în speranţa că în scurt timp vor obţine o astfel de influenţă asupra lui încât îi va fi imposibil să scape.
Din acelaşi ziar, sub titlul “Întâmplări cu sfaturi bune”, după ce dă două cazuri de alienare mintală accentuată, rezultatul direct al “controlului spiritelor”, găsim următorul sfat:
“Lecţia pe care o voi scoate este următoarea: Nu staţi niciodată singuri dacă există şi cea mai mică probabilitate ca vreun control din afară să vă biruie judecata. Chiar dacă intenţiile lui ar putea fi bune, ca şi în cazul domnului B., totuşi experienţa lui este insuficientă în ceea ce priveşte folosirea mediilor şi acţiunile acestui control pot deveni foarte nechibzuite. Nu permiteţi niciodată unui control să vă determine să faceţi ceea ce judecata voastră nu poate aproba, indiferent sub ce promisiune. Numai controlul cu intenţii rele poate recurge la astfel de măsuri.
Aceste cazuri ne duc cu gândul la faptul că fără îndoială sunt încă mulţi alţii în ospicii, care sunt pur şi simplu victime ale posesiunii. Aş putea cita încă un caz, acela al unei femei tinere căreia în timpul primei perioade de privare de libertate i s-a dat cloroform şi încă un tratament care i-a slăbit organismul în aşa măsură, încât un spirit degradat a pus stăpânire pe organismul ei; şi spiritul a făcut-o pe acea fată, care înainte era morală, să folosească un limbaj deplorabil. În aceste condiţii ea a fost încredinţată ospiciului unde se află în prezent, şi după ultimele rapoarte, uneori este în stare să-şi controleze corpul, şi desigur că în acele perioade ea este socotită “raţională” de către autorităţi.
Toţi spiritiştii să se asigure să prevină persoanele care încep investigarea singure să fie foarte atente — şi să facă o practică regulată din a raporta, pentru ca aceia cu experienţă să ştie ce se întâmplă şi să dea sfaturi în consecinţă. Mai mult, să ne obişnuim să examinăm toate cazurile de aşa-zisă “alienare mentală” înainte de a fi trimise la ospiciu; poate este un caz asemenea celui amintit”.
Cu adevărat Spiritismul este o “putere mincinoasă”, o “energie de la Satan”, când cu toate aceste dovezi în faţa lor oamenii se întorc la el tot mereu, chiar şi după ce au fost prejudiciaţi — aşa cum se întorc fluturii de vară noaptea după ce odată au fost pârliţi de strălucirea ucigătoare care-i fascinează. Este un întuneric dens astăzi în lume în privinţa adevărului divin; şi oamenii cugetători, când se trezesc din amorţeala care le-a ţinut insensibile atâta timp facultăţile de gândire în ceea ce priveşte religia, strigă după “Lumină, mai multă Lumină”; şi dacă nu primesc adevărata lumină a cunoştinţei lui Dumnezeu (care străluceşte doar pentru credinciosul în răscumpărare onest şi consacrat), ei sunt gata pentru luminile false cu care “dumnezeul veacului acesta”, Satan, caută să-i prindă în cursă pe toţi — Critica Radicală altfel numită Agnosticism, sau Spiritismul, sau Ştiinţa Creştină sau Teosofia. Acestea, dacă ar fi posibil, ar înşela chiar şi pe cei aleşi, şi sunt bine reprezentate ca slujitori ai lui Satan transformaţi să pară îngeri de lumină.
O altă foaie populară spiritistă este Philosofical Journal. Aceasta îndeamnă în mod continuu să fie încercată evanghelia lui, a spiritismului, şi declară că acesta este singurul lucru de care are nevoie lumea; dar totuşi admite şi înşelătoriile practicate de “spirite” prin medii. Se admite că atunci când sunt descoperite ca “spirite rele”, “spirite mincinoase”, prin denaturare, înşelare, sugestii sau fapte rele, stârnind victima la rezistenţă sau la eliberare prin rugăciune, în mod evident aceleaşi spirite se întorc ca moralişti, cu dojană, cu declaraţii de simpatie şi cu promisiuni de ajutor în împotrivirea la spiritele rele etc., numai pentru a folosi prima ocazie de slăbiciune sau ispită ca să zdrobească orice rezistenţă a voinţei şi să obţină o posesie completă — obsesie. În sprijinul acesteia extragem o declaraţie din numărul din 22 aprilie 1897, semnată de A. N. Waterman, una din luminile spiritiste de frunte. Sub titlul “Adevărata paternitate a comunicărilor spirituale”, el spune:
“Mi se pare imposibil ca în această viaţă să putem şti de la cine este comunicarea spirituală din cealaltă lume. Putem avea dovada, cum este aceea pe care o avem cu privire la autorul unei telegrame, dar nu mai mult”.
Oamenii cu o “minte sănătoasă”, şi-ar pune oare în joc tot ce este al lor, ar risca ei o alienare mintală care conform relatărilor lor este cu mult mai rea ca tortură decât demenţa obişnuită, şi şi-ar petrece ei viaţa încercând să-i facă şi pe alţi oameni să rişte în mod asemănător tot ce au, când pentru toate acestea nu au mai multe dovezi decât ar fi o telegramă? Ar proceda ei astfel când experienţele amare a patruzeci de ani de încercare le-ar spune că cele veritabile sunt cel mult numai ca “un bob de grâu într-o baniţă”, după cum ne-a spus unul dintre ei?
Nu, nu; numai oamenii teribil de înşelaţi ar urma astfel de cale. Evident că după cum Spiritul sfânt produce în oameni “spiritul minţii sănătoase” (2 Timotei 1:7; Proverbe 2:6, 7), tot aşa, pe de altă parte, spiritul diavolilor produce “spiritul unei minţi nesănătoase”.
Altă scrisoare primită recent din Florida, de la un frate în Cristos, cititor al Turnului, bine educat în cunoaşterea câtorva limbi, ne informează cu privire la câteva experienţe ciudate pe care le-a avut recent cu aceste “spirite înşelătoare”. El a ajuns să fie conştient de prezenţa fiinţelor spirituale invizibile, şi ele păreau să manifeste un interes curios faţă de munca sa: traducea STUDIILE ÎN SCRIPTURI într-o limbă străină.
Bine informat pe linia scripturală prezentată anterior în legătură cu aceste “spirite înşelătoare” şi cine sunt acestea, el a uitat totuşi, sau a neglijat să acorde atenţie instrucţiunilor divine — că omenirea nu trebuie să întreţină nici o comunicare cu aceste “duhuri înşelătoare” şi să “nu ia deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului”. Neglijarea acestei instrucţiuni i-a cauzat necazuri serioase; şi dacă nu era intervenţia milei divine, ca răspuns la rugăciunile lui şi ale noastre, putea să facă din el o epavă — suflet şi trup.
A fost ispitit la discuţii dintr-un amestec de curiozitate şi dorinţă binevoitoare de a le face bine, predicându-le evanghelia glorioasă a iubirii şi milei divine care acţionează prin Cristos pentru toată omenirea, precum şi speranţa finală a unei judecăţi (încercări probatorii) pentru îngerii decăzuţi, declarată în Scripturi (1 Corinteni 6:3). La început ei au acordat mare atenţie şi păreau să aibă un interes profund şi reverenţios faţă de acest mesaj; dar după puţină vreme au devenit foarte “familiari”, intervenind cu întrebări şi observaţii oricând şi oriunde, contrazicându-se cu el şi unii cu alţii într-un mod şi pe teme departe de a fi edificatoare, aşa că el a protestat: în final le-a cerut să plece, dar fiindcă i-au câştigat “urechea interioară” (fiindcă au făcut din el ceea ce spiritiştii numesc “mediu clarauzitor”), ei n-au fost dispuşi să plece şi numai prin rugăciune stăruitoare a fost în final eliberat. El trebuia să fi fost în gardă împotriva influenţelor înşelătoare ale lor; trebuia să-şi fi amintit că oricare ar fi mesajul harului pe care Domnul îl are totuşi pentru aceşti îngeri decăzuţi, El nu l-a trimis încă, şi că nimeni nu este autorizat să vorbească în numele Domnului fără împuternicire. “Cum vor predica dacă n-au fost trimişi?” Mesajul mântuirii este până acum numai pentru omenire; şi chiar şi aici el este limitat, pentru că deşi toţi trebuie să fie sfătuiţi să se căiască de păcat şi să se reformeze, totuşi evanghelia mântuirii este restrânsă numai la “credincioşii” care se căiesc — la cei blânzi de pe pământ.
Preveniri din partea unui spiritist şi swedenborgian…
Joseph Hartman a publicat o carte de 378 de pagini în care relatează experienţele sale ca mediu spiritist (condus de învăţăturile lui Swedenborg), degradarea lui până aproape de pierderea raţiunii prin obsesie spiritistă şi recuperarea sa finală din capcana în care era voinţa sa; dar ciudat lucru, el crede încă cu fermitate în swedenborgianism şi în spiritism, deşi, asemenea altora, el previne pe fiecare să fie în gardă împotriva uneltirilor lor rele. Bietul om înşelat, el crede că acestea sunt spirite bune.
Domnul Hartman a venit în contact cu “planşeta”, un dispozitiv din lemn la care este ataşat un creion ce se mişcă uşor sub mâna anumitor medii sau anumitor “sensibili”, chiar şi copii, scriind răspunsuri la întrebările care i se pun; şi el fusese la câteva şedinţe cu manifestări de mişcare şi batere în masă, şi a fost convins că acestea nu erau înşelări, ci operaţiuni ale spiritelor invizibile, inteligente. El a devenit în mod activ interesat în timp ce se străduia să convingă de autenticitatea acestor manifestări pe unii prieteni de-ai săi care se îndoiau. Apoi a încercat în familia sa şi a constatat faptul că fiul lui era mediu care desena şi scria. Apoi a fost curios să cerceteze fenomenul materializării spiritelor. Cam în acelaşi timp a murit fiica sa “Dolly” şi l-au interesat foarte mult apariţiile sau materializările care pretindeau a fi “Dolly”. Totuşi era neîncrezător, şi după cum declară chiar el, “l-a lăsat la o parte sub suspiciunea că era o înşelare”. Dar după cinci ani de experienţă el spune: “Orice îndoieli aş fi putut nutri în privinţa acestui fenomen, sunt în mod clar de părerea că materializările oneste au loc acum în mod frecvent. Cine sunt formele sau de unde vin, este o întrebare care se pune în discuţie”. Tocmai am văzut că dacă manifestările sunt “oneste” în ceea ce priveşte mediul, ele sunt înşelări în ceea ce priveşte persoanele reprezentate — simulări ale morţilor, de către îngerii decăzuţi.
Mai târziu probele de mişcare şi bătăile în masă, desenarea şi scrierea au fost reluate în casa domnului Hartman, doi dintre copiii săi devenind medii experte şi în final chiar el devenind mediu prin scriere, spre propria sa surpriză şi fără să aştepte sau să solicite acest lucru. Acum el putea susţine şi susţinea conversaţii frecvente cu presupusa lui fiică “Dolly”, dar de fapt cu demonii care o personificau şi cu alţii care l-au făcut să miroase miresme plăcute etc. Ca o constatare ulterioară, el a devenit mediu vorbitor, şi “sub control” vorbea şi acţiona fără voinţa sau intenţia sa; dar cu deplină putere de a refuza să fie mediu pentru “spiritele” pe care dorea să le refuze, din cauza grosolăniei sau neruşinării lor anterioare. Apoi i-a fost acordată “urechea interioară”, “clarauzirea”, sau capacitatea de a auzi sunete pe care alţii nu le auzeau, şi astfel să converseze cu “spiritele” fără vreun mijloc exterior, cum ar fi scrierea, baterea etc.
Despre “prietenii săi spirite” el spune: “Ei mi-au spus că cercul lor de control era constituit din “douăsprezece daruri sau virtuţi spirituale” care alcătuiau o “ceată” cu o putere foarte mare; şi sub îndrumarea lor, ziceau ei, voi deveni unul dintre cele mai mari medii cunoscute vreodată. M-am revoltat — n-aveam nici cea mai mică ambiţie după faimă de acest fel. Ei au fost cu atât mai hotărâţi”.
Aşa a fost atras d-nul Hartman, împotriva voinţei lui, tot mai mult sub “controlul” spiritelor rele care în final l-au obsedat. Următoarea experienţă a fost cu o “voce” clarauzitoare deosebită care se prezenta a fi Domnul şi care a pus stăpânire completă pe el, conducându-i fiecare acţiune. Aceasta i-a înfăţişat toate greşelile şi slăbiciunile în cele mai întunecate nuanţe şi s-a străduit să-i distrugă orice speranţă. I s-a spus să se roage, şi când a încercat să se roage i s-au dat sugestii atât de contradictorii în privinţa cuvintelor încât i-a fost imposibil. El a ajuns repede în cursa “spiritelor rele”, “posedat” şi stăpânit prin “mesmerism spiritual”, după cum îl numeşte el.
Dar în final a scăpat de robia lor; voinţa odată puternică s-a reafirmat şi a scris relatarea pentru a împiedica pe alţii să fie prinşi în mod asemănător în capcană. Dar el nu înţelege chestiunea, în ciuda remarcabilelor sale experienţe. Experienţele lui au dovedit că toate “spiritele” cu care venise în contact erau “rele”, mincinoase, profanatoare şi majoritatea vulgare şi dezgustător de obscene. Totuşi, crezând că acestea sunt spirite ale bărbaţilor şi femeilor morţi, el a presupus că întâlnise o ceată numai din cei răi, şi că existau şi alte cete de spirite bune, adevărate şi pure, ale oamenilor buni. Dacă ar fi cunoscut mărturia Domnului asupra acestui subiect, ar fi privit întreaga chestiune în altă lumină.
După ce şi-a câştigat autocontrolul voinţei, a fost încă vizitat de aceste spirite rele al căror caracter îl cunoştea acum pe deplin; şi ele au încercat în mod repetat să aducă puterea voinţei lui iarăşi sub “control”, dar el nu le-a dat nici o putere. Le-a dat însă libertatea să-i folosească mâna ca să scrie comunicări, şi ca răspuns la întrebările lui cum sau de ce au abuzat de încrederea lui, l-au minţit, au fost obscene şi au căutat să-l lege şi să-l rănească, au răspuns că prin constituţie erau completamente rele şi că erau “diavoli” — apoi contrazicând aceasta şi declarând că erau spirite ale fiinţelor umane moarte. Dar pentru a-l întări în swedonborgianism i-au spus că nu existau swedenborgieni printre ei. Şi evident că Hartman a crezut în aceste “spirite mincinoase” mărturisite, pentru că el îşi încheie cartea citând dovezi cum că Swedenborg a trecut prin experienţe de obsesiecumva asemănătoare cu ale sale. El citează din Jurnalul lui Swedenborg, 2957-2996, după cum urmează:
“Adesea când cineva vorbea cu mine, spiritele vorbeau prin mine. … Aceasta s-a întâmplat de multe ori; de exemplu azi de două ori. Nu pot să număr de câte ori, pentru că sunt aşa de multe. … Mai mult, ele au râs prin mine şi au făcut multe lucruri. … Ele introduc aceste lucruri în gândurile mele şi în timp ce sunt inconştient îmi conduc mâna să scriu astfel”.
Hartman mai spune despre Swedenborg:
“Este o chestiune de istorie că duşmanii lui Swedenborg, neînţelegând ispitele interioare sau controlul spiritelor, au spus că este nebun şi că a făcut câteva lucruri absurde şi nesăbuite în timp ce locuia în Londra. … El era sub controlul spiritelor care acţionau prin corpul său, vorbind prin el şi mişcându-i corpul ca şi cum ar fi fost al lor. … O parte din această perioadă de tranziţie a fost fără îndoială controlat de spirite rele. El spune că “tremura şi că era scuturat din cap până în picioare, şi a fost aruncat din pat cu faţa în jos”. … “Eram în ispită”, spune el, “m-au invadat gânduri pe care nu le-am putut controla … şi li s-a dat libertate deplină. … În timp ce aveam cele mai condamnabile gânduri, cele mai rele care puteau fi, Isus Cristos a fost prezentat în faţa vederii mele interioare””.
Domnul Hartman comentează: “Noi credem că acesta a fost un spirit rău care pretindea că era Cristos, după cum în cazul nostru spiritul a pretins a fi Dumnezeu”.
Ni se pare clar că Swedenborg a fost un mediu spiritist şi un mijloc avansat pentru promulgarea şi instalarea “doctrinei diavolilor” în privinţa “celor şapte ceruri şi şapte iaduri” etc., etc., până la dezgust. Totuşi d-nul Hartman îşi încheie cartea cu un elogiu adus lui Swedenborg, care, deşi recunoscut a fi uneori posedat de diavoli, credea că uneori era posedat şi controlat de spirite bune; în timp ce experienţa lui Hartman a confirmat Scripturile, că toate aceste spirite sunt “rele”, “înşelătoare”, “mincinoase”.
Mulţi sunt posedaţi de demoni acum
Într-o broşură intitulată “Natura alienării mintale; cauzele şi tratamentul ei”, de J. D. Rhymus, autorul arată că în multe cazuri alienarea mintală este numai o posesie demonică sau “obsesie”. El spune:
“În propriul meu caz ştiu că creierul nu era bolnav deloc; întreaga mea dispoziţie părea să fie intensificată de emoţii contradictorii care vuiau în pieptul meu. Eram complet învăluit şi invadat de gânduri, sau cu alte cuvinte gândul îmi venea ca ceva ce mă izbea, căutând să se exprime prin mine, fără a fi format sau generat prin acţiunea creierului meu, deşi complet conştient la timpul acela, cum sunt acum, că aveam în mine o putere care nu era voinţa mea sau puterea creierului meu, cum s-ar zice — totuşi era aşa de combinată şi manifestată prin puterile mele de acţiune, încât simţeam o mare epuizare a forţei nervoase şi o extenuare mintală când aceste stări scădeau”.
După ce îşi relatează cazul şi eliberarea lui din robia spiritelor rele, pe care el le presupunea a fi spiritele oamenilor răi morţi (se pare că şi el a fost un urmaş al lui Swedenborg), citează o scrisoare de la un medic din Filadelfia, datată 12 noiembrie 1884, după cum urmează:
“Domnişoara la care te referi în scrisoarea ta este o anumită domnişoară S ____ care a fost odată pacienta mea şi foarte intimă cu familia mea. Tatăl ei a fost căpitan de vas şi s-a pierdut pe mare, nimeni nu ştie când şi unde. Dorinţa ei de a afla ceva despre soarta lui a făcut-o să apeleze la un mediu spiritist. Ea a fost descoperită a fi un mediu foarte “sensibil” şi remarcabil. Ea n-a făcut nimic pentru a încuraja apropierea spiritelor, dar ele au venit cu toate acestea. I-au chinuit viaţa mult timp — cât de mult nu-mi amintesc. O făceau adesea să se dea jos din pat noaptea şi să facă tot felul de caraghioslâcuri groteşti. În final le-a îndepărtat repetând Rugăciunea Domnului la fiecare tentativă a lor. Al tău prieten sincer, ________”.
Acelaşi scriitor spune:
“Judecătorul Edmonds din New York îun spiritist renumit şi un mediu clarvăzător şi clarauzitor — acum decedatş, şi-a exprimat recent părerea că mulţi aşa-numiţi lunatici din ospicii sunt numai sub influenţa spiritelor. Judecătorul a spus: “Am fost folosit la tratarea a cincisprezece cazuri de alienare mintală sau mai degrabă de obsesie. Aceasta am spus-o la Academia de Ştiinţe din New York”.
Judecătorului i-au fost trimişi de către nişte preoţi catolici, după o încercare minuţioasă cu “rugăciuni şi apă sfinţită”, membri de-ai lor care erau medii, când erau rău tulburaţi, pentru a fi demagnetizaţi şi eliberaţi din strânsoarea spiritelor obsesive”.
Revigorarea spiritismului
Puţini sunt conştienţi în ce măsură este activ spiritismul acum; cum se revigorează treptat. Iată o relatare a vizitei Dr. Peebles din Melbourne, Australia, din acest an, 1897. El scrie pentru The Philadelphia Journal după cum urmează:
“Deşi venisem pentru odihnă, am fost imediat solicitat în serviciu activ şi am ţinut prelegeri în fiecare duminică seara, fie în sala Masonică (care are 1.300 de locuri), fie la Lyceum (700 de locuri), ambele fiind pline câteodată până la refuz. Am vorbit de asemenea în bisericile Unitariană şi Swedenborgiană, şi în biserica Australiană (presbiteriană), despre vegetarianism şi alte subiecte reformatoare.
Câteva medii spun că vor veni în Australia. Înainte de a pleca, permiteţi-mi să vă spun că presa din Melbourne spune că sunt deja 500 de medii în oraş şi în suburbii, în timp ce alţii spun că sunt 200, dar nu văd pe nici unul care să se compare cu doamna Freitag şi cu alţii. Nu pot, în mod conştient, să încurajez mediile să vină în Australia, decât dacă sunt în mod absolutmedii cu probe de primă clasă. Pentru aceasta vociferează poporul — probe, probe, probe. Vechii spiritişti pleşuvi, care au avut probe în anii trecuţi, vreau să le reînnoiască, şi astfel caută probe în loc să treacă pe un plan mai înalt de armonie, frumuseţe şi adevăr spiritual, devenind propriile lor medii”.
Da; probele, bătăile, scrisul, mişcarea mesei şi chiar probele de materializare sunt numai începuturile spiritismului, şi nu scopurile dorite, căutate de spirite. Scopul căutat este posedarea, “obsesia”; şi cei care prin autocontrol puternic rezistă în mod constant controlului absolut al spiritelor sunt folosiţi ca “medii cu probe”, pentru a-i prinde pe alţii şi a-i îndemna pe alţii, ca şi în cazurile de mai sus, să treacă “pe un plan mai înalt de armonie” cu spiritele înşelătoare, amăgitoare, înrobitoare şi demonizante.
Un ziar englezesc numit Black and White dă o relatare detaliată şi ilustrată a apariţiilor recente din oraşul Tilly-sur-Seulles, Normandia, Franţa. El spune că apariţiile sunt ale Fecioarei Maria şi au continuat timp de câteva luni şi sunt pe deplin confirmate. El continuă:
“Apariţiile, care arareori sau niciodată nu seamănă una cu alta chiar şi pentru aceiaşi văzători, întotdeauna fie se ridică de la pământ, ca şi în cazul celor ale vrăjitoarei din Endor, sau apar treptat, puţin câte puţin, întâi un picior, apoi o mână, şi aşa mai departe, la mică înălţime. Totul este o prezentare foarte bizară.
Câmpul de ovăz călcat în picioare, ulmii jupuiţi de ramuri de către vânătorii de relicve, gardul viu rupt, protejat de sârmă ghimpată şi decorat cu statui, chipuri, rozarii, ghivece de flori şi lumânări votive, rămân ca să atesteze o credinţă în supranatural nu mai puţin puternică decât a fost în timpurile medievale”.
Black and White, după ce citează din Croix du Calvados (organul de presă oficial al episcopului Romano-Catolic al diocezei), că, “Deşi nu se poate îndoi de faptul apariţiilor, este înclinat tot mai mult să le atribuie intervenţiei diavoleşti”, adaugă:
“Dacă este ceva calculat, acesta este calculat ca să le facă de un interes şi mai mare în ochii lumii care, la sfârşitul secolului al 19-lea, se arată în mod special gata să se bălăcească în satanism, în ghicirea în cristal, în astrologie, teosofie, spiritism şi magie, atât neagră cât şi albă. Punctele principale în favoarea acestei decizii clericale par să fie că unul pe nume Vintras, care locuia într-o moară veche, care mai există pe malurile Seulles-ului, mai jos de vechiul sat Tilly, a profeţit aceste apariţii în jurul anului 1830. Vintras a fost condamnat ca vrăjitor şi încarcerat la Caen la cererea Papei Grigore al XVI-lea. El a pretins că a fost “inspirat” de Arhanghelul Mihail. Destul de curios, un alt “profet”, pretinzând a fi inspirat de un alt Arhanghel, adică de Gabriel — şi anume d-ra Cuedon, care a făcut senzaţie în ultimul timp la Paris şi pe care un anumit abate o declară a fi “posedată” mai degrabă decât “inspirată”, a profeţit aceleaşi apariţii la Tilly cu două săptămâni înainte ca ele să înceapă”.
Deviza lui Satan pare a fi: orice pentru a înşela şi a dezorienta omenirea şi a împiedica să le parvină adevărul acum potrivit pentru ei. Dintr-un ziar spiritist englezesc, The Light, cităm o declaraţie recentă de la o şedinţă, după cum urmează:
“La o şedinţă care a fost ţinută într-o seară la invitaţia unei mame care tocmai îşi pierduse un fiu iubit, printre alte fenomene a fost văzută o lumină deosebită. Era în forma unui frumos glob strălucitor, al cărui centru era o strălucire albastră de mare intensitate. Părea a fi la o distanţă nemăsurată, peretele camerei neoferind nici o piedică pentru cei care-l priveau, şi a rămas acolo cam o jumătate de oră, apoi s-a pierdut treptat din vedere.
Toţi cei prezenţi au fost cuprinşi de un sentiment de adâncă reverenţă şi veneraţie. Controlul îadică, spiritul care stăpânea mediulş a explicat că aceasta a fost într-adevăr Lumina lui Cristos, care, spre dovedirea credinţei care este acum foarte general susţinută de creştinii din fiecare denominaţie, se apropie treptat de Pământ; şi în împlinirea cuvintelor Sale, spuse cu două mii de ani în urmă, El vine să-Şi stabilească Împărăţia, domnia iubirii şi fraternităţii universale printre noi.
Controlul a mai spus: “Scrie astfel editorului publicaţiei The Light, spune-i că lumina vine la toţi oamenii. Ea devine mai strălucitoare zi după zi. Aceasta este Lumina care trebuie să lumineze pe toţi oamenii care vin în lume. Iubirea este întrupată în ea. Adevărul o aduce. Înţelepciunea o învaţă. Credinţa o dezvăluie. Speranţa o nutreşte. Justiţia o râvneşte. Gloria o însoţeşte. Pacea o cere. Puterea o aşteaptă. Această lumină remarcabilă este însoţită de oştiri de îngeri; de locuitori din sferele Celui Binecuvântat; de cuceritori puternici; de cei ale căror păcate, fiind ca stacojiul, acum strălucesc tare în această Lumină. Bine desăvârşit, om desăvârşit, lumină desăvârşită.”
Îngeri minunaţi au înconjurat mediul. Lumina a apărut în spatele ei; dar plăcerea ei a fost să ştie că cea mai mare slavă a strălucit atunci când a vorbit de puterea lui Cristos. Deşi n-a văzut cea mai mare slavă a Luminii, ea a văzut-o departe, departe, având o strălucire de stea”.
Întocmai cum la prima venire a lui Isus spiritele rele L-au recunoscut, spunând: “Te ştiu cine eşti”. “Ce avem noi cu Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu?”, şi după cum au mărturisit despre apostoli: “Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii”, la fel astăzi, după cum am văzut, unii din ei vor mărturisi ocazional pentru adevăr, vor recomanda Studiile în Scripturi etc.; dar toţi oamenii vor fi în siguranţă dacă vor presupune că toate acestea sunt cu un scop: ca o “momeală” pentru cei care sunt interesaţi sau caută lumina în aceste moduri, pentru a-i conduce în cele din urmă într-un întuneric dens. Să ne amintim tot timpul că aceste înşelări vor deveni atât de îndrăzneţe şi se pare că vor fi susţinute de adevărul avansat, încât să “înşele, dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi”. Matei 24:24-26.
În aceste împrejurări există doar o singură cale sigură. Nu trebuie să staţi nemişcaţi cu ochii închişi, copleşiţi de panică: aceasta va fi imposibil, foarte curând. Trebuie să-L acceptaţi pe deplin pe Isus Cristos răscumpărătorul rasei ca Mântuitorul şi Învăţătorul vostru, şi să fiţi stăpâniţi numai de spiritul Său al adevărului exprimat omului prin Cuvântul Său — Biblia. Dacă veţi face astfel veţi fi păziţi prin puterea lui Dumnezeu de toate capcanele celui rău; căci Evanghelia “este puterea lui Dumnezeupentru mântuirea fiecăruia care crede” (şi se supune).
Putem judeca la ce mare pericol se expun oamenii din creştinătate când ne amintim că aproape toţi se ostenesc sub înşelarea lui Satan, prima dată enunţată către mama Eva în Eden — spre înşelarea şi căderea ei. El a spus atunci: “Hotărât că nu veţi muri”. De atunci încoace el şi-a menţinut poziţia şi majoritatea din poporul lui Dumnezeu crede afirmaţia lui Satan şi nu crede Cuvântul Domnului — susţinând că de fapt nimeni nu moare, ci atunci când aparent are loc moartea, persoana este astfel făcută “mai vie ca oricând”. Crezând că nimeni nu este de fapt mort, nu ne putem mira că creştinătatea respinge total doctrina Bibliei, că singura speranţă pentru o viaţă viitoare stă în promisiunea lui Dumnezeu a unei “învieri a MOR|ILOR”, şi o face absurdă pretinzând că este numai o înviere a corpului care a murit — despre care apostolul declară că nu va fi înviat niciodată— ci că este înlocuit cu un corp nou atunci când sufletul, fiinţa este înviată. 1 Corinteni 15:12-18 şi 36-38.
Ca dovadă a pericolelor din această direcţie observăm faptul că într-un număr foarte recent al publicaţiei “Ram’s Horn”, un ziar ortodox radical din Chicago, a fost publicată pe copertă, la exterior, o gravură colorată reprezentând o mamă creştină cu mâinile împreunate, rugându-se lângă un mic mormânt decorat cu flori, în timp ce chiar înaintea ei era arătat conturul ca o umbră al copilului ei apropiindu-se de ea. Editorul lui Ram’s Horn şi cititorii lui, la fel ca toţi ceilalţi creştini nominali care neglijează învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu asupra acestui subiect, sunt chiar pregătiţi pentru ca înşelările lui Satan să-i prindă în cursă.
Observaţi de asemenea următoarele, extrase din numărul din 2 ianuarie 1897 al publicaţiei The Philosofical Journal (spiritist). Sub titlul “Gândire Progresistă”, redactorul citează din discursul Rev. T. DeWitt Talmage din 6 decembrie 1896, după cum urmează:
“Chiar şi Talmage a progresat de la vechea credinţă şi acum crede în întoarcerea spiritului în această lume a noastră după moarte. În 6 decembrie el a ţinut o predică la Washington despre “Lumea Cerească”, arătând slujirea “celor plecaţi” în acea stare de existenţă. Ca răspuns la întrebarea: “Ce fac cei plecaţi acum?” el a spus: “La întrebarea aceasta este mai uşor de răspuns decât aţi putea presupune”, şi adaugă:
“Mâna lor şi-a uitat îndemânarea, dar spiritul are aptitudini tot atât de superioare celor cinci degete, după cum supranaturalul este superior umanului. Motivul pentru care Dumnezeu le-a luat ochiul şi mâna şi creierul a fost pentru a le da ceva mai flexibil, mai uşor de mânuit, mai îndemânatic, mai spornic”.
Dr. Talmage spune că spiritele, eliberate din corpul material, sunt “mai flexibile, mai îndemânatice”, şi “sunt tot la vechile lor ocupaţii”, dar cu aptitudini foarte mult îmbunătăţite. El argumentează acestea astfel:
“Vă puteţi imagina că acea afluenţă de aptitudini a dispărut şi s-a sfârşit la moarte? Cum să fie aşa, când ei se pot aştepta la mai mult şi când au o apreciere mai profundă a frumosului, şi stau chiar în mijlocul războaielor unde se ţes apusurile, curcubeele şi dimineţile de primăvară.
Sunteţi atât de mărginiţi încât să presupuneţi că deorece pictorul îşi lasă şevaletul, iar sculptorul dalta şi gravorul cuţitul, de aceea acel gust pe care şi l-au extins sau l-au intensificat timp de patruzeci sau cincizeci de ani este şters complet?
Aceşti artişti, sau prieteni ai artei, au lucrat pe Pământ cu material brut, cu un creier imperfect şi cu o mână slabă. Acum ei şi-au dus arta în libertăţi mai mari şi în perimetre mai largi.
Ei sunt încă la vechile lor ocupaţii, dar fără oboseală, fără limitări, fără piedicile atelierului terestru”.
Ca răspuns la întrebarea cu ce se ocupă medicii de când au trecut “dincolo”, el spune că “sunt ocupaţi în vechea lor profesie”, şi adaugă:
“Nu există nici o boală în cer, dar multă boală pe Pământ, multe răni în diferitele părţi ale domeniului lui Dumnezeu care să fie vindecate şi îngrijite. Acele suflete glorioase coboară, nu în cabrioleta înceată a doctorului, ci cu viteza fulgerului.
Nu puteţi înţelege de ce acel pacient s-a făcut bine după ce toţi doctorii pricepuţi au spus că trebuie să moară. Poate că l-a atins Abercrombie. Nu m-aş mira dacă s-ar fi întors să-i vadă pe unii din vechii săi pacienţi. Cei care s-au bucurat să vindece bolile şi vaiurile de pe Pământ, plecaţi la cer au revenit ca remedii bune”.
Apoi el propune altă întrebare: Ce fac acum toţi cei plecaţi — care în viaţa pământească au fost “ocupaţi şi şi-au găsit bucuria principală în a face bine”. El răspunde: Ei “îşi continuă munca”.
“John Howard vizitează închisori; femeile moarte din nordul şi sudul câmpurilor de luptă caută încă peste tot răniţi; George Peabody încă îi veghează pe cei săraci; Thomas Clarkson încă are grijă de cei înrobiţi — toţi cei care au făcut bine pe Pământ sunt mai ocupaţi de când au murit decât înainte. Piatra funerară nu este sfârşitul, ci punctul de plecare”.
După aceea el conchide cu acest limbaj foarte categoric:
“Am ţinut această predică pentru a vă arăta că prietenii voştri morţi sunt mai vii ca oricând; pentru a vă face să tânjiţi după cer; pentru a vă da o vedere lărgită a gloriilor care vor fi descoperite”.
Fără nici cea mai mică îndoială deci, Dr. DeWitt Talmage este spiritist. El nu pretinde acest nume, dar învaţă marile doctrine ale filosofiei noastre şi admite fenomenele logice ale întoarcerii spiritului ca să-i viziteze pe muritori — medicii spirite să-i atingăşi să-i vindece pe cei care au fost abandonaţi morţii de către medicii muritori — să-i viziteze pe cei din închisori pentru a le alina suferinţa — să-i vegheze pe cei săraci — să aibă grijă de cei înrobiţi — şi în această lucrare să fie “mai activi de la moarte încoace decât înainte!”
Dacă “cei plecaţi sunt mai vii decât au fost vreodată” — după cum afirmă Dr. Talmage în remarcile sale de încheiere — atunci este evident că el n-a greşit când a spus că “piatra funerară nu este finalul, ci punctul de plecare” — “uşa” spre viaţa pe un plan mai înalt, intrarea în starea activităţii fără sfârşit, a marilor posibilităţi şi a înaintării veşnice.
Dacă Dr. Talmage s-a gândit mai mult la aceste mari adevăruri decât la poziţia sa clericală, atunci ar trebui să se declare în mod deschis ca spiritist.
În toate bisericile se infiltrează repede filosofia spiritistă, şi curând ele trebuie, fie să adauge la crezul lor fundamental aceste mari şi însufleţitoare adevăruri, fie să se afunde în uitare în secolul al 20-lea, când ciclul evoluţiei va fi complet încheiat”.
Cine poate contesta logica redactorului spiritist când susţine că Dr. Talmage este un spiritist care se abţine de la recunoaşterea completă a identităţii sale? Cine se poate îndoi că sutele de mii de oameni care au citit acel discurs în numeroasele ziare care publică în mod regulat discursurile Dr. Talmage, au acceptat fiecare punct al sugestiei lui otrăvitoare, nescripturale, ca evanghelie; fiindcă este în deplin acord cu ceea ce au fost învăţaţi de la alte amvoane şi în special la serviciile funerare? Vai! Milioanele de creştini sunt gata, copţi pentru lucrarea rea a acestor spirite înşelătoare.
Observaţi următorul anunţ despre prestaţiile şi probele spiritiste date recent în Muskegon, Michigan: este prezentat cu litere de tipar şi ilustrat cu gravuri reprezentând forme neclare etc. — şi ne-a fost trimis prin providenţa Domnului chiar la timp pentru a-l menţiona aici. Sună astfel:
“Sala Operei, sub auspiciile Societăţii Filosofico-Religioase din Boston, Massachusetts, duminică seara, 11 aprilie 1897.
Materializări ale spiritelor, minunate viziuni supranaturale, bătăi spiritiste, scriere pe tăbliţe, mese şi scaune plutitoare, remarcabile dovezi ale minţii umane, o fiinţă umană izolată de obiectele înconjurătoare plutind în aer. Iată minunile de astăzi! Reflectaţi asupra marii întrebări a acestui ceas: Există o lume a spiritelor? Şi care este destinul omului? Vreţi să vă convingeţi că există o viaţă de apoi? Credeţi în nemurire? Credeţi într-o lume a sufletului? Sau credeţi că moartea sfârşeşte totul?
Dr. Loyd Cooke, asociat neîntrecut al mediilor spiritiste, asistat de mai multe medii renumite, va realiza la scenă deschisă unele dintre cele mai uimitoare materializări văzute vreodată în această ţară.
Unele dintre probele care au loc de obicei în prezenţa acestor medii sunt următoarele: O masă se ridică la 4-5 picioare de la podea şi pluteşte în aer. Mâini şi feţe de spirite sunt văzute clar şi sunt recunoscute de prietenii lor. O putere nevăzută cântă la chitară şi o trece împrejurul camerei. Mâini care se văd aduc flori şi le dau spectatorilor. Sună clopoţei, se cântă la harpe, şi alte probe de natură uimitoare au loc în prezenţa acestor medii minunate, dacă sunt respectate cu stricteţe condiţiile.
O noapte de manifestări uimitoare! Se trage vălul aşa încât toţi să poată privi în lumea spiritelor şi să vadă multe lucruri stranii şi senzaţionale.
Clerul, presa, eruditele sinoade şi concilii, filosofi şi oameni de ştiinţă înţelepţi, de fapt întreaga lume a calificat aceste idealisme filosofice a fi un lucru uluitor. Sunteţi puşi faţă în faţă cu spiritele. Un pian mare cântă fără să fie atins de vreun suflet viu. Şi multe forme spirituale pe scenă — uneori opt sau zece deodată — sunt o dovadă clară a autenticităţii acestor medii. Ele s-au perfecţionat timp de trei ani pentru scopul special de a demonstra faptele puterii spiritelor în plină lumină de gaz!
Puterile invizibile produc în mod constant manifestări noi şi uimitoare pentru a converti pe cei sceptici şi pentru a întări pe cei care cred. Vino şi convinge-te. Nu te lua după vorbele nimănui. Cercetează şi convinge-te cu ochii tăi. Lasă-te condus de propria ta raţiune. Nu crede nimic din ce auzi! Fiecare bărbat şi fiecare femeie are dreptul să vadă şi să gândească.
Mulţi întreabă: “Există vreun adevăr în spiritism?” Dacă veţi participa la această şedinţă cu aceste medii noi, nu vă veţi mai îndoi niciodată că spiritele revizitează Pământul şi pot fi văzute şi recunoscute de prietenii lor. Ele vor sta lângă voi şi vor da mâna cu oricine le va cere. Nu uitaţi, această şedinţă nu este ca celelalte la care aţi fost. Formele văzute aici nu se tem de voi, ci vor veni atât de aproape de voi încât nu vă veţi putea îndoi de identitatea lor şi vă vor convinge că nu sunt carne de pe acest Pământ. Nimeni care a participat vreodată la aceste şedinţe nu se poate îndoi de autenticitatea acestor medii. Nu uitaţi, acestea sunt medii dezvoltate de curând, tocmai sosite în acest loc, şi sunt recunoscute de către toţi cei care le-au văzut, că au cel mai puternic cerc care a fost adus vreodată în această ţară. Nu la întuneric, ci în plină lumină. Veţi simţi atingerea lor. Veţi vedea formele lor imateriale. În lumină clară, deplină! Vor fi folosite toate mijloacele posibile pentru a lămuri pe spectatori dacă aceste aşa-zise minuni sunt puse în scenă cu ajutorul spiritelor sau sunt rezultatul mijloacelor naturale.
Vor fi alese de către spectatori comitete pentru a ajuta şi pentru a raporta opiniile lor în ceea ce priveşte scopul şi provenienţa multor lucruri foarte ciudate care vor fi arătate în timpul serii. Aceasta se va face pentru ca fiecare persoană care va participa să poată afla adevărul cu privire la aceste probe, dacă ele sunt autentice sau sunt rezultatul unor trucaje experte. Uşile se deschid la ora 7:15. Programul începe la ora 8. Se va percepe o taxă mică de intrare”.
Spiritele organizează acum biserici
Constatând că bisericismul este popular şi că oamenii pe care ei încearcă să-i prindă în cursă cer o anumită doză de formalism, spiritiştii organizează “biserici” pentru “închinarea” şi “lauda Atotbunului” — numele pe care ei îl folosesc în loc de Dumnezeu. Dar deoarece spiritiştii avansaţi nu cred într-un Dumnezeu personal, acest nume reprezintă pentru ei doar toate spiritele bune, printre care îi numără pe Thomas Paine, Shakespeare, Iuda şi Nero, precum şi pe Cristos, Confucius şi Buda. În aceste “biserici” — “Spiritiste ”, “Teosofice ” şi “Creştin Ştiinţifice”, toate de acelaşi cult şi toate îndrumate (mulţi dintre adepţii lor fără să ştie) de acelaşi spirit conducător — Satan — predicatorii şi evangheliştii sunt în general femei, în contrast marcant (oricare ar fi explicaţia) cu acea cale urmată de Capul singurei şi adevăratei Biserici, Domnul nostru Isus — care a numit doisprezece apostoli şi şaptezeci de evanghelişti, toţi fiind bărbaţi.
Ziarele au dat o relatare a serviciului de botez spiritist de la “Prima Biserică a Spiritiştilor”, Pittsburg, duminică 13 decembrie 1896, de d-na Ida Whitlock din Boston, după cum urmează:
“Când părinţii şi naşii copiilor erau adunaţi, diaconii bisericii au adus o frânghie lungă împodobită cu flori, cu care i-au legat pe participanţii la ceremonie. D-na Whitlock i-a dat fiecărui copilaş un mic bucheţel de garoafe, luându-l dintr-un vas de argint. După ce a terminat această ceremonie, d-na Whitlock a luat alt vas de argint, şi, înaintând spre fiecare copil, a înmuiat în vas un trandafir şi a stropit feţele celor care urmau să fie botezaţi, spunând în acelaşi timp: “Eu, Ida Whitlock, printr-o putere încredinţată mie, te botez pe tine, Anna Marie Klotz, în numele Atotbunului”. Alderman Klotz, din Allegheny, este tatăl acestui copil”.
Puterea încredinţată doamnei Whitlock cu siguranţă nu era de la Tatăl, nici de la Fiul, nici de la Spiritul sfânt; şi suntem încredinţaţi că era de la cel care susţine toate probele, scamatoriile, minciunile şi obsesiile: “Potrivnicul vostru, Diavolul”. 1 Petru 5:8.
“În cămăruţe interioare”
Fratele Thori din St. Paul, Minn., ne-a trimis cartea de vizită a unui anume Dr. Snyder din acel oraş, care se prezintă a fi un spiritist creştin şi care pretinde că el şi alţii ţin şedinţe regulate în care Domnul ca fiinţă spirituală se arată ochilor lor muritori. El spune că aceste manifestări au fost văzute de aproximativ patruzeci de persoane. Trei dintre ei au primit “comuniunea” direct din mâna Domnului. Cartea de vizită primită conţine şaisprezece texte din Biblie, printre care sunt următoarele:
“Dumnezeu este duh”.
“Eu sunt Lumina lumii”.
“Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” Ioan 14:21.
În partea de sus a cărţii de vizită sunt scrise cu litere mari de tipar aceste cuvinte:
“L-A|I VĂZUT PE DOMNUL? DACĂ NU, DE CE?”
Fratele Thori remarcă faptul că doctorul pare a fi foarte pios şi declară credinţă în răscumpărare şi în restabilire. Această întâmplare i-a amintit imediat fratelui Thori de afirmaţia din Studii în Scripturi, Volumul 2, pagina 158, care sună după cum urmează:
“Printre alte asemenea lucruri unii dintre ei învaţă că Cristos este prezent, şi nu ne îndoim că nu va trece mult şi vor ţine şedinţe la care vor pretinde că-L arată “în cămăruţe interioare”” (Mat. 24:26). Fratele T. a atras atenţia doctorului asupra acestei Scripturi şi asupra acestei aplicări a ei; dar el era atât de vrăjit de spiritele înşelătoare încât n-a putut face nici o aplicare a ei la propriile sale experienţe. A declarat că aceasta se referea la unii escroci ridicoli cum ar fi Schweinfurth.
Aici vedem mai mult din tactica lui Satan: el pune pe un escroc împotriva altuia. Câţiva oameni slabi la minte sunt amăgiţi ca să gândească şi să pretindă că ei sunt “unii dintre cei mari” — Cristoşi etc. — şi prin puteri hipnotice amăgindu-i pe unii la “cerurile” lor, dezgustă astfel pe oamenii mai raţionali, care, crezând că aceste înşelări împlinesc sfera avertizării Domnului nostru, nu sunt în gardă împotriva înşelărilor mult mai subtile ale spiritismului, care atrag tot mai mult pe zi ce trece.
Apoi iarăşi, credincios caracterului lui de înşelător ce este, Satan începe toate aceste prestaţii cu cei pe dinafară evlavioşi. El pune momeală în cârligul său când pescuieşte oameni. Se va constata că acei creştini care se conduc după propria lor voinţă, indiferent de moralitatea sau de credinţa lor, vor fi expuşi curselor marelui vrăjmaş. Supunerea totală a voinţei lor voinţei lui Dumnezeu, aşa cum este exprimată în Cuvântul Său, este absolut necesară pentru a învinge lumea, trupul şi diavolul.
“Nu suntem în neştiinţă de planurile lui”
Fără îndoială că unii vor fi surprinşi când vom afirma că după înţelegerea noastră “Ştiinţa Creştină”, “Teosofia”, “Mesmerismul”, “Clarviziunea” şi “Hipnotismul”, precum şi “Swedenborgianismul” sunt toate înrudite cu spiritismul şi sunt intenţionate de “spiritele înşelătoare” să subjuge şi să “aibă trecere” la diferite clase din omenire care se trezesc acum din amorţeala minţii, şi să le orbească ochii faţă de adevărul cu privire la Domnul şi la Cuvântul Său. 2 Corinteni 4:4.
“Ştiinţa Creştină” prin numele ei atractiv dar înşelător, nu mai puţin prin afirmaţiile ei mincinoase că nu există durere, nici boală, nici moarte, nici păcat, nici diavol, nici Mântuitor — şi nici nu este nevoie de unul — prin însăşi absurditatea pretenţiilor ei atrage pe cei curioşi; şi prin nevinovăţia ei aparentă şi prin “fapte bune” îi prinde în cursă pe cei care nu sunt în gardă şi care nu sunt instruiţi, care nu cunosc “adâncimile Satanei” (Apoc. 2:24). Procedurile lor pentru tratarea bolilor “imaginare” par inofensive, dar sunt oare tratamentele lor mai puţin de la demoni şi mai mult de la Dumnezeu decât cele ale spiritiştilor? În timp ce o credinţă curată în primele principii ale doctrinei lui Cristos nu trebuie înlocuită cu bunele moravuri, acestea din urmă trebuie totuşi considerate ca însoţitori ai fiecărei manifestări a favorii şi puterii divine. De aceea, toţi cei care tăgăduiesc pe Domnul nostru Isus ca Răscumpărătorul omenirii, “care Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi”, nu sunt ai lui Dumnezeu, iar “lucrările lor uimitoare”, fie că sunt bune sau rele, nu trebuie puse pe seama puterii divine.
Unii ar putea întreba dacă Satan şi asociaţii lui pot fi acuzaţi pe de o parte de cauzarea bolii şi a morţii (Evrei 2:14), iar pe de altă parte de vindecarea bolnavilor şi scoaterea demonilor. N-ar părea aceasta să fie împotriva propriei sale împărăţii, ceea ce nici o fiinţă inteligentă nu poate presupune. “Dacă Satan scoate afară pe Satan, este dezbinat împotriva lui însuşi; deci, cum va dăinui împărăţia lui?” Matei 12:25, 26; Marcu 3:24-26.
Foarte adevărat; şi aceasta arată la ce strâmtoare este adus “stăpânitorul lumii acesteia” prin marea creştere a inteligenţei care a strălucit peste lume în ultimul secol. Demonii trebuie să se prefacă a fi “îngeri de lumină”, învăţători ai adevărurilor avansate şi medici buni, atât ai sufletului cât şi ai trupului, pentru a prinde din nou în capcană pe cei care caută pe Dumnezeu bâjbâind, poate Îl vor găsi (Fapte 17:27). Cuvintele inspiraţiei ne dau de înţeles că lupta lui Satan pentru a păstra controlul asupra omenirii va fi în mod deosebit disperată la sfârşit — înainte de a fi “legat” pentru o mie de ani ca să nu mai poată înşela neamurile. Apoc. 20:1, 2.
Aici va fi una din “puterile mincinoase” menţionate de apostolul Pavel, cărora poporul Domnului pentru a le face faţă va avea nevoie de “toată armătura a lui Dumnezeu, ca să se poată împotrivi în ziua cea rea” (2 Tes. 2:9-12; Efes. 6:11-13). Noi suntem acum în perioada în care apostolul ne previne să fim în mod special în gardă împotriva “duhurilor înşelătoare şi a unor învăţături ale demonilor” (1 Tim. 4:1). Aici apostolul Petru ne spune, să “aveţi grijă să nu vă lăsaţi târâţi îînşelaţiş de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să nu vă pierdeţi tăria” (2 Pet. 3:17). Prin urmare, Domnul ne spune să veghem şi să ne rugăm ca să scăpăm de amăgirile care vor fi atât de puternice încât “să înşele, dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi” (Mat. 24:24). În vederea acestor preveniri, nu ne aşteptăm noi oare la “puteri mincinoase”, la minciuni din partea spiritelor rele? Ba mai mult; ne aşteptăm la mult mai multe în următorii câţiva ani decât au visat chiar şi spiritiştii până acum.
Puterile satanice, malefice
Dar dacă Satan şi credincioşii lui au cunoştinţă de mijloacele tămăduitoare şi de pricepere în aplicarea lor, să nu uităm că el are şi o mare putere malefică. Acest lucru a fost deja demonstrat. Să luăm cazul lui Iane şi al lui Iambre, al celebrelor medii şi magicieni din Egipt, care în prezenţa lui faraon au reprodus multe din minunile făcute de puterea divină prin Moise şi Aaron. Ei au putut să-şi transforme toiegele în şerpi; de asemenea au transformat apa în sânge; au făcut şi broaşte, deşi n-au putut reproduce plăgile păduchilor etc. Exodul 7:11, 22; 8:7.
Avem toate motivele să credem că spiritele decăzute au învăţat considerabil în cei patru mii de ani trecuţi, şi ele au astăzi o sferă a puterii mult mai mare. Suntem înclinaţi să credem că plăgile lăcustelor şi mulţimea dăunătorilor agriculturii, şi sporii şi microbii care îmbolnăvesc şi afectează viaţa omului şi a animalelor în timpurile recente, pot fi manifestări ale aceleiaşi puteri a răului. În mod asemănător, Satan este “domnul puterii văzduhului” şi este destul de răuvoitor aşa încât să-şi exercite puterile în măsura permisiunii divine. Aceasta poate justifica în parte marile inundaţii, cicloane şi tornade din anii recenţi.
Dar desigur, ar întreba unii, astfel de forţe ale naturii nu sunt lăsate în seama demonilor, nu?
Nu în întregime — desigur că nu; altfel ne-am putea îndoi că lumea ar mai putea fi locuită. Să luăm cazul lui Iov: de îndată ce restricţiile divine asupra lui Satan au fost retrase, el i-a mişcat pe sabeeni să fure vitele lui Iov şi să-i ucidă servitorii; a făcut să vină foc din cer, care a ucis şi a ars turmele de oi ale lui Iov; i-a trimis pe caldeeni să fure cămilele lui Iov şi în final a produs un ciclon care a lovit casa în care copiii lui Iov petreceau împreună, a distrus casa şi i-a ucis pe cei care o locuiau, şi de îndată ce i s-a permis, a atacat persoana lui Iov cu boală. Iov 1:9-2:7.
Nu există nici o îndoială că Satan şi legiunile lui sunt la fel de capabile şi dispuse ca în trecut să facă tot răul pe care înţelepciunea divină ar vedea potrivit să-l permită. De aceea rămâne numai să observăm că Dumnezeu a prezis că le va permite să aibă putere mare la sfârşitul acestui veac, şi a arătat motivul pentru care face aceasta. El ne spune că este pe punctul de “a-Şi vărsa mânia, va sufla focul furiei Sale” peste omenire, ca pedeapsă pentru păcat şi ca o corecţie în dreptate; pentru a umili omenirea şi a o pregăti pentru binecuvântările Împărăţiei Milenare. Toţi suntem familiari cu pedepsele prezise în cartea Apocalipsei care sunt pe punctul de a fi vărsate peste lume la sfârşitul şi în timpul judecăţii acestui veac. Plăgile care au venit peste Egipt au fost ilustraţii ale acestora — chiar dacă plăgile care vin sunt descrise în simboluri. Dar să ne amintim întotdeauna de grija lui Dumnezeu pentru poporul Său, de a-l păzi de orice calamitate care n-ar produce sub supravegherea divină unele lecţii sau experienţe valoroase; şi să ne amintim că El poate şi vrea să ţină sub control mânia oamenilor şi a demonilor şi să restrângă restul care ar împiedica marile Sale scopuri.
Următoarele cuvinte ale Rev. A. B. Simpson sunt chiar la subiect:
“Se spune de asemenea că practicile spiritismului şi ale magnetismului animal, ale clarviziunii etc. sunt urmate de vindecarea bolilor. Nu vom nega că în timp ce unele din manifestările spiritismului sunt escrocherii, există unele care fără îndoială sunt supranaturale şi sunt produse de forţe pentru care ştiinţa fizicii nu are nici o explicaţie. N-are nici un rost a se încerca înfruntarea acestui monstru înspăimântător al spiritismului, în care, după cum spune Joseph Cook, se află, poate, marele DACĂ al viitorului imediat al Angliei şi al Americii, cu o negare grăbită şi superficială a faptelor, sau cu o explicare a lor ca trucuri ale prestidigitaţiei. Ele sunt adesea fără îndoială reale şi supranaturale. Ele sunt “duhuri de demoni care fac semne”, adunând pe oameni pentru Armaghedon. Ele sunt forţele reînsufleţite ale magicienilor egipteni, ale oracolelor greceşti, ale haruspiciilor romani, ale vracilor indieni. Ele nu sunt divine, nu sunt atotputernice, dar sunt mai mult decât omeneşti. Domnul nostru ne-a avertizat în mod expres în privinţa lor, şi ne-a spus să le încercăm, nu după puterea lor, ci după roadele lor, după sfinţenia lor, după umilinţă şi după omagierea numelui lui Isus şi a Cuvântul lui Dumnezeu; şi însăşi existenţa lor face, cu atât mai imperativ, ca noi să fim în stare să prezentăm împotriva lor forţele vii ale unui creştinism sfânt — asemenea toiagului lui Moise care le-a înghiţit pe ale vrăjitorilor şi la sfârşit a redus la tăcere puterea lor limitată”.
În concluzie, să asculte Israelul spiritual Cuvântul DOMNULUI către Israelului trupesc:
“După ce vei intra în ţara pe care DOMNUL Dumnezeul tău ţi-o dă, să nu te înveţi să faci după UR<CIUNILE NEAMURILOR ACELORA. Să nu se găsească printre voi nimeni care … FOLOSEŞTE GHICIREA, nici un prezicător al viitorului, sau care face farmece, sau cititor în stele, sau descântător, nimeni care să întrebe pe cei care cheamă duhurile sau spiritist, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea DOMNULUI; şi din cauza acestor urâciuni, DOMNUL Dumnezeul tău îi va izgoni dinaintea ta”. Deuteronomul 18:9-12.
“Dacă vi se zice însă: “Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi care mormăie”, răspundeţi: “Nu va ÎNTREBA OARE un popor PE DUMNEZEUL SĂU? Va întreba el pe cei MOR|I pentru cei VII? La lege şi la mărturie!” Căci, dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” Isaia 8:19-20.
Rapoarte recente asupra spiritismului
Cele ce urmează au fost publicate în Turn pe părţi, în câteva numere din iunie şi iulie 1897. De atunci, mulţi care le-au citit au trimis rapoarte de confirmare. Printre cele suficient de interesante pentru publicare sunt cele pe care le dăm în continuare.
În Allegheny Record din 9 septembrie 1897 este raportată o adunare religioasă în aer liber a spiritiştilor şi teosofilor, de către o doamnă din Allegheny care spune:
“Mărturisesc sincer că n-am petrecut două săptămâni mai fericite decât cele petrecute în aşa-zisa “pepinieră a spiritismului, de la Cassadaga Camp, Lily Dale, N. Y.”
Dacă noi ca creştini ne-am putea deschide inimile faţă de adevărul prezentat acolo în această sesiune a unor astfel de intelecte uriaşe cum sunt Lyman C. Howe din Fredonia, judecătorul Richmond din Meadville, Dr. Hicks din New York, d-na Carrie E. Twing din Westfield, N. Y.; d-na Sheets din Michigan, Annie Besant şi alţii — dacă, repet, învăţăturile tuturor acestor reprezentanţi ai credinţei ar putea fi primite în inimi sincere, fără prejudecăţi, atunci ar fi aşa o expansiune sufletească, încât ar trece de limitele înguste ale inteligenţei ortodoxe medii, iar spiritismul, în loc să fie evitat ca ceva anormal sau sinistru, nevrednic de gândirea şi atenţia unei minţi inteligente, ar primi cel puţin avantajul unei încercări corecte.
Mă întreb câţi din cei care sunt legaţi de prejudecăţile ortodoxe ştiu că această credinţă este fondată pe principii fixe asemenea timpului însuşi, şi că cercetătorii sinceri vor găsi că aceşti ucenici ai spiritismului depăşesc sfera de cunoştinţe a criticilor lor creştini (?) în chestiuni care aparţin de dezvăluirea vieţii pe un plan mai înalt?”
Despre învăţătorii teosofi actuali ea spune:
“Printre instructorii cei mai renumiţi erau domnul şi doamna de’Ovies, Julian Segunda de’Ovies, delegat pentru America al Ordinului Bhagavat-Gita, cunoscut mai bine ca “Ordinul celor Optzeci”, cel mai vechi ordin al adepţilor ocultelor din lume, care este maestrul suprem al ordinului Cairo, Egipt. El învaţă psihologia practică, puritatea, cumpătarea în toate lucrurile, iubirea pentru omenire şi sinceritatea; să ne cunoaştem pe noi înşine, ca să putem atinge starea perfectă de bărbaţi şi femei, şi să ne apropiem tot mai mult de lumina cosmică, din care noi suntem doar scântei; să dezvoltăm divinitatea în noi, pentru a putea vindeca pe bolnavi şi a mângâia pe suferinzi, exact cum a făcut marele mediu, Isus din Nazaret.
Prin meditaţie şi concentrare pentru a avea viziuni şi a primi impresii, omul poate fi inspirat divin şi îndrumat de înţelepciune în toate lucrurile. Spaniolul Mahatma de’Ovies învaţă meditaţia, concentrarea, psihometria, magnetismul şi arta vindecării, citirea caracterului, hipnotismul, clarviziunea, ştiinţa respiraţiei, ştiinţa mâncatului şi orice altă ramură a psihologiei oculte. După fiecare curs de lecţii se formează cercuri pentru dezvoltarea acestor puteri. Această ştiinţă împrăştie eroarea orbirii, aşa încât omul să poată vedea fără ochi — domnul de’Ovies poate dovedi aceasta oricând şi în orice condiţii. Mahatma pretinde că puterile sale sunt universale, că fiecare bărbat şi fiecare femeie, în afară de debilii mintal sau degeneraţi, posedă aceste daruri oculte. Bhagavat Gita are în prezent peste 2.000 de membri în Statele Unite. Domnul de’Ovies a fondat câteva societăţi de cercetare în America, ultima la Buffalo, N. Y.”
Aşa sunt “pruncii în Hristos” ademeniţi la rău de către cei care “cunosc “adâncimile Satanei”” şi uneltirile lui ca să-i prindă în capcană.
Creşterea spiritismului
O corespondenţă de presă în privinţa altei reuniuni religioase spiritiste, publicată în Toledo Blade, spune după cum urmează:
“Anderson, Ind., 2 august. Statistici primite recent la tabăra de stat a spiritiştilor din Chesterfield arată creşterea spiritismului în Statele Unite în ultimii patru ani. Această creştere a fost foarte rapidă, şi acum spiritismul este reprezentat de 52 de asociaţii de stat cu un număr de membri activi de 235.000 şi 400 de medii recunoscute. Statele în care există asociaţii sunt: Ohio, Indiana, Michigan, Massachusetts, Connecticut, Wisconsin, Minnesota, Colorado, Maine, Oregon, California, Florida, Louisiana, Vermont, New York şi New Hampshire. Spiritiştii pretind a fi 2.000.000 de credincioşi”.
Înşelarea unui tată
Un cititor al Turnului, după ce a citit articolele despre spiritism, scrie după cum urmează:
“După moartea mamei mele, tatăl meu s-a căsătorit cu o femeie care era mediu spiritist, şi de atunci a încercat să mă convingă în legătură cu spiritismul. Mi-a dat în mod repetat relatări de la şedinţele de materializare la care a participat el, atât în casa lui cât şi în alte locuri. El a spus că a văzut până la cincisprezece spirite prezentându-se deodată, atât adulţi cât şi copii, în timp ce mediul stătea în cabinetul ei în prezenţa audienţei. A spus că uneori vedea un nor ceţos care apărea lângă tavan şi care cobora treptat spre podea, prinzând formă în timp ce cobora, până când stătea pe podea o fiinţă umană solidă, palpabilă, şi îţi strângea mâna. Mâna era la fel de palpabilă la strângere ca şi a mea. El spune că fiicele sale moarte (surorile mele) şi alţi prieteni care sunt morţi i s-au arătat lui astfel, îmbrăcaţi în alb curat. Uneori ele materializau o eşarfă de dantelă sclipitoare şi o ţineau sus şi o scuturau în faţa lui; acestea stăteau alături de el sau pe genunchii lui şi îşi puneau braţele în jurul gâtului lui şi discutau cu el despre casa lor cerească, despre frumuseţile ei, despre florile ei frumoase etc., şi despre viitorul lui şi despre grija lor pentru el. În final ele spuneau: “Ei bine, trebuie să plecăm” — şi mâna pe care el o ţinea strâns într-a sa începea să se piardă, corpul se rarefia până când obiectele din cameră puteau fi discernute prin corpul aproape transparent; apoi dispăreau, uneori coborând prin podea. Tatăl lui (bunicul meu) care a fost medic la viaţa sa, spune el, a scris prin medii reţete de medicamente pentru el etc.
Tatăl meu ne-a spus lucruri pe care i le-a spus soţia sa mediu — chestiuni despre familia noastră — care într-adevăr ne-au surprins, deoarece ştiam că n-avea de unde să le ştie decât prin mijloace supranaturale, dar am văzut de-a lungul anilor de observare a spiritismului destul din urâciunile lui pentru a ne convinge de originea lui satanică, şi ca atare eu n-am avut niciodată mare credinţă în el şi în final am învăţat să-l detest. Şi de când am văzut lumina adevărului actual, aşa cum o vedem acum, ne dăm seama mai bine decât oricând de răutatea şi de natura lui demonică. Am văzut de mai multe ori medii “sub control” şi am observat ce deplin sunt făcute acestea victime ale demonilor care le posedă în astfel de momente — nefiind conştiente de starea lor sau cel puţin în stare să-şi controleze cuvintele şi acţiunile. Expresia lor facială în acele momente este foarte stranie”.
Un cleric episcopal scrie:
“Turnul vorbeşte în câteva numere trecute despre spiritism şi menţionează mediile clarauzitoare. Trăiesc singur ca misionar în Burma de câţiva ani; şi de când soţia şi băieţelul meu au adormit, în 1889 şi 1890, am fost singur şi m-am ocupat într-un fel de cercetarea magnetismului animal în legătură cu transmiterea gândului la distanţă şi, îmi pare rău să adaug, de “transferarea senzaţiilor”. După ce am practicat aceasta (detestând spiritismul, deşi nu ştiu de ce şi fără să fac legătura între acestea două) am auzit deodată într-o după-amiază voci în jurul meu, care au continuat de atunci mai mult sau mai puţin; şi acum vă scriu să-L imploraţi pe Iehova să aibă milă de trupul meu şi să-l facă “sanctuarul lui Dumnezeu prin spirit”, înlăturând orice spirit necurat care ar putea locui în el şi dându-mi har şi putere să rezist, să fug sau să mă eliberez de orice influenţă sau putere sau control pe care Satan le-ar putea avea asupra mea”.
Opiniile unui fost spiritist binecunoscut
Rev. W. H. Clagett, preşedintele Consiliului de Împuterniciţi ai Universităţii Presbiteriene din Texas, care odată a fost spiritist, a ţinut recent o conferinţă în Sala Asociaţiei de la Brooklyn, N. Y., în faţa unui public larg. Brooklyn Eagle dă următorul raport asupra conferinţei:
“Dr. Clagett a spus că el nu venise doar să amuze pe spectatori, nici să le spună poveşti. El voia să meargă mai adânc de atât. “În mod deschis”, a continuat el, “n-am nici o speranţă să convertesc pe spiritiştii convinşi. Din fericire sau din nefericire, soarta a făcut să văd multe în legătură cu spiritismul. Am crezut ferm în el timp de ani de zile, adesea fiind mediu în şedinţele mai private. În această chestiune există un interes mai adânc decât cred mulţi creştini. Spiritismul este una din cele mai mari puteri pentru rău în lume. Cei mai mulţi dintre voi veţi fi surprinşi când vă voi spune că în Statele Unite sunt între 900.000 şi 1.000.000 de adepţi. Nu ne putem scăpa de acest rău incipient numai denunţându-l; trebuie să-i informăm pe oameni. Eu cred că există astfel de lucru cum este comunicarea între oameni şi spirite. Cred că există spirite reale în legătură cu spiritismul modern. Mulţi s-au mirat de puterea spiritismului de a induce în eroare oameni inteligenţi. Unii dintre voi vă veţi aminti că acum câţiva ani Dr. Kettles, supraveghetorul tuturor şcolilor publice din New York, şi-a recunoscut credinţa în spiritism. Acesta apelează la unul din cele mai puternice simţăminte ale inimii omului — iubirea noastră pentru cei morţi. Unde sunt aceşti iubiţi? Mai există ei încă? Care este natura acelei existenţe? Pentru cel care respinge Biblia aceste întrebări nu au răspuns. Totul este întuneric, şi când sufletul încearcă să pătrundă întunericul, strigă cu cea mai intensă dorinţă: “Unde eşti?” Satan, sub forma spiritismului, se oferă să-l aducă pe cel iubit înapoi ca să-i putem auzi vocea şi să-i vedem faţa în realitate”.
Apoi iarăşi, spiritismul vine la noi ca o religie nouă. El îşi propune să fie un sistem de filosofie religioasă. Îşi ia sarcina să rezolve întrebarea: “Dacă un om moare, va trăi el iarăşi?” Atacând sufletul în acest fel subtil şi plauzibil, nu este surprinzător că Satan sub forma spiritismului îi duce pe mulţi în rătăcire. …
Dr. Clagett a caracterizat spiritismul ca absurd şi degradant. “A gândi”, a spus el, “că o soţie sau o mamă, chiar dacă ar putea comunica cu noi cei de pe pământ, s-ar duce la o femeie pe care n-a cunoscut-o, şi cu care nu s-ar fi asociat chiar dacă ar fi cunoscut-o, şi i-ar spune lucrurile cele mai sacre — ideea este degradantă şi dezonorantă! Spiritismul este o escrocherie, două treimi din el fiind diavolul la a doua mână, iar restul diavolul la prima mână””.
Experienţele unui autor, fost spiritist
Într-o carte publicată recent, intitulată “Puterile Văzduhului”, autorul, un fost mediu, relatează câteva experienţe ciudate cu spiritele. Dăm această relatare a experienţelor lui cu un spirit care pretindea a fi Domnul şi care i-a dat de înţeles că el, mediul, urma să fie foarte folosit pentru convertirea lumii, şi că va ocupa o poziţie foarte asemănătoare cu aceea a Domnului la prima Sa venire, cu excepţia faptului că el va fi binecuvântat cu succese minunate şi miraculoase. Cităm:
“M-am simţit fericit, foarte fericit cu Isus lângă mine, cum am crezut eu cu adevărat. Pe măsură ce înaintam cu scrisul, mă simţeam cu atât mai sigur că era adevărat, deoarece stilul şi dicţia indicau o minte şi o inimă curate”. Mai târziu spiritul a spus: “Eu sunt Tatăl şi Dumnezeul tău. … Sunt Atotputernicul, Creatorul tuturor lucrurilor. În acest fel am vorbit patriarhilor din vechime — lui Adam, lui Noe, lui Avraam, lui Moise şi altora”. Aceste cuvinte l-au făcut pe mediu să tremure de frică. Spiritul a spus apoi: “Nu-ţi fie frică … eu sunt Creatorul şi Tatăl tău, şi tu eşti fiul meu — dragul meu fiu; fiu prin creaţie dar şi prin răscumpărare; de aceea nu trebuie să te temi”. Apoi spiritul a continuat zicând: “Te-am ales ca să-mi fii cel de-al doilea Cristos; L-am ales pe Isus, Fiul meu, să te înveţe şi să-ţi dea înţelepciune în toate lucrurile — ca să-mi faci voia în marea lucrare de mântuire a omului”.
Apoi spiritul l-a instruit pe mediu să se asocieze cu un anumit prieten cleric în calitate de ajutor al său în marea lucrare de mântuire a sufletelor şi a spus: “Deoarece rasele anglo-saxonă şi germană au devenit atât de sensibile încât spiritele pot să le influenţeze minţile şi în multe cazuri să le controleze trupurile, am hotărât să introduc o nouă dispensaţie şi în acest scop te-am chemat pe tine şi pe prietenul tău ca să deschideţi şi să pregătiţi calea pentru introducerea ei. Fii smerit, roagă-te şi fii credincios şi totul va fi bine. Să-ţi mai spun încă o dată: fii smerit, smerit ca un copil înaintea lui Dumnezeu”. Spiritul cel rău s-a străduit să-l facă să creadă în “convertirea lumii la Dumnezeu” prin mijloacele sale, acest om fiind dintr-o dată reprezentantul lui Cristos ca să facă lucrarea de mântuire a lumii la a doua venire a Lui. Ca să-l facă să nu vegheze, l-a prevenit spunând:
“Spiritele rele sunt pretutindeni în jurul tău. Locul în care stau ele până la judecată este aerul sau atmosfera pământului; şi ele lucrează în fiii neascultării imprimând sau introducând în mintea lor gânduri şi dorinţe rele şi egoiste; şi de asemenea aprinzându-le pasiunile, făcându-i adesea să comită cele mai atroce fapte. … În lume există un conflict continuu, după cum ştii, între aşa-zisele puteri ale întunericului şi puterile luminii. … Din cele spuse se poate deduce progresul lent făcut în lume de evanghelia mea de la înălţarea mea. … Preaiubitul meu servitor, Judson, a petrecut mulţi ani în ţinuturi păgâne până să fi salvat şi să fi adus la Dumnezeu un singur păgân”.
Mediul a gândit că numai o fiinţă bună ar vorbi în acest fel, de aceea spiritul trebuia să fie ceea ce pretindea a fi, ori altfel era un mare înşelător şi o fiinţă foarte rea. Totuşi el continua să fie tulburat de îndoieli în privinţa comunicărilor remarcabile pe care le primea. Atunci spiritul a continuat spunându-i:
“Se pare că te îndoieşti în privinţa chemării tale; nu trebuie, nici o clipă. Lansează-ţi bărcuţa pe oceanul mare al iubirii infinite a lui Dumnezeu şi vei găsi ajutor şi mângâiere. Adevăratul secret al succesului în orice afacere este să arzi de zel. Nu trebuie să-ţi fie frică să începi. Acum înţelegi legea care controlează forţele morale, care poate fi exercitată asupra copiilor oamenilor.
În concluzie, voi spune că plănuiesc să-i chem mai întâi pe evrei şi apoi neamurile. Aşa că mai întâi vei începe la New York. Acolo vei fi ajutat de domnul Beecher şi de alţii, şi apoi vei continua în Palestina unde ne vom întâlni şi îţi voi da succes”.
“În timp ce meditam la aceste lucruri, acea “voce blândă” a venit iarăşi la mine spunându-mi: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tău şi am o lucrare să-ţi încredinţez. Trebuie să-mi chem poporul, pe evrei, pentru a pregăti marele eveniment care va avea loc în curând, şi am aranjat ca tu să mergi la New York şi să te întâlneşti acolo cu domnul Beecher, care te va ajuta mult în munca ta de adunare a vechiului meu popor la Ierusalim, ca să-i pregătesc pentru convertire şi să-i fac potriviţi pentru Împărăţia cerului. Vei pleca de acasă fără să ştie familia ta şi vei porni spre un loc spre care te voi îndruma eu.
Eu sunt judecătorul întregului pământ; eu, Domnul, te-am chemat ca să avertizezi pe toţi oamenii să fugă de mânia care va veni. Ziua judecăţii se apropie, când toţi oamenii, mici şi mari, vor sta în faţa tronului meu. De aceea fii harnic, fii credincios şi fă cum îţi poruncesc, şi mare-ţi va fi răsplata. I-ai părăsit pe cei pe care i-ai iubit, dintre care mulţi se află în lanţurile nelegiuirii. Acum fixează-ţi atenţia asupra acelora a căror convertire o doreşti atât, şi în timp ce te rogi eu voi pecetlui inima lor cu convingere şi vor fi convertiţi de dragul tău chiar în timp ce vorbeşti”.
Mi-am concentrat mintea cu adâncă şi copleşitoare emoţie asupra unei persoane faţă de care aveam un interes deosebit. M-am rugat până când lacrimile şi suspinele mi-au înăbuşit glasul, când aceeaşi şoaptă solemnă, blândă, a venit la mine iarăşi distinctă zicând: “Rugăciunea ţi-a fost ascultată: prietenul tău este convertit şi acum se bucură cu o bucurie de negrăit şi plină de slavă”.
“Fiul meu”, a spus vocea solemnă iarăşi, “concentrează-te asupra unei alte persoane şi o voi binecuvânta din nou de dragul tău”. Am început iarăşi cu aceeaşi simplitate copilărească a rugăciunii ca înainte, concentrându-mă în mod distinct asupra persoanei care doream să fie convertită, şi după câteva momente de implorare adâncă am auzit iarăşi vocea spunând: “Fiule, rugăciunea ţi-a fost ascultată şi prietenul tău este fericit în iubirea mea”.
Astfel am continuat timp de multe ore, inima mea devenind din ce în ce mai interesată de lucrare şi umflându-se de iubirea lui Dumnezeu pe măsură ce continuam să mă concentrez asupra celor a căror mântuire a sufletelor îmi era scumpă. La urmă vocea solemnă mi-a spus: “Nu mai ai alte rude şi prieteni asupra cărora să-ţi fixezi mintea în rugăciune?” I-am răspuns: “Nu mă măi pot gândi la nimeni altcineva”. “Atunci”, mi-a spus vocea, “concentrează-te asupra oricărui om neevalvios pe care ţi-l alegi şi eu te voi asculta şi îl voi binecuvânta de dragul tău”.
Mi-am reînnoit atunci rugăciunea cu lacrimi în ochi, concentrându-mă asupra unuia, apoi a altuia din cei pe care-i ştiam că sunt cei mai răi în nelegiuire. La sfârşitul fiecărei cereri a venit răspunsul: “Cererea ta a fost ascultată şi cel pentru care te-ai rugat este printre răscumpăraţi”. Aceasta a continuat poate încă o oră, când, nemaiputând din cauza extenuării, m-am retras şi am dormit ca un prunc la sânul mamei.
Pe când lumina slabă a dimineţii se furişa pe fereastră, am auzit iarăşi vocea blândă spunându-mi: “Scoală-te, fiule, şi ascultă veştile cele bune. Cei pentru care te-ai rugat sunt fericiţi în dragostea mea, se bucură în speranţă şi au auzit despre misiunea ta şi vin să se bucure cu tine şi să-ţi ureze drum bun”.
După ce mi-am făcut toaleta şi am aprins focul, am cerut să mi se servească micul dejun în cameră. Când m-am aşezat la masă şi fiind pe punctul de a-mi începe masa, vocea a spus în cel mai amabil şi mai dulce mod: “Nu trebuie să te simţi jenat de prezenţa mea; n-am fost eu mereu cu tine? Nu-ţi cunosc fiecare gând, fiecare cuvânt şi faptă? Cere binecuvântarea asupra mesei ca de obicei, exact ca şi cum n-aş fi prezent personal, fiindcă, deşi nu sunt prezent pretutindeni în persoană, totuşi sunt prezent pretutindeni prin puterea şi înţelepciunea mea omnipotente”.
Terminându-mi masa, vocea Atotputernicului, cum credeam eu, a spus: “Această zi va fi pentru acest loc o zi cum n-au mai fost altele înainte. Dumnezeu este în acest loc şi ei nu ştiu. Acum am să şoptesc în mintea fiecărui om, aşa cum ţi-am şoptit ţie prin vocea blândă, şi le voi spune: “Pregătiţi-vă să vă întâlniţi cu Dumnezeul vostru la judecată”, şi auzind aceasta ei se vor aduna în două biserici diferite ca să se roage; în acelaşi timp cei convertiţi pentru care te-ai rugat noaptea trecută vor sosi acolo şi se vor alătura bucuriei generale şi vor striga după milă, şi astfel valul mântuirii, început atât de uimitor în locul acesta, se va extinde asupra întregului pământ, fiindcă ziua aceea se apropie, ziua cea mare şi înfricoşătoare, când toţi oamenii vor primi potrivit cu faptele făcute în trup. Între timp tu poţi să mergi şi să-l chemi pe domnul A——, care este slujitorul meu şi un om evlavios. Îl vei găsi la biserica sa pregătindu-se pentru adunarea cea mare a oamenilor”.
Am fost atât de mişcat de aceste veşti bune şi de promisiunea mântuirii atâtor suflete aflate pe calea pierzării, încât lacrimile îmi curgeau din ochi în voie. În această stare a minţii am coborât la intrarea principală a hotelului, cea dinspre stradă. Uitându-mă împrejur, n-am văzut nici o agitaţie deosebită; dar gândindu-mă că Dumnezeu lucrează în linişte cu fiecare inimă, am mers mai departe cu aşteptarea certă că voi găsi pe slujitorul bisericesc la biserica numită şi mulţi adunaţi pentru închinare.
Ajungând la biserică, spre uimirea mea, am găsit uşile închise şi nici măcar o persoană înăuntru sau în apropierea clădirii. L-am găsit curând pe slujitor acasă la el, şi spre uimirea mea şi mai mare, m-a informat că nu trebuia să fie nici o adunare în acea zi. M-am întors la hotel, aşteptându-mă ca până atunci cei pentru care m-am rugat şi care, credeam eu, se bucurau în speranţa conştientă a păcatelor iertate, să fie sosiţi, dar din nou am fost amarnic dezamăgit.
Urcând la mine în cameră, l-am întrebat pe Domnul de ce acest eşec ciudat. La care vocea mi-a răspuns cu aceeaşi şoaptă distinctă şi clară: “Eşecul este pricinuit de conduita răutăcioasă a spiritelor rele, care în ultima vreme şopteau în urechile oamenilor, ceea ce i-a încurcat şi nu recunosc în şoapta mea susurul blând al Atotputernicului”.
“Dar”, am zis eu, “ce va fi cu numele tău cel mare?”
Vocea a răspuns zicând: “Voi înlătura din minţile lor toată amintirea acestui eşec şi vor şti că eu sunt Domnul; că la mine nu există schimbare sau umbră de mutare. Dar tu, fiule, îţi vei continua misiunea chemându-i pe evrei, ca şi cum acest aparent eşec n-ar fi avut loc”.
“Dar”, am răspuns eu, “nu am cele necesare ca să ajung la New York”.
“Da, fiule, dar eu am luat toate măsurile necesare împotriva tuturor împrejurărilor de acest fel, influenţându-l pe un om bogat din oraşul New York să telegrafieze la banca din acest loc ca să-ţi furnizeze toate fondurile necesare. Nu fi necredincios, ci crede”.
Aceasta mi-a liniştit mintea, mi-a redat încrederea şi am plecat imediat la bancă. Păşind spre ghişeu, am întrebat dacă o anumită persoană, şi i-am spus numele, care locuieşte acum în New York, a telegrafiat băncii lui pentru a pune bani în contul meu. Omul m-a asigurat că nu s-a primit nici o telegramă.
Din nou am întrebat de cauza eşecului. Aceeaşi voce misterioasă mi-a răspuns zicând: “Cauza eşecului este aceeaşi care le-a produs şi pe celelalte; dar”, a urmat vocea, “eu sunt Atotputernicul. Am putere să omor şi să dau viaţă, şi am să-i judec pe aceia care s-au opus scopurilor mele; de aceea păstrează-ţi speranţa şi toate vor fi îndreptate”.
Totuşi aveam încredere în simţurile mele. Eram sigur că auzisem vocea şi nu mă puteam forţa să cred că se putea găsi vreo făptură de sus sau de jos care să îndrăznească să personifice sau să pretindă a fi Atotputernicul Însuşi. M-am gândit de asemenea la comunicările pe care le primisem. Mi-am amintit de mila adâncă ce le însoţea şi de asigurările blânde care mi s-au dat; şi însumându-le pe toate, am avut impresia profundă că nu puteam fi înşelat.
În timp ce meditam astfel, vocea a rostit aceste cuvinte: “Întoarce-te acasă şi totul va fi bine”. Ascultând de poruncă, pusesem imediat în vânzare locuinţa unde stătusem.
Brusca mea dispariţie de acasă produsese nu puţină mirare printre prieteni şi rude, dar prezenţa mea i-a liniştit repede. Cât de puţin înţelegeau ei adevărata cauză a absenţei mele, m-am gândit eu”.
Mediul a ajuns în cele din urmă la concluzia că fusese înşelat de spiritele rele. El continuă:
“Cititorul ar putea presupune că aşa-zisa inteligenţă divină care m-a urmărit atâta vreme şi care m-a înşelat într-un mod atât de grosolan, fiind descoperită că nu erau decât draci îmbrăcaţi ca îngeri de lumină, m-a lăsat şi n-a mai apărut niciodată. Dar nu aşa s-a întâmplat. În ceea ce priveşte abilitatea lor de a-mi influenţa mintea, am aflat că ei aveau chiar mai multă putere şi că aceasta creştea cu fiecare zi.
îAceasta reprezintă o parte din pericol: voinţa care la început este puternică şi pe deplin în stare să reziste la astfel de avansuri îşi pierde treptat puterea şi devine din ce în ce mai slabă cu fiecare cedare.ş
Imediat ce mi-am dat seama că am fost înşelat, m-am scufundat în însăşi groapa deznădejdii. Speranţele mele, care se ridicaseră până la al şaptelea cer, au fost spulberate în cea mai adâncă groapă. Înşelătorul meu invizibil a continuat să mă flateze încă câteva zile — că Dumnezeu se găsea atât în întunericul acestei dezamăgiri, cât şi a celor mai luminoase speranţe din zilele dinainte”.
În cele din urmă fiind pe deplin convins de înşelăciunea acestor spirite, el a refuzat să se mai lase sub controlul lor. Atunci ele, ca răspuns la întrebările alăturate, au făcut confesiunea următoare:
“Mai întâi prin primele comunicări te-au făcut să crezi că spiritismul nu este decât solul gloriei milenare. Acestea au fost într-adevăr mari şi au fost făcute cu scopul precis de a te face să crezi că erau din partea lui Isus Cristos şi a lui Dumnezeu Însuşi. Ar fi trebuit să bănuieşti aceasta. În toate cârligele se află o momeală foarte poleită.
Întrebare: Învăţăturile pe care le învaţă spiritiştii nu sunt în general numite în Scripturi doctrinele demonilor şi ale dracilor?
Răspuns: Da, într-adevăr, sunt învăţături ale dracilor şi ale demonilor, deoarece în general resping învăţăturile lui Isus Cristos şi ale apostolilor şi ale urmaşilor lor. A. J. D. a fost inspirat după cunoştinţa mea certă de către prinţul demonilor, sau, cu alte cuvinte, de către cel mai inteligent demon care aparţine puterilor văzduhului. “Filosofia lui armonioasă” a fost scrisă în întregime sub influenţă demonică. În lucrările lui nu există Isus Cristos sau vreo altă doctrină învăţată de Isus — ele sunt fără Cristos, sau anti-Cristos. … spiritismul a fost conceput în păcat şi a fost născut în nelegiuire. Este un stârv — un stârv care va fi o duhoare, pentru binele întregului pământ.
Întrebare: Dar nu vă aşteptaţi să fiţi mai buni?
Răspuns: Niciodată. Suntem cioburile creaţiei morale a lui Dumnezeu, lepădaţi ca să fim nimiciţi, după câte ştim noi.
Întrebare: Dar morţii pioşi nu îi înconjoară pe cei aflaţi încă în trup păzindu-i de influenţele răului?
Răspuns: Dacă o fac, noi nu-i vedem niciodată. Nu vedem nimic în jurul celor pioşi, după cum nu vedem nici lângă cei răi. Dar noi suntem adesea în jurul lor, insuflându-le în minte unele gânduri necredincioase sau atee, ca să vedem cum le vor primi. Ne desfătăm când îi tulburăm şi îi enervăm, aşa cum facem cu tine.
Întrebare: Cum îşi petrec cea mai mare parte a timpului locuitorii lumii tale?
Răspuns: Cea mai mare parte a timpului o petrecem, de la descoperirea comunicării prin medii, pentru dezvoltarea mediilor, făcând experimente pishologice cu ele şi comunicând prin ele.
Întrebare: Nu credeţi că şi spiritele bune dezvoltă medii şi comunică prin ele ca şi voi?
Răspuns: Cred că nu: credem că suntem justificaţi la concluzia că nici oamenii pioşi morţi, nici spiritele oamenilor drepţi făcute desăvârşite, nici îngerii n-au nimic de-a face cu controlul mediilor în prezent.
Aceste manifestări ale spiritelor sunt profeţite explicit de către apostolul Pavel în 2 Tesaloniceni: “Şi atunci se va descoperi acel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va desfiinţa cu arătarea venirii Sale. Venirea lui este prin lucrarea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi de puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nedreptăţii pentru cei care pier, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi”. Acest pasaj indică semnele acestor timpuri atât de limpede încât orice om drept sau pios poate să le înţeleagă clar.
Am fost provocaţi să vă descoperim faptul că toate revelaţiile prin medii, referitor la faptul că toţi oamenii înaintează spre o stare de sfinţenie şi fericire sunt false, total şi absolut false. Noi avem tot atât de bună ocazie să cunoaştem faptele legate de revelaţiile moderne, cum au oricare spirite din această lume, şi ştim cu certitudine că acestea nu sunt de la Dumnezeu ci de la spirite, dintre care unele sunt vinovate de abuzuri şi mai mari, dacă este posibil să fie comise mai mari decât cele comise asupra ta.
Ne pui întrebarea, cum ştim că demonstraţiile spiritiste moderne nu sunt de la Dumnezeu? Îţi răspundem că ştim din următoarele motive: Aceste demonstraţii spiritiste sunt făcute de spirite care-L urăsc pe Dumnezeu şi n-au deloc părtăşie cu ceea ce este bun … ele resping în mod general Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, acuzând-o că este un basm nevrednic de încredere. Toate descoperirile făcute deja prin manifestările spiritiste nu au atâta adevăr evanghelic în ele cât a rezultat până acum din regenerarea unui singur suflet, în sensul în care Isus Cristos a predicat regenerarea. Revelaţiile acestor spirite sunt exact ceea ce ai putea aştepta de la fiinţe care n-au în ele dragostea lui Dumnezeu.
îAvem aici o exemplificare a cuvintelor Domnului nostru: “Dacă Satan scoate afară pe Satan, este dezbinat împotriva lui însuşi; deci, cum va dăinui împărăţia lui?” (Matei 12:26; Marcu 3:23-27). Tot aşa, vindecările făcute de spiritişti, teozofi şi creştinii ştiinţifici credem că sunt dovezi că împărăţia lui Satan este presată puternic şi va cădea în curând înaintea Regelui nostru Emanuel.ş
Întrebare: Biblia vorbeşte despre domnul puterii văzduhului sau din văzduh; ce putem înţelege prin aceasta?
Spiritul: Poţi înţelege că domnul este numele spiritului conducător al răului. Există în văzduh multe spirite conducătoare, aşa cum şefii indieni conduc triburile cărora le aparţin.
Întrebare: În ce măsură au puterile văzduhului stăpânire şi conducere peste fiii oamenilor?
Răspuns: Ele au puterea de a produce în mintea mediilor sensibile imagini veridice. Adesea mediile înţeleg că aceasta este o vedere reală a unui obiect real. Aceasta duce la o mare varietate de înşelări.
Cei care sunt numiţi lideri ai spiritismului şi care cunosc falsitatea acestor impresii, permit înşelărilor să continue şi de aceea sunt participanţi la escrocherie. Aceasta pune pe ei pecetea infamiei. Spiritele au puterea de a se folosi de corpul omenesc, cu toate organele şi funcţiile sale. Aceasta are loc în cazul vorbitorilor în transă şi a mediilor care personifică pe altcineva. Probabil că ele intră în corp prin intermediul influenţelor electrice şi galvanice, şi odată intraţi, folosesc organele vocale.
Ele au de asemenea puterea să mute obiecte grele, cum ar fi mese, scaune etc. Acestea se fac în general prin intermediul zecilor şi sutelor de lucrători nevăzuţi”.
Acest scriitor explică în continuare:
“Ele au putut imita felul de a vorbi specific al rudelor şi cunoştinţelor mele, şi atât de exact au redat intonaţia specifică şi inflexiunile vocii, încât aş fi fost obligat să cred că imitaţia era vocea reală dacă n-ar fi imitat şi vocile unora despre care ştiam că trăiesc. Într-o împrejurare care-mi vine în mod special în minte, vocea, modul de a se adresa şi intonaţia au fost atât de exact imitate, încât pentru moment am fost sigur că domnul şi doamna reprezentaţi decedaseră şi că spiritele lor imateriale se aflau înaintea mea. Dar când am ştiut prin dovezile simţurilor mele fizice că nu este aşa, atunci am fost convins că spiritele prezentau persoane pretinse.
Pentru ca cititorul să poată fi convins asupra fiecărui punct şi niciodată să nu fie atras să creadă că vreo comunicare din lumea spirituală poate fi în vreun sens de la Dumnezeu (deşi poate părea de-a dreptul cerească şi să fie caracterizată de sentimente înalte şi de cea mai elegantă frazeologie şi puritate clasică a stilului), să nu uite că dacă aceste comunicări sunt date prin el însuşi ca mediu, sau prin orice alt mediu, acesta nu va fi decât preludiul sau introducerea în ceva monstruos şi absurd. Toate experienţele mele cu aceste fiinţe care ne înconjoară în aer însumează această concluzie distinctă: că ele se desfătează în rău ca obiectiv major al lor, şi mai ales în acea ramură a răului numită înşelare. Dacă este un lucru care le place mai mult decât orice, acela este să-i facă pe pământeni să credă cele mai monstruoase şi mai absurde teorii. L-aş îndemna pe cititor, aşa cum a făcut-o apostolul Pavel, cu aceste cuvinte: “Dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă vestească o altă evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am vestit-o noi, să fie anatema”.
Cea mai subtilă metodă pe care aceste puteri ale văzduhului o folosesc ca să insufle credinţă în absurdităţile lor monstruoase constă în a face aluzii prieteneşti la Isus Cristos şi la Evanghelia Sa, şi în a vorbi cu mult respect despre doctrinele acesteia; ar putea chiar să ţină un mare discurs despre una din ele şi între timp să ţeasă în pânza acestui discurs o filosofie subtilă care să submineze consecvenţa întregului şi să-l facă înşelător”.
Ce evident este din cele anterioare că poporul lui Dumnezeu trebuie să se sprijine tot mai mult pe Cuvântul Tatălui lor, şi nu pe simţăminte, pe impresii şi pe “voci” care în general, dacă nu întotdeauna, înşeală. Deşi trebuie căutat spiritul Adevărului şi nu doar litera lui, totuşi este necesară şi cercetarea atentă a literei Cuvântului lui Dumnezeu, împreună cu o sinceritate a inimii care se desfătează în a cunoaşte şi a face voia Domnului — cu orice preţ, cu sacrificarea oricărei preferinţe şi prejudecăţi omeneşti etc.
Cuvântul lui Dumnezeu este destul ca omul lui Dumnezeu să fie cu totul pregătit. 2 Tim. 3:16, 17.
“Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17.
DUHURILE DIN ÎNCHISOARE
Şi de ce sunt ele acolo
“ÎNGERII CARE NU ŞI-AU PĂSTRAT
STAREA DE LA ÎNCEPUT”
“Fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de soţii pe acelea pe care şi le-au ales … şi ele le-au născut copii; aceştia erau eroii care au fost în vechime, oameni cu renume.” Geneza 6:2, 4.
Scripturile vorbesc despre veacul viitor şi numesc guvernământul spiritual al lui Cristos care va exista atunci “ceruri noi”, iar societatea şi instituţiile umane care vor fi stabilite atunci “un pământ nou”, precum şi despre conducerea spirituală actuală (subordonată lui Satan, “stăpânitorul lumii acesteia”), cu instituţiile pământeşti subordonate acestei conduceri, numindu-le “acest veac rău”, dispensaţia sau epoca de acum.*
Mai mult, suntem informaţi că stăpânirea actuală a răului n-a existat dintotdeauna, ci a fost precedată de o dispensaţie sau o epocă diferită, despre care se spune că este “lumea de atunci”, dinainte de potop, care a avut de asemenea ceruri sau puteri spirituale conducătoare şi un pământ sau o condiţie a oamenilor supusă acelei stăpâniri spirituale.
Cele “trei lumi” menţionate de Petru (2 Petru 3:6, 7, 13) arată aceste trei epoci mari. În fiecare din acestea, planul lui Dumnezeu cu privire la om are un contur distinct şi separat, totuşi fiecare nu este decât o parte a acelui singur plan mare care, atunci când va fi complet, va arăta înţelepciunea, dreptatea, iubirea şi puterea Sa, spre uimirea şi admiraţia tuturor creaturilor Sale.
Deoarece prima “lume” (sau ordine de lucruri) a trecut la potop, rezultă că trebuie să fi fost o ordine diferită de cea actuală, şi prin urmare stăpânitorul lumii rele de acum n-a fost stăpânitorul epocii precedente, oricât de larg şi-a exercitat Satan influenţa atunci.
Câteva Scripturi aruncă lumină asupra procedurilor lui Dumnezeu în timpul acelei prime dispensaţii şi dau o înţelegere mai clară a planului Său în ansamblu. Ideea sugerată de acestea este că “lumea” dintâi (dispensaţia dinainte de potop) a fost sub supravegherea şi administrarea specială a anumitor îngeri sfinţi cărora li s-a permis să facă ce puteau şi ce doreau ca să conducă şi să recupereze specia decăzută care, din cauza păcatului, avea nevoie de o conducere, alta decât a sa proprie.
Faptul că îngerii au fost conducătorii acelei epoci este indicat de toate referirile la acea perioadă; şi în mod raţional se poate trage concluzia din remarca apostolului când pune în contrast dispensaţia actuală cu cea trecută şi cu cea viitoare. El se străduieşte să arate dreptatea şi caracterul durabil al viitoarei conduceri a lumii, spunând: “În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea viitoare”. Nu, ci a pus-o sub controlul Domnului nostru Isus şi a moşternitorilor împreună cu El, şi ca atare nu numai că va fi mai dreaptă decât stăpânirea actuală a lui Satan, ci va avea şi mai mult succes decât stăpânirea anterioară, cea a îngerilor. Evrei 2:2, 5.
În starea lor originară se pare că toţi îngerii au avut capacitatea de a se arăta în forme pământeşti. Astfel Satan i s-a arătat Evei ca şarpe, sau a acţionat printr-un şarpe. Alţi îngeri s-au arătat frecvent ca oameni, îndeplinindu-şi misiunea în acest fel, apărând şi dispărând, după cum cerea lucrarea.
Se pare că atunci au căzut unii dintre îngeri. Există o presupunere generală, deşi noi credem că este nefondată, că asociaţii lui Satan, îngerii decăzuţi, au căzut înainte de crearea omului. Ni se spune că Satan a fost un ucigaş (ucigaş de oameni) de la început (Ioan 8:44). Cu siguranţă nu de la începutul existenţei sale, deoarece fiecare creaţie care iese din mâna lui Dumnezeu este perfectă; nici nu ne putem gândi că se referă la un alt început decât la începutul omului în Eden. Dar, după câte suntem informaţi, atunci el era singur şi nu avea urmaşi sau îngeri.
Ambiţia lui Satan, unul dintre îngerii puternici, de a deveni un stăpânitor, se pare că s-a dezvoltat când a văzut prima pereche umană cu puterile ei de procreare şi marile posibilităţi ale unei stăpâniri întinse prin urmaşii lor. Probabil el s-a gândit că obţinând control asupra acelui om, ar avea stăpânire peste toţi urmaşii lui şi ar avea putere şi influenţă asupra altora — un rival al lui Iehova însuşi; şi în ambiţia lui tot mai mare a spus: “Voi fi ca Cel Prea Înalt”. Isaia 14:14.
Izbutind să contamineze curentul la izvorul lui, Satan a câştigat o mare influenţă asupra speciei; dar puterea sa asupra lor a fost limitată din cauza competiţiei marii mulţimi a îngerilor care, în calitatea lor de păzitori, au învăţat şi au condus omenirea o vreme în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Dar corupţia omului a fost contagioasă şi în cele din urmă unii dintre aceşti conducători îngereşti au căzut victime flagelului păcatului şi şi-au părăsit propria lor locuinţă, sau stare ca fiinţe spirituale, nu şi-au păstrat starea de la început sau originară. Au folosit greşit puterile pe care le-au avut, acelea de a-şi lua formă umană, şi au dobândit o minte dezaprobată şi imorală copiind pe omul degenerat, începând o rasă nouă de oameni în lume, după cum afirmă textul nostru. Geneza 6:2-4.
îAceastă scriptură este aplicată de către unii la două clase de oameni. Ei presupun că o clasă, mai dreaptă decât cealaltă, sunt numiţi aici “fiii lui Dumnezeu”. Dar astfel de interpretare nu ţine, deoarece nu este păcat ca un om să ia în căsătorie pe fiica altui om. În Scripturi căsătoria printre oameni nu este niciodată condamnată ca fiind păcătoasă. Dimpotrivă, a fost rânduită de Dumnezeu şi a avut întotdeauna aprobarea Lui (Geneza 2:24; Evrei 13:4). Domnul nostru Şi-a dovedit aprobarea prin prezenţa Sa la nunta din Cana (Ioan 2:1-11). Nici înmulţirea speciei umane, în condiţii potrivite, nu este condamnată ca fiind păcătoasă. Dumnezeu a poruncit ca Pământul să fie umplut cu o specie de fiinţe provenite dintr-o pereche şi pentru ca ulterior răscumpărarea speciei să poată fi asigurată prin ascultarea şi jertfa unuia — Cristos (Geneza 1:28; Romani 5:19). Totuşi, sunt unii dintre cei cărora Domnul le-a acordat o cunoştinţă din adevărul Său care hotărăsc dinainte să nu se căsătorească, după cum ei îşi neagă multe alte drepturi şi privilegii pe care le au “pentru Împărăţia cerurilor” (Matei 19:12), dacă ei consideră că prin aceasta pot aduce Domnului o slujire mai eficientă.
Mai mult, dacă aceasta ar fi doar o unire a două clase din aceeaşi specie, de ce urmaşii lor ar fi numiţi în mod special “oameni cu renume”? Dacă astăzi se căsătoresc cei drepţi cu cei răi, sunt prin aceasta copiii lor uriaşi sau mai puternici sau mai renumiţi? Desigur că nu!ş
După o degenerare de câteva sute de ani, omenirea a pierdut mult din vigoarea şi perfecţiunea originară a minţii şi a trupului; dar cu îngerii lucrurile au stat altfel: puterile lor au rămas perfecte şi neştirbite. Prin urmare, este clar că copiii lor au avut parte de vitalitatea taţilor şi s-au asemănat mai mult cu primul om decât cei din jurul lor, printre care ei erau uriaşi, atât în puterea mentală cât şi în cea fizică.
Pe acei îngeri care nu şi-au păstrat starea iniţială ci au căutat nivelul oamenilor păcătoşi, părăsindu-şi propria lor locuinţă sau stare spirituală, Dumnezeu i-a pus în lanţuri veşnice. Aceasta înseamnă că Dumnezeu le-a restrâns sau le-a limitat puterile, luându-le puterea sau privilegiul de a se arăta în formă pământească, umană sau altfel. Aşadar, deşi ştim că s-au arătat astfel înainte de potop, nu este menţionat nici un caz în care ei au putut să se elibereze de atunci încoace din această restricţie sau lanţ. Dimpotrivă, îngerii care nu şi-au părăsit starea de la început nu sunt astfel legaţi şi s-au arătat frecvent ca oameni, ca o flacără de foc, ca un stâlp de nor etc., aşa cum este consemnat atât în Scripturile Vechiului cât şi ale Noului Testament.
Devenind depravaţi în gusturile lor şi fiind lăsaţi în voia minţii lor dezaprobate, şi fiind opriţi de la orice tovărăşie cu Dumnezeu şi cu lucrările şi planul Său, aceşti îngeri decăzuţi nu mai au nici o plăcere în lucrurile de pe planul spiritual, ci râvnesc la asociere cu omenirea depravată şi la participare cu oamenii în păcat. Cât de înţeleaptă şi bună a fost atotputernica mână care le-a restrâns puterea şi influenţa asupra oamenilor, prin aceea că i-a oprit de la legături personale! Acum ei pot de fapt intra şi pot acţiona prin oricine le doreşte tovărăşia ca medii spiritiste, dar nu pot face mai mult. Până acolo poţi merge, le spune Atotputernicul, dar nu mai departe. Aceasta este explicaţia în legătură cu spiritismul.
Domnul nostru şi ucenicii Săi au întâlnit în misiunea lor pe unii din această clasă posedată de diavoli. Din unul dintre aceştia El a scos o legiune de diavoli (Marcu 5:1-15). Doritori să fie asociaţi în vreun fel cu omul, dar neputându-şi lua formă umană din cauza restricţiei, când au găsit un om dispus să aibă astfel de tovărăşie, o legiune s-a înghesuit în el, făcându-l astfel maniac. Chiar şi atunci când şi-au dat seama că Domnul avea să-l elibereze pe om din posesia lor, în disperare ei au cerut ca favoare să li se permită să locuiască şi să folosească corpurile unei turme de porci aflate în apropiere. Dar porcii au înnebunit şi s-au aruncat turbaţi în mare.
Iuda (6, 7) dă dovezi concludente asupra acestui subiect şi arată în mod clar natura păcatului pentru care îngerii căzuţi au fost condamnaţi şi restrânşi, când, după ce menţionează despre îngerii care au păcătuit, spune: “Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi celelalte cetăţi din jurul lor, care se dăduseră ca şi ele cu totul desfrânării şi umblau după trup străin”. Că Dumnezeu interzice orice amestec sau combinare a naturilor şi vrea ca fiecare să-şi păstreze starea originară sau primară este arătat clar de acest pasaj şi de Leviticul 18:23; 20:15, 16. Iar faptul că rasa noastră aşa cum este astăzi, venind prin Noe, este tulpină pur adamică şi nu conţine nici un amestec, este arătat de expresia: “Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om drept şi integru printre cei din timpul lui” — adică, nu era contaminat în felul descris mai sus. Geneza 6:9.
Privind înapoi deci, vedem prima epocă sub controlul îngerilor, incapacitatea lor de a ridica omul din starea sa decăzută şi influenţa corupătoare pe care degradarea umană continuă o avea asupra unora dintre îngeri. Aceştia au fost cu totul incapabili să îndeplinească marea lucrare de ridicare a omului. Fără îndoială ei erau doritori s-o facă, fiindcă au cântat şi au strigat de bucurie la crearea lui. Dumnezeu i-a lăsat să încerce, şi aceasta a fost parte din educarea, încercarea şi disciplinarea lor, dar au eşuat. Unii au intrat în rândurile răului, în timp ce restul n-au avut putere să pună capăt cursului groaznic al păcatului. Mai târziu îi găsim pe îngerii cei buni încă tot interesaţi, doritori să privească în planul pe care de atunci Dumnezeu îl duce la împlinire prin Cristos, şi fiind gata întotdeauna să facă ce le cere El în servciul nostru (1 Petru 1:12). Astfel li s-a dovedit atât îngerilor cât şi oamenilor incapacitatea puterii îngereşti de a mântui pe oameni.
La începutul “acestui veac rău”, în pofida străduinţei lui Noe de a sluji lui Dumnezeu şi de a-şi învăţa urmaşii să-i urmeze exemplul, precum şi a manifestării judecăţii lui Dumnezeu la potop, tendinţa a fost mereu în jos şi curând răutatea Sodomei i-a adus acesteia nimicirea. Omenirea era aplecată spre o cale rea şi Dumnezeu i-a permis s-o urmeze. Apoi slujirea îngerilor pentru copiii lui Dumnezeu a fost retrasă, cu excepţia a puţini dintre ei; şi acum, în loc să ne trimită mesageri cereşti ca să ne spună voia Sa, ne-a dat Cuvântul Său “pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul pregătit pentru orice lucrare bună”. 2 Timotei 3:16, 17.
De la căderea omului, planul lui Dumnezeu s-a desfăşurat treptat şi în linişte, şi la timpul potrivit va aduce roadă îmbelşugată spre viaţă veşnică; şi în cele din urmă va dovedi tuturor creaturilor Sale că planul lui Dumnezeu este singurul care poate să îndeplinească marea lucrare. El alege şi probează mai întâi “turma mică”, Preoţimea Împărătească, şi apoi se extinde ca să ridice şi să restabilească pe toţi ceilalţi doritori să accepte viaţa veşnică în baza condiţiilor lui Dumnezeu.
“Adevărul vă va face liberi.”
A predicat “duhurilor din Închisoare”
“Hristos, de asemenea, a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu; fiind omorât în trup, dar făcut viu în duh, în care S-a dus şi a predicat duhurilor care sunt în închisoare îpe lângă lucrarea care a făcut-o pentru noiş, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe.” 1 Petru 3:18-20.
De mult s-a căutat o interpretare satisfăcătoare a acestei scripturi şi doar puţini au găsit o soluţie perfect consecventă şi satisfăcătoare chiar şi pentru ei înşişi. Dar având în vedere adevărul care reiese din capitolul precedent, declaraţiile de mai sus ale apostolului Petru devin clare.
Vom expune mai întâi cele două opinii susţinute în general cu privire la acest pasaj, apoi vom da propria noastră opinie.
Cea mai obişnuită opinie este că, în timp ce Isus era în mormânt, El a plecat într-un turneu misionar pentru a predica păcătoşilor de dinainte de potop, care sufereau chinuri într-un presupus loc numit iad.
Dacă susţinătorii acestei interpretări ar analiza-o, ar găsi că aceasta favorizează ideea unei încercări viitoare a celor de dinainte de potop, idee la care ei se opun cu vehemenţă. Căci dacă Cristos le-a predicat trebuie s-o fi făcut cu un scop. Cu siguranţă n-a făcut-o doar ca să-Şi bată joc de ei. Prin urmare trebuie să fi predicat un mesaj de speranţă — o parte din binecuvântatele Sale “veşti bune care vor fi o mare bucurie”. Şi dacă există un viitor pentru cei de dinainte de potop, de ce n-ar accepta poziţia noastră ca fiind cea corectă — că în Cristos “toate familiile pământului vor fi binecuvântate”?
Aceasta este obiecţia pe care consecvenţa ar prezenta-o împotriva acestei opinii, din punctul de vedere al celor care o susţin. Dar dacă o privim din punct de vedere scriptural şi cu ideea corectă despre moarte şi despre “iad”, trebuie să ne gândim că dacă Isus a fost într-adevăr mort în timpul celor trei zile, aşa cum declară apostolii, atunci El n-a putut să predice; fiindcă “cei morţi nu ştiu nimic” (Eclesiastul 9:5) şi “în Locuinţa Morţilor în care mergi, ne este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune” (Eclesiastul 9:10). Apoi, dacă Isus a fost o excepţie de la regulă şi a putut predica, cei de dinainte de potop n-ar fi putut auzi, fiindcă, evident, în mormânt ei n-au nici înţelepciune, nici cunoştinţă. Aşadar, această opinie se dovedeşte a fi în general atât nesatisfăcătoare cât şi nescripturală.*
A doua opinie — şi cea care ni s-a părut cea mai raţională până când analizarea materialului precedent a aruncat lumină şi asupra acestei scripturi — trimite la ideea unei predicări aşa cum a făcut-o Noe sub îndrumarea spiritului lui Dumnezeu celor de dinainte de potop, care atunci se găseau în marea închisoare, mormântul. Obiecţia la această opinie ţine de faptul că predicarea nu s-a făcut oamenilor, nici duhurilor oamenilor, ci “duhurilor”, fiinţelor spirituale; iar predicarea n-a fost făcută de Noe, nici de spiritul lui Dumnezeu, nici înainte de potop, ci după ce aceştia au fost înlănţuiţi. Iar predicarea, susţinem noi, s-a făcut prin fapte — prin moartea şi învierea Domnului nostru.
De aceea pare foarte clar că duhurile sunt acele fiinţe spirituale care au fost neascultătoare în zilele lui Noe, şi pe care, prin urmare, Dumnezeu le-a închis sau le-a limitat de la o parte din libertăţile şi privilegiile iniţiale; “El păstrează pentru judecata zilei celei mari, în lanţuri veşnice îrestricţiiş, în întuneric, pe acei îngeri care nu şi-au păstrat starea de la început, ci şi-au părăsit locuinţa îsau starea normalăş”. Iuda 6.
Până aici această interpretare pare să satisfacă toate condiţiile acestui caz. Acum se pune întrebarea: În ce mod a putut Domnul să predice spiritelor cât timp a fost mort? Răspundem că declaraţia nu este aşa. El a predicat prin fapte, aşa cum spunem uneori că “faptele vorbesc mai bine dacât cuvintele”. Predicarea Lui s-a făcut prin suferinţele, prin moartea şi învierea Sa. Astfel, pe măsură ce Isus înainta pas cu pas în lucrarea Sa, calea Sa ţinea o predică bună acelor îngeri care odinioară fuseseră puşi să conducă pe om şi care ei înşişi au căzut în loc să ridice omenirea. Au văzut exemplificată în Isus ascultarea chiar până la moarte şi răsplata ei — învierea la existenţă spirituală de natură divină. Acesta a fost marele text al predicii; şi învăţătura din ea este declarată de către apostol (1 Petru 3:22), şi anume, că Isus este acum mult înălţat şi I s-a dat un nume (titlu) mai presus de orice nume; că “stă la dreapta lui Dumnezeu îpoziţia celei mai înalte favoriş, după ce S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile”. Ei L-au cunoscut pe Isus încă înainte de a lăsa gloria stării cereşti ca să devină om. Ei au ştiut obiectivul sacrificiului Său ca om. L-au văzut ascultător până la moarte şi apoi marea înălţare care I s-a dat ca răsplată (Filipeni 2:9). Ei trebuie să-şi fi simţit adânc pierderea suferită prin neascultare, fiind îndepărtaţi de la comuniune cu Dumnezeu, îngrădiţi ca nevrednici de libertatea şi comuniunea iniţială cu cei mai curaţi la minte din omenire, şi propriul lor viitor fiind o taină.
Ne putem doar imagina că durerea şi necazul le-au umplut inimile când au comparat cursul neascultării şi rezultatele lui nefericite, cu viaţa de ascultare a Domnului şi cu marile ei rezultate. Ne putem imagina cel puţin pe unii dintre ei spunând: Dacă doar ne-am fi dat seama înainte, aşa cum ne dăm seama acum, de marea deosebire dintre rezultatele ascultării şi ale neascultării. Dacă doar ar fi posibil să avem o altă încercare: cu cunoştinţa noastră mai mare, cursul nostru ar fi foarte diferit.
Ar trebui să facem o distincţie clară între Satan şi aceşti îngeri. Satan evident a păcătuit împotriva unei lumini mari, aşa încât înţelepciunea infinită nu găseşte că mai poate face ceva pentru el şi nimicirea lui finală este în mod clar prezisă. Evrei 2:14.
Dar oare nu spune Domnul în Matei 25:41 că pedeapsa care le aşteaptă pe aceste fiinţe spirituale decăzute este pedeapsa veşnică? Nu: acest verset nu poate fi folosit ca argument împotriva speranţei unei judecăţi a spiritelor legate sau întemniţate; fiindcă, deşi prin forţa împrejurărilor şi a limitării lor de la orice alt serviciu ei sunt acum îngerii — mesagerii sau servitorii — lui Satan, totuşi este posibil ca ei să nu continue tot aşa, dacă li se va da posibilitatea să se întoarcă la serviciul lui Dumnezeu şi să fie îngerii lui Dumnezeu. Acest pasaj se referă la “iazul de foc” sau la nimicirea (Apocalipsa 20:10)* în care, la sfârşitul Veacului Milenar, vor fi aruncaţi toţi cei care nu vor fi în armonie cu Dumnezeu. Satan va fi unul dintre cei aruncaţi în nimicireveşnică, şi împreună cu el toţi cei care vor comite nedreptate sau vor găsi plăcere în ea — toţi care vor fi socotiţi a fi îngerii sau mesagerii lui, îngeri spirituali sau oameni. Toţi răufăcătorii vor fi îndepărtaţi de la viaţă. De la început planul lui Dumnezeu a fost să-i îndepărteze pe aceştia şi numai pe aceştia. Când se spune că “DOMNUL nimiceşte pe toţi cei răi”, se referă la cei răi cu voia, şi nu la cei doar neştiutori, doar greşit îndrumaţi, orbiţi sau înşelaţi.
Încercarea îngerilor
Acele “duhuri care sunt în închisoare”, “acei îngeri care nu şi-au păstrat starea de la început” şi care au primit o mărturie atât de plină de forţă dar tăcută despre misiunea morţii şi învierii Domnului nostru Isus, vor avea oare vreodată ocazia să profite de acele lecţii? Vor avea oare vreodată ocazia să se căiască de păcatul lor, să părăsească serviciul lui Satan şi să se întoarcă la loialitate faţă de Dumnezeu?
Dacă mai înainte am crezut că Scripturile nu spun nimic referitor la acest subiect, ne-am dat seama că ne-am înşelat; şi când Dumnezeu vorbeşte, putem conchide în mod raţional că are de spus ceva folositor pentru noi. De aceea, să plecăm urechea ca să aflăm orice ar considera Tatăl potrivit să ne comunice.
Iuda (versetul 6) ne informează că pe acei îngeri care au comis desfrânare şi au umblat după trup străin, “tot aşa”, “în acelaşi fel” ca sodomiţii (versetele 7 şi 8), Dumnezeu îi ţine sub restricţie (ca pedeapsă sau sancţiune) “pentru îsau până laş judecata zilei celei mari”. “Ziua cea Mare” este Ziua Milenară, şi omenirea de asemenea aşteaptă această judecată (krisis — proces de judecată). Mărturia apostolului Petru este în armonie (2 Pet. 2:4); şi Sf. Pavel confirmă că aceşti îngeri decăzuţi şi în prezent fiinţe spirituale întemniţate, la fel ca omenirea, vor avea o judecată sub domnia lui Cristos şi a Bisericii, “Împărăţia lui Dumnezeu” înălţată în putere. Vorbind despre faptul că este nepotrivit ca sfinţii să apeleze la tribunale pământeşti pentru reglementarea dificultăţilor dintre ei, el spune: “Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? … Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri?” 1 Corinteni 6:1-4.
Cuvântul grecesc redat aici “judeca” este krino, având aceeaşi rădăcină cu krisis, redat prin “pedeapsă” în Iuda 7, şi înseamnă a guverna, a proba — a împărţi fiecărui individ binecuvântări sau lovituri, potrivit cu ceea ce merită când este adus la deplina lumină a adevărului şi sub toate binecuvântările domniei lui Cristos. Astfel se vede că parte din lucrarea lui Cristos va fi să stăpânească şi să îndrume atât pe oamenii păcătoşi cât şi pe îngerii păcătoşi —”să judece lumea”, pe oamenii decăzuţi, acum sub restricţia morţii, din care au fost răscumpăraţi, şi de asemenea să judece pe îngerii decăzuţi, spiritele, vii dar sub restricţiepână la judecata sau încercarea Marii Zile Milenare, când Biserica sub conducerea Domnului ei va judeca şi cazul lor, dându-le viaţă veşnică şi favoare celor care atunci se vor dovedi vrednici de ea, şi nimicire veşnică celor care sub lumină şi ocazie deplină se vor fi dovedit nevrednici.
În afara acestor referiri la subiect, găsim referiri frecvente la o lucrare pe care o va face Cristos pentru a supune atât puterile cereşti sau spirituale cât şi cele umane, după ce va fi aleasă Biserica şi va începe lucrarea de judecare şi binecuvântare. De exemplu, citim (Efeseni 1:10): “ … pentru administrarea plinătăţii timpurilor, spre a uni îsub stăpânirea şi legea lui Dumnezeuş în Hristos toate lucrurile care sunt în ceruri îspiritualeş şi lucrurile care sunt pe pământ îumaneş”. Apoi: “Căci toată plinătatea şi-a găsit plăcerea să locuiască în El, şi prin El să împace toate lucrurile cu Sine, atât lucrurile de pe pământ cât şi lucrurile din ceruri îîncălcătorii pământeşti şi spiritualiş, făcând pace prin sângele crucii Lui”. Coloseni 1:19, 20.
În Efeseni 3:8-10, ni se arată că Dumnezeu a ascuns lungimea şi lăţimea planului Său de mântuire până în Veacul Evanghelic, când apostolii au fost însărcinaţi să spună oamenilor condiţiile în baza cărora puteau deveni părtaşi cu Cristos în executarea planului iubitor al lui Dumnezeu; şi intenţia este ca, în cele din urmă, toate fiinţele pământene şi cereşti sau spirituale să cunoască, prin intermediul Bisericii, bogăţia nemărginită care se află în marele dar al lui Dumnezeu — Fiul Său — şi diferitele metode şi paşi pe care înţelepciunea Sa i-a marcat pentru toate creaturile Sale. Cităm pasajul din traducerea Diaglott:
“Da, mie, cel mai mic dintre toţi sfinţii, mi-a fost dată această favoare — să vestesc printre neamuri veştile bune — bogăţia nemărginită a Celui Uns: să luminez pe toţi în legătură cu îmetoda deş administrarea îsau funcţionareaş acestei taine îplanş care a fost ascunsă de veacuri de către Dumnezeu care a creat toate; pentru ca acum îde acum înainteş să fie făcută cunoscută domniilor şi autorităţilor din locurile cereşti, prin adunare îprin intermediul Bisericiiş, înţelepciunea nespus de felurităa lui Dumnezeu, după un plan al veacurilor, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru”.
Ar părea, aşadar, că planul generos al lui Dumnezeu şi înţelepciunea Lui felurită cuprind ceva de interes pentru îngeri, şi de un interes special pentru cei limitaţi sau restrânşi şi care aşteaptă o încercare în judecata marii Zile Milenare. Aceştia văd pe sfinţi şi caută să privească în lucrurile descoperite lor de Spirit şi de Cuvânt; dar în nici un alt fel nu pot afla despre viitorul lor sau ce pregătiri au fost făcute pentru ei în bogăţia nemărginită şi în înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, fiindcă, aşa cum s-a afirmat aici, aceasta trebuie să fie “făcută cunoscută” “prin Biserică”.
Aceşti îngeri condamnaţi au învăţat mult începând de la primele cuvinte şi prima predică; nu numai lecţia ascultării şi înălţării Domnului nostru (1 Petru 3:18-20; 1 Timotei 3:16), dar şi a urmaşilor Lui; fiindcă citim că “am ajuns o privelişte pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni” (1 Cor. 4:9). Priveliştea şi învăţătura sunt atât pentru oameni cât şi pentru îngeri, deoarece atât îngerii cât şi oamenii vor fi curând judecaţi de Biserică şi binecuvântaţi de ea, dacă vor fi găsiţi ascultători şi vrednici de viaţă. Când se va da mărturia, la timpul potrivit, toate lucrurile din cer (starea spirituală) şi de pe pământ (cea umană), se vor închina în faţa Unsului lui Iehova şi-L vor mărturisi ca Domnul şi Stăpânitorul lor; şi cei care vor refuza să se supună autorităţii Sale drepte vor fi îndepărtaţi de la viaţă — nimiciţi ca fiind nevrednici de viaţă. Isaia 45:23; Romani 14:11; Fapte 3:23.
Îngerii care au păcătuit în zilele lui Noe au avut de atunci încoace o experienţă amară: fără îndoială moartea ar fi fost de preferat în multe privinţe. Îndepărtaţi de la legătura cu îngerii buni şi având tovărăşie numai unul cu altul şi cu Satan, fără Dumnezeu şi fără speranţă, trebuie să fi avut o experienţă cumplită cu efectele triste ale păcatului, în vreme ce observarea faptului că omenirea moare din cauza păcatului, îi putea face să presupună că moartea va fi în cele din urmă şi plata lor. Că aceasta era temerea spiritelor necurate este dovedit de protestul unuia dintre ei pe care Domnul l-a scos afară: “Ai venit să ne pierzi?” (Marcu 1:24; Luca 4:34; Matei 8:29). Dar aceasta nu dovedeşte că presupunerile lor erau corecte, după cum nu dovedeşte nici că este corectă credinţa milioanelor de creştini pretinşi, că nouă zecimi din omenire vor fi chinuiţi veşnic. Faptul este că Satan, care a învăţat pe oameni să hulească astfel caracterul lui Dumnezeu prin denaturarea planului divin, a fost învăţătorul şi mai-marele acestor spirite respinse; şi în mod evident el a prezentat acestor spirite întemniţate în lumină falsă planul lui Iehova, aşa cum l-a prezentat şi omului. El este tatăl minciunilor.
Nu putem uita nici purtarea plină de respect a îngerilor decăzuţi faţă de Domnul şi faţă de apostolii Săi şi de mesajul pe care l-au dat; într-adevăr cu mult mai respectuoasă decât a celei mai stricte secte evreieşti. În timp ce aceştia din urmă îşi băteau joc de El spunând: “Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif?” (Ioan 6:42), spiritele decăzute au exclamat: “Tu eşti Fiul lui Dumnezeu” (Marcu 3:11). În timp ce primii ziceau: “Are demon şi este nebun”, cei din urmă ziceau: “Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”. Marcu 1:24.
“Legiunea” care înnebunise pe gadareni s-a închinat în faţa lui Cristos, recunoscându-L ca “Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt”. Marcu 5:6, 7.
În timp ce au respectat pe cei adevăraţi, s-au opus celor falşi, spunând unora care pretindeau că-i scot afară: “Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?” Fapte 19:15.
Atât evreii cât şi neamurile, când trimişii lui Dumnezeu au venit la ei cu veştile bune ale mântuirii, i-au bătut şi i-au ucis cu pietre, dar unii dintre aceşti îngeri decăzuţi au părut doritori să răspândească veştile de bucurie. Unul l-a urmat pe apostolul Pavel şi pe Sila, spunând: “Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc îvouă, oamenilor, şi îngerilorş calea mântuirii”. Fapte 16:17.
Baza speranţei pentru îngerii decăzuţi
Dar acum se ridică o întrebare importantă. Scripturile ne arată că speranţa oamenilor se centrează în faptul că s-a dat un preţ de răscumpărare pentru păcatul lui Adam; dar care este baza speranţei pentru aceşti îngeri decăzuţi? Pe ce bază li se poate acorda o încercare cu speranţa vieţii veşnice? A murit Domnul Isus pentru ei?
Nu aşa ni se spune. Jertfa de răscumpărare a fost umană, o jertfă pentru om. “Căci negreşit”, spune Pavel, “nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam” etc. (Evrei 2:16). Mai mult, îngerii nu s-au aflat sub condamnarea morţii şi ca atare nu şi-au pierdut viaţa în nici o măsură şi n-au nevoie de răscumpărare din moarte. Din cauză că sentinţa morţii a trecut asupra oamenilor a fost necesară răscumpărarea pentru ca să ne putem recâştiga viaţa. Acei îngeri care nu şi-au păstrat starea de la început n-au fost condamnaţi la moarte, ci să fie restrânşi şi limitaţi până la ziua judecăţii, când Dumnezeu va judeca cu dreptate pe oameni şi pe îngeri prin Omul pe care L-a rânduit (Fapte 17:31). De aceea ei îşi suportă pedeapsa lor, la fel cum omul îşi suportă pedeapsa lui, deşi pedepsele sunt de natură foarte diferită — potrivit “înţelepciunii nespus de felurite a lui Dumnezeu”.
Şi totuşi îngerii decăzuţi au avut un mare interes faţă de jertfa Domnului nostru; fiindcă, deşi ei n-au fost răscumpăraţi, cumpăraţi cu sângele preţios, aşa cum a fost omul, şi nici n-au avut nevoie să fie, nefiind sub condamnarea morţii, totuşi speranţa lor se centra în puterea cu care El a fost răsplătit prin înălţarea la natura divină, drept urmare a ascultării Sale chiar până la moarte. El este acum Domn şi judecător atât al celor vii cât şi al celor morţi — cei morţi şi cei aflaţi pe calea morţii, şi îngerii vii, necondamnaţi niciodată la moarte. Romani 14:9.
Repetăm, dacă privim corect problema, că aceşti îngeri au fost ispitiţi şi seduşi în mare măsură de răul din oameni, care devenise foarte mare (Geneza 6:5), putem vedea cum împăcarea realizată pentru om prin sângele crucii se putea aplica şi putea anula atât vina directă, cât şi cea indirectă, dacă rezulta din neascultarea unui singur om. Aşa că acum suntem asiguraţi prin cuvintele apostolului: I-a plăcut Tatălui ca “prin El să împace toate lucrurile îcare nu sunt în armonieş cu Sine, atât lucrurile de pe pământ îumaneş cât şi lucrurile din ceruri îîngereştiş, făcând pace îispăşire — satisfacţieş prin sângele crucii Lui”. Coloseni 1:20.
Acestea sunt scrise “ca să puteţi înţelege pe deplin împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă”, şi crezând să vă puteţi bucura cu o bucurie de negrăit. “O, adâncul bogăţiei şi înţelepciunii lui Dumnezeu!” Efeseni 3:18; Romani 11:33.
Care este diferența între duh și suflet ? Cum să argumentez biblic că sufletul moare, și că nu sânt tot una duhul si sufletul?
Definitia sufletului se gaseste in: Geneza 2:7 Romanian: Cornilescu „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s’a făcut astfel un suflet viu.”
Prin definitie sufletul uman este format din corpul material + duhul de viata imaterial dat de Dumnezeu. Ambele sunt necesare pentru ca sufletul sa existe. Corpul nu poate trai fara duhul de viata si viceversa. Deci cand un om moare, atat corpul cat si duhul lui inceteaza sa mai traiasca, si raman numai o amintire. Prin urmare, omul este un suflet si nu ‘are un suflet’ cum spun multi crestini.
In Gen 2:16 Dumnezeu I-a spus lui Adam ca daca va manca din fructul interzis v-a muri negresit. Nu numai mana sau corpul lui a pacatuit, ci fiinta inteligenta, sufletul – deci tot sufletul a murit.
„Sufletul care păcătuieşte, acela va muri!” Ezechiel 18:4
Isa 53:10 spune despre Isus „sufletul Sau se va fi facut o jertfa pentru vina”, Isa 53:12 ‘si-a dat sufletul la moarte’. In evr. ‘nephesh’ e folosit pentru suflet. Deci nu numai corpul, ci intreaga lui fiinta umana.
Ps 49:15 Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul (nephesh) din Locuinţa Morţilor, căci El mă va lua sub ocrotirea Lui.
Cuvantul folosit aici e suflet, deci atat corpul cat si suflarea.
Cuvantul ‘duh’ e tradus in Biblie din cuvantul evreiesc ‘ruah’ si cel grecesc ‘pneuma’, si inseamna in primul rand ‘suflare’, dar in al doilea rand se aplica la orice putere invisibila: fiinte spirituale sau spiritul mintii sau al vointei.
Sa ne uitam un pic la o scriptura interesanta:
Mat 10:28 Nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care nu pot omorî sufletul! Ci temeţi-vă mai degrabă de Cel Ce poate să distrugă şi sufletul, şi trupul, în Gheenă.
Adevarul e ca oamenii pot sa omoare trupul, dar nu pot distruge sufletul in mod permanent. Numai Dumnezeu poate si in timpul Domniei lui Christos de 1000 de ani va distruge sufletele neascultatoare in moartea a doua de unde nu mai exista speranta de inviere. Deci scriptura vorbeste contrar opiniei publice asa de raspandite ca sufletul este nemuritor.
„Căci oricine va voi să-şi scape viaţa [psuche — sufletul, fiinţa], o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa [psuche — sufletul, fiinţa] pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva. Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul [psuche — viaţa, fiinţa]? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul [psuche — ((336)) viaţa, fiinţa] său?”Marcu 8:35-37.
„Eu Îmi dau viaţa [psuche — sufletul, fiinţa] pentru oi.” Ioan 10:15.
Citat din ‘Inpacarea omului cu Dumnezeu’ pg. 345:
„Dacă suflarea sau spiritul vieţii se retrage, rezultă moartea. Acum întrebarea este: Ce moare? Moare suflarea sau spiritul vieţii? Desigur că nu; aceasta niciodată n-a avut o fiinţă simţitoare, este un principiu sau o putere, ca electricitatea; nu are gândire, nu are simţire; n-ar putea muri. Moare corpul? Răspundem: Nu. Corpul îşi poate pierde viaţa cu care Tatăl l-a însufleţit, însă corpul de la sine, fără suflarea sau spiritul vieţii, nu are conştiinţă, nu are sentimente, nu are simţire, şi, prin urmare, nu s-ar putea spune că moare; el a fost neînsufleţit înainte de a fi intrat în el suflarea sau spiritul vieţii; el a fost însufleţit în timp ce suflarea sau spiritul vieţii a fost în el; el devine iarăşi neînsufleţit sau mort când spiritul vieţii este retras.
Atunci ce moare? Răspundem că sufletul este acela care moare — fiinţa simţitoare încetează a exista. Să ne amintim că fiinţa simţitoare a rezultat din unirea suflării sau spiritului de viaţă cu un organism şi că separarea sau disoluţia acestora două cauzează încetarea fiinţei, sufletului — moartea.”
Ce înseamnă hula care nu se iartă nici în veacul acesta nici în cel viitor?
Textele care se referă la subiectul în cauză se află în Matei 12:31, 32; Marcu 3:28, 29 și Luca 12:10. Să luăm în considerație la început partea din întrebare ce se referă la: ”veacul acesta și veacul viitor”. ”Veac” în Scriptură se referă la o perioadă de timp, care are o durată anumită, având un început și un sfârșit. ”Veacul acesta” se referă la aceeași perioadă de timp din prezent în care trăim acum la care se referă și apostolul Pavel în Gal. 1:4, numind-o: ”acest veac rău”. ”Veacul viitor” se referă la o perioadă de timp care urmează perioadei de timp prezente în care trăim, care se va începe după ce se va termina „veacul acesta„ sau „veacul de acum„, perioadă de timp în care, precum ne spune însuși Domnul nostru Isus, va avea loc: „învierea dintre cei morți„ – Luc. 20:35, când Dumnezeu va arăta față de întreaga omenire „nemărginita bogăție a harului Său„ – Ef. 2:7.
În ceea ce privește: „hula care nu se iartă„ – „nici în veacul acesta„ și „nici în cel viitor„ aflăm din Ioan 5:16 că în comparație cu celelalte păcate pe care le savârșim de zi cu zi, care se iartă, dacă ne căim, aici se referă la un astfel de păcat care „duce la moarte„ care nu se iartă. În altă parte în Evr. 10:26, 29 suntem informați că de acest fel de păcat putem fi vinovați „dacă păcătuim cu voia„ doar „după ce am primit cunoștința adevărului„. Și în continuare versetul 29 direct ne explică în ce constă acest păcat și de ce el este socotit ca o atât de gravă încălcare ca fiind făcut din partea unuia care: „calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu” , care „pângărește sângele legãmântului, cu care a fost sfințit„ și care „batjocorește pe Duhul harului?„. Apostolul în Ev. 6:4 îi numește pe aceștia ca unii „care au căzut„ după ce „au fost luminați odatã, și au gustat darul ceresc, și s-au fãcut pãrtași Duhului Sfînt„ „și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor„.
În comparație cu păcatele care pot fi iertate când ne căim, Ev. 6:4 continuă că aceștia „este cu neputințã sã fie înoiți iarãș, și aduși la pocãințã, fiindcã ei rãstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, și-l dau sã fie batjocorit„. Tot la aceleași persoane se referă și Iuda în versetul 12 numindu-i: „de două ori morți„ – adică odată morți datorită păcatului lui Adam și fiind izbăviți din el prin pocăință și spălați prin single lui Christos, dar a doua oară morți pentrucă „sunt biruiți„ și „se întorc de la porunca sfântă„ – 2 Pet. 2:20, 21.
“DOMNUL Dumnezeul tău este … Dumnezeul cel credincios”
“DOMNUL Dumnezeul tău este … Dumnezeul cel credincios”
“Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui! El ne-a păstrat sufletul cu viaţă şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.” Psalmul 66:8, 9.
În acest psalm, profetul David cheamă pe toată lumea să laude pe Domnul. În limbaj profetic el exclamă: “Tot pământul Te va adora … va cânta Numele Tău!” Apoi el repetă numărul minunatelor manifestări ale Puterii lui Dumnezeu în relaţia Sa cu Israelul; el cheamă poporul să binecuvânteze pe Domnul şi să facă să răsune laudele Lui pretutindeni. Privind în urmă la relaţiile lui Iehova cu poporul Său, el continuă: “Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule: ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul; ne-ai adus în laţ şi ne-ai pus o grea povară pe coapse; ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre; am trecut prin foc şi prin apă; dar Tu ne-ai scos la loc larg!” Vers. 10-12.
Apoi psalmistul declară că el va intra în casa Domnului şi îşi va împlini jurămintele făcute Domnului în timpul strâmtorării sale. El aminteşte iarăşi bunătatea lui Dumnezeu faţă de el. El spune că a strigat către Domnul şi I-a înălţat laude, că rugăciunile lui au fost ascultate, că el a fost ridicat şi binecuvântat şi eliberat. El îi cere lui Israel să-şi amintească toate îndrumările Domnului în istoria lor trecută şi toată bunătatea Lui faţă de ei ca popor, şi îi îndeamnă să vestească virtuţile marelui Său nume. Dumnezeu a scos pe poporul lui Israel din robia Egiptului; El i-a protejat în toate călătoriile prin pustie şi de atunci încoace.
Împăratul David le aminteşte că ei au fost ţinuţi în viaţă, că Dumnezeu n-a permis să fie exterminaţi — “n-a îngăduit să li se clatine piciorul”. N-au fost înfrânţi de duşmanii lor atâta vreme cât au avut încredere şi au ascultat. Mai târziu, din cauza neascultării şi stricăciunii lor, Dumnezeu a făcut să fie duşi în robie în Babilon.
Dar aceasta a fost pentru binele lor, ca să-i poată încerca şi după aceea să-i aducă înapoi în ţara lor — pe toţi cei vrednici.
Israelul spiritual să facă să răsune laudele Lui!
Dar deşi acest psalm are o primă semnificaţie în ceea ce priveşte Israelul Natural, gândul nostru este, în armonie cu aplicaţiile făcute de Domnul nostru şi de apostoli, că aceste cuvinte sunt chiar mai potrivite în aplicarea lor la Israelul Spiritual. Domnul ne-a scos din lume. Ne-a eliberat de marele asupritor, Satan. Ne-a îndrumat prin călătoria în pustie; ne-a hrănit cu Mană din Cer; ne-a scos Apa Vieţii din marea Stâncă a Veacurilor lovită pentru noi ca să putem bea şi să trăim. Ne-a spălat picioarele de praful drumului din pustie. Ne-a disciplinat şi ne-a pedepsit cu credincioşie ca pe fiii Săi; a mers înaintea noastră în tot mersul nostru obositor, şi de asemenea a mers în urma noastră ca să ne apere de orice pericol şi rău. Dacă Israelul Natural a avut mare motiv de mulţumire şi laudă, care ar trebui să fie atitudinea noastră pentru toate manifestările minunate ale iubirii şi grijii pentru noi, Israelul Său Spiritual! Cu adevărat, noi putem lăuda pe Dumnezeul nostru ca nici un alt popor de pe pământ, din trecut sau din prezent! Împreună cu poetul putem spune:
“El a fost mai bun cu mine decât am putut spera,
A fost mai bun decât orice temeri am putut avea.
Din cioburile faptelor mele un pod a făcut
Şi din lacrimile mele un curcubeu a întins!
Talazurile ce calea pe mare-mi înconjurau
L-au adus pe Domnul pe crestele lor;
La zilele de mers prin pustie când mă gândesc
Mă pot sprijini pe dragostea Lui pentru rest.
Mi-a golit mâinile de comorile ce-am adunat Şi legământul Său de iubire mi-a arătat;
Nici o rană n-a fost în inima ce mă durea,
Pe care balsamul Său să n-o poată vindeca.
O, tandră şi adevărată a fost durerea care m-a corectat,
În înţelepciunea care m-a-nvăţat şi m-a-ncercat,
Până când sufletul iubit s-a încrezut numai în El
Şi nimic altceva de pe pământ să nu mai aibă ţel!
El paşii mi-a condus unde să văd nu puteam Pe căi pe care nu le cunoşteam; Ce a fost strâmb s-a îndreptat şi ce a fost zgrunţuros s-a nivelat, Când numai pe El L-am urmat. Îl laud încă pentru palmierii plăcuţi, Pentru izvoarele de apă de pe drum, Pentru stâlpul de foc noaptea arzând Şi pentru norul din zi înainte călătorind.
Nici în cel mai sumbru loc nu există veghere
Care să nu aibă valoare prin promisiunea iubirii;
Citesc din trecut că viitorul va fi
Peste măsură mai bun decât temerile pot gândi.
Ca vasul de aur cu pâinea pustiei
Alăturea pus cu toiagul înfrunzit al preoţiei,
Toate ţinute în Chivot împreună cu Legea Domnului,
În grija Dumnezeului meu în virtutea Legământului!”
Unii credincioşi de-a lungul Evului Mediu
Dumnezeul nostru nu-Şi lasă niciodată copiii: numele Lui este Credincioşie! El n-a permis niciodată ca Biserica Sa să fie exterminată, în ciuda tuturor asalturilor erorii şi a puterii întunericului. Există încă oameni adevăraţi ai lui Dumnezeu în lume şi întotdeauna au fost. De-a lungul Veacurilor Întunecate, marele fapt al sacrificiului pentru păcat dat de Răscumpărătorul a fost totuşi susţinut de unii dintre sfinţii adevăraţi ai Domnului. Acest adevăr preţios n-a fost niciodată complet pierdut în timpul acelor ani de întuneric şi obscuritate, şi la timpul potrivit al lui Dumnezeu Biserica Sa a ieşit din pustie, “rezemându-se de preaubitul ei”. De atunci lumina a devenit tot mai strălucitoare pentru cei credincioşi, veghetori. Şi ce potop de glorie străluceşte acum pe calea sfinţilor!
“Privind înapoi, lăudăm calea
Pe care Dumezeu ne-a condus zi de zi!”
Sfinţii lui Dumnezeu de-a lungul secolelor trecute n-au avut nevoie de aceste binecuvântări suplimentare care le sunt date credincioşilor de astăzi, dar fiecare nevoie a lor a fost satisfăcută. Noi trăim în zilele “Sfântului Locaş curăţat”. Acum este cuvenit mai mult Adevăr decât oricând în istoria Bisericii. Cu adevărat, Domnul nostru “ne-a adus în casa vinului şi dragostea este steagul fluturat peste noi!” (Cânt. Cânt. 2:4). Într-adevăr, “El ne-a păstrat sufletul cu viaţă şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul”, în ciuda miilor de curse puse pentru picioarele noastre de marele Adversar şi de servitorii lui — mulţi dintre ei servindu-l fără să-şi dea seama. Putem vedea că cu mult timp în urmă puteam fi biruiţi de atacurile Adversarului dacă Dumnezeul nostru n-ar fi fost un Zid de Apărare în jurul nostru.
Sfinţii Săi nu vor fi clătinaţi niciodată
“O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi” (Ps. 16:6). Dar numai credincioşii sunt păstraţi astfel. Nu trebuie să înţelegem că Domnul îi păstrează pe aceia care nu fac ei înşişi efortul cuvenit pentru a cunoaşte voinţa lui Dumnezeu ca s-o poată face; cei care urmează în urmele lui Isus, făcând tot ce le stă în putere să placă Domnului aşa cum sunt ei în stare să observe calea pe care El vrea ca ei să umble. Aceştia fac astăzi ca vocea laudei Lui să fie auzită, şi partea lor este harul îndeajuns. Dacă încercările credinţei, supunerii şi încrederii vor fi mai mari în viitorul apropiat decât au fost înainte, aceşti credincioşi nu vor cădea. Picioarele lor nu se vor clătina, chiar dacă o oştire îi va înconjura şi mii vor cădea alături de ei. “Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Aceştia vor fi tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui, chiar dacă li s-ar cere pentru un timp să urmeze unde nu pot vedea.
Să continuăm deci curajos, ştiind că Cel care ne-a condus până acum va continua să ne conducă. Cel care ne-a favorizat la început ne va favoriza până la sfârşit; şi “Cel care este cu noi este mai tare decât cei care sunt împotriva noastră”. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că harul Său ne-a păstrat, că ne-a ferit de cădere, că atâţia mai suntem încă cu o inimă şi o minte să mergem mai departe neclintiţi, orice ar aduce zilele care vin! Dacă ele vor aduce greutate şi persecuţie, durere şi încercare, harul Său ne va susţine totuşi. Dacă vor aduce încercări ale credinţei şi răbdării, promisiunile Sale nu vor da greş. Toată încrederea noastră să fie concentrată în Dumnezeu. Să continuăm să ne bucurăm în El. “Cel care se laudă, să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt DOMNUL, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea Îmi găsesc plăcerea, zice DOMNUL” (Ier. 9:24). Încercările vor fi permise să vină peste poporul lui Dumnezeu tocmai cu scopul de a cerne pe cei care nu sunt cu adevărat ai Săi. Să stăm deci fermi, ştiind că El este credincios.
R — 5500 / iulie 1914
“Lăudaţi pe Domnul!
Laudă suflete al meu, pe DOMNUL!
Voi lăuda pe DOMNUL cât voi trăi;
Voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi fi.”
Psalmul 146:1, 2
“Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,
A cărui nădejde este în DOMNUL Dumnezeul său,
Care a făcut cerurile şi pământul,
Marea şi tot ce este în ele …”
Psalmul 146: 5, 6
Blândeţea, o caracteristică a Cristosului
“Şi robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici.” 2 Timotei 2:24, 25.
Cuvintele textului nostru au fost adresate de către apostolul Pavel lui Timotei, un Bătrân al Bisericii. Poporul Domnului, toţi cei care aparţin Corpului lui Cristos, sunt fii ai lui Dumnezeu; totuşi ei sunt cu toţii slujitori — robi ai lui Isus Cristos. Fiecare fiu adevărat va dori să slujească interesele tatălui său, mai ales ale unui tată drept, iubitor; şi fiecare slujitor credincios va dori să slujească interesele stăpânului sau patronului său, mai cu seamă ale unui patron sau stăpân nobil, vrednic de aceasta. Domnul nostru Isus, care a fost Fiul deosebit al Tatălui ceresc, S-a făcut Slujitorul tuturor, ca să slujească interesele Tatălui, să împlinească voinţa Lui.
Textul nostru se poate aplica fiecărui slujitor al lui Dumnezeu, fiecărui membru al Bisericii lui Cristos, fie că deţine vreo funcţie printre fraţi, fie că nu. Este o poruncă ce se aplică întregii Biserici. Fiecare copil al lui Dumnezeu conceput de Spirit trebuie să înveţe pe alţii potrivit ocaziei şi capacităţii sale, cu limitarea pusă în Scripturi în privinţa sexului. “Duhul Stăpânului Domnul este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor blânzi; El M-a trimis să pansez pe cei cu inima zdrobită, să vestesc eliberarea robilor şi deschiderea închisorii celor ce sunt în lanţuri” (Isaia 61:1). Aceste cuvinte ale profetului se aplică fiecărui membru al Cristosului, Cap şi Corp.
Maniera potrivită de a prezenta adevărul
Dar Mesajul Veştilor Bune pe care ni l-a dat Domnul să-l vestim nu trebuie impus oamenilor. Pentru a fi slujitori potriviţi ai Domnului şi în armonie cu aranjamentele Lui, nu trebuie să ne luptăm, nu trebuie să ne certăm. Trebuie să informăm în umilinţă, nu cu aer de superioritate, sau cu dorinţa de a arăta cât ştim. Mesajul nostru este pentru cei care au “urechi de auzit”. Nu trebuie să ne impunem oamenilor, nici să ne vârâm cu de-a sila, ca să-i facem să ne asculte. În vreme ce trebuie să fim gata ca să ne jertfim interesele proprii pentru a vesti Mesajul credinţei noastre, totuşi, când facem aceasta nu trebuie să fim certăreţi, răutăcioşi, arţăgoşi.
Nu vrem să spunem despre cei care sunt înclinaţi să fie arţăgoşi în prezentarea Adevărului că ei nu sunt membri ai lui Cristos, dar evident ei n-au învăţat calea cea mai bună. N-au dezvoltat suficient calitatea iubirii; sunt deficitari în înţelepciunea cerească în această privinţă. Cu o aumită ocazie, doi dintre ucenicii Domnului au venit dintr-o cetate a Samariei, ai cărei locuitori n-au vrut să le vândă mâncare, şi au întrebat cu indignare pe Isus dacă să nu ceară foc din cer ca să-i nimicească. Ca răspuns Domnul nostru a spus: “Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi. Căci Fiul Omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască“ (Luca 9:55, 56). La fel sunt astăzi unii gata să se certe cu orice ocazie. Deşi această tendinţă nu dovedeşte că ei nu sunt copii ai Domnului, totuşi ea demonstrează că nu sunt în atitudinea potrivită, că este necesară o îmbunătăţire.
Lucrurile plăcute lui Dumnezeu sunt prezentate în Scripturi. Urmaşii Domnului trebuie să fie blânzi faţă de toţi oamenii — nu numai faţă de fraţii din Biserică, ci faţă de toţi ceilalţi. Ei nu trebuie să fie stârnitori de ceartă, totdeauna gata să intre într-o ciorovăială, ci să fie îndelung răbdători, să respecte opiniile şi preferinţele altora. Ar putea fi ocazii când creştinul ar fi pus într-o situaţie în care să fie obligat să se apere; dar una este să te aperi într-un mod raţional, şi cu totul altceva să fii certăreţ şi agresiv.
Străduindu-ne să ducem Adevărul la alţii, ar trebui să ţinem minte că credinţa noastră nu trebuie prezentată oricui. “Nu aruncaţi perlele voastre înaintea porcilor.” Ei nu vor aprecia perlele voastre. Vor vrea să vă facă rău deoarece nu le apreciază. Dar, deşi nu trebuie să fim certăreţi, trebuie să fim activi în prezentarea Cuvântului Vieţii. Dacă Adevărul este atacat şi sufletele oneste sunt în pericol de a se poticni, noi trebuie, aşa cum a poruncit apostolul, să “luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” (Iuda 3). Aceasta nu înseamnă însă că trebuie să fim certăreţi, sau să întreţinem dispute, în sensul obişnuit al acestor termeni. Trebuie să fim totdeauna gata să vestim Adevărul cu fiecare ocazie potrivită — cu moderaţie, blândeţe şi umilinţă, dar cu seriozitate şi zel; pentru că aceasta este treaba noastră. Dacă cei cărora le prezentăm Mesajul Adevărului sunt în atitudinea potrivită, ei îl vor dori. De aceea, este corect pentru noi să fim gata să ne dăm viaţa în apărarea Adevărului şi a intereselor lui.
Cu cât suntem mai liniştiţi, mai calmi, mai stăpâniţi când cineva ni se împotriveşte, cu atât mai bine putem apăra şi recomanda Mesajul pe care-l ducem. Cu cât va fi mai mare contrastul dintre spiritul nostru şi cel al împotrivitorului nostru, cu atât argumentul în favoarea Adevărului va fi mai puternic în mintea celor care aud şi cu atât vom fi mai în stare să dezarmăm prejudecata din mintea împotrivitorului, dacă inima lui este sinceră şi onestă. Cel care-şi pierde stăpânirea de sine şi devine combativ şi certăreţ, îşi pierde propria cauză. Nu trebuie să-şi piardă niciodată capul. Acesta sigur va spune lucruri care ar fi fost mai bine să rămână nespuse şi va arăta prin ton şi mod de comportare că nu este animat de Spiritul Învăţătorului. Mai mult rău decât bine poate rezulta dintr-o astfel de greşeală. Totdeauna trebuie să prezentăm Mesajul cu blândeţe, cu amabilitate, cu convingere. Poate fi necesar să fim fermi în declaraţiile noastre, dar spiritul prezentării trebuie să fie blând, fie că este în particular, fie că este în public.
Însuşirile unui adevărat învăţător
Apostolul spune că slujitorii Domnului trebuie să fie “în stare să înveţe pe alţii” (1 Tim. 3:2; 2 Tim. 2:24). Sfântul Pavel se adresează aici în mod special unui Bătrân al ecclesiei. A fi în stare să înveţe pe alţii înseamnă a avea capacitatea de învăţare. Nu toţi au capacitatea, darul de a clarifica lucrurile pentru alţii. Sunt unii oameni care, cu cât vorbesc mai mult, cu atât sunt înţeleşi mai puţin. Dacă sunt unii care se găsesc în această stare, ei ar trebui să folosească publicaţii şi apoi să încerce să prezinte Mesajul într-un mod care să poată fi asimilat de mintea altora — făcându-l clar, simplu şi logic. În prezentarea Mesajului altora este nevoie de răbdare. Să fii gata să repeţi punctul tot mereu, să compătimeşti cu cei pe care îi înveţi, amintindu-ţi cât de greu ţi s-a părut ţie când încercai să ieşi din întuneric la lumină.
Fie că prezinţi Adevărul în public sau în particular, niciodată să nu iei un aer de superioritate, de aroganţă. Niciodată să nu-ţi permiţi să fii iritat încât să spui: “Despre aceasta eu pot afla mai multe în cinci minute decât poţi afla tu într-un an”; nici măcar să nu sugerezi aceasta prin expresia feţei tale, sau în tonul sau comportarea ta. Vezi, ai putea să te exprimi în aceste patru moduri deodată; dar oricare din cele patru va fi deajuns să pună o barieră între tine şi cei cărora te-ai străduit să le trezeşti interesul. Trebuie să fii blând, smerit cu inima, umil.
Dacă cineva îţi prezintă un argument sau o scriptură despre care el crede că-ţi contrazice poziţia, spune-i: “Ei bine, frate, haide să vedem dacă aceasta este în armonie cu învăţăturile Bibliei. Noi trebuie să acceptăm ca Adevăr doar ceea ce armonizează toate declaraţiile Cuvântului lui Dumnezeu. Să verificăm subiectul”. Să ai o manieră blândă, de învăţăcel, care arată că este dispus să înveţe de la altul, dacă el te poate învăţa ceva din Cuvântul sigur al Domnului. Astfel împotrivitorul tău va fi mai dispus să audă ce ai de zis, dacă este dispus să fie cât de cât rezonabil.
Fără îndoială poporul Domnului învaţă tot mai mult lecţia dată în textul nostru — “robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi”. Este o lecţie pe care toţi trebuie s-o înveţe, Bătrânii, Diaconii şi fiecare membru al Corpului lui Cristos. Este necesară pentru zidirea caracterului nostru şi este necesară ca să putem face un serviciu mai eficient pentru Învăţătorul. La început când ne-am încins armătura şi am luat Sabia Spiritului, probabil că am făcut unele exerciţii cu sabia, şi poate adesea am făcut mai mult rău decât bine. Am simţit că avem ceva ce nimeni n-ar putea răsturna. Dar am învăţat să fim mai blânzi, mai înţelepţi, mai răbdători, mai iubitori; şi astfel am devenit mai apţi să fim instructorii altora. Am văzut cum putem vătăma Cauza Domnului printr-o prezentare greşită a Adevărului şi cum printr-o prezentare potrivită putem avea mai mult succes în înfăptuirea lucrării Domnului, în ajungerea la inimile flămânde, şi cum putem fi mai plăcuţi marelui nostru Împărat, pe care-L iubim cu toţii şi dorim să-L servim.
R — 5698 / iunie 1915
- M. 95
1 Ce simţ fericit şi binecuvântat,
Iubirea fiască, sigil nepătat,
Perfectă dragoste, de tot curată,
Ca să răbdăm toate pe noi ne-nvaţă.
2 Doresc mult să fiu blând, simplu şi umil,
Ca-Nvăţătorul meu şi ca un copil.
Mai sincer mai milos, la minte plăcut,
Să pot veghea-n rugă, pân-noapte-a trecut.
3 Vreau ştiinţă curată, cari de sus vine,
Şi-n totul e plină de fructe bune;
Vreau al lui Isus Duh, precum a promis
Da vreau să şi trăiesc precum El a zis.
4 Toate sunt deşarte, a lumii plăceri,
Văzând valoarea lor, că-s numa-nşelări,
Eu vreau să fiu liber, nu rob la păcat,
Trăind numai Lui ce m-a răscumpărat.
Blândeţea, o caracteristică a Cristosului
“Şi robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici.” 2 Timotei 2:24, 25.
Cuvintele textului nostru au fost adresate de către apostolul Pavel lui Timotei, un Bătrân al Bisericii. Poporul Domnului, toţi cei care aparţin Corpului lui Cristos, sunt fii ai lui Dumnezeu; totuşi ei sunt cu toţii slujitori — robi ai lui Isus Cristos. Fiecare fiu adevărat va dori să slujească interesele tatălui său, mai ales ale unui tată drept, iubitor; şi fiecare slujitor credincios va dori să slujească interesele stăpânului sau patronului său, mai cu seamă ale unui patron sau stăpân nobil, vrednic de aceasta. Domnul nostru Isus, care a fost Fiul deosebit al Tatălui ceresc, S-a făcut Slujitorul tuturor, ca să slujească interesele Tatălui, să împlinească voinţa Lui.
Textul nostru se poate aplica fiecărui slujitor al lui Dumnezeu, fiecărui membru al Bisericii lui Cristos, fie că deţine vreo funcţie printre fraţi, fie că nu. Este o poruncă ce se aplică întregii Biserici. Fiecare copil al lui Dumnezeu conceput de Spirit trebuie să înveţe pe alţii potrivit ocaziei şi capacităţii sale, cu limitarea pusă în Scripturi în privinţa sexului. “Duhul Stăpânului Domnul este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor blânzi; El M-a trimis să pansez pe cei cu inima zdrobită, să vestesc eliberarea robilor şi deschiderea închisorii celor ce sunt în lanţuri” (Isaia 61:1). Aceste cuvinte ale profetului se aplică fiecărui membru al Cristosului, Cap şi Corp.
Maniera potrivită de a prezenta adevărul
Dar Mesajul Veştilor Bune pe care ni l-a dat Domnul să-l vestim nu trebuie impus oamenilor. Pentru a fi slujitori potriviţi ai Domnului şi în armonie cu aranjamentele Lui, nu trebuie să ne luptăm, nu trebuie să ne certăm. Trebuie să informăm în umilinţă, nu cu aer de superioritate, sau cu dorinţa de a arăta cât ştim. Mesajul nostru este pentru cei care au “urechi de auzit”. Nu trebuie să ne impunem oamenilor, nici să ne vârâm cu de-a sila, ca să-i facem să ne asculte. În vreme ce trebuie să fim gata ca să ne jertfim interesele proprii pentru a vesti Mesajul credinţei noastre, totuşi, când facem aceasta nu trebuie să fim certăreţi, răutăcioşi, arţăgoşi.
Nu vrem să spunem despre cei care sunt înclinaţi să fie arţăgoşi în prezentarea Adevărului că ei nu sunt membri ai lui Cristos, dar evident ei n-au învăţat calea cea mai bună. N-au dezvoltat suficient calitatea iubirii; sunt deficitari în înţelepciunea cerească în această privinţă. Cu o aumită ocazie, doi dintre ucenicii Domnului au venit dintr-o cetate a Samariei, ai cărei locuitori n-au vrut să le vândă mâncare, şi au întrebat cu indignare pe Isus dacă să nu ceară foc din cer ca să-i nimicească. Ca răspuns Domnul nostru a spus: “Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi. Căci Fiul Omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască“ (Luca 9:55, 56). La fel sunt astăzi unii gata să se certe cu orice ocazie. Deşi această tendinţă nu dovedeşte că ei nu sunt copii ai Domnului, totuşi ea demonstrează că nu sunt în atitudinea potrivită, că este necesară o îmbunătăţire.
Lucrurile plăcute lui Dumnezeu sunt prezentate în Scripturi. Urmaşii Domnului trebuie să fie blânzi faţă de toţi oamenii — nu numai faţă de fraţii din Biserică, ci faţă de toţi ceilalţi. Ei nu trebuie să fie stârnitori de ceartă, totdeauna gata să intre într-o ciorovăială, ci să fie îndelung răbdători, să respecte opiniile şi preferinţele altora. Ar putea fi ocazii când creştinul ar fi pus într-o situaţie în care să fie obligat să se apere; dar una este să te aperi într-un mod raţional, şi cu totul altceva să fii certăreţ şi agresiv.
Străduindu-ne să ducem Adevărul la alţii, ar trebui să ţinem minte că credinţa noastră nu trebuie prezentată oricui. “Nu aruncaţi perlele voastre înaintea porcilor.” Ei nu vor aprecia perlele voastre. Vor vrea să vă facă rău deoarece nu le apreciază. Dar, deşi nu trebuie să fim certăreţi, trebuie să fim activi în prezentarea Cuvântului Vieţii. Dacă Adevărul este atacat şi sufletele oneste sunt în pericol de a se poticni, noi trebuie, aşa cum a poruncit apostolul, să “luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” (Iuda 3). Aceasta nu înseamnă însă că trebuie să fim certăreţi, sau să întreţinem dispute, în sensul obişnuit al acestor termeni. Trebuie să fim totdeauna gata să vestim Adevărul cu fiecare ocazie potrivită — cu moderaţie, blândeţe şi umilinţă, dar cu seriozitate şi zel; pentru că aceasta este treaba noastră. Dacă cei cărora le prezentăm Mesajul Adevărului sunt în atitudinea potrivită, ei îl vor dori. De aceea, este corect pentru noi să fim gata să ne dăm viaţa în apărarea Adevărului şi a intereselor lui.
Cu cât suntem mai liniştiţi, mai calmi, mai stăpâniţi când cineva ni se împotriveşte, cu atât mai bine putem apăra şi recomanda Mesajul pe care-l ducem. Cu cât va fi mai mare contrastul dintre spiritul nostru şi cel al împotrivitorului nostru, cu atât argumentul în favoarea Adevărului va fi mai puternic în mintea celor care aud şi cu atât vom fi mai în stare să dezarmăm prejudecata din mintea împotrivitorului, dacă inima lui este sinceră şi onestă. Cel care-şi pierde stăpânirea de sine şi devine combativ şi certăreţ, îşi pierde propria cauză. Nu trebuie să-şi piardă niciodată capul. Acesta sigur va spune lucruri care ar fi fost mai bine să rămână nespuse şi va arăta prin ton şi mod de comportare că nu este animat de Spiritul Învăţătorului. Mai mult rău decât bine poate rezulta dintr-o astfel de greşeală. Totdeauna trebuie să prezentăm Mesajul cu blândeţe, cu amabilitate, cu convingere. Poate fi necesar să fim fermi în declaraţiile noastre, dar spiritul prezentării trebuie să fie blând, fie că este în particular, fie că este în public.
Însuşirile unui adevărat învăţător
Apostolul spune că slujitorii Domnului trebuie să fie “în stare să înveţe pe alţii” (1 Tim. 3:2; 2 Tim. 2:24). Sfântul Pavel se adresează aici în mod special unui Bătrân al ecclesiei. A fi în stare să înveţe pe alţii înseamnă a avea capacitatea de învăţare. Nu toţi au capacitatea, darul de a clarifica lucrurile pentru alţii. Sunt unii oameni care, cu cât vorbesc mai mult, cu atât sunt înţeleşi mai puţin. Dacă sunt unii care se găsesc în această stare, ei ar trebui să folosească publicaţii şi apoi să încerce să prezinte Mesajul într-un mod care să poată fi asimilat de mintea altora — făcându-l clar, simplu şi logic. În prezentarea Mesajului altora este nevoie de răbdare. Să fii gata să repeţi punctul tot mereu, să compătimeşti cu cei pe care îi înveţi, amintindu-ţi cât de greu ţi s-a părut ţie când încercai să ieşi din întuneric la lumină.
Fie că prezinţi Adevărul în public sau în particular, niciodată să nu iei un aer de superioritate, de aroganţă. Niciodată să nu-ţi permiţi să fii iritat încât să spui: “Despre aceasta eu pot afla mai multe în cinci minute decât poţi afla tu într-un an”; nici măcar să nu sugerezi aceasta prin expresia feţei tale, sau în tonul sau comportarea ta. Vezi, ai putea să te exprimi în aceste patru moduri deodată; dar oricare din cele patru va fi deajuns să pună o barieră între tine şi cei cărora te-ai străduit să le trezeşti interesul. Trebuie să fii blând, smerit cu inima, umil.
Dacă cineva îţi prezintă un argument sau o scriptură despre care el crede că-ţi contrazice poziţia, spune-i: “Ei bine, frate, haide să vedem dacă aceasta este în armonie cu învăţăturile Bibliei. Noi trebuie să acceptăm ca Adevăr doar ceea ce armonizează toate declaraţiile Cuvântului lui Dumnezeu. Să verificăm subiectul”. Să ai o manieră blândă, de învăţăcel, care arată că este dispus să înveţe de la altul, dacă el te poate învăţa ceva din Cuvântul sigur al Domnului. Astfel împotrivitorul tău va fi mai dispus să audă ce ai de zis, dacă este dispus să fie cât de cât rezonabil.
Fără îndoială poporul Domnului învaţă tot mai mult lecţia dată în textul nostru — “robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi”. Este o lecţie pe care toţi trebuie s-o înveţe, Bătrânii, Diaconii şi fiecare membru al Corpului lui Cristos. Este necesară pentru zidirea caracterului nostru şi este necesară ca să putem face un serviciu mai eficient pentru Învăţătorul. La început când ne-am încins armătura şi am luat Sabia Spiritului, probabil că am făcut unele exerciţii cu sabia, şi poate adesea am făcut mai mult rău decât bine. Am simţit că avem ceva ce nimeni n-ar putea răsturna. Dar am învăţat să fim mai blânzi, mai înţelepţi, mai răbdători, mai iubitori; şi astfel am devenit mai apţi să fim instructorii altora. Am văzut cum putem vătăma Cauza Domnului printr-o prezentare greşită a Adevărului şi cum printr-o prezentare potrivită putem avea mai mult succes în înfăptuirea lucrării Domnului, în ajungerea la inimile flămânde, şi cum putem fi mai plăcuţi marelui nostru Împărat, pe care-L iubim cu toţii şi dorim să-L servim.
R — 5698 / iunie 1915
- M. 95
1 Ce simţ fericit şi binecuvântat,
Iubirea fiască, sigil nepătat,
Perfectă dragoste, de tot curată,
Ca să răbdăm toate pe noi ne-nvaţă.
2 Doresc mult să fiu blând, simplu şi umil,
Ca-Nvăţătorul meu şi ca un copil.
Mai sincer mai milos, la minte plăcut,
Să pot veghea-n rugă, pân-noapte-a trecut.
3 Vreau ştiinţă curată, cari de sus vine,
Şi-n totul e plină de fructe bune;
Vreau al lui Isus Duh, precum a promis
Da vreau să şi trăiesc precum El a zis.
4 Toate sunt deşarte, a lumii plăceri,
Văzând valoarea lor, că-s numa-nşelări,
Eu vreau să fiu liber, nu rob la păcat,
Trăind numai Lui ce m-a răscumpărat.
Calea, adevărul şi viaţa
“Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.” Ioan 8:31, 32.
La prima Venire a Sa Domnul nostru a venit la naţiunea Iudee, care era o Casă a Servitorilor în relaţie de legământ cu Dumnezeu. Acestora trebuia să le fie acordat prima dată privilegiul de a deveni fii ai lui Dumnezeu, şi binecuvântarea lor urma să fie în măsura în care erau credincioşi luminii care a venit la ei. Înainte de a putea deveni fii ai lui Dumnezeu însă, era necesar ca Isus să fie Răscumpărătorul lor, să facă împăcarea pentru nelegiuire şi astfel să deschidă calea. El a venit să facă aceasta, dar nu o făcuse încă. Oricine ajungea să înţeleagă scopurile şi aranjamentele divine şi să acţioneze în armonie cu ele, urma să fie făcut liber, să fie eliberat de condamnarea care era asupra lor ca evrei, de rezultatele slăbiciunii cărnii lor şi să fie adus în deplin acord cu Dumnezeu.
Putem vedea că acest mare privilegiu a însemnat de asemenea ceva mai mult decât toate acestea. A însemnat ceva încă mai înalt — chiar comoştenire cu Mesia. Dar toate aceste lucruri erau încă o taină. Erau cunoscute până la acel timp numai de Domnul nostru; Lui I s-au clarificat pentru că fusese conceput de Spirit sfânt. Erau multe lucruri greu de înţeles. Isus a vorbit în pilde, în cuvinte tainice, chiar cu scopul de a face Calea Vieţii deschisă atunci o “cale îngustă”. }i astfel citim în Scripturi că unii au spus despre cuvintele Învăţătorului: “Cuvântul acesta este prea tare; cine poate să-l sufere?” Cine îl poate crede?
Cuvintele grele la care se face referire în special au fost că “trupul Său era adevărata hrană şi sângele Său adevărata băutură”, şi că dacă mâncau şi beau din ele puteau câştiga viaţa veşnică. }i astfel citim că după aceea mulţi L-au părăsit şi au abandonat gândul de a fi ucenicii Lui, atât de orbiţi erau în privinţa propriilor lor interese. În loc să continue cu răbdare, ei au spus: Aceasta este nechibzuinţă! Nu înţelegem!
Isus a anticipat această stare de lucruri când le-a spus aceste cuvinte. I-a pus în gardă. Era de parcă ar fi spus: aţi spus că “niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta!” Deja aţi auzit cuvinte foarte diferite de cuvintele cărturarilor şi fariseilor. Acum continuaţi; aveţi răbdare aşa încă puţin. Dacă veţi face aceasta, veţi înţelege situaţia la timpul cuvenit. Exercitaţi credinţă — exercitaţi răbdare. Aţi început să fiţi interesaţi de aceste lucruri şi când veţi deveni pe deplin ucenicii Mei, vi se va acorda o cunoştinţă a Adevărului. }i acest Adevăr vă va face liberi; vă va da toate binecuvântările şi privilegiile pe care le primesc copiii lui Dumnezeu. Mare binecuvântare au avut puţinii care au dat atenţie sfatului Învăţătorului!
Binecuvântări începute la Cincizecime
Aceste cuvinte ale lui Isus n-au fost adresate în special celor doisprezece apostoli, ci evreilor în general care au fost atraşi prin simpatie. Nicodim poate să fi fost unul dintre aceştia; el a fost înclinat să se poticnească de lucrurile spirituale; nu putea înţelege cum era posibil ca cineva să se nască din nou. Citim că Spiritul sfânt nu fusese încă dat “fiindcă Isus nu fusese încă slăvit”. Sfântul Pavel ne spune că “omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate cunoaşte, pentru că ele se înţeleg duhovniceşte”. 1 Cor. 2:14.
Dar unii au văzut destul în Isus pentru a-i atrage spre El. Aceştia, în sinceritate de inimă, au spus: Sigur cuvintele Lui sunt adevărate şi criticile Lui la adresa naţiunii noastre sunt adevărate. Nu vedem cum va împlini aceste profeţii; dar El ne spune: continuaţi şi veţi înţelege mai târziu. }i unii au continuat — “peste cinci sute de fraţi”. După cum promisese Isus, acestora le-a fost dat privilegiul de a deveni ucenici cu adevărat.
Când a venit Cincizecimea, Tatăl ceresc i-a primit pe toţi cei care au continuat în Cuvântul lui Isus, şi ei au fost concepuţi de Spiritul sfânt în familia Domnului. Atunci au început să vadă lucrurile spirituale — au fost luminaţi. Nu toată lumina a venit deodată, ci ei au progresat cu trecerea zilelor şi anilor. Ei erau într-adevăr ucenici adevăraţi ai lui Cristos — astfel de urmaşi ai lui Isus cum binevoia Tatăl să recunoască. Au fost făcuţi liberi nu numai de condamnarea Legământului Legii, ci liberi de păcat şi de moarte. Au primit o voinţă nouă, o minte nouă şi Spiritul sfânt le-a arătat “lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”.
În rugăciunea Sa către Tatăl, Domnul nostru a spus: “Sfinţeşte-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul”. Prin cuvântul Adevăr, Isus S-a referit aici la revelarea de către Tatăl a Planului Său Divin prin Spiritul sfânt; şi influenţa sfinţitoare va veni prin cunoaşterea acelui Adevăr, primit într-o inimă onestă. Această sfinţire sau punere deoparte, strict vorbind, a început cu binecuvântarea Cincizecimii, şi încă continuă să lucreze. }i această sfinţire progresează atâta timp cât individul permite Adevărului să aibă influenţa intenţionată în viaţa sa. Vedem o deosebire între textul nostru şi cel tocmai citat. În cazul din urmă este Cuvântul lui Iehova, iar în primul este Cuvântul lui Isus. Isus spune: Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, veţi cunoaşte tot mai bine pe Tatăl ceresc şi veţi cunoaşte voinţa Lui, calea Lui, metoda Lui; astfel veţi cunoaşte cuvântul Lui. Toate lucrurile Îi împlinesc voinţa — voinţa Tatălui — şi văzând şi făcând voinţa Tatălui, va urma procesul de sfinţire. Isus le spune tuturor: “Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa”. Eu sunt singurul prin care puteţi veni la Tatăl şi să puteţi deveni fiii Lui; şi rămânând în Mine veţi ajunge la marea împlinire.
Mijlocul prin care vin toate binecuvântările noastre
Înţelegem deci că Cristos este îndestularea pe care Dumnezeu a prevăzut-o pentru noi în toate privinţele. “Care ne-a fost făcut Înţelepciune de la Dumnezeu, Dreptate îîndreptăţireş, sfinţire şi răscumpărare îeliberareş” (1 Cor. 1:30). Mai întâi, aflând despre lucrarea Sa de sacrificiu pentru noi, primim înţelepciunea, instruirea şi îndrumarea necesare, prin care putem veni la Tatăl prin meritul Lui. }i El este Înţelepciunea noastră pe tot parcursul drumului. Tatăl ceresc a avut un Plan glorios înainte de întemeierea lumii; acest lucru a fost lăsat să se înţeleagă în Eden, chiar după cădere. La timpul potrivit El a făcut încă o aluzie la acest Plan prin Enoh şi prin Avraam, iar mai târziu prin Moise şi prin profeţi. Dar modul în care lumea urma să beneficieze de el a fost ascuns, totul a fost ţinut secret.
Numai când a venit Isus a fost deschisă, a fost arătată calea vieţii. “El îCristosş … a adus la lumină viaţa şi neputrezirea prin Evanghelie.” Esenţa Evangheliei nu fusese nici măcar declarată, cu atât mai puţin cunoscută, înainte de a veni Isus. Apostolul Pavel spune că această mântuire a “început să fie vestită de Domnul, ne-a fost adeverită de cei care au auzit-o” (Evr. 2:3). Domnul nostru a început să o vestească; dar secretul Evangheliei, Taina ei, n-a fost dezvăluită pe deplin până după Cincizecime. Isus a început să o înţeleagă clar numai după ce a fost conceput de Spiritul sfânt — numai atunci a început să ne pună în faţă calea vieţii şi a nemuririi. Chiar şi atunci cuvintele Lui au fost pilduitoare, şi numai când urmaşii Lui au fost concepuţi de Spiritul sfânt au fost capabili să intre în “lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”.
Isus dreptatea noastră
Pe lângă faptul că El este Înţelepciunea noastră, Isus devine şi Dreptatea noastră. El ne acoperă păcatele. Ne atribuie dreptatea Sa, meritul sacrificiului Său. }i această atribuire ne aduce într-o stare de dreptate completă — nu reală, ci socotită, pe care Dumnezeu binevoieşte să o recunoască în modul stabilit de El.
Domnul nostru nu devine Dreptatea tuturor — nici chiar a unora care dau o oarecare atenţie Cuvintelor Sale — ci numai a celor care ajung la punctul supunerii depline la voinţa Tatălui. }i există un motiv întemeiat pentru aceasta; pentru că numai cei care se oferă să fie membri ai Corpului Său în acest Veac Evanghelic, numai cei concepuţi de Spirit vor profita de îndreptăţire prin credinţă. Ceilalţi vor fi condamnaţi la moarte prin ea acum. În veacul următor ceilalţi vor veni la El. Dar numai cei care vin la El acum, să meargă pe urmele Lui, au o îndreptăţire prin credinţă.
Isus sfinţirea noastră
Pasul consacrării din partea celor care devin ucenicii lui Isus este numit în Scripturi sfinţire. Dar nu este aceeaşi sfinţire care ne vine prin El. Dumnezeu spune: “Voi să vă sfinţiţi şi … Eu … vă sfinţesc” — adică: Puneţi-vă deoparte, şi vă voi pune şi Eu; Vă voi pune în locul unde doriţi să veniţi. Astfel, pentru toţi cei care venim la Tatăl prin El, Isus devine nu numai Îndreptăţirea noastră, ci prin El avem şi Sfinţirea — punerea deoparte completă. Noi suntem acceptaţi în El şi harul şi calitatea Sa de Avocat ne permit să atingem sfinţirea completă şi finală.
Dumnezeu ne pune deoparte prin aceea că ne concepe de Spirit sfânt la noua natură şi ne face membri potenţiali ai Preoţimii Împărăteşti — membri potenţiali ai Corpului Celui Uns. Aceasta se numeşte scriptural o pregustare sau o “arvună” a moştenirii noastre, care va fi trăită pe deplin când vom fi schimbaţi de la natura umană la cea spirituală — “schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală din ochi”. Dar această “arvună a moştenirii noastre” ne este dată cu intenţia să creştem în procesul sfinţirii deja început în noi până la completarea lui. La aceasta ajungem prin Cristos.
Isus eliberarea noastră
Cei care fac progres satisfăcător vor avea la înviere o deplină eliberare de păcat, de toate imperfecţiunile cărnii şi chiar de carne — eliberare deplină prin puterea Primei Învieri. Astfel Cristos devine Eliberarea noastră. Atunci vom atinge desăvârşirea completă a fiilor lui Dumnezeu pe planul divin.
În toate aceste lucruri Cristos este centrul; numai prin El putem obţine aceste binecuvântări. Deşi Tatăl le dă, El le dă prin Fiul Său, care este Reprezentantul Tatălui. Isus a primit Spiritul Tatălui şi l-a turnat peste noi. Acest lucru este ilustrat în tip prin ungerea marelui preot. Uleiul sfânt al ungerii a fost turnat pe capul lui şi a curs pe corp. Astfel noi suntem unşi prin Capul nostru ca membri ai Marelui Preot.
“Cel care a înviat pe Domnul Isus ne va învia de asemenea şi pe noi prin Isus” îTraducerea King James — n. e.ş; adică Isus va fi agentul activ. Dar sunt anumite aspecte ale Planului Divin pe care Isus le va împlini în numele Său; de exemplu, binecuvântarea şi ridicarea lumii. Deşi Tatăl este Autorul întregului Plan, totuşi această binecuvântare vine asupra lumii exclusiv prin sacrificiul Fiului. Cristos va realiza lucrarea Veacului Milenar şi apoi va preda Tatălui omenirea.
Dar lucrarea Sa pentru Biserică este diferită: “Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou” (1 Pet. 1:3). Nu Fiul ne-a conceput, deşi prin Fiul primim această favoare divină. Preţul sau costul obţinerii acestei favori divine speciale este sacrificiul vieţilor noastre. Ceea ce primeşte Biserica într-un mod mai direct de la Fiul este îndreptăţirea. Totuşi această îndreptăţire este de la Tatăl, şi nu este o îndreptăţire reală, ci una atribuită. Este un aranjament special din partea Tatălui pentru noi ca să putem intra în favoarea Sa acum, înaintea lumii — Primele Roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu minunat, şi marele Său Plan al Veacurilor este nespus de minunat! Inimile noastre se bucură că ochii noştri au fost unşi să vadă aceste lucruri glorioase, ascunse de mulţi în timpul acestui Veac Evanghelic, ştiind că toţi ochii orbi vor fi deschişi şi toate urechile surde vor fi făcute să audă!
Ei “îşi vor întoarce urechea de la adevăr”
Propovăduirea Domnului a produs întotdeauna două efecte opuse asupra mulţimii amestecate care L-a auzit: a atras o clasă şi a respins alta. Cei care erau plini de mândrie şi îngâmfare, şi care au preferat întunericul în locul luminii pentru că faptele lor erau rele şi pentru că şi-au dat seama că dacă admit lumina Adevărului trebuie neapărat să-şi conformeze caracterele după ea — toţi aceştia au fost respinşi de învăţăturile lui Cristos. }i dacă Domnul ar fi întreprins lucrarea de slujire conform metodelor urmate astăzi, depinzând pentru sprijin de bunăvoinţa şi contribuţiile oamenilor, acel sprijin ar fi fost adesea foarte slab sau cel puţin foarte inconstant.
În unele ocazii mulţimile au primit mărturia Lui, dar mai târziu L-au părăsit, fără să mai meargă cu El, în timp ce El continua să aplice lecţiile Adevărului divin (Luca 4:14-29). Uneori mulţimile se ţineau de învăţăturile Lui, “se mirau de cuvintele de har care ieşeau din gura Lui”; totuşi cu timpul iarăşi L-au părăsit, rămânând doar o mână de oameni. Ioan 6:60-69.
Ce consternare ar urma în diferitele biserici de astăzi, dacă slujitorii declaraţi ai Evangheliei ar urma exemplul Învăţătorului, vestind în mod asemănător tot sfatul lui Dumnezeu! Cât de repede ar deveni nepopulari şi ar fi învinuiţi de dezbinarea bisericilor! Adunările marilor temple moderne dedicate pe dinafară serviciului lui Dumnezeu şi învăţăturilor lui Cristos n-ar suporta. Ei merg acolo pentru a fi întreţinuţi cu discursuri plăcute şi elocvente din partea domnilor cu titlu care se presupune că le cunosc gusturile şi ideile celor din adunare şi le vor predica după placul lor. Ei sunt foarte dispuşi să-şi dea banii pentru ceea ce doresc, dar nu doresc Adevărul.
Cei care L-au urmat pe Domnul numai pentru puţină vreme şi apoi L-au părăsit, desigur că au încetat să fie ucenicii Lui şi n-au mai fost recunoscuţi astfel; nici nu s-au mai gândit să se pretindă a fi ucenicii Lui. Ucenicul este un elev, un învăţăcel; şi când un om încetează a mai fi învăţăcel sau elev al lui Cristos, marele Învăţător, nu mai este ucenicul Lui. Acest lucru a fost foarte vizibil când Domnul a fost prezent şi când numele Lui era de ocară printre oameni; dar mai târziu, când El n-a mai fost prezent şi când învăţăturile Sale au fost amestecate fără scrupule cu filosofiile omeneşti în aşa măsură încât să le dezbrace de ocară şi să le facă într-adevăr goale, atunci oamenii au început să pretindă că sunt ucenicii Lui. Aceasta a fost la multă vreme după ce învăţăturile Sale au fost complet respinse.
Răsplata adevăratei ucenicii
Expresia Domnului, “Sunteţi în adevăr ucenicii Mei”, implică o deosebire între ucenicii adevăraţi şi cei doar cu numele. }i deoarece dorim să continuăm a fi ucenici sinceri ai lui Isus, să remarcăm condiţia exprimată: “Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu,sunteţi în adevăr ucenicii Mei”. Făţărnicia uceniciei numai cu numele este o urâciune înaintea Domnului.
Este un lucru binecuvântat să faci primul pas în viaţa creştină — acela al acceptării lui Cristos ca Răscumpărătorul şi Domnul nostru şi al predării noastre totale Tatălui prin El. Dar răsplata acestui prim pas depinde în întregime de rămânerea în Cuvântul Său, în atitudinea de ucenici adevăraţi. Dispoziţia mândriei umane este de a se rătăci de la simplitatea Adevărului divin şi de a căuta teorii şi filosofii noi de-ale noastre, sau de a le examina pe ale altora care doresc să fie consideraţi înţelepţi şi mari în ochii lumii.
Răsplata uceniciei continui este “Veţi cunoaşte adevărul” — şi nu “Veţi învăţa totdeauna şi nu veţi putea ajunge niciodată la cunoştinţa adevărului” (2 Tim. 3:7). Aici este greşeala pe care o fac mulţi; nereuşind să rămână în Cuvântul Domnului, ei se afundă în diferite filosofii omeneşti, care ignoră sau strică Cuvântul Domnului şi stabilesc teorii opuse. Pentru cei care caută Adevărul printre aceste teorii omeneşti nu există nici o promisiune că îl vor găsi vreodată, şi nici nu-L găsesc.
Adevărul Divin se găseşte numai prin mijlocul stabilit divin — Domnul nostru, apostolii şi profeţii. “A rămâne în Cuvântul” Domnului implică a continua în învăţăturile prezentate în scrierile inspirate ale profeţilor şi ale apostolilor, a studia şi a medita asupra lor, a crede în ele fără rezerve şi a-ţi conforma cu credincioşie caracterul după ele. }i aceasta se potriveşte bine cu faptul că trebuie acordată atenţie tuturor ajutoarelor pe care Domnul le ridică dintre fraţii noştri în Corpul lui Cristos, după cum acestea sunt enumerate de apostolul Pavel (Efes. 4:11-15; 1 Cor. 12:12-14). Domnul întotdeauna a ridicat şi va ridica până la sfârşit astfel de ajutoare pentru edificarea Corpului lui Cristos; dar datoria fiecărui membru este să le verifice învăţătura prin Cuvântul infailibil.
Dacă astfel continuăm în Cuvântul Domnului ca ucenici serioşi şi sinceri, cu adevărat vom “cunoaşte Adevărul”, vom fi “întăriţi în adevărul pe care-l avem” îAdevărul potrivit acumş şi vom fi “înrădăcinaţi şi zidiţi” în adevăr; vom fi “întăriţi în credinţă” şi “gata să răspundem oricui ne cere socoteală de nădejdea care este în noi”; “să luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna”; să “luptăm lupta cea bună”; să “facem acea frumoasă mărturie” şi în mod hotărât să “luăm partea noastră la suferinţă, ca buni ostaşi ai lui Hristos Isus”, chiar până la sfârşitul luptei noastre.
Noi nu venim la cunoştinţa Adevărului deodată; ci treptat, pas cu pas, suntem conduşi în Adevăr. Fiecare pas este unul de progres sigur, conducând spre un punct mai avantajos pentru mai multe realizări atât în cunoştinţă cât şi în caracter stabilit.
Adevărul însuşit astfel, pas cu pas, devine o putere sfinţitoare, producând în vieţile noastre roadele binecuvântate ale dreptăţii, păcii, bucuriei în Spiritul sfânt, iubirii, blândeţii, credinţei, răbdării, oricărei virtuţi şi oricărui har, pe care timpul şi cultivarea le duc la o glorioasă maturitate.
Nu numai că adevăratul ucenic va cunoaşte astfel Adevărul şi va fi sfinţit prin el, dar Domnul a mai zis: “adevărul vă va face liberi”. Cei care au primit Adevărul cunosc prin experienţă binecuvântată ceva din puterea sa eliberatoare. Imediat ce o anumită măsură din el este primită într-o inimă bună şi onestă, el începe să rupă cătuşele păcatului, ignoranţei, superstiţiei şi fricii. Razele sale aducătoare de sănătate pătrund în cele mai întunecate colţuri ale inimii şi ale minţii, şi astfel revigorează întreaga fiinţă; ne însufleţesc trupurile.
“Dezvăluirea cuvintelor Tale dă lumină”
Păcatul nu poate suporta lumina Adevărului; şi cei care continuă să trăiască în păcat când au primit suficientă lumină pentru a-i arăta diformitatea trebuie în mod inevitabil să-şi piardă Lumina, pentru că sunt nevrednici de ea. Ignoranţa şi superstiţia trebuie să dispară în faţa acestei Lumini. }i ce realizare binecuvântată este să fii astfel eliberat! Totuşi milioane se află încă sub influenţa orbitoare a erorii. Sub înşelările lui, ei se tem şi respectă pe unele dintre cele mai josnice unelte ale lui Satan pentru asuprirea şi degradarea lor, pentru că aceste unelte cu ipocrizie pretind numire divină; şi ei au fost făcuţi să se teamă de Dumnezeu ca de un Tiran răzbunător, care trimite marea majoritate a creaturilor Sale într-o eternitate de chin. Mulţumim lui Dumnezeu! Noi care am primit Adevărul ne-am trezit din acel coşmar îngrozitor şi sclavia lui Satan asupra noastră este distrusă. Lumina a risipit întunericul nostru.
Am fost eliberaţi şi de frica pe care o vedem acum venind peste toată lumea în timp ce marile sisteme civile şi eclesiastice care au stăpânit lumea de atâta timp sunt îngrozitor clătinate. Toţi oamenii chibzuiţi se tem de posibilul rezultat al anarhiei şi al terorii; alarma tuturor creşte pe măsură ce ne apropiem de criza îngrozitoare spre care ne îndreptăm cu repeziciune şi pe măsură ce pericolul devine tot mai evident. Dar, în miezul tuturor acestora şi cu asigurarea deplină a Cuvântului infailibil al lui Dumnezeu în privinţa terorilor conflictului prin care trebuie să treacă lumea în curând, adevăraţii ucenici ai lui Cristos care rămân în Cuvântul Lui nu se tem, ci se bucură; pentru că ei ştiu că obiectivul lui Dumnezeu în permiterea acestei furtuni puternice este să cureţe atmosfera morală a lumii, şi că după furtună va veni prin providenţa Sa o pace durabilă. Instruiţi în Adevăr, ei îşi dau seama de necesităţile situaţiei şi au încredere în providenţa divină, care poate face ca până şi mânia omului să-L laude, să facă toate lucrurile să lucreze împreună spre bine.
Binecuvântată promisiune! — “Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”. Preiubiţilor, fiindcă am primit această favoare minunată de la Domnul, oare să nu rămânem în ea, fără să dăm vreo atenţie învăţăturilor seducătoare, ci să aducem roada ei binecuvântată în vieţile noastre? }i oare să nu fim credincioşi ei în toate împrejurările, apărând-o împotriva fiecărui asalt şi purtând ocara ei? Să ne dovedim aprecierea faţă de Lumina glorioasă prin loialitatea şi credincioşia noastră, lucrând la mântuirea noastră cu frică şi cutremur.
Fiii lui Dumnezeu concepuţi de spirit şi dezvoltarea lor
“Dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” Romani 8:13, 14.
Numai cei care au spiritul, dispoziţia, voinţa sau intenţia corecte pot ţine Legea divină, şi numai pe aceia care sunt în armonie perfectă cu Dumnezeu îi va recunoaşte El ca fii. Sfinţii îngeri sunt fii ai lui Dumnezeu pe plan îngeresc; heruvimii sunt fii ai lui Dumnezeu pe planul lor de existenţă; iar Cristos şi Biserica în glorie sunt fii ai lui Dumnezeu pe planul divin. Toţi aceştia sunt fii ai lui Dumnezeu, totuşi ei există pe planuri diferite. Toţi sunt guvernaţi de Spiritul lui Dumnezeu; şi dacă n-au acel Spirit ei nu pot fi recunoscuţi ca fii, căci nimeni nu poate ţine Legea divină decât cei care au dispoziţia divină.
Adam înainte de a cădea a fost fiul lui Dumnezeu (Luca 3:38). El a avut Spiritul lui Dumnezeu în sensul că a avut spiritul, dispoziţia, voinţa, intenţia corecte. Dar după ce a devenit un călcător al Legii divine a fost considerat păcătos. Toată rasa lui Adam este încă păcătoasă cu excepţia celor care vin în Cristos. În Veacul Milenar însă, rasa lui Adam va avea privilegiul de a veni în Cristos. El va fi Părintele veşnic, Tatăl care va da viaţă veşnică tuturor celor care se vor supune instrucţiunilor date sub Împărăţia Mesianică.
Pentru a ajunge la acea stare de aprobare divină, omenirea va trebui să aibă spiritul Adevărului şi va trebui să se dezvolte pe linia aceea. Înainte de a fi socotiţi sau recunoscuţi ca fii, ei vor trebui să aibă spiritul sau dispoziţa dreptăţii. Până când nu vor dezvolta acel spirit, ei nu vor putea aduce un serviciu acceptabil; pentru că Domnul caută pe acei închinători care să I se închine în duh şi adevăr. În starea ei decăzută omenirea nu este capabilă să ţină Legea divină. Chiar şi în timpul Veacului Milenar ei o vor ţine numai în parte, până când vor fi fost aduşi înapoi la chipul lui Dumnezeu în trup. Geneza 1:26.
Cine sunt fiii lui Dumnezeu
Până acum, potrivit Scripturilor, au fost un număr foarte limitat de fii ai lui Dumnezeu pe pământ. De-a lungul Veacului Iudeu Dumnezeu a fost Instructorul şi Îndrumătorul poporului Său prin Moise şi prin profeţi; dar israeliţii n-au fost fii ai lui Dumnezeu şi n-au avut conceperea Spiritului pentru calitatea de fii. Dimpotrivă, ei au fost numai o Casă a Servitorilor (Evr. 3:5). Atunci Spiriul sfânt al lui Dumnezeu n-a fost dat nimănui din rasa decăzută; căci Isus nu fusese glorificat. Ioan 7:39.
Scripturile vorbesc despre Spiritul lui Dumnezeu ca fiind o influenţă specială venind de la Dumnezeu asupra unei clase speciale, într-o manieră specială, de la un anumit eveniment — şi nu înainte de acel eveniment. Această venire a Spiritului a fost făcută vizibilă la Cincizecime, aşa încât să fie separată şi distinctă de orice avusese loc vreodată înainte. Această putere sau influenţă este numită în diferite feluri: Spiritul sfânt, Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul lui Cristos, Spiritul Adevărului, Spiritul unei minţi sănătoase, Spiritul de fiu. Diferitele însuşiri descrise prin aceste nume sunt aplicabile aceleiaşi clase, şi anume, acelora care sunt concepuţi de Spirit.
Aceşti concepuţi de Spirit sunt o clasă specială care şi-au luat crucea şi au devenit urmaşi ai lui Cristos, şi care datorită acestui fapt sunt recunoscuţi de Tatăl prin conceperea Spiritului sfânt. Acest Spirit al Adevărului aşa iluminează Biblia, încât Revelaţia lui Dumnezeu poate fi înţeleasă mai bine de către aceia care au Spiritul sfânt. Ei sunt în stare să înţeleagă lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, care nu pot fi înţelese fără el. În timp ce alţii care n-au Spiritul lui Dumnezeu ar putea înţelege ceva Adevăr din Scripturi, această clasă specială are însăşi esenţa Adevărului.
Unii în mod natural sunt atraşi spre Dumnezeu
Ne amintim anumite scripturi care vorbesc despre o conducere a poporului lui Dumnezeu înainte de conceperea lor de Spiritul sfânt. Vorbind despre un fel de atragere pe care au avut-o cei care după aceea au devenit ucenicii Săi, Domnul nostru a spus: “Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl” (Ioan 6:44). Această atragere nu este lucrarea Spiritului sfânt de concepere, care le vine celor acceptaţi de Dumnezeu prin Cristos şi care sunt primiţi ca fii. Dimpotrivă, cea despre care Scripturile spun că este o atragere a lui Dumnezeu, şi pe care toţi am avut-o, pare să fie o atragere naturală pe liniile cărnii, nu spre lucruri păcătoase, ci spre sfinţenie, dar pe linii care aparţin omului natural.
De exemplu, când Dumnezeu l-a creat pe Adam, în mod natural el L-a iubit pe Dumnezeu, în mod natural el a dorit să-L servească pe Dumnezeu, în mod natural el a dorit să fie supus lui Dumnezeu şi să-L adore. Toate aceste dorinţe au fost naturale pentru el fiindcă era într-o stare naturală — starea în care a fost creat — pură. Păcatul a făcut omenirea nenaturală. Dar chiar şi după ce păcatul a intrat şi a stricat caracterul originar pe care i l-a dat Dumnezeu, anumite dorinţe după Dumnezeu au rămas în inima umană — chiar şi printre oamenii depravaţi. Ei ar vrea mai bine să fie în armonie cu El, să fie în relaţie cu El, să-L aibă ca Protector şi Prieten.
Dumnezeu nu atrage omenirea prin nici un alt mijloc decât prin acea putere originară pe care El a implantat-o şi care n-a fost cu totul pierdută prin căderea rasei lui Adam. Toată omenirea a degenerat de la chipul lui Dumnezeu; dar dorinţa de adorare, de dreptate, de armonie cu Dumnezeu este mult mai puternică în unii oameni decât în alţii. În măsura în care cineva doreşte dreptatea, în acea măsură acela este atras către Dumnezeu, Îl caută pe Dumnezeu, dacă din întâmplare L-ar găsi pe Creatorul său. Îl caută pe Dumnezeu fiindcă doreşte să-L găsească.
Cum sunt atraşi
Aceasta este atragerea, credem noi, pe care toţi o avem. Înainte de a ne preda lui Dumnezeu în consacrare, am avut dorinţa să mergem la El, şi acea dorinţă a fost trezită în noi. Dar era acolo înainte de a fi trezită. Apoi s-a întâmplat ceva ce ne-a îndreptat gândurile către Dumnezeu. Poate a fost un necaz mare, o calamitate care ne-a atras inima spre Dumnezeu; şi cu ea a venit simţământul că trebuie să ducem la El necazul nostru. Împreună cu acea dorinţă a venit probabil gândul: “Dumnezeu nu mă va auzi”. Aceasta este o concluzie foarte potrivită, fiindcă nu există altă cale de apropiere de Dumnezeu decât prin Răscumpărătorul, care a zis: “Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa”.
Întocmai cum sutaşul roman Cornelius a avut nevoie de instrucţiuni cum să se apropie de Dumnezeu, tot aşa sufletul care caută ajutor divin are nevoie de instrucţiuni. Noi credem într-adevăr că mii şi mii au fost îndepărtaţi de Dumnezeu din cauza interpretărilor greşite date de crezuri caracterului Său drept. Când oamenii vor începe să-şi dea seama că Dumnezeu este iubitor, drept, îndurător, ei se vor întoarce spre El. Găsim că acum unii sunt atraşi spre Dumnezeu prin Fotodrama CreaŢiei. Recent am auzit despre un avocat care simţea că şi-a pierdut cu totul sprijinul în Dumnezeu, dar ca rezultat al vizionării Fotodramei, s-a apropiat de Dumnezeu şi s-a consacrat.
Acesta, credem noi, este modul în care suntem atraşi spre Tatăl, a cărui influenţă este legată de tot ce este frumos, armonios în natură. Numai când avem dorinţa să ne întoarcem la Dumnezeu suntem gata să fim îndrumaţi de marele Avocat; deoarece, când mergem la Avocat, El spune foarte clar: “Nu te pot primi decât cu o condiţie”. Acea condiţie, ne spune El, este să ne luăm crucea şi să-L urmăm (Mat. 16:24). Prin urmare, n-ar fi înţelept să-i spunem nimănui despre calea îngustă decât dacă acesta a avut o atragere spre Dumnezeu.
Vedem deci o distincţie foarte clară între atragerea Tatălui — acea atragere care continuă peste tot — şi ceea ce în Scripturi se numeşte Spiritul lui Dumnezeu. Acel Spirit este dat numai fiilor lui Dumnezeu. “Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Rom. 8:14). Spiritul pune stăpânire pe ei conducându-i în diferite moduri — uneori punându-le în mână proprietate, uneori luând-o de la ei, uneori permiţând să vină boală peste ei. Experienţele acestor fii ai lui Dumnezeu le permit să crească în har, în cunoştinţă şi iubire, şi astfel să fie potriviţi şi pregătiţi pentru poziţii pe planul spiritual.
Spiritul turnat peste toată omenirea
În timpul Veacului Milenar lucrurile vor fi cumva diferite de cum sunt acum. Cristos va avea reprezentanţi în faza pământească a Împărăţiei şi Cuvântul lui Dumnezeu va merge prin ei la oameni. Toţi aceia care atunci vor fi atraşi spre Dumnezeu vor fi privilegiaţi să vină în relaţie cu El prin consacrare. Ei vor primi atunci Spiritul lui Dumnezeu în sensul binecuvântării, dar nu în sensul conceperii, cum îl primeşte Biserica acum.
Vrednicii din Vechime vor fi reprezentanţii pământeşti ai Împărăţiei Mesianice. Însă Cristosul va fi marele Învăţător în glorie, de la care va veni toată instruirea prin aceşti reprezentanţi pământeşti. Când oamenii vor începe să primească cunoştinţa adevărată, reală despre caracterul glorios al lui Dumnezeu, ei vor începe să vadă ce inferiori sunt. Atunci vor fi în stare să primească învăţătura.
Nimeni însă nu va fi obligat să primească învăţătura; dar oricine va fi în dezacord cu Împărăţia, asupra lui se vor pune restricţii. Profetul Zaharia vorbind despre afacerile pământeşti în Împărăţie spune: “Dacă unele din familiile pământului nu se vor sui la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste ele” (Zah. 14:17). Dacă interpretăm cuvântul ploaie simbolic, înţelegem că ideea este că asupra acelor popoare nu va fi Binecuvântare Divină — dacă n-ar fi ploaie, n-ar fi roade. Dar ploaia, binecuvântarea, ar fi peste cei în armonie cu Domnul.
Când oamenii vor veni în armonie cu Dumnezeu, ei îşi vor consacra viaţa şi corpul în serviciul Lui. Atunci vor începe să primească binecuvântările în mintea şi corpul lor; şi în acest sens al cuvântului vor primi mai mult din Spiritul Domnului — Spiritul minţii Sale. Astfel prin Adevărul Său şi prin judecăţile divine din timpul acela, Domnul “va turna Duhul Său peste orice făptură” (Ioel 2:28). În măsura în care vor primi Spiritul Său, vor veni în atitudinea de fii.
Dar chiar şi atunci, ei nu vor fi fii în sensul deplin al termenului. Am putea spune că Biserica nu sunt fii în sensul deplin al cuvântului, ci noi vom fi fii într-adevăr când vom avea schimbarea învierii. Tot aşa în Veacul Milenar, pe măsură ce oamenii vor veni în armonie cu Împărăţia Mesianică aranjată divin, se vor apropia tot mai mult de standardul de fii. Până la sfârşitul Veacului Milenar vor fi atins acea stare sau mentalitate pe care a avut-o Adam când a fost perfect. Toată această binecuvântare o vor primi prin Cristos şi prin Biserica asociată cu El.
Lucrarea Spiritului în Biserică
Pentru că Domnul nostru va da omenirii viaţă veşnică, El este numit “Părintele veşniciei”, Tatăl care dă viaţă veşnică (Isa. 9:6). Toţi cei doritori şi ascultători vor deveni copiii Săi în timpul Mileniului. Apoi, la încheierea Împărăţiei Mesianice, copiii lui Cristos vor fi prezentaţi, cum s-ar zice, Marelui lor Tată. Deoarece vor fi fiii lui Cristos, care este Fiul lui Dumnezeu, Tatăl ceresc va fi Marele lor Tată. Atunci toată lumea va fi venit înapoi în armonie cu Dumnezeu ca fii ai lui Cristos.
În acest Veac Evanghelic însă Dumnezeu nu lucrează cu lumea. Orice frumuseţe naturală care există în lume este rezultatul lucrării Puterii lui Dumnezeu într-un mod general. Textul nostru nu se referă la această lucrare a Puterii sau Spiritului lui Dumnezeu, ci la influenţa Sa asupra inimii oamenilor. În scrierile Noului Testament se face referire la cei care au devenit poporul Său făcând o deplină consacrare de sine şi apoi fiind concepuţi de Spirit sfânt ca Noi Creaţii în Cristos (2 Cor. 5:17). Toţi aceştia sunt primitorii grijii divine speciale.
Scripturile vorbesc despre Spiritul Adevărului, Spiritul Tatălui, Spiritul lui Cristos. Toţi aceştia sunt termeni sinonimi, care reprezintă influenţa divină exercitată asupra poporului lui Dumnezeu. După ce am fost concepuţi de Spirit, trebuie să ne amintim că, aşa cum sugerează apostolul, trebuie să fim perfecţionaţi. Trebuie să avem o anumită dezvoltare. Progresăm până când în final ne naştem la Întâia Înviere. Atunci va fi atinsă perfecţiunea, nu înainte. Între timp, pentru a fi pregătiţi pentru acea înviere, trebuie să aibă loc o anumită dezvoltare.
Pregătirea pentru stările spirituale
În contextul nostru, apostolul ne spune cum putem ajunge la această stare a vieţii, cum să ne pregătim pentru naşterea din Spirit la timpul cuvenit. El spune că o astfel de dezvoltare se va obţine prin Spiritul sau Puterea lui Dumnezeu. Acest Spirit operează în diferite feluri. De exemplu, Mesajul lui Dumnezeu se aplică la Biserică. Prin urmare, cu cât înţelegem mai bine Planul lui Dumnezeu, cu atât va fi mai mare Puterea din inimile noastre; şi cu cât consacrarea noastră voinţei divine va fi mai adâncă, cu atât vom avea mai multă compătimire şi cu atât va fi mai mare dorinţa noastră să facem buna plăcere divină.
Schimbarea care se petrece în inimile noastre nu este nici prin oameni nici de la oameni. Dumnezeu a început această lucrare în noi. De aceea trebuie să privim spre El pentru a completa lucrarea pe care a început-o în inimile noastre prin Mesajul pe care ni l-a dat. Aşa că mergem la El în rugăciune şi studiem Cuvântul Său, ca să cunoaştem sensul acelui Cuvânt şi astfel să fim ajutaţi să-i dăm expresie în vieţile noastre. Întocmai cum ne trebuie hrană pentru a ne întări corpurile muritoare, tot aşa trebuie să avem şi hrană spirituală pentru a întări Noua Creatură. Dumnezeu ne-a dat această hrană spirituală din abundenţă, pentru a obţine putere spirituală să-I înţelegem voinţa mai bine decât înainte.
Această acţiune a lui Dumnezeu prin Spiritul sfânt este o lucrare treptată. Atât de înceţoşaţi suntem de erorile crezurilor noastre anterioare, încât nu suntem pregătiţi să vedem la prima privire lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. De aceea avem nevoie să studiem, să ne întâlnim cu cei de aceeaşi credinţă preţioasă. Astfel suntem ajutaţi să vedem lucrurile adânci.
Voia lui Dumnezeu în privinţa noastră
Ajungând să înţelegem chestiunea mai clar, gândul nostru asupra subiectului se schimbă treptat. La început când am venit la Dumnezeu, am gândit că voia lui Dumnezeu în privinţa noastră a fost să ne bucurăm, să trăim bine, să avem o viaţă morală şi să ne îngrijim corpul; că din moment ce suntem poporul lui Dumnezeu trebuie să avem abundenţă şi că aceia care nu pot trăi în armonie cu Dumnezeu vor fi distruşi. Acesta ar fi gândul omului natural. Apostolul spune că omul natural nu poate vedea lucrurile Spiritului lui Dumnezeu, fiindcă ele se înţeleg spiritual. Dar nu acesta este modul lui Dumnezeu de a lucra cu noi.
Curând începem să înţelegem că Tatăl nostru ceresc ne pregăteşte pentru lucrurile spirituale, arătându-ne cum să distrugem starea pământească şi cum va fi dusă la capăt aceasta. Acesta este un gând nou pentru noi; şi ne întrebăm: Vrea Dumnezeu să dau la moarte, să omor, să distrug starea pământească? Nu trebuie să caut să-mi cultiv talentele şi să trăiesc o viaţă naturală?
Omul natural spune: Urmăreşte lucrurile naturale; fă cum îţi place atâta vreme cât nu te amesteci în drepturile altora. Dar Noua Creatură nu trebuie să dea atenţie înclinaţiilor naturale ale cărnii. Noi I-am cerut Domnului să ne transforme, să ne înnoiască mintea şi în cele din urmă să ne dea ceea ce ne-a promis. De aceea noi nu aparţinem deloc lumii şi cursul nostru trebuie să fie cel marcat în Scripturi.
Lucrarea Noii Creaturi
Textul nostru nu vrea să spună că noi trebuie să ne omorâm corpul în felul în care cred unii. Potrivit istoriei, în trecut au fost unele suflete serioase care şi-au biciuit trupul până şi-au produs dureri mari şi apoi au purtat haină de păr etc. Uneori aceste torturi trupeşti au fost duse atât de departe încât pielea era acoperită de răni. Alţii au întreprins omorârea trupului prin aceea că s-au întins jos ca alţii să calce peste ei etc. Noi nu ne putem îndoi că cei care fac aceste lucruri trebuie să aibă un motiv să le facă şi nu putem gândi că este un motiv rău; totuşi, credem că acei care fac astfel de lucruri au o concepţie greşită despre înţelesul textului nostru.
Prin expresia “faceţi să moară faptele trupului”, Scripturile vreau să spună că poporul lui Dumnezeu trebuie să-şi omoare în ei toate practicile naturale care nu sunt în armonie cu Spiritul lui Dumnezeu. Noi toţi suntem născuţi păcătoşi, spune Biblia, şi de aceea nu trebuie să urmăm înclinaţia naturii noastre decăzute. Noi trebuie să avem Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul sfânt, care ne va conduce pe calea pe care trebuie să mergem. Trebuie să omorâm fiecare înclinaţie a corpului care nu este susţinută de mintea cea nouă.
Există anumite însuşiri ale corpului muritor care trebuie distruse şi de aceea trebuie luptat împotriva lor întotdeauna. Apoi există alte însuşiri care trebuie folosite în serviciul dreptăţii. Odată am fost sub păcat; dar acum avem minte nouă. De aceea trebuie să tratăm creatura veche ca pe un vas de pământ. Sub îndrumarea Spiritului sfânt trebuie să ştim cum să facem aceasta. Primul pas al acestui proces este să socotim mort corpul nostru. Socotindu-l mort faţă de păcat şi faţă de orice este de natură pământească, trebuie apoi să-l socotim viu în sensul trezirii, însufleţirii tuturor tendinţelor, însuşirilor care pot fi aduse în serviciul lui Dumnezeu. Acesta este al doilea pas.
Bătălia zilnică a celor concepuţi de Spirit
După ce am fost concepuţi de Spirit suntem Creaţii Noi. Suntem liberi de corpul nostru în fiecare sens al cuvântului. Oricare părţi din natura umană pe care le găsim în opoziţie cu Dumnezeu şi cu voinţa Sa, trebuie să le omorâm imediat ce le descoperim. Acest proces este o războire continuă, luptă împotriva naturii vechi. Apostolul îl numeşte în mod clar război între trupul omenesc şi Spirit. Dar în timp ce ne războim împotriva anumitor elemente care sunt legal moarte, aflăm că trupul omenesc nu este mort în realitate. Dar dacă trăim potrivit Spiritului şi nu potrivit cărnii, Dumnezeu nu va recunoaşte carnea, nici noi n-o vom recunoaşte. Noi vom recunoaşte numai Noua Creatură.
Bătălia este zilnică. Toate membrele noastre trebuie aduse în armonie cu Dumnezeu şi cu voinţa Sa. Noi trebuie să ne străduim să vedem totul din punctul de vedere divin. Ideea nu este că vom desăvârşi vreodată aceste corpuri muritoare, ci că în timp ce trăim pe pământ şi avem de-a face cu aceste corpuri, datoria şi privilegiul nostru este să determinăm corpul să facă voinţa Noii Creaturi.
Corpurile noastre au fost roabe ale Păcatului. Acuma noi spunem: “Am dreptul să stăpânesc acest corp. Sunt o Creatură Nouă, dar acesta este corpul meu. Îmi voi creşte puterea peste acest corp şi-l voi folosi tot mai mult în serviciul Domnului. N-am intenţia să fac lucruri nechibzuite — să sar de pe un acoperiş ca să văd dacă corpul îmi va rămâne viu; dar sub îndrumarea Spiritului sfânt trebuie să scot din el cât pot de mult, în serviciul noului Învăţător”.
Toate acestea sunt necesare pentru dezvoltarea noastră în caracter. Dumnezeu a chemat Biserica la glorie, onoare, nemurire şi comoştenire cu Cristos. Dacă nu ne dovedim biruitori, nu vom fi niciodată gata pentru o înălţare atât de mare. Această poziţie înălţată nu va fi dată nici unui muritor numai fiindcă zice că doreşte să fie ceva diferit de ceea ce este. Dimpotrivă, noi trebuie să lucrăm la mântuirea noastră cu frică şi cutremur. Cei care declară consacrare deplină lui Dumnezeu trebuie să demonstreze aceasta prin aceea că vor îndepărta tot ce este contrar voinţei divine. Pe măsură ce vor căuta să-şi edifice caracterul, ei se vor “întări în Domnul şi în puterea tăriei Lui”. Cei care vor urma acest curs până la capăt sunt clasa pe care El o caută şi numai aceia se vor dovedi vrednici de locul care li se va da celor “mai mult decât biruitori”.
Bucuroşi în necaz
Lumea va avea o mie de ani când îşi va aduce corpurile în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Treptat omenirea va ajunge la poziţia în care va fi cu totul loială Domnului. Inima de piatră va fi îndepărtată. Celor care prin ascultare vor ajunge la această stare Dumnezeu va binevoi să le dea viaţă veşnică.
Dar în privinţa Bisericii este diferit. În acest Veac Evanghelic Domnul alege şi îndrumă pe aceia care din proprie voinţă doresc să-şi dea viaţa în serviciul Său. Ei Îl iubesc şi El binevoieşte să-i numească sfinţii Săi. Nimic ce este bun nu va fi reţinut de la această clasă. Ochi n-a văzut, ureche n-a auzit ce are Dumnezeu în păstrare pentru cei care-L iubesc — cei care prin consacrare au fost concepuţi de Spiritul sfânt şi care merg înainte din har în har, trăind nu după trup, ci după Spirit. Pentru această clasă Dumnezeu a pregătit chiar cele mai bune lucruri ale Sale.
Acestei clase Scripturile îi spun că “prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu.” Unii ar putea spune că acestora le este greu. Dar toţi creştinii pot fi de acord că este posibil să ajungem la acel grad de dezvoltare unde ne putem bucura în toate aceste experienţe în care carnea este omorâtă. Aceasta nu se întâmplă fiindcă noi suntem atât de deosebiţi de alţi oameni încât nouă ne place ce lor nu le place, ci fiindcă noi vedem un motiv pentru care este permisă această strâmtorare. Noi ştim că acesta este planul lui Dumnezeu pentru noi; şi prin aceste dovezi de omorâre a voinţei cărnii, a lucrurilor cărnii, vedem că creştem în favoarea Tatălui nostru ceresc.
În inimile acestora domneşte pacea lui Dumnezeu. Ei ştiu că toate afacerile lor sunt sub supraveghere divină. Lumea îşi are necazurile, temerile şi presimţirile ei negre. Dar cei care şi-au pus încrederea în Domnul au o pace pe care lumea n-o poate nici da nici lua. Dar noi nu-i putem explica aceasta lumii; căci ea nu poate înţelege.
R — 5582 / decembrie 1914
“… să vă umpleţi de cunoaşterea deplină a voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi de pricepere duhovnicească, ca să umblaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând rod în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoaşterea lui Dumnezeu, întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă îngăduinţă, cu bucurie.” Colos. 1:9-11
Controlul limbii o necesitate
“Vă spun că în ziua judecăţii oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor înerodnic sau vătămătorş pe care-l vor fi rostit.” Matei 12:36.
Domnul nostru se adresa unora dintre cărturarii şi fariseii care încercau “să-L prindă prin cuvintele Lui” — să profite de chestiunile tehnice ale limbii. În străduinţa lor de a I se opune, acei cărturari şi farisei făceau tot ce puteau pentru a-L pune în încurcătură sau a-L învinge în raţionamentele Lui, chiar mergând până la a folosi argumente pe care ei de fapt nu le credeau. Aceasta este o procedură foarte periculoasă. Indiferent cât de dreaptă credem că este cauza noastră luată în ansamblul ei, nu trebuie să recurgem la o folosire greşită a limbii pentru a susţine ceea ce credem noi că este Adevărul.
Poate că acei farisei au spus printre ei: “Trebuie să folosim argumente puternice pentru a rezista în faţa acelui Nazarinean. El foloseşte un limbaj puternic. Trebuie să ne susţinem partea noastră din controversă şi să nu ne arătăm înfricoşaţi”. Dar această poziţie nu le-a justificat conduita. Deoarece Dreptatea este temelia Tronului lui Dumnezeu, orice încercare de a profita de altul în vreun fel va aduce în mod sigur pedeapsă.
Din comentariile Domnului nostru în diferite împrejurări asupra subiectului limbii, ne dăm seama că în zilele Sale trebuie să fi predominat o stare foarte greşită printre cei cu care El a venit în contact. Cărturarii şi fariseii I-au atribuit
o putere rea şi au declarat că era unealta lui Satan — că Satan vorbea prin El etc. La început Domnul nostru le-a spus într-un mod general că se înşelau pe ei înşişi. Mai târziu i-a mustrat aspru şi le-a arătat falsitatea argumentelor lor. În legătură cu textul nostru a declarat că ei vor fi condamnaţi prin cuvintele lor — vor fi trataţi, corectaţi în dreptate şi aduşi la adevărata reformare, ori altfel vor muri în Moartea a Doua.
Puterea limbii
Fiinţele umane sunt singurele creaturi pământeşti care pot vorbi — oral sau în scris sau în alt mod. Poporul lui Dumnezeu îşi dă seama din ce în ce mai mult de înţelepciunea afirmaţiei apostolului Iacov, că deşi limba este un mădular mic, totuşi este cel mai periculos dintre toate pentru că are cea mai largă influenţă. Dacă cineva nu greşeşte în vorbire este un om perfect (Iacov 3:2). Noi nu putem evalua posibilele rezultate ale cuvintelor noastre. Această influenţă poate ajunge chiar până la marginile Pământului. De aceea trebuie să analizăm cu grijă ce putem spune, pentru a constata dacă cuvintele noastre vor glorifica pe Dumnezeu sau Îl vor dezonora — dacă ele vor stârni gânduri şi impulsuri bune în minţile altora, sau dacă vor stârni ceea ce este rău.
În Înţelepciunea Sa, Dumnezeu a văzut potrivit să ne creeze astfel încât conduita noastră de astăzi are mult de-a face cu caracterul nostru de mâine. Astfel că noi fie construim, fie distrugem caracterul în mod continuu. Ar fi bine ca toţi să ştie acest lucru. Nu numai oamenii din lume, ci şi creştinii ar trebui să înţeleagă acest principiu; pentru că creştinii sunt acum în încercare pentru glorie, onoare şi nemurire. Prin urmare, neglijând să-şi cântărească atent cuvintele, ei ar putea pierde marele premiu pentru care se străduiesc.
Ziua de judecată
Domnul nostru a accentuat faptul că de fiecare cuvânt nefolositor — de orice exprimare nefolositoare — trebuie să se dea socoteală într-o zi a socotelii. După cum înţelegem noi, Scripturile învaţă că pentru Biserică această zi a socotelii este acest Veac Evanghelic. În fiecare zi trebuie să mergem la Tatăl nostru ceresc şi să spunem: “Ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm celor care ne-au greşit”. Nu numai că zilnic trebuie să dăm socoteală, dar şi la sfârşitul cursului nostru va avea loc un bilanţ general. Prin aceasta nu înţelegem că la sfârşitul alergării noastre vom fi chemaţi şi interogaţi pentru fiecare cuvânt al experienţei noastre, ci fiecare dintre noi care vine în contact cu Adevărul, fie zideşte caracterul, fie îl dărâmă, şi la sfârşitul probării sale caracterul său îi va hotărî răsplata. După cum un elev învaţă zilnic lecţiile şi se pregăteşte pentru examenele finale de la sfârşitul anului, când are loc o verificare generală a cunoştinţelor lui, tot aşa este şi cu elevii din Şcoala lui Cristos. Învăţătorul nostru se ocupă de noi în fiecare zi; dar la sfârşitul cursului nostru va avea loc un bilanţ.
Fără îndoială că în fiecare dintre noi se află unele lucruri dezaprobate de Domnul; căci toţi avem comoara Minţii Noi în vase de lut şi de aceea nu putem face cum am vrea. Dar ne-am angajat să servim Domnului şi să fim loiali în a face voia Sa. De aceea El Se ocupă de noi acum. Făcând aşa, El ne avertizează că limba este un mădular foarte important al trupului nostru şi că trebuie să fim atenţi cum o folosim; căci aceasta va avea legătură cu decizia finală de la sfârşitul acestui Veac Evanghelic, când vor fi prezentate rezultatele. Atunci se va hotărî dacă suntem vrednici de cea mai mare onoare — comoştenire cu Mântuitorul nostru — sau dacă vom fi servitorii acelei clase, sau dacă vom fi nevrednici de viaţă pe oricare plan de existenţă.
Cum socoteşte Domnul nostru calomnia
Dar pentru noi există de asemenea o socoteală acum. Domnul nostru spune că limba este un mădular atât de important încât reprezintă inimile noastre mai exact decât orice altceva. Mâna ar putea face o faptă bună, totuşi inima ar putea fi foarte diferită de mână. De fapt, mâna ar putea să nu exprime deloc sentimentul adevărat al inimii. Dar limba în mod sigur va exprima ceea ce este de fapt în inimă. De aceea, prin cuvintele noastre fie zidim zilnic, fie dărâmăm caracterul.
Există un spirit care aruncă afară cuvinte aspre. Din punctul de vedere al Domnului, aceasta este OMOR. Astfel la sfârşitul Veacului Iudeu cărturarii şi fariseii L-au criticat şi L-au defăimat pe Domnul nostru. Deşi din cunoştinţa Legii ştiau că sunt răspunzători de acţiunile lor, totuşi ei n-au apreciat faptul că vor fi judecaţi după cuvintele lor.
Aşa va fi în Ziua Judecăţii lumii — Mileniul. Omenirea va fi răspunzătoare pentru lucrarea limbii ei. Dar ea va avea o ocazie mai favorabilă atunci decât dacă ar fi judecată acum; atunci vor fi în acţiune forţe care îi vor face o judecată mai promptă; şi de aceea îşi va învăţa lecţiile repede. Oamenii vor fi răspunzători de cuvintele lor. Cei care “n-au ştiut-o îvoia stăpânului — n. e.ş … vor fi bătuţi cu puţine” lovituri; dar cei care “au ştiut îvoia stăpânului — n. e.ş şi nu s-au pregătit deloc” după cunoştinţa lor “vor fi bătuţi cu multe lovituri”.
Frâie speciale pentru limbă
Sub presiunea unei ispite neaşteptate, poporul Domnului, care este acum sub judecată, ar putea spune din impuls ceea ce nu place Învăţătorului. Dar noi trebuie să învăţăm să nu vorbim fără chibzuială; trebuie să învăţăm să ne cântărim cuvintele. Deoarece suntem servitori ai lui Dumnezeu, întotdeauna trebuie să fim atenţi la căile noastre, pentru a putea face cel mai bun serviciu posibil. Trebuie nu numai să avem o bunăvoinţă de a face ce este drept; trebuie să încercăm să ne înfrânăm limba. Orice angajamente sau hotărâri sau reţineri pe care am căuta să le punem asupra limbii noastre ar putea fi considerate ca frâie, prin care suntem determinaţi să ne aducem într-o supunere deplină faţă de voinţa lui Dumnezeu.
Atâta vreme cât Satan şi oştirea lui de demoni sunt în libertate, poporul Domnului va face bine să fie atent la căile lui, ca să nu păcătuiască cu limba. Satan şi îngerii lui încearcă să corupă pe acei care s-au predat Domnului şi să-i prindă în cuvintele lor. Astfel că atâta timp cât suntem în prezenţa lor trebuie să fim în mod special în gardă, ca să nu ne prindă în capcană. După cum spune psalmistul: “îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea”.
O lecţie importantă pentru toţi
Deşi Domnul nostru a declarat că oamenii vor trebui să dea socoteală pentru fiecare cuvânt vătămător, totuşi El S-a referit la gândurile din spatele cuvintelor. Atitudinea inimii a fost cea care L-a întristat. El ştia că atitudinea inimii arătată de cărturari şi de farisei le va dăuna.
Printre poporul Domnului nu este nimic mai important decât să înveţe să fie foarte drepţi. Deşi este corect să fii iubitor, bun, generos, totuşi dreptatea este însăşi temelia caracterului. Orice iubire şi bunătate nebazate pe dreptate nu sunt nici satisfăcătoare, nici plăcute Domnului. În procedurile cu alţii, un copil al lui Dumnezeu nu va gândi, ce mă vor lăsa semenii mei să iau de la ei, ci, care sunt drepturile altora şi ce ar dori Tatăl meu ceresc să fac?
Este foarte natural pentru cineva să-şi recunoască drepturile sale în orice chestiune, dar natura decăzută nu observă atât de repede drepturile altora. De aceea, una din cele mai importante lecţii de învăţat pentru poporul Domnului este să le facă altora aşa cum ar vrea să le facă alţii lor — simpla dreptate.
Ne temem că mulţi din poporul drag al Domnului nu şi-au dat seama pe deplin că ascultarea de regulile care guvernează Noua Natură înseamnă în mod absolut “Regula de Aur” din partea lor faţă de toţi ceilalţi. Ei nu trebuie să facă altora ceea ce n-ar vrea să le facă alţii lor. Datoria Noii Creaturi este să aducă trupul în aşa supunere încât dreptatea să conducă în fiecare faptă şi cuvânt, şi pe cât este posibil în fiecare gând. Trebuie să fii drept în gânduri înainte de a fi drept în purtare. Cel care judecă nedrept va acţiona nedrept în ciuda străduinţelor spre contrariu.
Comoara înmagazinată în inima noastră
Reflectând că Biserica stă înaintea Curţii de Judecată, sub examinarea personală a Domnului nostru, şi că în evaluarea Sa cuvintele noastre sunt un criteriu de judecată, niciodată nu putem cântări destul de atent principiile în baza cărora va lua El decizia. Cuvintele Domnului nostru, consemnate în Matei 12:34-36, arată că atât inima cât şi gura sunt sub examinare specială. Ce necesară este deci o stare corectă a inimii, pentru ca aceste cuvinte ale gurii noastre să poată fi plăcute Domnului şi Răscumpărătorului nostru!
În declaraţia Domnului nostru, inima este reprezentanta caracterului şi gura este indicatorul acelui caracter. Cuvântul inimă este folosit uneori în Scriptură cu sensul exact al cuvântului minte. Din prisosul minţii vorbeşte gura. Un om bun scoate lucruri bune din vistieria minţii sale. Dar toată omenirea este păcătoasă din natură; de aceea, prin natură toţi sunt răi într-o anumită măsură. Dumnezeu nu aprobă pe nimeni care este sub sentinţa morţii. Cu toate acestea, în rasa condamnată a lui Adam există unii care sunt relativ buni — aceia care, în ciuda imperfecţiunilor în care s-au născut, a neajunsurilor naturii lor decăzute, doresc să fie în armonie cu Cel care este atotbun.
Nu găsim nimic în Scriptură care să susţină doctrina depravării totale — să implice că nu există nimic bun în omenire. Chiar dacă nici unul nu este perfect, cu toate acestea, există unii care au cel puţin o voinţă bună, intenţii bune. Astfel de caractere superioare ale veacurilor trecute sunt reprezentate prin Vrednicii din Vechime — Abel, Enoh, Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Moise, profeţii lui Israel etc., care au demonstrat pe deplin ascultarea lor faţă de Dumnezeu şi loialitatea faţă de principiile dreptăţii.
Clasa aprobată de Dumnezeu
În timpul acestui Veac Evanghelic de asemenea există unii care sunt buni. Printre ţările păgâne, precum şi printre cele creştine, există unii care sunt bine-intenţionaţi, care nu sunt răutăcioşi, care nu se străduiesc să facă rău, ci se străduiesc să facă bine. Totuşi, pentru ca cineva să aibă aprobarea divină în acest veac, trebuie să fie dintre aceia care vin la Tatăl prin Isus, deoarece nimeni altcineva nu este acceptat de Dumnezeu. Tatăl nu va primi pe nimeni a cărui inimă nu este sinceră, care nu are intenţii bune, care nu arată loialitate faţă de El şi de principiile dreptăţii.
De aceea, toţi aceia despre care avem motiv să credem că sunt acceptaţi de Dumnezeu, concepuţi de Spiritul sfânt, nu mai trebuie socotiţi “copii ai mâniei, ca şi ceilalţi”, ci din Casa Credinţei. În ciuda slăbiciunilor cărnii, ei sunt buni la inimă; altfel Dumnezeu nu i-ar accepta. La aceştia există un conflict constant între Voinţa Nouă şi dorinţele cărnii. Când ajungem să analizăm pe cei care sunt buni la inimă, aflăm că toţi au corpuri imperfecte — unii mai mult decât alţii. Să renunţăm la lupta pentru premiu din cauză că nu putem face perfect? Nu! Domnul ne asigură că El Se uită la inimă, nu la carne; că El a făcut un aranjament foarte îndurător prin Domnul nostru Isus, prin care imperfecţiunile sunt curăţite. “Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat.” De aceea, toţi copiii Lui pot veni curajos la Tronul Harului Ceresc, ca să obţină milă şi ajutor în orice timp de nevoie.
Aşchii sau mere — care dintre ele
Lucrurile bune scoase din comoara inimii unui om bun vor fi acele lucruri pe care el le-a înmagazinat din când în când. După cum spune psalmistul despre omul evlavios: “Îşi găseşte plăcerea în Legea DOMNULUI şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui”. Şi despre sine declară: “O iau înaintea îanticipezş străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să cuget la cuvântul Tău”, la Lege, la precepte — la spiritul, la scopul acelei Legi, nu numai la forma exterioară. Aşa trebuie să medităm asupra spiritului Legii lui Dumnezeu. Sentimentul inimii noastre trebuie să fie dorinţa de a primi Mintea Divină cât se poate de amănunţit asupra fiecărui subiect. Toţi care sunt dornici să fie în armonie cu Dumnezeu şi să obţină asemănarea caracterului Său se vor gândi la lucrurile care sunt bune, curate, sfinte. Psalmul 1:2; 119:148; Filipeni 4:8.
Când cineva se gândeşte la lucrurile care sunt bune, în minte i se înmagazinează ceea ce este bun. Oriunde se află o gură dispusă să vorbească lucruri rele, există o dispoziţie rea — o minte în care s-a înmagazinat răul. Ceea ce şi-a înmagazinat cineva în minte va fi lucrul cel mai important şi despre acesta va vorbi în mod sigur. O comoară rea se va arăta, în ciuda tuturor străduinţelor de a o ascunde; şi în mod asemănător se va arăta şi o comoară bună, pentru că mintea poate reţine numai o anumită cantitate. Luca 6:45.
Un tată şi-a văzut fiul citind un roman. El ştia că fiul său avea obiceiul de a citi pe această linie. Chemându-l pe băiat, a spus: “Ioan, vreau să goleşti merele din coşul acela, iar apoi să duci coşul în magazie şi să-l umpli cu aşchii”. Fiul a făcut cum a fost îndrumat. Când s-a întors, tatăl i-a spus: “Acum pune în el merele”. Fiul a răspuns că nu poate face aceasta, pentru că nu era loc destul în coş şi pentru aşchii şi pentru mere. Apoi tatăl a spus: “Tocmai aceasta eşti tu pe cale să faci cu mintea ta. Îţi umpli mintea cu aşchii; şi când vei încerca să pui mere în ea nu va mai fi loc”. Aşa este cu noi toţi. Dacă ne umplem mintea cu glume, cu vorbe nechibzuite etc., nu vom fi în stare s-o umplem cu lucrurile Spiritului sfânt. Efeseni 5:1-7.
Mulţi din poporul Domnului află că, deşi inima lor este bună, există în carnea lor o tendinţă spre anumite lucruri care nu sunt bune. Astfel există o luptă continuă între carne şi spirit, acea comoară înmagazinată va fi aşchii sau mere, ca să zicem aşa. Fiecare nouă creatură trebuie să decidă cu care din ele îşi va umplea mintea — ce fel de societate va alege, unde va merge, ce va citi, sub ce fel de influenţe va intra, la ce fel de influenţe se va împotrivi etc. Dacă în trecut a adunat într-o oarecare măsură lucruri rele, acum trebuie să se scape de ele. Dacă şi-a umplut mintea cu glume şi frivolităţi, lucruri nepotrivite pentru copilul lui Dumnezeu, trebuie să caute să le îndepărteze.
Cum se construieşte caracterul
În fine, există o relaţie între strângerea unei comori bune în mintea noastră şi cea despre care a vorbit Domnul nostru când a zis: “strângeţi-vă comori în cer”. Când strângem comori în mintea şi în inima noastră, zidim caracterul. Oricine merge în casa unui om şi vede ce comori şi-a adunat, poate înţelege uşor direcţia în care este înclinată mintea acelui om. Preferinţele lui îi demonstrează caracterul. Aşa este cu noi toţi; lucrurile pe care le cultivăm sunt un indicator al caracterului nostru.
Când ajungem să dăm socoteala ca Noi Creaturi, caracterul va decide dacă vom fi socotiţi vrednici de a face parte din Turma Mică aleasă a Domnului. Numai cei care au strâns comoara unui caracter în asemănare cu cel al Domnului Isus Cristos, Modelul nostru, vor fi potriviţi pentru o moştenire în Împărăţia Cerului. Deci, destinul nostru etern se va decide după modul în care ne folosim acum mintea şi după gândurile pe care le strângem acum. Oricine cultivă gânduri bune va primi o binecuvântare, nu numai în viaţa prezentă, ci în tot viitorul.
Prima noastră preocupare deci, trebuie să fie pentru inimă
— ca afecţiunile şi dispoziţiile ei să fie complet sub controlul Harului Divin; ca acolo să fie întronat fiecare principiu al adevărului şi dreptăţii; ca dreptatea, mila, bunăvoinţa, blândeţea, stăpânirea de sine, credinţa, amabilitatea frăţească, iubirea, suprema reverenţă faţă de Dumnezeu şi faţă de Cristos, şi o iubire fierbinte pentru toate frumuseţile sfinţeniei, să fie ferm stabilite drept principii guvernatoare ale vieţii. Dacă aceste principii sunt stabilite în inimă, nu vom avea nici o dificultate în controlarea limbii; căci din comoara bună a inimii noastre gura va vorbi cuvinte de adevăr, cumpătare, înţelepciune şi har.
R — 5517 / august 1914
“Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare.” Prov. 12:18
“Limba înţelepţilor dă preţ cunoştinţei, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. Limba dulce este un pom de viaţă, dar când este necinstită, ea zdrobeşte duhul.” Prov. 15:2, 4
“DOAMNE cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele sfinţeniei Tale? Cel care umblă în neprihănire, cel care face ceea ce este drept şi spune adevărul din inimă. Acela nu defăimează cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă insultă asupra aproapelui său.” Psalmul 15:1-3
Cele două părţi ale sfinţirii
“Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17.
Rugăciunea înregistrată în capitolul 17 al Evangheliei sfântului Ioan a fost oferită în timp ce Domnul nostru era în drum de la Cina de Amintire spre Grădina Ghetsimani. Din rugăciune aflăm că a fost oferită pentru apostoli şi pentru toţi cei care prin Cuvântul Domnului vor deveni ucenicii sau urmaşii Săi.
Cuvântul sfinţit are semnificaţia pus deoparte, făcut sfânt. Această lucrare a sfinţirii are două părţi. Prima este aceea pe care o facem în noi, chiar la început când ne punem deoparte cu dorinţa de a cunoaşte şi a face voia lui Dumnezeu. A doua este partea care vine treptat — învăţăturile şi instrucţiunile care pun înaintea noastră lucruri pe care nu le-am înţeles înainte — anumite principii ale dreptăţii pe care înainte nu le-am recunoscut. Aceasta este o punere deoparte mai adâncă şi este făcută de Dumnezeu, deoarece este făcută prin aranjamentul Tatălui.
Această semnificaţie mai adâncă a sfinţirii este cea arătată în text. Deci, Domnul nostru Se roagă Tatălui să facă această lucrare. Ucenicii lăsaseră totul ca să-L urmeze pe Isus şi erau puşi deoparte în sensul că doreau să ştie şi să facă voia Tatălui. Domnul nostru S-a rugat ca lucrarea învăţăturii divine să poată continua în ei, aşa cum este scris: “Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu”. Învăţătorul a dorit ca ucenicii să vină sub învăţătura divină, providenţială, pe care El a arătat-o că va veni prin Cuvântul lui Dumnezeu.
Pe timpul acela Cuvântul nu era Biblia aşa cum o avem acum, pentru că Noul Testament încă nu fusese scris. Adevărul prezentat în Noul Testament însă nu este Cuvântul lui Dumnezeu în întregime, nici tot Adevărul, ci numai o parte din el. Domnul nostru nu S-a rugat ca Adevărul în general în legătură cu diferite lucruri să fie partea urmaşilor Săi, ci mai degrabă ei să aibă cunoştinţa planului şi scopurilor divine.
În viaţa unui om ar putea veni mai mult sau mai puţin adevăr care îi va trezi mintea. Ar putea fi adevărul în ceea ce priveşte chimia, sau ar putea fi alte cunoştinţe ştiinţifice. Există adevăr în privinţa geologiei, adevăr în privinţa soarelui etc. Acestea pot să influenţeze mintea şi să ridice oarecum pe un om din starea sa decăzută. Dar acestea nu sunt adevărul la care Se referă Domnul nostru, şi care este mult mai necesar decât cunoştinţa despre greutatea Pământului sau distanţa până la stele.
Toate aceste diferite adevăruri care vin în general în lume, care-i face să gândească şi care în cele din urmă îi îndrumă pe unii spre nevoia lor de un Răscumpărător, sunt pregătitoare. Dar aceştia din urmă nu numai că au o astfel de atragere spre Dumnezeu, ci ei trebuie şi să se pună deoparte. Şi aceste adevăruri generale, care sunt mai mult sau mai puţin clare, pot aduce individul într-o şcoală adevărată. Acestea noi le putem considera un curs pregătitor. Trebuie să fie o astfel de pregătire înainte de a ajunge la cursul adevărat al şcolii lui Cristos.
Prima parte a sfinţirii
Este o sfinţire care are loc înainte de a începe sfinţirea reală. Domnul a spus poporului Israel: “Voi să vă sfinţiţi şi … Eu … vă sfinţesc”. Aceasta ar fi punerea lor deoparte printr-o anumită speranţă. Dar punerea cuiva deoparte de către el însuşi este un lucru şi sfinţirea lui de către Dumnezeu este un alt lucru. În privinţa chemării acestui veac, nimeni nu poate veni la Tatăl decât prin Fiul, şi nimeni nu poate veni la Fiul decât dacă Tatăl l-a atras mai întâi.
Mai întâi vine atragerea Tatălui prin mintea naturală. Creierul omului este aşa constituit încât există o atragere naturală — o dorinţă de a-L cunoaşte pe Creator. Aceasta o vedem manifestată la păgâni, care niciodată nu L-au cunoscut pe Dumnezeu şi nu au avut niciodată Biblia. Aceşti oameni au o înclinaţie sau o dorinţă naturală de a-L adora pe Dumnezeu. Cei care au această înclinaţie naturală a creierului nu prea mult stricată prin cădere, sunt prin providenţa Domnului nostru conduşi spre adevăr, spre lumină, fără de care nimeni nu poate veni la El. Poate ei Îl găsesc pe Isus printr-o cântare sau printr-un pliant sau printr-o carte.
Dispoziţia de a-L primi pe Dumnezeu este numai primul pas, cum ar fi, ca răspuns la această atragere naturală. Când ajung să intre pe cale, ei află că este îngustă, dificilă, şi că “poarta” este joasă. Desigur, mulţi se întorc înapoi. Dumnezeu nu-i caută pe toţi. El caută o clasă foarte specială; şi ca atare El nu-i caută pe acei care s-ar descuraja din cauza îngustimii căii şi fiindcă poarta este joasă. Aceste condiţii sunt făcute aşa chiar cu scopul ca aceştia să se întoarcă.
Înainte noi am gândit că cei care se întorc din cauza îngustimii căii şi a faptului că poarta este joasă vor merge în chinul veşnic. Acum vedem că Dumnezeu caută o clasă specială ca să facă o lucrare bună — pe cei care caută să facă voia Sa. Oricine nu manifestă o măsură corespunzătoare de zel ar fi probabil lezat dacă s-ar strădui să meargă mai departe. De aceea Domnul spune: “Analizaţi condiţiile, socotiţi preţul, cântăriţi problema înainte de a vă decide să fiţi urmaşii Mei. Atunci, dacă vă decideţi să fiţi ucenicii Mei, veniţi şi urmaţi-Mă”.
După ce cineva a devenit urmaş al Domnului, el ajunge în condiţia clasei reprezentate în textul nostru prin cuvântul ei. În această clasă au fost cei doisprezece apostoli, cei cinci sute de alţi fraţi pe care îi menţionează sfântul Pavel şi toţi cei care de-a lungul Veacului Evanghelic L-au primit pe Domnul nostru în sinceritatea şi credincioşia inimii. La toţi aceştia se aplică rugăciunea: “Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”.
Ciudat de spus, acesta despre care noi am gândit că este sfârşitul căii, nu este decât începutul ei. Înainte gândeam că acceptarea lui Isus este tot ce e de făcut. Prietenii noştri spuneau: “Ai auzit de Isus; L-ai primit. Aceasta este totul. Acum spune şi altora despre Isus”.
Dar după ce ajungem să ştim despre adevăr, avem nevoie să ştim mai mult. Dacă fiecare dintre noi s-ar gândi şi ar încerca să-şi aducă aminte cât a înţeles la început, şi-ar da seama că a ştiut că era păcătos şi că dacă venea la Isus, Tatăl îl va pune deoparte. La aceasta se referă sfântul Pavel când spune: “Noi suntem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Hristos Isus pentru fapte bune” (Efeseni 2:10). Această punere deoparte o face Tatăl prin adevărul Său, aşa cum am arătat mai înainte.
Adevărul care sfinţeşte
Acest adevăr sfinţitor nu trebuie să fie privit din punctul de vedere al cunoştinţei generale, pentru că acest adevăr nu este pentru lume — nu este destinat pentru ei. Este pentru consacraţi — pentru cei care au devenit copiii lui Dumnezeu. Este felul de adevăr pe care Dumnezeu îl dă familiei Sale. Apostolul Pavel spune că Dumnezeu ne-a chemat potrivit scopului Său, pentru ca la sfârşit să poată arăta bogăţia nespus de mare a îndurării Sale faţă de noi prin Isus Cristos în Împărăţia Sa (Efes. 2:7). Dumnezeu are un scop care va fi arătat pe deplin în veacurile viitoare, în desfăşurarea viitoare a marelui Său plan.
Dumnezeu a avut un scop special când a chemat şi a pus deoparte o clasă specială. Adevărul special care face acea lucrare sfinţitoare este adevărul marelui Său plan al veacurilor. El nu-l face pe acesta cunoscut în întregime deodată. Descoperirea planului Său a continuat timp de veacuri. Unele din aceste decoperiri ne-au venit prin profeţi, unele prin Isus şi unele prin apostoli. Aceste descoperiri constituie pregătirile cereşti pentru sfinţire.
Este însă necesar să ştim planul şi de asemenea ceva mai mult decât planul. Trebuie luate în considerare diferite alte lucruri, deşi acest adevăr este canalul sfinţirii: “Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. Dacă cineva îngrijeşte un copil, de exemplu, acea persoană trebuie să se gândeacă la hrana lui, la aer curat, la mişcare etc. Aşa este şi cu poporul lui Dumnezeu. Adevărurile se deschid treptat pentru înţelegerea lor. Tatăl nostru ne conduce în diferite experienţe ca să ne antrenăm simţurile. Experienţele noastre şi providenţele ne fac să gândim, să apreciem, să studiem, să întrebăm; şi făcând aşa, ne dezvoltăm prin intermediul acestor experienţe şi providenţe. Suntem făcuţi să ne gândim: ce înseamnă această experienţă şi ce învaţă aceea?
În timp ce Cuvântul lui Dumnezeu este baza pentru toată învăţătura noastră, totuşi nu este singura noastră sursă de cunoştinţe. Sunt diferite lecţii de învăţat prin diferitele experienţe ale vieţii. Copilul care numai ar primi mâncare şi apoi ar sta culcat — numai ar mânca şi ar dormi, fără să aibă vreodată ocazia să facă nişte paşi timizi în jur — nu va şti cum să umble. Aşa este şi cu copilul lui Dumnezeu.
A doua parte a sfinţirii
Vedem că Dumnezeu ne-a chemat cu o chemare nouă. Noi vom avea o natură nouă. Natura noastră nu va fi pământească. |inta şi scopul real al chemării noastre este să ne potrivească şi să ne pregătească pentru a fi noua Sa creaţie, superioară oamenilor şi îngerilor. Vom fi canalele divine ale binecuvântării pentru toate creaturile — îngeri şi oameni — pentru dezvoltarea întregului Univers al lui Dumnezeu, inclusiv a altor lumi, pe măsură ce vor ajunge să aibă locuitori. Ajungând să înţelegem sfera planului lui Dumnezeu, vedem un motiv pentru care Dumnezeu ne dă încercări, experienţe. Domnul nostru Isus urma să fie un Mare Preot milos; de aceea au fost necesare experienţele Sale, suferinţele Sale. Şi dacă a fost necesar ca Domnul nostru Isus, Păstorul turmei, să sufere, cu cât mai mult este necesar să suferim noi pentru desăvârşirea noastră!
Noi trebuie să avem multe încercări, suferinţe, ispite, şi fiind ajutaţi în acestea, trebuie să ştim cum să ajutăm pe alţii. Cei din poporul Domnului care sunt credincioşi acum, devin în mod special dezvoltaţi în asemănarea de caracter cu Învăţătorul. Ei sunt privilegiaţi să devină bătrâni, pentru a putea hrăni pe cei tineri, pentru a putea învăţa turma, pentru ca aceasta să poată creşte în roadele şi harurile Spiritului — blândeţe, răbdare, îndelungă răbdare, dragoste frăţească — iubire. De aceea, calificarea principală a acelora care vor sta ca supraveghetori printre poporul Domnului este ca ei să fie credincioşi, loiali, şi să nu manifeste un spirit de stăpânire, ci un spirit umilit, un spirit de serviciu.
Sfinţirea este o lucrare treptată, care durează tot timpul vieţii creştinului. Nu este un punct la care ajunge numai la moarte, ci pe care trebuie să-l atingă curând după consacrare. Consacrarea deschide uşa şi îi dă poziţia, îi dă relaţia, îi dă susţinerea şi încurajarea promisiunilor divine, şi îl pune pe cale, prin urmare, ca să cultive diferitele roade ale Spiritului şi în cele din urmă să ajungă la comoştenire cu Domnul nostru în gloria cerească. Dar pentru a menţine această poziţie în corpul lui Cristos, se cere să fie produse roade, dovezi ale iubirii şi devotamentului.
Încercările vor veni apoi după gradul credincioşiei în serviciu, şi să se vadă cât de multe atacuri va îndura — la cât de tare vânt al doctrinei false se poate împotrivi, câte asalturi ale cărnii şi ale diavolului poate suporta, fără să se dezechilibreze şi să fie depărat de la adevăr.
Scripturile ne spun că Domnul ştie din ce suntem întocmiţi, că El, cu fiecare ispită, va pregăti o cale de scăpare. Toţi vom fi încercaţi. Dacă focul devine aşa de fierbinte încât dacă am merge mai departe ne-ar distruge, Domnul îl va împiedica. Treptat vom deveni mai puternici. Atunci El ne poate da chiar încercări mai mari. Aşa că “DOMNUL Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe DOMNUL Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru”.
Încercări potrivite cu puterea
Un metalurgist îşi încearcă metalul — îl probează. Îl încearcă pentru a separa zgura de el. După ce a separat o parte din aliaj, el pune alt fondant, ca să îndepărteze altă zgură, apoi alt fondant etc. Tot aşa şi Domnul îndepărtează zgura noastră. El nu îndepărtează toată zgura cărnii noastre; pentru că noua creaţie este în proces de desăvârşire. Pe măsură ce zgura din mintea noastră devine aparentă, noi, ca creaţii noi, vom coopera din ce în ce mai mult cu Dumnezeu în eliminarea ei.
Astfel poporul Domnului trebuie să fie tot mai sfinţiţi prin adevăr. Cuvântul sfinţit exprimă ideea de a face evlavios, sfânt. Fiecare zi a vieţii noastre trebuie să ne facă tot mai sfinţi — mai potriviţi pentru serviciul lui Dumnezeu în viitor.
Nu este în mod necesar adevărat că unul care are cele mai grele experienţe are cea mai multă zgură. Domnul nostru Isus a avut mai multe încercări decât oricare din urmaşii Săi, şi El a fost perfect. Aşa cum sugerează apostolul Pavel, aceste încercări lucrează pentru noi “mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă”. Şi strălucirea viitorului nostru va depinde de dezvoltarea inimii şi a caracterului dobândită acum. Domnul nostru Isus va avea poziţia cea mai înaltă datorită celei mai mari credincioşii sub încercări. Unii dintre fraţii Domnului vor avea poziţii înalte pentru că s-au dovedit credincioşi sub încercări mari. Aceste încercări sunt ca să ne potrivească pentru acea poziţie înaltă, atât în viaţa actuală cât şi în viaţa viitoare.
“Da, în cuptorul lui Dumnezeu sunt copiii Săi încercaţi;
De trei ori fericiţi, cei care îndură până la sfârşit!
Dar, cine poate răbda încercarea de foc?
Cine iese din creuzet aşa de curat,
Încât Cel ai cărui ochi ca flacăra de foc privesc prin tot
Să-i poată vedea chipul în suflet perfect?
Nu cu o licărire vagă numai,
Ca în acea oglindă faţa Topitorului;
Ci sigilat cu pecetea cerului, acolo se vor vedea
Trăsăturile lui Emanuel, pline de adevăr şi de har
Şi în jurul acelui sigil al dragostei acest motto va fi:
@Nu pentru un moment, ci pentru eternitate#”
R — 5319 / octombrie 1913
“DOMNUL Dumnezeul tău este … Dumnezeul cel credincios”
“DOMNUL Dumnezeul tău este … Dumnezeul cel credincios”
“Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui! El ne-a păstrat sufletul cu viaţă şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.” Psalmul 66:8, 9.
În acest psalm, profetul David cheamă pe toată lumea să laude pe Domnul. În limbaj profetic el exclamă: “Tot pământul Te va adora … va cânta Numele Tău!” Apoi el repetă numărul minunatelor manifestări ale Puterii lui Dumnezeu în relaţia Sa cu Israelul; el cheamă poporul să binecuvânteze pe Domnul şi să facă să răsune laudele Lui pretutindeni. Privind în urmă la relaţiile lui Iehova cu poporul Său, el continuă: “Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule: ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul; ne-ai adus în laţ şi ne-ai pus o grea povară pe coapse; ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre; am trecut prin foc şi prin apă; dar Tu ne-ai scos la loc larg!” Vers. 10-12.
Apoi psalmistul declară că el va intra în casa Domnului şi îşi va împlini jurămintele făcute Domnului în timpul strâmtorării sale. El aminteşte iarăşi bunătatea lui Dumnezeu faţă de el. El spune că a strigat către Domnul şi I-a înălţat laude, că rugăciunile lui au fost ascultate, că el a fost ridicat şi binecuvântat şi eliberat. El îi cere lui Israel să-şi amintească toate îndrumările Domnului în istoria lor trecută şi toată bunătatea Lui faţă de ei ca popor, şi îi îndeamnă să vestească virtuţile marelui Său nume. Dumnezeu a scos pe poporul lui Israel din robia Egiptului; El i-a protejat în toate călătoriile prin pustie şi de atunci încoace.
Împăratul David le aminteşte că ei au fost ţinuţi în viaţă, că Dumnezeu n-a permis să fie exterminaţi — “n-a îngăduit să li se clatine piciorul”. N-au fost înfrânţi de duşmanii lor atâta vreme cât au avut încredere şi au ascultat. Mai târziu, din cauza neascultării şi stricăciunii lor, Dumnezeu a făcut să fie duşi în robie în Babilon.
Dar aceasta a fost pentru binele lor, ca să-i poată încerca şi după aceea să-i aducă înapoi în ţara lor — pe toţi cei vrednici.
Israelul spiritual să facă să răsune laudele Lui!
Dar deşi acest psalm are o primă semnificaţie în ceea ce priveşte Israelul Natural, gândul nostru este, în armonie cu aplicaţiile făcute de Domnul nostru şi de apostoli, că aceste cuvinte sunt chiar mai potrivite în aplicarea lor la Israelul Spiritual. Domnul ne-a scos din lume. Ne-a eliberat de marele asupritor, Satan. Ne-a îndrumat prin călătoria în pustie; ne-a hrănit cu Mană din Cer; ne-a scos Apa Vieţii din marea Stâncă a Veacurilor lovită pentru noi ca să putem bea şi să trăim. Ne-a spălat picioarele de praful drumului din pustie. Ne-a disciplinat şi ne-a pedepsit cu credincioşie ca pe fiii Săi; a mers înaintea noastră în tot mersul nostru obositor, şi de asemenea a mers în urma noastră ca să ne apere de orice pericol şi rău. Dacă Israelul Natural a avut mare motiv de mulţumire şi laudă, care ar trebui să fie atitudinea noastră pentru toate manifestările minunate ale iubirii şi grijii pentru noi, Israelul Său Spiritual! Cu adevărat, noi putem lăuda pe Dumnezeul nostru ca nici un alt popor de pe pământ, din trecut sau din prezent! Împreună cu poetul putem spune:
“El a fost mai bun cu mine decât am putut spera,
A fost mai bun decât orice temeri am putut avea.
Din cioburile faptelor mele un pod a făcut
Şi din lacrimile mele un curcubeu a întins!
Talazurile ce calea pe mare-mi înconjurau
L-au adus pe Domnul pe crestele lor;
La zilele de mers prin pustie când mă gândesc
Mă pot sprijini pe dragostea Lui pentru rest.
Mi-a golit mâinile de comorile ce-am adunat Şi legământul Său de iubire mi-a arătat;
Nici o rană n-a fost în inima ce mă durea,
Pe care balsamul Său să n-o poată vindeca.
O, tandră şi adevărată a fost durerea care m-a corectat,
În înţelepciunea care m-a-nvăţat şi m-a-ncercat,
Până când sufletul iubit s-a încrezut numai în El
Şi nimic altceva de pe pământ să nu mai aibă ţel!
El paşii mi-a condus unde să văd nu puteam Pe căi pe care nu le cunoşteam; Ce a fost strâmb s-a îndreptat şi ce a fost zgrunţuros s-a nivelat, Când numai pe El L-am urmat. Îl laud încă pentru palmierii plăcuţi, Pentru izvoarele de apă de pe drum, Pentru stâlpul de foc noaptea arzând Şi pentru norul din zi înainte călătorind.
Nici în cel mai sumbru loc nu există veghere
Care să nu aibă valoare prin promisiunea iubirii;
Citesc din trecut că viitorul va fi
Peste măsură mai bun decât temerile pot gândi.
Ca vasul de aur cu pâinea pustiei
Alăturea pus cu toiagul înfrunzit al preoţiei,
Toate ţinute în Chivot împreună cu Legea Domnului,
În grija Dumnezeului meu în virtutea Legământului!”
Unii credincioşi de-a lungul Evului Mediu
Dumnezeul nostru nu-Şi lasă niciodată copiii: numele Lui este Credincioşie! El n-a permis niciodată ca Biserica Sa să fie exterminată, în ciuda tuturor asalturilor erorii şi a puterii întunericului. Există încă oameni adevăraţi ai lui Dumnezeu în lume şi întotdeauna au fost. De-a lungul Veacurilor Întunecate, marele fapt al sacrificiului pentru păcat dat de Răscumpărătorul a fost totuşi susţinut de unii dintre sfinţii adevăraţi ai Domnului. Acest adevăr preţios n-a fost niciodată complet pierdut în timpul acelor ani de întuneric şi obscuritate, şi la timpul potrivit al lui Dumnezeu Biserica Sa a ieşit din pustie, “rezemându-se de preaubitul ei”. De atunci lumina a devenit tot mai strălucitoare pentru cei credincioşi, veghetori. Şi ce potop de glorie străluceşte acum pe calea sfinţilor!
“Privind înapoi, lăudăm calea
Pe care Dumezeu ne-a condus zi de zi!”
Sfinţii lui Dumnezeu de-a lungul secolelor trecute n-au avut nevoie de aceste binecuvântări suplimentare care le sunt date credincioşilor de astăzi, dar fiecare nevoie a lor a fost satisfăcută. Noi trăim în zilele “Sfântului Locaş curăţat”. Acum este cuvenit mai mult Adevăr decât oricând în istoria Bisericii. Cu adevărat, Domnul nostru “ne-a adus în casa vinului şi dragostea este steagul fluturat peste noi!” (Cânt. Cânt. 2:4). Într-adevăr, “El ne-a păstrat sufletul cu viaţă şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul”, în ciuda miilor de curse puse pentru picioarele noastre de marele Adversar şi de servitorii lui — mulţi dintre ei servindu-l fără să-şi dea seama. Putem vedea că cu mult timp în urmă puteam fi biruiţi de atacurile Adversarului dacă Dumnezeul nostru n-ar fi fost un Zid de Apărare în jurul nostru.
Sfinţii Săi nu vor fi clătinaţi niciodată
“O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi” (Ps. 16:6). Dar numai credincioşii sunt păstraţi astfel. Nu trebuie să înţelegem că Domnul îi păstrează pe aceia care nu fac ei înşişi efortul cuvenit pentru a cunoaşte voinţa lui Dumnezeu ca s-o poată face; cei care urmează în urmele lui Isus, făcând tot ce le stă în putere să placă Domnului aşa cum sunt ei în stare să observe calea pe care El vrea ca ei să umble. Aceştia fac astăzi ca vocea laudei Lui să fie auzită, şi partea lor este harul îndeajuns. Dacă încercările credinţei, supunerii şi încrederii vor fi mai mari în viitorul apropiat decât au fost înainte, aceşti credincioşi nu vor cădea. Picioarele lor nu se vor clătina, chiar dacă o oştire îi va înconjura şi mii vor cădea alături de ei. “Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Aceştia vor fi tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui, chiar dacă li s-ar cere pentru un timp să urmeze unde nu pot vedea.
Să continuăm deci curajos, ştiind că Cel care ne-a condus până acum va continua să ne conducă. Cel care ne-a favorizat la început ne va favoriza până la sfârşit; şi “Cel care este cu noi este mai tare decât cei care sunt împotriva noastră”. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că harul Său ne-a păstrat, că ne-a ferit de cădere, că atâţia mai suntem încă cu o inimă şi o minte să mergem mai departe neclintiţi, orice ar aduce zilele care vin! Dacă ele vor aduce greutate şi persecuţie, durere şi încercare, harul Său ne va susţine totuşi. Dacă vor aduce încercări ale credinţei şi răbdării, promisiunile Sale nu vor da greş. Toată încrederea noastră să fie concentrată în Dumnezeu. Să continuăm să ne bucurăm în El. “Cel care se laudă, să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt DOMNUL, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea Îmi găsesc plăcerea, zice DOMNUL” (Ier. 9:24). Încercările vor fi permise să vină peste poporul lui Dumnezeu tocmai cu scopul de a cerne pe cei care nu sunt cu adevărat ai Săi. Să stăm deci fermi, ştiind că El este credincios.
R — 5500 / iulie 1914
“Lăudaţi pe Domnul!
Laudă suflete al meu, pe DOMNUL!
Voi lăuda pe DOMNUL cât voi trăi;
Voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi fi.”
Psalmul 146:1, 2
“Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,
A cărui nădejde este în DOMNUL Dumnezeul său,
Care a făcut cerurile şi pământul,
Marea şi tot ce este în ele …”
Psalmul 146: 5, 6
“Israelul lui Dumnezeu”
“Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” 1 Petru 2:9.
În textul nostru apostolul Petru arată faptul că Biserica lui Cristos este separată şi diferită de toţi ceilalţi oameni. Timp de multe secole înainte de a veni Domnul nostru, evreii au înţeles că ei erau poporul lui Dumnezeu. El făcuse un legământ special cu ei prin Moise, care i-a făcut poporul Său. De asemenea El le făcuse anumite promisiuni condiţionate de ţinerea Legii. Astfel ei erau aleşii Lui — moştenitori ai anumitor promisiuni speciale care erau condiţionate de ascultarea lor, şi a altor promisiuni care au fost declarate fără condiţii specificate. Dumnezeu promisese de asemenea că va face un Nou Legământ cu ei, că le va da o inimă nouă, că le va îndepărta împietrirea inimii etc. Dar după prima venire a început un alt aranjament.
Apostolul îşi îndreaptă atenţia asupra aspectului nou al planului lui Dumnezeu — că în timpul Veacului Evanghelic El cheamă un popor special. Nu va fi nici o competiţie între cele două clase — poporul nou şi poporul Israel — căci promisiunile date Israelului după trup au fost pământeşti, iar promisiunile date Israelului după spirit sunt spirituale. Evreii au fost “un popor sfânt” (Deut. 14:2), un popor special pe care Dumnezeu l-a separat de lume; ei au fost o generaţie sau un neam ales. Ei au fost generaţia sau neamul lui Avraam prin Isaac şi Iacov. Această generaţie specială a fost recunoscută de Dumnezeu ca poporul Său, evrei, israeliţi prin Legământul Legii, precum şi prin promisiunile anterioare pe care Dumnezeu i le făcuse lui Avraam.
Dar de la Cincizecime, Dumnezeu a început cealaltă lucrare a Sa în lume — altă generaţie — deosebită, separată, aleasă pentru un scop special. Şi toată această generaţie va fi sfântă — nu vor fi decât cei sfinţi în ea! Celălalt popor a avut o preoţime, dar acest popor nou este o naţiune întreagă de preoţi. Vedem cum această descriere se aplică la Biserică. Apostolul Pavel arată că deşi Aaron şi fiii Săi au fost tipici în unele privinţe, totuşi ei nu au simbolizat toate aspectele planului lui Dumnezeu. Ei au simbolizat cum va muri Isus — ca Jertfă — cum toţi asociaţii Lui vor fi sacrificatori. Dar Aaron şi fiii săi nu au simbolizat preoţimea mai înaltă pe care Dumnezeu a avut-o în minte când a instituit preoţimea levitică. Acest Ordin de Preoţi mai înalt a fost simbolizat prin Melhisedec, împăratul-preot. Evrei 6:20.
Dubla funcţie viitoare a Bisericii
Isus este acest mare Preot Împărătesc sau Regal, antitipic, iar Biserica Sa este corpul acestui Melhisedec antitipic. Înainte ca noul Ordin să poată domni ca împăraţi şi înainte de a putea sluji ca Preoţi, ei trebuie să treacă printr-un anumit proces. Membrii acestui Corp al lui Cristos trebuie mai întâi să fie născuţi. Acesta este un neam nou — toţi sunt concepuţi de Spiritul sfânt. După cum Isus a fost conceput de Spiritul sfânt la consacrarea Sa şi acolo a devenit o Creatură Nouă, concepută de Spirit, tot aşa şi Biserica, cei care trebuie să meargă în urmele Sale, trebuie să facă o deplină consacrare înainte ca această nouă putere transformatoare să înceapă să lucreze în ei.
Această putere a început să lucreze în Isus la conceperea Sa şi şi-a completat lucrarea la învierea Sa. Aşa este şi cu noi: această putere îşi va completa lucrarea în noi în momentul când ne-am dovedit loialitatea chiar până la moarte. Când această lucrare va fi îndeplinită în toată clasa preoţească, atunci ei vor fi cu adevărat din Preoţimea împărătească, pe planul divin. Această putere a Spiritului sfânt nu este numai o putere transformatoare sau de concepere, ci şi una de ungere. Şi ungerea nu este numai pentru funcţia preoţească, ci şi pentru o funcţie împărătească. Această Creaţie Nouă este un popor sfânt în sensul că ei sunt reprezentanţii unui Guvern special, ai unui Guvern divin.
Poporul sfânt — tip şi antitip
Israelul a fost intenţionat să fie un popor sfânt şi în mod tipic a fost un popor sfânt. Dar într-un sens larg, Biserica constituie poporul sfânt — separat şi deosebit de omenire. Noi suntem un popor separat în oricare sens al cuvântului — trăind în mijlocul oamenilor din lume. Noi ţinem legile noastre, dar şi pe ale lor. Suntem supuşi “autorităţilor care sunt”, dându-ne seama că Domnul le-a permis şi doreşte să ne supunem lor, acolo unde conştiinţa noastră nu va fi sacrificată. Domnul ne spune că în calitate de reprezentanţi ai Împărăţiei Sale trebuie să facem cunoscut Mesajul Său. El ne spune că lumea este într-o stare răzvrătită pentru că a fost orbită de adversar.
Şi astfel El ne trimite ca ambasadori ai Săi pentru a le spune oamenilor despre bunătatea Sa, despre planul Său, pe care El Îşi propune să-l realizeze, pentru ca inima celor care au urechi să audă Mesajul Său să se poată întoarce la Domnul. El ne spune să nu ne aşteptăm să audă mulţi acest Mesaj; căci ei vor fi atât de surzi şi de orbi încât nu vor putea înţelege. Dar ne asigură că orbirea lor va fi îndepărtată curând şi ei vor fi gata pentru ceea ce are El pentru ei.
Lumea nu ne înţelege — ei nu ştiu că noi aparţinem unei alte Împărăţii; dar noi îi înţelegem. După cum arată apostolul: “Cel îomulş duhovnicesc deosebeşte toate lucrurile”. Dar ei nu pot înţelege pentru că nici un om nu poate înţelege peste condiţia sa mintală, ca să zicem aşa. Noi care am fost concepuţi de Spiritul sfânt înţelegem totuşi lucrurile naturale, dar omul firesc nu înţelege lucrurile spirituale — “nici nu le poate cunoaşte, pentru că ele se înţeleg duhovniceşte”; “căci pentru el sunt o nebunie”. Astfel noi trăim în mijlocul unui neam sau generaţii corupte, căzută în păcat de şase mii de ani. După cum a spus Domnul nostru: “Voi nu sunteţi din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume”. Ioan 17:16.
Privilegiul nostru glorios actual
Şi noi suntem un popor deosebit în ochii Domnului. Acest cuvânt deosebit înseamnă un popor separat — implicând că Dumnezeu a făcut ceva special pentru noi. Domnul Isus ne-a cumpărat. Meritul Său — preţul de cumpărare — a fost aplicat în folosul nostru. Singurii pentru care a fost aplicat până în prezent acest preţ de cumpărare sunt cei concepuţi de spirit. Mesajul apostolului este pentru aceştia. Ce scop a avut Dumnezeu în alegerea acestui popor special? Scopul a fost ca noi să putem “vesti virtuţile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. Este Dumnezeu mândru, sau orgolios, încât doreşte să-I fie vestite virtuţile? O, nu! Dumnezeu doreşte să-I fie cunoscute virtuţile fiindcă virtuţile Lui vor arăta creaturilor Sale marile binecuvântări pe care le-a prevăzut pentru ele.
Dacă mergem şi le spunem oamenilor că “atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”, noi Îi vestim virtuţile. Noi nu-L facem pe Dumnezeu fericit făcând astfel — El era deja fericit. Dar prin aceasta facem o mare favoare oamenilor care aud; le spunem că Dumnezeu îi va aduce înapoi în favoarea Sa; că El va îndepărta blestemul. Astfel deci, este un mare privilegiu acum să vestim virtuţile lui Dumnezeu! Dar vai! nu foarte mulţi au urechi de auzit; totuşi prin zelul nostru de a vesti virtuţile Învăţătorului, facem tot ce putem ca să-i ajutăm pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu.
Lucrarea mai mare, în curând, va fi lucrarea Împărăţiei în a conduce omenirea, a birui păcatul, a instrui şi a vindeca pe oameni, aducându-i în armonie cu Creatorul lor. Şi aceasta va cere o mie de ani pentru a fi împlinită. Această lucrare glorioasă va fi a noastră! Cât de minunat va fi să fim moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Isus Cristos Domnul nostru — să fim mai presus decât îngerii! Vom fi alături de Isus, după cum El va fi alături de Tatăl — “mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere … şi de orice nume care se poate numi”.
“Fii credincios până la moarte”
Noi nu ar trebui să căutăm numai onoarea, ci şi privilegiul serviciului pe care Dumnezeu a binevoit să-l dea acestei clase; privilegiul de a deschide toate urechile surde, de a trezi întreaga lume pentru a-L vedea, a-L cunoaşte, a-L înţelege pe Dumnezeul nostru, pentru a-şi da seama că cunoştinţa Domnului va umplea întreaga lume — “căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului ca fundul mării de apele care-l acoperă” — cât oceanul de adânc! (Isa. 11:9). Acea lucrare glorioasă a viitorului va fi făcută numai de către cei care s-au dovedit cu totul loiali lui Dumnezeu. Dacă suntem nepăsători sau indiferenţi în a spune Mesajul cel bun şi în a-I vesti virtuţile, vom arăta că nu suntem vrednici de Împărăţie. Cei care se vor dovedi loiali şi credincioşi până la sfârşit vor fi cei pe care Domnul îi va înălţa curând.
Şi făcând aceasta, Dumnezeu numai duce la îndeplinire un curs pe care oamenii l-au imitat. Dumnezeu a făcut planul cu mult înainte ca oamenii să se fi născut; cu toate acestea, oamenii înţelepţi urmează instinctiv anumite principii mari. Se spune că Napoleon a ordonat ca diferiţii oameni care i-au fost credincioşi să fie făcuţi prinţi în ţările cucerite. Domnul nostru spune: “Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii” (Apoc. 2:10). Astfel noi avem din toate punctele de vedere cea mai mare încurajare ca să “vestim virtuţile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. Scriptura arată că noi înţelegem că odată am fost în întuneric şi acum ştim că suntem în lumină.
Relativ puţini au avut această experienţă. Aici se face referire la cei care au fost ridicaţi din ignoranţă şi păcat la o apreciere din inimă a planului lui Dumnezeu. Ei nu puteau primi această lumină decât fiind concepuţi de Spiritul sfânt şi devenind membri ai acestui neam sfânt, ai acestui popor deosebit. Iar noi nu-i putem face lumii mai mare bine decât să-i spunem despre marea favoare a lui Dumnezeu, şi astfel să o ajutăm să iasă din întuneric la lumină. Lumina ne este dată pentru a o lăsa să strălucească. Fie ca noi să fim făcuţi în stare să cântăm din inimă:
“Totul pentru Isus, totul pentru Isus,
Toate puterile fiinţei mele răscumpărate;
Toate gândurile, cuvintele şi faptele mele,
Toate zilele şi orele mele!”
Noi nu suntem ai noştri
În Tit 2:14, sfântul Pavel arată un gând asemănător: “Un popor deosebit, zelos pentru lucrări bune” îTraducerea King James — n. e.ş. Poporul la care face el referire aici sunt sfinţii lui Dumnezeu, cei care aşteaptă împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu — acele lucruri care le-au fost aduse la venirea (în timpul parousiei — prezenţei) Domnului şi Mântuitorului Isus Cristos. Aceştia sunt oamenii care îşi dau seama că au fost cumpăraţi cu sângele preţios. Unii traducători redau 1 Petru 2:9: “Un popor cumpărat, plin de râvnă pentru lucrări bune”. Poporul Domnului este un popor care a fost răscumpărat, cumpărat. Indiferent cum au fost prin cădere, ei au fost răscumpăraţi din acea stare. Sfântul Pavel, înşirând anumite păcate, a spus: “Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi, dar aţi fost sfinţiţi, dar aţi fost îndreptăţiţi”. 1 Cor. 6:9-11.
Gândul din Tit 2:14 este foarte asemănător celuilalt. Voi sunteţi un popor deosebit, un popor cumpărat din Păcat şi Moarte, şi toţi aceştia sunt “deosebiţi”, diferiţi de restul omenirii. Printre oamenii din lume, în creştinătate găsim pe unii care sunt vicioşi şi chiar printre păgâni găsim oameni nobili. Dar acest popor deosebit despre care a scris sfântul Pavel este diferit de toţi ceilalţi — ei sunt Creaturi Noi în Cristos.
Pentru aceştia, “cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi”. Ei au speranţe şi scopuri noi. Ei speră să ajungă la cea mai înaltă poziţie oferită cuiva în univers; şi anume, aceea de a fi asociaţi la Guvernarea lui Mesia. Acestea sunt speranţe minunate. Şi posesia acestor speranţe prin credinţă îi face deosebiţi, separaţi şi distincţi de toţi ceilalţi oameni.
Caracteristicile acestui popor deosebit
În timp ce alţii caută răsplăţile şi distincţiile din timpul de acum, aceştia socotesc toate lucrurile acestei lumi ca pierdere şi gunoi, din cauza lucrurilor minunate pe care Dumnezeu le-a pus în faţa lor. Ei au văzut “mărgăritarul de mare preţ” şi dau tot ce au pentru a-l cumpăra. Ei văd că Împărăţia lui Dumnezeu este cel mai valoros lucru care se poate obţine acum sau la care se va putea ajunge vreodată. Ei au recunoscut condiţiile prin care această Împărăţie-mărgăritar poate fi obţinută şi caută să o cumpere. Condiţiile sunt sacrificiu de sine, credincioşie faţă de Dumnezeu cu orice preţ şi îndurare răbdătoare în condiţii nefavorabile, chiar până la sfârşit.
Acest popor deosebit caută să împlinească această lucrare în ei înşişi, pentru că înţeleg că acestea sunt cele mai nobile caracteristici şi calităţi care pot fi imaginate. Prin urmare, ei sunt de două ori mai doritori; sunt plini de râvnă pentru lucrări bune. Lor le place să-i vadă pe alţii că sunt bine şi fericiţi şi le place să răspândească cunoştinţa despre Dumnezeu. Le plac lucrurile în care se desfătează Dumnezeu, pentru că au Spiritul lui Cristos. Pe ei îi interesează reformele — reforma socială, reforma cumpătării şi orice fel de reformă; dar aceasta nu înseamnă că ei se vor angaja în ele. Acelaşi om nu poate fi în acelaşi timp un mare predicator, un fermier de succes, un avocat de succes etc. Dacă vrea să fie un mare fermier, trebuie să renunţe într-o mare măsură la celelalte lucruri. Sau dacă vrea să fie un mare predicator, trebuie să renunţe în cea mai mare parte la alte lucruri. Totuşi el poate avea plăcere în toate.
Aşa este şi cu acest popor deosebit: ei au o anumită lucrare dată lor de către Tatăl. Ei recunosc că această lucrare este cea mai importantă şi ca atare nu pot acorda atenţie reformei politice, reformei sociale sau altei reforme, în afară de lucrarea lor. Din acest motiv ei sunt numiţi oameni teoretici în loc de oameni practici. Cu toate acestea, ei au cel mai practic plan dintre toate; căci Planul lui Dumnezeu este cel mai practic dintre toate planurile. Aceşti oameni, devenind conlucrători, urmează cel mai înţelept curs. Dar ei nu găsesc vină la alţii. Ei văd că singurii care pot înţelege aceste lucruri sunt cei care au ochi de văzut şi urechi de auzit; ei ştiu că alţii nu pot trece dincolo de ceea ce văd. Însuşirile acestui “popor deosebit” se întind asupra tuturor afacerilor vieţii.
Ce constituie lucrările bune
Oamenii din această clasă sunt destul de înţelepţi ca să ştie că nu tot Adevărul trebuie menţionat deodată. Învăţătorul le-a spus celor care fuseseră timp de trei ani şi jumătate urmaşii Săi apropiaţi: “Mai am să vă spun încă multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta” (Ioan 16:12). Poporul Domnului este doritor să facă bine, dar în modul care va fi cel mai eficient şi în modul care nu va poticni pe alţii. Lucrările bune deci, pentru care acest popor deosebit este zelos să le facă, sunt lucrările lui Dumnezeu. După cum a spus Isus: “Trebuie să împlinesc lucrările Celui care M-a trimis”. Ioan 9:4.
Lumea nu poate aprecia aceasta, neavând Spiritul lui Dumnezeu, ci având mai mult spiritul Adversarului. Lumea merge mai mult sau mai puţin pe calea calomniei şi ipocriziei. Isus, vorbindu-le fariseilor, a spus: “Voi aveţi de tată pe Diavolul” (Ioan 8:44). Şi când Isus a mers pe calea lui Dumnezeu, calea Lui a fost o condamnare pentru ei. De aceea Isus a declarat, “Întunericul … urăşte lumina”, şi El ne-a avertizat că va fi la fel tot timpul Veacului. El a avertizat pe urmaşii Săi că vor suferi aceeaşi persecuţie pe care o suferise El. Dar Învăţătorul i-a îndemnat să fie zeloşi pentru Adevăr — dornici de el.
Deoarece Dumnezeu ne-a chemat la lucrări bune, noi trebuie să arătăm un zel mare, chiar dacă aduce asupra noastră invidia, ura şi opoziţia altora. Trebuie să ne bucurăm, chiar dacă suntem chemaţi să suferim persecuţie de dragul Lui. Şi chiar dacă lumea nu apreciază acum aceste lucrări bune, ei vor vedea şi vor înţelege curând, în ziua cercetării lor (1 Pet. 2:12). Vor vedea că Planul lui Dumnezeu a fost cel mai bun plan. Biserica glorificată va fi canalul pentru binecuvântarea lumii în general.
Numai acest popor deosebit poate înţelege acum aceste lucruri. Isus le-a spus ucenicilor: “Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor îmulţimilor care mergeau să-L asculteş nu le-a fost dat. … De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei măcar că văd, nu văd; şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg” (Mat. 13:11, 13). Numai cei care au intrat în această relaţie specială pot înţelege. “Domnul se destăinuie celor ce se tem de El, ca să-i facă să cunoască legământul Său.” Psa. 25:14 îRev. subsol — n. t.ş.
Găsim pe mulţi care acceptă Adevărul cu bucurie şi apoi par să uite că singura cale pe care pot face progres în Adevăr este să se consacre lui Dumnezeu. Dacă nu se consacră, în mod sigur nu fac progres. Trebuie să ne asigurăm să dăm oamenilor ideea corectă pe această linie. Numai cei care devin astfel “poporul care să fie al Lui, plin de râvnă pentru lucrări bune”, pot moşteni împărăţia.
R — 5460 / mai 1914
- M. 6
1 Turmă mică El te cheamă,
Ce eşti preţuită;
De om neluată-n seamă,
Dar Lui eşti iubită.
2 Turmă mică, El te cheamă;
Întâi născută, vezi!
Al Său nume e de seamă,
Să nu te ruşinezi.
3 Bogaţi, nobili chemaţi nu-s mulţi,
Nu sunt mulţi înţelepţi,
Regi ai lui Dumnezeu ei sunt,
Dar azi purtând dispreţ.
4 Dar vine iar al tău Păstor,
Tristeţea îţi sfârşeşti,
Şi voi cu El, ca domnitori,
Veţi fi preoţi regeşti.
Învierea — cel mai mare miracol
Cu această Creaţie Nouă Dumnezeu a început să creeze ceva complet diferit de ceea ce făcuse până atunci. Noua Creatură nu este o creatură pământească; şi nimic din ceea ce este din fiinţa pământească nu va avea vreodată parte, după înţelegerea noastră, în acea Nouă Creaţie, nici acum nici altcândva. Nimic din uman nu va fi transpus în divin, din uman în spiritual.
Fiinţa umană este mai mult sau mai puţin degradată. Ea aude ceva despre Dumnezeu, despre natura divină, despre ce este păcatul şi de ce nu este de dorit, despre împăcarea pe care Dumnezeu a pregătit-o prin Cristos şi despre invitaţia de a deveni comoştenitori cu Cristos în Împărăţia Sa cerească. Ea devine conştientă de toate aceste lucruri prin urechile sale, prin puterea umană; căci ea nu are altă putere. Ea trebuie să aibă ureche de auzit, altfel nu va auzi Mesajul în timpul de acum. Unii au mai bună ureche de auzit, alţii mai slabă. Cel care are mai bună ureche de auzit va fi mai atent, mai bucuros, când află că Dumnezeu are o prevedere pentru ajutorarea păcătoşilor care se căiesc. Cu cât este mai mare degradarea, cu atât urechea de auzit este mai slabă. Persoana degradată trăieşte pe plan natural; de aceea ea are mai mică înclinaţie să vină la Dumnezeu şi mai slabă ureche de auzit ca să audă ceva ce ar avea Dumnezeu de spus. Dar clasei care nu poate auzi mai mult sau mai puţin clar, urechile i-au fost făcute insensibile de către Adversar cu doctrine false.
Cum să devenim creatură nouă
Ceea ce vedem, deci, este invitaţia îndurătoare a lui Dumnezeu de a deveni asociaţi cu Isus; şi acestea sunt veşti bune pentru cei care au ureche de auzit. Noi spunem: “Sunt bucuros că Dumnezeu m-a invitat să mă întorc în familia Sa şi că El S-a îngrijit de acoperirea imperfecţiunilor mele. Sunt încântat să ştiu că există o invitaţie specială acum pentru cei care au mintea lui Cristos şi care doresc să meargă în urmele Lui, şi bucuros mă folosesc de acest aranjament. În armonie cu această invitaţie mă ofer ca sacrificiu viu”.
Când am făcut aceasta, am fost convertiţi. În ce mod? Noi suntem întorşi de pe calea păcatului şi de la voia noastră proprie, întorşi pe calea dreptăţii. Aceasta este convertirea.
Următorul pas pe care trebuie să-l facem este acela de a face o consacrare ca să devenim sacrificiu viu pentru Dumnezeu. Şi această consacrare totală lui Dumnezeu include tot ce ne aparţine — tot ce suntem — eul uman, personalitatea — toate speranţele lui, scopurile lui, tot ce posedă el, pentru viitor în orice formă şi fel. În această consacrare lui Dumnezeu este inclus totul. Ne face aceasta Creaturi Noi? Nu. Dar ne pune pe calea pe care suntem eligibili pentru această poziţie. Care este pasul următor? Pasul următor este aplicarea meritului lui Isus, pus peste noi ca o haină de nuntă, care acoperă imperfecţiunile noastre. La ce ne foloseşte acesta? Acesta ne face acceptabili pentru Dumnezeu. Apostolul ne spune să ne aducem trupurile ca jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu, şi care este slujirea noastră înţeleaptă. Romani 12:1.
Următorul lucru la rând este ca Dumnezeu să-Şi indice acceptarea a ceea ce oferim noi şi a ceea ce este acceptat. El face aceasta prin conceperea noastră de Spiritul sfânt. Exact ce înseamnă aceasta noi nu suntem destul de înţelepţi să ştim. Dumnezeu L-a cunoscut dinainte pe Isus Cristos în calitate de Cap al Corpului şi ne-a cunoscut dinainte şi pe noi, clasa predestinată să fie membrii acestui Corp. Şi acum, venind sub condiţiile cerute, suntem acceptaţi ca membri ai acestei clase. Noi trebuie să ne arătăm devotamentul şi loialitatea, să arătăm că predarea voinţei noastre este un lucru veritabil. Facem aceasta prin aceea că suntem puşi în mişcare prin contactul nostru cu Adevărul. Dacă am fost în eroare, loialitatea noastră va fi stabilită după modul în care cântărim chestiunea şi decidem asupra ei. Dacă hotărâm asupra problemei cu încetineală, înseamnă că suntem puţin greoi la pricepere. Dacă decidem repede între adevăr şi eroare, înseamnă că suntem loiali voinţei lui Dumnezeu, Adevărului Său, şi astfel suntem cu atât mai plăcuţi Lui, asemenea unui copil loial. Dacă decidem încet, El nu ne va îndepărta, ci poate ne va da nişte corecţii; pentru că suntem în şcoala lui Cristos.
Cum creşte Noua Creatură
Într-o ilustraţie suntem reprezentaţi ca fiind embrionari, încă nenăscuţi; în altă ilustraţie ca nişte copii, care încă n-au ajuns la maturitate, dar care cresc în har, cunoştinţă şi caracter. Amândouă ilustraţiile sunt foarte frumoase. Dar nu le putem amesteca. Nu ne putem imagina că un copil încă nenăscut creşte în cunoştinţă etc., nici nu ne putem imagina că se dezvoltă până la starea de om matur ca embrion. Prin ilustraţia embrionului înţelegem că fiecare copil trebuie să crească şi că pentru aceasta este dependent de hrană. Dacă are loc un accident, s-ar putea ca embrionul acela să moară; dacă sarcina nu este dusă până la termen, s-ar putea ca embrionul să nu se nască viu. Vedem că din momentul când am devenit Noi Creaturi în Cristos, am început să dezvoltăm mintea nouă. Creierul este acelaşi cum era înainte de a se dezvolta voinţa nouă, şi trupul este acelaşi; la fel cum o mamă este aceeaşi persoană cum a fost înainte de a fi conceput copilul.
Să examinăm subiectul din alt punct de vedere. Această Nouă Creatură este puterea conducătoare — singurul lucru pe care Dumnezeu îl recunoaşte şi pe care şi noi îl recunoaştem că are control asupra acestui corp muritor. De ce are Noua Creatură controlul? Pentru că voinţa este transferată de la interesele omeneşti la voinţa lui Dumnezeu. Voinţa lui Dumnezeu este acum voinţa noastră ca Noi Creaturi. Noi avem drepturi şi control deplin în acest corp, ale cărui drepturi pământeşti sunt predate. Dumnezeu a acceptat sacrificiul şi Noua Creatură trebuie să fie loială în controlarea corpului în acord cu voinţa divină. De atunci încolo trebuie să vedem că acest corp muritor este ţinut în supunere. Unii oameni ar putea spune că îl tratăm cu asprime; dar din punctul de vedere al lui Dumnezeu îl tratăm cât putem noi de înţelept, pentru a face voia lui Dumnezeu. Dacă ar fi voia lui Dumnezeu să ne apucăm de o lucrare mare, în mod sigur că am pregăti corpul ca să fie potrivit pentru această acţiune.
În mod practic, Noua Creatură spune corpului muritor: “Tu eşti corpul meu numai pentru acest timp. Eu sunt Noua Creatură şi doresc să te folosesc în serviciul lui Dumnezeu ca să văd cât de supus pot fi pentru Cauza lui Dumnezeu”. Creatura veche ar putea spune: “Dar eu am unele drepturi”. Noua Creatură răspunde: “Nu ai nici un drept. Îmi voi folosi judecata în legătură cu ceea ce vei face sau nu vei face tu”. Dacă Noua Creatură ar ceda vechii creaturi, aceasta din urmă ar prospera în scopurile şi planurile ei, şi Noua Creatură ar fi plăpândă şi slabă în curaj, în putere şi în toate celelalte. Noua Creatură trebuie să-şi asume controlul tuturor intereselor vechii creaturi, să sacrifice tot ceea ce trebuie sacrificat voinţei lui Dumnezeu.
Personalitatea formează sufletul
Cu cât facem mai mult acest lucru, cu atât devenim mai puternici spiritual; şi cu cât devenim mai puternici spiritual, cu atât vom fi mai pregătiţi pentru schimbarea noastră. Ce este schimbarea noastră? Este naşterea spirituală prin înviere. Nici un atom din acest corp vechi nu va intra în noua stare. Dar atunci ce va intra în noua stare? Noua Creatură? Ce este Noua Creatură? Este eul care trăieşte în corpul muritor, care nu se hrăneşte cu pâine naturală, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu are o lucrare pe care s-o facă Noua Creatură în prezent, atunci noi trebuie să avem grijă rezonabilă de acest corp. A maltrata acest corp n-ar fi în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Corpul a devenit proprietatea Noii Creaturi. Noua Creatură va prelua controlul dominant asupra acestui corp. Un corp spiritual n-ar fi un suflet fără eu, fără personalitate, fără fiinţă, la fel cum n-ar fi nici un corp pământesc. Eul, personalitatea formează sufletul. Doar 70 kg de materie, sau ceva de genul acesta, nu formează sufletul.
Sufletul este ceea ce vine de la tată la copil. Adam şi Eva au dat suflet copiilor lor, şi astfel acea scânteie de viaţă pe care Dumnezeu a dat-o la început continuă să se transmită. La înviere acest suflet, sau scânteie de viaţă, este transpus şi devine noul suflet. Această scânteie de viaţă pe care Dumnezeu o recunoaşte tot timpul şi o păstrează în toată dezvoltarea ei, trebuie transferată în corpul nou care va fi pe deplin în armonie cu ea. Nu va exista nici un dezacord şi nici o lipsă a armoniei între mintea nouă şi trupul nou. Dacă mintea nouă creşte foarte puternică acum, ea va avea cu atât mai multă dificultate şi conflict cu trupul vechi şi va dori cu atât mai mult corpul nou.
Procesul transformării nu este cunoscut
Puteţi să ne explicaţi cum va fi transferată această viaţă nouă în corpul nou? Noi nu putem. În cazul Domnului nostru Isus, avem explicaţia că Logosul, o fiinţă spirituală, a părăsit starea spirituală, a venit în stările pământeşti şi a devenit personalitatea, eul, omul, din stările pământeşti. Şi avem relatarea că Acelaşi care a venit în lume, Acelaşi care a murit şi a mers iarăşi în Cer, vine din nou. Este acelaşi eu. El Şi-a schimbat caracterul, puterea, conform corpului diferit. La început El a avut un corp spiritual; după aceea a avut un corp omenesc; acum are un corp divin, superior tuturor. Dar eul, personalitatea a continuat în toate aceste corpuri.
Eul nostru, personalitatea noastră trebuie să treacă din acest corp pământesc şi să-i fie dat un corp nou. Puterea prin care se poate face aceasta este puterea divină. Dacă cineva poate să explice ce este aceasta, din ce a fost făcut primul om un suflet, poate că am putea explica cum este cu Noua Creatură. Sau dacă cineva poate explica ce face să crească germenul de grâu, poate că am putea explica cum are Noua Creatură acest germen şi cum creşte el. Noi trebuie să ne încredem în Puterea lui Dumnezeu în toată această chestiune a învierii, nu numai a Noii Creaturi, dar şi a lumii în general.
Oricine se îndoieşte de Puterea Divină nu poate crede în înviere. Nu ne putem imagina, de exemplu, cum Moise, Avraam sau oricare altul din trecutul îndepărtat poate fi ridicat la viaţă astfel încât să fie conştient de sine, să-şi citească istoria vieţii lui în Biblie şi să-şi aducă aminte că evenimentele consemnate în ea sunt adevărate. Cum se poate aceasta, numai Dumnezeu ştie. Noi credem acest lucru pentru că Dumnezeu îl spune. Dacă am şti cum să facem, poate că am putea face o înviere.
O ilustraţie folositoare
Dar este la fel de uşor să înţelegem despre învierea omului pe plan uman şi aducerea lui într-un nou corp uman, cât este de uşor să înţelegem cum Noua Creatură, noul suflet, poate fi adusă în noul său corp. Noua Creatură este cea care va primi corpul nou. Când vom primi corpurile spirituale vom cunoaşte totul despre acest proces; căci este scris că atunci când vom primi corpurile spirituale vom cunoaşte aşa cum suntem şi noi cunoscuţi. 1 Corinteni 13:12.
Între timp însă, am putea găsi ilustraţii care să ne ajute să înţelegem. Să luăm, de exemplu, realizarea unei înregistrări pentru fonograf. Ceva a ieşit din gură şi a făcut mici semne pe un cilindru de ceară. Mai târziu, de pe acelaşi cilindru de ceară este reprodusă vocea vorbitorului. Aşadar, dacă noi ştim cum să reproducem vocea umană, aceasta ne dă o mică ilustraţie a felului cum Dumnezeu, cu Puterea Sa nelimitată, poate păstra orice este înregistrat pe circumvoluţiunile creierului nostru şi despre felul cum acestea ar putea fi păstrate în viitor în mod absolut — totul prin care noi am putea să ne cunoaştem pe noi înşine în viitor. Noi nu ne cunoaştem pe noi înşine după greutatea în kilograme pe care o avem sau după deosebirea dintre bărbile noastre. Noi ne cunoaştem după ceea ce este în mintea noastră. Dar dacă ne dispare raţiunea, atunci nu ne mai cunoaştem pe noi înşine.
Dumnezeu ne-a făcut Noi Creaturi. El este Cel Atotputernic care ştie cum să facă aceasta. Şi cu cât ajungem să cunoaştem mai multe despre El şi despre lungimea, adâncimea, înălţimea şi lăţimea Înţelepciunii Sale, cu atât mai mult ştim cum să apreciem tot ce ne-a spus El şi cu atât mai mult avem încredere absolută în El. Este o nechibzuinţă înţeleaptă ca Dumnezeu să promită o înviere. Lumea nu poate înţelege — pentru ea este o nechibzuinţă. Ea nu poate crede în înviere; de aceea nu poate avea bucuria pe care o avem noi prin exercitarea credinţei.
R — 5559 / octombrie 1914
- M. 66
1 Domnul a promis o scumpă zi,
Ce privim că acum e-aproape.
Mântuitorul o va-ncepe,
Când se va arăta-n mărire.
Corul
În patria dulce
Ne vom întâlni voioşi cu El,
În patria dulce
Laolalt-om fi pe vecie.
2 Atunci cei morţi, toţi vor învia
Şi cei vii, toţi se vor înschimba.
Necazul, suspinul va trece
Isus va şterge lacrimile.
3 Acolo tulburare n-a fi,
Pentru că cel rău se va stârpi;
Pace-a fi şi dreptul va-nflori
Căci Cristos cu drept va-mpărăţi.
4 Acolo va răsuna laudă,
Dătătorului de viaţă,
Care în a Lui măreaţă zi,
Bucurie va da pe pământ.
Curăţirea noastră — interioară şi exterioară
“Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, desăvârşind sfinţirea în frică de Dumnezeu.” 2 Cor. 7:1.
Atragem din nou atenţia asupra faptului că Biblia n-a fost adresată lumii, ci Bisericii; nu celor necredincioşi, ci celor credincioşi; nu păcătoşilor, ci celor care deja s-au întors de la păcat. Mulţi nu ţin seama de acest lucru şi rezultatul este o confuzie în mintea lor.
Dar unii, poate, sunt înclinaţi să spună că aceste cuvinte ale textului nostru se aplică atât la păcătoşi cât şi la sfinţi — în special la păcătoşi — chiar dacă epistola însăşi este adresată “către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia”. Răspunsul nostru este: Nu! Textul nostru nu poate fi aplicat în mod potrivit păcătoşilor în general, care n-au venit încă la Dumnezeu, care nu s-au pocăit încă de păcatele lor şi n-au fost iertaţi. Dumnezeu nu face apel la aceştia; El pur şi simplu îi denunţă ca păcătoşi şi le refuză orice recunoaştere, orice părtăşie, şi le spune că nu este nici un alt nume dat sub cer printre oameni prin care să poată fi mântuiţi de păcatele lor decât acela al lui Isus — prin credinţă în sângele Său. Cu alte cuvinte, Dumnezeu refuză să aibă ceva de-a face cu cei care nu pot sau nu vreau să accepte marea Jertfă pentru Păcat pe care a pregătit-o El. După cum a exprimat Isus această chestiune: “Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Ioan 14:6.
Caracterul raţional al poziţiei divine este evident dacă medităm la aceasta. În veacul prezent Dumnezeu adună din lume o Turmă Mică a cărei trăsătură de caracter deosebită este credinţa în El şi dorinţa de a-I fi plăcută Lui. În veacul viitor, Veacul Milenar, Dumnezeu are ca scop să se ocupe de restul omenirii, iar atunci toate cerinţele Lui vor fi atât de clare încât cei care vor merge pe această cale, nici chiar cel fără minte, nu se va rătăci (Isa. 35:8). Soarele Dreptăţii va străluci în acea glorioasă Zi Milenară şi va deosebi clar binele de rău, şi va arăta caracterul şi atributele divine astfel încât orice făptură să poată vedea — da, toţi ochii orbi se vor deschide şi urechile surde se vor deschide, după cum spune clar profetul. Isa. 35:5.
Dar acum, în veacul prezent, este o probă de credinţă pentru această Turmă Mică specială pe care Domnul o alege şi pe care o numeşte Biserica Sa. Cei care nu pot exercita credinţă nu pot fi din această Biserică aleasă, ci trebuie să aştepte binecuvântarea lor prin Biserică în timpul domniei lui Cristos, pentru care încă ne rugăm: “Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ”.
Nu toţi sfinţii sunt nobili din punct de vedere natural
Dumnezeu a făcut nu numai ca în prezent credinţa să fie un element necesar al acceptării, ci, pe lângă aceasta, iubirea de dreptate a fost făcută ca parte a acestei probe. Nu este suficient să avem ochiul credinţei care să recunoască moartea lui Cristos ca preţul de Răscumpărare pentru păcatele lumii, ci în plus, pentru a veni sub favoarea divină trebuie să avem inimi care să iubească dreptatea. Inima care iubeşte neprihănirea discerne slăbiciunile cărnii ei, tendinţele ei descendente. Din momentul în care inima Îl recunoaşte pe Isus ca Răscumpărătorul, fuge spre El nu numai pentru a fi acoperită cu meritul Lui în ceea ce priveşte păcatele trecute, ci şi pentru a primi acoperirea atribuită a dreptăţii Lui în ceea ce priveşte neajunsurile şi imperfecţiunile fără voie din prezent şi din viitor — imperfecţiuni care sunt contrare voinţei şi sunt rezultatul slăbiciunilor moştenite.
La această clasă care nu este în armonie cu păcatul lumii, nici cu propriile slăbiciuni, se referă Domnul nostru în mesajul Său, “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi îsub jugul păcatului şi care sunteţi conştienţi de plata lui, moarteaş şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine”. Aceşti învăţăcei — ucenici, elevi în }coala lui Cristos — sunt clasa căreia îi sunt adresate cuvintele textului nostru. Ar fi inutil a îndemna lumea în general să se cureţe de orice întinăciune a cărnii şi a duhului. Lumea aprobă tocmai această întinăciune şi n-are nici o dorinţă să se cureţe, nu apreciază în mod just cât este de întinată în ochii lui Dumnezeu şi ai celor care au Spiritul Lui de Sfinţenie. Domnul descrie starea omenirii ca fiind una în care mânia, răutatea, invidia şi diferitele pofte (dorinţe) sunt, fiecare din ele, stări obişnuite şi normale. Pofta, egoismul — care adesea se manifestă prin brutalitate în căutarea bogăţiei sau plăcerii sau puterii — caută să umple mintea naturală aşa încât dacă ar fi înlăturate, fără să fie înlocuite cu ceva, viaţa şi-ar pierde tot farmecul. Cum ar fi potrivit ca aceştia să fie îndemnaţi să lase la o parte întinăciunile cărnii şi ale duhului când ei n-au nimic cu ce să le înlocuiască?
Poate unii ar spune cu insistenţă că printre oamenii necredincioşi sunt tot atâţia cu o minte nobilă câţi sunt şi printre cei credincioşi. Noi răspundem, da! Scripturile sunt de acord cu aceasta, asigurându-ne că printre credincioşi nu sunt mulţi mari, înţelepţi sau nobili conform mersului acestei lumi. Mesajul harului lui Dumnezeu adesea are priză la membrii mai de jos, mai de rând, mai degradaţi ai familiei umane, mai degrabă decât la cei nobili care simt mai puţin propria lor depravare şi necesitatea de Mântuitorul şi de ajutorul Său. Dacă, deci, în lume se pot găsi unii nobili şi dacă credincioşii sunt în general dintr-o pătură mai joasă, cum este posibil ca Dumnezeu să aibă un interes mai deosebit faţă de aceştia decât faţă de necredincioşi? După ce fel de regulă acceptă Domnul în calitate de copii pe unii care din punct de vedere natural sunt mai puţin nobili şi respinge pe cei care din punct de vedere natural sunt mai nobili?
Răspundem că regula sau standardul acceptării divine este credinţa şi supunerea inimii. Pe cei care cu inima, mintea şi voinţa lor se întorc de la păcat şi acceptă aranjamentul divin prin credinţă, Domnul binevoieşte să-i accepte conform voinţei lor, intenţiei lor, şi nu conform cărnii lor şi neajunsurilor ei. Greşelile lor involuntare după carne sunt acoperite de faţa Lui prin Haina dreptăţii lui Cristos care-i acoperă, după măsura incapacităţii minţii lor noi care dispreţuieşte păcatul şi caută să lupte o luptă bună împotriva lui în carnea lor şi pretutindeni. Aceasta este clasa căreia i se adresează apostolul Pavel în textul nostru, zicând: “Iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului”.
Preaiubiţii lui Dumnezeu sunt neapreciaţi
Ca purtător de cuvânt al Domnului, apostolul se adresează tuturor credincioşilor care au fugit de păcat şi care se străduiesc să fie plăcuţi şi acceptabili pentru Dumnezeu, cu “preaiubiţilor”. Apostolul, el însuşi nobil, a apreciat faptul că mulţi dintre aceşti preaiubiţi fraţi aveau slăbiciuni şi imperfecţiuni ale cărnii. El nu i-a iubit datorită acestor neajunsuri, ci în ciuda lor — pentru că în inimă erau loiali principiilor dreptăţii şi se străduiau să învingă păcatul şi tendinţele lui în propria lor carne muritoare, şi — în măsura în care merge influenţa lor — în lume. Dar lumea nu-i iubeşte pe aceştia pe care Tatăl îi iubeşte, pe care Domnul Isus îi iubeşte, pe care apostolul îi iubeşte. Cuvintele Învăţătorului nostru sunt: “Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea lumea vă urăşte.” “Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă şi roada voastră să rămână“. Ioan 15:18, 19, 16.
Lumii nu-i plac aceşti aleşi pentru că ei, mărturisindu-şi propriile slăbiciuni şi străduindu-se împotriva lor, le numesc cu numele lor propriu — păcate, josnicii, întinăciuni ale cărnii şi duhului. Orice efort făcut de aceştia ca să se curăţească este o mustrare pentru alţii care nu se străduiesc să se cureţe şi cărora nu le place să li se reamintească faptul că lucrurile în care-şi găsesc cea mai mare plăcere sunt lăcomia, egoismul, plăcerile necumpătate, certurile, mândria şi slava deşartă. Cine este pe deplin satisfăcător pentru lume poate fi sigur că nu este satisfăcător pentru Domnul. Cine este satisfăcător pentru Domnul nu trebuie să se aştepte să fie satisfăcător pentru lume; căci prietenia acestei lumi este vrăjmăşie cu Dumnezeu şi de aceea lumea nu este subordonată standardului divin şi de fapt nici nu poate fi, după cum explică apostolul (Iac. 4:4; Rom. 8:7). Inima ei este în cealaltă direcţie.
Legea Noii Creaţii — iubirea faţă de Dumnezeu din toată inima şi faţă de aproapele nostru ca faţă de noi înşine — pentru lume este iraţională, de neconceput, de nedorit în toate modurile, şi orice lucru care aminteşte de ea, până şi prezenţa celor care în inimă sunt de partea neprihănirii, produce neplăcere şi jenă. Pentru aceştia, Domnul şi urmaşii Săi au fost întotdeauna nepoftiţi — intruşi. Ei preferă să fie lăsaţi în pace, să nu li se ofere nici o sugestie la faptul că n-au dreptate. E adevărat, unii dintre ei au o mândrie care le procură plăcere în a fi generoşi, în a iubi un nume bun şi o reputaţie de cinste şi virtute. Dar ei doresc să fie consideraţi ca standarde şi exemple, şi au resentimente faţă de orice intervenţie, orice măsurare a gândurilor, vorbelor şi faptelor lor după standardele divine. De aceea, cei care în mod continuu recunosc şi onorează standardele divine sunt subestimaţi de ei.
Necesitatea curăţirii
Dar de ce ar sugera apostolul că Biserica trebuie să facă o lucrare de curăţire a inimii şi cărnii lor când găsim că Dumnezeu a acoperit cu totul de faţa Sa aceste neajunsuri? Dacă aceste neajunsuri sunt acoperite, de ce să ne mai facem griji din cauza lor? O, avem toate motivele! Cei care în inimă sunt loiali Domnului şi dreptăţii Sale sunt îngrijoraţi din cauza neajunsurilor lor, a păcatelor lor, a slăbiciunilor cărnii lor, chiar dacă sunt conştienţi că Domnul îndurător le-a acoperit toate acestea şi nu le impută vina pentru că în inimă li se opun. Dorinţa acestei clase este de a-şi zidi, de a-şi stabili caracterul prin credincioşie faţă de principiile dreptăţii. Ei doresc ca minţile lor să devină din ce în ce mai stabilite în credincioşie faţă de Domnul şi faţă de Regula de Aur a iubirii; şi ca, atât cât este posibil, noua minte să ţină în stăpânire carnea decăzută, imperfectă şi s-o aducă în supunere, în acord cu Legea divină a Iubirii.
Orice persoană care, după ce a trăit experienţa binecuvântării Domnului în iertarea păcatelor, n-are nici o dorinţă să ducă o luptă împotriva lor şi să aducă în supunerea noii minţi puterile şi talentele corpului său muritor, n-are adevăratul spirit de fiu. Prin aceasta ar da dovadă că nu iubeşte cu adevărat neprihănirea şi că nu urăşte cu adevărat nelegiuirea. Ar mărturisi în felul acesta că nu este din clasa acelora pe care Domnul îi doreşte ca fii ai Săi pe planul spiritual — ca membri ai Turmei Mici, ai Miresei, Soţiei Mielului.
Vedem, deci, bune motive pentru care apostolul să se adreseze fraţilor în textul nostru. Vedem un bun motiv pentru care toţi cei concepuţi de acelaşi Spirit al sfinţeniei să dea atenţie cuvintelor lui şi să facă din curăţirea cărnii şi a spiritului lucrarea principală a restului vieţii lor. Vedem că dacă nu fac acest lucru, vor da dovadă că pretenţiile lor de iubire faţă de neprihănire şi de ură faţă de nelegiuire sunt false. Vedem că printr-un astfel de război împotriva slăbiciunilor cărnii şi ale spiritului, Domnul intenţionează ca ei să-şi stabilească un caracter cristalizat. Astfel, după cum exprimă Scripturile, ei vor fi învredniciţi să aibă “parte de moştenirea sfinţilor în lumină“ — potriviţi în inimă pentru serviciul divin. Suntem asiguraţi că acestora, care sunt astfel pregătiţi în inimă pentru serviciul Împărăţiei Milenare, li se vor da corpuri noi, lipsite de cusururi, la Întâia Înviere. Astfel, fiindu-le desăvârşită mintea şi stabilit caracterul în inimă în viaţa actuală, prin control asupra cărnii în măsura în care este posibil, ei demonstrează că în inimă au asemănarea de caracter a Domnului şi Răscumpărătorului lor. Numai cei care astfel se dezvoltă în asemănare cu Fiul iubit al lui Dumnezeu vor constitui Clasa Împărăţiei, a Celor Aleşi, Sămânţa lui Avraam, prin care lumea îşi va primi în curând binecuvântarea.
“Să ne curăţim”
Cuvintele “să ne curăţim” nu se referă la debarasarea noastră de condamnarea adamică. După cum explică apostolul în altă parte, o astfel de curăţire de păcatul originar este imposibilă din partea noastră. N-o putem avea decât dacă o primim ca dar liber de la Dumnezeu. Atunci în ce sens ne curăţim noi? Răspundem că fiind curăţiţi de Domnul în sens socotit, aduşi sub influenţa Spiritului Său sfânt şi a înţelegerii luminătoare a Cuvântului Său, suntem acum invitaţi să ne arătăm zelul pentru dreptate şi să cooperăm cu El în lucrare. Deşi toată condamnarea este socotită ca trecută de la noi, totuşi noi mai avem ocazia de a-I arăta Domnului care va fi spiritul nostru, intenţia noastră, prin străduinţa împotriva păcatului în mintea şi carnea noastră. Imboldul spre această curăţire este de la Domnul, dar curăţirea în sine trebuie s-o facem noi — “să ne curăţim”. Lucrarea de curăţire este o lucrare anevoioasă; căci la început n-am discernut cât de adânc am fost pătaţi, cum aproape toate sugestiile minţii noastre erau egoiste. Nici măcar nu recunoşteam că egoismul este păcat.
Pe măsură ce ochii înţelegerii noastre s-au deschis tot mai larg, am câştigat imagini corecte despre Domnul şi despre neprihănirea Sa, despre propria noastră stare, despre nevoia de Haina Sa care să ne acopere etc. Zi de zi, străduindu-ne să înlăturăm păcatul, egoismul — da, chiar orice element al lipsei de evlavie şi frumuseţe — am devenit dureros de conştienţi de adâncimea petei care la început poate ne gândeam că este numai superficială. Mulţi din poporul Domnului, după ani de trudă în căutarea de a se curăţi de întinăciunea cărnii şi spiritului, acum, vai, văd mai multe neajunsuri la ei decât au discernut la început, chiar dacă s-au scăpat de o mare parte din murdăria şi egoismul natural etc. Aceasta ar face ca lucrarea de curăţire să fie foarte descurajatoare dacă n-ar exista asigurarea Cuvântului Domnului, că El se uită la noi nu după carne, ci după intenţiile, dorinţele, străduinţele noastre. El ne socoteşte ca şi învingători datorită luptei bune pe care o ducem împotriva defectelor naturale, indiferent de măsura succesului nostru.
Trebuie să observăm diferenţa pe care o face apostolul între întinăciunea cărnii şi cea a spiritului. După ce L-am acceptat pe Domnul, luăm poziţie împreună cu El ca şi Căpetenie a Mântuirii noastre, să fim ostaşi ai Crucii şi să luptăm o luptă bună împotriva păcatului şi a tuturor lucrurilor cărnii şi Diavolului. Curând ne aflăm în compania altora din aceeaşi clasă şi în mod natural şi potrivit începem să ne curăţim carnea, să punem deoparte practicile rele, faptele exterioare rele de orice fel. Aceasta este bine. Ce părtăşie ar putea exista între copiii luminii şi vreo faptă a întunericului? În scurt timp, în cazul multora, se manifestă o schimbare exterioară considerabilă — limbajul neglijent este evitat, pasiunile sunt restrânse, egoismul este înfrânat, cel puţin în manifestările lui exterioare. Vecinii şi prietenii pot vedea o schimbare considerabilă. Acest lucru este bun,dar nu este suficient. Cu toţii trebuie să ne curăţim spiritul, mintea. Nu este suficient să evităm faptele rele exterioare. Minteanoastră trebuie să fie curăţită. Trebuie să învăţăm să urâm păcatul, să respingem primele lui avansuri. Trebuie să învăţăm că minţile şi corpurile noastre sunt templele Domnului şi că orice lucru contrar Lui şi Legii Lui de Dreptate şi Iubire trebuie oprit.
Într-o anumită măsură alţii sunt martori ai încercărilor şi triumfurilor noastre exterioare. Dar cele mai importante lupte ale Noii Creaţii sunt cele cunoscute numai de noi înşine şi de Căpetenia noastră — lupta minţii sau voinţei noi împotriva influenţelor dispoziţiei vechi, naturale. Adevăratul soldat al crucii va găsi acest câmp de luptă cu totul suficient pentru a-şi angaja toată combativitatea şi distructivitatea şi pentru a se menţine pe deplin ocupat. Unii ca aceştia care sunt atenţi să-şi dezvolte caracterul nou au mult mai puţin timp decât alţii pentru a-şi critica vecinii, prietenii şi fraţii. Găsesc în ei înşişi suficiente lucruri care cer vigilenţă şi restrângere. }i pe măsură ce progresează în această direcţie, devin mai înţelegători faţă de alţii care au aceleaşi, sau alte slăbiciuni şi înclinaţii contrare standardelor divine. Ei compătimesc în mod special cu fraţii din Noua Creaţie, care în mod asemănător au dat totul Domnului şi se luptă împotriva lumii, a cărnii şi a Adversarului, în corpurile şi spiritele lor.
Transformarea noastră treptată
Cei care au intrat deja în legătură cu Tatăl ca şi copii ar trebui să-şi aducă aminte că făgăduinţele lui Dumnezeu sunt că noi vom fi primiţi din ce în ce mai mult în părtăşia Sa, vom avea din ce în ce mai mult din binecuvântarea Sa, în măsura în care suntem loiali acestor principii cu care am început. Dacă ne-am întors dinspre lume şi dinspre păcat, şi găsim că avem anumite contaminări ale cărnii, să le îndepărtăm pe toate acestea — chiar şi petele păcatului trebuie să căutăm a le înlătura. Cu cât suntem mai energici în această direcţie, cu atât vom avea mai mult din favoarea lui Dumnezeu, cu atât vom fi mai plăcuţi şi mai acceptabili pentru El.
Arătând că există întinăciune a cărnii şi a duhului, apostolul nu vrea să spună că Noua Creatură este întinată. Noua Creatură, după cum ni se spune în altă parte, este fără pată. Noua Creatură este sfântă. Cuvântul duh este folosit adesea pentru a reprezenta mintea. Voinţa trebuie să fie cu amănunţime schimbată înainte ca cineva să devină o Creatură Nouă. Iar ca voinţa să dea înapoi, ar însemna să dea înapoi spre pierzare. A avea o voinţă spre păcat ar însemna că am pierdut Spiritul sfânt, că suntem în Moartea a Doua.
Dar copiii Domnului au această voinţă nouă, această comoară nouă în vase de lut. Noi avem o dispoziţie naturală spre păcat. Mai mult decât atât, avem minţi care, deşi înlătură lucrurile păcatului, au, mai mult sau mai puţin, amintiri despre lucrurile păcatului, impurităţile păcatului. Deci, în timp ce ne îndepărtăm de ceea ce este păcătos, trebuie să ne străduim să avem minţile curate. Trebuie să aruncăm afară din noi tot ce este în armonie cu păcatul. Nu trebuie să ne gândim la acele lucruri, nu trebuie să ne permitem să medităm asupra a ceea ce este păcătos. Trebuie să ne gândim asupra lucrurilor de sus. Col. 3:2.
Pe măsură ce ne umplem minţile cu făgăduinţele lui Dumnezeu, întregul caracter, întreaga viaţă se transformă tot mai mult. Apostolul spune: “să fiţi transformaţi prin înnoirea minţii voastre”. Minţile noastre care erau în armonie cu lucrurile pământeşti, cu natura pământească, trebuie nu numai ridicate de la ascultarea de păcat, ci trebuie să fie întoarse într-o direcţie nouă. Minţile noastre trebuie să fie umplute cu gânduri sfinte — gânduri referitoare la Domnul şi la serviciul Său. Când mintea se găseşte într-o atitudine potrivită faţă de Dumnezeu, este relativ uşor să servească Legii lui Dumnezeu. Apostolul ne îndeamnă să desăvârşim sfinţenia. Sfinţenia a început în noi când am devenit poporul Domnului. Ne-am predat cu totul Lui — El niciodată nu acceptă doar o parte. Consacrarea noastră este să facem voia lui Dumnezeu pe deplin. Ne prezentăm corpurile ca jertfă vie, sfântă şi acceptabilă pentru Dumnezeu, care este serviciul nostru înţelept. Am început ca sfinţi; iar Domnul nu recunoaşte pe nimeni altcineva decât pe sfinţi. De aceea trebuie să căutăm a trăi după standardul divin în tot comportamentul vieţii — în cuvintele, faptele, gândurile noastre.
Curăţirea făcută de noi şi curăţirea făcută de Domnul
Dar această desăvârşire a sfinţeniei, această curăţire a noastră continuă, căutând să vedem unde se găseşte în noi ceva necurat şi îndepărtând toate acestea din conduita noastră — şi mai mult decât atât, îndepărtându-le din minţile noastre. Pe măsură ce facem acest lucru, sfinţenia se răspândeşte prin toate căile vieţii. }i astfel un creştin trebuie să aibă un caracter foarte frumos. Dacă un creştin nu are caracter frumos înseamnă că el n-a acordat o atenţie cuvenită problemei curăţirii sale, zilnic dând atenţie curăţirii sale în relaţiile exterioare cu lumea, iar în interior, în relaţia sa cu Dumnezeu.
Noi trebuie să facem toate acestea în frică de Domnul, în reverenţă faţă de Domnul. Există o diferenţă între frica reverenţioasă şi frica înrobitoare. Frica reverenţioasă este folositoare. Nu trebuie să ne temem de Tatăl nostru din cer ca de un diavol care se întoarce împotriva noastră şi ne tratează cu cruzime; dar trebuie să avem o frică evlavioasă care se va desfăta în a face lucrurile plăcute şi acceptabile în ochii Lui. Dar toată această curăţire a noastră, această desăvârşire a noastră în sfinţenie, este cu scopul de a fi desăvârşiţi în frica de Domnul. Concepându-ne de Spiritul Său sfânt, dându-ne aceste făgăduinţe scumpe, Dumnezeu nu va aştepta să ne punem talanţii într-un şerveţel şi să nu facem nici un progres, ci să aducem roadă — unii treizeci, alţii şaizeci şi alţii o sută. }i făcând aceasta vom fi răsplătiţi proporţional.
Există o altă scriptură care spune că Domnul este Cel care face această lucrare de curăţire: “Curăţeşte-mă de greşelile ascunse” (Ps. 19:12-14). Aceste cuvinte ale profetului David sunt sentimentul întregului popor adevărat al Domnului. Prin aceste cuvinte profetul arată că el recunoştea faptul că nu era capabil să se curăţească singur. Recunoştea că era posibil să aibă greşeli ascunse pe care nu le aprecia singur — pe care nu le vedea singur. Poate că el nu vedea unele greşeli pe care alţii le vedeau. El dorea ca Dumnezeu să-l cureţe de acestea. Aceasta indică faptul că el dorea să se depărteze de orice nu era în armonie cu Dumnezeu.
Acesta ar fi sentimentul cuvenit al tuturor creştinilor. Ar trebui să ne rugăm Domnului să ne arate orice nu este cu totul plăcut şi acceptabil pentru El în viaţa noastră, să ne ajute să ne vedem aşa cum ne văd alţii, şi în special să ne vedem aşa cum ne vede El. Credem că multora din poporul Domnului li s-au arătat imperfecţiunile şi slăbiciunile (în providenţa Domnului) printr-o zguduitură foarte aspră. Cerem Domnului de asemenea, cum a cerut psalmistul, să ne ferească de păcatul mândriei, să ne curăţească pe deplin de acesta.
“Desăvârşind sfinţirea”
Textul nostru declară că o astfel de purificare a cărnii şi a spiritului, a corpului şi a minţii, constituie desăvârşirea sfinţeniei. Gândul de aici este că sfinţenia nu se poate obţine într-un moment, ci ea trebuie efectuată treptat, trebuie desăvârşită. O privire corectă asupra acestei probleme ne va împiedica să cădem în anumite erori periculoase. Sfinţenia nu este un talisman pe care să-l putem pune în buzunar; nu e o îmbrăcăminte care poate fi purtată ocazional. Sfinţenia se aseamănă mai mult cu prelucrarea unei bucăţi de metal; ea intră în toată structura, schimbându-i caracteristicile generale; este transformarea influenţei lui. Este adevărat, există o sfinţenie socotită pentru poporul Domnului prin haina dreptăţii lui Cristos, care ne este acordată când prima dată ne întoarcem de la păcat, Îl acceptăm pe Răscumpărătorul şi ne consacrăm lui Dumnezeu. Dar aceasta nu este suficient. Trebuie să lucrăm în caracterele noastre ceea ce am hotărât — sau, după cum spune apostolul, trebuie să-I permitem Domnului să lucreze în noi voinţa sfântă, precum şi purtarea sfântă care trebuie în mod necesar să întovărăşească voinţa sfântă, după cum vor permite împrejurările şi condiţiile.
Dar cum este desăvârşită în noi această sfinţenie? Cum lucrează Dumnezeu în noi ca să voim şi apoi să-I facem buna Sa plăcere? Textul nostru răspunde şi la această parte a întrebării, asigurându-ne că partea lui Dumnezeu este aceea de a ne da făgăduinţele; iar aceste făgăduinţe constituie imbolduri pentru cei care sunt în atitudinea potrivită a minţii. Fără de aceste făgăduinţe divine de binecuvântări prezente şi viitoare cine s-ar lupta împotriva propriilor sale slăbiciuni? Cine ar rezista cu încordare atacurilor lumii şi ale Adversarului? Mai mult, cine şi-ar sacrifica de bunăvoie viaţa şi toate drepturile sale naturale pentru a servi pe Domnul şi cauza Sa, dacă n-ar fi făgăduinţele nespus de mari şi scumpe care să-l activeze şi să-l energizeze pentru slujirea Regelui, în lupta împotriva păcatului, în sprijinirea tuturor celor care sunt de partea dreptăţii? Cu siguranţă că ar fi puţini, dacă nu chiar deloc. }i astfel dă de înţeles textul nostru, zicând: “Fiindcă avem astfel de făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim …”. Făgăduinţele sunt într-adevăr puterea lui Dumnezeu pentru curăţirea — mântuirea — noastră, după cum arată sfântul Pavel. Rom. 1:16.
“Făgăduinţe nespus de mari şi scumpe”
Uitându-ne la context ca să vedem la ce făgăduinţe se referă apostolul, găsim în versetele anterioare declaraţia: ““Ieşiţi din mijlocul lor şi depărtaţi-vă de ei”, zice Domnul, “nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice”, zice Domnul Cel Atotputernic” (2 Cor. 6:17, 18). Ce făgăduinţă! Ce sugestie — ca noi, care suntem din natură întinaţi şi imperfecţi, nu numai să primim atenţie din partea Creatorului nostru suveran, dar şi să fim invitaţi să devenim copiii Săi şi să ni se dea asigurarea afecţiunii Sale părinteşti faţă de noi — că aşa “cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei care se tem de El”. Cât de minunat pare acest lucru! Iar apoi, după cum spune apostolul în altă parte, acesta nu este sfârşitul chestiunii, ci numai începutul, pentru că el spune: “}i dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi slăviţi împreună cu El”. Rom. 8:17.
Da, acesta este gândul implicat în termenul copii ai lui Dumnezeu, fii ai lui Dumnezeu. Binecuvântările şi bogăţiile Tatălui se vor da prin Domnul nostru Isus, în special Turmei Mici care acum se alege dintre oameni pentru a fi Mireasa şi asociata Lui în Împărăţie. Aceştia nu sunt acceptaţi în Împărăţie imediat, ci, să zicem aşa, prin probă; după cum spune apostolul: “Acum suntem copii ai lui Dumnezeu. }i ce vom fi nu s-a arătat încă“ — dacă suntem credincioşi. Ca fii ai lui Dumnezeu, în viaţa prezentă avem bucuria cunoaşterii caracterului Tatălui nostru prin Cuvântul Său, care ne este permis să-l înţelegem, dar pe care lumea nu-l înţelege. Suntem asiguraţi de supravegherea divină, astfel încât nici cel mai neînsemnat lucru nu li se poate întâmpla acestor fii, decât ceea ce Tatăl vede că ar fi spre folosul lor. Dar ei trebuie să-şi arate dragostea, devotamentul, unitatea de spirit cu Tatăl şi cu Răscumpărătorul înainte de a putea fi socotiţi ca Mireasa Lui în sensul deplin, absolut şi complet, şi a li se acorda o parte în slava Sa.
Pentru a-şi demonstra posesia acestor haruri, consacraţii sunt lăsaţi pentru o vreme în mijlocul răului şi al împrejurărilor nefavorabile — pentru a-şi dovedi iubirea faţă de dreptate, împotrivirea la nelegiuire, iubirea faţă de Dumnezeu şi credincioşia faţă de El, iubirea faţă de toţi cei care sunt în acord cu aranjamentul divin. Dacă vor trece pe deplin aceste probe, va însemna că vor îndura opoziţie considerabilă din partea lumii, a corpului şi a Adversarului, şi că vor fi întăriţi în mod corespunzător prin aceste experienţe. La această clasă se referă apostolul spunând, “Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El”. Noi trebuie să suferim aşa cum a suferit El, pentru corectitudine şi din cauză că vecinii şi prietenii noştri sunt orbiţi în privinţa căii drepte, potrivite. Trebuie să suferim cu bucurie şi voioşie oricare ar fi paharul pe care Tatăl ni l-ar turna, ştiind că El este prea bun pentru a fi nedrept, prea înţelept pentru a greşi.
“Iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, desăvârşind sfinţirea în frică de Dumnezeu”. După cum declară apostolul Petru: “Căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi cădea niciodată; căci în felul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos”. 2 Pet. 1:10, 11.
Pentru ca industria farmaceutica sa castige….Un RENUMIT DOCTOR rupe tăcerea! CANCERUL este VINDECABIL! Tratamentul este PREA IEFTIN și ar afecta marile companii farmaceutice!
Miracolul contra cancerului, ascuns la tine in casa. Medicii nu il recomanda pentru ca este prea ieftin. Citeste cu atentie articolul si recomanda mai departe, sigur exista persoane care au nevoie de ajutor si care iti vor fi recunoscatoare!
Bicarbonatul de sodiu este unua dintre cele mai alcaline substante.
“Cancerul este vindecabil” este teoria doctorului Otto Heinrich Warburg (care a primit Premiul Nobel în 1931 pentru teza sa „Cauza principală și prevenirea cancerului ” ). El a declarat că „Celulele canceroase trăiesc într-un mediu extrem de acid și lipsit deoxigen. Celule sanatoase traiesc intr-un mediu alcalin, oxigenat, ce le permite funcționarea normală.
A priva o celulă sanatoasa de 35 % din oxigen timp de 48 de ore poate transforma celula in una canceroasa. Substanțele acide resping oxigenul, pe când substanțele și celule alcaline atrag oxigenul. Celulele canceroase sunt anaerobe (nu respira oxigen ) și nu pot supraviețui în prezența unui nivel ridicat de oxigen. In schimb supraviețuiesc datorita GLUCOZEI si atata timp cat mediul este lipsit de oxigen.
Țesuturile canceroase sunt acide iar țesuturile sănătoase sunt alcaline. Prin urmare, cancerul ar putea fi nimic mai mult decât un mecanism de apărare care au anumite celule ale corpului pentru a rămâne în viață într-un mediu lipsit de oxigen și acid. „Doza : 1/2 litru de apa + suc de la 3 lămâi +1 lingurita bicarbonat de sodiu.
Doza recomandată este de 500 ml de apa + suc de la 3 lămâi + 1 lingurita bicarbonat de sodiu. Se consuma pe stomacul gol dimineața, poate fi împărțită în două doze în timpul zilei, dar nu între mese. Se recomanda a fi consumata in fiecare zi, chiar și atunci când boala a disparut , pentru că boala poate recidiva, și este important pentru a preveni reaparitia cancerului.
Dr. Elizabeth Izquierdo :
” Eu sunt un medic și eu refuz să cred că numai terapiile radio si chimioterapia te pot salva de cancer. „Învinge cancerul: Un aliat nebănuit. In magazinul de lângă casa poti gasi Kryptonita ta pentru Cancer.
Banal si foarte ieftin bicarbonatul de sodiu, în conformitate cu cele mai recente și surprinzătoare investigații de cercetare OPREȘTE si vindeca cancerul. Și chiar ameliorează semnificativ efectele secundare negative ale chimioterapiei .
Specialiștii convenționali, parțial conștient sau inconștient, fac parte din cel mai agresiv aparat financiar de istorie, complexul industrial medical – farmaceutic, sunt convinși că cancerul este un mister de nedeslusit.
” Soluția ” oferita de medici pentru cancer constă în trei proceduri foarte riscante și extrem de invazive: chirurgie, chimioterapie si radiatii. Soluția cea mai simpla se poate regasi in casa ta.
În cartea sa, ” Câștigă războiul împotriva cancerului ” autorul ei, Dr. Mark Sircus, abordează problema bicarbonatului de sodiu, care poate fi folosit pentru a salva nenumărate vieți în fiecare zi.
Bicarbonatul de sodiu este cunoscut de mult timp, deoarece este cea mai veche metoda de a accelera revenirea la niveluri normale ale bicarbonatului din corp si este , de asemenea, mai ieftin, mai sigur, și probabil, cel mai eficient medicament disponibil pentru cancer. Bicarbonatul de sodiu dă organismului o forma naturala de chimioterapie care ucide în mod eficient celulele canceroase , fara efecte secundare devastatoare și evitand costurile chimioterapiei conventionale.
Cauza majoritatii bolilor! Și știi care este problema medicilor de a prescrie acest leac miraculos ? Este foarte foarte ieftin. Din moment ce nimeni nu se poate îmbogăți, și nu poate face o mulțime de bani cu ceva atât de simplu, atunci nu o promoveaza. Atât de simplu și asta este realitatea brutală. Și probabil pana azi nu ai auzit despre acest leac, deoarece este prea simplu și prea ieftin, și prin urmare, nu incurajează nimeni cercetarea si publicarea informației. Fructul care vindecă cancerul și este de 10.000 de ori mai eficient decât chimioterapia.
Comunitatea medicală i-a întors spatele Dr.Simoncini și alți colegi, pentru că el, ca un medic oncolog onest care este un specialist in cancer -a refuzat să folosească metode convenționale pentru pacientii lui si a decis sa foloseasca bicarbonatul de sodiu adminstrar, administrat cu succes cu o rata de vindecare de 99 la suta din cazurile de cancer de san .
Și cancerul vezicii urinare poate fi vindecat într -un timp scurt, complet, fără intervenții chirurgicale, chimio sau radiații, folosind numai aparate de infiltrare locală ( similar cu un cateter), a infuzat bicarbonat de sodiu direct la locul infectat în sân sau vezica urinara. Dar poate fi, de asemenea, consumat pe cale orală.
Companiile farmaceutice: Si companiile farmaceutice știu ca bicarbonatul de sodiu farmaceutic se poate folosi in tratamentul tumorilor pentru a dispărea mai repede, iar multe dintre tratamentele de chimioterapie includ în prezent bicarbonat de sodiu, cu scuza că ”ajuta” pentru a proteja rinichii, inima si sistemul nervos al pacientului. Și a fost deja demonstrat că administrarea de chimioterapie fără bicarbonat de sodiu poate ucide
pacientul.
Așa că , atunci când auzim ”succesele” chimioterapiei, în special cu rapoartate de televiziune prin cablu și celebrități care s-au vindecat miraculos, nu suntem informați ca responsabilul pentru vindecare este tocmai bicarbonatul de sodiu, care acționează nu numai pentru a opri metastaze si vindeca cancerul, dar, de asemenea, pentru a minimiza efectele secundare nocive ale otrăviri prin chimioterapie.
Dr. Sircus spune așa. ” Nu exista studii pentru a separa efectele bicarbonatului de sodiu din agenții de chimioterapie toxica și nici nu
vor exista” spune doctorul resemnat.
Factorul emotional . De mult timp este cunoscut faptul ca anxietatea extremă , stresul sau pierderea unei persoane dragi , eșecul în obiectivele propuse, dilemele existențiale , traumele morale sau emoționale , etc – Pot declanșa o varietate de boli fizice , migrene , hipertensiune , sistemul imunitar scăzut , etc- , ajungând in timp la cancer. Și acest lucru este logic: Dacă nu ar exista o scădere a sistemului imunitar , fie ea bruscă sau cronică, nu ar exista posibilitatea ca ciupercile, care studii recente arata ca sunt cele care cauzeaza cancer, sa poata prolifera până la punctul în care se periclitează viața.
