Ferma legumicola  Perisor,judetul Dolj

Agronomului Marian Baronescu fost sef de ferma la serele de la Isalnita, de langa Craiova, dupa ce a vizitat Italia pentru specializare, a cumparat o casa si o bucata de teren de vreo 20 de ari in comuna Perisor.

 In timp, a devenit proprietarul unei suprafete de 2 hectare, pe care se intind solarele populate cu ardei, rosii, castraveti si pepeni. A vazut in Italia, multe ferme mici si a simtit ca „pilonul economiei il reprezinta microfermele”, nu mamutii. A vazut ca acolo, guvernul coordoneaza totul. Statul asigura consultanta de specialitate, iar treaba se face cu oameni specializati. Cea mai mare investitie nu este banul, ci “omul”. O mare diferenta intre agricultura noastra si a italienilor este ca la ei statul se implica in sprijinirea micului fermier. In plus, la ei producatorul iese castigator din comercializarea marfii, pe cand la noi intermediarul ia grosul

In familia inginerului agronom, cea mai urmarita emisiune este rubrica meteo, pentru ca astfel pot stabilii cantitatea de apa pentru irigat. “E suficient sa afli cum vine frontul atmosferic ca sa stii cata apa sa le dai la plante“, spune fermierul.

Marian Baronescu zambeste si spune ca cresterea TVA ori a monedei euro nu influenteaza sub nicio forma mersul pietei libere. Pretul legumelor este dat de raportul dintre cerere si oferta. Pentru el un an ploios este un an bun deoarece fiind mai putine produse pe piata obtine un pret mai bun.

Pe langa munca fizica desfasoara si o intensa activitate stiintifica. Agronomul, spune ca daca daca nu esti in pas cu tratamentele pentru combaterea bolilor si daunatorilor noi care apar, nu existi pe piata.

Doctorul in stiinte agricole Marian Baronescu ne mai aminteste ca in legumicultura nimic nu se face la voia intamplarii. „Se ia un hibrid si se testeaza intr-un an, doi. Se creeaza o piata de desfacere. Regula de baza este sa vinzi tot“, spune fermierul.

Cultura de mazare boabe ecologica

Mazarea este putin pretentioasa fata de factorii de vegetatie, fiind planta zonei temperate, cu climat mai umed si racoros, arealul sau de cultura atingand paralela de 67 gradelatitudine nordica si 1800 m altitudine in Muntii Alpi.

Temperatura minima de germinatie a semintelor este de 1-2 grade C (3-4°C la soiurile zaharate, cu bobul zbarcit), optima fiind de 25 grade C, iar maxima de 35 grade C. Plantele tinere suporta, pe perioada scurta, temperaturi scazute de –5, –6 grade C, in unele zone cultivandu-se si ca forma de toamna (cand plantele pot rezista pana la –10, -12 grade C). Cresterea plantelor incepe primavara la temperatura de 4- 50 C, dar pe masura avansarii in vegetatie cerintele fata de temperatura cresc.

In perioada de crestere, temperatura optima este de 14-15 grade C, in timpul infloritului 15-18 grade C, iar la coacere 18-20 grade C. Temperaturile de peste 30 grade C impiedica fecundarea si umplerea bobului si favorizeaza atacul de gargarita (Bruchus pisorum). La maturitate are cerinte termice moderate, iar pentru intreaga perioada de vegetatie necesita 1350-1800 grade C.

Mazarea are cerinte moderate fata de umiditate, fiind mai rezistenta la seceta decat fasolea si soia. Pentru incoltire, necesarul de apa, raportat la masa semintei, este de 95-120 %. Pretinde mai multa apa in perioada de la inflorire pana la formarea boabelor. Sunt favorabile mazarii precipitatiile din lunile mai si iunie care trebuie sa ajunga la 120-140 mm. Seceta si caldurile mari din aceasta perioada determina formarea unui numar redus de pastai si de boabe si favorizeaza atacul de gargarita. Este foarte daunator excesul de umiditate pentru ca prelungeste infloritul, esaloneaza coacerea si favorizeaza atacul de boli. Ploile din timpul maturarii determina caderea si putrezirea plantelor, iar alternanta dintre ploi si perioade de arsita mareste dehiscenta pastailor cauzand pierderi de boabe.

Mazarea este o planta de zi lunga, dar exista si soiuri ce fructifica in conditii de zi scurta si chiar indiferente fata de acest factor de vegetatie.Cele mai favorabile pentru mazare sunt solurile mijlocii, luto-nisipoase sau nisipo- lutoase, calde, profunde, bogate in humus, bine aprovizionate in fosfor, potasiu si calciu, bine structurate, cu capacitate mare de retinere a apei, cu reactie neutra (pH=6,7-7,5), cum sunt cernoziomurile, solurile brun-roscate si aluviunile. Nu da rezultate bune pe soluri grele, argiloase, cu exces de umiditate, neaerate, acide, nisipoase, saraturoase etc.

Mazarea gaseste conditii favorabile de cultura in majoritatea zonelor agricole din tara noastra. Zona foarte favorabila se intalneste in Campia de Vest, in centrul si nord-vestul Banatului, unde precipitatiile sunt bine repartizate, iar temperatura din perioada fructificarii se situeaza in jurul a 20 grade C. Zona favorabila I cuprinde sudul Campiei Romane (cu exceptia Baraganului si a zonei nisipurilor din Oltenia), Campia Transilvaniei, Valea Muresului si Tarnavelor, Depresiunea Sibiului, Tara Barsei, Campia Crisurilor, nord- vestul tarii.

Soiurile aflate in cultura la noi in tara apartin varietatii vulgatum, avand seminte mici-mijlocii, netede, de culoare galbena, galbena-portocalie.

Avand o crestere lenta in primele faze de vegetatie, mazarea trebuie sa urmeze dupa plante care lasa terenul curat de buruieni, cum sunt culturile prasitoare (porumb, cartof, sfecla pentru zahar, floarea-soarelui) si cerealele paioase.) Mazarea nu trebuie sa revina pe acelasi teren mai devreme de 3-4 ani, deoarece determina fenomenul de “oboseala a solului” si nici nu se cultiva dupa alte leguminoase pentru a se evita bolile (fuzarioza) si daunatorii specifici.

La randul sau, mazarea este o planta buna premergatoare pentru majoritatea culturilor, in special pentru graul de toamna, deoarece se recolteaza timpuriu si are o influenta deosebit de favorabilă asupra structurii si fertilitatii solului (lasa in sol 30-100 kg N/ha), putandu-se incadra usor in rotatii. Prin incadrarea mazarii in rotatii de 3-6 ani se asigura planta amelioratoare in cadrul asolamentului.Soiurile de mazare de camp cultivate in Romania sunt: Alina, Corina, Dora, Magistra, Marina, Mona, Rodil, Vedea, Alfetta, Atol, Baccara, Bastille, Eiffel, Grafila, Loto, Montana, Monique, Profi, Renata, Erecta, Turbo, Romania, Franta.Pentru o productie de 1000 kg boabe plus tulpinile, mazarea consuma in medie, după diferiti autori: 57,5 Kg N, 15,5 kg P2O5, 30,5 K2O si 32 kg CaO. Mare parte din necesarul de azot (42-78 %) si-l procura din aer prin intermediul bacteriilor simbiotice, iar restul este asigurat din rezervele solului. De aceea reactioneaza mai slab la ingrasamintele azotate administrate in agricultura ecologica si ele se aplica numai ocazional la aceasta planta. Pe terenurile fertile si dupa premergatoare bine fertilizate, utilizarea azotului la mazare nu este oportuna, acesta putand avea chiar o influenta negativa asupra activitatii bacteriilor fixatoare de azot.Avand radacini cu mare capacitate de solubilizare a fosforului din combinatii mai greu solubile, mazarea valorifica bine rezervele de fosfor din sol. Fosforul stimuleaza dezvoltarea sistemului radicular si formarea nodozitatilor, avand o influenta favorabila asupra fructificarii. Ingrasamintele organice nu se aplica direct mazarii, aceasta valorificand bine efectul remanent al gunoiului administrat plantei premergatoare.

Tratarea semintelor de mazare cu biopreparatul “Nitragin” aduce insemnate sporuri de recolta si imbunatateste continutul de proteine în boabe. Pe solurile acide se folosesc amendamente calcaroase in doze de 4-6 t/ha, incorporate in sol sub aratura de baza.

Lucrarile de pregatire a terenului sunt asemanatoare cu cele executate la culturile de primavara cu insamantare timpurie. In functie de perioada cand elibereaza terenul planta premergatoare, aratura se executa vara sau toamna, la adancimea de 20-25 cm, cu plugul in agregat cu grapa stelata si trebuie sa asigure incorporarea in sol a resturilor vegetale. Se recomanda ca aratura sa fie lucrata cu grapa cu discuri pana la venirea iernii pentru nivelarea terenului, maruntirea bulgarilor si distrugerea buruienilor. Nivelarea araturii inca din toamna determina o zvantare mai rapida si mai uniforma a terenului, ceea ce permite un semanat mai timpuriu in primavara si usureaza recoltatul mecanizat. Pregatirea patului germinativ se face primavara foarte devreme, dar numai dupa zvantarea terenului, folosind discuitorul in agregat cu grapa cu colti reglabili, combinatorul sau grapa rotativa combinata printr-un numar cat mai redus de treceri pe teren cu agregatele agricole pentru a evita pierderea apei si tasarea solului.

Pentru semanat se folosesc seminte sanatoase, neatacate de gargarita, cu puritatea minima de 97 % si capacitatea germinativa de cel putin 80 %. In vederea stimularii activitatii bacteriilor fixatoare de azot, samanta de mazare se trateaza in ziua semanatului cu biopreparatul Nitragin, folosind 3-4 flacoane pentru samanta necesara la un hectar (se eviaă actiunea directa a razelor solare asupra semintelor inoculate).Mazarea se seamana primavara in prima urgenta, in luna martie (in prima jumatate a lunii in sud si in a doua parte a lunii martie in celelalte zone din tara), cand in sol la 6-8 cm adancime, temperatura este de 1-2°C (3-4°C pentru soiurile cu bob zbarcit). Prin semanatul timpuriu se valorifica din plin umiditatea acumulata in sol pe perioada de iarnă, care asigura germinatia semintelor si cresterea mai intensa a plantelor de mazare. Intarzierea semanatului fata de epoca optima determina pierderi insemnate de producţie.Desimea de semanat recomandata este de 120-140 boabe germinabile/m.p., pentru a se realiza 100-120 plante recoltabile/mp, in functie de talia plantelor, fiind necesara o norma de samanta de 200-350 kg/ha, in functie de valorile diferite ale masei a 1000 de boabe si de valoarea utila. Mazarea se seamana cu semanatorile universale, la 12,5 cm intre randuri si la adancimea de 5-8 cm, in functie de textura si umiditatea solului (5-6 cm pe solurile grele si 7-8 cm pe cele cu texturausoara).Prin tehnologia de cultura aplicata trebuie sa se realizeze o rasarire rapida si uniforma a plantelor de mazare si un lan cu o densitate corespunzatoare. Avand insa o crestere inceata in primele saptamani de vegetatie, mazarea este usor napadita de buruieni care creeaza dificultati la recoltare si diminueaza productia. Pentru prevenirea imburuienarii culturii se evita amplasarea pe terenuri imburuienate, se foloseste samanta curata, se asigura o densitate corespunzatoare a plantelor in lan etc. In loturile semincere se inlatura plantele de mazare furajera (Pisum arvense) care se recunosc după florile colorate in rosu-violaceu si inelul violaceu de la baza stipelelor. Impotriva principalelor boli (antracnoza, bacterioza) si daunatori (gargarita mazarii) se recomanda rotatia culturii, folosirea de samanta sanatoasa, cultivarea de soiuri rezistente (soiuri de tip „afila”) etc.La recoltarea mazarii se intampina unele dificultati datorita coacerii esalonate a pastailor (de la baza spre varful tulpinii), scuturarii boabelor si pozitiei culcate a plantelor. Momentul optim de recoltare este atunci cand plantele s-au ingalbenit, frunzele s-au uscat si 70 % din pastai sunt galbene si boabele s-au intarit. Culturile semincere se recolteaza ceva mai tarziu. Pentru prevenirea pierderilor prin scuturare se recomanda ca recoltarea sa se faca intr-un timp foarte scurt, in zile noroase, dimineata devreme, pe roua si spre seara. Recoltarea se face divizat (in doua etape): in prima etapa se smulg sau se taie plantele (manual sau mecanizat), care raman pe teren, in brazda continuă, 2-3 zile pentru uscare, iar in a doua etapa se treiera direct in camp.

Pentru recoltarea mecanizată se foloseste masina de recoltat mazare (MRM-2,2 M) care smulge sau taie plantele si le lasa pe teren in brazde continui, late de 1 m, cateva zile pentru uscarea completa a boabelor. Treieratul se face cu combina de cereale prevazuta cu ridicator de brazda. Pentru evitarea spargerii boabelor, la combina se reduce turatia tobei (maximum 600 rotatii/minut) si se mareste distanta dintre batator si contrabatator. Lucrarea de treierat se face cu pierderi minime la umiditatea boabelor cuprinsa intre 18-20 %.Introducerea si extinderea in cultura a soiurilor de tip “afila” (cu plante erecte la maturitate), cum este soiul Dora, face posibila recoltarea directa a mazarii printr-o singura trecere cu combina.Dupa treierat, in vederea depozitarii, semintele de mazare sunt supuse operatiilor de conditionare (uscarea pana la 14% umiditate si selectarea pentru eliminarea impuritatilor si a boabelor atacate de gargarita).Productiile medii obtinute la noi in tara la aceasta cultura sunt in jur de 1500 kg/ha, dar in conditiile aplicarii unor tehnologii corespunzatoare se pot obtine 2000-4000 kg/ha. In Franta se realizeaza curent productii medii pe tara de peste 4000 kg/ha. Din productia totala a plantelor, boabele reprezinta 35-50 %.

Cultura de gulii

Gulia (Brassica oleracea var.gongylodes) este o leguma pentru tulpina ingrosata, care se foloseste in consum, in stare cruda sau preparata avand o larga intrebuintare in tarile din vestul Europei.

In privinta continutului de vitamine, gulioarele detin suprematia comparativ cu celelate legume din grupa verzei. Contin de asemenea fosfor, calciu, potasiu, etc.

Gulia este cunoscuta inca din secolul al XV-lea, fiind raspandita in special in Belgia, Franta si Olanda. In tara noastra este raspinda in Transilvania, Banat si in jurul marilor orase.

Este o specie bienala, care in primul an formeaza partea comestibila, iar in anul al doilea inflorescenta si samanta.

 Semintele puse in conditii optime de temperatura germineaza intre 3-5 zile.Se comporta bine in conditii de lumina suficienta si manifesta cerinta sporita fata de umiditate. Se preteaza pe toate solurile destinate legumelor. Temperatura optima in perioada de vegetatie este de 18-20 grade C.

Cele mai bune premergatoare sunt lucerna, castravetii, tomatele, cartofii, mazare, fasolea, ceapa. Sunt neindicate ca permegatoare legumele din grupa verzei sau alte crucifere.

Terenul se pregateste din toamna in cazul culturilor timpurii, cand se executa lucrarea de mobilizare in vederea nivelarii de intretinere, urmeaza nivelarea, administrarea ingrasamintelor de baza (chimice sau gunoi de grajd bine descompus in doze moderate de 20 t/ha) si aratura adanca de toamna.

Primavara lucrarile de pregatire in vederea plantatului sunt grapatul, administraea ingrasamintelor, aplicarea erbicidelor,incorporarea acestora, deschiderea rigolelor pentru irigat si modelat.

Guliile atat in cultura timpurie cat si cea tarzie se realizeaza prin intermediul rasadului repicat (cultura timpurie) si nerepicat (in cultura tarzie)

Plantarea culturii timpurii se face in a doua jumatate a lunii martie si inceputul luni aprilie. Cultura tarzie se planteaza in luna iulie.

Guliile timpurii se planteaza la distante mai mici 25/25 cm iar guliile tarzii la distante mai mari 37/40 cm sau 70/30 cm.Soiurile de gulioare si gulii cultivate in Romania sunt KORIST, LIGANA, PRODUCTIV, SIBA, (gulioare); ALBASTRU DE IERNUT, KOSSAK, ZIRIDAVA (gulii).

O importanta deosebita se va acorda irigarii culturii prin udari dese si cu norme de udare reduse, astfel nu vor crepa tulpinele tuberizate.Recoltarea gulioarelor incepe in luna mai iar a guliilor (din culturile tarzii), incepe in octombrie dupa bruma.La gulioare se obtin 15 tone/ha iar la gulii 30 tone/ha.

Nota: in cultura protejata, se planteaza rasaduri obtinute in ghivece nutritive, la 20/20 cm; rasaduri obtinut in 45 de zile. Temparatura in solarii ar trebui sa fie intre 14-18 grade C (ziua) si peste 10 grade C (noaptea). Se executa 3-4 fertilizari foliare in perioada de vegetatie. La 50-60 zile gulioarele se pot recolta (diametrul 5-7 cm).

Cultura de ardei

Dintre speciile legumicole cultivate in tara noastra, ardeiul ocupa un loc important, avand numeroase intrebuintari.

Fructele de ardei se pot consuma in stare proaspata, ca atare, ceea ce prezinta mare importanta deoarece vitaminele sunt utilizate integral de catre organismul uman. Fructele de ardei se folosesc la prepararea unei game foarte largi de mancaruri, se preteaza pentru a fi prelucrate in industria conservelor sau pentru boiaua de ardei.

 Unele specii si varietati de ardei au o deosebita valoare decorativa si pot fi cultivate in ghiveci, in casa. Datorita numeroaselor varietati, ardeiul prezinta importanta deosebita pentru imbunatatirea consumului de legume si asigurarea unei nutritii corespunzatoare. Valoarea economica ridicata a ardeiului rezulta si din faptul ca asiguravenituri mari pentru cultivatori prin valorificarea pe piata interna si externa.

 Exigente ecologice

Ardeiul este o planta pretentioasa fata de factorii de vegetatie.

Temperatura minima de germinare a semintelor este de 14 – 150 C, iar cea optima de 25 – 280 C. La temperatura minima, germinarea are loc dupa 18 – 20 zile si chiar mai mult, iar la cea optima in 9 – 11 zile.

Productia cea mai mare se obtine atunci cand in sol se mentine o umiditate de 65% din capacitatea de camp pentru apa a solului.

Temperatura apei de udare este foarte importanta, mai ales la cultura in sere, unde productia cea mai mare s-a obtinut atunci cand apa de udare a avut temperatura de 25 – 27 grade C.

Asigurarea hranei este importanta pentru obtinerea de productii ridicate de ardei. Pentru o tona de fructe ardeiul consuma 5,3 kg N, 1,4 kg P2O5 si 7,0 kg K2O. Consumul de substante nutritive depinde de natura solului, faza de vegetatie, soiul cultivat si sistemul de cultura practicat. Reactioneaza foarte bine la fertilizarea cuingrasaminte organice, aplicate atat la ingrasaarea de baza, cat si in cursul perioadei de vegetatie. Necesita o bunaaprovizionare a solului cu potasiu, deoarece acesta influenteaza pozitiv calitatea recoltei.

Continutul plantelor in azot, fosfor si potasiu este diferit. Azotul se gaseste cel mai mult in frunze, mai putin in tulpina.

Soiurile cele mai potrivite pentru ardei sunt cele mai usoare, nisipo-lutoase, aluviale, cu reactie neutra sau usor acida (pH=6,8).

Ardeiul are pretentii foarte ridicate fata de aer, in mod deosebit in sere, in perioada fructificarii, cand plantele cer aer proaspat. Este sensibil la curentii reci de aer.

In vederea asigurarii unei bune esalonari a productiei, ardeiul se cultiva in camp, in solarii si in sere.

 Tehnologia culturii de ardei in camp

Foarte bune premergatoare sunt: lucerna, trifoiul, mazarea, fasolea, dar se poate cultiva si duparadacinoase, bulboase si bostanoase. Inaintea ardeiului primavara, se pot face culturi anticipate de salata, spanac, ridichi de luna, ceapa verde etc.

Ardeiul se cultiva prin producerea prealabila a rasadurilor. Rasadurile se obtin in spatii incalzite (sere, rasadnite). Pentru producerea rasadurilor necesare plantarii unui hectar se folosesc 400 gr samanta, iar pentru semanat direct se folosesc 1,2 – 1,5 kg samanta. In cazul in care samanta nu este tratata, cu 2 – 3 zile inainte de semanat se trateaza cu TMTD 3g/1 kg samanta, sau alte produse pe baza de Thiram sau Captan pentru a preveni caderea rasadurilor.

Varsta rasadurilor este de 60 – 65 zile. La ardeiul gras, lung si gogosar cele mai bune rezultate s-au obtinut cu un rasad cu varsta de 65 zile.

Cu cateva zile inainte de plantare rasadurile se calesc printr-o aerisire mai puternica ziua si noaptea, iar cu cateva ore inainte de scoaterea rasadului se uda abundent.

Plantarea se incepe cand in sol se realizeaza temperaturi de 15 grade C. Data calendaristică se stabilestein functie de conditiile climatice concrete ale anului respectiv.

Sunt mai multe scheme de plantare. Pe stratul inaltat se planteaza doua randuri la 70 cm. Intre plante pe rand distantele difera cu varietatea: la ardeiul gras se lasa pe rand 15 – 20 cm, realizand o densitate de 65 – 88.000 pl/ha; la ardeiul gogosar distantele pe rand sunt de 20 – 25 cm, densitatea fiind cuprinsa intre 54.000 si 65.000 pl/ha; la ardeiul lung distanta pe rand este de 15 cm, realizand o densitate de 88.000 pl/ha; la ardeiul iute distanta pe rand este de 10 cm.

Lucrarile de ingrijire urmaresc realizarea unei culturi incheiate si crearea conditiilor pentru cresterea viguroasa a plantelor. La 4 – 5 zile de la plantare se face completarea golurilor, se aplica 3 – 4 prasile mecanice intre randuri si 2 prasile manuale pe rand. Cu ocazia prasilelor mecanice se poate face si un usor musuroit.

Udarea se face dupa plantare pentru asigurarea prinderii. Dupa aceea nu se mai uda circa 2 saptamani pentru a favoriza o inradacinare mai profunda. Apoi, pana la fructificare se uda la interval de 7 – 10 zile cu norme de 250 – 300 mc/ha. In timpul aparitiei masive a fructelor, cand plantele de ardei au cea mai mare nevoie de apa, udarile se fac mai des, la intervale de 5 – 6 zile cu norme de 300 – 350 mc/ha, astfel ca umiditatea in sol sa fie in mod constant de 80 – 85% din capacitatea de camp. Se eviaă pe cat posibil udarea in timpul infloririi masive.

Pe suprafetele mici se poate face copilitul si carnirea plantelor, in scopul obtinerii unor fructe mai mari, mai timpurii pe de o parte, sau pentru a asigura ajungerea la maturitatea de consum a unui numar mai mare de fructe pana la venirea brumelor de toamna, pe de alta parte.

Recoltarea la ardeiul gras se face la maturitatea tehnica, la ardeiul iute si lung atat la maturitatea tehnica, cat si la cea fiziologica, iar la ardeiul gogosar si de boia numai la maturitatea fiziologica.

La ardeiul gras recoltarea poate incepe in prima decada a lunii iulie si continua pana in prima decada a lunii octombrie. La ardeiul lung si gogosar recoltarea incepe in a doua decada a lunii august si se continua pana la caderea brumelor.

Recoltarea se face manual, preferabil prin taierea pedunculului, se conditioneaza, se ambaleaza si se transporta cat mai repede la unitatile de desfacere.

Productiile medii care se obtin sunt de 20 – 60 t/ha la ardeiul gras, gogosar si lung si de 8 – 12 t/ha la ardeiul iute si ardeiul de boia.

Cultura prin semanat direct prezinta o serie de avantaje: se face economie de forta de munca cu producerea rasadului si plantarea, radacinile patrund mai adanc, plantele folosesc mai bine apa si elementele nutritive, cheltuielile sunt mai mici, posibilitatile de mecanizare sunt mai mari, densitatea poate fi mult mai mare. Ca dezavantaje, mentionam obtinerea unor recolte mai tarzii si mai reduse, ca si limitarea arealului de cultura.

Alegerea hibridului/soiului este esentiala. Se prefera hibrizii timpurii si cu dezvoltare rapida, care formeazamai multe fructe in acelasi timp.

Amplasarea culturii se face pe terenuri cu textura nisipo-lutoasa, care sa nu formeze crusta. Inainte de semanat este necesara tavalugirea terenului.

Semanatul se face cand in sol temperatura se mentine la 13 – 14 grade C, adica in jurul datei de 10 mai in sudul tarii. Sunt necesare 1,2 – 1,5 kg samanta la hectar.

Cultura ardeiului in sere

Obisnuit in sere se cultiva ardeiul gras si ardeiul iute. Acest sistem de cultura asigura productiile cele mai timpurii si valorificarea la preturi ridicate.

Rasadurile se produc in sere inmultitor dupa tehnologia specifica. La plantare rasadurile trebuie sa aibabobocii florali bine formati, acest lucru realizandu-se intr-un timp variabil, in functie de intensitatea luminii din perioada de producere.

Serele si terenul se pregatesc ca la cultura tomatelor. Deoarece ardeiul necesita in sol o temperatura mai ridicata, cand nu se dispune de incalzirea tehnica a solului, se recomanda amenajarea de straturi incalzite biologic. Se foloseste gunoi de grajd sau compost forestier, amenajandu-se trei biloane de-a lungul traveei, late la baza de 30-35 cm, la partea superioara de 20-25 cm si inalte de 15-20 cm. Compostul forestier, in cantitate de 200 t/ha, are un aport termic biologic, permitand mentinerea in substrat a unei temperaturi de 180 C.

Pe travee se planteaza 4 randuri la distanta de 80 cm, iar pe rand la 52 cm, pentru a realiza o densitate de 24.000 pl/ha. Cand se amenajeaza biloane, se planteaza 3 randuri pe travee, la distanta de 100 cm, iar pe rand 39 cm, realizand aceeasi densitate. Aerisirea serei se limiteaza in perioada noiembrie-februarie la deschiderea ferestrelor periodic, in timpul zilei, iar uneori chiar si noaptea, astfel ca sa se produca o improspatare a atmosferei prin schimbul cu mediul exterior, dar numai cand climatul permite.

Cultura ardeiului in solarii

In solarii, in mod obisnuit se cultiva ardeiul gras, dar se pot obtine rezultate economice bune si din cultura ardeiului lung si iute.

Pregatirea solului si a solariilor se face ca la tomate. Rasadurile se produc in spatii incalzite. Se folosesc 400 g seminte pentru producerea rasadurilor necesare plantarii unui hectar. La plantare rasadurile vor avea 60 zile.

Plantarea rasadurilor se face atunci cand temperatura solului se mentine pe adancimea de 10 cm, la nivelul de 14 – 150 C, calendaristic intre 1 si 10 aprilie.

Lucrarile de ingrijire in solarii sunt mai complexe decat in camp. Dupa plantare, se uda local la fiecare planta, cu 0,5 – 1 l apa, pentru a nu raci solul. In timpul vegetatie, numarul udarilor atinge 18 – 20. Se face completarea golurilor si se mentine solul afanat prin 4–5 prasile. Se poate face mulcirea cu paie sau cu folie de polietilena.

Imediat dupa plantare solarul se tine inchis pentru acumulare de caldura. Aerisirea se face numai intre orele 10 si 16. Cand temperatura depaseste 27 grade C, se intervine prin aerisiri.

Recoltarea incepe in prima decada a lunii iunie si se poate prelungi pana in prima decada a lunii octombrie. Se obtin 35-60 t/ha, din care aproximativ jumatate pana la 20 iulie, valorificandu-se la preturi ridicate.

Salata si pesti prin sistemul aquaponic

Aquaponica este un sistem biologic integrat care face legatura intre cresterea pestilor si cultivarea legumelor cu ajutorul apei.

Aquaponica a devenit in prezent un sistem functional si sustenabil de productie a alimentelor.

In aquaponica, efluentii bogati in nutrienti din bazinele de crestere a pestilor sunt folosite sa fertilizeze mediile de cultura pentru plante.Acesti nutrienti generati de dejectiile pestilor si de mancarea neconsumata si in curs de alterare sunt toxici pentru vietuitoarele acvatice daca ar ramane in bazinele de crestere, in loc sa serveasca drept ingrasamant lichid pentru plante.In schimb, mediile de cultura a plantelor servesc drept filtru biologic, rezultand o apa curata, care poate fi reintrodusa in bazinele pestilor.Articole similare:http://www.youtube.com/watch?v=pmzEgZ81uak&feature=related

CERASELA, noul soi romanesc de fasole pitica de gradina

Soiul CERASELA de fasole pitica de gradina – Phaseolus vulgarisL. var. nanus (L.) Aschers, a fost creat la SCDL Bacau.

Caractere morfologice.

Tipul de crestere al plantei este pitic. Intensitatea culorii verzi a frunzei este deschisa.

Culoarea stindardului florii si a aripilor este alba.

Lungimea pastaii este mijlocie spre lunga.

Forma pastaii, in sectiune transversala, este circulara.

Culoarea de baza a pastaii este verde mediu.

Pastaia nu prezinta filament pergamentos la sutura ventrala.

Lungimea stilului pastaii este scurta.

Masa a 1000 de boabe este foarte mica.

Samnta este de culoare alba.

Insusiri fiziologice.

Perioada infloririi depline este foarte timpurie.

Destinatia.

Pastaile de fasole sunt destinate pentru consum proaspa ta siindustrializare.

Semanatul

Semanatul se face in perioada 15 aprilie – 10 mai iar cultura succesiva se poate realiza in perioada 15 iunie -10 iulie. Se poate semana in cuiburi (3 boabe) sau pe rand (4-5 cm pe rand si 40 intre randuri), la adancime de 3-4 cm.

Legume cu cerinte mari fata de apa

Regimul de udare trebuie sa permita asigurarea in sol, in stratul in care se gasesc radacinile diferite nivele din intervalul umiditatii active (redus, moderat, mare).

Legumele cu cerinte mari fata de apa de la plantare si pana la recoltarea fructelor sunt patlagelele vinete, castravetii si salata.

Cerintele fata de apa ale altor legume:

• tomate: moderata -plantare la formare fructe; mare – cresterea fructelor;

• ardei: redusa – plantare la inradacinare; moderata – de la inradacinare la formare fructe; mare – cresterea fructelor;

• pepene galben: mare -planare la crestere fructe; moderata – coacerea fructelor;

• pepene verde: redusa– plantare la formare fructe; moderat la crestere fructe; redusa la coacere fructe;

• varza, conopida, gulii: moderata de la plantare la formare capatana, inflorescenta, ingrosare tulpina; mare – formare capatana, inflorescenta ingrosare tulpina.

Prazul

         Acesta se cultiva pentru folosirea sa la prepararea diferitelor mancaruri sau pentru consumul in stare proaspata.

Partile comestibile se caracterizeaza printr-o valoare alimentara ridicata, continand de asemenea fitoncide si mari cantitati de vitamine.Prazul este originar din centrul mediteranean unde formele salbatice sunt posibil de identificat si in zilele noastre.La noi in tara cultivarea prazului este bine cunoscuta in sud si sud-estul tarii unde se cultiva soiuri precum: CAMUS si ELEFANT.Prazul este o planta rezistenta la frig iar semintele germineaza la 3-5 grade C. Are cerinte ridicate fata de apa si lumina. Necesita soluri bogate cu un pH neutru.Se cultiva frecvent prin rasad sau prin insamantare directa in camp, dar nu prea generalizata in tara.Producerea rasadului se face in rasadnite reci, insamantandu-se la sfarsitul lunii martie o cantitate de 3-5 kg samanta. Pentru un ha cultura sunt necesare 60-80 mp rasadnite. Rasadul de praz nu se repica, aplicandu-se lucrari de ingrijire asemanatoar celei de ceapa.Plantarea rasadului de praz se face asemanator cepei prin rasad, insa se mareste distanta intre plante pe rand la 15 cm. Plantatul se face in camp la sfarsitul lunii mai, inceputul luni iunie.In cazul insamnatarii directe, semanatul se face in martie, folosindu-se 5-6 kg/ha si cca. 0,4 kg /ha samanta de salata ca planta indicatoare.Lucrarile de intretinere sunt asemanatoare metodei de cultivare a cepei prin rasad.Recoltatul se face esalonat, in functie de destinatia productiei. Pentru pastrarea peste iarna recoltatul se face in octombrie -noiembrie.Productia de praz este de 30-40 tone/ha.

Cei mai productivi hibrizi de ceapa cultivati in sudul tarii

In vederea introducerii, in cadrul unui agrosistem legumicol, a noi cultivare de ceapa, s-a efectuat la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultura şi Floricultura Vidra studii privind comportarea unor soiuri si hibrizi in conditiile pedoclimatice respective.Studiul s-a efectuat in partea de sud a tarii, la un numar de 13 cultivare de ceapa cu bulbul maro, 5 cultivare de ceapa rosie si 5 cultivare de ceapa care se seamana din toamna.

In cazul primei grupe de cultivare au fost inregistrate diferente mari de productie (9,4 – 28 t/ha).Din grupa hibrizilor timpurii cea mai mare productie a inregistrat-o Musica F1( 82 t/ha) iar din grupa cultivarelor semitardivi: Vaquero F1 ( 77,4 t/ha), Manas F1( 76,6 t/ha), Sedona F1( 76,4 t/ha).

La cultivarele de ceapa rosie nu s-au inregistrat diferente mari de productie (2,1- 4,2 t/ha), hibrizii fiind mai productivi decat soiurile, avand si o capacitate mai buna la pastrare.Dintre soiurile de ceapa semanate din toamna s-au remarcat Swift (62,5 t/ha) si Radar ( 57,4 t/ha).

Soiul Diamant nu corespunde pentru semanatul din toamna, peste 75% din plante nu au rezistat la temperaturile scazute din timpul ierni.

Rezultatele obtinute vor folosi atat fermierilor pentru a lua o decizie privind alegerea cultivarurilor, cat si pentru intocmirea Listei soiurilor recomandate.

Influenta epocii de semanat asupra productiei de fasole

In cadrul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Iasi s-a realizat un studiu privind influenta epocii de infintare asupra productie unor populatii locale de fasole.

Studiul se refera asupra populatiilor locale de Phaseolus coccineus L.

Epoca de infiintare are o influenta majora asupra productiei la cultura de fasole mare, datorita termofiliei ridicate si perioadei lungi de vegetatie.

Cercetarile au fost realizate la cultura de fasole care a infiintata in trei epoci diferite, respectiv 1.05, 10.05 si 20.05 utilizand 10 populatii locale provenite din nord-estul Romaniei.

Rezultatele obtinute demonstreaza ca infiintarea culturii in epoca a II-a, respectiv 10.05, asigura productii semnificativ superioare. Astfel la fasolea semanata in data de 10.05 s-a obtinut 2456 kg/ha, fata de celelalte variante in care s-a realizat productia de 2181 kg/ha.