Publicat la:
Martie 20, 2022
Iata un aliment care vindeca o suta si una de boli… Cum sa folosesti otetul de mere ca medicament pentru piele; 10 greseli pe care le faci cand speli haine- Opreste acum cadrea parului, simplu si eficient – Remedii de cătină pentru imunitate- Așa folosești cojile fructelor și legumelor ca remedii naturiste! De ce nu e indicat să stai picior peste picior? – Bautura care le fereste pe femei de cancer – Adevărul despre legumele congelate din supermarketuri pe care nimeni nu îl spune. Mai cumperi? 6 trucuri pentru a scapa de indigestie… Singura metoda care protejeaza impotriva cancerului de col uterin… .Cum stii cand te supara fierea si cand colecistul… Infarctul, momentul in care o parte din inima moare. Care sunt semnele si cand e necesara operatia…Ce dezvaluie fizionomia despre tine
De la marxism-leninism la teoria gender: „Greșelile Rusiei” și subminarea morală a Civilizației Occidentale;Moldova nemarginita din tartacuta putinista si Harta lui Lukașenko confirmă proiectul Novorosia al lui Putin, care include acces la Transnistria și Gurile Dunării; Tupeu de PUȘCĂRIAȘ: Adrian Năstase INSULTĂ protestatarii … Joncțiune strategică: propaganda rusă, platformă pentru corupții României; Adrian Năstase a DEZVĂLUIT ce îl leagă de ideologul rus Alexandr Dughin; Legăturile Rusiei cu fundaţia lui Adrian Năstase; Oamenii lui Putin la București: politicieni condamnați, mistici, vedete TV. Năstase, cel mai vizibil;Numirea lui Alexandru Stănescu, la ANRE neconstituțională. A fost șef de CAP; Noi descoperiri legate de moartea procurorului român Cristian Panait; Ilie Sârbu – popă securist, francmason și eminență cenușie a ginerelui său, Victor Ponta; Masoneria română între adevăr și minciună; Mai mulți politicieni europeni cer ca Volodimir Zelenski și poporul ucrainean să primească Premiul Nobel pentru Pace în acest an; Kaghebistul orto-kyryl si Putin au invadat Ucraina sa alunge fantomele porno-naziste,insa rusnacii violeaza orice,fara a fi aduşi în faţa justiţiei prin investigații pentru crime de război; Desi bastanii din Romania fura in stil barbar,doar fostul premier bulgar, Boiko Borisov, a fost arestat; Extraterestii anticristului ataca Ucraina…Rușii cred că o altă putere mondială a atacat, de fapt, Ucraina și armata lor apără țara vecină! ”Sunteți nebuni?”; Hotomanii rusi,prin aportul lui Iliescu/Nastase etc au acaparat avutia poporului-prin PRIVATI-HOTIE !CONFISCATI-LE-nationalizati-le si punguta cu 2 bani …Avocatul Gheorghe Piperea spune că marile sectoare economice românești sunt controlate de oligarhi ruși: Occidentul a făcut afaceri cu Putin;
(re/Rastignirea Romaniei)Mineriada din iunie ’90-Ortacii care i-au zdrobit cu pumnii pe români, hrăniţi şi îmbrăcaţi de Armată…Poți scoate omul din comunism, dar nu poți scoate comunismul din mulți oameni(decat prin pocainta si prin nasterea din nou facute de El); Rinocenizarea Ministerului Educației… Pe langa faptul ca il are pe Satan in sangele toaletar…) Patriarhul Kiril al Rusiei are o avere estimată la 4 miliarde de dolari, avion privat, yacht și… dar mai bine să ne oprit, să nu îi stricăm duminică Patriarhului Daniel; Supraviețuitor al torturilor Securității și al temnițelor genocidare, domnul Octav Bjoza, președintele AFDPR, a ieșit … ASTAZI Israelul se spala pe maini ,dar maine -Gog si Magog va impresura Tara Sfanta si…Ucraina acuză Israelul de lipsă de respect după ce Ierusalimul a refuzat să-i permită lui Zelenski să ia cuvântul în fața Parlamentului israelian. Kievul a tot criticat Israelul că NU condamnă oficial invazia rusească a Ucrainei… Omul lui Iliescu ii duce grija fratiorului … Adrian Severin: „Trebuie să îi găsim lui Putin o ieșire din război, să îl scoatem (basma,zdreanta curata)din această capcană”; ” …”ARMATELE de TROLI ale Kremlinului: ”Ferma” propaganidiștilor putiniști a făcut lobby pentru Trump, Le Pen și Brexit. Noul BESTIAR online; Matrioska mincinosilor. Fake news, manipulare, populism – Marian Voicu; Marian Voicu, jurnalist: Luptele nu se mai dau pentru teritoriu, ci pentru mințile oamenilor, cu o miză uriașă pentru democrație; SCANDALOS: Statul român îi plătește PENSIE specială unui PROPAGANDIST putinist!; Zelenski, aspru criticat de oficiali israelieni după comparaţia războiului dintre Ucraina şi Rusia cu Holocaustul: „Comparaţia este revoltătoare“;Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române: „Dacă ne-ar ataca ruşii, pofta de apărare ar creşte, fiindcă ura noastră faţă de aceşti prădători este imensă“;Viziunea imperială a lui Putin este veche de 20 de ani; (Daca nu-l opriti pe nebunul bun de legat…)De ce atacă Putin în Ucraina? Chiar el ne-a spus-o – și trebuie luat în serios (presa internațională); ”Citindu-l” pe Vladimir Putin: un șef mafiot, un paranoic ajuns prizonierul propriilor metafore;
Estera 4: Aşezat de Dumnezeu, în locul în care eşti, tocmai pentru o vreme ca aceasta… Estera 7: Un Dumnezeu care întoarce asupra noastră binele sau răul pe care-l facem celor din jur; Estera: Afară din zona de confort- O lecție despre o fetiță orfană care a ajuns împărăteasă în momentul în care a pășit în credința… RUGĂCIUNEA PRIN CARE IOSUA A OPRIT SOARELE ŞI LUNA; Ziua lunga a lui Iosua…S-a intamplat cu adevarat—si daca da, cum? (O IPOCRIZIE…)”Putin, apărătorul moralei creștine”. Și alte mituri prăbușite ale extremei drepte; (O ALTA IPOCRIZIE…)”ÎPS Teodosie, despre Putin: Este cel mai mare ctitor, iar noi îl judecăm ca pe un răufăcător. BOR: Are dreptul să se exprime liber pe orice temă;RICHARD WURMBRAND VĂZUT DE… LEGIONARI…Despre silnicie; Făgăduințe Nespus de Mari și Scumpe; CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU FIECARE ZI- MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI-Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu, de Ch. H. SPURGEON;
Fiindcă zecile de mii de culte din toată lumea nu vor să devină Una (între ele), dar nici… cu El, intarzaie Venirea Lui- să ne scape de hoţie, fesenie (PeSeDie)- globalie, preacurvie, bârfa, beţie…. Cei doi pomi din grădina Eden- Geneza 2.9; Încurajări pentru slujitorii obosiți ai lui Dumnezeu; Pe drumul spre Emaus- Luca 24, de Willem Johannes Ouweneel; Rugăciunea credinţei, Iacov 5.14-16, de M.J. Arentsen; Cartea Iona – Introducere, un comentariu de Johannes Nicolaas Voorhoeve ; A.W.Tozer; David Wilkerson; Biografia lui Theodore Austin-Sparks; Costache Ioanid ; C.S. Lewis; Leonard Ravenhill; Watchman Nee; James Hudson Taylor; 6 cărți creștine pentru fete necăsătorite; Despre comunism (adica globalism,deci satanism)şi întuneric… Un răspuns convingător la aceste întrebări ni-l oferă pastorul Richard Wurmbrand, în cartea sa „Marx şi Satan”. Mineriada din iunie ’90-Ortacii care i-au zdrobit cu pumnii pe români, hrăniţi şi îmbrăcaţi de Armată; ROMÂNIA: MARTIRII ŞI SUPRAVIEŢUITORII DIN COMUNISM; Cărţi creştine care se pot descărca gratuit
RICHARD WURMBRAND VĂZUT DE… LEGIONARI
http://razvan-codrescu.blogspot.com/2011/09/richard-wurmbrand-vazut-de-legionari.html
Campania de presă de acum cîţiva ani pentru desemnarea prin vot public a celor mai mari români din istorie ne-a prilejuit, între altele, surpriza ca printre primii zece “aleşi” să se numere (alături de – în ordine alfabetică – Ion Antonescu, Constantin Brâncuşi, Carol I, Nadia Comăneci, Alexandru Ioan Cuza, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare) şi pastorul protestant de origine evreiască Richard Wurmbrand (1909-2001), fost deţinut politic (1948-1956; 1959-1964) şi adversar radical al lui Karl Marx şi al comunismului (vezi, de pildă, cartea sa Karl Marx şi Satan, Editura Stephanus, Bucureşti, 1994).
Surpriza a fost dublă: pe de o parte pentru că pastorul Wurmbrand – deşi figură onorabilă şi în multe privinţe exemplară – era mai degrabă ignorat de opinia publică largă din România, iar pe de altă parte pentru că nu a fost propriu-zis român – nici prin naţionalitate, nici prin confesiune. Însă tendinţa evidentă, încurajată pretutindeni de “sondajele” de acest gen, este tocmai aceea de a se confunda naţionalitatea cu cetăţenia, iar solidaritatea de grup poate propulsa în top nume care în realitate nu se bucură de o popularitate pe măsură, ceea ce explică probabil şi cazul Wurmbrand de la noi, căreia se pare că “fanii” din cel puţin trei ţări (România, unde a trăit pînă în 1965 şi în care revenit după 1990; Statele Unite, unde a trăit cu familia între 1966 şi 1990; Norvegia, pe unde a trecut aproape un an, în 1965-66) i-au făcut lobby pe Internet, cu o solidaritate şi o disciplină de la care românii noştri neaoşi s-ar cuveni să înveţe cîte ceva…
Mi se pare că, în loc de câteva date biografice seci, sînt preferabile însemnările cuiva care l-a cunoscut îndeaproape în cea mai dramatică perioadă a existenţei sale (detenţia sub comunişti) şi care ni-l zugrăveşte cu lumini şi umbre, într-un mod poate mai subiectiv, dar indiscutabil onest şi viu: fostul deţinut politic Ioan Ianolide, cel mai apropiat frate din anii de temniţă al lui Valeriu Gafencu, “sfîntul închisorilor”. Paginile care urmează – apărute pentru prima dată în revista sibiană Puncte cardinale, septembrie-octombrie 2006 – constituie subcapitolul “Pastorul evreu Richard Wurmbrand” din cartea de memorii intitulată Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă (îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti şi apărută la Editura Christiana din Bucureşti în anul 2006).
Pentru că se împlinesc 5 ani de cînd a fost redactată (fiind unul dintre ultimele texte scrise cu mîna sa), am inclus aici şi de-acum celebra prefaţă a părintelui Gheorghe Calciu la cartea lui Ianolide, prefaţă în care se referă pe larg şi la pastorul Wurmbrand (pe care l-a cunoscut personal în Statele Unite, spre sfîrşitul anilor ‘80). (R. C.)
PASTORUL RICHARD WURMBRAND
Din beciul Securităţii la Târgu-Ocna
O altă figură cu totul aparte – de data aceasta nu prin sfinţenie, ci prin tragism – între deţinuţii penitenciarului-sanatoriu Târgu-Ocna a fost pastorul evreu Richard Wurmbrand.
Într-o bună zi s-a anunţat la închisoare sosirea unei dube noi. Încă de la poarta penitenciarului se auzeau ţipete ca de pasăre rănită, care ne înfiorau şi ne întrebam: ce poate fi?
În fine, convoiul jalnic şi-a făcut apariţia: doi deţinuţi rupţi, prăpădiţi, târându-şi greu zdrenţele şi ciolanele, unul întins pe targă, iar altul susţinut pe umerii a doi bărbaţi. Acesta din urmă ţipa ca din gură de şarpe. Era un bărbat înalt, blond, cu profil frumos, semitic: evreul W.
Purta un costum albastru de stofă, care de sus şi până jos era murdar şi infectat de puroiul ce curgea din ganglionii de la gât. Cămaşa albă putrezise, asemenea şi hainele. Era nebărbierit şi plin de mizerie pe cap. Faţa şi mâinile erau scorojite de un amestec de tegument, puroi, sânge şi murdărie.
Avea – cum vom afla în scurt timp – caverne în ambii plămâni, abcese reci în omoplaţi şi coaste, care şi acelea puroiau.
Cum făcea un pas, se mişca o coastă ruptă ori un şold bolnav şi omul ţipa înfricoşător. Am desluşit printre strigăte: „Iisuse, Iisuse!”.
Când a intrat pe poarta ţarcului nostru, B. l-a recunoscut şi a zis:
– Bine ai venit, trimisul Domnului!
La care el a răspuns:
– Iată că mă întâmpină un înger al lui Dumnezeu! Lăudat să fie!
– În veci! Amin!
Omul acesta venea de la beciul al doilea al Securităţii, unde fusese ţinut doi ani izolat. Când s-a considerat că va muri, a fost trimis spre înmormântare „umanitară” în sanatoriul Târgu-Ocna.
Văzând starea gravă în care se găsea, am intervenit să se evacueze o rezervă şi l-am dus acolo. La început s-a mutat cu el B. pentru a-l îngriji, apoi am venit eu, căci oboseala era epuizantă. W. nu credea că va mai trăi. Deşi era îngrozit şi crispat, totuşi i-a zis lui B.:
– Du-mă în curte, să vestesc legionarilor pe Domnul!
– Dragul meu, i-a răspuns B., te cunosc bine şi-ţi ştiu râvna, dar ai răbdare să-i cunoşti pe aceşti oameni şi apoi vei înţelege ce ai de făcut.
– Adică?
– Aici se trăieşte o viaţă creştină de cea mai autentică valoare. Vei vedea şi te vei convinge!
– Bine, atunci vreau să-i cunosc!
– Ai răbdare! Mâine te vom duce să-ţi facem o radioscopie. Te vei întâlni cu un om a cărui viaţă ne este pildă multora dintre noi.
- W. a căzut pe gânduri. Era nerăbdător. Chinurile fizice îi dădeau şi o stare de agitaţie sufletească şi cerebrală. Ţipa necontenit.
Prigonitul Richard Wurmbrand
„Ajutor legionar”
În seara aceea, A. a luat iniţiativa unei colecte de haine pentru a-l primeni pe W.:
– Măi neamule, măi fârtate, mă, care ai ceva de dat, vino la nenea! E o ocazie unică! Dai, neică, pentru un jidan!
Vesel şi glumeţ, şi-a început treaba, dar cu toată discreţia, ca să nu se afle că „ajutorul legionar” funcţionează şi pentru evrei. S-au strâns de toate: un costum de haine, cămăşi, ciorapi subţiri de lână, lenjerie şi două pulovere de lână.
– Este suficient unul! Tu deci să-l iei înapoi pe al tău!
– Ba tu să-l iei pe al tău, căci eu mă eliberez peste şase luni!
– Lasă-te, mă, cu gluma! După cinci ani de ocnă urmează alţii, nenumăraţi, de muncă obligatorie. Aşa că eu dau, întrucât am două pulovere.
– Ai tu două pulovere, dar ai şi două caverne, plus douăzeci de ani de muncă silnică!
– Tu întotdeauna o iei înainte ca baba în car! Cum e ceva de dat, cum e ceva de făcut, tu ai şi sărit ars. Dar mai potoleşte-te, că-ţi văd sufletul ieşind pe gură!
– Ba eu dau!
– Ba eu dau!
Mai în glumă mai în serios, deşi se iubeau mult, prietenii se ciocneau pentru măsura dăruirii lor.
– I le vom da pe amândouă! am conchis eu.
Şi aşa s-a făcut. Iar darul din dar se face şi acel pulover în plus a încălzit oasele obosite ale multora, căci dăruit a fost altora, la rândul lui, de W..
O baie bună
A doua zi, A. cu încă doi băieţi s-au prezentat cu un lighean cu apă fiartă, cu prosoape, scule de bărbierit şi pachetul de schimburi.
– Am venit să îndepărtăm amintirile de la Securitate! – au zis ei. Puteţi rezista la o baie bună?
– Voi încerca. Vă mulţumesc.
– Pentru smerenie ar trebui să începem cu picioarele, dar noi vom începe cu capul, căci el este stăpânul întregului trup. Şi dacă ţineţi, mergem mai departe!
- W. tuşea, expectora şi ţipa. Ochii îi erau ieşiţi din orbite. Se agita necontrolat din cauza durerilor. Cu mari necazuri au reuşit să-l spele pe cap, fără însă a scoate crustele, căci riscau să facă răni. Cu cârpe ude i-au şters cât de cât trupul mizerabil, apoi picioarele. Unghiile erau imense. Au trebuit tăiate de medic în etape. L-au îmbrăcat frumuşel – desigur că nu era nimic nou, dar toate erau curate şi dăruite cu dragoste.
Apoi A. a luat briciul şi a început să-l pomădeze pe pastor. Acolo singurul săpun existent pentru rufe, piele, dinţi şi bărbierit era un calup infect făcut din reziduri de petrol, care în loc să înmoaie, ustura pielea.
- tăcuse până atunci, dar nu s-a putut abţine să nu zică una. Şi a zis:
– Uite, acum ai un jidan în mână, eşti cu briciul pe beregata lui, de ce nu-l tai?
- A. a zâmbit şi i-a spus:
– Nu vreţi să vă cânt o priceasnă? Uite, am să vă cânt „Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul”.
După ce a terminat priceasna, nu a lăsat timpul să treacă şi a adăugat:
– Acum am să cânt „La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când mi-am adus aminte de Sion. Să se lipească limba mea de gâtlejul meu de voi uita de tine, Ierusalime. Aliluia!”.
- W. l-a întrebat:
– Oare cânţi pentru mine, ori pentru că aşa crezi?
– Dacă nu aş crede, nu aş cânta pentru nimeni! i-a spus A..
– Legionarii sunt creştini? – a mai întrebat W..
– Am să vă povestesc azi numai o întâmplare din Pateric şi lăsăm restul pe altădată.
Şi i-a povestit un moment frumos din Vieţile Sfinţilor. Apoi s-au despărţit, cu un fel de punte întinsă peste prăpastie.
Tînărul Valeriu Gafencu în port naţional
Întâlnirea
La amiază W. a fost dus cu targa la raze, apoi l-au oprit pe coridor, la parter. Lângă el, pe o altă targă, era Valeriu. Doi oameni cu ochi albaştri şi cu minţi sclipitoare. Doi iubitori ai lui Hristos. Doi creştini martirizaţi, care cu ultimele eforturi făceau un gest de credinţă şi jertfă de sine. Unul era român, altul era evreu, cu caracterele tipice ale rasei lor. Discuţia a început direct, vie şi viguroasă.
– Mi s-a spus că eşti creştin – a zis W..
– Ştiu că sunteţi pastor protestant – a răspuns Valeriu.
– Dar cum poate un naţionalist român să fie creştin? Hristos a înfrăţit toate neamurile, deci este o contradicţie în definiţie dacă admitem creştin şi naţionalist!
– Domnul pastor este evreu. Nu doreşte mântuirea evreilor? Oare n-a iubit şi Domnul poporul evreu?
– Desigur – a răspuns W.. Domnul s-a născut din seminţia lui David şi eu mă trag din seminţia lui Israel şi-mi iubesc neamul, pentru a cărui mântuire Însuşi Hristos a vărsat lacrimi.
– Înţeleg deci că domnul pastor este un naţionalist, un naţionalist evreu. Românii sunt şi ei naţionalişti. Noi ne-am născut prin fire români, dar prin har şi prin Adevăr suntem creştini. Evreii nu sunt creştini nici după 2000 de ani! Naţionalismul românilor nu este şovin, nici imperialist, nici rasist, ci decurge firesc din îmbinarea dintre credinţă şi felul nostru propriu de viaţă. Noi mergem înfrăţiţi cu toţi dreptcredincioşii pe calea lui Hristos, către Înviere. Prin Hristos toate neamurile au format Noul Israel şi cu această conştiinţă tratăm noi problema naţională, inclusiv problema evreiască.
– Atunci de ce sunteţi antisemiţi?
– Nu suntem antisemiţi. Toate relele care vin peste poporul evreu sunt din vina lui. Nu înţelegeţi oare că ei ispăşesc sîngele nevinovat pe care L-au vărsat şi pe care continuă să-L urască? Noi iubim poporul evreu şi-l dorim mântuit, dar trebuie să-i spunem adevărul răspicat azi, aşa cum şi Domnul i l-a spus atunci. Numai aşa îi aşteptăm pe evrei în Noul Israel şi avem mare râvnă pentru pocăinţa lor.
– Dar evreii au fost ucişi de legionari la abator, spânzuraţi ca animalele!
– Este o înscenare josnică! N-avem cunoştinţă ca cineva să fi spânzurat evrei la abator. Şi sunt evrei care ştiu asta foarte bine!
– Dar evreii ucişi în pădurea de la Jilava?
– A fost un act necontrolat al unor oameni fanatici, într-o împrejurare socială tulbure. Dar dacă puneţi aceste crime pe seama legionarilor, atunci nu trebuie puse pe seama tuturor evreilor crimele săvârşite de Elena Lupescu ori de Ana Pauker şi de toţi evreii stăpâni pe Securitate?
– Văd că îţi iubeşti neamul, a zis W.
– Ne iubim neamul, dar şi pe toţi oamenii din lume. Dorim din suflet încreştinarea întregului popor evreu, însă asta depinde de el, nu de noi. Ştim că există o „rămăşiţă” a evreilor care urmează pe Domnul. Aveţi toată dragostea noastră în Hristos, dar suntem trişti pentru că până şi atunci când un evreu se încreştinează, în loc să vină la sursa directă, la Adevăr şi la har, o coteşte puţin, e puţin sectar, are ceva de cârtit, rămâne puţin în afară de Dumnezeu.
- W. i-a răspuns:
– Voi aveţi marele noroc că v-aţi născut creştini şi când vă treziţi la Hristos, ştiţi unde să intraţi – dar noi… Eu sunt evreu de sute de generaţii şi strămoşii mei au fost duşmanii lui Hristos, deci când L-am aflat, am fost pus în faţa dureroasei dileme de a nu şti pe ce uşă să intru!
– Înţelegem drama de care ne vorbeşte domnul pastor; dar dacă sunteţi cu adevărat însufleţit de credinţa cea dreaptă, o veţi găsi în Ortodoxie. Poate că de aceea ne-am întâlnit aici…
– Vrei să mă faci ortodox?
– E o poruncă sfântă!
– Poate vrei să mă faci şi legionar? – a întrebat maliţios W.
– Aş dori să nu fi auzit această remarcă. Înţeleg însă perspectiva diferită din care privim lucrurile. Dar ţin să vă precizez că noi nu ne găsim pe o poziţie politică sau naţionalistă, ci pe poziţia celei mai autentice învăţături creştin-ortodoxe. De aici cheamă Domnul oile cele rătăcite ale casei lui Israel.
La aceasta W. a şoptit:
– Evreii nu mai sunt israeliţi!
– Pentru acest cuvânt aş dori să vă sărut! – a răspuns Valeriu.
- W. a stat câteva clipe pe gânduri, apoi a continuat:
– Ştii că Jurnalul de la Jilava al lui Codreanu a contribuit la încreştinarea mea? Un antisemit învaţă pe un evreu despre creştinism! Este cu adevărat surprinzătoare întâlnirea noastră de astăzi!
– Şi o dorim rodnică! – a încheiat discuţia Valeriu.
„Nu mă lua pe mine pe ovreieşte!”
Încet-încet, R.W. a cunoscut atmosfera generală din penitenciar. El era foarte greu de suportat, încât B. m-a rugat să-l înlocuiesc. L-am îngrijit cu răbdare şi dragoste în perioada cea mai grea. Băieţii au continuat să-l spele până ce l-au curăţat bine. Abcesele au fost operate tot de un medicinist deţinut, cu toate condiţiile precare de acolo.
– După eliberare am să-ţi fac un sanatoriu! – i-a zis W. drept mulţumire.
– Nu mă lua pe mine pe ovreieşte! Voi nu ştiţi decât ochi pentru ochi şi plată pentru plată! Mie nu-mi trebuie nici o răsplată.
– Atunci de ce mă îngrijeşti?
– Uite aşa, de dragul meseriei! Îţi place?
Sănătatea lui era încă departe de a se fi restabilit. Îl îngrijeam pe cât îmi stătea în putinţă şi căpătase încredere în mine. Omul acesta era adânc frământat sufleteşte. Avusese o viaţă plină de cotituri neaşteptate şi încercările nu-l părăsiseră nici acum. Redau aici câteva din mărturisirile pe care mi le-a făcut, căci omul merită atenţie.
Ucenicia marxistă
- W. era fiul unei familii de evrei modeşti din România. Tatăl lui murise de tânăr şi ei au rămas patru fraţi mărunţei pe capul unei mame neajutorate. Din această cauză familia s-a mutat la Istanbul, cândW. avea vreo zece-doisprezece ani. În port acest copil al nimănui a cunoscut cele mai mizerabile decăderi şi degradări umane. În scurt timp au revenit în Bucureşti.
Când avea şaisprezece ani, W. a plecat la Paris, fiind invitat de un unchi al său din America. Acesta era publicist. Venise din S.U.A. în Franţa pentru a ţine nişte conferinţe comuniste. Atunci a cunoscut W., prin intermediul unchiului său, pe ambasadorul Uniunii Sovietice la Paris.
– Tinere, avem nevoie de dumneata pentru România. Te voi trimite în U.R.S.S. să faci o Universitate politică. Apoi ţi se vor da misiuni de mare importanţă pentru revoluţia internaţională.
În scurt timp W. şi-a însuşit ideile marxist-leniniste, care-i păreau familiare, şi a plecat la Moscova. Timp de doi ani a făcut o şcoală condusă de o evreică comunistă. Acolo studiau oameni din toată lumea, cu toţii fiind pregătiţi pentru revoluţia din cele cinci continente, cu deosebire însă pentru cea din Europa. Chiar în timpul cursurilor a fost trimis peste Nistru, în România, cu misiuni subversive.
Când a terminat şcoala a avut un rol conducător în lupta ilegală a comuniştilor din România, între 1930-1940. A fost arestat şi condamnat. A executat pedeapsa la Doftana, unde se găseau cei câţiva comunişti cunoscuţi în vremea aceea. Majoritatea trecuseră prin U.R.S.S.. Erau muncitori. Studiau marxism-leninismul. Foloseau cu predilecţie Cursul scurt al Istoriei Partidului de Stalin.
Relaţiile dintre deţinuţii comunişti erau înveninate şi dure, căci îndoctrinarea în spiritul urei de clasă neavând acolo cum să se manifeste, se declanşa într-un conflict sângeros între „tovarăşi”. Aveau bune legături cu exteriorul, chiar şi cu străinătatea, primeau „ajutorul roşu” şi erau bine întreţinuţi. Provocau curent greve şi manifestaţii rebele.
În urma unei acţiuni de protest, W. a fost pedepsit la camera H. Era o cameră umedă şi rece. După câteva zile l-a cuprins disperarea şi cu acest prilej a făcut prima rugăciune din viaţa sa: „Dumnezeule, eu ştiu că Tu nu exişti, dar dacă exişti, scoate-mă de aici!”. Şi a fost scos din camera H nevătămat. W. nu avea nici o bază religioasă, nici mozaică cel puţin. Era un fanatic revoluţionar comunist.
Convertirea
Prin anul 1939 s-a îmbolnăvit de plămâni şi a fost eliberat din închisoare. A locuit o vreme în casa unei familii de protestanţi din regiunea Braşovului. Soţia, şi ea activistă revoluţionară, nu era cu el.
De la acei ţărani simpli a luat W. Scriptura şi a citit-o. I se părea că intrase într-un univers bine cunoscut şi familiar. Ţăranii nu au putut să-i dea prea multe îndrumări, dar a cunoscut un evreu care era pastor creştin. Acesta a început să-i tălmăcească sensurile adânci ale Bibliei. Şi era suficient un cuvânt ca W. să înţeleagă ideea în întregime, cu toate consecinţele şi implicaţiile ei. Era atras, uimit şi convins. Deci a primit să fie botezat, dar botezul a fost luteran.
Mai târziu, când s-a întâlnit cu soţia şi şi-au luat un apartament în oraş, într-o noapte W. i-a mărturisit că s-a botezat. Ea a sărit ca arsă şi a strigat:
– Cum e cu putinţă? Spune-mi că n-ai făcut tu blestemăţia asta!
El însă i-a răspuns:
– Am descoperit adevărul şi L-am primit pe Hristos. Sunt creştin!
– Dacă ai făcut asta, eu nu vreau să mai trăiesc! – a zis ea şi a alergat la fereastră să se arunce.
Cu greu a reuşit să o prindă şi să o calmeze. A urmat o perioadă de insuportabilă tensiune, care însă a sfârşit prin botezarea ei.
– Da, aici este rostul lui Israel. Hristosul a venit. Prin Biserica creştină se va mântui poporul evreu. Misiunea lui se va împlini prin creştinism – erau concluziile familiei convertite.
Pastor luteran în Bucureşti
- W. a învăţat cu uşurinţă ebraica veche, care curgea de la sine. Vorbea de altfel şapte-opt limbi străine. Cu temperamentul său impetuos şi cu inteligenţa sa strălucită s-a făcut repede cunoscut în cercurile creştine din Bucureşti.
În 1940, când s-au instalat în România guvernarea naţionalistă şi ocupaţia militară germană, pastorul comunităţii evreieşti luterane organizate de Misiunea suedeză pentru încreştinarea evreilor din România a dispărut misterios şi W. a ajuns pastor al acestei biserici. Predica plin de înflăcărare. Veneau să-l asculte şi ortodocşi, şi catolici, dar cu deosebire neoprotestanţi. Evreii creştini erau atunci scutiţi de orice suspiciune sau obligaţie şi îşi desfăşurau activitatea în deplină libertate.
- W. ajunge să aibă relaţii ministeriale şi la cele mai înalte nivele bisericeşti. Are un băiat şi pe un altul, român, îl înfiază, crescându-i împreună. În 1944, când au sosit trupele sovietice în România,W. împreună cu ai lui le-au ieşit înainte şi au împărţit ostaşilor Biblii în limba rusă.
Mărturisirea
În 1946 a avut loc o conferinţă a confesiunilor din România, convocată de Ana Pauker, evreică şi conducătoare a comuniştilor. Atunci a luat cuvântul rabinul-şef Şafran, care a acuzat pe creştini că-i prigonesc pe evrei şi a ameninţat cu răzbunarea, căutând în acelaşi timp să nege dumnezeirea lui Hristos; ei, evreii, a spus Şafran, sunt poporul ales!
Creştinii prezenţi acolo au îngheţat de frică. Un mitropolit român a vorbit ca să nu tacă şi a spus de toate, dar nu a îndrăznit să-L apere pe Hristos şi nici pe români. Catolicii au fost demni, dar reţinuţi. Protestanţii au fost confuzi şi oscilanţi. În sală se găsea şi W., împreună cu soţia sa, care i-a zis:
– Tu trebuie să-i spui rabinului adevărul. Cere deci cuvântul!
Cum şi el era reprezentant al mişcării ecumenice, i s-a îngăduit să vorbească. A început prin a evoca originea sa iudaică, apoi a mărturisit cum a ajuns creştin, în fine a trecut la atac împotriva lui Şafran şi a păcatelor şi necredinţei poporului evreu, pe care le-a dezvăluit cum numai un evreu poate să o facă.
– Voi sunteţi vinovaţi! – a strigat el. Păcatele voastre au urcat până la cer. Voi urâţi, voi uneltiţi, voi împilaţi, voi minţiţi împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale. Aţi pierdut dreptul de popor ales prin uciderea lui Hristos şi nu vă rămâne decât să vă pocăiţi şi să vă încreştinaţi! Căci Cel pe Care Îl prigoniţi este Cel vestit patriarhilor şi prorocilor. În afara lui Hristos nu aveţi mântuire!
Rabinul făcea spume, Ana Pauker a dat ordin să fie întreruptă radiodifuzarea discursului. Sala aplauda frenetic. Adevărul ieşise la lumină prin W.. Când a terminat cuvântarea era sleit, o putere mare ieşise din el. Au venit ai lui şi l-au scos pe o uşă lăturalnică, fiindcă evreii îl aşteptau să-l ucidă.
- W. şi-a continuat activitatea pastorală în cadrul Misiunii suedeze, dar avea repetate neplăceri cu actele de huliganism ale evreilor, care adesea invadau biserica provocând scandal. Mama şi fraţii săi au plecat în Palestina, comunicându-i să nu vină acolo, căci va fi distrus.
Arestarea
În 1948, într-o duminică, pe când se îndrepta spre biserică, a fost oprit pe stradă şi dus cu maşina la Securitate. Acolo îl aştepta colonelul Dulgheru, evreu şi el, care, învârtind un pistol în mână, i-a zis batjocoritor:
– Ai sosit la timp şi la vremea potrivită vei ţine predica la biserică!
A fost dus la subsolul 2 al Securităţii. Acolo, izolat, cu aer rău, cu rezistenţa slăbită, s-a îmbolnăvit. Nu a fost înregistrat cu numele lui, căci se interesau de el ambasadele străine, ci sub numele de Vasile Georgescu. Deci Securitatea răspundea invariabil că nu exista nici un arestat cu numele R.W.. Între timp i-au întemniţat şi soţia. I s-a organizat apoi un proces secret şi a primit douăzeci de ani de muncă silnică. Aşa a ajuns în 1950 la Târgu-Ocna.
Valeriu Gafencu, student la Drept
Chiţibuşuri
După ce şi-a mai revenit puţin din starea jalnică în care fusese adus, W. a fost mutat în camera 4, chiar în patul din faţa lui Valeriu. Au urmat deci discuţii îndelungate între cei doi, în care inteligenţa speculativă şi impregnată de materialism a pastorului era mlădiată de gândirea lucidă, profundă dar smerită a lui Valeriu.
Zi de zi W. iscodea tot felul de chiţibuşuri, care erau de fapt izvorâte din frământările sale interioare şi de fiecare dată Valeriu punea ordine în gândirea evreului. Aşa, de pildă, într-o zi pastorul a întrebat:
– Oare cine e mai mare, Hristos sau Marx? E mai bine cum a spus Iisus ori cum a spus Marx?
Deţinuţii din cameră, care se închinau lui Hristos şi respingeau categoric marxismul, s-au simţit jigniţi şi mulţi au pus la îndoială buna-credinţă a evreului. Dar Valeriu a intervenit cu blândeţe:
– Fraţilor, acest om e chinuit de propriul său trecut. Trebuie să-l înţelegem şi să-i dăm răspunsul care să-i lămurească problema. Marx cutremură un secol. El aşează lumea pe făgaşul materialismului ateu, care vede universul şi omul ca un mecanism. Aplicarea principiilor lui în societate duce la robie, tiranie politică şi mutilarea spirituală a indivizilor. Iată ce este Marx pentru omenire. Noi suntem datori să-i dăm o replică creştină, să arătăm prin însăşi viaţa noastră ce înseamnă Hristos şi învăţătura Lui pentru lume.
Galda, 1946: Ioan Ianolide cu Valeriu Gafencu şi mama acestuia
Despre antisemitismul creştin
În altă zi, W. a spus dintr-o dată:
– Există totuşi antisemitism creştin!
Valeriu i-a răspuns:
– Creştinii se găsesc pe poziţie de dragoste pentru evrei, dar nu şi pentru fărădelegile lor; acestea merg în faţa dreptei Judecăţi.
– Dar s-au făcut crime şi abuzuri!
– Din partea cui? Cine provoacă, oare: creştinii pe evrei ori evreii pe creştini?! Oare apartenenţa la „seminţia sfântă” absolvă de răspundere orice evreu de orice fapte? Iată, reeducarea din Piteşti a fost condusă de Ana Pauker, colonelul Zeller şi alţi evrei. Vă solidarizaţi toţi cu astfel de crime? E vremea să renunţaţi la solidaritatea în rău, bazată pe orgoliul rasial. Când va pătrunde în sufletele evreilor dragostea care-i animă pe creştini, atunci se va putea discuta de la dragoste la dragoste şi adevărul va ieşi la iveală ca untdelemnul deasupra apei. Evreii s-au încătuşat sufleteşte şi mental în sângele pe care l-au vărsat. Ei trebuie să se smulgă din duhul căruia singuri s-au înrobit. Atunci se va apropia ziua bucuriei pentru noi şi pentru voi.
– Oare Dumnzeu poate ierta poporul evreu? Nu crezi că sângelui iudaic îi este refuzată mântuirea?
– Cred că pocăinţa evreilor este o problemă duhovnicească şi nu rasială.
- W. a rămas puţin pe gânduri, apoi a spus:
– Nu toţi evreii sunt învederaţi anticreştini, nici învederaţi rasişti, sunt mulţi de bună credinţă, mulţi capabili, cinstiţi, dar ori sunt dezinformaţi, ori se lasă antrenaţi de ceilalţi, ori sunt terorizaţi. Cunosc un rabin care s-a încreştinat de bunăvoie, dar s-a întors la iudaism de groază.
Valeriu a conchis:
– Ar trebui mai multă strădanie creştină pentru întoarcerea evreilor!
În aceeaşi cameră era şi arhimandritul G., care-şi trăia ultimele zile de viaţă. El i-a spus lui Valeriu:
– Admir răbdarea cu care-l trataţi pe acest pastor. Poate este numai o risipă inutilă de dragoste şi inteligenţă. Nu-mi inspiră încredere acest om. Dar e bine că faceţi ce faceţi.
Între timp, W. continua cu atitudinile lui oscilante. Odată, un deţinut căruia i s-a adresat cu „tu”, i-a răspuns tot cu „tu”, fapt care l-a revoltat pe pastor, deşi el fusese vinovat. Valeriu i-a spus:
– Rugăm pe domnul pastor să folosească aceiaşi termeni cu care i se vorbeşte. Altfel riscă să se işte conflicte şi ele pot fi evitate cu puţină smerenie şi bună-cuviinţă.
Altădată doi dintre bolnavii din cameră l-au rugat să înceteze puţin discuţia, întrucât aveau nevoie de linişte, dar el nu s-a putut stăpâni şi a continuat. Cei doi l-au acuzat de lipsă de bun-simţ, ipocrizie şi provocare.
– Ăsta e antisemitism! – a ripostat el.
– N-am fost şi nu sunt antisemit – a răspuns un deţinut mai glumeţ. Dar dacă toţi evreii sunteţi aşa, încep să-i înţeleg pe antisemiţi!
Valeriu a încercat să liniştească spiritele, dar n-a izbutit. Totuşi, în ziua când au simţit că li s-a apropiat sfârşitul, cei care-l apostrofaseră pe W. au mers şi i-au cerut iertare, gest care l-a împresionat profund. Simţea duhul sincer al acelor oameni. Stânjenit, şi-a cerut şi el iertare şi aşa s-au despărţit împăcaţi.
După asta W. a zis:
– Aici am cunoscut cu adevărat pe Hristos, aici am întâlnit pe adevăraţii creştini. Lenin cu încă trei-patru tovarăşi au întocmit într-un parc din Elveţia planurile prin care au răsturnat jumătate din Europa. Eu, dacă aş avea o sută de oameni ca aceştia de aici, aş putea să schimb faţa lumii!
Ioan Ianolide tînăr
Înfruntarea
Într-una din zile a fost adus la sanatoriu un evreu talmudist cocoşat, foarte grav bolnav. Când a intrat în contact cu atmosfera din camera 4, ura lui împotriva creştinilor s-a dezlănţuit violent:
– Voi, creştinii, sunteţi vinovaţi de pogromul împotriva evreilor. Ne vom răzbuna după legea noastră!
I s-a răspuns:
– Dimpotrivă, creştinii sunt victimele directe sau indirecte ale evreilor. Evreii au ucis pe Hristos şi-i prigonesc şi-i ucid pe creştini ori de câte ori au ocazia în istorie, ca să ajungă ei înşişi stăpânii lumii. Dar lumea modernă nu poate accepta guvernarea unui neam străin care se consideră Israel.
– Noi suntem Israelul prin alegerea divină!
– Israelul este haric, şi nu născut dintr-o anume seminţie.
– Voi sunteţi antisemiţi şi prin asta nesocotiţi legământul dat de Dumnzeu poporului evreu!
– Antisemit nu a fost Hristos, ci Iuda, Ana, Caiafa şi poporul care a cerut răstignirea. Antisemiţi nu sunt creştinii, ci evreii care luptă împotriva evidenţei, căci ei ştiu bine că Hristos este Dumnezeu, dar prin Talmud şi Cabala au răstălmăcit învăţătura revelată a Vechiului Testament. Ei se închină fie viţelului de aur împotriva Dumnezeului lui Moise, fie lui satana împotriva adevărului lui Hristos. Poporul evreu L-a dat pe Hristos, dar e incapabil să-L urmeze, căci el însuşi se consideră Hristos – iată culmea demonismului la care a ajuns!
– Creştinii au colaborat cu Hitler împotriva creştinilor! – a strigat talmudistul.
– Dar tot creştinii au fost marii martiri ai lagărelor naziste! De altfel, nazismul a fost un iudaism relativ.
– Cum vine asta?
– Evreii s-au declarat pe ei înşişi drept fiinţă sfântă, însuşi Mesia, deci rasismul lor este absolut. Hitler a declarat pe arieni drept rasa superioară, deci o formulă relativă. Mai mult, nici nazismul nu a fost creştin, ci anticreştin. Hitler îi suspecta pe creştini de semitism.
– Creştinii nu i-au apărat pe evrei împotriva nazismului!
– Creştinii i-au apărat pe creştini şi pe evrei în măsura posibilităţilor istorice de atunci. Evreii îi acuză pe creştini că i-au prigonit prin Hitler, dar asta este o dublă ipocrizie: pe de o parte, ei ştiu că nu se putea face mai mult atunci; pe de altă parte, vor să justifice uciderea creştinilor pe care ei o săvârşesc prin comunism.
– Dar evreii sunt victimele lui Stalin şi ale comunismului!
– Asta e o ipocrizie şi un tupeu tipic iudaic. Se ştie bine că evreii au creat materialismul istoric, au condus revoluţia sovietică, au dezlănţuit prigoana împotriva Bisericii creştine şi a tuturor oamenilor care au refuzat comunizarea.
Aici W. a intervenit ferm în discuţie:
– Comunismul este instrumentul de iudaizare a lumii.
– Pentru această afirmaţie vei plăti scump! – i-a strigat înfuriat evreul talmudist.
- W. însă a continuat netulburat:
– În lupta dintre Stalin şi Troţki a învins Stalin, care s-a folosit de evrei. El le-a refuzat puterea, dar nu şi serviciile. Aşa că evreii au ales locul doi în comunism şi nu l-au părăsit niciodată. Ei sunt calul troian al revoluţiei comuniste.
– Fiinţa poporului evreu este sfântă şi va pieri oricine se va atinge de ea.
– Tocmai asta este greşeala rabinică, a spus W., rasismul de tip divin, dominaţia lumii de către evrei. Obsesia puterii mondiale îi satanizează pe iudei! Dar lumea a ajuns la o stare de conştiinţă care nu mai poate admite împărăţia universală a evreilor. Nici comuniştii, nici capitaliştii nu sunt dispuşi să dea puterea în mâna evreilor.
– Poporul evreu îşi dovedeşte mesianismul prin influenţa lui mondială şi prin crearea statului Israel – a replicat cocoşatul.
– Nu cu puterea lui Dumnezeu au făcut ei aceste fapte, ci ca antihrişti ce s-au închinat lui satana.
– Meriţi să fii ucis! – a strigat turbat talmudistul.
– Şi mama şi fraţii mei mi-au spus la fel – a răspuns senin W..
După ce s-a mai liniştit, cocoşatul a reluat:
– Evreii au fost capabili să creeze după 2000 de ani statul israelit şi vor fi capabili să conducă lumea întreagă.
- W. i-a răspuns:
– Statul Israel este o dovadă a vremurilor apocaliptice de sfârşit de lume, de venire a doua oară a lui Hristos. Puterea vi se va lua. Iubesc poporul evreu, e poporul meu, dar cred că numai prin Hristos se va mântui. Locul evreilor va fi unul de cinste în creştinism. Acum însă, când sunt îmbătaţi de putere, ei nu pot vedea adevărul, nu se pot pocăi. Aş vrea să fiu şi eu anatema ca Pavel, numai să pot mântui pe unii dintre ei!
– Vom rezidi Templul lui Solomon şi vom şterge orice urmă de creştinism din Ierusalim!
– Veţi fi din nou loviţi cumplit – a zis W..
– Ne vor apăra creştinii – a răspuns cu tâlc evreul talmudist. Am reuşit să naştem un complex de vinovăţie în conştiinţa creştinătăţii, care o paralizează şi prin care o vom supune.
– Vinovăţia este a voastră, dar voi respingeţi adevărul. Hristos încă vă mai întinde mâna prin care vă puteţi salva. Şi va veni vremea prorocită în care evreii vor intra în numărul creştinătăţii; atunci va fi slavă şi bucurie pe pământ.
– Avem o moştenire comună… – a încercat evreul să cotească discuţia.
– Hristos ne desparte – i-a retezat-o W. Chiar Moise şi prorocii sunt ai noştri. Dacă aţi urma lui Moise, aţi fi creştini!
– Nu evreii, ci romanii L-au ucis pe Hristos – a insistat talmudistul.
– Evreii L-au ucis prin forma legală de atunci, deci prin romani. Nu romanii L-au urât pe Hristos, ci evreii. Nu pe romani îi acuză Hristos, ci pe evrei.
– Nu poporul evreu L-a ucis pe Hristos, ci căpeteniile lui.
– Poporul evreu, cu unele excepţii de credincioşi, şi-a urmat conducătorii şi este vrednic de ei.
– Au trecut zeci de generaţii de la Ana şi Caiafa, e vremea să se uite crima de atunci.
– Urmăreşte ce fac evreii de atunci şi până azi împotriva creştinilor şi a tuturor oamenilor şi vei înţelege de ce li s-a spus că păcatul împotriva lui Hristos va fi iertat, dar păcatul împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta. Evreii de azi sunt mai vinovaţi decât evreii care L-au ucis pe Hristos!
Bolnavii din camera 4 ascultau uimiţi. W. vorbea din propria lui otravă sufletească, de care acum se simţea eliberat. Talmudistul s-a jurat să-l denunţe după eliberare la mai-marii comunităţii evreieşti, care-l vor distruge. Însă în scurt timp a murit.
După această confruntare, Valeriu i-a spus:
– Domnul pastor cunoaşte foarte bine adevărul, rămâne numai să se statornicească în el.
- s-a înclinat uşor şi a rămas pe gânduri. Cunoştea, într-adevăr, mai bine ca alţii problema evreiască şi raportarea ei la creştinism. Avusese discuţii aprinse pe această temă cu fratele său, care era mare maestru în Loja secretă iudaică, lojă ce controla masoneria internaţională.
– Cum vreţi voi, vreo cinsprezece milioane de evrei, să guvernaţi patru miliarde de neevrei? – îl întrebase W..
Iar fratele i-a răspuns:
– Avem prozeliţi suficienţi. Unii ştiu că ne sunt prozeliţi, alţii nu ştiu, dar toţi sunt la dispoziţia noastră şi noi vom fi dumnezeul lor. Noi am creat francmasoneria, iar prin comunism, capitalism, materialism şi umanitarism am dat deja o spiritualitate iudaică întregii lumi. Lumea se iudaizează zi de zi. Evreii sunt fermentul secolului XX.
– Dar Hristos a venit! – zicea W..
– Nu a venit. Acela a fost un fur şi un trădător al poporului ales.
– De ce nu vine atunci Hristosul?
– Însuşi poporul evreu este Hristosul!
Atunci W. a luat foc şi a început să-i demonstreze fratelui său că poporul evreu e plin de nelegiuire şi păcat, încât nu poate fi frumosul, sfântul şi desăvârşitul Hristos. Acela a fost şi rămâne Iisus Hristos.
– Vă urâm, i-a strigat fratele lui, şi tu eşti un trădător al neamului nostru. Când vom rezidi templul lui Solomon, vom face în cetatea Ierusalimului cea mai mare statuie din lume, pe care vom scrie: „Să nu uitaţi niciodată ce v-au făcut vouă creştinii!”.
– Pieirea ta prin tine, Israele! – i-a replicat W.. Voi nu mai aveţi cer, căci dincolo de pământ nu aveţi nici un ideal!
Ioan Ianolide spre sfîrşitul vieţii
Spovedania
În ciuda atitudinii lui tranşante, W. era plin de frământări. Drama lui se consuma lăuntric cu puterea unui foc mistuitor. Odată, când am venit să-i curăţ rănile, mi-a spus :
– Te rog să mă asculţi. Am de mărturisit lucruri grave, care trebuie cunoscute. Nu ştim care dintre noi va mai scăpa din temniţa asta. Simt nevoia să vorbesc.
În timp ce-mi spunea acestea a intrat politrucul strigând :
– Hei, W., ce faci ? Te spovedeşti lui I.I.?
- W. s-a înfuriat:
– De unde ştie ciobanul ăsta că vreau să mă spovedesc? Satana nu mă lasă să fiu deplin al lui Hristos!
A trebuit să ne despărţim atunci, dar pe parcurs W. a găsit prilejuri să-mi dezvăluie lucrurile care-l frământau. O făcea în funcţie de conjunctura din penitenciar, dar şi de mişcările lui sufleteşti. Uneori era cald şi sincer, alteori suspicios şi închistat. Tot ce scriu aici sunt mărturisiri directe pe care le am de la acest om.
Evreii, îmi spunea el, vor să stăpânească lumea. Ei cred că sunt aleşii lui Dumnezeu. Cred că fiinţa lor naţională este sfântă. Întrucât nu a apărut „Hristosul” pe care-l aşteaptă, au ajuns la teoria că însăşi fiinţa rasială a poporului evreu, deci evreii înşişi în totalitatea lor, reprezintă „Hristosul”. Drept urmare, refuză să admită că au păcate şi de aceea interzic orice critică, oricât de justificată, împotriva poporului evreu, acuzând de antisemitism şi făcând scandal şi vâlvă în lumea întreagă că din nou sunt pradă pogromului.
Pe lângă asta exagerează cu sută la sută suferinţele şi jertfele pe care le-au dat în timpul războiului, dar uită rolul lor din revoluţia bolşevică, în care holocaustul împotriva creştinilor nu are asemănare. Ei acuză pe creştini de antisemitism pentru a nu fi ei acuzaţi de anticreştinism. Consideră sfânt sângele lor şi-l răzbună cu unu la o sută.
După război, evreii au crezut că a sosit momentul revoluţiei internaţionale, dar au trebuit să dea înapoi, căci s-a ivit opoziţia americană. Acum s-au masat în America, dar n-au părăsit nici comunismul, căci joacă o carte dublă şi în final vor trece de partea celor care vor învinge. Ei sunt acum singura forţă care are putere atât în comunism cât şi în capitalism, ceea ce le dă un larg spaţiu de manevră.
Bizara alianţă comunisto-capitalistă este opera lor, căci capitaliştii evrei şi francmasoneria iudaică au finanţat comunismul. Mai presus de toate evreii luptă pentru cauza lor, şi deci sunt solidari între ei, indiferent pe ce baricadă se găsesc. Puterea lor este imensă. Influenţa lor e hotărâtoare atât la Kremlin, cât şi la Casa Albă.
Este adevărat că a existat un conflict de putere cu Stalin, dar nici Stalin nu i-a alungat pe toţi, nici ei n-au părăsit niciodată puterea sovietică. Evreul Caganovici a fost socrul lui Stalin. Când au cerut să aibă şi ei parlamentari în Soviete, Stalin le-a spus :
– Aduceţi-mi un singur evreu miner şi atunci voi vedea dacă voi reprezentaţi clasa muncitoare. Voi nu puteţi fi reprezentaţi ca naţiune, căci nu aveţi un teritoriu al vostru. Deci vă voi crea o ţară în Siberia.
Ei n-au acceptat. La scurt timp a apărut o carte la Editura Politică, în care se spunea că poporul evreu şi-a îndeplinit ultima misiune istorică prin contribuţia la Revoluţia bolşevică, dar de aici înainte el va trebui să se topească în masa proletariatului şi a popoarelor internaţionale. Cartea nu a plăcut evreilor şi au reuşit să-l determine pe Stalin s-o retragă din circulaţie.
Dar ei nu s-au retras din U.R.S.S.. Influenţa lor s-a păstrat neştirbită în punctele cheie. În plus, au izbutit să-i iudaizeze pe comunişti, care gândesc şi acţionează ca evreii. De pildă, ura comuniştilor împotriva creştinilor este pur iudaică. Numai ei Îl urăsc pe Hristos atât de absurd şi de total.
Evreii însă manevrează lumea şi prin alte mijloace. Francmasoneria este dominată şi dirijată de ei. Capitalismul este în cea mai mare parte controlat de finanţa evreiască. Influenţa lor politică este covârşitoare. Sunt orbiţi de putere şi au o forţă revoluţionară care stârneşte admiraţie, dar nu au har. În aceste condiţii este greu de crezut că se poate aştepta de la ei umilinţa care i-ar încreştina.
Acum evreii discută cu Vaticanul şi cer să nu se mai considere că poporul evreu L-a ucis pe Hristos, ci romanii şi câteva căpetenii ale iudeilor. În felul acesta vor să schimbe adevărul evanghelic. Ei ignoră faptul că de 2000 de ani nu fac altceva decât să-L urască pe Hristos şi să uneltească împotriva tuturor oamenilor.
Discuţiile de la Vatican nu sunt decât o manevră politică. Evreii vor de fapt distrugerea Vaticanului şi a întregului creştinism, pentru a le putea prelua ei. Evreii radicali talmudici refuză orice fel de încreştinare şi vor să iudaizeze lumea şi să se instaleze ca mari pontifi.
Evreii sunt solidari între ei în atingerea scopului final. Duhul minciunii satanice îi stăpâneşte. Ei sunt acei ”câini scrijeliţi”, cum îi numeşte Pavel, ei sunt duşmani ai tuturor oamenilor. Şi totuşi, dintre ei va ieşi o rămăşiţă care se va mântui prin Hristos. Ultimul popor care se va încreştina sunt evreii. Suferinţe cumplite se deschid în faţa istoriei.
Făcând aceste mărturisiri, R. W. era el însuşi înfricoşat, dar o făcea cu forţa pe care o exercita asupra conştiinţei sale credinţa în Hristos. Căci dincolo de oscilaţiile sale, W. credea în Iisus şi credea că numai prin El se va mântui poporul evreu.
De fapt frământarea fundamentală a acestui om era raportul dintre dragostea lui pentru neam şi dragostea pentru Hristos. Acest conflict ieşea adesea la suprafaţă şi din pricina lui mulţi îl suspectau şi-l acuzau pe pastor, dar Valeriu l-a apărat în faţa lor, făcându-i să înţeleagă drama acestui om, dramă pe care noi, românii, nu o cunoaştem, fiindcă românul s-a născut creştin.
Streptomicina
Treptat apele tulburi din sufletul lui W. se limpezeau. Atmosfera de pace şi dragoste care domnea printre deţinuţii din camera 4 era ca un balsam pe zbuciumările lui lăuntrice. Dar încă nu văzuse tot. Urma să fie martorul unui gest care avea să-i salveze viaţa şi să-i facă încă o dată dovada adevăratului creştinism.
În calculele tactice ale politrucilor din Târgu-Ocna intrau şi elemente şocante. Aşa se explică faptul că au permis să pătrundă în sanatoriu 10 grame de streptomicină pentru R.. A fost un adevărat pelerinaj. Toţi bolnavii se duceau să o vadă ca pe o minune, iar medicii săvârşeau un întreg protocol când o manevrau. R. a decis să dea această streptomicină lui Valeriu.
– Îţi mulţumesc din suflet, dar nu o pot primi, de ea depinde sănătatea ta! – i-a zis emoţionat Valeriu.
– Eu nu sunt atât de grav bolnav şi condamnarea mea este mică. Am toate şansele să supravieţuiesc. Deci te rog să o primeşti! – a insistat R..
- B. a auzit şi a spus :
– Avem datoria să-l salvăm pe W.! El este un apostol al lui Hristos şi poate fi de folos oamenilor. Propun deci să-i dăm lui streptomicina.
Situaţia era delicată, căci atât pastorul, cât şi Valeriu erau primii candidaţi la moarte apropiată.
– O voi da lui Valeriu – a hotărât stăpânul medicamentului.
Valeriu a ascultat liniştit şi a spus :
– Iată un prilej în care ne putem arăta dragostea pentru poporul evreu, dincolo de atitudinea lui faţă de Hristos. Sunt deci de părere să-i dăm lui W. streptomicina.
– Nu! – s-a împotrivit R.. Rămân la prima mea hotărâre. Dorim să trăieşti, avem nevoie de astfel de oameni!
– Bine – a zis Valeriu. Primesc streptomicina şi-ţi mulţumesc. Sunt nevrednic de dragostea ta.
A luat deci streptomicina şi a dăruit-o, la rândul său, lui W. Era atât de ferm în gestul lui, încât nici R. şi nici nimeni altcineva nu a putut obiecta. Acele 10 grame de streptomicină au salvat viaţa lui W. El trăieşte, iar Valeriu s-a stins din viaţă.
Ioan IANOLIDE
Richard Wurmbrandt în 1983
Prefaţa părintelui Calciu la cartea lui Ianolide:
Părintele Gheorghe Calciu în toamna lui 2006
UN NEVREDNIC CUVÂNT ÎNAINTE
LA O CARTE DE MARE ŞI SFÂNTĂ VREDNICIE
De-aş avea o aripă de înger
şi cerneală de besne,
poate că atunci mi-ar fi lesne
să mă adun din toate risipirile,
să-mi scriu amintirile
şi să spun tuturor de ce sânger…
(Sergiu Mandinescu, Reeducarea)
Despre cartea lui Ioan Ianolide ştiam foarte puţine lucruri. Am citit câteva fragmente pe internet şi două capitole în revista creştină Orthodox Word scoasă de Frăţia Sf. Herman, a mânăstirii cu acelasi nume din Platina, California. Sunt fragmente zguduitoare pe care Ioan Ianolide – Dumnezeu să-l odihnească cu sfinţii Lui – le scoate din comoara inimii sale sfinte de ucenic şi prieten al lui Gafencu, sfântul închisorilor, cum l-am numit toţi cei care l-am cunoscut, numire care a fost instituţionalizată de monahul Nicolae Steinhardt.
În ultimele luni mi-au parvenit de la Mânăstirea Diaconeşti manuscrisele (dactilografiate şi diortosite acolo) memoriilor lui Ianolide conţinute în două volume, intitulate Întoarcerea la Hristos – o adevărată odisee a spiritului, o introspecţie abisală făcută cu umilinţă şi fineţe, pe care numai un om trecut prin chinurile iadului şi ieşit curat pe malul înalt al sfinţirii le-a putut primi de la îngerul care l-a vegheat pe toată calea încercărilor.
Manuscrisele, cu multe alte hârtii, au fost aduse de cineva, după moartea autorului, puse într-un sac, fără nici o ordine, fără numerotare, încât maicile au avut mult de lucru până ce le-au putut încropi în cele două volume, orientând-se după titluri şi urmărind evenimentele descrise în concordanţă cu istoria închisorilor prin care Ianolide şi alţi eroi ai memoriilor au trecut.
Aceste rânduri pe care le scriu sunt fade şi convenţionale. Din tot ce s-a scris despre închisori, din toată investigaţia psihologică a atâtor autori, toţi înzestraţi cu duhul mărturisitor, cartea aceasta este cea mai adânc duhovnicească, cea mai pătrunzătoare, cea mai în măsură să înţeleagă împreună cu toţi sfinţii ce este lăţimea şi lungimea, adâncimea şi înălţimea, să cunoască iubirea lui Hristos cea mai presus de cunoaştere şi să se umple de toată plinătatea lui Dumnezeu (cf. Efeseni 3, 18-19). Dacă ai îndoieli asupra mântuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrăjmaşului văzut şi nevăzut prin puterea credinţei şi a rugăciunii, dacă te îndoieşti de iubirea lui Hristos şi de eficienţa pocăinţei, această carte, acest document duhovnicesc, te va convinge.
Gafencu şi grupul lui erau tineri între 14 si 22 ani, arestaţi pe vremea lui Antonescu, pentru activitatea lor în Frăţiile de Cruce (o organizaţie de educaţie şi credinţă a tineretului român de pe lângă Mişcarea Legionară). Scurtă vreme după arestare, a început în inima lor o adâncă frământare privind opţiunile legate de viaţa de închisoare şi de ideile pentru care fuseseră arestaţi. Educaţia lor religioasă nu era una de adâncime, dar sufletele lor căutau ceva care să-i scoată deasupra suferinţelor pe care le trăiau şi să le dea o pace lăuntrică prin care să iasă cu sufletele mântuite după toate tribulaţiile închisorilor. În perioada de dinaintea instalării comunismului avuseseră ocazia să citească Sfânta Scriptură şi să se străduiască spre o înţelegere a ei. Eram toţi tineri şi curaţi cu inima – spune la un moment dat Ianolide. Nu eram corupţi în nici un fel, păcatele societăţii nu ajunseseră la noi. Aveam un suflet curat, acceptasem suferinţa şi ne străduiam să ne păstrăm curate inima şi mintea. Aveam pedepse mari, procurorii ne condamnaseră fără milă şi unii dintre noi aveau mai mulţi ani de închisoare decât ne era vârsta.
În aceste împrejurări, fraţii de cruce ajung la închisoarea Aiud, care încă de pe atunci începuse să se contureze ca una dintre cele mai drastice puşcării din ţară, privind viaţa de celulă a deţinuţilor politici. Nici unul dintre ei nu putea măcar să-şi imagineze cele ce vor urma, chinurile, spaimele, dar şi culmile de credinţă şi virtute pe care unii dintre ei le vor urca. Urmându-mi datoria duhovnicească de preot, căutând să las în spate toate suferinţele şi înjosirile prin care eu însumi am trecut, voi scoate din acest iad al durerilor partea lor spirituală, câştigul ceresc prin care ei au cucerit raiul, lăsând iadul în înşelare.
“Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia Cerurilor se ia cu năvală, iar cei care o năvălesc, aceia o şi cuceresc” (Matei 11, 12). Oare este un mai bun năvălitor al raiului decât cel care suferă pentru Hristos şi chiar moare pentru El?
Mă opresc la un moment de răscruce pentru tinerii aceştia sosiţi la Aiud, unde îi întâmpină un director ticălos şi fanfaron, gata la orice tortură impotriva deţinuţilor care nu erau protejaţi de nici o lege. Grupul din jurul lui Gafencu constituia pentru toţi ceilalţi un îndreptar de viaţă creştină în catacombe. Nu toţi cei închişi aleseseră calea duhovnicească a vieţii din închisoare. Mulţi erau luptători politici, intraseră în închisoare pentru a eradica din viaţa politică a României corupţia, indecenţa morală publică şi demagogia. Unii acuzau grupul că ar fi defetist, că renunţă la luptă pentru confortul lor spiritual, dar ei nu au ezitat între opţiunea spirituală şi cea politică a Mişcării Legionare.
În primul rând, ei au căutat să-şi pună în ordine propriile lor vieţi, să înţeleagă şi să trăiască experienţa comunitară din Biserica primară, să-şi slefuiască încet caracterul pentru iubire, jertfă, bunătate şi trăirea dragostei comunitare. Gafencu, Ianolide, Virgil Maxim (cel ce a scris Imn pentru Crucea purtată) şi Marin Naidim, locuind în aceeaşi celulă, au încercat să facă din spaţiul ei o biserică a lui Hristos. Cel mai cunoscător al vieţii sfinţilor şi al Bibliei era, fără îndoială, Gafencu. Începutul a fost bun şi relativ uşor. Ideea de dragoste, de sacrificiu al unuia pentru ceilalţi a operat, dar, după o vreme, sensibilităţile lor diferite au devenit un prilej de suferinţă în spaţiul îngust de doi metri pe doi metri, chiar dacă nu se manifestau prin cuvinte sau gesturi. Fiecare se simţea faţă de celălalt ca un mic butoi cu pulbere, gata să explodeze în mod neprevăzut.
Această aprindere a nervilor era comună tuturor, chiar dacă, la început, se străduiau să nu o ia în seamă, în speranţa că timpul, rugăciunea şi obişnuinţa cu ceilalţi vor rezolva problemele personale, dar şi pe cele comune. Valeriu Gafencu i-a chemat pe toţi la o discuţie sinceră şi în frica de Dumnezeu pentru a descoperi ce anume greşeli şi ce anume slăbiciuni au creat starea aceea surdă, dar gata de explozie. Analizând afirmaţiile fiecăruia, au încercat să stabilească modul în care gândul rău pătrunde în inima omului, care sunt stadiile prin care trece din clipa în care gândul rău este acceptat. De fapt, această analiză urma un drum despre care nici ei nu stiau unde va duce, dar Duhul lui Dumnezeu, pentru credinţa şi strădania lor, îi călăuzea , fără ca ei să ştie, pe o cărare demult cunoscută de monahii pustiurilor, ca de pildă Sf. Isihie Ierusalimneanul sau Sinaitul. Am fost foarte şocat să citesc acest capitol în cartea lui Ianolide, pentru că demult mă gândeam să fac o comparaţie între psihologia abisală a Sf. Isihie şi psihanaliza lui Freud. Isihie trăieşte, aproximativ, la începutul secolului al cincilea, iar Freud moare în 1939. Aşa că, dacă este vorba de cine a plagiat pe cine, nu avem nevoie de demonstraţie… (Sunt convins că Sigmund Freud, care era evreu, cunoştea Vechiul Testament, cel puţin Psalmii şi Proorocii, şi e foarte posibil să fi citit şi anumite scrieri filocalice, fiind preocupat de adâncul fiinţei umane şi de cele ce se petrec acolo. Asemănarea dintre paznicul conştiinţei la Freud şi paznicul inimii la Isihie este uluitoare.)
Iată treptele descoperite de Duhul lui Dumnezeu acestor tineri neştiutori, dar dorind arzător după Dumnezeu: mai întâi, ei constată că omul este mereu atacat de duhurile rele, dar că omul are puterea să le primească sau să le respingă dintru început sau mai târziu. Aceste duhuri rele îl războiesc pe om, dar cineva care are trezvie poate cunoaşte stadiile atacurilor şi poate lupta împotriva lor. Lupta este complexă şi de durată, dar nu imposibilă. Dacă cineva nu este determinat să oprească gândul rău de la început, acesta pătrunde în mintea lui şi-i argumerntează că nu este chiar atât de rău. Dacă omul acceptă şi acest stadiu, gândul devine poftă şi-i hrăneşte mintea, imaginaţia şi simţurile. Până aici este războiul nevăzut.
Rezistenţa persoanei devine mai slabă, ea este atacată cu imagini mentale sau senzoriale, şi dacă trezvia a căzut în lenevie sau slăbiciune, atunci pofta ia un aspect mai organizat şi devine dorinţă, care se manifestă în mod vizibil prin anumite acte sau cuvinte, extinzând războiul nevăzut şi în planul sensibil. Foarte curând, dorinţa devine plan şi este gata de înfăptuire practică. Lupta este mai uşoară în stadiul gândului şi devine tot mai dificilă şi cu mai puţine şanse de biruinţă în stadiile următoare. Planul este dominator, are o putere mare asupra persoanei şi voinţa de a rezista se micşorează*. O asemenea analiză nu putea fi făcută de aceşti tineri decât numai prin prezenţa Duhului Sfânt, Care i-a asistat pe toată durata vieţii lor în închisoare.
Cititorul care se va apleca asupra acestei cărţi nu o va sfârşi fără a fi măcar cutremurat, dacă nu întors spre credinţă, căci viaţa lui Gafencu şi a celorlalţi ca el este un model moral şi o scară de suire spre cele înalte, o chemare stăruitoare de a ieşi măcar pentru o vreme din mlaştina acestei vieţi şi de a urca spre Soarele Dreptăţii, spre Răsăritul cel de Sus, Care este Hristos.
Oare nu este cutremurător ceea ce spune un tânăr neteolog, care şi-a asumat suferinţa şi moartea ca pe o curăţire şi o înviere (căci finalitatea vieţii umane nu este moartea, ci învierea)? Şi nu vreau ca cititorul de bună-credinţă să treacă fără atenţie peste unele cuvinte rămase de la Gafencu, adevărate file de filocalie: Despre curăţirea lăuntrică. Atunci când Valeriu se simţea bine, vorbea frumos şi cu însufleţire, oprindu-se cu precădere la tema lui.
În atelierul de pictură de la Mănăstirea Diaconeşti
Poate că am întins prea mult nevrednicul meu cuvânt, dar vreau să vă duc la o moarte îngerească. În această carte se moare mult, se moare din cauza torturii, a foamei, a lipsei de orice asistenţă medicală, ba chiar prin sinucidere. Dar se moare şi îngereşte.
Când eram copil şi vreunul dintre bătrânii satului se apropia de ceasul morţii (ţăranii ştiau sorocul morţii fără doctori, căci doctorii erau la oraş, nu la ţară), părinţii îşi luau copii de mână, şi mergeam tot satul, cu mic, cu mare, la bătrânul sau bătrâna respectivă, pentru “a cere iertăciune”. Spuneau părinţii: “Poate ai trecut, copile, pe lângă el/ea şi nu i-ai dat bineţe, sau ai râs de ei, sau ai furat mere şi prasade (pere) din pomul lor. Să-ţi ceri iertăciune!”. Ajungeam acolo cu sfială, ca într-o cetate a morţii, sărutam mâna agonizantului, uimiţi de faţa lui/ei senină şi neînfricată de moarte, şi ziceam cu voce tremurândă: “Te rog, mă iartă!”. Şi el/ea: “Domnul să te ierte!”. Şi iarăşi noi: “Şi de-al doilea!”. Şi el/ea: “Domnul să te ierte!”. Şi apoi iarăşi: “Şi de-al treilea!”. Şi bolnavul, cu voce sfârşită: “Domnul să te ierte!”. Stăteam apoi cu fruntea pe marginea patului până ce bolnavul se întrema puţin, ca să-şi poată ridica mâna şi să ne binecuvinteze pe cap. Într-un sens, noi toţi, poate mai mult copiii, eram solitorii morţii – o moarte cu chip de copil, pe care muribunzii o primeau cu dragoste si cu binecuvântare.
Aşa a murit Gafencu şi alţii ca el. Din toţi cei patru care au început viaţa comunitară la Aiud şi apoi au ajuns la Piteşti, pentru demascare, pe nici unul nu l-a lăsat Dumnezeu pradă torturilor, ci toţi au fost salvaţi aproape în ultima clipă, pentru a le cruţa suferinţa, pentru a nu îngădui murdărirea sufletului lor născut din nou prin curăţirea lăuntrică. Cartea aceasta ar putea fi plină cu morţile celor din închisori, căci fiecare moare într-un fel, pentru el însuşi, pentru aproapele şi pentru Dumnezeu. Nu se poate să citeşti despre moartea senină a bătrânilor mei din Mahmudia, sau a celor din închisori, fără ca măcar o lacrimă să-ţi umezească ochii, căci Dumnezeu are grijă de înmuierea inimii noastre spre o spălare cu lacrimi. “Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorul şi Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte” (rugăciunea a şaptea, a Sfântului Vasile cel Mare, din Rânduiala Sf. Împărtăşanii).
Peste moartea lui Valeriu nu se poate trece aşa cum trecem peste morţile nenumărate din orice film demonic al Hollywood-ului. Cine vrea o clipă de linişte frumoasă, să se oprească asupra morţii lui Valeriu Gafencu redată în cuvinte simple, nespeculative de către Ianolide, ceea ce le face şi mai adânci şi mai deschise spre veşnicia lui Dumnezeu:
“(Valeriu) era tot mai epuizat. Gâtul nu mai putea susţine capul, deci i l-am sprijinit eu cu mâna. Am trăit atunci cu simţământul că se dezvăluie tainele creaţiei, că tălpile picioarelor aveau sub ele un fel de pânză care mă susţinea, iar sufletul a avut sentimentul plinătăţii. Am fost atât de fericit în orele acelea, încât niciodată nu le voi uita. Şi în veşnicie nu-mi doresc o stare mai înaltă decât aceea, căci atunci eram plin, deplin fericit. Cred că Hristos era prezent în Valeriu. Numai aşa îmi pot explica starea lui de har, cât şi uimirea mea şi a prietenilor care au participat la acel moment. Valeriu mi-a spus: În primul rând, gândul şi sufletul meu se închină Domnului. Mulţumesc că am ajuns aici. Merg la El. Sunt fericit că mor pentru Hristos. Lui Îi datorez harul de azi. Totul e o minune. Eu plec, dar voi aveţi de purtat o cruce grea şi o misiune sfântă. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla, mă voi rugă pentru voi şi voi fi alături de voi… Păziţi neschimbat adevărul, dar să ocoliţi fanatismul…
Trecuse de ora 12. Afară ningea cu fulgi mari, catifelaţi care se zbenguiau în văzduh… Valeriu via şi se stingea în acelaşi timp… Ioane, a zis el, să duceţi duhul mai departe. Aici a lucrat Dumnezeu… A putut apoi să mai rostească: S-a sfârşit! A ridicat ochii albaştri spre cer şi am văzut cum se descompuneau în ei minuni tot mai adânci, tot mai uimitoare. Totul era făcut din lumină nepământească, dar real, un fel de realitate desăvârşită, a cărei vedere te face fericit. Plângeam în hohote. Şi-a dat sufletul către orele 13, în ziua de 18 februarie 1952. Clopotele de la schit au prins să vestească. Lacrimile mele au încetat imediat”.
Oare când va ieşi Patriarhia Română de sub servitutea statului laic demonizat, orientat spre o Europă Unită plină de duhul antihristului, şi îi va canoniza pe martirii neamului românesc şi ai Bisericii? Biserica Rusă a făcut martiri din toţi cei care au fost ucişi în închisori, chiar dacă au dus o luptă politică, fiindcă toţi au luptat împotriva imperiului satanic comunist. Iar la noi sfinţii sunt renegaţi de Biserică din motive politice şi din laşitate duhovnicească. Nu a auzit Sfântul Sinod românesc despre puterea crucii: “Şi a făcut din pescari Apostoli şi din păgâni mucenici!”? Nu a auzit că pocăinţa şi curăţirea lăuntrică sunt cea mai sigură poartă de intrare în rai? Nu a auzit că bunul trai este duşmanul lui Hristos în inima ierarhilor care sacrifică sfinţii din închisori în cel mai oribil abator: cel al uciderii spirituale?
Dar dincolo de orbire şi dincolo de laşitate, sfinţii din închisori veghează peste Biserica Română, peste sinodalii prinşi în plasa sclaviei statului ateu şi peste neamul românesc, mai reali decât toate treptele ierarhice care neagă sfinţenia celor morţi în închisori, chiar şi peste diocezele în care, prin dispoziţiile ierarhului locului, liturghia devine o anexă la pregătirea clerului pentru intrarea în basilica “ecumenică” a satanei…
Valeriu Gafencu a avut până în clipa morţii conştiinţa vie şi sfântă că el moare pentru Hristos: “În primul rând, gândul şi sufletul meu se închină Domnului. Mulţumesc că am ajuns aici. Merg la El. Sunt fericit că mor pentru Hristos”. El nu numai că a avut conştiinţa morţii sale martirice, dar Dumnezeu i-a dat şi cunoaşterea deplină a mergerii la Iisus, în clipa morţii. Să ne cutremurăm toţi!
Post-scriptum: Îmi rămâne nu îndestul de clarificată problema pastorului luteran Richard Wurmbrand. Acum, după ce am citit cartea lui Ianolide, sunt convins că a ascuns botezul din motive numai de el ştiute. În America l-am cunoscut şi pot spune ca am fost prieteni şi chiar confidentul lui. Când avea tulburări sau îl încercau anumite duhuri, venea la mine ca la un confesor. Avea o mare simpatie pentru Ortodoxie şi o pietate deosebită pentru Maica Domnului. Îmi spunea: “Sunt surprins că luteranii au părăsit cultul Macii Domnului, pentru că Luther avea o mare pietate la Sf. Fecioară. Când eram în închisoare, am văzut că toate neamurile aveau o AVE MARIA în limba lor, iar noi, evreii, care am dat-o pe Sf. Maria lumii, nu avem. Atunci am tradus în ebraică textul şi l-am adaptat unei vechi melodii”. L-am rugat s-o cânte pentru mine. Era o melodie stranie cu unduiri orientale şi atingătoare la inimă. Nu mi-a venit în minte să înregistrez cântarea.
Mai târziu, Wurmbrand s-a îmbolnăvit mai grav. Nu mai putea înghiţi şi era hrănit printr-un tub, direct în stomac. Era la un spital catolic. M-am dus să-l vizitez. Am stat mai scurt de vorbă. Mi-a cerut sa-l scot în curtea spitalului. Am chemat sora şi l-a pus în cărucior. Era o curte nu prea largă, avea o mică fântână arteziană şi o statuie a Sfintei Fecioare. Venisem cu maica Nina, o călugăriţă de la mânăstirea de femei din Forestville – Sfântul Paisie Velicikovski, California, care avea cu ea un reportofon. Am profitat de curte şi de statuia Maicii Domnului ca să-l rog să ne cânte, pentru înregistrare, AVE MARIA compusă de el, ca să rămână pentru posteritate. A acceptat. Soţia lui, care venise între timp, s-a opus din toate puterile, dar el a vrut să cânte şi ea a trebuit să cedeze. A plecat şi ne-a lăsat singuri. Maica Nina a pregătit reportofonul şi Wurmbrand a cântat. Avea o voce slabă, din cauza slăbiciunii generale, respiraţia îi era scurtă, melodia avea învăluiri pe o scară foarte largă şi el nu putea lua acutele decât cu greu şi cu opriri pentru respiraţie. Mi s-a părut de două ori mai stranie decât o auzisem prima dată, ceva venind din străfundurile unui neam care şi-a trădat menirea şi care făcea o penitenţă târzie pentru cea pe care Dumnezeu a ales-o să-I fie mamă. Caseta este la maica Nina. Am avut şi eu o copie, pe care am pierdut-o. O să-i cer maicii Nina o altă copie.
Am discutat mult cu Wurmbrand. Niciodată nu a negat, ci a afirmat public că a fost salvat de la moarte de legionarii din Tg. Ocna, cu medicamentele date de Gafencu. Dar nu a făcut faţă de mine nici măcar o vagă aluzie ca ar fi fost botezat la închisoare. Văzând afecţiunea lui pentru Ortodoxie, l-am întrebat odată, când era bolnav, de ce nu s-a convertit. Mi-a răspuns: “Poate că nu am fost vrednic”. Avea un fel specific de a se exprima abrupt. M-a întrebat:
– Părinte, ce limbă crezi că se vorbeşte în paradis? Vorbesc de limbă omenească, nu îngerească.
– Cred că aramaica, pe care a vorbit-o Hristos. Sau poate greaca.
– Nu, părinte. Se vorbeşte româna, că nu este o limbă mai nematematizată decât româna. Ea îţi îngăduie să exprimi orice adâncime sufletească şi orice înălţime cerească.
Poate că, în ultima clipă, Mântuitorul l-a învrednicit de botezul dorinţei.
Pr. Gheorghe CALCIU
* Părintele Porfirie de la Sf. Munte are şi el o imagine despre modul pătrunderii duhurilor rele în om. El spune ca aceste gânduri rele provocate de duhuri sunt asemenea avioanelor: le auzi de departe ca un vuiet slab şi nepericulos, vuietul creşte până deasupra capului tău, ca un vuiet copleşitor, şi pe urmă pleacă mai departe, dispărând în zare. Dar dacă le dai atenţie, ele îşi fac aeroport din inima ta: “Prin Botez am primit harul curăţitor, iar prin ungerea cu Sf. Mir, ne-am împodobit cu toate darurile Sf. Duh, dar această binecuvântată stare lăuntrică a rămas nelucrătoare în noi, fiindcă suntem creştini numai cu numele. Trăim într-o lume de confuzie, de libertinaj, de păcat. E o ruşine să fii credincios, e demodat să fii moral. Omul botezat, pentru a se mântui, trebuie să trăiască în Duhul Sfânt toată viaţa, or noi tocmai asta nu am izbutit. Am crezut, ne-am rugat, am păstrat credinţa, am suferit, dar pentru a te uni cu Hristos este necesar să te curăţeşti lăuntric prin spovedanie şi să te înnoieşti prin Sfânta Împărtăşanie. Conştient deci şi cu toată stăruinţa să te uneşti cu Hristos, să te faci purtător al sfinţeniei Lui, al puterii Lui, al iubirii Lui, al luminii Lui, al nemuririi Lui. Trebuie să înfrângi păcatul până la sânge. Aşa te naşti din nou. Nu există cale de compromis”.
Estera 4: Aşezat de Dumnezeu, în locul în care eşti, tocmai pentru o vreme ca aceasta… Estera 7: Un Dumnezeu care întoarce asupra noastră binele sau răul pe care-l facem celor din jur; Estera: Afară din zona de confort- O lecție despre o fetiță orfană care a ajuns împărăteasă în momentul în care a pășit în credința… RUGĂCIUNEA PRIN CARE IOSUA A OPRIT SOARELE ŞI LUNA; Ziua lunga a lui Iosua…S-a intamplat cu adevarat—si daca da, cum? (O IPOCRIZIE…)”Putin, apărătorul moralei creștine”. Și alte mituri prăbușite ale extremei drepte; (O ALTA IPOCRIZIE…)”ÎPS Teodosie, despre Putin: Este cel mai mare ctitor, iar noi îl judecăm ca pe un răufăcător. BOR: Are dreptul să se exprime liber pe orice temă; Despre silnicie; Făgăduințe Nespus de Mari și Scumpe; CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU FIECARE ZI- MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI-Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu, de Ch. H. SPURGEON; Fiindcă zecile de mii de culte din toată lumea nu vor să devină Una (între ele), dar nici… cu El, intarzaie Venirea Lui- să ne scape de hoţie, fesenie (PeSeDie)- globalie, preacurvie, bârfa, beţie…. Cei doi pomi din grădina Eden- Geneza 2.9; Încurajări pentru slujitorii obosiți ai lui Dumnezeu; Pe drumul spre Emaus- Luca 24, de Willem Johannes Ouweneel; Rugăciunea credinţei, Iacov 5.14-16, de M.J. Arentsen; Cartea Iona – Introducere, un comentariu de Johannes Nicolaas Voorhoeve ; A.W.Tozer; David Wilkerson; Biografia lui Theodore Austin-Sparks; Costache Ioanid ; C.S. Lewis; Leonard Ravenhill; Watchman Nee; James Hudson Taylor; 6 cărți creștine pentru fete necăsătorite; Despre comunism (adica globalism,deci satanism)şi întuneric… Un răspuns convingător la aceste întrebări ni-l oferă pastorul Richard Wurmbrand, în cartea sa „Marx şi Satan”. Mineriada din iunie ’90-Ortacii care i-au zdrobit cu pumnii pe români, hrăniţi şi îmbrăcaţi de Armată; ROMÂNIA: MARTIRII ŞI SUPRAVIEŢUITORII DIN COMUNISM; Cărţi creştine care se pot descărca gratuit ;
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Cărţi creştine care se pot descărca gratuit
Toate cărţile puse la dispoziţie se pot downloada sau citi direct de pe internet şi sunt în limba română traduse. Recomandari: John Piper, Jerry Bridges, Petru Lascău, John Stott, Paul Washer, James Adams, Neil T. Anderson, Leonard Ravenhill, Jim Cymbala, C. S. Lewis, Josh Mcdowell…
Pentru a putea vedea cartile de pe acestă pagină aveţi nevoie de Adobe Acrobat Reader (îl puteţi găsi aici)
RECOMANDARI:
- S. Lewis – Creștinismul redus la esențe
- H. Spurgeon – Perpetuitatea Legii lui Dumnezeu
- H. Spurgeon – Înaintea porţii
- H. Spurgeon – Din cuvintele lui Ioan Plugarul
- H. Spurgeon – Eu sunt Domnul, Medicul tău
Richard Wurmbrand – Marx şi Satan
Richard Wurmbrand – Umpleţi vidul
Hudson Taylor – Viaţa transformată
Paris Reidhead – 10 sicli şi o cămaşă
Mărturisire de Credinţă Baptistă 1689
Mărturisirea de credinţă de la 1689 cu explicaţii de Peter Masters
Confesiunea belgiană
Peter Masters – Şapte semne ale unei convertiri adevărate
- D. Cole – Doctrina biblică a alegerii
John Piper – Nu-ţi risipi viaţa (doc)
John Piper – Nu-ţi risipi viaţa (pdf)
Josh McDowell – În căutarea certitudinii
Francis Schaffer – Trilogia
Jerry Bridges – Har transformator
Jerry Bridges – Păcate respectabile
James Adams – Regenerarea prin decizie
Martin Buber – Eu şi tu
Zac Ponen – Oameni necesari lui Dumnezeu
Zac Poonen – Frumusete in loc de cenusa
- C. Sproul – Etica creştină
Thomas a Kempis – Imitatio Christi
Leonard Ravenhill – De ce întârzie trezirea?
Iosif Ţon – Credinţa adevărată
Petru Popovici – Biblia este totuşi adevărată
Petru Popovici – Eşti sigur?
Petru Popovici – Formarea caracterului
Petru Popovici – Graiul martirilor creştini din primele secole
Serghei Kurdakov – Iartă-mă Nataşa
Paul Negruţ – Ce ar trebui să ştie Evanghelicii despre Ortodoxismul Răsăritean
Beniamin Faragau – Eclesiastul
Beniamin Faragau – Romani
Beniamin Faragau – Exod
Beniamin Faragau – Isaia
Beniamin Faragau – Daniel
Beniamin Faragau – Ev. dupa Matei
Marius Cruceru – Întoarcerea în Oglindă
Articole:
Jonathan Edwards – Mândria Spirituală
Jonathan Edwards – Dovezile care arată că lucrarea aparţine Duhului
Jonathan Edwards – Acuzații împotriva trezirilor spirituale
Jonathan Edwards – Semne prin care să judecăm o lucrare
Jonathan Edwards – Pericolul de a ezita să recunoști lucrarea lui Dumnezeu.
Jonathan Edwards – Lucrarea poate începe în România
Jonathan Edwards – Pericolul de a nu veni în ajutorul Domnului
Jonathan Edwards – Bărbații cu autoritate, și îndeosebi pastorii Evangheliei, sunt datori să recunoască lucrarea lui Dumnezeu
David Powlison – Războiul împotriva păcatului sexual
Mark Dever – Evanghelizarea
John Piper – Har irezistibil
Paul Washer – Inabilitatea morală
Paul Washer – Înțelesul morții spirituale
Paul Washer – Păcătoșenia păcatului
Paul Washer – Totala depravare
Donald Macleod – Totala Depravare
John Piper – Totala Depravare
- C. Sproul – Totala Depravare
- H. Spurgeon – Depravarea totală (ro)
Predici:
Paul Washer-Mesaj socant la adresa tinerilor
Paul Washer – Cele mai măreţe cuvinte din întraga Scriptură
- H. Spurgeon – Chemare eficace
- H. Spurgeon – Ispăşirea limitată
- H. Spurgeon – Voinţa liberă – o sclavă
- H. Spurgeon – Lanul în flăcări
- H. Spurgeon – Amânarea este periculoasă
cu restul vă descurcaţi:
John R. Van Gelderen – Bea din izvorul umplerii
Roy şi Revel Hession – Drumul Calvarului
Calificările lucrătorului creştin
Mark Rutland – Caracterul contează
Scott & Cheri Scheer – Cărămizile căsnicie
Căsătoria şi familia
Lowell Brueckner – Hristosul din Apocalipsa
Don Gossett – Dinamita
Dragă frate musulman
Iertare – lucrare
Petru Lascau – Între zâmbet şi suspin
Betty Southhard – Misa
Romani pentru România
Michael Youssef – Putere prin lauda
- R. Oliver – Taina lui Solomon
R.T.Kendall – Ţepuşul în carne
R.T. Kendall – “Iertarea deplina”
Martin Homann – Zbaterea numită viaţă
“Harul lui Dumnezeu de la punctul zero” – Jim Cymbala
Jim Cymbala – Credinţă proaspătă
Jim Cymbala – Vânt proaspăt, foc proaspăt
Jim Cymbala – Putere proaspătă
Neil T. Anderson – Biruinţa asupra întunericului
Neil T. Anderson – Cel ce sfarmă lanţurile robiei
*** cărţi în limba engleză de D. A. Carson
Letters Along the Way: A Novel of the Christian Life (Crossway, 1993)
Holy Sonnets of the Twentieth Century (Baker, 1994)
For the Love of God: A Daily Companion for Discovering the Riches of God’s Word, Vol. 1. (Crossway,1998)
For the Love of God: A Daily Companion for Discovering the Riches of God’s Word, Vol. 2. (Crossway,1999)
The Difficult Doctrine of the Love of God (Crossway,2000)
Love in Hard Places (Crossway,2002)
Memoirs of an Ordinary Pastor: The Life and Reflections of Tom Carson (Crossway,2008)
alte cărţi în limba engleză
- W. Tozer . I call Heresy
A.W. Tozer – Knowledge of the holy
John Bunyan – The Pilgrims Progress
*** găsiţi nişte cărţi deosebite scrise de John Piper şi care se pot downloada gratuit de aici
http://trezirespiri tuala.wordpress. com/bibioteca/ <http://trezirespiri tuala.wordpress. com/bibioteca/>
BIBLIOTECA DE DESCARCAT GRATUIT
http://trezirespiri tuala.wordpress. com/bibioteca/ <http://trezirespiri tuala.wordpress. com/bibioteca/
https://damianion.wordpress.com/2010/04/21/bibliotca-de-descarcat-gratuit/
///////////////////////////////////////
ROMÂNIA: MARTIRII ŞI SUPRAVIEŢUITORII DIN COMUNISM
Gabriel Teodor Gherasim
Comuniștii au insistat să interzică gândirea liberă, mișcarea liberă și libertatea cuvântului
Comuniștii au insistat să interzică gândirea liberă, mișcarea liberă și libertatea cuvântului
În 2017 se împlinesc 100 de ani de când comunismul s-a înripat pe banii Occidentului, bazat pe sistemul elitist al Occidentului (eugenics) de a distruge oamenii și națiunile inconvenabile dictaturilor național-socialiste și democratic-socialiste și prin acțiunile de grotescă barbarie a sălbaticilor din Est (rușii, chinezii, coreenii, ș.a.).
Pentru poporul român a însemnat sfârtecarea unității daco-romane dintre Nistru și Tisa, genociduri, deportări, gulaguri, pușcării și moartea a peste 10% din populația daco-romană a vechii Dacii.
În plus, a însemnat deformare, amnezie și înlocuirea valorilor autentice românești cu împărțirea în „limbi și etnii” fanteziste (limbile „moldovenească” – între Nistru și Prut – cu „valahă” din
Balcani), și redenumirea monștrilor… în eroi (Ceaușescu, Lenin, Stalin, Partidul Comunist/Socialist, naționalizare, tribunalul poporului, origine sănătoasă, etc.). Copii și adulți au murit din lipsa îngrijirii medicale, a foamei, a frigului, a serviciilor sociale criminale în „raiul proletar,” cu milioanele, în acești 100 de ani, când guvernul comunist aresta și omora lent sau brutal populațiile civile, în timp ce țările capitaliste au ajuns să dea asigurări medicale, libertate de mișcare, încurajarea clasei mijlocii, maximalizarea de benecii pentru inventatori și, în general, au creat destinații de invidiat pentru refugiații din țările (neo)comuniste.
Comuniștii au insistat să interzică gândirea liberă, mișcarea liberă și libertatea cuvântului și de acțiune la populațiile subjugate, până când au fost îndepărtați și după omorârea masivă a luptătorilor pentru libertate.
Comunismul este o mișcare satanistă, după cum pastorul și supraviețuitorul pușcăriilor comuniste, Richard Wurmbrand, a detaliat în cartea sa, „Marx și Satana”. Scopul satanismului este
sacriciul de vieți umane lui Lucifer. În timp ce în Creștinism, Iisus s-a sacricat pentru oameni, în satanism se așteaptă sacricarea oamenilor lui Lucifer. Sub egida ateismului, comunismul a folosit simbolurile satanice, precum cel al stelei roșii, falsul Mesia (Lenin), falsul mormânt „sfânt” (mumia lui Lenin din Kremlin) și distrugerea de locașuri religioase cu coruperea celor care au supraviețuit în numele „clasei muncitoare” (în special a locașurilor creșține).
Pentru că satanismul solicită de la credincioșii săi „ordine prin haos” și sadism, sacriciul de tip genocid de vieți umane este o constantă, precedată de abuz mintal, emotiv, zic/sexual, dus
până la exacerbare. Astfel, vedem ceremonii satanice de „reeducare” a oamenilor pe sistem satanic, de la pușcăriile și gulagurile comuniste („fenomenul Pitești”), la școlile cu îndoctrinare bazată pe ură, turnătorie și îndoctrinarea spre genocid a copiilor, a adolescenților și a adulților, sub titulatura inocentă de „revoluție.”
Or revoluție/revolver înseamnă întoarcerea cu fundul în sus a omenirii, care implică, înainte de orice, distrugere. Mai puțin cunoscut este faptul că și naziștii lui Hitler, ca și comuniștii lui Stalin și Mao, au folosit etichete simpliste pentru oamenii pe care au vrut să-i distrugă, numindu-i „inferiori” și „dușmani.” Atât Hitler, cât și dictatorii comuniști s-au inspirat din
lucrările bazate pe falsele biologii și sociologii ale lui Karl Marx .Iar Karl Marx a venit dintr-o familie satanică și a aplicat strategia de minciună: „cea mai bună strategie a diavolului este să ne
convingă că nu există” (ateismul). Scrierile, agenda, și acțiunile generate de scrierile sale au arătat în schimb exact opusul: comunismul este un cult satanic bazat pe sacriciu.
Occidentul nu numai că tace, dar îi protejează pe comuniști și pe crimele lor, etichetându-i nici mai mult nici mai puțin decât ca „eliberatori”. Băncile globaliste au nanțat și protat după
crimele comuniste, de la Lenin la China comunistă a anului 2017. Guvernele, companiile și elitele miliardarilor din Vest au făcut pact cu și au protat din crimele comunismului în mod
continuu. Din cauza acestor interese, Vestul laudă pe comuniști, minimalizează, neagă și/sau le acuză pe înseși victimele comuniștilor de crimele comuniștilor. Mai mult, produc
maculatură de predare la copiii din școlile din Vest despre „communism”, prezentându-l în termeni de povestioare, de tipul cărțuliilor gen „micul leninist” ale anilor ’50 din secolul trecut,
publicate în țările ocupate de comuniști.
Pentru adolescenți au creat moda „communist chic”, în care este un lucru „modern” de a purta simboluri cu secera și ciocanul, sau alte însemne comuniste, de la chiloții de damă, la tricouri și ca nume de baruri și băuturi alcoolice.
Casa Albă a lui Obama a considerat normal să aibă globuri de Crăciun cu fața ucigașului Mao. Iar americanii au ridicat statuie lui Stalin în același an când Gruzia demola statuile acestui
psihopat ucigaș.
A fost surprinzător să văd zilele trecute câteva panouri uriașe la Times Square, în New-York, cu așe care comemorau victimele comuniștilor de-a lungul celor 100 de ani de dominație, inclusiv
informând trecătorii că 1:5 indivizi din lume încă trăiește într-o dictatură deschis comunistă (numărul țărilor cu guverne neocomuniste, deghizate drept „democratice’, ridică numărul
omenirii sub dictaturi de stânga la peste 20%). A fost surprinzător nu pentru că nu era normală comemorarea victimelor comuniștilor după 100 de ani de dictatură, ci pentru că aceste panouri s-au așat în aceeași țară unde, la Georgia Stones, este chiar săpată în stâncă intenția de a reduce (distruge) populația pământului la 500,000,000 – deci de a omorî 6.5 miliarde din 7 miliarde.
Rămâne la discreția urmașilor victimelor comuniștilor de a ține candela memoriei sacriciului lor aprinsă în perpetuitate, pentru că „cine uită crimele trecutului este condamnat să le repete.”
Memorie eternă martirilor noștri care au fost persecutați și care au fost sacricați de către mișcarea satanică chemată comunism.
Related Posts:
Unirea Romaniei cu Republica Moldova?
Românii din Bucovina
Alo, Romania ?
Ana Gutu și valul mișcării anticomuniste
Cand strainii incearca sa invete limba romana
‘Romanii sunt destepti, elevati si talentati’
Ocuparea sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord
http://clickromania.co.uk/romania-martirii-si-supravietuitorii-din-comunism/
////////////////////////////////////////
(re/RastignireaRomaniei)Mineriada din iunie ’90-Ortacii care i-au zdrobit cu pumnii pe români, hrăniţi şi îmbrăcaţi de Armată
În vara lui ’90, Capitala a devenit scena unor momente de groază. Asmuţiţi de însuşi preşedintele ţării, minerii s-au năpustit împotriva concetăţenilor lor din Bucureşti, rupând cu bătaia mai tot ce putea fi considerat element „reacţionar”, cu alte cuvinte amtifesenist. Venirea lor a fost susţinută material de Armată, arată un document.
Mineri la mineriadă în Bucureşti
Mineri la mineriadă în Bucureşti (Epoch Times România)
În vara lui ’90, asupra Capitalei se rostogolea tăvălugul minerilor. Chemaţi de Ion Iliescu, ortacii au înăbuşit în pumni şi sânge speranţa românilor de a trăi într-o ţară eliberată de comunism. La 27 de ani de la acele momente care au aruncat România în tenebre, un document declasificat de Ministerul Apărării Naţionale (MApN) arată că, din dispoziţia Guvernului, Armata i-a hrănit şi echipat pe minerii implicaţi în evenimentele din 13-15 iunie 1990.
Potrivit documentului desecretizat la cererea Parchetului General şi publicat de PressOne, prin generozitatea MApN, minerii ar fi beneficiat de hrană, apă minerală, ba chiar şi bocanci, şosete, chiloţi şi periuţe de dinţi, în valoarea 860.000 de lei (echivalentul a aproximativ 670.000 de euro în zilele noastre).
„Este vorba despre o adresă trimisă în 18 iunie 1990 prin care comandantul Serviciilor Armatei, general-maior Ioniţă Botoş, îi solicită prim-adjunctului ministrului Apărării Naţionale, generalul Vasile Ionel, să aprobe darea la scădere a unor cantităţi de alimente şi obiecte de igienă oferite civililor care „au participat la restabilirea ordinei şi liniştei în capitala ţării” între 14 şi 17 iunie 1990.
Potrivit adresei, în perioada menţionată, MApN a asigurat, din fonduri publice, hrana minerilor veniţi din Valea Jiului să „cureţe” Piaţa Universităţii: aceştia au primit conserve de carne, cârnaţi, slănină, unt, ouă, biscuiţi şi alte alimente.
În plus, MApN le-a distribuit sute de perechi de salopete, bocanci, chiloţi şi ciorapi, precum şi produse de igienă personală. Cheltuielile Ministerului s-au ridicat la valoarea totală de 866.000 de lei”, arată sursa citată.
Reamintim că pe 13 iunie 1990, regimul ajuns la conducerea ţării pe sângele celor ce au murit pentru a elibera România de comunism, trimitea poliţişti şi soldaţi împotriva greviştilor foamei din Piaţa Universităţii. O zi mai târziu, asupra Capitalei se rostogolea tăvălugul minerilor. Veniţi „plini de determinare” la Bucureşti, ortacii au rupt în pumni şi bătaie cam tot ce semăna a intelectual, au devastat sediile partidelor istorice.
La sfârşitul „vizitei de lucru” a minerilor, Ion Iliescu le-a mulţumit acestora frumos pentru atitudinea lor de „înaltă conştiinţă civică.” Cât despre cei bătuţi de ortaci, mulţi au rămas cu sechele pe viaţă, iar alţii au emigrat, convinşi că n-are niciun rost să mai trăiască într-o ţară confiscată, unde însuşi şeful statului a asmuţit român contra român.
https://epochtimes-romania.com/news/mineriada-din-iunie-90-ortacii-care-i-au-zdrobit-cu-pumnii-pe-romani-hraniti-si-imbracati-de-armata—265379
////////////////////////////////////////
Despre comunism (adica globalism,deci satanism)şi întuneric
Continuarea existenţei comunismului printre noi este cu adevărat bizară, dacă luăm în consideraţie faptul că această doctrină este responsabilă de un număr ameţitor de victime – sute de milioane de oameni ucişi, conform Cărţii Negre a Comunismului – dar şi de deportări în masă, programe de spălare pe creier la nivel naţional şi campanii de eradicări fizice.
Cu toate acestea, într-o lume în care informaţia este mai accesibilă ca niciodată, doctrina inundă încă dezbaterile publice şi creierul elitelor, atât în est, cât mai ales în Occident.
Deşi este considerată o filozofie, cu alte cuvinte un sistem de concepte care să permită înţelegerea lumii. Cu toate acestea, încă de la începuturile sale, comunismul s-a arătat a fi ceva complet diferit. Ca model, a propus explicarea societăţii şi a relaţiilor sociale pe baza teoriei luptei de clasă – şi – chiar mai primejdios, a derapat într-o dimensiune militantă, jihadistă, chiar – propunând modificarea, „perfecţionarea” lumii existente pe calea violenţei.
Modelul prin care explică relaţiile sociale – lupta dintre clasele sociale, exploatarea unor clase de către celelalte etc – s-a dovedit pe cât de simplist pe atât de incorect. Cât despre rezultatele implementării sale – societăţile distopice create în Europa de Est şi mai ales Asia – nu mai încape vorbă, au fost fără excepţie un adevărat coşmar pentru populaţiile ţărilor respective şi un dezastru economic.
Trece deseori neobservat faptul că această doctrină cerea loialitate absolută din partea populaţiei ţărilor unde a fost implementată şi că, în cele mai multe cazuri, Partidul Comunist – reprezentarea comunismului în societate – nu s-a sfiit să impună această loialitate prin teroare.
Tocmai aspectul acesta de impunere de tip „crede şi nu cerceta”, însoţită deseori de absolutizări şi teroarea cu care a încercat să distrugă orice dezbatere filozofică, precum şi modul complet în care comunismul a înţeles să captureze întreaga societate – economia, resursele, etc. dar mai ales gândirea – pe care a încercat să o controleze cvasi-total – face ca doctrina să semene mai mult cu un cult malefic decât cu o filozofie.
Acest aspect scapă deseori atenţiei istoricilor, fiind subliniat mai mult de victimele comunismului – în special deţinuţii politic – adică exact cei care au experimentat pe pielea lor acest flagel al secolului XX şi nu numai.
“Comunismul nu este decât prezenţa Satanei pe pământ. Comuniştii au făcut din ideologia lor o religie, care, în opoziţie cu aceea creştină, este religia urii, a minciunii şi a crimei, ridicate la rangul de „virtuţi”; nu se răspândeşte decât prin minciună, neîncredere, teroare şi frică.
Pe plan spiritual, scopul său este dezumanizarea omului, iar pe plan material: mizerie, foamete şi lipsuri. Cum s-ar explica altfel atâta ură, bestialitate, cinism şi plăcere sadică de a-ţi chinui semenul şi a-l ucide? “ (Mărturisiri din mlaştina disperării – Dumitru Bordeianu)
„Un spectru bântuie Europa – spectrul Comunismului” – începe Manifestul Comunist, Carta comunismului globalist, scris în 1848 de Marx şi Engels.
‚Spectru’- un termen cel puţin ciudat ales de întemeietorii comunismului pentru a defini un sistem politic. Cincizeci de ani mai târziu, acest spectru căpăta un corp concret, extinzându-se asemenea unui cancer, ucigând vieţi, distrugând minţi şi suflete.
În esenţa sa omul se opune violenţei. Omenirea a condamnat marile evenimente care au produs crime – persecuţia creştinilor, Inchiziţia, războaiele, fascismul, etc. Pe de altă parte teza comunistă este profund violentă, promovează „lupta de clasă” ura între semeni, fiind, în esenţă, criminală. Atunci cum pot oamenii solidariza uneori cu ideile (criminale ale) liderilor comunişti? De exemplu, cu privire la masacrul studenţilor din 4 iunie 1989, unii spun: „Dacă eu aş fi fost Deng Xiaoping, şi eu aş fi înnăbuşit protestul cu tancuri”. Sau „Bine le-a făcut Iliescu că a chemat minerii în Bucureşti”. Ce mutaţii în conştiinţa umană a produs acest sistem astfel încât să facă oamenii normali să treacă de partea crimelor şi terorii? Cum au putut fi răsturnate, inversate binele şi răul în fiinţa umană, cum să fie răul considerat bun?
Analizând natura Partidului Comunist (indiferent de ţară, el are aceeaşi natură, un alt aspect bizar) vom înţelege uşor care este logica cu care operează comunismul.
O lucrare fundamentală în acest sens este „Nouă Comentarii despre Partidul Comunist”, tipărită de publicaţia The Epoch Times.
Lucrarea analizează resorturile intime care au pus în funcţie mecanismul partidului comunist, şi chiar dacă exemplul principal îl constituie Partidul Comunist Chinez (PCC), acesta analiza întregeşte şi explica maşinăria Partidului Comunist în sine, în orice ţară s-ar afla el.
„…controlul politic total al Partidului Comunist ne-a marcat atât cultura cât şi modul de gândire, încât chiar şi criteriul cu care judecăm Partidul este creat tot de Partid. Oamenii gândesc conform logicii Partidului…” Fiind forţaţi să renunţe la logica umană şi cea divină, trecând de partea Răului oamenii au făcut un fel de „pact cu diavolul”, nefiind întotdeauna conştienţi de implicaţiile unui asemenea ‚pact’ asupra calităţii de fiinţă umană.
De-a lungul mileniilor omenirea s-a putut dezvolta, evolua, prospera datorită unui cod al valorilor, a unei tradiţii culturale şi spirituale. Tradiţiile sunt tot atât de vechi precum omenirea însăşi şi sunt de transmisie divină. Indiferent de unde vin ele- cea mai fundamentală moralitate umană, normele de comportament şi standardele de judecată a binelui şi răului sunt relativ stabile; de mii de ani ele au stat la baza reglării comportamentului uman şi menţinerii ordinii sociale. Dacă omenirea îşi pierde normele morale ce vor deveni oamenii? Istoria a dovedit în multe rânduri că atunci când oamenii îşi pierdeau tradiţia, nu respectau moralitatea, societatea era supusă declinului. Negând tradiţiile culturale, oamenii s-ar fi negat de fapt pe sine iar naţiunea s-ar fi confruntat cu o criză de identitate.
Comunismul a fost singura doctrină care s-a opus cu sălbăticie oricărei tradiţii, smulgând din sufletul oamenilor principiile binelui pe care acestea erau clădite. În Manifestul Comunist al lui Marx — documentul principal al partidelor comuniste- se expune făţiş rolul malefic al doctrinei: „Revoluţia comunistă reprezintă ruptura cea mai radicală cu relaţiile tradiţionale; nu este de mirare că dezvoltarea sa implică ruptura cea mai radicală cu ideile tradiţionale”.
Comunismul s-a impus încă din primele sale zile cu cea mai mare şi nejustificată violenţă pe scena istoriei iar iniţiatorii săi ştiau că oamenii care credeau în valori nu-l vor putea accepta.
Omul crede în mod natural în bine- înţelepciunea antică chineză crede că „oamenii sunt la naştere în mod natural buni” (Trei versuri Sang Ji Zing, text tradiţional chinez de educaţie elementară), „toţi oamenii au o inimă cu compasiune” (Mencius, Cartea a-VI-a). A desfiinţa legile morale înseamnă a desfiinţa conştiinţa umană.
Nu era uşor să alterezi conştiinţa umană formată de veacuri, dar Partidul avea metodele sale. Astfel că pe lângă cele mai sinistre forme de violenţa fizică şi teroare psihică a pornit spre falsificarea oricăror idei şi concepte prin inversarea logicii normale, cu ’logica de partid’ găunoasă, înşelătoare şi imorală. Mao Zedong spunea: „Dacă vrem să răsturnăm o autoritate, trebuie mai întâi să facem propagandă şi să muncim în zona ideologiei” (Din discursul lui Mao Tse Dun la Sesiunea a Opta a celei de-a Zecea Plenare a PCC
Ce autoritate voia comunismul să răstoarne? Am văzut că voia să distrugă însăşi tradiţia culturală moştenită de veacuri, catalogând-o printre „prejudecăţi burgheze”. Se opunea cu înverşunare religiei (numind-o „opium pentru mase”), pedepsind şi omorând oamenii care nu renunţau la credinţă. Alungând tradiţia şi pe Dumnezeu din sufletul oamenilor, nu ar fi distrus în acest caz chiar sufletul lor?
Biblia ne învaţă că Dumnezeu l-a creat pe om „după chipul şi asemănarea Lui”, omul fiind considerat ca o „încoronare a creaţiei”. Marx l-a determinat pe om să-şi piardă respectul faţă de sine, marxismul fiind primul sistem filozofic care limitează drastic noţiunea de om. Nu e de mirare că el a elogiat darwinismul. Astfel în 1861 îi scria lui Ferdinand Lasalle: „Cartea lui Darwin [Originea omului] este foarte importantă, oferindu-mi fundament în ştiinţele naturale pentru interpretarea istorică a luptei de clasă.”
Partidul Comunist aplica darwinismul social pretextând că ‚lupta de clasă’ este singura forţă care determină dezvoltarea societăţii. Astfel lupta devine „credinţa” principală a Partidului Comunist, o unealtă în obţinerea şi păstrarea controlului politic.
Partidul Comunist nu crede în Dumnezeu şi nu respectă nici măcar natura fizică. Motto-ul PCC în timpul Revoluţiei Culturale era:
„Luptă-te cu Cerul,
Luptă-te cu Pământul,
Luptă-te cu oamenii
Aşa vei descoperi o bucurie nemărginită.”
Chinezii cred în mod tradiţional în unitatea dintre Cer şi oameni. Lao Tze spunea în Dao de Jing (Tao-Te Ching): “Omul urmează Pământul, Pământul urmează Cerul, Cerul urmează Calea, şi Calea urmează ce este natural.” (Dao De Jing, Capitolul 25)
„Omenirea se integrează cu Cerul şi Pământul şi între ele există o dependenţă mutuală. Calea universului nu se schimbă. Universul se mişcă în mod ordonat, urmând Calea. Pământul urmează schimbările Cerului. Respectând Cerul şi Pământul, omenirea se bucură de o viaţă armonioasă plină de mulţumiri şi binecuvântări.
Partidul Comunist este un soi de fiinţă. Totuşi se opune naturii, Cerului, Pământului şi omenirii. Este un spectru malefic opus universului.” (Nouă Comentarii- Comentariul 4: De ce este PCC o forţă împotriva universului).
Din preistorie până astăzi, omenirea a crezut în existenţa unor legi care domnesc în univers.
Adevăraţii oameni de cultură, de ştiinţă au o viziune foarte largă asupra universului şi nu vor nega nelimitatul „necunoscut” de dragul noţiunilor personale limitate. De ex . Newton (în lucrarea sa Principiile Matematicii) a explicat că oferă doar o descriere a fenomenelor de suprafaţă şi că nu îndrăzneşte să vorbească despre adevăratul motiv pentru care Dumnezeu a creat Universul. În filozofie, Platon considera Binele ca fiind valoarea supremă. Pentru el, politica trebuie să se subordoneze moralei. Fără Binele suprem, egalitatea sau dreptatea ar fi fără valoare. La Socrate, chestiunea principală pusă de el a fost : cum trebuie să trăim pentru a trăi conform binelui? La sfântul Augustin legea era iubirea. La Kant, imperativul categoric este poruncă pură (a priori) a legii morale. A fi liber- după Kant- înseamnă a acţiona „în aşa fel încât maxima voinţei tale să poată servi în acelaşi timp şi drept principiu al unei legislaţii universale.” (Jeanne Hersch- Mirarea filozofică, cap. Immanuel Kant).
Ce contrast izbitor cu tot ceea ce ne oferă gândirea marxistă care face mereu apologia distrugerii şi a violenţei. (“Violenţa este moaşa cu ajutorul căreia noua societate ia naştere din pântecul celei vechi”.)
Mulţi occidentali, dar nu numai, cred încă în ’umanismul’ doctrinei marxiste, mai cred în ‚bunele intenţii’ ale unei societăţi ce se vrea „raiul pe pământ”- şi care oferea o aşa zisă egalitate între oameni. Nimic mai fals. Manifestul Comunist afirma fără echivoc: „Mai sunt deasemenea şi adevăruri eterne precum Libertate, Justiţie, etc., care sunt proprii tuturor statelor societăţii. Dar comunismul desfiinţează adevărurile eterne, desfiinţează întreaga religie şi întreaga moralitate în loc de a le constitui pe acestea pe o bază nouă; astfel că acesta (comunismul) acţionează în contradicţie cu întreaga experienţă istorică din trecut” (Manifestul Comunist, cap II — Proletarii şi comuniştii „”).
Toate guvernările comuniste s-au hrănit cu asemenea principii. Ele sunt acum internaţional recunoscute ca fiind totalitare şi violente, fie că e vorba de partidele comuniste din România, Rusia, China, Cambodgia, Coreea de Nord, Cuba etc, ele fiind create din aceeaşi substanţă şi animate de acelaşi crez. În comunism valorile sunt inversate şi semnificaţia cuvintelor mari este exact opusă. Astfel „raiul” comunist adus de „luptă de clasă” poate fi uşor identificat în situaţia dezastruoasă din ţările comuniste.
„Din 1949 numărul deceselor cauzate de violenţa Partidului Comunist Chinez (PCC) a depăşit numărul total de decese din timpul războaielor purtate între 1927-1949 (se estimează un număr de 80 de milioane de oameni omorâţi. În timpul „curăţeniei” declanşate de Stalin în 1930, Partidul Comunist sovietic a masacrat peste 20 milioane de aşa-zişi spioni şi trădători, şi persoane suspectate ca având opinii diferite.” Partidul Khmerilor Roşii, al lui Pol Pot, a ucis în Cambogia (ţară mică cu numai 8 milioane de locuitori) în cei 4 ani de existenţă, (1975-1978) mai mult de 2 milioane de oameni.
Se pune întrebarea firească: De ce aceasta luptă necontenită şi nemiloasă? Împotriva cui? Era îndreptată o asemenea revoltă dusă la paroxism doar împotrivă unei vechi ordini sociale sau era mai mult de atât?
**************************************************
Un răspuns convingător la aceste întrebări ni-l oferă pastorul Richard Wurmbrand, în cartea sa „Marx şi Satan”.
Richard Wurmbrand, om de cultură şi de mare fineţe intelectuală, a fost şi el victimă a detenţiei comuniste.
Iată cum şi-l aminteşte Alexandru Virgil Ioanid pe Richard Wurmbrand: “…evreu, fost comunist militant, convertit la creştinism în împrejurări excepţionale, se remarcase prin atitudinea de dârză mărturisire a lui Hristos şi de combatere a comunismului ateu ce se instaura în ţară. Ca urmare, a fost arestat şi ţinut în regim de exterminare, singur în celulă, timp de ani de zile. Adus în stare de mizerie fiziologică, cu 22 de plăgi tbc osoase, care supurau pe trup, nici nu se putea ţine pe picioare, când a sosit la Târgu Ocna.”
Pentru cei care mai cred încă în umanismul lui Marx sau al comunismului cartea lui Wurmbrand şochează prin contrastul între ceea ce unii cred că înseamnă „idealurile comuniste” şi ceea ce însemnau ele de fapt. Astfel autorul citează din unele poeme ale lui Marx şi din alte scrieri de-ale sale şi ale altor cunoscuţi comunişti, din care se vede clar ca lumina zilei ’umanismul’ marxist. Într-unul din poemele sale, Marx scria:
„Aburi infernali se ridică şi umplu creierul,
Până când înnebunesc şi inima mi se schimbă cu desăvârşire.
Vezi această sabie?
Prinţul întunericului mi-a vândut-o.
Pentru mine el este cel care măsoară timpul şi dă semnalul[…]”.
Autorul remarcă în poemul Strigătul unui deznădăjduit- „[…]
Nimic altceva nu mi-a mai rămas decât răzbunarea
Îmi voi clădi tronul în înaltul cerului
Vârful lui rece va fi înspăimântător[…]-
asemănarea cu laudele îngâmfate ale lui Lucifer:
„Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu”(Isaia 14:43)”.
Cine vorbeşte prin Marx în aceste versuri? Care este dumnezeul lui Marx? Răspunsul nu trebuie să-l deducem, el este exprimat fără echivoc.
Marx, demonstrează Wurmbrand, „nu a fost nici o clipă însufleţit de nobilul ideal de a ajuta omenirea, (pe care o ura, cum ura toate naţiunile şi „toţi zeii”). Pastorul susţine că Marx ar fi văzut în religie o piedică în calea realizării acestui ideal şi că din această cauză ar fi adoptat o atitudine antireligioasă.[…] ”Socialismul nu era decât momeala cu ajutorul căreia să-i ademenească pe muncitori şi pe intelectuali să îmbrăţişeze acest ideal diabolic. Acesta se aşteptau de la Marx cei care l-au iniţiat în misterele satanismului” (R. Wurmbrand – Marx şi Satan).
Bakunin, unul din tovarăşii lui Marx de la Internaţionala I, nu numai că îl lăuda deschis pe Lucifer, ci avea şi un program concret de revoluţie. Scopul nu era de a-i elibera pe săraci de sub exploatarea celor bogaţi. El scrie: „În aceasta Revoluţie va trebui să-l trezim pe diavol în sufletul oamenilor, să aţâţăm patimile cele josnice.”
Astfel că Marx şi tovărăşii săi, „deşi se declaraseră împotriva lui Dumnezeu, nu erau atei […] Ei nu contestau existenţa lui dumnezeu, ci supremaţia Lui” (R. Wurmbrand – Marx şi Satan).
Cât de departe erau toate acestea de idealurile societăţii perfecte în care erau oamenii forţaţi să creadă că sunt întruchipate în teza marxistă. „Dealtfel, cel care poza ca luptător pentru cauza proletariatului, numea această clasă socială „prostovani, golani, măgari”. Engels ştia prea bine că: „nici democraţii de coloratură roşie, nici măcar gloata comunistă nu ne vor iubi vreodată”.
De aceeaşi ideologie satanistă era dominat şi Lenin, care, „la 16 ani şi-a rupt crucea de la gât, a scuipat pe ea şi a călcat-o în picioare” (Troţki-Tânărul Lenin)-acesta fiind un binecunoscut ritual satanic, iar exemple de lideri comunişti dezaxaţi sunt multe – Stalin nu avea „nici o trăsătură umană”după cum îl caracteriza cumnatul şi colaboratorul său. Lui Mao Tze Dun îî plăcea să fie aclamat ca „cel a cărei minte a creat lumea”. Kim Ir Sen, dictatorul din Coreea de Nord a construit un cult al personalităţii care sfida orice raţiune, iar Nicolae Ceauşescu s-a întors fascinat din Coreea de Nord, încercând să construiască un cult al personalităţii asemănător.
În cartea sa, Richard Wurmbrand dă un exemplu de cruzime satanică, citând din Arhipelagul Gulag al lui Soljenitin: „hobby-ul ministrului afacerilor interne al Uniunii Sovietice, Yagoda, era de a împuşca – dezbrăcat în pielea goală – icoanele cu Iisus şi cu sfinţi. Câţiva tovarăşi îi ţineau companie. Acesta era un ritual satanist practicat la nivelele superioare ale ierarhiei comuniste.”
Ziarul comunist Vecernia Moskva a lăsat, la un moment dat, să-i scape următoarea mărturisire involuntară: „Noi nu luptăm împotriva credincioşilor şi nici împotriva preoţilor. Noi luptăm împotriva lui Dumnezeu pentru a smulge sufletele credincioşilor din mâna Lui.” Mai este nevoie de o altă profesiune de credinţă’ comunistă mai bine conturată?
Iar dacă ţelul comunismului era să smulgă sufletele credincioşilor din mâna lui Dumnezeu, cui aveau să le încredinţeze? În ce trebuiau să creadă oamenii atunci? Răspunsul îl ştim deja: oamenii trebuiau să creadă numai în Partidul Comunist, să asculte doar de Partidul Comunist, să mintă, să ucidă, să-şi trădeze până şi familia, dacă interesele Partidului o cer, să nu aibă alte credinţe şi idealuri decât cele ale Partidului.
Astfel, oamenii trebuiau să renunţe la credinţă şi morală pentru ca acestea ar fi fost ‘burgheze’, ‘obscurantiste’ şi ‘demodate’ şi ar fi încurcat progresul societăţii, după cum susţinea Partidul – pentru ca acesta să pună stăpânire atât pe trupul cât mai ales pe mintea oamenilor, pentru a-i poseda total, necondiţionat, pentru a-i lăsa fără urmă de conştiinţă umană şi a-i transforma în roboţii docili şi dezumanizaţi ai Partidului.
Să ne mai întrebăm atunci de ce comunismul a înjosit mereu religia, de ce a dezlănţuit o persecuţie atât de acerbă împotriva credincioşilor şi a celor cu valori spirituale care trebuiau “re-educaţi” în lagăre de concentrare prin chinuri şi torturi groaznice, ca apoi şi ei, la rândul lor să devină torţionari?
În spatele tuturor acţiunilor Partidului se poate întrevedea o substanţă diabolică. Vorbind despre rolul Ocultei Comuniste, Ovidiu Voinea, el însuşi torturat la Piteşti, în cartea sa Masacrarea studenţimii române dezvăluie:
„Această ocultă s-a instalat în tainiţele moscovite prin mijlocirea ocultei internaţionale cu sediul în U.S.A., şi astfel a dărâmat din umbră imperiul şi biserica rusă.
Tot ce a fost otravă pe pământ s-a concentrat la Kremlin într-un amestec bine dirijat şi cu scopuri precise.
De la Moscova se răspândeau şarlataniile comuniste popoarelor din Asia, Africa, America latină, Europa occidentală etc. Acolo şi-au făcut instructajul marii maeştrii ai Cambodgiei. Ceasul istoriei le-a fost prielnic, terenul pregătit şi şmecheria folosită a fost din cele mai ieftine.
Urmare a „spălării creierului”, tineretul a fost bestializat. Din îngeri au fost transformaţi în demoni. Apoi aceşti oameni satanizaţi urmau să fie răspândiţi prin celelalte închisori politice. De data aceasta, prin aceleaşi metode, dar folosindu-se de victime, să continue aceşti monştri, creaţi artificial, procesul de dezumanizare a deţinuţilor.
Adevăraţii călăi stăteau în umbră şi manevrau victimele după principiul „Nu-i ucideţi voi, lăsaţi-i pe ai lor să-i ucidă”.
De cele mai multe ori nici unul din cei trei nu erau informatori, dar se crease psihoza şi asta conta. La urma urmei acesta era chiar scopul Ocultei: Distrugerea încrederii reciproce.”
Victimele „experimentului Piteşti” au scris despre aceste orori, au explicat mecanismele şi metodele prin care, „după ce şi edificiul credinţei în Dumnezeu era dărâmat, individul devenea satanizat ”. În acea stare de pustiu sufletesc, după torturi neîntrerupte era forţat să-şi bată la rândul său prietenul sau colegii de celulă. “Spaima, la închisoarea Piteşti a fost atotstăpânitoare. Doi ani a durat masacrul luciferic al „Piteştiului”, doi ani a durat coşmarul. Această spaimă s-a instalat nu numai la nivelul sistemului central, ci în fiecare celulă a trupului până la cea mai neînsemnată. Aveai impresia că nu capul conduce, ci un centru nervos situat undeva în măduva spinării. Simţeai un fel de dedublare… O conştiinţă – parcă depărtată – privea neputincioasă la un robot fără milă şi simţire cum loveşte şi distruge.
Calea prin care victima a devenit în timp – dedublată, multiduplicitară – era teroarea:
Una gândea în suflet, alta vorbea aparent.
Una simţea în suflet şi alta făcea aparent.
Dar când apărea stimulul, spaima le inhiba pe toate rămânând doar robotul. ” (Ovidiu Voinea- Masacrarea studenţimii române)
La Piteşti deţinuţii erau forţaţi la ritualuri satanice. Richard Wurmbrand consemnează: „preoţii au fost siliţi de către marxiştii din România să rostească liturghia deasupra excrementelor şi a urinei. …creştinii au fost torturaţi pentru a se împărtăşi cu aceste excremente în locul elementelor necesare sfintei împărtăşanii.” Un preot ortodox român, Roman Braga, scrie: ” i-au fost smulşi dinţii, unul câte unul, cu o bară de fier pentru a-l face să hulească”. Comuniştii i-au explicat, nu numai lui : ,,Dacă noi vă omorâm pe voi, creştinii, vă veţi duce în Cer. Nu vrem să deveniţi martiri. Mai întâi trebuie să vă facem să-L blestemaţi pe Dumnezeu pentru ca apoi să vă duceţi în iad.”
Din cartea domnului Traian Popescu (Experimentul Piteşti) el însuşi deţinut al Reeducării, extragem: „În „laboratorul” Piteşti trebuia distrusă conştiinţa apartenenţei la un neam, nimicit „virusul spiritualităţii” şi INDUMNEZEIRII OMULUI”[…]
„Reeducarea întreprinsă la închisorile Piteşti, Gherla, Aiud, Târgşor de către agentul regimului comunist, sovieto-kominternist, a fost un experiment identitar desfăşurat în mediul concentraţionar şi carceral cu scopul distrugerii identităţii etnice, religioase, morale, la scara individuală şi de grup.
Rostul acestui experiment era de a depista mecanismele care pot contribui la modificarea identităţii şi de a determina condiţiile diseminării unor operaţii de schimbare a identităţii în sânul întregii societăţi, pentru a-i disloca sentimentul etnic religios şi a declanşa astfel o mutaţie etnico-religioasă la scara întregii comunităţi naţionale”. (Prof. univ. Ilie Bădescu şi Dan Dungaciu – EXPERIMENTE TOTALITARE – modelul reeducării Piteşti, Gherla, Canal 1949-1952.) (Traian Popescu – Experimentul Piteşti, Terorismul din închisorile Piteşti; Gherla; Canal Tg. Ocna)
„Piteşti era „centrul satanic de acţiune pentru a distruge sufletele şi pentru a transforma oamenii buni în oameni răi, sau chiar în demonizaţi — cum îl numeşte Părintele Calciu. Dar acolo “rugăciunile nu încetau niciodată.”
Putem astfel vorbi despre martiri, sfinţi ai închisorilor. Eugen Dimitriu din Suceava, fost deţinut politic, l-a cunoscut pe Valeriu Gafencu la închisoarea-sanatoriu din Târgu Ocna. Ne-a lăsat în cartea sa, Dreptul de a muri mai repede, o mărturie excepţională, încheiată cu un îndemn: “Cercetătorii Experimentului Piteşti trebuie să abordeze cu seriozitate — ca o contrapondere — fenomenul Târgu Ocna, unde s-a dovedit că oamenii pot deveni sfinţi”. “Tânărul Valeriu a trecut şi acel ultim examen, mlaştina deznădejdii, deşi fusese torturat bestial, deşi era îngenuncheat de boală. În loc de apostazia cerută de ighemonii antonescian şi comunist, în loc de căderea în deznădejde, Valeriu Gafencu a privit la Hristos şi a zâmbit serafic camarazilor îndureraţi, având mereu pe buze rugăciunea inimii. Chipul său emana mereu, în mod misterios, o luminozitate şi o energie de neimaginat azi, într-o lume dominată de necredinţă şi de păcate împotriva Sfântului Duh.”
Revoluţiile nu duc la triumful dragostei ci, la mania de a ucide. În revoluţiile din Rusia şi China, după uciderea a zeci de milioane de nevinovaţi, comuniştii nu s-au mai putut opri şi au început să se omoare unii pe alţii.
Dostoievski avertizase, prin gura unui personaj de-al său: “Dacă Dumnezeu nu există înseamnă că totul este permis.” Dealtfel, Marx afirma în Manifestul Partidului Comunist că urmărea nu numai abolirea tuturor religiilor, ci şi a oricărei morale. În timpul Revoluţiei Culturale din China era ceva obişnuit ca taţii şi fiii să se tortureze unii pe alţii, soţii şi soţiile să se lupte unii cu alţii, mame şi fiice să se denunţe reciproc, şi studenţi şi profesori să se trateze unii pe alţii drept inamici. În aceste cazuri conflictele şi ura au fost motivate de „natura Partidului” , care înlocuia şi elimina natura umană.
Acesta a fost trecutul comunismului, cu râurile sale de sânge şi teroarea care a schingiuit sufletele. Iar pentru cei care cred că totul a trecut acum, voi spune că nici prezentul nu este diferit.
Oficial în Europa de Est comunismul s-a încheiat, (cu toate că el mai persistă încă, în forme mai subtile, infiltrat în partide pretins democratice, sau sub masca marxismului cultural occidental etc.) mai sunt încă ţări în care el face ravagii, omoară oameni, distruge conştiinţe.
Genociduri moderne: China
Un studiu de caz: cea mai mare putere comunistă a momentului – China – organizează o campanie de eradicare împotriva mişcării spirituale Falun Gong în China de astăzi. La baza exterminării la scara naţională a aderenţilor Falun Gong stă aceeaşi dorinţă de a eradica virtutea şi morala, pe care Partidul a manifestat-o de la începuturile sale. Încă o extensie a ideologiei malefice, în plin secol 20 – interzicerea, de către Partidul Comunist, în ultimii ani, a şcolii Falun Gong ai cărei practicanţi susţin principiul “Adevăr, Compasiune, Toleranţa” face parte din acelaşi plan de implementare a doctrinei comuniste de „luptă împotriva Cerului”.
O consecinţă inevitabilă a menţinerii controlului prin forţă şi teroare, împotriva voinţei oamenilor este că Partidul se simte intimidat atunci când un număr mare de oameni care nu vor să mai mintă şi nu mai pot fi minţiţi, sunt buni unii cu alţii şi nu mai pot fi constrânşi să se trădeze reciproc, sunt toleranţi şi răbdători cu semenii lor.
Speriat de forţa cu care, la începutul deceniului ’90, în China, membrii Partidului aderau la mişcarea Falun Gong, dictatorul chinez al momentului, Jiang Zemin, a lansat o campanie de calomniere şi persecuţie în care a implicat armata, mass media, securitatea, politia, bisericile (false) etc.
Jiang Zemin cerea, într-un document intern al Partidului, exterminarea mişcării Falun Gong „în 3 luni de pe faţa pământului”, iar planul său cuprindea: „ruinarea reputaţiei practicanţilor Falun Gong, falimentarea lor financiara şi distrugerea lor fizică”.
În ultimii ani, conform Raportului independent Kilgour-Matas, acest diabolic plan a culminat cu organizarea unei industrii la scara naţională, în care deţinuţilor din lagărele de muncă li se extrag pe viu, cu forţa, organe, care sunt mai apoi vândute pe piaţa neagră a organelor de transplant din China.
Deşi guvernul chinez neagă acuzaţiile, autorii raportului – Dr. David Kilgour (ex-secretar de stat din Canada) şi Dr. David Matas – au ajuns la concluzia că afirmaţiile în legătură cu recoltarea ilegală de organe sunt adevărate, numind acesta operaţiune de exterminare – „o formă grotescă de rău care, în ciuda tuturor depravărilor pe care le-a cunoscut umanitatea, este nouă pe aceasta planetă”. Raportul poate fi citit în peste 18 limbi la http://organharvestinvestigation.net/
De peste 5000 de ani, cultura chineză a îmbrăţişat preceptele înţelepciunii taoiste şi confucianiste, aşa încât, de-a lungul istoriei naţiunea chineză a rezistat datorită acestei culturi, a cărei esenţă a fost transmisă neîntrerupt. „Mările învăţături promovează cultivarea virtuţii”, spunea Confucius, în urmă cu mai mult de 2000 de ani, transmiţând societăţii ideile sale sub forma celor cinci virtuţi esenţiale: bunăvoinţă, dreptate, corectitudine, înţelepciune şi credinţă. Au fost nevoie de 50 de ani de teroare comunistă pentru ca aceste valori să fie răsturnate, schilodind astfel sufletul unui popor cu o mare cultură.
Mao Tse-Dung, cel care a implementat comunismul în China, producând zeci de milioane de victime, scria în memoriile sale: „De la opt ani l-am urât pe Confucius. În satul meu se afla un templu confucianist. Doream din toată inima un singur lucru: să distrug din temelii acest templu”.
Partidul Comunist Chinez este singurul regim care a încercat distrugerea simultană a celor trei religii – confucianismul, buddhismul şi taoismul. Imediat după venirea la putere, Partidul a pornit un program naţional de distrugere a templelor, ardere a scripturilor, forţând călugării buddhişti şi taoişti să se reîntoarcă la viaţa seculară. Pe străzi erau organizate procesiuni în care mulţi călugări erau umiliţi public, pentru nicio altă vină decât credinţa lor. În Tibet au fost deteriorate 90% din temple. Chiar şi azi Partidul continuă persecuţia religioasă, întemniţând zeci de mii de creştini independenţi.
„Partidul Comunist Chinez afirma că Falun Gong concurează cu partidul în atragerea maselor şi că este o religie. De fapt ceea ce dă Falun Gong oamenilor este o cultură şi un mod de viaţă. Este o cultură străveche, rădăcină tradiţiilor chineze, pe care poporul chinez a pierdut-o cu mult timp în urmă.” (Nouă Comentarii, Com.5)
După masacrul din 4 iunie 1989, ideologia comunistă a devenit complet falimentară, Partidul Comunist Chinez n-a mai fost capabil să-şi unească membrii sub stindardul doctrinelor marxismului, leninismului şi maoismului. Confruntat cu o criză de supravieţuire Partidul a deschis larg poarta corupţiei pentru membrii săi, cerându-le în schimb loialitate absolută. Pornografia, jocurile de noroc şi drogurile au scăpat de sub control în toată China.
În schimb standardul moral ridicat demonstrat de practicanţii Falun Gong, care practică „Adevăr, Compasiune şi Toleranţă” a rezonat cu bunătatea din inima maselor. Mai mult de 100 de milioane de oameni s-au simţit atraşi şi au început să practice Falun Gong. Falun Gong este o oglindă a integrităţii care, prin însăşi natura sa, pune în evidenţă şi contrastează cu indecenţa Partidului. „Pacea adevărată poate fi găsită în cultivarea universală a virtuţii” – afirmă maestrul şcolii Falun Gong – „Dacă oficialii nu sunt egoişti statul nu va fi corupt. Dacă oamenii pun accent pe cultivarea propriei virtuţi şi atât administratorii cât şi civilii exersează stăpânirea de sine, atunci întreagă naţiune va fi stabilă şi liniştită”. Sau „Trebuie să le arăţi întotdeauna compasiune şi bunătate celorlalţi şi să te gândeşti la ceilalţi înainte de a face orice. Nu vei face greşeli dacă atunci când apare o problemă, primul lucru la care te gândeşti este dacă ceilalţi pot suporta, sau dacă va răni pe cineva.”
O altă caracteristică periculoasă a spectrului malefic comunist chinez este că doreşte să-şi impună influenţa în fostele ţări comuniste, cu promisiuni de avantaje economice, „prietenie reciprocă”, etc. Dar care este preţul acestor ‚avantaje’? Ca în orice „pact cu diavolul” compromisurile nu pot fi decât scăderi pe planul conştiinţei umane. Astfel, adeseori nici nu se vorbeşte despre victimele pe care Partidul continuă să le facă, despre oamenii care mor încă şi astăzi pentru că îndrăznesc să nu renunţe la Adevăr, Bunătate, Toleranţă, pentru ca Partidul impune o trecere sub tăcere a chestiunilor ‚interne’ de drepturilor omului.
Dar crimele comunismului, fie că s-au petrecut în trecut în România, Rusia, etc, sau se petrec acum în China, Birmania, Sudan, etc nu trebuie ţinute ascunse, trebuie expuse lumii, scoase la lumină. Lumina biruie întunericul, şi ele vor trebui să înceteze.
Impresionant a fost apelul dizidentului român Vasile Paraschiv, fost deţinut politic şi victimă a regimului comunist, care, mişcat de genocidul asupra practicanţilor Falun Gong, ne îndemna, în cadrul unui seminar la Bucureşti, să ne unim toţi cei care ne respectăm proprii noştri eroi martiri din închisorile comuniste să facem cunoscută şi soarta „fraţilor de suferinţă” din China. Cei care suferă nu se pot apăra singuri, noi care am aflat despre aceste atrocităţi nu avem voie să ascundem ceea ce ştim sub tăcere sau indiferenţă. Aceste lucruri nu pot fi tăinuite dacă vrem ca ororile comunismului să înceteze.
Nu avem voie să uităm Revoluţia Culturală sau Piteştiul, Piaţa Tiananmen sau Mineriadele, aşa cum nu se pot accepta Jocuri Olimpice într-o ţară care face profituri din furtul de organe pe viu de la practicanţi Falun Gong sau arestează jurnalişti care expun adevărul.
A ne opune comunismului nu înseamnă „a face politică”, cum ar încerca Partidul să ne mistifice acţiunea noastră dreaptă. A ne opune comunismului devine un act moral, un imperativ categoric al legii morale.
Victimele terorii roşii nu mai pot fi aduse la viaţă, iar cei care mai trăiesc în urma lor trebuie lăsaţi să vorbească despre ele. Aceste simpozioane, forumuri, cărţi, sunt menite să ţină memoria trează, ca şi copiii noştri să înveţe din lecţiile trecutului.
Tot astfel trebuie să fim conştienţi că natura malefică a comunismului nu se va schimba niciodată. Chiar şi astăzi, dacă este nevoie, îşi joacă rolul dublu, deghizat sub alte denumiri, nuanţe politice sau ideologii. El poate părea benevolent, va începe chiar să se reformeze, să fie doritor să „înapoieze drepturile oamenilor”, dar esenţa să rămâne aceeaşi – o putem vedea oriunde este promovată non-valoarea, golul spiritual, manipularea psihică, etc. O întrebare: oare ce se află în spatele promovării acelor emisiuni aşa zis mondene care formează o aşa zis cultură pentru tinerii de astăzi? După care valori, promovate astăzi în masă, s-ar putea ghida tinerii? Nu mai găsim în ele nimic din ideologia clasică a comunismului aşa cum o ştiam noi. Dar găsim, sub o altă formă o altfel de spălare a creierului, un fel de curent din care lipseşte cultura autentică şi cultivarea valorilor universale, creat şi promovat după programul şcolii de la Frankfurt.
„Singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic”, spunea Edmond Burke.
Sângele nevinovat al tinerilor din decembrie 1989 din România sau al celor din Piaţa Tiananmen, al sfinţilor români din închisorile comuniste, al prizonierilor de conştiinţă din lagărele de exterminare din China, să ne trezească pentru a nu rămâne niciodată indiferenţi în faţa răului din afara noastră sau din noi.
https://epochtimes-romania.com/news/despre-comunism-si-intuneric—13865
////////////////////////////////////////
6 cărți creștine pentru fete necăsătorite
Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii un exemplu pentru credincioşi în vorbire, în comportament, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Până când voi veni eu, dă atenţie citirii, încurajării şi învăţăturii! 1 Timotei 4:12
Dacă ești familiarizată cu acest verset, știi că este adresat de Pavel ucenicului său, Timotei. În calitate de învățător, apostolul oferea cele mai bune sfaturi ucenicului, pentru a-și trăi viața într-un mod demn de statutul de creștin.
Unul din lucrurile la care m-am gândit când am creat acest blog, a fost acela că voi putea împărtăși cu voi, dragile mele cititoare, ceea ce am învățat la rândul meu și că voi putea să vă ofer îndrumări, inspirate din Cuvântul lui Dumnezeu.
În această postare veți găsi șase titluri de cărți pe care le-am citit și m-au îmbogățit. Sunt cărți potrivite pentru fete și tinere femei necăsătorite, dar și pentru cele care sunt într-o relație sau sunt logodite. Fie vă puteți întări în cunoștință, fie le puteți citi și recomanda mai departe.
Pentru cele singure, vă rog să luați versetul de mai sus ca din partea viitorului vostru partener: până când el va apărea în viața voastră, folosiți-vă timpul citind, slujind și crescând în înțelepciune. Trăiți frumos astfel încât el să fie binecuvântat că v-a întâlnit.
Am așezat cărțile în ordinea în care le-am parcurs:
1) Adevărata dragoste așteaptă – Nelu Mureșan >> Aceasta este printre primele cărți creștine pe care le-am citit. Am primit cartea cadou de la logodnicul meu după ce am participat la un seminar susținut de autor pe tema cărții. Scrisă într-un stil lejer și bine structurat, cartea prezintă un mesaj de care tânăra generație are mare nevoie. În cele 180 de pagini, sunt tratate următoarele problematici: Zece lucruri pe care ar trebui să le știe orice tânăr(ă) înainte de a spune ”Da” unei relații de prietenie, în vederea căsătoriei, Zece scuze în favoarea relațiilor intime premaritale, Zece consecințe ale relațiilor intime premaritale, alături de câteva anexe. Este o carte practică și utilă care oferă răspunsuri la întrebările legate de intimitatea sexuală înainte de căsătorie. Comand-o aici!
2) Cum să te pregătești pentru a fi ajutorul potrivit – Debi Pearl >> După o lungă perioadă în care nu am mai citit nicio carte creștină, prietena mea de la facultate mi-a împrumutat această operă. Zic ”operă” pentru că ea mi-a trezit o mare pasiune pentru cărțile practice, pentru studiu, pentru cultivarea calităților și dezvoltarea personală. Autoarea are un stil foarte plăcut de a motiva și oferă multe sfaturi bune cititoarelor. Deși este o scriitoare controversată, am luat tot ce am găsit bun în ceea ce a scris, astfel am fost motivată în multe domenii. Vei găsi multe idei legate de slujire, relații, trăire sfântă și diverse tipuri de povești de dragoste. Comand-o aici!
3) Femeia care știe să aștepte – Debbie Jones & Jackie Kendall >> Bazată pe povestea de viață a lui Ruth, cartea prezintă 10 trăsături de caracter pe care orice tânără ar trebui să le dezvolte și idei pentru a deveni soția potrivită. Comand-o aici!
4) Când povestea de dragoste ți-o scrie Dumnezeu – Eric & Leslie Ludy >> Dumnezeu lucrează și în dreptul tău, în povestea ta de dragoste. Acesta este mesajul lui Eric și Leslie pe care doresc să ți-l împărtășească, pe lângă multe aspecte din povestea lor de dragoste. Trebuie să recunosc, nu am fost de acord cu tot ce spuneau ei. Dar militez pentru poveștile frumoase, poveștile de durată, iar această carte îți oferă câteva repere pentru a trăi o poveste de dragoste împlinitoare. Comand-o aici!
5) Pasiune și puritate – Elisabeth Elliot >> Aceasta este o carte clasică despre statutul de tânără necăsătorită, despre frământările ei și despre cum Dumnezeu te poate ajuta în a-ți alege partenerul de viață. Comand-o aici!
6) De știut înainte de căsătorie – Gary Chapman >> Toate știm cât de important este pasul căsătoriei, iar o fată înțeleaptă se va pregăti pentru acesta. Trebuie să știi că de-a lungul timpului, vor fi diferite sezoane în decursul relației și vei fi surprinsă de multe ori de noutățile aduse. Autorul tratează 12 probleme de tipul ”Mi-aș fi dorit să știu… (înainte de căsătorie)” pe care ți-a- dori cu siguranță să le descoperi. Comand-o aici!
Sunt multe de descoperit, așadar folosește cu folos timpul pe care îl ai la dispoziție!
Alte resurse care ți-ar fi utile:
Cartea Creată pentru a fi ajutorul potrivit – Debi Pearl
Ce înseamnă să fii femeie – Leslie Ludy (recenzie)
Alege Dumnezeu cu cine să ne căsătorim?
Cu multă dragoste,
https://adrianael3na.wordpress.com/2019/02/09/6-carti-crestine-pentru-fete-necasatorite/
//////////////////////////////////////
James Hudson Taylor
Autor: Anonim
Dumnezeu l-a folosit pe J. Hudson Taylor, întemeietor şi conducător al Misiunii Centrale din China (China-Inland-Mission, CIM) într-un mod unic, înainte de toate spre deschiderea Chinei interioare pentru mesajul lui Isus Cristos. Când H. Taylor a fost chemat acasă la Domnul în 1905, şi Hunan ca ultima din cele optsprezece provincii, se deschisese pentru lucrarea misionară.
Hudson Taylor s-a născut la 21 mai 1832 în Barnsley, Anglia, ca fiu al unui farmacist. În vârstă de aproape şaptesprezece ani s-a convertit la citirea unui tractat, în timp ce mama lui, plecată la odihnă în depărtare, se ruga pentru el. Tânărul s-a pus la dispoziţia lui Dumnezeu fără rezerve. „Atunci du-te pentru Mine în China!” suna însărcinarea lui Dumnezeu. Deşi până atunci nu ştiuse nimic despre această ţară, a dat urmare acestei chemări şi a plecat în 1853 din însărcinarea unei societăţi misionare de abia întemeiate. Trei ani mai târziu s-a despărţit de această misiune, înainte de toate pentru că aceasta nu şi-a păstrat principiul de a nu face datorii, ci din contră, se încărcase de datorii.
Din această pricină a rezultat aproape inevitabil pentru Taylor necesitatea de a înfiinţa o societate misionară proprie, ai cărei membri erau de acord să nu ceară în nici o situaţie bani de la oameni, ci să se bazeze numai pe promisiunile şi ajutorul lui Dumnezeu.
Dumnezeu a binecuvântat munca acestui bărbat care a lucrat pentru Domnul lui fără odihnă, mânat de o dragoste arzătoare pentru chinezi. Prin credinţă el a lansat o chemare pentru conlucrare şi a găsit pretutindeni ascultare, mai întâi în Marea Britanie, apoi şi în celelalte ţări din Europa, în America, în Australia, în Noua Zeelandă. Peste tot s-au înfiinţat filiale şi cercuri de prieteni ai CIM.
În anul 1858 Taylor s-a căsătorit pentru prima oară. Cu soţia lui Maria a avut o căsnicie foarte fericită, binecuvântată cu cinci copii. Dar suferinţa nu a lipsit. Doi copii au murit de timpuriu, iar în 1870 şi soţia lui.
Cu Jennie Faulding, o misionară, Taylor s-a căsătorit a doua oară. Şi ea i-a fost un ajutor preţios în lucrarea care se extindea tot mai mult.
Era multă bucurie în lucrarea misionară; dar neîntrerupt au fost şi greutăţi, încercări, vremuri de necaz. Cea mai grea încercare a credinţei a trăit-o bărbatul îmbătrânit, cu sănătatea complet dărâmată în timpul răscoalei boxerilor din anul 1900, când soseau zilnic noi veşti despre ucidere şi distrugere. CIM a pierdut în aceste luni 58 de misionari şi 28 de copii.
Încă în acest an Taylor şi-a hotărât succesorul. În 1902 D. E. Hoste a preluat întreaga povară a postului.
În 1903 soţia lui, Jennie, a plecat la Domnul. A fost ultima pierdere personală a lui Taylor. Totuşi sănătatea lui s-a îmbunătăţit încă o dată într-atât încât în primăvara anului 1905 a îndrăznit să călătorească o ultimă oară spre China, însoţit de fiul şi nora lui. În călătoria de vizită Taylor a fost primit în fiecare staţiune cu cea mai mare dragoste şi respect. A mai trăit împlinirea îndelung nutritei lui dorinţe de a face cunoştinţă cu provincia Hunan. Aici, în capitala Changsha, în mod neaşteptat, Dumnezeu l-a dus acasă în 3 iunie 1905.
O viaţă grea, extrem de bogată în lipsuri, dar nesfârşit de plină cu binecuvântare şi bucurie, îşi găsise pământescul sfârşit. Să ascultăm încă două mărturii de la contemporani.
Un misionar, care a lucrat strâns împreună cu Taylor mulţi ani, a scris: „Viaţa lui putea suporta o încercare. În ea nu era nimic întunecat sau ascuns. Cu un om ca el te puteai apuca de orice lucru. N-am întâlnit niciodată pe cineva care să fie mai consecvent – şi eu l-am cunoscut şi l-am observat ani de zile. El umbla înaintea lui Dumnezeu, de aceea viaţa lui era o lumină. Zi şi noapte, literal în fiecare ceas era gata de ajutor. Stăpânirea lui de sine şi sfinţenia lăuntrică erau unice, asta o simţeam toţi”.
Un tânăr candidat misionar a relatat despre o oră de rugăciune pe care a ţinut-o H. Taylor în Londra: „Înfăţişarea lui nu m-a impresionat. Statura lui era subţire şi avea o voce blajină. Ca şi cei mai mulţi tineri credeam că puterea e legată de sonoritate şi că o personalitate de conducător trebuie să impresioneze şi fizic. Dar când el a spus: „Să ne rugăm” şi a rostit rugăciunea de început, părerea mea s-a schimbat complet. Încă nu auzisem pe cineva rugându-se aşa. Era în ea o simplitate, o fineţe, o îndrăzneală, o putere care copleşea şi lăsa să se vadă clar că Dumnezeu îl primise în cercul intim al prietenilor Săi… O asemenea rugăciune era în mod vădit rezultatul lungii lui rămâneri în locul ascuns din preajma lui Dumnezeu”.
///////////////////////////////////////
Watchman Nee
Autor: Anonim
Watchman Nee (pinyin: Ní Tuòshēng;, 1903-1972) a fost un crestin de origine chineza si un lider al bisericii Chineze dealungul secolului XX. Nee devine crestin in 1920 la 17 ani si devine scriitor in acelasi an. In 1921 el intalneste un misionar britanic pe nume M.E. Barber care a exercitat o influenta puternica asupra acestuia.
Din lucrarile lui Nee amintim:
The Spiritual Man – CFP
The Church and the Work: Rethinking the Work – CFP
Spiritual Authority – CFP
Mystery of Creation – CFP
Gospel Dialogue – CFP
The King and The Kingdom of Heaven – CFP
Interpreting Matthew – CFP
“Come, Lord Jesus” – CFP
The Better Covenant – CFP
Aids to Revelation – CFP
The Overcoming Life – CFP, LSM
The Normal Christian Life – CLC, Kingsway Publications
The Normal Christian Church Life – LSM
The Breaking of The Outer Man and The Release of The Spirit – LSM
The Song of Songs – LSM
Opera sa cea mai impozanta ramane “The Normal Christian Life”(Viata crestina normala) ea reflecta viziunea teologica a sa asupra primei jumatati a cartii Romani, scriere pe care o consideram pivotul de baza al vietii crestine normale.
Teologia si viziunea lui Nee evidentiaza nota dominanta a gandirii asiatice focalizata in special pe HOW? nu pe WHAT? sau WHY? Datorita acestui pattern de gandire Nee considera, ca mult mai important decat motivarea cuiva sa devina crestin este sa ii arate cum poate sa se ridice la nivelul standardului de conduita crestina si totodata sa ii ofere un nou flux de viata o noua natura capabila de un comportament crestin. Gandirea non asiatica pune un accent mare asupra celor doua intrebari WHAT? sau WHY?(ce? si de ce?) iar HOW? (cum?) ramane in limitele evidentului,dar cum in matematica “evidentul” este defapt cel mai putin evident – ramane sa constientizam ca acelasi principiu ramane valabil si in stradania noastra de a ne defini un caracter crestin.
Falimentul vietii crestine ramane desigur o consecinta a neintelegerii mecanismului al parghiilor interiore, delimitarea zonelor si a fortelor care se exercita in noi, granitele dintre natura umana inclinata permanent spre rau, natura divina si primita de la Dumnezeu.
In viziunea lui Nee, natura umana originara actioneaza ca o forta gravitationala care exercita o atractie permanenta spre rau, rau exprimat in diferite moduri, fapt pe care noi il putem observa in lupta cu viciile noastre. O persoana cu inclinatii spre agresivitate dupa convertirea la viata crestina normala va simti o dificultate crescuta in a-si subordona pornirile, irascibilitatea, o persoana obisnuita cu o viata mai putin morala va constientiza in orice moment ca tendintele lui se exprima spre imoralita in ciuda eforturilor sale de franare. Incapacitatea noastra de a invinge aceasta natura este practic cauza care determina actiunile noastre in opozitie cu caracterul crestin. Succesele temporare ale noastre de a ne invinge viciile sunt niste zvacniri ale vointei, care reprezinta o victorie de scurta durata.
Succesul crestinului apare ca urmare a convertirii prin puterea data de Dumnezeu, care actioneaza ca si o forta gravitationala permanenta dar care isi exprima atractia in opozitia cu prima, totodata oferind potentialul de a iesi de sub tutela primeia.
Desigur ca specificul gandirii non asiatice care are tendinta de a elimina de la inceput orice teorie relativa la parghiile interne care compun si determina atitudinile noastre, va considera o aberatie viziunea lui Nee, in schimb cei care au incercat sa isi invinga viciile mai mult sau mai putin vizibile in exterior cunosc dificultatea, defapt in Romani cap 7 Pavel afirma dificultatea de a face ceea ce isi propunea, descriind astfel directiile diametral opuse de deplasare ale gandirii si comportamentului propriu zis, antiteza dintre ele.
Evident ca pentru o persoana sensibila la standardul de comportament si gandire specific unui caracter crestin integru, viziunea lui Nee va reprezenta o provocare la a patrunde mai mult cartea Romani, care in esenta nu este doar un manual autentic de teologie crestina ci si un curs de “mecanica interna”.
https://www.resursecrestine.ro/biografii/66045/watchman-nee
///////////////////////////////////////
Leonard Ravenhill
Autor: Anonim
S-a născut în anul 1907 în Leeds, Yorkshire, Anglia şi a urmat Cliff College din Anglia. A învăţat sub îndrumarea lui Samuel Chadwick. A fost student al Istoriei Bisericii şi expert în domeniul TREZIRII.
În 1939 s-a căsătorit cu o asistentă irlandeză, pe nume Martha. Împreună au avut trei băieţi: Paul şi David sunt lucrători pe câmpul de luptă al lui Dumnezeu, iar Phillip Leonard Ravenhill (1945-1997) a fost un bun cercetator în Smithsonian Institute din Washington, D.C.
În 1950, Leonard şi familia sa s-au mutat din Marea Britanie în Statele Unite ale Americii. Apoi, în 1980, Leonard s-a mutat din nou într-o casă langa Lindale, Texas, foarte aproape de Last Days Ministries (LDM) Ranch unde Leonard a predat în mod regulat.
Printre cei cărora Ravenhill le-a fost mentor, se numără: Ravi Zacharias, Tommy Tenney, Steve Hill, Charles Stanley, Bill Gothard si David Wilkerson.
Referitor la discrepanţele dintre Biserica Nou Testamentală şi viaţa bisericii din timpul său (iar în zilele noastre, aceasta s-a agravat mult mai mult), Ravenhill a accentuat şi a strigat principiile trezirii spirituale biblice, fără nici un compromis, în toate învăţăturile şi cărţile sale. Mesajul său este unul fără compromis, lipsit de frică şi radical. Pentru acei care l-au cunoscut personal a fost o persoană cu adevărat atrăgatoare.
A plecat la Domnul în Noiembrie 1994.
A.W. Tozer : „ Faţă de asemenea oameni, Biserica are o datorie mult prea mare ca să poată fi plătită. Faptul interesant este că rareori încearca să-i răsplătească cu ceva în timpul vieţii lor. Abia generaţia următoare le zideşte mormântul şi le scrie biografia, ca şi cum ar vrea, stângaci, să scape de o obligaţie pe care generaţia trecută n-a împlinit-o. Cei care l-au cunoscut pe Leonard Ravenhill vor recunoaşte în el pe „specialistul lui Dumnezeu”, omul trimis de Dumnezeu nu să ducă lucrarea Bisericii în mod convenţional, ci, dimpotrivă, să apuce de barba pe preoţii lui Baal chiar pe vârful muntelui lor, să-i facă de râs pe preoţii neglijenţi la altare, să înfrunte profeţii mincinoşi şi să avertizeze poporul dus în rătăcire. Un om ca el nu este un tovarăş comod de drum. Pe evangheliştii de profesie, care ies imediat după ce şi-au terminat predica şi se retrag în cel mai luxos restaurant, care se îndoapă la masă şi râd la glumele prietenilor lor, omul acesta îi jenează, este un om cu care nu vor să aibă de-a face. Pentru că un astfel de profet nu poate să scape de povara pe care i-a pus-o Duhul Sfânt pe umeri aşa cum închizi robinetul la apă. Omul acesta insistă şi pledează pentru un creştinism permanent, nu doar când şi cand; pretutindeni, nu ici si colo. Iată de ce omul acesta este diferit. Faţă de Leonard Ravenhill este imposibil să fii neutru. Cei ce-l cunosc se împart în doua tabere: cei care îl iubesc şi îl admiră cu devotament, şi cei care îl urăsc cu înverşunare.”
David Bercot: “ L-am întâlnit pe Leonard prima dată în 1989, când avea 82 de ani, iar sănătatea lui era foarte şubredă. La prima vedere, nu m-aş fi gândit că Dumnezeu mai poate folosi acest om cărunt şi foarte fragil. Umbla încet şi nesigur, iar uneori avea nevoie de ajutor să se ridice şi să se aşeze pe scaun. Totuşi, imediat după ce şi-a deschis gura, am realizat foarte repede, că am greşit total. La 82 de ani, Leonard încă vorbea cu foc şi convingere şi părea că ochii lui pătrundeau adânc chiar în sufletul meu. În ultimii ani ai vieţii sale, Leonard modera o întâlnire de rugăciune, o dată pe săptămână (mai târziu, o dată pe lună), la care participau în special pastori şi evanghelişti. Unii din aceşti oameni călătoreau chiar şi patru ore pentru a participa la aceste întâlniri de rugăciune. Am participat la aceste întâlniri din 1989 până s-au terminat în vara anului 1994, câteva luni înainte de moartea lui Leonard. De-a lungul anilor în care am participat la aceste întâlniri, nu am plecat niciodată fără să fiu adanc provocat de ceea ce spunea Leonard. Unul din darurile lui era abilitatea de a crea în mod spontan maxime spirituale pătrunzătoare pe masură ce vorbea. Acestea erau scurte, observaţii memorabile despre Dumnezeu, biserică şi lume. Întotdeauna îmi luam un carneţel cu mine la aceste întâlniri pentru a nota aceste observaţii. Iată câteva din acele observaţii pătrunzătoare, din acele întâlniri:
“Un evanghelist de succes atinge sentimentele oamenilor. Un profet adevărat atinge conştiinţa oamenilor”.
“Ultimele cuvinte ale Domnului Isus către biserică (în Apocalipsa) au fost: Pocăieşte-te!” “Un adevărat pastor nu doar arată calea, ci merge pe ea”. “Niciodată nu trebuie să faci reclamă unui foc. Toţi vin alergând acolo unde este un foc. În acelaşi mod, dacă biserica ta arde, nu va trebui să anunţi aceasta. Comunitatea va fi ştiut deja”. “Ioan Botezătorul nu a făcut vreodată vreo minune. Totuşi, a fost mai mare decât oricare din profeţii Vechiului Testament”. “Mă îndoiesc că mai mult de 2% din creştinii declaraţi din Statele Unite sunt cu adevărat născuţi din nou”. “Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. El mistuie mândria, pofta trupească, materialismul şi alte păcate”. ”Sunt numai două feluri de oameni: cei morţi în păcat şi cei morţi faţă de păcat”. (Referitor la întunericul care a învăluit creştinătatea “Când stai într-o cameră întunecoasă, poţi fie să blestemi întunericul, fie să aprinzi o lumânare”. “Copiii îţi pot spune ce zice Canalul 7, dar nu şi ce spune Matei 7”. “Unele femei petrec o jumătate de oră -o ora pregătindu-şi exteriorul (haine deosebite, machiaje etc.) pentru biserică. Ce s-ar întâmpla dacă am petrece toţi acelaşi timp pregătindu-ne în interiorul nostru, pentru biserică cu rugăciune şi meditaţie? “Maturitatea vine din ascultare, nu neapărat odată cu vârsta”. “Singura dată când poţi spune cu adevărat : Cristos este tot ce am nevoie!, este doar atunci când Cristos este tot ce ai”. “De ce ne aşteptăm să fim trataţi în lumea asta mai bine decât a fost tratat însuşi Domnul Isus?” “Trebuie să facem ce putem pentru Dumnezeu, înainte ca El să ne dea puterea să facem ceea ce noi nu putem”. “Biblia este fie radicală, fie demodată”. ”Mărturiile sunt minunate. Dar, atât de adesea vieţile noastre nu se potrivesc cu mărturiile noastre”. “Orice metodă de evanghelizare va merge, dacă Dumnezeu este în aceasta”. “Dacă un creştin nu are necazuri în lume, ceva nu este în regulă”. “Principala mea ambiţie în viaţă a fost să fiu pe lista cea mai dorită de Diavol”. “Când există ceva în Biblie, iar Bisericii nu îi place, îl numesc legalism”. “Poţi avea toată doctrina, în mod corect, şi totuşi să nu ai prezenţa lui Dumnezeu”. “Mulţi pastori mă critică pentru că iau Evanghelia atât de serios. Dar oare cred ei că în ziua Judecăţii, Cristos mă va pedepsi, spunându-mi “Leonard, tu M-ai luat prea în serios?” “Dacă Isus ar fi predicat acelaşi mesaj pe care lucrătorii îl predică astăzi, nu ar fi fost niciodată răstignit”. “Există o diferenţă între a-ţi schimba opinia şi a-ţi schimba stilul de viaţă”. “Seminariile noastre de astăzi produc oameni morţi”. “Cum poţi dărâma întăriturile lui Satan dacă nici măcar nu ai puterea să stingi televizorul?” “Unitatea Bisericii vine din smerenia colectivă”. “Dacă toată Biserica ar fi înşelată, aceasta nu este o scuză pentru tine de a nu-L urma pe Cristos”.
https://www.resursecrestine.ro/biografii/66053/leonard-ravenhill
///////////////////////////////////////
C.S. Lewis
Autor: Anonim
Născut în Irlanda în 1898, C.S. Lewis este educat la Colegiul Malvern timp de un an, după care își continuă studiile în particular. Obținând cea mai mare distincție de absolvire acordată de Universitatea Oxford (triple First), rămâne în cadrul Universității ca Fellow al Colegiului Magdalen, funcționând ca tutore, în perioada 1925-1954.
În 1954 devine profesor de literatură medievală și renascentistă la Universitatea Cambridge. Cursurile ținute de el, remarcabile și populare, au influențat în mod profund și durabil generații de studenți.
Ateu până la maturitate, C.S. Lewis își descrie convertirea în Surprised by Joy (Surprins de bucurie): „În 1919, pe la Rusalii, m-am dat bătut și am admis că Dumnezeu este Dumnezeu… eram, poate, cel mai descurajat și mai nehotărât convertit din toată Anglia.” Această experiență a fost cea care l-a făcut să înțeleagă nu doar apatia, ci și refuzul activ de a accepta religia; pornind de aici, în ipostaza de scriitor creștin înzestrat cu o minte excepțional de ascutită și de logică și cu un stil lucid și înviorător, C.S. Lewis a fost fără egal.
The Problem of Pain (Problema durerii), The Screwtape Letters (Scrisorile lui Sfredelin sau Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr), Mere Christianity (Creștinism. Pur și simplu), The Four Loves (Cele patru iubiri), precum și postuma Prayer: Letters to Malcom (Rugăciune: Scrisori către Malcom) nu sunt decât o parte dintre operele sale cele mai vândute. A scris și cărti pentru copii și science-fiction, în paralel cu multele sale lucrări de critică literară. Operele sale sunt cunoscute de milioane de oameni, pretutindeni în lume, prin traduceri.
S-a stins din viață în 22 noiembrie 1963, în locuința sa din Oxford.
Citate
Cine oare îmi va încredinţa un trup duhovnicesc atâta vreme cât eu nu pot stăpâni nici măcar un trup pământesc? Trupurile mici şi pieritoare pe care le avem acum ne-au fost dăruite aşa cum şcolarilor li se dau poneii. Trebuie să învăţăm să conducem, nu pentru că într-o bună zi am scăpa cu totul de cai, ci pentru că într-o bună zi s-ar putea să călărim pe deşeuate, neînfricaţi şi voioşi, pe acei bidivii incomparabil mai mari, pe caii aceia înaripaţi, strălucitori, de pasul cărora se cutremură lumea şi care ne aşteaptă poate chiar acum cu nerăbdare, bătând din copite şi sforăind pe nări, în grajdurile Împăratului. Nu că galopul ar fi lipsit de orice valoare dacă nu ar fi un galop împreună cu Împăratul, dar cum altfel – de vreme ce El şi-a rezervat propriul armăsar – L-am putea însoţi?
Cu cât Dumnezeu deţine un control mai mare asupra noastră, cu atât devenim mai mult noi înşine – pentru că El ne-a făcut. El a inventat felul de oameni care tu şi eu am fost concepuţi să fim… Când mă întorc la Hristos, când mă predau pe mine însumi personalităţii Lui, atunci încep pentru prima dată să am cu adevărat propria-mi personalitate.
De ce să iubim, dacă pierderea ne provoacă suferinţă? Iubim, ca să ştim că nu suntem singuri.
Dumnezeu nu ne poate oferi fericire şi pace în afara Lui, pentru că ele nu se află acolo. Nu există aşa ceva.
Există două feluri de oameni: cei care îi spun lui Dumnezeu “Facă-se voia Ta” şi cei cărora Dumnezeu le spune “Bine, acţionează după cum crezi”.
Creştinismul, dacă este fals, nu are nicio importanţă, iar dacă este adevărat, are o importanţă covârşitoare. Dar nu poate avea o importanţă moderată.
Creştinul are un mare avantaj faţă de ceilalţi oameni, nu pentru că este mai puţin căzut decât ei, nici pentru că este destinat să trăiască într-o lume căzută, ci pentru că ştie că este un om căzut într-o lume căzută.
În realitate, rugăciunile noastre care par cele mai proaste, pot fi, în ochii lui Dumnezeu, cele mai bune. Mă refer la acelea care sunt cel mai puţin susţinute de sentimente evlavioase. Pentru că ele s-ar putea să vină de la un nivel mai adânc decât sentimentele. Dumnezeu pare să comunice cu noi extrem de profund atunci când ne prinde, cum s-ar spune, cu garda jos.
https://www.resursecrestine.ro/biografii/66059/c-s-lewis
///////////////////////////////////////
Costache Ioanid
Autor: Anonim
Daca blandetea este o forma de lepadare de sine pentru cel tare, smerenia este o lepadare de sine pentru cei inzestrati cu talente deosebite.
Nimeni nu poate spune despre un tantar sau despre un purice ca este “bland”. Blandetea nu sta alaturi cu slabiciunea si cu lipsa de posibilitati. Putem spune ca este “bland” doar despre o entitate care, daca ar voi, ne-ar strivi sau ne-ar ului prin declansarea exploziva a posibilitatilor potentiale. Bland este, nu puricele, care oricat s-ar stradui nu poate decat sa sara si sa se ascunda, ci elefantul, leul sau ursul; bland poate fi omul foarte puternic sau inzestrat cu posibilitatea de a distruge.
In mod similar, despre smerenie sau umilinta nu se poate vorbi in situatia celor cu posibilitati limitate, ci doar in cazul acelora care, prin ceea ce sunt si prin ceea ce pot face, se ridica cu mult peste media societatii din jur.
Probabil ca cel mai frumos exemplu de smerenie pe care l-am vazut a fost viata pictorului, sculptorului, artistului si poetului crestin Costache Ioanid. L-am intalnit de multe ori si mi-a facut cinstea sa ma numeasca printre prietenii lui din mai tanara generatie.
Prietenia lui exemplara cu familia lui Aurel Popescu, si venirea lui printre noi la serile de studiu si predici ale lui Liviu Olah sau Iosif Ton, mi l-au adus aproape si mi-au deschis calea catre inima si casa dansului.
Iata, in rezumatul rece al datelor si cifrelor, ceva despre viata acestui om deosebit:
DATE BIOGRAFICE
1912 Decembrie, 3-se naste Costache Ioanid, al patrulea fiu al lui Titus si al Ecaterinei, la Comandaresti, in Bucovina de Nord.
1923-Îincepe sa studieze la Liceul Internat din Iasi.
1929-1934. Studiaza la Academia de Arta Dramatica pe care o absolva cu nota maxima. Deschide prima expozitie de sculptura caricaturala. Lucreaza in lut pictat, in culori de ulei, in sticla, ceara, hartie, lemn.
Intre 1934-1952 deschide sapte expozitii de acest gen la Iasi si mai apoi la Bucuresti.
1938-se muta in capitala. Realizeaza “Balet nepolitic”, celebru in epoca. La una din reprezentatii participa insusi regele Carol al II-lea.
1939-se casatoreste cu Elena Stefanescu din Iasi.
1940-citind Biblia pe o banca in parc, este observat de Mihai si Sabina Wurmbrand care îi invita la Biserica Lutherana pastorita de Richard Wurmbrand.
Incepe studiul aprofundat al Bibliei si scrie primele poezii crestine.
1941-1944. Este incadrat cartograf la Marele Stat Major.
1958-1961. Isi castiga existenta din picturi. Frecventeaza Biserica Penticostala din Calea Mosilor. Scrierile sale circula ilegal in toata tara. Refuza sa scrie in stilul propagandei comuniste.
1961-1966. Lucreaza ca desenator tehnic la IPROMET.
1963-se afla sub stare de arest la Malmaison. Este anchetat pe tot parcursul anului.
1966-frecventeaza Biserica Lutherana. Este recunoscut ca unul dintre cei mai importanti poeti crestini alaturi de Traian Dorz si altii.
1981-moartea sotiei sale, Elena.
1981-imigreaza in SUA. ÎIi apare primul volum de versuri, “Taine”.
1987 Noiembrie, de Ziua Recunostintei (Thanksgiving)-trece la Domnul.
https://www.resursecrestine.ro/biografii/66065/costache-ioanid
///////////////////////////////////////
Biografia lui Theodore Austin-Sparks
Autor: Anonim
- Austin-Sparks s-a născut în Londra, Anglia în 1889 şi a studiat atât în Anglia cât şi în Scoţia. La vârsta de 25 de ani a fost ordinat ca pastor, cu toate acestea la doar câţiva ani după aceea, “cariera” sa a urmat o direcţie total diferită când o criză în viaţa lui l-a adus în punctul zdrobirii, iar el a părăsit denominaţiunea unde era implicat şi a renunţat la titlul de “Reverend”.
Ginerele lui Austin-Sparks, Angus Kinnear scria: “Încă de la începutul vieţii sale, el credea în puterea şi semnificaţia Cuvântului rostit de Dumnezeu, iar toate prezentările expunerilor sale şi punerea lor în practică erau legate în mod vital de nevoile actuale şi crescânde ale vieţii spirituale din rândul copiilor lui Dumnezeu. Prin Cuvântul Său Dumnezeu Se întâlnea cu ai Săi, dar felul Său de a Se încredinţa pe Sine slujitorilor Săi nu era neapărat prin intermediul cărtilor, izolării lor sau al studiului. Ci mai degrabă, aceşti slujitori ajungeau într-o nevoie, părăseau totul, işi dădeau seama de însemnatatea chemării lor şi începeau să facă faţă situaţiilor prin care treceau. Valorile pe care TAS le-a lăsat în urmă – nu doar cele lăsate prin cuvinte – constau în faptul că el a fost capabil să atingă copiii Domnului chiar în punctul experienţelor şi nevoilor care reprezentau momentul prielnic pentru chemarea lor spre culmi mai înalte. Aşa a fost şi chemarea deosebită a lui T. Austin-Sparks, un om care a arat o brazdă poate puţin mai diferit faţă de contemporanii săi, dar întotdeauna devotat lui Cristos Isus, Mântuitorul şi Domnul său, fîind credincios viziunii de a strânge recolte îmbelşugate spirituale din întregul lan, adică lumea lui Dumnezeu.”
Deşi TAS (aşa cum era cunoscut cu afecţiune) nu ducea lipsă de împotriviri şi respingeri atât faţă de sine cât şi faţă de slujirea lui în cercurile denominaţionale din vremea sa, el a simţit că nu trebuie să se apere şi nici să se promoveze.
Un lucru care reiese cu claritate atunci când îi sunt citite scrierile este lipsa sau prea puţina informaţie cu privire la el şi viaţa lui personală; în schimb, accentul este în mod constant asupra lui Cristos ca şi viaţa lui (şi a noastra). Atenţia îţi este îndreptată în permanenţă asupra Aceluia care este Mesajul şi nu asupra mesagerului: “Caci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Cristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus.”(2 Cor. 4:5)
Având ca sediu Honor Oak, Londra, el a început să publice revista bi-lunara “Un martor şi o mărturie” începând din anul 1923 şi până în anul mortii sale 1971. În ediţia din iulie 1966 a revistei, el a scris următoarele:
“Arareori scriem despre noi înşine. Dorinţa noastră a fost dintotdeauna să evităm a atrage atenţia către persoanele şi lucrurile din cadrul slujirii, ci să Îl arătăm pe Domnul şi slujirea din Cuvântul Său cititorilor noştri. Dar din când în când am găsit că este înţelept şi important să le reamintim cititorilor nostri de scopul care guverneaza în definitiv această slujire – şi care întotdeauna a guvernat astfel…
Prin urmare, ce este această slujire? Trebuie să mergem în urmă. Numele acestei micuţe reviste, care reprezintă varianta tipărită a slujirii din decursul ultimilor 44 de ani, întruchipează înţelesul – “Martorul şi Marturia”.
“Martorul”: este instrumentul sau vasul folosit.
“Mărturia”: reprezintă slujirea efectuată în vas şi prin vas.
Întotdeauna Mărturia – care creşte pe măsura intensificării luminii – a vorbit despre măreţia şi plinătatea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului. Această măreţie a fost concentrată şi dezvăluita în:
(1) Persoana Lui
(2) Imensitatea planului veşnic al lui Dumnezeu concentrat şi relaţionat în întregime asupra Lui
(3) Măreţia Crucii Lui atât de fundamentală şi esenţială vizavi de măreţia Persoanei şi lucrării Lui atât pentru credincioşi, cât şi în credincioşi
(4) Măreţia Bisericii care este Trupul Său, parte esenţială și aleasă pentru manifestarea Lui deplină şi pentru guvernare în cerurile noi şi pământul nou
(5) Necesitatea ca toţi copiii lui Dumnezeu să cunoască nu doar ce înseamnă mântuirea, ci scopul imens al mântuirii din planul veşnic al lui Dumnezeu, ajungând la “creşterea deplină” printr-o alimentare îndestulatoare din Isus Cristos.
Simţim că Noul Testament conţine un caracter extraordinar de urgent în această privinţă; şi această urgenţă este rezumată în cuvintele Apostolului Pavel:
“Sfătuim pe orice om şi invăţăm pe orice om…ca să înfaţişăm pe orice om, desăvârşit (complet/întreg) în Cristos Isus” (Colos. 1:28). Credem că toate acţiunile suverane ale Duhului Sfânt sunt îndreptate spre acest lucru şi conduse spre acest scop.
Există poate diferite aspecte, dar scopul este unul şi acelaşi. Marile eforturi de misionare şi evanghelizare dacă sunt guvernate de Duhul Sfant au drept ţintă acest scop…”
Chemarea care reiese din mesajele sale din când în când, este adresată credincioşilor pentru a creşte la deplina cunoaştere a lui Cristos, de a-L cunoaşte pe El ca Singurul ce trebuie cunoscut, Totul din Toţi, Capul tuturor lucrurilor. Credincioşii auzindu-l şi răspunzând chemării sale, i-au cerut lui TAS să vorbească la conferinţe în Europa, Asia şi America, multe din aceste mesaje fiind înregistrate pe casete audio. Casetele de la aceste conferinţe sunt valabile şi astăzi, dupa cum şi multe din cărţile şi articolele sale care au fost retipărite. (www.austin-sparks.net.) El a insistat ca scrierile şi casetele sale să nu deţină drept de copiere şi ca rezultat, şi astăzi se distribuie gratuit. Desi mesajele nu au drept de copiere, TAS a fost pretenţios faţă de cuvintele pe care el le-a rostit, dorind ca ceea ce el a rostit sau scris, cuvânt cu cuvânt să fie reprodus în forma sa originală.
Unele mesaje de pe această pagină de internet au fost copiate de pe casete, altele provin din multele sale scrieri. La Honor Oak, cărţile sale erau contra cost şi majoritatea au fost publicate capitol cu capitol în revista sa “Un martor şi o mărturie”, pe care TAS o numea adesea: “Micuţa revistă”. Nu exista plată pentru abonarea la această revistă, ea era trimisă gratuit la toţi cei care doreau s-o primească. Se scria în revistă că ” Această slujire este întreţinută de Domnul prin administrarea acelora care o preţuiesc.”
Pe prima pagină a revistei stătea scrisă urmatoarea afirmatie:
“Scopul slujirii acestei reviste micuţe, publicată bi-lunar, este de a contribui la sfârşitul Divin care ne este arătat prin cuvintele din Efeseni 4:13 – “…până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei (literar – deplina cunoaştere) Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înalţimea staturii plinătăţii lui Cristos, ca să nu mai fim copii…”
“Revista nu are legatură cu vreo “Mişcare”, “Organizaţie” sau grupuri separate de creştini, ci este o slujire pentru “toţi sfinţii”. Trimiterea ei este însoţită de rugaciunea şi nădejdea că rezultatul citirii ei va fi o măsură şi mai deplină a lui Cristos, un nivel şi mai bogat şi înalt al vieţii spirituale, aşa încât, Biserica lui Dumnezeu, printr-o apropiere crescândă de voia Lui revelată şi “ducerea ei la îndeplinire” , să fie calificată şi mai bine pentru a fi folosită de El drept mărturie în faţa neamurilor şi să ajungă la numărul deplin prin mântuirea acelora care mai trebuie adăugaţi de Domnul.”
TAS a fost editorul acestei reviste până când a murit, în anul 1971. Din 1972 până în 1989, o revistă asemănătoare a fost publicată de un coleg de-al său, Harry Foster, intitulată “Spre ţintă”. După moartea lui T. Austin-Sparks, Harry Foster scria în acelaşi an:
“Poate una din cărţile sale cele mai timpurii ne poate oferi cheia reală asupra întregii sale vieţi şi slujiri. Cartea este intitulată ” Centralitatea şi supremaţia Domnului Isus Cristos”. De aici a început el şi tot aici a ajuns, căci spre sfârşitul vieţii sale, în mod evident el şi-a pierdut interesul în oameni concentrându-şi atenţia asupra persoanei lui Cristos. Cristos este esenţa! Nici unul dintre noi nu va pretinde vreodată că s-a aflat “în vârf” și el, cu siguranţă că nu a afirmat aşa ceva, dar obiectivul vieţii lui şi scopul predicilor şi învăţăturilor sale a fost de a recunoaşte acea centralitate şi de a se apleca în faţa acelei supremaţii. La serviciul său de înmormântare au fost prezenţi sute de oameni care au răspuns cu o inimă întreaga la sugestia că fratele Sparks i-a ajutat ca să Îl cunoască pe Cristos într-un mod mai deplin şi mai satisfăcător. Dacă cineva poate să ajute oamenii să-şi dea şi mai mult seama de vrednicia şi măreţia lui Cristos, aşa încât ei să-L iubească şi mai mult şi să-I slujească şi mai bine, atunci o astfel de persoană nu a trăit în zadar. Mulţi din întreaga lume pot spune cu fidelitate că prin cuvintele rostite şi scrise ale lui “TAS” aceasta este ceea ce li s-a întâmplat, în special celor ce prin slujirea lui, au crezut în Cristos ca şi Mântuitorul lor personal, aceştia vor fi cununa lui de laudă în ziua lui Isus Cristos. Mai mult, unele adevăruri, care n-au fost nicidecum acceptate în acei ani de demult când el le-a propovăduit, au ajuns foarte mult acceptate în rândul creştinilor evanghelici, deci este posibil ca slujirea lui în decursul timpului să se dovedească mult mai rodnică decât atunci când el le-a descoperit sau le-a împărtăşit altora. Slujba administratorului este să fie credincios şi asta a căutat el să fie: doar Stăpânul este competent să judece succesul său.”
În mod intenţionat, TAS nu a facut nici o pregatire pentru ca slujirea lui să continue după moartea sa, căci el credea că Însuşi Dumnezeu va purta de grijă de ceea ce vine de la El şi ceea ce este din El. Timpul a dovedit că încrederea lui nu a fost deplasată, căci într-adevăr Dumnezeu S-a îngrijit de ce era al Său. TAS a lăsat în urmă o comoară de scrieri pline de Înţelepciune, viaţă şi Descoperire a lui Cristos.
Această pagină de internet nu conţine toate mesajele sale şi periodic sunt ataşate alte mesaje. Noi înşine apreciind foarte mult scrierile sale, le oferim aici pe această pagină de internet pentru o şi mai profundă întărire şi statornicie a Trupului, pentru ca în toate lucrurile, Cristos să poată avea întâietatea!
Preluat de la http://austin-sparks.net
///////////////////////////////////////
David Wilkerson
Autor: Anonim
David Ray Wilkerson (19 mai 1931 – 27 aprilie 2011 ) a fost un evanghelist creștin american, cel mai bine cunoscut pentru cartea sa “Crucea si Pumnalul”. El a fost fondatorul programului de recuperare a dependenților „Teen Challenge” și pastorul fondator al bisericii non-confesionale Times Square Church din New York.
Wilkerson a distribuit pe scara largă predici, cum ar fi „O chemare la suferință”, cunoscute pentru a fi direct și sincer împotriva apostaziei și serioase despre efectuarea angajamentului de a se supune învățăturilor lui Isus. El a subliniat astfel de credințe creștine ca sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu, și iubirea lui Dumnezeu față de oameni. Wilkerson a încercat să evite calificarea creștinilor în grupe distincte, în funcție de denominațiunea căreia îi aparțin. Wilkerson a fost ucis într-un accident de mașină în Texas, la 27 aprilie 2011.
David Wilkerson s-a născut în 1931 în Indiana. El a fost al doilea fiu al unei familii de predicatori penticostali creștini, iar el a fost crescut în Barnesboro, Pennsylvania, într-o casă „plină de Biblii”. Bunicul din partea tatălui și tatăl său, erau lucrători creștini. În conformitate cu propria mărturie a lui Wilkerson, el a fost botezat cu Duhul Sfânt, la vârsta de opt ani.
Tânărul Wilkerson a început să predice când a fost de aproximativ paisprezece ani. După liceu, el a intrat în Colegiul Central Biblic din Springfield, Missouri. Școala a fost afiliată cu Adunările lui Dumnezeu. În 1952 a fost hirotonit ca pastor. Wilkerson s-a căsătorit cu Gwen în 1953. El a servit ca pastor în biserici mici în Scottdale și Philipsburg din Pennsylvania, până când a văzut o fotografie în revista Life, la începutul anului 1958 despre șapte adolescenți care erau membrii unei bande din New York, cunoscute sub numele de „Regi Egipteni”. Mai târziu, el a scris cum Duhul Sfânt l-a miscat cu compasiune și a fost atras pentru a merge la New York, în scopul de a le predica. La sosirea sa, Wilkerson s-a dus la judecătoria în care adolescenții au fost urmariți penal. El a intrat în cameră și a cerut judecătorului permisiunea de a le spune ceva, dar judecătorul l-a scos afară. La ieșire, cineva a făcut o fotografie lui Wilkerson, care apoi a devenit cunoscut sub numele de predicator al Bibliei „, care a întrerupt procesul bandei”. La scurt timp după aceasta, el a început o lucrare de stradă pentru tineri dependenți de droguri și membri ai bandei, care a continuat până în 1960. Mai târziu, în 1958, a fondat Teen Challenge, un program creștin de recuperare de dependență în Brooklyn afiliate cu Adunările lui Dumnezeu, cu o rețea de centre creștine de asistență socială și de evanghelizare.
Wilkerson a câștigat recunoaștere națională după ce a fost co-autorul cărții Crucea și Pumnalul în 1962 cu John și Elizabeth Sherrill despre lucrarea lui din stradă. Cartea a devenit cea mai vândută, cu peste 50 de milioane de exemplare în peste treizeci de limbi, și este inclusă în creștinismul de azi „Top 50 de cărți care au modelat Evanghelicii”. În carte, Wilkerson spune despre convertirea unui membru din bandă, Nicky Cruz, care mai târziu a devenit un evanghelist însuși și a scris autobiografia „Fugi băiete, fugi”. Nicky a fost liderul bandei „Mau Maus”, și el și prietenul său Israel Narvaez au devenit creștini după ascultarea lui Wilkerson predicând. În anul 1967, Wilkerson a început Cruciadele de tineret, ca o lucrare de evanghelizare destinată adolescenților pe care Wilkerson i-a numit „goodniks” – clasa de mijloc de tineret, care s-au neliniștit și plictisit. Scopul lui a fost acela de a-i împiedica să devină puternic implicați în droguri, alcool sau violență. În anul 1971, Wilkerson a mutat sediul ministerului la Lindale, Texas. Pe data de 22 septembrie a fondat World Challenge, o organizație care caută să promoveze și să răspândească Evanghelia în întreaga lume. Wilkerson a susținut că, în 1986, în timp ce mergea în jos pe Strada 42 din New York, la miezul nopții, Duhul Sfânt l-a chemat să se întoarcă la New York, pentru a ridica o lucrare în Times Square. El a fondat și a devenit pastor al Bisericii Times Square, care a deschis porțile în octombrie 1987. Wilkerson nu a predicat în numele nici unui cult specific. În schimb, el s-a concentrat pe predicarea biblică, cu scopul de a încuraja oamenii să caute pe Dumnezeu printr-o cunoaștere personală și mai profundă a lui Isus Hristos și experiența Duhului Sfant.
De-a lungul slujirii sale, Wilkerson a avut contact cu mulți alți miniștri creștini proeminenți, printre care Leonard Ravenhill, care era prietenul lui, și Ray Comfort, cu care Wilkerson s-a întâlnit în 1992, după ce a ascultat un mesaj numit ”Cel mai bine păstrat secret al Iadului.” Din 1990, Wilkerson și-a concentrat eforturile pe încurajarea păstorilor și a familiilor lor din întreaga lume pentru a „reînnoi pasiunea lor pentru Hristos”. Wilkerson și soția lui Gwen s-au mutat la New York, la începutul Bisericii Times Square în 1987, iar în 2006 au început sa împartă timpul între New York și Texas. Ei au avut patru copii și unsprezece nepoți.
La data de 27 aprilie 2011, în timp ce conducea spre est pe US Route 175 în Texas, Wilkerson a intrat în coliziune cu un cap de tractor. El a fost declarat mort la fața locului, doar peste o lună de la ziua lui de 80 de ani. Soția lui Gwen a fost rănită. Gwen Wilkerson a murit un an mai târziu, la 5 iulie 2012 de cancer, la vârsta de 81 de ani.
https://www.resursecrestine.ro/biografii/157645/david-wilkerson
///////////////////////////////////////
A.W.Tozer
Autor: Anonim
Deşi A.W.Tozer a murit în 1963, atât viaţa lui, cât şi moşteniea spirituală pe care a lăsat-o, a continuat sa atragă pe mulţi la o cunoastere mai profundă a lui Dumnezeu. Tozer a păşit pe o cale în viaţa spirituală, pe care prea puţini au ales-o – căutarea necurmată, din dragoste, a lui Dumnezeu. El a tânjit după o cunoaştere mai adâncă a Mântuitorului – cum sa I se închine şi să-I slujească cu toata fiinţa sa.
Pe tot parcursul vieţii şi lucrării sale, Tozer a chemat biserica să se întoarcă la creştinismul autentic prin care se caracteriza biserica primară – sfinţenie şi o credinţă neclintită. James Snyder, în cartea sa, „În căutarea lui Dumnezeu: viaţa lui A.W.Tozer”, spune: „El aparţinea de biserica întreagă. Oriunde găsea creştinism adevărat, folosea cu bucurie prilejul de a şi-l însuşi”.
În tot timpul vieţii sale, Tozer a păstorit câteva biserici creştine şi alianţe misionare, a scris mai mult de 40 de cărţi, a lucrat ca editor la Alliance life – publicaţia lunară denominaţională pentru C&MA. Cel puţin două din cărţile sale fac parte din categoria cărţilor clasice spirituale: „În căutarea lui Dumnezeu” şi „Cunoaşterea Celui Preasfânt” – cărţi de o valoare imensă pentru omul care niciodată nu a primit o educaţie teologică abstractă. Locul de unde a învăţat a fost prezenţa lui Dumnezeu; caietele şi uneltele de lucru au fost rugaciunea, scrierile primilor creştini şi a teologilor – puritani şi oameni mari ai credinţei.
„I-am mulţumit deseori lui Dumnezeu”, mărturiseşte Tozer, „pentru căile dulci şi atrăgătoare ale Duhului Sfânt pe care le-a folosit pentru a lucra în inima acestui puştan neînvăţat, atunci când aveam 17 ani. Aveam un vecin cu numele de Holman. Nu-i cunosc prenumele. Pentru mine era doar Domnul Holman; era vecinul nostru. Auzisem că era creştin, dar mie nu mi-a vorbit niciodată despre Cristos. Într-o zi, pe când mă plimbam pe stradă cu acest vecin prietenos dintr-o dată şi-a pus mâna pe umărul meu şi mi-a spus: ‘Ştii, mă gândesc la tine…mă întreb dacă eşti creştin, dacă eşti convertit. Doream să am ocazia să stau de vorbă cu tine’. I-am răspuns: ‘Nu Domnule Holman, nu sunt convertit. Dar mulţumesc că mi-ai spus asta. Mă voi gândi serios la lucru acesta’. Puţin mai târziu, m-am oprit la un colţ de stradă pentru a asculta un om predicând. A citat invitaţia lui Isus: ‘Veniţi la Mine!’, şi rugăciunea păcătosului: ‘Ai milă de mine!’. M-am dus acasă şi am urcat in masardă ca să nu fiu deranjat. Acolo, în rugăciune serioasă mi-am dat inima şi viaţa lui Isus Cristos. De atunci am fost mereu creştin. Picioarele mele m-au dus acasă şi m-au urcat la masardă, dar nu picioarele mele au fost cele care au mers la Isus, ci inima mea. În inima mea am acceptat să merg la Isus. Am luat hotărârea şi am mers.Acestea au fost cele două lucruri – remarca plină de grijă a vecinului nostru şi explicaţia predicatorului de stradă – care m-au împins Împărăţia lui Dumnezeu”.
„Am fost botezat cu o puternică revărsare a Duhului Sfânt la vârsta de 19 ani, pe când eram pe genunchi, stăruind în rugăciune în camera din casa soacrei mele.Doream voia lui Dumnezeu pentru mine şi mă opusesem aproape tuturor grupărilor şi curentelor ‘ism’-ice care veneau cu formele, teoriile şi îvăţăturile lor. Toate au încercat să mă doboare.Unii spuneau că am mers prea departe, alţii că ajunsesem suficient de departe. Dar eu ştiu sigur ce a făcut Dumnezeu pentru mine şi în mine în acel moment. Nimic din exterior nu avea vreun înţeles important pentru mine. În disperare şi în credinţă, am făcut marele salt de la ceea ce era lipsit de importanţă la ce era încărcat de o importanţă majoră – să fiu stăpânit de Duhul Dumnezeului celui viu. Fiecare lucrare mică pe care Dumnezeu a făcut-o vreodată prin mine şi prin slujirea mea pentru El datează din acel moment când am fost umplut de Duhul. De aceea pledez pentru viaţa spirituală a Trupului lui Cristos şi pentru lucrările veşnice ale Duhului veşnic pe care El le face prin copiii lui Dumnezeu, instrumentele Sale”.
Locul în care se refugia să se roage şi să mediteze la bunătatea lui Dumnezeu era subsolul din casa familiei sale. El a scris odată: „Mi-am dat seama că Dumnezeu este o mângâiere pentru mine, El este bun şi în orice circumstanţă îmi este uşor să trăiesc cu El.” Snyder scrie despre el: „Dragostea şi harul lui Isus Hristos erau pentru el o uimire, un motiv de adorare în orice împrejurare”. Deşi nu a urmat nici un seminar sau colegiu biblic, Tozer a primit două diplome onorifice de doctorat. A acceptat propunerea de a fi pastor pentru prima dată în West Virginia, 1916. În decembrie 1921, el, împreună cu soţia sa, Ada, s-au mutat în Morgantown, unde s-a născut primul lor copil din cei şapte (şase băieţi şi o fată).
În primii ani de lucrare, banii erau extrem de puţini. Familia Tozer a făcut un legământ să se încreadă în Dumnezeu pentru toate nevoile lor, indiferent de circumstanţe. „Suntem ferm convinşi că Dumnezeu poate să trimită bani pentru copii Săi care cred în El – dar acest principiu îşi pierde valoare dacă ne bucurăm de bani şi nu îi dăm slavă Lui, Dătătorului, aşa cum se cuvine!” Tozer nu s-a abătut niciodată de la acest principiu. Lucrurile materiale nu au fost o problemă pentru el. Mulţi au spus că dacă el avea mâncarea necesară, îmbrăcămintea şi cărţile sale, era mulţumit. Familia sa nu a avut niciodată o maşină, în schimb au ales să călătorească cu autobuzul sau cu trenul. Chiar şi după ce a ajuns un autor creştin bine cunoscut, el a cedat în scris majoritatea drepturilor sale pentru cei care se aflau în nevoie. Mesajul pe care îl transmitea era în aceeaşi măsură înviorător şi pătrunzător, dur, care nu permitea compromisuri. Singura lui ţintă în viaţă era să-L cunoască pe Dumnezeu într-un mod personal şi a încurajat pe alţii să facă la fel. Imediat mai apoi a descoperit că o relaţie adâncă şi statornică cu Dumnezeu trebuie să fie cultivată.
În perioada în care păstorea o biserică din Indianapolis, Tozer a observat o schimbare în lucrarea sa. În acea vreme, el nu predica decât evanghelia – singurul subiect despre care vorbea înaintea oamenilor, dar Dumnezeu a început să-l conducă spre o nouă treaptă a lucrării sale. Mai întâi şi-a notat gândurile pe hârtie, dar în cele din urmă această schimbare a făcut din el un scriitor cu mult rod în lucrarea sa.
În 1928, Tozer a acceptat propunerea de a fi pastor în Chicago, la Southside Gospel Tabernacle, timp de 30 de ani. Mica parohie a ajuns să fie neîncăpătoare iar temelia acestei biserici era misiunea şi o viaţă mai profundă cu Isus Hristos. Snyder spunea despre Tozer: „Predicile sale nu erau niciodată superficiale. În spatele acestora era întotdeauna o gândire adâncă care obliga ascultătorii să se gândească la fel de profund la cuvintele pe care le auzeau. El avea această abilitate de a-şi face ascultătorii să se cerceteze pe ei înşişi în lumina a ceea ce Dumnezeu le vorbea. Oamenii neserioşi şi superficiali niciodată nu l-au plăcut pe Tozer; dar cei care vroiau cu adevărat să audă ce avea Dumnezeu să le spună, l-au iubit.”
Fundamentul tuturor predicilor şi învăţăturilor lui Tozer a fost întotdeauna timpul de părtăşie cu Dumnezeu în rugăciune. Acolo, el închidea ochii la confuzia lumii, la tot ce este pământesc şi în schimb îşi concentra toată atenţia asupra lui Dumnezeu. „Activităţile noastre religioase ar trebui să fie ordonate în aşa fel încât să ne permită să avem suficient de mult timp pentru a cultiva liniştea şi solitudinea.” (Tozer)
Încă din prima parte a lucrării sale, Tozer şi-a dat seama că Hristos îl chema la o predare diferită şi specială care cerea o golire de sine şi o foame de a fi umplut din plin cu Duhul lui Dumnezeu. Acest fel de predare l-a mistuit întreaga viaţă.
Într-una din predicile lui, a spus: „Mi se tot spune că am pierdut trenul, dar răspunsul meu este că nici nu am încercat să prind acel tren. Acel tren, ca şi multe altele asemenea lui pot pleca şi fără mine, iar eu voi fi foarte fericit. Dacă vrem, ne putem conforma religiei din zilele noastre. Cântăresc aproximativ 70 de kilograme când sunt ud leoarcă, dar stau aici în faţa voastră pentru a vă spune că sunt un nonconformist, născut de două ori, un rebel, şi nu mă voi conforma vremurilor. Până acum am fost în stare să am auditoriu, deşi am refuzat să mă conformez vremurilor. Dar dacă va veni o zi când a te conforma vremurilor va fi preţul pe care va trebui să-l plătesc pentru a fi ascultat de oameni, atunci voi ieşi şi o voi lua de acolo de unde am pornit la început: de la colţurile străzilor, şi voi predica acolo. Dar nu mă voi conforma vremurilor. Se spune că trebuie să faci asta. „Nu ştii că avem acelaşi mesaj, doar că trăim vremuri diferite?” Când aud asta, recunosc vocea şarpelui. Aud şuierătura şarpelui în asemenea vorbe. Aşadar, putem sau să ne conformăm, sau să ne retragem din toată afacerea. Iar Pavel spune: „Depărtează-te de astfel de oameni”.
Leonard Ravenhill spunea despre Tozer: „Mă tem că nu vom mai vedea niciodată un Tozer. Oameni ca el nu au învăţat în băncile colegiilor, ci în şcoala Duhului.”
„Dumnezeu se revelează pe Sine ‘copilaşilor’, dar Îşi ascunde Faţa într-un întuneric gros de cei înţelepţi şi învăţaţi. Noi trebuie să fim simpli în apropierea personală de Dumnezeu; trebuie să ne dezbrăcăm de orice altceva şi să rămânem la lucrurile esenţiale care, aşa după cum ne vom da seama, sunt puţine şi mult dorite de suflet.”
Spre sfârşitul slujirii lui, A.W.Tozer a făcut observaţia că războiul e pierdut, referindu-se la invazia atroce a lumii în biserică. El a obiectat împotriva creştinismului anemic.”În multe biserici”, s-a plâns Tozer, „creştinismul a fost diluat până când soluţia a devenit aşa de slabă, încât, dacă ar fi otravă, nu ar face rău la nimeni, iar dacă ar fi medicament, nu ar vindeca pe nimeni!”
Singura speranţă pentru creştinismul modern, susţine Tozer, se află în creştinul individual. Din această perspectivă vorbeşte şi scrie el, fiind întotdeauna în căutare de oameni care să i se alăture în „Părtăşia inimii arzătoare”. Dacă o persoană va ajunge la lumină prin predicarea sau scrierile lui, aceasta va fi o răsplată pentru dr. Tozer.
A.W.Tozer a murit luni, 12 mai 1963, după aproximativ o săptămână de la ultima sa predică. Căutarea sa a luat sfârşit – a ajuns la destinaţie. Mormântul său din Akron, Ohio, este gravat cu un simplu epitaf: A.W.Tozer – Un om al lui Dumnezeu.
Căutarea lui Dumnezeu este ceva mai mult decât o moştenire lăsată după moarte – este un mod de viaţă care ni se transmite pentru ca şi noi să putem experimenta o viaţă ca a lui Tozer. Tu ai început să-L cauţi pe Dumnezeu?
https://www.resursecrestine.ro/biografii/66063/a-w-tozer
////////////////////////////////////////
Cartea Iona – Introducere, un comentariu de Johannes Nicolaas Voorhoeve
© Beröa_Verlag/Arhelger, Online începând de la: 22.03.2021, Actualizat
Cartea Iona
Comentariu de Johannes Nicolaas Voorhoeve
Mai mult decât Iona
Cartea Iona este o carte mică, dar de mare importanță. Nu este o alegorie pe o bază mitică, cum ar fi saga lui Hercule cu monstrul marin; avem aici „cuvinte ale adevărului”. Nu este o poveste inventată, cu suport parțial adevărat, prin care să ne fie transmise lecții utile și importante; nu, totul s-a întâmplat exact așa cum ne este comunicat aici de Dumnezeu, cu un scop înalt și glorios.
Nici noi, toți cei care credem în inspirația Scripturii, nu ne îndoim nici o clipă de adevărul istoriei lui Iona, ci suntem convinși că totul s-a petrecut exact așa cum ne spune scriitorul divin. De fapt, este nevoie de mai puțină credință pentru a crede că această istorisire simplă și succintă este autentică, decât pentru a crede în nenumăratele ipoteze care au fost prezentate pentru a lipsi aartea Iona de puterea ei supranaturală.
Tuturor celor care se întreabă cu îndoială: „Este posibil ca aceste lucruri minunate și ciudate să se fi petrecut cu adevărat?”, le răspundem: „Nu vedem noi că în fiecare zi se petrec lucruri minunate și ciudate, fie într-o familie, fie într-o singură persoană? Și nu este Dumnezeu Dumnezeul care face minuni, căruia nimic nu-I este imposibil?”
Putem presupune că Iona însuși a fost scriitorul cărții. „Și cuvântul Domnului a fost către Iona…”, citim la început. Nu putem să nu ne gândim că Iona însuși, ca profet, a scris gândurile care îl umpleau – gânduri pe care Dumnezeu i le-a inspirat – pentru a le consemna pentru totdeauna în această carte. Așa cum a făcut David în unii dintre psalmii săi, la fel și Iona nu s-a temut aici să descrie liber și deschis greșelile și infirmitățile sale, felul de gândire greşită a inimii sale.
Dar poate că cel mai impresionant dintre toate este să-l vedem pe Iona, omul care a îndrăznit în mod repetat să-L contrazică pe Dumnezeu, lăsându-L pe Dumnezeu să aibă ultimul cuvânt la finalul istorisirii sale. Tăcerea lui acolo este mai elocventă decât cărți întregi.
*
Potrivit relatării unui asirian, în Asiria, a cărei capitală era Ninive (Geneza 10.11), există încă un loc numit mormântul lui Iona. Aici, limba poporului și-a exprimat convingerea că Iona a trăit cu adevărat.
Iona este numit fiul lui Amitai în capitolul 1. Această adăugire ne atrage atenția asupra pasajului din 2. Împăraţi 14, unde găsim și un Iona, fiul lui Amitai, despre care se spune că ar fi fost profetul din Gad-Hefer. Putem presupune cu certitudine că este vorba de același om menționat aici. Ciudat este ceea ce ni se spune despre el: „El (Ieroboam al II-lea) a refăcut granița lui Israel de la intrarea în Hamat până la marea câmpiei, după cuvântul Domnului, Dumnezeul lui Israel, pe care-l spusese prin robul Său, Iona, profetul, fiul lui Amitai, care era din Gad-Hefer. Pentru că Domnul a văzut că strâmtorarea lui Israel era foarte mare și că nu era nimeni nici închis, nici liber, nimeni care să ajute pe Israel. Și Domnul nu zisese că va șterge de sub ceruri numele lui Israel; şi i-a salvat prin mâna lui Ieroboam, fiul lui Ioas.” Profetul Iona, despre care vorbește cartea Iona, a profețit restaurarea lui Israel ca profet al Regatului celor zece seminţii. Domnul Se va îndura din nou de poporul care nu avea ajutor. Sub domnia lui Ieroboam al II-lea, acest cuvânt al lui Iona s-a împlinit. Bogate binecuvântări sunt acordate celor zece seminţii. Iona trebuie să fi simțit ca pe o frumoasă însărcinare faptul că i s-a permis să anunțe restaurarea poporului său iubit. A făcut acest lucru cu fericita siguranță că profeția sa se va împlini. Vedem, așadar, și din istoria lui Israel, consemnată în cărțile Împăraţilor, că Iona, despre care vorbește cartea, a fost într-adevăr un profet bine cunoscut. Am dori să încercăm să clarificăm puțin acest lucru în cele ce urmează.
Faptul că Iona nu este o figură legendară și că cartea sa nu este o fantezie poetică, ci că omul care a purtat acest nume a trăit cu adevărat și că istorisirea sa a avut loc așa cum ne-o prezintă cartea sa în linii mari, este luminat în mod special de faptul semnificativ că însuși Fiul lui Dumnezeu a vorbit despre Iona de mai multe ori. Astfel, Domnul Isus a vorbit despre el ca despre un profet care a trăit și a trecut prin experiențele relatate în cartea Iona. În trei locuri din evanghelii (Matei 12.38-41; 16.4; Luca 11.29-32) găsim referiri la marile experiențe ale lui Iona. Din acestea reiese clar că cele două cazuri cele mai importante, care sunt întotdeauna puse la îndoială de necredincioși, sunt confirmate de Domnul Isus: 1. Că Iona a fost în pântecele peștelui cel mare; 2. Că a fost în Ninive și a predicat acolo cu mare succes.
Stăpânul credincios nu spune nici un cuvânt despre necredința lui Iona. El vorbește numai de bine. Iona a fost un semn, căci era ca unul care a înviat din morți. Și el a predicat cu succes deplin, căci la cuvântul lui, oamenii din Ninive s-au convertit. Domnul Isus menționează aceste fapte pentru a le arăta evreilor depravarea lor, căci în timp ce păgânii l-au ascultat pe Iona, evreii L-au respins pe Cel care este mai mult decât Iona.
Dacă, deci, Hristos Însuși recunoaște cartea Iona ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu în toate privințele și folosește pasaje din ea ca avertisment pentru poporul lui Israel în zilele Sale, și chiar afirmă ca un fapt real istoria lui „Iona în pântecele peștelui”, pe care mulți o consideră imposibil de crezut, – putem îndrăzni pentru o clipă să ne îndoim de realitatea ei? Cel care se face vinovat de acest lucru va trebui să răspundă pentru aceasta în fața scaunului de judecată al lui Hristos.
Cartea Iona este istorică, iar Iona a fost un profet al Domnului.
Acum, dacă vrem să ascultăm ce ne spune această carte, Îl ascultăm pe Cel care este mai mult decât Iona. Însuși Dumnezeu ne vorbește în ea prin Duhul Său; și Duhul lui Hristos este cel care ne întâmpină în această carte minunată.
*
Iona este, din câte știm, singurul profet care a primit o misiune specifică pentru păgâni. Toți profeții au lucrat în Iuda sau în Israel, probabil că au trecut uneori și granițele Israelului și s-au adresat unor persoane individuale de acolo, dar propovăduirea lor nu era destinată direct păgânilor. Aici găsim un om din Israel trimis de Domnul Însuși într-un mare oraș păgân. Trebuia să predice acolo cuvântul lui Dumnezeu cu toată severitatea și seriozitatea, pentru ca, în cele din urmă – Iona însuși a înțeles foarte bine acest lucru – dacă ei îl vor asculta, să li se ofere iertare în Numele Domnului. Deci, o veste bună pentru națiuni.
Cum va fi fost Iona însuși, când mai târziu s-a cufundat mai adânc în gândurile lui Dumnezeu, pe care le-a scris sub călăuzirea Duhului Său, cuprins de ele! Ce drum serios a trebuit să parcurgă Dumnezeu cu el! Ce Dumnezeu al mântuirii este acest Dumnezeu al lui Israel!
Cartea Iona este o carte profetică deosebită, cu totul diferită de celelalte. Ea face parte dintre cei doisprezece profeți mici, dar în niciuna dintre celelalte cărți nu găsim aproape exclusiv istoria profetului în cauză. Noi auzim doar despre ceea ce Dumnezeu le-a dat să predice altora.
Într-o carte istorică este descrisă viața uneia sau mai multor persoane, cu defectele și calitățile lor, nu și în cărțile profetice. Putem deduce ici și colo, de exemplu, în Isaia, Ieremia, Ezechiel și în profeții mici, din unele pasaje, care a fost vârsta profeților, din ce stare socială au făcut parte, care a fost lucrarea lor; dar istoria lor nu ne este comunicată acolo ca în cazul lui Iona. Și totuși, cartea sa nu este o carte istorică, ci una profetică și a fost clasificată în rândul cărților profetice. De ce? Să fie pentru că conține o profeție care nu s-a împlinit când Ninive l-a ascultat pe Iona și s-a convertit? Nu, ci pentru că istoria lui Iona, care ne este prezentată în această carte, este o profeție.
Să ne oprim puțin aici înainte de a studia cartea, pe care o avem în față, capitol cu capitol.
*
Întreaga carte Iona, cu toate întâmplările sale, este o profeție, atât în ceea ce privește poporul Israel, cât și pe Hristos.
Să studiem mai întâi cartea Iona ca o profeție despre Israel. În marea Zi a Ispășirii, evreii citesc în mod ciudat cartea Iona. Un creștin l-a întrebat odată pe un rabin ce înseamnă acest obicei, care, pentru că era o mărturisire, i-a răspuns liniștit: „Noi suntem Iona”.
Cartea Iona ni-l înfățișează pe Israel ca fiind poporul ales care ar fi trebuit să fie un profet al Domnului pentru binecuvântarea neamurilor. Iona înseamnă porumbel. În calitate de mesager al păcii, Israelul ar fi trebuit să se ridice la înălțimea misiunii sale. Ar fi trebuit să vorbească pretutindeni, pe apele învolburate ale lumii, despre pacea care se găsește numai în Dumnezeu, în Domnul, Cel veşnic credincios. Dar poporul nu a vrut acest lucru. S-a împotrivit și nu a ascultat de harul lui Dumnezeu și de gândurile Sale de iubire. A fugit din fața Domnului și, convins că a făcut ceea ce era corect în acele circumstanțe, „a plătit costul călătoriei” (Iona 1.3). Acum putea să se întindă, să se culce în liniște, aşa cum Iona a dormit în mijlocul furtunii.
Dar când Israel a fugit din fața Domnului, departe de Dumnezeu, și nu a dus la îndeplinire mesajul pe care Dumnezeu i l-a dat, a ajuns în mare, marea învolburată a națiunilor.
Corabia care a navigat spre vest reprezintă păgânii, națiunile, iar marea reprezintă națiunile în care Israel este aruncat ca un proscris. În istoria lui Iona citim că, atunci când s-a iscat marea furtună și corabia era pe punctul de a se rupe, corăbierii au strigat de frică la zeii lor. În cele din urmă, însă, ei s-au îndreptat spre adevăratul Dumnezeu. I-au adus jertfe și au făcut jurăminte solemne. Și Dumnezeu a avut milă de păgâni, în timp ce Israel a fost izgonit.
Cât de prețios ne prezintă Pavel acest fapt în Romani 11. Dumnezeu poate transforma răul în bine. De fapt, corabia și echipajul ei ar fi trebuit să piară din cauza infidelității lui Iona. Dar acest lucru, așa cum ne arată această istorisire, nu era în concordanță cu scopurile de har ale lui Dumnezeu. În mod similar, întreaga lume ar fi trebuit să piară din cauza infidelității lui Israel. Dar Dumnezeu este un Dumnezeu al harului. Deși El condamnă răul, totuși vrea să Se îndure din nou de poporul Său. În dreptatea Sa, El îl pune deoparte pe Israel pentru o vreme, dar nu pentru totdeauna, așa cum ne dovedește în continuare istoria lui Iona. Între timp, însă, națiunile primesc binecuvântările Mântuitorului lumii, despre care Iona în pește este un model atât de clar.
Suntem din toată inima de acord cu ceea ce pastorul J. G. Kunst a scris odată despre Iona în furtună și Iona în pește: „Israel era poporul lui Dumnezeu. Dar i-a ucis pe profeți și i-a ucis cu pietre pe cei trimiși de Dumnezeu și a rămas împietrit în idolatria sa. Prin urmare, a trebuit să se ajungă la respingerea sa ca popor al lui Dumnezeu. Dumnezeul lui Israel căuta acum pe păgâni. În timpul furtunii, corăbierii păgâni se rugau, în timp ce Iona dormea într-o falsă odihnă. La fel se va întâmpla și cu Israel. Păgânii vin să ceară mântuirea Domnului, în timp ce Israel rămâne în împietrire. Corăbierii au fost salvați, Iona a fost izgonit – acest lucru ne arată că întoarcerea lui Dumnezeu către păgâni va fi izgonirea lui Israel. Pe lângă aceasta trebuia adusă o jertfă. Iona aruncat în mare, adus ca jertfă pentru salvarea marinarilor, arată spre singura jertfă care este salvarea lumii.”
Dar Iona, o imagine a jertfei lui Hristos, pe care vrem s-o studiem mai târziu, este mai întâi o imagine a lui Israel împrăștiat printre națiuni în timpul perioadei de har a națiunilor. Din punct de vedere spiritual și național, Israel a fost ca într-un mormânt de când a fost respins. Mormântul sunt națiunile. Între timp, profeții vorbesc, de asemenea, despre faptul că Israel va învia într-o zi, într-un viitor îndepărtat. „Morții Tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor ridica … pământul va arunca afară pe cei morţi” (Isaia 26.19). Timp de trei zile și trei nopți, Iona a stat în interiorul peștelui și apoi a fost aruncat pe uscat. Acest lucru ne spune că Israel se va reculege după o perioadă de pedeapsă și necazuri. A treia zi, ziua învierii, va răsări pentru poporul lui Dumnezeu (Osea 6.1-3).
Așa cum am mai spus: Israel s-a împietrit; nu a vrut să asculte și a trebuit să piară. Dar, în curând, o rămășiță credincioasă se va întoarce la Dumnezeu. Profetul credincios este un model în acest sens. În toate timpurile a existat o rămășiță credincioasă pentru Dumnezeu. Și așa va fi și în viitor.
Zaharia profețește în capitolul 12 cu privire la Ierusalim și la Iuda că își vor mărturisi vina printr-o pocăință profundă, iar în Ezechiel, în diferite pasaje, este anunțată restaurarea celor zece seminţii.
Când acel rabin a spus: „Noi suntem Iona”, aceasta este adevărat nu numai în ceea ce privește condamnarea, ci și în ceea ce privește restaurarea lui Israel (Romani 11.21-27). Iona este o imagine atât a poporului necredincios, cât și a rămășiței credincioase, care se va întoarce la Dumnezeu în timpul necazului. În timpul lui Dumnezeu, rămășița va reapare spre binecuvântarea națiunilor.
În pântecele peștelui, în mormântul națiunilor, Dumnezeu va realiza această lucrare. Pe baza jertfei lui Hristos, al cărui model este Iona, li se va dărui și lor binecuvântarea. Prin urmare, tot Israelul va fi mântuit, pentru că între timp națiunile, de care Dumnezeu S-a preocupat, au respins la rândul lor mântuirea, și astfel vor fi din nou puse deoparte (Romani 11.15a, 21 și 22). Tot Israelul semnifică rămășița credincioasă, adică poporul care rămâne după ce o parte extrem de mare a lui Israel, necredincioasă, a fost respinsă de Dumnezeu și a pierit. După ce au fost instruiți de Dumnezeu în timpul necazului cel mare, ei vor fi mântuiți. Și nu numai atât, ci își vor pune picioarele pe uscat pentru a merge ca mesageri ai păcii la neamuri, ca să le aducă cuvântul lui Dumnezeu. Ei vor propovădui Evanghelia veșnică și le vor spune oamenilor că a venit ceasul judecății și că trebuie să se închine Celui care a făcut cerul și pământul (Apocalipsa 14.6-7).
În profeția lui Zaharia (Zaharia 8.20-22) este descrisă în mod minunat această viitoare chemare a lui Israel. În primul rând se arată că Dumnezeu va folosi Iuda, care acum este un blestemat de națiuni, pentru a binecuvânta toate națiunile. După aceasta, profetul continuă: „Așa zice Domnul oștirilor: «Vor veni din nou popoare și locuitori ai multor cetăți. Şi locuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă, zicând: ‚Să mergem repede să cerem favoarea Domnului și să-L căutăm pe Domnul oștirilor! Voi merge și eu!’ Și multe popoare și naţiuni puternice vor veni să-L caute pe Domnul oștirilor în Ierusalim și să se roage Domnului.»”
Atunci, faptul că Dumnezeu este cu Israel va fi atât de clar încât zece oameni din toate națiunile vor apuca poala hainei unui evreu și vor spune: „Vom merge cu tine, căci am auzit că Dumnezeu este cu tine”. Atunci va fi așa cum este scris în Ioan 21, că plasa nu se va rupe când va fi aruncată pe partea dreaptă în timpul Domnului, ci va cuprinde mulți pești mari. Acum, plasa încă se rupe, după cum citim în Luca 5. Dar când Domnul Isus îi va folosi într-o zi pe evreii convertiți pentru a propovădui Evanghelia pretutindeni, atunci toate națiunile rămase pe pământ vor fi prinse în plasă și Îl vor găsi pe Dumnezeu și mântuirea Sa.
Să studiem acum cartea Iona ca o profeție despre Hristos. Cât de glorioasă și măreață devine atunci această carte pentru noi! Isus a fost Slujitorul credincios al lui Dumnezeu. Dar, deși a venit să facă voia lui Dumnezeu și deși a trăit în toate privințele la înălțimea acestei sarcini, a trebuit să intre în mormânt și a rămas în el trei zile și trei nopți. Dar când Domnul Isus vine în fața ochilor noștri prin cartea Iona, aș vrea mai întâi să subliniez câteva diferențe între El și fiul lui Amitai. Căci, deși este adevărat că Iona este un model profetic al Domnului, există o mare diferență între cei doi, precum și în natura misiunii lor.
Iona a avut un mesaj de judecată, deși, dacă ninivitenii se pocăiau, Dumnezeu voia să lase judecata neexecutată. Isus a avut un mesaj de binecuvântare. El Însuși a spus că Dumnezeu nu L-a trimis ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită prin El.
Iona a venit să propovăduiască împotriva orașului Ninive. Isus a venit să-i cheme la El pe toți cei obosiți și împovărați și să le dea odihnă.
Iona a fost neascultător când a primit însărcinarea lui Dumnezeu. Isus a făcut întotdeauna ceea ce era plăcut lui Dumnezeu.
Iona a devenit neascultător, când s-a gândit la binecuvântarea pe care urma să o primească cetatea păgână Ninive prin pocăința ei. El dorea ca binecuvântarea să fie doar pentru Israel, pentru poporul său, pe care îl considera privilegiat, ca și cum ar fi fost mai bun decât toate națiunile.
Cu o inimă plină de iubire arzătoare, Isus a tânjit după cei pierduți, fie că erau din Israel sau din alte popoare. Din cauza unei femei samaritene, El a făcut o călătorie obositoare și a rămas printre samariteni, deși aceștia Îl tratau cu dispreț și nu au vrut să-L primească până nu și-au dat seama că El era Mântuitorul lumii.
Iona a dormit somnul celui împietrit, al celui tare de urechi, iar când s-a trezit a trebuit să se declare vinovat. Isus a dormit în mijlocul furtunii mari, pentru că putea fi liniștit că nu I se va întâmpla nimic rău. Iar când S-a trezit, a mustrat lacul și pe ucenicii care erau temători și cu puțină credință, deși El era cu ei.
Iona s-a sacrificat pentru alții, dar a făcut-o din cauza propriului său păcat. A recunoscut că merita moartea. Pe ceilalți nu i-a putut salva decât dându-se pe sine însuși la moarte. Isus S-a jertfit pentru alţii, dar El era nevinovat; ceilalți meritau să piară, dar El S-a dat pe Sine Însuși la moarte pentru ei și S-a coborât în „inima mării” pentru ei.
Iona s-a predat ca fiind cel vinovat. Isus S-a dat pe Sine prin har, pentru a-i salva pe cei vinovați.
Iona s-a supus mâniei lui Dumnezeu, și-a mărturisit vina, s-a ridicat dintre morți și a avut parte de harul Domnului, pe care l-a vestit mai târziu. De asemenea, Isus s-a supus de bunăvoie mâniei lui Dumnezeu. Toate talazurile și valurile mâniei lui Dumnezeu au trecut peste capul Său sfânt. El a coborât până în locurile cele mai de jos ale pământului (compară cu Efeseni 4.9). El a stat trei zile și trei nopți în inima pământului (compară cu Matei 12.40), cu rezultatul glorios că acum oamenii, și mai târziu Israel, puteau găsi harul și puteau fi salvați din marea judecății. El a murit și a fost îngropat, dar nu a pierit. El a înviat dintre morți și acum vesteşte mântuirea glorioasă pentru o lume pierdută. Toți cei care vin la El conștienți de vina lor și Îl acceptă găsesc har. Cu adevărat, ce Domn este El! „Iată, aici este mai mult decât Iona”, a putut spune Isus (Matei 12.41). Cine este ca El? El nu S-a uitat la privilegiile poporului Său. El nu a cerut sentimente personale. El a împlinit pur și simplu voia lui Dumnezeu, iar această voie este ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la cunoașterea adevărului (1. Timotei 2.4).
Oricât de mari ar fi diferențele dintre Isus și Iona și între acțiunile lor, găsim o concordanţă deplină în jertfa care a fost făcută. Marea mâniei lui Dumnezeu este liniştită de amândouă. Să ne bucurăm, așadar, să vedem în Iona nu numai un model al lui Israel, ci și al lui Hristos! Și totuși – Isus este mai mult decât Iona, infinit mai mult. În Iona vedem umbra, în Isus realitatea. Iona arată spre Hristos, Hristos este împlinirea glorioasă. Marea lumii a fost agitată de păcatul unui singur om. Furtuna a fost potolită prin sacrificiul unui singur Om. Marea vieții este de asemenea agitată de păcatul unui singur om, dar mânia este de asemenea stinsă prin jertfa unui singur Om. El a adus împăcare și pace.
„Iată, aici este mai mult decât Iona.”
Ce Mântuitor este Isus! Omul a vrut să devină Dumnezeu; în Hristos, Dumnezeu a devenit Om. Omul era îngâmfat. Hristos S-a smerit. Omul a vrut să urce la cer. În Hristos, Dumnezeu a coborât să locuiască printre oameni. Omul, în aroganța sa, cere glorie. Hristos a ales crucea. Cum ar trebui să-L asculte oamenii pe acest Isus! Cum ar trebui să-L iubească creștinii, iudei și neamuri, pe Cel care a fost ascultător până la moarte, până la moartea crucii (Filipeni 2.8). Să ne fixăm ochii asupra Lui și să exclamăm din nou: „Iată, aici este mai mult decât Iona.”
Vor veni oameni din Ninive; o regină din sud se va ridica pentru a-i condamna pe cei cărora Isus le-a predicat, dar care nu au vrut să asculte. În orașele lor, Isus Își făcuse auzită vocea, dar ei nu s-au întors la El.
„Iată, aici este mai mult decât Iona.”
El este aici pentru a vă vorbi. El este în casa ta, pentru că tu ai Biblia. El este aproape de tine, căci Sfânta Scriptură mărturisesc despre El. Este glasul Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul celor pierduți, a cărui îndurare iartă un ocean de păcate, care vindecă de orice boală! Să ne închinăm înaintea Celui cu care nimeni nu se poate compara; să cântăm împreună cu poetul în credință:
Tu, Doamne, Prinţul păcii eşti
Şi ai vrut să mă mântuieşti
Chiar toată omenirea!
O, Miel Sfânt al lui Dumnezeu,
Pe cruce al Tău sânge-a curs,
S-avem azi înfierea!
Fericire!
Noi prin moartea-Ţi moşteni-vom în mărire,
Unde ne vei da cununa.
Tradus de la: Das Buch Jona – Einleitung
Traducere: Ion Simionescu
https://www.soundwords.de/ro/cartea-iona-introducere-a12995.html
////////////////////////////////////////
Rugăciunea credinţei, Iacov 5.14-16, de M.J. Arentsen
© EPV, Online începând de la
Versete călăuzitoare: Iacov 5.14-16
Iacov 5.14-16: Este cineva bolnav între voi? Să-i cheme la sine pe bătrânii adunării şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în Numele Domnului; şi rugăciunea credinţei îl va vindeca pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi dacă a făcut păcate, i se vor ierta acestea. Mărturisiţi-vă deci unii altora greşelile şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui drept.
Cuprins
Introducere
De ce trebuie luaţi bătrânii?
Ce înseamnă untdelemnul?
Introducere
Cele trei împrejurări de viaţă, pe care Iacov le numeşte în versetul anterior şi aici în versetul 14 (suferinţa, bucuria şi boala) desigur nu sunt tot ce oferă viaţa întreagă. Sunt multe împrejurări în viaţă, pe care el nu le aminteşte. Aceasta arată deja spre faptul că Iacov nu vrea să trateze complet lucrurile despre care el scrie. De aceea gândesc, că ceea ce scrie Iacov aici în cazul bolii nu este singura rezolvare absolută şi reţeta pentru fiecare boală. Aceasta rezultă şi din aceea că în epistolele de mai târziu citim despre credincioşi, care au darul de a mijloci vindecarea, fără ca bătrânii adunării să fie prezenţi. Deci noi nu avem voie să facem o lege din versetul acesta, că în toate cazurile trebuie să se procedeze aşa. Aceasta se observă şi din versetul 16, care este formulat la modul general. Numai dacă cineva doreşte să cheme cu credinţă pe bătrâni se poate face uz practic de procedeul descris în versetele 14 şi 15. Însă despre aceasta vom vorbi mai târziu mai mult. Uneori îi este clar bolnavului că Dumnezeu vrea să-l ia deoparte, pentru ca el să se poată odihni un timp în părtăşie cu Dumnezeu. În acest caz el nu va chema pe bătrâni, ci va aştepta cu răbdare timpul lui Dumnezeu sau îşi va dori să meargă acasă, ca să fie la Hristos, căci aceasta este cu mult cel mai bine. Epistolele de mai târziu, care descriu adevărul despre Adunare şi viaţa noastră personală ca cetăţeni ai cerului, ne lasă să vedem că viaţa pe pământ în cele din urmă nu este ţelul şi hotărârea pentru un creştin credincios. Planul lui Dumnezeu cu noi este, ca noi să fim la Hristos, acolo unde El este acum.
De ce trebuie luaţi bătrânii?
Însă să revenim la epistola lui Iacov. El începe cu o întrebare: „Este cineva bolnav între voi?” Cuvintele „între voi” conţin în sine faptul, că noi trebuie să ne gândim, cui i-a fost adresată această epistolă şi la cine se adresează Iacov aici în mod deosebit:
Primul lucru este clar: Iacov se adresează celor douăsprezece seminţii ale lui Israel aflate în împrăştiere (diaspora). În aceasta este iarăşi un indiciu, că ceea ce a fost scris israeliţilor (şi din aceştia fac parte şi necredincioşii) nu trebuie neapărat aplicat la noi. Aceasta înseamnă că trebuie chibzuit bine, dacă ceea ce Iacov scrie aici poate fi aplicat la creştinii dintre naţiuni şi la timpurile noastre. Ceea ce spune Iacov aici vor face probabil foarte curând israeliţii credincioşi, şi anume în necazul cel mare, mai cu seamă că atunci va fi imposibil pentru credincioşi să cheme un medic, deoarece oricine nu poartă semnul fiarei, nu va putea cumpăra şi nici vinde, şi deci nici măcar să se folosească de un medic.
Prin cuvântul „credincios” suntem la punctul al doilea: Iacov se adresează aici în mod deosebit credincioşilor din cele douăsprezece seminţii. Aceasta rezultă clar din context. Începând cu versetul 7 vorbeşte fraţilor, şi aceştia erau credincioşii. În afară de locul acesta mai găsim acest cuvânt şi în Iacov 5.9,10,12,19. „Între voi” înseamnă deci: între credincioşii din cele douăsprezece seminţii aflate în afara ţării făgăduite.
Adevărata încredere în Dumnezeu este necesară pentru a merge pe drumul arătat aici şi să se cheme bătrânii adunării la sine. Până atunci veniseră la credinţă numai iudei, şi cu toate acestea se foloseşte deja cuvântul „adunare”, cu toate că adevărul despre faptul că iudeii şi naţiunile vor fi unite într-un singur trup era în timpul acela total necunoscut. Deci cuvântul „adunare” face aluzie la credincioşii dintre iudei, care şi-au pus încrederea în Isus Hristos, Mesia. Prin faptul că mulţi iudei din tot felul de ţări deveniţi credincioşi s-au întors după sărbătoarea de la Rusalii la domiciliul lor şi acolo au relatat concetăţenilor lor despre Hristos, au luat naştere şi acolo adunări, din care la început făceau parte numai iudei. Lor li se adresează Iacov. La începutul epistolei întâlnim cuvântul „sinagogă”, aici întâlnim cuvântul „adunare”. Prin „adunare” este vorba de credincioşi, prin „sinagogă” este vorba de clădirea în care ei se adunau.
Între iudeii din timpul Vechiului Testament şi cei din timpul Domnului era obiceiul ca bărbaţii cu înţelepciune şi o anumită vârstă să ocupe un loc deosebit. Ei erau numiţi bătrâni, îndeplineau anumite funcţii de supraveghere şi de conducere şi li se cerea sfatul în cazul întrebărilor grele. Ei nu erau puşi oficial ca bătrâni, ci ocupau locul acesta pe baza vârstei lor şi a chibzuinţei lor. Şi printre creştinii iudei erau bătrâni, şi anume ca pretutindeni, fără o numire oficială. Duhul Sfânt acceptă aceasta şi îndeamnă pe bătrâni prin Petru, să păstorească turma lui Dumnezeu de bună voie şi să exercite supravegherea fără constrângere şi fără intenţii ascunse, ci ca modele pentru turmă. Cei mai tinerii sunt îndemnaţi să fie supuşi faţă de cei mai în vârstă (sau: bătrâni) (1 Petru 5.2-5). Un bolnav putea chema la sine pe aceşti bătrâni, care erau model pentru turmă. Pentru aceasta era nevoie de credinţă şi de conştienţa că Dumnezeu este plin de har şi dragoste. După aceea ei trebuiau să ungă bolnavul cu untdelemn şi să se roage în mod deosebit pentru el. Rugăciunea credinţei trebuia apoi să vindece (salveze) pe bolnav.
Este deosebit de important să te rogi. Ce putere rezultă din aceasta, în mod deosebit când este prezentă o încredere profundă în Dumnezeu! Nu faptul că bătrânii ocupă o poziţie deosebită este motivul pentru care Dumnezeu aude, ci încrederea lor cu credinţă. Bătrânii trebuie să fie fraţi demni de încredere, care sunt modele adevărate în cuvânt şi umblare. Atunci Dumnezeu poate auzi şi împlini rugăciunea. Însă nu pe baza importanţei sau demnităţii lor, ci pe baza vieţii lor trăite cu Dumnezeu. Ei trebuie să se roage „pentru” bolnav, aceasta înseamnă că ei trebuie să facă bolnavul subiect special al rugăciunii lor. Şi contextul arată, după părerea mea, că această rugăciune comună are loc în prezenţa bolnavului. El i-a chemat la sine, şi ei au chemat Numele Domnului pentru el, atunci când l-au uns. Se mai observă că se vorbeşte despre rugăciunea credinţei, şi nu despre rugăciunile credinţei. Cu toate că probabil fiecare bătrân s-a rugat, este privit totuşi ca fiind o singură rugăciune. Se poate de asemenea, ca unul dintre bătrâni să se fi rugat în numele tuturor celorlalţi bătrâni. În orice caz bolnavul devine vindecat prin rugăciunea credinţei, la care accentul se pune pe credinţă.
Ce înseamnă untdelemnul?
Rămân unele întrebări fără răspuns:
Ce înseamnă în acest context ungerea cu untdelemn?
Trebuie noi să considerăm ceea ce scrie Iacov aici, ca etapă de trecere, deoarece iudeii aşteptau încă ca Împărăţia lui Dumnezeu, Împărăţia de o mie de ani a păcii, să înceapă în curând?
Lucrează Dumnezeu şi în timpurile de decădere conform acestei rânduieli?
Este posibilă vindecarea prin rugăciune şi pe o altă cale, decât cea descrisă aici?
- Ce înseamnă în acest context ungerea cu untdelemn?
Deja la prima întrebare nu este uşor de răspuns. În evanghelia după Marcu 6.13 se relatează că mulţi bolnavi au fost unşi cu untdelemn de către ucenici şi apoi s-au vindecat, fără să aflăm ceva despre o însărcinare directă a lor din partea Domnului, ca să ungă cu untdelemn. Pentru a fi complet trebuie să mai spunem că în evanghelia după Marcu nu este vorba de o însărcinare de a vindeca pe bolnavi, cu toate că aceasta cu siguranţă era inclusă în trimiterea ucenicilor. Matei 10.1,8, unde este vorba despre această trimitere, se aminteşte că Domnul le-a dat autoritate să vindece orice boală şi orice neputinţă, fără să fie numită folosirea untdelemnului. Untdelemnul este în Scriptură o imagine a Duhului Sfânt ca ungere, însă aici nu trebuie să ne gândim la aşa ceva. Este vorba de o ungere cu untdelemn în adevăratul sens al cuvântului. Se ştia că untdelemnul pus pe răni avea efect de alinare a durerilor (Isaia 1.6 şi Luca 10.34, unde vinul este amintit ca element dezinfectant), şi de multe ori s-a gândit, că untdelemnul ar fi capabil să vindece boli corporale. De aceea la iudei a devenit obişnuinţa să ungă cu untdelemn. Însă nu obiceiurile vindecă o boală, ci rugăciunea credinţei. Însă aici nu numai se face ungerea cu untdelemn; ci ungerea cu untdelemn se face în Numele Domnului. Numele sfânt al lui Dumnezeu ca Domn este rostit asupra bolnavului. În felul acesta bolnavul devine mult mai profund conştient că Dumnezeu, Domnul, îl vede şi îl cunoaşte şi că numai El singur poate da vindecarea. După părerea mea, ungerea cu untdelemn aici nu este o chestiune lipsită de importanţă, care atunci putea fi uşor lăsată la o parte, deoarece numele Domnului era exclamat respectiv chemat în această situaţie. Dumnezeu deseori face legătura cu obiceiurile şi apoi le dă un înţeles mai profund, la care El Însuşi poate folosi aici untdelemnul ca mijloc de vindecare.
- Trebuie noi să considerăm ceea ce scrie Iacov aici, ca etapă de trecere, deoarece iudeii aşteptau încă ca Împărăţia lui Dumnezeu, Împărăţia de o mie de ani a păcii, să înceapă în curând?
La întrebarea a doua – dacă aici este vorba de o etapă de tranziţie –de asemenea nu este uşor de răspuns. Este foarte posibil, că Dumnezeu a dat prescripţii iudaice, care erau valabile până în momentul când fiecărei aşteptări pământeşti, iudaice i s-a retras fundamentul prin distrugerea Ierusalimului în anul 70 după Hristos. Probabil Iacov a scris epistola sa înaintea tuturor celorlalte epistole din Noul Testament, în orice caz mult timp înainte de epistola către Evrei, care a luat naştere scurt timp înainte de distrugerea Ierusalimului şi în care credincioşii iudei sunt îndemnaţi să-şi ia privirea de la Ierusalimul pământesc şi de la serviciul divin cu caracter iudaic în exterior şi de la obiceiurile iudaice şi să privească la lucrurile care stau în legătură cu cerul. În timpul de început iudei trăiau în aşteptarea revenirii în curând a lui Isus şi instaurarea Împărăţiei păcii. Ei doreau cu plăcere să trăiască începutul acestei Împărăţii. De aceea dorinţa lor să devină iarăşi sănătoşi şi de pe pământ să aştepte pe Mesia. Aceeaşi dorinţă o vor avea iudeii din timpul necazului cel mare. Şi atunci credincioşii israeliţi vor spera să intre în viaţă în Împărăţia păcii: „Ferice de cel care aşteaptă şi ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!” (Daniel 12.12). În Apocalipsa 14.13 Dumnezeu trebuie să încurajeze pe credincioşii care suferă şi sunt ameninţaţi să moară, prin aceea că El le spune că şi ei, da, chiar ei, vor fi binecuvântaţi: „Ferice de morţii care mor în Domnul de acum încolo! «Da», spune Duhul, «ca să se odihnească de ostenelile lor, pentru că lucrările lor îi urmează!»” Credincioşii iudei, care nu vor putea chema un medic la patul lor de boală, se vor folosi de acest drum spre vindecare, pentru ca apoi să fie prezenţi, când vine Mesia.
Deci noi putem privi într-un anumit sens aceste versete ca posibilitate de tranziţie pentru vindecări; rămâne însă întrebarea, dacă noi în timpul nostru trebuie să respectăm exact aceeaşi îndrumare. Epistola a fost adresată celor douăsprezece seminţii din diaspora, deci israeliţilor, şi anume nici măcar numai celor credincioşi, şi nicidecum credincioşilor dintre naţiuni. Cu această remarcă am ajuns la cea de-a treia întrebare a noastră:
- Lucrează Dumnezeu şi în timpurile de decădere conform acestei rânduieli?
Permiteţi să accentuăm în această privinţă: Dumnezeu este Cel neschimbabil, El poate dărui vindecare tuturor. Dacă noi mergem la medic (şi noi ar trebui ca niciodată să nu desconsiderăm această posibilitate dată indirect de Dumnezeu), El rămâne totuşi Dumnezeul nostru mare, singurul care poate da vindecare. S-ar putea ca noi să folosim mijloacele şi posibilităţile, pe care le oferă timpul nostru, însă întotdeauna este nevoie de dependenţă de Dumnezeu şi încredere în El. În unele situaţii un bolnav ar putea avea nevoia să cheme la sine fraţi în vârstă, de încredere, pentru ca ei să se roage pentru el, respectiv să se roage. De ce nu ar face aceasta? Şi să nu vrea Dumnezeu să asculte? El rămâne acelaşi.
Însă întrebarea este acum, dacă noi în timpul nostru trebuie să ne ţinem exact de text, deci de exemplu şi de ungerea cu untdelemn. Dacă mai ales în timpul nostru vrem să luăm chestiunea în sensul strict al textului, atunci acest fel de vindecare nu este posibil, căci bătrânii adunării dintr-un anumit loc nu sunt bătrânii unei biserici sau ai unei grupe sau dintre aceia care se stâng în locul respectiv în Numele Domnului Isus. Privit în sensul strict al cuvântului, mie mi se pare imposibil să împlinim prescrierile lui Iacov, însă în ceea ce priveşte sensul şi natura lor ele rămân valabile şi în timpul nostru. Dacă un bolnav ştie că boala lui este urmarea unei disciplinări din partea lui Dumnezeu şi dacă el are încrederea că Dumnezeu vrea să dea vindecare în cazul lui, atunci el poate chema la el fraţi în vârstă, care se bucură de încredere generală, pentru ca ei să se roage pentru el. Şi dacă bolnavul consideră necesar să fie uns cu untdelemn, deoarece el a văzut scris aceasta aşa în Cuvânt, de ce fraţii nu ar trebui să procedeze astfel? Dumnezeu nu este legat de reguli, şi locul nostru din Scriptură nu este prescriere de vindecare absolut necesară pentru timpul nostru. Scriptura cunoaşte şi alte posibilităţi pentru primirea vindecării. Cu această a patra întrebare vrem să ne ocupăm când vom studia versetul 16.
Rezultatul din versetul 14 este, că rugăciunea credinţei vindecă pe bolnav şi că Domnul îl va ridica. Rugăciunea pune în mişcare braţul puternic al lui Dumnezeu, al Domnului nostru. Cât de plin de har este El, că El Se ocupă cu astfel de lucruri, cum sunt boala, rugăciunea şi vindecarea. Cuvântul „cel bolnav” din versetul 15 are un alt înţeles decât cuvântul „bolnav” din versetul 14. Acesta înseamnă, să fi bolnav de o anumită boală, în timp ce aici (versetul 15) se referă mai mult la urmări: „să devii depresiv, obosit şi epuizat” şi altele asemănătoare. În epistola către Evrei 12.3 şi Apocalipsa 2.3 este tradus prin „a obosi”, respectiv „devenit obosit”.
Da, mâna lui Dumnezeu poate apăsa greu asupra cuiva, aşa că nu boala propriu-zisă este cel mai greu de suportat, ci epuizarea spirituală şi lupta lăuntrică, deoarece Domnul are să-mi spună ceva prin această boală. Câtă uşurare se poate aduce inimilor noastre, dacă încredinţăm problemele noastre fraţilor de încredere şi îi lăsăm să se roage pentru noi! Ce linişte ni se dăruieşte prin faptul că ei încredinţează totul mâinii Domnului! Bolnavul nu va gândi cu privire la sine însuşi că este drept, însă va fi convins de dreptatea bătrânilor. Şi rugăciunea celui drept poate face mult. Dumnezeu vede la bătrâni rugăciunea credinţei. Ei au credinţa, că bolnavului îi va merge mai bine. După aceea va avea loc vindecarea spirituală prin această rugăciune a credinţei, în timp ce vindecarea trupească prin Domnul este legată de vindecarea spirituală. Aici este vorba de două lucruri: bolnavul devine sănătos (Ioan 11.12), şi Domnul îl ridică. Gândesc că aceasta înseamnă, că el va putea din nou să părăsească patul de boală. Boala era evident nu numai o gripă uşoară sau dureri de cap, ci ea a condus la o epuizare corporală mare şi o zdrobire sufletească, în mod deosebit deoarece bolnavul a recunoscut în aceasta disciplinarea din partea lui Dumnezeu.
O imagine frumoasă despre fraţi care vorbesc cu Domnul despre o boală găsim în evanghelia după Marcu 1.30,31. Ucenicii Domnului au vorbit cu El despre soacra lui Petru, care zăcea în pat cu febră. Domnul S-a dus la ea, a apucat-o de mână şi a ridicat-o, exact aşa cum stă scris în epistola lui Iacov. Şi vindecarea a fost aşa de deplină, că ea le-a slujit imediat după aceea.
Un alt exemplu avem în Luca 5.17-26, unde un om paralizat este vindecat. Prietenii lui, cu care fără îndoială el a vorbit despre suferinţa şi dorinţa lui de a fi vindecat, l-au adus la Domnul. Dragostea lor pentru cel paralizat era aşa de mare, că ei nu s-au dat înapoi de la nici un efort, aşa cum aceasta se poate aştepta de la bătrâni. Şi Domnul, care cunoaşte inimile, a dăruit celui paralizat mai întâi iertarea păcatelor lui, odihna pentru inima lui. Şi aceasta pentru că El le-a văzut credinţa (a prietenilor). După aceea a venit şi vindecarea trupului, ca dovadă a autorităţii Sale de a ierta păcatele pe pământ. Ce Domn minunat!
Să revenim la epistola lui Iacov. Patul de boală poate să fi avut şi o cauză deosebită, şi anume anumite păcate. Dumnezeu poate pune o boală peste un credincios ca mijloc de disciplinare, ca să-l păzească de anumite pericole sau ca să-l înveţe în anumite privinţe, aşa cum era în cazul lui Iov, dar s-ar putea de asemenea să fie, că anumite păcate sunt cauza bolii. În acest caz bolnavul ştie care sunt păcatele din cauza cărora Dumnezeu l-a lăsat să se îmbolnăvească. El va mărturisi aceste păcate fraţilor lui de încredere. Dacă Domnul îl ridică, atunci el va şti că Dumnezeu în guvernarea Sa i-a iertat păcatele şi niciodată El nu Îşi va mai aminti de ele. De asemenea şi bătrânii niciodată nu trebuie să mai vorbească despre ele sau să facă aluzie la ele, căci dacă Domnul prin vindecare dovedeşte că El dăruieşte iertare, aceasta ar trebui să fie de ajuns pentru bătrâni. Pe lângă aceasta şi noi ne putem baza pe acest verset, care ne face cunoscut în modul cel mai pozitiv, că păcatele înfăptuite au fost pe deplin iertate. La fel era şi cu bolnavul care timp de 38 de ani zăcea la scăldătoarea Betesda. Domnul îi spune să nu mai păcătuiască, ca să nu aibă parte de ceva mai rău.
Trebuie să mai atenţionăm cu privire la un lucru. Din versetul acesta nu trebuie să se tragă concluzia că bătrânii iartă păcatele bolnavului, aşa că el ajunge în cer. Bătrânii nu dau nici o dezlegare de păcate. Oamenii nu pot şi nu au voie să facă aceasta. Dumnezeu vindecă, şi prin aceasta El dovedeşte oamenilor, că El a iertat şi păcatele care îl apăsau pe bolnav. Bătrânii vor accepta aceasta şi o vor recunoaşte. Cel vindecat va fi reprimit în mijlocul credincioşilor. Aici este vorba de iertarea păcatelor pentru pământul acesta. Traducerea noastră exprimă aceasta în mod fin: „i se va ierta”.
Ce Dumnezeu măreţ avem noi, care în har priveşte în jos spre ai Săi şi aude şi împlineşte rugăciunile noastre!
Tradus de la: Das Gebet des Glaubens
Titlul original: „Das Gebet des Glaubens“
din Hilfe und Nahrung, Editura Ernst-Paulus, 1978, pag. 201–209
în formă prescurtată de SoundWords.
Traducere: Ion Simionescu
https://www.soundwords.de/ro/rugaciunea-credintei-a11745.html
////////////////////////////////////////
Pe drumul spre Emaus- Luca 24, de Willem Johannes Ouweneel
© SoundWords, Online
Cuprins
Introducere
O deschidere puternică
Învierea Domnului și mormântul gol
Femeile cu mirodenii
Doi bărbați în haine strălucitoare
Cuvântul și lucrarea lui
Ucenicii pe drumul spre Emaus
Domnul înviat a mers cu ei
Și astăzi este deja a treia zi
Domnul explică Scripturile
Rămâi cu noi
Dorința după sfinții adunați
Versete călăuzitoare: Luca 24
Introducere
Toate evangheliile se termină cu relatarea despre învierea Domnului Isus. Cu siguranță ne este cunoscut că fiecare evanghelie o face într-un mod specific. Fiecare evanghelie ne relatează învierea în caracterul special al întregii evanghelii, care o descrie. Este deci același caracter în care Domnul Isus Însuși este prezentat în fiecare evanghelie. La Luca Domnul Isus este Acela care a revelat aici pe pământ harul și îndurarea lui Dumnezeu. În acest caracter Îl vedem prezentat în suferințele Sale și în moartea Sa. De aceea Luca nu ne relatează atât de mult despre suferințele Domnului Isus din cauza păcatelor. Nu auzim nimic despre păcate, despre jertfa pentru păcat, despre părăsirea Lui de către Dumnezeu în cele trei ore de întuneric. Aceasta o găsim la Matei și la Marcu. În evanghelia după Luca ni se arată cum harul și îndurarea lui Dumnezeu vor să se desfășoare și cum puterile întunericului se împotrivesc acestui fapt, cu scopul final să nimicească această mărturie despre harul și îndurarea lui Dumnezeu. Cel mai clar se vede aceasta în moartea Domnului Isus. Aici vedem pe Domnul în cele trei ore de întuneric, care reprezintă întreaga putere spirituală a întunericului. Dar în momentul când această putere atinge punctul ei culminant, perdeaua Templului se deschide de sus până jos, pentru ca prin moartea Domnului Isus tot harul lui Dumnezeu să-și poată acum crea un drum spre inima omului. Căci harul și îndurarea lui Dumnezeu se bazează pe moartea Domnului Isus. Însă atâta timp cât această bază, acest fundament acceptat de Dumnezeu, nu a fost pus, harul și îndurarea lui Dumnezeu nu a putut duce pe nimeni în cer. Însă apoi auzim cuvântul Domnului nostru pe cruce adresat tâlharului, care I-a dăruit inima: »Astăzi vei fi cu Mine în Paradis«.
O deschidere puternică
Cerul a fost deschis prin moartea Domnului nostru. Acesta este un har dublu al lui Dumnezeu. Așa ne este prezentată lucrarea aici la Luca. Prin moartea Domnului harul și îndurarea pot să se desfășoare cu privire la noi. Perdeaua s-a deschis și bunătatea lui Dumnezeu curge acum neîngrădită spre noi ca lumina – cerul este deschis! Și acesta este caracterul deosebit al acestui ultim capitol. Este mărturia despre puterea care deschide, care ne este prezentată aici în acest capitol. Căci sunt așa de multe lucruri care se deschid: mormântul se deschide, ochii se deschid, Scripturile se deschid, mintea se deschide și în cele din urmă cerul se deschide. Este o deschidere uriașă, pentru că Domnul Isus a înviat din moarte și pentru că El prin moartea Sa a zdrobit puterea întunericului.
Învierea Domnului și mormântul gol
Noi spunem că aceasta este istoria învierii Domnului. Dar învierea propriu-zisă a Domnului Însuși nu o găsim în niciuna din cele patru relatări din evanghelii. Nu ni se relatează niciunde, ce a avut loc în cele mai de dimineață ore ale acestei zile. Domnul Isus a înviat dintre cei morți în dimineața acestei zile și a părăsit mormântul. Putem fi siguri, că Domnul Isus a părăsit mormântul înainte ca îngerul să rostogolească piatra, așa cum ne spune Matei. Piatra grea nu putea să-L rețină, tot așa cum mai târziu în Ioan 20 ușile încuiate ale ucenicilor adunați nu puteau să-L rețină. Piatra nu a fost dată la o parte prin rostogolire pentru ca Domnul Isus să poată ieși afară. Piatra a fost rostogolită pentru ca noi, tu și eu, să putem merge înlăuntru. Piatra a fost rostogolită pentru ca noi să putem privi înlăuntru în mormântul deschis, nu ca să vedem, că acolo este ceva, ci să vedem că acolo nu este nimic – că mormântul este gol. Și mormântul gol este prima dovadă despre harul lui Dumnezeu. Învierea nu este numai o dovadă a atotputerniciei lui Dumnezeu, ci și o dovadă a triumfului harului dumnezeiesc. Căci acum omul poate fi nu numai salvat de păcate, ci el poate fi adus chiar în cerul deschis, căci la sfârșitul acestui capitol Domnul Isus merge în cer.
Femeile cu mirodenii
Femeile erau în drum spre mormânt cu mirodeniile lor. Dar ele au venit prea târziu. Acolo, în Betania, Domnul Isus a fost uns pentru înmormântarea Sa. Acum aceste femei vin prea târziu. Ele vin la mormânt și văd că piatra a fost dată la o parte. Și când au intrat în mormânt n-au găsit trupul mort al Domnului. Interesant este aici faptul că acum se vorbește de „Domnul”, cu toate că până aici în evanghelie nu s-a vorbit așa. Dar acum este „Domnul”. El este Domnul, care a înviat, care a biruit moartea și a revenit ca viața. Este, așa cum am spus, triumful harului. Și ca să mai revenim încă o dată să vorbim despre lucrarea Domnului Isus: în evanghelia după Luca această lucrare ne este prezentată în legătură sau în caracterul jertfei de pace. Este o jertfă – moartea Domnului este baza pentru ca Dumnezeu să poată avea părtășie cu noi. Dumnezeu vine acum la noi pe baza mormântului gol. Și așa după cum Domnul Isus a înviat dintre cei morți, tot așa și noi am înviat împreună cu El și am fost aduși în părtășie cu Dumnezeu.
Doi bărbați în haine strălucitoare
Matei ne prezintă învierea în legătură cu rămășița spirituală din Israel, pe care El a găsit-o în Galileea. Vedem aceasta și în viitor. În evanghelia după Marcu sunt pregătiți și trimiși slujitori. Ioan ne relatează despre formarea familiei dumnezeiești, că la Tatăl sunt aduși copii: »Mă duc la Tatăl Meu și Tatăl vostru«. Dar la Luca vedem că învierea Domnului Isus ne introduce într-o stare nouă, în starea de om nou. Și în acest context ne întâmpină aici la mormânt doi bărbați. Sunt doi bărbați în haine strălucitoare. Textual aici stă scris: „veșminte scânteietoare” – luminând ca fulgerul. Acesta este fulgerul care vine din cer. Așa vedem noi pe acești bărbați îmbrăcați cu lumină cerească. Desigur aceștia sunt îngeri. Dar nouă nu ni se spune aceasta. Ei ne sunt prezentați la Luca ca bărbați. La Matei este important, și în legătură cu învățătura din Vechiul Testament, ca să să fie un înger, care aduce mesajul. La Marcu aceste persoane sunt denumite tineri și aceasta înseamnă de fapt slujitori. Dar aici sunt bărbați în haine strălucitoare. Un Om a înviat dintre cei morți și împreună cu El vedem pe alții, care sunt îmbrăcați cu lumina din înălțime. Aceasta ne amintește de evenimentul din capitolul 9 de pe muntele transfigurării. Acolo Domnul a apărut în glorie și împreună cu El în glorie a apărut Moise și Ilie. Și noi știm că acești doi ne prezintă un tablou al credincioșilor în legătură cu Domnul glorificat. Și astfel aici în Luca 24 se accentuează, că odată cu învierea a fost creat un om nou: omul nou îmbrăcat cu lumină cerească. Și când va reveni Domnul Isus, apariția Lui va fi asemenea fulgerului care străbate de la răsărit la apus (Matei 24). Fulgerul este o lumină care luminează din cer pe pământ. Așa va apărea Domnul și noi credincioșii împreună cu El în glorie (Coloseni 3). De aceea vedem aici pe acești doi bărbați în haine strălucitoare, scânteietoare.
Și acum se adaugă un punct important, care caracterizează acest întreg ultim capitol. Este ceea ce spun acești bărbați: »Pentru ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici …«. Aceasta ne arată acest aspect important, că noul, Cel înviat dintre cei morți, nu mai este în legătură cu cel vechi și nici nu poate fi amestecat cu el: »Este o creație nouă, iată, totul a devenit nou«. Omul natural este privit ca fiind mort spiritual. Și de la morți nu poți aștepta înțelepciune sau înțelegere. Dar nouă, celor care credem, ne-a fost dată înțelepciune – înțelepciune de sus, înțelepciune de la Dumnezeu. Căci Domnul Isus, care a înviat dintre cei morți, Cel viu – El a devenit pentru noi înțelepciune de la Dumnezeu și dreptate și sfințenie și răscumpărare (1 Corinteni 1.30). Da, aceste lucruri se găsesc numai de partea cealaltă a morții, în El, Cel înviat. »Nu este aici!« Ce cuvânt adevărat. Să păstrăm aceasta în amintire, pentru ca să nu căutăm speranța și bucuria noastră la cei morți. »Nu este aici, ci a înviat«.
Știți voi, un alt lucru deosebit este și în ceea ce acești bărbați nu spun. Ei nu vorbesc despre Galileea. Ei nu spun: »Mergeți în Galileea și acolo Îl veți vedea«. Aceasta este important, cum am spus, la Matei. Căci Domnul Isus a chemat pe ucenicii Săi în Galileea. Aici El a găsit și format rămășița credincioasă al lui Israel. Și aici în Galileea se unește El cu ei după înfăptuirea lucrării, ca să fie la ei. De aceea la Matei nici nu se vorbește despre înălțarea la cer. Aici, în evanghelia după Matei, Domnul este arătat în legătură cu rămășița, ca și cum El niciodată nu ar fi plecat. Dar toate acestea nu le găsim aici la Luca. Nu găsim nici misiunea de a boteza și nici nu citim despre semne și minuni, care trebuiau să însoțească cuvintele ucenicilor. Toate acestea se găsesc la Matei și la Marcu. Aici ne sunt prezentate gândurile referitoare la Adunare (Biserică). Aici se vorbește despre venirea Duhului Sfânt, despre evanghelia creștină și în mod indirect ne sunt prezentate gânduri referitoare la Adunare. Aici accentul se pune pe ceea ce a spus Domnul: se atrage atenția asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Găsim mereu aceasta aici în aceste versete. Aceasta scoate în evidență importanța Cuvântului lui Dumnezeu în mijlocul Adunării Sale. Aici nu este în primul rând decisiv, că Domnul Isus a fost văzut cu ochii naturali, căci de aceasta n-a avut parte niciunul din noi. Și cu toate acestea noi credem în înviere. Cu toate acestea noi credem în Domnul înviat. De ce? Nu pe baza a ceea ce am văzut cu ochii naturali, ci pe baza a ceea ce am auzit prin Cuvântul lui Dumnezeu. Este ceea ce am găsit în Vechiul Testament: Moise, prorocii și psalmii și în Noul Testament cuvintele Domnului Isus Însuși și cuvintele apostolilor. De aceea începând din această zi suntem chemați să credem Scripturile sfinte care ne-au fost transmise. Căci în evanghelia după Ioan citim: »Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut.«
Cuvântul și lucrarea lui
Însă aici mai învățăm și o altă lecție. Noi putem auzi Cuvântul, putem citi Cuvântul o dată, de două ori, de mai multe ori și cu toate acestea s-ar putea ca el să nu facă din noi un alt om. Mărturia celor doi bărbați a avut același efect: femeile și-au amintit de cuvântul Domnului – dar cu regret din aceasta nu a rezultat nimic. Tot așa și astăzi sunt unii creștini, care au cunoștințe despre Cuvânt și despre Domnul Isus și despre învierea Sa. Dar ce urmări are aceasta în viața lor? Ei au auzit Cuvântul lui Dumnezeu de la bărbați ai lui Dumnezeu, dar Cuvântul nu a găsit nici un ecou în viața lor. Tot așa la femei, cuvântul nu a avut nici un efect. Căci atunci când ele au spus aceasta ucenicilor, mărturisirea lor nu a creat o impresie mare asupra acestora: »Cuvintele acestea păreau înaintea lor un basm și nu le credeau«. Ca un basm! Ști tu, că aceasta înseamnă de fapt „absurditate” sau „nonsens”? Aceasta se găsește la oamenii care nu sunt întregi la minte. Dar aici sunt credincioși, oameni născuți din nou! Da, aceasta înseamnă însă, că – chiar dacă noi suntem născuți din nou – Cuvântul poate trece pe lângă noi. Noi Îl auzim desigur, dar el trece pe lângă sufletele noastre și atunci ni se pare a fi ca o absurditate. Nu, ucenicii nu devin interesați. Numai unul dintre ei cel puțin se scoală, ca el însuși să vadă: Petru. Petru se duce și vede mormântul gol. Gândește-te! Mărturia despre mormântul gol și cuvântul femeilor, toate acestea nu arată nici o influență – »… a plecat acasă, mirându-se de cele întâmplate«. Înapoi acasă – aceasta înseamnă, înapoi în mediul propriu de viață, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Tot așa și noi, după ce am auzit Cuvântul probabil vestit prin predică, ne întoarcem pur-și-simplu acasă, fără să fi lăsat Cuvântul lui Dumnezeu să pătrundă în inima noastră. Ne-am clădit propria viață, în care Cel înviat nu are niciun loc.
Ucenicii pe drumul spre Emaus
Avem acum aici istoria celor doi ucenici pe drumul spre Emaus. Acest lux de amănunte ni-l relatează numai Luca. La Marcu găsim un indiciu mic referitor la acest eveniment. Care sunt deci învățăturile acestei istorii? În primul rând desigur, că Domnul Isus Însuși (nu bărbații în veșminte strălucitoare) atinge inimile noastre și le face să ardă. Mărturia despre Domnul Însuși – și aceasta este lucrarea Duhului Sfânt – atinge inimile noastre și le face să ardă. În al doilea rând această istorie ne arată, că o lucrare poate face ceea ce nici chiar explicarea Scripturii nu poate face – frângerea pâinii, indiciul referitor la suferințele și moartea Domnului Isus, pentru ca să cunoaștem pe Domnul Însuși. Și în al treilea rând ne sunt arătate următoarele: ucenici s-au dus de fapt ca și Petru acasă. Ei au plecat din Ierusalim, unde de fapt Ierusalimul era locul celor vii, locul Domnului viu. Și ei au plecat totodată și din părtășia credincioșilor. Căci ucenicii, cei unsprezece împreună cu femeile și ceilalți, erau cu toți într-o casă. Erau însă acolo doi care nu puteau sta locului (dacă avem voie să spunem așa), nu mai aveau răbdare și au plecat acasă. Dar când ei sunt gata să includă pe Domnul în viața lor și pe drumul lor, atunci Domnul va veni și va găsi acces la inima lor. Și apoi noi învățăm două lucruri uriașe: întâi, că ei L-au constrâns pe Domnul să rămână la ei și că Domnul a intrat la ei, ca să rămână la ei. În al doilea rând, că ei s-au întors înapoi la locul unde erau adunați credincioșii și unde Domnul este în mijlocul lor. Aceasta este viața de creștin. Viața noastră creștină se mișcă în principal în interiorul acestor două domenii – acestea sunt, domeniul casei noastre și domeniul părtășiei credincioșilor în strângerile lor laolaltă. Dacă adăugăm la aceasta locul paralel din Marcu 16 – acolo citim despre drumul celor doi ucenici la țară (pe câmp) -, putem atunci să numim și domeniul muncii noastre. În toate cele trei domenii Domnul Isus trebuie să ocupe locul dintâi. El are dreptul la aceasta. Și dacă aceasta nu este așa la noi, la tine și la mine, El dorește totuși cu plăcere și blândețe să vină la noi, ca să ocupe acest loc.
Domnul înviat a mers cu ei
Cei doi ucenici sunt deci pe drumul de la Ierusalim spre Emaus. Ei discutau despre lucrurile care avuseseră loc. Și în timp ce mergeau, Domnul Isus Însuși vine la ei. Este primul lucru pe care îl auzim despre Domnul înviat în acest capitol. Domnul are un trup de înviere și nu mai este dependent de un mormânt deschis sau de uși deschise. Acest trup de înviere are alte însușiri, mult mai înalte și mai minunate, decât acelea pe care noi le cunoaștem acum cu trupurile noastre pământești, muritoare. Pe de altă parte, cu toate acestea prezența Sa aici este așa fel, că ucenicii nu au observat ceva deosebit. Și aceasta ne ajută să înțelegem cum va fi în timpul Împărăției de o mie de ani, când noi vom domni împreună cu El aici pe pământ în viața de înviere. Desigur în cazul celor doi ucenici era din cauza ochilor lor, că ei nu L-au recunoscut. Ochii lor i-a împiedicat. Și cu toate acestea Domnul a venit la ei ca Om adevărat și le-a vorbit: »Ce cuvinte sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?« Aceasta este ciudat. Un om, care și el vine de la Ierusalim, și el nu știe nimic despre cele întâmplate? Nu trecuse mult timp de când Mielul de paște a fost sacrificat și de când ochii tuturor au fost îndreptați spre Isus din Nazaret. Ne putem imagina viu, cum ucenici s-au oprit uimiți și au privit cu neîncredere pe Domnul. Unul dintre ei, Cleopa, a răspuns: »Tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu ști ce s-a întâmplat în el zilele acestea?« Cum răspunde Domnul la aceasta? El nu vorbește împotrivă, dar nici nu spune „da”. El dorește să-i scoată din rezervă, dacă am voie să mă exprim așa. Așa cercetează Domnul motivațiile inimii și gândurilor noastre. Să ne gândim bine la aceasta, în mod deosebit când vorbim cu El în rugăciune. Desigur Domnul cunoaște motivațiile noastre – El este Cunoscătorul inimilor. Dar pentru noi este important să cunoaștem propriile noastre motivații, ca să le aducem înaintea Domnului formulate așa cum trebuie. Și așa vorbesc cei doi ucenici către El: »Ce s-a întâmplat cu Isus Nazarineanul, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului popor …«. Ei vorbesc despre faptul că El S-a dovedit în cuvânt și în faptă că este trimis de Dumnezeu și ei vorbesc de faptul, că El, pe care Moise și Scripturile L-au vestit ca Mesia al lor, în mod de neînțeles, de neconceput, a fost dat să fie pedepsit, L-au condamnat și L-au răstignit. De neînțeles – nu pentru că aceasta era o răutate așa de mare a omului. Nu, ci pentru că Dumnezeu a permis toate acestea! Putem fi siguri, că au fost și mulți alții care au gândit la fel ca acești doi ucenici: „De ce a permis Dumnezeu așa ceva, ca oameni răi să se poarte în felul acesta cu Domnul?” »Noi nădăjduiam că El este Acela care va răscumpăra pe Israel.« Nu era El Acesta? Putea vreun om să fie ca El? El trebuie să fie totuși Salvatorul! Trebuie să fi orb, ca să nu recunoști aceasta! Pentru noi aceasta pare simplu, nu-i așa? Căci noi știm răspunsul: tocmai pentru că El a fost vândut, că El a fost răstignit și a murit, El putea să devină Salvatorul. Și cu toate acestea rămâne o minune de neînțeles și de nepătruns, că pe acest drum, prin suferințe, cruce, moarte și înviere El a devenit Salvatorul.
Și astăzi este deja a treia zi
»Dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi …«. Aproape că am întreba pe ucenici: „Dacă voi vorbiți în felul acesta, nu observați voi nimic, nu vi se aprinde nici o lumină? Voi vorbiți despre ziua a treia. Nu vă amintiți de cuvintele, pe care Domnul le-a spus despre ziua a treia? De trei ori a vestit, că El va învia a treia zi.” Acești ucenici spun chiar ei înșiși ce lucruri de neînțeles s-au petrecut deja în această zi: femeile nu au găsit trupul în mormânt. Nu este aceasta destul de clar? Mormântul era gol! Nu există nimic mai impresionant în această dimineață, decât faptul că mormântul este gol. L-au luat romanii? L-au luat fariseii? S-au L-au luat ucenicii, care de frica iudeilor erau înapoia ușilor încuiate? Dar mormântul a fost foarte sever supravegheat!? Nu vorbește aceasta inimilor voastre – mormântul gol? Petru a văzut aceasta, Ioan a fost și el acolo – mormântul gol! Vedeți, așa de blocați suntem noi uneori în gândurile noastre, în mintea noastră. Ucenicii vorbesc mai departe, că femeile au văzut îngerii care au spus, că El ar trăi. Apoi au fost alți ucenici acolo, care au văzut, că nu era nici un basm, ceea ce povesteau femeile. Dar toate acestea nu puteau convinge pe acești doi ucenici. Ei trebuiau să-L vadă pe El Însuși, ca să fie convinși. Aceasta nu înseamnă, că ei trebuiau să-L vadă cu ochii lor naturali, ci în sens spiritual; vederea cu propria inimă era importantă. Vai, cât de important este aceasta și pentru noi: pe El Însuși trebuie să-L vedem!
Când ucenici au ajuns la capăt cu mărturia lor, Domnul le spune: »O, nepricepuți«. Observați că aceasta se spune credincioșilor! Sunt credincioși care și-au deconectat mintea. Cât de mulți creștini nu se găsesc astăzi, care mai degrabă se lasă călăuziți de sentimentele lor în loc să se lase călăuziți de minte. Domnul le deschide mintea și când ei nu se folosesc de mintea lor, atunci Domnul le spune: »O, nepricepuți!« Ce fel de minte este aceasta? Este mintea din Ioan 5,20, o „minte” spirituală – o minte, pe care tu trebuie s-o primești. Dar dacă noi medităm acum despre înviere, să nu folosim mintea noastră împotriva credinței, ci ca să întărim credința. Aceasta este exact ca și la Petru. Când el vorbea despre înviere și iudeii gândeau: „noi nu cunoaștem aceasta, ce fel de lucruri noi ne povestești tu”, atunci el nu spune: „voi trebuie în sfârșit să credeți aceasta”. El spune: „Domnul Isus S-a arătat aceluia și aceluia, chiar la 500 de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt în viață – voi puteți deci să-i întrebați, folosește-te de mintea ta, omule!” Dar fi atent, sunt oameni care folosesc mintea lor, dar ei nu văd și nu cred. Căci trebuie să fie o minte deschisă de Domnul Isus. Dar ucenicii nu ajunseseră așa de departe. »O, nepricepuți și zăbavnici cu inima ca să credeți tot ce au spus prorocii!« Ei erau zăbavnici cu inima. Erau zăbavnici să creadă cuvântul prorocilor. Remarcabil este aici, că Domnul Isus așează cuvântul Scripturilor mai presus de cuvântul spus de El. El nu spune aici: Eu v-am spus în definitiv totul. De ce nu spune așa? Deoarece ei nu-L cunosc. El dorește în primul rând ca ei să creadă Scripturile. El nu le-a spus: „O, nepricepuți, de ce nu M-ați crezut?!” Nu, ei erau nepricepuți pentru că nu credeau Scripturile, prorocii. »Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?« Textul în original spune aici de fapt: „Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri ca să intre în slava Sa?” Mai întâi trebuiau să vină suferințele. Ele trebuiau să fie înainte de slavă. De fapt aceasta este exact așa și cu noi: mai întâi suferințele, apoi slava. Așa spune Domnul Isus ucenicilor Săi. Ca să poată veni în slavă, El a trebuit să treacă prin aceste suferințe îngrozitoare. Aceste suferințe erau premisa, pentru ca El să poată să ne lase să apărem în slava Sa. El a trebuit să intre în întunericul cel mai profund, ca să distrugă puterea întunericului. El a trebuit să moară, pentru ca să învieze dintre cei morți ca Cel viu în slavă. El a trebuit să Se dea în mâinile lui Satana, ca să nimicească odată pentru totdeauna pe Satana și lucrările lui. »Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?« Nu au vorbit Scripturile despre aceasta?
Domnul explică Scripturile
Începând de la Moise și de la toți profeții, El le-a explicat Scripturile. Ne putem imagina bine aceasta. Pas cu pas El explică capitol după capitol, numai ca să le arate un lucru: toate vorbesc despre Mine. Citește în felul acesta Vechiul Testament, pagină cu pagină, ca să vezi gloria Sa! Fă așa cum a spus Petru, că »… mărturisind dinainte patimile care erau pentru Hristos și gloriile de după acestea« (1 Petru 1.11). Totul vorbea despre El și Domnul lasă lumina dumnezeiască să lumineze peste aceste locuri. Ceea ce prorocii înșiși nu au înțeles, aceasta ne explică El prin Duhul Său, pas cu pas. Aceasta este exact așa cum se spune, că Duhul Sfânt ne călăuzește în tot adevărul. Dar nu numai aceasta, El ne amintește și de toate cuvintele, pe care Domnul Isus Însuși le-a spus. Da, este Duhul Sfânt Cel care pe drum ne face cunoscut din tot Vechiul Testament Persoana Domnului nostru – și din Eclesiastul, și din Proverbe, și chiar și din cartea Judecători. Pretutindeni se face lumină, ca să-L recunoaștem pe El, suferințele Sale și gloria Sa. O, cât de importantă a fost această învățătură, ce impresionantă! La sfârșit ei au spus: »Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum și când ne deschidea Scripturile?« Inimile ardeau. Se spune că inima este urechea sentimentelor noastre și nu a minții. Dar inima este urechea întregii noastre personalități – sentimente și minte. De ce avem noi nevoie, sunt inimi arzătoare. Căci prin aceasta sentimentul nostru se deschide, mintea noastră se deschide. Totul este adus sub regia dumnezeiască. De aceea Duhul Sfânt nu este vărsat în sentimentele noastre sau în mintea noastră, ci în inimile noastre, ca astfel El să poată călăuzi întreaga noastră personalitate. De aceea Domnul nu-Și face locuință în sentimentele noastre sau în mintea noastră, ci în inimile noastre, ca astfel să conducă mintea noastră, sentimentele noastre, voința noastră. Inimile lor ardeau. Aceasta este adevărată învățătură dumnezeiască. Este o învățătură care nu lasă reci inimile noastre, atunci când oferim Domnului Isus ocazia să vorbească inimilor noastre. Dar ținta încă nu a fost atinsă. Ei au nevoie de contactul direct cu El, pentru ca ochii lor să se deschidă. Inimile lor încă nu au înregistrat ceea ce ochii lor vedeau. Trebuia să mai aibă loc ceva. Scripturile vorbeau simbolic. Dar acum trebuia să mai vină ceva, ceva în legătură cu El, care trebuia să amintească ucenicilor de suferințele Sale și de moartea Sa. Și aceasta ne este prezentat într-o intimitate foarte liniștită.
Rămâi cu noi
Ei ajung deci în Emaus. Și Domnul s-a făcut că merge mai departe. El îi pune pe ucenici la probă. Nu, El nu îi constrânge. El nu forțează. Este ca în Laodiceea, El stă la ușă și bate, dar El nu deschide ușa. El ne face, ca noi să-I deschidem ușa. El vine ca în Cântarea Cântărilor la mireasă și strigă la ușă (Cântarea Cântărilor 2). El stă la ușa noastră și bate. El vrea să ne verifice, dacă noi cu adevărat cu toată inima Îi deschidem ușa inimii noastre, pentru ca El să intre cu adevărat la noi, ca să afle toate preocupările inimii noastre, ca El să fie Oaspete la masa noastră. Și așa stăruie ucenicii de El. Da, acolo sunt interese în inimă, trezite prin acțiunea acestui străin, a acestui străin necunoscut. »Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua s-a plecat.« Ah, ne putem imagina bine aceasta. Afară s-a făcut întuneric, dar înlăuntru s-a făcut lumină, deoarece Domnul era la ei. Este așa, ca și la Isaac și Rebeca. În această istorisire nu ne este dat tabloul primirii Adunării (Bisericii). Aici nu este nici un luceafăr de dimineață. Aici devine seară. De aceea să primim pe Domnul, așa cum a primit Rebeca pe Isaac. Nu în cer, nu, aici pe pământ, în timpul locuirii noastre în corturi pe parcursul călătoriei prin pustie. Afară devine tot mai mult întuneric, dar înlăuntru devine tot mai luminos. Ca și la Isaac atunci în Egipt. Pretutindeni a fost trei zile întuneric, dar în locuințele lor era lumină. De ce? Deoarece ei aveau mielul în casele lor, mielul care urma să fie sacrificat ca miel de paște, »și lumina lor este Mielul« (Apocalipsa 21.23). Exact așa a fost la ucenicii din Emaus. Când afară s-a făcut întuneric, la ei era lumină în casele lor prin Miel.
»Și a intrat ca să rămână împreună cu ei«. El a venit ca să rămână. Aceasta este foarte important. Te-ai gândit tu cu adevărat, că după masa de seară El a dispărut? Nu, El vine la noi, ca să rămână. Desigur, El a devenit nevăzut, ei nu L-au mai văzut cu ochii lor naturali. Dar El nu a mai părăsit casa. El a venit, ca să rămână la ei și niciodată să nu mai plece. Am văzut însă deja, că noi învățăm aici două lucruri foarte importante: întâi; dorința adâncă a Domnului să atingă inimile ucenicilor Săi, pentru ca ei să-L lase în casa lor, pentru ca El să vină acum la ei, ca să rămână și niciodată să nu mai plece. Și în al doilea rând: dorința adâncă a ucenicilor, după ce ei au trăit prezența Domnului în casa lor, să se întoarcă acum la ucenicii adunați, acolo unde Domnul este în mijlocul lor.
Domnul a luat pâinea, a mulțumit și a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o ucenicilor. Acum ochii lor se deschid. Ce clipă măreață, în adevăratul sens al cuvântului! Ei L-au cunoscut. Desigur nu a fost frângerea pâinii ca aceea cu trei zile în urmă în odaia de sus. Dar nu era indiciul clar cu privire la cină? Nu era o scenă emoționantă în seara aceea, când Domnul a frânt pâinea în mijlocul ucenicilor? Acum li se deschid ochii. Frângerea pâinii – nu vorbește ea în modul cel mai clar despre moartea Sa? »Trupul Meu, care este pentru voi«! Nu își amintesc ucenicii în chip minunat de aceasta? Și această aducere aminte de suferințele Sale și de moartea Sa le dă cheia pentru rezolvarea tuturor problemelor lor. Scripturile nu au putut face aceasta. Aici nici nu este Domnul puternic în tărie și cuvânt, ci este Domnul, care prin frângerea pâinii le aduce aminte de suferințele Sale și de moartea Sa.
Tot așa vorbește Domnul și astăzi cu noi! Adu-ți aminte, era prima zi din săptămână. Și astăzi încă, în fiecare prima zi a unei săptămâni noi, Domnul ne vorbește: »Faceți aceasta spre amintirea Mea!« Atunci vestim moartea Sa. Noi nu vestim învierea Sa, cu toate că duminica este ziua învierii și Cel înviat este în mijlocul nostru. Cu frângerea pâinii noi vestim moartea Domnului. Și în această lucrare El S-a făcut cunoscut ucenicilor. Și tot așa este și cu noi. Și noi Îl cunoaștem la frângerea pâinii – în darea trupului Său. Și atunci nu este decisiv, să-L vedem cu ochii naturali. Noi Îl cunoaștem cu ochii inimii noastre, cu ochii credinței. Imaginați-vă, Domnul ar veni cu adevărat duminica vizibil în mijlocul nostru. Ne-am speria noi? Trebuie însă să ne întrebăm: cât de adevărat și real ne dăm noi seama cu credința noastră de prezența Domnului? Căci Domnul a spus, că acolo unde doi sau trei sunt adunați în Numele Lui, El este la mijloc. Este El atunci cu adevărat și real prezent? Este El pentru noi cu adevărat prezent, că nu mai contează dacă noi Îl vedem cu ochii noștri naturali sau dacă El este nevăzut de noi?
Dorința după sfinții adunați
Atunci când El S-a făcut nevăzut, ei primesc această dorința adâncă – o dorință după ucenici, o dorință după cei credincioși. Ei vor acum să fie acolo unde sunt adunați sfinții și unde Domnul vine în mijlocul lor. Este realitatea cea mai minunată, că Domnul Isus vine în viața noastră particulară, ca aici să ocupe locul dintâi. Desigur fiecare dintre noi are lucrul lui și îndatoririle lui personale. În afară de aceasta noi a fost puși ca martori între necredincioși și aceasta este bine și important că este așa. Dar ce este aceasta în comparație cu locul binecuvântat, unde credincioșii sunt adunați și Domnul este în mijlocul lor. Pe pământ nu există ceva mai bun! Viața creștină se mișcă între acești doi poli: Domnul în casele noastre și locul unde Domnul este în mijlocul celor adunați. Domnul a fost cu ei în casele lor și Domnul a venit în mijlocul lor, atunci când ei au fost adunați împreună în Numele Său.
Cei doi ucenici fug înapoi în seara aceea. Ei s-au sculat în același moment. Ei au spus: »Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum și când ne deschidea Scripturile?« Acum aveau înțelegere spirituală pentru Scripturile deschise. În același moment se reîntorc la Ierusalim. Ști tu că sunt aproximativ 12 kilometri? Ce dorință după frații care erau adunați în Ierusalim! Cu adevărat aici în Ierusalim este o Adunare. Și primul lucru pe care îl aflăm, este, că este un loc unde credincioșii își împărtășesc ce au găsit în Domnul. Desigur este totodată important, ca ei să spună Domnului ce au găsit ei în El. Noi am putea face aceasta și atunci când suntem singuri cu El. Dar aici este vorba de a fi împreună, de părtășie. De aceea citim și în psalmi: »Fraților, haideți să …«! Să nu mai facem noi aceasta? Ucenicii au spus celorlalți: »A înviat Domnul«. Ei au depus cu adevărat mărturie despre aceasta. »Domnul a înviat cu adevărat«!
Tradus de la: Auf dem Weg nach Emmaus
Traducere: Ion Simionescu
https://www.soundwords.de/ro/pe-drumul-spre-emaus-a11269.html
///////////////////////////////////////
Încurajări pentru slujitorii obosiți ai lui Dumnezeu
1 Împărați 19
Botschafter
© SoundWords, Online începând de la: 14.02.2022, Actualizat
Versete călăuzitoare: 1 Împărați 19
Iată deci unde ajunsese Ilie, puternicul erou al credinței: „Dorea să moară” (1 Împărați 19.4). A devenit slab în momentul în care fusese cel mai puternic. Un om ca și noi, el nu era puternic în el însuși, ci doar în Dumnezeu; și a dovedit acest lucru în viața sa de până acum. Faptul că acum s-a prăbușit nu era o minune, dar faptul că s-a ridicat a fost o minune.
Cu puțin timp în urmă, Ilie stătuse pe muntele Carmel în puterea credinței, iar Domnul a putut să dea o mărturie minunată prin el. Revelația glorioasă a puterii fusese urmată de un eșec. Acest lucru se întâmplă adesea. Urcarea este urmată de o coborâre, iar adâncimea depresiunii corespunde înălțimii entuziasmului.
Trebuie să fie așa? Nu; atâta timp cât Domnul rămâne tăria mea, „pot totul în Cel care mă întărește” (Filipeni 4.13). El „îmi face picioarele ca ale cerbilor și mă face să umblu pe înălțimile mele” (Habacuc 3.19). Dar în afară de El nu pot face nimic.
Și Ilie își întorsese privirea de la Domnul. Suferea de o dezamăgire dureroasă. Izabela își exercita încă puterea nelegiuită, iar Israel nu fusese câștigat pentru Domnul. De asemenea, Ilie ar fi putut fi foarte obosit din cauza agitației de la Carmel și a fugii dinaintea lui Ahab, căci nervi de oțel nu avea nici el. Și acum își exprimă deznădejdea: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei” (1 Împărați 19.4). Dorința lui era o nebunie. Tocmai fugise dinaintea morții la Beer-Șeba și de acolo în deșert. Nu era el acum mai necesar decât oricând pentru lucrarea lui Dumnezeu? Afară de aceasta, nu trebuia să moară. Cât de nesăbuită și de neînțeleaptă a fost, așadar, rugămintea lui! Durerea și deznădejdea l-au determinat să facă acest lucru. Era preocupat de împrejurări. Altădată spusese: „Viu este Domnul, înaintea Căruia stau!”. Acum stătea în fața unui om, în fața necredincioasei Izabela. Acest lucru l-a făcut incapabil să judece.
Nu, nu era încă „destul”! Într-un fel, Dumnezeu îi dăduse o parte mai bună decât părinților săi. Îl favorizase să facă pentru El mai mult decât ei. Cât de puternic și îndrăzneț îl făcuse Domnul ca martor al Său! Cât de mult se bucurase și el: Cherit, Sarepta, Carmel! Iar în ceea ce privește întoarcerea lui acasă, el trebuia să fi fost mai favorizat decât ei: carele lui Dumnezeu îl așteptau!
Iată-l pe slujitorul obosit stând sub tufa de ienupăr. Se plânge, suspină și își dorește moartea. Dar câtă tandrețe are Domnul față de el! El este cu totul altfel decât oamenii. Ce ar fi spus Obadia (1 Împărați 18) dacă l-ar fi întâlnit pe Ilie aici în această stare! – Dar ce face Domnul? Mai întâi îi acordă somnul robului său obosit. Acest lucru era mai bun decât medicamentele, decât reproșurile, decât instrucțiunile spirituale. În afară de aceasta, Ilie nu ar fi fost în stare să le înțeleagă, să le suporte. Apoi l-a hrănit cu hrană întăritoare și potrivită. De asemenea, l-a lăsat să experimenteze purtarea de grijă și ajutorul îngerilor. „Un înger l-a atins” (1 Împărați 19.5,7). Și toate astea de două ori! Apoi, Ilie a mers „cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la muntele lui Dumnezeu, Horeb” (1 Împărați 19.8).
În orice caz, el nu intenționa să facă o călătorie atât de lungă, atunci când a fugit în pustiu, dar Dumnezeu l-a condus pe slujitorul său la Horeb, pentru a-i vorbi în liniștea sacră a peșterii (probabil aceeași în care Moise stătuse cândva). Școala nu se terminase încă, instrucția nu fusese încă învățată. Cu secole înainte, un alt om credincios urcase pe Horeb pentru a vorbi cu Dumnezeu despre păcatul și idolatria lui Israel; dar cu ce sentimente diferite a fost făcut acest lucru! Timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Moise s-a prosternat în fața lui Dumnezeu, cerând îndurare și iertare; da, în cele din urmă, a vrut să se pună el însuși în mijlocul rupturii, pentru a face ispășire pentru popor! „Șterge-mă din cartea Ta” (Exodul 32.32), strigase el, uitând cu totul, în chinul sufletului său, că poziția sa de chezaș nu putea salva poporul iubit.
Cât de diferită a fost starea de spirit a profetului în acel moment! Nu numai că era complet descurajat, dar era și revoltat față de Israel. Mereu acuză poporul înaintea „Domnului Dumnezeului oștirilor” (nu se mai gândește la „Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel”, 1 Împărați 18.36) și apoi vorbește despre ceea ce el a făcut pentru Domnul, despre cum s-a luptat și cum a rămas acum singur. Ar fi fost destul de potrivit cu gândirea lui dacă Dumnezeul cel puternic și sfânt, ca odinioară când a dat Legea, S-ar fi arătat în furtună, cutremur și foc, dacă o judecată distrugătoare ar fi venit asupra lui Ahab, Izabela și a întregului popor. Dar Dumnezeu nu era nici în vânt, nici în cutremur, nici în foc. Chiar dacă slujitorul Său a devenit nerăbdător și descurajat, El și-a amintit de legământul Său cu Avraam, Isaac și Iacov. Nu venise încă ceasul răzbunării. „Susurul blând” al harului răsună și, complet copleșit, Ilie pășește la intrarea în peșteră cu fața acoperită de un văl și acum Dumnezeu îi vorbește direct. Deja înainte îi vorbise „cuvântul Domnului” (1 Împărați 19.9), acum Dumnezeu îi vorbește ca și cum i-ar fi vorbit față către față, și chiar dacă Ilie trebuie să se întoarcă pe jos pe tot drumul pe care venise, el a regăsit comuniunea cu Dumnezeu; și atunci când se întâmplă acest lucru, toate celelalte se retrag în fundal, totul capătă o cu totul altă înfațișare.
Este adevărat că Ilie primește acum o însărcinare care înseamnă o condamnare teribilă pentru poporul său și încheierea slujbei sale publice pentru el însuși: el trebuie să-i ungă ca împărați pe Hazael și Iehu, cei doi executanți neîndurați ai judecății divine asupra lui Israel și a casei lui Ahab, și pe Elisei, fiul lui Șafat, ca profet în locul său (1 Împărați 19.16). Dar totuși legătura ruptă este restabilită și Ilie se duce de bunăvoie la Abel-Mehola pentru a duce la îndeplinire însărcinarea primită cu privire la Elisei. După cum știm, el a fost cruțat de ungerea celorlalți doi bărbați. Abia în 2 Împărați 8 ni se spune că Elisei a venit la Damasc și i-a transmis lui Hazael profeția lui Dumnezeu, iar în 2 Împărați 9 Elisei trimite un fiu de profet cu sticluța cu untdelemn la Ramot în Galaad pentru a-l unge pe Iehu ca împărat. Începând de atunci calea lui Ilie – cu doar câteva excepții pe care le cunoaștem (compară cu 1 Împărați 21; 2 Împărați 1) – a fost tăcută și ascunsă, dar, fără îndoială, o cale de bogată binecuvântare, și a dus la răpirea lui în cer!
Astfel, Ilie a avut din nou de-a face direct cu Dumnezeu, iar când inima noastră este îndreptată spre Dumnezeu, celelalte lucruri nu mai au prea multă valoare. În același timp, Dumnezeu avea încă un mesaj bun, deși în același timp rușinos, pentru Ilie. El a putut să-i spună: „Mi-am păstrat în Israel șapte mii, pe toți cei care nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal” (1 Împărați 19.18). Sentimentul de singurătate, de a fi singur, a fost astfel înlăturat de la profet, dar și părerea că numai el ar fi luat apărarea lui Dumnezeu și ar fi intervenit pentru El. Ambele erau bune și necesare, o binecuvântare pentru slujitorul obosit.
Ce Dumnezeu minunat este Dumnezeul nostru! Cum poate El să ridice pe cei obosiți, să întărească pe cei neputincioși și descurajați! Câtă tandrețe Îi umple inima! El nu i-a reproșat lui Ilie, ci i-a dat un ajutor eficient! El nu S-a odihnit până când Ilie nu a fost din nou „înaintea Domnului” și nu și-a regăsit legătura cu sursa întregii puteri.
Cât de important este ca și noi să stăm înaintea Domnului! Nu este timpul acum să fim obosiți sau să ne plângem de circumstanțe, ci să fim credincioși pe drumul după El și spre El. Să avem deci ochii mereu ațintiți asupra Lui și vom avea putere și ne vom bucura de pacea Lui.
Când la Tine eu privesc,
Nu cad, nu mă poticnesc.[1]
Dar dacă ici și colo cineva zace sub tufișul de ienupăr, să prindă curaj. Domnul este plin de iubire credincioasă și de compasiune tandră și este în stare să ridice. Nu te ruga să mori! Ar trebui să lăsăm decizia privind finalul călătoriei noastre în seama lui Dumnezeu. Niciodată nu este corect să se dorească moartea păcătosului, pentru că moartea înseamnă iad pentru el. Celui sfânt îi este permisă o astfel de dorință, dar în anumite limite. El poate spune cu apostolul: „Aș dori să mă mut” (Filipeni 1.23). Putem tânji după cer. Dar motivul pentru noi nu ar trebui să fie eliberarea de slujire, de muncă, de suferință, de dezamăgire, de dezonoare etc., ci doar să fim cu Hristos! Nerăbdarea, pasiunea, mândria și înșelăciunea nu trebuie să fie niciodată motivul dorinței noastre, ci motivul ar trebui să fie dorința de a-L vedea pe Isus și de a fi mereu cu El. Încă puțin, și vom ajunge la liniște.
Nu mai durează mult,
Mai așteaptă puțin,
Nu mai durează mult,
Și-ajungem la al nost cămin![2]
Acolo există odihnă pentru cei obosiți, acolo există odihnă pentru tine și pentru mine. Acolo Îl vom lăuda pe Cel care ne-a salvat, ne-a condus prin pustie și ne-a adus la glorie. Și:
În curând Îți vom aduce cinste
Odihnindu-ne neîncetat.
Vom cânta cu inimi fericite:
Tu, Isus, de noi Te-ai îndurat![3]
Tradus de la: Mutmacher für müde Diener Gottes
Titlul original: „Ein müder Diener“
din Botschafter des Heils in Christo, 1919, pag. 25–30
Traducere: Ion Simionescu
https://www.soundwords.de/ro/incurajari-pentru-slujitorii-obosi-i-ai-lui-dumnezeu-a16096.html
////////////////////////////////////////
Cei doi pomi din grădina Eden
Geneza 2.9
William Kelly
© SoundWords, Online începând de la: 11.09.2018, Actualizat
Geneza 2.9: Domnul Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere li buni de mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
Din tot ce ne este relatat în Biblie despre grădina Eden pare să nu fie nimic altceva mai puţin înţeles decât cele spuse în partea a doua a versetului; mulţi consideră această comunicare ca fiind exclusiv un mit sau o fabulă din vremurile de demult. Şi totuşi cei doi pomi, care sunt denumiţi concret din rândul celorlalţi, erau ca o realitate categorică a zilelor acelea despre nevinovăţia iniţială, şi numai aceştia erau potriviţi s-o simbolizeze pe deplin. Ei încorporau principii divine cu valoare profundă şi care rămâne pentru toate timpurile. În privinţa aceasta niciunul din cei doi nu trebuie falsificat şi nici să te transpui în fantezie, ci trebuie numai să te supui referirilor relatării inspirate. Adevărul, care ne este făcut cunoscut aici, are importanţă mare pentru fiecare om.
În primul rând trebuie ţinut seama că „pomul vieţii” din mijlocul grădinii este absolut diferit de acel pom „al cunoaşterii binelui şi răului”. Era interzis să mănânce din pomul al doilea, sub ameninţare cu pedeapsa cu moartea inevitabilă (versetul 17). Şi abia când omul a mâncat totuşi din pomul interzis, Dumnezeu a luat măsuri ca omul să nu ia şi din pomul vieţii (Geneza 3.22). Aceasta ar fi însemnat o viaţă nesfârşită a omului păcătos, şi aceasta n-ar fi fost nici o binecuvântare ci o catastrofă, o lezare a oricărei ordini. Făcând excepţie de acea încălcare, pomul vieţii era totuşi accesibil omului şi categoric diferit de pomul cunoaşterii.
Primul pom face clar, că omului înainte de cădere îi stătea deschis drumul spre viaţă. Dumnezeu a prevăzut pentru Adam aceasta în paradis, şi anume din inimă şi total independent de pomul al doilea. Aşa a fost realmente, şi de aceea omul a pierdut dreptul lui la primul pom, atunci când a mâncat din pomul al doilea. Omul era responsabil, să nu mănânce din pomul cunoaşterii; dacă el s-ar fi reţinut, ar fi fost liber să mănânce din pomul vieţii. Însă după ce el a devenit vinovat şi a decăzut, el a fost exclus de la pomul vieţii şi alungat afară, şi flacăra sabiei rotitoare i-a oprit accesul la pomul vieţii (Geneza 3.24).
Însă efortul permanent al omului, în mod deosebit al omului religios, este îndreptat spre a aşeza cei doi pomi pe aceeaşi treaptă, aceasta înseamnă, să facă viaţa dependentă de împlinirea responsabilităţii: o concepţie care nu poate sta în picioare, având în vedere realitatea nevinovăţiei omului din timpul acela, şi care şi mai evident se dovedeşte falsă, după ce omul a căzut în păcat şi a fost exclus de la pomul vieţii. Relaţia lui iniţială s-a pierdut prin încălcarea poruncii. Singura religie naturală, care a fost vreodată reală, sau putea fii reală, şi-a găsit sfârşitul prin aceasta. Începând de atunci totul depindea de ceea ce este Dumnezeu, şi anume în îndurarea salvatoare faţă de om. Omul a eşuat faţă de Dumnezeu în timp ce se afla în cele mai favorabile împrejurări. Păcatul l-a obligat pe Dumnezeu în sens moral să intervină ca Judecător. Însă dragostea şi harul divin Îl fac să devină Mântuitor. Astfel totul depindea de Fiul Său, de smerirea Lui în a deveni Om şi să meargă la moarte şi la judecată pentru vinovaţi. Tatăl a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii (1 Ioan 4.14); Fiul a venit să caute şi să salveze ce era pierdut (Luca 19.10).
Să studiem acţiunea lui Dumnezeu în perioada intermediară până la venirea Fiului Său. Epistola către Galateni pune mare accent pe faptul că deja cu patru sute treizeci de ani înainte de Lege au fost date făgăduinţe şi un legământ a fost confirmat de Dumnezeu. Pe baza acestei încadrări în timp una nu putea anula pe cealaltă şi cu atât mai puţin puteau fi contopite. Făgăduinţele corespundeau pomului vieţii, Legea corespundea pomului cunoaşterii binelui şi răului. Făgăduinţele erau harul necondiţionat, chezăşuit de Dumnezeu, revelat intenţionat cu mult înainte de Lege şi absolut diferit de aceasta. Legea exprima cerinţele juste ale lui Dumnezeu adresate omului pe terenul responsabilităţii lui. Dacă Israel, dacă oricine altul pretindea că stă pe acest teren înaintea lui Dumnezeu, atunci cele zece porunci erau condiţii pentru aceasta. Însă astfel de condiţii pot însemna numai o slujbă a morţii şi condamnării pentru creatura păcătoasă, aşa cum era Israel şi cum este omenirea întreagă. Este totdeauna o rătăcire fatală să cauţi viaţa în respectarea responsabilităţii omeneşti. Israel s-a aşezat pe acest teren şi a eşuat până la extrem, şi tot aşa este cu toţi păcătoşii, dacă merg pe aceeaşi cărare. Scriptura relatează în Vechiul Testament acest eşec şi îl explică în Noul Testament, pentru ca omul să înveţe din aceste lecţii serioase ale trecutului şi să-şi caute scăparea numai la harul lui Dumnezeu în Hristos.
Numai Hristos singur a rezolvat problema, şi El a făcut-o prin aceea că El a luat asupra Sa toată responsabilitatea omului şi a purtat în moarte, da, în moarte de cruce, urmările păcatului şi a ale păcatelor noastre. Şi El, după ce a glorificat în chip desăvârşit pe Dumnezeu, înviat dintre morţi a devenit un Duh dătător de viaţă pentru toţi cei care cred. De aceea acum nu mai este nici o condamnare pentru aceia care sunt în El, în Acela în care cei doi pomi au fost aduşi laolaltă într-o armonie binecuvântată, spre mântuirea noastră şi spre glorificarea lui Dumnezeu.
Ca oameni responsabili noi ne dovedim păcătoşi şi fără putere, aşa cum constată apostolul incontestabil. Domnul Isus tratează chiar şi pe iudei ca „pierduţi”. Prin aceasta întrebarea referitoare la responsabilitate este rezolvată pentru totdeauna. Ce ar putea acum să fie mai arogant în starea păcătoasă a naturii noastre decăzute, decât să cauţi viaţa în afirmaţia, că noi ne împlinim datoria ca oameni? Viaţa şi responsabilitatea erau chiar şi pentru omul în stare de nevinovăţie, aşa cum învaţă Geneza 2, categoric total despărţite una de alta. Dar aşa cum Hristos dă gratis viaţa celui care crede în Numele Său, aşa El este prin moartea Sa şi ispăşirea pentru păcatele noastre. Ambele erau absolut necesare, dacă este vorba să fim pregătiţi pentru a avea parte de moştenirea sfinţilor în lumină; şi ambele le dă Dumnezeu acum prin credinţă fiecărui credincios, care are viaţa veşnică în Fiul şi prin sângele Lui are răscumpărarea, iertarea fărădelegilor sale.
Nu că nu ar mai fi nici o responsabilitate nouă, dar ea este responsabilitatea unui copil al lui Dumnezeu. De aceea El spune: „Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi” (Ioan 14.19); şi aşa cum s-a spus mai înainte, că El dă oilor Sale viaţa veşnică şi ele nu vor merge la pierzare şi nimeni nu le poate smulge din mâna Lui (Ioan 10.28), da, şi mâna Tatălui le ocroteşte (versetul 29). Se poate imagina o siguranţă mai mare şi mai clară?
Astfel avem noi numai în Hristos, prin jertfa Sa şi prin darul Său suveran al vieţii, principiul celor doi pomi, şi anume într-o plinătate de binecuvântare pentru toţi cei care cred; dimpotrivă, cel care nu crede, cel care dispreţuieşte Cuvântul lui Dumnezeu şi pe lângă toată încrederea de sine este slab şi păcătos, repetă rătăcirea lui Adam şi a lui Israel spre pierzarea proprie veşnică.
Ca şi creştin avem comoara lui Hristos în vasele noastre pământeşti, şi noi suntem responsabili să purtăm totdeauna moartea lui Isus în trupul nostru, pentru ca şi viaţa lui Isus, natura nouă, să se vadă în trupul nostru.
Tradus de la: Die beiden Baeume im Garten Eden
Titlul original: „The two Trees“
dinThe Bible Treasury, Jg. 19, 1892/93, S. 375
apărut în Hilfe und Nahrung, 1984, S 27–31
Traducere: Ion Simionescu
https://www.soundwords.de/ro/cei-doi-pomi-din-gradina-eden-a11103.html
///////////////////////////////////////
Fiindcă zecile de mii de culte din toată lumea nu vor să devină Una (între ele), dar nici… cu El, intarzaie Venirea Lui- să ne scape de hoţie, fesenie (PeSeDie)- globalie, preacurvie, bârfa, beţie, pandelia pandemiei şi de celelalte roade satanice din Galateni, cap.5/20; Voi TOŢI cei peste 7 miliarde de „creştini” faceţi-vă Una, prin Iisuss, cum El este Una cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt! Pentru intâmpinarea Lui- smeriti-vă, naşteţi-vă din nou, prin golirea de sine (de satan) şi umpleţi-vă cu Plinătatea Semânţei Cuvantului- Invăţăturii Dumnezeieşti şi intâmpinati-L cu pocăinţa lui Petru, care a plâns cu amar, sau ca Isaia, cap.6/5-8: Atunci am zis: “Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”. Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: “Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”. Am auzit glasul Domnului, întrebând: “Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă!”……………………………
http://informatii-agrorurale.ro/iliescu-si-ai-sai-din-frontul-rusinii-si-sabotarii-nationale-au-furat-neconstitutional-avutia-obsteasca-prin-fel-si-fel-de-scenarii-inclusiv-prin-conspiratia-pentru-distrugerea-romaniei-spre-exemp/
///////////////////////////////////////
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU FIECARE ZI- MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu
de Ch. H. SPURGEON
1 ianuarie
CEA DINTÂI FĂGĂDUINŢĂ A BIBLIEI
Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.
Geneza 3.15
Aşa este prima făgăduinţă făcută omului căzut. Ea conţine întreaga Evanghelie şi arată miezul legământului harului. O vedem împlinită într-o mare măsură; sămânţa femeii a fost rănită la călcâi în persoana lui Isus Cristos, şi ce groaznică zdrobire va fi zdrobirea finală a capului şarpelui! Această profeţie a fost împlinită întâi când Isus a purtat păcatul omenirii, a biruit moartea şi a învins puterea Satanei; ea va fi pe deplin şi definitiv împlinită la cea de a doua venire a Domnului şi în ziua judecăţii de la sfârşit.
Dar, de altfel, acest lucru se împlineşte pentru fiecare din noi în parte: răniţi la călcâi, de chinurile pe care ni le pricinuiesc puterile răutăţii în toate zilele, suferinţe pe care totdeauna putem să le biruim în Cristos, care a pus piciorul pe capul şarpelui. În tot timpul acestui an, vom avea de învăţat cea dintâi parte a acestei făgăduinţe, experimentând-o prin ispitele Diavolului şi a loviturilor celor nelegiuiţi care sunt sămânţa lui. Ei ne vor putea răni în aşa fel încât să ne facă să şchiopătăm de durerea de la călcâi; dar să reflectăm bine la cea de a doua parte a textului şi să nu ne îngrozim. Prin credinţă să ne bucurăm că vom şi domni împreună cu Cristos, sămânţa femeii.
2 ianuarie
CÂŞTIGAREA VICTORIEI
Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre.
Romani 16.20
Iată o făgăduinţă care o completează pe cea de ieri. Potrivirea cu modelul nostru divin nu trebuie să ni se arate numai prin muşcătura din călcâi, ci şi prin biruinţa asupra celui rău. Balaurul trebuie zdrobit şi sub piciorul nostru. Adunarea din Roma era bântuită de lupte interne, dar Dumnezeul lor era ”Dumnezeul păcii” şi le dădea odihna sufletului. Vechiul vrăjmaş poate reuşea să-i facă să se poticnească şi să-i amăgească pe cei simpli; dar până la urmă, el va trebui să fie călcat în picioare chiar de aceia pe care-i tulburase. Poporul lui Dumnezeu nu obţine această biruinţă nici prin puterea lui nici prin dibăcia lui. Dumnezeu însuşi îl va zdrobi pe Satan; va fi zdrobit sub picioarele noastre, da, Dumnezeu îl va zdrobi.
Să pornim cu bărbăţie să-l întâmpinăm pe Ispititor, şi nu numai duhurile răutăţii, ci, însuşi domnul întunericului va fugi din calea noastră. Să nădăjduim într-o grabnică biruinţă, păstrând o încredere nezdruncinată în Dumnezeul nostru. ”Curând”! Fericită nădejde, vom pune piciorul nostru pe şarpele cel vechi! Puterea răului va fi anihilată şi Satan va avea capul zdrobit într-un mod ruşinos sub piciorul omului. Prin credinţa în Domnul Isus să punem de acum piciorul pe Ispititor.
3 ianuarie
ODIHNEŞTE-TE ÎN FĂGĂDUINŢĂ
Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.
Geneza 28.13
Nici o făgăduinţă nu este numai pentru un singur om; ele nu se adresează numai unor sfinţi, ci tuturor credincioşilor. Astfel, fratele meu, dacă poţi să te sprijini pe această făgăduinţa şi să ţi-o pui la căpătâi, ea este pentru tine. Pământul pe care se odihnea Iacov, era acela pe care l-a luat în stăpânire mai târziu. Când îşi întindea mădularele obosite pe pământ, se cam îndoia c-ar putea să intre în stăpânirea ţării; şi aşa a fost totdeauna omul. În timpul somnului i-a apărut acea scară minunată, care uneşte cerul cu pământul pentru orice credincios. Pământul pe care sta scara era ca o arvună a moştenirii care cobora din cer la el. Toate făgăduinţele sunt da şi amin în Isus; şi după cum Cristos este al nostru, tot aşa fiecare făgăduinţa ajunge a noastră, dacă ne odihnim în ea cu o credinţă tare şi liniştită.
Vino, sărmane suflet obosit, ia Cuvântul Dumnezeului tău ca pernă pe care să te odihneşti. Odihneşte-te în pace în Cuvânt. Gândeşte-te numai la El. Isus este scara luminoasă care face legătura între tine şi Dumnezeul tău. Numai fii sigur că făgăduinţa făcută lui Iacov ţi-a fost făcută şi ţie de Dumnezeu însuşi. Nu este o greşeală ca să ţi-o însuşeşti personal, ca şi cum ea a fost rostită numai pentru tine.
4 ianuarie
ODIHNĂ ÎN LINIŞTE
Îi voi face să locuiască în linişte.
Osea 2.18
Da, Dumnezeu dă pace poporului Său. Versetul acesta ne vorbeşte de un ”legământ cu fiarele câmpurilor, păsările cerului şi târâtoarele pământului”. Aceasta înseamnă pacea în mijlocul vrăjmaşilor pământeşti, încercărilor ascunse ca mici necazuri, lucruri, care pot, dar nu trebuie să tulbure odihna noastră. Domnul vrea să nimicească tot ceea ce ameninţă poporul Său. ”El va zdrobi în ţară arcul, sabia şi războiul”. Pacea este asigurată, deoarece elementele potrivite s-o tulbure, au fost nimicite.
Această pace va fi urmată de odihnă. ”El dă odihnă celui pe care-l iubeşte”. Sprijinit mereu de acest adevăr dumnezeiesc, credinciosul poate să rămână într-o siguranţă liniştită care-i dă odihnă. Una este să te odihneşti, şi alta este să te odihneşti în siguranţă. Iată-ne aduşi în ţara făgăduită, în casa Tatălui, în camera ospăţului, şi chiar la pieptul lui Cristos. Numai acolo ne putem ”odihni în siguranţă”. Şi în această stare liniştită suntem la adăpost de oboseala pe care o produce frământarea. ”El ne dă odihnă în păşuni verzi şi ne conduce la ape de odihnă”. Acolo vrea să-l ducă Mângâietorul pe orice suflet care se lasă în voia Lui.
5 ianuarie
MINUNATA GARANŢIE
… nu te teme, căci Eu sunt cu tine;
Isaia 41.10
Când trecem prin suferinţe sau suntem chemaţi în slujba Domnului căutăm adesea să facem provizii de puteri, deoarece băgăm de seamă că puterea noastră pe care ne bizuim este limitată şi insuficientă pentru nevoile noastre. Atunci să ne păzim să nu ne lăsăm doborâţi, căci aici avem făgăduit tot ce avem nevoie. Puterea lui Dumnezeu este nelimitată şi chiar această putere El vrea să ne-o dea; şi făgăduinţa Lui este că ne va fi dată. El vrea să ne fie hrană pentru suflet şi sănătate pentru trup. Este cu neputinţă să se spună câtă putere poate să pună El într-un om; când această putere divină ne umple, slăbiciunea omenească nu mai este o piedica.
Nu ne mai amintim noi de timpurile de lucru şi încercări deosebite, când am primit o putere de care ne miram noi înşine? Eram liniştiţi, în pace în pericol, supuşi încercării, răbdători în suferinţă, îndurând cu blândeţe dispreţul sau opoziţia. Într-adevăr, Dumnezeu ne dă o putere neaşteptată în încercările mari, aşa încât nu ne mai recunoaştem pe noi înşine; cei slabi ajung curajoşi, cei neînvăţaţi primesc înţelepciune, cei timizi primesc la timpul potrivit ceea ce trebuie să spună. Sentimentul slăbiciunii noastre ne poate clătina, dar făgăduinţa lui Dumnezeu ne redă viaţa. Doamne, întăreşte-mă ”după făgăduinţa Ta”.
6 ianuarie
AJUTOR DIN AFARĂ
… Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.
Isaia 41.10
Făgăduinţa de ieri ne garanta puterea pentru lucrul nostru. Cea de azi ne asigură ajutorul lui Dumnezeu, când nu putem lucra singuri. Domnul zice: ”îţi vin în ajutor”. Puterea dinăuntru este completată prin ajutorul dinafară. Dumnezeu poate, dacă găseşte de cuviinţă, să ne trimită ajutoare pentru luptele ce le întâmpinăm. Dar daca ne lipseşte de ele, va sta El însuşi lângă noi, ceea ce ne este mai de folos decât legiuni de fiinţe omeneşti.
Acest ajutor ne vine la timpul potrivit şi este nimerit, înţelept şi potrivit împrejurărilor celui încercat. Este chiar mai mult decât un simplu ajutor, căci Domnul ne ia toată povara şi ne ajută în toate nevoile noastre. ”Dumnezeul nostru este un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46).
Deoarece El ne-a mai venit în ajutor, ne putem încrede în El pentru prezent şi viitor. Rugăciunea noastră este: ”Doamne, fii ajutorul nostru”, iar experienţa noastră este că ”Duhul ne ajută în neputinţele noastre”; aşteptarea noastră este: ”îmi ridic ochii spre munţi, de unde îmi va veni ajutorul” şi în curând cântarea noastră va fi: ”Tu, Doamne, ne-ai ajutat”.
7 ianuarie
MEREU CRESCÂND
Vei vedea lucruri mai mari decât acestea.
Ioan 1.50
Acest cuvânt a fost spus lui Natanael a cărui credinţă tare nu şovăie în faţa unei mărturii ferme, recunoscând că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu şi împăratul lui Israel. Cei care vor să-şi deschidă ochii, văd; iată de ce acei care se închid pentru adevăr, rămân orbi.
În ce ne priveşte, noi am văzut deja multe lucruri, am auzit multe mărturisiri; dar sunt adevăruri şi mai măreţe în Cuvântul Său, adâncimi ale experienţei şi mai mari, înălţimi ale părtăşiei şi mai înalte, lucrări şi mai minunate, descoperiri mai măreţe de putere, dragoste şi înţelepciune. Toate acestea ne stau în faţă să le vedem, dacă vrem să ne încredem în Domnul nostru. Priceperea în a născoci învăţături greşite este distrugătoare, dar puterea de a vedea adevărul este o binecuvântare. Prin aceasta cerul ne este deschis, drumul într-acolo în persoana Fiului Omului ni s-arată tot mai lămurit. Să ne aţintim privirile la lucrurile de sus şi vom vedea lămurit lucruri din ce în ce mai mari, până ce vom putea să ne minunăm de faţa marelui nostru Dumnezeu şi strălucirea slavei Sale.
8 ianuarie
CURĂŢIA INIMII ŞI A VIEŢII
Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.
Matei 5.8
Curăţia inimii este una din principalele ţinte spre care trebuie să tindem. Trebuie să fim curăţiţi înăuntru prin Duhul Sfânt şi Cuvânt, şi vom fi curaţi în afară prin consacrare şi ascultare. Este o legătură strânsă între inimă şi pricepere: dacă ne place răul, nu putem înţelege binele. Dacă inima este întunecată, ochiul va fi tulbure, cum pot să vadă pe Dumnezeu, aceia cărora le place păcatul?
Ce fericire să-L poţi vedea pe Dumnezeu: este o rază din cer aici pe pământ! în Domnul Isus, aceia care au inima curată Îl văd pe Tatăl. Îl vedem pe El, adevărul Său, dragostea Sa, sfinţenia Sa, planul Său, atotstăpânirea Sa, caracterul Său, da, îl vedem pe Dumnezeu însuşi în Cristos. Dar aceste lucruri nu pot fi înţelese cum se cuvine, decât când părăsim păcatul. Numai acei care au ca ţintă sfinţenia, pot spune: ”Ochii inimii mele sunt întotdeauna îndreptaţi spre Domnul”. Dorinţa lui Moise: ”Arată-mi faţa Ta” nu se va împlini decât pentru aceia care vor fi curăţaţi de orice păcat. ”Căutaţi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul”, striga Pavel; iar Ioan: ”Cel ce are nădejdea aceasta, să-L vadă aşa cum este în slavă, se curăţeşte el însuşi, după cum El este curat”. O, Dumnezeule, zideşte în mine ”o inimă curată”, ca să putem vedea faţa Ta!
9 ianuarie
A CIŞTIGA FĂCÂND BINE
Sufletul binefăcător va fi săturat.
Proverbe 11.25
Pentru a vedea sufletul meu propăşind, nu trebuie să strâng averi, ci să fac parte din ele celor săraci. Drumul spre comorile din lume este economia împinsă până la zgârcenie; dar calea lui Dumnezeu e cu totul deosebită. Cuvântul ne învaţă că cine împarte cu altul bunurile sale trecătoare, le înmulţeşte; iar cine le strânge pentru sine, va duce lipsă. A da este, deci, mijlocul de lucru izvorât din credinţă. Să ne dorim deci această experienţă, şi vom vedea că după lărgirea inimii noastre, vom avea din belşug pentru nevoile noastre.
Potrivit făgăduinţei lui Dumnezeu, ”voi fi săturat şi îngrăşat”. Să nu ne gândim că aceasta se va întâmpla în aşa fel ca să împiedice înaintarea mea pe cale, adică înaintarea duhovnicească. Căutând să trăiesc în lux, fiind la fel cu cei din lume, aceasta ar dăuna inimii mele. Îmi va ajunge deci să am cu ce mă hrăni şi să am ce îmbrăca pentru a fi sănătos.
Totuşi este o supraabundenţă în care doresc mult, să fiu supus voii lui Dumnezeu şi binevoitor faţă de oameni, făcându-le parte de harurile duhovniceşti cu care am fost îmbogăţit. Primindu-le în dar, le voi împărţi ca dar, mergând astfel pe urmele Mântuitorului meu, care S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
10 ianuarie
RĂSPLATA DUMNEZEIASCĂ
Cel ce udă pe alţii, va fi udat şi el.
Proverbe 11.25
Dacă iau seama şi sunt atent la nevoile altora, şi Dumnezeu va fi cu luare aminte la ale mele, pentru a mă răsplăti. Dacă îl voi cinsti pe sărac şi Dumnezeu mă va cinsti. Dacă mă voi ocupa de copilaşi, mă va socoti ca pe un copil al Său şi se va ocupa de mine. Dacă voi păstori turma Sa şi El mă va păstori. Dacă voi uda grădina Sa, va face şi El din inima mea o grădină udată. Aceasta este chiar făgăduinţa lui Dumnezeu, şi rămâne ca eu să împlinesc condiţia ce mi se cere, pentru a îndrăzni să aştept împlinirea ei.
Este de mare folos pentru mine să nu mă mai vait de suferinţele mele, de încercările mele, de slăbiciunea mea, încetând să mă ocup de mine însumi şi – din dragoste pentru Domnul – să încep să mă ocup de sufletul celor din jurul meu. Apa din lacul meu scăzuse mult, nici o ploaie nu venise să-l umple iar. Văzând cum grădina mea se usca din cauza secetei, deschisei într-o zi zăgazul şi lăsai să vină apă, pentru a uda plantele care se ofileau. Dar, o minune, un izvor ascuns şi necunoscut de mine până atunci ţâşni de la fund, aşa că bazinul ce pe altă deschizătură se golea, udând grădina, se umplea din nou. Atâta timp cât apa rămăsese stătătoare, izvorul era ca sigilat; dar, de îndată ce se scurgea, se umplea din nou. Frate, soră, de îndată ce tu vei voi să uzi viaţa altora, Domnul se va gândi la tine şi-ţi va da o apă proaspătă şi răcoritoare.
11 ianuarie
CREDINŢA VEDE CURCUBEUL
Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor.
Geneza 9.14
Adeseori cerul ni se arată acoperit de nori grei, dar nu ne temem că va veni un nou potop pentru a distruge pământul. Curcubeul apare pentru a ne păzi de acesta teamă, el apare adesea în faţa ochilor noştri, pentru a ne aminti de făgăduinţa dumnezeiască. Legământul Domnului cu Noe e şi azi valabil, nu ne îndoim de aceasta. Atunci de ce ne temem că încercările care vin adesea să întunece cerul nostru sunt hotărâte ca să ne nimicească?
Dacă totuşi, în timpul acestor nori ameninţători, credinţa noastră ne aminteşte de curcubeul lui Dumnezeu, nu trebuie să ne lăsăm tulburaţi de temeri neîntemeiate. El nu îndreaptă spre noi un curcubeu distrugător. Nu; priviţi! acest arc este curbat în sus şi n-are nici coardă, nici săgeată. Este, un arc suspendat (aşezat) ca podoabă şi care nu mai e folosit pentru război, un arc cu multe culori care exprimă bucuria şi încântarea, arătând nădejdea şi dragostea; nici roşul sângeriu – culoarea mâniei, nici negrul – aceea a răzbunării nu sunt în el, pentru a întuneca culorile lui luminoase. Să avem deci curaj. Cerul nostru nu va fi niciodată atât de încărcat, pentru a nu se găsi loc pentru această mărturie a legământului lui Dumnezeu. Şi chiar dacă nu va fi aşa, noi vom avea încrederea că Acela care nu poate minţi, nu va lăsa neîmplinit legământul Său de pace, deci nu avem nici un motiv sa ne îndoim de Cuvântul Dumnezeului nostru.
12 ianuarie
IUBIŢI PÂNĂ LA CAPĂT
Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
Iov 3.31
El poate lepăda pentru un timp, dar nu pentru totdeauna. O femeie îşi poate părăsi bijuteriile pentru un timp oarecare, dar ea nu le uită şi nu le aruncă la gunoi; cu atât mai mult Domnul nu-i leapădă pe aceia pe care îi iubeşte, căci e scris: ”Fiindcă îi iubea pe ai Săi, i-a iubit până la capăt”. Se vorbeşte de creştini sub har sau ieşiţi de sub har, ca şi cum ar fi vorba de animale care intră şi ies din bârlog, după voia lor; dar dragostea Mântuitorului nostru faţă de ai Săi este prea adâncă pentru a putea să fie astfel.
El ne-a ales din veşnicie şi ne va iubi pentru întreaga veşnicie; ne-a iubit chiar până la moarte şi putem fi siguri că dragostea Lui nu va înceta niciodată. Cinstea Sa este în aşa fel angajată în mântuirea credinciosului, încât El nu-l poate lepăda, aşa cum nu îşi leapădă propria Sa haină de împărat al slavei. Nu. Nu! Cristos, capul, nu se desparte niciodată de mădularele Sale; ca Soţ, El nu o va alunga niciodată pe soţia Sa – Biserica răscumpărată cu sângele Său.
V-aţi crezut vreodată lepădaţi? Cum aţi putut gândi atât de rău despre Domnul, care e logodnicul sufletului vostru? Alungaţi de acum înainte astfel de temeri şi nu le îngăduiţi iar să intre în sufletul vostru. ”Domnul n-a lepădat pe poporul Său, pe care-l cunoştea” (Rom 11.2). ”El urăşte despărţirea în căsătorie” (Maleahi 2.16).
13 ianuarie
NICIODATĂ IZGONIT
Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.
Ioan 6.37
Se află oare în Evanghelie, măcar un caz, în care să-L vedem pe Domnul alungând pe vreunul din cei ce vin la El? Dacă da, am dori să-l cunoaştem; dar nu se găseşte şi nu se va găsi niciodată. Nu se poate ca printre sufletele din iad, unul măcar să poată spune: ”Am venit la Isus şi nu m-a primit”. Atunci, Domnul Isus ar fi răspunzător de pierderea sa; gând pe care nu-1 putem admite nici o clipă; şi eu aş fi oare cel dintâi faţă da care să nu-Şi ţină cuvântul? O asemenea închipuire ar fi o înjosire pentru numele Său. Pentru că putem să ne apropiem ”cu încredere de tronul harului”, să mergem toţi laolaltă la Domnul Isus cu necazurile din ziua aceasta, aceia, care n-au venit încă niciodată, precum şi aceia pe care El îi cunoaşte deja de mult timp. El nu va refuza să ne primească şi nu va închide uşa milei Sale în faţa vreunuia dintre noi.
”Acest Om îi primeşte pe păcătoşi”, El n-a respins pe nici unul dintre ei. Să venim deci la El, în slăbiciunea noastră şi cu păcatul nostru, cu credinţa temătoare, cunoştinţele puţine, nădejdea încă şovăitoare, El nu ne respinge. Dacă venim cu rugăciune nehotărâtă, cu o mărturisire necinstită, cu laudă nedesăvârşită, totuşi El ne primeşte. Dacă venim bolnavi, descurajaţi, nevrednici, El nu ne întoarce spatele. El nu-l alungă niciodată pe acela care vine la El.
14 ianuarie
ODIHNA ESTE UN DAR
Veniţi la Mine…
Matei 11.28
Cei mântuiţi găsesc odihnă în Domnul Isus; cei nemântuiţi o vor găsi, dacă vin la El, căci El făgăduieşte să le-o dea. Nimic nu este mai gratuit ca un dar; primiţi cu bucurie, ceea ce El dă cu bucurie. Acest dar nu-l puteţi cumpăra şi nici câştiga, ci numai îl primiţi, în dar. Dacă sunteţi încărcaţi de dorinţe ambiţioase, de pofte sau de temeri, El vă va scăpa de acest jug de fier. Sunteţi poate ”împovăraţi” de păcat, de griji, împrejurări, remuşcări, temeri de moarte; dacă veniţi la El, El vă va scăpa de această povară. El a purtat mulţimea apăsătoare a păcatelor, pentru ca noi să n-o mai purtăm. El s-a făcut purtătorul greutăţilor noastre, pentru ca noi să nu ne prăbuşim sub apăsarea lor.
Domnul Isus ne dă odihnă. Credeţi aceasta? Puneţi-L la încercare, fără întârziere. Veniţi la El, părăsind orice alt sprijin, crezând mărturisirea lui Dumnezeu. Dacă veniţi la El, odihna pe care v-o va da El, va fi adâncă, sigură, sfântă, veşnică; este o odihnă cerească, dată chiar de azi, tuturor acelora care vin la El. ”Să ne silim deci, să intrăm în această odihnă”.
15 ianuarie
ÎMBOGĂŢIT PRIN CREDINŢĂ
Căci cel nenorocit nu va fi uitat pentru totdeauna…
Psalmul 9.18
Sărăcia este o grea moştenire; dar aceia care se încred în Domnul sunt bogaţi prin credinţă. Ei ştiu că nu sunt uitaţi de Dumnezeu; ci chiar dacă li se pare că uneori sunt neglijaţi cu privire la bunurile pământeşti, sunt încredinţaţi că va veni timpul când toate lucrurile vor fi restabilite. Lazăr nu va rămâne totdeauna cu câinii, la poarta bogatului; ci îşi va găsi răsplata în sânul lui Avraam.
Încă de acuma, Domnul se gândeşte la copiii Lui săraci, dar scumpi. ”Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul se gândeşte la mine” zicea unul în strâmtorarea sa (Psalmul 40.17). Sfinţii în sărăcie au un privilegiu măreţ: acela de a-L vedea pe Domnul venindu-le în ajutor în toate nevoile vieţii lor vremelnice şi duhovniceşti. Ei se simt tot mai bine fiind cu Acela care n-avea unde să-şi odihnească capul. Ei aşteaptă cu bucurie venirea Sa, ştiind că vor fi părtaşii slavei Sale. Pentru ei, aceasta este o nădejde nepieritoare, pentru că e întemeiată pe însuşi Domnul Isus, care e viu în veac; şi deoarece El trăieşte, şi ei vor trăi. Credinciosul sărac cântă multe cântări care rămân neînţelese pentru bogatul acestei lumi. Iată de ce, dacă partea noastră este modestă aici, este bine să ne gândim la prânzul regesc ce ne aşteaptă acolo sus.
16 ianuarie
CHIAR ŞI O CHEMARE SLABĂ
Oricine va chema numele Domnului, va fi mântuit.
Ioel 2.35
Pentru ce să nu Îl chem direct pe Domnul, Numele Său? Pentru ce să cer ajutor vecinului sau unui prieten, în timp ce Dumnezeu este atât de aproape de mine şi aude cel mai slab strigăt al meu? De ce să mă aştern la pământ, căutând diferite mijloace? De ce oare nu-mi descarc inima Domnului de greutatea ce mă apasă? Cel mai bun alergător merge drept la ţintă. De ce să nu alergăm de-a dreptul la Dumnezeul cel viu? În zadar voi căuta dezrobirea în orice altă parte; numai în Dumnezeu o voi găsi. Făgăduinţa Sa regească îmi este un zălog sigur.
N-am nevoie să mă întreb, dacă trebuie să îndrăznesc să-L chem sau nu. Cuvântul ”oricine” este îndeajuns de lămurit; el îi cuprinde pe toţi cei ce cheamă Numele Domnului, prin urmare şi eu. Aşa că voi urma acest îndemn, fără a întârzia, chemând pe slăvitul Mântuitor care mi-a făcut o astfel de făgăduinţă.
Nevoia mea este urgentă; nu ştiu cum pot fi scăpat, dar nu mă îngrijorez. Acela care a făcut făgăduinţa, va găsi mijlocul să şi-o ţină. Datoria mea este să ascult. Eu îl chem şi El mă va scăpa.
17 ianuarie
UN OM FĂRĂ TEAMĂ
Du-te, căci voi fi cu tine.
Exodul 3.12
Desigur dacă Dumnezeu îi dădea lui Moise o însărcinare, Se angaja să nu-l lase să meargă singur. Cu primejdii mari dea merge şi puterea necesară de a o desfăşura, ar fi fost absurd din partea lui Dumnezeu să trimită un evreu slab lăsat numai la mijloacele sale, să înfrunte pe cel mai puternic împărat al lumii. Nu se poate închipui că înţelepciunea dumnezeiască să fi lăsat pe sărmanul Moise să se împotrivească singur lui Faraon şi puterilor colosale ale Egiptului. Prin acesta mărturisire: ”Hotărât voi fi cu tine” Dumnezeu dă să înţeleagă slujitorului Său, că în nici un caz nu-1 va lăsa singur în această însărcinare.
Şi pentru mine această regulă se va adeveri. Şi dacă am primit de la Dumnezeu porunca să mă duc neavând ca sprijin decât puterea Sa şi ca ţintă, decât singura Sa slavă, cu siguranţa El va fi cu mine. Numai faptul că El mă trimite, îl obligă să mă sprijinească. Nu este aceasta de ajuns? Ce poţi să doreşti mai mult? Cu ajutorul tuturor îngerilor şi arhanghelilor aş putea totuşi să nu reuşesc, dar dacă El este cu mine, trebuie să reuşesc. Trebuie numai să iau seama să nu mă duc cu sfială sau cu inima împărţită, nici cu neglijenţă sau îngâmfare. În ce fel trebuie să fie purtarea unui om care are pe Dumnezeu cu el! Fiind în felul acesta însoţit, el trebuie să meargă cu îndrăzneală, ca Moise în faţa lui Faraon.
18 ianuarie
CRISTOS ŞI SĂMÂNŢA DE URMAŞI
Dar după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi.
Isaia 53.10
Isus Mântuitorul nostru n-a murit în zadar: moartea Sa ispăşitoare este aceea a unui înlocuitor care a purtat povara păcatelor noastre. Prin această înlocuire primită de Dumnezeu, El i-a mântuit pe toţi aceia pentru care Şi-a dat viaţa ca jertfa pentru păcat. El a fost asemenea grăuntelui de grâu care ”moare şi care aduce multă roadă”. Prin moartea Sa, El Şi-a câştigat o sămânţă de urmaşi şi deci El poate să spună: ”Iată-mă, eu şi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu”.
Un om se găseşte reprezentat în copiii săi şi Cristos în credincioşii Săi. Viaţa unui om se prelungeşte şi dăinuieşte în urmaşii săi: tot aşa viaţa lui Cristos se continuă în aceea a credincioşilor. Isus trăieşte şi îşi vede sămânţa, El îşi îndreaptă privirea spre noi, El îşi găseşte desfătarea în noi, El ne recunoaşte ca rod al muncii sufletului Său. Să ne bucurăm că Domnul nostru nu va înceta să Se bucure de roadele jertfirii Sale sângeroase şi că El nu va înceta niciodată să-si sature privirea de recolta bogată a morţii Sale. Acei ochi care au plâns odată pentru noi, ne contemplă acum cu plăcere. Da, El priveşte la acei care privesc la El. Privirile noastre se întâlnesc. Ce bucurie în aceste priviri!
19 ianuarie
MĂRTURISIREA GURII, CREDINŢA INIMII
Dacă mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
Romani 10.9
Dumnezeu spune că trebuie să mărturiseşti cu gura; ai făcut-o tu? Ai mărturisit deschis credinţa ta în Cristos ca Mântuitorul pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi? L-ai mărturisit, aşa cum te pofteşte Dumnezeu aici?
De altfel, Dumnezeu cere credinţă din inimă. Crezi tu sincer în Isus cel înviat? Te încrezi tu în El ca în singura ta nădejde a mântuirii? Poţi să spui cinstit înaintea lui Dumnezeu că ai această credinţă în inima ta? Dacă poţi să răspunzi cu sinceritate că da, tu ai mărturisit şi ai crezut în El, deci tu eşti mântuit. Textul nu spune c-ar putea sa fie altfel, ci este tot atât de clar ca un stâlp indicator, tot atât de luminos ca soarele de pe cer. El zice: ”Tu vei fi mântuit”.
Crezând în Isus şi mărturisindu-L, eu pot să pun mâna pe această făgăduinţă ca s-o aduc înaintea Lui în momentul acesta şi pentru întreaga mea viaţă, în ziua morţii mele ca şi în ziua judecăţii, eu trebuie să fiu mântuit de pedeapsa păcatului, de întinăciunea păcatului, de puterea păcatului şi în sfârşit chiar de existenţa păcatului. Dumnezeu spune: ”Vei fi mântuit”. Eu cred. Voi fi mântuit: sunt mântuit. Slava să fie a lui Dumnezeu din veşnicie în veşnicie.
20 ianuarie
BIRUITORUL
Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii care este în raiul lui Dumnezeu.
Apocalipsa 2.7
Cine este acela care dă dosul în ziua bătăliei sau refuză să meargă la războiul sfânt? Pentru a împărăţi, trebuie să lupţi şi să urmăreşti lupta până ce vrăjmaşul va fi biruit. Fără luptă, făgăduinţa nu este pentru noi, pentru că ea este pentru ”cel care va birui”. Trebuie să-i biruim pe prorocii mincinoşi care au venit (sunt) în lume şi toate relele care însoţesc învăţătura lor: să biruim mişelia inimii noastre şi tendinţa de a părăsi dragostea noastră dintâi. Să citim tot ceea ce Duhul scrie Bisericii din Efes.
Dacă prin har ne este dată biruinţa, aşa cum se va întâmpla hotărât dacă călcăm pe urmele Căpeteniei noastre biruitoare, apoi vom putea fi primiţi chiar în mijlocul raiului lui Dumnezeu şi ni se va permite să trecem de heruvimii cu sabia lor învăpăiată şi să ajungem la pomul păzit din care, dacă mănâncă cineva, va trăi în veac. Astfel vom scăpa de a doua moarte care este plata păcatului, şi vom căpăta viaţa veşnică, care este pecetea nevinovăţiei şi încununării acelor principii nemuritoare ale sfinţeniei lui Dumnezeu, întăreşte-te, dar, inima mea şi îmbărbătează-te! A fugi de luptă înseamnă a renunţa la bucuriile celui mai bun şi nou Eden. A lupta până la biruinţă, înseamnă a merge cu Dumnezeu până în Paradis.
21 ianuarie
VRĂJMAŞII DOMNULUI SE VOR PLECA
Egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul.
Exodul 7.5
O lume nelegiuită este greu de învăţat. Egiptul nu-L cunoaşte pe Domnul şi de aceea îndrăzneşte să-şi înalţe idolii şi să întrebe cu îndrăzneală: ”Cine este Domnul”? Dar Domnul zdrobeşte trufia oamenilor. Când izbucnesc judecăţile asupra capului lor, le întunecă cerul, le distruge recolta şi îi loveşte pe fiii lor, atunci vrăjmaşii lui Dumnezeu încep să întrezărească ceva din puterea Domnului. Pământul va mai cunoaşte astfel de lucruri, când cei ce se îndoiesc vor fi siliţi să cadă în genunchi. Să nu ne înspăimântăm de blestemele cu care ei ne ameninţă, căci Domnul va şti să-şi scoată slavă pentru Numele Său şi o va face în felul cel mai potrivit şi decisiv.
Izbăvirea poporului Sau este un mijloc puternic de care se serveşte pentru a face ca Egiptul să ştie ca Dumnezeul lui Israel este Domnul, Dumnezeul atotputernic şi viu. Nici unul din israeliţi n-a murit de vreuna din cele zece plăgi, nici unul din mădularele poporului ales nu s-a înecat în marea Roşie. Tot aşa mântuirea celor răscumpăraţi, slăvirea tuturor adevăraţilor credincioşi îi va sili pe vrăjmaşii cei mai împotrivitori să recunoască că Domnul este Dumnezeu.
Oh, de-ar ajunge tot mai vădită puterea Sa biruitoare prin Duhul Sfânt în predicarea Evangheliei, până ce toate neamurile se vor pleca în faţa numelui lui Isus şi-L vor chema ca Domn al lor.
22 ianuarie
DĂRNICIA CREŞTINĂ
Fericit este cel ce se interesează de cel sărac; în ziua nenorocirii, Domnul îl scapă.
Psalmul 41.1
Este de datoria oricărui creştin să se gândească la cei săraci şi să-i poarte în inimă. Isus ni i-a pus lângă noi, când a zis: ”Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi”. Mulţi le dau bani în grabă ca să scape de ei; alţii, în mare număr, nu le dau nimic. Or, făgăduinţa pe care o citim este făcută celui care ”se interesează” de cel sărac, care cercetează nevoile sale şi se ocupa de el cu atenţie dorindu-le binele cu adevărat. Mai mult bine i se face prin îngrijiri şi atenţii, decât prin bani; dar cel mai bine prin amândouă. ”Pe cel ce se interesează de cel sărac, în ziua nenorocirii Domnul îl va scăpa”. El i-o făgăduieşte. El ne va scoate din starea de întristare, dacă îi ajutăm şi noi pe alţii să iasă, vom primi de la Domnul ajutoare dumnezeieşti deosebite, dacă şi noi căutăm să urmărim nevoile aproapelui nostru. Oricât am fi de darnici, vom avea vremuri de încercare; dar dacă ne-am achitat de această datorie, putem să cerem de la Domnul un ajutor special şi direct.
Zgârcitul se îngrijeşte de sine, dar Domnul îl va sprijini pe credinciosul milos şi darnic. Aşa cum faceţi voi altora, tot aşa vă va face Domnul vouă.
23 ianuarie
O JERTFĂ COMPLETĂ
Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el.
Levitic 1.4
Îndată ce acela care aducea animalul ca ardere de tot îşi punea mâna pe capul dobitocului jertfa aceasta era primită. Şi îndată ce noi vom fi pus mâna credinţei noastre pe Cristos, jertfa noastră, ea va fi primită în locul nostru. Dacă Dumnezeu primea un simplu animal ca ispăşire pentru păcat, cu cât mai mult îl va primi pe Isus ca o mai potrivită, completă şi suficientă jertfa sfântă şi fără pată. ”Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor îi curăţa pe cei ce erau întinaţi, cu cât mai mult sângele lui Cristos… va curăţi cugetul vostru de lucrările moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu”. Discutaţi, dacă vreţi, asupra învăţăturii despre ispăşirea prin sânge: cât despre noi, în ea ne punem singura noastră nădejde, bucuria noastră, slava noastră, totul.
Noi să ne apropiem de jertfa Lui însuşi, primind-o în întregime, ca să primim binefacerea completă. Noi care am primit-o deja, să repetăm acest lucru. Voi care încă nu l-aţi făcut, întindeţi mâna cu credinţă fără să zăboviţi. Sprijiniţi-vă puternic pe EL. Voi sunteţi ”împăcaţi cu Dumnezeu”. Păcatele voastre sunt şterse; voi sunteţi ai Domnului.
24 ianuarie
PAZA PAŞILOR NOŞTRI
El va păzi paşii prea iubiţilor Lui.
1 Samuel 2.9
Drumul este alunecos şi picioarele sunt slabe, dar Domnul le va întări. Dacă noi prea iubiţii Săi, ne predăm Lui, printr-un act de ascultare şi de credinţă, El însuşi va fi păzitorul nostru. Nu numai că ”El va porunci îngerilor Lui să ne păzească, ca să nu ni se lovească piciorul”, ci El însuşi va păzi paşii noştri. El va păzi paşii noştri de orice cădere, aşa fel ca haina noastră să rămână fără pată şi fără păcat, şi ca sufletul nostru să nu sufere vreo vătămare pentru ca să nu dăm vrăjmaşului prilejul să ne vorbească de rău.
El ne va păzi picioarele să nu rătăcească şi le va păzi să nu apuce pe cărările rătăcirii, căile nebuniei, sau drumul larg al obiceiurilor lumii.
El le va păzi de lovituri şi umflăturile produse de arşiţa sau lungimea drumului.
El va păzi paşii noştri de orice rană: încălţămintele ne vor fi de fier şi alama, încât chiar dacă am călca peste ascuţişul săbiei sau peste capetele şerpilor, nu vom avea de suferit.
În sfârşit, El ne va scoate picioarele din laţ şi nu vom rămâne înlănţuiţi de momelile şi cursele pe care ni le vor întinde puterile înşelătoare şi cele ale vrăjmaşului. Cu o asemenea făgăduinţă, vom putea să înaintăm şi să nu ne lăsăm deloc, să alergăm şi să nu obosim. Cel ce te păzeşte este credincios, El te va păzi de orice rău.
25 ianuarie
EL ASCULTĂ MĂRTURISIREA SINCERĂ
Am păcătuit, am călcat dreptatea şi n-am fost pedepsit după faptele mele; Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intru în groapă, şi viaţa mea vede lumina.
Iov 33.27-28
Iată un cuvânt adevărat, rostit din experienţa trăită de un om al lui Dumnezeu şi care poate fi luat ca o făgăduinţă.
Ceea ce Dumnezeu a făcut şi ceea ce face încă, va continua să facă atât timp cât va fi lumea. El îi va primi pe toţi aceia care vor veni la El cu o mărturisire sinceră a păcatelor; ochii Lui caută mereu să-i descopere pe cei ce sunt neliniştiţi din cauza greşelilor lor.
Nu putem folosi şi noi acelaşi limbaj? N-am păcătuit şi noi personal, încât să putem spune: ”Eu am păcătuit”? Am păcătuit cu voia noastră, stricând tot ce e drept? Mi-am dat seama că nu e nici un câştig în păcatul meu, ci o pierzare veşnică? Atunci să mergem la Dumnezeu cu o mărturisire sinceră. El nu ne cere mai mult. Noi nu putem face mai puţin. Să ne mărturisim, sprijinindu-ne pe această făgăduinţă, în Numele Domnului Isus. El va scoate sufletul nostru din groapă şi ne va da viaţă şi lumină. Pentru ce să ne descurajăm? Pentru ce să ne îndoim? Dumnezeu nu dispreţuieşte sufletele smerite. Vinovatul poate fi iertat. Acela care merită osânda, poate căpăta o deplina iertare.
26 ianuarie
TEMELIA FRICII DE DUMNEZEU
Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov; nici vrăjitoria împotriva lui Israel; acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!
Numeri 23.23
Iată cum distruge Dumnezeu de la rădăcină temerile copilăreşti şi superstiţiile! Chiar dacă ar fi cel mai mic adevăr în puterea vrăjitoriilor, poporul lui Dumnezeu nu poate fi atins de ele. Aceia pe care-i binecuvântează Dumnezeu, diavolul nu-i poate blestema.
Oamenii fără teamă de Dumnezeu pot – ca Balaam – să uneltească la pierderea poporului ales; dar ei nu reuşesc. Praful din puşca lor este umed şi tăişul săbiei lor nu este tăios. Ei se adună între ei, dar Domnul nu e cu ei, aşa că se sfătuiesc în zadar. Cât despre noi, rămânem liniştiţi în timp ce-şi pregătesc plasele lor, fiind siguri că nu vom fi prinşi. Ei pot să cheme pe Beelzebul în ajutor, cu şmecheriile lor drăceşti, prin descântecele lor se vor înşela pe ei înşişi. Cât despre inima noastră, câtă binecuvântare avem ştiind că Dumnezeu este cu noi! Să nu ne temem de şiretenia uneltitorilor, că ea nu are nici o putere împotriva acelora care au pe Dumnezeu ca sprijinitor, şi care pot zice: ”Cel Veşnic e lumina mea şi scăparea mea; de cine să mă tem? El e puterea vieţii mele; de cine să-mi fie frică?”
27 ianuarie
POCĂINŢA E PREŢIOASĂ
Acolo vă veţi aduce aminte de purtarea voastră şi de toate faptele voastre cu care v-aţi spurcat; şi vă va fi scârbă de voi înşivă, din pricina tuturor fărădelegilor pe care le-aţi făcut.
Ezechiel 20.43
Când Domnul ne-a primit şi ne-a dat pace şi siguranţă, tot El ne-a adus la pocăinţă de toată vinovăţia purtării noastre rele faţă de El. Atât de preţioasă e pocăinţa, încât o putem asemăna cu un diamant cu cele mai frumoase reflexe, şi ea este înfăţişată ca una din urmările cele mai sfinţitoare ale mântuirii. Acela care primeşte pocăinţa este Acelaşi care o produce în noi. Această pocăinţă lucrată de El, nu are gustul ”de ierburi amare” ci acela al ”prăjiturilor cu miere”, cu care îşi hrănea poporul Său. Cunoaşterea iertării prin vărsarea sângelui şi a harului nemeritat este cea mai bună înţelegere care să topească o inimă de piatra.
Ne simţim cu inima împietrită? Să ne gândim la legământul de dragoste şi vom ajunge să părăsim păcatul, ba chiar să-l urâm; mai mult încă, vom ajunge să ne urâm pe noi înşine că am putut să păcătuim împotriva unei astfel de dragoste. Să venim la Dumnezeu cu făgăduinţa pocăinţei şi să-I cerem să ne ajute să ne aducem aminte şi să ne pocăim. Atunci ne-am putea bucura de întristarea sfântă. Ce uşurare ar fi revărsarea lacrimilor! Doamne, loveşte stânca sau vorbeşte stâncii, ca să poată să curgă apele!
28 ianuarie
LACRIMILE VOR ÎNCETA
Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.
Apocalipsa 21.4
Dacă suntem adevăraţi credincioşi, vom vedea împlinirea acestor lucruri. Durerea va înceta, lacrimile vor fi şterse. Lumea aceasta este o vale a plângerii, dar ea va trece. După cum ne e prorocit aici, în curând vor apare un cer şi un pământ nou; şi atunci nu vom mai plânge din cauza căderilor şi tristelor urmări. Nunta Mielului va fi un timp de bucurii fără margini şi lacrimile nu îşi vor mai avea locul. Mai departe, ne este spus că Dumnezeu însuşi va fi cu oamenii şi durerea şi gemetele vor fugi pentru a nu se mai întoarce.
Ce stare va fi pentru noi când nu va mai fi nici întristare, nici plânset, nici un necaz? Va fi o slavă mai mare decât orice ce-am putea închipui? Voi, ochi care citiţi cu plânset, opriţi-vă şiroaiele arzătoare, căci în curând nu veţi mai şti ce sunt lacrimile. Nimeni nu ştie să şteargă lacrimile ca Dumnezeul dragostei, dar iată că El şi începe să facă acest lucru. ”Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia”. Vino, Doamne, şi nu întârzia, căci acum toţi ai Tăi trebuie încă să plângă!
29 ianuarie
ASCULTAREA ADUCE BINECUVÂNTARE
Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe care ţi le poruncesc, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine pe vecie, făcând ce este bine şi ce este drept în ochii Domnului, Dumnezeului tău.
Deuteronom 12.28
Deşi mântuirea nu se capătă prin împlinirea legii, totuşi binecuvântările făgăduite sunt date credinciosului slujitor al lui Dumnezeu, care asculta. Blestemele au luat sfârşit, când El a fost făcut blestem pentru noi, dar nici o binecuvântare n-a fost retrasă.
Trebuie sa căutam voia lui Dumnezeu, luând seama nu numai la unele părţi ale Cuvântului Sau, ci la toate. Nu avem de ales între Cuvintele Sale, ci să păstrăm tot ce este scris. Aceasta e calea binecuvântării pentru Tatăl ca şi pentru copiii Săi. Binecuvântarea Domnului este peste aleşii Săi până la al treilea şi al patrulea neam. Dacă ei merg drept înaintea Lui, El va face pe toţi oamenii să ştie că ei sunt o sămânţă pe care Domnul a binecuvântat-o.
Nu vom găsi nici o binecuvântare într-o viaţa lumească şi împărţită. Căile preferate de lume şi nesfinţite nu ne pot aduce vreun bine, atunci când mergem înaintea lui Dumnezeu. Dacă integritatea nu ne face să prosperăm, înşelăciunea nici atât. Acele lucruri care sunt plăcerea lui Dumnezeu, trebuie să ne facă şi nouă plăcere.
30 ianuarie
O GARDĂ CEREASCĂ
Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.
Geneza 28.15
Avem să plecăm la drum şi avem nevoie pentru aceasta de un har special? Iată unul foarte preţios: starea de faţă şi păzirea lui Dumnezeu. În tot locul avem nevoie şi de una şi de alta, şi le vom avea dacă suntem conduşi de datorie, şi nu doar de propria noastră fantezie. Pentru ce să privim plecarea noastră într-altă parte ca o tristă obligaţie, când voia lui Dumnezeu, este cea care ne cheamă acolo? În toate ţările, credinciosul este străin şi călător, şi în toate ţinuturile Domnul va fi adăpostul Sau, aşa cum El a fost pentru toţi sfinţii în toate timpurile. Putem fi lipsiţi de sprijinul conducătorilor noştri pământeşti, dar când Dumnezeu zice: ”te voi păzi”, n-avem de ce să ne temem de vreun pericol. Aceasta este cea mai sigură însoţire pentru un călător.
Până atunci Iacov nu părăsise casa părintească. Neavând spiritul aventuros al fratelui său, el rămăsese copilul mamei, răsfăţat. Când a trebuit să plece în străinătate, Dumnezeu l-a însoţit. El avea puţin bagaj şi nici un însoţitor; dar nici un prinţ n-a avut vreodată o aşa nobilă gardă. Chiar când dormea pe câmp, îngerii vegheau asupra lui şi Domnul Dumnezeu îi vorbea. Dacă Domnul ne spune să plecăm, să zicem cu Domnul Isus: ”Sculaţi-vă, hai să plecăm de aici!”
31 ianuarie
DUMNEZEU TE ASCULTĂ TOTDEAUNA
Dumnezeul meu mă va asculta.
Mica 7.7
Prietenii ne pot fi necredincioşi, dar Domnul nu va părăsi niciodată sufletul sincer; din contra, El îi va asculta dorinţele. Prorocul ne spune: ”Nu crede niciodată pe prietenul tău cel mai intim şi păzeşte-te de a deschide gura înaintea aceluia care se odihneşte la sânul tău”. Vrăjmaşii omului sunt aceia din casa lui. Este un lucru trist; dar chiar dacă am fi în această situaţie, Prietenul nostru ceresc rămâne credincios şi îi putem spune toate greutăţile noastre. Înţelepciunea noastră este să ne îndreptăm spre Domnul, şi nu să ne luăm la certa cu oamenii. Dacă cei aproape dintre ai noştri nu iau seama la chemările noastre, să ne aşteptăm la Dumnezeul mântuirii noastre, care ne va asculta. El ne va asculta cu atât mai mult cu cât vom întâlni mai multă rea voinţă, şi în curând vom putea striga: ”Nu te bucura, duşmana mea, de mine”. Pentru că Dumnezeu este Dumnezeul cel viu, El poate să ne asculte; pentru că este Dumnezeul dragostei, El vrea să ne asculte; pentru că este Dumnezeul legământului, El se obligă să ne asculte. Dacă fiecare dintre noi îl putem numi ”Dumnezeul meu”, putem cu o siguranţă deplină să adăugam: ”Dumnezeul meu mă va asculta”. Deci, vino tu a cărui inimă sângerează astăzi, spune suferinţa ta Dumnezeului cel Veşnic, încredinţat că El te ascultă. Sa mergem să îngenunchem cu toţii înaintea Lui, repetând în adâncul inimii noastre: ”Dumnezeul meu mă va asculta”.
1 februarie
NICIODATĂ DISPERAT
Dar pentru voi, care vă temeţi de numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui;
Maleahi 4.2
Această prorocire, împlinită cu prima venire a slăvitului nostru Mântuitor, va avea o împlinire mai strălucită la reîntoarcerea Sa; ea este în acelaşi timp o făgăduinţă pentru viaţa noastră zilnică. Este drumul tău mai întunecos azi şi întunericul nopţii îţi pare mai adânc? Nu deznădăjdui, căci ziua se apropie. Ora cea mai rece şi întunecoasă este aceea dinaintea aurorii. Soarele care va răsări pentru tine este Soarele neprihănirii cu toate razele de sfinţenie. El vine să te bucure cu acea lumină în care strălucesc dreptatea şi mila Sa. La lumina Sa dătătoare de viaţă, vei afla scăparea. Domnul Isus este arătarea sfinţeniei şi a dragostei Iui Dumnezeu. Izbăvirea noastră va fi sigură, căci este dreaptă.
Singurul lucru de care avem nevoie va fi să ştim dacă ne temem de Numele Domnului. Dacă este aşa, pentru noi noaptea nu va ţine a mult; şi când va apărea dimineaţa, orice boală şi orice mâhnire a sufletului nostru vor dispare pentru totdeauna. Lumină, căldură, bucurie, vedere limpede vor fi partea noastră, însoţite de îndepărtarea oricărei infirmităţi şi a oricărui necaz. Vi s-a descoperit Domnul Isus? Să ne bucurăm de acest soare. Şi-a ascuns El faţa? Să aşteptam răsăritul Său. Tot atât de sigur cum străluceşte astrul zilei, El va străluci pentru noi.
2 februarie
SĂ CREŞTI
Veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.
Maleahi 4.2
Când străluceşte soarele, bolnavii ies din camerele lor pentru a se plimba şi respira aerul curat. Când soarele aduce primăvara şi vara, turmele părăsesc staulele pentru a se duce sa pască pe munţii înalţi. Noi de asemenea când suntem în legătură cu Dumnezeul nostru, părăsim locuinţa disperării pentru a umbla liberi pe întinderile unei sfinte încrederi; urcăm munţii binecuvântării şi găsim în păşunile lor îmbelşugate, care se întind aproape de cer o hrana binefăcătoare necunoscută oamenilor din această lume. „Voi veţi ieşi şi veţi zburda”. Aici avem o dublă făgăduinţă. O, suflete al meu, doreşte-le pe amândouă cu căldură! Pentru ce să rămâi în închisoarea ta? Ridică-te şi aleargă în slobozenie. Domnul Isus zice: „Oile Mele vor intra şi vor ieşi, şi vor găsi păşune”. Ieşi deci şi du-te să te hrăneşti în bogatele câmpii ale dragostei Sale. De ce să rămâi un prunc în har? Viţeii cresc, repede, când sunt bine hrăniţi; şi tu la fel, căci ai duioasele îngrijiri ale Răscumpărătorului tău. Crede numai în harul şi cunoştinţa Domnului Isus, Mântuitorul tău. Să nu rămâi pipernicit şi nici slab. Soarele neprihănirii S-a ridicat asupra ta. Deschide-ţi inima razelor Sale binefăcătoare, precum bobocul trandafirului se deschide la acelea ale soarelui, pentru ca El să te facă să creşti în toate privinţele.
3 februarie
Cont aici ………………….
https://damianion.wordpress.com/cuvantul-lui-dumnezeu-pentru-astazi-2012/
///////////////////////////////////////
Făgăduințe Nespus de Mari și Scumpe
Cuprins [hide]
„Hrăniţi-vă” din făgăduinţe
Nu trebuie neglijate. Trebuie folosite continuu
„Adânciţi-vă” în ele
Inima trebuie umplută cu făgăduinţe
Străduiţi-vă să înţelegeţi însemnătatea lor
Valoarea lor — mai deplin înţeleasă pe măsură ce trăim mai aproape de Domnul
Însuşindu-ni-le creştem în har şi cunoştinţă
Daţi-le mai multă atenţie
Curaj şi putere din făgăduinţe
Trebuie crezute cu adevărat, pe deplin, şi însuşite personal. O influenţă puternică
Credeţi cu atâta stăruinţă încât făgăduinţele să devină realităţi vii
„FĂGĂDUINŢE NESPUS DE MARI ŞI SCUMPE” – VECHIUL TESTAMENT
„Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea nespus de mare.” Gen. 15:1
„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” Gen. 18:14
„Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge.” Gen. 28:15
„Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.” Exod. 4:12
„Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” Exod. 33:14
„Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună” Deut. 28:12
„Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.” Deut. 31:6
„Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!” Deut. 31:8
„El este preaiubitul Domnului şi va locui în siguranţă lângă El. Domnul îl va ocroti totdeauna şi el se va odihni între umerii Lui.” Deut. 33:12
„Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge.” Ios. 1:9
„Nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit.” Ios. 23:14
„El va păzi paşii preaiubiţilor Lui.” 1 Sam. 2:9
Zilele noastre în mâinile lui Dumnezeu
„Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din cauza Numelui Lui celui mare, căci Domnului I-a plăcut să facă din voi poporul Lui.” 1 Sam. 12:22
„Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Mântuitorul meu.” 2 Sam. 22:2
„Căci ochii Domnului străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă înaintea Lui.” 2 Cron. 16:9
„Bucuria Domnului este tăria voastră.” Neem. 8:10
„De şase ori te va scăpa din necaz şi de şapte ori nu te va atinge răul.” Iov 5:19
„Am necurmat pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina.” Ps. 16:8
„Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice la dreapta Ta.” Ps. 16:11
„Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, salvatorul meu! Dumnezeul meu, stânca mea, în El îmi voi pune încrederea; scutul meu, tăria care mă scapă şi turnul meu cel înalt!” Ps. 18:2
„Dumnezeu mă încinge cu putere şi îmi face desăvârşită calea … Cu tine m-am năpustit asupra unei oşti înarmate; cu Dumnezeul meu am sărit peste un zid.” Ps. 18:32, 29
„Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.” Ps. 23:1
„El îmi dă odihnă în păşuni verzi şi mă duce la ape liniştite.” Ps. 23:2
„Îmi înviorează sufletul şi mă călăuzeşte pe cărări drepte, din cauza Numelui Său” Ps. 23:3
„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” Ps. 23:4
„Tu îmi pregăteşti o masă în prezenţa vrăjmaşilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de dă pe deasupra.” Ps. 23:5
„Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în casa Domnului zile îndelungate.” Ps.23:6
„El face pe cei smeriţi să umble în dreptate, El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” Ps. 25:9
„Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.” Ps. 25:12
„Prietenia Domnului este cu cei care se tem de El, ca să-i facă să cunoască legământul Său.” Ps. 25:14
„Domnul este lumina şi mântuirea mea; de cine să mă tem? Domnul este tăria vieţii mele; de cine să-mi fie frică?” Ps. 27:1
„Căci El mă va ocroti în coliba Sa în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Său şi mă va înălţa pe stâncă.” Ps. 27:5
„Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.” Ps. 27:10
„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, încurajează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!” Ps. 27:14
„Domnul va da tărie poporului Său, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.” Ps. 29:11
„Tu îi ascunzi la adăpostul feţei Tale de uneltirile omului, îi ascunzi în cortul Tău de limbile puse pe ceartă.” Ps. 31:20
„Fiţi tari şi inima să vi se încurajeze, toţi cei care nădăjduiţi în Domnul!” Ps. 31:24
„Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui cu ochiul asupra ta.” Ps. 32:8
„Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă.” Ps. 34:7
„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” Ps. 34:8
„Ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.” Ps. 34:15
„Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită şi mântuieşte pe cei cu duhul înfrânt.” Ps. 34:18
„Multe sunt necazurile celui drept, dar Domnul îl scapă din toate.” Ps. 34:19
„Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi Domnului calea, încrede-te în El şi El va lucra!” Ps. 37:4,5
„Domnul întăreşte paşii omului şi astfel El îşi găseşte plăcere în calea lui.” Ps. 37:23
„Chiar dacă va cădea, nu se va prăbuşi de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” Ps. 37:24
„Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.” Ps. 37:25
„Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită pe poporul tău şi casa tatălui tău! Şi atunci împăratul îţi va dori frumuseţea. Şi fiindcă este domnul tău, adoră-l.” Ps. 45:10, 11
„Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar răsturna pământul şi s-ar zgudui munţii în inima mărilor.” Ps. 46:1, 2
„Aruncă-ţi sarcina asupra Domnului şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept.” Ps. 55:22
„Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu ai fost un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.” Ps. 59:16
„Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, buzele mele Te vor lăuda.” Ps. 63:3
„Tu mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.” Ps. 73:24
„Carnea şi inima mi se prăpădesc, dar Dumnezeu este pururea stânca inimii mele şi partea mea.” Ps. 73:26
„Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut.” Ps. 84:11
„Nu-Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele.” Ps. 89:34
„Cel ce stă în locuinţa tainică a Celui Preaînalt se va odihni la umbra Celui Atotputernic.” Ps. 91:1
„Eu spun despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!’” Ps. 91:2
„Căci El te va scăpa de laţul vânătorului, de ciuma distrugătoare.” Ps. 91:3
„El te va acoperi cu penele Lui şi vei avea un refugiu sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este adevărul Lui.” Ps. 91:4
„Nu trebuie să te temi nici de groaza nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de nenorocirea care pustieşte ziua în amiaza mare.” Ps. 91:5,6
„O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.” Ps. 91:7
„Domnul este locul meu de adăpost şi faci din Cel-Prea-Înalt locuinţa ta” Ps. 91:9
„De aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici un rău nu se va apropia de cortul tău” Ps. 91:10
„Căci El va porunci îngerilor Săi pentru tine, să te păzească în toate căile tale.” Ps. 91:11
„Şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.” Ps. 91:12
„Fiindcă mă iubeşte, de aceea îl voi scăpa, îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.” Ps. 91:14
„Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi mântui şi-l voi onora.” Ps. 91:15
„Lumina este semănată pentru cel drept şi bucuria pentru cel cinstit cu inima.” Ps. 97:11
„Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei care se tem de El. Căci El ştie din ce suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că suntem ţărână.” Ps. 103:13, 14
„Dar bunătatea Domnului ţine din veci şi în veci pentru cei care se tem de El şi dreptatea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei care păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.” Ps. 103:17, 18
„I-a călăuzit pe un drum drept” Ps. 107:7
„A oprit furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit.” Ps. 107:29
„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.” Ps. 116:15
„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” Ps. 119:105
„Multă pace au cei care iubesc legea Ta şi pentru ei nu este cădere.” Ps. 119:165
„Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.” Ps. 121:2
„El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul; Cel care te păzeşte nu va dormita.” Ps. 121:3
„Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.” Ps. 121:7
„Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.” Ps. 121:8
„Cei ce se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.” Ps. 125:1
„Cum este înconjurat Ierusalimul de munţi, aşa încon- joară Domnul pe poporul Său, de acum şi până în veac.” Ps. 125:2
„Domnul este lângă toţi cei care Îl cheamă, lângă cei ce Îl cheamă în adevăr. El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.” Ps. 145:18, 19
„Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc.” Ps. 145:20
„Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” Prov. 3:5, 6
„Dar cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare care merge mereu crescând până la miezul zilei.” Prov. 4:18
„Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de vreun necaz.” Prov. 10:22
„Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul nu are de ce să se teamă.” Prov. 29:25
„Tu vei ţine în pace deplină pe cel care se sprijină pe Tine, căci se încrede în Tine.” Isa. 26:3
„În seninătate şi în încredere va fi tăria voastră.” Isa. 30:15
„I se va da pâine şi nu-i va lipsi apa.” Isa. 33:16
„Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui.” Isa. 33:17
„Dar cei care se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu sunt extenuaţi.” Isa. 40:31
„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele.” Isa. 41:10
„Căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: «Nu te teme de nimic, Eu te voi ajuta»”. Isa. 41:13
„Când vei trece prin ape Eu voi fi cu tine; şi prin râuri, şi nu te vor îneca; când vei merge prin foc nu vei fi ars şi flacăra nu te va aprinde.” Isa. 43:2
„Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată plăcerea Mea … da, Eu am spus şi Eu voi face să se întâmple; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.” Isa. 46:10, 11
„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de fiul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita. Iată, te-am gravat pe palmele mâinilor Mele.” Isa. 49:15, 16
„Dar Stăpânul meu, Domnul, M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.” Isa. 50:7
„Ascultaţi-Mă, voi, care cunoaşteţi dreptatea, popor care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de dispreţul oamenilor şi nu tremura de insultele lor. … Eu, Eu sunt Cel care vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul … care trece ca iarba.” Isa. 51:7, 12
„Eu am pus cuvintele Mele în gura ta şi te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să întind cerurile şi să întemeiez pământul şi să zic Sionului: «Tu eşti poporul Meu!»” Isa. 51:16
„Orice armă pregătită împotriva ta va fi fără putere.” Isa. 54:17
„Tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut şi va împlini lucrul pentru care l-am trimis.” Isa. 55:11
„Domnul te va călăuzi neîncetat.” Isa. 58:11
„Şi-ţi vor pune un nume nou. … Vei fi o cunună a frumuseţii în mâna Domnului, o diademă împărătească în mâna Dumnezeului tău.” Isa. 62:2, 3
„În toate necazurile lor El a fost întristat.” Isa. 63:9
„Înainte de a Mă chema, le voi răspunde; în timp ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi asculta.” Isa. 65:24
„Cum mângâie pe cineva mama sa, aşa vă voi mângâia Eu.” Isa. 66:13
„Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; şi-ţi voi arăta lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” Ier. 33:3
„Îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă: mare este credincioşia Ta!” Plâng. 3:22, 23
„Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.” Plân. 3:26
„Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi El îi cunoaşte pe cei care se încred în El.” Naum 1:7
„«Ei vor fi ai Mei», zice Domnul oştirilor, «Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său ca-re-i slujeşte.»” Mal. 3:17
NOUL TESTAMENT
„Omul va trăi nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Mat. 4:4
„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este împărăţia cerurilor!” Mat. 5:3
„Ferice de cei care plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!” Mat. 5:4
„Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!” Mat. 5:5
„Ferice de cei care flămânzesc şi însetează după dreptate, căci ei vor fi săturaţi!” Mat. 5:6
„Ferice de cei milostivi, căci ei vor găsi milă!” Mat. 5:7
„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” Mat. 5:8
„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” Mat. 5:9
„Ferice de cei prigoniţi din cauza dreptăţii, căci a lor este împărăţia cerurilor.” Mat. 5:10
„Ferice va fi de voi atunci când, din cauza Mea, oamenii vă vor insulta, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” Mat. 5:11
„Bucuraţi-vă şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” Mat. 5:12
„Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp … Şi dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca El cu mai mult pe voi, puţin credincioşilor?” Mat. 6:28, 30
„Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Mat. 6:32, 33
„Până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.” Mat. 10:30
„Nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” Mat. 11:27
„Feriţi-vă să nu dispreţuiţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri.” Mat. 18:10
„Şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Mat. 28:20
„Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care i-L cer.” Luca 11:13
„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăţia.” Luca 12:32
„Adevărat vă spun că El se va încinge, îi va pune să stea la masă şi se va apropia să-i servească.” Luca 12:37
„Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Ioan 6:45
„Dacă voieşte cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.” Ioan 7:17
„Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.” Ioan 8:31, 32
„El îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară.” Ioan 10:3
„După ce şi le-a scos afară pe toate, merge înaintea lor şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Dar ele nu merg după un străin.” Ioan 10:4, 5
„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine.” Ioan 10:27
„Voi veni din nou şi vă voi lua la Mine Însumi, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi.” Ioan 14:3
„Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” Ioan 14:21
„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi ne vom face locuinţa împreună cu el.” Ioan 14:23
„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” Ioan 14:27
„Pe orice mlădiţă care n-aduce roadă în Mine, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.” Ioan 15:2
„Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” Ioan 15:7
„Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea!” Ioan 15:9
„Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi.” Ioan 15:16
„Când va veni Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul … şi vă va vesti lucrurile viitoare.” Ioan 16:13
„Acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu va lua de la voi bucuria voastră.” Ioan 16:22
„Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Ioan 16:24
„Tatăl Însuşi vă iubeşte.” Ioan 16:27
„Ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.” Ioan 17:23
„Dacă am fost identificaţi cu El printr-o asemănare cu moartea Lui, vom fi una cu El şi în înviere.” Rom. 6:5
„Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El.” Rom. 6:8
„Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.” Rom. 8:16
„Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi slăviţi împreună cu El.” Rom. 8:17
„Eu socotesc că suferinţele din timpul de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care va fi descoperită faţă de noi.” Rom. 8:18
„Dar ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după planul Său.” Rom. 8:28
„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Rom. 8:31
„Căci toate sunt ale voastre … şi voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos este al lui Dumnezeu.” 1 Cor. 3:21, 23
„Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti şi ieşirea din ea, ca s-o puteţi suporta.” 1 Cor. 10:13
„Suntem întristaţi în toate felurile, dar nu la strâmtoare; nevăzând nici o ieşire, dar calea nu ne este cu totul închisă; persecutaţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu distruşi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie arătată în trupul nostru.” 2 Cor. 4:8-10
„Căci întristările noastre uşoare şi de o clipă lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă.” 2 Cor. 4:17
„Căci ştim că dacă se desface casa pământească a cortului nostru, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă veşnică, nefăcută de mână.” 2 Cor. 5:1
„„Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice”, zice Domnul cel Atotputernic.” 2 Cor. 6:18
„Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate din destul, să fiţi plini de orice faptă bună.” 2 Cor. 9:8
„Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune se desăvârşeşte.” 2 Cor. 12:9
„Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi «sămânţa lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei»”. Gal. 3:29
„Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Cristos Isus pentru fapte bune.” Efes. 2:10
„Sunt încredinţat că Acela care a început în voi o bună lucrare, o va duce la capăt până în ziua lui Isus Cristos.” Fil. 1:6
„Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după buna Sa plăcere, şi voinţa şi înfăptuirea.” Fil. 2:13
„Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.” Fil. 4:7
„Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, acestea să le faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.” Fil. 4:9
„Pot totul în Cristos care mă întăreşte.” Fil. 4:13
„Şi Dumnezeul meu să îngrijească din plin de toate nevoile voastre, potrivit bogăţiilor Sale, în slavă, în Cristos Isus.” Fil. 4:19
„Voi sunteţi totul deplini în El.” Col. 2:10 (vezi nota de subsol, Cornilescu rev; n. e.)
„Când se va arăta Cristos, viaţa noastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.” Col. 3:4
„Cel care v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.” 1 Tes. 5:24
„Credincios este Domnul, care vă va întări şi vă va păzi de Cel Rău.” 2 Tes. 3:3
„Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” 2 Tim. 1:7
„Demn de crezare este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El; dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El; dacă Îl tăgăduim şi El ne va tăgădui.” 2 Tim 2:11, 12
„Domnul cunoaşte pe cei care sunt ai Săi.” 2 Tim. 2:19
„De fapt, toţi cei care voiesc să trăiască în evlavie în Cristos Isus vor fi persecutaţi.” 2 Tim. 3:12
„Nu sunt ei oare toţi duhuri slujitoare trimise să slujească pentru cei care vor moşteni mântuirea?” Evr. 1:14
„Căci devenim părtaşi ai lui Cristos dacă păstrăm până la sfârşit siguranţa neclintită de la început.” Evr. 3:14
„Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har, ca să avem ajutor la momentul potrivit.” Evr. 4:16
„Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntru.” Evr. 6:19
„Să ţinem fără şovăire la mărturia nădejdii noastre, căci credincios este Cel care a făcut făgăduinţa.” Evr. 10:23
„Deci să nu părăsiţi încrederea voastră, care are o mare răsplătire.” Evr. 10:35
„Căci aveţi nevoie de răbdare, pentru ca, împlinind voia lui Dumnezeu, să puteţi primi făgăduinţa.” Evr. 10:36
„«Căci Domnul disciplinează pe cine-l iubeşte şi biciuieşte pe orice fiu pe care-l primeşte.» Suferiţi disciplinarea! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l disciplinează tatăl? … Orice disciplinare, deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce, celor încercaţi prin ea, roada dătătoare de pace a dreptăţii.” Evr. 12:6, 7, 11
„El Însuşi a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi»”. Evr. 13:5
„Aşa că putem zice plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?»” Evr. 13:6
„Dar dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască.” Iac. 1:5, 6
„Ferice de cine rabdă ispita! Căci, după ce va fi găsit bun, va primi cununa vieţii pe care El a promis-o celor care Îl iubesc.” Iac. 1:12.
„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” Iac. 4:6
„Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi.” Iac. 4:8
„Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Cristos dintre cei morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi nepătată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.” 1 Pet. 1:3,4
„Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în timpul de la urmă.” 1 Pet. 1:5
„Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor.” 1 Pet. 3:12
„Preaiubiţilor, nu vă miraţi de prigonirea ca de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva neobişnuit; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de suferinţele lui Cristos, ca să vă bucuraţi nespus de mult şi la desco-perirea slavei Lui.” 1 Pet. 4:12, 13
„Aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” 1 Pet. 5:7
„Prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti.” 2 Pet. 1:4
„De aceea, daţi-vă şi voi toată silinţa ca să uniţi cu credinţa voastră virtutea, … căci dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoaştere a Domnului nostru Isus Cristos.” 2 Pet. 1:5, 8
„De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci dacă faceţi lucrul acesta nu veţi aluneca niciodată; căci în felul acesta vi se va da din belşug intrare în împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.” 2 Pet. 1:10, 11
„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate.” 1 Ioan 1:9
„Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns în adevăr desăvârşită.” 1 Ioan 2:5
„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.” 1 Ioan 3:1
„Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.” 1 Ioan 3:2, 3
„Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume.” 1 Ioan 4:4
„Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui este desăvârşită în noi.” 1 Ioan 4:12
„Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.” 1 Ioan 5:4
„Cel care a fost născut din Dumnezeu se păzeşte şi Cel Rău nu se atinge de el.” 1 Ioan 5:18
„Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.” Apoc. 2:10
„Cel care va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.” Apoc. 2:11
„Celui care va birui îi voi da din mana ascunsă; şi-i voi da o piatră albă şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni, decât acela care-l primeşte.” Apoc. 2:17
„Cel care va birui va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărtu-risi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea înge-rilor Săi.” Apoc. 3:5
„Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care va veni peste toată lumea, ca să încerce pe cei care locuiesc pe pământ.” Apoc. 3:10
„Pe cel care va birui îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care se coboară din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.” Apoc. 3:12
„Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, Eu voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.” Apoc. 3:20
„Celui care va birui îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi M-am aşezat cu Tatăl Meu pe scaunul Său de domnie.” Apoc. 3:21
IMPORTANŢA FĂGĂDUINŢELOR
„Îngerii îndurării Lui — făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe — se îngrijesc de noi şi ne întăresc.” R. 2412, c.2, p.3.
„Pe măsură ce ne umplem minţile cu făgăduinţele lui Dumnezeu, întregul caracter, întreaga viaţă se transformă”. R. 5739, c.1, p.1.
„În măsura în care avem făgăduinţele înaintea minţilor noastre, în acea măsură avem putere şi curaj să alergăm pe calea îngustă”. R. 5095, c.1, p.4.
„Poporul Domnului ar trebui să-şi aplice făgăduinţele grijii divine atât de complet încât inima lui să fie cu totul eliberată de îngrijorare”. F. 516, p.2.
„Cei care pot şi vor manifesta deplină încredere în toate făgăduinţele divine vor putea merge din biruinţă în biruinţă, din binecuvântare în binecuvântare, din bucurie în bucurie, de la o realizare la alta şi vor avea la sfârşit o glorioasă biruinţă asupra lumii, cărnii şi Adversarului, prin meritul acordat şi ajutorul continuu al Celui care ne-a iubit şi nea cumpărat. În faţa acestei clase uriaşii împotrivirii şi deznădejdii îşi pierd puterile, întocmai cum Goliat şi-a pierdut puterea în faţa pietrei din praştia lui David”. R. 4046, c.2, jos.
„Hrăniţi-vă” din făgăduinţe
„Aceste făgăduinţe care ne sunt date sunt hrana spirituală din care noi, ca şi creaturi noi embrionare, trebuie să ne hrănim. Oricâtă hrană ne-ar fi furnizată, dacă din-tr-un motiv oarecare neglijăm a ne însuşi hrana spirituală necesară, vom fi deficitari într-o anumită măsură. Cuvintele apostolului par să întărească acest gând: «… nea dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să» ne facem «părtaşi firii dumnezeieşti», ceea ce înseamnă că dacă nu le folosim nu vom fi părtaşi ai firii dumnezeieşti, dar dacă le vom folosi vom putea să ne întărim «chemarea şi alegerea» şi să devenim comoştenitori cu Cristos.” R. 4665, c.2, p.4.
Nu trebuie neglijate. Trebuie folosite continuu
„Făgăduinţele Cuvântului divin ne-au fost date ca temelia credinţei — combustibilul care produce în noi puterea de a vrea şi de a face buna plăcere a lui Dumnezeu. De aceea, aceste făgăduinţe îndurătoare nu trebuie neglijate, ci trebuie folosite continuu, trebuie să fie continuu în noi ca să ne dea energie. Şi energia trebuie folosită, iar noi trebuie să înaintăm în aceeaşi măsură împotriva cursului acestei lumi.” R. 2879, c.1, sus.
„Adânciţi-vă” în ele
„Adânciţi-vă în făgăduinţele lui Dumnezeu din ce în ce mai mult. Pe măsură ce faceţi aceasta, rădăcinile credinţei vor absorbi hrana şi o vor dispersa în viaţa voastră, iar voi veţi creşte aşa cum creşte un pom prin faptul că e hrănit, alimentat. Numai astfel veţi deveni întemeiaţi în Credinţă”. R. 5559, c.2, p.1.
Inima trebuie umplută cu făgăduinţe
„Dacă făgăduinţele Cuvântului divin nu vor fi primite în inimă pentru a-i satisface acesteia dorinţele şi aşteptările, ea se va hrăni cu alte lucruri; lumea, carnea şi diavolul se îngrămădesc toate în jurul ei, oferindu-i atracţii variate, dintre care unele vor fi primite dacă inima nu va fi umplută şi ţinută umplută.” R. 3552, c.2, p.1.
„Pentru adevărata Evlavie nu poate fi găsit vreun stimulent mai mare decât făgăduinţele scumpe date nouă.” R. 2228, c.2, p.5.
„Bucuria noastră depinde în mare măsură de studierea Cuvântului şi de cunoştinţa pe care o avem cu privire la făgăduinţele scumpe pe care le conţine pentru cei care biruiesc.” R. 5460, sus.
Străduiţi-vă să înţelegeţi însemnătatea lor
„Obiectiv şi atent, trebuie să cântărim şi să ne străduim să înţelegem importanţa făgăduinţelor şi să adunăm din ele inspiraţia lor înviorătoare.” R. 3149, c.1, p.6.
Valoarea lor — mai deplin înţeleasă pe măsură ce trăim mai aproape de Domnul
„Pe măsură ce Spiritul lui Dumnezeu atrage inimile noastre într-o mai strânsă părtăşie şi simpatie cu mintea divină, valoarea acestor făgăduinţe scumpe este din ce în ce mai bine înţeleasă până acolo încât în inimile noastre se va aprinde acelaşi sfânt entuziasm care a umplut inimile apostolilor.” R. 3149, c.1, p.3.
Însuşindu-ni-le creştem în har şi cunoştinţă
„După ce făgăduinţele sunt ale noastre se cere timp şi o continuă întrebuinţare a credinţei pentru ca să apreciem corect făgăduinţele lui Dumnezeu şi pentru a ni le însuşi; aceasta este numită scriptural „creştere în har şi cunoştinţă”. Creştem în cunoştinţă pe măsură ce remarcăm făgăduinţele lui Dumnezeu şi, prin credinţă, ni le aplicăm şi căutăm să discernem în vieţile noastre împlinirea acestor făgăduinţe; în acelaşi timp creştem în har, căci dacă fiecare element al cunoştinţei nu este primit într-o inimă bună şi cinstită şi nu produce măsura sa de ascultare şi dreptate (har) nu vom fi pregătiţi pentru următorul pas al cunoştinţei şi vom fi astfel opriţi sau poate chiar întorşi înapoi.” R. 3156, c.2, p.1.
„Preţioase făgăduinţe sunt acestea, minunate cuvinte ale vieţii! Să ţinem seama de ele din nou şi din nou, pentru ca toată semnificaţia lor frumoasă să pătrundă adânc în inimile noastre şi să producă roadele lor binecuvântate în vieţile noastre. Fie ca ele să ne înveselească în fiecare oră întunecoasă şi de încercare şi să ne împrospăteze puterile ostenite cu reînnoită vigoare, reînnoit curaj şi zel ca să putem înainta pe calea îngustă până când, în adevăr, «ochii noştri vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui»”. R. 5863, c.1, p.2
Daţi-le mai multă atenţie
„Pentru ca anul să fie unul de un progres şi o binecuvântare spirituală mai mare decât de obicei, recomandăm ca fiecare din noi să dea mai multă atenţie decât înainte făgăduinţelor lui Dumnezeu pentru noi ca Biserică a Sa şi condiţiilor prin care ele ne vor fi făcute sigure.” R. 2240, c.1, p.2.
Curaj şi putere din făgăduinţe
„Sunt multe dificultăţi de învins şi se cere curaj pentru a le învinge. Însă curajul născut din credinţa în Dumnezeu şi din «făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe» îi întăreşte (pe copiii lui Dumnezeu — n. t.), când altfel ar putea fi copleşiţi. Le dă o putere de care toţi ceilalţi sunt străini. Dacă un copil al lui Dumnezeu devine descurajat şi îşi pierde speranţa şi puterea, aceasta se întâmplă din cauză că el nu se mai ţine de făgăduinţele de ajutor făcute de Domnul. A pierde curajul înseamnă a pierde credinţa. Pierderea credinţei şi a curajului îl face pe copilul lui Dumnezeu neputincios în faţa duşmanilor săi. Trebuie să ne încredem în Tatăl nostru chiar şi atunci când înţelegerea providenţelor Sale este acoperită ochilor noştri şi când eforturile noastre de a-L servi par a fi îngrădite.” R. 5712, c.1, p.7, c.2, p.1.
Trebuie crezute cu adevărat, pe deplin, şi însuşite personal. O influenţă puternică
„Făgăduinţele lui Dumnezeu făcute celor din această clasă sunt nespus de mari şi scumpe, iar dacă ele sunt crezute cu adevărat nu vor înceta să le influenţeze puternic viaţa; însă dacă ele nu sunt primite este clar că ele nu pot avea nici o putere asupra vieţii. Mai mult decât atât, dacă ele nu sunt crezute pe deplin, dacă nu sunt însuşite în mod personal, ele nu sunt aplicabile şi nimeni nu poate spera nimic din ele. Acest lucru este clar arătat în cuvintele apostolului: «cel drept va trăi prin credinţă»”. R. 1798, c.1, p.6.
Credeţi cu atâta stăruinţă încât făgăduinţele să devină realităţi vii
„Pavel a privit la lucrurile care erau înainte, credinţa lui a îmbrăţişat făgăduinţele lui Dumnezeu cu o asemenea stăruinţă încât pentru el erau realităţi vii care-i inspirau zel şi credincioşie. El a îngăduit minţii sale să stăruiască asupra subiectelor cereşti, aşa cum i-a sfătuit pe alţii spunând: «Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă gândiţi.» În acest fel a privit el la lucrurile care erau înainte; şi tot astfel trebuie ca şi noi să ne adunăm inspiraţia noastră spre sfinţenie şi curajul nostru spre îndurare şi credincioşie stăruitoare, chiar până la moarte.” R. 1885, c.2, p.2.
„Fiecare ar trebui să cultive credinţa în propria sa inimă: (a) împrospătându-şi continuu memoria cu făgăduinţele divine, devenind foarte familiar cu acestea în Cuvântul Tatălui. (b) El ar trebui să caute tot mai mult săşi aducă aminte că, având legământul său făcut cu Domnul, aceste făgăduinţe sunt ale lui şi în inima lui şi cu buzele lui ar trebui să le susţină ca fiind ale sale înaintea Domnului în rugăciune cu mulţumiri. Ar trebui să le susţină ca ale sale în propriile-i gânduri şi în convorbirile cu fraţii privind lucrurile sfinte. Când se ivesc încercări, dificultăţi sau încurcături, el trebuie să se gândească la aceste făgăduinţe, amintindu-şi că ele îi aparţin — pentru că Dumnezeu lea promis celor care Îl iubesc astfel — care au făcut un legământ prin sacrificiu de sine”. R. 2642, c.2, p.7.
„FĂGĂDUINŢE NESPUS DE MARI ŞI SCUMPE” – VECHIUL TESTAMENT
„Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea nespus de mare.” Gen. 15:1
„Dumnezeu a fost scutul lui — ca să-l protejeze, să-l păzească de mânia şi puterea tuturor regilor pământului şi a armatelor lor, fiind capabil şi dorind să facă toate lucrurile să lucreze spre binele lui. Ce mângâiere a fost în acest gând! Cum ne aminteşte că Dumnezeu este şi scutul nostru, cel care ne protejează de orice lucru rău sau de orice putere rea. Gândul este frumos exprimat într-una din cântările noastre: «Cel ce mi-eşti scut şi păzitor,/ Venind vifor îngrozitor,/ Tu-mi eşti scăparea, Tu m-ascunzi,/ Ţie totul e-aplecător»”. R. 2853, c.2, p.3.
„Mângâierea dată aici lui Avram este cea dată tuturor celor ce au credinţa lui Avraam, şi paralela ei în Noul Testament este declaraţia preţioasă a Domnului nostru din Ioan 14:21,23: „Cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui. … Noi vom veni la el şi ne vom face locuinţa împreună cu el”. Astfel, în mijlocul tuturor ispitelor şi încercărilor care ne înconjoară în peregrinajul nostru pământesc, în timp ce umblăm prin credinţă spre moştenirea binecuvântată rezervată sfinţilor biruitori, şi noi putem recunoaşte vocea Domnului nostru, spunând: «Nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea nespus de mare».” R. 1906, c.1, p.1.
„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” Gen. 18:14
„Spiritul lui Dumnezeu este puternic în orice fel este aplicat. Pentru a ilustra puterea Spiritului, apostolul ne îndreaptă atenţia spre Domnul nostru Isus şi moartea Sa literală şi spre modul în care Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu L-a ridicat din moarte în înviere. Gândul este că această putere a lui Dumnezeu, astfel exercitată pentru Domnul Isus şi pe care El a promis că o va exercita la fel la sfârşitul acestei vârste pentru toate membrele credincioase ale corpului lui Cristos, indică o putere a lui Dumnezeu prin care, dacă se foloseşte de ea, noua creatură va găsi tăria să cucerească, să-şi supună carnea, şi mai mult decât atât, să o facă activă, energică în serviciul dreptăţii.” R. 3203, c.1, p.4.
„Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge.” Gen. 28:15
„De la capătul îndepărtat al scării, Iacov a auzit vocea Domnului spunând: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. … Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge». … Aceasta a fost exact mângâierea şi încurajarea de care Iacov avea nevoie. … El a fost mulţumit cu pierderea tuturor lucrurilor deoarece avea încă favoarea divină, fiind recunoscut de Dumnezeu ca moştenitor al acestei minunate făgăduinţe, a cărei însemnătate a putut-o aprecia în mică măsură. La fel este cu toţi cei care au auzit vocea Tatălui şi au fost conduşi sau atraşi de făgăduinţele Sale, care au renunţat la orice alte ambiţii în viaţă ca să poată ajunge la favoarea divină şi la cea mai mare binecuvântare ca moştenitori ai lui Dumnezeu.” R. 3965, c.1, p.1,2.
„Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.” Exod. 4:12
„Precum I-a spus lui Moise în trecut, Dumnezeu le spune astăzi celor umiliţi: «Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus». După cum o lecţie este să nu ne încredem în noi înşine, în judecata noastră sau în puterea noastră, o altă lecţie importantă este că trebuie să avem toată încrederea, absolută încredere în Dumnezeu. Până când această lecţie nu este învăţată, nimeni nu va fi cu adevărat potrivit ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu. … Toate Scripturile ne indică faptul că umilinţa este o calitate esenţială pentru toţi cei din poporul Domnului care ar putea fi folosiţi de Domnul în orice lucrare importantă sau specială pentru El. Dacă urmaşii Domnului ar avea mereu în minte acest lucru şi şi-ar croi cu stăruinţă cursul în conformitate cu el, cât de mult ar fi ei folosiţi — putem fi siguri de aceasta.” R. 5262, c.2, p.1,3.
„Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” Exod. 33:14
„Domnul este întotdeauna cu poporul Său. El se gândeşte întotdeauna la noi, fiind atent la interesele noastre, păzindu-ne în pericol, dându-ne lucruri temporale şi spirituale, citindu-ne inimile, luând în seamă fiecare impuls de devotament iubitor faţă de El, modelând influenţele din jurul nostru pentru disciplinarea şi finisarea noastră şi ascultând cea mai slabă chemare a noastră după ajutor sau afecţiune sau părtăşie cu El.” R. 3251, c.2, p.2.
„Când Dumnezeu vorbeşte despre prezenţa Sa cu slujitorii Săi nu trebuie să ne gândim că El este cu ei în prezenţa Sa trupească, ci că este prezent prin Spiritul Său şi prin mesagerii îngereşti, susţinându-i, binecuvântân-du-i şi călăuzindu-i. El îi protejează de orice lucru care i-ar vătăma. El veghează asupra fiecărui interes al lor şi le poartă de grijă cu gingăşie.” R. 5547, c.2, p.4.
„Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună” Deut. 28:12
„Acum ziua Domnului a sosit: noi trăim acum în ziua prezenţei Fiului Omului — «Domnului secerişului», care are pe capul Său o coroană de aur (autoritate divină) şi în mână (putere) o seceră ascuţită — secera «adevărului prezent», dezvăluirea clară a «Cuvântului lui Dumnezeu (care) este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri . … şi care judecă gândurile şi intenţiile inimii». El trimite astfel de «lucrători», «îngeri» sau «mesageri» la seceriş cum a trimis şi în secerişul vârstei iudaice, adică pe ucenicii Săi consacraţi şi credincioşi, care poartă Mesajul Secerişului — Planul lui Dumnezeu descoperit acum pe deplin împreună cu timpurile şi sezoanele lui stabilite.” R. 1362, c.1, p.3.
„Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.” Deut. 31:6
„Încă mai poate fi adevărat pentru poporul Domnului că lucrurile vor părea foarte întunecate; dar ei nu cad şi nu vor cădea în disperare orice ar veni, pentru că Domnul a spus că nu ne va lăsa şi nu ne va părăsi niciodată. Această făgăduinţă plină de îndurare trebuie să ne dea o nădejde tare şi neclintită. Trebuie să ne ţinem de ancora nădejdii noastre. Poziţia noastră, prin urmare, diferă foarte mult de cea a lumii, care nu are nici o nădejde specială. Oamenii din lume nu au ancoră solidă, nu au făgăduinţe preţioase care să-i ţină tari. Noi ştim că în cel mai rău caz, chiar dacă ar trebui să murim de foame, speranţa noastră stă dincolo de văl, dincolo de moarte. De aceea, sfinţii de astăzi ai lui Dumnezeu privesc moartea ca pe o poartă prin care se intră. … într-o îndeplinire a tuturor nădejdilor şi bucuriilor noastre.” R. 5671, c.1, p.3.
„Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!” Deut. 31:8
„Providenţa lui Dumnezeu peste aceştia, fiii Lui, este o providenţă foarte specială: toţi paşii lor sunt rânduiţi de Domnul; chiar şi firele de păr din cap le sunt numărate (Luca 12:7). Ochii Lui sunt îndreptaţi întotdeauna spre cel drept şi urechile Lui sunt deschise la rugăciunile acestuia. Toţi îngerii sunt duhuri slujitoare trimise pentru a-i sluji pe aceşti moştenitori ai mântuirii. Toate lucrurile sunt făcute să lucreze împreună spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu şi sunt chemaţi conform scopului Său. Cât de minunată şi specială este această grijă! Iar aceştia au făgăduinţa ei până la sfârşitul stării lor de încercare. Dumnezeu este într-adevăr un Tată pentru toţi cei care îşi pun încrederea în El; însă este o mare diferenţă între cei care sunt fiii Săi şi cei care rămân străini şi chiar duşmani.” R. 1561, c.1, p.4.
„El este preaiubitul Domnului şi va locui în siguranţă lângă El. Domnul îl va ocroti totdeauna şi el se va odihni între umerii Lui.” Deut. 33:12
„Dar numai cel credincios este păzit astfel. Nu trebuie să înţelegem că Domnul îi ocroteşte pe cei care nu fac efortul necesar să cunoască voinţa lui Dumnezeu ca să o poată împlini, ci pe cei care urmează în urmele lui Isus, care fac tot ce le stă în putere spre a plăcea Domnului aşa încât să fie capabili a discerne drumul pe care El ar vrea ca ei să îl urmeze. Aceştia fac ca vocea laudei Lui să fie auzită astăzi şi harul de-ajuns este partea lor. Dacă încercările credinţei, supunerii şi încrederii vor fi mai mari în viitorul apropiat decât au fost până în prezent, aceşti credincioşi nu vor cădea. … Ei vor fi puternici în Domnul şi în puterea tăriei Lui, chiar dacă, pentru un timp, li se va cere să Îl urmeze fără să poată vedea unde.” R. 5501, c.2, p.2.
„Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge.” Ios. 1:9
„Pentru a lupta cu lumea, carnea şi diavolul se cere mai multă putere decât posedăm; avem nevoie de curajul care ajunge la noi din această asigurare divină dată lui Iosua (de sus). R. 3080, c.2, la mijloc.
„Nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit.” Ios. 23:14
„În cele mai mici şi în cele mai mari afaceri ale vieţii noastre El a vegheat întotdeauna pentru interesele noastre. Fiecare nor a avut o căptuşeală aurie! Ce am putea noi săi dăm Domnului?” R. 5538, c.1, ultimul p., c.2, sus.
„El va păzi paşii preaiubiţilor Lui.” 1 Sam. 2:9
„Nimic nu-i va atinge ca şi creaturi noi în Cristos.” R. 5862, c.2, p.3.
Zilele noastre în mâinile lui Dumnezeu
„Nu ştim dacă noi, care astăzi suntem aici, ne vom întâlni din nou în carne sau nu. Ce importanţă are? Suntem pe deplin mulţumiţi fie că trăim, fie că murim — indiferent ce hotărăşte providenţa divină cu privire la noi. «Zilele mele sunt în mâinile Tale; Doamne, acolo vreau să fie» — frumoasă expresie, nu-i aşa? Dorim să se facă voia Domnului în privinţa timpului schimbării noastre şi în privinţa tuturor lucrurilor de care ne bucurăm zilnic împreună — toate îi sunt încredinţate Lui. Voinţele noastre sunt complet moarte. Voinţa Lui trebuie să domnească în trupul tău, în al meu şi în al tuturor.” R. 5728, c.2, p.5.
„Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din cauza Numelui Lui celui mare, căci Domnului I-a plăcut să facă din voi poporul Lui.” 1 Sam. 12:22
„Aplicând acest verset Israelului spiritual putem lua şi noi o mare mângâiere din el. Dacă pentru Israelul natural a fost o favoare să fie adoptat ca şi popor special al lui Dumnezeu, ca şi casă a servilor, cu cât mai mare este binecuvântarea pentru Israelul spiritual, adoptat de Domnul ca şi casă a fiilor, supuşi Fiului mai mare, Isus; «şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea neclintită şi nădejdea cu care ne lăudăm!» (Evr.3:6). Este bine că poporul Domnului a fost chemat să se teamă de Domnul, să-L respecte; dar dacă Scripturile ar fi conţinut numai porunci şi mustrări, întreg poporul Domnului s-ar fi descurajat demult, cu si-guranţă. Dimpotrivă, prin mustrări şi corectări Domnul ne dă mărturii foarte preţioase cu privire la dragostea şi îndurarea Sa, la bunătatea şi îndelunga Sa blândeţe, pentru a ne încuraja.” R. 3223, c.2, p.3.
„Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Mântuitorul meu.” 2 Sam. 22:2
„Aceasta este o asigurare binecuvântată aplicabilă pentru toţi din poporul Domnului şi este pe deplin verificată de toţi cei care îşi găsesc plăcerea în Domnul, care cugetă la bunătatea Lui şi care aduc lauda cuvenită numelui Său sfânt. — «Domnul este stânca mea (pe care îmi pot clădi în siguranţă speranţele), cetăţuia mea (în care mă pot ascunde în siguranţă), salvatorul meu (în orice vreme de necaz)»”. R. 2032, c.2, p.1.
„Căci ochii Domnului străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă înaintea Lui.” 2 Cron. 16:9
Cont. aici …https://adevarprezent.org/fagaduinte-nespus-de-mari-si-scumpe/
///////////////////////////////////////
Despre silnicie
Geneza 6:11
Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie.
Geneza 6:13
Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.
Geneza 49:5
Simeon şi Levi sunt fraţi; Săbiile lor sunt nişte unelte de silnicie.
2 Samuel 22:3
Dumnezeu este stânca mea la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!
1 Cronici 12:17
David le-a ieşit înainte şi le-a vorbit astfel: „Dacă veniţi la mine cu gânduri bune, ca să mă ajutaţi, inima mea se va uni cu voi, dar, dacă veniţi să mă înşelaţi, în folosul vrăjmaşilor mei, când nu fac nicio silnicie, Dumnezeul părinţilor noştri să vadă şi să judece!”
Iov 19:7
Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!
Proverbele 10:6
Pe capul celui neprihănit sunt binecuvântări, dar gura celor răi ascunde silnicie.
Proverbele 10:11
Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde silnicie.
Proverbele 13:2
Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie.
Eclesiastul 4:1
M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrimi şi nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor şi n-are cine să-i mângâie!
Isaia 30:12
De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel: „Fiindcă lepădaţi cuvântul acesta şi vă încredeţi în silnicie şi vicleşuguri şi vă sprijiniţi pe ele,
Isaia 59:6
Pânzele lor nu slujesc la facerea hainelor şi nu pot să se acopere cu lucrarea lor, căci lucrările lor sunt nişte lucrări nelegiuite şi în mâinile lor sunt fapte de silnicie.
Isaia 60:18
Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în ţara ta, nici de pustiire şi prăpăd în ţinutul tău, ci vei numi zidurile tale „Mântuire” şi porţile tale, „Laudă”.
Ieremia 6:7
Cum ţâşnesc apele dintr-o fântână, aşa ţâşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile.
Ieremia 20:8
Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: „Silnicie şi apăsare!” Aşa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.
Ieremia 22:17
„Dar tu n-ai ochi şi inimă decât ca să te dedai la lăcomie, ca să verşi sânge nevinovat şi să întrebuinţezi asuprire şi silnicie.”
Ezechiel 7:23
Pregătiţi lanţurile! Căci ţara este plină de omoruri şi cetatea este plină de silnicie.
Ezechiel 8:17
Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas!
Ezechiel 12:19
Spune poporului din ţară: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre locuitorii Ierusalimului din ţara lui Israel: «Ei îşi vor mânca pâinea cu nelinişte şi îşi vor bea apa cu groază, căci ţara le va fi jefuită de tot ce are din pricina silniciei tuturor celor ce o locuiesc.
Ezechiel 22:29
Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin împotriva oricărei dreptăţi!
https://www.resursecrestine.ro/cauta/silnicie/16/filtru-versete/sort-versete/asc/1
////////////////////////////////////////
(O ALTA IPOCRIZIE…)”ÎPS Teodosie, despre Putin: Este cel mai mare ctitor, iar noi îl judecăm ca pe un răufăcător. BOR: Are dreptul să se exprime liber pe orice temă
Mirela Dădăcuș
ÎPS Teodosie, cunoscut pentru opiniile sale controversate, îl laudă pe Vladimir Putin, într-un interviu la Radio Dobrogea. Arhiepiscopul Tomisului a declarat că Putin ”nu-i negru cum îl prezintă lumea”, ba dimpotrivă, ”este cel mai mare ctitor”, iar el s-a ”minunat câtă jertfă a făcut”.
”Domnul Putin, care este atât de vehiculat în zilele acestea şi văzut atât de negru, nu-i negru cum îl prezintă toată lumea. Am spus-o şi o spun fără frică şi fără nicio ezitare. Este cel mai mare ctitor la Sfântul Munte şi la Ierusalim. În ţara sa, şi Putin, şi Medvedev, sunt ctitori. Şi am fost pe urmele lor în excursie şi m-am minunat câtă jertfă au făcut. Şi noi îi judecăm ca pe nişte răufăcători. Sigur că au păcatele lor. Ei nu răspund pentru păcatele înaintaşilor care au adus comunismul. Dar nu l-au adus ei. Cei care au adus comunismul, cei din vest, ei au plantat comunismul. Că Marx şi Engels nu sunt din Rusia. Sunt de altă origine”, a declarat ÎPS Teodosie la Radio Dobrogea.
BOR se delimitează de opiniile IPS Teodosie: BOR comunică public doar prin Sfântul Sinod și prin Cancelaria acestuia, nu printr-un anumit ierarh.
”Așa cum deja se știe, arhiepiscopul Teodosie obișnuiește să se pronunțe „sui generis” inclusiv pe teme extra-bisericesti. În virtutea autonomiei eparhiale de care se bucură și pe care alege să o folosească adesea în mod original, are desigur dreptul să se exprime liber pe orice temă, fără ca asta să însemne că se exprimă în numele BOR, ci în nume strict personal. Mai ales atunci când își exprimă preferințe sau varii afinități în legătură cu anumite persoane. BOR comunică public în plan decizional și la nivelul orientării sale instituționale doar prin Sfântul Sinod și prin Cancelaria acestuia, nu printr-un anumit ierarh”, arată un comunicat transmis miercuri de reprezentanții Bisericii Ortodoxe.
ÎPS Teodosie, după criticile conducerii BOR: Numai Dumnezeu poate să-mi dea sancțiuni
https://www.rfi.ro/social-142325-ips-teodosie-despre-putin
///////////////////////////////////////
(O IPOCRIZIE…)”Putin, apărătorul moralei creștine”. Și alte mituri prăbușite ale extremei drepte
Ovidiu Nahoi
kiril_putin1.jpg
Acum câteva zile, Matteo Salvini, liderul formațiunii populiste de dreapta La Lega, mergea într-un oraș din Polonia pentru a-și manifesta susținerea față de refugiații veniți din Ucraina. Însă ideea nu s-a dovedit a fi una prea bună.
Liderul populist italian a fost mustrat, fără prea multe menajamente, de primarul unui oraş de la frontiera cu Ucraina.
Acesta i-a dăruit lui Salvini, în mod ostentativ, replica unui tricou cu portretul lui Vladimir Putin, în care politicianul italian se fotografiase acum câțiva ani, într-o vizită la Moscova, chiar lângă zidul Kremlinului.
Aceasta nu i-a picat deloc bine politicianului italian, dar asta-i viața.
Întâmplarea are tâlcul ei, pentru că, de la invazia rusească împotriva Ucrainei, miturile populismului de dreapta au început să cadă, unul câte unul, iar exponenții săi din Europa se arată descumpăniți.
Să începem cu refugiații. O temă dragă extremei drepte, cu care au obținut frumoase succese, de la precedenta criză, din 2015, când cu refugiații din Orientul Mijlociu.
Teoria pe care au agitat-o atunci a fost aceea a unei premeditări din partea ”ocultei mondiale” conduse de George Soros pentru distrugerea caracterului creștin al Europei, prin implantarea unui mare număr de refugiați musulmani.
Iată că acum avem o nouă criză a refugiaților, chiar de mai mare amploare. Dar unde este George Soros?
Nicăieri, deoarece crizele refugiaților vin în urma războaielor declanșate de dictatori: Bashar al-Assad, sprijinit de Vladimir Putin și mullahii iranieni în Siria, Vladimir Putin, de unul singur, în Ucraina.
Felul în care organizații neguvernamentale și oameni simpli au sărit în ajutorul refugiaților a contrazis, de asemenea, în mod flagrant, ideea frontierelor de netrecut și a apărării cu orice preț a purității naționale, vânturată de extrema dreaptă.
Pur și simplu, populiștii au pierdut momentul. Nu puteau sări în ajutorul refugiaților pentru că, asemenea lui Salvini, li s-ar fi amintit de susținerea lor pentru Vladimir Putin.
Și nici nu-l mai puteau susține pe dictatorul de la Kremlin în condițiile războiului. Așa că au tăcut, pe tot cuprinsul Europei.
Pentru dreapta populistă, Vladimir Putin era o adevărată icoană a suveranismului. Un lider ferm, un apărător de neclintit al țării sale.
Dar cum să te mai pretinzi un apărător al suveranității și al Europei națiunilor când liderul pe care l-ai susținut aruncă în aer tocmai suveranitatea altei națiuni?
Vladimir Putin ca simbol al moralei creștine, într-o Europă decadentă – o altă idee dragă populiștilor de dreapta, s-a prăbușit și ea, iremediabil, în aceste zile.
După ce plănuitul război-fulger împotriva Ucrainei s-a dovedit a fi un eșec, armatele trimise de Kremlin să invadeze Ucraina au schimbat tactica și au trecut la acțiuni îndreptate direct împotriva populației civile. Relatam zilele trecute, despre bombardarea unei biserici monument istoric, din secolului al XVI-lea, situată în orașul Harkiv.
Între timp, armata lui Vladimir Putin a ucis civili, femei și copii, a bombardat spitale și maternități, a tras în convoaiele de refugiați. Rușii acționează cu o sălbăticie greu de imaginat într-o lume pe care o considerăm civilizată.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Kiril, susținea acum câteva zile că paradele LGBT fac parte din motivele pentru declanșarea invaziei asupra Ucrainei. Cât de cinic sună, mai ales din gura unui om care se pretinde al Bisericii…
Cât despre Vladimir Putin, văzând ce se întâmplă în Ucraina, oricâte fotografii cu cruci și preoți i s-ar pune pe rețelele sociale, el rămâne un om fără Dumnezeu.
Da, extrema dreaptă este acum foarte încurcată după ce și-a pierdut principalul reper propagandistic și, pentru unii, sponsor financiar.
Aceasta nu înseamnă însă că populiștii se vor da bătuți. Cu sau fără Vladimir Putin, ei vor continua să facă ce știu mai bine: să accentueze diviziunile și să speculeze dificultățile legate de creșterea prețurilor sau criza energetică.
Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România
Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica
https://www.rfi.ro/politica-143379-putin-aparator-morale-crestine-mituri-prabusite-extrema-dreapta
////////////////////////////////////////
///////////////////////////////////////
NASA: BIBLIA spune adevărul. Cu precizie de minute
Descoperirea recentă a celor de la Administrația Aeronautică și Spațială Națională (NASA) aduce la lumină spusele din Biblie, confirmând că aceste povestiri biblice sunt de fapt adevărate.
Oamenii de știință inspectau poziția mai multor obiecte spațiale, inclusiv a soarelui, a lunii și a planetelor în 100 și 1000 de ani – acest lucru este făcut regulat pentru a preveni ciocnirea sateliților noștri cu orbitele planetelor, când au constatat un lucru neobișnuit, potrivit descrieri.ro.
În timpul unor calcule făcute pe calculator, un semnal de alarmă a pus totul pe pauza, însemnând că ceva era greșit, fie cu datele introduse fie cu rezultatele. După intervenția departamentului de service, oamenii de știință au concluzionat că undeva în spațiu, o zi lipsea în timpul trecut!
Nimeni nu a putut rezolva problema până când un creștin a explicat că, în școala de duminică li s-a spus despre Soarele care a stat nemișcat. Desigur, nimeni nu a crezut, dar când omul a luat Biblia, a deschis cartea lui Iosua și o declarație destul de absurdă a început să capete sens.
Au citit pasajul când Dumnezeu I-a zis lui Iosua:
„Nu te teme de ei, i-am dat în mână ta; nu va mai fi un om dintre ei care să stea înaintea ta” (Iosua 10:8)
Iosua era îngrijorat pentru că el fusese înconjurat de inamic, și dacă ar fi căzut întunericul, el ar fi fost învins. Aș că Iosua a rugat pe Domnul să țină soarele nemișcat!
Așa e – ” Și soarele sa oprit și luna a stat până ce poporul și-a răzbunat pe vrăjmășii lor. Nu este acest lucru scris în cartea lui Ja’-Sher? Așa că soarele a stat în mijlocul cerului si să grăbit să nu apună cam o zi întreagă ” (Iosua 10:13)
Oamenii de știință au ajuns la concluzia că aceasta a fost ziua care lipsește. Ei au examinat calculele de pe calculator și au constatat că lipseau defapt, 23 de ore și 20 de minute, care nu alcătuiesc chiar o zi întreagă ca și în cartea lui Iosua.
După ce au recitit Biblia, au văzut că scria” aproximativ o zi”. Deși Biblia avea dreptate, mai lipseau totuși 40 de minute, care nu puteau pur și simplu să dispară, deoarece ar putea creea probleme pentru următorii 1000 de ani.
Creștinul și-a amintit apoi ceva despre faptul că soarele a mers înapoi. Nimeni nu l-a rezut din nou dar au deschis Biblia și și-au dovedit că greșesc.
Ezechia a fost vizitat pe patul de moarte de Isaia proorocul, care i-a spus că nu e încă timpul. Ezechia a cerut un semn, iar Isaia a întrebat dacă soarele ar merge mai în față cu 10 grade sau mai în spate cu 10 grade? Ezechia a răspuns: ” Este un lucru ușor ca umbra să coboare 10 grade ; dar mai greu este să se întoarcă 10 grade.”
„Și profetul Isaia a strigat către Domnul, și El a adus umbra zece grade înapoi, prin care aceasta a căzut în cadranul lui Ahaz.”
10 grade sunt egale cu exact 40 de minute!
Cele 23 de ore și 20 de minute de la Iosua și 10 grade(40 de minute) de la cei 2 regi au fost evidența pentru ziua lipsă!
https://www.dcnews.ro/nasa-biblia-spune-adevarul-cu-precizie-de-minute-demonstra-ie-video_572270.html
///////////////////////////////////////
Ziua lunga a lui Iosua
S-a intamplat cu adevarat—si daca da, cum?
de Russell Grigg
Intrebarea cheie din fiecare discutie despre intelesul unor pasaje dificile din Biblie este: Ce a vrut sa trasmita autorul? Iosua inregistreaza in amanunt ocuparea Canaanului de catre Israel si despre repartizarea pamantului intre semintii, in jurul anului 1400 i.Hr., deci autorul scrie in mod evident o relatare istorica despre ceea ce s-a intamplat. Evenimentul cu ziua cea lunga a avut loc intr-o batalie intre armatele unite ale celor cinci imparati amoriti si armata Israelului, la inceputurile campaniei de cucerire.1 Cu ajutorul lui Dumnezeu, israelitii castigau batalia dar aveau nevoie de mai mult timp in acea zi pentru a desavarsi victoria.
In Iosua 10:11-13 citim: “Pe când fugeau ei dinaintea lui Israel, şi se pogorau din Bet-Horon, Domnul a făcut să cadă din cer peste ei nişte pietre mari până la Azeca, şi au pierit; cei ce au murit de pietrele grindinii au fost mai mulţi decât cei ucişi cu sabia de copiii lui Israel. Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe Amoriţi în mâinile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel, Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, Şi tu, lună, asupra văii Aialonului! Şi soarele s-a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul, Până ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului?2 Soarele s-a oprit în mijlocul cerului, şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.”
Se pare ca era mijlocul zilei sau dupa-amiaza (ebraica: soarele era in mijlocul cerului).3 Autorul ne spune ca soarele nu s-a grabit sa apuna timp de o zi, prin care multi comentatori inteleg o perioada de aproximativ 24 de ore si nu doar perioada cand e ziua.
Multe culturi au legende care par sa aibe la baza acest eveniment. De exemplu, exista o legenda greceasca despre fiul lui Apolo, Faenton, care a intrerupt mersul soarelui pentru o zi. Iar din moment ce Iosua 10 este o relatare istorica, culturile de pe cealalta parte a globului trebuie sa aiba legende despre o noapte foarte lunga. De fapt, poporul Maori din Noua Zeelanda are o legenda care vorbeste despre eroul Maui care, a incetinit soarele inainte sa apuna, in timp ce in Analele de la Cuauhtitlan din Mexic (istoria imperiului Culhuacan si Mexican) vorbesc despre o noapte care a durat mult timp.4
Trebuie de asemenea mentionat ca Amoritii se inchinau soarelui si lunii. Trebuie sa fi fost o experienta devastatoare pentru Amoriti ca aceste “deitati” sa fie fortate sa asculte de Dumnezeul lui Israel, si acesta s-ar putea sa fi fost si motivul pentru care Dumnezeu a facut acest miracol in mod deosebit cu aceasta ocazie, adica aproape de inceperea ocuparii tarii Canaan de catre Israeliti.5
Geocentrismul si limbajul aparentei
Porunca lui Iosua ca soarele sa stea pe loc inca nu isi gaseste explicatie in geocentrism, adica ideea ce soarele se invarte in jurul Pamantului. Biblia foloseste limbajul aparentei si al observatiei.6
Oamenii de astazi fac exact acelasi lucru. De exemplu, oamenii de stiinta care pregatesc rapoartele de vreme pentru televiziune anunta ora la care “rasare si apune soarele”. De fapt mentionarea lunii care s-a oprit si ea pe loc se pare ca vine sa confirme si autoritatea divina a relatarii si faptul ca Pamantul era cel care se misca. Din moment ce tot ceea ce avea nevoie Iosua era lumina solara pentru mai mult timp, iar majoritatea anticilor credeau ca soarele s-a miscat, nu Pamantul, un autor uman al unei relatari fictive trebuia doar sa faca referire la faptul ca soarele s-a oprit. (Vezi de asemenea Q&A: Bibliei ‘contradictii’ si ‘erori’ de).
NASA si ziua lipsa
Se isca un zvon din cand in cand cum ca oamenii de stiinta de la NASA care “folosesc calculatoare” pentru a verifica pozitia planetelor au descoperit ca “lipseste” o zi din istorie.
Aceasta poveste este un “mit urban”. Asa-zisa cercetare se pare ca nu a fost publicata niciodata—si nu e de mirare, pentru ca pentru a face asemenea calcule e nevoie sa stii pozitia planetelor inainte de ziua lipsa si de asemenea pozitia lor dupa ziua lipsa. Acest lucru este imposibil.
Motive similare se aplica si cartii Ziua cea lunga din zilele lui Iosua, scrisa in 1890 de catre Charles Totten, care incearca sa dovedeasca ca lipseste o zi, fara a reda insa calculele sale. Toate calculele de genul acesta pot arata doar unde ar fi trebuit sa se afle soarele si luna la un moment dat in trecut (bazat pe locul in care se gasesc acum, presupunand ca rata miscarilor nu s-a schimbat), si nu unde se aflau de fapt. (Vezi de asemenea Q&A: Astronomie si Astrofizica).
Ce s-a intamplat de fapt?
Raspunsurile propuse pot fi impartite in trei mari categorii:
O forma de refractie (deviere) a luminii de la soare si luna. Conform acestei perspective, Dumnezeu a facut ca in mod miraculos soarele si luna sa lumineze continuu in Canaan “aproape o zi intreaga”. Adeptii acestei perspective arata ca:7
E vorba de lumina de care avea nevoie Iosua si nu de incetinirea Pamantului.
Dumnezeu i-a promis lui Noe: “Cat va fi Pamantul nu va inceta ziua si noaptea” (Geneza 8:22). Aceasta ar putea insemna ca Dumnezeu a promis ca Pamantul nu se va opri din miscarea de rotatie in jurul axei proprii pana la sfarsitul istoriei omenirii. (Totusi, nu ar parea sa excluda incetinirea temporara a rotatiei Pamantului.)
Se pare ca ceea ce s-a intamplat in timpul domniei lui Ezechia atunci cand umbra de pe cadranul lui Ahaz s-a dat inapoi cu zece trepte a fost o anumita forma de refractie a luminii (2 Imparati 20:11)—un eveniment care se pare ca a avut loc doar in tinutul Palestinei (2 Cronici 32:31).
O schimbare a directiei axei de rotatie a Pamantului.
Aceasta implica o precesie8 a axei Pamantului, deplasandu-se incet urmand forma literei “s” sau o forma circulara pe cer. Un asemenea eveniment ar fi facut sa i se para unui observator ca soarele si luna s-au oprit, dar nu implica neaparat o incetinire a rotatiei Pamantului.
Una din idei a fost aceea ca acest lucru a fost cauzat de faptul ca orbitele Pamantului si ale Planetei Marte erau foarte apropiate la acea data.1 Una din probleme este ca acesti autori pretind ca Marte avea pe vremea aceea o alta orbita, diferita de cea din prezent, dar nu este nici o dovada ca acest lucru este adevarat. Altii au sugerat ca acest lucru s-a datorat impactului unor asteroizi cu Pamantul.
O incetinire a rotatiei Pamantului
La Ecuator Pamantul se invarte cu aproximativ 1.600 km/h. Viteza necesara pentru a scapa de gravitatea Pamantului este de aproximativ 40.000km/h. Daca pamantul s-a rotit cu aceasta viteza, toti ar fi zburat in spatiu, indiferent daca Pamantul s-ar fi oprit brusc sau nu!
Conform acestei perspective, Dumnezeu a facut ca rotatia Pamantului sa incetineasca astfel incat Pamantul a facut o miscare completa de revolutie in aproximativ 48 ore in loc de 24 ore. In acelasi timp Dumnezeu a oprit efectele catastrofale care ar fi avut loc in mod natural, ca de exemplu valuri de flux monstuoase. Unii oameni au obiectat la aceasta perspectiva pe presupunerea eronata ca, daca Pamantul a incetinit, oamenii si obiectele libere ar fi zburat in spatu. De fapt, aparenta forta centrifuga (care ar fi facut sa arunce lucrurile de pe Pamant) este de numai a treia sutime din forta gravitationala. Daca Pamantul s-a oprit din rotatie (brusc sau nu), aceasta “forta” exetrioara ar fi incetat, iar oamenii ar fi fost de fapt si mai ferm tinuti de forta gravitationala.
Ce se intampla insa cu inertia oamenilor si obiectelor de pe Pamant care se deplaseaza cu 1.600 km/h? Raspunsul: o masina care se deplaseaza cu 100 km/h poate fi oprita foarte confortabil pentru ocupanti in cateva secunde; ceva care se deplaseaza cu 1.600 km/h poate fi oprit foarte confortabil pentru pasageri in cateva minute.
Acest scenariu presupune doar ca Dumnezeu a incetinit simultan rotatia atmosferei, a oceanelor si a Pamantului pentru a preveni orice efect de maree, si orice acumulare de căldură în interiorul Pământului datorata frecării straturilor de lichid, încă in rotaţie din centrul Pamantului. Iar dupa ce ziua cea lunga s-a sfarsit, intregul proces trebuia sa reinceapa.
Cu siguranta este posibil ca Dumnezeu sa fi facut toate aceste lucruri, in ciuda faptului ca a reprezentat o intrerupere majora a ordinii naturale a lucrurilor de pe Pamantul creat de Dumnezeu, despre care se vorbeste in Geneza 1.
Concluzie
Crestinismul este o religie a miracolelor—de la actul creatiei a lui Dumnezeu din Geneza 1 pana la evenimentele minunate din Apocalipsa 22. Biblia nu ne spune cum s-au intamplat toate aceste lucruri, si nu stim decat ca Dumnezeu a vrut ca aceste lucruri sa se faca si ele s-au facut. Se poate ca El sa fi folosit (intensificat) unele legi naturale existente (ca si in potopul din vremea lui Noe), sau orice participare a naturii sa fie exclusa (ca si la Inviere). De cele mai multe ori efectul miraculos sta in planificarea providentiala a evenimentelor naturale (ca si in despartirea Marii Rosii de catre Dumnezeu printr-un vant puternic care a suflat toata noaptea—Exod 14:21).
Miracolele se bazeaza pe marturii si nu pe analize stiintifice. Chiar daca este interesant sa facem speculatii despre cum a facut Dumnezeu fiecare miracol din Biblie, inclusiv ziua lunga din vremea lui Iosua, in cele din urma aceia care afirma ca sunt ucenici ai lui Isus Hristos (care au autentificat natura divina a Bibliei) trebuie sa accepete minunile, prin credinta.9 Nu exista nici un argument logic, stiintific pentru a afirma ca, avand un Dumnezeu destul de puternic ca sa creeze universul in sase zile, ziua cea lunga din zilele lui Iosua “nu are cum sa se fi intamplat”. Aceia care se impiedica in aceasta relatare sunt foarte probabil cei care deja au respins actul creatiei in 6 zile prin compromisul cu fictivele lungi ere ale evolutionismului, si au respins prin aceasta autoritatea Bibliei.
Articole conexe
Referinte si note
Donald Patten, Ronald Hatch, Lorenc Steinhauer, Ziua cea lunga din vremea lui Iosua si alte sase catastrofe, Baker Book House, Michigan, 1973 ne ofera data de aproximativ 25 October 1404 i.Hr. Alti comentatori dau o alta data destul de diferita, de exemplu: C.A.L. Totten, 22 Iulie 1443, i.Hr. Înapoi
Cartea Dreptului era o colectie de poeme scrise pentru a-i onora pe conducatorii Israelului (conform 2 Samuel 1:17–27). Cuvintele lui Iosua catre soare (care se pare ca sunt citate din aceasta carte) sunt in forma poetica si sunt inscrise in aceasta forma in majoritatea versiunilor moderne ale Bibliei. Folosirea poeziei aici nu anuleaza o interpretare literala a evenimentului, la fel cum acei Psalmi care descriu evenimente din viata lui David nu anuleaza caracterul literal al evenimentelor infatisate sub o forma poetica. In orice caz, versetul 13b se intoarce la proza ebraica pentru a descrie ce s-a intamplat ca raspuns la rugaciunea lui Iosua. Înapoi
Nu ar fi avut nici un sens ca Iosua sa se fi rugat pentru lungirea zilei dimineata devreme, cand aveau toata ziua inainte pentru batalie. Înapoi
Immanuel Velikonsky, Lumi in coliziune, Dell, New York, 1950, p.61 nota 3. Vezi de asemenea in aceasta carte alte referinte istorice la zile sau nopti lungi. Înapoi
In loc sa foloseasca viespile bondaresti de exemplu (Exod 23:28) sau sa aduca confuzie in randul dusmanilor (2 Imparati 7:6). Înapoi
In aceasta legatura, Henry Morris scrie: “Fiecare miscare este o miscare relativa, iar soarele nu este mai “fix” in spatiu dacat este Pamantul … modul corect de a preciza miscarea din punct de vedere stiintific este sa se aleaga arbitrar un punct ca fiind punctul la viteza 0 si apoi sa se masoare toate vitezele relative pana la acel punct. Cel mai potrivit punct care sa fie folosit este cel care este cel mai convenabil pentru observatori in scopul calculelor lor speciale. In cazul miscarilor corpurilor ceresti, in mod normal, cel mai potrivit punct este suprafata Pamantului la latitudinea si longitudinea observatorului, deci acesta este cel mai “stiintific” punct care poate fi folosit. David [Psalmul 19:6] si Iosua sunt mult mai stiintifici decat criticii lor in adoptarea unei astfel de conventii pentru relatariile lor”—Henry Morris cu Henry Morris III, Multe dovezi infailibile: dovezi practice si folositoare pentru credinta crestina, Master Books, Arizona, 1996, p. 253. Înapoi
De exemplu, John C. Whitcomb, ‘Ziua cea lunga din vremea lui Iosua’, Brethren Missionary Herald, 27 Iulie, 1963, pp. 364–65. Înapoi
Precesie: mișcare a unui corp solid în timpul căreia axa lui de rotație descrie un con cu vârful într-un punct fix. Înapoi
A spune ca “miracolele nu pot avea loc” nu este o afirmatie stiintifica. Este o afirmatie prin credinta situata la acelasi nivel cu afirmatia unui crestin: “Isus poate face minuni”—Hugh Silvester, ‘Miracole’, Manualul Eerdman pentru credinţa creştina, Michigan, 1982, p. 90.
https://creation.com/joshuas-long-day-romanian
////////////////////////////////////////
RUGĂCIUNEA PRIN CARE IOSUA A OPRIT SOARELE ŞI LUNA
Autor: Corneliu Livanu
Ios. 10.12-15 Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe amoriţi în mâinile copiilor lui Israel şi a zis în faţa lui Israel: „Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, şi tu, lună, asupra văii Aialonului!” Şi soarele s-a oprit şi luna şi-a întrerupt mersul, până ce poporul s-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă. N-a mai fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel. Şi Iosua şi tot Israelul cu el s-a întors în tabără la Ghilgal.
Iosua şi toată armata sa erau în plină campanie de cucerire a Canaanului şi timpul lucra în defavoarea lor. Acest lucru este valabil pentru fiecare din noi, dacă nu folosim timpul pentru voia lui Dumnezeu în viaţa noastră. Lupta nu trebuia întreruptă. Duşmanul nu trebuia să scape. În aceste condiţii singura soluţie aplicată de generalul Iosua a fost rugăciunea. Dumnezeu s-a folosit de glasul uman al lui Iosua să poruncească soarelui şi lunii să se oprească. Lupta lui Israel era atât de importantă încât Dumnezeu a făcut din aştrii cerului martorii acestui eveniment unic. În Cartea Dreptului şi în analele cerului sunt consemnate toate rugăciunile sfinţilor Săi. Este important să punem limba noastră sub controlul Duhului Sfânt ca să rostim cuvinte puse în slujba Domnului. Aşa a făcut Iosua şi în acea zi Israel a avut o mare victorie împotriva duşmanilor săi. Prin rugăciuni înălţate în Numele Domnului Isus fiecare zi din viaţa noastră este importantă pentru că Domnul Isus a zis: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Mat. 28.20b) Noul nostru „Iosua” este Domnul Isus Hristos care-Şi va conduce Biserica în casa Tatălui după ce, „în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satan, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.” (Apoc. 12.7-9) De aceea Duhul Sfânt împreună cu Biserica se roagă şi strigă neîncetat: „Vino, Doamne Isuse!” (Apoc. 22.20c) Înţelegem că toţi oştenii lui Iosua s-au bucurat să continue lupta până la zdrobirea totală a duşmanului, beneficiind astfel de rezultatele rugăciunii.
https://www.resursecrestine.ro/eseuri/194404/rugaciunea-prin-care-iosua-a-oprit-soarele-si-luna
///////////////////////////////////////
Estera: Afară din zona de confort- O lecție despre o fetiță orfană care a ajuns împărăteasă în momentul în care a pășit în credința.
Ann Steiner
Este ceva ce știi că trebuie să faci, dar aceasta înseamnă să îți abandonezi zona de confort și să pășești în credință. Știi că aceasta este călăuzirea lui Dumnezeu, dar este greu. Nu știi care va fi rezultatul. Chiar nu știi care va fi poziția ta la sfârșit.
O întreagă carte din Vechiul Testament este dedicată istoriei lui Estera, o fată într-o țară străină – Persia. Fiind orfană, ea a fost crescută de verișorul ei Mardoheu. Ea era frumoasă și drăguță și trebuie să fi fost și foarte tânără. Când a fost trimis decretul regal ca să se găsească o nouă regină, și toate fetele tinere și frumoase din împărăție trebuiau să se arate la palat, Estera și-a părăsit casa copilăriei și s-a mutat la palat. Dintre toate femeile frumoase de acolo, împăratul Ahașveroș a pus coroana regală pe capul ei și a făcut-o împărăteasă. Este interesant să ne gândim cum s-a simțit Estera prin toate acestea. Nu este nicio îndoială că, fiind o fată tânără evreică, acum ea se simțea complet în afara zonei de confort. Ea n-avea de unde să știe cum vor decurge lucrurile. Dar Dumnezeu, ca întotdeauna, era în spatele scenei. El avea o misiune pentru Estera; ceva ce ea nu ar fi putut îndeplini dacă nu și-ar fi părăsit viața veche din urmă.
Sincronizarea perfectă a lui Dumnezeu
Între timp, Mardoheu, datorită fricii lui de Dumnezeu, a devenit neplăcut în fața unui om care avea multă putere în împărăția lui Ahașveroș. Asta este o altă poveste în sine. Rezultatul era acesta că acest bărbat, Haman, a devenit atât de mânios încât l-a convins pe împărat că toți evreii din împărăție trebuie distruși. Împăratul nu era conștient de faptul că propria lui regină era dintre acești oameni și a fost de acord cu acest plan malefic. Cum va supraviețui poporul lui Dumnezeu prin aceasta?
Dumnezeu a pus în mișcare un lanț de evenimente, iar Estera și Mardoheu erau în poziția în care Dumnezeu să îi poată folosi ca să salveze poporul Său de la distrugere.
Când citești istoria, vezi cât de perfect a fost sincronizat totul. Dumnezeu a pus în mișcare un lanț de evenimente, iar Estera și Mardoheu erau în poziția în care Dumnezeu să îi poată folosi ca să salveze poporul Său de la distrugere.
Nici tu nu poți vedea imaginea de ansamblu în viața ta, dar te poți încrede în controlul desăvârșit al lui Dumnezeu? Isus spune despre El că nicio vrabie nu cade la pământ fără ca El să știe despre aceasta. (Matei 10:29). Este imposibil atunci să nu crezi că tot ce ni se întâmplă nouă nu este urmărit cu atenție și măsurat și echilibrat ca să fie exact ce avem nevoie ca să împlinim planul Lui pentru viețile noastre. (Prov. 3:5-6)
Curaj în fața incertitudinii
Estera și Mardoheu au venit cu acest plan care presupunea ca Estera să-și riște viața. Ea urma să meargă la împărat și să mijlocească la el pentru poporul ei. Legea spunea că oricine se apropia de împărat fără să fie chemat trebuia omorât și nu era sigur dacă el o va primi sau nu. Mardoheu a convins-o, totuși, spunând: „Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?”
Și răspunsul Esterei a fost: „Voi intra la împărat, în ciuda legii, şi, dacă va fi să mor, voi muri.” Asta este credință!
Estera era o orfană care a devenit împărăteasa împărăției. A fost nevoie de curaj ca să lupte pentru poporul ei. Cu siguranță nu a fost ușor; scrie că ea a postit și s-a rugat timp de 3 zile înainte să pună în acțiune acest plan. Apoi a fost ascultătoare, neștiind care urma să fie rezultatul. Dar era mai important pentru ea să facă ce trebuia să facă. Ea a crezut că Dumnezeu avea controlul.
Încredere în controlul lui Dumnezeu
Rezultatul încrederii și curajului Esterei a fost că Ahașveroș a primit-o când ea s-a apropiat, și i-a ascultat rugămintea, iar poporul evreu a fost salvat de la distrugere. Haman cel rău a fost spânzurat de spânzurătoarea pe care tocmai el o pregătise pentru Mardoheu.
Învață să ai încredere în Dumnezeu necondiționat. Să crezi că El te iubește atât de mult încât să te poți odihni în conducerea și înțelepciunea lui perfectă pentru viața ta. Estera a făcut asta în simplitate și a mers mai mult decât bine pentru ea. Și tu poți face la fel de simplu și să faci acest pas al credinței! Fii ascultător de lucrurile pe care Dumnezeu cere să le faci. Pășește afară din zona de confort și trăiește o viață de credință.
Citește toată cartea Esterei pentru o istorie foarte captivantă și inspirațională.
https://crestinismactiv.ro/estera-afara-din-zona-de-confort
///////////////////////////////////////
Estera 7: Un Dumnezeu care întoarce asupra noastră binele sau răul pe care-l facem celor din jur
„Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Gal.6:7)
În funcţie de modul în care ne raportăm la cei din jur, Dumnezeu stabileşte norma şi măsura cu care se va purta El Însuşi faţă de noi, după cum citim în predica de pe munte: ,,Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” (Mat.7:12) Robului nemilostiv, din pilda Domnului Isus, i s-a anulat iertarea marii lui datorii, pe care o avea înaintea stăpânului, pentru simplul fapt, că la rândul său, n-a fost în stare să ierte o mică datorie, aproapelui său. (Mat.18:21-35) Iată cum explică împăratul David, motivul pentru care a cruţat viaţa duşmanului său de moarte Saul, când acesta i-a căzut în mână: ,,Şi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ înaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ înaintea Domnului, şi El mă va izbăvi din orice necaz.” (1Sam.26:24)
Estera 7 reprezintă o ilustraţie practică al acestui principiu. În acest capitol, întâlnim mai multe personaje, care s-au raportat într-un anume fel faţă de cei din jur, iar Dumnezeu în providenţa Sa, a întors aceste fapte asupra capului lor. De aceea, Domnul Isus ne învaţă în predica de pe munte: ,,Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.” (Mat.7:12), pentru că tot ce facem altora se va întoarce asupra capului nostru, iar dacă dorim ca peste noi să vină binele, nu ne rămâne decât să facem bine celor din jur.
În cele ce urmează, aş dori să privim la patru personaje din Estera 7, iar din experienţa lor, să învăţăm cum să ne raportăm la cei din jur, în diverse situaţii, pentru ca la vremea secerişului lui Dumnezeu, peste noi să vină binele.
- Estera.
,,Împăratul şi Haman s-au dus la ospăţ la împărăteasa Estera. În această a doua zi, împăratul a zis iarăşi Esterei, pe când beau vin: „Care este cererea ta, împărăteasă Estero? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.” (Estera 7:1-2)
Mă tot întreb: Cât de frumos trebuie să se fi purtat Estera cu soţul ei, în cei cinci ani de căsătorie, pentru ca atunci când a intrat la el, în ciuda legilor foarte restrictive, să capete trecere înaintea lui şi să aibă toată bunăvoinţa împăratului, în a-i asculta şi îndeplini toate cererile?
Dacă relaţia Esterei cu împăratul n-ar fi fost una deosebit de frumoasă, atunci aceasta n-ar fi avut îndrăzneala să intre la el, şi să-şi ceară viaţa ei cât şi a poporului său, la stăruinţele lui Mardoheu, ci i-ar fi răspuns acestuia, ceva de genul următor: ,,Lasă-mă că numai ce am tras o ceartă bună cu împăratul, şi dacă mă vede nu fac altceva decât să-i amintesc de toate datoriile.”
Poate veţi spune că motivul bunăvoinţei de care a dat dovadă împăratul, a fost frumuseţea fizică a Esterei, vorba aceea din popor: ,,Nu poţi să refuzi o femeie frumoasă.” Dar nu uitaţi, că acest Ahaşveroş, ,,a mai pus pe liber” o împărăteasă deosebit de frumoasă, care de frumoasă ce era, a fost chemată să fie admirată de înalţii dregători, de pe tot cuprinsul împărăţiei Persiei, iar când aceasta a refuzat, a trebuit să plătească scump, pentru orgoliul rănit al împăratului. Şi apoi încă ceva: Împăratul Ahaşveroş nu ducea lipsă de femei frumoase. Conform cu Estera capitolul 2, toate fetele care au fost adunate în capitala Susa, cu prilejul alegerii unei împărătese, pentru el, în locul lui Vasti, au rămas în haremul împăratului, şi cu siguranţă că nu au fost nici puţine şi nici urâte. Aşadar, nu frumuseţea fizică a Esterei, a fost principalul motiv, pentru care a fost primită şi ascultată.
Motivul pentru care împăratul a dat dovadă de atâta bunăvoinţă faţă de Estera şi faţă de cererile ei, îl descoperim chiar din cuvintele împărătesei: ,, Ea a zis atunci: „Dacă împăratul găseşte cu cale şi dacă am căpătat trecerea înaintea lui, dacă lucrul pare potrivit împăratului, şi dacă eu Sunt plăcută înaintea lui, să se scrie ca să se întoarcă scrisorile făcute de Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, şi scrise de el cu gând să piardă pe Iudeii care Sunt în toate ţinuturile împăratului.” (9:5) Estera n-a fost doar o femeie frumoasă ci şi una plăcută. Frumuseţea fizică ţine de înzestrarea genetică şi oricum este trecătoare, pe când calitatea de a fi plăcută, ţine de caracter, şi aceasta este nepieritoare. A fi o persoană plăcută este mai important decât a fi o persoană frumoasă. În cartea Proverbelor citim că: ,, Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui;” (19:22) Vorbind despre podoaba femeii, apostolul Petru ne spune următoarele cuvinte: ,,Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentruca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva.” (1Pet.3:1-6) Dar nu numai femeile trebuie să aibă un caracter plăcut ci şi bărbaţii, de aceea Petru continuă: ,,Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre.” (1Pet.3:7)
Aşadar, din exemplul Esterei, învăţăm că dacă avem un comportament şi un caracter plăcut, faţă de cei din jur, faptul acesta se va răsfrânge asupra noastră, iar la momentul potrivit, vom căpăta trecere şi bunăvoinţă înaintea celor pe care i-am cinstit, respectat şi slujit.
- Mardoheu.
,,Şi Harbona, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: „Iată, spânzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.” Împăratul a zis: „Haman să fie spânzurat pe ea!” (Estera 7:9)
Mardoheu, este personajul care a salvat viaţa împăratului, din complotul urzit de famenii Bigtan şi Tereş, şi care n-a fost răsplătit, pentru această faptă, cinci ani de zile. Dimpotrivă, în mod indirect, prin decretul pe care l-a semnat, împăratul i-a răsplătit cu rău, lui Mardoheu, pentru aceasta: Întreg neamul evreesc era condamnat la moarte, iar o spânzurătoare înaltă de peste douăzeci de metri, era pregătită pentru el, de către înfumuratul Haman.
Dar, după cum am văzut în mesajul precedent, Dumnezeu îi obligă chiar şi pe duşmani să facă bine copiilor Săi. În capitolul şase am observat o serie de circumstanţe pe care, Dumnezeu în providenţa Sa, le-a potrivit, cu precizie, pentru ca ziua spânzurării lui Mardoheu, să devină ziua înălţării lui Mardoheu. În primul rând, Dumnezeu i-a creat o insomnie Împăratului. În al doilea rând, i-a stârnit interesul pentru cartea cronicilor. Împăratul ar fi putut cere o ţiitoare, sau ar fi putut găsi o altă modalitate de a-şi omorâ timpul, dar Dumnezeu i-a pus în minte cartea cronicilor. În al treilea rând, din multitudinea de fapte consemnate acolo, Dumnezeu l-a făcut să se oprească la aceea săvârşită de Mardoheu. În al patrulea rând, Dumnezeu i-a pus în gând să întrebe dacă fapta aceea bună a fost răsplătită. În al cincilea rând, Dumnezeu i-a pus pe inimă dorinţa s-o răsplătească neântârziat. În al şaselea rând, Dumnezeu i-a pus în gând să se sfătuiască, despre modul în care să fie răsplătită această faptă bună, cu persoana care se afla în curte. În al şaptelea rând, Dumnezeu i-a potrivit lui Haman ceasul, ca tocmai în acel moment, să fie în curte, evident venind cu alte scopuri, decât acelea pe care le avea Dumnezeu. Aşa se face că în acea zi, Mardoheu, în loc să fie spânzurat, a fost escortat de către Haman, prin locul deschis al capitalei, ca un mare prinţ, strigând înaintea lui tot felul de sloganuri elogioase.
Lecţia pe care o învăţăm de la Mardoheu este următoarea: Chiar dacă, pentru o vreme, faptele bune pe care le facem celor din jur, nu sunt răsplătite, sau sunt răsplătite cu rău, vine o vreme când Dumnezeu face dreptate, şi binele pe care l-am făcut altora se întoarce asupra noastră.
- Haman.
,, Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, şi dacă găseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa: iată cererea mea; şi scapă pe poporul meu: iată dorinţa mea! Căci eu şi poporul meu Suntem vânduţi să fim nimiciţi, junghiaţi şi prăpădiţi. Măcar dacă am fi vânduţi să fim robi şi roabe, aş tăcea, dar vrăjmaşul n-ar putea să înlocuiască perderea făcută împăratului.” Împăratul Ahaşveroş a luat cuvântul şi a zis împărătesei Estera: „Cine şi unde este acela care are de gând să facă aşa?” Estera a răspuns: „Apăsătorul, vrăjmaşul, este Haman, răul acesta!” Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei. Şi împăratul, în mânia lui, s-a sculat şi a părăsit ospăţul, şi s-a dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa de la împărăteasa Estera, căci vedea bine că perderea lui era Hotărâtă în mintea împăratului. Când s-a întors împăratul din grădina casei împărăteşti în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera, şi i-a zis: „Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă, la mine, în casa împărătească?” Şi Harbona, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: „Iată, spânzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.” Împăratul a zis: „Haman să fie spânzurat pe ea!” Şi au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi mânia împăratului s-a potolit.” (Ester 7:3-10)
Haman este personajul negativ, plin de egoism şi măcinat de propria-i răutate, care nu mai cunoaşte limite. Haman oferă averi întregi, spre a-şi stâmpăra setea de sânge, şi construieşte spânzurători impunătoare, spre a se delecta de un spectacol cât mai grandios, al propriei sale cruzimi.
Însă lecţia pe care o învăţăm din experienţa lui Haman, este că oricât de înaltă ar fi spânzurătoarea, pe care am construi-o pentru alţii, tot o să ne agăţăm în ea. Am văzut în viaţă oameni care s-au prins, tocmai în capcanele pregătite de ei, pentru alţii. Aşadar să nu construim spânzurători, ci mai degrabă cetăţi de scăpare, ca să avem parte şi noi de viaţă.
- Ahaşveroş.
Ceea ce îmi place la împăratul Ahaşveroş, este că el a învăţat, din experienţele sale personale, care sunt oamenii de care trebuie să depărteze, şi care sunt oamenii de care trebuie să se apropie. Când împăratul a înţeles că Haman nu este un vizir de încredere, aşa cum s-a străduit să pară, l-a îndepărtat de lângă el, şi şi-a apropiat oameni de încredere precum Mardoheu şi Estera.
Lecţia pe care o învăţăm de la Ahaşveroş, este să ne depărtăm de oamenii egoişti, răi şi răzbunători, şi să ne apropiem de oamenii care au un caracter sfânt şi plăcut. Un om înţelept este acela care ştie ce prieteni să-şi aleagă şi cu ce fel de oameni să se înconjoare. De altfel Scriptura ne avertizează că: ,,Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. (1Cor.15:33)
În concluzie:
Estera, Mardoheu, Haman, Ahaşveroş, reprezintă câteva exemple, din cele mai diferite, care ilustrează un principiu cât se poate de simplu: Dumnezeu face să se întoarcă asupra noastră faptele pe care le facem celor din jur.
Prin urmare: Dacă vrei să vină peste tine tot binele din lume, fă-l celor din jur. Dar nu uita: Dacă egoismul şi răutatea te împinge să le faci rău, răul nu-ţi va părăsi casa.
Omul înţelept va ţine cont de acest principiu simplu dar important.
https://predicipredici.wordpress.com/2013/03/04/estera-7-un-dumnezeu-care-intoarce-asupra-noastra-binele-sau-raul-pe-care-l-facem-celor-din-jur/
//////////////////////////////////////
Estera 4: Aşezat de Dumnezeu, în locul în care eşti, tocmai pentru o vreme ca aceasta
,,Mardoheu a trimis următorul răspuns Esterei: „Să nu-ţi închipui că numai tu vei scăpa dintre toţi Iudeii, pentru că eşti în casa împăratului. Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru Iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi peri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” (Estera 4:13-14)
Deja ne-am familiarizat cu faptul că ideea centrală a cărţii Estera, este providenţa lui Dumnezeu, adică acea acţiune prin care El dirijează evenimentele şi circumstanţele, spre împlinirea planurilor Sale desăvârşite.
În capitolul întâi, am văzut că Dumnezeu pregăteşte soluţia, chiar mai înainte ca problema să apară. Înainte ca Haman să-i urască pe evrei, înainte ca evreii să se îmbrace cu saci, să plângă şi să postească, strigând la Dumnezeu după ajutor, cu mulţi ani înainte de toate acestea, Dumnezeu deja lucra la realizarea planului de eliberare, folosind împăraţi, sfetnici, legi, drepturi civile, şi chiar şi răul din lume.
În capitolul doi, am văzut că Dumnezeul nostru nu ne dă socoteală totdeauna de ceea ce face. El nu ne răspunde totdeauna la întrebările pe care le ridicăm, despre rostul suferinţei. Ne arată că, în calitate de Dumnezeu, nu este dator să dea socoteală, în faţa lutului, de ceea ce face. Alteori nu ne răspunde pentru că suntem prea mici pentru a înţelege măreţia planurilor Sale. Alteori doreşte să vadă dacă ne vom încrede în El, chiar şi atunci când nu-I înţelegem planurile şi intenţiile. Providenţa lui Dumnezeu are de a face şi cu suferinţe, dar cu toate acestea putem spune, împreună cu Apostolul Pavel, plini de încredere: ,,De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce Sunt chemaţi după planul Său.” (Rom.8:28)
În capitolul trei, am văzut motivele pentru care, în providenţa Sa, Dumnezeu permite ca poporul Său să aibă duşmani, dar chiar şi aceştia împlinesc tot planurile lui Dumnezeu, cu privire la ei.
În capitolul patru al cărţii, vom observa cum Dumnezeu, tot în providenţa Sa, ridică oamenii potriviţi, la locul potrivit, pentru un moment potrivit. Dumnezeu calculează cu precizie, fiecare amănunt şi detaliu, al planurilor Sale, astfel încât totul să se desfăşoare după o precizie şi exactitate divină.
Estera a fost pregătită de către Dumnezeu, într-un mod special, pentru vremea şi lucrarea ei, iar noi suntem pregătiţi de către Dumnezeu pentru vremea şi lucrarea noastră.
Lucrul cel mai important este să înţelegem vremea pentru care ne-a pregătit şi ridicat Dumnezeu, şi să ne îndeplinim misiunea în conformitate cu voia Lui.
În continuare, aş dori să urmărim, în capitolul patru al cărţii, câteva vremuri speciale, în care Dumnezeu are nevoie de oameni pregătiţi care să intervină.
- Vremuri de groază în poporul lui Dumnezeu.
,,Mardoheu, aflînd tot ce se petrecea, şi-a sfîşiat hainele, s-a îmbrăcat cu un sac şi s-a presărat cu cenuşă. Apoi s-a dus în mijlocul cetăţii, scoţînd cu putere strigăte amare, şi a mers până la poarta împăratului, a cărei intrare era oprită oricui era îmbrăcat cu un sac. În fiecare ţinut unde ajungea porunca împăratului şi Hotărârea lui, a fost o mare jale printre Iudei; posteau, plângeau şi se boceau, şi mulţi se culcau în sac şi cenuşă. Slujnicele Esterei şi famenii ei au venit şi i-au spus lucrul acesta. Şi împărăteasa a rămas îngrozită. A trimis haine lui Mardoheu ca să-l îmbrace, şi să ia sacul de pe el, dar el nu le-a primit. Atunci Estera a chemat pe Hatac, unul din famenii pe care-i pusese împăratul în slujba ei, şi l-a însărcinat să se ducă să întrebe pe Mardoheu ce înseamnă lucrul acesta şi de unde vine. Hatac s-a dus la Mardoheu în locul deschis al cetăţii, înaintea porţii împăratului. Şi Mardoheu i-a istorisit tot ce i se întâmplase, şi i-a spus suma din argint pe care făgăduise Haman că o va da vistieriei împăratului în schimbul măcelăririi Iudeilor. I-a dat şi cuprinsul poruncii vestite în Susa în vederea nimicirii lor, ca s-o arate Esterei şi să-i spună totul.” (Estera 4:1-8)
Există vremuri în care poporul lui Dumnezeu, este chemat să plângă, să se jelească şi să se tânguiască. Mulţi dintre prorocii Domnului au fost proroci ai lacrimilor. Ieremia a spus: „O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrămi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!” (Ier.9:1) Neemia ne spune cum a reacţionat în clipa când a auzit despre starea jalnică, în care se găsea poporul Domnului, din Ierusalim: ,,Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns, şi m-am jelit multe zile.” (Neemia 1:4) Domnul Isus, deasemenea a plâns pentru cetatea care irosea o ultimă cercetare, şi care urma să fie distrusă şi nimicită, încă odată: ,,Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea, şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele Sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”
Oamenii mari ai lui Dumnezeu, au fost oameni ai lacrimilor, pentru că ei au văzut starea de înstrăinare a poporului lui Dumnezeu, şi au strigat la El după ajutor.
Pentru ce trebuie să plângem? Trebuie să plângem pentru păcatele noastre, pentru sufletele celor nemântuiţi care se duc în iad, pentru lipsa de mărturie a Bisericii în lume, pentru creştinii care au doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea, pentru lupii îmbrăcaţi în piei de oi care fac ravagii prin biserici, pentru prorocii mincinoşi după care aleargă mulţimile orbite de diavolul, pentru lipsa de ungere divină a lucrătorilor creştini, pentru decăderea morală şi spirituală din ţară, pentru corupţia instalată la nivel înalt, pentru crizele economice care afectează viaţa noastră cât şi a urmaşilor noştri.
Iată doar câteva motive pentru care trebuie să plângem. Dacă vremurile de pe timpul Esterei au fost vremuri de groază, atunci cred că şi noi trăim astfel de timpuri. Cred că trăim vremuri în care ar trebui să ne trezim la realitate, şi în care ar trebui să ne umple groaza, legat de starea bisericii în lume, şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ne apropiem de venirea Domnului.
În împărăţia lui Dumnezeu, adevărata bucurie vine totdeauna în urma plânsului.
- Vremuri în care cineva trebuie să-şi asume riscuri şi responsabilităţi.
Situaţia disperată în care a ajuns poporul lui Dumnezeu, nu se putea rezolva numai cu plâns. A fost nevoie de cineva care să fie gata să-şi asume riscuri cât şi responsabilităţi. A fost nevoie de acţiunea unor oameni responsabili şi cu mintea lucidă, care au fost pregătiţi de către Dumnezeu, tocmai pentru o vreme ca aceea.
Un astfel de om a fost Estera. Situaţia ei n-a fost deloc roză, iar misiunea încredinţată, deloc uşoară. Estera primeşte din partea lui Mardoheu, şi în numele întregului popor evreu, misiunea de a merge la împărat şi de a mijloci în favoarea acestuia.
Însă lucrul acesta nu era deloc uşor. Dacă ar fi intrat la împărat nechemată, ar fi avut de a face cu legea care pedepsea cu moartea pe orice om, fie bărbat fie femeie, care ar fi avut îndrăzneala să pătrundă în curtea dinlăuntru a împăratului, afară de cazul în care împăratul i-ar fi întins toiagul lui împărătesc. Estera nu mai fusese chemată la împărat de 30 de zile şi acesta nu era deloc un semn bun.
Dacă ar fi ales să nu intre la împărat, atunci ar fi intrat sub incidenţa altei legi, prin care Haman obţinuse dreptul de ucidere al evreilor.
Situaţia Esterei era la fel ca a celor patru leproşi de la poarta Samariei, chinuite de foamete, în urma împresurării ei de către Sirieni. Erau ameninţaţi cu moartea indiferent de decizia pe care er fi luat-o: ,,La intrarea porţii erau patru leproşi, care au zis unul către altul: „La ce să şedem aici până vom muri? Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete, şi vom muri; şi dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Haide, deci, să ne aruncăm în tabăra Sirienilor; dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar dacă ne vor omorâ, vom muri.” (2Împ.7:3-4)
Estera avea de ales între o moarte probabilă şi o moarte sigură. Dacă ar fi intrat la împărat, exista probabilitatea morţii ei, iar dacă nu ar fi intrat la împărat exista certitudinea morţii ei, împreună cu tot poporul evreu.
Estera şi-a asumat riscul şi responsabilitatea intrării la împărat, nemaigândindu-se la soarta ei, ci la soarta poporului din care făcea parte. Estera a pus mai presus interesul naţional şi cel al poporului lui Dumnezeu, decât interesul ei personal. În acel moment Estera s-a lepădat de sine, alegând să-şi piardă propria viaţă pentru cauza lui Dumnezeu. Estera a împlinit cuvintele Domnului Isus din Ioan 12, devenind un urmaş al Său: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde Sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!” (Ioan 12:24-28)
Dupăcum Estera a avut o vreme pentru care a pregătit-o Dumnezeu, tot aşa şi Domnul Isus a fost pregătit, de către Tatăl, încă din veşnicie, pentru un ceas astral al omenirii, în care să moară pentru păcatele noastre.
În cuvintele pe care le adresează Mardoheu, Esterei, găsim încă o învăţătură foarte importantă, la care trebuie să medităm puţin: ,,Mardoheu a trimis următorul răspuns Esterei: „Să nu-ţi închipui că numai tu vei scăpa dintre toţi Iudeii, pentru că eşti în casa împăratului. Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru Iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi peri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” (Estera 4:13-14) Mesajul lui Mardoheu pentru Estera era următorul: ,,Dumnezeu te-a ridicat la împărăţie, tocmai pentru o vreme ca aceasta, ca să izbăvească pe poporul Său prin tine. Dar să n-ai impresia că eşti indispensabilă. Izbăvirea pentru evrei oricum va veni, nimeni nu poate s-o împiedice. Ceea ce poţi să alegi este dacă această izbăvire va veni prin tine sau nu. Tu poţi să alegi dacă vei fi unealta lui Dumnezeu sau nu.”
Există două extreme în care pot cădea oamenii lui Dumnezeu, atunci când sunt aleşi special, pentru astfel de vremuri. Prima extremă este cea a lui Ilie, şi anume să creadă că lucrarea Domnului atârnă numai de ei, că sunt atât de importanţi, şi că Dumnezeu ar trebui să fie foarte încântat de serviciile lor. Dar Domnul îl avertizează pe Ilie că mai are încă 7000 de bărbaţi sfinţi, pe care oricând, poate să-i folosească, după plăcere. A doua extremă este cea a lui Ghedeon, sau Moise, şi anume să se eschiveze de la misiunea încredinţată, invocând numeroasele incompetenţe personale. Oricum, Dumnezeu când ne cheamă la o lucrare, nu o face pe baza competenţelor noastre personale, ci pe baza Harului pe care ni-l acordă.
Atitudinea potrivită pe care trebuie să o avem, atunci când Dumnezeu ne cheamă la o lucrare, este una de ascultare în smerenie, şi de atârnare de El în fiecare clipă.
- Vremuri în care poporul lui Dumnezeu, trebuie să se mobilizeze la post şi rugăciune, smerenie, încredere în Dumnezeu şi pocăinţă.
,,Estera a trimis să spună lui Mardoheu: „Du-te, strânge pe toţi Iudeii care se află în Susa, şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi nici să beţi, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; şi, dacă va fi să per, voi peri.” Mardoheu a plecat, şi a făcut tot ce-i poruncise Estera.” (Estera 4:15-17)
Ceea ce găsim în Estera capitolul 4, este o mobilizare generală a poporului lui Dumnezeu, la post, rugăciune, smerenie, încredere în Dumnezeu şi pocăinţă. Dacă numai acesta ar fi fost rostul suferinţelor lui Israel, şi tot ar fi fost suficient. Încercarea i-a ajutat să redescopere, dulceaţa unităţii în părtăşie, puterea postului şi rugăciunii cât şi binefacerile smereniei şi ale pocăinţei.
Oare de ce trebuie să aşteptăm vrenurile de încercare, pentru a practica cu seriozitate aceste lucruri? De ce trebuie să aşteptăm nuiaua lui Dumnezeu, pentru a ne pune pe genunchi?
De fapt, poporul lui Dumnezeu trebuie să se mobilizeze la unitate, post şi rugăciune, smerenie şi pocăinţă, în orice clipă. Această chemare a lui Dumnezeu pentru noi, este una continuă, nu doar atunci când ne este ameninţată viaţa cu moartea. Aceasta este o atitudine permanentă în care trebuie să trăim.
În concluzie:
Cunoaştem noi vremea în care trăim, cât şi locul în care Dumnezeu vrea să fim? Am înţeles, oare că nimic, din ceea ce ne priveşte nu este întâmplător? Dacă ne-am născut într-o familie, se datorează faptului că acolo ne-a vrut Dumnezeu. Dacă a aşezat lângă noi nişte oameni, este pentru că pe ei vrea să-i slujim. Dacă ne-am născut într-o anumită ţară, generaţie, sau perioadă istorică, se datorează faptului că doreşte să fim oamenii potriviţi, la locul potrivit şi în momentul potrivit.
Prin providenţa Sa divină, Dumnezeu ne pregăteşte ani de zile pentru o anumită misiune. La un moment dat al vieţii noastre, El ne iese în cale şi ne arată ceea ce aşteaptă de la noi: pe cine trebuie să zidim, şi pe cine trebuie să slujim. În acel moment noi putem alege să ne supunem voii Sale, sau să ne împotrivim ei. Lucrarea lui Dumnezeu oricum va merge înainte, cu sau fără noi. Dacă ne hotărâm, totuşi, să ne supunem voii lui Dumnezeu, atunci trebuie să o facem cu umilinţă, fără să ne credem prea importanţi, dar şi fără să punem accentul pe incompetenţele noastre. Harul Său ne este deajuns, pentru a ne îndeplini misiunea încredinţată.
https://predicipredici.wordpress.com/2013/02/16/estera-4-asezat-de-dumnezeu-in-locul-in-care-esti-tocmai-pentru-o-vreme-ca-aceasta/
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Moldova nemarginita din tartacuta putinista si Harta lui Lukașenko confirmă proiectul Novorosia al lui Putin, care include acces la Transnistria și Gurile Dunării; Tupeu de PUȘCĂRIAȘ: Adrian Năstase INSULTĂ protestatarii … Joncțiune strategică: propaganda rusă, platformă pentru corupții României; Adrian Năstase a DEZVĂLUIT ce îl leagă de ideologul rus Alexandr Dughin; Legăturile Rusiei cu fundaţia lui Adrian Năstase; Oamenii lui Putin la București: politicieni condamnați, mistici, vedete TV. Năstase, cel mai vizibil;Numirea lui Alexandru Stănescu, la ANRE neconstituțională. A fost șef de CAP; Noi descoperiri legate de moartea procurorului român Cristian Panait; Ilie Sârbu – popă securist, francmason și eminență cenușie a ginerelui său, Victor Ponta; Masoneria română între adevăr și minciună; Mai mulți politicieni europeni cer ca Volodimir Zelenski și poporul ucrainean să primească Premiul Nobel pentru Pace în acest an; Kaghebistul orto-kyryl si Putin au invadat Ucraina sa alunge fantomele porno-naziste,insa rusnacii violeaza orice,fara a fi aduşi în faţa justiţiei prin investigații pentru crime de război; Desi bastanii din Romania fura in stil barbar,doar fostul premier bulgar, Boiko Borisov, a fost arestat; Extraterestii anticristului ataca Ucraina…Rușii cred că o altă putere mondială a atacat, de fapt, Ucraina și armata lor apără țara vecină! ”Sunteți nebuni?”; Hotomanii rusi,prin aportul lui Iliescu/Nastase etc au acaparat avutia poporului-prin PRIVATI-HOTIE !CONFISCATI-LE-nationalizati-le si punguta cu 2 bani …Avocatul Gheorghe Piperea spune că marile sectoare economice românești sunt controlate de oligarhi ruși: Occidentul a făcut afaceri cu Putin; Poți scoate omul din comunism, dar nu poți scoate comunismul din mulți oameni(decat prin pocainta si prin nasterea din nou facute de El); Rinocenizarea Ministerului Educației… Pe langa faptul ca il are pe Satan in sangele toaletar…) Patriarhul Kiril al Rusiei are o avere estimată la 4 miliarde de dolari, avion privat, yacht și… dar mai bine să ne oprit, să nu îi stricăm duminică Patriarhului Daniel; Supraviețuitor al torturilor Securității și al temnițelor genocidare, domnul Octav Bjoza, președintele AFDPR, a ieșit … ASTAZI Israelul se spala pe maini ,dar maine -Gog si Magog va impresura Tara Sfanta si…Ucraina acuză Israelul de lipsă de respect după ce Ierusalimul a refuzat să-i permită lui Zelenski să ia cuvântul în fața Parlamentului israelian. Kievul a tot criticat Israelul că NU condamnă oficial invazia rusească a Ucrainei… Omul lui Iliescu ii duce grija fratiorului … Adrian Severin: „Trebuie să îi găsim lui Putin o ieșire din război, să îl scoatem (basma,zdreanta curata)din această capcană”; ” …”ARMATELE de TROLI ale Kremlinului: ”Ferma” propaganidiștilor putiniști a făcut lobby pentru Trump, Le Pen și Brexit. Noul BESTIAR online; Matrioska mincinosilor. Fake news, manipulare, populism – Marian Voicu; Marian Voicu, jurnalist: Luptele nu se mai dau pentru teritoriu, ci pentru mințile oamenilor, cu o miză uriașă pentru democrație; SCANDALOS: Statul român îi plătește PENSIE specială unui PROPAGANDIST putinist!; Zelenski, aspru criticat de oficiali israelieni după comparaţia războiului dintre Ucraina şi Rusia cu Holocaustul: „Comparaţia este revoltătoare“;Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române: „Dacă ne-ar ataca ruşii, pofta de apărare ar creşte, fiindcă ura noastră faţă de aceşti prădători este imensă“;Viziunea imperială a lui Putin este veche de 20 de ani; (Daca nu-l opriti pe nebunul bun de legat…)De ce atacă Putin în Ucraina? Chiar el ne-a spus-o – și trebuie luat în serios (presa internațională); ”Citindu-l” pe Vladimir Putin: un șef mafiot, un paranoic ajuns prizonierul propriilor metafore;
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
”Citindu-l” pe Vladimir Putin: un șef mafiot, un paranoic ajuns prizonierul propriilor metafore
Ovidiu Nahoi
Bustul presedintelui Vladimir Putin în culorile drapelului Rusiei
Presa internațională încearcă să înțeleagă comportamentul lui Vladimir Putin, pentru a-i putea anticipa mișcările: un tiran paranoic, un șef mafiot, un conducător care a ajuns prizonierul propriilor metafore istorice.
”Kievul este doar o etapă pentru Putin în războiul său împotriva Europei”. Aceasta este estimarea revistei franceze L’Express.
”Miza în Ucraina suntem noi. Nu putem continua să ne amăgim că Vladimir Putin intenționează să se oprească aici.
De când tancurile rusești au intrat în Ucraina, noi europenii am încercat să ne convingem că acesta este războiul altor oameni și că Ucraina este o țară îndepărtată.
Nu este așa.
Civilii pe care îi masacrează, vânează și terorizează au comis, în ochii lui, crima de a dori să ni se alăture și să fie ca noi.
În spatele retoricii cum că avansul NATO amenință securitatea Rusiei, războiul lui Putin are o singură țintă: valorile Europei. Și tot ceea ce el detestă la Occident – pluralismul politic, libertatea presei, respectul minorităților, drepturile omului, suveranitatea statelor, integritatea frontierelor stabilite de tratatele internaționale”, scrie revista franceză.
În Le Monde, Yves Hammant, profesor emerit de civilizație rusă și sovietică și traducătorul lui Soljenițîn este de părere că folosirea de către Putin a argoului mafiot indică un fel de apartenență la lumea bandiților.
”Există o contaminare a societății ruse cu „moralitatea mafiotă”, analizată pe larg în „Arhipelagul Gulag”. Și aceasta influențează astăzi cuvintele și acțiunile lui Vladimir Putin.
Astfel, n-am insistat suficient asupra declarației făcute de față cu președintele Emmanuel Macron în cadrul conferinței lor de presă din 7 februarie 2022.
Referindu-se la acordurile de la Minsk, acesta a afirmat că Ucraina va trebui să le aplice în paralel cu această maximă: „Fie că îți place sau nu, ține de tine să suporți, draga mea”.
Departe de a fi ceva banal, recursul lui Putin la argoul mafiot oferă lecții valoroase despre personaj.
Când șeful Kremlinului, bântuit de teama de Covid-19, obligă pe fiecare dintre membrii Consiliului de Securitate să-i raporteze unul câte unul, la zece metri distanță, în timp ce aceștia tremură de frică, ce este în joc, cultura „mafiotului” sau paranoia tiranului?
Distincția nu este lipsită de importanță, deoarece presupune o reacție diferențiată. Nu te descurci la fel cu un șef mafiot sau cu un paranoic”, spune expertul pentru Le Monde.
În Der Spiegel, politologul Ivan Krastev îl caracterizează pe șeful de la Kremlin. Întrebat de reporterul revistei germane cum îl vede pe Vladimir Putin, politologul răspunde:
”Foarte inteligent, rapid, direct, gata de confruntare. Sarcastic când vorbește cu un interlocutor din Occident. Dar lucrurile mărunte sunt cele care dezvăluie cel mai mult despre oameni.
Ipocrizia Occidentului a devenit o obsesie a lui și se reflectă în tot ceea ce face guvernul rus. Știați că, în anumite părți ale declarației sale privind anexarea Crimeei, el a preluat aproape textual pasaje din declarația de independență a Kosovo, care a fost susținută de Occident?
Sau că atacul asupra Kievului a început odată cu distrugerea turnului de televiziune, la fel cum NATO a atacat turnul de televiziune din Belgrad în 1999?
El vrea să ne dea o lecție. Pentru că vrea să ne spună: am învățat de la voi.
El și-a exprimat indignarea că anexarea Crimeei a fost comparată cu anexarea Sudeților de către Hitler în 1938.
Putin trăiește în analogii și metafore istorice. Cei care sunt dușmani ai Rusiei eterne trebuie să fie naziști. Și așa, s-a grăbit să înfățișeze conflictele din Donbas ca pe un genocid. Exagerările lui Putin merg până acolo încât nu mai au nicio legătură cu realitatea. A devenit ostatic al propriei sale retorici”, spune Ivan Krastev în Der Spiegel.
De ce o intervenție a NATO este periculoasă
”Numai NATO îl poate salva pe Putin”, iată titlul unei analize din revista The Atlantic.
”Președintele rus Vladimir Putin are probleme. El se confruntă cu o înfrângere strategică într-un război pe care nimeni nu s-ar fi așteptat să-l piardă.
Doar o singură forță militară din lume îl poate salva acum pe Putin de la umilire totală: NATO.
Intervenția NATO în războiul Rusiei împotriva Ucrainei ar putea opri atacurile barbare împotriva acestei țări.
Dar ar însemna război între regimul lui Putin și Occident, iar acest război ar fi un cadou pentru Putin. Și ar trebui să ne așteptăm că în curând va face tot ce va putea pentru a-l provoca.
SUA și Europa ar trebui să reziste unor asemenea provocări.
În primul rând, intervenția NATO l-ar ajuta pe Putin, permițându-i să-și ralieze națiunea și să impună măsuri și mai dure pentru a sufoca disidența. Putin știe că NATO poate induce încă un răspuns visceral în Rusia”.
https://www.rfi.ro/presa-internationala-143714-vladimir-putin-sef-mafiot-paranoic-ajuns-prizonier
////////////////////////////////////////
(Daca nu-l opriti pe nebunul bun de legat…)De ce atacă Putin în Ucraina? Chiar el ne-a spus-o – și trebuie luat în serios (presa internațională)
Ovidiu Nahoi
Vladimir Putin, mesaj de la Kremlin, 24 februarie 2022
Presa internațională este conectată, secundă cu secundă, la evenimentele din Ucraina. Iată câteva reacții la cald.
Rusia începe invazia de pe uscat și pe mare, titrează The New York Times:
”Mai multe orașe ucrainene au fost atacate joi dimineață. Președintele Biden a condamnat acțiunile președintelui Vladimir Putin, spunând că va vorbi cu poporul american în cursul zilei de joi.
Președintele Vladimir V. Putin a declarat joi începerea unei „operațiuni militare speciale” în Ucraina, după luni de speculații cu privire la intențiile Rusiei, în timp ce aceasta a adunat zeci de mii de militari la granița cu Ucraina. Adresându-se națiunii sale într-un discurs televizat difuzat joi chiar înainte de ora 6 a.m., Putin a spus că scopul său este „demilitarizarea”, dar nu ocuparea țării”.
Le Point citează prima declarație a președintelui Emmanuel Macron: ”Franța este alături de ucraineni”
Pe Twitter, Președintele Republicii a anunțat că Franța „condamnă ferm decizia Rusiei de a porni război împotriva Ucrainei”.
Le Monde: ”Rusia lansează o operațiune militară în Ucraina, explozii la Kiev și mai multe orașe importante Vladimir Putin a anunțat, peste noapte, declanșarea atacurilor militare pe teritoriul ucrainean, asigurând că va viza doar instalațiile militare. Aeroporturile majore au fost o țintă prioritară. Kievul a declarat legea marțială și, de asemenea, denunță un atac la sol la granița cu Belarus”.
Ziarul francez trece în revistă și primele reacții internaționale.
În Italia Premierul italian Mario Draghi a numit atacul rusesc asupra Ucrainei „nejustificat”, asigurând că Uniunea Europeană și NATO lucrează la un răspuns imediat.
„Guvernul italian condamnă atacul Rusiei asupra Ucrainei. Italia este alături de poporul și instituțiile ucrainene în acest moment dramatic. Lucrăm cu aliații europeni și NATO pentru a răspunde imediat, cu unitate și determinare”, a spus Draghi într-un comunicat.
Japonia: Ofensiva asupra Ucrainei „este un atac la bazele ordinii internaționale”, a denunțat joi premierul japonez Fumio Kishida. „Condamnăm ferm Rusia. Vom coordona eforturile cu comunitatea internațională, inclusiv cu Statele Unite, și vom reacționa rapid la această situație”, a adăugat Kishida după o ședință a unui consiliu de securitate națională.
Finlanda și Suedia, nemembre NATO, au condamnat atacul rusesc asupra Ucrainei, denunțând separat „un atac asupra ordinii de securitate europene”.
„Acțiunile Rusiei vizează Ucraina, dar sunt în același timp un atac la adresa întregii ordini de securitate europene”, a declarat pe Twitter președintele finlandez, altfel un interlocutor obișnuit al lui Vladimir Putin.
Suedia „condamnă în cei mai fermi termeni invazia rusă în curs de desfășurare asupra Ucrainei. Acțiunile Rusiei sunt, de asemenea, un atac la adresa ordinii de securitate europene”, a declarat premierul suedez Magdalena Andersson.
CNN transmite: Joe Biden condamnă „atacul neprovocat și nejustificat al Rusiei asupra Ucrainei” Evaluarea timpurie din partea SUA este că acesta este începutul invaziei ruse complete, potrivit unui înalt oficial american familiarizat cu cele mai recente informații americane.
Sursa a spus că se crede că exploziile auzite în apropiere de Kiev și Odesa sunt probabil rachete, în timp ce cele din jurul Harkovului, în estul Ucrainei, sunt probabil artilerie, având în vedere proximitatea de graniță.
”De ce atacă Putin Ucraina? Chiar al ne-a spus-o”, titrează Vox într-un comentariu la cald:
”Într-un discurs recent, președintele rus a expus ideile naționaliste care îl animă – și a contribuit la provocarea crizei din Ucraina. Dar poate cea mai mare întrebare din spatele crizei actuale din Ucraina este aceasta: la ce se gândește Vladimir Putin?
O invazie completă ar putea duce la un război terestru la o scară pe care Europa nu a mai văzut-o de la al Doilea Război Mondial, un conflict sângeros și devastator atât pentru ruși, cât și pentru ucraineni.
Ce ar putea justifica această amenințare?
Cel mai clar răspuns al lui Putin de până acum a venit într-un discurs rostit luni. El crede că Ucraina este o țară ilegitimă care există pe un teritoriu istoric și de drept rusesc.
Această combinație – un regim anti-rus în ceea ce Putin consideră drept teritoriu rusesc pe drept, populat de oameni pe drept ruși – este inacceptabilă pentru el.
În mintea lui Putin, acești factori sunt inseparabili într-o narațiune istorică și ideologică complexă. Înțelegerea crizei actuale, și poate chiar rezolvarea ei, înseamnă a lua în serios aceste idei naționaliste.
https://www.rfi.ro/politica-presa-internationala-142789-actiuni-putin-test-tocmai-primit
////////////////////////////////////////
Viziunea imperială a lui Putin este veche de 20 de ani
Ovidiu Nahoi
Occidentul s-a arătat șocat de invadarea Ucrainei, ordonată de Vladimir Putin. Dar șeful de la Kremlin vorbește deschis de 20 de ani de zile despre viziunea sa imperială. Și aceasta este escaladarea pe care o caută de 20 de ani, comentează revista Der Spiegel. Alte publicații caută să explice consecințele invaziei ruse. De asemenea, comentatorii sunt preocupați de moștenirea istorică și culturală a Ucrainei, pusă în pericol de bombardamentele rusești.
După cum atrage atenția Der Spiegel, războiul din Ucraina este o continuare a ceea ce Putin începuse în dimineața de Anul Nou în 2000 în orașul cecen Gudermes: renașterea Rusiei, cel puțin așa cum o vede Putin.
În urma unui atac din republica Daghestan și a mai multor atacuri cu bombă asupra clădirilor rezidențiale din Moscova și din sudul Rusiei, Putin le declarase deja război „teroriştilor ceceni” la sfârșitul verii anului 1999, dar se referea de fapt la Cecenia în ansamblu.
Nu fusese dovedit că cecenii erau responsabili pentru aruncarea în aer a clădirilor. Existau dovezi puternice că agenția națională de informații a Rusiei, FSB, a fost implicată în declanșarea exploziilor. Și Putin fusese șeful acelei agenții până cu puțin timp înainte.
Oare el și oamenii din cercul său inventaseră un pretext pentru noul război din Cecenia, așa cum au oferit acum pretexte false pentru invadarea Ucrainei?
Pentru Le Monde, ofensiva din Ucraina și dezvoltarea acesteia nu pot fi înțelese pe deplin fără a analiza convergențele profunde de opinii dintre președintele rus și omologul său sirian.
Sprijinul necondiționat pe care Vladimir Putin l-a acordat lui Bashar Al-Assad, încă de la început, în martie 2011, după reprimarea unui protest pașnic, nu poate fi explicat pur și simplu prin considerente geopolitice.
Cei doi lideri împărtășesc într-adevăr o viziune în mare măsură comparabilă asupra lumii, făurită de poliția politică a cărei cultură i-a impregnat pentru mult timp.
Această lume opacă a serviciilor, în care s-au format Putin și Assad, generează propria „realitate alternativă” în care oamenii nu există, iar așa-numitele „revoluții colorate” nu pot fi decât rodul presupuselor manipulări ale serviciilor occidentale.
The Atlantic se teme de un conflict de durată:
”Dacă Etiopia, Palestina, Kashmir, Siria și Yemen au dovedit ceva, este că războaiele sunt ușor de început, sunt și brutale, fără soluții și greu de încheiat. Conflictele prelungite pierd rapid atenția lumii, dacă au captat-o vreodată de la început.
În acest moment, invadarea Ucrainei de către Rusia a atras mai multă atenție decât alte războaie – un standard dublu care a fost remarcat pe scară largă”.
Moștenirea culturală a Ucrainei, în pericol
The Conversation se preocupă de moștenirea culturală a Ucrainei, aflată în pericol pe măsură ce bombardamentele rusești continuă.
Artileria grea, rachetele și loviturile aeriene sunt menite să lovească în moralul poporului ucrainean dar distrug, de asemenea, orașe și artefacte neprețuite .
Kiev, capitala Ucrainei, este supus unui bombardament puternic.
Muzeul de Istorie Naturală al orașului găzduiește unele dintre cele mai vechi exemple de arhitectură care au supraviețuit pe Pământ, inclusiv colibe din oase de mamut, care datează de 15.000 de ani.
Mănăstirea subterană din secolul al XI-lea este un sit al patrimoniului mondial UNESCO. Un alt sit al Patrimoniului Mondial – și bijuteria Kievului – este Catedrala Sfânta Sofia, din secolul al XI-lea.
Catedrala uimește vizitatorii cu numeroasele sale cupole aurii și cu mozaicurile bogat colorate de sfinți și îngeri.
Dacă există un monument pe care Putin ar dori să pună mâna, acesta este, odată ce el trasează greșit rădăcinile statului rus contemporan.
Moștenirea culturală a Ucrainei este însă departe de a fi limitată la capitala sa. Peninsula Crimeea se mândrește cu rămășițele orașelor antice grecești și romane și ale fortărețelor medievale genoveze.
Un alt sit al Patrimoniului Mondial UNESCO este centrul istoric al orașului Lviv.
Topografia urbană medievală a orașului, care rămâne în mare parte intactă, prezintă curți renascentiste, structuri baroce elaborate și curbele sinuoase ale clădirilor Art Nouveau. Angajații muzeului din Lviv transportă acum cu frenezie lucrări de artă în pivnițe, pentru a le proteja.
https://www.rfi.ro/presa-internationala-143444-viziune-imperiala-putin-veche
///////////////////////////////////////
Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române: „Dacă ne-ar ataca ruşii, pofta de apărare ar creşte, fiindcă ura noastră faţă de aceşti prădători este imensă“
Preşedintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop, vorbeşte despre patriotismul ucrainenilor în războiul cu invadatorii ruşi, dar şi despre modul în care şi-ar apăra românii ţara în cazul unui conflict cu Rusia.
… Istoricul Ioan-Aurel Pop susţine că ucrainenii „au o ţară recentă, abia formată în 1991, iar ideea apărării ei a fost cultivată cu grijă în toate aceste trei decenii”, iar acest lucru îi motivează să lupte în ciuda inamicului care pare superior. Preşedintele Academiei Române este de părere că într-un război românii s-a comporta „probabil, altminteri decât ucrainenii (în alte forme), dar şi-ar apăra ţara.” Iar dacă ne-ar ataca ruşii, „pofta de apărare ar creşte, fiindcă ura noastră faţă de aceşti prădători este imensă. Dar mă rog să ne ferească Dumnezeu de o astfel de experienţă”, spune istoricul. Adevărul: Credeţi că, în cazul improbabil al unui război, românii şi liderii lor s-ar comporta similar cu ucrainenii, al căror exemplu a impresionant o lume întreagă, şi mă refer aici la dorinţa lor de a-şi apăra ţara? Ioan-Aurel Pop: Comportamentul românilor în cazul unui război contra României ne apare ca fiind destul de contradictoriu şi imprevizibil. Conform unui sondaj recent, grăbit, reiese că doar cam un sfert dintre ei şi-ar apăra ţara cu armele. Proporţia nu este, însă, tocmai relevantă, din mai multe motive. Românii se răzgândesc repede, din te miri ce, pe de o parte, iar pe de alta, tradiţia noastră nu este aceea a confruntării directe cu un inamic superior din punct de vedere militar şi politic. Cronicarii mai spun câteodată că domnii noştri şi oştenii lor „au dat dosul” atunci când au fost copleşiţi de forţa inamicului. Datul „dosului” nu era invariabil trădare, laşitate, frică, ci putea însemna repliere, retragere în codri, hărţuială, ambuscade etc. În altă cuprindere, apărarea ţării este, pentru mulţi români, o treabă abstractă. Din 1945 încoace, nu am mai luat armele în mâini decât sporadic (Rezistenţa din munţi, înfrântă definitiv prin 1962; ridicarea din Decembrie 1989), cu mari intermitenţe şi marginal. De trei sferturi de secol avem o ţară paşnică şi am ajuns să credem că acest dat este unul etern. Las deoparte ideologia noastră protocronistă care pretinde că românii şi România sunt vechi precum timpul, de neclintit. Ucrainenii, dimpotrivă, au o ţară recentă, abia formată în 1991, iar ideea apărării ei a fost cultivată cu grijă în toate aceste trei decenii. Neofiţii au întotdeauna energie mai mare decât cei învechiţi într-o idee, slujbă, realitate. „Mă rog să ne ferească Dumnezeu de o astfel de experienţă” – În concluzie, cum credeţi că s-ar comporta românii? Cu toate acestea, chiar dacă s-ar comporta – probabil – altminteri decât ucrainenii (în alte forme), românii şi-ar apăra ţara. Alta nu au, iar străinătatea şi risipirea în patru vânturi, oricum am lua lucrurile, sunt destul de amare, mai ales că au fost – de voie, de nevoie – gustate mult în ultimul timp. În plus, dacă ne-ar ataca ruşii, pofta de apărare ar creşte, fiindcă ura noastră faţă de aceşti prădători este imensă. Dar mă rog să ne ferească Dumnezeu de o astfel de experienţă. – În noul context geopolitic, credeţi că avem nevoie să reînvăţăm ce înseamnă „patriotismul”? Să trecem dincolo de a ne „declara” ataşamentul faţă de ţară în mesaje pe reţelele sociale, la a fi pregătiţi să ne apărăm ţara chiar cu arma în mână? Dacă răspunsul e „da”, cum putem face asta cu românii care au rămas în ţară, dar şi cu cei circa 5 milioane care sunt în alte ţări? Aţi atins un punct foarte sensibil. Românii de azi sunt produsul unei vechi ideologii de sorginte occidentală, întrerupte doar de cele patru decenii de comunism stalinist şi apoi naţionalist. Statul naţional este o „invenţie” a Occidentului, sătul şi de fărâmiţarea medievală, pe de o parte, şi de universalismul Imperiului ori al Bisericii Catolice, pe altă parte. Din Occident, ideea a prins rădăcină şi în Răsărit, unde vreo patru imperii îşi disputau puterea sau hegemonia. „Europa patriilor” s-a tot întărit de la Renaştere încoace, iar iubirea patriei fiecăruia a ajuns să fie, până nu demult, o garanţie a existenţei Europei. Dacă fiecare îşi iubeşte patria sa, nu era cum să nu fie garantată Europa. Doar de la Al Doilea Război Mondial încoace le-a intrat unora în cap că Europa unită înseamnă distrugerea naţiunilor europene, adică a patriilor fiecărui popor. Ceea ce este complet fals! Europa unită trebuie să fie un concert al naţiunilor şi o armonie a patriilor. Greşeala numită mai sus s-a perpetuat însă şi a rodit. De aceea, au început să se elimine din învăţământ disciplinele identitare, cele care promovează specificul naţional. Rezultatul nu este crearea unui specific european, ci a unui sentiment al dezrădăcinării. Mulţi tineri văd că sunt ai tuturor şi ai nimănui. Este greu să-i faci pe unii lideri să înţeleagă că iubirea de patrie, de limbă, de strămoşi, de doină şi de joc, de Carpaţi, de Olt şi de Mureş nu înseamnă deloc ură faţă de alte patrii. Dimpotrivă, numai iubindu-ţi naţiunea poţi să iubeşti sincer alte naţiuni. „Iubirea de ţară se naşte şi creşte în familie şi în şcoală” – Care este soluţia? Soluţia este să reînvăţăm – vorba lui Nichita Stănescu – un lucru simplu: patria noastră este limba română. Este o ruşine să ne fie frică de România şi de românitate. Îi aud pe unii „analişti politici” deplângând faptul că naţiunile şi naţionalismul au declanşat cele două războaie mondiale. De aici, nu este decât un pas până la demonizarea naţiunilor, a patriilor, a iubirii de ţară. Ce imensă prostie! Cum să putem crede că popoarele au produs războaie? Războaiele le-au declanşat liderii, dar le-au purtat în spate popoarele. Cei care au declarat război nu au luptat pe câmpurile de bătălie. Acolo au luptat şi au murit naţiunile, care au reînviat apoi, născând noua Europă. Prin urmare, Europa unită nu poate să fie decât Europa naţiunilor unite. Din păcate, numai atunci când este ameninţată cu război existenţa unei ţări se vede că dragostea de locul naşterii nu a murit. Dar, în astfel de cazuri, este câteodată prea târziu. De aceea, iubirea de ţară trebuie cultivată; ea se naşte şi creşte în familie şi în şcoală. Cu o educaţie adecvată, vom fi pregătiţi să existăm, prin colţul nostru de lume, în Europa. Vă mai recomandăm: Lecţia de patriotism a ucrainenilor care au surprins o lume întreagă. Ce ar face românii în cazul unui război Ce înseamnă să fii patriot? Daniel David: „Nu vrem să ne întoarcem să purtăm iţari şi să locuim în bordeie“
https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/ioan-aurel-pop-presedintele-academiei-romane-daca-ne-ar-ataca-rusii-pofta-aparare-creste-fiindca-ura-fata-pradatori-imensa-1_62387e3b5163ec42717cc964/index.html
///////////////////////////////////////
Zelenski, aspru criticat de oficiali israelieni după comparaţia războiului dintre Ucraina şi Rusia cu Holocaustul: „Comparaţia este revoltătoare“
Preşedintele Ucrainei şi-a atras critici din partea mai multor deputaţi şi oficiali guvernamentali israelieni după discursul rostit în Knesset, prin videoconferinţă, în care a comparat războiului dintre Ucraina şi Rusia cu Holocaustul. Volodimir Zelenski a afirmat, în discursul rostit duminică în faţa membrilor Parlamentului israelian (Knesset), că Ucraina şi Israelul se confruntă cu ameninţări similare. „Sunt ameninţări referitoare la distrugerea totală a popoarelor noastre, a statelor, culturii şi chiar numelor, Ucraina şi Israel”, a afirmat Volodimir Zelenski în discursul prin videoconferinţă. Preşedintele Ucrainei a notat că invazia militară rusă a fost lansată pe 24 februarie, în aceeaşi zi în care era înfiinţat, în 1920, Partidul Naţional Socialist din Germania. „Acest partid a distrus state întregi şi a încercat să comită genocid. La 102 ani după crearea partidului nazist, a fost dat ordinul lansării invaziei ruse în Ucraina, care s-a soldat deja cu mii de morţi, iar milioane de oameni şi-au părăsit casele”, a afirmat Zelenski,conform cotidianului The Times of Israel, citat de Mediafax. Însă numeroşi oficiali israelieni au criticat comparaţiile lui Zelenski cu Holocaustul. „Eu îl admir pe preşedintele Ucrainei şi susţin poporul ucrainean cu inima şi cu faptele, dar istoria teribilă a Holocaustului nu poate fi rescrisă”, a reacţionat imediat ministrul israelian al Telecomunicaţiilor, Yoaz Hendel. Oficialul israelian a amintit că genocidul Germaniei naziste împotriva evreilor a fost comis „inclusiv pe teritoriul Ucrainei”. „Războiul este teribil, dar comparaţia cu ororile Holocaustului şi cu soluţia finală este revoltătoare”, a atras atenţia Hendel. Deputatul israelian Yuval Steinitz, membru al formaţiunii de dreapta Likud, a avertizat că discursul lui Zelenski „pare să se apropie de o negare a Holocaustului”. „Războiul este mereu un lucru teribil, dar orice comparaţie între un război clasic, oricât de greu ar fi, şi distrugerea a milioane de evrei în camere de gazare în cadrul structurilor soluţiei finale reprezintă o distorsionare a istoriei”, a avertizat Yuval Steinitz. Conform presei israeliene, numeroşi membri ai Knessetului au exprimat nemulţumire privind comparaţiile făcute de Volodimir Zelenski cu Holocaustul.
https://adevarul.ro/international/europa/zelenski-aspru-criticat-oficiali-israelieni-comparatiarazboiului-ucraina-rusia-holocaustul-comparatia-revoltatoare-1_6237714e5163ec427174621a/index.html
///////////////////////////////////////
SCANDALOS: Statul român îi plătește PENSIE specială unui PROPAGANDIST putinist!
Răzvan Gheorghe
Unul dintre cei mai grețoși propagandiști putiniști vorbitori de limba română este, de departe, fostul parlamentar PRM/PC Dragoș Dumitriu , angajat al Sputnik.md, comunistoid, panslavist virulent (care pozează în ortodox neaoș) și mare, mare iubitor de Moscova.
Facem precizarea că Dumitriu este ”jurnalistul” (haideți să fim serioși!) care a trâmbițat, în seara de 10 august, că în Piața Victoriei s-ar fi derulat ”o violentă lovitură de stat”, citând o serie de aprecieri puțin spus delirante lansate… în studiourile Antena 3, de fostul jurnalist Bogdan Chirieac (devenit o veritabilă ”icoană” Sputnik, alături de PSD-iștii Liviu Pleșoianu, Șerban Nicolae și Codrin Ștefănescu).
Halatul, cât costă halatul?!
Același Dragoș Dumitriu rostogolește în online cele mai toxice scenarii anti-românești, anti-americane și anti-UE, recurgând la toate narațiunile de manual ale Kremlinului și insistând că țara noastră ar fi ”o colonie” a Vestului și a SUA, că unica ”soluție” ar fi o așa-zisă Europă a națiunilor (adică Eurasia lui Dughin păpușată de la Moscova), că Dragnea și Tăriceanu (susținuți cu agresivitate de Sputnik, cu o fidelitate asemănătoare Antenei 3) sunt niște bravi luptători împotriva statului paralel și abuzator, sau că amplele proteste #Rezist ar fi organizate de oculte interne și externe (Soros în rol de Dr Evil). Firește, demonizarea UE și NATO reprezintă o obsesie predilectă.
Injurii incalificabile
Limbajul lui Dumitriu este stalinist și imund de-a dreptul – bunăoară, a găsit de cuviință să reverse valuri de lături la moartea Alteței Sale Regele Mihai I, împroșcând în online vechile mituri comuniste. În mod uzual, propagandistul îi jignește incalificabil pe protestatarii #Rezist – catalogându-i drept ”drogați”, ”depravați”, ”bețivi”, ”degenerați”, ”plătiți”, ”sorosisti”, ”deviați” ș.a.m.d., amestecând rețetarul stalinist cu cel putinist –, dar și pe președintele Klaus Iohannis, pe reprezentanții statului de drept, ai societății civile sau pe cei ai presei independente. Ex-PRM-istul este un fan inflamat al deja celebrei OUG vizând amnistia și grațierea.
Primește pensie parlamentară specială: 7 salarii medii
Cel puțin șocant este că purulentul Dragoș Dumitriu – repetăm: propagandist putinist campion, de-a lungul ultimilor doi ani, la declarații flagrant anti-românești – este recompensat de statul român (via coaliția PSD-ALDE) cu o deloc neglijabilă pensie specială de parlamentar echivalentă a șapte salarii minime, ceea ce – având în vedere activitățile și apucăturile personajului (cât și infecția zilnică pe care o propagă) – este de-a dreptul halucinant. Practic, Dumitriu ajunge să încaseze din pensie mai mulți bani decât câștiga în perioada mandatului de parlamentar. Și în tot acest timp bălăcărește România. Doar naivii ar putea crede că o face pe gratis, atât timp cât trudește pe plantația Moscovei, ale cărei buzunare sunt practic inepuizabile.
De la Vadim la turnătorul securist Dan ”Felix” Voiculescu
După ce a slujit cu obediență, ani de zile, la curtea extremistului comunistoid Vadim Tudor, fiind unul dintre aplaudacii și cărătorii de valize ai acestuia, traseistul Dragoș Dumitriu a dezertat din PRM, în 2007, pe când era deputat, și s-a înrolat în PC-ul coordonat de turnătorul securist Dan ”Felix” Voiculescu, fost pușcăriaș și patron al trustului Intact. În urma sucombării lui Vadim, Dumitriu și-a refăcut apariția în pestrițele medii PRM-iste și se ocupă, laolaltă cu Lidia Tudor, de portalul putinisto-dughinist romaniamare.info, unde a publicat deja două interviuri-fluviu cu ambasadorul Federației Ruse, controversatul Valery Kuzmin, notoriu pentru actele și declarațiile sale anti-românești. Același portal a publicat un serial menit glorificării criminalei bolșevice Ana Pauker, implicată în abominabilul Experiment Pitești care a nimicit, programatic, elita studențimii românești. Pe de altă parte, turnătorul securist Dan Puric (promotor de bazaconii dughiniste) este prezentat drept marea soluție politică a unei viitoare Românii ultranaționaliste.
Osanale pentru un dictator genocidar
La începutul Anului Centenar, pe 26 ianuarie, Dragoș Dumitriu a sărbătorit… ”Centenarul Ceaușescu”, motiv pentru care i-a dedicat dictatorului criminal o veritabilă odă de lemn, cu largul concurs al Sputnik.md. Pentru a realiza cui îi plătește statul român o pensie specială faraonică, Podul.ro vă prezintă o selecție de pasaje grăitoare din ”opera” lui Dumitriu.
”De unde a avut Nicolae Ceaușescu atâta minte? Explicația cred că e simplă — a avut geniu! Geniul principialității, al științei ascultării, al respectului pentru valoarea altora, pentru muncă, pentru tradiții… al unei dragoste neegalate pentru România pe care o visa (…) Geniul lui s-a văzut în formidabila epopee diplomatică a României sale, care ar merita scrisă nu ca istorie, așa cum a fost, ci chiar ca o epopee — așa cum a fost cu adevărat!”.
”Opera diplomatică a lui Ceaușescu și a României sale este, cred, inegalabilă, raportându-ne la istoria ultimei sute de ani, poate și mai departe, în istorie, de la crearea națiunilor post 1848”.
”Vizionarul președinte dorea oameni cu mintea deschisă, cu care să construiască un alt tip de societate europeană, o îmbinare de socialism european, construcție multilateral dezvoltată, dar cu acea tendință visătoare către un comunism profund umanist”.
”Poate că filonul acela țărănesc, profund impregnat în subconștientul celui care avea să transforme satul în localiate mic-industrială, ei bine acel spirit țăranesc avea să-l domine; Ceaușescu era moral, ca un țăran bătrân, Doamne ferește să calce careva din anturaj pe becul imoralității!”.
”Sunt 100 de ani de când s-a născut Nicolae Ceaușescu, cel care, în nici 25 de ani, a creat o Românie Mare. Cât de mică a devenit acum, după mai bine de 25 de ani, țara din inima noastră, de nu mai avem loc de recunoștință față de singurul conducător care a trăit și a murit cu cel mai frumos gând pentru țară: ‹Trăiască România liberă și independentă›?!”.
”Pregătindu-mă să scriu acest articol dedicat memoriei și centenarului nașterii marelui conducător al României, auzeam la televizor strigăturile ‹Jos comunismul›. Un grup de manifestanți, cu steaguri și pancarde strigau ceva despre justiție, hoți, corupție și, din când îm când, ‹Jos comunismul›. Era un grup heteroclit, majoritatea puști de 18-25 de ani, dar și persoane mai în etate”.
Considerăm că orice comentariu este de prisos.
https://www.podul.ro/articol/3788/halucinant-statul-roman-plateste-pensie-speciala-unui-propagandist-pustinist-exclusiv
///////////////////////////////////////
Marian Voicu, jurnalist: Luptele nu se mai dau pentru teritoriu, ci pentru mințile oamenilor, cu o miză uriașă pentru democrație
Ne aflăm în plină infodemie (termen dat pentru pandemia de dezinformări și știri false despre noul coronavirus și boala provocată de el). Mizele principale ale celor care orchestrează campanii de fake news şi aruncă în spaţiul public teorii ale conspiraţiei – cu Rusia în rol principal – sunt divizarea societăţilor democratice şi subminarea Uniunii Europene şi a NATO. Cum şi o parte consistentă a publicului din România a căzut în mreaja teoriilor conspiraţioniste, l-am invitat pe jurnalistul Marian Voicu – autor al volumului Matrioşka mincinoşilor: Fake news, manipulare, populism şi realizator al emisiunii Breaking Fake News! – la un dialog despre această invazie de fake news-uri, despre principalele narative propagate de Kremlin în lume, dar şi în România, despre elementele de noutate pe care Rusia le-a inserat în actualele campanii de dezinformare, despre momentele-cheie în care trolii ruși, presa pro-Kremlin din Rusia și România, „idioții utili” și unele trusturi de presă au avut o agendă comună, despre miza războiului informaţional declanşat de Kremlin. Cu cât Occidentul crede mai puțin în democrație, cu atât Moscova este mai câștigată, avertizează Marian Voicu.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a denunţat oficial propaganda rusă, înteţită de la începutul pandemiei de coronavirus, când regimul de la Kremlin a îndreptat armele propagandistice spre NATO, dar şi spre SUA, spre UE, alimentând cu fake news şi media, şi reţele de socializare. Un semnal de alarmă similar l-a tras şeful diplomației UE, Înaltul Reprezentant Josep Borell. Care sunt, domnule Marian Voicu, principalele narative propagate de Kremlin în această etapă a războiului informaţional pe care l-a declanşat?
În timpul pandemiei, narațiunile fake produse de Rusia s-au recalibrat, fără a ieși însă din tiparele deja existente. Au fost declinate prin fake news și dezinformare, subordonându-se însă liniilor generale, existente deja.
Câteva din narațiunile principale sunt că Uniunea Europeană este egoistă și și-a pierdut valorile morale care i-au stat la bază, întorcând spatele Italiei atunci când aceasta a avut nevoie de ajutor (ajutor pe care l-a primit însă de la Rusia, China și Cuba), că UE se va dezintegra în urma pandemiei și că nu va putea supraviețui în urma șocului politic și economic care va urma, că virusul a fost creat de americani în laboratoare secrete din țările vecine Rusiei și Chinei, în scopul folosirii sale ca armă biologică împotriva acestor țări, că vaccinul anti-Covid va duce la îmbogățirea guvernului mondial și la mancurtizarea omenirii, că OMS este în slujba ocultei mondiale și pandemia este un pretext pentru noi revoluții colorate, că rețelele 5G sunt sursa virusului și că odată cu virusul ni se vor implanta și nanocipuri care, odată activate prin aceste rețele, vom deveni sclavii ocultei, că virusul se răspândește pe criterii rasiale și de vârstă (Italia și Spania fiind țări-țintă), că pandemia a ucis mai puțini oameni decât o gripă obișnuită, deci este o făcătură etc.
Care sunt fake news-urile cu care propaganda rusă operează, în această perioadă, în România? Spuneţi că sunt gândite naraţiuni care ţin cont de specificul, de actualitatea politică şi socială a fiecărui popor.
Propaganda rusă speculează faliile existente în democrațiile occidentale, momentele de inflexiune, tensiunile interne, alimentând spațiul public cu fake news calibrate în consecință.
În România, momentele-cheie în care trolii ruși, presa pro-Kremlin din Rusia și România, „idioții utili” și trusturile de presă care au avut o agenda comună din motive economice, și politice au acţionat au fost manifestațiile antiguvernamentale uriașe din 2017 și 2018, tragedia de la Colectiv, scrutinele electorale, referendumul pentru familia tradițională, dezbaterile privind Secţia de Investigaţii a Infracţiunilor din Justiţie, procesele lui Liviu Dragnea, dezbaterile din Parlamentul European privind dezinformarea rusă și sancțiunile aplicate Rusiei, politica externă a României, în special privind Republica Moldova și Ucraina, poziția României ca membru NATO etc.
Indiferent de context, campaniile de fake news s-au subordonat unor narațiuni fake majore, valabile în întreg spațiul european, declinate conform etosului fiecărui popor.
Pentru România, câteva din narațiunile centrale în acest context sunt că oligarhia mondială (al cărei exponent principal este Soros) finanțează revoluții colorate pentru a confisca puterea prin lovituri de stat, democrația populară fiind atacată de statul paralel; Uniunea Europeană se dezintegrează, statele naționale revoltându-se împotriva planurilor Bruxellului de a le transforma în colonii și politicii sale anticreștine tot mai puternice; modelul democrației liberale occidentale este disfuncțional și perimat; fascismul își arată din nou colții în Europa, Rusia fiind singura care o poate salva, din nou; americanii vor un război cu Rusia, de aceea au început un război în Ucraina, așa cum au făcut și în Siria, Afganistan sau Libia; moldovenii sunt o națiune aparte de cea română, cu limbă și istorie proprii, făcând parte din așa-numită „Lume Rusă”, pe care revizioniștii români vor să o dezbine, așa cum au făcut ucrainenii în estul țării; Rusia are un trecut măreț, pe care Occidentul revizionist îl neagă prin fake news.
Prind bine la publicul din România fel de fel de teorii conspiraţioniste. Un sondaj relativ recent realizat de o platformă media arăta că peste 50 la sută dintre românii intervievaţi cred că pandemia a fost creată artificial de către puterea ocultă mondială. Cum se explică „priza” pe care aceste teorii elucubrante o au la un număr atât de mare de oameni?
Asta este o întrebare la care caut și eu un răspuns. Procentul este uluitor și, după știința mea, este neegalat în vreun stat european.
Un motiv l-ar putea constitui amplificarea incredibilă a fake-urilor în rețelele sociale, explicată de psihologi și sociologi prin conceptele de bulă-filtru, camere cu ecou sau teoria distorsiunii de confirmare, însoțite de comunicarea deficitară și gafele autorităților din timpul pandemiei.
Un moment excepțional naște comportamente excepționale. Poate că singurul precedent în care s-a trecut de la frică individuală la panică globală într-un timp la fel de scurt a fost accidentul de la Cernobâl.
Și atunci, și acum, lipsa informațiilor, ezitările oamenilor de știință și instrumentalizarea politică a dezastrului au dus la amplificarea panicii.
Oamenii au fost nevoiți să umple golul lăsat de guverne în privința comunicării cu explicații proprii. Așa se nasc teoriile conspirației.
Totuşi, nu tot ce intră în zona asta a minciunilor, a falsurilor ţine de fake news. Pentru cei care nu au citit încă Matrioşka mincinoşilor, explicaţi, vă rog, ce informaţii intră în categoria fake news?
Distincția între false news și fake news, între misinformation și disinformation nu operează în limba română – ambele sunt traduse, în mod ambiguu, prin știri false.
În opinia mea, false news este informația care nu corespunde faptelor, generată fără intenție sau cu intenție pentru a crește vânzările sau traficul web.
Fake news implică o strategie, un buget și o ideologie, servește o narațiune, are un lexic propriu și e parte a unei campanii îndreptată împotriva unui individ sau unei comunități.
Atunci când această campanie este îndreptată împotriva unui alt stat este vorba de război informațional.
Când războiul convențional este însoțit de cel cibernetic/electronic și de cel informațional, vorbim de război hibrid – este cazul războiului dus de Federația Rusă împotriva Ucrainei în Donbas.
Spuneţi că lexicul dezinformării este vechi de 100 de ani, fiind populat, în majoritate de termeni rusești: maskirovka, spetpropaganda, dezinformația, kompromat, sate Potemkin. Ce este nou în actualul context?
Rețelele sociale au schimbat totul. Pentru prima dată în 100 de ani, cei care sunt obiectul dezinformării propagă ei înșiși știrile fake și teoriile conspirației prin rețelele sociale, alături de adevărate armate de troli și boți.
În epoca post-adevăr, importante nu mai sunt faptele ci emoția. Luptele nu se mai dau pentru teritoriu, ci pentru mințile oamenilor.
Miza este uriașă pentru democrație, nu întâmplător, interferențele rusești majore au avut loc în scrutinele din Marea Britanie, Catalunia, Germania, Franța, Statele Unite, Ucraina, Republica Moldova sau România.
Cu cât Occidentul crede mai puțin în democrație, cu atât Moscova este mai câștigată. Dacă Rusia nu se poate întări, atunci poate încerca să slăbească
Vestul; puterea, în fond, este relativă. Aceasta este cea mai importantă lecție a maskirovkăi.
Cum se poate apăra populaţia în faţa acestor campanii agresive de dezinformare, mai ales cele dirijate oficial, de un stat? Adică, oamenii de bună-credinţă care chiar îi cad victime şi, distribuind fake news, îi fac jocul, nu cei care devin în mod conştient parte a propagandei.
Cred că, individual, cultivarea discernământului este singura șansă. Discernământul este vaccinul împotriva infodemiei, în special, și campaniilor de fake news și dezinformare, în general.
Chiar dacă știm că alegem să credem știrile care ne produc emoție, fără să fim interesați de veridicitate, asta nu înseamnă că suntem condamnați să trăim într-un univers media fake.
Rețeta individuală este banală: cu cât o știre este mai incredibilă și produce mai multă emoție, cu atât șansele că aceasta să fie fake sunt mai mari.
Cu cât e mai gogonată, cu atât e mai mult e posibil să fie fabricată. Cu cât sursa știrii este mai ilizibilă, cu atât trebuie să fim mai circumspecți.
Dar la nivel instituţional cum s-ar putea lupta cu rezultate eficiente şi pe termen lung împotriva fake news?
Statul și comunitățile nu pot rămâne nepăsătoare. Eventualele măsuri nu pot afecta libertatea de exprimare, desigur, însă atunci când audiovizualul este poluat de fake news și dezinformare, ar trebui ca CNA-ul să vegheze la respectarea legii.
România se află într-o situație specială în care stații de televiziune cu acoperire națională se transformă în vehicule monstruoase ale dezinformării, situație care nu este întâlnită în niciun alt stat membru UE, la o astfel de scară.
În privința internetului, Marea Britanie este pe punctul de a avea o lege care să reglementeze rețelele sociale în privința fake news, a discursului instigator la ură, propagandei etc.
Ar fi, după știința mea, primul stat european care ar lua o astfel de măsură. La fel de binevenită ar fi și alfabetizarea media, care are loc deja în Franța, Cehia, Finlanda etc.; elevii învață la școală cum să se informeze, protejându-se de fake-uri.
- Interviu realizat de Melania Cincea Textul integral poate fi citit pe site-ul www.putereaacincea.ro
http://presamil.ro/marian-voicu-jurnalist-luptele-nu-se-mai-dau-pentru-teritoriu-ci-pentru-mintile-oamenilor-cu-o-miza-uriasa-pentru-democratie/
///////////////////////////////////////
Matrioska mincinosilor. Fake news, manipulare, populism – Marian Voicu
Marian Voicu lucrează de peste 20 de ani în televiziune şi radio, ca moderator şi producător. Timp de zece ani a realizat filme documentare pentru TVR despre comunităţile româneşti – de la istroromâni şi aromâni până la românii de peste Bug şi cei din Federaţia Rusă. Este primul jurnalist român care a filmat în Sudan, Uganda şi Siberia. Între 2008 şi 2010 a realizat Interviurile Europa FM. A fost manager de proiect la Radio România Chişinău. A primit mai multe premii naţionale şi internaţionale, cel mai recent fiind Medalia de aur din partea Asociaţiei Corespondenţilor ONU (2015), pentru documentarul Exodul: O tragedie siriană. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în grad de cavaler. Printre cele mai recente filme documentare se numără Torna, torna, fratre! Istoria aromânilor spusă de ei înşişi (2015) și Breaking Fake News! Războiul de după războiul rece? (2017). În 2016 a publicat la Editura Humanitas volumul Tezaurul României de la Moscova: Inventarul unei istorii de o sută de ani.
Redactor: Andreea Niţă Coperta: Ioana Nedelcu Tehnoredactor: Manuela Măxineanu DTP: Emilia Ionaşcu, Carmen Petrescu Tipărit la Monitorul Oficial R.A. © HUMANITAS, 2018 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Voicu, Marian Matrioşka mincinoşilor: fake news, manipulare, populism / Marian Voicu. – Bucureşti: Humanitas, 2018 Conţine bibliografie ISBN 978-973-50-6131-9 32 EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021 408 83 50, fax 021 408 83 51 www.humanitas.ro Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.ro Comenzi telefonice: 021 311 23 30
CUPRINS
Index de termeni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11 15
Partea I RÃZBOIUL RECE AL DEZINFORMÃRII 1. Cum a început „noul Război Rece“? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Printre faldurile Cortinei de Fier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Se aude trompeta de la Kremlin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Intră în scenă „oamenii politicoşi“. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
25 25 31 34
- Începe războiul pentru minţile oamenilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ce fel de război este acesta? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Rusia schimbă regulile războiului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Versiunea nr. 6 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Telefonul galben . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Politica trebuie să fie ca un film! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Premii secrete pentru operaţiuni secrete . . . . . . . . . . . . . . . . .
40 40 44 47 50 55 60
- Arta înşelătoriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Arta militară a înşelătoriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dezinformarea – un serviciu onorabil. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Propaganda, sora mai mare a Maskirovkăi . . . . . . . . . . . . . . . Speţpropaganda. Războiul informaţional . . . . . . . . . . . . . . . . . Metanaraţiune şi metalimbaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Satele lui Potemkin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
63 63 68 70 73 74 77
- Ucraina: Matrioşka dezinformării. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Vocabularul şi naraţiunile dezinformării . . . . . . . . . . . . . . . . .
82 88
- România: Războiul hibrid împotriva propriului popor. . . . . . . . . . 98 O revoluţie fake?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99 Instrumentalizarea urii: Martie negru (Fekete március). . . . . 110
6
CUPRINS
Partea a II-a ÎN LABIRINTUL MINCIUNILOR 6. Uniunea Europeană: „Un proiect satanist“. . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 Gayropa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 Vechile hărţi sunt luate de pe rafturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148 Ce poate face o analiză semantică bulgară. . . . . . . . . . . . . . . . 155 Dincolo sau dincoace de Cortina de Fier? . . . . . . . . . . . . . . . . . 158 7. Brexit: Tabloidizarea minciunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164 Băieţii răi ai Brexitului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176 8. Franţa: Fancy Bear est toujours là . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185 Amprente? Urme de copite şi coarne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195 9. SUA: Industria carnavalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198 Bateţi în masă şi strigaţi ca din gură de şarpe! . . . . . . . . . . . . 206 10. Germania: Noua Ostpolitik . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214 „Cazul Lisa“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221 11. România: „Colonia săracă a Europei“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228 Cum să pui în scenă o ştire fake: România vinde arme teroriştilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228 Menajeria cu jurnalişti. Sputnik şi pisica neagră a lui Confucius . . . . . . . . . . . . . . . . . 248 12. Republica Moldova: Poligonul „Lumii Ruse“ . . . . . . . . . . . . . . . . 269 Kremlin: „Make Romania great again!“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269 „Jandarmul român“ – o dezinformare centenară . . . . . . . . . . . 277 Kompromatul moldovenesc şi Laundromatul rusesc . . . . . . . . 280 Minunata „Lume Rusă“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291 „Toate nenorocirile vin din Vest“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 298 NATO, stop! Go home! (Cum era să înceapă al Treilea Război Mondial) . . . . . . . . . . . 302 13. Rusia: o demnitate antropologică supremă. . . . . . . . . . . . . . . . . . 305 Făt-Frumos din Moscova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305 Rusia, o ţară asediată?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307 Noul mesianism rus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312 Istoria fake. Noua mitologie neoimperială rusă . . . . . . . . . . . . 315 Pedepsirea Estoniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 326 Piatra lui Ghimpu şi tancul lui Renato. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 329
CUPRINS
7
Partea a III-a CINE CONTROLEAZÃ ADEVÃRUL? 14. Metaversul minciunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 337 O tură prin cyberunderground . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 337 Ferma de troli şi Bucătarul lui Putin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 343 Armatele de boţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 347 Hackerii patrioţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 354 Maşina automată de propagandă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 357 Mercenarii din undergroundul cibernetic. . . . . . . . . . . . . . . . . 363 Păienjenişul fake . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 367 Reţelele radicalizării sociale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 369 Ghetourile digitale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 375 Puterea invizibilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 380 15. Ce se întâmplă în mintea noastră? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 384 Noul ritual al comunicării: emoţie, nu informaţie . . . . . . . . . . 384 Boala secolului XXI: tulburările informaţionale . . . . . . . . . . . 390 O scurtă vizită prin Muzeul American al Farselor . . . . . . . . . 392 În căutarea noilor mituri fondatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 395 Teoria conspiraţiei şi naraţiunile paranoide . . . . . . . . . . . . . . 398 Lupta între „patrioţi“ şi „statul paralel“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 406 Negaţionişti până la moarte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 411 16. Ce e de făcut? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 419 Occidentul deliberează. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 420 Fact checking . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 428 Americanii încearcă să înţeleagă ce li se întâmplă . . . . . . . . . 435 Internetul – a cincea putere?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 441 Bolta universului moral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 445 Mulţumiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 451 Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 453
Pentru K & D
INDEX DE TERMENI (în context fake news):
Afiliaţi Kremlinului: Finanţaţi sau controlaţi de guvernul rus. Bot (engl.): Agent software automatizat care interacţionează cu serverele, rulează sarcini simple şi repetitive, construit pe principiul reţelelor neurale, dotat cu un anumit grad de inteligenţă artificială. Bot social (engl.): Agent software care interacţionează cu utilizatorul uman în limbaj natural, având capacitatea de a mima comportamentul din mediile sociale. Bule sociale (bule filtru): Stare de izolare intelectuală provocată de furnizarea de către motoarele de căutare şi reţelele sociale a unor informaţii asemănătoare celor accesate anterior. Camere cu ecou: Mediu în care o persoană este expusă doar la opinii sau convingeri care coincid cu cele proprii, ceea ce duce la consolidarea propriilor credinţe şi rezistenţă faţă de cele diferite. Control reflexiv: Procesul specific prin care este imitat raţionamentul sau comportamentul posibil al inamicului, determinându-l să ia o decizie nefavorabilă pentru el. Cyborg: Agent software semiautomatizat. Dezinformare: Informaţii false sau distorsionate care au fost construite atent, fiind introduse în secret în sistemul de comunicare al adversarului pentru a înşela fie decidenţii, fie opinia publică. (Propagandă neagră, pop.) Distorsiune de confirmare (Confirmation Bias, engl.): Tendinţa de a procesa prin căutare sau interpretare informaţiile care sunt în concordanţă cu credinţele existente.1 Dreaptă alternativă: (Alt-right, engl.): Organizaţii sau grupări cu vederi extremiste sau reacţionare din SUA, caracterizate prin respingerea sistemului politic tradiţional şi folosirea presei online pentru a disemina sistematic conţinut controversat. 1 ) Încă nu există o expresie acceptată unanim în limba română. Mai sunt întâlnite variante precum prejudecată de confirmare, confirmare subiectivă a convingerilor sau prejudecată confirmativă.
12
INDEX DE TERMENI
Dreaptă naţionalistă: Grupări sau indivizi care manifestă vederi xenofobe, care caută să definească şi să apere o naţionalitate „adevărată“ de elementele care ar putea să o corupă. Extremă dreaptă: Grupări sau indivizi caracterizaţi prin naţionalism, rasism, xenofobie, favorabili autocraţiei sau unui stat puternic care să îi protejeze de „elementele alogene“. Extremă stângă: Grupări sau indivizi caracterizaţi prin concepţii antiglobalizare, antifascism militant, anarhism, anticapitalism, anti-NATO, procomunism. Fake news (engl.): Informaţii fabricate, distorsionate sau trunchiate, diseminate în presa tradiţională şi cea alternativă, precum şi în reţelele sociale de către un stat sau o organizaţie, având un buget, o strategie şi o ideologie, cu scopul de a adânci tensiunile sociale existente şi a crea confuzie. Kompromat (rus.): Informaţii compromiţătoare folosite pentru a şantaja, discredita sau manipula pe cineva, de obicei în scop politic. Termen format prin telescopajul cuvintelor compromiţător şi material. Lumea Rusă: Concept geopolitic de natură soft power prin care se urmăreşte promovarea la scară globală a limbii, culturii şi civilizaţiei ruse în lume, precum şi susţinerea etnicilor ruşi şi a rusofonilor din afara Federaţiei Ruse, în cooperare cu Biserica Ortodoxă Rusă. Maskirovka (rus.): Distorsionarea percepţiei inamicului privind propriile capacităţi şi obiective (ad litteram – înşelătorie, camuflaj). Măsuri active: Acţiuni militare, insurecţii, spionaj, sabotaje, asasinate, stimularea deliberată a tulburărilor sociale. Metanaraţiune fake: Modalitatea de a relata prin naraţiuni fake, capacitatea acestora de a se regenera în metastructuri autonome. Metalimbaj fake: Sistem lingvistic care permite analiza structurii şi simbolurilor limbajului fake. Naraţiune fake: Structură narativă construită atent, ca vehicul pentru fake news. Presă alternativă: Presa online sau offline care este produsă independent şi care oferă puncte de vedere alternative faţă de presa tradiţională. Profile psihometrice: Profile personale (cunoştinţe, aptitudini, atitudini, trăsături de personalitate etc.) realizate prin măsurarea capacităţilor şi proceselor mentale. Propagandă: Diseminarea sistematică a unor idei, teorii, opinii, în acest caz cu scop politic, în special pentru a câştiga masele de partea puterii. Război hibrid: Conflict în care actori statali şi nonstatali combină acţiunile militare convenţionale cu cele nonmilitare, inclusiv războiul informaţional, electronic şi cibernetic.
INDEX DE TERMENI
13
Război informaţional: Instrumentalizarea informaţiei ca armă prin campanii de fake news împotriva unui stat, cu scopul autodezorganizării şi autodezorientării adversarului, asociat războiului hibrid. Sat Potemkin (Potemkinskaia derevnia, rus.): Construct fals, menit a înşela. Se spune că prinţul Grigori Potemkin a ridicat în calea împărătesei Ecaterina cea Mare sate de decor, ca s-o păcălească, cu ocazia vizitei acesteia în 1787 in noile teritorii cucerite, care vor deveni Noua Rusie. Speţpropaganda (rus.): Operaţiuni de informaţii multidisciplinare instrumentalizate militar de serviciile de informaţii ruse în războiul informaţional. Termen format prin telescopajul cuvintelor propagandă şi specială. Ştire falsă (Misinformation, False News, engl.): Informaţie lipsită de acurateţe, care nu corespunde faptelor, generată fără intenţie sau cu intenţie pentru a aduce venituri financiare, care nu are la origine o ideologie sau strategia unui stat. Temniki (rus.): Editori care controlează fluxul fake news, în numele şi în beneficiul Kremlinului. Trol (în context fake news): Persoană plătită pentru a genera şi disemina fake news în presa alternativă şi pe reţelele sociale. Tulburări informaţionale: Tulburare psihică provocată de poluarea informaţională.
INTRODUCERE
Pentru Occident, epoca Fake News a început în 2016, odată cu Brexitul şi alegerile prezidenţiale americane, ceea ce ar putea fi semnul unei uimitoare inocenţe. Cu cel puţin trei ani înainte, odată cu izbucnirea protestelor proeuropene din Kiev, Kremlinul a declanşat o adevărată campanie de fake news, propagandă şi dezinformare. După anexarea Crimeii şi războiul din Donbas, campania a căpătat caracteristicile unui război informaţional în toată regula. Occidentul a fost surprins, încercând să înţeleagă dacă e vorba de un nou tip de război hibrid. Vom vedea însă că fake news reprezintă expresia modernă a unor vechi practici sovietice instituţionalizate în cadrul armatei şi poliţiei secrete, devenind apoi temelia statului sovietic însuşi. Vladimir Putin avea să traseze liniile de forţă ale viitorului război informaţional în discursul rostit la Clubul Valdai în 2013, un adevărat îndreptar al dezinformării şi propagandei împotriva Vestului. Naraţiunile Kremlinului sunt declinate atât pe continentul european, cât şi pe cel american: Europa se dezintegrează, într-o mişcare centrifugă din ce în ce mai puternică, statele naţionale revoltându-se împotriva planurilor Bruxellesului de a le transforma în colonii; mişcările de stradă sunt tot mai numeroase; UE este condusă de un lobby secret pedofil care smulge copiii din braţele familiilor lor şi îi încredinţează unor familii de homosexuali (pedofilia urmând a fi legalizată în UE); Ucraina este condusă de o juntă fascistă care a început exterminarea în masă a ruşilor din Donbas; americanii vor să înceapă un război cu Rusia, aşa cum au făcut şi în Siria, unde au creat şi înarmat ISIS; SUA a generat criza refugiaţilor, pentru a supune
16
INTRODUCERE
Europa; oligarhia mondială (al cărei exponent este Soros) finanţează revoluţii colorate pentru a confisca puterea prin lovituri de stat; democraţia populară este atacată de statul paralel etc. În acelaşi timp, Rusia este apărătoarea valorilor tradiţionale, singura care poate salva Occidentul, aşa cum l-a salvat şi de fascism prin jertfa din Marele Război pentru Apărarea Patriei, pe care revizioniştii occidentali o neagă azi. Marea Rusie va zdrobi homosexualitatea, terorismul musulman, fascismul renăscut, protejând civilizaţia creştină de migraţie şi „aşa-numita“ corectitudine politică – instrumente ale forţelor oculte care vor să conducă omenirea. Este discursul comunist al „Luptei pentru pace“, reformulat. De data aceasta, ne avertiza Putin la Clubul Valdai, pericolul e uriaş, căci Occidentul decadent pune credinţa în Dumnezeu şi credinţa în Satana pe acelaşi plan. Este ora astrală şi doar Moscova poate interveni. Kremlinul afirmă că modelul democraţiei liberale occidentale este disfuncţional şi perimat, iar viaţa e mai bună în Rusia, în pofida sancţiunilor impuse în mod nedrept de Vest. Poate că, pe ici, pe colo, mai există sărăcie în Rusia, pare a spune Putin, dar măcar ruşii trăiesc într-o ţară măreaţă, iar măreţia are un preţ. Dacă Rusia nu se poate întări, atunci poate slăbi Vestul. Puterea, în fond, este relativă. Naraţiunile fake privesc nu numai viitorul, ci şi trecutul. Pentru Kremlin, trecutul este impredictibil. Contestarea istoriei Marelui Război pentru Apărarea Patriei, a rolului de eliberatori al sovieticilor, este o trădare, indiferent de ce parte a frontierei ruse te-ai afla. Atacarea Finlandei, ocuparea ţărilor baltice şi a Basarabiei, participarea la dezmembrarea Poloniei sunt pentru Kremlin naraţiuni alternative, duşmănoase, revanşarde. Istoria fake este o variantă la scară mare a adevărurilor alternative. Distincţia între false news şi fake news, între misinformation şi disinformation nu operează în limba română. Echivalarea fake news = ştiri false nu acoperă semantic toate diferenţele şi nuanţele. În cazul informaţiei lipsite de acurateţe, care nu corespunde faptelor, generată fără intenţie sau cu intenţie pentru
INTRODUCERE
17
a creşte vânzările, a crea audienţă sau trafic web, vorbim de false news şi misinformation. În cazul unei campanii de generare şi propagare de informaţii fabricate, care implică o strategie, un buget şi o ideologie, îndreptată împotriva unui individ sau unei comunităţi, vorbim de fake news şi disinformation. Atunci când această campanie este îndreptată împotriva unui alt stat, este vorba de război informaţional. Vom folosi aşadar termenul fake news, şi nu pe cel de ştiri false, acolo unde este cazul, pentru a face distincţia care nu operează în limba română. Mai mult, în prezent, lumea academică occidentală dezbate asupra termenului ştiinţific care va defini cel mai bine fenomenul, existând un consens în ceea ce priveşte golirea de conţinut a sintagmei fake news. Până la începutul anului 2017, cei mai mulţi universitari, jurnalişti şi analişti militari din lumea anglo-saxonă tratau fenomenul fake news şi cele două evenimente amintite mai sus, Brexitul şi alegerile prezidenţiale americane, fără a face vreo legătură majoră cu Rusia. Între timp, au apărut informaţii solide din anchetele investigatorului special Robert Mueller, Congresului american şi Parlamentului Marii Britanii, din rapoartele serviciilor de informaţii şi din anchetele jurnaliştilor. În acest volum vom documenta dezinformarea, propaganda şi ştirile fake generate şi propagate de Kremlin în estul Europei şi în Occident şi care vizează evenimente majore cum sunt alegerile, dar şi operaţiunea care are ca scop destabilizarea societăţii occidentale, exploatarea faliilor sociale existente, pentru a crea confuzie, nemulţumire, schimbări sociale. Vom vedea că există un vocabular şi o sintaxă, naraţiuni, metanaraţiuni şi metalimbaj fake. Apariţia acestora în zone fără legătură directă cu Moscova, cum ar fi spaţiul public american, cel turc, maghiar sau românesc, ne vor îndreptăţi să afirmăm că discursul populist are acelaşi tip de expresie. Propaganda rusă a preluat teme din dezbaterea publică occidentală, precum critica liberalismului şi a globalizării, remodelându-le într-un discurs naţional-suveranist. S-au creat noi Internaţionale, în care îşi dau mâna extrema dreaptă europeană şi dreapta alternativă
18
INTRODUCERE
americană, suprematiştii albi şi neonaziştii, discursul fiind acelaşi cu cel al liderilor autoritarişti şi populişti. Fake news provoacă distorsiuni în ţesutul social şi în etosul democraţiilor liberale, fiind un simptom al populismului. Pentru regimurile autoritariste, presa nu reprezintă dreptul oamenilor de a fi informaţi corect, ci mai degrabă dreptul statului de a minţi. Fake news au devenit motorul unei noi realităţi, expresia unei noi epoci, cea a postadevărului. Militarii văd aici o nouă expresie a războiului hibrid, mediul academic vorbeşte despre poluare informaţională, filozofii văd o schimbare de paradigmă a comunicării, iar psihologii identifică un nou tip de tulburare psihică – tulburarea informaţională. Campaniile de fake news sunt gândite pentru a semăna neîncredere şi confuzie, pentru a adânci faliile socio-culturale folosind tensiunile etnice, rasiale şi religioase. Studiile ştiinţifice demonstrează că expunerea la fake news, dezinformare sau teorii ale conspiraţiei duce la alterarea percepţiei şi luarea unor decizii în consecinţă. Dieta informaţională zilnică este din ce în ce mai dificilă – ce e adevărat şi ce e fals în jur? Cine e arbitrul adevărului? Fiecare poate crede ce vrea, îşi poate construi realitatea pe care o doreşte, din informaţiile pe care le selectează, conform teoriei distorsiunii de confirmare. Trăim în camere cu ecou, suntem alimentaţi cu fake news care ne sunt livrate de motoare informaţionale uriaşe. Reţelele sociale au devenit reţele ale radicalizării sociale. Odinioară, liantul social în configurarea comunităţilor şi societăţilor omeneşti îl constituiau miturile. În absenţa lor, apar antimiturile, în locul naraţiunilor – antinaraţiunile, în locul adevărurilor – adevărurile alternative. În acest loc gol au apărut Putin şi Trump, Farage şi Le Pen, Orbán şi Erdoğan. Ideologii alt-right şi negaţionistii încălzirii globale, conspiraţioniştii antivaccinare şi cei care cred că Protocoalele Înţelepţilor Sionului este revelaţia interzisă duc o adevărată bătălie pentru controlul noilor mituri – naraţiunile alternative. Dacă miturile de odinioară vorbeau despre ceea ce ne uneşte, naraţiunile alter-
INTRODUCERE
19
native vorbesc mai degrabă despre ceea ce ne deosebeşte şi ne desparte. Cum s-a ajuns la apetenţa colosală pentru ştirile fabricate, mincinoase? Ceea ce contează astăzi, în epoca postadevăr, nu mai este informaţia, ci emoţia. Iar adevărul alternativ, aşa cum îi place administraţiei Trump să-i spună minciunii, este cel mai bun vehicul pentru emoţie în media de astăzi. Comunicarea nu mai este de tip mecanic, ci un ritual fondat pe reprezentarea credinţelor comune. Vizionarea unui talk-show politic nu mai ţine de informare, ci de participarea la un adevărat serviciu religios comun virtual – un act public, un act ritual, un act dramatic. Chiar dacă dezinformarea instituţionalizată este veche de cel puţin o sută de ani, noutatea este adusă de reţelele sociale, care propagă exponenţial fake-ul, permiţând celulelor de propagandă să se multiplice malign în corpul sănătos al societăţii virtuale. Mesajul fake generat cu intenţie este repostat de armatele de troli şi boţi implicate în războiul informaţional. Ecosistemul informaţional contemporan nu a fost creat pentru a produce dezinformare, însă structura platformelor sociale permite capitalizarea răspunsului emoţional, în defavoarea celui raţional. Mintea noastră a fost dintotdeauna un câmp de luptă pentru diferite forţe sociale, dar niciodată numărul celor care luptă pentru controlul gândurilor şi sentimentelor noastre nu a fost vreodată atât de mare. Asistăm la naşterea unui model predictiv de personalitate care i-a permis companiei Cambridge Analytica să creeze profilurile psihometrice ale tuturor alegătorilor din SUA, actualizate automat cu datele pe care fiecare le generează online. Folosind aceste profiluri, Cambridge Analytica nu numai că poate afla opţiunea electorală a fiecărui alegător, dar îi şi poate influenţa comportamentul electoral prin fake news. Este vorba de automatizarea manipulării alegătorilor la o scară nemaiîntâlnită. Nici o mişcare politică radicală nu a avut vreodată la îndemână o astfel de tehnologie de dezinformare. În viitor nu
20
INTRODUCERE
va mai exista un război al ideilor candidaţilor, diferenţa o vor face precizia profilurilor psihometrice şi viclenia fake news-urilor. Va fi un război informaţional în toată regula, un război al inteligenţei artificiale. Uniunea Sovietică a hipnotizat Occidentul timp de 74 de ani cu forţa sa gigantică, sfârşind prin a se autosugestiona. Satele de decor construite de Grigori Potemkin pentru a o păcăli pe Ecaterina cea Mare, aşa-numitele sate Potemkin, au devenit un Hollywood sovietic post-Cernobîl. Radiaţiile ucigaşe continuă să scape de sub lespedea uriaşă de beton de la Pripiat, tot aşa cum propaganda naţional-comunistă a lui Ceauşescu continuă să creeze iluzia unui popor dac care a inventat limba latină. Puterea sovietică era goală pe dinăuntru. O butaforie putredă din care au mai supravieţuit, ici-colo, statuile-clonă ale lui Lenin. Va reuşi regimul lui Putin să repopuleze nu numai Rusia, ci şi Lumea Rusă cu sate Potemkin? Alunecarea Occidentului spre populism este sprijinită de Rusia. Regimul autoritarist de la Kremlin rezonează cu Trump şi Erdoğan, Le Pen şi Farage. Pentru Putin, Rusia este o cetate asediată de Gayropa şi Ucraina fascistă, infiltrată de ONG-urile lui Soros, de lobby-ul european al pedofiliei camuflat în corectitudinea politică şi drepturile omului. Pentru Donald Trump, America este o cetate asediată de mexicani violatori, traficanţi de droguri, terorişti musulmani şi propovăduitori ai vaccinării obligatorii. În abisurile acestui metavers al minciunii se găsesc armate de troli şi boţi, iar extrema stângă şi extrema dreaptă defilează împreună virtual. Un ecosistem transnaţional, născut din viclenia regimurilor iliberale şi frustrările unei clase de mijloc occidentale aflate în căutarea unor noi mituri. S-ar putea îndrepta şi România către un regim iliberal? Apariţia metanaraţiunii şi metalimbajului fake news, care definesc postdemocraţia, sunt primele simptome: România, ni se spune, este o cetate infiltrată de statul paralel, pe care Bruxellesul vrea să o transforme într-o colonie a Uniunii Europene, o ţară unde valorile tradiţionale ale familiei sunt ameninţate, iar oligarhia ocultă conspiră prin multinaţionale şi Soros împotriva puterii alese legitim de popor.
INTRODUCERE
21
Episoadele din istoria recentă a României – Revoluţia, mineriadele şi evenimentele de la Târgu Mureş din martie 1990, sunt revizitate în acest volum din perspectiva acestui aparent nou fenomen. Deşi preced declanşarea fake news, ele sunt dovada perpetuării practicilor regimurilor comuniste de a instrumentaliza dezinformarea. Revoluţia română ar putea fi astfel primul război hibrid împotriva propriului popor, aşa cum înțelegem astăzi acest termen. Instituţiile care produc consens în aflarea adevărului – presa, universităţile şi justiţia – sunt atacate constant în România. Iar criteriile care atestă democraţia liberală – respectarea legilor, responsabilizarea aleşilor în faţa alegătorilor şi încrederea în generarea prosperităţii – abia mai sunt îndeplinite. Nu putem forţa o apropiere între discursul Moscovei (promovat, printre alţii, de RT şi Sputnik în afara Federaţiei Ruse) – pericolul Europei incestuoase, pedofile şi gay, lăcomia marilor corporaţii, deturnarea suveranităţii naţionale de către oamenii lui Soros – şi cel al guvernării PSD-ALDE (promovat, printre alţii, de Antena 3 şi România TV) – transformarea României într-o colonie UE, sponsorizarea protestelor antiguvernamentale din 2017 de către companiile multinaţionale, implicarea lui Soros în organizarea protestelor –, dar putem să remarcăm coincidenţele. Sau, folosind cuvintele lui Confucius citate de Sputnik, este într-adevăr greu să găseşti o pisică neagră într-o cameră întunecoasă, mai ales dacă ea nu este acolo. Dar e suficient să îi auzi o dată miorlăitul ca să ştii că ai de-a face cu o pisică.
Partea I
RÃZBOIUL RECE AL DEZINFORMÃRII „Întrucât regimul este captiv propriilor minciuni, trebuie sã falsifice totul. Falsificã trecutul. Falsificã prezentul ºi falsificã viitorul. Falsificã statisticile. Pretinde cã nu are în subordine un aparat poliþienesc omnipotent ºi lipsit de scrupule. Pretinde cã respectã drepturile omului. Pretinde cã nu persecutã pe nimeni. Pretinde cã nu îi e teamã de nimeni. Pretinde cã nu pretinde nimic.“ VÁCLAV HAVEL
- CUM A ÎNCEPUT „NOUL RÃZBOI RECE“?
PRINTRE FALDURILE CORTINEI DE FIER Suntem în noiembrie 2013. Am sosit la Vilnius, în preziua Summitului Parteneriatului Estic. Ninge potolit. Pe drumul de la aeroport spre oraş, o zăresc cu coada ochiului pe Angela Merkel, pe un panou publicitar uriaş. Ne zâmbeşte, parcă ştrengăreşte. Împart taxiul cu un jurnalist ceh care se recomandă Michael Švec, adăugând că acesta este chiar numele lui. Îl simt cum tresare din când în când, în timp ce îşi anunţă soţia că a ajuns cu bine. Chiar dacă e născut în Plzeň şi se gândeşte deja la berea albă pe care o vom bea mai târziu, dezinvoltura cu care taximetristul nostru nu ratează nici un semafor roşu îl amuţeşte. Suntem în Est. Deocamdată, summitul pare a fi o nuntă fără mireasă – delegaţia ucraineană se lasă aşteptată. Ianukovici nu a confirmat participarea până în ultima clipă, punându-i pe jar pe reprezentanţii Uniunii Europene. În schimb, delegaţia Republicii Moldova se anunţă a fi numeroasă. Se pare că va fi prezentă şi orchestra Lăutarii, iar la dineu se va bea vin moldovenesc. Moldovenii se pregătesc pentru nuntă şi ucrainenii pentru divorţ. Ce va înţelege oare cehul meu bonom din toate astea? Miza e uriaşă pentru estul şi vestul Uniunii Europene, dar din motive diferite. Pragmatismului occidental i se opune ambiţia sentimentală a Estului de a-i recupera pe cei rămaşi dincolo de Cortina de Fier. Angajamentele şi negocierile privind Acordul de liber schimb sau piaţa energiei, liberalizarea vizelor sau reforma instituţiilor par a fi, în preziua summitului, doar………………………………………………..https://pdfcoffee.com/matrioska-mincinosilor-fake-news-manipulare-populism-marian-voicupdf-pdf-free.html
////////////////////////////////////////
”Matrioșka mincinoșilor…”ARMATELE de TROLI ale Kremlinului: ”Ferma” propaganidiștilor putiniști a făcut lobby pentru Trump, Le Pen și Brexit. Noul BESTIAR online
Alex Miclovan
Jurnalistul și documentaristul Marian Voicu pune sub lupă, în cel mai recent studiu publicat – ”Matrioșka mincinoșilor. Fake news, manipulare, populism”, Humanitas, București, 2018 – investigații ale presei internaționale și rapoarte publicate de organisme abilitate (din UE și SUA) referitoare la ”Ferma de troli” putiniști păstorită de oligarhul Evgheni Prigojin, la Sankt-Petersburg. Puțin spus controversatul Prigojin este un apropiat al lui Vladimir Putin, fapt certificat de numeroasele fotografii publice care-i înfățișează împreună.
Ferma de troli (laolaltă cu numeroase alte sinecuri ale minciunii păpușate de la Kremlin) s-a implicat masiv și virulent în alegerile prezidențiale din SUA, declanșând un intens lobby pro-Trump, dar și în campania Brexit (în tabăra Leave, firește), în prezidențialele din Franța, împrăștiind manipulări pro-Marine Le Pen și în alegerile din Germania, unde a desfășurat campanii de fake news în favoarea AfD, prima facțiune de extrema dreaptă care intra în Bundestag după cel de-al Doilea Război Mondial. Ofensivele trolilor putiniști (dublate de asaltul armatelor de boți) au dus războiul hibrid informațional la noi culmi ale minciunii și subversivității. Podul.ro vă prezintă considerațiile lui Marian Voicu (pag. 343-347) preluate din studiul amintit.
”Trolii s-au născut odată cu Internetul. Ei sunt cei care îi hărțuiau pe internauți prin mesaje off-topic, provocatoare, pentru a le smulge un răspuns emoțional. Definiția era pe atunci apropiată celei date de dicționarele românești – <Gnom zburdalnic, care trăiește în munți sau în păduri, întruchipând forțele rele ale naturii>. Astăzi însă, nu mai este vorba despre ființe zburdalnice, vorace și cu minte puțină, ci de troli profesioniști.
La faimoasa Agenție de Cercetare a Internetului din Sankt-Petersburg, cunoscută ca <Ferma de troli>, lucrează 300 de tineri troli. Patronul <fermei> înființate în 2004 este Evgheni Prigojin, un oligarh pe care presa rusă l-a numit <Bucătarul-șef> al lui Putin. 90 de angajați au fost implicați direct în intervenția în alegerile prezidențiale din SUA din 2016. Salariile celor din <Departamentul SUA> variau între 80.000 și 120.000 de ruble (1.400-2.100 dolari). Bugetul lunar al fermei era de 1,25 de milioane de dolari.
Principalele narațiuni privind SUA erau cele care incitau la ură rasială, secesiunea Texasului, antiimigrație, antiglobalizare. ”Nu era vorba de a scrie <Obama e o maimuță> sau <Putin e grozav>, dimpotrivă, te amendau pentru asta”, povestea unul dintre foștii angajați pentru Dojd TV. Oamenii din <Departamentul SUA> trebuiau să fie bine educați și antrenați pentru a înțelege nuanțele polemicii americane privind drepturile LGBT, avortul, dreptul de a purta arme, imigrația etc. Sursa citată de Dojd TV, <Maxim>, relata că promovarea Rusiei și a lui Putin erau interzise. <Americanilor nu le pasă de Rusia>, spunea Max, <țelul nostru nu era să-i facem pe americani să fie interesați de Rusia, ci să-i îndreptăm împotriva propriului guvern – să provocăm revolte și nemulțumire, să contribuim la scăderea susținerii lui Obama>. Ordinul de a o ataca pe Hillary Clinton venise cu doi ani înainte de alegeri.
După ce au apărut <defecțiunile> și presa a început să relateze despre ce se ascunde de fapt în spatele agenției, angajaților li se spunea că nu trebuie să le fie rușine de ceea ce fac, dimpotrivă. <Fiecare țară are genul ăsta de organizații, care apără interesele naționale>, le spuneau managerii. <Acesta este un război informațional și este oficial>.
Conturi de Twitter care apăreau ca fiind ale unor instituții de presă locale din state swing, inclusiv Florida, Ohio și Pennsylvania, erau de fapt operate de troli din Agenția de Cercetare a Internetului de la Sankt-Petersburg. Conturile aveau peste o jumătate de milion de urmăritori. Alte o sută de publicații legitime au preluat știri false de pe aceste conturi, unele repostate chiar de înalți oficiali, inclusiv un consilier al președintelui Obama. Numărul total al conturilor de Twitter care erau operate de Fermă în perioada alegerilor americane era de 2. 752.
Samantha Bradshaw și Philip Howard, cercetători la Universitatea Oxford, au prelevat un eșantion de 22 milioane de tweeturi postate în perioada 1-11 noiembrie 2016 în 12 state pentru a cerceta impactul dezinformării asupra alegerilor americane. Ei au descoperit un sistem sofisticat de pregătire a trolilor ruși, în care erau investite milioane de dolari. Iar sistemul era același ca în orice redacție – editorii dau în lucru temele, editează conținutul și îl diseminează în rețelele sociale și online, rezultatele fiind apoi audiate, cei mai productivi troli fiind recompensați.
BBC realata în noiembrie 2017 cum produce Ferma filme de propaganda. Luptători mascați și cu vocile distorsionate se prezentau când ca rebeli proruși din Ucraina, când ca rebeli pro-ucraineni din Rusia, ca luptători ai Statului Islamic sau ca banderoviști înfășurați în steaguri neonaziste. Toate filmele erau înregistrate în același decor. (…)
Primul jurnalist care a relatat despre Ferma de troli a devenit ținta unei formidabile campanii de hărțuire, care a durat ani de zile. În septembrie 2014, Jessikka Aro lucra pentru televiziunea publică din Finlanda, YLE. Aro a investigat conturile false din rețelele sociale, Facebook, Vkontakte, Twitter, documentând impactul acestora asupra dezbaterii publice și libertății de exprimare din Finlanda. Imediat ce a început să relateze despre Fermă, Aro a devenit ținta unei campanii sistematice de abuz și hărțuire. Trolii au publicat mai întâi informații personale, inclusiv adresa și datele de contact, apoi detalii despre viața ei intima. Apoi au apărut informații că ar fi spion strain, ba chiar o persoană cu probleme mintale, care răspândește teorii ale conspirației. I-au fost publicate informațiile confidențiale din dosarul de sănătate – o amendă de 300 de euro pentru consum de droguri pe care o primise când avea 20 de ani a transformat-o în <dealer al drogurilor NATO>. S-a produs chiar și un spot video, difuzat pe Facebook și Twitter, în care era înfățișată drept o <spioană blondă stupidă>.
În februarie 2018, 13 cetățeni ruși și trei companii rusești au fost inculpați de un tribunal federal American pentru amestecul în procesul electoral din SUA. <Treisprezece oameni au intervenit în alegerile din SUA?! Treisprezece împotriva unui buget de miliarde al serviciilor de informații? Absurd>, scria purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, pe Facebook. <Americanii sunt oameni foarte emotivi, văd ce vor să vadă>, avea să declare și Prigojin la aflarea veștii, citându-l, poate fără voia lui, pe Lenin, care explica rostul propagandei: <Spuneți-le ceea ce vor să audă>. Putin a negat că ar fi prieten cu Prigojin sau că l-ar cunoaște, deși există numeroase fotografii publice în care apar împreună.
Dar fabricile de troli nu sunt o invenție rusească. Un raport recent al Computational Propaganda Research Project descoperea astfel de activități în peste 28 de state. China este suspectată că plătește anual 2 milioane de troli (<Armata 50 de cenți>) care generează peste 400 de milioane de postări în rețelele sociale, ca parte a unui efort de a schimba agenda publică și a distrage atenția publicului de la orice subiect care putea incita la proteste. În țări precum Bahrain și Azerbaidjan există firme de PR care creează conturi false în rețelele sociale pentru a influența opinia publică. Președintele Duterte a folosit în Filipine tehnici de astroturfing împotriva jurnaliștilor și organizațiilor media. În Africa de Sud, presa demasca în mai 2017 operațiunile de dezinformare ale puternicei familii Gupta menite a distrage atenția de la propriile-i afaceri cu guvernul. Utilizatori de Twitter erau plătiți pentru a hărțui jurnaliștii și a disimina informații fabricate, iar armatele de boți amplificau poveștile.
Doi troli din Moscova au relatat pentru TBS, ascunși sub măști negre, că își asumau identități americane în online și ținteau site-uri cum ar fi Wall Street Journal, New York Post, Washington Post, Facebook și Twitter. Scopul lor, spuneau ei, este de <a-i scoate din minți> pe cei prezenți în forumurile ziarelor sau pe rețelele sociale, de <a-i face să își schimbe opiniile, de a-i reduce la tăcere pe oponenți>.
Discursul instigator la ură, ridiculizarea subiectelor serioase de presă, deturnarea atenției spre subiecte care generează un răspuns emoțional puternic sunt câteva dintre scopurile postărilor trolilor. Aceștia profită de subcultura Internetului pentru a stabili agenda publică.
Agregarea în grupuri transnaționale, adevărate Internaționale ale trolilor, este una dintre caracteristicile ecosistemului. De exemplu, suporterii lui Trump din SUA au pretins că ar fi francezi și s-au implicat în alegerile din Franța. Folosind tehnologii precum Discord (camere de chat în care se intră doar cu invitație), documente Google, formulare Dropmark (site de file sharing), au organizat un adevărat bombardament cu mesaje asupra conturilor de Twitter, cu același haștag”.
https://www.podul.ro/articol/3796/armatele-de-troli-ale-kremlinului-ferma-propaganidistilor-putinisti-a-facut-lobby-pentru-trump-le-pen-si-brexit-noul-bestiar-online
///////////////////////////////////////
Omul lui Iliescu ii duce grija fratiorului … Adrian Severin: „Trebuie să îi găsim lui Putin o ieșire din război, să îl scoatem (basma,zdreanta curata)din această capcană”
Fostul diplomat consideră că Valdimir Putin a intrat într-un război pe care îl conisdera ca și câștigat, motiv pentru care nu are, cel puțin în prezent, o soluție viabilă de a ieși din acest conflict.
AUTOR: Iulian Budușan
„Noi trebuie, până la urmă, este și interesul nostru, al tuturor, să-l scoatem pe Putin din această capcană. Amenințarea cu arma nucleară poate să fie doar tactică de intimidare. Totuși, și amenințarea cu sancțiunile econmice sunt tactici. Unori, în politică, ajungem ca faptele să ne determine deciziile, nu intențiile. Deci, de multe ori, avem intenții bune, dar pașii sunt greșiți. Acest joc al amenințării, mai ales când vorbim de oameni politici cu orgoliu mare, cu sentimentul de a se impoune, în aceste condiții, cred că putem avea în vedere și un război nuclear. Dacă în următoarele 48 de ore nu se fac negocieri reale și dacă acestea nu ajung la o încetare a focului sau retragerea Rusiei, atunci secretarul general ONU ar trebui să convoace o ședință de urgență cu participarea celor cinci state cu drept de vento și ai vecinilor conlifctului, pentru a stabili care sunt garanțiile pe care comunitatea internațională le poate oferi, încât aceasta să se simtă în deplină siguranță, chiar dacă nu va face parte Ucraina din nicio alianța militară. Atat NATO cât și Rusia știu că intrarea Ucrainei în NATO e imporbabilă, deci, decât să ne jucăm cu aceasta idee, trebuie să spunem „hai să găsim o soluție de ieșire. Nu există opțiunea războiului, ci a negocierilor care să ducă la pace. Ucrainenii spun că se duc la negocieri, dar fără compromisuri, dar nu se poate așa ceva. Altfel, războiul e singura alternativă”, a declarat Adrian Severin în emisiunea „Culisele Puterii”.
https://www.realitatea.net/stiri/politica/adrian-severin-trebuie-sa-ii-gasim-lui-putin-o-iesire-din-razboi-sa-il-scoatem-din-aceasta-capcana_621bb80650afb150b73fa042
///////////////////////////////////////
ASTAZI Israelul se spala pe maini ,dar maine -Gog si Magog va impresura Tara Sfanta si…Ucraina acuză Israelul de lipsă de respect după ce Ierusalimul a refuzat să-i permită lui Zelenski să ia cuvântul în fața Parlamentului israelian. Kievul a tot criticat Israelul că NU condamnă oficial invazia rusească a Ucrainei
https://www.podul.ro/articol/17187/ucraina-acuz-israelul-de-lips-de-respect-dup-ce-ierusalimul-a-refuzat-s-i-permit-lui-zelenski-s-ia-cuvantul-in-faa-parlamentului-israelian-kievul-a-tot-criticat-israelul-c-nu-condamn-oficial-invazia-ruseasc-a-ucrainei
Kievul a criticat cu mare severitate Israelul, în repetate rânduri, din cauza poziției reținute a premierului israelian Bennett în a condamna Rusia în timpul actualei invazii militare din Ucraina.
Printre altele, președintele Zelensky afirmase săptămana trecută că nu îl vede pe premierul israelian acoperit cu steagul ucrainean, iar ministrul Externelor, Kuleba, a mers mai departe, afirmând că El Al, marea companie israeliană de transport aerian, ar accepta bani „înmuiați în sânge ucrainean” când primește fonduri printr-un sistem de plată rusesc.
Răspunzând acestor critici, Israelul a trimis săptămână aceasta un „mesaj dur” președintelui Zelensky și guvernului de la Kiev, spunând că nu este pregătit să tolereze o situație în care, deși face eforturi să medieze între Kiev și Moscova, este atacat public de oficiali ucraineni. Imediat ministrul Kuleba și-a cerut scuze pentru afirmația gravă făcută cu câteva zile înainte iar președintele ucrainean Volodimir Zelensky i-a mulțumit premierului Bennett pe Twitter pentru eforturile sale de mediere, lăudate public de Marea Britanie – sursa AICI.
Însă imediat după depășirea acestei situații, președintele Zelensky a dorit să țină un discurs în fața parlamentului israelian (Knesset), așa cum a făcut-o deja cu mult succes înaintea oficialilor și parlamentarilor din Marea Britanie, Uniunea Europeană și Canada. Ambasadorul Ucrainei în Israel, Yevgen Korniychuk, a depus o cerere pentru discursul președintelui către Knesset, dar i s-a răspuns că o convocare a plenului nu va fi posibilă și s-a sugerat că Zelensky să aibă o întâlnire de anvergura mai mică pe platforma Zoom, doar cu unii dintre membrii Knessetului.
Kievul nu a fost interesat de sugestia venită din partea israeliană, pentru o discuție Zoom, considerând răspunsul reprezentantului Knessetului ca fiind lipsit de respect, așa cum a relatat publicația Times of Israel – sursa AICI……………………https://www.timesofisrael.com/zelensky-requests-speech-to-knesset-gets-offered-zoom-chat-reports/
//////////////////////////////////////
Supraviețuitor al torturilor Securității și al temnițelor genocidare, domnul Octav Bjoza, președintele AFDPR, a ieșit biruitor și din lupta cu atacul vascular celebral care i-a fost cauzat de politrucii mizerabili. Un adevărat reper moral
La 16 martie 2022 s-a împlinit un an de zile de la demiterea, nedemnă și nedreaptă, a fostului deținut politic Octav Bjoza, președintele A.F.D.P.R, din funcția de subsecretar de stat la „Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989”, prin iscălitura unui semen aflat întâmplător sau din greșeală în fruntea Guvernului Țării, cu aprobare specială primită de la Împărăție și bazată pe „recomandările” impuse de anumite persoane care nu au nimic în comun cu ceea ce-i românesc.
A fost un act samavolnic ce a constituit o batjocură și o ofensă, care nu se poate uita și ierta, la adresa tuturor celor care s-au jertfit, au suferit și au luptat împotriva terorii bolșevice, precum și a urmașilor acestora. Prin această măsură absurdă, memoria martirilor neamului românesc a fost terfelită, iar făptuitorii nu au făcut decât să-și atragă disprețul public și anatema istoriei.
Pe cale de consecință, procedura și modul aplicării acelei decizii care amintește de alte vremuri, a condus la grave suferințe sufletești și trupești pentru domnul Octav Bjoza, a cărei viață a atârnat la un moment dat doar de hotărârea Celui de Sus, de priceperea medicilor și voința sa puternică de a mai trăi. Trecut prin chinurile anchetelor Securității, condamnat și trimis ani lungi prin temnițe și lagăre de muncă forțată, acest om cu suflet mare, de o demnitate și un caracter aparte, perseverent în învingerea tuturor obstacolelor, un adevărat reper moral și de conduită într-o Românie tot mai bolnavă și supusă, a ieșit încă o dată biruitor pentru a putea rămâne și pe mai departe alături de semenii care îl cunosc și îl respectă.
Să ne rugăm în continuare pentru sănătatea și recuperarea trupească a acestui mare și de neînlocuit român, deoarece, din păcate, foarte puțini oameni ca el mai avem astăzi printre noi. Doamne ajută !
(Ilustrez aceste cuvinte cu o imagine surprinsă în Cimitirul deținuților politici din Periprava, județul Tulcea, unde domnul Octav Bjoza ne însoțea și participa, în fiecare an, la campaniile noastre pentru căutarea și recuperarea rămășițelor pământești ale deținuților morți în lagărul de exterminare care a funcționat în apropierea localității).
https://www.podul.ro/articol/17259/supravieuitor-al-torturilor-securitii-i-al-temnielor-genocidare-domnul-octav-bjoza-preedintele-afdpr-a-ieit-biruitor-i-din-lupta-cu-atacul-vascular-celebral-care-i-a-fost-cauzat-de-politrucii-mizerabili-un-adevrat-reper-moral?fbclid=IwAR1X2p5_MHvM59PIqhEUP3h4RhjJJ4o95DdWcSn5NhzPcmf51Oavr1mHnSI
///////////////////////////////////////
(Pe langa faptul ca il are pe Satan in sangele toaletar…) Patriarhul Kiril al Rusiei are o avere estimată la 4 miliarde de dolari, avion privat, yacht și… dar mai bine să ne oprit, să nu îi stricăm duminică Patriarhului Daniel
…
Presa s-a reapucat să relateze despre averea marelui Patriarh Rus, care ar fi ajuns la vreo 4 miliarde de dolari, dar nu pe seama cutiei milei, ci pe seama traficului ilegal de tutun și alcool pentru păcătoșii care fumează și beau. Desigur, te întrebi la ce îi trebuie toate astea, că nici măcar el nu ia nimic când o să meargă dincolo. Cine știe, poate e atât de șmecher încât crede că nu el va merge dincolo, ci dincolo va veni aici. Deja se ocupă prietenul său Putin de asta: aduce aici dincol-ul. Dincolo-ul acela de dedesubt.
https://www.cronicacarcotasilor.ro/01-stiri/patriarhul-kiril-al-rusiei-are-o-avere-estimata-4-miliarde-de-dolari-avion-privat-yacht-si-dar-mai-bine-sa-ne-oprit-sa-nu-ii-stricam-duminica-patriarhului-daniel/?fbclid=IwAR3lHgJM2ly6rTfJ2xxkVaFhEbSMURaDO0AGlGdSSzCyBxFLSEZG3LSUFSk
///////////////////////////////////////
Rinocenizarea Ministerului Educației…
Ministerul Educației se dovedește din nou absolut incapabil să se adapteze realității, să folosească experiențele bune, să fie flexibil în interesul superior al copilului.
Povestea fetiței accidentată de polițist pe bulevardul Laminorului care nu poate asista la cursuri online este o dovadă grăitoare. Însă doar un vârf al aisbergului stupizeniei.
Mare parte din perioada pandemiei școlile au fost închise sau deschise otova, indiferent de gradul de afectare reală a localității respective sau pe niște criterii rupte de realitate.
Așa se face că au fost școli închise în sate fără niciun caz de Covid, fie pentru că în marile orașe incidența era mare, fie pentru că nu se vaccinaseră suficienți profesori.
Acum e pe dos. Nu mai e permisă prezența online la ore decât pentru copiii care au afecțiuni cu factori de risc pentru Covid.
Nu susțin sub nicio formă că prezența online să fie opțională și fiecare să facă ore cum vrea. Copilul care nu e prezent în clasă trebuie să fie absent în catalog, chiar dacă participă online, iar absența să se motiveze conform regulilor generale, dacă este adus documentul doveditor necesar.
Dar copiii se îmbolnăvesc nu numai de Covid. Copiii fac viroze, gripe, cu care nu e deloc bine, nici pentru ei, nici pentru colegi, nici pentru profesori, să fie trimiși la școală.
Copiii suferă accidente și sunt imobilizați în ghips. Copiii pot să fie în spital, pot să fie contagioși. Toți acești copii pot aduce hârtii pentru motivarea absențelor, nu trebuie crezuți pe cuvânt.
Dar pentru ei ce e mai avantajos? Să fie complet rupți de școală zile întregi, poate săptămâni, poate luni, în funcție de situație sau, în măsura în care pot ține un laptop în față, să audieze totuși ora de la clasă?
Sigur că nu e același lucru ca în clasă, sigur că eficiența e mult diminuată, dar și o oarecare familiarizare cu ceea ce se predă ajută la recuperarea materiei. E mai mult decât nimic, chiar psihologic atunci când e vorba despre absențe îndelungate.
Și chiar dacă intră online copii care nu își motivează absența. Decât unul care a chiulit, pur și simplu, nu e mai bine să ai unul cu absență nemotivată, care totuși asistă cumva la or ă? Dacă lipsește, chiar nemotivat, dar vrea să intre online, chiar dacă rămâne cu absența, copilul nu e cu totul pierdut.
Sigur, copilul bolnav ar putea să nu intre online și să nici nu piardă, dacă Ministerul Educației și-ar fi făcut datoria să posteze acele ore virtuale la fiecare materie sau măcar la cele mai importante.
Ore pe care să le poată accesa și copiii care nu au înțeles bine lecția la școală sau care vor o predare mai elaborată ori o altă variantă de predare decât cea de la școală.
Consilierul ministrului Educației, Radu Szekely, spune că nu există bază legală pentru ca fetița accidentată pe Laminorului să participe la cursuri online.
“Noi nu avem bază legală ca să putem spune că această fată poate urma cursuri online, pentru că legea spune clar că frecventarea orelor trebuie să fie fizică.
În starea de alertă și de urgență s-au făcut modificări pentru că situația o impunea. Fata poate urma școala online doar dacă în clasa ei sunt deja copii care au boli cronice și fac ore online, așa s-ar putea și ea alătura lor. Noi nu putem cere școlii să o lase doar pe ea să facă ore online, pentru că legea nu permite acest lucru”.
Ceea ce spune dl consilier e nu numai perfect stupid, dar și discriminatoriu.
E stupid pentru că nu poți condiționa un copil într-o situație specială de existența altor copii în altă situație specială.
De ce pentru cei cu risc de Covid se poate și pentru un copil cu altă problemă, inclusiv Covid, nu se poate? Este o discriminare ca la carte.
Tocmai această situație arată însă că impedimentul nu e legea. Dacă ar fi legea, nu s-ar putea pentru nimeni. Dar și să fie legea, cu o OUG se poate remedia imediat.
Problema este Ordinul 3352/2022 al ministrului Educației care permite scoală online doar pentru copiii suferinzi de anumite afecțiuni cronice care constituie factori de risc în caz de Covid.
Modificarea acelui ordin ar putea rezolva problema pentru toți copiii în situații speciale, nu doar pentru unii.
Desigur, tot pe baza actelor medicale, cu absențe care să fie motivate după reguli, fără posibilitatea de evaluare online, dar cu șansa de a asista la ore.
Pentru copiii cu fracturi, gripă, pojar, varicelă, contacți ai unor asemenea bolnavi, nu există decât șansa să încerce să recupereze cum și cât or putea pe cont propriu.
Ulterior, dl conslier Szekely s-a răzgândit: „Școala poate să decidă, prin Consiliul de administrație, că îi permite acelei eleve să participe în sistem online. Am luat act și noi de această lipsă de încredere a școlilor în asumare?” Parcă nu exista baza legală, dle Szekely, așa ați scris.
Adică raspunderea și presiunea este pasată școlilor. Dacă refuză pentru că ordinul de ministru este redactat așa cum e, pe ele să se înfurie părinții și elevii. Dacă acceptă, oricând poate veni un inspector birocrat care să le spună precum dl Szekely: „noi nu avem baza legală (…) legea spune clar că frecventarea orelor trebuie să fie fizică”. Cam cât tupeu să ai să invoci lipsa de încredere în aceste condiții?
Oameni buni, domnule ministru, domnilor consilieri, principala problemă a școlii românești, v-o poate spune orice părinte, este decuplarea de interesul elevilor.
Materia, modul de predare, modul de evaluare sunt în general vetuste și nu stârnesc interesul elevului din acest mileniu. Școala românească e din secolul trecut, iar copiii și-o doresc pentru socializare.
Dacă în aceste condiții există copii care bolnavi fiind vor totuși să fie prezenți online, să audă, să nu piardă, voi îi alungați? Cât de adâncă e această beznă a minții?
https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/rinocenizarea-ministerului-educatiei
////////////////////////////////////////
Poți scoate omul din comunism, dar nu poți scoate comunismul din mulți oameni(decat prin pocainta si prin nasterea din nou facute de El)
IOANA ENE DOGIOIU
Unde a fost ISU? Unde a fost Poliția, dacă ISU dormea în papuci, pentru a împiedica acest delir extrem de periculos?
Poți scoate omul din comunism, dar nu poți scoate comunismul din mulți oameni
Celebra vorbă din titlu a fost confirmată pe scară largă în aceste zile. Este dezarmant cum după mai bine de 30 de ani de economie de piață, mai mult sau mai puțin schioapă, și mai bine de 15 de apartenență la UE, atât de mulți romani nu înțeleg reguli de baza ale pieții libere.
În primul rând, faptul că mecanismul care reglează prețul este unul între cerere și ofertă. Atunci când cererea explodează, și prețul se duce în sus. Și invers.
Când te năpustești la pompă cu orice recipient ai în casă sau când ataci ca la Rovine standul cu ulei de floarea soarelui de unde pleci cu zeci de sticle, efectul sigur al cererii dezlănțuite este creșterea prețului.
Și asta fără înțelegeri anticoncurențiale pe sub masă, ci pentru că, pur și simplu, așa funcționează logica economiei de piață al cărei scop este profitul și valorificarea oricărei oportunități de majorare a acestuia.
Președintele Romalimenta, Sorin Minea, a explicat clar la un post de televiziune că România nu are are niciun risc alimentar, că producția internă este suficientă pentru consumul intern cu asupra de măsură (floarea soarelui, de exemplu, producem de două ori mai mult decât consumăm), că prețurile vor mai crește, dar progresiv și nu spectaculos de azi pe mâine. Dar, spune Sorin Minea, dacă românii vor continua se comporte ca în aceste zile, vor reuși să arunce prețurile în aer și să destabilizeze piața.
De ce atât de mult analfabetism economic?
În general, România are o problemă majoră de educație și alfabetizare funcțională. Dar nici guvernele nu și-au dat silința să-i educe. Pentru că oamenii educați înțeleg mai mult, sunt mai exigenți, mai greu de manipulat și mulțumit, deci mai incomozi. Și nici acest guvern nu o face.
Organele de control ale statului s-au năpustit joi asupra benzinarilor și de luni dau iama în vânzătorii de ulei. De ce? Ca să identifice creșterile nejustificate de prețuri. Ce înseamnă creștere nejustificată de preț într-o economie de piață? Nu există așa ceva.
Singurul lucru care poate fi sancționat este înțelegerea anticoncurențială, dar cum piața s-a mișcat haotic, e greu de crezut că au existat înțelegeri și, în orice caz, buluceala de la rafturi și pompe nu avea cum să fie parte din ele.
În rest, fiecare vinde cu cât vrea și dacă își găsește client, foarte bine, dacă nu găsește, este obligat să ajusteze până când întâlnește cererea. „Românii trebuie să plătească 8.30/litru de benzină” la nu știu ce benzinărie din București, se văicărea duminică o reporteriță TV. Nu, nu trebuie!
Atât plătește doar cel care alege să cumpere de acolo, în loc să se ducă la un alt lanț de benzinarii, care de joi nu a mișcat prețul mai sus de 7.99 în toată țara. Din fericire, e destulă concurență pe piața carburanților în România și aplicații care să indice soluțiile.
Și cu siguranță nici prețul cel mai mic nu îl va plăti dacă va alege să folosească mai mult mijloacele de transport în comun în loc să se ducă cu mașina și până la magazinul de la colțul străzii.
Dar dacă alege să dea prețul cel mare, chiar acel 11 lei miercuri la Beiuș, înseamnă că validează acel preț și nu are de ce să se plângă.
Am mai spus-o, când Valea Prahovei e plină ochi în fiecare weekend, cum va fi și drumul spre mare din iunie, când traficul din orașe, nu doar cele mari, e sufocat și sufocant aproape întreaga zi, de ce ar scădea benzinarii preţurile? Consumatorii validează oferta.
Când cererea scade, și oferta se adaptează. Țineți minte cât ajunseseră să coste carburanții în timpul stării de urgență, tocmai pentru că nu era vânzare și depozitarea stocurilor devenise extrem de costisitoare.
Înțeleg că autoritățile dezlănțuite se laudă că au dat în benzinarii amenzi spectaculoase. Să vedem câte vor rezista în instanță. ANPC a comunicat o producție la ha de amenzi de 950 de lei și ar fi foarte interesant de văzut câte dintre ele au fost pentru prețurile carburanților și câte pentru că au găsit rugină în frigiderul cu înghețată.
Sigur că această năpustire e un mod de a pune presiune pe piață: dacă ne faci probleme, începem să-ți căutam nod în papură și tot îți găsim. Iar poporul e fericit că statul luptă cu exploatatorii. Acel popor care are nevoia ca statul să-l apere de ceea ce e imposibil, de propria prostie și lipsă de educație.
Numai că acest mod de lucru se poate întoarce oricând și împotriva firmei celui care aplaudă sau unde lucrează el. Validarea presiunii, a intimidării e întotdeauna un bumerang. În plus, intervențiile brutale ale statului în economia de piață duc mai mereu la penurie și speculă, deci la prețuri și mai mari.
În schimb, statul a ratat din nou să îi apere pe cei care chiar trebuiau apărați în nebunia carburanților. În timp de dl Arafat inventa mecanisme de control al presei, miercuri în benzinarii se cumpărau carburanți în orice recipient găsiseră oamenii prin casă. De la pet-uri și damigene, la bidoane de toate feluri, butoaie și tomberoane. Câte o canistră de metal era o excepție fericită.
Unde a fost ISU miercuri? Unde a fost Poliția, dacă ISU dormea în papuci, pentru a împiedica acest delir extrem de periculos?
Unde au ajuns aceste recipiente? În cel mai bun și rar caz prin curți. Dar în general sunt înghesuite prin boxe, pivnițe și balcoane, adesea închise, sau sunt ținute în mașină. Evident că nu sunt etanșe, evident că vor fi vapori inflamabili. După isteria de miercuri multe blocuri au devenit bombe.
Este exact ceea ce ar fi trebuit să preîntâmpine controalele, atunci, miercuri, în cât mai multe puncte de vânzare. Așa ar fi trebuit apărați cei cu adevărați nevinovați, cei care nu s-au înghesuit la pompă pentru a scumpi carburanții.
E foarte puțin important e că după răsturnarea butoiului cu 1.000 de l de motorină la Tecuci a apărut și ISU să dea amenzi și benzinăriei, și cumpărătorului pentru folosirea recipientului de plastic. Important ar fi fost ca ISU să dea iama în benzinării de când a început panica pentru a speria amatorii.
Așa cum degeaba intervine acum statul pe piață liberă a RCA, după ce falimentul celui mai mare asigurător a aruncat-o în aer. Ar fi trebuit ca ASF să-și fi făcut treaba și să fi preîntâmpinat dezastrul. Dar ASF este sinercura perfectă pentru clientela de partid. La fel ca ANRE. Cum este și Consiliul Concurenței.
Și ar mai trebui să facă ceva statul în loc să declanșeze războaie de intimidare cu libertatea prețului în economia de piață. Ar trebui să aibă comunicatori serioși și credibili în pozițiile cheie, cu care să poată calma în timp util asemenea isterii. Cu dl Popescu mai mult agiți decât calmezi. Când ei spun că totul e bine, crește suspicinea că vine ceva rău. Și asta pentru că dl Popescu este încă în funcție după prostiile din criza energiei.
Dar cea mai importantă rămâne înțelegerea lumii în care trăim, o înțelegere care ne-ar fi ajutat, de exemplu, și să avem contracte individuale la prețuri bune pentru energie, dacă le încheiam din timp, în loc să așteptăm să ne apere statul.
Piața liberă este singurul sistem economic viabil, dar numai când îi respecți regulile și nu aștepți să vină statul să o distorsioneze ca să te salveze de tine însuți.
https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/poti-scoate-omul-din-comunism-dar-nu-poti-scoate-comunismul-din-multi-oameni?fbclid=IwAR2KRPueJkggAxszWLINbuwH7zSY-b2mC2InsdKckDFqr0Y0RGMM3o_6Crg
////////////////////////////////////////////
Hotomanii rusi,prin aportul lui Iliescu/Nastase etc au acaparat avutia poporului-prin PRIVATI-HOTIE !CONFISCATI-LE-nationalizati-le si punguta cu 2 bani …Avocatul Gheorghe Piperea spune că marile sectoare economice românești sunt controlate de oligarhi ruși: Occidentul a făcut afaceri cu Putin
Autor: Loredana Codruț
Avocatul Gheorghe Gheorghe Piperea atenționează că marile afaceri din România sunt controlate de oligarhi ruși, și că lucrurile nu stau diferit nici în Occident, lucru care a dus la extinderea Rusiei ca putere economică.
„Oligarhii ruși fac afaceri în România de peste 20 de ani. Nu pentru a face neapărat profit, ci mai ales pentru a deține controlul asupra unei părți din economie și asupra politicienilor. Rolul oligarhilor ruși a fost întotdeauna acela de para-trăsnet al serviciilor secrete ruse. Așa cum serviciile secrete ți multinaționalele vestice utilizează „societăți cu scop special” (SPV), serviciile secrete ruse utilizează oligarhi – având familii și interese personale, deci vulnerabilități, ei pot fi mult mai ușor păpușați.
Prin șpăgi, „sponsorizări” politice, șantaj emoțional sau onorarii grase (consultanți, influenceri, românași de-ai noștri, care mai lucrează, uneori, și prin big five/fat four), oligarhii ruși au reușit să obțină controlul asupra unor sectoare strategice ale economiei românești. De exemplu, metalurgia, care le-a fost făcută, practic, cadou la privatizare: Alro Slatina, TMK Alprom, COS Târgoviște, Ductil Buzău, Industria Sârmei Câmpia Turzii. Piața carburanților este covârșită de oligarhi – Lukoil, Rompetrol (deținută de o „independentă” companie din Kazahstan), OMV (deținută, direct sau indirect, de Gazprom) și Petrom (deținută de OMV) înseamnă cam 80% din piață. Fiecare litru de carburant de 9 lei (13 lei în curent) înseamnă bani care merg, direct sau indirect, la oligarhi. Gazul, de asemenea, este unealta cu care economia românească a fost (și este încă) ținută sub control de oligarhi. De exemplu, timp de peste 20 de ani, Elcen București, actualmente în insolvență, a pre-cumpărat gaz de 150 de milioane de euro anual, ca să fie, în caz de cine știe … Asta în condițiile în care România are gaz și chiar doi producători de gaz – Romgaz și Petrom (deținut de OMV, deținut de … Gazprom). Industria chimică și petrochimică este, de asemenea, sub controlul oligarhilor. Grupul de firme ale lui Ioan Nicolaie (cel cu elefantul împăiat), care produce îngrășăminte chimice și explozibil este în insolvență și în faze avansate de vânzare către oligarhi, aceiași care au dat materie primă cu pipeta, ca să fie bine și la vară cald.
Am organizat noi lucrurile să fie așa? Poate piața liberă? Poate alinierea astrelor? Nici vorbă. Totul a fost planificat de păpușarii oligarhilor, care au avut banii, influența, consultanții și rakeții numa’ buni pentru a cumpăra sau șantaja politicienii români.
Politicieni, tehnocrați, avocați – politicieni, televiziuni, presa scrisă și, mai nou, paginile sau grupurile dedicate de pe rețelele de socializare – toți au dat totul pe teren, și-au dorit mai mult victoria și au „înfrânt” prin frumoase auto-goluri înscrise metodic în poarta României.
Acum, cu embargoul european impus oligarhilor, zecile de mii de salariați care încă lucrează în întreprinderile deținute de oligarhii ruși riscă să intre în șomaj. Falimentul acestora, consecutiv interzicerii patronilor lor direcți sau din umbră, va determina pagube enorme salariaților, clientelei, companiilor de utilități, comunităților locale, băncilor și fiscului. Adică, va fi un glonț tras în propriul picior.
Suntem favorabili acestor sancțiuni impuse stâlpilor economici ai regimului lui Putin, dar ar fi momentul să ne întrebăm cum s-a ajuns aici și cine sunt vinovații.
Unii dintre noi, care îi știm de mult și încercăm, cu puținele resurse pe care le avem, să îi combatem. Ar trebui să îi știe și „organele”, dar mai ales serviciile noastre secrete.
Pe de altă parte, însă, toți cei care au făcut afaceri cu oligarhii ruși, punându-le o parte din țara asta la picioare, ar trebui să își declare public interesele și implicarea în aceste afaceri. Ei se știu și, psihologic, sunt perceptibili, pentru că dau semne că se tem – unii dintre ei își vopsesc obrazul cu albastru – galben, deși au în suflet nașul alb-albastru-roșu, alții fac legi, proceduri administrative și platforme online de depistare a pro-rușilor, punând în practică, în același timp, cele mai putiniste metode de cenzură a informațiilor și de dezinformare oficială.
PS Putin ar fi putut fi învins, ar fi putut fi oprit. Dar Vestul a preferat, timp de 22 de ani, să facă afaceri cu el și cu regimul lui autocratic. Pe de altă parte, Putin ar fi putut fi învins dacă Vestul ar fi oferit lumii un reper moral, onest, democratic, scrupulos cu drepturile și libertățile omului, un regim politic condus de lideri raționali și dedicați democrației. În schimb, Vestul a dat lumii minciună, corupție, captivitate, apartheid sanitar și lideri senili, abulici, infracționali, tiranici. De aici a apărut periculoasa simpatie pentru regimul chinezesc și pentru autoritarismul iliberal al lui Putin. Aceiași simpatizanți de ieri ai celor două „modele” au descoperit azi că Putin este demonul absolut – stai și te întrebi cine este mai vinovat, demonul dezlănțuit sau cei care i-au deschis porțile iadului?”, scrie Piperea pe Facebook.
https://www.stiripesurse.ro/avocatul-gheorghe-piperea-spune-ca-marile-sectoare-economice-romanesti-sunt-controlate-de-oligarhi-rusi-occidentul-a-facut-afaceri-cu-putin_2298695.html?fbclid=IwAR13lOjByfcE6k7D2WVOj9fErGEby7iVxvqppggeIQPXNwz1jne3AuRrQ6w
////////////////////////////////////////
Extraterestii anticristului ataca Ucraina…Rușii cred că o altă putere mondială a atacat, de fapt, Ucraina și armata lor apără țara vecină! ”Sunteți nebuni?”
Yevgen Seleznyov (36 de ani), fost internațional ucrainean și câștigător al Cupei UEFA cu Șahtior Donețk, a dezvăluit ce cred, de fapt, oamenii din Rusia că face armata lor în Ucraina.
Produs al lui Șahtior Donețk, Seleznyov a evoluat de-a lungul carierei la Arsenal Kiev, Dnipro, Karabukspor, Akhisarspor, Malaga, Bursaspor, Kolos Kovalivka, iar înainte de a izbucni războiul în Ucraina era legitimat la FK Minaj. Cu toate acestea, atacantul susține că ”cea mai mare greșeală din cariera sa” a fost perioada petrecută în Rusia (februarie-iulie 2016), la Kuban Krasnodar.
57 de selecții și 11 goluri a adunat Seleznyov la naționala Ucrainei.
Seleznyov susține că rușii cred că armata lor apără Ucraina în fața unui atac militar al Statelor Unite ale Americii
Atacantul ține încă legătura cu unii cunoscuți din Rusia și a rămas uimit de ceea ce a reușit propaganda guvernului condus de Vladimir Putin să le inoculeze oamenilor de rând. Seleznyov a declarat că o parte din poporul rus crede cu tărie că armata lor desfășoară o acțiune de apărare a Ucrainei în fața unui atac al Statelor Unite ale Americii.
”Cea mai mare greșeală a mea a fost că am jucat în Rusia. Pentru mine există o diferență între ruși și cei care au atacat. Nu toată lumea din Rusia susține războiul. Ori ești om și gândești corect, ori nu.
Am vorbit cu niște ruși, ei nu înțeleg ce se întâmplă cu noi și nu cred în asta. Ei spun că au venit să ne protejeze și că America este de vină pentru tot. Pe cine protejați și de cine? Ne bombardați casele! Nu am cerut să fiu protejat. Sunteți nebuni? Oamenii mor aici!
Nu înțeleg când spun că suntem frați și apoi se duc să ne omoare. La naiba, `fratilor`! Dacă ne spuneți frați, atunci să știți că frații nu se ucid între ei. Acum mă interesează doar un singur lucru – când aceste animale pleacă de aici. Aici nu e o grădină zoologică, ci Ucraina.
O persoană rezonabilă nu poate să treacă granița și să facă atace cu rachete, să omoare copii și femei”, a declarat Yevgen Seleznyov, potrivit sport.ua.
///////////////////////////////////////
Desi bastanii din Romania fura in stilar bar,doar fostul premier bulgar, Boiko Borisov, a fost arestat
Fostul premier bulgar Boiko Borisov, lider al partidului de opoziție de centru-dreapta GERB, a fost arestat aseară într-o anchetă a Parchetului European legată de 120 de cazuri de deturnări de fonduri comunitare, a anunțat guvernul de la Sofia. Percheziții și confiscări au avut loc la mai multe adrese și au fost reținuți și colaboratori a lui Borisov, între care fostul ministru de finanțe Vladislav Goranov. Anunțul arestărilor vine după vizita la Sofia a șefei Parchetului European, Laura Codruța Kövesi, care în discursul precedentei deplasări în Bulgaria, în iunie anul trecut, avertiza că instituția pe care o conduce nu va ezita să ancheteze personalități, oricât de influente sau bogate, asupra cărora există suspiciuni de fraudă cu bani europeni./cpodea/lalexandrescu
https://www.rador.ro/2022/03/18/fostul-premier-bulgar-boiko-borisov-a-fost-arestat/
////////////////////////////////////////
Kaghebistul orto-kyryl si Putin au invadat Ucraina sa alunge fantomele porno-naziste,insa rusnacii violeaza orice,fara a fi aduşi în faţa justiţiei prin investigații pentru crime de război
Ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba a declarat vineri că soldaţii ruşi au comis violuri în oraşele ucrainene, informează Reuters.
Agenţia britanică de presă menţionează că nu a putut verifica acuzaţia din surse independente şi că şeful diplomaţiei ucrainene nu a adus dovezi în sprijinul afirmaţiei sale.
„Când bombele cad asupra oraşelor noastre, când soldaţii violează femei în oraşele ocupate – şi avem, din păcate, numeroase cazuri în care soldaţi ruşi au violat femei în oraşe ucrainene -, este dificil, bineînţeles, să vorbim despre eficienţa dreptului internaţional”, a spus Kuleba la un eveniment la Chatham House din Londra, informează Reuters preluată de Agerpres.
„Însă acesta este singurul instrument al civilizaţiei pe care îl avem la dispoziţie pentru a ne asigura că în cele din urmă cei care au declanşat acest război vor fi aduşi în faţa justiţiei”, a declarat Kuleba”.
Curtea Penală Internațională a anunțat pe 3 martie lansarea unei investigații pentru crime de război pe care armata rusă le-ar fi comis în timpul invadării Ucrainei.
https://www.digi24.ro/stiri/externe/ministrul-ucrainean-de-externe-soldatii-rusi-violeaza-femei-in-orasele-ucrainene-ocupate-1860289
////////////////////////////////////////
Mai mulți politicieni europeni cer ca Volodimir Zelenski și poporul ucrainean să primească Premiul Nobel pentru Pace în acest an
Semnatarii scrisorii, datată 11 martie, potrivit Euractiv, au solicitat Comitetului Nobel din Norvegia să prelungească până la 30 martie termenul pentru nominalizările la premiul din acest an, care s-a încheiat oficial la 31 ianuarie, invocând „evenimente istorice fără precedent”, mai exact, războiul pornit de Rusia în Ucraina.
„Lumea este tulburată de imaginile războiului care sosesc din Ucraina. Milioane de familii trăiesc acum cu frică, locuinţele şi vieţile lor sunt ameninţate de bombardamente şi de o armată invadatoare. Suntem martorii curajului oamenilor din Ucraina în faţa acestui război declarat de Rusia”, se menţionează în scrisoare.
„Ucrainenii curajoși luptă pentru a-și păstra democrația și dreptul la autoguvernare. De la curajul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, până la bărbatul cu lacrimi în ochi care își ia rămas bun de la familie pentru a lupta pentru țara sa, oamenii din toată Ucraina se ridică pentru a rezista forțelor autoritarismului. Cuvintele noastre de simpatie și sprijin cu greu pot face dreptate sacrificiilor pe care le fac pentru principiile drepturilor omului și păcii.
În prezent și în întreaga lume, oamenii care trăiesc în democrație își pun toți aceeași întrebare: Ce putem face pentru a sprijini poporul Ucrainei? Credem că acum este momentul să le arătăm poporului Ucrainei că lumea este de partea lor. Prin urmare, vă solicităm să luați în considerare redeschiderea și, totodată, extinderea procedurii de nominalizare pentru Premiul Nobel pentru Pace până la 31 martie 2022, pentru a permite nominalizarea președintelui Zelenski și a poporului Ucrainei la acest premiu.
Deși suntem conștienți că aceasta este o abatere de la procedura clasică, credem că această abatere este justificată de situația actuală fără precedent. Este datoria noastră democratică să luptăm în fața autoritarismului și să sprijinim un popor care luptă pentru democrație și dreptul său la autoguvernare”, se mai arată în scrisoare.
Scrisoarea a fost semnată până în prezent de 36 de oameni politici, majoritatea olandezi, dar pe ea figurează şi politicieni din ţări precum Regatul Unit, Germania, Suedia, Estonia, Bulgaria, România şi Slovacia, notează EFE.
Documentul a fost semnat şi de fostul premier eston Andrus Ansip şi de fostul ministrul de externe olandez Bert Koenders, dar şi de mai mulţi eurodeputaţi, notează Agerpres.
Euractiv menţionează că nu există precedent istoric de prelungire a termenelor de depunere a candidaturilor la Comitetul Nobel.
În 2021, premiul Nobel pentru Pace a fost câștigat de jurnaliștii Maria Ressa și Dmitri Muratov pentru „lupta lor curajoasă pentru apărarea libertății de exprimare în Filipine și Rusia”. Dmitri Muratov, în vârstă de 59 de ani, unul din fondatorii şi redactor-şef al cotidianului Novaia Gazeta, „a apărat de decenii libertatea de exprimare în Rusia în condiţii din ce în ce mai dificile”.
https://www.digi24.ro/stiri/externe/mai-multi-politicieni-europeni-cer-ca-volodimir-zelenski-si-poporul-ucrainean-sa-primeasca-premiul-nobel-pentru-pace-in-acest-an-1876051
///////////////////////////////////////
Masoneria română între adevăr și minciună / La franc-maçonnerie roumaine entre la vérité et le mensonge
Versiunea română
Theodore Roosevelt, cel de al 26-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, care a fost un critic aprig al organizației Francmasoneriei spunea : «În spatele guvernului, la vedere, tronează un guvern invizibil care nu este credincios poporului şi nici răspunzător faţă de popor. A distruge acest guvern invizibil, care este o alianţă fără Dumnezeu între afaceri corupte şi politică mârşavă, este datoria şefului statului».
Pornind de la această declarație, care definește clar esența existenței acestei organizații, Francmasoneria este considerată cea mai secretă și mai temută societate ocultă care a existat vreodată pe această planetă, ea fiind atât de temută încât mulți care amintesc de ea, nici măcar nu au curaj să-i pronunțe numele, făcând referiri cu termeni ca : Oculta Internațională, Iluminații, Marea Conspirație, Dușmanii lui Hristos, Grupuri Oculte de Interes, Guvernul din Umbră, Marea Finanță Internațională, Olimpienii, Arhitecții Lumii Moderne (artificiale), Nobilimea Neagră, Bubulii sau pur si simplu Ei.
Cel mai mare secret al acestei organizații (simbolul masonic al celui de al treilea ochi a-tot-văzător dirijat de glanda pineală care acționează asupra părții nevăzute a subconștientului uman) este dezvăluit în video-clipul următor :
Originile francmasoneriei se pierd în negura vremurilor. Cele mai vechi descrieri provin de acum circa 2000 de ani din Mesopotamia și vorbesc despre Frăția Șarpelui (sau Frăția Babiloniană) ca fiind o organizație secretă anti-spirituală, cu aceleași structuri, mijloace și scopuri oculte care s-au păstrat până la francmasoneria modernă.
Masoneria sau cum i se mai spune Francmasoneria a debutat în perioada regelui Numa Pompilius, succesorul lui Romulus, care era al doilea din cei șapte regi ai monarhiei romane și care a domnit între anii -715 și -673 înainte de Hristos. In aceea perioadă, constructorii de temple și monumente se bucurau de anumite privilegii, printre care și scutirea de contributii publice. Aceștia erau împarțiți în trei grade : ucenici, companioni și maestri. Se organizau întruniri, de regulă seara după terminarea lucrului, într-o baracă amenajată în apropierea construcției, unde se discutau lucrările pentru a doua zi.
Aceste adunări erau conduse de marele maestrilor, fiind precedate de un ceremonial magico-religios, mostenit din perioada când numai preoții se ocupau de amenajarea templelor. Unele legende masonice plasează formarea organizației în vremea construirii Turnului Babel și cea a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon, despre care se vorbește în Bibile.
Istoria Francmasoneriei este oarecum neclară. Originea ei rămânand un mister, un secret păstrat cu străsnicie, în ciuda publicării a numeroase cărți și articole referitoare la această organizație. Se spune că mulți masoni au pierdut din vedere adevărata origine și scopul organizației însăși. În lucrarea «The Templar Revelation» autorii Lynn Picknett si Clive Prince descriau Francmasoneria ca fiind : «O organizație care și-a pierdut înțelesul său originar».
In 925 francmasonii își aleg ca patron pe Sfântul Ioan, deoarece sărbătorirea acestuia coincidea cu solstițiul de vară, moment astronomic celebrat prin ritualuri magice de către membrii confreriilor de zidari înca din antichitate. Confreriile de zidari «Fratii Sfantului Ioan» s-au răspândit pe continentul european. Aceștia au primit din partea papilor privilegiul de a zidi catedrale. În acea perioadă mulți oameni de artă și gânditori au devenit membri ai lojelor masonice, beneficiand de numeroase facilități.
În secolul al VII-lea, din pricina creștinizării anglo-saxonilor se aduc modificări în normele confreriilor de constructuri, iar vechile ritualuri și regulile de initiere au căpătat formulele adecvate ale noii religii dominante. Nu s-au pierdut manoperele oculte, semnele și procedeele magice, iar secretul și ceremonialul inițierilor a rămas de asemenea neschimbat. S-au păstrat și tradițiile de întrajutorare și solidaritate din antichitatea romană.
Până la urmă, biserica și-a dat seama de acțiunile anticreștine ale francmasonilor astfel că în secolul al XV-lea, lojile masonice au început să fie persecutate sângeros de Biserica Catolică, fiind acuzați de propovăduire a ereziei (concepţie religioasă în contradicţie cu dogmele bisericii în cadrul căreia aceasta ia naştere) și a schismei (separarea unui grup religios în două) în Biserică. Multe dintre lojile masonice au fost destrămate iar în secolul al XVI-lea acțiunile Bisericii Catolice au fost distrugătoare pentru francmasoni.
In 1649, după decapitarea regelui Charles I al Angliei, masonii restabilesc tronul și totodată subminează autoritatea lui Oliver Cromwell, dând francmasoneriei un caracter prin excelență politic. După 1660, francmasoneria se transformă definitiv din confrerie profesională în societate ocultă. În 1717 s-a format Marea Loja Unită, la Londra, prin unirea a patru loji. Acest Ordin a apărut dintr-o combinație de tradiții care au evoluat și s-au contopit într-o perioadă mai lungă de timp. In 1720 se formează o Lojă în Franța, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia.
Brațele actuale ale caracatiței francmasoneriei se regăsesc acum în cele mai importante organizații internaționale cum ar fi : FMI, BM, ONU, NATO, UE, Grupul Bildenberg, Comisia Trilaterala, Comitetul celor 300, Council of Foreign Affairs, Clubul de la Roma, Rotary Club, Lion Club, Jockey Club, The Round Table (Masa Rotundă), Ordinul Templierilor, Ordinul Cavalerilor de Malta, Majestic 12 (MJ 12) si multe alte organizații internationale care lucrează pentru implementarea Agendei francmasonice și instaurarea Noii Ordini Mondiale.
Francmasonii spun că ei se închină Marelui Arhitect al Universului, dar tot ei susțin ca acesta nu este Dumnezeu. Atunci cine altcineva ar fi acest Mare Arhitect decât Satana ? Acesta este și principalul motiv pentru care Biserica Crestină a combatut și interzis de multe ori francmasoneria. În realitate, francmasoneria este o organizatie ocultă, mondială și satanistă, care venerează demoni și se închină la Lucifer, Belzebuth, Jahbulon sau Satana. Scopul lor este de a pregăti Noua Ordine Mondială până la venirea Antichristului. Desigur, oficial ei neagă aceste aspecte, dar în secret, între ei, știu bine ce au de făcut.
Masonii sunt organizați în loji conduse de câte un maestru francmason. Deși se adresează toti între ei cu termenul de «frate» și elogiază egalitatea și fraternitatea, ei se supun unei ierarhii stricte, pe grade ; astfel, fiecare mason trebuie să se supună necondiționat masonilor de grad mai mare.
Cel mai important lucru pentru ei este păstrarea secretului asupra întalnirilor și organizării lor, secret care este păstrat datorită unor jurăminte oribile, barbare, criminale, pe care fiecare mason trebuie să le depună. În baza acestor jurăminte (care de multe ori contravin jurămintelor depuse de ei ca demnitari ai statului, de respectare și apărare a Constituției și a poporului), ei se simt la adăpost de orice fel de divulgari, permițându-și să deruleze cele mai criminale planuri de afaceri financiare sau politice. Aceste secrete bine păzite au și permis crearea în cadrul acestor loji masonice a unor grupuri de tip mafiot care operează acțiuni economico-financiare contra intereselor statului.
Iată conținutul jurământului masonic pe care orice nou candidat îl depune în momentul când acceptă și este pe cale să devină mason :
«Jur, în numele Arhitectului Suprem al tuturor lumilor, să nu descopăr niciodată secretele, semnele, cuvintele, învăţăturile sau practicile francmasoneriei şi să păstrez tăcere veşnică asupra lor. Făgăduiesc şi jur să nu trădez niciodată nimic din acestea nici prin scris, nici prin grai, nici prin gesturi, nici să pun pe altcineva să scrie, să litografieze, să graveze, să tipărească ceva, să nu dau în vileag în vreun fel ceea ce mi s-a descoperit până în această clipă sau mi se va descoperi în viitor. Dacă nu mă voi ţine de cuvânt, mă oblig să mă supun la următoarea pedeapsă : să mi se ardă buzele cu fier înroşit, să mi se taie o mână, să mi se smulgă limba din gură, să mi se reteze gâtul, cadavrul meu să fie spânzurat în lojă în timpul primirii unui nou frate, iar după aceea să fie ars şi cenuşa aruncată în vânt».
Jurământul masonic asigură şi secretizarea calităţii reale a persoanei şi a tuturor acestor conflicte între obligaţiile pe care masonul jura că şi le ia.
DEPUNEREA JURĂMÂNTULUI MASONIC ANULEAZĂ ÎN FAPT ORICE JURĂMÂNT FAŢĂ DE STATUL ŞI POPORUL ROMÂN, CEL MAI GRAV FIIND ÎNCĂLCAREA JURĂMÂNTULUI MILITAR. Astfel, masonul afişează calitatea de funcţionar sau militar român, în condiţiile în care el este de fapt un mercenar străin care acţionează împotriva propriului neam. Această situaţie este prezentă azi, în anul 2015, la toate funcţiile de vârf din Statul Român, dar şi în toate celelalte state.
Principalele activitați le au în domeniul traficului ilegal de droguri, arme, carne vie, petrol, metale și pietre pretioase. Desigur că informații despre acești baroni nu veti găsi în mass-media care este în marea majoritate controlată tot de francmasonerie și care are ca scop doar să ofere circ populației. Locațiile în care masonii se întâlnesc sunt în general secrete. Două astfel de sedii ale lor din Bucuresti se afla in cladirile AGIR din Piața Romană (vizavi de ASE) și de pe Calea Victoriei (vizavi de Hotelul Bucuresti). Atunci când se afla în public, masonii comunică între ei prin semne și simboluri secrete, ce transmit atât informația respectivă cât și gradul sau loja de apartenență a masonului care transmite aceste semnale.
Principala doctrină a francmasoneriei a fost rezumată de cele 24 de Protocoale ale Intelepților Sionului, autentic tratat de manipulare a întregii umanitati. Masonii spun că aceste Protocoale ar fi false, niste înscenari, însa cel mai important argument al veridicității lor este faptul că până acum tot ce a fost scris în ele de sute de ani, s-au îndeplinit întocmai, de la Războaiele Mondiale și până la banalele jocuri și concursuri din mass-media. Protocoalele expun cu exactitate planul de instaurare a Noii Ordini Mondiale. Cel mai simplu mijloc de a opri aceste planuri infernale este acela de a le face publice.
Este interesant de citat un pasaj din cuvântarea lui Albert Pike (Mare Maestru francmason de Rit Scotian, grad 33) din 4 iulie 1889 : «Religia noastră, a masonilor celor mai înalți în grad, este credința neprihănită în Lucifer. Dacă Lucifer nu este Dumnezeu, atunci nici Hristos nu este Dumnezeu. Dar ei sunt amândoi Dumnezei. Deoarece stiinta ne învață că nu există lumină fără umbră, frumusețe fără urâciune și alb fără negru. Absolutul poate exista numai prin doi Dumnezei astfel că Lucifer este Dumnezeul luminii».
Francmasoneria este deci o organizaţie secretă, o perfidă conspiraţie mondială cu scopuri malefice ascunse (singura organizaţie politică ce foloseşte în rău energiile naturii, prin ritualuri de magie neagră şi prin invocarea forţei Satanei), care urmăreşte să stăpânească într-un mod tiranic oamenii acestei planete (consideraţi simple animale cu faţă umană), prin instaurarea unei aşa-zise Noi Ordini Mondiale, în realitate noul haos al Satanei. Francmasoneria este de fapt condusă din umbră de mişcarea Sionistă prin intermediul aşa-zisului Guvern ultrasecret «invizibil» al Terrei numit şi Majestic 12 şi prin Marea Lojă Mamă şi Consiliul Suprem (formate numai din membri sionişti). Ideile fundamentale ale protocoalelor înţelepţilor Sionului sunt :
- Francmasonii nu admit alt drept decât cel al forţei ; «liberalismul» propagat de ei printre creştini a distrus religia creştină şi autoritatea statului.
- Aurul a intrat în mâinile mişcării Sioniste şi cu ajutorul lui aceasta a acaparat presa, dominând opinia publică și comandând guvernele în statele aşa-zis democrate.
Membrii mişcării Sioniste sunt numiţi în cercurile lor : «iluminaţi, înţelepţi, eminenţe cenuşii, big-Brother, guvern ultra-secret din umbră». Datorită faptului că francmasoneria acţionează ca o societate secretă (deşi francmasonii susţin că francmasoneria nu este secretă ci doar «discretă») manipulând din umbră masele de oameni prin guvernele marionetă pe care le instalează la conducerea tuturor ţărilor, pentru că în spatele tuturor lojilor masonice se află membrii mişcării Sioniste (necunoscuţi de marile mase), pentru că în faţa oamenilor sunt împinşi oameni politici care respectă numai condiţiile impuse din umbră de membrii mişcării Sioniste infiltraţi sub nume adaptate poporului respectiv în toate partidele politice (indiferent de culoare şi orientare) şi pentru că se folosesc de sloganuri ca : «democraţie, libertate, fermitate, egalitate» în spatele cărora se ascund cele mai mari crime şi fărădelegi. Winston Churchill a definit mişcarea Sionistă şi francmasoneria «fiară fără chip».
Membrii mişcării Sioniste pentru a rămâne în umbră înfiinţează în toate ţările din lume loji masonice, le măresc neîncetat numărul, atrag în ele personalităţi ce pot urca sau sunt deja în funcţii publice folosindu-se de setea de putere şi de bani a acestora sau de naivitatea lor. Aceste loji sunt dirijate cu o inteligenţă diabolică din umbră de o administraţie centrală, pe care numai membrii Sionişti o cunosc. Ei merg pe principiul că nimeni nu se poate lupta cu o «putere necunoscută». Masonii nesionişti, indiferent de rasă, naţionalitate şi funcţie folosesc drept paravan şi sunt pionii de sacrificiu (aşa cum a fost masonul Ceauşescu şi alţi lideri politici sacrificaţi) pentru masonii Sionişti şi scopurile lor malefice ascunse. Planul de acţiune al celor 13 lideri Sionişti care se închină diavolului este pentru toţi ceilalţi «fraţi masoni» un secret.
Această organizație nu numai că s-a infiltrat în toate domeniile de activitate ale statelor în care și-a implantat sedii și cercuri de membrii activi, dar a pus la cale chiar și asasinate împotriva unor personalități care-i încurcau în derularea activităților lor sataniste. Video clipul de mai jos vine să confirme această afirmație prin nominalizare directă :
In România, prima lojă masonică a fost întemeiată la Iași în 1748, de către italianul Carri al cărui nume adevărat era Anton Mario del Chiara care era secretar al domnitorului fanariot Constantin Mavrocordat. A doua loja a apărut în 1749 printre sașii de la Brașov, iar a treia în 1767 la Sibiu. Adevarata întemeiere a Francmasoneriei în România a fost întemeiata la Paris în Loja Ateneul Străinilor. În această Loja erau initiați fiii de boieri, veniti aici la studii.
Câțiva dintre francmasonii români mai cunoscuți ai vremii au fost : Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Heliade-Rădulescu, Ion Ghica, Gheorghe Magheru, Mihail Kogalniceanu, Costache Negruzzi, C.A.Rosetti, Carol Davila, Spiru Haret și Tudor Vladimirescu.
Spre deosebire de alte țări, în România situația a stat altfel. Francmasonii erau priviți bine de către Biserica creștină, ba chiar aveau relații bune până în 1937, în timp ce biserica romano-catolică i-a socotit îndelungă vreme eretici și apostați.
În timpul comunismului francmasoneria practic n-a mai existat. Mihail Sadoveanu a avut o încercare de a împăca francmasoneria cu comunismul, însă a rămas fără succes. În data de 27 decembrie 1989, la București, francmasonii care au supravietuit comunismului s-au întâlnit în fostul Templu din strada Radu de la Afumati și au pus la cale renașterea Francmasoneriei române. In octombrie 1990 francmasonii români din exil au creat Marea Loja Natională a României care în prezent are și o sită pe Internet :
http://www.mlnr.ro/
În România actuală, francmasoneria este organizată în mai multe obediente : Marea Lojă Nationala a României , Marea Lojă Natională Unită din România, Marele Orient de Rit Scoțian Antic și Acceptat din România, Marea Lojă Regulară a României, Marele Orient al României, precum și alte cateva obediente mai mici, între care unele deschise și femeilor. Toate aceste obediente se recunosc reciproc.
Ritualurile ce se desfășoară în cadrul ceremoniilor francmasone au un caracter unic într-un decor demn de Evul Mediu :
Iată cum explică reprezentanții masoneriilor din România și Germania cine sunt masonii și ce este masoneria după opinia lor :
Atragerea de noi membrii în această organizațìe secretă se desfășoară după niște reguli foarte bine puse la punct astfel că noii aderanți sunt studiați cu mult timp înainte de a fi acceptați, ei trebuind să îndeplinească niște cerințe corespunzătoare dogmelor impuse de Masonerie. Conform ordinului inițiatic membrii sunt înfrățiți prin idealuri comune morale, spirituale și sociale. Iată o prezentare scurtă a atragerii de noi membrii în România de după 1989 :
Dacă facem o incursiune în istoria postdecembristă, vom constata că majoritatea guvernelor României au fost conduse de francmasoni, așa cum rezultă din video clipul următor :
Din cele 11 guverne care s-au succedat în România după evenimentele din decembrie 1989 (fără a le lua în calcul interimatele), cel puțin opt au fost conduse în mod cert de prim-miniștri a căror apartenență la francmasonerie este confirmată.
Petre Roman a condus primele două guverne postdecembriste. Mason de nivel înalt, intens susținut de Marele Orient al Franței și de lojile italiene, Petre Roman participa activ în septembrie 1990 la întâlnirile cu Marele Suveran al masoneriei italiene, Elvio Schubba.
Un document inedit, publicat în 1990, demonstrează apartenența sa la masonerie. Este vorba despre o scrisoare care îi poartă semnatura, alături de mențiunea «strict secret», adresată ca de la frate la frate, ambasadorului României la Cairo, Ion Angelescu. Iată ce se afirma în această scrisoare :
«Sunteti autorizat», scrie Petre Roman, «ca imediat după primirea la președintele Mubarak, să îl asistați la ceremonia afilierii în loja Memphis-Misraim din Cairo pe trimisul nostru, fratele Gelu Voican, adept al Ordinului nostru cu gradul de Cavaler Kadosh, în Loja de Rit scoțian, rectificat și acceptat în care ați primit Lumină».
Fratele Gelu Voican la care a făcut referire ordinul lui Petre Roman este nimeni altul decât Gelu Voican Voiculescu. Acesta ocupa pe atunci funcția de viceprim-ministru, adică era adjunctul lui Roman.
Deputatul Vasile Matei a dezvăluit ulterior, în februarie 1998, că Petre Roman și Adrian Năstase (ministru de externe în al doilea guvern Roman) nu fac parte din aceeași loja masonică, dar sunt amândoi francmasoni.
Din 1998 pâna în 1999, România a avut un alt prim-ministru mason, dar provenit de pe o altă filieră : Radu Vasile. După ce s-a convertit peste noapte la catolicism și a intrat în masoneria italiană, Radu Vasile a avut o ascensiune subită. Se remarcă prin mai multe «performanțe» în premieră în România. Spre exemplu, este primul român care ocupă o poziție de conducere în organismele europene, devenind vicepreședinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
O altă premieră a fostului prim-ministru Radu Vasile a fost vizita Papei în România. Relațiile sale cu lojile italiene și cu Opus Dei (grupare teroristă din interiorul Bisericii Catolice) îl fac să sustină curentul masonic ecumenist din cadrul Bisericii și să intermedieze, în mai 1999, prima vizită realizată de un Suveran pontif într-o țară ortodoxă, după schisma religioasă din anul 1054. Cu această ocazie, Patriarhia Româna a primit de la Opus Dei o donație în valoare de 200.000 de dolari pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului.
Relațiile sale de înalt nivel cu masoneria italiană fac să fie și primul român primit în audientă privată de Papa Ioan Paul al II-lea (care și el a fost mason), nu o dată, ci chiar de patru ori. De altfel, Radu Vasile este cel care a tradus în limba română Biografia Papei Ioan Paul al II-lea.
Între 1999 și 2000 Guvernul României este condus de un alt mason recunoscut, Mugur Isărescu. Într-un mod inexplicabil pentru cei care nu cunosc apartenența sa la masonerie, Mugur Isărescu este de 24 lungi ani guvernator al Băncii Naționale a României, poziție pe care a rămas în ciuda schimbărilor de pe scena politică românească. Puțini știu faptul că Mugur Isarescu a fost menținut pe această poziție la presiunile unor organisme financiare mondiale, care au amenințat că își retrag împrumuturile acordate României, de fiecare dată când s-a pus problema schimbării din funcție a lui Isărescu. Explicația acestei susțineri trebuie căutată în perioada cât acesta a lucrat la Institutul de Economie Mondială din București.
Datorită acestei poziții, Isărescu mergea deseori în SUA încă dinainte de 1989. Acolo a fost racolat de Consiliul pentru Relații Externe (Council of Foreign Relations) care avea nevoie să-și implanteze în România un om pe care să se poată baza.
După evenimentele din decembrie 1989, Isărescu a fost imediat activat. A petrecut o scurtă perioadă ca reprezentant comercial al României la Ambasada din Washington, apoi a devenit guvernator pe viață al Bancii Nationale. Misiunea sa era să se asigure că România va face împrumuturi înrobitoare, care să o facă dependentă de organismele financiare internaționale ca Banca Mondială, Banca Europeană de Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Fondul Monetar Internațional, misiune care și-o îndeplinește peste așteptările stăpânilor săi. Dintr-o țară care în decembrie 1989 nu avea deloc datorii, România are acum o datorie externă declarată care se apropie de 100 miliarde de euro.
Puțini știu că Mugur Isărescu este membru al grupării masonice care face jocurile în economia mondială – Comisia Trilaterală. De altfel, Isărescu a avut grijă să se înconjoare la BNR de mulți masoni. Cel mai evident exemplu este cel al lui George Virgil Stoenescu, membru în Consiliul de administratie al Bancii Naționale, dar și Mare Secretar General al Consiliului de grad 33 al Ritului Scoțian din România.
Este deja de notorietate faptul ca Adrian Năstase, fost prim-ministru al României între 2000 si 2004 este mason de grad 33, cavaler de Malta și face parte din Clubul Rotary. Într-un interviu din anii ’90, Adrian Năstase vorbeste despre faptul că este cavaler de Malta, lucru pe care îl menționează și în CV-ul postat, la vremea respectivă, pe site-ul Parlamentului.
La fel stau lucrurile și cu fostul prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu. Se știe că acesta este fiul adoptiv al masonului Dan Amedeo Lăzarescu, desemnat în 1990 Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de Rit Scoțian Antic și Acceptat al României.
Teoria neimplicării masoneriei în politică este un basm de adormit copiii, dacă ținem cont doar de faptul că Dan Amedeo Lăzarescu este unul dintre cei care au reînființat Partidul Național Liberal după 1989 și a deținut functia de vicepreședinte al PNL timp de șapte ani.
Pe vremea când Tăriceanu era ministru al industriei și comerțului în guvernul Victor Ciorbea, l-a ales ca prieten și coleg de afaceri pe un coleg de masonerie, Corneliu Vișoianu, conducatorul Marii Loji a României la vremea respectivă. La rândul lui, Corneliu Vișoianu este foarte bun prieten și partener de afaceri cu Bogdan Buzoianu, mason în Loja Alpina din Elveția și Pro Mare Maestru în Marea Lojă a României, unul dintre «băieții deștepți» din afacerile cu energie electrică, patron la Energy Holding și protejat al fostului premier Tăriceanu.
Valeriu Stoica, vicepreședinte al PNL până în 2001 și președinte PNL în perioada 2001-2002, a declarat, de altfel, că Tăriceanu este membru al Marii Loji a României și că a încercat să îi racoleze pe toți liderii PNL în această grupare.
În 2007, el s-ar fi utilizat de frații de lojă pentru a-l înlocui pe Traian Băsescu, suspendat temporar din funcția de președinte al țării de 322 (numarul lojei Skull&Bones) de parlamentari.
Înainte de numirea sa ca președinte interimar, ziarul masonic «Ziua» publica o poză-semnal. Imaginea înfățișa un Văcăroiu diabolic, în ai cărui ochelari se reflecta un cerc alcătuit din mâini reunite – simbol al frației malefice masonice.
Theodor Stolojan, premier al României în perioada 1991-1992, poveșteste că a fost curtat de Marea Loja a României, din care face parte și Tăriceanu. Iată ce spunea el în aceea perioadă :
«Îmi amintesc că acest domn Vișoianu – zicea Theodor Stolojan – a venit la mine și mi-a propus să intru într-o loja masonică. I-am zis să mă lase în pace cu prostiile».
Puțin probabil ca Stolojan să fi refuzat totuși pactul cu masoneria, fie ea a lui Chirovici, fie a lui Vișoianu. Cert este că în perioada cât a fost prim-ministru s-a remarcat prin eforturile de a distruge economia românească alături de guvernatorul Băncii Naționale, masonul Mugur Isărescu. De altfel, Stolojan a fost ulterior angajat la Banca Mondială.
Francmasoneria nu și-a plasat degeaba oamenii în această poziție cheie. Primul-ministru are privilegiul de a alege membrii guvernului. Consecința imediată a acestei manevre a fost că prim-ministrii masoni și-au ales echipa din rândul propriilor colegi de lojă. Aceasta a făcut ca în toate guvernele să existe cel putin doi, trei sau chiar mai mulți ministri, despre care se știe cu certitudine că sunt masoni.
La o privire de ansamblu asupra guvernelor românești de după ‘89 se observă chiar că anumite nume se repetă. Lipsa de persoane pregătite și dispuse să conducă un minister ? Nicidecum. Deloc întâmplător, cei care apar în mod repetat pe posturile de miniștri sunt exact cei care fac parte din francmasonerie.
Unul dintre «veterani» este Sorin Frunzăverde. Într-o emisiune difuzată de Realitatea TV, el a recunoscut că este mason. Aceasta l-a făcut de nelipsit în majoritatea guvernelor masonice de după ’89 ca : ministru al Mediului în Guvernul Ciorbea, ministru al Turismului în Guvernul Radu Vasile și de două ori ministru al Apărarii în Guvernele Isărescu și Tăriceanu. Apoi, când nu a mai fost ministru, Sorin Frunzăverde a primit o calduță pozitie de deputat în Parlamentul României și mai nou a fost chiar și europarlamentar.
Masonul Victor Babiuc apare și el constant în guvernele postdecembriste, când la un minister, când la altul. Ministru de Justiție în al doilea guvern Roman, ministru de Interne în Guvernul Stolojan, ministru al Reformei în 1998, de trei ori ministru al Apărării în Guvernele Ciorbea, Isărescu și Radu Vasile.
Ca si Frunzăverde, cât nu a fost ministru a fost deputat, iar din 2005 a fost numit președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României, poziție pe care a ocupat-o până în 2007. Despre apartenența lui la masonerie s-a discutat și în Camera Deputaților în 1998.
În unele ministere apartenența la masonerie a devenit o tradiție. Din cei nouă miniștrii de externe care au activat până în prezent se știe cu certitudine că șapte sunt masoni. Adrian Năstase a fost ministru de externe atât în guvernul Roman, cât și în guvernul Stolojan. I-a urmat, în guvernul Văcăroiu (1992-1996), Teodor Meleșcanu, coleg de lojă cu Dinu Patriciu și Călin Popescu Tăriceanu. I-a urmat Andrei Plesu, care a rămas în această functie preț de două guvernări. Guvernul Ciorbea (1996-1997) l-a avut ca ministru de externe pe Adrian Severin și el membru al francmasoneriei.
La ora actuală, Marea Lojă Naţională din România este condusă de Marele Maestru Radu Bălănescu care nu de mult timp a fost ales Secretar Executiv al Conferinței Mondiale a Marilor Loji Regulare, fiind cea mai înaltă poziție deținută până acum de un mason român la nivelul Masoneriei Regulare Universale. El este medic pediatru, chirurg, doctor în Științe Medicale, medic specialist în chirurgie și ortopedie pediatrică, directorul medical și șeful Clinicii de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică din Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii «Grigore Alexandrescu».
Printre cei mai activi francmasoni români din perioada actuală în afară de conducerea acestei organizații amintim pe Patriarhul Daniel, șeful Bisericii Ortodoxe Române și Ilie Sârbu, senator și socrul premierului Victor Ponta care și el a aderat nu de mult la această organizație satanistă, despre care am vorbit pe larg în articolele destinate lor și publicate pe acest blog. Și ca o confirmare a faptului că Victor Ponta a îmbrăcat deja mantia de mason iată-l pe acesta alături de Marele Maestru, Radu Bălănescu la Gala Premiilor Marii Loji a României ce a avut loc la Ateneul Român.
Un alt mason din categoria elitei politice românești a fost și Adrian Năstase care a ajuns până la urmă un pușcăriaș, fiind scrificat chiar de către frații săi masoni. Lui i se impută faptul că a pierdut alegerile prezidențiale din 2004 și că înainte de alegeri a refuzat să mai asculte de ordinele venite de la confreria masonică din care făcea parte. Este interesant de amintit și faptul că în relația dintre Năstase și masonii români un rol important l-a avut Viorel Hrebenciuc, ezoteristul-șef al PSD, cel care a ținut să-l suspende pe Traian Băsescu cu un număr exact de voturi, pentru a avea o conotație masonică foarte clară : 322 care este o cifra des întâlnită în activitățile francmasonice reprezentând moartea sau excluderea definitivă. Puțină lume știe că lista parlamentarilor care urmau să-l suspende pe Băsescu era mai mare însă Hrebenciuc personal a tăiat din listă și a stabilit numărul 322, cifră pe care oricine o introduce în motoarele de căutare va avea surpriza să afle că are o semnificație simbolică cu totul aparte. Hrebenciuc a calificat condamnarea lui Adrian Năstase la doi ani de închisoare cu executare drept un «sacrificiu ritualic» așa cum rezultă de pe blogul ziaristului Victor Roncea :
http://roncea.ro/2012/06/21/adrian-nastase-sacrificat-ritualic-de-fratii-sai-masoni-chiar-inainte-de-ziua-sa-de-nastere-viorel-hrebenciuc-ezoteristul-sef-al-psd-intareste-presupunerea-antonie-iorgovan-decedat-suspect-susti/
În ceea ce privește activitatea masonică a Patriarhului Daniel iată ce se vorbește despre el, chiar în cercurile Bisericii Ortodoxe Române. Cele douâ video-clipuri de mai jos au fost realizate de către o serie de înalți prelați români din conducerea BOR care nu recunosc în persoana lui Dan Ilie Ciobotea pe adevăratul patriarh al României.
Lista masonilor din România aflată în evidența SRI este publicată pe saitul ziarului «Cotidianul» după cum urmează :
http://www.cotidianul.ro/lista-masonilor-din-romania-230178/
Lista lojilor masonice din România este evidenìată pe saitul «Enciclopediei Wikipedia» astfel :
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_lojilor_masonice_din_Rom%C3%A2nia
Înainte de a încheia aceste rânduri aș dori să fac câteva observații personale asupra celor ce am scris în acest articol. Când m-am apucat să scriu acest material am citit foarte multă bibliografie în care am găsit păreri și opinii pro și contra despre această organizație care oricum ai da-o, eu personal nu-i găsesc rostul într-o societate la nivel planetar sau local bântuită de foamete, de conflicte economice, politice, sociale și armate, de lipsa unor idealuri reale și palpabile care să ducă omenirea la dezvoltarea societății și mai ales la lipsa unor strategii care să conducă noile generații spre dezvoltarea inteligenței umane în scopuri pacifiste și nu spre cele de distrugere a speciei nostre.
Viața noastră este atât de complicată și supusă zilnic la multe încercări care ne strivesc și ne iau posibilitatea de a trăi normal, fără probleme, astfel că în loc să ne-o facem mai ușoară, mai simplă și mai liniștită, noi parcă încercăm să ne-o complicăm inutil și ceea ce este mai grav, căutăm chiar să inventăm tot felul de probleme și situații care în final să ne distrugă.
Istoria umanității a scos la iveală faptul că omul este mereu în căutarea unor noi aventuri și soluții care să-l evidențieze și să-l pună în fața unor noi defiuri care mai de care mai complicate și în special mai inumane îndreptate spre distrugerea speciei umane. De ce acest lucru, de ce nu ne rezumăm la ceea ce natura și viața ne-a pus la dispoziție, cu atâta generozitate, prin intermediul aceastei planete care ne găzduiește cu atâta dragoste iar noi, în schimb, îi oferim numai mizerie și cruzime.
I-aș întreba pe acești domni care, spre complicarea vieții lor, fac parte din această organizație : ce au găsit în ea și mai ales cu ce se aleg de pe urma ei ? Gloria, puterea, banii și multe asemenea sunt atât de efemere pe lumea asta încât la un moment dat toate acestea vor dispare tot așa cum au și apărut.
Citeam zilele acestea despre dispariția timpurie a lui Dinu Patriciu și mă gândeam la viața lui care s-a terminat brusc și nemilos datorită unei boli necruțătoare care i-a curmat cursul vieții sale zbuciumate și mă întrebam dacă atât cât a trait a fost fericit sau mulțumit de tot ceea ce a făcut și mai ales de tot ceea ce a realizat.
Intr-unul din momentele sale de sinceritate Patricu a afirmat că «M-am distrat mult în anii ăştia. Şi mi-a plăcut». Este adevărat că și distracția este un mod de a te elibera de problemele zilnice însă numai pentru o scurtă perioadă de timp. A fost un om care a muncit mult, s-a implicat în tot felul de activități inclusiv în cea care face obiectul acestui articol și în final cu ce s-a ales ? S-a ales cu patru scânduri așezate într-un cavou frumos pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Belu și, ceea ce este mai grav, s-a ales deasemeni cu uitarea care sigur se va așterne pe piatra sa funerară. Oare asta este rasplata gloriei și a rezultatului muncii sale după care a alergat și a făcut atâtea compromisuri ?
Stimațì domni francmasoni, stațì puțìn și reflectațì la viața fostului vostru coleg Dinu Patriciu și încercați să vă puneți în pielea lui. Vâ întreb : oare ceea ce ați făcut sau ce faceți v-a adus vreodată fericire și mulțumire personală și, dacă da, cu ce v-ați ales ?
Version française
Theodore Roosevelt, le 26-ème Président des États-Unis, qui a été un critique féroce de l’organisation franc-maçonne, déclarait dans un entretien les suivantes : «Derrière le gouvernement, sans rendre des comptes, domine un gouvernement invisible qui n’est pas fidèles au peuple, ni responsable à la population. Pour détruire ce gouvernement invisible, qui est une alliance sans Dieu entre les affaires corrompus et la politique infâme, c’est un devoir présidentiel».
Sur la base de cette déclaration, qui définit clairement l’essence de l’existence de cette organisation, la franc-maçonnerie est considérée comme l’organisation la plus secrète et la plus redoutée qui ait jamais existé sur cette planète, elle est donc tant à craindre que beaucoup de gens qui se souviennent d’elle, n’ont même pas le courage de lui prononcer son nom en fessant référence à des termes comme : Occulte Internationale, la Grande Conspiration, les ennemis du Christ, les groupes d’intérêt occultes, le Gouvernement de l’Ombre, United International Finance, les Olympiens, World Architectes Moderne (artificiel), la Noblesse Noire, ou tout simplement Eux. Le plus grand secret de cette organisation se révèle dans la vidéo ci-dessous : Cont aici-
http://panait-munteanu.blogspot.com/2014/09/masoneria-romana-intre-adevar-si.html
////////////////////////////////////////
Ilie Sârbu – popă securist, francmason și eminență cenușie a ginerelui său, Victor Ponta / Ilie Sarbu – pasteur collaborateur avec la Sécurité, franc-maçon et éminence grise de son gendre, Victor Ponta
Versiunea română
«Am pierdut brațul meu drept» zicea Cardinalul Richelieu, primul ministru al Franței din timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea, în decembrie 1638, la moartea prietenului și colaboratorului său apropiat, călugărul capucin François Le Clerc du Tramblay. Acesta era cunoscut printre apropiați, sub numele de Părintele Joseph, considerat ca fiind eminența cenușie a lui Richelieu. Părintele Joseph a fost omul de încredere, de taină al Cadinalului Richelieu, care a jucat un rol important, din umbră (de unde i se trage și numele de eminența cenușie) în istoria Franței, având sarcini pe linie diplomatică și care a reușit să încheie tratate și alianțe importante, câștigând numeroase avantaje pentru țara sa.
Spre deosebire de Părintele Joseph care a fost o figură luminată și deosebit de importantă a epocii sale, fostul preot comunist Ilie Sârbu, n-a fost decât un slujbaș și o unealtă a dictaturii lui Ceaușescu care, împreună cu prietenul său Dan Ilie Ciobota, ce mai târziu a devenit Patriarhul Daniel, conducătorul Bisericii Ortodoxe Române, au fost și sunt cei mai detestați prelați români deoarece, au fost și sunt colaboratori activi ai Securității, cu sarcini precise, pe de o parte, de a informa organele de securitate asupra a ceea ce ei aflau de pe urma spovedaniei credincioșilor, iar pe de altă parte, sub sutana lor religioasă, au făcut și încă mai fac jocul Securității, în politica de destabilizare a țării iar, în calitate de spioni, au fost trimiși în diverse țări din vestul Europei, inclusiv la Vatican pentru diversiuni.
Ilie Sârbu s-a născut la 26 mai 1950, în satul Ciuta, comuna Obreja, judetul Caraș-Severin. Provenit dintr-o familie de țărani cu vederi impregnate de idei religioase puritane, tânărul Sârbu, după împlinirea majoratului, începe să-și facă proiecte de viitor, optând pentru cariera de preot la sfatul tatălui său care, după el, în afară de aspectul religios moștenit din familie, constituia și o modalitate ușoară de trai și mai ales de a face bani fără a depune eforturi mari, în condițiile unei orânduiri bazate pe principii comuniste unde viața oamenilor simpli era supusă la grele încercări de supraviețuire.
In anul 1970 se înscrie la Institutul Teologic din Sibiu pe care îl termină în 1975 la vârsta de 25 de ani, perioadă în care îl cunoaște pe Dan Ilie Ciobotea cel ce va deveni mai târziu Patriarhul Daniel și cu care se împrietenește. După terminarea Institutului Teologic devine profesor la Seminarul Teologic din Caransebeş din anul 1976, apoi directorul acestui seminar în perioada 1978-1981. In paralel, se înscrie la un masterat la Facultatea de Ştiinţe Economice din Craiova pe care o absolvă în 1980. Deși licențiat în teologie, tânărul Sârbul este atras și de sfera afacerilor care îi va servi mai târziu să devină un influient om de afaceri în domeniul comerţului, agriculturii şi morăritului și asta în condițiile liberalizării economiei de piață, după revoluția din 1989.
În paralel cu activitatea sa teologică și mânat de un spirit spre aventură, în anul 1976, Ilie Sârbu a fost recrutat ca informator în probleme «culte – secte», în reţeaua Direcţiei a I-a a Securităţii (structură cu atribuţii explicite de poliţie politică), fiindu-i întocmit dosarul Fond R ( Reţea ) sub numele conspirativ de «Ovidiu Marinescu». Ulterior, socrul său, care era colonel în Securitatea Statului, l-a recomandat Centrului de Informaţii Externe (serviciul de spionaj extern) pentru a-l lua în pregătire în vederea trimiterii la post în străinătate.
Şeful grupei teritoriale Timişoara a Centrului de Informaţii Externe, colonelul Crişan Aurel, a primit ordin să se ocupe de pregătirea lui Ilie Sârbu în vederea încadrării ca ofiţer acoperit în aparatul de informaţii externe a Securităţii Statului. În acest sens, colonelul Crişan Aurel l-a prezentat şi l-a recomandat elogios reprezentanţilor liniilor de activitate externă din Centrală, iar, după evaluarea şi testarea sa pe mai toate liniile şi spaţiile spionajului, acesta a fost stabilizat în legătura colonelului Nădejde Nicolae, care l-a predat apoi colonelului Găină Constantin, ambii făcând parte din UM 0544/102.
Conform unor surse de încredere, colonelul Nădejde Nicolae a fost implicat, împreună cu locotenent-colonelul Nica Sergiu, şeful UM 0544/R, colonelul Diaconescu Ion şi maiorul Vitescu Andrei ş.a., în operaţiuni de intimidare a unor persoane incomode politic din emigraţia română din Occident, asupra căror s-au realizat ori simulat atentate ( Nicolae Penescu, fondatorul Consiliului Naţional Român din exil – Franţa, Virgil Tănase, Şerban Orăscu şi Emil Georgescu, angajaţi ai postului de radio Europa Liberă, medicul Ion Şerban şi inginerul Rudolph Bruchner, foşti ofiţeri de Securitate, care au rămas la inamic, primul stabilindu-se în Elveţia iar al doilea în Republica Federală Germania).
În timp ce se afla în stagiu de formare ca agent ilegal clandestin al unei unităţi deplin conspirate a Centrului de Informaţii Externe al Departamentului Securităţii Statului şi îndeplinea funcţia de consilier al Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu, prietenul nostru Sârbu Ilie a fost trimis în misiuni informative externe, dar şi de verificare şi acomodare în climat contrainformativ ostil, pe teritoriul unor state occidentale (Elveţia, Anglia, Republica Federală Germania).
Din documentele arhivate în dosarul operativ «GUGULANUL» de către colonelul Găină Constantin, fost ofiţer recrutor şi formator de agenţi clandestini în UM 0544/102 Bucureşti, menţinut în activitate şi după 1989, rezultă că ofiţerul deplin conspirat (O.D.C.) Sârbu Ilie, a fost detașat între anii 1984-1985 în Elveţia, pentru controlul referentului informaţii externe (R.I.E) Ciubotea Dan Ilie (actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), care era profesor şi director adjunct la Institutul Ecumenic de la Bossey din Elveţia şi profesor asociat la Institutul Ecumenic din Geneva şi Fribourg (Elveţia). În anul 1989 Sârbu Ilie a fost trimis în Anglia având ca obiectiv crearea de relaţii de interes operativ utile susţinerii biografiei de acoperire sub care urma să fie naturalizat într-un spaţiu occidental.
Sub numele conspirativ «Ovidiu Marinescu», Sârbu Ilie a continuat şi colaborarea cu organele interne ale Securităţii Statului, furnizând un volum consistent de informaţii – note olografe – opisate în dosarul personal de informator, arhivat la Fondul «Reţea». Fiind apreciat ca un «informator valoros», prietenul nostru a fost preluat în legătura personală a adjunctului şefului Securităţii Judeţului Timiş, care l-a utilizat în mai multe probleme ca : «activităţi duşmănoase regimului politic desfăşurate sub acoperirea cultelor şi sectelor religioase», «legături cu reprezentanţele străine», ş.a.
După încadrarea colonelului Găină Constantin la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, acesta i-a raportat şefului direcţiei, chestorul Ardelean Virgil, că l-a avut în legătură pe Sârbu Ilie şi a solicitat aprobarea să-l menţină în contact operativ, cu înregistrare în evidenţa ofiţerilor acoperiţi ai DGIPI. În perioada în care Sârbu Ilie a deţinut funcţia de ministru al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltări Rurale în Guvernul Năstase, colonelul Găină Constantin a exercitat, inclusiv la solicitarea şefului DGIPI, un trafic de influenţă sistematic pe lângă Sârbu Ilie, până la un moment dat, când după consultarea prealabilă a primului ministru Adrian Năstase şi a directorului SRI, Timofte Radu, Sarbu nu a mai dat curs intervenţiilor.
Deranjat de refuz, chestorul Ardelean Virgil a deconspirat calitatea secretă a politicianului Sârbu Ilie, făcându-l astfel vulnerabil la influenţe şi presiuni, inclusiv faţă de un serviciu străin, în legătura căruia se afla şi Ardelean Virgil. După ce chestorul Ardelean Virgil a deconspirat existenţa dosarului operativ a lui Sârbu Ilie, acesta a fost pus în dependenţă de forţele politice adverse şi folosit, ca agent de operaţiune clandestină, pentru dezbinarea şi slăbirea conducerii Partidului Social Democrat, respectiv pentru controlul politic şi manipularea stângii social-democrate.
În 1984, trimis fiind de Securitate în Elveția la Institutul Ecumenic de la Bossey pentru a urma cursurile de specializare în ecumenism și de limbă engleză, aici îl reîntâlnește pe prietenul său Dan Ilie Ciobotea care funcționa pe post de lector și care îi devine îndrumătorul său spiritual. Apropierea celor doi prieteni s-a evidențiat nu numai pe linia activității religioase dar și în relațiile lor cu Securitatea vremii care i-a racolat și folosit în multe misiuni secrete așa cum am arătat mai sus. Iată ce spunea senatorul Marian Valer despre activitatea de securist a lui Ilie Sârbu, socrul actualului premier Victor Ponta cât și despre prietenia acestuia cu Patriarhul Daniel :
http://ohanesian.wordpress.com/2014/05/22/popa-securist-ilie-sarbu-dosarul-gugulanul-si-crimele-revolutiei-din-1989
În perioada 1981-1991, Ilie Sârbu a activat în calitate de consilier economic la Mitropolia Ortodoxă a Banatului din Timişoara, perioadă în care, în timpul evenimentelor sângeroase de la Timişoara din decembrie 1989, fără a avea sarcini în acest sens, din pur exces de zel, Sârbu Ilie a raportat, de mai multe ori pe zi, legăturii sale operative ierarhic superioare din Centrul de Informaţii Externe, tot ce afla şi avea în raza vizuală de observaţie din perimetrul Catedralei Mitropolitane Ortodoxe.
În data de 17 decembrie 1989, când, la ordinul şi exemplul personal al generalului Chiţac Mihai din Ministerul Apărării Naţionale, a fost declanşat foc de arme automate asupra populaţiei civile din Piaţa Catedralei, mulţimea s-a retras să se adăpostească în catedrală. Din propria iniţiativă, consilierul Mitropoliei, Sârbu Ilie, a închis şi a baricadat uşile catedralei astfel că mai mulţi oameni, care au încercat şi au sperat să se salveze în catedrală, au căzut seceraţi de gloanţe, înregistrându-se şase morţi şi zeci de răniţi.
În perioada 1991-2001, preotul Sârbu a derulat afaceri importante în domeniul comerţului, agriculturii şi morăritului, deţinând funcţia de director general la firma germană SC FANGMEIER AGRO-IMPEX SRL din Timişoara, situație care i-a permis să devină un om bogat.
Începând din anul 2000 şi până în prezent, Sârbu Ilie a deţinut o serie de funcţii politice şi administrative de demnitate publică. Astfel, în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2000 a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş. În perioada 2001-2004 a deţinut funcţia de ministru al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în Guvernul PSD condus de primul ministru Adrian Năstase. În 2004, în 2008 şi în 2012 amicul nostru a candidat şi a fost ales senator în Parlamentul României în Circumscripţia electorală Timiş.
In același timp el este și membru al Partidului Social Democrat şi a deţinut funcţia de vicepreşedinte al PSD, iar actualmente deţine funcţiile de lider al Grupului parlamentar al PSD din Senatul României şi de membru al Biroului Permanent Naţional al PSD. În cursul anului 2008 el a deţinut temporar funcţia de preşedinte al Senatului României. Ilie Sârbu este cunoscut drept tatăl europarlamentarului Sârbu Daciana, candidat pe lista Alianţei electorale PSD-UNPR-PC din cadrul USD la alegerile pentru Parlamentul European din 25 mai 2014 şi ca socru al actualului prim-ministru al Guvernului României, Ponta Victor, preşedintele Partidului Social Democrat.
In luna decembrie 2003, a avut loc o vânătoare de mistreți la care au participat o serie de înalți demnitari în frunte cu primul ministru Adrian Năstase. La această vânătoare a participat și Ilie Sărbu care pe atunci era ministru al agriculturii. La un moment dat, Ilie Sârbu a fost împușcat, chipurile «din greșeală» și nu din intenție cum s-a justificat atunci, în regiunea pubiană de către Adrian Nâstase care în realitate a vrut să se răzbune pe acesta deoarece aflase că soția sa, Dana Năstase, întreținea raporturi intime cu Ilie Sârbu. Desigur că acest incident a fost mușamalizat iar rănitul a fost imediat transferat la Spitalul de Urgenţă Floreasca, unde Ilie Sîrbu a fost operat de trei ori pentru a-i salva testicolul drept, diagnosticul fiind : «plagă împuşcată transfixiantă a pielii coapsei şi a scrotului, cu compromiterea testicolului drept». De atunci și până în ziua de azi, cei doi colegi de partid nu și-au mai vorbit neoficial niciodată.
In calitate de socru a-l primului ministru Victor Ponta, Ilie Sârbu s-a implicat activ nu numai în viața de familie a ginerelui său, dar și în activitatea politică a acestuia, fiind cel mai apropiat sfătuitor și manipulator din umbră a tuturor acțiunilor și deciziilor importante pe care Victor Ponta le-a luat. Este deja cunoscut faptul că Victor Ponta este un om bolnav labil și deosebit de influiențabil datorită incapacității sale de a lua singur decizii precum și datorită incompetenței sale profesionale.
În plus, el este și un mare mitoman deoarece minciuna la el a ajuns într-o fază patologică deosebit de gravă și face parte chiar din el însuși, din caracterul său pe care nu poate să și-l schimbe. Acest sindrom, la el se manifestă prin denaturarea adevărului sau prin născocirea unor întamplări, fapte sau situații deosebite, cu scopul de a atrage atenția celor din jur asupra sa, de a iesi în evidență și a obține admiratia și simpatia anturajului, precum și pentru a se simți bine și mai ales pentru a se simti securizat. Priviți acum un video clip sugestiv care-l reliefează pe Victor Ponta ,față-n față cu el însuși în comparație cu Traian Băsescu și cu pretenția de a deveni președintele României :
Iată ce spunea consultantul politic Cozmin Gușe despre familia Ponta – Sârbu care domină acum întreaga Românie :
http://www.realitatea.net/cozmin-gu-a-ilie-sarbu-nu-e-integru-i-nici-curat-echipa-lui-ponta-e-in-defensiva_1484039.html
Separat de toate aceste aspecte, Ilie Sârbu este înscris pe lista masonilor din România la numărul 234, listă care se află în evidența SRI și care împreună cu prietenul său, actualul patriarh Daniel duc o politică de învrăjbire împotriva creștinătății, așa cum am arătat în articolul meu din data de 14 iunie 2014 intitulat : «Implicarea Bisericii Ortodoxe Române în politica românească trecută și actuală». Iată lista respectivă :
http://cornelsabou.blogspot.ca/2012/02/lista-masonilor-din-romania-raport-sri.html
http://www.cotidianul.ro/lista-masonilor-din-romania-230178/
Pentru a înțelege mai bine ce este francmasoneria, vă indic să citiți articolul următor scris de Î.P.S. Mitropolitul Nicolae al Ardealului :
http://deveghepatriei.wordpress.com/2013/05/29/george-maior-si-victor-ponta-nasul-si-finul-salut-masonic-in-mijlocul-strazii-ucenicul-se-apleaca-in-fata-maestrului-doamne-biata-tara-a-ajuns-pe-mana-masonilor-satanisti/
Împotriva masonerie s-au ridicat o serie de personalități din lumea întreagă iar din România cel mai critic a fost Prof. Dr. Antonie Iorgovan. Iată un comentariu pe această temă făcut de el :
Dacă facem o incursiune în istoria postdecembristă, vom constata că majoritatea guvernelor României au fost conduse de francmasoni, așa cum rezultă din clipul următor :
Dar nu numai atât, masoneria în România a existat infiltrată și înainte de revoluția din decembrie 1989. Iată cum justifică un important mason român legatura dintre biserica ortodoxă și confreria masonică :
După cum se poate vedea din materialul prezentat, precum și din postările mele anterioare pe acest blog, marea majoritate a foștilor nomenclaturiști comuniști, a celor care au provenit din organele fostei Securități și a celor adoptați cu vederi comuniste din noua generație de neocomuniști, toți s-au adunat în Partidul Social Democrat (PSD) care nu este altcineva decât fostul Partid Comunist Român (PCR) căruia i s-a schimbat doar titulatura. In rest, au rămas aceiași comuniști care din nefericire, au ajuns acum la putere, prin vicleșuguri și minciuni pe care vi le-am prezentat cu lux de amănunte în cadrul acestui blog. Am convingerea totuși, că poporul român se va deștepta și va arunca la lada de gunoi a istoriei pe toți cei care și-au bătut joc de țara noastră și că odată și-odată aceștia vor plăti scump pentru toate mizeriile pe care le-au făcut.
Version française
«J’ai perdu mon bras droit», disait le Cardinal Richelieu, le premier ministre de la France sous le règne de Louis XIII, en décembre 1638, à la mort de son ami et collaborateur, le moine capucin François Le Clerc du Tramblay. Celui-ci était connu parmi ses près sous le nom de Père Joseph, considéré comme l’éminence grise de Richelieu. Le Père Joseph était l’homme de confiance du Cardinal Richelieu qui a joué un rôle important dans l’ombre (d’où on tire son nom de l’éminence grise) dans l’histoire de France, en ayant des tâches sur la ligne diplomatique et qui a été en mesure à conclure des traités et des alliances, en gagnant de nombreux avantages pour son pays.
http://panait-munteanu.blogspot.com/2014/07/ilie-sarbu-popa-securist-francmason-si.html
///////////////////////////////////////
Noi descoperiri legate de moartea procurorului român Cristian Panait / Nouvelles découvertes liées sur la mort du procureur roumain Cristian Panait
Versiunea română
In data de 15 iulie 2014 am publicat pe blogul meu http://panait-munteanu.blogspot.ca/ un comentariu legat de viața și activitatea infracțională a actualului prim ministru al României, Victor Viorel Ponta, comentariu care a apărut sub titlul : «Un fost clochard, cu multiple afaceri penale grave, vrea să ajungă președintele României» și care poate fi accesat direct la pagina de Internet :
http://panait-munteanu.blogspot.ca/2014/07/un-fost-clochard-cu-multiple-afaceri.html
Despre acest articol am făcut referire și pe contul meu de Facebook https://www.facebook.com/panait.munteanu.7 și, fiind convins că Victor Ponta este asasinul lui Panait, am creat un nou grup intitulat «Omagiu procurorului Cristian Panait» în care am instituit chiar și o recompensă ce urmează a fi plătită celui sau celor care vor aduce noi dovezi asupra acestei crime odioase în vederea redeschiderii dosarului morții procurorului erou de către Procuratura Română.
Și acum să trecem la fondul problemei care interesează pe toată lumea inclusiv pe criminal.
Spre deosebire de afirmațiile mele pe care le-am făcut în data de 15 iulie 2014 pe blogul meu, în articolul intitulat «Un fost clochard, cu multiple afaceri penale grave, vrea să ajungă președintele României », noutatea este că moartea procurorului Cristian Panait își are rădăcinile cu mult timp înainte de izbucnirea scandalului legat de arestarea procurorului orădean Alexandru Lele de la Parchetul Judeţean Bihor care, în 2002, la rândul său, ancheta pe fiul prefectului judeţului Bihor, Adrian Tărău, pentru contrabandă cu produse petroliere, cunoscut sponsor local al PSD și colaborator în diverse afaceri dubioase ale fostului prim ministru, Adrian Năstase, comentariu despre care am făcut referire în articolul mai sus menționat, publicat pe blogul meu la data de 15 iulie 2014.
Ceea ce vreau să subliniez și mai ales deosebit de importat în această afacere, este faptul că există două evenimente aparent fără nicio legătură unul față de cealălalt și anume, primul legat de ancheta procurorului Alexandru Lele de la Oradea, iar cel de al doilea legat de activitatea criminală a fostei judecătoare Valentina Tătulescu, care în fapt sunt strâns legate unul de cealălalt formând cheia acestei crime prin care se dovedește că cel care l-a omorât pe Cristian Panait este, fără drept de apel, Victor Viorel Ponta, despre care nimeni până acum n-a sesizat această legătură, mai ales când s-au făcut cercetările în dosarul respectiv. care de fapt au fost numai formale, cu scopul de a-l salva pe criminal.
Totul a început de la judecătoarea Valentina Tătulescu care era președinta completului de judecată, secția IV-a civilă a Judecătoriei Sectorului 1 București, avansată ulterior judecătoare la Curtea de Apel București.
Această femeie criminală cu robă de magistrat, era cunoscută în mediile juridice sub numele de «judele morții» deoarece, în unele dosare pe care le-a judecat și pentru care a primit în contra partidă sume imense de bani, mușamaliza afacerile, iar când era în situația de a fi descoperită apela la diverși asasini plătiți care mergeau până la uciderea celor care se împotriveau sau o reclamau pentru falsurile făcute în sentințele de judecată, prin provocarea de diverse «accidente» a persoanelor pe care ea le voia eliminate.
Datorită acumulării a o serie de cazuri de natura celor de mai sus, în care se implica direct judecătoarea morții, la cererea părților vătămate Procuratura a deschis ulterior, după moartea procurorului Panait, o anchetă care a durat trei ani în care ea a fost inculpată pentru instigare la crimă și condamnată în anul 2005, la o pedeapsă privativă de libertate de cinci ani.
Cauza principală pentru care procurorul Cristian Panait a murit s-a datorat în primul rând, curajului său de a deschide un dosar penal împotriva acestei judecătoare, Valentina Tătulescu, de la Curtea de Apel București, dosar care-i fusese repartizat de șeful său direct Ilie Picioruș cu indicația «să îl lase mai moale sau să-l facă uitat».
Cazul în speță se referea la faptul că, potrivit unei scrisori primite din partea unui fost cadru din MAI, apropiat al procurorului Panait, judecătoarea respectivă săvârșise falsuri într-un proces de revendicare a unui imobil din București, susținând că revendicatorul ar fi lasat la latitudinea instantei (pe care ea o prezida) dacă să-i restituie imobilul sau nu, fapt care nu era deloc adevărat.
După cum reiese din conținutul documentelor aflate la dosar, în perioada în care judecătoarea Tătulescu a dat sentința, petiționarul era internat în spital pentru a fi operat de prostată și nu a putut să ia cunoștiință imediat de hotărârea dată. După ieșirea sa din spital, la data de 29 martie 2001, petentul, după ce a luat act de conținutul hotărârii, a făcut plângere penală la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), împotriva judecătoarei Valentina Tătulescu pentru abuz și fals în acte oficiale. Din partea procuraturii cauza a fost repartizată spre rezolvare și instrumentare către Cristian Panait, așa cum am menționat mai sus.
Încă de la începerea anchetei, procurorul Panait a primit acele «indicații prețioase» de la șeful său precum și de la o serie de persoane suspuse, care influiențau la aceea vreme justițìa, printre care și fostul premier Adrian Năstase, pentru a închide acest dosar. Mai mult, Panait a fost amenintat de prietenii judecătoarei Tătulescu că va fi mutat la altă secție a Parchetului sau i se va lua dosarul, dacă continuă cercetarea.
Deoarece avea probe tari și pertinente, procurorul Panait s-a încăpățânat și după ce a finalizat rechizitoriul împotriva judecătoarei falsificatoare, l-a trimis în instanța Curții de Apel București. Aici însă, altă surpriză : dosarul în cauză a dispărut subit, iar președintele completului de judecată a dispus un alt termen pentru ca «reclamantul să găsească dosarul». Cum era de așteptat, dosarul nu a fost gasit și spre surprinderea reclamantului acesta a fost invinuit că el și-ar fi luat dosarul, cu alte cuvinte, el făcea plângerea și tot el își fura dosarul.
Intr-un final, s-a descoperit nu după mult timp că dosarul fusese luat de către o persoană din Instanța Supremă pentru a mușamaliza ancheta împotriva judecătoarei Tătulescu iar, ce mai rămăsese din dosarul cu pricina a fost returnat la Procuratură pentru «completarea lui», fiind luat de la procurorul Panait și dat lui Ilie Picioruș, șeful lui Panait, care a dispus imediat neînceperea urmăririi penale împotriva judecătoarei Valentina Tătulescu, dosarul fiind astfel închis în timp ce judecătoarea respectivă fiind albită și-a văzut în continuare de afacerile ei criminale.
Așa cum am arătat mai sus, la rândul ei, judecătoarea era implicată în nenumărate ilegalități și se bucura de protecția judecătorului Dan Lupașcu care a fost la timpul respectiv președintele Consiliului Superior al Magistraturii, după care a devenit șeful direct a lui Tătulescu cu care acesta tăia și spânzura, făcând de râs justiția română prin afacerile pe care le făceau împreună.
Interesant este faptul că presa din aceea vreme, nu a pomenit nimic despre dosarul nr. 196/P/2001, în care judecătoarea Tătulescu fusese cercetată și ulterior condamnată la închisoare și asta datorită ordinului transmis în acest sens de fostul prim ministru, Adrian Năstase, care la rîndul lui, era implicat personal în multiple afaceri penale care sigur ar fi fost descoperite dacă cazul ar fi apărut în presă deoarece o serie dintre ele erau cunoscute și de judecătoarea Tătulescu. De mențìonat este faptul că Victor Ponta se cunoștea personal cu judecătoarea Tătulescu din perioada cât el a funcționat ca procuror și chiar de multe ori aceștia au avut întâlniri și convorbiri private atât telefonice cât și directe, punând țara la cale.
Urmare acestei situații create prin participarea procurorul Cristian Panait la evenimentele ce au avut loc, ca să scape de el, conducerea procuraturii i-a dat pentru soluționare cazul procurorului orădean Alexandru Lele de la Parchetul Judeţean Bihor, deși acesta (Panait) nu avea vechimea necesară pentru a ancheta un magistrat și asta au făcut-o pentru a-l discredita și a-l da ulterior afară din magistratură.
Pe de altă parte, în anul 2001, Victor Ponta s-a înscris în PSD la indicația și dorința fostului prim-ministru Adrian Năstase care îi va deveni prieten și colaborator de afaceri dubioase după care, în același an, el a fost numit șef al Corpului de control al primului-ministru. In această calitate, Ponta a facut jocul lui Năstase în toate acțiunile lui de înaltă corupție și escrocherii ce l-au situat ca fiind un politician care a abuzat cel mai mult de pe urma funcției pe care a avut-o ca prim-ministru.
Scandalul implicării procurorului Alexandru Lele în dosarul lansat de el în anul 2002 cu privire la afacerile ilegale (pentru contrabandă cu produse petroliere) făcute de fiul prefectului judeţului Bihor, Adrian Tărău, l-a determinat pe procurorul Lele să-l areste pe Adrian și să înceapă urmărirea penală impotriva lui deși, din punct de vedere politic, acesta era cunoscut ca un principal sponsor local al PSD și în același timp un colaborator de afaceri dubioase cu Adrian Năstase.
Urmare a presiunilor făcute la cel mai înalt nivel prin intervenția directă a primului ministru de atunci Adrian Năstase, Adrian Tărău este eliberat și a doua zi fuge în SUA. Procurorul Lele acuză public : «Năstase a intrat cu bocancii în anchetele penale». Pentru a-l descuraja și respectiv a-l pune la punct pe Lele, Adrian Năstase pune la cale o manevră prin care, un fost partener de afaceri de-al lui Tărău îl denunță din închisoare pe anchetatorul Lele.
Suspectat de corupție, Lele intră în investigarea Biroului de Anchete Speciale din cadrul Parchetului General. La Oradea, este trimis tânărul procuror Cristian Panait, pentru a-l investiga pe Lele cu ordin expres dat din partea procurorului Ilie Picioruș, șeful lui Panait, de a-l aresta pe Lele și de a clasa ancheta deschisă de acesta.
În 27 martie 2002, ancheta scapă de sub control și percheziția la domiciliul din Oradea al procurorului Alexandru Lele eșuează, deoarece acesta cheamă mai mulți reporteri pentru a filma desfășurarea procedurii de percheziție. Anchetatorii – polițiștii și procurorii, între care și Cristian Panait – sunt bruscați și ca urmare a filmărilor făcute în interiorul locuinței lui Lele, percheziția eșuează iar pelicula filmării este preluată de mass-media astfel că, povestea capătă conotații politice.
In video clipul de mai jos, aveți posibilitatea să vedeți întreaga filmare care a avut loc în locuința lui Alexandru Lele, unde procurorul Panait apare filmat în viață pentru ultima oară :
După acest eșec, Panait s-a gândit să-i întocmească lui Lele dosar penal și pentru ultraj iar în același timp să dispună interdicția lui de a părăsi țara.
Marcat de evenimentele petrecute la Oradea și de faptul că autorul principal al acestei afaceri era însuși Adrian Năstase, Cristian Panait se prezintă la sediul Parchetului General pe 1 aprilie 2002 și dispune scoaterea de sub urmărirea penală a procurorului Alexandru Lele. Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui Lele avea să fie infirmată în aceiași zi de șefii procurorului Panait din ordinul primului ministru.
In aceste condiții, Adrian Năstase îl cheamă pe Victor Ponta, care era atunci șef al Corpului de control al primului-ministru și îl roagă pe acesta să meargă la domiciliul lui Panait care era prieten cu Ponta pentru a-l determina să închidă ochii și să fie de acord cu rezoluția șefilor lor de a mușamaliza afacerea.
În același timp, Adrian Năstase l-a sfătuit pe Ponta să ia mai întâi legătura cu judecătoarea călău, Valentina Tătulescu, pentru a fi instruit cum să procedeze pentru închiderea anchetei și dacă Panait refuza să colaboreze la stingerea anchetei să-l asasineze pentru a șterge toate urmele unor eventuale anchete ulterioare. Această judecătoare era o prietenă și o colaboratoare de afaceri ilegale cu Năstase și în același timp o cunoștiiță apropiată a lui Ponta, așa cum am arătat în prima parte a acestui articol.
După convorbirea cu Năstase, Ponta a luat legătura telefonică cu judecătoarea Tătulescu și cu aceasta a avut loc convorbirea de mai jos, care face parte din cele 23 de transcripturi ale interceptărilor făcute de către fostul S.I.P.A (Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție al Ministerului Justiției) și a Serviciului Român de Informații, interceptări ale convorbirilor telefonice dintre Victor Ponta, la vremea aceea procuror și coleg de birou cu procurorul Panait și primul ministru Adrian Năstase, respectiv Ministrul Justiției, Rodica Stănoiu, care a fost la curent cu întreaga afacere, precum și alte personaje sus-puse ale vremii, convorbiri efectuate de inculpați atât înainte, cât și imediat după comiterea asasinatului.
Țin să menționez că judecătoarea Tătulescu era și ea interceptată de SIPA pentru afacerile criminale pe care le făcea împreună cu prietenul ei Adrian Năstase. In privința transcriptului publicat mai jos, fac precizarea că cea cu care vorbea la telefon în data de 27 martie 2002 Victor Ponta (cu mai puțin de o lună inainte de crimă) era judecatoarea Tătulescu avansată ulterior la Curtea Supremă București. Iată convorbirea dintre Ponta și judecătoarea călău :
Conținutul acestei convorbiri telefonice spune totul în legătură cu crima ce urma să se producă prin «accident» pe care urma să o facă Victor Ponta la ordinul lui Adi (diminutivul lui Adrian Năstase) și a sfaturilor profesionale date de judecătoarea călău, Valentina Tătulescu. Aș putea chiar afirma că această piesă, pe care nimeni până la această dată nu a luat-o în seamă, este cea mai importantă din tot dosarul, deoarece ea confirmă, fără echivoc, faptul că Ponta a fost însărcinat cu punerea în aplicare a deciziei lui Adrian Năstase de a-l omorâ pe procurorul Panait.
Pentru cei care doresc mai multe amănunte legate de această crimă, le aduc în atenție prima parte a anchetei despre care voi vorbi și eu mai analitic în rândurile care urmează și care a fost publicată pe saitul de mai jos :
http://secretele–sistemului.blogspot.ro/2012/02/victor-ponta-este-asasinul-procurorului.html
După convorbirea dintre Ponta și judecătoarea Tătulescu ce a avut loc în data de 27 martie 2002, fiind înregistrată la ora 21:37 prin care judecătoarea călău îl îndemna pe Ponta să-l omoare pe Panait provocându-i un «accident», acesta a încercat de mai multe ori să-l contacteze pe Panait la telefon fără însă prea mult succes deoarece fie că el nu răspundea la apel, fie că refuza să vorbească, apeluri care de asemenea au fost înregistrate în cadrul programului de interceptare a celor doi prieteni.
După exact două săptămâni de la convorbirea telefonică cu judecătoarea Tătulescu, respectiv în data de 10 aprilie 2002, Ponta s-a deplasat la domiciliul lui Panait din strada Logofat Stroici, nr. 35, Sectorul 2, București. Iata clădirea respectivă :
Puțin înainte de sosirea lui Ponta, care-și anunțase deja vizita, Panait i-a spus mătușii sale, Eleni Dumitru, care se afla în interiorul locuinței lui că peste puțin timp va veni un prieten cu care va avea o discuție ce s-ar putea să fie zgomotoasă și că, în consecință, să nu se sperie. Totodată Panait i-a recomandat mătușii sale să nu asiste la discuție și, dacă poate, să meargă la o vecină până la plecarea invitatului său. In ce privește mama procurorului Panait, aceasta se afla la Târgoviște.
Nu după mult timp, Ponta a sosit și după cca 15 minute, vecinii au auzit vociferări și discuții aprinse între cei doi, după care un vecin care fusese alertat de zgomotul produs de aceștia și care ieșise din locuința sa pentru a vedea ce s-a întâmplat, a zărit pe scări un bărbat care alerga spre ieșire și care s-a făcu imediat nevăzut.
Puțin înainte, s-a auzit un zgomot puternic produs de căderea trupului lui Panait care fusese aruncat de la înălțimea balconului pe caldarâmul din fața blocului. Imediat o serie de vecini au sărit în ajutorul victimei care încă zăcea zdrobită pe trotuar și, la apelul lor telefonic, Panait a fost dus imediat de o ambulanță la spital, nu înainte ca acesta să-i șoptească mătușii sale cuvintele : «câinele ăsta de Ponta m-a omorât !».
În susținerea celor de mai sus, iată declarația integrală a mătușii lui Cristian Panait, anexată la dosarul de cercetare penală :
«Cristi m-a anunțat, când s-a întors de la serviciu, în jurul orei 17, că va avea o vizită și să nu mă sperii dacă aud scandal. A zis : Ori eu, ori ei ! A specificat că vrea să lămurească niște probleme de viață și de moarte cu un coleg și a spus numele Ponta. Mi-a cerut să le pregătesc o cafea și, dacă se poate ar fi mai bine să nu asist la discuții. În jurul orei 17:30 a venit musafirul așteptat, iar eu, conform înțelegerii cu Cristi, am plecat în vizită la o vecină. Ultima persoană care a venit la Cristi a fost acest Ponta. Puțin mai târziu, am fost alertată de ceilalți vecini că nepotul meu a căzut de la etaj. Ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la el au fost : câinele ăsta de Ponta m-a omorât ! Apoi a mai spus ceva, dar nu am mai putut auzi, a intrat în comă».
Panait a fost dus la spital unde, după puțìn timp, a decedat. Drama procurorului Cristian Panait a făcut înconjurul tuturor ziarelor și posturilor de televiziune din întreaga țară și din străinătate. O serie de publicații oficiale cât și majoritatea posturilor de televiziune, au dezbătut acest subiect fără însă să dea o explicație plauzibilă asupra adevăratelor cauze ale morții procurorului Cristian Panait și a implicațiilor ulterioare, fie din partizanat politic, fie din frică sau poate că nu au fost în posesia integrală a elementelor pe care eu vi le-am prezentat în acest material.
La scurt timp după decesul procurorului Panait, Ilie Picioruș, procuror șef-adjunct la Parchetul de pe lângă ÎCCJ care a fost şeful direct al lui Panait, s-a deplasat la domiciliul acestuia și i-a luat o serie de documente, fără proces-verbal, care făceau referire la caz și la escrocheriile făcute de Adrian Năstase și de gașca lui penală, din care făcea parte și Victor Ponta.
Trebuie să mai adaug și faptul că în acea perioadă Panait avea o iubită cu numele de Mina cu care urma să se căsătorească. După toate informațiile apărute în presă aceasta nu a vrut să dea detalii despre afacerea respectivă deși a lăsat să se înțeleagă că discutase cu Panait despre ea. Când a fost întrebată despre ce este vorba ea a răspuns «Nu pot să comentez nimic, vă rog să înțelegeți situația în care sunt». Ea s-a referit atunci la faptul că peste puțin timp urma să termine Facultatea de Drept și că dacă ar fi făcut niște declarații despre ceea ce știa în legătură cu dosarul instrumentat de Panait, ar fi avut probleme după absolvirea facultății. Cred că dacă acum ar fi căutată și eventual interogată sigur se va afla multe lucruri necunoscute în acest dosar.
Ancheta procuraturii, care a debutat în urma acestei crime, a fost sistată și apoi imediat închisă din ordinul lui Năstase, iar procurorul care-l ancheta pe Ponta ca fiind suspectul numărul unu, a fost, după puțin timp, lovit mortal de o mașină în condiții foarte dubioase, situație despre care nu s-a vorbit nici în presă și nici la televiziune, fiind tratată strict confidențial. Se vorbește că Năstase a dat ordin ca numele acestuia să nu fie niciodată divulgat sub amenințarea că dacă cineva o va face va avea aceeași soartă cu el. O singură persoană îl cunoaște, în afara cadrului Procuraturii și, aceasta este, doamna Simona Ela Fica, posesoarea fostului sait «Exploziv News», care a investigat timp de nouă ani acest caz ( ea îl cunoștea personal pe Cristian Panait) și care, în urma presiunilor și a amenințărilor ulterioare publicării primei părți a scenariului crimei, a fost nevoită să sisteze continuarea divulgării scenelor asasinatului, iar mai nou, aceasta și-a închis și saitul.
După publicarea primei părți a anchetei sale, Simona Fica a făcut următoarea declarație :
«Azi, 17 martie 2011, eu anunţ decesul procurorului Cristian Panait ca fiind un act criminal. Şi-l arăt cu degetul pe asasin : fostul procuror Victor Ponta ! Îl arăt cu degetul mâinii stângi, pentru că în mâna dreaptă ţin dosarul nr. 177/P/2002, al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică. Obiectul acestuia este moartea violentă a procurorului Cristian Panait. Inculpat : Ponta Viorel Victor. Dosarul a fost ţinut timp de nouă ani la secret. L-am obţinut. Foarte greu. Recunosc, public, că l-am obţinut şantajând doi procurori obedienţi lui Adrian Năstase, se ştiu ei care. Am promis că nu le voi dezvălui infracţiunile şi mă voi ţine de promisiune. În fond, câteva evaziuni fiscale şi o spălare de bani, nu-s mai grave decât o crimă. Iar numele lor nu-s mai sonore ca al lui Ponta».
Procurorul de caz, numit ulterior cu acordul expres al lui Adrian Năstase, pe nume Teodor Ovidiu Sârbu, a preluat dosarul instrumentat inițial de procurorul care-l bănuia pe Ponta că ar fi suspectul numărul 1, a eliminat din dosar toate probele care-l incriminau pe Ponta și, a menționat în încheierea cercetării că, după așa-zisa plecare a lui Ponta de la procurorul Panait, acesta s-ar fi îndreptat spre marginea terasei și s-ar fi aruncat în gol, fără să dea o explicație plauzibilă a acestui gest. Procurorul Sârbu a mai menționat și faptul că în încăperea respectivă se aflau mama și mătușa procurorului Panait (Eleni Dumitru) care ar fi încercat să-l oprească pe Panait să se arunce de pe terasă, agățându-se chiar de el însă «nu au avut puterea să-l rețină», afirmaţie total neadevărată întru-cât cele două femei nu se aflau în încăpere ; mătușa sa era la o vecină în timp ce mama acestuia se afla la Târgoviste.
Dintr-o serie de acte care ar mai exista clasate separat de dosarul oficial, cum se procedează deobicei în cercetările mai importante, precum și din investigațiile independente făcute de ziarista Ela Simona Fica de la «Exploziv News» rezultă că, în încăpere, nu se afla nimeni în momentul producerii crimei în afara de Ponta și Panait. Procuratura a mai arătat că Panait era bolnav de nervi, fiind suspectat de schizofrenie, deși nu există la dosar nicio probă materială în acest sens și că, acesta, ar fi fost motivul ce l-ar fi determinat pe Panait să se arunce în gol.
Pentru ca această afirmațìe să fie considerată credibilă, Procuratura a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice «post mortem» care a concis că Panait ar fi avut probleme cu «copingul» pe care l-ar fi «administrat gresit» si atunci, s-a «sinucis». Ori, în asemenea condiții, cum se putea face o expertiză psihiatrică atâta timp cât subiect era deja mort, astfel că pentru asta un pacient trebuie să îndeplinească o condiție elementară : să fie viu.
Mătușa lui Panait, doamna Eleni Dumitru declara în 2003 pentru «Evenimentul Zilei» că «Nu știu să traduc aceste cuvinte (câinele de Ponta m-a ucis), dar cunosc niște fapte», fără să ofere alte explicații suplimentare. În același material din «Evenimentul Zilei», semnat de Ondine Gherguț și Christian Levant, Ponta recunoaște prietenia lui cu Cristian Panait, arătând că l-a avut chiar invitat la nuntă, dar minte, ca de obicei, afirmând în același timp că «nu am vorbit cu Cristi în ultimele șase luni dinainte de deces de prin octombrie 2001. Nu-mi dau seama ce s-a întâmplat cu el» zicea Ponta la un interviu.
În ianuarie 2003, Eleni Dumitru, mătușa fostului procuror Cristi Panait, a depus o plângere împotriva soluției de NUP care hotăra că în cazul lui Panait era vorba de sinucidere. Jurnalista de investigațìe Ondine Gherguț a făcut referire la ea în «Evenimentul Zilei» din 10 ianuarie 2003, dar nu a prezentat-o. A scris că se găsește publicată pe Net. Documentul nu a apărut în nicio publicație scrisă, iar saitul respectiv a fost șters de pe Net. Fragmente din document au reapărut tot pe Net în momentul în care a fost făcută publică rezoluția prin care dosarul a fost clasat.
Iată ce se spune în Rezoluția din 31 martie 2002, care citează din presupusa plângere semnată de mătușa lui Panait : «A revenit la locuința sa și fără alte explicații a chemat-o în baie pe mătușa Eleni Dumitru, a deschis robinetul lăsând apa să curgă, timp în care i-a spus acesteia în șoaptă : «Vor să mă scoată nebun», fără să-i precizeze cine anume. A întrebat-o de asemenea : «De când casa noastră nu a fost supravegheată ?», se mai notează în rezoluția menționată.
Ca urmare a rezoluției Procuraturii de neînceperea urmăririi penale (NUP), mătușa procurorului, doamna Eleni Dumitru, a declarat : «Domnul Ponta știe exact cine se ascunde în spatele asasinării procurorului Panait ! Nu-l învinuiesc personal pe domnul Ponta, dar sunt convinsă că știe exact cine se ascunde în spatele asasinării. S-a lăudat că i-a fost prieten, aștept cu nerăbdare să ajungă la putere să văd dacă va redeschide dosarul, căci a fost crimă, nu suicid, așa cum s-a susținut».
Sub titlul «Ce ascunde Parchetul General în cazul morții procurorului Panait» ziarul «Adevărul» din 13 aprilie 2002 publica un comentariu asupra unor întrebări la care Procuratura nu a răspuns cu ocazia anchetei cazului Panait. Iată conținutul acestui comentariu :
http://adevarul.ro/news/societate/ce-ascunde-parchetul-general-cazul-mortii-procurorului-panait-1_50abb5557c42d5a6637eff33/index.html
Pe de altă parte, Monica Macovei care era la timpul respectiv Ministru Justiției deși a cerut redeschiderea dosarului Cristian Panait pentru reanalizarea lui deoarece erau foarte multe semne de întrebare la care nu se dăduse răspuns și multe lucruri nelămurile, mafia care dirija atunci justiția s-a opus cu înverșunare la această cerere :
Evoluția cazului Adrian Tarău – Alexandru Lele – Cristian Panait a dovedit meschinăria unui sistem din care fac parte încă personaje care nu au trecut de mentalitatea unui simplu milițian de București, șmecheraș cu relații, servil, dar pus pe căpătuială. Dar a mai dovedit ceva și anume că anumiți politicieni sunt în stare să calce chiar pe cadavre, să lase mânjită onoarea unui om și a unei instituții doar de dragul unei sume de bani și a unui viitor călduț.
Adrian Năstase, Joița Tănase, Ilie Picioruș, Rodica Stănoiu, dar și multe alte personaje politice știau că Adrian Tarău era un mafiot, dar au decis să-l scoată din țară, să-l mazilească pe anchetatorul său, procurorul Alexandru Lele și să-l lichideze pe magistratul Cristian Panait și asta pentru un pumn de 30 de arginți.
După această tragedie, Ponta a devenit peste noapte «Micul Titulescu» al primului ministru Adrian Năstase De atunci și până acum, Ponta nu a catadicsit și întotdeauna s-a ferit să dea măcar o singură explicație sau să se apere în legătură cu acuzațiile ce i se aduc.
Credeți că întâmplător este faptul că Victor Ponta a blocat toate posibilitățile pentru ca românii să nu poată lua cunoștiiță de crima pe care a produs-o ? Ce interese are procuratura că tace chitic și nu scoate nicio vorbă despre această crimă deși au trecut 12 ani de la producerea ei și nu numai atât, a și luat măsura ca dosarul respectiv să fie trecut la «strict secret» ? Cum se explică faptul că această instituție, acum ca și atunci, face publicitate la marile dosare penale care nici nu au fost deconspirate și care nu au ajuns încă în fața justiției, în timp ce dosarul Panait rămâne o enigmă ? Răspunsul este clar : nu dorește să se afle adevărul pentru că și ea este adânc implicată în această crimă și că, mai ales acum, ea este condusă de prietenul și colegul de facultate a lui Victor Ponta, Mihail Tiberiu Nițu care chiar de a doua zi după ce a fost uns procuror general, prima lui decizie a fost aceea de a-l albi pe Ponta de acuzația penală purtată împotriva lui în dosarul plagiatului său.
Dar ceea ce este mai grav, în această crimă, nu este numai faptul că Victor Ponta este autorul crimei, ci împrejurarea că a existat un adevărat complot organizat, o adevărată încrângătură de personaje malifice care făceau parte din procuratură, magistratură, serviciile secrete, grupuri de politicieni și oameni de afaceri și chiar miniștrii din guvernul Adrian Năstase care au știut, au aprobat și mai ales au pus toți umărul pentru ca această crimă să se producă cu scopul de a-l înlătura pe acest brav procuror Panait care le-ar fi dat peste cap și chiar le-ar fi stricat toate aranjamentele lor criminale.
In toată această crimă, Ponta nu este decât executantul, ultimul mizerabil, ultima puritură declasată ce a fost pus să ia viața unui om nevinovat, numai pentru faptul că Panait a avut curajul să înfrunte aceea societate infestată de viermi în putrefacție.
Credeți că mafia respectivă nu putea să-l elimine și pe talibanul Ponta pentru a șterge total această crimă ? Putea foarte ușor și simplu, dar n-a făcut-o deoarece criminalul s-a pus la adăpost cu informații pe care le-a cules din dosarele mafiei de atunci existente în seifurile secrete ale procuraturii, în condițiile în care el a avut acces la toate datele respective în calitate de procuror și apoi de șef al corpului de control al primului ministru. De aceea, mafia respectivă a preferat a doua cale, cea mai sofisticată și mai mizerabilă de altfel, adică de a-l promova în funcții înalte pentru a-l avea și mai bine la mână și prin el să poată să-și ducă pe mai departe crimele viitoare. Ei au sezizat la Ponta gustul puterii și al megalomaniei pe care i l-au inoculat apoi, picătură cu picătură și asta pentru a ieșii ei din joc și a-l împinge pe acesta, la o adică, în fața ghilotinei.
Concluzia care se trage din această prezentare reală a faptelor ce s-au petrecut în legătură cu moartea procurorului Cristian Panait este aceea că autorul principal al acestei crime este actualul prim ministru al României, Victor Viorel Ponta care în prezent mai are și tupeul să se prezinte drept candidat la alegerile prezidențiale din această toamnă.
In aceste condiții, consider că organele de justiție ale României trebuie să se sesizeze din oficiu și să redeschidă dosarul nr. 177/P/2002, al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, în care Victor Ponta apare ca fiind acuzatul nr.1 al acestei crime.
Acuzat Victor Ponta ! Ora fatală se apropie !
Tic Tac … Tic Tac … Tic Tac
Version française
Le 15 juillet 2014, j’ai publié sur mon blog http://panait-munteanu.blogspot.ca/ un commentaire sur la vie et les activités criminelles de l’actuel premier ministre de la Roumanie, Viorel Victor Ponta, commentaire qui est paru sous le titre «Un ancien clochard, avec plusieurs affaires criminelles graves, veut qu’il soit le Président de la Roumanie» et il peut être consulté directement sur le site :
http://panait-munteanu.blogspot.ca/2014/07/un-fost-clochard-cu-multiple-afaceri.html
À propos de cet article, j’ai fait référence aussi sur mon compte Facebook https://www.facebook.com/panait.munteanu.7 et, étant convaincu que Victor Ponta est l’assassin de Panait, j’ai également fondé un nouveau groupe appelé «Hommage au procureur Cristian Panait» où j’ai offert même une récompense d’être versée à la personne ou les personnes qui vont apporter de nouvelles preuves sur ce crime odieux pour rouvrir le dossier de la mort du procureur héros par la Procurature roumaine.
Maintenant, nous allons aller à l’essentiel du problème qui intéresse tout le monde, y compris le tueur.
Contrairement à mes affirmations que j’ai faites, le 15 Juillet 2014, sur mon blog, dans l’article intitulé «Un ancien clochard, avec plusieurs affaires criminelles graves, veut qu’il soit le Président de la Roumanie», la nouveauté est que la mort du procureur Cristian Panait a ses racines bien avant le scandale lié à l’arrestation du procureur Alexandru Lele de la Procurature du compté Bihor ville d’Oradea qui, en 2002, à son tour, enquêtait le fils du préfet de Bihor, Adrian Tarau pour la contrebande de produits pétroliers, connu promoteur local PSD et collaborateur dans diverses affaires douteuses de l’ancien Premier ministre Adrian Nastase, commentaire de qui j’ai fait référence dans mon article «Un ancien clochard, avec plusieurs affaires criminelles graves, veut qu’il soit le Président de la Roumanie», publié sur mon blog ci-dessus, le 15 juillet 2014.
Ce que je tiens à souligner et surtout très important dans cette affaire, est qu’il y a deux événements apparemment sans rapport l’un auprès de l’autre, respectif, le premier lié à l’enquête du procureur Alexander Lele d’Oradea et le second lié à l’activité criminelle de l’ancien juge Valentina Tatulescu, qui sont en fait étroitement liés l’un à l’autre formant la clé de ce crime qui prouve que celui qui a tué Cristian Panait est, sans appel, Viorel Victor Ponta, de qui personne jusqu’au présent n’a pas saisi cette liaison surtout pendant les recherches dans ce dossier qui en réalité elles ont été faites seulement formelles, afin de sauver le tueur………………………………………………………………………….Cont. aici http://panait-munteanu.blogspot.com/2014/10/noi-descoperiri-legate-de-moartea.html
///////////////////////////////////////
Numirea lui Alexandru Stănescu, la ANRE neconstituțională. A fost șef de CAP
DE ROMULUS PREDA
Numirea lui Alexandru Stănescu, la ANRE neconstituțională. A fost șef de CAP și inginer agronom
POLITICĂ
EVENIMENT
CCR
ANRE
ALEXANDRU STANESCU
Curtea Constituţională a României (CCR) a decis, miercuri, că a fost neconstituţională numirea lui Alexandru Stănescu, fratele secretarului general al PSD, Paul Stănescu, în funcţia de membru în Comitetul de reglementare al ANRE.
„În cadrul controlului hotărârilor Parlamentului, cu unanimitate de voturi, Curtea Constituţională a admis sesizarea de neconstituţionalitate şi a constatat că Hotărârea Parlamentului nr.49/2021 privind numirea unui membru în Comitetul de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Partidului Uniunea Salvaţi România, este neconstituţională”, se arată într-un comunicat al CCR.
Alexandru Stănescu, fratele secretarului general al PSD, Paul Stănescu, a fost propus de social-democraţi ca membru în Comitetul de reglementare al ANRE.
El a demisionat însă pe 3 martie din această funcţie, pe motiv că vrea să se dedice unor proiecte care îi solicită „întreaga” implicare.
Este inginer agricol
Stănescu a terminat Institutul Politehnic București – Facultatea Mecanică Agricolă, București. El nu a urmat niciun curs sau specializare în domeniul energiei.
În comunism a lucrat tot în domeniul agricol, fiind Inginer S.C. Agromec Vișina S.A, Vișina (România). Astăzi, Agromec Vișina a devenit o fermă.
Până în 2012 a fost director la S.C. Agromec Bucinișu S.A., Bucinișu.
Ulterior, a avut două mandate de parlamentar. În Parlament a evitat orice contact cu energia, el fiind vicepreședinte al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice. În ambele mandate
Membrii Comitetului de reglementare sunt plătiți cu suma de 540 de mii de lei pe an. Rezultă, un venit lunar de 9.000 euro pe lună pentru acest post. Stănescu nu a ajuns să se mai bucure de el.
Citește și: Șef la CAP și agronom, fratele lui Paul Stănescu este în Comitetul ANRE. Post plătit cu 9.000 €/lună
Întrebat ce îl recomandă pentru această funcție, președintele PSD Marcel Ciolacu a spus că „a contat foarte mult că este unul dintre foștii parlamentari care nu a mai avut loc pe listele parlamentare”.
Alexandru Stănescu a fost deputat PSD pentru două mandate, în perioada 2012-2020. Acesta a fost președinte al Comisiei de Agricultură din 2017 până în 2020. Anterior a fost vicepreședinte al comisiei.
Marcel Ciolacu a spus că nominalizarea lui Stănescu la ANRE, în locul lui Marian Neacșu care a fost numit secretar general al Guvernului, nu are legătură cu faptul că fratele său, Paul Stănescu, este secretarul general al PSD.
https://newsweek.ro/politica/numirea-lui-alexadru-stanescu-fratele-secretarului-general-al-psd-la-anre-a-fost-neconstitutionala
////////////////////////////////////////
Oamenii lui Putin la București: politicieni condamnați, mistici, vedete TV. Năstase, cel mai vizibil
DE PETRE BĂDICĂ
Personaje autohtone, cu notorietate, au susținut politica oficială a lui Putin, afișându-se cu personaje din anturajul acestuia.
Președintele SUA, Biden a direcționat marți trupe americane suplimentare pe flancul estic al NATO, din care face parte și România. În același timp, Rusia face pași spre o invazie pe scară largă a Ucrainei, potrivit Administrației americane. România condamnă recunoașterea independenței regiunilor separatiste Donețk și Lugansk de către Rusia. O atitudine similară cu a statelor membre ale Uniunii Europene.
Citește și: România condamnă recunoașterea independenței regiunilor separatiste Donețk și Lugansk de către Rusia
Reuniunile de la Institutul Titulescu cu ambasadorul rus
La București, politica lui Putin își are susținătorii săi. Politicieni, foști sau actuali membri ai PSD, s-au afișat de mai multe ori cu ambasadorul Rusiei la București, Valeri Kuzmin.
Locul preferat de întâlnire cu ambasadorul rus la București este Institutul Titulescu pe care fostul premier îl conduce.
Adrian Năstase a fost premier al României în perioada 2000 – 2004. Ulterior, Năstase a fost condamnat, în două rânduri, la închisoare pedepsele însumând 6 ani de închisoare. A fost privat de libertate mai puțin de jumătate din această perioadă. El a fost reabilitat anul trecut, poate candida și poate fi ales.
Fundația Europeană Titulescu, împreună cu Ambasada Federației Ruse în România, au organizat, marți, 11 aprilie 2017, la Casa Titulescu, din Șos. Kiseleff, nr.47, simpozionul internațional: „Securitate Europeană și Regională: contribuția României și a Rusiei la consolidarea unui climat de încredere în zona Mării Negre”.
„La simpozion au fost prezente personalități din lumea academică, economică si diplomatică, reprezentanți ai unor instituții academice de prestigiu din România și din Rusia. Simpozionul a fost moderat de Președintele Fundației Europene Titulescu – Dl. Adrian Năstase împreună cu Dl. Valeri Kuzmin, Ambasadorul Federației Ruse în România”, potrivit prezentării.
Corlățean, în primul rând alături de Kuzmin
Printre vorbitori s-a aflat și Dl. Titus Corlățean, Senator. Acesta a avut un discurs despre: „Poziții convergente și divergente – Diferite modalități de gestionare a relațiilor bilaterale dintre România și Rusia în viitor”. Corlățean a fost și ministru de externe.
În poza care marchează finalul evenimentului, în primul rând sunt Corlățean, Năstase și Kuzmin. Un alt vorbitor a fost Oleg Barabanov, Director Adjunct pentru cercetare științifică al Institutului de Studii Europene din cadrul Institutului de Relații Internaționale de Stat din Moscova de pe lângă Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei – Securitatea europeană în noua strategie de politică externă a Rusiei.
Vizita, întoarsă – la Moscova
Adrin Năstase s-a deplasat în Rusia, unde „în data de 16 martie 2018, un grup de experți și profesori români – o delegație a Fundației Europene Titulescu condusă de Adrian Năstase s-a deplasat la Mosova pentru a participa la o conferință cu tema „buna vecinătate în relațiile internaționale cu privire specială asupra relațiilor româno-ruse….”, potrivit informațiilor de pe pagina institutului Titulescu
Tovarășul Dughin, la București
Ideologul regimului de la Kremlin, filosoful și politologul rus Aleksandr Dughin și-a lansat acum cinci ani, la București, volumul „Destin eurasianist”. La acea vreme, Dughin avea interdicție de intrare în Statele Unite ale Americii și în Canada.
„Oricum ar fi, Aleksandr Dughin este un personaj interesant. Mi-a împărtăşit câteva dintre ideile care, în viziunea sa, constituie punţi de legătură cu spaţiul eurasiatic, cea mai importantă dintre acestea fiind filonul ortodox profund al identităţii şi spiritualităţii româneşti. Desigur, discuţia a fost mult mai amplă, fiind abordate atât evoluţiile actuale în plan internaţional, cât şi posibile scenarii legate de viitoarea configuraţie geo-strategică a lumii”, scrie Adrian Năstase pe blogul său.
Mădălin Ionescu, alături de Peiu și Severin, despre prioritățile ruse
În mai anul trecut, a avut loc o „Dezbatere excepțională despre România și Rusia: Mădălin Ionescu în dialog cu Valeri Kuzmin”. Mădălin Ionescu s-a remarcat prin teoriile conspirației lansate în timpul pandemiei COVID.
Citește și: Conspiraționistul Mădălin Ionescu nu crede în COVID, dar a ajuns în stare gravă la spital cu Omicron
„Valeri Kuzmin nu ocolește niciuna din temele importante pentru români și… dacă va așteptați sa urmăriți răspunsuri spectaculoase la întrebările adresate, ei bine … chiar așa va fi”, a transmis în deschidere Mădălin Ionescu. Au dezbătut interviul: Adrian Severin, Cristian Diaconescu, Cozmin Gușă, Petrișor Peiu.
Altfel, Mădălin Ionescu, fost prezentator de emisiuni de cancan, crede că „Putin joacă la un nivel mare”. Ionescu spune că el știe adevarul despre statul “prieten” Ucraina. Ghilimelele îi aparțin.
Severin: Rusiei nu i se poate reproșa „actul de autodeterminare a unui popor”
Adrian Severin, fost ministru de externe, condamnat la 4 ani de închisoare pentru luare de mită, spune că „în criza ucrainiană nimeni nu este inocent”.
Ce spune Severin despre decizia Rusiei de recunoaștere a independenței regiunilor separatiste Donețk și Lugansk de către Rusia:
„Recunoașterea este un act unilateral. Nimeni nu poate contesta unui stat suveran dreptul de a recunoaște alt stat. După cum nimănui nu i se poate reproșa faptul că nu a recunoscut actul de autodeterminare a unui popor. Spania nu a recunoscut Kosovo”.
Puric: Să ne unim cu Rusia în numele creștinismului
Dan Puric nu mai are nicio busolă atunci când vede rădăcini creștine comune.
„Dacă credem cu adevărat în creștinism, atunci trebuie să fim uniți împreună. România nu ar trebui să fie împotriva Rusiei pentru că dacă suntem împotriva Rusiei, distrugem un vecin, o relație cu o țară creștină…
Divizarea noastră nu este o soluție și cred că această separare a fost concepută pentru a crea un conflict artificial între noi și a dezvolta tensiuni politice”, a spus potrivit Puric, potrivit portalului katehon.com.
Șoșoacă, la dineul de la ambasada Rusă
Senatoarea Diana Iovanovici Șoșoacă a fost prezentă la Ambasada Federației Ruse din București la recepția oficială cu ocazia sărbătorii naționale, Ziua Rusiei. Fotografiile de la recepție o arată fericită alături de Dragoș Dumitriu, redactor la Sputnik România.
În aprilie, ea a anunțat că își cere scuze Ambasadei Rusiei în urma unui protest organizat în fața acestei reprezentanțe diplomatice, legat de masacrul de la Fântâna Albă.
Citește și: Senatoarea Șoșoacă, fericită la recepția organizată de Ambasada Rusiei
Atac pe flancul vedetelor
Rusia încearcă să câștige imagine apelând la vedete autohtone. În plin conflict diplomatic între Rusia și Ucraina, Anamaria Prodan s-a fotografiat alături de ambasadorul Kremlinului la București, Valeri Kuzmin.
„Domnul ambasador si soția sunt minunați”, a spus Anamaria Prodan, una dintre cele mai mediatizate „vedete” de la noi.
https://newsweek.ro/politica/oamenii-lui-putin-la-bucuresti-politicieni-condamnati-mistici-vedete-tv-nastase-cel-mai-vizibil
///////////////////////////////////////
Adrian Năstase a DEZVĂLUIT ce îl leagă de ideologul rus Alexandr Dughin Publicat:
Fara a intra in jocurile dintre serviciile de informatii ruso-ucrainiene, m-am gandit sa-mi “sparg” blogul si sa gasesc lista agentilor mei de influenta in Rusia, scrie fostul premier Adrian Nastase pe blog. Fiind cunoscut faptul ca am incheiat operatiunile de influenta in NATO, UE si China, se stie ca am pornit o actiune de influenta si in Rusia. In calitate de hacker profesionist, am cautat si am gasit pe blogul meu, in 17 septembrie 2013, urmatoarele informatii:”Unii il considera un important filosof, sociolog si politolog. Altii il eticheteaza drept ideologul neo-eurasiatismului si… Citeste articolul mai departe pe obiectiv.info… Sursa articol: obiectiv.info Stiri pe aceeasi tema Adrian Nastase: „Practic, Rusia a reușit sa aduca inapoi statele Unite in Europa”. De ce este China „extrem de bucuroasa” de razboiul din Ucraina acum 2 zile – Fostul ministru de externe și prim – ministru al Romaniei, Adrian Nastase, susține ca razboiul din Ucraina i-a determinat pe americani sa nu paraseasca spațiul european pentru cel asiatic, așa cum aveau in obiectiv. „In acest triunghi: Statele Unite, Rusia – China, din punct de vedere al ordinii internaționale,… Romania, pe LISTA NEAGRA a Rusiei. Care sunt „țarile neprietenoase” acum 10 zile – Romania alaturi de toate statele din Uniunea Europeana face parte din lista „țarilor neprietenoase” pe care Rusia a publicat-o, luni. Guvernul de la Kremlin a aprobat o lista cu state și teritorii care comit acțiuni neprietenoase impotriva Rusiei, potrivit unui decret semnat de cabinetul de miniștri,… Rusia a introdus Romania pe lista ”țarilor neprietenoase cu Rusia” acum 10 zile – Guvernul rus a inclus Romania pe o lista cu tari si teritorii neprietenoase, care au luat masuri considerate ostile Rusiei. Toate acordurile comerciale cu companii si persoane din asa-numitele „tari neprietenoase” ar trebui de acum aprobate de o comisie guvernamentala, potrivit unei rezolutii guvernamentale,… Romania, alaturi de toate țarile UE, SUA și Marea Britanie, pe lista „țarilor neprietenoase cu Rusia” acum 10 zile – Guvernul rus a aprobat luni o lista cu tari si teritorii neprietenoase care au intreprins actiuni considerate ostile la adresa Rusiei, companiilor si cetatenilor ei, a comunicat luni serviciul de presa al cabinetului de ministri de la Moscova, precizand ca a fost semnat un ordin executiv in acest sens,… ANALIZA Dan Lungu: Razboiul „idioților utili”. Cați agenți de influența are Rusia in Romania? acum 13 zile – ANALIZA Dan Lungu: Razboiul „idioților utili”. Cați agenți de influența are Rusia in Romania? Cați agenți de influența are Rusia in Romania? Aceasta intrebare este aproape retorica și nu cred ca iși va gasi curand un raspuns. Nu pot raspunde nici serviciile secrete romanești, nici CSAT și nici o alta… Influența UE și NATO – Romania are un PIB per capita mai mare decat al Rusiei acum 17 zile – Uniunea Europeana și NATO au facut ca in ultimii 10 ani Romania sa aiba un PIB per capita mai mare decat al Rusiei, in ciuda faptului ca Rusia este o țara mult mai mare decat Romania. Fii la curent cu cele mai noi stiri. Urmarește stiripesurse.ro pe Facebook stiripesurse.ro ×… Țara la care americanii apeleaza pentru a convinge Rusia sa nu invadeze Ucraina acum 2 luni – China, care tocmai a sustinut public preocuparile rezonabile ale Moscovei, trebuie sa-si foloseasca influenta asupra Rusiei pentru a o descuraja sa atace Ucraina, a declarat joi numarul trei al diplomatiei americane, Victoria Nuland, relateaza Agerpres. „Facem apel la Beijing sa-si foloseasca influenta… Joe Biden: „Rusia va intra in Ucraina. Luam in calcul suplimentarea trupelor din ROMANIA și Polonia” acum 2 luni – Joe Biden a precizat ca “Rusia va intra in Ucraina”, dar susține ca NATO și SUA nu au nicio intenție de a raspunde pretențiilor lui Putin de a retrage din forțele de pe teritoriul fostelor țari comuniste, admise in Alianța dupa 1997. “Din contra, daca el intra in Ucraina, noi luam in calcul suplimentare…
Citeste tot pe: https://www.ziarelive.ro/stiri/adrian-nastase-a-dezvaluit-ce-il-leaga-de-ideologul-rus-alexandr-dughin.html
https://www.ziarelive.ro/stiri/adrian-nastase-a-dezvaluit-ce-il-leaga-de-ideologul-rus-alexandr-dughin.html
///////////////////////////////////////
https://inliniedreapta.net/lista-prietenilor-rusiei-din-romania-deconspirata-de-alexander-dughin-prin-e-mail/
///////////////////////////////////////
Legăturile Rusiei cu fundaţia lui Adrian Năstase
)))Moscova-nu-crede-in-lacrimi- ci in pesedistii iliescieni.)))))))..https://revista22.ro/dosar/moscova-nu-crede-in-lacrimi-crede-in-fundatia-titulescu
Revista22 prezintă într-un articol relaţia dintre Fundaţia Europeană Titulescu, condusă de către Adrian Năstase, şi diferiţi actori din Rusia care au legături directe cu Vladimir Putin. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Adrian Năstase a lansat „Blog’Roll“: „Stenograme ale unor gânduri şi f… Revista22 susţine că Fundaţia Europeană Titulescu (FET), fondată şi condusă de Adrian Năstase, a devenit un loc de convergenţă al ideilor antieuropene şi naţionaliste. Din Consiliul FET fac parte personaje precum Dan Berindei, Ioan Aurel Pop sau Teodor Meleşcanu, în tmp ce printre membri se regăsesc jurnalistul Adrian Ursu, realizator la Antena 3, sau astronautul Dumitru Prunariu. În decembrie 2013, Revista 22 scrie că Adrian Năstase era prezent la lansarea volumului „România. Alternative la corsetul UE”, o lucrare care susţine că o ieşire a ţării noastre din Uniunea Europeană nu ar fi o tragedie. Autorul cărţii, Radu Golban, ajungea în 2018 să-l acuze pe preşedintele Klaus Iohannis că ar fi „nazist”, în contextul scandalului privind mutarea ambasadei României la Ierusalim. Tot în 2013, Alexander Dughin, un apropiat al lui Vladimir Putin, era primit la sediul FET de către Adrian Năstase, care dezvăluia pe blogul său subiectele discuţiilor – „posibile scenarii legate de viitoarea configuraţie geo-strategică a lumii”. Tot atunci, Dughin se întâlnea şi cu Mircea Dogaru (preşedintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate) şi cu Eugen Mihăiescu (fost membru PRM şi ambasador UNESCO). În martie anul trecut, presa din România scria despre o conferinţă organizată la Moscova, la care au participat Adrian Năstase, Dumitru Prunariu şi ambasadorul român Vasile Soare. Titlul conferinţei a fost – „Vecinătate şi bună vecinătate cu privire specială la relaţiile româno-ruse”. Întrebaţi despre natura participării Ambasadei României din Rusia la eveniment, MAE a explicat că manifestarea a fost organizată de FET în colaborare cu Fundaţia Alexander Gorchakov din Rusia şi că oficialii români au fost prezenţi în calitate de invitaţi. Mai târziu, în octombrie 2018, Revista22 scrie că Sputnik anunţa că „România şi Rusia vor crea o platformă de dialog”, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei precizând că cele două state vor crea „o comisie de experţi pentru diplomaţie publică şi dialog cultural-ştiinţific”. Ulterior, Fundaţia Titulescu avea să se ofere în a gira organizarea unui simpozion ştiinţific, dar şi mai multe „întrevederi” la Parlamentul României. Printre participanţi s-a numărat şi un ONG rusesc, „Rossiski Fond Mira” („Fundaţia Rusă pentru Pace), condusă de către Leonid Slutsky, care, conform Revista22, mai este şi preşedintele unei fundaţii ce dirijează banii spre construirea de biserici. Totuşi, din cauza scandalului din presă, conferinţa nu a mai avut loc.
Citeste mai mult: adev.ro/pob2me
https://adevarul.ro/news/politica/legaturile-rusiei-fundatia-adrian-nastase-1_5c88ef91445219c57e322ba6/index.html
///////////////////////////////////////
Adrian Năstase a DEZVĂLUIT ce îl leagă de ideologul rus Alexandr Dughin
Laurentiu Panait
Fără a intra in jocurile dintre serviciile de informatii ruso-ucrainiene, m-am gândit sa-mi “sparg” blogul si să găsesc lista agentilor mei de influentă in Rusia, scrie fostul premier Adrian Năstase pe blog.
Fiind cunoscut faptul că am incheiat operatiunile de influentă in NATO, UE si China, se stie ca am pornit o actiune de influentă si in Rusia. In calitate de hacker profesionist, am căutat si am găsit pe blogul meu, in 17 septembrie 2013, următoarele informatii:
„Unii îl consideră un important filosof, sociolog şi politolog. Alţii îl etichetează drept ideologul neo-eurasiatismului şi promotor al unor teorii geopolitice obscure. Depinde în care parte a lumii te afli. Oricum ar fi, Aleksandr Gelyevich Dugin este un personaj interesant care, astăzi, s-a aflat în vizită la Fundaţia Europeană Titulescu, relata Adrian Năstase în 2013.
Citeşte şi: Lista prietenilor Rusiei din România deconspirată în urma SPARGERII UNUI CONT de email
Pasionat de Lucian Blaga şi prieten cu Jean Parvulesco, el mi-a mărturisit admiraţia sa pentru cultura românească şi mi-a împărtăşit câteva dintre ideile care, în viziunea sa, constituie punţi de legătură cu spaţiul eurasiatic, cea mai importantă dintre acestea fiind filonul ortodox profund al identităţii şi spiritualităţii româneşti.
Desigur, discuţia a fost mult mai amplă, fiind abordate atât evoluţiile actuale în plan internaţional, cât şi posibile scenarii legate de viitoarea configuraţie geo-strategică a lumii.
Aleksandr Dughin este autor al unor cărţi precum “Bazele geopoliticii” (1996) sau “Cea de-a patra teorie politică”(2012) şi este director al Centrului de Studii Conservatoare din cadrul Facultăţii de Sociologie a Universităţii “Lomonosov” din Moscova.”
Tag-uri: Adrian Nastase, Aleksandr Dughin
loading…
https://www.obiectiv.info/adrian-nastase-a-dezvaluit-ce-il-leaga-de-ideologul-rus-alexandr-dughin_61713.html#n
////////////////////////////////////////
Joncțiune strategică: propaganda rusă, platformă pentru corupții României
Andreea Nicolae
Jurnalistă Digi24.ro
Uniunea Europeană înseamnă dezastru, occidentul vrea ca România să dispară, iar poporul român să fie exterminat, țara a devenit o periferie neocolonială a capitalismului occidental, singura salvare este Rusia sunt doar câteva din liniile directoare ale propagandei rusești. „Analizele” nu ating doar sfera geopolitică, ci se mulează pe profilul „de țară”. Iar în cazul României, un interes major reprezintă decredibilizarea luptei anticorupție și demonizarea oricui o susține.
Septembrie 2013, vizita lui Aleksandr Dughin, ideologul lui Vladimir Putin, la Fundația Titulescu. Adrian Năstase îl descria, după întâlnire, drept „un personaj interesant”
Pentru a da și mai mare greutate demersului, pe site-urile dedicate propagandei rusești apar constant pledoarii anti-NATO, anti-UE, anti-DNA, anti-anticorupție semnate de nume binecunoscute în societatea românească. Doar că autorii respectivi au propriile motive pentru a intra în joc: condamnări penale cu executare sau suspendare.
Russiatoday.ro a alocat spații generoase ideilor fostului europarlamentar PSD Adrian Severin, condamnat în toamna anului trecut la patru ani de închisoare cu executare, pentru fapte de corupție. Cititorul poate afla, de pildă, din textul intitulat „Epistola sfântului ambasador Klemm către români”, cum ar fi „în creștere galopantă” antiamericanismul românilor, cum planul SUA ar fi „de a demola identitatea vechii Românii” pentru a clădi o țară „nu neapărat islamică, ci anațională și, prin asta, neeuropeană”, că lupta anticorupție ar fi, de fapt, o mișcare de excludere a celor „care apără identitatea și interesele vechii Românii” și că DNA ar avea o „secție judecătorească”, care îi „trimite la ghilotină” pe cei care „dinamitează șantierul României americane”. Dintr-un alt text, cititorul poate afla că „dictatura și justiția politizată (…) alcătuiesc fălcile cleștelui care strivește nu corupția, așa cum cred unii, ci drepturile și libertățile omului”.
Textele lui Adrian Severin, unele dintre ele scrise după intrarea în închisoare, sunt găzduite și pe sputnik.md, parte a grupului media controlat de regimul Putin. „Strategia europeană a anticorupției românești nu a fost nimic altceva decât o strategie pentru marginalizarea și colonizarea României”, scrie fostul europarlamentar PSD, într-un text datat 17 martie 2017.
Pe sputnik.md sunt propagate și opiniile lui Sorin Roșca Stănescu, fost senator PNL, condamnat la doi ani și patru luni de închisoare cu executare în dosarul Rompetrol. Într-un text publicat pe 28 martie 2017, acesta susține, referindu-se la întâlnirea ambasadorului SUA Hans Klemm cu ministrul Justiției, Tudorel Toader, înainte de prezentarea raportului de evaluare a procurorilor-șefi, că acțiunea ar reprezenta „o imixtiune în treburile interne ale României, un atentat la suveranitate” și că „majoritatea parlamentară are datoria să reacționeze”.
Pe un alt site cunoscut ca servind propaganda rusă, activenews.ro, poate fi găsit semnând Vasile Astărăstoae, fost președinte al Colegiului Medicilor din România, fost rector al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, condamnat la un an de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese (s-a angajat pe sine însuși într-un proiect european). Ultimul din cele șase articole semnate se referă la raportul de evaluare a procurorilor-șefi, prezentat miercurea trecută de ministrul Justiției. „Tudorel Toader a demolat mitul instituției – parchetul ca o instituție intangibilă și infailibilă care nu necesită niciun control și a dărâmat statuia Laurei Codruța Kovesi. După acest raport oficial, Guvernele aliate, oficialii UE, Ambasadele etc. vor avea o marjă de acțiune mult redusă când vor dori să intervină în Justiția românească. Pentru că vor trebui să se gândească la drepturile omului, iar presiunea va veni din partea propriilor alegători (…) În concluzie, prin acest raport Tudorel Toader a dat șah sistemului. Urmează șah mat?”, se întreabă fostul șef al medicilor condamnat pentru corupție. După care îl critică pe Dragnea că a „capitulat fără luptă” pe subiectul OUG 13 și că l-a „sacrificat” pe Florin Iordache.
Același Astărăstoae critica, în august 2016, presa care prezintă preponderent știri negative despre sistemul de sănătate, inclusiv Digi24. Vorbind de o încercare de manipulare a jurnaliștilor care vorbesc despre HexiPharma, nozocomiale, sponsorizările medicilor, etc., doctorul susținea că s-ar urmări privatizarea sistemului public de sănătate.
Tot activenews.ro preia mesajele despre „sistem” și „interesele naționale românești” ale fostului premier PSD Adrian Năstase, de două ori condamnat pentru fapte de corupție. „Adrian Năstase afirmă, într-o postare pe blogul său, că Ordonanța 13 a fost un pretext pentru unii să protesteze pentru diferite motive care nu au legătură cu interesul României. Concluzia fostului lider PSD este că și actualul guvern a fost «domesticit» de Sistem”, scria activenews.ro la debutul protestelor împotriva OUG 13.
De remarcat că toate aceste pledoarii anti-DNA, anti-procurori, anti-SUA, etc. nu sunt simple postări găzduite de site-urile care servesc propaganda rusă, ci ele reflectă perfect linia promovată de autorii constanți ai respectivelor pagini de internet. Dragoș Dumitriu, Ilie Catrinoiu, Bogdan Duca, Bogdan Herzog, Cristi Pantelimon și Radu Toma sunt câteva din numele ce apar frecvent pe site-urile propagandei ruse.
Câteva exemple și ideile propagate de aceștia:
* Dragoș Dumitriu, fost deputat PRM și PC, publică pe sputnik.md: Ambasadorul SUA Hans Klemm a avut „luări de poziție care au scandalizat România” și o sprijină „fățiș” pe șefa DNA, Laura Codruța Kovesi. Există „impresia unui control al ambasadorului SUA asupra funcționării statului român”, scria Dumitriu, în ianuarie 2017. Anterior, fostul parlamentar PRM și PC a scris și despre suspendarea președintelui Klaus Iohannis.
* Ilie Catrinoiu, editorialist sputnik.md și autor pe culianu.wordpress.com. Prin 2009, scria despre desființarea DNA (într-un material intitulat „Desființați DNA-ul! Evaporați-l pe marinarul Băse!), prin 2016 îi critica pe „intelectualii” care fac „revoluții colorate pe bani sorosiști”. «După ce i-au pus la putere pe Iohannis şi pe Cioloș prin revoluții colorate pe bani sorosiști, „intelectualii” vor alte „revoluții”. (…) ONG‐urile lui Soros au comis apoi crima din Colectiv, au scos în stradă mulțime de tineret împotriva Bisericii, nu împotriva sistemului, și l‐au botezat pe Cioloș premier”, susținea Catrinoiu pe sputnik.md. Și tot în 2016, pe același site, promova ideea: „Ca să devină cu adevărat liber, poporul român trebuie să se salveze din sclavia mentală şi materială în care l-au adus naţiunile colonialiste ale occidentului”.
* Radu Toma, editorialist cotidianul.ro și art-emis.ro. Într-un material publicat pe 1 februarie 2017 și intitulat „Efectul dominoului: Washington-DNA-Cotroceni”, acesta vorbește despre erodarea managementului actual al DNA, odată ce „comunicarea directă a lui Kovesi cu Ambasada SUA va fi întreruptă”. «Sub comanda politică a democraţiei liberale, vreme de 25 de ani, Departamentul de Stat (al SUA – n.r.) a fost „Câinele de pază” al globalismului. A fost spaima, sperietoarea politicienilor şi a multor oameni de rând din România, o Românie paralizată, căpuşată de quislingi locali, clone neoconservatoare, sörösişti internaţionalişti şi alţi prădători, sub sloganul perfid „Politically Correct”», mai susținea Toma.
De menționat că, alături de Radu Toma, pe art-emis.ro semnează materiale și fostul șef al Securității Iulian Vlad și generalii de brigadă Aurel Rogojan și Grigore Buciu. Un alt autor, Maria Diana Popescu, vorbește, la sfârșit de martie 2017, despre „manifestanții plantați de peste o lună, zilnic, în stradă”, despre „securistocrația DNA-tică, care manipulează, controlează, protestează, supraveghează, dictează și abuzează”.
Unii dintre cei menționați mai sus, au participat, miercuri, la Universitatea Populară Ioan I. Dalles, la lansarea unei lucrări a lui Aleksandr Dughin, ideologul lui Vladimir Putin și promotor al ideii creării unui „imperiu eurasiatic”, dominat de Rusia, din care să facă parte și România. Câțiva dintre participanții la lansarea cărții lui Dughin pot fi găsiți AICI.
Au fost la eveniment și Călin Mihăescu (ghidul lui Dughin, când acesta vine în România; prin 2013, vorbea despre „prigonirea” românilor de către „slugile Statelor Unite și Israelului”) și Marius Văcărelu (profesor SNSPA, a publicat pe katehon.com și susține crearea Eurasia, are legături cu Asociația de Cooperare România-Rusia, care activează „pentru relansarea relațiilor dintre cele două țări”).
https://www.digi24.ro/opinii/jonctiune-strategica-propaganda-rusa-platforma-pentru-coruptii-romaniei-701948
///////////////////////////////////////
Tupeu de PUȘCĂRIAȘ: Adrian Năstase INSULTĂ protestatarii…
… #Rezist și ironizează discursul lui Juncker! LISTA lui Dughin EXCLUSIV
Actualitate Interna
Răzvan Gheorghe
Ex-premierul PSD-ist Adrian Năstase – fost pușcăriaș condamnat de două ori pentru corupție, la doi, respectiv patru ani de închisoare, în dosarele ”Trofeul Calității” și ”Zambaccian” – găsește de cuviință să-i insulte, pe blog, pe manifestanții #Rezist care au protestat, joi seară, în fața Ateneului.
Totodată, Năstase aplaudă prestația Vioricăi Dăncilă și ia la bășcălie discursul lui Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, cel care a condamnat, din nou, atât atacurile concertate ale coaliției PSD-ALDE la adresa Justiției, cât și proiectul subteran al unei OUG vizând amnistia și grațierea.
Vă amintim că Adrian Năstase și Adrian Severin – ambii infractori dovediți și condamnați definitiv pentru corupție – au participat, joi seară, la ceremonia preluării președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene, eveniment organizat la Ateneu. Nici Guvernul Dăncilă și nici PSD nu au clarificat circumstanțele invitării acestor personaje care au adus mari deservicii României, atât pe plan intern, cât și pe plan extern.
Ce a scris Năstase pe blog:
”Ieri (joi – n. red.) a avut loc, la Ateneul Român, ceremonia oficială de lansare a Presedintiei României la Consiliul Uniunii Europene. Au participat, alături de oficialii de la Bruxelles si de cei români, diplomatii acreditați la București, oameni de afaceri si jurnalisti. (…)
Discursurile oficialilor români – corecte, echilibrate. Discursurile presedintilor Tusk si Tarjani – scrise cu suflet, emotionante. Discursul lui Juncker (obosit si plictisit) – fad, de cancelarie, fără <touch>.
Cand s-a terminat ceremonia, afara ningea. Cei câteva zeci de protestatari plecaseră de sub podoabele calului lui Carol I. Cred că nimeni nu a inteles mesajul lor proiectat pe Palatul Regal, <Noi vrem in UE, PSD vrea in Rusia>. Poate că frigul generează unele dereglări de judecată. Din câte stiu, suntem in UE. In Rusia nu avem cum să intrăm, chiar dacă am vrea. Formula lui Antonescu a fost conjuncturală. S-ar putea insa ca Dacian Ciolos, care i-a vizitat, sa le fi spus că PSD a fost determinant in ceea ce priveste aderarea la UE iar cei care vor să intre si chiar intră in Rusia sunt unii membri mai puternici ai UE, cu mari interese economice acolo”, a scris Adrian Năstase.
Aluzii veninoase
Cu alte cuvinte – după ce invocă ”podoabele calului” (oare Năstase le vrea numărate, ca în trecut?!) și așa-zisele ”dereglări de judecată” ale unor protestatari pașnici și pro-europeni prin excelență, ceea ce nu se poate spune despre mulți PSD-iși prezenți la eveniment, în frunte cu Florin Iordache, locotenentul infractorului dublu condamnat Liviu Dragnea –, fostul premier nu uită să insinueze că o apropiere a României de Federația Rusă nu ar fi chiar așa de gravă, cu atât mai mult cu cât cele mai puternice state ale UE au mari interese economice în ograda lui Putin. În realitate, acest mesaj face parte din rețetarul narațiunilor predilecte ale Kremlinului.
Cum a celebrat Năstase realegerea lui Putin
Podul.ro vă amintește că nu mai devreme de martie anul trecut – chiar în preludiul realegerii lui Vladimir Putin – Adrian Năstase a găsit de cuviință să facă o vizită la Moscova, mișcare ce a comportat o serie de implicații interesante. Pe blog, fostul premier a povestit că a participat la un seminar, alături de o delegație din care a făcut parte și cosmonautul Dumitru Prunariu (un ”produs” propagandistic al URSS travestit în ”icoană” a realizărilor comunismului românesc). De notat că la discuții au luat parte și doi foști ambasadori ai Rusiei la București. Năstase s-a lăudat că s-a întâlnit cu fostul ministru rus de externe, Igor Ivanov, dar și cu Aleksandr Grușko, adjunct al șefului diplomației de la Kremlin. Vizita lui Năstase a stârnit critici dure în România, mai ales că acesta a ales să meargă la Moscova în contextul amplului scandal generat de tentativa de asasinare a fostului spion Serghei Skripal. La vremea respectivă istoricul și analistul Stelian Tănase atrăgea atenția că ”nu este exclus” ca Adrian Năstase – premierul care a negociat intrarea României în NATO – să creadă că, în prezent, țara noastră ar trebui să ”apuce drumul spre Rusia, spre Eurasia”.
Avertismentul lui Tănase
”Deoarece avem de-a face cu Adrian Năstase, excludem de la bun început orice naivitate politică în ceea ce privește recenta vizită efectuată în Rusia. Sunt convins că el și-a făcut toate calculele înainte să întreprindă drumul la Moscova, doar este fostul premier și președinte al PSD, nu vreun debutant în politică. Drept urmare, consider că a fost pe deplin conștient de implicațiile acestei vizite, care – s-o spunem pe șleau – a fost nelalocul ei! Să nu uităm că Adrian Năstase obișnuia să-și conducă guvernul ca pe un Consiliu de Administrație în perioada în care negocia intrarea României în NATO. Pe atunci, declara că NATO și UE reprezentau țintele firești ale țării noastre, dar, în prezent, susține că Uniunea Europeană se află în declin, că nu mai e o soluție… Crede Adrian Năstase că, acum, România trebuie să apuce drumul spre Rusia, spre Eurasia? Crede că Rusia este soluția? N-ar fi exclus – istoria și experiența ne învață că politicienii mioritici sunt dactili!
Implicațiile vizitei
Cred că Adrian Năstase se joacă cu focul! Contextul vizitei la Moscova a fost de-a dreptul alarmant: a găsit de cuviință să se ducă acolo chiar în preludiul realegerii lui Vladimir Putin, ignorând cu desăvârșire amplul scandal iscat de tentativa de asasinat din Marea Britanie!Ce semnal dă Năstase, fost premier, partenerilor noștri din NATO și UE? Că politicieni din România îl consideră pe Vladimir Putin cât se poate de legitim?! Că un fost șef de guvern e de acord cu declarațiile belicoase lansate de Kremlin, de ani de zile, la adresa NATO și UE? Să nu uităm că Rusia este ținta unor sancțiuni drastice din partea lumii civilizate. Adevărul este că Adrian Năstase cu greu ar fi găsit un moment mai prost pentru o astfel de vizită. Este premierul care a negociat intrarea României în NATO, nu vreun jurnalist.
Lista lui Aleksandr Dughin
Cine l-ar acuza că este omul Rusiei, ar avea destule argumente în acest sens, atât timp cât nici Adrian Năstase nu se grăbește să clarifice aspectele controversate ale vizitei sale la Moscova. Vă amintesc că au mai fost acuzații referitoare la legăturile fostului premier cu Rusia. În 2014, jurnaliștii ucraineni au publicat o listă a prietenilor Rusiei din România, iar numele lui Adrian Năstase se regăsea pe cea de-a doua poziție. Dincolo de aceste aspecte, cred că fostul premier a vrut să se vorbească despre el, și-a dorit să iasă de sub conul de umbră. Năstase nu se consideră expirat politic și crede că mai are de jucat unele roluri”.
De ce s-a dus la Moscova?
Aprigele controverse iscate de vizita lui Năstase au readus în prim-plan lista ”prietenilor Rusiei” din România, document care a produs vâlvă în decembrie 2014. Mai exact, ne referim la dezvăluirile jurnaliștilor de la Texty (Ucraina) care au publicat informații cel puțin intrigante obținute de hackerii ucraineni (gruparea ”Humpty Dumpty” – ”Shaltai Boltai”) în urma spargerii contului de e-mail al asistentului personal al lui Aleksandr Dughin, George Gavrisha. Potrivit unei anexe, Dughin (ideolog al Kremlinului și ctitor al proiectului ”eurasiatic”, atât de drag lui Vladimir Putin) ar fi avut, la finalul lui 2014, nu mai puțin de 24 de ”prieteni” în România, care, în conformitate cu anexa amintită, alcătuiau ”un club de elită și/sau un grup de influență prin ‹Russia Today›”.
Năstase, primul după Iliescu
Interesant este că ex-premierul Adrian Năstase ocupa locul doi pe această listă, prima poziție fiind arogată de nomenklaturistul Ion Iliescu. Aceștia erau urmați, printre alții, de Dan Zamfirescu (fost peremist), Ion Gurgu (conducător al Editurii ”Predania” – literatură conservatoare, ortodoxă), Călin Mihăescu (conducătorul Mișcării Eurasiatice din România), Vasile Ernu (scriitor cu vederi de stânga), Ion Coja (cunoscut anti-american) și Dan Puric (fost colaborator al Securității). După ce lista lui Dughin a fost publicată de ziarul Adevărul, Adrian Năstase, Vasile Ernu și Dan Puric au dezmințit că ar întreține relații privilegiate cu Moscova, așa cum au susținut jurnaliștii ucraineni.
Discuții despre ”viitoarea configurație geo-strategică a lumii”. Cu Dughin
Pentru neofiți, Podul.ro amintește că Adrian Năstase s-a întâlnit cu Aleksandr Dughin în septembrie 2013, când l-a avut musafir la Fundația Europeană Titulescu – aceeași fundație a cărei delegație a condus-o la Moscova, în martie 2018, pentru a discuta cu lideri din imediata proximitate a lui Vladimir Putin. Puțini mai rețin ce a scris atunci Năstase, pe blog, despre ideologul Kremlinului. ”Unii îl consideră un important filosof, sociolog şi politolog. Alţii îl etichetează drept ideologul neo-eurasiatismului şi promotor al unor teorii geopolitice obscure. Depinde în care parte a lumii te afli. Oricum ar fi, Aleksandr Dughin este un personaj interesant care, astăzi, s-a aflat în vizită la Fundaţia Europeană Titulescu. Pasionat de Lucian Blaga şi prieten cu Jean Pârvulesco, el mi-a mărturisit admiraţia sa pentru cultura românească şi mi-a împărtăşit câteva dintre ideile care, în viziunea sa, constituie punţi de legătură cu spaţiul eurasiatic, cea mai importantă dintre acestea fiind filonul ortodox profund al identităţii şi spiritualităţii româneşti. Desigur, discuţia a fost mult mai amplă, fiind abordate atât evoluţiile actuale în plan internaţional, cât şi posibile scenarii legate de viitoarea configuraţie geo-strategică a lumii”, relata Năstase (făcând confuzie, conștient sau nu, între panslavism și ortodoxie neaoșă) în septembrie 2013, cu doar un an înaintea apariției listei lui Dughin.
////////////////////////////////
Moldova nemarginita din tartacuta putinista si Harta lui Lukașenko confirmă proiectul Novorosia al lui Putin, care include acces la Transnistria și Gurile Dunării
Cristian Bogatu
Pe 1 martie, într-un videoclip distribuit pe rețelele sociale apare președintele Belarusului, Alexandr Lukașenko, în fața unei hărți a Ucrainei segmentată în patru părți. Videoclipul a fost distribuit pe Twitter de jurnalistul belarus Tadeusz Giczan care atenționează că președintele belarus pare să dezvăluie planurile de invazie ale Rusiei. „Arată ca o hartă reală a invaziei”, subliniază Giczan.
At today’s security council meeting, Lukashenko showed what looks like an actual invasion map. It shows Ukraine military facilities destroyed by missiles from Belarus, attacks directions (everything agrees except Odessa-Transnistria). Also, Ukraine is divided into 4 sectors. pic.twitter.com/ueqBIFUbyM
Precizăm că Lukașenko a fost surprins în imaginea dată într-o ședință a Consiliului de Securitate al Belarusului, iar harta pe care o comentează arată planul de mișcare a trupelor rusești, precum și zonele țintă.
Dacă ne uităm pe hartă, unele zone țintă, marcate cu săgeți roșii, precum Kievul și Harkovul, au fost atacate deja de trupele ruse, pe când altele nu, cel puțin deocamdată. Una dintre zonele țintă de pe hartă este Odessa, iar dinspre Odessa sunt îndreptate săgeți roșii spre Transnistria.
Harta lui Lukașenko nu dezvăluie informații surprinzătoare. De mulți ani, analiștii politici vorbesc despre proiectul putinist Novorusia, care implică invadarea Odessei, scopul fiind cucerirea Ucrainei de sud-est, astfel încât Rusia să obțină acces la Transnistria și la Gurile Dunării.
Ca urmare a publicării videoclipului, ambasadorul Belarusului în Republica Moldova, Anatoli Kalinin, a fost convocat miercuri, 4 martie, de Ministerul de Externe de la Chișinău, pentru a da explicații.
În timpul discuției cu secretarul de stat Ruslan Bolbocean, ambasadorul Belarusului a afirmat că este vorba de o prezentare incorectă a acestor informații de către responsabili ai Ministerului Apărării din Belarus. Ruslan Bolbocean a subliniat, în contextul întrevederii, „necesitatea unei intervenții publice din partea Ambasadei Republicii Belarus, care să combată tranșant percepțiile eronate vehiculate în societate”, potrivit Ministrului Afacerilor Externe și Integrării Europene al RM.
Informațiile despre o potențială anexare a Transnistriei în urma cuceririi Ucrainei de sud-est și despre o eventuală joncțiune între trupele rusești din Transnistria și trupele rusești trimise din Rusia pentru a invada Ucraina nu sunt noi, dar trebuie percepute ca un avertisment. În actualul context geopolitic, Transnistria este un potențial agresor, atât în raport cu Ucraina, cât și cu teritoriul aflat sub controlul statului moldovean.
Ministrul de Externe al Republicii Moldova a recunoscut că țara sa se află într-o „zonă foarte riscantă”, dar nu crede că va fi invadată.
Harta nu face decât să confirme avertismentele că Republica Moldova este într-o continuă stare de risc. În acest caz, soluția cea mea potrivită este acoperirea cu umbrela NATO prin unirea cu România.
https://inliniedreapta.net/stire/harta-lui-lukasenko-confirma-proiectul-novorosia-al-lui-putin-care-include-acces-la-transnistria-si-gurile-dunarii/
///////////////////////////////////////////////
De la marxism-leninism la teoria gender: „Greșelile Rusiei” și subminarea morală a Civilizației Occidentale
Conferinţă susţinută în cadrul Simpozionului “Enciclica Humanae Vitae la 50 de ani de la publicare”, organizat de Asociaţia Medicilor Catolici Bucureşti şi Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universităţii Bucureşti la 9 mai 2018
https://inliniedreapta.net/de-la-marxism-leninism-la-teoria-gender/
Teoria gender este practic ultimul răcnet în materie de ideologii care atacă familia și însăși natura umană. Scopul acestei prezentări e să vă conving că tot ce se întâmplă în jurul nostru sub inspirația unor astfel de ideologii se leagă de profeția Maicii Domnului de la Fatima din 1917, despre “greșelile Rusiei” și de faptul că ele se vor răspândi în întreaga lume.
Ce spune “teoria genului”
“Teoria genului” e titulatura pe care o folosesc adepţii. E tradus în românește de la “gender”, în engleză, pe scurt este pur și simplu afirmația că a fi bărbat sau femeie nu ține de o realitate obiectivă, ci este pur și simplu o alegere. Ideile noastre despre bărbaţi şi femei nu ar fi decât un construct cultural, artificial, pe care societatea opresivă, patriarhală și heterosexuală o impune prin educație atunci când copiii sunt crescuți ca băieți și ca fetițe.
Faptul că băieţeii sunt îmbrăcaţi în bleu și se joacă cu trenuleţul și cu pistolul de-a indienii, iar fetițele sunt îmbrăcate în roz şi se joacă cu păpuși de-a bucătăria este o expresie a impunerii de către societatea opresivă a unui „rol” preconceput, atribuit unui anumit sex.
Trebuie să înțelegem că noțiunea cu care suntem cu toții familiarizați, care este evidentă, este sexul ca realitate biologică. Această ideologie încearcă să înlocuiască noțiunea asta, care ține de evidență, cu un concept luat din gramatică – “gen”. Sunt limbi în care genurile sunt două, în română sunt trei, aici e practic o ruptură intre realitățile biologice și ceea ce vorbim – domeniul cuvintelor. În plus, de exemplu, în romănește, “pisică” e de gen feminin, și tot “pisică” spunem și despre indivizii de sex masculin ai acelei specii, adică folosim un gen gramatical care nu corespunde sexului biologic al motanului despre care vorbim.
Asta e ceva intenționat – faptul că se înlocuiește noțiunea de sex cu cea de gen e deja o mutație, poate nu e perceptibilă pentru toată lumea, dar la nivel cultural are un rol extrem de important. De ce este atât de important?
În numele combaterii stereotipurilor sunt impuse măsuri extrem de radicale în educație
Pentru că sub pretextul combaterii stereotipurilor “opresive” de care am vorbit, pe care ideologii de gen le impută “societății patriarhale”, cea care, spun ei, formează copiii separat, ca băieți și fetițe, aşadar, în numele combaterii stereotipurilor sunt impuse măsuri extrem de radicale în educație. Se începe de la grădiniță cu încercarea de a-i îmbrăca pe copii invers, de a-i învăța să se joace băieții ca fetițele și fetițele ca băieții.
În spațiul public începem să vorbim o limba păsărească inventată de acești ideologi, nu se mai poate vorbi de mama și de tata. În spitalele din Scoția, de exemplu, s-a cerut personalului să evite folosirea cuvintelor “mama” și “tata” în prezența copiilor; în Spania, pe certificatele de naștere nu mai scrie “mama” și “tata”, scrie “Progenitor A” și “Progenitor B” ca să nu facem discriminări.
Lucrurile sunt foarte avansate și deși par ridicole, și sunt ridicole, și am zice că așa ceva nu se poate, totuși vom vedea în curând cum vom fi înconjurați de aceste realități.
Filozoful brazilian Olavo de Carvalho are darul de a condensa în formule scurte tot felul de rătăciri ale timpurilor noastre. El spune (vedeți, în portugheză, Educação, Ideologia de Gênero e Feminismo) că teoria genului este de fapt o impunere a imaginației în dauna realității evidente.
Daca un tânăr într-o dimineață se simte femeie, cu toții suntem obligați să îl tratam ca femeie pentru că așa se imaginează el atunci, și poate se și răzgândește. Vedem o anumită realitate dar trebuie să ne prefacem că susținem alta, cam asta e esența. Dar „de ce ar avea prioritate imaginația lui față de percepția mea?”, întreabă Olavo de Carvalho. El explică, dărâmând astfel complet toată teoria genului, faptul că există, aşa cum ştim, două sexe biologice, masculin și feminin, și exista doua posibilități în privinţa autopercepției acestora – ori femeile se autopercep ca femei, ori se autopercep ca bărbați. Ori percepţia coincide cu realitatea, ori percepția NU coincide cu realitatea. Teoria genului redusă la esență spune că varianta în care percepţia NU coincide cu realitatea este cea naturală, iar varianta în care coincide, adică femeia e femeie și bărbatul e bărbat, nu e naturală, este impusă de societatea opresivă. Reiese clar absurditatea acestei teorii. Iar dacă nu reiese, există o formulare încă și mai simplă, tot a lui Olavo de Carvalho – pe scurt, “teoria gender” spune că: „unii băieți se nasc fete, dar nici un băiat nu se naște băiat”. Ca să fie clar.
Cine este geniul care a inventat această teorie?
O cheamă Judith Butler. Nu este singura, dar ea este simbolul întregii școli. Este profesor universitar și are foarte multe ifose academice și este tratată în acest sens de mass-media. Toată lumea o înconjoară cu un respect deosebit și cu multe plecăciuni.
Marea ei operă este biblia ideologiei gender. Se numește “Gender trouble. Feminism and subversion of identity”. După cum observă un cercetător polonez, Marek Rosiak, logician de profesie, încă din titlu ne dăm seama că nu avem de-a face cu o lucrare științifică, pentru că nu așa se intitulează o carte științifică. În ştiinţă nu e vorba de „subversiune”. Subversiune înseamnă deja o agendă politică, nu e vorba de cercetare și de discuții ştiinţifice. Partea cealaltă, cu “trouble”, e și mai gravă; aceea că Judith Butler nici măcar nu ascunde faptul că ea scrie aceste lucruri pentru că vrea să își lămurească propriile sale frământări, întrucât ea e lesbiană, s-a născut într-o familie cu tot felul de obiceiuri ne-kosher, ca să spunem aşa (pentru că vine dintr-o familie de origine evreiască), și vrea să își lămurească toate aceste tulburări și de aceea a scris această carte “Gender trouble”, care e acum considerată o lucrare științifică.
Mie mi-a plăcut cum a desfăcut Marek Rosiak, acest logician polonez, cum a făcut praf această carte, pentru că de fapt a mers la esențe. Să știți, e un mare sacrificiu, o mare penitență să citești Judith Butler, este imposibil, o lectură extrem de obositoare și noi, ăștia, oamenii obișnuiți, renunțam după o pagină, două, e ceva ce te adoarme imediat, nu reziști. Marek Rosiak e un mare logician și un om de mare forță care a putut să citească această carte cap-coadă și esența ei a redus-o la o anumită pagină care e demonstrația teoriei gender:
În ce măsură normele influențează „identitatea”?
În ce măsură „identitatea” este de fapt un ideal normativ?
În ce mod normele determină conceptul de „identitate”?
→ Nu există identitate.
(Dr. Marek Rosiak, Universitatea Łódzi, conferință în polonă –
“Gender Trouble” a lui Judith Butler din Perspectiva Logicii și a Metodologiei)
Dar de fapt nu e o demonstrație, e o serie de întrebări. Pornind de la întrebări care sunt nevinovate, firești, până la sugestii și, la sfârșit, o afirmație. Deci nu are deloc construcția logică e unei demonstrații. N-avem nici argumente, nici informații, doar o serie de întrebări retorice din care, chipurile, a rezultat marea invenție.
Iar ce observă Marek Rosiak, un om care are experiență în polemici cu filozofi din școala gender, de câte ori încerci să pui problema logic, să te duci la un seminar al acestui grup, un fel de sectă, de fapt, intri acolo și încerci să pui o întrebare, ești dat afară pentru „falologocentrism”, mă scuzați de expresie, dar nu eu am inventat-o și trebuie să o citez. Adică e respinsă logica pe care o știe toată lumea pentru că ea a fost inventată de bărbați, de bărbați albi…mă rog, e clar că e expresia sistemului patriarhal, și atunci, daca nu funcționam după logica aia, alta nu este, și atunci nu mai suntem legați de regulile logicii. Termenul asta, “falologocentrism”, este al lui Derrida, un filozof care a contribuit mult la dărâmarea inteligenței în Occident.
Ce este caracteristic pentru “teoria gender” și în special pentru lucrările lui Judith Butler, dar și pentru toată școala, toată mișcarea, e faptul că mimează caracterul academic. Există catedre de „gender studies”, există doctorate, biblioteci, lucrări, lumea se poartă ca și cum ar fi seminare științifice – fac tot ritualul de seminare științifice, comunicări, lucrări, discuții, dar de fapt, esența este ce am văzut. Mai mult decât asta chiar nu e.
În plus, nu mă pot abține să nu aduc vorba de asta – Judith Butler în 1998 a primit un fel Zmeura de Aur în domeniul filozofiei, i s-a acordat premiul I pentru cea mai proastă scriere filozofică, mai ales pentru un fragment din această operă care e atât de celebrată.
Prof. Ryszard Legutko, europarlamentar polonez, a comparat “teoria gender” cu lisenkoismul. Una peste alta, e o impostură, nu e știință, nu e demonstrată, nu rezultă din cercetare, de aici, ilustrația pe care am ales-o, din prima ediție a cărții lui Andersen cu povestea împăratului cu hainele cele noi – împăratul care umbla în lenjerie de corp și toată lumea îl admira, ce haine frumoase are, până când un copil a zis, stați un pic, e dezbrăcat.
Cam la asta se rezumă teoria genului.
De unde vine toată nebunia asta?
Eu am auzit de foarte multe ori conferințe despre “gender ideology” care încep așa: „gender ideology este o ideologie care ne vine din Statele Unite”. De asemenea, de foarte multe ori am auzit şi citit, mai ales în literatura creștină, că este “expresia hedonismului, consumismului decandenței occidentale” și că ar fi vorba de „prea multă libertate”.
Acum, ceea ce vreau să demonstrez e că e invers, că nu e asta, e cu totul altceva.
Și anume, e vorba de ceea ce a spus Maica Domnului de la Fatima în 1917, când a profețit că Rusia își va răspândi rătăcirile în întreaga lume, provocând războaie și persecuții.
Ceea ce susțin e că acestea nu sunt doar păcate trupești împotriva curăției, este ceva mult mai serios. Problema este, așa cum spune Sf. Pavel, nu lupta cu trupul și cu sângele, noi ne luptăm aici cu forțele întunericului. Despre asta este vorba.
“Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.” (Ef. 6:12)
Pentru originea acestui rău despre care a vorbit Maica Domnului la Fatima, avem o cercetare făcută de Richard Wurmbrand, un pastor protestant, fost comunist, convertit. S-a născut într-o familie evreiască, dar nu era credincios, a trecut prin toate aceste etape și cunoștea foarte bine marxismul.
Richard Wurmbrand a făcut cercetări despre viața lui Marx, a scos la iveală corespondență personală a lui Marx cu membrii ai familiei, mărturii ale servitoarei cum că Marx practica niște ritualuri ciudate în casă, ritualuri care nu seamănă cu nimic cunoscut din iudaism sau din creștinism, fiul lui îi trimitea scrisori în care i se adresa “dragă Satan” – asta e o chestie tipică în lumea satanistă, ei se identifică cu stăpânul lor și vorbesc așa între ei – cel mai important este că în tinerețe, înainte de pretențiile lui de analize economice și de fundamentat ideologii, el a scris versuri, și versurile îi exprimă preaplinul inimii. Adică sunt versuri sataniste, în care își exprimă ura față de Cel care e acolo sus și dorința de a târî în prăpastie întreaga omenire în hohote de râs, el însuși împreună cu toată omenirea să se ducă acolo să ardă în flăcări, niște chestii îngrozitoare, sinistre.
Dacă vreți să vedeți detalii despre asta, cartea este accesibilă pe internet în limba română și în încă cel puțin 16 limbi – “Marx și Satan”, de Richard Wurmbrand (în formau audio book, aici). Citiți, e important
Ce a rezultat din opera lui Marx? A rezultat, așa cum știm, teroarea binecunoscută, sute de milioane de morți, nu vorbim doar de Uniunea Sovietică, ci și de China și de tot ce a urmat. Cât despre familie, aveau învățături foarte precise. Marx și Engels lucraseră împreună la o cărțulie pe care doar Engels a publicat-o pentru că Marx intre timp murise – „Despre originea familiei, a proprietății private și a statului”, asta ca să știm care este atitudinea marxismului clasic, cel vechi, de la mama lui, în privința familiei.
Acolo găsim afirmația că familia burgheză monogamă este începutul subjugării femeii și că trebuie să revenim la modelele primitive alternative față de familia monogamă, și asta cred că se întâmplă în ziua de azi.
Revoluția sexuală nu a început în Occident, a început în Rusia sovietică
Iată că revoluția sexuală nu a început în Occident, a început în Rusia sovietică, cu cel puțin 50 de ani înainte de Statele Unite, care sunt considerate locul prin excelență al “consumismului, individualismului, hedonismului și decadenței”. Iată că avortul a fost legalizat prima oară în Rusia sovietică, iar în Statele Unite – cu vreo 60 de ani mai târziu. De asemenea, divorțul fără vină. Divorțul în lumea lui Lenin fusese făcut atât de facil, încât nici măcar nu mai erai nevoit să iți anunți soțul – făceai o carte poștală, plăteai trei ruble și o puneai la poștă. Asta era tot. Asta a dus la milioane și milioane de familii care au fost aruncate în aer. Înainte, divorțul era considerat ca fiind imputabil uneia dintre părți, nu divorțai pentru că nu te mai înțelegeai, divorțai pentru că a fost vorba de infidelitate sau a fost vorba de ceva grav care s-a întâmplat, și atunci unul dintre soți era vinovat, nu se putea să nu aibă nimeni nicio vină. Lenin a instituit pentru prima oară în Rusia Sovietică divorţul fără vină.
Prima paradă gay din istorie nu a fost la Los Angeles, nici la San Francisco, a fost la Sankt Petersburg, in 1918.
Homosexualitatea, pentru prima oară în lume, în istoria omenirii, a fost depenalizată în Rusia, în 1922.
Educația sexuală radicală obligatorie la școală a fost nu în Rusia, dar în Ungaria, în vremea lui Bela Kun, după revoluția bolșevică.
Secvență dintr-un documentar realizat de televiziunea de stat Rusia-1:
0.43 первое декрет Ленина об отмене брака и об отмене наказании за гомосексуализм
The first decree of Lenin on the abolition of marriage and the abolition of punishment for homosexuality
0.55 зимой 18 года московские лесбиянки прошли по краснои площади з плакатами “долои стыд”
In winter of (19)18 the Moscow lesbians walked along the Red Square with banners “down (with) shame”
1.03 вскоре была создана одноименноe общество которое проводила обнаженный демонстрации
Soon an association with the same name was created which conducted nude demonstrations
1.09 на красной площади
on the Red Square
1.11 Ле́нин вместе с соратниками приветствовал всо это словами:
Lenin together with his comrades-in-arms welcomed all this with the words:
1.16 “так держати товарищи”
“Keep it up, comrades!”
Iată câteva exemple din revoluția sexuală a lui Lenin, cum am găsit în cartea unui autor polonez, care numește toată operațiunea asta “păcatul organizat”, deci păcatul de stat. De exemplu, într-o localitate, Saratov, Comisariatele dragostei libere au naționalizat femeile și au stabilit că femeile intre 17 și 30 de ani sunt obligate, indiferent de starea civilă, să accepte să aibă relații cu cetățenii bărbați. Era datoria lor. Iar muncitorii aveau garantat dreptul la sex cu orice cetățeancă femeie, de trei ori pe săptămână. Asta e doar un exemplu, așa se întâmpla peste tot.
Mai sunt și alte aberații, o paradă a nudiștilor în vara 1918, imediat după revoluție, abecedarul erotic – erau milioane de țărani nealfabetizați și ca să îi atragă spre bucuria citirii literelor, tematica era erotică.
Cel mai tare au suferit femeile și copiii
Ideea este că rezultatul final al acestor experimente a fost un dezastru total. Milioane de copii abandonați, care vagabondau prin toate stepele și pe toate drumurile, și care cădeau bineînțeles în infracționalitate; promiscuitate îngrozitoare, boli cu transmitere sexuală. Mai ales, dintre toate părțile implicate, cel mai tare au suferit femeile și copiii, bineînțeles, care sunt cei mai vulnerabili și pe care, cât de cât, așa cum era, familia tradițională, cu imperfecțiunile ei, oarecum îi ocrotea. Femeia a ajuns să se vândă pentru mâncare, fiindcă nu era mâncare în Rusia sovietică, și copiii au ajuns vagabonzi.
Am putea vorbi o oră despre viol ca instituție în Rusia sovietică, pentru că avea un rol de control social. Femeile de multe ori erau mai rebele decât bărbații și aveau tendința să se opună unor absurdități, și atunci frica era instrumentul principal de control social, dar violul avea ceva în plus; era și elementul de frică, şi în plus, cel de umilire. Practic, să nu mai ridici capul după ce s-a întâmplat așa ceva. Era și o metodă de interogatorii în subsolurile KGB-ului, mă rog, NKVD. Când armata sovietică triumfătoare a eliberat Europa de Est, s-au înregistrat, în mod oficial, 4 milioane de violuri. Două milioane, doar în Germania.
Dar având în vedere tot tabloul ăsta de dezastru pe care îl crease revoluția sexuală a lui Lenin, Stalin a fost nevoit să mai retracteze puțin din aceste măsuri. Stalin a încercat să limiteze un pic din acest dezmăț pentru că el avea alte planuri, se gândea la război și nu se putea merge la război cu o societate degradată în asemenea hal. Să ne amintim însă ce vrea să distrugă acest atac. Vrea să distrugă Civilizaţia Iudeo-Creştină. „Femeia în civilizația iudeo-creștină” e intitulat acest diapozitiv.
Singura civilizație în care femeia are un statut și este respectată, este civilizația iudeo-creștină
Suntem înconjurați de aceste idei preconcepute, că femeia în trecut era oprimată, că bărbatul o subjuga, că Biserica a fost un factor de menținere a acestei stări de subordonare a femeii șamd.
Realitatea este că dintre toate culturile de pe pământ și din toată istoria și geografia omenirii, singura civilizație în care femeia, cât de cât, are un statut și este respectată, este civilizația iudeo-creștină, deși oamenii sunt păcătoși și abuzurile tot există, deși noi suntem învățați să îl iubim pe aproapele și uneori nu îl iubim și uneori cine e mai puternic face abuz de forță – asta așa se întâmplă pe pământ peste tot. Dar să ne arate nouă adversarii noștri în care loc de pe lumea asta, care învățătură și care religie, care cultură și ideologie, dă femeii mai mult decât i-a dat civilizația iudeo-creștină.
– Femeile din Vechiul Testament:
– Cartea Pildelor lui Solomon (Proverbe) cap. 31, 10-31 – o laudă adusă femeii virtuoase, se citește de Shabbat (adică, săptămânal, de către evreii practicanţi)
Femeile din Noul Testament:
Maica Domnului
– Întâlnirea lui Isus cu femeia samarineancă Sf. Ioan cap. 4
– Sf. Pavel către Galateni cap. 3 (2-29):
“Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.”– Femei sfinte ale Bisericii
Toate lucrurile încep de la religie, culturile se formează pe religie. Morala creştină se bazează pe porunca dragostei de aproapele. Propovăduieşte ocrotirea celor slabi și vulnerabili (femeia față de bărbat e mai slabă fizic); propovăduieşte sfințenia căsătoriei, dragostea între soți. Acestea sunt lucruri fundamentale legate de morala creștină.
Credința este cea care a creat cultura și instituțiile civilizației noastre, și mentalitățile, până și manierele.
Faptul că un domn ar trebui să cedeze locul în metrou unei doamne, că ar trebui să deschidă ușa și să o lase pe ea să intre în față, astea sunt lucruri care e păcat că se pierd, corectitudinea politică nu le poate înlocui.
Trei valuri de feminism
Am menționat civilizaţia iudeo-creştină ca să vedem de la ce s-a pornit şi dacă feminismul era sau nu era cu adevărat necesar. Sunt trei valuri ale feminismului și sunt multe feluri de a vedea aceste valuri. Sunt autori care nu le văd așa, dar ăsta eu cred că e un fel de consens, majoritatea le numără în felul acesta.
Valul 1 de feminism ar fi cel din secolul 19 și începutul secolului 20, când lucrurile s-au schimbat foarte mult, a apărut revoluția industrială, să zicem că viața gospodărească a devenit mai ușoară și femeia putea deja să lucreze în afara căminului. Atunci au apărut aceste mișcări feministe care au cerut pentru femeie accesul la anumite profesii, la studii, la drepturi civile, mai ales la dreptul de vot. Aici încă lucrurile nu sunt neapărat marxiste. Există și un filon marxist în primul val, dar nu e preponderent, revendicările sunt oarecum justificate și s-au rezolvat în cea mai mare parte.
Dar Valul 2 și Valul 3 deja sunt marxiste și nejustificate. Bunica mea în anii ’20 a făcut studii superioare, a devenit farmacistă, și-a întemeiat o familie, nu avea nici ură de bărbați, nici de copii, a crescut copii, nepoți, nu era nicio contradicție între faptul că avea un serviciu și făcuse studii, și faptul că a fost fericită ca mamă de familie și ca bunică. Deja în 1968, revoluția sexuală este una de dușmănie – avem ura de clasă transportată în domeniul familiei, între bărbați și femei. Femeile îi urăsc pe bărbați, urăsc copiii și urăsc însăși esența feminității.
Al treilea val este gender, aici nici nu mai e nevoie să urâm bărbații, pentru că nici nu există bărbați. Gender e cea mai avansată formă, care neagă pur și simplu împărțirea în bărbați și femei.
“Teoria critică”
Cum am ajuns la asta? Judith Butler face parte din “teoria critică”, își asumă chestia asta pe site-ul ei, ea predă teorie critică la Berkeley, unde este mare profesor. Să vedem de unde vine “teoria critică”, ce este ea.
De fapt, “teoria critică” este un alt nume dat unui curent care începe de la Școala de la Frankfurt, iar Școala de la Frankfurt este, nici mai mult, nici mai puțin decât un proiect al lui Lenin. E vorba de Internaționala a Treia, Komintern, care și-a făcut acest proiect cultural. Școala de la Frankfurt e întemeiată de Lenin, Georg Lukacs și Willi Munzenberg, care la vremea aia era șeful acestei internaționale – mai târziu l-au omorât comuniștii. Astfel a început o acțiune de subversiune culturală, nu mai este marxismul clasic, care vorbea de clase, de lupta de clasă, de muncitori, de capitaliști, de exploatare, de vorbele pe care noi le știm de la școală. Este vorba de o variantă adresată Occidentului, oarecum camuflată.
În Școala de la Frankfurt, autorii nu sunt foarte clari în privința scopului final al acțiunilor lor, ei nu spun că vor să aducă URSS-ul pe tot mapamondul, ei doar demască, critică, distrug, discreditează, deconstruiesc, desfac în mii de bucățele civilizația existentă sperând, ca orice revoluționar, că din distrugerea asta o să iasă o minunăție, paradisul pe pământ.
Ce e caracteristic pentru Școala de la Frankfurt este că pornește de la Marx, dar și de la Freud. Folosește multe expresii, concepte din psihologie, cu scopul final de subminare a instituțiilor civilizației occidentale, în special familia. Numele de “teorie critică” vine de la manifestul acestei școli, care a fost formulat mai târziu (Max Horkheimer, 1937). În zilele noastre nu prea se mai vorbește de Școala de la Frankfurt în legătură cu Judith Butler, se vorbește de “teoria critică”, care este același filon, iar oamenii aceștia sunt conștienți că aparțin acestei tradiții, nu o neagă. Găsiți pe site-ul lui Judith Butler cine a influențat-o. Nu fac o dezvăluire de secrete, e ceva ce ei recunosc.
Lungul marș prin instituții
Un alt filon important al marxismului cultural este Antonio Gramsci. El nu aparține Școlii de la Frankfrut, e, să zic așa, un comunist independent, care a recomandat aceste strategii pe care noi le vedem împlinite de multe decenii în Occident, și la noi au pătruns și funcționează de minune.
Gramsci nu vrea să facă revoluție în sensul sângeros, brutal, de naționalizare a mijloacelor de producție și de trimis capitaliștii în lagăr șamd, dimpotrivă, el vrea să înceapă de la cultură. Cultura întăi să fie cucerită, să avem noi, comuniștii, hegemonia în domeniul cultural, și apoi o să fie ca un măr copt care o să ne pice în mână și societatea, și politicul. Puterea politică o să o luăm în mod firesc, n-o să mai existe nicio opoziție, fiindcă nimănui n-o să îi mai treacă prin cap niciun fel de alte idei după ce noi punem stăpânire pe toate mințile.
Schimbările trebuie să fie gradate, imperceptibile, nu spui că te duci la comunism. Gramsci spune clar că ăsta e scopul, dar recomandă să camuflăm lucrurile astea și să folosim doar mici schimbări gradate, tovarăși de drum, să folosim actori, sportivi cunoscuţi, care să își dea cu părerea. Şi să infiltrăm instituțiile.
Foarte important, ceea ce a recomandat el e infiltrarea Bisericii Catolice, pentru Gramsci acesta era adversarul numărul 1 al comunismului. El scria în anii ‘20 și iată că în 1968 primirea enciclicii Humane Vitae de către foarte mulți dintre contemporanii săi în Biserică arată că strategia recomandată de Gramsci deja dăduse roade foarte importante.
Practic, în 50 de ani s-a văzut că s-a avansat mult în acest sens, iar în zilele noastre știm asta foarte bine. Iuri Bezmenov a fost un tânăr ofițer KGB care la un moment dat a luat decizia să plece în Occident și să dezvăluie ce făcea el în instituția respectivă. Bezmenov a dezvăluit faptul că cel puțin 85% din resursele pe care KGB-ul le folosea pentru subversiunea în Occident nu erau alocate spionajului industrial sau militar, sau acţiunilor de sabotaj, pentru aruncat poduri în aer, asasinate etc, ci pentru subversiunea culturală. Aproape tot efortul se îndrepta în sensul unei distrugeri a moralității Occidentului, ca Occidentul să fie decăzut și puterd și să fie ușor de cucerit, în cele din urmă și militar.
Ideea era că se putea face asta mult mai ușor dacă Occidentului i se inoculau aceste idei care să îl facă să se autodistrugă, să se sinucidă. Mai există și alte nume importante dar nu am timp să spun ce a făcut fiecare pentru cauza revoluției sexuale.
Wilhelm Reich este un marxist freudian foarte reprezentativ, căruia îi aparțin noțiunile de revoluție sexuală, sexualizarea copiilor – el a propovăduit că copiii trebuie luați de la părinți și să primească educație sexuală din cea mai frageda pruncie, ca părinții să nu-i mai poată influența – și utilizarea politică a sexualității. Este important că Wilhelm Reich era foarte bun prieten cu cel mai mare spion sovietic al tuturor timpurilor, Arnold Deutsch, care este și azi pe pereții tuturor academiilor de spioni, care sunt foarte importante în Rusia și acum. Deutsch este modelul pentru orice spion rus. Putin când era mic își dorea să fie Arnold Deutsch, ăsta e simbolul lor și modelul prin excelență. Acesta era strâns legat, printr-o prietenie puternică și trainică, cu Wilhelm Reich.
Îi mai avem pe Herbert Marcuse și pe Michel Foucault, mai aproape de noi, până acum trei ani mai activa și Ernesto Laclau. Aceștia sunt toți autori care s-au remarcat prin contribuții pentru distrugerea moralității și pentru susținerea mai ales a înlocuirii proletariatului clasic al lui Marx cu alte categorii. Fiindcă lucrurile nu s-au confirmat.
Marx a vorbit prostii, lucrurile nu au fost cum le-a profețit el. Iar proletariatul, practic, nu mai există acum în Occidennt așa cum îl descria Marx. Atunci, cine să facă revoluție, că totuși, revoluție ei vor să facă? Unii propun să fie homosexualii sau cei din diferite minorități sexuale, mai ales Foucault, iar Ernesto Laclau susține că nu ne trebuie neapărat o clasă anume care să facă revoluția, clasa aceea o creăm noi prin discursul nostru revoluționar. Ar merita să ne oprim asupra acestei nebunii, dar din păcate nu e timp.
Revoluția sexuală de la 1968 e una sexuală, dar este și marxistă
Ce trebuie subliniat este că revoluția sexuală de la 1968 e una sexuală, dar este și marxistă. Toate pancartele, simbolurile, toate steagurile care fluturau pe străzile Parisului în mai 1968 erau cu Che Guevara, Mao, Ho Și Min, nu erau cu autori capitaliști. Trebuie înțeles și din perspectiva istoriei ce curaj extraordinar de martir a avut Papa Paul al VI-lea când a scos Humane Vitae în acest an revoluționar, 1968. Judith Butler cu teoria genului se înscrie și ea în aceasta linie.
Mai există și alte repere importante, tot cu comuniști. De exemplu, Alfred Kinsey, un impostor care de meserie era entomolog, se ocupa de studiul insectelor, care a fost promovat drept cel mai mare sexolog al tuturor timpurilor. Lui i se datorează vestitul 10%, a susținut că 10% din populația SUA sunt homosexuali, dar se ascund de rușine, de opresiune, de nu știu ce. Mai târziu, o profesoară psiholog, profesor universitar și în SUA, și la universitatea din Haifa, Judith Reisman, a făcut cercetări asupra cercetărilor lui Kinsey și a descoperit crime îngrozitoare. El făcea experimente sexuale pe copii, pe sugari, pedofilie de mare cruzime. Cercetările propriu-zise erau fraude, pentru că el își făcuse această statistică de unde i-a iest 10% printre infractori, a făcut în închisori cercetarea asta. A făcut un sondaj printre violatori, printre pedofili, printre cei care erau închiși pentru infracțiuni legate de sexualitate. Kinsey era legat printr-o strânsă prietenie cu Harry Hay.
Harry Hay e un alt mare simbol. Prima organizație pentru drepturile homosexualilor din istoria omenirii este Mattachine Society, înființată de Harry Hay, care el însuși era membru al partidului comunist american, și 95% sau 98% dintre membrii acestei organizații erau membri ai Partidului Comunist din SUA. Partidul comunist american era ceva minuscul și era o agentură KGB 100%. Despre asta a explicat Whittaker Chambers în cartea “Witness”. Mattachine Society a fost prima organizație pentru “drepturile gay-ilor”. Harry Hay, mai târziu, după Mattachine, a înființat “Radical Faeries”, Zânele Radicale. Vedeți și titulatura, toate acestea au o simbolistică homosexualistă, dar au tot timpul și ceva cu “radical”, cu “eliberare”, sună marxist. Ce e interesant e că Harry Hay nu s-a sfiit niciodată să își arate sprijinul pentru NAMBLA, care e organizația pedofililor din SUA, și de care chiar și mulți homosexuali se sfiesc. Nu prea se arată alături de NAMBLA decât unii foarte radicali.
Marxismul clasic și marximul cultural
Ca să rezumăm, avem marxismul clasic, care vrea preluarea violentă a proprietății, și marxismul cultural, care este o revoluție și mai profundă, antropologică, care vrea să dărâme nu doar structura socială, ci chiar identitatea sexuală și natura umană.
Ceea ce au în comun cele două forme de marxism nu sunt doar autorii, ci sunt și mentalități comune. Caută motive de revoltă, caută neapărat să găsească o categorie oprimată și să o instige la ură împotriva altei categorii care chipurile o oprimă, promite mântuirea aici pe pământ, dă dovadă de mare lipsă de scrupule în urmărirea obiectivelor revoluționare. Şi mai ales caracterul totalitar, care acum pare mai soft. Ceea ce trăim acum în Occident nu e chiar Gulag și poliție politică, tortură etc, dar pretenția asta de științific al teoriei gender practic exclude alte opțiuni, pentru că orice altceva e neștiințific, nici nu putem să discutăm. Faptul că se adoptă limbajul drepturilor omului, cine se poate opune, că doar n-o să fii împotriva drepturilor omului? Asta face să elimine discuția, nu este loc pentru alte păreri.
Ce s-a întâmplat de fapt? Toată istoria comunismului din 1917 și până în ziua de azi este caracterizată printr-o alternanță dialectică intre modul soft și modul hard. Avem întăi revoluția bolșevică, extrem de sângeroasă, extrem de brutală și de violentă. Avem apoi, după primele experimente care au dat greș, foametea care s-a ivit în urma naționalizărilor, Lenin trece la NEP, Noua Politică Economică, un fel de glasnost, o relaxare. Mai tărziu vine Stalin și iar strânge șurubul, apoi vine Hrușciov, care denunță crimele lui Stalin și declară un nou dezgheț. După care vine Brejnev și iar strânge șurubul, după care vine Gorbaciov și instaurează Perestroica.
.
Golitsyn, Perestroika Deception: 1995
Perestroika Deception: Memoranda to the Central Intelligence Agency – The World’s Slide Towards the Second October Revolution (‘Weltoktober’)
Aceasta este cartea lui Golițîn, tot un kaghebist care a ales libertatea, unde explică faptul că Perestroica nu este altceva decât o nouă strategie comunistă care permite acestor idei să se răspândească în lumea întreagă fară stavilă, pentru că Occidentul e acum convins că a câștigat Războiul Rece și nu se mai apară împotriva acestui tip de propagandă. Practic, datorită faptului că a avut loc Perestroica, porțile s-au deschis complet pentru revoluția leninistă mondială. Formula “Revoluția Satanică Mondială a lui Lenin” îi aparține lui Christopher Story. Practic, noi nu am terminat cu comunismul, noi suntem într-o fază foarte avansată.
Rolul Rusiei
E important să înțelegem bine rolul Rusiei acum pentru că tot auzim că, vezi Doamne, Putin e apărătorul creștinismului, apărătorul familiei, speranța apărării vieții, copiilor nevinovați șamd.
Noi, ca români, înțelegem mai ușor decât poți să le explici unor occidentali că Rusia finanțează și una, și alta dintre aceste trenduri. Există dovezi foarte clare că a sprijinit mișcarea Occupy Wall Street din SUA, mișcare în mod notoriu aliată cu mișcările LGBT. Asta nu se explică, un guvern conservator care promovează creștinismul, nu ar trebui să facă așa ceva în altă țară. Se poate intra în amănunte – în America Latină, Forul de la Sao Paulo, tratatul de pace din Columbia, care înseamnă 300 de pagini de ideologie gender și pe care Lavrov (ministrul de externe al „conservatorului” Putin) și cu Castro l-au negociat cu guvernul columbian.
Ajungem și la România, unde pe lista lui Dughin, lista de agenți de influență pe care Dughin, ideologul principal al regimului Putin, contează în Romania, găsim și pe dl Stanciu de la Provita, care e mare apărător al Referendumului și apărător al familiei, și pe Vasile Ernu de la criticatac, un radical bolșevic, leninist, susținător al mișcărilor homosexualilor și mare opozant al Referendumului. Avem și unul, și altul, cu stânga lovim dintr-o parte, cu dreapta lovim din partea cealaltă, și în felul ăsta gestionăm toată scena politică.
Mai observăm că teoria genului este impusă prin diferite instrumente. Politic, da, dar nu pe față neapărat, cel puțin în Romania, nu la vedere, nu o să vedeți un partid în Romania care vine cu asta la alegeri, poate USR nu peste mult o să se și declare, dar deocamdată nu se exprimă nimeni chiar așa de radical (conferinţa e din 2018, între timp a apărut PLUSR şi predicţia s-a împlinit). În schimb, pe căi administrative, lucrurile au intrat profund, au intrat și în învățământ.
România
La nivel de Europa, aceste proiecte de texte sunt de obicei propuse și se pot vota cu sprijinul în primul rand al grupărilor de stânga, și mai ales al socialiștilor, PES, Partidul Socialist European, sprijiniți de ALDE, de liberali, dar liberalii sunt întotdeauna pe locul doi, inițiativa aparține stângii. E important de văzut cum votează PSD toate aceste chestii. Aici aveți exemple de texte care sunt extrem de radicale în acest sens, să vă uitați cum au votat europarlamentari ai PSD la asta. Cu rare excepții, că unul a lipsit, sau ce știu eu ce s-a întâmplat, ei sprijină toate aceste lucruri și în principal doamna Vasilica Dăncilă, care acum sprijină familia tradițională și se pozează la biserică.
Iată un text pe care România l-a ratificat, “Convenția pentru prevenirea violenței împotriva femeii”. Iarăși este un titlu imbatabil, cine poate să fie contra unei astfel de declarații? Doar nu vrei să fie femeia bătută.
– convenție ratificată de guvernul PSD 2014, ministrul Rovana Pb.
Articolul 3 litera c:
“gen” va însemna rolurile, comportamentele, activitățile şi atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei şi bărbaţi;Capitolul III Articolul 12 alin. 1
Părţile vor lua măsurile necesare pentru a promova schimbările în modelele sociale şi culturale de comportament al femeilor şi bărbaţilor, în vederea eradicării prejudecăţilor, obiceiurilor, tradiţiilor şi a altor practici, care sunt bazate pe ideea inferiorităţii femeilor sau pe roluri stereotipe pentru femei şi bărbaţi
Sub pretextul acestei combateri a violenței, iată ce măsuri radicale s-a angajat Romania să ia. “Genul”, în înțelesul acestei convenții, înseamnă “rolurile, comportamentele etc pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați” – zici că e luat direct din Judith Butler.
Asta noi nu am discutat, nu a existat o dezbatere, v-a întrebat cineva, ați votat? Poate nu eram de acord. A fost trecută pe sub mână, cine a știut, a știut. Rovana Plumb a semnat în 2014. În Romania nu s-a zis nici pâs. În Polonia a fost un scandal enorm când a fost vorba de asta.
Articolul 14 – Educaţie
1 Părţile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme cum ar fi egalitatea între femei şi bărbaţi, rolurile de gen ne-stereotipe, respectul reciproc, rezolvarea non-violentă a conflictelor în relaţiile interpersonale, violenţa de gen împotriva femeilor şi dreptul la integritate personală, adaptate capacităţii în evoluţie a elevilor, în curriculumul formal şi la toate nivelele de educaţie.
2 Părţile vor face demersurile necesare pentru a promova principiile la care s-a făcut referire în alineatul 1 în stabilimentele educaţionale informale, precum şi în stabilimentele sportive, culturale şi recreative şi în mass media.
Iată la ce s-a angajat guvernul României:
“părțile (guvernul n.m.) vor lua măsuri pentru a promova schimbările în modelele sociale și culturale de comportament al femeilor și bărbaților, în vederea eradicării prejudecăților, obiceiurilor, tradițiilor care sunt bazate pe […] roluri stereotipe pentru femei și bărbați.”
Deci faptul că zici mamă sau tată într-o casă deja contravine acestor chestii și guvernul s-a angajat pentru eradicarea lor. Nu mai vorbesc de Biblie, de scrisorile Sf. Pavel, astea chiar trebuie eradicate.
Iată ce s-a mai angajat guvernul României, pentru educație: “în tot materialul didactic să fie vorba de roluri de gen nestereotipe”, mama conduce naveta spațială și tata face sarmale. Totul să fie inversat și deja în curricula de școală și de grădiniță.
Interesantă e și această parte: “și în stabilimentele sportive, culturale și recreative și în mass media” – ce ascunde vorba asta? Ascunde WC-urile gender, mă scuzați. Asta e ultima bătălie pe care a dat-o Obama înainte să termine mandatul, un mare proiect ideologic era ca WC-urile să nu mai fie pentru femei și pentru bărbați – îmi pare rău că aduc vorba, dar suntem intre medici și lucrurile sunt deja foarte avansate.
De exemplu, apare situația următoare: o doamnă, situația e reală, mergea la o sală de fitness și după ce a făcut antrenamentul a vrut să meargă la duș. Acolo s-a întâlnit cu un bărbat, bărbat toată ziua – era evident că era bărbat – care declarase că el în ziua aceea se simte femeie. Fără glumă. Faptul că ea a țipat și a chemat paza și a protestat a dus la eliminarea ei din acel club sportiv, pentru că l-a discriminat pe acel domn care era trans, sau nu ştiu ce minoritate.
Și de data asta, ca și revoluția lui Lenin, în loc să elibereze femeia, practic o duce într-o situație în care ea nu mai poate ieși din casă pentru că dacă merge la studii sau să lucreze, sau să facă antrenamente, o să dea de un derbedeu în duș sau la toaletă și cine va câștiga dacă acolo o să aibă loc un meci de box? Femeia pierde, nu are cum să fie altfel. Și orice derbedeu care vrea să violeze o femeie se declară în ziua aia femeie și nu poate fi discriminat.
Pe scurt, profesorul Richard Legutko, care este un filozof polonez și europarlamentar din partea Poloniei, a zis așa: liderii UE, din păcate – generația actuală – sunt toți ori generațional, ori mintal, ca tradiție, discipoli ai lui mai ‘68, iar acest mai ‘68 a fost o revoluție marxistă și sexuală. De aceea, zice el, găsim absolut în toate documentele UE, fară excepție, obsesiv, referire la minorități sexuale, orientări sexuale, sexuale, sexuale. Că e vorba de securitate, că e vorba de transporturi, că e vorba de pescuit, că e vorba de siguranță alimentară, peste tot trebuie să apară neapărat o referire la gender. După cum profețește prof. Legutko, teoria gender probabil se vă prăbuși nu peste mult, cum s-a prăbușit marxismul clasic, dar întrebarea este ce dezastre va produce, pentru că aruncând în aer familia și înnebunind atâtea generații, lucrurile nu au cum să fie lipsite de consecințe.
Ce trebuie să nu uităm, să nu ne lăsăm descurajați, că profeția de la Fatima a fost completată cu aceasta promisiune, care nu este condiționată de meritele noastre – așa a formulat-o Maica Domnului în aparițiile sale – că, la sfârșit, Inima Neprihănită vă triumfa.
Iata un aliment care vindeca o suta si una de boli… Cum sa folosesti otetul de mere ca medicament pentru piele; 10 greseli pe care le faci cand speli haine- Opreste acum cadrea parului, simplu si eficient – Remedii de cătină pentru imunitate- Așa folosești cojile fructelor și legumelor ca remedii naturiste! De ce nu e indicat să stai picior peste picior? – Bautura care le fereste pe femei de cancer – Adevărul despre legumele congelate din supermarketuri pe care nimeni nu îl spune. Mai cumperi? 6 trucuri pentru a scapa de indigestie… Singura metoda care protejeaza impotriva cancerului de col uterin… .Cum stii cand te supara fierea si cand colecistul…Infarctul, momentul in care o parte din inima moare. Care sunt semnele si cand e necesara operatia…Ce dezvaluie fizionomia despre tine…Iata un aliment care vindeca o suta si una de boli
Otetul de mere era folosit de medicii Greciei antice pe scara larga; insusi Hipocrate punandu-l la loc de cinste in scrierile sale. In medicina populara romaneasca, este folosit din timpuri imemoriale.
Taranii nostri din zonele de deal si de munte prepara si astazi otetul de mere in fiecare toamna, folosindu-l apoi pe timpul lungii ierni contra diferitelor boli ori, pur si simplu, pentru mentinerea sanatatii.
Boli care se trateaza
intern cu otet de mere
In cele ce urmeaza nu vom putea enumera toate afectiunile care se trateaza cu rezultate bune cu ajutorul otetului de mere, pur si simplu din cauza ca lista este prea lunga pentru a putea fi cuprinsa integral. Vom detalia doar principalele categorii de afectiuni care raspund pozitiv la administrarea otetului de mere:
*Reumatism, reumatism degenerativ – se ia de trei ori pe zi cate o lingura de otet de mere amestecata cu o lingurita de miere. Cura dureaza minimum trei luni si are efecte de dezintoxicare a organismului foarte puternice. In plus, anumite substante continute de otetul de mere au efecte antiinflamatoare articulare si impiedica procesele de imbatranire si de degenerare a cartilajelor si a epiteliilor.
* Litiaza renala (pietre la rinichi) – prevenire si combatere – se bea de trei ori pe zi cate un pahar de apa plata (saraca in minerale) in care se dizolva 1-2 lingurite de otet de mere. Remediul se ia vreme de o luna.
* Obezitate, ingrasare – cu otetul de mere se fac cele mai simple si mai eficiente tratamente de reglare ponderala. Iata unul dintre ele: se bea in fiecare dimineata, la trezire, pe stomacul gol, un pahar de apa de izvor, in care au fost dizolvate doua lingurite de otet de mere. Apoi, pe parcursul zilei, dupa fiecare masa, vom bea o jumatate de pahar de apa in care am adaugat o lingurita de otet de mere si doua lingurite de miere. Otetul de mere stimuleaza procesele de eliminare din organism (in special tranzitul intestinal) si activeaza anumite lanturi metabolice care favorizeaza slabitul. Daca vreti o cura de slabire forte, folositi-o pe urmatoarea: inainte de fiecare masa, oricat de imbelsugata sau saraca, se inghit doi catei de usturoi pisati impreuna cu o lingura mare de otet de mere si putina apa. Este un preparat nu foarte rafinat ca aroma si cu atat mai putin ca gust, insa efectul merita efortul. Ar mai fi de retinut ca aceasta cura, destul de dura pentru tubul digestiv, nu se face mai mult de sapte zile la rand, urmate de sapte zile de pauza.
* Colecistita, dischinezia biliara, litiaza biliara – majoritatea persoanelor care au probleme cu bila ar putea fi scutite de multe necazuri luand 1-2 lingurite de otet de mere cu 10 minute inainte de fiecare masa (20-25 de minute in cazul persoanelor cu un apetit alimentar foarte puternic).
* Indigestii frecvente, hipoaciditate – beti inainte de masa cu 5-10 minute si imediat dupa masa cate un sfert de pahar de apa in care a fost diluata o lingurita de otet. Otetul stimuleaza salivatia, secretia de sucuri gastrice si mareste peristaltismul tubului digestiv.
* Inapetenta, anemie, slabiciune corporala la copii – medicina populara recomanda in toate aceste cazuri administrarea unei lingurite de otet, combinata cu o lingurita de miere, inainte de fiecare masa (doza va fi redusa la jumatate, in cazul copiilor sub cinci ani). Otetul de mere, pe langa faptul ca stimuleaza pofta de mancare si digestia, ajuta la asimilarea fierului si a altor minerale esentiale din alimente, favorizeaza procesul producerii hematiilor (globulelor rosii), stimuleaza foarte bland sistemul nervos central, inducand o stare de vioiciune si tonus. Suplimentar, pe langa administrarea interna, se fac saptamanal frectii pe tot corpul cu otet de mere, mai ales in cazul copiilor debili, care se imbolnavesc usor.
* Migrenele – mai ales cele care apar ca o consecinta a unor probleme hepato-biliare sau a constipatiei, se trateaza intern cu otet de mere, din care se iau 2 lingurite diluate in putina apa. Extern se fac frictionari ale tamplelor si ale bazei craniului (deasupra cefei) cu otet de mere. O metoda populara care uneori da rezultate surprinzator de rapide este inspirarea vreme de cinci minute a vaporilor de otet de deasupra unui vas umplut cu acest lichid.
Aplicatii externe cu otet de mere
* Durerile de gat – se face din ora in ora gargara cu o solutie de otet concentrata: 4 linguri de otet la o cana (250 ml) de apa. Dupa ce durerile de gat se atenueaza, gargara se face mai rar: din 3 in 3 ore. Este un tratament deosebit de eficient in fazele incipiente ale racelilor. Procedura are un efect foarte bun si in cazul in care avem senzatia de gat uscat.
* Oboseala cronica, epuizare – se face un masaj al intregului corp cu otet de mere sau, mai bine, cu un otet de mere aromatizat cu lavanda. Se ia otet de mere in palma si se intinde pe piele cu miscari blande si energice (facute mereu in sens ascendent) insistandu-se asupra umerilor, a cefei, a toracelui si in zona fruntii. Acest tratament dureaza 30 minute si va fi urmat obligatoriu de un dus, dupa care va veti simti proaspeti si in forma. Acelasi tratament este recomandat contra surmenajului intelectual, precum si contra febrei musculare.
* Contra imbatranirii premature a tesuturilor, inclusiv a pielii, se fac de doua ori pe luna masaje ale intregului corp cu otet de mere. Acest produs natural favorizeaza recapatarea supletii si a tonusului tegumentelor, invioreaza, curata pielea, previne aparitia infectiilor si a dermatozelor.
* Micozele unghiilor – se face un tratament de lunga durata, dar cu o eficienta exceptionala, verificata in practica: De trei ori pe zi, dimineata, la pranz si seara, se tine degetul in otet de mere timp de o jumatate de ora. Peste noapte, se inveleste degetul bolnav in vata imbibata cu otet de mere si se infasoara in plastic (degetare taiate din manusile chirurgicale). Din cand in cand, se mai tamponeaza unghia si cu tinctura de propolis sau de muguri de plop, care au efecte antiinfectioase foarte puternice si actioneaza foarte bine pe tesuturile inmuiate anterior de otet. Dupa 2-3 luni, micoza va disparea.
* Raceala, adjuvant in cazul pneumoniilor si infectiilor gripale severe – se fac frictionari ale intregului corp, dar in special ale toracelui, cu otet de mere. Dupa tratament, pacientul se inveleste bine si se lasa sa asude vreme de macar 10 minute. O eficienta deosebita in cazul in care aceste boli sunt insotite de febra sau de dureri musculare o are masajul cu otet mentolat, care are o importanta terapeutica atat de mare, incat vom vorbi despre el detaliat.
Oteturile Aromate
Se obtin din plante care contin uleiuri volatile (menta, lavanda, cimbru, rozmarin, trandafir, tarhon etc.), care sunt puse la macerat in otet de mere. Iata reteta completa de obtinere a acestor preparate: se piseaza marunt planta aromatica aleasa si apoi se pun 6-8 linguri rase de pulbere intr-o sticla in care se adauga apoi o jumatate de litru de otet. Se inchide sticla ermetic si se lasa la macerat vreme de 10-14 zile, dupa care se filtreaza.
Otetul mentolat
Se obtine, asa cum arata si numele, din menta, cel mai adesea din specia numita menta dulce (Mentha viridis), care este mai „rece” decat celelalte soiuri ale acestei plante. Folosit extern, este un foarte puternic febrifug, utilizat in toate tipurile de infectii respiratorii si infectii insotite de temperatura ridicata. Mai este recomandat contra durerilor de cap, contra durerilor musculare, contra reumatismului inflamator (cu senzatia de fierbinte la nivelul articulatiei), contra starilor de greata la femeile gravide.
Otetul de levantica
Este un foarte bun relaxant, folosit extern in cazurile de surmenaj fizic si intelectual, anxietate (stari de teama fara motiv aparent), stari de agitatie la copii, insomnie. In arsurile usoare (de gradul I si Ii), otetul de levantica este un excelent calmant si ajuta la refacerea rapida a pielii. Folosit intern, 4 lingurite pe zi, este un remediu excelent contra problemelor biliare (dischinezie, colecistita) si contra infectiilor cu giardia lamblia.
Otetul de rozmarin
Aplicat pe piele, este excelent pentru mentinerea tineretii si supletii acesteia, fiind unul din secretele cosmeticienilor renumiti. Frictionarile cu otet de rozmarin dau rezultate foarte bune in tratarea paraliziilor de tot felul, facand adevarate minuni in unele cazuri. In fine, intern, otetul de rozmarin (folosit chiar in alimentatie) este un bun stimulent al digestiei, un tratament eficace contra gastritelor hipoacide si a atoniilor digestive. De asemenea, este un excelent stimulent al… memoriei.
Cura cu oțet de mere
Oțetul de mere este un leac cunoscut din bătrâni pentru tratarea multor afecțiuni, precum și pentru menținerea stării de sănătate fizică. Mai mult decât atât, cura cu oțet de mere aduce beneficii considerabile organismului uman și ajută la slăbit. Oțetul de mere are Ph-ul mult mai ridicat decât alte tipuri de oțet și este cea mai bună variantă pe care o putem folosi. Ce beneficii aduce organismului nostru? Ce presupune cura cu oțet de mere și mai ales cine are restricții de la consumul oțetului de mere, vom afla în cadrul acestui articol.
Ce conține oțetul de mere?
Oțetul de mere este obținut prin fermentarea cidrului de mere, și acidul acetic este principalul ingredient al oțetului. De asemenea, oțetul de mere conține și vitamine, minerale, aminoacizi, magneziu, calciu, potasiu, fosfor, sulf, fier, sodiu, complexul vitaminei A și B, vitamina E și beta-caroten, toate substanțe benefice pentru organism.
Oțetul de mere cu miere de albine
Din ce în ce mai des este întâlnit oțetul de mere în combinație cu mierea de albine. Mierea de albine este un adevărat elixir pentru sănătate. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au cercetat îndelung proprietățile mierii și au descoperit faptul că tratează foarte multe afecțiuni, este un îndulcitor natural minunat, ajută metabolismul în foarte multe feluri și nu se strică niciodată. Mierea de albine este poate cel mai uimitor dintre alimente.
Pe lângă faptul că este un elixir natural de sănătate, tinerețe și frumusețe, deoarece este din ce în ce mai folosit în creme și în tratamente cosmetice, oțetul de mere are proprietatea uimitoare de a nu se altera. Acesta conține un complex important de vitamine, printre care menționăm vitamina A, C, K, D, și complexul de vitamina B și de asemenea calciu, sodiu, potasiu, fosfor și săruri minerale, astfel încât are proprietăți miraculoase cicatrizante, calmante, tonifiante și antioxidante. În primul rând, oțetul de mere tratează și previne apariția obezității, fiind recomandată înlocuirea zahărului din alimentație cu un zahăr natural, mierea. Diabetul și diabetul juvenil poate fi prevenit cu ajutorul folosirii mierii și a renunțării la dulciuri. În combinație cu oțetul de mere, mierea de albine este excelentă pentru organismul nostru, luând din aciditatea oțetului. Desigur, oțetul de mere poate fi combinat cu miere de albine în casă sau poate fi cumpărat astfel. Atenție! Din păcate, din ce în ce mai mulți comercianți profită de consumul din ce în ce mai ridicat de miere și încearcă să suplimenteze mierea naturală prin diverse adaosuri de zaharuri pentru a obține miere falsă, care, desigur poate afecta sănătatea cumpărătorului, dar lor le aduc profit consistent. Așadar, alegeți miere din cea mai proaspătă de la persoane de încredere.
Ce tratează oțetul de mere?
Oțetul de mere este farmacia noastră din casă, un leac foarte accesibil pentru o gamă foarte variată de afecțiuni. Această licoare acrișoară și foarte plăcută la miros și la gust este menționat în tratatele de medicină scrise acum câteva mii de ani. De asemenea, grecii îl foloseau la scară largă, romanii la fel, însă nici românii nu se lasă mai prejos. Această licoare era preparată, încă din cele mai vechi timpuri în curțile românilor, și aceștia o foloseau pentru tratarea diverselor afecțiuni.
Oțetul de mere previne și tratează răceala
Durerile în gât, gâtul roșu, inflamat și foarte dureros trec ca prin minune dacă se face gargară cu soluție de oțet de mere (patru linguri la o cană de apă) din trei în trei ore. În fazele incipiente ale răcelilor și durerilor în gât, acesta este un tratament eficient. De asemenea, o frecție cu oțet de mere pe tot corpul înainte de culcare face minuni pentru tratarea răcelilor.
Oțetul de mere tratează reumatismul
Este foarte adevărat. Oțetul de mere are proprietatea de a trata reumatismul datorită proprietăților sale antiinflamatoare. Așadar, se face o cură de trei luni, vreme în care se ia zilnic o lingură de oțet de mere și miere de albine. Cataplasmele cu oțet de mere pot trata de asemenea durerile reumatice dacă sunt ținute pe locul dureros minim o oră.
Indigestia și crizele biliare pot fi tratate cu oțet de mere
Indigestiile sunt tot mai frecvente mai ales în anotimpul răcoros, datorită consumului de mâncare grasă, iar crizele biliare apar adesea după masa îmbelșugată de Crăciun. Așadar, serviți după masă o soluție preparată din o linguriță de oțet de mere diluată în jumătate de pahar de apă sau, o altă alternativă ar fi ingerarea unei lingurițe de oțet înainte de masă pentru a stimula secreția bilei.
Micozele apărute pe unghii dispar cu oțet de mere
Unghiile sunt foarte afectate pe timp de iarnă când încălțămintea neadecvată sau purtarea mai multor șosete pot duce la apariția micozei unghiilor. Există, desigur, foarte multe alternative în medicina alopată, dar cel mai la îndemână remediu este oțetul de mere. Se face un tratament de lungă durată cu oțet de mere. De trei ori pe zi se ține degetul afectat de micoză în oțet de mere, sau, dacă acest lucru nu este posibil, se învelește pe timp de noapte degetul sau degetele ale căror unghii au micoze într-un tifon îmbibat în oțet de mere.
Oțetul de mere combate oboseala
Oboseala cronică este eliminată cu ușurință cu ajutorul oțetului de mere, deoarece are proprietăți revitalizante. Se fac frecții cu oțet de mere seara, sub formă de masaj, inclusiv în zona frunții, vreme de jumătate de oră în fiecare seară. Este un remediu minunat contra febrei musculare, a oboselii și a stresului.
Oțetul de mere reglează menstruația
Menstruațiile abundente, dismenoreea pot fi cu ușurință reglate și tratate cu ajutorul unei cure cu oțet de mere. Dismenoreea este o afecțiune de care nu scapă nicio femeie. Aceasta este reprezentată de durerile menstruale, care apar mai devreme sau mai târziu. Aceste dureri pot apărea încă de dinaintea menstruației cu câteva zile sau pe toată perioada acesteia. Așadar, luați o lingură de oțet de mere amestecată cu puțină miere într-un pahar cu apă zilnic.
Oțetul de mere este eficient când aveți febră
Frecția cu oțet de mere are proprietatea de a regla temperatura corpului. După această frecție trebuie să vă înveliți pentru a transpira.
Respirația neplăcută și oțetul de mere
Faceți gargară zilnic cu amestec de oțet de mere și apă, în locul produselor cumpărate din farmacii.
Acneea poate fi combătută cu oțet de mere
Acneea, în cele mai urâte forme ale sale poate fi combătută cu ajutorul unui amestec din trei părți apă și una de oțet, cu care se curăță tenul după demachiere. După ce acționează acest amestec vreme de zece minute, se clătește cu apă caldă din abundență.
Alte beneficii ale oțetului de mere
Oțetul de mere este recunoscut ca un remediu universal. Așadar, acesta poate diminua efectele arsurilor solare dacă îmbibați o bucată de vată sau de pânză în oțet și apoi vă tamponați zona afectată. De asemenea, oțetul de mere va elimina mătreața dacă veți clăti părul cu oțet de mere și apă după spălare. Persoanele agitate și nervoase pot inhala mirosul de oțet de mere pus pe o farfurioară și se vor calma mai ușor. Iar înțepăturile de insecte pot fi tratate cu ajutorul oțetului de mere. Vindecarea se produce mai repede și senzația de mâncărime și usturime dispare dacă aplicați un tampon cu oțet de mere pe înțepătură.
Cura cu oțet de mere ajută la slăbit
Faimoasa dietă cu oțet de mere poate ajuta la slăbit și eliminarea toxinelor și a grăsimilor din organism mult mai repede. Preparați o licoare „magică„ din oțet de mere, deoarece acesta are proprietatea de a stopa pofta de mâncare, de a stimula digestia și metabolismul și de a intensifica arderea grăsimilor. Așadar, cu 20 de minute înainte de fiecare masă consumați un amestec din o lingură de oțet de mere la o ceașcă de apă călduță. Trebuie să fiți foarte atent și să nu consumați mai mult oțet decât este recomandat, deoarece vă poate afecta stomacul.
Cum sa folosesti otetul de mere ca medicament pentru piele
Otetul de mere este plin de arome si substante active, folositoare pentrusanatate si ten. Pe langa efectul lui de tonic al epidermei, otetul de mere da parului efecte stralucitoare si devine un veritabil energizant pentru corp, daca e pus in apa din baie. Iata cateva remedii stravechi de intrebuintare a otetului in frumusete.
Maini fine, intr-o clipita
Turnati pe maini o jumatate de cana de apa amestecata cu o lingurita de otet. Pudrati-va apoi mainile, cat sunt umede, cu o jumatate de lingura de zahar praf, iar deasupra turnati o lingurita de ulei pentru bebelusi. Frecati-va mainile cu acest amestec vreme de doua minute, apoi spalati-va cu un sapun fin. Veti avea niste maini de o finete magica si o senzatie de catifea.
Alte retete pentru maini fine
Scufundati-va mainile vreme de cateva minute in apa fierbinte cu otet, apoi, fara sa le stergeti, ungeti-le cu vaselina. Pentru rezultate durabile, practicati procedeul seara, inainte de a va culca.
Adaugati o lingura de otet de mere la doua cani mari de apa fierbinte (cat suportati). Tineti-le asa 5 minute, apoi tamponati-le cu un prosop. Aplicati o jumatate de lingurita de vaselina pe maini si puneti-va manusi de bumbac. Pastrati-le peste noapte. A doua zi, mainile dvs. vor fi mai fine decat matasea si vor ramane asa, indiferent de treburile casnice de peste zi.
Ingrijirea picioarelor
Pielea cornoasa de pe talpi si calcaie poate fi inmuiata prin inmuierea picioarelor in apa cu otet. Stati asa vreme de zece minute, apoi ungeti-va cu un lapte de corp. Folositi apa cat mai calda posibil, in care adaugati o lingura de otet de mere la un litru de apa. Tamponati-va picioarele pentru a le usca bine, aplicati laptele de corp, apoi incaltati-va cu sosete de lana sau de bumbac.
Alta reteta
Calozitatile si bataturile de pe picioare provoaca, adesea, dureri la mers. Inmuiati-le vreme de 5 minute in apa calda in care adaugati o ceasca de otet de mere, apoi frecati bine intariturile de piele cornoasa cu zahar praf. Faceti un masaj rapid cu ulei pentru bebelusi, spalati-va cu un sapun fin, apoi incaltati-va cu sosete de bumbac. (In nici un caz din plastic.)
Pentru inmuierea pielii intarite
Inmuiati-va zilnic picioarele intr-un lighean cu apa calda, cu clabuc de sapun, in care adaugati o cana de otet.
Remedii impotriva matretii
Spalati-va si clatiti-va pe cap ca de obicei, apoi aplicati un amestec de apa cu otet (in parti egale) pe toata lungimea parului. Nu va mai clatiti.
Masca anti-matreata
Dupa ce va spalati pe cap si va clatiti ca de obicei, aplicati pe parul ud, vreme de 5 minute, un amestec de o jumatate de cana de otet de mere, in care dizolvati doua tablete de aspirina pisata. Clatiti-va bine. In ultima apa, puneti o lingura de otet.
Bai cu otet de mere cu plante
Otetul de plante preparat acasa poate fi folosit pentru bai cu efect excelent. Utilizati o jumatate de cana de otet la o cada de apa. Pentru o baie relaxanta, folositi otet de mere aromat cu lavanda, musetel sau hamei. Pentru o baie revigoranta, folositi otet de mere cu menta, salvie sau tarhon. Otetul aromat se prepara punand sa se macereze in el diferite ierburi sau flori.
Baie de aburi cu otet
Puneti la fiert o cana de otet de mere si varsati-l intr-un lighean mai mic. Acoperiti-va capul cu un prosop, pentru a lasa sa va patrunda aburii in piele. Cand otetul se raceste, stergeti-va cu el obrazul, folosind un tampon, asemenea unei lotiuni astringente. Baia de aburi cu otet este un mijloc ideal de inmuiere a epidermei inainte de a aplica un produs hidratant sau pentru a strange porii dupa o curatire a tenului.
Planta de care te impiedici peste tot are beneficii nebanuite pentru sanatate
Banalul troscot care creste pe terenuri virane, pe marginea drumurilor si chiar in locuri batatorite contine siliciu solubil care ajuta la combaterea diareei. Planta este recomandata si in afectiunile respiratorii.
10 greseli pe care le faci cand speli haine
Visezi ca de fiecare data cand folosesti masina de spalat, hainele tale sa fie impecabil de curate? Primul pas pe care trebuie sa-l faci este sa le speli corect.
9 lucruri pe care nu le ştiai despre ochii tăi
Dacă ai fi pus în situaţia de a te lipsi de unul dintre cele 5 simţuri umane (auditiv, vizual, tactil, gustativ, olfactiv), de care crezi că te-ai putea lipsi cel mai puţin? Cred că majoritatea ar răspunde că vederea este cel mai de preţ bun pe care îl deţin şi că ar prefera pierderea oricărui alt simţ în favoarea acestui lucru.
Opreste acum cadrea parului, simplu si eficient
Problema caderii parului este una comuna care afecteaza multi oameni din intreaga lume, indiferent de varsta lor. Deficitul de vitamine, stresul, diversele traume si multe alte conditii pot duce la o pierdere a parului.
Remedii cu cătină pentru imunitate
Remedii naturale pentru unghiile încarnate
Ce să mănânci la micul dejun pentru a slăbi: 10 idei
Micul dejun nu trebuie neglijat, mai ales dacă ai de gând să slăbeşti – Iată 10 idei pentru micul dejun, care te ajută să scapi de kilogramele în plus!
3 antigripale naturiste. Cum te tratezi fără pastile
Pe val în anotimpul rece, viruşii sunt „inamicii” numărul 1 ai stării tale de bine. Dacă te-a prins gripa cu garda jos, află-i ac de cojoc cu antigripale naturiste. Vei vedea că așa-ziele ”leacuri băbești” fac minuni.
Îţi curge nasul, tuşeşti, strănuţi şi te doare şi gâtul. Garantat te pui pe picioare cu „ajutoarele verzi”. Iată câteva reţete simple şi eficiente de antigripale naturiste.
Măceşul este un excelent vitalizant natural folosit cu încredere din timpuri străvechi. Foarte bogat în vitamina C, aproape de zece ori mai mult decât lămâia, este un excelent tonic pentru întregul organism, acum, în sezonul rece. Prepară o infuzie din 20 g de măceşe la 250 ml de apă clocotită. Lasă la infuzat zece minute, strecoară, apoi bea lichidul cu înghiţituri mici şi dese. Stările de convalescenţă vor rămîne doar o amintire.
Extractul din frunze de măslin este cunoscut încă din Antichitate pentru proprietăţile sale antibacteriene. Excelent întăritor al sistemului imunitar, acesta se remarcă drept cel mai bun remediu în afecţiunile virale. Poţiunea cu efecte miraculoase împiedică răspândirea viruşilor în organism. Extractul din frunze de măslin îl găseşti la plafar şi îl administrezi conform prospectului.
De ce sunt ouăle un superaliment şi de ce este bine să le consumăm mai ales dimineaţa
Ouale nu trebuie sa lipseasca din nicio gospodărie si asta pentru ca sunt o buna sursa de proteine care ajuta la menţinerea masei musculare, contin grasimi sanatoase si sunt extrem de versatile, putand fi consumate in diverse moduri. Mai mult, oul pastreaza senzatia de satietate mult timp şi este considerat un super aliment fiin unul dintre cele mai nutritive.
Un ou mare fiert coţine:
Pe lângă acestea ouăle mai conţin şi vitaminele: D, E, K, B6 dar şi calciu şi zinc.
O vorba din batrani spune ca oul consumat dimineata e medicament, la pranz este aliment, iar mancat seara este o otrava. Stiinta confirma aceasta zicala si ca atare nutritionistii insista pe ideea consumului de oua dimineata. Este cel mai potrivit moment din zi, mai ales daca te preocupa si greutatea.
Mancand oua dimineata nu vei mai simti nevoia sa mananci mult la masa de pranz, iar asta te ajuta sa-ti pastrezi silueta, dar si sa ai o stare buna de sanatate.
Adevărul despre legumele congelate din supermarketuri pe care nimeni nu îl spune. Mai cumperi?
Legumele congelate, în funcţie de tipul lor, pot fi la fel de hrănitoare ca şi cele crude, cu toate că în cazul primelor conţinutul nutriţional este uşor mai scăzut. În funcţie de tipul lor alimentele au o perioadă de păstrare în congelator care poate varia de la o lună sau două până la aproape un an.
Tratarea sinuzitei se face în funcție de cauzele ei
Sinuzita este una dintre afecțiunile ce se pot agrava în sezonul rece, din cauza temperaturilor scăzute. Boala se manifestă prin inflamarea mucoasei unuia sau mai multor sinusuri paranazale şi prin apariţia unor secreţii purulente.
În funcție de factorii declanșatori, sinuzita poate fi alergică, virală, bacteriană, provocată de Streptococcus Pneumoniae şi Haemophilus Influenzae, sau fungică, apărută din cauza unor ciuperci din clasa Aspergillus și Mucor..
Sinuzita se manifestă printr-o durere nivelul sinusului afectat sau al dinţilor şi maxilarelor, secreţie nazală abundentă, respiraţie greoaie. Mai poate apărea umflarea pleoapelor superioare, febra.
Dacă sinuzita rezistă la tratamentul medicamentos, este nevoie de intervenţie chirurgicală endoscopică, care presupune drenarea secreţiilor purulente din sinusuri.
7 fructe pe care nu ar trebui să le combini cu altceva niciodată
Îți prezentăm și o serie de combinații care îți pot pune stomacul la grea încercare.
Rezultatul acestei combinații îngreunează stomacul unui adult, crește producția de toxine.
Unii spun că acest amestec poate provoca arsuri la stomac, reflux gastric, probleme la sistemul renal.
Discutați cu medicul pediatru înainte de a-i da copilului o astfel de combinație.
Acest mix poate provoca anemia și probleme la nivelul hemoglobinei.
Combinația poate provoca acidoză și gaze la stomac, stări de rău, dureri de cap și la stomac.
Portocala face ca stomacul să nu mai proceseze amidonul din cereale, iar mâncarea va fi mai greu de digerat.
Bautura care le fereste pe femei de cancer
Cercetatorii au studiat, timp de 12 ani, datele obtinute in urma unui studio la care au participat 96.000 de femei si barbati. Participantii la studiu aveau varstele cuprinse intre 40 si 69 de ani.
De ce nu e indicat să stai picior peste picior?
Poziţia picior peste picior este foarte comună şi este adoptată de cele mai multe ori în mod automat. Ea este considerată elegantă şi sexy, fiind asociată cu a fi feminină sau doamnă!
Cercetatorii au descoperit legatura dintre trei afectiuni misterioase pentru care nu exista tratament
Cercetatorii au descoperit o mutatie genetica care ar putea explica legatura dintre trei afectiunii complexe. Exista şase tipuri de sindrom Ehlers-Danlos, toate fiind provocate de defectul de colagen. Forma benigna care in mod obişnuit nu este fatala se numeşte hipermobil, cunoscut ca tipul II, insa durerile cronice, loviturile şi alte simptome pot afecta viata persoanelor afectate.
Așa folosești cojile fructelor și legumelor ca remedii naturiste!
Dacă de cele mai multe ori descojești fructele și legumele și arunci coaja, află că acestea pot deveni leacuri de ajutor în durerile de cap, reumatice sau constipație.
Ceai de coji de ceapă
Pentru a calma crampele musculare și pentru a ameliora neplăcutele dureri de cap este bine să apelezi la ceaiul din coji de ceapă. Bea zilnic un ceai preparat dintr-o linguriţă de coji de ceapă, care se infuzează timp de 10 minute, în 200 ml de apă fierbinte. Iei jumătate de pahar la ora 18, restul la ora 21. Tratamentul poate fi de lungă durată, uneori efectul apare la 3 luni după consumul zilnic, iar cura nu se întrerupe.
Decoct din coji de cartofi
Cojile de cartofii îţi fac bine dacă ai dureri reumatice sau hipertensiune. Spală cinci cartofi, curăţă-i şi fierbe coaja într-o jumătate de litru de apă, 20 de minute. Strecoară, lasă să se răcească şi bea acest decoct de 2-3 ori pe zi, într-o cură de 2 luni.
Aceste coji sunt bune şi dacă ai sinuzită. Fierbi cojile de la patru cartofi într-un litru de apă şi faci băi de abur o dată pe zi, 3 zile. Dacă ai afte bucale, clăteşte-ţi gura cu decoct de coji de cartofi, de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara, câte 5 minute.
Extrapont
Pentru a elimina orice urmă de pesticide de pe coji, clătește legumele și fructele, înainte de descojire, în apă cu bicarbonate sau cu zeamă de lămâie.
Infuzie de coji de măr
Cojile de mere sunt un remediu la-ndemână dacă insomniile îţi fac nopţile albe. Ai nevoie de 2 linguri de coji de mere mărunţite, peste care torni 250 ml de apă clocotită. Lasă la infuzat 10 minute şi bea ceaiul cu 2 ore înainte să te culci. Tot infuzia cu coajă de mere îţi face bine dacă ai crampe la stomac. Pentru asta, bea câte 3 căni cu ceai de coji de mere pe zi.
Coji de portocale contra constipației
Dacă ai digestia lentă, pune o linguriţă de coajă de portocală pisată într-o cană cu apă fierbinte, lasă la infuzat un sfert de oră şi ia acest amestec după masa de prânz.
Coaja de portocală te ajută şi să previi constipaţia. Fierbe cojile de la două portocale timp de o jumătate de oră şi aruncă apa. Apoi, fierbi din nou cojile într-un litru de apă, după care le scoţi şi le laşi la temperatura camerei până a doua zi, dimineaţa, când le iei pe stomacul gol.
Masaj cu coji de nuci verzi
Unele pete ale pielii, herpesul și negii dispar dacă se freacă local cu suc proaspăt de coajă de nuci verzi. Se poate face o crestătură direct în nuca verde, iar sucul se aplică pe piele, acolo unde este cazul. Cam toate genurile de negi, petele închise și herpesurile sunt eliminate cu succes cu sucul proaspăt de coji de nuci verzi.
Atât nucile, cât și cojile de nuci verzi conțin un compus cristalin – acid elagic – care ajută semnificativ în tratamentul hipertensiunii, a cancerului epidermic și a paraliziei musculare provocată de șocuri electrice. Animalele de laborator care au fost hrănite cu acid elagic au prezentat cu până la 45% mai puține tumori sau o amânare a declanșării acestora cu până la 10 săptămâni.
Cojile de nucă, dacă sunt folosite pentru conținutul lor de acid elagic, se pun în apă clocotită și se fierb cam o oră. Decoctul obținut se îndulcește și se bea ca ceaiul.
Ce poți trata cu rădăcinoasele din cămară
Că sunt gustoase în mâncare, toată lumea cunoaște. Dar că rădăcinoasele, cum sunt morcovii, sfecla roșie și hreanul, se pot transforma în tratamente pentru diferite boli știai? Iată de ce nu ar trebui să-ți lipsească din casă!
Curiozitati despre sanatatea inimii
Stiati ca frecventa normala a batailor inimii este intre 60-100 de batai pe minut la adulti? Acest lucru inseamna ca inima noastra bate de aproximativ 100000 de ori pe zi, de 3600 000 ori pe an si de 2.5 miliarde de ori pe parcursul intregii vieti! Cu atata „munca” depusa, trebuie sa o protejam!
Pietrele la bilă se pot trata și fără bisturiu
Durerile în partea dreaptă a abdomenului și digestia greoaie pot fi semne că ai pietre la bilă. Întrucât medicația doar ameliorează simptomele și nu dizolvă calculii biliari, există un tratament pentru cei care nu suportă o intervenție chirurgicală.
Cum să-ți faci propriul sirop de tuse
Dacă nu-ți dă pace tusea, poți alege un remediu gata preparat sau, pentru a fi sigur că este 100% natural, prepară-l singur. Îți prezentăm 3 rețete simple să-ți faci propriul sirop de tuse.
3 plante pentru detoxifierea ficatului
Când mănânci copios, te simți obosit sau suferi de boli hepatice, precum hepatita, colecistita, insuficiența biliară, anumite plante stimulează ficatul și te ajută să te revigorezi.
Ce cauzeaza pungile de sub ochi?
In general, cearcanele si pungile de sub ochi sunt corelate cu o noapte nedormita, dar de ce se intampla acest lucru dupa ce dormim doar cateva ore? Raspunsul include atat aspecte genetice, cat si ale mediului inconjurator, ca rezultat al activitatilor cotidiene.
Greseli pe care le facem cand ne spalam pe dinti
Multi dintre noi comitem greseli majore in periajul dintilor care pot duce la probleme gingivale si la aparitia cariilor, chiar daca ne spalam dantura de trei ori pe zi.
Care este primul semn al cancerului la plamani
Fumatul poate reprezenta un real pericol pentru sanatate, mai ales pentru mutatiile genetice pe care le produce in plamani. Cu toate astea, sute de mii de romani cad prada acestui viciu.
Infarctul, momentul in care o parte din inima moare. Care sunt semnele si cand e necesara operatia
Auzim tot mai des in jurul nostru despre persoane care fac infarct, unele chiar si la 30 de ani. Dar ce inseamna, de fapt, infarctul, ce se petrece in organism in acele momente? Care sunt semnele care il prevestesc si cand se impune operatia?
Ce dezvaluie fizionomia despre tine
Stiai ca forma fetei, a nasului si a barbiei ne dezvaluie personalitatea? Fruntea indica inteligenta, gura spune cat esti de senzuala, iar ochii arata felul in care vezi lumea. Afla ce spun trasaturile fetei despre tine!
Implantul care ar putea trata diabetul
Ar putea trata oare diabetul un implant care ar lua locul pancreasului bolnav, in abdomenul pacientului? Proiectul duce cu gandul la omul bionic, dar face deja obiectul unor cercetari avansate intreprinse de trei echipe la nivel mondial. Una dintre ele isi desfasoara activitatea in Franta, scrie Ouest-France.
Peste 4 din 10 romani cu varsta de peste 35 de ani sufera de insuficienta cardiaca
4,7% dintre romanii cu varsta de peste 35 de ani sufera de insuficienta cardiaca. Anual, in Romania, 25.000 de persoane sunt diagnosticate cu aceasta afectiune si ajung pe patul de spital din aceasta cauza. 1 din 3 dintre acestia moarte sau ajunge la spital anul imediat urmator ultimei internari.
Semne ca ai un dezechilibru hormonal
Este important sa iti dai seama cand ai un dezechilibru hormonal, pentru a incerca sa-l repari si pentru a reveni la starea sanatoasa a corpului tau. Iata cateva indicii care te ajuta sa faci acest lucru!
Alunga astenia de toamna fara sa te ingrasi: Iata ce trebuie si ce nu trebuie sa mananci
Cu siguranta ati auzit deja expresia „esti ceea ce mananci”. Prin urmare, daca va aflati intr-o stare de continua indispozitie si oboseala, alimentatia ar putea sa fie nu numai una dintre cauze, ci si solutia pentru a combate aceste neplaceri.
Cum stii cand te supara fierea si cand colecistul
Bolile de fiere sunt relative frecvente mai ales la femei, si desi sunt deranjante , de obicei nu sunt grave. Exista o confuzie intre colecist (care este un organ, o punga) si bila sau fiere (care este continutul lichid al colecistului). Sunt bolnavi care spun ca sufera de „bila” cand de fapt sufera de o boala de colecist.
Cat de periculoase sunt multe alimente pe care le consumam foarte frecvent
Respectarea unei diete echilibrate si sanatoase ne preocupa pe toti. Chiar daca oamenii sunt din ce in ce mai informati, numarul oamenilor care se imbolnavesc din cauza consumului de alimente nesanatoase este intr-o continua crestere. Zilnic consumam alimente care ne scurteaza viata.
Iata ce inseamna daca tresari in somn
Probabil ti s-a intamplat sa visezi ca te lovesti brusc de pamant in timpul unei caderi de la inaltime. Cauzele acestui fenomen au fost dezbatute de-a lungul timpului de specialisti. Unii spun ca, atunci cand tresari in somn, organismul transmite niste semnale de alarma despre lipsa oxigenului, altii spun ca e un fenomen normal.
Singura metoda care protejeaza impotriva cancerului de col uterin
Anual, patru mii de femei din Romania sunt diagnosticate cu cancer de col uterin. Jumatate dintre ele mor din cauza acestei boli. De vina in cele mai multe cazuri este infectia persistenta cu virusul HPV. Multe vieti ar putea fi salvate cu o campanie eficienta de vaccinare impotriva Virusului Papiloma Uman.
Mancarurile pe care nu ar trebui sa le gatesti niciodata in slow cooker
Aparatele de tip slow cooker sunt la mare moda in ultima perioada si pe buna dreptate. Cine nu ar vrea sa vina de la serviciu si sa gaseasca o oala de mancare calda, delicioasa. Totusi, slow cooker-ul are si el limitarile lui. Nu il poti folosi pentru albsolut orice iti trece prin minte.
6 trucuri pentru a scapa de indigestie
Indigestia inseamna arsuri gastrice, balonare, crampe, greata si chiar varsaturi, simptome deloc placute care pot prevesti un ulcer sau o gastrita. Cauzele indigestiei sunt excesele alimentare, cafeaua si alcoolul, prajeala, mancarurile prea condimentate, combinatiile alimentare nefericite, bauturile acidulate, mancarea nesanatoasa, stresul si sedentarismul.