Ingrijirea gainilor ouatoare iarna; Stimularea ouatului si obtinerea clostilor; Prevenirea imbolnavirilor la animale si pasari in perioada cu temperaturi scazute; Acomodarea si intrarea in ouat a puicutelor; Masuri pentru prevenirea bolilor transmisibile la pasari

iivtInstalate in adapostul de iarna, inca de la inceputul lunii noiembrie, gainile, mai ales daca la populare erau puici, in varsta de 22-24 saptamani (deci eclozionate in jurul lunii mai), trebuie ca in decembrie – ianuarie sa produca saptamanal cel putin 5 oua pe cap de pasare.

Pentru aceasta insa, pe langa un bun adapost si o hranire completa pasarile trebuie sa aiba asigurate inca o serie de conditii de viata care se refera mai ales la mediul inconjurator si la programul de ingrijire.

Ce pretentii au gainile ouatoare in lunile de iarna

Caldura din adapost influenteaza direct nivelul productiei de oua, consumul de nutreturi si chiar sanatatea pasarilor. Temperatura care asigura cea mai mare productie de oua este de 13°C, masurata la nivelul de vietuire a pasarilor (40-50 cm de la pardoseala sau, in cazul bateriilor, la nivelul etajului de mijloc.

La temperaturi de 14-18°C sau chiar de 19-22°C productia de oua este de asemenea mare, iar consumurile de nutreturi pentru un ou sunt mai reduse (150-160 g nutret pentru un ou).

Temperaturile mai scazute de 12-10°C si chiar de 8°C permit productii satisfacatoare de oua, daca mediul din adapost nu devine prea umed.

Sub 8°C ouatul incepe sa scada, consumul de nutret pentru un ou crescand mult. La temperaturi insa mai mici (2-3°C) ouatul devine atat de rar incat abia se poate obtine 1 ou pe saptamana de la fiecare gaina cu un consum de peste 800 g nutret pentru un ou.

Umezeala din asternut si din aerul adapostului poate sa creasca in lunile reci si sa influenteze in rau productia de oua si sanatatea pasarilor. Aceasta se poate corecta prin pastrarea in adapost a unei temperaturi mai putin scazute, prin ventilatie, prin evitarea oricarei surse de umezire (adapatori necorespunzatoare, condens de apa pe pereti sau tavane etc.) si prin intretinerea corecta a asternutului.

Aerul din adapostul pentru cresterea gainilor influenteaza in rau productia si sanatatea pasarilor atunci cand nu este aproape tot atat de curat cat aerul din atmosfera.

In adapost el poate saraci in oxigenul pe care pasarile il Iau prin respiratie si se poate incarca cu gazele daunatoare eliberate de pasari si de dejectii.
Primenirea aerului se realizeaza prin ventilatie, care poate fi neorganizata (deschiderea dupa nevoie a ferestrelor) sau organizata: artificiala – prin electroventilatie – sau naturala – prin cosuri de ventilatie.

Lumina din adapostului pentru cresterea gainilor, in timpul lunilor de iarna, nu asigura durata necesara formarii oulelor astfel incat in aceasta perioada apare nevoia de prelungire a zilei, prin iluminare artificiala, astfel incat ziua lumina sa nu fie mai scurta de 14 ore.

Tinand seama de toate acestea trebuie ca, in lunile de iarna, sa se ia o serie de masuri specifice pentru a da pasarior posibilitatea de a produce pe masura posibilitatilor pe care le au.

Cum se pot realiza conditiile cerute de gaini in lunile de iarna

In adapostul pentru cresterea gainilor, in primul rand trebuie sa se evite scaderea temperaturii sub 10-12°C (prin izolarea ferestrelor, a usilor de acces, a usitelor pentru pasari si a oricaror deschideri prin care se poate pierde caldura produsa de pasari.

Pentru aerisirea adapostul pentru cresterea gainilor se lasa numai un ochi de geam care sa se poata deschide la nevoie sau se foloseste cosul de ventilatie, al carui tiraj se reduce pe vreme geroasa la jumatate sau chiar la un sfert.

Ziua lumina se poate prelugi prin becuri electrice (3-5 W/m² pardoseala), care se aprind la apusul soarelui si se sting dupa 5 ore, in decembrie, dupa 4 ore in ianuarie, dupa 3 ore in februarie, dupa 2 ore in martie si dupa o ora in aprilie, pentru ca in mai si iunie gainile sa traiasca numai cu lumina naturala.

Pentru a feri pasarile de excesul de umezeala, se verifica adaposturile si gradul lor de populare (umplere), ca si pozitia lor (nivelul apei sa fie la nivelul liniei spinarii pasarilor).
Pe vreme geroasa este bine ca, la schimbarea zilnica a apei, sa se foloseasca apa calda (50-60°C).

Pentru acelasi motiv pasarile nu se lasa libere in exterior pentru a nu aduce pe picioare apa din zapada sau noroi. Asternutul umezit se inlocuieste cu material uscat si ori de cate ori incepe sa se formeze deasupra o pojghita noroioasa, se afaneaza cu furca, introducand dejectiile in mijlocul asternutului pentru a-i usura fermentarea.

Se asigura densitatea normala a pasarilor astfel incat acestea sa poata incalzi adapostul fara a produce prea mari cantitati de gaze daunatoare sau umezeala, respectiv 3-4 gaini mixte sau 4-5 gaini usoare/m² de pardoseala.

Hranirea pasarilor, indiferent daca se folosesc nutreturi combinate, amestec de concentrat PVM cu cereale sau furaj de ferma, poate fi imbunatatita daca se administreaza suplimentar morcov ras, graunte incoltite (ovaz cu coltul alb), frunze din fan de lucerna si de asemenea, separat, o sursa de calciu (creta furajera, fosfat de calciu, var stins de peste 6 luni).

Recoltarea oualor trebuie sa se faca de 2 ori pe zi, la orele 10-11 si 14 si acestea pastrate intr-o incapere neincalzita (dar nu sub 6-8°C) preferabil pe cofraje din carton.

In asemenea conditii, cu gaini dintr-o rasa buna ouatoare care au ajuns la varsta de 20-24 saptamani la inceput de decembrie, crescatorul se poate astepta la productii medii de 5 oua/saptamana si respectiv peste 130 oua de la fiecare gaina in perioada de 6 luni cuprinsa intre decembrie si mai.

Prof. univ. dr. Mihail BALASESCU

 

2- Stimularea ouatului si obtinerea clostilor

Cresterea gainilor – Stimularea ouatului si obtinerea clostilor

In general, productia de oua a gainilor depinde de rasa si de asigurarea conditiilor de viata. Alegerea rasei trebuie sa se faca in functie de posibilitatile de hranire si adapostire pe care le putem asigura pasarilor.

Astfel, rasele mixte, mai ales Rhode Island – cu penele rosii si creasta dintata – sunt, in general, mai putin pretentioase la aceste conditii, dar au un consum mai mare de furaje cu aproximativ 10% si oua mai putine decat gainile din rasa Leghorn, gaini albe cu creasta dintata, mare.

Alti factori foarte importanti care influenteaza productia de oua sunt: hranirea, caldura si lumina.

Rezultate cu adevarat eficiente in cresterea gainilor se obtin cu nutreturi combinate, care contin toate substantele nutritive necesare acestora, bine echilibrate

Hranirea gainilor ouatoare

Se recomanda ca nutretul combinat cumparat de la societatile specializate care il fabrica, eventual prin schimb cu cereale.

Furajele proteice (sroturile, faina de carne si de peste) se pot inlocui intre ele, in functie de posibilitati, astfel incat sa asigure cantitati asemanatoare de substante nutritive.

Adaugarea unor surse de saruri minerale in ratie, asa cum este creta furajera, faina de oase, varul stins, faina de scoici, care pot inlocui sursele prezentate in tabel, astfel incat sa asigure 3% calciu si 0,6% fosfor, este absolut necesara pentru a nu avea oua cu coaja moale, chiar fara coaja. Acestea insa influenteaza si numarul de oua produse.

Sarea de bunatarie este, de asemenea, necesara, in proportia prezentata, lipsa ei putand opri productia de oua, iar excesul peste 1%, in ratie, poate determina intoxicatii.

In concluzie, pentru stimularea ouatului, trebuie ca gainile sa primeasca in ratie furaje proteice, daca nu celel clasice macar boabe de leguminoase fierte (soia, fasole, mazare), tarate de grau, drojdie de bere, furaje minerale si vitamine, care s epot asigura partial prin folosirea de graunte incoltite (revista „Fermierul” (vezi nr. 7(29)) sau nutreturi suculente (nutret verde, radacinoase etc.), 5-10% din ratie, faina de grau de lucerna, 3-7% din ratie.

Durata zilei lumina influenteaza in mare masura productia de oua, regula fiind ca in perioada de ouat acestea sa fie in crestere sau pastrata constant, evitand sa acada.

Pentru stimularea mai accentuata a productiei, desi in mod natural ziua lumina primavara este in crestere se poate mari durata de iluminare zilnica a adapostului cu 30 minute pana la o ora, in fiecare saptamana, dimineata si/sau seara (inainte de lasarea amurgului), pana ce se ajunge la 12-14 ore lumina/zi, dupa care regimul se mentine constant.

Acest lucru se realizeaza cu becuri cu incandescenta de 25-40 W astfel incat sa asigure 3-5 W/m² sau cu lampi fluorescente de 1,5-3 W/m².

Temperatura aerului din adapost trebuie sa fie de 13-20°C, gainile suportand destul de bine temperaturi cuprinse intre 10-30°C.

In sistem gospodaresc, intr-un adapost bine construit si intretinut, iarna se asigura minim 6-8°C, daca adapostul este plin cu pasari (3-5 cap/m.p.), iar pardoseala acoperita de asternut in grosime de 10-20 cm.

Daca gospodarul doreste ca gainile pe care le creste sa cada si closti, trebuie sa evite rasele de gaini care se cresc de obicei in fermele mari de stat, deoarece acestea sunt selectionate special sa nu cloceasca, pentru a obtine productii maxime de oua (in timpul clocitului gainile nu oua) fiindca este mult mai eficient ca ouale sa fie incubate artificial, mai ales in statii de incubatie de mare capacitate.

Dintre rasele de gaini care clocesc bine se pot mentiona cele mixte, cum sunt: Rhode Island (nu hibridul Rosso din fermene de stat), Susex, Orpington, Wyandotte, rasele grele (atentie gainile prea mari strivesc puii): Cochinchina, Brahma; gainile comune.

Clocitul altor specii de pasari

Unele specii de pasari clocesc bine, iar altele nu clocesc deloc. Astfel, curcile sunt cele mai bune closti, incuband bine oua de toate speciile, cu exceptia celor prea mici, pe care le-ar putea sparge, cum sunt cele de fazan.

Clocesc de mai multe ori pe an, scot foarte bine, mai ales, puii de gaina, pe care ii ingrijesc bine in cresterea naturala.

Ratele
, de regula, nu clocesc, cu exceptia ratelor lesesti, iar gastele din rasa chineza (Leseasca), clocesc mai slab.

In unele situatii, cand nu se gasesc closti sau se urmareste obtinerea de pui timpurii, apare necesara fortarea clocitului. Acest lucru se poate realiza la aproape toate speciile de pasari domestice insa mai ales la curci si la pasarile adulte care au produs deja o serie de oua.

Stilmularea clostilor – asternutul

Pentru fortare se folosesc cuibare de dimensiuni obisnuite (cu suprafata de 35×40 cm pentru gaini si 60×60 cm pentru curci), de forma unei cutii cu capac, care sa permita respiratia normala a pasarii.

In cuibar se pune un strat de paie atat de gros, incat pasarea asezata in pozitie de clocit sa ajunga cu spinarea la nivelul superior al cutiei.

In cuib se pun 4-5 oua la incercare (eventual incalzite la 39-40°C de doua ori pe zi), pe care se aseaza pasarea.

Cutia se acopera cu capac, care nu permite pasarii sa se ridice, ci o obliga sa stea pe oua.
Pasarea este scoasa de doua ori pe zi cate 10 minute pentru hranire si adapare, dupa care se aduce inapoi in cuibarul curatit corespunzator.

Se procedeaza astfel 5-6 zile pana cand se constata ca ouale de incercare s-au incalzit si ca pasarea isi manifesta dorinta de a-si continua clocitul.

Din acest moment se reduce grosimea asternutului la normal, iar capacul se poate scoate.
Daca pasarea cloceste linistit in aceste conditii timp de 24 de ore, ouale de incercare sepot inlocui cu oua de incubatie.

In acest mod pot fi fortate sa cloceasca si ratele si chiar unii masculi.

Ing. Elena Popescu-Miclosanu

Consecintele cresterii de puicute subponderale

cresterea gainilor ouatoare - puicutele subponderalePuicutele subponderale intrate in productie la varsta tanara nu sunt cele mai profitabile gaini ouatoare. Scopul oricarui program de nutritie este de a genera, in orice moment al ouatului, puicute de cea mai buna calitate la cel mai mic cost. Structura genetica a puicutei este stabilita inca din prima zi de viata si din acel moment performanta ridicata este influentata de factorii la care puicuta este expusa atat inainte cat si dupa debutul de ouat.
Progresul facut in selectia genetica face ca materialul genetic disponibil in prezent sa fie destul de diferit de cel existent in urma cu cativa ani. Greutatea corporala a puicutelor este mai mica, varsta de intrat in ouat si varsta la productie de 5% este mai mica, numarul total de oua a crescut, masa oului este mai mare, iar conversia hranei s-a imbunatatit considerabil.

Greutatea corporala devine extrem de importanta iar majoritatea problemelor existente in industria producatoare de oua de astazi, care au dus la o profitabilitate mai mica a efectivului de pasari, ar putea fi eliminate daca s-ar obtine greutatea corporala si conditiile adecvate ale puicutelor, la varsta dorita de maturitate sexuala.

Ingestia zilnica de nutrienti si energie a gainilor ouatoare este guvernata de compozitia nutretului. Gainile ouatoare isi adapteaza ingesta de hrana pentru a consuma cantitatea necesara de energie metabolizabila. Pe masura ce continutul energetic al nutretului creste, ingesta de hrana scade si invers.

Temperatura ambientala joaca un rol important in determinarea cantitatii de hrana (energie) pe care o va consuma pasarea. La temperaturi foarte ridicate, ingesta de hrana scade. Pasarile mai mari au un apetit mai ridicat la maturitatea sexuala si au o capacitate fizica mai mare de a consuma hrana. Acest lucru este adevarat chiar si pe vreme caniculara. Pasarile mai mici, cu apetitul lor scazut, vor suferi, de obicei, mai mult stres in perioada de ouat. Un stres mai mare este reflectat, de obicei, de o productie mai mica de oua si chiar de greutati mai mici. Este esentiala administrarea de nutret echilibrat corect, la puicute in primele 6-8 saptamani de viata. Cresterea timpurie a puicutelor depinde mai mult de proteinele si aminoacizii din nutret decat de energie, presupunand ca ingesta de energie este adecvata.

La intrarea in ouat, pasarile tinere trebuie sa consume destula energie pentru a le ajuta sa atinga capacitatea maxima in productia de oua. Adesea pasarile mai mici nu au capacitatea fizica de a consuma destula hrana pentru a furniza suficienta energie in momentul de varf al productiei si vor fi nevoite sa se bazeze pe depozitele de nutrienti (proteine si grasime) din organism. Acest lucru stabileste un dezechilibru al energiei cu pierderea in greutate care apare in timpul perioadei de varf a productiei de oua si dupa aceasta. Productia de oua scade dupa perioada de varf. In mod obisnuit, se observa o scadere usoara a productiei de 2-5% in efectivele care au cea mai mare uniformitate. La intrarea in perioada de ouat, ingesta de energie este un factor esential care determina numarul oualor. Prin urmare, nutretul trebuie sa aiba un nivel adecvat de energie daca se asteapta ca pasarile mici sa isi atinga potentialul maxim pe parcursul ciclului de ouat si sa devina astfel un efectiv profitabil.

Pentru obtinerea unor profituri mai mari din productia de oua in timpul unui ciclu de ouat, este esential ca puicutele de inlocuire sa atinga greutatea corporala adecvata cat de repede cu putinta dupa ce acestea au fost transferate. Cel mai economic este sa se produca oua cat mai mari, cat mai repede de la debutul perioadei de ouat. Marimea scheletului unei pasari este un factor foarte important care are legatura cu marimea oualor. Pana la varsta de 12 saptamani, puicuta isi dezvolta deja aproximativ 90-95% din marimea sa adulta. Greutatea corporala este principalul factor care controleaza marimea oualor inca de la inceput si este astfel esentiala dezvoltarea unui program de furajare care sa urmareasca atingerea greutatii corporale adecvate la maturitatea sexuala. De indata ce pasarea incepe sa oua, este importanta furnizarea unei surse de acid linoleic in hrana. De exemplu utilizarea porumbului si a uleiului de porumb in nutret va creste marimea oualor produse de puicute si de gainile mature. Putem preciza ca cele mai importante doua criterii pentru calitatea puicutelor sunt uniformitatea efectivului de pasari si greutatea corporala adecvata la o anumita varsta.

Practicarea desclocitului la curci

Desclocitul la curciDesclocitul curcilor este obligatoriu si trebuie sa se faca la cat mai putin timp dupa manifestarea acestei stari fiziologice. Curcile cad closti de 2-3 ori intr-un sezon de ouat. Uneori isi manifesta acest instinct la putin timp dupa depunerea primului ou, perioada cea mai critica din acest punct de vedere inregistrandu-se dupa 3-4 saptamani de ouat, deci in momentul in care curba ouatului ajunge in varf.
Atunci cand clostile sunt depistate in prima zi si sunt supuse imediat desclocirii, pasarile isi reiau ouatul dupa 4-5 zile. Daca sunt puse la desclocit dupa 2-3 zile, reincep ouatul dupa 7-10 zile, iar daca se supun desclocirii abia dupa 4-5 zile exista posibilitatea ca pasarile sa nu mai depuna oua in tot restul sezonului. Dificultatea desclocirii consta in faptul ca, spre deosebire de gaini si alte specii de pasari, curcile nu-si exteriorizeaza starea de closca, din acest punct de vedere nefiind concludenta nici macar stationarea indelungata a pasarilor in cuibare, lucru pe care pot sa-l faca si pasarile care nu clocesc.

Pentru depistarea pasarilor-closti si pentru realizarea desclocirii lor rapide, adaposturile pentru curcile ouatoare se amenajeaza in mod corespunzator. Una din solutiile mai des adoptate este urmatoarea: hala in care se intretin pasarile este impartita longitudinal in 2 compartimente, unul de zi, dotat cu cuibare de ouat si cu dispozitive de prindere si altul de noapte, in care este amplasat echipamentul de hranire si adapare. In timpul zilei pasarile au acces in ambele compartimente, pentru noapte fiind trecute numai in compartimentul fara cuibare. In afara de aceste spatii, ocupate de pasari in densitate normala, exista inca patru incaperi cu pardoseli din sipci, compartimentele pentru desclocire, insumand o suprafata de egala cu 1/5din suprafata halei si avand pardoseala din gratare si sipci. Depistarea pasarilor closti se face in modul cel mai sigur prin folosirea cuibarelor-capcana din care sunt eliberate numai pasarile care au ouat. Pasarile care intarzie in cuibar fara sa fi ouat se considera ca au tendinta de a cloci. Mai putin sigur, dar mai usor si mai ieftin, se depisteaza curcile-closti folosindu-se cuibarele simple si peretele despartitor longitudinal, dupa ultima strangere a oualor, se separa in compartimentul de noapte toate curcile care nu sunt in cuibar, iar dimineata dupa aprinderea luminii curcile gasite pe asternut, intre cuibare si peretele despartitor, se lasa impreuna cu pasarile de ouat, iar cele gasite in cuibar se considera closti. O alta metoda, recomandabila acolo unde nu se poate realiza compartimente de zi si noapte, este aceea a marcarii pasarilor cu culori diferite, pe zile: in decurs de doua ore, in perioada de varf a ouatului diurn, se marcheaza cu o anumita culoare (pe pene sau mai bine, cu inel extensibil colorat) toate pasarile care se gasesc in cuib. Dupa 30 de minute de la terminarea marcarii se ridica toate pasarile gasite in cuibare si se trec la desclocire; actiunea se repeta zilnic de fiecare data cu alta culoare, fiind necesare 4-6 culori pentru tot atatea zile.

Desclocirea propriu-zisa se realizeaza practic, prin trei cai: inchiderea cuibarelor capcana pe timpul noptii si iluminarea lor puternica (metoda cu eficienta nu prea mare); intretinerea pasarilor in custi de desclocit, individuale sau colective (metoda eficienta in cazul loturilor mici) si rotirea curcilor closti in compartimentele de desclocire (ultima metoda, mai eficienta in marea productie). Controlul clocitului si desclocirea trebuie sa inceapa in a doua saptamana de ouat, sa se efectueze cu deosebita strictete intre 18-33 zile si sa se continue tot restul perioadei de ouat.

Masuri pentru prevenirea bolilor transmisibile la pasari

Prevenirea bolilor transmisibile la pasari - Gripa Aviara - Pseudopesta Aviara - SalmonelozeleDintre bolile, transmisibile, cu un inalt grad de periculozitate pentru efectivele de pasari domestice si salbatice, boli care genereaza pierderi economice importante datorita mortalitatii ridicate, a restrictiilor privind miscarea pasarilor vi si a produselor provenite de la acestea, cele mai grave sunt Gripa Aviara, Pseudopesta Aviara, Salmonelozele si alte boli infectioase, parazitare, sau tehnopatii specifice pasarilor crescute in hale inchise.
Cu referire la Gripa aviara (Influenta Aviara) boala infectioasa a pasarilor cauzata de mutatia virusului gripal de tip A, subtipurile H5 si H7. Boala a fost descoperita acum mai mult de 100 de ani in Italia si s-a raspandit in intreaga lume, fiind predispuse la infectie cu gripa aviara toate specile de pasari domestice si salbatice.

Pasarile migratoare (ratele salbatice, in mod special) sunt sursa naturala de gripa aviara, ele fiind si cele mai rezistente la infectiei. Pasarile domestice, inclusiv gainile si ratele, sunt deosebit de predispuse la epidemii de gripa aviara cu final fatal.

Boala se manifesta prin tulburari digestive, respiratorii si nervoase, tabloul clinic fiind dependent de tipul de virus, specia de pasari, varsta si conditiile de intretinere.

Pentru protejarea efectivelor de pasari receptive, avand in vedere informatiile actuale primite de la Comisia Europeana si mesajele de alerta ale Organizatiei Mondiale pentru Sanatate Animala cu referire la situatia epidemiologica privind influenta aviara din Uniunea Europena, sunt recomandate actiuni de supraveghere a bolii, prin:

    • stabilirea zonelor de risc pe culoarul raurilor, in localitatiile cu gospodarii care au contact cu luciul de apa si in jurul exploatatiilor comerciale cu pasari;
    • supravegherea clinica a starii de sanatate a pasarilor domestice si salbatice din zonele tinta;
    • informarea medicilor veterinari privind suspiciuni sau semne clinice de boala de catre detinatorii de exploatatii cu pasari;
    • respectarea cu strictete a conditiilor de biosecurite in fermele comerciale de pasari si in gospodariile populatiei, avand in vedere pericolul pe care il reprezinta migratia pasarilor salbatice ce se afla in plina desfasurare si rolul pasarilor salbatice „punte” (gugustiuci, vrabii, porumbei,etc) in difuzarea virusului gripal aviar;
    • inspectia permanenta, prin examen de laborator pe probe de sange, tampoane traheale si tampoane cloacale la pasarile migratoare din Delta Dunarii, la pasarile domestice din exploatatiile aflate in localitatile din judete cu risc crescut de contaminare, din zona trans-frontaliera si a pasarilor din import aflate in perioada de carantina;
    • supravegherea comertului intracomunitar si a importului cu pasari vii provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau tari terte, in special a celor care vin din tarile unde, in ultima perioada, au fost diagnosticate focare de influenta aviara;
    • stabilirea de masuri pentru limitarea circulatiei pasarilor de curte in perimetrele exploatatiilor si informarea fermierilor asupra conditiilor de circulatie a pasarilor din exploatatiile comerciale.


Pseudopesta aviara este o boala contagioasa cauzata de un virus, care afecteaza majoritatea pasarilor de curte (gaini, curcani, bibilici, fazani) de crescatorie (prepelite, strut, porumbei) sau salbatice (ciori, vrabii etc.).

Contaminarea pasarilor se realizeaza prin nerespectarea masurilor de profilaxie generala igiena, microclimat, prin contact cu pasari domestice si salbatice bolnave, prin apa, furaje, sectretii fecale, imbracaminte umana contaminata.

Boala apare dupa o incubatie scurta, de 3-10 zile si evolueazaa in 1-5 zile, rar mai mult. Semnele clinice sunt caracterizate printr-o stare generala grava, insotita de tulburari digestive, nervoase si respiratori. Pasarile sunt abatute, somnolente, fara pofta de mancare, cu creasta si barbitele cianozate. Sindromul respirator, este manifestarea clinica cea mai caracteristica pseudopestei si se traduce prin respiratie accelerata, dispneica si zgomotoasa, horcaitoare.

Prevenirea si supravegherea bolii se realizeaza prin:

    • vaccinarea pe flux tehnologic a pasarilor crescute in exploatatiile comerciale si in campanii organizate, sau la solicitarea proprietarilor, a pasarilor din gospodariile populatiei, cu prioritate in zonele de protectie a fermelor de profil;
    • administrarea corecta a medicatiei specifice in functie de specie si categorie de varsta;
    • supravegherea bolii prin efectuarea exanenelor de laborator din probele recoltate conform procedurilor stabilite;
    • efectuarea de controale periodice in exploatatiile comerciale si la gospodariile populatiei, pentru verificarea starii de sanatate a pasarilor si a masurilor de biosecuritate si bunastare.

Salmonelozele la pasari sunt boli infecto-contagioase produse de numeroase serotipuri de salmonele mobile (S. Enteritidis, S. typhimurium etc) care cauzeaza pierderi prin mortalitate, infecunditate si scaderea productiei de oua la toate speciile de pasari domestice si salbatice (rate, gaini, curci, fazani, canari, porumbei etc).

Diagnosticul prezumtiv in salmoneloze se pune pe baza semnelor clinice si a datelor epidemiologice si se confirma numai prin examene complexe de laborator.

Carnea si ouale (mai ales cele de rata) provenite de la pasarile infectate cu salmonele mobile constituie un permanent pericol pentru sanatatea publica, putand sa produca toxiinfectii alimentare grave la om.

Programul de prevenire si combatere a salmonelozelor la pasari este canalizat pe doua directii, respectiv gaini ouatoare si pui de carne broiler, prin:

    • supravegherea clinica a efectivelor de de gaini ouatoare si a efectivelor de pui de carne crescute in exploatatiile comerciale;
    • supravegherea prin examene bacteriologice efectuate in laboratorul de diagnostic acreditat, stabilite pe un procent de probe recoltate din cadavre de la pasari moarte si fecale, conform programului stabilit prin programul anual.

Coordonarea si implementarea eficienta a activitatiilor incluse in programele anuale pentru fiecare boala transmisibila specifica pasarilor se realizeaza in baza strategiilor stabilite, la nivelul autoritatilor sanitare veterinare centrale si locale, in colaborare cu crescatorii de pasari si alte autoritati sau institutii implicate.

Acomodarea si intrarea in ouat a puicutelor

Acomodarea si intrarea in ouat a puicutelorTransferul in adapostul de adulte trebuie facut intre 18 si 19 saptamani, fiind contraindicat dupa 20 de saptamani. Perioada de transfer pana la intrarea in ouat se cheama perioada de acomodare si are ca scop adaptarea pasarilor in noul mediu. In aceasta perioada riscul imbolnavirilor este minim, iar cerintele nutritionale reduse, ceea ce-l poate face pe gospodar sa fie optimist, insa nu intotdeauna justificat.
Pasarile nu trebuie scapate din mana in aceasta perioada. Deci nu intarziem cu transferul puicutelor peste varsta de 18-19 saptamani, cand ele incep sa oua, deoarece stresul la care sunt supuse determina incetarea ouatului si reluarea lui cu intarziere de cel putin o saptamana. Varsta de 18 saptamani pentru rasele usoare, 19 saptamani pentru rasele mixte si 20 saptamani pentru rasele grele, este cea mai potrivita transferului. Aceasta este varsta in care pasarea isi incepe maturitatea sexuala, adica isi termina un ciclu fiziologic si isi incepe un altul.

In cazul cresterii in libertate sau in sistem traditional, pasarea ajunge singura la maturitatea corporala si sexuala, insa reproductia se face numai primavara si atat maturitatea corporala cat si sexuala se ating foarte tarziu. In plus, datorita conditiilor uneori neprielnice de hranire si ingrijire, in momentul aparitiei maturitatii sexuale nu a fost inca atinsa maturitatea corporala, aceasta fiind una din cauzele pentru care si productia de oua este scazuta.

Maturitatea corporala este determinata de hranire, iar cea sexuala de programul de lumina. Intr-o mica masura si hranirea influenteaza maturitatea sexuala, dupa cum si lumina poate influenta maturitatea corporala. O pasare bine hranita si dezvoltata are tendinta atingerii maturitatii sexuale mai repede decat o pasare slab hranita, debila, subdezvoltata, dupa cum un program de lumina prelungit da posibilitatea pasarii sa consume mai multe furaje, permitandu-i sa atinga mai repede greutate maturitatii corporale. 95% din factorii determinanti ai greutatii corporale apartin furajului si numai 5% luminii, dupa cum in atingerea maturitatii sexuale 95% din influenta apartine luminii si numai 5% furajului. Pentru a atenua efectele subdezvoltarii corporale este necesara urmarirea atenta a greutatii, prin cantariri prin sondaj pe toata perioada de crestere. Daca se constata diferente de greutate in minus, se acorda o mai mare atentie modului de hranire si ingrijire.

In afara de relatia furaj-lumina-greutate-procent de ouat mai exista si alte elemente importante. Schimbarea retetei furajere de tineret cu reteta pentru gaini ouatoare. Reteta de gaini ouatoare este mai bogata in proteina, in vitamine si in calciu decat reteta pentru tineret. Este logic, deci, ca furajele pentru gaini ouatoare sa inceapa sa fie administrate la atingerea maturitatii corporale si sexuale. Trecerea trebuie sa se faca treptat, timp de o saptamana, marind zilnic portia de furaj pentru ouatoare in defavoarea furajului pentru tineret. Daca maturitatea corporala este mai avansata decat cea sexuala, atunci se amana cu 1-2 satamani introducerea retetei pentru gaini ouatoare si se mentine o reteta mai slaba pentru ca pasarile sa nu fie ingrasate prea mult. Daca maturitatea corporala este intarziata, atunci se introduce, cu 1-2 saptamani inainte, reteta pentru gaini, pentru ca aceasta este mai bogata nutritiv si poate sustine un ouat normal.

O alta problema este administrarea calciului. Puicutele pot incepe acumularea calciului cu doua saptamani inainte de atingerea maturitatii sexuale. Aceasta rezerva de calciu din oase este foarte importanta in perioada de ouat, in special in perioada de varf, cand procentul de ouat ajunge la 80-90%. Circa 6 grame din ou reprezinta coaja si principala materie prima din care se produce coaja oului este carbonatul de calciu. Coaja unui ou se produce insa in cateva ore inainte de ouat si ar fi imposibil ca gaina sa o fabrice doar din calciu ingerat din furaje in aceste cateva ore. Coaja oului se formeaza noaptea, pentru ca pasarea sa produca oul dimineata urmatoare. Deci este necesar ca alaturi de ratia zilnica de furaje sa li se administreze pasarilor un supliment de calciu, constituit fie din carbonat de calciu mineral, fie din faina sau spartura de scoici. E nevoie de 2-3 grame zilnic timp de 2-3 saptamani inainte de ouat. Daca gospodarul prepara singur furajul combinat, poate introduce acest calciu direct in furaj. Daca primeste furajul gata fabricat trebuie sa-l administreze suplimentar. Daca tineretul este crescut pe asternut, suplimentul se pune intr-un vas, iar pasarile il consuma dupa nevoie. In baterie, calciul trebuie presarat deasupra furajelor combinate, in fata fiecarei custi.

Prevenirea imbolnavirilor la animale si pasari in perioada cu temperaturi scazute

Prevenirea imbolnavirilor la animale si pasari in perioada de iarnaNinsorile si temperaturile scazute din perioada de iarna, pot afecta starea fiziologica si de sanatate a efectivelor de animale si pasari care sunt crescute in fermele comerciale sau in gospodariile ale populatiei, daca nu sunt respectate normelor de protectie si bunastare, prin care sa se asigure toate conditiile impuse in aceasta perioada si care se refera la biosecuritate, adapostire, hranire, ingrijire, exploatare, transportul la alte locatii.
Proprietarii de animale si pasari trebuie sa cunoasca un element esential si anume, ca sanatatea animalelor presupune bunastarea acestora care inseamna asigurarea spatiului vital indispensabil, supravegherea zilnica a tuturor animalelor, monitorizarea factorilor de microclimat, a ventilatiei, a consumului de furaje si de apa, aplicarea programelor de profilaxie a bolilor, etc.

Pentru a asigura o stare de sanatate normala animalelor si implicit produse animaliere corespunzatoare, se recomanda proprietarilor de animale si pasari ca pentru perioada anotimpului rece sa asigure:

    • Adapostirea animalelor si pasarilor in spatii corespunzatoare speciei si categoriei de varsta, care sa asigure densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea si zooigiena la parametrii normali, realizata prin :
          • remedierea, dupa caz, a elementelor de constructie exterioare si interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tamplarii, tavane, jgheaburi, burlane, tencuieli, pardoseli);
          • etanseitatea usilor si a ferestrelor pentru a se asigura o temperatura optima si constanta in adaposturi;
          • igienizarrea adaposturilor prin curatire mecanica, dezinfectii deratizare, dezinsectii si zugravit;
          • verificarea si remedierea, elementelor tehnologice (utilajele rde muls, de furajare, evacuare dejectii, adapare, ventilatie);
          • asigurarea unor spatii confortabile pentru perioada fatarilor la specia bovina, porcina si in special pentru ovine.
    • Verificarea si protejarea surselor de apa si furaje pentru a remedia anumite defectiuni si pentru a nu fi supuse inghetului.
    • Inventarul stocului de furaje pe sortimente si indici de calitate, stabilirea si respectarea ratiilor zilnice de furaje in functie de specie si categoria de animale si pasari.
    • Asigurarea conditiilor optime de depozitare, pastrare si administrare a stocurilor de furaje prin:
          • mentinerea in stare de igiena a instalatiilor, echipamentelor, containerelor si a vehiculelor utilizate pentru producerea, prepararea si transportul furajelor si sa evite orice sursa de contaminare a acestora;
          • evitarea administrarii de furaje (silozuri sau radacinoase) inghetate, in perioada cu temperaturi scazute, sau depreciate calitativ, care pot provoca avorturi sau alte afectiuni grave;
          • sa notifice autoritatilor competente suspiciunea sau constatarea unor necomformitati sau abateri de la cerintele de calitate si salubritate privind siguranta furajelor destinate pentru animale si pasari.
    • Asigurarea conditiilor de evacuarea si depozitare a dejectiilor, a gunoiului, in platforme sau statii de epurare, astfel incat sa nu constituie surse de difuzare a bolilor.
    • Amenajarea unor spatii pentru depozitarea cadavrelor si a altor deseuri de origine animala destinate distrugerii la unitatea specializata.
    • Transportul animalelor si pasarilor sa se efectuieze numai daca situatia o impune si daca sunt asigurate mijloace de transport echipate corespunzator care sa le protejeze de intemperii.
    • Animalelor de companie (caini, pisici, iepuri, etc.) care sunt tinute afara, sa li se asigure o sursa de apa potabila, precum si un adapost corespunzator, care sa poata oferi protectie fata de actiunea directa a frigului si a zapezii.
    • Sa comunice medicului veterinar intentia de introducere sau scoaterea de animale in / din exploatatie si a altor miscari interne de animale.
    • Sa anunte urgent, medicul veterinar arondat despre aparitia unor modificari in starea de sanatate a animalelor si pasarilor din exploatatie.
    • Sa colaboreze cu servicile veterinare pentru efectuarea actiunilor de prevenire a imbolnavirii animalelor, prin supravegherea clinica a starii de sanatate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea in laborator a probelor recoltate de la animale si pasari in acest scop, tratamente antiparazitare, operatiuni de vaccinare profilactica, etc.

Medicii veterinari, pe langa verificarile si evaluarile privind respectarea normelor de biosecuritate, protectie si bunastare in exploatatiile cu animale si pasari, cauta permanent sa mentina o buna colaborare cu crescatorii de animale, cu asociatiile crescatorilor de animale constituite, cu micii producatori de bunuri alimentare, prin informari reciproce cu problematica existenta, pentru a solutiona operativ doleantele si solicitarile acestora si pentru aplicarea unor masuri corective in cazul identificarii unor necomformitati.

Asigurarea confortului la gainile ouatoare

Ingrijirea gainilor ouatoare in perioada de iarna si de varaMetabolismul pasarilor este foarte ridicat. Furajul ingerat este repede asimilat de organism si transformat fie in substante nutritive necesare vietii, cresterii in greutate, activitatii zilnice cat si in materii necesare productiilor pe care le asteptam de la ele, in cazul de fata – oua. Acest avantaj are, insa, un inconvenient…
Cand e prea cald, pasarile sufera, caci sistemul lor de termoglare este mult inferior in comparatie cu cel al mamiferelor, ele neavand glande sudoripare care sa le asigure un sistem eficient de lupta impotriva temperaturilor exterioare ridicate. De aceea, pasarile se apara impotriva caldurii doar prin accelerarea miscarilor respiratorii, in vederea evaporarii prin intermediul plamanilor a unei cantitati mari de apa si, implicit, scaderea temperaturii corporale. Daca temperatura creste peste 32°C, pasarea nu-si mai poate scadea temperatura prin accelerarea respiratiei, iar peste 40°C moare.

Cand temperatura scade sub +4°C, devine critica pentru pasare, sub -5°C pasarea incepe sa nu-si mai poata mentine temperatura corporala, la -10°C, ea isi intensifica la maxim metabolismul si poate rezista la frig daca este bine hranita, dar la temperaturi prelungite sub -10°C pasarea moare.

Zona termica in care pasarea isi poate regla temperatura corporala se afla intre +4 si +24°C. Zona de confort termic, in care crescatorul trebuie sa-si plaseze gainile pentru ca ele sa dea maxim de productie cu minim de furaje, este cuprinsa intre +14°C si +22°C.

Pe langa temperatura sunt si alti factori de confort cu rol considerabil in viata gainii. Cand temperatura este scazuta, ea este de regula insotita de umiditate ridicata si de o crestere a concentratiei de gaze nocive in adapost. Daca umiditatea este foarte scazuta, in adapost se formeaza un praf care irita mucoasele, ochii, caile respiratorii si in care se gasesc numerosi germeni, mai ales in cazul cresterii pe asternut. Daca umiditatea este foarte ridicata, este scos din functiune sistemul de termoreglare prin respiratie al pasarii. De regula o temperatura peste 30°C, combinata cu o umiditate de peste 90% este letala pentru pasari.

Daca pasarile sunt lasate sa traiasca si sa produca in mediul natural, ele se confrunta cu asperitatile unor ierni friguroase si a unor veri calduroase, dar supravietuiesc sacrificandu-se productia. Daca le asiguram un mediu artificial, el trebuie bine dirijat pentru ca, in lipsa soarelui si a aerului curat, poate deveni mai inconfortabil pentru pasari decat toate viscolele iernii si arsitele verii la un loc.

Climatizarea de vara. Pentru a creste pasari intr-un spatiu inchis trebuie sa dirijam microclimatul. Este nevoie de un adapost bine izolat termic, care sa nu permita iarna frigului sa patrunda, iar vara, caldurii. Daca adapostul este prevazut cu ferestre, ele pot fi suspendate pe timpul verii si inlocuite cu plasa deasa de sarma, pentru a nu permite accesul pasarilor salbatice, in special al vrabiilor, care pot contamina gainile cu boli. Trebuie avut in vedere insa, un lucru foarte important: lumina puternica din zona ferestrelor, daca vine in contact cu semiobscuritatea din zonele neluminate, poate deveni o cauza a instalarii canibalismului. Apoi zgomotele survenite pe neasteptate, pot fi si ele un factor puternic de stres pentru pasari. E bine ca in jurul adapostului sa fie plantati copaci si multa verdeata. Umbra permite ca aerul introdus in adapost sa fie cu cateva grade mai scazut. In timpul caniculei se poate stropi vegetatia din jurul adapostului si chiar peretii si acoperisul.

Climatizarea de iarna. Lupta impotriva temperaturilor scazute din timpul iernii e mult mai dificila decat lupta cu canicula. Daca intr-un an, in cel mult 60 de zile se inregistreaza peste 24°C, si aceasta cateva ore pe zi, exista un numar dublu de zile in care temperatura exterioara scade sub +10°C; de cele mai multe ori ea se intinde 24 din 24 de ore, cu minime care pot cobora pana la -40°C. Pe masura ce temperatura exterioara scade, exista tendinta ca si in adapost temperatura sa scada treptat, mai ales in timpul noptii. Incepand cu a doua jumatate a lunii noiembrie apar precipitatii abundente, insotite de inghet, ceea ce duce la scaderea temperaturii din adapost sub limita de confort si o crestere a umiditatii. Pentru a evita asemenea probleme e nevoie de un adapost bine izolat termic. Pierderea caldurii din adapost se face pe mai multe cai, dar in special prin acoperis, pereti, ferestre si chiar pardoseala. La o temperatura sub zona de confort termic, gainile reduc ouatul si consuma multe furaje, ceea ce reduce considerabil rentabilitatea crescatoriei.

Supravegherea si prevenirea bolilor transmisibile la animale si de la animale la om

Obligatii si responsabilitatii privind supravegherea si prevenirea bolilor transmisibile la animale si de la animale la omConditiile geo-climaterice caracteristice tarii noastre, au determinat dealungul timpului ca o parte importanta a populatiei sa se ocupe cu cresterea animalelor, activitate care reprezenta si o ramura indispensabila a agriculturii modern, activitate care asigura bunastarea acestora dar si a populatiei in ansamblul ei, prin produsele pe care animalele le furnizeaza, produse necesare traiului zilnic, precum si venituri insemnate prin valorificarea de animale vii si a productiei de lapte, carne, oua, piei, lana si alte produse si subproduse de origine animala.

Extinderea si dezvoltarea activitatiilor din domeniul cresterii animalelor si a procesarii productiei, ca materie prima de origine animala, garanteaza operatorilor economici rentabilizarea investitiilor prin valorificarea superioara a animalelor vii si a produselor finite, solicitate pe piata nationala, intracomunitara si la export.

Statul sprijina activitatea de aparare a sanatatii animalelor prin asigurarea cadrului institutional si juridic, a resurselor financiare si a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfasurarea in conditii optime a activitatilor din domeniul sanitar-veterinar, precum si prin acordarea crescatorilor de animale de sprijin financiar in cadrul programelor de dezvoltare rurala, sau prin diferite forme de subventii.

O conditie esentiala pentru realizarea unui spor de efective si implicit de produse animaliere scontate, cantitativ si calitativ, o constituie starea de sanatate a animalelor, conditie care implica responsabilitati si obligatii din partea crescatorilor de animale, a asociatiilor de profil, a autoritatiilor locale, precum si a serviciilor sanitare veterinare si care se concretizeaza prin promovarea politicilor in domeniul sanitar-veterinar stabilite in programul national de supraveghere, prevenire si combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranta alimentelor, protectia animalelor si a mediului.

Proprietarii si detinatorii de animale au obligatia de a respecta masurile pentru a asigura protectia si bunastarea animalelor si de a evita aparitia unor boli transmisibile prin:

    • Respectarea Ordinului Presedintelui A.N.S.V.S.A nr.16/ 2010, complectat cu Ordinul112/ 2010 si Ordinul 69/ 2016 privind procedura de inregistrare sau autorizare sanitara veterinara a exploatatiilor cu animale si pasari vii crescute in scop economic.
    • Sa colaboreze cu medicii veterinari de libera practica imputerniciti, arondati, pentru identificarea si inregistrarea la timp a animalelor, existente in exploatatie si pentru reactualizarea bazei de date in functie de miscariile de efective survenite in exploatatie.
    • Sa comunice medicului veterinar, la data producerii, miscarile survenite in efectiv, prin fatari, cumparari, vanzari, mortalitati.
    • Sa solicite medicului veterinar carnet de sanatate pentru animalele aflate in proprietate, complectat la zi cu actiunile sanitare veterinare efectuate, documentele de miscare si de certificare a starii de sanatate, necesare pentru intentia de comercializare a animalelor.
    • In timpul miscarii animalelor, detinatorii sa aiba asupra lor urmatoarele documente:
          • Cartea de exploatatie
          • Formularul de miscare
          • Cartea de sanatate al animalului
          • Pasaportul (in cazul speciei bovine si cabaline)
          • Certificatul de sanatate si documentul privind informatile pentru lantul alimentar. in cazul miscarii catre abator.
    • Sa colaboreze cu servicile veterinare pentru efectuarea actiunilor de prevenire a imbolnavirii animalelor, prin supravegherea clinica a starii de sanatate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea in laborator a probelor recoltate de la animale si pasari in acest scop, tratamente antiparazitare, operatiuni de vaccinare profilactica, etc.
    • Sa respecte dispozitiile autoritatii veterinare privind izolarea si eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile.
    • Sa asigure si sa respecte normelor de protectie si bunastare a animalelor si pasarilor, privind adapostirea, hranirea, adaparea, exploatarea si a normelor de microclimat.
    • Sa efectuieze curatirea mecanica si dezinfectia adaposturilor, actiunile de deratizare, cu unitati si personal de specialitate.
    • Asigurarea conditiilor de evacuarea si depozitare a dejectiilor, a gunoiului, in platforme sau statii de epurare, astfel incat sa nu constituie surse de difuzare a bolilor.
    • Sa colecteze cadavrele si deseurile animaliere in vederea transportului, cu sprijinul autoritatilor locale, la unitatea de distrugere Protan.
    • Pentru a-si valorifica legal productia primara, sau produsele alimentare obtinute prin procesarea productiei primare, sa solicite D.S.V.S.A judeteana, documentul de inregistrare pentru vanzare directa, sau dupa caz de vanzare cu amanuntul.
    • Sa comercializeze produsele alimentare numai in unitati sau spatii autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igiena si temperatura in zonele de depozitare si expunere.

In baza responsabilitatiilor ce le revin si pentru a asigura un sprijin concret si eficient crescatorilor de animale, serviciile sanitare veterinare de stat si private ofera o serie de servicii cu referire la: 

    • Asigurarea bazei umane si materiale necesare pentru efectuarea actiunilor sanitare veterinare de prevenire si combatere a bolilor la animale.
    • Implementerea legislatiei privind identificarea, inregistrarea si miscarea animalelor.
    • Supravegherea clinica a starii de sanatate a efectivelor, prin examene clinice si efectuarea de tratamente de necesitate, profilactice sau curative in functie de cazuistica.
    • Masuri de supraveghere a unor boli transmisibile, prin examinarea in laborator a probelor recoltate de la animale in acest scop.
    • Monitorizarea circulatiei animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animala, a medicamentelor si a produselor biologice.
    • Despagubirea proprietarilor de animale in vederea lichidarii rapide a unor focare de boli transmisibile la animale.

Medicii veterinari cauta permanent sa mentina o buna colaborare cu crescatorii de animale, cu asociatiile crescatorilor de animale constituite, cu micii producatori de bunuri alimentare, prin intalniri si informari reciproce cu problematica existenta, prin solutionarea operativa a doleantelor si solicitarile acestora, deasemenea verifica si controleaza modul cum sunt respectate obligatiile privind prevenirea aparitiei unor cazuri de imbolnavire la animalele din proprietate si aplica masuri corective in cazul identificarii unor neconformitati.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.