Intarcarea viteilor/ Idei pentru hranire si intretinerea vacilor pe timp de iarna/ CARNEA DE VITA BAZAS/ Montbeliard – o rasa de vaci cu mare viitor in Romania/ Bovinele de carne din rasa Brahman American/ Produsul IGP “Carn d’Andorra”/ Ferme de bovine pentru carne americane/ Ingrasarea bovinelor adulte/ Brazilia este liderul exporturilor de carne de vita la nivel mondial etc

In timpul perioadei de alaptare propriu-zisa, furajul de baza in alimentatia viteilor il constituie laptele, a carui proteina inregistreaza o digestibilitate de 100%.B9K783-pyrenees-co 2631931b resize
Intarcarea reprezinta intreruperea furajarii cu lapte sau substituenti ai laptelui, a carui pondere in costul furajelor este predominanta, si continuarea hranirii numai cu concentrate si fanuri de buna calitate, nutreturi, ce pot fi produse in cantitati suficiente de orice crescator.
In functie de varsta la care se face intarcarea, se disting: intarcarea foarte precoce, precoce si cea tardiva.• Intarcarea foarte precoce.
Are loc la varsta de 3 – 5 saptamani, viteii fiind hraniti cu substituenti de lapte si nutret combinat, starter.
Presupune conditii optime de hranire si intretinere, precum si existenta unui personal calificat si foarte constiincios.
De aceea, aplicarea acestui sistem trebuie facuta cu mult discernamant.• Intarcarea precoce.
Se face la varsta de 40 – 120 zile si se practica la tineretul taurin, hranit in sistem intensiv cu substituenti de lapte si nutret combinat.
Este sistemul cel mai utilizat in exploatatiile zootehnice de profil.• Intarcarea tardiva.
Se practica la viteii de 4 – 5 luni, din rasele de lapte si 7 – 8 luni pentru cei proveniti de la rasele de carne.
Este utilizata in sistemul semiintensiv de hranire, cand la intarcare vitelul trebuie sa fie capabil sa consume 1 kg concentrate si 2,5 kg fan sau echivalent in masa verde.Indiferent de sistem, in practica, cel care stabileste varsta de intarcare este crescatorul particular sau specialistul exploatatiei zootehnice, in functie de destinatia vitelului, sex, starea de sanatate, sistemul de hranire, conditiile de crestere si, nu in ultimul rand, de calificarea personalului.
Pentru ultimele doua sisteme de intarcare (precoce si tardiva) se pot formula cateva recomandari, incadrate intr-un sistem general sintetizat.
Astfel, intarcarea trebuie facuta treptat, in 7 – 10 zile, pentru a evita criza specifica (de intarcare).
In cazul alaptarii artificiale, acest lucru se realizeaza prin reducerea cantitatii de lapte, administrata zilnic, concomitent cu sporirea suplimentului de hrana uscata, iar in cazul alaptarii naturale, prin diminuarea treptata, pana la suprimare, a tainurilor de lapte .
Prin restrictia zilnica a cantitatii de lapte sau substituent si introducerea in ratie a unui supliment de concentrate, furaj combinat si fan, vitelul este incurajat sa consume de la o varsta foarte tanara aceste furaje, ceea ce duce la dezvoltarea mai accelerata a tractusului digestiv si instalarea mai timpurie a functiilor de digestie complexa, specifice rumegatoarelor.Dificultatile legate de introducerea hranei uscate constau in faptul ca aceasta este mai putin atractiva pentru vitel decat laptele.
Datorita acestui fapt, acomodarea cu consumul nutreturilor vegetale trebuie facuta treptat, de-a lungul unei perioade care este si cea mai critica sub raportul receptivitatii la diferite boli.
Ea este depasita fara complicatii de viteii sanatosi la nastere, ce beneficiaza ulterior de conditii optime de intretinere sub aspectul factorilor de microclimat si de igiena a adaposturilor.
Un plus de atentie trebuie acordat alimentatiei, incepand cu prima saptamana dupa fatare, cand viteilor trebuie sa li se asigure, obligatoriu, in afara de lapte, la discretie, fan de cea mai buna calitate – de preferinta de trifoi sau lucerna – furaje combinate complete, procurate de la un producator specializat, sau un amestec furajer concentrat, alcatuit din porumb, orz si grau, la care se va adauga un supliment proteino-vitamino-mineral (PVM).
Intarcarea brusca sau prematura cu nutret grosier (exces de celuloza), concentrate in exces (deficit de celuloza si fibre lungi) sau leguminoase verzi, intens fermentescibile, constituie tot atatea cauze ale aparitiei meteorismului cronic, primar.
Revenind la nivelul consumului de nutret combinat, din experienta, a rezultat ca acesta este direct proportional cu insusirile de gust ale furajului.
Compensarea cantitatii reduse de lapte, in perioada de intarcare, prin folosirea concentratelor, ca principala sursa de energie si proteina, s-a dovedit eficienta numai in conditiile introducerii in structura ratiei a unei cantitati de fibroase, care, pe langa stimularea motilitatii rumenului la viteii tineri, are si rolul de factor tampon al aciditatii numeniale.
Indiferent de varsta la care se face intarcarea, pentru atenuarea si chiar evitarea stresului specific, se recomanda mentinerea viteilor in aceleasi custi, boxe sau compartimente, in care au fost intretinuti si in perioada de alaptare, inca 5 – 6 zile, dupa sistarea administrarii laptelui.
In felul acesta, viteii au de suportat modificarea doar a unui singur factor, respectiv, alimentatia cu lapte, ceilalti ramanand neschimbati.O alta conditie a reusitei intarcarii este folosirea in furajare a aceluiasi tip de supliment concentrat, nutret combinat si fan, atat inainte, cat si dupa intarcare.
Viteii, obisnuiti cu aceste nutreturi in perioada de alaptare propriu-zisa, continua sa consume cu placere si dupa intarcare aceeasi hrana, dar in cantitati mai mari.
Introducerea altor furaje in ratie are ca efect reducerea sau stagnarea consumului pana la obisnuirea cu insusirile noului furaj administrat.
De aceea, este bine ca inca din perioada de recoltare, sa se asigure cantitati suficiente de fan, de buna calitate, ce va fi folosit numai pentru furajarea viteilor ce urmeaza a fi intarcati.Un factor important ce nu trebuie neglijat este asigurarea la discretie a apei proaspete si potabile, necesara unei bune digestii in rumen.
Cu cat schema de alaptare este mai restrictiva, cu atat necesitatea adaparii suplimentare este mai mare, deoarece deficitul de lichid, rezultat prin sistarea alaptarii, trebuie suplinit printr-o alta sursa de apa si, sa nu uitam, ca dupa intarcare, desi viteii nu mai primesc lapte, sunt la o varsta frageda si au nevoie de o ingrijire la fel de atenta, ca in perioada de alaptare.Ing. exp. Bogdan MACOVSKI

Montbeliard – o rasa de vaci cu mare viitor in Romania

Montbeliard este o rasa originara din Franta si face parte din grupa raselor mixte de tip lapte – carne

In 2003, la un efectiv controlat de 370 000 vaci, s-a asigurat o productie medie de 7 4441 kg lapte/cap de animal, cu 3,88% grasime si 3,42 % proteina in 317 zile de lactatie.  Productia echilibrata, soliditatea generala, calitati morfologice si aptitudinile de bun valorificator al furajelor grosiere au dus la adaptarea acestei rase fara dificultate, la cele mai diferite conditii de exploatare, facand fata cerintelor economice.

Vaca Monbeliard produce un lapte bogat in kaseina de tip B, care contribuie la cresterea randamentului si obtinerea branzeturilor si este in topul branzeturilor cu origine protejata (Comte Reblochon, Mont’Dor, etc.). De asemenea, rasa se situeaza in prin plan datorita calitatilor de productie si caractere functionale:

  • rezistenta la mamite;

  • fertilitate (procent mare de gestatie) plus 10 % fata de rasa Holstein la prima insamantare;

  • longevitate;

  • usurinta de fatare;

  • ritm bun de crestere a tineretului mascul supus ingrasarii

Toate aceste insusiri fac din Montbeliard o rasa eficienta si usor de crescut. Raspunde bine cresterii in zona montana (pasunat – vara, fan – iarna). Totodata rasa se caracterizeaza prin ugere apropiate de perfectiune, bine extinse (anterior si posterior) cu prindere inalta si larga; ligamentul suspensor al ugerului este bine marcat, are un planseu orizontal, situat deasupra jaretului, iar mameloanele de marime mijlocie, sunt situate in mijlocul sferturilor si usor orientate spre exterior.

Se cresc bine in ferme cu sistem de stabulatie libera, cu boxe colective cu asternut permanent de paie si un perete deschis.  Calitatea animalelor prezentate constituie o garantie ca aceasta rasa va ajunge sa produca si in Romania si ca va sta la baza ameliorarii, prin incrucisari de infuzie, a rasei Baltata romaneasca.

       Descrierea produsului traditional  al  carneii de vita Bazas


Tipul produsului

Clasa 1.1: Carne proaspata (si organe comestibile)


Descrierea produsului

Bovina din rasa Bazadaise, Blonde d’Aquitaine sau rezultata in urma incrucisarii dintre aceste doua rase.

Carne proaspata: carcase, semicarcase, sferturi, transe.

Varsta de sacrificare a animalelor:

  • Juninci: minimum 30 luni — maximum 48 luni;
  • Vaci: minimum 36 luni — maximum 108 luni;
  • Boi: minimum 36 luni — maximum 60 luni.

Caracteristici ale carcaselor:

  • Greutate minima: 300 kg pentru junici si vaci; 380 kg pentru boi;
  • Conformare clase E, U, R;
  • Strat de grasime 3 si 4;
  • Nu se indeparteaza grasimea de pe carcasele care au o acoperire cu grasime de 3, iar de pe cele care au o acoperire cu grasime egala cu 4, grasimea se indeparteaza partial;
  • Culoarea carnii: rosu aprins.


Aria geografica:

Animalele trebuie sa fie nascute, ingrasate si sacrificate in aria de productie „Bazas” care cuprinde:

  • departamentul Gironde,
  • urmatoarele cantoane din departamentul Landes: Aire sur Adour, Gabarret, Geaune, Grenade sur Adour, Labrit, Mimizan, Morcenx, Parentis-en-Born, Pissos, Roquefort, Sabres, Sore, Villeneuve-de- Marsan, Mont-de-Marsan, Tartas,
  • cantoanele invecinate cu departamentul Gironde si cu teritoriile din departamentul Lot et Garonne si respectiv Gers: cantoanele Bouglon, Casteljaloux, Duras, Houeilles, Marmande, Meilhan-sur-Garonne, Mezin si Seyches din departamentul Lot et Garonne, invecinate cu departamentele Gironde si Landes,
  • cantoanele Cazaubon, Nogaro, Riscle, Eauze du Gers, invecinate cu departamentul Landes.

Pentru a limita efectele transportului asupra calitatii carnii (bunastarea animalelor, limitarea stresului) si pentru a asigura o mai buna trasabilitate a carcaselor si a metodei specifice de indepartare a grasimii, abatoarele inregistrate pentru sacrificarea „Boeufs de Bazas” sunt amplasate in zona de productie. Acest lucru permite mentinerea caracteristicilor organoleptice ale carcaselor.


Dovada originii
:

 Animalul este identificat cel tarziu pana la varsta de 7 zile printr-o crotalie aprobata la fiecare ureche, aceste doua crotalii purtand numarul national exclusiv de identificare al animalului.

Animalul este insotit pana la abator de un document de identificare („pasaport”): acesta cuprinde datele de identificare ale animalului (data nasterii, codul rasei, numarul national de identificare etc.).

Acest pasaport permite, de asemenea, cunoasterea diferitelor locuri de crestere prin care a trecut animalul: fiecare detinător de animale aplica o eticheta de insotire si fiecare loc de crestere este identificat printr-un numar unic (primele 5 cifre desemnează numerele codului INSEE din departamentul si din comuna in care se afla crescatoria). Astfel se face cunoscuta originea geografica a animalelor.

La abator carcasa este identificata printr-un numar de sacrificare prin care se poate face legatura cu numarul national de identificare; pe carcasa se aplică sigla „Boeuf de Bazas”cu cerneala alimentara. Un certificat de garantie numerotat, pe care se inscrie numarul national de identificare al animalului si numarul de sacrificare al acestuia, insoteste fiecare carcasa, semicarcasa sau sfert de carcasa care se vinde unui macelar. Macelarii le vand in exclusivitate sau impreuna cu alte produse din carne. Controalele contabile se realizeaza si la nivelul stocurilor.


Metoda de obtinere
:

Cresterea animalelor timp de minimum 30 de luni pentru junici si timp de minimum 36 de luni pentru vaci si boi.

Viteii crescuti dupa metoda cirezii de vaci care alapteaza (alaptati de mama lor).

Animale scoase la pascut minimum 7 luni pe an, in afara cazurilor exceptionale de conditii climatice nefavorabile.

Hranirea cu iarba sau cu furaje provenind in principal din exploatatie si cu alimente complementare aprobate de l’Association pour la Défense du Boeuf de Bazas.

Hranirea in faza de ingrasare (finala): aceasta faza cu o durata de minimum 4 luni vizeaza incheierea ingrasarii animalelor si permite obtinerea caracteristicilor calitative optime ale carcaselor si ale carnii.

In faza finala sau cel putin in ultimele 2 luni, animalul este hranit obligatoriu in staul, singur sau in grup.

In faza finala se folosesc cerealele sau tarate (porumb, grau, orz, triticale, ovaz, secara etc.), completate cu furaje grosiere (iarba, fan) si/sau radacini si tuberculi.

Crescatorul — ingrasator va trebui sa adapteze ratia la starea biologica a animalului si la apetitul acestuia.

In acest context, este autorizata distributia de porumb si/sau iarba din siloz fara sa depaseasca 50 % din materia uscata a ratiei, in completarea cerealelor care vor trebui sa constituie baza energetica a ratiei.

In completarea cerealelor, este autorizata distribuirea de turte (in principal din soia si din in).

In mod traditional, mai mult de 70 % din alimente si mai mult de 90 % din alimentatia pe durata de viata a unei bovine sunt produse in exploatatie.

Maturarea carnii: Minimum 10 zile.


Legatura:

O caracteristica speciala:

Clima oceanica a zonei (ierni blande, ploi frecvente si repartizate pe tot parcursul anului, deseori vreme însorita) permite exploatarea pasunilor drept fanete naturale sau temporare si pascutul animalelor timp de mai mult de jumatate din an.

Rasele retinute pentru productia de „Boeuf de Bazas” sunt utilizate in mod traditional in aceasta zona, rasele Bazadaise si Blonde d’Aquitaine fiind rase locale.


O reputatie solida:

Denumirea „Boeuf de Bazas” dateaza din secolul al XIII-lea si se refera la cele mai bune rase locale de carne produse in regiunea orasului Bazas.

Reputatia „Boeuf de Bazas” s-a pastrat din secolul al XIII-lea prin defilarea traditionala a bovinelor din Bazas in joia Carnavalului, cunoscuta drept „La fête des Boeufs gras”. Aceasta sarbatoare nu a incetat sa existe nici chiar in perioade in care i-a fost amenintaata existenta (Ancien Regime). Bovinele folosite la munca erau apoi ingrasaate si vandute in principal la piata, in orasul Bazas.

Reputatia „Boeuf de Bazas” ramane la fel de solida.


La nivel local:

  • sarbatoarea „la fête des Boeufs gras de la Bazas atrage in fiecare an in perioada Carnavalului un public numeros, iar macelariile care participa la initiativa „Boeuf de Bazas” inregistreaza cresteri ale vanzarilor in proportie de 30 % in aceasta perioada. Aceasta sarbatoare se bazeaza pe specificul si notorietatea produsului si, la randul sau, permite mentinerea de-a lungul timpului a notorietatii „boeuf de Bazas”,
  • si alte comune din zona IGP organizeaza manifestari de acest gen.


La nivel national:

Reputatia depaseste cu mult cadrul local. Se pot oferi cateva exemple:

  • articolul din Figaro din data de 16 februarie 2003 si intitulat „Le boeuf gras fait son carnaval” (Carnavalul boului gras),
  • reteta de „croustillant de queue de boeuf de Bazas au foie gras de canard poêlé des landes”, prezentata in cadrul emisiunii „Les escapades de Petitrenaud” difuzata pe canalul France 5.


Organism de control:

  • Denumire: Qualisud
  • Adresa: Agropole, BP 102
  • F-47000 Agen
  • Telefon (33) 558 06 15 21
  • Fax (33) 558 75 13 36
  • E-mail: qualisud@wanadoo.fr
  • Acest organism de control este autorizat si acreditat in conformitate cu standardul EN 45011.


Etichetarea:

Denumirea de vanzare „Boeuf de Bazas”.

Etichetarea trebuie sa cuprinda un spatiu informativ care sa ofere consumatorului informatii cu privire la caracteristicile produsului:

  • tipul de animal (femela sau mascul),
  • numarul de identificare al animalului,
  • numarul de identificare al carcasei, dupa caz (nr. de abator),
  • data nasterii,
  • rasa,
  • numele si adresa crescatorului,
  • data sacrificarii,
  • greutatea carcasei,
  • clasificarea,
  • numele destinatarului.

Acest certificat insoteste carcasa, semicarcasa sau sfertul de carcasa pana la vanzarea catre consumator.


Sursa: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

 


Informatii despre rasele de vaci
Bazadaise, Blonde d’Aquitaine gasite pe site-ul:

 

Idei pentru hranire si intretinerea vacilor pe timp de iarna

O alimentatie corespunzatoare in anotimpul rece trebuie luata serios in considerare, mai ales atunci cand temperaturile aerului scad foarte mult sub zero. Cum iarna bate la usa, voi incerca sa sugerez cateva ajustari ale tehnologiei de crestere a vacilor pe perioada de iarna.

Rasa animalului are un efect asupra cerintelor de energie in timpul anotimpului rece?

Rasa animalului, grosimea stratului de grasime subcutanata (conditia animalului), precum si stadiul lactatiei au o influenta imensa asupra cerintelor de energie a unui animal in timpul iernii.

Rasele de lapte au pielea mai subtire decat rasele mixte, in timp ce rasele de carne au o piele mai groasa. Animalele cu pielea mai groasa beneficiaza de o izolare termica mai buna, reducand cantitatea de energie suplimentara care trebuie furnizata prin ratie.

Cum influenteaza conditia corporala a animalului cerintele sale in energie pe timpul iernii?

Vacile slabe necesita mai multa energie pentru intretinerea functiilor vitale decat vacile grase. Cu cat o vaca are mai mult tesut gras subcutanat, cu atat ea va avea o capacitate mai buna de a suporta frigul. Vacile care pierd greutate inainte de fatare dau nastere unor vitei mai slabi, neviabili si raman mai greu gestante dupa fatare.

(Conditia corporala reprezinta starea de intretinere a unui animal la un moment dat, adica grosimea stratului de grasime subcutanata protectoare.)

Cum influenteaza temperaturile scazute cerintele de energie a unei vaci de lapte?

In timpul lactatiei, vacile au nevoie cu 40-60% mai multa energie decat in perioada de repaus mamar. Daca lactatia se realizeaza in timpul sezonului rece, capacitatea vacii de a-si mentine conditia corporala si de a continua sa produca lapte va fi serios compromisa daca nivelul de energie din ratie nu este suficient. Ca regula generala, pentru fiecare scadere a temperaturii cu 10°C sub pragul de -20°C, vacile vor avea nevoie, in plus, de 4-6 Mcal energie digestibila pe zi.

Ce cantitate de concentrate trebuie administrata in timpul iernii pentru a satisface cerintele suplimentare de energie ale vacilor?

Un kilogram de orz contine cca. 3,3 Mcal energie digestibilă, deci prin adaugarea a 1,5-1,8 kg orz in ratia vacilor pe timp de iarna va asigura cerintele suplimentare de energie. Atentie! Vacile care inainte de sezonul rece nu au primit cantitati semnificative de concentrate pot dezvolta tulburari ruminale daca li se introduce dintr-o data in ratie 2 kg de graunte.

Cum se schimba consumul de substanta uscata in anotimpul rece?

Temperaturile scazute cresc consumul de substanta uscata cu pana la 30%, iar zapada poate scadea acest consum cu cca. 15%. Daca animalul ramane uscat si se depune un strat de zapada pe parul sau, atunci acest strat de zapada devine izolator. Doar frigul poate creste necesitatea schimbarii ratiei. Cu toate acestea, parul umed sau murdar reduce valoarea izolatoare a acestuia, iar acest stres suplimentar poate conduce la scaderea consumului de substanta uscata. O crestere a vitezei aerului reduce capacitatea izolatoare a parului vacilor si creste cerintele pentru intretinerea functiilor vitale atunci cand animalul se afla sub stres de frig.

Cum se poate asigura energie suplimnetara unei ratii?

Prin suplimentarea ratiei vacilor cu furaje bogate in energie, cum ar fi grauntele de cereale. Stresul de frig nu poate fi contracarat prin administrarea unei cantitati mai mari de furaje voluminoase, cum ar fi fanul sau silozul, fara a imbunatati densitatea energetica a ratiei deoarece stresul de frig reduce eficienta digestiei. Administrearea unei cantitati suplimentare de paie sau furaje voluminoase de slaba calitate nu va asigura cerintele energetice ale animalului. Un kilogram de paie contine doar 50% din energia unui kilogram de orz.

Cateva strategii manageriale care se pot utiliza pentru a combate stresul de frig

  1. Efectele stresului de frig cresc atunci cand creste viteza aerului si scade valoare izolatoare a parului ud sau murdar. Un simplu paravan de vant, o copertina,o tufa de arbusti sau un asternut abudent pot ajuta vacile sa faca fata temperaturilor extreme. Fiti atenti insa, sa nu ingramaditi animalele in grajduri sau magazii in timpul furtunilor de iarna, deoarece pe masura ce durata de stationare creste, creste si riscul de imbolnavire si de udare a parului datorita picaturilor de condens care cad de pe tavan.
  2. Impartiti cireada in mai multe loturi. Vacile mai slabe vor fi hranite in mod diferit de vacile mai grase, facand astfel economie de furaje. Competitia dintre vaci conduce adesea la faptul ca vacile mai timide, mai mici sau mai tinere nu vor avea acces suficient la mancare.
  3. Hraniti vacile tarziu dupa amiaza sau seara devreme. Energia din furaje, care este disponibila pentru a mentine temperatura corpului animalelor, este cea rezultata din digestia furajelor. Aceasta energie este produsa in primele 4-6 ore dupa consumul furajelor. De aceea, furajarea tarziu dupa amiaza asigura cantitati mai mari de caldura din fermentatiile care au loc pe timpul noptii, atunci cand temperatura aerului este cea mai mica, folosind cel mai eficient furajele administrate si asigurand cerintele de energie ale vacilor.

In cadrul campaniei “We love meat from Romania”, revista de specialitate INDUSTRIA CARNII.RO a organizat  la ferma KARPATEN MEAT din localitatea Marpod, judetul Sibiu, evenimentul “FIRST BEEF DAY OF ROMANIA”.

Acest eveniment s-a desfasurat sub deviza “Karpaten Meat – from grass to beef – Angus breeding system for Romania ”. In programul evenimentului au fost incluse atat prezentari de specialitate pentru carnea de vita premium, cat si informatii privind profitabilitatea unei afaceri integrate, axata pe cresterea rasei Angus in Romania. Cele mai interesante momente ale zilei au fost: semnarea actului constitutiv al Asociatiei Aberdeen Angus Romania, vizitarea Karpaten Meat, cea mai mare ferma de crestere a bovinelor Angus din Romania si AngusGRILL – degustare carne de vita bio Angus – “Made in Romania”. Agricultura poate deveni motorul economiei romanesti, iar de acest lucru sunt deja convinsi cei doi investitori elvetieni care au pus bazele unei afaceri de succes in sectorul zootehnic al Romaniei, prin infiintarea fermelor Karpaten Meat.

Dispusi sa impartaseasca din experienta lor, specialistii companiei Karpaten Meat au invitat crescatorii de animale din diferite zone ale tarii, producatorii de carne si investitorii in zootehnie, sa cunoasca modelul elvetian si impreuna sa analizeze noi oportunitati de business pentru fermierii romani. Prima editie a evenimentului “FIRST BEEF DAY OF ROMANIA” s-a bucurat de atentia a peste 200 de oameni de afaceri romani, multi dintre ei declarandu-se incantati de valoarea informatiilor primite cu aceasta ocazie si poate cel mai important lucru, manifestandu-si intentia de a deveni parteneri Karpaten Meat si de a dezvolta o afacere de crestere a bovinelor Angus, contribuind la sectorul de producţie a carnii de vita premium.

Sectorul zootehnic din Romania a trecut si trece in continuare printr-o situatie dificila din cauza cresterii costurilor de productie, a competitiei generata de importuri, a cresterii preturilor pentru furajele necesare hranei animalelor, cresterea preturilor pentru energie, combustibil si alte utilitati. Samuel Widmer si Stefan Jung sunt cei doi administratori ai companiei Karpaten Meat, care bazandu-se pe multi ani de experienta in domeniul agriculturii, in productia si comercializarea de carne de vita, au intuit potentialul pasunilor pe care le detine Romania si au investit in tara noastra, in productia de carne de vita premium din rasa Angus. Daca pana acum cunoscatorii in materie de carne de vita premium vorbeau doar despre bovinele de carne argentiniene crescute in regiunea Pampas, scopul companiei Karpaten Meat este acela de a face cunoscuta zona Carpatilor ca fiind producatoare de carne de vita de calitate. In acest sens compania isi propune ca pana in anul 2018 sa produca cel putin 10.000 carcase de vita de calitate superioara. Evenimentul din 30 mai 2013 are drept scop constientizarea avantajelor pe care le ofera dezvoltarea unei retele de crestere a bovinelor de carne, utilizand hrana ecologica pe pasunile Romaniei, inca neexploatate la adevarata lor valoare. Deficitul de carne de vita in Europa in ultimii ani a fost de 200,000 de tone pe an. Germania, spre exemplu este al doilea producator de produse din carne in Europa, dar sectorul bovin a trecut printr-o scadere masiva in perioada 1997 – 2008 ajungand de la aproximativ 3,54 milioane de bovine la un efectiv ce se situeaza in jurul cifrei de 1,3 milioane capete. Aceste efective de bovine sunt grupate in 180.000 de ferme din care mai mult de 60% au mai mult de 100 de capete. Conform statisticilor in Romania densitatea bovinelor este de 15 capete pe 100 ha in timp ce in Irlanda de exemplu sunt 137 de capete pe 100 ha.

Scaderea efectivului de animale se datoreaza in principal concurentei din sectorul Bio-Gaz, urmata de reducerea suprafetelor verzi, a terenurilor agricole – fiind utilizabile tot mai putine parcele pentru pasunat si nu in ultimul rand desfiintarea fermelor din lipss de succesori. In paralel, cererea pentru carnea de vita a crescut si este in continua crestere, in conditiile in care deficitul se accentueaza de la an la an. Solutia pentru reducerea deficitului de carne de vita pe piata europena este mutarea productiei in alte tari, asa cum a procedat si Karpaten Meat. Romania este un teritoriu ideal pentru productia de carne de vita, cu o suprafata agricola utila de peste 15 milioane de hectare, din care suprafata totala a pajistilor si a fanetelor atinge aproximativ 5 milioane de hectare, fiind dupa Polonia, cel putin teoretic, al doilea cel mai mare producator de produse agricole din Europa Centrala si de Est.

In Romania, implementarea sistemelor de crestere a raselor de carne este posibila in toate zonele tarii, inclusiv cele montane. In momentul de fata rasa de carne nu este foarte raspandita in Romania, efectivul de animale situandu-se in jurul cifrei de 29 de mii de exemplare, adica nu mai mult de 2,3% din numarul total de exemplare. Cresterea bovinelor de carne in sistem mama vaca alaptanta, sistem extensiv pe pasune este un domeniu nou pentru Romania, care necesita timp pentru cunoastere si transformare.

Cu ocazia intalnirii de la Sibiu, specialistii companiei Karpaten Meat, impreuna cu fermierii romani, au pus bazele infiintarii Asociatiei Aberdeen-Angus Romania, avand baza logistica si informationala la Karpaten Meat. Scopul acestei Asociatii este dezvoltarea agriculturii in Romania, prin prisma celor doua programe de crestere a bovinelor de carne Angus: programul in rasa pura Angus si programul de incrucisare intre taur Angus si Baltats Romsneascs, dar si prin distributia de material seminal Angus de cea mai buna calitate si prin aplicarea sistemului de rascumparare a viteilor. Prezent la eveniment a fost dl. Berhard Delle, general manager Angus Group, membru fondator alaturi de cei doi administratori ai companiei Karpaten Meat.

Potentialul exista, totul este sa se mobilizeze fermierii in aceasta directie si cu un pic de sustinere atat din partea statului roman cat si din partea fermierilor cu experienta in domeniu, in cativa ani putem popula pasunile din Romania cu bovine de carne. Ne-am indreptat catre rasa Angus si recomandam aceasta rasa de carne in primul rand pentru costurile scazute de crestere si productie dar si datorita faptului ca este o rasa prolifica care produce un vitel pe an avand prima fatare la varsta de doi ani, spre deosebire de alte rase de carne care incep sa produca vitei doar de la trei ani. Astfel se obtine un numar mai mare de vitei intr-un timp mai scurt, crescand veniturile substantial. Am dezvoltat anul trecut un nou program de parteneriat ce se refera la conversia fermelor de Baltata Romaneasca in ferme de crestere de vitei incrucisati prin monta cu taur de reproductie Angus sau prin insamantarea efectivului de Baltata Romaneasca cu material seminal Angus. Acest program reprezinta o optiune buna pentru fermele care vor sa renunte la productia de lapte sau vor sa foloseasca vacile reforma pentru productia de carne. In cadrul acestui parteneriat oferim cunostiințele noastre despre infiintarea unei ferme de crestere Angus, iar pe de alta parte oferim spre vanzare tauri de reproductie din rasa Angus sau material seminal provenit de la tauri cu genetica de top. Prin contract, rascumparam viteii rezultati din reproductie in momentul intarcarii acestora, cu o varsta de minim 6 luni si cu un minim de 200 kg. Acest program se incadreaza intr-un nou model de business, si anume cresterea in sistem de vaci alsptante, o tehnologie simpls di cu costuri mult mai scszute decst in cazul cresterii vacilor de lapte, bovinele ramanand pe pasune pe tot timpul anului, furajandu-se doar cu lapte si cu iarba de pe pasune. Aceasta forma de parteneriat are ca si beneficiu asigurarea unei piete de desfacere constante si profitabile si se inscrie impreuna cu programele de parteneriat, la dezvoltarea productiei de carne de vita premium in Romania” – este de parere Samuel Widmer, manager general Karpaten Meat.

La evenimentul FIRST BEEF DAY OF ROMANIA au mai fost prezente numeroase oficialitati locale, Subprefectul de Sibiu, dl. Mircea Cretu, reprezentanti ai Consiliului Judetean Sibiu, Camerei Agricole Sibiu, DSV, OARZ, APDRP si APIA. Din partea autoritatilor centrale evenimentul s-a bucurat de prezenţa secretarului de stat in cadrul MADR – Valentin Soneriu si a directorul general ANARZ – Peter Tamas Nagy.

Pentru detalii va rugam contactati:

INDUSTRIA CARNII.RO

Istoria vacilor de mici dimensiuni

Desi s-ar parea ca sunt o descoperire recenta, istoria vacilor de mici dimensiuni are mai bine de patru secole vechime.

Pe la 1600, fermierii britanici au inceput sa incruciseze rase si material genetic pentru a gasi o solutie la suprafetele reduse pe care le aveau la dispozitie pentru a-si hrani animalele.

Asa au aparut exemplarele de “mini-vaci”, dintre care cele mai cunoscute sunt acum cele din rasa Dexter. Circa 1.400 de fermieri britanici cresc astfel de animale care au inaltimi de circa 96-111 cm.

In Statele Unite – unde fiecare om consum circa 30 de kg de vita pe an – exista deja circa 20 de mii de mini-vaci, iar cresterea lor devine tot mai populara, relateaza The Guarian.

Profesorul Richard Gradwohl este “responsabil” pentru cele 18 noi rase de mini-vaci pe care le are la ferma sa din Seattle, printre care si “Panda”, o vacuta de doar 107 cm inaltime. In “colectia” sa, vacile micromini au mai putin de 96.5 cm, iar cele mai scunde de 92 cm sunt cunoscute sub numele de “vacute cupa de ceai”.

Mai nimeni nu l-a luat in serios pe Gradwohl pe cand a inceput sa isi faca cunoscute animalele. Insa el a fost nevoit sa apeleze la aceasta solutie in conditiile in care, din cauza taxelor tot mai mari, a trebuit sa isi reduca suprafata de teren arabil. Gradwohl a constatat ca, pe o suprafata de cinci acri, e mai rentabil sa cresti 10 mini-vaci, decat doua vaci de dimensiuni mari. Iar asta insemna ca putea obtine de pana de la trei ori mai multa carne desi hrana (iarba) folosita era de trei ori mai putina.

Aceste animale sunt extrem de potrivite pentru nevoile mele, spune Gradwohl. In plus, cantitatea de metan emisa de o vaca de dimensiuni normale este egala cu cea provenind de la zece vacute mini. Nu in ultimul rand, carnea animalelor de dimensiuni mai mici este mai gustoasa, cu o aroma naturala mult mai pronuntata.

Brazilia este liderul exporturilor de carne de vita la nivel mondial

nelore resizeBrazilia a devenit lider mondial in exportul de carne de vita in 2003, dupa ce a depasit Australia.

Cu aproape 200 de milioane de vite exportate, Brazilia a devenit alaturi de India, liderul exporturilor de carne de vita la nivel mondial, expediind marfa in 138 de tari.

Efectivele de bovine sunt concentrate in statele Mato Grosso, Goias si Minas Gerais care impreuna detin 46% din totalul bovinelor ce sunt crescute in Brazilia. In aceste state sunt inregistrate aproape 90 de milioane de capete.

Brazilia a devenit cel mai mare crescator al rasei Nelore, rasa recunoscuta din anul 1868. In anul 1938 a fost creat registrul genealogic al rasei Nelore. Rasa a fost apoi exportata in Argentina, Paraguay, Venezuela, America Centrala, Mexic, Statele Unite si multe alte tari. In toate aceste locuri, contributia Nelore a fost remarcabila la incrucisarile cu rasele locale. In prezent efectivul rasei Nelore depaseste peste 100 milioane de capete in Brazilia.

Bovinele de carne din rasa Brahman American

Rasa de bovine de carne “Brahman American”, provine din bovinele Bos indicus, care au fost aduse din India.

Datorita faptului ca sute de ani au trait cu furaje putine, in conditii meteorologice extreme, care au favorizat imultirea parazitilor, insectelor si bolilor, aceste bovine s-au adaptat remarcabil pentru supravietuire.

Bovinele se aseamna cu bizoni in partea in fata a corpului si a gatului. Coarnele lor, sunt de obicei curbate ascendent si inclinate, uneori, spre spate. Urechile sunt, in general, mari si cazute. Au de asemenea, glandele sudoripare mai dezvoltate decat bovinele europene (Bos taurus) si astfel poate transpira mai liber. Bovinele Bos indicus produc o secretie uleioasa de la glandele sebacee, care are un miros distinctiv si ajuta la alungarea insectelor

Rasa Brahman American are o marime mijlocie intre rasele de carne. Viteii sunt mai mici la nastere dar au o crestere rapida si intarca mai repede ca alte rase. Culoarea difera de la gri inchis, la rosu sau la negru. Taurii au de obicei culori mai inchise.

Sunt animale inteligente, curiase si timide. Consuma o gama variata de furaje.

Au o toleranta excelenta la caldura. Cand celelelte rase de bovine sufera la caldure le scade apetitul si binenteles productia de lapte. Vacile din rasa Brahman American rezista foarte bine iar productia lor ramane stabila. Parul lucios reflecta razele solare iar pigmentarea si abundenta pielii din partea anterioara a corpului, contribuie la cresterea capacitati de rezistenta la vremea calda. In plus glandele sudoripare contribuie semnificativ la rezistenta la caldura excesiva de la miezul zilei.

Avand aceste avantaje, rasa Brahman American s-a extins tot mai mult mai ales pe coasta de sud a Statelor Unite.

 http://www.brahman.org

 

Rasa de vaci Charolaise

 

Rasa Charolaise este prima rasa de carne din Franta si din Europa. Cu 1 840 000 vaci mame de rasa pura in Franta, ea reprezinta jumatate din efectivele de vaci de carne din Franta si un sfert din Europa.

.

 

Rasa Charolaise este o rasa de carne prin excelenta, vacile-mame nefiind mulse, ele alaptandu-si viteii.

Productia de carne este caracterizata prin: calitate – gust si finete; cantitate – datorita incrucisarilor dirijate, care induc o greutate sporita a carcasei, o foarte buna conformatie corporala si o proportie ridicata a pieselor de calitate; costuri reduse de productie – privind forta de munca, furajarea si nivelului de mecanizare.

Rasa Charolaise are urmatoarele greutati: vacile adulte  de la 700 pana la 1100 kg; taurii adulti de la 1000 pana la 1650 kg; viteii la 7 luni: 275-320 kg femele si 310-360 kg masculii.

Principalul atu al rasei este variabilitatea genetica foarte mare care prezinta numeroase calitati. Ea permite fiecarui crescator de animale sa aleaga tipul de animal pe care il doreste pentru al adapta tipului de productie cautat.

Rasa Charolaise are o capacitate de ingerare superioara altor rase si realizeaza o crestere zilnica superioara celorlalte rase.

De asemenea este o rasa docila si are calitati maternale deosebite (instict maternal, savoarea laptelui) pentru cresterea usoara a viteilor grei.

Carnea rasei Charolaise are calitati organoleptice deosebite, este dietetica si neexcesiv de grasa (10% grasime fata de 15-30% la celelalte rase).

Bilantul de reproducere la rasa Charolaise este urmatorul: intervalul dintre fatari 370 de zile; prolificitatea este de 104,3 %; usurinta la fatare este de 91%; rata de fecunditate este  88, 4% ; varsta medie a vacilor este de 7 ani (fara probleme pana la 10-12 ani).

Ingrasarea bovinelor adulte

vacaFaptul ca bovinele adulte nu mai depun carne in timpul ingrasarii determina ca in hranirea lor sa se foloseasca ratii cu un continut mai scazut de proteina bruta decat la tineretul taurin.

Ingrasarea se face de obicei in grajd, vacile fiind legate in adaposturi bine aerisite, prevazute cu asternut de paie care sa asigure adihna animalelor.

Ingrasarea adultelor se face fazial pe trei perioade distincte si anume:

  • Perioada I. Pregatirea animalelor pentru ingrasare se face in perioada de 10-15 zile, cu obisnuirea treptata sa consume furajele. Furajele de baza in ingrasarea adultelor sunt rezidurile industriale, suculentele, fibroasele, grosierele si concentratele folosite intotdeauna in amestec. In aceasta perioada este necesar sa se asigure 90-100 grame proteina, iar in cazul cand vacile sunt mai slabe se asigura 105-110 g proteina pe unitatea nutritiva. Amestecul de furaje poate fi format din siloz sau reziduri industriale in proportie de 60-65%, grosiere si fibroase 20-25% si concentrate 15-20 %.

  • Perioada a II-a. Ingrasarea propriu-zisa dureaza 25-30 de zile, perioada in care creste consumul de furaje si in special consumul de concentrate. Amestecul format trebuie sa asigure 90-100 grame proteina pe unitatea nutritiva, iar amestecul este format 50-60% siloz si borhot, 20-25 % concentrate. Daca furajarea se face la discretie, animalele puse la ingrasat pot realiza un spor mediu zilnic de 1200 g.

  • Perioada a III-a. Finisarea ingrasarii animalelor dureaza 20-25 de zile in care substantele energetice trebuie sa sporeasca, astfel amestecul de furaje sa fie format din 50-55% siloz si industriale, 20-25% fibroase si grosiere si 25-30 % concentrate. Reusita ingrasarii este data de cantitatea si calitatea furajelor ingerate, care trebuie sa ajunga la 8,8 U.N./cap si zi, din care 1,6 U.N. din concentrate.

Un amestec cu rezultate bune este format din 24 kg de siloz. 3 kg de coceni tocati, 1,5 kg de fan, 1 kg uruiala, srot de floarea soarelui sau soia stropit cu borhot pus la dospit 12 ore. Aceasta este ratia care trebuie asigurata zilnic pentru fiecare bovina adulta pusa la ingrasat.

Ferme de bovine pentru carne americane

Angus-Beef-farm resizeToate fermele de bovine de carne americane sunt private, si conduse ca niste afaceri profitabile, existenta lor fiind determinata de piata carnii de vită. Consumul de carne de vita pe teritoriul Statelor Unite este cel mai crescut in raport cu celelalte carnuri, de porc sau de pasare. Asta este motivul pentru care pretul carnii de vita este atat de ridicat, iar acest factor este elementul cheie pentru afacerile cu vaci de carne..

Dar exista si alta modalitate prin care fermierul american poate sa faca profit cu vacile de carne: specializarea fermelor de carne pentru productia de animale de reproductie cu o valoare genetica superioara. Aceste ferme cresc vaci de carne intotdeauna in rasa pura. Cea mai populara rasa de carne este rasa Angus, varianta de culoare neagra. Aceasta reprezinta aproximativ 70% din efectivul total de bovine de carne.

Fermele care lucreaza in directia de carne la vanzare, de obicei folosec hibrizi intre doua sau mai multe rase. Datorita efectului heterozis, aceste animale incrucisate cresc mai repede, au un spor mediu zilnic mai mare. Daca se folosesc hibrizi obtinuti din trei rase, fermierii au de castigat cu 23% mai mult in spor, si in valorificarea furajelor.

Cresterea vacilor de carne. Tehnologia de crestere a vacilor de carne este foarte simpla si intotdeauna se cauta solutiile cele mai ieftine de intretinere, pentru a reduce cat mai mult costurile pe cap de vaca. Primul lucru care reduce enorm de mult costurile este ca pentru vacile mame nu se construiesc grajduri. Animalele sunt tinute tot timpul anului pe pasune. Inclusiv in sezonul rece. Unele rase au nevoie de grajduri acoperite numai in perioada fatarilor. Altele, cum este rasa Angus, pot fata fara probleme la sfarsitul lunii februarie, chiar in zapada.

Pasunatul este foarte bine controlat, cu garduri electrice, se muta animalele de pe o parcela cand inaltimea vegetatiei scade la 10 cm. Pentru o buna protectie a pasunii, animalele pasc pe o parcela aproximativ 10-15 zile din an. Restul zilelor din an sunt pentru regenerarea pasunii. In sezonul cald, pentru a preveni degradarea pasunii, animalele se muta chiar si de doua ori pe zi de pe o parcela pe alta. Pentru a asigura un confort mai ridicat animalelor, se planteaza pomi pentru umbrarele naturale pe timp de vara.

Sistemele de adapare in foarte multe locuri sunt reprezentate de lacuri artificiale. Acestea consta intr-o groapa sapata in care se aduna apa de ploaie. Aceste lacuri asigura cantitatea necesara de apa pentru animale. Apa din aceste lacuri ajung la adapatori, care au sisteme anti inghet pentru sezonul de iarna.

Pe pasune, in niste vase special acoperite, se administreaza cantitatile necesare de minerale si vitamine.

Pasunile se insamanteaza cu specii de ierburi alese, unele care cresc foarte bine in sezonul cald, si altele care cresc foarte bine pe sezonul rece, asigurand furajarea adecvata a animalelor si de sub zapada. Pe timp de iarna, daca se formeaza un strat de gheata si animalele nu pot ajunge la iarba, se administreaza un supliment de fan, dar chiar si concentrate. Dar in acest tip de crestere a vacilor de carne, furajul principal este masa verde, care reprezintă 90-95% din furajul total.

Productii ridicate, costuri reduse. Aceste ferme au scopul principal de a produce o generatie noua de vitei, care se nasc primavara, cresc impreuna cu mamele in primele sase luni, iar la intarcare au o greutate de 250-270 de kg. La varsta de un an se vand pentru carne la licitaţii. Interesant este faptul ca se fac sincronizari hormonale, si in procent de 70% se foloseste insamantarea artificiala. 20% din vaci sunt montate natural cu tauri alesi dupa caracteristicile genetice si 10% raman negestante.

Un fermier american investeste in medie, anual, 380 $ pe cap de vaca mama. Ferma nu avea nici un angajat. Aceste ferme au, in medie, un spor mediu zilnic de 700-1200 g, dar costurile sunt foarte reduse.

Animalele de un an pot ajunge la un alt sistem de intretinere, in ferme de „Feed Lot”, care practic sunt niste ferme de finisare. In aceste ingrasatorii intensive furajul este alcatuit 90-100% din concentrate. Animalele se tin in grajduri, si se obtine greutatea de abatorizare de 500-650 de kg cu un consum specific de 5-6 kg furaje / 1 kg spor. Acest sistem este mult mai costisitor, dar se obtin sporuri mai ridicate in timp mai scurt.

Vaca de carne Scottish Highland

o-vaca-highland-a-nascut-o-vitica-alba- 1 resizeDatorita rusticitatii bovinele din rasa Scottish Highland sunt relativ usor de crescut in cea mai mare parte a anului stau pe pasune si nu necesita acoperis sau grajd nici in conditii extreme.

 


 

Bovinele Scottish Highland pot face fata fara probleme chiar si pe zapada. Nu sunt pretentioase si nu impun un tratament de alimentatie speciala. vaca-scotia resizeValorifica foarte bine furajele grosiere pe timpul iernii si orice tip de pasune pe timpul verii. Face fata fara ajutor chiar si la temperaturi scazute (-20/-30C). Toate aceste aspecte conduc la cheltuieli reduse de exploatare si rentabilitatea crescuta a acestor animale.

In Romania la momentul actual efectivul de bovine de carne in rasa pura si metisi este situat in jurul valori la 5%, ceea ce creaza premiza unei dezvoltari accelerate in perioada urmatoare. Bovine din rasa Scottish Highland se pot vizita in localitatea Vetca, jud. Mures, dupa o prealabila programare la tel. 0727 504 510.

Produsul IGP “Carn d’Andorra”

cows-pyrenees resizeCarnea de vaca “Carn d’Andorra” IGP, provine de la rasa rustica Bruna d’Andorra sau din incrucisarea vacilor din aceasta rasa cu tauri din rasele Charolaise, Gasconne si Limousine.

Vacile sunt crescute si supuse ingrasarii in fermele zootehnice din Andorra si de la nastere pana la finalul perioadei de ingrasare sunt consacrate exclusiv producerii de carne care beneficiaza de IGP. Vacile sunt sacrificate incepand de la varsta de opt luni. Conformatia carcaselor conform grilei de clasificare EUROP este numai E, U sau R. B9K783-pyrenees-co 2631931b resizeViteii se nasc pe cale naturala si trebuie sa fie alaptati de mamele lor. Ei pasc pe pasunile de munte la altitudini ridicate, alaturi de mamele lor, pe timpul perioadei de vara, apoi petrec iarna in ferme, pe perioada in care muntii sunt acoperiti de zapada. Loturile de animale pentru ingrasare se compun din maximum 20 de animale.

Situandu-se chiar in mijlocul lantului Pirineilor, zona geografica a rasei Bruna d’Andorra este propice cresterii bovinelor. Andorra este o tara muntoasa de 468 km patrati cu altitudine medie de 2 000 de metri. Suprafata pasunilor este considerabila si reprezintă aproximativ 20 % din suprafata totala a Andorrei. Asezarile umane si activitatea de cultivare a terenurilor s-au concentrat din vremuri stravechi in zonele cele mai plate din fundul vailor. Intinderea considerabila a pajistilor si a pasunilor din Andorra, in comparatie cu terenurile cultivate, permite sa se produca o cantitate mare de furaje naturale pentru animale.

Folosirea acestor pajisti si pasuni determina traditia pasunatului. Anotimpurile influenteaza la randul lor traditia pasunatului, care, in general, este alcatuita din aceleasi etape: urcatul la pasuni, mai sus de zonele impadurite, care se realizeaza in jurul lunii iunie si coborarea in luna noiembrie, cand incep ninsorile.

Abundenta apei si diversitatea solului favorizeaza dezvoltarea unor tipuri de pasuni diferite. In ordinea importantei, pasunile sunt urmatoarele: pasuni de Festuca eskia, care ocupa 10 % din suprafata principatului; pasuni de Nardus stricta, care ocupa 6 %; pasuni de Festuca airoidis (5 %) si de Festuca paniculata.

ili

 

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.