Lucrari de ingrijire la tomatele din sera/ Cativa pasi esentiali pentru a va produce singuri rasadurile/ Inmultirea plantelor– cum trebuie sa procedezi corect/ Asolamentul Legumelor- Boli si daunatori la culturile legumicole

 roooIn functie de perioada infiintarii unei culturi,se aplica anumite lucrari.Spre exemplu,primavara,in aprilie se executa  la tomatele din sera   operatiunile de mai jos:

• Dirijarea factorilor de mediu;
• Distrugerea buruienilor;
• Copilitul;
• Palisatul;
• Defolierea;
• Stimularea fructificarii.

Dirijarea factorilor de mediu
Lumina naturala este dirijata in perioada septembrie – aprilie prin curatirea sticlei, pentru a asigura o cantitate cat mai mare de lumina. Incepand din luna mai se reduce insolatia prin stropirea sticlei cu emulsii opacizante (cu huma, creta sau slam 20%).
Temperatura in sere trebuie asigurata la minim 16 grade C, noaptea si intre 18-22 grade C, ziua, in functie de seninatatea cerului. In perioda fructificarii temperatura aerului trebuie sa fie cumprinsa intre 22 si 25 grade C.
Umiditatea solului nu trebuie sa scada sub 65% din capacitatea de camp a apei.
Umiditatea relativa a aerului la tomatele de sera se mentine intre 55-70%.
Aerisirea in sere se intensifica atunci cand temperatura in aer depaseste 20 grade C, si se continua in toate zilele de vara. Pentru dirijarea continutului de CO2 aerisirea se face pe durata scurta atunci cand temperatura este mai scazuta. In zilele calduroase se aeriseste puternic, pentru ca temperatura sa nu depaseasca 30 de grade.

Distrugerea buruienilor
Acolo unde nu s-au aplicat erbicide, se vor aplica prasile manuale. Conditiile din sere sunt deosebit de favorabile pentru majoritatea buruienilor. Gradul de imburuienare in spatiile protejate este mult mai mare. Tocmai de aceea este necesar ca inainte de plantarea cu 2-3 zile sa se aplice erbicide.
Erbicidele care se aplica inaintea operatiunii de plantat sunt: Sencor 70WP in doza de 0,3 – 0,5 l/ha;Treflan 24 EC in doza de 6 l/ha; Drevinol 45 F in doza de 3 l/ha. Erbicide se incorporeaza imediat in sol.

Copilitul
Copilitul se executa atunci cand lastarii laterali au 5 – 10 cm lungime, faza in care se pot rupe usor cu mana. Copilii mai mari de 20 – 40 cm diminueaza productia cu pana la 20 %
In conditii speciale la culturile mai tarzii in sera se poate mentine un copil cu 1-2 inflorescente pentru a creste productia.
De asemenea se poate utiliza un copil terminal cu 2-4 inflorescente pentru a prelungii recoltarile atunci cand conditiile sunt favorabile.

Palisatul
In mod normal sutinerea plantelor se face pe snur din sfoara, care se leaga la capatul de baza plantei, la circa 10 cm de nivelul solului, iar la celalat capat se leaga de sarma orizontala, afalat obisnuit la 2 m inaltime, asigurand si o rezerva de alungire ulterioara.
Se va avea in vedere ca legatura snurului pe tulpina sa nu fie prea stransa. Pe masura cresterii plantelor acestea se rasucesc in jurul sforii, dupa doua frunze, intot deauna in acelasi sens.

Defolierea
Defolierea incepe cu frunzele bazale, moarte, imbatranite, ingalbenitite atacate de boli si daunatori.
Prin acesata lucrare se imbunatateste si circulatia aerului la nivelul solului, care favorizeaza omogenizarea aerului din sera.
Defolierea se face de la baza plantei si pana la 2-3 frunze sub inflorescenta care are fructe de 10-20 mm in diametru. Pe masura recoltarii fructelor din inflorescenta va avansa si defolierea

Stimularea fructificarii
Temperatura aerului pentru germinarea polenului trebuie sa fie cuprins intre 20-28 grade C, iar umiditatea relativa aerului trebuie sa fie intre 60 – 70 %.
Pentru polenizare se recurge la vibrarea mecanica a plantelor prin baterea sarmelor orizontale cu un bat sau prin vibratoare electrice. Sporul de productie prin vibrare este de 14%.
Pentru imbunatatirea legarii fructelor se mai aplica regulatori de crestere specifici: Tomafix in doza de 0,03-0,05%; Tomatoset in doza de 0,5 – 1%; No – seed in doza de 0,1%, Tomatostim in doza de 3%. Flori se deschise sunt imbaiate cu un jet foarte fin. Sporul de productie prin aplicarea regulatorilor ajunge la 10%.
Inainte de plantare in sere cu o saptamana, rasadul va fi tratat cu Cycocel in doza de 0,1-0,15 %.
Pentru grabire amaturarii fructelor si cresterii productiei timpurii de tomate se aplica Ethrel (250-500ppm) in faza de banut. Tratamentul se mai poate face si dupa recoltarea fructelor in stare verde prin imbaierea acestora in solutia de Ethrel (1000 – 2500 ppm)

Cativa pasi esentiali pentru a va produce singuri rasadurile

rasad-ghiveci

Răsad = planta legumicola/ floricola tanara, la inceputul vegetatiei obtinuta in conditii organizatorice si tehnice speciale si care prin transplantare este utilizata fie la infiintarea unor culturi, fie la amenajarea rabatelor florale, amenajari peisagere sau producere de flori la ghiveci.

1. Pregatirea spatiilor unde veti produce rasadurile

Puteti utiliza spatiul din balcon (daca este inchis si are o expozitie sudica sau vestica), camere incalzite si bine luminate, dar se pot utiliza si mici adaposturi acoperite cu materiale plastice, rasadnite, solarii sau sere.

2. Dezinfectarea este importanta

Dezinfectarea cu substante specifice a uneltelor, ghivecelor, terinelor, etc. si completarea inventarului de ‚,mijloace tehnice’’. Spalati bine cu apa si Domestos sau Formalina toate uneltele ce vor fi folosite la producerea rasadurilor. La fel se procedeaza si cu terinele sau ghivecele daca acestea au mai fost utilizate inainte. Se pot transmite boli viitoarelor plantute.

3. Alegeti cu atentie semintele

Semintele utilizate la producerea rasadurilor trebuie alese cu grija deoarece de calitatea lor depinde obtinerea unor rasaduri viguroase si de calitate. Inainte de a va procura semintele, informati-va cu privire la alegerea soiului sau hibridului. Verificati pe ambalajele semintelor indicii de calitate a acestora: termen de garantie, tratamente aplicate pentru dezinfectie, etc. Este recomandat sa utilizati seminte care sunt in termen de garantie la data semanatului, altfel facultatea germinativa scade sau exista riscul unei rasariri necorespunzatoare sau chiar compromiterea acesteia.

Mare atentie atunci cand utilizati seminte produse in gradina proprie in anii precedenti. Exista riscul ca procentul de puritate al semintelor sa fie unul scazut, ceea ce conduce la scaderea valorii biologice a soiului sau la segregare si obtinerea unor culturi neuniforme!

4. Pregatiti semintele

Inaintea semanatului semintele se pregatesc printr-o serie de operatii (incoltire fortata, calire, stratificare, dezinfectie) care au drept scop o rasarire mai rapida si mai uniforma, stimularea cresterii rasadurilor si prevenirea transmiterii de boli. Dezinfectia este obligatorie chiar daca pe ambalaj nu este specificat acest lucru. Fac exceptie semintele drajate (acele seminte care sunt ‚, imbracate’’ in amestecuri organo – minerale la care se adauga insecto – fungicide si substante stimulatoare ) si cele sub forma de banda de hartie.

5. Substratul nutritiv

Substratul nutritiv joaca un rol foarte important in reusita obtinerii unor rasaduri de buna calitate, de aceea este necesar sa intruneasca urmatoarele caracteristici: sa aiba o structura corespunzatoare pentru a asigura schimbul de gaze cu atmosfera, sa fie afanat, sa aiba porozitate mare (˃ 75% ), permeabilitate, cu o capacitate mare de retinere a apei, bogat in elemente nutritive, un pH corespunzator cerintelor speciei la care se produce rasadul si o capacitate de tamponare ridicata pentru a mentine valoarea pH-ului.

Astfel de substraturi se obtin prin amestecarea mai multor componente de natura organica si anorgnica cum sunt: turba neagra si rosie, mranita, pamantul de telina sau de gradina, nisip sau perlit(vezi articolul Retete de amestecuri nutritive pentru producerea de rasad si semanat ).

Cel mai simplu este sa-l cumparati gata preparat de la magazinele de specialitate.

In cazul in care optati pentru prepararea amestecului, nu uitati sa faceti din timp opertiunea si sa dezinfectati substratul rezultat.

Dupa dezinfectie, timpul de pauza este de 10 – 30 de zile functie de substanta folosita.

Exemplu:

Dazomet 90 G → 200 g/m²

Formalina → 2l/ m²

Previcur → 300g/ m²

Sulfat de cupru 3%

Pentru o mai buna dezinfectie, amestecul se intinde in strat uniform de 25 – 30 cm grosime iar dupa aplicarea tratamentului se inveleste cu o folie din polietilena sau prelata timp de 3 zile.

Dupa dezvelire, substratul se lopateaza pentru a inlatura  vaporii de pesticide.

6. Semanatul

Semanatul se efectueaza in diferite moduri: in palete alveolare, diferite tipuri de ghivece, ladite din lemn, terine din teracota, in strat de amestec nutritiv, etc.

Indiferent de metoda aleasa aveti grija sa calculati volumul de pamant necesar functie de numarul de rasaduri pe care vreti sa-l obtineti.

Semanatul in ladite / terine se face prin imprastiere sau in randuri distantate la 3 – 4 cm.

Semanatul direct in cuburi nutritive, ghivece, pastile Jiffy prezinta avantajul eliminarii repicatului dar are dezavantajul ca ocupa o suprafata mai mare.

Pont: Semanatul direct in cuburi/ghivece este obligatoriu la specii sensibile la repicat si transplantat cum sunt castravetii, dovleceii, pepenii galbeni. Acestia se planteaza la locul definitiv cu tot cu balot (cubul de pamant in care a fost produs ).

7. Repicatul

Repicat = lucrare de transplantare provizorie a plantelor mici din semanatura deasa la distante mai mari.

Prin acest procedeu se mareste spatiul de nutritie al plantelor  la o suprafata de 5 – 13 ori mai mare decat cea initiala.

Se asigura desimea optima cresterii normale a plantelor prin crearea unor conditii mai bune de lumina, aer, hrana si apa.

Momentul repicrii difera de la specie la specie.

Exemplu: La tomate, ardei, vinete se repica cand frunzele cotiledonale au pozitie orizontala si au aparut primele frunze adevarate.

Varza, prazul, telina, salata se repica la 3-4 frunze adevarate.

Adancimea de repicat difera functie de particularitatile biologice ale plantelor.

Plantele care au proprietatea de a forma radcini adventive pe portiune de tulpina ingrosata in sol (tomate, varza, conopida, castraveti )  se repica pana sub primele frunze, in timp ce ardeii si vinetele se repica doar cu 1 – 1,5 cm fata de adancimea din semanatura. Celelalte se repica la aceeasi adancime.

8. Lucrarile de ingrijire

Lucrarile de ingrijire aplicate rasadurilor incep imediat dupa semanat si dureaza pana la plantarea la locul definitiv. Acestea constau in dirijarea factorilor de vegetatie: lumina, temperatura, umiditate, nutritie, combatere fitosanitara.

Dirijarea luminii: daca rasadurile se produc in perioada februarie – mai, se asigura conditii optime de lumina prin asezarea rasadurilor la o expunere cat mai mare de lumina. Orientarea rasadnitelor usor inclinate spre sud, sere/solarii la care se curata sticla/folia din polietilena de praf.

Repicatul plantelor atunci cand acestea au tendinta sa se autoumbreasca.

Daca producerea rasadurilor se face in perioada mai- iunie, este necesara umbrirea rasadurilor pentru a reduce excesul de lumina care poate produce arsuri tinerelor plante iar temperaturile ridicate conduc la alungirea rasadurilor si chiar ofilirea acestora.

Umbrirea se face cu acoperirea ferestrelor/ foliei/ geamului rasadnitei cu rogojini, paie, storuri sau alte materiale care sa permita luminii difuze sa patrunda la plante.

Temperatura se dirijeaza functie de specie si de faza de vegetatie si se coreleaza cu intensitatea luminii.

Fiecare planta are nevoie de temperatura optima specifica pentru a rasari uniform intr-un timp cat mai scurt.

De regula, pana la rasarire se asigura o temperatura de 22 – 24º C. Dupa ce plantele au rasarit, timp de o saptamana se scade temperatura la 12 – 14º C, exceptie fac plantele sensibile si care au nevoie de temperaturi mari(castraveti, pepeni galbeni, dovlecei ) de 20 – 22ºC.

Dupa repicat se asigura un minim de 18º C.

Umiditatea atmosferica trebuie tinuta sub control astfel incat sa nu favorizeze aparitia bolilor criptogamice.

Udarea rasadurilor cand sunt mici iar timpul este friguros, se face rar si cu putina apa pulverizata foarte fin.

Pont: Apa trebuie sa fie la temperatura ambientului pentru a nu raci substratul si a produce stres plantutelor.

Pe  masura ce vremea se incalzeste, udarile se fac mai des si cu cantitati mai mari de apa care sa patrunda adanc si sa umezeasca substratul de pamant pe toata grosimea.

Asigurarea regimului de nutritie se face prin dozarea componentelor in amestecul de pamant si prin fertilizari suplimentare faziale cu ingrasaminte chimice sau organice.

Se fac 1–2 fertilizari, prima la 6-7 zile dupa repicat si a doua la 12 zile dupa prima.

Se utilizeaza ingrasaminte complexe sub forma de solutii cu concentrati de 0,3 – 1 % cu mare atentie. Distribuirea se face printre randurile de plante urmata de o stropire cu apa pentru a spala picturile de fertilizant cazute pe frunze.

Ca ingrasaminte organice se utilizeaza must de gunoi, gunoi de pasari sau alte preparate bio existente pe piata, ex. Cropmax.

Must de gunoi 10 – 20 g / l apa

Gunoi de pasari 5 – 7 g / l apa

Combaterea bolilor, mai ales cele criptogamice aparute din cauza umiditatii crescute se face cu solutii de concentratie 0,15 % la un interval de 6 – 7 zile.

Ca produse se utilizeaza: Folpan, Captadin, Previcur, etc.

9. Aerisirea rasadurilor

Aerisirile se executa zilnic cu scopul de a improspata aerul si de a elimina excesul de CO2 rezultat noaptea in timpul procesului de respiratie al plantelor. Prin aerisiri se regleaza regimul de temperatura si umiditate din aceste spatii.

10. Calirea rasadurilor

Calirea rasadurilor se face la cele produse pentru culturi timpurii cand in camp vor intalni conditii total diferite fata de cele in care au crescut.

Rasadurile necalite si plantate in camp, se vor prinde mai greu sau deloc.

Lucrarea incepe cu 6 – 7 zile inainte de plantare si consta in reducerea treptata a udarilor, intreruperea fertilizarilor si cresterea numarului de aerisiri.

Aerisirile se vor face, la inceput, numai pe timpul zilei, ca spre sfarsitul perioadei de calire, rasadurile sa ramana descoperite permanent.

Daca ati respectat toate conditiile necesare, este imposibil sa nu va bucurati de rasaduri de calitate superioara.

Inmultirea plantelor – cum trebuie sa procedezi corect

inmultirea-plantelor

Pare un titlu stufos si parca nici nu va vine sa cititi mai departe de titlu dar va asigur ca strategia de inmultire a plantelor este una simpla si variaza functie de tipul plantei.

Exista mai multe tehnici de inmultire a plantelor iar unele plante se pot inmulti prin mai multe metode. Am sa vi le descriu pe fiecare in parte si am sa va si invat cum sa va inmultiti cateva plante exotice.

Inmultirea plantelor se poate face prin seminte sau pe cale vegetativa prin butasi, drajoni, stoloni, marcote, bulbi, tuberculi, tubero-bulbi, rizomi sau divizarea tufei.

Inmultirea prin seminte

Semintele le puteti colecta chiar voi de la plantele anuale si nu numai.

Atentie: Aveti grija ca plantele de la care colectati semintele sa nu fie hibrizi F1 intrucat plantele rezultate din aceste seminte nu vor pastra caracterele plantei mama (de la care ati colectat semintele)! Daca va doriti plante de tip hibrid  atunci va trebui sa va achizitionati  aceste seminte de la magazinele de specialitate.

Colectarea semintelor

Atunci cand va colectati singuri semintele trebuie sa tineti cont de cateva reguli:

  • sa colectati semintele de la plante sanatoase pentru a obtine seminte de buna calitate, cu putere mare de germinare.
  • florile/ fructele de la care colectati semintele trebuie sa ajunga la maturitate.
  • semintele trebuie sa fie pline, nu uscate, șiștave (fara miez) fiindca nu vor germina.

Recoltarea se poate face din gradinile voastre sau ale prietenilor incepand cu sfarsitul lunii august – inceput de septembrie prin colectarea florilor (maciuliilor) ce contin seminte, intr-o punga din hartie. Va sunt suficiente 100 seminte mici si 25-30 seminte mari pe care le veti pastra in pungi din hartie sau in borcane inchise ermetic, etichetate si pastrate intr-un loc racoros si uscat pana vor fi semanate. Pentru semintele mai vechi de 2 ani se verifica facultatea germintiva pe o bucata de sugativa imbibata cu apa pe care puneti la incoltit cateva seminte… daca rasar peste 70 % le puteti folosi cu incredere.

Cum semanam

Plantele perene se auto-insamanteaza, cele anuale se vor semana in rasadnite (la inceputul lunii februarie), se vor repica si apoi cand au atins varsta optima se vor transfera la locul definitiv in gradina.

Bine ar fi sa va documentati inainte despre modul de inmultire si mai ales momentul optim de semanat al fiecarei plante.

Unele specii se pot semana direct la locul definitiv dar trebuie sa intarziati momentul cu o luna fata de momentul semanatului in rasadnita si sa aveti un sol foarte bine lucrat.

Semintele de flori sunt mult, mult mai mici decat cele de legume si se pot pierde printre bulgarii de pamant daca acestia nu sunt maruntiti si nu se respecta adancimea de semanat de 1-2 cm.

Inmultirea pe cale vegetative – divizarea tufei

Metoda se aplica la plantele care cresc sub forma de tufa.

Specii perene la ghiveci:asparagus, ferigi, spathiphyllum, saintpaulia, peperomia

Specii de gradina:căldărușă, bujor, margarete, campsis, rudbekia, rubarba, leusteanul, tarhonul

Procedeul consta in scoaterea plantei din pamant, cu o furca sau din ghiveci si divizarea ei in fragmente mai mici de lastari+radacina. Desfaceti cu grija radacinile iar daca acestea sunt mult prea compacte se taie cu o foarfeca sau un cutit bine ascutit in portiuni mai mici eliminand acele radacini care sunt bolnave, uscate, vatamate. Noile plante obtinute se vor planta in gradina sau in ghivece, dupa preferinta.

Cand efectuam inmultirea pe cale vegetativa

La plantele de gradina metoda se aplica primavara si toamna, exceptie face bujorul care este supus procedeului in luna august.

La plantele din ghiveci metoda se aplica tot timpul anului.

Ca si perioada de timp, despartirea tufei se face la 2-3 ani pentru plantele cu crestere rapida, la 4-5 ani pentru majoritatea speciilor si la 8-10 ani pentru bujor.

Inmultirea prin bulbi, tuberculi, tuberobulbi, rizomi

Prin bulbi sau cepe se inmultesc lalele, zambile, narcise, muscari, anemone, amaryllis, cyclamen, crocus, ghiocei, crini, etc.

Fiecare din aceste plante au un bulb mare inconjurat de mici bulbili care nu emit tije florale. Acesti bulbili se detasaza de bulbul mama si se planteaza 1-2 ani pentru a capata vigoare si a putea emite tije florale si totodata pentru a inmulti plantele.

Prin tuberobulbi sau radacini tuberizate se inmultesc gladiolele, freziile. Si acest tip de radacina are o portiune principala, mai mare, care emite tije florifere si mici pui de tuberobulbi care se desprind de radacina principala si se planteaza timp de 1-3 ani pana emit primele tije florifere.

Tuberculii sunt tulpini subterane  ingrosate ce prezinta pe suprafata lor muguri auxiliari sau ochi. Tuberculii se sectioneaza in fragmente mai mici si fiecare segment trebuie sa contina un ochi.

Prin tuberculi se inmultesc Gloxinia, Gloriosa, Caladium, cartof.

O serie de plante au in sol tuberculi fara acei ochi pe suprafata lor. Inmultirea se face prin fragmentarea tuberculului care trebuie sa contina portiuni din colet (punctul de insertie a tulpinii pe tubercul) fiindca acesta contine 1-2 muguri.

Plantele cu aceste caracteristici sunt: Begonia tuberhybrida, Dahlia, Ranunculus.

Rizomii sunt portiuni de tulpina subterana prevazute cu noduri, sunt ceva mai subtiri decat tuberculii, au o dezvoltare trasanta (adica paralela cu suprafata solului) si daca sunt divizati in portiuni mai mici au capacitatea de  a produce plante noi.

Prin rizomi se inmultesc Canna indica, ferigi, iris, lacramioare.

Inmultirea prin drajoni, stoloni si marcote

Prin drajoni se inmultesc saintsevieria, agave, aloe, bromelia, tufanele. Separararea se face de planta mama o portiune de radacina + lastar.

Stolonii sunt formatiuni, lungi, subtiri si flexibili care poarta din loc in loc si un varf de planta in miniatura cu sau fara radacina. Acesti stoloni pusi in contact cu solul vor emite radacini si apoi stolonul se pote taia si desprinde de planta mama.

Prin stoloni aerieni se inmultesc Clorophitum, saxifraga

Nefrolepis – stolonii  in contact cu solul emit radacini

Margaritar – stoloni subterani

Viola odorata (toporasi) – stoloni taratori

Marcotaj

a. natural – flox, garofite

b. artificial:

  • aerian – Yucca, Cordiline, Croton, Ficus, Monstera
  • subteran:
    • serpuit – Potos, Filodendron, Haortia, Iedera, Ficus
    • musuroit – Plumbago, Anthurium

Metoda necesita mult spatiu si timp pentru ca marcota sa prinda radacini. Se alege o ramura tanara, sanatoasa, flexibila si se vor elimina de pe o portiune frunzele si  mugurii laterali. Ramura se curbeaza si se pune in contact cu solul pe portiunea defrisata fixand-o cu o ’’agrafa ’’ din sarma in sol. Se poate lasa si libera marcota si se inveleste intr-un strat de turba pe portiune defrisata iar apoi turba se fixeaza cu folie tip film infasurata jur imprejurul ei.

Dupa 2 luni verificati daca marcota a emis radacini si abia apoi desprindeti noua planta de planta mama.

Inmultirea prin butasi

Butas = portiune de organ sau organ care pus la inradacinat va genera o noua planta.

Exista si o clasificare a butasilor

  • dupa organul prelevat
    • tronson
    • frunze
    • tulpina
  • dupa natura tesutului
    • erbacei
    • semilemnificat
    • lemnificati
  • dupa epoca de butasire
    • primavara (erbacei)
    • vara- toamna (dafin)
    • toamna – iarna (clerodendron)

Conditii de inradacinare

  • temperatura ridicata atat in atmosfera cat si in substrat (ficus necesita t = 28º C)
  • umiditate ˃ 80 – 90 %
  • lumina difuza
  • substrat din nisip, perlit, turba rosie sau amestecuri din cele 3
  • distante mici de plantare (3-4 cm intre butasi si intre randuri)

Butasi din varf de lastar

  • se taie lastarul la 6-12 cm
  • se fasoneaza (taietura transversala la 1-2 mm sub nod exceptie fac plantele cu tulpini fistuloase la care taietura se face prin nod)
  • indepartarea frunzelor de la baza butasului
  • reducerea suprafetei de evapotraspiratie prin reducerea limbului foliar cu 1/3 iar la speciile cu frunze coriacee (tare ca o piele – ficus) sau pubescente se face prin rularea frunzelor si legare cu o sfoara, elastic, etc.
  • speciile cu latex (ficus, croton) se tin in apa calda pentru coagularea latexului.

Speciile inmultite astfel : garoafa de sera, crizantema, ficus, leandru, hibiscus, muscata,

fucshia, croton, kalanchoe.

Butasi de tronson (fragment de lastar)

  • fiecare fragment trebuie sa aiba 2 noduri
  • fasonare (vezi mai sus)

Specii: Ficus, Potos, Pasiflora,cactusi, Colocasia

Pont: Butasii de colocasia in forma de rondele trebuie sa contina un mugure si se tin la deshidratat 1 – 2 zile, se pudreaza cu carbune si se pun la inradacinat. Atentie, rondelele sunt otravitoare!

Butasi de frunze

  • se pot folosi frunze intregi (Kalanchoe, Sedum, Saintpaulia, Peperomia)
  • frunzele provenite de la specii suculente se lasa 1 – 2 zile la deshidratat
  • butasii de ½ de frunze (streptocarpus) →se sectioneaza frunza de-a lungul nervurii principale astfel incat fiecare ½ sa aiba portiuni de nervura care se va pune in contact cu solul.

Butasi de tulpina florala

  • dupa terminarea ultimei flori se fragmenteaza tija florala in portiuni de cativa cm si se pun la inradacinat.

Specii: Phalenopsis, zambila, Echeveria gibiflora

Butasi de radacina

  • se fac la inceputul primaverii sau sfarsitul verii
  • se scot plantele din pamant, se aleg radacinile sanatoase, viguroase si se taie in fragmente de 5-8 cm si se pun in substrat in pozitie oblica.

Specii: Dicentra, Clerodendron, Papaver orientale, Aralia, Delphinium, Bouvardia.

Butasi de turions

Turions = tulpini rizomatoase subterane care emit la suprafata lastari

Se fragmenteaza in portiuni de cativa cm care se pun la inradacinat

Specii: Cordiline rubra, Cordiline terminlis si specii acvatice

Butasi de muguri

Cu un cutit foarte bine ascutit se detasaza mugurii de pe tulpina si se pun la inradacinat.

Specii: Aucuba japonica, Hortensia

Utilizand metodele de mai sus am reusit sa inmultesc cateva plante exotice.

Dintr-un butas de lastar am reusit sa obtin o frumoasa tufa de dafin

Sfaturi pentru inmultirea unor specii exotice

Mango

mango

Cumparati un fruct bine copt si taiati miezul pana ajungeti la sambure. Samburele il spalati bine si cu un cutit bine ascutit incercati sa desfceti prin linia mediana carapacea lemnoasa si sa scoateti miezul. Pe acesta din urma il asezati intr-un substrat din turba care se va mentine permanent umed. Dupa aproximativ 45 zile veti avea un mic pomisor de mango (vezi foto). Pomisorul meu are 3 luni.

Rodiu

rodiu-ghiveci

Ca sa obtin un pomisor de rodiu am pus cateva bobite de rodie in substrat de turba pe care am mentinut-o umeda si realtiv repede m-am trezit cu mici plantute pe care le-am tot repicat pana au crescut suficient de mari ca sa fie pusi individual in ghiveci. Am un rodiu de 5 ani in ghiveci. Asta vara am descoperit unul intr-o curte si tare imi pare rau ca nu am reusit sa fac o fotografie cand avea si rod. Se pare ca s-a adaptat destul de bine la conditiile noastre (vezi foto).

Avocado

sambure-avocado

Cumprati un fruct bine copt si scoteti samburele pe care il spalati bine. Infingeti 3 scobitori la un unghi de 120 º intre ele si sprijini-l pe un pahar in care ati pus apa. Baza samburelui trebuie sa atinga apa. Completati apa ori de cate ori este nevoie pentru ca samburele sa fie in contact cu ea.

Dupa aproximativ o luna veti vedea cum samburele se crapa in partea superioara de unde va rasari tulpina viitorului pom iar in pahar veti vedea o radacina pivotanta lunga.

Are nevoie de foarte multa lumina ca sa fructifice in 5 – 6 ani de la aparitia pomului din sambure. Daca aveti posibilitatea sa-l altoiti atunci veti fi norocosii unui pom cu fructe de avocado. Atentie nu-i place apa in exces!

Ananas

ananas-pahar

Alegerea fructului este foarte importanta. Alegeti fructele care au rozeta de frunze intreaga. Atentie, la unele magazine veti gasi ananas cu rozeta de frunze smulsa din mijloc, insa tocmai din aceasta rozeta se obtine viitoarea planta. Daca fructul este prea copt, probabil ca va intra in fermentatie prea devreme şi va putrezi. Astfel, este de preferat ca ananasul să fie mai verde, chiar dacă gustul nu va fi la fel de bun.

Următorul pas este taierea rozetei de frunze cu un capac din fructul de ananas.pentru a fi mai usor de separat frunzele şi cotorul lor de fruct. Inlaturati toata pulpa fructului, deoarece aceasta va putrezi si va distruge planta, deasemenea se inlatura o parte din frunzele de la baza (vezi foto), iar rozeta de frunze se va pune intr-un pahar cu apa, astfel incat apa să acopere numai partea de jos. Apa se va schimba zilnic.

Vasul trebuie să stea la lumina, dar fara ca soarele sa ajunga direct pe frunzele plantei.
De fiecare dată când schimbati apa, verificati dacă au apărut zone putrezite si inlaturati – le sub jet de apa.

După 4-6 saptamani veti observa primele radacini.Daca radacinile sunt prea mari, planta trebuie mutata într-un vas mai mare. Cand radacinile ating 10-12 cm, viitoarea tufa de ananas va fi transferata în ghiveci. Udati bine pământul după plantare.

Pentru ca planta să ajunga la maturitate si sa poata fructifica, este nevoie de aproximativ doi ani. Ananasul trebuie ferit de inghet, de aceea iarna se va tine în casa langa o fereastra insorita. Se va uda cu moderatie o data pe saptamana iar vara se scoate afara la soare, dar se va evita expunerea directa sub razele soarelui.

Asolamentul Legumelor 

morcov

Asolament = stabilirea structurii speciilor din cadrul unei exploatatii legumicole si modul de repartizare a acestora pe suprafata de teren in anul de cultura.

Rotatia culturilor = repartizarea speciilor din cadrul asolamentului, pe aceeasi suprafata de teren, timp de mai multi ani.

De ce ne intereseaza asolamentul? Datorita spatiului restrans pe care il ofera gradina voastra, folosirea rationala a terenului devine o necesitate.

Necesitatea folosirii asolamentelor:

  • Proprietatile fizico- chimice si biologice ale solului se degradeaza an de an datorita irigatiei, utilizarii cantitatilor mari de ingrasaminte si produse fitosanitare, lucrarilor solului ( mai ales cele mecanizate ) si extragerii unilaterale a elementelor nutritive din sol de catre plante.
  • Raspandirea masiva a bolilor si daunatorilor datorita monoculturii sau a cultivarii an de an a unor specii inrudite din punct de vedere botanic.
  • Folosirea rationala a ingrasamintelor
  • Folosirea rationala a fortei de munca este valabila pentru fermele mari.

Utilizarea asolamentelor si a rotatiilor de cultura contribuie la:

  • Asigurarea cresterii continue a fertilitatii solului
  • Utilizarea corespunzatoare a resurselor de apa din sol
  • Reducerea atacului de boli si daunatori
  • Cresterea cantitativa si calitativa a productiei
  • Utilizarea eficienta a fortei de munca, in cazul fermelor.

Cel mai important criteriu care sta la baza intocmirii asolamentului este stabilirea structurii culturilor, adica speciile sa fie diferite din punct de vedere botanic pentru a preintampina transmiterea  bolilor si daunatorilor specifice plantelor din aceeasi familie botanica.

Atentie: O specie de plante poate sa revina pe aceeasi suprafata de teren dupa 3-4 ani.

Un alt criteriu este modul de valorificare a ingrasamintelor organice si minerale.

Bine de stiut:

  • Sub aspect general, plantele legumicole utilizeaza ingrasamintele organice bine descompuse, aplicate in anul de cultura, pe cand cele organice nefermentate nu sunt suportate de radacinoase, bulboase, pepeni verzi si cicoare. In consecinta, aceste specii vor urma in cadrul rotatiei dupa specii care folosesc bine aceste tipuri de ingrasaminte ( solanacee, cucurbitacee,etc.).

 

  • Plantele leguminoase (mazare, fasole, bob, etc) au capacitatea de a fixa azotul atmospferic in sol si au un consum mai redus de ingrasaminte organice ceea ce le da dreptul sa revina pe aceeasi sola dupa 2-3 ani. Sunt foarte bune premergatoare pentru alte plante, mai ales varzoase si frunzoase mari consumatoare de azot. Radacinile fasolei secreta o substanta otravitoare care distruge viermii sarma.

 

  • Plantele legumicole cu un sistem radicular slab dezvoltat  (usturoi, ceapa, castraveti, verdeturi) intra in rotatie dupa cele cu un sistem radicular profund (radacinoase, pepeni) in scopul utilizarii mai eficiente a rezervelor de nutrienti si apa din sol.

Durata de vegetatie are un rol deosebit in asolament si mai ales in rotatia culturilor in sensul in care elibereaza terenul in etape diferite. Pentru culturile ce se infiinteaza toamna sau primavara devreme, culturile premergatoare trebuie sa elibereze terenul devreme ( sf. verii – inceput de toamna) pentru a permite pregatirea solului. Totodata folosirea speciilor cu durata de vegetatie diferita permite folosirea intensiva a terenului prin infiintarea de culturi succesive, asociate, duble sau anticipate.

Epoca de recoltare joaca un rol important in combaterea buruienilor astfel ca plantele recoltate mai devreme nu dau posibilitatea buruienilor sa creasca si semintele acestora sa ajunga la maturitate.

O rotatie corespunzatoare si un anumit tip de asolament se stabilesc functie de structura culturilor din asolament, de destinatia productiei, de modul de infiintare a culturilor (prin semanat direct sau prin plantare de rasad), de lucrarile de intretinere a culturii (in special cele manuale).

Asolamentul in legumicultura are avantajul ca in acelasi an, pe acelasi teren se pot cultiva doua sau mai multe specii legumicole ceea ce presupune 2-3 culturi succesive in acelasi an iar rotatia culturilor se stabileste pe baz culturilor principale.

Unele specii sunt incomptibile in cultura datorita formarii unor compusi toxici dar si a modificarii pH-ului si in acest caz asolamentul trebuie sa tina seama de gradul de favorabilitate si compatibilitate dintre plante.

Exemplu de amplasare a culturilor legumicole functie de culturile premergatoare:

Radacinoase

FOARTE BUNE
BUNE
CONTRAINDICATE
solanacee | cucurbitacee cereale paioase | culturi furajere pentru masa verde radacinoase | grupa cepei si cele ptr. frunze

Varzoase

FOARTE BUNE
BUNE
CONTRAINDICATE
solanacee | legume ptr. pastai | seminte si capsule cucurbitacee si radacinoase varzoase si cele pentru frunze

Solanacee

FOARTE BUNE
BUNE
CONTRAINDICATE
lucerna | trifoi in primul an dupa desfiintare | cucurbitacee | legume ptr. pastai | seminte si capsule radacinoase si grupa cepei  solanacee

Cucurbitacee

FOARTE BUNE
BUNE
CONTRAINDICATE
varzoase si legume ptr. pastai | capsule cereale paioase | fl. soarelui | radacinoase si bulboase cucurbitacee si solanacee

Legume pentru pastai, seminte si capsule

FOARTE BUNE
BUNE
CONTRAINDICATE
solanacee | radacinoase| cereale paioase cucurbitacee si bulboase culturi legumicole din aceeasi grupa

Bulboase (grupa cepei )

FOARTE BUNE
BUNE
CONTRAINDICATE
Mazare | bob | bame solanacee radacinoase

Atentie: Speciile legumicole perene intra in asolament dar nu si in rotatie datorita suprafetelor mici pe care le ocupa si vor constitui o sola separata.

In cadrul asolamentului e bine sa existe o sola saritoare, cu lucerna cu durata de 3-4 ani, cu trifoi cu durata de 2 ani sau cereale paioase cu durata un an.

Folosirea lucernei are avantajul ca acumuleaza azotul atmosferic, aduce din adancime si depune in radacinile din stratul arabil calciu, fosfor si alte elemente minerale ce vor fi folosite de culturile ce urmeaza. Radacinile groase ale acesteia patrund adanc in stratul mai putin permeabil si dupa destelenire,radacinile se decompun si raman numeroase canale  prin care excesul de apa din straturile superioare se scurge in adancime. Totodata radacinile plantelor ce urmeaza in cultura exploreaza mult mai usor solul fara sa intampine rezistenta. Are si un mare dezavantaj fiind mare consumatoare de apa si atunci culturile ce urmeaza trebuie sa fie infiintate primavara tarziu (tomate, castraveti, etc ) pentru refacerea rezervei de apa din precipitatii.

Si sola saritoare cu cereale paioase asigura regenerarea humusului si lasa terenul curat de buruieni (in special secara).

Numarul solelor din asolament trebuie sa fie egal cu numarul anilor de rotatie.

In cadrul asolamentului se stabilesc 2-4 culturi de baza ce vor ocupa fiecare cate o sola iar speciile cu pondere mica dar cu tehnologii de cultura asemanatoare pot fi grupate pe aceeasi sola pentru o mai buna rotatie si folosirea eficienta a terenului.

Schema de asolament pentru gradinile de langa casa si microferme

PARCELA
ANUL 1
ANUL 2
ANUL 3
I tomate| ardei| vinete radacinoase + bulboase varza timpurie + culturi succesive
II radacinoase + bulboase varza timpurie + culturi succesive tomate| ardei| vinete
III varza timpurie + culturi succesive tomate| ardei| vinete radacinoase + bulboase

Schema de asolament si rotatie pentru o ferma legumicola cu suprafete egale ale solelor

SOLA
ANUL 1
ANUL 2
ANUL 3
ANUL 4
I solanacee bulboase +radacinoase varzoase cucurbitacee
II bulboase + radacinoase varzoase cucurbitacee solanacee
III varzoase cucurbitacee solanacee bulboase + radacinoase
IV cucurbitacee solanacee bulboase+radacinoase varzoase

Pentru sere si solarii stabilirea asolamentului si mai ales a rotatiei culturilor se face mai greu datorita diversitatii ciclurilor de cultura practicate si ponderea diferita ocupata de specii.

De regula, in serele incalzite ponderea culturilor este detinuta de castravetii cornichon (fruct mic ) si tomate si pe suprafete mai mici se cultiva ardei si vinete in conditii de ciclu prelungit.

In solarii ponderea culturilor este detinuta de solanacee ( tomate, vinete, ardei ) iar pe suprafete mai mici se cultiva castraveti, fasole pastai, varza timpurie si cartof timpuriu astfel incat este imposibil de stabilit vreun asolament.

Se vor lua masuri de mentinere a igienei culturilor  ( fara boli, daunatori, buruieni ) si se va evita monocultura.

Boli si daunatori la culturile legumicole
Factorii care determina aparitia bolilor si daunatorilor  sunt:

  • temperaturile nefavorabile
  • umiditatea din sol si aer in afara limitelor cerute
  • fertilizare abundenta cu azot
  • picaturi de apa pe frunze (provenite din irigarea prin aspersiune, condens in cazul culturilor din spatii protejate, ploi abundente)
  • managementul defectuos al buruienilor s a

Toti acesti factori, la un loc sau separat pot provoca pagube in culturile de legume si de aceea trebuie luate masuri de prevenire si combatere adecvate  pentru a limita aceste pagube.

Multi ignora aceste masuri si renunta la combaterea eficace a bolilor si daunatorilor care se inmultesc necontrolat si contamineaza legumele cu toxine “naturale” dar care sunt, uneori, mai periculoase decat cele de sinteza.

Masurile preventive

Primele masuri pe care ar trebui sa le luam ar fi cele de preventie. Aceste masuri sunt cele mai adecvate, mai putin costisitoare si mai prietenoase cu mediul. Cum prevenim? Prin dirijarea corecta a conditiilor climatice si a celor agro-fitotehnice in care se efectueaza culturile de legume.

Masurile agro-fitotehnice cuprind:

  • alegerea celui mai adecvat loc de cultivare pentru specia din cultura
  • respectarea rotatiei culturilor
  • executarea de lucrari de ameliorare si imbunatatire a solului
  • executarea in conditii optime a lucrarilor de pregatire a terenului
  • semanatul/ plantatul sa se faca in conditii si la epoca optima
  • fertilizarea cu NPK in doze si epoci optime
  • utilizarea de soiuri ameliorate sau hibrizi cu diverse rezistente la boli si daunatori
  • indepartarea organelor plantelor deteriorate sau atacate din cultura
  • tratamente profilactice a materialul saditor cu substante fungice si insecticide

In momentul cand atacul de boli si daunatori este mult prea puternic sau masurile  preventive nu s-au luat, masurile curative de protectie a plantelor se aplica imediat folosind produse specifice bolii si alternand aceste produse pentru a nu crea rezistenta in planta.

Combaterea integrata 

O directie moderna care s-a extins si la noi in tara este combaterea integrata (c.i.).

C.I. este un concept ecologic ce presupune folosirea tuturor masurilor de limitare a pagubelor, apeland numai in ultima instant la produsele chimice. Cu alte cuvinte nu sunt excluse produsele fitosanitare de sinteza ci se recomanda utilizarea lor rationala adica tratamentele se aplica doar atunci cand atacul patogenilor sau al daunatorilor depaseste Pragul Economic de Daunare (PED).

PED este atins atunci cand valoarea pagubei produsa de boli si daunatori, fara a lua masuri de protectie, este cel putin egala sau mai mare decat costul tratamentului.

Aceasta metoda favorizeaza coexistenta organismelor daunatoare in cultura dar la un nivel la care sa nu produca pagube importante astfel pastrand un echilibru in lantul trofic (fauna utila se hraneste cu acesti daunatori, daca-i eliminam complet va disparea si fauna utila sau va migra spre alte zone).

Masurile curative

Masurile curative (de combatere) de protectie a plantelor se grupeaza in:

  • Combatere biologica, utilizand diferite organisme vii sau substante de tip feromoni, hormoni, repelenti, atractanti pentru distrugerea daunatorilor si agentilor patogeni.
  • Combatere microbiologica – foloseste microorganisme (virusuri, bacterii, fungi, protozoare) pentru diminuarea si distrugerea bolilor, buruienilor  si daunatorilor.
  • Combatere prin mijloace fitoterapeutice utilizand infuzii, macerate, extracte din plante
  • Combatere chimica cu insecticide, acaricide, fungicide, etc.

Utilizarea produselor chimice a dus la sporuri de productii agricole dar a creat o serie de efecte cu consecinte grave asupra mediului, reziduuri chimice in produsele alimentare si hrana animalelor.

Cele mai intalnite boli ale legumelor si combaterea lor

Dupa toata aceasta teorie sa trecem la descrierea bolilor.

1. Patarea cafenie a frunzelor (Fulvia fulva)

Patarea cafenie a frunzelor - Fluvia Fulva

Boala este specifica tomatelor cultivate in spatii protejate (sere, solar). Apare la temperaturi ridicate de peste 22º C si umiditate peste 95 %. Atacul se manifesta sub forma unor pete galbene pe fata frunzei iar pe spate, corespondent petei se observa un puf alb (in prima zi) care apoi devine cafeniu → brun inchis

Masuri preventive:

  • cultivare de hibrizi cu rezistenta genetica
  • irigare prin picurare
  • aerisirea corespunzatoare a spatiilor protejate
  • distrugerea totala a resturilor (prin ardere) si dezinfectia locului
  • defolierea etajului inferior al plantei pentru o mai buna circulatie a aerului
  • controlul umiditatii relative a aerului.

Masuri curative:

  • bio: vetrice (Tanacetum vulgare) 30 g planta uscata + 10 l apa (decoct). Se dilueaza de 1,5 – 2 ori si se pulverizeaza dupa inflorire.
  • chimice: Bravo 500 SC, Antracol, Cabrio top

2. Patarea frunzelor si basicarea fructelor (Xanthomonas)

Patarea frunzelor si basicarea fructelor  - Xanthomonas

Specifica la tomate, ardei, varza, conopida, fasole. Este o boala bacteriana foarte periculoasa, cel mai sensibil la aceasta boala fiind ardeiul. Transmiterea se face prin buruieni, resturi vegetale infectate, samanta infectata! Bacteriozele sunt influentate de temperaturi ridicate (24 – 30 º C) si umiditate crescuta mai ales pe frunze. Primele semene apar inca din faza de rasad apoi la plantele din cultura se manifesta prin pete verzi- galbui pe frunze care apoi devin negricioase (semn ca tesutul s-a necrozat). Pe tulpini si fructe apar pete negricioase si verucozitati (basici).

Masuri preventive:

  • dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50 º C timp de 25 minute), a uneltelor de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv
  • aerisiri repetate a spatiilor protejate
  • irigare prin picurare sau rigole
  • rotatia culturilor
  • distrugerea buruienilor

Masuri curative:

  • Produse cuprice: zeama bordeleza, Triumf, Champ 77 WG, Alcupral 50 PU
  • Produse pe baza de mancozeb: Dithane M 45, Vondozeb sau Kasumin (produs sistemic)

3. Patarea unghiulara (Pseudomonas)

Patarea unghiulara - Pseudomonas

Boala specifica fasolei si castravetilor. Fiind o boala bacteriana se transmite la fel ca precedenta.

Pe frunze apar pete mici neregulate cu aspect umed si culoare gri. Aceste pete cresc si iau forma poligonala  (delimitate de nervurile frunzei) si capata culoarea verde pal – galben pai iar pe suprafata petelor se observa exudatul bacterian. Pe fructe se observa leziuni circulare scufundate in tesuturi cu aspect umed si culoare maro.

Masuri preventive:

  • dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50 º C timp de 25 minute), a uneltelor de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv
  • aerisiri repetate a spatiilor protejate
  • irigare prin picurare sau rigole
  • rotatia culturilor
  • distrugerea buruienilor
  • atentie la fertilizarea excesiva cu azot!

Masuri curative:

  • Produse cuprice: zeama bordeleza, Triumf, Champ 77 WG, Alcupral 50 PU
  • Produse pe baza de mancozeb: Dithane M 45, Vondozeb sau Kasumin (produs sistemic)

4. Putregaiul alb (Sclerotinia)

Putregaiul alb - Sclerotinia

Boala prezenta la solanacee, castraveti, pepeni, varza, conopida, morcov, salata, ceapa, usturoi.

Apare la tº ϵ 18 – 24º C si U = 70 – 80 %

Ciuperca se transmite anual prin resturi vegetale sau plante gazda cum sunt: plantele radacinoase, rapita, tutun, floarea soarelui sau alte plante din flora spontana.

Boala apare la baza tulpinii sub forma unor pete brune, apoase acoperite cu un praf alb- cenusiu pe care-l regasim si in interiorul tulpinii. Odata instalat putregaiul pe tesuturi, planta se ofileste si moare.

Masuri preventive si curative:

Aceleasi ca la boala anterioanra

5. Patarea bruna (Alternaria)

Patarea bruna - alternaria

Prezenta la solanacee, varza, conopida, ceapa, morcov.

Plantele sunt atacate in toate stadiile de dezvoltare incepand din faza de rasad. Se manifesta prin pete circulare concentrice (pe frunzele bazale) si cu zone mai inchise la culoare. Infectia cuprinde toata planta si se transmite usor si la plantele vecine.

Masuri preventive:

  • arderea resturilor
  • dezinfectie sol,unelte, seminte

Masuri curative:

  • tratamente cu fungicide la interval de 10 – 12 zile

6. Patarea alba (Septorioza)

Patarea alba - septiroza

Prezenta la tomate, telina, leustean, patrunjel.

Se manifesta prin aparitia unor pete circulare, la inceput brune iar apoi alb – cenusii inconjurate de un halou  (margine) brun. Pe pete se observa si niste puncte negre.

Atacul apare pe frunzele de la baza plantei iar in perioadele cu umiditate ridicata si temperaturi de 15 – 28 º C aceste pete se extind si pe tulpini.

7. Ofilirea sau Fuzarioza

Ofilirea - fuzarioza

Apare la solanacee, castraveti, pepeni

Este o boala vasculara produsa de ciuperca Fusarium oxysporum. Boala debuteaza cu ingalbenirea si apoi ofilirea frunzelor de la baza plantei dupa care boala avanseaza si ajunge pana in varful plantei.

Apare la tº ϵ 28 – 32º C si umiditate ridicata.

Atentie la nivelul crescut de azot si nivelul scazut de potasiu care favorizeaza aparitia bolii.

Masuri preventive

  • se evita udarea pe rigole, risc de propagare a bolii.

8. Putregaiul cenusiu (Botrytis)

Putregaiul cenusiu - Botrytis

Apare la solanacee, castraveti, varza, fasole, ceapa, salata. Este boala specifica culturii de tomate in spatii protejate mai rar in camp.

Pe frunzele de la baza apar pete galben- verzui ce se necrozeaza. La umiditate ridicata si temperaturi moderate apar pete pe diferite organe ale plantei.

Masuri preventive:

– indepartarea frunzelor si fructelor atacate

– defolierea de la baza plantei pentru a asigura circulatia aerului

– sub 20 º C se evita irigarea prin aspersiune

9. Mana

Mana la rosii

specifica la solanacee, castraveti, pepeni, mazare, spanac, salata, andive, ceapa, varza, conopida.

Atacul se manifest ape toate organele plantei si apare in general in anii cu precipitatii abundente si temperaturi moderate, sub forma unor pete mici de culoare bruna care apoi se extind si ataca intreaga planta omorand-o.

Masuri preventive:

  • nu se cultiva tomate in preajma randurilor de cartof
  • aveti grija la rotatia culturilor (cartoful face parte din aceeasi familie cu tomata, vanata si ardeiul) nu cultivati tomate anul urmator pe o parcela pe care a fost cultivat cartof

Masuri curative:

  • bio: solutie de urzica (Urtica dioica) 1 kg planta proaspata la 10 l apa. Se lasa la macerat cateva zile si apoi se filtreaza si se dilueaza de 20 ori inainte de utilizare.

10. Fainarea – Erysiphe

Fainarea - Erysiphe

Apare la morcov, telina, patrunjel, pastarnac

                  Leveillula – la solanacee

                  Spheroteca – la castraveti, pepeni, dovlecei

Factorii favorizanti sunt tº ϵ 18 – 24 º C si U = 70 – 82 %.

Se manifesta prin pete decolorate pe frunze iar pe fata inferioara a frunzelor (in dreptul petelor) veti observa o pasla fina, albicioasa, prafoasa. Cand boala avanseaza, intreaga planta este cuprinsa de sporii ciupercii si ai renzatia ca planta a fost pudrata cu faina. Fructele plantei atacate raman mici, deformate.

Masuri preventive:

  • cultivare de soiuri rezistente
  • in sere se incearca cresterea temperaturii cu 2 – 3 ºC peste 24 ºC si se scade umiditatea aerului la sub 70 %.

Masuri curative:

  • bio: macris (Rumex crispus) 150 g radacina proaspata + 10 l apa se lasa la macerat cateva ore, apoi se filtreaza si se stropeste.
  • chimice: Kumulus DF – 0,4 %; Tilt – 0,02 %; Saprol 0,125 %.

Am  lasat la urma cea mai de temut boala care se transmite usor in cultura dar care nu poate fi combatuta!!

11. Virusul mozaicului tutunului (Tobacco Mosaic Virus)

Tobacco Mosaic Virus

Ataca tomatele in general

Transmisia acestei boli este facuta de catre afide (paduchii de frunza), unelte nedezinfectate sau chiar mana fermierului daca acesta a atins o planta bolnava si nu s-a spalat pe maini!

Boala se manifesta prin aparitia pe frunza a unor pete decolorate dispuse ca un mozaic. Frunzele se incretesc si capata culoarea verde cu pete galbui. Fructele sunt mici, deformate si nu se dezvolta.

Masuri generale de combatere a bolilor la legume

Acolo unde nu am indicat prea multe masuri (sau deloc) preventive sa stiti ca sunt valabile cele de la primele descrieri.

Important:

  1. Adunati resturile an de an
  2. Dezinfectati uneltele dupa fiecare folosire

Toate patarile si bolile produse de ciuperci se trateaza cu fungicide pe care le gasiti in magazinele de specialitate (fitofarmacii ). Pe ambalaj scrie intotdeauna doza optima pentru faza de vegetatie in care se gaseste planta (rasad, inflorire, fructificare, etc.) si timpul de pauza intre 2 tratamente.

Folositi 2–3 substante active diferite alternandu-le pentru a nu crea rezistenta adica ciuperca devine rezistenta la substanta si tratamentul nu-si mai face efectul.

Substante chimice care pot fi folosite la toate patarile si manarile:

  • Ridomil – 0, 25 %;
  • Dithane M45 – 0,2 %;
  • Bravo 500 – 0,2 %;
  • Champion – 0,3 %

Tratamente bio pentru combaterea bolilor legumelor:

Lapte+zer in proportie de 1:1 (nediluat) se aplica plantelor contra bolilor foliare in special mana. Acest tratament este preventiv pentru virusuri la tomate.

Solutie nediluata de hrean, 100 g radacina + 1 l apa pentru tratarea semintelor iar pentru plante se utilizeaza 150 g frunze tocate de hrean + 5 l apa clocotita. Se lasa sa se raceasca si se pulverizeaza pe plante.

Musetel (Matricaria chamomilla) 50 g flori uscate + 10 l apa (dilutie 1: 1) pentru dezinfectia semintelor, rasadurilor, fortificarea plantei.

Usturoi, 150 g usturoi pisat + 5 l apa clocotita. Dupa racire se utilizeaza ca atare, combatand mana, rugina, putregaiul cenusiu.

Principalii daunatori ai culturilor de legume

1. Coropisnita (Grylotalpa grylotalpa)

Coropisnita

Ataca toate speciile

Se fac tratamente la sol (cu incorporare usoara) cu Sintogril 5 G – 50 kg / ha sau Galithion 5G – 30 kg/ ha.

2. Limaxul cenusiu (Duoceras agreste)

Limaxul cenusiu

Ataca salata, castravetii, varza, fasolea

Mesurol 4 G – 3-6 kg/ ha – seara in zonele de atac, pe sol

Solutie de alaun: 40 g alaun in apa fiarta pana obtineti o pasta pe care o diluati cu 10 l apa.

3. Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae)

Tetranychus Urticae

Vinete, castraveti, ardei, fasole, bame.

Combaterea

Stropiri pe plante cu timp de pauza de 10 – 12 zile.

Omite 570 EW – 0,10%

Nissorun 10 WP – 0,04 %

Solutie de coada calului  (Equisetum arvense) – macerat 1 kg planta proaspata la 10 l apa care se dilueaza apoi de 5 ori.

4. Tripsul comun (Thrips tabaci)

Thrips

Se intalneste la ceapa, castraveti, vinete

Combatere

Diazol 60EC – 0,2 %

Mospilan 20 SC – 0,04 %

5. Gargarita mazarii si fasolei (Buchus pisorum, Achanthoscelides obtectus)

Buchus

Combatere

Carbetox 37EC – 0,05 %

Fastac 10EC – 0,02%

6. Paduchele cenusiu al verzei (Brevicoryne) + alte afide

Brevicoryne

Sinoratox 35EC – 0,15 %

Diazol 60EC – 0,15 %

Sumi – alpha 2,5EC – 0,03 %

7. Gandacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata)

Gandacul de colorado

Ataca vinete, tomate, cartof

Combatere

Decis 2,5EC – 0,05 %

Fastac 10EC – 0,02 %

Hostathion 40EC – 0,1 %

8. Buha verzei (Mamestra brassicae)

Mamestra brassicae

Se intalneste la conopida, ridichi, varza

9. Omida fructelor (Helicoverpa armigua)

Helicoverpa armigera

La bob, naut, bame, fasole, tomate, ardei

10. Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae)

Pieris brassicae

Apare la varza, conopida, mustar, ridichi

Pentru toti cei 3 daunatori se aplica tratamente cu Fastac – 0,02 %; Decis – 0,05 % sau Sumi- alpha – 0,03%

Pentru Pieris  se poate face solutie din 2 pumni de frunze de tomate tocate in 2 l apa, infuzie la rece 2 ore.

11. Musca miniera (Liriomyza trifolii)

Musca Miniera

Apare la castraveti, tomate, vinete, pepeni

Combatere

Vertimec 1,8EC – 0,09 %

Trigard 75WP – 0,02%

12. Musca cepei (Delia antiqua)

Musca cepei, Delia Antiqua

Ataca ceapa de consum si semincera

Combatere

Diazol 60EC – 0,15 %

Zolone 35EC – 0,2 %

13. Musca verzei (Delia brassicae)

Delia brassicae

Ataca varza

Combatere

Carbetox 37EC – 0,4 %

Dipterex 80SP – 0,2 %

Combatere daunatorilor legumelor prin metode bio

  • insecticid din sapun de casa (de preferat cel din uleiuri vegetale), exclus cel produs chimic. 300 g fulgi se sapun + 10 l apa, Solutia nediluata se aplica pe plantele atacate.
  • contra afidelor, limacsi (melci), efect repelent in compost Feriga vulturului (Pteridium aquilium) 1kg planta proaspata + 10 l apa. Dilutie 1: 10.
  • Paduchii lanosi pot fi combatuti cu solutie din feriga de padure (Dryopteris filis – mas) 5g pulbere + ½ l apa de ploaie

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.