Publicat la:
Octombrie 29, 2021
Criza economica mondiala se datoreaza crizei spiritualeTestul focului…Omul care zideşte pe nisip şi omul care zideşte cu paie…Răstignirea firii pământeştiOGORUL LUI DUMNEZEU-Impreuna-lucratori…Isus stanca… Piatra de Temelie: predici de Valentin Popovici; Mântuire prin credință, nu prin fapte! Casa zidită pe Stâncă Mat 7 : 21-29… Zidind Templul lui Dumnezeu – 1 Cor 3:1-4:6 de Raul Enyedi… CE SEAMĂNĂ OMUL, ACEEA VA ȘI SECERA; Galateni 5,25-6,10… Atentie! Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit! Zece diferenţe între slujba de Preot şi slujba de Mijlocitor a lui Hristos, Stricăciunea totală a omuluiAre omul liberul arbitru? Înfierea si Semănătură şi cules0 Galateni 6.7-9,de Stanley Bruce Anstey… Împăcarea tuturor oamenilorSoundWords
Noua Ordine Mondiala si Manipularea Lumii prin Tehnologie… Dezinformarea și manipularea, arme în mâinile liderilor… EDITURA HUMANITAS- Sonia Cristina Stan, Manipularea prin presa… Un pas înainte spre controlul minţii? Un studiu inedit demonstrează că celulele nervoase pot fi controlate cu ajutorul câmpului magnetic… Obezitatea prin alimentație excesivă este provocată de mecanismele cerebrale… CONTROLUL MINȚII DEVINE O REALITATE… PIERRE MANENT: ESTE TIMPUL SĂ NE TREZIM! MKUltra și controlul minții – experimentele CIA… SĂ NU TRĂIM ÎN MINCIUNĂ – Rod Dreher- Un manual pentru disidenții creștini
SĂ NU TRĂIM ÎN MINCIUNĂ – Rod Dreher- Un manual pentru disidenții creștini
„Să nu trăim în minciună! – Un manual pentru disidenții creștini” este cea mai recentă carte (apărută în SUA, în vara anului 2020) a scriitorului american Rod Dreher, autorul best-seller-ului „Opțiunea Benedict” (2017), tradus, acum, pentru prima dată în limba română. Apropiat al părintelui Gheorghe Calciu și bun cunoscător al realităților totalitarismului care a sufocat Europa de Est timp de aproape 50 de ani, Rod Dreher identifică, în această carte, semnele unui totalitarism de tip nou care pare să se instaleze încet, dar sigur, în America și în Occidentul zilelor noastre. Un totalitarism (pe care Dreher îl numește „de mătase”) promovat, prin asalt ideologic, de așa-numitele elite culturale (din universități sau de la Hollywood), de corporații ori de mass-media și implementat, prin metode de cenzură și de supraveghere a persoanei, fără precedent în istorie, prin complicitatea guverne-Big Tech.
„În această carte, remarcabil de profetică, Rod Dreher face din apelul mereu actual al lui Alexandr Soljenițîn ‘Să nu trăim în minciună’ punctul de plecare pentru un avertisment care debordează de curaj. Punctul său de vedere, și anume că asistăm la nașterea unei societăți postcreștine, ‘pre-totalitare’ este imposibil de contracarat în lumina argumentației sale migăloase”. (Ignat Soljenițîn, dirijor și pianist)
„Rod Dreher a scris, cu un simț anticipativ caracteristic, un manual neprețuit despre cum să trăiești neînfricat sub totalitarismele vechi și noi. Mai mult, cartea ne încurajează să ne păstrăm speranța și bucuria, chiar și în momentele cele mai sumbre. Este o încurajare de care avem nevoie, mai ales în zilele de acum, când crizele se succed una după alta”. (Patrick Deneen, profesor de științe politice la Universitatea Notre-Dame)
„Această carte va spori reputația lui Rod Dreher de cel mai important gânditor creștin al vremurilor noastre”. (Crisis Magazine)
Piatra de Temelie: predici de Valentin Popovici
http://betelchurch.org/blog-post/piatra-de-temelie-predici-de-valentin-popovici
O temelie bună e garanția unei clădiri puternice. Biserica lui Hristos Domnul e asemănată cu o clădire, iar noi, fiecare în parte, cărămizi în zidire, pietre din zidul clădirii: “Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos” (I Petru 2:5). Dacă temelia e șubredă, clădirea se dărâmă. Dacă temelia e strâmbă, toată clădirea e strâmbă. Pe o temelie bună, dreaptă, tare, zidarul poate înălța zidul drept și trainic.
Care e piatra de temelie a Bisericii? Apostolul Pavel răspunde: “Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, și care este Isus Hristos” (I Cor. 3:11). Unii vor întreba: “Dar cum rămâne cu cuvintele Domnului Isus: Tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea” ? (Matei 16:18). Răspunsul îl dă însuși apostolul Petru: “Apropiați-vă de El (de Hristos Domnul), piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu!” (I Petru 2: 4). Apostolul e doar un mesager, un martor al învierii, un apostol împuternicit cu vestea bună, — și în aceasta e chezășia răspândirii Bisericii în lume; dar piatra de temelie e una singură: Hristos Domnul.
Pentru informații sau comandă, trimiteți un e-mail la audio@ betelchurch.org.
01 Dumnezeu existaAudio Player
02 Cuvantul lui DumnezeuAudio Player
03 Cum raspundem la cuvantul lui DumnezeuAudio Player
04 Ce este omul (partea 1)Audio Player
05 Ce este omul (partea 2)Audio Player
06 Despre slava lui DumnezeuAudio Player
07 Cine este Hristos Mare PreotAudio Player
08 Cine este Hristos Mare ProfetAudio Player
09 Cine este Hristos Regele supremAudio Player
10 Lucrarea Duhului SfantAudio Player
11 Lupta firii pamantesti impotriva DuhuluiAudio Player
12 Ce alege DumnezeuAudio Player
Criza economica mondiala se datoreaza crizei spirituale
Criza economica mondiala si criza spiritualaAstazi lumea se afla in plina criza economica. Nu este o noutate, s-a prevazut aceasta criza si iata ca a venit timpul sa o simtim si sa o traim si noi. Lumea spune ca de-alungul istoriei au mai fost astfel de crize iar omenirea le-a depasit. Cu siguranta asa se va intampla si acum, spera lumea… Din punctul nostru de vedere ca AZS-isti, raspunsul este rezevat.
De ce aceasta criza mondiala? Printre multele raspunsuri la aceasta intrebare, as aminti un motiv important si anume ca oamenii si-au construit viata si afacerile pe datorii, pe credite, pe imprumuturi. Oamenilor le-a placut sa pofteasca si sa doreasca bunuri , sa intre in posesia lor intr-un timp cat mai scurt, sa viseze si visul sa devina peste noapte realitate, fara sa fi muncit banii pentru procurarea bunurilor sau indeplinirea visurilor lor: o casa noua si moderna, o masina de firma, o vacanta de vis, bunuri electronice si electrocasnice, si alte lucruri pe care oamenii nu le-ar fi dobandit niciodata, daca nu ar fi existat aceasta pomana a creditelor.Un stimulant l-au reprezentat si reclamele mass-media care te imbiau sa-ti realizezi visul platind cand vei avea bani.
Chiar Domnul Hristos a prevazut aceste timpuri ale sfarsitului atunci cand spunea: ”Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau,vindeau, zideau.” Luca 17,26
Iata 5 elemente esentiale ce ii caracteriza pe locuitorii din Sodoma, dar si societatea actuala: oamenii mananca, beau, cumpara, vand, zidesc. Doresc sa ma refer doar de ultimele trei caracteristici: „cumpara, vand, zidesc”, la care as mai adauga un element ce nu exista sau nu era dominant in zilele lui Lot, dar pana mai ieri le intrecea pe toate:oamenii se imprumutau, se indatorau..
Si iata acest carusel al economiei de consum: imprumuturi, tranzactii, constructii , alergand fara oprire din ce in ce mai repede pe acelasi traseu: creditare la banci (castiga si creditorii si debitorii), investitii,constructii, tranzactii imobiliare si iarasi de la capat…Asa se naste cerculul vicios . Unii si-au vazut dorintele implinite si visurile realitate peste noapte. Cu ce bani? Cu ce pret? Bineinteles, nu din economii, nu din munca cinstita, nu din profit, ci din banii altora, din imprumuturi. Daca inainte munceai o viata ca sa ai o casa, nu demult asteptai o luna ca sa ai o casa. E frumos, e super, dar ramaneai indatorat o viata, platind acea casa de nu stiu cate ori valoarea ei.
Un alt aspect ce se observa din aceasta activitate efervescenta a constructiilor, a cumpararii si a vanzarii lor : in aceasta goana nebuna de a castiga cat mai mult in cel mai scurt timp, au existat nenumarate situatii in care din cauza lacomiei si a iresponsabilitatii, constructorii au sacrificat calitatea constructiei , achizitionand materiale de constructie cat mai ieftine, nerezistente si de proasta calitate pe de o parte, iar pe de alta parte nu au respectat proiectul cladirii asa cum a fost avizat de autoritatile competente in acest domeniu.(De ex. o cladire care era prevazuta cu 12 etaje, cu o inaltime a etajului de 3,5 m , la inspectie s-a constatat ca inaltimea era de 3m/etaj, astfel castigandu-se 2 nivele, asa incat cladirea avea 14 etaje in loc de 12.)
Si caruselul afacerilor economico-financiare a aleargat din ce in ce mai repede pe acelasi traseu ani si zeci de ani pana intr-o zi a acestui an al secolului al XXI-lea, cand mecanismul s-a stricat si s-a oprit. Caruselul nu mai putea functiona la infinit ca un perpetuum mobile, deoarece principiile dupa care functiona nu erau bune . Totul are o limita. Fiecare mecanism are o durata de viata apoi se uzeaza moral si fizic, se strica, se caseaza. Trebuie schimbat , trebuie inlocuit.
Se impun cateva observatii:
1. Cercul vicios al imprumuturilor, investitiilor si tranzactiilor imobiliare s-a rupt pt.ca mecanismul nu era bun.
2. Rezistenta , confortul si calitatea constructiilor au fost afectate.
Mentalitatea, modul de viata, valorile care guverneaza aceasta lume nu sunt vesnice.Ele sunt limitate si au un final; un final nu cu “happy end” ci un final tragic, dramatic, vesnic.
Nu mi-am propus sa va tin o lectie de economie sau de politica in aceasta ocazie.Dar poate invatam si noi ceva din ceea ce se intampla in jurul nostru, poate mai putem indrepta lucrurile ca sa nu ajungem la finalul dramatic a societatii actuale.
Veti spune ca nimeni nu e implicat intr-o activitate de constructii. Fiecare ne castigam existenta din alte activitati…Si totusi, ca membrii ai acestei biserici, suntem constructori si avem de- a face cu aceasta indeletnicire. Iata trei pasaje biblice:
Mat. 7,24.26:”De aceea, pe orisicine aude aceste cuvinte ale Mele si le face, il voi asemana cu un om cu judecata care si-a zidit casa pe stanca. Insa orisicine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le face, va fi asemenea unui om nechibzuit, care si-a zidit casa pe nisip.”
1 Petru 2,5p.p.:”Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca…”
1 Cor. 3,16 :”Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?”
Iata cateva idei ce se desprind din textele cititie:
1- Pe de o parte fiecare din noi,ca indivizi si membrii ai acestei biserici zidim,construim. PE CE CONSTRUIM? Pe ce temelie, isi ridica fiecare propria constructie? Domnul Hristos ne prezinta 2 alternative : pe stanca sau pe nisip.
2 – Pe de alta parte, fiecare din noi, individual, reprezentam un material de constructie. Pe vremea ap. Petru, piatra, granitul reprezenta importantul material de constructie. El sustine ca fiecare dintre noi suntem niste pietre vii cu care se construieste o cladire ,“o casa duhovniceasca”. Ap. Petru foloseste aceasta figura de stil, avand in memorie momentul in care Isus i-a spus:” Tu esti Petru (petros-piatra care se rostogoleste),si pe aceasta Piatra (petra–stanca) voi zidi Biserica Mea,si portile locuintei mortilor nu o vor birui.”Mat. 16,18.
CU CE MATERIALE CONSTRUIM? CE FEL DE MATERIAL DE CONSTRUCTIE SUNTEM?
3 – Ap. Pavel ne aduce la cunostinta adevarul ca noi si ca indivizi ,dar si ca membrii si ca biserica in ansamblu, suntem TEMPLUL LUI DUMNEZEU. CUM CONSTRUIM TEMPLUL LUI DUMNEZEU?- fie templul sufletului nostru sau templul bisericii Sale .
Daca privim in jurul nostru , observam ca exista diferente intre constructori si constructii,cu alte cuvinte diferenta o da:
1 – temelia pe care este asezata constructia,
2 – materialul din care este realizata constructia ,
3 – proiectul intocmit de architect.
PE CE ZIDIM? CU CE ZIDIM? CE ZIDIM?
Se impune o precizare: La prima vedere se pare ca parabola lui Isus nu are nicio legatura cu ceea ce spune Petru si Pavel, adica figura de stil din cuvantarea lui Hristos nu se armonizeaza cu cea a lui Petru si Pavel. Daca vom privi mai atent imaginile de stil, vom observa ca Biblia este un intreg in care totul se armonizeaza si se completeaza perfect.
I – TEMELIA, FUNDATIA
Inca de la inceput observam ca exista diferente intre constructori: diferenta intre cladiri in parabola lui Isus este data de temelia pe care este asezata cladirea: 1- stanca; 2 – nisip
STANCA– reprezinta o temelie rezistenta, solida care corespunde cu proiectul constructiei si sustine cladirea in caz de calamitati ale naturii:furtuna, inundatii,cutremure. Ea, STANCA, IL simbolizeaza pe Isus Hristos.
1 Cor. 3,11 : „Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Isus Hristos.”
NISIPUL– reprezinta un material instabil, nesigur, mobil fiind luat de vant si apa, nu ofera siguranta in fata naturii dezlantuite: furtuna, inundatii si cutremure. El simbolizeaza orice altceva in afara de Cuvantul lui Dumnezeu scris si intrupat.
La ce se refera cuvantul „casa” din cuvintele lui Isus “si-a zidit casa…”?
In aceasta viata fiecare isi construieste propriul caracter, care se reflecta in propria relatie cu Dumnezeu, propria religie si propria relatie cu semenii . Pe ce temelie isi construieste fiecare din noi caracterul? Pe Stanca veacurilor, pe Isus Hristos, care reprezinta singura si cea mai sigura temelie sau pe nisipul instabil al filozofiei acestui veac, pe nisipul miscator al spiritismului modern, al religiilor , traditiilor si secularismului care exista in lumea din jurul nostru?
Realitatea ne confirma :Ca indivizi si ca Biserica putem construi o biserica sau o religie, care sa nu aiba temelia nici pe stanca, nici pe nisip. Pe NIMIC. Ati vazut constructii fara temelie? Exista destule si acestea sunt ridicate de la nivelul solului. In caz de inundatie,
sunt luate de ape si plutesc in deriva pana se sparg una de cealalta.
Asadar, exista si constructii fara temelie – ASEZATE pe NIMIC – exista religii fara Isus Hristos. Satana, arhitectul acestei lumi a pacatului, ii amageste pe oameni ca se poate construi o viata religioasa, un sistem religios si fara Isus: islamismul, religiile pagane, credinta in mantuirea ce se capata prin indreptatirea prin fapte , amestecul dintre crestinism si paganism reflectat in anumite religii moderne cum ar fi New Age si altele etc.
Fie ca temelia e pe nisip sau pe nimic, totuna e. La sfarsit vor fi doar doua clase.
DE CE EXISTA ATATEA RELIGII CRESTINE DACA EXISTA O SINGURA BIBLIE LA TEMELIA FIECAREIA?
Fiecare religie si-a pus o alta temelie,si nu aceea pe care Arhitectul universului a indicat-o: pe Isus Hristos. F.A. 4,12: ”In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti.”
1 Ioan 4,1-3 Ap. Ioan ne sfatuieste sa cercetam duhurile (temeliile) pe care se construieste un sistem religios.
Daca privim atent Cuvantul scris, vom observa ca totul graviteaza in jurul Cuvantului intrupat. In Vechiul testament, intregul sistem religios ceremonial (sistemul jertfelor) Il avea in centru pe Domnul Isus Hristos. In Noul Testament, intreaga Evanghelie in care credem si pe care o propovaduim Il are in centru pe Domnul Isus Hristos.
Ca membrii ai acestei biserici, pe ce temelie ne construim caracterul? El rezulta din relatia noastra cu Dumnezeu? Templul sufletului nostru isi are temelia pe Isus Hristos sau pe nisipul instabil al firii noastre pamantesti si a credintelor ce promoveaza indreptatirea prin fapte, prin respectarea traditiei si a normelor bisericesti, sau poate fiecare isi construieste credinta pe temelia ce crede el ca este stanca, dar in realitate este cu totul altceva?
II – MATERIALUL DE CONSTRUCTIE
Diferenta intre constructii este data in afara de temelie si de materialul din care este realizata constructia, dar si de respectarea proiectului.
1Cor. 3,12 “ Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie, aur,argint, pietre scumpe,lemn, fan, trestie…” Iata cateva “ materiale de constructie” pe care ni le prezinta ap. Pavel.
Aceasta insiruire de materiale de constructie reprezinta practic doua caategorii de materiale : 1-aur,argint pietre scumpe; 2- lemn, fan, trestie. Putem sa privim aceste materiale de constructie din doua perspective: al valorii lor, dar si a reziztentei lor. Avand in vedere valoarea materialelor,ilustratia descrisa de ap. Pavel poate fi inteleasa ca reprezentand :
1 – invatatura spirituala sanatoasa ,invatatura lui Hristos sau invatatura apostolilor– simbolizata prin aur, argint, pietre scumpe –valoarea invataturii este data de prezenta Domnului Hristos in jurul caruia graviteaza aceasta; invatatura hristocentrica.
2 – invatatura falsa, “invatatura Nicolaitilor sau a lui Balaam”, invatatura defectuoasa – simbolizata prin lemn, fan, trestie.
Avand in vedere rezistenta materialelor de constructie, ilustratia sugerata de ap. Pavel ne spune ca membrii care alcatuiesc biserica lui Dumnezeu se impart in doua clase:
– persoane hotarate sa rezistre intemperiilor si incercarilor vietii de credinta simbolizate de aur,argint,piatre scumpe; nu se compara rezistenta argintului cu a fanului sau a diamantului cu a trestiei; sau
– persoane nestatornice, instabile, membrii ai bisericii cu experienta indoielnica care se dezic de Dumnezeu si Cuvantul Sau atunci cand calamitatile vietii sau poate si prosperitatea vietii le coplesesc simbolizate de lemn, fan, trestie.
Cele doua idei sunt strans legate una de cealalta si erau amandoua in mintea lui Pavel cand a folosit metafora aceasta.Buna instruire spirituala a membrilor cu invatatura lui Hristos, duce la formarea de caractere crestine sanatoase, rezistente probei credintei la constructia rezistenta a Bisericii lui Dumnezeu.
“ Sunt multe doctrine si învãtãturi eronate care nu vor suporta proba Cuvântului lui Dumnezeu si nu vor contribui la formarea de caractere care sã reziste la judecatã.” E mult fanatism, multã bogãtie, , multã atentie exageratã fatã de formele exterioare, mult entuziasm si multã excitare lipsitã de continut religios autentic, care vor fi date pe fatã în ziua cea mare a lui Dumnezeu.”E. G. White
DE CE EXISTA ATATEA RELIGII CRESTINE DACA EXISTA O SINGURA TEMELIE – ISUS HRISTOS?
Pentru ca fiecare a folosit alt material de constructie si nu acela pe care l-a indicat Marele Arhitect- traditia, secularismul, spiritismul si-au pus amprenta si la acest capitol.
1 Petru 2,5p.p.:”Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca…” Iata un material de constructie revolutionar, nemaiintalnit pana acum.
Pietre vii. Apostolul foloseşte pentru credincioşi acelaşi termen pe care l-a aplicat la Domnul Hristos in v. 4 “Apropiati-va de El, Piatra vie , lepadata de oameni, dar aleasa si scumpa inaintea lui Dumnezeu.” Datorită unirii sale cu Domnul Hristos cel viu, fiecare credincios este o piatră vie. Fără o legătură vie cu El, nimeni nu poate trăi o viaţă sfântă şi nici nu se poate aştepta să primească viaţa veşnică .
“ Si voi ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca…”
„Zidiţi” – este folosit acelaşi verb pe care l-a folosit şi Domnul Hristos când a anunţat întemeierea bisericii creştine :” Tu esti Petru, si pe aceasta Piatra voi zidi Biserica Mea, si portile locuintei mortilor nu o vor birui.” Mat. 16,18.
În calitate de Constructor Şef, Domnul Hristos îl modelează şi îl pune pe fiecare credincios sincer la locul potrivit în biserica celor răscumpăraţi.
“Si prin El si voi sunteti ziditi impreuna, ca sa fiti un locas al lui Dumnezeu prin Duhul.”Efes. 2,22. Aici se subliniază supunerea creştinului faţă de Dumnezeu, Marele Constructor. Numai cei care îşi devotează viaţa slavei lui Dumnezeu vor intra în templul celor răscumpăraţi.Si Pavel si Petru prezintă biserica ca o grupare organizată, fiinţe umane unite prin consacrare reprezentand Templu lui Dumnezeu.(1Cor. 3,16; Efeseni 2,20–22).
Ps.127,1p.p.”Daca nu zideste Domnul o casa,degeaba lucreaza cei ce o zidesc…”
III – PROIECTUL CONSTRUCTIEI
Diferenta intre constructii este data, in afara de temelie, si de materialul din care este realizata constructia, dar si de proiectul dupa care se ridica o constructie.
Astazi exista constructii ce intrec orice imaginatie a unei persoane care nu a studiat arhitectura; cladiri ce vor sa sfideze chiar legile gravitatiei, dar si legile arhitecturii clasice: casa care danseaza –una din cele mai controversate cladiri din Praga; cladirea Robot – Banca Asiei la Bangkok; cladirea Ripley – daca ati vedea-o ati zice ca a fost lovita de un cutremur devastator; cladirea la 135 grade – cladirea este rasturnata intr-o parte sau cladirea minune – cladirea rasturnata cu acoperisul pe pamant –Florida.
“Cand era pe punctual de a ridica sanctuarul in pustie, Moise a fost atentionat:”Ia seama sa faci totul dupa chipul care ti-a fost aratat pe munte.”Ev.8,5
“Dumnezeu ne-a lasat modelul in Legea Sa.Zidirea caracterului nostru trebuie sa urmeze “chipul care a fost aratat pe munte”.Legea este marele standard al neprihanirii. Ea reprezinta caracterul lui Dumnezeu si este testul loialitatii fata de guvernarea Sa, fiindu-ne descoperita in toata frumusetea si perfectiunea ei, in viata lui Hristos… Este nevoie de multa grija pentru a reusi in lucrarea de zidire a caracterului. Respectarea planului Mesterului ziditor trebuie sa fie o preocupare serioasa.” (Sfaturi pentru parinti,educatori si elevi, cap.8 – Cladirea caracterului )
In lucrarea noastra de constructie a caracterului nostru respectam planul pe care Dumne-zeu ni l-a lasat in Cuvantul Sau? Respectam cu rigurozitate cerintele Legii lui Dumnezeu in viata noastra? Se oglindeste caracterul lui Dumnezeu in caracterul nostru? El reflecta iubire, este sfant, adevarat, dasavarsit si neschimbator. Cum arata cladirea caracterului nostru ca o anomalie arhitecturala ce sfideaza orice lege si la care oamenii se uita ca la ceva iesit din comun? Dar Templul lui Dumnezeu care este reprezentat atat de fiecare individual cat si de noi toti la un loc? Este constructia noastra Templul lui Dumnezeu… sau templul lui mamona sau al atator idoli ce sunt in jurul nostru?
Fiecare constructie trebuie sa treaca proba testului ca sa fie avizata.Domnul Hristos in parabola Sa ne spune ca zidirea fiecaruia va suporta proba dezlantuirii fortelor naturii: ”A dat ploaia, au venit sivoaiele, au suflat vanturile si au batut in casa aceea,dar ea nu s-a prabusit,pentru ca avea temelia zidita pe stanca,”Mat 7,25
“A dat ploaia, au venit sivoaiele, au suflat vanturile si au izbit in casa aceea,dar ea s-a prabusit, si prabusirea i-a fost mare”Mat 7,27
1 Cor. 3,13-15” …lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va dovedi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia.Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea ramane in picioare, el va primi o rasplata. Daca lucrarea lui va fi arsa,isi va pierde rasplata.”
Astazi toti trecem printr-o criza: criza nasterii din nou.Viata noastra nu ne apartine , ea este imprumutata de la Dumnezeu debitorul vietii tuturor.Creditul nostru se intinde pe ani sau zeci de ani. La data scadentei constructia templului nostru ,caracterul fiecaruia dintre noi va fi terminat, va trece proba testului si va fi avizat de Marele Arhitect? Vom ramane in picioare la dezlantuirea naturii infuriate, “a apelor muginde din jurul nostru”,adica a oamenilor care ne vor persecuta ca nu suntem ca ei si nu ne inchinam si noi fiarei si icoanei ei? Vom rezista probei focului sau vom arde asemenea lemnului, fanului si trestiei, sau ne vom prabusi la primul val asemenea unui castel de nisip?
Ce am facut cu creditul ce l-am luat de la Creatorul nostru? L-am irosit in placeri si desfatari sau am profitat de orice oportunitate? Suntem pietre vii zidite in Templul lui Dumnezeu? Ne-am zidit unii pe altii in Hristos sau ne-am demolat unii pe altii, acum fiind pietre aruncate in marele grohotis al acestei lumi? Va recunoaste Dumnezeu in noi Templul Lui?
1 Cor.3,17 “Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela il va nimici Dumnezeu; caci Templul lui Dumnezeu este sfant si asa sunteti si voi.”
Fie ca recesiunea economica ce devasteaza lumea datorita poftei, lacomiei si risipei ce caracterizeaza societatea actuala sa nu se reflecte si in viata noastra spirituala, iar Templul lui Dumnezeu – fie individual sau ca membrii in ansamblu – sa fie zidit pe stanca veacurilor – ISUS HRISTOS – si el sa fie conform cu standardul proiectului ce ne-a fost prezentat de Investitorul si Arhitectul nostru Dumnezeu.
Efes.2,21.22.” In El, toata cladirea bine inchegata creste ca sa fie un templu sfant in Domnul. Si prin El si voi sunteti ziditi impreuna ca sa fiti un locas al lui Dumnezeu prin Duhul.”
Mihaela Balogh
Împăcarea tuturor oamenilor
SoundWords
Învaţă Biblia despre o împăcare a tuturor oamenilor?
Adepţii împăcării tuturor oamenilor sunt de acord cu adepţii nimicirii generale în aceea, că cuvântul „veşnic” nu înseamnă întotdeauna nelimitare în timp. Cu toate acestea ei nu împărtăşesc ideea că sufletul va fi nimicit la sfârşit. După părerea adepţilor împăcării tuturor oamenilor după un timp mai lung sau mai scurt de judecată, în final toţi oamenii sunt împăcaţi cu Dumnezeu. Vrem să ne preocupăm cu această presupunere având la îndemână Cuvântul lui Dumnezeu.
Suntem de acord cu adepţii împăcării tuturor oamenilor sub aspectul, că sufletul există veşnic. Întrebarea este: În final vor merge toţi oamenii în cer, după moto-ul „sfârşit cu bine, totul este bine”?
Şi aici este de neînţeles, că la citirea Bibliei imparţial şi fără prejudecăţi poţi ajunge la gândul că la sfârşit va fi totuşi totul bine pentru toţi. Anumite versete scoase din context sau studiate separat ar putea desigur conduce la presupuneri false. În continuare ne vom ocupa mai detaliat cu aceasta. Cine citeşte Noul Testament fără o părere preconcepută, va sta sub impresia că Biblia exclude doctrina împăcării tuturor oamenilor – chiar dacă voia declarată a lui Dumnezeu este „ca toţi oamenii să fie mântuiţi” ( 1 Timotei 2.4), şi că iadul a fost pregătit iniţial nu pentru oameni, ci pentru diavolul şi îngerii lui (Matei 25.41[1]).
Afirmaţiile Bibliei sunt clare; întrebarea este mai degrabă, dacă se doreşte ca afirmaţiile clare ale Bibliei să fie acceptate necondiţionat. Doctrina despre pedeapsa veşnică nu este grea de înţeles pentru minte, ci este grea de acceptat de simţământ. Noi ne-am putea dori foarte mult, ca la sfârşit toţi oamenii să fie mântuiţi – dar aceasta numai pentru că noi am înţeles prea puţin maiestatea, sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu. Dacă gândurile noastre sunt în concordanţă cu gândurile lui Dumnezeu şi dacă în evaluarea păcatului avem simţămintele lui Dumnezeu, atunci cu siguranţă gândul referitor la o condamnare veşnică nu ni se va mai părea aşa de neimaginat.
Noi putem înţelege gândurile şi simţămintele lui Dumnezeu cu privire la păcat numai atunci când avem o cunoaştere mai mare despre lucrarea de pe Golgota, atunci când Dumnezeul sfânt L-a jertfit pe preaiubitul Său Fiu. Acolo Dumnezeu L-a pedepsit pe El, Cel care în tot timpul vieţii Sale pe pământ L-a glorificat pe Dumnezeu în cel mai înalt grad. Fiecare pas, fiecare acţiune, fiecare gest, fiecare simţământ, pe care Domnul Isus l-a avut, era în concordanţă cu voia Tatălui Său. El a spus numai lucruri, pe care El le-a auzit la Tatăl, şi El a făcut permanent numai ceea ce Tatăl Său i-a spus să facă. „Cel ce M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut” (Ioan 8.29).
Dumnezeu a pedepsit pe Fiul Său, deoarece pe cruce El era încărcat cu păcatele acelora care vor crede în El (1 Petru 2.24). Dacă medităm la cât de îngrozitoare era această pedeapsă pentru Domnul Isus, atunci recunoaştem cât de îngrozitor trebuie să fie păcatul în ochii lui Dumnezeu. Să citim ce a însemnat pentru Domnul Isus gustul anticipat al acestor suferinţe în Ghetsimani (compară cu Psalmul 69) şi ce a fost în cele din urmă Golgota pentru El (Psalmul 22, Isaia 53). Dacă nu se vrea aducerea condamnării veşnice în concordanţă cu Dumnezeul iubitor – cum se vrea atunci aducerea Golgotei, unde Dumnezeu a pedepsit păcatul în Fiul Său, în concordanţă cu Dumnezeu? De altfel gândul acesta conduce pe unii, ca în mod consecvent să nu vrea să ştie nimic despre o împăcare numai prin sângele lui Isus – despre o „teologie a sângelui”.[2]
Dreptatea, sfinţenia şi dragostea lui Dumnezeu
Să ne ocupăm mai întâi cu întrebarea, de ce doctrina împăcării tuturor oamenilor lezează dreptatea şi sfinţenia lui Dumnezeu şi în cele din urmă redă o imagine falsă despre dragostea lui Dumnezeu. Tocmai realitatea condamnării veşnice revelează Fiinţa lui Dumnezeu ca Dumnezeu sfânt şi drept şi arată de asemenea toată dimensiunea păcatului şi ce este natura păcatului în ochii lui Dumnezeu. Pe de altă parte ea arată şi dragostea lui Dumnezeu, care a iubit lumea aşa de mult, că „a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3.16).
Adepţii împăcării tuturor oamenilor văd tocmai dreptatea lui Dumnezeu pusă la îndoială, dacă ei ar trebui să accepte că păcatele trecătoare ar putea avea ca urmare o pedeapsă fără sfârşit. O pedeapsă nesfârşită pentru un păcat trecător ar fi totuşi nedreaptă. Însă tocmai această argumentare face clar că adepţii împăcării tuturor oamenilor nu ţin seama de dreptatea lui Dumnezeu. Se aduc argumente omeneşti, numai pentru că anumite lucruri nu se pot imagina.
Realmente, aproape că se poate ajunge la îndoială cu privire la reproşul adepţilor împăcării tuturor oamenilor, că un Dumnezeu drept nu ar putea da o pedeapsă fără sfârşit pentru păcate temporare. Aşa cum am remarcat mai înainte, nu se poate imagina o pedeapsă fără sfârşit numai din cauză că nu se are o imagine clară despre caracterul adevărat al păcatului. Dacă ne-am interesa mai mult despre felul cum priveşte Dumnezeu păcatul, atunci am cunoaşte cât de grea a fost judecata pe care Domnul Isus a purtat-o în cele trei ceasuri de întuneric. Corespundea pe deplin dreptăţii, sfinţeniei şi dragostei lui Dumnezeu să părăsească pe Acela care toată viaţa Lui I-a slujit fără întrerupere, dar care la cruce a fost făcut păcat! Ne putem noi imagina, că Dumnezeu a trebuit să părăsească pe Fiul Său preaiubit din cauza aceasta? Aceasta depăşeşte cu mult puterea noastră de imaginare şi totuşi este deplin adevărat.
De ce nu se poate imagina că păcatele temporare au urmări fără sfârşit? C. H. Mackintosh scrie:
Noi nu acordăm nici cea mai mică importanţă întrebării referitoare la presupusa lipsă de cuviinţă între câţiva ani de păcat şi o pedeapsă şi tânguire veşnică. Căci noi nu avem convingerea că acesta ar fi drumul adevărat pentru a cumpăni subiectul acesta. Singurul etalon, care ne poate revela tot adevărul, este exclusiv crucea. Şi noi avem convingerea că tăgăduitorii doctrinei despre condamnarea veşnică dezonorează prin aceasta crucea, da, îi aduc ocară, prin aceea că o degradează la nivelul unui mijloc prin care se obţine eliberarea de o judecată, care nu are durată veşnică.[3]
Nu este deja în viaţa noastră aşa, că uneori din cauza unei greşeli mici trebuie să suportăm toată viaţa consecinţele? O greşeală mică în circulaţia rutieră poate avea urmări cu cele mai grave răniri, cu handicapare pe viaţă sau poate chiar pune capăt vieţii pe pământ şi prin aceasta are consecinţe de neimaginat, de neîndreptat. Sau să ne gândim la pedeapsa cu moartea, care pune definitiv capăt vieţii unui om din cauza unei singure crime. Şi căderea în păcat a lui Adam sau crucea lui Hristos sunt evenimente limitate în timp şi cu toate acestea au urmări nesfârşite (compară cu Romani 5.17-19). De ce păcatele temporare nu ar trebui să tragă după sine urmări veşnice, dacă noi putem observa pretutindeni un principiu asemănător? Indiferent dacă se acceptă sau nu aceste explicaţii omeneşti: dacă Scriptura vorbeşte despre pedeapsa „veşnică”, noi nu ar trebui să numim această pedeapsă „trecătoare şi limitată în timp”.
John Nelson Darby scrie:
Tot aşa de clar este că judecata lui Dumnezeu va fi dreaptă. Dacă Dumnezeu dă o pedeapsă, atunci El ştie să stabilească măsura corectă a pedepsei şi să stabilească cine primeşte multe şi cine primeşte „puţine lovituri” (Luca 12.47,48). Şi El va diferenţia în mod just între aceia care vor fi judecaţi după Lege, şi aceia care merg la pierzare fără să fi stat sub Legea mozaică. Însă toţi vor fi alungaţi din prezenţa lui Dumnezeu (Psalmul 68.2; Matei 25.41) în judecata „care va mistui pe potrivnici” (Evrei 10.27).
Este de asemenea clar, că Dumnezeu, care în harul Său a chemat pe mulţi la slavă (Evrei 2.10; 1 Petru 5.10), de asemenea ştie când şi cum El le va da un loc la dreapta sau la stânga Fiului Său în Împărăţia Sa, şi anume aşa, cum El l-a pregătit pentru ei (Matei 20.23). Fiecare va primi atunci plata corespunzător lucrărilor pe care le-a făcut. În toate acestea toţi au comun mântuirea veşnică şi fericirea veşnică la Isus, da, ei vor fi ca Isus (Romani 8.29; 1 Ioan 3.2). […]
Să te referi la dragostea Sa şi să gândeşti că din cauza aceasta este datoria Sa de neocolit de a acţiona într-un mod deosebit, de la care El nicidecum nu S-ar putea sustrage, aşa că este imposibil să existe o condamnare veşnică, această concepţie nu este numai falsă şi nebiblică, ci şi lipsită de sens. El este dragoste, da, dar înainte de toate El este Dumnezeu şi în dragostea Sa nu acţionează constrâns, ci liber şi conform sfinţeniei Sale. Desigur: Dumnezeu este dragoste, dar Acela, care este dragoste, este DUMNEZEU. Dragostea este o trăsătură de caracter a lui Dumnezeu şi ne spune ce este El. Însă prima întrebare nu este: „Ce este El?”, ci: „Cine este El?” El este Dumnezeu şi de aceea poate acţiona în nemărginirea Sa, aşa cum vrea El. „El face tot ce-I este plăcut” (Psalmul 115.3).[4]
Cât de repede noi oamenii ajungem să ne mâniem, atunci când onoarea noastră este atacată; cât de repede suntem noi atunci gata să ne apărăm. Dar nu ar trebui noi mult mai mult să purtăm grijă de onoarea lui Dumnezeu, care a fost atacată şi lezată prin păcat, decât să spunem că noi nu ne-am putea imagina că un Dumnezeu al dragostei ar putea permite un iad veşnic?
Să faci pe Dumnezeu mincinos
Dorim să întrebăm, dacă doctrina împăcării tuturor oamenilor nu face pe Dumnezeu mincinos: căci dacă judecata temporară, pe care cei necredincioşi trebuie s-o suporte după cum se pretinde numai pentru curăţire, care trebuie să-i determine să se recunoască, atunci evident Dumnezeu nu spune adevărul, când El vorbeşte în Cuvântul Său despre faptul că unii „vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului” (2 Tesaloniceni 1.9), şi că unii vor „suferi pedeapsa unui foc veşnic” (Iuda 7).
O pedeapsă temporară
Probabil ei gândesc şi că judecata temporară ar fi mai mult decât o curăţire, care să determine pe păcătos la convertire; ar fi de asemenea o pedeapsă. Dar ce consecinţe are o astfel de afirmaţie? Sunt numai două posibilităţi:
- Omul ispăşeşte pedeapsa sa total sau parţial. Drept urmare mântuirea ar fi atunci posibilă fără lucrarea lui Hristos; deci noi am putea adăuga ceva la lucrarea lui Hristos. Însă aceasta este o desconsiderare a lucrării lui Hristos. Dacă ar fi posibil să preiei pedeapsa pentru propria salvare, atunci omul ar putea contribui cu ceva la propria lui mântuire. Însă Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Căci prin har sunteţi mântuiţi … Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9).
- Hristos a purtat într-adevăr pedeapsa, dar acela, care merge în iad, trebuie s-o mai poarte încă o dată – cel puţin parţial. Însă prin aceasta Dumnezeu este făcut un Judecător nedrept: Dumnezeu ar cere atunci de două ori pedeapsa pentru păcat: o dată de la Hristos şi în final încă o dată de la păcătosul însuşi. Dar deja în viaţa zilnică este de neimaginat că o vină trebuie plătită de două ori; această practică va fi considerată de oricine ca nedreaptă. Vrem noi să atribuim lui Dumnezeu această nedreptate? Şi vom putea noi atunci să ştim sigur, dacă totuşi Dumnezeu nu va mai reveni o dată la păcatele noastre (aceasta înseamnă, la păcatele credincioşilor)? Dacă Dumnezeu cere de două ori pedeapsa pentru păcate – atunci ce ne face siguri astăzi, că El nu va cere aceasta şi de la noi credincioşii? Siguranţa mântuirii nu este posibilă în cadrul acestei învăţături!
Observăm noi, că noi ne pierdem într-o dilemă nerezolvabilă de contradicţii, dacă acceptăm acest sistem doctrinar?
Vrem să redăm în locul acesta unele exemple din Scriptură, care arată că noi răstălmăcim Cuvântul lui Dumnezeu, dacă acceptăm că la sfârşit şi aceia care sunt pierduţi vor fi totuşi găsiţi (oricât de mult ne-am dori noi probabil ca ei să fie găsiţi):
- Domnul Isus spune că „mânia lui Dumnezeu rămâne” peste cei care nu au crezut (Ioan 3.36). Putem noi afirma simplu contrariul: mânia lui Dumnezeu nu rămâne?
- În acelaşi verset El spune: „cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa.” Putem noi afirma simplu contrariul: el va vedea totuşi viaţa?
- Domnul spune despre acela care a hulit pe Duhul Sfânt, „nu va căpăta iertare în veac” (Marcu 3.29). Putem noi totuşi afirma, că după un timp mai lung sau mai scurt i se va ierta totuşi? Cine ne dă autoritatea să facem aceasta? Suntem noi mai mari decât Dumnezeu?
- Domnul Isus spune: „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?” (Marcu 8.36). Putem noi spune: la sfârşit el îşi va câştiga sufletul?
- Dacă Domnul Isus spune: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. … Atunci le voi spune curat: ‚Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege!’” (Matei 7.13,23), putem noi atunci afirma, că El cunoaşte totuşi pe aceşti oameni, aşa că în final calea largă va conduce totuşi în fericirea cerului?
- Epistola către Evrei spune că „cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă” (Evrei 6.4-6). Dacă Scriptura spune că (pentru anumite persoane) este imposibil să fie aduşi la pocăinţă – avem noi voie să dăm aceasta la o parte simplu şi să afirmăm contrariul: cândva este totuşi posibil?
Să mai ţinem seama şi de următoarele: dacă afirmăm că Hristos ne-a salvat numai de o pedeapsă temporară, prin aceasta desconsiderăm lucrarea Domnului Isus.
Cu cât Dumnezeu a atins mai profund conştiinţa noastră, cu atât mai mult am recunoscut natura noastră păcătoasă şi stricăciunea noastră în lumina sfinţeniei lui Dumnezeu, cu atât mai mult vom înţelege că noi am meritat să fim excluşi pentru totdeauna din prezenţa lui Dumnezeu şi merităm să îndurăm mânia Sa veşnică şi pedeapsa Sa veşnică. Dacă nu simţim natura noastră păcătoasă, aceasta este din cauză că nu cunoaştem cât de rău este în realitate păcatul înaintea Dumnezeului sfânt.
Întrebarea este deci: Ce merită păcatul? Dacă răspunsul nostru la aceasta este: să fi despărţit veşnic de Dumnezeu, atunci înţelegem mai mult ce a luat Hristos asupra Sa atunci când a făcut lucrarea de ispăşire. Căci El Însuşi a purtat păcatele noastre, da, mai mult chiar: El „a fost făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5.21)! El a îndurat pentru noi depărtarea de Dumnezeu, atunci când a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27.46).
Doctrina împăcării tuturor oamenilor este mutarea de şah a diavolului, ca să diminueze lucrarea Domnului Isus. Deoarece el nu mai poate anula lucrarea de ispăşire făcută de Domnul sau s-o muşamalizeze, vrea cel puţin s-o diminueze.
Cum trebuie evaluată întrebarea referitoare la împăcarea tuturor oamenilor?
Învăţătura despre împăcarea tuturor oamenilor este de aceea aşa de periculoasă, deoarece ea în urmările ei este distrugătoare de credinţă. Lucrarea Domnului Isus la cruce este atacată în multe privinţe. În funcţie de conturarea învăţăturii despre împăcarea tuturor oamenilor, se merge până la ideea că omul ar putea totuşi să-şi câştige singur mântuirea: şi anume prin aceea că el însuşi poartă judecata asupra păcatelor lui şi le ispăşeşte în judecată. În funcţie de felul argumentării, Dumnezeu este făcut mincinos sau I se atribuie nedreptate. În afară de aceasta, această învăţătură falsă atacă sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu şi pictează un tablou unilateral despre Dumnezeu, ca şi cum El ar fi numai „Dumnezeul iubitor” şi nu este şi un Dumnezeu sfânt, care nu poate avea părtăşie cu păcatul.
Este clar: o învăţătură distruge credinţa, dacă ea
- în urmările ei atacă pe Dumnezeu şi face pe Dumnezeu mincinos
- atribuie lui Dumnezeu nedreptate
- diminuează lucrarea Domnului
- vesteşte o evanghelie falsă (aşa cum am arătat mai înainte).
Toate aceste puncte sunt valabile pentru doctrina împăcării tuturor oamenilor. De aceea ea este o doctrină distrugătoare a credinţei.
Cum să ne comportăm faţă de adepţii împăcării tuturor oamenilor?
Conform cu 2 Timotei 2.20,21[5], oamenii care vestesc o învăţătură distrugătoare a credinţei (compară cu 2 Timotei 2.18) sunt „vase de ocară”, de care trebuie să ne despărţim. O astfel de învăţătură nu este „învăţătura lui Hristos” ( 2 Ioan 9).
Noi creştinii s-ar putea să înţelegem diferit unele lucruri din Biblie şi în privinţa aceasta ar trebui să ne suportăm unii pe alţii. Însă noi trebuie să ne despărţim consecvent de o evanghelie falsă şi de o învăţătură care atacă lucrarea Domnului precum şi sfinţenia şi dreptatea şi onoarea lui Dumnezeu. Scriptura ne dă indicaţii clare în epistola către Galateni, în a doua epistolă către Timotei capitolul 2, şi în a doua epistolă a lui Ioan despre felul cum trebuie să ne comportăm cu învăţătorii care aduc astfel de învăţături: să ne despărţim consecvent de ei. Sunt desigur diferenţe în ceea ce priveşte măsurile de disciplinare în Casa lui Dumnezeu; un învăţător fals, de exemplu, are mai multă responsabilitate decât unul care a fost dus în rătăcire printr-o învăţătură falsă.
Uneori se doreşte în Biserică să se fie de ajutor prin aceea că se interzice unui adept al împăcării tuturor oamenilor să vorbească despre părerea lui despre mântuire. I se permite să predice şi să scrie, dar el nu are voie să spună nici măcar un cuvânt despre împăcarea tuturor oamenilor. A. E. Wilder-Smith scrie în privinţa aceasta:
Ei sunt constrânşi, drăguţii de ei, într-o cămaşă de forţă îngrozitoare. Ei trebuie să joace un rol pe care de fapt nu-l pot juca, – căci prin interdicţie, ei niciodată nu pot fi fără grijă ceea ce sunt, şi nu pot să vestească ceea ce lor însuşi le-a fost o binecuvântare, aşa cum cred ei. Acest fapt deranjează părtăşia, căci ea necesită jocuri de-a v-aţi ascunselea şi distruge încrederea. […] Dacă fratele meu crede din toată inima în împăcarea tuturor oamenilor, eu nu-l ajut dacă îl alung în „subsol”. […] În nici un caz nu trebuie să-l constrâng să joace un rol căruia el nu-i corespunde. Îi voi deforma caracterul, dacă fac aşa.[6].
Dacă nu te distanţezi de un adept al împăcării tuturor oamenilor, dăunează nu numai Bisericii din care faci parte, ci şi adeptului împăcării tuturor oamenilor. Pentru Wilder-Smith ţinerea cu tărie la efectele împăcării tuturor oamenilor are efecte asupra părtăşiei creştine:
Căci o bază a părtăşiei creştine este împlinirea Cuvântului. … În astfel de Biserici trebuie – aşa cum spun francezii – făcută „ventilaţie”, pentru ca aerul spiritual să poată fi iarăşi „bun de respirat”. Adevărul şi onestitatea, sinceritatea şi caracterul deschis în Biserică sunt condiţiile de bază pentru „aer” sănătos în Biserică. Împăcarea tuturor oamenilor nu se creează în Biserică, deoarece ea nu corespunde Cuvântului – şi pentru că se joacă „de-a v-aţi ascunselea”.[7].
Se potriveşte acest ton „împăciuitor” cu începutul acestui pasaj (punerea deoparte)? Citatul blând al lui Wilder-Smith vine cumva surprinzător pentru cititor, după ce s-a luat poziţie clară. Noi nu ştim ce ar putea exact spune Wilder-Smith prin „ventilaţie”, dar noi am încercat mai înainte să dovedim că împăcarea tuturor oamenilor este o evanghelie falsă. Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte în astfel de cazuri despre faptul că „puţin aluat dospeşte toată plămădeala” (Galateni 5.9) şi ne cere să „măturăm aluatul cel vechi, ca să fim o plămădeală nouă” (1 Corinteni 5.7).
Disciplinarea în Biserică nu poate fi totdeauna pauşal evaluată, fiecare caz trebuie tratat şi evaluat separat. Însă o tratare falsă a acestei probleme aduce pagubă pentru toţi cei implicaţi şi nu este spre onoarea Domnului nostru.
Tradus de la: Allversoehnung (3)
Traducere: Ion Simionescu
Partea anterioarăPartea următoare
Adnotare
[1]… în focul cel veşnic, pregătit diavolului şi îngerilor lui.
[2]În mod deosebit teologii feminişti sunt împotriva unei „teologii a sângelui”.
[3]Din periodicul Hilfe und Nahrung, Neustadt (Ernst-Paulus-Verlag) 1971, pag. 339 (tradus). Vezi şi articolul „Ist die ewige Verdammnis wirklich ‚ewig’?” de C. H. Mackintosh pe http://www.soundwords.de/artikel.asp?id=6272.
[4]J. N. Darby, Es gibt eine ewige Verdammnis, Neustadt/Weinstraße (Ernst-Paulus-Verlag), Ediţia a 3-a, pag. 29-31 (tradus). Vezi şi articolul „Ist die ‚ewige Verdammnis’ ewig?” de J. N. Darby pe http://www.soundwords.de/artikel.asp?id=220.
[5]„Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru cinste, iar altele pentru dispreţ. Deci, dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor Stăpânului său, pregătit pentru orice lucrare bună.
[6]A. Wilder-Smith, Allversöhnung: Ausweg oder Irrweg?, Hänssler, ediţia a 2-a 1985, pag. 42 (tradus).
[7]Idem, pag. 43.
Înfierea
Stanley Bruce Anstey
Noţiunea înfiere este folosită în Scriptură în legătură cu Israel (Romani 9.4) şi cu Adunarea (Romani 8.14,15,23; Galateni 4.5-7; Efeseni 1.5), însă în sensuri cu totul diferite. În legătură cu Israel adoption[1] se referă la faptul că Israel va fi adus între popoarele pământului într-un loc privilegiat cu privire la Dumnezeu (Exodul 4.22). Însă în sens creştin adoption are a face cu faptul că un copil al lui Dumnezeu este aşezat în familia lui Dumnezeu pe locul privilegiat al Fiului Însuşi, prin aceea că el posedă Duhul Sfânt locuind în el. Înfierea este mai mult decât primirea, prin aceea că cel credincios are parte de privilegiile şi de libertatea pe care numai un fiu o poate avea în prezenţa lui Dumnezeu.
Cuvântul înfierea în limba greacă înseamnă literal „fiu-loc”. Înfierea este realmente o binecuvântare creştină. Aceasta înseamnă, înfierea este o binecuvântare deosebită pe care Dumnezeu a rezervat-o pentru cei care cred în Hristos. Ceilalţi din familia lui Dumnezeu – credincioşii Vechiului Testament, rămăşiţa iudaică din viitor, israeliţii răscumpăraţi din cele zece seminţii, păgânii convertiţi din timpul Împărăţiei de o mie de ani, etc. – nu sunt înaintea lui Dumnezeu pe acest loc privilegiat. Ei toţi sunt copii în familia lui Dumnezeu, dar în epoca harului numai credincioşii creştini au locul de fii.
Înfierea este poziţia cea mai înaltă a binecuvântării, pe care o creatură o poate avea în legătură cu Dumnezeu Tatăl. Îngerii au fost numiţi „fii ai lui Dumnezeu” în Vechiul Testament (Geneza 6.2; Iov 1.6), însă ei nu mai sunt numiţi aşa de când Hristos a înviat dintre morţi şi S-a suit în înălţime şi a adus omenirea pe locul pe care El Însuşi stă înaintea lui Dumnezeu. Fii ai lui Dumnezeu (Romani 8.14) este astăzi o noţiune rezervată exclusiv credincioşilor creştini, căci ei au un loc mai înalt al binecuvântării şi al privilegiului înaintea lui Dumnezeu decât au toate celelalte făpturi binecuvântate. Dumnezeu ar fi putut să ne aşeze pe locul îngerilor aleşi sau ar fi putut chiar să ne înalţe pe poziţia sublimă a unui arhanghel – şi noi am fi fost recunoscători pentru aceasta. Dar El a făcut ceva mult mai mare şi mai binecuvântat: El ne-a aşezat pe locul propriului Său Fiu cu toată favoarea şi privilegiile legate de aceasta, locul acesta îl avem!
Uimitor în aceasta este că Dumnezeu a planificat această binecuvântare mare pentru creştinii credincioşi „înainte de întemeierea lumii”, şi este „buna plăcere a voii Sale” să realizeze aceasta (Efeseni 1.3-6). Produce realmente bucurie şi satisfacţie în inimă să ai înainte o societate de fii, care stau exact în aceeaşi poziţie ca propriul Său Fiu! Ca „fii ai lui Dumnezeu” avem parte de:
- locul Fiului – primirea (Efeseni 1.6)
- viaţa Fiului – viaţa veşnică (Ioan 17.2)
- libertatea Fiului înaintea Tatălui (Romani 8.14-16)
- moştenirea Fiului (Romani 8.17)
- gloria Fiului (Romani 8.18; Ioan 17.22)
În general se gândeşte: dacă Dumnezeu ne face fii, atunci aceasta este o acţiune care aduce pe om în familia Sa. – Însă aceasta nu este ceea ce învaţă Scriptura. Este numai un singur drum spre familia lui Dumnezeu; el conduce prin naşterea din nou (renaşterea). Oferirea înfierii are a face cu faptul că cineva, care este născut din nou (şi prin aceasta este un copil al lui Dumnezeu în familia lui Dumnezeu), este înălţat, sau i se măreşte prestigiul, pe un loc deosebit al privilegiului şi al evidenţierii. Aşa cum am amintit, este vorba de faptul că el este adus exact în poziţia pe care Fiul lui Dumnezeu Însuşi o are înaintea lui Dumnezeu! Aceasta are loc atunci când un om crede în Evanghelia mântuirii lui şi este pecetluit cu Duhul Sfânt (Efeseni 1.13). Aşadar un om devine un copil al lui Dumnezeu în familia lui Dumnezeu atunci când el devine născut din nou; dar când el primeşte Duhul, prin aceea că el crede Evanghelia, el este introdus ca fiu (primirea înfierii) în familie.
Oamenii cu origine iudaică înţeleg probabil mai uşor felul în care este folosită adoptarea (adoptiom) în Scriptură, decât aceia care descind dintre păgâni. Când într-o familie iudaică un tânăr împlineşte vârsta de treisprezece ani, părinţii lui îi pregătesc un „bar-mizwa”: din momentul acesta el este promovat oficial în familie de la statura de copil la cea de fiu. După aceea el savurează libertăţi şi privilegii mai mari în părtăşia casei. Bar-mizwa nu aduce tânărul în familie, ci îl promovează pe un loc privilegiat în cadrul familiei.
La fel este când Duhul îl înalţă în poziţia de fiu în familia lui Dumnezeu [în momentul când Duhul Îşi ia locuinţa în cel care crede]. Apostolul Pavel învaţă aceasta în Galateni 4.1-7. El diferenţiază între „copii” şi „fii” în familia lui Dumnezeu şi ilustrează aceasta pe baza unei gospodării iudaice. Copiii – în sensul în care Pavel foloseşte expresia în acest pasaj – sunt priviţi ca şi cum ei ar avea un loc subordonat în familie. Pavel pune aceasta în legătură cu locul pe care îl aveau credincioşii din timpul Vechiului Testament. Dar odată cu venirea lui Hristos, pentru a înfăptui răscumpărarea, şi cu trimiterea Duhului Sfânt, credincioşii epocii vechi, care au luat pe Hristos ca Mântuitor, au fost primiţi ca fii şi astfel au fost înălţaţi, sau li s-a ridicat valoarea, în poziţia creştină a „înfierii”. Ei au părăsit poziţia de minori şi au venit în poziţia privilegiată a „fiilor” în familia lui Dumnezeu. (Apostolul Ioan nu foloseşte cuvântul „copii” în acelaşi sens de subordonare, cum îl foloseşte Pavel în epistola către Galateni. În scrierile lui Ioan copiii sunt priviţi ca având Duhul Sfânt şi prin aceasta poziţia creştină deplină; vezi 1 Ioan 2.20; 3.24; 4.13. Chiar şi aceia, pe care Ioan îi denumeşte „copilaşi”, deci care sunt născuţi din nou, sunt văzuţi pe acest loc; vezi 1 Ioan 2.18. Ioan îi numeşte copii, deoarece accentul în epistolele sale se pune pe viaţa veşnică şi pe relaţia pe care noi o avem cu Tatăl în sentimente, ceea ce întruchipează „copii”. Astfel credincioşii creştini sunt priviţi în Scriptură atât ca şi copii, cât şi ca fii.[2])
În timp ce Dumnezeu îi binecuvântează pe toţi care sunt în familia Sa, El este suveran şi poate acorda unora din familia Lui o favoare deosebită faţă de alţii, dacă El vrea. El a făcut aceasta, prin aceea că din epoca actuală a ales credincioşi pentru înfiere (pe credincioşii creştini). Sunt patru locuri principale în Scriptură, în care este amintită înfierea; fiecare loc se concentrează la un alt aspect al acestei mari binecuvântări creştine:
- Galateni 4.1-7 accentuează poziţia privilegiată, pe care o avem şi care este mai presus de poziţia celorlalte persoane binecuvântate din familia lui Dumnezeu.
- Romani 8.14,15 accentuează libertatea deosebită, pe care o avem înaintea lui Dumnezeu, prin aceea că în orice timp avem intrare în prezenţa Sa şi ne putem adresa Lui ca Tată al nostru cu o intimitate, pe care nici o altă făptură nu a cunoscut-o vreodată – prin aceea că putem striga: „Ava, Tată”.
- Efeseni 1.30 accentuează binecuvântările mai înalte şi cunoaşterea, pe care le avem conform planului lui Dumnezeu, care până atunci a fost păstrat ascuns în „taina”.
- Evrei 2.10-13 accentuează demnitatea, pe care o avem prin aceea că noi suntem identificaţi în noua rasă a creaţiei cu Hristos ca „fraţi” ai Lui. Hristos ca „Cel întâi născut” este Capul acestei rase (Apocalipsa 3.14; Romani 8.29; Coloseni 1.18).
Tradus de la: Sohnschaft
Din Doctrinal Definitions, Christian Truth Publishing, Surrey, BC, Canada, 2016, pag. 16–19.
Traducere: Ion Simionescu
Adnotare
[1]Remarca redacţiei: adoption (hyiothesia) înseamnă „primire ca fiu” şi este tradus în mod obişnuit cu „înfiere”.
[2]Uneori traducerea King-James traduce greşit în scrierile lui Ioan cuvântul „copii” prin „fii”, şi aceasta poate deruta, de exemplu în Ioan 1.12; 1 Ioan 3.1.
https://www.soundwords.de/ro/anstey-stanley-bruce-t88185.html
Stricăciunea totală a omului
Are omul liberul arbitru?
Stanley Bruce Anstey
Afirmaţie: Toţi oamenii se nasc având liberul arbitru şi ei se pot decide dacă ei vor crede Evanghelia sau o vor respinge.
Această afirmaţie referitoare la aparenta voinţă liberă a omului redă o înţelegere greşită a stării efective a omului decăzut. Ea porneşte de la premisa că omul în starea lui decăzută poartă în sine putere pentru bine, care îl face capabil să se adreseze lui Dumnezeu, pentru ca să devină răscumpărat – oricând el îşi doreşte aceasta.
Greşeala învăţăturii despre liberul arbitru constă în aceea că ea neagă stricăciunea totală a omului, despre care Sfânta Scriptură vorbeşte clar. Biblia învaţă ce este omul în starea lui de necredinţă:
- El este „lipsit de putere” şi de aceea incapabil să facă ceva ca să se ajute pe sine însuşi (Romani 5.6).
- El „nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3.3).
- El „nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3.5).
- El „nu poate primi nimic [nici un lucru spiritual de la Dumnezeu]” (Ioan 3.27,32).
- El „nu poate veni la Hristos”, ca să fie mântuit (Ioan 6.44,65).
- El „nu ştie nimic”, aceasta înseamnă, el nu recunoaşte adevărul, atunci când acesta i se prezintă (Ioan 8.14).
- El „nu poate auzi Cuvântul lui Dumnezeu”, atunci când acesta este predicat (Ioan 8.43,47).
- El „nu poate fi plăcut lui Dumnezeu” în starea lui decăzută (Romani 8.8).
Deci oamenii pierduţi sunt „morţi” spiritual în păcatele lor, fără să aibă vreun semn de viaţă îndreptat spre Dumnezeu (Efeseni 2.1,5; Coloseni 2.13). Cum poate cineva, care se află într-o astfel de stare lipsită de putere, să fie capabil să se hotărască pentru Hristos şi să creadă Evanghelia, dacă în el nu sunt active capacităţi spirituale, care îl fac capabil să răspundă la chemarea lui Dumnezeu?
J.N. Darby a spus:
Omul este privit aşa cum este, fără impuls de viaţă în relaţia cu Dumnezeu; el este mort în greşeli, delicte şi păcate.[1]
P. Wilson a spus:
Dumnezeu ne-a făcut cunoscut demn de încredere că noi nu numai suntem pierduţi şi nu avem nici o putere să facem ceva contrar, ci şi că noi suntem morţi din punct de vedere moral faţă de Dumnezeu – că nu este nici un impuls al inimilor noastre spre El.[2]
H. Smith a spus:
Dacă suntem morţi, atunci din partea noastră nu poate porni nici un impuls spre Dumnezeu. Primul impuls trebuie să vină de la Dumnezeu.[3]
A.P. Cecil a spus:
Înainte ca un om să se nască din nou, Dumnezeu îl priveşte ca fiind mort în greşeli şi păcate. El nu se mai poate îndrepta spre Dumnezeu, precum nu se poate mişca un cadavru. Se poate vorbi cu el despre Dumnezeu, dar el nici nu aude nici nu răspunde nici nu vede. El nu are nici credinţă şi pocăinţă sau altceva, până când Duhul lucrează, când îl aduce la viaţă.[4]
A.H. Rule a spus:
Omul se află într-o stare de moarte, şi dacă el trebuie să aibă viaţă, atunci Dumnezeu trebuie să acţioneze suveran. Omul însuşi este lipsit de putere, aşa cum era Lazăr mort, până când a fost rostit cuvântul dătător de viaţă. … Vorbind omeneşte, un mort nu poate nici să audă nici să creadă; şi nici un om sau un înger nu-l poate face să audă sau să creadă. Însă Dumnezeu vine pe scena morţii, şi totul se schimbă.[5]
Cei mai mulţi creştini vor fi de acord că omul în păcatele lui este total stricat şi pierdut. Dar dacă cercetezi învăţătura lor în privinţa cum un om vine la Hristos şi devine mântuit, se va constata: în realitate ei cred că în omul căzut este totuşi ceva bun – chiar dacă este numai o scânteie mică. De aceea ei spun că omul ar fi capabil să răspundă la Evanghelie, dacă el se decide pentru ea. Probabil ei nu îşi dau seama, dar ceea ce ei spun în realitate este: Omul este într-adevăr rău, dar el nu este aşa de rău ca el să nu poată în vreun fel să obţină propria binecuvântare. Adevărul este: înainte ca Dumnezeu să dăruiască omului viaţa nouă, acesta are în sine numai o natură de păcat, decăzută (carnea). Când omul în starea sa decăzută alege sau se hotărăşte să vină la Hristos, atunci este carnea care a făcut alegerea. Însă niciodată nu poate fi aşa, căci „gândirea cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu se supune legii lui Dumnezeu; pentru că nici nu poate” (Romani 8.7). De aceea carnea nu este capabilă să fie supusă lui Dumnezeu; ea nu va răspunde niciodată la Evanghelie.
Greşeala în învăţătura voinţei libere constă în aceea că ea face răscumpărarea ca fiind rod al propriei voinţe. Ea este o învăţătură identică cu arminianismul. Jakobus Arminius (1560-1609) învăţa că toţi oamenii sunt păcătoşi stricaţi, dar el nu a recunoscut că stricăciunea lor era de aşa fel că ei nu puteau să se decidă în a crede în Evanghelie. El învăţa, că oamenii, cu toate că ei sunt creaturi decăzute, sunt încă fiinţe morale libere şi de aceea stă în puterea lor să creadă în Evanghelie, dacă ei se decid pentru ea.
J.N. Darby a spus:
Arminianismul, sau mai bine spus pelagianismul, pretinde că omul poate alege şi că prin urmare omul vechi se îmbunătăţeşte prin ceea ce el [arminianismul] consideră că este corect. Primul pas este făcut fără har, şi el este primul pas care în acest caz este important. Eu cred, că noi ar trebui să respectăm Cuvântul, însă privit filozofic şi moral voinţa liberă [liberul arbitru] este o teorie falsă şi eronată.[6]
Tradus de la: Die totale Verdorbenheit des Menschen
Tradus din: Unsound Doctrinal Statements & Clichés, pag. 25.
Traducere: Ion Simionescu
Adnotare
[1]J.N. Darby, Synopsis—on Colossians, pag. 48, Loizeaux Bros. Edition.
[2]P. Wilson, din „God’s Sovereignty—Man’s Responsibility“ în Christian Truth for the Household of Faith , Anul 12, 1959, pag. 250.
[3]H. Smith, The Epistle to the Ephesians, pag. 17.
[4]A.P. Cecil, din „New Birth, Salvation, Sealing“ în Helps by the Way, Anul 3, NS, 1880, pag. 175.
[5]A.H. Rule, din „Eternal Life and the Person of Christ“ în Selected Ministry of A.H. Rule, vol. 2, pag. 210.
[6]J.N. Darby, scrisoarea din 23. octombrie 1861, Letters of J.N. Darby, vol. 1, pag. 315.
Zece diferenţe între slujba de Preot şi slujba de Mijlocitor a lui Hristos
Stanley Bruce Anstey
Versete călăuzitoare: Evrei 4.15,16; 1Ioan 2.1,2
| Slujba Lui de Preot | Slujba Lui de Mijlocitor |
| Slujba Lui de Preot serveşte la păzirea credinciosului de eşec (Evrei 7.25). | Mijlocirea Lui constă în restabilirea credinciosului când a ratat (Luca 22.61). |
| Slujba Lui de Preot este pentru timpul de nevoie, de lipsă (ispitele şi slăbiciunile noastre) (Evrei 4.15,16). | Slujba Lui de Mijlocitor este pentru timpul de eşec şi păcat (1 Ioan .1,2). |
| Mijlocirea Lui ca Preot serveşte ca noi să ne comportăm corect (Luca 22.32). | Mijlocirea Lui ca Mijlocitor începe când credinciosul nu se comportă bine (păcate) (1Ioan 2.1,2). |
| El este Preot la Dumnezeu (Evrei 2.17; 7.25). | El este Mijlocitor la Tatăl. Când păcatul pătrunde în viaţa credinciosului, relaţia lui cu Dumnezeu ca „Tată” continuă să existe. Aceasta arată că credinciosul nu-şi pierde relaţia lui cu Dumnezeu ca şi copil al Lui. Nici o putere a răului nu poate anula sau întrerupe această legătură; ea este o chestiune stabilă şi veşnică. Dar cel mai mic păcat poate întrerupe şi va întrerupe părtăşia credinciosului cu Tatăl şi cu Fiul (1Ioan 2.1,2). |
| Ca Preot El simte cu noi în slăbiciunile noastre (Evrei 2.17,18; 4.14,16). | Ca Mijlocitor El nu are milă cu păcatele noastre. El este întristat din cauza aceasta (Luca 22.61). |
| Ca Preot viaţa Lui este acolo sus, care păzeşte pe credincios să nu cadă în păcat (Romani 5.10; Evrei 7.25). | Pe baza morţii Sale El ca Mijlocitor intervine pentru credinciosul care ratează, deoarece răscumpărarea a fost făcută odată pentru totdeauna (1Ioan 2.1,2). |
| În legătură cu preoţia Lui, în slujba Lui este numit „credincios şi milos” (Evrei 2.17). | În legătură cu slujba Lui ca Mijlocitor El este „credincios şi drept”. Aceasta este din cauză că funcţia de mijlocitor se bazează pe lucrarea terminată a lui Hristos la cruce (ispăşirea). Dumnezeu este „credincios şi drept” (1Ioan 1.9). |
| Ca Mare Preot El face mijlocire pentru noi, şi slujba aceasta este permanentă – „El trăieşte pururi ca să mijlocească pentru noi” (Evrei 7.25). | Slujba Lui ca Mijlocitor El o face numai din când în când. Slujba aceasta nu este continuă ci este numai atunci când credinciosul a eşuat (ratat). Ea începe când credinciosul a păcătuit, şi nu când credinciosul s-a căit de păcatul lui şi l-a mărturisit (1Ioan 1.9; 2.12). |
| Credinciosul merge la El în timpuri de ispitire şi încercare ca la Marele Preot al lui, ca să găsească ajutor (Evrei 7.25). | Credinciosul nu va merge de la sine la El în timpul de păcat şi eşec. Dacă am fi lăsaţi în seama noastră, noi niciodată nu ne-am întoarce la El, căci atunci când credinciosul păcătuieşte, el nu se poate restabili singur. Fără lucrarea lui Hristos ca Mijlocitor, credinciosul care a păcătuit niciodată nu se va căi şi nu va veni la El. El este o creatură dependentă; el nu se poate salva singur şi nu se poate proteja singur, şi când păcatul a devenit activ, el nu se poate restabili. Rezultatul mijlocirii lui Hristos îl conduce pe credinciosul care păcătuieşte la căinţă şi la mărturisirea păcatului lui, ceea ce îl va restabili. Când Domnul restabileşte sufletele noastre, El nu vine la noi, ci El merge la Tatăl din cauza stării noastre, şi Duhul Sfânt vine la conştiinţa noastră şi ne aminteşte de dragostea lui Hristos şi de Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 22.61; Ioan 13.4,5: „apa”). Rezultatul este, că credinciosul se întoarce şi mărturiseşte păcatul lui şi prin aceasta devine restabilit. Abia după aceea el savurează din nou părtăşia cu Tatăl şi cu Fiul (1Ioan 1.9). |
| Deoarece Hristos exercită slujba ca Mare Preot, credinciosul merge cu îndrăzneală la tronul harului, ca să primească îndurare şi să găsească har pentru ajutor la timpul potrivit (Evrei 4.16). | Deoarece Hristos exercită slujba de Mijlocitor, credinciosul se căieşte şi vine smerit la Tatăl, ca să mărturisească păcatul lui, şi în felul acesta devine restabilit (1Ioan 1.9). |
Tradus de la: Zehn Unterschiede zwischen dem Priesterdienst-und-dem Sachwalterdienst Christi
Originalul în limba engleză: „Ten Differences Between Priesthood and Advocacy“
din Backsliding and Restoration, Christian Truth Publishing
Traducere: Ion Simionescu
Semănătură şi cules
Galateni 6.7-9,de Stanley Bruce Anstey
Versete călăuzitoare: Galateni 6.7-9
Galateni 6.7-9: Nu vă amăgiţi: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit!”; pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera. Pentru că cine seamănă în carnea sa, din carne va secera putrezire; dar cine seamănă în Duhul, din Duhul va secera viaţă eternă. Dar să nu obosim făcând binele, pentru că, la timpul potrivit, vom secera.
În versetele 7 şi 8 Pavel prezintă principiul de guvernare al lui Dumnezeu, ca să încurajeze pe credincioşii din Galatia „să facă parte din bunuri” slujitorilor Domnului (Galateni 6.6), aceasta înseamnă să facă binele. El arată, că în căile de guvernare ale lui Dumnezeu există ceva asemănător cu semănatul şi recoltatul. Dumnezeu are nu numai măsuri de educare, pentru a mustra pe poporul Său, ci El exercită (într-un sens practic) şi favoruri corespunzătoare guvernării, dacă credincioşii fac binele. De aceea semănatul şi culesul au atât un rezultat pozitiv cât şi unul negativ.
Versetele acestea sunt înţelese în mod obişnuit ca atenţionare, însă Pavel vorbeşte despre guvernarea lui Dumnezeu într-un sens pozitiv. El ne încurajează, să semănăm pentru Duhul, căci cu siguranţă noi vom recolta în sens pozitiv. Este adevărat că noi, dacă semănăm pentru carne, „vom secera putrezire”, dar de asemenea este adevărat că noi, dacă semănăm pentru Duhul, „vom secera viaţă eternă”. Deoarece aceasta este aşa, concluzia lui Pavel este: „Dar să nu obosim făcând binele, pentru că, la timpul potrivit, vom secera.” Acesta era un îndemn necesar pentru credincioşii din Galatia, căci gândirea legalistă, care nu înţelege adevărata libertate creştină, în mod normal se comportă zgârcit cu posesiunea materială.
Pavel avea şi un alt motiv să prezinte tema guvernării lui Dumnezeu. Adversarii harului argumentau: Dacă Legea nu ar juca nici un rol în viaţa credinciosului, un stil de viaţă păcătos nu va fi frânat. Cineva ar putea crede în Domnul Isus, ca să fie mântuit, şi după aceea să meargă şi să trăiască o viaţă păcătoasă, şi cu toate acestea el va fi primit de Dumnezeu. Pavel arată aici că cel credincios este într-adevăr întotdeauna primit (Efeseni 1.6), însă el nu va scăpa uşor, [dacă păcătuieşte]. Dacă un copil al lui Dumnezeu preferă să trăiască conform cărnii, atunci există ceva de forma guvernării tatălui în viaţa copiilor săi: El va pedepsi pe aceia care pe calea lor păcătuiesc intenţionat. Credinciosul nu poate continua să păcătuiască în viaţa lui fără să nu plătească un preţ: el va avea parte de suferinţă sub mâna Tatălui.
Teama de a suferi în viaţa noastră sentinţa lui Dumnezeu conformă cu guvernarea Lui ar trebui să fie o motivaţie puternică pentru a judeca carnea şi a umbla în Duhul (1. Petru 1.16,17). Problema noastră este, că noi semănăm pentru carne şi apoi ne rugăm pentru că avem o recoltă rea! Însă ochiului lui Dumnezeu nu-i scapă nimic; El ţine seama de totul şi acţionează cu noi conform cu dragostea Lui mare şi cu înţelepciunea Lui desăvârşită. Într-una din cântările noastre se spune pe drept: „His every act toward us is pure love.” (Orice acţiune a Sa faţă de noi este dragoste curată.)
Dacă am semănat pentru carne, nu ar trebui să renunţăm deznădăjduiţi şi să gândim că nu mai este nici o speranţă pentru a merge mai departe. Este important să se cunoască că într-adevăr există o sentinţă conformă cu guvernarea din cauza faptelor noastre false, dar şi că există o iertare conformă cu guvernarea pentru acela care se căieşte şi se judecă pe sine însuşi (1Ioan 1.9; Iacov 5.15). Când Dumnezeu vede în noi un duh smerit şi căit, El anulează probabil judecata de pedepsire, care a rostit-o asupra noastră (El ne iartă). Noi toţi am avut parte într-un fel sau altul de această îndurare. F.W. Grant spune:
Din aceasta nu rezultă că Dumnezeu nu poate interveni şi nu ne poate elibera de ceea ce de fapt este rodul inevitabil al unei astfel de semănături, dacă în suflet există adevărata judecare de sine cu privire la faptă; căci pentru un creştin recoltatul de aici este numai judecarea de sine, şi dacă noi am judeca mai întâi [păcatul din viaţa noastră], probabil nu ar fi nici o necesitate să recoltăm.[1]
Dacă am eşuat, să ne judecăm singuri, pentru ca să fim restabiliţi şi să putem avea parte de iertarea lui Dumnezeu corespunzătoare guvernării Sale; probabil atunci nu va trebui să recoltăm ce am semănat. La Domnul există îndurare.
Tradus de la: Saat und Ernte
Din „Chapter 6:6-9—Communicate to Those Who Minister the Word“
în The Epistle of Paul to the Galatians. The Peril of Legalism in Christianity, Christian Truth Publishing 2009
Traducere: Ion Simionescu
Adnotare
[1]F.W. Grant, „Galater 6:6-10. The reaping as the sowing“ din The Notes from the Numerical Bible. The Epistle to the Galatians.
Atentie! Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit!
https://ioan8.wordpress.com/2017/04/02/atentie-dumnezeu-nu-se-lasa-sa-fie-batjocorit/
Am sa fiu foarte succint. Inca lucrez la ce s-a petrecut in spatele scenii in falsa trezire din Ţara Galilor, dar pana atunci am pe inima sa impartasesc acest avertizment pentru noi toti. Te indemn sa nu sari peste articolul anterior.
Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit”. Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă. (Galateni 6:7-10)
Versetele de mai sus se adreseaza credinciosilor, nu necredinciosilor. Versetele de mai sus sunt şocante dar necesare. Trebuie sa ne puna pe ganduri pe noi toti. Principiul este foarte clar- daca semanam lucruri rele in viata de credinta, cand vine vremea secerisului nu ne va conveni si nici Dumnezeu nu ne va scuti de consecinte! Putem insa sa semanam lucruri bune in viata de credinta si vom avea bucuria unui seceris ce ne va face cinste.
Semănături în firea pământească: Un lider evanghelic din Romania care imi era prieten, undeva prin anul 2001 era dispretuitor cu privire la cartile de doctrina pe care le-am scris. Mai tarziu s-a dus la carismatici si mai mult, a trimis pe copilul cel mai mare sa-l dea pe spate vrajitorul Cris Oyakhilome in Africa de Sud. Astazi o parte din copii lui sunt atinsi de diferite nivele de ocultism.
In America, in general mancarea nu este o problema, insa este o problema stapanirea apetitului. Dependenta de internet si social media a ajuns un drog psihologic printre evanghelici. Evanghelicii americani sufera de mai multe boli metabolice decat cei din lume datorita abuzului alimentar, iar rata de divort este mai mare decat la necredinciosi datorita saturatiei cu Hollywood. Pe acelasi drum se afla si evanghelicii romani din ţara si din diaspora.
Consecintele semănării in firea pamanteasca
Cuvantul spune ca putrezirea este consecinta semanarii in firea pamanteasca. In limbajul original “putrezirea” (phthora) are si sensul de descompunere, si distrugere. O viata egoista, o viata care consuma ce Dumnezeu a dat pentru altii, se va descompune. Va fi o existenta ca a lui Solomon la sfarsitul vietii marcata de deprimare, relatii in familie ravasite, si confuzie in toate directiile.
Semănături in Duhul: Versetele citate mai sus ne spun in esenta ca semanarea in Duhul nu sunt experiente mistice carismatice de tipul falsei treziri din Ţara Galilor, ci lucruri foarte practice ce tin de o viata altruista.
Domnul Isus a fost altruismul intruchipat: Pentru că nici Fiul omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. Matei 20:28
In Galateni altruismul este numit Legea lui Cristos: Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos. Gal. 6:2
Viata in Duhul trebuie luata in context aici in Galateni. In capitolul 5 versetele 22-23 roada Duhului inseamna dragoste dar nu de sine, care este egoism, ci dragoste de altii, care este altruism. Viata in Duhul mai inseamna bunatate, credinciosie, facerea de bine…
Deci facerea de bine este roada Duhului, este o viata altruista si spre aceasta vrea sa ne conduca apostolul in capitolul 6. Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, …cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.
Consecintele semănării in Duhul
Cuvantul ne spune ca, cei ce seamana in Duhul vor secera viata vesnica. Credinciosul are deja viata vesnica , dar cei ce traiesc prin calauzirea Duhului vor experimenta viata vesnica in mod existential prin toate beneficiile ce Domnul le daruieste celor care traiesc pentru altii asa cum a facut El insusi.
In incheiere…
Imi aduc aminte de anii 80 cand evanghelicii romani veneau cu gramada in Los Angeles si pentru primii ani fratii se ajutau in toate domenile fara sa carteasca, dinpotriva cu bucurie, cu dragoste. A trecut timpul; majoritatea s-au ajuns. Majoritatea au trecut de la altruism la egoism, si de la egoism la competitie de case, masini, si mai nou de indecenţa.
Imi aduc aminte de anii 90 de dupa revolutie. Am fost in Romania intre 1993-1995. Fratii se ajutau in toate domenile, cu bucurie, cu dragoste. A trecut timpul si evanghelicii din Romania in multe lucruri ii depasesc pe evanghelicii romani din America. Si in Romania s-a trecut de la altruism la egoism; de la egoism la competitie de case, masini, si tobe in biserici. Nuntile multor evanghelici romani au ajuns o rusine nationala. Se bea, se danseaza, se bat tobe, si se etaleaza spatele miresei etc.
Dragi evanghelici, in ce semanam! Ce semanam aceea vom culege. Teme-te de Dumnezeu, El nu se lasa batjocorit!
Galateni 5,25-6,10
Cuvântul Domnului nu este numai ceva care ne luminează mintea și ne face să înțelegem unele lucruri, ci este „lumină pentru pașii noștri”, adică ne indică un parcurs concret în viață. Cuvântul care nu devine viață concretă este o minciună. Cuvântul trebuie să se facă trup și acel Cuvânt care este Isus, devine apoi, în viața noastră de toate zilele trupul nostru, dacă trăim după Spirit. Tema acestui text este „să trăim după Spirit”
Se citește Gal. 5,25-6,10
25 Dacă trăim prin Duh, să ne şi purtăm potrivit Duhului. 26 Să nu fim căutători de mărire deşartă, provocându-ne unii pe alţii şi invidiindu-ne între noi.
1 Fraţilor, dacă un om a căzut într-o greşeală, voi, cei spirituali, corectaţi-l în duhul blândeţii. Dar tu fii atent la tine însuţi ca să nu fii ispitit şi tu. 2 Purtaţi-vă unii altora povara şi astfel veţi împlini legea lui Cristos. 3 Dacă cineva se consideră a fi ceva, fără să fie, se înşală pe sine însuşi. 4 Fiecare să-şi cerceteze fapta şi atunci va găsi motiv de laudă numai faţă de sine şi nu faţă de alţii, 5 căci fiecare îşi va purta povara. 6 Cel care este instruit în cuvânt să-i facă parte de toate bunurile şi celui care îl instruieşte. 7 Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu permite să fie luat în râs, căci ceea ce seamănă omul aceea va şi culege. 8 Cine seamănă în trup va culege din trup putrezire; dar cine seamănă în Duh va culege din Duh viaţa veşnică.9 Să nu ne lăsăm obosiţi de a face binele, căci la timpul potrivit vom culege, dacă nu ne vom lenevi. 10 Aşadar, acum, cât avem timp, să facem bine tuturor şi mai ales celor de aceeaşi credinţă.
Acest text este o exortație, un îndemn să trăim în Spirit. La botez am primit Spiritul, iar trupul nostru deja este răstignit, adică deja suntem morți față de rău și de păcat, dar problema este cum să trăim această victorie în viața de zi cu zi. Cu alte cuvinte, alegerea de la botez – care este să trăim după Spiritul lui Dumnezeu – trebuie să se realizeze în fiecare moment al vieții. Așadar, fiecare lucru concret poate fi trăit ori după egoism, deci după trup, ori după Spirit, după iubirea lui Dumnezeu. Trebuie să trăim practic alegerea de la botez: dacă tu ai făcut alegerea botezului, trebuie să o completezi în gestionarea comportamentului vieții tale de fiecare zi.
Un rabin spunea că viața este ca o piață. Prin micile lucruri pe care le vinde, un comerciant atent, prudent, câștigă foarte mult, dar unul nepregătit, incapabil, ingenuu pierde toate economiile sale. La fel și noi, în toate lucrurile mici de fiecare zi, ori trăim după Spiritul lui Isus și realizăm Împărăția, ori trăim egoist și atunci ne retractăm (revocăm) botezul nostru.
În realitate, noi trăim mereu într-o situație colectivă de păcat și de rău, deci întreaga viață este drum, iar noi ne îndreptăm spre darea de seamă (vom da socoteală). Această viață este teribil de importantă: omul culege ceea ce seamănă, deci momentul prezent este singurul moment important, pentru că este singurul care există, deci acest moment prezent suntem chemați să-l trăim după Spirit. Să nu spunem: „mai târziu vom trăi după Spirit, dar acum trăiesc de capul meu, după cum vreau eu”.
Textul conține diferite sugestii, împărțite în două părți. De la 5,25 la 6,5 este descris raportul pe care trebuie să-l avem cu noi înșine și cu alții: un raport de umilință, de cunoaștere a păcatului nostru, un raport de ajutorare frățească a aproapelui. De la 6,6 la 6,10 ni se spune cum trebuie să trăim responsabili, cu zel și stăruință momentul prezent, în așteptarea judecății finale.
Să fim atenți în acest text la discursul despre felul în care trebuie să trăim: nu este important ceea ce facem, ci cum facem, adică este important Spiritul care ne însuflețește în trăirea vieții cotidiene și cum să o trăim. Apoi să fim atenți la importanța prezentului în raport cu ispitele de a ne refugia în trecut sau în viitor. Pentru credință este important în mod decisiv prezentul!
v. 25
25 Dacă trăim prin Duh, să ne şi purtăm potrivit Duhului.
O viață trăită după Spirit, o viață creștină în Spiritul lui Isus trebuie să fie o viață care este un continuu drum. În textul ce ne stă în atenție se spune „umblă, înaintează” – cuvântul grec care indică înaintarea sugerează un pas de marș militar, ordonat – ceea ce înseamnă că este nevoie să umblăm, să înaintăm disciplinat, ordonat și cu efort, căci înaintarea este o luptă.
Cu alte cuvinte, o viață după Spirit este un drum, o călătorie, este o luptă, este o ordine, o disciplină. Vă avertizez că spontaneismul nu ajută: mereu face numai rău, iar în sfera facerii binelui nu dă roade. Binele nu-i vine spontan nimănui. Orice lucru vrea să învețe cineva, de la gramatică, la muzică, la artă, trebuie să-l învețe prin efort. Efortul face parte din natura omului, a omului care nu trăiește după instinct, ci în baza disciplinei, pentru că-și propune un scop.
Dacă vreți să faceți dintr-un om un sclav, este suficient să-i eliminați scopul și disciplina și apoi puteți face ceea ce vreți cu el, îl înclinați, îl înduplecați cu ajutorul plăcerii spre tot ceea ce vreți.
Avansarea în Spirit este o luptă cotidiană, este a ști a te disciplina. Nu este ca o plimbare la întâmplare, ci este precum o călătorie decisă către scop.
v. 26
26 Să nu fim căutători de mărire deşartă, provocându-ne unii pe alţii şi invidiindu-ne între noi.
Prima sugestie pentru a înainta în linie cu Spiritul este negativă: cea de a evita „faima deșartă”, în limba greacă este: „părerea, opinia deșartă”. Omul trăiește prin opinia pe care alții o au despre el, are nevoie să conteze ceva în ochii altuia, pentru că omul este relație. Importanța noastră este cea pe care ne-o dă celălalt. Un om este ceea ce contează în ochii altora. Aceasta se numește „mândrie, faimă deșartă”, pentru că celălalt îmi dă importanța, greutatea pe care o vrea el, iar eu mereu trebuie să produc bune imagini (impresii) despre mine, să caut o privire binevoitoare a altuia, devenind sclavul imaginii lui, de aceea sunt sclav, deci nu mai sunt liber.
Prin tot ceea ce fac am ca scop să-mi produc o bună imagine, pentru a fi plăcut, acceptat, a nu fi refuzat. Și întreaga viață este un sacrificiu închinat creării acestei imagini bune și este baza și motorul tuturor acțiunilor noastre. Problema constă în faptul că noi nu cunoaștem cine suntem: noi suntem (valorăm) ceea ce suntem în ochii lui Dumnezeu. Aceasta este adevărata noastră glorie, importanță.
În limba ebraică cuvântul glorie, kavod, înseamnă greutate. Consistența noastră – nu goală, ci plină – este ceea ce suntem în ochii lui Dumnezeu. Dumnezeu și-a dat viața pentru mine pe cruce: aceasta este valoarea mea, eu sunt un om iubit infinit de Dumnezeu. Până când nu-mi dau seama de acest adevăr, este clar că trăiesc în mândria deșartă, adică mă simt un nimeni și caut să cerșesc o privire binevoitoare de la toți, căci dacă n-o primesc, mă simt un nimic. De fiecare dată când un om mă privește urât (sau are despre mine o impresia rea) eu mă simt terminat, deci trebuie să fac tot posibilul să fiu bine văzut. Acesta este jocul mândriei deșarte, este sclavia fundamentală a omului, sclavie care-l închide în egoism, pentru că pune eul său (propriu) în centrul totului; îl închide în producerea unor bune imagini (impresii) pentru a fi acceptat; omul se pune într-un raport de sclavie cu altul: el devine sclavul unui alt om, și mereu caută să-l înșele (să-l prindă în capcană), să-l lingușească pe celălalt.
Nu căutați gloria deșartă (mândria, gloria goală), deoarece există o altă glorie, care este plină. Este gloria lui Cristos descrisă de Pavel în Fil. 2, 5-11, adică este gloria iubirii pe care Dumnezeu o are pentru noi.
Mândria deșartă se exprimă în două feluri: prin provocare (instigare) și prin invidie. Provocarea se verifică atunci când noi suntem puternici și-l instigăm pe celălalt pentru a-l umili și pentru a-l avea la mână; când ne simțim mai slabi, atunci suntem cuprinși de invidie. Invidia este un complex de inferioritate, este neplăcerea (părerea de rău) pentru binele altuia, unit cu dorința de a-l răpi, este pizma.
Prin urmare, mândria deșartă întotdeauna ne provoacă complexe ori de inferioritate, ori de superioritate – diferența nu-i mare – care ne determină să locuim mereu în afara noastră, să nu ne cunoaștem adevărata importanță.
Acest prim avertisment de a nu cădea în mândria deșartă este în strânsă legătură cu ceea ce Pavel va spune după: „eu mă mândresc cu crucea lui Cristos”, adică gloria mea, greutatea mea, consistența (valoarea) mea îmi este dăruită de iubirea pe care Dumnezeu o are pentru mine. Pentru că El și-a dat viața pentru mine, înseamnă că valorez destul de mult. Deci nu am nevoie să cerșesc valoarea mea de la nimeni! sunt liber. Iar un om este liber numai dacă cunoaște că este iubit și acceptat absolut de Dumnezeu, altfel nu poate fi liber.
Prin căutarea mândriei deșarte – care uneori se îmbracă (se maschează) în umilință și invidie – cel care nu poate fi mândru (arogant) pentru că nu are calitățile necesare, se fixează pe non-calitățile sale, se bazează pe nevoile sale, se folosește de punctele sale slabe pentru a-i sclaviza pe alții. În aceste situații regula fundamentală a comportamentului este „evitarea mândriei deșarte!”.
În acest punct al Scrisorii Pavel este convins că cititorul a înțeles care este gloria sa, adică Cristos care m-a iubit și s-a dat pe Sine pentru mine, în baza experienței fundamentale a botezului care-l face creatură nouă, adică-l ajută să trăiască prin iubirea pe care Dumnezeu o are pentru el. Acesta este gloria omului, importanța lui, valoarea lui. Această iubire a Domnului îmi permite să-mi vreau binele meu și al altora, așa cum mă iubesc pe mine.
Este prima regulă a comportamentului pentru a umbla după Spirit și este prima regulă care contrazice regula lumii. Ce caută lumea? Idolatria, cultul imaginii, mărirea deșartă.
v. 1
1 Fraţilor, dacă un om a căzut într-o greşeală, voi, cei spirituali, corectaţi-l în duhul blândeţii. Dar tu fii atent la tine însuţi ca să nu fii ispitit şi tu.
Dacă versetul anterior precizează relația pe care omul trebuie să o aibă cu sine însuși, adică nu de mândrie deșartă, nu de provocare, nu de invidie, acest verset subliniază relația pe care omul trebuie să o aibă față de aproapele. Se presupune un lucru: ca aproapele să fie ca mine, adică faptul că și el păcătuiește și greșește. Nu suntem o comunitate de oameni perfecți, deci un om poate fi surprins în vreo cădere.Tu, care în acel moment ești spiritual, adică trăiești după Spirit, ce trebuie să faci? Trebuie să fii tolerant, să închizi un ochi, să fii complice, să fii indiferent, să judeci?
Nu trebuie să fii complice și judecător: trebuie să fii fratele care-l ajută să se corecteze, pentru că răul îi face rău, deci tu nu vrei să fii complicele său. Dar nu ești nici judecătorul său, căci dacă l-ai judeca, ți-ai face rău ție: poate că-i faci bine lui pentru că-i descoperi răul său, dar îți faci rău ție.
Prin urmare, trebuie să ai acea atitudine justă, care să nu fie o complicitate în rău, pentru că i-ar dăuna mult fratelui, și să nu fie o judecare (condamnare) a lui, pentru că-ți face rău ție. Această atitudine echilibrată și corectă e greu de înțeles; ea se poate pricepe cu ajutorul textului din Mt. 18, când se vorbește despre corectarea frățească. Înainte de acest text se relatează episodul cu oaia pierdută, adică atunci când tu prin atitudinea ta accepți fratele, numai atunci poți și trebuie să-l și corectezi, dar nu cu zelul doamnei Prassede și nici cu indiferență. Este mai bine să se simtă puțin mai rău pe moment – și poate că se va supăra pe mine – dar cel puțin va cugeta și se va maturiza. Eu nu am nevoie de părerea sa bună despre mine, căci dacă aș avea nevoie, întotdeauna i-aș spune „da”, aș fi de acord mereu cu el, m-aș preface că totul este bine. Nu! Dacă lucrurile merg rău, eu trebuie să zic că merg rău! Iar dacă merg bine, trebuie să spun că merg bine. Dar îmi spun părerea nu sub formă de judecată sau de condamnare care lovește, reprimă, distruge persoana, ci pentru a ajuta persoana. Acest lucru nu este simplu dar este foarte important, căci Pavel spune „îndreptați”, adică repuneți în picioare, dar „cu spirit de blândețe”. Este vorba de o iubire maternă, caracterizată de primire și iertare, cu spiritul blândeții.
Cum putem avea spiritul blândeții? Simplu: privindu-ne pe noi înșine. Cu alte cuvinte, cine se privește pe sine și constată că greșește și-l vede pe aproapele că greșește, înțelege greșeala acestuia. Pentru că omul care se cunoaște pe sine știe că acea eroare a fratelui o are și el însuși (în interiorul său). Prin urmare, un om care simte greșeala în sine, când vede păcatul fratelui e blând cu acesta pentru că zice „și eu am în mine acest păcat”: dar în același timp știe să spună că acest păcat este ceva greșit. Faptul că și eu sunt păcătos nu înseamnă că păcatul fratelui n-ar fi greșit. Deci nu condamn fratele, ci mă simt solidar cu el…
Blândețea și toleranța noastră se datorează faptului că avem păcatul originar, iar acesta este fundamentul sigur al oricărei toleranțe, dincolo de oricare altă opinie. Cu alte cuvinte, toți suntem în aceeași greșeală, dar ne ajutăm să ieșim, și nu ne sprijinim reciproc pentru a rămâne în păcat.Tocmai din acest motiv, a ne cunoaște propriile păcate este o minune mai mare decât aceea de a învia morții, spun părinții deșertului. Pentru că omul care-și cunoaște propriul păcat este solidar cu păcatul tuturor și-l recunoaște ca fiind păcat, dar, în același timp, este solidar și cu mila lui Dumnezeu care a murit pentru el, deci are o atitudine de umilință, de solidaritate cu frații și de încredere în Dumnezeu, și comportamentul unui om care nu se așază comod în sfera răului.
Omul care-l judecă pe altul, fără să recunoască în sine păcatul propriu și fără spiritul blândeții, este precum un om care are bârna în ochi (adică nu știe să-l accepte pe fratele) și cine are în ochi o bârnă deja este mort.
Să-l rugăm pe Domnul să ne învețe care este atitudinea corectă față de aproapele, căci este o problemă delicată. Noi preferăm mereu o atitudine supusă (docilă, ascultătoare) care să spună „totul merge bine”. Dar această atitudine nu este creștină! Dacă totul mergea bine, nu era nevoie ca Isus să moară pe cruce. Înseamnă că nu era totul atât de bine. Și nu a murit pe cruce numai pentru unii, a murit pentru mine și pentru fiecare dintre noi, dacă suntem creștini! Iar creștinul este cel care a priceput acest adevăr!
Deci creștinul înțelege că multe lucruri nu merg bine și că trebuie să ne ajutăm să le depășim. Preferăm însă să renunțăm la corectarea frățească în numele unei false toleranțe, comportându-ne precum un medic care ar spune: „ai o mică tumoare, un început de ulcer, o meningită… dar nu-ți spun nimic, descurcă-te”. Medicul nu se comportă așa, ci pune diagnosticul și apoi îți dă terapia. La fel, noi nu trebuie să spunem „doar puțin nu-mi convine…”, ci trebuie să încercăm să înțelegem și să ajutăm fratele să biruie răul.
E mai important să înțelegem viața spirituală decât cea fizică (biologică), deoarece viață fizică până la urmă o pierdem, murim, însă la nivel spiritual miza este viața veșnică, deși noi trăim ca și cum ea nu ar conta.
Dacă simțim o mică durere (înțepătură) în trupul nostru, imediat ne alarmăm, în schimb, în sfera spirituală lăsăm totul pe seama întâmplării, ca și cum viața veșnică nu ar conta deloc. Însă ar trebui să fim mult mai atenți în a ne privi pe noi și pe alții, pentru a ne ajuta reciproc să creștem în viața spirituală.
„Privește la tine, căci și tu ai putea fi ispitit”, adică fii atent să nu fii ispitit să-ți judeci fratele. Este bine să ne amintim de spusele lui Iacob 4,11: „cine vorbește rău despre un frate, vorbește împotriva legii și judecă legea”, legea lui Dumnezeu care este o lege a milei. Fapt pentru care Iacob ne îndeamnă: „Așa să grăiți și așa să lucrați, ca unii care veți fi judecați prin legea libertății. Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Și mila biruie în fața judecății” (Iac. 2, 12-13).
v. 2
2 Purtaţi-vă unii altora povara şi astfel veţi împlini legea lui Cristos.
Aici se vorbește despre „legea lui Cristos”, este legea lui Mesia care deja se află pe pământ și care se împlinește prin „purtați-vă unii-altora poverile”. Este interesant cum este sintetizată întreaga lege. În acest verset, prin „poveri” se înțeleg „aspectele negative”, adică păcatul. După cum Cristos pe cruce a purtat păcatul lumii, păcatul tuturor, la fel, în viața comunitară, fiecare om poartă poverile celorlalți, adică păcatul altora, și astfel se împlinește întreaga lege a lui Cristos.
Prin urmare, comunitatea creștină este acea comunitate unde limitele noastre, răul nostru și păcatul nostru nu sunt locul dividerii (al separării), ci locul în care toți ne recunoaștem limita, răul și păcatul și, ne ajutăm reciproc să le purtăm. Nu este o comunitate diferită de alta, ci suntem egali cu toți ceilalți oameni, cu diferența că ne recunoaștem limitele și păcatele și știm că sunt purtate de Cristos pe cruce, pentru că ne iubește și astfel învățăm să ne purtăm poverile noastre – care sunt crucea noastră – dar și poverile celorlalți, în măsura în care trăiesc aproape de noi.
Poate părea un lucru infim, dar în realitate este sublim, adică povara împărțită cu cineva este înjumătățită. Înseamnă că limita și răul nu mai sunt locul divizării, al separării, ci, odată recunoscute ca atare, sunt locul comprehensiunii.
Noi însă preferăm să ne ascundem răul și limitele și să spunem că sunt un bine, dar în acest fel nu vom ieși niciodată din rău. Însă răul, recunoscut ca atare, devine locul iertării, devine locul milei, devine locul depășirii răului, devine locul acceptării, devine locul maturizării, al călătoriei spre mai bine, devine locul libertății… Dacă nu, atunci răul devine locul ascunderii sau al necinstei, al abuzului de putere pentru a trage foloase personale. De aceea trebuie să ne privim pe noi (să fim atenți cu noi). Cunoscând păcatul meu, pot avea această atitudine, dar dacă nu, îmi ascund păcatul și deci nu-l port.
Cu alte cuvinte, ce este sfințenia creștină? Este ceva mult mai simplu decât credem noi, cel puțin la nivel teoretic.Apoi, la nivel practic, este un lucru foarte serios: este această povară (greutate) cotidiană pe care omul știe să o poarte. Nu sunt multe lucruri ce trebuie înțelese, trebuie numai să cerem darul Spiritului pentru a le practica.
Îmi amintesc de Isus care pe cruce poartă povara tuturor, adică păcatele tuturor; pe cruce avem solidaritatea, asociația, o adevărată „societate pe acțiuni” împreună cu El.
Dacă vom purta poverile unii-altora, vom împlini legea lui Cristos. Acest verset este întărit de Rm. 13,10 unde se spune: „plina împlinire a legii este iubirea”.
v. 3
3 Dacă cineva se consideră a fi ceva, fără să fie, se înşală pe sine însuşi.
Acum, Pavel reia tema inițială a măririi deșarte. Ceea ce ne împiedică să purtăm poverile altora este gândul nostru că valorăm ceva, că suntem superiori altora, că suntem diferiți de alții. Cine gândește așa, se înșală pe sine. De ce? Pentru că tot ceea ce avem bun este un dar al lui Dumnezeu și, deci, trebuie să-l recunoaștem ca fiind un dar. Din partea noastră există numai mici adăugiri – adică păcatele și minciuna – pe acestea putem să le considerăm ca fiind ale noastre, dar pentru păcatele noastre nu avem motive să ne mândrim.
Singurul lucru care ne deosebește de alții e format din păcate și minciuni: în rest suntem fiii lui Dumnezeu ca toți oamenii, suntem iubiți de Dumnezeu, la fel cum sunt iubiți toți ceilalți. Cristos a murit pentru noi, așa cum a murit și pentru toți ceilalți, suntem frați! Acestea sunt lucrurile care ne deosebesc de alții. Și este bine ca fiecare creștin să cunoască acest adevăr și atunci va începe să trăiască o fraternitate diferită în raport cu alții, adică devine solidar cu alții.
Față de convingerea că tot ceea ce suntem și avem ni se datorează nouă, că l-am produs noi, că depinde de noi, trebuie să avem o altă certitudine, adică faptul că tot ceea ce suntem și avem este un dar. În 1Cor. 4,7 stă scris: „Ce ai ce nu ai primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?”.
Iată convingerea lui Pavel: „Cristos a murit pentru păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu”. Pavel nu spune aceste cuvinte numai de dragul de a le zice, ci le spune pentru că înțelege că acesta este adevărul! A înțelege acest adevăr înseamnă a pricepe un lucru și mai mare: te înțelegi pe tine în adevărul tău de păcătos și pe celălalt ca frate al tău și egal cu tine, deci nu-ți faci idei false nici despre tine și nici despre el și înțelegi de ce Cristos a murit și înțelegi mila și iubirea Sa.
Spre deosebire de diferitele sfințenii, de diferitele asceze orientale și occidentale, care constau în lucruri ciudate, sfințenia creștină înseamnă mai întâi de toate a fi conștient de păcatul meu, de realitatea mea și că nu trebuie să păcătuiesc – deja fac multe păcate – ci să conștientizez că sunt păcătos și am primit darul mântuirii.
v. 4
4 Fiecare să-şi cerceteze fapta şi atunci va găsi motiv de laudă numai faţă de sine şi nu faţă de alţii,
În locul criticării altora, creștinul este chemat să-și facă autocritica. Dacă un om privește ce face altul, cel mai simplu lucru pe care-l poate face este să critice munca, faptele celuilalt, pentru că celălalt, prin definiție, greșește. Dacă însă mă voi examina pe mine, nu voi mai avea vreun motiv de mândrie (laudă) înaintea celuilalt, ci voi avea „o laudă” față de mine. Care? Mă voi lăuda că am înțeles de ce Cristos a murit pentru mine, adică eu îmi cunosc păcatul meu: cine dintre voi este fără păcat să arunce prima piatră.
Pavel insistă-n acest discurs pentru a ne conduce la acel nivel fundamental al credinței care este adevărul nostru de oameni păcătoși, solidari cu toți care primesc mila Domnului. Și aceasta este singura răscumpărare care ne schimbă viața, tot restul este o înșelăciune.
Privind bine în interiorul său, un om nu află motive de laudă înaintea altora și devine un om mai adevărat, mai umil. Iar umilința înseamnă adevăr. Pavel vrea să se laude cu slăbiciunea sa, în care se revelează deplin puterea lui Cristos (2Cor. 11,30; 2Cor. 12, 9).
v. 5
5 căci fiecare îşi va purta povara.
Se spune „va duce”, la viitor: este viitorul judecății lui Dumnezeu. Fiecare om va purta povara sa înaintea lui Dumnezeu. Adică – la fel ca orice om – sunt judecat în baza faptelor mele și deci eu trebuie să mă gândesc la judecata care mă va privi pe mine. Și numai dacă mă gândesc la judecata care mă privește personal, pot face ceva bun, adică pot să nu-i judec pe alții „pentru a nu fi judecat”, pot să nu-i condamn, pentru a nu fi eu condamnat, pot să-i accept, pentru a fi accepta, pot să-i tratez cu milă, ca să fiu tratat cu milă și povara pe care eu o voi purta va fi neiertarea, adică iertarea pe care eu nu am dat-o altora. Aceasta este și va fi povara mea, care nu-mi poate fi iertată!
Să ne amintim pilda celor doi datornici (Mt. 18, 32-35): unul avea zece mii de talanți iar celălalt o sută de dinari. Cel care nu și-a iertat aproapele pentru o sută de dinari, nici Stăpânul nu i-a iertat marea sa datorie, chiar dacă i-au fost iertați cei zece mii de talanți. De fapt, judecata viitoare o săvârșesc eu aici, pe pământ și în acest timp prezent prin a purta povara altora. Povara pe care nu o port va fi povara pe care mi-o voi duce înaintea judecății.
Ceea ce nu iert acum, îmi va fi imputat.
Toată această învățătură este bazată pe raportul eu-altul, pornind de la adevărul fundamental al acestui raport. Acum Pavel extinde discursul și se referă la ceea ce trebuie să facem în comunitate.
v. 6
6 Cel care este instruit în cuvânt să-i facă parte de toate bunurile şi celui care îl instruieşte.
În 1Cor. 9 Pavel spune că nu se leagă gura boului care treieră, adică, cine vestește Evanghelia are dreptul să trăiască din vestirea Evangheliei, deși adaugă faptul că el preferă să muncească.
În acest verset Pavel explică faptul că omul „care primește învățătura trebuie să facă parte – din toate bunurile sale – celui care-l învață”. Ce vrea să zică? Vrea să spună că aceia care-n comunitatea creștină se dedică altora dând totul, trăiesc din cerșit și din bunurile altora, pentru că ei înșiși își dau bunurile lor. Această reciprocitate de schimb de bunuri în comunitate este semnul că se trăiește din dar, adică se trăiește Evanghelia, care apoi își primește sensul, valoarea în Euharistie, pe care Pavel o indica prin colectele sale pentru bisericile sfinților: adică a trăi împreună, a trăi Evanghelia, indică într-adevăr schimbul de daruri. Apoi există și un schimb spiritual, care este important.
Pavel cere ascultătorilor să-i plătească pe alții, nu pe el. În acest fel, el dorește să sublinieze gratuitatea darului pe care-l primește, muncind gratuit pentru Evanghelie și lucrând cu mâinile sale pentru a se menține (1Cor. 9,18)
v. 7
7 Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu permite să fie luat în râs, căci ceea ce seamănă omul aceea va şi culege.
Acum concluzionează, spunând: „nu trebuie să ne mințim și nu trebuie să ne batem joc de Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, putem să ne batem joc de Dumnezeu, dar cei care pierd suntem noi. Cum ne batem joc de Domnul? Ne batem joc de El dacă viața noastră nu este în linie (nu corespunde) cu Cuvântul pe care l-am ascultat, adică dacă nu ținem cont că strângem ceea ce am semănat. Noi nu putem spune: „pentru că Dumnezeu este bun, atunci eu fac ceea ce vreau”. Ci dimpotrivă, tocmai pentru că Dumnezeu este bun, a murit pentru mine, mi-a dat viața Sa, atunci voi trăi după Spirit. În caz contrar, eu îmi bat joc de Dumnezeu și de bunătate Sa.
Așadar, bunătatea lui Dumnezeu nu justifică răutatea mea, ci mă cheamă la convertire (Rm. 2,24). Iuda 4 ne avertizează să nu folosim mila lui Dumnezeu ca justificare (pretext) pentru răul făcut de noi, ci ca apel la convertire.
Credinciosului îi este specific – dacă i se vorbește de judecata lui Dumnezeu – să tremure și concluzionează că Dumnezeu este rău și se răzvrătește. În schimb, dacă i se vorbește despre bunătatea lui Dumnezeu, îl ia peste picior, spunând „oricum totul va fi bine, deci pot face ceea ce vreau”… Nu! Căci bunătatea lui Dumnezeu ne cheamă la convertire. Dacă nu-i urmăm sfatul, atunci este o adevărată răutate și mă condamn eu singur. Cu alte cuvinte, El nu vrea să mă condamne, dar sunt eu cel care mă aflu în afara atitudinii de iubire, de dar; prin urmare, în realitate ne batem joc de noi. În acest loc, cu privire la aceste lucruri Pavel este sever (decis) și explicit deoarece membrii comunității ar putea spun „Doamne, Doamne”, dar apoi să facă numai ceea ce doresc ei. Matei subliniază: „Nu cine spune Doamne, Doamne, ci acela care face voia Tatălui Meu va intra în Împărăția cerurilor”, pentru că a Sa comunitate aluneca în acest risc.
La fel și sacramentele sau rugăciunea: ori ne conduc să facem voia Domnului în viața concretă, ori sunt pentru noi o minciună. Sfințenia înseamnă supunerea față de voia Tatălui, a trăi practic Cuvântul Său, adorația. Prin urmare tot ce sunt și ce fac trebuie să mă conducă la împlinirea voii lui Dumnezeu și a adorației. Și acest lucru nu este moralism, ci este îndemnul să fim ceea ce suntem. Prima parte a Scrisorii ne spune că suntem fiii Lui, deci ne invită să fim fii ai Domnului, să trăim viața ca fii ai lui Dumnezeu.
Asupra acestui adevăr nu trebuie să ne înșelăm, ci trebuie să ne îndemnăm să umblăm în această direcție. Acum înțelegem ce înseamnă să umblăm, să înaintăm în linie cu Spiritul. Înseamnă că mergem înainte spre ținta care este Spiritul, înaintând ordonat, disciplinat, luptând și depunând efort.
Nu ne place să spunem sau să auzim aceste lucruri, dar dacă nu le-am spune, am comite o mare trădare. Noi credem că am face o figură mai bună dacă nu le-am spune iar alții ne-ar lăuda că suntem bravi, pentru că suntem toleranți. Dar dacă nu am spune aceste adevăruri, am minți credincioșii și L-am trăda pe Domnul, deci trebuie să le spunem.
Când Pavel pleacă de la Efes, spune comunității: „nu v-am ascuns nimic din tot ceea ce trebuia să vă spun”, iar celor din Tesalonic – deoarece Pavel a trebuit să plece de la ei după trei săptămâni, din prudență – le scrie: „eram îngrijorat, pentru că încă nu am reușit să vă spun multe lucruri. Încă vă lipsește ceva din învățătura Evangheliei și poate că veți cădea datorită lucrurilor pe care nu vi le-am spus”. Pavel era îngrijorat și l-a făcut pe Timotei să facă o călătorie pe jos și în grabă, de peste 800 de kilometri, ca să vadă cum trăiau credința și să le ducă Scrisoarea. Deci este foarte important să nu ne mințim și să știm aceste lucruri: adică faptul că în spatele vestirii Evangheliei se află o viață creștină concretă, care trebuie să se dezvolte.
„Ceea ce un om a semănat, aceea va culege”… Cu alte cuvinte, este adevărat că mântuirea depinde de Dumnezeu, este un dar al lui Dumnezeu, dar la fel de adevărat este că judecata viitoare a mântuirii va fi „un cules al roadelor”. Prin urmare, mântuirea depinde în întregime de Dumnezeu. Este El Cel care ne mântuiește, care ne eliberează, dar mântuirea depinde în totalitate și de om. Din contextul Scrisorii către galateni care vorbește despre adevărul Evangheliei și despre libertatea credinciosului, se desprinde ideea că stă în puterea noastră, care am fost eliberați, să trăim această libertate, deci suntem artizanii destinului nostru, am fost eliberați de păcat ca să fim liberi să iubim. Trebuie să rămânem în această libertate, să umblăm și să înaintăm în ea și să trăim în linie cu Spiritul Sfânt.
v. 8
8 Cine seamănă în trup va culege din trup putrezire; dar cine seamănă în Duh va culege din Duh viaţa veşnică.
Avem un „semănat” la prezent și un „cules (secerat)” la viitor: prezentul determină viitorul; ceea ce semănăm, vom culege. Deci prezentul este important!
Timpul are o mare valoare, nu este un recipient gol. Timpul înseamnă viața, nu banii! Timpul dă valoare vieții și e o viață pe care noi ori o trăim „după trup”, adică bazată pe egoism, pe instinctul și plăcerea proprie și atunci vom culege putrezirea, adică moartea – ori o trăim „după Spirit”, după Spiritul lui Cristos, după iubirea lui Cristos și atunci vom primi (culege) viața veșnică, fapt care înseamnă că moartea veșnică și viața veșnică o construim noi, aici și acum și depinde de decizia noastră personală. Căci acum Domnul îmi dă libertatea pentru a mă decide în favoarea Spiritului și aceasta este libertatea creștină, în timp ce mai înainte puteam să mă decid doar în favoarea trupului, a morții. Acum, însă, pot să mă hotărăsc pentru Spirit, și aceasta este responsabilitatea mea, dar ține și de efortul și de munca mea cotidiană. Domnul nu mă lasă singur, ci-mi dă Spiritul, însă sunt eu cel care trebuie să umblu după Spirit, deci pot să mă sustrag acestei responsabilități, pot să nu accept acest dar al Spiritului și al libertății.
Toată partea a doua a Scrisorii ne îndeamnă să nu ne sustragem, ci să ne lăsăm conduși de Spiritul, pentru că există această luptă între trup și Spirit. Să căutăm să deosebim Spiritul de trup, căci viitorul se înalță din ceea ce semănăm acum.
Nu este vorba de moralism, ci înseamnă să conștientizăm importanța vieții prezente. Ne întrebăm „ce sens are viața?” Cum: ce rost are? Are un sens infinit, definitiv. Fiecare acțiune pe care o faci, chiar și cea mai mică „chiar și un pahar de apă în numele Meu” are o valoare infinită. Deci nu este nimic neînsemnat, ci aceasta din prezent este singura realitate pe care putem să o trăim fie ca o valoare definitivă, fie ca distrugere definitivă, de fapt. Este adevărat că, atâta timp cât trăim pe pământ, mai avem timp să ne convertim, însă „pierderea timpului” nu este un lucru bun: înseamnă a pierde viața, iar viața nu este ceva de aruncat la gunoi, ci trebuie „cheltuită” într-un alt sens. Din nefericire noi ne risipim o mare parte din viață alergând după lucruri inutile.
,,Cei care seamănă pentru trup și cei care seamănă pentru Spirit…”. Textul nu spune ce se seamănă, ci subliniază direcția în care este îndreptată viața omului; se evidențiază scopul semănării. Nu se spune ce se seamănă – nici pentru trup și nici pentru Spirit – pentru că într-un anume sens tot creatul este bun, căci așa l-a creat și l-a văzut Dumnezeu încă de la început. Însă direcția, scopul spre care omul se îndreaptă (trup sau Spirit) trăind și folosind Creația, o face bună sau rea. Aceeași acțiune are rezultate diferite, în funcție de scopul diferit pentru care omul trăiește: a umbla, a da de mâncare depind de ce faci aceste acțiuni, ce urmărești de fapt ?
Cu alte cuvinte pot să-i dau unui flămând de mâncare, pentru că pe mine mă doare stomacul când văd că unui om îi e foame, și acesta este egoism. Sau numai pentru că după aceea el mă va ajuta și este tot egoism. Sau pentru că mie-mi place să fac binele, căci apoi mă simt brav, și este tot egoism. Sau pot să-l hrănesc pe un flămând, pentru că înțeleg că și el este fiul lui Dumnezeu și pentru că adevărul său este că el este fratele meu.
Prin urmare, aceeași acțiune poate fi făcută „în trup” sau „în Spirit”, adică urmând trupul sau urmând Spiritul. Deci, intenția cu care fac un lucru nu este secundară. Intențiile omului nu sunt superflue, căci intenția ne arată direcția acțiunilor noastre. La urmă noi înțelegem că facem ceea ce vrem și vrem, în funcție de intențiile pe care le avem. La fel și pe celălalt îl iertăm în funcție de intențiile pe care le avem: dacă intenția mea este adevărul celuilalt, că el este fiul lui Dumnezeu, atunci eu îl respect, iar el crește, dacă însă în intenția mea caut egoismul meu, atunci pe celălalt îl voi trata ca pe un sclav al meu.
v. 9
9 Să nu ne lăsăm obosiţi de a face binele, căci la timpul potrivit vom culege, dacă nu ne vom lenevi.
Toți începem cu entuziasm binele, însă problema constă în a continua să umblăm pe calea binelui. Este adevărat că toți cădem, dar acesta nu este un mare rău, răul constă în faptul că rămânem la pământ, dar trebuie să ne revenim și să nu obosim făcând binele.
Observăm că ne obosim repede făcând binele și că foarte ușor întrerupem facerea binelui. În acest verset suntem invitați să nu ne obosim în facerea binelui și să nu încetăm facerea de bine. La prima vedere, facerea de bine ne cere efort, iar facerea răului este ceva ușor. Apoi răul îl plătim scump, binele însă ne mulțumește. Prin răul tău îi faci pe alții să sufere, dar până la urmă, acest fapt te apasă.
Se cuvine a înțelege că există un efort în prezent și un seceriș în viitor: la vremea sa vom secera. Cu alte cuvinte, trebuie să facem efort în prezent, nimeni nu ni-l ia, nu ne dispensează de el. Multe persoane vorbesc împotriva sacrificiilor: „în sfârșit suntem liberi, nu mai facem sacrificii”. În zilele noastre lumea nu mai știe să facă nici măcar un sacrificiu minim, cu sens. E mai bine să facem multe sacrificii inutile, căci cel puțin am fi antrenați și în acest fel sacrificiile nu ne mai costă efort și suferință. Astăzi, pentru unii este un sacrificiu chiar să respire. Nici măcar muncile fundamentale nu mai sunt capabili să le facă. Însă există unele munci (datorii), există unele antrenamente, un tonus muscular care trebuie întreținut, un efort. Cu alte cuvinte efortul face parte din viață! Omul este un colaborator al Creației, trebuie să muncească, iar după păcat este un muncitor cu „sudoarea frunții”, pentru că binele costă, ne costă victoria asupra răului care este în noi, ne costă victoria asupra oportunismului, asupra egoismului, asupra răutății. Există o adevărată luptă împotriva răului care este în noi, deci este vorba de un efort, dar la urmă suntem răsplăți.
Trebuie să ținem seama de muncă și de efort, dacă vrem să facem ceva, dacă nu, ne va fi mult mai rău: vom întâlni plânsul și scrâșnirea dinților, vom întâlni autodistrugerea celor care nu doresc să depună efort, care înseamnă un efort mult mai rău. Din nefericire aceste teme au fost uitate în cultura noastră, dar rezultatul este că noi depunem mult mai mult efort ca să trăim. Atunci când realitatea este moale, fragilă, este asemenea unui pardoseli care nu rezistă și cădem în groapă, în angoasă, în frică. E mult mai bine ca pardoseala să fie tare (rezistentă, dură) și să ne susțină; dacă însă cădem, e mult mai rău.
În zilele noastre avem impresia că realitatea nu rezistă, nu ne susține, nu are consistență, ci cădem și ne înecăm. Însă, nu! Realitatea are consistență, te lovești de alții, depui efort, muncești și este drept să fie așa. Și să nu ne preocupăm dacă este așa: să nu obosim și să nu încetăm să facem binele…
Deoarece de patru ori se folosește verbul „vom secera, vom culege” la viitor, înseamnă că viitorul este important. Mai înainte vorbeam despre importanța prezentului: cu siguranță noi trăim prezentul și este singurul timp pe care-l avem la dispoziție, pentru că trecutul a trecut, iar viitorul este în mâinile Providenței. Însă este adevărat că în acest verset se vorbește despre viitor și este important să știm că există un viitor. Fără perspectiva viitorului, fără orizontul „de după” am rămâne blocați într-un prezent care nu ne permite să respirăm și să trăim. Și, doar prezentul (adică fără trecut și viitor) îl dezumanizează pe om, pentru că el tinde spre viitor, deci omul fără viitor nu are sens, nu are un drum, nu are scop, nu are mijloace, nu are progres, nu are cultură și nici istorie. Dacă omul este excentric, adică are centrul său în afara sa, atunci trebuie să se miște, trebuie să meargă spre un viitor. Dacă nu este împiedicat, trăiește în contradicție, cu ușurință devine un animal programat de plăcere doar pentru conservarea individului (prin mâncare) și al speciei (prin reproducere). Deci trebuie să avem acest orizont al viitorului, fără să obosim și fără să întrerupem înaintarea.
v. 10
10 Aşadar, acum, cât avem timp, să facem bine tuturor şi mai ales celor de aceeaşi credinţă.
„Până când avem timp”. Această expresie mă îngrijorează, pentru că noi nu avem timp. Timpul este ceva pe care-l avem la fel ca și viața și întotdeauna-l avem la prezent. Iar prezentul ne este mereu disponibil ca să facem ceea ce vrem sau cel puțin ca să trăim cum vrem noi. Nu mă refer la lucrurile de făcut, pentru că noi facem lucrurile pe care trebuie să le facem, ci este modul cu care facem lucrurile acelea care depind de noi! Depinde de noi să facem ceea ce trebuie să facem, după Spirit. Și ce trebuie să facem? Trebuie să trăim, să muncim, și să facem lucrurile fundamentale pe care toți le fac. Nu înseamnă că trebuie să facem lucruri excepționale ci lucrurile normale trebuie să le trăim după Spirit și nu altele. Și în acest timp – care este prezent – noi suntem chemați să facem binele față de alții.
Preocuparea folosirii timpului trebuie să fie ca să facem binele față de toți. Binele este ceva care trebuie făcut, nu este un eveniment. Binele îl face omul și trebuie să fie deschis (adresat) tuturor, în special „celor de o credință cu noi”, adică mai întâi de toate să facem binele fraților care trăiesc mai aproape de noi, dar apoi să fie deschis tuturor oamenilor, pentru că Biserica nu este un ghetou închis. Totuși, binele începe de la cei mai aproape de noi și e mai greu să le facem acestora bine, iar apoi se extinde la toți.
Spune un proverb că „Timpul este aur”, pentru că în timp muncește un om și câștigă. Timpul înseamnă grație, este mântuire, iar mântuirea constă în a-i sluji pe alții, în a face bine tuturor și în special este o slujire a celor care sunt de o credință cu noi, adică cei care sunt mai aproape de noi, aproapele. A face bine unuia care este departe sau a-l iubi pe un om care locuiește departe nu este dificil, ci este greu să ne comportăm bine cu cine trăiește lângă noi, cu aproapele.
Rodul de cerut pornind de la textul comentat este să umblăm în linie cu Spiritul până la sfârșitul vieții noastre pământești, valorificând momentul prezent printr-o semănare în Spiritul milei, al iertării, al împărtășirii cu umilință și încredere.
Temele asupra cărora să cugetăm:
- Diferența între mărirea deșartă (gloria goală) și mărirea deplină (Fil. 2, 1-11).
- Corectarea frățească (Lc. 17, 3-4; Mt. 7, 1-7; Mt. 18, 12-18).
- Legea lui Cristos (Lc. 6, 27-38).
- Legătura dintre iertare și mântuire (Mt. 18, 19-35)
- Minciuna (înșelăciunea) unei credințe sterile și fără fapte (Mt. 7, 21; Iuda 4; Rm. 2,4).
- Valoarea prezentului în care se înfăptuiește judecata viitoare (Mt. 25, 31-46).
Traducător: pr. dr. Mihai Valentin Tegzeș
Corectori: Gabriela Neag și Ioan Moldovan
Ce seamănă omul aceea va culege
Oamenii neglijează sau subordonează lumea spirituală, cerul şi viaţa veşnică în favoarea lumii materiale, care oferă confort, plăcere, fericire imediată şi bucurii palpabile şi pe termen scurt. Şi prin aceasta se dovedeşte care este scopul unui om şi unde îşi va petrece veşnicia.
Biblia ne spune că un om bogat murind ajunge în iad datorită modului de viaţă păcătos şi acolo încearcă, prea târziu, să-şi rezolve problema sufletului pe care l-a neglijat în totalitate în viaţa de pe pământ. Aducându-şi aminte că mai are cinci fraţi în viaţă care ducând acelaşi mod de viaţă păcătos vor ajunge ca şi el în iad, insistă la părintele Avraam să facă ceva supranatural pentru mântuirea lor, însă acesta îi răspunde că pentru mântuirea oricărui muritor este suficientă ce are la îndemână Biblia, Biserica, care conduce la pocăinţă de păcat şi la fapte cu roade folositoare şi la credinţa în Dumnezeu.
Ales de Dumnezeu înseamnă înainte de toate: a fi hotărât şi sfinţit pentru o slujbă sau pentru o însărcinare, apoi voia ta liberă. Alegerea este arătată în mod clar în cazul lui Avraam şi al poporului Israel: „Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu, tu, pe care te-am luat de la marginile pământului, şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd! Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare”.
Alegerea nu este un act după bunul plac. Dumnezeu Îşi face cunoscută voia Sa în mod clar, dar nu o impune niciunui om. Intenţia Lui declarată sună astfel: „toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului”.
Dar pentru că Dumnezeu ştie totul dinainte, El a ştiut şi cine va accepta mântuirea şi cine o va respinge. Cine nu vine la Dumnezeu şi rămâne departe de El. Cine nu se lasă salvat de El şi rămâne în pierzare. Astfel El a putut vedea dinainte, ceea ce poate înseamnă înainte de întemeierea lumii, pe aceia care Îl vor crede, aşa a putut să-i rânduiască pentru mântuire, dar omul este mereu şi repede schimbător, asemeni faptelor lui, de acceaia este bilanţul şi Judecata la sfârşit.,
Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor adună înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?”
Dumnezeu a predestinat pe toţi oamenii la fericirea cea veşnică, dar totul depinde de alegerea şi faptele lor şi nu de o pronie aleatoare prestabilită indiferent de modul individului de a-şi manifesta sau nu credinţa. Dumnezeu nu predestinează pe nimeni căci ce judecată ar mai putea fi aceea. A crede înseamnă a te și încrede! Mulți spun că au credință, dar nu se încred.Numai cel ce s-a încrezut în Dumnezeu va ieși biruitor, pentru că acela l-a urmat pe Iisus!
Mulți vin, pentru puțină vreme, la Biserică, se roagă un pic, chiar se spovedesc și participă la unele slujbe, dar văzând că „visul” lor nu se împlinește repede, renunță și spun : „Aceasta-mi este soarta!” „Acesta-mi este destinul!” Ei confundă pe Dumnezeu cu un personaj care face minuni, care iese la comandă și împlinește pe loc dorința stăpânului şi dacă nu primeşte rapid favorul cerut se lepădă de Dumnezeu, că de credinţă nu se mai pune problema, numai au mimat că o au.
La cererea mai multor cititori am editat şi o copie după manuscris în două volume: COLAJUL , VOL I DUMNEZEU ŞI OM (Dumnezeu a făcut lumea din nimic & Şi nimicul s-a făcut lume & Şi nu ne duce pe noi în ispită & Şi ne izbăvește de cel viclean) 240 pagini şi VOL II SFÂNTA FAMILIE (Creşteţi) 200 pagini. Această lucrare tipărită o puteţi solicita prin SMS la tel 072229867, prin comandă directă înscrisă de dv. în căsuţa pentru comentariu de la finalul articolului, prin email la ioanelixir@gmail.com, specificând opțiunea şi adresa la care să vă fie trimisa comanda, preţul întregii lucrări este 36 RON, iar a unui volum 18 RON, la care se adaugă taxele poştale. Plata se face la primirea coletului.
Doamne, ajută-ne să fim credincioşiși şi încrezători în pronia Ta, ajută-ne să fim fideli și răbdători pe calea desăvârșirii, dă-ne putere, credinţă, dragoste, nădejde, înţelepciune spre binele nostru suprem, izbăvirea şi mântuirea!”.
După cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu”.
Raportul între preştiinţa lui Dumnezeu şi libertatea omului nu poate şi nu va putea fi eventual clarificată niciodată de gândirea omenească. De ce Dumnezeu i-a ales că apostoli? Cinci apostoli au avut momentul lor când s-au lepădat de Domnul. Dumnezeu ştia că vor cădea, dar Domnul nu ia voinţa de la suflet, ci prin harul Său El o îndreptează spre bine şi o atrage spre iubirea Lui întru bunătatea Sa. Dumnezeu cheamă toţi oamenii la El, fără să ne siluiască propria libertate, El nu forţează, nu profită de slăbiciunile noastre, nu ne amăgeşte, nu ne înşală.
Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni”.
Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se izbăvească, să se mântuiască şi să vină la conştiinţa adevărului, însă nu necondiţionat, ci condiţionat şi anume, conform cu legea Domnului. De multe ori observăm în viața de zi cu zi oameni care la înfăţişare şi la o vedere exterioară par a fi credincioşiși, care par a face lucruri bineplăcute lui Dumnezeu, dar o fac doar de suprafață, formal și ritualic, fără miez, fără esență, fără credință adevărată, fără încredere totală în Dumnezeu, încearcă să înşele oamenii, să înşele şi să păcălească pe Dumnezeu, dar se înşeală şi se păcălesc pe ei, ei sunt dumnezei între oameni, dar răi şi scârbe pentru Dumnezeu.,
Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului. Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Iisus Hristos Fiul Său.”
Ceea ce vrem sau nu vrem noi nu este soartă, ci alegere personală şi orice alegere are consecinţe. Avem o singură viaţă, ce vrem să facem cu ea? Unii vor mântuirea prin credinţa în Iisus şi pocăinţa faţă de păcat, alţii vor doar păcat şi religie goală, alţii vor un trai lumesc plin de plăcere fără nici un gând spre Dumnezeu. Fiecare va avea ceea ce a vrut să aibă. “Ce seamănă omul aceea va culege”.
Din 15.08.2012 cu prilejul sărbătorii creştin-ortodoxe: Adormirea Maicii Domnului, tot în lucrarea ,,Colajul” după apariţia volumului I ,,Dumnezeu şi Om”, găsiţi publicată prima carte ,,Creşteţi”, din volumul II ,, Sfânta Familie”.
Mulţumesc prietenilor mei şi tuturor cititorilor lucrării, din toată Europa, din cele trei zone ale continentului American, din Australia, din Africa şi Asia, care prin interesul lor mă îndeamnă să public modestele mele gânduri misionare.
Ioan Elixir.
„Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” Galateni 6:7 .
DREPTATEA RETRIBUTIVĂ, BAZA LEGII divine
Aici este vrednic de remarcat caracterul retributiv al Legii divine. Oamenii fac adesea deosebire între legea naturii şi legea morală, numind-o pe una naturală şi pe cealaltă Divină. Dar principiile fixe ale ambelor sunt de origine Divină şi în acţiunea lor îndeplinesc voia Divină. Ambele operează în baza dreptăţii retributive. Întreaga Lege divină, fie a naturii fie cea morală, este doar operarea anumitor principii fixe ale dreptăţii, având ca scop pacea şi fericirea tuturor fiinţelor inteligente de sub jurisdicţia ei. Ascultarea de această Lege aduce răsplata ei de fericire, în timp ce orice i se opune atrage pedeapsa sigură.
Dacă ţii mâna în faţa focului se va încălzi şi astfel va sluiji confortului şi fericirii tale; dacă pui mâna în foc, se va arde şi vei suferi durere. Astfel legea naturii, care a fost intenţionată să ne aducă confort şi să ne binecuvânteze, este de asemenea pregătită să ne pedepsească dacă încălcăm folosirea ei potrivită. Şi nu numai atât, dar este pregătită şi să gradeze pedepsele proporţional cu gravitatea încălcării ei.
Dacă bagi mâna în foc pentru un timp foarte scurt se va arde puţin; dacă insişti puţin mai mult se va băşica, şi încă puţin mai mult, se va arde grav. Dacă aplici acest procedeu cum se cuvine la pregătirea hranei, focul te va răsplăti cu o masă savuroasă, dar dacă îl aplici nepotrivit, hrana poate deveni de nedorit sau nepotrivită pentru a fi folosită. Apa, de asemenea una din binecuvântările noastre cele mai mari, dacă este neglijată legea naturii, devine un agent al morţii şi distrugerii. Şi astfel în legile naturii putem găsi răsplătire.
În domeniul legii morale cazul este acelaşi. Dacă încalci principiile dreptăţii, strici chipul lui Dumnezeu din fiinţa ta. Gândurile impure înscriu în mod clar semne descifrabile pe înfăţişare, liniile întunecate ale unui caracter rău; în timp ce gândurile curate, drepte, nobile, luminează înfăţişarea şi fac un caracter pur să fie transparent pentru privitori. Şi operarea legii morale este la fel de sigură şi constantă ca aceea a legii naturii.
Faptul că răsplătirea — răsplata sau pedeapsa — adesea întârzie, este în mod frecvent folosit abuziv de către cei nechibziuiţi, care în zadar gândesc că pot semăna fapte rele şi nu vor secera niciodată recolta lor. Atât indivizii cât şi naţiunile de mult s-au aventurat să acţioneze pe această ipoteză periculoasă şi deşartă; şi bine ar fi într-adevăr dacă ei măcar acum ar asculta prevenirea apostolului: Nu vă înşelaţi; Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit; ce seamănă omul, aceea va şi secera”.
Acţiunile acestei legi se manifestă cel mai mult asupra claselor şi naţiunilor — în primul rând, deoarece proeminenţa lor le face publicitate în lumea întreagă, şi în al doilea rând, pentru că judecata lor trebuie din necesitate să aibă loc în viaţa prezentă, deoarece dincolo de mormânt ordinea prezentă a societăţii nu va mai exista. O privire în paginile istoriei descoperă faptul că toate naţiunile din trecut au secerat o recoltă amară şi şi-au dat ultima suflare în mijlocul unor scene disperate. Ele au avut perioadele lor de ridicare, de străduinţe, şi apoi ere înfloritoare; apoi „mândria şi belşugul” le-a făcut să se odihnească într-o siguranţă imaginară şi să coboare în scara moralei, până când declinul lor a fost urmat de cădere. Au secerat ce au semănat.
Chiar acum toate naţiunile lumii se apropie repede de cea mai teribilă criză a existenţei lor naţionale. Într-un mare timp de necaz fără precedent, care chiar acum este iminent, sunt pe cale să secere ce au semănat. Au semănat în vânt seminţele egoismului, şi acum sunt pe punctul de a secera furtuna groazei şi distrugerii întregii legi şi ordini şi a organizării naţionale şi sociale.
Isus stanca |
| Intr-una din multele si importantele Sale cuvantari Isus a spus oamenilor si pilda casei zidita pe stanca:
„24 … pe orisicine aude aceste cuvinte ale Mele, si le face, il voi asemana cu un om cu judecata, care si-a zidit casa pe stanca. (Matei 7.24-27) Cuvintele cheie care ne vor conduce la intelegerea celor de mai sus, ca si a Persoanei lui Isus sunt: „stanca” si „temelia”. Omul cu judecata sau zidarul intelept isi cladeste casa pe o temelie solida, zidita pe stanca, si nu pe nisip (casa simbolizeaza aici viata noastra). Parabola cladirii / construirii unei case este deseori folosita in intreaga Scriptura (atat in Noul, cat si in Vechiul Testament) de catre Isus, apostoli, evanghelisti si profeti. Apostolul Pavel face de asemenea referire la pilda construirii unei case: „10 Dupa harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un mester-zidar intelept, am pus temelia, si un altul cladeste deasupra. Dar fiecare sa ia bine seama cum cladeste deasupra. (1 Corinteni 3. 10,11,14,15) Pavel se refera aici la lucrarea sa de evanghelizare, care il are in centru pe Isus Hristos. Referindu-se la peregrinarile din trecut ale poporului Israel prin pustiu, Pavel arata ca toti acestia au avut parte de o permanenta calauzire divina: „3 toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca, (1 Corinteni 10.3,4) Apostolul Matei relateaza: „13 Isus a venit in partile Cezareii lui Filip, si a intrebat pe ucenicii Sai: „Cine zic oamenii ca sunt Eu …?” (Matei 16.13-18) Isus i se adreseaza lui Simon, fiul lui Iona, spunandu-i „tu esti Petru”, nume sub care avea sa fie cunoscut de atunci inainte. Cuvintele „Petru” si „piatra” sunt in limba greaca – limba Noului Testament – similare, insa au intelesuri deosebite. Astfel: Cuvantul grecesc pentru „Petru” este „petros”, care semnifica o piatra mica sau o roca desprinsa dintr-un munte. Petru l-a recunoscut pe Isus ca fiind „Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. Isus face de asemenea referire la zidirea „Bisericii” Sale. „19 … voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu, (Efeseni 2.19-22) Isus reia parabola zidirii unei case, referindu-se la casa lui Dumnezeu – o constructie spirituala formata din totalitatea credinciosilor, aflata in continua crestere. Conchidem ca Isus a dezvaluit lui Petru si celorlalti ucenici faptul ca El urma sa intemeieze adunarea celor cu credinta in El (totalitatea credinciosilor: poporul lui Dumnezeu), confirmand ca adevarata marturia solida a lui Petru, cel care avea sa devina o piatra componenta („petros”) a casei sau Templului lui Dumnezeu, zidit pe piatra („petra”) Isus Hristos. Ucenicii, impreuna cu Petru – cel caruia Isus i se adresase atunci – au inteles atunci ca stanca, cea la care se facea adesea referire in Scripurile scrise pana la acea data, era chiar El: Isus Hristos. „4 Apropiati-va de El, piatra vie, lepadata de oameni, dar aleasa si scumpa inaintea lui Dumnezeu. (1 Petru 2.4-10) Dumnezeu a fost intotdeauna stanca in care si cei din vechime isi puneau intreaga incredere si speranta. Dupa ce Domnul l-a izbavit din mana tuturor vrajmasilor lui, David a indreptat catre Domnul urmatoarele cuvinte: „2 … Domnul este stanca mea, cetatuia mea, (2 Samuel 22.2,3) |
CE SEAMĂNĂ OMUL, ACEEA VA ȘI SECERA
Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până- ntr- o zi când…
Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…Zidind Templul lui Dumnezeu – 1 Cor 3:1-4:6 de Raul Enyedi
Zidind Templul lui Dumnezeu – 1 Cor 3:1-4:6 de Raul Enyedi
Textul se adresează adunării, în general (1 Cor. 1:1-2), „fraților” – v. 1-3 (a se vedea și concluzia, 4:6). Aceștia erau copii spirituali (nu puteau suferi hrana tare), carnali (făceau lucrurile în felul lumii, erau călăuziți de fire). Aceasta se vede din roada din mijlocul lor: invidii, certuri, dezbinări (v. 3), mândrie (4:6).
Aceste dezbinări (cauzate de invidie și mândrie, care aveau ca efecte certuri și ruperea unității) erau cauzate de o rivalitate a slujitorilor din Corint, care polarizau membrii în jurul lor. Aceasta este problema pe care o tratează Pavel în context. Unii se polarizau în jurul său și alții în jurul lui Apolo sau al lui Petru, ca și cum ei, ca slujitori, ar fi avut o rivalitate între ei (1:12).
În realitate, nu există rivalitate între acești slujitori (Pavel și Apolo sunt tot una – v. 8; sunt împreună lucrători cu Dumnezeu – v. 9, sunt toți ai adunării – 3:22, sunt slujitori ai lui Cristos și administratori ai tainelor lui Dumnezeu – 4:1, 2, nu sunt unul împotriva celuilalt, 4:6.). Între ei nu există rivalitate pentru că lucrările lor sunt complementare (Pavel sădește, Apolo udă – 3:6). Fiecare are un rol diferit în lucrarea de construire a adunării (imaginea ogorului și a casei/ templului), fiecare are un „lucru încredințat lui” (4:2).
Avertizarea lui Pavel se referă la slujitorii/lucrătorii creștini. Nu se referă la Apolo însuși, deoarece Pavel îl dă exemplu pozitiv în 4:6. Luca, scriind cartea Faptele Apostolilor după scrierea epistolei 1 Corinteni, consemnează faptul că Apolo a ajutat mult adunarea din Corint, nu că a distrus-o (Fapte, 18:27).
4:6 – Pavel folosește o „icoană de vorbire” (lit: „a schimba înfățișarea, a transfigura, a adapta”). Aceasta înseamnă că, în loc de a-i numi specific pe unii din slujitorii din Corint, s-a dat pe sine și pe Apolo ca exemplu. Adunarea și slujitorii vizați trebuiau să înțeleagă lecția: să nu se mândrească cu unul împotriva altuia. Slujitorii să fie credincioși fiecare în lucrul încredințat lor, să nu se mândrească și să nu genereze conflicte, certuri și diviziuni. Frații din adunare trebuia să învețe să nu se grupeze în jurul unor slujitori, înălțându-i pe unii și respingându-i și judecându-i pe alții. Judecarea lucrării fiecăruia o face Domnul, Stăpânul slujitorilor, nu noi (4:3-5).
După ce a folosit imaginea agricolă (unul seamănă, altul udă), prezentând adunarea ca un ogor al lui Dumnezeu (3:6-9a), Pavel folosește o a doua metaforă pentru a-și ilustra argumentul: Adunarea este clădirea lui Dumnezeu (casa – v. 9b, templul – v. 16). El dezvoltă această metaforă a adunării ca și clădire astfel:
v. 10: Pavel se prezintă pe sine ca „meșter-zidar înțelept”. Pavel este arhitectul (responsabilul cu privire la construcție). Pavel a pus temelia, adică a început construirea clădirii, care este adunarea locală din Corint. Prezentându-se ca un arhitect înțelept, Pavel sugerează că el a început bine clădirea, a așezat-o pe o temelie bună și a dat lucrătorilor un plan bun.
„un altul” (gr. „allos” – altul de același fel, spre deosebire de „heteros” – „altul de o esență diferită”) – un alt lucrător (slujitor al lui Dumnezeu/lucrător public) clădește deasupra. Apolo este un astfel de slujitor, menționat în metafora anterioară (v. 6), dar el este folosit de Pavel doar ca „icoană de vorbire” (transfigurare), pentru a nu da numele specifice ale celor cărora se adresează. „Altul” se referă la slujitorii din acel moment din adunarea din Corint care erau în conflict unul cu celălalt. Nu era doar unul, pentru că el se referă la mai mulți „fiecare să ia bine seama”.
„Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.” – avertisment solemn, arătând importanța de a analiza la fiecare pas rezultatele lucrării proprii. Un zidar înțelept se verifică după fiecare cărămidă așezată, analizând calitatea materialului și punându-l în cântar (standardul/Cuvântul/ „ce este scris” – 4:6), pentru a se asigura că ceea ce zidește este drept și rezistent.
v. 11: Temelia este identificată ca fiind Cristos. Fiecare adunare adevărată îl are pe Cristos ca și temelie. Versetul pregătește argumentul din v. 12
v. 12: Există două feluri de materiale pe care unii lucrători (zidari) le foloseau pentru a continua construcția adunării din Corint, începute bine de Pavel:
- „aur, argint, pietre scumpe” – materiale prețioase, care făceau clădirea să fie frumoasă (pietrele scumpe nu sunt de genul diamantelor, rubinelor, etc., ci marmură și alte pietre decorative folosite în construcții). Imaginea de aici este cea a construcției unui templu. Templul din Ierusalim era o clădire fizică, îmbrăcată în marmură albă, strălucitoare, și era poleit cu aur, argint și aramă. Era o clădire splendidă, strălucitoare, impunătoare. În sens spiritual, adunarea din Corint este o clădire, un templu aflat în construcție. Pavel l-a început bine. Dar cum arată construcția acum? Zidarii care au venit după el au folosit materiale prețioase, așa cum se cere construirii unui templu?
- „lemn, fân, trestie” – Pavel insinuează că situația curentă din adunare arăta altfel: în loc ca zidarii să construiască o clădire impunătoare, frumoasă, prețioasă, templul lui Dumnezeu (adunarea din care făceau parte) era mai degrabă o cocioabă construită din materiale ieftine și perisabile.
v. 13: „lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă” – ceea ce construiește fiecare zidar acum, poate nu este aparent, vizibil de toți, dar în viitor va fi descoperită valoarea lucrării fiecăruia.
„ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc”. Lit. „Ziua”, face referire la ziua revenirii lui Cristos. Nu se referă la o perioadă de încercări de pe pământ a adunării, ci la Judecata de la tronul lui Cristos (2 Cor. 5:10), în vederea răsplătirii fiecăruia. „Focul” de aici nu este focul încercării prin care trec toți credincioșii și toate adunările din toate timpurile pe pământ, ci la faptul că Dumnezeu, la judecată, știe totul, dă în vileag totul, chiar și motivațiile ascunse ale inimii.
Expresia din v. 13 își găsește paralela în 4:5: „De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.” Pavel îi mustră aici, pentru că adunarea din Corint prețuiau pe unii care zideau „lemn, fân, trestie” și desconsiderau pe alții care zideau materiale prețioase (vezi 4:3-4).
v. 14: „Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată.” Este evident că focul (judecata) este, pentru slujitorul bun, spre răsplătire. „Atunci fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.” (4:5); „fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui” (3:8), cum a spus mai devreme, în cealaltă metaforă, agricolă.
Cât de bine s-a achitat lucrătorul de slujba lui? Dumnezeu știe aceasta, și abia în ziua judecății se va vedea acest lucru. Verdictul judecății oamenilor, dat în timpul acestei vieți, judecând după aparențe, este irelevant (4:3). Focul judecății lor nu poate pătrunde foarte adânc, până la lucrurile ascunse, la gândurile și motivațiile oamenilor (4:5). Oamenii pot judeca doar lucrurile exterioare.
Felul cum se comportă oamenii în împrejurări grele, critice, arată ce este în inima lor. Încercarea funcționează ca un cuptor, separând aurul de zgură. Dumnezeu scoate ce este mai bun din noi atunci când ne trece prin cuptorul încins. Dar încercările nu reprezintă focul ultim, al judecății, din 1 Cor. 3:13. În timpul persecuțiilor, mulți au trădat, s-au dezis de Cristos și de adunare. Dacă cineva este în stare să moară, și rabdă până la moarte pentru credința lui, aceasta nu înseamnă automat că acea credință este adevărată. Au fost atei care au murit pentru principiile lor, musulmani, evrei, catolici, ortodocși, protestanți care au murit pentru credința lor și au răbdat toate suferințele. Aceasta nu înseamnă automat că credința lor este cea corectă.
Faptul că suferim din partea societății nu înseamnă automat că suferim pentru Cristos. Apostolul Petru, vorbind despre astfel de încercări prin care toți credincioșii și toate adunările trec la un moment dat, avertizează că nu orice suferință îl onorează pe Dumnezeu, ci doar acelea care sunt făcute pentru El, pentru Numele Lui, pentru numele de „creștin”, adică pentru învățătura Lui și pentru adunarea Lui (1 Pet. 2:20, 4:15-16).
Adevăratul foc, adevărata judecată, o face Dumnezeu, la tronul Său. De aceea, nu trebuie să judecăm înainte de vreme, să dăm sentințe finale cu privire la alții, cât timp suntem pe pământ.
v. 15: „Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.” Judecata aceasta finală nu este spre mântuire, ci spre răsplătire a celor mântuiți. A fi mântuit „ca prin foc” prezintă imaginea celui care iese dintr-o clădire incendiată cu mâinile goale, în urma lui nerămânând nimic, decât cenușă. Aceasta este imaginea slujitorului nesăbuit, care a construit în adunare lucruri perisabile.
Care sunt aceste lucruri perisabile și care sunt cele valoroase?
Versetele 18-23 aduc lumină în ce privește identificarea lucrurilor numite „lemn, fân, trestie”: lucrarea bazată pe înțelepciunea „în felul veacului acestuia”, care este diferită de înțelepciunea lui Dumnezeu. Pavel deschide acest subiect în 1:17 și continuă să condamne predicarea bazată pe înțelepciunea vorbirii și afirmă că el însuși L-a predicat altfel pe Cristos între ei (2:1-2: „Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit).”
Predicarea firească a unora a generat de partea membrilor carnali (3:1-3) înălțarea unor predicatori și desconsiderarea altora (3:3-4) și a generat invidii, schisme și certuri.
Însă „lemnul, fânul, trestia” se referă mai mult decât la conținutul doctrinar al predicării: se referă la motivarea interioară a slujitorului pentru care face o slujire. Aceasta pentru că predicarea în sine poate fi (și trebuie) trasă la răspundere de adunare, care o poate evalua conform standardului Cuvântului. Însă motivațiile interioare ale slujitorului doar Dumnezeu le știe. Focul judecății va da în vileag („va scoate la lumină”) în „ziua” aceea (nu acum) „lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor” (4:5).
Dacă cineva a făcut o lucrare din slavă deșartă, pentru propria-i înălțare, pentru un câștig mârșav, chiar dacă ar fi predicat doctrina corectă și toți l-ar fi apreciat în timpul vieții, la judecată, Dumnezeu îl va da în vileag și nu îi va da nicio răsplată.
Așadar, materialele perisabile și ieftine, nedemne de a fi parte din Templul lui Dumnezeu, care îi strică frumusețea, reprezintă doctrinele false, predicarea bazată pe înțelepciunea omenească și motivațiile firești care produc certuri și dezbinări în adunare.
Materialele prețioase reprezintă opusul acestora: învățăturile lui Cristos, predicarea centrată pe Cristos, bazată pe dragoste jertfitoare și pe o slujire cu credincioșie a lui Cristos și a adunării, care fac din adunare o casă spirituală trainică, unită, bine închegată și frumoasă.
Cine sunt zidarii? Strict, conform contextului, ei sunt slujitorii adunării din Corint, care continuau în prezent lucrarea începută de Pavel și continuată de Apolo. Cuvintele lui Pavel reprezintă o mustrare și o atenționare a lor. Acesta este înțelesul, adică interpretarea textului.
1. O aplicație a textului este pentru toți slujitorii adunărilor adevărate, din toate timpurile și locurile. Fiecare trebuie să ia bine seama cum zidește adunarea în care slujește și ce materiale folosește.
Pavel scoate în evidență 3 feluri de slujitori:
- 1. pe cei înțelepți, care zidesc materiale potrivite pentru Templul lui Dumnezeu, și care vor fi răsplătiți pentru munca lor în ziua judecății. (v. 12-13).
- 2. pe cei nesăbuiți, care sunt mântuiți, dar lucrarea zidită de ei este o cocioabă, nevrednică de numele de Casă a Dumnezeului celui Viu. (v. 14)
- 3. Pe cei destructivi, care dărâmă ceea ce zidesc alții (v. 16-17). Cum dărâmă? Prin aducerea de lucruri nesfinte în Templu.
Fiecare slujitor trebuie să se cerceteze, să se evalueze pe sine, învățătura sa, motivațiile sale, efectele lucrării sale în adunare, pentru a-și da seama, înainte de a fi prea târziu, ce fel de lucrare face.
2. Dar, oare doar slujitorii publici ai adunărilor adevărate primesc această atenționare? Fiecare membru al unei adunări adevărate trebuie să ia pentru sine acest avertisment. Să nu uităm că Pavel începe această parte a epistolei adresându-se întregii adunări (3:1-3) și mustrându-i pe toți pentru carnalitatea lor. El încheie argumentația adresându-se întregii adunări (4:6). Având în vedere, pe de-o parte, că nu doar slujitorii publici, ci toți membrii adunării se făceau vinovați de dezbinări și certuri, și pe de altă parte că toți membrii contribuie la zidirea adunării, nu doar slujitorii publici, trebuie ca avertismentul lui Pavel să fie luat în seamă de fiecare membru. Fiecare avem o lucrare de făcut în adunarea în care ne-a așezat Dumnezeu. Fiecare avem daruri specifice cu care Dumnezeu ne-a înzestrat pentru slujirea fraților și zidirea adunării. Cum facem acea lucrare? Cu credincioșie sau delăsare? Cu sinceritate sau de ochii altora? Călăuziți de Duhul Sfânt sau de firea pământească? Fiecare membru trebuie să fie cu băgare de seamă, căci lucrarea fiecăruia va fi dată pe față când vom sta înaintea tronului lui Cristos.
Este un privilegiu să facem parte dintr-o adunare adevărată. Membralitatea într-o adunare adevărată este o binecuvântare atât pentru viața aceasta, cât și pentru cea veșnică. Sunt mulți mântuiți care rătăcesc și își chinuie sufletele în adunări false sau nu au frați și surori care să îi slujească și să îi poarte în rugăciune. Să nu uităm să prețuim apartenența la adunare. Dar, mai mult, din adunările adevărate de pe pământ Domnul își va aduna Mireasa. Ea este compusă din membrii adunărilor adevărate, care L-au slujit cu credincioșie pe Mirele lor cât au trăit pe pământ. Mireasa se pregătește pe pământ, pregătirea ei constând în „faptele neprihănite ale sfinților” (Apoc. 19:7-8). Aceste fapte includ lucrarea corectă de zidire a construcției adunării (aur, argint, pietre scumpe).
Cine nu se pregătește pe pământ, chiar dacă nominal face parte dintr-o adunare adevărată, nu se poate aștepta la o răsplată sau la a face parte din Mireasa glorificată. De aceea, fiecare să se cerceteze și să ia bine seama la felul cum își face partea lui specifică în construirea adunării.
3. O ultimă aplicație a avertismentului lui Pavel, cea mai lărgită, este pentru toți cei mântuiți. De ce? pentru că toți mântuiții se vor înfățișa, după răpire, înaintea tronului lui Cristos, în vederea evaluării slujirii proprii. Contextul în care scrie Pavel era unul în care toți mântuiții făceau parte din adunări adevărate. În Noul Testament nu avem mai multe feluri de adunări. De aceea spune el că nimeni din Corint nu poate pune altă temelie decât Cristos (3:11). Dar, Domnul Isus și apostolii ne avertizează că vor exista schisme și apostazii, și ne învață cum să îi tratăm pe cei ce le provoacă: să îi însemnăm, să nu avem nicio legătură cu ei, să nu existe nicio asociere între noi și ei, între adunările noastre și cele făcute de ei.
Astăzi, avem aproximativ 40,000 de feluri de adunări în lume. Nu toate au ca temelie pe Cristos. Multe au ca temelie anumiți oameni sau învățăturile lor. Dar există oameni mântuiți în multe din aceste confesiuni. Când Domnul Isus se va arăta, toți cei mântuiți vor fi răpiți, nu doar cei din adunările adevărate. Și toți se vor înfățișa la judecata pentru răsplătiri. Cei care nu au slujit în adunări adevărate nu vor fi răsplătiți pentru slujirea lor publică, pentru că ei au contribuit la zidirea unor temple ilegitime, în care nu locuia Dumnezeu, și au păgubit adunările adevărate de slujirea lor. Din această cauză, nu vor fi parte din Mireasă (cea mai mare răsplătire posibilă), ci dintre invitații la nuntă. Ei vor fi răsplătiți, însă, pentru toată slujirea privată.
Dar, atât timp cât suntem mântuiți, cât suntem pe pământ, suntem chemați să facem parte din adunări adevărate și să contribuim la zidirea lor cu tot aurul, argintul și pietrele scumpe de care suntem în stare. Dumnezeu, care și-a pus Numele în Templul Său spiritual, în adunare, merită cea mai bună slujire de care suntem în stare. Dacă ești mântuit, dar nu faci parte dintr-o adunare adevărată, aplică acest text pentru tine, și începe să zidești pe temelia care este Cristos. Începe să slujești cu credincioșie în adunarea Lui!
Niciun mântuit nu se poate mulțumi cu starea de a fi mântuit „ca prin foc”. Nimeni să nu se mulțumească cu o răsplată mică. Noi nu Îl slujim pe Dumnezeu pentru a primi o răsplată, ci din dragoste pentru El, ca răspuns la dragostea Lui nemăsurată față de noi. Slujirea noastră, credincioșia noastră, materialele pe care le folosim în construirea adunării arată dragostea noastră față de El. Zidarul înțelept și devotat zidește aur, argint, pietre scumpe pentru că Îl iubește pe proprietarul casei și vrea să facă o lucrare cât mai bună pentru El. Zidarul care face o lucrare de mântuială demonstrează că nu are o mare prețuire față de proprietar.
Dumnezeu să ne ajute să avem o adunare vrednică de Numele Dumnezeului nostru, în care fiecare să zidim aur, argint, pietre scumpe. Este un privilegiu să fim „împreună lucrători cu Dumnezeu”. Să zidim împreună un templu sfânt și frumos, nu o cocioabă ieftină!
Casa zidită pe Stâncă Mat 7 : 21-29
Ardelean Viorel
1). Introducere. Evanghelia[1] după Matei stă asemenea unei ferestre între cele două testamente. Se leagănă în Vechiul Testament de unde culege profeţiile care se împlinesc despre prima venire a lui Hristos şi apoi se mişcă într-o parte şi alta, iar în Noul Testament şi vorbeşte despre noua creaţie a lui Dumnezeu, copii Născuţi din Nou, fii lui Dumnezeu. Autorul este Matei un vameş convertit (Matei 9:9), care a fost ales să scrie evreilor despre Mesia. În limba greacă[2] numele este Malthias, este un nume semit şi însemnă „Darul lui Iahve”. A fost şeful vameşilor, devine ucenicul lui Isus, iar tradiţia spune că după ce a predicat Evanghelia în Palestina, a mers la păgâni şi a murit de moarte bună în Macedonia sau Etiopia. Ideea principală din carte. Matei prezintă programul lui Dumnezeu, iar expresia Împărăţia cerurilor este caracteristică acestei Evanghelii. Împărăţia era Cerurilor este aproape şi inclusă în Persoana Regelui. Venirea împărăţiei nu fusese amânată, pentru că Dumnezeu încă mai dorea să ducă la bun sfârşit scopul Său terestru conform planului Său. „Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu, pe Sion, muntele Meu cel Sfânt” (Psalmul 2:6). De precizat este faptul că numele bisericii nu este sinonim cu Împărăţia Cerurilor, cu toate că Biserica face parte din Împărăţia Cerurilor (Matei cap 13). De asemenea expresia Împărăţia lui Dumnezeu nu este sinonimă cu Împărăţia Cerurilor. Împărăţia lui Dumnezeu este un termen mai larg care cuprinde toată creaţia lui Dumnezeu, inclusiv îngerii. Capitolul 1 înregistrează genealogia şi înregistrarea naşterii miraculoase a lui Isus, în anul 4 B.C. numit sau Anno Domini” ori în anul Domnului”, când s-a născut Isus în Betleem. Patru sute de ani a fost un moment de tăcere din partea lui Dumnezeu între Vechiul Testament şi Noul Testament. Cu toate că această perioadă este marcată de tăcerea lui Dumnezeu, este fără îndoială evident că Domnul pregătea lumea pentru venirea lui Hristos. Poporul evreu, civilizaţia greacă şi mulţimea clarvăzătorilor orientului, toţi erau pregătiţi pentru venirea unui mântuitor, în aşa fel încât aceste evenimente au întregit scena pe care Pavel a descris-o ca fiind „împlinirea timpurilor” (Gal.4:4). Isus Cristos[3] împarte istoria omenirii în două : B.C. şi D.C, El fiind punctul central. Evenimente ne-comutabile în istorie sunt : Revelaţia Generală, Revelaţia Specială, iar apoi urmează: Canonizarea, Păstrarea Traducerea Observarea, Insuflare, Inspirare, Iluminare, Interpretare şi Aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa credinciosului şi a bisericii. Cu privire la Unsul, Mesia, Isus Cristos, evenimentele importante înseamnă Întruparea, viaţa şi învăţăturile lui Isus, Moartea lui Hristos, pe Cruce, Învierea Înălţarea la cer şi poziţia pe care o are astăzi sus în cere la dreapta Tatălui de autoritate şi putere. În ceea ce priveşte Biserica se poate afirma că naşterea Biserici, s-a petrecut la Rusalii, iar apoi urmează mărturia Bisericii şi viaţa Bisericii care este deja istorie trecută, prezentă şi va fi în viitor. Evenimente ne-repetabile în istorie sunt : vorbirea directă al lui Dumnezeu cu omul, vorbirea prin profeţi, scrierea Vechiului Testament, Întruparea, ucenicii, apostolul Pavel, scrierea Noului Testament, Canonul. Legătura dintre Vechiul şi Noul Testament[4]. Între cele două Testamente există o perioadă de 400 de ani în care Dumnezeu nu mai vorbeşte prin proroci ultimul fiind Maleahi. Se poate spune că a existat o„ prăpastie de linişte” în care evreii aveau doar Legea lui Dumnezeu dată prin Moise şi prorocii, în plus tradiţia rabinică care deja se suprapunea peste Legea dată de Dumnezeu. Condiţiile Regatului lui Iuda erau transformate, exista o cultură nouă, instituţii şi organizaţii diferite. Dacă la încheierea Vechiului Testament sa afla la putere Imperiul Medo – Persan, la începutul evangheliilor Imperiul Roman avea supremaţie. Redactarea cărţi[5] a fost făcută cam prin anii 50, iar Matei s-a aplecat asupra perspectivei înţelegerii evreilor ca ei priceapă Evanghelia lui Isus Hristos. Scopul cărţii este de a dovedii că evreilor faptul că Isus Hristos este Mesia cel promis de Dumnezeu prin proroci. Pentru acest lucru el se foloseşte de genealogia lui Isus din linia genealogică a lui David, descrisă în detaliu. Versete Cheie în Evanghelia după Matei din care redăm câteva sunt : Matei 4:17 „De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Matei 5:17 Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. (Matei 5:43-44). Rugăciunea Tatăl Nostru ( Matei 6:9-13), Matei 16:26 Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?, Cele două porunci : (Matei 22.37-40), Matei 27.31: „După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.” (Matei 28.5-6) „Matei 28.19-20: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” Puncte de repere[6] în Evanghelia după Matei avem două mari secţiuni : primul este când Isus învăţa norodul Matei 4:17 De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”, iar al doilea marchează o altă etapă din viaţa lui Isus. Matei 16:21 De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât, şi că a treia zi are să învieze. În această postură Isus era deja Mesia, Hristosul sau Robul din Isaia 53. În evanghelia după Matei avem 18 pilde din care amintim câteva : Pilda semănătorului, râul şi neghina, Sămânţa de muştar, Aluatul, Comoara, Mărgăritarul, Năvodul, Pilda gospodarului….etc. Legăturile[7], în Evanghelia după Matei au fost făcute în vederea scopului de a-l prezenta pe Isus Hristos ca fiind Mesia. În sensul acesta el se foloseşte de linia genealogică a lui Isus, pe linia lui David până la Avram. De asemenea el citează profeţii Vechiului Testament care fac referire cu privire la Naşterea din fecioară a lui Isus (Isaia7;14), locul în care se naşte fiind Betleem (Mica5:2), întoarcerea Lui din Egipt (Osea 11.1), lucrarea lui Isus printre neamuri (Isaia 9:1-2, 60 :1-3), vindecările miraculoase ale sufletului (Isaia 53), vorbirea lui în pilde (Ps. 78:2) şi intrarea triumfală în Ierusalim (Zaharia 9:9)” Aplicaţia practică a Evangheliei după Matei este că ne învaţă principalele elemente de studiu, şcoală, învăţături, şi ucenicie, ale creştinismului. Isus a avut ca şi ascultători, ucenicii, mulţimea, între care cărturarii, iudeii şi fariseii care, au refuzat în mod categoric învăţătura Sa. Ei nu au recunoscut în Persoana lui Isus pe Mesia cel aşteptat (Ioan 5:38-40). Fariseii şi Saducheii, şi în general poporul evreu doreau un Mesia în termenii lor, adică în gândirea umană, care să îi scape de jugul roman. În această greşeală poate să cadă şi credincioşii care vor să experimenteze, dragostea, mila Harul Domnului, în timp ce respingem alte calităţi ca şi urgia, justiţia, mânia lui Dumnezeu, doar pentru a ne simţii bine, şi concepem un Hristos, după standardele omului, iar un asemenea Dumnezeu, nu este altceva decât un idol creat de propria noastră minte. Evanghelia după Matei[8] ne prezintă în capitolele 5-7, portretul cetăţeanului care va face parte din Împărăţia Cerurilor, şi etica Împărăţiei. Isus trece dincolo de litera Legii, în adâncul inimi, la motivaţii. El repetă sintagma „Aţi auzit dar eu vă spun” de şase ori, şi se situează deasupra Legii lui Moise. De fapt în Evanghelia lui Isus găsim cinci discursuri dintre care primul este discursul etic. Dar pentru a înţelege promisiunea din Geneza 3:15 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. 15 Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul,” trebuie să ne uităm la felul în care Dumnezeu se descopere oamenilor şi îşi duce planul la îndeplinire tot printr-o femeie. Acest verset din Geneza 3:15 are o dublă semnificaţie evidentă în verset. Pe de o parte se promite un Răscumpărător „ zdrobi capul” care va veni prin femeie, pe de altă parte închinarea adevărată va avea ca şi una din alternative o închinare falsă „ muşca călcâiul. ”, care se vor derula de-a lungul istoriei, fapt valabil în trecut prezent şi viitor. În această Evanghelie Isus vorbeşte despre Biserică şi faptul că va dăinuii în ciuda tuturor circumstanţelor şi aparenţelor Matei 16:18 „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi”. Isus vorbeşte în pilde şi Stânca este Cristos, în pilda celor două case. (Matei 7:24-27, Luca 6:47-49). Această pildă a Lui Isus va fi abordată, pentru a înţelege destinul omului, legat de ascultarea sau neascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, care are consecinţe veşnice, Iadul sau Cerul, şi vedem cum Isus s-a situat deasupra legii.
2). Isus și Legea. Isus se declară un împlinitor al legii, dar şi deasupra ei, iar pentru această afirmaţie repetăm sintagma „Aţi auzit dar eu vă spun”, Isus aplicând în mod radical cele spuse, El abrogă Pentateuhul, şi celelalte cărţi din Vechiul Testament şi se situează deasupra lor. Ioan 1:17 “ căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos”. Poporul evreu a primit legea dată de Dumnezeu pe muntele Sinai în cadrul Legământului mozaic, pe care nu a avut posibilitatea de al onora. În cadrul legământului existau binecuvântări şi blesteme din Deuteronomul 27 – 28, rostite de pe muntele Garizim şi Ebal, iar binecuvântarea sau blestemul erau date în funcţie de ascultarea sau neascultarea poporului evreu. Legământul mozaic era un legământ condiţionat, şi a scos în evidenţă neputinţa omului de a se conforma voinţei lui Dumnezeu. În “ Predica de pe Munte”, din Matei capitolele 5 – 7, Isus se ocupă de probleme ca: fericirile, , ucenicii sunt “sare şi lumină” ucidere, preacurvie şi despărţire, jurământ, suferirea răului şi iubirea vrăşmaşului, milostenie şi rugăciune, model de rugăciune “Tatăl Nostru”, despre post, adevăratele comori, îngrijorările, judecata aproapelui, stăruinţă, poarta cea strâmtă, prorocii mincinoşi, casa zidită pe stâncă. Acestea sunt în opoziţie cu Vechiul Testament, merge dincolo de litera Legii, la motivaţii. Predica de pe Munte este o “mini Evanghelie”. De asemenea binecuvântările din Predica de pe Munte sunt în total contrast cu blestemele din Cartea Deutronom, iar motivul este că numai Domnul Isus poate aduce aceste binecuvântări. În zilele noastre numai un păcătos izbăvit poate cunoaşte ce înseamnă binecuvântare în Domnul. Pavel abordează şi el de nenumărate ori această problemă. Romani 8. 3-4: v.3 Căci-lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e ,,firea pămîntească„.) o făcea fără putere, Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pămîntească, trimeţînd, din pricina păcatului, pe însuş Fiul Său într’o fire asemănătoare cu a păcatului, v.4 pentruca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului. Legea nu conţinea putere în ea însăşi. Tot ce făcea ea era să condamne. Doar Isus poate rezolva această problemă iar în ceea ce priveşte Discursul de pe Muntele Măslinilor, el are un conţinut profetic, care priveşte departe la viitorul cetăţenilor Împărăţiei cerurilor şi la ce se va întâmpla în ziua venirii Domnului. În predica de pe Munte este arătat caracterul pe care trebuie să îl aibă un creştin care face parte din Împărăţia Cerurilor, Cristos fiind Împăratul. Isus Cristos vorbeşte în pilde pentru fi înţeles mai uşor, dar există şi pilde, uneori cu caracter ascuns. Pilda[9] este o învăţătură, un model de urmat, poate fi o comparaţie, un model sau exemplu, pentru cineva, sau poate să fie un indicator, o povestire cu tâlc cu menirea de avertisment. Ea poate juca şi rolul de parabolă, proverb, maximă, sau fabulă. Cele mai multe pildele Domnului Isus[10] se găsesc în Evanghelia după Matei şi Luca şi se pot enumera câteva dintre ele. Pilda cu haina nouă şi burdufurile noi Matei 9:16-17, pilda semănătorul Matei 13:3-8 (Marcu 4:3-8; Luca 8:5-8), pilda neghinei Matei 13:24-30, Comoara ascunsă Matei 13:44, pilda mărgăritarului de preţ Matei 13:45-46, pilda celor doi fi Matei 21:28-32, pilda Celor zece fecioare Matei 25:1-13, Pilda talanţilor Matei 25:14-30, pilda Samariteanul milostiv Luca 10:25-37, etc, sau pildele din Evanghelia după Luca, pilda bogatului ne-înţelept Luca 12:16-21, pilda smochinului neroditor Luca 13:6-9, Ispravnicul necredincios Luca 16:1-9, pilda vameşului şi a fariseului Luca 18:9-14, etc. În continuare dintre pildele Domnului Isus ne vom ocupa de o pildă (Casa zidită pe stâncă), cu privire la a asculta şi a face la modul practic cuvintele lui Isus, iar învăţătura Lui trebuie pusă în practică şi omul respectiv este considerat că are judecată şi discernământ în alegere. Cuvântul Domnului[11] în Vechiul Testament este folosit aproape de 400 de ori prin expresia „dabar”, şi se foloseşte atunci când este vorba de o comunicare divină, care se poate prezenta sub formă de poruncă, profeţie, avertisment sau încurajare. Forma în care este prezentat este „Cuvântul lui Iahve i-a vorbit (lit. „a fost”) lui…”, dar uneori cuvântul este „văzut” ca într-o vedenie (Isaia 2:1; Ieremia 2:31, 38:21)”, fiind o extindere a personalităţii divine, care este sub autoritatea divină şi este ascultat atât de îngeri cât şi de oameni (Psalmul 103:20; Deuteronom 12:32). Cuvântul Domnului există şi persistă veşnic (Isaia 40:8), iar după ce a fost rostit nu se poate să nu fie şi ne-înplinit (Isaia 55:11). Cuvântul Domnului este întrebuinţat ca sinonim pentru Legea dată de Dumnezeu (Tora), cu referinţă preponderent la comunicare scrisă. În Noul Testament termenul este redat prin “ logos şi rhema”, cu referinţă la mesajul Evangheliei (Marcu 2:2; Faptele Apostolilor 6:2; Galateni 6:6), iar al doilea termen păstrează acelaşi sens (Romani 10:8; Efeseni 6:17; Evrei 6:5, etc.). în ceea ce priveşte în Biserica Primară Cuvântul este mesajul descoperit de Dumnezeu prin Cristos şi Apostoli, care trebuie să fie predicat şi ascultat. Cuvântul este : cuvântul vieţii (Filipeni 2:16), cuvântul împăcării (2 Corinteni 5:19), cuvântul crucii (1 Corinteni 1:18), adevăr care este valabil şi astăzi.
3). Contraste – Casa zidită pe stâncă și Casa zidită pe nisip.[12] După mesajul din Predica de pe Munte (Matei 5-7), Isus ne face atenţi asupra pericolului care este peste cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu îl pun în practică. El este un pericol real cu privire la prorocii mincinoşi (Mat.7 :15-20), sau cei care au o religie fără fond, a vorbelor goale, şi a celor „ credincioşi” care sunt bolnavi de superficialitate. Pavel atenţionează şi el asupra acestui gen de pericol : 2 Timotei 3:1 „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, 3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, 4 vânzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; 5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia”. Pericolul mare este de nu apune în aplicare Cuvântul lui Dumnezeu la modul practic, el rămânând la nivel intelectual, sau sentimental, acest lucru fiind ilustrat prin temelia celor două case. Una este zidită pe stâncă, iar alta pe nisip, elementul fundamental fiind suportul pe care sunt construite ambele case. Când este „soare şi timp frumos”, nu există nici o diferenţă, dar în timp de încercare, se vede, iar Cuvântul afirmă că „prabusirea i-a fost mare „ Avem aici trei aspecte importante : 1. Asemănarea între cele două case era de suprafaţă. Ambii oameni, cel înţelept cât şi cel ne-nţelept, au fost animaţi de un gând bun, se a zidi o casă. Casele aveau elemente comune, erau noi, şi frumoase, cu un început care dă speranţe şi perspective favorabile. În ambele case s-a muncit şi s-a învestit, dar aparenţa poate fi înşelătoare. Şi în timpul nostru mulţi creştini se mulţumesc cu o cunoaştere a lui Dumnezeu la nivel intelectual, dar fără o împlinire reală în fapte şi nu aplică în viaţă Cuvântul lui Dumnezeu. 2. Deosebirea dintre case era una de fond. Cel care şi-a zidit casa pe stâncă fiind înţelept a săpat adânc (Luca 6 :48) şi a pus temelia pe stâncă, fapt care ne indică disponibilitatea creştinului de a studia şi al cunoaşte mai mult pe Dumnezeu, dar şi de a pune în practică Voia Sa. În contrast cel nechibzuit a zidit fără efort, a fost interesat de exterior, creştinism de suprafaţă, pentru a impresiona pe alţi oameni sau pe alţi credincioşi. Acest lucru nu este suficient, pentru că a construi implică efort şi jertfă, care dacă nu există sfârşitul este tragic. Matei 7:23 „Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” 3.Testul încercării a scos la lumină realitatea. În viaţa credinciosului vine şi un timp al încercărilor. Toţi credincioşii trec prin aşa ceva, iar în acele momente iese în evidenţă caracterul creştinului rezistenţa lui, ilustrată prin cele două clădiri. Casa care a avut temelia pe stâncă, a rămas în picioare, dar casa care a avut temelia pe nisip a căzut şi „prabusirea i-a fost mare „. Temelia adevărată este Cristos 1 Corinteni 3:11 „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos”. Împlinirea Cuvântului înseamnă a zidi pe Temelie, dar există şi fundaţii lipsite de rezistenţă, trăinicie, nesigure pe care din păcate mulţi credincioşi superficiali zidesc case. Trebuie să ne păzim de superficialitate şi să împlinim Cuvântul Lui Iacov 1:22 „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri”. 4. A pune în aplicare Cuvântul lui Dumnezeu, este sinonim cu frica de Dumnezeu[13]şi înseamnă a avea o atitudine de respect şi veneraţie faţă de Dumnezeu şi să îi slujeşti. Deuteronomul 6:13 „Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, şi pe Numele Lui să juri”. Acest îndemn revine de mai multe ori în Biblie ca exemplu Proverbe 1:7 „Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura”, versetele cu acest conţinut fiind numeroase. Frica de Dumnezeu intră în acţiune în mod special în ceea ce priveşte „poruncile cunoscute” din inimă, iar călcarea lor ţine de voinţa şi inima omului, şi numai persoana în cauză cunoaşte aceste lucruri. Raban Iohanan ben Zakai şi-a îndemnat elevii pe patul de moarte „: “Sã vã temeţi de ceruri tot atât cât vã temeţi de oamenii din carne şi sânge!” “Numai atât?”, s-au mirat discipolii. La care înţeleptul le-a răspuns: “Mãcar de-aţi putea ajunge la asta” (Ber. 28b). De asemenea Antigonos din Sokho afirmă o maximă de genul ca „un slujitor care nu urmăreşte sã obţină nici o recompensã, ci frica de Dumnezeu sã fie în voi toţi” (Avot 1, 3)”. Omul are liber arbitru iar frica de Dumnezeu este legată de decizia persoanei în cauză, şi este prea puţin stimulată de presiuni religioase sau sociale. Pe de altă parte înţelepţii au afirmat faptul că viaţa omului depinde în principiu de providenţa divină şi mai puţin de alţi factori ca avere sau sărăcie, sănătate sau boalã, copii etc, aspect care nu influenţează caracterul rău sau bun al omului, pe care fiinţa umană îl alege în mod deliberat. În „Talmud se spune: “Totul depinde de voia cerului, afarã de frica de ceruri” (Ber. 33b). Maimonide afirmă şi el faptul că omul trebuie să fie conştient de lumea minunată pe care Domnul a creat-o, omul fiind o părticică „minusculã din înţelepciunea nesfârşitã şi incomparabilã a lui Dumnezeu”. Ştiind aceste lucruri „omul va fi înfricoşat şi va înţelege cã nu este el însuşi “decât o făptura nevolnicã, mărunta şi obscurã, care în puţina lui ştiinţã se confruntã cu Cel a cãrui ştiinţã este desăvârşită” (Iov 36, 4; cf. M.T., Iesode ha-Tora). Se poate observa uşor că factorul de decizie este în dreptul omului iar alegerea este a noastră şi înţelepciunea divină este ceva de dorit. Din Predica de pe Munte[14] se înţelege suficient de clar faptul că a sluji pe Dumnezeu înseamnă „adesea a face fie una, fie alta, nu şi una, şi alta”. Isus face şi el afirmaţii tranşante, fără zone de gri, „ochi bun sau rău, calea cea largă, sau strâmtă (Matei 6:22–24; 7:13- 14). Prin exemplul celor două case Isus îi pune pe ascultători în faţa unei alegeri. Dacă vom construi casa pe stâncă, pe o temelie tare care este Cristos, vom avea parte de binecuvântări cereşti în prezent şi în viitor, acest lucru fiind valabil în toate timpurile Proverbe 10:25 „Cum trece vârtejul, aşa piere cel rău; dar cel neprihănit are temelii veşnice”. Isus prezintă pe CEI DOI CONSTRUCTORI [15] în finalul Predicii de pe Munte. În principiu oamenii care trăiesc după Legea lui Dumnezeu, li se permite intrarea în Împărăţia cerurilor în conformitate cu Matei 7:12 „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii”. De asemenea şi felul în care ne tratăm semenii rămâne ca şi principiu (1 Ioan 4,21). Dacă ne întoarcem în Vechiul Testament ce scrie în Matei 7:12, este un rezumat al ultimelor şase porunci din Decalog, în care este dată Legea lui Dumnezeu (Exodul 20:1-17). Cei care beneficiază de intrare în Împărăţia lui Dumnezeu sunt oamenii care trăiesc conform cu ce scrie în Matei 7:12, iar felul în care ne tratăm semenii reprezintă şi atitudinea pe care o avem faţă de Dumnezeu (Matei 22:34 – 40, 1 Ioan 3:14-24). În al doilea rând pilda ne vorbeşte despre mijloacele prin care avem posibilitatea să trăim aş cum doreşte Dumnezeu, dar şi ce anume simbolizează, temelia sau stânca pe care zidim. Biblia ne dă referinţe despre acest lucru Psalmi 89:26 „El Îmi va zice: „Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stânca mântuirii mele!” 1 Corinteni 10:1-4; “iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (Isaia 40:8). Al doilea constructor nu ţine seamă de aceste lucruri şi le face după placul inimi sale. Un alt aspect este faptul că DUMNEZEU SCHIMBÃ DIRECŢIA VIEŢII NOASTRE, pentru că ascultătorii aveau posibilitatea de a vizualiza pilda celor două case, atunci când în urna unor ploi abundente pâraiele se transformau în ape vijelioase, şi măturau totul în cale mai ales casele de la câmpie, care erau lipsite de rezistenţă şi fără temelie, spre deosebire de casele construite în locuri înalte şi pe temelii tari. Isus ne schimbă direcţia vieţii noastre în sensul că ne pune în faţa unei alegeri de a ne zidi convingerile pe învăţătura din Biblie şi să trăim conform principiilor biblice. Luca aminteşte şi el această pildă în care se face precizarea : Luca 6:47 „Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, şi le face. 48 Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte, şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape, şi s-a năpustit şivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă”. Se observă uşor cuvintele – un om – vine la Mine – aude – şi face, – pentru că la necaz – zidiţi în Cristos care este Temelia, – nu ne prăbuşim, – fiindcă noi am ales să zidim pe Temelie. Omul este pus în furca edenică, iar ca alternativă este a asculta şi aplica învăţăturile lui Isus, sau a le respinge. Diferenţa fundamentală din pilda celor două case este atunci când se confruntă cu intemperiile, respectiv încercările prin care trece credinciosul, care şi-a zidit casa pe Stânca care este Cristos, creştinii superficiali cad, dar cei autentici rezistă. Se compară cele două case cu destinul omului cu alegerea de a zidi pe Cristos, sau au ales o altă cale (Apocalipsa 2:1-8). De asemenea aici se vede şi caracterul omului privind la concepţia zidiri în Cristos, care este Temelia, sau a clădii în mod uşuratic şi grabnic fără înţelepciune. Isus Cristos este arhitectul iar casa, nu poate fi clădită decât pe verticală şi redă relaţia dintre om şi Dumnezeu dar şi relaţia pe verticală cu semenii care este clădită pe dragoste. Necazurile care vin peste credincios, le-a suportat prima dată Cristos dar la cote de ne-imaginat. Pilda[16] este şi o lecţie de „ arhitectură” spirituală, iar în Noul Testament imaginea casei este folosită ca şi un simbol pentru clădirea spirituală a Bisericii lui Cristos cu referinţă la credincioşi „Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca…” ( 1 Petru 2: 5 ). Şi Pavel foloseşte acelaşi limbaj atunci când se adresează efesenilor : „ziditi pe temelia apostolilor si prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Iisus Christos.” ( Efeseni 2 : 20 ). Isus Cristos foloseşte această imagine atât în dreptul fiecărui credincios cât şi în dreptul Bisericii care avea să vină ( Matei 7, 24-27 ), Textul şi contextul în care este spusă această pildă are o mare importanţă, pentru că ea este rostită la sfârşitul Predicii de pe Munte, în care Matei are nevoie de trei capitole (Matei 5-7) în care vorbeşte despre caracterul lui Dumnezeu (fericirile) şi cum să fie creştinii, o lumină şi sare a pământului, Legea lui Dumnezeu, în spiritul ei dincolo de literă, relaţiile creştinilor cu semeni, cum să ne rugăm, despre post, primejdia comorilor pământeşti, cele două căi, profeţii mincinoşi, adulter şi divorţ, jurăminte, abrogă legea talionului, despre iubirea vrăşmaşilor, ajutorarea celor în necazuri, cum să se roage (rugăciunea Tatăl Nostru), despre îngrijorări, despre judecata asupra semenilor, îndemn la cere, şi bate la uşa Harului, porţi strâmte şi largi, cei mântuiţi ca prin foc. Atunci când Isus rosteşte pilda celor două case fiindcă cunoştea inimile oamenilor ştie că în faţa Lui se află oameni care nu sun dispuşi să aplice în viaţă învăţăturile Sale. Isus Cristos era conştient că avea în faţă oameni care vor asculta de Cuvântul Său[17] şi oameni care nu vor asculta, iar aici intră mai multe categorii de ascultători. Aici se coate în evidenţă atributul Omniştienţei lui Cristos. Avem ascultători, sentimentali, „foc de paie”, care sunt impresionaţi repede de Cuvântul lui Dumnezeu, dar tot aşa de rapid, se sting, iar în inima lor Cuvântul nu aduce rod. „Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al Meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor”. (Ezechiel 33:31). O altă categorie sunt oameni care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu dar nu îl înţeleg, şi sunt simbolizaţi prin sămânţa căzută lângă drum din pilda semănătorului rostită de Isus Matei 13:19 “Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum”. De asemenea sunt unii dintre oameni care manifestă curiozitate faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, asemănători cu cei din Atena din tipul lui Pavel şi în final nu se aleg cu nimic Faptele Apostolilor 17:21 “Căci toţi Atenienii şi străinii, care stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou”. Mai există o categorie care “uită” Evanghelia, dar şi faptul că Ea trebuie să fie trăită de fiacre credincios “Dar cine isi va adanci privirile in Legea desavarsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui.” (Iacov:1:25). Alţi oameni pur şi simplu nu vor să creadă, iar exemplul cel mai bun este cel din pilda bogatului nemilostiv „Si Avraam a raspuns: „Daca nu asculta pe Moise si pe proroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti” (Luca 16:31). Dar şi mai grav avem oameni de rea credinţă, care aud Cuvântul, îl înţeleg, nu uită, nu numai că nu vor să creadă şi nu împlinesc, şi luptă împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Dar indiferent de categoria din care fac parte, sau motivele amintite mai sus, nu există decât două categorii, oameni care ascultă Cuvântul şi îl împlinesc cu bucurie, şi oameni care doar iau cunoştinţă despre El. Din păcate există şi foarte mulţi dintre creştini cu etichetă care cad în cumplitele cuvinte rostite de Isus în Evanghelia după Matei „Nu orisicine-Mi zice: „Doamne, Doamne !” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: „Doamne, Doamne ! N-am prorocit noi in Numele Tau ? N-am scos noi draci in Numele Tau ? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau ?” Atunci le voi spune curat: Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” ( Matei 7, 21-23 ) În această pildă sunt prezentate DOUĂ CLĂDIRI, DOUĂ TEMELII ŞI DOUĂ DESTINE[18], în care avem două poziţii sau puncte de vedere diferite a omului în modul de a se raporta la Dumnezeu, seriozitate si superficialitate. Din păcate aceste atitudini se regăsesc şi în Biserică. Există credincioşi care tratează relaţia lor cu Dumnezeu în modul cel mai serios cu putinţă, dar din nefericire avem în biserici credincioşi care dau dovadă de superficialitate în relaţia lor cu Divinitatea. Astfel se poate defini viaţa credinciosului sub două aspecte ca egocentrică si christocentrică. Aparent în momente de „cer senin”, nu se vede diferenţa dintre ei, dar atunci când vine furtuna (crize majore), se vede temelia pe care şi-a clădit fiecare casa sufletului său. Unul dintre motivele pentru care Isus a spus această pildă este de a ne verifica până mai este timp, şi nu a venit încă încercarea, iar dacă noi nu o vom face, această verificare a temeliei, se face înspre o cercetare sinceră şi este un lucru bun, sau cu intenţii rele făcută de Satana „Simone, Simone”, l-a avertizat Domnul pe Petru înainte de marea criza de la Golgota, „ Satana v-a cerut sa va cearna ca graul „ (Luca 22: 31), iar prăbuşirea unora va fi definitivă. Diferenţa dintre superficialitate şi seriozitate nu se vede la suprafaţă ci în adânc, la temelie. Deşii lucrarea pentru zidirea unei case ţine o viaţă şi se munceşte din greu de ambele părţi diferenţa dintre ele este uriaşă, conducând omul spre două destine. Pentru viaţă veşnică trebuie să dai dovadă de seriozitate, „a sapat adânc inainte” (Luca 6 :48), nu la lucruri care izbesc privirile. Seriozitatea înseamnă mai mult decât o citire în fugă a Scripturii, o rugăciune făcută în grabă, sau în mod mecanic, ci să sapi adânc, iar Duhul Sfânt va descoperii lucruri ascunse, care înseamnă şi cultivarea unei relaţii strânse cu Mântuitorul personal. Seriozitatea implică o relaţie directă de tipul eu –Tu, în care fiinţa creată îşi recunoaşte Creatorul şi îl ascultă. De multe ori casele zidite pe nisip sunt mai impunătoare, materiale de calitate, arhitectură, şi alte elemente exterioare, dar nu au o temelie adecvată şi potrivită, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Pavel dă răspuns la această alegere. „Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Iisus Christos. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie, lucrarea fiecaruia va fi data pe fatza; ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea ramane in picioare, el va primi o rasplata. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata.” (1 Corinteni 3, 11-15 ) Deci mântuirea sau pierzarea depinde de temelia pe care zidim şi de care va depinde destinul nostru. Avem aici trei genuri de încercări, sau crize spirituale reprezentate prin : „ploaia, care vine întotdeauna de sus, şuvoaiele, care vin întotdeauna de jos, de pe pământ si vântul, care bate întotdeauna din lateral”. Prin ploaie, se înţeleg încercările venite de sus de la Dumnezeu, cu scopul disciplinării, a formării caracterului de creştin, care sunt îngăduite de Dumnezeu. Petru menţionează acest aspect şi importanţa lui. 1 Petru 1:7 „pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos”. Dincolo de scopul lor, este rezultatul testului credinţei care ne face ori să ne prăbuşim sau să rezistăm[19]. Cel care a dat putere bisericilor ca să reziste de-a lungul mileniilor „portile locuintei mortilor”, ne dă şi nouă această putere. Cultura, educaţia, sau alte forme nu ne pot ajuta în aceste momente ci ascultarea de voia lui Isus Cristos. Şuvoaiele, vin de jos de pe pământ, simbolizează valurile lumii care lovesc în fiinţa şi sufletul nostru. Ele sunt şi tot felul de ispite care vin din lumea din care suntem, dar ele trec, iar Ioan ne atenţionează şi ne încurajează în acest timp „pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume. Si lumea si pofta ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac” ( 1 Ioan 2:16-17 ). În mod paradoxal în anii de libertate şi prosperitate, aceste valuri au distrus mai multe case sufleteşti decât în timp de prigoană. Pavel atenţionează şi el asupra acestui fapt. „Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti” ( Efeseni 6,12 ). Ele mai pot fi învăţături false sau persecuţii la care trebuie să facem faţă. Atunci când temelie este pe Cristos casa sufletului nostru nu se va prăbuşii. Dar nu trebuie să uităm că trăim sub blestem, pe care Domnul îl poate schimba în binecuvântare.
4). Testele credinței. În altă ordine de idei casa zidită pe stâncă[20], simbolizează casa care are temelia zidită pe stâncă și care în timpul necazului rămâne în picioare. Există un timp al testului : necazuri, tragedii în viaţă, boală, insuccese, testul timpului. Dacă eşti adevărat credincios rămâi în picioare. O definiție a credinței o găsim și în Evrei 11:1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.– Credinţa[21] celebrează (în prezent) realitatea obiectivă a binecuvântărilor nădăjduite – Credinţa dă substanţă obiectelor nădejdii care par a nu fi reale – Credinţa permite credinciosului să apuce adevăruri nedemonstrabile şi să se ţină de ele în vremuri ostile, ştiind că binecuvântările nădăjduite sunt garantate prin promisiunile lui Dumnezeu – Credinţa demonstrează realitatea ce nu poate fi cunoscută prin percepţia obiectivă a simţurilor – Credinţa este acea putere direcţionată înspre viitor, care se naşte în urma unei întâlniri personale cu Dumnezeu Această capacitate a credinţei de a privi în viitor ne dă posibilitatea să ne avântăm curajos şi în pace înspre un viitor nevăzut, fiind susţinuţi doar de Cuvântul lui Dumnezeu – Credinţa are capacitatea să dea vălul deoparte de pe realităţi viitoare, aşa încât evenimente încă nevăzute să poată fi apucate în prezent de credincios Avem teste ale credinței: 1. Testul doctrinal în care NU se mai crede în adevărul absolut. Cristos, Dumnezeu, Sfânta Scriptură nu sunt adevărate.[22] De asemenea nu mai există dicstinție între Cristos cel istoric și Cristosul credinței. Ioan dezvoltă acest concept în Ioan în Ioan 4:9-26, în care afirmă faptul că Isus este Fiul lui Dumnezeu. De asemenea cei care l-au cunoscut pe Cristos, îl au și pe Tatăl și sunt justificați prin El. 2. Testul de învăţătură 3. Testul moral este foarte important și îl găsim în 1 Ioan 2:3-6, și 3:4-10 în care cei care îl cunosc pe dumnezeu vor trăi o viață neprihănită. 4.Testul spiritual 5. Testul social în care se prezintă două categorii de oameni 1Ioan 2:9-10 în care unii pretind că au lumină dar își urăsc frații, (1Corinteni 13:2) și oameni care iubesc pe alți creștini. Autoritatea[23]. În mod inevitabil problema autorități se pune în mod acut pentru că în versetele din Matei 7: 28-29 ni se spune faptul că Isus vorbea cu autoritate și putere pe când fariseii, cărturarii și rabinii citau pe altcineva. Ei dau dovadă de slăbiciune și fac dovada lipsei de relație cu Dumnezeu. Isus Hristos a avut autoritate, împuternicire, competenţă, valabilitate, valoare și eficacitate personală ”Eu vă spun”, o autoritate derivată și în același timp fiind de la Dumnezeu, El fiind și una cu Tatăl. După Înviere Isus Cristos face afirmația : Matei 28:18 b. „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ”. Ucenicii au lăsat totul și au mers după El și au făcut ce le-a poruncit Cristos. Dacă se face o referire la preoția tuturor credincioșilor din Apocalipsa 1:6 și din 1Petru 2:9 Voi însă Sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam Sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; atunci autoritatea noastră este una derivată, o obligație dar și o poruncă de a vesti Evanghelia. Isus Hristos trebuie să fie centrul închinării noastre, iar în predicare Hristos (viaţa, moartea, învierea, învăţăturile Sale), este centrul predicării, urmează doctrinele centrale, şi alte învăţături. Nu se inversează ordinea. Atunci când se face inversarea ordinei se mută accentul pe lucruri tangențiale care nu duc omul la mântuire și vina este a noastră. Accentul în viaţa de credincios se pune pe ascultare, şi trebuie să înţelegem că avem o autoritate derivată. Ne aşteaptă în viitor o judecată care NU va fi după criterii omeneşti. Există aici un test al slujirii, oameni care au respins pe Cristos și oameni care dau dovadă de înţelepciune, şi ascultă de Cristos, care este o binecuvântare a ascultării, pentru cei care sunt creştini autentici. Creştini care clădesc pe o temelie tare aceasta fiind Cristos, avem de a face cu nestatornicia celor răi, oameni care aud Cuvântul dar nu îl ascultă, oameni care îşi neglijează îndatoririle, oameni cărora Scriptura le spune că sunt nebuni, presupoziţii false, (,”sunt creştin botezat”, ori în Luca 6:49 „Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şivoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare, ” presupoziţii care duc la eşec spiritual. La Isus este autoritate şi dă o învăţătură sănătoasă. Numai pe El se poate clădi ceva durabil. Pavel a spus: “Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.” . Elementele decorative nu ajută sub nici o formă în domeniul spiritual. De aici se pot desprinde Lecţii de viaţă[24], spre folosul fiecăruia dintre noi. Mulţi dintre noi avem impresia că totul este bine şi frumos, dar trebuie să înţelegem că intemperiile de ordin spiritual vin atât peste casa zidită pe stâncă cât şi peste casa zidită pe nisip, fenomene care pot să ne distrugă din cauză că trăim în această lume. Isus nu a venit să ne ferească de probleme şi chiar specifică acest aspect ”In lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33), ci ne învaţă cum să rămânem în picioare în faţa încercărilor. Zidirea în sine nu se face instantaneu, ci în timp, iar casa se zideşte în măsura în care auzi / citeşti Cuvântul şi îl aplici în viaţa ta de credincios. Rezistenţa la încercări nu are de a face cu alte aspecte ornamentale, sau calitative exterioare (apropo de programele noastre religioase, chiar dacă în principiu trebuie să oferim în închinare tot ce avem mai bun), ci de locaţie, adică Stânca. Dar dacă este să fim sinceri cu noi înşine Cristos a fost acela care ne-a iubit prima dată şi prin Duhul Sfânt a construit alături de noi. Cărămidă cu cărămidă, centimetru cu centimetru pe Temelia care este El, construcţia a început să se înalţe, chiar şi în cele mai grele condiţii, şi nu a rămas nimic nefinalizat. Efeseni 1:13 „Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit” Atunci când apar calamităţile spirituale, ele nu sunt ceva nou pentru credincios, tocmai pentru faptul că a zidit în asemenea condiţii. El a refăcut cioburile, le-a adunat laolaltă, iar noi am devenit făpturi noi. Noi nu suntem zidiţi pe Stâncă, ca să avem doar sporadic legătură cu Cristos, ci el prin Duhul Sfânt locuieşte în noi „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine”. (Ioan 15:4). Parabola ne învaţă să nu clădim credinţa noastră pe inteligenţa omenească, ci pe înţelepciunea divină, să nu zidim pe temelia altuia, pe sentimente, sau minuni ci pe Stânca care este Isus Cristos, cu o împlinire a Cuvântului Său în viaţa noastră, şi să nu avem nici o teamă. David face acest lucru în momentele de restrişte „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea. Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost. (Psalmi 62:5-7)
5). Casa lui Dumnezeu – Biserica. Pornind de la imaginea fizică a celor două case, se poate trece uşor de la Biserică ca şi clădire, şi apoi mai departe la Biserica Universală care înseamnă „totalitatea credincioşilor, fără deosebire de rasă, naţionalitate, sau clasă socială, din toate timpurile, din cer şi de pe pământ, formează Biserica lui Hristos. Această Biserică nu e o organizaţie pământească vizibilă, ci e organismul viu, spiritual, al celor ce au crezut în Hristos şi au fost născuţi din nou[25]”. La început s-au folosit pietre de aducere aminte, apoi s-a construit Cortul, iar în final Templul, care este Casa lui Dumnezeu, cu o origine a Templului din cer, iar Isus Cristos conform cu Faptele Apostolilor 4:11 “El este „piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.”. Atunci când omul se întâlneşte cu Dumnezeu lasă un semn, prin care marchează locul acela Geneza 28:18 „Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătîi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei”. Popoarele păgâne foloseau totemuri prin care se marca întâlnirea lor cu zeii şi idoli din timpul respectiv. Când Avram se întâlneşte cu Domnul zideşte un altar Geneza 12:7 „Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase”. După ieşirea din Egipt Dumnezeu porunceşte lui Dumnezeu să facă un Cort, la care Moise primeşte indicaţii precise la felul în care trebuie să fie realizat „Vezi să faci după chipul care ţi s-a arătat pe munte” (Exodul 25:40). Cortul [26] din pustiu a fost modalitatea prin care Dumnezeu s-a întâlnit şi a vorbit cu poporul ales. Până atunci nu găsim o referinţă a faptului că Dumnezeu a locuit pe pământ, dar după ce poporul evreu a ieşit din Egipt Dumnezeu a dat o poruncă lui Moise „”Vorbeşte copiilor lui Israel: Să-mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă. Să-Mi facă un locaş sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor” (Exod 25:2 – 8). Revelaţia lui Dumnezeu a fost progresivă şi treptat prin modele şi umbre El se descopere lui Abel, Enoh, Noe, Avram, Isac şi Iacob, apoi lui Moise, prin care Dumnezeu scoate poporul răscumpărat din Egipt şi îl conduce spre ţara promisă pănă la Lăcaşul lui cel Sfânt, eliberat de sub puterea lui Satana prin sângele Mielului pascal. Cortul era o umbră dar era şi o anticipare a momentului când „după apariţia noului cer şi a noului pământ, cortul lui Dumnezeu (oraşul sfânt, noul Ierusalim, Biserica, soţia Mielului pregătită ca o mireasă împodobită cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei, El, Dumnezeul lor” (Apocalipsa 21). Dumnezeu a poruncit facerea Cortului, poporul s-a oferit de bunăvoie (după ce Domnul le-a mişcate inimile), şi evreii au făcut în detaliu aşa cum a poruncit Domnul. Locul este ales de Dumnezeu pentru construirea Cortului (Exod 29), iar Dumnezeu adaugă faptul că: Exodul 29:43-45 „Acolo Mă voi întâlni cu copiii lui Israel şi locul acela va fi sfinţit de slava Mea. 44 Voi sfinţi Cortul Întâlnirii şi altarul; voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii lui, ca să fie în slujba Mea ca preoţi. 45 Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel şi voi fi Dumnezeul lor”. Acest lucru presupune trei aspecte. 1. Dumnezeu avea posibilitatea să locuiască cu poporul Său, prin arderea de tot, în baza jertfei necurmate, care prefigura Jertfa lui Cristos. 2. Cortul era sfinţit prin Gloria Sa, împreună cu componentele Cortului fiind un standard pentru închinare şi slujire. 3. Poporul trebuie să-l cunoască pe Acela care ia scos din ţara Egiptului, ca pe un Dumnezeu al eliberării şi a răscumpărării lor atât în plan terestru dar mai ales în plan divin, care va avea o temelie bazată pe Moarte lui Cristos şi ce anume înseamnă un Dumnezeu revelat. ELEMENTE ALE TABERNACOLULUI[27], pe care le descriem în mod sumar sunt : Cortul era înconjurat de o curte de formă dreptunghiulară cu porţi de acces. În partea de Est se afla Altarul arderilor de tot, iar apoi ligheanul de bronz. În incinta cortului sa afla Masa pâinii punerii înainte şi Sfeşnicul de aur, urma Locul Sfânt şi Sfânta Sfintelor în care se găsea Chivotul lui Dumnezeu. Chivotul[28] era o cutie de lemn aurită (cu inele, exterioare pentru transport) în care se găseau două table conţinând Legea, mai târziu toiagul lui Aron şi un borcan cu mană, Scaunul îndurării pe care se aflau doi Heruvimi cu aripile întinse, iar Slava lui Dumnezeu se arăta în Norul de Slavă dintre cei doi Heruvimi şi deasupra scaunului îndurării prin care Dumnezeu vorbea, lui Moise şi apoi lui Aron şi fii lui, iar în Exod 29 Biblia ne descrie consacrarea preoţilor. Cortul [29] a fost umplut de Slava lui Dumnezeu, (kabod) iar Moise nu a putut să intre (Exod 40:34-35). Astfel Dumnezeu a intrat în posesia Casei Sale. O observaţie demnă de luat în seamă este faptul că Dumnezeu a locuit în cort şi a comunicat cu poporul Său, cu credincioşii, nu cu cei necredincioşi. Poporul nu avea voie să intre în cort, ci doar Moise iar mai târziu Marele Preot odată pe în ziua ispăşirii, când aducea jertfă pentru popor, fiind un antetip a lui Cristos, iar acest lucru era un privilegiu pentru popor. Poporul stătea la intrare iar Dumnezeu dădea porunci prin Moise în diferite situaţii împrejurări sau evenimente, porunci specifice pe lângă cele date la Muntele Sinai în cadrul Legământului mozaic, dar care se încadrau în standardul de morală şi sfinţenie a lui Dumnezeu, (Levitic 11:44) ,aspect pe care fiecare evreu era ceva obligatoriu, aspect valabil şi în Noul Testament 1 Ioan 2:6 „Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus”. În felul acesta locul acela dar şi starea de sfinţire era o responsabilitate dar şi o binecuvântare. Dacă se ia în ansamblu cele 12 triburi a lui Israel [30], ele se întemeiau în baza unei credinţe în Dumnezeul lui Israel, cu care Domnul încheiase un legământ condiţionat, un Dumnezeu pe care „îl slujeau într-un centru religios consacrat” (Jud. 5 :11, 20:2). Cortul întâlnirii şi Chivotul lui Dumnezeu constituiau şi însemnau obiectele de cult al acestei uniuni. În timpul peregrinărilor poporului evreu prin pustie, “Muntele lui Dumnezeu”, muntele Sianai (Horebul), alte locuri sau oaze în pustiu, Cadeş Barnea (Deut. 1:46), au fost centre religioase. Şi după cucerirea Cananului sunt amintite astfel de locuri ca Penuel, Bet-El, Beer-şeva şi Sihem, iar la Şilo a avut un statut negativ particular (1 Sam. 2 :14), acolo se aduna poporul evreu, acolo au fost număraţi de către Iosua, tot acolo a fost aşezat Cortul întâlnirii şi Chivotul (Ios. 18: 1-8). Tot acolo a slujit Eli şi fii lui, iar poporul aducea jertfe (Jud. 21:19, 1 Sam. 1:3), Samuel având rolul de judecător dar şi preot. Triburile beneficiau de autonomie şi guvernau după modelul patriarhal şi erau asistaţi de Moise, Iosua, apoi Dumnezeu a ridicat judecători în Israel, iar apoi începe perioada împăraţilor, dar în tot timpul acesta Legea dată de Dumnezeu prin Moise la muntele Sinai era în vigoare. Se pare cu beneficiind de un tot unitar, ca şi credinţă, religie, aspect social, acelaşi Dumnezeu, poporul evreu deşii era o naţiune nu a scăpat complet de conştiinţa de trib, în beneficiul unei conştiinţe naţionale care trebuiau să îi unească şi mai mult, aspect dovedit istoric mai târziu. Dacă înţelegem gândurile lui Dumnezeu în momentul în care dă porunca să se construiască Cortul şi Chivotul, care vor fi mai târziu Templul lui Dumnezeu Ioan 2:19 “Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica,” înţelegem şi Jertfa lui Cristos. Deci de la obiecte fizice se ajunge la o Persoană, care este Isus Cristos. După cucerirea Cananului în momentul în care David ajunge Împărat peste Israel, are dorinţa de a zidi o Casă lui Dumnezeu, dar nu i se permite acest lucru, ci fiului său Solomon. Templul. [31] Popoarele păgâne aveau propriile temple, ca exemplu “casa lui Dagon”, sau casa zeităţii, la care se închinau. (1 Samuel 5:5; bet ’astarot, 1 Samuel 31:10; cf. bet yhwh, Exod 23:19) Au mai fost descoperite numeroase alte temple la Bet-Şean, Haţor şi în alte locaţii. David a văzut că este nepotrivit ca el să locuiască în casă iar Domnul într-un Cort (2 Samuel 7:2), dar avea mâine pătate de sânge, iar onoarea revine fiului său Solomon. David strânge materialele, bogăţiile, şi cumpără locul (1 Cronici 22: 8 2 Samuel 24:18-25). Începerea construcţiei se face în al – 4 – lea an al domniei lui Solomon şi durează 7 ani. Dumnezeu a pregătit şi oameni pentru acestă lucrare 1 Împăraţi 7:14 „fiul unei văduve din seminţia lui Neftali, şi al unui tată din Tir, care lucra în aramă. Hiram era plin de înţelepciune, de pricepere şi de ştiinţă în săvârşirea oricărei lucrări din aramă”, HIram fiind doar unul dintre ei. El a venit la împăratul Solomon, şi i-a făcut toate lucrările.Templul a fost construit în zona numită acum Haram esh-Sherif’, la Est de „Oraşul Vechi” din Ierusalim, o localizare puţin imprecisă, (2 Cronici 3:1). Se presupune că s-a construit din aria de treierat cumpărată de David cu 50 de sicli de argint (2 Samuel 24:24-25). Asemănarea dintre Cort şi Templu ca origine şi obiect sunt asemănătoare. Planul Templului şi locul unde să fie construit a fost hotărât de Dumnezeu. ( 2 Cronici 3:3). David a primit proiectul şi l-a transmis lui Solomon. „David a dat fiului său Solomon modelul prispei şi al clădirilor, al vistieriei, al camerelor de sus, al camerelor dinăuntru şi al camerei pentru scaunul îndurării. I-a dat planul a tot ceea ce avea în minte cu privire la curţile Casei Domnului şi la toate camerele de jur împrejur pentru vistieriile Casei lui Dumnezeu” (1 Cronici 28:11-12), iar Solomon a urmat indicaţiile primite. Hiram[32], regele Tirului, aliat a lui Solomon s-a hotărât să livreze lemnul necesar Templului, contra cost cu alimente. Solomon a înrolat la corvoadă cam 100 000 de oameni, ca tăietori de lemn şi cioplitori în piatră, plus meşteşugari care să lucreze. Pe lângă aceştia au muncit şi sclavi, fiindcă lucrarea era de o mare amploare. ELEMENTE ALE TEMPLULUI. Amănunte cu privire la construirea Templului[33] se găsesc în 1 Regi 6, „Templul, având o lungime de 27 metri, lăţime de 9 metri, şi o înălţime de 13,7 metri. Templul avea două încăperi, Sanctuarul şi Sanctuarul dinăuntru,, care corespondeau cu Locul Sfânt şi Sfânta Sfintelor din Cort, în plus pridvorul şi camere pentru preoţi. El mai conţinea două curţi, una interioară şi una exterioară,( 2 Cronici 4:1-22), şi altarul de bronz pentru arderile de tot, ligheanul de aramă pentru spălările rituale („marea de aramă”, (1 Împăraţi 7:23-26). La dedicarea şi consacrarea, omagiere şi închinare a Templului, Solomon a stat pe o „treaptă” de bronz (2 Cronici 6:12). Pridvorul era lung de 10 coţi şi lat de 20 de coţi (2 Cronici 3:4), denumit „loc sfânt” (ebr. hekal,). Ferestre zăbrelite aproape de tavan iluminau locul sfânt (1Împăraţi 6:4). „Aici se afla altarul de aur pentru arderea tămâiei, masa pentru, pâinea pentru punerea înainte şi cinci perechi de sfeşnice, împreună cu uneltele pentru jertfă.” Sanctuarul interior[34] era un cub perfect cu latura de 20 de coţi. „Două dintre aripile lor se întâlneau în centru deasupra chivotului legământului, iar celelalte aripi atingeau pereţii de Nord şi, respectiv, de Sud (1Împăraţi 6:23-28, „HERUVIM”). În acest loc preasfânt prezenţa lui Dumnezeu era arătată printr-un nor” (1Împăraţi 8:10 ş.urm.). „Zidurile exterioare ale sanctuarului şi ale locului sfânt erau construite cu două terase de un cot pentru a sprijini grinzile celor trei rânduri de încăperi mici de jur împrejur. Astfel, încăperile de la primul nivel erau late de 5 coţi, cele de sus de 6 coţi, iar cele de la al treilea nivel erau late de 7 coţi. O uşă în partea de Sud avea acces la o scară spirală care ducea la etajele superioare”. Solomon a angajat un om din Tir ca să conducă lucrările şi a folosit meşteşugari fenicieni (1Împăraţi 5:2-8 ) „planul arhitectonic al Templului şi decoraţiile sale cu lucrări similare care s-au păstrat în unele temple feniciene şi canaanite” , şi au avut influenţă în construirea, şi ornamentele Templului. Numeroase plăci de fildeş sculptate (de la pereţii sau mobilierul palatelor) găsite pretutindeni în Orientul antic sunt lucrări feniciene, conţinând adesea teme egiptene, care se găseau în incinta Templului. „subiecte obişnuite sunt florile, palmierii şi sfincşii înaripaţi, subiecte care pot fi comparate cu sculpturile din Templu. La fel ca şi panourile din Templu, aceste sculpturi erau acoperite cu aur şi încrustate cu pietre colorate”, dar cu toate aceste elemente păgâne, Templul a fost sfinţit de Dumnezeu. Există o legătură dintre Cort şi Templu, mai precis Templu era o continuare a Cortului în care avem două aspecte. 1. Locuinţa lui Dumnezeu În Templu s-a realizat după ce bătrânii lui Israel s-au adunat, împreună cu căpeteniile din fiecare seminţie, împreună cu familiile lor 2 Cronici 5:3: „Toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la împărat pentru sărbătoarea din luna a şaptea„, o imagine a restaurări lui Israel (Numeri 29:1). S-au adus jertfele necesare, iar „preoţii au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în sfântul locaş al casei, în locul preasfânt, sub aripile heruvimilor” (2 Cronici 5:1-7). Chivotul era acela care determina şi scotea în evidenţă caracterul lui Dumnezeu, pentru că era tronul lui Dumnezeu în mijlocul poporului evreu, de unde El dădea porunci poporului Său. 2. Dumnezeu confirmă slujitorii în lucrare şi anume pe toţi preoţii, leviţii, cântăreţii „Asaf, Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor”, şi lăudau pe Domnul „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!”, iar „Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci Slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu” (2Cronici 5:11-14). Solomon arată cum a devenit un instrument în mâna lui Dumnezeu, a îngenuncheat şi s-a rugat şi a citat din Psalmul 132: „Acum, Doamne Dumnezeule, scoală-Te, vino la locul Tău de odihnă, Tu şi chivotul măreţiei Tale. Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să fie îmbrăcaţi cu mântuire şi preaiubiţii Tăi să se bucure de fericire! Doamne Dumnezeule, nu îndepărta pe unsul Tău, adu-ţi aminte de bunătăţile făgăduite robului Tău David!”, iar după ce Solomon a terminat rugăciunea, s-a coborât foc din cer, care a mistuit jertfele şi Slava Domnului a umplut Casa Domnului (2 Cronici 6:41-42, 7:1-2). Se reţine şi ideea trecerii de la peregnirarea din pustie la un loc stabil, Casa Lui Dumnezeu în mijlocul poporului ales, iar diferenţa dintre Cort, care era mutat din loc în loc şi Templu, arată diferenţa dintre pustiu şi ţara promisă, care era un loc stabil. În ambele cazuri Dumnezeu a fost cu poporul evreu. Focul care s-a coborât din cer şi a mistuit jertfele ca răspuns la rugăciunea lui Solomon s-a realizat în baza răscumpărării şi a Jertfei lui Cristos care urma să vină. Templul lui Dumnezeu era în Ierusalim urma să fie un loc sfânt pentru fiecare care fiecare evreu, ca loc de adorare şi închinare. „Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană”. (Psalmi 84:11). Acolo se urcau seminţiile lui Israel în fiecare an pentru a lăuda pe Domnul (Psalmul 1 Psalmul 22:3-4). Prin faptul că Casa lui Dumnezeu se afla în Ierusalim, acest lucru era un mare privilegiu pentru poporul evreu.
4). Biserica[35] Faptele Apostolilor 2:1 „În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. 2 Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 3 Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. 4 Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească”. Biserica s-a născut la Rusalii, iar Isus a vorbit despre Ea şi a făcut o afirmaţie Matei 16:18 „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui”. Cuvântul folosit pentru Biserică[36] este „ekklesia” cuvânt derivat din gr. Kyriakos – în latină basilica ,care înseamnă „casa Domnului”,, era un loc de închinare, o adunare dar se poate referii şi la o clădire. Termenul a fost folosit şi în Vechiul Testament la evrei în LXX, pentru adunarea lui Israel, care se aduna la sărbătorile anuale (Faptele Apostolilor 7:38). Dacă ne uităm puţim la dispensaţiile din istorie, care nu se pot nega în totalitate (învăţătura calvinistă), Isus[37] mai face afirmaţii cu privire la schimbări în viitor “Stricaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica”. Şi evanghelistul ne spune: „El le vorbea despre templul trupului Său” (Ioan 2:19 – 21). La a Rusalii Domnul avea să locuiască pe pământ într-un fel nou sub două forme, în sensul că Dumnezeu şi-a zidit Templul în fiecare credincios (1 Corinteni 6:1- 9), dar a avut şi un locaş al Lui împreună cu toţi credincioşi „voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul” (Efeseni 2:22). Aici mai avem trei aspecte 1. Dumnezeu îşi zideşte o Casă, în cazul acesta este inclusă şi Biserica, iar Cristos a zidit Biserica după Cuvântul Lui. „Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei care erau mântuiţi” (Fapte 2:47), iar Casa lui Dumnezeu poate fi înlocuită folosind cuvântul Biserică iar fiecare piatră din Biserică era un mădular în Trupul lui Cristos. 2. Casa lui Dumnezeu este o modalitate prin care sufletele sunt adăugate la Ea. Fapte 2:41 „Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete”. Ca şi rezultat al pocăinţei se primeşte iertarea păcatelor şi Duhul Sfânt şi ele nu se pot despărţi. Suntem curăţiţi de păcate prin Sângele lui Isus Cristos. Romani 3:25 „Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu”. Biserica lui Dumnezeu fiind locuinţa lui Dumnezeu este zidită prin Har atât pentru evrei cât şi pentru neamuri. 3. Credincioşii care locuiesc în Casa lui Dumnezeu, în Biserică aveau diferite activităţi, iar Petru le pune în evidenţă 1 Petru 2:5: „Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos„. Dacă ne uităm în Faptele Apostolilor, găsim un alt aspect al slujbei sfinţilor care sunt etalon şi pentru bisericile din secolul XXI. Faptele Apostolilor 2:42 „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni”. Şi David se bucura de aceleaşi privilegii „Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. – (Oprire)” (Psalmi 84:4), aspect care scoate în evidenţă Imuabilitatea lui Dumnezeu. Un alt aspect este Biserica construită de om (1Corinteni cap 3). În prezentarea adevărului despre Dumnezeu biserica construită de om are un loc important, fiindcă aşa cum se vede în scrisorile lui Pavel, Duhul Sfânt foloseşte acest prilej în care prin condiţia sfinţilor se dezvăluie aspecte care privesc Biserica. Aici se îmbină aspecte din biserica locală cu cele din Biserica Spirituală. Un bun exemplu este biserica din Corint, pe care Pavel totuşi îi numeşte sfinţi, dar care erau foarte lumeşti, erau divizaţi, aveau favoriţi, Petru, Apolo, iar Pavel trebuie să le dea lapte duhovnicesc ca şi unor copii, în loc de bucate tari. Aflând de starea bisericii Pavel[38] le arată adevărata poziţie de slujitor al lui Dumnezeu 1 Corinteni 3:6 „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească”. Apostolul Pavel avea dorinţa ca toţi să fie al lui Dumnezeu şi să aibă părtăşie cu Dumnezeu şi uni cu alţii 1 Corinteni 3:9 „Căci noi Suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi Sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu”. Pavel dezvoltă mai departe această idee După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra”. (1Corinteni 3:10). Dacă ne amintim ce a spus Isus când vorbeşte cu Petru “pe această piatră voi zidi Biserica Mea”, vedem diferenţa prin care se explică cele două aspecte ale Casei lui Dumnezeu, iar lucrarea lui Cristos de clădire a Bisericii Sale trebuie să fie desăvârşită. Temelia pe care este zidită Biserica este însuşi Cristos, El fiind „ piatra din capul unghiului”, şi Petru fiind şi el o piatră vie (Fapte 18), iar Pavel a fost fiind primul care a vestit Evanghelia celor din Corint. Aici se disting trei categorii de creştini care zidesc dar şi condiţia plus responsabilitatea lor 1 Corinteni 3:11 Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos. 1. 12 Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie, 13 lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Deci aurul, argintul şi pietrele scumpe înseamnă un bun lucrător care primeşte o răsplată 2. Un al doilea aspect un lucrător care îşi va pierde răsplata, dar care totuşi este mântuit 3. Un lucrător rău care va fi nimicit împreună cu lucrarea lui. Să clădeşti „lemn, fân sau trestie pe temelie, în loc de aur, argint sau pietre scumpe”, înseamnă să aduci în Adunare suflete care nu au o viaţă divină, sau să promovezi doctrine false, ignorând necesitatea pocăinţei a Naşterii din Nou şi faptul că Sângele lui Cristos ne curăţeşte de orice păcat. De asemenea se pot primi în adunare oameni care nu sunt mântuiţi şi nu sunt destinaţi să facă partea din ea. Perspectiva umană înseamnă un lucru, pe când cea biblică poate să însemne cu totul altceva. Credincioşia va fi răsplătită şi nu cantitatea lucrării (vezi pilda talanţilor Matei 25:18). Ce a clădit fiecare se va vedea în ziua judecăţii „care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor” (1 Corinteni cap 4). Cu privire la adevăr avem parte de îndurarea lui Dumnezeu, dar tot va veni o zi în care, fiecare va fi responsabil în faţa lui Dumnezeu, iar Pavel aminteşte corinteilor faptul că deşii toţi au fost în nor şi în mare, nu toţi au fost plăcuţi lui Dumnezeu (1Corinteni cap10). Păcatul lor a fost neascultarea şi cârtirea, iar noi ca şi creştini, avem răspunderea de a ne trăi viaţa ca şi creştini adevăraţi, care sunt atenţionaţi de consecinţele păcatului (Evrei, cap 3 şi 4). În cazul acesta în Casa lui Dumnezeu avem un spectru larg de credincioşi, dintre care nu toţi sunt temple vii, şi doar în ziua judecăţii grâul va fi dspărţit de neghină „Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.” (Matei 13:30). Lucrarea fiecărui credincios după ce a trecut prin foc, dacă nu arde va primi o răsplată (Matei 25:14, Efeseni 2:10). Acest lucru constituie un avertisment pentru cei care sunt în lucrarea Domnului, pentru că lucrarea lor va fi scoasă la iveală în ziua judecăţii în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu nu aparţine oamenilor (creştinism instituţionaliza, clădiri, dogme, preoţi, funcţii etc), ci aparţine Bisericii zidite de Cristos ”Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. (2 Corinteni 11:2) ” Biserica pe care o zideşte Cristos este indestructibilă, porţile iadului nu o vor birui”, iar Pavel dă un îndemn printr-o scrisoare 2 Timotei 2:22 ”Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată”, aspect care ne vizează şi pe noi. Chiar dacă cineva zideşte cu materiale care vor fi arse în foc, el nu poate strica Temelia. Domnul îi cunoaşte pe ai Lui şi este responsabilitatea credinciosului să cheme Numele Domnului cu o inimă curată. Biserica şi credinciosul sunt în lume şi trebuie să fie curate Fapte 24:16 ”De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor”, spre gloria şi onoarea lui Dumnezeu. Forma finală a bisericii. [39] (Efeseni 2:19-22, Apocalipsa 21:2-3). Facem un pas mai departe, da la biserica ca şi clădire, la Biserica invizibilă al lui Cristos[40] care înseamnă „totalitatea credincioşilor, fără deosebire de rasă, naţionalitate, sau clasă socială, din toate timpurile, din cer şi de pe pământ, formează Biserica lui Hristos, Biserica Universală. Această Biserică nu e o organizaţie pământească vizibilă, ci e organismul viu, spiritual, al celor ce au crezut în Hristos şi au fost născuţi din nou” definiţie pe care o repetăm. Evrei[41] 12:23 “de Biserica celor întâi născuţi, cari sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,” iar acest aspect se îndreptă şi este prezentată în anumite texte ca şi Templul lui Dumnezeu ca şi credincios dar şi ca Biserică 1 Corinteni 6:19 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu Sunteţi ai voştri? (2 Corinteni 6). Dumnezeu[42] l-a înălţat pe Cristos care este Capul Bisericii, care este în acelaşi timp şi Trupul lui Cristos. Efeseni (1:22-23). Pe de o parte în Cristos se zideşte şi se va continua aşa până la sfârşit când Cristos îşi va lua Mireasa la Cer, dar în acelaşi timp Trupul lui Cristos este o plinătate. „care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi”. (Efeseni 1:23). În cartea Apocalipsei găsim noţiunea de Biserică, Mireasă şi Cort al lui Dumnezeu (Apocalipsa 21:2-3). Tot Apocalipsa vorbeşte despre o nouă creaţie Apocalipsa 21:1 „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era”. Dacă facem referire la semnificaţia cuvintelor Casă, Templu şi Cort, termenul de Casă prezintă o imagine unde se poate locui, iar Biserica în postură de Casă a lui Dumnezeu pe pământ, nu este adecvată ci Biserica ca şi Trup. De asemenea imaginea Templului este acela de a fi sfânt, în dreptul credinciosului şi a Bisericii 1 Corinteni 3:16 „Nu ştiţi că voi Sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi”? Dumnezeu locuieşte într-un loc Sfânt, iar credincioşii care formează Templul lui Dumnezeu trebuie să fie sfinţi Psalmi 93:5 „Mărturiile Tale Sunt cu totul adevărate; sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât vor ţine vremurile” aspect care arată Imuabilitatea lui Dumnezeu, sau Levitic 26:11-12 „Îmi voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru şi sufletul Meu nu vă va urî. Voi umbla în mijlocul vostru, Eu voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu„. Şi profetul Ezechil aminteşte acest lucru cu privire la timpul după care evreii se întorc din robia Babilonului Ezechiel 37:27 „Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu”, dar la momentul Întrupării, Evreii nu îl recunosc pe Cristosul, Mesia, îl răstignesc, iar această promisiune s-a împlinit doar în mod parţial. Atunci când este prezentată scena din Apocalipsa 21, în ea vedem o împlinire a planurilor măreţe şi eterne al lui Dumnezeu şi eficacitatea Sângelui lui Isus Cristos : „El va şterge orice lacrimă din ochii lor, Şi moartea nu va mai fi, Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut„. Dumnezeu are posibilitatea să locuiască în mijlocul celor răscumpăraţi. Casa lui Dumnezeu pe pământ, Cort, Templu, Biserică, sunt anticipări ale Casei Lui eterne, care este Templul lui Dumnezeu sus în cer, sau Cortul Său pentru eternitate. (Apocalipsa 21:23). Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul. (Apocalipsa 21:23)
6). Templul Continuăm cu perspective asupra Templului prezentat în Noul Testament[43] şi desprindem aspecte importante. Atunci când se fac referiri la Templul lui Dumnezeu în Evanghelii, sub termenul de Casă se folosesc cuvintele ” (oikos) şi „loc” (topos), iar ca şi vorbire metaforică avem cuvintele casă”, „clădire” (oikodome), „cort” (skene), „locuinţă” (katoiketerion). Isus are atitudini diferite şi contrarea despre clădirea Templului din Ierusalim. Pe de o parte era sfinţit de Dumnezeu, “Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?” (Matei 23:17), Templulu fiind denumit şi Casa lui Dumnezeu, iar zelul pentru Casa lui Dumnezeu l-a motivate să facă curat în Casa Tatălui, în plus era preocupat de Templu. Ioan 2:17 “Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Rîvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” În contrast Isus se vede mai mare decât Templul, îl denumeşte peşteră de tâlhari, ca şi Isaia şi face afirmaţia din Matei 26:61 “Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zil,” Templul fiind doar un paravan religios în Israel. La începutul lucrării Isus a chemat evreii la pocăinţă, dar acest fapt a atras ostilitatea liderilor religioşi, iudeii nu a dat dovadă de flexibilitate, deşi îl aştepta pe Mesia, erau nevrednicii de prezenţa divină, iar Isus a anunţat distrugerea Templului fapt care s-a întâmplat în anul 70 d. Cr, de către armata romană condusă de Titus. Isus face şi o precizare a faptului că “Noul templu era adunarea escatologică a lui Isus Mesia” Matei 18:20 „Căci acolo unde Sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, Sunt şi Eu în mijlocul lor.” În cartea Faptele Apostolilor lucrurile prind contur din ce în ce mai mult, ucenicii continuă se ducă la Ierusalim în Templul, dar în acelaşi timp se distanţează de el. Ştefan şi un grup de evrei creştini a înţeles că a crede în Mesia înseamnă abrogarea ordinii simbolizate de Templu din Ierusalim, iar apărarea sa a fost de fapt un atac la adresa liderilor religioşi ai vremii şi a Templului (Fapte 7). Un argument mai bun se găseşte în Fapte 15:13-18, „Cortul lui David” şi Amos 9:11, texte din Vechiul Testament cu bătaie escatologică, folosit şi de comunitatea Legământului de la Qumran, care au o concepţie nouă şi spirituală despre Templu (CDC 3.9), şi ne ajută să avem o idee încă neclară despre doctrina bisericii şi noul Templu. În Epistole doctrina despre biserică şi Templul Mesianic plus aspectul escatologic al Templului iese şi mai mult în evidenţă iar legătura dintre Vechiul Testament şi escatologie intertestamentală este scoasă în evidenţă în scrierile lui Pavel (1Corinteni 3:16-17, 2 Corinteni 6:16-18 Efeseni 2:1-22). De Asemenea avem o legătură, un cuplet din 2 Corinteni 6:16 legat de (Levitic 26:12; Ezechiel 37:27-28), în care se foloseşte escatologia iudaică cu privire la Templul Mesianic (Jubilee1:17). Acest aspect este un îndemn pentru o viaţă sfântă şi unitate (1 Corinteni 6:18 … ). Schisma este egală cu profanarea iar pedeapsa este extrem de puternică, violentă, şi mare. Dumnezeu este unul singur şi locuieşte într-un singur loc pe pământ în Casa Lui. De asemenea în cartea Efeseni imaginea despre templul este folosită în sensul învăţării doctrinare. Apare caracterul inter-rasial al bisericii „În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. (Romani 10:12). Cuvinte ca aproape sau departe (Isaia 57:19, Daniel 9:7) folosite de rabini pentru evrei şi străini (Numbers Rabbah 8:4), sau cuvântul pace, au o conotaţie excatologică. Pavel a perceput misiunea lui între neamuri, ca o împlinire a credinţei iudeilor dar şi a creştinilor ca şi o unire în Cristos, în care Mesia este piatra din capul unghiului Efeseni 2:20 „fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos”. De asemenea clădirea creşte (auxein) Efeseni 2:22 „Şi prin El şi voi Sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul” şi se introduce imaginea Trupului şi o imagine a contopirii între Templu şi Trupul lui Cristos. Dacă se compară ce a scris Pavel despre Templul ca şi Casa lui Dumnezeu cu ce scrie Petru (1 Petru 2:4-10), ele se referă la biserică ca şi Sanctuarul lui Dumnezeu. La fel cartea Evrei[44] spune acelaşi lucru (Evrei 3:1-6) şi vedem cum imaginile se împletesc în mod armonios „În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi”. (Ioan 14:20). Ideea de Templu spiritual este dezvoltată mai şi mai mult în cartea Evrei şi Apocalipsa, aspect care se regăseşte atât în religia iudaică cât şi creştină. Ca referinţă găsim în Ioan 1:51 „Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul omului.” (Ioan 14:2, Galateni 4:21…), sau „Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos”. (Filipeni 3:20) cu referire la Casa din cer. Sanctuarul din cer este (typos), ca şi originalul, iar cel de pe pământ este o copie şi umbră celui din cer (Evrei 8:5). Isus Cristos ca Mare Preot slujeşte în Cortul ceresc, care a fost curăţat, iar noi aici pe pământ participăm la închinare (Evrei 10:19-22), iar prin acest fapt biserica adevărată a lui Cristos este în Templu, Sanctuarul ceresc. În Apocalipsa lui Ioan i se prezintă două Temple, unul în cer şi altul pe pământ, Sionul ceresc (Apocalipsa14:1 şi Apocalipsa 21:10) plus Noul Ierusalim (Apocalipsa 3:12, 21:2.) din care fac parte credincioşii măsuraţi şi număraţi, aleşii pe care Dumnezeu îi apără. O altă spiritualizare a lui Ioan este faptul că pe Muntele Sionului nu vede un edificiu măreţ ci mulţimea celor răscumpăraţi (Apocalipsa 14:1) aspect sugerat şi în Apocalipsa. „Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.” (Apocalipsa 3:12), cuvântul esenţial fiind biruinţă, astfel cele două Temple fiind percepute împreună, formează un Sanctuar care creşte prin faptul că fiecare credincios are mărturia prin martiraj. Clădirea va fi terminată când numărul celor aleşi se va împlini. Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei. (Apocalipsa 6:11), tot aşa a fost hotărât destinul popoarelor din Templu din Ierusalim. Isaia 66:6 “Un glas răsunător iese din cetate! Un glas iese din Templu! Este glasul Domnului, care dă vrăjmaşilor lui plata cuvenită!”, (Habacuc 2:10). Ioan face afirmaţia că în Noul Ierusalim nu are Templu: Apocalipsa 21:22 „În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, Sunt Templul ei”. Această finalitate grandioasă ne arată că Locuinţa din cer este însuşi Dumnezeu Atotputernic şi Mielul, iar jocul de cuvinte (skene şi skenosei), ne indică faptul că barierele dintre om şi Dumnezeu nu mai există lucruri pe care pe care să-l ascundă pe Dumnezeu de poporul Său. Iar acest lucru este un privilegiu glorios pentru creştinii care sunt în Noul Ierusalim Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. (Apocalipsa 21:3). Observăm că lucrurile se adună, şi de Altar, Cort, Templul, Biserică, şi Templul ceresc care sunt Dumnezeu şi Cristos, se îmbină divinul cu umanul ajungând în final la o părtăşie reală şi adevărată cu Dumnezeu. Atunci când Isus spune pilda celor două case, este conştient ca va urma judecata, pentru cei care ascultă o binecuvântare veşnică, iar pentru cei care refuză o pedeapsă veşnică.
7). Juudecata[45]. (ebr. sapat; gr. krima, krisis) Dumnezeu are calitate de judecător aspect prezentat în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament. El judecă întreg pământul Geneza 18:25 „Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?”, El este prezentat ca şi un Dumnezeu al dreptăţii, iar judecata este împotriva răului din lume. În baza acestui principiu şi interpretare poporul lui Dumnezeu este chemat să exercite la rândul lui o judecată umană (Isaia 1:17; Mica 6:8; Zaharia 8:16). Judecata lui Dumnezeu este personală, (Psalmul 36:5…, Ezechiel 39:21, Osea 2:19-20), legată de atributele lui Dumnezeu ca bunătate, îndurare, neprihănire, adevăr, etc, dar şi dreptatea justiţia divină şi mânia lui Dumnezeu. Exodul 15:7 „Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trînteşti la pământ pe vrăjmaşii Tăi; Îţi dezlănţuieşti mânia şi ea îi mistuie ca pe o trestie”. Astfel prin judecata lui Dumnezeu se aduce salvare şi mântuire celui neprihănit (Deuteronom 10:18; Psalmul 25:9-10), şi condamnare pentru cei răi (Exod 6:6; Deuteronom 32:41; Isaia 4:4; Ier. 1:10, Ezechiel 5:10, etc). Spre sfârşitul Vechiului Testament, ideea de judecată este tot mai mult legată de o aşteptare escatologică, în ziua în care Domnul vine (Ioel 2:1.., Amos 5:18, Obadia 1:5, Ţefania 1:7- 18) Maleahi 4:1..). Ideea se reia în Noul testament prin numeroase versete care vorbesc despre mânia şi judecata lui Dumnezeu (Romani 1:18, Evrei 12:23, 1 Petru 1:17, Apocalipsa 16:5 …). Ca şi în Vechiul Testament judecata nu este limitată doar în viitor ci operează deja aici pe pământ (Ioan 8:50,…. Apocalipsa 18:8), fiind asociată cu Persoana lui Isus Cristos, fiindcă Tatăl a dat judecata Fiului Matei 25:31 „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; 33 şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. (Matei 10:34…Ioan 3:19; …8:12, 9:39). Judecata se aplică deja fiindcă oamenii iubesc mai mult întunericul decât lumina, deşi ea a fost arătată (Ioan 3:19). Aspectul principal al judecăţii în Noul Testament cade pe judecata din escaton prin numeroase versete care spun acest lucru (Matei 25:31-46; Ioan 5:22,…. Evrei 6:1-6 şi mai departe). Toţi oamenii vor fi judecaţi fără excepţie, inclusiv îngerii (2 Petru 2:4, Iuda 6). Toate aspectele din inima omului vor fi judecate, gândurile inimii, orice cuvânt nefolositor, etc. Judecata se va face şi asupra celor credincioşi (Matei 7:22… Luca 19:12-28, 2 Corinteni 5:10; Evrei 10:30..1 Petru 1:17, Apocalipsa 20:12…). Judecata nu poate fi evitată „Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”, (Evrei 9:27), şi este spusă categoric şi în alte versete din Biblie. Aspectul fundamental şi de bază al judecăţii lui Dumnezeu este răspunsul omului faţă de voia descoperită al lui Dumnezeu prin Revelaţia Naturală şi Revelaţia Specială, dar se va ţine cont şi de capacitatea fiecărui om de a o împlinii, copii, handicapaţi mintali, sau alte forme şi diferenţe între oameni (Matei 11:21-24; Romani 2:12-16). Judecata Lui va fi dreaptă, desăvârşită şi convingătoare. „Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu”. (Romani 3:19). Există un contrast între judecata umană şi judecata divină dar trebuie să avem în vedere câteva aspecte. 1. Judecata are un caracter escatologic prioritar, iar credincioşii sunt declaraţi îndreptăţi în faţa judecăţii lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos şi Jertfa de pe Calvar 1 Corinteni 1:30 “Şi voi, prin El, Sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare”. 2. Aici nu avem de a face doar cu o “relaţie juridică”, ci prin părtăşia şi unirea cu Cristos, care implică o unire reală cu Moartea şi Învierea lui Cristos, ce schimbă caracterul omului credincios, respective viaţa lui. Romani 6:4 “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă”. Acest lucru este o dovadă a Naşterii din Nou. 3. de asemenea nu trebuie să face o deosebire între lucrarea Tatălui şi lucrarea Fiului, fiindcă este o lucrarea a Sfintei Treimi şi noi trebuie să credem în Isus Cristos care a fost trimis de Dumnezeu. Ioan 6:29 “Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.” 4. Nu există “creştini anonimi”, pentru că fiecare creştin trebuie să aibă o relaţie mântuitoarea cu Cristos care să fie Mântuitor şi Domn în viaţa lui, şi toţi cei răscumpăraţi din nou formează Biserica lui Cristos. De asemenea faptele bune nu duc la mântuire ci sunt o consecinţă a convertirii, care sunt dovezi ale Harului lui Dumnezeu, în societatea umană căzută în păcat. De asemenea există o singură cale prin care oamenii pot fi mântuiţi “În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” (Faptele apostolilor 4:12). Biblia[46] recunoaşte faptul că nu toţi oamenii sunt egali în al cunoaşte pe Dumnezeu, iar acest fapt este luat în considerare la judecată Sa “Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult”.(Luca 12:48), desprins din pilda Ispravnicului necredincios, care este un principiu biblic care este corect. Totuşi şi aceea care ştiu puţin au urmat lumina care le-a fost dată, iar în consecinţă mântuirea este tot prin Cristos. Efeseni 2:12 “aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. 13 Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos”. La judecata finală va exista o mărturie şi o despărţire a celor, neprihăniţi, de cei răi, acelor aleşi de cei ne-aleşi, cu destine veşnice diferite “cei ale căror nume au fost găsite scrise în cartea vieţii” şi cei ale căror nume „nu au fost găsite scrise în cartea vieţii” Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. (2 Corinteni 5:1)”Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:15). Judecata pe care o fac oamenii asupra semenilor săi se face prin putere delegată, iar abuzul se pedepseşte. Ei trebuie să fie conştienţi că dacă Dumnezeu judecă cu dreptate, aşa trebuie să facă şi oamenii (Luca 12:56-58), Ioan 7:24 „Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.”, iar judecata finală aparţine lui Dumnezeu (Deuteronom 1:17). Creştinul are nevoie de discernământ şi maturitate morală. Romani 15:14 „În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi Sunt încredinţat că Sunteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel Sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii”. În final credincioşii vor judeca pe îngeri 1 Corinteni 6:3 „Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?”. Şi creştinii vor fi judecaţi ca şi cei necredincioşi (Matei 25:14-30, 31-46), şi alte texte care precizează acest lucru. Creştinii vor fi judecaţi printr-o judecată părintească, potrivit cu darurile pe care le-au primit oportunităţi şi responsabilităţi, pe care le-au avut în viaţă 1 Petru 1:17 „Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre”. Judecata creştinilor nu va pune în pericol mântuirea oferită prin Cristos. Atunci când oamenii se gândesc sau vorbesc despre judecata lui Dumnezeu, ei se abţin, iar judecata nu se regăseşte în scrierile contemporane, sau prea puţin au permis bisericii să se armonizeze cu (Romani 12:1 …. Phillips). Ideea de judecată finală apare prea puţin în teologia şi învăţătura bisericii, şi este lăsată la o parte din păcate. Omul contemporan respinge ideea unei judecăţi viitoare, pentru că nu vrea să răspundă în faţa nimănui de faptele rele şi leagă aspectul moral de tradiţie, teorii psihologice, psihanalitice şi se aliniază la pragmatismul din zilele noastre. Moralitatea constă în fericirea personală aici şi acum, iar ideea unei judecăţi divine finale este anatema pentru ei. Dar judecata divină este adevărată şi inevitabilă pentru toţi oamenii, tocmai de aceea Biserica are datoria de a fi tenace şi sub acest aspect, potrivit cu învăţătura Bibliei.
8). Judecata de apoi.[47]. Se poate porni din nou de la ce spune Isus Cristos în Matei capitolul 25 când vorbește despre Judecata viitoare : Matei 25:31 „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; Două versete atrag atenția în mod deosebit: Matei 25:34 Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. și Matei 25:41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Fiecare om va fi judecat de Dumnezeu și își va primi răsplata sau pedeapsa în funcție de credința sau necredința lui și de felul în care și-au trăit viața. (Romani 2:6). La judecată toate faptele omului vor ieșii la iveală iar Pocăința este o poruncă : Faptele Apostolilor 17:30-31 “Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta, şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…”. Ioan spune ce a văzut : Apocalipsa 20:12 “şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost distruse. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.” Există două stări după judecată, care constă în starea celor mântuiți și în starea celor nemântuți. a. starea celor mântuiți : se poate reflecta în câteva versete : Matei 25:46 “Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.” Avem și mărturia lui Ioan. Apocalipsa 21:3-4 “Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ‘Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii. El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El le va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va fi. Nu va mai fi nici o tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.’ ” și Apocalipsa 22:3-5 “Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va fi nici noapte, şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina, şi vor împărăţi în vecii vecilor.” Această stare indică o stare de fericire b) Starea celor nemântuiţi ne prezintă o stare de pedeapsă și sunt sugestive câteva versete Matei 25:41 “Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!’’ Ioan spune și cine va intra acolo. Apocalipsa 21:8 “Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moatea a doua.” Moartea a doua reprezintă Iadul. Apocalipsa 20:10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. Apocalipsa 20:14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Alegerea celor care vor merge în Iad nu se face la întâmplare. Apocalipsa 20:15 “Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul cu foc.” Această stare ne arată o situație, poziție, permanentă de chin și suferință, sau Marcu 9:44 unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. Este necesar să facem o remarcă în sensul că Iadul nu a fost pregătit pentru om ci pentru Satana și îngerii lui, prin Cădere omul a ajuns în starea de păcat, iar în timpul vieții are posibilitatea de alegere ”liber arbitru”, care va ava consecințe la Judecata de Apoi. Un ultim lucru necesar a fi specificat este faptul că osânda sau binecuvântarea, Iadul și Cerul sunt eterne.
9). Concluzii
După botezul lui Isus şi ispitirea din pustie, urmează Predica de pe Munte, (Matei 5-7) care este o mini Evanghelie şi indică cum trebuie să fie credinciosul care face parte din Împărăţia cerurilor iar la sfârşitul discursului Isus spune pilda celor două case, fiind conştient de faptul că există oamenii care ascută de Cuvântul Lui, dar şi de oameni care îl resping, iar în funcţie de ascultarea sau neascultarea lor îşi aleg singuri destinul veşnic, care poate fi binecuvântarea sau un chin, Cerul sau Iadul. Ilustraţia pildei pune accentul pe temelie, nu pe aspectul exterior. Ca şi ascultători a cuvintelor lui Isus au fost ucenicii, mulţimea iudeii şi fariseii, care au refuzat în mod categoric învăţătura Domnului Isus. Ei aşteptau un Mesia în termeni omeneşti care să îi scape de jugul roman şi din cauza învăţăturii rabinilor suprapusă peste legea lui Moise, au pierdut dimensiunea spirituală a Împărăţiei cerurilor, şi nu l-au recunoscut pe Mesia cel adevărat. Mesia şi dumnezeul lor era deja un idol creat de mintea umană. Isus în Evanghelia după Matei vorbeşte despre Biserică, adică Casa lui Dumnezeu. De asemenea El se declară deasupra Legii date de Dumnezeu prin Moise şi repetă sintagma „Aţi auzit dar eu vă spun” de şase ori. În contrast cu Legea Isus vorbeşte despre Har. Ioan 1:17 “ căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos”. Apostolul Pavel abordează problema Legii şi a Harului, şi recunoaşte neputinţa „cărnii” şi puterea Harului. Cuvintele Domnului Isus Cristos şi al apostolilor trebuie să fie ascultat, împlinit şi predicat, pentru că dă viaţă 1 Corinteni 1:18 „Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce Sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care Suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu”. Se pune în contrast temelia celor două case, prin ascultare şi neascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Asemănarea credincioşilor este de suprafaţă, zidirea se face cu înţelepciune, sau superficialitate, deosebirea fiind una de fond Temelia fiind Isus Cristos. În timpul vieţi, apare încercarea, teste ale credinţei care cerne grâul de neghină şi se desprind aspecte ca doi constructori, alegerea, Dumnezeu care schimbă viaţa noastră, două clădiri, două temelii şi două destine, în care avem seriozitate sau superficialitate iar Pavel ne asigură că suntem : „ziditi pe temelia apostolilor si prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Iisus Christos.” (Efeseni 2:20-21) şi de mântuirea noastră. În timpul testelor credinţei, apare ploaia şuvoaiele, vântul, care lovesc în Casă, respectiv credinţa noastră în Cuvântul lui Dumnezeu iar dacă temelia este Cristos rămânem biruitori Filipeni 4:13 „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte”. Fără credinţă în Dumnezeu omul este mort spiritual, iar o definiţie a credinţei o găsim în Evrei 11:1 „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” care oferă credinciosului să creadă în adevăruri ce nu se pot demonstra decât prin credinţă, care este direcţionată spre viitor şi este o întâlnire personală cu Dumnezeu. Ca şi teste ale credinţei avem testul învăţării, doctrinal, moral, spiritual, şi testul social. De asemenea s-a scos în evidenţă problema autorităţii pe care o avea Isus, prin faptul că vorbea şi acţiona cu autoritate şi putere divină, ”Eu vă spun” pe când fariseii, şi cărturarii citau persoane umane. Aici se vede o absenţă a relaţiei cu Dumnezeu reprezentanţilor evreilor din vremea respectivă. Dacă se merge mai departe la autoritatea lui Isus, ea este dată de sus, dar o transmite şi ucenicilor, care o este o autoritate derivată (1Petru 2:9) dar şi porunca de a vesti Evanghelia, iar în centru mesajului predicat atunci şi acum trebuie să fie Cristos şi Crucea. Credinciosul trebuie să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, iar judecata viitoare nu va fi după norme omeneşti, deci este necesară o mare atenţie a ceea ce construim pe Temelia care este Cristos. Trebuie să înţelegem faptul că necazurile vin şi peste cei care au clădit pe nisip şi pe cei care au zidit pe Stâncă, iar construcţia se face în timp prin auzire, citirea a Cuvântului lui Dumnezeu şi aplicarea lui în viaţa credinciosului, doar în relaţie cu Cristos „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”. (Ioan 15:5). De asemenea Duhul Sfânt pecetluieşte pe credincios, şi nu trebuie să fim tulburaţi de pericolele care vin asupra noastră „Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi”! (1 Petru 1:5). Prin analogia cu privire la cele două case din pilda lui Isus, se ajunge în domeniul spiritul, lucru intenţionat şi de Isus la Casa lui Dumnezeu din Scriptură, în care se include şi Biserica locală, dar mai important Biserica universală. Casa lui Dumnezeu, a avut un început ca şi origine prin, pietre de aducere aminte, altare, Cortul, Templu şi Biserica. Cu privire la Cort Moise primeşte indicaţi clare cum să îl facă „Vezi să faci după chipul care ţi s-a arătat pe munte”, iar prin El, Dumnezeu a avut posibilitatea să locuiască în mijlocul poporului ales, care era o umbră dar şi o anticipare a Bisericii, pregătită ca o mireasă împodobită pe care Cristos o va prezenta lui Dumnezeu „ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.” (Efeseni 5:27). La fel se întâmplă şi la facerea Templului, în care David primeşte planul şi locul în care trebuie să fie construit de la Dumnezeu, dar nu este lăsat de Domnul să îl construiască el pentru că a fost un om al războiului şi avea mâinile mânjite de sânge, iar Solomon este acela care zideşte Templul. Atât Cortul cât şi Templu, au avut elemente comune, care au fost prezentate anterior. Deşi prin faptul că elemente ale Templului conţineau ornamentaţii şi elemente păgâne, Dumnezeu sfinţeşte Templul aşa cum a sfinţit şi Cortul „Când şi-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a coborât foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, şi slava Domnului a umplut casa. Preoţii nu puteau să intre în Casa Domnului, căci slava Domnului umplea Casa Domnului”. (2 Cronici 7:1-2). Acest aspect al locuirii lui Dumnezeu în mijlocul poporului ales este o favoare care nu se poate măsura. După Întrupare, şi lucrarea de mântuire realizată de Cristos prin Jertfa de pe Cruce, El se înalţă la cer şi lasă formarea şi dezvoltarea Bisericii în mâna Duhului Sfânt. Biserica se naşte de fapt la Rusalii şi reamintim afirmaţia pe care Cristos a făcut-o despre Biserică Matei 16:18 „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui”. După Rusalii Dumnezeu locuieşte în Biserică dar şi în fiecare credincios prin Duhul sfânt. În Biserică credinciosul este „ mădular în Trup”, dar şi „piatră vie”, de asemenea dispar toate graniţele dinte oamenii care sunt credincioşi „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. (Galateni 3:28) Cristos este Capul Biserici, iar credincioşii sunt Trupul lui Cristos. Un aspect esenţial al bisericii primare este practica credinţei creştine timpurii, care trebuie să fie un punct de referinţă pentru bisericile secolului XXI. Faptele Apostolilor 2:42 „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni”. Credincioşii din Vechiul Testament aveau şi ei această oportunitate de a avea părtăşie cu Dumnezeu, aspect care ne arată Imuabilitatea lui Dumnezeu. „Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. – (Oprire)” (Psalmi 84:4), Atunci când vorbim despre Biserica construită de om avem în vedere atât aspectul material cât şi spiritual. Biserica din Corint este un bun exemplu, în care creştinii deşi erau divizaţi în partide, şi existau păcate grave în biserică, dar Pavel li se adresează cu apelativul de sfinţi. Pavel le aduce aminte de calitatea sa de apostol şi rob, slujitor al lui Dumnezeu, şi îi îndeamnă să treacă de la „laptele duhovnicesc”, la bucate tari. El aduce în discuţie Temelia care este Cristos, şi ce se clădeşte deasupra. Focul judecăţi va da în vileag lucrarea fiecărui dintre noi, unii dintre lucrători vor fi mântuiţi dar îşi vor pierde răsplata, iar alţii vor fi nimiciţi împreună cu lucrarea lor 1 Corinteni 3:17 „Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este Sfânt: şi aşa Sunteţi voi”. În Casa lui Dumnezeu sunt multe feluri de credincioşi dar abia în final grâul va fi despărţit de neghină. Pavel ne îndeamnă să fugim de poftele tinereţii, să urmărim lucrurile spirituale şi să avem o inimă curată, el se dă exemplu pe el însuşi şi se pune în mod serios întrebarea câţi dintre noi avem curajul să face acest lucru. Biserica şi credinciosul sunt în lume ca lumină şi sare şi aşa trebuie să fim spre Slava lui Dumnezeu. În bisericile locale există şi Biserica universală şi repetă definiţia care spune că Ea este „totalitatea credincioşilor, fără deosebire de rasă, naţionalitate, sau clasă socială, din toate timpurile, din cer şi de pe pământ”, care este un organism viu invizibil şi spiritual, care creşte şi se dezvoltă spre forma finală a bisericii. Apocalipsa 21:3 „Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui”. Cristos este Capul Bisericii iar credincioşii sunt mădulare în Trupul Lui, cu aspect de slujire uni faţă de alţii şi ascultare faţă de Cristos. Casa lui Dumnezeu, Cortul sau Templul este o imagine unde se poate locuii, iar Biserica este cel mai bine reprezentată ca şi Trupul lui Cristos. Pe de-o parte Cristos şi credincioşii zidesc Biserica Ea fiind în acelaşi timp o plinătate. În Biserica prezentată în cartea Apocalipsei se vede o împlinire a planului lui Dumnezeu şi cât de eficient este Sângele lui Cristos, fiindcă nu vor mai fi lacrimi, nici moarte, va exista apa vieţii, neamurile vor fi vindecate şi „nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo” fiindcă lucrurile dintâi au pierit. Astfel pornind de la pilda celor două case, Casa lui Dumnezeu pe pământ, Cort, Templul şi Biserică ele sunt o anticipare al Casei lui Dumnezeu care este eternă, sau mai corect Cortul Lui pentru veşnicie. Biblia ne prezintă un nou început Apocalipsa 21:1 „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era”. Un alt verset ne indică acest nou început sub formă de cetate „Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul”. (Apocalipsa 21:23). Revenim la ideea de Templul lui Dumnezeu descris în Evanghelii faţa de care Isus are manifestări diferite, contrare, pe de o parte Casa lui Dumnezeu trebuie să fie sfântă şi „Rîvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine”, Îl va strica şi în trei zile va fi reconstruit la loc, iar pe de altă parte Isus se vede mai mare decât templu şi îl denumeşte „peşteră de tâlhari, aşa cum a vorbit şi prorocul Ieremia, fiind o mască religioasă pentru poporul evreu. Isus percepe Templul într-o dimensiune viitoare escatologică a lui Dumnezeu şi Cristos. Actualul Templu din perioada lui Isus nu mai era demn de prezenţa divină, iar Isus anunţă distrugere lui fapt care s-a şi întâmplat în ani 70 d. Cr. Apostolii şi ucenicii au mai mers o perioadă de timp la Templu dar înţeleg rolul lui Isus şi se depărtează tot mai mult de el percepând o dimensiune escatologică şi mesianică a Templului. Pavel vede o împlinire a credinţei iudeilor şi a neamurilor care sunt uniţi în Cristos El fiind „piatra din capul unghiului” creştinii fiind o unitate fără deosebiri, „În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. (Romani 10:12) o imagine în care Creştinii, Templul cu Trupul lui Cristos formează o unitate. În cartea Evrei acest aspect este dezvoltat şi mai mult şi se percepe o împletire armonioasă În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi”. (Ioan 14:20). În Sanctuarul din cer Isus Cristos slujeşte ca şi Mare Preot, fiind în acelaşi timp Împărat şi Mijlocitor. Apocalipsa prezintă două Temple, unul pe Pământ şi altul în cer (Sionul ceresc) şi Noul Ierusalim, din care fac parte cetăţenii din Împărăţia Cerurilor. Noul Templu este perceput şi în dimensiunea s-a spirituală prin cei care sunt răscumpăraţi de Sângele Mielului. Ioan afirmă că în Noul Ierusalim Templul nu va exista pentru că Dumnezeu şi Mielul sunt Templul, iar între om şi Dumnezeu nu mai există bariere. Se vede în mod clar progresia de la Altar, Cort, Templu, Biserică, la Sanctuarul ceresc, de care vor beneficia cei care ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu. În momentul în care Isus a spus pilda celor două case El ştia că are în faţă, oameni care ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu şi persoane care nu ascultă, şi pe care îi va aştepta judecata lui Dumnezeu. Domnul judecă tot pământul şi are calitatea de judecător asupra oamenilor din toate timpurile, El este un judecător drept şi va judeca răul din lume. În baza acestui atribut divin care este dreptatea lui Dumnezeu El va judeca lumea dinainte de Sinai, poporul evreu şi popoarele păgâne, creştinismul, ateismul, până la judecata finală a Anticristului şi a lui Satana şi îngeri lui. Pe temelia acestor atribute divine ca dreptatea şi justiţia lui Dumnezeu, oamenii judecă la rândul lor relele din societatea umană prin instituţii, dar este o judecată umană, care este de cele mai multe ori influenţată de moralitate şi nu de etică lui Dumnezeu. Aşa s-a întâmplat cu poporul Israel, alte popoare, sau instituţii contemporane din ziua de astăzi, dar este o autoritate delegată iar abuzul de putere va fi pedepsit. Judecata lui Dumnezeu aduce mântuire celui neprihănit şi condamnare a celui păcătos. În Noul Testament ideea de judecată şi mânie a lui Dumnezeu este reluată de numeroase versete, ea se aplică deja aici pe pământ şi în viitor când Cristos va judeca lumea. Oamenii nu au cum să se sustragă de la Judecata finală, şi ea va corectă. Psalmi 89:14 „Dreptatea şi judecata Sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia Sunt înaintea Feţei Tale”. Între judecata umană şi judecata lui Dumnezeu este un contrast evident. Credincioşii vor fi judecaţi prin credinţa în Isus Cristos în baza Jertfei de pe Calvar şi Sângele lui Cristos prin care au primit iertarea păcatelor. De asemenea ei au o părtăşie cu Cristos şi aşa sunt declaraţi neprihăniţi acesta fiind singura cale la mântuire “În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” (Faptele apostolilor 4:12). Judecata oamenilor are un aspect uman fiind influenţată de numeroase aspecte venite din interiorul omului, sau aspecte legate de societatea în care trăieşte la un moment dat. Judecata finală va fi o surpriză pentru mulţi oameni Proverbe 14:12 „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”, dar şi o despărţire finală, cu destine veşnice: Matei 25:34 „Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” sau Matei 25:41 „Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” Biblia afirmă indirect că sunt grade de pedeapsă „ multe lovituri”, dar tot Iad se cheamă, aşa cum există Cerul „ multe locaşuri” dar tot Cer şi prezenţa lui Dumnezeu sunt acolo. Oamenii de astăzi resping ideea de judecată pentru că nu le place să de răspundă de faptele lor rele, iar aspectul moral se focalizează pe fericire personală fără o raportare la etică, dar se înşeală singuri „pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…” (Faptele apostolilor 17:31). De asemenea şi creştinii nu se pot juca cu pocăinţa, judecând semenii în mod superficial pentru că în final vor judeca cu mult mai mult Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? (1Corinteni 6:3). Dumnezeu a dat o poruncă : Faptele Apostolilor 17:30-31 “Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta, şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…” . Fiecare om va fi judecat de Dumnezeu și î-și va primi răsplata sau pedeapsa în funcție de credința sau necredința lui și de felul în care și-au trăit viața. (Romani 2:6). Am afirmat faptul că nimeni nu se poate sustrage de la judecata lui Dumnezeu conform cu Scriptura „Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”, (Evrei 9:27), dar oamenii vor ajunge în cer cu adevărat abia după judecata finală, iar până atunci va fi tot o stare de binecuvântare, dar şi o aşteptare Apocalipsa 6:9 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. 10 Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti Sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei” iar această stare o numim Starea intermediară celor mântuiţi care este o stare de fericire. Nu tot aşa se va întâmpla cu cei ne-mântuiţi. Se repetă versetul din Evanghelia după Matei care spune aşa : Matei 25:41 „Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui”!, dar aici readucem în atenţie pilda Bogatului nemilostiv din Luca 16:19-31, în care bogatul îl imploră pe Avram pentru fraţii lui. Luca 16:27 „Bogatul a zis: „Rogu-te, deci, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; 28 căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin,”, care este tot o aşteptare, dar în chinuri până la judecata finală. Ioan face o listă a celor care ajung acolo Apocalipsa 21:8 “Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” Moartea a doua reprezintă Iadul. Acolo va fi aruncat fiara prorocul mincinos Satana şi îngerii lui. Alegerea se face întâmplător ci în baza unei cărţi, Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul cu foc. (Apocalipsa 20:15) Iadul nu a fost pregătit pentru om ci pentru Satana şi îngerii care s-au răzvrătit, dar omul prin ne-ascultare de Dumnezeu, a ajuns într-o stare de păcat şi blestem, totuşi prin Harul lui Dumnezeu, şi felul în care a fost creat ca şi fiinţă liberă, are timp pe parcursul vieţii să aleagă sau să respingă Cuvântul lui Dumnezeu. Din păcate alegerea va avea consecinţe veşnice, care înseamnă o stare de binecuvântare în prezenţa lui Dumnezeu, care înseamnă Cerul, sau o stare de chin veşnic şi absenţa lui Dumnezeu. Atunci când Isus spune pilda celor două case, era pe deplin conştient că uni vor asculta de Cuvântul Lui, dar alţii îl vor respinge, iar pilda celor două case îşi întinde umbrela în trecut prezent şi viitor pentru că Isus Cristos este atemporal.
10). Bibliografie
Sait Teophilos http://www.theophilos.3x.ro
SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ de ERNEST AEBI
Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee
Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evanghelia-dupa-matei.html
Tenney, C. Merrlill STUDIU AL NOULUI TESTAMENT , Imprimeria de Vest Oradea 1992
DICŢIONAR BIBLIC SOCIETATEA MISIONARĂ ROMÂNĂ, Editura “Cartea Creştină” Oradea 1995.
Sait https://dexonline.ro/definitie/pildaSursa: DEX ’09 (2009) |
Barzilaen Dan http://barzilaiendan.wordpress.com/2013/10/14/40
Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/cuvant.html
Sait http://www.loribalogh.ro/2014/01/pilda-celor-doua-case/
Enciclopedia Iudaismului. Saithttps://cristytepes.wordpress.com/2012/10/17/cd-ul-adevaruri-crestine-editia2012
INSTITUTUL NAŢIONAL DE STUDII BIBLICE PRIN CORESPONDENŢĂ SOLA SCRIPTURA- Parabolele Domnului Isus Hristos partea a II-a Adaptare de Flavius Tudor
Sait http://www.loribalogh.ro/2014/01/pilda-celor-doua-case/ Lori Balogh
Sait https://rodiagnusdei.wordpress.com/tag/testele-credintei/
Na – inspirat din Beneamin Fărăgău
JAMES, MONTGOMERY BOICE, FUNDAMENTE ALE CREDINŢEI CREŞTINE, Editura Institutului Biblic „EMANUEL” Oradea , 2000.
Sait http://notzria.blogspot.ro/2011/11/casa-zidita-pe-stanca.html
Mărturisirea de credință Baptistă http://www.baptist-tm.ro/
Sait www.theophilos.3x.ro CASA LUI DUMNEZEU ÎN LUMINA SCRIPTURII de Edward Dennet
Comentariu biblic al credinciosului Vechiul Testament de William MacDonald
Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2013/04/templu.html
Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/biserica.html
Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2012/07/judecata.html
Ardelean Viorel
[1] Sait Teophilos http://www.theophilos.3x.ro
[2] SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ de ERNEST AEBI pag 129
[3] Ardelean Viorel
[4] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee
[5] Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evanghelia-dupa-matei.html
[6] Tenney, C. Merrlill STUDIU AL NOULUI TESTAMENT pag 129-132
[7] Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evanghelia-dupa-matei.html
[8] Dicţionar Biblic pag 814-815
[9] Sait https://dexonline.ro/definitie/pildaSursa: DEX ’09 (2009) |
[10] Barzilaen Dan http://barzilaiendan.wordpress.com
[11] http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/cuvant.html
[12] Sait http://www.loribalogh.ro/2014/01/pilda-celor-doua-case/
[13] Enciclopedia Iudaismului. Saithttps://cristytepes.wordpress.com/2012/10/17/cd-ul-adevaruri-crestine-editia2012
[14] Sait http://www.loribalogh.ro/2014/01/pilda-celor-doua-case/
[15] INSTITUTUL NAŢIONAL DE STUDII BIBLICE PRIN CORESPONDENŢĂ SOLA SCRIPTURA- Parabolele Domnului Isus Hristos partea a II-a Adaptare de Flavius Tudor pag 6 – 9
[16] Sait http://www.loribalogh.ro/2014/01/pilda-celor-doua-case/ Lori Balogh
[17] Sait http://www.loribalogh.ro/2014/01/pilda-celor-doua-case/ Lori Balogh
[18] Sait http://www.loribalogh.ro/2014/01/pilda-celor-doua-case/ Lori Balogh
[19] na inspirat din Beneamin Fărăgău
[20] Sait https://rodiagnusdei.wordpress.com/tag/testele-credintei/
[21] Sait https://rodiagnusdei.wordpress.com/tag/testele-credintei/
[22] na inspirat din Beneamin Fărăgău
[23] MONTGOMERY JAMES BOICE „FUNDAMENTE ALE CREDINŢEI CREŞTINE” pag. 411
[25] Mărturisirea de credință Baptistă http://www.baptist-tm.ro/
[26] Sait www.theophilos.3x.ro CASA LUI DUMNEZE ÎN LUMINA SCRIPTURII de Edward Dennet
[27] Comentariu biblic al credinciosului Vechiul Testament de William MacDonald, pag 106
[28] Comentariu biblic al credinciosului Vechiul Testament de William MacDonald, pag 105
[29] Sait www.theophilos.3x.ro CASA LUI DUMNEZEU ÎN LUMINA SCRIPTURII de Edward Dennet
[30] Enciclopedia Iudaismului. Saithttps://cristytepes.wordpress.com/2012/10/17/cd-ul-adevaruri-crestine-editia2012
[31] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2013/04/templu.html
[32] Comentariu biblic al credinciosului Vechiul Testament de William MacDonald, pag 323-324
[33] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2013/04/templu.html
[34] Comentariu biblic al credinciosului Vechiul Testament de William MacDonald, pag 323-324
[35] Sait www.theophilos.3x.ro CASA LUI DUMNEZEU ÎN LUMINA SCRIPTURII de Edward Dennet
[36] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/biserica.html
[37] Sait www.theophilos.3x.ro CASA LUI DUMNEZEU ÎN LUMINA SCRIPTURII de Edward Dennet
[38] Sait www.theophilos.3x.ro CASA LUI DUMNEZEU ÎN LUMINA SCRIPTURII de Edward Dennet
[39] Sait www.theophilos.3x.ro CASA LUI DUMNEZEU ÎN LUMINA SCRIPTURII de Edward Dennet
[40] Mărturisirea de credință Baptistă http://www.baptist-tm.ro/
[41Sait www.theophilos.3x.ro CASA LUI DUMNEZEU ÎN LUMINA SCRIPTURII de Edward Dennet
[42] Sait www.theophilos.3x.ro CASA LUI DUMNEZEU ÎN LUMINA SCRIPTURII de Edward Dennet
[43] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2013/04/templu.html
[44] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2013/04/templu.html
[45] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2012/07/judecata.html
[46] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2012/07/judecata.html
[47] Mărturisire de Credință Baptistă http://www.baptist-tm.ro/
Mântuire prin credință, nu prin fapte!
Mântuire la Crucea lui HristosÎnvățătorii altor religii susțin că trebuie să înveți tehnici de concentrare, să te inițiezi mai mult etc. să ai parte de mântuire pentru a ajunge-n Paradis. Iar toate acestea în cadrul unor cursuri plătite. Biblia zice că mântuirea nu e prin fapte și e gratuită.
Mântuire prin Calea Crucii
Când vine vorba de mântuire, modernitatea l-a învățat pe om să fie mai vanitos ca oricând: orice, numai Calea Crucii nu. Omul modern e în stare să cheltuie sume importante de bani pentru a se „iniția” în spiritualitate, în loc să meargă pe calea dreaptă. Omul modern și-ar contorsiona corpul în tot felul de poziții yoga și ar bea orice halucinogene, pentru a atinge fericirea, nirvana, în loc să umble după Legea lui Hristos și să capete mântuire.
Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.
(Luca 9:23)
Calea Crucii nu înseamnă mântuire prin fapte, Calea Crucii înseamnă lepădare de sine care aduce mântuire, iar Dumnezeu, când omul nu mai este plin de ego, conduce viața credinciosului în așa fel încât să nu mai păcătuiască păcate de moarte (vezi AICI lista):
Orice nelegiuire este păcat, dar este un păcat care nu duce la moarte.
Știm că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzește și cel rău nu se atinge de el.
(1 Ioan 5:17-18)
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.
(1 Ioan 1:9)
Această mântuire este strâns legată de iertarea păcatelor deoarece Biblia spune că în Împărăția lui Dumnezeu nimic întinat nu va putea intra:
Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.
(Apocalipsa 21:27)
Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.
(Faptele Apostolilor 10:43)
Diferența dintre salvare și răsplată
În cazul în care mântuirea nu e prin fapte, ne-am putea întreba dacă tot ceea ce facem mai contează.
Mântuire înseamnă salvare, adică scutire de osândă, de focul veșnic. Răsplata este pentru roada faptelor bune făcute din dragoste pentru Dumnezeu. Răsplata nu e mântuire, iar mântuirea nu e răsplată. Răplata nu mântuie.
Mântuirea e adusă de neprihănirea căpătată prin credința în Hristos, (credință că numai prin sacrificiul Său suntem neprihăniți, nu prin propria strădanie) și este ca un criteriu admis-respins.
Cei iertați intră în Rai, iar cei care au crezut că pot intra în Rai prin propriile forțe, adică fără Hristos, rămân afară. Toți cei care ajung în Rai au parte de aceeași mântuire, dar nu toți cei mântuiți au parte de aceeași răsplată deoarece nu au lucrat la fel pentru Dumnezeu.
Cine primește un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; și cine primește pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.
(Matei 10:41)
Dacă treci aur prin foc, iese tot aur. Dacă treci trestie sau fân, iese scrum.
Iar dacă clădește cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată.
Dacă lucrarea lui va fi arsă, își va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.
(1 Corinteni 3:12-15)
Și, implicit, cei care nu sunt mântuiți, n-au nicio răsplată fiindcă ei n-au clădit nimic, nici măcar fân. E ca și cum cineva a rămas corigent la o materie și n-a trecut nici evaluarea din toamnă: nu este admis în anul următor, chiar dacă a avut numai medii de zece la celelalte materii.
Vor fi aruncați în iad cei care n-au auzit Evanghelia? Citește AICI articol!
Mântuirea este oferită pe gratis
Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.
(Isaia 64:6)
Omul n-a fost capabil să țină Legea lui Moise, iar cele mai bune fapte ale noastre, dacă nu sunt făcute prin neprihănirea dată de credință, sunt cel mult o haină mânjită, de care îți vine să te îndepărtezi când o vezi.
Niciunul nu a fost găsit neprihănit (Romani 3:10). Doar Domnul Iisus Hristos a fost fără păcat, iar prin jertfa Sa, la Golgota, ne-a oferit șansa să fim mântuiți. Iar pentru această mântuire nu trebuie să depui eforturi, nici să plătești, e un dar al lui Dumnezeu.
Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Iisus Hristos, Domnul nostru.
(Romani 6:23)
El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Iisus.
(2 Timotei 1:9)
Să ignori jertfa lui Iisus Hristos înseamnă să fii sub Lege, adică să cauți neprihănirea prin propriile forțe, ceea ce este imposibil. Chiar și o privire lascivă e considerată preacurvie (Matei 5:28)! Or, cine e născut din Dumnezeu, nu comite acel păcat, că Hristos trăiește în el după ce s-a lepădat de sine, după ce „a fost răstignit împreună cu Hristos”. Fără Iisus Hristos, care a împlinit Legea și proorocii, nu aveam nicio șansă de mântuire.
Totuși, fiindcă știm că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credința în Iisus Hristos, am crezut și noi în Hristos Iisus, ca să fim socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, iar nu prin faptele Legii. Pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
(Galateni 2:16,20)
Credința dă direcția spre fapte
Cel care spune că crede în Dumnezeu, dar face pe dos, e pur și simplu un mincinos, adică nu a crezut în Dumnezeu de la bun început.
Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” și urăște pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubește pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?
(1 Ioan 4:20)
De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta. Cu fapta, cunoștința, cu cunoștința, înfrânarea, cu înfrânarea, răbdarea. Cu răbdarea, evlavia, cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni.
Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate.
(2 Petru 1:5-9)
Iar pentru unirea credinței cu fapta, desigur, răsplata va fi mare în cer.
Răstignirea firii pământeşti
Răstignirea firii pământeşti
Răstignirea firii pământeşti: Iată una dintre cele mai uriaşe provocări ale creştinului. Nu am suficiente cuvinte în vocabular, pentru a-mi exprima profunda admiraţie, pentru măreaţa ingeniozitate divină, care ne-a prescris o cale atât de eficientă spre a putea trăi viaţa la cel mai înalt nivel posibil. Dacă altădată aş fi privit spre această metodă cu dezgust şi neplăcere, astăzi, după ce i-am simţit efectele benefice pe pielea mea, mă închin înaintea atotânţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu. Deşi extrem de dureroasă, mai ales pentru cei care o iau în serios, răstignirea firii pământeşti reprezintă cea mai sigură cale spre a ne bucura din plin de viaţă. Despre omul care nu i-a experimentat efectele, încă nu se poate spune că a trăit cu adevărat, ci cel mult că a vegetat la fel ca alte vieţuitoare terestre preocupate doar de hrană, adăpost şi perpetuarea speciei. Răstignirea firii pământeşti, este calea care te dezleagă de putreziciune şi de glie. Prin ea dobândeşti aripile care te ajută să te desprinzi de ţărână şi să te lansezi, ca o rachetă spaţială, spre lumile spirituale unindu-te în mod personal, intim, organic şi afectiv cu Domnul Isus Hristos, spre a trăi cea mai extraordinară aventură de dragoste posibilă. Cei mai mulţi creştini rămân blocaţi pe neplăcerile produse de răstignirea firii, pierzând, ca ’ntr-un abis, imensele beneficii pe care aceasta le produce. Ca să fiu sincer cu dumneavoastră va trebui să vă prezent, atât dificultăţile cât şi beneficiile acestui proces. Dar pentru a face legătura între cele două aspecte, vă voi arăta şi calea prin care acest supliciu numit răstignirea firii pământeşti, se transformă în ceva pe care suntem gata să ni-l asumăm cu toată bucuria.
1) Dificultăţile răstignirii firii pământeşti. Cine spune că răstignirea firii pământeşti este o chestiune simplă şi uşoară, nu ştie despre ce vorbeşte sau n-a făcut-o aşa cum se cere. Răstignirea firii, este de departe cel mai greu şi dificil proces la care suntem chemaţi în calitate de creştini. Să urmărim câteva elemente care conturează dificultatea răstignirii firii pământeşti:
a) Răstignirea firii pământeşti este un proces extrem de dureros datorită faptului că ni se cere să ne răstignim noi pe noi înşine. Cred că am fi fost mult mai motivaţi şi mai determinaţi dacă ni s-ar fi cerut să ne răstignim firea unii altora. Oricum, de multe ori mai încercăm noi aşa ceva, chiar dacă nu ni se cere. Câteodată, suntem atât de fermi, dârji şi principiali când este vorba de firea altora, la fel ca David în cazul prezentat de Natan, însă când este vorba de sărmana noastră fire, cerşim milă şi îndurare căutând să înduioşăm pe toată lumea cu zmiorcăielile noastre. Ne pricepem să ne purtăm aspru cu trupul altuia, şi ştim să dăm lecţii despre modul în care acesta trebuie ţinut în stăpânire, însă când vine vorba de trupul nostru ni se sfâşie inima de mila pe care i-o purtăm. Dificultatea problemei constă în faptul că răstignirea doare, şi această durere trebuie să ne-o aplicăm singuri, cu fermitate, fără a ţine seama de jalnicele lamentaţii ale firii.
b) Răstignirea firii pământeşti este un proces extrem de dificil datorită numărului mare de provocări existente în jurul nostru. La fiecare pas, întâlnim o mulţime de tentaţii adresate firii pământeşti. Ochii, urechiile, mintea, trupul şi sufletul sunt bombardate clipă de clipă cu tot soiul de invitaţii insistente şi persistente la păcat. Tentaţiile sexuale sunt gata să-i devoreze, din toate părţile, într-o singură clipă de neatenţie, pe cei nestăpâniţi şi uşuratici. Materialismul este ca o plasă de păianjen în care stau atârnaţi ca nişte muşte încătuşate, fără posibilitatea de a se mai salva, orbii spirituali, incapabili să vadă dincolo de culoarea sclipitoare a banilor. Demonii s-au înmulţit, şi mai în fiecare zi întâlneşti câte un om în care există cel puţin o legiune, provocându-te la ceartă, scandal, zavistie şi nebunie. În familie diavolul se luptă cu îndârjire să dezbine chiar şi cele mai închegate cupluri. În biserică, acelaşi personaj malefic, urmăreşte să provoace cele mai stupide tensiuni. Într-un asemenea context, mai este oare posibil să-ţi răstigneşti firea?
c) Răstignirea firii pământeşti este dificilă datorită filozofiei lumii acesteia care încurajează exprimarea liberă a poftei, nicidecum a înfrânării ei: ,,Trăieşte clipa!, Urmează-ţi inima!, Fă-o!”, iată câteva dintre sloganurile omului modern. Mass-media profitând de lipsa de stăpânire a generaţiei actuale, a transformat-o într-o societate de consum aflată la cheremul marilor magnaţi ai pieţei. Televizorul îţi serveşte la pat, ca ’ntr-un hotel de lux: sex, violenţă, magie şi divertisment cât îţi pofteşte inima. Publicitatea agresivă şi ritmul vieţii parcă te obligă să fi la curent cu fiecare nou produs apărut, şi să ţi-l achiziţionezi, pentru că altfel societatea te exclude din rândurile ei. Ascetismul nu mai este la modă ca pe vremea stoicilor greci sau a călugărilor medievali ci acum lumea s-a îndreptat spre libertinism şi exhibiţionism. Recunosc faptul că într-un asemenea context nu-i deloc amuzant să-ţi răstigneşti firea pământească. Dinăuntru eşti asaltat de poftele irezistibile ale cărnii, de afară te copleşesc la tot pasul provocări insistente la împlinirea lor, iar pe deasupra nici cel mai mic lucru nu te încurajează să lupţi pentru biruinţă. Dar înainte de a cădea în ghiarele disperării, haideţi totuşi să vedem dacă există vreo posibilitate să biruim în acest teribil război de moarte.
2) Posibilitatea răstignirii firii pământeşti. Evaluând situaţia strict din punct de vedere teoretic, răstignirea firii pământeşti ar fi posibilă doar dacă am descoperi o activitate mult mai interesantă decât împlinirea poftelor firii pământeşti. Ştiţi cunoscuta zicală: ,,Dacă vrei să-i smulgi unui câine osul pe care-l ţine în gură, oferă-i o bucată de carne.” Spiritualizând lucrurile, această zicală ar putea suna astfel: ,,Dacă vrei să convingi un om să renunţe la plăcerile poftelor firii, oferă-i nişte plăceri mai mari.” Însă aceste plăceri mai mari trebuie neapărat să aibe aceleaşi caracteristici cu plăcerile firii pentru a putea fi atractive. Plăcerile firii ar putea fi caracterizate după cum urmează: sunt reale, răspund unor nevoi presante interioare şi vizează prezentul nu doar viitorul. De ce aleg oamenii să trăiască mânaţi de firea pământească? Pentru că stările pe care le experimentează nu sunt imaginare, nici abstracte, nici teoretice ci practice şi reale. Pentru că plăcerile pe care le trăiesc reprezintă răspunsul unor nevoi presante elementare ale fiinţei lor. Pentru că aceste stări plăcute nu vizează un bine viitor, greu de aşteptat, ci prezentul actual. Datorită acestor caracteristici au succes ispitele sexuale, dependenţele de alcool, tutun, droguri şi oricare alte ispite ale firii pământeşti. Scumpi fraţi şi surori, răstignirea firii pământeşti este posibilă doar dacă descoperim o plăcere care să prezinte aceleaşi trei caracteristici, dar care să fie mult mai puternică. Plăcerea care ne-ar putea motiva la răstignirea firii pământeşti, ar trebui să fie reală, să răspundă unei nevoi interioare presante şi să îşi găsească împlinirea în prezent nu doar în viitor. Vă propun să supunem acestor exigenţe câteva din elementele religioase care ar putea reprezenta o astfel de motivaţie la răstignirea firii:
Doctrina sănătoasă. A avea o doctrină sănătoasă, deşi este un lucru necesar, nu constituie o motivaţie suficient de puternică pentru răstignirea firii. Aceasta datorită faptului că nu satisface cerinţele primului criteriu enunţat: este foarte teoretică, abstractă. Am văzut prea mulţi teologi luptându-se ,,cu armele firii” pentru doctrina lor sănătoasă, dar prea puţini zdrobiţi în omul dinlăuntru pentru simplul motiv că au avut-o. De multe ori şi în biserică este ca şi la parlament: doctrina cuiva este sănătoasă sau nu, funcţie de interesele care îl leagă sau nu de acea persoană. Atitudinea de ,,Pro” sau ,,contra”, într-o anumită problemă, a multor creştini, nu depinde neapărat de acurateţea doctrinară, ci de nişte chestii care trec prin stomac, portmoneu sau alte locuri care nu-i evlavios a fi amintite. Deci a avea o dctrină sănătoasă nu-i suficient a ne motiva la răstignirea firii.
Religiozitatea. A fi om religios, deasemenea, nu constituie o motivaţie suficient de puternică pentru răstignirea firii pământeşti. Aceasta datorită faptului că nu satisface cerinţele celui de-al doilea criteriu enunţat: adică nu răspunde unei nevoi presante interioare. Omul poate trăi mult şi bine şi fără religie. Sunt atâţia creştini care nu simt nici o presiune interioară să meargă la biserică mai des de două ori pe an. Sunt destui oameni religioşi pentru care cititul Bibliei, rugăciunea, postul, dărnicia şi practicarea altor fapte religioase este o pacoste, nicidecum rezultatul unei nevoi presante interioare. De obicei oamenii religioşi sunt cei mai plini de firea pământească nicidecum cei care şi-o răstignesc cel mai mult. Pentru exemplificare vezi partida fariseilor.
Promisiunea raiului sau frica iadului. S-ar putea să dezamăgesc pe unii dacă voi spune că nici măcar aceste elemente nu reprezintă o motivaţie suficient de puternică pentru răstignirea firii. Aceasta pentru că nu îndeplinesc cerinţele celui de-al treilea criteriu enunţat: nu răspund unei nevoi prezente ci viitoare. Chiar Scriptura afirmă în Proverbe 13:12 că: ,,O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.” Până să se hotărască ce să facă cu viaţa de dincolo, oamenii vor să ştie ce se va întâmpla cu aceasta. Până în rai sau în iad este un drum atât de lung încât oamenii nu-şi pot permite să-şi omoare prezentul. Doar un lucru vă întreb ca să vă daţi seama că aşa stau lucrurile: Câţi dintre dumneavoastră toleraţi în propria trăire preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea, cu toate că ştiţi foarte clar din Biblie că toţi cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Dacă toate aceste lucruri amintite nu sunt satisfăcătoare spre a ne putea motiva la a ne răstigni firea pământească, atunci totuşi care motivaţie ar fi satisfăcătoare? Răspunsul este următorul: Relaţia cu Dumnezeu. Relaţia cu Dumnezeu, satisface toate cele trei criterii care fac ca un lucru să fie irezistibil. Relaţia cu Dumnezeu, nu-i teorie nici vorbă goală, ci un lucru cât se poate de concret şi practic. Domnul poate fi auzit, văzut, simţit, iubit, gustat. Chiar dacă acestea nu se realizează prin cele cinci simţuri ci prin credinţă, faptul în sine este cât se poate de real. Relaţia cu Dumnezeu răspunde unei nevoi presante interioare. Omul a fost creat cu o nevoie profundă după Dumnezeu. Solomon după ce a căutat fericirea în toate lucrurile de sub soare, a ajuns la concluzia că totul este deşertăciune şi goană după vânt, iar încheierea tuturor lucrurilor este să te temi de Dumnezeu şi să păzeşti poruncile Lui. Relaţia cu Dumnezeu, se adresează unei nevoi prezente nu numai unei nevoi viitoare. Noi ne putem bucura acuma de relaţia cu Dumnezeu, nu doar cândva în viitor. Deasemenea, relaţia cu Dumnezeu, produce o plăcere superioară oricărei plăceri produsă de satisfacerea poftelor firii pământeşti. David în Psalmul 34:8 ne îndeamnă să gustăm şi să vedem ce bun este Domnul. Creştinii care au gustat dulceaţa relaţiei cu Dumnezeu, vor fi suficient de motivaţi să-şi răstignească firea pământească. Ei vor fi gata de orice sacrificiu, cu scopul de a păstra minunata lor părtăşie cu Domnul. Pe lângă plăcerea părtăşiei cu Dumnezeu, toate celelalte plăceri pălesc. Părtăşia cu Dumnezeu, este singura motivaţie suficient de puternică spre a ne determina să îndurăm neplăcerile şi suferinţele răstignirii firii pământeşti. Disponibilitatea la această acţiune depinde de seriozitatea cu care abordăm relaţia cu Dumnezeu, prin rugăciune şi meditaţie asupra Cuvântului lui Dumnezeu.
3) Consecinţele răstignirii firii pământeşti. Ceea ce conferă greutate spirituală unui creştin este răstignirea firii pământeşti. Răstignirea firii pământeşti, realizează acea etanşietate spirituală care permite păstrarea întregului potenţial spiritual aşezat de către Dumnezeu în noi. Dumnezeu a aşezat în noi nişte rezervoare inimaginabile de dragoste, fericire şi bucurie. Aceste capacităţi spirituale le avem în unire cu Hristos când firea pământească este răstignită. Când păcătuim, relaţia cu Hristos se întrerupe, fiinţa noastră se desface, iar energiile puse de către Dumnezeu în noi, pe care ni le-a dat pentru a trăi stări de bucurie şi de fericire în relaţia cu El şi cu Biserica Sa, se scurg din noi, şi prin urmare dispare farmecul relaţiei cu Dumnezeu, cu familia şi cu Biserica. Când dragostea de Dumnezeu se fărămiţează către idoli, când pasiunea pentru soţie se scurge către vedetele play-boy, iar când iubirea de fraţi se risipeşte spre tovărăşiile rele, atunci din creştinul respectiv rămâne doar o coajă fără nici un conţinut. Fiecare păcat presupunere o risipă de energie, putere, forţă, pusă de către Dumnezeu în noi pentru a trăi viaţa la maximă intensitate. Astăzi sunt pline bisericile de oameni vlăguiţi, storşi ca o lămâie de orice vlagă, plictisiţi de toate, îmbătrâniţi înainte de vreme. Unii tineri sunt mai ramoliţi decât bunicii lor, pentru că se uită la porno şi ascultă muzică rock. Creştinul care nu-şi răstigneşte firea pământească, este un om fără greutate, sau dacă vreţi un creştin de paie.Vorbele lui sunt de paie, fiind purtate de vânt de colo, colo. Stările sufleteşti prin care trece sunt de paie. Astăzi se află pe vârful muntelui, iar mâine în fundul văii. Relaţiile pe care le are sunt de paie. Un astfel de om este incapabil de relaţii profunde şi de lungă durată. Dacă este predicator, şi predicile pe care le rosteşte sunt de paie. După un ceas de sporovăială, n-ai ce strânge pe vârful unui făraş. Când acest creştin zideşte, materialele pe care le foloseşte sunt: paie, lemn, fân, trestie. Statornicia lui este de paie, adică la cea mai mică adiere de vânt el este în aer, fiind purtat în direcţia curenţilor. Însă atunci când suntem fermi şi consecvenţi cu răstignirea firii, experimentăm cel mai extraordinar lucru care ni s-ar putea întâmpla: Hristos trăieşte în noi.
Cum arată omul în care locuieşte Hristos? Ca Hristos. Pe unde trece el totul se înviorează, înfloreşte, prinde viaţă. În prezenţa lui orice faţă posomorâtă se înseninează, orice obraji palizi capătă culoare, orice frunte încruntată se descreţeşte şi orice inimă disperată capătă speranţă. Când predică un astfel de om, biserica se zideşte, iar părtăşia şi unitatea prind cheag. Când stai de vorbă cu o astfel de persoană, oricât ai fi de tensionat, simţi eliberare, descătuşare, iar pacea îţi inundă întreaga fiinţă. Cuvintele unui astfel de om îţi pătrund la inimă ca un balsam sau ca o hrană, nicidecum ca o otravă sau ca un venin. Omul în care locuieşte firea, pe unde trece samănă moarte. În urma lui totul păleşte, se ofileşte şi se dezintegrează. Pe unde apare imediat reuşeşte să indispună pe toată lumea, iar când îşi deschide gura într-o clipă strecoară un gust amar în sufletul tuturor. O discuţie cu un astfel de om te încarcă cu amărăciune chiar şi atunci când vorbeşte despre cele mai spirituale lucruri.
În concluzie: Trăim vremuri în care oamenii în care locuieşte Hristos sunt extrem de rari. Trebuie să rupi multe perechi de opinci până să întâlneşti unul. Trebuie să consumi mulţi litri de benzină până să-l ai în faţă. Aceasta datorită faptului că foarte puţini sunt dispuşi să plătească preţul răstignirii firii pământeşti. Da, este cel mai cumplit lucru cu putinţă: să-ţi produci tu singur durere suprimându-ţi toate dorinţele neconforme cu voia lui Dumnezeu, să lupţi împotriva talazului de nelegiuire cu care eşti asaltat. Dar numai aşa vom descoperi extraordinara frumuseţe a relaţiei cu Dumnezeu, şi vom fi o binecuvântare şi pentru alţii.
Proba focului
,,Iar dacă clădește cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.” (1Corinteni 3:12-13)
Adesea, mă gândesc, la ziua în care va trebui să stau înaintea Stăpânului, pentru a da socoteală de slujba încredințată. Ca unul care mi-am pus nădejdea în Cristos, știu că am trecut din moarte la viață și nu voi merge la judecata păcătoșilor, de la tronul mare și alb. (Ioan 5:24, Apocalipsa 20:11)
Dar ca ispravnic al lui Isus Cristos, va trebui să dau socoteală de credincioșia dovedită, în îndeplinirea lucrării încredințate. Câteodată, mă întreb, dacă lucrarea mea va rezista la proba focului. Oare cum mă va privi, când voi sta în fața Lui?
Cred că fiecare creștin ar trebui să aibă o astfel de frământare. Dacă întâmpinăm cu emoție, o banală probă pământească, cum am putea să ne gândim cu indiferență la ,,proba focului”.
Biblia vorbește despre o judecată a credincioșilor, în care vom fi trași la răspundere de modul în care am administrat valorile încredințate, (timp, trup, bani, talanți, familie, etc) și cum ne-am îndeplinit misiunea încredințată. Ca ucenici ai lui Cristos, avem un mandat, o misiune, o trimitere, în această lume. Trăim pentru a fi sare și lumină, într-o lume cufundată în întuneric spiritual și stricăciune morală. Am fost împuterniciți, spre a fi martori ai lui Cristos și mesageri ai Evangheliei. Suntem trimiși să facem ucenici din toate neamurile, prin activitate misionară, evanghelizare, botezare și învățare. Domnul așteaptă rod de la noi, care să-L proslăvească pe El. Fiecărui mântuit i s-a încredințat o parte din această măreață lucrare.
Textul biblic citat, ne avertizează asupra faptului că, întreaga noastră lucrare va fi supusă unor teste și exigențe divine severe, numite: ,,proba focului”, pentru a se stabili valoarea lucrării și vrednicia lucrătorului.
Este evident faptul că la judecată nu se are în vedere aspectul cantitativ, deoarece după o zi de muncă reușești să strângi o grămadă mult mai mare de paie decât de aur.
Dar, oare care ar putea fi acele teste, la care Dumnezeu va supune lucrarea noastră. Cu siguranță că ele ne sunt descoperite în Scripturi. Dumnezeu nu ne va pune la niște probe despre care nu ne-a comunicat nimic, în prealabil.
În cele ce urmează, aș dori să identificăm, în Scriptură, patru teste, la care Dumnezeu va supune, în mod cert, lucrarea noastră, în ziua judecății: Testul motivațiilor, manierelor, mijloacelor și mandatului.
1. Testul motivațiilor.
Dumnezeu nu este preocupat doar de ceea ce facem ci și de motivațiile care ne determină acțiunile. Motivațiile greșite demonstrează lipsa de valoare a lucrării înfăptuite.
Spre exemplu, în Filipeni 2:3 ni se spune să nu facem nimic motivați de setea după slavă deșartă. Discutând despre rugăciune, post și milostenie, Domnul Isus atrage atenția asupra pericolului pierderii răsplății, dacă acestea sunt făcute din dorința de afirmare, în fața oamenilor. (Matei 6:1-6)
Realitatea crudă este că eul nostru corupt, va exploata la maxim orice prilej care i se oferă, spre a fura slava lui Dumnezeu. Uneori mândria este atât de subtilă încât numai Duhul Sfânt ne-o poate conștientiza.
Eliberarea nu se obține prin autobiciuire ci prin contemplarea frumuseții Domnului Isus, după rețeta lui Ioan botezătorul: ,,trebuie ca El să crească iar eu să mă micșorez” (Ioan 3:30) Umblarea în închinare și părtășie cu Domnul are ca și efect smerirea noastră. În prezența Sa, motivațiile noastre egoiste se topesc și dobândim adevărata motivație pentru lucrare: dorința de a-L proslăvi pe Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt. De fapt singurele rugăciuni pe care Domnul Isus promite să le asculte, sunt acelea care au ca rezultat proslăvirea Tatălui în Fiul. (Ioan 14:13)
Deci: după cum afirma Tozer: ,,o lucrare ce nu izvorăște din închinare, nu poate fi decât lemn, fân, trestie.”
2. Testul manierelor.
Dumnezeu este preocupat și de manierele cu care lucrăm, nu doar de lucrarea în sine.
Aș dori să vă supun atenției, un text biblic, în care sunt prezentate niște lucrări foarte bune, dar care sunt zădărnicite prin manierele greșite cu care sunt făcute: ,,Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știinţa, chiar dacă aș avea toată credinţa, așa încât să mut și munţii, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. Și chiar dacă mi-aș împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.” (1Corinteni 13:1-3) O lucrare făcută fără dragoste, nu zidește pe nimeni, nu conferă nici o valoare lucrătorului și nu va aduce nici o răsplată.
Iată maniera în care trebuie să lucrăm: ,,Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.” (1Corinteni 13:4-7)
3. Testul mijloacelor.
Domnul Isus a spus: ,,Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)
Noi putem să facem multe lucruri fără Cristos, dar nimic care să reziste la proba focului. Lucrarea lui Dumnezeu este de domeniul supranaturalului. Nașterea din nou, sfințirea credincioșilor, unirea mădularelor în trupul lui Cristos, sunt minuni, iar minunile nu se pot realiza decât prin mijloace supranaturale. Adevărata lucrare este doar aceea pe care o face Cristos, prin noi.
Iată cum vede apostolul Pavel această chestiune: ,,Și învăţătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1Corinteni 2:4-5) Textul acesta subliniază un principiu simplu dar profund: Tipul de propovăduire ( lucrare) determină tipul de credință. (rezultat) O propovăduire întemeiată pe mijloacele naturale ale înțelepciunii, va produce, în ascultători, o credință, de tip liberal, în lucruri explicabile pe cale rațională. O propovăduire întemeiată pe ,,o dovadă dată de Duhul Sfânt și de putere” va produce în ascultători, o credință în puterea supranaturală a lui Dumnezeu, care aduce morții la viață, și cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi.
Iată deci cât este de important să folosim mijloacele corecte, în lucrarea lui Dumnezeu.
4. Testul mandatului.
Dumnezeu este interesat, nu doar să facem ceva pentru El, ci să facem lucrarea pe care ne-a încredințat-o.
Pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu are un mandat, o misiune, un plan. În Efeseni 2:10 citim că: ,, noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” Cineva spunea că acest text parcă creează impresia, că la judecată, Dumnezeu va avea într-o mână un pix, iar în cealaltă mână caietul, cu faptele bune, scrise de El, pentru noi, ca să umblăm în ele, și bifând în care am umblat și în care nu am umblat. Dar poate că noi vom zice: ,,Doamne eu am făcut multe fapte bune, care nu sunt scrise în cartea ta.” Răspunsul va fi: ,,ai făcut multe, mai puțin ceea ce trebuia.”
A face altceva decât ceea ce ne cere Dumnezeu, va produce mari dezechilibre în ce privește funcționalitatea darurilor și slujbelor în trupul vizibil al lui Cristos.
Prin urmare, călăuzirea în lucrare este la fel de importantă ca și lucrarea însăși. Lucrarea sub îndrumarea Duhului și prin puterea Lui sunt secretul unei lucrări eficiente.
În concluzie:
Vă provoc să ne supunem cercetării Duhului: motivațiile, manierele, mijloacele și mandatul lucrării, astăzi când încă avem șansa pocăinței.
Cred că nimic nu ar putea fi mai dureros, decât ca după o viață de muncă și alergare să ne trezim fără răsplată, sau să auzim verdictul: ,,rob viclean și leneș” sau poate cuvintele: ,,depărtați-vă de la mine”.
Iată cuvintele pe care, aș dori să le aud, de la Domnul, în ziua judecății: ,,Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21) De aceea mă cercetez mereu înaintea Sa, în lumina Scripturii, și te provoc și pe tine la aceasta.
OGORUL LUI DUMNEZEU-Impreuna-lucratori
https://goinvisible.wordpress.com/tag/ogorul-lui-dumnezeu/
1 Corinteni 3:4-15 “4) Când unul zice: “Eu sunt al lui Pavel!”, şi altul: “Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume? 5) Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. 6) Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: 7) aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. 8) Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. 9) Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. 10) După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. 11) Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos. 12) Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, 13) lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14) Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. 15) Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.”
Împreună-lucrători cu Dumnezeu… Așa ne numește Pavel. Destul de interesant, nu-i așa? A fi co-lucrători, co-creatori cu Creatorul marginilor pământului. Nu-i nimic mai bun decât acest lucru că suntem co-lucrători cu Dumnezeu, dar totuși, El este cel care face munca grea. Wow!
Da! Așa cum Pavel spune deasupra în 1 Corinteni 3, am plantat și udat, dar Dumnezeu a fost și este Cel care determină creșterea în viețile oamenilor. Am semănat dragostea și Cuvantul lui Dumnezeu în pământul bun al inimilor deschise, dar Dumnezeu este cel care face ca aceste semințe să izbucnească și să crească. Noi co-lucrăm cu Dumnezeu și creăm un spațiu sigur pentru oameni ca să-L experimenteze pe Dumnezeu, dar El este cel care trebuie să apară sau partea noastră este în zadar. Noi nu făcem lucrurile sucite. Cunoaștem partea lui Dumnezeu față de partea noastră, și Îl cinstim.
Să mulțumim lui Dumnezeu pentru bucuria de a co-crea cu El în casele noastre, la locurile de muncă, în arta noastră, în departamentele noastre, în relațiile noastre, în Biserica Lui. Și apoi să-I mulțumim că a luat partea noastră, dându-i un potențial mai eficient, de anvergură, decât ne-am putea imagina vreodată. Dorești să construiești pe temelia lui Isus, ceva care să dureze? Nu este vorba despre a face ceva pentru Dumnezeu, dar a face ceva împreună cu Dumnezeu. Fi încurajat. Fă-ți partea ta, apoi odihnește-te. Când îl înălțăm pe Isus, El ne atrage la sine. Cineva trebuie să audă acest lucru astăzi. Noi lucrăm, da, dar Dumnezeu face munca grea.
Omul care zideşte pe nisip şi omul care zideşte cu paie
Matei 7:26-27 26 Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. 27 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”
1 cor 3:12-15 12 Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, 13 lucrarea fiecăruia* va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi** în foc†. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14 Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va* primi o răsplată. 15 Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar* ca prin foc.
Omul lui Dumnezeu care zideşte pe nisip cunoaşte voia lui Dumnezeu dar nu o face, în schimb, omul care zideşte cu paie cunoaşte voia lui Dumnezeu dar o face în mod firesc, lumesc, omenesc. Drept urmare, la sfârşit, omul care zideşte pe nisip v-a pierde tot şi sufletul şi răsplata pentru munca lui, iar omul care zideşte cu paie îşi v-a câştiga sufletul dar v-a pierde răsplata pentru munca lui.
În raport cu voia lui Dumnezeu, omul lui Dumnezeu poate fi în trei ipostaze:
1. Să nu facă voia lui Dumnezeu ca Saul şi Esau; în cazul acesta, El este pierdut.
2. Să facă voia lui Dumnezeu în felul lumii, ca patriarhul Iacov, neprihănitul Lot şi crestinii din Corint; în cazul acesta, el este mântuit dar ca prin foc , fără răsplată.
3. Să facă voia lui Dumnezeu în felul neprihăniţilor care s-au deprins prin intrebuinţare să facă voia lui Dumnezeu corect, în cazul acesta, omul este mântuit şi răsplătit.
Dacă comparăm pe Iacov cu fratele său Esau în raport cu voia lui Dumnezeu observăm un lucru interesant: Iacov se foloseşte de lucrurile Satanei ( înşelăciunea) ca să pună mâna pe lucrurile lui Dumnezeu
( binecuvântarea) , iar Esau se foloseşte de lucrurile lui Dumnezeu
( binecuvântarea ) ca să pună mâna pe lucrurile Satanei( împlinirea poftei).
Dacă pătrundem mai adânc în această problemă, vom observa un lucru şi mai interesant, şi anume: Iacov era împlinit în adâncul fiinţei lui prin împlinirea voii lui Dumnezeu iar Esau prin împlinirea poftelor Satanei. Desi, Iacov şi Esau erau fraţi gemeni, Iacov era de la Dumnezeu ca şi Abel iar Esau era de la Cel Rău ca şi Cain.
Oare poate un om ca şi Cain sau Esau să se schimbe sau ei au fost predestinaţi să zacă în Cel Rău? Răspunsul este DA, cu condiţia, ca omul să facă voia lui Dumnezeu.(în mod firesc sau ceresc)
Lui Cain Dumnezeu i-a oferit posibilitatea să facă voia Lui: când i-a spus, păcatul ( voia satanei) pândeşte la usa inimi tale, dar TU trebuie să-l stăpâneşti. Voia lui Dumnezeu pentru Cain era să se păzească de rău, Cain în mod deliberat a refuzat voia lui Dumnezeu.
Dacă pătrundem mai adânc în această problemă vom descoperi că toată lumea este de la Cel Rău ( zace în Cel Rău) şi toată lumea într-un fel sau altul ajunge să cunoască voia lui Dumnezeu. De exemplu: lumea păgână de pe vremea lui Iov ajungea să cunoască voia lui Dumnezeu, când era cufundată într-un somn adânc Dumnezeu, le întipărea în minte voia Lui ca să-i abată de la rău – Iov 33 :14-17. Problema celor din vremea lui Iov a fost problema lui Cain şi este problema tuturor oamenilor care refuză să facă voia lui Dumnezeu deci, omul nu i-a seama la voia lui Dumnezeu, doar o minoritate ascultă de Dumnezeu.
Ce înseamnă în ultimă instanţă să asculţi de Dumnezeu? A asculta de Dumnezeu înseamnă să cauţi ce caută Dumnezeu: mântuirea sufletului tău, lucrurile de sus. Iacov a rămas în voia lui Dumnezeu pentru că a umblat după lucrurile de sus , iar Esau a rămas în voia ( poftei ) Satanei pentru că a umblat după lucrurile de jos. Prin umblarea după lucrurile de sus, omorâm poftele de jos, iar prin umblarea după lucrurile de jos omorâm îndemnurile de sus.
Să tragem o concluzie de închiere: Având în vedere vremurile în care trăim: în mod special faptul că avem acces la voia lui Dumnezeu în forma scrisă ( Biblia), lucrul acesta, ne ajută să cunoaştem voia lui Dumnezeu, dar nu ne ajută să ţinem cont de ea. Una e să cunoşti voia lui Dumnezeu şi cu totul altceva este să te trudeşti, în mod firesc ca Lot să o împlineşti sau în mod duhovnicesc ca Avraam. Ce pot spune din experienţă e faptul că mai întâi vine ce e firesc( truda de a face voia lui Dumnezeau) şi pe urmă vine ce e duhovnicesc( plăcerea de a face voia lui Dumnezeu). Până ia Hristos ( voia lui Dumnezeu) chip în adâncul finţei noastre trebuie să treacă o perioadă de chin, trudă , silinţă ca să ne omorâm firea = aceea obişnuinţa de a nu face voia lui Dumnezeu, că firea e a doua natură a omului…
În concluzia concluziei: ferice de cel ce ştie şi face voia lui Dumnezeu, chiar dacă o face într-un mod nedesăvârşit ca patriarhul Iacov sau neprihănitul Lot( …)
Testul focului
„Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.” 1 Corinteni 3:12-13
Trec aproape zilnic, când merg la lucru, pe lângă o casă neterminată.
Am trecut și azi-dimineață. Știu povestea casei de la un vecin. Cineva a construit-o fără autorizație prin anii 2000 și apoi legislația s-a înăsprit și n-a mai fost posibilă „trecerea în legalitate”.
Probabil casa va fi demolată și se va pierde toată munca acelor constructori, toată plata lor.
Cât efort: să pui cărămidă pe cărămidă, să faci cofraj, să întinzi fier, să torni beton, dar fără proiect, fără verificare, fără cadru legal, dar bani, efort și entuziasm, da.
Casa asta n-a trecut testul aprobării inspecției în construcții, poate.
Probabil are vicii ascunse.
Ce folos de atâta muncă, dacă nu a fost în cadru legal?
N-a trecut testul.
Și m-a dus gândul la tot Clujul, cum se vede seara de pe Feleac, atât de spectaculos.
Conform Cuvântului lui Dumnezeu, „pământul cu tot ce este pe el, va arde„. Și Clujul tot.
Și casele cu autorizație, și cele fără.
Ce metodă are Dumnezeu de testat lucrările? Focul.
Focul judecății, cuptorul mâniei.
Aurul, argintul și pietrele scumpe trec de foc.
Lemnul, paiele și trestia ard.
La sfârșitul vremurilor, Dumnezeu va testa lucrările prin foc.
Ce ispită avem acum să devenim vizibili, (relevanți se zice acum) să ne vadă lumea, să fim băgați în seamă, să influențăm pe cei din jur! Ispita se transformă în a începe să construiești cu cele mai vizibile materiale: lemn, fân, trestie. Se construiește repede, se vede de departe, te laudă toți nepricepuții.
Dar din punctul de vedere al lui Dumnezeu, e ilegal.
Constructorul care știe că lucrarea lui va fi arsă pentru testare nu este interesat de volum.
Nici de cifre mari, nici de săli mari, nici de donații mari, nici de multe like-uri sau mulți urmăritori pe canalele de media, ci de cu totul altceva: cum să fie plăcut lui Dumnezeu.
Iar lui Dumnezeu nu-i place lemnul, nici fânul, nici trestia.
Să mergem puțin la simbolistică, ce înseamnă fiecare element:
1. Lemnul era materialul de bază pentru idoli, „Taie un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea; îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine. Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi…” Ieremia 10:3-5
„Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea şi-i însemnează mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.” Isaia 44:13
Acestor idoli li se alocă puteri, au o vrajă asupra mulțimilor, lemnul reprezintă vrăjitoria religioasă, o cursă perfidă a sufletului.
Cercetează-te dragul meu: ești credincios sau religios? Ai credință în Cuvântul scris al Bibliei sau ești îmbătat de vrăjitoriile religioase? Ispita de a tăia lemne din pădure și de a construi cu ele e mare, să dau exemple:
a)-nu e destul să vestești Cuvântul cu simplitate, nu te bagă nimeni în seamă, ia să mergi la seminar, să iei titlu, să fi ordinat, să scrie înainte de numele tău: pastor, sau reverend, cum te privește lumea! Dar oare om nătâng, forța argumentului tău e mai mare dacă ai titluri? Sau dacă ești un nătărău și un încuiat religios, va schimba titlul sau ordinarea ceva? Dacă îți mai pui și o haină specială, un guler alb, vraja e totală.
b)-nu e destul să te aduni ca adunare în casa unui frate sau într-o sală simplă, obișnuită, care chiar poate fi folosită și la altceva în restul timpului. Nu, trebuie sală dedicată. Apoi sala se împodobește, i se pun semne și cruci, un mic turnuleț, apoi un turn mai mare și o cruce uriașă în vârf, un amvon grandios în mijlocul unei săli reci și respingătoare. Asta e vraja locului sfânt. A, am uitat de dedicare, ceremonia aia de sfințire a clădirii…care va arde. Mai sunt exemple.
2. Fânul reprezintă încrederea în oameni, în personalități, în nume și în mulțimi. Mă găndeam la nicolaiții din Efes, de ce erau eretici? Pentru că erau nicolaiți, și-au dat alt nume, ca „cei ai lui Pavel„, „cei ai lui Apolo„, secte și diviziuni. Ce reprezintă fânul? „….Orice făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade…” Isaia 40:6-8
Fânul reprezintă oameni, mulțimi, grupuri, „căpițe”, identități folositoare celor ce le-au creat și le perpetuează.
Vizibile ca fârciturile.
Ce este o verighetă de aur, un inel sau un diamant pe lângă o fârcitură? Nimic.
Nici să nu povestim, n-ai ce arăta.
Când cineva stă în fruntea unei mari mulțimi care-l ascultă, autoritatea aceluia pare indiscutabilă.
Până la foc.
3. Trestia reprezintă autoritatea sau încrederea în autorități, în stăpâniri și domnii. Egiptul decăzut era numit o trestie: „…În cine dar ţi-ai pus încrederea…? Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frântă, care înţeapă şi străpunge mâna oricui se sprijină pe ea: aşa este Faraon, împăratul Egiptului…” 1 Împărați 18:21
Astăzi avem culte religioase, partide politice și corporații comerciale, autorități ademenitoare, toate oferă diferite ierarhii, posibilități de urcare socială pe diferite paliere: politice, economice și religioase. Și fiecare ademenit urcă fericit pe scara lui, cu viteze diferite, de 3, 5, 7 fuștei pe viață, care-cum, producându-și adrenalină din felul cum dă și capătă laudă de la sau la ceilalți alergători spre nimic. Ca în vestitul filmuleț:
În această lume de lemne, paie și trestii, să vrei să ai doar un giuvaer, o comoară mică, invizibilă, te face un exclus. Dar doar giuvaerul va trece de foc, doar cei care trăiesc cu gândul să vrea să fie doar plăcuți lui Dumnezeu, nu oamenilor. Nu contează cât efort ai făcut pentru construcția de paie sau lemn, contează dacă trece de foc ceea ce ai construit, dacă nu este vrăjitorie religioasă, încredere în oameni sau propășire corporatistă. Am scris ca să vă ajut să puteți selecta țelurile pe care le urmăriți!
Cu gândurile acestea am ajuns la serviciu dimineață și cu multe altele, acum când simt că prind puteri să pot relua activ postările pe blog. Fac în mod normal 11 minute până la lucrul, dar de când cu pandemia și mai puțin. Apoi am primit pe mail rezultatul testului histopatologic de la operația de săptămâna trecută: colecistită cronică litiazică. Rezultatul explică multe din starea mea din ultimii ani, mai ales că acum, după operație mă simt mult, mult mai bine decât înainte, atât că mă mai trag un pic firele, dar starea dinainte a fost tare rea. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate.
Aurul-credința, argintul-Cuvântul lui Dumnezeu și Pietrele Scumpe-relațiile cu creștini adevărați care învață pe alții, ar trebui să ne fie materialele de construcție ale templului ființei noastre.
Câteva întrebări pentru cuget:
Cu ce materiale zidești?
Ești pregătit de control?
Ești pregătit de testul focului?
Ești mulțumit că ești ca toată lumea și toată lumea este ca tine sau cauți să fi „plăcut lui Dumnezeu” tot mai mult?
Testul focului este foarte aproape. Semnul drumului lumii acesteia este „drum înfundat”:
Pentru noi, cei ce credem și așteptăm pe Domnul este ceva de genul:
…urmează plecarea.
Dacă cumva te vezi pe drumul greșit, construind cu materiale ilegale, la un proiect fără viitor, te îndemn să te pocăiești înaintea lui Dumnezeu, să-i ceri iertare, să-ți mărturisești neputința și greșeala, să intri în legalitate cu Dumnezeu, să cauți îndreptarea vieții tale, timpul pocăinței expiră.
PATRUNJELUL- planta de la care nu aruncam nimic;Trei modalitati de a folosi frunzele de telina ca medicament;Ţelina, aliment şi medicament indicat în dieta zilnică; CULTURA DE TELINA; Ofilirea vasculara a ardeilor; Patarea unghiulara la castraveti; Patarea cafenie a frunzelor la tomate
PATRUNJELUL- planta de la care nu aruncam nimic;
De la patrunjel folosim totul! Radacina este un excelent remineralizant, stimulent al rinichilor, drenor al ficatului si antiviral. Frunzele si tulpinile neutralizeaza si ajuta la eliminarea toxinelor din organism, improspateaza respiratia, dizolva si ajuta la eliminarea pietrelor la rinichi si la ficat. Fructele (semintele) de patrunjel sunt un puternic tonic digestiv, stimuleaza puternic glandele sexuale si au efecte afrodiziace uimitor de puternice, combat alcoolismul. Iata, in continuare, cateva preparate din patrunjel.
Sucul de frunze
Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora la macerat, apoi se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de patrunjel este un puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi, cate 4-6 linguri de suc de frunze de patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.
Sucul de radacina
In functie de mijloacele avute la dispozitie, se poate prepara in doua moduri:
Varianta I – cu storcatorul centrifugal: Este cea mai simpla metoda si presupune sa avem un storcator de fructe centrifugal (cum se gasesc in comert). Radacinile de patrunjel se spala bine, eventual frecandu-le cu o perie aspra, dar fara a le razui cu cutitul, intrucat astfel s-ar pierde anumite vitamine si enzime pretioase continute de coaja subtire de la suprafata. Dupa spalare, se taie bucati, apoi se pun in centrifuga (nu se tin inainte in apa sau la frigider). Sucul care rezulta se consuma imediat sau se pune intr-o sticla cu dop si se lasa la racoare. Se bea in maximum 30 de minute de la preparare, diluat in proportia de 1:3 in suc de morcov.
Varianta Ii – prin tocare urmata de filtrare manuala: Radacinile de patrunjel se spala si se taie marunt, dupa care se trec prin masina manuala de tocat carne. Pasta astfel obtinuta se filtreaza printr-un tifon pus in doua, asa incat sucul obtinut in final sa fie cat mai limpede. Sucul se pune deoparte, iar reziduul rezultat se foloseste in scopuri culinare sau se arunca. Administrarea se face, de asemenea, la scurta vreme (maximum 30 de minute) dupa obtinerea sucului.
Pulberea
Se obtine din seminte de patrunjel, prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau prin sfaramarea in piua (urmata de cernere prin sita pentru faina alba). Dupa macinare, pulberea se pastreaza la frigider intr-un borcan bine inchis, pentru a nu se evapora uleiurile volatile. Se administreaza jumatate de lingurita rasa, de 2-3 ori pe zi.
Cataplasma
Radacina de patrunjel se da prin razatoarea fina si apoi se inveleste intr-un tifon. Se aplica pe locul afectat vreme de 30-60 de minute, dupa care se indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce la aer. De regula, aplicatiile se fac zilnic, vreme de minimum 7 zile.
Boli care se vindeca prin tratamentul intern cu patrunjel
Hepatita virala – studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de combatere a virusurilor care ataca ficatul. Se recomanda asadar bolnavilor de hepatita A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel, cate cincisprezece linguri pe zi, luate de preferinta pe stomacul gol, inainte de masa.
Alcoolism – intr-un litru de apa se pun patru radacini de patrunjel, coaja de la o lamaie si coaja de la un grepfruit. Se fierbe tot acest amestec pana scade la jumatate, se ia de pe foc si se adauga doua linguri de seminte de patrunjel. Se lasa acoperit sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se pastreaza la frigider si se ia de patru ori pe zi cate o lingura din acest preparat, pana la epuizarea intregii cantitati. Acest remediu reduce nevoia de alcool, inlatura unele sechele hepatice si nervoase ale alcoolismului, dand chiar o intoleranta la acest drog. Ca paleativ contra intoxicatiei alcoolice acute (betiei) si a urmarilor ei, se consuma mari cantitati de patrunjel frunze, care se mesteca bine, inainte de inghitire.
Celulita, acumulare de apa in tesuturi – se face o cura de suc de radacina de patrunjel, minimum trei saptamani, timp in care se bea un pahar pe zi. Suplimentar, se face un masaj energic pe zonele afectate cu suc de patrunjel proaspat.
Litiaza renala si biliara – se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un sfert de pahar de suc de patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi.
Citeva bunatati recente din patrunjel care vindeca alte boli
Anorexie – cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de mancare si activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate greata, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot manca din cauza starilor de greata persistente.
Halena – patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza ca un dezinfectant excelent asupra cailor respiratorii medii si superioare. Se recomanda ca tratament celor care sufera de halena, precum si celor cu boli respiratorii cronice.
Infectii recidivante, imunitate slabita – in medicina araba, patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie, ulei de masline si putin usturoi (eventual cateva felii de rosii), este folosit ca salata ce se administreaza celor care au boli infectioase recidivante. Studii recente facute la universitatea din Ankara (Turcia) au pus in evidenta ca acest remediu culinar facut din patrunjel activeaza puternic sistemul imunitar si, in plus, combate direct foarte multe specii de bacterii si ciuperci parazite.
Boala canceroasa – salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze si radacina de patrunjel sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar, sustinand organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal. In plus, patrunjelul verde combate multe dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.
Sterilitate masculina, impotenta – se face un tratament de 40 de zile, timp in care se administreaza, de patru ori pe zi, cate o jumatate de lingurita de pulbere de seminte de patrunjel, inainte de masa. Pentru efecte rapide, se ia o doza unica din urmatorul preparat: doua lingurite de pulbere de patrunjel si un varf de cutit de piper negru se amesteca bine pana cand se omogenizeaza. Remediul se ia pe stomacul gol. Acelasi tratament este extrem de eficient contra frigiditatii.
Tratamentul extern cu patrunjel
Hernie – o suta de grame de radacini de patrunjel se fierb vreme de 15 minute intr-o jumatate de litru de bors. Se scot apoi radacinile, se zdrobesc, se pun intr-un tifon si se aplica sub forma de cataplasma pe zona afectata. Zeama rezultata in urma fierberii patrunjelului in bors se bea pe parcursul unei zile.
Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor – se aplica o compresa cu suc de frunze de patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute. Frunzele de patrunjel au efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si regenerative.
Contra inflamatiilor sanilor (la femeile care alapteaza) – se pune pe locul afectat o cataplasma cu frunze si radacini de patrunjel, fierte cateva minute in apa. Aplicatia dureaza 30 de minute si se repeta zilnic. Cataplasma din frunze de patrunjel proaspete, nefierte, ajuta la oprirea lactatiei.
Nevralgie – se combina sucul de radacina de patrunjel in proportie egala cu alcool de 70 de grade. Se inmoaie degetul aratator in acest preparat si se ung traseele nervoase afectate, precum si gingiile.
Precautii:
Sucul de patrunjel (radacina sau frunze) are o actiune terapeutica atat de intensa, incat nu se foloseste niciodata nediluat, ci doar amestecat cu suc de morcov, cu care se combina foarte bine.
In doze mai mari de 200 ml la adulti si de 60 de ml la copii, sucul de patrunjel poate da reactii adverse, cum ar fi hiperexcitabilitate nervoasa, anumite deranjamente digestive.
O doza mai mare de 8 grame de seminte produce vertij, spasme, deranjamente digestive puternice.
Contraindicatii
Patrunjelul nu va fi utilizat in scopuri terapeutice de catre femeile insarcinate, intrucat are efecte abortive (produce avortul). Cel mai puternic efect abortiv il au semintele (cateva grame determina inceperea contractiilor uterine), dar nici efectul similar al radacinii si mai ales al frunzelor nu este de neglijat
Preparate din pătrunjel
Rădăcina de pătrunjel se poate folosi în scop terapeutic – de prevenire şi ameliorare a unor boli – atât proaspătă, în salate, cât şi fiartă, sub formă de piureuri, ori sub formă de suc obţinut cu ajutorul unui storcător de fructe.
Seminţele se prepară sub formă de infuzie, tinctură, vin, oţet sau ulei.
Infuzia
Mod de preparare: 2 linguriţe seminţe uscate de pătrunjel se dau într-un clocot, în 250 ml de apă. Se lasă la infuzat timp de 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust cu miere.
Tinctura
Mod de preparare: 2 linguri de seminţe de pătrunjel se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider timp de alte 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul terapeutic
Mod de preparare: 4 linguri seminţe de pătrunjel se pun la macerat într-un litru de vin alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează, fără stoarcerea reziduului, şi apoi se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concentraţiei alcoolice a vinului mai mici de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
(Datorită conţinutului în alcool al tincturii şi al vinului, nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranţă la alcool.)
Oţetul medicinal
Mod de preparare: 2 linguri seminţe de pătrunjel se pun la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet obţinut din vin. Urmează apoi filtrarea şi condiţionarea în flacoane brune. Se utilizează extern, în diferitele boli .
Uleiul terapeutic
Mod de preparare: 2 linguri seminţe de pătrunjel se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui, câteva minute, pe baie de abur, în flacoane de sticlă. Se lasă să se odihnească timp de 2 zile, după care se filtrează. Se foloseşte extern, mai ales în bolile dermatologice.
Tratamente interne
Rădăcina de pătrunjel – plină de săruri şi vitamine
* Boli ale aparatului digestiv – dispepsii, colici, meteorism, flatulenţă, balonări
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai sau apă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri (50 ml), de 2 ori pe zi, după masă.
* Prostatită
Sucul: se beau câte 2 căni de suc pe zi.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vinul: se administrează câte 3 linguri (50 ml), de 2 ori pe zi, după masă.
* Litiază renală
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vinul: se administrează câte 2 linguri (30 ml), de 2 ori pe zi, după masă.
* Dismenoree şi amenoree
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Tratamentul se face cu cinci zile înainte şi 5 zile după începerea ciclului sau a datei când ar trebui să se declanşeze ciclul.
* Stimularea lactaţiei
Se bea zilnic câte un pahar de suc din rădăcină de pătrunjel, pe perioada cât mama alăptează. Pe lângă stimularea lactaţiei, se asigură şi aportul de săruri minerale şi vitamine necesare dezvoltării armonioase a sugarului.
* Anemie nutriţională (provocată de o alimentaţie carenţială sau absorbţie deficitară a fierului)
Zilnic, se consumă salate cu pătrunjel crud, verde, sau suc.
Infuzia: se beau câte 2 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 2 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de pir.
Vinul: se administrează câte 30 ml (2 linguri), de 2 ori pe zi, după masă.
Tratamentul se face pe o perioadă de 30 de zile.
* Inapetenţă (diminuarea apetitului) în urma unor boli cronice
Vinul: se administrează câte de 30 ml (2 linguri), cu 15 minute înainte de masă.
* Hipertensiune
Infuzia: se beau câte 2 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de pir.
Vinul: se administrează câte 2 linguri (30 ml), de 2 ori pe zi, după masă.
Tratamente externe
Din reţetele domnului farmacist Bobaru: Pătrunjelul şi Morcovul
Seminţele – se folosesc în preparatele farmaceutice
* Urticarii, înţepături de insecte, alergii cutanate (de natură alimentară sau medicamentoasă)
Se foloseşte oţetul sau uleiul terapeutic de pătrunjel, sub formă de tamponări locale.
* Boli ale cavităţii bucale – afte, gingivite, stomatite, abcese dentare
Se face gargară, după fiecare masă, folosind o infuzie din seminţe de pătrunjel. Se poate aplica local un colutoriu specific bolii respective.
* Afecţiuni cronice ale pielii
Comprese locale. Cele mai multe boli ale pielii sunt cronice, iar din cauza cronicizării lor, răspund foarte greu la tratamentele recomandate de medicii dermatologi. Există o metodă interesantă, aceea de a acutiza o eczemă cronică, pentru a putea fi tratată apoi mai uşor. Acutizarea se poate face prin aplicarea unor comprese cu un decoct concentrat din rădăcină de pătrunjel. Decoctul se prepară astfel: 50 grame rădăcină pătrunjel rasă se fierb la foc mic în 150 ml de apă, circa 10 minute. Se filtrează fără stoarcere. Se umectează o bucată dintr-un material textil şi se aplică pe zona respectivă, lăsându-se în contact cel puţin 15 minute. Se continuă tratamentul cu medicaţia topică adecvată.
3 modalitati de a folosi frunzele de telina ca medicament
Este una dintre cele mai cautate legume de toamna, de la telina fiind utilizate in scop terapeutic atat frunzele, cat si semintele si radacina. Atat frunzele, cat si radacina ajung la maturitate in lunile de toamna si capata virtuti vindecatoare exceptionale, prin bogatia de vitamine, enzime, hormoni vegetali si substante aromatice complexe, usor asimilabile.
Telina are efecte echilibrante, detoxifiante, reglatoare hormonal si de reintinerire generala. Poate fi recomandata pentru toate persoanele, indiferent de varsta si sex.
Frunzele au in compozitie ftalide, substante care au efecte relaxante asupra musculaturii arterelor, regland astfel presiunea arteriala. Ftalidele reduc, de asemenea, nivelul hormonilor de stres din organism – incriminati pentru cresterea presiunii arteriale, prin constrictia vaselor sangvine.
Frunzele de telina au proprietati diuretice, stimulatoare, afrodisiace, depurative, digestive si antireumatismale si pot fi consumate proaspete, ca atare, sub forma de suc sau infuzie.
Tulpina de telina are beneficii uimitoare pentru sanatate
1. Suc din frunze de telina
Sucul din frunze proaspete este mult mai activ decat sucul din radacini. Dupa indepartarea petiolurilor, frunzele se taie marunt, se adauga un pahar cu apa rece, se mixeaza 2-3 minute, se lasa in repaus 15 minute, se strecoara si se bea, dimineata pe stomacul gol si seara, intr-o cura de minim 24 zile (nu se depaseste cantitatea de 150-200 ml suc concentrat pe zi).
Are efecte deosebite atat intern (in curatirea sangelui, reglarea hormonala si febra), cat si extern (in acnee juvenila rebela, psoriazis, eczeme alergice, vitiligo, sclerodermie, afectiuni oftalmice).
De mentionat ca timp de 1-2 ore dupa consumul sucului nu se ia nici un alt aliment. in plus, pe toata durata curei nu se consuma carne, alimente conservate, aditivi alimentari sintetici (E-uri) si alcool.
Cura cu suc din frunze de telina. 8 boli tratate cu acest suc hranitor
2. Infuzia din frunze de telina
Se prepara dintr-o lingurita la 200 ml apa clocotita. Se bea inainte de mese, in cazul bronsitei cronice, tuse veche, raguseala si astm bronsic sau dupa mese in congestie hepatica, litiaza renala si reumatism.
3. Maceratul de frunze de telina in vin
Se prepara din frunze taiate marunt care se pun intr-un borcan pana la ¾ din volum, se adauga 10 linguri seminte zdrobite de marar si se acopera cu un litru de vin alb. Se inchide ermetic si se lasa la macerat timp de 14 zile, apoi se strecoara.
Mod de administrare si indicatii terapeutice: Se consuma cate 1-2 linguri inainte de mesele principale, intr-o cura de o luna. Se face pauza 10 zile, apoi se reia cura.
Are bune efecte in reglarea ciclului menstrual, amenoree, eliminarea efectelor nocive ale anticonceptionalelor de sinteza si in eliminarea acidului uric din urina.
Precautii
Telina interactioneaza cu urmatoarele medicamente: levotiroxina (folosita pentru tratamentul diagnosticului de hipotiroidism); medicamente care cresc sensibilitatea pielii la razele solare (medicamente fotosensibilizante) si sedative.
CULTURA DE TELINA
1 PARTICULARITATI BIOLOGICE SI BOTANICE
Telina este o planta bienala. In primul an de viata are o crestere vegetativa avand o rozeta de frunzesi radacina ingrosata, rezultata din depunerea substantelor de rezerva, dupa ce s-au format 3-4 frunze, in epicotil, hipocotil si in partea bazala a radacinii primare.
Radacina ingrosata este o forma sferica, sferic-turtita, tronconica cu epiderma groasa, de culoare brun-galbui, iar paranchimul si cilindru central sunt albe sau alb-cenusiu. La partea inferioara, se gasesc numeroase ramificatii secundare, carnoase, de diferite grosimii ce nu se consuma si care reprezinta 13-19% din greutatea radacinii.
Frunzele grupate in rozete viguroase, sunt lung petiolate penat sectate, lucioase, glabre, de culare verde inchis, cu gust si miros puternic specific.
In urma vernilizarii, in anul al doilea de viata, cresc tulpinile florifore inalte de 0,8-1,2 m, striate longitudinal fistuloase, puternic ramificate cu inflorescente tip umbela compusa, in varful ramificatiilor.
Florile sunt mici, alb verzui, hermafrodite, cu polenizare alogama, entomofila, ceea ceimpune, la producerea semintelor, asigurarea spatiului de izolare intre soiuri de 1500-2000 m.
Fructul este o dicariopsa, formata din doua mericarpii foarte mici, oval-rotunjite, turtite lateral, prevazute pe partea dorsala cu cinci coaste de culoare verde bruna cu miros si gust puternic.
Facultatea germinativa este de 70-75% si dureaza 4-5 ani.
2 RELATIILE CU FACTORII DE VEGETATIE
Temperatura – telina este o planta cu cerinte moderate fata de caldura, astfel temp minima de germinare este de 3-4 grade C, cea optima de 16-20 grade C, iar plantele mature pentru o perioada scurta de timp suporta temperaturi negative de pana la -3-4 grade C. Prin expunerea plantelor tinere, o perioada de timp la temperaturi cuprinse intre 5-14 grade C are loc diferentierea florala, astfel ca apar inca din primul an, tulpinile florifere, proces care poate fi evitat prin supunerea rasadurilor cu10-12 zile inainte de plantare, la temp de 25-30 grade C.
Lumina – fata de lumina cerintele sunt relativ reduse.
Umiditatea – telina este pretentioasa in ce priveste umiditatea din atmosfera si sol, care trebuie sa fie ridicata (90% din capacitatea de sol) si constanta pe tot parcursul perioadei de vegetatie. In caz contrar radacina ramifica, se deprecieaza calitativ, iar productia scade semnificativ, telina se poate cultiva decat in conditii de irigare.
Solul – telina reuseste bine pe soluri mijlocii, luto-nisipoase sau lutoase, cu panza freatica mai la suprafata, fertile bogate in humus, profunde, cu buna capacitate de retinere a apei, cu ph-ul neutru 6,5-7 si fertilizate cu gunoi de grajd in anul de cultura.
Consumul specific de elemente nutritive este de 6-6,5 kg N, 2,3-3 kg P2O5, 8,5-9,5 kg K2O, 7,5 kg CaO, 1,2 Kg MgO/1t de radacini ingrosate.
Nu suporta excesul de azot care determina cresterea abundenta a rozetei de frunze in dauna radacinii iar aceasta devine spongioasa si nici pe cel de potasiu, care mareste sensibilitatea la oxidare a pulpei la taiere si fierbere, iar continutul in Ca din sol nu trebuie sa depaseasca 3-5% deoarece impiedica nutritia cu potasiu si bor. Carenta in bor, se manifesta la rozeta de frunze prin ingalbenire, apoi moartea frunzelor de la centrul rozetei, iar la radacina ingrosata, la inceput prin brunificari in cilindrul central ( inima radacinii ingrosate) dupa care tesutul se necrozeaza, moare si toata zona centrala este goala ca o gaura neagra.
3 TEHNOLOGIA DE CULTURA
- a) Soiuri – se prefera soiuri cu radacina ingrosata de forma sferica, cu suprafata neteda, care sa nu inegreasca la taiere sau la fiert, rezistente la boli in special ale frunzelor, cu rezistenta la vernalizare si sa nu emita tulpini florale in primul an de viata. In general soiurile de telina sunt tardive avand o perioada de vegetatie de 190-200 zile.
b)Plantele premergatoare – bune sunt tomatele, cartoful, castravetele, fasolea si mazarea de gradina. In succesiune pot urma, salata, spanac, gulioare, iar dupa ea insasi va revenii pe aceeasi solanumai dupa patru ani.
- c) Pregatirea terenului – prezinta aceleasi etape ca la cultura demorcov cu o singura deosebire, care se refera la fertilizarea de baza.
– Toamna, inainte de aratura adacna se administreaza 30-40t/ha gunoi de grajd in descompunere, impreuna cu ingrasamintele cu fosfor si potasiu iar in primavara, inainte de planterea rasadului se mai aplica 50-60 kg/ha P2O5 si 70-80kg/haK2O.
- d) Infintarea culturii se realizeaza prin rasad
– Locul de producere a rasadului este in rasadnite semicalde si reci sau pe brazde reci in camp. Cand se doreste o cultura mai timpurie sunt necesare spatii incalzite pentru obtinerea rasadurilor ( sere inmultitor, rasadnite calde, solarii incalzite). Se seamana mai rar, deoarece rasadul nu se repica, suprafata de 100-120mp spatiu asigurand necesarul de rasaduri pentru 1ha de cultura.
– Epoca de semanat este ultima decada a lunii martie prima decada a lunii aprilie, iar pentru culturile timpurii sfarsitul lu februarie inceputul la martie. Se seamana intr-un amastec de pamant format din mranita, pamant de telina si nisip in parti egale, dupa care se acopera cu un strat foarte subtire 0.2-0,3 cm de pamant deoarece semintele au nevoie de lumina pentru coltit.
– Cantitate de samanta necesara producerii rasadurilor pentru un hectar este de 80-100g/ha. Se estimeaza, 0,6-0,8 g samanta/mp rasadnita, cand rasadul nu se repica (se obtin 600-800 fire de rasad) si 5g samanta/mp (5000-8000 plantute in cazul repicatului).
– Lucrari de ingrijire aplicate la rasaduri au drept scop dirijarea corecta a factorilor de vegetatie si asigurarea conditiilor culturale optime in vederea obtinerii unui material saditor sanatos viguros cu capacitate buna de dadaptare la conditiile mai putin favorabile din camp dupa plantare.
– temperatura in timpul germinarii, pana la rasarire, se va mentine la valori de 18-20 grade C, apoi se coboara la 16-18 grade C ziua si la 12-15 grade C noaptea.
– Umiditatea trebuie sa fie moderata atat in substrat cat si in atmosfera si se recomanda ca inainte de plantare pentru calirea rasadului, sa se sisteze udarile timp de 5-6 zile.
– fertilizarea faziala se aplica cand rasadurile au 25-30 de zile cu solutie de ingrasaminte c = 0,7-0,8% (0,2% azotat de amoniu, 0,2%superfosfat, 0,3-0,4%clorura de potasiu), 4-5 l/mp suprafata de rasaduri, se recomanda si ingrasamintele foliare cu microelemente, in special cu bor, in concentratii variabile, in functie de natura produsului.
– Aerisirile se realizeaza cu grija, pe de o parte a nu scadea temp sub 16 grade C, iar pe de alta parte, pentru a asigura o umiditate atmosferica moderata si eliminarea gazelor nocive din spatiul de cultura (rasadnite, solarii).
– Tratamente fito-sanitare se executa imediat dupa semanat prin stropirea patului germinativ cu cu Mycodifol 0,2%, Ridomil 0,02%, 10-15 l solutie/100mp semanatura precum si pe parcursul producerii rasadurilor.
– Plivitul de buruieni
– Repicatul rasadurilor pentru infintarea culturilor timpurii, se realizeaza in faza de doua frunze adevarate, in pat nutritiv sau in strat la distanta de 4-5 X 3-4 cm. Un rasad bun pentru plantare trebuie sa fie de 8-10 saptamani, sa aiba 5-10 frunzeformate si o greutate de 5-10 g.
– Epoca de plantare este 10 mai-10 iunie, iar in cazul culturilor timpurii, in ultima decada a lunii aprilie.
– Schema poate fi in randuri echidistante la 50X30 cm pe teren plan si pe teren modelat in brazde cu latimea la coronament de 104 cm si de 50 cm.
- e) Lucrarile de ingrijire sunt cu caracter general si constau in :
– Completarea golurilor dupa 5-6 zile de la plantare.
– Prasilile mecanice intre randuri de 2-3 ori si si manuale pe rand de 1-2 ori.
– Combaterea buruienilor prin erbicidare cu aflon 0,5-1 kg/ha, dupa 2-3 saptamani de la plantare.
– Fertilizarea faziala cu complex III 150kg/ha sau azotat de amoniu 100 kg/ha in doua etape:
1) la 3-4 saptamanide la plantare ( in iulie)
2) si cand incepe ingrosarea radacinii (august)
– Irigarea se efectueaza ori de cate ori de cate ori este nevoie, pentru a asigura umiditatea optima de 80-85%, fiind necesare, in functie de zona geografica si regimul de precipitatii 5-10 udarii, cu norme de 300-350 mc apa/ha
– Combaterea bolilor si daunatorilor septorioza, cercosporioza si rugina teline, paduchii de frunze si musca telinei.
– Pe suprafete, mici se recomanda lucrarea de copcit, prin care se inlatura o parte din radacinile secundare, favorizand astefel ingrosarea mai puternica a partii comestibile.
– Recoltarea are loc toamna, in perioada octombrie- noembrie dar inainte de inghetarea solului prin dislocare
Ţelina, aliment şi medicament indicat în dieta zilnică
Ţelina este unul dintre cele mai căutate produse de pe pieţele alimentare. Se valorifică atât frunzele mari, de culoare verde-intens, cât, mai ales, seminţele şi rădăcinile, respectiv rizomul îngroşat şi cărnos. Totul este puternic aromat şi cu gust dulceag, uşor sălciu. În cazul când oamenii ar reuşi să cunoască valoarea deosebită a ţelinei în alimentaţie şi în terapia medicală, ar planta-o, fără îndoială, în grădinile lor şi ar consuma-o zilnic ca aliment şi medicament.
Ţelina se cultivă pe soluri umede şi fertile, bogate în humus şi în substanţe nutritive, necesitând o îngrijire atentă şi o irigare sistematică, la intervale scurte. Componentele chimice din rădăcini şi frunze sunt foarte variate, ceea ce explică atât valoarea alimentară, cât şi terapeutică. Pe lângă un conţinut mediu de apă (83%), se găsesc în rădăcini: zaharuri (5%), proteine, o mare bogăţie de săruri minerale (potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, iod, etc), vitamine (A, B1, B2, C), precum şi un ulei eteric (bogat în apiol, bergapten şi anhidridă sedanoică), care imprimă mirosul şi gustul caracteristic. Uleiul eteric din seminţe reprezintă 2% din total şi este extras, mai ales, în Franţa, Olanda, Ungaria, India şi SUA, realizând o cantitate mondială de peste 20 de tone anual. Ţelina, aflată astăzi în culturile de legume, provine dintr-o formă sălbatică ce creştea pe terenurile saline şi mlăştinoase din lungul litoralului mediteranean şi din Caucaz. Din acest strămoş au derivat soiurile selecţionate care se cultivă în toată lumea pentru frunze sau rădăcini.
Ofilirea vasculara a ardeilor
Ofilirea vasculara a ardeilor produce pagube mari atat la culturile de camp, cat si la cele din sere/solarii, fiind favorizata de temperatura mai ridicata a solului si aport foarte scazut de apa. Boala este cauzata de ciuperca Fusarium oxysporum f.sp. capsici.
Simptomele bolii
Conditii de aparitie a bolii
- temperaturi ridicate, 27-28 grade C
- umiditate scazuta a solului
- PH-ul solului de 5-5,6 (usor acid)
- leziuni sau „vatamari” ale plantei, ce apar fie in timpul plantarii, fie din cauza diversilor daunatori din sol (nematozi, coropisnite, cartite).
Masuri de prevenire si combatere
- plantarea ardeiului in terenuri usoare, bine si constant alimentate cu apa, deoarece orice variatie brusca a umiditatii solului creeaza conditii favorabile ruperii perisorilor absorbanti, prin ranile carora ciuperca patrunde usor;
- in conditii de camp se va respecta un asolament de 4-5 ani;
- cultivarea unor hibrizi rezistenti la aceasta boala.
Patarea cafenie a frunzelor la tomate
Ploile abundente care alterneaza cu temperaturi ridicate din aceasta perioada, ofera conditii prielnice pentru dezvoltarea unor agenti patogeni si instalarea pe plante a diferitelor boli. La cultura de tomate, o boala foarte paguboasa este Patarea cafenie a frunzelor (Passalora fulva -sinonim cu Fulvia fulva sau Cladosporium fulva).
Simptomele bolii
Boala este specifica mai ales tomatelor cultivate in spatii protejate. Atacul incepe pe frunzele plantelor dezvoltate. Semnele bolii apar pe fata frunzei, sub forma de pete galbene, care se extind. Aceste pete galbene au corespondent pe spatele frunzei, un puf alb (in prima zi), apoi cafeniu si in cele din urma brun-inchis.
Zonele atacate se necrozeaza (mor), frunzele se usuca de timpuriu (incepand cu cele bazale). Din cauza infectiei cu aceasta boala recolta este afectata, plantele stagneaza in crestere, la fel si fructele.
Conditii de aparitie a bolii
Factorii care favorizeaza aparitia acestor boli sunt:
- temperatura de peste 22 grade C corelata cu umiditatea relativa ridicata (peste 95%)
- lipsa aerisirii la care se adauga si prezenta picaturilor de apa pe frunze
- transmiterea bolii de la un an la altul se realizeaza cu ajutorul resturilor plantelor infectate si prin sporii ciupercii „conidii” ce se gasesc in praful depus pe elementele din sera sau solar.
Masuri de prevenire
- cultivarea de hibrizi cu rezistenta genetica
- irigarea prin sisteme de irigare prin picurare
- aerisirea corespunzatoare a serelor/solariilor
- defolierea etajelor inferioare ale plantelor pentru a asigura o ventilatie mai buna a aerului
- distrugerea totala a resturilor de plante infectate si dezinfectarea corespunzatoare a spatiilor protejate (sere, solarii).
- utilizarea tehnologiei de mulcire pentru controlul umiditatii relative a aerului.
Masuri de combatere chimica
La aparitia primelor simptome de boala, se recomanda tratamente chimice cu: Bravo 500 SC, Ortiva, Cabrio Top, Antracol, Polyram DF in dozele omologate pe suprafata.
Patarea unghiulara la castraveti
Dintre bolile produse de bacterii la cultura de castraveti, Patarea unghiulara este cea mai cunoscuta si deopotriva, cea mai pagubitoare.
Simptomele bolii
Pe frunze, apar pete unghiulare (3-5 mm), hidrozate, marginite de nervuri si inconjurate de o zona galben-verzuie. In timp umed, dimineata, pe fata inferioara a petelor foliare apare un exudat mucilaginos, albicios, sub forma de picaturi. Exudatul se usuca si formeaza o crusta alba-cenusie. Cu timpul, petele foliare devin brune, conflueaza, iar tesuturile din dreptul lor se usuca si se rup. Pete asemanatoare apar si pe tulpina.
Florile infestate se usuca si cad. Pe fructe, atacul produce mici pete circulare (1-2 mm), adancite in tesuturi, cu aspect umed si cu o zona centrala albicioasa. In dreptul acestor pete, fructul se acopera cu lichid bacterian, pe vreme umeda, iar pe vreme uscata se crapa.
Conditii de aparitie a bolii
Raspandirea infectiei este realizata pe durata perioadei de vegetatie, prin intermediul picaturilor de apa (ploi sau irigare prin aspersiune), iar de la un an la altul se transmite prin seminte contaminate si resturile vegetale infestate.
Masuri de prevenire si combatere
- practicarea unui asolament de 4-5 ani pentru culturile de curcubitacee
- adunarea si arderea resturilor de plante la sfarsitul perioadei de vegetatie
- folosirea semintelor profesionale
- irigarea culturilor de curcubitacee din spatiile protejate cu sisteme de irigare prin picurare.
O importanta deosebita in combaterea Patarii unghiulare la castraveti, o au tratamentele chimice cu Melody Compact, Champion 50 WP, Acrobat MZ, Aliettte 80 Wg, Mikal Flash, Funguran OH 50 WP, Curzate, Manoxin C in dozele omologate pe suprafata.
Dezinformarea și manipularea, arme în mâinile liderilor
Dezinformare, propagandă, fake news, adevăruri alternative. Suntem într-o eră în care informația circulă rapid și anonim. Într-o eră în care să vezi și să crezi nu mai este în ordinea firească a lucrurilor. În care realitatea are atâtea fețe, câte puncte de vedere există. Propaganda și-a schimbat sensul. Nu mai vrea să te convingă să crezi într-o anumită versiune a evenimentelor, ci să nu mai crezi nimic. Să-ți pierzi încrederea în stat, în procesele democratice, în presă.
Propaganda s-a metamorfozat în cea mai invazivă formă de manipulare – dezinformarea. E greu de depistat, faptele reale sunt amestecate cu ficţiunea, se răspândeşte cu o viteză nemaivăzută şi întotdeauna, întotdeauna, dezinformarea are o ţintă sigură: pe termen lung, acest virus macină încrederea populaţiei şi devine un pericol pentru stabilitatea democraţiei, mai ales a celor tinere.
Trebuie să fim mai vigilenţi ca niciodată. E an electoral şi în România, şi în toată Uniunea Europeană. Tacticile sunt din ce în ce mai subtile, dar nu trebuie să privim prea departe pentru a sesiza ameninţarea. Rusia şi-a perfecţionat războiul cibernetic.
O pagină de Facebook activă în România a fost închisă chiar zilele trecute pentru că era o trâmbiţă a propagandei de la Moscova.
Despre dezinformare şi manipulare în secolul XXI – o analiză „The New York Times”
„Mark Twain spunea: O minciună face înconjurul lumii în timp ce adevărul se încalță.
Dar chiar și asta este o minciună. Acest citat a fost atribuit multor personalități, dar indiferent cine l-a spus, avea dreptate.
Știm acum, din experiență, că minciunile au un avantaj nedrept în fața adevărului, se răspândesc mai repede și mai departe și sunt amplificate de fiecare dată când sunt repetate.
Repetiția e parte din joc. Cu cât o poveste este repetată, repetată, repetată, cu atât devine mai credibilă.
Istoria ne-a învățat că lupta împotriva dezinformării începe cu un lider puternic. Și trebuie să vă spun că, din punctul acesta de vedere, am fost dezamăgiţi. În primul rând de Barack Obama, care spunea: Americanii și rușii au interese comune ce reprezintă baza unei cooperări.
A fost foarte dificil să convingem administrația Obama să ia Rusia în serios.
Acum amenințarea vine din interiorul Casei Albe. Faceți cunoștință cu președintele „Dezinformare”.
Mai întâi: Trump cel care neagă. Când vine vorba despre dezinformare, neagă până și faptul că am fi atacați.
Donald Trump: Dacă e vorba despre Rusia, dar probabil nu e, nimeni nu știe cine e.
Apoi, îl avem pe Trump „idiotul util”. Acesta este un personaj care a scris despre toate conspirațiile.
Donald Trump: De ce nu-și publică certificatul de naștere? (Barack Obama n. r.)
Ați văzut ce s-a întâmplat aseară în Suedia? Suedia!
Nici KGB-ul nu-și imagina că va da peste un „idiot util” așa celebru și influent precum președintele Trump.
Și apoi îl avem pe Trump „dezinformatorul veritabil”. Nu doar că regurgitează chestiile astea, le și inventează.
Donald Trump: A fost cea mai mare victorie în Colegiul Electoral de la Ronald Reagan încoace.
Am zis: ia stați puțin, sunt cam multe microfoane.
E mai rău ca-n Războiul Rece. Atunci eram noi împotriva lor. Acum suntem noi, împotriva lor și noi, împotriva noastră, conchide „The New York Times”.
Din manualul de dezinformare al KGB. Cazul Skripal
Cel mai activ actor al dezinformării în partea asta de lume este, incontestabil, Rusia. A perfecționat tehnici care par desprinse din romanele distopice. Un exemplu din manualul de dezinformare al KGB, este cazul Skripal. Pe scurt, fostul agent rus Serghei Skripal şi fiica lui au fost otrăviţi cu o substanţă neurotoxică de nivel militar şi găsiţi inconştienţi pe o bancă din oraşul britanic Salisbury, în martie anul trecut. N-a fost mult până când ancheta a dus la doi agenţi ruşi ai serviciului de informaţii al armatei. Ce a urmat e uluitor. Presa aservită Kremlinului, extrem de versată în tehnicile de manipulare, a vrut să le restabilească reputaţia de oameni oneşti. A ieşit un teatru al absurdului.
Margarita Simionian, redactor-șef RT: V-am văzut în filmări de la Londra şi Salisbury. Eraţi în adidaşi şi geci. Chiar voi eraţi?
– Da, noi eram.
– Şi ce făceaţi acolo?
Aleksandr Petrov: Prietenii noştri ne-au povestit multă vreme că ar trebui să mergem acolo pentru că oraşul este foarte frumos.
– Salisbury? Un oraş frumos?
– Da.
– Ce-l face aşa frumos?
– E un oraş turistic. Au o catedrală faimoasă, catedrala din Salisbury. E cunoscută în toată Europa. De fapt, cred că e cunoscută în toată lumea. E faimoasă pentru turla sa care măsoară 123 de metri. Şi pentru ceas. Este cel mai vechi ceas funcţional din lume.
– Aţi petrecut timp împreună, aţi locuit împreună, v-aţi plimbat împreună. Aţi stat atât de mult timp împreună, ce vă uneşte?
– Ştiţi ce? Haideţi să nu încălcăm limitele intimităţii. Noi am venit aici pentru că am crezut că ne veţi apăra, dar discuţia pare să se transforme într-un interogatoriu.
– Noi suntem jurnalişti, nu protejăm pe nimeni. Nu suntem avocaţi. Şi chiar voiam să vă întreb, de ce v-aţi adresat abia acum presei?
– După ce vieţile noastre au fost transformate într-un coşmar, n-am ştiut cui să ne adresăm, ce să facem. Să mergem la poliţie, în justiţie, la ambasada Marii Britanii?
– Sau la FSB? Nu am ştiut ce să facem. Nu putem ieşi din casă pentru că suntem speriaţi. Ne temem.
Prea multe detalii despre aşa-zisa faimă internaţională a catedralei din Salisbury, răspunsuri sugerate şi reacţii studiate, tot acest interviu a fost un scenariu de la cap la coadă. Doar că studiile ulterioare arată că planul a fost bun, dar execuţia proastă. The Washington Post a analizat amprenta lăsată online de acest interviu. A fost intens urmărit, dar cele mai populare comentarii erau cele despre faptul că discuţia a fost complet ridicolă, iar trei sferturi dintre toate comentariile ridicau semne de îndoială asupra veridicităţii celor povestite de suspecţi. Şi vorbim aici chiar de publicul rus.
Un atac chimic și încă o lecție de manipulare tip KGB
Theresa May, premierul Marii Britanii: Dacă vor fi găsiți vinovați, atât regimul, cât și aliații săi, inclusiv Rusia, trebuie trași la răspundere.
Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe: Avem dovezi incontestabile că a fost vorba despre o nouă înscenare în care au fost implicate serviciile speciale ale unei țări care încearcă din răsputeri să conducă o campanie anti-Rusia.
Ţara la care face referire Serghei Lavrov era Marea Britanie. Relaţiile dintre Moscova şi Londra se deterioraseră după cazul Skripal. Rusia a demarat o campanie de denigrare a Marii Britanii.
Alexander Iakovenko, ambasadorul rus la Londra: Căștile Albe sunt susținute de guvernul britanic, de aici primesc bani. Sunt faimoși pentru înscenarea unor atacuri chimice.
Ben Nimmo, Atlantic Council: Discursul a evoluat de-a lungul timpului. Imediat ce au apărut informațiile despre atac, trollii cibernetici pro-Kremlin și pro-Assad au lansat ipoteza că a fost un atac real comis de rebeli. Ulterior, au apărut surse oficiale din Ministerul de Externe și ministerul Apărării din Rusia care au afirmat că toată povestea e o invenție, că imaginile sunt false, că înregistrările sunt false, că povestea este o provocare.
Gabriel Gatehouse, corespondent BBC: Toate ţările se folosesc de comunicarea strategică, fie că-i spunem PR sau propagandă. În mod obişnuit, scopul este să-i convingi pe oameni că versiunea ta este cea adevărată. Dar în ultima perioadă, Moscova a încercat să facă ceva uşor diferit. În loc să încerce să convingă lumea să aibă încredere în Moscova, încearcă să convingă lumea să n-aibă încredere în nimeni.
EDITURA HUMANITAS
Sonia Cristina Stan, Manipularea prin presa
Noua Ordine Mondiala si Manipularea Lumii prin Tehnologie
Noua Ordine Mondiala de Manipulare prin Tehnologie, proiectul Blue Beam o teorie a conspiratiei mondiala propusa de Serge Monast, condusa de grupuri de putere financiara si politica, acesta este un plan in curs de desfasurare pentru a ajunge la dominarea lumii, prin mai multi pasi sau mijloace de implementare.
Asa cum exista mai multe teorii care se suprapun privind natura Noii Ordini Mondiale, asa exista si mai multe credinte despre modul cum se va pune in aplicare:
Lovitura de stat
Supraveghere in masa
Ocultism
Controlul populatiei
Controlul mintii
Dar, ar trebui sa ne bazam pe zicala „Cine sapa groapa altuia cade singur in ea”, sa speram ca: totul se va intoarce impotriva lor ca un bumerang.
Este recomandat vizionarea acestui video pana la capat.
Un pas înainte spre controlul minţii? Un studiu inedit demonstrează că celulele nervoase pot fi controlate cu ajutorul câmpului magnetic
:format(webp):quality(80)/http://descopera.ro/wp-content/uploads/2017/09/16713169/1-18410791-ml.jpg)
Experimentul poate ajuta savanţii să determine anumite circuite creier-corp pe care animalele le folosesc pentru anumite activităţi, ceea ce ar avea implicaţii asemănătoare şi la oameni, scrie Live Science.
Astfel, echipa de cercetători, condusă de Arnd Pralle, biofizician la Universitatea Buffalo din New York, şi-a propus să elaboreze unelte care pot ajuta alţi savanţi să studieze şi alte aspecte neurologice.
O astfel de abordare nu este nouă. O echipă de savanţi a utilizat electrozi implantaţi pentru a controla mişcările şi gândurile maimuţelor într-un experiment din 2014.
Studiul de faţă şi-a propus doar activarea anumitor celule nervoase. În mod normal, câmpul magnetic trece prin ţesut fără să-l afecteze, astfel, echipa trebuia să elaboreze o metodă prin care să transforme stimularea magnetică în căldură. Au reuşit acest lucru cu ajutorul unor nanoparticule care se lipeau de suprafaţa celulelor nervoase. Atunci când acestea se încălzeau, canalele sensibile la căldură ale neuronilor se deschideau, umplându-le cu particule cu sarcină pozitivă, activând astfel neuronii.
Cu ajutorul acestei tehnici, savanţii au putut manipula mişcările şoarecilor. De asemenea, această metodă are avantaje asupra altor metode de manipulare a funcţiilor creierului. Câmpul magnetic utilizat operează peste o regiune mai mare a creierului, putând astfel stimula mai multe zone ale acestuia în acelaşi timp.
Mai mult decât atât, studiul a utilizat genetica pentru a crea canale sensibile la căldură şi nanoparticule. Astfel de tehnici însă nu pot fi folosite pe om din motive etice, întrucât pot duce la controlul minţii. În schimb, studiul are ca miză înţelegerea condiţiilor neurologice precum boala Parkinson.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Din secretele creierului uman – cele două mecanisme care ne controlează viaţa
MKUltra și controlul minții – experimentele CIA
Suntem în anul 1953, 13 aprilie. Într-un birou al CIA (Central Intelligence Agency) conducătorul organizației de spionaj al SUA, Allen Welsh Dulles, semnează o decizie importantă. El însărcinează departamentul pentru informații științifice (Scientific Intelligence Division) să elaboreze metode pentru controlul minții.
Acest program avea să capete numele de MKUltra și multă vreme va fi învăluit în cel mai deplin secret. Era atât de confidențial și, probabil, compromițător, încât, în 1973, directorul CIA din acea vreme a decis distrugerea tuturor documentelor legate de acest subiect. Din acest motiv este imposibilă o reconstituire completă a activităților desfășurate în cadrul programului MKUltra.
Totuși, dintr-o eroare de clasificare, un număr de circa 20.000 de documente au supraviețuit distrugerii ordonate de șeful CIA. Pe baza lor putem să ne facem măcar o imagine asupra a ceea ce a fost MKUltra, programul american pentru controlul minții.
Decizia de a distruge documentele legate de MKUltra era una oarecum firească. Programul, desfășurat timp de aproape două decenii de către CIA, încălcase adesea drepturi civile elementare. Oamenii au fost supuși unor experimente care le primejduiau viața, fără a li se cere acordul. Probabil că încă mai există unele aspecte legate de programul MKUltra care nu au fost, și nu vor fi niciodată, dezvăluite publicului.
Asta lasă loc multor teorii ale conspirațiilor, conform obiceiului zilelor noastre.
Obiectivele
Așa cum v-am obișnuit, nu iau în seamă teoriile conspirațiilor. Prefer să mă bazez numai pe ceea ce poate fi dovedit. Iar MKUltra, atât cât se știe despre acest program, depășește, uneori, ceea ce ne-am putea imagina despre un program desfășurat de către o agenție de spionaj.
De obicei, documentele oficiale sunt plicticoase. Birocrația obligă la folosirea limbii de lemn, și din acest motiv, cel mai adesea, prefer să nu dau citate lungi din asemenea documente. Totuși, există un document, din mai 1955, în care se precizau obiectivele programului MKUltra, care cred că merită un citat amplu. Să nu uităm, este vorba despre un program prin care se încerca manipularea comportamentului uman, în scopuri de spionaj.
Pentru aceasta, CIA a lansat programe de cercetare prin care se încerca obținerea de substanțe și elaborarea de metode care puteau duce la îndeplinirea obiectivelor MKUltra, după cum urmează:
- Substanțe care să ducă la gândire ilogică și impulsivitate exagerată astfel încât subiectul [atacului] să fie discreditat public.
- Substanțe care să amplifice procesele de gândire și percepția.
- Substanțe care să prevină sau să contracareze efectele alcoolului.
- Substanțe care să amplifice efectele alcoolului.
- Substanțe care să producă, într-o manieră reversibilă, semne și simptome ale unor boli cunoscute, ce ar putea fi folosite pentru simularea unor maladii.
- Substanțe care să facă mai ușoară hipnotizarea sau să îi amplifice efectele.
- Substanțe care să crească rezistența persoanelor la tortură și privațiuni pe timpul interogatoriilor și la procedurile de „spălare a creierului”.
- Substanțe și proceduri fizice care să provoace amnezia pentru evenimente care s-au produs înainte și pe timpul folosirii lor.
- Metode fizice prin care să se producă șoc și confuzie pe o perioadă mare de timp și care să poată fi folosite pe ascuns.
- Substanțe care să producă dizabilități fizice cum ar fi: paralizia picioarelor, anemie acută etc.
- Substanțe care să producă euforie „pură” fără consecințe ulterioare.
- Substanțe care să ducă la alterarea personalității astfel încât subiectul să devină dependent de o altă persoană.
- Materiale capabile să provoace confuzii mentale, astfel încât subiectul să nu mai poată minți pe timpul interogatoriului.
- Substanțe care să reducă voința și eficiența muncii, chiar și atunci când sunt administrate în cantități nedetectabile.
- Substanțe care să slăbească sau să distorsioneze văzul și auzul, de preferat fără efecte permanente.
- Substanțe cu acțiune imediată, care să poată fi administrate în băuturi, țigări, mâncare etc. Acestea să fie sigure în folosire, să producă amnezie și să poată fi folosite oricând de agenți.
- Substanțe care să poată fi administrate în secret și care, în cantități foarte mici, să ducă la incapacitate fizică.
Bănuiesc că aveți și dumneavoastră senzația că am pătruns în laboratorul domnului Q, cel care proiecta gadget-uri pentru James Bond… Numai că, în acest caz, nu avem de-a face cu imaginația vreunui scenarist. Obiectivele prezentate mai sus, vă reamintesc, sunt desprinse dintr-un document oficial.
Argumentele
Înainte de a prezenta câteva dintre acțiunile concrete ale CIA în cadrul programului MKUltra, cred că ar trebui să încercăm să vedem care ar fi putut fi argumentele pentru lansarea unui asemenea program amplu pentru manipularea personalității și comportamentului indivizilor. Acesta nu a fost primul și singurul program de control al comportamenului uman.
Înaintea lui, CIA a finanțat, în 1951, programul ARTICHOKE în care studia hipnoza și dependența de morfină. Au mai existat și programele MKSEARCH, MKOFTEN, BLUEBIRD care aveau drept țintă diferite aspecte ale comportamentului uman.
Separat de CIA, Marina SUA a desfășurat programul Chatter, între 1947 și 1953. Probabil că ideea plutea în aer. Începuse deja războiul rece și de dincolo de cortina de fier veneau știri alarmante, despre felul în care comuniștii experimentau și stăpâneau tehnici de persuasiune avansate, care duceau la alterarea judecății și personalității umane.
Cele mai multe dintre ele le găsim prezentate și analizate într-un document declasificat al CIA, elaborat în februarie 1956. Documentul, intitulat „BRAINWASHING from A Psychological Viewpoint” (Spălarea creierului din punct de vedere psihologic) face o trecere în revistă a procedurilor folosite de către regimurile comuniste pentru alterarea masivă a personalității.
Documentul de 92 de pagini, pe care l-am citit cuvânt cu cuvânt, are darul să șocheze încă de la început. Moto-ul lui este un citat din romanul Verdun publicat de Jules Romains în 1916. Iată acest citat cât se poate de șocant: Știm că oamenii pot fi convinși să facă orice. Este doar o problemă de găsire a mijloacelor. Dacă le creezi multe dificultăți și îi iei treptat, îi poți convinge să își omoare părinții, să îi facă tocană și să îi mănânce
În prefața lucrării mai este dat și un exemplu de spălare a creierului. În decembrie 1948 cardinalul József Mindszenty era arestat pentru complot împotriva statului comunist. În 1949, deși era complet nevinovat, Mindszenty a „recunoscut” în fața tribunalului o serie lungă (și absurdă) de crime: furtul bijuteriilor Coroanei Ungariei, arestarea guvernului ungar, declanșarea celui de al treilea război mondial etc.
În documentul citat se scrie despre acest caz că a fost vorba despre „o alterare masivă a proceselor de gândire care a dus la mărturia cardinalului” și că „incredibila logică aparentă a mărturisirilor unui om cu o asemenea inteligență nu poate avea o altă explicație. Acest om a fost redus la starea în care procesele de gândire nu mai erau controlate de o judecată critică.”
În lucrarea amintită se face o amplă trecere în revistă a tehnicilor folosite de către regimurile comuniste pentru alterarea personalității umane. Tehnici de interogare, mai mult sau mai puțin subtile, izolarea aproape totală a prizonierului, diferite forme de tortură psihică și fizică etc. sunt folosite pentru a modifica personalitatea celui vizat. Se vorbește și despre prizonierii americani din timpul războiului din Coreea.
„Un aspect interesant privește comportamentul prizonierilor de război, care au suportat proceduri de spălare a creierului în timpul războiului coreean. Unii dintre aceștia au ajuns în fața Curții Marțiale, alții au dat declarații umilitoare în presă. Este uimitor faptul că nici unul dintre aceștia nu a spus: «Am fost spălat pe creier, am crezut ceea ce se spunea la radio.».
Se pare că ei nu au putut să își explice ceea ce li s-a întâmplat. Unii se întreabă dacă această inabilitate de a comunica propria experiență nu este asemănătoare cu cea a celor reveniți dintr-o criză schizofrenică. Lor le este imposibil să își descrie criza. În mod similar, cei care au fost supuși la proceduri de spălare a creierului vorbesc despre experiența lor ca fiind ceva «indescriptibil ». […] Victima «uită» literalmente ceea ce i s-a întâmplat pe timpul procesului de spălare a creierului.”
Experimentele
La vremea la care s-a lansat programul MKUltra cunoștințele din domeniul psihologiei și psihofarmacologiei erau extrem de puține și vagi. CIA nu era, și nu este, o agenție pentru cercetări științifice și din acest motiv, prin intermediul unor organizații fantomă, cum ar fi The Society for the Investigation for Human Ecology, a distribuit fonduri către universități și spitale pentru a îndeplini obiectivele programului MKUltra.
Se pare că 86 asemenea instituții au primit bani de la CIA, fără ca cercetătorii implicați să fie informați că participă la un program ultrasecret. Desigur, cercetătorii, nefiind niște persoane lipsite de etica cercetării științifie, au aplicat codurile de conduită valabile în acea vreme. Din nefericire, standardele vremii permiteau cruzimi de neimaginat în zilele noastre. Să vă dau câteva exemple.
Tehnici de tortură experimentate la Universitatea McGill
Universitatea McGill se află în Montreal, Canada. Aici s-au desfășurat câteva dintre experimentele din cadrul programului CIA de control al comportamentului uman. Unul dintre ele, subproiectul 68 din cadrul programului MKUltra, a fost realizat de către psihiatrul Donald Ewen Cameron.
Acesta pleca de la ideea”restructurării” minții umane care ar putea vindeca anumite boli psihice. El credea că acestea sunt o consecință a felului în care individul a „învățat” să vadă lumea. Pentru a corecta viziunea anormală asupra lumii, credea Cameron, ar fi nevoie de o „recablare” a conexiunilor cerebrale. Pacientul trebuia, mai întâi, să fie adus la starea din copilărie, iar restul să fie „șters”.
Pare logic, nu-i așa? Astăzi am vorbi de o procedură violentă de „spălare a creierului”. Cameron credea că este vorba despre o procedură medicală legitimă. Într-o primă etapă, pacientul era adus la „starea de copil”. Pentru aceasta erau utilizate unele droguri, care făceau ca pacientul să doarmă neîntrerupt vreme de zece zile. După aceea erau supuși, timp de 15 zile unor șocuri electrice puternice. În unele cazuri, Cameron a adăugat și forme extreme de privare senzorială (practic, pacienții erau închiși în celule individuale în care domneau întunericul și liniștea depline).
Cameron descria astfel rezultatele acestor prime etape: „Pacientul pierdea nu numai noțiunile de spațiu și de timp, ci și toate trăirile […]. În formele mai avansate pacientul nu mai putea nici măcar să meargă fără ajutor și avea dublă incontinență.” În cea de a doua etapă începea „recablarea” propriu-zisă. Pacienții erau obligați să asculte neîntrerupt mesaje specifice, prin care să fie „restructurată” viziunea pacientului asupra lumii. Mesajele erau repetate de 500.000 de ori.
Nu cred că mai este nevoie de vreun comentariu. Voi mai spune doar că aceste experimente cumplite au stat la baza redactării unor capitole din manualul „KUBARK Counterintelligence Interrogation” al CIA.
Drogurile
O cale mai simplă pentru a influența comportamentul uman părea a fi utilizarea anumitor droguri. CIA și-a concentrat atenția asupra LSD-ului, un drog semisintetic sintetizat pentru prima oară în 1938. CIA a finanțat mai multe programe de cercetare ale efectelor LSD-ului. Uneori a apelat la voluntari, alteori drogul a fost administrat în secret, unor oameni care habar nu aveau că participă la vreun experiment. A existat cel puțin o victimă a acestor experimente.
În 27 noiembrie 1953, Frank Olson, un expert civil în domeniul microbiologiei, din cadrul armatei americane, se arunca pe fereastra camerei de la etajul zece a hotelului Statler Hotel, din New York, unde era cazat. Gestul său era inexplicabil. Ar fi rămas un mister, dacă nu ar fi putut să fie reconstituite evenimentele care au precedat acest gest fatal. Cu câteva zile mai devreme, pe 19 noiembrie, a fost organizată o reuniune a câtorva oameni de știință din cadrul armatei și CIA. Cu această ocazie au fost servite și băuturi.
Într-o sticlă de Cointreau, un agent al CIA a pus, pe ascuns, 70 de micrograme de LSD. Apoi a urmat monitorizarea atentă a celor care primiseră drogul. În cazul lui Olson lucrurile au luat o întorsătură dramatică. La scurt timp după administrarea drogului a început să prezinte simptome grave de paranoia și schizofrenie. Deoarece CIA nu dispunea de niciun psihiatru în localitatea în care se desfășurase întrunirea care servise drept paravan pentru experimentul cu LSD, Olsen a fost trimis la New York pentru asistență psihiatrică.
Este aproape incredibil. CIA organizează un experiment secret pentru a testa capacitatea unui drog de a influența comportamentul urman fără să aibă la fața locului un expert în psihiatrie! La New York, Olsen a primit asistență de la doctorul Harold Abramson, un medic ale cărui cercetări asupra efectelor LSD-ului erau finanțate indirect de CIA. Din nefericire, tratamentul nu a dat rezultatele sperate. În urma unei crize puternice, pe 27 noiembrie 1953 Olsen s-a sinucis.
Comoții cerebrale induse
Într-un document al CIA, intitulat „Request for Support of Research on the Mechanism of Brain Concussion” (Solicitare pentru finanțarea cercetărilor asupra mecanismelor comoțiilor cerebrale), elaborat undeva înainte de anul 1956 (fac această presupunere, doarece solicitarea de finanțare se referea la perioada 1 februarie 1956 – 1 februarie 1957). Deși nu oferă multe detalii, documentul este surprinzător. CIA încerca să se folosească de comoțiile cerebrale pentru a induce amnezia. Voi cita câteva paragrafe din acest document:
„10.1 Trotter, W. Definește comoția cerebrală ca fiind « o stare tranzitorie produsă de leziune cerebrală, care are un debut instantaneu și care se manifestă printr-o gamă largă de simptome […], chiar dacă leziunea nu poate fi detectată, și care totdeauna este urmată de amnezie referitoare la momentul producerii accidentului ».
10.2 Paragraful anterior implică posibilitatea conceperii unei tehnici prin care să fie indusă o comoție cerebrală, fără niciun avertisment prealabil și fără a provoca traume fizice vizibile. Persoana afectată va fi pusă în imposibilitatea de a-și aminti ceea ce s-a întâmplat cu ea. Această tehnică de producere a comoțiilor cerebrale ar putea fi folosită de mai multe ori, fără dezvăluirea naturii sale.”
În continuarea documentului CIA sunt prezentate mai multe posibilități pentru producerea de comoții cerebrale, de la „dispozitive de impact” până la folosirea fenomenului numit „cavitație”, care nu mai implică un impact fizic cu craniul persoanei atacate. Fără a intra în detalii, voi spune că fenomenul de cavitație apare atunci când într-un lichid avem o scădere bruscă de presiune, ceea ce duce la apariția unor bule de vapori.
Exemplul cel mai simplu de cavitație este reprezentat de bulele care apar în jurul elicei unei nave. Pentru a produce bule similare în lichidul cefalorahidian, CIA avea în vedere două metode, citez:
„a. O undă de șoc care se propagă prin aer;
b. Excitare fizică produsă de un dispozitiv mecanic sau sonor, care este reglat pe frecvența de rezonanță a capului”
În continuare se mai arată că, citez:
„11.0 Ar fi avantajos să se studieze eficiența celor două metode prezentate mai sus ca mijloace pentru a se realiza spălarea creierului […]”
Producerea de comoții cerebrale reprezenta subproiectul 54 din cadrul MKUltra. Conform unei audieri în fața unei comisii a Senatului SUA, depusă de către amiralul Turner, acest proiect a fost respins.
Magicienii
MKUltra nu a abordat numai aspecte legate direct de manipularea comportamentului indivizilor. Poate să vă pară surprinzător, dar CIA a apelat și la… magicieni. Arta lor trebuia să îi ajute pe agenții CIA să plaseze pe ascuns drogurile care ar fi trebuit să fie administrate țintelor vizate.
Citez dintr-un memo, datat 11 noiembrie 1957:
„Acesta este un memo privitor la manualul de trucuri [elaborat de CIA]. Manualul este structurat în următoarele cinci secțiuni:
- Principiile psihologice care stau la baza realizării cu succes a trucurilor
- Trucuri cu pilule
- Trucuri cu materiale solide
- Trucuri cu lichide
- Trucuri prin care pot fi manipulate în secret obiecte mici […]
[…] Secțiunile 2, 3, 4 și 5 au fost concepute pentru a fi folosite numai de către bărbați și mai sunt necesare două secțiuni. Ar fi necesară o secțiune în care să fie prezentate trucuri și tehnici care pot fi folosite de către femei. Ar mai fi necesară o secțiune în care să fie prezentate trucuri care să poată fi realizate prin colaborarea a două sau mai multor persoane. Ambele secțiuni vor conține trucuri complet diferite de cele prezentate [în actualul manual]”
Aici nu este nimic de comentat. Pare benignă arta iluzionismului. Ea nu ar putea să facă rău cuiva. Dar asta doar atâta vreme cât nu este folosită pentru a plasa droguri în paharul țintei vizate.
Concluzie
În textul de mai sus nu am prezentat decât o mică parte a unui program de „cercetare”, care a stârnit un adevărat scandal, prin caracterul său adesea inuman. Și, deși programul MKUltra a fost abandonat, este bine de știut că rezultatele, obținute pe vremea în care acesta era operațional, sunt folosite acum pentru interogarea prizonierilor în faimoasele închisori clandestine ale CIA. Dar asta este o altă poveste, pe care o voi scrie cu altă ocazie.
CONTROLUL MINȚII DEVINE O REALITATE
de James Corbett
Când vă gândiți la „controlul minții”, la ce vă gândiți?
Vă gândiți la conspiraționişti cu tichii de aluminiu pe cap, prin care încearcă să-i împiedice pe extratereștri să le inculce în cap diverse lucruri? La oameni de știință malefici care fac amestecuri ciudate de substanțe prin care îi fac pe indivizi să le execute necondiționat ordinele? La povești SF despre oameni controlați de la distanță cu telecomanda?
Da, ideea „controlului minții” a fost uzurpată atât de eficient de inginerii sociali, încât astăzi pare mai degrabă a fi rodul fanteziei umane. Nu prea contează dacă această fantezie ia forma unei povești SF stupide sau aceea a unui discurs conspiraționist fără sens. Câtă vreme publicul înțelege că este un subiect „ciudat”, majoritatea indivizilor vor ști în mod instinctiv cum să-l evite.
Dar știți oare cum stau lucrurile? Controlul minții nu este ceva fantastic. Este o realitate concretă care își face loc din ce în ce mai mult în revistele de știință, în documente declasificate și chiar în ziarele mainstream.
Un exemplu:
Acest titlu senzaționalist nu aparține vreunei publicații online independente, ci agenției France- Presse (via The Economic Times). Se pare că AFP ar vrea să vă aducă la cunoștință că în curând va fi posibil ca mintea omului să poată fi citită. În fapt, tehnologia viitorului va fi capabilă să știe ce vei gândi „înainte chiar ca tu să fii conștient de ceea ce gândești”.
Așadar, de ce aduce media fosilizată acest subiect în discuție? Ca tot ceea ce ei scriu, și aceasta este o formă de a îndrepta discuția despre amenințarea controlului minții într-o anumită direcție. Însă un lucru este sigur: după ce s-au luptat ani de-a rândul să țină discuția despre controlul minții la marginea acceptabilității, inginerii sociali încearcă acum să o normalizeze. Iar asta ar trebui să ne îngrijoreze dintr-un număr de motive.
Nu mă refer acum la „controlul minții” în sens de propagandă, manipulare psihologică și programare prin intermediul mass media. Am urmărit și scris despre acest subiect ani de zile, inclusiv despre programul MK Ultra (vezi și seria Propaganda Watch) și despre cum îi poți manipula cel mai bine pe oameni pentru a-și face vaccinuri.
Deci, nu, astăzi vom vorbi despre adevăratul control al minții, cel din cărțile SF, adică despre micile tehnologii implantate în creierele oamenilor pentru a le controla corpurile. După cum se prezintă lucrurile, acest tip de tehnologie nu este atât de fanstastic pe cât v-au făcut să credeți inginerii sociali.
O cheie pentru a înțelege toate acestea v-o oferă articolul din AFP. Acolo sunt discutate diverse inovații din domeniul neuro-tehnologiei, inclusiv instrumente care le vor permite unor personaje malefice să „înscrie emoții în creierul tău” și să implanteze în memoria ta „povești de viață care nu-ți aparțin”. Articolul îl citează mai departe pe Rafael Yuste – „un expert pe subiect” de la Universitatea Columbia – care observă că această tehnologie nu este doar teoretică, ci este deja utilizată în experimente: „Oamenii de știință au făcut experiențe cu șobolani, implantând imagini ale unor obiecte nefamiliare în creierele lor pentru a observa cum acceptă acele obiecte în viața lor reală ca și cum le-ar aparține și a le încorpora în comportamentul lor natural.”
În mod previzibil pentru un astfel de articol, chiar dacă recunosc că o astfel de tehnologie este utilizată deja și chiar are parte de o legislație prohibitivă, în același timp o descriu ca fiind o temă „de romane și filme SF” care „au prezentat publicului partea întunecată a neurotehnologiei”. Mai departe, autorii discută „aplicațiile cu adevărat pozitive” ale acestei tehnologii, notând cum în „2013, președintele SUA Barrack Obama a promovat inițiativa BRAIN (Brain Research through Advancing Innovative Neuro-technologies), care își propunea să studieze cauzele bolilor mentale precum Alzheimer, Parkinson și epilepsia.”
Pentru cei care își amintesc articolele mele despre apariția cipului pentru creier în care discutam „Inițiativa BRAIN” propusă de DARPA și în care precizam exact felul în această tehnologie sinistră de control al minții va fi vândută publicului, nu e nimic surprinzător. Strategia de marketing va evidenția beneficiile potențiale ale unor asemenea tehnologii pentru quadriplegici și alte persoane handicapate.
Iar acum am ajuns în momentul în care AFP ne vorbește despre „aplicațiile pozitive” ale acestei tehnologii – inclusiv „pacienții care suferă de Parkinson, surzii și cei cu Alzheimer” – chiar dacă în același articol amintesc despre propunerea președintelui din Chile de a da o lege împotriva abuzului potențial de această tehnologie de către cei cu intenții rele (…)
Bineînțeles că, așa cum se întâmplă cu astfel de reglementări guvernamentale de „soluționare” a unor crize, „soluția” este la fel de rea pe cât este problema pe care încearcă să o rezolve. În loc să interzică o astfel de tehnologie, reglementarea va încuraja folosirea ei, guvernul nefăcând altceva decât să hotărască scopurile pentru care va fi acceptabilă sau nu această tehnologie. După cum se exprimă AFP prin vocea lui Rafael Yuste, ideea controlului minții și a manipulării neurologice nu este în mod inerent rea. Este rea doar pentru că aceia care vor avea implantat un cip în creier vor fi cu mult mai avansați decât frații și surorile lor neimplantați. În felul acesta, la fel ca în cazul minorităților, al săracilor și al altor ținte pentru eugeniști, prioritizate în programul de vaccinare, totul în numele „dreptății sociale”, la fel și aici, guvernele se vor asigura că toată lumea va avea acces la cipul pentru creier.
„Pentru a evita situația în care unii oameni vor fi mai avansați, iar alții nu, noi credem că aceste neurotehnologii trebuie să fie reglementate conform principiilor universale de dreptate, recunoscute în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului”, a afimart Yuste.
Ah, da, Declarația Universală a Drepturilor Omului, acel nobil document ONU, schițat de cunoscutul eugenist H.G. Wells, care își propunea să respecte toate drepturile și libertățile atât de dragi nouă, cu excepția cazului când „sunt folosite spre scopuri și principii contrare Națiunilor Unite”. Trebuie că Bill Gates salivează la gândul că își poate încărca sistemul de operare în creierele oamenilor, iar Elon „Neuralink Musk” simte ceva asemănător la gândul că va deveni primul trilionar (recunoscut în mod public).
În acest moment sunt dezvoltate o multitudine de instrumente pentru controlul minții la nivel neurologic. Mai important, campania de propagandă pentru acceptarea acestor orori hi-tech se desfășoară deja. În fapt, în următorii cinci ani vom asista la introducerea unor tehnologii invazive „audibile” și „purtabile” ca o cale de a face publicul să accepte cipul pentru creier.
Însă nu trebuie să mă credeți pe mine, un conspiraționist. Ascultați-l mai bine pe clovnul de la Forumul Economic Mondial, Herr Schwab însuși, cum îi spune unui ziarist francez, în anul 2016, că în anul 2026 vom avea cu toții implantat un cip în creier.
El chiar explică felul în care aceste cipuri vor fi introduse treptat, pentru a obișnui publicul cu ideea că vor avea un tovarăș electronic (controlul minții) constant. Mai întâi, tehnologia va fi aplicată în haine, apoi în creier sau sub piele, „iar într-un final va exista o comunicare directă între creierul nostru și lumea digitală”, ceea ce va conduce la „un gen de fuziune între lumea fizică, digitală și biologică”.
Amuzant este că înainte de a-i arăta prietenului tău conformist clipul te vor numi un conspiraționist turbat și vor respinge însăși ideea de cip, însă după ce le vei arăta clipul îți vor da 15 motive diferite pentru care cipurile sunt o evoluție tehnologică evidentă și lăudabilă. După care te vor asigura că nu este nimic în neregulă dacă îți vor fi implantate direct în cortexul cerebral și este absolut rezonabil ca domnul Klaus Schawab să vorbească despre transformarea speciei umane într-o armată de cyborgi cipați. Într-un final, vor declara solemn că ei vor fi primii care se vor upgrada transhumanist imediat ce ele vor deveni disponibile, iar tu ești un extremist de dreapta dacă nu profiți de ocazia de a fi cipat de Klaus și clica lui.
Dacă nici ăsta nu e controlul minții, atunci nu știu ce mai e.
Obezitatea prin alimentație excesivă este provocată de mecanismele cerebrale
Alexandru Safta
Factorul principal care determină obezitatea este consumul excesiv de alimente. În cadrul unui studiu asupra circuitelor cerebrale responsabile de foame și de sațietate, realizat de cercetătorii Școlii Medicale Yale, s-a descoperit că mecanismele moleculare care controlează radicalii liberi – molecule relaționate cu deprecierea celulară – reprezintă miezul apetitului crescut vinovat de obezitatea indusă de regimul alimentar.
Potrivit studiului, publicat ieri în revista Nature Medicine, nivelurile ridicate de radicali liberi din hipotalamus au redus apetitul șoarecilor obezi, în cadrul unui experiment, prin activarea neuronilor melanocortinici responsabili (și) de crearea senzației de sațietate. În același timp, însă, radicalii liberi favorizează procesul de îmbătrânire. Altfel spus, aceste molecule de semnalizare sunt necesare pentru a opri mâncatul în exces dar, printr-o expunere cronică la ei, radicalii liberi avariază celulele și accelerează îmbătrânirea.
Este și motivul pentru care, ca răspuns la consumul de hrană în exces, un mecanism celular se activează spre a anihila generarea acestor radicali liberi. În timp ce acest mecanism – declanșat de creșterea organitelor intracelulare numite peroxizomi – protejează celulele, același proces va diminua abilitatea organismului de a se simți sătul după o masă.
În cadrul experimentelor, după ce șoarecii au mâncat, s-a putut observa că neuronii responsabili de oprirea mâncatului în exces prezentau niveluri ridicate ale radicalilor liberi. Acest proces este condus de hormonii leptină și glucoză, care îi semnalizează creierului să moduleze asimilarea hranei. În schimb, la șoarecii cu obezitate indusă prin dietă, aceiași neuroni au afișat o declanșare și o activitate desperecheate (adică rezistență la leptină). La acești șoarece, nivelurile radicalilor liberi au fost inhibate de peroxizomi, prevenind activarea acestor neuroni și prin urmare abilitatea de a simți sațietate după masă.
Rolul crucial al radicalilor liberi în favorizarea sațietății precum și procesul degenerativ asociat cu îmbătrânirea ar putea explica de ce a fost mereu atât de dificil să se dezvolte strategii terapeutice eficiente pentru împotriva obezității fără efecte secundare majore. Studiile curente încearcă să descopere dacă, sub orice circumstanțe, sațietatea poate fi indusă fără amplificarea susținută a radicalilor liberi din creier, sau periferici.
PIERRE MANENT: ESTE TIMPUL SĂ NE TREZIM!
de Eugénie Bastié
Eugénie Bastié: Criza la care asistăm pare să readucă în discuție Statul, după ce decenii la rândul s-a vorbit numai despre declinul său. Până și președintele Emmanuel Macron a recunoscut că „trebuie să reconstruim suveranitatea noastră națională și europeană”. Asistăm cumva la marea reîntoarcere a ideii de națiune?
Pierre Manent: Observăm, în timp ce așteptăm desfășurarea evenimentelor, reîntoarcerea celor mai puțin plăcute aspecte ale Statului nostru. În numele urgenței sanitare a fost instituită în fapt o stare de urgență. În numele acestei urgențe, au fost luate cele mai primitive și brutale măsuri: carantina generală sub supravegherea poliției. Viteza, caracterul general și chiar nerăbdarea cu care acest aparat represiv a fost pus în funcțiune contrastează dureros cu întârzierile, lipsa de pregătire și indecizia politicilor noastre sanitare, fie că era vorba de măști, teste sau tratamente potențiale. Greșelile, chiar și cele făcute dintr-o neștiință inocentă, sunt pedepsite cu amenzi exorbitante. Ne este interzis să ne părăsim casele fără pașapoarte, însă restabilirea granițelor naționale este în continuare considerată un păcat mortal. Nu cred că această criză va reabilita Statul.
Cât despre națiune, ea a fost abandonată, discreditată și delegitimată vreme de două generații – la fel cum a fost abandonată, discreditată și delegitimată orice idee despre politica industrială. Am renunțat la însăși ideea de independență națională. Oh, să nu fii altceva decât o rotiță moale și flexibilă de expertiză specializată în marea rețea a comerțului global! Și mai presus de toate, fluxul nu trebuie să încetinească vreodată! Descoperim acum că suntem dependenți de China pentru aproape tot ceea ce avem nevoie? Dar astfel ne-am organizat… pentru a fi dependenți! Ne-am dorit-o! Credeți că, după ce vom ieși din acestă criză, slăbiți de distrugerea economică produsă de această criză sanitară, vor fi mulți care vor fi dornici să inverseze această direcție pe care am tot mers vreme de 40 de ani?
EB: Relația dintre omul de știință sau cercetător și omul politic, baza modernității politice, este răsturnată complet de această criză. Pare că încercăm să ascundem deciziile politice în spatele expertizei științifice, dar cu toate acestea, în momentul în care politica încearcă să fie independentă, este criticată de opinia publică. Cum ar trebui să vedem această situație? Este o victorie a expertizei asupra deciziei politice, sau este în fapt o reîntoarcere a ceea ce este în esență politic într-un context de incertitudine?
PM: În ceea ce-i privește pe experți și oameni de știință, trebuie făcute anumite distincții. Am fost învățați să-i recunoaștem, să-i apreciem și adesea să-i admirăm pe doctorii, infirmierii și cercetătorii noștri. Aceasta a fost o rază de lumină în această primăvară sinistră. Am descoperit de asemenea politica științei, care nu este mai nevinovată decât politica obișnuită. Expertiza nu oferă nicio imunitate împotriva dorinței de putere. În orice caz, pică în sarcina aleșilor să ia decizii deoarece ei sunt cei care sunt responsabili de tot, adică de corpul politic. Este sarcina lor să ia în considerare toți parametrii și să întrevadă toate consecințele acțiunilor lor. Aristotel avea dreptate: politica este regina științelor!
EB: Cum vedeți răspunsul Uniunii Europene față de această criză? Pe un plan mai general, este această criză un simptom al slăbiciunii Vestului?
PM: Uniunea Europeană este la fel de slabă pe cât sunt statele care o formează. Uniunea se află în fază terminală. Fie va șchiopăta în forma prezentă, fie se va dezintegra. Ordinea europeană se bazează pe hegemonia germană, o hegemonie care este acceptată și apreciată de restul Europei. Germania se găsește în cea mai stabilă și favorabilă situație în care a fost vreodată. Domină prin simpla prezență. Nu are nevoie să facă vreo mișcare – sau mai degrabă nu trebuie să facă vreuna. Aceasta este ceva ce președintele Macron nu a înțeles și astfel îi sâcâie pe germani cu cererile sale insistente de proiecte comune. Diferitele națiuni s-au retras în spatele propriilor granițe.
Acesta este sfârșitul fanteziei europene. Nu există vreo aventură fantastică pe drumul acesta european. Fiecare națiune a descoperit caracterul neschimbabil al ființei sale colective. Eliberați de visul acesta frustrant „mereu mai multă Europa” putem acum redescoperi o anumită afecțiune pentru ceea ce suntem, putem încerca să ne adunăm forțele în caracterul nostru național și să ne îngrijim cu răbdare de propriile noastre resurse – resurse morale și spirituale, militare și economice. Această dorință de a ne redescoperi și reafirma pe noi înșine va fi salvatoare dacă va fi acompaniată de o conștiință lucidă a propriilor noastre slăbiciuni, slăbiciuni pe care le-am cultivat.
EB: Sunteți surprins de ușurința cu care democrațiile noastre liberale au acceptat suspendarea celor mai multe dintre libertățile noastre? Nu este acesta un semn că domeniul exclusiv al „drepturilor” rămâne fragil în fața emergenței dorinței biologice de supraviețuire?
PM: Nimeni nu pune la îndoială că pandemia reprezintă o urgență și că în această urgență unele măsuri neobișnuite sunt de neocolit. Dar fragilitatea sănătății umane reprezintă într-un fel o urgență permanentă și îi poate oferi Statului o justificare permanentă pentru o stare permanentă de urgență. Noi vedem acum în Stat singurul apărător al drepturilor noastre. Acum, din moment ce viața este primul dintre drepturile noastre, i se deschide Statului un drum larg pentru puterea sa inchizitorială. Acestea fiind spune, noi ne-am lăsat în mâna Statului cu mult timp în urmă, acordându-i suveranitatea asupra vieților noastre. Această tendință care are deja o istorie a devenit mult mai acută în ultimii ani. Spontaneitatea discursului public a fost supusă unei cenzuri apriorice, care a avut drept efect excluderea dezbaterii legitime asupra celor mai importante probleme ale vieții noastre comune și chiar ale vieții noastre private. Fie că problema este imigrația sau relația dintre sexe și celelalte chestiuni care derivă de aici, o ideologie comună societății și Statului dictează ceea ce este permis sau nu, care echivalează cu ceea ce este onorabil sau rușinos, nobil sau josnic. Într-un cuvânt, am interiorizat un cod de discurs și expresie, în fața căruia rezistența este considerată periculoasă. În felul acesta, am lăsat în urmă pe tăcute regimul liberal și democratic care era informat, era însuflețit de proiecte colective rivale, și care ne punea în față angajamente serioase, acțiuni comun, bune și rele, eficiente sau falimentare, dar care ne oferea motive pentru a duce lupta cea bună, ocazii pentru dezbateri viguroase și probleme mari care furnizau dezacorduri mărețe. Acele vremuri fericite s-au dus. Lumea noastră este plină de ”victime” care, printr-o voce care e în același timp plângăreață și amenințătoare, susțin că sunt rănite de toată această discuție. Ele văd în regulile gramaticale care guvernează genul o jignire și descoperă insulte homofobice într-o vulgaritate de școlar. Cum ne putem opune noi acum Statului ca gardian al drepturilor noastre în timp ce îi cerem în genunchi să intre cât mai adânc în viețile noastre personale mereu rănite?
EB: Credeți că principiile noastre fundamentele ale liberalismului sunt subminate de această criză? Mai pot fi ele salvate?
PM: Ceea ce este subminat sunt principiile fundamentale ale globalismului, numit liberal – adică, competiția tuturor cu tuturor sau ideea că ordinea umană apare din reglementarea impersonală a fluxului. Această ideologie a profitat de anumite teme liberale, dar liberalismul pe care ni-l dorim prezervat este ceva diferit. Un regim liberal organizează concurența pașnică pentru a defini și implementa anumite reguli pentru viața comună, și distinge riguros între domeniul politic și cel al libertății economice în cel mai larg sens al termenului, care include în particular libera comunicare a influențelor morale, sociale, intelectuale și religioase. Iar aici se află cheia problemei: regimul liberal presupune cadrul național. Nu a exista vreodată un regim liberal fără un cadru național. În ultimii ani, regimul nostru a fost afectat de o corupție care a cuprins toate clasele: bogații, din moment ce regimul a favorizat căutarea de privilegii financiare, mai ales în domeniul imobiliar, și a stimulat structura tehnocratică în a întoarce spatele națiunii, uneori până într-acolo încât și-au pierdut simțul binelui comun; săracii au fost descurajați de la muncă prin beneficii sociale fără discriminare. Funcțiile direct legate de suveranitate – militare, securitate și justiție – au fost private de resurse. Astfel, fie ne apucăm să realocăm resurse în favoarea acestor funcții esențiale și să acordăm beneficii celor care muncesc, fie ne vom imobiliza pe noi înșine în administrația unui Stat cu tot mai puține resurse, în timp ce continuăm să dispărem moral și politic.
EB: În timp ce facem tot ce este posibil pentru a salva viețile celor mai vulnerabili, ritualurile de bază care acompaniază viața au fost limitate, chiar abolite. Ce ne spune această criză despre locul morții în societatea noastră modernă?
PM: Guvernul și-a luat asupra sa autoritatea, practic, de a interzice ultimul ritual de care suntem atașați – și anume ritualul înmormântării. Împotriva tendinței din ce în ce mai răspândite de a face moartea invizibilă, această măsură a guvernului a provocat întristare, consternare și dezaprobare. Toată lumea poate vedea că ritualurile pot fi reglementate în timp ce trăsăturile lor esențiale se mențin, fără ca participanții să riște mai mult decât se riscă în fiecare zi prin interacțiunea din magazine sau cu reprezentații firmelor de curierat, ca să nu mai vorbim de îngrijitori.
Această ștergere brutală a morții este inseparabilă de îndepărtarea religiei: ați observat că în lista de motive legitime pentru a părăsi domiciliul, „nevoile animalelor de companie” nu au fost uitate, dar nevoia oamenilor de a merge la biserică nu există? Asta invită la reflecție. Cei care ne guvernează sunt oameni onorabili care fac tot ce pot pentru a depăși o criză serioasă. Dar nu au observat uriașul și inadmisibilul abuz de putere ce există implicit în unele dintre deciziile lor. Cum este posibil? În anii din urmă, instituțiile, reglementările și legile care definesc viața comună în Europa au devenit maleabile în fața cerințelor pe care noi, tirani tiranizați de dorințele noastre, le-am avansat. Am băut din cupa cu vinul urgiei, cum spune Scriptura. Am delegitimat instituțiile care ordonează transmiterea vieții iar acum îndepărtăm ritualurile care acompaniază moartea. Este timpul să ne trezim.
Interviu publicat în Le Figaro. https://www.lefigaro.fr/vox/societe/pierre-manent-il-y-a-longtemps-que-nous-sommes-sortis-a-bas-bruit-du-regime-democratique-et-liberal-20200423