Ceaiuri si… Regenerarea ficatului… O SUPA DE USTUROI taraneasca este de o suta de ori mai puternica decat decat primele  antibiotice…; Topul celor mai rele mezeluri pentru copii; Votca te scapa de …Tratamente reusite cu Nuc, Ovaz, Papadie, PATLAGINA, PATRUNJEL si…Va prezentam cele mai darnice plante medicinale,care vindeca gratuit si boli incurabile; Cimbru de gradina; Coada calului;  Coada soricelului;  Brustur, Cimbru, Busuioc ; TOP 10 antibiotice din plante medicinale etcDuhovnicul care își călca enoriașii și ghicea în Evanghelie, interogat la Episcopia Alexandriei după ce a fost șantajat de homosexuali. Declarații uluitoare ale părintelui, care a vorbit despre scenele intime …Veşti excepționale de la CCR: pensiile cresc cu 40%. A lui Dorneanu de la 33.000 la 46.000, iar a lui nea Gheorghe de la 900 la 1360 de lei… Prototipul politicianlui român în 2020: incult, analfabet, plătit de contribuabili cu salarii imense plus pensie specială, posesor de „CIASURI DE MÂNĂ”! (Dacă Dumnezeu ar exista cu adevărat,) toți aceşti băieți ar trebui să meargă la muncă pentru a-şi câştiga pâinea de zi cu zi! Deocamdata – Următoarele chestii au dispărut complet din Parlamentul României: Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu, Florin Ciordache, Șerban Nicolae, Cătălin Mitraliera Rădulescu, Vasilica Dăncilă, Eugen Nicolicea, Liviu Pop…   Firea: „Catedrala a fost mai importantă decât rețeaua termo. Acum lumea se poate încălzi la lumânările luate de acolo!”… Gabriela Firea organizează un pelerinaj la moaştele Sfântului Gicacalorie, făcătorul de frig…Președintele Chinei a ordonat soldaților să se pregătească de război: „Vom ataca România şi-l vom răpi pe tovarăşul Iliescu, ca să-i bem sângele şi să fim şi noi nemuritori!” Pâinea vieții – Gabriel Liiceanu … Hristos, Pâinea vieţii din revista „The Christianʼs Friend”… Isus, pâinea vieţii(Ioan 6:37-59) Partea a II-a; Întruparea Cuvântului(Ioan 1:14); Cristos: Învierea și viața…  Lupta spirituală… Importanța înțelegerii valorii Trupului și Sângelui Domnului (Ioan 6:51-58); Am văzut gloria Lui, plin de har și adevăr,de John Piper- Despre Isus HristosParte a seriei The Gospel of John;Traducere de Adela Maria; Fii un creștin învingător!Îl luăm pe Cristos ca fiind calea noastră de a-L trăi și de a lupta pentru a rămâne în Cristos și a-L savura…Să ne menținem părtășia cu Domnul prin mărturisire, rugăciune și citirea cu rugăciune

Despre Isus nu știu să spun decât atât: cred că este persoana care a suferit cel mai mult pentru felul în care arătăm noi, oamenii. Căruia i-a păsat ca nimănui pe lume. De aici și nebuneasca Lui încercare de a crea o nouă stare morală a omenirii, de a ne da alt chip interior.

Nimeni, vreodată,  nu ne-a propus o schimbare din adâncuri de o asemenea anvergură.

Însă e specia umană capabilă să răspundă la o asemenea provocare, venită din partea cuiva care s-a așezat simultan în afara și înăuntrul ei? Sau: va fi ea în stare vreodată? Este ea în stare de o răsturnare de comportament, care ar urma să ne scoată din spațiul mizeriei noastre constitutive? Din ceea ce, în termeni biblici, este numit „cădere”, dar care în fapt nu este decât un stadiu de trecere ce poate sfârși tot atât de bine cu o apocalipsă sau cu nașterea hrisalidică a unei alte omeniri? Vom fi noi pregătiți vreodată pentru marele salt care să ne ridice deasupra noastră, pentru a ne despărți definitiv de o specie a cărei istorie nu are cum să nu ne umple de dezgust și rușine?

Isus a gândit acest salt în termenii unei experiențe divine. De ce a luat ea forma înfruptării dintr-un trup? Și ce „gust” are trupul acesta?

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viață în voi înșivă. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine și Eu rămân în el. După cum Tatăl care este viu M-a trimis pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine”. (Ioan 6, 53-57)

Totul, în înțelegerea mesajului cristic, pornește de la măsura în care putem să ne reconsiderămfelul de a fi. Când Isus se referă la trupul Său și apoi, în ocurență, la noi, oamenii, folosind metafora frângerii pâinii, suntem noi capabili să ne gândim la altceva decât la un trunchi dotat cu picioare, mâini, cap, gură, ochi? Și-atunci ce vrea să însemne „a mânca trupul Meu”? De unde să începem? Despre ce „trup” este vorba? Ce suntem noi?

Suntem, desigur, trupul nostru și totuși nu suntem trupul nostru. Micul domn Friedemann din nuvela lui Thomas Mann nu este trupul lui mic, ci sufletul lui îndrăgostit de doamna von Rinnlingen, rănit de moarte de ea și care-l face, în cele din urmă – el, sufletul – să moară. El, sufletul micuțului domn, ia decizia să moară, și nu trupul său. El nu mai poate trăi, în timp ce trupul, considerat în sine, ar putea. Suntem înalți sau scunzi, grași sau slabi, cu ochi căprui sau albaștri, tineri sau îmbătrâniți, dar ce legătură are asta cu faptul că, în nevăzutul nostru, suntem răi sau buni, drepți sau părtinitori, oameni de bine sau lichele perverse și că, în cele din urmă, ne-am ales, prin hotărârile noastre, într-un fel sau altul destinul? Ce suntem în mai mare măsură?

Chipul pe care-l întâlnim când ne cunoaștem unul pe altul și prin care ne identificăm și ne recunoaștem în lume? Sau felul nostru de a fi, firea noastră, caracterul nostru, adică dispoziția internă nevăzută a componentelor sufletului nostru, potrivit cărora reacționăm când suntem puși față în față cu viața și cu situațiile în care ea ne așază? Iar această  dispoziție cu adevărat nu se vede. Cel mai greu îmi e să văd „ceea ce stă în fața ochilor mei”, spune Wittgenstein. Iar când e vorba de oameni, de noi înșine, lucrul acesta e cu atât mai adevărat, tocmai pentru că ceea ce se află sub ochii mei poate foarte bine să adăpostească, ascunzându-l, pe nevăzutul și necunoscutul din mine. Tocmai pentru că adevărata mea realitate începe de-acolo de unde sfârșește partea din mine care se vede, nu există o relație directă între aparența noastră și ființa noastră ascunsă și nevăzută. Sigur, putem să ne purtăm bunătatea pe chip, dar tot atât de bine putem fi îngeri urâți la chip sau diavoli cu chip de înger. Și tocmai de aceea putem înșela, induce în eroare, seduce, putem fi escroci, duplicitari și ipocriți. Putem purta mască și, de aceea, putem lăsa impresia că suntem altceva decât suntem.

Unde, așadar, se află realitatea noastră mai reală și adevărul ființei noastre? În nevăzut, desigur, și nu în corpul nostru vizibil. În sufletul, și nu în trupul nostru.

De aceea, important nu e cum arată Isus, mai precis nu e deloc necesar ca El să fie frumos. Ajunge doar, ca semn al solidarității Lui cu noi, că își asumă, demonstrativ și pentru o clipă doar, un trup. Însă așa cum pe Socrate, cel mai urât atenian, Alcibiade îl descrie ca fiind omul cel mai frumos, asemuindu-l cu acele figurine hidoase de sileni care, odată deschise, vădeau înăuntrul lor figuri sublime de zei, la fel, la Isus, importantă e divinitatea lăuntrică a Ființei Sale. Chestiunea aspectului cristic nu are de fapt nici o relevanță și nu e întâmplător faptul că noi nu deducem mimica lui Isus decât din descrierea mișcărilor Sale sufletești, în Evanghelii nefiind vorba de ea niciodată în mod explicit, așa cum din Evanghelii nu primim nici o informație referitoare la statura Lui sau la orice alt detaliu ținând de aspectul Lui fizic.

Așadar „dă-ne nouă pâinea noastră spirituală…”, sau „pâinea vieții”, sau „trupul Meu este cu adevărat o hrană” înseamnă: Dă-ne, ca model de viață, frumusețea trupului Tău interior nevăzut. Dă-ne ca hrană frumusețea fericirilor de care ne-ai vorbit în Predica de pe munte. Dă-ne putința ca adevărata noastră ființă, cea nevăzută, să semene Ființei Tale, să fie adică în așa fel dispusă în alcătuirea ei, încât să putem răspunde răului cu bine, dușmanului cu iubire, mâniei cu blândețe.

Să observăm că rugăciunea Domnească, Tatăl nostru, în care ne rugăm pentru ártos epi-oúsios, pentru „pâinea supra-substanțială”, adică pentru „pâinea spirituală” , vine imediat după capitolul Fericirilor, și ceea ce ni se spune în ea că trebuie să-I cerem lui Dumnezeu nu poate să nu fie legat de versetele care au precedat-o: Pâinea Cerului este acel formidabil model comportamental cristic, care ne busculează și ne contrariază obiceiurile și care se desfășoară sub ochii noștri sub forma unor surprinzătoare recomandări; acestea, pentru cel care crede, trebuie să devină de-acum adevărata lui hrană.

 

 A te hrăni cu trupul lui Isus revine pur și simplu la a interioriza corpul Lui nevăzut în corpul tău nevăzut, înseamnă a te mișca în viață avându-I purtarea sub ochi și poruncile în suflet.

Aici survine pentru prima oară în istoria speciei umane ideea că există o hrană de o calitate aparte, una complet nouă, care nu poate fi gătită și mâncată ca atare, una care nu e pentru trupul vizibil, deși dovada existenței ei se face printr-o întrupare: întrupare a corpului invizibil – alcătuit dintr-un pumn de valori cardinale  având în centrul lor iubirea – în corpul vizibil al lui Isus.

Acest pumn de valori, amănunțit în componența lui în Predica de pe munte (Matei5, 3-12 și Luca 6, 20-23), este o hrană prin care Dumnezeu Însuși devine comestibil în actul donării Sale, plin de generozitate și de iubire infinită. O hrană din care, mâncându-se, nu se mai moare,pentru că ea perpetueză în eternitate valorile pe care stă viața. Prin Isus spiritul (logos-ul, cuvântul) se dă, și se dă ca hrană tuturor oamenilor, în măsura în care Isus propune pentru prima oară în istoria omenirii un comportament bazat pe o constelație de valori axate exclusiv pe iubireși bunătate, nu pe egoism, invidie, violență, ură și crimă.

Iar acest comportament se propune  pe sine ca model. Modelul cristic, alcătuit din fiecare vorbă a lui Isus și din fiecare gest și faptă a persoanei Sale, este hrana spirituală și „pâinea vieții”. Isus este pâine supra-substanțială întrupată, corp subiectiv care se încearcă pe El Însuși în suferință, pentru a-i convinge pe oameni să-și reformuleze eul invizibil în orizontul iubirii din care ideea vrăjmașului a dispărut cu desăvârșire. Oferirea acestei pâini nevăzute crescute în jurul iubirii nu mai reprezintă o viață asigurată de pe o zi pe alta ca în cazul manei primite de poporul lui Israel în pustiu, ci viața asigurată pentru o veșnicie în care nu mai există zile, tocmai pentru că valorile după care se ghidează ea n-au vârstă istorică.

Acesta este mesajul lui Isus. Celor care-l ascultă, Isus nu le propune, așadar, un act de canibalism („La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei și ziceau: «Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?» – Ioan 6, 52), ci, rămânând în termenii metaforei pâinii, El le spune că Dumnezeu se distribuie oamenilor în puritatea unei etici care nu-și are (deocamdată) măsura pământească decât în El, Isus.

Acesta e mesajul nebunesc al lui Isus (“Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu” –1 Corinteni 1.18), lucrul scandalos pe care contemporanii Lui n-au cum să-l înțeleagă („Vorbirea aceasta e prea de tot: cine poate s-o sufere?” – Ioan 6, 60), pentru că El rămâne de neînțeles tocmai în noutatea și incredibilul ofertei Lui.

Debutul capitolului, cel cu înmulțirea pâinilor, face ca mulțimea să coreleze prezența lui Isus (doar) cu mâncarea care apare în mod miraculos, fără truda prealabilă a obținerii ei. Înțelegerea ei se oprește în acest punct.

Însă, făcând minunea cu pâinile, Isus sugerează un tip de hrană și de hrănire fără precedent: oare nu există, asemeni pâinilor înmulțite, mâncate și care de fapt nu se termină niciodată („au umplut douăsprezece coșuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toți” – Ioan 6, 13), un bun din care, oricât ai consuma, nu se împuținează? Căldura sau lumina soarelui, de pildă, nu se împuținează în funcție de numărul de oameni care stau la soare. Dar nici prietenia nu se epuizează, împărțindu-se, între un număr finit de inși. Ea se distribuie între oricâți, fără ca substanța ei să fie în vreun fel afectată. Dar nu sunt la fel și bunătatea, mila, iubirea, sacrificiul, dragostea de dreptate, de adevăr și toate celelalte? Nu sunt toate valorile bune ale sufletului la fel? Nu te poți hrăni din ele clipă de clipă toată viața? Și nu e asta profitabil pentru toată lumea? Nu sunt toate valorile care te sporesc pâini ale spiritului?  Un gânditor român a numit aceste bunuri speciale bunuri care se distribuie fără să se împartă.Tocmai acest corpus spiritual, care aglutinează toată omenia din noi în jurul Lui, și care se distribuie fără să se împartă este învățătura lui Isus despre „pâinea vieții”, morala care, generalizată, ar modifica omenirea din temelii. Pâinea vieții e tocmai această colecție de valori pe care trebuie să se așeze viața pentru ca ea să fie bună.

Mulțimea stă în preajma lui Isus câtă vreme crede că acesta va repeta experiența și că, mâncând iarăși după voie, ea se va sătura încă o dată. De aceea își pierd interesul pentru El și Îl părăsesc în clipa în care Isus mută episodul înmulțirii pâinilor pe altă treaptă, vorbindu-le de  hrănirea cu „pâinea vieții”. Acesta e adevărul greu de conceput: că există un set de valori inepuizabil, centrat pe agápe, pe iubirea gratuită, iubirea care se dă fără să aștepte nimic în schimb; și că acest corpus spiritual le e transmis oamenilor printr-un model de viață și de moarte, modelul vieții lui Isus. „Eu sunt pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată…” (Ioan 6, 35). În Mine este o cantitate inepuizabilă de milă, iubire, bunătate. Acestea sunt pâinile nevăzute ale trupului Meu nevăzut. Luați și mâncați din ele. Ele sunt adevărata hrană. Pe ea, pe această pâine supra-substanțială, ártos epi-oúsios, v-am învățat s-o cereți când vă rugați lui Dumnezeu. În rest, nu trebuie decât să faceți ca Mine. Nu trebuie decât să Mă imitați(urmați).

După acest discurs mulțimile se împrăștie, cei mai mulți ucenici pleacă și Isus rămâne cu „cei puțini”, doar cu doisprezece dintre ei, care, nici ei, nu înțeleg mare lucru din spusele Lui. „Voi nu vreți să vă duceți?” (Ioan 6, 68), îi întreabă El, pregătindu-se pentru marea singurătate a crucii. Dar ei nu vor, căci simt că de-acum nu mai pot trăi fără Învățătorul care e El. Nu-L înțeleg nici ei pe deplin, dar Îl iubesc și-I fac credit. Nu știu nici despre ce trup vorbește Isus, nici despre ce sânge, nici despre ce nevăzut, nici despre ce veșnicie. „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.” (Ioan 6, 69)

„Cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.” Dar de ce nu poate fi primit acest mesaj și de ce e el resimțit ca un lucru care „scandalizează” (skandalízei – Ioan 6, 62), ca unul, adică, în care mintea „se poticnește”? În nici un caz pentru că este absurd (iudeii nu erau greci, ca să nu accepte paradoxul), în nici un caz pentru că nu poate fi în sine conceput și înțeles, ci pentru că reperele de înțelegere ale contemporanilor lui Isus (și, ca să fim onești, ale întregii omeniri de după el) se împotmolesc într-o comunitate,  într-un „trib” (națiune), într-o „Lege”, într-o religie anume, în istoria particulară a câte unei comunități, pe scurt, într-un fragment de umanitate. Isus gândește planetar, acolo unde noi suntem obișnuiți să gândim particular și „național”. Iudeilor, care ascultându-L pe Isus, se raportează strict la Dumnezeul care a făcut legământul cu poporul ales și i-a însoțit istoria, Isus le vorbește de un Dumnezeu universal, care vine de dinainte de Avraam, un Dumnezeu al Genezei scăldat de astădată în compasiune și iubire pentru creația Sa. Un Dumnezeu care imprimă omenirii o grilă de valori universale, nemaiafectate de condiția căderii, a crimei și de relativismul istoriei.

Dacă oricine, acceptând provocarea unei reconstrucții din adânc, poate primi pâinea nevăzută a vieții, înseamnă că oricine, la rândul lui, o poate da mai departe.

La limită, oricine poate deveni apostolul laic al lucrurilor care-și ascund frumusețea în nevăzutul lor. Adevărul e că miza vieții se joacă mereu în nevăzut. „Ce-ar fi să-i dezbrăcăm mai întâi sufletul?” îi întreabă Socrate pe prietenii lui când aceştia, lău­dându-i-l pe frumosul Charmides, îi pro­pun tânărului să-şi dezgolească o clipă trupul.

Nu este în fond prea multă imagine și cult al aparenței în lumea noastră? Nu suntem tot timpul părtași la un desfrâu al privirii? Până și credința este trăită astăzi scenografic, cu fast vestimentar, difuzoare și televiziuni.

Mai e loc undeva, între toate acestea, pentru împărăția aceea mică cât bobul de muștar?

Gabriel Liiceanu “Pâinea Vieții”

integral  pe   contributors.ro

Ioan 1:14-18

Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 15 Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat: „Acesta era cel despre care v-am spus: Cel care vine după mine a ajuns înaintea mea pentru că era mai înainte de mine”. 16 Într-adevăr, noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. 17 Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul, care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.

Să începem cu versetul 14 pentru a înțelege ideea principală a acestui paragraf. „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” Reveniți la versetul 1 pentru a vă reaminti la cine se referă Cuvântul. „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu”, (Ioan 1:1). Deci Cuvântul se referă la Dumnezeu, Fiul.

Spun „Fiu” pentru că așa reiese și din versetul 14: „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”. Deci Cuvântul este Fiul lui Dumnezeu, „singurul născut”.

Un singur Dumnezeu, trei persoane

Musulmanii se poticnesc la acest cuvânt, Fiul, la fel ca mulți alții. Unii dintre aceștia cred că Dumnezeu a avut o relație sexuală cu Maria și astfel a apărut un fiu. Dar nu asta e ceea ce ne spune Biblia. În Ioan 1:1 găsim: „La început era Cuvântul”. Acela este Fiul lui Dumnezeu. Iar el nu a avut un început. El era acolo la început. El era acolo de la începutul începutului până în eternitate. Și versetul 3 ne spune: „Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există”. Asta înseamnă că el nu a fost făcut. Nu este parte din creație în niciun fel. Deci iată ce știm despre Fiul lui Dumnezeu: 1) El este Dumnezeu. 2) Tatăl este, de asemenea, Fiul. 3) Fiul nu este Tatăl; el se afla cu Tatăl. 4) El este necreat și veșnic.

Mai sunt atât de multe de spus despre doctrina Trinității – învățătura conform căreia Dumnezeu există ca un singur Dumnezeu în trei persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Dar deocamdată țineți minte acestea și păstrați-le în inima voastră. Fiul și Tatăl sunt un singur Dumnezeu, dar două Persoane. Au o singură natură divină. Sunt un singur Dumnezeu cu două centre de conștiință.

Dumnezeu a devenit Om – fără a înceta să fie Dumnezeu

Acum, conform versetului 14 – și acesta este unul din cele mai importante evenimente din istorie – Cuvântul, Fiul a devenit om fără a înceta să fie Dumnezeu. Iată, deci, ce vom cerceta în următoarele două săptămâni: cum știm că este așa și ce înseamnă acest lucru pentru noi personal?

„Şi Cuvântul s-a făcut trup.” Aceasta înseamnă că dumnezeiescul Cuvânt, Fiul cel divin al lui Dumnezeu, a devenit om fără a înceta să fie Dumnezeu. Cum știm aceasta? Și ce înseamnă pentru noi? Astăzi ne vom petrece timpul căutând răspunsuri în versetul 14.

Cuvântul a locuit între noi

Primul motiv pentru care Cuvântul divin nu a încetat să fie Cuvântul divin când a căpătat formă umană este afirmația din versetul 14 conform căreia Cuvântul „a locuit între noi”. Subiectul verbului „a locuit” este „cuvântul”. Și Cuvântul este Dumnezeu. Deci modul cel mai firesc de a înțelege aceasta este că Dumnezeu, Cuvântul, a locuit printre noi. De aceea îngerul a spus în Matei 1:23: „Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emmanuel, care înseamnă Dumnezeu-cu-noi”. Cuvântul, Fiul, nu a încetat să fie Dumnezeu când a devenit om.

Glorie ca a unicului născut din Tatăl

Al doilea motiv pentru care credem aceasta este următoarea propziție cuprinsă în versetul 14: „iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl”. A cui glorie? Gloria Cuvântului – cuvântul care este Dumnezeu. Și ce fel de glorie este aceasta? Este: „glorie ca a unicului născut din Tatăl”.

Când Ioan spune că gloria Cuvântului întrupat este „glorie ca a unicului născut din Tatăl” înseamnă aceasta o imitare a gloriei? Nu este aceasta adevărata glorie a Fiului, ci doar una asemănătoare cu a Fiului, ca a Fiului? Nu cred asta. Dacă spun, de exemplu, „Am o carte de dat și aș vrea să ți-o dau ție ca prima mea alegere”, nu veți răspunde „Nu sunt cu adevărat prima ta alegere, ci doar ca prima ta alegere”. Nu. Nu asta înseamnă „ca” atunci când spun: „ți-o dau ție ca prima mea alegere”. Înseamnă: ți-o dau ție pentru ca fiind cu adevărat prima mea alegere. Când Ioan spune: „am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl” aceasta înseamnă „am văzut gloria lui, glorie așa cum este ea cu adevărat – gloria unicului născut din Tatăl”.

Știm asta deoarece, din nou, în prima parte a versetului 14 Ioan spune simplu și direct: „noi am văzut gloria lui” – fără alte calificative. A cui glorie? Gloria Cuvântului veșnic, a Fiului. „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui.” Deci minunea întrupării nu este cu nimic diminuată. Cuvântul a devenit trup și a făcut aceasta fără a înceta să fie Dumnezeu. El revelează gloria lui Dumnezeu.

Ce înseamnă aceasta pentru noi?

Versetele 15-18 ne dau și mai multe motive de a crede în Cuvântul care a devenit trup fără a înceta să fie Dumnezeu. Vom ajunge acolo săptămâna viitoare, toate cu voia Domnului. Deocamdată, să cercetăm versetul 14 pentru a afla ce înseamnă pentru noi Cuvântul devenit trup, ce înseamnă că Fiul lui Dumnezeu devenit om fără a înceta să fie Dumnezeu. De ce pun această întrebare? Mai întâi, pentru că textul ne dă răspunsul. Dar mai este un motiv.

Cultivarea unei culturi relaționale

Vă amintiți că acum două luni am ținut câteva predici în care îl imploram pe Domnul să se folosească de acele mesaje pentru creșterea a ceea ce am numit cultura relațională a bisericii noastre? Am explicat aceasta referindu-mă la Filipeni 2:3-4: „Să nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din laudă deşartă, ci, cu umilinţă, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine, fără ca cineva dintre voi să caute numai ale sale, ci şi ale altora”. Cu alte cuvinte, să creștem ca biserică prin felul în care ne deschidem și îi servim pe ceilalți și ne gândim la interesele altora.

Și vă amintiți pe ce se baza această mentalitate relațională de servitor? Versetele următoare explică: „Să aveţi în voi acea atitudine e care este în Cristos Isus El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost socotit ca un om”, (Filipeni 2:5-7). Altfel spus, baza unei iubiri umile, destinată a servi – și cultura relațională reînnoită la Betleem era: Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi – și a murit pentru noi.

Întrupare și aplicare

Motivul pentru care vă atrag din nou atenția este pentru ca să nu spunem: „Bun, am făcut micul nostru exercițiu relațional astă-vară și acum am ajuns la teologie.” Nu. Singura teologie care are vreo importanță este de felul celei din Filipeni 2, care este exact la fel cu cea din Evanghelia după Ioan. Ea ne ajută să-l cunoaștem pe Cristos și să fim transformați de Cristos în numele iubirii (13:34; 15:12) – ceea ce înseamnă că transformă biserica noastră din punct de vedere relațional. Ne face mai iubitori, mai serviabili, mai asemănători servitorilor, mai puțin mândri, mai puțin egoiști, mai puțin închiși în noi, mai grijulii.

Deci când spun: „Haideți să nu ne îndepărtăm de versetul 14 până nu ne întrebăm ce înseamnă pentru noi Cuvântul devenit trup” puteți simți emoția din spatele acestei întrebări. Sunt întotdeauna atent la diferența pe care această formidabilă teologie o produce în viețile noastre personale și relaționale.

În Isus vedem gloria lui Dumnezeu

Deci, ce înseamnă pentru noi Cuvântul devenit trup? Versetul 14 spune: „am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”. Înseamnă că în Isus Cristos putem vedea gloria lui Dumnezeu. Și mai înseamnă că, gloria lui Dumnezeu revelată în Isus Cristos nu ne consumă în păcatul nostru. Din contră, gloria vine de la un Isus „plin de har și adevăr”. Asta înseamnă că gloria lui Dumnezeu în Cristos este propria lui dispoziție grațioasă îndreptată către noi fără a-și compromite veridicitatea și fidelitatea față de sine. Iar această dispoziție grațioasă este foarte, foarte mare. De aceea folosește termenul „plin” – acesta fiind un calificativ al unicului născut, cel care ne revelează gloria. Gloria vine de la Fiul lui Dumnezeu care este plin de îndurare față de noi, păcătoșii, fără a compromite adevărul lui Dumnezeu.

Plin de har…

Iată cu adevărat o veste bună. Dumnezeu ar fi putut alege să devină trup în calitate de judecător și călău. Și cu toții am fi fost găsiți vinovați înaintea lui și am fi fost condamnați la peadeapsa veșnică. Dar el nu a devenit trup în acest fel. Cuvântul, Fiul, același cu Dumnezeu, a devenit trup pentru a ne arăta gloria divină care, asemenea lui, este plină de har și adevăr. Cuvântul lui Dumnezeu a devenit trup pentru a ne da din harul lui. Cuvântul a devenit trup pentru ca această îndurare față de noi să fie pe aceeași treaptă cu veridicitatea lui Dumnezeu. Iar aceasta nu va fi o milă pur sentimentală, fadă sau lipsită de onestitate.

Va fi o milă dreaptă, venită de la Dumnezeu și costisitoare. Va duce drept la moartea lui Isus pe cruce. De fapt, de aceea a și devenit el trup. Trebuia să aibă un trup pentru a muri. Trebuia să fie uman pentru a muri ca un Dumnezeu-om în locul nostru (Evrei 2:14-15). Cuvântul a devenit trup pentru ca moartea lui Isus Cristos să fie posibilă. Pe cruce plinătatea harului a strălucit cel mai puternic. Pe cruce a avut loc și acolo s-a plătit prețul.

… și adevăr

Și motivul pentru care s-a întâmplat prin moarte este deoarece Fiul lui Dumnezeu este plin de har și adevăr. Dumnezeu este îndurător față de noi și adevărat față de el însuși. De aceea, când Fiul lui vine, el este plin de har și adevăr. Iar când Isus a murit, Dumnezeu nu s-a dezis de sine, pentru că păcatul a fost pedepsit. Când Isus a murit, Dumnezeu a fost îndurător cu noi, deoarece Cristos a suferit pedeapsa, nu noi.

„cuvântul a devenit trup” înseamnă pentru noi că gloria lui Dumnezeu ne-a fost revelată ca niciodată înainte, și anume în plinătatea harului și plinătatea adevărului care a strălucit cel mai puternic în moartea lui Isus pentru păcatele noastre.

A vedea frumusețea spirituală

Aveți grijă să nu spuneți „Ei bine, eu nu am fost acolo să-l văd și astfel, nici gloria nu mi se arată mie. Voi, oamenii religioși, puteți să vorbiți cât vreți despre gloria Fiului lui Dumnezeu dar el nu este aici pentru a fi văzut”. Aveți grijă. Nu vă gândiți la gloria din versetul 14 ca la o simplă strălucire sau frumusețe. Isus nu a fost strălucitor sau frumos la trup. „Nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag” (Isaia 53:2).

Și nu vă gândiți la gloria din versetul 14 ca la o simplă demonstrație de miracole. Au fost oameni care au văzut miracolele, oameni care știau că au avut loc, dar nu au văzut nimic frumos sau glorios. Oameni care vroiau să-l ucidă (Ioan 11:45-48).

Nu, gloria revelată a Fiului, gloria cuvântului, gloria lui Isus Cristos la prima lui întrupare, este mai ales o glorie spirituală, o frumusețe spirituală. Nu este ceva ce putem vedea cu ochii fizici, ci cu ochii inimii (Efeseni 1:18). Ne uităm la felul în care vorbește, se poartă, iubește și moare și, prin har, vedem o frumusețe sau o glorie divină adeverită prin sine.

Un amestec de har și adevăr fără seamăn

Sf. Paul a exprimat aceasta în 2 Corinteni 4:4: „pentru cei necredincioşi, cărora dumnezeul veacului acestuia le-a întunecat minţile ca să nu vadă strălucirea evangheliei gloriei lui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu”. „Gloria lui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu” este ceea ce Ioan 1:14 numește „glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”.

Și amintiți-vă, Sf. Paul se adresează unor oameni care nu l-au văzut niciodată pe Isus cel omenesc, iar Ioan și-a scris evanghelia pentru oameni care nu l-au văzut niciodată pe Isus cel omenesc – oameni ca noi. Gloria din Ioan 1:14 și gloria din 2 Corinteni 4:4 este aceea pe care o vedeți spiritual când auziți povestea lui Isus.

Nu trebuie să-l vedeți fizic. Isus a spus în Ioan 20:29: „Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut”. Îl întâlniți pe Isus în Evanghelia după Ioan și în celelalte scrieri ale Bibliei. Și când îl întâlniți, prin istorisirile inspirate ale cuvintelor și faptelor lui, gloria sa strălucește prin acea frumusețe autonomă a amestecului unic de har și adevăr.

Născuți din nou prin Evanghelie

Nu întâmplător versetele 12-13 descriu faptul de a fi născut din nou, iar versetul 14 descrie contemplarea gloriei Fiului lui Dumnezeu. Ioan 1, 12-14:

Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut.

Amintiți-vă versetul 4: „În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor”. Când o nouă viață spirituală este dăruită, o nouă lumină apare. Lumina nu este o lumina fizică. Este strălucirea spirituală a gloriei Fiului lui Dumnezeu la care face referire versetul 14. În acest fel ajungem să vedem!

Și cum are loc această viață spirituală nouă? Versetul 13 spune că se întâplă când suntem născuți nu din om, ci din Dumnezeu. Se întâmplă când ne naștem din nou. În felul acesta ajungem la credință, îl primim pe Cristos și devenim copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12).

Prin evanghelie – ascultând povestea povețelor și faptelor salvatoare ale lui Isus – Dumnezeu creează în noi viața spirituală. Suntem născuți din Dumnezeu prin evanghelie (1 Petru 1:23-25). Și această viață spirituală nouă vede lumina gloriei lui Cristos (Ioan 1:4). Iar lucrul acesta est eimediat. De aceea Ioan o numește „lumina vieții” (Ioan 8:12). Când vă este dată viața spirituală, atunci vedeți gloria spirituală.

A vedea gloria

Sau altfel spus, conform versetului 12, această nouă viață și viziune crede în lumină și primește lumină în forma adevărului și gloriei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Iar în această viață și lumină și credință și acceptare spune versetul 12 că obținem dreptul de a fi numiți copiii lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că noi suntem copiii lui Dumnezeu pentru că această viață și lumină și credință primite reprezintă dreptul nostru de a fi copiii domnului.

Deci, vi-l aduc înainte pe Fiul lui Dumnezeu întrupat: Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi fără a înceta să fie Dumnezeu. Vedeți gloria lui, glorie ca a singurului Fiu din Dumnezeu, plin de har și de adevăr. Vedeți-l, pentru gloria pe care o întrupează, și trăiți. Amin.

Isus, pâinea vieţii

(Ioan 6:37-59) Partea a II-a

1. Voia Tatălui Ceresc : 37-40
2. Prejudecata Iudeilor : 41-42
3. Atracţia divină : 43-47
4. Mâncarea nepieritoare care dă viaţa veşnică : 48-51
5. Cearta Iudeilor : 52
6. Viaţa prin Isus: 53-59

Sunt foarte frumoase cuvintele lui F.B. Meyer…
„Ce tribut minunat este oferit aici originii cereşti (divine) a omului! Natura lui este decăzută şi degradată, dar cu toate acestea ea refuză să se mulţumească cu ceea ce nu vine din cer. Oamenii încearcă să-şi aline foamea sufletului lor din vălăul porcilor sau din vomitatul câinilor, dar realitatea este că dintre toate fiinţele vii de pe pământ, omul este singurul care nu-şi găseşte satisfacţia în roadele pământului. Acest fapt demonstrează că originea omului trebuie căutată în afara pământescului. Cel a cărui natură doreşte hrană cerească trebuie să fie de origine cerească. Iar D-zeu, cel ce l-a făcut aşa s-a asigurat să-i dea mâncarea patriei lui cereşti”

* Aceasta este predica care l-a lăsat pe Isus fără admiratori!? Care a golit „biserica” lui Isus de urmaşii carnali!
* Dar este predica care a adus mulţi oameni la Isus: Exemplul lui Vasile din Cluj! (cu franzelele în mână, ascultând despre Pâinea lui D-zeu!!!)
* Vă reamintesc de concepţia materialistă a gloatei – trăiau de pe o zi pe alta – sub tirania lipsurilor materiale viziunea lor asupra vieţii a fost limitată doar la mâncare!!

Cum „L-au văzut” (vers.36)? I-au văzut minunile, puterea şi autoritatea, dar nu au înţeles semnificaţia acestora! Nu le-au lipsit revelaţiile privitoare la El, dar le-a lipsit priceperea lor.

1. Voia tatălui ceresc: 37-40

În discursul Lui despre Pâinea Vieţii, Isus vorbeşte despre voia Tatălui pentru El şi pentru ei, ascultătorii Lui.

Observaţi cum în ciuda împietririi şi necredinţei lor Isus le oferă această extraordinară asigurare: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis”.

Aceasta este afirmaţia pe care poţi să-ţi bazezi viaţa de acum, moartea şi viaţa viitoare. Să-ţi mizezi toată existenţa atât cea trecătoare cât şi cea veşnică. De ce? Pentru că aici Isus spune că voia explicită a Tatălui este ca pe toţi aceia pe care i-a dat să ajungă la El, să nu fie izgoniţi, şi să nu-i piardă pe niciunul dintre cei daţi Lui! Voia Tatălui este ca Isus să-i se asigure ca niciunul din copiii Lui să nu se piardă. Ca El să-i păstreze pe toţi cei ce cred în El!

Aceasta este o referire la doctrina siguranţei veşnice…
Ioan 6:37-39 „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat ci să-l înviez în ziua de apoi”.

Să segmentăm această afirmaţie a lui Isus să vedem ce obţinem:

* Tot ce i-a dat Tatăl va ajunge la El: Crezând în El, tu vei fi dat lui Isus. Aceasta este o promisiune mai veche pe care Tatăl a făcut-o Fiului. În urma lucrării lui de ispăşire a păcatului, plătind pentru el în locul omului, Isus va „vedea o sămânţă de urmaşi”, „va vedea rodul muncii sufletului Lui” şi „va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui D-zeu” (am citat Isaia 53:10-12). Cei ce cred în El sunt cei ce Tatăl i-a dat lui Isus pentru a ajunge la El.

* Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: Odată ce ai venit la Isus, nu poţi să mai fi pierdut. De ce? Pentru că El nu te va respinge. Nu te va lepăda. Nu te va alunga, ci te va primi! Ce este afară? Întunericul, plânsul şi scrâşnirea dinţilor! Pentru cine este rezervat întunericul de afară? Răspuns: 2 Petru 2:4; Iuda 6. De aceea, „înăuntru” la Isus te afli în siguranţă!

* Ce fel de primire este aceasta? Pentru o vreme…temporară…depinde de ceva… dacă păcătuieşti?? Răspunsul ne este oferit de tot Isus în Ioan 10:27-29 … Celor pe care îi cunoaşte Isus le oferă această siguranţă a mântuirii: „nimeni nu-i va smulge din mâna Lui”. Dar pentru a descoperi la cineva siguranţa veşnică, trebuie să ne întrebăm dacă respectivul se află „în mâna Lui”. Dacă nu, acel om nu este în siguranţă indiferent de ce crede despre el însuşi sau despre D-zeu!!

* Vers.39: Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El… Deci „primirea” este pe veci. Este definitivă, sigură, veşnică! Isus mai continuă spunând că voia Tatălui său este să nu piardă pe niciunul dintre cei care au crezut în El. Cu alte cuvinte să păstreze pe sfinţi. Ar contesta cineva că Isus nu este în stare să păstreze tot ce i-a dat Tatăl Lui? Odată ce ai venit la Isus nu te mai poţi pierde!

Pentru a avea siguranţa veşnică trebuie îndeplinită o condiţie: Isus a zis: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea”. (Ioan 10:28) Condiţia care se pune ca cineva să posede siguranţă veşnică (adică, „în veac să nu piară”) este ca să asculte glasul Lui, să-l urmeze pe Isus şi El să-l cunoască pe acel credincios (vezi, unor credincioşi aparenţi El le spune în Matei 7:23 „Niciodată nu v-am cunoscut…” şi atunci respectivi îşi „pierd mântuirea”!! Pe care nu au avut-o niciodată!!)
Deci, El te va păstra „dacă” ai venit la El!!

Dar şi opusul este adevărat!
Dar, dacă nu vii nu te poate primi şi nici păstra! Deci şi opusul este adevărat! El nu poate să păstreze pe veşnicie decât pe aceia care sunt de aici din această viaţă, ai Lui. Fără ca ei să vină întâi la El, El nu-i poate păstra după aceea. Dacă ei nu vin, El nu va avea pe cine să păstreze!

Poate creştinul să-şi piardă mântuirea? O întrebare care i-a chinuit pe mulţi

Să recapitulăm câteva pasaje biblice care afirmă această doctrină a siguranţei mântuirii: Filipeni 1:6; 1 Petru 1:5; Colos.3:1-5; 1 Ioan 3:1-2; Iuda 24; Rom.8:30-39; 11:29

Dacă cineva se teme că păcătuind îşi periclitează mântuirea atunci să audă cuvintele lui Pavel din Romani: „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui D-zeu? D-zeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? („Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus…8:1) Hristos a murit! Ba mai mult, El a înviat, stă la dreapta lui D-zeu şi mijloceşte pentru noi! („Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit” – 1Ioan 2:1; „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” – 1Ioan 1:9) Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foamea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? …Căci sunt bine încredinţat (sunt foarte convins!) că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (deci, creatură), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui D-zeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru”

Este clar că pentru cei care se află în dragostea Lui Isus, nimic nu-i poate despărţi de El şi nimic nu-i poate priva de ea? Nici chiar eu însumi, dacă aş vrea, nu mă pot despărţi de El! Fie ca Domnul Isus să ofere tuturor celor ce sunt ai Lui asigurarea că mântuirea lor este o chestiune definitivată şi că veşnicia le este asigurată! Iar pe ceilalţi, să-i lipsească de o pace amăgitoare ce le poate pune în pericol siguranţa veşnică!

Câteva principii distincte care caracterizează mişcarea puritană din aceea vreme. Printre cele mai renumite se află următoarele:

1. O aderenţă completă la teologia calvinistă, care subliniază absoluta suveranitate a lui Dumnezeu.
2. O recunoaştere a autorităţii supreme a Scripturii.
3. Un crez pasionat în importanţa predicării Cuvântului ca mijloc de aducere a oamenilor la Hristos.
4. O atitudine militantă pentru obţinerea şi păstrarea purităţii Bisericii lui Hristos.
5. O moralitate strictă şi dominatoare.
6. O susţinere ferventă a libertăţii civile.

La aceste principii aş îndrăzni să evidenţiez atenţia puritanilor asupra sublinierii importanţei doctrinei siguranţei veşnice („nu se poate pierde mântuirea”) sau a siguranţei mântuirii. Din inepuizabila literatură puritană I.D.E.Thomas a cules nepreţuite maxime spirituale, adevărate giuvaeruri literare care rezumă în câteva cuvinte studii îndelungate (dar nu le înlocuieşte!!) asupra doctrinei mai sus menţionate. De fapt, ele se doresc să fie servite ca apetisante pentru descoperirea personală de către fiecare creştin a propriei siguranţe veşnice, nu fără efort şi nu fără confruntare în studiu cu Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Aceasta este dorinţa celui ce le-a cules şi la ea mă aliniez şi eu!

Ce este siguranţa veşnică?

„Este o nouă convertire; îl va schimba pe un om de cum a fost înainte la fel cum o face convertirea. Este o nouă demonstraţie a tuturor binecuvântărilor pe care le-a primit” (Thomas Goodwin)

„Siguranţa (mântuirii) este fructul care creşte pe tulpina credinţei” (Stephen Charnock)

„Siguranţa veşnică este bobocul slavei; este suburbia paradisului” (Thomas Brooks)

„Siguranţa este spuma credinţei noastre” (Anonim)

„Credinţa este pecetea noastră; dar siguranţa mântuirii este pecetea lui Dumnezeu” (Christopher Nesse)

„Sunt cu totul al Lui; sunt mai ales, al Lui; … sunt pe veci al Lui” (Thomas Brooks)

„Doar credinţa în Hristos, justifică. Siguranţa este savurarea acestei justificări” (Sinclair Ferguson)

„Credinţa ne îndeamnă să umblăm, dar siguranţa (veşnică) ne face să o rupem la fugă!” (Thomas Watson)

„Credinţa ne mântuieşte, iar siguranţa ne linişteşte” (C.H.Spurgeon – nu a fost un puritan!)

Pot să am viaţă veşnică şi să nu ştiu?
„Siguranţa mântuirii este o roadă care creşte din rădăcina credinţei. Fructele nu se culeg din pom iarna. Dar fiindcă nu văd o coroană bogată, să nu recunosc existenţa rădăcinii şi sevei ei? Când Maria a plâns la picioarele lui Isus ea nu a fost sigură de dragostea Lui, însă Hristos o trimite de la El după ce ea îşi demonstrează credinţa şi înainte ca mângâierea să picure de pe buzele Lui!” (Stephen Charnock)

„Noi facem pace cu Dumnezeu de îndată ce credem, dar nu şi cu noi înşine, de îndată. Iertarea s-a dat de mâna şi cu pecetea prinţului şi totuşi se întâmplă să vedem că nu a ajuns în mâna prizonierului” (William Gurnall)

„Siguranţa (mântuirii) nu este esenţa unui creştin. Ea este necesară la bene esse-u (bunăstării) lui, adică stării de linişte şi de bucurie a creştinului. Însă nu este necesară esse-ului, adică, fiinţei lui. Un om poate fi un credincios adevărat şi dacă ar putea ar da toată lumea ca să ştie că este un credincios. Să avem harul şi să fim siguri că avem harul, înseamnă slavă peste slavă, este raiul pe pământ” (Thomas Brooks)

„Mulţi creştini au primit iertarea în curţile Împărăţiei cerurilor, dar încă nu a fost pecetluită în conştiinţele lor” (Thomas Brooks)

Când ne lipsesc mângâierile înseamnă că ne-am pierdut mântuirea? Înseamnă că nu mai avem siguranţa veşnică?
„Ia seama să nu crezi că te-a părăsit harul doar fiindcă eşti lipsit de mângâiere…A triumfat vreodată credinţa mai mult ca atunci când Mântuitorul a strigat „Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! „? Atunci a fost miezul zilei în privinţa credinţei, dar în privinţa bucuriei, a fost miezul nopţii” (William Gurnall)

„Siguranţa (veşnică) a unui om este tot atât de valabilă atunci când este umilit până la pământ de păcatul lui, cum este atunci când este răpit în al treilea cer şi gustă din slava lui” (John Owen)

„Sentimentul păcatului poate fi mai mare şi mai profund decât cel al harului şi totuşi să nu depăşească harul. Omul poate simţi durerea din deget mai puternică decât sănătatea întregului său corp şi totuşi el poate ştii că durerea din deget e o nimica toată în comparaţie cu starea întregului său organism” (Thomas Adams)

„Într-adevăr mângâierile mari adeveresc realitatea mântuirii tale, dar nu şi măsura ei; copilul firav se trezeşte adesea în poala celui tare” (William Gurnall)

„Este natural ca sufletul să se bizuie pe ceva mai prejos decât Hristos: să se bizuie pe creaturi, pe daruri, pe îndatoriri, pe experienţe, pe consolări cereşti, pe dovezi, şi chiar pe siguranţa mântuirii. Acum, pentru ca Domnul să-i vindece pe ai Săi de această slăbiciune şi pentru ca să-i facă să trăiască bizuindu-se doar pe Isus Hristos, le refuză mângâierea, siguranţa (mântuirii), şi altele şi îi lasă pe copiii luminii să umble în întuneric pentru o vreme. Creştini, ţineţi minte întotdeauna că deşi plăcerea siguranţei înlocuieşte lipsa mângâierii, a trăi doar bizuiţi pe Hristos şi lipsiţi de siguranţă aduce cea mai mare slavă lui Hristos! Cel ce crede ce vede sau ce simte, este fericit, dar de trei ori mai fericite sunt sufletele care cred când nu văd, care iubesc atunci când nu ştiu dacă sunt iubite şi care în lipsa oricărei mângâieri sau siguranţe, pot să trăiască mulţumite doar cu Hristos. Cel ce a învăţat această artă sfântă, nu poate cădea în disperare, dar cel ce nu o cunoaşte nu poate atinge fericirea” (Thomas Brooks)

Paşi în descoperirea siguranţei veşnice

* Apost. Petru ne îndeamnă să pornim la descoperirea acestei laturi a experienţei creştine: „De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci dacă veţi face lucrul acesta, nu veţi luneca niciodată. Într-adevăr în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 1:10).

* Această preocupare are un efect bun asupra umblării noastre cu Isus: nu veţi luneca niciodată, şi vi se va da din belşug intrare în împărăţie..

„Cel ce vrea să aibe asigurarea mântuirii sale şi mângâierea pe care ea o aduce, nu poate sta nemişcat şi să spună: „Sunt atât de nesigur şi neliniştit încât nu-mi stă capul la datorie!”. Dimpotrivă, el trebuie să-şi facă datoria (de creştin), să-şi exercite mântuirea până ce îndoielile şi neliniştile sale vor dispărea” (Richard Baxter)

„Intenţia şi scopul întregii Scripturii este ca să aducă suflete la cunoaşterea lui Hristos, după aceea, la acceptarea lui Hristos şi apoi să le întărească cu siguranţa actualei lor poziţii în Hristos” (Thomas Brooks)

„A face din sentimente şi simţuri reperele condiţiei noastre spirituale nu înseamnă decât să ne provocăm linişti sau nelinişti, să ne credem drepţi sau nedrepţi, salvaţi sau pierduţi, timp de un ceas, poate timp de o zi…Nu înseamnă asta a ne arunca sufletele încoace şi-n colo şi să le pierdem într-un labirint de temeri şi scrupule? Nu se aruncă ocară asupra lui Hristos şi i se face pe plac satanei? Nu înseamnă a ne tortura singuri? De aceea, suflete nesigur, sfatul pe care ţi-l dau este acesta: crede şi Scriptura să-ţi fie singurul judecător al condiţiei tale spirituale. Aplică verdictul Cuvântului împotriva verdictului pe care ţi-l dau sentimentele şi simţurile… Dacă decizi să faci din sentimente şi simţuri judecătorul stării tale atunci trebuie să te mulţumeşti să trăieşti în frică şi să te scalzi în lacrimi” (Thomas Brooks)

„Ori de câte ori Dumnezeu iartă păcatul, El îl înfrânge. (Mica 7:9). Doar atunci când păcatului i-a fost distrusă puterea de a porunci, îi este înlăturată puterea lui de a condamna. Dacă un răufăcător este în temniţă cum poate şti că prinţul l-a iertat? Când vine o strajă şi-i dă jos lanţurile şi cătuşele şi îl eliberează din temniţă. Doar atunci poate şti că este iertat. De aceea, cum vom şti noi că Dumnezeu ne-a iertat? Doar dacă lanţurile şi cătuşele păcatelor noastre au fost frânte putând să trăim liberi după voia lui Dumnezeu. Acesta este binecuvântatul semn al iertării noastre! ” (Thomas Watson)

„Mişcarea este cel mai bun indiciu la vieţii. Cel ce îşi poate mişca mădularele nu poate fi mort. Picioarele sufletului sunt sentimentele pe care le are. Nu ai descoperit la tine o ură faţă de păcatul în care ai fost târât? Nu ai descoperit la tine o întristare reală a inimii tale, din cauza indispoziţiei de a face bine? Fără o mântuire adevărată aceste sentimente nu ar exista” (Joseph Hall)

„Un alt semn al credinţei reale şi al mângâierii date de ea este că, cei ce au gustat-o, nu pot fi niciodată săturaţi, ci întotdeauna o doresc mai mult şi trudesc mai mult pentru ea” (Ezekiel Culverwell)

„Nici un credincios nu ar trebui să se mulţumească să spere şi să creadă că este mântuit. El ar trebui să-i ceară Domnului o deplină asigurare pentru ca speranţele de mântuire să devină pentru el certitudini” (C.H.Spurgeon)

Am căutat-o dar n-am găsit-o…
„Poate ai fost mai doritor să dobândeşti siguranţa (mântuirii) şi roadele ei, care sunt bucuria, mângâierea sau pacea, decât ai fost să dobândeşti sfinţenia şi caracterul care să te asemene cu Dumnezeu şi să-ţi asigure părtăşia cu El. S-ar putea ca cererile tale de a avea siguranţă să fie pline de zel şi de intensitate, pe când cererile tale de sfinţenie, de apropiere şi de asemănare cu Dumnezeu să fie rare şi anemice. Dacă aşa stau lucrurile, nu este de mirare că-ţi lipseşte siguranţa! Siguranţa asigură mângâierea ta, dar sfinţenia asigură cinstea lui Dumnezeu. Sfinţenia („cei ce vor să fie fericiţi trebuie mai întâi să fie sfinţi”, a mai spus cineva) omului reprezintă acum cea mai mare fericire a lui, iar în ceruri fericirea cea mai mare a omului va fi sfinţenia lui perfectă” (Thomas Brooks)

„Braţul raţiunii este prea scurt pentru a pune mâna pe comoara siguranţei (mântuirii)” (Thomas Brooks)

„O bine întemeiată asigurare este întotdeauna slujită de trei fecioare: dragostea, umilinţa şi bucuria sfântă” (Thomas Brooks)

„Nu se pot avea semne perfecte ale siguranţei dacă nu se văd semnele perfecte ale mântuirii” (Thomas Brooks)

„Evanghelia este baza siguranţei credinciosului, în timp ce Duhul Sfânt este cauza ei” (J.C.P.Cockerton)

„Teama de a cădea şi siguranţa mântuirii sunt surori vitrege”

„Înţeleasă din punct de vedere biblic, doctrina siguranţei îl ţine pe sfânt în vârful degetelor” (J.A.Motyer)

„Asigurarea credinţei nu se dobândeşte prin faptele legii. Ea este o virtute evanghelică şi ne este oferită doar prin Evanghelie” (C.H.Spurgeon)

Beneficii/roade ale siguranţei mântuirii/veşnice
„A fi într-o stare de har îi va aduce omului multă bucurie după această viaţă, dar a se descoperi pe sine în această stare îi va aduce bucurie atât în această viaţă cât şi în cea care va urma. Îl va face să fie binecuvântat de două ori, binecuvântat în ceruri şi binecuvântat în propria lui conştiinţă” (Thomas Brooks)

„Siguranţa lucrurilor veşnice îl va face pe un suflet să cânte de bucurie lipsit de griji, aşa cum ne spune martirul: „Sufletul meu este pus la odihnă, somnul mi-e dulce la sânul lui Hristos. Voi cânta de bucurie şi nu voi avea griji… ” (Thomas Brooks)

„Dacă o inimă plină de dragoste nu are frică de ziua judecăţii, ei nu-i va fi frică nici de cădere” (John Cotton)

„Un suflet aflat în siguranţă nu va vrea să meargă în ceruri neînsoţit” (Thomas Brooks)

„Există o răsplată nu numai în păzirea poruncilor Sale ci şi pentru păzirea lor (Psalm 119:11). Pentru 13 ani de temniţă, Iosif a avut cinstea de a trăi regeşte timp de 4 ani. Pentru cei 7 ani de izolare, David a avut o glorioasă domnie neîntreruptă de 40 de ani. Pentru că a stat câteva ore printre lei, Daniel este înălţat mai presus de 120 prinţii… O, suflete nesigur, roagă-te serios, luptă-te pentru siguranţa ta şi răsplata îţi va fi pe măsura strădaniilor tale” (Thomas Brooks)

„Creştinul sigur înseamnă mai multă acţiune decât noţiune, mai multă dovadă decât bravadă, mai multe fapte decât cuvinte, mai multă trudă decât vorbă… ” (Thomas Brooks)

„Siguranţa şi mângâierea sunt de dorit, dar rodnicia este absolut necesară…Motivul pentru care Domnul ne oferă mângâierea şi siguranţa iubirii Lui este pentru a avea bucurie în slujirea Sa, pentru a ne încuraja în lucrarea Lui şi pentru a ne angaja cu totul inimile în acestea” (David Clarkson)

„Dându-i siguranţa veşniciei Dumnezeu l-a făcut pe David neînfricat şi nepăsător” (Thomas Brooks)

„După slava lui Dumnezeu cea mai mare dorinţă pe care o putem avea este propria noastră mântuire iar cea mai plăcută experienţă este siguranţa mântuirii noastre…Toţii sfinţi se vor bucura de cer când vor pleca de pe pământ, doar câţiva se bucură de el câtă vreme se află pe pământ” (Joseph Caryl)

„Siguranţa ne va ajuta în toate îndatoririle noastre creştine. Ne va înarma împotriva ispitelor, va răspunde tuturor obiecţiilor şi ne va susţine în orice situaţii… ” (Edward Reynolds)

„Doar cel ce este sigur de dragostea lui Dumnezeu umblă drept înaintea Lui” (Thomas Manton)

„Siguranţa mântuirii îl face pe un copil al lui Dumnezeu să creadă că cea mai importantă afacere a vieţii este încheiată, cea mai mare datorie, achitată, boala cea mai mare, vindecată şi sacrificiul cel mai mare, o lucrare isprăvită” (J.C.Ryle)

Celor ce aţi ascultat aceste citate ale puritanilor despre siguranţa mântuirii vă reamintesc că ele nu pot înlocui cuvintele Scripturii. Vă îndemn să descoperiţi din care pasaje biblice s-au inspirat autorii lor (temă pentru acasă) şi poate în urma auzirii cuvintelor lui Dumnezeu veţi putea şi voi la rândul vostru să spuneţi împreună cu apostolul Ioan (1 Ioan) „ştim”, care este expresia unei extraordinare asigurări pe care Ioan o dobândise personal:

Ştim…
„că îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui” (2:3) „dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui D-zeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El” (2:5) „…dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este” (3:2) „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă pentru că iubim pe fraţi…” (3:14) „ştim că ne ascultă…ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut „(4:15) „ştim că oricine este născut din D-zeu nu păcătuieşte…ştim că suntem din D-zeu şi că toată lumea zace în cel rău…ştim că Fiul lui D-zeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui… ” (5:18-20) „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi care credeţi în Numele Fiului lui D-zeu, aveţi viaţa veşnică” (5:13)

Care este voia tatălui? Ca Isus să nu piardă pe niciunul dintre cei ce crezând în El, au venit la El, şi-au încredinţat destinele eterne în Mâna Lui. La care mai putem adăuga şi că voia Lui este să cunoaştem şi să trăim în această binecuvântare a siguranţei veşnice!

Concluzia principală: Ca şi Pâine a lui D-zeu, ca şi hrană spirituală, Isus oferă credincioşilor această asigurare a mântuirii şi a păstrării lor de către El!

2. Prejudecata iudeilor: 41-42

Acest pasaj ne descoperă motivul pentru care Iudeii l-au respins pe Isus Hristos.

Sistemul lor pământesc de valori i-a împiedicat să vadă adevărata valoare a lui Isus. Judecând după standardele exterioare şi omeneşti ei nu l-au putut accepta/recunoaşte pe Isus ca fiind trimis de D-zeu. Cu atât mai puţin să fie Mesia lor!

Un tâmplar, dulgher din nazaret? Reacţia lor la afirmaţiile profunde a lui Isus, că ar fi Pâinea Vieţii, Pâinea lui D-zeu, Pâinea care se coboară din Cer, a fost aceea de a evidenţia că El era doar fiul unui tâmplar din Nazaret pe care l-au văzut cu ochii lor cum a crescut în Nazaret. Au fost incapabili să înţeleagă cum un muncitor care provenea dintr-o familie săracă putea să fie un mesager special al lui D-zeu. De fapt, Însuşi Mesia Israelului!

Prezentă şi astăzi. Această prejudecată este exercitată şi-n zilele noastre! Ca şi cum averea şi poziţia socială sunt cele ce determină chemarea de către D-zeu a unui om!

Asta este ceea ce Iudeii au făcut. Aceasta a fost greşeala lor: au neglijat mesajul lui D-zeu pentru că l-au dispreţuit pe aducătorul lui!

El a fost într-adevăr o „piatră de poticnire” pentru ei

Definiţia cuvântului: „skandalon” – descrie declanşatorul capcanei pe care este aşezată momeala şi care dacă este atinsă prinde victima în captivitate. De asemenea, mai descrie o piatră pusă în drum cu scopul de a împiedica înaintarea – imaginea unei gropi săpate în drum şi acoperită cu crengi!

În NT „skandalon” este întotdeauna folosit în mod metaforic şi de regulă pentru a descrie ceva care stârneşte prejudecata sau devine o piedică, o oprelişte pentru alţii. În NT vedem că Hristos este considerat de către unii ca fiind piatra de poticnire (Mat.21:42, Luca 2:34, Fapte 4:11) sau de către alţii ca fiind însăşi temelia credinţei (1Petru 2:4-7, Mat.7:24-25).

Ceea ce ne spune nouă că în viaţa, lucrarea şi persoana Fiului lui D-zeu se poate găsi ori motiv de credinţă, ori de necredinţă. Că pentru unii, viaţa, moartea şi învierea lui Hristos pot inspira încredere sau pot stârni opoziţie, împotrivire, indignare (mai ales în cei neprihăniţi de sine!). De felul în care ne apropiem de acestă „piatră” se hotărăşte dacă vom merge în viaţă veşnică sau în moarte veşnică. De atitudinea noastră faţă de piatra care Hristos este depinde relaţia noastră cu D-zeu. A găsi un motiv de poticnire, a ne împiedica în Isus reprezintă exact opusul credinţei (1 Petru 2:4, Evrei 11:6), dar credinţa este ceea care biruieşte „piatra de poticnire” care se află în Evanghelie, pentru că necredincioşii vor găsi întotdeauna o pricină de poticnire pe când creştinii îşi află chiar mântuirea şi binecuvântarea!

Aplicaţia: Noi trebuie să avem grijă să nu săvârşim aceeaşi greşeală ca şi ei. D-zeu poate folosi vase aparent neînsemnate în lumea aceasta pentru a-şi comunica mesajul Său.

Contrar tendinţei actuale de a da greutate mesajului Evangheliei dobândind notorietate şi prestigiu în lume obţinând o diplomă în teologie, doar ca mesajul să fie primit mai uşor (?!), personal văzând această prejudecată a Iudeilor nu cred că este necesar. În plus sunt prea multe cazuri în care oameni care au crezut că trebuie întâi să se afirme pe plan social pentru a putea predica Evanghelie cu autoritate, s-au distins printr-o compromitere a mesajului ei!

Dar, recunosc că echilibrul este necesar în această privinţă. Ceea ce este necesar este ca creştinii să fie destoinici pentru orice lucrarea bună (2 Timotei 3:17). Echiparea spirituală este necesară celui ce este trimis să predice Evanghelia.

3. Atracţia divină: 43-47

4. Mâncarea nepieritoare care dă viaţa veşnică: 48-51

5. Cearta iudeilor: 52

Iudeii s-au contrazis între ei. S-au înfierbântat atât de tare în argumentele lor încât nici nu le-a trecut prin cap să lase decizia pe seama lui D-zeu. Fiind atât de preocupaţi în a spune tuturora ce cred ei despre Isus şi care este părerea lor, au omis să fie la fel de preocupaţi în a afla părerea lui D-zeu despre Isus. Aceasta este „cearta” care continuă şi-n zilele noastre! Părerea lui D-zeu despre Isus limpede exprimată în Scripturi este ignorată!

Importanța înțelegerii valorii Trupului și Sângelui Domnului (Ioan 6:51-58)

Ioan 6:51. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.” 52. La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?” 53. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. 54. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. 55. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. 56. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. 57. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. 58. Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.”

Contextul acestor versete ne vorbește despre Domnul, care dincolo de Marea Galileii face minunea înmulțirii pâinilor și peștilor (cinci pâini și doi pești).
După aceasta minune mulți oameni îl recunosc ca Proroocul care trebuia să vină și vor să-l facă Împărat. Seara, Domnul S-a dus pe munte să se roage și ucenicii au trecut Marea în Capernaum. N-au pleca bine și Domnul a apărut umblând pe ape, iar pe ucenici i-a apucat frica. Norodul care a rămas la țărm, a doua zi au știut că ucenicii au plecat fără Domnul, că Domnul nu mai era acolo, au luat și ei corăbii și au trecut Marea, venind la Domnul.
În acest context, Domnul le vorbește despre importanța Trupului și Sângelui Său.

Aș dori să privim împreună la importanța valorii Trupului și Sângelui Domnului și astfel să înțelegem seriozitatea umblării în ascultare de Domnul pe acest pământ:

1. Trupul și Sângele Domnului sunt o taină care are în vedere Cuvântul întrupat care dă viață veșnică sau este hrana spirituală
Ioan 6: 26. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.
Oamenii care și astăzi vin la Domnul pentru beneficii și caută la Domnul doar binele pământesc, ei nu L-au înțeles și nici nu L-au cunoscut pe Hristos. N-au cunoscut atunci și nu cunosc nici astăzi secretul venirii Domnului în Trup pe acest pământ.
Astfel de oameni sunt ușor de manipulat să aibe ținta pe pământ beneficii materiale,  un trai extraordinar pe pământul acesta, însă pierd din vedere pe Hristos Adevărul.

a)  Cuvântul S-a Întrupat (a luat Trup omenesc) ca să fie Hrana pentru suflet, care dă viață veșnică
Ioan 6: 32. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; 33. căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.”
Când te uiți la Hristos Întrupat, trebuie să vezi în El, Învățătura de la Dumnezeu care îți dă viața veșnică, Cuvintele lui sunt Viață.
Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. (Ioan.5:24)
Ioan 6:67. Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” 68. „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.

b) Cuvântul S-a Întrupat (a luat Trup omenesc) ca să dea Împlinirea și Sățietatea sufletului omului
Ioan 6: 35. Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.
Împlinirea omului, liniștea sufletului uman pe acest pământ, nu pot să fie niciodată satisfăcute prin natura omului corupt, prin pofetele firii pământești, ci doar prin Hristos Întrupat.
Veniti la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. (Mat.11:28)

2. Trupul și Sângele Domnului sunt Jertfa pentru Mântuirea noastră
Ioan 6:51. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.”
Domnul S-a întrupat ca să fie Jertfa nevinovată pentru Mântuirea noastră, prin El am fost și suntem iertați de păcate, prin El avem intrare la Tatăl, prin El putem mijloci pentru alții la Tatăl, prin El suntem socotiți neprihăniți.
El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. (1Pet.2:24)
– Prin Jertfa lui avem un Mare Preot în Cer
Evrei 9:11. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12. şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.
– Prin Jertfa Lui, noi suntem preoți, chemați pe pământ să mijlocim în rugăciune pentru cei din jur
Levetic 1:10. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din turmă, de miei sau capre, să aducă o parte bărbătească fără cusur. 11. Să-l înjunghie în partea de miazănoapte a altarului, înaintea Domnului; şi preoţii, fiii lui Aaron, să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iac.5:16)
1 Petru 2: 5. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
– Prin Jertfa Lui noi suntem apărați și biruitori față de satana
Dar dacă umblăm în lumină, dupa cum El însuși este în lumină, avem părtăție unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat. (1Ioan.1:7)
Apoc 12:10. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. 11. Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

3. Trupul și Sângele Domnului este simbolizat astăzi de Cina Domnului
Ioan 6: 53. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.
Matei 26:26. Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” 27. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; 28. căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
Tot ceea ce facem la Cina Domnului trebuie să fie o mărturisire a ceea ce-a făcut Domnul pentru noi prin Întruparea Lui:
– ne-a adus Hrană pentru suflet ca să avem viață veșnică,
– ne-a adus Împlinire și Sâțietate pentru sufletele noastre obosite de păcat
– ne-a dat iertare și mântuire prin Jertfa Lui
– ne-a dat Pace cu Dumnezeu ca Mijlocitor
– ne-a chemat să fim lucrători ai Lui pe acest pământ, dându-ne biruință prin Jertfa Lui față de potrivinicul nostru diavolul.

Să medităm astăzi la Trupul și Sângele Domnului la importanța înțelegerii valorii Jertfei Sale și la ce facem vizavi de Cuvântul Său revelat, față de Jertfa Lui dată pentru ca noi să trăim în sfințenie aici, lucrând pentru El și biruitori până la capăt.
1 Corinteni 11:26.Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. 27. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. 28. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. 29. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

Simion Ioanăș

Lupta spirituală

Fii un creștin învingător!

Cristos: Învierea și viața

Cristos: Pâinea vieții

Întruparea Cuvântului

(Ioan 1:14)

Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

O recapitulare a studiului anterior:
– „Respingerea şi primirea Lui Isus Hristos” (Ioan 1:6-13)
– Ioan Botezătorul, Un martor al Luminii (6-9)
– Tragedia respingerii lui Isus Hristos (10-11)
– Condiţia numirii noastre, „copii ai lui Dumnezeu” (12): prin a-l primi pe Isus
– Cine ne dă dreptul de a ne numi aşa? Sau ce dă dreptul unui om să se numească aşa (13). Vedem că Ioan nu porneşte de la premiza că toţi sunt copii ai lui Dumnezeu, din vreun motiv sau altul. Biblia se opune acestei idei preconcepute, cum am văzut în Mat.3 şi Ioan 8. Dumnezeu se opune iluziilor în acest sens. Poţi însă să ai acest drept! Primeşte-l pe El!
– Dovezi interne ale naşterii din nou.

Introducere:
Acum Ioan ne iniţiază într-un alt mister al Dumnezeirii. Uniunea celor două naturi într-una singură. Până acum ne-a furnizat o bogăţie de argumente/dovezi în favoarea dumnezeirii Cuvântului (era la început, a creat, este viata oamenilor, lumina lor, etc.) dar acum ne prezintă umanitatea Lui. Iată cum se formulează cele două crezuri fundamentale ale Bisericii Creştine: Isus este cu adevărat Dumnezeu şi este om cu adevărat. El este om cu desăvârşire şi este cu desăvârşire, Dumnezeu. Cum aceste două naturi (realităţi) se combină într-una singură rămâne încă misterios, dar aceasta nu ar trebui să ne retină de la a cerceta încarnarea Lui, în detaliu, pe cât posibil într-un singur studiu, fiindcă numai în încarnare se realizează acest miracol nemaiauzit.
Nu putem neglija această sarcină, deoarece aşa cum ne-a demonstrează istoria, alţii vor încerca să o explice în feluri care conduc la confuzie şi eroare. Studiind întruparea lui Isus, studiem din nou Persoana Sa şi intenţia noastră ar trebui să fie să-l ştim cât mai bine. Să cunoaştem cât ne spune că se poate cunoaşte despre El această carte: Biblia. Greşind în domeniul „cristologiei”, un om chiar dacă are concepţii corecte în oricare alt domeniu biblic, nu poate fi un creştin pentru că pur şi simplu nu-l cunoaşte pe adevăratul Hristos şi crede o doctrină a unuia fals!

Explicaţii alternative ale încarnării

Ebionism – separa dumnezeirea de Persoana umană a lui Isus – doar un om!
Docetism – părea om, dar nu era în realitate om. Separaţia dintre umanitate şi dumnezeire
Gnosticism – Isus avea un trup dintr-o substanţă spirituală nu din materie. (o fantomă!). Cele două elemente, uman şi divin nu se aflau în Persoana Lui. Separarea atât a dumnezeirii cât şi a umanităţii..
Arianism – Arius, prezbiter al Bisericii din Alexandria (trăit 256-336).Fiul a fost creat!? Aparţinea creaţiei nu dumnezeirii!

Explicaţii greşite ale felului în care cele două elemente, uman şi divin s-au combinat în Persoana Sa:

Apolinarianism – (310-390 AD) Apolinarius, suporter entuziast al lui Atanasie…La încarnare, Dumnezeu Fiul …locuinţă într-un trup omenesc, în locul sufletului omenesc. Nu poseda o natură umană completă: tendinţă docetică.
Nestorianism – Nestorius, în 428 Arhiepiscopul Constantinopolelui. Dorind să conserve umanitatea lui Isus a susţinut separarea celeor două naturi în Persoana lui Hristos, punând la îndoială unitatea Persoanei Lui. Zădărnicea încarnarea şi periclita mântuirea! În 431, înlăturat din post şi devine un zelos misionar.
Eutichianism – Eutichius, oponent înverşunat al nestorianismului, a susţinut cu tărie unitatea Persoanei lui Hristos, încât acesta să fie în loc de două naturi diferite o singură natură compusă. Un fel de a treia fiinţă amalgamată, nici om cu adevărat şi nici Dumnezeu cu adevărat!
Condamnat la Sinodul de la Constantinopole în 448 dar reabilitat, (dubios) în Efes în 449.

Pe vremea aceea…ebionism, docetism, gnosticism, arianism, apolinarianism, nestorianism, eutichianism….Astăzi?

Fiindcă nu se mai putea continua aşa în 451 d.H. se întruneşte Conciliul de la Calcedon pentru a pune capăt disputelor. Acolo s-au formulat expresiile care constituie bazele oricărei declaraţii ortodoxe de credinţa cu privire la Persoana lui Hristos, de atunci încoace. Formula de bază ar suna, din engleză, cam aşa:

„…noi mărturisim că Domnul nostru Isus Hristos este unul şi acelaşi Fiu…perfect în Dumnezeirea Lui…perfect în Umanitatea Lui…având o singură făptură cu Tatăl (homoousios) în Dumnezeire, homousios (de aceaşi) făptură cu noi…arătat în două naturi (physeis), fără confuzie, fără schimbare, fără diviziune şi fără separare…proprietatea fiecărei naturi fiindu-i păstrată şi fiind concurentă într-o singură persoană (prosopon) şi într-o singură existentă (hypostasis).

Aceasta este Întruparea: uniunea într-o singură persoană (hypostasis), a unei naturi complet umane şi a uneia complet divine.
La Calcedon, Biserica a exprimat această uniune: cele două naturi devin una în unica existentă/făptură a lui Isus Hristos. Această formulă străveche afirmă că deşi în uniunea hipostatică fiecare din aceste naturi şi-au păstrat proprietăţile esenţiale, a existat totuşi o comuniune veritabilă între cele două naturi astfel încât proprietăţile uneia i-au fost comunicate celeilalte.

1 Tim.3:16
„Si fără îndoială, mare este taina evlaviei (religiei noastre)…cel ce-a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă!”

După unii, întruparea un mit…

O idee nouă
Cuvântul folosit în greceşte pentru „am văzut” este „theasthai”. Este utilizat de foarte multe ori în NT cu referire la vederea fizică propriu-zisă. Prin aceasta Ioan ne spune că acest Cuvânt a venit pe pământ în forma unui om şi a fost văzut de ochi omeneşti. E ca şi cum el ar spune: „Dacă vreţi să vedeţi acel cuvânt creator, cum este el, atunci priviţi la Isus din Nazaret”.

Acesta este saltul în gândirea oamenilor pe care întruparea lui Isus Hristos l-a făcut. Pentru lumea greacă acest lucru era de neconceput fiindcă la ei Dumnezeu nu s-a atins de creaţie, iar aici Ioan spune că Dumnezeu s-a întrupat! Dumnezeul distant de creaţie, să ia forma unui om? Ce spune Ioan e prea mult pentru filozofia greacă a vremii, dar este ceea ce Isus a fost şi înseamnă pentru el!

Trupul o temniţa? O misiune de salvare foarte deosebită
Pentru greci trupul era o temniţa în care spiritul era închis. Să le spui că Dumnezeu de bunăvoie a venit într-un trup era o idee şocanta pentru ei.
– Filozoful grec Philo din Alexandria a spus că, „Dumnezeu nu s-a coborât la noi şi nici nu a ajuns să depindă de necesităţile trupului”.
– Marele împărat roman, stoicul Marc Aureliu îşi exprima dispreţul său fată de trup în comparaţie cu spiritul. „Dispreţuiţi trupul, carnea şi oasele, reţeaua complicată de nervi, vene şi artere – alcătuirea trupului supusă putrezirii„, spunea el.
– Mai târziu, sfântul Augustin spunea că înainte de convertirea lui i-a citit şi i-a studiat pe marii filozofi păgâni ai vremii dar de la nici unul nu a putut să audă aşa ceva: şi anume că Dumnezeu creatorul tuturor lucrurilor a luat trupul unei fiinţe făcute de El pentru îndeplinirea planului Său mântuitor. Trebuie să recunoaştem că este ingenios! Să ia trupul uneia dintre creaturile pe care vrea să le salveze? Asta, misiune de salvare!

Aceasta este împlinirea vremii care a venit despre care Pavel vorbeşte în Gal.4:4, când „Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea”. Atunci Dumnezeu a ales să treacă la împlinirea planului Său de mântuire. Prima acţiune din această misiune de salvare a fost întruparea Cuvântului Său.

Aceasta este minunea şi surpriza ideii şi actului întrupării: că Dumnezeu putea şi devenea trup; că Dumnezeu intra în această viată pe care noi oamenii o trăim limitându-se în timp şi spaţiu pentru ca ochii oamenilor să-l poată vedea şi să nu moară. (doar aşa puteau să-l „vadă”!). Creatorul apărea în mijlocul creaţiei Sale într-un fel în care aceasta să-l poată vedea şi cunoaşte. De aceea aproape de încheierea acestei misiuni El a putut spune cu satisfacţie: „Am făcut cunoscut numele Tău, oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume” (Ioan 17:6) fiindcă întrupat a putut face acest lucru cu succes.

Renumele prost al cărnii
Tocmai pe vremea când firea pământească îşi făcuse un renume prost, lui Dumnezeu îi vine ideea de a-l trimite pe Fiul Său într-o fire asemănătoare cu cea a păcatului. Să se supună limitărilor ei şi slăbiciunilor ei.

Întruparea a fost şi mai uluitoare dacă privim la cuvântul folosit de Ioan pentru a descrie întruparea sau venirea în trup: „sarx”. Acesta este cuvântul folosit de nenumărate ori de Pavel pentru a descrie „carnea” sau „firea pământească”. Ideea că Logosul a îmbrăcat firea pământească (natura umană) cu toate slăbiciunile ei era scandaloasă. A aplica această idee lui Dumnezeu era ceva la care minţile lor reacţionau cu oroare. Din această cauză s-a născut în biserică grupul docetist („dokein” – a părea). În prima sa epistolă Ioan se adresează şi mai direct acestui grup: 1 Ioan 4:1….

„Preaiubiţilor să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-l cunoaşteţi după acesta: Orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist… „

Pentru Ioan aceasta era o negare a adevărului Evangheliei. Isus a fost pe deplin Dumnezeu dar a fost şi om pe de-a întregul. A posedat natura divină dar aici vedem că a îmbrăcat-o şi pe cea umană. E bine să conservăm neatinsă ideea dumnezeirii lui Isus Hristos dar să nu uităm că el s-a făcut trup, pentru a plăti în locul nostru pe cruce şi a realiza mântuirea noastră! În întruparea lui Isus îl vedem pe Cel Atotputernic venind în ajutorul celor neputincioşi, trăind o viată ca a lor, dar pe placul Lui, ca şi noi de atunci încolo să facem la fel.

Prin întrupare Isus împlineşte scopul mântuitor al Lui Dumnezeu
Că prin întrupare Isus împlineşte scopul mântuitor al lui Dumnezeu Scriptura ne-o aminteşte de mai multe ori:

În Evrei 2:14: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul”
Evrei 10:5 „…căci este cu neputinţa ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele. De aceea, când El intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat”. Atunci am zis: „Iată-mă (în sulul carţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
1 Ioan 4:2 „Isus Hristos a venit în trup”
în 1 Tim.3:16 Isus este numit „cel ce-a fost arătat în trup”

Pentru a înţelege mai bine în ce „s-a băgat” Isus prin întruparea Sa, să privim la,…

Limitările fiinţei omeneşti
„Ce este omul?” a fost întrebarea din mintea lui David, psalmistul (Ps.8). Dar să ne întrebăm şi noi ce-a devenit Isus prin a se întrupa/încarna?
Din punct de vedere biologic, omul este un mamifer vertebrat. Din ordinul primatelor. Din clasa: homo. De specia: sapiens. Corpul său este alcătuit din organe, ţesuturi, celule şi protoplasmă.
Din punct de vedere chimic, omul este alcătuit în cea mai mare parte din apă, dintr-o cantitate apreciabilă de carbon, din diferite cantităţi de fier, calciu, magneziu, fosfor, sulf, şi săruri minerale.
Din punct de vedere psihic, are capacităţi intelectuale şi emoţionale, voinţa şi diverse instincte.
Poate uneori să alerge foarte repede şi să sfideze pentru puţin forţa gravitaţionala sărind în sus. Cu braţele poate realiza diferite alte forme dar toate lipsite de viată. Este limitat de timp, spaţiu şi materie. Viata pe care o are este extrem de fragilă şi este chinuit de o mulţime de boli. De asemenea, psihic vorbind este bântuit de o mulţime de probleme şi de griji care-i pot răpi somnul sau îl pot face ineficient. Are vise şi aspiraţii, din care foarte puţine şi rareori se împlinesc în timpul scurtei sale existente. Acesta este, pe scurt omul.

Acum să ne gândim că toate acestea au devenit parte a fiinţei Domnului Isus Hristos. Destul de şocant, da? Ce ne spun acestea despre EL?

Noi avem un Mântuitor care a trăit ce trăim noi, a suferit ce suferim noi, a plâns pentru ceea ce noi plângem, a mâncat ce mâncăm şi noi, care a trăit ca un om în adevăratul sens al cuvântului! De aceea, venind la El atunci când greşim nu reacţionează scârbit şi dezgustat de ceea ce noi am făcut. Nu poate fi luat prin surprindere de prostiile nostre şi nu răspunde iritat. Când el a fost tăiat, a sângerat, când a fost trist a plâns, când i-a fost foame stomacul l-a durut, când i-a fost frig a tremurat, când inima I s-a oprit a murit.

Fiindcă a fost om, a simţit slăbiciunea noastră, dar fără a ceda păcatului. A rezistat dezlănţuirii ispitei împotriva Lui.

De ce s-a întrupat Hristos? Ce vrea Dumnezeu prin întruparea Lui?

ex. Ilustraţia „soldatului de plumb” a lui C.S.Lewis din cartea lui „Creştinismul redus la esenţe”, pag.124-126. Splendidă ilustraţie!

Atunci putem să ne întrebăm, De ce s-a întrupat Hristos?

– pentru ca să ne mântuiască (!) dar mai pentru ce?
– pentru ca viata lui Dumnezeu să fie în noi. („La creaţie Domnul l-a făcut pe om asemenea Lui. La întrupare, El s-a făcut asemenea omului” (John Boys) Putem spune în continuare, pentru ca omul să fie făcut spiritual ca El. Asemenea lui. Să fie făcut părtaş al firii dumnezeieşti (Vezi 2 Petru 1:4). Si,
– pentru ca Dumnezeu să trăiască prin noi, nestânjenit.

(ptr. a muri trupeşte, a învia trupeşte!)

Citate:
„Fiindcă Hristos este om, el poate ispăşi pentru el şi poate simţi împreună cu el. Fiindcă Hristos este Dumnezeu ispăşirea săvârşita de El are valoare absolută iar unirea omului cu Dumnezeu pe care astfel o realizează este desăvârşită” (John Blanchard)

„El a luat chipul unui rob în timp ce a păstrat chipul lui Dumnezeu (în Filip.2, nu se spune că a renunţat la acesta). Este exact ceea ce face posibilă mântuirea noastră şi o realizează”
(William Hendricksen)

Miracolul încarnării
Încarnarea este cea ce C.S.Lewis numeşte „Marele Miracol” al Creştinismului. Este capitolul central al dramei mântuirii. Iată cum îl descrie el:

„Povestea încarnării este o poveste a coborârii şi a înălţării…Mă gândesc la această întreagă idee a coborârii jos, jos de tot apoi a înălţării sus, sus de tot. Mă gândesc la coborârea nu doar la umanitate ci la acele nouă luni care preced naşterea umană…si apoi la coborârea şi mai jos în moartea trupului. Cineva se poate gândi la imaginea unui scufundător, care se dezbracă de haină după haină, dezgolindu-se, apoi pentru o clipă zvâcnind în aer urmând plonjonul prin apa verzuie, caldă şi luminată de razele soarelui până la apa rece şi întunecată din adânc, la noroiul şi mizeria de pe fundul mării, dar urcând din nou, cu plămânii goliţi de aer la apa caldă şi luminoasă ajungând în cele din urmă în strălucirea soarelui şi ţinând triumfător în mână lucrul pentru care a sărit în apă. Acest lucru este natura umană, însă pe lângă acesta şi întreaga creaţie, noul univers”.

Semnificaţia întrupării (Charles R. Swindoll)
„Plonjonul” în umanitate prin întrupare ne sugerează răscumpărarea. Coborârea unui Dumnezeu sfânt, singurul Dumnezeu adevărat la condiţia unor fiinţe înstrăinate de el şi duşmănoase Lui. Înseamnă recuperarea naturii umane ce a căzut în degradarea păcatului. Înseamnă în cei mai simpli termeni, uniunea dintre Dumnezeu şi umanitate în persoana lui Isus Hristos. Uniunea aceasta a avut loc în clipa zămislirii din fecioară când cele două naturi s-au întâlnit miraculos, devenind inseparabile dar totuşi neamestecate (vezi Luca 1:31-35). În această unire misterioasă, o dumnezeire neştirbită s-a învestmântat într-o umanitate pură. Coegal, coetern şi coexistent împreună cu Tatăl, Isus era cu desăvârşire Dumnezeu şi cu desăvârşire om! La întrupare, Dumnezeu a „plonjat” în întunericul în care zăcea creaţia Lui şi a devenit un om. (pentru a-l reface pe om să fie om).
„La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu…Si Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. şi noi am privit slava lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:1, 14)

Manualul salvatorului
Despre noi, oamenii, de exemplu ecologiştii spun că putem fi salvatorii altor specii. Dar…
Noi, „salvatorii” altor specii? Noi, care nu ne putem salva pe noi înşine? Dacă ar fi să se scrie o carte, „Manualul Salvatorului” cred că principiul de bază ar trebui să fie, pentru a salva trebuie să devii ceea ce vrei să salvezi. De aceea, salvatorii mineri cred că sunt cei mai aproape de adevăr. Ca să salveze mineri, ei înşişi trebuie să fie mineri. şi încă dintre cei mai buni. Să intre în mină şi să o cunoască bine!
De ce ecologiştii care vor să salveze, de exemplu, o specie de broaşte pe cale de dispariţie nu pot să o facă? În primul rând, nu devin broaşte şi nu cred că le-ar place să devină!
O doctrină aplicabilă
Doctrina întrupării lui Dumnezeu în persoana lui Isus din Nazaret nu este o doctrină moartă, care nu se poate aplica. Doctrina uniunii celor două naturi, umană şi divină în încarnarea lui Isus nu înseamnă oare că:?

Fiindcă este Dumnezeu, el are dreptul şi poate ierta păcatele (Marcu 2:7).
Fiindcă este om, poate înţelege slăbiciunile omeneşti şi poate ajuta (Evrei 2:17; 4:15)
Fiindcă este şi Dumnezeu şi Om, este singurul mijlocitor adecvat între Dumnezeu şi om (Gal.3:20; 1 Tim.2:5)

De aceea, Lui să-i cerem iertare.
El e Dumnezeu. Lui să-i cerem ajutor; a trăit ca om, înţelege şi ne poate ajuta.
Să venim la El, ca om doar El ne aduce în prezenta lui Dumnezeu!
Concluzie: Trupurile noastre din instrumente, unelte ale păcatului, devin trupuri ale vieţii!
De aceea, amintiţi-vă de exclamaţia de disperare a lui Pavel, din Romani 7: 24, „O nenorocitul de mine cine mă va salva din acest trup de moarte?” Pavel se vede condamnat de lege şi de păcătoşenia lui. Fără speranţa şi fără şansa. Însă în întruparea lui Isus vedem răspunsul la marea deznădejde a lui Pavel. Într-un trup ca al lui (Pavel), Isus a condamnat moartea şi a distrus puterea păcatului. Acest trup poate acum deveni un trup al vieţii, fiindcă Isus a venit în trup.

Opera Camelot
În piesa de operă Camelot, regele Arthur descoperă infidelitatea reginei Guinevere cu Lancelot, cel mai de încredere cavaler al regelui. După lege ea era considerată vinovată şi condamnată la arderea pe rug. Regele Arthur se vede prins între dragostea lui pentru regina lui şi responsabilitatea lui fată de lege. Mordred, fiul nelegitim al regelui, dă glas situaţiei disperate în care se afla regele.

„Arthur, ce dilemă magnifică! Las-o să moară şi se va termina cu tine! Dacă vrei însă, las-o să trăiască şi vei fi un nelegiuit! Ce vei face, Arthure? O vei ucide pe regină sau ucizi legea?”

Cu lacrimi în ochi, Regele Arthur apare la fereastra castelului pentru a urmări execuţia. Călăul aşteaptă semnul din partea regelui pentru a aprinde rugul pe care se afla regina lui. În durerea lui, însă acesta întârzie.

„Nu pot! Nu pot! NU pot să o las să moară!”

La care Mordred, dispreţuitor îi răspunde: „Eşti om la urma urmei, nu? Slab şi neputincios!”

Spre deosebire de Regele Arthur, Isus nu este „slab şi neputincios”. El este om dar este şi Dumnezeu. El îşi lasă regatul Său ceresc cum ne spune Filipeni 2:5-7, ia chipul unui om şi moare în locul nostru, cei condamnaţi de lege pentru infidelitate la arderea pe rug. El este acel Rege care a avut puterea renunţării la toate onorurile şi plăcerile unui rege şi să ia locul miresei Sale (2 Cor.8:9). Făcând aceasta, El a satisfăcut atât cerinţa legii necruţătoare cât şi a dragostei divine! şi nu s-a oprit aici. După cea plătit în locul reginei Sale, a înviat şi îi pregăteşte un loc mai frumos unde într-o bună zi, o va duce!

Aplică!
Imaginează-te pe tine însuti în locul acelei infidele trădătoare. şi suntem. Ne-am trădat menirea noastră de fiinţe făcute după chipul şi asemănarea Lui pentru a fi ai Lui. L-am părăsit şi am trăit după plăcerea noastră. Legea lui ne-a ajuns din urmă şi acum ne vedem condamnaţi de ea. Ne aflăm la stâlpul infamiei înaintea unui întreg univers care ne priveşte cu dispreţ. Ne merităm pedeapsa şi totul atârnă de un gest! Dar culmea, cel de la care se aşteaptă gestul aprobator al execuţiei noastre, se coboară din Palatul lui şi se pune în locul nostru plătind pentru păcatele altora! Ce altceva ai putea face la acest gest decât să cazi la pământ şi să-l numeşti Domnul şi Mântuitorul tău?

Scena întrupării
Cea mai frumoasă şi mişcătoare scenă a întrupării o avem în Filipeni 2:5-7:
Isus a făcut 7 paşi în jos…

Aici umilinţa divină licăr este în lumina supusă a întrupării, învăluită în umbrele unei alte lumi. Creatorul s-a supus de bunăvoie legilor Universului pe care tocmai El l-a creat. A renunţat la independentă şi a devenit dependent. A renunţat să mai fie cel căruia I se slujea pentru a deveni cel ce slujea.

Ca şi Dumnezeu,
Golindu-se de Sine Însuşi, Fiul nu şi-a pierdut divinitatea. Devenind un om, nu a ajuns să fie mai mic/puţin decât Dumnezeu. În schimb în mod voluntar a renunţat la auturile divinităţii Sale şi puterea de Dumnezeu pentru a deveni om.

Ca şi Om,
Deşi a trăit pe deplin întreaga experienţa umană, Isus era incapabil să facă vreo două lucruri, fiindcă era şi Dumnezeu: să-l asculte pe Satana şi să păcătuiască. Atunci Evrei 4:14-16 ne arată ce fel de relaţie ar trebui să avem cu Isus (Aplicaţie! „Să ne apropiem”! Evrei 4:14-16)

Beneficiile practice ale întrupării logosului
Întruparea Logosului, din nou, nu este o doctrină care să rămână în sferele înalte ale gândirii teologice. Ea s-a realizat cu un scop practic precis.

„Carnea” sau „firea pământească” fac aluzie la slăbiciunea omenească. şi despre Isus se spune în 2 Cor.13:4 că „a fost răstignit prin slăbiciune” şi că a fost „omorât în trup” (1 Petru 3:18), pentru a ne aduce la Dumnezeu.
Prin întruparea lui Isus, Dumnezeu osândea păcatul (Rom.8:3…) în chiar reşedinţa de care el de folosea: îl osândea în firea pământească, pentru ca astfel ceva minunat şi irealizabil altfel să fie acum posibil pentru noi: porunca Legii încălcată de noi în firea pământească să fie acum împlinită de noi. Cum? Prezenţi încă în firea pământească, dar conducându-ne după alte principii de viată! Alte „instincte”! Cele ale Duhului Sfânt! (vezi, referinţa).
În trup El a fost făcut păcat pentru noi (2 Cor.5:21) pentru ca noi să fim (incredibil! noi?) neprihănirea Lui Dumnezeu în El. şi asta în timp ce suntem încă în trup!
şi iată încă o idee care ar fi mult pe placul lui Ioan: 2 Cor.13:4: „Într-adevăr, El a fost răstignit prin slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel şi noi, suntem slabi în El (din cauza cărnii noastre), dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viată cu El fată de voi.” Cu El, noi putem fi plini de viată!

Concluzia:
Deci, El s-a întrupat pentru ca:
1. Ca să ne aducă la Dumnezeu.
2. Să osândească păcatul în firea pământească.
3. Porunca Legii lui Dumnezeu să fie împlinită în noi.
4. Ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
5. Pentru a fi plini de viată cu El.

În Isus, viata lui Dumnezeu s-a revărsat din abundentă asupra tuturor celor ce cred.
De aceea, Isus s-a întrupat, ne spune teologia NT. Ce nebuneşte să nu profităm de aceste beneficii.

Tot ceea ce am făcut până acum a fost să studiem prima parte a versetului 14: „Si Cuvântul s-a făcut trup”. N-am văzut ce însemnă, „a locuit printre noi”, „plin de har şi de adevăr”, „Si noi am privit (1 Ioan 1!) slava Lui (vezi Exod, Moise), o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”.

„a locuit printre noi” – şi la propriu şi la figurat! Vecin cu ei şi om ca ei. Ce ziceţi dacă îl aveţi pe Dumnezeu, vecin de palier. Stă la ap.25?! E aproape? Da! Ei bine asta vrea să spună. Că prin întrupare Dumnezeul cel Veşnic s-a apropiat de noi.

Mai exact cuvântul este „şi-a făcut cortul”, „a tăbărât”. Cortul din pustie al iudeilor era o umbră a realităţilor lui Dumnezeu. O reprezentare materială a marelui adevăr al încarnării

„Si noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”
Divinul Fiu s-a făcut carne. Cel Atotputernic s-a arăta pe pământ sub chipul unui neajutorat copil al unor oameni (gândiţi-vă la aceasta!: că a trebuit hrănit! Nu putea să se hrănească singur, trebuia schimbat de haine, nu putea singur, trebuia ajutat să umble, nu putea să o facă singur, etc. E şocant! Prin contrast putem înţelege de ce Dumnezeu s-a coborât atât de mult: pentru ca să ne înalte pe noi nespus de mult!

„Si noi am privit slava Lui”
Cum? Să vadă slava lui Dumnezeu? Cum? Aceaşi slavă care era a Celui ce I s-a arătat lui Moise pe munte I se arată şi lui Ioan. Dar de data aceasta învăluită/învestmântat într-un trup parcă pentru a-i proteja pe oameni de expunerea la ucigătoarea revelare a slavei lui Dumnezeu, dar minunea minunilor, arătându-le oamenilor toată această slavă, odată ce-l privesc pe Isus Hristos.
În VT această slavă se arată câteodată. (Ex.16:10; 24:16; 40:34; 1 Regi 8:11). O slavă ce nu se putea privi cu ochiul liber de muritori. Era doar uneori vizibilă. Însă în Hristos aceasta rămâne cu noi. Ioan 17:22 „Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una cum şi noi suntem una”.

Ioan ne spune că a văzut acea slavă în trupul unui om. Al Omului Isus! Slava aceasta, înfăşurata în învelitoarea vie a trupului lui Isus Hristos.

Nu este aceasta mărturia apostolilor? Vezi 2 Petru 1:16, 1 Ioan 1:1; 4:14 („văzut” cuvânt cheie), cu referire directă la Transfigurare.

Hristos, Pâinea vieţii

 din revista „The Christianʼs Friend”

Va prezentam cele mai darnice plante medicinale,care vindeca gratuit si boli incurabile; Cimbru de gradina; Coada calului;  Coada soricelului;  Brustur, Cimbru, Busuioc ; TOP 10 antibiotice din plante medicinale etc

Unul dintre multele motive pentru care au pus ochii pe  acest Taram ROMANESC,Binecuvintat de Dumnezeu- hunii si rusii sau americanii ori nemilosii globalisti,se datoreaza  potentialului vindecativ. Romania este unicata in lume,inclusiv    prin cele mai pure ape din lume;avem centre energetice unice ,avem… cele mai multe plante pe care noi le calcam in picioare,dar altii pun  mare pret  pe ele .De aceea vom prezenta frinturi din zestrea vegetala,pentru ca oamenii sa se lase de pastilele mortale si sa se lecuiasca ,gratis, cu “buruieni “ nelipsite  pe toate drumurile .

ROSTOPASCA, este o “mama “  medicamentelor

Rostopasca este o planta cu multiple proprietati curative, recunoscuta si folosita pentru efectele sale vindecatoare inca din antichitate. Intrucat contine o gama larga de alcaloizi izochinolonici, la doze mari intreaga planta este toxica, dar la dozele corecte ea are numeroase utilizari terapeutice. Planta mai contine alcaloizii chelidonina, homochelidonina,oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina, coptizina, protopina, alocriptopina, cantitati mici de berberina, sparteina, vitamina C, rezine,ulei volatil, saruri minerale. De asemenea, derivati de acid cafeic sunt prezenti in aceasta planta. Efectul plantei proaspete este analgezic, colagogic, antimicrobian, oncostatic, sedativ al sistemului nervos central, anticancerigen, de stimulare a sistemului imunitar etc. De asemenea rostopasca este un adevarat panaceu pentru bolile de ficat de orice natura (hepatite, ciroza, deficiente ale secretiei lichidului biliar, infectii biliare, diskinezii, infectii ale vezicii biliare, colecistite, ). Totodata functioneaza si ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot ameliora sau chiar vindeca in urma administrarii preparatelor de rostopasca. Sucul proaspat este un bun caustic impotriva negilor si verucilor. Are efecte antitumorale de tip colchicinic, antimitotic.

Rostopasca este folosita in combaterea negilor, bataturilor,ca adjuvant in tratarea tuberculozei

pielii, tratarea ranilor, fistulelor, psoriazisului si fortifica parul.

Alte beneficii alte plantei de rostopasca includ: stimularea digestiei, cresterea asimilarii unor substante precum vitaminele si mineralele, restabilirea tranzitului intestinal.

GALBENELELE sunt pline cu PROPRIETATI MINUNE

Galbenelele sunt plante recunoscute pentru frumoasa culoare galbena a florilor pe care acestea le produc. Galbenelele prezinta numeroase beneficii, spre exemplu:

Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree si alte tulburari ale ciclului menstrual, reglandu-l, previne SPM (sindromul premenstrual) si durerile din timpul menstruatiei etc.

Uz extern: leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sanilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza, negi, veruci, dermatite etc.

 Patlagina  ne vindeca inclusiv cu  semintele ei

In cadrul unui recent studiu olandez , realizat in cadrul Universitatii din Utrecht, 275 de pacienti cu sindromul colonului iritabil au primit un tratament natural diferentiat, pentru ameliorarea simptomelor inflamatorii de la nivel intestinal. Ei au fost impartiti in trei grupe si fiecare dintre acestia a primit timp de 3 luni o alimentatie bogata in fibre alimentare, de cate doua ori pe zi. Celor din prima grupa li s-a administrat zilnic cate 10 grame de tarate, care contin mai ales fibre vegetale insolubile. Celor din a doua grupa li s-au administrat cate 10 grame de seminte de patlagina ingusta (Plantago lanceolata), care contin in mod preponderent componente fibroase solubile. Celor din a treia grupa li s-a administrat cate 10 grame de faina de orez, indeosebi ca material de control, in mare masura cu un continut extrem de redus de fibre.

Dupa 3 luni de tratament diferentiat de acest gen, la subiectii din grupa a doua, care au ingerat zilnic cate 10 grame de seminte de patlagina, simptomele s-au redus cu 90%. Aceasta ameliorare s-a manifestat atat la pacientii cu constipatie, cat si la cei cu simptome diareice. In cazul primei grupe unde au fost folosite taratele, simptomatologia specifica s-a redus in proportie de 60%, insa la unii dintre participanti au aparut anumite intolerante astfel incat aproape o treime dintre participantii din aceasta grupa au intrerupt studiul. In cazul celor care au consumat faina de orez, simptomatologia specifica s-a redus cu doar 40%.

Observatiile cercetatorilor de la Universitatea din Utrecht dovedesc astfel ca in cazul sindromului colonului iritabil, fibrele alimentare solubile din semintele patlagina sunt mai eficiente decat cele insolubile. Mucilagiile pe care acestea le contin constituie un strat protector atat pe peretii stomacului, cat si la nivelul peretilor intestinali, generand astfel un efect calmant si actionand pe aceasta cale in mod deosebit de eficient impotriva proceselor inflamatorii gastro-intestinale. In plus, s-a observat ca mucilagiul generat de semintele de patlagina, a caror administrare presupunea inmuierea acestora in putina apa timp de aproximativ 2-3 ore inainte de administrarea efectiva, cate 5 grame dimineata si alte 5 grame dupa-amiaza, a generat un strat protector dinamic la nivel intestinal, pe intreaga durata a curei ce a fost efectuata.

Potrivit opiniei doctorului Bijkerk, coordonatorul studiului, „adaugarea de fibre solubile, asa cum sunt cele din semintele de patlagina, reprezinta o abordare deosebit de eficienta a tratamentului natural pentru pacientii cu sindrom de colon iritabil, mai ales prin intretinerea constanta a peliculei protectoare calmante si antiinflamatoare alcatuita din mucilagiile semintelor de patlagina”.

In finalul acestui studiu cercetatorii olandezi recomanda ca folosirea semintelor de patlagina sa fie realizata in mod gradat, astfel incat portia de fibre solubile sa fie marita lent in primele zile ale curei, mancarea ce este consumata in tot acest timp trebuie sa fie bine mestecata si, mai ales, in tot acest interval de timp sa fie consumate mai multe lichide decat de obicei, pe intreaga durata a curei.

Modalitati de administrare a plantelor

Exista mai multe moduri de administrare a plantelor, impartite in doua mari categorii – administrarea interna si administrarea externa.

Pentru utilizarea interna, modul de administrare recomandat, in general, il constituie pulberea de plante uscate si macinate fin, mentinute sub limba (administrare sublinguala) 15-20 de minute, urmata de inghitirea acestora cu putina apa. Pulberea se administreaza de 1-4 ori pe zi (cel mai a desea de 3 ori pe zi); cel putin una dintre administrari trebuie realizata constientizand efectele subtile ale plantelor folosite. Priza plantelor sau a amestecurilor de plante se face, preferabil, inainte de mese (minimum 30 de minute), cu exceptia situatiilor in care ele sunt luate simptomatic (de exemplu, un amestec antispastic – se administreaza la nevoie, atunci cand pacientul are dureri colicative) sau sunt luate specific pentru a ameliora digestia (de exemplu, un amestec de plante amare, care se administreaza imediat dupa ce am mancat pentru a usura digestia).

Un alt mod de preparare eficient este extractul apos la temperatura camerei (macerat). Amestecul de plante, preferabil maruntite fin, se lasa timp de 6-12 ore (de seara pana dimineata) intr-un vas cu apa (in general 6 lingurite de amestec la 1 litru de apa) la temperatura camerei. Ulterior se filtreaza si se consuma in cursul zilei urmatoare. Daca temperatura ambianta este ridicata (vara), procesul de extragere va dura mai putin (6-8 ore) si poate fi necesara pastrarea filtratului la rece, pentru a nu se altera. Iarna, procesul va dura mai mult (10-12 ore) si nu este necesara pastrarea la rece.

Uneori, principiile active nu se extrag in apa la temperatura camerei, mai cu seama cand organul vegetal folosit este o parte dura, lemnoasa (radacina, rizom, tulpini, pedunculi lignificati, fructe cu consistenta tare etc.). In aceste cazuri poate fi necesara extractia la cald (infuzia) sau chiar fierberea (decoctul). Aceste metode sunt insa de evitat in cazul plantelor ale caror principii active sunt degradate (vitamine termolabile) sau se pierd (uleiuri volatile) prin prelucrare termica.

Maceratele glicerinate gemoterapice sunt o alta forma de administrare, fiind preparate pornind de la parti tinere ale plantelor (muguri, mladite, radicele, uneori seva) prin extractie hidro-glicero-alcoolica.

Ca forme de administrare externa, se pot folosi:

Cataplasmele – planta uscata si fin maruntita se imbiba cu apa calduta, pasta aplicandu-se pe piele, fie direct, fie intre doua bucati de panza, tifon etc.

Clismele si spalaturile vaginale – se fac in general cu extracte apoase la temperatura camerei, dupa o usoara incalzire la temperatura corpului. In aceasta categorie intra si gargara.

Baile de plante – planta maruntita este pusa intr-un saculet de panza, care se introduce direct in apa baii.

Un tratament trebuie urmat pana cand tulburarile pentru care era intentionat se amelioreaza sau dispar – de regula, dupa maximum 3 luni trebuie sa se simta ceva; in caz contrar, probabil ca alegerea plantelor nu a fost adecvata si este necesar un sfat calificat.

Acest articol este extras din cartea Fundamentele medicinei naturale. Partea a II-a. Vindecarea sufletului si a trupului prin plante. Fitoterapia psihocauzala scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura Deceneu.

Fitoterapia bolilor de inima-Tratamente naturiste recomandate

Medicina naturista ,in primul rand   utilizeaza speciile vegetale bogate in glicozizi cardiotonici, adica acele pricipii active din plante care pot actiona cu succes in cazul bolilor de inima si anume:

– degetelul lanos, degetelul rosu, cu actiune tonic-cardiaca in angina pectorala, insuficienta cardiaca, marirea contractiei miocardului si rarirea ritmului cardiac;

– talpa gastei, bogata in heterozide cardiotonice, cu efecte in angina pectorala, hipertensiune arteriala, tahicardie, nevroze cardiace si reglarea batailor inimii dupa stari nevrotice;

– paducelul, cu continut ridicat in derivati flavonici, taninuri catehinice si coline, care actioneaza favorabil in angina pectorala, cardiopatie ischemica, hipertensiune arteriala, tahicardie, aritmii, fibrilatii, palpitatii, arteroscleroza, miocardita, vasodilatator coronarian si periferic, cresterea permeabilitatii vasculare si fluidificarea sangelui;

– anghinarea, care contine glicozide, flavonozide, derivati terpenici si principii amare (cinarina, cinaropicrina), cu actiuni terapeutice in angina pectorala, insuficienta cardiaca cu edeme, zgomot in urechi, hipertensiune arteriala si arteroscleroza;

– valeriana are efecte antispasmodice si sedative in nevroze cardiace, reglarea presiunii arteriale si a palpitatiilor inimii, inclusiv calmarea sistemului nervos la nivelul encefalului;

– saschiul, cu proprietati spasmolitice si hipotensive, eficiente in hipertensiune arteriala, tahicardie neurovegetativa, arteroscleroza sau pierderea memoriei, actionand prin dilatarea arterelor cerebrale si irigarea optima a sangelui spre creier;

– vascul are proprietati terapeutice hipotensive, sedative, bradicardizante, vasodilatatoare coronariene si periferice, evitand congestia cerebrala, arteroscleroza si extrasistolele.

Cu efecte adjuvante se mai recomanda, in consumul intern, infuzii sau decocturi (cate 2 cani pe zi) din amestecuri de plante in care intra, pe langa speciile mai sus mentionate, si alte specii medicinale ca roinita, busuioc, menta, cimbrisor, rostopasca, soc, tei, arnica, chimion, fenicul, coacaz negru, cretisoara, ciubotica-cucului, radacini de patrunjel si hrean, fructe de maces, toate indulcite cu miere de albine. Sunt indicate si tincturile de paducel (cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi), maceratul de usturoi cu miere de albine si propolis si siropurile de catina, coacaz negru, afin si menta. Este eficienta si o cura de 2-3 saptamani cu ulei volatil de lavanda (20-30 de picaturi pe paine, de 2-3 ori pe zi).

Pentru uz extern se recomanda comprese si unguente cu galbenele, aplicate pe zona inimii, precum si bai calde de 40 de grade Celsius la maini si la picioare, timp de 15 secunde, repetate de cateva ori pana la ameliorarea durerilor.

Regimul alimentar exclude grasimile animale

Dieta trebuie sa fie hipocalorica si cu cantitati foarte reduse de sare. Se vor evita alimentele care favorizeaza depunerea pe vase a lipidelor si esterilor de colesterol. Intre aceste alimente interzise pot fi mentionate: grasimile animale, carne in exces, creier, rinichi, ficat, mezeluri, afumaturi, peste oceanic, conserve, muraturi, galbenus de ou, branzeturi grase si sarate, condimente iuti, ciocolata, dulciuri rafinate, alcool in exces, cafea si ape minerale bogate in sodiu.

Se recomanda insa legumele proaspete (morcov, telina, sfecla rosie, varza, spanac, ceapa, usturoi, marar, patrunjel, hrean), precum si fructe crude (mere, pere, struguri, pepene verde, zmeura, lamai, grapefruit, banane), bogate in vitamine (B, C) si cu rol in blocarea depunerii acidului lactic in miocard.

Zilnic, timp de 1-2 saptamani pe luna, se recomanda sa se inghita cate un catel de usturoi, cu 30 de minute inainte de mesele principale. In celelalte saptamani ale lunii se vor consuma drojdie de bere (40 de g pe zi), fulgi de ovaz, bors de putina si otet de mere. In aceste zile, se vor lua 1-2 linguri de uleiuri vegetale (de floarea-soarelui, masline, soia, porumb) care au continut bogat in acizi grasi nesaturati, cu rol important in scaderea colesterolului sanguin.

In cardiopatia dureroasa este indicat ca o zi pe saptamana sa fie declarata „zi de descarcare”, iar lunar sa fie 2-3 zile de „post de curatire”, in care se vor consuma numai legume proaspete, fructe crude si sucuri naturale.

Reteta  pentru angina pectorala si cardiopatia ischemica

„Complex 16” include 16 specii medicinale (Crataegus, Leonurus, Vinca, Cynara, Digitalis, Ocimum, Chelidonium, Lavandula, Valeriana, Viscum, Melissa, Mentha, Petroselinum, Ribes, Rosa, Tilia), luate in anumite proportii in vederea realizarii unor efecte sinergice (cumulate). Aceste complex poate fi gasit pe rafturile cabinetului profesorului Constantin Milica,Iasi – are rezultate in bolile cardiace.

Angina pectorala consta din crize acute, foarte dureroase, la nivelul musculaturii inimii, cu reflexe spre umarul si bratul stang sau catre abdomen (descrise de bolnav ca o gheara). Durerile aparute noaptea sunt insotite frecvent de o stare de anxietate, respectiv frica de moarte iminenta.

Boala este provocata de ingustarea organica sau spastica a arterelor coronare, ceea ce diminueaza aportul de sange si de oxigen spre miocard, instalarea arterosclerozei sau aparitia unor cheaguri de sange. Poate evolua spre tahicardie (puls accelerat), aritmie cardiaca sau chiar catre infarct miocardic, prin obturarea (ingustarea) unor segmente ale arterelor, indeosebi la varste inaintate.

Aparitia crizelor este favorizata de o serie de factori care trebuie evitati: treceri bruste la temperaturi extreme (geruri sau arsita), eforturi fizice si intelectuale, alergari in forta (ex. dupa vehicule), mersul pe distante mari, mese copioase cu exces de alcool si tutun, stari emotionale extreme (suparari, decese in familie, divorturi, detentie, vizionarea unor competitii sportive si a filmelor de groaza).

Irigarea insuficienta a miocardului duce la cardiopatie ischemica

Cardiopatia ischemica, dureroasa sau nedureroasa, este o boala coronariana cu frecventa in crestere pe toate meridianele globului. Apare la varste adulte, in cazul reducerii aportului de sange oxigenat sub pragul de functionare a miocardului. Irigarea insuficienta cu sange oxigenat la nivelul muschiului cardiac se produce atat in situatii de efort (insuficienta cardiaca decompensata), cat si in stare de repaus. Este cauzata de ingustarea, organica si spastica, a vaselor coronare, cu posibilitati de evolutie spre tulburari de ritm cardiac, palpitatii dureroase, crize de angina pectorala si infarct miocardic (necroza miocardica).

S-a constatat ca 90% dintre cazurile de cardiopatie ischemica prezinta leziuni arterosclerotice. De asemenea, statisticile au aratat ca riscul aparitiei cardiopatiei este de 5 ori mai mare la persoanele cu colesterolul sanguin ce depaseste limitele normale (200 mg%) si devine de 9 ori mai mare cand bolnavul cu colesterol crescut este si hipertensiv. In toate aceste situatii survine oboseala progresiva (mai ales la mersul in panta), cianozarea (invinetirea) pielii si a unghiilor si edeme moi (umflaturi) la picioare si maini.

Busuioc

Denumire stiintifica: Ocinum basilicum Fam Labiate
Denumiri populare: basic, basilesc, bosoioc, malacina, mejioran, vasaliac.

Se folosesc partile aeriene ale plantei atat proaspata cat si uscata.
In traditia populara: frunzele se puneau pe bube, iar in legaturi, la adenoamele de la gat si sale.
Se punea pe jaratec si se tragea fumul in piept, contra tusei, si pe nas contra guturaiului.
Contra tusei se folosea si decoctul, iar in amestec cu tintaura si iedera, pentru tuse rea.
Cu tulpini de busuioc aprinse se ardeau negii.
Legatura cu seminte se punea contra durerilor de cap.
Se mai folosea contra frigurilor, cel obtinut din semintele intrebuintate la biserica in cult.
Ceaiul din frunze si varfurile florale se folosea in bolile de stomac si rinichi, iar seva plantelor crude, din primavara, contra durerilor de ochi.
Cei carora le intra ceva in ochi puneau un fir de busuioc in ochi pentru a-l scoate afara.

Compozitie chimica:
– ulei volatil, (camfor, cineol, eugenol, estrargol- pana la 80%, linalol pana la 50%, sitosterol, anetol) saponozide triterpenice, tanoizi, saruri minerale, etc.

Proprietati:
antiseptic intestinal, absoarbe gazele din stomac, stimuleaza digestia datorita uleiului volatil, calmeaza colicile, creste secretia de lapte la mamele care alapteaza. Combate greturile si varsaturile inca de la prima administrare. Antiinflamator stomacal si intestinal, dar poate fi folosit si extern ca antiinflamator. Este usor diuretic stimuland digestia. Carminativ, expectorant, antiseptic intestinal. Este un bun energizant si febrifug. Avand aceste proprietati si fiind si foarte aromat cu o aroma placuta este una dintre plantele des folosite.
I se atribuie foarte multe proprietati in credinta populara. Se mai foloseste mult in cosmetica, pentru efectele pe care le are asupra pielii si parului.

Mod de preparare:

-Se poate folosi planta proaspata frecand cu ea locurile unde au fost intepate de insecte dupa ce s-a scos eventual acul. Se mai foloseste in urticarii, mancarimi tot asa.
-Planta proaspata- cateva ramurele puse la un litru de apa si lasat pentru 12 ore. De seara pana dimineata, cand se poate consuma in cursul zilei dupa strecurare. Se spune ca reda voiosia si dorinta de viata. De asemenea se spune ca intinereste.

-Praf de planta uscata obtinut cu rasnita de cafea. Se poate lua cate un varf de cutit, pana la o lingurita care se va pune sub limba timp de 10 minute. Se inghite apoi cu putina apa. Se poate lua de 3 ori pe zi.
-Infuzie. 1-2 lingurite de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Este preferabil sa se consume inainte de mese. In afara de diabet se poate sa se indulceasca cu miere poliflora. Este foarte util in colici intestinale, balonari, bronsita, etc.
-Macerat- 2 lingurite de planta maruntita se pun la 250 ml apa rece. Se lasa apoi timp de 12 ore la temperatura camerei. Se strecoara. Se poate consuma dimineata. Se pot bea 2-3 cani pe zi.
-Tinctura- 50 g de planta maruntita se vor pune intr-o sticla care se poate inchide ermetic cu 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va tine la temperatura camerei timp de 15 zile, agitand des sticla, dupa care se strecoara. Se poate apoi lua cate o lingurita de 3 ori pe zi diluat cu 100 ml apa.

-Unguent- praf de busuioc obtinut cu rasnita de cafea. Se cerne. Se amesteca 50 g de praf cu 50 g de grasime( unt, untura, lanolina, seu de oaie, seu de vita, vaselina). Se amesteca pana se omogenizeaza. Se pune in cutiute la rece. Se unge in strat subtire de 2 ori pe zi. In cazul in care se doreste obtinerea unei creme mai consistente se poate pune si ceara de albine dupa dorinta (la cantitatea de mai sus se pun 10-20 g) si atunci se topeste pe baie de apa. La racire se va mesteca incontinuu pentru ca are tendinta sa se stratifice.
-Vin- la 1 litru de vin de buna calitate se vor pune 20 g de planta maruntita. Se lasa la macerat timp de 8 zile, dupa care se va strecura si se va complecta pana la un litru cu vin. Se amesteca si se poate folosi cate 50 ml de 3 ori pe zi.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: adenite, adenoame, afte bucale si genitale, ameteli, anorexie, astenie nervoasa cu angoase, balonari, bronsita acuta sau cronica, cefalee, cheilita, cheratodermii (ingrosari ale pielii si crapaturi), colici intestinale, colita de fermentatie, diabet, diaree, dischinezie de natura nervoasa, dureri de cap, epilepsie, eroziuni, febra, frigiditate, gonoree, greata, guturai, indispozitie, infectii urinare, insomnie pe fond nervos, intepaturi de insecte, lactatie (mareste cantitatea de lapte) leucoree, leziuni bucale inflamatorii erodate, mancarimi, menopauza, meteorism, migrene, negi (tinctura), papiloame (tinctura), raceli, rani, rinite alergice, scabie, spasme stomacale sau abdominale, sterilitate, ulcer gastric, ulceratii cronice, veruci, uretrite, vaginite, voma.
Notam faptul ca cei care doresc pot sa faca si ulei de busuioc. Se va pune 250 ml ulei de masline preferabil presat la rece si 50 g de planta macinata. Se tine apoi la soare timp de 4 saptamani, dupa care se strecoara. Se pastreaza in sticle de culoare inchisa.
Se poate folosi intern cate o lingurita la foarte multe din afectiunile de mai sus sau se va folosi extern ca orice ulei in cazul ranilor, urticarii, etc.
Si acest ulei se poate transforma in crema in cazul in care se amesteca la cald cu ceara de albine. Se poate folosi si aceasta crema la toate afectiunile pielii pentru cicatrizare.

Ceapa

Denumire stiintifica: Allium cepa Fam. Liliaceea

Cunoscuta ca remediu in foarte multe afectiuni inca din antichitate.
Denumiri populare: arpagic, caba, cebula, ceapa-bulgareasca, ceapa de apa, ceapa de arpagic, ceapa de gradina, ceapa-hasma, ceapa-lunguiesa, ceapa-moldoveneasca, cepoi, cepsoara de vara, ceaclama, hagima, hajma, harpagica, herpejica, hocegi, orceag, parpagica, samulastra, teapa, teapi, tepoi.

In traditia populara:
– cojile de ceapa galbena uscate, se foloseau pentru a vopsi in galben, fire sau oua. Cojile de ceapa rosie macerate in apa timp de 5 zile si apoi fierte cu alaun se foloseau pentru colorarea matasii si oualor in galben, portocaliu ori brun.
A fost unul din leacurile cele mai importante. Bulbul pisat si copt se folosea contra buboaielor si loviturilor.
In unele zone ceapa se cocea in spuza, i se scotea miezul si se introducea in locul lui o bucatica de lumanare sau seu, se lepada apoi coaja si asa cum era calda se punea cate o foaie pe buboaie.
Pe lovituri se legau de mai multe ori cu ceapa, pisata cu muchea toporului, nu tocata, presarata cu multa sare si stropita cu rachiu. Cu ceapa se faceau legaturi la bube.

La arsuri se aplica ceapa pisata si amestecata cu smantana. La galme se punea ceapa pisata cu sare sau prajita cu sapun, untura ranceda cu ceapa. Sau ceapa fripta si frunze de nalba. Pentru durere de burta se taia o ceapa in doua, se presara cu piper si se lega la buric; ori se pisau bine 3-4 cepe coapte in spuza, amestecate cu faina si apa calduta si se punea cataplasma pe burta.
Pe Somes se faceau spalaturi cu zeama de ceapa contra caderi parului.
La limbrici se taia 1-2 cepe, inca de cu seara, si se punea intr-un vas cu apa, unde se lasau o noapte, apoi dimineata pe nemancate se bea apa.

Compozitie chimica:
– vitaminele: B1, B2, B6, E, PP, acid folic. Fitohormoni: auxine, giberline. Enzime: invertaza, oxidaza, peroxidaza, catalaza, lipaza, cistein-liaza, fructozil-transferaze.

Actiune farmaceutica:
– antiseptic, antibiotic, analgezic, emolient, rezolutiv, revulsiv. Impiedeca inmultirea microbiana, chiar contra stafilococilor, limiteaza durerea sau chiar o suprima. Diuretic puternic, expectorant, antitusiv, antihelmitic, hipoglicemiant, antitrombotic, afrodiziac, etc.

Preparare:
-cel mai util este sa se consume pentru intern ceapa cruda in special verde sau sa se consume suc de ceapa.
-tinctura-
-Ceapa cruda ca atare sau macerata cateva ore in ulei de masline, in salata in cruditati, aperitive, in toate ciorbele.
-taiata fin si luata cu lapte sau in supa, asezata pe unt cu paine.
-O ceapa taiata fin macerata cateva ore in apa calda. Se bea maceratul dimineata pe nemancate, cu cateva picaturi de lamaie in afectiunile venoase sau cele descrise.
-Contra gripei- lasam sa se macereze 2 cepe taiate in felii subtiri in ˝ litru apa. Un pahar de macerat intre mese si un alt pahar seara la culcare, vreme de vreo 15 zile.
Contra diareei: o mana de foi de ceapa, brune la un litru de apa se fierbe timp de 15 minute. Se bea ˝ litri pe zi.
-Contra diareei sugarilor: se infuzeaza timp de 2 ore trei cepe taiate la 1 litru de apa in clocote. Indulcit cu zahar.
-Contra parazitilor intestinali: lasam sa se macereze 6 zile o ceapa mare taiata felii intr-un litru de vin alb. Un pahar in fiecare dimineata timp de 1 saptamana, Se reia timp de 2-3 luni, repetandu-se.
-Contra reumatismelor: decoct de 3 cepe taiate, necuratate de foitele invelitoare intr-un litru de apa; se fierbe 15 minute, se strecoara si se ia cate un pahar dimineata si la culcare.
-Contra litiazei biliare: o ceapa mare, taiata fin, 4 linguri cu ulei de masline, 150 g apa si 40 g de untura nesarata. Se lasa sa fiarba 10 minute. Se bea foarte calda mai multe seri la rand. Dupa 2 ore la culcare se ia un decoct de crusin. tratamentul se face o data in an.
-Se macereaza timp de 10 zile ceapa proaspata intr-o cantitate de alcool de 90° egala cu greutatea ei; se iau 3-5 lingurite pe zi.

–Vin:

ceapa taiata fin……………..300 g
miere lichida………………..100 g
vin alb………………………600 g

Lasam sa se macereze 48 ore. Filtram si se ia 2-4 linguri pe zi, in afectiunile interne.
-50 ml suc de ceapa se pune in 250 ml alcool alimentar de 70°. Se tine apoi timp de 10 zile, dupa care se filtreaza. Se va lua cate o lingurita de 3 ori pe zi.

-Ceapa cu miere: suc de ceapa se amesteca in parti egale cu miere, preferabil poliflora. Se va lua din aceasta de cate ori este nevoie in cazul tusei, sau pentru tratament cate o lingurita de 3 ori pe zi.
-Vin cu ceapa: la 1 litru de vin alb se vor pune 50 ml suc de ceapa. Se lasa timp de 8 zile, apoi se va strecura. Se complecteaza din nou la 1 litru vinul, dupa care se poate consuma ca tratament cate o lingura de 3 ori pe zi. Este bine sa se ia inainte de mese cu 30 minute.

-Ceapa coapta in cuptor pana se inmoaie. Este foarte utila in cazul in care exista un furuncul. Ajuta la colectarea puroiului, sparge si ajuta apoi la eliminarea lui si la vindecare. Se indica de asemenea la toate afectiunile intestinale si stomacale.

-Ciorba cu ceapa- 4-6 cepe taiate marunt, se fierb impreuna indelung cu putina varza taiata marunt si radacina de patrunjel. Se pot consuma in special de catre cei care doresc sa slabeasca fiind un remediu foarte sigur. Se consuma in acest caz zilnic 250 ml de ciorba din aceasta.

Extern:
-Sinapisme (cataplasme cu mustar) cu cepe crude in reumatism.
-Contra congestiei cefalice si a meningitei (tratament de sprijin) frecam tamplele cu o ceapa si infasuram picioarele in 1-2 kg de ceapa taiata 8-10 ore.
-contra migrenelor: cataplasme cu foi de ceapa crude aplicate pe frunte.
-contra retentiei de urina, contra oliguriei: cataplasme de cepe pe partea de jos a abdomenului.
-Contra negilor; amestecam ceapa cu sare marina cu argila in parti egale. Sau scobim o ceapa si umplem cavitatea cu sare.

Frecam negul cu o jumatate de ceapa rosie.
-Contra abceselor, furunculelor, hemoroizilor, cataplasme cu ceapa coapta. O ceapa coapta la cuptor calda, face sa colecteze abcesul, flegmonul, etc.
-Contra surditatii se amesteca 30 g suc de ceapa si 30 g rachiu, se incalzeste si se pun 3-4 picaturi in ur3eche, de 3 ori pe zi, din care una la culcare.
-Contra nevralgiilor dentare. Sa se aseze in cavitatea dintelui suc de ceapa pus pe un tampon de vata.
-Contra hidropiziei: Ca hrana exclusiva, trei supe cu lapte pe zi, cu o ceapa cruda tocata marunt. Ameliorarea incepe sa se remarce dupa o saptamana. Urinarile sunt abundente in 15 zile de la incepere.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni:

– acnee- spalaturi sau lotionari cu suc de ceapa de 2 ori pe zi. Abcese- ceapa coapta sub pansament. Adenite- cataplasme cu ceapa coapta sub pansament care se va schimba de 2 ori pe zi. Se aplica calda. Afectiuni respiratorii, alopecie- frectii zilnice cu suc de ceapa sau tinctura. Ateroscleroza- tinctura in cure de lunga durata. Artritism- tinctura cu suc de ceapa. Arsuri- ceapa coapta cataplasme. Amigdalite- cataplasme cu ceapa coapta calda de mai multe ori pe zi, tinctura intern, suc de ceapa sau ceapa zilnic ca aliment cu diferite alimente. Angina- sec de ceapa de mai multe ori pe zi. Ascita- sub orice forma cat mai multa. Astenie-tinctura, astm bronhic- tinctura si suc cu miere. Atonie gastrica – sub ori ce forma. Azotemie – tinctura, vin, suc. Balonari – consum de ceapa cruda.

Bataturi- pansament cu ceapa macerata in otet. Bronsite- tinctura sau suc cu miere. Caderea parului- frectii cu felii de ceapa sau cu tinctura zilnic. Cancer intestinal sau digestiv- (curata intreg tubul digestiv de puroi sau tumori) tinctura, vin, suc, fiarta, etc. Celulita- frectii cu felii de ceapa local sau cu tinctura de mai multe ori pe zi. Ciroza- se consuma cat mai multa sub orice forma. Cloruremie- tinctura sau ceapa cruda in alimentatie. Ciclu neregulat- tinctura, suc, consum de ceapa. Congestie cerebrala- comprese cu ceapa cruda extern, iar intern sub orice forma cat mai multa. Colecistita- sub orice forma cat mai multa. Crapaturile pielii- ceapa coapta. Degeraturi- cataplasme cu ceapa coapta, degeraturi- cataplasme cu ceapa coapta, crize de nervi- se miroase ceapa proaspat taiata.

Dezechilibru glandular- in special tinctura, dar si celelalte forme. Dentar- contine fluor care intareste zmaltul dentar. Se consuma ceapa cat mai multa. Diabet, diaree- tinctura. Dismenoree- intern tinctura si extern cataplasme pentru diminuarea durerilor cu felii de ceapa puse pe locul dureros. Dureri de cap- felii de ceapa pe locul dureros pana la trecerea durerii sau tinctura. Dureri de gat- intern tinctura- extern cataplasme cu ceapa coapta aplicate calde. Dureri reumatice- felii de ceapa aplicate sub pansament sau frectii cu tinctura.

Edeme renale si hepatice- suc, tinctura, vin, ciorba sau ceapa cruda in alimentatie. Fermentatii intestinale- tinctura. Furuncule- ceapa coapta cataplasme. Gripa- suc de ceapa, cataplasme calde externe cu ceapa coapta si in alimentatie ceapa cruda. Guturai- idem. Hemoroizi- aplicatii locale cu ceapa coapta. Hidropizie- ca la ascita. Impotenta- tinctura cate o lingurita seara. Indigestii- ceapa in alimentatie. Infectii genito- urinare- tinctura, vin, ciorbe. Intepaturi de insecte- se freaca local cu ceapa cruda.

Laringita- tinctura sau suc cu miere. Limfatism- tinctura sau suc cu miere. Litiaza biliara- sec de ceapa in alimentatie, tinctura. Litiaza urinara- tinctura si ceapa cruda, suc de ceapa. Micoze- tincturi diluate, ceapa cruda, suc cu miere. Meningita- ceapa multa in alimentatie si ceapa cu miere la care se adauga cataplasme cu ceapa taiata felii. Migrene- cataplasme locale cu ceapa cruda si intern tinctura atat preventiv cat si la durere. Miocardita- vin, tinctura, consum de ceapa cat de mult. Negi- ceapa in otet.

Nevralgii dentare- felii de ceapa aplicate local, suc de ceapa sau tinctura. Nevroze- tinctura in cure de 30 zile. Oligurie- ca la ascite. Obezitate- se va lua sub orice forma in cantitati cat mai mari, inclusiv ciorbe cu ceapa si varza. Pancreatite- tinctura. Paraziti intestinali- ceapa cruda sau tinctura. Panaritiu- se aplica local foita fina dintre foi la deget de 2 ori pe zi. Pericardita- ca la miocardita. Plagi- pentru dezinfectie si cu rol de distrugere al microbilor, tinctura diluata, spalaturi.

Pistrui- se freaca locul de mai multe ori pe zi cu suc de ceapa. Pleurite- sirop de suc cu miere, plus cataplasme calde cu felii de ceapa taiata felii. Par- se spala la clatire cu apa in care s-au fiert cojile de ceapa uscate pentru a avea reflexe galben- aurii. Pneumonie- tinctura si suc cu miere. Prostatita- tinctura. Raceala- suc cu miere, tinctura cu vin, extern cataplasme cu ceapa pe torace. Rahitism- se consuma multa ceapa. Retentie hidrica- ca la ascita.

Reumatism- frectii locale cu tinctura, comprese cu felii de ceapa cruda si apoi se va acoperii cu un bandaj. Scleroza- vin, tinctura sau ceapa in alimentatie si frectie pe coloana cu tinctura. Senescenta- vin, tinctura, ceapa cat mai multa in alimentatie. Surmenaj fizic si intelectual- tinctura, vin cu ceapa sau ceapa in alimentatie. Stomatite- vin si ceapa in alimentatie.

taieturi- se aplica ceapa coapta sau felii de ceapa crude. traheite- tinctura si sirop cu miere. tromboze- tinctura sau sirop, vin, extern cataplasme locale cu suc sau felii de ceapa proaspata. tumori maligne- intern tincturi, vin, ceapa in alimentatie. Extern cataplasme cu ceapa coapta aplicata calda. tuse- sirop de suc cu miere. tiuituri in urechi- suc de ceapa in amestec 1\1 cu alcool se va introduce caldut in fiecare ureche cate 2-4 picaturi de 2 ori pe zi.

Ulcere gastrice- se consuma ceapa multa in plus si ceapa fiarta. Urinari dificile- se fac cataplasme cu felii de ceapa cruda in partea de jos a abdomenului si in zona rinichilor. Se consuma si vin sau tinctura de ceapa. Varice- in alimentatie ceapa multa si eventual si tinctura sau vin de ceapa. Se poate ca in cazul in care exista si obezitate sa se consume si ciorba cu varza. Extern cataplasme de 2 ori pe zi cu felii de ceapa sub pansament elastic.

Cicoare

Denumire stiintifica: Cichorium intybus Fam Compositae

In traditia populara:
– frunzele crude se puneau, pe rani si taieturi, ca si petalele florilor, uneori plamadite in undelemn. Decoctul florilor se folosea contra afectiunilor oculare, iar ceaiul contra durerilor abdominale, contra durerilor de dinti, pentru calmarea durerilor canceroase si scaderea tensiunii arteriale.
Din flori, amestecate cu trifoi rosu se facea un ceai pentru dureri de cap.
Pentru ficat si curatirea stomacului se bea primavara sucul stors din frunzele fragede amestecate cu zar.
Peste planta inflorita se turna apa fierbinte si se punea deasupra stomacului ca sa linisteasca durerile.
Radacina de cicoare se folosea la durere de inima. Se pisa si se fierbea in apa sau rachiu si se bea.

Compozitie chimica: radacina contine inulina, cicorina, colina, un principiu amar de natura triterpenica (lectrecina), tanin, acid cicoric, acizi aminati, amidon, materii dulci, protide, saruri minerale, etc. Aceleasi principii se regasesc si in restul plantei insa in mai mica masura. Rezine in radacina si inulina. Vitaminele: B, C, K, P.

Proprietati: datorita principiilor amare, insulinei si colinei au proprietati eupeptic-amare si colagoge, in timp ce uleiul volatil si rezinele sunt raspunzatoare de actiunea usor diuretica si laxativa, stimuleaza functia ficatului si rinichilor, ajuta la digestie datorita principiului amar, reda pofta de mancare. Taninul ajuta ca astringent, dezinfectant, cicatrizant. Are si un usor efect antibiotic. Este deosebit de activ ca diuretic. Mareste cantitatea de bila si o fluidifica (efect hidrocoleretic). Este un purificator al sangelui. Este un component major al ceaiului depurativ, iar radacina al pulberii laxativ- purgative.
Este un tonic general.

Mod de preparare si administrare:

-Frunzele in salate, singure sau amestecate cu altele mai putin amare la toate afectiunile..
-2 lingurite de frunze si flori se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoara si se pot consuma 2-3 cani pe zi, mai ales in constipatie.
-Decoct din radacina- 2 lingurite maruntite se vor pune la 250 ml apa. Se va fierbe apoi 10 minute. Se strecoara. Se consuma 2-3 cani pe zi, inainte de mese.
-Salata cu lamaie, sare si usturoi.
-Suc 50-250 ml pe zi.

-Sirop de cicoare -pentru copii si pentru sugari:
suc de cicoare si zahar. Ambele in parti egale se lasa sa fiarba pana la consistenta unui sirop. O lingurita de 2-3 ori pe zi.
Radacina de cicoare poate fi folosita ca inlocuitor de cafea. Se prajesc radacinile, se fac praf si se foloseste in loc de cafea. Se poate folosi perioade lungi chiar ani de zile.

in furunculoza si acnee (sub forma de cceai, in asociatie cu radacina de brusture si iarba de trei frati patati). In angiocolite, deschinezii biliare, constipatii cronice, in alimentatie planta este cultivata pentru prepararea cafelei de cicoare cu proprietati gastrice.
Uz intern: angiocolita, colicistita, tuse, insuficienta cardiaca, seboree.
Uz extern: vindecarea ranilor si taieturilor.

Decoct

2 lingurite de radacina maruntite in 200ml apa rece, se fierbe 5 minute, se bea caldut in 3 reprize, inainte de mesele principale.
O cura de 2 saptamini cu ceai de cicoare ajuta uimitor la cresterea secretiei de bila, a celulelor hepatice diminuate, mai ales in cazul consumatorilor de alcol.

Planta contine acid cichoric, inrudit cu cinarina din frunzele de anghinare, de asemenea principii amare si o substanta din grupa zaharurilornumita inulina. Se foloseste atat planta recoltata in timpul infloririi – Herba Cichorii – cat si radacina – Radix Cichorii. Din radacina sau din planta intreaga se prepara un ceai care favorizeaza digestia si stimuleaza functiile hepatice si renale.
Cercetari recente demonstreaza ca infuzia obtinuta din radacina este mai activa decat cea din planta.

Avand proprietati diuretice si depurative, cicoarea, in asociatie cu radacina de brusture si iarba de trei-frati-patati, da un ceai care este folosit in combaterea furunculozei si acneei.
Radacina de cicoare fiind usor laxativ intra in componenta pulberii laxativ-purgative. In scop alimentar, aceasta planta este cultivata pentru a se prepara cafeaua de cicoare, care are proprietati stomahice.

Se mai poate folosi la urmatoarele afectiuni:

-acnee, anemie, anorexie, aritmii cardiace cu iritabilitate sau dureri. Artritism, astenie, atonie gastrica si digestiva, calculi biliari si renali, colici hepatice, congestie hepatica si splenica, constipatie, depresie, dermatoze, dischinezie biliara hipotona, diabet (calmeaza setea), dureri de cap, furunculoze, guta, hepatite cronice si acute, hidropizie, icter, infectii urinare, insuficienta biliara, litiaza, oboseala cronica, paludism, parazitoze intestinale, rani, reumatism cronic degenerativ, taieturi (planta proaspata)

Cimbru de gradina//.

Denumire stiintifica: Satureja hortensis Fam Labiatae

In traditia populara: decoctul plantei se folosea contra durerilor de dinti si de stomac.
Ceaiul sau decoctul tulpinilor florifere se lua contra durerilor de piept, iar cu resturile se faceau oblojeli.
Ceaiul din frunze se lua contra anemiei.
Compozitia chimica a partilor aeriene: ulei eteric 2% format din timol, carvocrol, hidrocarburi terpenice (p-cimen, alfa- pimen, beta- pimen, camfen, gama- terpine, miscen, terpiden, beta- felandren, alfa- felandren, geraniol, codinen, etc), compusi oxigenati, linolol, nerol, citronel, terpen, acetat de geraniel, tujona. Contine de asemenea ulei gras (acid linoleic 54-62%, acid linoleic 13,3 %, oleic 7-8 % si linolic 13-14%)
Proprietati: antiseptic antiinfectios, antibacterian, calmant. Stimuleaza evacuarea atat a toxinelor cat si a secretiilor interne fiind util chiar in amenoree. Ajuta la expulzarea fatului in timpul nasterii. Tonic de exceptie invioreaza intreg organismul si-l revigoreaza. Distruge stafilococul si streptococii. Ajuta chiar si celor care au cancer in diferite localizari. Carminativ, antiseptic, expectorant si astringent.

Mod de preparare si administrare:
-2 lingurite de planta maruntita se toarna in 250 ml apa clocotita. Se acopere timp de 15 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 3 cani pe zi.
-Decoct din 2 linguri de planta fiarta timp de 5 minute, apoi strecurat se va folosi extern la spalaturi vaginale sau gargara, comprese pe ochi, rani, etc.
-Tinctura- se va putea face din 50 g de planta maruntita, pusa intr-o sticla cu capac ermetic. Peste ea se va pune alcool alimentar de 70°. Se inchide ermetic si se pastreaza 15 zile, timp in care se agita de mai multe ori pe zi. Se strecoara dupa acest timp. Se va lua cate 10 picaturi- 1 lingurita de 3 ori pe zi, cu 15 minute inainte de mesele principale.
Se poate face si cu spirt medicinal in cazul in care se foloseste extern. Se foloseste mai ales la paralizii, scleroza, sau chiar diferite rani.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: aerofagie, albirea dintilor (se albesc daca se amesteca praf de cimbru cu praf de carbune si se freaca dintii de 3 ori pe zi), alcoolism (in special tinctura dar si infuzia.), angoasa, anemie, anorexie, apoplexie, astenii, astm, atrofie musculara, balonari, bai pentru revigorare si linistire, betie ( se bea un ceai cu miere multa pentru trezirea din betie), bronsite, candidoze, caderea parului, celulita, cistita, colita, constipatie, depresie, dureri ovariene, dureri reumatice, dureri sciatice, emfizem pulmonar, enterocolite, entorse, epilepsie, febra, fermentatii intestinale, ficat (diverse afectiuni la ficat la care se cere o evacuare a continutului biliar mai rapida si totodata un puternic antibiotic- este un antibiotic natural care nu da nici o reactie adversa) gripa, halena, impotenta, infectii urinare, intepaturi de insecte (se freaca locul cu planta proaspata, dupa ce s-a scos acul), leucoree, menstre dureroase, nastere (ajuta la expulzarea mai rapida a fatului), nevralgii diverse atat intern cat si extern, nevroze, nervozitate, oboseala cronica, paralizii, parazitoze intestinale, pediculoza, piodermite, pleurezie, raceli, raguseli, rani, rinita, rino-sinuzita, scabie (spalaturi la rani), scleroza in placi (frectii coloana), ten seboreic, tulburari menstruale, tuse astmtica, tuse convulsiva, tuse spastica, ulceratii purulente inflamate.

A nu se uita faptul ca distruge stafilococul si streptococul, fara nici un efect secundar nedorit, dar si multi alti paraziti. Aceasta planta este denumita antibioticul saracului, pentru ca are in componenta sa thimol care este un foarte bun antibiotic. Combate infectiile intestinale, inflamatiile si poate fi folosit cu mare succes in mult mai multe afectiuni, decat cele mentionate.
Se foloseste de asemenea la diferite preparate culinare pentru aroma sa, in fripturi, salate, etc.

Ciumafaie

Denumire stiintifica: Datura stramonium Fam. Solanacee.

Denumiri populare: bolundare, buruiana bolunda, buruiana de capul cânelui, ciumahaie, ciumafaia cucului, ciuma fetei, durhan, laur, laur porcesc, mar ghimpos, matraguna gunoiului, nebuneala, tatura, turbar, etc.
În traditia populara: frunzele crude, dar mai ales palite în foc, se puneau pe rani si taieturi, ca sa traga puroiul.
Apa de pe frunze se folosea contra durerilor de ochi.

Cu decoctul frunzelor se spalau umflaturile, iar cu ele se faceau oblojeli.
Se fierbeau si se puneau în oblojeli la dureri de gât.
Se mai folosea contra durerilor de picioare, ale reumatismului. Semintele se puneau în rachiu de drojdie, cu care se frecau bolnavii si apoi se “pripeau” la soare sau pe lânga foc.
În alte zone se faceau bai sau spalaturi tot pentru reumatism.
Dozata cu grija se folosea intern. Se puneau seminte. Se pisau sau frunze pisate cu apa, ori samânta pisata sau radacina, puse în rachiu.

În tinutul Botosanilor, pentru diaree cu sânge, se lua o maciulie, care are mai multe despartituri cu seminte negre, se lua samânta dintr-o despartitura, se ardea, se facea praf care se împartea în 9 parti, din care 8 se aruncau, iar cea ramasa se împartea în trei, luându-se în trei dimineti cu putin rachiu. Plamadita în alcool, se întrebuinta contra herniei. Din partile aeriene se faceau bai în ascita. Se mai folosea pentru combaterea artritei si astmului bronhic.
Ceaiul din frunze de laur, cu frunze de mesteacan, afin si traista ciobanului, se folosea la diabet, luându-se de 3 ori pe zi, înainte de mâncare.
Compozitia chimica: contine alcaloizii daturina cu hiosciamina, atropina si scopolamina, leucina, acizii aspartic, cisteic, glutamic, (enzime, acizi organici- oxalic, malic, citric, fumaric, succinic, aconitic, lactic), ulei eteric, saruri minerale, etc.
Proprietati: frunzele si semintele sunt antiasmatice, antimalarice, antiinflamatoare, antispastice mai ales în afectiunile gastrice.

Datorita scopolaminei în cantitate mica are si o actiune calmanta asupra sistemului nervos central.
Se mai citeaza rezultatele deosebite obtinute în boala Parkinson.
Mod de preparare si administrare:
-Pulbere din frunze: se va lua doar cântarit farmaceutic câte 0,5 g din 4 în 4 ore.
-Decoct din 0,5 g frunze uscate si maruntite fierte pentru 10 minute în 250 ml apa. Se strecoara. Aceasta cantitate se va consuma în 24 ore.

-Tigari din frunze: în combinatie cu frunze de tutun (la o tigare nu se va pune mai mult de 0,5 g de frunze de ciumafaie (sunt la farmacie tigari antiasmatice).
Toxicitate: toate partile plantei sunt otravitoare pentru om. Semnele intoxicatiei sunt în ordinea urmatoare: halucinatii, voma, tulburari de vedere, accelerarea pulsului, accelerarea respiratiei, febra în general mare, urmate de paralizie si moarte.
Se pot folosi doar sub supraveghere medicale si se respecta dozele.
Se utilizeaza la urmatoarele afectiuni: afectiuni gastro-intestinale, astm, bube, dureri de gât, dureri de ochi, dureri de picioare, nervozitate, paraziti intestinali,(clisme), rani, reumatism, taieturi.
Contraindicatii: nu se supradozeaza deoarece poate produce dereglari stomacale sau chiar intoxicatie. În cazul intoxicatiei se va administra carbune medicinal, sub forma de praf luat cu lingurita. În lipsa se poate lua lapte cât mai mult care se va bea. Se poate consuma caldut.

Coada calului  

Denumire stiintifica: Equisetum arvense Fam. Equisetaceae
În scopuri medicinale- se foloseste doar partea aeriana. Aici trebuie sa spun ca o puteti folosi pentru uz extern la orice tratament chiar daca o culegeti dv., dar pentru uz intern este bine sa fie procurata de la magazinele de specialitate. Se confunda foarte usor cu barba ursului de Bahme- Equisetum palustre- cea care traieste de regula pe lânga ape. Aceasta are 5 muchii când se sectioneaza tulpina si este de talie mai mare. Este o planta toxica care nu se poate folosi intern ca si coada calului (mica).

Denumiri populare:
barba-sasului, barba-ursului, bota-calului, bota-cucului, bradisor, coada-goala, iarba de cositor, mânzoaica, nodatica, opintici, parul-porcului, peria-ursului, sirulita.
În traditia populara: tulpinile fertile se foloseau fierte în apa contra diareei la copii. O larga întrebuintare aveau tulpinile sterile peste tot, decoctul se lua contra durerilor de stomac, de rinichi, a diareei, a racelilor, naduseli si boli de piept.
Pentru raceli se faceau si abureli, iar pentru plamâni se fierbea în unele parti cu urzici marunte (Urtica Urens) si patlagina. În Hunedoara, contra reumatismului, tulpinile fierte se înveleau într-o cârpa si se aplicau bolnavului, calde cât se putea suporta, în locul unde-l tinea durerea.
Fiertura se dadea în ascita, dureri de ficat, boli de besica, leucoree si în constipatie.
Extern contra bubelor, pecingine, rani, taieturi, bataturi, furunculoza, scrofuloza.
Intern se mai folosea la calmarea durerilor de stomac, în ulcer duodenal, în boli de rinichi, pentru combaterea racelilor, a bolilor de gât si a astmului bronhic, în tratamentul tuberculozei si ca diuretic.
Compozitia chimica: planta contine acid salicilic 5-7%, din care 10-20% solubil, saponozide de natura triterpenica, equisetonina 5%, gluteolina, izoquercitrina, alcaloizi (unii dintre acestia considerati chiar avitamine), vitamina B1, flavonozide, fitosterine, bioxid de siliciu, acid malic, oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil, sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, saruri de potasiu. Sporii contin acizi cu lant lung alfa, omega- dicarboxilici prezenti în fractiunea lipidica.
Proprietati: antimicrobiana, antiseptica, anti-inflamatore, diuretica, expectoranta, remineralizanta, mareste rezistenta celulelor si a tesuturilor conjunctive, activeaza circulatia. Remineralizant, diuretic, combate aciditatea crescuta. Hemostatic, expectorant, bronho-dilatatoar. Elimina toxinele din organism. Calmeaza durerile. Reface perturbatiile care apar în circulatia sângelui, etc. Mineralizant în tuberculoza.
Intra în compozitia ceaiurilor: antireumatic si diuretic.

Mod de preparare:

-Praf de planta uscata obtinuta cu râsnita de cafea. Din pulberea obtinuta se va lua un vârf de cutit care se va pune sub limba pentru 10 minute, dupa care se înghite. Se poate adauga acest praf la orice mâncare.
-Tinctura- 50 g de praf se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va tine timp de 15 zile agitând des la temperatura camerei. Se strecoara. Se va putea lua 10 picaturi- 1 lingurita de 3 ori pe zi diluat cu apa sau ceai.
Se va folosi tinctura înainte de mese cu 15-30 minute.
-2 lingurite de planta maruntita se vor pune la 250 ml apa. Se fierbe apoi timp de 15 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 3 cani pe zi.
-Extern pentru bai- se pun 100-200 g de planta la 5 litri de apa. Se vor fierbe apoi timp de 20 minute si se vor strecura în cada de baie unde se va sta timp de 30 minute, la temperatura corpului, preferabil este sa se faca aceste bai zilnic.
-Pentru rani sau comprese se face un decoct din 3- 4 linguri de planta la 500 ml fiert timp de 20 minute. Se strecoara. Cu plantele strecurate se poate aplica cataplasma si cu ceaiul se pun comprese.

-Praful de planta se poate aplica direct pe rani, pentru oprirea hemoragiilor sau pe ulcerele zemuinde.
-Cataplasme- plante oparite sau ramase de la ceaiurile de mai sus se pot aplica cu un pansament pe locurile afectate.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: aciditate gastrica (praf sau decoct), afectiuni renale, afte bucale, albuminurie, amenoree, amigdalite, anemie, alergie, artroze, boli de inima, boli renale si vezicale, bronsite cronice, cancer, chisturi, chist seboreic, constipatie, contuzii, convalescenta, decalcifieri, degeraturi, depresii, dermatoze, diabet, dismenoree, eczeme zemuinde, edeme, epitaxis, erizipel, eroziuni bucale, eruptii cutanate, ficat (pentru efectul de dezintoxicare), fistule, gingivite, guta, hemoragii, hemoroizi, hepatite, hiperhidroza, incontinenta urinara, inflamatia mucoasei bucale, a bursitei sinoviale sau purulente, leziuni, lupus, matreata, memorie, metroragii, micoze, negi, nervozitate, neurodermite, oboseala, panaritiu, pecingine, polipi, prurit, rani, retentia apei, reumatism, sângerari gingivale, sângerari uterine, slabiciune generala, spasmofilie, stomatite, supuratii, TBC- pulmonar, tumori maligne, ulcere canceroase, ulcer gastric, umflaturi, varice, vânatai, vergeturi.

Putem de fapt spune ca planta se poate folosi la foarte multe alte afectiuni si ca trebuie încercat un tratament cu ea.
În cazul în care dv. Culegeti planta este foarte bine sa fiti foarte atent, mai ales daca doriti sa o folositi la tratamente interne, pentru ca aceasta planta seamana foarte bine cu Barba ursului de bame care nu se poate folosi intern deoarece produce intoxicatii grave.
Cei cu alergii diverse ar trebui pe lânga alte plante sa aiba în vedere si aceasta planta care le poate aduce ameliorarea sau chiar vindecarea afectiunii.

Coada soricelului/

Denumire stiintifica: Achillea milefolium Fam Compositae.
Denumiri populare: alunele, bradatel, ciuresica, coada-soareci, coada-soricelului, coada-hârcelui, coada-hârtului, crestatea, crâvalnic, garva, iarba-oilor, iarba-soarecelui, iarba-stranutatoare, sorocina, stranutatoare, tata-forfotici.
În traditia populara: aproape peste tot se folosea la taieturi si rani.
În unele zone se pisa planta, ori numai frunzele ei, se storcea seva pe rana sau taietura, iar cu resturile se legau.
În alte parti, frunzele se pisau, se amestecau cu grasime si asa se puneau, ori se uscau, se sfarâmau si se presara praful.
Frunza pisata si amestecata cu rasina se punea pe buboaie, ca sa le grabeasca coacerea, spargerea si vindecarea.
Tot cu el se tratau petele de pe fata, pecinginea.
Frunzele uscate si sfarâmate se puneau între degetele de la picioare contra oparelilor, iar crude si pisate pe bataturi.
În amestec cu usturoi se faceau cu ele legaturi contra durerilor de masele.
Ceaiul sau decoctul se folosea în multe parti contra bolilor de piept. Ceaiul din vârfurile florale se lua contra tusei uneori în amestec cu cimbru si musetel când se lua si contra astmului. Se mai faceau bai la dureri de picioare, amestecate cu flori de fân.
Peste tot se întrebuinta pentru bolile aparatului digestiv, dureri de stomac, colici intestinale, diaree.
Pentru bolnavii cu ulcer se fierbeau frunzele de jos nu cele care cresteau în sus pâna scadea apa la jumatate, iar apoi se lua de trei ori pe zi înainte de mesele principale câte o ceasca.
Compozitie chimica: ulei volatil de culoare albastra, chamazulena, proazulene, cineol, borneol, pinen, limonen, cariofilen, thion-camfen, azulen, achileina, acid achileic, acizi organici, formic, acetic, probionic, valerianic, alcooli: etilic, metilic, taninuri, colina, substante antibiotice.
Actiune farmaceutica: proprietatile majore ale produsului se datoreaza uleiului volatil si proazulenelor- stomahic, tonic amare, bronhodilatator, antiseptic, expectorant, antiseptic bronhic, inflamatii gastro-intestinale, dezinfectant si calmant gastric si intestinal, hemostatic, stomahic, antiseptic si calmant al mucoasei anorectale, antispasmodic al cailor biliare, bronhodilatator, diminueaza secretiile gastrice, carminativ, decongestiv hemoroidal analgetic, antihelmitic.
Extern; efect calmant, antiinflamator si dezinfectant, regenereaza tesuturile.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, afectiuni cardiace, afectiunea maduvei spinarii, afectiuni stomacale, afectiuni vasculare, afte, alergie, alopecie, anorexie, arsuri, astm, ateroscleroza, balonari abdominale, bolile aparatului urinar, bronsite, cancer genital, chisturi ovariene (este bine sa se adauge si frunze de nuc), cistite, colici gastrice, colici hepatice, constipatie, contuzii, degeraturi, dischinezie biliara, dismenoree, dureri menstruale, dureri renale, dureri de stomac, eczeme zemuinde, enterocolite, enurezis, gastrite, fibroame uterine, fisuri mamelonare, gastrita, gingivita, hemoragie, hemoroizi, hipermenoree, hipertensiune arteriala, infectiile aparatului urinar, inflamatiile aparatului urinar, leucoree, lipsa menstrelor, menopauza, menstruatie neregulata, meteorism, metroanexita, oboseala, osteoporoza, panaritiu, paraziti intestinali, pecingine, pete pe piele, plagi zemuinde sau infectate chiar purulente, rinite, rino-sinuzite alergice, scabie, stimularea ficatului, stomatita, supuratii externe, tenuri uscate, tulburari circulatorii, tuse, ulcer varicos, ulceratii diverse, ulcer duodenal, vaginite, varice, viermi intestinali, vitiligo (planta proaspata se stoarce pe petele albe si apoi se sta la soare), voma. Remarcam ca în cazul afectiunilor aparatului ginecologic este una dintre cele mai eficiente plante. Intra în compozitia ceaiurilor: gastric, contra colicilor, hepatic si laxativ antihemoroidal.
Preparare: o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoara. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe parcursul unei zile.
Extern se va folosi cantitate dubla de planta.
Se poate prepara si tinctura.

O infuzie mai concentrata facuta din 10 g planta la 100 g apa ajuta la eliminarea viermilor intestinali. Ceaiul se bea dimineata pe stomacul gol.
In cura de primavara ajuta la curatarea sangelui.
In tuse si bronsita, in anumite stari nervoase, in boli ale vezicii urinare, ceaiul de coada-soricelului aduce o stare de imbunatatire.

Ceaiul se prepara prin infuzie din 1-2 linguri de planta la 500 g apa. Se bea in cursul unei zile.
Coada-soricelului intra in compozitia urmatoarelor ceaiuri: antiastmatic, gastric, hepatic, contra colicilor, anticolitic, diuretic si laxativ-antihemoroidal.
Extern, se foloseste sub forma de bai sau comprese, cu efecte calmante, antiinflamatoare si dezinfectante in arsuri, diferite plagi purulente, exeme zemuinde, hemoroizi, ulcere varicoase si abcese dentare. Are proprietatea de a regenera tesuturile. Pentru bai se utilizeaza: 30-60 g planta la 1 l de apa. Aceasta insusire se mareste prin: adaugarea de radacina de tataneasa. Compresele cu acest ceai calmeaza tenurile inrosite si iritate.

Gutuiul

Denumire stiintifica: Cydonia oblongata Fam. Rosaceae
Denumiri populare: alamioara, gaduie, gataie, gutaie, gutai, gutai, gutan, gutie, gutaie, gutai, pom cotei.

In traditia populara: ceaiul din gutui cu putin zahar se lua contra tusei si raguselii. Ceaiul din frunze, in amestec cu flori de tei, se lua in amigdalite si raceli. Zeama din frunze de gutui, curpen de castravete pisate la un loc se storceau pe ranile cu viermi. Din semintele de gutui se prepara apa pentru ochi; se luau 40 de samburi, se puneau 100 de dramuri de apa limpede, rece, se bateau putin, apoi se inmuia in ea carpe curate si se punea pe ochi.

Ceaiul din samburi se bea cu zahar candel sau cu tarate de grau contra tusei. Cu frunze de gutui, mar dulce si cimbrisor, fierte impreuna, se faceau oblojeli „la cel perit”.
Ceaiul din frunze uscate se folosea la bolile de inima, in cazurile de insuficienta cardiaca. Se mai lua in boli de ficat. Din semintele plamadite in apa se facea un unguent pentru sanii crapati ai femeilor care alaptau.
Compozitie chimica: frunzele contin-apa, zaharuri, acizi organici, pectine, protide, tanin, mici cantitati de grasime, vitaminele A, B, C, PP, saruri minerale, etc.

Fructele: apa, zaharuri, acizi organici, pectine, protide, tanin, mici cantitati de grasime, mucilagii mai ales in seminte. Vitaminele: A, B, PP, saruri minerale de calciu, fier, fosfor, potasiu, cupru, magneziu, sulf, etc.
Proprietati farmaceutice: fructele, semintele si florile sunt astringente, stomahice, aperitive, fortifiante ale ficatului, vindeca o serie de afectiuni. Acidul malic contribuie la neutralizarea sangelui. Pectina ajuta la coagularea sangelui, utila in afectiunile pulmonare, chiar in tuberculoza, de asemenea la afectiunile intestinale cu diaree sau chiar dizenterie. Este tonica pentru intreg organismul si contine si vitamina care ajuta la refacerea celulara. Extern se mai poate folosi chiar la prolapsul rectal sau uterin. Se fac clisme si spalaturi in acest caz.

Se vor folosi fructele ca atare sau in diferite forme ca: sirop, dulceturi, sucuri.
Se pot folosi si in diferite combinatii cu alte plante fiind mai activ. Extern fructele au actiune astringenta, semintele sunt emoliente, mucilaginoase, pulpa fructului este tonica. In lipsa fructelor se poate folosi frunza.
Se utilizeaza la urmatoarele afectiuni: afte, arsuri-in special ceai din seminte, bronsite, cheilite fisurate, conjunctivita, degeraturi, diaree, distonie digestiva, eczeme, faringite, fisuri anale, fisuri mamelonare, gingivite, hemoragii uterine, hemoptizii, hemoroizi, hiperaciditate gastrica, infectii respiratorii, inapetenta, insuficienta hepatica, iritatiile pielii, leucoree, prolaps rectal si uterin, rani tegumentare, raguseala, riduri, stomatite, tuberculoza, tuse, ulceratii, voma.
Frunzele se folosesc si pentru a vopsi in galben sau negru in functie de concentratie.

Preparare:
Uz intern: se consuma fructul crud, suc din fruct, compoturi, paste, jeleuri, suc in sirop.
-Se taie o gutuie in felii subtiri si se fierbe intr-un litru de apa, pana se reduce apa la jumatate. Se strecoara prin presare. Se adauga 50 g de zahar. Se foloseste contra enteritelor acute, a digestiilor anevoioase, in tuberculoza pulmonara (tanin).
-Fruct uscat 40 g la 1 litru de apa se fierbe in clocote 10 minute. Se foloseste dupa dorinta.
-Lichior de fructe cu alcool si zahar:
suc de gutuie…………….1,5 litri
rachiu…………………….0,500 litri
scortisoara………………..2 g
cuisoare…………………0,80 g
migdale amare………….0,50 g
nucsoara praf…………….1 g(cat apuci intre degete)

Lasam sa se macereze timp de 2 luni. Facem un sirop de zahar, il lasam sa se raceasca si-l adaugam. Filtram si punem la sticla. Se foloseste contra indigestiilor, a flatulentei (gaze la intestine) si a hiperaciditatii gastrice.

Extern:
-Lamaia fiarta felii de mai sus fara sa se puna zahar se foloseste la spalaturi vaginale sau clisme.
-Emulsie mucilaginoasa calmanta: o mana de samburi de gutui pisati, macerati la ˝ pahar de apa calda, in aplicatii contra degeraturilor, a hemoroizilor, a crapaturilor sanilor, pielii, contra arsurilor, a iritatiilor diverse.
-Cosmetica- contra ridurilor: lasam sa se macereze timp de 15 zile cojile de gutui in putin rachiu, pentru lotiuni cosmetice.
-Infuzia florilor 30 g la litru sau ale frunzei 50 g la litru, calmeaza tusa convulsiva. Cu putina apa de flori de portocal favorizeaza somnul. Utila nevropatilor

Brustur/

Denumire stiintifica: Arctium lappa Fam. Compositae
Denumiri populare: blustan, bruscalau, brustan, brustur -amar, brustur- mare, brustur-negru, caftulan, calcoceni, captalan, capul -calugarului, capcalan, carcei, ciulin, ciulina, clococean, ghimpoasa, iarba-boierului, lapuc, lapean, nadai, scai-marunt, scaiul-oii, scaete, scaete-mare, sgar, sgaice.

In traditia populara:
– se folosea pentru vopsit in negru in amestec cu arin, sovarf, boz, coji de nuca, etc.
A fost unul din cele mai importante leacuri babesti. Frunzele se puneau pe rani, buboaie, uime, scurte, umflaturi, palituri.
Se mai punea pe cap contra junghiurilor. Cand pielea ardea ca focul, se punea frunza verde pe piele. Bolnavii de lungoare puneau frunze pe cap pentru ca „sa-i traga rautatea”.
In unele regiuni, mamele si oblojeau copii cu frunze de brusture, unse cu unt, dupa ce-i scoteau din baie.
Se mai inveleau copii cu frunze cand aveau crampe. Frunzele udate cu otet erau leac pentru dureri de sale, unse cu unt sau unsoare, pentru dureri de piept; iar numai palite la foc, pentru junghiuri si dureri de inima.
In alte regiuni, pe frunza de brusture se punea radacina de papadie prajita, amestecata cu smantana proaspata si apoi se legau cu ea contra durerilor reumatice.

La Rasinari, decoctul plantei spala buba neagra, ori se faceau legaturi cu brusture pisat. Radacina pisata, presarata cu sare, se punea pe talpa pentru bataturi in talpa.
Cu decoct se spala pe cap pentru cresterea parului.
In unele sate la indigestie se faceau legaturi la buric cu trei radacini de brusture si 3 radacini de hrean pisate si fierte in bors, ingrosate cu tarate.
Radacina plamadita in rachiu se lua contra vatamaturii. In unele parti, se pisa, se amesteca cu radacini pisate de mutatoare, iarba lui tatin, boz, etc. Cu otet, tarate de bors ori faina de secara, facandu-se o turta care se aplica pe pantece.
Decoctul de radacina se bea contra bolilor venerice si eruptiilor pe piele, se spalau cu el la eczeme. Samanta bine pisata se punea in rachiu de drojdie sau in apa ne inceputa si se bea in mai multe randuri contra herniei.
La nasteri grele se fierbea brustur, se strecura zeama, se punea zahar si se dadea lauzei, apoi bea 3 zile ceai de musetel, sa se curete.

Compozitie chimica:
– nitrat de potasiu, ulei eteric, mucilagii, inulina, acid palmitic, acid cafeic, sigmasterol, sitosterol, substante amare, vitamine B, saruri minerale inclusiv de potasiu, etc.
Actiune farmaceutica: aromatizant, calmant al colicilor intestinale, absoarbe gazele, galactagog, reduce starile de voma, antiseptic intestinal, carminativ, stimuleaza digestia, diuretic, antiinflamator renal, calmeaza durerile de cap, expectorant, antiseptic pulmonar, antiinflamator gastric, antitumoral, aromatizant, antidiareic usor. Partea cea mai toxica a plantei este radacina datorita arctininei, uleiului esential si lactonei care poate provoca tulburari digestive, transpiratii, nefrite, poliurie sau anurie, dar cu pronostic bun pentru ca inceteaza dupa ce nu se mai foloseste planta.

Ar mai trebui adaugat ca impiedica infectiile si inmultirea microbilor. Are actiune antitermica. Este astringent excelent si provoaca dezintoxicarea organismului. Modereaza si chiar regleaza secretiile organismului. Ajuta cicatrizarea. Datorita diurezei pe care o produce se foloseste la o serie de afectiuni ale ficatului, guta, diabet, la cei care vor sa-si reduca cantitatea de colesterol, creste diureza. In afectiuni dermatologice este foarte util incepand cu cele mai frecvente si diverse afectiuni si terminand cu cele mai grave: cancer. La toate ajuta contribuind la vindecare.

Cosmetica: actiunea sa este diversa de la cresterea parului, pana la seboree sau alte afectiuni se poate folosi cu succes in foarte multe afectiuni cosmetice.
Remarcam de asemenea ca poate sa distruga stafilococul datorita lactonei. Semintele de brustur sunt indicate si ele pentru intinerire si chiar in timpul nasteri usurand durerile nasterii.
Frunzele proaspete se folosesc atat in actiunea de dezintoxicare a organismului cat si in diferite rani cu rol cicatrizant sau dezinfectant.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni:
– acnee, abces, afectiuni bucale, afectiuni ale cailor urinare, afectiuni ale ficatului, afectiuni pulmonare, afectiuni stomacale, alergie, alopecie, anorexie, balonari intestinale, bronsita acuta si cronica, calculoza biliara, cancer, celulita, colesterol crescut, colici intestinale, colita de fermentatie, constipatie, cosmetica, diabet, diaree, dermatite, descuamarea pielii, dureri de cap, eczeme microbiene, eczeme uscate, eliminarea toxinelor din organism, epilepsie, eritem polimorf, erizipel, faringite, febra, furunculoza, gripa, guta, hemoroizi, herpes, hipertensiune, infectii urinare, inflamatii acute si cronice, insuficienta respiratorie, intepaturi de insecte, leucoree, mancarimi de piele, matreata, micoze, nefrite, obezitate, pemfigus, raceala, reumatism, rani, tenuri seboreice, tumori, ulcer gastric, ulceratiile pielii vechi sau zemuinde, urticarie si in foarte multe alte afectiuni.

Preparare:

– o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se va lasa acoperit pentru 10 minute apoi se va consuma dupa mese. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. In colitele de fermentatie se consuma ne indulcit sau indulcit cu zaharina.
Tinctura: daca este posibil se va face din radacina proaspata. Se va pune 50 g de radacina spalata si maruntita la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se acopere pentru 15 zile tinandu-se la temperatura camerei. Se agita de mai multe ori pe zi. Se va strecura apoi si se pune la rece in sticla mai mica. Se inchide ermetic. Se va lua cate 1 lingurita diluata in 100 ml apa de 2-3 ori pe zi. Se poate folosi in acest fel la afectiunile de mai sus. Se poate lua perioade lungi de timp.

Unguent: se fierbe in 250 ml ulei 50 g de planta maruntita timp de 3 ore pe baia de apa. Se poate folosi apoi acest ulei intern cate 1 lingurita pe zi in multe din afectiunile enumerate. Extern se unge cu el local. Se mai poate din nou pune pe baia de apa si se adauga ceara de albine in functie de cat de tare doriti sa obtineti crema. Se poate de asemenea adauga si putin propolis.

TOP 10 antibiotice din plante medicinale!

Multe plante au fost folosite din timpuri străvechi pentru a trata acele infecţii cauzate de bacterii care sunt acum rezistente la antibiotice.Cercetările recente din domeniul medicinei au avut în vedere plante care pot trata bolile rezistente la antibiotice. Din vremuri de dinaintea consemnărilor istorice, plantele au fost folosite ca leacuri primordiale pentru oameni.S-au descoperit mai multe plante cu un efect mai puternic decât antibioticele clasice şi există rezultate ştiinţifice care le dovedesc eficienţa.

Iată 10 plante cu efect antibiotic de care ar trebui să ştii!

Acacia

Acacia – speciile acestei plante sunt foarte folositoare pentru tratarea ulceraţiilor din orice segment al tractului gastrointestinal şi împotriva mucusului în exces, a catarului, diareei, dizenteriei, infecţiilor gingivale şi hemoragiilor

Aloe şi mierea

 sunt poate cele mai puternice substanţe care pot fi aplicate extern pentru a grăbi vindecarea rănilor cauze de arsuri şi pentru a preveni infecţiile. Ele menţin hidratat ţesutul ars, calmează ţesutul deteriorat şi refac fluidele pierdute din corp direct prin piele. În acelaşi timp, sunt antiinflamatoare şi antibacteriene puternice. Este aproape imposibil pentru o infecţie stafilococă să se instaleze când una dintre aceste substanţe este aplicată pe pielea arsă.

Cryptolepis

Cryptolepis este o plantă care a fost folosită de secole pentru tratarea cu succes a malariei, diferitelor tipuri de febră şi a diareei cu sânge. Pe măsură ce parazitul malariei a dezvoltat o tot mai mare rezistenţă la medicamentele sintetice, cercetătorii medicali din lumea întreagă şi-au îndreptat atenţia către medicamentele tradiţionale pentru a găsi alternative de tratament. Cryptolepis s-a dovedit a fi remarcabil de eficientă!

Echinacea

Echinacea este un tratament fără egal în trei situaţii: frotiu Papanicolau anormal (pap), infecţii streptococice ale gâtului şi în fazele incipiente ale răcelii şi gripei. Este extraordinar de folositoare şi ca aditiv la pudrele şi unguentele cu antibiotic pentru aplicaţii externe pe arsuri, răni şi infecţii ale pielii, dar şi ca spălătură pentru înţepături şi muşcături veninoase.

Eucalipt

Eucalipt – rezultatele testelor făcute de cercetători din toată lumea au confirmat că eucaliptul este unul dintre reprezentanţii cu cel mai larg spectru contra bolilor rezistente la antibiotice. Deşi s-au făcut multe cercetări pentru a i se depista efectele la animale, la oameni se cunosc cel mai bine întrebuinţările. Un avantaj major al plantei şi al uleiului esenţial este faptul că parfumul lor este plăcut, mai ales într-o cameră de bolnav sau pentru bolnav însuşi. Acest miros revigorant al plantei este în felul său un puternic supliment la procesul de vindecare, el ajutând la atenuarea depresiei inevitabile ce se instalează în urma unor boli îndelungate şi grave.

Ghimbir

Ghimbirul are o tradiţie istorică îndelungată în zonele cu climă caldă, ca adaos pentru mâncare. Ca multe alte condimente folosite în mâncare, el are o puternică acţiune antibacteriană împotriva câtorva bacterii patogene asociate alimentelor, mai ales a trei dintre acelea care contaminează în prezent alimentele: Shigella, E.coli şi Salmonella. Ghimbirul este activ şi împotriva multor banterii patogene umane. Are, de asemenea, influenţă anticrampe şi reduce sau înlătură diareea, este o plantă antigreaţă, ajutând şi la prevenirea senzaţiei de vomă.

Lemn-dulce

Lemnul dulce este o plantă remarcabilă, lista împotriva organismelor contra cărora acţionează fiind lungă şi bine documentată. Este un bun stimulent al sistemului imunitar, cu acţiune antibacteriană impresionantă şi care potenţează acţiunea altor plante. Este specific în tratarea infecţiilor căilor respiratorii superioare, a tusei, răcelilor şi ulceraţiilor de oriunde din tractul gastrointestinal, mai ales din stomac. Este foarte util în repararea sănătăţii şi vitalităţii generale. Există dovezi convingătoare că stimulează glanda timus, unul dintre cele mai importante organe din sistemul imunitar.

Pelin

Deşi rădăcina de pelin este rareori întrebuinţată ca leac, ea este extrem de puternică, mai ales în infecţiile gâtului şi ale plămânilor însoţite de usturimi şi dureri. Amorţeşte durerea dată de infecţii ale gâtului şi ale bronhiilor şi este răcoritoare pentru gât şi plămâni. Este un bun antibacterian, fiind deosebit de eficientă aplicată local. Frunzele ei sunt folosite în general împotriva malariei, a viermilor intestinali, ca tonic digestiv şi în stări de răceală şi gripă.

Salvia

Salvia  este deosebit de bună pentru dizenterie, infecţii ale gâtului şi ale căilor respiratorii superioare sau pentru orice infecţie cu exces de secreţie; foloistă extern pentru răni infectate. Deşi nu la fel de puternică precum alte plante, salvia a fost folosită de cel puţin două milenii în toate zonele unde creşte, împotriva infecţiilor bacteriene persistene din interiorul şi din exteriorul corpului.

Mătreaţa bradului

Mătreaţa bradului este un lichen ce creşte pe copaci vii sau morţi în toată lumea. Este destul de des întâlnită în pădurile de brad şi molid din zonele montane, iar faptul că se găseşte din belşug pe arii vaste, alături de puternicele sale întrebuinţări antibacteriene fac această plantă importantă în tratarea bacteriilor rezistente. Mătreaţa bradului s-a dovedit a inhiba complet dezvoltarea bacteriilor de tip Staphylococcus, Streptococcus şi Pneumococcus. De fapt, a demonstrat acţiune mai puternică decât penicilina împotriva unor tulpini de bacterii. Se foloseşte în toată lumea pentru infecţiile dermatologice, abcese, infecţii ale căilor respiratorii superioare şi ale plămânilor, infecţii vaginale şi infecţii fungice.

Top cele mai BUNE plante medicinale ROMANESTI

Daca primavara, vara si toamna culegem plante medicinale, iarna le folosim pe cele uscate. Plantele medicinale trebuie culese in anumite momente ale anului, de la acestea putandu-se folosi frunzele, florile, semintele sau chiar radacina.

Va propunem sa descoperiti care sunt cele mai folosite si eficiente plante medicinale de pe meleagurile noastre, la indemana oricui, plante care cresc salbatice pe marginea drumurilor sau in paduri. In dreptul fiecarei plante, veti gasi o descriere privind beneficiile acesteia pentru sanatate, putand alege astfel care sunt acele plante potrivite pentru voi si cei dragi.

Desigur, tara noastra ne ofera mult mai multe plante medicinale, subiect demn de un tratat medicinal, dar despre beneficiile celor de mai jos nu ar strica sa afalati cateva informatii.

Plante medicinale romanesti: Macesul

Macesul creste peste tot, la campie sau pe dealuri, pe marginea drumului, in parcuri, astfel ca devine o planta accesbila oricui. De la maces, cel mai mult se folosesc fructele. Acestea se culeg toamna, ideal ar fi sa le culegeti inainte de bruma sau de ger.

Din macese puteti face pulbere (le deshiratati intial), ceaiuri sau chiar vin de macese – un adevarat medicament.

Semintele din macese vindeca afectiunile rinichilor si ale vezicii urinare, de aceea este indicat sa folositi macesele intregi.

Alte beneficii ale maceselor:

• refac tonusul vascular si regleaza tensiunea arteriala;
• cresc imunitatea prin continutul de vitamina C;
• sunt recomandate in starile infectioase, raceli, gripe, rinite etc.;
• detoxifica rinichii;
• mentin frumusetea din interior a pielii;
• trateaza tusea.

Plante medicinale romanesti: Fenicul

Fenicului este un bun aliat al sistemului digestiv. Feniculul calmeaza stomacul si reduce flatulenta, fiind indicat in starile de balonare, dar si de constipatie. Fenicului calmeaza si simptomele colonului iritabil.

Feniculul este un bun remediu in tratarea simptomelor din raceala si gripa, fiind un bun tratament pentru tusea seaca sau productiva.

Folosind ceaiul de fenicul in comprese la nivelul ochilor, riscul de conjunctivita scade, iar cearcanele sunt estompate. In caz de conjunctivita, se pot sterge pleoapele cu ceai de fenicul si musetel.

Plante medicinale romanesti: Albastrele

Albastrelele cresc si ele pe camp, se gasesc cu usurinta si se foloseste planta cu flori pentru ceai.

Albastrelele au urmatoarele beneficii:

• vindeca miopiile usoare si mentin sanatatea ochilor;
• trateaza eficient depresiile;
• cresc tonusul muscular, de aceea sunt indicate inaintea programelor de miscare;
• scad riscul de pietre la rinichi (litiaza renala ) si infectii urinare.

Plante medicinale romanesti: Anghinare

Anghinarea este iubita de femei, pentru ca le ajuta in mentinerea siluetei. Ceaiul de anghinare accelereaza procesele de ardere a grasimilor, devenind un bun aliat in curele de slabire.

Ceaiul de anghinare stimuleaza de asemenea functiile ficatului si ajuta in detoxifierea organismului, fiind indicat in afectiunile hepatice.

Anghinarea protejeaza si impotriva bolilor cardiovasculare, scazand colesterolul rau din sange si reducand tensiunea arteriala si riscul de infarct.

Pulberea de anghinare, obtinuta din planta uscata, trateaza guta, diabetul, migrenele si greata. Pulberea nu se prepara termic, deci nu va fi folosita in ceai. Pulberea se poate folosi in salate, in cantitati mici (cel mult o lingurita rasa de pulbere la o portie).

Daca suferiti de hemoroizi, beti ceai de anghinare.

Plante medicinale romanesti: Rostopasca

Rostopasca este o planta foarte activa, de aceea trebuie consumata in cantitati mici, caci altfel prezinta efecte toxice. Insa in cantitati moderate (nu mai mult de 5 picaturi de suc de rostopasca sau nu mai mult de o cana de ceai de rostopasca pe zi), aceasta planta face adevarate minuni pentru sanatate.

Sucul de rostopasca il obtineti rupand frunzele plantei si frecandu-le pe piele, direct pe zonele afectate. Daca zonele sunt dureroase, folositi sucul rupand micile tulpini cu frunze, din centimetru in centimetru. Veti vedea ca planta este bogata intr-un suc de culoare galben intens, acest suc avand proprietati miraculoase antibacteriene, antivirale si antifungice. Daca aveti ciuperci ale pielii, negi sau pur si simlu zone cu pete maronii sau pe care doriti sa le revitalizati, aplicati acest suc si lasati-l sa actioneze 10 minute. Nu veti putea folosi acest suc decat langa planta, nu il puteti culege, de aceea este bine sa va informati in prealabil pentru a recunoaste planta.

Ceaiul de rostopasca are puternice efecte analgetice, fiind indicat in durerile osteomusculare, articulare, in reumatism, dar si pentru tratarea gutei si a hemoriozilor.

Ceaiul de rostopasca mai prezinta un intens efect de echilibrare a metabolismului, fiind indicat diabeticilor. Daca suferiti de afectiuni hepatice grave, consumati o cana de ceai de rostopasca la doua zile.

O SUPA DE USTUROI taraneasca este de o suta de ori mai puternica decat decat primele  antibiotice…

Supa, facuta din 50 de catei de usturoi,o ceapa rosie si niste cimbru, este capabila sa invinga cei mai multi si mai puternici dintre virusii gripali, ai racelii, precum si cu alte infectii produse de   bacterii.E interesant ca virusii mutanti, rezistenti la antibiotice, nu pot face fata usturoiului. Motivul din spatele proprietatilor uluitoare ale usturoiului  consta in  prezenta unei substante numita alicina. Un studiu efectuat de Universitatea din Washington a demonstrat ca usturoiul este de 100 de ori mai eficient decat primele  antibiotice ,cele mai populare de pe piata! Asa ca trebuie sa profitam de el! E ieftin, natural si bun!

Asadar, iata reteta acestei supe:

* 50 de catei de usturoi (5 capatani de usturoi), curatati si decojiti

* 2 linguri de ulei de masline

* 2 linguri de unt

* 2 cepe rosii mari, taiate in cuburi

* 1 lingura cimbru verde

* 6 cani (250ml) de supa de pui

* ierburi proaspete sau uscate pentru gust (patrunjel, frunze de dafin, orice preferati)

* 3 cesti de paine veche sub forma de crutoane

* 1 ceasca de smantana

Pregatirea

Se incalzeste cuptorul. In timpul acesta, taiati capetele capatanilor de usturoi, puneti cateii pe o foita subtire, turnati niste ulei de masline si inveliti cateii in folie. Asezati folia infasurata cu usturoi intr-o tigaie si puneti-o la cuptor, pentru a o gati pentru aproximativ 20 de minute. Asteptati ceva timp ca sa se raceasca dupa ce s-a terminat. Apoi, se amesteca 2 linguri de ulei de masline si 2 linguri de unt intr-o oala de supa, la foc mediu. Puneti ceapa rosie tocata si fierbiti-o timp de 10 minute, amestecand frecvent.

Acum, odata ce usturoiul s-a racit, se macina si se amesteca impreuna cu ceapa rosie fiarta. Se amesteca bine, se adauga cimbru proaspat si alte ierburi. Reduceti temperatura si amestecati cu crutoanele. Gatiti pentru aproximativ 5 minute sau pana cand painea se inmoaie. Scoateti ierburile proaspete din amestec si dati-le printr-un blender pana devine un amestec semi-cremos. Puneti supa inapoi in oala, adaugati smantana si nu ezitati sa adaugati sare sau piper in functie de preferintele dumneavoastra .

Votca te scapa de …

Păstrează florile   mai multă vreme daca amestecati o linguriță sau două de vodcă și o lingură de zahăr cu apa  din vază.

Curăță ochelarii,mai ales ochelarii de soare , dacă sunt frecați cu o cârpă moale din bumbac pe care ai pus o linguriță de votca

Te scapă de mucegai- amestecă într-un pulverizator o parte vodcă și o parte apă și pulverizează pe locurile mucegăite. Funcționează perfect și în zonele cu mucegai din baie, dar este imbatabil și pe lemnul care a fost atacat de mucegai. În cazul lemnului lasă soluția să acționeze câteva minute și apoi șterge locul cu o cârpă moală.

Scoate mirosurile urâte din haine și pantofi: ca să scapi de mirosul de vechi pe care îl prind hainele care au stat în saci de plastic sau cele care nu au fost folosite multă vreme, amestecă într-o sticlă cu pulverizator, două părti vodcă și o parte apă distilată. Pulverizează pe hainele care miros a vechi și a stătut. Lasă haina la aer pentru o oră, iar mirosul dispare . Pulverizează și în pantofii care miros urât. Efectul este spectaculos.

Curăță pietrele semiprețioase: mărgelele de sticlă sau pietrele semiprețioase se curață și capătă o strălucire specială cu vodcă. Pune vodcă într-un pahar și pune mărgelele. Lasă-le să stea o oră, apoi clătește-le cu apă și ștergele. Curăță cu o cârpă înmuiată în votca porțelanurile fine, după ce au fost spălate și șterse. Vor reveni la viata!

Scote etichetele de pe sticle sau borcane: dacă vrei să scoți etichetele lipite cu soluții foarte aderente de pe sticle sau borcane, de cel mai mare ajutor poate fi vodca. Pune într-o farfurie vodcă și rulează borcanul cu etichetă. Aceasta se va desprinde perfect, repede și ușor.

  Cum sa iti protejezi ochii de atacul calculatorului

Peste 72% dintre adulti nu stiu de termenul de lumina albastra si cum ii afecteaza. Aceasta este emanata de ecranele dispozitivelor mobile si are un impact puternic asupra ochilor, cauzand probleme de vedere si tulburari de somn.

Printre simptomele cauzate de expunerea pe termen lung la lumina albastra se numara durerile de gat, umeri, spate si cap, privire incetosata, senzatie de ochi uscat, oboseala fizica si lipsa de productivitate.

Pe termen lung, lumina albastra patrunde in retina si poate provoca formarea cataractei sau a degenerescentei musculare legata de varsta.

Cum sa te protejezi de lumina albastra?

1. Muta privirea de la monitor o data la 20 de minute si incearca sa iti fixezi privirea asupra unui obiect din camera care se afla la o distanta de sase metri. Priveste-l timp de 20 de secunde.

2. Clipeste cat mai des pentru a te asigura ca ochii sunt bine umeziti. Este indicat sa clipesti de doua ori mai des decat o faci in mod normal, iar atunci cand iti simti ochii foarte uscati, clipeste foarte rapid de 20 de ori.

3. Adopta pozitia corecta la birou, in fata monitorului. Este foarte important ca acesta sa fie la o lungime de brat fata de ochi, iar privirea trebuie sa fie orientata in jos atunci cand privesti catre monitor, niciodata in sus fiindca s-ar putea sa-ti intepeneasca gatul.

4. Investeste intr-o pereche de ochelari cu lentile de protectie PC. Daca iti petreci mare parte a timpului la calculator, atat la birou, cat si acasa, iti vor fi indispensabili. Chiar daca nu ai probleme de vedere, ochelarii de protectie se pot face cu lentile fara dioptrii, iar daca ai probleme de vedere, asigura-te ca lentilele tale ofera protectie.

5. Fa-ti un control oftalmologic periodic pentru a te asigura ca sanatatea ochilor tai este intr-o stare buna. Specialistii recomanda un control o data pe an sau o data la doi ani persoanelor fara probleme de vedere si o data la sase luni persoanelor cu probleme.

Topul celor mai rele mezeluri pentru copii

Consumate ocazional, deci NU  în fiecare dimineață, mezelurile nu dăunează atât de rău.  Mezelurile conțin mulți aditivi și conservanți, asta le face atât de rezistente în timp Iata cateva  E-uri din mezelurile pentru copii: E 621 (glutamat monosodic), E316 (erithorbat de sodiu), E 262 (acetat de sodiu), E 452 (polifosfat de sodiu), E 407 (caragenan), E 250 (nitriul de sodiu). Mezelurile nu ajută la dezvoltarea creierului copiluluiGlutamatul de sodiu a fost considerat cancerigen, unul din E-uri care produce obezitate și se pare că afectează funcția creierului la șoareci.  Polifosfatul de sodiu   produce un dezechilibru la balanța calciu-fosfor din organism, iar acest lucru poate cauza dezvoltarea oaselor, inclusiv a dinților.

 Crenvurștii sunt alte mezeluri, care pot cauza toxiinfecții alimentare, atunci când nu sunt păstrate cum trebuie.  Nici pateul de copii nu este întotdeauna sănătos, mai ales dacă nu re un conținut mai mare de ficat. Cel mai sigur este să faceți pateu de ficat acasă.

Cele mai rele mezeluri pentru copii – parizerul, crenvurștii și pateul, toxice pentru copii

Consumul de mezeluri la copii este asociat cu apariția obezității și bolile de inimă, precum hipertensiune arterială. Cele mai multe E-uri dau dependență, iar cele din mezeluri nu sunt o excepție. Nitriții, în cantități mari, pot împiedica sângele să mai transporta oxigen, de aici pot apărea probleme de respirație la copii. Fosfații în exces împiedică fixarea calciului în oase, lucru care este foarte dăunător copiilor .Riscul de apariție a cancerului este mult mai ridicat   . Alte studii au arătat că există un risc mai mare de deces în rândul consumatorilor ce mănâncă mai mult de 20 de grame de mezeluri pe zi.Unii medici susțin faptul că mezelurile nu ar trebui consumate de către copiii până în 12 ani. Cel mai bine este să nu exagerăm cu consumul de mezeluri și să preferăm mai degrabă să preparăm mâncarea în casă.

Nucul

Denumire stiintifica:Juglans regia. Fam.Jaglandaceae.
Compozitie chimica: uleiul volatil din frunze are juglona sau 5-hidoxi-naftochinona, acesta este purtatorul efectelor insecticide ale frunzelor, cunoscut empiric, precum si al unor marcante proprietati mitodepresive din care cauza este util in tratarea tumorilor (frunzele), taninuri, cantitati mici de ulei volatil, un principiu amar-juglandina- si o oxinaftochinona- juglona, etc.
Cojile -iuglona, taninuri, ulei volatil, clorofile, amidon, pectine, acizi organici aminati liberi, substante minerale. Nu contine iod. Iuglona coloreaza pielea.
Samburii- acizi grasi din care peste 50% acid linoleic, proteine, vitaminele: A, B1, B2, B6, C, E, F, flavonoide, tirozina, un principiu amar, ulei volatil, lipide, acid galic, acid elagic, inozitol, iuglona, hidroiuglona, substante extractive, magneziu, potasiu, hidrati de carbon, calciu, cupru, zinc, fluor, etc.
In traditia populara: frunzele, coaja fructelor contin o substanta care se folosea la vopsitul lemnului, al lani, parului precum si prepararea unui bait pentru mobile. Se foloseau pentru vopsit in negru, cafeniu, galben si rosu cu alte plante.
Se foloseau de asemenea frunzele pentru dureri reumatice uneori amestecate cu alte plante. In satele din jurul Careilor, se fierbeau cu vrejuri de patlagele si flori de fan sau urzici. Radacinile sau ametii se puneau in petrol si se plamadeau 3 saptamani in gunoi de grajd, apoi se faceau frectii contra durerilor reumatice, sau se luau nucile crude, plamadite cu zahar. In tinutul Beiusului, contra reumatismului se faceau spalaturi cu decoctul frunzelor dupa ce le lasau sa se plamadeasca 2 zile; sau bai din frunze de nuc si ramuri de rosii, fierte separat si apoi amestecate, sau se tineau picioarele intre frunze verzi. Scaldatoarea din frunze verzi este foarte mult folosita la copii scrofulosi cu galme. In unele parti contra raiei se luau frunze de nuc, de brad, de coada soricelului si pucioasa. Frunze fierte in lapte contra durerilor de stomac. Frunze fierte calde se punea pe dureri de pantece la femei sau se infasura pantecele pentru a usura durerile de nastere. Cu decoct se faceau spalaturi contra afectiunilor uterine sau femeiesti. La dureri de masele se fierbea coaja de nuci si se tinea zeama in gura, sau se tineau smicele de nuc, se curatau de coaja neagra de dinafara, se lua coaja verde, se punea intr-o ulcica noua, se turna peste ea otet din vin si se punea o bucata de piatra acra si un cocean de porumb, se turna peste ea otet din vin . Se astupa cu aluat si se punea la fiert, pana scadeau 2 parti, iar zeama racorita se tinea in gura, in partea unde maseaua durea. Abureli de frunze contra racelii. Contra galbinarii bolnavul strangea crengi de la 9 nuci, le ardea, iar cu cenusa facea o lesie, in care se scalda odata sau de mai multe ori; daca vroia sa grabeasca insanatosirea, bea din aceasta lesie. Cu mustul cojilor verzi se ungea la pecingine. Coaja de nuca verde coapta in cuptor se da in tuica cate un paharel. Se spala pe cap cu decoct. Samburii de nuca, pisati si amestecati cu faina si smantana, se puneau pe rani, pentru scosul copturilor. Pisati si amestecati cu undelemn se puneau contra bubelor dulci. Cand ere pericol de a pierde sarcina, cautau miez de nuca si samanta de castravete, le pisau si le beau in rachiu, in vin sau chiar in apa. Cand cineva nu auzea cu o ureche sau cu amandoua, punea in urechi cate o picatura caldicica de ulei de nuca, amestecat cu unt de migdale. Miezul se dadea pisat copiilor sa-l manance pentru dureri de intestine. Pentru dureri de stomac se lua, local ceaiul din coji lemnoase. Ceaiul din samburi de nuca era folosit pentru durerile de ficat. In afectiunile osoase se amesteca miezul in gura si cu acesta se ungea osul.
Actiune farmaceutica: frunzele si pericarpul- astringent, antitoxic, astringent, antimicotic, antisudoripar, antidiareic, antiseptic gastro-intestinal, dezinfectant renal, antiinflamator, antigalactogog, antiexematos, antireumatismal, bacteriostatic, dezinfectant urinar, calmant, cicatrizant, emolient, hemostatic, usor hipotensiva, antiexematoasa, hipoglicemiant, depurativ, etc.
Semintele: utile in afectiunile grave-cancer, etc fiindca ajuta la refacerea imunitatii organismului, proteinele cu acizi aminati esentiali-metionina, cistina, lisina, concentratia mare de oligoelemente le face indispensabile in cazurile de convalescenta sau atunci cand se doreste sa se vindece de o afectiune mai grava. Vitaminele in cantitate mare in special A, B, E, le face indispensabile in refacerea organismului dupa o serie de afectiuni.
Fibrele sunt de asemenea utile, atat cele solubile cat si cele insolubile, mai ales in afectiunile cardiovasculare, in special datorita acizilor grasi si a magneziului, de asemenea in tratarea afectiunilor neurologice.
Frunzele intra in compozitia ceaiurilor: dietetic si antidiareic.
Sunt indicate in urmatoarele afectiuni: abcese, accidente vasculare, acnee, afectiuni alergice, afectiunile inimii, alopecie, afectiuni digestive catarale, afte ulcerate, ameteli, amigdalita, angina, anemie, arsuri, astenie, ateroscleroza, boli de piele, boli de oase, boli reumatice, cancer, colici abdominale, constipatie, dermatoze, dereglari glandulare, diabet, diaree, dispepsii, dureri de cap, dureri de ficat, dureri reumatice, eczeme zemuinde, enterocolite, enurezis nocturn, flegmoane, furuncule, gripa, guta, hemoragii, hiperhidroza palmo-plantara, hipertensiune, hipertiroidie, impetigo, impotenta, imunitate scazuta, infectii strepto si stafilococice, infectii cutanate, inflamatii, intoxicatii in special cu mercur, iritatii solare, leucoree, leziuni piodermizate, litiaza renala, matreata, micoza plantara, negi, nervozitate, oboseala fizica si psihica, pecingine, plagi atone, prurit, psoriazis, rahitism, rani, reumatism, scrofuloza, spasme musculare, sterilitate, teniaza, toxiinfectii, transpiratii excesive, tuberculoza, ulcer varicos, viermi intestinali.
Preparare:
-Infuzie dintr-o lingurita de frunze maruntite puse in 250 ml apa clocotita, dupa care se va acoperi pentru 10 minute. Se va strecura. Se pot consuma 2 cani pe zi. Extern cu acest cei se poate spala pe cap sau leziunile diverse, sau chiar pentru calmarea durerilor, ajuta si la alopecie extern, sau in cazul transpiratiilor excesive.
-Infuzie din cantitate dubla de plante (frunze) se poate folosi extern in afectiunile de mai sus.
-Coaja de nuca verde o jumatate de lingurita se pune la 250 ml de apa, se va fierbe apoi timp de 5 minute dupa care se va putea consuma intern cate o lingura la 2 ore, iar extern se va putea folosi la afectiunile cutanate sau pentru colorarea parului sau in cazul matretii cand se va folosi cu putin suc de lamaie.
-Seminte de nuci se consuma in fiecare zi de 3 ori cate 250 g in cazurile in care se doreste suplimentarea cu minerale sau in cazurile oboselii dupa eforturi mari, anemii sau cand se doreste sa se ingrase.
-Ceai din 20 g miez de nuca pus in 250 ml apa. Se va fierbe timp de 5 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 3-4 cani pe zi in cazul durerilor.
-Tinctura din pericarpul nucilor. Se va lua 50 g de pericarp de nuca verde care se va pune in 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine timp de 15 zile la temperatura camerei agitand des. Se va strecura dupa 15 zile si se va putea pune in sticlute de capacitate mai mica. Se va lua intern in afectiunile de mai sus (interne) cate 5 picaturi de 3 ori pe zi diluate in putina apa. Este util in afectiunile interne ca : boli ficat, endocrine, cardiace, etc.
-Ulei de nuca- se va lua dimineata pe stomacul gol cate o lingura in cazurile in care se doreste eliminarea viermilor intestinali sau in diferite dispepsii. Pe par se poate pune frectionand, ceea ce ajuta la refacerea parului.
-Miez de nuca pisat se aplica cald pe furuncule, pentru grabirea maturarii.
-Cataplasme cu frunte de nuc se pun extern in cazul afectiunilor cu tumori sau adenoame. Se schimba de 2 ori pe zi si se mentin umede.
-In cosmetica se foloseste foarte mult atat frunza cat si nucile seminte, uleiul de nuci sau chiar pericarpul din care se poate face o vopsea de par foarte persistenta.
-Frunze sub forma de tinctura cu alcool alimentar se va lua cate 30-50 picaturi de 2-3 ori pe zi. Util la diabet.
-Ulei pentru frectionarea corpului la copii rahitici, anemici si in dermatoze.

Ovaz

Denumire stiintifica:Avena sativa Fam Graminaceae.

In traditia populara: decoctul semintelor era un leac obisnuit contra tusei. Contra tusei magaresti, se folosea decoctul semintelor, sau ceaiul din paie si nuci verzi. Decoctul se mai tinea in gura contra durerilor de dinti. Semintele prajite se foloseau la oblojeli contra reumatismului. In unele parti se fierbea intr-o caldare si cand se racoreau se introduceau mainile sau picioarele si se tineau pana se racea. Decoctul se mai lua ca fortifiant, pentru intarirea plamanilor, contra diareei. Ceaiul si scaldatorile se foloseau pentru usurarea nasterilor. Aluat se punea pe umflaturi pentru a se retrage.
Compozitie chimica: hidrati de carbon, glucide, albumine, grasimi, potasiu, magneziu, clor, calciu, sodiu, fosfor, fier, caroten, vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E, K, PP, urme de vitamina D, un principiu similar foliculinei. Aminoacizii: alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina, valina. Carbohidratii: sucroza, amidon, acid fitic. Acizii grasi: acid miristic, acid palmitic, acid stearic, acid palitoleic, acid oleic, acid linoleic, acid linolenic, purine (45 mg/100 g), minerale: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cobalt, cuopru, zinc, nichel, crom, molibden, fosfor, clor, fluor, iod, bor, seleniu, silicon.
Actiune farmaceutica: are aproape acelasi continut ca si graul, dar mai multe grasimi nesaturate, contine intregul complex B, este foarte important pentru hranirea creierului este stimulent, antispasmodic, laxativ, tonic al sistemului nervos si al uterului, analeptic, energizant, racoritor, diuretica, hipoglicemianta, stimulent tiroidian, rezolva sterilitatea si impotenta, antiasmatic, expectorant, scade colesterolul dinsange. Este bogat in inhibitori ai proteozei si din aceasta cauza sunt foarte indicate la lupta cu tumorile pe care le dizolva in special la cancerul intestinal

Se indica in urmatoarele afectiuni: afectiuni digestive, afectiuni hepatice, afectiuni neurologice, afectiuni pulmonare, afectiuni splenice, anemie, angina, angiocolita, astenie fizica si psihica, astm, azotemie, bronsite, cancer, colecistita, colica renala si vezicala, contuzii in zona capului sau in regiunea gatului, crestere (in special copii mici), coxartroza, diabet, dureri dentare, dureri intercostale, epidermofitie, eruptii cutanate, guta, hemoptizie, hidropizie, impotenta sexuala, inflamatii, insomnii, insuficienta tiroidiana, junghiuri, laringita, litiaza urinara si biliara, lumbago, nastere dificila, nevralgii, prurit, psihastenie, psoriazis, regenerarea sangelui, reumatism, spasme musculare, spondiloze, staze, sterilitate, surmenaj, tuse, tuse convulsiva, ulcer varicos, uremie.

Preparare:
-Supa deasa cu seminte de ovaz este meniul nordicilor si este foarte sanatoasa aducand vindecarea in multe afectiuni din cele de mai sus. Se recomanda chiar si copiilor.
-Fulgii de ovaz sunt un aliment excelent la cei cu afectiunile de mai sus. Se poate consuma si de 3 ori pe zi. Acestia au fosfor, calciu, magneziu si sunt foarte usor asimilabile.

-Se vor fierbe 50 g de ovaz timp de 30 minute apoi se consuma. Este un laxativ si un bun diuretic.
-20 g de fulgi se pun la 250 ml apa si se lasa de seara pana dimineata cand se consuma. Este foarte bun la afectiunile interne din cele de mai sus inclusiv la litiaze.
-Apa de pe macerat se poate tine in gura contra durerilor de dinti. Se poate inghiti apoi.
-Paiele de ovaz se maruntesc si apoi se fierb. O cantitate de 2 linguri se fierbe in 250 ml apa timp de 3 minute dupa care se strecoara. Este foarte indicat in litiaze.

-Tinctura se prepara din 50 g de seminte care se macina, dupa care se va pune peste acestea 150 ml alcool alimentar de 70?. Se va agita de mai multe ori pe zi. Se va tine 15 zile dupa care se strecoara. Se va lua in insomnii 40 de picaturi la culcare, sau ca tratament se va lua cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi inainte de mese.
-Suc de mladite de ovaz recoltate inainte de a ajunge sa dea spicul. Se va putea pastra o perioada mai lunga daca se va pune peste acest suc dupa ce se filtreaza bine putin alcool alimentar, pentru a nu se altera. Se poate consuma din acest suc cantitati oricat de mari in functie de toleranta individuala si de afectiunea care se trateaza. Se poate de asemenea amesteca cu alte sucuri de legume sau fructe.
Se poate folosi o perioada cat de lunga.

-Tinctura de ovaz este recomandata celor care sufere de insomnii, ea are in plus virtuti antiasmatice: in insomnii- 40 picaturi la culcare. In astenii 20 picaturi de 3 ori pe zi inainte de mese.

PAPADIA
Taraxacum officinale Fam.Compositae.
Denumiri populare: buha, cicoare, crestatea, floarea broastei, floarea gainii, floarea malaiului, floarea soarelui, floarea turcului, flori galbene. galbinele grase, gusa gainii, laptuca, lilicea, ochiul boului, pana vazgoiului, papa gainii, papaluga, pui de gasca, turci.

In traditia populara; se folosea pentru vopsit in galben.
Florile erau intrebuintate contra tricofitiei. Se freca leziunea cu ea. Frunza se storcea si zeama se punea la buba neagra, precum si la besica cea rea. Peste besica se punea o felie de smochina, iar peste ea, papadie pisata.
Radacina pisata bine, prajita in smantana proaspata, se intindea pe o frunza de brusture, se punea in locurile unde se simtea durere reumatica si se tineau 24 ore. Tratamentul se repeta pana trecea.

Ceaiul din radacina, ca si cel din flori uscate se lua contra durerilor de ficat. Se mai bea ceaiul din frunze in loc de apa in bolile de ficat si pentru circulatia sangelui. Ceaiul din radacini se lua contra bolilor de rinichi si contra hemoragiei. Zeama de papadie se lua si pentru cei ce sufereau de durere de piept si naduseala.
Compozitia chimica: se utilizeaza frunzele (Folium Taraxaci), radacina (Radix Taraxaci) :i }ntreaga planta (Herba Taraxaci cum radicubus) partile aeriene gliceride ale acizilor oleic, palmitic, stearic, colina, inulina, glucoza, polioze, flavofene, acid tartric, substante antibiotice, proteine, iod, alcooli terpenici, carotenoide, amidon, vitaminele A, B, C, D, E, substante minerale, un principiu amar, zahar, ceara, rasina, cauciuc, ulei volatil.
Radacina: radacina contine alcooli triterpenici, fitosterine, glucide, substante proteice, rezine, gliceride ale acizilor palmitic, linoleic, oleic, colina, acid cafeic, amida acidului nicotinic, asparagina, vitaminele B, C, principiu amar-taraxacina, substante minerale diverse.

Actiune farmaceutica:
| datorita principiului amar se intrebuinteaza ca tonic amar. Tonifica ficatul, glandele, combate litiazele, obezitatea si stimuleaza intestinele. Este indicata in toate afectiunile in care exista dereglari glandulare, diuretica, creste diureza, hipoacidifiant, mareste secretia glandulara, normalizeaza circulatia sangelui, laxativ, coleretic, este un drenor hepatic excelent si chiar al intregului organism. Amelioreaza diabetul. Radacina- astringent, mareste secretia biliara, creste diureza, venotonic, colagog, Beta-carotenul este un antioxidant de exceptie indicata in toate formele de cancer sau de scaderea imunitatii organismului. Previne bolile de inima, fluidizeaza mucozitatile, intareste mucoasele pulmonare, hepatice si ale cailor urinare, stimuleaza pofta de mancare si este si remineralizanta, ajuta la slabire, scade colesterolul. Se mai foloseste la insuficienta hepatica si icter cataral.

Planta intreaga intra in compozitia ceaiurilor depurativ, dietetic si gastric, iar radacina in a ceaiului hepatic.
Se foloseste in urmatoarele afectiuni: acnee, afectiunile inimii, afectiuni cronice ale aparatului urinar, afectiuni vasculare, anemie, anorexie, artrita, astenie, ateroscleroza, balonari, boli de ficat, boli de gat, cancer cu diferite localizari, cataracta, celulita, colecistita, colica biliara, congestia ficatului, constipatie, dermatoze, dezechilibre glandulare, diabet, digestie lenta, dischinezie biliara, eczeme, enterocolite, furunculoza, guta, hemoroizi, hepatita, hidropizie, hipertensiune, hipercolesterolemie, icter, imunitate scazuta, insuficienta renala, intoxicatii, leziuni verucoase, litiaze, obezitate, oligurie, pancreatite, papilomatoame cutanate, pete pe piele, retentia apei in organism, reumatism, scrofuloza, tulburari de metabolism, tulburari digestive, ulcere cronice de gamba, varice.
Atentie !sucul laptos al papadiei poate provoca intoxicatii daca se folosesc in cantitate mare. Simptome: greata, diaree, modificarea ritmului inimii. Se poate administra carbune.

Preparare:
-Din 1-2 lingurite de planta intreaga cu radacina cu tot maruntita, dupa uscare se va pune in 250 ml apa clocotita. Se acopere timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 3-4 cani pe zi.
-Din 1-3 lingurite de planta maruntita (cu radacina cu tot) se va face un decoct. Pentru aceasta se va pune in 250 ml apa. Se va fierbe apoi timp de 5 minute dupa care se strecoara. Se poate folosi un timp indelungat cate 2 cani pe zi.
-Extern se va face din 4 linguri de planta intreaga maruntita pusa la 500 ml apa. Se va fierbe timp de 15 minute , dupa care se va strecura. Se va aplica extern.
-Tije de papadie culese proaspat se vor spala bine apoi se vor consuma in fiecare zi cate 10 tije florale fara flori dimineata la trezire. Se poate face acest lucru 10-30 zile zilnic.
-Din frunze tinere se poate face o salata primavara si se vor consuma asa crude.
-Din frunze tinere se poate face o supa impreuna cu urzica fiind in acest caz extrem de utila la multe afectiuni.
-Sirop din flori de papadie, se vor culege florile, se spala bine apoi se pun cu putina apa, doar cat sa le acopere. Se vor fierbe apoi timp de 3 minute se strecoara si apoi le se va adauga zahar ca la orice sirop. Se fierbe din nou pentru a primi consistenta de sirop. Se va folosi cate o lingurita care se va pune in 250 ml apa si se poate consuma ca orice alt sirop.

-Radacina uscata se macina si se va face o cafea dimineata cu aceste radacini. Ca sa fie mai gustoasa se va pune si radacina de cicoare si se prajesc putin pana capata o culoare maro.
-Suc proaspat se aplica pe afectiunile pielii in cazul petelor, verucilor, etc.
-Sucul proaspat de papadie obtinut de la intreaga planta cu ajutorul aparatului centrifug se va amesteca cu urmatoarele sucuri: 2 parti suc de morcov, o parte suc papadie, o parte suc castravete, 2 parti suc de rosii, o parte telina. Este unul dintre sucurile foarte utile in afectiunile de mai sus si in multe altele.
Papadia se poate amesteca cu multe alte plante medicinale si intra in compozitia multor ceaiuri tip plafar.
Este foarte utila in toate curele de slabire, cu rezultate foarte bune, in cele mai multe cazuri, mai ales asociata cu soc-fructe.
-Suc de radacina recoltat toamna:
suc de radacina…………..100 g
alcool 90?………………….18 g
glicerina……………………15g
apa…………………………17 g. Se ia 1-2 linguri pe zi.
-Tinctura din radacina 15-20 picaturi de 2-3 ori pe zi.
-Suc alb de papadie in colir si contra negilor sau petelor de pe fata. Se aplica de mai multe ori pe zi.
-Decoct de tije, muguri, frunze contra albetii corneii, pentru limpezirea ochilor.
-In apa distilata pentru spalarea petelor de pe fata.

PATLAGINA

Plantago lanceolata(ingusta), Plantago media(medie)
Plantago major (lata), Fam. Plantaginaceae.
Denumiri populare: batlagina, iarba bubei, iarba de cale, iarba grasa, iarba mare, limba boului, limba manzului, limba oii, mama padurii, minciuna, patlanjel, patlagina.

In traditia populara: frunza era folosita obisnuit pentru rani, bube, umflaturi. La rani se punea si zeama din frunze proaspete strivite. La umflaturi se faceau oblojeli cu frunzele oparite. Branca se trata cu abureli de patlagina, dupa ce se facea mai intai cataplasme din frunze. Se mai punea in cataplasme si bai calde la inflamatiile articulare de natura reumatismala. Zeama de patlagina se dadea copiilor contra limbricilor si oprirea udului. In Maramures, la Mara, se spalau cu fiertura “cand statea sangele”. Ceaiul din frunze se lua contra tusei, tusei magaresti, raguselii, naduselii. In Vlasca se fierbea inabusit in vin alb si se lua contra tusei. Decoctul din radacini si frunze se lua contra tuberculozei. In Teleorman, se culegeau frunzele, se fierbeau in lapte dulce, apoi se strecurau, laptele se dadea bolnavului fara zahar, cate 3 cesti pe zi, iar restul se puneau calde pe piept, facandu-se tratament de 6 saptamani. La Nereju, patlagina si fereguta se pisau si se punea in tuica, care se lua contra durerilor de stomac. In Muscel, radacina de patlagina, radacina de osul iepurelui si menta se plamadeau in rachiu, din care se bea dimineata pe nemancate, contra “boalei de ranza”. La Iasi se vindea pe piata contra bolilor de ficat si splina.
Compozitie chimica: de la toate aceste specii se intrebuinteaza frunzele (Folium Plantaginis) aucumbina sau aucubozida cu structura furanica, mucilagii formate in mare parte din xiloza, acid poliuronic, pentozane, etc. Tanin, glicozizi, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substante proteice, carotenoizi, filochinona, vitaminele: A, C, K, substante antibiotice, substante minerale. In seminte se gasesc mucilagii si un trizaharid (planteoza).

Actiune farmaceutica: emolient, hemostatic, usor astringent. Proprietatile emoliente se datoresc mucilagiilor iar cele hemostatice vitaminei K. Este si un bun antibiotic. Este de asemenea antipruginos, expectorant, antidiareic, cicatrizant datorita alantoidei, depurativ. Este bactericida datorita aucubozidei.

Intra in compozitia ceaiului antibronsitic nr 2.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, adenoida, afectiuni vasculare, afte, amigdalita cronica, arteroscleroza, astm, blefarite, bronsita cronica, catar digestiv si urinar, conjunctivita, constipatie, diaree, eczeme, faringite, furuncule, gastrita hiperacida, hemoragii, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, infectii bucale, inflamatii, intepaturi de insecte, iritatii cutanate, laringite, leziuni eczematiforme, leziuni sangerande, leziuni ulcerate, mancarimi de piele, muscaturi de serpi, rani purulente, reumatism, stomatite, traheite, tuse, ulcer stomacal, ulcere si ulceratii, umflaturi, zona zoster.

Preparare:

Intern-
-Infuzie din 1-2 lingurite de planta care se va pune in 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 3-4 cani pe zi.
-O lingurita de frunze uscate si maruntite se vor macina cu rasnita de cafea dupa care se ia in gura cate o lingurita, se tine 10 minute in gura dupa care se inghite. Este foarte eficient in hemoragii mai ales dar si in celelalte afectiuni de mai sus, inclusiv la afectiunile gastrice cand se indica sa se ia de cate ori se simte un disconfort abdominal.
-Peste 50 g de frunze se va pune 500 ml apa clocotita. Se va lasa acoperit timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se mai poate adauga in cazul in care nu exista diabet miere poliflora, cata cantitate de lichid exista. Se va lua cate o lingurita la tuse sau alte afectiuni din cele de mai sus.
-Peste 50 g de praf de planta se poate pune 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine apoi inchis timp de 15 zile agitand des recipientul, dupa care se strecoara. Se va putea lua la afectiunile de mai sus cate 10 picaturi sau chiar o lingurita in dilutie cu apa.

Extern:
-In afara de cele care le-am mentionat si care se pot folosi si extern se va pune praf de planta uscata pe afectiuni sau se pot face diferite creme cu putina ceara de albine si ulei in care se va pune praf de planta.

PATRUNJELUL

Petroselinum crispus Fam. Umbelliferae.
In traditia populara: patrunjelul fiert in lapte dulce se folosea la alinarea durerilor cauzate de orice buba. In tinutul Sucevei, se fierbea in lapte dulce, se amesteca cu camfor pisat si albus de ou apoi se lega la gat in umflaturi. In multe parti se folosea ca diuretic. Se dadea ca sa porneasca udul si in ascita. Se fierbea inabusit, intr-o oala noua, 6-10 radacini cu 2,5 oca de apa, pana scadea la jumatate de oca. Patrunjelul taiat marunt se amesteca bine cu faina de in, se intindea pe o bucata de panza, apoi se punea pe burta, iar zeama se bea. Alte babe dadeau de baut patrunjel fiert cu chimen si boabe de ienupar. Decoctul se mai bea si la oprirea udului si de catre cei cu pietre la rinichi. Se mai lua primavara, timp mai indelungat pentru curatirea sangelui. Din radacina si frunze fierte in lapte dulce, cu faina de mei se fac cataplasme, care se ungeau cu grasime de pe trupul unor copii cand se nasteau, apoi se punea la femei la san, cand se inflamau. La hemoroizi si prolaps rectal patrunjei pisati muiati in otet si incalziti la foc, se foloseau la oblojeli.
A fost un leac contra bolilor venerice.

Compozitie chimica: apeina, betacaroten, brom, clorofila, cumarina, diastaze, cupru, fier, fosfor, flavonoide, iod, monoterpene, apiol, poliacetilena, principiu estrogen, pinena, potasiu, sulf, sodiu, terpene, uleiuri esentiale, vitaminele: A, B1,B2, B3, B5, B6, B9, E, vitamina C mai multa ca portocala sau lamaia. Acid pantotenic, linolinic.
Actiune farmaceutica: stimulent general atat nervos cat si muscular, regleaza glandele endocrine, antianemic, antirahitic, antiscorbutic, aperitiv, antitoxic, depurativ, stomahic, diuretic, regleaza menstrele, elimina ureea, elimina acidul uric, la fel clorurile in exces, stimulent si regenerator al fibrelor musculare in special al celor ale musculaturii netede ( intestinale, urinare, biliare, uterine) anticanceros, vermifug, cicatrizant, repara pielea efectiv.

Se poate utiliza in urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, afectiuni oculare, afectiuni digestive, afectiuni dermatologice, afectiunile prostatei, afectiuni vasculare, anemie, anorexie, ascita, astenie, atonia vezicii biliare si digestiva, balonari, bolile vezicii urinare (ajuta in special in retinerea urinei), cancer in special cel intestinal sau digestiv, dar si celelalte forme, celulite, cistite, colecistite, colesterol in exces, colici, colite de putrefactie, contuzii, dermatoze, dismenoree, dispepsii, dureri de stomac, edeme cardio-renale (inlatura apa in exces), febre intermitente, flatulenta, gastrita hipoacida, guta, hepatism, hipertensiune arteriala, incontinenta urinara cu lamaie, infectii diverse, litiaza biliara, litiaza renala, menstre dureroase, nervozitate, nevralgii, paraziti intestinali, pete ale pielii, pistrui, psoriazis, reumatism, tulburari de ciclu menstrual, tumori, ulcer stomacal, vicii ale sangelui.

Preparare :

-Frunze maruntite proaspete se consuma cate 1-3 lingurite o data in afectiunile mai grave.
-2 lingurite de planta (frunze) la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute si se consuma dupa strecurare.
-2 lingurite de planta-radacina, frunze) se taie marunt. Se pun in 250 ml apa ti se fierb timp de 15 minute dupa care se strecoara. Se consuma zilnic trei astfel de ceaiuri.
-O jumatate de kg de radacina se va fierbe intr-un litru de apa pana va scadea apa la jumatate. Se va strecura apoi se va consuma zilnic cate o portie dimineata si una seara in edeme sau in cazul ascitei. De asemenea se poate aplica pe afectiunile pielii.

-Se va macina o lingurita de seminte de patrunjel si se va pune in gura sub limba pentru 10 minute dupa care se va inghitii. Este un tratament pentru afectiunile endocrine in special sau pentru menstre dureroase.
-Se va taia marunt frunza de patrunjel si se pune cat sa o acopere otet alimentar, se va lasa apoi 3 zile. Se va aplica pe petele de pe piele de mai multe ori pe zi pana la disparitie cu un tampon de vata.
-Suc proaspat se poate consuma in amestec cu suc de morcovi sau alte plante in cantitate de 20ml de 3 ori pe zi. Ne diluat cu alte sucuri deoarece este prea puternic.
-In apa de spalat se poate pune decoct de radacina de patrunjel. Pentru aceasta se va fierbe un kg de radacina in 5 litri de apa timp de o ora, dupa care se strecoara si se pune in cada. Este o baie care se poate face zilnic pentru a se catifela si albi pielea.

Mentionam ca daca se consuma zilnic de 3 ori cate 20 ml de suc de patrunjel impreuna cu alte sucuri ajuta foarte mult la vindecarea cancerului.
-Spalaturi vaginale se pot face cu oricare din cele de mai sus cu cantitate dubla de planta.
-Pe piele in cazul echimozelor sau petelor se poate aplica cataplasma cu radacina de patrunjel fiarta, transformata pasta si aplicata sub pansament peste noapte.

Părintele Marin Ene nu mai are voie să slujească, în urma unei decizii a Episcopiei Alexandriei și Teleormanului/Sursa/Captură video

Preotul care a plătit unor homosexuali peste 60.000 de euro pentru nu publica, pe internet, filme și fotografii în care era surprins în ipostaze indecente, a fost audiat, marți, la Episcopia Alexandriei și Teleormanului. După ce duhovnicul a explicat superiorilor ce s-a întâmplat, la sfârșitul interogatoriului i s-a interzis, cu desăvârșire, să mai slujească. Măsura nu este definitivă, în condițiile în care ancheta declanșată de preoți este abia la început.

Vestit în toată țara pentru ritualurile sale mai puțin întâlnite, preotul paroh din localitatea Fotăchești, Marin Ene, se află în mijlocul unui scandal sexual uriaș după ce a anunțat autoritățile că este șantajat de mai mulți bărbați.

Potrivit unor surse judiaciare, preotul Marin a mers, la sfârșitul săptămânii trecute, la Secția 24, din București, unde a  spus că este ținta unui șantaj. Părintele a mărturisit că mai mulți bărbați l-ar fi șantajat, iar în decursul a patru luni i-ar fi luat aproximativ 300.000 de lei, adică peste 60.000 de euro.

Acesta ar fi spus că este vorba despre niște filmări compromițătoare, în care apare în compania mai multor bărbați, pe care i-a însoțit într-un sejur pe litoral.

Ca urmare, sub coordonarea unui procuror, anchetatorii au pus la cale un flagrant în urma căruia au reușit să pună mâna pe opt indivizi.

În urma acțiunii polițiștilor, reprezentanții Episcopiei Alexandriei și Teleormanului s-au sesizat la rândul lor, cu privire la motivele pentru care era șantajat părintele Marin și care contravin moralei creștine.

Ca urmare, acesta a fost chemat, marți la Episcopia Alexandriei și Teleormanului, însoțit de avocatul său, pentru a povesti superiorilor ce a scris în plângerea depusă la Poliție.

Surse bisericești au declarat, în exclusivitate pentru GÂNDUL.RO, că părintele Marin a povestit că, în această vară s-ar fi înțeles cu un șofer de taxi pe care îl folosea destul de des atunci când avea nevoie să ajungă undeva, să-l ducă la mare.

Părintele a cerut o expertiză tehnică

Șoferul nu ar fi venit singur, ci însoțit și de alți tineri, vechi cunoștințe ale polițiștilor. În timpul scurtei vacanțe, părintele ar fi fost filmat în timp ce întreținrea relații sexuale cu însoțitorii săi, care ar fi început să-l șantajeze.

Întrebat dacă imaginile sunt reale, părintele Marin a explicat că, în mare parte acestea sunt niște trucaje și s-a angajat să dovedească acest lucru prin intermediul unor expertize tehnice. În plus, acesta a deschis, în acest sens, un proces civil împotriva celor care îl șantajau.

Referitor la acest lucru, preoții care au stat de vorbă cu el, l-au întrebat de ce a fost de acord să plătească dacă știa că este vorba despre niște imagini false

Sursele citate au afirmat că părintele ar explicat că ar fi încercat astfel să evite un scandal care ar fi adus Bisericii mari prejudicii de imagine.

Bătrânul, care este aproape orb și are mari probleme locomotorii, a spus că banii au fost împrumutați, în mare parte, de la un tânăr care își strânsese 500.000 de lei ca să-și cumpere o locuință.

I s-a interzis să mai slujească

În urma discuției cu superiorii de la Episcopia Alexandriei și Teleormanului, părintelui Marin „i s-a interzis în totalitate săvârșitea lucrurilor sfinte până la finalizarea totală a procesului civil”, care se referă la veridicitatea imaginilor. În cazul în care preotul Marin Ene nu va reuși să demonstreze, în instanță, că acestea sunt trucate, va fi caterisit, adica va fi dat afară și nu va mai avea dreptul să slujească niciodată.

Preotul Marin Ene mai avea un an și opt luni până la pensie. Locul acestuia în Parohia Fotăchești a fost luat chiar de către fiul său, Iustin, care a urmat, la rândul său, calea Bisericii.

Părintele Marin era extrem de respectat dar și controversat în lumea credincioșilor, după ce a practicat mai multe metode care au fost considerate de unii adevărate vrăjitorii, după ce i-a călcat în picioare pe unii enoiriași, spunându-le că ritualul acesta ar putea să-i vindece de boli. În plus, părintele obișnuia să și ghicească în Evanghelie.

Pe de altă parte, era și un duvovnic căutat de oameni din toată țara, inclusiv de persoane publice. Una dintre vedetele care a declarat, public, că se destăinuie în fața părintelui Marin a fost Oana Zăvoranu.

Conform Realitatea.net, aceasta a declarat că îl vizitează, în secret, pe părintele Marin de la Videle „Mă împărtășesc și mă spovedesc. Nimeni nu știe când merg eu la biserică. Am un duhovnic, părintele Marian de la Videle, pe care-l respect enorm. Discuția cu acest om și pildele pe care mi le-a dat m-au ajutat enorm”, spunea Oana Zavoranu in 2011.

Prototipul politicianlui român în 2020: incult, analfabet, plătit de contribuabili cu salarii imense plus pensie specială, posesor de „CIASURI DE MÂNĂ”!

@Costel P.

A fost membru în Comisia de control a activităţii Serviciului Român de Informaţii. Un fel de controlor la intelligence. Freza de controlor are. Are si fatza de intelligence. Multa fatza de intelligence. In ultima declaratie de avere a scris că are „CIASURI DE MANA” de 12.000 de euro.

Noapte buna, Romania. Ti-a cam sosit ciasul.

(Dacă Dumnezeu ar exista cu adevărat,) toți aceşti băieți ar trebui să meargă la muncă pentru a-şi câştiga pâinea de zi cu zi!

 

@Lucian Scărlătescu

Sa-ti castigi painea, ca popa, incalcand regulile Cezarului – asta inseamna sa nu existe Dumnezeu. Sau sa aiba alte treburi de facut, pe alte planete

Președintele Chinei a ordonat soldaților să se pregătească de război: „Vom ataca România şi-l vom răpi pe tovarăşul Iliescu, ca să-i bem sângele şi să fim şi noi nemuritori!”

 

Sau măcar la fel de comunisti ca el! Cu o picatura din sangele lui Iliescu se poate face un miliard de fiole de vaccin anti-capitalism. Cu 7-8 picaturi, ai planeta la picioare si schimbi ordinea mondiala peste noapte. Simplu.

Deocamdata – Următoarele chestii au dispărut complet din Parlamentul României: Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu, Florin Ciordache, Șerban Nicolae, Cătălin Mitraliera Rădulescu, Vasilica Dăncilă, Eugen Nicolicea, Liviu Pop…   

 

@Răsboiul – like aici!

Următoarele chestii au dispărut complet din Parlamentul României (lista completă):

Victor Ponta

Calin Popescu Tariceanu

Florin Iordache

Serban Nicolae

Cătălin Mitraliera Rădulescu

Vasilica Dăncilă

Eugen Nicolicea

Theodor Melescanu

Nicolae Bacalbasa

Liviu Plesoianu

Liviu Brailoiu

Liviu Pop

Orlando Teodorovici

Cati Andronescu

Varujan Vozganian

Olguta Vasilescu

Dorel Caprar

Carmen Dan

Andreea Cosma

Niculae Badalau

Nicolae Banicioiu

_

Sărbători fericite!

Gabriela Firea organizează un pelerinaj la moaştele Sfântului Gicacalorie, făcătorul de frig

 

Sfântul Gicacalorie s-a conservat perfect: e la fel de rece ca în timpul vieții!